© BCU Cluj

TRECEREA INTRE GENERAŢII

DE

RUDU DRAGNEA

S p u n e a m aiurea, într'un articol din „Societatea de mâine", că literatura românească de după

răsboiu n'a avut o generaţie cu o fisionomie istorică distinctă, pe care să i-o dea unele trăsături c o ­
mune la un grup de scriitori, aşa cum a avut generaţia delà 1840, generaţia lui Kogălniceanu şi B ă l -
cescu, generaţia junimistă, şi ultima, care a fost cea sămănătoristă. „ D u p ă răsboiu", e un fel de
a vorbi delimitativ în istorie, căci marele eveniment n'a purtat în sine cauzele binefăcătoare a di­
ferite transformări încât ca desamăgirile ce auzim din atâtea locuri să fie justificate de neîmpli-
nirea rezultatelor care ar fi trebuit să se producă. Nimic mai naiv retoric decât pesimismul că „ n i c i
răsboiul european nu ne-a schimbat". Schimbarea, cel puţin în domeniul cultural, vine dintr'o ac­
tivare a factorilor predispuşi pentru o faptă obştească, şi tocmai apelul colectiv la aceleaşi mijloace
de înaintare conturează o generaţie.
Generaţiile sunt apariţii istorice, şi ele sufăr soarta organismelor, cu întreaga fatalitate a vâr­
stelor, dar după scăpătarea uneia, nu urmează trebuitor naşterea celei următoare, care s'o înlocuiască.
Ş i astfel vedem cum între generaţii rămân goluri, iar mişcarea literară o dau personalităţi răsleţe,
nefuzionate în acelaş ideal. Pe timpul unirii principatelor însemnăm un hiatus, când generaţia eroică
depusese armele literaturei, pentru a încinge pe cele politice, mai înainte ca generaţia junimistă să-i
fi urmat ; iar mai târziu, între 1890 şi 1900, mişcarea literară trece prin criză, după săcătuirea ac­
ţiunii junimiste.
In ambele epoci nu lipsesc sciitori, şi, totuşi, se poate vorbi de seceta literară din vremea unirii
şi din ajunul apariţiei sămănătoriştilor. Cine, aruncând o privire asupra mişcării literare de după
răsboiu, nu găseşte u n caz asemănător, că deşi având o abundentă producţie literară, totuşi s'a
vorbit repetat de „seceta literară"? Aceste analogii vin din felul nostru de a judeca deosebit operele
de o parte, iar de alta scriitorii care formează la un loc o generaţie, o deosebire pe care o fac con-

97

© BCU Cluj
temporanii, ca şi judecătorii în perspectivă istorică. Căci judecăţile noastre în literatură, ca şi în-
tr'alte judecăţi de valoare, se poartă mai întâiu asupra caracteristicelor generale, cu suma unor tră­
sături comune distingem epocile şi ceeace a rămas de çeeace s'a invalidat în istorie.
Grupul Macedonschi a vrut să fie o generaţie, şi n'a rămas decât un nume, fiindcă întreprin­
sese o acţiune factice, provocată de o personalitate, nefiind rezultanta unor trebuinţe sufleteşti,
care să se organizeze spontan într'o generaţie istorică. Kogălniceanu şi Bălcescu au însemnat, după
1840, o astfel de generaţie, pentrucă opera lor de naţionalizare a literaturei răspundea unei nevoi
mai generale a cui turei româneşti, intrată mai dinainte în acelaş proces ; generaţia junimistă a co­
respuns vârstei de maturizare a societăţii ; iar generaţia sămănătoristă se confundă cu istoria pre­
gătirii răsboiului de întregire.
într'o literatură ca a noastră, încă pe cale de formaţie naţională, criteriul generaţiilor e cu atât
mai mult chemat să ne ajute la limpezirea problemelor actuale, cu cât noi nu avem o lungă evo­
luţie artistică, după care să clasificăm în şcoli estetice trecutul, ci întrebăm pe cei cari l-au parcurs
cu cât au contribuit ei în grup sau în parte la formarea unei literaturi naţionale, care şi cu ce
a ajutat la punerea în valoare a fondului nostru istoric. D a c ă n'am proceda astfel, n'am şti cum să
judecăm mişcarea socialistă care, întrunind atributele unui grup intelectual, şi cu toată agitaţia ei
printre scriitori, nu e o generaţie literară fiindcă nu-i aflăm aportul la desgroparea originalităţii
noastre naţionale.
Dar acest criteriu are şi neajunsurile lui : pe lângă aceea că într'o judecată literară de tota­
litate intră părţi care tocmai prin calitatea fiecăreia — „diferenţele individuale" : talentele — nu
pot fi înfăţişate laolaltă fără a face greşeli, mai găseşti că fiecare este reprezentantul autorizat al
epocei sale. Câte reviste, câte şcoli şi câţi scriitori, tot pe atâtea firme de generaţii!
înlăturând, aşa dar, pe cât se poate subiectivismul ce ne urmăreşte la fiecare pas în judecăţile
litarare, să recurgem la un mod de judecată istorică, scoasă din experienţa celor trei generaţii, şi
care nu e numai o necesitate a spiritului, dar şi o trebuinţă culturală mai ales astăzi, când prin­
cipiile sunt răsturnate în folosul faptelor particulare. D e unde nevoea, tot pe atât de grabnică, să
vindecăm anarhia valorilor cu restabilirea ierarhiei spiritualităţilor.
*
• • * *

Criza sau seceta literară s'a resimţit odată cu trecerea sămănătoriştilor în istorie, care aproape
coincide cu sfârşitul răsboiului, când în locul simbolismului am avut de înregistrat apariţia mo­
dernistă. Intre ultimele manifestări sămănătoriste în proză, menite mai mult să consolideze tre­
cutul, şi agitaţiile poetice moderniste, se desemnau liniile unei noui generaţii, fără netezime, încă
în căutarea formulei care s'o îmbrace. Diferenţierea ei de înaintaşi se face greu, căci dacă scriitorii
cari compun o generaţie nu au aceeaş vârstă şi nu descind delà aceeaş formaţie literară, nu e
mai puţin adevărat că, răspunzând aceloraşi trebuinţe sufleteşti ale societăţii, simt nevoia să fie o
prelungire a predecesorilor : după cum generaţia nouă purcede delà sămănătorişti, moderniştii
descind delà simbolişti.
Simbolismul a fost transplantat la noi ca opoziţie faţă de sămănătorism, şi în aceeaş poziţie ne­
gativă a stat şi cu formula de „artă pentru a r t ă " care, în loc să tindă la un spor de creaţie, a avut
mai mult un caracter prohibitiv : artă nu cu tendinţe morale, nu cu însuşiri etnice, etc. Negaţiunea
implicită a acestei formule e cuprinsă în definiţia ei, căci dacă arta nu poate fi în afară de va­
loarea estetică, e clar că formula nu afirmă, ci este exclusivă de celelalte atribute ale artei.
L a moştenirea simbolistă, moderniştii au adăogat dorinţa de a introduce şi la noi rezultatele
experienţei din partea „poesiei noui", care se satisface sau cu muzicalitate interioară, sau cu notaţii,
sau cu imagini pure, nealterate de gândire, alungată sub titlul didactismului ca apoetică. Această
tentativă de uniformizare a materialului şi spiritului poetic care să-1 prelucreze, vrea să înlăture
distincţia tradiţională dintre naşterea sufletească a poesiei şi organizarea ei cerebrală, după care

98

© BCU Cluj
actul poetic este actul sintetic de unificare. Ş i ostilităţile faţă de tradiţia noastră poetică, pesté care
putem crea nou numai potrivit evoluţiei sensibilităţii artistice, care ca să-şi înoiască mijloacele de
expresie, s'au angajat împotriva intelectului şi în folosul psichologicului, a acelui sensaţionism care
asaltează literatura şi ne cere şi nouă, degustătorilor poesiei, să renunţăm de a o mai privi ca î m ­
părăţia ideilor.
Pe lângă cultul „artei pentru artă", trecut delà simbolişti la modernişti, literatura românească
de după răsboiu a mai moştenit delà predecesori tendinţa naturalistă, care s'a realizat sporadic în
proza „ S ă m ă n ă t o r u l u i " , cu toată direcţia lui realistă. G ă s i m cele două estetice, realistă şi natu­
ralistă, la prozatorii reprezentativi ai acestei epoce, dintre cari puţini şi cil totul inconsecvent nu
le-au confundat în nuvela sămănătoristă, mai întâiu pentrucă deriva una dintr'alta în chiar locul
lor de plecare Franţa, apoi magistrul nuveliştilor noştri erà Maupassant, a cărui influenţă la noi
este egală cu a lui Zola asupra literaturilor cu roman. Şi când şi literatura românească a avut un ro­
man în Ion, influenţa străină de care s'a resimţit am găsit-o în (teoreticianul naturalismului. D a r
cu al doilea roman, Pădurea spânzuraţilor, autorul s'a emancipat şi, sub presiunea atmosferei m o ­
rale din răsboiu şi poate sub înrâurirea criticei, a lepădat procedeele naturaliste, făcând cu Pădurea
spânzuraţilor tranziţia delà generaţia veche la generaţia nouă.
Acele procedee se amestică şi în romanul chemat să demarcheze graniţa dintre cele două ge­
neraţii, în partea a doua din La Medeleni, Apariţia lui recentă nu-1 scoate de sub învechitul zolism,
şi cu atât mai puţin îl absolvă de naturalism vârsta personagiilor, când Le diable au corps, de Ray­
mond Radiguet, este romanul adulterismului adolescent, dar care se salvează de naturalism cu
ceeace-i lipseşte romanului românesc al adolescenţei : configurarea naturei de concepţia realistă
creştină, în care zugrăvirea realităţii în toată goliciunea coincide cu adevărul învăţăturii asupra ei,
fără ca moralistul s'o denatureze în folosul unei teze apriorice, nici artistul să creeze nesocotind
sensul metafizic al realităţii, ci în chip nevăzut să se împreune concepţia cu arta. N u sexualitatea
din partea a doua a romanului La Medeleni poate fi obiect de vină, care i-a fost adusă de o critică
excesiv de pudică, ci constatăm absenţa atitudinală a autorului faţă cu materialul pe care imaginaţia
sa fecundă şi talentul său neşovăitor sunt libere să-1 aducă în scenă de oriunde, dar nu şi oricum.
Prozatorul care suprapune naturei umanitatea, nu alungă din artă acel material în care naturaliştii
se complac, staţionând la prima lui înfăţişare ca şi cum n'ar mai fi o trecere delà fizic la metafizic.
C e altceva ne descoperă romanul lui Dostoievschi şi Bourget, dacă nu realismul integral, după
care romancierul explorează făptura umană căzută, o urmăreşte pe toate pantele pe care ea se
duce la fund, dar romanul ţinând eroii în dependenţa realului imediat, romancierul să se simtă în
atârnare de realul celuilalt simţ? Romanul păşeşte delà realitate la realizare, delà înfăţişare la con­
figurare, delà depunerea naturei la transpunerea artistică, delà natural la însufleţitor, „ i m i t ă " ceeace
naturaliştii îşi propun să fotografieze, şi astfel romancierul nu trece natura printr'un temperament
înainte de a fi trecut temperamentul printr'o concepţie, menită să creeze autorului libertatea de a
duce el acţiunea, de unde naturaliştii sunt ei duşi necesar de roman.
Romancierul naturalist lipsindu-se de norma destinului sau a dumnezeirii, care colabora în
literatura clasică, se identifică eroilor „supunându-se obiectului", personalitatea lui morală se di-
solvă în determinaţiuni, el nu pune mediul în funcţie de om, ci pe o m în funcţie de mediu, şi
odată cu fragmentarea lui redă o umanitate în fragmente, de unde dublarea şi chiar triplarea ac­
ţiunii romanului naturalist. Critica franceză a observat că în romane!e lui Zola lipseşte adesea uni­
tatea de acţiune.
In Ion sunt două romane, pe când în Pădurea spânzuraţilor avem o strictă respectare a unităţii
de acţiune, care se încheagă din unitatea de personalitate a eroului principal Apostol Bologa ; iar
în partea a doua din La Medeleni, scăparea acţiunii de sub unitate stă în raport necesar cu elasti
citatea psichologică materială a eroilor, cari sunt lipsiţi de rezistenţa centrală ce aşteptam delà autor.
Romanul, în loc să se centreze se desaxează, în loc să se desfăşure se îngrămădeşte, în loc să

99

© BCU Cluj
curgă se revarsă, şi nu în urma relaxării voite a acţiunii, acea înoire tehnică a romanului apusean
în care excelează Mauriac, şi care la noi s'a ivit la nuveliştii G i b . I. Mihăescu şi Cezar Petrescu.
Se poate face o observaţie marginală, fără pretenţie de dogmatism : cu cât un roman e mai
naturalist, cu atât mai mult calcă unitatea de acţiune, care a supravieţuit celorlalte unităţi, de timp
şi loc, ca o condiţie necesară pentru reuşita artistică a genului. D a c ă această călcare nu este o
consecinţă inevitabilă în compoziţia fiecărui roman naturalist, îi e fatală în urma abdicării lui
delà unitatea personalităţii eroului şi a concepţiei clasice a autorului asupra vieţei şi lumii. Lite­
ratura naturalistă lasă vaste tablouri sociale, un imens material de moravuri, o admirabilă anchetă
asupra mediului, dar prea puţini oameni, „persoane", ca în literatura clasică. Şi dacă în această
literatură au lipsit copiii, cari populează scena recentei literaturi romanciere cu ecou în La Medeleni,
e că ei fiind lipsiţi de alcătuirea unică a omului format — copilul nu e o astfel de persoană, — nu
satisfac ca subiect literar regula unităţii de acţiune.
A m relevat în Ion şi în La Medeleni imixtiunea naturalistă delà generaţia precedentă în proza
românească de după răsboiu care, în frunte cu Pădurea spânzuraţilor, cu nuvelele d-lor G i b . I. M i ­
hăescu ,Cezar Petrescu şi E m . Bucuţa ne autorizează să vorbim de realismul tot mai mult puri­
ficat al prozatorilor nouei generaţii. Maiadăogând că simpatia unora dintre ei merge spre Dostoievschi,
semn de adâncă schimbare după sămănătorişti, şi că unii înţeleg, ca în Pădurea spânzuraţilor, să
facă loc de intrare în roman şi realităţilor spiritului, am putea nădăjdui într'o revoluţie a prozei
româneşti, care să corespundă poesiei acestei generaţii, îndreptată spre spiritualizare, după cum
vom arăta îndată. Realismul integral e ultimul pas ce mai are de făcut proza noastră, după evo­
luţia de până acum, ţinând să sue etapele altor literaturi, şi ca să scape sterilizării în descripţii,
acelei preocupări voite de a prinde mai mult naţionalul, care a fost gloria sămănătoriştilor.
C ă c i nu numai arta pentru artă şi literatura naturalistă au fost orientări din afară şi în spre
afară, dar aproape toată nuvela sămănătoristă s'a oprit mai mult la exterior, a fost o literatură a
decorului, o literatură pitorească, în care preocuparea naţională de a inventaria ţara în forme literare
a stânjenit depunerea în forme artistice a fondului nostru uman. A m îndrăsni să-i căutăm o expli­
caţie obiectivă, nu atât pentru a reconstitui determinismul literaturei dinainte de răsboiu, căci ne­
putinţa de a stabili cauzele în domeniul spiritului creşte şi mai mult în artă, ci ca să ne apropiem
de definiţia generaţiei precedente. Acea generaţie e părtaşă la pregătirea răsboiului şi reformelor
sociale şi politice, ea a fost generaţia acţiunii. Generaţia următoare numai este solicitată de istorie,
şi cu toate că nu poate rămânea surdă la chemarea interesului naţional de a perpetua câştigul din
răsboiu, ea poate trăi o mai intensă viaţă lăuntrică, ea este ajutată de împrejurări să fie generaţia
contemplaţiuniL
Generaţia precedentă a desăvârşit opera în curs a generaţiilor înaintaşe, a celei delà Dacia
literară şi a celei delà Convorbiri literare, a împlinit naţionalizarea, poporalizarea literaturei, de unde
îndreptarul ei pentru zugrăvirea ţării, a ţăranului, cultul peisagiului, evocarea trecutului,—orân­
duirea ritmului literar în ritmul sufletesc al unui neam în ajunul liberării naţionale. Astfel apare
acţiunea Sămănătorului necesar organică sufletului colectiv, ea este spontană în istoria culturei,
dacă ni se îngădue o asemănare, ca şi marşul la atac al unei unităţi militare în răsboiul de între­
gire. In sămănătorişti s'a consumat curentul eroic de care este străbătută istoria noastră dealungul
veacului trecut, concepţia şi estetica lor sunt configurate, dacă nu de directiva naţionalistă, de cea
naţională.
Dar a trebuit să se înfăptuiască idealul naţional, aducând desgolirea fondului nostru sufletesc,
şi care după răsboiu s'a răsfrâns în diversele crize, pentruca să se vadă insuficienţa alimentării vieţei
noastre morale cu un ideal transpus extern în istorie. Deabiă acum ne-am putut da seama de ur­
mările europenizării României care a mers mână în mână cu descreştinarea pe dinăuntru a Româ­
nilor, al căror conţinut sufletesc fusese veacuri dearândul unul şi acelaş.

100

© BCU Cluj
 Religia, privită chiar numai din punct de vedere istoric, faţă de naţionalul, particular, are pre-
căderea de a lărgi unui popor conştiinţa până la universalitate, legându-i soarta de soarta umanităţii,
şi a afla forma permanentului care constitue identitatea sufletului uman. Prinsă în particularism, gene­
raţia precedentă nu s'a ridicat la universalitate ; ancorată în naţional, a sacrificat umanul, cultivând
etnicul a ignorat religia, şi ceeace lipseşte literaturei sămănătoriste, de îi paralizează marşul dincolo
de graniţe, sunt tocmai acele însuşiri comune literaturilor cu circulaţie generală : universalitatea,
umanitatea, religia. Suprapunerea naţionalului religiei, care e opera veacului precedent, a produs
această îngustare a conţinutului sufletesc şi ruptura dintre veacuri, fără a fi crescut naţionalul cu
mai mult decât atunci când se subordona religiei.
Când Petru M o v i l ă s'a făcut purtătorul de cuvânt al universalităţii ortodoxiei, definind prin
el poporul român sub raportul religiei, opera lui s'a îndreptat către umanitate şi, aparţinând culturei
universale, nu e numai naţională, dar urmările ei în principate sunt un mare capitol în istoria na­
ţionalismului românesc. Cine, dintre cei cari au produs ruptura dintre veacuri, mai vrea să ştie de
acest adevăr istoric?
Şi, totuşi, originile istorice ale naţionalismului la Români sunt în veacul al X V I I - l e a , pe când
din cetatea Târgoviştei şi a laşului, sub influenţa Mărturisirii ortodoxe, dându-se luptă împotriva
calvinizării ardelenilor, s'a afirmat unitatea naţională pe baza unităţii dogmatice. Şi era mai tare
unitatea în neamul românesc, cu tot romantismul ce riscă această afirmaţie, luând corp în forma
vieţii religioase şi decurgând din credinţa în revelaţie, decât acum când ea se încorporează în ideia
politică naţională cu varietăţile ei : liberală, civilizatoare, democratică, autodeterministă şi care se
supralicitează între ele într'un vârtej de ameţitoare nestatornicie.
Occidentaliştii noştri de Stat au asimilat, după metoda protestantă etatistă, structura spiri­
tuală deosebită a Statului istoric românesc cu a Statului occidental, care pentru a e ş i la luminişul
modern din starea medievală a trebuit să se scuture de internaţionalitatea bisericii catolice, când
la noi posibilităţile naţionalismului erau date în ortodoxie, care separa esenţial puterea divină b i ­
sericească de puterea vremelnică politică. D e aici urma comandamentul pentru Stat — sanctificat
în persoana N e a m u l u i - D u m n e z e u , Domnitorului ministru al lui Christos, — să armonizeze insti­
tuţiile moderne cu învăţătura bisericei noastre, care nu avea nimic asemănător cu imixtiunea papală
în treburile lumeşti, produsă în A p u s „ n u pentruca să mărească vălfa bisericei, că aceasta o bat­
jocoresc, supuind-o toată sub picioarele papei, ci ca să înalţe pe p a p a " . (Petru Maior Procanon:
Despre hotarele puterei bisericeşti şi împărăteşti). Vina occidentalistă a veacului al X I X - l e a e de
a fi desrădăcinat ideea românească, aşa c u m se desprinde din tradiţie, punându-i în loc transplan­
t a t a de „ i d e e naţională", în definitiv fără patrie, mefiind emanaţia unui pământ încercuit de un
suflet, tot pe atât de internaţională pe cât o împrumută oricine din vocabularul politic.Ea a descreş-
tinat Statul şi a îngustat conţinutul culturei, a restrâns conştiinţa la datele sensibile ale naţionalis­
mului şi a înlocuit neamul transcendât de divin cu o naţiune concepută impermeabil, purtătoare
în conştiinţa ei însăşi de dreptatea naţională imanentă.
Generaţiilor viitoare le revine sarcina să restaureze metafizica străbunilor, să redea culturei
româneşti permanentul şi absolutul, „isvor de viaţă, în veci nescăzut şi nesfârşit" (Pravile împără­
teşti, Iaşi, 1646). Şi sunt destule semne de revenire din rândul intelectualilor noştri (scriitori, p u ­
blicişti, profesori) cari, d u p ă ' r ă s b o i u , au prins a da expresie de eliberare fondului istoric de sub
oprimarea modernizării recente. D a c ă nu am judeca decât după poeţii selectaţi, şi am fi îndrumaţi
să constatăm că delà generaţia naţionalului ne-am îndreptat spre generaţia spiritualului.
D a r vestitorii ei întâmpină împotrivirea bătrânilor, căci noi nu avem bătrânii cari, ca Taine
la ivirea generaţiei lui Bourget, să facă loc de trecere celor cari, urmându-i în istorie, nu înţeleg
să le fie şi urmaşL D e c i , dar, ce am putea noi vedea în lipsa de receptivitate din partea d-lui G . Ibrăi-
leanu faţă de poesia d-lor Nichifor Crainic şi L u c i a n Blaga sau în lipsa de comprehensiune a d-lui
G . B o g d a n - D u i c ă de faţă poezia d-lui T u d o r Arghezi, dacă nu divorţul între generaţii ? Această poésie
spiritualizată, a d-lui Arghezi bizantină prin imaterialitatea care se poate lipsi de forma artistă, a
101

1 •

© BCU Cluj
d-lui Blaga străbătută de fiorul existenţei şi pipăind pe urma. metafizicei dacismului, iar a d-lui
Crainic filtrată prin bogăţia de surse ale creştinismului oriental, această poésie nu putea să âibe
ecou într'o critică mărturisită materialistă. Metoda acestei critice vrea să verifice inspiraţia cu reali^-
tatea controlabilă, şi cum de pe urma lui Zalmoxe n'a rămas un itinerariu al vieţii zilnice a zeului,
poetul riscă din partea criticului să fie găsit neveridic.
Positivismul, care după Brunetière şi Bourget, rămâne un bun câştigat pentru metodă, a de­
venit la criticii români o concepţie exclusivistă, lipsită de solicitudine faţă cu problematica morală
religioasă a unor prozatori ca Agârbiceanu, Galaction, Rebreanu (Pădurea spânzuraţilor). Ş i ră­
dăcina erorii materialiste a criticei noastre se prelungeşte la aceia cari au întreprins să scoată pe
Români din întunericul oriental în care-i ţinuse cultura religioasă. Junimiştii au alungat religia din
cultură, socialiştii au distrus metafizica, spre a o înlocui cu a lor lipsită de credinţă în adevărul
transcendent, iar urmaşii, reprezentanţii generaţiei care se duce, au crescut moştenirea până la
acea neîncredinţare de tot ce nu e materialmente măsurabil, pipăibil, şi empirismul imediat de
care se învredniceşte cugetarea noastră e urmarea positivismului junimist socialist. Pe deasupra
adversităţilor de doctrină laică în politică şi în estetică, junimiştii purcezând delà fenomenismul
absolut al filosofiei lucrului în sine, socialiştii delà filosofia fatalei succesiuni a celor trei stări, şi-au
întins mâna în hora morţii la îngroparea ontologismului ortodoxiei, căci nu fără un înţeles şi în
cultura românească se stabileşte ca şi aiurea însoţirea K a n t - C o m t e —criticism versus positivism. Ş i nu
e destul de semnificativ pentru ruperea acelor generaţii cu trecutul că, având o estetică, o politică
şi o teorie a cunoştinţei, nu avem şi o etică Maiorescu, aşa cum avem o morală Iorga?
D - l N . Iorga, acest ascet lumesc şi profet fără D u m n e z e u , care a transpus în ordinea naţio­
nală mistica „sufletului" românesc, identificat la străbuni cu religia, şi care a secularizat pe seama
naţionalismului misticismul nostru religios, a pus accentul vieţei numai pe morală. Generaţia viitoare
va trebui să repună axa vieţei morale în religie, pentruca, complectându-1, delà d-l N . Iorga să
facă pasul. ei de înaintare.
D e mizeria criticei suferă şi istoria literaturei. Originile religioase ale culturei româneşti sunt
tratate vitreg : istoria literară sau reţine faptele de cultură fără a le căuta semnificaţia lor sufletească
adâncă, sau valorifică în trecut cu ideile prezentului. Eminescu a fost supus unei autopsii de cli­
nică literară, mereu în numele ştiinţei şi mereu denaturând fenomenul literar, şi am văzut o invazie
a freudismului în studierea autorului Rugăciunii unui dac, cerându-se intervenţia unui specialist
în studiul sexelor care să ne explice geniul eminescian. Cruţăm cetitorul de reproducerea unui text
ce avem în faţă din partea criticei şi istoriei literare oficiale, mai mult academiste decât academice.
Şi nu e un caz izolat, încât privind aerisirea atmosferei noastre literare, a venit timpul să veghem
la delimitarea graniţelor literaturei şi păzirea domeniului ei de incursiunile străine.
Dar racila istoriei literare, când identifică obiectivitatea cu inventarierea trecutului facsimilat,
se află în starea actuală a istoriografiei însăşi. A c u m două sute de ani, Cantemir revoluţiona isto­
riografia cu critica originilor înainte de latinii occidentali, şi introducea, înainte de Montesquieu
cu ale sale Considérations sur les Causes de la grandeur des Romains et de leur décadence, ideea de
declin în istorie : Istoria pentru creşterea şi descreşterea curţii aliosmăneşti, contribuind alături de
scriitorul francez la formarea filosofiei istoriei, care se încunună cu Der Untergang des Abandlandes.
Istoricii recenţi, de teama de a nu cădea în „romantism", au detronat spiritul de pe soclul unde-1
ridicase Cantemir, cugetarea a fost proscrisă în faţa faptelor istorice şi muţenia materialului şi-a
proclamat imperiul sub autoritatea exactitudinii ştiinţifice, confundându-se adevărul cu exactitatea
documentului.
Pe când d-l N . Iorga îşi încoronează opera cu Sinteza istoriei universale, istoriografia din
Ardeal, patria de odinioară a istoriei naţionale, se îngustează în cadrul regionalist, şi învechirea ei,
lipsa ei de mişcare, îmbătrânirea ei timpurie, s'au văzut cu prilejul comemorării lui A v r a m Iancu
când, dacă tânărul N . Buta nu-i dedica o monografie, figura legendarului erou trecea numai prin

102

© BCU Cluj
jurnale. Alături de nouii istorici, unul specializat în studiul tracic, d-1 G . G . Mateescu, altul care
s'a impus cu monografii culturale, d-1 P . P. Panaitescu, Ardealul deabeà poate fi amintit cu d-1
Ştefan M e t e ş , care tratează istoria Românilor ardeleni în desvoltarea unitară a neamului românesc.
A lua, în locul regionalismului, „localismul v i u care e la baza naţiei noastre" ( N . Iorga, V e ­
chile organizări politice ale Românilor din Ardeal), e o altă problemă a generaţiei noui, de a cărei
rezolvare în sensul studierii istoriei româneşti din punct de vedere organic, depinde şi remedierea
crizei de unitate naţională. Această criză, să nu ascundem, este, şi cum eternizarea unităţii politice
trebue să fie porunca fiecărei conştiinţe, să confruntăm titlurile regiunilor la înfăptuirea ei, spre
a vedea dacă Muntenia se legitimează din trecut la locul său de paratrăsnet al descărcărilor regio­
naliste.
• Urmăriţi momentele ideologice în favoarea unirii principatelor dinainte de unire, care au dus
la mucenicia lui Bălcescu şi acţiunea de trezire a revoluţionarilor munteni la Paris ; adăogaţi că
oraşul devenit capitală a servit de sediu iridentei româneşti ; apoi înseraţi la istoria daco-românis-
mului activ numele lui Delavrancea, Filipescu, Tache Ionescu şi Brătianu în timpul răsboiului de
întregire, şi veţi vedea că Muntenia, departe de a deţine între celelalte provincii o întietate dată de
ele pe urma actelor de unire sau din necesitatea centralizării, şi-a cucerit delà idee la faptă primatul
politic. Ceeace a fost L ' I l e - d e - F r a n c e pentru Francezi şi Prusia pentru Germani, a fost Muntenia
pentru Români, pentru toată România, mică şi mare. In programul „ D a c i e i literare", Kogălniceanu
învinueşte, la 1840, presa din M o l d o v a şi Transilvania de regionalism, dar nu şi presa lui Eliade,
căci Muntenia, în deosebire de celelalte provincii care s'au simţit „ p r o v i n c i i " , a lucrat c'o „ D o m n i e
a toată Ţ a r a Românească". D e l à acei „descălecători de ţară, dătători de legi şi datini", delà Ba-
sarabi începând, acest principat, ca Românie populară medievală, a cuprins în titulatura V o e v o -
dului tot teritoriul românesc în limitele condiţiunilor geografice, acesta fiind la origini sensul Sta­
tului de Dominatio totuis terrae romanae (Iorga). Tu regere imperio...
Primatul politic, după consolidarea regatului, a dus la prioritatea culturală a Munteniei, şi
dacă Luceafărul şi Viaţa românească sunt ecourile provinciale ale Sămănătorului, e că o acţiune
creatoare, capabilă să dea impusluri de viaţă nouă în celelalte regiuni, eră menită să iasă dintr'un
colţ de ţară care depozita energia morală trebuitoare, şi acest colţ de ţară a fost Bucureştii cu ca­
racteristica sa muntenească. In compoziţia muntenismului au intrat bizantinismul (religiozitatea),
ţărănismul literar-politic şi daco-românismul care s'au cerut cheltuite într'un neastâmpărat spirit
creator, asistat de spiritul critic. Intre febra iridentei din Muntenia şi fapta culturală sămănătoristă
e o strânsă legătură, care ne complectează sub alt aspect fisionomia generaţiei precedente. Ş i când
vorbim de caracteristica muntenească, nu înţelegem să atribuim, dintr'un fatalism istoric, unele
aptitudini numai celor născuţi în această provincie, ci înţelegem să relevăm capacitatea ei de a
unifica, vorbim în sensul în care d-1 N . Iorga vorbeşte de C . Negruţi „ m u n t e n i z a t " . Ardeleni, M o l ­
doveni şi Munteni sufăr muntenizarea, a cărei imprimare este evidentă în literatură, ca şi în politică.
Poate că mâine, prioritatea literară să fie în Ardeal, care a avut-o la începutul veacului, trecut,
sau în M o l d o v a , unde a fost la mijlocul acestui veac ; astăzi, după sămănătorism, după latinismul
„ V i e ţ e i N o u i " şi după şcoala critică a d-lui C . Rădulescu-Motru, prioritatea literară o are Muntenia.

*
, * *
Pentru generaţia care apune, trecutul nostru cultural nu eră vrednic să orienteze actualitatea
literară. D u p ă unii dintre reprezentanţii ei, cari priveau cultura românească delà înălţimea occi­
dentală junimistă şi socialistă, Românii, neavând o cultură originală, trebue să se resemneze la
soarta de asimilatori după alte culturi şi după indicaţia căpeteniilor culturale, căci rare istorii în care
fiece nou venit să fie un creator de cultură, ca la noi.
Generaţia nouă găseşte că prezentul se poate solidariza cu trecutul, pe care-1 pune la con­
tribuţie când cheamă ortodoxia să se rostească în procesul organizării tipului de cultură româ-

103

© BCU Cluj
nească. Ş i în această privinţă, ea este ţinută să se întoarcă cu înţelegere la secolul al X V I I - l e a , se­
colul lui Movilă, când s'au fixat ortodoxia şi latinitatea ca posibilităţi permanente la formarea unei
culturi naţionale. D a c ă prin clasicism înţelegem caracterizarea sumară a unui spirit naţional pe
baza categoriilor statornice dintr'o cultură, epoca noastră clasică se află în acest veac, veacul re­
velaţiei româneşti, adecă între Movilă, şi reprezentanţii săi din principate Udrişte Năsturel şi Var-
laam de o parte, iar de alta, stolnicul Cantacuzino şi Cantemir.
N o i suntem poporul chemat de realităţile noastre spirituale să turnăm în formele limpezi ale
Occidentului latin turburea adâncime umană a Orientului ortodox. Posibilităţile de creaţie ale cul­
turel româneşti se găsesc între moştenirea Romei antice, aşa cum a transmis-o lumii spiritul laic
francez, şi moştenirea sufletească a Bizanţului creştin.
Poporul român se integrează în umanitate prin creştinism, cu larga toleranţă a ortodoxiei faţă
de celelalte confesiuni şi religii, care i-a fost lui isvorul personalităţii şi al culturei. Când istoria lumii,
în faţa primejdiei de a fi sfâşiată corporalitatea Domnului Nostru Isus Hristos de cătrepăgân ătate,
i-a cerut să fie holocaustul trupesc pe altarul unităţii creştine,, apelul ei n'a rămas fără rezonanţă
în Carpaţi. Fiu al Romei vechi şi îndumnezeit de Roma nouă, el a ispăşit pe cruce în umbra se­
milunii păcatul ruperii dintre Occidentul latin şi Orientul ortodox.
Fiecare popor are căile lui de isbăvirea păcatului originar. Căile noastre sunt să expiem
desunirea celor două biserici. Tragicul nostru este de a aparţine cu religia şi rasa istorică celor
două lumi în vrăjmăşie, neputând împărtăşi adversitatea uneia faţă de cealaltă, ca prin iubire, su­
ferinţă şi ertare să le uşurăm păcatele. Ureche, vorbind de cele două biserici în luptă, a zis : „ u n a
pre alta huleşte şi defăima, una pre alta va să pogoare şi să o calce ; Răsăritul este începătoriu,
Apusul va să se înalţe, şi aşa una altiia nu va să dea cale, cum Răsăritul cu Apusul n'ar fi fost
logodna lui Hristos". Şi atâta vreme cât aspiraţia spre unirea Occidentului şi Orientului va cerceta
creştinătatea, poporul român îndură tragicul său „pentru reînălţarea lui şi redobândirea chipului
şi asemănării Sale, schimonosite prin păcat", şi rămâne punte de unire între cele două lumi des­
părţite, oricâte jertfe ar aduce, din partea Occidentului de pe urma religiei, din partea Orientului
de pe urma rasei. Eri am suferit martiragiul stăpânirilor străine : din partea islamismului care s'a
isbit de noi la răscrucea dintre Occident şi Orient, din partea regelui apostolic ungar venit în nu­
mele papei să extirpeze pe schismatici, apoi din partea ţarului mesianic, — şi ce altă mărturie, decât
România unită, că Tatăl prin purcederea Sfântului D u h la opera spiritualului nu îngădue pe cei
cari ca biblicul Ozia ar voi să întrunească în persoana lor puterea lumească şi puterea d i v i n ă ; iar
astăzi purtăm calvarul rămânerii în urmă de celelalte popoare, căci noi nu ne-am putut folosi la
vreme de binefacerile culturei în ordinea ei externă.
Veacul al X V I I - l e a , „îndoctrinând" ortodoxia totdeodată cu descoperirea originilor noastre
latine, ne-a lăsat cheia de boltă a culturei româneşti. E o raţiune naţională a ne orienta delà tradiţia
acelui veac — care e grandios nu atât prin ceeace a înfăptuit, cât prin indicaţiile lui pentru viitor —
acum când variate culturi au intrat între hotarele noului Stat, acum când provinciile foste subju­
gate aduc atâtea influenţe, atâtea directive culturale cu centrul peste graniţe, şi cărora numai tra­
diţia ortodoxă şi latină le poate opune un punct de reazem stabilizat. Aceste culturi naţionale, ino­
fensive în starea lor minoritară, pot deveni un factor de internă desagregare pe măsură ce au pu­
tinţa să se altoiască pe erori vechi şi erori noui româneşti, găsind la noi „corespondenţe" bolnave
în care.

Les parfums, les couleurs et les sons se répondent.

Germanismul, care bate la porţile de intrare ale culturei autohtone prin trecătoarea bucovi­
neană şi Ardeal, face sudura în acel curent protestant tăinuit, al cărui teren e defrişat de raţiona­
lismul încetăţenit dealungul veacului al X I X - l e a . Maghiarismul care, ca să arate transplantarea p o -

104

© BCU Cluj
porului ungar pe pământul european 1-a pulverizat în confesiunile ce au urmat Reformei în Ardeal
şi ca să vadă cât de străină i-a rămas acestui popor asiatic cultura latină catolică — „cultura iden­
tităţii, continuităţii şi statorniciei", — maghiarismul chiar, ca negaţie a principiului roman, gă­
seşte afinitate în impulsiunea regionalismului excentric. Rusismul, intrat în ţară pela vadurile ni-
striene, odinioară păzite de pârcălabi, se altoeşte pe romantismul cultural al unor scriitori cari, ca
d-1 L u c i a n Blaga, simt în ei „revolta fondului nostru nelatin ",sau fuzionează cu eroarea acelor re­
prezentanţi ai bisericei române ortodoxe cari ignorează că fiind o cultură bizantină comună lumii
răsăritene în forma slavonă, n'a fost propriu zis şi o cultură slavonă în trecutul românesc şi, prin-
urmare, ortodoxia nu conjugă slavismul cu românismul. Ideea românească, după cum prin orto­
doxie disociază latinitatea noastră de ideea romană, la fel prin latinitate disociază ortodoxia de ideea
slavă.
S'a zis de către unii că cultura românească merge spre „sintetizarea tuturor culturilor din
R o m â n i a . . . " D a c ă mai avem o urmă de respect pentru proprietatea cuvintelor — acum, când din
grija de a nu scrie c u m vorbim, scriem ca să nu fim înţeleşi, — sub sinteză în cultură nu putem
înţelege decât contopirea unor elemente organic asimilabile, care s'au căutat în timp, ca să se apropie
unele de altele, sub presiunea istoriei. C ă într'o cultură naţională intră variate influenţe străine,
e necesar, e şi oportun pentru a preîntâmpina separatismele naţionale ; dar întrebarea e care sunt
acele elemente omogene menite să facă recepţia celor invitate sau celor intruse. Ştim de sinteza
eleno-latină a lumii occidentale, iar acum, în urmă, de sinteza ruso-asiatică (eurasianismul).
Sinteza noastră nu poate fi decât bizantino-latină.

© BCU Cluj
PESCUITORUL DE GÂNDURI
DE

V. V O I C U L E S C U

In sufletul cu ape când turburi când domoale

Necontenit svârli mreje de vorbe împletite,
Ca să le scoţi deapururi netrebnice şi goale,
Sau ciuruind de mâluri amare şi clocite...

Şi totuşi, jos acolo, afund, unde ascunse

Simţirile 'n ghioace rodesc mărgăritare,
Stau aţintite gânduri de aur, neajunse,
Ce line prin amurgul adâncului fac zare.

Amăgitor răsfrânte de recile lor ape

Ies uneori părelnic şi-ating la ţărm ţărâna, -
Jucând aşa de blânde şi-atâta de aproape
Cât să te pleci pe suflet şi le prinzi cu mâna...

Arar doar câte unul, ca 'n vis, se aridică

Sfios pân' la năvodul cuvintelor viclene
Şi săgetând genuna s'apropie cu frică...
încremenit, nu sufli, sloit nu baţi din gene...

Şi iată-1, viu, se sbate sălbatec, prins în fire :

Se 'nmoaie 'n aur meaja urcând nălucitoare,
Dar gândul ager sparge reţeaua ta subţire,
Ce-ţi cade, sfori de vorbe 'ncâlcite, la picioare.

Cufund ătorul numai s'aruncă şi se lasă

C u ochiu deschis prin hăuri vuind întunecate :
Strivit de greutatea ce 'n adâncimi apasă
Şi .podidit de sânge, la eie-abia străbate.

106

© BCU Cluj
DIMINEAŢĂ DUNĂREANĂ
DE
V. V O I C U L E S C U

I3ate vântul Dunărea, o scoală

Şi-i aruncă pâclele pe maluri.
Apele rămase 'n pielea goală
T r e m u r ă şi se 'nvelesc cu valuri...

. M u ţ i , pescarii 'şi spală grabnic' faţa

Şi smeriţi se 'ntorc de se închină
U n d e 'n cer anină dimineaţa
Albele-i icoane de lumină.

Plescăind din labe de lopată

Stol de lotci acopăr răsăritul
Şi-aplecaţi pe unda 'nvolburată
Oameni cătrăniţi iau pescuitul.

U n u l singur mrejile nu-şi sue

1
Nici cârlige, nici voloc, nici plasă,
C i sărind în şaica lui cea şue
D r e p t pe sforul apelor se lasă.

F ă r ă preget năzue la vale,

T a e , 'n l u n g şuvoaele năuce ....
Şerpii D u n ă r i i să-i iasă toţi în cale
A r răzbi prin ei şi tot s'ar duce.

L a ostroave jos, îşi mână şaica

U n d e 'n sălcii, albă-subţirică
• . II aşteaptă Crina bulgăroaica,
C u ochi mari şi umezi de viţică.

Bate vântul Dunărea în faţă,

Cârd de lotci adâncurile-i scurmă,
N u m a i şaica, pasăre răzleaţă,
D u p ' u n cot s'a şters fără de urmă.

107

© BCU Cluj
 P A L A C E
DE

CEZAR PETRESCU

Paraclisul din peştera schimnicului e scobit în stâncă şi cu pereţii lăcrimând de umezeală.

Acolo e întotdeauna întuneric şi frig.
D i n besnă puhoeşte vânt glacial. Se spune că în adânc de tot, unde nu se poate străbate
decât târâş, pe brânci, se cască un găvan de ghiaţă, netezită, poleită şi vânătă ca drobul de sare,
rămăşiţă din veacul când planeta rătăcea prin spaţii, vast şi nins frigorifer.
Ghiaţa era mai bătrână decât oamenii, decât ţara şi decât codrii. In cristalul ei, ca în boaba
de chihlibar, conservă după mii de milenii, congelate şi moarte, ca de ieri, mărunte vietăţi şi fire
ciudate de muşchiu, despre care savanţii scriu în cărţi şi manualele de şcoală, pomenesc cu pietate,
ca despre cei dintâi germeni ai vieţii.

Escursioniştii ajung leoarcă de apă, gălăgioşi şi cu obrajii dogoriţi.

S'au căţărat pe poteci înguste de-o palmă, cu zidul drept deoparte şi prăpastia fără fund, de
cealaltă. A u chiuit la o cotitură, după cum vrea tradiţia şi povăţuesc călăuzele, fiindcă de acolo,
ecoul împătrit se îngână de patru ori din sihle. Glasurile sunt atât de neliniştitoare şi atât de lim­
pezi, încât nu mai păreau un joc capricios al acusticei. S'ar fi spus că-şi trimet chemări aevea,
misterioase vietăţi ale codrilor şi munţilor, foştii stăpâni ascunşi în văgăuni, divinităţile păgâne
isgonite de oameni şi răsbunându-se cu aceste îngânări batjocoritoare.
Pe urmă, ceata escursioniştilor a trecut mai departe, peste punţi de mesteacăn şi în tuneluri
de umbră. A u băut din şipotul rece care plesneşte smalţul dinţilor. A u îndreptat aparatele foto­
grafice, spre văile despicate de o aţă subţire de râu, care se v ă d în lentila bombată a Kodackului,

108

© BCU Cluj
minuscule şi răsturnate peisagii, ireale ca o lume de vrajă închisă în picătura de rouă. A u cules ier­
buri şi flori aromate. A u speriat o pereche de veveriţe, dispărând în salturi acrobatice pe nevăzutele
trapeze aeriane. Când au ajuns sus, dau busna la intrarea întunecată a grotei.
A t u n c i , călăuzele se rânduesc santinelă şi protector, astupă gura hrubei, subpământene :
— A ş a e ordin! N e dă afară Direcţia... Nimeni n'are voie să intre, decât după un sfert de ceas.,,
întâi uscaţi-vă !.,.
Nerăbdători, drumeţii vociferează împotriva acestei tutele, care-i proteguieşte autoritar, de
junghiuri şi pneumonii.
Cei săraci, din cartierul plebeu al băilor, veniţi fără călăuze, în triburi sgomotoase, cu prunci
cârpiţi şi căţei cu coada bârligată, se aud înlăuntru, chemându-se şi hohotind în hârjoane. Grija
lor nu le-a purtat-o nimeni : au intrat cu cămaşa ud lipită de şira spinării, au scotocit toate cotloa­
nele, s'au iscălit pe stânci, cu menţiunea datei şi a localităţii de naştere, au mâncat cârnaţi reci şi
usturoiaţi, înveliţi în jurnal, şi ouă răscoapte, care-au semănat intrarea cu coji.
A c u m ies din peşteră la lumină, şi când dau ochi cu cei de afară, tac intimidaţi, cu priviri
furişe. Copiii cu ghete scâlciate şi haine de doc, se scobesc în nas, contemplând doamnele în pul-
lovere de mătase vărgată, domnii cu atât de superbe costume sportive, coconii protipendadei cu
haine aidoma celor din jurnalele ilustrate, sub rubrica La Mode des petits. U n căţel, bastard al mai
multor rase vulgare, flocos şi slut, latră agresiv, cu o. proletară ostilitate, repezindu-se cu dinţi rânjiţi.
Odraselele de la Palace, ţipă şi plâng speriate, ascunzându-se în fuste. Odraslele plebei râd
şi întărâtă ofensiva câinilor.
Se încrucişează astfel, chemări, mângâieri, aţâţări şi ameninţări ; presimţirea şi pregătirea
răsboiului civil viitor.
N u m a i T o t o , care are un prieten de-o şchioapă în câmpul advers, se apropie de băieţelul cu
părul mai deschis decât fuiorul de cânepă şi cu obrazul pistruiat. II desmiardă pe creştet. II în­
treabă ce-i mai face cuibul din pădure, cu cele patru ouă vinete şi îi strecoară o hârtie mototolită,
din care să-şi facă provizii de bomboane sticloase şi crănţănitoare, pentru o săptămână.
Copilul cu păr de cânepă, se retrage demn, strângând în pumnul asudat banul de hârtie. A
devenit deodată un personagiu printre ceilalţi, ca unul cu relaţii atât de distinse. Poate unii tovarăşi
de joacă, îl privesc chiar cu desaprobare, ca pe un preatimpuriu trădător al castei, vândut fără
eroism, pentru un blid de acadele.
— C u m poţi, dumneata, suporta contactul cu această v e r m i n ă ? întreabă M i r a Z ă u c e a n u ,
actriţă cu înfăţişare de arhiducesă fatală şi ofensată.
T o t o , îşi aruncă cu un bobârnac u n fir nevăzut de praf de pe genuchiul pantalonilor şi strânge
vinovat din umeri.
E prea complicat să povestească. Ş i pentru M i r a Zăuceanu, ar fi inutil. C u m a surprins c o ­
p i l u l acela, într'o dimineaţă, departe, în fundul pădurei, privind în vârful picioarelor într'un cuib-
miniatură, cu interiorul capitonat de puf. C u m i-a făcut semn, cu degetul la buze, să meargă încet
şi ctun 1-a chemat băeţelul bălan şi rufos, să-i arate minunea ; cele patru ouă cât patru bomboane.
Miracol emoţionant pentru un copil de târgoveţ, crescut la mansarda de deasupra celui de al cin­
cilea etaj, într'o stradă strâmbă, unde zidurile sunt lipite de alte ziduri, ochii nu v ă d decât acope­
rişurile tăbluite de zinc, coşurile negre şi pisicile alungându-se pe uluce.
Prietenia lor datează de atunci. T o t o care nu are pe nimeni, nici prieteni, nici rude, s'a h o -
tărît chiar, odată, când va avea o passă bună la cărţi, să-i plătească pensiunea la şcoală, să-1 ia sub
ocrctire. D a r passa cea b u n ă întârzie şi deocamdată se achită de intenţiile generoase, aprovizionân-
du-şi favoritul cu bomboane englezeşti, care se lipesc cleioase şi asudate de fundul buzunărilor şi
strică stomahul.
Călăuzele au întins pledurile pe iarbă, au desfăcut şervetele. T o t u l se desfăşoară după pro­
gram. D o a m n a Senator, cu îndemânare de expertă gospodină distribue bunătăţile din pachetele

109

© BCU Cluj
çu hârtie ceruită ; întinerită se m u l t i p l i c ă ; autoritară nu îngăduie nimănui să se îndepărteze;
prevenitoare până la ipocrizie, poartă grije ca.de pe umerii copilei blonde cu buzele decolorate, să
nu lunece fişiul de mătase şi-i oferă bucăţile cele dintâi şi cele mai alese, paharul dintâi pe care 1-a
încălzit puţin în pumni, să nu fie băutura prea rece şi tăioasă.
O ameninţă cu arătătorul, fiindcă mănâncă puţin şi în silă :
— Altădată nu te mai luăm cu noi... N u ne trebuiesc copii alintaţi, Alina!
Obrajii Alinei roşesc nenatural, ca laptele în care a picurat un strop de sânge. N u se simte
la îndemână, în mijlocul fărădegrijei generale, copleşită de bunăvoia maternă a acestei doamne pe
care n'o cunoştea până eri şi astăzi a luat-o sub atât de îndărătnică protecţie. Poate ghiceşte instinctiv
cât de silită e filantropia doamnei Senator, poate o umileşte gândul că e socotită ca o bolnavă ;
păzită ca o firavă făptură, fără apărare şi fără răspundere. Noroc că ceilalţi nu iau prea mult seama
la ea. M ă n â n c ă zdravăn, cu dinţi tari şi cu poftă sănătoasă, ciocnesc paharele, încrucişează glume
şi hohote de râs. Niciodată n'a văzut o petrecere de câmp mai isbutită, o tovărăţie mai veselă —
ea care atâtea şi atâtea ceasuri somnolează în nemişcare, în leagănul de paiu, ca o pasăre în tor-
poare sub privirea reptilei.
— Aceasta-mi aminteşte partidele de camping, dinaintea răsboiului! mărturiseşte T o t o , aşezat
pe pledul de lână, cu un savant calcul să nu-şi primejduiască o singură cută a pantalonilor.
— Dumneata crezi, că numai atunci se petrecea inteligent? întrebă Mira Zăuceanu, tachi-
nându-1 a zecea oară în această dimineaţă, imprudent, pe chestia anilor.
— O ! nu, doamnă. Ştiu că n'aveţi de unde să cunoaşteţi cum se trăia înaintea răsboiului.
Eraţi atunci un copil nevinovat. C e putea cunoaşte despre viaţă, o elevă de pension? stăruie cu
răutăcioasă intenţie; T o t o , surâzând cu cel mai afabil şi inocent aer din lume.
Mira Zăuceanu se preface că n'a înţeles, cu toată atenţia absorbită la cartonul de fragi pre­
sărate cu zahăr, din care ciuguleşte una câte una cu scobitoarea.
T o t o rostise câteva cuvinte, tot atâtea maliţioase aluzii : înainte de răsboiu, ea nu eră o copilă.
Juca încă de atunci pe scenă şi nu se număra printre cele mai tinere stele ale Teatrului Naţional.
N u era la pension — fiindcă n'a fost niciodată. A v e a de unde să cunoască „ v i a ţ a " , fiindcă se des­
părţise în vremea aceea cu un dramatic scandal, de cel de al treilea prieten, în ordine cronologică,
după ce-i plătise cei dintâi cai de curse. Fusese aşa dar pedepsită, pe unde a păcătuit. T o t o îşi sa­
vura victoria şi o caisă cu pieliţa aurie.
Când au dispărut ? A u aprins ţigările şi s'au risipit în poiana de la intrarea peşterii, în perechi
care s'au ales singure, exact după cum se regăsesc odată cu seara înstelată, în „Poiana suspinelor".
, Alina s'a ridicat. A aprins şi ea o ţigare subţire, să facă la fel cu toţi. Fumul o îneacă. T u ­
şeşte. A r arunca-o, dar îi e teamă de ceilalţi ochi. N u ştie ce să facă cu timpul, ce să facă cu ea.
II caută — şi nu e nicăiri. Toată vremea 1-a urmărit, s'au înţeles din privire, se simţiau numai ei
singuri, cu toată l ă r m u i a l a d i n jurul lor — şi deodată i-a scăpat. Glasurile se aud chicotind în u m ­
brare, în peşteră — numai T o t o a rămas, cu bărbia în pumn, eu obrazul foarte ostenit, privind-o
cu o mare tristeţă.
Şi el, ar vrea să-i spună ceva foarte blând. Ş i , ea ar vrea să-i spună ceva foarte blând. Dar
tac amândoi : bătrânul cu nume vechiu din hronici gândind numai pentru el, copila care nu va
trece peste două toamne, suferind numai pentru ea.
In peştera din stâncă, unde schimnicul de acum câteva veacuri şi-a durat paraclisul, demonii
zugrăviţi scot limbi roşii, de flăcări, la escursionişti.
înspăimântători, prind în furci negre păcătoşii aruncaţi în fundul Iadului, îi îmbăiază în ca­
zane cu smoală, rânjind, îi răsucesc în frigare deasupra flăcărilor. T o t ce-a închipuit mintea schim­
nicului, mai crunt ca ispăşire a cărnei şi tot ce-a putut zugrăvi din aceste visuri rele, mâna lui stân­
gace, se află aci, păstrat pe peretele şuroind de umezeală, sub cuiburi de cucuvaie.

110

© BCU Cluj
 Braţul D o a m n e i Senator tremură sub braţul puternic şi tânăr, al celui carè e numit regele
charlestonului, al înotului şi al tenisului. L u m i n a lanternei, albăstruie şi crudă, se plimbă pe zid,
trecând de la un episod la altul, la şiragul sfinţilor, la ispita şarpelui şi la isgonirea din Raiu. Părul
D o a m n e i Senator miroase umed şi cald, a fân cosit în amiezile cu arşiţă, aşa cum îşi apleacă alintat
creştetul sub nările lacome. A dus singură mâna la butonul lanternei şi 1-â stins.
E o mare tăcere ş/i un întuneric material — s'ar spune că îl poţi pipăi cu mâna, dacă ai în­
drăzni să o avânţi înainte, în besnă. N u se aude nimic. U n fâlfâit moale de aripi — poate o pa­
săre a întunerecului ori poate numai o amăgire a închipuirei. A c u m şi tăcerea e materială. Opacă
şi densă. C u un strigăt s'ar sparge ca o fereastră neagră în care ar isbi un p u m n .
N u m a i de această spaimă desigur, a întunerecului şi a tăcerii compacte, D o a m n a Senator şi-a
încleştat unghiile în braţul cel tare, s'a strâns ca o plantă acăţătoare de trupul tânăr şi svelt, a căutat
gura, cu buzele ei umede şi vorace, ca acele corole de flori carnivore despre care povestesc călătorii
ţărilor sudice. Stint încleştaţi acolo, lângă zidul cu draci scoţând limba întunerecului, ca păcatul
să fie mai ameţitor şi mai adânc, în locul de închinare şi de caznă a pustnicului de acum patru
veacuri.
— D e ce m ă torturezi de atâtea zile, cu copila aceasta, cu Alina aceasta? suspină şuerător
femeia, strecurându-i cuvintele de pe buze, pe buze... D e ce m'ai chinuit? T u ! T u ! T u . . .
E o stranie voluptate să-i spună tu.
Celălalt, îi striveşte sânii de piept, încolăcindu-i braţul pe după mijloc şi legănând-o ca pe-un
copil, s'o adoarmă :
— N ' a i priceput? minte. A fost numai ca să suferi puţin... A c u m , când ştiu ; când ea te-a
adus lâ mine, nu m ă mai interesează...
— S p u i drept?
— P u a h ! A l i n a ? D a r sunt eu făcut pentru romanţe clorotice şi sentimentale?
— " T u ! . . . C e tare eşti, t u ! C u m strivesc dinţii t ă i ! C u m m ă simt alta, lângă tine!
A râs cineva?
D a c ă n'a râs, merge cineva...
Femeia se strânge, instinctiv răsucindu-şi spatele spre bărbat şi întinzând mâinile întunere­
cului, să se apere de nevăzut.
— Este cineva... A p r i n d e !
— C e copilă eşti!... N u poate fi nimeni. Nimeni nu poate ajunge până aci, fără lumină.
—' Iţi spun : aprinde ! M i - e frică.
— Spuneai că lângă mine nu-ţi mai este frică de nimic! vorbeşte batjocoritor, tânărul care
se simte tare şi ştie că nimic pe lume nu poate să-1 ameninţe cu nici un mister.
— U f ! T e r o g ! T e implor! aprinde! Iţi spun că am auzit paşi...
— Desigur au ieşit sfinţii de pe pereţi şi au început să se plimble, în peşteră...
— Sfârşeşte, te rog... cu aceste glume stupide. D a c ă nu aprinzi, nu-ţi mai vorbesc niciodată!...
— Poftim ! îi întinde prin întunerec, lanterna. Aprinde, tu. C a să te convingi de câtă prostie
e capabilă o femee...
Femeia ia lampa de metal, dar înainte de a apăsa butonul, se lipeşte cu totul, de trupul care-i
face pavEză... •
Aprinde. L u m i n a tremurătoare taie cu săbii albastre întunerecul, până în bolţile de sus de
unde lăcrimează picurii. N u e nimeni. N u e nimic. Zidurile ude şi alt nimic. Diavolii scoţând limbi
roşii şi alt nimic. O salamandră, lucioasă şi vărgată, cu pete negre şi galbene, se ascunde într'o cră­
pătură. Aceleaşi urme de fum pe stânca u d ă — aceiaşi vatră de foc, cu cenuşă şi cărbuni stinşi,
încolo, deoparte şi de alta, întunerecul fără fund.
— E i ? întreabă omul tânăr, sumeţindu-şi pieptul robust în haina de sport, piciorul cu pulpă
musculoasă în ciorapii de lână. U n d e e personagiul misterios, care vede prin întuneric şi dispare
în stâncă, dacă aprinzi lumina?
11

© BCU Cluj
 Femeia apleacă ochii în pământ umilită.
— Totuşi, sunt sigură că a fost cineva... se încăpăţânează să stăruie. A m auzit paşii. Sau
i-am simţit....
Bărbatul strânge din umeri. A c u m şi lui îi este indiferent, dacă a fost nălucire sau nu. A m e ­
ţeala dulce şi ucigaşe a trecut. Dorinţa s'a răcit brusc, când îi încorda braţele mai lacom, pe trupul
mlădiat. A c u m femeia îi apare la fel cu toate. M a i neînsemnată ca toate. Şi îi e ruşine de ce-a rostit
câteva clipe înainte. D e cruda şi mincinoasa răceală, cu care s'a lepădat de cealaltă.
— Eşti supărat? se atârnă femeia, cu amândouă braţele de umerii lui, căutându-i rugătoare
în ochi.
Bărbatul îi desprinde braţele cu mâna liberă, cu cealaltă balansează lumina, spre ieşirea de
. unde vin glasuri şi se v ă d fulgerând alte lumini.
— Eşti supărat?
— Fii cuminte! porunceşte autoritar bărbatul. Ne găsesc ceilalţi aci şi cred că n'ai poftă să
te compromiţi!
In acelaş timp, gândeşte : „ T r e b u i e să scap de ea, mai repede... S ă mă duc la Alina şi să-i
cer iertare. Biata A l i n a ! "
L a gura peşterii, după mersul întortochiat dealungul hrubelor, au găsit ceata întreagă.
Ochii Alinei îl privesc mustrător şi trist. Rezemată de zidul rece, cu fişiul pe jumătate atâr­
nând în pământ, se vede că şi-a adunat toate puterile ei slabe, să-şi înăbuşe năvala de lacrimi din ochi.
T o ţ i râd, îi înconjură, vociferează, întreabă, împingându-se unul pe altul, la o parte :
— A ţ i văzut dracii? N u v'aţi temut? N u v'aţi rătăcit? N u v'a speriat strigoiul acela?...
Vorbind, îndreaptă ochii spre bradul din mijlocul poenii, unde omul cel negru, cu cap şi cu
privire de mort, e cu spatele întors spr,e peşteră şi priveşte foarte atent, peste văi, în depărtările
neguroase.
— Iţi spun drept că m ' a m temut! se dădu aproape, vorbind însufleţit şi emoţionat, elevul
cel mai sârguicios al adevăratului rege al charlestonului, tenisului şi înotului. M ' a m temut pentru
voi, de spectrul acesta!... Când l-am văzut că iese din peşteră, mi-a fost teamă că ţi-a stricat toate
socotelile. Dracul să-1 ştie, când a venit!... E u unul, nu înţeleg pe unde a intrat. î m i amintesc bine
că l-am lăsat pe terasă la Palace, luându-şi cafeaua, când am plecat. Chiar îi spuneam lui G i g i , că
are să ne meargă prost, fiindcă ni-a eşit de cu dimineaţă, piaza rea în cale.,. înaintea noastră n'a
putut trece. N u este un alt drum, s'o taie deadreptul. Cât am stat la masă, nu 1-a văzut nimeni
venind... înţelegi? N u putea intra în peşteră fără să-1 vedem noi. Şi cu toate acestea, deodată, iese
din peştera unde n'a intrat, cu mersul lui de strigoiu... E idiot şi absurd — şi totuşi aşa e. M ' a m
şters la ochi. M i s'a părut că visez. Parcă e un făcut. Apare unde nu te aştepţi şi când nu te-aştepţi.
S'ar spune că găseşte o plăcere să ne strice toate combinaţiile. Explică tu aceasta!,..
Dar celălalt n'ascultă şi n'are ce explica.
Se apropie de Alina şi-i cuprinde mâinele subţiri şi uşoare, care se lasă ridicate spre buze.
— M ' a i iertat?,,. A m fost înainte, să văd... N u e pentru tine, A l i n a ! E frig şi umed... Calci
pe salamandre... T e sperie bufniţele... Lasă-i pe ceilalţi să meargă, noi rămânem aci.
Vorbeşte repede, simte că vorbeşte prea repede, dar nu se poate opri. Ii aşează fişiul subţire
pe umeri. Ii priveşte în ochii albaştri şi umezi.
— M ' a i iertat?...
— N ' a m ce-ţi ierta! N u pot fi niciodată supărată pe tine...
— Alina... Alina mea, ce bună eşti t u !
Ochii Doamnei Senator, de pe trunchiul de brad răsturnat, unde fumează cu prefăcută ne­
păsare, picior peste picior, fulgeră, de culoarea oceanului în furtună. E deodată îmbătrânită şi de­
vastată — oglinda ar speria-o. Şi ochii Mirei Zăuceanu, privesc încruntaţi şi fosforescenţi. S'au

112

© BCU Cluj
ridicat amândouă, întorcând spatele celor doi. S ă se joace cu ele, o copilă care abia mai respiră, o
pisică s m i o r c ă i t ă ' c a aceasta! Se simt î m p r i e t e n i t e : M i r a Z ă u c e a n u a trecut braţul sub braţul
Doamnei Senator şi amândouă chicotesc de ceva foarte vesel.
Ceata a dispărut înghiţită de peşteră.
E o mare tăcere. Cerul e circular şi imens. Sus roteşte lin un şoim fără batere de aripi.
Sunt singuri de tot — chiar omul cel negru, cu cap şi privire de mort, nu mai este sub brad.
N i m e n i nu 1-a văzut plecând — dar nu mai este.
— Alina!... Alina mea...
Ochii copilei s'au luminat ca cerul, obrazul palid s'a învăpăiat. îşi apasă cu mâna mică,
pieptul unde se sbate inima mică. Iar surâsul e trist, ca pentru o fericire de dincolo de moarte.

Afişe mari, roşii şi verzi, anunţă pentru S â m b ă t ă seara : „ U n grandios bal cu tombolă, sur­
prize, postă americană, Regina frumuseţii şi Regina dansului, în beneficiul coloniei sărace, sub pa-
tronagiul unui înalt comitet de D o a m n e " .
înaltul comitet de D o a m n e , în frunte cu Principesa Zoe, M i r a Z ă u c e a n u şi D o a m n a Senator,
a săvârşit adevărate miracole de energie şi de abnegaţie.
A u renunţat la plimbări, la escursii, la ceaiul de la ora cinci, numai şi numai pentru a îmblânzi
soarta viermuitoarei plebe, din cartierul împrejmuit cu sârmă ghimpată. Buikul Doamnei Senator,
a făcut de trei ori drumul până la capitala judeţului, de unde s'a întors încărcat ca o camionetă, cu
tot soiul de tipărituri, de pachete, de surprize şi fragile nimicuri. D o a m n a Senator şi T o t o , au plasat
bilete la toţi vilegiaturiştii delà Palace şi de la vilele băilor, au executat şi drumeţii trecători de o sin­
gură zi, au isbutit să constrângă direcţia Cazinoului, ca să cedeze caniota din trei nopţi. In excesul
de însufleţire, au apelat la Prefectul ţinutului, care a poruncit organelor sublaterne, primăriilor şi
subprefecturilor din tot judeţul, să împartă cinci carnete a câte o sută de bilete, la negustori şi la
birnici ; după cum din acelaş exces filantropic, poliţia băilor a mers din cameră în cameră, în han­
garele cartierului periferic, silind ciungii, şchiopii şi reumaticii să cumpere restul biletelor cu tarif
redus şi să contribue astfel la propria lor ajutorare, după cum sună povaţa creştină : „ A j u t ă - t e
şi te voi ajuta!".
In fiecare seară, comitetul de iniţiativă se adună în cele două camere ale Principesei Zoe, pentru
a încheia bilanţul zilei expirate şi a pregăti campania de a doua zi.
Principesa Z o e , crepusculară făptură, care nu apare la lumina soarelui, cu obrazul devorat
de migrene şi cu ochii cerniţi violet, ca două pansele imense, nu se mişcă din fundul jilţului, înfă­
şurată în somptuoase mantii foşnitoare, suspinând cu accente de muribundă, făcându-şi vânt ne­
curmat cu evantaiul pufos de pene de struţ. întotdeauna are de cerut cuiva u a obiect rătăcit : lorg-
nonul, cutia de pudră comprimată, batonul mentolat pentru răcoritul tâmplelor, agenda cu însemnări,
creionul cu toc de argint, o scrisoare pe care o avea adineaori în mână şi a dispărut.
Printre suspine, exclamă începuturi de fraze în toate idiomele Europei, confundă numele şi
se exprimă în laconice şarade. T o ţ i , precipitându-se să-i execute dorinţele capricioase, scotocesc în
sertare, printre inele şi ciorapi purtaţi, cămăşi de mătase şi jartiere desperechiate, scrisori nedeschise
şi cutii goale de prafuri medicinale, prospecte ale companiilor de navigaţie şi batiste mototolite.
In fiecare seară, Principesa Z o e , ia cu jurământ hotărîrea să pună a doua zi ordine în acest haos,
iar a doua zi, haosul a mai crescut.
Deocamdată, are o netăgăduită scuză : toată energia o sacrifică pentru izbânda faptei filan­
tropice. :
— M e s amis! Destul. Assez de paroles!... D e s actes!... C e spuneam? A h ! migrena aceasta...
N u v ă imaginaţi... C'est morire a poco a p o c o . . . C u m v ă invidiez că nu cunoaşteţi acest supliciu!
Ţ h e world wel lost !... N u {ista! C e spuneam? C'est dégoûtant!.., N ' a ţ i v ă z u t batista mea?... O aveam

113

© BCU Cluj
acum în mână. O s tempos que ja la vao. U n instant! A l'ouvrage! M'ssieu Negresco, în numele tu­
turor, ce n'est pas vrai, mes amis? în numele tuturor, îţi mulţumesc pentru concursul dumitale...
Ingenios şi admirabil... M a i s o u i !
D . Negresco-Import-export, surâde cu modestie, ca o elevă de pension, aplaudată la o festi­
vitate şcolară, după ce-a recitat o fabulă de L a Fontaine. S'a oferit să aplice biletelor de bal o serie
de numere pentru loterie, după sistem propriu, cu premiu maşina de scris Remington pe care a
cumpărat-o în rate şi o motocicletă cu ataşă, care i s'a oferit de către un ofiţer cu devenă la Cazino,
pe jumătate preţ. Astfel, balul filantropic va sluji deocamdată să-i achite pensiunea la Palace ia în­
târziere, iar d. Negresco-Import-export, înscrie în cariera sa de bussinesman, până acum lipsită de
noroc, cea dintâi afacere care s'a realizat.
Principesa Zoe, e atât de încântată de geniul inventiv al pipernicitului anglo-saxon şi de teme­
rarele sale proecte, încât şi-a exprimat dorinţa să-i încredinţeze exploatarea întregei sale averi, gre­
vate de poliţe şi de ipoteci, cu veniturile înghiţite de dobânzi şi de popriri, cu gospodăria lăsată pe
mâna vechililor şi a misiţilor.
Până atunci, d. Negresco-Import-export, a devenit secretarul comitetului. C u o testea de foi
liniate vărgat înainte, înşiră cifre, totalizează, scade şi împarte, recapitulează şi consemnă toate re­
zultatele şi observaţiile — se întrerupe, pentru a nota în agenda cu foi minuscule o très altare de
geniu, care nu se cuvine să rămână pierdută ; e plin de optimism şi după ce sfârşeşte, în camera cu
tavanul oblic, lucrează până după miezul nopţii la un proect pentru alcătuirea unui trust al tuturor
serbărilor de binefacere din ţară, sub conducerea tehnică şi sub preşedinţia de onoare a Principesei Z o e .
Balul rămâne — după cum s'a pronunţat cronicarul monden al Băilor — cântecul de lebădă
al sezonului. Până la şase dimineaţa, orchestra, muzica militară şi'jazzul, s'au întrecut, desfătând
urechile şi cutremurând ferestrele. Sălile restaurantului, cafeneaua, terasa şi micile încăperi anexe
unde se află tenisul liliputan pe-o masă, cofetăria în miniatură a copiilor ; toate pavoazate şi supraîn­
călzite, n'au fost destul de încăpătoare pentru a adăposti filantropicul desfăt.
U n războiu decisiv s'a lichidat între frageda şi debutanta generaţie de dănţuitoare şi între
doamnele cu mai experte şi mai mature arme ale eternului femeesc : — „ L ' e t e r n e l femenin, mon-
cher, tout ce qu'il y a de plus eternei, fiindcă nu cedează vârstei, mon g o s s e ! " după cum se dădea
cu părerea Oncle T o t o , răsucindu-şi pe arătător, înainte şi îndărăt, panglica neagră şi lată a m o ­
noclul ui.
Războiul durase surd, dintotdeauna. O subterană îndârjire, mânase copilele abia ucenicind
primele flirturi, să declare neîndurată duşmănie, doamnelor, văduvelor şi divorţatelor, care le concurau
cu arme atât de neloaiale. Coaliţia se înfăptuise instinctiv, prin unanim consimţimânt — iar pe la
miezul nopţii, în gingaşele surâsuri şi în languroasele priviri ale vrăjmaşului pus în minoritate, apă­
rură cele dintâi încruntări şi semne de impacienţă. Neînchipuit câte ravagii înscriseră într'un singur
ceas migrena şi căldura sufocantă ; cum soţii şi prietenii fideli până la sfârşit, fură nevoiţi să urce şi
să coboare în cutia de lemn a ascensorului, pentru a descoperi în sertare, buline şi comprimate
antinevralgice, pe al căror înveliş se vedea un martir primind în creştet lovitura unui ciocan ucigaş
sau un cap de femee strângându-şi tâmplele în cleştele palmelor.
Deplin stăpâne pe teren, copilele au obrazul învăpăiat, cu roşul şters de pe buze şi cu părul
tinereşte lăsat în sburlire sălbatecă, muşcau lacom şi crud din cel dintâi fruct al victoriei, sub pri­
virea agresivă şi întunecată de indignată desaprobare, a doamnelor înşiruite pe scaune în scumpele
toalete inutile, cu grele coliere de perle atârnând pe vitrina sânilor larg decoltaţi, dar'mult osteniţi.
—- C e lume ! C e lipsă de decenţă ! Ce moravuri ! Nici n'au ieşit de pe băncile şcolii, şi ce ma­
niere de cabaret!... C'est efreyant, ma chère!
Figurile patinate de cute fine la colţul ochilor şi al buzelor, se întorc una spre alta, într'o
comună consternare, pentru ca în aceeaşi clipă, descoperind pe obrazul din faţă un indiciu alar­
mant : pudră topită, negrul lungit peste măsură, roşul şters, să consulte oglinda rotundă şi să pro-

© BCU Cluj
cedeze la renovarea propriei picturi. Fiecare se găseşte mai tânără şi cu neasemuit mai mult farmec
de cât cealaltă ; fiecare se bucură lăuntric şi tainic, de această evidentă inferioritate a celeilalte.
T o t astfel marile bătălii ale Istoriei au fost irevocabil pierdute, din pricina invidiei şi duşmăniilor
dintre generalii ajunşi la declinul carierei.
In zorii verzui, când roua atârna cercei frunzelor crestate de arţar şi de platan, terasa de dea­
supra hotelului Palace, fu invadată de amatorii priveliştilor rare, consfinţite de paginije antologiilor :
Răsăritul la munte.
Perechile, cu pardesie şi cape pe umeri, cu etole de gingaşe blănuri în jurul gâturilor, sorbind
băuturile calde şi reconfortante, aşteptau în scaunele albe de paiu împletit şi ripolinat. Glasurile
sunau puţin alterate de frigul dimineţei. D a r obrajii erau tineri şi focoşi. Câteva doamne din tabăra
capitulată, încercaseră să înfrunte lumina crudă. Temeritatea fusese crunt pedepsită. Feţele apăru­
seră de sugativă muiată, sub ochi atârnau pungi de gutapercă încreţită, părul oxigenat părea fări-
miţos, de mort ; în dimineaţa lividă confruntarea luă proporţiile unei catastrofe şi toate se strecura-
seră pe nesimţite, fidel urmate de pajii decrepiţi, soţi şi amici cu chelie şi genunchii gutoşi.
Cele dintâi însuliţări metalice de raze, fură întâmpinate astfel numai de exclamaţii tinereşti.
Stâncile cu înfăţişare de giganţi monahi, poposiţi să privească agitarea miscoscopicelor furnici din
vale, îşi puseră nimburi scânteetoare pe creştet. Binecuvântau sau blestemau, cu gesturile lor hiera-
tice, de piatră?
— T e - a m confiscat toată noaptea... M ă ierţi? T u iubeşti veselia şi mişcarea, iar eu atât de
egoistă, te-am ţinut gardian de bolnavă, prizonier, aci...
Alina, îşi apasă cu mâinile subţiri haina de blană, mai strâns în jurul gâtului, şi se sileşte să-şi
înăbuşe începutul de tuset, în aerul rece şi umed. In ochii ei cu albastrul decolorat, e rugăminte şi
recunoştinţă.
Fostul rege al charlestonului, tenisului şi înotului, îi pune deget de cuminţenie pe buze. Nici­
odată o noapte n'a trecut mai repede şi o dimineaţă nu l'a găsit mai fericit.
Ii pare, sau într'adevăr, omul cel negru, cu haina de cioclu încheiată până sub bărbie şi cu
faţa de mort, îl priveşte cu binevoitoare protecţie, din celălalt capăt al terasei, rezemat cu spatele
de stâlpul granitic? D a c ă n'ar fi Alina, ar merge la el, să-1 întrebe.
— E atât de târziu!... T u te poţi întoarce la prieteni. Tuturor le sunt acum duşmană, fiindcă
i-ai părăsit pentru...
— A l i n a ! o mustră numai cu atât, cel care n'a dansat şi o sprijină cu braţul musculos.
T r e c printre mesele unde toţi tac o clipă, încărcaţi de şorţurile de la tombolă ; hârtii pestriţe,
coifuri cu pene, muzici de carton şi căni văpsite ; iar tăcerea e în aceeaşi vreme desaprobare şi com­
pătimire. N i m e n i nu şi-a închipuit o atât de repede cădere, a celui mai vrednic, mai neostenit şi mai
cutezător dintre toţi. In saluturile exagerat politicoase, e compasiunea pentru "un tânăr şi glorios
monarh, abdicat fără pricină, jertfindu-şi regatul prosper şi tronul, pentru un inocent capriciu.

Ziua b u n ă nu se cunoaşte întotdeauna de dimineaţă, la munte. D u p ă cele mai scânteetoare

şi cristaline răsărituri, un nor ce-a pândit ascuns, învălue cerul şi ploaia se deslănţuie în cataracte.
Pe u r m ă bura se aşterne m ă r u n t şi muced. Presimţirea toamnei.
In culuoarele de la Palace, s'a făcut deodată u m b r ă şi frig. A u apărut înaintea uşilor cele dintâi
valize de plecare. Goarnele maşinilor, sună afară, cobitor şi mat. Foşnesc pardesiele de ploaie. Se
aud ciocane bătând ţinte în cutie de lemn, ca în sicrie de copii. A dispărut jazzul. L a masă, clavirul
şi o singură vioară, tânguesc funerar. T o ţ i vorbesc încet ; au rămas puţini, se simt stângaci. Sala
e deodată prea mare, un tacâm lovit de farfurie face să tresară toţi ochii, ca un hohot inuman de
râs, într'o cameră unde de pe catafalc n'a fost încă ridicat mortul.
D o a m n a Senator a lăsat farfuria neatinsă şi priveşte în gol. D o m n u l Senator, rămas fără tutor,
de când a plecat T o t o , îşi toarnă maioneză din abundenţă peste cega rasol şi comandă un copios

115

© BCU Cluj
m u ş c h i u în sânge. Gâfâie şi mestecă sgomotos. Citeşte ziarul rezemat de sticla de vin. Totul s'a
întors la normal. Doamna Senator, reia cu o zi înainte, încă de aci, firul rupt al vieţii la care se în­
toarce mâine, pentru încă unsprezece luni. Privirea sură a ochilor cutreeră mesele goale, pereţii de­
veniţi deodată ostili şi pustii. O tristeţă îi gâtue respiraţia. T o t u l e cenuşiu şi deşert.
Când au plecat, înfăşuraţi în haine groase, ploaia a contenit un răstimp. V â n t şuerător scutură
stropii, fâlfâie foi de ziar smulse, afişe ude, o tablă care sună monoton. O frunză s'a lipit de geam.
D e geamul fumuriu şi aburit.
- U n d e sânt toţi? U n d e s'au întors toţi? L a ce viaţă? Ce-i aşteaptă? T o t o ? Bunicuţa copi­
ilor? Mira Zăuceanu, arhiducesa fatală? Principesa Z o e ? Alina şi regele abdicat al charlestonului,
tenisului şi al înotului? D o m n u l Negresco-Import-export? M i c univers împrăştiat în cele patru
vânturi....
Acestea ar voi să le întrebe sentimental şi elegiac, ca o eliberare, Doamna Senator şi n'are cui
le spune. Fiindcă D o m n u l Senator, cu gulerul mantălii ridicat, a aţipit şi a început să sforăie. In
creştetul muntelui, femeia s'a răsucit să privească îndărăt. Valea e scufundată în vânătă pâclă, care
topeşte ireal contururile. Numai Palace, cu cele cinci etaje, uriaş şi cubic, domină ca un arogant
mausoleu, măruntele morminte din cimitirul verii, până la celălalt an, părăsit.
A p o i maşina a virat. Priveliştea s'a şters, înaintează într'un nor opac, aproape de cer, în
culuoarele negre ale codrilor.
Şofeurul, cu obrazul neclintit şi ras sub corecta cascheta englezească, s'a întors numai pe ju­
mătate, să spună laconic :
Aci!
Doamna Senator a înţeles. A c i s'a petrecut întâmplarea desigur născocită, despre care ultimii
vilegiaturişti au discutat cu ultimile rămăşiţi ale aprinderii şi curiozităţii, toate aceste din urmă trei
zile. Omul cel negru, cu privire înceţoşată de mort, dispărut fără urme din vehiculul care îl ducea
spre gară. Când şofeurul a vrut să-1 întrebe ceva şi a întors capul, locul era gol. Numai pălăria
neagră şi haina neagră, împăturite ca vestmintele unui înecat. D e bună seamă o născocire, ca altele,
atâtea, o sută...
Muntele e înalt. Brazii neclintiţi şi uzi. Nori scămoşi se târâe pe şosea — a traversat drumul
o vietate sgribulită şi sperioasă, mică sălbătăciune, rămasă de acum singură stăpână a pustietăţilor.
Doamna Senator ar fi vrut să o prindă, să o încălzească şi să o mângâie. D o m n u l Senator stră­
nută prin somn şi mormăie, adresându-se unui partener de écarté, nevăzut.
Drumul înainte e gol şi înoptarea vine dimpotrivă, cu paşi negri, neauziţi, de pâslă.

© BCU Cluj
 H A R T A EUROPEI
DE

ION MINULESCU

A, noapte-am stat de vorbă cu plopii

Şi cu vântul.,.
M ă cunoştea şi vântul,
M ă cunoşteau şi plopii —
M ă cunoşteau din vremea, când colindam pământul
C u gândul
Ş i cu ochii pe harta Europei...

Şi mi-am adus aminte de nopţile de v a r ă

C â n d o porneam de-acasă (abià eşit pe poartă,
M ă şi vedeam departe
Prin nu mai ştiu ce ţară,
D a r mă trezeam spre ziuă, cu ochii tot pe hartă...

Ş i mi-am adus aminte de ce-aş fi vrut să fiu -

U n plop ce se ridică spre cer
Şi-un vânt grăbit
Ce 'nconjură pământul mereu...
Ş i 'ntr'un târziu
M ' a m căutat pe hartă, dar nu m'am mai găsit.

© BCU Cluj
 K R I N O N ï S
SAU

TREPTELE SINGURÂTÂŢII
DE

SORIN PAVEL
Le silence est peut-être une voix qui sait tout
Comme an dieu taciturne en son marbre debout.
Régnier.

D^r epoca noastră nu-şi va alege numai persoanele dedicate singurătăţii, ci, întrebuinţând
aceleaşi criterii, care se dovedesc ca resturi ale altor vremuri, va indica cu neînlăturabilă hotărîre
şi locurile unde vrea să le ştie singure, întocmai cum în trecutul nostru istoric domnul surghiunea
indezirabilii la mănăstiri, ca să se reculeagă în pacea locaşurilor sfinte, la fel sunt rezervate singu­
raticilor anumite locuri de reşedinţă legală. Procesul pare să fie analog cu superstiţia populară,
care face distincţie între locurile sfinte şi cele blestemate, vizitate de necuratul şi de strigoi. Fiecare
din aceste locuri au băştinaşii lor, fie între oameni cu credinţă în D u m n e z e u şi cu viaţă morală ne­
pătată, fie între furi şi ucigaşi. Puţin măgulitoare opinia populară a înţeles să păstreze tocmai aceste
din urmă locuri pentru filosofi, poeţi şi monahi. N u trebue, desigur, să ne închipuim că filosofii
înşişi şi-au ales emblema bufniţei, pasăre sinistră a întunerecului şi a caselor părăsite. Se ştie de
asemenea că sfânta biserică şi locuinţele cinstitelor feţe bisericeşti reprezintă un număr de atracţie
pentru dibăcia răufăcătoare a spiritelor infernale. Aşa cel puţin se aude în popor şi foarte adeseaori
vieţile sfinţilor sau confesiunile marilor prinţi ai credinţii religioase povestesc, în mii de chipuri, ne­
cazurile cu iscodirile ispititorului Satan.
Obiceiul singuratecilor să se retragă în pustietăţi şi în locuri neumblate de picior omenesc,
are începuturi străvechi, Taoiştii chineji fugeau de lume şi rămâneau cu zecile de ani ascunşi în
fundături de munţi sau pe maluri sălbatice şi râpoase de ape curgătoare, urmând în ultimul caz o

118

© BCU Cluj
 predilecţie specială foarte rară la alte popoare. Vorba Sien, denumind în limba imperiului galben
pe solitar, este compusă din alte două însemnând una o m şi alta munte. Prin urmare legătura între
viaţa solitară şi între pustietăţi s'a făcut într'o vreme când zorii umanităţii abià începeau să se des­
luşească în istorie şi a durat dealungul anilor delà un popor la altul, delà Chineji la Indieni, delà
închinătorii lui Zoroastru la profeţii vechiului Testament. In acest considerabil răstimp desigur că
de multe ori solitarii au continuat tradiţia lui Laotse, dar s'au introdus deasemenea şi noui obiceiuri.
Totuşi vechea asociaţie a rămas neclintită, mai trainică decât arama, înfruntând cu succes asalturile
conţinuturilor sufleteşti ulterioare consacrate în alte moravuri. Deaceia astăzi ideia de solitudine
trezeşte imediat gândul pustietăţii şi astfel o întâmplare aşa de veche legiferează încă şi astăzi con­
ştiinţa noastră socială. C a şi pe vremea aceia a basmelor, singurătatea contemporană trăeşte în sur­
ghiun. Singuratecii trebue să rătăcească şi astăzi în închipuirea noastră numai pe uliţe singuratece,
dosnice şi strâmte, cu triste caldarâmuri, sau mai cu seamă printre ruini istorice, cu viaţă prelun­
gită în legende enigmatice, în preajma caselor părăsite, a locurilor virane sau a morilor unde o crimă
a însângerat pământul. Copacul unde un nenorocit şi-a aninat zilele, intrările peşterilor cu pereţii
înverziţi şi umezi, oazele pustiurilor sau malurile mării, iată o sumă de adrese pe care societatea le
are aprioric în registru. Vinovaţi că au aceste reşedinţe nesănătoase şi propice pentru încolţirea
bănuelilor de tot soiul, sunt desigur unii dintre singuratecii din timpuri de mult răposate, cari au
găsit pe plac asemenea locuinţi. A i c i se amestecă fireşte influenţa deseori fatală a curentelor de idei
în viaţa reală. Alegerea grotelor, disputate concurenţii jivinilor silvice, face parte dintr'un imens
program de realizare a singurătăţii, la care orientul îndepărtat lucrează cu răbdare de mii de ani.
Există anume o tehnică a singurătăţii şi adăpostul incomod este recomandat de chiar primul punct
al reţetei. C a şi astăzi, de altfel, vechii locuitori din jurul râului galben, acordau un credit neobişnuit
singurătăţii. Singurătatea apropie de marele mister, care pulsează în Cosmos, delà firul de iarbă
la steaua fixă depe bolta cerească. Sforţarea canalizată în direcţia aceasta a realizării singurătăţii
desăvârşite a sustras vieţii active şi exterioare nu numai indivizi de elită sau generaţii, dar şi p o ­
poare întregi. Evident că străduinţele repetate au fixat cu vremea anumite norme devenind un fel
de program tehnic, care diferă nu prea mult delà o sectă la alta. Adepţii lui Laotse, Confucius
sau Gautama păstrează delà acei înţelepţi strămoşi astfel de régule, care interzic sau sfătuesc anu­
mite lucruri. Intre diversele prescripţiuni, vegetarianism, cum de pildă prescrie Coranul, automor-
tificare, cum învaţă severa doctrină mahyăna din budism, primul loc şi cu valabilitate generală îl
are sălăşluirea în astfel de ţinuturi. L a această acceptare şi alegere voluntară de către solitari ei
înşişi, se mai adaogă un serviciu necerut, pe care falşii solitari l-au prestat celor veritabili. Anticii
n'au avut sentimentul frumuseţilor naturale, deaceia să deschidă cineva paginele unde pseudoso-
litarul Petrarca cântă frumuseţile ţării sale. Pitorescul însorit al incomparabilei Riviera di Levante —
aduce în fraza lui Petrarca cuvântul singurătate. Valea delà Vaucluse îi trezeşte gânduri şi doruri
de solitudine idilică, cu muget de vite, cântece de pasări şi murmur de cascade îndepărtate. Falşii
solitari de soiul poetului filosof nu-şi pot înfrâna entuziasmul debordant pentru aspectele extraordi­
nare ale naturii. D u p ă efemere şi prescurtate izolări ridică imnuri singurătăţii şi neglijând incon­
venientele bietelor schivnicii pun în lumină feerică numai frumuseţile. Ceeace pentru solitarul în-
veterat a devenit banal, încât monotonia spectaculosului de altădată mimează monotonia gândurilor
şi a boabelor de metanii, pentru singuratecul improvizat înseamnă surpriza extraordinarului. Extra­
ordinarul este excitant pentrucă forţează uşa simţurilor şi măreţia spectacolelor, ciudăţenia şi di­
versitatea lor nebună impresionează mai violent, provoacă reflexiuni nefamiliare vieţei celei de toate
zilele, trezeşte frăgezimea atenţiei şi intensifică sensibilitatea. In ţara extremului orient, pe malurile
Gangelui, sentimentul naturii pulsează de mai îndelungă vreme decât în Europa şi deaceia grupe
de escursionişti se dirijează anual către mănăstirile în care petrec sihastrii în post şi rugăciune — şi
laudă ca şi noi alegerea minunată a ctitorului. C u totul alte gânduri însă i-au mânat pe acei adum­
briţi solitari să pună piatra unghiulară a colibei lor. Gânduri de deslipire de huma trupului şi-a

119

© BCU Cluj
globului terestru, de adunare a eului risipit în privirile ochiului, în auzul urechilor şi în simţirile
epidermii. Dar indiscreţiile pseudosolitarilor n'au rămas rostite în pustiu, au început să le creadă
singuratecii ei înşişi şi mai ales lumea cealaltă să le atribue din ce în ce mai încăpăţânat o intenţie
selectă de hedonism pervers, în alegerea miserelor reşedinţe.
Cât de înrădăcinată în mentalitatea tradiţională şi cu câtă dârzenie îşi supravieţueşte sie însăşi
această asociere între singuratec şi singurătatea naturală, ne-o dovedesc încorporările ei în artă.
In muzica lui Beethoven ascultătorul simte deseori o puternică singurătate şi abandonare, o sensaţie,
care exasperează nervii, de lentă şi fatală înstrăinare. Puşi, într'o experienţă psihologică recentă,
să redeie în desemn ceeace au simţit la audiţia muzicală, mai toate subiectele experienţii au repre­
zentat singurătăţi de piscuri înconjurate de haotice învolburări de nouri. In acelaşi sens pledează
toate tablourile vestite sau descrierile solitudinei, deoarece au alergat la aceleaşi mijloace de repre­
zentare. U n tablou înfăţişează, de pildă, o luntre plutind nemişcată pe faţa de cristal a unui lac
adormit în amurg. O fiinţă omenească îşi ascunde faţa în palmele din care lopeţile au lunecat pe
nesimţite, treptat-treptat. Pictura e minunată şi ascunde în ea o adevărată lume. Asistăm parcă la
această treptată cufundare în noaptea fără stele a singurătăţii desăvârşite, tot mai desăvârşite. Deşi
liniile sunt trase şi ficsate pentru totdeauna şi prin o singură clipă, încorporează totuşi întreaga serie
de momente, care au preludat în trecut şi vor încheia în viitor, mişcarea continuă şi de-o infinită
delicateţă a înstrăinării treptate de lumea exterioară. C u fiecare urmă de penel, cu fiecare nuanţă
de culoare, artistul a trăit o descreştere de personalitate, o eterizare imperceptibilă, o delăsare din
ce în ce mai pronunţată analoagă cu virusul otrăvii care înlemneşte celulă cu celulă. Simţi în su­
fletul sdrenţuit al femeii din luntre gravitatea teribilă şi sortită în cercuri din ce în ce mai mici, din
ce în ce mai strânse către acel punct interior — inefabil şi terifiant, care este singurătatea. S'a ima­
ginat deasemenea tot pentru singurătate tabloul remarcabil unde o gură de peşteră respiră toată
dezolarea întunerecului şi acopere trăsăturile destinse ca strunile unei viori sfărâmate ale omului
căzut şi frânt pe bolovanul de lângă peretele ei de piatră cu toată restriştea imaginabilă. Se spune că
Ruisdael a atins culmile artei peisagiste pictând singurătatea. Tabloul delà muzeul Ermitage din
Petrograd reprezintă un vârf de munte. înălţimea ameţitoare a oprit ascensiunea vegetaţiei şi nouri
alburii încununează culmea desgolită. Piciorul muntelui pleacă din valea unei ape liniştite. Enoch
Arden, străin de femeia şi copiii săi deschide uşa colibii să plece în lume asupra unei mări în ta­
lazuri, iar „ F e m e i a pe malul mării", cu ochii pierduţi în largurile turburi, care îngroapă sub spumă
de talazuri marinarii, cu faţa pătată de palidităţi nenaturale la tâmple este imaginea sguduitoare a
desnădejdii. D a r desnădejdea însăşi, pierde văzând cu ochii roşeaţa primei emoţii, comprimându-şi
bătăile inimii şi oprind fluturarea părului în vânt, nu poate să devie maximă, dacă nu insinuiază
şi conştiinţa singurătăţii. In faţa deslănţuirii elementelor mâna omenească cade neputincioasă şi
zadarnică şi în intervalul de timp infim, până când apare D u m n e z e u în inimă şi gând, — ce in­
serează o clipă fugară singurătatea desăvârşită în faţa urgiei sublime. Momentul acesta trebue să-1
surprindă artistul singurătăţii. „ F e m e i a pe malul m ă r i i " nu ilustrează decât indirect şi umbrit de
intenţia principală singurătatea. Redă prea multă mişcare, în timp ce singurătăţii în adevărata sa
esenţă îi repugnă mişcarea. Orice artă tinzând s'o redeie, trebue să elimineze cât mai mult svâr-
colirea şi mişcarea, această frângere de linii vulgară şi odioasă. T r e b u e să aspire către înmărmurire,
căci împietrită ca o marmură şi plină de ecou sufletesc ca o mantie de negură este singurătatea în
tăcerea sa augustă :
L e silence est peut-être une voix qui sait tout
C o m m e un dieu taciturne en son marbre debout.
Justificarea acestei asociaţii între solitar şi pustie este astăzi şi mai ales în cultura apuseană
cu desăvârşire perimată. Alte condiţii antropologice, alte doctrine şi alte împrejurări sociale au de­
terminat conţinutul spiritual al solitudinei de atunci şi de acolo. Altceva cereau eremiţii chineji delà
singurătate şi deaceea solitudinea lor se realiză în condiţii adéquate. înţelepciune prin contactul

120

© BCU Cluj
imediat cu miezul lumii, autoruinare totală a individualităţii, detaşare de trup şi prelungirea vieţii
spirituale — urmăreau taoiştii în singurătate. Civilizaţia şi cultura noastră ostracizează în m o d deo­
sebit. Ea face compatibilă cea mai autentică singurătate cu însuşi traiul în mijlocul societăţii prin
anonimatul oferit de cetăţile babilonice ale oraşelor mari din A p u s . Singuratecul de până mai ieri
erà un fugar sălbăticit în păduri sau în agreste împrejurimi de capitale, un înţelept cercetat de ne­
căjiţi în ceasurile grele ale sfaturilor, iar singuratecul contemporan un anonim, pe care chelnerul
îl numeşte la restaurant domnul delà masa N o , i sau 2, iar portăreasa casei cu şapte etaje, domnul
delà catul al patrulea. Intre singurătatea antică silvestră sau aquatică şi între solitarismul prin
anonimat este o deosebire tranşantă şi confuziile au consecinţe neplăcute.

# *
Dein ganzes Lebtn war nur ein Ttaum
Und diese Stunde ein Traum im Traum
Heine.

Megalomani sau timoraţi, singuratecii vin în conflict cu mediul înconjurător. Desbinarea con­
tinuă nu poate însă să se împace până la sfârşit cu viaţa, pentrucă reprezintă numai un singur m o ­
ment unilateral din eterna mişcare universală. M o m e n t u l acesta negativ cere contraponderea p o ­
zitivului hegelian şi numai astfel se readuc lucrurile într'un echilibru trecător. D r u m u l cătfe acest
moment indispensabil pentru traiul ambelor tabere combatante, nu este acelaşi pentru toată lumea.
Firile regeşti aleg calea mândră care duce la ţintă prin ştergerea obstacolelor, fie că le vor dispreţui
fie că le vor lua în serios în piept şi le vor combate făţiş. Firile în care creatorul a adunat ca în barca
lui N o e un reprezentant din neamul miop al şerpilor sau din cel viclean al vulpilor roşii, se hotărăsc
să ocolească cu discreţiune piedicile, reducându-şi proporţiile prelinse ca să se poată strecura fără
alte dificultăţi decât cele morale.
E lesne de prevăzut că solitarul nu va imita dintre aceste exemple pe niciunul din semenii
săi, ci va luă calea din urmă, cea mai comodă, cea mai neobositoare, lină ca apele curgătoare, fără
hopuri şi fără democratică pulbere. Negarea fără reverenţe a realului sau subpreţuirea acestui real
care în definitiv, fără să-şi probeze suficient existenţa veritabilă, face atât necaz celor mai nefericiţi
dintre muritori, c u m spune Homer despre neamul omenesc, rtegarea realului sau subpreţuirea lui
se numeşte soluţia solitarului de marcă. N o d u l gordian nu va fi pus nici la umezeala şireteniei ca
să putrezească lent, nici tăiat cu ascuţişul săbiei. Nici viclenie, nici forţa încrederii în sine, ci sincer
şi simplu, ignorare. A r m a aceasta divină, armă spirituală, dreaptă ca însăşi Dreptatea şi pacifică
asemeni Păcei, — se numeşte reverie. Reveria este cea mai comodă şi cea mai autentică evadare din real.
Aruncând lestul de materie greoaie şi trivială, care ancorează omenirea în grădina de zarzavaturi
şi în universala masticaţiune de adversari, reveria proclamă triumful eului lăuntric, lărgirea lui până
la expansiune cosmică. L a capătul reveriei înfloreşte adevărata conştiinţă cosmică. Faptul că uma­
nitatea ă inventat reveria dovedeşte că apariţia oamenilor superiori n'ar trebui să mai mire pe ni­
meni şi că prin urmare adevărata calitate aristocratică este înclinarea către visare, iar nu mândria
de care vorbeşte Montesquieu. M a x Jacob spunea că reveria, meditaţia, ruşinea şi disperarea au
acelaşi gest : să pună mâna la ochi. Ceeace arată încă odată sărăcia mişcărilor noastre expresive
şi determină atâtea confuzii. Reveria închide sau îşi acopere ochii, dar pe când ruşinea sau dispe­
rarea rămân mute, încremenite şi neînţelegătoare, în reverie „ o c h i u l închis afară înlăuntru se deş­
teaptă".
înclinarea solitarilor către reverie este răsbunarea lor. Fiind oameni de imaginaţie caldă şi
avântată, ceiace creiază ei în închipuirea lor fierbinte, lasă în urmă toate cioplirile neîndemânatice
ale mânii omeneşti. C u m ar putea un braţ de argilă să mulţumească nobleţă unui suflet? Deaceia,
aristocratic sustraşi din curentul plebeu, solitarii lasă frâu liber jocurilor spirituale.
Moïse pour l'autel cherchait un statuaire.
D i e u dit : „ i l en faut d e u x " et dans le sanctuaire

121

© BCU Cluj
 Conduisit Oliab avec Béliséel
L ' u n sculptait l'idéal et l'autre le réel.
Reveria, în atitudine de regină nonchalantă, clădeşte din himere palate somptuoase şi din
trei mii de visuri puse unul peste altul clădeşte piedestalul, pe care solitarul ajunge la-cer.
Albert Samain, suflet naiv şi modest, a găsit imaginea fastuoasă a bogăţiei unui suflet, împo­
dobit de visuri :
A u x pieds de son fauteuil, allongés noblement
D e u x lévriers d'Ecosse aux jeux mélancoliques
Chassent, quand'il lui plaît, les bêtes symboliques
Dans la forêt du Rêve et de l'Enchantement.

Abandonarea în braţele visului are în scara plăcerilor umane renumele de supremă volup­
tate. Desigur că este un indiciu plin de înţeles în faptul că stările de fericire sufletească înaltă, aduc
pe buze vorbe care vor să denumească irealul, imaterialul, eteratul. V i s , extaz, plutire sunt ex-
presiile-marcă pentru etapele câştigate în drumul care suie către noroc şi fericire. Soarta refuză
multe din cele dorite, dar soarta poate fi învinsă, căci omul e mai mare decât propria sa soartă. î n ­
trebuinţarea stupefiantelor suplineşte sgârceniile destinului. Opiul strânge pupila, o diminuează
la dimensiunile unui punct de cerneală, ca şi cum ar vrea să anunţe că o graniţă s'a interpus între
eu şi non-eu. Provocând „paradisurile artificiale", de care vorbea cu măestrie Baudelaire, desfă­
şoară din caerul intemporalului reverii bogate ca dantelurile secolului al X V I I I - l e a şi destăinuesc
profanilor îngroziţi — preţul comorii, sădită de D u m n e z e u într'un piept de nefericit solitar. î n ­
frânţilor vieţii, reveria le spune povestea unei lumi, unde li-i dat şi lor norocul să înfrângă adversi­
tăţile. C a în visurile metafizice ale lui Nicolaus Cusanus, în reverie se clădeşte o altă lume în care
contrastele dispar, armonizându-se în unitatea universală. O m u l visând cu ochii deschişi este un
generos, un vizionar, un profet. Reveria a înlocuit bagheta magică. T i m p şi spaţiu nu mai însem­
nează puncte înşirate unul după altul, momente urmărindu-se într'o curbă cu capetele înfipte în
cele două infinituri, trecutul şi viitorul. îndepărtat. Zidurile închisorii epistemologice dispar în faţa
visului. Utilizând o admirabilă comparaţie din Chesterton, putem să ne închipuim pe singuratec
şi pe omul de societate, angrenat şi acaparat de rulajul social, în faţa unei arcade monumentale.
Comilitonul social este miop din cauză că lipsa de distanţă, lipsa de perspectivă, nu-i lasă posibi­
litatea să vadă întreaga construcţie. Deaceia i se va părea că fiecare picior al arcadei se ridică ca
un monument aparte. Solitarul însă este vizionarul, care îmbrăţişează cu privirea orizonturi colosale
şi vede cum ambele picioare se înalţă cu semeţie în sus şi îşi întind braţe de piatră ca şă formeze
arcada. Marele singuratec, Baruch Spinoza, a văzut la fel lumea în vraja contemplării eterne. S u b
specie aeternitatis — cauza se identifică cu efectul, coincidând cu Dumnezeirea atotcuprinzătoare.
Solitarul păşeşte puţin şi neauzit prin lume, dar paşii lui au ecouri istorice nesfârşite. Paşi
de profet pe cristalul sufletului umanităţii. Parafrazând pe Monseignorul de Beauvais, celebru prin
elocinţa lui Mirabeau, se cuvine să spunem acestor „visători de v i s e " :
L e silence des solitaires, est la leçon des peuples.
Copii ai reveriei — solitarii sunt răsfăţaţii aripilor ei şi visul îi cheamă la lumina zilei în îm­
părăţia sa, mângâindu-le fruntea cu desmierdări de mamă. Reveria devine caracteristica acelor oa­
meni buni, blânzi şi creştineşte solitari, care aprind o luminiţă în inima lor şi pentru fiul lui D u m ­
nezeu şi pentru etern neîmpăcatul Satan, Pentru ei, pentru acei creştini mai rari decât pietrele ne­
stimate, a scris, Francis Jammes :
Bien sur que le pauvre diable n'as pas de mère
Pour le consoler doucement de sa misère. .
Oamenii sociabili, ca şi oamenii răi, au acelaşi înger păzitor : Satan, îngerul căzut, pentrucă
n'a cunoscut elixirul reveriei cu înduioşări materne. Căci numai în reverie ne iertăm cei mai aprigi
duşmani. Acolo nu mai există graniţe, nu mai există abisuri, nu mai există limite. Ceeace nu poate

122

© BCU Cluj
face raţiunea, pentrucă reflecţiuniie metafizice se vor opri întotdeauna la problema antinomiilor,
reveria desleagă într'o clipă de exaltare sufletească. Bunătatea poate deveni supremă şi atotcuprin­
zătoare. D u h u l răutăţii dispare şi discordiile cad delà sine. Reverie, stupefiante, alcool, Baudelaire
a simţit c u m se cheamă între ele şi c u m răspund strigătului de suferinţă. C ă c i singuratecul este
lacrima lumii, o singură lacrimă, care alunecă şi picură greu şi rotund. Reverie, stupefiante, alcool,
Incremenitul începe să tremure nesigur, fixităţile clare devin nedesluşite, împărţind în această
lume de vis, ca semănătorul cu mâna darnică şi plină însăşi dărnicia i n i m e i s a l e , visătorul singu­
ratec este un generos :

Il prête des serments, dicte des lois sublimes

Terasse les méchants, relève les victimes.

In fiecare solitar bate inima unui nou Icar. Dintre ei au pornit împăciuitorii, inima lor au
avut-o utopiştii, inima lor trebue să bată sub steagul marei dreptăţi sociale. Deslegătorii de visuri
au fost mari singurateci şi semănătorii de vise aduc poveşti din ţara lor :
D e i n ganzes L e b e n war nur ein T r a u m
U h d diese Stunde ein T r a u m im T r a u m .
Victor H u g o se pare să fi avut dreptate în prefaţa lui .Cromvell. Fiecare epocă istorică se spe­
cializează în cultivarea unei predispoziţii din sufletul omenesc. U n a a creat epopeia, alta drama,
precum epoca romantică a ridicat reliefuri înalte divinei reverii. Individualitatea în romantism în­
semnează fenomenul originar şi deaceia creaţia eului devine suverană. Revoluţia romantică a vrut
să răstoarne totul, dar domeniul reveriei a fost acela unde n'a întâmpinat duritatea niciunei rezi­
stenţe. L u m e a a început să oscileze din temelii. Materia şi formele s'au învălmăşit, graniţele au
dispărut şi evadată din proza cotidiană, reveria s'a mutat în alt regat de farmec şi minuni. Visul
este minciună, în adevăr, dar minciuna şi libertatea sunt surori.
1
„ . . . I n s W e i t e und F r e m d e . . . " reveria solitarilor s'a nutrit cu basme şi poezii, cu figuri cre­
pusculare, cu l u x de imagini şi aventuri închipuite.
Reversul reveriei, întors cu faţa în afară, este distrarea, care apare aşa de distinctă în expresia
figurii solitare, încât de multe ori a fost considerată ca un sigiliu caracteristic. Distrarea a slujit să
explice o sumă de nedumeriri provocate de singurateci, pentrucă ea presupune un anumit raport
anormal între individ şi realitate. Distratul se trădează printr'o anumită comportare în care se v ă ­
deşte anormalitatea inserării sale în real. Figurile impozante din istoria culturii au fost trecute prin
verificarea acestei metode, constând în observarea modului c u m se comportă cineva, încă dinainte
de a se face behaviorism în psihologia americană. S'a observat că filosofii, singurateci prin natura
preocupărilor lor contemplative, se acomodează anevoie, se mlădie cu exces de rigiditate în ritm
cu împrejurările, comit inoportunităţi şi cu minime excepţii n'au succes în antreprize sociale şi în
mânuire de bani. Deaceia marii filosofi au fost mai întotdeauna tutelaţi la vre-o curte regală, de
vre-un M e c e n a sau de prieteni şi admiratori. Sunt oameni din lună singuratecii, deaceia pe pământ
şi în cele pământeşti au un aer străin şi trebuesc să fie conduşi de mână. Formule ca aceasta sau
ca „ a pluti cu capul în nouri", „ î n ceruri albastre", par să fie definitiv consacrate şi fac pandant
just poveştii din mitologia nordică, după care lumea a luat naştere dintr'o crimă. Uriaşul Imyr a
fost asasinat şi din sângele lui s'a născut marea, din oase munţii, iar din creeri nourii. Apropierea
naivă între nouri şi organul cerebral a simţit una din funcţiunile lui specifice de a se ridica deasupra
realităţii, de a o depăşi, c u m nourii umbresc şesurile. In adevăr distrarea seamănă cu evaporarea
şi distratul ia o înfăţişare de inconsistenţă aburoasă. Solitarii sunt obişnuiţii distrării, veşnic ne­
atenţi la cele ce se petrec în jurul lor. D a r aceasta nu miră pe nimeni pentrucă împrejurările, în care
se desfăşoară lenta viaţa solitară, oferă concludente explicaţii. Solitudine însemnează a ieşi din raza
în care sensaţiile de tot soiul vâjâe ca gloanţele de mitralieră, a ieşi din cercul de" excitaţii, care ne

123

© BCU Cluj
asediază în orice clipă din toate direcţiile. Impresia primară în singurătate, după câteva zile de şe­
dere la mănăstire, frapează ca o sărăcie de excitaţii, succede apoi monotonia aceloraşi întâmplări
şi"totul se rezolvă în cele din urmă în impresia stranie că orice relaţie cu exteriorul a stagnat. N e -
gativitatea acestor impresii este reabilitată de pozitivitatea altora, care urmează. Comparând soli­
tudinea cu viaţa socială — constatăm că tema lor diferită provoacă un rezultat simetric. Unifor­
mitatea solitarismului toceşte sau mai degrabă cloroformizează sensibilitatea, pe când viaţa socială
activă e dinamică prin excelenţă. U n perpetuum mobile de înregistrare şi de răspunsuri, de acte şi
pasiuni (cu înţeles aristotelic), un wirwar de variaţii, care cer adaptarea rapidă la real, descurcarea
urgentă în complicatele raporturi din care este ţesută viaţa socială. D a c ă dintr'un punct de vedere
distracţia însemnează atracţie, ajungem la rezultatul că individul social per excellentiam este acela,
care se va lăsă mai facil atras de lucrurile exterioare, deci, cu alt cuvânt, mai lesne distras din ego­
tismul său firesc. S p u n e m „egotism firesc" pentrucă în adevăr aşa se pare să fie. „ S e suffire à
s o i - m ê m e " exprimă idealul de perfecţie omenească. D u m n e z e u este închis în sine însuşi, nu are
nevoie de nimeni şi de nimic, pentrucă aceasta ar fi o degradare şi un semn al lipsei de indepen­
denţă ; iar Parmenide a reprezintat perfecţia în forma geometrică a sferii. Prin urmare solitarul a
rămas în postura normală, distrat de lumea sa interioară şi somnambulic în comportarea socială.
Adormit, cu gesturi de manechin, singuratecul are răgazul să se întoarcă asupra sa, să se contemple
nesfârşit ca imaginile din două oglinzi paralele. Se pierde în convorbiri infinite cu propriul său
spirit, îşi pliveşte cu minuţiositate grădina interioară şi în momentele de bonomie recunoaştem în
acest inutilizabil „distrat", în acest neatent şi neprevenitor lipsit de elementară dibăcie mondenă,
un minunat lucrător în filigrană. S ă privim numai o zi din viaţa unui umil funcţionar de percepţie,
îrttr'un pierdut târg de graniţă. Ziua se trece tihnit între orele de serviciu şi casă, dându-ne impresia
că suntem dintr'odată transportaţi în acea regiune terestră unde vânturile nu bat şi mişcarea aerului
este imperceptibilă şi verticală. Şi totuşi ziua aceia a fost o îngrozitoare furtună. Mărunte eveni­
mente, dar multe şi asidui se prefiră prin descusături ca nisipul, invadează ca furnicile când te-ai
culcat pe muşunoi şi simţi mii de ace deodată deslănţuindu-ţi furtuna în simţuri. N e imaginăm ce
trebue să fie ziua unui individ social prin excelenţă, a unui furnisor cutreierând Parisul întreg
într'o oră. O primblare de seară pe marele bulevarde e un uragan, care smulge gândurile pornite
să se înfiripeze, rupe ramurile pornite să se ridice către ' coroana unui gând mai vechiu, frunzele şi
rodul se sbat disperate şi cad prematur în învolburarea colbului depe drum. Distrugând egotismul,
viaţa socială distruge viaţa interioară, deaceia mondenii sunt seci, sarbezi ca un copac desfrunzit
şi cu crăcite rupte atârnând elegiac, după ce furtuna 1-a şuerat amarnic o noapte întreagă. Egocen­
trismul înţeles ca un contact permanent cu sine însuşi scade sau creşte proporţional cu numărul
cercurilor sociale întretăiat de activitatea noastră. Mondenii devin în felul acesta oamenii gândului
de o clipă, scrimeuri cu premii în relaţiile sociale. Pentru ei s'a rezervat termenul „deşteptăciune"
în deosebire de „înţelepciune". U n a este exterioară, rapidă, uşuratecă, cealaltă e lentă şi profund
înrădăcinată în interioritate. Gândurile lor sunt străfulgerări de-o clipă, creaţii ale împrejurărilor
de momentană actualitate şi cu modestie de gângănii efemeride, cer să fi ascultate o clipă, numai
o clipă şi apoi să fie date uitării. Mitologia antică a plasat nenimerit apa Lethei, râul din care beau
morţii uitarea, în adâncimile infernului. In realitate eternul râu trece prin viaţa socială şi după
fiecare gând muiem buzele în apele sale. Acest lucru îl simbolizează credinţa populară zicând că
bând din paharul altuia îi aflăm gândurile. N e lăsăm gândurile acolo — spune superstiţia.

Sufletul singuratecului ni se va înfăţişa dimpotrivă asemenea acelor ţinuturi, care încing pă­
mântul în banda umedă şi fecundă a pădurilor tropicale. Copacii cresc acolo uriaşi şi îşi rea­
zemă coroana de azurul cerului. Dimensiunile colosale asigură vârsta matusalemică, iar în umbra
mamutică a cocotierilor agitaţia cea mai exuberantă defplante acăţătoare se strădue către lumină.
Gângănii, fiare, şerpi şi pasări colorate. Iată imaginea rechemată de sufletul singuratecilor. Sau,
solitudinea mai face impresia apelor liniştite şi adânci, a apelor stătătoare. Liniştea aparentă ascunde

124

© BCU Cluj
sub nuferi molateci sau în pete largi şi vierzui, în nămolul fin depe maluri şi depe fund, o furni­
care de vieţi, de mii de existenţe. Plante de apă se încrucişează în mii de chipuri şi alcătuesc adă­
posturi de pânze inextricabile. F ă r ă teamă de freamătul Crivăţului şi fără grijă de secura oniului,
lumea interioară a solitudinii trăeşte ca o pădure virgină. înconjurând pământul, Hermann K e y -
serling a văzut ţinuturi unde creşterea fabuloasă a plantelor devine parcă ocular vizibilă. D a c ă s'ar
întâmplă ca un eremit să devie personagiu într'o nuvelă din Hans Heinz Ewers, continuare la G l o b u l
negru, am avea aceiaşi impresie. Gândurile solitarilor se încolăcesc ca şerpii şi inima lui e lada cu
vipere, aleasă de fata cea rea i i n poveşti. Şuerând cu discreţia perfidiei, vipera îl atrage către
magnetismul ochilor miopi şi-1 face să treacă printre oameni neatent, inutil, distrat.
Bogăţia vieţii interioare cauzează aparenţa fadă, aerul distrat şi timid. S'a presupus logic a con­
trario că singurătatea e creatoare. Credinţa aceasta că singurătatea este rodnică are trecut lung şi
deaceia multă vreme a putut fi socotită ca inebranlabilă. Totuşi acest adevăr în aparenţă definitiv
câştigat a început să se clatine odată cu surparea condiţiilor sociologic culturale, care l-au produs.
Oraşele „tentaculare" au creat o mentalitate nouă, devenită spre sfârşitul secolului al XIX-lea per­
fect sesisabilă. Mentalitatea modernă este* pozitivistă şi empiristă. Cultul febril al faptului exterior
şi pipăibil şi-a atras sufragiile unanime şi către creaţiunea externă s'au dirijat forţele cele mai imense
din istoria lumii. Convins că lumea exterioară există şi subevaluând psihicul, considerându-1 numai
un aparat receptor, fără iniţiativă şi lipsit de independenţă, era firesc ca homo faber să preţuiască
agitaţia. Secolul al X I X - l e a este în adevăr veacul psihologiei fără suflet. D e aci până la elogiul ora­
şelor titanice, oraşelor unde oamenii trăesc în oxigen, eră un singur pas până la afirmaţia că viaţa
socială însemnează creaţie. N u m a i în mijlocul oamenilor există imbold, întrecere, risc, punând în
joc toate forţele psihofizice. N u m a i societatea inspiră, dă teme de lucru şi răsplăteşte. Democraţia
a bătătorit pista unui gigantic stadion. Şi este curios, că deşi elogiază unanim colaborarea solidară,
foarte mulţi ajung să acorde valoare în această întrecere chiar calităţilor antisociale. Invidia, lăcomia,
şiretenia, lipsa de loialitate au rostul lor în contribuţia socială. Poftele şi pornirile antisociale se sbat
în pieptul unui individ, îi procură tenacitate şi multiplicare de forţe, dar realizează tot scopuri so­
ciale. E cursa istoriei. Singurătatea nu se poate compara cu viaţa socială, pentrucă forţa se mani­
festă numai în faţa obstacolului. Singurătatea este o anomalie, o lâncezeală maladivă şi Orice ar face
rămâne veşnic un marş pe loc. E o maşină care trepidează de enervare, e un motor lipsit de roţile
dinţate sau de curelele de transmisiune. Trenurile de munte ridică panta îmbucându-şi dinţii roa­
telor în dinţarea şinelor. Aşa se produce şi progresul vieţii sociale, pe când solitudinea rămâne la
poale, într'o sforţare inoperantă, într'o glisare stearpă. Vechea credinţă în superioritatea singurătăţii
trebue corectată. T r e b u e să scăpăm de miraj, să tăiem creditul acordat singurătăţii, să ne desbărăm
în ceasul al unsprezecelea. C ă ar obiecta cineva că singurătatea educă obiectivitatea şi neutralitatea,
neaflându-se amestecată în necazurile omeneşti, că ar predispune la stăpânirea de sine şi evită pri­
peala exagerărilor, nu înseamnă că se exclude inutilitatea creatoare a solitudinei. Ea rămâne mai
departe un coş de moară fără grăunţe, lucrând în gol şi devorându-se ca pelicanul lui Musset. S o ­
litudinea doarme somnul tăcerii, pentrucă păpurişul bălţilor nu freamătă decât tălăzuit de vântul serii.
Prin urmare, două păreri contradictorii : singurătatea valoare absolută şi singurătatea rău
absolut, între care încearcă să facă împăcarea considerarea singurătăţii ca mijloc. Singurătatea este
higiena sufletului şi teoria ei devine dietetica psihică. Pedagogia solitarismului, prescrie alternarea
efervescenţii sociale cu liniştea eremiţilor. Singurătatea devine momentul conturilor proprii, când
se deschide registrul negustoriei sufleteşti, cu totaluri în josul paginei şi cu reporturi în susul celei
următoare. Caută din când în când singurătatea celor trei ore prescrise de Guillaume Appolinaire.
Reţine-ţi bucuria de a eşi la câmp în soarele de vară şi stăpâneşte-ţi dorinţa de a te risipi. Concen-
trează-te în singurătate.
Reţetele alcătuite, pline de optimismul titlului acelei cărţi din anul 1795, „care arată eum_se
perfecţionează darurile naturale şi se provoacă apariţia celor ce nu sunt date delà natură", — nu

125

© BCU Cluj
aşteaptă în realitate altceva, decât să deie greş. Căci totul rămâne ineficace, dacă nu se sprijină pe
o sămânţă dăruită de natură.
Binefacere creiatoare — aceasta este reputaţia singurătăţii. Credinţa fiind prea veche nu lasă
loc celorlalte şi fundamentează mai departe prestigiul solitarilor în faţa plebei :
M o n âme est une infante en robe de Parade
D o n t l'exile se reflète, éternel et royal,
A u x grands miroirs déserts d'un vieil Escurial
j Ainsi qu'une galère oubliée dans la rade.

* #
Ochii mei înălţăm visători la steaua singurătăţii,
EminesQU.

In credinţa populară singurătatea este o profesiune. Această asimilare între profesiune şi

singurătatea a fost spontană şi a rămas definitivă. Consecinţele ei s'ati manifestat imediat în faptul
că singurătatea a fost considerată în acelaşi fel ca şi orice altă profesiune, atribuindu-i-se nu numai
un domeniu aparte de exploatare în activitatea omenească generală, dar fixându-i-se în acelaş timp
un program şi un orar de lucru. Prin urmare consecinţa fundamentală a acestei asimilări a avut
tendinţa logică să lege soarta singurătăţii de aceia a profesiunilor, în care se încadrează nevoia de
a munci şi neastâmpărul activ şi inventiv al umanităţii. Şi totuşi ceeace în chip logic era necesar,
în domeniul realităţilor istorice'supuse hasardului nu s'a întâmplat decât incomplect. Istoria pro­
fesiunilor, ceeace însemnează istoria muncii generale şi universale, înregistrează în linii mari etape
evolutive. S ă semnalăm aci două dintre ele necesare discuţiei noastre. Este vorba de perioada pre-
capitalistă şi de aceia capitalistă. In prima epocă scopul muncii profesionale eră producţia bună
şi proporţională cu nevoile, cu trebuinţele existente. N u se producea mai mult decât se cerea. In
perioada următoare — capitalistă, şi industrială a început producţia în serie cu scopul de a produce
maximum posibil. Producţia aceasta maximă eră u n rezultat logic al introducerii maşinilor alăturea
de mâna omenească şi la rândul ei a determinat imperialismul economic în căutare de debuşeuri
şi în tentativa de a crea forţat noui trebuinţe alăturea de cele vechi. O altă consecinţă şi anume
aceia care ne interesează aci, a fost completa independenţă faţă de cadrul cosmic şi natural căpă­
tată de anumite ramuri de muncă. M a i înainte activitatea omenească eră cu mult mai mult în de­
pendinţă de forţele naturale. Epocile anului şi alternarea zi-noapte, sărbătoare şi zi de lucru, aveau
o influenţă considerabilă asupra ritmului vieţii umane. Calendarul nu era altceva decât ritmarea
instituţionalizată a activităţii anuale, iar diversele faze ale zilei, dimineaţă, miezul zilei, seara, aveau
deasemenea forţă ordonatoare. Condiţiile tehnice în care se desfăşură viaţa modernă au anihilat
această dependenţă. Evident că cu toate sforţările de a „raţionaliza" agricultura, (expresia este ca­
racteristică pentru raţionalismul capitalisto-industrial), prin irigaţiuni şi prin alungarea cu bombe
a norilor aducători de potop, această ocupaţie omenească n'a putut scutura încă jugul elementelor
naturale. Deasemenea zidarul sau zugravul, ca şi homarul, au anotimpuri când lucrul lipseşte sau
prisoseşte. Rămâne totuşi sigur că industrialismul şi capitalismul uriaş au sunat alarma indepen­
denţii profesiunilor de tirania solstiţiilor şi a fazelor lunii.
Singurătatea, deşi considerată profesiune, a fost neglijată şi a rămas în urma marşului de in­
dependenţă victorioasă a suratelor ei. Calendarul păstrează încă în toată plenitudinea amestecul
său în solitarism, indicând anumite luni ale anului pentru această ocupaţie. Credinţa populară a
stabilit o relaţie insolubilă între toamnă şi iarnă şi între singurătate. A m ajuns să nu ne putem ima­
gina că primăvara şi vara, trezind în suflet doruri de ducă, de veselie comunicativă şi sglobie cu
natura înverzită sau cu oamenii reiluminaţi, ar putea să fie a altcuiva decât a vagabondului Pierde-
vară cântat de Eichendorff şi Coşbuc. T o a m n a şi iarna în schimb le acordăm ca de la sine înţeles
singurătăţii. Lunile de Noembrie, desfrunzite, umede şi ursuze strâng, mai pe fiecare acasă, cum

126

© BCU Cluj
vântul strânge frunzele căzute în muşuroi la rădăcina arborilor. Streşinile plâng şi îndeamnă la
somn ca stelele lui Virgiliu. începe hibernarea solitară. Iarna adoarme seva în natura întreagă, de­
săvârşeşte sgribulirea şi singurătatea. Peste tot se observă o retragere universală : delà melcul, care
se turteşte ca un joben-clac în căsuţa sa, până la epicureul Horaţiu, care-şi argumentează repaosul
cu diatermia diabolică a căminului şi cu generos Falern antic. In această epocă a anului ne simţim
de altfel cu toţii mai singuri, mai izolaţi decât în vară, ca şi cum am trăi mereu şi alternativ lupta
lui A n t e u cu Hercule. In vară pământul ne cuprinde pe toţi în respiraţia sa caldă şi ne face fraţi ;
în iarnă rămânem suspendaţi în aer ca A n t e u şi ne stingem ca u n b e c electric când diminuează c u ­
rentul sau se pierde contactul. Deaceia toamnei şi iernii le dărueşte singuratecul serilş sale la gura
sobii, cu jăratecul ţiuind în vatră. Aici intervine pe lângă influenţa, socială a calendarului profesiunii
şi influenţa unui curent de idèi — a romantismului. Romantismul a arătat deosebită afecţiune pentru
catastrofal, pentru uriaş, teribil şi grozav, determinând astfel şi predilecţia solitarului pentru nopţile
viforoase, când duhurile rele şi Furiile despletite plâng şi se vaită sinistru în sabatul vântos şi noc­
tambul. Diminuat ca o planetă în învârtirea prin spaţiile astrale, singuratecul se pierde în gânduri,
care îi lasă în gură gustul cenuşii, iarăşi o reminiscenţă romantică. C ă c i romantismul a inventat
savoarea cenuşie şi acrie a scrumului, spre deosebire de orientul basmelor cu Cenuşăreasa, care a
înţeles cenuşa naiv şi optimist. Romanticii au dat un nou sens, un nou conţinut mitului antic al
pasării Phoenix.
Astfel, datorită acestei împărechieri de cauze, una socială, adică rămânerea în u r m ă a sin­
gurătăţii faţă de progresul celorlalte profesiuni, — şi alta ideală, înrâurirea romantică,' — solită-^
rului de astăzi, deşi are un alt conţinut sufletesc, ise impun predilecţia pentru semestrul de toamnă
şi iarnă şi gustul pentru cenuşă. Vrând-nevrând solitarul contemporan recheamă imaginea unui
cer de iarnă, noapte luminată de întinderea zăpezii pe o câmpie siberică şi steaua crepusculului scli­
pind de ger :
Ochii mei înălţăm visători către steaua singurătăţii.

(Urmează)

© BCU Cluj
 R O
IDEI, O A M E N I
TRADUCERI IN
T R A D U C Ă T O R I I în u n g u r e ş t e ni s'au spo­
rit d u p ă răsboi.
î n a i n t e d e răsbo'i c u n o ş t e a m p u ţ i n i . E r a u n
p r e o t c a r e iscălea B r a n Lorincz, î m p r e u n ă cu
un f u n c ţ i o n a r delà m i n e l e d i n B a i a - M a r e : R ê v a i
K à r o l y . D â n ş i i a u t r a d u s , d a r m a i ales, cel din
u r m ă , a isbutit să dea „trahsfusiun'd a l e spiritu­
l u i talan în ideologia d e castă şî f e d u a l ă a t u r a ­
nicilor". E r a g r e a î n c e r c a r e a l u i Revai, d e - a
a r ă t a Budapestei, v a l o a r e a operei l u i Coşbuc,
E m i u e s c u , V l a h u ţ ă — d a r R e v a i a fost artist. E l
însuş u n poet d e m u l t talent, a t ă l m ă c i t în un­
gureşte v e r s u l r o m â n e s c , cu a r t ă şi elegantă.
P o a t e d e a c e a s t a i s'a é p u i s â t c a r t e a : „ T r a d u ­
ceri",, iaţr r e t i p ă r i r e a întârzie. L a C a s a Şcoalelor
se i m p r i m ă a l t e l u c r ă r i , n u operele l u i Revai...
JVe a m i n t i m şi d e t r a d u c e r i l e lui Sroes Geza
f ă c u t e cu elan d e profesor corect, cu o a r e ş c i r e
preciziune m a t e m a t i c ă , uneori a n t i p a t i c ă . Srocs
n a fost artist, c u m n u e r a artist n i c i K a c z i à n y
Geza], a r i i n s p e c t o r u l şcolar din F ă g ă r a ş Sze-
r e m l e y Akos, ori ©ăilalţi t r a d u c ă t o r i din r o m â ­
neşte: T o r o E n d r e , Palffy M à r t o n , F a p p ïàrios
şi ejusdem farinae.
T r a d u c ă t o r i i n i s ' a u sporit d u p ă răsboiu. Şi
este firesc, c ă d a c ă din „ t e r r a i n o o g n i t a " d e o-
d i n i o a r ă n e - a m f ă c u t R o m â n i a M a r e , şi «Iacă
ni s ' a u sporit isvoarele n u n u m a i d e petrol şi
cele d e inspiraţie, o s m o z a a f ă c u t m i n u n i : lim­
b a persecutată de llunfaloy deveni de-odată
n e a o ş latrină, p r e v ă z u t ă cu oele 1/4 c a r a t e nece­
s a r e ,,Bursei i n t e l e c t u a l e " d i n O x f o r d . . . N o n
esjt oînnis p i c t a m . . . Este n a t u r a l , c ă d i n t r e
a t â ţ i a t r a d u c ă t o r i din r o m â n e ş t e (profesori, a-
gricultori, a n t i s e m i ţ i şi filosemiţi, foşti procu­
rori, profesoare, ziarişti, b a n c h e r i ) s ă se gă­
sească unii, c a r e m e r i t ă g a l o n u l d e c a p o r a l . U-
n o r cocoane, oare: n u a u p r e a m u l t d e l u c r u ,
d a r se simt î n d r e p t ă ţ i t e a r ă s t u r n a v e r b u l cald
a l l u i Eminescu, în l o c d e g a l o a n e a l e Hotelu­
lui P i m o d a n , l e - a m oferit b u c u r o s cele p a t r u z e c i
d e n u e l e a l e l u i Ximenes. Altora, le p u t e m o-
128
N I C I
& F A P T E
UNGUREŞTE
feri câte-o floare a. recunoştinţei, c ă a u avut
pacientă, să ucidă vremea cu măsurarea iam­
bilor săltăreţi.
N e v o m opri însă l a o Antologie a poeţilor
r o m â n i , p e c a r e o t i p ă r e ş t e Societatea L i t e r a r ă
A r d e l e a n ă (Erdelyi l r o d a l m i Tarsasag) din C l u j .
Este o c u r a j o a s ă şi p r i e t e n o a s ă m a n i f e s t a ţ i e a
u n o r l i t e r a ţ i u n g u r i din R o m â n i a , şi oricari a r
fi defectele t e h n i c e a l e acestei Antologii (căci
şi de-aceste se v o r găsi. . .), efectul n u este
nici artificial, nici ipocrit. A n t o l o g i a este alcă­
t u i t ă în a ş a fel, în c â t n u p o a t e s u p ă r a nicio
susceptibilitate. P r o f e s o n d A r p a d Bitay, c a r e a
a d u n a t scriitorii şi m a t e r i a , este u n i n t e l e c t u a l
m a g h i a r serios, c a r e n e a p ă r a t , a v r u t s ă folo­
sească m a r e i c a u z e a apropierea c u l t u r a l e î n t r e
noi şi m i n o r i t ă ţ i . D u p ă c u m ştim, d o c t o r u l Bi­
t a y este u n self-m&de-man. U n g u r neaoş, d â r z ,
m e m b r u a l t u t u r o r societăţilor d e a c t i v i t a t e u n ­
g u r e a s c ă şi. . . canto. . .elev a l l u i I o r g a l a Vă­
lenii d e M u n t e . A î n v ă ţ a t r o m â n e ş t e şi serie
m a i frumos r o m â n e ş t e , decât m u l ţ i d i n t r e c o ­
rifeii politici, c a r e se l a u d ă cu a p ă r a r e a n a ţ i o ­
nală. Şi d a c ă d o c t o r u l B i t a y face ceva, acest
,,ceya" n u p o a t fi decât omeneşte făcut. B i t a y
e
a t i p ă r i t până, a c u m o serie d e c ă r ţ i a s u p r a cul­
turii româneşti, şi a r e o istorie l i t e r a r ă roma
ivească scrisă '.n u n g u r e ş t e , m a i b i n e decât a
acelor v e x a t o r i a i l h n b e i r o m â n e ş t i , c a r e a d u n ă
s ă p t ă m â n a l şaptezeci d e studenţi, c a să se con­
vingă c â t d e teribil este omul, d a c ă îl î n v i n g e
marasmul înainte de vreme.
A n t o l o g i e p u b l i c a t ă în u n g u r e ş t e , este nu,
n u m a i o o p e r ă d e p r o p a g a n d ă , ci şi u n a , d e r e a l
serviciu p e n t r u s t u d e n ţ i i u n g u r i d i n R o m â n i a ,
c a r e vor să c u n o a s c ă e v o l u ţ i a scrisului r o m â ­
nesc.
A n t o l o g i a este i n t r o d u s ă d e p r e f a ţ a d-lui dr.
G. Kristof, profesor d e l i t e r a t u r a m a g h i a r ă l a
Universitatea d i n C l u j . P r e f a ţ a se scuză, peu-
© BCU Cluj
 trli ceiace iiii este vina Aiitalogiei: c ă n u s'a.ii, â ş a î n c â t , şi în Antologia
1
aceasta* a p a r e ca Uii
t i p ă r i t b i o g r a f i i l e scriitorilor. -N >j c r e d e m c ă b u n c u n o s c ă t o r al v e r b u l u i r o m â n e s c .
Antologiile nu a u acest scop. D i m p o t r i v ă : d u a ­
lismul nu a r e ce căuta într'o o p e r ă setoasă. * *
A r t i s t u l este î n o p e r a l u i , î n v i a [ a lui este om. D a c ă u n e l e defecte d e o r d i n estetic şi artistic,
G u s t u l şi p r i c e p e r e a l u i B i t a y se o b s e r v ă şi a u î m p i e d e c a t r e a l i z a r e a p e r f e c t ă a operei, n u
în s i m e t r i a o p e r e i A n t o l o g i a î n c e p c u b a l a d a
e este o d e f o r m a r e a v a l o a r e i t e x t u a l e a A n t o l o ­
Miorifa t r a d u s ă de Kàdàr I m r e . A l ă t u r i d e a- giei. P e n t r u î n t â i a o a r ă n i s e ' d ă d e că,tre o so­
ceste celelalte , „ p e r l e " a l e g e n i u l u i p o p o r a l : c i e t a t e 1-terară m a g h i a r ă o A n t o l o g i e a scrii­
soarele şi l u n a , Voicliita. . . torilor r o m â n i . Este u n gest, c a r e n u a fost p r o - -
Ion Văcărescu, Alexandri (Latina gintă în tra­ v o c a t d e s i t u a ţ i a p o l i t i c ă a c t u a l ă , căci n u e r a
d u c e r e a p o e t u l u i r o m â n Iosif V u l c a n ) , sonetul o b l i g a t o r . Şi este f r u m o s gestul, căci a î n c e r c a t ,
P r i m ă v e r i i în t r a d u c e r e a u n g u r e a s c ă s a l u i P e t r u să se a p r o p i e d e i d e a l u l n o s t r u c u l t u r a l , c u a-
D u l f u . . . Eminesçu, (sonetul în t r a d u c e r e a m i ­ j u t o r u l arfiştiVxr. C u n o a ş t e m - v a l o a r e a 1 i t e r . u a a
n u n a t ă a l u i Franyo Zolfan). Vlahufă, Coşbuc, u n o r poeţi d e t a l i a lui A p r d y , Berde, F r a n y o , şi
( t r a d u c e r i l e f r u m o a s e şi a r t i s t i c e a l e l u i Revai ştim, c ă t r a d u c e r i l e d i n poeţii r o m â n i le-au fă­
K a r o l y ) . . . Carmen Sylva, Iosif, I o r g a , c a să c u t p e n t r g u s t u l l o r estet.c, p e n t r u valùarau
u
u r m e z e Goga (cu d o u ă poezii), Crainic (cu.două ce aceste o p e r e î n s e a m n ă . Şi oricât d e s u m a r e
poezii) Blaga ( t r a d u s de. e m i n e n t u l p o e t a r d e l e a n a r fi c o n s t a t ă r i l e , găsim c ă la u n astfel de
L u d o v i c A p r i l y ) şi ceilalţi d i n g e n e r a ţ i a n o u ă :
gest v a t r e b u i să r ă s p u n d e m şi no..
Macedonsch:, Minulescu, Arghezi, Petică, Co-
C ă c i d a c ă scriitorii r o m â n i a u p u t u t fi tv&-
dreariu, Maniu, Botez etc.
d u ş i în n e m ţ e ş t e de B e n g t s c u , î n franţuzeşte
T r a d u c ă t o r i i n u s â n t d e e g a l ă forţă. Tradu­ de A n d r é d e Lorde, în italieneşte d e D e G u b e r -
cerile p e n t r u e x e m p l u a l e l u i P a l f f y Marton natis. . . (şi v a i , c^ne v a i e r t a m a s a c r a r e a ce s'a
sânt corecte,' d a r c h i n u i t o r d e corecte. . . Ai f ă c u t ? . . .), d a c ă aceste t r a d u c e r i în diferite
v r e a p a r c ă să-1 a p u c i d e m â n e c ă pe. acest servi­ l i m b i streine, a u î n s e m n a t p e r i c u l o a s e i n c u r s i u n i
t o r al Muzelor, şi să-1 tademm: c u r a j , curaj, ale a m a t o r i s m u l u i în a p e l e poeziei p u r e , d e ce,
d o m n u l e profesor. . . M a i m u l t ă i n d e p e n d e n t ă , ori c â n d se o b s e r v ă o serioasă s e l e c ţ i o n a r e a
căci p r e a e m u l t ă s i n t a x a şi s d a de-a a p r o b a v a l o r i l o r , n o a s t r e l i t e r a r e , să n u n e g â n d i m şi
dicţionarul. . . O domnişoară (oii doamnă?)
la o r a d i c a l ă r e v i z u i r e a p r o b l e m e i t r a d u c e r i l o r ?
Kiss P i r o s k a c h i a r d i m p o t r i v ă , adaogă pi'ea
•*
m u l t d i n i n d i v i d u a l i t a t e a p r o p r i e . Şi c â n d a-
c e a s t ă i n d i v i d u a l i t a t e se a d a o g ă v e r s u l u i e m i ­
nescian I. . . T r a d u c e r i l e cele m a i f r u m o a s e l e Şi p r o b l e m a esjte i m p o r t a n t ă , o d o v e d e ş t e şi
fac artiştii şi î n t r e aceştia: Aprily, c a r e a tăl­ a p a r i ţ i a u n e i A n t o l o g i i a scriitorilor români
m ă c i t p e B l a g a c u o r a r ă sensibilitate. P o a t e traduşi în ungureşte. Antolog'a care, cu toate
n u m a i u n poet francez ax fi p u t u t s p u n e a t â t defectele ce l e a r e . . . (şi a c c e n t u ă m n u este f ă r ă
d e frumos î n u n g u r e ş t e , ceiace s p u n e a B l a g a în defecte!. . .), este u n o m a g u adus literaturei
r o m â n e ş t e . . .Franyo e x c e l e a z ă şi a c u m c a vir­ r o m â n e ş t i d e c ă t r e o societate l i t e r a r ă m a g h i a r ă ,
t u o s a l formei, i a r p o e t a Berde M a r i a a t r a d u s c a r e oficial d o c u m e n t e a z ă e x i s t e n ţ a u n e i lite­
în u n g u r e ş t e Luceafărul lui Eminescu, pentru raturi puternice, ignorată mai demult de către
c a r e t r a d u c e r e a r m e r i t a , să fie a l e a s ă m e m b r ă c h i a r acei, c ă r o r a li se a d r e s e a z ă .
de onoare a Societăţii Scriitorilor Români. . . . . .Şi d a c ă a p o r n i t r a z a d e soare, unde, se
Fekete, Keresstury, a u t r a d u s şi d â n ş i i c u i n t e ­ v a opri?
l i g e n t ă artistică, i a r p e Kadar îl a p r e c i a m d e A m c i t a şi d e a s t ă d a t ă p e i n e p u i s a b i l u l englez
m u l t , c a p e - u n p r o p a g a t o r a l literelor r o m â n e ş t i , cu h o r b o t ă d e d a n t e l e l a gâjt.
EMIL ISAC
i i
T H O M AS H A R D Y
•
F n întoarcerea în ţinutul natal "— 1878, e r o u l te p e Wildeve, îndrăgostit de Eustacia, când
e u n obiect, neînsufleţit c a şi d e s t i n u l : landa pleacă p e ploae în c ă u t a r e a dispărutei. Dintr'o
E g d o n , a c ă r e i descriere, cea m a i f r u m o a s ă d i n familie de oameni bravi, r ă m â n e u n scurt t i m p
H a r d y d e s c h i d e şi s c a l d ă î n t r e g r o m a n u l î n t r ' u n numai Clym, ajuns din floarea de altă dată,
a c o m p a n i a m e n t n e c r u ţ ă t o r d e o r g ă j o a s ă . ,,Faţa' f
predicator ambulant, vorbind însă peste landa
a c e a s t a s b â r c i t ă şi n e s c h i m b a t ă d e v e a c u r i , ale i m p l a c a b i l ă , m a i m u i t c u m o r m i n t e l e d e c â t cu
cărei cute sinistre,.din era carboniferă au înghi­ l o c a ş u r i l e vii, şi a m e s t e c â n d î n v ă ţ ă t u r i l e A p o s ­
ţit minerlal, p l a n t ă şi vietate, o m o a r ă s u b a r ­ tolilor c u a i u r ă r i l e şi r e m u ş e ă r i l e t r e c u t u l u i .
şiţă v i a t ă b r a v ă a d-ned Yeobright, m a m a l u i S f â ş i e t o a r e a p o v e s t e t r e c e d r e p t u n u l din r o ­
C l y m , t â n ă r u l d e m a r i sperjatute c a r e a c ă z u t î n s ă m a n e l e l u i H a r d y c a r e t e r m i n ă optimist.
d u p ă E u s t a c i a Vye, femeia d e o l i m p i a n ă a m b i ­ Primarul din Casterbridge — 1886, î n c a r e
ţie şi f r u m u s e ţ e , p e n t r u c ă delà u ş a . l u i odată m u l ţ i v ă d c a p o d ' o p e r a sa, sfârşeşte m a i trist.
d e s p ă r ţ i t d e m a m ă - s a , a c e a s t a să fie r e s p i n s ă Suntem în plin marş hărdyan. Hencharcl
d u p ă c e a străbătut p e nerăsuflate întreaga lan­ p o a t e — cel m a i p u t e r n i c c a r a c t e r a l a u ­
d ă p e j o s l a vestea că fiul ei e b o l n a v şi t r u d i t . torului — e un lucrător, de mari ambi­
Aceiaşi l a n d ă o m o a r ă î n n o a p t e p e E u s t a c i a ţii şi posibilităţi. O c ă s ă t o r i e n e n o r o c i t ă insă
c â n d v r e a s ă fugă, să s c a p e d e e a , la r e m u ş c ă - îl t i n e d e p i c i o a r e . Violent şi a r b i t r a r , d u p ă a l t e
rile c a r e c u p r i n d p e C l y m ; d u p ă c u m î n g h i - m a l t r a t ă r i , îşi p u n e femeia l a m e z a t î n t r ' o s e a r ă

129

© BCU Cluj
d e beţie, d e v a s t a d i s p a r e cu copil cu loi. î n c e p
remuşeările. Henchatrd, b ă r b a t d e i n i m ă , bleste-
m ă s e a r a aceia, j u r ă să nil m a i p u n ă p i c ă t u r ă
d e vin în g u r ă , d e v i n e om c u m se cade, p r i m a r
în o r a ş u l lui. î m p ă c a t c u soţiai şi f a ţ a lui^ el e
însă gelos p e scoţianul F a r f r a e , c a r e îi c u r t e a z ă
f a t a şi m a i e şi r i v a l u l lui de afaceri. Soţia m o a ­
re, H e n c h a r d se r u i n e a z ă şi m a i află că Eli­
s a b e t h J a n e n u e faita lui. N e n o r o c i r e a îl cople­
şeşte. O m u l c a r e .a a j u n s s ă c e a r a d e l u c r u delà
F a r f r a e c a d e i a r l a b e ţ i e şi s c a n d a l u r i . C e r t a t cu
l u m e a şi cu D-zeu, vrea, să s e î n e c e şi n u poate.
Mai î n c e a r c ă o r e v e n i r e s u b a c o p e r i ş u l Elisabe-
tei. D a r respins, îşi i a h a i n a şi sculele d e lu­
c r ă t o r şi gol ca u n c â i n e se p i e r d e în l a n d a E g -
don, l ă s â n d o f ă r â m ă d e testamient a g ă ţ a t d e aş­
t e r n u t u l luj din u r m ă , prin c a r e cere să n u fie
î n g r o p a t p e loc sfinţit şi n i m e n i , nici c h i a r E l i -
sabeta, să n u - i m a i p o m e n e a s c ă numele,
F r é d é r i c M o r e a u e îşi el u n o m c a r e s c ă p a t ă .
D a r ceiace la, F l a u b e r t — a t â t d e i n f l u e n ţ a t to­
tuşi d e p e s i m i s m u l lui S c h o p e n l i a u e r — e „1 écou­
lement d ' u n c a r a c t è r e " la H a r d y d e v i n e g r o z a v
d e f r u m o a s a t r a g e d i e a nimicirei.
I a t ă a c u m u n r o m a n p e c a r e 1-a scris, în at­
mosferă d e eglogă şi G e o r g e Eliot.
Tess DUrberville — 1891 e o f a t ă p i e r d u t ă ca
şii H e n c h a r d , d a r de p e u r m a p r e j u d e c ă ţ i l o r şi
rigorilor sociale. P ă r i n t e l e ei a m b i ţ i o s o t n m e t e
în serviciu l a c a s t e l u l n e a m u r i l o r , u n d e cine ştie
d a c ă n u v a face şi v r e o c ă s ă t o r i e în familie.
D a r Alee d ' U r b e r v i l l e îşi seduce n u m a i î n d e p ă r ­
t a t a şi u m i l a v a r ă , r u p â n d - o d e f l ă c ă u l ele t e a p a
ei, b u n u l şi b r a v u l Angiel C l a r e c a r e o i u b e ş t e
c u a d e v ă r a t . Tess axe şi u n copil c u Alee. C o p i l u l
m u r i n d Tess se r e î n t o a r c e l a A n g e l C l a r e . D a r
c â n d să se c ă s ă t o r e a s c ă , ea îşi d e s t ă i n u e trecu­
tul. L o g o d n i c u l , deslainăgit, 0 p ă r ă s e ş t e şi plea­
că în l u m e p e n t r u c a Tess să c a d ă din nou î n
mrejele lui Alee. D a r C l a r e se r e î n t o a r c e , n e p u ­
t â n d t r ă i f ă r ă Tess. O găseşte însă în l u x şi
plăceri. Tess îşi d ă s e a m a ce m o m e n t a s c ă p a t .
Toa,tă u r a ei se î n d r e a p t ă asupra 1
vinovatului
p r i m . î n f i g e c u ţ i t u l în p i e p t u l lui Alee şi fuge
în l u m e cu Clare. Legile î n s ă o u r m ă r e s c . A ţ i ­
p i t ă d e oboseală p e l e s p e d e a u n e i r u î n i d e t e m p l u
celt, s u b ochii l u i C l a r e , în visul ei d e fericire,
Tess e p r i n s ă de oamenii legei şi d u s ă să-şi ispă­
şească c r i m a c u p r o p r i a - i v i a t ă .
In sfârşit, d u p ă r o m a n u l cel m a i p o p u l a r al
lui H a r d y , r o m a n u l lui cel m a i i m p o p u l a r :
Năpăstuitul Jude — 1895, e un copil orfan
o a r e t r ă e ş t e c u şase b a n i p e zi câşitigaţi din
s p e r i a t u l p a s ă r i l o r p e ogorul u n u i fermier. D a r
j u d e aspiră. V r e a să fie c ă r t u r a r marej, preot.
P l e a c ă l a oraş, d u p ă u n fost d a s c ă l din sat,
c a r e îi d ă d e a c ă r ţ i şi-1 îndrăgise. P â n ă u n a a l t a
î n s ă c a d e d u p ă Arabellai. fata, b r u n ă şi p ă t i m a ­
şe a. u n u i biet c r e s c ă t o r d e porci. C ă s ă t o r i a e
nenorocoasă. Bine c ă se despărţesc. Liberat.
J u d e vine la oraş; dar odată cu învăţătorul
Philletson d ă acolo şi de o v a r ă a sa, S u e
d u p ă c a r e se a p r i n d e p ă t i m a ş . N o r o c u l vrea
î n s ă c a p â n ă ce J u d e să-şi s p u n ă g â n d u l S u e
— c a r e visa să se facă p r o f e s o a r ă — s ă s e c ă s ă -
/oraapcă d e n e v o e cu Philletson. G r e ş a l a a p a r e
c u r â n d , c ă c i S u e î n c e p e să t r ă i a s c ă cu J u d e ,
la c a r e fuge. î n d r ă g o s t i ţ i i n ' a p u c ă să se căsă­
130
torească şi i a t ă pe A r a b e l l a î n t o a r s a cU uli co­
pil din c ă s ă t o r i a sa cu J u d e , p e c a r e i-1 Iapă
pe cap. î n c ă d o i copii s u r v i n . Mizeria lui j u d e
e m a r e . P l a n u r i l e lui se d u c u n u l d u p ă a l t u l ;
a j u n g e să t r ă i a s c ă l a u n h a n , d e s p ă r ţ i t d e fa­
milial lui c a r e a b i a î n c a p e într'o mansardă,
j u d e cel mic, copil degenerat, cu f a ţ a s b â r c i t ă
şi m i n t e a c o a p t ă d e mizerie, înţelege totul.
Î n t r ' o zi de sărbătoaiv s t u d e n ţ e a s c ă , la care
p ă r i n ţ i i se dusese în a m i n t i r e a viselor lor de
o d i n i o a r ă , J u d e îşi a g a ţ ă frăţiorii cei doi de
câte un c u i şi se s p â n z u r ă şi el d e al treilea,
l ă s â n d p e m ă s u ţ ă o fiţuică p e c a r e stă scris:
„ F ă c u t l u c r u l , fiindcă e r a m priea m u l ţ i " .
Mai d e p a r t e de acest nihilism H a r d y n u p u t e a
ajunge. P u b l i c u l englez s'a r i d i c a t în picioare.
R e v o l t a c o n c u r a desgustul. P e p a g i n i din r o m a ­
nele sale, în bibliotecile a m b u l a n t e , c â t e o m â n ă
f e m e n i n ă a fost d e s c o p e r i t ă scriind: „Ah, c u m
u r ă s c p e H a r d y ă s t a ! " I a r scriitorul c a r e d e -
c â n d cu Tess se plânsese d e aceşti „ d e s c u r a j a t o r i
j u r a ţ i " , criticii, a înţeles să se plece. D e l à 1895
— de când, în c u v i n t e l e l u i Wilson Follett din
The Modern Novei: „ n u m â i exista, d e fapt, om
c a r e să u r a s c ă b i n e în p r o z a e n g l e z ă " — H a r d y
n ' a m a i scris n i c i u n r o m a n . Şi a r m a i fi p u t u t ?
N u - ş i spusese u l t i m u l c u v â n t ? Nu-şi ştorsese
victimele? C e a r m a i fi p u t u t scoate de sub
spiţele d e s t i n u l u i ?
# *•
D e f a p t H a r d y a m a i scris 38 d e a n i ! D a r
versuri, p r i n c a r e , c u m a m m a i spus, revenea
a s u p r a m o t i v e l o r din r o m a n e ^ c u noi t â n g u i r i ,
ironii sau revolte. E r a c o l c ă i t u l apelor după
înnec. . . D a r a t â t în v e r s u r i l e de tinereţe, cât
şi în Poveştile Wessexului •— 1888, şi Micile Iro­
nii ale Vieţpi — 1894 — cu v r e u n c ă l ă u ce în­
t â l n e ş t e v i c t i m a sa d e a douai zi l a o colibă,
v r e u n p r e d i c a t o r c o n v e r t i t l a c o n t r a b a n d ă de
femeia d e c a r e e î n d r ă g o s t i t s a u fraţi a m b i ­
ţioşi ce n u v ă d c u m a r a j u n g e m a r i preoţi de­
cât c o n t r i b u i n d la î n n e c a r e a p ă r i n t e l u i lor de­
c ă z u t şi a m e n i n ţ â n d u - i c u s c a n d a l u l — a t â t în
r o m a n e l e m a t u i u t ă ţ e i cât şi în v e r s u r i l e d e b ă ­
trâneţe culminând în acele Satire de Circum­
stanţă — 1914, c a r e c o n t r a z i c a f i r m a r e a profe­
s o r u l u i P h é l p s c ă a u t o r u l n ' a a j u n s p â n ă l a ci­
nism — H a r d y e acelaş. R a r s'a v ă z u t u n om
cane să evolueze m a i puţin» qaxe s ă rămână
a t â t d e a i d o m a sieşi, î n t r ' o o p e r ă c e î n g h i t e to-
t u ş epoci a t â t d e m a r i şi felurite, d e l à n a t u r a ­
lismul lui Zola şi Gissing, l a simboliştii delà
1896 şi d e aici l a e x p r e s i o n i ş t i i şi s u p r a r e a l i ş t i i
v r e m e i n o a s t r e . I n o p e r a sa H a r d y a r ă m a s în­
chis c a fiul d e r ă z e ş în glia d e l à c a r e n u s'a
m i ş c a t d'n 1874, c â n d s'a căsătorit î n t â i a o a r ă .
Aceiaşi, m o n o t o n i e şi d e creaţie. Aceleaşi sce­
ne, aceiaşi e r o i r u p ţ i în d o u ă d e v e l e i t ă ţ i şi p a ­
timi, aceleaşi s p â n z u r ă t o r i şli î n n e c u r i . E toc­
m a i g e n i a l i t a t e a lui H a r d y . O s p l e n d i d ă v a r i a ţ i e
p e a c e i a ş i t e m ă , c u u n p r e l u d i u , t r a t a r e şi final.
U n i t a t e a creaţiei l u i Hatrdy a m i n t e ş t e n u m a i p e
a lui W a g n e r . Şi, e b i n e să no î n t r e b ă m , l a l u m i ­
n a operei, sale astfel v ă z u t e , o a r e e t e m a Har-
dyană.
C a şi Walgner, H a r d y c a r e se b u c u r a d e o per­
s o n a l i t a t e i m p l a c a b i l ă , a r â v n i t la ceeace sin-
© BCU Cluj
gui" n u m e ş t e , cu un c u v â n t f ă u r i t d e s i n e : O n e -
ness, c a r e se poate t r a d u c e b i n e şi în r o m â n e ş t e
prin: Una-litate. Dinir'o predilecţie care n u e
m o r b i d i t a t e — c u m a m v ă z u t — nici a c c d i e n t în
v i a ţ ă ; c i s i m p l u acces d e p e r s o n a l i t a t e , H a r d y
a scos m i e z u l e x i s t e n ţ e i d e s u b t o a t e învelişu­
rile l u i a u r i t e şi ş i - a f ă c u t o p l ă c e r e c a şi o
b ă r b a t ă d a t o r i e să-1 p r i v e a s c ă î n t o a t ă goliciu­
n e a l u i . L u m e a r ă m â n e în g e n e r e l a a p a r e n ţ e ,
şi se î n c â n t ă a t u n c i c u p r e j u d e c ă ţ i , căsătorie,
religie, civilizaţie. Vizitat d e A d e v ă r — „ c o p i l u l
b a s t a r d " d a r cel m a i iscusit a l l u m e i — H a r d y
a t a c ă aceste instituţii» n u d i n ţ r ' u n n i h i l i s m s o ;
cial, c u m s'a crezut, f i i n d c ă l e p r a c t i c ă î n s u ş ' ,
dar ca simple minciuni care d a u mult m a i p u ­
ţin d e c â t f ă g ă d u e s c şi robesc p e o m c u iluzii.
C u m p o ţ i c r e d e în D u m n e z e u l c a r e a f ă c u t p e
om a t â t d e slab şi n e n o r o c i t ? N u - i o l a ş i t a t e să-i
slăveşti b u n ă t a t e a şi d r e p t a t e a ? C u m p o ţ i r ă ­
m â n e laideptul c ă s ă t o r i e i c a r e c u o s i m p l ă h â r t i e
ţ i n e d o u ă fiinţe î n c ă t u ş a t e î m p o t r i v a f e r i c i r e i '
î m p o t r i v a v r e r e i lor? C e p a r o d i e şi civilizaţia, c u
principiile ei puerile! H a r d y n u le neagă cât le
divulgă. Şi l e d i v u l g ă , în l a ş a l o r z ă d ă r n i c i e , l a
t r i b u n a l u l u n d e j u d e c ă t o r u l cel m a r e , Marele
;
N e p r e v ă z u t ( T h e G r e a t Fores ghtless) l e d e c l a r ă
succint în s t a r e d é faliment. H a r d y n u m e ş t e a-
ceastă F o r ţ ă felurit: C a u z a , V o i n ţ a , M a r e l e D i s ­
t r u g ă t o r , M a r e l e I m p u l s , D e s t i n u l , sau, c i t â n d p e
Eskil, l a s f â r ş i t u l l u i Tess: P r e z i d e n t u l N e m u r i ­
torilor. Dair s u b orice n u m e , t r e b u e să v e d e m
V o i n ţ a I m a n e n t ă a l u i S c h o p e n h a u e r , c a l e ş i a-
p a r e în Dinasticii delà 1908. H a r d y a p r o t e s t a t
însă î m p o t r i v a v r e u n e i l e g ă t u r i î n t r e d â n s u l şi
filosoful germatn. L u â n d c a l e a d e m i j l o c p u t e m
s p u n e c ă S c h o p e n h a u e r c a r e face f u r o r i în A n ­
glia! a b i a d e l à 1880, a c o n f i r m a t n u m a i î n p o s ­
t u l d e l à 1868, c a şi K a n t î n Colieridge, o a t i t u d i ­
ne c u m u l t a n t i c i p a t i v ă .
P e s i m i s m u l l u i Hardy n u e a l u n e i scoale. Sin­
g u r s p u n e c ă r o m a n e l e sale n u v o r să d o v e d e a s ­
că n i m i c . I a r R o b e r t T r e w e , p o e t u l c i t a t , e d e ­
c l a r a t d e a u t o r c a ,,pesimist în m ă s u r a î n c a r e se
u i t ă l a c o n t i n g e n ţ e l e cele m a i p r o a s t e c a şi l a
cele m a i b u n e a l e s i t u a ţ i e i o m e n e ş t i " . Pesimis­
m u l l u i H a r d y e o chestie d e r e t i n ă a m i n ţ e i .
Copilul c a r e — c u m m ă r t u r i s e ş t e s i n g u r — p r i ­
vea s e a r a p e g e a m în casă, l a c ă l ă u l d i n s a t „ c a t i ţ i a l o r ! B ă r b a ţ i s u p e r i o r i
să se o b i ş n u i a s c ă c u el" a p u t u t v e d e a f ă r ă să cli-
peaiscă. n e g r u acolo u n d e fricoşii v ă d a l b , şi a
p u t u t d e t â n ă r , să h a m l e t i z e z e c u m s'a s p u s
despre Dante, printre morminte". C e v a m a i b a ţ i n e t r e b n i c i şi veroşi, apoi. r ă i s a u c o r u p ţ i ,
m u l t , a p u t u t , c u m e r a şi f a t a l să se pasioneze.
Şi o p e r a l u i H a r d y e a c e a s t ă p a s i o n a r e cres­
c â n d ă d u p ă t r a g i c u l vieţei, d u p ă conflictul d i n ­
t r e Voinţa I m a n e n t ă şi b i e t e l e ei v i c t i m e . D e
aici e v o l u ţ i a acestei o p e r e în i n t e s t i t a i e şi n u t i n u l u i şi p r i n a c e a s t a „ a l i a t e p e r f i d e " a l e speţei
altfel. C u s p i r i t u l d e „ u n a l i t a t e " c a r e făcea p e
a r h i t e c t şi o m u l î n s u r a t s ă se a u t o b i o g r a f i e z e
în r o m a n , p e r o m a n c i e r să se r e a î n poet şi r a ţ i u n e a b ă r b a t u l u i s p r e d e z a s t r u l a m â n d o r u r a .
:
viceversa, p e n t r u c a t o ţ i să fie l a u n l o c u n
singur A d e v ă r în c u r s d e d e s t ă i n u i r e , H a r d y a
întors p e t o a t e feţele t r a g i c u l u n i c a l vieţei şi
1-a u r m ă r i t dincolo d e verosimil.
U n l u c r u , î n t r ' a d e v ă r , e c a r a c t e r i s t i c în r o ­
m a n u l l u i Hardy: excesul. U n copil c a r e se
s p â n z u r ă î m p r e u n ă c u f r ă ţ i o r i i m a i mici, u n f i u
c a r e îşi lasă p ă r i n t e l e să c a d ă în a p ă c a s ă s c a p e
d e el, o m a m ă b u n ă izgonită d e u n fiu b u n l a
c a r e a venit a l a r m a t ă d e b o a l ă , u n soţ, c a r e îşi
v i n d e soţia l a m e z a t , a t â t e a c r u d i t ă ţ i în s â n u l
familiei şi căsniciei, n u m a i s â n t f a p t e d e o b ­
servaţie ci d e imaginate. H a r d y părăseşte tere­
n u l r o m a n c i e r u l u şi îşi c r a v a ş e a z ă ideia. î n î n ­
c h i p u i r e , p â n ă l a u l t i m a limită. A c e a s t ă limită,
p a s i o n a t u l d u p ă a d e v ă r n u se sfieşte să o afir­
m e , şi, c u a j u t o r u l a l t u i pesimist senin — d e
d a t a aceasta, sigur, S c h o p e n h a u e r , — o m u l c a r e
a^ t r ă i t a p r o a p e 88 d e a n i , p u n e p e t â n ă r a S u e
să î n t r e v a d ă n i m i c i r e a speţei, n e a n t i z a r e a vieţei.
^Fiecare e pe punctul să simtă ca noi. Noi
le-am luat numai puţin înainte, asta-i tot. In 50,
ba chiar 20 de ani, coborîtorii acestora doi, vor
lucra şi simţi mai rău ca noi. Mai mult, vor
vedea mult vânturată omenire, aşa cum noi nu
o vedem acum, ca forme aidoma alor noastre,
multiplicate hidos. Şi vor avea groaza să le re-
producă".
M i c u l J u d e îşi e x p r i m ă „ d o r i n ţ a d e a n u fi
fost n ă s c u t " , i a r , î n m o a r t e a l u i , d o c t o r u l vede
„ î n c e p u t u l u n i v e r s a l e i V o i n ţ e d e a n u t r ă i , care
se a p r o p i e " .
Schopenhauer vedea m â n t u i r e a sufletului d e
r o b i a s i m ţ u r i l o r n u n u m a i în i n d i v i d u a l i s m u l
ascetic a l N i r v a n e i d a r şi prin , m e d i u l Hirtei". E x ­
cesivul H a r d y , p a s i o n a t u l d u p ă u n a l i t a t e a r e o
o r o a r e Rousseau-istă d e c i v i l i z a ţ i e şi i n g r e d i e n ­
tele ei.
A c e a s t ă c o c h e t ă r i e î n s ă Cu n e v e r o s i m i l u l —
c â n d n u d i r e c t ă e x a c e r b a r e a l u i — în p a g u b a
observaţiei, e a t i t u d i n e a în f a ţ a vieţei n u a
r o m a n c i e r u l u i ci a p o e t u l u i .
Şi a c e a s t a e t o c m a i c e v r e a u să s p u n . H a r d y
e m a i m u l t poet d e c â t r o m a n c i e r . Critidi s ' a u m i ­
rat că ţăranii lui H a r d y — care a trăit totuşi o
v i a ţ ă p r i n t r e ei, n u v o r b e s c graiul l o r a d e v ă r a t
şi c ă adesea s e a m ă n ă m a i m u l t c u cei d i n S h a k -
espaalre decât d i n D o r s e t s h i r e . T o t aşa p u t e m
r e m a r c a p r e c o c i t a t e a f a t a l ă •— m a i m u l t sha,-
k e s p e a r e a n ă d e c â t r e a l ă — a m i c u l u i J u d e , pe
c a r e H a r d y îl m a i şi n u m e ş t e M i c u l t a t ă T i m ­
p u l — a d i c ă H a o s u l care-şi m ă n â n c ă propriii
copii. C a r a c t e r e l e lui H a r d y , apoi, excelează
m a i m u l t în i n t e n s i t a t e d e c â t î n a n a l i z ă ; sânt
m a i m u l t p u t e r n i c e decât a d e v ă r a t e . .Apoi r e p e ­
şi v r e d n i c i : C l y m
Yeobright, Arighel C l a r e , G a b r i e l O a k , H e n c h a r d
J u d e c u aspiraţii mari, prinşi însă dintr'odată
în v â r t e j u l instinctului s a u î n t â m p l ă r e i ; b ă r ­
stil Alee, W i l d e v e , b ă t r â n u l H a l b o r o u g h t e n u
v o r s a u p o t să se r i d i c e d i n p a t i m ă . F e m e i l e î n ­
ş i r a t e a p o i p e aceiaşi d u b l ă linie, d a r î n c ă m a i
u n i f o r m i z a t e c a a g e n ţ i d e r e p r o d u c e r e ai D e s ­
— c u m l e n u m e ş t e şi S c h o p e n h a u e r , — p i l e î n ­
c ă r c a t e c u i n s t i n c t u l d e c a r e să se ciocnească
I a t ă d e altfel c u m descrie H a r d y , pe femee,
în p e r s o a n a E u s t a c i e i V y e :
„A vedea părul ei, e a-ţi închipui că o iarnă
întreagă nu conţine deajunsă întunecime ca să-i
alcătuiască umbra; se închide peste fruntea ei
ca şi căderea nopţei stingând pâlpâirea de
apus".
C e să mai, s p u n d e mult c i t a t u l şi l ă u d a t u l
131
© BCU Cluj
p o r t r e t , t i p H a r d y a n , al lui W i n t e r b o u r n e , din K a n t i a n şi delà i r o n i a r o m a n t i c ă , a r t a lui H a r d y
Pădurarii? d e v i n e şi e a u n j o c genial. R o m a n e l e sale ' devin
„Părea şi mirosea Ca fratele bun al Toamnei, l u n g i p o e m e î n t u n e c a t e , poemele, e x t r e m s a t i r e
e

cu faţa sa ca holda arsă de soare, ochii lui al­ ale vieţei.

baştri ca neghina, mânecele şi tuzlucii lui boiţi H a r d y n u e u n r o m a n c i e r , e u n poet. I a r pesi­
cu poamă, cu manile neclătite de zeama de mere m i s m u l s ă u e — scos din v i a ţ ă şi p r e l u n g i t în
dulce, pălăria stropită cu. sâmburi şi de jur îm­ i m a g i n a ţ i e şi i d e e — m a i m u l t m a t e r i a l l i t e r a r
prejurul lui cu acéa mireasmă de cidru care la H a r d y n u e u n pesimist a l poeziei, ci u n poet
întâia ei întoarcere cu anotim.pul are acea vrajă al p e s i m i s m u l u i .
nespusă pentru toţi cei născuţi şi crescuţi prin­ D e aici şi s c ă d e r i l e operei sale: m a n i e r i s m u l
tre livezi". H a r d y a n , care îl fac cred, inferior u n u i Conrad,
Aceiaşi, p r i n u r m a r e , g e n e r a l i z a r e în i m a g i n e d e p i l d ă , al c ă r u i p e s i m i s m e visiune, n u i d e o ­
şi i d e a l i s a r e în simbol, c a r e face şi din a c ţ i u n e a logie.
r o m a n e l o r m a i m u l t u n element decât o r e a l i t a t e . A c e a s t a desleagă, sper. şi t o a t ă m u l t d e z b ă ­
C a r a c t e r u l însuşi Ia] H a r d y n u e o s t a r e p a l p a ­ tută controversă H a r d y a n ă , justificând deopotri­
bilă, cu f l u c t u a ţ i i l e m e s m e r i c é ale vieţei: „ C a - v ă şi o p t i m i s m u l s ă u l a t e n t şi p e s i m i s m u l crea­
rlaicterul e D e s t i n u l " spume d â n s u l c u fraza lui tor, r e g i o n a l i s m u l ca şi i n t e l e c t u a l i s m u l său,
N o v a l i s citat în c a p . 17 al Primarului din Cas* poezia a t â t ele e g a l ă cu p r o z a şi a m b e l e a t â t d e
terbridge şi eroii săi delà H e n c l i a r d la Tess, cu n e e g a l e cu s e d e n t a r u l m i c u ţ şi c h i r c i t c a r e le-a
u n fel d e f a t a l i t a t e în ei, t r e b u e să-şi l i c h i d e z e scris.
c o n ţ i n u t u l sufletesc în cadrul acestei». Da D e aceia a u şi d r e p t a t e cei c a r é a u socotit ca
fiindcă d e t e r m i n i s m u l V o i n ţ e i I m a n e n t e se reali­ o p e r a cea m a i s e m n i f i c a t i v ă a l u i Halrdy n'ici ro­
zează sau în noi p r i n t r ă s ă t u r i a t a v i c e şi distinc­ m a n e l e , n i c i poeziile sale. C i : Dinasticii, „drama
t i v e din. c a r e n u p u t e m ieşi, sau în a f a r ă d e noi e p i c ă a r ă z b o a e l o r n a p o l e o n i e n e , în 3 p ă r ţ i , 19
prin „întâmplarea, oarbă" (Crass Oasualty"), a c t e şi 130 d e scene", a p ă r u t ă îmi d o u ă p ă r ţ i , în
către oricât d e capricioasă, e i n f a i l i b i l ă şi ihe- 1904 şi. 1908 şi l a c a r e poetul al l u c r a t zece ani.
b r a n l a b i l ă în a j u n g e r e a ţ e l u l u i clesjruciiv.
R o m a n e l e , ca şi poemele, a u fost c â n t u r i d e
Şi p o e t u l din H a r d y s p e c u l e a z ă a t u n c i a s u p r a e p o p e e Tată a c u m e p o p e i a î n t r e a g ă , r e d a t ă d r a ­
acestei u l t i m e l a t u r i a t r a g i c u l u i vieţei şi i a t ă mei i n e r e n t e — d a r unei d r a m e p e o a r e a u t o r u l
a t u n c i în o p e r a sa o p l e t o r ă d e accidente, d e a r e gri j e să o n u m e a s c ă a m i n ţ e i — în a c e a s t ă
c o i n c i d e n ţ e , p r e s e n t i m e n t e şi s u r p r i z e . O moa^ o d i s e e a m ă r i r i l o r ce cad s u b d e g e t u l Voinţei
r ă s a u u n h a n c a r e a r d e , o r ă p ă i a l ă c a r e ucide, I m a n e n t e — c u c a r e se c h i a r d e s c h i d e cartea,—miş­
o c ă d e r e îintr'un ieser, — b a c â t e î n n e c u r i — o c a t e d e S p i r i t e Sinistre. A u t o r u l a ţ i n u t să se
înţepare veninoasă p e arşiţa caniculară, întâl­ e x p r i m e d e a s t ă d a t ă c o m p l e t şi l a sfârşitul poe­
n i r i n e a ş t e p t a t e , s o s i r e a n e v i s a t ă a u n u i oaspe m u l u i , scris c u g â n d u l la Greoii p e c a r e i-a iu­
— tlată, a m a n t ă s a u m a r i n a r din i n s u l e — o efi­ bit, C o r u l I n d u r ă r i l o r furişează o r a z ă s u b les­
gie p e a p ă în c l i p a c â n d c i n e v a v r e a să se î r n e - pedea care a acoperit o umanitate:
ce, u n c u c u r i g u n o a p t e a , d e r ă u a u g u r pentru
Tessi t o a t e aceste m i c i ieşiri l a l u m i n ă a l e feţei „Dar o adiere mişcă aerul. — Sunete de bucu­
a s c u n s e a l u c r u r i l o r , sânt tot a t â t e a elemente rie care spun, că nebuniile, vaerele vor fi cur­
p o e t i c e c a r e a d o r m r e a l i t a t e a din noi şi n e tre­ mate şi din săgeţile de altădată, aruncată v>a fi
zesc p r i n s u r p r i n d e r e în d o m e n i u l fanteziei. izbăvirea, •— Conştiinţa fecundând Voinţa, ca
aceasta să zămislească lucrul aşa cum trebue'.
De a t â t e a b o r o b o a ţ e ce le fai e bietului om,
F a ţ a a s c u n s ă n u p o a t e să n u r â d ă . Şi t o t u l se In Filozofia Inconştientului cu care Hart­
r e z o l v ă a t u n c i în satiră. H a r d y c un v i r t u o s al m a n n se făcea faimos în 1869, c â n d H a r d y
ironiei, a l i r o n i e i p e n t r u ironie, al ironiei ca ele­ şi scrisese Sorţii, Moştenitoarea si Arhitectul
m e n t de' f r u m u s e ţ e şi c r e a ţ i e în sine. Citiţi sfâr­ ş. a. — I n c o n ş t i e n t u l se c o m p u n e d'in V o i n ţ a p r i ­
şitul s u p r a î n c ă r c a t , s u p e r f l u u , al Năpăstuitu­ m a r ă şi p o t e n ţ i a l ă şi R a ţ i u n e a m e n i t ă să t ă m ă -
lui Jude, u n d e c â n d a c e s t a îşi t r a g e sufletul A_- d u i a s c ă Voinţa.
r a b e l l e p l e a c ă h a i h u i să p e t r e a c ă cu l u c r ă t o r i i In r o m a n e H a r d y î n f r â n g e m e r e u Raţiunea,
şi aliia târziu,, din c h i o t şi-aduce aminte de p u s ă m â i ales în b ă r b a ţ i , p r i n Instinctul şi
m o r t . D e a s e m e n e a t o i a g u l c a r e înfloreşte l a loc V o m ţ a m a t e r i a l ă p u s e m a i ales î n femei. In poe­
d e î n n e c , poliţia, c a r e p u n e m â n a p e Tess ador­ zii a r a r m a i l i c ă r e a v r e o d â r ă d e l u m i n ă . De
m i t ă în unicul, t i vis d e fericire, c â n e l e care d a t a aceasta,, f ă r ă să a i b e cu p e s i m i s m u l e m e n -
r o a d e oase p r o a s p e t e în cimitir, Ş. a. d a t al l u i H a r t m a n n m a i m u l t ă comunicaţie,
p o a t e , decât a v u s e s e cu S c h o p e n h a u e r , Hardy
T o a t e acestea mu sânt r e a l i t ă ţ i , ci situaţii. Si­ lasă, în Dinasticii s p e r a n ţ a că n o u l C o n ş t i e n t
tuaţii de a m a r ă ironie gratuită. v a p u t e a î m p ă c a I n c o n ş t i e n t u l , şi în acest c h i p ,
H a r d y ş'a a p ă r a t d e pesimism. Şi d'in p u n c t u l p r i n î n ţ e l e g e r e a s u p r e m ă o m u l se v a î m p ă c a cu
d e vedere" final a l operei sale a r e d r e p t a t e . D â n ­ t r i s t a lui, v i a ţ ă , c u i n g r a t u l u n i v e r s .
sul a p o r n i t în v i a ţ ă d e l à v e r i s m u l filosofic să­
nătos, c a şi Nietsche, c a r e n u a d m i t e o p t i m i s ­ E î m p ă c a r e a veche, a e v e a şi în idee, a e u l u i
1
m u l laş şi idealismul iluzionist. R e a l i t a t e a t r e ­ H a r d y an, p e c a l e a a d e v ă r u l u i i n e l u c t a b i l cu
b u e b r a v a t ă , obiectivul p u s l a p u n c t . O d a t ă lu­ l u m e a şi sistemul său filozofic, î m p ă c a r e t r a n s ­
c r u l f ă c u t ce p r i v e l i ş t e i m p u n ă t o a r e , ce m a t e r i a l p u s ă a c u m în c e i a c e a p ă r u t , p e d r e p t , u n Faust
m i n u n a t d e p e t r e c e r e , ce l o v i t u r i şi coinciden­ englez.
ţe, c e farse» ce d e s n o d ă m i n t e c e loc geni'al! D e D a r acest sistem filosofic, cu l u m e a l u i c u -

p e a c e a s t ă poziţie î n a l t ă d e c o n c e p ţ i e artistică, tot, p o e t u l t r a g i c din H a r d y , — qai şi Greoii sis­

care- p u r c e d e delà t r a n s c e n d e n t a l i s m u l subiectiv temelor d e g â n d i r e , — îl t ă i a s e p â n ă l a Di-

132

© BCU Cluj
nastici, geometric, în f o r m e c a r e a r fi p u t u t fi
de t e m p l u antic, cu d o u ă a r i p i s u m b r e , m o a r t e a
şi i u b i r e a ,
H a r d y e u n clasic p r i n t r e noi.
M o d e r n e , însă, f r ă m â n t a t e , negative, r o m a n e l e
sale s â n t biserici c a l v i n e , u r s u z e , reci, d a r d r e p ­
te şi a d e v ă r a t e .
C R O N I C A
TOLSTOÏ LA
I N 1854 Tolstoi a atat c â t e v a l u n i î n t r e noi.
E l sosea în B u c u r e ş t i \& 12 M a r t i e , d u p ă ce
c ă l ă t o r i s e delà Moscova p r i n P o l t a v a şi Chişi­
n ă u şi se p r e z i n t ă la p o s t u l lui, în a r m a t a delà
D u n ă r e . î n c e p u s e r ă s b o i u l C r i m e e i şi N i c u l a e ,
ţ a r u l d e fier, volia s ă l u c r e z e r e p e d e . P n n c i p a : mată,, şi să ne-o facă d a r î n t r ' o t r a d u c e r e c u
tele r o m â n e ş t i fuseseră ocupiate. c e t ă ţ i l e t u r c e ş t i
de p e m a l u l d r e p t al fluviului, l o v i t e ; Silistra
b ă t u t ă cu t u n u r i l e t r e b u i a să c a d ă , î n a i n t e ca
p u t e r i l e e u r o p e n e a l i a t e să p o a t ă fi d e v r e u n
folos „ o m u l u i b o l n a v " .
I n t r e ofiţerii c a r i a l e r g a u din t o a t e p ă r ţ i l e
Rusiei s p r e drumrile Ţairigradului, însfârşat
deschise, e r a si acest t â n ă r neliniştit, cu lăzile
lui d e c ă r ţ i ş*i do m a n u s c r i s e , c u m a r i l e î n t r e ­
b ă r i c a r e d e - a t u n c i îl f r ă m â n t a u , cu p o t i c n i r i l e
de tot f e l u i cu o r i z o n t u l l i t e r a r p l i n d e făgă-
d u e l i R ă m ă s e s e v r e o d o i ani n i C a u c a z în
l u p t e cu p o p u l a ţ i a r ă s b o i n i c ă a m u n ţ i l o r şi m a i
ales cu sine însuşi. L a 3 I u l i e i852 trimisese re­
vistei ..Sovremonwic" ( C o n t i m p o r a n u l ) , . înfiin­
ţ a t ă de P u ş c h i n , c e a m a i b u n ă a v r e m e i şi con­
d u s ă d e N e c r a s o v , întâiul frag-Tient dintr'un
r o m a n m a i î n t i n s p l ă n u i t : .„Patru s t a d i i ale
unei f o r m a ţ i i , i n t e l e c t u a l e " . E r a „Copilăria",
c a r e 1-a f ă c u t d.intr'odată c u n o s c u t c a u n a din
s p e r a n ţ e l e n o u e i g e n e r a ţ i i ele scriitori;. C a r i e r a
literiară a l u i Tolstoi î n c e p u s e .
î n t â m p l ă r i l e din v i a ţ ă şi g â n d u r i l e de-atunci
ale o m u l u i se p o t u r m ă r i z!i d e zi în , J u r n a l u l
inttirn". T o l s t o i a v e a obiceiul să î n s e m n e z e
ceeace-1 p r i v e a , d e f o a r t e d e m u l t , şi 1-a p ă s ­
trat p â n ă l a u r m ă , c u o î n t r e r u p e r e m a i l u n g ă
n u m a i î n t r e 1865 şi 1878. Anii 1853—1865 a u
ieşit abia. d e c u r â n d î n t r ' o t r a d u c e r e f r a n c e z ă
inedită. C u n o ş t e a m zilele de ş e d e r e î n t r e R o ­
m â n i a l e scriitorului r u s , din a l t e i z v o a r e , u n d e
e x t r a s e d e scrisori d ă d e a u l a i v e a l ă c h i a r a m ă ­
n u n t e c a r e lipsesc din p a g i n i l e de-aici, dar
n u m a i d i n 'acestea i c o a n a acelor zile se p o a t e
a v e a î n t r e a g ă . D a c ă în e d i ţ i a c o m p l e t ă a o p e r e ­
lor, i n t r e cele 100 d e v o l u m e c a r e se a n u n ţ ă
delà Moscova, se v a găsi şi c o r e s p o n d e n ţ a , şi
d a c ă u n e l e n u m e p r o p r i i g r e u d e identificat în
t ç x t u l fnancez d e astăzi, se v o r l ă m u r i , atunci
p a r t e a din b i o g r a f i a l u i Tolstoi d i n t r e 12 M a r ­
tie sau câteva. zile î n d ă r ă t , c â t e i-au t r e b u i t să
133
In .ele u n p o p ă , tot j u d e c â n d l u m e a , s'a ponte-
nit c e r t â n d C e r u l c a r e a făcut-o.
H a r d y a î n c e p u t c a r e s t a u r a t o r d e a l t a r e şi
a sfârşit c a oficiant al r ă u l u i
A ş a se face că a r h i t e c t u l murit patriarh.
a
DRAGOŞ PR0T0POPESCU
L I T E R A R A
HERĂSTRĂU
Sais allé à Khércstréou, ai
bavardé jusqa' à minuit.
a j u n g ă delà P r u t l a B u c u r e ş t i , şi 5 s a u 6 S e p ­
t e m v r i e 1854. c â n d e r a l Sculenl, p e d r u m u l
a
b e v a s ţ o p o l u l u i , von- c ă p ă t a p e n t r u noi o deose­
bita î n s e m n ă t a t e . Se v a a f l a şi cineva, u n R o ­
m a n , c a r e s'o s t r â n g ă de p e u n d e va fi sfărâ­
c o m e n t a r i i . D e o c a m d a t ă , şi ca o î m p ă r t ă ş i r e l a
s e r b ă r i l e c e n t e n a r u l u i naşterii, p e c a r e l e v a a-
d u c e î n c e p u t u l t o a m n e i d a t o r i s u n t e m să n e o-
p r i m t o a t ă l u a r e a a m i n t e m i ş c a t ă fie şi a s u p r a
acestui t e x t c u l i p s u r i
C u m e Tolstoi din acest t i m p o a r a t ă cu si­
g u r a n ţ ă d e t r ă s ă t u r i , cu o d u r e r e şi e u acea
c ă u t a r e neliniştită p r o p r i e lui, a t u t u r o r p o r n i ­
rilor sufleteşti, s u b orice m a s c ă sjax ascunde,
î n t r ' u n fel c a r e n u se m a i î n t â l n e ş t e , n u n u m a i
în aceste d o u ă v o l u m e d e î n s e m n ă r i i n t i m e , ci
în t o a t ă o p e r a lui. S u n t aici si a m ă n u n t e u n i c e ,
d e s p r e c a r e biografii p â n ă astăzi n u p o t a j u n g e
la înţelegere, c u m e d e p i l d ă pricina plecării
în C a u c a z lai 1851. In r â n d u r i l e scrise l a 7 I u ­
lie, la B u c u r e ş t i , e a e l i m p e z i t ă , f ă r ă p u t i n ţ ă d e
c o n t r o v e r s ă : „ s u r g h i u n i t în C a u c a z oai să s c a p e
de d a t o r i i , şi m a i ales d e nănarvuri".
D a r i a t ă p o r t r e t u l î n t o c m a i , î n t r e g ; sublinie­
rea c u n e g r u d ă d e gol p i c a p e sine şi z b u c i u m u l
moral :
„ N u s u n t modest. Acesta e m a r e l e m e u c u s u r .
O n e suint ? U n u l din cei p a k u b ă e ţ i a i u n u i lo-
cotenent-colonel l a pensie, r ă m a s orfan la
ş a p t e anii, crescut d e "femei şi d e străini, şi c a r e
f ă r ă să fi p r i m i t o c r e ş t e r e l u m e a s c ă şi ştiinţi­
fică, a i n t r a t în l u m e l a ş a p t e s p r e z e c e a n i ;
n ' a r e cine ştie ce a v e r e nici v r e u n rost în so­
c i e t a t e şi e lipsit m a i cu s e a m ă d e p r i n c i p i i :
o m u l a c e s t a c a r e şi-a c o m p r o m i s afacerile p â n ă
la l i m i t a din u r m ă , c a r e şi-a p e t r e c u t cei m a i
frumoşi ani ai vieţii f ă r ă scop nici b u c u r i i ,
c a r e însfârş'.t s'ial s u r g h i u n i t în C a u c a z ca să
s c a p e d e d a t o r i i şi m a i ales d e n ă r a v u r i , i a r d e
aici, a g ă ţ â n d u - s e d e l e g ă t u r i l e de odinioară
d i n t r e t a t ă l său şi c o m a n d a n t u l a r m a t e i , a t r e ­
c u t în t r u p e l e D u n ă r e i ; e u n a s p i r a n t d e d o u ă ­
zeci şi şase de ani, a p r o a p e f ă r ă b a n i . a f a r ă d e
soldă (căci t r e b u e să folosească s u m e l e p e c a r e
le are; l a s t i n g e r e a d a t o r i i l o r ) , f ă r ă ocrotitori,
fără ş t i i n ţ a t r a i u l u i , fără p r i c e p e r e a m e s e r i e i ,
© BCU Cluj
fără î n d e m â n ă r i practice, d a r î n z e s t r a t c a o u-
riaşă i u b i r e d e sine. D a , a c e a s t a rni-e s t a r e a so­
cială. Să v e d e m a c u m care e p e r s o n a l i t a t e a m e a .
, S u n t u r â t , stângaciu, m u r d a r şi r ă u crescut
în înţelesul lumesc a l acestui c u v â n t . S u n t su­
părăcios, plictisitor, nemodest, n e t o l e r a n t şi spe-
rios c a un copil. S u n t a d i c ă i g n o r a n t . C e ştiu a m
î n v ă ţ a t singur, r ă u , s f ă r â m a t , fără legătură,
fără şir şi p e d e a s u p r a foarte p u ţ i n . S u n t n e c u m ­
p ă t a t , n e h o t ă r â t , nestatornic, p r o s t e ş t e d e deşert
şi d e deschis dai toţi slabii. S u n t lipsit d e vitejie.
N ' a m r â n d u i a l ă în v i a ţ ă şi lenea m i e a ş a d e
m a r e că şederea f ă r ă să fac n i m i c a a j u n s p e n t r u
mine o deprindere nebiruită.
„Sunt deştept, d a r d e ş t e p t ă c u i n f i i nu m i - a
fost n i c i o d a t ă serios pusă la î n c e r c a r e . N ' a m
d e ş t p e t ă c i u n e a practică, l u m e a s c ă , şi nici deş-
t e p t ă c i u n e a afacerilor.
„ S u n t cinstit, a d i c ă m i - e d r a * b i n e l e m ' a m
obişnuit să-1 iubesc, sunt n e m u l ţ u m i t c â n d m ă
d e p ă r t e z d e el şi m ă î n t o r c la el cu p l ă c e r e ; cui
t o a t e acestea, sunt l u c r u r i c a r e - m i s u n t m a i
s c u m p e decât binele. : —i gloria. Sunt atât de
ambiţios, şd p o r n i r e a aceasta ai c a r a c t e r u l u i m e u
a fost a t â t d e p u ţ i n m u l ţ u m i t ă că m ă t e m ade­
sea c ă d a c ă aş a v e a s ă aleg î n t r e glorie şi vir­
tute, m ' a ş h o t ă r î p e n t r u cea d i n t â i . N u , n u sunt
modest şi d e a c e a s u n t t r u f a ş e u m i n e şi în­
c u r c a t si sperios în societate" (Journal intime,
ed. d u T r i a n o n , P a r i s , 1926, I 168—171).
In acest t i m p d e lene, Tolstoi însă, p e l â n g ă
toată cheltuiala d e timp cerută de îndatoririle
militare, m a r ş u r i l|ai Sifistra şi l a G i u r g i u , p e
l â n g ă b o a l a p e c a r e şi-o c a u t ă şi o p e r e a z ă aici,
l u c r e a z ă l i t e r a t u r ă şi citeşte c â t cineva; fără a l t ă
t r e a b ă decât aceasta. A t u n c i d ă cel din u r m ă
l u s t r u „Adolescenţei" a d o u a p a r t e din_ „Cele
P a t r u stadii", l u c r e a z ă la „ J u r n a l u l u n u i j u c ă t o r
de b i l i a r d " , reia „Dimineaţa unui moşier,
schiţează o p o v e s t i r e caire a fost găsită în a-
ceeaş s t a r e în h â r t i i l e lui,, „ J d a n o v " , î n c e p e şi is­
p r ă v e ş t e „ P ă d u r e a în t ă e r e " , face v e r s u r i : „în­
cerc d e d o u ă zile să fac v e r s u r i " . F i e c a r e „ z i "
din acest j u r n a l e o d o v a d ă d e c â t e p r e l u c r ă r i
suferea orice p a g i n ă d i n scrisul lui Tolstoi. „Ccr
pilărilaf a fost r e f ă c u t ă si t r a n s c r i s ă d e p a t r u
ori, «Cazacii", u n u l din f r a g m e n t e l e d e r o m a n
cele m a i t r ă i t e , a a v u t n e n u m ă r a t e r e d a c t ă r i ,
t i m p d ani, p â n ă a fost d a t la tipair tot neispră­
e dică la p r e o c u p ă r i m a i a d â n c i . Ele i-au î n s o ţ i t
vit, a ş a c u m îl a v e m ; i a r d e e p o o e e a c u dimensii
în a d e v ă r ruseşti, „ R ă z b o i u şi P a c e " , se ştie că
a fost scrisă şi t r a n s c r i s ă d e sainte ori. F a p t e
c a r e vorbesc, a t â t d e s p r e „lenea" l u i Tolstoi, c â t
şi d e s p r e „ f o r m a " lui, d e s c u s u t ă şi n e l i t e r a r ă !
Tot a t u n c i a citit Coranul, Onkel Tomis H u ţ t e
Hoţii, C o n j u r a ţ i a l u i Fiasco, poeziile filozofice
ale l u i Schiller, G i l b e r t e t Gilberte, d i n Goethe,
Dickens. A l p h o n s e K a r r , L e r m o n t o v . Puşchir..
A recitit „ U n erou al t i m p u l u i nostru", s'a o p r i t
la o d r a m ă a aiceluiaş poet, a găsit p r i l e j d e e -
m o ţ i e î n I z m a i l Bej, şi i s'a p ă r u t c ă d a t o r i t ă
dragostei a d â n c i d e C a u c a z , care-1 u m p l e a , A
descoperit m a r i frumuseţi în Puschiin: „ I a n c u
MaJrnavici c a r e şi-a o m o r â t p r i e t e n u l din g r e -
şală. D u p ă c e s'a r u g a t l u n g şi cu osârdie în b i ­
serică, se î n t o a r c e a c a s ă şi se aşeză în p a t . Pe
u r m ă î n t r e a b ă p e soţie, d a c ă nu v e d e n i m i c p e
fereastră. E a - i r ă s p u n d e c ă n u . E l î i r e p e t ă în-
trebareai; femeia îi s p u n e c ă v e d e u n foc p e m a ­
l u l d e dincolo al r â u l u i . C â n d o î n t r e a b ă p e n t r u
a t r e i a o a r ă , ea-i r ă s p u n d e : focul se face m a i
134
m a r e şi se a p r o p i e . E l m o a r e . E m i n u n a t . D e
ce ? î n c e r c a ţ i s ă l ă m u r i ţ i s e n t i m e n t u l poeziei".
Şi c u tola/te acestea s u n t zile, ca a c e e a d e 1
August, l a Focşani, c â n d Tolstoi scrie: „Mă cert
p e n t r u l e n e a m e a , şi p e n t r u c e a d i n u r m ă o a r ă .
D a c ă n u fac n i m i c m â i n e , m ă sinucid". L a 16
A u g u s t c r e d e s ă fi descoperit c ă l u c r u l cel m a i
d e s e a m ă în v i a ţ ă e să se î n d r e p t e d e cele trei
viţii : h a r ţ a g , lipsă de c a r a c t e r şi! l e n a • Se h o ­
t ă r ă ş t e c a d e a t u n c i să-şi închee, în fiecare zi
î n s e m n ă r i l e cu a c e e a ş frază. L a 17 face m a r ş u l
delà F o c ş a n i la Tecuci, dev scrie la c a p ă t u l r â n ­
d u r i l o r z i l e i „ L u c r u l cel m a i d e s e a m ă în v i a ţ ă e
să m ă î n d r e p t d e aceste .trei viţii: 1) lene, 2) l i p ­
să d e c a r a c t e r , 3 h a r ţ a g " .
Lai 18 m e r g e d e l à T e c u c i l a Bârlad, şi
sfărşeşte la fel : ..Lucrul cel m a i de seamă î n
viaţă, e să m ă î n d r e p t d e cele trei viţii d e c ă p e ­
tenie a l e mele". Se ţ i n e a d e v o r b ă . E r a c a o r u ­
găciune, l a a p u s u l zilei, c a r e t r e b u i a să se î m ­
plinească p r i n s t ă r u i n ţ ă . L a 19 sa scoală d e
v r e m e , scrie m u l t . E m u l ţ u m i t , n u m a i i se p a r e
că a l u c r a t c a m cu moleşală. „ A ş p u t e a să lu­
crez şi m a i p u ţ i n şi să r ă m â n c h i a r a ş a î m p ă c a t
cu m i n e ; ce n u - m i p l a c e e c ă a m fost leneş i n
t i m p u l l u c r u l u i " . F o a i a n u se i s p r ă v e ş t e m a i p u ­
ţin c u aceleaşi c u v i n t e : ,.Lucrul cel m a i do
eSpetenie : linsă de c a r a c t e r , h a r ţ a g şi l e n e " .
L a 20 a d u s l a b u n sfârşit povestirea „ P ă d u r e a
î n t ă e r e " şi zice m e r e u la u r m ă : „ L u c r u l cel
mai d e s e a m ă î n v i a ţ ă e să m ă î n d r e p t d e trei
v i ţ i i : lenea, h a r ţ a g u l si lipsa de caracter". In
cele d o u ă e t a p e , d e l à B â r l a d l a A s l u i (sic-Vas-
luiu), b o n d a r u l a c e s t a s u p ă r a t t r e c e în zilele d e
; 2 şi 23 August bâzâind acelaş d e s c â n t e c : •„Lu­
c r u l cel m a i d e s e a m ă în v i a ţ ă e să m ă î n d r e p t
d e trai viţii: h a r ţ a g , lij>să d e c a r a c t e r şi lene".
La „Aslui", u n d e p r i m e ş t e o scrisoare d e l a u d a
p e n t r u „Adolescenţa", d e l à Nccrasov, şi s e î m ­
p ă u n e a z ă cu e a î n t r e o a m e n i c a să se certe în
s i n g u r ă t a t e : , L u c r n l cei mai d e s e a m ă e să m ă
î n d r e p t d e l i p s a d e c a r a c t e r , d e h a r ţ a g şi d e
lene"; l a Iaşi, în zilele d e 25 ş: 26 aşijderea. Şi
uşa m a i d e p a r t e , p â n ă l i Sculsui, şi m a i încolo,
în stepă, u n d e se p i e r d e c u acelaş cântec. II î n -
v â t a s e însă aici, la n o i .
D e l à aceste griji, c a r e sunt în l e g ă t u r ă c u l u ­
c r u l literarr şi cU p u r t a r e a î n l u m e . Tolstoi se ri­
delà cincisprezece ani, s a u m a i d e t i m p u r i u , i a r
m a r e a î n t o a r c e r e din a d o u a p a r t e a vieţii, c a r e
era să-1 s c h i m b e a p r o a p e î n t r ' u n în t e m e l o r d e
credinţă, n ' a î n s e m n a t , p e n t r u chie-1 p u t e a u r ­
m ă r i în m ă r t u r i s i r i l e ascunse, decât o p u n e r e
în f a o t ă a u n o r v e c h i si d e t o t d e a u n a p ă r e r i .
Autoflagelările, n u d e mistic v i s ă t o r şi e x t a t i c ,
ci d e raţionalist, f ă r ă mângâere, care ţinea
t o a t e s u b aceeaş p r i v i r e a s c u ţ i t ă şi cenuşie, e r a u
la el o slujbă d e fiece zi. L a fel şi aici. I n t r e
vaetele lipsei d e b a n i , a l e situaţiei n d l i t a r e t u l ­
buri, a l e p i e r d e r i l o r l a j o c d e cărţi, a l e i z b u c n i ­
rilor d e m â n i e î m p o t r i v a semenilor, a l e c ă d e r i ­
lor în g r e ş a l ă d e t o a t ă clipa, se alege, c a o icoa­
n ă suflată ou a r g i n t î n t r ' u n colţ d e odae, r u g ă ­
c i u n e a d e l à 13 Iulie. E o t r ă s ă t u r ă r u s e a s c ă şi
tolstoiană, din cela deosebitoare. Să se b a g e m e ­
r e u d e s e a m ă l a e a l ă t u r ea d e v o i n ţ ă şi d e cu­
getare:
„Rugăciunea m e a : Cred într'un singur Dum­
nezeu, a t o t p u t e r n i c şi b u n , î n n e m u r i r e a sufle­
tului şi în p e d e a p s a s a u r ă s p l a t a veşnică a f a p -
© BCU Cluj
 telor inele: v r e a u să cred în religia s t r ă m o ş i l o r
şi s'o p r e a m ă r e s c . !
„ P a t e r n o s i e r " etc. P e n t r u o d i h n a v e ş n i c ă şi
i n â n t u i r e a p ă r i n ţ i l o r mei. I t i m u l ţ u m e s c , D o a m ­
ne, p e n t r u b u n ă t ă ţ i l e tale, p e n t r u aceasta, pen­
tru c e a l a l t ă şi p e n t r u c e a s t ă l a l t ă (să-mi a m i n ­
tesc d e t o a t e î n t â m p l ă r i l e c a r e m i - a u fost p r i ­
elnice). I n s u f l a - m i , rogu-te, f a p t e b u n e şi b u n e
g â n d u r i , şi fă să a j u n g s ă l e plinesc norocos. A -
f u i ă - m ă să-mil î n d r e p t greşelile, s c u t e ş t e - m ă d e
boale, suferinţe, c e r t u r i , d a t o r i i şi u m i l i r i . F ă
să t r ă e s e şi să m o r în b u n ă c r e d i n ţ ă şi nădejde;,
folositor deaproaipelui, i u b i n d p e ceilalţi şi i u ­
bit d e ei. A j u t ă - m ă să fac b i n e l e să ocolesc
r ă u l , i a r c â t d a s p r e c u n o ş t i n ţ a m e a d a c ă a r e să
m ă a j u n g ă sau n u b i n e l e s a u r ă u l . p l i n e a s c ă - s e
s f â n t a t a voe. D ă - m i b u n u r i l e cele adevărţaţte-
D o a m n e , fie-ţi m i l ă d e m i n e ; D o a m n e , fie-ţi
milă d e m i n e ; D o a m n e , fie-ţi m i l ă d e m i n e " !
T â n ă r u l , c a r e î n c e p u s e f ă r ă să p o a t ă d u c e l a
niciun c a p ă t , studii d e l i m b i o r i e n t a l e şi de
d r e p t , în 1844, l a u n i v e r s i t a t e a ditai K a z a n , c a r e îşi
p r ă p ă d i s e l a c ă r ţ i j u m ă t a t e din a v e r e a m o ş t e ­
nită, t r ă i s e t r a i u l d e ofiţeraşi ai campaniilor
c a u c a z i e n e , se dovedeai d e o d a t ă tot c o p i l u l cu
ochiul l a g a u r a cheii, ca să v a d ă c u m îşi face
rugăciunile ciudate, săracul-cu-duhul de dru­
m u r i m a r i , o p r i t la c a s a lor şi descris cu a t â t a
fior în « C o p i l ă r i e " . F i r e a l u i se p ă s t r a , în t o a t e
valurile, religioasă. Mândria, cea m a i v u l c a n i c ă
se î n c o v o i a în ş o a p t a d e umiliinţă:_ „ D o a m n e ,
fie-ţi m i l ă d e m i n e : D o a m n e , fie-ţi m i l ă de
m i n e ; D o a m n e , fie-ţi m i l ă d e m i n e " , şi r ă m â n e a
tot m â n d r i e , p e n t r u c ă a v e a c o n ş t i i n ţ a că n i m e n i
nu s'ar fi p u t u t î n f r â n g e p â n ă acolo. R u g ă c i u ­
nea n u m a i î n d e s t u l a , şi sufletul se b i e i u ' a d i n
nou, cu aceeiaş s p a i m ă şi d e s f ă t a r e , în ajunul
a l t o r c ă u t ă r i d e m a i n e f ă ţ ă r i t ă sfinţenie. Ele
e r a u să-1 d u c ă p â n ă l â n g ă M o c r i h G o r a h , p o d i ­
şul în n e g u r i al ^ M u n t e l u i u m e d " , u n d e D u h o -
b o r ţ i i voiau s ă î n t e m e e z e î m p ă r ă ţ i a Sionului,
„ D u h o b o r ' a " lor.
Din c â n d în c â n d B u c u r e ş t i u l v ă r a t i c îşi des­
chide în p a g i n i l e i u r n a l u l u i z ă r i l e d e i s p i t ă . I n
aceeaş zi c â n d Tolsjtoi î n g â n ă rugăoiuneal, el se
d u c e cu p r i e t e n i la locul d e p e t r e c e r e , d e p e
v r e m u r i ; a l l u m i i b u n e d e l à noi, l a H e r ă s t r ă u
şi stă d e v o r b ă p â n ă în miez d e n o a p t e . A l t ă d a t ă
pleacă p e seară, cu i n t e n ţ i i a s e m ă n ă t o a r e , la
„ M o r a - D o m i a n s k a " (sic — M o a r a D o m n e a s c ă ) ,
u n d e r ă m â n e o zi î n t r e a g ă Hî e r a p o a t e u n l o c
d e o f a i m ă l a fel c u a celuilalt. Delr c o l ţ u l acesta
de idilă, cu u n c a d r u în care, c h i a r d u p ă m a i
bine d e şaptezeci de ani, p a r c ă n e r e g ă s i m ?
„ D i m i n e a ţ a a m _ scris p a g i n a a c e a s t a şi am
răsfoit p e L u d o v i c - F i l i p . F o a r t e târziu după
cină m ' a m p u s să lucrez lei „ J u r n a l u l u n u i j u c ă t o r
d e b i l i a r d " : a m scris m u l t o â n ă seara, c u t o a t ă
prezenţa lui Olcfdn şi A n d r o n o v . A p o i m'am
rezemat în c o a t e p e balcon, c a să m ă uit l a fe­
l i n a r u l c a r e - m i e r a a ş a d e d r a g şi l i c ă r e ş t e a ş a
de frumos p r i n frunziş. D i n norii c a r i a u t r e ­
cut azi s t r o p i n d p ă m â n t u l m a i r ă m â n e umiul
mare, care p u n e o m a r a m ă pe toată partea de
Miazăzi a c e r u l u i ; o p l ă c u t ă u ş u r a r e se r ă s p â n ­
deşte în a e r u l u m e d .
„ F r u m o a s a f a t ă a p r o p r i e t a r u l u i e c a şi m i n e
s p r i j i n i t ă în cot l a fereastră. P e s t r a d ă t r e c e o
flaşnetă şi c â n d s u n e t e l e u n u i v a l s d e d e m u l t
se s t i n g , fetica s u s p i n ă a d â n c , se scoală şi plea­
că r e p e d e d e l à g e a m . O p ă r e r e d e d u l c e m â h ­
n i r e m ă n ă v ă l e ş t e , z â m b e s c f ă r ă v o e şi r ă m â n
î n c ă m u l t ă v r e m e să m ă u i t la f e l i n a r u l m e u ,
a c ă r u i l u m i n ă se a s c u n d e î n d ă r ă t u l c r ă c i l o r b ă ­
t u t e d e v â n t , l a p o m u l însuş, Ia g a r d u l d e ver­
d e a ţ ă , l a cer — şi t o a t e m i se a r a t ă m a i b u n e
decât înainte".
E r a u n an c a r e a v e a să î n s e m n e m u l t p e n t r u
Rusia, ţ a r a v i s ă t o r u l u i , d a r m a i m u l t pentru
ţ a r a n o a s t r ă . E r a m d u ş m a n i i l u i Tolstoi, a t u n c i ,
f ă r ă c a el să fie d u ş m a n u l n o s t r u , şi în l u p t a
c a r e î n c e p u s e noi a m b i r u i t . M a r ş u r i l e l u i cu
e t a p e p r i n B u z ă u , F o c ş a u i , B â r l a d , Vaslui, Iaşi,
Sculeni, î n s e m n a u o r e t r a g e r e cu înţeles mai
g r e u d e c â t îşi p u t e a u d a s e a m a f ă p t u i t o r i i s a u
c o n t i m p o r a n i i ei. A t â ţ i a din d e p u t a ţ i i v i i t o a r e ­
lor D i v a n u r i a d h o c o p r i v e a u d e p e s t r ă z i sau
de p e b r a z d ă , cu o î n d u i o ş a r e f ă r ă g â n d . R u ­
siei i se t r ă g e a u h o t a r e l e d e c ă t r e noi, p e s t e c a r e
a m a i şovăit î n a i n t e s a u î n a p o i , d a r n ' a p u t u t
să se mai' m u t e s t a t o r n i c . U n u l din acei s t â l p i
a d u ş i p â n ă l a B u c u r e ş t i şi p â n ă l a D u n ă r e , în
a ş t e p t a r e să p ă t r u n d ă p â n ă la S t r â m t o r i , îl în­
t o r c e a a c a s ă şi Tolstoi, f ă r ă să ştie ce î n c ă r c ă ­
tură dată de Dumnezeu m a i p u r t a calul cared
duceai l a S e v a s t o p o l şi l a î n t â i a glorie. N u m a i
că el m a i î n c e p u s e u n m a r ş cu altfel d e e t a p e
în alt r ă z b o i u , m u l t m a i g r e u d e c â t celălalt, c u
„veacul", şi din c a r e a s c u t u r a t d e o d a t ă p e s t e
capotele n o a s t r e m e r e l e cele delà- î n c e p u t u l lu­
mini, ale c u n o a ş t e r i i b u c u r i e i şi d u r e r i i d r u m u ­
lui î n d ă r ă t l a R a i u .
Şi m ă ' n t r e b , p e n t r u t o a t e a c e s t e p r i c i n i şi
altele, c a r e m ' a r d u c e p r e a d e p a r t e , să l e înşir,
d a c ă n u t r e b u i a să aşez lozincă şi m o t t o c u v i n ­
telor d e a m i n t i r e a şederii Iui Tolstoi î n t r e n o ' ,
pasagiul următor:
, D u p ă c o n v o r b i r e a m e a cu m e d i c u l , m ' a m le­
p ă d a t d e p ă r e r e a p r o s t e a s c ă gi n e d r e a p t ă , pe
care o aveam despre Valahi, părere care e îm­
p ă r t ă ş i t ă d e t o a t ă a r m a t a şi c a r e m i - a fost b ă ­
g a t ă în c a p d e t â m p i ţ i i p e c a r i i - a m întâlnit
p â n ă astăzi. Soartal a c e s t u i p o p o r e f ă c u t ă d i n
farmec şi m â h n i r e " .
D a r m ' a m g â n d i t că e m a i b i n e s ă n e î n ă l ­
ţ ă m c u e v l a v i e p â n ă l a Tolstoi, f ă r ă î n d e m n u l o-
menesc, a l p r e ţ u i r i i p e c a r e o e - o d ă , ca. u n v e r s de
b a l a d ă şil c a r e v a licări t o t d e a u n a cu focuri de
p i e t r e s c u m p e în a u t o b i o g r a f i a lui. E r a în nişte
zile şi d i n t r ' o p a r t e d e u n d e n u f u s e s e r ă m r ă s ­
făţaţi cu a s e m e n e a p r e ţ u i r i . F i o r u l însă, î n a i n ­
tea a m i n t i r i i lui d e o s u t ă d e ani, se p u t e a m e n ­
ţ i n e astfel cu a t â t m a i c u r a t .
EMAN01L BUCUŢA
135
© BCU Cluj
C R O N I C A
GRUPUL
TEMPERAMENTUL $ p r e o c u p ă r i l e plastice
ale artiştilor cei mai serioşi oscilează <-âte<>dală
d e l à u n p o l la altul, déliai o e x t r e m i t a t e ele
g â n d la alta, delà o c o n v i n g e r e s u p e r l a t i v tştă l a
alta. E firesc să fie astfel, c â t t i m p d o r u r i l e d e
c r e a ţ i e clocotesc în om, cât t i m p creatorii ar­
tei n u se socotesc î n v ' n ş i . E x e m p l e destule din
istoria artelor ne înfăţişează aceste treceri,
d u p ă c a r e se a s c u n d n e n u m ă r a t e r ă s v r ă t ' r i in­
ter oare. In cel din u r m ă an al vieţii Ini, Tizian
d e v i n e d e o d a t ă altul când nictează ..Coroana d e
spini". Tintorptfo recunoaşte pentru întâia oară
tragedia anti-barocă, anti-deeorat'vă a exi­
stentei, când l u c r e a z ă la a u t o p o r t r e t u l său, i a r
Francpsco ÏAirbaran înfrânt de succesele lui
Murillo. d e c a d e î n t r ' o b u n ă zi cu desăvârşire,
p s e r z â n d u - s e î n t r ' o m a n i e r ă dulceagă._ c a r e pu­
tea c o n c u r a cu d u l c e g ă r ' T e celui m a i superfi­
cial dimitre faimoşii meşteri ai Spaniei catolice.
Astăz'i r i t m u l vremii p u l s e a z ă mai repede, p ă ­
rerile n u m a i a n g a t e a z ă p e u n t i m p î n d e l u n g a t ,
iar s c h i m b u l v a l o r i l o r şi al m o d e l o r se desfă­
ş o a r ă cu iuţeala precisă a termicei m o d e r n e . Ar-
t ' ş t ' i noştri r o m â n i îşi s c h i m b ă d e m u l t e ori pă­
rerile ca î m b r ă c ă m i n t e a . (Mai ales c â n d d i s p u n
de h a i n e î n t o t d e a u n a nouţe, d e p ă r e r i şi m a i
non', a f l a t e delà alţii cu u n m i n u t î n a i n t e a p u ­
nerii lor în aplicaţie).
P ' c t o r i i „Grupului celor pairu', . care ne-au
a r ă t a t p r i n r e c e n t a e x n o z i f ' e că stiu să oscileze
î n t r ' o m ă s u r ă m a i e x a g e r a t ă decât a m fi p r e s u ­
p u s în a n u l t r ecu t, n u s u n t d e felul acesta. S u b
exwresr'a culorii lor se a s c u n d p ă r e r i consecvent
p l ă m ă d i t e şi t r ă i t e , r e l u a t e şi î n o ' t e d e zeci şi
s u t e d e ori. p e n t m c a rezsitenja lor să se airate
iar şi i a r d e m n ă de o î n c r e d e r e s u p e r i o a r ă . F i ­
gura cea m a i p r o b l e m a t i c ă din această g r u p a r e
d e prieteni, c a r e n ' a u decât f o ar te p u ţ i n c o m u n
: ;
în a r t a lor. — e x c e o t â n d u - s e s m p a t a comună
p e n t r u tot ce se n u m e ş t e p e d r e p t p r o b l e m ă —
e fără î n d o i a l ă Francise Şirato, pic+orul m u n c i t
de iptâtea p r e o c u n ă r i intelectuale. I n a n u l tre­
c u t Sirato nera u i m i t o r i n a t i t u d i n e a n e s p u s de
fanatică a ob'ectivităţii' lui. p r i n t r ' u n meşteşug
o a r e c u m rece ce ne-a d e t e r m i n a t să n e a m i n t i m
d e Fermier nan Delft şi de Velasauez.
C u l o r i l e avepiu t r a n s p a r e n ţ a sticlei, aveau ca­
; mânt, exprimate prin unităţi
lităţi c a r a c t e r i s t i c e a n l i p e i totul e r a e c h i l i b r a t
şi I ' n i ş ' i t d e un r a r s m i ţ ă m â n t n e n t r u p o n d e r e ,
p e n t r u o g r e u t a t e , c a r e t r a n s f o r m ă mai-gmea vie­
ţii î n t r ' o a b s t r a c t i z a r e , din înfăţişarea căreia
n u se mai p u t e a ceti constelaţia clipdi, din c a r e
a fâşnit. S a r p u t e a s n u n e că a c e a s t a e c a r a c ­
teristic oricărei a r t e cliasxe. D r a la d o m n u l Ş i r a t o
a t i t u d i n e a a î u n s e s e î n t r ' a d e v ă r In u n e x t r e m i s m ,
c a r e î m p ' e d i c a desvoltarea acestei p i c t u r i în sen­
sul artistic. F i r e ş t e că fan.-'t'smul acestui artist
; s c h i ţ a t ă aci n u m a i î n c â t e v a c u v i n t e ,
mlaltur avea ş p ă r ţ i l e lui f o a r t e positive şi cât
se p o a t e de i m n o r t a n t e d i n p u n c t u l d e v e d e r e al
m e ş t e ş u g u l u i . In e x p o z i ţ i a recentă, s i t u a ţ i a
alta. Căci deşi s i m ţ i m â n t u l p e n t r u p o n d e r e per­
sistă şi acum, t o a t ă p i c t u r a d o m n u l u i Şirato os­
cilează s p r e d o m e n i u l u n u i p i c t u r a l foairte p r o ­
P L A S T I C A
CELOR PATRU
n u n ţ a t . In a n u l t r e c u t t a b l o u r i l e d-sale n e î n -
făţ şau u n stil f o ar t e u n i t a r , excesiv c h i a r în
ce p r i v e ş t e u n i t a t e a . A c u m a r t i s t u l e inegal, n e
a r a t ă l u c r ă r i ce i l u s t r e a z ă î n t r e a g a Unie a osci-
l a ţ i u n i i s p r e p i c t u r a l . S'ar p u t e a s p u n e că a-
ceaştă i n e g a l i t a t e n e e c h e z a ş ' a cea mai
v a l o r o a s ă p e n t r u f a p t u l că a r t i s t u l Şirato n u se
lasă s u b j u g a t d e i n t e l e c t u a l i t a t e , d e o f o r m u l ă
a r t stică, ce î n t r ' u n m o m e n t d i t ar fi p u t u t oe-
v e n i u n pericol p e n t r u e x p r i m a r e a substanţei
artistice. S'ar face totuşi o m a r e greşeală, d a c ă
l u c r ă r i l e a t â t de p i c t u r a l e şi t r a n s p a r e n t e ale
p i c t o r u l u i n o s t r u a r fi c o n f u n d a t e cu altele im­
presioniste. _ C ă c i I m p r e s i o n i s m u l p i c t u r a l e n u ­
m a i d i n a m i s m , e iindicaţiune v a g ă , ce v r e a să
î n c h e g e u n aspect al n a t u r i i î n t r ' u n î n t r e g co­
l o r i s t e . P i c t u r a d o m n u l u i Ş i r a t o p o r n e ş t e însă
d e la aceeaiş s t a r e i n t e r i o a r ă c a şi în t r e c u t : , d e
(
la un p u t e r n i c s i m ţ ă m â n t p e n t r u linişte, p e n t r u
p o n d e r e , o r g a n i z a r e . N i m i c fugitiv n i m i c J e-
c h i b z u i t n u t r ă e ş t e în a c e a s t ă ţ i n u t ă primor­
dială. In cele m a i r e c e n t e t a b l o u r i a l e p i c t o r u ­
l u i f a ţ a e x t e r i o a r ă a acestei p o n d e r i şi-a î m b r ă ­
cat î n s ă o h a i n ă m a i u ş o a r ă , m a i p u ţ i n s t r â n ­
să, d a r şi miai s u v e r a n ă decât a c e a p r e a f o r m a ­
listă din trecut. T e m p e r a m e n t u l artistului, s'a
r ă z b u n a t , ţesând u n v ă l m a i u ş o r peste g r e u t a ­
tea, c a r e se află în c e n t r u l p r e o c u p ă r i l o r sale
intelectuale. P â n ă şi t r a n s p a r e n ţ a l a fost t u r b u ­
r a t ă p e - a l o c u r e a d e câteva lovituri d e penel m a i
n e p ă s ă t o a r e . In felul c u m se r e a l i z e a z ă a c e a s t ă
p i c t u r ă , vieţueşte u n c e n t r u eroic şi totodată
tragic, c a r e a j u n g e la u n g r a d d e g r a v i t a t e ne­
î n t â l n i t a l t m i n t e r i nicăeri în p i c t u r a . r o m â n e a s ­
că. E v o r b a d e o a d e v ă r a t ă l u p t ă cu posibilită­
ţile plastice, d e o încăeraire, calre v a t r e b u i să
d u c ă la o l ă m u r i r e definitivă, — definitivă în
înţelesul artistic, n u f o r m a l — la 0 i / b â n d ă ce
Va t r e b u i să fie m i n u n a t ă , p e n t r u a fi a d m i s ă
de cel m a i p r o b l e m a t i c d i n t r e pictorii noştri.
E x p o z i ţ i a r e c e n t ă de la C ă m i n u l A r t e l o r „Regi­
n a M a r i a " p r i m e ş t e astfel o î n s e m n ă t a t e deose­
bită, c â n d n e g â n d i m la m a r i l e posibilităţi de
d e s v o l t a r e în viitor. C â n d p r i v i m , însă fiecare
l u c r a r e în p a r t e , c â n d t r a n s p a r e n ţ a nuanţelor
de v e r d e , p o r t o c a l i u , r o ş u s a u violet ne opreşte
privirile, ne d ă m s e a m a că u n n u m ă r î n s e m n a t
d i n t r e e l e reuşesc să î n c h e g e u n i t ă ţ i d e s i m ţ ă ­
formale. Câteva
peisagii din D o b r o g e a uimesc p r i n s i g u r a n ţ a le­
g ă t u r i l o r d e p l a n u r i , prim c a l i t a t e a subtilă a cu­
lorilor străvezii. Un peisagiu m a r e . î n f ă ţ i ş â n d o
şosea c e t r e c e peste o a p ă c u r e f l e x u r i dintre
cele m a i preţioase, dovedeşte ce ar fi c e r c a t să
î n f ă p t u i a s c ă setea d e c u l o a r e transparentă a
;
I m p r e s i o n i s m u l u i , daică n u şi-ar fi p e r d u t echi­
l i b r u l în v a l u r i l e p r e a f l u ş t u r a t i c e ale u n u i di­
n a m i s m p r e a indiferent. Tocmai în direcţia
domnul
Şirato a r puteja deveni, n u n u m a i o e n t r u p i c t u ­
r a r o m â n e a s c ă , u n d e s c h i z ă t o r de d r u m u r i n o u i .
e
C a l e a anevoioasă, s t r ă b ă t u t ă d e p i c t u r a d-sale
ne prezintă o reală siguranţă pentru incontesta­
bila seriozitate a acesjei v o i n ţ e artistice.
136
© BCU Cluj
 D o m n u l Ştefan Dimitrescu, c a r e în u l t i m i i doi
ani a făcut m a r i p r o g r e s e î n ce p r i v e ş t e desvol-
t a r e a coloristică a p i c t u r i i lui, e m a i p u ţ i n fră­
m â n t a t d e p r o b l e m e cu t e n d i n ţ e a b s t r a c t e s a u
afostractizante. Problema principală rămâne
p e n t r u d-sa v a l o a r e a c u l o r i i şi r e l i e f a r e a ei î n -
t r ' u n c o n ţ i n u t cât m a i a p r o p i a t d e v i a ţ ă . E o
a r t ă m u l t m a i c a l d ă şi m a i c o n c r e t ă d e c â t aceea
a d o m n u l u i F r a n c i s e Şirato, o a r t ă c a r e , în t i m ­
p u l din u r m ă , n u v r e a să se a p r o p i e d e con­
strucţie, d e c â t p r i n g r e u t a t e a a p r o a p e s e n s u a l ă
a culorilor. î n c ă în a n u l t r e c u t a m o b s e r v a t că
domnul Dimitrescu, care e incontestabil unul
d i n t r e cei m a j c h e m a ţ i d e s e n a t o r i r o m â n i şi u n
artist adevărat care cunoaşte de a p r o a p e rostul
liniei, n ' o p r e c i z e a z ă î n t o t d e a u n a î n d e s t u l în u-
leiurile d-sale, în c o m p o z i ţ i i l e cu t ă t ă r o a i c e şi
în n u d u r i , i a r s t r u c t u r a m a t e r i e i r ă m â n e din
pricina aceasta oarecum moale sau lipsită de o
p r e c i s ă t e n d i n ţ ă r i t m i c ă . C u l o r i l e se revarsă
p a r c ă u n e o r i d i n c o l o d e c o n t u r u r i , i a r ţ i n u t a în­
t r e g u l u i p i c t u r a l suferă. I . a c u n a aceasta, c a r e
în r e c e n t a e x p o z i ţ i e e rnai p u ţ i n f r a p a n t ă d e c â t
în cea din a n u l t r e c u t , n u s p u n e n i m i c î m p o ­
t r i v a a r t e i p r o p r i u zise ai d o m n u l u i Dimitres­
cu. E n u m a i u n m i n u s n e î n s e m n a t , c a r e , d e si­
gur, v a d i s p ă r e a p e viitor. M u n c a î n c o r d a t ă , de­
p u s ă d e acest piictor n ă s c u t şj p r o f u n d î n ţ e l e g ă ­
tor al atmosferei r o m â n e ş t i , n e v a a d u c e r o a d e l e ,
ce l e a ş t e p t ă m . E v o l u ţ i a artei d o m n u l u i D i m i ­
trescu s'a d e s f ă ş u r a t a l t m i n t e r i f o a r t e repede,
s p r e cele m a i serioase calităţi p i c t u r a l e , c a r e n u
se feresc d e u n d r u m d e ocol, p e n t r u a a j u n g e
m a i t â r z i u l a ţ i n t a m e n i r i i lor. P i c t o r u l a ştiut
să se i n s t r u i a s c ă a ş i j d e r e a o r i c ă r u i artist a d e v ă ­
rat, în c a r e î n t â r z i e m e r e u c u r i o z i t a t e a c a n d i d ă
a u n u i copil faţă d e t a i n e l e l u m i i din jurul
său. Şi m e ş t e ş u g u l sever p r i n s d e acest artist
veşnic însetat, a t r e b u i t să se s u p u n ă . L a o m a i
strictă î n t r e b u i n ţ a r e a m e ş t e ş u g u l u i d e colorist,
p i c t o r u l s'a r e î n t o r s c h i a r în cele m a i r e c e n t e
b u c ă ţ i ale e x p o z i ţ i e i . A u t o p o r t r e t u l a r t i s t u l u i şi
n u d u l cel m a r e s u n t dovezi, ce mia p o t fi con­
testate. (Nu c r e d c a m e s e r i a d e profesor Ia Şcoa­
l a de A r t e f r u m o a s e din Iaşi să fi d e t e r m i n a t a-
ceastă a c c e n t u a r e , c a r e n u se i d e n t i f ' c ă în nici un
caz cu A c a d e m i s m u l a l t o r a ) . î m b u c u r ă t o a r e e
şi e v i d e n t a î n b o g ă ţ i r e a p a l e t e i d o m n u l u i Di­
mitrescu. G a m e l e t i p i c r e p e t a t e — m ă g â n d e s c
m a i ailes l a cele l e g a t e din alb, r o ş u şi v e r d e ,
s i m p a t i z a t e a t â t d e m u l t în t r e c u t — s u n t a c u m
e v i t a t e c a şi orice t e n d i n ţ ă d e a v a r i a o f o r m u ­
l ă p r e c o n c e p u t ă , lesne a d a p t a b i l ă . B o g ă ţ i a p a ­
letei n u e d e c â t o u r m a r e f o a r t e firească a u n e i
î m b o g ă ţ i r i i n t u i t i v e , c a r e s i m t e că e x p a n s i u n e a v a
d u c e m a i t â r z i u l a o a p r o f u n d a r e , l a o intensi­
ficare a r e a c ţ ' u n i i p r o p r i i f a ţ ă d e amănuntul
Cpl m a i l ă t u r a l n i c . P i c t o r u l posedă siguranţa
firească o r i c ă r u i artist, c a r e n u şi-a î n c h i n a t
v i a ţ a artei, fiindcă dispulnea d e o d ' b ă c i e o a r e ­
c a r e în r e d a r e a f o r m e l o r s a u c u l o r i l o r găsite în
n a t u r ă , ci f i i n d c ă e r a d e l à î n c e p u t c o n d u s d e u n
s i m ţ i m â n t ce a s ' g u r ă d r u m u l s p r e c u l m i l e sti­
lului. D o m n u l Ştefan D i m i t r e s c u n u s'a înşelat.
137
M u l t e d i n t r e r e a l i z ă r i l e d-sale n e î n f ă ţ i ş e a z ă n u
n u m a i u n î n a l t nivel d e p i c t u r ă , d a r şi o d e s ă ­
v â r ş i r e sufletească, î n t â l n i t ă a l t m i n t e r i î n t o t d e a ­
u n a l a artişti, c a r i n u d e s p a r t conştiinciozita­
tea b u n u l u i meşteşug de aceea a adevărului
lăuntric.
D e s p r e al treilea p i c t o r al g r u p ă r i i , d o m n u l
Tonitza, a m v o r b i t p e l a r g în n u m ă r u l t r e c u t al
revistei n o a s t r e .
S c u l p t o r u l O. Han p e r s i s t ă şi a c u m în con­
structiv, s u b o r d o n â n d e x p r e s i a p l a s t i c ă m a t e r i a ­
l u l u i î n t r e b u i n ţ a t şi c l ă d i n d g r e u t a t e a princi­
p a l ă a i n t e n ţ i i l o r d-sale p e l e g ă t u r i l e a r h i t e c t o ­
nice. Ne-o d o v e d e s c în r e c e n t a expoziţie, cele
d o u ă b u s t u r i m a r i şi i d e a l i z a t e , î n f ă ţ i ş â n d _ p e
O m e r şi p e Socrate, ne-o d o v e d e ş t e c u priso­
s i n ţ ă ,.Elegia", p e c a r e o socot c e a m a i v a l o ­
r o a s ă l u c r a r e d i n t r e cele şase e x p u s e , tocmai
fiindcă g r e u t a t e a c a n t i t ă ţ i l o r şi ritmul b l o c u l u i
s c u l p t u r a l în s p a ţ i u n ' a p u s în u m b r ă deosebi­
tele c a l i t ă ţ i oalsiice, c a r e v o r î n s e m n a ş i ^ m a i
m u l t , c â n d f i g u r a acestui n u d v a fi s ă p a t ă din
a s p r i m e a n e s p u s d e a t r ă g ă t o a r e a p i e t r i i . S'ar
p u t e a s p u n e că p i a t r a a r deveni a t u n c i o v a ­
l o a r e a r t i s t i c ă în p l u s . S u b l i n i e r i l e s t r u c t u r i i ei
a r fi u n a p o r t d i n t r e c e l e m a i preţioase.^ ,,E-
legia" a c e a s t a e p o a t e s c u l p t u r a c e a m a i î n c h e ­
g a t ă a d-lui B a n , i n t r e cele t e r m i n a t e d e doi a n i
încoace. Şi e î n c h e g a t ă , f ă r ă a p o r n i d e l à geome­
tria abstractă a construcţiei. Atitudinea n u d u l u i
se i d e n t i f i c ă în î n t r e g i m e i n t e n ţ i i l o r , i a r nota
a r h i t e c t o n i c ă , e l e m e n t e l e p u r c o n s t r u c t i v e , ce
l u c r e a z ă n u m a i c u e c h i l i b r u l şi cu ritmul g r e u
al c a n t i t ă ţ i l o r , n u sunt nicidecum exagerate.
D i f e r c n ţ i a r e a plastică e ^ " n d i t ă din . g r e u t a t e a
m a t e r i a l u l u i , f ă r ă a fi p e r i c l i t a t ă în m l ă d i e r i l e
ei s u b t i l e d e a c e a s t ă g r e u t a t e . B u s t u r i l e lui
Omer şi Socrate a t a c ă , fireşte, o p r o b l e m ă a-
p r o a p e opusă. P l a s t i c a l o r i r e b u e să c o r e s p u n d ă
şi f a p t u l u i c ă v o r fi şi m u i î n d e p ă r t a t e d e o
r e a l i t a t e c o n c r e t ă . C r e d î n s ă că d o m n u l H a n
ar t r e b u i să-şi găsească t o c m a i a c u m a l t e m o ­
tive, p e n t r u a p u t e a i n s i s t a şi m a i m u l t a s u p r a
s u p r a f e ţ e l o r plastice. A r fi o î m b o g ă ţ i r e a posi;
b i l i t ă ţ i l o r d-sale. C ă c i d e o c a m d a t ă a r t a acestui
sculptor înzestrat, care înseamnă un exemplu
d e nivel î n a l t în m i ş c a r e a n o a s t r ă plastică, e
m a i a v a n s a t ă , în ce p r i v e ş t e construcţia^ decât
d e s ă v â r ş i r e a s u p r a f e ţ e l o r s c u l p t u r a l e . L i p s a in­
tenţiilor c o n s t r u c t i v e a u fost m a l a d i a s c u l p t u r i i
impresioniste, c a r e a n e g a ! însuşi sensul s c u l p t u ­
r a l al s c u l p t u r i i . D e a c e e a s c u l p t u r a d o m n u l u i
Han, bazată p e greutatea cantităţilor, a însem­
n a t şi î n s e a m n ă a t â t d e m u l t în e v o b i t ' a p l a s ­
ticei r o m â n e ş t i . In c o n s t r u c ţ i e , d o m n u l H a n dis­
p u n e d e o r a r ă s i g u r a n ţ ă . Sensibilitatea p l a s t i c ă
îi m a i o p u n e g r e u t ă ţ i . N i v e l u l a c t u a l al s c u l p ­
turii! d-sale n e convinge, î n s ă că. în m u l t e c a z u r i
o stâncă de granit are o expresie mai puternică
d e c â t focul cel m a i s t r ă l u c i t o r al u n u i ciob dç
d i a m a n t . D a r nici s t r ă l u c i r e a acestuia n u v a fi
d e prisos. E a p o a t e fi v i a ţ ă v i e şi s c l i p i t o a r e ca
şi stânca, ce se rostogoleşte s p r e a d â n c i m i .
© BCU Cluj
 M A R I U S
U N p i c t o r , care n'a adaptat niciodată m a t c a
uniformă a manierei, un peisagist nespus
de î n ţ e l e g ă t o r şi d e sincer, c a r e n u v r e a să ştie
de t r u c u r i l e meşteşugului, î n t â l n i t e l a a t â ţ i a alţi
a r t i ş t i inegali, u n sol al n e p e r v e r t i t e i purităţi
sufleteşti e Marius Bunescu. D e a n i de zile îl
u r m ă r i m cu aceeaş p a s i u n e , căci s i n c e r i t a t e a lui
de peisagist n ă s c u t e mereu alta, iar m e t a m o r ­
foza vibrândă,. ce p r e f a c e u n colţ al C a p i t a l e i
n o a s t r e î n t r ' o l i m p e z i t ă m e l o d i e d e culoare, îşi
cucereşte t ă r â m u r i noui p e n t r u d e s v o l t a r a a u n e i
sensibilităţi m e r e u î n s e t a t e d e pitoresc. D a r a-
cest pitoresc, p r i n s deseori în r e a l i z ă r i inegale,
n ' a r e n i m i c c o m u n cu p a n o r a m a r o m a n t i c ă a d e v a r a t ă b o g ă ţ i e de a l b u r i . Zidurile
a l t o r a sau cu obişnuita a t i t u d i n e impresionistă,
ce n ' a r v r e a să fie a l t c e v a decât u n . filtru!
sensibil, p r i n c a r e a r î r e c e i m a g i n e a l u m i i ex­
terioare, p r e f ă c â n d u - s e în c u l o a r e c u r a t ă , d e si­
ne s t ă t ă t o a r e . A m o b s e r v a t şi a l t ă d a t ă cil inega­
l i t a t e a l u i B u n e s c u î n s e a m n ă în acelaş timp u n
dispreţ profund pentru punţile virtuozităţilor
c a r e în operile a l t o r pictori, c o n d u c e privirile
p e s t e golurile de m u l t e ori inevitabile. Bunescu
n u ştie şi n u v r e a să voaleze aceste goluri, c a r e
s u n t c o m p e n s a t e de m u l t e p r e ţ i o z i t ă ţ i în amă­
n u n t , d a r m a i ales de i n c o m p a r a b i l a a p r o p i e r e
intuitivă faţă de culorile esenţiale şi r i t m u l in­
tensificat al p e ' s a g i u l u i . Bunescu e v i t ă cldai
f o r m u l a fiindcă se p o a t e b a z a iar şi i a r p e sti­
l u l i n t e r i o r al fiecărei clipe şi n u e î n t o t d e a u n a
pictor a d â n c i t î n legile p i c t u r a l e , fiindcă e ar­
tist, (ceeace, fireşte, n u î n s e a m n ă că f o r ţ a l u i ar­
tistică n u s'ar l ă s a p r i n s ă în v r a j a culorilor).
E x p o z i ţ i a recentă, deschisă în atelierul picto­
r u l u i din c u r t e a M u z e u l u i Simu, ne înfăţişează
în a p r o a p e p a t r u z e c i de l u c r ă r i , d e s v o l t a r e a vă­
d i t ă a fazei din trecut, p r e c u m şi o nouă l a t u r ă ,
care, p o r n i n d lai î n c e p u t delà a c e e a ş atitudine
l a r g ă faţă de p i c t u r a l u l intensificat al peisagii-
lor, reuşeşte să a j u n g ă a c u m la. o e x p r e s i e in­
d e p e n d e n t ă . Mă g â n d e s c lai u n u l d i n t r e cele mal
r e a l i z a t e peisagii u r b a n e de i a r n ă din a c t u a l a
expoziţie, c a r e a t i n g e o fază n o u ă , s u s ţ i n u t ă d e
c a l i t ă ţ i cât se p o a t e d e expresive, pe c a r e nu
l e - a m î n t â l n i t p â n ă astăzi în priveliştile r e d a t e
d e sufletul p r i m ă v ă r a t e c al lui Bunescu. E tot
o d a t ă u n m a r e p r o g r e s în m â n u i r e a mijloacelor
d e e x p r i m a r e , căci o i a r n ă u r b a n ă , ce n e trans­
m i t e a t m o s f e r a ei d i n î n f ă ţ i ş a r e a u n o r ziduri
a t â t d e grele şi c a p r i c i o s aşezate în s p a ţ i u l lu­
crării, p r i n gesturile c â t o r v a a r b o r i scorţoşi şi
b ă t r â n i , acoperiţi c u z ă p a d ă , n u n e - a t c o n v i n g e
îndestul, d a c ă s t a b i l i t a t e a c o n s t r u c ţ i e i şi a d â n ­
c i r e a perspectivei n ' a r fi roadele unei incontes­
t a b i l e m a t u r i t ă ţ i . D a r s u r p l u s u l p r i n c i p a l e alt­
c e v a : m i s i u n e a o a r e c u m grafică a culorei şi
rostul ei în f u n c ţ i u n e a l u m i n i i . O g r e u t a t e sta­
tică, cu m u c h i i expresive, ce n e a d u c a m i n t e de
z i d u r i l e peisagiilor l u i Varocquier — fără ca să
ne g â n d i m l a o î n r u d i r e eftină — n u r ă m â n e
a ş a d a r l a e x p r e s i a absolutistă a culoarei, ci se
c o m p l a c e î n t r ' u n joc semnificativ î n t r e t o n u r i
deschise şi închise, î n t r e l u m i n ă şi u m b r ă . Ast­
fel c u l o a r e a nu se m a i r e z u m ă c a în celelalte
l u c r ă r i ale expoziţiei, la e x p r e s i a ei e l e m e n t a r ă ,
ci trece dincolo, s p r e d o m e n i u l celălalt u n d e
l u p t ă decisivă a r e loc î n t r e u m b r ă şi l u m i n ă .
138
B U N E S C U
Celelalte peisagii din B a l d c , C o n s t a n ţ a şi din
Capitala noastră ilustrează continuarea drumu­
lui, p e oajre Bunescu îl descoperise p e n t r u sine
a c u m c â ţ i v a ani, c â n d critica r o m â n e a s c ă nu-şi
d ă d u s e î n c ă b i n e s e a m a d e f a p t u l ca peisagistul
acesta n ă s c u t e u n u l d i n t r e p u ţ i n i i noştri ar­
tişti c h e m a ţ i . A c u m preţioasele c a l i t ă ţ i d e cu­
l o a r e au devenit e l e m e n t e generalizate, fără d e
c a r e n u n e - a m m a i p u t e a î n c h i p u i priveliştile,
p r i n s e de Bunescu în n u a n ţ e p e eut de intense,
p e a t â t de c u r a t e . T r a n s p e r e n t e de a q u a r e l ă se
d e s p r i n d d'in s u p r a f e ţ e l e c a l d e ale marinelor,
m i n u n a t e c a l i t ă ţ i d e v e r d e stau a l ă t u r i de o a-
Teatrului
N a ţ i o n a l din B u c u r e ş t i devin un fel d e p r e t e x t
pentru nesfârşite v a r i a ţ i u n i de galben. Uneori
vocea culorii creşte din indicaţiuni fugitive ce
se leagă totuşi d e u n i t a t e a s t r u c t u r i i în pers­
pectivă. C a şi în trecut, privelişte.» t r ă e ş ţ e pen­
tru a e x p r i m a v i b r a ţ i a larjfă şi h o t ă r â t o a r e a
atmosferei.
C i n e m a i e în s t a r e să p r i v e a s c ă colţurile Bu­
cureştilor cu ochi a t â t de îndrăgostiţi ? C i n e
p r e f a c e c a acest r a r artist, motivele, c a r e în rea­
litate n e - a u obosit d e a t â t e a ori privirile, în a-
d e v ă r a t e focare n o u i de v i a ţ ă ce n e povestesc
s o a r t a lor în culori fragede sau grele, p l i n e de
strălucirea copilăriei i n e p u i z a b i l e ? Copilărit!
care t r ă e ş t e p a r c ă veşnică în sufletul l u i Bu­
nescu, d e s b a r ă orice m o t i v d e oboseala b a n a l i ­
tăţii. U n e o r i linia c o n t u r u r i l o r n u c o n c e n t r e a z ă
îndestul d e n s i t a t e a s u p r a f e ţ e l o r m a i a p r o p i a t e ,
a l t ă d a t ă c e r u r i l e n u se l e a g ă în destul d e a r m o ­
nic cu s t r u c t u r a c o l o r a t ă a peisagiilor. Dar
sanslibibtBttea c r i s t a l i n ă a lui B u n e s c u îşi gă­
seşte t o t u ş i loc d e s t u l în l u c r ă r i l e recente,
s t r â n g e elementele d e c o m p o z i ţ i e ale peisa­
giilor din Balcic, c a r e n e p a r totuşi cât se p o a t e
de autentice, cât se p o a t e d e fidele, f a ţ ă de at­
mosfera c a r a c t e r i s t i c ă a coastei C a d r i l a t e r n l u i ;
albastrul văzduhului arde deasupra cetăţilor
prăbuşite de calcar iar şalvarii tătăroaicelor
î n t r e r u p cu c u l o r i d e pastel m o n o t o n a d r u m u ­
rilor, c e poposesc la cişmelele vechi d e p i a t r ă .
R a r se p o a t e î n t â l n i a t â t a a u t e n t i c i t a t e în f ă p ­
t u r i l e unei a s e m e n e a l i b e r t ă ţ i artistice.
A r t a a t â t d e p u r ă ,ai lui B u n e s c u se desvoltă
a ş a d a r cu p e r s i s t e n ţ a o r g a n i c ă a oricărei vieţi
puternice, c a r e nu se lasă i n d u s ă î n e r o a r e de
mei o e x t e r i o r i z a r e s ă r a c ă in s u b s t a n ţ ă sufle­
tească. C u l o r i l e l u i sunt ca gesturile fireşti ale
bucuriei, ca t r e s ă r i r i l e seninătăţii. O r i c e m a s c ă
r ă m â n e , c a î n t o t d e a u n a , d i s p r e ţ u i t ă . T a l e n t u l cel
m a i preţios al acestui r a r peisagist e sincerita­
tea, P e c a r e 0
c ă u t ă m de prisos în m a n i e r a al­
t o r a Nicăieri n ' a m p u t e a găsi o m ă r t u r i e m a i
s i g u r ă p e n t r u viitorul r o d n i c al u n u i . artist.
Alţii se c o m p l a c în v i r t u o z i t ă ţ i m a i m u l t sau
m a i p u ţ i n inteligente. A r i a m a t u r ă a l u i M a r i u s
Bunescu e n u m a i sevă sufletească, ţ â ş n i t ă clin
isvorul cel m a i t a i n i c al vieţii. C â n d m ă gân­
desc la calităţile i n i m i t a b i l e ale pictorului no­
stru î m i a d u c a m i n t e şi d e Vincent van Gogh,
d e Henri Rousseau şi Utrillo, căci B u n e s c u e u n 1
frate î n d e p ă r t a t al acestora.
C â n d sinceritatea r â d e s a u sângerează, v i a ţ a
n u p o a t e deveni deşartă,
© BCU Cluj
 V A S I L E
A l A T U R I de Henri Ca.ta.rgi şi de Lucian Gri-
gorescu, care plămădeşte însă prea multe înrâu­
riri în sine, Vasile Popescu e, fără îndoială, cel
niai serios şi muncitor pictor al tinerei genera­
ţii. D e câţiva ani, toţi cunoscătorii noştri de
artă serioasă îl urmăresc cu un deosebit interes.
De la prima expoziţie dintr'o sală a Ateneului
Român "şi până la recenta expoziţie de la A c a ­
demia de arte decorative, arta tânărului pictor
a străbătut câteva faze, care 'nu sunt insă alt­
ceva de cât diferitele feţe ale aceleiaş substanţe
formale, proiectată de acelas nucleu sufletesc.
Vasile Popescu se realizează cu o rară siguranţă,
fără iai nega o părticică din trecutul lui. Fondul
interior al picturii lui a rămas aşadar acelaş,
numai felul cum au fost întrebuinţate mijloa­
cele de exprimare diferă, fiaţă de stadiile cunos­
cute din anii trecuţi. Singurele elemente rămase
de prisos sunt transparenţa şi intensificarea exa­
gerată a culorilor întrebuinţate într'un timp
când artistul nostru se apropiase mult de ma­
niera domnului Iorgulescu-Yor. Altminteri, ton­
tul s'a desvpltat unitar şi firesc în pictura lui
Vasile Popescu, totul s'a încordat în direcţia
ţintei fixate de lai început. Fără de superlati-
visme formale şi fără de experimente şarjate
pictorul a reuşit aşa dar să se apropie de un
pitoresc solid şi liniştit, de precizarea sigură şi
generoasă a unei sensibilităţi, ce nu s'a ferit
niciodată de asprimi, apropiind până şi umbrele
cele mai transparente ale seninătăţii — mă gân­
desc mai ales la interioarele expuse în trecut
ca şi în recenta manifestare de l a Academia]
de artă decorativă — de o netăgăduită sigu­
ranţă sufletească ee-şi găseşte întruchiparea
cea mai adecuată în culori grele, cu reiaţi uni
puternice în întregul eoloristlc al tablourilor.
Ceeace îi lipseşte câteodată picturii domnului Va­
sile Popescu e aşezarea ponderată a planurilor
principale în peisagiile lui urbane. Tot în înfă­
ţişarea lor se observă că desenul nu strânge
îndestul de incisiv culoarea, astfel că unele su­
prafeţe apropiate de ochi rămân moi şi prea
picturale, faţă de altele îndepărtate. (Constata­
rea aceasta s'a putut face şi la acel peisagiu ur­
ban, e x p u s lai Salonul Oficial din primăvara a-
nului trecut). Lacunele sunt însă cu prisosinţă
compensate de calităţi destul de rare, ce nu se
găsesc în fiecare zi prin expoziţiile, bucureştene.
Calitatea cea mai deosebită rămâne fără în­
doială o duritate puternică, ce nu pune nici
odată în umbră sensibilitatea culorilor. Căci în
pictura domnului Popescu e vorba de o sensibi­
litate, ce nu trebueşte confundată cu fineţea a-
nemică a altora. Mai ales cele câteva naturi
moarte de format mare se impun pentru luarea
în consideraţie a acestei durităţi sensibile. Orice
lucru îşi arată tăria încăpăţânată; tăvi roşii de
metal, cojoace, coceni de porumb, linguri de
1
lemn şi străchini ţărăneşti se alătură pentru a
căuta imnul forţei apropiate de pământ. Mi­
reasma elementară a humei se împotriveşte aci
139
P O P E S C U
oricărui parfum importât. Atitudinea pictorului
Vasile Popescu se apropie,, în această privinţă,
de aceeai a vechilor meşteri flamanzi, cari nui
trecuseră încă prin atmosfera de perversităţi vi­
zuale din prima jumătate a, secolului al X V l l l -
lea. Faţă ' de alte naturi moarte oare nu cer să fie
decât muziealizare coloristică, cele semnate de
tânărul nostru pictor subliniază cu multă în­
ţelegere expresia brută a materiei, fără ca valo­
rile de culoiaire să fie neglijate. S'ar putea, spu­
ne că în aceste naturi moarte se ridică încă oda­
tă vocea materiei brutale şi barbare — într'un
înţeles posibv şi rodnic. Din această duritate
aspră şi apăsată caracterul uneori prea esoteric
al colorismului contimporan ar putea învăţa ceva.
Peisagiile expuse de tânărul artist au o ati­
tudine mai puţin radicală şi consecventă. Unele
dintre ele le cunoaştem din alte expoziţii. Mo­
tive dini Balele şi din Mangaba predomină, sus­
ţin prin elementele lor de culoare clar luminată,
prin contururi larg legate posibilităţile artistice
ale. pictorului. (In multe cazuri peisagiile duc
o adevărată luptă destrucfivă împotriva picto­
rilor, cari nu ştiu să se ferească de ele, iar de
cele mai multe ori ..panorama" prea, pitorească
omoară pictura, intimidând putinţa de desvol­
tare a picturalului absolut, care nu trăeşte în
privelişte, c'i în intuiţia constructivă a oricărui
pictor adevărat). Domnul Vasile Popescu şina
ales întodeauna peisagii, care permit o întregire
sufletească, o complectaire lăuntrică ce se iden­
tifică tendinţei stilistice. Desfătarea stilului,
prins într'o liniştită imagine lumii, prelucrea­
a
ză astfel amănuntul, subordonându-1 întregului
pictural, care nu se mulţumeşte numai cu dife-
reinţiarea nuanţelor, dar cearcă să redea, chiar
in cel mai uşor strat de culoare, echilibrul ma­
teriei grele. Uneori plastica intens colorată a u-
raii ritm de deal e întreruptă de acoperişurile
prea monotone şi grafice ale unor şiruri de
case şi colibi, altădată unitatea pastei e distrusă
de o nuanţare prea voit interesantă, care uită
de unitate, visând de frumuseţile sclipitoare ale
detaliului. In general, însă pictura domnului V a ­
sile Popescu nu mai e prea îndepărtată de un
stadiu de maturitate, care v a aduce un aport
dilntre cele măi, deosebite picturii coiiţiporane
româneşti. O importanţă mai lăturalnicii, mai
periferică au interioarele* care contrazic în unele
privinţe — mă gândesc la curentele umbrelor şi
luminilor pe zidurile albe — stabilitatea peisa-
giilor, în care ritmul major al contururilor mari'
e oarecum parafrazat de cel minor al planurilor
ritmic luminate.
Toate aceste calităţi fac din pictorul nostru _ o
personalitate marcantă a generaţiei tinere. Vii­
torul v a dovedi îndreptăţirea constatărilor noas­
tre, căci sperăm că talentul şi inteligenţa artis­
tică a domnului Vasile Popescu se vor ţine de
cuvânt, ca şi până acum.
OSCAR WALTER CISEK
© BCU Cluj
 D R A M A ŞI
„MEŞTERUL MANOLE" de d-l OCTAVIAN GOGA
S ţ M B O L U L e v a l a b i l p r e t u t i n d e n i u n d e în­
tâlneşte i n t e l i g e n ţ ă şi sensibilitate. S i m b o l u l m a ­
rilor m i t u r i folkloristice, c i r c u l ă retopit în tipa­
re d e a r t ă , şî fiecare s p e c t a t o r sau cititor î n d e ­
p ă r t a t şi t â r z i u , p o a t e eiti în a f a r ă d e idiogra-
m a i a c e a s t a şi c o m e n t â n d personalităţii celei
noui, c a p e O' c a r t e veche, cu; l i t e r ă n o u ă .
La noii ,Meştenul Manole", s i m b o l u l jertfei
totale a dragostei, e s t u a r u l a c e s t a d e moiairte în­
tr'o v i a ţ ă t r a n s u b s t a n ţ i a l i z a ţ ă d e a r t ă , a fost
d e m u l t e ori î n t r e b u i n ţ a t . în f o r m a lui simplă,
materială, tragică. Pe o urzeală atât de frumoasă,
însă se p u t e a s u p r a c o n s t r u i . Şi g â n d u l şi m â n a în
destul d e uşcxaire în această m i n u n a t ă î n f ă p t u i ­
re le-a a v u t d-l Gogia. T r e b u i a u n scriitor
de m a r e t a l e n t şi d e o m a r e inteligenţă, cu sim­
1
ţ u l r o b u s t a l măsurii , d a r m a i ales cu o com­
p l e t ă şi a u t e n t i c ă sensibilitate r o m â n e a s c ă .
C ă c i daică simbolul, î n v e ş m â n t a t în orice ope­
r ă d e a r t ă , e revalorificat p e n t r u oricine, c a r e
ia c o n t a c t cu el t o c m a i p r i n a c e a a r t ă , şi e les­
ne înţeles, l a m u r a lui de l u m i n ă , d e ascunsă
v i a ţ ă e t n i c ă , d e v a fi să fie î n t r e b u i n ţ a t ă în­
tr'o n o u ă şi n e a ş t e p t a t ă asociere, cere t o c m a i a-
cea sensibilitate a p ă m â n t u l u i , r o t u n d u l şi com­
pletul c u p r i n s u l u i său, c a r e să-i d e a şi sensul şi
î n ă l ţ i m e a 'frumuseţii sale, şi c a d r u l sufletesc a-
d e v ă r a t , ncfalşificat, în c a r e se i n t e g r e a z ă .
N u m a i astfel se p o a t e coborî c i n e v a p â n ă în i-
n i m a i n i m e i sale, descoperind acolo bogăţii
n o u ă i z v o r î t e î n g e m ă n a t şi din t e z a u r u l s u b p ă -
mântaain . al m a g i c e l o r i m a g i n i folkloristice şi
din p e r s o n a l i t a t e a a r t i s t i c ă a n o u l u i meşter.
A n d r e i Galea, s c u l p t o r m a r e , n u c r e d e că v i a ­
ţ a şi a r t a sunt legiate î n t ' e ele p r i n m i s t e r i o a s e
artere, p r i n c a r e c i r c u l ă f l u i d u l c r e a t o r al ener­
giilor. P e n t r u t r u n c h i e r e a a c e a s t a el cunoaşte,
ca pilduire, o m i n u n a t ă p o v e s t e d e viaţă, sim­
p l ă f ă r ă ecouri si r u m e n ă ca o zi d e v a r ă r u p ­
tă din c a l e n d a r , f ă r ă l e g ă t u r ă c u celelalte zile—
poveste de d r a g o s t e — m i n u n a t ă — n popii d'in
Meştecăniş. C r i t i c u l I a n c u Baltes e d e alte p ă ­
r e r e : el c r e d e — şi astfel va sfârşi să trăiască,
în f a ţ a n o a s t r ă G a l e a — în l e g ă t u r a a c e e a din­
t r e v i a ţ ă şi a r t ă p r i n c a r e p u t e r e a creatoare
trece ş i ' l u m i n e a z ă în m i n u n a t e l e făpturi ale
frumuseţii.
O d r a g o s t e m a r e , a lui G a l e a cu A n a B r ă -
n e a n u , d r a g o s t e s u r p r i n s ă şi b r u t a l i z a t ă d e soţ
d a r raai ales r ă n i t ă , d u p ă c u m G a l e a a fost r ă ­
nit în duel, de n e î n c r e d e r e a A n e i c a r e n u sa
hofărăşte_ să-1 u r m e z e p e Andrei, c o n c e n t r e a z ă
mai t â r z i u , d u p ă convalescenţă, t o a t ă p u t e r e a
acestuia î n t r ' o s t a t u i e d e m u l t visată, astăzi
realizată: Atlantida.
D u p ă ce A n d r e i s'a eliberat d e d e m o n u l for­
ţelor l ă u n t r i c e , h ă r ţ u i i o a r a , a b s u r d e în dragoste,
o r g a n i z a t e sub biciul p e r s o n a l i t ă ţ i i sale, salaho-
rie sufletească d e l u c r ă t o r i i d e p i r a m i d e , în ar­
tă, d u p ă ce A n d r e i a creiat .Atlantida", A n a a-
l ă t u r a i ă în fiinţa ei fizică d e n o u a făptură
de m a r m o r ă e m o a r t ă p e n t r u sculptor.
Povestea, genială, de p r i m i t i v ă a l c h i m i e su­
140
T E A T R U
fletească a M e ş t e r u l u i Manole, se r e e d i t e a z ă d e
c ă t r e M e ş t e r u l G a l e a : V i a ţ a v i e şi e t e r n ă a ar­
tei se h r ă n e ş t e cu m o a r t e . G â n d u l s u b t i l al d-lui
G o g a s c h i m b ă însă r e g i s t r u l Înălţându-I. In
el v a înflori s i m b o l u l acesta m a i nou, mai
pur, m a i d i a f a n decât cel vechiu.
M o a r t e a aci, m a r e a t r i s t e ţ e din c a r e se val h r ă ­
ni n o u a i z b â n d ă şi b u c u r i e , n u m a i e m o a r t e a
m a t e r i a l ă — c a a c e e a a: a d e v ă r a t e i soţii a lui
M a n o l e din poveste, soţie i u b i t ă , b u n ă şi s u p u s ă
c a r e a d o a r m e p e n t r u t o t d e a u n a în grosimea
1
z i d u r i l o r sfintei episcopii a Argeşului, ci n u m a i
m o a r t e a sufletului, m o a r t e a d o r u l u i şi d o r i n ţ e ­
lor lui A n d r e i , cu c a r e o î n t â m p i n a p e A n a .
Stăvilită b r u t a l a p a a c e a s t a de p u t e r e inte­
r i o a r ă şi c r e a t o a r e a luli A n d r e i , s e ' r e t r a g e din
t o a t ă fiinţa Anei, ca sângele din c h i p u l p a l i d
al u n u i m o r t . L a orice m u r i t o r ele r â n d ea s'ar
fi a b u r i t p o a t e , s u b soarele u n o r b u c u r i i m ă ­
r u n t e ş!i m e d i o c r e ; la artist s â n g e l e acesta în­
c ă r c a t d e v i a ţ ă s a p ă m a t e r i a a m o r f ă şi în li­
nii mani d e i z b â n d ă c o t r o p i t o a r e , acolo unde
e r a i n d i f e r e n ţ ă şi i n e r ţ i e t a i e o v i a ţ ă n o u ă ar­
monică, cizelată.
S u b ţ i a t ca idee, d e m a t e r i a l i z a t , Meşterul Ma­
nole al d-lui G o g a stă m u l t m a i a p r o a p e nu, n u ­
mai de psihologia c r e a t o r u l u i , d a r desface c u
fineţe şi i m a g i n e a a m a n t u l u i în liniile ei cele
mai pure.
Astfel d r a g o s t e a generoasă şi creatoare, a p a ­
re clin a c e a s t ă piesă c a o i d e a l ă p r o i e c ţ i u n e în
a f a r a p r o p r i e i n o a s t r e fiinţe, o f â n t â n ă î n a l ­
tă, c a o p a n ă d e s p u m ă , c a r e colorează şi nu se
lasă colorată...
Cned că „Meşterul M a n o l e " al d-lui G o g a t r e ­
b u i e c o n s i d e r a t cai u n u l d i n t r e cele m a i i n t e r e ­
s a n t e e v e n i m e n t e l i t e r a r e din u l t i m i i ani. Şi n u
m ă g â n d e s c n u m a i l a l i t e r a t u r a d r a m a t i c ă , ci
Ia l i t e r a t u r a românească, în general. Domnul
O c t a v i a n G o g a a i z b u t i t să d e a c u n o u a sa lu­
crare, o d r a m ă de maturitate, prima operă dm
seria m u l t a ş t e p t a t ă : sinteza specificului nioş-
s t r u r o m â n e s c cu sensibilitata şi ideologia m o ­
d e r n ă — în t o a t ă g e n e r a l i t a t e a ei, — c a r e ne
frământă.
N u e x i s ţ ă replică în cele t r e i a c t a în care
s
v â r t e j u l d e oţel al î n f ă p t u i r i i d e azi să nu se
r ă s u c e a s c ă în î n s ă ş c a r n e a n o a s t r ă cea mai ve­
che, c h e m â n d l a v i a ţ ă a f u n d a t e ecouri. F r u m u ­
seţea şi f l u i d i t a t e a limbii purtând gândurile
cele m a i ascuţite, p r o b l e m a t i c e l e cele m a i s u b ­
ţiri m i r a c u l o s .înmuiate în peisagii sufleteşti şi
în c o l ţ u r i din -ţara aceasta, d a u v r ă j i t a i m p r e ­
sie a u n e i l a r g i p e r s p e c t i v e a e r a t e î m b ă t a t ă de
t o a t e niirezmele noastre, şi a c o p e r i t ă cu norii
cei m a i î n a l ţ i ai g â n d u r i l o r ce t r e c în cealsul a-
cesta p e sus.
Actele ş e r p u i t o a r e p r i n d i a l o g u r i lungi, se
î n c h i d d r a m a t i c , în special cel d i n t â i şi al doi­
lea, şi p o a t e ar fi p r e a l u n g i d a c ă frumuseţea
c u v i n t e l o r p u ţ i n d r a m a t i c e dealtfel, n u ar a v e a
un f a r m e c p e c a r e îl r ă s p â n d e s c p â n ă la com­
p l e t a câştigare,
© BCU Cluj
 D - ş o a x a Mariûara Ventura, a t r e c u t tot tem­
p e r a m e n t u l s ă u Anei f ă c â n d - o
fc î n f r i g u r a t ă şi
tristă, î n f r â n t ă , n e î n c r e z ă t o a r e , t e n a c e toţuş,
d u p ă cum. p e r s o n a g i u l se aplejacă s a u s e ridică,
în r i t m u l futrtunei p e c a r e O' p o a r t ă c u el, G a l e a .
Acesta, î n t r u c h i p a t d e G. Storin, m a e s t r u l m a ­
r i l o r b l o c u r i sufleteşti.
„PAVILIONUL CU UMBRE" 3 acte de GIB. M1HĂESCU
Ci ar ta s a d e m e ş t e r al d e s p i c ă r i l o r d e suflet,
;
Gib. M i h ă e s c u a t r e c u t şi în d r a m ă . A î n c e r c a t ,
şi î n c e r c a r e a i-a isbutif, c a d e l à p r i m a s a l u ­
c r a r e să u r c e p e scenă, firul c a r e face c â t u n
fior, cu c a r e toiaîrce şi r ă s t o a r c e sufletele eroilor
săi, n e l ă s â n d n e a t i n s nici cel m a i m i c colţ. Şi
t o t din î n c l e ş t a r e a şi d o s p i r e a f a p t e l o r sufleteşti
creşte şi cel m a i i m p o r t a n t e v e n i m e n t al piesei:
b l e s t e m u l lui Geo d e a se c a s a t o r i cu U a r a şi
t o t d e latei, ceva m a i m u l t , î n c h e a l u r a n e l ă m u r i t ă
d i n t r e cele d o u ă l u m i : r e a l ă şi i r e a l ă !
B o e r u l l l a r i e ; a c u m d o u ă z e c i şi doi d e a n i , a
prins-o p e soţia sa A n g e l a în p a v i l i o n l a ţ a r ă ,
c u Miti şi 1-a î m p u ş c a t . Fata! lui l l a r i e a c u m e
m a r e : L i a n a . B o e r u l a f ă c u t tot ce i-a stat în
p u t i n ţ ă c a n i m i c d i n m a m ă să n u t r e a c ă în fată,
şi^ d e aceea, î n t r e doi t i n e r i c a r i roesc în j u r u l
Lianei, M a r i u s d o c t o r u l şi Geo c u r t e z a n , b o e r u l
are înclinări pentru Marins.
G e o e, cred, u n u i d i n t r e cele m a i o r i g i n a l e şi
noi p e r s o n a g i i c r e a t e în t e a t r u . F ă r ă o s t a r e ei-
vilă precisă, e u n a clin acele g r e l e construcţii
c a r e n u reuşesc d e c â t u n u i a u t o r cu m â n a foar­
te sigură. P r i n funcţiunea l u i p e l â n g ă eroina;
p r i n c i p a l ă , p r i n a t m o s f e r a p r i m e l o r d o u ă acte,
prin origineie l u i n e b u l o a s e , a r e ceva din nelă­
m u r i t u l şi t o t u ş e n e r v a n t u l l u i S c h i g o l c h al lui
W e d e k i n d din „ L u l u " — in a l t ă t o n a l i t a t e , fireş­
te. A c t u l al t r e i l e a îl c o n t u r e a z ă în suferinţă,
c a r e m e r g e p â n ă la suicid, c o m p l e t â n d u - 1 , ast-
fel, şi în o m e n e s c u l şi î n i m p o r t a n t a sa în piesă.
D a r t o t acest Geo, c a r e d e altfel t r ă e ş t e ca
t o a t e celelalte p e r s o n a g i i p e o i n f i n i t a t e d e n u ­
a n ţ e sufleteşti, e v e r i g a d i n t r e cele d o u ă l u m i :
a o a m e n i l o r şi a. u m b r e l o r , lumii c a r e se î n t r e ­
t a i e armonios,, c a r e n u se e x c l u d , şi eialre, m a i
ales, s u n t tot a t â t d e v a l a b i l e p e n t r u s p e c t a t o r ,
nefiind l u a t e clela î n c e p u t , a r b i t r a r , ci î n ă l ţ â n -
du-se d i n v i a ţ a şi m e a n d r u r i l e sufleteşti a l e p e r ­
sonagiilor.
In g l u m ă — î m b r ă c a n d u - s e ca strigoi şi d â n d
n o a p t e a ocol p a v i l i o n u l u i —• şi în r e a l i t a t e , a-
vând completă g a m a t u t u r o r sentimentelor şi
senzaţiilor i m a g i n a b i l e p r e c u m şi p e r v e r s i t a t e a
lor, şi j o c u l a c e s t a d e p l a n u r i e u n l u c r u m i n u ­
n a t s u b m â n a l u i G i b . Mihăescu, G e o e r e î n ­
c a r n a r e a d e d u p ă d o u ă z e c i d e a n i a l u i M iţi. _
S t ă r u i n ţ a l u i d e u n act întreg, cel d e a l doi­
lea, p e l â n g ă L i a n a , i n i ţ i e r e a ei în t o a t e cutele
u n o r s t ă r i sufleteşti c u m a i m u l t e ieşiri posi­
bile, c o n s t r u c ţ i a ' a c e e a a a d u l t e r u l u i viitor, t r a ­
tat liric şi apologetic, î m b ă t a r e a L i a n e i c a r e p u ­
trezeşte lent, s u b ochii n o ş t r i şi i n f l u e n ţ a lui
Geo, s u n t l u c r u r i d e - a d r e p t u l m a g i s t r a l e .
Şi a d ă o g a ţ i l a toate, acestea v i a ţ a c a r e p a l p i t ă
peste tot, n e l ă s â n d n i c i o d a t ă i m p r e s i a u n e i c o m ­
binaţii abstracte, viaţa care încadrează, perso-
nagiile, G e o şi L i a n a , în, t i m p u l t u t u r o r a c e s t o r
o t r ă v i t o a r e desfaceri d e suflet în frăgcvunea
vârstei lor, în n a i v i t a t e a l o r a ş scrie, a s c u n s ă c a
un fir d e aur, în v â n ă t ă ţ e s ă t u r ă .
D - n a M ario ar a. Zimniceahu şi d. Pop Marţian,
a c t o r i d e s e a m ă în r o l u r i episodice p e c a r e ie
rotunjesc, s p r e j u s t a e c h i l i b r a r e a spectacolului.
O m i n u n a t ă seară, d e b u n ă şi s u b ţ i r e a r t ă ro­
mânească.
Geo o p r e g ă t e ş t e p e L i a n a la, o maire c a r i e r ă
d e a m a n t ă , î i face u c e n i c i a în v e d e r e a v i i t o a r e i
ei c ă s ă t o r i i cu M a r i u s . D a r în t i m p u l u n e i s ă r u ­
tării, p o a t e şi n e c e s a r e fiziologiceşte şi sufleteşte,
p o a t e şli joc, p o a t e şi s i m p l ă lecţie, b o e r u l l l a ­
rie îl s u r p r i n d e p e t â n ă r u l coinrupător. Şi a t u n c i
bătrânul, care trăeşte chinuit de douăzeci de
ani,, c a r e r e g ă s e ş t e în Geo p e Miti — în fiecare
c l i p ă se s t r â n g şi se r e s t r â n g r e s f r â n g e r i l e din
o g l i n d a acefasta Geo-Miti, o g l i n d a celor două
lumi, c u a p e în sufletul t u t u r o r p e r s o n a g i i l o r —
îl c o n d a m n ă p e Geo să se c ă s ă t o r e a s c ă el cu
L i a n a , blestemâinidu-1 astfel să p r i v e a s c ă el l a
nesfârşitul şir de Miti, c e se v o r d e s p r i n d e din
apele b l e s t e m a t e r r ă s f r â n g e r i , p e n t r u c a r e G e o
a p r e g ă t i t - o p e f|a|tă.
C o c h e t ă r i a femeii n u ştie să se î n f r â n g ă . Şi
în acellaş p a v i l i o n , d e a c u m d o u ă z e c i d e a n i , ea'
se î n t â l n e ş t e , f ă r ă g r a v i t a t e , c u M a r i u s .
G e o c a d e p r a d ă p r o p r i e i sale o t r ă v i , şi n e m a i
p u t â n d rezista, se î m p u ş c ă .
O m u l este m a r e a p a s i u n e a l u i G i b . Mihăescu,
omul-caer, î m p ă i n j e n i t d e i n s t i n c t e . î n t r ' o sin­
g u r ă t r ă s ă t u r ă , se t o p e s c mali m u l t e culori, şi
t â n ă r u l a u t o r d r a m a t i c este m e ş t e r t o c m a i în
tranziţia aceasta imperceptibilă dintre tonali­
t ă ţ i l e s t ă r i l o r d e suflet.
î n t r ' o p a g i n ă d e p o e z i e epică, ele se p o t u r ­
m ă r i p e î n d e l e t e ; în t e a t r u r i s c u l cel maire e să
nu scape nuanţele intermediare. Autorul „Pa­
v i l i o n u l u i cu u m b r e " n u s c a d e î n t r u n i m i c lu­
crarea. sa p r i n . a c e a s t ă p e r i c u o i a s ă t e h n i c ă , b a
b
d i m p o t r i v ă , p r i n s i m p l u l f a p t că, o r i c â t s'ar
p ă r e a d e z i g z a g a t d r u m u l sufletesc a l e r o u l u i ,
el e simplificat p â n ă l a o serie d e c â t e v a m i ş ­
cări, în c o n ţ i n u t ' i l c ă r o r a se face însă p o i n t 1-
l i s m u l a c e s t a psihologic T r ă s ă t u r i l e , t o a t e n c n ă ,
s u n t c o n v e r g e n t e , r a t ă , u n pas î n s e m n a t câşti­
gat, u n p r o c e d e u a j u t ă t o r p e n t r u acest p s i h o l o ­
gism d r a m a t i c c a r e m a i a r e insă şi m e r i t u l unei
supraconstrucţii.
O r i c â t s'ar p ă r e a d e î n c h i s ă d r a m a a c e a s t a ,
fie, d r a m a t i c în clişeu, fie, l i t e r a r , în verism,
„Pavilionul cu Umbre" rămâne, tocmai prin
nesimţita întretăiere a celor două lumi, o con­
s t r u c ţ i e l a r g ă , c u p e r s p e c t i v e deschise, c u O' î n ­
t r e a g ă c o n c e p ţ i e i m i t a r c o n s t r u i t ă î n t r ' u n fel
n o u şi i n e d i t d e a p r i v i l u c r u r i l e şi o a m e n i i .
Şi aci, d-şoara, Ventura, a s c u l p t a t linie c u li­
nie, c u fineţe p e L i a n a . T e m p e r a m e n t u l u i s ă u i
se s u p r a p u n e a ! m i n u n a t personagiul. Domnul
Bulfinski, în b ă t r â n u l b o e r l l a r i e şi-a. regăsit
m a s i v i t a t e a şi î n t r e a g a s a g a m ă e x p r e s i v ă .
D e a s e m e n i n u t r e b u i e u i t a t d. Pop Marţian
în Geo.
C u „Meşterul M a n o l e " şi „ P a v i l i o n u l c u U m ­
b r e " s t a g i u n e a o r i g i n a l ă a /anului a c e s t u i a se con­
t u r e a z ă fericit, f ă r ă să u i t ă m şi , , O m u l c u M â r -
ţoaga".
ION MARIN SADOVEANU
© BCU Cluj
C R O N I C A
IN R o m â n i a se p o a t e vorbi p â n ă a c u m m a i
m u l t d e o psihologie, foarte i n t e r e s a n t ă în felul
ei, a î n c e r c ă r i l o r d e a se î n t e m e i a o filosofie, de­
cât d e o t r a d i ţ i e p r o p r i u zis filosofică. C u v â n t u l
„filosofie" s u g e r e a z ă sau i m a g i n e a î n ţ e l e p t u l u i
popular a u t e n t i c , sau a c e e a a „firoscosului"
ironizat de popor, sau a eruditului blindat în
cunoştinţele lui organizate după o structură
f a r m a c e u t i c ă , sau a esseistului frivol, a s n o b u ­
lui a c a d e m i c , d e cele m a i m u l t e ori v o l t a i r i a n ,
sau, în sfârşit, a statuiei filosofice inaccesibile
a profesorilor de m a r e p r e s t a n ţ ă , sintetizatori
— a m zice, a p a l m i e r i l o r filosofici r o m â n e . . .
N u m a i în al doilea r â n d t e r m e n u l în c h e s t i u n e
î n d r e a p t ă a t e n ţ i a s p r e u n e l e î n c h e g ă r i d e filo­
sofie l o c a l ă ce a u ieşit l a i v e a l ă în u l t i m u l
t i m p . h a acestea s e a d a u g ă o c o l a b o r a r e a t i n e ­
rilor, o p r o d u c ţ i e din ce în ce m a i h a r n i c ă şi
m a i m u l t i p l ă , t i n z â n d să î m p â n z e a s c ă orizontul
n o s t r u ! c u l t u r a l , a celor c a r i a c u m a b e a îşi în­
cep c a r i e r a . Aceste d o u ă f a p t e c u p r i n d t o a t ă
speranţa pentru ziua de mâine. De c u r â n d a
a p ă r u t lai Iaşi „ M i n e r v a " , t r ă d â n d un s u b s t r a t
de a c t i v i t a t e filosofică apreciabilă. Iar acum
a p a r e în z a l e n o u ă , p r e g ă t i t ă p e n t r u o a l t ă tac­
tică a vieţii g â n d u l u i , „Revista de Filosofie". D i ­
recţia d e i n o i r e e t o c m a i în sensul d e corelaţie
cât m a i a c t i v ă c u m e d i u l d a t şi de c o l a b o r a r e
a m u n c i i celor t i n e r i cu a celor c a r i şi-au făcut
d e m u l t „primele arme',. In acest fapt e şi con­
ş t i i n ţ a r o l u l u i p e care-1 a r e filosofia, şi d o r i n ţ a
d e a r ă s p u n d e cerinţelor, r a r e , d a r din ce în ce
m a i frecvente f a t ă d e c e e r a înainte, ale u n u i
p u b b c c e î n c e p e s ă a c o r d e o a r e c a r e credit filo­
sofică, d u p ă c u m e şi m a n i f e s t a r e a u n u i legitim
spirit d e p r o p r i e defensivă.
Fostul profesor delà u n i v e r s i t a t e a din Cer­
năuţi,, Siegel, c a r e u n e a l a n o i g â n d i r e a filoso­
fică c u g â n d i r e a matemialtieă şi la a c ă r u i des­
p ă r ţ i r e , s'au spus c u v i n t e d e î n a l t ă preţuire
şi s e v e r ă duioşie, p u b l i c ă r â n d u r i , în l e g ă t u r ă
cu estetica, de o a r m o n i o a s ă c o n c e n t r a r e . In a-
celaş d o m e n i u scrie d. T u d o r Vianu, a l e c ă r u i
paginii se d i s p e n s e a z ă de multă vreme cu
v i o a i e p r e s t a n ţ ă , de orice r e c o m a n d a r ă Un stu­
d i u s u s ţ i n u t d e i s t o r i a filosofiei recente, tipă­
r e ş t e d. B a g d a s a r . D i n t r e tinerii c a r i se semna­
l e a z ă a c u m l u c r â n d în istoria filosofiei, cei m a i
temeinic pregătiţi, sunt domnii Bagdasar ş
Roşea, D . B r u c ă r , c u n o s c u t din a c t i v i t a t e a an­
t e r i o a r ă a Revistei d e Filosofie, scrie despre
Spinoza cu prilejul comemorării lui, ca şi
d i n t r ' o m a i v e c h e p a s i u n e . I a r p e s t e t o a t e se
lasă l u m i n a c a l d ă d e î n c e p u t d e t o a m n ă l u n g ă
şi r o d n i c ă a s p i r i t u l u i d-lui Rădulescu-Motru,
care, a f a r ă d e aceasta, scrie d e s p r e r a p o r t u l
dintre propaganda culturală şi politică, v ă z u t
filosofic. E c u n o s c u t că l a noi i n t e l e c t u a l i i nu
a u în general aceeaşi î n d e l u n g ă e v o l u ţ i e c a în
a l t e p ă r ţ i . Istoricii şi o a m e n i i d e ştiinţă poziti­
v ă s u n t d o a r m a i s t ă r u i t o r i . In filosofie, adesea,
n u se u r m ă r e ş t e decât î n c r o p i r e a u n u i a p l o m b
intelectual p e n t r u c a r i e r e d e stat ori c h i a r p e n ­
t r u politica cea cu m u l t e ispite. D . Mo-
tru prezintă exemplul unei vocaţii inconverti­
b l e , c h i a r c â n d a s c u l t ă u n e l e sirene, şi a l unei
142
M Ă R U N T A
evoluţii i n t e l e c t u a l e î n d e l u n g i . „Personalismul
e n e r g e t i c " nu e, c u m a r crede unii, um „ a b o u -
tissement", ci u n p l a n d e a u s t e r e v i r a g i i viitoa­
re. E l d ă . e x p r e s i e d e c a t e h i s m activităţii de
m a i î n a i n t e şi o r d o n e a z ă p e , aceea p e care o
s t i m u l e a z ă în viitor. A s i s t ă m lai o serie d e des-
voltărd p e tema. P e r s o n a l i s m u l u i energetic. Ceea-
ce d. M o t r u scrie azi s u n t în acelaş t i m p i n t r o ­
ducerii şi a p l i c a ţ i i la d o c t r i n a sa, c a r e se trăieşte
a c u m , m u l t i p l i c a t i v şi m a i m u l t p r a c t i c , cu p r i ­
lejul fiecărui f a p t m a i i m p o r t a n t . Im R o m â n i a
d. M o t r u a r e beneficiul j u d e c ă r i i t u t u r o r eveni­
mentelor p r i n p r i s m a u n u i sistem a l său.
O m a n ă d e recenzii, destul d e b o g a t ă p e n t r u
început, încheie r e v i s t a .
N u p u t e m face decât u r a r e a , c a r e s'a dovedit
cea m a i o p o r t u n ă p e m e l e a g u r i l e n o a s t r e : o a-
p a r i ţ l e şi r e g u l a t ă şi î n d e l u n g ă .
D E L A a n u a r e l e şcolaire vii î n c ă i n a m i n t i ­
r e a m u l t o r a , p e care le făcea d. ttaşcu la Foc­
şanii, n ' a m m a i a v u t u n u l a ş a de îngrijit c a cel
p e c a r e 1-a a l c ă t u i t Şcoala N o r m a l ă din l a ş i
p e n t r u a n u l şcolar m â n t u i t . S p r e d e o s e b i r e de
cele m a i m u l t e şcoli n o r m a l e î n t e m e i a t e în epo­
ca r o m a n t i s m u l u i c ă r ă m i z i i ori n u m a i al con­
t r a c t e l o r d e închiriere, şcoala melancolicei c a p i ­
t a l e a poeziei r o m â n e ş t i este n u n u m a i temei­
nică, ci şi u n m o n u m e n t al c u l t u r i i didactice
din a c e a s t ă ţ a r ă . Vechimea, n o r o c u l c a l a con­
d u c e r e a ei să se fi p e r i n d a t o a m e n i de î n a l t ă
c u l t u r ă , c a r i a u l u a t - o s u b a r i p a lor ocrotitoa­
r e d u p ă ce aiu a j u n s în s i t u a ţ i i m a i m a r i , iar,
acum, faptul că e condusă de un tânăr director
d e o s t r i n g e n t ă , c o m p e t e n ţ ă şi d e u n devota­
m e n t c o n t i n u u c a d. Bârsănescu, i-au fost c h e -
zaşi d e p r o s p e r i t a t e . E p o p e e a c r e i a t o a r e d i n t r e
i d u r i l e acestei şcoli n u e c u n o s c u t ă d e - a d e v ă -
a t decât d e cei ce o vizitează. P e n t r u ceilalţi,
'stăruie, obsedant, acest a n u a r .
N u a r e n i m i c din c a r a c t e r u l b i u r o c r a t i c şi p u r
tatistic al obişnuitelor a n u a r e , ci e o c a r t e d e
iviaţă şi o c a r t e d e ştiinţă. I a r m a i presus^ d e
oate, o c a r t e d e b u n simţ şi d e e v l a v i e f a t ă d e
meserie. Studii de. c a r a c t e r felurit şi f o r m â n d
o t u ş o u n i t a t e , ale d i r e c t o r u l u i şi profesorilor
coalei; u n u l , d e b u n a u g u r , al neobositului o m
de ş t i i n ţ ă şi e d u c a t o r d. Simionescu, deschide,
p a t r o n â n d , s e r i a studiilor istorice, sociale, de
metodologie pedagogică, d e p r o g r a m ă , despre
a r t ă ; apoi cronici pedagogice, c u l t u r a l e , econo­
mice, d u p ă c a r e v i n e o serie de i n f o r m a ţ i i con­
c e n t r a t e , semnificative, precise, despre viaţa
şcoalei, ce sunt, d e fapt, tot a t â t e a d o c u m e n t e ,
c a r e t r e b u i e să intereseze p e cei c e v o r să orga­
nizeze şcoala în R o m â n i a . C ă c i a v e m de-aface
cu u n a d e v ă r a t l a b o r a t o r , în c a r e se e x p e r i m e n ­
t e a z ă ideile şi p r o g r a m e l e , se v ă d lipsurile, se
d a u sugestii, se s u b l i n i a z ă v i g u r o s ceeace e b u n .
D a c ă ,toate şcoalele c u c a r a c t e r s e c u n d a r — şi
uneori şi cele p r i m a r e — a r tipări a n u a r e con­
c e p u t e în acest spirit, ele a r d a în fiecare an
v e r i f i c a r e a s u v e r a n ă a r e f o r m e l o r i n t r o d u s e şi
© BCU Cluj
 a metodelor curente, constituind m i j l o c u l cel
mai propriu de inspiraţie pedagogică. Prin
bogăţia materiei acumulate prin t a b l o u l de
' r o m a n serios d e v i a ţ ă ş c o l a r ă a v â n t a t ă pe
care-1 r e d ă , p r i n s u f l e t u l o r g a n i z a t o r ce-1 s t r ă ­
b a t e , a n u a r u l e sugestiv şi î n v i o r ă t o r n u n u m a i
p e n t r u o a m e n i i d e şcoală, ci p e n t r u o r i c e i n t e ­
lectual. L u x o s şi s o b r u ca t e h n i c ă t i p o g r a f i c ă
v o l u m u l t r e b u i e să fie n o t a t cu p r e c ă d e r e în b i ­
b l i o g r a f i a t i p ă r i t u r i l o r n o a s t r e şcolare şi în isto­
ria şcoalei n o r m a l e la moi.
Se v o r b e ş t e d e l a o v r e m e , în p ă r ţ i l e n o a s t r e
d e c u l t u r a l i z a r e . E r u d i ţ i m a s ' v i şi p r e z u m ­
ţ i o s ! îşi u m p l u g u r a c u a c e a s t ă v o c a b u l ă ; poli-
ticiani, ce a u p r i n s i d e i a din z b o r şi v o r a o e x ­
p l o a t e z e c u m le e obiceiul p e n t r u orice i d e e a c ­
t u a l ă , o d e c l a m ă c u ţ i n u t ă d e p r o f e t ; c o r u l fi­
l a n t r o p i l o r şi f i l a n t r o a p e l o r d e profesie o in->
t o n e a z ă c u i r i z ă r i d e d u i o ş i e s u s p e c t ă . C â t sno­
bism, c â t ă t r u f i r e d e sine şi cât s p i r i t d e c o ţ c a r i
ornamentali i n t r ă în a c e a s t ă m o d ă c u l t u r a l ă ,
s'a i n d i c a t d e c u r â n d - D a r s u n t şi o a m e n i se­
rioşi, c a r i t r a g l a j u g , şi î n c ă cu j u b i l a r e t ă c u t ă
fie că p r o n u n ţ ă o r i n u c u v â n t u l de c u l t u r a l i ­
zare. E i înţeleg să s t u d i e z e filosofic s e n s u l c u l ­
t u r a l i z ă r i i ori s ă o s e r v e a s c ă p r a c t i c , consti­
t u i n d astfel u n p e n d a n t r o d n i c l a m o d a ce a m e ­
n i n ţ ă să c o m p r o m i t ă ideia. C u l t u r a l i z a r e a t e h ­
nică, serioasă c a r e să l o v e a s c ă în gimnastica
c u l t u r a l i z a t o r i l o r , c e e x p l o a t e a z ă i d e i l e î n folo­
sul lor, i a t ă o l o z i n c ă a m o m e n t u l u i . P e n t r u
aceasta din u r m ă p l e d e a z ă f a p t a f r u m o a s ă a „bebes". Pentru Sfânta Fecioară M a r i a nu ma­
d i r e c t o r u l u i d e l à ,,Vasile L u p u " şi a t o v a r ă ş i ­
lor săi.
S'AR crede c ă , . în c a l i t a t e a n o a s t r ă d e e n t u ­
ziaste a n t r o p o i d e occidentalizante, cunoaştem
A p u s u l şi n e m i ş c ă m în p r o b l e m e l e l u i c a la
noi acasă. C e e a c e n u e a d e v ă r a t , t o c m a i fiindcă
i m i t a ţ i a e a p r o a p e î n t o t d e a u n a u n fenomen de
sugestie, i a r aceasta, n u p r e s u p u n e c u n o a ş t e r e a
r e f l e x i v ă şi, m a i ales, n u se p r o d u c e d e c â t p e n ­
t r u a n u m e feluri d e v a l o r i . Acele laborioase,
d e v o t a t e şi î n d e l u n g i a n c h e t e în m e d i u r i l e so­
ciale d e a i u r e a , ce s u n t şi a z i o s p e c i a l i t a t e m a i
ales g e r m a n ă , n e s u n t p e s t e m â n ă n o u ă , c a r i , în
general, p r e f e r ă m s ă n e d e s f ă t ă m şi s ă n e c a m e -
l e o n i z ă m c â n d n e g ă s i m în ţ ă r i s t r ă i n e , în loc
să î n t r e p r i n d e m s o n d a g i i r ă b d ă t o a r e c o n d u c â n d
la alte rezultate decât paginile de sociologie
i m p r e s i o n i s t ă s a u a m i n t i r i l e iîn gen anecdotic.
Şi d a c ă . a ş a e în ce p r i v e ş t e v i a ţ a socială în
t o t a l i t a t e a ei, a c e a s t a e cu. a t â t m a i adevărat
când e v o r b a , d e viaţa religioasă a Apusului.
Inten-sa m i ş c a r e religioasă a a c e s t u i a e sau ig­
norată sau cunoscută prin prisma gazetarilor
p ă t i m a ş i şi i r e v e r e n ţ i o ş i sau, l a r â n d u l ei, e i m i ­
t a t ă şi e a m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n periferic.
P r i n t r e p u ţ i n i i c a r i a u ţ i n u t să facă altfel e
şi p ă r i n t e l e A n t o n A n g h e l e s c u al c ă r u i m e m o ­
riu, „ U n an p r i n t r e p r o t e s t a n ţ i " , d o v e d e ş t e şi
s â r g u i n ţ a sa c â t a s t u d i a t l a f a c u l t a t e a p r o t e s ­
t a n t ă din M o n t p e l l i e r u n d e a fost t r i m e s , c â t şi
o g o s p o d ă r e a s c ă c u r i o z i t a t e p e n t r u v i a ţ a socială
de acolo, d a r m a i ales p e n t r u s e m n i f i c a ţ i i l e şi
r u a j u l micei l u m i p r o t e s t a n t e î n c a r e s'a găsit.
In p a g i n i l e sale e o i n f o r m a ţ i e s o b r ă şi î n d e s ­
143
tulătoare asupra unui mănuiichiu de probleme
în l e g ă t u r ă cu m e d i u l p r o t e s t a n t ; r o l u l s u v e r a n
al i n d i v i d u a l i s m u l u i ; p a r t i c i p a r e a p o p o r u l u i l a
v i a ţ a bisericii; r o l u l Bibliei, a l rugii, a l o r a t o r i e i
şi al c â n t ă r i l o r în r e l i g i o z i t a t e a r e f o r m a t ă ; con­
t r a z i c e r i l e d o c t r i n e i şi lipsei d e u n i t a t e în colec­
t i v i t a t e a socială p r o t e s t a n t ă ; l i p s a d e p r e c i z a r e :
„ t o t u l începe, n i m i c nu-il h o ţ ă r î t în l u m e a p r o ­
t e s t a n t ă " ; i n e x i s t e n ţ a s a u s ă r ă c i a ritului, sim­
b o l u r i l o r , dogmelor, t a i n e l o r ; t a c t i c a prozalitistă
a p r o t e s t a n ţ i l o r , frenezia d e a c t i v i s m religios la
m u l ţ i p r o t e s t a n ţ i , s p i r i t u a l i t a t e a v a g ă , cu încli­
n ă r i practice dar tenace, docilitatea poporului
şi d i s c i p l i n a în t i m p u l s l u j b e i ; a p o i i n f o r m a ţ i i
în c e p r i v e ş t e o r g a n i z a r e a şcoalelor p r o t e s t a n ­
te, a m a r e i i n t i m i t ă ţ i s e r i o a s e d i n t r e profesori
şi elevi; în sfârşit, discret d a r cu. d e m n i t a t e a u ­
t o r u l a r a t ă şi c e v a d i n a c e a v i g u r o a s ă p o r n i r e
a. p r o t e s t a n ţ i l o r c o n t r a c e l o r l a l t e biserici creş­
tine, p o r n i r e ce-i f a s c i n e a z ă în l u p t a lor. ,,Ne-
v o i a d e a d o r a ţ i e , d e c o n t e m p l a ţ i e îi m â n ă u n e ­
ori în bisericile m ă r e ţ e ale R o m a n o - C a t o l i c i l o r .
Ura, îtnsă, î m p o t r i v a a c e s t o r a e r a a t â t d e m a r e ,
î n c â t a u p ă s t r a t liniştea n u m a i c â u d c â n t a u co­
r u r i l e şi orga, i a r d e v e s t m i n t e l e p r e o t u l u i , d e
î n c h i n ă c i u n i l e , m i ş c ă r i l e acestuia, r â d e a u , iro­
n i z â n d totul. I n e x p u n e r i l e c u r s u l u i d e I s t o r i a
D o g m e l o r , a b u n d ă e x p r e s i u n i l e cele m a i causti­
c e şj, i r o n i i l e cele m a i r e v o l t ă t o a r e l a adresa
d o c t r i n e i r o m a n o - c a t o l i c e şi o r t o d o x e , iar P ă r i n r
ţii n o ş t r i bisericeşti s u n t d e c l a r a ţ i a c i s ă r m a n i
nifestă nici u n respect oricât de e l e m e n t a r .
C â n d profesorul la curs, p r o n u n ţ ă numele de:
cruce, post, episcop, c ă l u g ă r , icoană, sfinţi, etc.,
i s b u c n e s c p r o t e s t e din t o a t e p a r t i t e şi alte voci­
ferări c a l o m n i o a s e . O r i c e rit l e r e p u g n ă , i a r Sf
C r u c e este s o c o t i t ă c a o i m a g i n ă g r o s o l a n ă şi
r e s p i n g ă t o a r e . A p l a u z e n e s f â r ş i t e şi s t r i g ă t e is­
b u c n e s c c â n d este v o r b a să se a f i r m e d o c t r i n a
p r o t e s t a n t ă şi să Ise facă a p o l o g i a acesteia. N i ­
m i c nou,^ n i m i c e x t r a o r d i n a r » desigur... C e a l t ă
a t m o s f e r ă p o a t e d o m n i în c e t ă ţ i l e raţionalis­
m u l u i d e a p a r e n ţ ă r e l i g i o a s ă ! A ş p u t e a să înşir
l a infinit t o a t e î m p r e j u r ă r i l e , lai c a r e a m fost
m a r t o r , c a r e m i - a u d a t p o s i b i l i t a t e a esă le cu­
nosc sufletul. A l t c e v a este s ă c u n o ş t i d i f e r e n ţ e l e
confesionale d i n m a n u a l e l e d e Simbolică, ce
t e l a s ă rece şi a l t c e v a să simţi aceste d i f e r e n ţ e
t r ă i n d în m i j l o c u l lor".
Prin aceste r â n d u r i brogura autorului c a p ă t ă
o v a l o r i f i c a r e şi c a t e n d i n ţ ă d e d e s p r o t e s t a n t i -
z a r e a u n o r a din slujitorii bisericii n o a s t r e . E o
î n c l i n a r e d« p r o t e s t a n t i z a r e l a noi, î n c ă f o a r t e
slabă, c e n u se p o a t e t ă g ă d u i , p r o d u s ă şi d e ca­
u z e istorice, d a r ş'i p r i n t r ' u n fel d e generaţie
spontanee ce caracterizează viaţa intelectuali­
lor într'un a n u m e moment. O acţiune de lumi­
n a r e c r i t i c ă în acest sens e deci o p o r t u n ă . Me­
m o r i u l în c h e s t i u n e c a t ă să a j u t e l a aceasta
fiindcă e i n f o r m a t Ia i z v o r ; fiindcă, l ă s â n d l a
o p a r t e c o m b i n a ţ i i l e d e c o m p o z i ţ i e şi stil, p u n e
î n a i n t e , în c h i p cinstit, f a p t u l v o r b i t o r p r i n el
î n s u ş ; fiindcă e obiectiv, r a r î n g ă d u i n d u - ş i a c ­
c e n t e p e r s o n a l e şi a t u n c i cu o ' c u v i i n ţ ă c e r u t ă
d e g r a v i t a t e a c h e s t i u n i i . I z b u t e ş t e astfel să schi­
1
ţeze u n m i c c o m p e n d i u d e d o c t r i n ă p r e s ă r a t ă
în ţ e s ă t u r a f a p t e l o r t r ă i t e . I a r d a c ă s'ar! fi le­
p ă d a t d e u n e l e neologisme, b a r b a r e m a i ales
c â n d se v o r b e s i e d e c r e d i n ţ ă , l u c r a r e a a r fi fost
încă" şi m a i î m b i e t o a r e .
© BCU Cluj
 „Anul petrecut printre protestanţi mi-a d a t
p u t i n ţ a să v ă d m a i c l a r o r t o d o x i s m u l nostru, cu
care Dumnezeu ne-a binecuvântat". E u n gând
recules, p e c a r e sfintia-sa îl g r a v e a z ă c a în-
c h e e r e l u c r ă r i i . S u b aceeaş i n s p i r a ţ i e şi p e n t r u
i z b â n d a î n l u p t a sa, îi oferim j e r b a î n d e m n u r i ­
lor şi u r ă r i l o r noastre.
VASILE BĂNC1LĂ
G E R M A N I A a r e c u l t u l scriitorilor şi artiştilor
ei. P e n t r u cei m o r ţ i , s e m i c e n t e n a r e l e şi c e n t e n a ­
rele sânt p r i l e j u r i d e r e v e n i r e a s u p r a personali­
t ă ţ i i închise î n t r ' o o p r r ă , d e r e v i z u i r e a j u d e c ă ­
ţilor în c a r e i s'a f o r m u l a t valoarea, d e " verifi­
c a r e p r i n a c t u a l al viabilităţii ei. T r e c u t u l cU,
tezaurul lui spiritual e necontenit şi r o d n i c a-
m e s ţ e c a t în s b u c i u m u l p r e z e n t u l u i . P e n t r u cei
vii, delà 50 d e ani în sus fiecare deceniu a d u c e
o întoarcere a spiritului public asupra omului
şi operei sale. C u v i n t e l e r e c u n o ş t i n ţ i i s'aleg din-
i n i m a colectivităţii, ediţii noi l a n s e a z ă e d i t u ­
rile, p o r t r e t e şi s t u d i i î m p o d o b e s c vitrinele, zia­
rele şi revistele, s e r b ă r i s o l e m n e se oiâiiduesc.
P e n t r u e v e n i m e n t u l c e s'aşteaptă, scriitorul îşi
p r e g ă t e ş t e cu g r i j ă v o l u m u l d e m a t u r i t a t e s a u
m ă c a r o antologie a l c ă t u i t ă d e g u s t u l şi prefe­
rinţele lui. R o m a n u l Zauberberg a ieşit c â n d
T h o m a s M a n n î m p l i n e a 50 d e a n i ; e p o p e e a l u i
TUI Eulenspiegel a ieşit a n u l t r e c u t p e n t r u
s u b l i n i a cei 65 d e a n i a i l u i G e r h a r t H a u p t m a n n .
In t i m p u l din u r m ă s'au s ă r b ă t o r i t 50 d e a n i clin
v i a ţ a poeţilor Alfred Mombert, T h e o d o r D ă u -
bler, R a i n e r M a r i a Rilke, i a r azi presa g e r m a n ă
a d u c e omagii c r i t i c u l u i Alfred K e r r s e x a g e n a r .
F r a n c e z i i înţeleg t r a d i ţ i a în m o d abstract, a-
c o r d â n d v a l a b i l i t a t e p e r m a n e n t ă u n e i a şi a c e -
leeaş f o r m u l e d e c u l t u r ă , şi r e p r o ş â n d g e r m a n i ­
lor soluţia d e c o n t i n u i t a t e în t r a d i ţ i a a b s t r a c t ă
— c a r e z u l t a t a l i n d i v i d u a l i s m u l u i p r o t e s t a n t şi
r o m a n t i c . I n r e a l i t a t e există şi în G e r m a n i a o
t r a d i ţ i e c u l t u r a l ă . E a e însă c o n c e p u t ă c o n c r e t şi
l e g a t ă d e p e r s o n a l i t a t e a c r e a t o a r e . C u l t u l per­
manent al personalităţii reprezentative, hrănit
din e l e m e n t u l afectiv a l generaţiilor, e b a z a t r a ­
diţiei c u l t u r a l o g e r m a n e . Şi d a c ă în F r a n ţ a u n
Charles Maurras e ornat cu epitetul de „tapir"
fiindcă r e f u z ă s ă r e c u n o a s c ă o a n u m i t ă formu-,
lă, i a r l a m o a r t e a l u i A n a t o l e F r a n c e se cerea
c a „ h o i t u l l u i să .fie a r u n c a t în Sena", e x p l i c a ­
ţ i a acestor e n o r m i t ă ţ i s t ă în f a p t u l c ă p e r s o n a ­
l i t a t e a c r e a t o a r e e j u d e c a t ă în r a p o r t cu o for­
m u l ă a b s t r a c t ă , e x t e r i o a r ă şi s u p r a p u s ă ei. Cui-,
tul afectiv a l t r a d i ţ i e i g e r m a n e se m ă r g i n e ş t e c u
l u c r u l î n sine, l a personalitatqai în sine, l a a-
p o r t u l d e o r i g i n a l i t a t e p e c a r e e a 1-a p u t u t a d u ­
ce î n d e p l i n ă a u t o n o m i e s p i r i t u a l ă . Astfel se e x ­
p l i c ă i u b i r e a i n s t i n c t i v ă a; p o p o r u l u i german
p e n t r u poeţii şi artiştii săi.
Secretai' de Hedacţle
S ă r b ă t o r i r e a lui Brătescu-Voineşti; i n i ţ i a t ă ele
scriitorii tineri, a a v u t u n m i n u n a t r ă s u n e t în
s p i r i t u l n o s t r u p u b l i c . E a p o a t e fi o indicaţie.
Mai ales d a c ă ţ i n e m . s e a m ă c ă v e a c u r i l e istoriei
r o m â n e ş t i , b o g a t e în nenorociri şi suferinţe, d a r
m o d e s t e î n c r e a ţ i i superioare, n u n e î n g ă d u i e
î n c ă să cristalizăm o f o r m u l ă definitivă d e o-
r i e n t a r e . S â n t e m în c ă u t a r e a ci. D a r n e v o m p u ­
tea verifica clecât p r i n t r ' o t u m u l t o a s ă l i b e r t a t e
creatoare a spiritului autohton.
D. C. R A D U L E S C U - M O T R U , f ă c â n d să r e a p a ­
r ă e x c e l e n t a s a Revistă de Filosof ie, îşi p u b l i c ă
în p r i m u l n u m ă r c o m u n i c a r e a a c a d e m i c ă d e s p r e
„ P r o p a g a n d a c u l t u r a l ă şi Politica". Ideile e x p r i ­
m a t e în acelaştă c o m u n i c a r e l e regăsim complec­
t a t e p r i n a r t i c o l u l „ S t a t u l c u l t u r a l " d m Scrisul
Românesc. P r i n i n t e r e s u l si a c t u a l i t a t e a 1er, ele
sânt v r e d n i c e d e o m a i l a r g ă discuţie. D e o c a m ­
d a t ă c i t ă m acest p a s a g i u în c a r e vederile d-lui
R ă d u l e s c u - M o t r u c o n c o r d ă cu definiţia p e c a r e
a m dat-o noi c u l t u r i i în r a p o r t c u c h i l i z a ţ i a
(Gândirea, a n u l V I , No. 1).
,,Viaţa c u l t u r a l ă n u este s u p u s ă la aceleaşi
legi l a c a r e sânt s u p u s e viaţa politică şi econo­
mică. Aceste d o u ă din u r m ă câştigă p r i n unifor­
mitate, p e când cultura pierde prin uniformita­
te. C u l t u r a îşi a r e i z v o r u l în o r i g i n a l i t a t e a sufle­
a tului, p e c â n d o r g a n i z a r e a politică şi e c o n o m i c ă
îşi a u i z v o r u l în a s e m ă n a r e a d i n t r e suflete. P u ­
terea c u l t u r i i n u se m ă s o a r ă d u p ă s u p r a f a ţ a ei,
c u m se m ă s o a r ă p u t e r e a o r g a n i z ă r i i politice şi
economice, ci d u p ă i n t e n s i t a t e a ei. C u l t u r a creş­
te în t i m p , politica şi i n d u s t r i a m spaţiu. C â t e
şi trele au n e v o i e ele u n t e r i t o r i u şi d e u n suflet
ele p o p o r p e n t r u c ă să existe, d a r c u l t u r a e x p r i ­
m ă c h i a r p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e teritoriului şi sufletu­
lui d e popor, p e c â n d politica şi i n d u s t r i a sânt
m i j l o a c e p e n t r u a p u n e î n v a l o a r e teritoriul şi
p o p o r u l . C u l t u r a d ă v o e a ţ i u n e a să se î n f ă p t u i a s ­
că. N i m i c m a i n a t u r a l decât ca v i a ţ a politică şi
e c o n o m i c ă să se u n i f o r m i z e z e şi să se c e n t r a l i ­
zeze, fiindcă ele, consistând i n utilizarea^ ase­
m ă n ă r i l o r d i n t r e oameni, cresc şi prosperă, p r i n
t e h n i c ă , p e c â n d c u l t u r a , c o n s i s t â n d î n simţire
o r i g i n a l ă se m e n ţ i n e n u m a i prin c r e a ţ i u n i r e p e ­
tate. O o r g a n i z a r e c e n t r a l ă , u n l e i ele ^ m o t o r
central, c a r e să facă să se mişte t o a t e r o ţ n e m e ­
c a n i s m u l u i politic şi e c o n o m i c al u n e i j a r i , ele
l a u n c a p l a altul, este o concepţie î n d r ă z n e a ţ ă ,
d a r t o t u s n u a b s u r d ă ; u n m o t o r central m s a al
c u l t u r i i u n e i ţ ă r i este t o t ce p o a t e J i m a i a b s u r d .
C u l t u r a este t o t d e a u n a a u t o n t o n a p.nn r ă d ă c i ­
nile sale rjrin fructe n u m a i e a p o a t e sa se in-
" t r t i n e z e şi să circule. D a r fructele s â n t cata
v r e m e sânt r ă d ă c i n i l e s ă n ă t o a s e .
NICHIFOR CRAINIC
: Ut. Bdtdăufă
© BCU Cluj
MARIUS BUNESCU: CIŞMEAUA VECHE DIN BALCIC

GÂNDIREA
© BCU Cluj
O. HAN : PORTRETUL OMULUI FĂRĂ SUFLET

GÂNDIREA

© BCU Cluj
VASILE POPESCU : STRADĂ DIN BUCUREŞTI

GÂNDIREA

© BCU Cluj
GÂNDIREA

© BCU Cluj
 H A P A R 0 T :
GIB. I. MïHAESCCI

L A „ G R A N D I F L 0 R A "
ÎNTÂIUL Şt MULT AŞTEPTATUL VOLUM DE NUVELE AL COLABORATORULUI NOSTRU

EDITURA „SCRISUL ROMANESC". PREŢUL 100 LEI

ORICE INTELECTUAL TREBQIE SĂ CITEASCĂ

N O U L T E S T A M E N T
. TRADUS
- de G. GflLHCTION
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ORTODOX PREŢUL 80 LEI

A APĂRUT :

ÈMANOIL BUCUŢA

C R E S C Ă T O R U L D E Ş O I M I
COLECŢIA „CARTEA VREMII"

A APĂRUT: A APĂRUT:
RAINER MARIA RILKE
T U D O R ARGHEZI
P O V E S T I R I
CUVINTE POTRIVITE
DESPRE BUNUL DUMNEZEU
P O E Z I I
în româneşte de NICHIFOR CRAINIC
Edit. Fund. Cult. Principele Carol şi Bibliofila.
Colecţia «Cartea Vremii». Preţul 30 lei.

A APĂRUT: A APĂRUT :

AL. BĂ DĂ U Ţ Ă ZAHARIA S T A N C U
NOTE L I T E R A R E POEME SIMPLE
Preţul 30 Preţul 30 lei
Colecţia „Cartea Vremii" Colecţia „Cartea Vremii"

A APĂRUT : A APĂRUT:

ION MARIN SADOVEANU ION GORUN

ANNO DOMINI, METAMORFOZE
A. V L A H U Ţ A
TEATRU
Preţul 30 Lei
Preţul 30 Lei Colecţia „Cartea Vremii"
Colecţia „Cartea Vremii"

© BCU Cluj
EXEM­ EXEM­
PLARUL
LEI 30.— GÂNDIREA APARE ODATĂ PE LUNĂ
PLARUL
LEI 3 0 . -

GRUPAREA REVISTEI: AL BĂDflOTĂ, VASILE BĂNCILH, LOCIAN BL AGR, EMRNOIL BUCOŢA, AL.
BUSUIOCEANU, V. CIOCALTEQ, OSCAR WALTER CISEK, N M. CONDIESCU, DEMIAN, R. DRAGNEfl,
O. HAN, NAE IONESCO, ADRIAN MANIU, TIBERIO MOŞOIO. ALEXANDRU MHRCO, P. MARCO-BRLŞ,
GIB. I. MIHĂESCO, CEZAR PETRESCO, ION PILLAT, DRAGOŞ PROTOPOPESCU, ION A1ARIN S A D O -
VEHNO, ZAHHR1A STANCO, SANDJ TODOR, PAMFIL ŞEICARU, FRANCISC ŞIRATO,
TUDOR VIANU, V. VOICULESCU
REDACŢIA: NICHIFOR CRAINIC, STRADA POLONĂ No. 38, B U C U R E Ş T I .
i 11 m i n n i n m i i m i n i iiitini m u n i I D I I I H ) i i i m n i i i n i n 111 u r î m i IM i n m i i i mi ruiiiiiiii i i i i n n i iiiiiiiiiiiiiiiiin iiiirin n u n i i n iminiiiiiiiinumnnui i

No. 3
MARTIE, ms

CU PRIN S a i :
RADO DRAGNEA : Trecerea între CRONICA LITERARĂ
Generaţii 97
EMHNOIL BUCOŢA: Colstoi l a
V. VOICULESCO : Pescuitorul d e Herăstrău 133
Gânduri, Dimineaţă Dunăreană
(poezii i 106 CRONICA PL FISTIC A
CEZAR PECRESCU: Palace . . 109 OSCAR WALCER ClSEK : Grupul
celor patru, Marius Bunescu şi
ION MINULESCU: P e barta Eu­ Vasile Popescu 136
ropei (poezie) 117
SORIN PAVEL : Krinonis sau Trep­ DRAMA şi TEATRU
tele Singurătăţii 118 ION MRR1N SADOVEANU: „ M e ş ­
terul Manole" de Octavian Goga
IDEI, OAMENI şi FAPTE şi „Pavilionul cu Ombre" de Gib.
E M I L I S A C : Traduceri în ungu­ Miljăescu . 140
reşte 128
VASILE BĂNCILA ş i NICHIFOR
DRAGOŞ PROCOPOPESCU: C. CRHIMIC : Cronica Măruntă . . 142
Hardy 129

ILUSTRAŢII
COPERTA: Şirato DESENE IN INTERIOR : Demian.
REPRODUCERI IN INTERIOR : O. Han, Şt. Dumitrescu,
Marius Bunescu şi Vasile Popescu.

iiiiiiliiiiiiiiiillliliiiiiiiiiiiiiiiinni iiiiiiiimiimiiiiiuiiiiiii iiiiiiiiiiiiiiniiiiiii ii!iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiii:iiiii|ii;iiiiiii]iiuiiiiiMi:iniiiiiiin

ABONAMENTE: 1 AN, 350 LEI; 6 LUNI, 175 LEI. PENTRU INSTITUŢIUNI

ŞI AUTORITĂŢI, 500 LEI ANUAL. IN STRĂINĂTATE: 500 L E I A N U A L

HDMINISTRftŢIH: G R . T E O D O S S IU , S T R R D H L R T I N A N o .1 0

EX EM- EXEffl-
PLARUL
LEI 3 0 . - GÂNDIREA PLARUL
LEI 30.—

C. 0180. — Impr. F. C. P. C. Latina. 10

© BCU Cluj