ISTORIA

LITERATURII ROMANESTI
DE

N. IORGA

I
LITERATURA POPULARA. LITERATURA
SLAVONA.VECHEA LITERATURA RELI-
OIOASA. INTIII CRONICARI (-1688).

EDITIA a II-a
REVAZUTA $1 LARG 1NTREGITA.

BUCURESTI
Editura librgriei PAVEL SURU, Calea Victoriei 75
1925
 !STOMA
LITERATORII NIVIPE5T1
 E aproape un .Wert de veac de cind deideam tnläia edqie a
acestel ccIrli.
De atunci ea a adus oarecare servicii, i, cum mai sint cari
o cautä, prietenul mieu Pavel Suru imi cere o retipärire.
Dau insä o prelucrare : din analisa istoricil am suprimat o
largcl parte, trimeasä la excursuri am adaus consideralii de
stil. Forma In care se presinta intäiu lucrarea era in legälurä
cu cerinlele premiului academic la care se presinta i pe care
nu l-a ctipätat.
Istoria literaturii religioase i excursul privitor la crotocile
vechi, acesta remaniat, Mud fr expunere, ca i studiul asupra
baladei populare. Am adaus wad asupra liricei corespunzäloare.
Pretutindeni am cdutat sd lin textul in curent cu cercetärile.
Prefala e cuvintarea cu care la Academia Rominä am in-
timpinat la 1919 misiunea universitarcY francesä.
N. IORGA
IN LOO DE PREFATX
 Locul Rominilor In desvoltarea vietii sufletesti
a popoarelor romanice '
I.

Locul literaturii romanpsti, infdtisind viata sufleteascd a popo-

rului nostru, nu e inca fixat in istoria comparará a literaturilor
europene mai noud. De atitea ori ea a fost pusd in proporjii
foarte reduse si ea pentru ignoranta scriitorului respectiv
prin vre-un colt al istoriei literaturilor slave. A o pune laolalta
cu literaturile balcanice se pdrea foarte firesc pentru cine rindu-
ieste neamurile, nu dupa origine, dupd caracter i tendinte, ci
dupa locul unde, une ori, singur hasardul le-a asezat. Fara a
vorbi altfel decit de curiositate despre sistemul cutdrui bizar
inchinator al literaturii maghiare pentru care scrisul nostru, care
ar fi fost determinat la inceputurile sale de acela al Ungurilor,
trebuie pus ea un apendice la acea literatura maghiara.
Chiar aceia insa cari cuprind literatura romaneasca intre cele
romanice, nu stiu cum sd fixeze o legaturd intre dinsa i acelea,
mult mai bogate, mai originale si mai inovatoare, ale neamu-
rilor inrudite. Slavism, grecism sint lucruri necunoscute scriito-
rilor francesi, italieni i spanioli, i aparitia lor, predomnirea ce
au exercitat asupra noastrd incurea i indispune.
Cercetind acum in urma, pentru o lucrare despre literaturile
romanice in necontenitä comparatie intre ele, am gdsit usor para-
lelisme care m'au ajutat sà fixez un fel de curs normal al des.
voltArii lor i, de oare ce originea unei natiuni i limba ei nu
pot rdminea fdrd influentd asupra literaturii in toate formele
fasele, am fost adus in chip firesc sa cercetez intru cit acest

Comunicatie]fAcutA la Academia Romind in ziva de 6 lunie 1919. V.

Revista Istoricd, V, pp. 114-125.
10 1storia liter, turii romAne0

tip e aplicabil i literaturii noastre si, daca sint deviatii, caror

fenomene li se datoresc.

Conclusiile la care am ajuns se pot expune in putine pagini,

acesta scopul comunicatiei acesteia.
Literaturile romanice din Apus incep cu acte de simpld opor-
tunitate politick precum e acel juramint de la Strassburg, care
avea de scop numai sA deje indatoririi so!emne pretul unui act
inteles de aceia cdtre cari se indrepta. Supt raportul literar, el
are numai valoarea cd printeinsul se constata existenta imor
forme de limba aeum fixata i ea ele erau capabile de a fi puse
in scris de un contemporan, care le-a transmis cronicarului, din
aceiasi epocd. Cu atit mai putin acest document din ultimul
sfert al secolului al IX-lea are vre-o insemnitate pentru ivirea
manifestarea sufletului romanic, format prin vorbirea aceleiasi
limbi i prin participarea la viata de Stat, apoi la amintirile a-
celuiasi Imperiu roman.
Sint incredintat cd acele monumente literare care se aseazd
de obiceiu putin dupd acest moment Milt simtitor mai nouä. Ca
istoric mi se impune tot mai mult, privind lucrurile intr'un an-
samblu tot mai larg si tinind samd de tot ce se putea mica
in sufletul oamenilor din acele timpuri, cA rteratura francesa me-
dieva% mal curind desvoltata decit cea italiana si decit literaturile
iberlce, nu porneste, in forma ei poetica, anterloara, cum e si
firesc in once desvoltare sufieteascä, formei in prosa , decit
°data cu zguduirea cea mare a cruciatelor, ()data ca
mare act obstesc pe care-I indeplineste, cu entusiasmul necesar,
o societate intreaga In toate straturile ei. Aceasta inseamnd
Insd: secolul al
PAM in acest secol al XII-lea, pe cind fratii nostri din Apus
intemeiasera, supuindu-se senior barbari ai navdlirilor i colabO-
rind cu ei, State numite dupd acesti cuceritori, noi am rdmas
la o parte de dinsii, in atitudine defensivd fatà de putera lor.
Poate cd explicatia trebuie cautatä si in faptul ca la nOi ele-
mentul germanic, al Gotilor, Vandalilor, Burgunzilor chiar, s'a
scurs rapede cdtre Sud si cdtre Apus, catre Constantinopol si
catre Rin si ca antagonismul intre acesti Romani si rasele aralo-
altaice, hune, avare, pecenege, cumane, tatdresti, toate rebele
fat5 de crestinism, era de alta natura, impiedecind conlucrarea
 In loc de prefata 11

si fäcind confundarea imposibirá, decit antagonismul dintre Roma-

ni apuseni si popoarele germanice, de un crestinism arian sau,
ca in casul Francilor, catolic 1
Am dorit ca la noi sä. se pastreze Imperiul", care era aici
cel de RAsärit. Dar doua motive ne-au facut sä nu putem avea
de la acest Imperiu ceia ce Italienii au avut de la surogatul
lui religios, papaalitatea. IntAiul motiv e cä Imperiul n'a putut
menfinea statornic legatura cu Dunärea si, al doilea, ea el s'a gre-
cisat fArA ca noi sd putem imbrAfisa, contra intregii noastre
obisnuinfe, grecisarea.
Astfel, pe cind cei din Constantinopol ramineau Romei" pa.
Imperiului, am ramas Romini
litici fiindca pastrau realitatea
pentru ca nu ne puteam desparti de amintirea lui.
In ajunul cruciatelor, Rommii au intemeiat intre Silistra si
Vicina cum am dovedit aiurea 2 in legAtura cu Bizanful in-
susi, cele d'intAiu Domnii dunarene, supt influenfa clasicelor
idei imperiale. Aceste State, care au durat, se pare, si in vea,
cul al XII-lea, poate pana la restaurarea, de catre Manuil Coml-
nenul, a granifei dundrene, ca si a celorlalte, nu erau insa in
drumul cruciatelor, pe care, de altf el, RAsdritul le privia, nu nu-
mai ca un ajutor binevenit in Asia, ci, in Europa, ca o invasie,
suparatoare, a unor aventurieri barbari.
Pentru ca sá patrunda in Orient cintecul epic din chansons de
geste, a trebuit cruciata a IV-a, cu ocuparea Moreii de feudatarii
Franciei. Aici s'a creat o viap nafionala cu un caracter indoit,
care carea transpunerea in greceste, pentru gloria si petrecerea
stApinului venit de pe alta tarimuri, a cintarilor Apusului, de o
sentimentalitate cu totul noud.

II.
Dar dominafia franca in Orient nu ne-a atins si pe noi, si ea
n'a putut sA aducä acelasi resultat literar, in oarecare masura
si in adevar sufletesc. Si, iarasi, la noi n'a putut izvori spontaneu
o nona literatura din viata bisericeasca.
La Apuseni aceasta era posibil prin ingaduirea de Biserica ro-
mana a petrecerilor in lacasul sfint sau in preajma lui ori prin
i Slavii nu sint, cum se stie, element cr at r de St te.
9 V. memorml precedent in Anale".
12 Istoria litcraturii romAncti

admiterea predicii i explicatiilor in limba vulgara. De aici a re-

sultat imnul popular, teatrul multimilor, i elocventa inteleasà de
toti, din care apoi mai ales din ea era s5 se desvolte prosa.
In Bizant, insusi clerul bizantin a fost mai larg in aceasta pri-
vinta, i prin influenta continua'. a Latinilor din Galata si Pera.
In provincii, in Romaniile" marginase aceasta nu s'a putut face
din causa strictetei, imobile, a slavismului ortodox, de stingace
contrafacere bizantina si care mai avea pentru noi desavantagiul
ca, fiind o limbb liturgia, era pentru o parte din locuitorii Balca-
nilor 0 o limn popularb, incapabilb de a se desvolta, cu atit mai
putin de a se intinde 0 a cuceri, dar cu atit mai capabila de a
impiedeca.

Dar, alaturi de cintecul epic, de teatru, de imn, de cuvintarea

in prosa, Apusul are povestiri glumete si povestiri moralisatoare;
el are apoi romane aventuroase ca al lui Alexandru-celrMare,
ca al Tebei, de exemplu, care vin, prin contactul inceput de
cruciate, de aici chiar, din Orient.
Povestile orientale au strabatut prin Bizant in lumea latina a
Vestului. Le gasim serse in greceste inca din veacul al XI-lea.
Pe de alta parte, la noi ele sint asa de amestecate cu sufletiul
insusi al poporului, incit au fost cuprinse supt terminul general
de literatua poporala. Si atunci se naste intrebarea: chid au fost
introduse si la noi, adeca: au putut fi ele zbbovite prea mult cind
stalAteau toat5 viata RAsaritului §i, al doilea, e admisibilk cum
se face, de obiceiu, transmisiunea de la un popor la alt popor,
altfel decit, dac5 nu prin opera scrisb", ma'car Me° formA le-
gat5 definitiv, ca i cintecului? Läsarn problema deschisa.
Stim insa sigar c scrisul era o datina, Slavii de peste
la
Dunare macar din Tarului Simion, de contrafacere bizan-
tina-. Bizantinii, cari au iniucuit Statul bulgar, acluceau cu ei prac-
tica scrisului oficial la Dundee. Taratul Asanestilor venit apoi.
dupa 1200, in locul lor, a lasat documente serse, ca i monede. Si
atunci e de crezut oare ca, (MO ce ai no0ri au avut totu0 forme
de Stat, i atunci cind alte forme da Stat, de cdtre Unguti, rande
scrisul latin Otrundea pria Thrdeal, se pomenesc, ca fiind vechi,
anterioare nävälirii Tatarilor, ni ca ni0e creatiuni ale momentn/ul,
in 1240 (de alte forme, dincolo de Argesul lui Seneslav nu vor
 In loc de prefata 13

be,te a ctul de infenciare pentru Ioaniti, pentru ca nu li se dadea

acestora pamint si in aceasta directie), sa nu fi fost un scris §i
la noi? s se poate c.ede oare ca acest scris a evitat sistemotic
limbo vulgara? Cercetarilc insesi asupra alfabetului chirilic in-
trebuintat la not, in fasa bulgara pe care o repre inta, nu ne
imp'edeca de a Lim nu. Fiindca avem a face in veacul al XIV-lea
si al XV lea, de cold dateaza cele mai vechi documente slavone
de la Doi cu dieci veniti de ps.ste Dunare, nu cu niste repre-
intanti ai tradttiei noastre proprii, si era natural ca ei sa serie
ca la ei, chiar daca la noi pana atunci s'ar fi facut altfel.
Inca din veacul al X1E-lea incepe in Apus, supt o influenta
evident cla ica, araba in originile sale, poesia lirica. Ea apare
in Proventa si trece de acolo, pe de o parte in Franta din centro
si din Nord, a limbii lui oil, *i, pe de altd parte, in Italia.
In acea ta din urma tara mai ales, lirica a devenit $1
populara. Cercetari recente, facute cu toata atentia si critica
ce se cuvin, au dovedit ma un lucru: ca stilul poetic si mai ales
ritmul poetic, asa de greu de gasit si de fixat, nu vin de la
poporul insusi, in caracterul lui anonim si necultivat, ci tot de
la clasele dominante, care s'au impartasit de culturA. Pe dud
prin mase/e populare literatura liria sufere numai ca un fel de in-
cercare co sufletul natiei in sensul cel mai autentic *i mai vast al
Len i i, *i, dupa alegere, dupd intimplatoarea prefacere, adàu-
g're sao prescurtare, ea revine pentru a fructifica o nouà fasä a
l'tera uni se ise.
Dar noi avem aceasta literatura, nu in formele produselor
barbare ale literaturilor ce s'au pastrat /tried supt culturA, ci
intr'o forma var'ata si superioara. 5i atunci iarasi o chestiune
ni se mfatis aza, una esentiala, pentru manifestarea sufletului
no tru in formele prectsate, cristaline ale literaturii: nu trebuie
so se ad 'ta ceva scris innainte ae cela ce de veacuri poporul nos-
tril repetà in cintecele lui de dor *i de jale? Exemple apartirund
timpurilor mai noua, de pe la 1800 incoace, arata in adevar ca
atitea p ti populare" pot fi readuse la originale carturaresti!'
Ceia ce nu inseamna, fireste, nu inseamnd de Ice ca, odata ti
parele create, initiativa, spontaneitatea pppulard n'a putut luera
*i mai departe potrivit cu dinsele.
Pentru a reveni la epo ul popular, el se desface la Apuseni in
balade. Dupd lungi cercetari si discutii lucrul e pe deplin dovedit
14 lstorla Ilteraturli rornAnesti

astazi pentru Spania. N'a fost la inceput eintecul seurt din reo
mancero pentru ea pe basa lui sd se cladeased epopeia Cidului,
ci aceastä epopeie, degradindu-se, imputinindu-se, s'a sfdrimat,
din neputinta, in balade.
Ca si vechea chanson de geste", dar, in aceasta, forma fluidd,
mai usor decit dinsa, balada a cdldtorit, A$ crede cä acel cintec
epic unguresc dupa care a lucrat Notarul anonim al regelui
Bela"nu vine dintr'o veche poesie populard maghiard, ci din
importatia prin influenta francesd, adusd de cruciate, a einte-
celor de vitejia fraancese. Si astfel acest cintec a putut rdsbate
la noi, in partea de rominime influentatd de viata ungureased,
Voevozii Jiiului, Argesului, juzii Banatului avind in fata lor
modèle din regatul vecin, i supt acest raport.
Dar el a putut veni si pe alte cloud cdi; pe calea bizantina,
prin Curtile tuturor stdpinitorilor slavi de la Dundre, cu cari
aveam atitea raporturi si asa de intime (supt raportul literar
semnaldm numele de Alexandru, dupd al lui Alexandru Machedon,
dat simultan unui Tar bulgarese i unui Domn mantean in ace-
Iasi secol al XIV-lea), si pe calea infiltratillor politice italiene in
Epir i Dalmatia, dar mai ales in Epir, prin cucerirea angevind
din Neapole, aducind cu dinsa, impreuna cu cavalerii franeesi,
notiunea insAsi a cavalerismului asa cum se intelegea in Franta.
Astfel balada sirbeasca apare, nu ca o creafiune speciala a po-
porului sirbesc, ci ca un imprumut,dupa momentul cind rasa Sir.
bilor se pregate0e de cele mai insemnate din faptele istoriei
ei medievale i le aduce la indeplinire, dupa balada apuseana,
de provenienta romanica, italiana 0 mai ales francesa.
N'a fost ea niciodatä. scrisd? Rdspunsul 'n'are o prea mare
impoortantd, cdci caracterul literaturii, oricit termenul ne-ar
trimete necontenit la Met* cum era firesc incepindu-se studiul de
la oameni ai scrisului, nu poate atirna de simplul mod al tras.
misiunii. Dar se poate ca aceste cintece sd fi fost notate si mai
de mult, cum le-a notat, mai tdrziu, un Miossich, si cum s'au
notat la Greci producte asämändtoare, de la baladele cu subiecte
franca din Apus sau din lumea cruciatelor, la plingerile, Opirg,t,
pentru pierderea Constantinopolei.
Aceastd balada, care e de provenientd romanick a trecut
imediat la noi, inca din veacurile al XIII-lea si al XIV-lea deci,
si ea s'a aclimatisat tocmai din causa acestei note romanice,
 In lot. de prefatA 15

are traia in psihologia poporului nostru. Si conclusiile cu pri-

vire la felul de transmisiune admis la Sirbi milt tot asa de va-
labile, conditiile fiind aceleasi, si in ce ne priveste pe noi.
Päna la sfirsitul evului mediu avem, prin urmare, trei ele-
mente de comunitate cu Latinii din Apus, indiferent de faptul
cd nu vorbim si noi cu textul scris innaintea noasträ, ci numai
cu traditia orala culeasa: povestea orientald, venitä din partite
noastre la ei, cintecul liric, care a putut rasäri independent la
unii si la altii, cu acele4 invocAri arabe ale foilor sau florilor,
§i balada, imprumutata de noi, ca si de Italieni si Hispano-Porr
tughesi, de la Franta cruciatelor.

In viata sufleteasca a evului mediu ak)usean, stapinita atita

timp de aventura si sentiMentalitata cintecelor epice, se pro-
duce, la sfirsitul veacului al XIII-lea, o schimbare. Tonul sa-
tiric si cel didactic, negatia revoltata. si predicatia naivd a cu-
nostintilor, utile si inutile, se impun in primul rind.
Si un gen si celalt sint determinate de Universitati, de cea din
Paris mai ales, de lectiile profesorilor si doctorilor", ca
si de neastimparatul spirit ironic, rästurndtor al studentilor.
Unde au fost aceste asezaminte, gasim si aceastä nota noud;
aiurea, ma, nu.
Rasäritul n'a cunoscut insd in materie de Universitati decit
scoala innalta" din Constantinopol, a Cesarului Bardas, si ea
n'a dat decit eruditia lui Fotie si stilul perfect decalchiat dupd
cele mai bune modele clasice, in literaturd si istorie, al lui Mi-
hail Psellos
Totusi, fiindca acest spirit doritor de formule moralisatoare,
ca *i de intepdturi singeroase, nu atirna namai de aceste in-
stitutii, ci putea fi si o reactiune fireascd impotriva romantis-
mului" epocei primitive, el se poate descoperi si la noi, cei Vail
scoli, fie si cele mai elementare de si merita sii se semnaleae
pastrarea in limba moderna a expresiilor latine de: scoald 1, a
invata, invat, desvat, invatator si invAtacel, a serie, carte, ca
§t vechiul grecesc condeiu , §i anume in gluma, adesea corosiva,

1 In Punicle decadentei, cea de Orient ca si cea de 0 cident, sensul se s himbA

In acela de cornpanie a un .i ostil de palat".
16 Istoria literaturil romAnesti

st in sfaturile, care nu odatä dovedesc o conceptie filosofica

proprie, ale proverbelor.
Un studiu atent al acestora ar pune in luminã multe lucruri
de mare interes, deosebind un fond foarte vechiu, capabil de a
fi asezat chiar, pand la un anume punct, si cronologic.
Tot atunci apar si intAile povestiri de intimplari istorice. RA-
saritenii n'au obisnuit acestea decit intr'un singur loc, in Bi-
zant, doar cu exceptia Armenilor, cari au si ei o bogatd litera-
tura de istorie nationala, religioasA sau universald, parte origi-
nala si parte tradusa. La aceste memorii nu se poate asteptla
msd nimeni decit in fasa 'n care notiunea de Stat e destul de
veche ca sA poatA intra in constiinta insasi a poporului.
IV.
Si jata ca se ajunge la truda de forma, la slAbiciunea pentru
subiectele antice, la perfectia obositoare a Renasterii. Ea se
iveste IntAiu in cercuri de invatati cari sint une ori si tipografi,
trece la scolile iesuite si-si afla si adäpostul la Curti,le, inobilate,
ale Suveranilor.
Intr'un sens, Petru Rares repnesintA aceastd miscare, cu car-
turarul sau Macarie, care preface ca pentru imprejurdrile ac-
tuale pompoasa povestire a lui Manase despre mai vechile tim-
puri bizantine. Ar fi presintat-o in altA limbd decit cea slavond,
careta-i lipsiau modelele de stil, dacd scoala de la Cotnari a lui
Despot, cu invAtatura lui Iacob Sommer si Cu aceia, care se
astepta, a altora, ar fi ddinuit.
Se poate zice insd cA miscarea, oricum, era inceputa. Renas-
terea latina, care nu rAmäsese pe pdmintul Moldovei, e cdutata
de tinerii feciori de boieri, mai ales in exilul lor, in orasele din
Galitia si din Ardeal. Astfel se ajunse la un Grigore Ureche, in-
cepatorul, si apoi la un mai desdvirsit represintant al aceleiasi
tendinti, Miron Costin, care crescu in acelasi sens pe fiii sdi,
nu numai pe Nicolae, dar si pe Petrascu, din a cdrui biblioteca
avem la Academia Rom* cu insemndri, o cronica universala
n limbs polond.
Si la Iasi a functionat pe atunci o scoald jesuita. S'au pas-
trat socotelile ei, si putem vedea interesul care i se purta de
boierime. Si aceasta scoald a pdrintilor poloni fusese precedatA
de o mai veche scoald catolicä, pe cane o gdsim functionind pe
 iti loc de prefatA 17

Vremea lui Vasile Lupu, care primeste la Curtea lui omagiile sco-
larilor si vede jucindu-se de ei sacra drama a Irozilor.
Dar si scoala greceascä de la Bucuresti ca si cea in aceiasi
limbA. din Iasi nu sint decit imitatii ale mvätamintului pe care
la Apuseni, in limba latina, il dau Iesuitii. Modelul a fost luat
din Italia, prin Grecii, uniti ori ba, cari invataserA acolo, din
zilele lui Leon Allatius pänd in a!e lui Alexandru Mavrocordat,
student la Padova, si in ale lui Constantin Cantacuzino Stolni-
cul, care cautA in aceleasi locuri o invdtAturA de caracter occi-
dental.Programul acestor gimnasii, acestor Academii e intru toate
acela al asezAmintelor corespunzdtoare din Apus, Si cutare din cei
cari se formau la ele intre dinsii fruntasi ai boierimii
muntene, ca Matei Cretulescu, unul din ucenicii lui Sevastos
din Trapezunt, coleg oriental al unui pdrinte Bossu sau Batteux
lasä nu mai putin ca 124 cArti, filosofesti, gramaticesti,
bisericesti, istoricesti, latinesti, italieneti, iproci, proci",
cumpärate in mare parte la Viena pentru fiii säi Iordachita
Mateias, pe cari doria sd-i si striineze pentru carte", sa-i tri-
meatä, adea, pentru invätiiturd in strAindtate, ca sd se pe-
depseascd mai bine, si sd mi-i pedepseasca mai virtos la la-
tineascä si la italieneasce. Copilasii" lui iubiti, spune diata
din 15 lanuar 1719, scrisd la Balotesti 1, trebuie sä fie astfel
ghimnasiti la invAtatura cartii", mvAtind in cele trei linnbi",
dar Cu dorinta de a nu edlca invAtAturile religiei: veti meta-
hirisi stiinta voastrd spre nevAtämarea bietului suflet".
Acelasi boier luminat stie cá prin asemenea merite ale cul-
turii si talentului numele lor va fi cinstit si prea-sldvit la
Curtile celor mari". El cunostea Curtea, a cdrii strälucire abia
apusese, si pe care o domina figura de mare iubitor al inva-
täturii si artei, a lui Constantin Brincoveanu. Prin plAcerea lui
de a clddi, prin silinta lui de a da un caracter imperial vietii
din palatul sdu, prin necontenitul indemn la scris, la tradus, la
tipArit, prin dArnicia cu care sprijinia once lucru in aceste do-
menii, prin puternicul sprijin pe care 1-a dat si artelor, trimi-
tind bursieri la Venetia, aeeia ale cAror opere se pot admira
Inca pe paretii bisericilor muntene din acel timp, Brincoveanu a
mdeplinit rolul unui Ludovic al XIV-lea dunArean, in proportiile pe

' lorga, Documentele Cantacuzinilor, pp. 206 7.

2
 18 Istoria literaturii romAnesti

care le ingdduiau mijloacele restrinse gi piedecile situatiei de

vasalitate fata de Turci.
In Apusul romanic, Renagterea a produs intditt o foarte boa-
gatA literaturd in limba clasied latinA, gultivará Cu o deosebild
pietate i imitatd cu cea mai atentd precisiune. Cultura fratilor
nogtri de acolo o cuprinde in analele ei, de gi limba care se
intrebuinfeazd nu e limba vulgard, vorbitd de popor. Avem tot
atita drept gi aceasta am gi fdcut-o infäligind desvoltarea li-
teraturii noastre in secolale al XVI-lea, al XVII-lea gi al XVIII-lea
sd cuprindem in analele culturii noastre tot cela ce s'a scris
aici de ai nogtri in vechea limbd a Statului gi a Bisericii ea
gi in limba ela sled, mai noud ca intrebuintare, a gcolii supe-
Hoare. Ea constituie un capitol, gi unul esential, din istoria des-
voltdrii noastre suretegti, care atunci nu se mai infAtigeazd atit
de sdracä, pe o vreme cind cultura greceascd ce pleacd din
Constantinopolul robit pentru a se ageza intAiu prin insulele do-
minatiei venetiene gi apoi in Venetia însAi, and statornicul ei
sdlag in principatele noastre, care, aducind astfzI un omagiu clas:-
eft-5W, nu inteiegeau cum o dove32ste desvoltarea paraleI5
a literaturii in Umba nationaiä sa" abdice nationalitatea lor
rom'aneascä.
In mult mai putine productii, de caracter incomparabil mi
modest, ay em, deocamda' prin propria desf4urare a conditiilor
ileastre culturale i f5rá vre-o influenVa. din Occident, principalele
feluri de manifestar literard de acolo.
V.
Grigore Ureche e compilatorul fArd personalitate bine ldmurit,
rmndru mai ales cd-gi cunoagte gi reproduce izvoarele. Cronica
lui nu e o lucrare naivd ca in evul mediu, ci una care cores-.
punde cu produsele eruditiai filologico-istorice din Apus in seco-
lul al XVI-lea. Miron Costin, in schimb, e un autor de memorii,
dar nu in sensul Apusenilor, cari pe aceiagi vreme nu mai dau
decit insemndri de Curte, ci mai presus de atmosfera unei Curti
care in Moldova, pänd la Fanarioti mdcar, n'a avut, orieit Va-
sile Lupu ar fi dorit sd apard impdrdtegte intre boierii lui, splen-
doarea bucuregteand din epoca lui Brincoveanu: marele cro-
nicar" moldovean gi acest titlu de cronicar" acopere figuri
prea mult deosebitc e in genul scriitorilor de amintiri culese
 In loc de prefatä 19

pe cimpiile de lupta ori in mijlocul prapastuitelor schimbäri ale

secolului al XV-lea, ca un Montluc, un Agrippa d'Aubigné, in
Franta.
Daca in Stoica Ludescu, in Constantin Capitanul avem numai
cronica de casd, de partid, cu circulatia redusä i ambitia mo-
dest& daca un Radu Popescu, un Axinte Uricariul dau numai
cronica Domniei, Constantin Cantacuzino i dupä el Dimitrie
C'antemir, i chiar, cu mai putina inteligentA, Nicolae Costin, in
opera lui Istorica represinta istoria criticd, asa cum Apusul o va
concepe numai ceva mai tärziu, multdmindu-se deocamdata cu
biografii regale si necutezind sä atace marle problema ale origi-
nilor i desvoltäri/or nationale. In acest domeniu sintem cu
citeva decenii innainte fata de Romanii din Vest. Imprejurarile
au adus-o, si o putem spune cu o mindrie legitima.
Nu trebuie sa se socoatä prea putin opera de traducen, fie si
in cea mai mare parte din literatura sacra, pe care, in vremea
cind Apusul avea un intreg partid de carturari care sustinea
superioritatea limbilor antice, o indeplineste pleiada strinsà in
jurul Brincoveanului i, in Moldova, Mitropolitul Dosofteiu. Nu
e fait interes nici pe care Constantin-Voda a dus-o cu ierar-
hia greceasca in aceasta opera de vulgarisare, fie si numai in
limba greceascA vorbitA, a scrierilor religioase 1
O literatura estetica nu se an& ce e drept, in acest timp. Oc-
cidentalii fuseserd dusi la (lima prin teatrul lesuit i prin imitatia
odei antice. La noi inceputuri de teatru cu personagii contem-
porane, dar in greceste, se intilnesc in aceiasi Domnie brincove-
neasca. Sä na fi intervenit strivirea fiscalà din epoca fanariotd,
ele ar fi das, de sigur, la un teatfa in limba ronfát4 asca. Asa,
supt acesti Fanarioti chiar, scene din viata de la Curte vor forma
subiectul unor comedii, mai ales satirice, mai tarziu. Clasicis-
mul teatrului ramine aici in domeniul säu originar, si el int:mpinä
o resistenta mult mai mare decit in Apus, unde nu ()data a incer-
cat sh se suprime, fie si printr'o simpla schimbare de directie, in
sens religios, biblic, aceasta indrazneatä distractie profana.
Dovada ca nu era o incapacitate la mijloc e ca, aflind un
sprijin in Rusia epocei lui Petru-cel-Mare, Antioh Cantemir, fiu
de Domn si de Domnita romini, va imita pe Boileau, iar boierul
muntean Herescu (Cherascov) va fi incepatorul teatrului rusesc.
Hurmuzaki, XIV, p. 329, no. CCCXCI i urm.
 istoria literaturii romAne0

VI.

Epoca fanarioth din Principate a fost supt raportul literar o

intoarcei e la clasicism, pe de o parte, si, pe de alta, o confun-
dare in evul mediu prin literatura de manastire, cu traducen i din
greceste cum nu s'au mai fdcut asa de multe *i de !mine in vre-o
altà tará. Dar viata osebitd, in conditii cu totul altele, ù Romi-
nilor din Ardeal d'a acestora putinta sà desvolte in cealaltd timba
clasica, latina', o alta' literatura de eruditie, cara trece si in ro-
mäneste, prin imbielsugate productii. E la dini o izbucnire spon-
tanee a unei Renastari intärziate, Cu entusiasmul roman pe care-1
cunoseuse Franta lui Francisc I-lu i a Ecaterinei de Medicis. Dar
e, supt influenta scolii, a literaturii curente din Ungaria, din Viena
din Roma, si o initiare in filosofia veacului al XVIII-lea, care
räzbate si dincoace prin traduceri. Cu dreptate, d. G. Bogdan-
Duicd a vorbit despre o asemenea literatura cu caracterul acelei
Aufklärung din Austria lui Iosif al II-lea, care nu e decit voltairia-
nismul mutat in Rdsäritul germanic prin Prusia lui Frederic al
II-lea. Si, in forma superioard a elenismului, Rominii sustin cu
banul, dar si cu condeiul acea literatura stiintifica a Orientului,
care e in adevär admirabild. Sd nu uitarn ea' intre deschizatorul
studiilor geografice in aceste parti e Rominul, Mesiodacul" de
la Cernavoda, losif, inca' de pe la 1760.
Dar prin originea, legAturile, felul de viata al calugarasillor,,
preotilor, cärturarilor flárninzi cari dau aceastA literatura in care
se ascunde supt prosa istorica' mai multa poesie decit in atitea
din rosturile de societate si de salon ale Apusului romanic con-
temporan, acestia aduc cu ei i puternica inspiratie popularä,
renovatoare a stilului, si asp:rarile spre libertate ale maselor a-
dinci. In fetal acesta iaräi s'intuí' putin mal departe decit acel
Apus, cäruia in lot ce serie veacul al XVIII-lea preocuparía na-
tionatà ii lipseste aproape ca desAvirsire.
Nota populard °dará introdusä, se mentine, de la inceput, in
toatd poesia, oricit de mult ar imprumuta ea subiecte si in-
torsAturi de moda de la literatura europeand. Ea se simte si la
Conachi, dar cu mult mai mult la poetii Vdcaresti, dintre cari
unul va aduna acele poesii populare, in care, ca un secol innainte
ca Apusenii sä se fi gindit la valoarea lor, Constantin Cantacu-
zino Stolnicul cautd stiri despre istoria Rominilor. Aleen Russo 51
 In loc de prefatd 21

Alecsandri vor merge astf el pe un drum care nu era nici nou, nici
arätat de modelele lor din Apus. Eminescu va face minunea lite-
rard, continuata cu virtuositate de Co§buc, de a turna cele mai
innalte gindiri intr'o forma de o popularitate po.rf ectä.
Prin poesie, aceasta nota, la aceia§i scriitori sau la altii, va
trece apoi §i in prosa narativa a nuvelei. Ardealul va aduce §i
aici o *puternied nota popularA. Pe cind Franta, Spania, Italia,
n'au izbutit s5 ridice idealitatea vietii rurale la valoarea de add
decit doar pentru Italieni in Giovanni Verga, pentru Spanioli
in povestirile romantice ale unei Fernan Caballero, pe cind
nicairi povestea n'a ajuns un splendid gen literar, noi am ci§-
tigat astfel un loc original in desvoltarea literaturilor moderne
§i am vadit, innaintea probelor de valoare militard de ieri §i de
valoare politica de mini, valoarea sufleteasca a maselor populare
adinci.
Intr'aceasta e insa o indreptare pe care nu trebuie s'o pa-
räsim, daca nu voim a abdica un rol care e in adevär al nostru
§i numai al nostru.
Literatura romelneascel a inceput deci ca mult innainte ca
IntcYiul c6rturar din rindurile clericilor sau In slujba Curlii scl"
se fi glndit a Insemna prin stove cugetarea 0 simfirea sa, a
peistra amintirea faptelor pe care le-a velzut ori sei fi ceiutat
a pune la indemtna credinciofilor In lirnba Infeleasei Slinta
Scripturc7, Liturghie, räg6ciunile Molitvenicului.
Aceastà" literature)" nescrisei, fcirei existenja ceireia un popor
nu poate avea o viola" sufleteascei, e mult mai veche de cum
se admite de obiceiu 0 voiu cduta sc)-i twat caracterul istoric
0 estetic.
POESIA. POPULAR); $1 iNCEPUTURILE
L1TERATURII CULTE (SEC. XV-VI).
LITERATURA SLAYONI.
VECHEA LlTERATURA. RELIGIOASÀ.
INTIII CRONICARI (-1688).
 CAPITOLUL I.

Balada populara romaneased

Originea §1 eiclurile ei 1

I.
Poesia populara se poate trata din punctul de vedere estetic,
admirindu-i-se frumusetea sau osebindu se ins4rile care alca-
tuiesc caracterele acestei frumus?ti. Daca e vorba numai de apre-
ciare, fireVe ca, fiind chestie de gust, unei aprecien i laudatoare
i se poate opune alta in stare sa cuprinda critica cea mai aspra
ori chiar cea mai patimap.
Poate fi vorba insa i altfel de poesia populara. Iubirea pentru
(lima o poti face sa fie simtitä la fiecare frasa, dar nu pentru
a o proclama, scrii sau vorbeVi. Din acestalant punct de ve-
dere, §i el foarte gitim, ai innainte de toate dorinta de a §ti,
1

printr'o cercetare metodicd, al cdrii scop e aflarea unui adevar,

relativ sau netagaduit, pe care apoi sa-1 infat*zi inteo des-
voltare logica, care sint rosturile, categoriile, lipsurile poesiei
populare, in ce imprejurari s'a alcatuit fiecare din ele i intru
cit ea oglindeVe aceste imprejurari. Pe urma, neaparat, se poate
studia fiecare din aceste categorii din punctul de vedere al rit-
mului, al rimei, al epitetelor, §. a. m. d.
Poesia populara inseamna poesia cunoseuta, raspindita, cintata,
repetata, iubita, amestecatd cu viata, mnainte de a fi scrisa §i
care putea sa nu fie scrisa i care, chiar cind e scrisa, nu e
scrisd de aceia cari au fdcut-o §i au cintat-o, ci de altii, cari sint
prin§i de curiositatea artistului ori a omului de tiinta fata de
dinsa. Adese ori mai veche decit raspindirea deprinderii de a
serie la un popor i mai totdeauna margenita la aceia cari nu
obi§nuiesc a serie §i pentru cari, chiar, pentru cetirea carora nu
Le tu i f Acute la Universitatea Po tit rA din Val nii de Munt
26 Istoria literaturii romAnesti

scrie nimeni, ea satisface, in forme care-i sint particulare, care

pot parea naive, simple, stingace, dar care se pot ridica, in
parte, si de aceia, pAnd la cea mai sup:.,rioard i autentica
frumusetd, nevoia sufletului popular de a-si rosti musical sen-
timentele cele mai firesti ale omului, precum si de a pästra amin-
tirea acelor imprejurdri care 1-au atins i framintat mai mult.
Cine a facut poesia popularä? Poporul." Poporul, luat in miile
sale de oameni, poate insa numai recunoaste felul sdu de a fi
In poesia pe care o primeste si o pastreazd, ducind-o, cu multe
adausuri i schimbäri locale gi personale, de-a lungul veacurilor.

Unul singur a trebuit sä afle insd cintecul. Acel unul singur avea
nevoie de dinsul pentru iubirea, dorul, jalea, bldstdmul lui de
atunci, si el nu intelegea sd pdstreze vre-un drept de stdpinire
asupra cintecului pe care oricine-1 putea intrebuinta, pentru o
simtire asemenea cu a lui, cum el insusi ar fi fácut-o deed
ar fi gdsit cintecul ce se potrivia cu starea lui de atunci in gura
altuia. Sau, dacd e vorba de baladd, unul singur, un l'autar din
vremuri, a gasit-o in mintea sa ila masa unui Domn, i in acea
epocd de amintire tare, fiindcd nu era carte s'o spriijne, se gd-
siau altii de tagma lui cari o prindeau indatd pentru a o pu-
tea cinta la alte ospete, cind Maria Sa ar fi cerut, intre pähare,
sa i se spuie ceva despre cele ce au fost ()data cu ce l cari
au stat in acelasi Scaun si au luptat p acelcasi plaiuri. Astfel
cu timpul se amestecau anii, faptele, oamenii i abia deed se
mai cunostea ceva din faptul primitiv in ciudata impleticire poe-
tick in care tot mai multe note populare se amestecau.
Despre baladg e vorba intaiu in aceste pagini.

Ospetele Domnilor no5tri, osple sohmne, un fel de serbari na-

tionale, sint firesti i deci foa'te vechi. Analele slavone ale lui
Stefan-cel-Mare le pomenesc gi ele la capätul biruintilor moldo-
venesti. Atunci fäcu ospät mare Mitropolitilor" adecä episco-
pilor si vitejilor" deci cavalerilor sat". Facu ()spat
mare Mitropolitilor i vitejilor sdi i tuturor boierilor sal, de la
mare pana la mic, si multe daruri a ddruit atunci, la toatd oas-
tea lui, si a fost ldudat Dumnezeu pentru cele ce au fost... Acolo
facu Stefan Veevod ospdt mare Mitropolitului si episcopilor
boierilor sal si la Wald oastea sa, i multi viteji a fdeut atunei,
 Poesia populara 27

§i daruri multe a däruit atunci i vevninte de mult pret boierilor

sal §i vitejilor §i la toata oastea sa, i pe toti Ii trimetea dupa)
cuviintä acasa la ei invata sä laude i sa binecuvinteze pe
Dumnezeu, cad de la Dumnezeu erau cele ce au fost
Oricum, n'avem cintece de-atunci, In zadar a cautat Aleesan-
dri sa inlocuiasca aceasta lipsd cu baladele sale din epoca lui
Stefan-eel-Mare, plazmuiri de carturar, a caror alcatuire, mq-
teugitä ca forma, dar ward de recunoscut de once spirit
critic, se va lämuri mai departe 2. In zädar a crezut §i Hasdeu
ea gase§te insu§i cintecul de luptä al lui Stefan in cutare
nuscript, care nu e din acest timp i nu cuprinde decit o
cercare de condeiu a vre-unui calugar, daca este §i acela. To-
tu*i de sigur ca romane§te, §i nu in limba Stetului sau a Biseri-
cii, deci in slavona ramasa totdeauna straina, cintau aläutarii,
ziceau faptele de vitejie care abia se mdeplinisera, cum nici cin-
taretii de la Curtea panonica a lui Attila nu faceau hexametri
latini pentru a slävi stapinirea marelui rege al stepei.
Cind Mihai Viteazul îi fäcu intrarea in Halgradul Ardealului,
lautarii mergeau linga el, dupä marturia cronicarului ungur con-
timporan, Szamosközy, copiat apoi de Bethlen Farkas, §i cinte-
cele luí nu puteau cuprinde, inteo asemenea zi, altceva decit
povestirea ispravii indeplinite ori amintirea celor pe care alli
Domni rommi le stivirOsera pentru a nu peri in veac. Pe linga
trimbite, tobe, fluiere se auziau altfel in fruntea alaiului glasuri
romanqti slavind faptele noastre de räzboiu. Cu intovar4ire
de cobze Tiganii lui Vodä ziceau balade.
Pentru treizeci de ani Paul Strassburgh trecea pe la noi. Se
opri la Curtea lui Leon-Vodä, in oastea caruia se mai aflau
veterani de-ai lui Mihai. I se fäcu multa cinste i, intre altele,
el putu sa audd, in drumul spre Giurgiu, nu numai trimbita0
§i tobo§ari sunind din padurile vecine, dar i eobzari §i cinta-
reti"3, cari ziceau romäne§te cintece batrine§ti, cit Ii lua gura4.

Bogdan, Cronici inedite, p. 38 i urm. Dupa luarea Chiliei se pomenqte

numai de slujba bisericeascA, lar dupá lupta din Codrul Cosminului se repro-
duce intocinai mentiunea de la 14 8.
V. vol. II, la culagerea lui V. Alecsandri.
3 Cithd.oedi ct musicoruin chorus.
' ,,Qui valachica lingua patrium carmen pleno gutture cantabant" ; i in Cipariu,
Archivu, p. 14
28 Istoria literaturii romäne0

Cind, ceva mai tirziu, Patriarhul Macarie de Antiohia, cu

secretarul slit Pavel din Alep, venird la Curtile Domnilor nos-
tri, ei luard parte la multe mese oficiale, fdrA sd audd insd,
fie in Iasii lui Vasile Lupu, fie in Bucurestii lui Matei Basara,b,
cintec popular. Nici cind in Ajunul Cräciunului musicantii lui
Matei-Vodd merserd pe la boieri si Vlädici, cu Idutele, tobele,
fluierele, pentru a li Lira astfel sdrbdtori fericitel, cAlAtorul
nu auzi rdsunind accentele baladei, ori n'a crezut cu cale sd. in-
semne acest arndnunt in descrierea sa 2. Niel trimesul ardelean
la nunta Mariei, fiica lui Vasile, Cu cneazul Radziwila, nu stia
decit numai de musici i jocuri", iar nu de cintece bAzrinesti,
anume 3.
Dar, cind, in tulburdrile care incepurd indatd dincolo de munti,
osti romdnesti luptau pentru un Craiu impotriva celuilalt,
tarii ziceau lingl steaguri Viersul fetei care si-a pierdut ca-
prele in munti" 4. i Andreas Frank din Sibiiu, aflindu-se la
dieta din Osorheiu, cind intrarä ai nostri cAlAri, a putut sa audd
cd, pe cind musica militard a lui Ioan Kemeny Calvinul 'Malta
cu evlavie un paean, din ceata lui Constantin-Vodä erban rd-
suna plingerea fetei ce nu-si putea gäsi caprele, cine stie ce
poveste intretesutd in balada trecutului nostru 5.
Cind, cdtre 1670, Dosofteiu prefAcu Psaltirea in versuri", ceia
ce-I indemna la cintecul dint, pe care-1 prefdcea in romdneste
nu fdrä adausuri, erau i aceste balade, al cAror ritm se dato-
reste insd numai mestesugului säu. Cind, dupä fuga lui Constantin-
Vodd. Cantemir, marele Craiu al Poloniei loan Sobieski petrecea
in Iasi, dind ospete ostasilor sdi, el parodia obiceiul cintecelor
de vitejie ce se spuneau la masa Voevozilor, cind incepea
cinte in batjocurd celui ce-si pdräsise Scaunul:
Constantine, fugi bine (sic),
Niel ai casd, nici ai masd,
Nice dragd jupineasd 6...
Ceitätoriite Patriarhulai Macarie, trad. Emilia Cioran, p. 82.
Tobe, trimbite, fluiere la masa domneascA se pomenesc la p. 85; i la
dantul pomenit in p. 106 se vorbe0e de fluiere i alte unelte musicale". V. 0
p. 138.
3 *incai, Ill, 67-8.
' V. Mon. Comitialia Transilvaniae, XII.
5 Sincai, III, p. 124 Cintecul se mai zice" incä in Polonia, dupà marturisiri
orale.
6 Dimitrie Cantemir, Vita Constantini Cantemyrii, p. 43; ed. lorga 1925, p. 47
 Poesia popular A 26

tot pe atunci cintecul bAtrinesc gAseste cea d'intdiu pretuire

a lui de istoricul cel mai bine pregAtit al timpului, Constantin
Stolnicul Cantacuzino, care, cAutind sä-si adauge din toate izvoa-
rele informatie asupra trecutului romAnesc, se gindeste si la a-
ceasta. Nu aflA insd ce-i trebuia, si el serie deci cu despret ed.
nici den cintecele carele vestesc de vitejii au de alte fapte
ale Domnilor si ale altor vrednici oameni ce au lucrat, care dupA
la lAutari si dupd la alti cintatori auzim, putem sti cevasi ales,
cd. si acelea nu numai ce, au laudd. mai mult, au hulesc, decit
cele ce este a fi, ci si foarte imprdstiat si prea de scurt pome-
nesc lucru, si MY de nicio orinduiald sau tocmeald1."
Insemnatd notitd si din cloud alte puncte de vedere: ea aratä
cd nu numai läutarii, ci si cintätori", romini säteni stiau cin-
tece bdtrinesii si cd, pe lingd lauda vitejiei Domnilor cari le
cereau la masa lor, erau si de acelea care satirisau Domniile
rele si vesniciau ura ell care un timp incunjurase fiinta std-
pinitorului.
Cronica lui Neculce, boier moldovean din generatia care ur-
meazA pe a lui Cantacuzino, cuprinde si o Samd de cuvinte",
un numdr de adausuri la vechea traditie istoricd a Moldovei.
Povestitorul n'a putut avea nicio mArturie scrisd innaintea ochi-
lor. El a trebuit sd iea deci aceste stiri din graiul poporului.
Acesta pAstreazd oarecare amintiri, de obiceiu foarte sterse si a-
mestecate, despre faptele de demult. Dar nu de aici a luat Neculce
stirile sale. E de ajuns a observa cu luare aminte tonul, carac-
terul, tesAtura lor, acea notA sentimental& romanticd, prin care
se deosebesc cele mai multe, pentru a recuncaste de unde vin.
Hatmanul lui VodA-Cantemir le-a cules, vddit, din cintecul bd-
trinesc, pe care de atitea ori, la mese domnesti ori in drumuri
de ostasi, a avut prilej sd. le audd. Si ingAduinta lui, fatd de cei
cari nu vor credece cine va vrea sd li creadd, bine va fi,
iard cine nu li va crede, iardsi bine va fi; cine cum ii va fi
voia, asa va face"2, ne ajutd oarecum sd recunoastem aceasta.
Astfel din baladd vine povestea clAdirii MAndstirii Putna, cu sd-
getarea lui Stefan-Voclä dintr'un virf de munte" si cu sdgetile
copiilor de casd, din care una ajunge prea departe si aduce

1 Operelc lui Constantin Cantacuzino, el. Iorga, Rucuresti, 1901, p. 65.

2 KoggIniceanu, Letopisete, II, p. 178.
lo Istona literaturii romAnesti

moartea arcasului tinar ce indraznise prea mult; de acolo le-

genda aceluiasi mare ctitor al Moldovei pe care o mama eroica
nu-1 lash... sa intre in Cetatea Neamtului dupa infringere, ce
sä. se duca in sus, sa stringa oaste, ca izbincla va fi a lui"; apoi
povestea sihastrului LYaniil, care sfdtuieste pe Domnul, prins de
indoiala, sa nu inchine tara la Turci, si povestea despre Purice,
care se face movilita", ca sa &bä cum incaleca Stefan rär
mas pe jos, si aceia a lui Purcel, care ara Dumine,ca, in mar-
genea Vasluiului, cind Vocia, pe atit de evIavios pe cit de viteaz,
se gatia a merge la biserica; poate i amanuntele despre stir,
ferintile Lesilor injugati, dupd strapica lor infringere la Dum-
brava-Rosie sa. aiba aceastä origine, cum o au, de sigur, cuvin-
tele" despre Petru pescarul care viseazd la Domnia Moldovei
visul i se implineste, despre popa din Piatra care-1 sager
teazá in fuga, despre saltul Sultanului, peste trupul lui Rares
culcat la pamint" invälit inteun harariu", si, mai tarziu, des-
pre fata lui Radu-Vociä f ugità cu o sluga si pe cace domnescul
ei tata o aflä la fintina ce se chiama Fintina Cerbului, linga
podul de lut".
Ceasul de peire venise, de alminterea, inca de mult pentru
balada de ospete domnesti". Dimitrie Cantemir, .care arata
ceremonialul din Moldova, ca si secretarul venetian Del Chiaro,
de la care putem afla pe 4a1 Terii-Romanesti, nu-I mai cu-
nose. Musicd de tara", musica turceasca", acestea se aud sin-
gure la masa, pe cind afarä tunurile bubuie. Ceremonialul im-
parAtesc constantinopolitan a patruns acum §i la noi, astfel §11

de veehi datine nu se mai potrivesc cu zadarnica märetie farä

temeiu a timpurilor noud. Batrinul razes Constantin Cantemir,
care va fi auzit multe cintace in ratacirile lui de ostas särac.
ori, dincolo, Antonie-Voda din Popesti, alt batrin de tara, care,
cunostea insa. prea putin oastea si n'avea cu ce intinde, in sarA-
cia si in zgircenia lui, mese mari, acestia vor fi fost cei din
urma Domni cari sä se fi bucurat de Lau tari" i cintareti".
Intr'o forma carturdreascä, daforita unor boierinasi infruptati
cu cultura, se infatiseazi cintecele, mai nouä, despre moartea
Brincoveanului, despre luarea Hotinului in 1769, despre arderea
Galatilor in acelasi an, despre täierea in 1778 a boierilor Bogdan
Cuza i in sfirsit despre moartea generalisimului rus Poi
temchin
1 V. mai departe ; cintecul despre peirea Gaiatilor, in Convorbiri Literare, IX.
 Poesia popuiarA 31

Cu baláda a inceput, in Apus i Räsarit, adunarea poesiei po-

pulare. Ramasitile din poesia veche" ale episcopului scotian
Percy samana cu cintecele noastre hatrinesti, i rostul lor fu-
sese acelasi: a pastra o traditie istorica nescrisd; i chipurile, fap-
tele trebuiau sa. se potriveasea, vechea noastra viata de munti
si vAi, cu Voevozi in lupta., fiind asemenea ou viaja Munteni-
lor", highlanderilor, din partile innalte" ale Scotiei, unde se
traia viata de familie, de semintie (clan), in acelasi fel ca si la
noi. Si viata spaniold de margene", tot lupte cu pàgînii ce
stau in preajma acolo ca si la no!, care se oglindeste in ro-
mancerul, culegerea de romante anonime populare, din care se
iveste chipul lui Cid, sidul, Domnul luptAtor", nu e departe ca
obiceiuri de vechea viata romaneaseä, si pentru noi comoara
de cintece din popor a marelui cugeldtor Herder, care intelegea
sa faca a se cunoaste popa3rele prin aceste glasuri ale lorl,
e mai aproape de suflat decit pentru alti cetitori.
In sfirsit cind, la Sirbi, Vuc Caragici cla la lumina., in Viena,
balade in care se cuprind povesti de iubire, de luptd, de ras-
bunare, de blastäm, manifestare artistica a unui popor focos
neastimparat, viteaz, aceste cintece bnitrinesti ale vecinilor de
peste Dundre sint in cea mai strinsa legaturd cu ale noastre 3.
Peste putin cintecul popular balcanic, de care se tine al nostru,
asa de mult, confundindu-se adese ori cu el in ce priveste u-
nelc categorii de subiecte, se infatise¡aza si in forma greacal
data de filelinii francesi din timpul razboiului dramatic pentru
independenta Eladei, Fauriel si Marcellus. Mai tarziu numai.
prin culegeri fäcute in Bulgaria chiar, ,s'a cunoscut balada ce-
lorlalti vecini slavi de peste Dundre, cu care parta acum numai
G. Dem. Teodorescu a as'amAnat poesia noastra narativa.
Ciad s'au cules mai intdiu la noi cintece, alegerea a cazut asu-
pra celor de dragoste si dor, care necontenit, in veacul al XVIII-
lea, inriurit de poesia erotica din Apus, au fost cerute si bine
platite de boieri, la mesele lor de familie si la petreoerile lor

Stimmen der Völker.

2 Srpsche narodne piesme.
3 Culegerea lui -pare in 1814; editie nouà 184 -6, 863-6; cca mai nouA,
Belgrad I89 i urm. V. Steph. M. Okanowitsch, Die serbische Volksepik im
Dienste der Erziehung, tesA de doctorat la lena, 1897, p. 29 si urm.
32 istoria literaturil romAne0

intre prieteni. In hirtiile lui Nicolachi si Iancu VA.cdrescu sint

astfel de bucAti copiate dupd lAutari. Cam pe acelasi timp Barbu
Paris Mumuleanu se inspira de cintecele de betie ale poporului
in prelucrArile sale care nu sint lipsite de haz si chiar de foc.
Pana- la prefacerile, imitärile i ndscocirile frumoase ale lui
Alecsandri, un singur om avuse in minä balade romänesti pe
care nu le culesese el: Gheorghe Asachi, care le copiase de la Ca-
ragici, cu care avusese prilej a se intilni pe vremea cind pe-
trecea si in Viena. Si culegerea maramurdseanä. din 1821,
el
care se pastreazd in biblioteca de parohie 1- din Cornesti cu-
prinde, dupd cit se pare, numai bucäti lince.
Dupd Alecsandri se indreaptä preotul bucovinean Manan, care
schimbd. !m'A prea putin; mai larga e partea de adaus la ti-
ndrul student ardelean, Al. Marienescu. Cu G. Dem. Teodo-
rescu, om de alta' generatie, daca e rare ori gust in redarea
poesiei populare, si mai niciodatd critica', se vede tendinta ne-
tdgAduita de autenticitate care nu merge 'irisa-. asa de departe
incit sa. tägaduiascii adevArul baladei lui Alecsandri, pe care cri
ticul evreu Schwartzfeld a atacat-o din alte puncte de vedere de-
cit al constructiai cintecului bdtrinesc. Balade maramurAsene, din
acel tinut din fericire ramas in urmä i in aceastA privintd, in
cintarea lui, s'au dat cu pricepere de pdrintele Tit Bud in cu-
legerea sa; a d-lui N. Mateescu din Rimnieu-Vilcii are marele
merit de a fi reprodus exact balada pAstratä credincios, in toata
frumuseta i puritatea ei veche, de teranii vilceni i argeseni,
§1 ei dintr'un tinut ferit de urea multe atingeri, lar bucAtile
multe si felurite p' care le da invAtAtorul sucevean, din Mol-
de va muntoasä, d'n ocrotita vale a Bistritei, cu terani incd dirji
si mindri, Al. Vasiliu 2, se poate prinde deaderea, prin conf u-
sie si vulgaritate, a baladei.

IV.
TendintE lui Alecsandri era sd dea neamului nostru, pentru
märirea lui in strdindtate si imbdrbätarea lui induntru, un ciclu
des:11 irsit de legem" eroice, care, incepind cu Bogdan, descä-
lecAtorul Moldovei, sd se mintuie numai cu Constantin Brinco-
veanu, alcdtuind astfel o istorie epicA a Domnilor. Ea ar fi co-
i V. Birlea, Inscripta in Studii si doc., XVII, p. 76 i urm.
Colectia de folklore a Academiei Romine, 1909. Cf. Neamul Romdnesc !i-
terar, I, p. 340 §i urm.
 Poesia populará

tespims astfel pArtii mai vechi i cii mult celei mai insemnate
din poesia narativä a vecinilor sirbi.
VOM ardta, am spus-o, in altä parte, cum a procedat el, nu ca
fal0ficator, precum s'a pretins pe urmä de invier§unatul sdu cri-
tic evreu, ci ca patriot care, inteo vreme lipsitA de criticd §i bo-
gat& in mistificdri nevinovate, intr'o' vreme stäpinitd de scopu-
rile estetice ale romantismului, a crezut cd folose0e natiei sale.
Mistificarea lui a reu0t, nu numai in strAindtate, unde traduce-
rile, fdrd a fi, pe de o parte, ap de multe ca ale baladelor
be0i, n'au lipsit, dar 0 in tara chiar, unde pAnd dAundzi, pänd
astAzi chiar, in cele mai multe cercuri, poesia popularä, se cautä,
se recunoa0e §i se admird. in Alecsandri.
Nu e greu a se dovedi cA marele +poet al generatiei revolu-1
tionare nu s'au multdmit numai a impodobi, a addugi, a curdti,
ci a creat de-a dreptul, din mintea lui, stdpinitd de anume
idei contemporane, cu sau MIA basa unui element popular au-
tentic, balade care sint ale lui i numai ale lui. Ele trebuie toate
despärtite de comoara eposului popular pentru a le incorpora,
ceia ce n'a fAcut nici poetul, care credea in durata ilusiei ce pro-
dusese, nici altii dupa dinsul, la opera originalä a lui Alecsandri.
Dar se pune intrebarea: Balada populard, in legdturd cu viata,
cu faptele, ca biruintile i iubirile Voevozilor, se poate ea carac-
terisa mai de aproape?
Aceastä baladä nu e doar fixatd pentru totdeauna. Ea trdie0e
in vremuri §i dupä vremuri, in oameni i dupd oameni. E noud
cu fiecare om nou care o cintd, i trebuie sd fie adevdratä
pentru fiecare epocd care o ascultd. Ea prime.0e idei, cu-
no0inte, sentimente, fapte, sträine vremii in care s'a ndscut
pentru pomenirea unei isprdvi de vitejie. Nu se poate gäsi un
me§ter 4a de mare in osebirea horbotei de urzeald, incit sd
poatà statornici tot ceia ce e mai vechiu, mai autentic intr'o
baladd, sa" tragà contururile care s'au tot ters cu timpul.
Balada se cintd, sau, mai bine, se zice. Zicerea aceasta e o
recitare melodicA. Putem spune cd partea de cintec intovard§e0e
'mecca de poesie, o rechiamd in minte cdci altfel omul nu e
in stare a da nimic, , o intretine, indemnind i incdlzind
zicAtor", o adauge i o preschimbä msA, prin cAldura crea-
toare care-I cuprinde pe acesta incetul Cu incetul.
3
34 lstoria iiteraturii ron1lin'60

O rima prea netedä, repetata la fieeare pareche de versar!, ar

fi o piedecd. Prea s'ar cere mutt de la acela care ziee", dud*,
ar fi sa stie pe de rost atitea balade. De fapt sint rime pe care
le intilnesti in acelasi cintec dat de oameni deosebiti. Ele sint
niste cuceriri tehnice asa de insemnate, inert nu se pot uita lesne.
Plac prea mult pentru a nu se opri in amintire. $i ele sint de
folos, slujind ca niste puncte de orientare si regasire.
lar nitre dinsele se deapana balada in sunetul incet, discret,
umbrit al cintecului, nu in saltul eroic al rimelor indraznete, alu-
necind de la un vers la altul pe forme comune verbale, care
se pot inlocui cu cea mai 'mare usurinta. Cintecul cld ritmul,
el statorniceste lungimea si felul versului; peste rimele cele
mai dese, care se preschimbd necontenit intre sine, povestea
se desfasura, bine ritmatä, potrivitä pe deplin cu acel cintec cd-
ld,iz si tovaräs, care merge el innainte si face ce vrea din ce
vine dupd dinsul; iar, din loe in loe, fulgerä o rimd rard,
tind cintdretulut ca nu s'a inselat, Ca, da, ecesta e clrumul eel
bun, ca, lärä a merge tocmai pe toemai in urmele innaintasilor
sai, el a atins punctul care trebuia atins si de unde calea se la-
murete mai departe.
Cetiti prefata culegerii invatatorului Vasiliu, urmariti cu ochiul
critic baladele culese de dinz,u1 de la o ruda care, °data cu bu-
curia de viatA si lipsa de nevoi a tineratii, zicea", dar acutn,
nevastä cu multe nacazuri, nu mai zice, ori d la un bdtrin care
a trebuit sä fie cultivat, curtenit, ispitit la cintec, ca sa mai
incerce cu bietul lui glas stins ceia ce-I ficuse cunoscut si de
laudä cind era un flacdu voinic. Veti avea, paginä cu pagind,
rtnd cu rind, ilustratia celor spuse aici.
Dar anume tipuri se pot alege din comoara neorinduitä si de
valoare inegala pe care ni-au dat-o iubirea de frumusetd a poe-
tilor, curiositatea de viatä originala poporald a romanticilor,
ambitia ori dorinta de a folosi a cdrturarilor in apropiere de po-
por, tendinta de-a ajuta la intemeierea unei tiinti naud a fol-
cloristilor, culegind si reproducind, de la batrini, de la femei,
de la Tigani ca G. Dem. Teodorescu, care serie supt dictarea
Solcanului, lautarul Bräilei" , dupA un sistem ori dupd al-
tul, cum se intimpld, in lipsa unui indreptariu si a unei discipline.
Aceste tipuri trebuiesc statornicite pemru a ne putea indrepta
In sfirsit prin haosul de frumusetd si trivialitate, de autenticitate
 Poesia popular d 5

$1 clrpealA care ru stA innamte. Numai dupA ele Se mai pbatt

incerca o clasare, o gradatie, si se poate face in adevdt tetea
care sa samene cu o restituire.

V.

Le aflam si in ba!ada domneasca. Dar in masura foarte Sod-

zutd, intre altele si pentru cd numai din citeva Tinuturi: Vit-
cea, Muscelul, Vrancea, Suceava, Neamtul, Dobrogea, unde ba-
lada a fost aduca mai mult din sus, de la munte, avern
Si, al doilea, pentru ca adunarea ei a fost foarte tdrzie, feu ea
la Sirbi, intr'un timp cind mai durà epoca vietii fara Stat
Lara scoala, care, acolo, mai trebuia sa tie destul timp $l
pand astazi nu s'a ispravit pretutindeni , ci chipa ce aceastd viatd
patriarhald facuse loe vietii cdlauzite. i stdpinite de sus, dtVii
alte norme decii cele stravechi, a' traditiei nationale.
La inceputul veacului al XVI-lea o Sirboaicd din neamut std-
pinitor al Despotilor, ale caror fapte le cinta o epocd intreagd a
epicei lor nationale, ajunge Doamna Terii-Romdnesti, ca Sotie
a lui Neagoe-Voda. Pe acel timp cmtecul batrinesc era mcd deo,
sebit de cdutat la vecinii nostri de peste Dundre, i cAlatorii a-
puseni mai atenti, ca Benedict Curip ici, Verancsics si Gerlach,
spun anume, numai dupd cutreierarea citorva sate din cale,
se mai pomeneste numele eroilor baladA sirb-sti 1 Daca Ia I

inceputul veacului urmator Sirbii cintdreti strabdteau cu guzla

lor toatd Polonia si cintau la curtile nobililor poloni, i anume
Cazacilor din Rusia Micd", fel de fel de cintece despre ispravile
eroilor sirbi si poloni 2, n1 putem mchipui lesne cd astf el de oas-
peti, bine primiti si ascultati Cu bucurie, pe alocuri nu fall du-
ioase lacrami de dor, de Doamna terii, nu vor fi lipsit la CUrtea
hli Neagoe-Voda cel intelept, care pretuia insusi asa de malt
si cultura slavo-bizantind,' Cind ruda Militei, Despina" 3. Elena,
ajunse tovarasa lui Petru Rams, Domnul moldovenesc, acesta
nu va fi ramas iarasi fard inriurire asupra trezirii legendelor

Tihomir R. Gjorgjevie, Zur Finfiihrung in die serbische Folklore, Viena,

1902, pp. 5-6.
I Ibid.
3 FatA da Despot.
36 Istoria literaturii romAne0

despre Stefan-cel-Mare i chiar despre Bogdan vindtorul care

intemeiase Moldova.

Caci, in adevar, nu poate fi färà insemnAtate faptul cA niciun

cintec batrinesc muntean nu tie despre ctitorii §i räzboinicii. cari
stdpinirä in Arge$, Cimpulung i Tirgovi§te iprin veacul al
XIV-lea §i al XV-lea. Mircea-cel-BAtrin a trecut, cu toate isprävile
lul, M'A urmä in sufletul poporului. Cruzimea lui Vlad Tepes a
läsat anecdote grozave pentru povestirile Sa§ilor i RuOor,
iar pentru noi nu, cu tot bogatul material tragic, potrivit pentru
stralucite desvoltäri epice, pe care viata §i fapta lui cranta
cupiind. FrAmintärile Domnilor din eetatea Dimbovitei cu Ste-
fan.cel-Mtlre i povestea de dragoste furtunoasä a Doamnei Ma-
ria, fiica fromosulut Radu, n:au fAcut sä tremure coardele vre-
unei alAute. Nici bunatateft, cucernicia de Patriarh a blindufui
Voda-Radu, care, dus in cdrutA, sträbätea sate §i tirguri im-
pa tind drei,tate, n'a fost läudatd la ospete in viersul, into-
vära5it de arAutà, guzla nationalä, a vechilor noOri zicatori".
Neagoe apare, cu toatA slaba lui insemnAtate, ca intiiul Domn
care s'a invrednIcit de cinstea, nemuritoare §i ea, a cintecului,
ecum Moldovenii cintau, in legaturd cu balada, cuncrscutä,
a Sirbilor despre intemeierea cutArui din ora§ele lor vestite,
povestea arca§ilor cari prin sAgetile lor au hotdrit unde va fi
Putna, manästirea lui 5tefan-cel-Mare, astfel la Munteni a rasa-
rit, dupä faptul, impresionant pentru popor, al sfintirii mänäs-
tirii de la Arge, o balada' asämänätoare, un alt cintec de ma-
ndstire noua, de mare ctitorie domneascal. Ca adaus la cintecul
moldovenesc al cärui inteles ni l-a pastrat Neculce, aici e vorba
de un copac c ocrote0e: cetinul", nalt §i rasfirat". Intr'o
variantä intervine icoana din scorburd, minunata icoanä din
i
padure, care apara §i asigurä pe drumet, i de aceia se i gd-
se§te atit de adesea ori prin codrii noVri cei mari. Dar mai
ales, i acolo, ca i aici, e vorba de viata tinärä, nevinovatä, care
trebuie sa. se jertfeasca pentru ca o piaträ sä se tie, de alta pia-
d i duhul nimicirii sä nu sfarme, noaptea, cela ce munca de
ziva a putut s'a mnalte. Plinsetul uman, al mamei, sotia lui
Manole me,terul, care, prinsä in zid, i§i jalege copilul, nu face
' Precum se vede, la noi nu e vorba de un ora ce se claL5te, ci de un
lAca bisericesc ce se innalt5.
 Poesia popularà 37

parte din insusi rnieuI tragediei populare, precum nici povestea,

cerutä de morala crestind, rdsplatitoare, a mesterului care piere
incercind a se ridica pe aripi de site si sfoard" in innaltul
cerului, ceia ce n trimete pan departe, la bdtrinul mit al lui
fear cel indrAznat.
Neagoe apare insd si in altd infdtisare decit aceia de bogat
evlavios ctitor in jurul cdruia, a cucerniciei
ruja se invirte aceastd baladd. Nici aici insd nu e dramd din
insdsi simtirea, din viata insdsi a Domnului. Data aceasta, Nea-
goe e Negru-Vodd 1; el std in Scaun si impotriva lui rdsare
cineva care dupd dinsul a ajuns la Domnie, dar care si in tim-
pul stdpinirii lui poate va fi Meat sd se vorbeascd de el. E
Mircea Ciobanul.

Persoana adevAratA a acestuia e a unui mare negustor de oi

si berbeci de pe plaiurile noastre pentru tirgul turcesc al Tap
rigradului. E un gelep, un ciaban in stil mare si Cu cistigul po-
trivit. Poporul insd a inflorit in jurul insusirii obisnuite a cioba-
nului si a dat astfel fiului domnesc al lui Radu-cel-Mare, pis-
trindu-i doar pielea albd a odraslei de Voevod, cdmasa neagrd
alte atribute ale pdstorului sdrman, uitat in munte. Dar
ceia ce aratd autenticitatea legendei cintdretul stie cele cloud.
mijloace de recunoastere ale unui fiu de Domn: semnele de pe
trup, care aici tree, poetic, si prin haind:
In pieptu-i soarele...,
In spate luna,
si cartea de mdrturie, tainicä adeverintd, asemenaa cu dovada
ascunsd a asätoriei lui Petru Schiopul cu roaba sa 2, hrisovul
sat!, cum zice singura variantä pAstratd 3, ristovul".
E foarte interesant cA avem o baladd moldoveneascd din ace-
timp, al lui SteLdnitd si al lui Petru Rares. Vartic se chiamd
eroul, si cunoastem pe Hatmanul Petru Vartic, probabil Armean
de obirsie, om priceput, invdtat i harnic, In baladd e vorba-
Idsind la o parta tineri in curent ca aceia cara amestecd pe
Schimbare din Negru-Voclä, Neagu-Vodl dui:4 ce numele de Neag,oe nu se
mai Intrebuinta la noi.
Hurmuzaki, XI, p. 218, no. CCCLI.
8 j Baladele d-lui N. C. Matcescu, Välenii-de-Munte, 1909.
38 Istoria literaturii romanesti

caimacamii de mod& turceascä in aceastä povestire poetic& din

ciclul eroic , de Stefan-Vodd, care vineazA mutt, ca §i cel
adevär at, de sigur :
Cind fuse Vinerea Mare,
Plecä Voda" 'o vinätoare,
de Doamnä, care se pierde dupd Vartic, om de Curte, ce stie
rostul ospetelor, de acesta insusi, care cautà vre-un mijloc sä
scape de aceastä dragoste prime¡dioasd, si de rAzbunarea unui
Domn crud, care Geared pe sotia sa pentru a vedea ce i se o-
glindeste pe fa ta la vestea cA Vartic a fost spinzurat. Sä nu
uitära de traiul 1.5 u intre Stefänitä cel adevärat i Doamna
Stana, fiica lui Neagoe, de oträvile date de insäsi mina sotiei
lui ¡Ignite.
Mihnea cel turcit, om crud, a cdrui amintire putea fi pastratä
prin värsArile de singe, mai nouä, ale omonimului säu, caruia
i s'a si zis: cel Räu, e primit in ciclul epic domnesc pentru jert-
firea unui boier bogat, Oprisanul din Stoienesti, cel cu turmele
multe. Cum se vede, e vorba tot de vreme.a in care rostul bogd-
tiei stätea in numärul oilor i cirezilor. Un armas hain e a
treta persoaná in drama' 1
Ceva istoric e färä indoiald si in balada munteanä a lui Mihai-
Voda cdre taia boieri. Stim cä. Viteazul nu s'a infrinat nici-
°data' de la räsbunarea singeroasä impotriva acelora dintre
sfetnicii sdi pe cari-i bänuia de trädare. La uciderea lui Radu
Calomfirescu daca si numele nu e adäugit si prefäcut de
Alecsandri se reduce cintarea faptelor lui Mihai de catre po-
por. Cintäretul sAu pe intelesul tuturora 1-a avut Cuceritorul din
rindurile. Grecilor ce-1 incunjurau, i astf el Stavrinos Vistierul,
inspirat de cintecele despre stratioti, din Moreia si Creta, produse
acestaa de cintecelc despre vitejii sirbi, a dat singura poesie
populara a isprAvilor lui Mihai 2
Un Lanett, VodA apare in balada Letinului bogat", care-si mä-
ritä fata cu o deosebitä strälucire. Nu trebuie sA ne gindim la
lancu Sasul, care, de si se primbla prin Iai in sanie de os si
avea la inceputul vietii sale o poveste de dragoste intre. Petru
Rare* si {.1.-moasa SAsoaicA din Brasov, de i, in sfir4it, a perit

1 Se aflà si la Alecsandri si, splendid prelucratà, la P aronzi.

1 Papiu, Tesaur, III.
 Poesia popularA 39

de sabie, la Liov, ea si Ioan-Vodd. Potcoavd, pe care-1 sldvese

cintecele Cazacilor, n'a trezit niel inteun f el sentimentele po-
poralui. Si acest Letin" Rominii n'au avut a face cu Le-
tinii catolici decit prin orase si in mdsurd foarte micd, pe cind
Letinul, mai ales Ragusan, joacd un rol precumpdnitor in bo-
gAtia negustoreaset, a Peninsulei Balcanice , si numele de Mdr-
cusor al LetinuDui, care se amestecd, trimetindu-ne la vechiul
Crdisor" din al XIV-lea veac, ni aratä o provenientd trans-
dundreand Astfel Iancu-Vodd" e acel ce a fost eintat inde-
lung, cu admiralie si recunostintd, in Balcani, cari 1-au vdzut tre-
cind in fruntea ostilor crestine biruitoare ca sd. facd iardsi Im-
pdrätie credincioasä in Tarigrad: deci loan Hunyadi.
Miul Cobiul" Alecsandri aude sau tAlmdceste copilul"
e viteazul care se luptd cu Ungurul in codru rdpune, cela
ce ne-ar trimete la vremi de anarhie in care viteji" romini si
unguri se loviau prin poiene, deci la ndvalirea lui Gabriel Ba-
thory in 1610-11 la noi, impotriva lui Radu Serban. Nu e incà
vremea haiducilor, cari au a face cu Greci, Turci i poterasi.
altd baladA a Miului se iveste si un Stefan-Vodd. El umblä
dupd sora Miului, i acesta ispiteste pe Domn la el si-1 pedepr
seste cu cloud palme. Tot un Stefan-Vodd are in fata lui pe
haiducal Corbea, cara in cutare versiune e ca, mai tdrziu, de
fapt, Iancu Jianu, un fost boier, un Pdharnic. Prins, e inchis,
mana-sa il plinge, i vrednicia lui ca i iuteala minunatd a mur-
gului nazdrAvan, a rosului", care nici pa Vodd nu-I sufere
'n spinare, il face iardsi voinic slobod.
Aici fireste ea Stefan-Vodd nu mai e unul care sd poatd fi re-
cunoscut. Numele, asa de obisnuit in Moldova, dupd Stefan-cel-
Mare pluteste singur asupra unor povestiri dintre care cea din
urmd poate fi si din vremea haiducilor veacului al XVIII-lea. In
nuanta de despret care intoydrdseste pe acest Stefan, muiera-
tec i neprevA7A tor, cutezätor si slab, s'ar putea vedea mai cu-
rind tot Sterdnitd, cel care n'a ajuns niciodatd bdrbat stdpin pe
el si care a scdzut i prin zbuciumul unor patimi prea mari pen-
tru puterea i menirea celui ce le cuprindaa in el.
VI.
Intre baladele noastre sint unele putine poate ar fi mai
multe dacd. Tinutul unde s'au ndscut si au fost cintate cu mm-
40 lstoria literatura romAne0

drie, ar fi fost cercetat mai de mult si mai harnic, care ni in-

fatiseaza lupte cu Tatarii.
Aceste lupte se stie unde s'au dat. Cei amenintati de prada
hordelor erau Rominii de la Nistru si de la Dundrea-de-jos. De
la o vreme, la inceputul veacului al XVII-lea, pentru a se opri
incercArile de räscoald ale Domnilor nostri, pentru a-i linea
supt ochi i in friu, Nogai de-ai Hanului lau fost asezati in a-
cest Bugeac dintre cele trei ape, Nistrul, Dundrea i Prutul. Acolo
a stat, avindu-si centrul in largul sat asiatic al Cäusanilor, o
mare parte dintre Tatari pana' la imputinarea lor prin razboaie
si la hotaritoarea izgonire de Rusi, in veacul al XVIII-lea, inna-
inte chiar ca Tarul sa fi pus stdpinire pe Basarabia.
Nogaii träiau din munca robilor crestini si din prada in
dauna altor crestini. Une ori calaretii sälbateci pdtrundeau pana'
in adincul Tinuturilor musedlesti, polone, unguresti. Alte ori,
cind nu era rdzboiu i astfel de pdcate ale jafului erau prea
aspru oprite de Turci, stapinii lor, Tatarii, chutau hrand
imbrAcaminte prin vecini.
Acestia trebuiau sa iscodeascd mijloace noud de a se apdra.
Moldovenii le gasird pregdtind anume pentru apdrarea Margenii
de catre Bugeac pe feranii liberi, ostasi cu drepturi i scutire,
cu traditii si mindrie, din Codrul Chigheciului, de o parte si de
alta a Prutului, in partile Covurluiului i FAlciiului. Acesti Co-
dreni erau in vesniea luptd i, dupd cite-o isprava norocitd,
la ospetele din poiene, se gäsiau cintareti eari sa zicd isprai
vile voinicilor Codrului.
In culegerea lui Alecsandri se afld unul dintre aceste cintece
batrinesti ale vräjmdsiei necurmate dintre Codreni i Nogai.
Acest cintec al lui Grue se intimpind, inteo forra autentica', färd
addugiri i schimbdri, si intre baladele d-lui Vasiliu. Grue, fe-
ciorul de om", trece aici Prutul i allá pe insusi Hanul,
...Domnul cel tdtdrese
Cu ochi mici ca de gainä,
Cu puterea lui hainä,
care, cum se si intimpla in adevdr, dupd dreptul cel mai sfint
al Tatarului:
Taie Rominii din tara',
Fard leacd de erutare.
 Poesia popularà 41

Grue vrea sa rasbune indelungate suferinti i infringen, si a

pus in gind
Ca pe Tatar sd-1 doboare,
Sa-1 bata si sd-1 omoare.
Lupta se dd, si Rominul rdspldtitor invinge.
Vor mai fi fost astfel de balade in timpul, nu tocmai departat
de noi pe la 1840 , cind viga Codrului, osebitd, asigurata,
inzestratä cu privilegii si in stare a se apara si singurd, se mai
pdstra inca, dind lui Alexandru Mavrocordat, un prieten al lui
Alecsandri i Kogalniceanu si un colaborator pe nedrept uitat al
Romäniei Literare", aeele frumoase pagini in care se oglindeste
ultima infdtisare a acestor oameni vrednici, temuti apdratori
ai granitei celei mai bintuite de primejdie.
Codreanu se chiamä o alta balada, foarte raspindita, care
e in aceiasi strinsd legdturd cu viata acestor Tinuturi. E vorba
de un haiduc, dar de unul care nu samana cu ceilalti. El phi-
deste pe Mocani si-i despoaie de bani, de arme, de turme,
de cai. Intilnirea Codreanului cu Mocanul e subiectul cintecului.
5i el corespunde adevarului istoric. De la o vreme, in cea
d'intäiu jumdtate a veacului al XVIII-lea, Mocanii ardeleni se
väd asezati in pdrtil'a Vrancii pana prin Casinul Bacäului. Erau
läsati de stäpinii de munti a päsuna pe plaiuri, i Domnia, bucu-
roasá de venirea lor, nu-i lovia cu taxe prea grele. O sumd de
acte in condica lui Constatin-Vodd Mavrocordat i ii aratä dincolo
de Siretiu, in asezdrile lor vremelnice: de acolo ei treceau, in-
cheind invoieli cu alti stäpini de pdmint, spre Dobrogea, spre
Bugeac, spre stepa tdtdreascd, unde, iarna, supt zapadd, era
iarbä bund pentru oile lor.
Intre ciobanii nostri i acesti oameni de alta tara, strAini, se
ndsteau adese ori certe pentru pdsunea cea mai bogata si alte
inlesniri ciobänesti. In viata pdstorilor unii linga altii se trezia
läcomia impotriva celui cu chimirul mai plin; si ea putea sa
meargd prin acele locuri pustii i fard cirmuire pänd la omor.
Doar oita birsanä" daca era ndzdrdvand", putea sä dea de
stire stäpinului. Cu privire la ce-1 asteapta, i cel fara rude,
prieieni si edzbunatori numai el putea sa-i ineredinteze solio

Studii f i documente, VI.

42 Istoria literaturii romanesti

de jale pentru maica de ama*, solie pe care poesia din sufletul

poporultii o imbracä in forma celei mai desävirsite
Acestea sint impreujrarile la care se refera Miorita, vestita pen-
tru conceptia ei delicata ca i pentru forma de superioara fru-
museta, nu lusa Vara greselile de timba, de logica, de adevar,
ale carturarului, pe care o imbracä in culegerea lui Alecsandri.

Daca scapti de astfel de dusmanii ascunse, de astfel de curs..

viclene, Mocanul, care a vindut la tirg tina i brinza, poate ga si
in druni pe acest vames, fara de lege, Codreanul, cara, Tatar
si el in felul lui, nu ara si nu samana si, daca nu gaseste
pe dusmal, iea dijma grea i de la prieten.
La perdeaua" dr . oi, cu urda" bunä, la circiuma cu vinul
curat pindeste Codreanul, talharasul" pe care-I iubeste cint2-
cul fäcu pentru ai lui, gata sa-1 tot asculte innaintea paharu-
lui si a bucatii de miel fript hoteste in poiana, haiducia a-
jungind astfel un nou prilej material, un nou indemn zilnic pen-
tru cintare. Calul sarg" si calul pag" al Mocanului ispitesc
pe Codrean, si el cere pe unul din doi:
De mi-o placea umbletul,
Eu ti-oiu da si sufletul.
Scapärind din picioare" i suierind" zboarä hotul care si-a
nemerit calul ce-i trebuie 1
VII.
Alt ciclu de cintece a trebuit aibál Dobrogea. Si pe aici
se ciocnia Mocanul cu tilharul de cirlani, de cai buni si de gal-
beni cu zimti. Si pe aici Tatarul, asezat inca de mult in
acestalalt unghiu a trei ape, in acest al doilea Bugeac, avea de
lucru, de si el fu cucerit mai deplin si mai räpede la o pas-
nica viga de sat, cu aparatorul romin al Margenii. Dar
in Dobrogea mai erau de-a lungul Dunärii o suma, de vechi sate
bogate, in care Cojanii de pe plaiurile Buzdului i Ialomitenii
din Baragan awat lanuri bine muncite, pentru care stäteau
la lupta i Cu cetele de Romini innarmati, veniti de peste Du-
Restul in forma din colectia Vasiliu e o confusie ci inchiderea haiducilor
din alte pArti i cu fuga din temnitA a lui Corbea. Colectia Vasiliu are si o
variantA.
 Poesia popularA 43

!tire e Id caldretti fui Mihai Viteazul i Ractu erban, apdrind in

acela§i thrip libertatea Ior impotriva celor cari represintau
aduftau cu clin0 robla pdmintului i robia omului muncitor. Ha-
raciul dat Turcului era mai uvr de purtat decit acea povard
injositoare.
Nici balada dobrogeand n'a fost culeasd la locul ei i in
vremea ei; d. T. Binada a adus de acolo mai mil cintece de
alte categorii. Astfel i din acest ciclu avem innainte numai cite
un tip, pgstrat din intimplare t fixat literar.
Acest tip se dovedeVe a fi d,obrogean printr'un arnanunt
riu se poate gäsi aiurea: al birului, al haraciului. Cei de dincoace
de Dunäre platiau aceastd suma, poate chiEtr una mai mare,
dar terti laolaltá prin Domn, pe eind dincolo, pe pdmintul tur-
cese, haraciul era cerut in deosebi, de la fiecare prin agentii,
haragerii Pawi satt ai suba§ei, al beiului.
Tudor Tudorel din care Alecsandri a fdcut pe Tudor Vla-
dimireseu -- e eroul (12 balada.' .al Dobrogii. Il gäsim a§a cum ti
§tie poporul, irt eulegerea d-lui Mateescu. S'a insurat tinerel"
*i a luat o fatd ea aceia de sd nt4 i se afle potriva in toatä(
Dobrogea:
De frumoasä ce era,
Niel cA se mai dovedea
Nici in sat, in Dobrogeä.
E eirciumdreasd, i humea nemere§te numai la circiuma fui
Tudorel, careli dureazd din ci§tig mori de argint", cum nu
s'a mai väzut.
Hotii de Dobrogeni'", de Turci din Dobrogea, afld de bo-
gAtia omului ea nevasta frumoasá Ei cer haraciu tot mai mare,
ca de la unuf la care banul cheltuit vine /a loe indatd. lar de
fa Tudorel:
Tot pe an cazan cu bani
5i pe lun o pungg plind,
socoteala idcindu-se la clin0 cu pungile de cite 500 de lei. Omul
pldte§te, dar rrd mai poate dovedi. Se duc morile pentru
care Dobrogea era vestitd, se due viile"amintim pe cele de
la Niculitef, mosiile" §i e tot in zdAar; gurile lacome nu se
astupd:
Avutu-le-a, datu-le-a,
De haraciu nu se pldtia.
44 Istoria literaturii romdne0

Actim rindul mindrei" a venit in tara unde femeia Se vinde,

Si, neaflind cumparatori ca pentru frumuseta ei, el va merge
sa se plinga:
St din sat, din sat, din sat,
Si din vad, din vad, din vad,
La cinstitul de 'mpdrat,
la Udriiu sau la Tarigradul Sultanilor. Dreptatea n'o allá insa,
femeia, intrebatä, se invoieste la vinzarea ei
Altele sint legdturile cu Turcii la Dunäre. Aici oamenii sint
deprinsi cu nevoia pdginului, care de peste apa ori 'chIar din
cetatile cucerite dincoace, pindeste necontenit; la averea, la fé-
meia, la fata crestinului. Aici nu mai e vorba de haraciu, ci de
rapire, si niciun drum nu duce la dreptatea imparateascd din
l'arigradul departat.
Aceasta viatä a celor ce star de pe urma Turcilor din Bra-,
ila, Mdcin, Hirsova, Silistra, Rusciuc, Giurgiu, Nicopol; Turnu,
Vidin, Orsova a dat poesiei narative a poporului un alt ciclu
de episoade dramatice pe care-1 putem numi eichil dundrean.
Intr'o baladd din acest ciclu Turcii rivnesc la fata cea fru-
moas a batrinei. PAtrund in casa, intreabä de dinsa, Ii aflä ascun-
zätoarea in grädind, o duc cu dinsii in luntrea pe care va fi
dusd Sultanului. Ea cere sá fie deslegata o clipä i, cind are
minile slobode, se aruncä. in Dundre, care o inghite. Aceastá ba-
!add se intilneste in deosebite colectii, pand in Maramurds (co-
lectia Birlea).
Alta' balada dunareanä aduce si ea pe Turci in casa femeii
eelei frumoase, in casa Badulesei, dar nu pentru dinsa, ci pen-
tru Badiul, un vechiu si temut dusman al vecinilor lui turci.
Pe el vreau sd-1 aiba acestia, i circiumareasa alearga sd-i gd-
seased un tovaräs, care izbuteste a-1 scäpa din mina' dusma-
nilor. Acest cintec are in Baronzi o forma literara deosebit
stralucitoare, care ramine insd intreagd in cel mai desavirsit
tip popular.
Balada aceasta e specified Terii-Romanesti; Moldovenii aveau
mai putin mal dunarean si mai putind viatá lingä dinsul.. Dar
astfel de cintece au cAlatorit ca i celelalte, si astf el nu e de

In colectia G. Dem. Teodorescu, p. 669; In colectia Enea Hodo, p. 54;

la Vasiliu, p. 33.
 Poesia popularà 43

mirare chid le gAsim si in pärti ardelene unde Dunärea e cu.

noscuid numai din auz
VIII.
Tipul sirbesc Oda, caracterul de imprumut netAgdduit il d4.1
alte cloud tipuri th balade, care nu sint in legtiturd cu tuna/.
Tea, ci inratieaz5 viata strdinä -de dincolo de Dunäre. E o
traducere a cintecelor ce se auziau de la zicdtorii pribegi cari
se intätisau cu guzla pe la mesele Domnilor i boierilor. -

Novae nu e, cum vrea sá creadA. Alecsandri, care si introduce

schirnbäri in acesr sens, Baba7Novac, cdpitanul sirb al lui Mi-
hai Viteazul. E un erou din vechea legendA poeticA a Sirbilor..
Viata care se oglindeste in aceastd baladd e viata amestecdtä
cu toate rosturile turcesti pe care o duceau conationalii guzlari-
lor ambulanli. Locurile sint acelea pe care Turcii le cAlcau obis-
nuit, lar Rominii doar prin cine stie ce imprejurdri neobisnuite.
Numele de Novag, NovAcitä, Ionitd unchiul lui se chiamA insd
in_versiunea bucovineand: Balaban, slut mime sirbesti, iar ca
eroind apare fata cadiului, a judecdtorului turc. Dirviciu e nu-
_

mele musulman Dervis, iar Curtea subasului din Odriiu e foarte

departe de cdsutele satelor noastre.
,E. povestea, unei petiri de crestin raid, supus turcesc, care, prin
frumuseta i voinicia lui, poate ispitii pe fata unui Osmanliu,
pe odrasla terreitului stApin, care o fund si luptd cu oricine pentru
a o pAstra. Asa ceva e, fireste, cu totul strdin de imprejurArile
vietii noastre. Episodul cu corbul, care ingrijeste de Novae, in-
chis, il mingiie si-1 ajutd, e poate un adaus al lui Alecsandri:
oricum e si acesta un element neobisnuit in balada noastrd.
Il iatilnim in altä. baladä 2.
Sirb.S5rae, e cAutAtorul de slujbe, care pleacd din satul sAu
pentru a cerca drumul pa unde se 'pate ajunge la locurile cele
rnari din Imparätie, asa cum au fäcut unii feciori sdraci ai fe-
ränimii balcanice timp de trei veacuri. Povestirea e
confusd ,csti circiume de prin Tarigrad, cu terrmite, cu 'ajutorul
corbului -p:ieten, cu trimeterea, de mama iubitoare, a calului

In culegerea pAr. Manan, Fata Sandulai, e, cu schimbarea : Nistru pentru

DunAre, tipul cel d'intgiu de baladà dulfäreanà.
La O. Dem. Teodorescu, in formA ornatà la Alecsandri, a.,
46 Istoria 11teraturil romlnesti

nAzdrAvan cu un sfir§it ca al lui Corbea care sere zidul cu

negrul sAtt.
Iovan Iorgovan are nume sirbesc §i un cuprins general fArA
notA istoricA; numai din Alecsandri cunoa§tem pe vinAtorul ce
gAse§te pe fata din stina. Incercarea de a faoe din ¡ovan un
Erculean", Cipitan rimlean", §i de a vedea povestea apelor
tAmAduitoare da la Mehadia e mAcar ciudatA. Versiunea Iencea
Sibiencea are numele lui Hunyadi ap cum era rostit de Slavii
din Balcani.
Si ¡anca, Domnul din Vidin, care o poftit sti se turceascA, face
parte din ciclul trans-dunArean, sirbesc.

IX.

Haiducul, prin lupta lui indirjrtA, prin dArnicia lui cu cei sA-
raci, prin ironia vorbelor sale istete, prin frumuseta i pute-
rea-i cucetitoacl de femei, prin pedepsirea strAirdlor cari a-
veau tara mina, §i-i culegeau fArA drept §i fArA muna bo-
gAtiile, a dat in sfir§it un nou ciclu, cel din urmA, baladei po-
pulace.
S'a vorbit §i mai sus de Miul, care merge prin Muscel, la
inceputul veacului al XVII-lea in sunet de cobuz, cu durda n
spinare", avind tovarA§ nedespartit pe credincio§ul lui murg, §i
care, fArA laude, doboarA pe Mosul Iancq Ungurul, oel cu
barba cit hriul". Toma Alimo§ care infAt4eazA moartea voi-
nicului anit - pare a fi din aceiaO epoa. E tin inainta4 el a-
devAratilo haiduci, cari au alti du§mani.
Sint multe cintecele despre ace§tia. Unii au de lucru cu cata-
nele impArAte0 din Ardeal i MaramurA§, §i colectia pAr. Tit
Bud, editatd de Academie, are 'Atli din cintecul lui Pintea Vi-
teazul, ajutAtorui impotriva Casei de Austria al ascoalei lui
Francisc Rakoczy. Si Bucovina are legenda tälharului localnic,
a lui Darie.
Cei mai multi haiduci sint insA cei ce tin drumurile la noi.
Rare ori ei sin infAtipti dramatic, intr'un moment caracteris-
tic, hotAritor care a li resume viata. Se pare ca- puterea de con-
ceptie a cintAretilor populari slabise pArfá ce ajunserA simpli ver-
sificatori ai unel cronice sarbede. Nici chipurile haiduce0i nu se
 Poesia pOpularl 47

cunosc, ele se conf undA, i abia, in legAturA cu Tinutul unde cin-

tecul a fost cules, s'ar putea cunoaste unele contururi.
Astfel de balade se cintau la ospetele haiducest din codru sau
la mesele circiumelor cu gazda frumoasA. Se pomeniau iubiri fu-
gare, lupte viteze, suferinti in temnite, bucuria scApArii.
Cind haiducii dispiirurA, balada nu mai fu chematA nicAiri, ea
nu mai avu nicio misiune practicA. Ea se pierdu odatA cu
ultimul viteaz biruitor peste poteri, rAzbunAtor asupra Greci-
lor i cuceritor de inimi tinere. Pentru alte fapte, legale, in legA-
turA cu Statul orinduit, oamenii culturii moderne vor lua con-
deiul in minA.

S'a discutat valoarea acestei poesii. Pentru unii romantici

prosliivitori a tot ce se tine de noi, inlAturind once comparatie
cu elementele asAmAn&toare de aiurea, noi am fi dat o poesie
epic& de o nepretuitb valoare, cu care am putea birui in dome-
niul sufletului popular pe oricine. S'ar fi putut produce o reac-
tiune, pe care insA sentimentul national, firesc, a oprit-o.
De fapt, balada romAneascA, procedind pe.linii de desvoltare
a povestirii care sint in general tipice, are mult mai putini pu-
tere de expresie decit lirica. Tipurile de voinici, cum ii aflAm
adesea in povesti, nu s'au caracterisat in cintecul bAtrinesc.
Frumuseta Mioritei nu stft in povestire, ci in eleenentul liric, sen-
timental al plingerii ciobanufui tinAr ce va muri i in chemarea
intregii naturi spre a-i intovArAsi dulce sfirsitul. Temele sint
mult mai putine decit se crede, indatA ce se inlAturA contra-1
facerile si.chiar refacerile. Lipseste, de sigur, marele avint epic
al cintecelor" apusene, franoese, ajunse mari poeme, de o puter-
nicA si indrAzneatA constructie. Tot asa gustul cultivat simte lipsa
acelui element de admirabil& simplicitate, de unitate perfectA
care deosebeste balada sirbeascA, a cArii origine o cred i amnia
a fi, prin Angevinii din Sudul Italiei i prin Albania, din Franta,
creatoare a poesiei epice medievale. In schimb, nu se aflA
car un vesmint de stralucitoare amAnunte, comparatii, cuvinte
rare, care pot inlocui avintul initial i puterea de a sustinea
povestirea. Defecte naturale indatA ce impulsul nu vine de-a
.dreptul din viata nationalA, cAci toate imprumuturile tinjesc
dupA transplantare.
 CAPITOLUL II.

Poesia populaed liricA i satiricd

La ce data de secol se poate pune inceputul liricei" roL
mänesti, atit de bogata?
Materialul pe care-1 avem la indeminä si care e in neconteiiita
crestere, putind fi sporit tot mai mult, are infatisarea unui
amestec si unei preschimbari Lard sfirsit. Motivul se imbraca
in versuri care variazä dintr'un loc in altul. Ceva dintr'o forma
evident mai veche se adauga Cu elementei pe care le da o noua
improvisatie, cäreia-i vor urma oricit de multe altele. Nefiind
mijlocul de fixare al scrisului, pe buzele fiecaruia din cei ce
transmit cintecul el se preface, as zice: Cu toate pärtile impru-
mutate de la innaintas, el se creiazä din nou. A stabili textul
dupa atit de multe ratdciri e eu totul imposibil, de si e eu
putinta ca alusii istorice databile sá aräte pentru unele parti mo-
mentul aproximativ al originii si, pe de alta parte, sä se desfaca
de la sine ca inadire tarzie alte parti care se vadesc astfel prin
contemporaneitatea sau prin banalitatea lor.
Daca se tine in samä insa vremea cind apare la alte popoare
romanice cintecul liric al poporului, se poate afirma ea si la
noi este foarte vechiu. Nu e o greseala sä se afirme ca el
a trebuit sa existe inch.' din acel veac al XIV-lea, cind acum
balada se zicea" la praznicele domnesti i chiar la hramurile
Bisericii.
In mari depart:1H de trecut s'a descoperit de fin i in deosebi in-
zestrate metrul cintecului. N'a fost o inoire usoara acea rinduire
a silabelor pentru o armonie Inca. necunosoutd. Formele niel
nu sint multe si una din ele predominä, cea cu douà accente Ja-
nice, precedate eel d'intaiu cu cloud silabe neaccentuate, celalt cu
 Poesia populara 40

trei. Apoi pe aceasta urzealä metrica se puteau adäugi nesfirsitei

forme vesnic noua ale poesiei.
Farä aceastalalta poesie nu se poate concepe insäsi viata po-
pulara. Ea pretinde cintecul, nu se poate lipsi de dinsul. Precum
in lumea cea mai veche el era un element al ritului sacru färä
de care era imposibila ceremonia, tot asa niciuna din formele
petrecerii, sa zicem chiar: ale yield sociale nu poate fi lipsita
de aceastä provocare si intovarasire a versului, care, in acest
domernu, tisneste spontaneu, Mil niciun imprumut de la vre-o
literatura nescrisa a strainatatii, fard nicio precedare de cätre
aedul ratacitor venit de pe alte plaiuri.
Sa luam in amänunte insasi viata populara pentru a lo-
calisa dupa cerintile si nevoile ei aceasta parte atit de imbielsu-
gata, de felurita, une ori de cu adevarat frumoasa a productiei
sufletesti a natiei.

Cintecul nu prinde pe nimeni din leagan. Riturile supersti-

tioase asupra noului na cut au in ele o poesie arhaicä din care
lipseste cuvintul. Menirea copilului, mdrumarea lui profetied in
viata nu se face si prin magia cuvintelor alese.
Dar copilaria are aceasta indemnare si mingtiere a poesiei in
mijlocul jocurilor care-i prind part a cea mai placuta a timpului
fara grija. Gesturile, miscarile au adesea nevoia micii bucäti
poetice care conduce actiunea si care tot odatä creste pläcerea.
Aceasta parte, care nu e neglijabila, a poesiei tuturora a atras
pana acuma prea putin atentia.
Bolle, care sint atit de dese la aceastä vristä, fac pe cel
care-si incepe viata sa auda frasa poetica prin care i se vrd-
jeste insanatosirea si astfel pe Inca o cale ritmul, de care se
va servi el insusi mai tarziu ca sa dea expresie unor sentimente
personale, ii patrunde in urechi si ajunge a fi pentru el un in-
stinct al formei. In aceste bucati poetice de un caracter mai
putin variabil, fiindca e neaparat sa se gaseasca in el anumite
cuvinte, adesea neintelese, venite din limbi straine, si intr'o a-
numita ordine, nu se poale opri insa navala originalitatii noua,
a spontaneitatii, variind de la om la om. Astfel, pentru a lua
4
 g0 istoria!_literaturii romgnesti

colectia cea mai recentd, a d-lui dr. Laugier din Craiova 1, se clatt
la inceput, pänä nu se anuntd boala de lecuit, inceputuri de
povestire simbolica:
Au plecat nouä veri primari
Cu noud vere primare
Cu not& topoare
Sa curete leasa
De spini,
De mdracini.
sau:
Noud neveste n'aroade,
De noapte se sculase,
La cinepd de vara plecase, etc.
Se vede i Maica Precisa, biruind vrajmapl" i cufundind
In sfinta apd a Iordanului pe bolnav.
Aiurea descintätorul sau mai ales descintatoarea, ca sd. inla-
ture durerea, dorul", se face a fi intilnit ziva in cale", a fi
vazut pe Maica Precista, sau injgheabd un dialog versificat:
-- Build dimineatd, apd lind,
Sezi,
Multumescu-ti, Catrind,
Nu sed.
Sau:
Bund dimineata apd fin&
Sezi,
Multumesc dumitale, creOnd,
N'am venit sA ez.
Bolile inse0 sint chemate anume la rdspundere, i, cercetate,
unealta §i mijloeul th ecuire, cutitul, pelinul, domn mare", sint
aduse innainte pentru a primi ordinele cdrora nu li se poate im-
potrivi. Comparatii puternice se gdsesc pantru a califica rautatea
fiintei care se ndpustete asupra omului imbolndvindu-l. E vor-
ba de:
Catea turbatd,
Cu gura cascata,
de
Zmei cu ciocul de fier
Cu aripile de otel
$i cu coada de foe,
' Contributiutzi la etnografia medicaid a Olteniei, Craiova, 1925. Cf. co-
ectia tipAritg in 1910 la Vdlenii-de-Munte a d-lor dr. Daniil Ionescu si Al.
Daniil.
 Poem popula.d 51

Pedeapsa fdcatorului de rete, care poate veni

Din scApdtatul soarelui,
Din cumpdna noptii,
Din vdrsatul zorilor,
aminteste vechile osinde medievale: legarea de coadale cailor".
I se ingdduieste.
Sabie ruginoasa
Prin venin de sarpe trasa.
De obiceiu insd descintPcul, mai iertator, se multameste, cind
nu vinde boala la zece Greci" negustori sau nu cere des-
fiintarea agentului suferintii
Ca spuma de mare,
Ca roua de soare,
cu gestul despretuitor al inläturarii, in locurile fara preot, fara
lume:
...in virful muntilor,
In urechile ciutelor,
In coarnele cerbilor
In smircurile \Tailor,
In fundul marilor.
gingas amAnunt
Unde fatd mare nu auleste,
Nici cositä nu 'mpleteste.
Vinovatul care a trezit puterile ascunse, acela e urmarit Cu
strasnice bliistdmuri, 0 ele cuteazd a atinge si altceva decit
fiinta omeneascd: gardul, codrul, cdrarea din padur,, careia i
se vor lua iubirile:
...de poteacd,
Inima pe ea sa nu treaca,
pasiirea din vazduh,
Sa-i cadd penele
Sa i se usuce limbile,
vintul:
De o fi de vint,
Sd, i se usuce ndrile,
luna insdsi si soarele:
De-o fi de soare,
52 Istoria literaturil rornäne0

Pieie-i razele,
De-o fi de lunä,
Pieie-i lumina.
Ia^ cel lecuit rdmine curat cum numai toate mijloacele de asA-
md-are ale fentasiei populare pot sA exprime:
Ca steaua din cer,
Ca roua (sau floarea) din cimp.
Ca ferecdtura de argint,
Ca aurul strecurat,
Ca fagureie de miere,
Ca hurmuzul in§irat,
Ca ziva blind ce a näscut,
Ca orzul strecurat,
Ca poala Maicii Precistei.
Une ori adevArata poesie îi strecoarA un zbor scurt in depd-
narea versurilor de insändtopre, ì cintecul chiamA
PAsAricd cudAlbioarä:
ZboarA ici,zboard colea,
ZboarA 'n virf de buturea.

Cind anii iubirii vin, descintecul insu0 are din nou cuvintul,
§i sint in el pArti de o mare i alma frumusetA. Fata se cere a
fi, in graiu arhaic,
Ca argintul la Domnie,
Ca calul la herghelie,
Ca mätasa ro§ie in prävlilie.
SA o cearä:
Ca laptele purceilor,
Ca tuica bätrinilor.
In calea ei toti sa se opreascd, uimiti, lar ea sA proclame:
Cu luna m'am incins
Cu soarele m'am cuprins,
In palme am plesnit,
In lume m'am vestit,
Cum se strigd
Noudzeci i nouA de ocne
In tara lui Vodä,
In Tara-Romdneascd,
Aa sä. se strige
Numele mieu,
 Poesia popular6 53

lar, in ce privege farmecul glasului:

Cum ascultd lumea
La trasul clopotelor,
La cintatul cucilor,
Aa sd asculte
La mine.
La glasul mieu,
La vorba mea,
La sfatul mieu.
Intilnirea tinerilor se face la §ezdtori sau la joc, la hora. Rd-
gazul lung al celor d'intdiu, sprintena cäldurd a celui de-al doi-
lea, in desfd§urarea lantului de mini sprijinite pe umere, in ba-
faja dirzd a pdmintului, in rdpedea infd§urare a mijlocului, cere
neapdrat vers, in ritmuri fire§te deosebite.
Nu se cintà in lungile seri de lucru cu furca, de cusäturd md-
iastrd pe cdmd§ile smdltate cu toate florile, de sfaturi i glume,
de risete §i hirjoneli. Dar acolo se ascute§te mintea, se vdde§te
spiritul, se desvaluie intelepciunea inäscutd, se face marele con-
curs al inteligentelor prin cimilituri, a cdror cetluire in versuri e
adesea de o mare dibdcie, al cdror simbol concret e de un su-
perior simt pentru frumusetd. Cum ar putea sd se infdti§eze
un tablou de natura mai deplin decit in gicitoara sitei:
Sus bat tobele,
Jos cad negurile,
sau, §.1 ca bogdtie a rimel, caracterisarea §arpelui:
Cdrdru0 unsd
Supt pdmint ascunsd?
O burá alegere a cimiliturilor ar constitui inca- un element pre-
tios al comorii iscodirilor populare.

Strigdturile se cer fulgerdtor improvisate. Aici pentru prin-

derea momentului, pentru aruncarea sàgeii, pentru ráspunsul
imediat opus atacului se cere aceia0 de§teptdciune, in intelesul
literal al cuvintului, aceiai pregdtire a mintii vepic treze. Sa-
tira scurtd, tdioasd, adinc pdtrunzdtoare se produce aici:
Muta, pe dealul gol,
Ca. mireasa n'are tol,
54 Istoria literaturii rornAne§ti

CA i-a face mirele,

Cind a tunde cinele,
Sau:
Tot am vrut, mindrä, sa-ti spuiu
Cite blide ai pe cuiu.
Trei cu hirbul mitului.
Dat-am si le-am numärat:
Patru cu cela crapat.
Ori:
Pe va/ea cu tufele
Spalä lelea rufele
Si le 'ntinde pe nuiele:
Minuie cinii la ele,
dar aldturi de dinsa alte versuri impdrechiate stiu sA mingiie
urechea cdtre care ele sint indreptate.
Dulce-i gura de mireasä.
Ca si boaba de cireasd,
Insd:
Dulce-i gura mirelui
Ca si boaba spinului.

Dorul se eina in singurOtate. E eintee de fatd i eintec

de flticäu. Cel d'intäiu, care dominä. lirica populara a Italiei-de-
Sud, asa de asamänätoare cu a noastrO, ca inspiratie i ca
formä 1, se intilneste si la noi, adesea, de si nu intrece rostirea
de dragoste a bärbatului. A-si hori horile" e unul din drepturile
dumnezeesti ale celei care nu si-a invelit capul" si n'a intrat
In robia, une ori dulce, adesea amard, a datoriilor fata de sot,
de parintii lui, de copii si de casà. MaramurAseanul din eel mai
depärtat colt nordic al pämintului romänese spune sufletului
liber pentru iubire:
Hor4, fatä, horile,
Pänä-ti porti i florile,
CA, dacä te'i nriärita,
A hori nu'i cuteza.
Si Cu citä dragoste inäscutA ineepe cintecul ei prunea neneritd"
cAreia i-au pläcut dragostile" cind intreabd dacA are o rivalä
in mima iubitului:
V. Calendarul ,Neamului Romanesc" pe anul 1918.
 Poesia popularl 55

Floare albà 'n calea ta.

Am, mindre, a te 'ntreba
Mai ai draga §i alta 1?
Natura intreagd e tovardp tainei, §i fata se indreaptd Catre
dinsa, chemind-o in ajutor:
Rdsai, luna, i sai sus
Si-i dù lui mindrul rdspuns.
Ar vrea sä. se prefacä in roata stelelor" ca sd fie in drumul
Codrenilor".
Despdrtirile i-s numai prin cuvinte:
De te-am uitat cu gura,
De la inimioard ba,
De te-am iuitat cu &die,
De la inimioard nu.
De §i cea care se chiarnd Floare asigurd cd cine ò sdrutd
moare", o credintd adincd, un devotament absolut insuflete0e
pe iubitd. In cdtänia blästdmatd, in casarma oraplui depdrtat
ea ar vrea sd-i fie aläturi:
Cind vintutul m'a sufla,
Mindrului umbrd i-oiu fa',
Cind vintutul m'a clati,
Mindrului umbrd i-oiu fi.
Cu atit mai mult aleargd dorul femeiesc spre pdstorul plecat
cu oile in munti. De departe el ii rdspunde, deprins a fi instra-
tat Cu flori" de mina ei, cu acela§i dor:
Sá. te-aprinzd dor cu jele,
Pe munte cu floricele,
Te-ajungd jele cu dor,
Pe cel munte cu izvor.
Or.i:
Pdcurar cu oile,
Calce-te nevoile,
Scobori cu oile 'a vale....
pänd la temnita iubitului e rugatd pddurea sd lase drum.
Dar ,;;i bläslämelect..le mai furioase pleacd de la Fetefe-

isprdvindu-se une ori prin icoane de un fantastic hu-

mor §i de o pitorcasefi trivialitate.
I Birlea, Cintece poporane din Maramuref, 11, Bucure0 1924, p. 16.
56 Istoria literaturii romänesti

Aceasta nu impiedecd amintirea iubitului i in cele din urnid cupe

ale fetei pdrasite, care s2 roagd de dinsul sd-i vesteascd apro-
pierea lui prin clopote si plesnet de harapnic:
Sd-fi pul clopote la boj,
SA-ti faci pleasnd de mdtasa,
Sd te-aud pocnind, din casa.
Nevasta tinjeste de-acasä, cum tinjeste si fata data la slujbd
in sträini färd mild pentru dinsa. Casa cea noud inseamnd po-
runa i sud. Pinea insdsi n'are gust pe masa necunoscutd,
pe cind
...pita de la mamá,
De-i neagrd ca si tina,
Ii dulce ca i mierea...
Horesc, mA tinguiesc, asa-i rindul nevestesc", spune un cin-
tee din acelasi Maramuras, de o asa de bogata poesie, din nou-
tatea cdreia am luat mai toate exemplele de mai sus.
Cintecul bärbatului chiamd jubila, doreste sa piará piedecile
din cale:
Bate-oiu murgul, piatra rumpa,
Numai la mindra nad ducd,
Bate-oiu murgul, piatra spargd,
Numai la mindra md traga.
Ori:
FA-mä, doamne, ce mi-i fa',
Pasdre, sA tiu zbura,
Peste codrul cu frunza,
In fereastrd la mindrà.
Cere primirea in casa, cauta caldura patului. In general, el e mai
putin variat decit acela care de pe buze femeiesti se indreapta
spre dinsul,
O singurd data' am gdsit desgustul de iubire, adus de vristä
sau de inselari:
Nu m'a uit dup'o dragutd,
Ca dup'un picat de frunza'.
Cite °data iardsi se afld un duo de iubire, ca in idilele lui Teocrit:
Trandafire, nu mai fire.
-- Da' de ce sh. nu mai fiu?
CA mä pun fetele 'n briu.
se duc vara la riu.
 Poesia popularà 57

Iar fata rdspunde:

Busuioace, nu te-ai coace.
Da' de ce sd nu ma coc?
Ca mà pun nciori 'n clop.
Si m'a duc vara la joc.

IV.
Numai cind datoria de oaste, mai ales aceia la strdin, la ImpA-
ratul din Apus sau la cel din Rasara, smulge pe flAcau din
sat, cind el pleacä luind cu sine nAframa cusutd cu fir a iu-
bitei, cind se depArteazd de manidde tata nu e vorba
cind pierde podoaba pArului si vesmintul inatinat al neamului,
ea sd intre la Naamt, ori sd se facä. Muscal, atunci focul des,-
nddejdii pune versul pe buzele celui care a rdmas fdra sprijin
si M'Id' mingliere si care se- stie de acum. in catea mortii
prasnice.
Mai Neamtule de la Beciu,
Nu-i modru raiul sä-1 vezi,
Cd pe multe despArtesti
Si multe doruri opresti,
spune fata, in jalea ei, iar el blastdmd pusca Impdratului" si se
vede acuma cuprins supt pdmintul necunoscut:
La picioare
Iarbä mare,
Si la briu
Holdá. de gnu.
Ori
Unde-a fi steagul plecat,
Acolo oiu fi culcat.
Plugui lui, maica lui, iubita lui, pe acestea le are necontenit
supt ochi in cei trei ani ai slujbei", in primejdiile de moarte
ndprasnicA:
Ufane, jug de fier,
Trag feciorii pana pier,
Cdtanie, jug de-aramd,
Trag feciorii rara' samA.
Si in aceastaland bucatd, tot maramurdseand:
Nu mi-i jele cd mä. duc,
Ci mi-i jale dupd plug,
Dupd plug cu patru boi,
Dupd mindra de la noi.
58 Istoria literaturii romänesti

Un singur cintec nu este in care sd rasune bucuria luptei, a-

fard doar de ce au prins ostasii Romdniei in marele räzboiu
din cuvintArile auzite sau din cetirea ziarelor. Din läuntru n'a
pornit niciodatd puterniCul sentiment rdzboinic cara sd trezeascd
pe buze cintecul incdierdrilor. Neamul, fäcindu-si toatd dato-
ria, pdstrind credintä oricdrui domn si mai ales apdrind cu o
hotdrire neinfrintti pdmintul ddinuirii sale milenare, rdmine cu
dorul intors cdtre praful drumului, cätre fumul casei pdrin-
testi, edtre fluturarea horelor i tainele intilnirilor pe luna.
CAci, mai la urmä:
Decit in tall sträinä
Cu pitd de gnu a mind,
Mai bine-i in satul mieu
Cu pitd de malaiu
Si suspinele celui desterat se prefac in aceste) versuri de tin-
guire:
Care-si lasd satul lui,
Ardd-1 para focului,
Da' nu-1 ardd tare rdu,
Cd mi 1-am lAsat si eu.

Lipse,stecintecul indreptat cAtre, casä i copii. In schimb e

i
foarte imbie1sugatä invinuirea fernaii färd drag de gospoddria
ei. Cum ea vestaste iubitului cind a adormit bärbatul, el, care
nu viseazd de alte iubiri, priveste cu jale in trecutul libertätii
pierclute. Prcierd pe fatà sdracä numai pentru ea precum
cere i rima tace cind Ii zici sa tacä.
Glorificarea vinului, mingiietor i pierzAtor de amintire, e
sträinä de poesia populard a Rominului.
La circiumd la fägäddu,
Unde bea §i bun §i rat,
Bea bogatul §i säracul,
De se minund tot satul,
el merge pentru a fi impreura cu gloata:
Sint oameni cu ginduri multe,
Merg in cri§mä sä le uite,
dar nu descopere niclun farmec care sä-1 inalte §i sa-1 incinte
in bäutura fermecatä. Cutare-i plinge chiar ruina de pe urma
bäuturii:
 Poesia populard 59

De cind beau la clop-de-cine,

N'am nimica lingd mine,
zice teranul din MaramurAsul Jizilor" vinzatori de rachiu o-
trAvit.
V.
De-o frumusetA deosebitA sunt oratiile petitorilor. Ei povestesc
in lungi insir;v: de versuri cu rima usoarA despre vinatorile cu-
tdrui de Impdrat, despre ciuta zdr:t5, urmdritA, descope-
ritä in casa unde au intrat, despre tot ce ar face flAcAul, cu
oastea lui cumplitä i temutd, ca s'o prindA, si la capAt se inadesc
vrute si nevrute, serioase i glumete, tot ce poate da inchipui-
rea populara in clipa cind pAharul de vin a iutit mersul ideilor
si a dat indrAzneal5 creatiunii spontanee. 0 adunare a acestor
bucAti, de care e bogatä mai ales vechea MoldovA basarabeanA,
ar fi de cel mai mare interes.
Nunta insAsi n'are versul ei. Doar 'la petrecere saltd iarAsi
sAgeata sAbiei pentru oaspeti:
Mosule, barbA cAruntA,
Ce-ai mers cu baba la nuntA?
Ori:
Mult mA mir, babo, de voi,
Ce veniti la joc la noi 1.
Bocetele intoväräsesc la mormint pe sAteanul nostru. Femei
pricepute, care-si fac din aceasta, ca in Roma veche si ca, in
epoca moderna, de la un capät al peninsulei balcanice la altul,
striga, plingind lacrimi prefacute lingä lacrimile adevdrate
din ochii celor ca durere, versuri de o facturA monotonä, dar a-
desea induiosAtoare, in care rudele invinuesc moartea cumplita
aratA päräsirea: a pArintilor despoiati de nadejdea care
li era copilul, a sotului care si-a pierdut tovar4a, a femeii vA-
duve fArA sprijin, a copiilor cari-si cer puterea tatAlui si bu-
nätatea fArA samAn a mamei. Tonul e acelasi in toate tinuturile
romAnesti i notele fundamentale rAmin neschimbate. Nu mi s'a
intimplat sA gAsesc amänunte care sd se aplice la un singur
cas de suferintA 2.
Cf. si colectille maramur4ene ale pdr. Alexandru Tiplea i pär. Tit Bud,
In aceiasi editurd a Academiei Romine. Cf. &trite de samd din Floarea Da-
rurilor, I, §i din Neamul romeinesc literar, I, p. 81 i urm.
In special sunA duios rugAciunea :
Morminte, groapd sApatd,
Lasd-rnd s'o vad oriatd.
60 istoria literaturii romäne.0

Afard de intimplärile care formeazA ciclul vietii omenesti, poe-

sia celebreazä i hramurile cele mari tale Bisericii, care inlo-
cuiese serbdtori pdgine, datine milenare mai vechi. AdecA hra-
mul Nasterii Domnului, Crdciunul, i aeela al Invierii. lui, Pastele,
Colinda sau colindul"1 are forme variate, care se pot reduce
insA la anumite tipuri.
Maica Domnului apare in mAnAstirea ei greceascA" de-asu-
pra mArii, une ori cu usorli de tdmiie" i usile de fAclie",
intre preoti i patrierci" i, and lacrima lei trezeste pe Hristos,
ea vesteste patimile care-1 vor ajunge i mintuirea prin ele a
lumii. Ori ea strdbate lumea pentru a gdsi locul ande sd-si poatd
Idsa dumnezeiasca sarcind i fiecare pom, fiecare vietate, pand
la boul eel blind care-si oferä ieslele, va avea soarta pe care
o meritA dupA mila arätatä Fecioarei. Pentru primirea copilului
se gAtesc, in alt tip de colindO, curti mari, in care se adund
toate bogAtiile si toate minunile, i stäpinii asteaptä, cu Simpetru
Sintion, ba chiar cu Tatäl ceresc, negräita cinste a suprana-
turalei Nasteri. In capdtul satulut" i sdracul insd imbie os-
pitalitatea, tot asa de bine primitd, a nesfirsitei lui bundvointi.
Se trece une ori la martirul de pe Golgota supt luna insin-
geratd i soarele stins de durere.
Al cincilea tip, pdstoresc, infdtiseazd turma spre care coboard
Dumnezeu in ritul", in livada Rusalimului" i glasurile umilelor
fdpturi se inaltA cdtre Pdrintele atoate, el insusi in suman si cu
fluierul in mind, ca sA-1 roage sd li dea pdsune de iarnd, o-
ferind ca räsplatd
La Sinjorj
Un miel frumos,
La Ispas
Un bulz de cas.
Sintion, ndnasul lui Dumnezeu", in sfirsit, joacä sau rolul
ciobänesc, invesmintat ca pentru stind, cu fluierul i bältagul,
sau acela al tApusorului" gAsit in codri de vindtori, care
ispdseste, noud ani inoud. veri i pe-atitea primdveri", nu
stiu ce lipsd in sfintenia lui.
Toate acestea pe lingd rugAciunea scurtd i limpede a copiilor
rätdcitori prin zdpadd sau tind cari merg pe la ferestile lu-

V. Al. Rosetti 13Allnescu, in Analele Academiei Romdne, anul 1922.

 Poesia popularä 61

minate ale gespodarilor Cu florile dalbe, lema de mar", adAu,

gind solia cea mare a unui Mintuitor de vrista lor
Trec numai citeva zile §i ajunul Anului Nou trezeVe, prin
graiul urAtorilor, mai micuti i mai rasäriti, alta colinda.: poves-
tea morarului care e bAdica Troian", de curioasd §i aproape
neexplicabila origine, care porneVe la macinat poate cd Vaina
:e a fulgilor de neaud,, cu plugul §i harapnicul de matas& me-
nind celor buril j darnici tot ceia ce poate aVepta speranta
lor in mai bine 2.
Caii baclicAi" sunt strapici telegari.
Cu coamele canite,
Cu unghiile potcovite,
Cu potcoave de argint.
Dar ei represintA elementul cel mai stimpArat din aceastä
aventura. iernateca: in adevar moara lui Troian o lea la fuga
cauta frunza de brändul" ca sä-i aline tusa, iar poetul po-
pular vraje§te innainte Tiganii cari
Se trag de chica.
Pentru-o lingurä de mamdligd,
me$teri cari fac tot ap
pentru-o lingurd de zar,
coconite §i feciori de boieri i pana la motanul din cotrut",
care, pentru ea. mita a mincat laptele cel dulce", o suduie
de cruce" 3.
In ce priveVe P4tele, Biserica reclama* pentru dinsa, pentru
neschimbatele ei rituri toatd ceremonia celor apte zile ale Pa-
timii, celor trei zile ale Invierii. Dar in plingerile innaintea
sfintului trup patruns de cuie se intilnesc pe vechi melodii cu-
vinte, inca neadunate, care represintä un prohod" popular,
alaturi de cel pe care-1 cunoaste in toate tenle tipicul räsAritean.

In toatá aceastd poesie populard, fantasia necontenit crea-

toare aleatgd liber, ráspindind larg bunul i räul care iese din
,inspiratia momentana a unuia i altuia. Dar peste aoeste impro-
i Neamill Remitiese literar, I, pp. 96-9.
2 V. mai ales coloctia mea de colinde, dupA manuscriptul poetului Gheorghe
Baronzi, VAlenii-de-Munte 1910.
Colectia Al. Vasiliu. V. darea de samA citatti, pp. 359-61.
k Istoria literaturii romanesti

visatii, dintre care imensa parte rämine oprità in locul thiat

unde s'a produs, anume formule poetice se pdstreazd, fiind punct
de. plecare sau nucleu pentru tot ce porneste de acolo sau vine
sd se adauge. In culegeri vechi si in culegeri noi, in Regatul
d'innainte de 1918, in Ardeal, in Bucovina, in Basarabia, aceste
semne permanente se regdsesc, cu oareeare surprindere chiar.
Pretutindeni dorul se aftä scris pe fata perinii" la trezirea
celui stäpinit si in vis de iubirea lui, pretutindeni aflArn asi-
gurarea lui cal,
de-ar fi dorul vinzdtor,
S'ar face negutator.
Pretutindeni afldm indenmul: Du-te, dor, la cel izvor". Pre-
tutindeni se blastämd cine-ar despdrti doi dragi".
E cunoscut in toate pArtile indemnul fäcut in desnddejde iu-
bitei de a se mdrita cu altul:
Mdritd-te, mindra mea,
Nu trage 'n nddejdea mea,
Ca nädejdea de la mine
E ca ghiata de suptire.
Potrivirea intre amorezati se aratd oriunda prin aceleasi ver-
suri:
Ca noi bine ne lovim
Si la ochi s't la sprineene
Ca doi pdunasi la pene,
Si MaramurAseanul adaugd:
Si la stat si la uitat
Ca doi porumbi la zburat.
Nu numai inteo regiune pentru ochi ca murele" se incun-
jurd pAdurile". Cum se fac dragostile o spune once poet teran:
Dragostile tinerèle
Nu se fac din muierèle,
Fär' din buze suptirele,
Si din grumaz cu mdrgele,
Din degete eu inele.
In muntii de de-asupra Ardealului rAsund invocarea Murdsu-
lui, popularisatä printr'una din cele mai frumoase melodii:
Auzit-am o minciunä
Cd Murdsu-i apd band,
 Poesia popularä 63

Cine bea se si cununa.

Hai, mindrut, sa bem si noi,
SA ne luäm amindoi.
Toate treptele rivnirii de dragoste se transmit de la o regiune
la alta. Amestecul cadrului naturii, invocarea elementelor ei,
Seca-ti-ar izvoarele
SA cale cu picioarele,
Ori padurea:
Arzä-te focul, pAdure,
Pasarile:
...eucul cintind
5i mierlusea suierind.
Ori:
Cucii de prin
Ce cinta de se omoarä.
Pretutindeni rugamintea iubitei de a-si intovAräsi flacaul ce
pleaea:
Lea-ma, badita, calare,
Sau:
Fa-ma brill pe linga tine,
Fa-ma lumina de sail,
Uinta pentru blastamul aruncat la minie:
Nu ti-am facut ca sa piei,
Ci ti-am fAcut sa ma iei.
Si aici ea i supt Carpatii moldoveni se intreaba murgul supk-
rat:
Ori ti-i foame ori ti-i sete
Ori ti-i dor de codru verde?
Amarita turturea", atit de milt discutatA, devine saraca
turtureaua", i bucata, atit de gratioasa, are exact aceiasi seurta
desfAsurare. Supararea e exprimata in tot locul prin versurile:
Suparat ea mine nu-i,
cu varianta maramurä.seanä,
Numai coarba cu-ai ei pul.
Jalui-m'as si n'am cui" rasuna pe toate plaiurile, Cu acest
frumos adaus in Maramuras:
Jalui-m'as si n'am cui:
Jalui-m'as drumului,
5i drumutu-i suparat,
 Istoria literatura romanqa

De multe cana cAleat,

Si de drept si de furat,
Si cu gol si de 'nedreat,
De-aci pin' la ImpArat.
ea si duioasa amintire ca:
Toate plugurile ard,
afard de a rAzletitului de sat.
In desgustul de cel urit sau de cea uritd, aceleasi cuvinte vin
pe buze:
Cine-a fAcut uritul
Nu-I primeased pAmintul.
sau:
Decit Cu uritu'n casa
Mai bine cu board 'n oase.
Sentimentul ed innainte de iubire
unde md culcam dormiam
e tot asa de general.
In colinda formulele acestea stereotipe se Intilnese de la un
district la altul:
Numai floarea soarelui
Sede 'n poarta raiului,
Si judeed florile.
Versurile imitate de marii poeti culti t'Asar in culegeri popu-
lare recente. Astfel: Ce te legeni, codrule" al lui Eminescu si
Cite stele sint pe cer, pänd 'n ziud toate pier" a lui Alee-
sandri prin:
Cite pAsAri sint pe cer
Toate pdnA 'n ziud dorm,
Numai mindrele n'au somn.
E de mirare cum departe de luptele dintre Rusi Turci te-
ranul romin cinta' grozävia
Singe de-al Muscalului
PdnA'n coama calului,
Tot singe de-al Turcului
PAnd 'n coama murgului.

S'a fticut multa vreme din doind, inteleasd si ea un gen lite-

 Puesla popularA 65

rar, cela c sa fäcut si din baladä. Ar fi fost un fel de sfasie-

toare melancolie, in ton minor, cuvinte de dor si de durere in-
tovarasind cunoscuta, profund miscatoarea melodie, care se
leagana in avinturi desperate si se prä."buseste in hohote de plins
(incercarea de a urmAri in ea mersul oilor imi pare cu totul
gresitä). De fapt in multe partí abia se aude acest vechiu nume,
inrudit de aproape cu al cintecului Lituanienilor, probabil legati
prin singe cu stramosii traci ai Rominilor. Iar cintecul fára alta
caracterisare in opositie cu cintecul batrinesc al baladei-
poate exprima toate sentimentele in toate gamele, mergind de
la cea mai delicatä inältare ideala a sufletului omenesc pana la
sfircul de biciu al satirei in proportii mai largi decit a simplei
strigaturi improvisate
Si in aceasta nesfirsita varietate a unei admirabile spontanei-
täti este un vesnic izvor de inspiratie pentru literatura culta.

Cf. Cancel, lectia de deschidere despre poesía popular, guctiresti .92;

si pentru o antologie Socec din toate tinuturile rornanesti" Neamul romtinesc
literar, H, p, 81 §i urm,
 tApyroLuf. fIf.

PoveOle si snoavele.
I.
Dacit pentru cintecul popular trebuie sä se admita o continua
refacere §i prefacere, o ilimitatä elasticitate a formei, partite fixate
alcatuind numai sprijinuri pentru memorie i puncte de orien-
tare, cu atit mai mult trebuie sá se spuie despre basm, po-
veste i snoavä ca el sint in curs de perpetua creatiune.
Se spun snoavele, aeeste novelle populare, dintr'un nesfir§it
novelliere, la §ezatori, unde trebuie sä se trend vremea i eu alt-
eeva decit giciturile §i glumele cu un inteles sau mai multe.
Pove§tile n'ar prinde, macar cele mai multe dintre ele, atita cft
n'ar avea vreme multa la indemina eel, sau cea, care vreau sä-si
distreze tovara5ii. Trebuie rägaz pentru desfa§urarea cu tile,
§i nu LIM grija formei eelei mai potrivite, cuvintului celui mai
expresiv §i mai pitoresc, mi§cdrii de frasa celei mai suggestive,
a istoriei minunate. De aeeia, earl de casul cind le cere aduna-
torul de la cineva care pentru motive personale e dispus sä-1
serveasea, ele rasunä, nu, mai bine: se §optesc, intr'un ton
deosebit de impresionant, prin infrinarea misterioasa, la cea-
suri de noapte, in ajunul somnului intäritor, de pe cuptorul
pierdut in obscuritatea odaii, de o femeie in vrista, citre
auditoriu, de obiceiu, adinc micat, induioat sau ingrozit, de
copii, cari, cu capul supt plapomä, cer sa li se spuie i se tem
sA audä, afara de indemnul la vitejie care face sa se infioare
de un curaj prematur ascultatorii isprävilor facute de un fat-
frumos, imparätesc sau ba.
Snoava u§oara, adesea glumeatä, totdeauna scurta, povestea
prelungita, nu odata alcatuita din elemente diverse, prinse arti-
ficial unul de altul i cuprinzind in general ori minunea, orne-
neasca sau supranaturala, ori avintul eroic in cucerirea lucrurilor
mari i in aparenta imposibile, se poartä din gurä in gura,
 Pove0ile i snoaveie 67

Nimem nu are specialitatea lor F, la tara, aproape nhneni nu este

care sd nu poatA scoate la iveala, pentru a o spune bine sau
rdu, o astfel de istorisire.
S'au eereetat inceputurile pove0i, i problema nu e lipsitä de
interes. Patria miraculosului, tara färd margeni i Mid mAsura
in imaginatia ei, aceia pentru care viata omului, spectacolul
naturii incunjurdtoare, nu sint lucruri de zugrAvit
nici mdcar de impodobit pe liniile initiale §i decisive, ci numai
un punct de plecare, un ind-mn, un impuls catre cele mai extra-
ordinare constructii, in alcatuirea templPlor imense, in nesfirita
lor decorare fantasticA, in rinijturile i strimbaturile, terifice §i
ridicole, ale zeilor, in desordonata acumulare a isprdvilor i naz-
bitiilor din poema de cea mai extravaganta desvoltare, e India
Arienilor disarmonici, nelogici, incapabili de stricta disciplina
a gindului cu care sintem obipuiti, de la civilisatia elenicd in-
coace. S'a dovedit §i nu odatA ca Egiptul s'a impArt4t
§i el de asemenea opere de imaginatie, ca el le-a §i scris, 'Me°
literaturd, care, in &aid de imn §i de povestea fantasticd, nu mai
poate presinta nimic. Grecii, ca Herodot, au gdsit, alAturi de
o istorie prefAcuta imediat dupd prefacerea evenimentelor in le-
gendd, fabule", Cu invAtAturi sau LAM, care sint intocmai ca
povqtele noastre.
Orientul asiatic, intre multe lucruri care vin de la dinsul, a
transmis Europei prin Bizant, sintesa a celor doua lumi pana a-
tunci rivale, §i asemenea povestiri. Intr'o societate in care clasa
de sus traia din reminiscente clasice erudite, din injghebAri
mai mult sau mai putin tipice, m jurul noii mitologii cre§tine, cla-
sele de jos, care aveau o poesie populard §i narativa, cu subiec-
tele luate de pretutindeni, s'au lAcomit la asemenea produse ale
inchipuirii. Negustorii cari debarcau pe coastele Traciei le adu-
eeau impreund cu alte elemente de poesie epica in prosa, ca
acelea continute in HalimA, in Cele o mie §i una de nopti, deve-
nite, cum vom vedea, §i la noi favorite ale poporului. Cum au
trecut in Italia lui Boccaccio naratiunile burghezilor reveniti din
Constantinopol, Tripoli sau Alexandria Egiptului, astfel prin dru-
meti ai negotului rdsdritean aceste creatiuni populare au rasba-
tut in lumea bizantind.
hied din vechea Persie a Sasanizilor tipul calatorului pentru
isprAvi de vitejie, al tinärului frumos care traie§te prin §i pen-
68 Istoria literatura romaneti

tru urmärirea celei mai grele dintre tinte era obiectul simpatlei
generale. Descoperitorul, strabatatorul, acel cape trece prin foc
prin apa, din vrednicia lui sau din favoarea zinelor mi-
raculoase, acela preocupà in rindul intaiu mintea visätor:lor de o
viatä mai innaltA i mai dreaptä decit a a noasträ. Confundarea
fabulei animale cu viata omeneascd, extragerea formulelor in-
telepciunii din pätaniile prostiei sau din infringerile nebunilor
ne-ar trimete mai mult la India, ca §i tot ee se fine de imp4rAtia
nesfirsita a miraculelor. Tot ce e dovadä de vitejie si de sufe-
rintä, de statornicie in neinfrinta urmarire a telului pare sa in-
dice catre Persia regilor vesnic luptatori si a mindrilor, nobililor
cavaleri pitstratori de cuvint din jurul lor.
N'ar fi imposibil cum si aiurea I am afirmat-o ea din
epopeia medievalä francesa, trecuta si in alte teri, pana in O-
riental european, sä fi venit acea admiratie pentru nobilul os-
ta s singuratec, farä lacomie de prada, fara ambitie de a ina-
inta, färd sete de rdsbunape, curat si bun, care cutreiera lumea
humai pentru ea' e legat la aceasta prin insäsi vointa lui, .prin
juruinta pe care lui singur si-a fdcut-o. Este ceva eavaleresc
asa de proaspät in ce incearca si sa.virseste FIt-Frumos incit
mi pare sä. vie numai de la o asa de indepart4A origine. Tot
mai mult se va dovedi eit de adinc a fost occidentalisata, mai
ales de la o bucatd de vreme, supt toate raborturile, societatea
bizantinä. i toate cele in legatura Cu dinsa.
Aläturi de snoava si de poveste Orientul a dat InsA i carp
populare, cuprinse in manuscripte care s'au i tiparit pe mina.
Intre ele si povestile nescrise a fost un schimb de inriuriri,
povestile primind, fireste, mult mai mult decit au dat.
Dar nu e numai atita. ()data existind un numar de povesti,
necontenit refacute, forma povestii a Minas in suflete ea un
element fundamental, capabil de a prelucra in acelasi fel once
i-ar veni de aiurea, din cimpul literaturii propriu zise. S'a do-
vedit Ca din Odiseia insasi a patruns in basm isprava tovarasi-
lor celui mult incercat chid cautä. un adapost i and o inchi-
soare, cu amenintarea de a fi sfäsiat, in pestera lui Polifem eel
cu un singur or.thiu i cu nestimparata foame. Din romanul

I Iorga i Gorceix, Anthologie de la litterature roumaine, Paris, 1922, ed.

a 2-a, Prefata.
 PoveOle i snoavele 69

tärziu elenic a pdtruns in poveste mdcar legenda lui Eros $i a

Psychei, cu picatura fierbinte d'e uleiu care treze$te pe iubitul
menit a rAminea nevazut cind curiositatea se une$te cu iubirea
pentru a-i smulge taina. Poate cá noi cercetari, $1 mai atente,
ar proba cd i asdindnärile cu naratiunile occidentala din Gesta
Romattorum vin de la aceia$i strecurare in adinc a temelor lite-
rare celebre, cum, de altfel, $i astdzi, in cele mai recente for-
me ale basmului, se poate vedea, nu numai influenta earth pen-
tru popor, dar $i aceia a povestirilor orale in curs, a celor pe
care le rdspinde$te, in deosebite domenii, $coala.

Povestea incepe printr'o frasd sacramentala. Si vechea Romd

populard o cuno$tea, dar, lucru curios, pe cind in textul latin
e vorba de un rep $i o regind, ImpAratul i ImpArdteasa apar
in basmul romanesc. Niciodatd n'avem un Domn, un Voevod,
niciodatä un element din realitatea invecinata nu se amestecd.
Fata Imparatului e o ImpArAtitd", nu o Domnitd. Originea strd-
veche a povestirii se invedereazd $i prin aceasta. Nu e nici is-
torie mai nond in tema tuturor acestor actiuni fantastice, $i nu e
nici geografic".Nimic din vecindtatea poporului, nimic din natiile
trdind pe acelqi teritoriu cu dinsul. Snoava singura, in forma
cea mai not& i mai triviald, are de lucru Cu Tiganul, mai ales cu
el, vechiu oaspete rob al pdmintului, istet $i ridicul, in, acela$S
timp, ori cu Bulgarul, cu Sirbul. Incolo tenle sint numite ab-
solut ca la Turanieni, $i numai la din$ii, prin colorile care aratd
punctele orizontului. Impdratul Verde, Impdratul Ro$u (nu poate
fi vorba, ca in Savoie secolului al XIV-lea, de coloarea favorita
a cavalerului cu blason). Daca deosebirea intre lumea albA" de
aici $'1 lumea neagra." de peste mormint se poate explica $i
sentimental, nu exista altd putintd de interpretare a designär.i
ImpAr a tilo r basmului.
Ei nu sint personalititi active. Abia ici $i colo se pomene$te
in treacit, ca motiv al mi$cArii altora, rAzboiul pe care-1 poarta
intre ei monarhii imaginatiei stravechi. Dar rostul lor de cape-
tenie este sd aibd ImpArAtie intinsA, curte mare $i bogatd, fru-
moasä barbd. albd, ca a lui Carol-cel-Mare, sd tie in jur o lume
intreaga.$i sd dea mari ospete de nuntd, $i mai ales sA fie,
cu sau färd Impdrateasd lîngä dinii, pdrintii celor mai fru-
70 Istoria literaturii romAne§ti

moase fete, pentru a caror märitare se vor cere minuni de la pe-

fitori, i ai unor feciori zdraveni, buni viteji de ratacire si de
lupta.
De obiceiu vitejia, rostul cavalerului neobosit si neinfricosat e
partea acestor fii de Imparafi. Daca sint mai multi, se intimpla,
in rivalitatea lor fireasca, intocmai ca in cutare nuvela spaniolä
medieval& care se inspira de la Arabi. Biruie mezinul, caci cel
mai mare minte n'are", cel mai rdic e mai voinic". Ce sperie ;si
descurajeaza pe ceilalli, II indeamnä, Il impinge pe dinsul.
Dar tipul cavaleresc e astfel in sensul Orientului. El nu se
anunfd prin nimic ca acela care trebue sä biruie once intrecere
acasa, once dusmanie afara. E modest, sfielnic, de i, cu o gra-
pe deosebita, se arata oricind pregätit pentru misiunea lui aven-
turoasa. Pe cind mai marii lui cauta in grajdul imparätesc caii
cei mai strasnici, el, sortitul pentru marile isprävi, merge drept,
ca un inspirat de sigur, dar si ca acela caruia nu-i impun apa-
renfele, catre batrinul cal, räpanos si jigarit, care i se descopere
indata ca mâncatorul de jaratec, inzestrat cu aripi si avind, pe
linga alte daruri, i pe acela al profefiilor. Si finta lui nu e
niciodata cistigul averilor sau puterii, ci cucerirea unei frumoase
farA trup" sau unei zine, niciodatä a unei fete din mullime,
bogata numai de nurii ei, cum e casul in Apus.
Imparateasa insäsi intervine foarte rar. Aceasta numai cind
inpotriva ei se tidied vraja unei iubiri josnice, cind Tiganca
singurul cas in povestea romäneasca se strecoara 'n scau-
nul imparatesc in locul ei. Si atunci, panä la räsbunarea cu
care neaparat trebuie sa se incbeie basmelel, caci niciodata
nu biruie violenfa brutd, inselAciunea, ipocrisia, iata coconii ne-
vinovali asupra canora se inviersuneaza mastiha i eari 'n
povestea versificata de Alecsandri inteuna din cele mai frumoase
poeme ale lui, se prefac in pomi tineri, la fereasta maicei, in
scintei iesite din distrugerea lor puna de ¡HA, in margäritare
in stele mingiind din culmile neatinse pe aceia care altfel nu
si-ar putea gasi mingiiere.
Lupta pentru idealul intrupat in frumusefa femeiasca o poate
duce insa i altcineva decit feciorul de Imparat. Poate fi, cu
aceleasi insuiri, ajutate de acelasi devotament prevazätor al
calului nazdravan, cu numele luat din mitologia slavd, si un
We a and singuri insu§ire pe lingA avintul eavaleresc e fru-
 Povestile i snoavele 71

museta lui proprie, Fdt-Frumos. Cuvintul de fdt" e vechiu

de mult iesit din us, dar basmul 11 are, in formulele lui versi-
ficate, i cind e vdrba de feti logofeti Cu pdrul de aur cret".
Fdt-Frumos poate fi si fiul unui om sdrac, el poate incepe in
cele mai mile conditii, dar cu increderea in sine care-1 face sä.
se presinte ca petitor al fetei de Impdrat. Ba-1 vedem chiar cu
lumina de aur a pletelor lui ascunsd supt besica insdldtoare
a lui Cheles, gradinarul care se ascunde ca sä. dobindeascd mima
ImpArdtitei de la fereasta cu zdbrele.
Alte ori bdtrine elemente de tabula elenicd, necontenit transf or-
mate, se adaugd la povestea cuceririi amoroase in imprejurdri
de vitejie. Iubitul e vräjit sd se ascundd in trup de animal,
ca la curtea Circei clasice. E un pore, menit de mult imperialei
mirese, e un sarpe gd.'sit pe drum si crescut in bute de niste
mosnegi. Noaptea, insd, imbrAtisdrile slut ale unui mindru tindr,
cu infAtisarea de print. Iubita ar vrea pdstreze astfel si,
cedind sfaturilor rduvoitoare, cearcd sd. rupd farmecul. Dragul
ei va pleca bldstdmind si-i va trebui fetei o lungd si grea rdtdcire
ca sd-i dea de urmd i sd.-1 cistige din nou pentru dinsa.
Supranaturalul e une ori si in tinta urmaritä. Nu mai e vorba
atunci de fata ImpAratului cutare, ci de zina ce pare neapropiatä.
°data pe an, in miezul iernii se coboard ea din palatul farme-
celor pentru a se scAlda in lacul ale cArui unde nu se incretesc md-
car supt piciorul ei. i, cind o indelungd rdbdare bine povdtuitd
ajunge sd treacd toate oprelistile, iubirea astf el dobinditä n'are
brate care sd stringd, trup c,are sä incdIzeascd i numai putine cu-
vinte moartc se desfac de pe recite buze inclestate. E povestea
din care Eminescu va face admirabila bucatd Miron i fru-
moasa färä trup".

Dincolo de margenile firii slut piedecile i ajutoarele. Natura

intreagd se imparte in MO bune si in fiinti rele ca sd participe
la actiunea minunatului cavaler, la drama pe care o deschide in-
drkneala lui. In afard de prApdstii care se deschid supt pa-
mint st pe care numai vraja le poate deschide, sint `iare/e cara
se atin in cale, slut ape si munti ba chiar de cei cari nel-
contenit se bat in capete" Cu vaduri i pasuri inspdimintd-
toare i ca vrAjmas de cApetenie e zmeul si e balaurul.
72 Istoria literaturii romhesti

Acesta din utsma o dihanie grosoland, o hidrd vulgar& ale

cärii capete multiple se cer täiate de otelul ciar al luptAtoru-
lui. Altfel e zmeul. Fiintä. inaripatä, vadita intrupare a vintului,
el poate fi un cavaler opus cavalerului, si poate fi si un rival
in urmarirea iubitei. Inchis in butea cu cercurile de fier, curio-
sitatea i neascultarea femeiascA ji pot libera. Atunci e grozav:
ce poate mince el, inspäiminta. i Fät-Frumos sau printul tinar
sint in primejdie fat& de läcomia lui räsbunatoare. Daca se
mai tine sama ca este si mama lui, o teribilä matrona, care-1
ajutA, e de inteles ce curaj se cere celui care se sprijina numai
In puterile omenesti ca sa-1 infringa.
Mama padurii isi piteste foamea in desisurile nestrabatute,
dar amestecul ei e destul de rar in basmele care-mi sunt cu-
noscute.
Sint insä si animale bune, gata a primi in sälasul lor pe
copilul pierdut care nu-si aflä cale in codrul grozav. Ele-1
chiamä, Il addpostesc, Il invatä si-1 indreaptä, Ii spun ceasul cind
li e sortit sa moara i aceia de cari vor peri. Li dau sarcina de
a ingriji de ingropare si li incredinteaza talismanele, de multe
feluri, prin care in once pericole vor putea scapa.
Aceste dobitoace cu intelegere pentru nervoile omului vrednic
au si ele de altfel alcatuirea lor. Un, ImpArat li stä in frunte, i e
de-ajuns ca acela al pestilor ori al iepurilor sa-ti vrea bine ca sä
poti indeplini voia trecatoare a Imparatului uman, care va avea
in citeva ceasuri poduri de aur si de argint, cetati fermecate
alte dovezi cum nu le pot da oamenii. Ajunge chiar sa citigi prie-
tenia unui animal mälestru" ca sä ajungi sigur si la scopul cel
mai greu. Pentru drumurile lungi in vazduh, pentru ascensiu-
nile pana in alte lumi e destul aripa unei pajeri uriase, dar cine
se suie pe dinsa trebuie sa fie gata a jertfi carnea din pulpele sale.
Pädurea cuprinde insb." i alte fiinti bune. Iatä uriasii, ale ea-
ror nume-i definesc : Geri1a, Pasari-lati-lungilä, i atitia
cumpliti la atac, dar milostivi la ajutor. $i este bunul Tartahot,
barba de-un cot, cälare pe-un iepure schiop", piticul, kobol-
dul", mosuletul bärbos in trupusorul caraia sint energii n2bä-
nuite si mai ales nepretuite poveti in tartacuta capului.
Zilele sAptaminii sint prefacute si ele in fapturi ajutätoare
ale aventurii. Sfinta Miercure, Sfinta Vinere, Sfinta Dumineca
slut acolo ca sa dea recomandatii folositoare, retete de nimic
 Povestile i snoavele 73

prin care se inlatura Mrä greutate cele mai mari piedeci si cele
mai grele amenintari. Asezate fiecare in palatul ei, ele mai ser-
vesc la ceva: rolul lor e decisiv in cercarea virtutilor, de care
va fi vorba mai departe.
De fapt niciunul din factorii basmului nu e pe deplin definit.
Totul se poate schimba de pe o clipa pe alta. Ajunge sä se dea
cineva peste cap ca sà rasara in alta infatisare. E un pandemo-
nium de transformar subite care uimesc. In urmariri mai ales
prigonitorul i prigonitii apar tot astfel. Dinteun Imparat bätrin,
jignit in sentimentele lui de tata pentru ca. i-a fugit odrasla cu
un Fat-Frumos de nimica, se face un cine cu foc in gura, iar
fata i baiatul a caror groaznica moarte se pregäteste se ascund
in forme nesfirsit de variate, pana. ce ea nu e decit o manas-
tioara in margene de padure, lar el calugärasul care pazeste in
prag.
IV.
In fatä cu larga poveste a aventurii de iubire este insa si o
alta: a intelepciunii care biruie piedecile fará a urmäri o incu-
nunare prin iubire i mai ales a vredniciei recompensate.
Jata copilasul de oameni saraci, mic &it un bob, care se chra-
ma Neghinita i altfel, ori si mai putin: un suflu numit cu o
glumeata vorbä necuviincioasä, care nu-si allá altä gavozdire
decit in urechea boului", Oricie i is'ar da sä deslege, el izbuteste
a o face. Asa îi exprimä poporul adinca si fericita credintä ca"
mintea mica materia", mens agitat molem.
Ori, in casa babel si mosneagului" totdeauna se incepe cu
baba , este o fata buna si o fatä rea, o fata harnicä si o fatä
o fata modesta si una trufad. Ca sä fie oropsita cea
trebuie de sigur alta mama decit aceia care a nascut-o.
De aceia numai prigonirile mastihei pot pune pe drum pe fe-
tita mosului". Ea pleacä i, parasitä in codru de tatal iubitor,
dar ingrozit, gaseste prin sarea, cenusa presarata calea intorsu-
lui. Apoi, cind urmele ma!aiului presarat sint mincate de pa-
sari si nenorocita e silita a-si descoperi singurd drumul prin
pustie, ea se opreste ca sa curate fintina, ca sA inlature omizile
de pe pom, Farb' nicio asteptare de räsplata. La casa Sfintei
Viren, ea slujeste cu credinta, spalindu-i hîzll copii, broaste
§i, cind e vorba de plata, îi alege din lazile stapinei
74 Istoria literaturii romAne0

pe ca mai uritti, care cuprinde insä comori färd pret. La in-

toz s fintinz are pentru ea apA, pomul cirepi. Si, cind, ispititA
de ciptig, pleacä i fata babei, ea nu-pi stria la lucru
mAmutei pi a' tAtutei", la casa Sfintei lucrul eit e de nimic pi, la
alesul HUH, pune mina pe cea mai mindrä. Revine aeasä fIA-
mincIA, insetatA i, deschizind capacul, iese jigäniile grozave
care o sfipie.
Povestea a fost in cursul veacurilor, ell n'a scris-o
un strAin, Schott, a )clat la luminA intAia culegere, fAcutd to-
tupi de unul din ai noptri, pänd sä. vie cutegAtorii i prelutcrAtorii,
Fundescu i Ispirescu, CreangA p'z Gorovei, StAncescu pi Pop
Reteganul, Manan pi Al. Morariu (Basarabia n'a dat nimic),un
izvor de frumusetä necontenit reinoitA. Comparatii nouA, expre-
sii fericite, versuri sprintene, elemente de actiune inedite s'au
prins necontenit de vechea urzealA, facind din fiecare povestitcr
un adevärat creator. Dar ea a fopt in acelapi timp prin cuprinsul
ei o mare lectie de moralA, un indemn dtre fapte desinteresate,
o incurajare cAtre cel mai nobil cavalerism. Si, nu mai putin, vor-
bind necontenit de ImpAratul stApinitor, de judetele pi luptele
sale, o initiare populard in realitätile politice de moptenire mi-
lenard.
 CAPITOLUL IV.

Literatura gnomicA
I
Proverbele sau zicalele apar ca rämasitele unei literatu-i gno-
mice ferecata in versuri care sint adesea de o mare frumuseta.
Urmind marelui exemplu dat in prima jumAtate a veacului
al XIX-lea de Iordachi Golescu, munca de o viatd intreagd a unui
inginer, Iuliu Zanne, ni-a dat o colectie de proverbe in mai
multe volume cum nu are nicio altd literaturd. Sint acolo sim-,
pie expresii curente pentru gindiri banale, de toatd ziva, milt
insa si de acele strinse si expresive legdturi de cuvinte care
arata creatiunea individuala intr'un moment fericit si inscriu
acea pareche de versuri in rindurile cele mai bune ale lite-
raturii populare.
Aiurea asemenea gindiri ritmate si rimate au putut fi desvol-
tate. Astfel, vechii poeti armeni au facut din ele adevarate mici
piese literare ramase in tesaurul natiunii1. La noi, poporul insusi,
ajutat intru aceasta de lipsa de pretuire si inteligenta a cartu-
rarilor, a ajuns sa transpuie, adesea intr'o prosa deslinatd, ceia
ce odinioard era cetluit in nedesfacuta legAturd a unor silabe imu-
tabile in valoarea si succesiunea lor. Singur Anton Pann, odrasla
de calddrar romin din Balcani, a incercat a spori, adesea nu
fard simt si fArd izbindd, in Povestea Vorbei, formulele gnomice
ale pop o r ului.
In aceste proverbe ca si in cintec si descintec si mai mult de-
cit in balada de imprumut s'i de aclimatisare trAieste supt toate
aspectele ei insesi viata milenard a poporului nostru.
Cum si era de asteptat e o invdtatura care pleaca de la me-
' V. articolul mieu despre La roseraie d'Arménie a d-lui Tchobanian, in La
France Nouvelle pe anul 1924.
76 istoria literaturii romAneti

diul restrins al satului. Orasul, cetatea nu se pomenesc niciodatk

Statul totusi e amintit, intre altele pentru cd teranul a partici-
pat la intemeiarea, la mentinerea si conducerea lor. Conceptia po-
'Wed superioard implica notiunea de ordine monarhicd traditio-
nald, necesard. Domnul trebuie, si nu e bine sd se schimbe:
Schimbarea Domnilor bucuria nebunilor." De la el yin i prin
el se duc toate. Constantin-Vodd Cantemir stia bine cd Domnul
face neamurile, Domnul le stinge". Schimbarea oamenilor in
demnitäti e o fatalitate care se cere a fi primita: Pe rind
se manined pinea lui Voc1A". Usurpatiile de once fel sint rdu
privite: Tiganul, chid s'a fdcut Domn, pe tafal sdu 1-a spinzu-
rat". Sau:
Ori caftan pdnA'n pdmint
Ori streangul de git.
Ba chiar:
Adormi Duman
Si te trezesti Mare Ban.
Oricum, demnitatea nu se mosteneste: ce folos cd tatdl a
fost Domn, clacA nu esti om"... Sau:
Seara ghiogas
Dimineata Spdtar Mare.
bine sä te feresti si de cersitorul vechiu si de boierul nou".
Lacomului de mdrire i se spune:
Barem de m'as turci, sd ma' fac Pasd".
Dar nu stricd a sti cd cine coarne asteaptd urechile pierde".
chiar aristocratia de castd in zicala:
Nici din salce cerc de bute,
Nici mojicul om de frunt3.
Sau: Cica spun nucile a din rodul lor sint migdalele",
Dar: cine poate oase roade".
si un fel de fried a indltdrilor rdpezi, ca in:
Pomul mare
Cade tare.
 Literatura gtiornIcA 77

Chiar mindria rAzesului dirz e luatä In, ris:

O traistä de hirtie,
Un petec de rdzesie.
Obraznicului care nu-si (Id samd. de ce i se cuvine, proverbui ve-
chiu ii strigA: Nu-1 primesc in sat i el intreabd de casa pircä-
labului". Nu e mai bine sä. stii vorba: Nu fug' dupd coda care
nu te asteaptd."?
Omul liber, once rost ar avea, se bucurä de pretuire. Cdei:
Decit slugd de trei lei, mai bine stäpin de-un ban".
Ori, mai precis:
Decit slugd la ciocoi
Mai bine cioban la oi.
A fi slugä in anume imprejuräri provoacd, de altfel, glume:
Decit slugá la vAduvä,
Mai bine vizitiu la cal albi.
sluga insdsi e rdu ydzutd de teranul stdpin:
In temeiul slugii
Dai de fundul pungii.
De oare ce:
Cite slugi ai, atitia dusmani hrAnesti.
afard bine inteles, de sluga bunä care nu schimbA stdpinul",
aeesta trebuind totusi sh. fie el sluga cas,ei".
Contra pedepsei legiuite, nicio impotrivire: Voia la dumneata
ea la Arraasul cel Mare" (ca la Banul Ghica" in Muntenia e
un adaus tdrziu muntean, putin potrivit). Invätätura ce pare
lasd: Capul plecat sabia nu-1 taie" nu e la inceput a noasträ:
ea vine din Balcanii supusi, i Zanne a gAsit proverbul sirbesc
corespunzAtor. E adevArat insd cä nici räzboiul nu joacä un rol
In aceste table indätinate ale legii populare. Ba odatä o zicald-si
bate joc de acela care inaintea dusmanului doseste:
NAdejdea pe fugd,
Cetatea de tufd.
 Istoria literatudi fonAnesii

E stiut, de altf el, el:

Dui:4 rdzboiu, multi voinici s'aratä
cA sint oameni a cäror lozincä e:
La räzboiu inapoi,
La plAcinte inainte.
Dar ce mindru sund devisa:
Steagul eel mai vechiu cinstea ostasului"!
Bine inteles dacd e vorba de vechiul nostru rdzboiu; al strdi-
nilor, in cdfanie, nu spune nimic fläcdului, de si fetele cred cä:
Cine nu-i bun de citand
Nici acasa nu-i de samd.
Atributia de cdpetenie a Statului, care e judecata, nu atrage pe
Romini, de si ei sint obisnuiti a-si cduta legea" innaintea Dom-
nului insusi supt bdtrinul copac al juzilor traditionali. E drept
cA pretentii de mosie färd document nu se pot concepe: Ai
carte, ai parte", dar de once gilceavd innaintea oricui sa te fe-
resti: sd tai poala si sA fugi". Judecata e de altfel venald:
Aurul deschide raiul.
Pe roata de aur se invirte legea.
Si:
Legea innainte, irefii dup.& ea.
Oricurn: mai bine lina s'o dai decit oaia s'o pierzi". Cäci mai
bunk o invoial6 strimbA decit o judecatä dreaptä". De altfel, o-
mul nostru nici nu crede cd este un singur fel de a socoti lucru-
rile, ci stie bine cci fiecare tart' p'astreazA pe ale ei: cite
bordeie, atitea obiceie".
Iar altd chemare, a strinsului ddrilor, nu stirneste atita urd
eitä s'ar erede:
In urma dijmarilor
Multe birfesc babele.

Comunitatea saiului nu apare in proverbe decit doar cind e

e vorba de gura lumii:
Ce stie satul
Nu stie bärbatul.
 Literatura gnoinici 79

Casa fieciruia il priveVe pe Romin mai mult decit adunarea

tuturor caselor loeuite de urmaVi mou1ui. Aceasti casa e iu
bita cu o deosebitá pasiune: Un bordeiu si ai, numai sä fie al
tAu". Se recomandi grija vecinului bun: Si cumperi vecinii in-
tAiu i apoi casa". Casa trebuie si se pistreze curatk caci se
ride de casa cu doud rinduri: sus cinii, jos stApinii".
Familia e sprijiniti pe autoritatea barbatului. El ciViga:
Unde nu-i bArbat in casi,
Nici mimAligA pe masa;
el pizeVe:
Unde bArbatul lipseVe,
Paz i nu se mai gAseVe.
In rosturile l,i nimeni nu are a se amesteca:
Niel birbatul la argeA,
Nici muierea la rdzboiu.
TatAl bAtrm n'are insA trecere:
Barbi lungi capra are,
Dar minte nici cum nu are.
Sau:
Cel batrin i fAra minte
Ca un copil fArA dinte.
Necuviinta ride de boul batrin cu mot rovi.
Dorinta pioasi a moVenirii nu lipseVe nici ea:
De-ar muri movieagul,
SA-i apuc toiagul.
Se *he insi ea:
Bitrinii satului
Ca cinii la turma.

Fati de femeie poetul proverbelor e insufletit de o atitudine

deosebit de critica. Sotia e binuitä adesea, §i i se impune aspru
datoria ei de mama i de gospodinä cea d'intAiu calitate ne-
fiind niciodati incunjuratA de poesie in acest domeniu: elmap
copilului arará' ce mama are". RAutatea pare a fi in socotinta
poporului atributul cel mai obipuit al sexului:
De muierea rea
Si dracul fuge de ea.
80 sioria llteraturii romdnegti

Brutalitate.a represiva se recomandd:

Femeia nebdtutd
Ca moara neferecatä.
Batjocura-i tagaduieste femeii mintea conducdtoare. Poalele",
coadele" sint lungi, mintea scurtd".
Nici copilele casei nu scapd de osinda, cdci e stiut Ca
Fata mare
Minte n'are,
CA ar lua si pe un urs, numai si nu rdmiie nemdritatd:
Nici margea neinsirata,
Nici fatd nemaritata!
Asa incit:
Femeile nemaritate
Ca bucate nesdrate.
La alegere insd zestrea e mai totdeauna privita Cu ochi rai:
Mai bine fatd cinstitd
Decit zestre grämädita.
De altfel se stie cd:
Sutele
Mdrità slutele
Si miile
Momiile,
Nora in locutii femeiesti, apare doar in conflict cu blidele soa
crei pe care neexperienta ei le strica. Frumos sunä zicala: Nici
nora fatd, nici soacra mama".
Dar, la chiote si strigAturi, bdtrina, baba rdmine o victimä:
Unde baba face
Dracul nu desface.
Si numai cind si cind este ca un simt de mila pentru cea ie5iid
din vremea ei:
Cit e baba de bdtrind,
Tot doreste voie bund.

Copilul e pomenit rar, si mai mult in versuri de dascal:

Copilul nepedepsit
Ajunge nepricopsit.
 Literatura-gnomica 81

arad. aceastd origine mai bine decit acestalalt proverb:

Copilul rAzgliat
Rdmine neinvdtat.
Si copilul rdspunde, de altfel:
Mai aproape dintii
Decit pdrintii.

IV.

Viata nu apare in aceastalaltd poesie nici ca un temeiu pe

pdmint, niel ca o scard spre cer, de care nici nu e vorbd:
....o ndlucd,
CAldtor gata de duca.
SerbAtorile" o mai mingiie in munca ei:
Viata fard sdrbdtori
Ca un drum fara conac.
Dar marea mingiiere ramine frumuseta, mai ales acela a omu-
lui pentru om. $i ea std. cu deosebire in gratie:
Nu-i frumos cine se tine,
Ci-i frumos cui ii std. bine.
De la priveliste la ispitd e numai un pas, si intelepciunea po-
pul ra. da ghes sA nu i se impotriveascd ispititul:
ImbrAfisare
M.A. sdrutare
Niel un dar nu are.
Nu mil cAlca pe picior
CA stiu eu de ce ti-i dor,
opteVe femeia, despre care se spune:
N'am mai vAzut femeie
SA lase voinic sd pieie.
Once paid e fArd folos. 0 veche zicald, cuprinzind terminul
turcesc strdvechiu al oprelistii, spune, in adevar:
Pentru ochi iasac nu este.
Doar
Ochii Arad, inima cere.
6
82 Istoria_literatuni romAnqt1

NeplAcerile se prevAd, dar se trece asupra lor:

Frumuseta, cui nu-i place?
Dar nu stii in ea ce zace!
PAnd si mosneagului i se ingAduie o privire:
mosului ii plac toate,
Dar sA le roadd nu poate.
Femeia mAritatA se plinge ca i-a trecut vremea cind
ei era ca mirosul de micsunea la fereastd. Ea ste cà nurii pot
fi oricind bAnuiti:
Femeia frumoasd
Este pagubA la casA.
Once-ar face,
Mila de la bArbat
Ca umbra de la gard.

Cit priveste viata socialA, aceastd psihologie si morald popu-

lard intelege lupta si nu tine de rAu pe cine-si face loc, cum
o fi:
Copilul plind nu plinge
Titd nu suge,
dar e adevArat cA asa zic si Corsicanii1.
Si:
Acela strigA mai tare
CAruia ii arde casa.
Ea recomandA chiar o oarecare indiferentA fatA de durerea
strlind:
Cine pe-altul plinge
Ochii lui isi scurge.
O oarecare mAsurA, asteptarea maturitAtii, nu stricd totusi:
Buba cap nu face
MA nu se coace.
Rdsplata biruie oricc sfortAri:
Unde prisoseste darul
Se nesocoteste-amarul.

Zanne, o. c., II, p, 84.

 Literatura gnomic& 83

Mai ales e o mare intelegere pentru suferintA i cea mai

mare din ele, foamea:
Sdtulul la fldmind nu crede.
Rand i zdrentosul trebuie sd feed loc celui nehrdnits
Gold.tatea incunjurd,
Dar foamea dd de-a dreptul
Cad se tie cd:
Gurd de om, gull de cine
Cere pine.
Procesul bogatului cu sdracul ocupd mult pe cugetAtorul po-
pular. In avere nu crede, cdci:
Averea-i gard de nuiele,
Sdrdcia-i zid de piatrd.
Dar e drept ea' celui bogat i dracu-i leagAnd copiii".
In general, banul e urit. E ochiul dracului", cioeoiu de qi
multe". Negotul indeamnd la ineldciune: Dupd ce-i da cu di-
merlia, apoi cere ca a zecea sd fie cu virf".
Observatiile entice ale lumii sint Mid valoare i nu trebuie sa
supere:
Frunzd verde lobodd
Gura lutni-i slobodd.
Dar un simt de morald superioard intervine. El amintege so-
lidaritatea umand care trebuie sd infrineze avintul nebun al
patimilor:
Cind cotul se lovWe,
Toatd mina pAtimeVe.
Si:
Cu iarba uscatd
Arde §i cut verde.
Carla doar: Munte cu munte se 'ntilne§te"...
De §i:
Nu da pine cinilor altuia,
CA te latrd ai tdi.
Se recomandd, oricum, activitatea onesta: Cine se scoala mai
de dimineatd mai departe ajunge".
 isforia titeraturit romAne§41

Caderea nu sperie, cad

A nu cädea nu se pate,
Dar:
Cinstea-i, cind cazi, sa te scoli.
Lacomia nu foloseste: ea pierde omenia" si, in domeniul in-
su*ii neingdduite a lucrului strain,
Cine are mina lungA
Pierde si ce are'n punga.
Mäsura in toate e calea cea dreapta:
Unde nu poti prinde,
Mina nu-ti intinde.
Moara deci nu, se va arde ca sa piarä soarecii, si pentru un
purice mi mi-oiu pune mantaua pe foc".
Radarea-i stä alAturi cad
Incetul cu incetul
Se face otetul.
Si nici experienta nu poate lipsi din aeeste povete:
Orbul de noapte nu se ingrijeste
Si udul de ploaie nu se teme.
Doar cine nu crede se convinge ea ulciorul nu merge de Multe
ori la apa".
Prudenta cere cA pänä treci gira sa spui i magarului:mosule".
Si: Nu ride de mägar a vine vremea sA inealeci pe el".
Atentia e indispensabilä: Doar odata In patruzeci de ani
zbe.ara o gisca friptä".
De ce s'fir zbuciuma minia and e stiut ca otetul tare vasul
lui il striae si briciul proa ager se *tirba"?
Mai ales paza in vorbe a devenit o virtute generalä la acest
popor. Urind gura cit o surd", te.ranul romin stie ea:
Limba oase n'are,
Unde-atinge doare.
Ba nici chiar nu se poate uita jignirea, de oare ce
Rana se vindeca,
Dar semnul ramine.
Si, ca povatä contra indiscretiei:
La ureche ce se zice
In padure se aude.
 Literatura gnomicA 85

Risul prostesc nu trece drept spirit, la cei cari tiu cA

sul te ride, batiocura te batjocure§te" §i cA risul are trei frati, pe
nebun, pe nerod, §i pe tine insuti", cel ce rizi.
Trebuie deci blindelä, omenie:
Vorba dulce
Mult aduce;
Vorba dulce
Oase fringe,
Si variantele se acumuleazd:
Vorba bund
Toati-adunA.
$i rdspunsul blind inlAturA minia".
De care ce:
Limba lungA
U§or se scurtd,
trebuie bAtut cu binele pironul in pdrete".
Trufia sa se arunee. Doar se vede cA:
Unde-i hornul mare
Fumu-i putin.
Oricum, binele se cuvine a fi urmArit, chiar dacA
!Ana cea bunA
Prin spini rAmine.
V.
Unele din proverbe ating o mare frumusetà literarA. Citdm
eiteva:
Somnul ca vamepl:
Viata pe jumdtate
Mi-o dd la o parte.
Sau:
Voinic tinAr, cal bAtrin,
RAir se 'ngAduie la drum.
FArA a uita cd:
Poate intra cu carul
$i iese pe urechea acului.
La fintina bunA,
Multi voinici s'adund.
86 lstoria literaturii rontäne0

Critica se itspinge asa, de omul vrednic: Cu un gunoias nu

se spured marea".
lar, daca' e vorba de iubire: Valea e tot aceia, dar lelea nu e
iaceia".
Cità durere e in zioala: Pe caii cei mai buni ii maninca,
hamul"!
Poate fi mai bine prins despretul decit in: Cinele latrà la
luna toara noaptea si luna nu-I ascultä niciodatà"?

Dar adesea ce trece ca zicala e altceva: simple strigaturi,

glume de flacai la hora, rasbunari de amorezati:
Astfel, pentru fete:
Bune-s minecile late,
Dar n'ajunge pinza.
Ori:
Tofoloagele
Ajuta noroacele.
Si:
Pana- se gateste
Soarele sfinteste.
Afli
La casa cu doud fete
Mor pisicile de sete.
Si despre:
Soapta cit eiubota,
De-aude i curnatra.
In aceste oeasii s'a spus:
mama, val de teiu,
m'aruncii intre femei.
5i s'a aruncat sageata:
De la frunte pan' la nas
Sapte poste si-un popas.
Acolo s'a strigat lenesei:
La culcare fatii mare!
Las/1 baba sii mai toarcá.
 Literatura gnomieä 87

Uritului:
Badea cu cAciula albA
Pe departe parcA-i baba.
Si prostului:
PAnä sA zicA bou breaz,
Vine soarele l'amiaz.
lar, dacA nu-i place asa, apoi:
Nalt ca bradul,
Prost ca gardul.
Dar un caracter al productiei populare e a toate genurile se
amestecA si se pot imbogAti si fructifica.
 CAPITOLUL V.

Literatura religioasa in veacul al XV-lea.

Cdrtile sfinte si miscarea husità. Scrieri bogomilice.
Inceputul literaturii romanesti scrise, e cum am spus, nou, dar
nu mai nou decit al literaturilor acelor popoare de care sintem
mcunjurati. Din potriva, se intimplä ca noi sä avem unele cari
mai rdpede si mai deplin decit cutare din aceste popoare pe care
mai pe urmd imprekurdri prielnice le-au dus la o mare inflorire
culturala si literard.
In multele veacuri de luptA, si roditoare si stearpä, care
alcdtuiesc evul mediu, vremea de 4:listrugere, creare si pre-
facere, viata spiritului omenesc are forme particulare. Se in-
cepe in toate pArtile Europei cu serien i in acele limbi care
puteau fi mtrebuintate singure pentru a imbräca ginduri in-
nalte si simtiri deosebite: latina in Apus, iar, in RAsArit, gre-
ceasca. Poesii, poeme, cronici, tratate de stiintA, toate imita
de o potrivd aceleasi genuri din mostenirea Idsatä de anti-
chitatea mareata si stralucita. Peste vre-o patru veacuri numai,
o altd limba, o limbA barbarS, cistigA dreptul de a servi drept
vesmmt al operelor literare: limba slavonä veche, multämitä
acelor mnoitori mdrazneti si fericiti, Chiril si Metodie, cu scoala
lor, in cari Slavii din toate ramurile si din toate tenle cinstesc
pAnd astAzi pe intemeietorii comunitdtii literare slave.
In limbs deosebitelor neamuri pe care le adusese vintul cel
mare al nAvAlirilor, ca si in limba latina deedzutd, simpRificatd,
nesupraveghiata, impestritata si barbarisata se alcatuiesc numai
cmtece de rAzboiu, cmtece de dor si cintece de glumA pe
care nu se gmdia sa le scrie nimeni, fiindcd le 4tiau toti
ace a cari aveau interes sd le cunoasca §i gasiau placere sä le
 Literatura religioasA in veacul al XV-lea 89

elute. Ele veniau farä pregatire in mima oamenilor i se pier-

deau dupä citva timp, fara parere de rau, fart nicio si-
Uinta de a le cruta prin scris de peirea, neaparata altfel. Era
astf el o literatura de consumatie, din care traditia nu pästra
rtimic. Ce se cuprindea inteinsa ni putem inchipui dupd su-
cunoscut prin alte marturii, mult mai nota, al acelor po-
poare 1 dupa imprejurarile in care .ele traiau atunci. Dar cu-
noa*terea de-a dreptul, precisa i sigura, e pierduta pentru noi,
cari putern afla oricind prin cetire lucrurile, de sigur mai putin
vrednice de Mare aminte, care s'au turnat in bronzul greoiu
al limbilor invatate. Avem in ierbariul literar plantele de sera,
pe cind podoaba de Maiu a cimpiilor a perit cu acele primaveri
indepartate care i-au vazut inflorirea.
Scriindu-se numai in limbile invatate, scriitori au ramas
fie numai acei cari le *tiau. Ei erau putinii pe cari nevoia me*-
te*ugului lor ii silise sä invete aceste limbi: preotul, teologul,
care studiè mai arziu la Universitäti. Literatura s'a desvoltat
deci dupa- aplecarile *i gusturile acestora; &era de cronici,
ea infatipaza desbateri necontenite, pline de imprumuturi
de citatii, asupra unor puncte de filosofie religioasa care sau
nu se pot descurca sau n'aduc niciun folos cind sint lamurite.
Spiritu! viu, innoitor, care innalta i imbogate*te mintea i mima
omului, nu sufla inca nicairi.

In terile Apusului incepura a se serie in veacul al XIII-lea

abia, nota veacuri dupa ce cazuse Roma, poeme in limbile
vulgare, care cintau despre eroii adevarati sau inchipuiti ai
vechilor lupte cavalere*ti Artur din Britania, Carol-celrMare
batrinul Imparat i voinicii acelor timpuri pierdute in zarca
de aur a asfintitului. Cintareti ratacitori purtau aceste pove*ti
armonioase de la o poara zavoritä de castel la alta; fiindcä
multi gäsiau pläcere sa se cufunde in raiul vitejiilor fara ea
trubadurul sau truverul sä. fie la indamind cu lauta i graiul
salt deprins *i fiindcA tot mal multi din lumea bung a tim-
pului *flau acum sä ceteasca, s'au pus in slove cintecele de vi-
tejie (chansons de geste). Cutare cavaler simtitor §i cu vorba
infloria, bun cintaret i amorez vorbaret, prinse pe acela*i
timp aji spune gi el bucuria i durerea, amintirea i dorul in
90 lstoria llteraturii rornAne§ti

limba pe care toti o stiau färä sd fi urmat la altd scoala

cit la dulcea scoald a mamei. Asa se ndscu pentru acele pod
poare mai fericite o poesie liricd si o poesie epic& Prin de
limbile vulgare se desiivirsird asa de mult, încît in veacul ur-
mator ele putura fi intrebuintate in negociatiile politice, ande
vorbele trebuie cintdrite si nuantele cugetarii bine pdstrate, in
poruncile regilor, in stafetele dregAtorilor, in desbaterile Adu-
ndrilor. Inca mai de mult cronica trecuse la mai multe popoare
si in limba poporului, i pAna la 1400 ea daduse la Francesi
trei mari scriitori: Villehardouin, Joinville i Froissart. Pe tim-
pul cind Joinville povestia la batrineta, in limb& naivd fran-
cesa, despre vitejia, bunatatea si marea credintd in Dumne-
zeu a sfintului rege Ludovic, Toscana idadea Italiei pe Dante
fdcea din dialectul ei limba statornica a unei mari literaturi
glorioase, care e si cea mai veche i cea mai bogatd din Eu-
ropa.

RAsäritul a fost cu mult mai rdu impartit: i Rdsdritul greco-

slay si Rasdritul Ungurilor i Polonilor, de limbä literard
religioasd latinä, i noi, cari ne aflam intre unii i altii, cari
luam, in toate privintile, i de la unii si de la alfil, cari ne
aplecam cind cAtre unii, cind cdtre alfil i cari n'am gasit
decit pe la 1400 constiinta despre ce trebuie sd fim i despre
drumul care duce catre tintele noastre deosebite.
Aici nu sint nici cinteee de vitejie, nici tinguiri i imnuri a-
moroase ale cavalerilor, fiindca nu era o cavalerie, fiindca nu
era o clasa nobilä strdlucitoare, care sa inceapa a se lumina,
Aici nu sint cronici decit: in latineste dincoace de Dunäre, iar
dincolo in vechea limbä greceasca. Aici limbile vechi pastreaLa
toate drepturile evului mediu aupra corespondentii oficiale.
In acest Rasarit, asa de rdmas in urnid in ceia ce priveste
trecerea la viata modernii, se petrec insa schimbari insem-
nate in secolul al XV-lea. Dar nu toate terile Europei orien-
tale se impArtasesc de ele, si ele nu au prdutindeni aceleasi
urmAri.
Uimiti de frumeseta i bogAtia unui trecut literar fArA pa-
reche, Grecii din Bizant urmeazA fard sovaire traditia. Totul
se pastreaza in elineste: cArtile sfinte, tilcuirea lor, discutiile fi-
losofice, cronicile, imnurile. Poesia populard rAmine in intre-
 Literatura religioasa in veacui al XV-lea 91

gime printre lucrurile pe care un carburar nu se poate cobori

sa le serie. Traditia, reteta, tipicul pentru a intrebuinta in-
susi sacrul cuvint bizantin domneste, dar el se pierde tot
mai mult in umbre nedeslusite. Un viitor cultural nu se poate
prevesti aici, in lumea sfintelor mumii. Dupa. citeva zeci de
ani, Turcii vor ingropa ramasitele Sfintului Imperiu al Ro-
manilor din RAsarit: cultura bizantina va fi atunci prea slaba
pentru a plinge la mormintul celui din urrna Imparat al aces-
tei Rome Noud, acum asa de vechi; cind ea se va destepta
din amorteala, grija d'intaiu Ii va fi sä-si caute tipicul, pe
care-1 va regasi cu bucurie. Literatura neo-greacA nu va avea
indrazueala sa apara decit in veacul al XVIII-lea, in acest a-
dapost care a fost pentru aristocratia greceasca terile noastre.
Cam tot asa de noua e literatura vecinilor nostri de peste
T.).unare. Supt Tarii i Craii lor, ca i dupa peirea prin Turci
a Taratului i CrAiei, Bulgarii i Sirbii au fost legati strins
de fasele limbii sfinte, ale acelei vechi-slavone care se deo-
seboste asa d mult de limba poporului din deosebitele epoce.
CartIe sfinta rämin in aceastä forma de la inceput, comuna
tuturor Slavilor i aproape neinteleasA tuturora; actele publice.
hrisoavele, sint abia inriurite de limba vie, care se preface.
necontenit, dar pe care nimeni n'o inseamnä pe hirtie asa cum
se infatiseazA intr'un anumit moment.

Altfel a fost cu Ungurii i Polonii Cu noi, cari eram asa

de mult amestecati in viata lor in acele veacuri al XIV-lea si
al XV-lea ce duc la epoca moderna.
Inainte de a vedea literatura noua care se iveste la toate trei
popoarele in acelasi timp i supt aceiasi influenta, trebuie sa
se \Tula in ce conditii culturale ea si-a fäcut aparitia.
Ungttrii erau supusi sufleteste Bisericii romane, inca de pe la
anul 1000; regii lor erau apostolici, oarecum vasali ai Sfin,-
tului Scaun; limba cartilor sfinte, a hrisoavelor, a cronicilor,
era bimba latinA. Intr'insa ei nu produsera pAnA la sfirsitul
veacului al XIV-lea decit citeva cronice, dintre care oea mai
veche e din timpul lui Bela ,al IV-lea, adeca de la jumatatea
veacului al XIII-lea. Poemele populare despre navalirea si cele
d'intaiu cuceriri ale neamului, poeme pe care le intrebuinteaza
92 Istoria literaturii romAnesti

vechea cronicl, n'au fost puse in scris niciodatAl. Ränä la in-

ceputul veacului al XV-lea singurul monument de limb& ungui-
reascI e o predicA foarte simplä, scrisä pe o foaie a unui ma-
nuscris latin din §fertul d'intdiu al veacului al toll §co-
larii din Ungaria, a§a de insuflejitA de spiritul patridtic, invajA
pe de rost acele citeva rinduri de pros& strAbunA, care cuprind
274 de cuvinte 2 SA" se mai adauge aptezeci de cuvinte dintr'un
cintec in cinstea Maicei Domnului, scrise de un condeiu din vea-
cul urmátor 3.
Polonia, mai depArtatA incA de vatra civilisaliei medievale,
care era Franja, Germania franconianA §i Italia longobardA, n'are
niel mAcar atita. Cronicile sint mai pujine 0 mai pujin intinse.
Textele in limba vulgard se reduc la citeva glose din veacul
al XIV-lea, pe care le-a adunat Nehring la 1886 4.
Cunt se vede, cind vorbim de ,,-,barbaria" trecutului nostru,
trebuie s'o imblinzim prin comparajia cu vecinii no0ri, Cu
toji vecinii no0ri.

Rominii au adoptat in Biserica, de la o bucatä de vremedin

veacul al X-lea, sau al XI-lea, cind s'a alcAtuit bine Biserica bul-
gareascd, ca limbd sfintà limba pe care o aveau vecinä nos-
tri de peste Dunire. Motivul se inlege noi n'aveam decit
bisericuje de lemn, citeva chilli pentru icAlugAri i pustnici,
popi neinvAlati, cari nu puteau face o §coalä de eetit, de
scris i de cintäri. Dincolo de _munji erau Ungurii catolici, de
la cari nu puteam imprumuta nimic supt raportul religios. Peste
Nistru erau in adevär Ru0i, ca i in Nord, unde regatul Ru-
siei Mici, din Haliciu, s'a infix's, mai tirziu, departe in jos; dar
aici populajia era foarte rarA, i chiar Biserica ruseascA era
pe acea vreme abia la inceputurile ei. In apropierea noasträ
se afla o singurä puternica ierarchie religioasä, stäpinä pe oare-
care culturA: cea bulgäreascd; malul drept al Dundrii avea in
V. Revista istoricei pe 1922, studiul mieu despre vechile cronici ungure4.
2 V. Histoire de la litérature hongroise de Horvath, A. Kardos 0 A. En-
prelucratà de J. Kont; Paris, 1900; Arpad Zigány, Letteratura unghe-
rese, In Manualele Hoepeli; Milan, 1892.
8 Zigany, p. 10.
4 Altpolnische Sprachdenkmdler, Berlin, 1887, in 8°.
 Literatura religioasa in veactil al XV-lea 93

Silistra, in Vidin .episcopi a aror putere trebuia neapdrat sd

treacä riul. Cind Vasile Bulgaroctonul a sfdrimat cel d'intdiu
Imperiu bulgar si a grecisat Biserica, inriurirea bulgdreascd. a-
supra noastrd a trebuit sA scadd sau sa dispard chiar mai cu
totul. Popii noOri au cdpätat i acum hirotonisirea peste Du-
ndre, sau de la VlAclici de schit cari se sfintiserd la Vidin ori
la, Silistra;. ca limbd a rugäciunilor i slujbelor, fiecare se va fi
ajutat cum credea mai bine si cum II era mai usor: sd fi intre-
buintat limba romdneascd, n'as crede, cdci pentru aceasta ar
fi treb,uit cloud lucruri: un traducator si inläturarea prejudecdtii
cA limba vulgark din once parte, nu e vrednicd sA imbrace
Cuvintul lui Dumnezeu.
Cind ciobanii aromini din Pind au intemeiat o noud Impärätie
bulgAreascd, episcopiile dunärene au rdspindit iaräsi cultura sla-
vond, si rdspindirea n'a mai incetat niciodatd. VIddicii din par-
tea teritoriului romdnesc care a format mai tirziu principatul
muntean sint ardtati documentar de o scrisoare a Papei din
1234, redactaa pe temeiul rapoartelor venite de la misionarii
de propaganda": fireste cd li se zice pdstori de rdtdcire, pseado-
episcapi

Miscarea de cdlugärie la Bulgari dateazd din veacul al XIII-lea

'Med.':pe atunci alugärii unui popor rdsdritean erau i car-
turarii lui, pe cind In Apus invätdtura i scrisul trecuserd 'n
parte si in mina laicilor. Ldcasurile monastice mai insemnate
erau Rilo i unele din mändstirile de lingd capitala Irapdrä-
tiei, Tirnova. Mandstirile sirbesti, destul de vechi si ele, se gd-
siau in parlile de jos ale regatului Nemanizilor sau cAtre Ma-
rea Adriaticd: mändstirea Decianului a fost intemeiatd abia dupd
cel d'intiiu sfert al veacului al XIV-lea 2 Malul dundrean, care
stAtea in fata barbariei Cumanilor, apoi a Tatarilor, stApinit-
toriinostri din veaeul al XIII-lea, n'avea clädiri sfinte de
unde sd poatä porni un indemn catre indeletnicirile literare.
Cele d'intdiu mändstiri roMänesti au de ctitor pe un cälui-
gär sirb, care stätuse multä vreme in acea minunatä scoald pen-
Zimmermann-Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in
Siebenbiirgen, I, Sibiiu, IS92, p. 60, no. 69
quidam pseudoepis;opi Grae-
corum ritum tenentes".
Engel, Geschichte von Serwien und Msnien, pp. 263-4.
04 Istoria' literaturii romlnesti

tru tot felul de ucenicie religioasä, care era pe atunci Athosul.

Nicodim, popa Nicodim, cum i-au zis Rominii lui Vladislav-Voda,
lui Radu-Voda, lui Dan I-iu i lui Mircea, veni i la noi, supt
ocrotirea cneazului sirbesc Lazar; el durA manästirile Vodita
Tismana, poate inch. prin anii 13701. Ca un om invatat ce
era, Nicodim intelese sa raspindeasca .invatatura prin aceste
doua. fundatii ale sale, pe care ins4i le stapinia i le calauzie
spre munca spornica. La Museul din Bucure0 se pastra Inca
frumoasa Evanghelie, firqte slavond, pe care Nicodim a scrisi-o
pe pergament in anul de la Facerea Lumii 6913, adeca 1404
toamna sau 1405. Pe atunci el era un pribeag, cad fusese silit a
pärasi Serbia, napädita de Turcii biruitori la Nicopol, inca
din 1398 sau 1399; peste citeva luni el se stingea, de sigur foarte
batrin (26 Decembre 1406): ran;a§itile lui se odihnesc in biserica
patriarhala din Ipec2.
Tismana primi visita lui Mircea-Voda, care mergea sa intilr
neasca pe Craiul unguresc Sigismund, la 1406, pe cind traia
Inca Nicodim3. Pe atunci o alta manastire se ridica in a-
ceasta tara a Banatului, pe care Nicodim o numqte ungu,-,
mama", pentru cA in teorie atirna de regele din Ungaria, de:
la care se cerea, la intimplare, §i intArirea daniilor. Mana'sti-
rea cea nouti venia de la evlavia lui Mircea insug: e Cozia, unde
se inmorminta ctitorul. Cotmeana, alta fundatie a lui Miroea,
un mitoc al Coziei, se ridica pe un plaiu vecin din Arge§.
intarire a aceluia§i Domn pomene0e manastirea Strugalea, unde-
va linga Dunare, poate in partile Giurgiului, unde e scrisä dar.
nia4. Snagovul, innaltat de un boier Cu numele de Vintila,
arata prin architectura-i modesta i armonioasa, prin frumoa-
sele-i linii arcuite, ca §i prin marturii scrise, ca este tot din
vremea lui Mircea. Putin mai tarziu era o miinastire la Bolin-
tinul din judetul Dimbovita 5.

1 V. Al. Stefulescu, Mändstirea Tismana, ed. a 2-a, Bucuresti, 1903.

I V. tefulescu, 1. c., dupà cunoscutul articol al archimandritului Ilarion Ru-
varac, tipArit In Archiv fiir slavische Philologie, XI.
3 Arch. istoricd, P, p. 98.
4 Ibid., pp. 97-8.
6 Operele lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, tipArite de N. Iorga, Bu-
curesti, 1901, pp. 24-5. Cf. Iorga i Bals, L'art roumain ancien l lorga, Is-
toria Bisericii romdnqti, I.
 Literatura reirgioasA in veacul Al XV-lea 95

Oca dintre manastirile Moldovei, Neamtul, a fost

cuita de calugäri, dintre cari carturarii venisera de la Munteni,
unde lucra scoala lui Nicodim. De aceia se gasesc intre
cartile de la Neamt: un manuscript al corespondentii lai Ni-
codim vestitul patriarch Eftimie din Tirnova si un Ti
al Evangheliei de Teofilact, care a fost contemporan cu
1 Alexandru-cel-Bun dadu terii sale manastirile Moldavita,
Bistrita, Pobrata. Dupl dinsul, Stefan-eel-Mare impodobi tot pa-
mintul Moldovei cu cladirile de piatra i caramida, frumos
lucrate i potrivite, ale lacasurilor sale amintitoare de biruinta.
In chiliile acestor lacasuri de inchinare au statut i inchinä-
tori ai lui Dumnezeu cu condeiul, maiestri caligrafi, de la
cari a ramas o suma de lucrari frumoase, dlntre care unele s'au
tätä.-2it prin locuri foar:e depärtate, ca acel Evangheliariu din
Neamt, de pre vremea lui Stefan-cel-Mare, care a trecut prin
minile lui Petru Movild ca sa se gaseasca astäzi tocmai in
Biblioteca Regala Publied din Miinchen2. Foarte multe din cartile
ce s'au co?iat la noi au fost distruse in framintarile vrajmase
ale vremilor de pana ieri: oeia ce avem astäzi vine mai mult
din manästirile Moldovei, de la Neamt innainte de toate cu
deosebire din anii 1430-40 i din lacasurile ¡acute in epoca
lui Stefan: Humorul, Voronetul i Putna. Despre unele dintre ele
ni se spune ca sint de o frumuseta deosebita, care se vede
din facsimilele, bune sau rele, ce stau la indamina 3: pe foaia
neteda a pergamentului se desfac lamurit literele, cam patrate
si gramadite farii interstitii, initialele cu aur i chinovar, che-
narele i frontispiciile cu impletituri de linii care amintesc cu-
saturile vesmintelor poporului sau dibacea podoaba de ciubuce
de de-asupra usilor de la bisaricile veacului al XV-lea. Manuscrip-
tul de Evanghelii din Mtinchen are chipurile celor patru scrii-
tori ai Cuvintului dumnezeiesc; pe acel de la Voronet se infati-

I V. Melchisedec, Catalogul mantiscriptelor din ¡Womb in Rev. p. ist.,

arch. i filoloie, 11, pp. 130, 139; cf. catalogul latimirschi diii 1b93 si bro-
sura mea Meiniistirea Neamfului, ed. a 2-a, tipAritA la mAnAstire chiar, in 1925
(cuprinde mai multe articole anter.oare).
3 Codices manuscripti Bibliothecae Regiae Monacensis, composuit Geor-
gius M. Thomas, Miinchen, VII, 1858, p. 327.
3 Revista pentru ist., arch. si fil., I, plansele. V. albumul publicat in 1922
de d. I. Bianu.
96 Istoria literaturil -romAnet1

seazA. Stefan, in genunchi, intinzínd cartea cAtre icoana

Domnului; un om tinAr, cu fata rotundA, pletele lungi blonde,
mustata groasä i ochii blinzi albastri 'supt masiva coroanA de
aim
Citeva nume de scriitori s'au pAstrat: asa cunoustem pe cAlu-
gArul Gavril, fiul lui Une, care a scris, pentru CAndia Latco,
pireklabul de Hotin", Tetravanghelul (Evangheliarul) din Neamt,
de la 1436-6, putin timp dupA moartea luí Alexandru-cel-Bun 1,
precum si un Sbornic (manuscript miscelaneu slavon) din
1440-1
- 2, un Mineiu in douA tomuri, din 1444-7 3, un alt Sbor-
nic, Mil an 4, un MärgArit din 1442-3 5, un ScArariu din 1445-6 6,
in sfirsit, un Sbornic din 1437-87.
La 1461-2 se afla la Neamt un cAlugär prescríitor de cirti care
iscAleste Atanasie tacha" (tachigraf) 8 La Putna peste vre-o
douAzeci de ani era tech" cAlugArul Paladie 9. Unii dintre cA-
lugAri se pricepeau si la legatul cArtilor si la sApatul in argint
al chipurilor de sfinti care impodobiau apoi copertile grele de
lemn acoperit cu catifea: se spune anume despre un manus-
cript al InvAtAturilor Sfintului Macarie ca a fost legat de cAlu-
gArul Siluan din Neamt 10.

Pe acest timp se asterneau pe pergament, in

si in Moldova, cArti domnesti de danie si intArire, care
Tara-RomaneascA
au, de obiceiu, o slovA grAuntatA destul de elegantA. Cei ce le
scriau, se chemau in Moldova dieci. Cei cari se intim-
pinA in aceastd tara, par sä fie Ruteni, precum cei d'intAiu din-
ire pisarii munteni vor fi fost adusi de peste DunAre, din
Bulgaria, dar mai cu samA din Serbia, unde se fAcuse de cu-.
Bianu, in Columna lui Traian pe 1882, pp. 107-8; Melchisedec, Catalogul
mss. Neamf, In Rev. p. ist. i fil., II, p. 141.
Melchisedec, p. 131.
3 Ibid., p. 138.
Ibid., p. 139.
5 Ibid., pp. 138-140.
Ibid., p. 142.
7 Ibid., p. 143.
° Melchisedec, 1. c., p. 139, no. 84. ManuScri.,tele de la Ne.fil a t fosi aduse
apoi in parte la Academic.
9 Acelasi, In An. Ac. Rom., VII, pp. 232-3.
Acelasl, Catalogul, p. 134, no. 45.
 Literatura religioasA in veacul al XV-lea

rind o reforma a scrisorii, supt Despotul Stefan. Printre ei se

gasesc insä i Romini, ca Mihai Otel, Petru fiul lui Birlea, Oantä,
Sandru, Vulpas, Negrilas, Steful, Borcea, Sandra, fiul lui Cirjd.
Unul e fiu de preot, Toader Popovici: altul e fratele lui Ion
dasalul"1, dascal de scoald, credem, sau, cum se zieea pe
atunci, dascdl de copii". Ghedeon, care apare 'filed supt Alexan-
dru-cel-Bun, pare insa a fi un calugdr. Copiatoral Evangheliariu-
lui de la Miinchen e numit in catalog diaconus Theodorus Mri-
chescoula" sau filius Mrischekuli" (Mrisescul?) si e vorba,
fireste, de un diac Teodor, oricare ar fi celalt nume al lui.
Caci cAlugdrii tineau i coald: pentru dieci ca si pentru cle-
rici. Sä se tie de cind am invätat eu carte la Neamtu, atunce
era un diiac domnesc i invata la 7 glasuri", serie un ucenic al
aeestuia, 4juns si el diac, la 1700-1 2. Copii se aduceau la m4-
nastire Cu sila din toate pdrtile, erau pug aice, tot cu sila,
la invätdturd i ajungeau apoi fruntasi ai Bisericii; pe la jumdtatea
veaeului al XVII-lea, calugArii din Voronet recunosc aoest obi-
ceiu, addugind cA asa se fac oameni de treabd: dintru aceia
simt vraclici si egumeni i preuti si diaconi pre la svintele
nd stiri" 3.

CdIugdrii din Bistrita si din Patna slut aceia cdrora Ii datorim

scrierea acelor insemndri despre faptele Domnilor, in care se
cuprinde tot ce stim despre imprejurarile .periodei celei mai
glorioase din istoria Moldovei. Despre aceste anale se va vorbi
ceva mai departe.

Se poate deslusi astdzi destul de bine in ce chip s'a pdstrat

traditia de culturd in mändstirile MoIdovei. Iosif, cel d'intdiu
Mitropolit, ruda de Domn, a dat la ineeput indemnul. A fost
urmat el de silintile acelui cleric priceput in slavoneste, fiindeä
se ndscuse in Bulgaria, din pArinti bulgari, care e Grigorie Tam-
blac? A fost acesta, precum .afirma la inceputul veaculua
al XVIII-lea episcopul de Roman Pahomie, amestecat mult in
afacerile Neamtului si caldtor in Rusia, dascAl intdiu d'inceput
Uricariul, XVIII, pp. 527-8.
Melchisedec, 1. c., p. 133, no. 39-
3 Iorga, Documentele Bistrilei, I, PP. 45-6, no. LXXII.
7
68 lstoAa Iiieraturi± romane01

in Moldova egumen in Neamtu 4? Mai mult: a fost el Mito:).

polit al Moldovei §i este el acela0 Cu Grigorie din vremea si-
nodului din Florenta pentru unirea Bisericii Räsdritului cu Ro-
ma2? A vorbit el ca predicator cAtre Moldovenii lui Alexandru-
cel-Bun in Suceava? A intrebuintat el chiar pioasd ilusiel-
limba romdneascd pentru a se face inteles de dinOi?
Amestecul lui Grigorie Tanblac" in afacerile bisericeVi ale
Moldovei se reduce intr'adevär la mult mai putin.
Pe cind doi archierei se luptau pentru Scaunul archipdsto-
resc al Moldovei, la sfir§itul veacului al XIV-lea, Patriarhul din
Constantinopol trimesese in aceastà tara pentru cercetare pe
Grigorie preotul de la Patriarhie. El pare sd. fi fost egumen al ves-
titei mAnästiri a Pantocratorului din Constantinopol3. Grigorie rä-
mase un timp in tara. Intrebuintd aceastA vreme ca sd tie pre-
dici, potrivit cu mete§ugul s'Al' de retor bisericesc. A u fd-
cut multi prelati greci in Suceava, Ia§i §i Tirgov4te mai tAr-
ziu. Mai pe urmd, Tamblac ajunse Witropolit la Chiev, dar
el nu va fi mers acolo 'din Moldova, ci dupd ce va mai fi,
stat un timp in Constantinopol. SfirOlul vietit sale il petrecu
In Serbia, unde fu egumen la vestita mänästire a Decianului.
Moldovenii se aleserd de la dinsul eu Panegiricul slavon al Sfin-
tului loan cel Nou, ale cdrui moWe furd strdmutate supt ochii
säi de la Cetatea-AlbA la Suceava, in 1400-14. Ei II rdsplätird
pästrindu-i amintirea cu sfintenie i tesind legende in jurul lui.
Mitropolitul Grigorie care se intelese cu Papa nu poate fi
Tamblac, care nu s'ar fi plecat pAnd acolo, fiind un ortodox prea
tare la cerbice. Unchiul". lui Stefan-cel-Mare, loan Tamblac
(Zamblacho"), nobil constantinopolitan", care merse la Ve-
netia dupd infringerea de la Valea-Albä spre a cere ajutor 5, nu
poate fi ruda cu Grigorie, daca in adevAr, cum se afirmd, acesta
din urmä era drept i curat Bulgar, ndscut in Tirnova.

Melchisedec, Catalogul, p. 14/, no. 106.

Acelat, In Revista p. ist., arch., si filologie, II, p. 1 i urm.
3 Miklosich, Acta patriarchatus, II, pp. 223, 241, 243-4, 256-7, 278-81, 283,
359-61, 494-5, 519, 528-33. V. memoriul mieu despre intemeiarea Mitropoliilor
In Analele Academiei Romane pe 1913.
4 Melchisedek, 1. c., p. 163 §i urm.
Hurmuzaki, VIII, pp. 23-5, no. XXVII. Cf. P. Panaitescu, In Revista Isto-
rica pe 1922, P. 45 urm.
 Literatura religloasA la vtacul al XV-lea

Dab'. Grigorie ar fi jucat in Moldova rolul ce i se atribule, cul-

tura de manastire s'ar fi desvoltat mai rapede in aceasta
tara. Asa ins& trebui sa vie in Scaunul din Suceava, cu citva
timp innainte de suirea pe tron a lui Sjefan-cel-Mare, Teoctist,
despre care s'a zis cä a fost si el un Slav, pentru ca studiile
de slavoneste sa infloreasca.
De la Teoctist porneste un sir neintrerupt de carturari de sla-
voneste, pe un timp cind in Tara-Romaneasca necontenitele lupte
pentru Domnie opriau once silinti spre lumin, spre artA. Puter-
nice Domnie a lui Stef an-cel-Mare dA Mgazul si rasplata de
nevoie pentru ca sa atite sirguinta calugarilor invatati. Un
ucenic al lui Teoctist, Visarion, merse pana la Athos, unde lucra
la prescrierea de manuscripte, in lavra Zografului; poate lui
datoria biblioteca .Inanästirii din Neamt o carte scrisa la Xenof,
tot in obstea Athosului 1, Batrinul Mitropolit losif him.* se retra-
sese la Neamt, in apropierea earn manastiri i se ardta mai
tarziu chilia2. Poate tot de la Neamt venise i Teoctist. Chid el
ii incheiè viata, la 1477, urmasul Mu, Gheorghie, era un fost
cAlugar din Neamt, caruia i s'a zis si Nemtanul: §i el a lasat
ucenici la Neamt, intre cari Ilarion ierodiaconul, copist 3. Al
doilea urmas al lui Gheorghie, in sfirsit, Teoctist al 111-lea, era
un fost egumen de Neamt, care slujise la a doua sfintire a bise-
ricii innoite de Stefan, dupa biruinta asupra Polonilor, la 14964.
La moartea lui, el dadu manastirii satul Ortästii, pe 1..1111 Mol-
dova, pe care-1 cumpArase cu 300 de zloti tataresti de la Pe-
trea Oarta, pe vremea lui Alexandru-cel-Bun 5.
Aceasta e cultura pe care o puteau da invatatii din Moldova
Tara-Romaneasca cdlugari dupd asamänarea celor din Ser-
bia, ei tineau cu indarAtnicie la singura carte legiuita si placuta
lui Dumnezeu, cartea slavoneasca.

Melchisedec, Catalogul, p. 131, no. 17; p. 133.

Acelasi, Tamblac, p. 42.
Acelasi Catalogul, p. 137, no. 72.
4 Ibid., p. 140, no. 91; cf. Bogdan, Vechile cronici, pp. 251-2. Pentru un al
doilea Teoctist in 1491, Octombre, v. 1st, lit. rom., 11, p. 536, nota 1; p. 540,
nota 1 si 1st. Bisericii, I. Nu poate sA fie o gresealà de datà la Ulianicki, care
resurnA actul In care el apare ca martur : a fost deci si un Teoctist al II-lea
in 1491 (1490?). V. si lorga, Meindstirea Neamfului, edftia mAnAstirii, :925.
Arch. Statului, Neamf, n-le 1726, 1727, 1729.
100 Istoria literaturii romäneti

Literatura romäneasca nu putea porni de la dinsii, earl cin-

tau pe bulgäreste pana si ispravile lui Stefan-eel-Mare.

IV.

Pe cind cele d'intaiu manastiri se ,intemeiau In Tam-Roma-

neasea, depärtata Europa apuseana era zguduitä de o mare mis-
care de prefacere religioasä. In Anglia se ivise un preot invatat,
inzestrat cu darul da a vorbi multimilor, care propoveduia o
lege noua ce nu era decit legea veche, mai curata. El invata
ca mai presus de cuvintul preotului si al tilcuitorului este Cu-
vintul lui Dumnezeu i &I. in afarb." de Biblie nu slut decit paren
si orinduiri omenesti, pe care fiecine e slobod sä le primeiasea
sau sa le räspinga.
Acest om se cherna Wycliffe: el gasi sprijinitori puternici
printre cei mari, ascultätori fanatici printre cei mici, a caror
umilintä si apasare nu mai putea räbda.
Pärerile lui Wycliffe, corespunzind unei intregi miseäri in jurul
Universitatii reformiste din Paris, se prinsera si mai bine tocmai
in Boemia, pe atunci un regat supt dinastia sträina de Luxemburg.
Un alt magister, loan din satul Husinet, caruia pentru aceia i s'a
spus loan Huss, raspindi crezul cal nou, asa de usor de in'
telas si de urmat, asa de roditor In urmäri. El serse, discutk
suferi si muri pe rug innaintea Pärintilor Bisericii ,adunati in
sobor puternic i sprijiniti de sabia Imparatului.
Dar sufletul lui nu se risipi impreuna cu eenusa raspin-
dita In vint. Pe cind orasele si partea din nobili cari erau de
singe german tineau cu Inclaratnicie la vephiul catolicism, nobilii
cehi ai terii i satenii din toate unghiurile se ridicarä in arme.
Ei aparau crezul Bibliei curate, al impartaseniei luate, nu in
hostia sfinta, numai din pine, ci din potir, In pine si vin, asa
cum Biserica romana ingaduia numai clericilor; ei nu voiau sa
recunoasca drepturile episcopilor, ci socotiau ca li ajunge
gaciunea preotilor de rind; inchinarea sfintilor li se parea un
abus. Legea Evangheliei", scriau predicatorii lor, e prea in-
destulatoare prin ea insasi pentru eirmuirea (Bisericii, fira de
ceremoniile legii vechi i riturile adause mai pe urmä, care a,-
 Literatura religioasa in veacul al XV-lea 101

taca, micpreazA i impiedecã aceastä lege, §i care mai mult stricA,

decit folosesc pentru mintuire 1."
Teranii i nobilii cehi se bAteau bine, §i nicio putere ame:-
neascä nu fu in stare sd-i infrineze. In zddar duse in potriva
lor o luptd invierFinatd ImpAratul Sigismund, acel care intdri
de patru ori privilegiile mArastirii muntene Tismana 2; in zd-
dar se strAduird cruciar veniti din toate pdrtile. Nu numai
cA. Husitii nu puturd fi zdrobiti, dar ei c4tigard pentru credinta
lor Tinuturi intregi din Ungaria i Polonia. Pe de o parte, cetele
lor pAtrunserd rdzbunAtoare in regatul lui Sigismund, marele
lor du§man: in 1432, orapl SimbAta(-Mare cdzu in puterea
Husitilor, cari se infdti§aserd ca niVe pa§nici negustori ce veniau
la bilciu 3, in 1433, el se rapad asupra Zipsului, in unghiul nord-
ostic al Ungariei 4. Pe de altd parte, umilii predicanti" (prae-
dicantes), eari §tiau mai multe limbi, strdbAturd sat de sat,
aducind cu ei Evanghelia cea noud. Foarte multi Unguri Ii as-
cultard, i ei furd mai bucuroi sd-i lase tara decit sä se inr
toarcä la n4te datini care primejduiau sufletul. In 1430", scriu
n4te autori maghiari moderni, tot tinutul de la Szabolcza
pAnA la Simbdta-Mare era husit, i in 1436 Utraqu4tii (ap
se zicea Husitilor pentru ca admiteau impärtAsenia sub utrai.
que specie §i pentru mireni) cucerisera. Csanadul, Tinutul OrA-
zu i o bund parte din Ardeal. Erau comune unde preotii con-
duceau reforma s." In pArtile Trotwlui, fugan i venird sA in-
tdreased vechiul element unguresc de dincoace de munti (3; de
aici,ereticii se räspindird pänd la Prut, §i chiar dincolo de a-
ceastd apA, in Bugeac: ei se pdstrard pind in veacul al XVIrlea,
dar nu puturä de loc sd clinteascä pe Rominii moldoveni, bine
supraveghiati de VIddicii lor, de la legea ortodoxa 7. Rdscoala
cea cumplitd a teranilor din partea apuseand a Ardealului, in-
timplata" la 1437, trebuie pusä neapärat in legdturd cu pro-

K. Höfler, Geschichtschreiber der hussitischen Bewegung in Biihmen,

in Fontes rerum austriacarum, Scriptores, II, 1865, p. 479.
2 Stefulescu, o. c., p. 156 i urm.
3 Fessler-Klein, Geschichte von Ungarn, II, p. 384.
4 Palacky, Geschichte Biihmens, 111 3 , p. 110.
Horvdth, Kardos i EndrOcli, o. c., p. 41.
V. mai departe.
7 Aceste Studii fi documente, I-II, p. XXXIX.
 102 Istoria literaturii rom'ane0

paganda husitd: in adevär, se gäseste in ea ura impotriva dom-

nilor de pamint i impotriva preotilor catolici nesdtiosi de
dijme, care e unul din semnele deosebitoare ale directiei
mai exaltate din miscarea husitä 1. Cu sese ani innainte, Ale-
xandru-cel-Bun era bänuit de Poloni cà ar fi tiind anume la din-
sul pe un predicator husit ca sd-i reformeze tara 2 Un preot,
Constantin, care s e fAcea a fi catolie; lucre in Moldova pentru
eresie la 1438 3. Secuimea era prinsd .astfel din doud pdrti.
Numai silintile misionarului Iacob de Marchia si ale tovandsultd
sdu Dionisie de Ujlak, precum si ale Franciscanilor din Boe-
mia, puturd stirpi, innainte de 1405, buruiana rdtdcirii
Sasii ramaserd neatinsi de husitism, intocmai cum se intim-
plase cu fratii lor Germanii din orasele boeme. Pentru Romini
era insd altfel: Husitii predicau impärtäsenia asa cum erau de-
prinsi ei s'o primeascd, poftiau pe mireni la desbaterea lucru-
rilor bisericesti i fdceau inteleasd legea prefAcind-o in limba
poporului. Mari foloase, pe IMO care dispärea neajunsul pu-
tinei cinstiri a sfintilor, i, cit despre deosebirile de dogma, ele
n'aveau niciun pret pentru teranii, a zice chiar pentru popii
nostri din Ardealul unde grija adevdratei credinte nu era cine
s'o aibä. Ei se fácurd deci Husiti pe un cap, fail a-si da sama
cd au pärdsit citusi de putin drumul strämosilor, pe care tineau
ei sä meargä 5.
Ungurii avurd, multämitd husitismului, MCA din veacul al XV-lea
cdrtile sfinte pe limba lor: un mare eveniment. Dupd o cronia
minorità, inthia traducere se fäcu de Toma Pécsy si Valentin
Ujlaky din Kamancze, addpostiti in Trotus, la 1416: opera lor
fu prescrisä apoi la 1466 de Gheorghe Némethy. Copia coprinde
numai Evanghelia 6.

V. actele privitoare la rAscoall reproduse in Hurmuzaki, 1'.

2 Lewicki, Codex epistolaris saeculi decitni quinti, in Monumenta Polo-
niae historica, Cracovia, 1801, pp. 254-5, "167-8, 284-6, 305-6.
8 V. Iorga, Studii i documente, I-II, p. XXXIV.
4 Ibid.
V. mai departe, despre rolul pregAtitor pe care 1-a avut bogomilismul pentru
primirea credintilor husite.
Friedrich Keinz, Zwei alte ungarische Texte aus einer Handschrift der
k. bayer. Hof- und Staatsbibliothek, Miinchen, 1879; Horvath, (Cardos 1 En-
drtidi, I. c.
 Literatura religioasA in veacul al XV-lea 103

Pe acelasi timp aproape, pe cind Cehii aveau patru Psaltiri

intregi din secolul al XIV-lea, Polonii tälmdcirdi i ei, supt
_

inriurirea husitd, aceastd parte a Bibliei; pe cind Cehii pose-

dau mai multe Biblii intregi, Polonii ,prefacurd pe limba lor
la 1455 o parte din povestirile biblice 1
Pentru Romini propaganda husitá trebuia sd aibd acelasi rod
literar. El se ndscu neapdrat acolo unde miscarea era mai putin
stingheritä, acolo unde curentul cel mai puternic ii atingea si
pe dinsii. M'Ole sfinte nu furd traduse deci in Principate, unde
era pazd bunA" si multa' invAtätura slavond, ci inteun unghiu
sAlbatec din Maramurds sau din Ardealul vecin cu innaltimile
maramurdsene. Psaltirea, Biblia, Evanghelia, dar nu si Tilcul
ei, Faptele Apostolilor, pe lingd rugAciunile obisnuite, se in-
fatisard astfel in romAneste pentru intdia oard in acele vremi
depArtate, i anume prin munca unui singur om, cAci in alege-
rea si orinduirea imprumuturilor, in natura cuvintelor strdine, in
notiunile de cultura ce se strAvdd prin tAlmdcire, se recunoaste
aceSt singur om : de buna sama, un preot de sat care va fi stiut
slavoneste 2. El traduse si o lamurire a legii, in care se o-
preste mult i stingaciu asupra Treimii i face o mdrturisire
de credinta catolicA in ceia ce priveste dogma, cAci spune ea
Duhul Sfint e din Tata( i Fiul nezidit".
IV.
Cind vorbim de husitii romini, nu credem, fireste, cd. Rominii
cistigati de predicanti §i acel care ni vorbeste pentru dinsii prin
manuscriptele religioase pe limba noastrd din secolul al XV-lea
intelegeau deplin i pdstrau desavirsit invdtdtura legii curate.

Nehring, in Archiv für slavische Philologie, 11, p. 409.

2 E vAdit cá traducerea nu s'a fAcut dupl ungureste : urmele unguresti in
sintaxá i vocabular vin numai din cunoasterea limbil maghiare de traducAtor.
8 Observatia d-lui Al. Rosetti, i acum in unnA in Graiu si suflet pe 1925,
cl asa credeau si Sasii cela ce se stie i inainte nu poate fi o probA
contra acestei teorii, atacatà, pAná acum, numai pentru motive de limbA, fArá
valoare s't ele, clnd e evidentá deosebirea intre stilul acestor texte i acela al
scrisorii lui Neacsu din Cimpulung (v. i editia mea in Brafovul ftRomtnii):
dacA am avea a face cu traducen din secolul al XVI-lea, ce ar fi schimbat Co-
resi In publicatiile lui ? V. si, de acelasi, Étude sur le rhotacisme en roumain
(Bibliothèque de l'École des liautes Etudes"), Paris 1924.
104 Istoria literaturii romAnesti

Pe acel timp, daca ierarchia se alcatuise bine in Moldova si intru

citva in Tara-Romaneasca, Ardealul n'avea episcopi ca paznici
ai ortodoxiei, ci numai cite un protopop sau egumen la o ma-
nästire &Arad.. Niciun popor nu era mai pregatit pentru a
primi eresurile de la Apus si cele de la Rdsarit decit Rominii,
rapezi in intelegere, aplecati spre once prefacere, pentru multa
suferinta ce o indurau, i lipsiti de once cercetare duhovniceasca
vrednieä de acest nume.
Prin Husiti vor fi primit ai nostri legenda Duminecii, care
legend& ar fi cazut din cer lute° piatra minunatä pentru mintu-
irea oamenilor calcatori de lege. Dar ei stiau inainte de aceasta
despre ispravile Sfintei Vineri i despre toate povestile naive
strasnice pe care le raspindiau inchinatorii. Sfintului Pavel,
tematorii Satanei, Bogomilii sau Pavlichienii bulgari. Inriurirea
acestora a fost asa de adinca asupra noastra, asa de mult se
stia in toate ca Rominii s'au impartäsit de aceastä
ratacire, destul de grosolanä in ispitele ca si in amenintarile ei,
incit Sasul Reichersdorf, din vremea lui Petru Rares, care ne
judecä pe toti dupa elementele romänesti din Ardeal, ce-i erau
mai bine cunoscute, nu sta pe ginduri sa spuie cà Moldovenii re-
cunosc pe Hristos si pe Sfintii Apostoli i, dupa cit spun ei, au
pästrat din capul locului i pand astazi legea Sfintului Pavel,
cu multä veneratie i evlavie"
Bogomilismul, dusman al bogatiei, al puterii, al trufiei popilor,
al serbatorilor, in care vedea de o potriva momeli ale dracului,
bogomilismul trist, chinuit, superstitios, lege a eelor mai umili
mai nenorociti dintre oameni, cari prin acest eres intunecat se
simtiau mai sus, mai aproape de Dumnezeu, a trebuit sA cistige
mai ales pe acei Romini cari aveau mai multe de indurat. El
n'a inriurit asupra ivirii husitismului, care vine din Apus i de la
teologi mari, de si supt presiunea populanä ce se simtia pretu-
tindeni atunci in Europa, dar el a ajutat raspindirea acestei
invätaturi noua. De la bogomilismul sträbun la husitismul cel
nou nu era decit o deosebire de dogma, pe care Rominii reo
pretuiau fiindcä n'aveau de unde o intelege, si o schimbare bi-
nefacatoare, care trebuia sa-i umple de bucurie: tälmäcirea Cu-

Papiu, Tesauru de monumente istorice, III, p. 137; Hasdeu, Cuvinte,11,

pp. 251-2.
 Literatura religioasa in veacut al XV-lea 105

vintului lui Dumnezeu. Si e vrednic sd se insemne ea din acest

cuvint dumnezeiesc lipseste mai tot Testamentul Vechiu, cu care,
in adevdrul cugetului lor, Bogomilii nu voiau sA aibd a face 1, decit
In forma deosebitd pe care i-o dau ei in legendele lor despre
vechii patriarchi, prooroci i regi ai ludeii 2

V.

Traducerca husitd a cärtilor sfinte in romäneste s'a rdspindit

putin. Miscarea religioasd din care pornise, s'a potolit rdpede
si s'a stins peste eitva timp cu totul; pe vremea regelui Matias
nu se mai vorbia decit mai rare ori de Husiti, din once popor,
in Ungaria.
Dud in aceste carti s'au pdstrat, aceasta se datoreste carac-
terului lor neasteptat, ciudat, intaiu, i apoi i faptului ea ele
destäinuiau cetitorilor, inteo formd oricit de putin desavirsitä,
intelesul acelor mintuitoare cuvinte slavonesti pe care gura preo-
tului drept-credincios le rostia in biseria, Lard ca mintea lui
chiar, in cele mai multe casuri, sA le priceapä. Cine nu era bud
euros sd stie cum a plins David nenorocirile sale si chinurile
sufletului sdu, cum a trait in vechimea oca mai nriTe poporul
ales de Dumnezeu, cum s'a desfdsurat pe pdmänt viata acelui
ce a luat asuprd-si pdcatele omenirii, cum au vorbit cdtre
neamurile" pagine apostolii lui Hristos, rdspinditori ai adevd-
rului? Scriptura e astf el, incit fiecdruia i se poate pdrea ca e
vorba inteinsa de indoielile, de mustrArile, de suferintile i cd-
inta lui insui, i o bucurie fdra pAreche trebuia sd. cuprinda
atitea suflate simple, chid pentru intAia oard isi vedeau simti-
rea si gindul imbrAcate in cea mai stralucitoare form& a poe-
siei rdsdritene.
Psaltirea, pe care Husitii o cintau, s'a pdstrat in urmatoa-
rele manuscripte:
I. Unul e o copie dupd o copie 3, scris pe o hirtie care poarta
un semn, o filigrand de la sfirsitul veacului al XV-lea I si e
Jireòek, Geschichte der Bulgaren, p. 214.
3 Hasdeu, Cuvente, II, pp. 255-6.
V. Ovidiu Densusianu, Din istoria amufirii lui i,u" final, in Analete Aca-
demiei Romine", XXVI, 1904, p. 20.
' Shiers., Codicele voronefean, CernAuti, 1885, p. 323
106 Istoria literaturii romgnesti

de origine silesiana. Literele sint scurte si groase; cuvintole

se insira lära spatiu, cind nu e un semn de interpunctie; cer-
neala e neagra-gälbuie : infätisarea a scrisorii ardelene ; vechi-
mea arata a fi de pe la 1550. Doi scriitori s'au urmat pentru a
da aceasta copie: ei sint din aceiasi vreme, din acelasi loe si au
intrebuintat aceleasi materiale. Amindoi au cäutat sa reproduca
intocmai cartea ce li stätea innainte; li-au scapat insa o mul-
time de indreptari in sens mai nou; ele se gasesc mai ales in par-
tea din [wind. Manuscriptul a fost al lui Asachi, care se poate
sa-1 fi adus din Ardeal, unde se stie ca a facut o calatorie 1:
apoi el trecu in biblioteca Sturdza de la Scheia. Däruit Academiei
Romine, uncle formeazä astazi no 449, el a fost tipärit, in foto-
tipie i transcriere, d3 d. I. Bianu 2.
Cartea e intreaga: ea cuprinde Psalmii top; apoi, dupä pa-
tru rinduri in criptografie 3, vin deosebite cintäri din Biblie,
Exod, XV, Deuteronom, XXXII, Regi, 1, II, Avacum,
Isaia, XXVI, lona, II, Daniil, III, Luca, La urmä de tot,
1.

se da o lamurire a legii, tradusa dupa un text catolic: in

ea se insista mai mult asupra dogmei cA TalAI, Fiul si Du-
hul Sfint sint un singur Dumnezeu : derept aced nu 3 ta-
tari, nici 3 fu. nici 3 duhure intru acea S[väinIta Troiti: niciunul
nu este mai vechiiu i nici mai poniu, nici mai mare, nici mai
mic; ce aceale 3 [olbrazi de veaci sus uru i [seahnerea".
0 copie ceva mai tarzie decit cea d'intaiu, pästrata inteun
manuscript ce se afla la Academia Romind supt no 693 si care
a venit acolo de la manästirea Voronet din Bucovina, inte-
meiatä la inceputul Domniei lui Stefan-cel-Mare. Si aceasta poate
sa fi venit din Ardeal, de si aici nu dovedeste slova: va fi fost
adusa de un calugar ce era din partite acelea; caci pan& astazi
mänästirile de la munte adapostesc o multime de cAlugari ve-
niti de dincolo. Originalul slavon a fost adaus in fata, ceia ce
dovedeste o epocA mai tärzie. Deosebirile intre acest text si al
Scheianei au fost aratate de d. Ovid Densusianu, in Studii de fi-
lologie roming, I, Bucuresti, 1898.
0 copie intocmai ca acestea, pe care o tipäri, la Brasov,

1st. lit. rom. in sec. al XVIII-lea, II, pp. 519-20.

Psaltirea fcheianci 1482, 13...cureti, 1889.
$ V. 0 Macurek, In Pevue historique du Sud-E,st europeen, I, no. 1..
 Literatura religioasa In veacul al XV-lea 107

diaconul Coresi in 1570, apoi in 1577, puindu-i, data aceasta,

in fatä textul slavon. Coresi modernisd ortografia i inlocui unele
cuvinte; dar el nu recurse la original, ci indreptd dupd pArerea
sa. El lasä la o parte mdrturisirea de credintd catolicd, pe
care nu o putea ingAdui nici intr'un chip 1 B. P. Hasdeu a
dat pentru Academie o reprodueere a acestei tipdrituri 2.
Din Vechial Testament nu s'a tradus nimic. Aceasta se.poate
crede mai curind decit cd vechiul manuscript husit s'ar fi pier-
dut cu totul. Trebuie sd se tie sama si de aceia ea Husitii, cari
cintau Psaltirea si se infideärau cetind Testamentul Nou, n'a-
veau aceiasi iubire pentru Vechiul Testament. Cind Coresi a in-
ceput in a doua junatate a veacului al XVI-lea tipdrirea pe ro-
mAneste a cdrtilor sfinte, el a fost silit sd lase la o parte Palia:
ea apara abia mai tirziu, i trebui tradusd atunci pentru
intbia ()ara* de-a-dreptul dupd originale.
Evanghelia s'a pdstrat intr'o copie pe care a reprodus-o Co-
resi in 1561. Dintr'insa s'ar parea ca lipsiau citeva pagini pe
care tipdritorul ar fi fost silit deci sd le traducd din nou. Com-
paratia intre locurile ce par adause la 1561 si textul primitiv pds-
trat intr'un manuscript 3 ar aräta ce mari schimbdri suferise limba
in decurs de un veac i jumAtate. Astfel, in vechea tAlmAcire stä-
tea (Matei 13): sa ochiul täu dereptu sdbrázneaste-te, ia-1
leapddd de la tine: mai bine tie sd piara unu mddulariu al
tau nu tot trupul aruncat sd fie in matca focului, i, sà te
mana ta sdblAznire dereptä, tae-o si o aruncä de la tine: mai
bine tie sd piarà un mddulariu al tä.u, nu tot trupu14..."
Coresi ar parea cd dd in loe, in reproducerea din 1889, cu
litere latine, urmAtoarele rinduri 5. De te va smenti ocul cel
direptu, scoate-1 si-1 leapädä de la tine, ca mai bine easte sd
De ce ar fi facut-o trlducatorul romin de pe la 7550 pe care-I admite d.
Rosetti ?
2 Psaltirea pub licatd in romeinefte la 1577 de diaconal Coresi ; Bucu-
resti, 1881. D. Candrea a publicat la 1916 Psaltirea ,Fcheiand comparatd
ca celelalte".
8 V. n-1 urtnator.
4 Columna Ni Traian, 1882, N. S., III, p. 79.
5 Tetravanghelul diaçonulut Coresi reimprimat dupa editia prima din 1560-61
de arhiereul dr. Gherasirn Timus Pitesteanu, cu o prefata de C. Erbiceanu;
Bucuresti, Tip. Cartilor Diserices11, 1889.
108 Istoria liter.turii románe0i

piee on mddular al tdu decit tot trupul tdu sd fie aruncat .in
foc; iard, de te va strdca mina ta cea dereaptä, tae-o si o
leapddd de la tine, Ca mai bine easte sá piae on mädular al
tau decit trupul tau sd fie aruncat in foc.".
Dar avem a face numai cu o lipsd in exemplarul care a servit
reproducerii, lipsd intregitä de unul din proprietarii lui. De fapt,
toatA Evanghelia lui Coresi are aceiasi. limba.
Aceiasi Evanghelie romaneasca se pastreazä inteun manu-
script copiat intre 3 Iunie si 4 Iulie 1574 de pisarul Radu Grd-
maticul fiul lui Dräghici din Manicesti, lingä tirgul Rusi pe apa
Vedei". Radu pdrdsise Tara-Romdneascd dupd moartea lui Pä-
trascu-cel-Bun, pe ling& care se gdsia i diaconul Coresi, tot
un f el de gramatic1. Venind din nou in Domnie, strasnicul Mir-
cea Ciobanul ineepu cu un mare macel al boierilor si popilor:
atunci cred a a fugit Coresi 2, i tot atunci gramaticul Radu,
El se temu sa se intoarca atita timp cit träi Mircea i, chiar
dupa moartea aeestuia, el duse aceiasi fried fata de fiul lui,
Alexandru-Voda. La urmä, Radu, care stAtea inteun sat bul-
gäresc de pe Osma, unde serse fel de fel de carti slavone,
astfel hrana, se duse tocmai la Rodos, unde auzise ea
se ea Patrascu, fiul Domnului i ocrotitorului sAu de odinioara.
Aici acest Patrascu, care nu e altul decit viitorul Petru-Vodä. Cer-
cel 3, ii dAdu sarcina de a scrie dupa un izvod" deci dupä
un manuscript Evanghelia pe romaneste, cela ce el fäeu in el-
teva saptamini. Depärtat de multd vreme din tara, Radu nu pu-
tea cunoaste tiparitura din 1561 a lid Coresi, lar Patrascu, un si
mai vechiu fugar, Ina mai pupil. 'De alminteili, e drept
tiparitura lui Coresi si manuscriptul lui Radu sint identice pana
in cele mai mici amänunte 4.
Faptele Apostolilor. Apostolul, cum zicea poporul, sau Praxiul,
duptl numirea carturarilor, cuprinzind un indemn catre rdspin-
direa invAtaturii adevärate a lui Dumnezeu i lamuriri asupra

' Nerva Hodo, in Prinos Sturza, pp. 240-1.

2 V. cartea mea Sate si preoti din Ardeal, Bucure0, Carol Gbbl, 1902,
pp. 21-2.
3 V. Istoria lui Mihai Viteazul, in Convorbiri ¡iterare pe 1902, cap. I.
V. 0 Gaster, In Archivio glottologico, XII, p. 201 0 urm.
 Literatura reilgioasd tn veacuI at XV-Iea 100

cuprinsului Evangheliilor, a trebuit sd fie prefäcut de Husiti in

limba vulgard. Apostolul a fost tradus in intregime. El nu se
pdstreazd insd astdzi decit in doud 'forme, fragmentare: una
Manuscript:A, alta tipäritd.
Manuscriptul e scris in Moldova, pe hirtia cu semn silesian pe
care e scrisd §i Psaltirea de la Scheia: scrierea nu s'a fAcut in
mandstirea Voronetului, unde a fost gdsit de d. Cretu, cu prile-
jul serbdrilor din 1871 pentru $tefan-cel-Mare, ca §i cum strd-
mo§ul ar fi rdspldtit pietatea urma§ilor Iprin acest dar; dar
scrisoarea e vddit moldoveneascd, din vremea lui Petru Rare§
sau a urma§ilor sdi. Cuvintele nu sint deosebite §i se pdstreazd
vechea literd r intoarsd i oblicà, pentru ca transcriitorul a tinut
se depdrteze foarte putin de original, a cdrui limbA a pAstrat-o
neatinsd, cum n'a facut copistul dim& care s'a scris Psaltirea
de la Scheia.
La ineeput paginile sint smulse pe intinderea a septesprezece
capitole din Apostol. Apoi vin Faptele Apostolilor propriu-zise.
In loe sd urmeze dupd dinsele cArtile Sfintului Pavel cdtre
Romani, Corinteni, Co/oseni, se trece deocamdatd, asupra lor,
pentru a da intdlu cdrtile sdbornicesti" ale altor apostoli. Din
ele se insirä cele cloud d'intdiu si parte din a treia: restul
rupt; Apoealipsul lipsia.
Din acest text a dat o editie d. I. G. Sbiera 1, in 1885.
La o datd care se fixeazd cu 1563 2, Coresi a tipdrit un. Praxiu,
din care s'au pAstrat trei exemplare, cel d'intdiu descoperit
cu lipsurt la ineeput si la sfirsit, care intrec jumktate din in-
tinderea ce a avut volumul. Au fost nimicite in el mai toate
foile ce cuprindeau Faptele Apostolilor si parte din cdrtile sd-
bornieesti", si au Minas aproape in intregime numai Scrisorile
Sfintului Pavel. Numai cu ajutorul descoperirii recente a d-lui C.
I. Karadja 3, se peate face in mai mare parte comparatia intre
asa-numitul codice voronetian" i partea corespunzAtoare din

Codicele Voronetean, Cernduti. Cf. Cretu, In Rev. p. ist., arch. si filolo-

gie, an. II!, vol. II, p. 145 i urm.; I. Bogdan, In Convorbiri literare pe 1886-7,
p. 77 0 urm.
z Bianu i Hodq, Bibliografia romaneascci ve che, I, p. 52.
V. Analele Academiei Romine pe 1924, P. 545 0 urm. (sectia literarà).
Academia va da 0 o reproducere fototipicA.
110 Istoria Itteraturii romAne,t1

publicatia lui Coresi. Azi, se poate incredinta, cred, oricine eh'

peste tot diaconul n'a fAcut decit sä lucreze in slove de tipar un
Praxiu intru citva ea acela de la Voronetl. O dovadA despre a-
ceasta era incA de mult pomenirea in Biblia de la 1648 a in-
torsurei celei de mult" pentru o vorbä care se aflA tocmai la
acel loe si in manuscriptul de la Voronet 2.

Odatii Cu Sfinta ScripturA s'au tradus anumite rugAciuni, tre-

buincioase preotului in fiecare zi, precum i TatAl nostru, Cre-
zul. Tata Nostru era cuprins in Evanghelii; Crezul a trebuit
fie tähnifteit deosebit. Cind, in 1564, Coresi dädu la luminA,
s'A'

impreunA cu Tilcul Evangheliilor, si un Molitvenic, el cuprinse

inteinsul un Crez care e de sigur din vremea celor d'intAiu tra-
ducen, dar din care editorul scoase pe filioque. Cit despre ru-
gliciunile din aceastä carte, ele sint vAdit mai nouä, din a doua
jumAtate a vEacului al XVI-lea 3.

Acelasi cleric maramuräsean sau ardelean din preajma Ma-

ramurAsului, acelasi cunoscAtor de slavoneste, care a dat limbii
noastre cA.rtile sfinte, a inzestrat pe cetitorii din popor, adecA pe
umilii preoti din sate, cu o literatura bogomilicA.
Fireste cd aceasta n'a fost niciodatä tipAritä, precum nu s'a
tipArit nici Povestea Duminecii sau a Vinerii cArti iaräsi a-
pocrife, niel unele fragmente de Cazanie, ca predica asupra'
Tatälui Nostru, sau anume cuvintare a Sfintului loan Hrisostom,
care se prefAcurA si ele in rornAneste tot supt neobositul lui
condeiu de cárturar sau, cum zicea el insusi, de cArtulariu"
sirguitor.
Ni le-a pAstrat insA, färä alegere, amestecind printre ele,
cu o deplinä neintelegere, i Catechismul lui Luther, gAsit de
copist inteo brosurieä romäneascA tirada la 1544, un preot
de la MAhaciu, un sat de spre Murä, in Scaunul secuiesc epa-

V. Cretu, In Revista pentru istorie, archeologie i filologie, III, p. 29

urm.
2 V. Sbiera, 1. c., pp. 352-3; cf. Cretu, 1. c. pp. 155-6.
3 V. Hodoq, in Prinos Sturdza, p. 235 i urm. Crezul Catehismului din 1544,
pastrat Intr'o copie (1-lasdeu, Cuvente din biltrini, II, pp. 103-4; cf. Hodo, /.
C., p. 236, nota 3), e mal nou.
 Literatura religioas1 tri veacul at XV-lea

sean al Ariesului, Grigorie, care a &tit pe vremea luptelor fui

Mihai Viteazul, fard s;:i se incalzeasca de loe de ispravile lui
urmind sa dateze copiile sale dupa Bear Jicmon Craiu", pre-
cum si de citiva contimporani ai sai, de prin aceleasi leocuri.
Intre aceste bucati, gäsite deosebit prin fel de fel de cdpii
mai vechi sau mai noua, dintr'o parte sau din alta a Rominimii
de paste Carpati, fie ele imbrAcate ncä in haina ciudata a
limbii maramuräsene cu n schimbat in r intre cloud vocale sau
desfAcute de dinsa si infatisindu-se in graiul obisnuit, sint
vadite deosebiri. Unele trebuie sa parA, deci, mai noud, altele
mai vechi. Legenda Duminecii si predicile tree in eeia ce pH-
veste caracterul anticvat innaintea tuturor celorlalte, si mai ales
innaintea povestirilor bogomilice. Dar intrebuintarea exclusiva
a perfectului simplu, lipsa lui pre inaintea oricarui nume de
acusativ, anumite urme de rotacismun surà pentru sunà, in
legenda Sfintei Vineri, anumite forme vechi, anumite cuvinte
care vin din alt timp, anumite notiuni culturale care fac parte
din ciclul cunostintilor traducatorului maramurasean-ardelean din
veacul al XV-lea i aratA ca si la inceputul aeestei scrisori ro-
manesti a fost acelasi initiator al intrebuintarii graiului nostru
In literatura, fie i in astf el de literatura.
Manuscriptul mAhAcean reproduce apoi felul de a se scrie
cuvintele farA despartire care se intimpina in textele cele mai
vechi; el da astfel icoana paleografica a aeestora 2.

Cf. Hasdeu, I. c., p. 342 (CAlAtoria Maicii Domnului la lad): si giudecii

episcupii" ; ibid., p. 346: feciurite" pentru fete; blAm" =-- haidem, p. 350;
iazer", p. 350; glut", ibid.; voinici" pentru ostasi, p. 352 ; vocativul Doamne
despuiatoare" (si ultimul cuvInt e, cum se va vedea indatA, particular limbil ve-
chiului traducAtor); misei mei", p. 356; unde su prorocii", p. 358; giude-
ca-se-vor" ; ibid.; silele cerului", p. 362; destinse, p. 362; luaiupelite==
trup, p. 364; e vol in groapA má pusetu", p. 364; invisu", p. 364; scue-
pescu", p. 416; seti", in loc de sinteti", p. 417; dzis",p. 420 ; plinsu", pe-
ritilor", p. 421 ; ome" in CugetAri In oara mortii" p. 451; iuboste", ibid.;
cursi" alergaiu, p. 452; hitliansugure", p. 452; glasure de cinpoi",1). 452;
le aducu de o lature", p. 453; voru bucina", p. 454; Scaunulu de giudetu",
p. 455; ceteri", p. 464; betitiloru", p. 464. Fericirile slut Intru citva ca in
Evanghelia veche ; v. pp. 495-6.
Manuscriptul a fost, cum se vede din cele spuse, tipArit de d. Hasdeu, in
Cuvente den bätrdni, II, 1870. Cf. Rousso, Studii bizantino-române (contra
bogomilismului), Bucuresti 1907.
112 1storia literaturii romlne0

VI.
Limba in care sint serse eartile sfinte sau povestirite de
propaganda bogomilica din veacul al XV-lea, se deosebeste usor
si Lard putintä de inselare de limba literarä a epoeelor urma-
toare. E sigur ca. ea a inriurit simtitor felul de a serie roma-
neste pana departe in veacul al XVII-lea, cA. a impus intru
citva un stil si o ortografie.
Caracterele ei sint urmAtoarele:
In ceia ce priveste fonetica, aceste texte aveau in forma lor
de la ineeput n intre doud vocale prefacut in r sau nr,
ca in binre, minre. Aceasta e o particularitate de graiu care
stapineste pan& foarte tarziu in Maramuräs, si deci si in par-
tite ardelene muntoase vecine cu aceastä cetatuie, in care si limba
datini au trebuit sa se pastreze mai indelung si mai cre-
dincios1. Dovadd urmätoarea scrisoare maramuraseana din vre-
mea lui Mihai Viteazul i in care rotacismul e inca neatins,
dupa. aproape douà veacuri de la traducerea husitä a cärtilor
sfinte:
Cire iaste pan Pogan Jurj, span ot Maramores, i pan
Toma, jurat ot tij, scriem inchiraciure i slujbi pan Orban
birov i pan Simion parcalab ot Bistritä. Dup'acia, de ci-at
tremes omul vostru la noi, de randul aeestii osti cia'u
trecut prin Maramures, vä dam a sti ca au fost a lui Cor-
nes o mie de omiiri náimiti in ban[il; de alta laturd, acma,
nu stim, ca. au fost doi omiiri a nostri in Tara Leasiased,
ce i-au dzis ca nu e acolo nece o veaste ria. De' icia inra-
inte, ce vrem sti si ce vrem audzi, noi va vrem da a sti,
ca somsidzitor (ungureste: szomszed, vecin) nostri. Derept a-
cia i acmd avem om acolo: de ne va aduce woo viastd,
va vrem da a sti, i jara vb. 'warn, ce vret audzi din Mol-
,,dua, c'am inteles ca avet omeari in Moldua, ce viaste \TA
vor aduce, ne rugamrsa ne dat a sti, au de räu, au de bire2,
Aceiasi schimbare se vede la Rominii din Muntii Apusenr),

V. Ai. Rosetti, Ètudes sur le rhotacisme roumain.

2 Documentde Bistrifei, 1, pp. 1-2, no. II; cf. no. I si p. 2, no. III ; 11 24,
no. XXXI: cu forme ca gice, giuzi. Si in Hurmuzaki, XV`, p. 721, no.
MCCCXXIV. Am tinut saml de observatiile d-lui Al. Rosetti ; Rhotacisme, pp.
60-1.
 Literattira re1igioas5lii veacui ai XV-lea 113

la Moti i la Rominii din Istria 1, insä dintre Moti, nu vor-

bese astäzi toti in acest chip, ci numai acei din comunele Al-
bacul-Aradei, Lapupl i Scarisoara, ap incit Horea, care
era Nicolae Ursu din Albac, iese sä fi vorbit in graiu rota-
cisan' t. Aceasta raza restrinsä a rotacismului in unghiul sud-vestic
ariielean i numärul foarte. mic, probabil totdeauna mic, al Ro-
minitor istrieni ar dovedi ca rotacismul, in care unii au voit sä
vacía.' un. fenomen general, a fost märgenit la anumite regiuni a-
pu. s'ene, toate de munte 2 Satul Mahaciu, unde seria popa Gri-
gorie nu e ,insa Cu adevarat intre Moti, de i n'avem nicio alta
dovada ca acest preot ar fi venit el inst* din mijlocul Mo-
'flor decit °data forma ciri - cine, intr'o notita a lui. In cu-
prinsul vechii Dacii, afara de citeva forme 4i focare räzlete,
rotacismul se tine de Maramur4, unde e/ dainuieste ca stapin
pana foarte tarziu.

Traduse in Maramur4, cartile din veacul al XV-lea se in-

fatipaza insa inteo forma foarte mult deosebitá de aceia a ra-
va§ului pe care, pentru putinta unei comparatii upare, 1-am dat
mal sus. In ceia ce prive0e tot sunetele deocamdatä, sint atitea
fenomene care pe la 1600 disparusera din vorba maramuraseana.
U ,final se auzia inca foarte bine, 4i in redactia de la inceput
el se gásia, de sigur, la sfiritul fiecarui cuvint. E innainte
de_ grupa nt nu trecuse in i, $i se zicea cnvente, mormente,
cum se cetegte numai foarte rar, mai mult ca un arhaism or-
tografic, in cele mai vechi documente din vremile urmatoare. Ca
gi in unele nume pastrate prin documente slavone moldove-
ne§ti din N.eacul al XV-lea precum Uriacle e-, I maiat se
pastreaza inca: asa se gasesc forme ea goli gi ulta, verbul
a nita fiind acela cape pastreaza mai totdeauna acest 1 disparent,
care-1 pástra, de sigur, fard esceptie, in originalele pierdute
ale aeestor vechi monumente de limba. Din cuvinte ca spuniu,
ponla, acesta pentru apoi se descopere gi pdstra-

V. Teofil Frincu i Gh. Candrca, Rotacismul la Moti Istrieni, Bucure§ti,

1886, p. 27 §.1 urm.
2 Evident cá nu caut s5 pun in legAturl pe Maramur4eni, pe lstrieni, fAcind
din aceVia dio urma o colonie a celor d'intAiu.
3 Densusianu, Histoire de la langue roumaine, 1, Paris, Leroux, 1901, pp.
394-5.
8
114 istoria 11feraturii romAne01

rea, foarte rar, ce e dreptul, a lui n muiat innaintea Iui i. LS-

nä se mai afla pentru le, ne. D nu trece totdeauna in z la plu-
ral, ci se zice: putredire; am aflat un cas i pentru t netrecut
la plural in t.
In afar& de aceste particularitäti, se pot inira alte/e,
trate §i mai tArziu, care aratA et1 limba vechilor traducen i era cea
maramuräpna. Aa, in loc de j, se serie gi: giudeatorie, giudec,
In multe dintre copiile ce avem, litera cirilica pentru sunetul dz,
caracteristie i astäzi pentru graiul moldovenese, s'a pierdut, dar
in izvodul cel vechiu stAtea pratutindeni dzi, dzic, dzeu. Une
ori, cum se vede i in scrisori maramurä§ene tArzii, clz se eon-t
funda cu gi : glee pentru dzice.
In morfologie adeck in formele gramaticale, cea mai mare
bog&tie de elemente vechi o dau verbele. Regula general& e
cA se intrebuinteazä numai perfecte simple, pe cind la 1600
nu se intimpind decit perfectul compus. Aceste perfecte simple
oferd multe forme disparute: f eciu, dzisu, etc. Viitorul se al-
cätuiete cu auxiliarul a voi in forma de a vrea. Conjunctia con-
ditionalului e totdeauna RA, lat si. In propositiile conditio-
nale, figureaeci. un imperfect al conjunctivului care flexioneazti
re, ri re, rem, rat, re; sA Outare, d. ex., si asa mai departe
Participiul trecut slujeste in cea mai largi masurd ca substan-
tiv: aa destrusul pentru Tinutul, si acesta un substantiv ver-
bal, a. Unele participii trecute care se afla apoi numai in
situ,atia substantival& aveau inca pe atunci tot rostul lor verbal:
a§a f apt pentru fAcut. Formele incoative eu ese nu se allá, avi
Inch cetim: se-1 rap4, pentru sad rapeasca".
La substantive e sA se observte vocativul singular nearticulat,
cu e: orne, Dzeae, scurt i energic; vocativul plural egal cu no-
minativul: frati dragi, in locul noului vocativ asemenea cu gene-
tivul-dativ: frati1or.

Se gAsesc o suma de cuvinte ce nu sint cunoseute de aiurea,

citeva din izvor slavon1, cele mai multe ins& din vechea mogenire

A miihdi=a face semn ; a s'dbleizni, sliblaznd ; iuboste pentru dragoste ;

govitoriu, oajde pentru legAturi, curele ; upoväintd, a upovdi, a gotovi ; cle-
vetnici, priatneci, ogoadd ; a pesti, pesteaM----a zabovi,
zabavA; viteafte=--dobitoceste ; devete--=clevetiri ; pristani0e ; tar=povárl ;
 Literatura reügioas n veacul al XV-lea 1i5

cuvinte care sunä frumos §i sint o adevAratä podoabá

pentru frasá, cuvinte ciare, pline de inteles, potrivite pentru a
trezi icoana innaintea ochilor. Cuvintele acestea, f:e slavone, fie
latine, apar in once text din aceasta vreme, de la acest scriitor,
pe care-1 credem unic, i numai aici. A§a putem insemna: Dzeu
pentru: Dumnezeu; Dumneadzae. zeitd, buca pentru gura, Zil.13
Ciinzecilor pencru Rusalii; a cure, pentru a alerga, cu parti-
cipiul curs ; gintul pentru neam ; necAturg pentru zugrumare;
miias pentru cápitan peste o mie, ca mitas pentru cel peste o
subí; giune _ giure, giunel -giurelu, pentru tinár; numAra no-
minarepentru a ceti: numAra ghiemonu cartia"; despus, despul-
toriu, pentru Tinut §.1 cApetenie de Tinut, care se nume§te §i tinä-
tor sau tiinietor"; a urdinra, ordinare = a apropia; vi§iu vixi,
trAiiu; lacoare;lásAciune; a nuta a visli, a innota; margine = term;
lature =parte; veatrile- pinzele, ventres; nasul corabiei; arirA, ni-
sip,dar §i násipu"; linged pentru bolnav; opu= nevoie: ce
era spre opu"; scripturA = lorice scrisoare: nece scripturA de
tiinre n'amu preimitu de la Iudei"; spunere expunere; a se
mean= a se incAlzi: incà'rea§teti-vA"; agru, ogor; ascultAmint;
strat = pat; a inpota : = imputare; arámojna = eleemosina;
meser, mesearätate, mesererie, dar i miel; a se delunga = a
se depArta ; desideratul, dorinta ; lárgAmint; a destinge, a se
cobori; ceteri = chitare; fsat pentru agernut, Fáca; veardze

a sufleta=a fi Cu sufletul; corabnici, a blagodari, trtnd=vintre", In Biblia

de la 1648; miga, friguri ; a prilästi, podnojie ; a se tnglodzi, zavistru=
zavistnic; zavist, zavIstie; a milosti ; a hlipi=a se vaieta ; straste, chinuti :
cicitanog=violent; podobnic, obrazire, mtinicii=desfätari ; murguire=mus-
ttare; a se stragui ; a rictii=a racni ; a prämändi=a locui ; a prickidi ; ciu-
desele ; usncigurA; a omräzi ; izeaclean, a strästui=a chinui; a zepreti,
a ostämpi, a pros feti ; piste ; zlac ; a sledi sloate, a poveli, a preapdri,
blinzie, a ucioni, bogcitate, zgarburä, näprastä, a zcistämpizästimp se
zice Inca ; zäpodie pastrat In toponimie; mojdane, dostoinicie, gadine, vietati,
se zice inca la Brasov ; a zäpreati, a halcistui, povoleanie, a temeli=a
ciad', podnojie,mtndroste, s'atina, a ugodi, prislet, nencividitori, a pogärzui,
mciscoiu, cattr, si in traducerea din secold al XVII-lea a lui Herodot steble
de lemne; hränilnite, drcIghicci, näemnic, mitar, mitarnic, pocerpeald,
prilaz, hrtborie, cirmife, ugodnici, a trufului, vihortt. Alte vorbe ca acestea,
adunate din Apostolul lui Coresi de d. Gr. Cretu, In Rev. p. ist., arch. sita.
III', p.42.
11.6 Istoria eiteraturii romane§ti

viridia, pentru orbe verdeturi; Insta; bucine buciume;

tdmpana tympanare; investire; piremiedzare; a 1nvolbi; tunul
pentru tunet; inmdria mama poate de la inmäina, Inmdnia,
aflindu-se i mumAnia, dar fArd n schimbat în r; neaoa pen-
tru zäpaclä ; vipt victims, brand; ano uva, strugure; se-
cer5ciune, lingori boale; teamät; botejune pentru actul bo-
tezului; albind, de la aib; in loe de aviad; ciinrescu, oricine; vdr-
gure, fete; tiesertie; suru, sunet; fdposgtoare, moarte, etc.
Cu totul deosebitoare pentru stilul vechiului trOucAtor slut
citeva cuvinte, de intrebuintare mai deasa sau mai rara, care
nu se and decit la dinsul, adecä in copiile de mianuscripte mai
vechi decit 1500 i in tipäriturile lui Coresi dupä astfel de
copii. A5a rutesu, pentru iardsi, e pentru iar, i acelasi e
repetat: e, e, pentru afirmatia: da, da i asta-ii e, je- sunä. in
loe de da in vorba Rominilor din Nordul Ardealului §i din Ma-
ramurä* ; iuo pentru uncle, ca pentru cind 1, neschit, neschitel,
pentru citva", putin", nitel"; acicia, acmit (dar i acumu).
Unele cuvinte au /a dinsul un inteles special: greatd inseamnä
greutate: greata capului"; nu se ziee pirintesc, ci tAtinesc,
niel pdrinti, ci tatini; martor inseamnd martir, rost e gut* a
ucide e pentru a bate", cum i astAzi se zice in Moldova §i in
Ardeal; tinut e si rdbdare", a se sdruta, sfirutare e a se sa-
luta'', salutare"; a ivi se aflä pentru a da la iveald"; drac
inseamnA du§man dupà crezul bogomilic; pielitä e trup, peli-
testi, trupesti, Imptlitat intrupat i azi se zice drac impeli-
tat; cdrmujuri azi cirmoj, in Moldova, bucatd de pine,
pentru pomene; fericat e fericit.
Supt influenta originalului slay, de la care s'au ivat adiective
in eanin, acusative in a si, ici i colo, nonsensuri, s'au construit
o sumd de cuvinte compuse, din care mai niciunul n'a rOzbä-
tut §i n'a ramas in limba: argintu-tdetor pentru argintariu",
In Biblia ardeleaa de la 1648, *i zlätariu" in aceia munteanä,
de la 1688, omu-iubire, fdrd-mentele, cel färd-de-minte, pdmdn-
tu-ndscuti, nhscuti din pdmint, leage-calcdtoriul, faa-ftmdul,
sul, Desusul, cal de sus, moarte-purtatoria, §i cite mai multe.
Nu lipsesc niel ungurisme caracteristice, in cuvinte sau in
sufixe: hitlang hitlenség, a basailui, a vorbi &lea, de

D. ex. si ca era margAindu i apropiindu-me catre Damascu".

 Literatura religioasd In veacul al XV-lea 117

la beszéd, vorlaa; fuglu, legat, fogoly, foarte dese ori

in Codicele Voronetean; feleleat, ung. felelet, raspuns. Unele
.vorbe romane§ti chiar au infati§area lor din Ardeal: painjina,
a gheta, pentru a OH, alcamure, pentru §ireclicuri, neami§
pentru ales, scump.
Scriitorul avea oarecare cuno§tinti de latine§te ceia ce
arata iara§i ca era Ungurean; °data el serie pe margine nota:
ad est[e] latinia§te acestu cuvantu", nota pe care copi§tii
,au introdus-o in textul sfint ea o parte integranta din acesta.
El §tia insä. ungure§te, §i de aceia s'au putut culege o suma de
intorsaturi de frasa luate din timba maghiarä 2, §i, cercetind
Cu luare aminte, s'ar mai gäsi §i altele.

In alegerea cuvintelor prin care se exprima notiunile de cul-

tura §i de viatà social& din Scriptura se vede cercul sätesc, te-
t'atiese, conservativ i innapoiat in care traia traducatorul. El
§tie de sata, sau de fsatu mai zice coafsä pentru coapsd,
de case, ale caror stapini se zic cásátori in veacul al XVIII-lea
orinduielile de bir numesc pe gospodar, in Moldova: easariu".
El .are majare mult mai rar fomeale, iara§i formá. ardeleana;
odata §i boreasá, forma ardeleand, luata de la Sa§i, feciorl,
sau feti, §i feate, i rude, semente. Casa, al axil päzitor la
u§ä se zice u§ariu, cuprinde stratul, adeca patul, scaune, masa
sau tabla. Cei mai bogati au in fata un comarnic in tradu-
cerile din 1648 §i 1688 ale Bibliei: cerdac", foi§or", la care
se suie, nu pe scdri" sau trepte", ci pe splte. Irod are la pa-
latul sau tinde. Vinul se tine in celariu. Se iea, de sigur, prinz" §i
ciná; la prilejuri de botejune sau nunta se dau uspete, de us-
petitorlul bucuros de oaspeti, sau rudele §i cunoscutii se aduna
la präznuirea trista a unui cumandari, cuvintul e intrebuintat
§i in intelesul de jertfa adusa idolilor, la cumetrii §i firtáciuni.
Se cinta din bucire buciume, din cetere, dar mai ales din
cimpoaie. Agrul se lucreazd cu plugul de boj;
ogorul
semánáturde se coc spre secerkiunea rdsplatitoare. Pämintul
mo§tenit se zice ocinä; acel ce II are e motean. Lneltele casei

Codicele Voronetean, p. 152, r. 1 de sus.

Creta, t. c., p. 45; d. Hasdeu observa In Cuvente, II, p. 77, cd se aduc
modiffcgri individuale la s!ntaxa slavond.
118 Istoria literaturii romAnesti

sint: cnnobea, caldarea de arame, in care se va fi facind mamaligA

de meiu, sticlele, blidele, solnita. Vemintul e alcAtuit din car
masa mai mult; brinele sint pline de arimi; in picioare se poarta
calturi, cari trebuie Eh fie opinci legate cu oajde, curele; numele
de caciula" sau palärie", n'a gdsit loe in traducere. Oamenii
Logati se imbracd in fire i in camha camocato",
stofd orientald., dar aceia nu stau prin fsate. Femeile lucreazA
din pinza miresterguri, stergare de sters pe mini, la spAla-
i
tul din toate zilele sau la o Mutoare. Moara se chiama risnifa
satului. SAtenii au tocitoare.
La basearecd i se zice i sfäntutoare, vre-un neologism eretic;
preutul, popa, se nume0e i sfentitor, ceia ce mai inseamnd f er-
inee5 tor. Vial:lien sint numai oameni puternici, dar se tie de pis-
cupi §i episcup'i, cari sint catolici acesta e sensul cuvintului
piscup in Moldova i cdrora teranii sint totu0 siliti, innainte
dupä räscoala de la 1437, a li da dijma. Dar, in afard de
Scripturd si de rugi, omul aleargd si la descintAtori, cum sint
vracii, media. Adunarea satenilor se chiama zbor, ca
In podgoria munteneasc5 (Prahova) si pana azi. La el se
fac giudeaje, de mai marii satului cari sint giudecli de fapt,
cei mai vechi stäpinitori din Rominime, pe cari viata organi-
satä din Principat34 gdseste in decddere; ei ascultd, la dziva
tocmit5 in giudecatoare Biblia de la 1648 are scaunul giude-
decatii", ca giudecatori, pe oamenii ce se pirese, 0-1 pun la
gloabd sau in verigi, In inchisoare, in legAturg, in prinsoare"
se va zice mai pe urmd, In temnità. Aici se mai ad í biltrInii
si mai marii. Piritul stà hare feafe, ca sá i se vadd vina. Jo-
decata se zice: leage, iar cercetarea intrebatul legii. Se poate
razgindeca cineva, dupa o Ora noua. Ca despruietori dis-
positores mai mici, peste despusuri, se vad pirdlabii de casii
si vàlahii. Carte §tiu numai artularii, cari pot num4ra scripturi
nominare scriptures pentru cd au urmat invApturi: o-
data.. se gaseste §i diaci, poate un adaus mai tdrziu.
Scriitorul cunoaste domni, cari au pämintul, voevozi, ca ace]
' V. de ex. : ..Giudecii oamerilor adurara-se cu Dzeul lu Avraamu" (.'cheiana,
p. 147). Oaminilor $i giudecilor." ImpAratii pAmAntului s't toti oamini, giudeci
si toate giudetele pAmAntului" (p. 478). VIAdicii de Edom i giudecii de Moavu"
(pentru domnii . . . $i boierii"). OdatA am gAsit bajan, de sigur o interpola-
tie ; altA datA giupdneasa. E 0 cuvintul lude.
 Literatura religioasA In veacul al XV-lea 119

Voevod maramurdsean, Bogdan, care a trecut prin pasurile mun-

jilor si a intemeiat, cu vre-o trei sferturi de veac in urmA, Mol-
dova. La r5zboin se merge, nu supt sutasi sau miiasicare
slut cuvinte fabricate pentru nevoile tilcului precum ghiemon
e simpla reproducere a unui cuvint neinteles de tradu-
(irystul)v)
cAtor, ci supt acesti voevozi: tabAra se chiamd gloatdcele-
lalte Biblil au, una: 4ireag", alta polc"; sint cälärai, sàr
getkori; la un loe, toji luptAtorii se chiamd voinici. PAzeste
straja. Artn4 e §i. spate.
Din loe in loe stA cite o cetate, ai eArii locuitori se chiamA
cetkeni, cite un tirg, unde stau tfrgari, nu tirgoveji", cum
s'a zis mai tdrziu; euvintele unguresti orar, orAsan" lipsesc.
La tirg i cetate sint oameni bogaji, ndrociji: ei au avere i dau
bani Cu aslam, camAtd. Ei au verbi, cari-i slujesc. Mai mare decit
toji e Chesariul, Impkatul e vremea lui Sigismund, regele-
ImpArat, la vistiarlul cdruia se dau banii, florinjii, florinciorii,
filearii, argintul in de obste, ca dajde, cAci el zeciuiaste dupd
oblcluite. Numai oamenii lui hotArese cine e dostoinic morjii",
vrednic de moarte.
Din lucrurile mai depArtate, tilcuitorul stie marea, gemmea,
unde nutA cu veantre curàbiile, luntrile, indreptate cu cirmui-
toare, cu nasul, i tinute la innAljimea potrivitä cu cAtu§e. Cardle
cu tarul, povara mArfilor, merg, pentru negoj, in multe lo-
curi, adecA in multe laturl, la multe limbi striine, oprindu-se
acolo unde cArmariul, circiumarul, da vin de anA, pdstrat in
foale, i vipt pentru cale. Banii due in sumi, sommi, pun-
gile" obisnuite in RAsArit1. SAracii merg pe jos numai cu
punga §i traistra, adeed traista.
Lunile se zic in forma populard: Priere, Brumar. Serbdtorile
au vechi nume latine: am notat si mai sus Cinzecile pentru
Rusalli.

Orinduireacuvintelor nu e de sigur cea .obisnuitd, fie si

in cele mai vechi documente de limbd curentd a veacului al
XVI-lea. Ca sA se vadd aceasta mai bine, si ca sd se judece de
oricine are simjul limbii dacd se poate admite propunerea, fa-

V. ale mele Notes et Extraits, I, Socotelile oraplui Calla, in Crimeia,

p. 17 §I nota 2.
120 Istoria literaturii rotnAne§ti

cutä de unii filologi, ca aceste texte pot fi contemporane, chiar

§i in tinuturi deosebite, voiu da unul dupa and' rtiva§ul muntean
din 1521, cea mai veche scrisoare romaneascii ce se cunoa§te,
locuri mai alese §i mai frumoase* din traducerile secolului al
XV-lea.
Mudromu i plemenitamu i cistitomu [dire HanAs Bengner] jude
al Brasovului. Ipac (iardsi) dau stire domnie tale za lucrul Tur-
cilor cum am auzit eu ed. ImpAratul au e§it den Saiia, §i/aimin-
trea nu e, §i. se-au dus in sus pre DunAre; time sa tii domniia ta
cA au venit un om de la Nicopoe §i mie me-au spus cd
va'zut cu ochii loi (sic) ca au trecut ceale corabii ce §tii §.1
domniia ta pre Dundre in sus ; ipac sa stfi cA baga den
tote orasele cate 50 de omin[i], sa fie in ajutor in corabii;
ipac sä tii cumu se-au prins ne§te me§teri den Tarigrad cum
vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce §tii §i dom-
niia ta. Ipac spui domnie tale de lucrul la Mahaniet-beg, cuan
,,am anzit de boiari ce sant rnegiias si de genere-miu Negre
cumu i-au dat Imparatul slobozie lu Mahamet-Beg, curn; ¡are
Nters; eel iò va fi voia pren Teara-Rumaneascii, iara el
sa treaca. Ipac sA tii domniia ta ca are fried mare si BA-
särab de acel lotru de Mahamd-beg, mai vartos de domniele
vostre. Ipac spui domnietale, ca mai makele miu, de ce-am
inteles §i eu, eu spui domnie tale; iard domniia ta e§ti in-
telept; i aceaste cuvinte sd tu i domniia ta la tine, sa nu §tie
umin[i] multi. Si domniele vostre sa vA paziti cum §titi mai bine.
Iatd acum locuri din vechile cArti:
O napircd din caldura ei i mucicA mainra lui. Deci, deca
vadzurd varvarii spandzurandu §arpele de mainra lui, gralia urulit
catrd alaltu: totu ucigatoriu iaste omulu acesta, Cela ce mantiii
noi de mara: osanda a viè nu lu ldsd. E elu scuturd §arpele in
focu, si nu chinui nemica. reu.
Radicd-se si tremuratu fu pamintul §i urziturii2 paduriloru
smentird-se si se radical* ca maniè-se spre inse Dumne-
dzeu.
De mere glornia-se, edzandu in u§i, §i de mere anta,
bendu viru.
Liimurirea deosebirii, ce nu se poate tagadui, e aceasta: in-
taiu cä avem a face cu o traducere dupd un text greu. Aceasta
 Literatura religioasd in veacul al XV-lea 121

traducere e fAcutá intr'o limbd Cu total nepregdtitä pentru

a exprima lucruri mai innalte §i mai ginga§e. In sfirit, tradu-
cdtorul nu Oia bine slavonete §i era ap de grAbit, incit uitd
inteun loe sá traducA pe na slavonul cu la. Constructii par-
ticulare slavone au rAmas, precum e complimentul drept pus in
dativ.
Fard nicio pregdtire deosebitd insä. §i. ,fdrä nicio in§tiintare,
oricine vede ca aceastA limbA se deosebeVe mai ales prin lipsa
lui pre de la acusativ, chiar dupä substantivele verbale, prin
punerea complimentului innaintea verbului, ceia ce e cu totul ne-
romdnesc d. e. n'are unde capul inchina", a se toti mintui",
despArtindu-se pentru aceasta pAnd i verbul de pronumele säu
reflexiv; intrebuintarea permanentä a lui de, si in loe de den,
din cum se vede i mai tirziu, §i in loe de clespre: nece
scripturd de tinre n'am primitu de la Iudei", adäugirea deasd
a unui expletiv: cinesi, etc. §i, in sfir§it, obiceiul de a pune
complimentul pronominal in urma verbului: ridzi-ti,
riddird chiar mai multe din aceste complimente dupd verb1.
VII.
Sistemul ortografic care se vede a fi fost urmat in vechile texte
biblice §i care se poate intelege destul de bine dupä cele dotrá
copii moldovene§ti din yeacul 'al XVI-lea e foarte putin fixat
consecvent. Aceasta §i era de ateptat cind se gindete cineva
cä. pänä atunci limba romdneascd nu fusese scrisä Cu slove chi-
rilice decit in cele. citeva cuvinte ce se gdsesc presärate in slavona
documentelor sau a cronicelor; acestea din Moldova numai.
In cuvintele de care e vorba, normele urmate in documentele
moldovene§ti i in cele muntene nu sint tocmai acelea0. A si I,
sunetul inehis i cel mai inchis, nu se deosebesc prin caractere
particulare. i, cind. se gindege cineva la faptul ch. astAzi,
dupd atitea relatii zilnice §i. altea influente literare unificatoare,
inteo parte a Rominimii se pronuntä à acolo unde aiurea se
aude f pana, plifd, romanese, rominese, cind tine seamA
cd sunetul intunecat de la sfirOtul cuvintelor, care e à pretutin-
deni aiurea, se apropie, dar nu se contopeste, pentru Rominii din
Alte observatii de limbd in G. Pascu, Istoria literaturii f i limbii romtne
In secolul al XVI-lea, Iasi 1921. Cf. pentru tot acest capitol Introducerea
in studiul literaturii vechi a d-lui Procopovici, Cernduti 1915.
 122 lstoria llteraturii romdne§ti

Moldova, de i, atunci va intelege lesne de ce s'a intirziat atita

vreme Cu osebirea grin scris a acestor cloud sunete intunecate.
A i I se exprima in Tara-RomAneascd prin caractere deosebite
k iA, Lard nicio normA alta cleat aplecarea cutärui pisar pen-
tru una sau alta din aceste buchi destul de tirite; in Moldova,
pänd in a doua jumAtate a veacului al XV-lea, A e necunoscut, s't
pentru amindoud vocalele umbrite se intrebuinteazA h, dar un in-
ceput de deslusire, un progres fatA de tara vecind stA
tr'aceia cd, dacd semnul poate sluji i pentru I, acesta-si are ca-
racterul deosebit, care nu poate sa insemne si pe anume ru-
teanul hl, care pentru Munteni, ca i pentru vecinii lor de peste
Dundre, nu e alta decit i. Cle e dreptul insd, si la acestia t innainte
de cloud' consoane, sau, in silaba finalA, i innaintea uneia sin-
gure, are valoarea statornicä de I. Si intr'una i in cealaltA din
pArtile libere ale Rominimii acest k ipfAtiseazd totdeauna pe
in grupele ir, II intre douä consoane, cind atunci el se serie, ca
la Slavii 1), lii, metatetic.
Pentru diftongul ea-ja eAci deosebirea intre ea §i ja e §i mai
grea de perceput si de arAtat decit deosebirea dintre A i I in
antunite casuri Muntenii i Moldovenii au datinele lor proprii,
care se datoresc aceluiasi fapt la cei d'intAiu influenta slavond
a venit numai de peste Dundre, pe cind la ceilalti ea porneste,
intr'o mdsurA foarte mare, si de la Ruteni. Deci sunetul de e
deschis, diftongat, care se serie in Tara-RomAneascA cu chi-
rilicul l, apare in Moldova si in haina mai greoaie a lui
chiar de si rare ori a lui ta format din, i §i a.
In Moldova se aud doud feluri de z, dupd cum z vine din d
latinul sau e luat impreund cu un cuvint slavonesc: cel d'intdiu
sund dz si se inseamnä cu semn special s; in Tara-RomAneascd,
lipsind sunetul, lipseste i litera I.
Pänà aid, s'a intrebuintat studiul lui I. Bogdan : De la cine. i dad au
imprumutat alfabetul chirilic, in Prinos Sturdza, p. 585 0 urm.
Lucrdrile d-lui Hie Bdrbulescu : tesa sa din Agram, despre alfabetiil chirilic
publicatia sa recentA : Fonetica alfabetului cirilic In textele romtne, Bucu-
re0i, 1904, nu pot fi judecate destul de aspru in ceia ce privqte desordinea
expunerii l caracterul ciudat al unor conjecturi prin care autorul cautd sd apard
ca un spirit original. Tot ce a scris pe timid sufere de ace1e4 defecte initia-
le i ele nu pot fi acoperite prin brutalitatea fArd exeniplu a polemicelor" sale,
pe care tonul injurios le face ilegibile, deci neutilisabile pentru partea din care
s'ar putea trage profit,
 Literatura religioas6 In veacul al XV-lea 123

Si inteo tara si in alta, H serveste pentru i, iota cu trema ra-

miind pentru anumite finale si pentru casal de dublare a lui i;
o e represintat prin chirilica ce-i corespunde, omega, w, avind
rostul SA11 la inceputul cuvintelor si in unele monosilabe; forma
mica a lui u, 8, e preferata formei dable (), care se intimpina
numai foarte rar. Pentru lu intreg sau scurtat in desinente: id
'sluje§te litera compusa,
LegAturile de slove, ca aceia care uneste t cu r intr'o elegantä
litera lungareata, nu sint necunoscute.

Maramurasul daduse la jumatatea secolului al XIV-lea pe cel

d'intaiu Domn al Moldovei neatirnate: cancelaria noului stäpini-
tor va fi fost intaiu latina, ca si moneda lui1; cind principatul
inchegat in partile de catre Baia innaintä. spre Nordul i Rd-
sáritul strabatut inca de mult de influente rusesti, actele de in-
tarire si de cirmuire incepura a se asterne in slavoneste, care
l'Amase limba Statului, precum era limba Bisericii. Pisarii fura
luati de la Ruteni saa de la Rominii din jos. Dupa obiceiu i dupa
desfasurarea fireasca a lucrurilor, un master la slove invata pe
altul, i astf el scriitorii lui Vodã ajunsera a fi din neamul lui.
Irisa pe la 1400 legaturile Moldovei celei noud cu vechiul Ma-
ramuras trebuie sa fi fost foarte dese: familiile mai erau inca
impartite intre o tara si cealalta: pe la sfirsitul veacului
XV-lea inca, Voevodul Ardealului, Maramurdseanul Bartolomeiu
Dragffy, din neamul lui Sasul-Vodä, innaintasul ì dusmanul lui
Bogdan ce! d'intaiu 2, e numit de cronica oficiala a terii, ruda',
semintie svatiia cu 5tefan-cel-Mare3. Felul de a se
serie in Moldova a patruns si in Maramuras, unde, iarài, Biserica
era slavona, fiindca astfel era Biserica intregii Rominimi incun-
juratoare.
Dupci. grafia moldoveneasea, se serie deci in textele husite
§i i Cll h fara a recurge irisa la combinatia ruteana kl pentru I,
in deosebi; pentru ea-ia, se gasesc de o potriva cele trei semne

V. in Magnum Etymologicum, art. Ban. Cf. actul din 1904 slavon din
Maramur4, descoperit de profesorul rus Petrov, cu forme ca nemefi, vitaf-
pan, mefteri, care sint i romAnep, cu Dumitru, Radul, la numele proprii ;
v. Analele Academiei Romtne din 1925, unde i-am consacrat un studiu special.
2 V. lorga, Sate fi preoti, p. 137 qi urm.
3 Bogdan, Cronice inedite, Bucure§ti, 1895, p. 45.
124 Istoria literaturii romAnesti

aratate mai sus: d'a §i m in cloud slove, aceste cloud din

urma, speciale Moldovei.
scriitorul se folose§te de clout). litere dintre care Mol-
Insä.
dova n'a cunoscut niciodata pe una, iar pe a doua nu se poate
dovedi pana acum ca ar fi intrebuintat-o. Pe linga p se mai
intilneVe pentru acela§i sunet semnul culcat; copistul din veacul al
XVI-lea al XVI-lea al Codicelui Voronefean, aceia ai Psaltirii de
la cheia ii reproduc stingaciu: s'ar putea ea in original sa nu
fi fost pentru r decit aceastA. notatie ciudata: ea arata sa" nu
fie alt ceva decit o viciare a Iui r (Latin, a§a cum se scria in evul
mediu. A doua litera e 4, care exista O. peste Dunäre, ca o va-
rianta a lui m: de sigur cä a fost ales pentru a represinta un
sunet §ovaitor, n gutural, pe care Rominii din alte parti il pro-
nuntA §i intreg, ciar: chid gasim buinrul, oameinrilor,
läingedzi, sainbate, aceasta nu inseamnA cA a fost vre-odatA in Mara-
murA o pronuntie ca: Mina laingedzi, saimbate, buirnul, oameini-
lor, care e pe atit de ciudatä, pe cit de neexplicabilä, ci numai ca in:
langa, langedzi, sanbata, bunrul, oamenrilor, n era foarte um-
brit, prin vocala intunecata ce preceda, sau prin r ce urmeazA,
a§a incit pentru acest fel de n :in frantuze§te bon, son
se punea ca o notatie consunantica. Daca pe lingd aceste exem-
ple sint §i altele ca: inchiserä, inblaiu, motivul este slabiciunea vo-
calei intunecate la inceputul euvintului, slabiciune a§a de mare, in-
cit vocala dispare cu totul atunci cind cuvintul precedent se ter-
minä. cu o vocala, sau se confunda cu vocala tot intunecatä prin
care s'ar mintui acel cuvint se 'ntinde, sA 'ntindà; scriitorul
simtia deci la inceputul unor cuvinte ea: inchiserk inblaiu numai
o nasalA slabitä, §i o represinta i aici tot cu
In vechile texte, celelalte litere se inf4ti§eazA apoi ea in nor-
ma valabilá pentru amindouti terile dunArene. O deosebire ar fi
numai aplecarea bätätoare la ochi pentru u dublu (oy), care alter-
neazA cu cel simplu (8). AceastA aplecare se pAstreaza de aici
innainte in partite ardelene, unde, pe un timp cind u se seria cit
mai expeditiv la noi, se ajungea i pAnA la ooy pentru acest
sunet.
 CAPITOLUL VI.

Cronicile slavone
Dacä in romanWe se strämutase Scriptura, faptele dumne-
zeie0 asupra omenirii, in slavona singurilor carturari, in a-
eeastä latineascä." a Räsäritului s'a incercat, aproape pe aceiai
vreme, cea d'intäiu insemnare a isprävilor facute de Domni,
främintärilor dintre rude, a nuntilor i mortilor, a clädirilot
indhinare lui Durnnezeu.

La noi ea §i pretutindeni aiurea, cronici domnegi s'au scris

In ap-numitele mänästiri domne§ti, care pästrau ca rdm4itile
pirmintegi ale ctitorilor incoronati i amintirea faptelor savirite
de acegia. Supt influenta analigilor sirbi, astfel de anale s'au re-
dactat, in curent cu vremea sau mai tirziu, in mäntistirile de
origine dornneasa ale Putnei, Bistritei, Slatinei i Neamtului 1
Unele mai pe scurt, altele mai pe larg, ele transmiteau, in
forme deosebite sau imprumutate, istoria trecutului Moldovei.
E foarte probabil ea insemnäri analistice, ca i pomelnice re-
dactate cu ingrijire, au fost serse intaiu sub influenta acelui Mi-
tropolit care puse basele noii Biserici mOdovene, Iosif, *i el
un Moldovean.
Acest prelat, asupra cäruia cunontem din nenorocire ap de

V. Bogdan, Vechile cronice moldovenefti pdnd la Urechid, Bucuresti

1891 acelasi, Cronice inedite atingeitoare de istoria Romtnilor, ibid., 1895.
Cf. Tocilescu, in An. Ac. Rom., XVIII, partea administrativA, p. 331 si urm.
(fArl importa*); t. OrAsanu, In Convorbiri [iterare, XXXI, n-le 6 i 7; P.
Panaitescu, Influenta polond In opera fi personalitatea cronicarilor Gri-
gore Ureche fi Miron Costin, ed. Academiei Romine, 1925, i I. Minea, Le-
topisetele moldovenefti serse slavonefte, din Cercetari istorice", I, Iasi 1925.
126 Istoria literaturii romdnesti

putin I-,a reusit, cum stim, in 1407, supt administratia egume-

nului Domentian de Neamt, care avea voie sA-si aleagä si su-
cesorul, amindouà mändstirile VIddiciei sale": Neamtul si Bis-
frita, intAie focare de lumird in stravechea Moldovä 2 Neam.
tul, ridicat de Petru Musat, care-i M'Use satele de mosie, era,
In 1407, cea mai insemnatA din cele doua mänästiri clomnesti:
aici, sau in mAnAstirea din Rddäuti, cäreia-i facea donatii Anas-
tasia, fata lui Latcu Voevod3, si Alexandru-cel-Bun incA-i dA-
duse cincizeci de biserici, trebuie sä se fi pästrat in pomelnice
amintirea celor d'intAiu Voevozi moldoveni. Dar A/exandru
alese ca loe de ingropare mAnástirea, fundatá de dinsul, a
Bistritei, i strAlucirea acesteia intunecA pe a fundatiei musä-
testi.
Supt urmasii lui Alexandru, in lunga epocA a certelor
singeroase i criminale pentru tron, Bistrita, intre zidurile cá.-
reia se odihnia maiestosul, regalul4 pArinte si bun, ra-
mine cea mAndstire a terii. In regiunile acestea de munte
ale Neamtului i Bistritii se ridica i vechea cetate a celor
tAiu Voevozi. Pe timpul luptelor lui Alexandru, represintantul le-
gitimismului moldovean, contra lui Bogdan-VodA i Petru
Aron, Polonii ocuparA cetatea Negmtului, in mAnAstirea careia

I s'a consacrat o lucrare de d. loan A. Grigoriu, unul din absolventii Facyl-

tdtii noastre de Teologie, o lucrare slabd. V. mai ales importantul document
tipArit de I. Bogdan, In Conv, lit., n-1 de pe April 1901, $i lstoria Bise-
ricii romilnefti, I.
Arch. ist., 1, pp. 140-1.
Melhisedec, O visita in Bucovina, in An. Ac. Rom., ser. II, VII, sect. ist.,
p. 272. Petru Musat trebuie sd fi fost ingropat in fLndatia sa de la Nearnt,
cdci lui nu i-a pus piatrd ca i celorlalti predecesori Stefan in Rdaduti.
Anastasia nu cred sd fi luat pe Costea (Onciul, Orig. princ. romine, pp.
251-2), ci mai curind pe luga Coriatovici (Xenopol, 1st. Rom., ed. 1, II, p. 136).
Altfel de ce Stefan-cel-Mare, punind o piatrd StrAmoasei" gale Maria, fata
Anastasiei, n'ar pomeni de loc pe sotul acesteia, tatdl Mariel? Pe urmd Cos-
tea poat2 fi pomenit In pomelnicul Bistritei ca rudd de Domn, nu ca Domn
(Melhisedec, 1. c., p. 269). S'ar putea i aceia sd fie un flu al lui Latcu, mort
Innaintea tatdlui sdu. Anastasia, mama lui Alexandru-cel-Bun (din pomelnicul
Bistritei (v. i Melhisedec, Cron. Rom., I, p. 103), trebuie sd fi fost alta. Cf. liga,
MdruIstirea Neamfului, ed. a 2-a; Istoria Bisericii, I, pp. 69, 89-90.
BdtrInul Alexandru", scrie un istoric poet din secolul al XVII-lea, males-
tos ca un adevdrat rege" ; Miron Costin, Poemd polond, In Letopisele, II, p.519.
 troninile siavone i27

odihnia criminalul Stefan Alexandrovici 1, si o pastrara pen-

tru deeptul mostenitor" pe care-1 gäsim, in April 1453, in
cuprinsul castelului 2 Ocrotitä de ostasii Domnului legiuit i ai
aliatilor sai, Bistrita insäsi nu fu uitatä in actele de danie ale a-
oestuia 3.
Reeunoscatori, calugarii îi insemnara in pomelnic datele unora
din bataiiiie razhoiului civil. Nu era inca intentia de a serie
analele terii; erati citeva insemnäri asupra vietii i soartei lui
AlexAndrel. Unele erau exacte, dar erau si multe false 4. In ele
se pastra anintirea tinäruIui ctitor mort in departare. Dupä
vechiql pcmelnic, luat de la izvodul de la Neamt, dupä men-
tiunea suirii pe tron a lui Alexandru-cel-Bun si a mortii lui 5, se
dädea lista fiilor ctitorului, fixindu-se luna i ziva nasterii numai
la Ilias, tatal lui Alexandru-cel-Tinar 6. Se insista asupra fap-
tului c sirgur Ilie era un fiu legitim, fiind näscut din Doamna
Neacsa7, care stim ca a fost ingropata la Bistrita, pe cind
Iatimirschi, Mss. din Neamt (ruseste), pp. 48-9.
Cf. Dlugosz, ed. 1-a, II, pp. 60-3, 73, 79-81; ed. a 11-a, XIV, pp. 73-8,91,
100; Arch. ist., 11, p. 142.
3 Arch. ist., I, p. 141.
Asa, dap ziva sAptAminii, data luptei dela Podraga trebuie sA fie gresitA;
si de sigur cA nu se pot admite douA lupte intre Hie 0 Stefan cele dela
Podraga i Piperesti in 1436, adecA dupA ImpAcarea solemnA din vara anului
1435. La uciderea lui Bogdan, e larAsi o nepotrivire intre data de lunA i ziva
sAptAmInil : 6 Octombre 6959-1451 n'a cAzut intr'o Vineri, ci Inteo SimbAtA.
S'ar putea inlAtura greutatea numal admitindu-se cA ,,Vineri in zori de zi" In-
seamnA in noaptea de Vineri cAtre SimbAtA, in spre faptul zilei de SimbAtA.
Nu mai vorbesc de cele douA insemnAri gresite ale suirii pe tron i mortii lui
Alexandru-cel-Bun bAtrinul Domn murise de mult, cind, dupA moartea lui
0/ehrto-Alexandrel, cAlugArul dela Bistrita puse in scris aceste intimplAri. Cf.,
In literatura mai nouA, I. VIAdescu, in ,,Analele Academiei Romine" pe 1925.
5 Cum am spus datele de an sint gresite. Pot fi bune cele de lunA. in acest
cas, nu s'ar putea admite or. Chilia ci Cetatea-Albd, p. 201 cA Alexandru a
murit In vara anului 1432: ar trebui de luat data de 1-in Ianuar al aceluiasi an.
V. 0 1orga, Istoria poporului romdnesc, trad. d-nei Otilia Enache lonescu.
6 Si totusi aceastA datA era mai veche, deci se putea sti mai greu decit data
nasterif lui Stefan.
7 Pe care trebuie sl o identificAm, cum propunea editorul Cronicii de la
Bistritaa, I. Bogdan, cu Ana, moartA in 1417. V. Cronice inedite, p. 66; dar
cf. Melhisedec, Notite ist. i archeologice, p. 62. Din Wickenhauser, Mol-
dawitza, p. 59, s'ar crede cl Ana a murit innainte de 1415. V. si Uricariul,
VIII, p. 21.
 118 istoria...titeraturii romAnesti

Stefan era fiul Stancai" 1, lar Petru, cel dintaiu Petru Ale-
xandrovicl, e dat ca nascut din Marina fata lui Marin'; 2.
De aici insemnarile treceau la nunta Iui Ilie dindu-se ca pre-
cisie ziva chid sosi logodnica, solul polon care o aduse Ghe-
digold, Voevod de Podolia §i apoi de Vilna3, data nuntii 4. La
copiii lui Ilie cu sotia lui polona se mentioneaza anul aa0erii
lui Roman, fratele cel mai mare, lar la fratele cel mai mic, la
Alexandre', se da luna si ziva, §i se adaug i locul uncle
a murit acest Voevod. De la orbirea lui Ilie, insemnarile. nu cu-
prind TliMiC p:ána la luptele pentru tron ale lui Alexandre': nu
ni se vorbe0e nimic despre moartea lui Stefan, fratele usur-
pator, despre suirea pe iron a lui Roman, despre Doinnia lui
Petru I-iu Alexandrovici §i succesia lui Bogdan-Voda.3.

La 4 Iunie 1466, ca multamita pentru luarea Chiliei de la

munteni, Stefan-eel-Mare puse cea d'intaiu piatra a manastirii
Putna. lar, dupa lupta lui la Nistru, cu Tatarii, In 1470, ve-
nit-au 0 au sfintit hramul Prea-Sfintei Nascatoare de Dumne-
1 innecarea de Ilie a tiitoarei domnesti e mentionatA de Dlugosz, ed. l-a, 1,
col. 640-1 ; ed. a II-a, XIII, pp. 513-15. De la 1411, data nasterii lui $tefan,
pAnA la 1432 mai fusese Insurat Alexandru. Nu trebuie iarAsi sA ne &dim la
un dublu divort : n'avem niciun motiv pentru aceasta. Apoi innecarea unei
Doamne, chiar repudiate, pare mai greu de admis decit omorul unei femei care
avuse relatii ilegitime cu Domnul.
Nepotrivirea intre datele pomelniculuI si ale cronicii, observate. de .crítIcii
Cronicilor inedite", e IntemeiatA, InsA, cum vedem, douA din numele pe care le dA
cronica nu se pot cAuta In pomelnic, nefiind ale unor Doamne letopisetul
scrie totdeauna Innaintea numelor de Doamne : cneaghine sau.despina". Pe
urmA, in pomelnic numele acelea multe sint, nir numai ale Doamnelor, ci ale
rudelor femeie.sti ale Voevodului. Margareta de Losoncz" n'a murit In 1410, ceia
ce nu s'ar potrivi cu anul nasterii lui Ilie, ci in 1410 s'a fAcut sfintirea bisericil
catolice din Baia, In care era Ingropat5. V. Bandini, ed. UrechiA, In An. Ac.
Rom., ser. II, sect. ist., XVI, p. 7. Intr'un act din 1447 (Oct. 5), Petru numeste
mama sa" pe Maria Doamna luí Alexandru, care ar trebui sA fie alta decit
adevArata sa mamA Marina (Arch. 1st., I t, 113). Cf. Cipariu, Analecte, p.
XXX; Iorga, Studii si doc., I-II, Prefata.
3 lorga, Chilia i Cetatea-Alba, pp. 83, 302; e pomenit in anii 1421 in in-
tAia calitate, lar in a doua la 1432.
Dar ziva de sAptAmanA nu se potriveste.
InsemnArile acestea au fost cuprinse, cum vom vedea, intr'o .singurA ver-,
siune a cronicilor sirbegi ale Moldovei, in asa-numitul letopiset de. la Bis-
trita" n'as zice, dupA locul de gAsire, de la Tulcee.
 eroniciie slavorid 1§

2t u de la ?ulna, Cu mina prea-sfintitului Mitropolit Chir Teoe-

tist i episcopului Tarasie, fiind de fata egumenii tuturor manas-
tirilor i intreg clerul preotesc, in numar de *eizeci *i patru de
in*i, Septemvrie in trei, fiind staretul cel d'intaiu arhimandritul
loasaf" 1
Asupra lui Teoctist *tina cam tot atit de putin eft i asupra
predecesorului sau de supt Alexandru-cel-Bun, Iosif. El suc-
ceda Mitropolitului Damian, care iscali decretul de Uniune de
la Florenta intre Biserica Rasaritului *i a Apusului 2
In 1439, cind sinodul îi termina lucrarea de impaciuire, dom-
niau in Moldova Ilia* *i Stefan, representantii politicei polone
unul i altul, deci oameni ce nu puteau lua masuri de ,as-
prime fatii d Mitropolitul unit. Damian *i colegul lui, protopo-
pul Constantin, putura sd se intoarca cu barbile tunseP de la
Frincii din Italia: nu se facu nimic contra lor. Pe urma numai,
dupa moartea lui Stefan, supt succesorul sau, Alexandru, schim-
barea se indeplini, probabil prin moartea lui Damian, in 1451.
Teoctist, a cärui origine n'o cunoa*tem, fu Mitropolit ortodox
fara legaturi cu Apusenii, sfintit de patriarhul sirbesc (ohridan)
Nicodim, supt domnia in Serbia a despotului Gheorghe" 3.
La 1454 el ocupa acum aceasta demnitate i participa in 1455-
1456 la sfaturile lui Petru Aran 4.
Teoctist fu Mitropolitul care unse pe Stefan-cel-Mare ca Domn.
Dupd biruinta, s'a adunat toata tara, dinpreuna cu prea-lumina-
tul Mitropolit chir Teoctist, *i I-au uns Domn pre Siretiu, la
locul ce se chiama pana astazi Direptate"5. El tit" pana la
1 Cronica putneand-, in Bogdan, Vechile cronici, pp. 194-5; Cronica
moldo-polona, ibid., p. 225: 20 Iulie pentru punerea pietrei ; Ureche : lulie 10.
Pe loasaf 11 gAsim chiar in acest an (28 Maiu), intr'un document, alAturi de
Teodor de Bistrita i Siluan de Neamt (Wickenhauser, Putna, pp. 156-7).
lorga, Notes et extraits, seria a 2-a, p. 10 nota 1.
3 Cronica putneand", p. 125; Cronica moldo-polonA, p. 225; Azarie
gArul, in Ureche, ed. Giurescu, pp. 25-6, 0 ed. Bogdan, Letopiseful lui Aza-
rie, din Analele Acaderniei Romane" XXXI, p. 90. Toate sint versiuni ale
aceluia0 izvor, vechea cronicA putneang, de care vom vorbi mal departe.
Schimbarea e pusA supt Alexandru, dar in legAturà cu Sinodul florentin, care
nu s'a tinut supt acesta. Deci s'ar crede cA nu se poate precisa mai bine. Data
ni-o ell insA o versiune a lui Ureche, pe care o citAm putin mai la vale.
Cf. Cronica strbo-moldoveneasca, in Bogdan, Cron. inedite, p. 102; Ist.
Bisericii, 1, p. 81 i urm.
Cronica putneanA", p. 194; Ureche, ed. Giurescu, p. 36, nota.
Cronica putneane, p. 196; Ureche ; cf. ed. Giurescu, p. 43.
9
 istoria literaturii romAnesti

18 Novembre 1477 1, 0 fu ingropat la Putna, unde pe piatra

lui se eete0e aceasta inscriptie: Cucernicul Domn al Terii Mol-
dovei, Io Stefan-Voda, feciorul lui Bogdan-Voda, a impodobit
groapa aceasta parintelui nostru Mitropolitului Sucevei, preasfin-
titului nostru Domn Teoctist, carele s'a mutat catre cele de sus,
anul 6986, Noiemvrie 18" 2.
Au tinut Scaunul douazeei i einei de ani", se spune inteo
versiune a lui Ureche, au stiitut Mitropolit in locul lui altul,
lanume Gheorghie" 3.
Ucenie al lui Iosif sau strain de neamul nostru Teoctist, care
se pare a §i un rol politic, a avut, farA indoiala, o
fi jucat
influenta culturala in Moldova. Prin indemnul lui va fi acoperit
Stefan-Voda Invingatorul cu biserici L manastiri pamintul Mol-
dovei i prin indemnul lui calugarii din acele mAnastiri îi vor
fi consacrat studiilor lini§tea lor singuratecil.
In fundatia lui Stefan-cel-Mare, dupd invatatura lui Teoetist,
un ealugar putnean ineepu sa aleatuiaseä deci povestirea isprä-
vilor rilzboinice ale marelui Voevod i cucernicului ctitor. Pentru
partea anterioara suirii pe tron a acestui Domn, analistul lua iz-
vod duptt pomelnice §i insemnäri: din cele d'intaiu culese nu-
mele vechilor Domni i anul intemeierii principatului, din cele-
lalte amintirea celei d'intaiu biruinte romane0i: impotriva regelui
ungur Sigismund, la Hindau" (Hirlau), precum i tirile despre
razboaiele urma0lor lui Alexandru-cel-Bun. Din propria sa amin-
tire, el scrise tirile noua despre sfir0tul razboiului civil §i
Miele timpuri ale Domniei no* pana la intemeierea mandstirii
sale.
Melhisedec, O visitó la ateva mdniistiri f i biserici antice din Bucovina,
in An. Ac. Rom., ser. II, VII, sect. ist., p. 217; Kozak, Die Inschriften ans
der Bukowina, I, Viena, 1903, cap. Putna".
2 Cf. Hurmuzaki, II p. 670; Melhisedec, in Rev. pentru ist, arch. si fil., I, p.
254; Cron. Rom., pp. 114, 250; Ulianitchi, p. 84; Hurmuzaki, 112, p. 686, no.
LX1X ; pp. 698, 707, no. DXXVII ; p. 708; Bogdan, Vechile cronici, pp. 248-
252 ; Wickenhauser, Putna, pp. 153 si urm., 166.
Bibl. Ac. Rom., ms. 174 (cf. Ureche, ed. Giurescu, p. 63 nota).Chir Gheor-
ghie Mitropolitul Sucevei se intilneste In adevar la 1501 inteun hrisov de la
*tef an (Melhisedec, 1. c., pp. 25'1-1). Pentru Gheorghie, v. s't Uricariul, XVIII,
p. 64 (1490); Iatimirschi, p. 21 ; Bogdan, Cron. inedite, p. 96; Hurmuzaki, II
p. 718; Wickenhauser, Putna, p. 162.
4 Pomelnicul, mult prefkut cu timpul, al Mitropoliel de la 14 11 face Bulgar
ucenic al lui Marcu de Efes, adversarul Unirii (Erbiceanu, Mitr. Mold., p. LV).
 Cronicile slavone 131

Apoi, an cu an, letopisetul fu dus mai departe, de minile cAr-

turarilor necunoscuti. Se insemna inteinsul viata anterioarA a
mänästirii, instalarea starifilor, moartea acestora i a alugArilor
laudati de viatd bund i curati", ca acel Atanasie Bolsun, inee-
tat din viatd la 4 August 1502 i care n'a fost poate strAin de
scrierea analelor din mändstirea sa 1. Se notau fericirile i ndca-
zurile Domnului intemeietor, adeca istoria terii cu ridicArile
saderile sale, cu momentele de glorie §i cele de incercare. Si une
ori umilul cAlugir i§i sirntia in suflet de luptdtor, depArtat
de lurne., la izvodire:2 celor pe care le sAvii*au pe cimpii de
lup tit vitejii.
In 1504 muri gloriosul ctitor. Putna rarnase inca" mdnä.stire
domneascti innaintea tuturor celorlalte, i ana14tii oficiali ai
principatului puser6 pe hirtie neastimpArul ambitios al fiului dupà
ce vesniciserA cariera de biruinti a tatälui.
Supt SteMnità, drepturile i datorille calugarilor din Putna
rAmaserA cele vechi. Obituariul Domnilor, Mitropolitilor, boie-
rilor mari ni s'a transmis astfel 2.

' Ureche, ed. Giurescu, p. 89. Dar pentru copiat se intrebuinta la Putna, la
1488-9, cAlugärul Paladie. Melhisedec, /. c., pp. 232-3.
Cum vom vedea in alte capitole, pentru aceastA parte analele putnene ni-au
ajuns supt douà forme : cronica moldo-polonA, o prescurt are, i Ureche, care ni
dA datele i pentru moartea Mitropolitului David, a lui TAutu, a Mariei lui Radu-
Von., vAduva lui $tefan-cel-Mare ; unii Ingropati tot la Putna. V. Melhisedec,
/. c., p. 221.
 CAPITOLUL VII.

Literatura religioasäl din veacul al XVI-lea: I.

1. Carple romanesti vechi i hrinrirea for.

Calile sfinte in romäneste au trebuit sä fie privite cu neincre-
dere, cu teamä de pedeapsa lui Dumnezeu, cu despretul cArtu-
rarului din vremile mai vechi pentru once umil product al po-
porului, de catre cetitorii din Moldova si din Tara-RomAneasca.Na-
tura cdpiilor in care ele ni s'au pastrat, arata foarte bine aceasta.
Una e scrisä destut de in grab& pe o hirtie ieftena, färä
nicio infloritura, de un Moldovean, un diac sau un cAlugar, care
vedea inteo astf el de carte o minune literara da, dar nu din acele
minuni care se admirä: pe manuscript nu e nicio altä insemnare
decit a cuiva din veacul al XVIII-lea, care hotara cä biata cdr-
ticia veche, cu literele nedeslipite si cu atitea foi smulse, ..-tu e
bund de nimic.
A doua copie vine din Ardeal: hirtia e tot asa de proastA,
literele sint disgratioase, lätarete, aruncate f ärä nicio ingrijire, tot
intr'un sing neintrerupt; pentru o asemenea lucrare, condeiul nu
s'a muiat niciodata in aurul, albastrul, chinovarul care impletiau
chenare si initiate pe alte cArti, a cäror limbd era nobila, sfinta
slavonä, de la Curtea lui VodA, de la Vlädici si de la egumeni.
Cea de-a treia nu stä si mai jos decit Psaltirea de la Scheia.
Dar si in Psaltirea de la Voronet buchile sint unte, infätisarea
e negligiata. Amindoud Psaltirile n'au nicio insemnare: ele au
zacut in uitare intre altele si pentru ca peste citiva ani cuprin-
sul lor a iesit in slovA de tipar.
Radu Logofatul al lui Draghici din Mänice§ti, un copist care
läcuse din acest meWsug mijlocut sau de traiu, el care 'tran-
 Literatura religioas/ In veacul al XVI-lea 133

scrisese atitea sfinte ear* dumnezeesti, anume: Tetravanghe-

lul, i Psaltirii Sfinte, si Pendecostare (sic), si Minee, i Oc-
toise, l Triodure, si Metafraste (Simion Metafrastul), i Pra-
vili, i Tilcuri, i Sfintii Apostoli", nu s'ar fi gindit, in min-
dria lui de caligraf ales si de om invatat, sá insemne cuvinte
romdnesti cu pana lui mesterd daca nu i-ar fi cerut aceasta
anume Petru-Vodd Cercel: si mi-a zis el sa-i scriu aceste
dumnezeiesti cArti anume Evanghelia" 1. Cercel era un artist,
un poet, un spirit original, un grämätic in greeeste 2, un inoi-
tor de vocatie: pe el trebuia sa-1 intereseze o lucrare rara ca
aceasta. Pentru aceia Evanghelia facutä pentru dinsul e, printre
toate copiile vechiului tilc, singura care se desfasura pe o fru-
moasd hirtie orientalä lustruitä, are initiale, rinduri serse in co-
lori chiar miniaturi 3.
i
Dar dovada cá erau i parti din Rominime unde curiositatea nu
indemna singurd pe scriitori la reproducerea, transmiterea si rds-
pindirea Cuvintului Dumnezeiesc in romäneste, o aduc cloud
fapte. Intaiu, scoaterea, in intregime sau numai in parte, a
acelui fenomen de limbä care ingreuia in vechile manuscripte in-
telegerea de obste: rotacismul: in a doua parte a Psaltirii che'er.e,
el scade mult; in Evanghelia lui Petru Cercel el nu mai exista,
si nu exista niel in izvodul de care s'a folosit LogofAtul Radu.
A doua dovadä, e pastrarea buna a acestor carti in Ardeal,
unde ierarchia ortodoxa, era foarte slaba, unde, pand la Re-
formä, nu se intilneste alt decit Vlddica-egumen din
Vlaclicd
Vad, lingä Bistrita 4. Am gäsit eu insumi cutare text de Cazanie
cu partea romAneasca i slavona, aläturi, in colori deosebite:
rosu si negru 5. Alte manuseripte cuprind tilcuri", tilcuiri"
Columna tut Tratan, lanuar, 1882, pp. 54-5.
2 V. Scrieri gramaticale si didactice ale lui Petra Cercel, in Arhiva din
Iasi, 1894 (V), p. 261 (511) si urm.; cf. lorga, Grecs et Roumains, adaus.
3 Columna lui Traian, 1. c., p. 49.
V. cartea mea Sate fi preoti, Bucuresti, 1902; Bunea, Vechile episcopii
romilnesti, Blaj, 1902; Teodor V. PAcAtian, Istoriografi vechi, istoriografi
noi, Sibiiu, 1904; rAspunsul pär. Bunea in Unirea, an. XIV, si al mieu in Sii-
mdditorul pe 1904; 1st. Bisericii,
5 V. Iorga, Mew documente de cea mai veche limbd romdneascd, in Ana-
lele,Academiei Romine, partea literarA, XXVIII, p. 106 si urm.; descrierea,
de mine, unor .manuscripte din Museul National de la Pesta in Luceafdrul
de la Budapesta, i tiragiu aparte : Meirunlisuri istorice din Ungaria, Bu-
134 lstoria literaturii romdne0

de Evanghelie pentru zilele mari, cuvinte" pentru catare impreju-

rari, Cugetari In ceasul mortii, cAlatoria Maicii Domnului la lad,
o intreagA literatura tesuta in jurul credintei pentru a o lAmuri,
impodobi si falsifica. Coresi, dorind sä. dea la tipar carti ro-
mänesti, n'a avut decit sA intindä mina. Ce n'a crezut el a tre-
buie sä publice: apocrif ele si legendele bogomilice, au fost co-
piate mai departe, de umili preoti de sat, chiar cind ei stiau
slavoneste, ca popa Grigore din Mähaciu.
O influentä mai larga n'au cdpatat insä aceste cärti decit
tocmai prin tipärirea lor de Coresi. Dar, pänä sä ajung3m acolo,
trebuie sä se vadä imprejurärile de cultura, fireste slavonä,
ce se intimpinä in Principate pana la 1544, data celei d'intäiu
publicatii fäcute in Ardeal pe romaneste.
2. Cultura slavong in Moldova.
Avintul de cultura' slavonA, pornit din marile manastiri ale vea-
curilor al XIV-lea si al XV-lea, ocrotit de Stefan-cel-Mare, intärit
prin starea de inflorire glorioasä a terii in Domnia lui, nu slä-
beste mult inca' cincizeci de ani dupä moartea marelui Voevod.
Dar mänastirea Putna decade de la un timp incoace, analele
Domnilor nu se mai scriu acolo, ci la Pobrata, pe cace Petru
Rares o innoi, dupla indemnul Mitropolitului Grigore i unde,
dapä acelasi indemn, el alese locul de ingropare al säu si al
familiei sale. Dupä Mitropolitul David, mort la 1-iu April 1509 1,
nu se mai intilneste multä vreme un Mitropolit cu metanir4
de la Putna 2. Teoctist al II-lea e, cum am vAzut, din Neamt,
Dupä moartea lui, la 15 Februar 1528 in Mitropolia din
Suceava, fiind de fatä Dosoftei episcopul de Roman, Teofan al
Rädautilor, Macarie egumen de Bistrita, Acachie egumenul de
Putna si alti preoti i cälugäri" 3 urmeaza Calistrat, care

dapesta, 1904. Cf. N Drdganu, Douci manuscripte vechi, Codicele Todo-

rescu i Codicele Martian, Bucure0 1914, editia Academiei Romine.
Ureche, ed. Giurescu, p. 119.
CA David venise de acolo, aratd pomelnicul din Erbiceanu, 1st. Mitr. Mol-
daviei, p. LVI.
3 V. i un act din 16 lanuar 7036 (1528), prin care m3nahul Nechifor" ddruie§te
Neamtului satul Dolhe0i pe Somuz, inspirindu-se de la o danie a lui Teoctist
Insu0 ; Arch. Statului, Neamt, no, 1726. Cf, Mellisedec? Chron, Romonolui,
I, p. 159;
 Literatura religioasa in veacul al XVI-lea 13')

se intimpind la 1528 1, dar nu era inca ales la 16 lanuar, i apoi

Teofan de RAdauti: ei poate sa fi fost tot Nemteni. Stim sigur
ea din Neamt, unde fusese i egumen, era Macarie, in cu-
rind episcop de Roman, in locul lui Dosoftei 2 Alt Teofan, acesta
de sigur din Neamt, ajunge Mitropolit in a doua jumatate
a veacului al XVI-lea 3. Pänd la dinsul si in mijlocul pastorieil
lui, stau in Scaunul arhieresc al Moldovei: Grigorie, care fusese
doudzeci si trei de ani egumen la Pobrata, dar se retrase la
bätrinetd in Neamt 4, §i un Anastasie de Roman, in care as ve-
dea pe acela ce era egumen de Neamt la 1528 5. Ctitoriile nouä
ale Domnilor din acest veac al XVI-lea, Pobrata, Rica, Slatina,
Galata, sint, in adevar, addposturi ale letopisetului domnesc, ce
se urmeazd innainte, dar nu din ele pornesc marii invatdtori ai
Bisericii moldovene i conducdtorii ei.
Pe acest timp se inseamnd ca scriitor Macarie de Roman,
care a läudat pe bätrinul Rares intr'o lucrara retoricd, al cdrii
stil e luat de-a dreptul din vestitul cronicar bizantin Manase,
ce-i fusese cunoscut prin traducerea slavona, foarte veche; Ef-
timie, ucenic al acestui Macarie, laudätor in acelasi spirit si in
aceiasi formä, a cuiva care era mai putin vrednic de alese corm
plimente bizantine, Alexandru Ldpusneanu; Isaia episcop de Ra-
dauti, sol in strdindtate al lui joan-Vodd cel Cumplit i insemnat
in istoria literard printr'o opera de compilare. a vechilor anale.
Rostul acestora cade insd ceva mai tdrziu si se cuvine a fi aratat
mai departe.
Dar traditia caligraficd slabise, iubirea pentru carti, inchina-
rea lui Dumnezeu prin copiarea lor nu mai era ca odinioara,
cind Stefan innalta biserici si mdnastiri frumoase, pe care tre-
buia sä le inzestreze Cu cele trebuincioase pentru slujbä. Nu mai

Ac. R )m., mss. slave no. 38: pri episcopea mitropolit chir
V. mai departe.
3 V. Hurmuzaki, XI, tabla.
Cf. Arch, ist., I', pp. 22-3 si documente Mont, XXXVII, 1-2 din Arch.
Statului ; la 28 Octombre 7088 (1577,, Petru Schiopul hotaraste inteun proces pe
care Gligorie fost Mitropolit si tot soborul de la sf. mandstire Neamtul"
au, pentru satul Davideni, cu diacul Dragan Ciolpan.
5 V. documentul lui Nechifor, citat mai sus. Cf. Hurmuzaki, XI, p. LIII,
nota 4. Dupl pomelnicul citat insa, el ar fi putnean. Cf. 1storia Pisericii, I.
V, mai departe.
 36 lstoria literaturii romAnesti

avem acum niciun harnic i mester copist, ca Gavriil din Neamt,

cu vre-o sutä de ani in urtnä. Nu va trece mult si cultura sla-
vonä ea insdsi se va stinge: pe de o parte, din pricina nesigu-
rantei i primejdiei timpurilor celor nota de luptd, lar, pe de
alta, pentru apropierea invingatoare a unei epoce de prefacere
adincii in tot rostul vietii romänesti.
3. Tara-Ron/Lima i tiparul de aril slavone.
In tot acest rästimp, imprejurArile au fost si mai putin priel-
nice in Tara-Romaneascd i rodul invätäturii a räsdrit si mai
slab.
E drrept cá Radu cel cucernic, zis Radu-cel-Mare, pe lingä
sprijinul pe care 1-a dat pretutindeni Bisericii drept-credincioase,
a organisat, prin acel innalt cleric pribeag, ce stätea ad&-
postit la dinsul, Patriarhul mazil Nifon, ierarhia bisericeasa
a terii sale. Nifon era un Grec i Gavriil Protul, care a scris
la Athos viata lui Nifon si pentru a vesti in lumea räsäriteanä
meritele pentru lege ale Domnului muntean, era si el un Grec,
care a intrebuintat deci limba greceasca in aceasa Viatä a
Sfintului celui nou. Dar, si in mijlocul terilor slave, un curent
grecesc nu se putea crea si päistra la Dunärea romäneasca". Cul-
tura slavonä a fost deci inaritä la Munteni in aceiasi vreme prin
dottä intimpLäri.
zece ani innainte de plecarea lui Nifon din tara 1,
CuIntäiu

se intemeiè o mänästire nouä, in acel Banat oltean care adu-

nase odinioarä cel mai strälucit sobor de Idcasuri sfinte. Inte-
meietorii mänästirii Bistrita sint fratii Pirvulesti, Craiovesti sau
Bäsäräbesti, vestiti sefi de partid" din acest timp. Ctitoria lor,
foarte luxoasä, inzestratd cu moaste scumpe, era cälduzitd, de
sigur, de vre-un staret adus din Serbia, unde fratii aveau multe
legäturi. Intre cairtile strinse aici, se gäsiau unele de un foarte
mare pret, precum Psaltirea cu tilc din 1346, un manuscript atho-
nic din 1408, citeva alte carti slavone din veacul a/ XV-lea, toate
Viata lui ed. Erbiceanu, Bucuresti, 1888, pp. 43-9 pune plecarea in
legdturg cu cAsAtoria surorii Domnului, Caplea, cu boierul Bogdan. Aceasta se
fàcu insA dupA moartea celui dintAiu sot al Caplei, Staico, mort la 1507; Ça.-
plea insAsi muri la 1511; LApëdatu, Vlad Calugdrul, Bucuresti, 1903; pp. 64-5.
2 V. vol. IV, p. XLV; Manuscripte din Bibliotesi Straine, I, extras din
Anatele Academia Romtne, XX; p. 50;
 Literatura religioas6 in veacul al XVI-lea 137

scrise Cu mina, rdmäsite din comorile literare sirbesti pe care

le spulberase cucerirea turceascd 1
La 1506, adecd numai cu eiteva luni innainte de iesirea lui
Nifon din tarA, un cAlugär cu numele de Maximian, fiul lui
Despot, Tarul sirbesc", fAcea, la Rimnicul-Sdrat, pacea intre
Radu-cel-Mare si Bogdan-Vorld al Moldovei 2. El ajunse Mitropo-
polit al terii, pe care o pArdsi apoi prin 1509, poate )pentru
ca aflase, in cursul soliei ce indeplinia in Ungdria, uciderea
boierilor de cdtre Mihnea, urmasul lui Radu. Sotia lui Neagoe,
care ajunse indatd Basarab al IV-lea, era Milita, vara sa; o ne-
poatd, Elena-Ecaterina, fu, mult mai tArziu, sotia tlui Petru
Rares 3. Maxim va fi fost si el un invdtAtor" al terii, unde
petrecu destul de multd vreme.
Din Bistrita s'au adus la Museul din Bucuresti, cindva, nu
mai putin decit 131 de manuscripte slavone si 30 slavo-ro-
mine. Ele n'au Insá nicio insemndtate pentru cultura noastrd,
cAci cele mai multe ni-au venit de-a gata, nu le-am fdcut noif.
Ar fi de pomenit doar o lucrare a pisarului Mardarte; un alt
manuscript a fost copiat mai departe la Athos, dupA moartea
scriitorului care-1 incepuse 4. Dar, cu citiva ani innainte, aceiasi
mänästire ddduse cercetätorilor nostri un numAr de vechi tipd-
rituri religioase. Acestea au in adevAr o importantA mare, pentru
ca ele au fost scrise cu tiparul" in Tara-RomAneascal i cu
sprijinul Domnilor ei. Ele slut acele cdrti care fdcurd aproape
fdrb." folos scrierea, pdnd atunci asa de imbielsugatA, a ma-
nuscriptelor de Bisericd slavone.
Tiparul de cArti cu buchi nu putea sä. fie, la inceput, decit o
afacere de negustori. De aceia curentul spre publicarea cArtilor
sfinte slavone n'a pornit din Ungaria, unde Tipografia Curtii"
lui Matias Corvin lucra incA de la 1473, cu un mester neamt a-
dus din Venetia 5, ci de la acest oras chiar, care avea zilnice
s't foarte insemnate legAturi cu Rdsdritul si care, pe lingd a-

Odobescu, in Revista Romhul, I.

Bogdan, Cronice inedite, p. 63.
3 V. larga, Studii i documente, IV, p. XLV.
Odobescu, in Revista Romind, I. Tot de acolo trebuie sA fie pagina de
Liturghieriu slavon admirabil impodobit pe care o posecla Or. P. Partenie la
Rinmicul Vilcii (o copie in biblioteca mea).
Fessler-Klein, 0, c., III, p. 213,
138 Istoria literaturii romgnesti

ceasta, tinea supt ascultarea sa, pe malul din fata al Adriaticei,

un mare numär de Slavi ortodoci. De sigur pentru Slavii din
colonia balcanict s'au lucrat cele dintAiu tipärituri religioase cu
cirilice 1.
Apoi tipografia slavonä lucrä chiar in Balcani. In tirgwrul
Cetinie, fostä capitalä a Muntenegrului, stäteau, inca de la sfir-
§itul veacului al XV-lea, ni§te stäpinitori de mina a treia, din
familia Cernoievici, cariii luau titlul de domni ai Zentei, unde
incetase de multä vreme dominatia creWnd 4i sirbeasca. Gheor-
ghe Cernoievici statea supt ascultarea Venetiei, cu care el era in
comunicatie prin portul Cattaro. In astf el de imprejuari i se va
fi ingaduit s5.-0 iea un me§ter venetian, cu toatä gelosia cu care
se impiedeca pe acestt timp instrainarea tainei roditoare a ti-
parului. Se crede cA, la Cetinie au i4t trei cArti, dintre care
una e Psaltirea, iar celelatle cloud cuprind rugaciuni §i cintäri 2.
Ele poartä numele cAlugdrului tipograf Macarie, care 4i-a fAcut,
neapärat, ucenicia in Venetia. Amestecul Turcilor in afacerile
muntenegrene aduse însä, intre altele, §i intreruperea lucrului
de tipar 2.
Tiparirea cartilor slavone nu-ai putea gdsi un adäpost in
Balcani, in acest sfir*it al veacului al XV-lea, cind ultímele ra-
ma.§iti de stdpinire cre§tind se innnecau in noianul turcesc. Mq-
Yterii trebuird caute un sprijin, un ocrotitor, dincoace de
Dunare, unde se pästrau vechile forme de Stat. Aceastä in-
dreptare spre noi era cu atit mai impusa, cu cit Venetia nu mai
voi sd se ocupe cu lucrul tipografic pentru Slavi, i cu cit
nicio altA tara prinsä in m4carea tipograficd nu se aräta dis-
pusä sa facä acest lucru. Astfel ieromonahul Macarie ven1 In
Tara-Romaneascd, aducind cu el un saculet de buchi frumos tAiate,
de initiale inflorite §i de frontispicii dibaciu impletite, in care
se simte influenta, originea venetiana 3.
La sosirea cucernicului meter Macarie, care era fara indoiala
un Sirb, acel ce tiparise in Muntenegru, el socoate anul

Asupra lor v. Nerva Hodos in Almanachul tipografic ,,Minerva" pe 1902,

si in Convorbiri literare pe acelasi an.
2 V. Hodos, I. c.
8 V. probele date In Bianu i Hodos, Bibliografia romtncl I facsimilele dupg
tipgrituri grece§ti fgcute la Venetia pe acest timp, In Horatio F. Brown, The
venetian printing press, Londra, 1891, la pp. 42 0 44,
 Literatura religioasd in veacul al XVI-lea 133

apusenote de la Ianuar, nu de la Septembre,domnia in Tir-

goviste Radu-cel-Mare, si pe lingä acesta se gaseste de la o vreme
calugärul, apoi Mitropolitul sirb, de neam mare., Maxim. Intre
Maxim, intre Macarie, intre noua manastire de cultura slavona,
sirbeasca, intemeiatä de Craiovesti la 1497, Bistrita, vadit
trebuie sa fie o legaturd. Cartea, invatatura sirbeasca, go-
nita de Turci, pentru citäva vreme, din peninsula balcanica, se o-
plosia in cea mai apropiata din terne romänesti.
Pentru Radu-Voda incepu Macarie tiparitura unui Liturghier,
precum cu carp de slujba se incepuse tipäriturile din Cetinie; a-
ceasta ar dovedi ca. Radu doria sa se urmeze la dinsul cu lu-
crärile incepute in Muntenegru. O astfel de carte se putea min-
tui pe atunci numai cu greu Coresi le lucra in mai putin
de trei, i chiar pand la sese luni, si evlaviosul Domn nu trai
sa vada opera ispravitd. Ea se mintui abia in toamna anului
1508, pe cind domnia acum Mihnea, care de sigur n'ar fi porun-
cit calugarului sa se pregateasca pentru o astfel de lucrare.
Teascul de mina al lui Macarie trebuie sa fi stat, sau la mands-
tirea din Deal, lingä. Tirgoviste, pe care o innaltase Radu din cele
mai bune materiale si dupa planuri deplin armonioase, sau in
cealaltd nand ctitorie, in cealalta mänastire tinarä, Bistrita, unde
s'a gasit unul din cele doua singure exemplare ce se cunoso.
Aceasta rarä. liturghie a lui Radu-Vodä e un frumos document
tipografic, si el aminteste indemnul din care a pornit, prin
sterna Terii-Romanesti si prin coroana domneasca cu trei ramuri
ce figureaza in frontispiciile eil.
Mihnea nu mai ceru nimic lui Macaria, intre altele i pentru
ca el era aplecat catre eresul hulei Duhului Sfint" sau catre
dogma catolica si era un mare dusman al calugärimii; nu
' V. Hodos, I. c., pentru argumentele ce se pot aduce contra celor ce cred
cd Radu ar fi fdcut un fel de comandd in strdindtate, asa Incit tipdritura nu
s'ar fi indeplinit la noi. Se poate admite oare cà, atunci cind unul ca Cer-
noievici avea ambitia ca tipograful sd-i lucreze supt ochi, Radu sd se fi In-
voit la un lucru in del:di-tare ? Si apoi cum s'ar putea crede cá pe atunci incd
stema i coroana terii inseamnd numai cd de la Domnul ei a venit cheltuiala ?
in sfirsit cum se face cà din aceastd opera, dacd ea ar fi fost fdcutd aiurea, sd
se pdstreze exemplare numai la noi ? Cf. si lorga, L'ornementation du vieux
(Ivry roumain, In Procès-verbaux du Congrès international des Bibliothé-
caires et des Bibliophiles, Paris 1925 (si lira] aparte ; Innainterfdrd planse,
In Bulletin de (Institut pour ('itude dell'Europe sud-orientale, an. 1923).
140 Istoria literaturii romAnesti

trebuie sä se uite niel aceia cä el a bätut cu tunurile, ca pe o

tabärä de räscoalà, frumoasa mänästire a Bistritei I. Dar Dom-
nia cruntului Voevod tinu putin §i, cind Wad cel tinär, fratele
lui Radu §i prietenul CraioveOlor, ajunse in Domnie, Macarie,
care poate sä fi pribegit i el citva timp, urmeazá cu tiparut
Ca §i in §irul de publicatii de la Cetinie, apare acum cela ce era
mai de nevoie preotului dupla rugáciunile Liturghiei, cartea de
Octoihu/. El a ie§it de supt tease in anul 1510, in care
stiipinete chiar de la inceput noul Domn tindr 2
4. Neagoe-Vodd Basarab.
Suirea in Scaun a lui Neagoe, care se intitula Basarab-Vodd,
intrecu toate nädejdile preotilor, cälugärilor i cdrturarilon
Macarie tipäre§te intaiu supt acest Domn, in chiar anul in-
tronärii lui, 1512, o Evanghelie intreagd, pe care o impodobege
cu frontispicii superioare ca bogätie i me#e§ug celor vechi;
§i lucrul fu mai räpede data aceasta; inceput in Mart, el se min-
tuie in Iunie. De bunä samä ca. avem astazi exemplarul lui Nea-
goe chiar in acea carte tiparitä, nu pe hirtie, ci pe pergament
coloratä dupä normele ce se observau in secolul al XV-lea pen-
tru manuscripte: ea a fost gäsitä la Bistrita, care a dat i e-
xemplarul pe hirtie al Evangheliei3. Din aceastä vestitä tipariturd
s'a dat apoi, la 1552, o editie nouä, cu foarte mici schimbdri,
pästrindu-se intr'un loe i stema sträinä, in Belgradul sirbescl.
Se poate sä mai fi urmat ì alte publicatii, dar din ele nu s'a
pästrat niciun exemplar. Indatä ¡lupa capodopera sa din 1512,
Macarie ajunse Mitropolit, cdci färd indoialä el e Macarie Mitro-
politul muntean care a supraveghiat din Arges innältarea males-
trei mänästiri de acolo, care a primit in August pe Patriarhul
Teolept al Constantinopolei, pe patru Mitropoliti ai Räsäritului,
pe tot clerul innalt al Athosului, cu staretul cel mare sau Protos-ul
Gavriil in frunte, §i a slujit cu din§ii 14 sfintirea acestui laca,
in sfir§it acel care a pus in legAturä Biserica sa cu Biserica-
Viata lui Nifon, ed. cit., pp. 65, 71 ; Tocilescu, in Analele Academiei Ro-
ente, VIII, p. 191 ; inscriptia de la Bistrita, din 1683, tot dupg viata lui Nifon
insA.
V. $i Studii si documente, XIII, pp. 5-6, II, no. 1.
3 Pentru descrierea une Orti i a celorlalte, v. Bibliografia Romtnci cita*.
' lbid.
 Literatura reilgioasä In veacut al XVI-lea 141

Cta-Mare constantinopolitaa si s'a strAmutat oel d'intdiu in

noua CapitalA a terii, unde se ridiease o Mitropolie vrednieA s'AA
prim e a Kb 1. Dupd acest triumf al säu, el nu trdi insd mulla
vreme §i, cind, dupd moartea lui Neagoe, in 1521, dupd prin-
derea de Turci a copilului Teodosie, Doamna-väduva, SIrboaica
Milita, apila' drumul de pribegie in Ardeal, o Intovdrii5ia alt
Mitrcpolit; Mitrof an 2.
l'AM la venirea unui nou pribeag sIrb, cu alte buchi, nu se mai
täspindird in lumea rdsdriteanä tipdrituri noud fäcute in Tara-
Romäneascd supt ochii bucuro§i ai Domnilor ocrotitori pentru
ortodoxia nenorocitd, Vara addpost i urmdritd de prigoniri.

Innainte de a sa vorbi de noua serie de tipdrituri, citeva cu-

vinte asupra operei de scriitor, de scriitor slavon a lui Neagoe-
Vodd.
Neagoe era fiul lui Basarab-cel-Tinär, cu o femeie, Neaga,
despPe care cred cd era din neamul Craiove5tilor 3. El a fost
sprijinit i incunjurat de ace§tia. In tineretá se alipeVe pe lingd
Nifon, organisatorul Bisericii muntene: pe atunci era un simplu
boierinW, cdci obiryia domneascd nu i se vddi decit pe la
sfir5itul Domniei lui Vlad-cel-Tindr, fiind Comis al acestuia
cind boierii il scdpard de moarte sau de slutire zicind cd este
un adevdrat fecior al nostru" 6. El va fi cules invdtdtued
de pe buzele lui Maxim, ruda de Craiu care ajunsese Mitropolit
muntean. Sotia lui era Sirboaicd. Fiii lui poartd nume sirbeti
sau bizantine, Teodosie. Iubirea lui pentru arta era cunoscutd.
Luxul Curtii lui trebuie sd fi intrecut cu mult tot ceia ce se po-

V. \data lui Nifon, pp. 79, 115, 121; invätfiturile lui Neagoe, Bucuresti,
1843, P. 173 si urm. (alt6 editie la VAlenii-de-Munte).
Cf. Bogdan, Documente i regeste privitoare la relatiile Terii-Romd-
nefti cu Brafovul fi Ungaria In secolul XV §i XVI, Bucuresti, 1902, p. 307,
no. CLXXX Studii fi doc., III, p. LXXV, no. VIII.
V. Jerga, Studii si documente, III, p. XLIV.
VAtah de vInAtori4, in Viata lui Nifon, p. 69, inteun loc unde e vorba de
gonirea fiului lui Mihnea-Vodä zise cAtrA ei : cine au fAcut voao aceasta ?
Ei ziserg : Neagoe, vAtabul de vinAtori" nu Inseamil vre-o dregAtorie, ne-
cunoscutA, intr'un fel de oaste, si el necunoscut, ci trebuie sA corespund6 ori-
ginalului : 6 trotílievo;,- tuiv ihmoúncov".
5 Studii i doc., VI, p. 592.
Viata lui.Nifon, p. 75.
 142 istorialliteraturii romanesti

menise päna atunci. Pentru mesteri de clddiri i giuvaiergii, el a

trimes solii in 6us si in jos, in terne cu traditie artisticä: la;
Venetieni ca si la Sasil.
Cärturaria lui Neagoe-Voda n'a ramas fära fotos; in sufletul
acestui pasnic Domn, cu atila dor de frumuseta cum nu mai
ravuse altul innainte de dinsul, se desteptä dorinta de a serie
sfaturi bune pentru fiul sau Teodosie, pe care-1 incunjura cu
anta iubire, prevestind pare-ca moartea Fui innainte de a-I
vedea fecior de vrista"; pentru ca", serie el, de vei raminea
sane de mine pentru päcatele mele, macar cit de mititel,
nu te intristezi caci ai ramas de mic särac de mine, ci sa stii,
fätul mieu, ca asa este rindul si obiceiul lumii acestia". Tot
de la el avem si un alt cuvint de invatatm.ä" indreptat
catre doi calugari noi, slugi credincioase ale sale si dragi, ca-
rele se lepädara de lume i sa deadera vietii calugaresti" 2,
Calugarii cei noi sint Ioasaf i Varlaam, cari vor fi fost pana
atunci boieri de la Curte: in Ioasaf s'ar putea vedea Iosif", sfin-
tit la 1517 ca intAiu egumen de Arges innainte de aceasta in-
vätatura manuscriptul da Pisaniia manastirii Argesului", care
e de fapt o culegere de sfaturi catre egumeni 3-, iar in Varlaam
unul dintre Mitropolitii de mai tarziu ai Terii-Romanesti4: amin-
doi sint numiti asa de Neagoe dupa povestirea rdsäriteanä des-

Cf. (Tocilescu), Curtea e Arges, publicatie jubilara; Hasdeu, in Revista

Nonti, 1, p. 121 si urm.; Iorga, Domi documente din Archivele ragusane, in
Arch. soc. st. §i lit, din lasi, 1898; Socotelile Brasovului, in Quellen der
Stadt Kronstadt, I; ale Sibiiului, extrase in Hurmuzaki, XI; scrisorile lui Nea-
goe, in Bogdan, 1. c.; Stadii si doc., III, p. LXXV. MAnAstirea a fost In ade-
var cladita de un meter din Raisarit, poate Sirb, dar poate i Romin, ucenic
al celor ce zidisera manastirea Dalului. Sasul Vitus, sculptor i pictor", adus
in Tara-Romaneasca, in lanuar 1523, cind domnia inca In pace, intre doua
pribeg.i, Radu de la Afumati, n'avea alt scop decit a impodobi cu sfinti
effigiare biserica, acum cu totul mintuitä; v. Quellen, I, p. 505.
2 Cele dintaiu fn mica parte si in Archiva istoricd, 12, p. 111 i urm., p.
120 si urm.; in intregime, fonnind un volum de 336 de pagini in 8°, aparute
In Bucuresti, la 1843, supt titlul Invataturile bunului si credinciosului Domn
al Til rii-Ronuinesti, Neagoe Basural.' Voevod, ccItre fiul sdu Teodosie
Voevod ; cea din urma, in Viata lui Nifon, ed. citad, p. 143 si urm. Pentru
forma slavond i greaca a Cuvintelor, v. Rousso, In Revista Romtml a d-lui
RAdulescu-Motru, 111, p. 280, si in Studii bizantino-romine.
3 V. Viata lui Nifon, p. 119.
4 Cf. Lesviodacs, Istoria bisericeascd pe scurt, 1845, p. 398.
 Literatura religioasA In veacui A XVI-lea 14S

pre Varlaam si Ioasuf, pe care o cuprinde in sfaturile lui

rintesti. Li se dau numai indrumAri care se intilnesc in once pre-
dicA plutind de-asupra lucrurilor precise.
O altä parte din compilatia lui Neagoe o alcdtuiesc indem-
nuri crestinesti ce se pot da oricui, oricind si in once fel de
imprejurAri si pentru dovedirea bunAtAtii cärora el nu aduce
intimpläri din viata sa insäsi, bogatd in näprasnice schimbAri,
ci evenimente din Biblie sau din viata lui Constantin-cel-Mare, pe
care neapArat cA domnescul scriitor le-a cules din literatura sla-
vonä curentä a acelui timp, ea insAsi copiind izvoare grecesti
Cu mult mai insemnate sint cele citeva scrisori de sfaturi
tre coconul domnesc Teodosie, nenorocitul porfirogenet" al a-
cestui Domn cu apucäturi impärätesti. Neagoe vrea sa-si invete
fiul cum sä cede Domnilor sà sadd la masä si cum vor mfuca
vor bea", si cum si in ce chip vor cinsti pre bojen i pre
slugele lor cari vor sluji cu dreptate", cum se cinstesc icoanele,
cum se iubesta Dumnezeu, cu fried de dinsul, cáci stä toatä lu-
mea innaintea lui Dumnezeu ca o Picatura de ploaie in stra-
sina casei", cum se primesc solii, cum se trimet altii in schimb,
cum se dau rdzboaiele, cum se iartä de Domnii vrednici rAul ce
li s'a fäcut in tineretä i strimtorare; cum sd facA judecata
constiintä i blindetd, indemnind pe fratele" sdu ce se judecä
a spune pre drept, ca sa-ti putem lua seama si noi sä te
judecäm pre dreptate". Cuviinta la ospete, petreceri, primiri si a-
legerea sfetnicilor i ajutätorilor îi par cloud temeiuri mai pu-
ternice ale unei Domnii asezate i sigure: in legAturä cu ele,
filosoful bisericesc atinge mai toate cele ce pot privi pe un
stApinitor. E vrednic de luare aminte sä. se \raid in ce chip pri-
veste MAria Sa Basarab-Vodä o cirmuire pläcutA lui Dumnezeu,
folositoare oamenilor i menitä sä lase in urmä un nume bun.
Domnul vine de sus: el face boierii, dar boierii nu-1 fac pe el;
o mindrä märturisire, pentru formularea cdreia Neagoe a trebuit
sä uite toatd istoria terii sale de la Mircea cel d'intAiu incoace,
o istorie de lupte, de ucideri, de sfäsieri sälbatece. Dar nu se
pate opri sä atingA vorbele rele" ce se tot spun: lath.' cum
a fost cutare Domn, altul iatä cutare cum si-a pus Domnia, si
altul iatä cum au petrecut si cum au luat cinstea lui altul, si alte

Cf. Romansky, Mahnreden, si Rousso, Studii bizantino-romtne.

144 tstorla literaturii roman*

multe Ind mai rele decit acestea". Boierii unui Dorrm i slugle
lui de la Curte ii sint i siguranta i podoaba. SA fie slugiie
irnbriicate i impodobite cum yeti sti mai frumos, cA aceia
este lauda si cinstea Domnului." Sfatuitorii trebuie alesi cu in-
grijire, fiinda de la alegerea lor atirna atitea: Domnul sA nu. se
piece stdruintilor i sa rfu ridice in treptele dregatoriilor oameni
fdrä insusiri i färä tdrie de suflet, cari nu se pot recomanda
decit prin aceia a au pdrinti vestip sau stiu a se face pldcuti,
cä pot face glume si veselie si risuri" i slujesc de mdscdrici"
la o Curte usuratecd si fArà innalta constiintd a datoriilor ei.
Odatd numiti, boierii trebuie cinstiti dupd cum li se cade: nici
locurile lor la masa stapinului sd nu fie schimbate, pentru
aceasta poate jigni pe cei ce sint mai simtitori i mai mindri:
inima omului este ca sticla: deacä sticla, deaci, se sparge, cu ce
o vei mai cirpi?". Prin ingrijire, blind orinduiald i trdinicie,
Sfatul çi Curtea sd fie ca o frumoasd grddind, incunjuratd de
un zid tare: Gr&line mea si creasterile cele frumoase din-
teinsa sint boierii mei cei mari i cinstiti". Fiindcd, inteaceastä
vreme ce am ajuns noi" asa s'a scris de cind lumea crefliuta
s'a impulinat i oamenii, mai legati de pdmint decit i1tä daca,
se cistigd prin omul este ca porumbul: wide and
grdunte mai multe, acolo fuge" Domnul va lua din venitul &Au,
pe care insd 11 va stringe si-1 va pdstra insusi, vai de Dom-
nul acela ce-si dà cinstea altuia i vai de tara aceia care o std.-
pinesc multi!" o parte mare pe care o va da boierilor, in mo-
sii si in bani, de care nu se va atinge apoi. La cercetarea din
fiecare an a ostilor, autarea ostilor voastre la anul, cum li e
obiceiul", sd se faca destule daruri pentru ca ostasii sd iubeascd
pe acel care e chemat sä-i calduzeascd. Judecdtile sa se petreacd
bine, si nu in cAldura de dupd ospete. Datoria cere, in adevar,.
ca sd se curdle, cu toará blindeta care impodobeste pe un cir-
muitor, nuielele cele uscate, care nu fac rod", dar inlaturarea
lor &A se facd numai cu lege si cu judecatd". Iar, innainte de
sd se fi fdcut întäiu bate incercdrile de indreptare,
ca unui arbore bolnav ce poate ajunge iaräsi de folos gospo-
darului. Oricum, sd nu fie adese ori pdharul tau plin de singe de
om", caci singele omului nu este ca singele vitelor sau al altor
fiare, sau al päsdrilor".
 Literatura7retigioas6 In veacui al Iii-lea 14

La mese, Domnul sä fie de NA, sd. se bucure de vorbd, de

cintec, de sunetele de tobe, vioare, surle de veselie" si de jocurile
vechi si no* sd bea chiar, cäci nu e menit pustniciei, dar nici-
odatd sh nu cadä in uritul pdcat al betiei si in cele ce vin dupä
dinsa. Daed i s'a intimplat sd alunece in dreapta si in stinga
cum era pe atunci datina; si Neagoe el insusi era dintre copiii
domnesti insemnati in ascuns, sä nu-si iubeascd mai mult f e-
ciorii carii sint din pdcate" decit pe cei din cdatorie, si sd. se
pocäiascA prin dajdea lacrimilor, care sint aripile pocäintii''.
Domnul sd fie strälucitor s'i darnic, dar cei ce-1 ineunjurd sd nu se
infdtiseze umili pe lingä bogdtia lui de mdtasd, aur si pietre
scumpe, cdci, cum s'a väzut si mai sus: sä fie slugile imbrdcate
si impodobite cum veti sti mai frumos, cä aceia este lauda si
cinstea Domnului".
Dacd Teodosie va fi ap, el va fi incunjurat de oameni ce-1 vor
iubi pAnd la jertfa vietii: Cum cugetau sail verse singele si
sd-si puie capetele pentru mine, asaii vor vArsa singele si-si
vor prune capetele pentru tine, si niciodatä nu vor da spatele vrdj-
masilor".
Neagoe a fost milostiv si compdtimitor, darnic pentru cei ce
aveau nevoie de domneasca lui amide. Asa trebuie sd fie Dom-
nul. Tot prisosul lui va merge la säraci si. la mdndstiri. Caci banii
rämasi in Visterie nu sint doar ai lui. Iar, de-ti va mai prisosi
venit din venitul DomMei, acel venit sa" nu gindesti cd este cistigat
de tine, ci iar 1-ai luat de la säraci si de la ceia ce sint supt bi-
ruinta ta, care i-a dat Dumnezeu supt mina ta". Hräpirea e cea
mai mare rusine pentru un crestin si Domn: rdu este a Odea
la rdspintii si a cere? Dar mai räu este a se imbogäti omul cu
nedreptate."
Dar totusi avem a face cu un om de rdzboiu care se infioard
in toatd fiinta lui cind aude goarna nävalelor si incdierdrilor.
Intre atitea citatii din Sfinta Scripturä, din Efrem Sirul, din Sf.
Atanasie al Alexandriei, din Aristotele chiar luatä din vre-un
cronograf, , intre atitea comparatii de imprumut, iatd de cloud
ori, in douä forme deosebite, o icoanä de lupte, in care se simte
avintul puternic al inimii pentru ceia ce-i place mai mult: Mintea
este steagul trupului, si, pän sta. steagul la rdzboiu, tot iaste rdz-
boiul acela nebiruit si nepierdut, iar, deacä cade steagul, räzboiul
iaste biruit si nu stie unul pe altul cum piere!". *i, in altd parte:
10
146 Istoria literaturii romAnesti

Mintea stä in trupul omului drept ca 0 cum sta.' steagul in mijlo-

cul räzboiului si cautd toatd oastea la steag; i, pän stA steagul
in räzboiu, nu se chiamd acel räzboiu biruit, mdcar de are 0 nä-
valà grea spre sine, ci tot cautd steagului 0 se adunä imprejurul
lui, iar, deacä cade steagul, deaci toate Wile se räsipesc si nu
se stie unul cu altul cum fac i incAtrò merg" 1
Pornirile acestea räzboinice ale rasei lui de luptiltori färd
fried si de strasnici Domni, biruitori i poruncitori, se väd din
minunatul capitol, de sigur cu desfrvirsire original, in care
scriitorul intelept 1ncepe cu socoteala cuminte a solilor st mintuie,
ca apArAtor al coroanei si terii sale, prin strigdtul de chemare
la luptä pe viatä si pe moarte.
Deci, chid vine un sol mare, de la un principe credincios, sä-1
primeascd incä de la hotare prin boieri de cinste, ce vor iesi
innaintea lui; el va fi adus la Curte, hrdnit dupd cuviintä si tinut
la o gazdä bunä", dar departe de locurile de sfat ale Domnului,
doud-trei zile. El va vedea pe Voevod in jiltul sdu, sus de-asupra
scaunelor in care se razimä sfetnicii bätrini si cei tineri, dar nu
trufas, ci smerit, caci si Dumnezeu e de fall La ospdt, care
va strdluci Innaintea ochilor strdinului, tocmiti Pdharnici, scoa-
teti pähare de argint frumoase i siliti sA asezati toate frumos,
ea sä se mire si solul de acea podoabh." ì rinduiald A0j-
derea i masd sä gatiti frumoasd, i sA feed multe feluri
de bucate, si sä aduca pe rind unele dupd altele, i bduturi
scoti de unde yeti avea mai bune i mat dulci". Solul va fi
poftit prin osta0 mindri: voinici, oameni frumosi si de folos".
I se vor da de toate, dar nu va fi grämädit cu pdharele: sd
nu-1 sileti cu vinul, ca sd-ti vazd 0 el intelepciunea", adauge
el cu finefd.
Once ar spune solul, sá nu i se tie in nume de räu, cäci nu
vorbeste de la sine. Din potrivä, sd fie ascultat senin: tot senin
sA se cearà sfatul boierilor, sä. li se dea timp pentru cugetarea
lasupra hotäririi ce trebuie luatä, sä se primeascd parerea cea
mai bunä si sä se vorbeascä solului cu lini§tea intelepciunii
erestine. Sä fie toate rdspunsurile tale mai bune, i &I fie stA-
pînului ca niste sägeti dacd le va auzi".

1 SA se observe mindria cu care Neagoe vorbeste de Domnul de la care

si altii, dintr' alte teri, poftesc sA lea InvAtAturA i sfat de la dinsul".
 Llteratura reflgoas n veacul al XVI-lea 147

Altfel insA va fi purtarea Cu solii pAgîni, ai Tureilor, de ochii

lacomi ai carora trebuie sA se ascunda bogatia §i stralueirea:
sa te faci innaintea lor särae §i lipsit i nici inteunele sA nu te
1fale0i".
Iar care nu cred in Hristos, Dumnezeul nostru, nici Preacuratei
lui "Maiei, aceia n'au atita minte nici intelepeiune, ei toata min-
tea §i intelepciunea lor este mina cea intinsa, i darul sa 11 dai
sa li umpli gurile tuturor de toate. Numai atunci vei avea
pace cu din0i i odihnA. Inca innaintea acestora nimic din
avuthle voastre sa nu aräti, nici seule, nici haine, nici boierii
Val sA nu se impodobeasea innaintea lor, ci sa te arAti i sa
te faci innaintea lor sarae i lipsit, i nici inteunele sa
te fäle0i, i, eind vor veni de la din0i solii mari, i vei gindi
sä trimiti innaintea lor cinste, tu trimite i le fa. cinste, insa
numai eu bucate i cu bautura, iar altd chiste sau avutie sa nu
arati innaintea lor, cA, macar de vi s'ar ingAdui eft de ,eu
prietenie I cu dragoste, iar tot sA nu-i crezi, nici sA li aräti
avutia ta, ci hied mai virtos sa o ascunzi de din0i, i, pana
ai avere in minile tale, tot li da, ca. toata intelepciunea lor sta.
in dare.
Sint insa vremi cind toatä silinta de a impAca, de a se ras-
cumpara ramin zädarnice. Atunci nu trebuie pribegie frieoasa,
infaprata in haina umilintii, ci razboiul in numele lui Dumnezeu:
Deci, de vor veni asupra voastra vrA0na0i vo0ri 0 yeti
vedea ca sint cu putere mai mare decit voi, iar prietnicii vo-
tri va vor indemna sd mergeti asupra lor far de vreme, sau
va vor speria ca sd ie0ti din tara voasträ, sA pribegiti, sa nu
credeti pre acei prieteni §i indemnatori ai vo0ri; credeti ea.
nu va voiesc binele. CA eu am fost pribeag, §i de acela va spuiu
cA este traiu §i hrana eu nevoie pribegia. Pentru aceia sà." nu
faci aa, ca" mai blind este moartea cu cinste deeit viata eu a-
mar 0 cu °earl Nu fireti ca pasarea aceia ce sA. chiama cue,
care i0 da ouale de le clocesc alte pasar i scot puii, ci fiti ca
§oimul §i vA paziti euibul vostru, cA oimul, fiii mei, are alta
pilda, 0 are mima viteazd i bärbata intru sine, i multe pasdri
obladuie§te i biruie0e, §i niei de una nu-i este fried, niel se teme,
nici vineaza .in toata vremea.
Domnul va cherna pe boieri va indemna sa-1 apere cinstit
§i eredincios, sA li fie milà de capul sau, cum" lui ii este 0 i-4
148 istoria literaturii romlnesti

fost de al lor. Iar tu sd mergi drept fatd la fatd pre vraj-

masii tdi, fArd nicio fricä. Iar, de vor fi ei multi, nimic sa nu
te infricosezi, nici sd te indoiesti, cA omul viteaz i rdzboinic
nu se sperie de oamenii cei multi, ci, cum räsipeste un leu o ci-
readd de cerbi si cum omoard un lup o turrnd de oi, cit de
mare, asa i omul viteaz i bdrbat i hrdbor nu se infricoseazd
de oameni multi." Rudele boierilor vor fi puse la addpost, fancied,
altfel, fiind prinse, fac p boieri sd trAdeze, de durerea lor. Vor
fi douä strAji i apoi toiul cel mare" sau tabdra"; hArtuitorii nu
sint de nevoie. Domnul nu va sta in frunte, ci la o parte, ferit
de tunuri i sägeti, fiind acela de la viata cdruia atirnd toate;
el va fi ascuns intre a doua sau intre a treia ceatd de laturea
iostilor".
Invins, el nu va ldsa tara: din tara voasted sd nu iesiti, ci
sd sAdeti cu boierii in hotardle voastre, in niscare locuri ascunse
s't de taind". De aidi. va astepta neapArata plecare a Turcilor,
cari vor ldsa Mr de osti" pe Domnul care-1 vor fi adus ei"
si care se va spulbera in vint. Iesind rAu rdzboiul, Domnul e
dator fatd de urmasi a primi senin si moartea, cdci, mdcar
de ti sä va intimpla si moartea, iar numele täu va rdminea pe
urmd in cinste".
AlAturi de aceste pagini de intelepciune st de avint rdzboinic
sint altele de duiosie, in care Domnul vorbeste despre sfirsitul
vietii sale, ca o scinteie cind sare pre fata apei in adincurilo
cele intunecate si in valurile cele cumplite", de clipa in care
va apune soarele din ochii nostri", de peirea care, dupd 40
sau 50 de ani", va cuprinde pe toll cei cari-i stau in jur.
Dar nici inteun loe glasul lui nu se ridicd mai tremurdtor de
adevdratd i adincA durere, pe care abia o poate imblinzi datoria
de supunere a crestinului, decit atunci cind el pomeneste cAtre
Mitropolitul Macarie pe mortii sdi ce se strAmutA in biserica Mai-
cii Domnului innAltatä anume pentru dinsii la Arges.
El plinge intiiu pe mamd-sa Neaga, vorbind putinèle cuvinte cd-
tre oasele maicii". Moartea i-a fost singuratecA, si el nu-si iartd
cd n'a fost in acea clipd de despArtire lingd dinsa. Cu atita, mai
mult, cu cit inch' si la moartea ta iti rämase inima coprinsd de
dorul si de mila mea si ochii ai nu se sAturau de vederea mea"..
Ea n'a hotArit nimic pentru grija sufletului ei, stiind ce fiu lasd
in urmA: Fiindcd inima mea niciodatd nu s'a putut sdtura de
 Literatura religioasA in veacul al XVI-lea 149

dragostea iubitului mieu fiu, a lui Neagoe, de aceia i eu acum

puiu toatA nddejdea sufletului mieu i zic: cum m'am nevoit gi
m'arn ostenit eu pentru dinsul, aga doar sa vA ogteni gi el pentru
sufletul mieu"." Au adus-o deci, supt postavul venetian cu flori de
aur, nepotii i nepoatele: Teodosie, Petru, loan, Stana Ruxanda,
Anghelina.
Mama a ales dintre dinii i a chemat lingA ea pe cei doi fil mai
mici gi pe micuta Domnip Anghelina. loan i Anghelina s'au
dus mai de mult, luind i ei un locugor supt lespezile no ILA ale
lAcagului de marmurd; dupd dingii a plecat Petru-Vodd 1, gi, la
pomenirea numelui lui, singele tignegte iaruíi, cald, din rana
proaspAtA a pArintelui fArà mingiiere:
O fial mieu Petre, iatA cA-ti trimit coroana, surguciul i dia-
demele, pentru ca. tu eral stlIparea mea cea infloritd, de carie
pururea sA umbria gi sA rAcoria ochii miei, iar acum stilparea
mea s'a uscat, i florile s'au vegtejit gi s'au scuturat, i ochii
miei au ramas argi i pirliti de jalea infloririi tale. 0 iubitul
mieu Petre!, eu gindiam i cugetam sa fii Domn, gi sd veselegti
bAtrinetele mele oarecind cu tineretele tale, gi sA fii biruitor pä-
mintului, iar acum, fiul mieu, te vAz zAcind supt pAmint, ca un
trup al fiegtecAruia sArac. Intr'o vreme imi eral drag, iar actor
te-am urit. Intr'o vreme imi era milA de tine, iar acum nu-mi
este milä. Intr'o vreme erai bogat, iar acum egti sdrac. Intr'o
vreme, fAtul mieu, te vedeam pre pAmAnt, lar acum eu
vAz supt pAmint. In putineà vreme te arAtagi ca o floare frumoasA
inaintea ochilor miei, gi numai decit te pusegi supt pAmint. Eu
poftiam sA mA vezi tu pre mine supt pämint, dar te väzuiu
eu pe tine ingropat. O fAtul mieu! ca'ci nu ma acopen i mai bine
pe mine pAmantul decit pre tine, gi mA laisagi la bdtrinetele
mele! Cind fu vremea sd se odihneasca de catre tine, tu atunci
n'ai nicio grip de mine, el m'ai ldsat sA fie totdeauna mima
mea larsA i aprinsii de jalea ta, i ochii miei sä fie la WO-
netele mele tot plini de lacrAmi ziva gi noaptea. O fiul mieu,
mai bucuros ag fi dat traiul i zilele mele ca sA fil tu viu. Eu
iti gAtiam haine domnegti ca sa te imbraci ca dinsele gi sA. te
I,mpodobegti, ca sA veseleV.i mima mea, §i sA usuci aceste la-
crAmi din ochii miei, iar acum trupul tdu se desbracA de hai-

V. (Tocilesp), Curtea de Argef, pp. 41-3, 47,

150 Istoria 1iteraturii romane01

nele care i-am gitit, i se imbracd in pdmint, dintru care au

ifost luat, dupd cum zice Dumnezeu: din pamint esti i lar in
;pam'int te Arai intoarce, iar sufletul tau vede alte veden i si nu
stiu, dintr'acele veden i ce va fi väzind sufletul fait, milostivilse-va
Dumnezeu sa-ti imbrace sufletul tau cu mila sa? Ci md tem ca
nu iie sufletul tu rdmas cumva nesdtul de fata lui Dumnezeu
pentru pacatele mele. Insd dupd acestea toate iatd ca-ti zic:
Scoalä, fdtul mieu, scoald, ca au venit si oasele moasd-ta la
tine, ca sd se odihneascd si ele lingd tine, pentru ca i tie iti
este murnd ca i mie, si impreund cu dinsele am trimis i po-
doabele tale, coroana i surguciul tau, la Pandocrator, ca sd
se in-:podobeasca cu dinsele, ca doar s'ar milostivi Domnul Dum-
nezeu spre noi, i v'ar ddrui cununile cele ce nu vor trece nici-
odatä. lar diademele sd se puie la vesmintul Precistei, ca sa
se milostiveascd spre noi, i sd và acopere supt vesmiptiul
ei la infricosata judecata i sa vd dea viata cea de veci, care
nu va trece niciodatd.
Pe vremea lui Neagoe se scriau scrisori romanesti, i avem pe
cea de la 1521 de la un boier cAtre judele Brasovului; care e
foarte limpede i lipsitä cu totul de piedeca arhaismelor. Dar, intr'un
timp cind i cärtile sfinte i tilcul lor i rugaciunile se tineau
dincoace de munti in catusele slavone, e cu neputinta de admis
cA s'ar fi tradus romaneste o carte care privia numai pe Domni
boierimea care-i incunjura, cum sint aceste sfaturi ale lui Nea-
goe. Cum vom vedea, traducerea nu s'a facut decit mai tirziu,
la sfirsitul veacului, pentru un Domn care fusese cistigat de cu-
rentul earth romanesti si care avea si el un porfirogenet de
indreptat pe cararile anevoioase i pline de lunecusuri ale lumii.
Aceasta traducere pare sa se fi pierdut: pAnA astazi ea n'a
iesit la iveala. Iar textul pe care 1-am adus innainte, mai sus,
vine dintr'o a doua traducere, care s'a facut numai la 1654,
sau pe la aceasta data, in timpul lui Matei Basarab, interesat la
slava Basarabului celui vechiu.
 CAPITOLUL VIII.
Cele d'intaiu cronici in slavonqte i rornanete.
Cronici moldovene§ti.
1.

Precum a fost 1453 un exod de invätati greci din Constantinopol,

astfel carturarii slavoni se refugiara in terile vecine la caderea
Statului sirb de pe malul drept al Dunärii. La Curtile Domnilor
din Tara-Romäneasca si Moldova, unde, in cea d'intaiu jumatate
a secolului al XVI-lea, domnira cloud principese din casa Branco-
vici, Milita lui Neagoe i Elena-Ecaterina lui Petru Rams, la a-
ceste Curti i§i gäsira adäpostul diaci iscusiti, harnici copisti de
manuscripte, retori bisericesti cu stiintä de carte greceasca si
slavonä.
Macarie, eruditul cälugär, in sensul calugaresc si oriental
in secolul al XVI-lea, nu pare a fi fost insä dintre acesti pri-
begi, niel sä. fi primit direct aceastä influentd sirbeascd. El se
gäsia in Moldova simtitor innainte de anii 1529-30, cind Petru
Rare§ se casatori cu fata lui Despot" 1
Macarie a fost un ucenic al scoli cälugäresti din Neamt, in
care trezise o nouà viatä al doilea Teoctist. Pe la 1483, acest om
invätat ca nimene altul" si binefacator luä conducerea lavrei lui
Petru al Musatei, care in cursul vremii isi pierduse strälucirea
insemnatatea. Teoctist fu egumen la Neamt pina la sfirsitul se-
colului, cind i se dädu Mitropolia-de-jos, episcopia Romanului.
Stätu episcop timp de opt ani numai, caci in 1509, la moartea Mi-
tropolitului Sucevei, David, el fu innaintat in locul acestuia 2
Petru trebuie sá se fi casAtorit cu Elena indatà dug moartea intliii sale
sotii, pentru cg. altf el Ilia, fiat Elenei, ararlitat de cronicile contemporane
fi
ca un copil la suirea pe tron, la 1546. Socotelile ardelene nu cuprind daruri la
nuntà. Pentru biografia lui Macarie i mai jos.
V., pentru moartea lui David, analele putnene, pAstrate de Ureche, ed. Giu-
rescu, p. 119.
152 Istoria literaturii romdnesti

Am vazut cd el pdstori Biserica Moldovei in curs de doudzeci

de ani, Laxa citeva luni, §i lasd, nmrind in 1528, la adinci ba-
trinete", amintirea curatd a Iunui sfint 1.
Cind rdmd§itile pdmintqti ale Mitropolitului Teoctist fura as-
trucate in mbridstirea Neamtului, unde el administrase §i clAduse in-
vätaturi, egumen era inca* Macarie. Acesta fusese crescut de das-
cAlul Moldovei", *fi fusese ucenic" §i fiu sufletesc" 2. La rindul
ski el administra §i dddu invdtdturi, deveni dascal al Moldover,
in aceasta §coald monasticd, i fdcu ucenici" ai sdi: pe Eftimie,
alt cronicar, pe Mitropolitul Teofan. Inca din 1522-3, cind
i
Siluan obldduia Putna, Macarie se gasia in fruntea mdnastirii
Neamtului.
In 1528 incepe a se pomeni ca Mare Logofdt al Moldovei
Teodor (BaloO, cara a fost probabil cel d'inthiu Mare Logorat al
lui Rarm suit pe tron in anul precedent 3
Cercetind manästirile terii cu Teodor, care se intimpind in a-
eeastä calitate numai parid la 1538f, Petru, un om cu iubire de
invatatura 5, aprecia cunogintile egumenului de la Neamt. Si-i
dddu prilejul sà le arate inteo operd de literatura istoricd.
Pänd acum se scriseserd numai anale. Lui Petru-Vodd acestea i
se pdreau insuficiente. El voia o lucrare retorieä, o biografie
Vncomiastia, un tratat de felul Vietilor de sfinti sou biografii-
lor de Tari sau Despoti sirbi. Macarie prlini porunca sä imbrace
in luxurianta fraseologie bizantinä, pe care o poseda ap de bine,
povestirea lucrurilor petrecute in Moldova de la moartea lui Ste-
fan-cel-Mare. In felul acesta, lauda faptelor sale se lega de lauda
faptelor pdrintelui.
Egumenul incepu lucrarea, cdznindu-se sa aplice epitete §i
intorsäturi de frasd din istoria Impdratilor Constantinopolei, a
Cronica lui Macarie, in Vechile cronici, pp. 203-4. Cf. latimirschi, pp.
11-2, 25. Dupd Ulianitchi, p. 118, ar urma cA mai fusese un Teoctist in Oc-
tombre 1490 ca Mitropolit. Dar tot in anul 1490, vara, avem pe Gheorghie
(Melchisedec, O visita', p. 250). Ar resulta ca s:himbarea s'a fdcut in cursul
anului. V. si Bogdan, Vechile cronici, p. 252 (v. mai sus, cap. VI).
lbid., pp. citate.
' Petru Teodor, v. Rev. p. arch., ist. si fil., VII, p. 237; Uricariul, XVIII,
p. 448. Cf. si studiul d-lui G. Coriolan asupra lui Teodor.
4 Uricariul, I. c.; Wickenhanser, Putna, p. 207.
De ele pare a fi vorba i in Istoria ruseasca a lui Caramzin. In adevdr
avem Q lucrare ruseasça imhinatd lui.
 Cele d'intdiu cronici in slavoneste 153

lui Manase, pe fondul, cu mult mai sdrac, care i se impusese.

De si ajunse, in 1530, episcop de Roman, el continua si aldturi
de grijile episcopatului cronica. Insistind asupra pärtilor luminoase
din activitatea patronului, läsind in urmd nenorocirile, sau induio-
sindu-se pentru dinsele, Macarie povesti pand la intoarcerea in
Domnie a lui Petri' Rares, in 1541. Aici se opri, i, cu toate
mai trdi pand la 1558', el nu mai continua niciodatd naratiunea,
totusi nu murise acel care Meuse comanda, cad Macarie ni
spune deslusit cA scrie ultimele sale rinduri in 1542. Din aoeleasi
rinduri se vede iaräsi ou oarecare mirare, cd-si socotia mi-
siunea terminatä: astfel se sfirsird toate aceste intimpldri, iar
noi le-am povestit in 1542, Mart". Mai de mirare incA e west
sfirsit cind se gindeste cineva cd biograful sane peste cele
douä campanii din 1542, pentru a vorbi numai de odihna Voe-
Vadului 2.
Intr'un corp de cronici mai tdrziu, al lui Azarie, se afld insd si
o continuare ducind pdnd la 1551. Inteinsa, acusind de moliciune
pe Ilie Rares, episcopul povesteste pe scurt ce-a avut sA indure
el insusi, pirit la acel Domn i la maica lui Elena i silit a-si ph.-
räsi Scaunul 3. Laudele cele mai mari sint fdcute lui Stefan Rares
care a rechemat pe oel izgonit de fratele lui.
Macarie trebuie sä. fi intrebuintat pentru povestirea sa analele
putnene, in continuatia lor de dupd Stefan-eel-Mare. Dar aceste
ranale, care existau si pe care invätatul egumen nu le putea
ignora, nu i se päreau, lui sau Domnului, indestuldtoare. El le
suplini pentru bucata de la 1504 la 1527, lar de aici da-du nara-
tiunea sa deosebitd. De aceia a necunosoutilor predecesori nu se
atinse, ci o ldsd in forma ei veche, in forma analelor putnene
cu toate amänuntele locale continute inteinsa.
Acest corp de cronici moldovenesti nu ni-a fost transmis de
niciun manuscript, dar si Ureche a avut la indeminä un astfel
de izvor, si, cum vom vedea, l-a intrebuintat.
Ureche, ed. Giurescu, p. 174. La 21 August 1556 il afldin Md. ; Orest Pope-
scul p. 46.
2 Nu se poate aduce explicatia cd lucrarea a fost cemandatd de Rares in
1542, si cà deci Macarie avea de ce sà se opreascd aici. Chiar dacd s'ar ad-
mite cd un episcop putea reiea numele de ,,smerit ieromonah" pe care
si-1 dà Macarie la inceput, rdmine greutatea cu Teodor, care nu mai era Mare
Logofdt l poate nici nu mai trdia in a doua Domnie a lui Rares.
8i.13ogdan, Letopisetul ¡pi Azarie, pp. 111-2.
154 lstoria literaturii romAnesti

Povestirea biografica, literal* encomiastica nu excludea, insa,

continuarea celeilalte, a scurtei povestiri oficiale §i manastire§ti.
Dar supt influenta curentului nou de cultura, supt influenta poate
a lecturii biografiilor domneti, anali§tit dadura §i iredactiunii
lor o intindere neobi§nuit4 pana atunci, o imbogatira Cu ama-
nunte de care innainte nu se tinea sama. Analele se prefacean
inteo cronicA vrednica de acest nume.
Unde s'a scris aceasta cronicä? De sigur ea in manastiri, dar
de acum innainte, de la moartea lui Rarq, e greu sa urmarim
schimbarile, lar de la moartea lui Lapu§neanu lucrul devine
§i mai greu. N'ar fi riscat sa se admita ca pentru vremea Lapa§-
nenilor §i analele oficiale au fost alcatuite in vre una din minas-
tirile lui Macarie: Neamtul, pe care o reformase, sau Rica, fun-
datiunea sa proprie. De persoana lui Macarie se ocupa mult, in
adevar, analele, pe care le cunWeam pentru toatä aceasta vre-
me numai in prelucrarea lui Ureche, adesea o intercalare, o tra-
ducere a letopisetului moldovenesc". Se vorbe§te pe larg despre
moartea, meritele i inlocuitorul luil, atunci chid despre Mitropo-
litul Grigorie nu aflam alteeva decit ca a participat la sfin-
tirea Slatinei. Cind se mentioneazä întäiu Mitropolitul Teofan,
cronicarul nu uitA sà adauge ca acesta era ucenicul lui Maca-
rie" 2. Navalirea pe la Neamt a lui stefan Mizga e foarte precis
povestita 3.
Dar la 1559 innainte manästirea domneasca era fundatiunea lui
Alexandru Läpu§neanu, Slatina. Aici ar fi trebuit sd se scrie
analele terii. Cronicarul descrie in adevar cu amanunte interne-
larea mänastirii 4.
Daca cela ce nu se poate hotari se admite cä numai in
mänästirile la care Domnii erau ctitori, se redactau i in acest timp
analele Domniei lor, atunci redactia letopisetului ar trebui stral-
mutata supt Petal Schiopul, Domn cu stapinire lunga §i lumi-
nata, la Galata, a cärii intemeiere e mentionata cu toata cin-
stea de letopiset 5.
E, de fapt, opera lui Azarie calugarul, care o duce 'Ana la
Despre aceasta se spune a peste paisprezece ani a ajuns Mitropolit, ceia
ce ar presupune o redactie retrospectivA. Dar socoteala o face probabil Ureche
1 Ureche, ed. Giurescu, p. 212
3 Cf. Ureche, p. 212 cu Hurmuzaki, XI sau An. Ac. Rom., XIX.
' Ureche, ed. Giurescu, p. 172.
5 Pp. 246, 253 din lire che.
 Cele d'intAiu cronici in slavone0e 155

1574. Addugind o parte preliminará in care se reproduc analele put-

nene §i cronica lui Macarie, complectä, Azarie, läudind pe Ma-
carie cel bun", minte de§teaptä, mind darnicd la ctitorie, aratd
cä sarcina redactdrii analelor i-a fost incredintatd de bunul Domn
Petru Schiopul, de Mitropolitul Anastasie §i de Logofätul loan
Golde (Goliat sau Golea). Omorul lui stefan Rare§ e infdti§at
ca o with" crimd a boierilor; Alexandru Ldpu§neanu n'are nimic
din träsdturile fioroase supt care e in general cunoscut. In
schimb Despot e fire§te noul Baltazar"; e inchis la Suceava
ca un §erpe" de Toma, Läudat numai cu oarecare reserva §i,
se pune in sarna ca, la fuga lui in Polonia, a luat Vistieria terii.
Alexandru-Vodd apare §i ca un izgonitor al Luteranilor", un
restabilitor al ortodoxiei, Un mare bArbat" piere cu dinsul.
Ruxanda Doamna tine cu vrednicie tutela pentru fiul ei Bogdan. Se
deplinge boala acestei ctitore de Lica§uri §i miluitoare de cdlugdri.
Rdmas singur, tindrul Domn apucd pe cane de stricdciune ale unui
Roboam. Contra lui se ridicd deci un corb mai negru decit ne-
greata", Ioan-Vodä cel Cumplit, a cdrui origine chiar e bdnuitd.
Toate felurile de moarte intrebuintate contra boierilor §i clerului de
tiran" sint arbtate. Copronimul" lucreazä Dumineca §i in ser-
Mori, i§i ¡ea nevastä in postal mare. Lupta Turcilor cu el e
presintatä epic, plingindu-se apoi prada Tatarilor. Golde e läudat
a a vrut sä opreascd fatala ciocnire, lar Petru-Vodd ca bine-
fäcdtorul unei ten i nenorocite.
Azarie insu§i sau altcineva a povestit §i restul acestei Domnii
tulburate a unui om blind §i doritor de pace, pänä. la 1591 poate,
de §i pentru aceastä perioadd Ureche a avut insemndri pe care
le cred romäne§ti ale tatalui sdu Nistor. Dar incd de la cdlugdrul
nostru din Galata avem dupd analele seci, dupd panegiricul in
stil plagiat, cronica, dui:A acela§i Manase, dar totu§i mai vie
caldd a unui contemporan.
Apoi, in tulburdrile ce urmark grija transmisiunii istorice a
evenimentelor se pierdu, cari crádiserd Sucevita,
§i Movile§tii,
nu par a fi fdcut dinteinsa §.1 o pastra.toare a trecutului supt
forma cronicii. Obiceiul vechiu se pierduse cu totul. Letopisetul
nostru cel moldovenesc", scrie Ureche, care l-a cunoscut §i uti-
lisat, merge de la inceput On& la Domnia lui Petru-Vodd Schio-
pul, i s'au gtins; cá de-aicia innainte n'au mai scris nimenea"1.
Prefata, p, 2.
156 lstoria literaturii romgne§ti

Innainte de a termina Cu istoriografia moldoveneasca in sla-

voneste, ramine sa ne ocupam de o alta continuatie a operei lui
Macarie si de corpurile de cronice prescurtate, care fura alca-
tuite, de localnici sau de straini, in secolul al XVF-lea.
Macarie facuse scoala, i unul dintre ucenicii sal fu si Eftimie.
care-i succeda ea egumen la Neamt1. In 1553, la 15 Decembre,
cind Macarie purta titlul episcopal de Roman, Eftimie ocirmuia
manastirea 2, de si el d'intaiu avuse sa sufere de prigonirile
lui Bias Rare i fusese silit a-si parasi eparhia 3.
La 1553, Eftimie nu capatase inca de la Alexandru Lapusneanu,
care, cu toate defectele sale, a fost, dupa principii efemeri, iarasi
un Domn stapinind cu oarecare stralucire, nu capatase, zic,
de la dinsul, misiunea de a duce mai departe lucrarea, atit de
neexplicabil intrerupta, a lui Macarie. Ordinul lui Lapusneanu in
aceasta privintä n'a putut sa fie dat innainte de 1554-5.
In adevar, In cele d'intaiu pagini chiar ale operei lui Eftimie,
se vorbeste despre Domnia i moartea lui Bias Rares. Dupal
datele lui Ureche msA, Bias Mahmet", prigonitorul lui Ma-
carie, párasind tronul in 1551, a fost Pasa doi ani de zile la
Silistra, deci pana in 1553, apoi, fiind disgratiat i exilat la Brusa,
el moare aici in entina vreme".
Primele pagini macar, acelea care pomenesc pe Macarie, trebuie
sa fi fost scrise de Eftimie innainte de moartea acestuia, in
fine, deci innainte de Ianuar 1558. Dar de sigur cá in-
treaga lucrare a fost redactata in cei d'intaiu ani ai stapinirii lui
Alexandru-Voda cel Viteaz i nou". Ea se opreste iardsi f ara
niciun motiv binecuvintat in mijlocul expunerii, la 1563.
Stim totusi cA Eftimie a ramas si mai departe in fruntea
nastirii Neamtului, pe care o ilustra prin invatAtura sa. Abia
in 1566, in urma nAvalirii lui Mizga, pretendentul pe carie-I
sustinu, in urma acestei navaliri facute tocmai prin regiunea

deosebit de un alt Eftimie, cu metania de la Humor, egumen al acestei

mAnAstiri, care ajunse apoi episcop de RAdluti. V., asupra lui, Bogdan, Vechile
cronici, pp. 91-2.
' V. Bogdan, I. c., P. 90. De atunci notita s'a tip6rit in latimirschi, I. c.,
Pp. 14-5.
3 Eftimie, P. 217. V. Bogdan, pp. 70-1.
Ureche, ed. Giurescu, p. 165.
 Cele d'intaiu cronicl in slavone§le

Neamtuluilupta se dete mai din sus de Cetatea Neamtului"1

numai dupa aceasta incercare neizbutita, de a da un Domn Mol-
dovei, Eftimie trecu muntii, in Ardeal, wide vazindu-i-se priceperea
§i cunoVintile, ajunse episcop romanesc al provinciei 2.

Innainte de 1-iu Ianuar 1561, cind un Patriarh bizantin

Moldova 3, calugarul Isaia din Slatina, pe care a fi dispus sa-1
identific cu Isaia episcop de Radauti supt loan-Voda cel Cumplit,
intimul i misionarul Domnului, care pretuia, se pare, §tiinta lui,
acest Isaia adause pe foile albe ale until sbornic de cuprins
teologic, calendaristic §i gramatical copia unei istorii univer-
sale de la Adam pan& la 1425, a unei cronici bulgare §i a alteia
sirbe§ti 4. La acestea adause o Povestire in scurt despre Domnii
moldovene§ti" 5.
Titlul arata chiar ca avem a face cu o prescurtare. Isaia, un
ucenic al lui Eftimie probabil cel mai recent dascal al Mol-
dovei", doria sa poseada §i sa raspindeasca lucrarea retorica
a invatatorului sau, care se lega de lucrarea, Inca mai retorica,
Inca mai frumoasa, va fi judecat Isaia, a lui Macarie. In parten
mai veche a cronicii oficiale, ca forma i ea fond, nu era ce sa-1
atraga, sa-1 intereseze in deosebi. A resumat-o deci 6.
Dar Isaia nu putea sa aiba innaintea ochilor sAi corpul for-
mat de Macarie, ci-1 avea pe acesta, cu continuatia lui Eftimie,
inteun manuscript deosebit. Altfel n'ar fi cules din oelalt manus-
cript, acel care cuprindea vechea istorie a Moldovei, §.1
de dupd moartea lui Stef an-cel-Mare. La Isaia, in adevar,cu
toate ea Macarie incepe a serie de la 1504, in analele prescur-
tate care-1 preced se dau lamuriri, foarte concise i inegale, a-
supra suirii pe tron a lui Stefanita, asupra luptei cu Tatarii la
Ciuhru, a luarii Belgradului i distrugerii regatului unguresc de
Turci, a mortii in fine a unui fiu al lui Bogdan-Vioda In 1525.
Prescurtarea Vacua sau gasita. ar fi greu de hotarit aoest
hbcrude Isaia nu e redactata dupd o alta norma decit a scurtimii,
Ureche, ed. Giurescu, p. 212. Cf. scrisoarea lui LApuvicanu din 25 lunie 15 6,
In Hurmuzaki, XI, p. 586, No. IV: usque ad oppidum nostrum Nemez".
2 Tinu acest loc Ong In 1574. V. Iorga, Doc. Bistritei, II, pp. XXXXI,
XLII-III.
3 Bogdan, Vechile Cronici, p. 11.
TipArite, ainIndouà acestea din urmA, de d. I. Bogdan, In Archiv fiir sla-
vische Philologie, XIII.
PublicatA de ace14, in Vechile cronici. Pentru Isaia, §i mai departe.
158- istoria Mel-gut-1i romAnesti

deci f&rä cea mai micä inteligentd. Originalul prescurtat era

de provenientA putneand, cuprinzind notitele relative la istoria
mAndstirii, dar avind, in locul stirilor relative la Alexandrel, sim-
ple insemnAri din pomelnice asupra sucoesiei i duratei Dom-
niilor. Din acest original, pe care-1 reduse pretutindeni la o ex-
punere seacd si grdbitd, compendiatorul elimind idea niciun
motiv fapte ca prada lui Stefan-eel-Mare la Secui, dupd expe-
ditia lui Matias Corvinul in Moldova, moartea Domnitei Cneajna,
a Mariei lui Radu-Vodd 1, a unui staret putnean 2, etc.

Putin dupd preseurtarea lui Isaia, un Polon trecu prin Moldova:

Nieolae Brzeski, cara se ducea intr'o misiune la Poart.d. Mergea
sd felicite pe noul Sultan, Selim, i sA pirascd pe Alexandru
pusneanu pentru acte de neprietenie. Alexandru-Voa and lucrul
pänd la primirea diplomei de confirmare de la noul Tm-
p5rat", el opri pe ambasadorul care prin plingerile lui putea
impiedece acea confirmare.
Brzeski, tinut astf el inteo captivitate onorabild, ist intrebuintd
vremea copiind. Intre copiile acute la Iasi, ceipii pe care le
pAstreazd in totalitatea lor un manuscript din Petersburg3, se afld
acea a cronicilor moldovene. Brzeski o ineepu la 28 Octombre
din anul 1566, si o terminä pad la plecarea sa spre -Constantino-
pol, in citeva sälptämini.
Secretarul polon a avut ca izvor pentru prelucrarea sa cad
vom vedea cd e o prelucrare, un corp de cronici moldovene ca al
lui Azarie, care mergea pAnd la moartea lui Rares, corpul de cro-
nici din Pobrata, fArd descrierea Domniilor oelor doi fii ai noului
ctitor. Dar trebuie sA admitem una din (loud: sau cA acest corp
euprindea notitele putnene eliminate din corpul pobratan, cum
ni l-a transmis asa-zisa Cronicd de la Bistrita", sau cd, pe lingd
corpul pobratan in aceastA forma, Brzeski a avut la indämind
' S'o fi Obit resumatA In originalul, in izvodul sAu imi pare mai putin pro-
babil, de $i imposibil nu este.
Toate se gAsesc in Cronica de la Bistrita".
3 V. Bogdan, Cron. inedite, p. 112 si urm.; Hurmuzaki XI, p. XX, nota.
Solul moldovean pentru confirmare era Insusi fiul Domnului, Bogdan ; el sArutA
haina Sultanului In Decembre. Hurmuzaki, p 568, No. DXL1V. Turcil che-
maserA pe Domnal Insusi. in corespondenta venetianA (Hurmuzaki, VIII) gAsim
un ambasador polon in Constantinopol la Inceputul luí Octornbre, apoi altul
cu explicatii si in privinta lui Laski in Decembre urmAtor.
 Cele d'intAin cronici in slavonote 159

§i un manuscript putnean, In vechea lui forma complecta, In cro-

nica pe care a compilat-o Brzeski, gäsim, in adevar, pomenite
atitea lucruri pe care numai Cronica putneana le cuprinde: a§a,
sfintirea Putnei, incheiarea pacii cu Corvinul, moartea lui Petru,
fiul lui Stefan-eel-Mare, moartea lui Mateia§ §i a Tareviciului
Loan. Intilnim chiar in compilatie elemente pe car,e prescurtarea
lui Isaia de la Slatina le-a eliminat §i care au fost in acela§i
timp suprimate §i de copiatorul din Pobrata: precum data de
altfel gre§itä a suirii pe tron a lui Bogdan, tatal lui Stefan-
cel-Mare, mentiunea tributului platit de Moldoveni pentru intaia
oard supt Petru Aron. Din parte-i, Brzeski sere sau suprima
§tiri pe care Pobratanii le pAstrasera: moartea Doamnei lui Radu-
cel-Frumos, luarea cetStii Craciuna §i zidirea Romanului. In schimb,
odauge din memorie, pentru a complectà, explica sau falsifica
In sens polon, oarecare lucruri noua. A§a, la 1475 vorbe§te
de Polonii cari ajutara pe Stefan in lupta cu Turcii; la 1476,
pIicä unde e Valea-Alba; la luarea Chiliei i Cetätii-Albe
de Baiezid introduce de la dinsul o mare incurcatura; la lupta
de la Catlabuga, spline cä au participat §i soldati poloni; la 1497
afirmä ca Domnul Moldovei ar fi fost ajutat de Radu-Voda din
Tara-Romaneasca, de §i acesta murise de peste treizeci de ani.
In povestirea infringerii lui Ioan-Albert, el cauta sa scape onoarea
tegelui, spuind ca el a apucat, conform tratatului, spre Hotin
§i cA acei cari au pornit pe alta cale erau numai ni§te terani,
neascultlitori", a caror soarta n'a fost plinsa de nimeni. Restul
irgzboiului moldo-polon e tratat cu tot atita discretie.
De la Petru Rare§ innainte pentru Domnia acestuia bogatele
§i interesantele ambnunte din leatopisetul terii, al cArui cu-
prins ni s'a pastrat prin Ureche, sint foarte pe scurt resu-
mate, de la Petru Rare§, scriitorul polon nu se mai poate ra-
zima decit pe amintirile sale proprii sau ale boierilor moldoveni,
de la cari va fi cerut informatii. Fiind insa amintiri de-ale con-
temporanilor, ele dau ici §i colo elemente folositoare cercetato-
rului. Ultimul eveniment ce se mentioneaz6, darimarea cetatii
Hotinului Brzeski scrie din gre§ealä Neamtului" sint din
lama anului 1564.
Cronica aceasta a fost publicata la noi de trei ori: °data de
Hasdeu, in Archiva istoricd, III, cu un foarte luminos comenta-
riu, apoi de d. Bogdan, in Vechile cronici, dui:A un manuscript
din Cracovia Hasdeu avuse doua copii dupa acest singur
166 1storia literaturii romlnetl

manuscris1i in Cronice inedite, dupA un manuscript din Peterg-

burg; in amindou& datile si cu imbielsugate observatii entice.

Cronica Moldovei pänd la Bogdan Orbul, precedatà de legenda

popularA a intemeierii principatului, se cuprinde, cu un titlu asd-
IniinAtor celui al corpului de la Slatina, inteo culegere ruseascä
de cronici de la sfirsitul secolului al XVI-lea: Voscresenscaia
lea topisi" 2.
E o cronicd foarte scurtä, pänä la Stefan-cel-Mare aproape:
un pomelnic de Domni cu anii Domniei fiechruia. La Stefan
se dau citeva date räzlete despre luarea si pierderea Chiliei
despre expeditia lui loan-Albert; se insirä dup.& moartea Voe-
vodului numele fiilor lui O. se aratä inceputul Domniei lui Bog-
dan. In ordinea Domnilor de la inceput, se intilneste o gresal&:
intervertirea numelor lui 'Bogdan si Latcu, care se aflä in cor-
pul pobratan complect i numai in aeela 3. La Petru Aron se
mentioneazA tributul dat Turcilor, ca si in Cronica Moldo-
tpolonä". Mergind numai pän& la 1504, de si a fost intercalat&
inteo compilatie mult posterioarä, cronica se vede a fi amin-
tim si titlul un resumat, anterior lui Isaia din Slatina, al ve-
chilor anale putnene, al acelei versiuni care cuprindea gresala in
succesia vechilor Domni. Autorul compilatiei din Slatina a avut alt
original, tot putnean, i 1-a prescurtat neasämanat mai pe 'are.
Cit despre introducerea fabuloasä., cu povestea lui Roman si
Vlahota eroii anonimi ai Rominilor, nu se poate spune cind s'a
redactat si dacä ea a fost pus& in scris de prescuratorul ve-
chilor anale sau culeasä de aiurea si alipitä la prescurtare de

1 Bogdan, I. c., p. 103 si urm. Despre toll, lucrarea recentA a d-lui

Minea.
Pentru autorii acestor clod, copii, pentru ms. din Cracovia, cel din Peters-
burg si deosebirea dintre dinsele, pentru caracterul autograf al celui din urmä,
v. Arch. W., III, pp. 17-8; Bogdan, Vechile cronici, p. 42; acelasi, Cronice
inedite, pp. 17-8.
3 Bogdan, Vechile cronici, p. 62.
incä o dovadä cä Brzecki a avut si un letopiset putnean la Indemlnä e cA
la dinsul nu se aflä gresala, care in Ureche, ce se increde in letopisetul mol-
dovenesc" oficial, se aflä.
Prescurtäri de acest fel s'au fäcut si mai tärziu. Amintesc numai pe a lui
Amiras, dupä Mustea.
 Cele d'intAitt cronici in slavoneste 161

oatre corapilatorul rus 1, doritor a ardta cu ce neam se inrudise

Tarul, insurindu-si fiul cu Elena, fata lui Stefan-eel-Mare si a Ev-
dochiei de la Chiev. Aiurea am cäutat sä dau explicatii de na-
turd istoricd asupra originii er.

2. Cronicile muntene.
Analele terii au provenit intr'un principat si in cellalt din po-
melnicele manastirilor domnesti, s'au desfasurat, cu datele, cu
naratiunile, cu podoabele lor, din seaca insirare de nume a aces-
tora. Dar nu se pot fixa in Tara-Romaneasca cu aceiasi usurintd
ea in Moldova mandstirile acestea, formarea, desvoltarea si
succesiunea lor. Una singurd din mandstirile fruntase a avut
o stralucire mai mare si e ceva mai bine cunoscuta, Sf. Ni-
colae din Vii de la Tirgoviste sau mandstirea Dealului, a careia
ridicare a fost sprijinita de Radu-cel-Mare. Induntru s'a ingro-
pat acesta si mai multi alti Domni din secolul sail. Dar nici aici
documente, odoare, inscriptii vorbim de cele publicate pana
astazi, nu ne ajutd a da lamuriri mai multe si mai precise.
La inceputul secolului al XVII-lea era egumen la Dealu un in-
vatat cdlugar grec, Matei al Mirelor, pus de Radu Serban, care
primise bucuros la Curtea sa ortodoxa' pe acest Mitropolit pri-
beag. Matei multdmi pentru adapost, serse cronici si acolutii,
dadu consilii morale, cinta in versuri lucruri sfinte, dar nu fact]
din mandstirea ce i se incredintase un centru de cultura, nu
deveni un dascal Terii-Romanesti", precum fusese das-
al
au" ai terii lor atitia mari calugari moldoveni in secolele al
XV-lea si al XVI-leal. Cind, dincolo de Milcov, miscarea culturala
slavona se stingea, dupd ce-si ddduse pe terenul istoric roa-
dele sale ca si pe terenul religios, in Tara-Romaneascd nu e-
xistau, nu numai un corp de anale bine legate intre dinsele, du-
cind istoria principatului de la inceput pana in timpurile din
urma, dar nici mdcar anale razlete de oarecare intindere i im-
bräcate intr'o forma' oarecare. Scurte notite cronologice se pds-
Ct altd prescurtare a listei Donmilor de la inceput a fost publicatA de 1.

Bogdan, in Cony, lit. pe lunie 1901.

' Citeva note despre cronici i traditia noastril isto rica, in ,,Analele
Acadetniei Romane", XXXIII, p. 33 si unit.
I V. pentru el si I5poiao's91vrtv, lit52.v.:011-47¡ a tul Papadol ulos-Keratneus,
tabla.
i62 Istoria literaturii romilnepi

trau si se faceau. In unele mänastiri mai mari si mai vechi,

ca acest Dealu, fara indoiala', dar ell& deosebire intre saracia lor
si imbielsugarea, forma literara ingrijita a analelor moldovene!
E adevärat Ca' in Tara-Romaneasca s'a scris intaiu, cum vom
vedea, o lucrare istoricä mai intinsa in limba noastra, dar a-
ceastä lucrare, a lui Moxa, nu se ocupa de istoria terilor romine,
ci de istoria universala; e un cronograf, lucrat dupa alta cro-
nografe, serse in slavoneste.
Cronograful lui Moxa nu mai are decit scurte notiti, in foarte
mic numlir, de la 1400 innainte, si niciuna dintre ele nu e origi-
nala. Totusi in urma cronicilor sirbesti, care se pastrau sau se
,copiau in tenle noastre se insemnau, de sigur, une ori, ca ur-
mare, evenimente patrecute in aceste locuri. Avem, inteo tradu-
cere latina Matta de Xaveriu Pejacevich, o asemenea continuare,
fäcuta de sigUr in Muntenia, In care se descriu pe larg, dupt
o mentiune ce priveste pa Alexandru Lapusneanu, ispravile lui
Mihai Viteazul, alaLuri cu intimplari de la Sirbii din Bosnia. Vin
pe urmä stiri asupra lui Radu Serban, lui Radm Mihnea, luptelor
pentru Domnie din Moldova, intimplärilor din principate in anii
1617 si 1618. Cronica se opreste la stabilirea pe tron a lui Gavril
Mot/ dindu-se si data sosirii lui in Tirgoviste. Cind o
seria autorul ei, care, dat fiind timpul i locul, ar putaa fi insusi
Moxa, Nicolae Petrascu, fiul lui Mihai Viteazul, träia inca, la
Viena: lar fiul sau e ostatec in Viena i päna astdzi 1"
Daca pana la Matei Basarab lipsiau eronicile serse in slavo-
neste sau romaneste, existau povestiri istorice margenite la un
singur personagiu sau la o singura epoca, biografii hagiografice
sau politice. Läsind la o parte cela ce s'a putut serie la Tismana,
cea crintaiu Viata de stint care intereseazd istoria Terii-Roma-
nesti e aceia a lui Nifon, de care am vorbit si mai sus. A-
cesta, a fost patriarh de Constantinopol si om cu o mare re-
putatie de cuviosie, a stat un timp la Curtea luí Radu-cel-Nlare,
pe care credea s'o poata reforma. Relatiile bune nu durará insa
intre Domn i Patriarh; acesta blastama si se duse In Tara-
Romäneasea, unde cuvintul sttu nu era ascultat. Tärziu numai
i se adusera moastele de bunul erestin ce era Neagoe sau Ba-
sarab al Ill-lea, care le asezä in Domneasca mänastire a Deä-
lului.

' V. p. 141. Am retipArit-o in Studii si documente, III.

 Cele d'intgiu cronici in slavoneste 163

Dar nu chiar in aceasta manastire, pe care o ilustra' ast-fel,

s'a scris Viata sfintului Patriarh, precum s'ar fi scris in Mol-
dova. Trebui sa vie un strain pentru a serie Viata strainului.
Nif on era Grec, si foarte probabil tot Grec era si Gavriil, protul
Athosului sau cel mai mare intre staretii lui. Acesta veni in tarä,
cu soborul athonic, la sfintirea minunatei manästiri a Argesului,
si, dupä ce mai väzu si alte lucruri vrednice de vazut, s intoarse
pe stinca sa, unde alcatui, pentru slava numelui eelui ce iubia
pe clerici si innalta biserici de marmura in amintirea sa, bio-
grafia lui Nifon. O serse probabil in limba sa, amestecind necon-
tenit evenimentele politice cu viata religioasa a Patriarhului.
Neagoe o primi intrc, cei d'intaiu, o traduse in slavoneste, poate
singur urme ale textului grec i traducerii slavone se pot
inca descoperi in versiunea romaneasca facutd dupä cea din ur-
ma si o raspindi intre ai säi. In aceastä. forma ,slavonä,
era era cunoscutä in Tara-Romaneasca pe la inceputul secolului
al XVII-lea 2.

Mihai Viteazul nu era un om invätat: toata stiinta lui se mar-

genia la ceva turceste si eeva greceste, iar slavoneste nu stia.
Dar ii placea acestui suflet doritor de lucruri mari sa-si vadd
faptele pästrate pentru urmasi intr'o povestire istorica. Un sim-
plu i credincios boier al salt, un bätrin curtean, cu scrisoarea
frumoasä 3, capata sarcina de a serie letopisetul oficial al marii
tragedii militare. 0 indeplini cu sfintenie, insemnind toate con-
stiincios, ea inteun catastif de Logofetie, far& un cuvint de a-
preciare, fara o scinteie de entusiasm, ca si cum aceste lucruri
minunate ar fi trebuit sa se intimple asa. A scris probabil pand
la sfirsitul carierei fulgeratoare a Domnului sail, pe. urma ca-
ruja a mai trait bätrinul dregator. Dar noi nu avem mai mult
decit partea pana la 1597. Caci in acest an, gasindu-se la Curtea

I Cf. s't Istoria Sta telor balcanice i dou5 editii francese ; ultima Paris
1925, cap. I.
2 in romAneste, dui:a cloud mss. deosebite, dintre care unul din Bistrita ol-
teana, s'a tipArit de dou6 ori: de B. P. Hasdeu, In Arch. istorica, P, p. 133
§*1 urm. §*1 de C. Erbiceanu, Viata si traiul lui Won, de Gavriil Protul,
Bucuresti 1888, in 8°. Aici se reproduc unele veden i pe care le-hm exprimat
si in An. Ac. Rom., XXI, pp. 305-7.
3iscAlitura lui in Hasdeu, Cuvente den beitreini, I, p. 121.
 464 Istoria literaturii romAnesti

lui Mihai Viteazul doi sträini, dintre cari unul II iubia, iar cellalt
simti admiratie pentru dinsul: Andrei Taranowski i Baltazar Wal-
ter, ei cerurä sä vadä izvodul lui Teodosie, il tradusera in po-
loneste cel drintäiu, lar al doilea in latineste din polona lui Ta-
ranowski si ni-1 transmiserä ast-fel, cu schimba.ri i adausuri
care nu sint totdeauna fericite 1 Cit despre textul romänesc al lui
Teodosie care mi se pare prea simplu, ca sä-1 credem in stare
sA serie niste anale in slavoneste, cine stie daca-1 vom descoperi
vre-odatä! Cind s'au alcatuit corpuri de cronici, acelea care n'au
fost primite in ele, fiindcä nu erau räspindite sau din alt motiv,
nu s'au mai copiat si s'au pierdut.

Dacii Domnul ii avu cronica, boierii cari impartiau cu dinsul

ostenelile räzboaielor intelegeau sa impartd si gloria: Cronica Dom-
niei li pomenia abia, pe cei mai mari dintre dinsii, si erau unii
cari tineau sä fie pomeniti.
Intre acestia Buzestii, o familie MIA saman de bogata, foarte
puternicti si influenta peste Olt; o semintie de feudali indrtizneti,
neastimpärati, viteji, poate cei mai viteji dintre luptatorii
supt steagurile marelui Domn. Preda Postelnicul, apoi Spätar
rtfl, Stroe Stolnicul, Radu Clucerul, apoi Comisul, NM' dintre cei
d'intäiu si mai infocati apostoli ai noii Evanghelii de glorie pe
care o propoveduia cu sabia Voevodul.
Epitaful lui Stroe, ränit de moarte inteo mare lupta ca Ta-
tarii, e o paginä de istorie, scrisd pe limba terii intru marirea
neamului mindra al Buzestilor 2. Dar, pentru acelasi scop de glo-
rificare a familiei, o cronica anume fu scrisd, cronicd pe care
am putea-o numi cu dreptate Cronica Buzestilor
CA e Malta* pentru dinsii se vede din fiece paginä. Domnul,
cäruia, de sigur, i se datora toatä prefacerea neasteptatd a umi-
lintii in strälucire e coborit adesea p planul al dcilea, si actul
cel mai insemnat al vietii lui, inceperea räscoalei contra Turci-
lor, iese aici, nu din mintea lui sumeatä, ci din sfaturile" boie-
Ultima editie in Papia, Tesaur, I, p. 1 i urni.
Cf. Odobescu, in An. Ac. Rom., ser. I, X2; Tocilescu in Col. I. Traian,
1872, p. 29i, in Tinerimea Rondna, seria nouA, I, P. 89 i urm.
3 intAiu In Cipariu, Archivu, p. 398, apoi in Col. 1. Traian, 1874, p. 207 si
In Iorga, Inscriptii, I. Cf., pentru Buzesti, articolele lui tefulescu, In revistele
Jiul i .Fezatoarea Sitteanului.
 Cele d'intAiu cronict In lavonete 165

rilor, mari si mici, din toata tara". Printre acesti boieri, in rin-
dul intäiu, mai des pomeniti, si mai Cu caldura laudati decit
oricari, se vad Buzestii. Cronicarul nu uita sa ni spuie Ca solii
lui Mihai catre vecinii sai, in ajunul revoltei, au fost Radu Clu-
cerul si Stroe Stolnicul. Cind Turcii fura macelariti in Bucuresti,
din atita singe vársat, el deosebeste cu scumpatate, Ca si in
epitaf, pretiosul singe care cursese din mina stinga" ce pre-
cisie! a lui Stroe. In luptele de iarnä contra Tatarilor, el ni
aratii in fruntea strajilor pe Radu, pe Preda si Stroe, ca trei
erhangheli ai biruintii. La Hirsova, acei cari dau foc intäriturilor
turcesti sint Preda si Radu. Intre boierii pe cari Mihai ii trimete
la Sigismund, in Maiu 1595, pentru a incheia tratatul de aliantà,
de v'asalitate, se intilneste si Radu Buzescu, si de aceia stie cro-
nicarul asa de bine ce conditii au fost primite si ce situatie injo-
sitoare se ascundea supt ele. Ca sol la nunta lui Bathory cu ¡mph"-
rateasca sora" a lui Rodolful" este si Stroe Buzescu. In suita
lui Mihai, mud merge sa visiteze pe trufasul sau vecin si
domn", se afla pomenit, alaturi de Mihalcea, Radu Buzescu. In
povestirea luptei de la Vidin, se deschide anume un paragraf de
explicatii: sa spunem de la Mihai-Voda, ce se intimplä intr'a-
cest rázboiu", pentru a se gási prilejul de a se vorbi pe larg
despre eroismul lui Preda si Stroe si credinta cu care servirá
pe Domn. Cind Mihai, atins de sulita de fier a unui Turc, cauta
in jurul sau ajutor, altii mai aproape nu se aflara far' doi boieri,
anume Preda Buzescul si cu frate-sau Stroe Stolnicul", cari tá-
lará capul Turcului si scapara zilele Domnului. Si izbavira pre
Mihai-Vodá din miinile Turcilor, si multa barbatie aratarä Buzestii
innaintea lui Mihai-Vodá, ca se luptara cu vrajmasii si izba-
virä pe Domnul lor de peire".
Dupá ce arata foarte exact gindurjle ce avea noul principe
ardelean Andrei Bathory asupra lui Mihai Viteazul, cronicarul
trece la expeditia ac,estuia in Ardeal. In fruntea unui corp din
oastea cuceritorului, el mentioneaza, nu pe Banul Craiovei, Udrea
Cáci erau osti oltene, ale Craiovei, si ale Jiului, si ale Mehedin-
tilor" si pe Radu Buzescu, ci pe Radu Buzescul si Udrea Banul".
Cind Moldova fu cucerita si grija de a o stapini fu data lui
Marcu-Voda Cercel, ni se spune ca Mihai trimese cu dinsul pe
Preda Buzescu.
Partea aceasta pana la 1600 e pe atit de bogata in amanunte,
166 Istoria literaturii romAnesti

In date, pe cit de sigura. Nu e aproape nimic in ea care sa

nu se potriveasca bine cu cele ce se stiu prin alte izvoare contempo-
rane. De la 1600 innainte, expunerea e mai säraca, mai grabita
si numele Buzestilor nu se intilneste, cu toate ca, in ultimele tim-
puri de restriste ale lui Mihai, Radu Buzescu juca inca un rol.
Trebuie sa trecem tocmai la Domnia lui Radu Serban, deci din-
colo de margenile biografiei, la continuarea ei, poate de un alt
scriitor, pentru a ni se vorbi de hiclenirea familiei, de revolta ei,
contra Domnului moldovean, Simion-Voda, si de partea pe care
o avu la stabilirea pe tron a lui Radu Serban. Acestea ne-ar in-
drepta ti a crede cà lucrarea a fost terminata de altcineva decit
de micul boier, de Logofatul in serviciiii Buzestilor, care o
incepu serse cea mai mare parte.
In total luata, aceasta povestire, care e unul din cele mai vechi
monumente de limba romäneasca, nu e lipsita de interes. Ambii
scriitori daca au fost scriu curgator si limpede, iar
cel din urma chiar patetic. Asa in cuvintele cu care povesteste
plinge moartea lui lovit drept in inima" ceia ce
nu-i adevaratde emisarii veniti impotriva-i ca niste
salbatice". Si cäzu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentru
ca" nu stiuse, niel se imprilegise sabia lui cea iute in mina lui
cea viteaza... Si ramasera crestinii si mai virtos Tara-Romaneasca,
saraci de dinsul. Pentru aceasta dar, cade-se sá blesternam toti
crestinii pe neamul unguresc, mai virtos caci slut oameni rai
hicleani Inca din fealul lor ; asisderea si pre Bastea Giurgiu
caci au ascultat pre domnii unguresti de au ucis pre Mihai-Voda
far' de nicio vinä. Unii ca acei sä fie anaftema 1"

Viata lui Mihai au scris-o i strainii, dintre acei cari-1 incun-

jurará ca soldati sau Ii cunoscura Curtea ca negustori prin tenle
noastre. Era cunoscuta de mult epopeia naiva, in lungi versuri
prosaice, a Vistierului Stavrinos, care avu un fiu Hatman, Gheorghe,
si peri impreuna cu dinsul, din porunca singerosului Stefan
Toma 2.
1 Editie in Magazimil istoric, al lui Laurian i 1361cescu, 1V; o editie po-
pularà am dat-o la VAlenii,-de-Munte, 1908, in 12°.
Opera lui s'a publicat in mai multe editii, pe care le enumerà G. Dem
Teodorescu, in Literaturei i artii rointnei, I, p. 280 si urm, Cea mai intre-
buintata la noi e acea din Papiu, Tesaur, I. Pate nou6 asupra lui, in Dec.
Bistritei, 1, pp. XCI-l1,
 Cele d'int6iu cronici in slavoneste 167

Stavrinos, din care o editie ar fi apdrut dupd Helladiusl Inca

innainte de Domnia lui Serban Cantacuzino, fäd, a i se fi dat de
urmä pdnd acum, de cei mai bine 'informati si mai sirguineios
bibliografi 2, era cetit in Tara-RomäneaScd prin secolul al XVII-
lea, si vom vedea cä a si fost intrebuintat inteo compilatie
istoricä din acest seco/. Cit despre celalt Grec, care a cintat ma-
rile fapte ale Domnului asupra edruia stäteau atintite priviri/e
intregului Orient subjugat de Turci, Gheorghe Palamed era
dintr'o familie de negustori, de loe din Creta, cari aveau de mult
timp strinse relatii cu tenle romine. Ai säi stäteau in Liov,
iar el, poetul, intrd in serviciul lui Constantin de Ostrog, un co-
respondent si un tainic aliat al lui Mihai Viteazul. Dar lucrarea
curteanului din Ostrog, mult mai serioasä, i, dacä se poate
zice, mai' frumoasii decit a luí Stavrinos, n'a fost de Ice rds-
pinditä, i numai in timpurile din urmd s'au gdsit dinteinsa cloud
manuscripte, dupd unul din care s'a fácut editia, destul de recent*,
a d-lui Legrand s.

3. Mille de istorie populare ronignesti.

Cariera fulgerdtoare a lui Mihai Viteazul cuprinde amintiri
din minunata poveste a lui Alexandru-cel-Mare, din Alexandria
scumpd tuturor neamurilorl. Unul din povestitorii isprävilor acestui
neobisnuit Domn, Grecul Stavrinos. Vistierul, face in poema sa
greceascd pomenitd mai sus tot ce poate pentru a releva a-
acest earacter al loviturilor vitejesti.
Mihai trebuie sä fi cetit in romdneste Alexandria, din care cel
mai vechiu manuscript, eopiat in Ardeal, de un preot de sat, are

Status praesens ecclesiae graecae, p. 11. Cf. Legrand, Bibliothèque

grecque vulgaire,11, p. LXXXII.
Legrand n'o citeazA in Bibliographie hellénique du XVII-e siècle.
3 in Recueil de poèmes historiques i Bibliothèque grecque vulgaire
Legrand a reeditat l cronicile rimate ale lui Stavrinos i Matei al Mirelor.
Al doilea ms, e al lui C. Erbiceanu, care l-a analisat in Literatura i aria
romlnä, 1, pp. 475 si uno., 564 si ttrm. Cf. ibid., p. 429 sl urm.; Relafille Cu
Lentbergul, I, pp. 70, 73, 83-4, 106.
V. forga, Fase sufletesti i carti representative la Ronani, ea specialä
privire la legaturile Alexandriei" ca Mihai Viteazul, in Analele Acadv-
miei Romine", XXXVII,
168- Istoria literaturit romAnesti

data de 1620 1- si interesant amAnunt forma orizon-

talä a lui r, caracteristica pentru vechile versiuni maramurtillene,
litera liind deci reprodusä dupä manuseriptul mal -vechiu 2.
S'a dovedit cá originalul traducerii e versiunea sirbeasci din
secolul al XIII-lea; de acolo s'au luat numele tälmAcite sau stil-
cite ale neamurilor, persoanelor i loeurilor, Nagornudrii pentru
ghimnosofi§ti, inorogul pentru licornk monolgerur grecese, pso-
glavii pentru cinocefali; nu se uitá nici explicatia slavä a nume-
lui lui Alexandrut Izbrat. Intr'un loe s'au pdstrat ds nalvd tra4i
dueátor romin §i doud propositii intregi, in limba originaltdui,
iar aiurea i o rugdciune.
In general timba e mládioasä. Formele arhaiee, ca orne; trge.
mtn (mami), cefatiei, Inerme, scris, uitareii, genetivut cu de,
comparativul cu de in loe de decit", conditionald cu sä, eu-
vinte ca sBcriniu (sicriu), ca blem, pasd (mergi), Ii dau o inftt-
Osare arhaid. Cuvintele socaciu", ferdeld" ar trimete in Ar-
deal; cele cítevs turcesti: samson (cine), haracin,L 0:4Cari, catin
(dar i muscoiu"), hangtriu, chintis, caftan, pil (lefantä; elefant)
ar indrepta irisa mai ales spre tenia noastre. Era mai firesc ca
,,Alexandria" sá fie tradusa in pamintul liber unde se dädeau
lupte, si de altf el manuscriptele ulterioare sint toate de dincoace
de munte3. Finalele in i in loe de e, formele de imperfect cu
è in loe de ea, la, ea avi, griè, euvinte ca jit (jet), dastal
ar indica Moldova, unde curentul sirbesc däinui mai mult prin
Doamna lui Petru Rare: nu e indiferent cá ea a numit Ru-
xanda, deci Roxana, ea fata de rege persan data lui Alexandru,
pe a doua fiieä a ei, Alexandru, sotul, fiind numit insd dupà. A-
lexandru-cel-Bun §i Alexandru fiul lui 5tefan-cel-Mare I. Ck-

1 Columna lui Traian, 1883, p. 324. N. Cartojan, Alexandria tn literatura

rointineasdi , Bucuresti 1910; acelasi, Alexandria in literatura romtineasci :
Noi contribufii (studii si text), Bucuresti 1922. Cf. si polemica aceluia0 in
Societatea de m'Une pe 1925.
alte amAnunte de grafie vorbesc in acest sens; Cartojan, lucrarea
1922, pp. 33-4.
8 Argumentele d-lui Cartojan, cu Frant" din orrantatura" (p. 75) i cu pre-
senta de turcisme in Banat (dar dupd aezarea Turcilor acolo) i la Sa0 (cari
le puteau lua si din cAlAtoriile lor la Sud) nu-mi par concludente. Dictionarul
bAnAtean de la Caransebq nu e pe provincie (p. 78) i demnitätile de Curte
de la noi in Palie sint sporadice.
Copistul ardelean n'a inteles unele cuvinte, precum: clondir, scris condir".
 Cele d'intgiu cronici in slavonete 169

pedestra§ii", sulitele", pavätele", gugiumanul"

ratà iar4i ea textul vine dintr'o tara de luptätori. Sint vis-
tierele" i dregätoriile, boierii", aprozii", pärtilor roman6
de supt Domni. Obi§nuinta cu Tatarii nu e nici ea a Ardealului;
§i valiturile" Turcilor", adeverite ca aa sint pana astazi",
au sens. Cisla" birului e necunoseuta in Ardeal, unde nu se
face socoteala in galbeni, talere i bani.

Un deosebit interes se purta Pove#ii Troii sau Troadei. For-

ma ei, evident arhaicä, ne trimete la o epoca destul de inde-
partata pentru versiunea initialä 1. Originalul a fost grecesc.
Eroii Iliadei se prefac aici in Imparati" §i boieri".
S'au mai tälmacit apoi in aceiai epoca, de vrerne ce se aflä
in manuscriptul de la 1620, o antologie din Scripturä, RIbinu§a,
eäreia mai tärziu i s'a zis Floarea Darurilor. i Rojdanicul, Po-
rieologul sau povestea poamelor, trebuie sa fi trecut tot pe
atunci la noi ca §i, poate, povestea lui Sindipa filosoful.

Gaster, in Byzantinische Zeitschrtft, III, p. 528 §i urm.; cf. IV, p. 519

urm. ; studiul mieu citat la p.167, nota 2; bibliografie mai nouà in Cartojan, lu-
crarea din 1922, p. 26, nota 1. V. ultima lucrare asupra subiectului, a d-lui
Alexandru Morariu, CernA4 1924.
2 Cartojan, lucrarea din 1922, p. 31.
 CAPITOLUL IX.

Literatura religioas`a din veacul al XVI-lea: II.

1. Al doilea sir de tipdrituri slavone in Tara-RomAneasa.

Pänä la Radu Paisie, al cärui nume de la j.nceput pe care
nu l-a pärdsit cu totul niciodatä era Petru, Tara-Romäneascd
a fost inteo vesnicd frdmintare pentru impunerea i gonirea
Domnilor. Cu aceasta insd sau färA aceasta, tot n'ar fi fost tipd-
rituri: ele porniserä intkia card din venirea intimplatoare a
unui meter de tipar sirb si, cind incepurä iaräi, alt Sirb,
alt pribeag de peste Dunäre, e acela care pune la cale lucrul c'etr-
tilor de tipar
Domnia lui Radu Paisie sau Petru-Vodä se apropia de sfirsit
cind Dimitrie Logofätul Liubavici, nepotul lui Bojidar [Vucovici,
din Venetia]", veni la Tirgoviste aducind cu dinsul un capital
de slove mai nouä, dar ceva mai unte, scurte, indesate, decit
1 Dr. Atanasiu Mironescu apoi episcopul i Mitropolitul Atanasie po-
meneste in descrierea cAlAtoriei sale la Athos, O ccileitorie in Orient, Bucu-
re.sti 1896, p. 130, nota de un Octoih slavon cu data de 7043 (1535), ti-
pArit in Ungrovlahia", pe care I-ar fi vAzut la mAnAstirea Lavra. Cred ca
trebue sA fie la mijloc o confusie : in 1535 a domnit la inceput un Vlad-VodA,
care nu era cArturar, iar pe urmA uciderca lui a stirnit incuraturi din care a
iesit numai cu greu Domnia lui Radu Paisie. V. notila mea din Convorbiri
¡iterare pe 1904, no. de Mart. Observ si aceia ca autorul mentioneazA printre
cArtile Lavrei o Evanghelie scrisl de Matei al Mirelor cum se stie, un scrii-
tor din IntAia jumAtate a veacului al XVII-lea tot la 7043 (1535)"; ibid.
Mai trebuie sA se Vila samA si de existenta a incA douà Octoise : pe atunci
erau destul de putine cArti de tipar pentru ca ele sA nu se repete la distante
prea scurte.
Pentru acest nume indoit, v. Hurmuzaki XI, p. I, nota 1 §i notita d-lui
llie Nicolescu, in ziarul Conservatona din Mart 1904.
172 !stoma literaturn romAnesti

acelea de care se slujiserd tipAritorii munteni de la inceputul

veacului. Pe atunci era inca Mitropolit Varlaam, acela, credem,
caruia Neagoe ii (Muse sfaturi la cdlugdrirea lui: Varlaam in-
demnd pe Dimitria sh-si intrebuinteze slovele. CAlugdrul Moise,
care ar fi invdtat la Macarie, lud supt ingrijirea sa publicarea
unui Molitvenic slavonesc, care lipsia pand atunci. Lucrul se in-
cheiè in Ianuar 1545, fiind acum Mitropolit Anania.
Peste cloud luni, Radu era mazilit i dus in Egipt: Domnul eel
nou fu Mircea-VocIA, zis Ciobanul. Om foarte rdu i cumpflit,
Mircea fAcu pe bojen sä fuga cu grdmada in Ardeal; Mitropoli-
tul Anania nu pare a fi luat si el aceastd cale de mintuire.
Dimitrie Logaatul, proprietarul slovelor, rdmase si el in tara,
si, ludndu-si ca ucenici pe doi Romini, doi diaci de sigur, pe
Oprea i Petrea, el prinse sd lucreze insusi la un Praxiu
sau Apostol, care lipsia iarài. Tiparul incepu Inca de la 18
August 1546, si cartea era gata peste cele sese luni obisnuite,
la mijlocul lui Mart 1547. Si acum, ca i in 1545, se spune explicit
ed lucrul s'a flicut in Cetatea de Scaun" a Tirgovistii1.
Mircea Ciobanul nu ni se infAtiseazd toemai usor de recunos-
cut in aceastd insusire de patron literar. Dacii tiparu/ slavon a
dat (Art/ bisericesti si supt stApinirea lui, aceasta se datoreste,
ered, altui fapt. Cea d'intAiu tipdriturd cu buchea cea noud por-
nise de la Varlaam, cleric crescut in traditiile lui Neagoe; era
deei un reflex departat al Domniei cdrturdresti a acestuia. A
doua tipdriturd incepe in Augrust 1546, si in lunie precedent
Mircea se cAsatorise cu fata, de vre-o cincisprezece, saisprezeee
ani, a puternicului Domn moldovean Petru Rarq 2 §i a principesei
strbesti Elena, care era nepoatd Militei lui Neagoe. De la tindra
DoamnA va fi pornit indemnul, si in aceastd privintii e interesant
cä Molitvenicul a fost tipdrit si pentru fratele Chiajnei, tindrul f-
ilmset), care urmd in Domnie lui Petru in toamna anului 1546. Un
numAr de exemplare poartä pe ultima foaie numele acestui tinerel
Domn, care oficial isi zicea lije, cdruia tara ii spunea Ilias
care era numai pentru ai casei Masco; la numele nevristnieului
Voevod se adauge si al mamei lui Doamna Elena" 3.

I Descrierea cgrtllor, in Bianu i Hodos, I. c.

Hurmuzaki, XI, pp. 1V-V.
3 Bianu i Hodos, 1. c. Nu cred sA se fi tiplrit, in aceleasi conditil, i o Evan-
ghelie (ibid., pp. 513-4, no. 6`): de aceastà carte afIltoare la un negustor din
Ragusa, mi s'a vorbit i mie clnd eram acolo.
 Litetatura religioasli n veacul al XVI-lea 173

Cu aceastii carte tipAriturile se opresc pentru treizeci de ,ant.

Ele nu vor incepe in Tara-Romdneascd chiar cdei mai tar-
ziu ele s'au -apara in numele Domnilor din aceastd tara la Bra-
cetatea de .granitd, decit peste aproape un veac 1.
2. Tipkitarile romAnesti i slavone din Ardeal.
La 1544 incep tipdriturile din Ardeal. Innaintea tuturora e Ca-
techismul de la Sibiiu, al ciírui fiintd, a cárui text chiar sint as-
tbzi afard de once indoiald 2.
iCa Germani ce erau, Sa0 .ardeleni se tinuserd de-o parte,
clugnärteste, faid de marea miFare husitd; ca Germani ce erau
i'DupA aparitia Molitvenicului Incep luptele In tara, cu pribegii, $i expeditdle
In Ardeal. 7 riodul-Penticostariu, descris In Bianu-Hodos, p.31 si. urm., pp. 516-7,
nu poate fi din Tara-RomAneascA, precum a crezut d. Hasdeu. El complecteazA
In adevAr cArtile Ilturgice la noi i poartA intr'un frontispiciu stema Terli-Ro-
mAnesti asa cum o veden/ si In Evanghelia de la 1512. insA nu se pomeneste
nlmic despre Domnul ce ar fi comandat cartea, despre Mitropolitul terii, despre
acei ce au lucrat la carte, si stim cA era un obiceiu general pe aceastA
vreme, Domnii fAlindu-se cu astfel de lucrAri in tot RAsAritul.Litera e o foarte
nritá literA mArunticA, de tot usatA ; ea nu corespunde decit unor tipAriturl mai
tArzii ale tut Coresi, precum e acea din 1568; Bianu i Hodos, p. M. Rindu-
rile sint ststmbe, cum nu se mai vAd aiurea ; intreg volumul lasA o impresie
de nepricepere i neingrijire. Frontispiciul cu stema munteanA nu e decit o imi-
tatie proastA i stingace a acclui din Evanghelia de la 1512; 1 altul 1. c.,
p. 33 se vede, Intr'un chip mai rudimentar, crucea ImpletitA i coroana Cu
trei ramuri din alte tipArituri neagoiene. Initialele, care sint frumoase I neobis-
nuite In RAs*tit, mase parate cu Impleticiri de ramuri, spini i frunze, nu sint
decit o localisare cirilicA a maiusculelor initiale latine. Plansele sInt si ele foarte
fsumoase, dar oricine poate vedea lesne cA ele copie rAu, in linii nesigure
aspre, un original mai bun, care e unui apusean, cum se desluseste s't
din forma cructi si din Metete latine pe R InsA nu 1-a inteles copistul de
pe crucea rAstignirii. Cred cA avern a face cu un mixtum-compositum tipogra-
fic, care si-a luat elementele din toate pArtile ; el se va fi tipArit undeva In
Turcia, s't lipsa de insemnare a locului s'ar explica prin putina, dorintA a 60-
'1ton/tul de a i se afla sAlasul. Se stie cA pe la mijlocul veacului al XVI-lea
s'au tipArit cIteva cArti intr'o mAndstire sirbeascA ; v. Jireek, Der Gross-Ve-
zier Mehmed Sokolovic und die serbischen Patriarchen Makarij und An-
tomj ; extras din Archiv fiir slavische Philologie, IX. Anul 1550 pentru tipA-
siturA nu poate fi stabilit décit dupA pspectul tipografic ; cartea poate fi de
atunci, dar si mai tArzie. Am emis ipotesa cá s'ar fi tipArit la Venetia prin
Ingrijirea MArioarei Adorno Vallarga, sora Doamnei muntene Ecaterina ; L'or-
nementation du vieux livre roumain, p. 8.
2 Textul, copiat de Grigore din MAhaciu, se aflA in Hasdeu, Cuvente den
bdträni, Il, p. 99 s't urm. Cf., pentru probe, Bianu $i Hodos, I. c., pp. 21-3.
 Istoria literaturii romänesti

ei imbrälisard Cu o deosebitä caldurd reforma pe care o predi-

case Martin Luther, dindu-i in acelasi timp si cdrtile de cdpete-
nie, Cuvintul lui Dumnezeu in nemteste si Catechismul cel nou.
Acesta din urmä fu primit pretutindeni, si la 1545 o adunare
a oraselor säsesti recunoscu in Confesia de la Augsburg indrep-
tariul credintii curate 1.
Cärtile pentru Sasi le tipäria Honterus, initiatorul misedrii,
In tipografia sa din Brasov. Supt ascultarea judelui din acest oras,
trdiau o multime de sate romanesti, dar ele erau prea apropiate
de granita munteand, prea inriurite de viata de dincoace pentru
ea Reforma sä gdseascd ascultätori printre locuitorii lor: Ro-
mina din Brasov Schell si cei din Tara Birsei rdmaser6
neclintiti in credinta veche, tocmat asa cum fdcurd peste un veac
si jumdtate, cind cealaltd Rominime trecea, plind de ndclejdi mari
de imbundtdtire, la dogma ca-tolicd, la Unirea cu Roma. Intre
Rominii din jurul Sibiiului, supusi ai Sfatului din acest oras, pro-
paganda reformatd pdtrunse mai lesne. Catechismul din 1544
se tipäri deci pentru dinsii.
Stim cine a ingrijit tiparul: e un anume Filip Maier, un zu-
gray, care cunostea bine pe Rominii din Tara-Romdneascd, la
cari fusese adese ori trimes in solie, ceia ce mai aratd un lucru:
cä el stia bine romdneste. Am crezut altd data cd el ar fi
fost si traducätorul Catechismului: astdzi sint de altd pdrere 2.
Socotelile sibiiene pomenesc cei doi florini ce s'au dat lui ma-
gister Philippus ea supraveghetor sau chiar ca lucrätor la ti-
parul cdrtuliei; de vre-o rdsplatd a lui fireste mai mare
Pentru tälmdcire chiar, nu se spune nimic. Pe urmd, ce limbd
romäneasch va fi vorbit Maier, ni putem inchipui dupä scri-
sorile romänesti ala Sasilor din Bistrita 3; de la vorbit pdnd la
scris, pdnd la ortografie, pdnd la o sintaxä a stilului, mai e
drum, si Filip nu se consacrase asa de mult afacerilor romd-
nesti, Inca sd fi putut ajunge un bun scriitor in limba noasträ.
Insä Catechismul din 1544 e scris inteo ortografie bund si
consecventd, care se deosebeste de a scrisorii din 1521, in care
A e infdtisat prin lt, dar ea samara cu aceia in 'care sint redate

I Sate fi preoti, p. 20.

i Cf. volumul mieu Sate si preoti, p. 20 si limmuzaki, XI, p. 865; Schul-
lerus, in Korrespondenzblatt al SocietAtii sAsesti, XLIV, p. 57 si urm.
3 Doc. Bistritei, II, pp. 73-4, no. CCXCIX.
 Literatura religioasA in veacul al XVI-lea 175

icuvintele romanesti in mijlocul documentelor slavone din Tara-

Romäneasca: u se scrie totdeauna cu ov, 9 lipseste, x se intim-
pina dese ori i cu valoare de A, mai ales la sfirsitul cuvintelor;
+ indeplineste rolul de in si de n gutural; pe linga k pentru ea,
se gaseste insa i semnul moldovenesc at pentru diftongul, bine
deosebit de cel d'intäiu, ja; la sfirsitul cuvinteior nu se allá ve-
chiul u, ci noua insemnare a vocalei mute prin h. Cea trintaiu
liparitura romaneasca se presinta deci cu un fel de a serie sim- ,

plu i sistematic.
Cuvintele sint astf el, incit Catechismul se putea intelege de ori-
cine, in once parte a Rominimii. Orinduirea lor e foarte adese
ori inriurita de acea germanä, caci Catechismul a fost tradus
de-a dreptul din nemteste, cum si era de asteptat. Asa gasim
locuri ca acestea: Pre cines deade Dumnezeu evanghelie sa
afara" (heransgeben), Cap mai apoi" (am letzten [Kapitel])",
ea ne va pee noi asculta" wird uns erhören"
In Cateclnism se cuprind neaparat Crezul, Taal Nostru si chiar
citatii din Evanghelie. Crezul e tradus din nou dupa originalul
german al carticelei; Taal Nostru ins& si locul din Evanghelia lui
Matei privitor la fringerea Pinii se gasesc aproape intocmai
In Evanghelia veche 2.
Slovele Catechismului nu le cunoastem: Cipariu e singurul care
spune cli ar fi vazut la Blaj un exemplar din aceastä cartulie in-12
si ea ea ar fi avut alta infätisare decit a dirtilor coresiene.
E sigur CA materialul n'a fost turnat sau cumparat anume, fiindca
atunci i alte carp de luminare religioasä ar fi iesit de supt teas-
cul sibiian. Maier va fi cerut la Tirgoviste de la Radu-Vodä,
pe lingd care a implinit misiuni, litera ce-i trebuia pentru cele
giteva pagini ale Catechismului; deci aceastä litera trebuie sa
fi fost a lui Liubavici.
Persoana traducatorului nu se va afla, probabil, niciodatl. El
a trebuit sa fie insa un Romin, un Romin care stia despre _car-
tile vechi in bimba noasträ si un Romin care intelegea bine- nem-
teste: va fi fost preotul valah" din Saliste, al cärui nume nu-I
avem. Poate chiar el sa-si fi oferit lucrarea gata Vacua si-Sfa-
tul sa se fi invoit numai la tiparirea ei prin expertul In cele
Cf. i Sbiera, Miscdri culturate, CernAuti, 1897, pp. 99-103.
2 TipAritA, cum s'a mai spus, dv Coresi, peste vre-o douAzeci de ani, In 1561.
176 Istoria literaturii romlnesti

roniAnesti care era maestrul Filip: in adevAr, o tragere 1e iniina

deasebitA pentru Rominii din Scaunele lor nu ardtaserA inca Sasii.
Cit despre soarta brosurii, ea n'a fost strAlucitA. In cArtile
de propaganda si de inovatie ale lui Coresi, Catechismul nu se
pomeneste. E adevärat ea un Sas spune peste doi ani ea' Mili
din preoti au primit cartea ca bunA1, dar nimic nu intäreste
aceasiä asertiune. Cit de putin isi dAdea seamA popimea noas-
Irá de insemndtatea Catechismului luteran, tirata popa Grigore
din Mahaciu, care, transcriindu-1 ca tot asa de ortodox preeum
ar fi o poveste bogomilicd, spune despre aceastä Intrelure eref.
tineasci acesta era titlul, färä loe de tipar, nici allá insem-
nare, ea se' se poatä strecura mai usor: scris-am eu cante:
ciri sA va intreba cu altul, sá tie räspunde" 2; ar fi fost
adecA un fel da joc de societate cu privire la cele sfinte!

Cateehismul din Sibiiu a rämas deci isolat. Din potrivd, in Bra-

sov s'a desfAsurat o intreagd raiseare. S'a crezut prea mult
timp cA ea a fo,st Merara. AstAzi, pind samä de existente zeult
mai veche a traducerii CArtilor Sfinte, aceastä miscare capare
intaiu numai ca tipografica, ceia ce, eum se va vedea, nu-i
scade insemnAtatea culturalä.
In 1558 Mircea Ciobanul se intoarse in Scaun, dupA rnoartea
acelui ce-1 gonis. ., Petrascu-cel-Bun. El veni insufletit 1de patima
flizbunärii: din porunca lui perirä fruntasii boierimii, dvlitnopo-
litul Anania i unul dintre cei doi episcopi. Cellalt i alti boiert
fugirà in Ardeal, luindu-si si oamenii de casa i ocrotitii. Cei
mai multi se oprirA, dupä datinA, la Brasov 3.
Intre ei se gäsia diaconul Coresi. Coresi era aiurea un mine
de familie, si prin Galitia umblau negustori greci, din Chios, cu
acest nume. Dar acest nume grecesc 1.0p2iLso: se prefAcu la
no i in mime de botez: se Rumia cineva Coresi, cum se numia
Paisie sau Anestesie sau Protasie. Un scriitor de hrisoave Coresi
grämätic, diac, piset sau pisar, logcat, cum isi zice, se in-
tigipinä intre 1527 si 1538 sau 1544, la care datä fiintA o bi-
1 Bianu i Hodos, o. c., I, p. 22.
' Hasdeu, Cuvente, II, p. 107.
Cf. Hodos, in Prinos Sturdza, p. 238 si urm.; Hurmuzaki, XI, p. 889;
Sttidii i doc., VI, p. 597; VII: un Cores moldovean ; Gaster, Chrestontatie,
I, p. 92 (un Corisi nuintean la 1641).
 Literatura religioasd in veacul al XVI-lea 177

sericd fAcutd de el, apoi In 1560 apare alt Coresi diacul, care se
poate urmäri pand pe la 1581, cind moare ldsind un fiu, Bunea,
Ei nu vor fi fost rude intre ei. Tot deosebit de ei pare a fi Co-
resi diaconul, ceia c.! inseamnd, cred, pentru acel timp un alu-
Or in ordines minores.
Acest Coresi, despre viata cdruia nu se stie nimic alta decit
ea a fost si a rdmas diacon, cd se pricepea la tipar, ca ucenic al
ultimilor tipografi munteni, si cd a avut un fiu Serban, se gdsia
la Brasov, in 1560. Jude era acolo Hannes Benkner cel tinar 1:
foarte dese ori in legaturi cu Tara-RomAneascä, el era de a-
proape inrudit si cu anume persoane duhovnicesti din Biserica
noud 2. El tinea sd rdspindeascd printre Romini artile sfinte
pe limba lor, dar nu era acesta singurul sentiment care-1 Melt
sä iea asuprd-si cheltuielile unei tipariri a vechii Evanghelii.
Era si nAdejdea de cistig, Mil indoiald, caci, abia mintui
Coresi cu Evanghelia romäneasca, si Benkner il puse sd lucreze,
in 1562, la o alta in slavoneste, arätind, de data aceasta, cd a
fost indemnat de dragostea Sfintului Duh si de iubirea sfintelor
si dumnezeiestilor biserici". Dar Judetul brasovean mai stia un
lucru: prin tipdrirea de carti romdnesti el fdcea pläcere Cra-
iului insusi, regelui unguresc loan Sigismund.
In adevär, sfatuit de unii dintre aceia ce-1 incunjurau, fiul cato-
licului Ioan Zapolya si al Polonei Isabela, ea insdsi fiica unei
Italience, trecuse la Reforma, fard a deosebi deocamdatd intre lu-
teranism si calvinism. In dorinta lui de a cistiga cit mai multe
suflete pentru legea curatä, i se aduse la cunostintd cä unele
sate romdnesti, mai ales din acel unghiu nord-estic, care primise
cu dragoste si predica husitd, apoi din pdrtile Balgradului,
Iniedoarei si Banatului, au trecut la Reformä. Fireste cä trecerea
aceasta n'o fdceau ei cu incredintarea cd-si pdrdsesc credinta
strämoseascd: dar atitora dintre catolicii luminati li s'a putut
trecura gindul 6 prin Reformd nu se aduce nicio schimbare,
ci se inldturd numai o multime de obiceiuri rele 3; cu atit mai
usor vor fi cugetat asa popii nostri simpli, si, unde, in lu-
crurile bisericesti, zicea popa ca e bine, satul zicea dupd din,-

I Bogdan, Regeste, p. 278, no. CXI.

2 mid., p, 176, no. LXXI.
3 Fessler-Klein, o. c., III, p. 637,
12
178 Istoria literaturii romAnesti

sul. Oamenii se credeau numai crestini, si domnii cei mari

numiau, in intelepciunea lor, luterani sau calvini. Rominii au de-
prins cuvintele pentru aceste idei noud: ei au zis calvin, intele-
gind prin aceasta pe un Ungur rdu si pe un spurcat eretic, si au
zis si Iotrean pentru cineva care era de legea Sa§ilor 1, dar
niciodatd ei nu si-au dat samä cd ar fi trecut la eresurile" a-
cestora, precum nu-si dAduserA samd nici cind primiserd idei
bogomilice sau ascultaserd de predicatia husitd.
PAnd atunci Rominii avuserd un singur episcopat-egumenie
In Ardeal, la Vad, unde Stefan-cel-Mare inAltase o mAndstire
in legAturd Cu stdpinirea sa la Ciceu 2. Cdpdtind si ei pd-
minturi in Ardeal, Domnii munteni fAcurd, in cea d'intdiu ju-
mdtate a veacului al XVI-lea, acelasi lucru; asa se ridicard md-
ndstirea din Gioagiul-de-jos si aeeia din Silva, a Prislopului. Cea
d'intdiu are de ctitor pe Radu-cel-Mare, .care cApdtase acest
loe de ref ugiu i avea nevoie de o bisericä potrivitd cu ran-
gul sdu; pe cealattA a clArlit-o Zamfira, fata lui Moise-Vodd, ceva
mai tdrziu. Staretii de la Gioagiu isi ziceau cel din
vremea reginei Isabela se cherna Cristofor si, fiind arAtat ca un
cunosator de carte greceasdA, el poate sd fi fost chiar Grec
Contemporanul sAu in Vad era Vlddica Gheorghie, pus, ca de
obiceiu, de Domnul de atunci al Moldovei.
Insd la 1567;Craiul" mustrA pe pAstorii de biserici romd-
nesti din acest regat al nostru al Ardealului, de pretutindeni",
cd nu ascultd, nu hrdnesc cu dajdea lor, ci batjocuresc pe Gheor-
ghie din Singiordz, episcopul i superintendentul bisericilor ro-
mAnesti"; din aceastA pricind, el nu poate tinea dupd cuviintd
sinoadele anuale, pentru profesiunea unei doctrine evanghelice
mil curate" 4.
VIddica romAnesc" veni la Brasov, unde s afla, in Schei, o
rard bisericd de piatrA, duratd. cu ajutorul lui Neagoe-Vodd
in toamna anului 1560 incA 5. In anal precedent, si anume
printeo hotdrire din 12 Mart, Benkner reformase biserica Ro-
' V. An. Ac. Rom., XX, p. 458: Greci i FrAnci i Lotreni".
Sate si preoti, pp. 16-7, 322.
8 Ibid., pp. 17-8, 323 si urm., actele le-am dat In An. Ac. Rom. pe 1904 si
in Hurmuzaki, XV. Cf. St. Metes, Mosiile Domnilor si boierilor din Tenle
ronrine In Ardeal i Ungaria, In Biblioteca ,SämänAtorul", 1925.
Doc. Bistrifei, II, p. XLI.
Socotelile Brasovului, In Hurmuzaki, XI, p. 803.
 Literatura religioag In veacul al XVI-lea 179

minilor" din °nasal sau si pusese pe popi sa" ceteascA inaintea

eredinciosilor Catechismul luteran din 1544 1 BAtrinul popa Toma
nepotu-sAu de sord, popa Dobre, trebuirä sä se supuie po-
runcii cinstitului Sfat, cu toate cA Toma era un ortodox cucernic
care peste pufin trecu la Munteni si se cAlugäri in mänästirea
Rinaciovului, cu toate cä Dobre cälcase de Multe ori prin Tara-
RomäneascA, unde Sasii il trimeteau ca sol i, intimplätor, ca
spfon2, si cu toate cä acelasi Dobre trimesese pe fiul säu Miha,
in Tara SirbeascA, la invälAturA 3".
Deci, pe de o parte, re.gele fäeea pe Viddica Gheorghié (poate
acelasi care fu numit la Vad de Ilie-Vodä Rares, in 1550) epis-
cop al tuturor Rominilor de supt ascultarea lui, deci din Ardeal
din comitatele exterioare" i superintendent", dupä moda cal-
vinä, al bisericilor" trecute la Reformä, ca si al celorlalte care,
de voie sau de nevoie, trebuiau sä se uneascd si ele cu miscarea.
El Ii dáda ca resedinfA, in locul mänästirii in care se inchiseso
atita vreme vechea lege de intunerec, marele sat Singiordz, din
acelasi Tinut al Bistrifei. lar, pe de .altä parte, Brasovenii, Ina-
inte-mergätorii miscärii luterane, chemau pe Vlädica-superin-
tendent la dinsii ca sà-i ajute la purificarea" sufleteasc5. a Sche-
'Ilan Mai departe, Craiul" poruncia sä nu se ceteascä. Evan-
ghelia decit in romäneste, si sinodul din 1567 al Vlddicai Gheor-
ghie lua hotärirea solemn& de a se izgoni cu totul neinfeleasa
limb5 slavond latina acestei pärfi din RäsArit din BisericA;
dieta ameninfa cu scoaterea din parochie a popilor orbi" cari
vor pAstra prejudecata limbii sfinte; iar Brasovenii fineau pe
!cheltuiala lor incä din 1565 un predicator care vorbia in ro-
mäneste despre lucrurile sfinte. In sfirsit, tot Brasovenii puneau
pe pribeagul Coresi si pe alt fugar, diacul Tudor, sä tipä-
reascä vechea Evanghelie husitä. Lucrarea fu inceputä finca
de la 3 Maiu 1560; ea nu apäru decit peste aproape noud luni,
la 30 Ianuar al anului urmätor.
In text, cum s'a spus, nici diaconul, nici diacul nu avurä nicio
parte. In ortografie, nu se schimbä nimio fafd de ortografia

1559, die 12 Marfil, Iohannes Benknerus, iudex coronensis, cum reliquis

senatoribus, reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda
illis proposuit" ; Quellen der Stadt Brassò, IV, Bra§ov, 1903, p. 80.
2 Sterie Stinge, Istoriia besérecei cheitor Brafovului, Brwv, 1899, pp. 2-3.
Ibid.
180 Istoria literaturil rornAne,ti

Catechismului sibiian. lar, ca infatiore, literele sint mai mari,

dar mai unte decit ale tipariturilor anterioare, ceia ce aratä
ca ele fu ese turnate anume, dupa vechea slova venetiand a lui
Macarie i a lui Bojidar Vucovici, dar cu mai putind maiestrie.
Teascul e mai neindestulator §i liniile se strimbd. Frontispiciul
mic e o imitatie foarte bine izbutitä §i facuta de sigur chiar
la Brwv, de vre-un sapator sas, printre cari erau citiva vestiti,
a fronii piciului fara stema din Evanghelia lui Neagoe, tipdrita
cu cincizeci de ani aproape in urma, dar ramasd un ve§nic mo-
-del de executie tipografica, §i nu numai intre Romini.
Evanghelia lui Coresi era o carte care nu putea fi imbräti§atd
de-a dreptul i pretutindeni, cu toate a ea nu cuprindea nimic ere-
tic decit forma ei romaneasca. Si tipdrirea ei la Bra§ov, in centrul
tpropagandei luterane sdveti, putea sä deie de gindit multora:
de aceia, in epilog, jupinul Haner, adecd Benkner, se roaga
de cetitori sä nu raspingd cartea fara a o ceti: dupä aceaia
va rugam toti sfenti parinti, oare vlädici, oare ep[i]sc[o]pi,
oare popi, in [a] carora mina va veni aceastea carti
cum, mainte sa ceteascd, necetind sa nu judece, neci sa sadu-
iasca".
Chiar popii din Ardeal o rdspinserd, cei mai multi dintre
Vladica Gheorghe muri indatd, dar Craiul nu se läsä irrvins, ci
puse in locul lui pe un alt apärätor al Legii noud, pe Pavel
de Tordas" sau Torda0 Tordassy , care arata sa fi fost
dintr'o familie de neme§i din satul Turda. Al doilea episcop"
ales §i superintendent" tinu §i el un sobor, la Aiud, unde iarä§i
se lua masura de izgonire impotriva popilor inddratnici. Pen-
tru 1571, loan Sigismund chernd el insu§i pe pastorii" romini
pe aceia cari nu voiau sä fie decit tot popi de moda veche,
intr'un sinod regal" la Cluj 1 Dar, 'Inca in Mart, ultimul Zapo-
lya se stingea in re§edinta sa din Balgrad 2.

Pana la aceasta data de 1571, cind se incheie epoca soboare-

lor de prefacere i Rommii sint lasati in lini§tea rdtdcirii lar
ortodoxe i superstitioase, jata cum se infAti§eazd activitatea
tiparului pentru terile noastre.

Cf. Doc. Bistrifei, I, p. LXXII; II, p. XLII; Sate fi Preoti, pp. 22-3.
2 Fessler-Klein, III, p 608
 Literatura religioas6 in veacul al XVI-lea 181

Evanghelia romdneasca nu patrunde nici dincoace de Carpati,

cu bate ca. in Moldova domnia un Grec protestant, prieten cu
socinianii din Polonia, loan-Vocld, Heraclidul, Despot de Paros
si Samos, care se afla la Brasov in 1558 si-si tipäria acolo ge-
nealogia fantastica prin care ardta ca se coboara din Eroii anti-
citälii S'al crede ca Doamna Chiajna, vdduva lui Mircea Cio-
banul si epitropa fiului ei, Petru, se va fi plins de tip4ri-
rea unei carti de ratdcire ca aceasta si va fi oerut sd se dea
mai bine la tipar Evanghelia cea blind si guild, slavona, de si
ea aparte ()data in Tara-Romdneascd, la 1512. Insa aceasta
Evanghelie are forme sirbesti si era menita mai mult i pentru
ArdeaP; cum se va vedea, pentru Tara-Romäneascd se cldclu
peste putin alta Evanghelie slavond, insä cu forme bulgaresti.
Noua Evanghelie e, ca i cea de la Belgrad, o simplä retipa-
rire a Evangheliei lui Neagoe-Voda. Mara' de unul singur, care
dä vulturul muntean lute() cununa, frontispiciile reproduc stin-
gaciu pe acelea din model. Sa se mai adauge litera mai wad,
mai mica" si numarul ceva redus al rindurilor p- fiecare pa-
gina, Intre acest produs al lui Coresi i lucrarea din 1512 e tot
a ita deosebire ca intre burghesia italiana si cea sdseascd, sau
ca intre Venetia si Brasov.
Päna la moartea Craiului initiator al Reformei printre Romini,
Coresi, rämas in curind färd ajutorul sau, diacul Tudor, mai
scoase de supt teascul säu o singurd carte slavond. La 1568,
Domnul muntean fusese sehimbat : in ce'e d'intd'u zile ale lui Iulie3,
Alc,E1 dru-Voda, fiu al pretendentului Mircea fiul lui Mihnea, lua
locul lui Petru-Voda. La 12 ale acestei luni Iulie 1568, diaconul
incepea sd aieze slovele pentru o culegere a slujbei citorva ser-
batori, publicatie al cdrii folos trebuie sa fi fost foarte simtit. Vo-
lumul iei in ziva de Sf. Nicolae. El nu mai poartä numele lui
Benkner, ci al Domnului muntean si al Mitropolitului Eftimie. Ef ti-
mie fusese numit de Mircea-Voda, dupa uciderea, in 1558, a
lui Ananial, dupl rdposarea celor d'intdiu urmasi ai acestuia,
Simion, Efrem, Mitrofan, i Daniil. Poate de la Eftimie sau de la
' Hurmuzaki, XI, p. 798; Legrand, D ux vi s de J an Basilikos, Pari-,
1874, P. 59 i urm.; lorga, Nouveaux documents pour servir à Phistoire de
Jacques Basilikos, Bucuresti 1000.
Gaster, 1, Chrestotnatia, p. XXIX.
Hurmuzaki, XI, p. XIX.
'2V. Hurmuzaki, XI, p. VIII, nota 5; Studii fi doc., V, p. 629, nota 1.
182 Istoria literaturii romAnesti

Doamna lui Alexandru, Ecaterina, o Perotä, care linea mult la

prtodoxie, sä fi venit porunca de tipdrire catre Coresi 1.

In acest rästimp insä, diaconul dddu la luminä o suma de cärti

romAne§ti: el aledtui un f el de ciclu al acestora. Ciclul tipäriturilor
religioase romänesti se deosebeste insä de cel slavon prin aceia
ca grija de cdpetenie nu e pentru forma traditionalä a ruga-
ciunilor si a cintárilor, ci pentru acele cärti care cuprind Cuvin-
tul lui Dumnezeu. Aceasta se explica,, de altmintrelea, pe de-
plin prin normä protestantá care era si vechea normä. hu-
sitä de a pune in mina oriedrui credincios cuprinsul Bibliei
in limba poporului si de a Lása la o parte cu desdvirsize litur-
ghiarele, molitvenicele, sbornicele, octoisele, trioadele i penti-
eostarele, care fusese pänä atunci privite ca mai folositoare decit
once altä tipdriturd.
Catechismul säu Intrebarea crestineaseä." S'a gäsit, de
Andrei Birseanu, acum citiva ani, legat cu o altä. tipäriturä, din
1570-80 si ca mai multe fragmente slavo-romanesti i romanesti
apartinind secolului al XVI-lea (Scriptura Domnului Hristos a-
fta oameni cazutd in piatra din ceriu", Invätäturi la Pasti si la
cuminecAturä), dar cu atitea greseli de limbd, la ce'h d'intäiu2,
incit e de admis un traduator sträin, celelalte, dupá Hrisostom,
fiind texte curgatoare, numai romänesti, cu pästrarea rotacis-
mului.
Studiatä indatä dupd descoperire de d. Alex. Rosetti 3, mica lu-
crare se presintä cu o curioasä introducere in care, dupä men-

Contributiuni la istoria Munteniei In sec. al XVI-lea, in Analele Aca-

demiei Romtne, XVIII, p. 1 i urm.
2 Nu-s credzat nice ascultat evanghclia tuca', cuvintul curAbql"
(cArabusi), pomint", sfinti", butedzul', etc. Sint si cininte ciLdate,
ca giselnita, de-a drertul din slavoneste. U e pAstrat intreg la sfirsit. Forme
ca vdduole, pentru vAduvele", sint foarte interesante. Pagar in loc de pAhar"
(p. 41 In a doua InvätAturA") ar trimete la un Tinut de convietuire cu ele-
mente rusesti. Se spune stecki in loc de Miele, cela ce aratä aceiasi regiune.
Sint si in aceasta greseli d limbA (inparatie, gicem, etc.). V. I. Eianu, Texte
de limbd din secolul XVI, 111, Manuscript de la Ieud, 1. Scriptura Dom-
nului Hristos..., 2. invalciturd la Pasti, 3. invdtaturd la cumineceiturd,
curesti 1925.
8 Romania, XLVIII (.922), p. 321 s't urm. Cf. Andrei Birseanu, in An, Ac.
Rom., Sectia literara, seria 111, I, p. 33 §i urm.
 Literatura religioasd in veacul al XVI-lea 183

tiunea Evangheli.stilor, cari ar fi tradus Cuvintul Mintuitorului din

Aovreiascd" in greciascä", Vasile, Grigorie i loan, aldturi
de Atanasie §i de Chiril filosoful", ar fi strämutat aceia§i Scripi-
turd din grece*te pre limba srdbeascd", de unde ne§te cre§tini
buni" fac prefacerea pre limba rumineased,7. Aceasta ,dupd
invdtAtura episcopului Savei, Tdriei Uingure§ti" restituit la
10 April 1562 1, dar curios ca titlu, adäogindu-se, dupá sfioasa
rugäciune catre cei in cdrora mina va veni" ca necetind sd
nu judece nece sä sdcluiascd" (suduiascd), de oare ce nu e in-
teinsele alte (sic) nemici, ce numai ce-au propovdduit sfintii a-
postoli i sfintii pdrinti", o inchinare vicleand catre Mitropolitul
muntean Efrem, pomenit in acte o singurä data, la 1560. Ceia
ce urmeazd e vechiul Catechism luteran färd nicio schimbare.
Apostolul sau Praxiul lui Coresi ni s'a pdstrat, pänd mai ieri2,
numai inteo forma' foarte necomplectd. Din cit avem, se vede irisa
cd. diaconul muntean n'a fdcut alta decit sA reproducd vechiul
manuscridt al traducerii husite. Neavind prefata sau postfata, ci
dispunind numai de miezul cärtii, nu putem §ti, cind §i in ce im-
prejurdri s'a fdcut editia: data de 1563 care s'a propus, pare
sä fie, insd, cea adevärata." 3.
Dupä aceastd tipdriturä a venit editarea unui lile al Evanghe-
liei, al unei Cazanii sau Evanghelii invdtátoare, pe Ruga care
se adauge i un Molitvenic.
Molitvenicul nu poate trezi mult interes, cu toate cd prin limba
sa el aratä ca a fost anume pregdtit pentru tiparul lui Coresiid
El a fost in adevdr td1mdcit atunci chiar, de un traducdtor slab,
dar totu§i de un Romin, care cuno§tea vechile manuscripte re-
ligioase. Originalul era unguresc, i forma d'intdiu a cartii se
cunoa§te incd prin cele mai neingdduite neologisme de ori-
gine maghiard: Väroasà, ocg, (pricind), a otalmazui 4. Mica lu-
crare nu cuprinde altceva decit Tatdl Nostru, Crezul i unele for-
mule i rugAciuni. Acestea din urmä au un caracter calvinesc,
care bate la ochi indatd. Ldmurirea std inteaceia cd diaconul
nu mai slujia acum interesele religioase sase§ti, ci pe acelea ale

Hurinuzaki, XV, p. 578, no. 141LXIX. Scos de hatirul lui Melchior Balassa
In folosul lui Gheorghie de Ocna Sibiiului, e restituit dupà ti-Marea aceluia.
V. mai sus, p. 109.
8 Bianu i Holn, o. c., p. 51.
4 Hodon, in Prinos Sturdza, pp. 245-6.
184 Istoria literaturii romAneti

Vlbdicai Gheorghe, care era calvin, ca unul ce purta titlul de

superintendent 0 cirmuia prin sinoade anuale pastor' de biserici
romäne0i. Gheorghe nu era un om bogat, i Benkner nu platia
pentru asemenea cärti. Banii au venit de la alt cineva, o figura
noua in istoria tipdriturilor romane0i: jupinul Forro Micliu§".
Familia Forro e ardeleana; din mijlocul acestor mici neme0 s'a
ridicat i o personalitate literal* Pavel Forro, care, träind la
Curtea Domnilor Ardealului de la sfir0tul veacului al XVI-lea §i in-
ceputul celui urmätor, a compus versuri latine0i §i grece0i
a publicat la Dobritin, in 1619, o Istorie a lui Alexandru-cel-Mare,
dupä Quint-Curtiu 1 Nicolae Forro de Haporton a fost amestecat
in luptele politice, 0 a fost odata. §i osindit la moarte pentru re-
beliune, farä ca msA pedeapsa sa se fi indeplinit 2 Ioan Forro,
care se intilne0e pe linga Sigismund Bathor3r ceva mai tarziu 3,
poate sa fie un fiu al lui Nicolae, care, de Nina sama, nu mai
era in vialä la aceasta data.
Cei ce faceau legea inteleasa trebuiau sa. se ingrijeasca 0 de
I4nurirea ei Oft mai deplina. Cazanii erau multe prin cretina-
tate i chiar prin cre0inatatea rdsdriteand, intre cele mai ves-
tite fiind Cazania lui Calist, Patriarhul de Constantinopol, care scri-
sese in grece0e, insa a carui opera va fi trecut räpede 0 in
slavone0e. Dar o tilcuire. a cuvintului Evangheliilor nu se adause
inca de la inceputul cärtilor sfinte in iragu1 scump de vechi
margaritare de limbä al veacului al XV-lea. 0 Cazanie roma-
neascA ajunse insä in minile lui Coresi, care o tipäri, la 1564,
probabil. Coresi märturise0e limpede ca. n'a facut alta decit
raspindeascä munca altuia, a unui necunoscut, dintr'o carte ga-
sin% A§a am aflat aceaste tälcure ale evfangheilillor, pr,d
Dumineci prespre anu, scoase de in Scriptura prorocilor §i ap[os-
to]lilor. §i celor sf[iInti pärinti, i, deac'am oetit, bine am is-
pitit §i socotit, §i am aflat ca toate talcuesc, adevereazi 0 in-
täresc cu Scriptura Sf[d]nti, §i mie tare placuri, §i am scris
cu tipariul voao, fratilor".
Limba din aceasta Cazanie e vadit alta decit aceia din cele mai
vechi texte romane0i: nu toate caracterele graiului celui d'intaiu

' Szinnyel, Magyar irdk, la acest nume.

2 Sblera, Mtfcdri culturate, p. 58.
8 Quellen der Stadt Brass6, IV, 157,
 Literatura religioasg. In veacul al XVI-lea 185

traducator vezi-le mai sus se intilnesc i in Tileul Evanghe-

liilor. Dar a e vorba de o lucrare nouä, aratä multele atacuri
impotriva vechii ierarhii a clerului, pe care o combateau cu in-
viersunare Luteranii i Reformatii. In adevar, ce e mai interesant
ea stil in Ward scrierea sint mustrarile aduse oamenilor de
beseareca, cum sant popii, patriarsii, vladicii, episcopii si tot
fealiul de preuti" 1 Coresi, care se scusa la sfirsit pentru ele,
a trebuit s le primeascà pentru a face placere acelui ce-i plätia
tiparul.
Caci Fotro nu putea dea florintii" pentru o lucrare in sen-
sul legii vechi. Deci acest Tile al Evahgheliilor care se afla
innaintea Molitvenicului e o carte de propaganda calvind, foarte
bogatä in mustrari si in indemnuri. E greu sä. se creada ea'
ea ar fi o lucrare cu totul originala: nu doar cA niciun preot
romin din Ardealul veacului al XVI-lea n'ar fi fost in stare sa
intrebuinteze cu oarecare stiintä. Sfinta Scripturä, scotind
teinsa lämuriri la textul evangelic si sfaturi pentru viatd. Din
potrivä, eetind citeva sfaturi din aceasta Cazanie d'intaiu
dupa dinsele Pref ata acelei pärti din Vechiul Testament (Pa-
lia) care a iesit peste paisprezece ani la Orastie, oricine va
vedea lesne o mare asämänare in ceia ce priveste felul de orin-
duke si de expunere; asimanarea se pastreaza si mai departe
intre cuvintele s't stilul Paliei si acela al Cazaniei. E aceiasi limba
bogatä in cuvinte vechi pe care scriitorul le-a luat din deprinderea
cu textele veacului al XV-lea astf el; säblazna, a sabläznl, hazna2,
e aceiasi deplina usurinta, aceiasi mare mladiere si vadita fru-
musetA a formei. Se poate foarte bine ca vre unul dintre lucratorii
romini la Palie, sau acela singur dintre Romini care pare sä
se fi ostenit la dinsa, predicatorul din Lugo) 3, sa fi aleatuit
aceastä carte.

' Citat i In Hodos, Prinos Sturdza, p. 244.

Cd diaconul tipograf i ucenicii sAi nu Intelegeau adese ori ce tipgresc, se
vede din aceia cg ei nu pot deosebi cuvintele In anumite locuri din marmscrip-
tul flirli interstitii, si le tipgresc astfel in bloc. Asa se ggsesc In Apostol exem-
ple ca acestea : sgcAntaret" (sg cantaret"), sAfrumosul" ( sg. frumosun,
muerescuavie" (mueresc a viè), mai nemeri[t]vrem", esari (e s'ari"), sau
carel fgcgtori" (sau ca rel-fAcatori"), iolssà se si iveascd" (id sa se", etc.),
Anemic` (sa ne-ari", s6. ne-ar").
3 V. mal departe.
186 Istoria Iiteraturii romanesti

Alcdtuirea aceasta trebuie sd se inteleagä insd, oricum, mult

mai mult ca o tAlmdcire si compilare cleat ca o opera ori-
ginalä. De sigur cA scriitorul n'a avut inaintea sa un text ungu-
resc calvin care sd corespundd intru toate textului romdnesc cal-
vin cate e intiia Cazanie a lui Coresi. DacA inteun loc, vorbin-
du-se de zAddrnicia semnelor de recunoastere exterioard gentry
acel ce este chemat a rdspindi cuvintul dumnezeiesc, se spune
cd e tot una dacd el ya fi ras in cap au ba" cela ce re., fi-
reste, o alusie la tonsura preotilor catolici, daca pretutindeni ata-
curile impotriva vechii ierarhii, vechii credinte, vechilor apucdturi
ating intdiu pe Papi, dacd, undeva, papistasii" preced pe pa-
triercasi", sint anumite locuri care par sä. priveascA asa de di-
rect pe Romini si rAfácirile", adecd datinile, lor, incit ele ar
arAta CA au fost serse de la inceput de-a dreptul pentru dinsii.
Cartea fiind pdstratd inteun singur exemplar, dau aici citeva
fragmente, dintre care unele privesc once fel de neajunsuri ale
textului religios, iar altele sint Cu acel caracter local de care am
pomenit mai sus:
Derept aceia nu vd mirareti, fratii miei, si acmn deaca pa-
triarhul si vlAdicii, egumenii, cdlugdrii, popii nu spun Cuvänt-
tul lui Dumnezeu derept mdriia cestii lumi, ce mai tare in
tocmealele oamenilor decit a lui Hristos; ce noi propoveduim
cd in toatd vreamea ei au fostu aleanesi si vrdjmasi. dereptä-
tiei (?) ca si in zilele prorocilor si cdnd imbla Isus Hristos
pre ceastä, lume...
Acmu incd vedeti ca. popii derept venitul lor ce lucru fac pre
noi!... Pänä. acmu socotiti ce-ati invdtat: mai nemicd, cd nu
stiti nemica; derep ce, cd n'ati inteles, cd popii au boscoro-
dit in besearecd 1
Nu ziceti ce zic unii: au nu stiti ce-am pomenit? aceaia nu vdm
ldsa pdnä la moarte: in ce au vis noao p[A]rintii nostril si mosii
si strAmosii, noi nu vdm ldsa. Ce aimintrea grdieste Scriptura...
Aceia nu cred carei se roagd sfintilor morti: la Sf[d]nt-Pdtru si
lu Sf[dint-Pavel sau Sf[A]ntului Nicolae sau Sf[i]ntei Mariei, cd
numai unul Isus Hristos iaste imbldtoriul derept noi si rugd-
toriul: nimea alt, nici in ceri, nici pre pAmint. CA sf[i]nti morti
nu aud rugdciunea noastrd.

i Cf. in Moltvenic: nu boscoroditi, ca va bate vci Dotnnul ; Hodos, in

Prinos Sturdza, p. 251,
 Literatura religioasä in veacul al XVI-lea 187

Aciasta nu cred caret zic cum cä poate omul afla ispdgenie

sufletului gi ertdciune pacatelor prein faptele lor sau cu calugd-
riia sau ea postul sau cu alte lucrure, care ce-au tocmit sau au
scornit oamenii, gi acegtea toti nu märturisesc derept pre Hris-
tos.
Apoi verva scriitorului, care cauta sd inlocuiased prin legea
unui singur Dumnezeu legea sfintilor celor multi, se indreapta
pe rind impotriva celor card zic ca Sf[d]nta Mariia iaste cale
spre mintuire", card mai cred pravilelor gi ce-au scris ot[eltii"
adecd Parintii Bisericii dupä. apostoli".
El tine de räu pe clericii prea mult amestecati in afacerile
lumii, prea mult legati de casa, masa, plata gi rdsplata prin-
cipi/or gi cari pentru aceia nu pot fi aparatorii dreptatii gi ai
saracilor, ai migeilor":
Cautä pe Patriargi gi pre Vlddici gi. pre Mitropoliti gi pre epis-
copi gi pre calugiri gi pre popi cum ei sänt gi. Domni gi sfeat-
nici Domnilor, caci ca tac gi nu marturisesc drept pre Hristos, ce
Igraesc dupd voia oamenilor, sä fie in cinste innaintea lor."
Si, peste multe pagini, aceiagi infruntare;
Sänt multi episcopi, cälugari, egument, popi, card vdd des-
tule strimbititi in viala lor in ce-au pomenit: sant unii carei
gräesc ce vdd cd plac Domnilor, boiarilor, di se tem de Voivodi,
ca-i va ruina si-i va scoate dein cinste, cace ca ged la masd,
cd se ver manila gi vor lua de la ei episcopiia au vladiciia).,
Astfel de inprejurdri nu se vor fi intimpinat aga de adesea
la inaltii clerhi catolici, cari erau mai la addpost de toanele star
pinitorilor mari gi mici.
Scriitorul socoate ca datoria clerului e sa rdspindeascä in
graiu inteles cuprinsul cartilor sfinte gi. sd aibd cunogtintile ce
trebuie pentru a-1 lämuri:
Ce folosu e lora, deaca popa graiagte in limba straind" Ru-
minilor, sarbeagte, de nu inteleg, sau pre altä limba ce nu vor
inteleage ascultatorii?!... Popa sa fie gtiitoriu cartilor: aga va
putea invata pre migelamea...
, Gregesc 0 aceia carei stricä manistirile: intru o vremia au
fost bune, nu ca acmu; ca. in iale au fost de dascalie gi invdtd-
turi; de in mändstiri au egit cärtulari mari, episcopi gi popi,
in orase gi in sate; ce acmu nu e de dascalie in jale, gi sant
oameni leanegi, cärora e urit a säpa gi a-g hräni fämeaia gi
188 Istoria literaturii rotnAne0i

casa sa, i sänt buni numai de cearerea mili in tara de la

selame 1 Nu strica derept aceaia, crestine, beseareca, cum si
acestu sutas 2 n'au stricat; ce zideste si tine u poi:id bun in-
tr'insd, sd fie invätitoriul crestinilor..."
Sä se indrepte deci preotii cari se pot indrepta: ceilalti, oricit
de multi vor fi si de inviersunati, nu pot invinge.
Cum si acmu, unde vad unii aleanesii dereptdtiei cd lumea
Amiselamea proastd cu mare jelanie pofteaste i iubeaste a
inteleage si a invdta Cuvintul lu Dumnezeu, vor sá moard
ciudd; ce Domnul va domni lar, i dereptatea WI va ven la
lumind; ceaia ce ne dà noua, Doamne, amin."
Pentru credincios ca si pentru preot, temeiul tuturor lucrurilor
se cade a fi Scriptura:
Läsat-au noao Sf[i]nta Scripturd: tetroev[an]gh[ellie" cea
tipdritd de Coresi Praxiul" apdrut prin ingrijirea ace-
luiai, ca an in urrriä, Psaltirea lu David Prorocu"
a cärii aparitie stätea in perspectivd; ,din acealea sA intre-
Um, ed. noao nu vine leagea nece din Ier[u]s[ajlim, nici de la
Roma, nici dein Tara Greceascd, nece Nemteascd, nece Rumi-
neascd; nu e de la Lesascd, nici de la Moschiceascd, ce e ld-
satd i tocmitä de la Isus Hristos.
Credinta singurä foloseste, i toate vechile eresuri n'au niciun
pret. Pe rind predicatorul le insird:
Dard, crestine, iaste minciuni carei au invdtat sd pdzeascd omuf
mortul säu dupd. noao zile si la doaozeci de zile si la patruz'ed
si la anul! Minciunä e si aceaia carei zic cá pot folosi dupd moarte
sufletelor, cA nu se schimbd locul dupd ceastd viatd, ce iaste
scornitd pentru Idcomiia cdrtularilor.
Sd se lese descintecele, farmecele i oblojelile, mormdielile ba-
belor :
Noi nebunii, deaca ne bolnivim, meargem la nescare mueri
carele lore noi descdntd: deaca una nu poate folosi, noi ispitim
§i la zeace sau la doaozeci, cd nu gdndim, cu tale nemica nu
putem folosi, cu fdrmicdtura sau cu and dricie, numai
ne noao ajute3, cA toatä descintare nu e altd bunitate nemecd,
ce numai dricie. SAnt nesti erbi bune i lea[curle: acelea-s bune
Alusie la Ordinele CerOtoare din Apus ?
Din Evanghelie.
Ungurism sintactic.
 Literatura religioasl in veacul al XVI-lea I 19

lasate de... Dumnezeu; ce nu pot noao folosi fàrà ajutoriul

Domnului."
Duminecile trebuie sä fie altceva decit zile de belie si de cearta:
Nu numai cu sederea i Cu läsarea lucrului, sa ne imbracäm
in ceale vesminte mai bune, sa sedem supt päreti sau supt um-
bre; sa ne parim sau sa ne sfddim, sau sa clevetim, sau in zi
de serbatoare sá meargem la cräcime i sa ne imbdtam ca
niste porci."
Merita Ed se mai tie in sarna i amintirea, ce se afla in doua
locuri, a cuceririi de catre Turcii pagini a Rasaritului impovarat
de placate:
Acmu Inca, har Domnului ca se iveaste cuvintul lui Dum-
nezeu, luceste; ce oamenii mai iubesc untunearecul, rad si-s bat
joc de el: mai tare cei mai mari, vladicii i judecatorii; derept
aceaia mä tem ea yam si noi peri, räu calcati de limba pi-
gina, sä nu yam priimi si sa nu yam asculta."
Tälmacitorul serie pe intelesul oricui, si cartea lui era potrivita
pentru a se raspindi lesne. La iesirea ei, ea va fi fost intre-
buintata de acel predicator sau, cum ziceau Rominii de atunci,
propoveduitoriu al Evangheliei lui Hristos"1, care, cum stim, vor-
bia, la serbatori si Dumineca, romäneste Rominilor din Schei
Inca de la 15'5, adeca aproape de la publicarea Cazanici'. Mai
tärziu ceva, un astfel de predicator lumina asupra credintii pe
Romtnii din Lugo; 3. Cazania ar fi fost imbratisata si in alte
parti, daca Reforma intre Romini s'ar fi razimat si mai departe
pe bratul puternic al Cirmuirii. E adevarat ea dupd moartea lui
Vladica Gheorghe pastorii valahi" capa ard un nou calauz, pe
Pavel Tordasi, care se va fi oprit mai mult tot in coltul nord-
ostic al terii: el vine insa si pana la Brasov in 1570, dupa vre-un
an de la numirea sa. Pavel era tot la Brasov in Septembre, cind
Sasii trimeteau Craiului o cartulie", un Biichlein" al lui4. Car-
tulia" ar putea fi insasi Psaltirea, care iesi in acest an, la Bra-
sov.
Coresi incepuse cu cartile sfinte, cu Cuvintul lui Dumnezeu,
gindul ski trebuia sä fie intaiu acela de a le da in intregime. Se
Bianu I Hodo, p. 95.
Doc. Bistrifei, I, p. XLIX.
a Bianu i Hodq, 1 c.
Socotelile Brwvului, In Hurmuzaki, XI, PP. 806-7.
190 Istorla:literaturii roindne0

vorbeste de o Psaltire romd.neasca, pe care dinsul ar fi publi-

cat-o inca din anul 1568 1: nu exista niciun exemplar din a-
ceastA carte, si e foarte putin de crezut ca, dacd Psaltirea roma-
neasca ar fi iesit in acest an, ar fi fost de nevoie sd se dea o
nouä editie peste scurtul termin de doi ani. Caci avem astazi un
'exemplar din Psaltirea lui Coresi, datd la lumina in 1570, pentru
acelasi cuvint pentru care se tipdriserd i alte pArti din Scripturd:
pentru cb". mai toate Iimbiie au Cuvintul lui Dumnezeu in limba
lor, numai noi Rominii n'avam". Diaconul lucrA tot la Bra-
sov si aceastd carte, incepind cu Februar si incheind la sfirsitul
lui Maiu. El nu intrebuintd litera, mai mied si mai urita, care se
intimpinä intaiasi data in tiparitura slavond din 1568, ci tot ve-
chea slovA innalta i cu liniile relativ suptiri, care cautd sd se
apropie de caracterele asa de frumoase ale publicatiilor-model
Idsate de Macarie. Pentru ca volumul sa fie 'rasa mai plin, se da-
durd mai putine rinduri pe pagini, numai optsprezece.
Ca si in Tile, Coresi vorbeste in numele säu, recomandind
cartea cea noud, pe cind in toate tipdriturile din 1561-3, dect
In Apostol, trebuie sa fi fost in rindul intdiu numele jupinului
Hanes".
Cit despre text, el e tocmai vechiul text husit, cu modernisa(ri
Ineinsemnate.
Am vazut in ce conditii s'a tipdrit o noud editie a Catechismu-
lui. O Privilà cuprinzind inteun stil laconic pedepsele la toate
pacatele, mirenesti i preotesti, a urmat, la o data pe care
n'o stim, exemplarul phstrat nefiind complect 2.
Pe cind ciudatul Domn Despot stdpinia in Moldova, unde adu-
sese un episcop socinian deci tot, oarecum, reformat din
Polonia i Meuse o scoala de latineste, cunoscutul calvin editor
de cärti slavone de propaganda, baronul Ungnad, care-si avea
teascul la Urach, trimese pe un Neamt din Ftinfkirchen sau Pécs
ea sä of ere Mdriei Sale Voevodul luteran slovele de nevoie ca sä
se dea un alt Catechism. Dar Despot, care juca adesea numai ro-
Un glosariu pentru dinsa, fAcut de G. Säulescu, care a fost i un vestit
falsificator de texte, s'a tipdrit in Buciumul ronzin, al lui Teodor Codrescu;
1875, P. 289 i urm. LAsind la o parte latinismele ndscocite de Sdulescu, cel-
alt material lexic se afld tot in Psaltirea de la 1570. Cf. I. A. Candrea, in
Revista Roprinet, n-le de 15 Iunie i 1-15 lulie 1901.
2 v. 1. Bianu, In colectia de texte" facsimilate : PraVila sfintilor apostoli,
Bucure01 1925.
 Literaturereligioasä tn veacul al XVI-lea 191

luri, rdspunse la aceastä bundvointä expediind fArd zdbavä la

Constantinopol, in cele d'intäiu zile ale anului 1563, pe bietul orn.
care se astepta de sigur la once alta decit la acest tragic fel de
a fi primit 1. Dar fapta lui Despot isi gdsia indreptdtirea in apu-
cdturile neobisnuite ale lui Wolfgang, care se infdtisa ca
mare Trimes impd7ätesc, intra la Curte ca la dinsul ama', isi
pusese in minte sd insoare pe Domn cu o principesä din Apus,
mai ales, se gdsi cd are la el o cifrd de intelegere ascunsd cu
Cancelariul din Ardeal, care era pe atunci o tard dusmand lui
Despot. Astfel, Trimesul lui Ungnad luä drumul de robie al
Constantinopolului, iar stdpinitorul moldovean, care asigura
daca ar voi sä tipdreascd, poate gäsi lesne negustori si libran"
pentru aceasta, nu dAdu supusilor säi catehismul cel nou al le-
gii indreptate.

Moartea lui loan-Sigismund aruncd Biserica romdneascd din

Ardedl in dihonie i umilintä. stefan Bathory n'avea grija in-
dreptdrii legii pdrid si printre Rominii oropsiti. El nu stätu
la indoiald sA facd episcop pe ori cine-i, era infälisat de vre-
un om cu trecere. Popa Eftimie, care fusese egumen in Mol-
dova, la Neamt, unde scrisese laudele Domnilor, inainte de a-i
trdda si de a se da de partea Domnisorilor, pribeagul Eftimie,
merse la Ipec, marea Bisericd patriarhald sirbeascd, sprijinitä
pe atunci de Marele-Vizir Mehmed Socolovici sau Socoli 2, se
hirotonisi acolo VIddiná ardelean si la intoarcere fu recunoscut
de Craiu", de si Pavel Tordasi se mai afla in viatä. Indatd dupd
aceasta, Eftimie ducindu-se din Scaun el s'a intors, cum s'a
vazut, in Meldova, Bathory numeste pe un Cristofor, pe care-1
cred deosebit de acela ce fusese cu vre-o doudzeci de ani in urmd
episcotgumet. la Gioagiu3. Lui Eftimie i se mai vorbise, dupä
pbiceiul cel nou, de datoria ce are de a lucra la intemeiarea Re-
formei intre Romini; Cristofor fu slobod sd cirmulascd
cum intelege el 4.
O rudä, probabil un frate al ultimului superintendent, anume
Hurmuzaki, II', pp. 445-7, 451-2, 453-4, 459-60; Hurmuzaki XI. p. 876;
Picot, Coup d'oeil sur l'histoire de la typographie dans les pays roumains
au XVI-e siècle, Paris, 189.), p. 24, nota 3.
2 V. articolul lui Jiree'ek, In Arch. f. sial). Phil., IX.
8 Sate si preofi, pp. 25-7.
Ibid., pp. 327-9. Actele, In Hurmuzaki, XV.
 102 lstoria literaturli romAne0

Mihail Tordasi, fu cerut ca episcop, in 1577, de la dietä de

popii romini trecuti la calvinism. Cu un an mai innainte, Ste-
fan Bathory trecuse ca rege in Polonia, si cererea pastorilor de
neamul nostru capätä invoirea trebuitoare: nici Mihail n'a stat
prin pärtiie rasdritene si muntoase ale Bistritei, cl in apropierea
residentei princiare. Din partea lor, Rominii cari rärnäseserd cre-
¡clinciosi legii vechi isi cipatard ca VIAdicà ire un Ghenadig,,
care va fi stat in vre-o mändstire poate in cea mai bunä ce
era pe atunci in Ardeal, in Prislopul Silvasului 1
Pänä.' la 1581, teascul lui Coresi nu mai lucreaza deci pentru cdrti
rolmäne§ti. Cele mai folositoare parti ale Scripturii iesiserä in
Jume, inteo slOvA de tipar cam grosolanä i ontitä, cu multe
greseli de tipar, ce e drept. Dar ele au adus totusi un mare lo-
los: gindul ca pot fi carp romänesti se räspindise acum pre-
tutindeni, odatä cu volumele diaconului din Brasov. Cetitorii
lor se deprinserä a deosebi cuvintele unele de altele i cApa-
lard norme ortografice. Inlocuirea lui u intreg prin k la sfir-
§itul cuvintelor afard de casul cind e precedat de douä con-
soane sau in cuvintele monosilabice 2 scrierea lui la sflr-
§itul cuvintelor cu x, intrebuintarea lui pentru al doilea A din
acelasi cuvint, pentru un A urmat de un n, pentru un ä in si-
laba din urrnä, une ori, ajunserd traditie pentru once scrisoare, din
once parte a Rominimii. Marele merit al acestor eiírti e poate
acesta CA, trecind hotarele, au adunat sufleteste, prin viata cul-
turalä, pe toti Rominii laolaltä. Prin ele mai mult decit prin ve-
chile manuscrise, care circulau greu si se copiau putin, nedes&
virsit, s'a intemeiat o viatä literarä comma a tuturor Romini-
lor. Prin ele, aceste cärtulii unte, pästrate astäzi in putine exem-
plare ferfenitoase, prin gäurile cdrora se primbld cariul, s'a in-
temeiat ceva nepretuit pentru once popor, cAci cuprinde in sine
ceia ce va da formä gindului i simtirii generatiilor care se vor
urma: litnba literarl
-Dar Coresi nu Meuse alta decit sä tipAreascA Cu schimbAri de
tot mici textele husite care-si pierduserA sau poate unele-si pier-
durä atunci, la tipar, rotacismele: pe u intreg de la sfirsit,

Bunea, Vechile episcopii, p. 59,i mai depatte; N. Dobrescu, in Lucea-

fdrul, III, pp. 197-9.
2 V. Densusianu, U final, 1, C.
 Literatura religioasg in veacul al XVI-lea 193

pe dz §i citeva arhaisme mai putin insemnate. Din ele ramdsese

insa, ca sunete, claritatea finalelor: e, A, care se schimbara sau
se intunecarä aiurea, puritatea labialelor si a consoanelor f §i y
innainte de i, multimea cuvinntelor latine pline de frumusetä si de
expresie, mladierea teräneascä a frasei, care, dincoace, unde era
atita stiintä de slavoneste, putea intepeni in false forme straine.
Once noua miscare Merará a trebuit sä porneasca de acum
inainte de la resultatele miscärii literare husite din veacul al
XV-lea. Ardealul de Nord sau Maramura5u1 ni dadurä astfel odatä
cu cele d'intäiu cärti limba lor. Toscana noasträ au fost anta
sate de plugari si pastori din muntele de Miazänoapte al largii
Ten i a Rominilor.
7. Cgrti slavone i slavo-romine tipArite in Ardeal.
Deocamdatä Coresi se facu tipograful lui Alexandru-Vodä al
Terii-Romanesti, care avea nevoie de cärti slavone, i numai de
astfel de carti, pentru preotii sai.
Diaconul statea pe atunci pe lingd noul Vlädicd ardelean Ef-
timie, era, adeca, dupä spusa socotelilor Brasovului: des Wla-
dica diaconus". Eftimie a fost numit la 3 August 1572 1: el s'a
dus, cum am aratat, pentru intärire in Serbia; numirea lui
era facutd pentru scopuri calvine, mäcar in forma 2. Legäturile
lui cu ierarhia romaneascd de dincoace de munti erau totusi a5a
de strinse si el era privit ca un asa de sigur ortodox, incit, atunci
cind loan-Voda cel Cumplit se hotäri sä scoatä din Scaun pe
episcopul Gheorghie de Roman, dindu-i vinä de sodomie, auzind
ca are strinsurä de avutie"3, el chemä pe Vlddica ardelean1 ca sä-1
cateriseaseal. Eftimie caterisi deci, dar nu pentru un altul, ei pen-
tru sine, caci el rdmase episcop de Roman in locul lui Gheorghie.

Doc. Bistrifei, I, p. XLIII; Hurmuzaki, XV, p. 653 no. MCCXI.

2 V. mai sus.
3 Ureche, ed. Giurescu, p. 221.
4 Februar 1574.
Pe Mitropolitul Moldovei. Teofan, nu-I putea Intrebuinta, cáci el fugise
Ureche, 1. c.; Doc. Bistritei, II, p. 115, no. XVII; Isaia de RAdAuti era plecat
in solie; la prelati munteni el nu vol sA se adreseze, fiind dusman cu Ale-
xandru-VocIA al Teril-PomAnesti.
Cf. Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 209-10. Eftimie de Rgdguti e
altul; el fu inlocuit, tnnainte de aceasta, cu un Dimitrie ; v. Hurmuzaki, XI, p.
539 si nota 5.
13
194 Istoria literatudi romAne0

Dar nu se bucurd mult de o cinste cdpdtatd prin osinda si trime-

terea la rug a altuia, cdci peste citeva luni infringerea si moar-
tea lui loan-Vodä-i incheia pästoria; Petru-Vodd Schiopul, noul
Domn moldovean, puse la Roman pe Evstatiel. Cred cd Eftimie
s'a intors in Ardeal, pdstorind pdnd la moarte in Tinuturile de
Nord-Est C.
S'ar pdrea cA Eftimie avea de gind sä tipdreascd eeva pentru
Biserica lui ardeleand: in toamna anului 1573 el vine la Brasov3.
In Decembre soseste acolo si Coresi cu cei patru ucenici ai sdi
pentru a se apuea de lucru, dar nu sta mai mult decit cinci zile,
fiind tinut de Sasi cu peste sdrat, mazdre i ciuperci, ca in
postul CrAciunului 1. Poate cd o intelegere se incheiase, in pri-
viinta tipäriturii ce era de facut, cu Domnul muntean, cdci, cu
citeva luni innainte, acesta trimesese pe un popd" pentru tipar"5.
Acest plan trebui sd fie ins& intrerupt, i abia in Maiu 1574
incepea Coresi, fdrd a mai intreba pe noul VIddied Cristofor, in-
tdrit la 6 Iunie urmdtor, lucrul pentru un Octoih slavon, menit
sä iniocuiascd pe cel de la 1510 c. Cartea trebuie sd fie numai o
reproducere a vechii tipdrituri, de la care se va fi luat i marele
frontispiciu cu stema ten!, care se afld i in Evanghelia de la
1512. Dar litera e' noud: tot asa de uritd ca si cea din Sbornicul
de la 1568, ea e simtitor mai mare. Si aici ca si la acel Sbor-
nic epilogul e scris in numele Domnului muntean, care pldtise,
si in al fiului la care acesta tinca asa de Inuit, tindrul Voevod
Mihnea. Volumul al doilea al cArtii tinu prins teascul lui Coresi
in anul urmator, 1575.
O Psaltire slavond vdzu lumina la 1577: Coresi o tipdri, fi-
reste tot la Brasov, de unde, sä tot fi vrut el, si nu 1-ar fi ldsat
Sasii sd se duck in numele lui Alexandru si al lui Mihnea, a-
ddugind si pomenirea noului Mitropolit din Tara-Romdneasa,
Serafim, cdci cel vechiu, Eftimie, murise sau pdräsise Scaunul la

Melchisedec, I. c.
' Sate si preoti, p. 39; cf. Bunea, in (harm din Blaj, XIV, no. 25.
3 Hurmuzaki, XI, p. 810.
4 Ibid.
5 Ibid.
6 V. mai sus, p. 140.
 Literatura religioasä in veacui al XVI-lea 195

1574-6 1 Iardsi el intrebuintd, o literd no* care alterneazd cu

litera sbornicului 2.
Coresi se gindi insA a cistiga mai mutt, pe o altd cale, din
asemenea publicatii. CA lucrdrile lui romänesti nu se desfac, pen-
tru cd Sint privite in cele mai multe locuri ca eretice, aceasta
putuse s'o vadd in destul: doar de aceia Fasase jupinul Hanes",
care era un cucernic luteran, dar si un bun negustor, grija sufle-
telor romAnesti. Cind insd s'ar fi dat textul slavon si numai
In fatd cu acesta, deci pe lingd acesta, traducerea romdneascd,
dusmanii nu mai puteau zice nimic. Obiceiul gloselor se Ms-
pindise foarte mult, si ele se insamnau si in mdndstiri, ca o
indeletnicira plAcutd de om cdrturar, pe margenea manuscrip-
telor slavone; asa avem de pe acest timp o Pravild de ale lui Vlas-
taris cu astfel de note ldmuritoare 3; cuvinte ca adurdturd"
dezmierddciurea" ar ardta o obirsie nordicd, poata ardeleand-ma-
ramuräseand. Deci diaconul intrebuintd in parte zatul de la pu-
blicatia sa slavond si dAdu o voluminoasd Psaltire slavo-romind",
cu infAtisarea destul de uritd: el se feri, neapdrat, de a ames-
teca numele Domnului in aceastä tipdriturd de indräzneald si
rise; epilogul vorbeste numai in numele tipäritorului, care, om
naiv cum era, socoate cd trebuie sA preceadd numele sAu sme-
rit, diacon Coresi" de titulatura lui Alexandru-Vodä, de impard-
tescul incipit: cu mila lu Dumnezeu". Altf el, el spune aceleasi cu-
vinte ca si in Psaltirea sa numai romAneascd, dar nu cautd a
verbi de aceastà carte pe care o va fi privit ca pierdutd sau
prin amlntirea cdreia nu void sd-si supere sprijinitorul de acum;
mai mult: el se face, data aceasta, ed. a tradus insusi cartea
din slavoneste, cAci fámureste fratilor sdi preuti" cA li-a
scris aceaste Psältiri cu otvaat, de-a scos de in Psaltirea sir-
beascd pre limbh rumineascd, sd fie de intelegdturd i grdmAti-
cilor"; deed vor ceti, precum Ii pofteste, ei vor vedea Ca e
cu adevAru", deci cA traducerea se potriveste cu originalul sla-
von si nu e, cum se va fi spus de multi, cind ea apäruse singurd,
O näscociturd ereticd, o nadd calvind.

4 El e pomenit MO In Octoih, partea I-iu.

Aceastä literä a servit s't la tipätirea altei Psaltiri slavone, a cArii Ittä.
al Olt loc de tipärire nu se pot hotärt V. Bianu i Hodos, p. 529, no. 18
No. 26 din Bibliografie e, de sigur, tipärit aiurea.
I. Bogdan, In Convorbiri ¡iterare, XXIV, p. 727 si urm.
196 Istoda literatura romlne01

DupA un Triad slavon din 1578 inceput si sfirsit dupa

moartea lui Alexandru, de si numele acestui Domni se vede
lingA al fiului i urmasului sau Mihnea 2 - dupä aceastd carte
de cintari, Coresi da la lumind un nou Evangheliar, care repro-
duce pe acel din 1562, cu deosebirea limbii, care ar avea o nuanta
bulgAreasca Numele Domnului muntean lipseste: in urma lui
Alexandru-Vodä, sotia lui, Ecaterina, epitropa lui Mihne.a copi-
lul, nu mai urma traditiile cArturAresti ale trecutului.
Coresi ii cäpatase acum un ajutor, care era vrednic sa fie
numit si in epilogul tipariturilor: numele lui de Manailä (Ema-
nuil) se afla in Evangheliarul de la 1578-9. Sau poate el era unul
dintre cei cinci ucenici, famas credincios maiestrului, pe cind un
altul, diacul Lorint, se strAmutase la Bälgrad chiar, in resedinta
lui Cristofor Bathory: el dadu unui mester sa-i faca unele fron-
tispicii nouä, originale si delicate, in cara puse vultuurul mun-
tean si coroana brasoveartA ca o recomandatie, si cu slova cea
veche, mare a lui Coresi, pe care o stringea insa in tease mult
mai rAu decit dinsul 1, el publica in ami! 7086, deci 1577-8, apoi
in 1579, un lietoih mie3 alaturi de Evanghelia slavona. Lorint, un
Ungur care fusese prin terile noastre ca scriitor latinesc i unguu-
resc 6, si cApatase cu acest prilej nu numai cunostinta de timba
terii, ci si de buchile in care ea se seria, avuse grija sa ceara de
la principele Ardealului un privilegiu exclusiv pe timp de treizeci
de ani, si el nu uitä sa-1 pomeneasca la sfirsitul Evangheliei. Lu-
crarea de aeelasi f el a lui Coresi Ostra infätisarea veche pentru
a nu bate la ochi si punea la urrnä, nu luna si ziva, ci numai
anul, care putea fi si 1578 si 1579 7087 de la Facerea Lumii
ca sa impiedece once urmäriri.
S'ar crede ea, in acelasi timp, el toma planul ski de a cistiga
prin carti in doua limbi, si ortodoxe i deschise pentru intele-

t 25 lulie 1577.
' Cl. Bianu si Hodos, pp 68-9; Hurmuzaki, XI, p. 74.
3 V. mai sus, p, 74; cf. Bianu si Hodos, p. 73 si urm.
4 El introduse insA si vre-o citeva litere nou5, compuse, sau pentru a se
arunca de-asupra rindurilor.
5 No. 27 din Bibliografie va fi fost tipArit aiurea.
6 Si Petru Cercel ceru in 1584 un diac pentru aceste doull limbi; Törté-
nelmi 7'ár, 1892, p. 694. Pentru Lolint v. i studiul mieu asupra mosiilor
farniliei Beldy la noi in Analele Acadendei Ronane pe 1925.
 Literatura religioasä in veacul al XVI-lea 197

gerea oricui. De sigur cd pe aceiai vreme Cu noul Evangheliar

slavon a ie0t de supt teascuri ardelene, pe o grosoland hirtie ce-
nu0e, fãrä nicio invocatie de sapinitor, un Evangheliar slavo-
tomin, din care s'a pdstrat numai un trunchiu, Vara inceput
sfirOt, (dintr'un altul am gdsit un fragment in legdtura unei
alte cdrti coresiene).
Dar i aceastä publicatie era o carte de concurentd a lui Lo-
rint, diacul fugar. Aceasta o dovedete limba. Pe cind Coresi
ar fi reprodus in tata textului latin vechiul säu Evangheliar ro-
mdnesc precum a fdcut in casul Psaltirii , tipdritorul E-
vangheliarului slavo-romin a luat numai ca basd forma core-
sial* el a dat-o cuiva s'o indrepte §i s'o schimbe, ceia ce s'a fa-
cut, cu un folos foarte indoielnic insd. 1. Cind a venit lucrul la
tipar, Lorint a cules in bimba romäneascd w cum o vorbia:
diftongii i vocalele noastre intunecate au avut sa sufere foarte
mult pe urma lui: oa se preface in o, ca in piciorele, porta; in
loe de U" se afta adese ori e greinri, reul sau a curat, ca in::
Inparatia, pas5ste, masurk cazurd; intre u i a se furiseazd v:
lfuvark dzuva. Lorint catä sd fi stat mai mult in Moldova, cdci
nu sint rare forme moldovene0, ca: î pentru §1, mi pentru
mea, cruce pentru crucea, pgsgste pentru pAse4te, pohti pentru
Poftt 2.
8. Noile lucrgri rom5nesti tip5rite in F(rdeal.
De curind Ardealul avea un Vlädicd romdnesc nou de lege pra-
voslavnieä, pe lingd superintendentul din familia Torda§i. Ghe-
nadie lud obiceiul, nou §i bogat in urmdri, de a se sfinti in Tara-
Ronidneascd; el se intorcea la Bra§ov ca hirotonisit al Mitropoli-
tului Serafim la 23 Decembre 1578 3. Inceputul anului urmdtor
il Mea in cetatea de lingd granitd.
Aici ei cunoscu pe Coresi, si-1 lud cu dinsul, cdci Ghenadie
avea de gind iar4i sa rdspindeascd tipdrituri printre credin
cio§iisáli. Nu §tim insd hotdrit pentru ce, diaconul trebui sd se
strArnute din Bra§ov, unde petrecuse doudzeci de ani incheiati
1 Gäsim cuvinte ca ajara' usura, pronuntat ungureste. Voinic = soldat,
are intelesul de nhota. Se face confusie de genuri. Pentru dedt se glseste necit.
V. Bogdan, in Convorbiri (iterare, XXV, p. 33 si urm. Cf. Bianu
Hodos, pp. 80-1. Despre celalt Evangheliar v. articolul mieu in Almanahul
..Scrisului romanesca din Craiova t1926).
Hurmuzald, XI, p. 819,
198 lstoria literaturii romäne;di

din viata sa, i sa mearga in oraselul Sas-Sebe, asezat in un-

ghiul sud-vestic al Ardealului, in aceiasi regiune cu Prislopul,
unde credem cd stdtea Vlddica: in marele sat romdnesc vecin
Lancräm se adapostia ()data, cu zece ani in urmd, Pavel Tor-
clasi 1 Turdasul insusi é mai incolo, spre Apus, cätre Orästie2.
Si principele ardelean, pe atunci Cristofor Bathory, tinu rase-
dintd pe atunci in Sas-Sebes 3.
Supt scutul VIddicäi, care era pe atunci bine privit de Craiu",
Coresi putu sä-si inceapd din nou lucrdrile de tipar. Odinioarä
el publicase un Sbornic eu sujba serbdtorilor; acum el il intregi,
dind alte slujbe. Cartea nu e altceva decit simpla reproducere
a unei vechi tipärituri venetiene, date de vestitul Bojidar, ceia ce
nu impiedecd pe Ghenadie, care se intituleazd mindru ca
niciunul innainte de dinsul: Mitropolit al Ardealului" si po-
niente pe linga sine numai pe Patriarhii Räsdritului grecesc,
sä vorbeascä de osteneala ce ar fi cheltuit cu aceastä lucrare,
rara a mai socoti necrutarea averii data* mie de Dumnezeu"; la
care laudd Coresi adauge una, potrivitä cu dinsa, pentru sine
insusi. Litera samand cu aceia din partea aparutd mai de mult
a culegerii, decit e mai grosoland si mai strimb grdmäditd;
abia sint citeva säpaturi in lemn, de aceiasi frumusetä. In epilog
se aild un frontispiciu, ea acelea care infätisau odinioard stema
Domnilor, dar el e potrivit cu imprejurdrile noud: se vdd dintii
de lup ai Bathorestilor supt bereta de duce, si Is. Hr. ale numelui
lui Hristos nu se afld de-o parte si de alta a crucii, ci des-
pärtite printr'un semn oarecare, in care se pot descoperi doi B
latini 4.

Dar lui Coresi Ii era sortit sa" mintuie acolo unde incepuse,
In cetatea Sasilor brasoveni, in addpostul pribegilor dintre cari
si el fAcea parte, in vecinätatea Rominilor sal din Schei, Acolo
apare la 1581 terminatä in sese luni Evanghelia Cu invdti-
turd de in tuspatru Evangh[e]listi aleasa i dein multe dumne-
zeesti scripturi, i data Besearicei lui Dumnezeu, in toate Du-

Doc. Bistritei, I, p. LXXII. Pentru sat, v. Silvestru Moldovan, Tara

noastra, Sibiiu, 1894, p. 392.
1 Moldovan, o. c., p. 393.
3 V. Hurmuzaki, XI, Socotelile
4 V. Bianu i Hodcn, pp, 81-5,
 Literatura religioasa in veacul al XVI-lea 199

mineci a se ceti", etc. Litera e aceiasi ca i in Sbornic, dar fron-

tispiciile, foarte frumoase si cu totul apusene, i proportiile fac din
eceastd ultimd carte 0 eea mai impundtoare din lucrdrile lui
Coresi.
Acel ce cheltuise, era acuma iard0 un nou jade bra§ovean,
Lucas Hirschel. Dar Cazania aceasta, care s'a rdspindit in toate
pdrtile romäne§ti1, nu fu datoritd numai socotelilor de negustor ale
jupdnului Lucaci Hrajil" sau Hirjil" ci si altor impre-
¡urdri.
Originalul Cazaniei a doua nu mai era unguresc i calvin ca
al celei pentru folosul popilor ardeleni trecuti la credinta noud:
el era slavon i ortodox, poate chiar vestitul Tile e lui Ca-
list. Hirschel il ceruse de la insu0 Mitropolitul muntean Serafim,
pentru intdia card cdpetenia Bisericii din Tara-Romdneased
era intrebat pentru o tipäriturd ardeleand pe limba lui. Aceasta
se datorià de sigur §i legiturilor dintre Serafim i Ghenadie,
cdruia 1 se ziee in Prefata de aici2 arhiepiscop", poate cu
un gind la Eftimie, la Mihai Torda0, cari erau episcopi in
alte pdrti §i ascultau de Ghenadie; §i in Novembre 1582 aeesta
se intoreea de dincoace de munti 3. Deci Mihnea-Vodä Munteanul
primi cu bucurie planul unei td1mdciri §i tipdriri a Cazaniei fdrd
eresuri. Coresi, ce era mester invdtat inteacest /ucru", trece
drept talmäcitor. Dar si aici el nu e adevdratul lucrätor literar.
Stim in adevär ce pret au aceste afirmatii ale lui Coresi;
toate tipdriturile lui nu fac decit sà schimbe ici si colo cite
un cuvint din texte vechi, í hied dupd inteles numai, fdrd
alerge la originalul slavon pe care, ca diacon ì editor de atitea
cärti slavone, nu rdmine nicio indoiald intelegea. Psaltirea
slavo-romind din 1577 e anuntatd ca o traducere nouä, pe cind
de f apt ea nu dä in partea romäneascd decit textul vechii Psal-
tiri de la 1570, i, in 'loe sd se foloseased de noul prilej ca sä
indrepte, in loc sà compare necontenit cu originalul slavon,
care stätea acum in fatd, pagind de pagind, el s'a multdmit a
inlocui iarA0 cite un cuvint i a mai creat apoi, fdrä voie, un
element de deosebire, trecind cu vederea un numär foarte rnare
de greeli de tipar.
Hurmuzaki, XI, p. 656, no XCVI. Editie, S. Puscariu i Aiexie Procopo-
vici, Bucuresti 1914 (Comisia IstoricA").
Prefata e pus l dupà obiceiul apusean,
8
Hurmuzaki, XI, p. 824.
900 Istoria litcraturii romanqti

Deci nu putem crede ea insusi Coresi, ingreuiat acum si de

bdtrinetd, a avut partea de cdpetenie in talmdcirea Cazaniei or-
todoxe triniese de Mitropolitul muntean. Ca ajutätori ai lui in a-
ceastä lucrare a tdlmäcirii s pomenesc preutii de la beseareca
cheailor, de 1'640 cetatea Brwvului, anume popa lane si
popa Mihai". Intro. acestia trebuie cdutat cdrturarul care a
intors din slavoneste in romdneste Cazania, dind contemporanilor
o carte folositoare i läsind urmasilor un insemnat monument
de limbd.
Popa lane, de bund sama un Grec, era protopop in Schei: popa
Voicul adusese", de uncle putea sd fie mai lesne adus, din
Tara-Roma neascd 1. Insemnärile vechi asupra bisericii Sf. Ni-
colae din chei, care au fost cuprinse inteo cronicä. de parohie
in veacul al XVIII-lea, nu vorbesc despre vre-o invätäturd deose-
bitä a lui lane. Din potrivd, se stie cá Mihai, Miha", fiul popei
Dobre, fusese trimes de tatd1 sdu la Sirbi ca sd invete carte bi-
sericeascä; intors din tara lor, impodobit astfel cu faima unor
cunostinti deosebite, Miha fu intdiu preot in Risnov, Rind cerut
de Scheaii" de acolo; cu cheltuiala lor, el merse in Tara-Roma-
neascä si fu hirotonisit acolo la 1576. La moartea lui Voicul, care
era si la cetate scriitori", care alcdtuia deci pentru Sfat scrisori
romänesti sau slavone, Iane-i luä locul in amindoud slujbele sale,
lar Miha 'Ultra in preotie la Brasov la 26 Ianuar 1578 2. El statu
pe MO bisericd, unde slujise i tatal sdu, vre-o treizeci de ani,
ceru i cApdtd danii de la Domnii din Tara-Romdneascd. si din
Moldova, un Petru Cercel, un Aron-Vodä, ingriji de ridicarea
tindei bisericii de piaträ.", de impodobirea clddirii pe dindun-
tru i de acoperirea zidurilor cu sfinti, cu cheltuiala lui Cercel,
primi pe Mihai Viteazul la intrarea lui in Ardeal i merse in solie
urmasul acestuia, Radu Serban, i muri la 25 Iulie 1605, mai
nainte de räsdritul soarelui", ldsind doi fii, Connstantin i Vasile,
cari au fost si ei pe rind protopopi in Schell Brasovu1ui3.
Ciírturarul era deci popa Mihai, fiul lui Dobre. i se datoreste
prin urmare afard de mici indrepari sau sfaturi ale celorlalti
doi traducerea Cazaniei din 1581. Aceasta o dovedeste si limba,
Iwan Popi", pontenit adcse ori in Socotelile Brwvului Hurrnuzaki,
XI, pp. 801, 807, etc. , nu e popa loan, ci un Ivan al Popei,
Stinghe, Ist. beserecei Schéilor, pp. 3-4,
3 Mid., 4-7,
 Literatura religioasä In veacul al XVI-lea 201

care e o frumoasA limb& Cu un caracter romAnesc general, asa

cum se putea astepta de la un Brasovean de bastinA, care avuse
atitea legAturi cu Tara-Romäneasc& i trAise viata lui intreagA
In preajma pribegilor, care in sfirsit se putuse pAtrunde prin
cArtile romänesti tipArite in ultimii ani de vechea limbA energicä
a traducerilor husite. Ardelenismele nu lipsesc florincior, ciu-
dese, alcAmure arhaismele se intimpinä adesea cite un e,
in partea din urmA, pentru: si", pArtenirea perfectului simplu
f atA de oel compus, care cistiga tot mai multd intrebuintare.
dar intipArirea pe care o las& cetirea e a unui stil simplu, destul
de mlAdios, liber i nou. Citeva rinduri pot sluji drept dovadd:
Iatà amù acela de patruzeci de zile post, previre cä. se des-
chide noao fratilor, iatA amù c& cAtrA usa postului ajunsem i ne-
vointa sufleteascA innainte zace; at-mnA (am)) spAseniia noastrA
apropie-se, nu ca cAndu ne säturar çi ne indulciiam i prea-
mä .Neam, iarA, deaca se apropie lumina späsentei noastre,
lard noi cu bucurie i cu inim& bunä i veaseli s& inträm intru
intAia deschidere a tineri ei, CA ia'A arnù c& scapAm de cea
burä rea lute si de cearte, si ajunsern la cea addpostiturd bunä
si färA voroavd, la addpost si la lin si la färä-scdrbd, si, ade-
vdr, la spdsenie, si se4drn de nuorut nesatiului si de bur&
si de cufundarea Mr.& de mäsura, scdpdm amit de turbureala
Iumiei si de valuri!e cealea silnicile i de väntul cela neopritul
si greul, i ne dezlegäm de dulceata trupului 0 de grija
pärnintului si de voroave, i, de intunearecul nestiintei slobozi-
mu-ne, 0 la limpeziia ce e de folosu sufletului tinearea ajunsem.
Derept aceaia aciastä infrdmsetatd i luminatä. zi dragoste
si cu veseli.; sd o priimim, si pdcla i intunecatul, vdtämäto-
riul sunetelor noastre lucrul päcatului lepAddm. Carde
anua sänl, acealea lucrure? Curviia, necurdtiia, chinul rävnirei
,,ceaia reao i asupriciunea, camdta si i alalte. Si sA ne im-
bräcbm 'Mtn arma ceaia luminata, ch., de vom vrea noi, noi a-
vern puteare a depär.a si a dezbrdca lucrul cela intunecatul
pkatele ca o cdmasd si sd ne imbräedm intru imbrdcdmintul
cela luminatul si al curätiei si de sf[i]ntie, ce sdnt armele sufle-
tului, si ea intru zioa ceaia cinstita sd imbldm, cd färd de cin-
stei i a rusinei vina-i iaste pdcatul, iard cinstea si omeniia elu
o chistigh (sic) lucrul cela bunul. SA nu prea-mAI,cgriei
1)betiei sä ne bucuräm, sä nu a§ternuturilor i spurcAciunilor
202 Istoria literaturii romAne0i

sd lucräm i clevetelor i uriciunei sd ne topim, ea de in ocä-

rire si de in cäntecele betiei, de inteacealea intru toate necu-
rätiile eddern; ce sd ne imbractim in Domnul Isus Hristos,
cd cine se imbrad. in Hristos, toate buratAtile are i.
Partea lui Coresi std inteaceia ca se reproduc Evangheliile dupd
Evangheliarul lui. Ortografia coresiand rdmine neschimbatd, pre-
cum n'o chimbase in tipdritura lui nici diacul Lorint. E inte-
resant a se aminti cä. Taal Nostra i Crezul, care se dau la
sfirsit, nu sint acelea din Molitvenicul lui Coresi, ci sint luate,
fdeindu-se oarecare indreptdri mici, din Catechismul luteran
ceia ce mi vor fi stiut Domnii i prelatii ortodocsi cari primird
aceastd carte in stäpinirile i eparhiile lor. Acelasi lucru se poate
spune despre cele zece porunci, date si ele pe pagina ultimd a
cdrtii. Originea brasoveand a publicatiei si patronagiul lui Hirs-
chel se vädiau astfel.
Aceasta fu ultima tipäriturd a lui Coresi. E drept cd la md-
rästirea Hilandar din Sfintul Munte se pdstreazd o Evanghelie
GIavond, lucratd de el si Mandlld, in cel d'intdiu an al Dom-
niei lui Petru Cercel, care a infrumusetat i mdrit biserica din
Schei, la 7091" sau 1583 2. N'as crede insä cd in acest an
s'a dat in adevAr o editie nouä dintr'o carte care apäruse abia
la 1579, si incä in cloud forme, dintre care una era si apdratd
printeun privilegiu ardelean, pe treizeci de ani. De blind samä,
Petru-Vodd, care avea legdturi strinse cu Brasovul, va fi pus
sä se adauge un fals epilog, cuprinzind numele sdu, la Evan-
slavond coresianä. din 1579. La 1583, Coresi nu mai era
In viatd, cdci hied din 1582, cum vom vedea, fiul sdu lucreazd
deosebi la Ordstie; Mandild nu mai apare nici in Cazania de la
Brasov, in 1581 3.

F° 47-8. Reproducere i in Gaster, Chrestonzatia, I, pp. 29-30.

2 Petru Cercel incepu Domnia sa in Septembre; Contributiuni la istoria
Munteniei, in Arz. Ac. Rom., XVIII, p. 40.
8 v. Bianu i Hodo, p. 99, no. 31. Nu-mi pot explica decit prin vre-o editie
speciall sau de probd paginile, deosebite de ale alto-a, ale unei Evanghelii
slavone brapvene din veacul al XVI-lea, semnalate In Bianu-Hodn p. 529,
no. 34. Dar mai probabil e ca avem a face cu o publicatie strainà care itritä
PC cele romane0i i intrebuinteaza hirtia ieftena a fabricii de la Brapv. Tre-
buie sa se tie in sama i caracterul foarte urit al slovei. Pentru Coresi, v.,
PC Una bibliografia citata aici i in Sate fi preoti, N. Sulicä, Un capitol din
activitatea diaconului Coresi, Brapv, 1902.
 Literatura religioasä in veacttl al XVI-lea 203

Dupä indemnul lui Mihnea-Vodä al Terii-RomAnesti, care n'a

pus el insusi sä se tipareascA nimic alta, sau dupä indemnul,
destul de puternic, al exemplului pArintesc si al intereselor
sale, Serban fiul lui Coresi a lucrat in Brasov si o carte slavonä,
acel Liturghieriu din 1588 pe care si Cipariu II väzuse 1. Numele
lui si al tovaräsului säti. Manen diacul Manen, Serban,
Lorint, fac patru din cei cinci ucenici pe cari-i pomeneste
maiestrul sint legate insä si de alta lucrare, Palia din Ordstia.
Cu aceastä carte, aparutä. in Iulie 1582, se mintuie era, asa
de roditoare i plina de binefaceri culturale, a tipdriturilor ar-
delene pentru Romini.
Palia, cuprinzind cele d'intAiu ca.* ale lui Moise: Facerea
Exodul, sau, cum spun traducAtorii, cu cuvintele slavone: Bitia
Ishodul, apäru, inteun tipar nu tocmai strdlucit, care samara
cu al Psaltirii slavo-roirane din 1577: literele slut coresiene
frontispiciul cu armele bathoresti e acela pe care-1 intrebuin-
tase Coresi in cel din urmä dintre volumele Sbornicului säu sla-
von.
Locul de aparitie e Orästia, acel mic oras din partea sud-vesticd
a Ardealului, unde in veacul al XVI-lea Rominii jucaserä un rol
mai mare decit aiurea, vestitul Nicolaus Olahus, umanistul si
episcopul de Erlau, fiind un Romin din Orästie, unde-si vor fi
adus aminte de aceasta 2. Cheltuiala o purtä un magnat arde-
lean, care se luä dupä urmele lui Forro, färd sä aducä prin ddr-
nicia sa foloase asa de mari credintii sale calvine, cäci Biblia
era aceiasi pentru toate formele de credintä crestia.. Pe acest
Mecenate, Francisc Geszty, tipAritorii it numesc domn de steag
lehevalier banneret) §i vestit veteadz, alesu hotnogiu Ardelului
Täriei Unguresti, läcuitori in Deva". El e foarte bine cunoscut,
ii a indeplinit in viata sa misiuni importante. Chid Sigismund
Bathory, fiul i urmasul, in 1581, al lui Cristofor, incepu räzboiul
cu Turcii, Geszty avu o bucata de vreme comanda ostilor din
Banat; apoi merse sä ajute pe Aron-Vodä. din Moldova: inceti-
neala inaintärii crestinilor in aceasta tara aduse scoaterea hot-
nogiului" si mai tArziu prinderea lui Aron-Vodä insusi; acesta
peri in temnitä la Vint, iar Geszty cdzu trasnit pe cind tre-
Arzalecte, p. XVIII. Cf. Bianu i Hodo, pp. 99-100. Popa Miha lucrà de
f apt la aceastA carte.
' Sate fi preoti, pp. 113-4.
204 Istoria literaturii romAnestl

cea prin Sigh4oara si fu ingropat la Deva, care era orasul säul,

moarte naprasnica in care multi väzura urmarile otravii 2.
Lucrarea e infatisatd ca un fragment; traducerea intreagd ar
fi cuprins i celelalte doud cärti ale lui Moise: Leviticul si Nume-
rele, apoi Cartea Regilor si alti pr[olroci catva". Ddunaii s'a
aäsit 'singa Oradea un manuscript din veacul urmdtor, care da
§i aceasta urmare 3. Inca mai de mult, d. Hasdeu tiparise, in
Cuvente den Batrdni"1, o bucatd din Levitic, pästrata pe doud
foi de pergament cu scrisoare din veacul al XVI-lea in Biblioteca
din Belgrad.
Se spune ca tälmacirea s'ar fi facut cu mare mul, tia si
den limbä jidoveasca i greciascd si sarbeasca pre timba roma.-
neasca". CA s'a intrebuintat textul biblic in mai multe limbi, va
crede oricine va tinea sama de precisia si intelesul deplin
limpede al acestei traduceri-model, care trebuie pusä mai presus
decit oricare alta facuta de Romini: pe atunci era in Ungurime
,o mare rivna pentru traducerea cartilor sfinte; nu mai putin de
septe talmaciri partiale fura facute la sfirsitul veacului al XVI-
lea, asa incit se putu da la 1591 o Biblie maghiarä intreaga,
care a ramas clasica 5.
Ca traducatori se insird episcopul reformat nu arhie-
piscop", nici Mitropolit, ca Ghenadie, care träia incd, dar de
care nu se vorbeste nimic in aceastä carte Mihail Tordasi,
Stefan Herce, predicatorul din Caransebes, Efrem Zacan, dascä-
lul de däscalie din acelasi Sebes", adecd, fireste Cavaran-
Sebes", Moise Pestisel, predicatorul din Lugoj, si Achine proto-
popul Iniedoarei. Dintre aceste persoane, episcopul figura cu
tot atita drept ca i Ghenadie in Cazania de la Brasov. Venind
.acum la ceilalti, cunoscatorul de greceste trebuie sa fi fost
Achine, cel de sirbeste dascalul Zacan; cdrturarul cu stiintä
de evreieste a putut fi cu greu un Romin, i Herce era poate Un-
gur (Hercse). Ei vor fi fost intrebati numai, iar traducerea dupd

Hurrnuzaki, Xl. p. 1052, no. 15 6.

Acte fi fragmente, I, p. 143. Cf. lorga, Istoria lui Miliai Viteazut, in
Convorbirite (iterare pe 1910.
3 V. Manga, Cercetciriliterare-istorice, Bucuresti, Carol GObl, 181?6; pp. 13-40
1, p. 6 iurm.
5 Kont, o. c., p. 87.
 Literatura religioasd in veacul al (VI-lea 205

un text rnaghiar in Pentateucul lui Heltai1,aratd s'o fi facut Pes-

tisel, incontestabil un Romin. Un text latin n'a fost intrebuintat,
cu toate ca intilnim in traducere cuvintul prima"intaia, des-
tul de neasteptat.
Forma lucrarii e, cum am spus, foarte deslusita; pe linga a-
ceasta, frasa scurld, energicä, perfect turnata; nimic dintre tra-
ducerile de pana atunci nu se poate pune alaturi cu Palia. Un-
gurisme nu se afla multe, niel constructii luate stingaciuca in
Caz1ìni2 chiardupd slavoneste. Arhaismele Sint putine: e, pentru
pentru daca, intrebuintat pretutindeni, intaniu, Ipentru
sablazna, a säblazni, pentru suparare, a supara, sem, pen-
tru sintem. Ici si colo se prinde cite un moldov enism: pintru,
in loe de pentru; dz isi are aici locul pe rind z si se toarna
litera anume; scriitorul are aplecarea de a inlocui diftongul oa
prin o simplu, ca in scose, intorse, etc. Traducatorul invatat,
care stia de Romani i, cunoscind i limba latina, va fi judecat
insusi ca ea samana cu a noastra, zice neamului ski pentru
intaia oard: Romini, nu Rumini".
.Pentru a se judeca insusirile acestei traducen, IdsAm sá ur-
meze citeva rinduri dinteinsa:
[La] inceput facu Domnedzeu ceriul l pamintul; e pamintul era
pustiiu indesert; i intunearec era spre adinc i duhul Domnuiui
se purta spre 8/pa. Si zise Domnedzeu: fie lumina, si fu lumina,
vAzu Domnedzeu c'ar fi bun& lumina si desparti Domnedzeu
lumina de la intunearec si chemA lumina dzio i intunerecul
noapte, si fu de intru seara si de intru demineata zua de 'ntaniu.
dzise Dumnedzeu: fie tArie in mijlocul apalor, sä despartä a-
pele de la ape: si feace Domnedzeu tdrie si desparti apele ce era
de supt tdrie de la cealia ce era de supra tdriei, si fu asa. $i
cherna Domnedzeu cia tarie: ceriul, si fu seara i demAne;atä
zua a doa. $i zise Dumnezeu: stringd-se apele de supt ceriu in-
tr'un loe, sA se vadza uscatul, i fu asa. $i chema Domnedzeu
,uscatul pdmint i strinsul apelor cherna mare. $i vAdzu Dumne-
zeu ca fu bine. $i zise Dumnezeu: rodeasca pämintul iarba

losif Popovici, Paliia de la Ordstie, 1582, In, Analele Academiei Rondne,

1911 ; Mario Roques, L'original de la Paliia d'Orc4fie, in Mélanges offerts
M. Amite Picot", 11, Paris 1913, p. 515 si urin.
206 Istoria literaturii rondne01

vearde, facdnd saminta, i pomi fäcind rodul sdu, dUpd

s'AL', care sdmintd fie intru sine spre pdmant, si fu a§a 1"
In curind flacarile unui lung rdzboiu storcdtor de puteri cuprin-
deau Ardealul, pentru stdpinirea cdruia se luptau principii din
Alba-Julia, Turcii, Domnii munteni : marele Mihai si vrednicul
sau urmas Radu erban, Germanii, magnatii Ungariei-de-sus. Intre
alte lucruri care se n1micird in aceste prefaceri, fu si avintul ti-
parului romanesc. In zddar se sidra. in Scaune.le episcopale din
Nord si din Sud si furd intdriti in acelasi an 1585, Spiridon si
loan din Prislop; in zddar pdstrd acesta din urmd legdturile
cu Tara-Romaneascd, unda. merse sd se sfinteascd, in zddar
clädi Mihai Viteazul o mdndstire pe dealul de litiga.' Bälgrad, capi-
tala principilor Ardealului, in zadar il fdeu, dupä cueerirea sa
din 1599 a provinciei, intãiu Mitropolit al Rominilor din Ardeal,
I.zt.dar aduse el in Maramurds, in locul iuÍ Si ida
ea nou episcop de lege ortodoxa, pe Sirghie, fost egumen
rrismanei 2 Aici pe malta vreme cultura nu mai putea inflori,
dupd ce se culesese anta roadd de carte slavond, prin potrivirea
imprejurtrilor, prin acel amestec al spiritului romänesc si al cu-
rentelor apusene care a fäcut totdeauna originalitatea culturald
a Ardealului i marele lui folos, parid ddundzi, cind inriuririle
Europei au venit pe alte cal de-a dreptul in valea Dundrii.
9. Dee51erea culturii slavone In a dona jumAtate a
seeolului al XVI-lea.
Limba slavona rdmasese in Moldova si Tara-Romäneasca limba
Bisericii, si de aceia se oereau necontenit de dincolo de munti carti
slavone pentru preoti, de aceia cdrtile romdnesti erau oropsite
dincoace, de aceia publicatiile in dona limbi dddeau o forma
romaneascd a artilor Sfinte numai pentru pldcerea cetitorului
sau pentrit dorinta de a intelege a preotului.
De asemenea limba slavond rdmäsese limba de Stat: din can-
eelaria domneasca, de supt minile diacilor lui Vodd nu iesiau decit
documente slavone pentru danie si intarire.
Dar in cunoasterea, rdspindirea i intrebuintarea aoestei limbi
Reprodus5 i in Gaster, Chrestonzatia, I, pp. 33-5.
Sate si preoli, p. 33 urm., p. 193, nota I ; cf. Arch. Statului, Tismana,
i

netrebnice, pach. VII, no. 6; Ghenadie En5ceanu, Din istoria bisericeasea a

Romtnilor, Bucure0, 18S3, p. 144 i urm.
 Literatura re igioasä tn veacul al XVI-lea 207

moarte se vedea de la o bucata de vreme o neconiema slabire

si deader e.
In Moldova, cei din urmd buni cdrturari de slavoneste se in-
tilnesc numai in cea d'intäiu parte a acestei perioade.. Ei sint
ucenicii. lui Macarie, episcopul de Roman si cronicarul: Teofan Mi-
tropolitul, Eftimie,despre ale cärui intimplari a mai fost vorba
mai sus, si Isaia de RAdduti.
Teofan e numit de Cronica terii ucenieul lui Macarie", si ea
adauge a el fusese den tinerete episcop" 1; dar aici atvem
a face cu o traducere gresitA; nu Teof an fusese den tinerete
,episcup", ci Macarie, al cArui ucenic se zieea el, fusese mai
de mult episcop". Teofan trecu de-a dreptul de la vre-o egume-
nie la innalta treapta a Mitropoliei moldovenesti. El ingriji poate
A se urmeze scrierea Cronicii 2, care e de altmintrelea tot mai
slabA, mai seacA. Venise dupa Mitropolitul Grigorie,care fusese
silit sá piece, la 22 Septembre 1564, pentru ca Meuse greseala
de a incorona pe Ioan-VodA Despot, usurpatorul 3; la rindut
Au, si acest Mitropolit facu politieä. Dupä moartea lui Alexan-
dru Läpusneanu, dupa plecarea in Polonia a fiului acestuia, Bog-
dan-VodA, Teofan vazu pe un nou Ioan-Vodä, cel Cumplit, ase-
zindu-se ca Domn moldovenesc: de frica lui, el fugi in Ardeal
loan alese in locul fugarului pe Anastasie, episcop de Ro-
man Inca din anul 1558 si urmas de-a dreptul al lui Macarie,
urmas destoinic a umplea slujba pdstoriei sale 5". Anastasie
pare a fi stat la Roman numai pAna in 1571, chid fu numit
Gheorghie, care peri ars pe vremea lui Ioan-VodA 6. Pastoria
noului Mitropolit tinu mai mult decit Domnia lui loan: el nu
fu scos de Petru-Vodb.' Schiopul decit in 1578, dupä infringerea
lui loan Potcoava 7. Teofan fu credincios lui Petru, dar tocmai

1 Ureche, ed. Giurescu, p. 212.

Mai departe.
3 Cf. Ureche, ed. Giurescu, pp. 172, 177.
4 Ibid., p. 225.
5 Ibid., p. 174. El ar fi fost putnean. V. Melchisedec, Chron. Roma/111K
1, p. 194.
6 Pe nWe icoane nurnele lui Anastasie, ca episcop de Roman, apare la 18,
Februar 1570, la 1-iu lanuar 1568; Melchisedec, In An. Ac. Rom., VII, p. 237.
Tot asa la 12 tulle 1558; ibid. p. 238. Toate se aflA la Putna.
7 Ureche, ed. Giurescu, p. 244.
 (3s Istoria literatura romAnesti

de aoeia el nu putu sä se impace cu urmasul acestuia, Iancu

Sasul: in 1581 el pribeg-i impreunä cu Gheorghie Movilä, epis-
cop de Rkläuti, I cu Movilestii ceilalti, fiind poate rudd cu a-
eeastä familie de mare viitor. Iancu-Vodà Il scoase din Scaun,
Ii zise in acte fost Mitropolit", dar nu cutezä a-1 inlocui 1, Cu
toate cä Anastasie, care infra mai pe urmä in intelegere si Cli
Papa 2, nu doria nimic mai mult decit aceasta. In 1582, Teofan
se intoarce odatä ca Domnia cea nouà a lui Petru Schiopul; el
nu päräsi de acum cirja archipästoreascä pand la moarte, prin
1586-7 3.
AlcAtuitorul corpului de cronici despre care s'a vorbit mai sus,
Isaia de Rädäuti, a .inceput ca egumen la Slatina, si s'au
trat niste cronici scrise de el intr'un sbornic slavon din aceasta'
mänästire 4; una din ele e, am spus-o, o compilatie proprie a vechi-
lor anale moldovenesti. Dupä citva timp, el innaintä ca episcop
de Rädäuti, in locul lui Dimitrie, ucis la 1565, inteo luptd pe care
o actea in Ardeal un pretendent, pe lingd care se gäsia5. El ve-
nise dupä Eftimie, care fusese de fatd la incoronarea lui Despot si
plätise poate aceastä greseald cu caterisirea 6. Vladica Isaia va
fi stiut si latineste: loan-Vodà, care-I privia ca pe un om de in-
credere, il trimese in Ardeal, in Polonia si in Rusia, de ande
trebuia sä aducd pe Doamna si pe fiul lui, Petru, cari muriserd
insä de mult 7. Cind se. intoarse el din aceastä ultimd solie, Dom-
nul säu nu mai era pe lume i Petru Schiopul stdpinia Moldova.
El pierdu deci episcopia, mai curind sau mai tirziu, i inca!
din 1580-1 era, nu numai fost episcop, ci si fost el insusi, cAci
trecuse in schimnicie, luindu-si i alt nume 8. Isaia se adAposti
la mändstirea Agapia, aproape de Neamt, si se stinse abia in
1593, la 4 Ianuar 9.
Ceilalti ierarhi moldoveni de pe acest timp aratä sä fi fost

Hurmuzaki, XI, p. L.
Pretendenti domnesti, In An. Ae. Rom., XIX, p. 242.
3 Hurmuzoki, XI, p. VIII.
4 V. mal sus.
Hurmuzaki, XI, p. 72, no. CIX.
6 V. Ureche, ed. Giurescu, p. 177.
7 V. Hurmuzaki, XI, p. 809; Pretendenti domnesti, pp. 24S-9 == 56-7.
8 Melchisedec, Chron. Romanului, I, p. 211.
Wickenhauser, Radautz, CernAuti, 1890, p. 16.
 Literatura religioasl in veacui al XVI-iea .209

niste simpli calugari Vara cunostinte sau insusiri deosebite. Pana

fratele lui Ieremia i lui Simion Movilti, Vladica Gheorghte,
care trecu in 1587 de la Radäuti la Mitropolia Moldovei, era un
om foarte necarturar i grosolan, pe care Tirolesii, cari-1 cu-
noscura cind el statu, cu fugarul Petru Schiopul, in mijlocul lor,
il judecau, cu oarecare badaränie, ea e un bivol" (ein Piffel)
sau, cum s'ar zice la noi: un bou" 1
Panä la inaltarea manastirii Sucevita, de aceasta familie a
Movilestilor, nici nu se scriu manuscripte frumoase, popii si
Icalugarii avind acum la indamina din bielsug ieftenele tipa-
rituri muntene, sirbesti, rusesti i ardelene. Ieremia-Voda darui cti-
toriei sale citeva carti bine serse, dar unele erau cumparate
de pe aiurea: astfel gäsim o Evanghelie a lui Neagoe-Voda
alta a lui Alexandru Mircea 2. Pe doua manuscripte se iscaleste
copistul, calugarul Prohor din Moldova 3. Dar un altul, daruit
pe acest timp manastirii Putna, fusese copiat tocmai la Ro-
hatyn in Polonia 4.
Se mintuise vremea eind frumoase manuscripte ficute in Mol-
dova se trimeteau de Stefan-cel-Mare i Petru Rares pana la
Athos 5!

Scrisul documentelor sufere si el o prefacere, dar aici nu se

ipoate vorbi de decAdere. Deosebirile ce se intimpina tot mai
multe de pe la 1560-70 innainte se asamänä cu aeelea ce se con-
stata in cancelariile Apusului la trecerea din evul mediu in epoca
moderna. Pergamentul incepe sa se intrebuinteze mai rar; forma
solemna a vechilor acte e jertfita adesea pentru o alta mai pu-
in frumoasa, dar mai lesne de alcatuit. Inca de la Stefan Rapes
wem hotäriri domnesti insemnate scurt pe un patee de hirtie
obisnuita, pecetluita cu o pecete mica. Ele se puteau redacta
asa de usor de orisicine, incit, poate si de aceasta, Domnii trebuira
sa adauge o chezäsie de autenticitate, iscälind in josul lor C. Seri-

Hurmuzaki. XI, tabla.

Melchisedec, In An. Ac. Rom., VII, pp. 255-7.
3 !bid., pp. 256, 261.
4 Ibid., p. 234.
5 I. Bogdan, in An. Ac. Ron:., XI, pp. 5-12, 18-9.
Foarte multi dintre vechii Domnii, mai ales dintre porfirogeneti", cari pri-
14
 210 Istoria literaturii romAnesti

soarea nu mai e aoeiagi ca in manuscripte: groasa gi indesata,

cu totul dreapta; dui:4 norme apusene, cunoscute prin mijlocirea
Ardealului, dar Cu mult mai mult prin a Poloniei, ea se apleaok
se desffigur& in linii fine, se face lunguiatä, se prinde in curind
chiar In legaturi care lipsiau cu destivirgire vechiului sistem de
a scrie. Pe vremea lui Petru Schiopul sau a Movilegtilor adevarati
rnegteri ai noli caligrafii documentare se ivesc, gi de la dingil
ni-au ramas in numtir mai mare acte aga de elegante, Inca
ochiul le cauta cu plAcere intre oelelalte hirtii i pergamente:
scrisoarea cirilic& din Rusia polonk influentatä i ea de caligra-
fia latinti, pare grosolan& i stingace pe lingä aceste minunate
§erpuituri ale unor pene calauzite de mini iscusite. Un Cristea
Mihailescul, un Ieremia Bäseanu sint vrednici de a fi pomeniti in
analele artei romanegti, cad ei represintà, in ceia ce privegte
megtegugul scrisului, o fasä dinteinsa.
Carturarii au lipsit printre Domnii din a doua jututitate a veacu-
lui al XVI-lea. Alexandru Läpugneanu as:1u insa o cregtere bun&
fiilor sai: pe atunci nu era Inc& departe Domnia lui Petru Rareg.
tatal Doamnei lui Alexandru-Vodä, Ruxanda, gi Petru sprijinise
mult cartea slavona, aducind gi scrierea Cronicii lui Macarie de
Roman. Ce va fi gtiut tinarul Bogdan Lapugneanu, nu se poate
afla, dar un copil din flori al bAtrinului Läpugneanu, Ilias, care
n'a avut norocul sa domneascd, de gi s'a zbuciumat destul
pentru aceasta, avea destuld inviitätura ca sa poatä copia direct
cuviincios o carte slavonä: in Biblioteca Imperial& din Viena
se pastreazii o Psaltire pe care a scris-o el in Stiria, ¡hp& anul
15901. Fiul lui Mircea pretendentul, fiu gi el al lui Mihnea, Petru
Schiopul, primi oarecare lectii, de la vre-un preot adus pentru
pceasta anume la Curte: el vorbia gi cetia grecegte 2, seria eu

miau o educatie oarecare, vor fi stiut sl-si scrie numele. intImplAtor se af15
isallitura unui Domn muntean din Intala jumgtate a veacului al XVI-lea
(comunicatie a d-lui I. Bogdan). In Moldova incepe a iscäli loan-Vodl cel
Cumplit, lar in Tara-RomAneascA (un singur cas lnainte) Mihnea Turcitul.
V. Pretendenti domnesti, p. 52, nota 4, dupà notita lui I. Bogdan, In An.
Ac. Rom., XI, pp. 12-7.
V. spusele lui leroteiu de Monembasia, BcPXiov Ea-copm6v, si scrisorile gre-
cesti primite de el In exilul sAu ; dar poate cA i le cetia i i le tAltnAcia gine-
rele sAu Zotu, un Grec, sau popa grec Adam din Cipru, cari se aflau pe IMO'
dinsul.
 Literatura religioasl in veacul al XVI-lea 211

Mere cirilice, dar cum nu se poate mai urit si se zice ca, aVea
hplecAri pentru musicd, adecä, fireste, pentru cintärile .biseri-
cesti 1. De cresterea fiului iubit pe care-1 avu la bdtrinetä, Stefan-
Vodä, el se ingriji cu deosebire i tocmi pentru a-i fi inväfdtor
pe alugärul, ieromonahul Tudose Barbovschi, dintr'un neam care
ddduse poate Moldovei, pe vremea lui Petru Hares, un Hatman2;
ni s'a pästrat o lectie de cronologie a lui, insemnatd pe o foaie
de hirtie i ardtind, dupd cronografe, citi ani s'au strecurat intre
intimplärile de cdpetenie ale trecutului si data de 1588, pe cind.
bietul copil de patru-cinci dni trebuia sd-O incarce mintea cu ast-
fel de stiintä 3. Nici in diata sau testamentul säu Petru-Vodä
nu uita a pomeni pe dascal", puindu-1 aldturi cu tovaräsul lui
de pribegie, Mitropolitul Movilä4; stim i cu eft era pldtit
pe lund aoest preceptor": cu insemnata sumd de trei galbeni,
ofarà de toatd intretinerea 5. Dupd moartea lui Petru-Vodd, el
plecd luind cu sine rdsplata de treizeci de galbeni si un caftan
pretuit cinci galbeni 6. Trecu grin Polonia, ca sd ajungä pe
urmd, cum se va vedea, Mitropolit al Moldovei 7. Din Tirol, el fu
petrecut cu calificativul, de care se irnpärtdsia si Mitropolitul,
de: ungelerter Oessel", magar färd invdtäturd"8.

Pe acest timp, Domni in Tara-Romäneasca au fost mai mult

Mihnea-Vodd, fiul lui Alexandru, de care s'a vorbit la tipäriturile
ardelene, i Petru Cercel. Acesta. din urmA, o minune a timpu-
lui i neamului sAu, frumos, indräznet, vorbdret1 inzestrat cu
un spirit poetic si cunoscAtor de mai multe limbi, nu inseamnd
nimic pentru noi ; indltätorul säu imn cdtre Dumnezeu e scris
in Apus, la Curtea Franciei, in limba ce se pretuia mai mult acolo:

V. scris3ri ro ità efi c12 ale lui, in Hurmuzaki, XI: altele, In ale nicle Do-
cumente rzouá, In mare parte romeinesti, relative la Petru Schiopul si Mi-
hai Viteazul, in An. Ac. Rom., XX, p. 435 0 un.
2 Doc. Bistrifei, li, p. VII, nota 3.
3 Hurmuzaki, XI, p. 197, no. CCCXXV.
1 Mid., p. 443, no. DLXXXIII.
s Ibid., p. 452.
° Ibid., p. 495, no. DCXX.
Ibid., p. 521, no. DCLII.
I Ibid., p. 526.
212 istoria literaturii romlneti

limba italiand1, Mihnea, fiul unei Perote, vorbia greceste, si era

mai mult Grec decit once alta, cdci i tatäl sal isi petrecuske
mai toatd viata intre Levantinii si Grecil din Pera: de la el, de
la maicd-sa Ecaterina, s'a pästrat o intreagd .corespondenp.
greceascd, catre o sord a Ecaterinei, Märioara, care era cOlugA-
rild in ostrovul Murano de lingd Venetia 2. Nici in faceast& tard,
deci nu mai putea sä se pOstreze cultura slavonA, care fusese
lavt de puternic inrAdOcinatä, totusi, cu eiteva zeci de ani
In urmA.
Cdrturarii de slovenie" erau aici i mai pUtini decit in Mol-
dova. Mitropolitul Serafim pare sd fi lost unui dintre acestia:
1-am vilzut trimetind o Cazanie slavond la Brasov pentru ca
sa fie talmäcitA i tipäritä in acest oras. Supt inaintasul stiu
Anania se serse o destul. de frumoasd ,Evanghelie, care le
pästratä astAzi la Biblioteca ImperialA din Viena 3. Din vre-
mea lui Serafim trebuie sä fie allá Evanghelie slavond, astdzi
la Sucevita, si care dO icoane de sfinti i chipurile lui Ale-
xandru-Vodd si ale lui Mihnea, acesta din urmä reprodus de mai
multe ori4. Urmasul lui 5, Eftimie, pare sä fi fost Grec: ales pe
timpul rizboiului. lui Mihai Viteazul Cu Turcii, el intrii rOpede
in legAturd cu Patriarhia din Constantinopol, care nu uitä sä a-
minteaseä atunci drepturile ei, datind, in forma oea mai noud,
de la Nifon, asupra Scaunului muntean. El ceru lui Meletie Pigas.
vicariul patriarhal i ounoscutul cArturar, o Evanghelie greceascä
si un Nomocanon eu hotOririle soboarelor; cea d'intdiu se si tri-
mese, lar, pentru a doua, se fOgAdui in eel mai scurt timp o

' Contributiuni la istoria Muntetziei, in An. Ac. Rom., XVIII, p. 87.

Memoriul citat in An. Ac. Rom.
8 Bogdan, In An. Ac. Rom., XI, pp. 19-21.
Melchisedec, in An. Ac. Rom.. VII, pp. 253-6.
5 Serafim muri la 7038 (1589-9)) (Odobescu, Scrieri, I, p. 430: epitaful lui
la mdnAstirea Snagov ; Iorga, Inscriptii, I), Incd pe vremea lui Mihnea, care
nu pdrdsi Domnia cleat in 1591. De oare ce luptele lui Mihai cu Turcii incep
abia In 1594, urmeazd a a fost mdcar Ind. un Mitropolit la thijioc. Aceasta
se dovedqte i prin pomenirea la 17 August 1595 a Mitropolitului Mihail
(al II-lea) (Melchisedec, In An. Ac, Rom., III, p. 28). Pomelnicul inseamnd in
acest interval pe Mitropolitii Mihail si Nichifor (Studii t doc., V, p. 629, nota
1). V. 1st. Biseticii, I.
 Literatura religioasl in veacul al XVI-lea 213

copie 6, Eftimie iscalWe, in fruntea celorlalti marturi, pe fra-

tatul incheiat la 1598 de Mihai cu Impäratul 2; 11 gdsim la 26 Iunie
1599 dind mdrturie pentru tratatul dintre Mihai §i Andrei Bathory,
principele Ardealului3. El negociase *i. tratatul din 1595 al lui
Mihai cu celalt Bathory, Sigismund 4. Eftimie nu se despdrti
niciodatd de stdpinul sal, dar dupä uciderea lui Mihai el nu se
impdcd mult cu urma§ul lui, Radu Serban," §i-§i petrecu aniii
din urmd in pribegie §i tmeltiri 5. Grec poate, urmat de un
Grec neindoielnic, Luc,a, Eftimie pare a deschide calea unei in-
fluente no* care va fi cercetatd in curind.
Tara-Romdneascd n'are mdcar §coala de caligrafie cu care
se poate mindri Moldova. Pe material mai ieften O. intr'o forma'
mai u5oard, pisarii intrebuinteazd acela§i fel de slovä ca *i. inain-
ta§ii lor. Inferioritatea ei in culturd se pdstreazd in decadentd,
dupd ce ea se viidise in strAlucire.

2 Melchisedec, in An. Ac. Rom., III, pp. 42-3, dupl. Malisevschi, Meletii
Pigas (ruseste). Cf. Hurmuzaki, XIV.
2 Hurmuzaki, III', pp. 287-8, no. CCXXII ; numele episcopilor de Rimnic si
Buzau lipsesc. Cf. vol. XI, p. 359, no. DLXIX. Cel d'intAiu va fi fost Teofil.
V. Studii f i doc., V, p. 433, nota 1 si 1st. Bisericii, I.
3 Hurmuzaki, III', p. 330. lar lipsesc episcopii.
4 Hurmuzaki, XI, p. 205. Cf. ibid., p. 50, no. CVIII; pp. 52-3, no, CXI,
8 $tildll Si do c., IV, tabla,
 CAP1TOLUL X.
inceputuri de scriere ronigneasch' In principate
Dar in därimaturile vechii culturi incoltevte vi pe acest pAmint
al Domnilor, ca vi in Ardeal, cartea nouà romdneascA. Se vdd
mici innoiri i indräzneli, inceputuri pe care le aduce intdiu nu-
mai nevoia, pipAieli stingace in directia drumului nou, pe care
se va merge apoi in lumina deplinA; incercdri care n'u izbu-
tesc, dar vor fi urmate de allele invingAtoare.
In cela ce privevte intAiu cdrtile, e drept cA tipäriturile romä-
nevti ale lii Coresi s'au gAsit in Ardeal sau in pArtile ungurevti,
lar dincoace numai la cite o mAndstire de lingA granitd, cum e
Ciolanul sau VAlenii-de-Munte, uncle ele au putut fi aduse de
cAlugAr venit de dincolo. Dar ele nu erau oprite cu desdvirvire.
PAnä vi un Domn ca Petru Schiopul, care nu intelegea slavonevte
totuvi voià sA vtie vi el ce serie in cArtile sfinte, se läsA adus
sA, cumpere Psaltireavi Lea din 1570 vi cea din 1577vi Praxiul.
Dupd moartea lui, la.Bozen, in Tirol (1594), se gasird, intre atitea
atitea lucruri de podoabA rAsAriteanA, i nivte cärti, pe care
larhiducele Maximilian le ceru pentru dinsul ca pe nivte lucruri
ciudate; intre ele se inseamnd: o carte in folio, acoperità de aclaz
rovu, Psaltirea lui David, intoarsd din slavonevte in romAnevte:
o carte in 40, acoperità cu aclaz cu flori : Faptele Apost;olilor;
o carte in 40, legatA in piele albastrd: Psaltirea lui David" 1.
Lista cArtilor romdnevti din movtenirea lui Petru-Vodä mai
euprinde insA cloud numere: o carte in 40, legatA in taftA
ralbastrA: RugAciunile Maicii Domnultd, vi o carte in 40, legatti
cu piele galbenA: Chipul cum trebuie sA se poarte cineva cu
domnii mari" 2.
1 Hurmuzald, XI, pp. 555; cf. p. 557. inteadevar cea d'intAiu Psaltire e mai
mare decit a doua.
2 Ibid.Gebet unser lieben Frauen" i ,,Maniera wle man Ina groSsQ11
PQtentaten tractieren soli",
216 Istoria Iiteraturii rotnanc01

Deci se vede ea, pentru folosul lui 5tefan-VodA copilul, ci-

neva, poate chiar dascalul" Teodosie, a primit sarcina de a
preface pe romane§te Sfaturile lui Neagoe-Voda catre fiul sat': ti-
tlul va fi hind acela al capitolului invatätura lui Neagoie Voe-
vod ciitre iubitul salt cocon i catre alti Domni cum §i in ce
chip vor cinsti pre boieri". Cit prive4te cealalta carte, ea trebule
sa fie iar4i un manuscript, asemenea Cu aoela pe care popa Gri-
gore din Mahaciu l-a copiat in: Cuvant de imblare pre la munci:
Sf[A]nta Maria vria sa vadzä cum se muncescu rodul creOnescu"
in Iad 1.
Pe acelqi timp se fägaduiserä literaturii rornane§ti lucran
care nu i s'au mai dat. Sfätuit de Postelnicul sat' Bartolomeiu
Bruti, Petru Schiopul cutezase a intra in legatura cu Iesuitii cari
lucrau pentru credinta catolica in Galitia, unde aveau la Liov
un colegiu ; se merse atit de departe, incit Domnul i Mi-
tropolitul säu, Gheorghie Movila, ai caruia frati aveau cele mai
marl simpatii pentru Poloni, scrisera la Roma, inchinind tara
catre Papa; *i unul §i altul pldnuisera o calatorie la pragul Apos-
toli'or" Dwnanii lui Vlaclica Gheorghie, fostul Mitropolit A-
nastasie §i un fost episcop de Roman, nu uitarä sa scrie i ei a-
päiatorului firesc al Cre#inatätii copleite de Turci3. Doritorii de
Domnie, cari rätaciau ap de mult prin Europa, se indreptau
la rindul lor catre Sfintul Pärinte 4.
Atunci nunciul din Polonia fact', in 1589, planul de a da Romi-
nilor earti prin care s'ar introduce calendarul cel nou, care fusese
abia hotarit de Papa Grigore al XIII-lea: Ar fi bine i aceia,
sä se tipäreasca niVe calendare i mineie in romaneVe dupa
Hasdeu, Cuvente den &Ural, II, p. 312 $i urm.
2 Hurmuzaki, XI, pp. LXII-VI.
s Pretendenti domnestt, p. 242. Grigorie poartá titlul de ,,episcopus epi-
scopatus Romanchaes. Apoi vat cuvintele : et in omnibus praepositus omnium
monasteriorum et totius Consilli terrarum Moldaviae" ; Hurmuzaki Ill `, p. 125.
Acest titlu nu trebuia pus in legAturA cu acelea ale cutArui Vlàdicä ardelean,
fost si pe la noi Melchisedec, Chron. Romanului, I, p. 224. De fapt, nici
nu e un titlu. Scrisoarea e tradusA, i rau tradusA, din romAneste, i aici era,
de sigur, dupA numele pretendentului si ale celor doi prelati : si toti egumenii
mAnastirilor si tot Sfatul terii Moldovei-. Grigorie trebuie sl fi pAstorit Ina-
inte de Evstatie s't de Agafton, pe la 15724; cf. regestele de la sfirsitul vol. XI
din Hurmuzaki i lorga, 1st. Bisericii, I.
Pretendenti domnesti, passim,
 Inceputuri de scriere romäneascAIn principate 217

calendariul indreptat, i sa se rdspindeascd Ill popor1". Tiparul

era sa se fad., MIA indoialä, in Polonia. Dar acest gind, care ar
fi adus pentru noi inca un ci§tig literar, nu fu indeplinit niciodata.
Si totu§i, daca ar fi razbätut in adevdr catolicismul printre Ro-
mini, el nu s'ar fi putut sluji decit inteo mica masurd de limba
latina, neinteleasd, ci ar fi trebuit sa facä un loc larg limbii
poporului. Nu trebuie sä se uite, cä, in Ungaria chiar, se its-
punse din partea catolicilor la Bibliile calvine prin marea Biblie
catolich, apäruta la inceputul veacului al XVII-lea 2.

Limba romaneascd incepu sa pätrundd pe acest timp §i in

scrierea documentelor.
Inainte de ie§irea tiparitmilor ardelene, sint rare casurile cind
ea se intrebuinteaa A§a, pa. lingä o mentiune, in socotelile Sibiiu-
lui, a unei scrisori romanesti trimeasd de acolo 3, se pare cd in
iromAne§te s'ar fi facut ciorna unui jurdmint al lui Stefan-eel-
Mare catre Poloni k Pe dosul unui act al lui Neagoe Basarab,
datat9 Maiu 1519, o mina contemporana a insemnat Ghimpeanii,
aceasta carte", adecd aceastd carte prive§te satul Ghimpeni 5".
Peste doi ani s'a scris räva§ul de boier muntean pe care 1-am
reprodus mai inainte 6 Glose rornAne0, iard§i contemporane,
sint adause la un docutnent al lui Mircea Ciobanul 7.
Se vor mai fi facut i alte glose, alte insemnari pe dosul do-
cumentelor; se va fi trimes i alta data cite o scrisaare
neasca unui strdin, din partea cuiva care nu-i cuno§tea limba §i
nu void sa* scrie Slavone§te pentru ca un al treilea sa nu afle
§tirile foarte tainice pe care le trimetea; multe acte politice vor
fi fost a§ternute intaiu in romane§te §i prefacute numai dupa
acest izvod in slavone§te sau latine§te. Scrisorile lui Petru Rare§

Hurmuzaki, XI, p. LXIV.

' Kont, o. c., p. 87.
3 V. Metes, Relatiile comerciale ale Terii-Ronidnefti cu Ardealul fi Un-
gana NatIn veacul al XVIII-lea, Sighisoara, 1921.
Hec inscripcio", se spune pe V-o actului latin, ex valachico in latinum
versa est, sed rex ruthenica lingua scriptam accepit" ; Lewicki, I. c., II, p.
337; cf. brosura mea Doud conferinti, Socec, 1898, pp. 107-8.
6 Istorille Domnilor Terii-Romdnesti, de Constantin Cgpitanui Filipescul,
ed. lorga, Bucuresti, Socec, 1900, p. 49, nota 4.
V. mai sus, p. 120.
Convor¢iri titerare pe 1900, p. 332,
218 Istoria llteratudi romAnesti

atre regele Poloniei poartd Intipdrit in sintaxa lor caracterul

tromAnesc si, deed se poate ca ele sd fi fost dictate pisarulti,
se poate lardsi sä i se fi dat acestuia insemndri serse din partea
stdpinului sdu1.
Greutatea cea mare pdnd la jumdtatea veacului al XVI-lea
era lipsa unei ortografii, unei still* a despdrfiril i scrierii cu-
vintelor. Publicafiile lui Coresi dAdurd aceastd ortografie, rdspin-
dird normele trebuitoare pentru a serie romäneste bine si trite-
les. Indatd deci scrisoarea in limba noastrd lud un mai puternic
avint.
Cancelariile domnesti pAstreazd Inca, pänd la 1600, cu fun fel
de respect religios, vechea datinä a limbii de Stat slavonc
Dar romAneasca apare in mai multe feluri de hirtii,` care nu
intdriau pdminturi, care nu erau menite sa" tie multà vreme, dar
dintre care unele primiau si pecetea domneascd, mdcar pe cea
de inel, deed nu pecetea mare sau cea mica a ferii.
Intdiu, atifia oameni din sate, cu mai pufind stiinfd de carte,
furd foarte bucurosi ca pot sd-si insemne invoielile pe vre-un
petec de hirtie proastd, cu o cerneald stearsd, indoitti cu apd,
meargd la cel mai apropiat tirg sau ores in cAu-
tarea unui diac de slavoneste; acum popa, feciorul popei' puteau
sd serie i ei dupd spusa pArfilor ce se infelegeau intre ele si care
de multe ori vor fi fost deosebit de bucuroase cA pricep i ele
ce a pus in slove logofAtul. Avem astfel zapise ferdnesti, adecd
zapise faute la tara, fie si pentru boierinasi, din Moldova de jos
Tinuturile Tecuciu, Roman, Bacdu, din judefele de munte,
vecine cu Ardealul, ale Terii-Romdnesti; astfel, din Dimbovifa,
Muscel, Prahova, din Vilcea 2. Cele mai vechi sint dintre anü 170
§i 1580. Scriitorii se feresc de obiceiu sd-si insemne nurnele pe
acte care nu puteau sluji pentru lauda lor.
Se intimplA iardsi cA unii dregdtori, cari aveau puterea de a
da mArturie pentru a se face pe urmd hrisov domnesc pe te-
meiul adeverinfii lor, n'aveau la indAmind scriitori invdfali. El
mArturisiau atunci, Cu umilinfd i MIA voie, pe romdneste. Asa
V. Hurmuzaki, lit0 Supt. II, vol. I. Pentru notite de cronicA din zcest
mai departe.
" Hasdeu, Cuvente den bdtrdni, I, pp. 25-67 28-9, .62-4, 66-7, 71-27 807
100-1; Hurmuzaki, XI, p. 197, nota 5,
 Inceputuri de scriere romAneascl In principate 219

se intimplä cu pircdlabul de Tirgu-Jiiului satul tritind pe

Un& tirgul" cel adevdrat, Cu insusi Vornicul-cel-Mare, al
Terii-de-jos din Moldova, Bucium1. In unele tirguri mai mici s'a
simtit indatd nevoia de a se pärdsi limba slavond pentru mdr-
turii: asa s'a intimplat cu Agiudul 2; alt tirg din acest Tinut locuit
In parte de Unguri, Trotusul, ii mersese innainte in aceastd pri-
vintd, cdci avem un act de marturie trotusean, datat incd din
din 1591 3, Boieri insArdinati de Domn, in Tara-Romäneascd, sd
ialeugä mosii disputate, asemenea boieri se chiamd adeVeri-
tori sau jurätori, cari erau adusi de una din partile ce se a-
flau in judecatä, inseamnd hotarele adevdrate sau aratd cela ce
stiu, tot romdneste4.
Cit de puternic era valul curentului romänesc care venia sd
umple golul läsat. de peirea limbii slavone, aratd faptul cd
si in anumite mdndstiri muntene se fac zapise pe limba terii.
Egumenul Eftimie din Bistrita olteand, care fusese °data o
scoalä de slavoneste, serie in graiul poporului un zapis, in
care mArturiseste pentru niste osteneli ale sale, la 1573, in
zilele lui Alexandru-Vodd"; o marturie hotarnicd privitoare
la mändstirea Vieros e scrisd tot romäneste; o danie eätre. acelasi
randstire Bistrita, danie venind, in 1599, de la niste boierinasi,
are acelasi caractef; in sfirsit, un Sucevaan care da un Tigan
episcopului de Roman Agafton, la 1597, crede ed. nu trebuie
se mi indrepte la un om invátat, atunci cind insusi e in stare
sd arate romäneste ce a hotärit 3.
Petru Schiopul, care era un bdtrin foarte ingrijit de banul sdu,
cu pazd mare la cheltuiala lui, cdci nu-i pldcea sA stoarcd prea
mult tara, îi face in romdneste o romdneascd de toatd ciu-
atenia, cu cite-o vocal& un i, un u, furisatd adesea intre douS
consoane care in graiul obisnuit se ating: sichiris pentru scris,
Peturu in loe de Petru, îi face deci in romaneste bate so-
cotelile cu gelepii i boierii; el pune sA. i se infdtiseze in sin-

' Cuvente den bciträni, I, pp. 51, 56-8.

2 V. Studii si doc., V, p. 7 si urm.
Arch. istoricei, p 105.
4 Cuvente den bdtrcini, 1, p. 38; Studii si doc., V, pp. 291-2, no. 13.
5 Cuvente den beiträni, I, pp. 22-3, 38, 76-7, 89. Unele acte date de d. Al.
LApèclatu in editia de vechi documente a Academiei Romine sint din veacul
Al XVII-lea (7000 cetit n loc de 7100),
220 Istoria literaturii romAne0i

gura limbd pe care o intelegea bine un catastih de cisle",

adecA de venituri ale Visteriei 1 El alcdtuieste tot astfel insem-
narea averii pe care o strinsese mändstirii sale Galata: catakih
de la manastire de la Galata, sA se stie de vesmintele .bese-
recei", etc. 2 Actul de cAsAtorie tdinuitd cu roaba Irina, 'mama
fiului domnesc Stefan-VodA, aceastd neobisnuitd mArturie, se pre-
sintd tot in romAneste, i scriitorul, nedibaciu/ scriitor e
Voevodul insusi 3.
Cind Petru pArAsi Moldova, unde nu mai void sä creased birul
pentru a multAmi nestinsa sete de argint a Turcilor, el urmd
obiceiul de a-si scrie insemndrile, de a-si jconcepe actele in
limba neamului sau. Avem astf el ,de la dinsul, pdstrate printeo
intimplare fericitd, lista locurilor pe unde a trecut in drumul
su de pribegie Mira intors 4, nota despre cheltuielile ce a 'fdcut
cu un drum de la Bozen la Innsbruck pentru un proces cu niste
Ragusani ce-i fuseserd vrAjmasi 5; avem apoi conceptul unei plin-
geri cAtre archiducele Ferdinand, guvernator al Tirolului 6, o pro-
curd data' lui Anton Bruni, in procesul pomenit 7, un inventariu
al averii fiului sdu Stefan 8 si tidule din testamentul ski din urmA,
.redactat in 1594e.
Pe lingA multe scrisori grecesti niciutta insA slavonii
Petru prirni in surgunul sdu, in care se prinsese de blind voie,
scrisori romdnesti Cu stiri despre mersul la Poartd al afacerilor
sale, scrisori dintre care ni s'a pdstrat una scrisä limpede, in
caractere frumoase i cu o bund caligrafie10. Tot in romdneste
Ii venird, ales caligrafiate, izvoadele (mArturiilor" in proce-
sul ski cu Ragusanii; ele erau date in numele lui Luca Stroici,
Hurmuzaki, XI, pp. 219-20, 232-3; Documente In mare parte románe0i,
etc., in An. Ac. Rom., XX, p. 455.
2 Cuvente den bdtrdni, I, p. 192 0 urni.
3 Hurmuzaki, XI, p. 218, no. CCCLI.
Ibid., pp. 219-20.
5 Documentele citate, pp. 441-2. 447.
6 Ibid., pp. 443-5. 0 scrisoare care acela0 ni s'a *hat numai intr'o tra-
ducere latin5 cu totul strAvezie, prin barbaria ei desAvir0t5, in cela ce pri-
ve0e sintaxa ronidneasc5. primitivA ; Hurmuzaki, XI, p. 278 0 urm.
7 Ibid., pp. 342-3, no. CCCCXLI.
8 Ibid., p. 395 0 urm.
Ibid., p. 443, no. DLXXXII1 i Docamentele citate, p. 446,
Hurmuzaki, XI, pp. 349-50, no. CCCCLXXXIIL
 inceputuri de: scriere romkneascA In principate

ale lui Ieremia i Simion Movilä, a trei Greci si al Polonului

Dzierzek, vechiu oaspe i bunä cunostinta a terilor noastre; scri-
itorul, care da un model de litere cirilice fine, innainte de serie-
rea polona, e Luca Stroici insusi 1.
Numele adevärat al lui Luca Stroici era Lupu; familia sa ar
parea sa fie aceiasi cu a boierilor Stravici din veacul al XV-lea2.
Lupu era pe la inceputul anului 1580, supt Iancu-Vodd Sasul,
numai Sukger, iar fratele sã.0 Simion imbráca numai cafta-
nul, tot asa de modest, de Caminar 3; indatti, Iancu fact' din
Luca Marele-Logofat al Moldovei 4. El invatase carte polonti
prefacuse i numele in acela, mai crestinesc, de Luca; de la
dascalii sai din Polonia invAtase el a serie romaneste cu litere
latine, precqm a facut in Teal nostru pe care l-a trimes unui
cunoscut din acea tar& 5; de la dinsii deprinsese mestesugul de
a se iscali printeo artistic& ingrämädire i impleticire de sloj-
ve, care punea in mirare pe oamenii din vremea lui si-i indemna
sA se iea dup& dinsul 6 Avem dovezi cá pie atunci i altii decit
copiii de boieri mergeau s& invete in orasele polone vecinet-
Liovul, de pilda 7. Dintre fruntasii Moldovei de pe acest timp,
par a se fi adapat de la acelasi izvor de stiinta scoala
Stayropighiei ortodoxe din Lemberg fratii Movilesti, Ieremia
Simion, cari au avut totdeauna o mare aplecare dare ve-
cinii lor de peste Nistru si-si iscalesc scrisorile in litere viidit

Ibid., pp. 317 si urm. Cf. Cu facsimilele unei scrisori slavone a lui Luca,
In Hurmuzaki, Supl. II, vol. I, p. 459.
2 Dar d. Sever Zotta il face sA se coboare dintr'un boier din secolul al
XVII-lea; v. Revista istoricd pe Octombre-Decembre 1925:
Regestele la vol. XI din colectia Hurmuzaki, p. 897.
Gaster, Chrestomatia, I, p. 39. Bropra d-lui Hasdeu despre Luca Stroici-
Bucuresti, 1864, In 16 , unde s'a reprodus acest interesant monument orto-
grafic, dupá o culegere de legi polone, nu mai e, aproape, in Intrebuintare.
Acest Tat& nostru samAnA foarte bine in partea sa d'intAiu ca acela din tipA-
.riturile lui Coresi, pe care, deci, Stroici le cuno0ea $ le avea la IndemluA. El
are alte asAmAnAri cu unul care s'a tipArit cu cinci ani inainte Jute° colectie
germanA, aflAtoare §i In biblioteca din Tirgul MurAsului ; v. *Aineanu, Istoria
filologiei romtne, ed. a 2-a, Bucure§ti,1898, p. 14.
5 Hurmuzaki, XI, p. XLIV.
6 A.p au fAcut Nestor Ureche l Anastasie Crimca Mitropolitul pentru cei
d'intAiu, v. Arch. Statului, Neamt, IV, 300; pentru celalt, I. Bogdan, In An.
Ac. Rom., XI, p. 22.
7 V. $ mai departe.
22 Istoria literaiurii romAneti

inriurite de cele polone. Mai finar decit Luca, Grigore, fiul bä-
trinului Nistor Ureche, care, el, nu pare sà fi vtiut decit ro-
mäneste 1, stätea pe atunci inca inaintea dascalilor poloni. Me-
lentie Balica, un cumnat al Movilestilor, pe a cáror sora, Scheauca.
o finea in casätorie, era si el printre cunosatorii si pretuitorii
regatului vecin, unde merge ()data in solie impreuna cu Stroici.
Prin acesti oameni cartea polonä, deci cartea latina, a pä-
truns in Moldova, Upa ce de mult inca, supt Läpusneni, pa.-
trunsese moda polonä, iar supt loan-Voda cel Cumplit veniserd
Cazacii ipradalnici ai Poloniei, cu cari se framinta, in toatá
Domnia lui, Petru Schiopul. Dar intre directiile culturii polone de
la sfirsitul veacului al XVI-lea era si aceia care ducea la o larga
impärtäsire a limbii poporului in viata de Stat; si Unguril
din Ardeal se supuneau de altminteri si ei aceluiasi impuls. Astfel,
din imitatia vecinilor, din nevoile pribegici, in care lipsesc, fireste,
diecii' de slavoneste, i adesea ori si ttilmacii, se räspindi in
lumea dregätorilor si boierilor Moldovei obiceiul fericit de a
serie romäneste. Pentru dinsid, deocamdatä, apoi si pentru can-
celarla Voevodului.
Tara-Romäneascä, ramas& in urmä si in ceia ce priveste cul-
tura, urma de departe, si mai mult din motivul nestiintii de
slavoneste, aceasta miscare.
5upt aceste semne ale viitorului se inchide veacul al XVI-/ea.

' O kimurire a lui in aceastA limbA, in Hurnitizaki, XI, p. 23g, no. CCCLVIII.
Despre insemntirile lui contemporane, mai departe.
 CAPITOLUL
Liieratura religioasd in veacul al XVII-lea.
I. Cultura slavon5 la Inceputal veacului al XVII-lea.
Dupä 1600, anul care a väzut pe Mihai Viteazul in Tara-Ro-
mäneascä, in Ardeal gi in Moldova, urmeazd peste treizeci de ani
de främintäri politice sterpe; Domni vin de la Poloni, de la Turci,
de la Ardelenii unguri chiar; ei se luptà unul impotriva al-
tuia, se sapä unul pe altul, se inlocuiesc unul pe altul. Dintre din-
gii au mai multä statornicie: Radu Serban, Ieremia Movilk Con-
stantin Movilä, fiul lui Ieremia, i Radu Mihnea.
Mihai insugi trebuie sa" fi vorbit grecegte, gi el gtia gi ceva
turcegte; slavona gi limbile Apusului i-au rämas insd totdeauna
necunoscute. Ca Domn, el are pisan i buni gi da." frumoase hri-
soave in vechea limbä de Stat, dar insemnärile pe care le face,
sint in romänegte, ca gi ale lui Petru Schiopul; mina cucerito-
rului agterne linii suptiri, care se desfa§urä ascutit, colturat,
nervos 1; cit despre limbä, ea e reprodusä stingaciu, gi in aga
chip, incit se vede bine a Mihai-Vodd n'avea gtiintä despre lu-
crArile popei Coresi i ale tovarägilor lui 2. Catastifele ea se
scriu pentru dinsul, insemnind venituri sau danii in tara, luatA cu
sabia, a Ardealului, se alcätuiese in romänegte3. Corespondenta

Rev. p. ist., arch, fi filologie, IV, p..593.

2 tnsemnarea cltat6 a lui Mihal a fost rAti cefità de toti ; ea trebue sl se
InteleagA ast-fel : lo Mihai Voevoda datAmu eu cArtil[e] al[e] loru dä mo-
Oia i al[e] mele dà s'a cläscu[m]parat a la min[e] satul Sulariu, o m'a dat
as. 80.000 In BAlgradu ; blastArnatu i proclet sA fie O. 318 ot[e]t 0 de
min[c] ceana va sparcea pomana ; amin" ; alte asemenea note, In Studii
doc., IV, p. i l urm.
3 Documente -in mare parte rometnefti, pp. 464-9; Studii i doc., IV,
pp. 2-3.
224 istoria 11teraturii romAnesii

lui secretä: invätäturi" sau instructii cätre solii säi la ImpArat, 10

regele Poloniei, scrisorile catre acesti soli toate acte care nu
trebuiau sä treacä supt alti ochi decit ai Trimesilor, planurile
de rAspunsuri" atre suveranii sträini i sint in aoeiasi
in romäneste se scrie, de chiar mina lui Mihai, care face aici
silinti spre caligrafie, o creditivä pentru solul trimes in 1598
la Imperiali 2. Odatä, un pisar care nu §tia slavone*te da un
act din vremea stapinirii in Ardeal romäneste 3. Dregatorii lui
din Ardeal i On Moldova, pircälabii de cetati,, i intre ei
insusi Hatmanul Udrea, pircalab la Suceava, dau Sa0or chi-
tante romänesti, al cdror cuprins 11 intelegeau astfel si a-
ce§tia4. DregAtorii din Maramuràs, din familia Pogan, vechiu
neam din partea locului, fac rävase romäne§ti ,scatre cetatea
stiseaseä vecinä a Bistritei de pe timpul cind Ungurii stäpiniau
tara, Inca din 1594 5. Mari boieri pastreaza obiceiul de
a scrie in limba lor ; astfel Barnovschi Päharnicul, Hatma-
nul Dima 6; Vornicul OrAs obisnuie§te a da i porunci in a-
ceastil Dregatorii din Cimpulungul moldovenesc scriu
catre Sasii din Bistrita romäneste inca din vremea lui Stefan
Ttilzvan (1595)8. In sfirsit, avem si o tinguire de rob mold' ovean
edzut In inchisoarea ardeleana9: ea nu poate fi decit din and
1600.
Nu trebuie s.0" uitam nici aceia eA atit fratii Buzegi, cit §i
Mihai insu§i au pus sä li se insemne in romäneste povestirea
vitejiilor sävir4ite to: un fragment din Cronica lui Mihai pentru

Documente, II, passim.

I D. A. Sturdza, In An. Ac. Rom., VIII, anexA Rogu Mdriei Tale sd crezi
pre omul nostru, pre Gligorie Postealnicul, de ce va grdi".
3 lorga, ateva documente, in An. Ac. Rom., XXVIII.
Chitanta pircdlabilor de Fdgdras, In Doc. Bistrifei, I, pp. 34, 110, VI;
lui Udrea, ibid., pp. 4-5, no. VIII; a celui din Sighisoara, in Stildii i doc.
IV. p. 6, no. VIII; tot asa face Vistierul Bdrcan ;. Doc. In mare parte rom.,
p. 491. Cf. chitantele din Cluj, gdsite de pdr. St. Metes, in Societatea de
Wine de la Cluj, an. 1925.
6 Doc. Bistrifei, I, pp. 1-2, no. II ; p. 2, no. Ill ; p. 24, no. XXXI.
6 Ibid., pp. 5-6, no. X; pp. 11-2, no. XIV.
Doc. in mare parte rom., p. 492.
8 Doc. Bistrifei, I, p. 2 $i urm.
9 Ibid., pp. 6-7, no. XI.
I° V. mai sus.
 Inceputuri de criere rordneascd In principate 225

anii 1599-600 s'n pästrat in rusege 1; partea pana la 1597

se infAtigeaza inteo prelucrare latinA contemporanA 2.

Radu Serban era un simplu boier de tara, cape invdtase numai

a-si serie numele cu o frumusetA deosebitd, in mici litere fine;
'alta limbd decit romänegte nu gtia, gi testamentul sau, scris
In Viena, pe cind era pribeag, la 28 Februar 1620 3, e alektuit
In aceastä limbd, fiind astfel al doilea testament romanesc al
unui Domn romin. Daca hirtiile i-ar fi fost oprite, ca ale
lui Petru Schiopul, de Cirmuirea austriaca, in loe sa treaca in
minile fetelor lui am putea pomeni inca un. numar de ravw
insemnari romane0 la inceputul veacului al XVII-lea. O lunga
scrisoare pe care o indreapta catre dinsul boierii munteni me-
multrämiti cu stapinirea urmaplui säu Radu Mihnea, a ajuns
insa pänd la noi, gi prin duiogia gi puterea de care e intipArita
ea se cuvine a fi pomenita printre cele mai frumoase pagini
ce s'au scris in romAnegte 4. O alta scrisoare, indreptatA impo
triva lui Radu de boierii din partida turceascA, a scdpat gi ea de
nimicire 5, pe cind o a treia ni se infdt4eazd ntunai in almA-
ciire nemteasea 6. Pe cea de-a doua se afta' i iscalitura Mitro-
politului Eftimie.
De la Movilegti in Moldova n'avem niciun rind scris romAnegte,
¡Mara de cuvintele: agea sd fie", pe care tindrul Constantin-
Vodi le inseamnd pe un document slavon 7. Ei dat toate
silintile sA pdstreze traditiile cdrturaregti ale treeutului.
In sfirgit, Radu Mihnea, fiul lui Mihnea-Voda, era un fost
colar al dascAlilor din Venetia, avea cunogtinti de latinegte gi
de greeegte, gi trebuia sA aparä contemporanilor sal din Moldova
gi din Tara-Romaneascd, unde a domnit pe rind, gi destul
multa vreme, ca un mare invAtat 8; tia pana. i turcegte,
Ghenadie EnAceanu, Din istoria bisericeasccl a Romtnilor, Bucure0,
1883, p. 144 §i urm.
2 De Baltazar Walter ; Papiu, Tesaur, I, no. 1.
Socotelile Sibiiului, In An. Ac. Rom., XXI, pp. 290-1; reprodus41i Iorga,
Scrisori de boieri, Scrisori de Domni.
4 Conv. literare pe 1900, pp. 270 i urm.
5 V. Hurmuzaki, IV 1, pp. 405-6, no CCCXLVIII.
6 Ibid., pp. 347-8, no CCXC1V.
7 Studii §i doc., V, p. 11, no. 53.
V. i vol. II.
15
226 Istoria 1iteraturii romAne§t1

pricepea limba 'iterara a Turcilor, a eärii basa e, precum se

§tie, araba l. El tinu la Curtea sa pe un Matei, Mitropolitul Mire-
lor, poet i cronicar, pe un leroteiu, sau Dorobeiu2, Mitropolit de Mo-
nembasia, care a compilat un cronograf in care vorbia cu laude i de
neamul lui Radu-Voda, El, care va fi schimbat scrisori cu Meletie
Pigas 3, a poftit pe Chiril Lukaris, Patriarhul Alexandriei, sa
vie la Tirgovige spre a predica boierilor munteni 4. Mato-
rit cu o Greack Arghira, bun prieten al Grecilor din Constan-
tinopol, în lumea carona a cautat §i o sotie fiului sau Alexan-
dru CoconuI5, parinte al unui al doilea fiu cu numele de Nieo-
lachi 4i al unui al treilea care fu privit, cu dreptate, ca Grec: Mih-
nea al III-lea, avind Ruga el ca sfiituitor pe Grecul Vevelli din
Creta6 i pe cumnatul sAu Levantinul Bartolomeiu Minetti7, Radu
pare ca intrupeaza in sine un nou curent de carturarie straina
eamului nostru: curentul grecesc. In ace1a0 timp cu dinsul i cu
fiul sáu grecisat Alexandru-Voda, stapinege apoi Alexandru I-
care fusese crescut in Rasara, unde traise o mare parte din
viata sa tatal sau, Ilie Läpupeanu8: ma,ma-sa trebuie sa fi
fost o Greack sotia sa, Elena, era fata lui loan Catargiu Batud,
alt Grec; in Moldova §i in Tara-Romäneaseä el veril ineunjurat
de Greci, impotriva carora Muntenii facura o rascoalä 9.

Unele incerciiri de a grecisa Biserica se observa pe acest

timp: la plecarea lui Eftimie locul de Mitropolit il lea Luca
de Buzau, un Cipriot invätat10; Matei al Mirelor capatti egu-
menia la Dealul. Mantistirea SI. Saya din Ia0, care avea la 1625,
supt Radu Mihnea, cind fu reinnoita de loan Postelnicul, nepo-

Ibid.
D. D. Rousso crede cA trebuie pAstrat acest nume, cum e scris i titlul
cronicei lui.
8 V. scrisoarea acestuia cAtre Mihnea-Vodli, tatal lui Radu, tip6rità de Le-
grand In coleclia scrisorilor lui Pigas, 1902, pp. 106-7.
4 !bid., pp. 28-9.
5 Acesta lita pe fata gealepului Scarlati ; v. Socotaile Brasovului, In An.
Ac. Rom., XXI, p. 168.
V. Studii fi doc., IV, Prefata.
7 Soc. Brafovului, I. c., p 161.
6 V. mai sus.
V. Studii fi doc., 1V, tabla
1° V. mal sus ; cf. i Studii fi doc., VI, p. 465, no. 58.
 Inceputud de scriere romAneascA In principatè 227

tal lui Scarlatti, un egumen grec, din Ciprul, era inchinatA

de Petru Schiopul unei manAstiri räsäritene, care-si clädise mi-
tocul pe un loe «mil de acest Domn 2 Aici inchinarea venia
de la sine: clädirea cea nouä era a mänästirii räsdritene, precum
once ctitor avea drepturile sale asupra ctitoriei ce inältase. In-
datä se vede insä o mänästire nouà a cara desvoltare e asigu-
ratä de la inceput de cätre ctitor prin supunerea, inchinarea ,ei
la un Loe Sfint din Räsirit: Nistor Ureche i sotia sa Mitro-
lana 3 fácurä sä se zideascä, in apropierea mänästirii ,vechi
a Neamtului, lingä un riu secat, un nou läcag de vial calugd-
reasci; el era gata la 1-iu Octombre 1604, cind Nistor, Mitro-
lana i copiii lor, Vasile, Grigore, Nastasia gi Maria ii däruiesc
mogille Tarpestii, Giurgegtii gi Giuletii, aoeasta din urmä fiind
data gi de loan Mogildea Vornicul de Poartä; la 15 April ur-
mätor, Domnul de atunci, Ieremia Movilä, intäregte stäpini-
rea peste aceste sate, precum gi peste Ungheni, Drägugani, Ne-
Topolita, Poiana lui Giolici, Petricanii i Scociuhanii,
venite de la evlavia aceluiagi intemeietor Mänästirea lui Nis-
tor Ureche nu primi un nume romänesc, ci Ipe acel gre-
ceso de Xiropotamul, care era 11. al unei lavre din Athos; Vornicul
moldovean insugi va fi fost acela care inchiná clädirea sa m'amáis-
tirli räsalritene al arli nume Il purta.
Peste doi ani de la sfintirea mänästirii Secul caci aga-k
ziceau toll XeropotaMului" moldovenesc, sotia Logofátului
loan Goldi inchina mindstirea innaltatä de acesta la Iagi, a Golii,

Melhisedec, N?tife istorice i archeologice, p. 244.

1 Arch. istoricii, p. 127.
Fata lul loan si a Mariel Melhisedec, Notife ist. si arch., p. 14, nota
2: sA nu fie acestia loan i Maria MovilA, pArintii Movilesblor ? Asa s'ar 1A-
muri lesne legAturile strinse dintre Nistor Ureche i acest neam de boieri,
care ajunse de la 1595 o dinastie. Cf. Stefan OrAsanu, Cronicarii moldoveni
din sec. al XVII-lea, Bucuresti, 1899, pp. 50-1.
Arch. Statulul, Neamf, IV, 300 i Neamf, no. 1527; donatille lui Ureche :
cea d'intAiu e tipAritA In Arch. ist., pp. 46-7, cu data falsA de 7108, In
loc de 7113; ibid., Neamf, IV, 301 : IntArirea lui leremia-VodA ; ibid., VI, 2:
acelasi Domn IntAreste, la 3 Iulie 1634, schimbul %cut de Ureche cu inAnAs-
tirea Galata, pentru a cApAta satul Petricanii ; ibid., Neamf, no. 1131 : leremia
dA mAnAstirli douA selove ugarschil; douA sate unguresti", la 13 April 1-606;
ibid., Neamf, IV, 4: nota cumpArAturA a luí Ureche, la 28 lunie 1610. Cf.
OrAsanu, 1, c., pp. 50-4.
228 istoria literaturii romAnesti

pe care mai tdrziu o ream numai, Vasile Lupu, catre altd

lavrA a Muntelui Sfint, Vatopedul 1.
Dar marele inchiator de mAndstiri romAnesti a fost Radu-
Vodi grecitul, fiul turcitului Mihnea. In Moldova, el,a, alipit
fundatia unchiului" säu Petru Schiopul, Galata ) numitä duPd
o mahala tarigrädeanä, Sfintului Mormint din Ierusalim, de
care atirna si biserica Sfintului Saya din Iasi 2. Cind Radu ,drese
Impodobi mAnAstirea bucuresteand care-i poartA numele: Ra-
ds-Voda, el socoti cd o asigurd inchinind-o la Athos, mdrastirii
Ivirului, 'wide se spune Cd el ar fi petrecut in copildrie ea sd in-
vete bine carte greceascd 3. Mdnästirea Stdnesti, a Buzestilor,
fu inchinatd pe aceiasi vreme, de Gavril Movild, Scaunului patriar-
hal din Alexandria, spre a face placere oaspetelui pretuit care
era Patriarbul Chiril 1. Cu acest act al lui Gavril-Vodä incepe in-
ehinarea la Locurile Sfinte a unor lAcasuri asupra cdrora Domnul
inchintitor n'avea niciun drept, intre altele i fiindcd trdiau ur-
masii ctitorilor.
Dar toate aceste sträduinte, care se inteleg foarte bine cind se
&Waste cineva la legätura tot mai strinsd ce era intre tenle
noastre si Constantinopolul Sultanilor, nu duserd la o mare iz-
bindd a direct:ei noud. Slavona decdzu necontenit, insd greceasca
nu se ark& in stare sd-i ¡ea locul, i astfel eurental tomänesc
putu sd se imputerniceascd, macar atita vreme cit cartea inaltd
era Itisatä in ptirdsire, supt apAsarea utior imprejurdri grate.
Nimeni nu s'a gindit vre-bdatA, eum .isi inchipuie atitia buni
patrioti, a diror culturd i judecatä nu stä la acelasi nivel cu
sentimentele pe care le profeseazA, nimeni nu s'a gindit dreci
sá facd din elineasca lui Radu Mihnea i lui Alexandru Ilias, lui
Chiril Lukaris si lui Matei al Mirelor, a Catargiestilor si a Scar-
latilor, limba Statului. In Bisericd, aceastd limbä n'a-Pdtruns
decit in acele pArti unde, in urma actului de inchinare, .egumentd
o parte din cAlugdri ajunserd a. fi Greci, dar aceasta nu se
intimplA decit simtitor mai tärziu i in foarte putine locuri.
Din potrivä, si in viala de Stat, i In cartea bisericeased, si in
Melhisedec, Cron. Romanului, I, p. 237. Cf. S. Zotta, in Bulettnut Com.
ist. a Ronulniei, anul 1925.
2 Melhisedec, Notife, pp, 280-1 ; Iorga, Inscriptii, I; cf. Hurmuzaki, X, p.
LXX, nota 5.
3 Constantin Capitanul, ed. lorga, p. 107.
Studii i doc., V, p. 437, nota 1.
 tnceputuri de scriere romäneascd In principate 229

putiha carte mireana care se injghebn pe linga aceasta, limba

terii d'apata un loe Care e destul de mare in anumite
2. Patrunder ea limbii rotrigne§ti in viata de Stat i in Biserieä.
liYMoldova nu s'a vazut. niciun act domnesc de danie sau jude-
cata scris in romane§te pana pe vremea lui Stefan Toma, adecä
In al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. In Tara-Romäneasca,
mai' phtin a§ezati §i mai putin culta decit Principatul vecin, se
mai gäsesc un numär de hrisoave de intarire pe care Simion Mo-
vilä le da sprijihitorilor §i. slugilor sale in anii 1601 §i 1602: ele
sint. serse de dieci moldoveni sau muhteni, inteo limba deslu§itä
§i frumoasä.. Fara indoiala cA .noul Voevod Simion, care inlocuise
din 1600 irica pe Mihai Viteazul invins i intelegea pastreze
mo§tenirea, dupa omorul din Cimpul Turdei, n'avea o slabiclune
deosebitä pentru limba poporului s'ah §i nu cauta sa faca, o
inolre in scrierea documentelor; daca totu§i el nu vorbe§te s'ayo-
ne§te supu§ilor Domniei sale, aceasta e s'A se atribuie nesigurantel
in care traga, ve§nicii lui rataciri printre rasculati sau
lui inteo tara care nu voia sa gtiede dinsul. Pacato§ia §i. netrAi-
nicia stapinirii lui Simion se vad deci §i prin aceste scumpe
durf in limba noastra.
Daca Pätra§cu, fiurliii Mihai Viteazul, face toi in romane§te
o intarixe catre un credincios al sau, alegerea graiului lerii n'are
alta explicare decit striintorarea tinarului Domn gonit, calle
nu gäsia lesne la Bra§ov, unde era, un cuviincios diac de slavo-
ne§te 1. Actul e o danie. catre biserica Sf. Nicolae din Schei,
intre marturi se afla popa Miha, talmacitorul Cazaniei, §i.
un popa din Cerhavoda, §i popa din Zirne§ti gi un grAmAtic,
§i un duhovnic al familiei, Timoteiu, §i doi desea.", Saya §i
Vasilé;. dar scriitorul e noul popa din Bra§ov, Neagoslav, care
era de loe de la Tirgul-de-Floci, la gura Ialomitei, §i fusese
chemat de $chei inca de pe la 1591 2.
La inceputul Domniei sale, §i Radu Serban da unele acte in
romane§te 3, din acela§i motiv ca §i inainta§ul sala. Cind insa

i"Papiu, Tesaur, I, pp. 385-7.

2 v. Stinghe, o. c., p. 4. De la Parascu mai avem Insemnäri romAnesti
flcute in locul pribegiei Sale din Germania ; Hurmuzaki, VIII, p. 400,
3 fi doc., VI, p. 460, no. 31,
230 Istoria literaturii romAne01

el ajunge sä fie sigur de Domnie, Radu se intoarce la datina sla-

vonii, pe care n'o pardsise de buna voie. Neaparat cA Radu-
Vodä Mihnea, ca un om invatat ce era, a cautat sA dea hotdririlor
sale cea tnai corectä infatisare slavona ce se putea. Dar de la
dinsul, din Tara-Romaneasca si din Moldova, avem destul de
multe documente romanesti. Acte de acelasi fel pornesc de la
toti urmasii lor.
Ele nu stint insä alta decit porunci, in care nu poate fi nimic
solemn: porunci catre vatavi, catre pircalabi, dare deugubi-
nan l catre orase: scopul ce se intimpina mai dei e vestirea
unor scutiri de avere manastireasca sau episcopala. Panä la res-
taurare.1 slaN orismului supt Vasile Lhpu i Matei Basarab se pas-
trä deprinderea de a scrie räpede, romaneste, pe o bucatica de
hirtie obisnuitä, intärita cu pecetea cea mica, asffel de instiintari
catre dregätorii mai mici, cari nici nu stiau slavoneste.
Orinduielile Domnilor, masurile lor de reforma, trebuind sa fie
intelese pe deplir si de cercuri foarte largi, nu se pot imbraca
in haina tainica a vechii limbi de Stat. Astfel prin cuvinte roma-
nesti se anti hotaririle de indreptare luate de Miron Barnovschi
pentru viata ranastireasca i imprejurarile de viata la sate 1.
Aläturi de asemenea acte romanesti, care pornesc din cancelarla
domneascä, sint actele, mai intinse, mai interesante si mai fo-
lositoare, care se primesc la ea. Acestea sint rapoartele Ispravni-
cilor lui Vocia, cari merg sa hotarnieeasci i sa aleagA, in
rurma unei pin, in toate colturile eril. S'au publicat dotki acte
de acest fe!, supt care e de o potriva iscälit Camarasul Seachil,
dintr'o familie ungureascä, dar caruia se vede ca-i faces placere
serie märturiile de cercetare in romaneste 2.
Obiceiul de a se face testamentele in romaneste se pas-
tree& A fost vorba de al lui Radu Serban, redactat la Viena.
Mama lui Mihai Viteazul, Teodora, in cAlugarie Teofana, puse,
la 1602, pe calugarasul Gavriil Logonit, de la schitul" Coziei
sa-i serie romaneste vointa cea de pe urma, i el a indeplinit

V. A. UrechiA, in An. Ac. Rom., X, p. 251 0 urm.; Arch. ist., pp.

175-6, no. 159.
Hurmuzaki, XI, pp. 906-7; Arch. ist., I', p. 22. Cf. raportul fAcut la 18
April 1612 de Mitropolitul Anastasie, de Mitrofan episcopul de Roman 0 de
Marele-LogofAt Voicu, in Arch. Statului, Neamt, no. 1259; cf. no. 1258; Mel-
shisedec? Cron. Rom,, 1, pp. 240-1, V, 0 Cuvente den trcitrdni, I, pp. 159.-60,
 inceputuri cle scriere romdneascd in principate 231

amasa sarcink lasindu-ni una dintre cele mai duioase pagini din
scrisul nostru cel vechiu 1.
Si inscriptiile de pe morminte se sepa in romaneste. Astfel
se infatiseaza pisaniile lui Radu i Stroe Buzescu. Citeva cur
vinte romanesti se cetesc, la nianastirea Dealul, pe piatra care
a acogerit multa vreme capul despartit de trunchiu al lui Mihai
Viteazul, i tot in romaneste fäcura nepotii pomenirea merad
lui Mihai pe lespedea ce se vede inca la Cozia2,
Invataturile" solilor vor fi fost serse tot in limba terii. Mai
vrednic de luare aminte e faptul ea tratate chiar se incheie in
romäneste cu vecini cari nu intelegieau lesne Briba slavona.
Astf el tratatul lui Radu Mihnea Cu Brasovenii, care puerta data
de 12 Septembre 1612e.
lar marturiile orasenesti, zapisele de la tara nu vorbesc in curind
alta limba
Chiar in biserick pe litiga destula slavona, se intilneste si
multa romancesca.
Incepind intaiu cu Moldova, Agafton de Roman, retras dupa
1605 5 la manastirea Moldovita, serie romäneste, din acest ada-
post al batrinetelor sale, Sasilor din Bistrita 6. Teodosie Bar-
bovschi, episcopul de Radauti de pe aceasta vreme, era, cum
stim, un cleric ale ami cunostinti se alatuieu mai ales din buna
cetire i scriere in romäneste: numit in locul lui Mardarie, care
fusese facut Mitropolit in 1595 7, si al lui Amfilohie, mort in

Papiu, Tesaur, I, pp. 389-90; Aricescu, Revista istorica a Archivelor,

I, pp. 101-3; D. Onciul, in Convorbiri !iterare pe 1901.
2 An. Ac. Rom., seria I X, p. 305; Studii fi doc., IV, p. XX, nota 1 ; Gas-
ter, Chrestonzatia, I, p. 44, no. XV.
An. Ac. Rom., XXI, p. 170.
4 V. i Cuvente den bdtrclni, I, pp. 130-1 ; cf. Studii i doc. VI, pp. 13-4,
no. XII.
5 Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 228-30.
6 Doc. Bistrifei, 1, p. 3, no. V; pp. 12-3, no. XV; reproduse vi In Hurmu-
zaki, XV.
Dupd Nicanor cf. Melchisedec, Chrozz. Romanului, I, pp. 216-8 0Iorga,
Studii vi doc., III, pp. 38-9 vi nota 1vi Mitrofan, ambii Mitropoliti al lui Aron-
Vodd. Cf. Relafiile cu Lembergul, I, pp. 111-3; Hurmuzaki, XI, p. 40, no.
LXXXIX; 1st. Bisericii, I. E Insá ciudat cd Mardarie se mai ivevte odatd In
1595.Melchisedec, In An. Ac. Rom., III, p. 28. Gheorghie Movild, Mitropolitui
'cle drept, era atunci pribeag,
232 lstoria Illeraturit romanest1

1598-9 1, el urma ca Mitropolit, intre 1604 §i. 1606 2, iui Gheorghie

care muri tot a§a de neinvatat cum traise, pe rind prie-
ten al catolicilor §i sprijinitor al ortodoxiei strabune 3.
De la Teodosie n'a ramas nimic decit amintirea cre§terii
care a dat-o lui stefan fiul lui Petra $chiopul 4. El a fost silit
Ortiseasca Scaunul Eäu de arhipastor, fiind invinuit ca. a voit
s'a oträveasca in imparta§enie intr'o zi de Pa§ti pe Domnul
Constantin-Voda Movila; aceasta §tire o avem printeun
raport venetian din 1610, dar se pare cA mazilirea §i supunerea
la chinuri a lui Teodosie s'aa intimplat innainte de aceasta, &Ad
inca de la 5 Februar 1609 o marturie e datä. de chir arhiepis-
cop Anastasia Crimcovici, Mitropolit de Suceava §i a toata tara
Moldovei e".
Anastasie Crimcovici sau, cum ii zicea toata lumea, Vladica
Crimea 6", e cel d'intaiu carturar care de la moartea lui Teofan
ineoace pästore§te Biserica Moldovei. Era un fecior de boier:
tatal sal.' se cherna loan Crimca, iar mama-sa Cristina; cred 11

acela§i ca Ilie diac din 1587 7. El pare sa fi fost ruda cu

Stroice§tii, caci impreunä cu Lupu Stroici §i Cu fiul acestuia
Iona§co malta el frumoasa cladire a manastirii .Dragomirna,
care rivalisa oarecuin cu cealailta manastire nota din Mol-
dova, Sucevita Movile§tilor, §i mai ales a inaintaplui sau VI&
dice Gheorghie 8, o intrecea prin aleasa ei frumuseta. La
Studii si doc., VI, pp. 709-10.
La 21 August 1604, el era inca la Radauti(Melchisedec, Chron. Romanului,
I, p. 23); in Octombre din acelasi an, Gheorghie e Mitropolit laceleasi Noti(e,
pp. 12-5): inca de la 20 lanuar 1606, gasim pe Teodosie ca Mitropolit (acelasi,
Chron. Romanutui, I, p. 23, ). El era Mitropolit la moartea lui Ieremia Movila,
In ziva de 10 Iulie st. n. 1606 (Melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, p. 260). Cf.
1st. Bisericii,
8 Melchisedec, in An. Ac. Rom., III, p. 28 i urm.; 1st. Bisericii, I, p. 238
urm. Daca Melchisedec (An. Ac. Rom., VII, p. 258) a cetit bine data de
7107 pe o icoana de la Sucevita, Gheorghie Movila s'ar fi retras la aceasta
manastire, unde e! ar fi fost deci prin 1608-9.
Pentru un manuscript ce a daruit el Sucevitei, ctitoria MoviIestilor, v. Mel-
chisedec, in An. Ac. Rom., VII, p. 261, no. 11; cf. si no. 12.
5 Arch. Statului, Neamf, XXXVII, 7. Tot in 1609, in Septembre, el apare ca
Mitropolit in notita unui manuscript (Melchisedec, In An. Ac. Rom., VII, pp.
285-7).
A§a stA pe V-o actului citat.
Melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, pp. 385-6; cf. Studii i doc., VI, p,
609, nota 1.
8 Melchlsedec, I. c., pp. 289-91,
 Inceputuri de scriere romaneascA In principate 233

moartea, in 1608 sau 1609, a lui Lupu Stroici, Anastasie era de

fati, impreunä cu Simion Vistiernicul, fratele bolnavului, 'cu
Spatarul-cel-Mare, Ghenghea, cu Vasile fiul lui Lupu i cu Toa-
der Boul, care avea o datorie la Stroici si ruga pe Mitropolit
sä o aminteasca celui ce avea atunci alte ginduri decit al a-
verilor de pe pamint1.
Anasiasie iscaleste cu aceleasi adusaturi din condeiu ca si co-
chetul caligraf Lupu sau Luca Stroici. Caligraf era si el, Vladica,
si in manuscriptele pe care le avem de la el danii catre ma-
nastirea sa a Dragomirnei daca n'a scris textul chiar, el a
adaos frumoase ilustratii, infatisindu-I pe el insusi, pe Stefan-
Voda Toma, mai multe chipuri de sfinti si de ingeri, i 'a
pus insemnari, frumos serse, la sfirsit, ca sa se stie din rivna
cui au venit e:e la mAnastire 2.
S'ar parea ca Anastasie &A fi fost cel d'intaiu egumen de Ga-
lata 3, Credincios fat& de Domnul sau, Petru-Voda, el 1-ar fi in-
tovarasit in pribegia lui prin Apus, dui:Ca ce de fata i cu
sul s'a fault casatoria tainica a lui Petru cu Doamna Irinal. La
Tulin, in Austria, un Anastasie e martur in cea d'intaiu diata a
fugarului 5. Dar el nu se mai gaseste in alaiul pribeagului,
pe alta parte, Petru se plinge in 1594 cà i-a murit un pop&
grec batrin, cel mai de cinste 5".
E mai de crezut lush ca au fost doi Anastasie i cá acel cane
a mers cu Voda in Germania si a murit acolo, era un Grec.
Celalt Anastasie, Moldoveanul, fu Mt:1W la Radauti episcopul
de o clipa a lui Mihai Viteazul. Retras in umbra, el inlocut apoi
in 1605 la Roman, pe Teodosie Barbovschi, trecut la Mitro-
polia din Suceava; apoi peste trei ani ii am& i in Scaur-
nul de Mitropoht, Domn fiind pe atunci Constantin Movild. A-
nastasie, prin originea situatiei sale de ierarh, ca prin le-
gaturile sale cu Stroicestii, trebuia sa fie in part.-nitcr al di-
nastiei MovilA. Totusi el se impacä bine si cu urmasul lui Con-
stantin-Voda, Stefan Toma, pe care-I zugravi in manuscriptele
sale la sfintirea manastirii caruia, Sol iar4i o manas-
' Arch. Statului, Neamf, XXXVII, 7.
Melchisedec, /. C.; I. Bogdan, In aceleasi An. Ac. Rom., XI, p. 21 si urm.
3 Cuvente den bdtreini, 1, p. 192.
Hurmuzaki, XI, p. 218, no. CCCLI.
5 Ibid., p. 251; p. 519, no. DCLIX.
6 Ibid., p. 417, no. DLV; v. si p. 465.
234 Istoria literaturii romanesti

tire 'loud -, el sluji in fruntea clerului mollo veal, lingd Mitro-

fan de Roman, fostul egumen al Moldovitei 1, Io3if poate, e-
piscopul diceesei noud, intemeiatd la 1598-9 2, a Husilo.:', si a
frem de RAdduti, fost episcop al Husilor 6.
La sfirsitul anului 1615 insä, Doamna lui Ieremia-Vodd
in tara cu cei doi coconi mai mici ai ei, dintre cari facu pe A-
lexandru Domn al Moldovei pe citeva luni de zile: Anastasie se
grdbi sä incunune pe noul stApinitor. Turcii se adunara indatd
impotriva lui si-1 inlocuird, nu cu Toma cel gonit, ci ell Dom-
nul muntean, Radu Mihnea, un om de incredere 4.
Radu schimbd pe Mitropolitul ttaddtor si puse in locul lui
pe un Teof an, al cdrui loe de pornire nu-1 cunoastem; un nou
episcop, Mitrofan, apare la Hui, iar in locul lui Pavel din Ro-
man se numi un Atanasie, edlugar moldovitean 5.
Noii episcopi nu avurd aceiasi soartd; cel de Roman si cel de
Hui rdmaserä in eparhiile lor si dupd plecarea lui Radu-Vodä,
cind Mitropolitul Teof an trebui sä pärdseasca tara °data cu
dinsul, in 1619. Anastasie Crimea luA iaräsi cirja arhipdstoreased,
pe care o *tit 'And la moarte, pe cind Teofan trebui sd-si
caute un addpost in mänästirea munteand a Bistritei, unde el Se
afla la 1623, intitulindu-se fost Mitropolit al Sucevei"6; ceva

I Doc. Bistritei, I, pp. 12-3, no. XV; pp. 80, 99-100.

2 Studii fi doc., VI, P. 610; cf. Melchisedec, In An. Ac. Rom, III, P. 41.
Crearea diecesei nota se datori sfaturilor lui Nichifor, vicariul patriarchal, care
sträbatu pe atunci Moldova. V. tablele volunielor XI i XII din Hurmuzaki
memoriul mieu din An. Ac. Rom. pe 1905 despre Nichifor dascalul. Cf. 1st.
Bisericii, 1.
Wickenhauser, Radautz, pp. 21-2. Pentru alt Efrem de Rädauti, mort in
16!6, care a scris o Psaltire slavona Moldovitei, unde Incheiat viata, V.
Wickenhauser, 1. c., pp. 23-4 i Manan, lnscriptiuni de pe manuscripte
cdrti vechi din Bucovina, Suceava, 1900. Cf., de acelasi, Condica nuindstirii
Solca, ibid., 1901.
V. vol. IV din Studii f i documente, Prefata.
Actul de inchinare al manastirii Galata, 1617; v. Hurniuzaki, Xl, p. LXX,
nota 1.
Tocilescu, in An. Ac. ROM., VIII, p. 196.
Mitropolitul Teofan da la 17 lunie 7126-7127 1619), din Bistrila olteana,
supt Radu Mihnea, o Pravila slavona acestei manästiri (ms. 2508 al Ac. Rom.;
v. P 199). In manuscript, cu aceiasi scrisoare ca i celelalte foi, e si cuvintul
pentru cureitie in roman ste (f° 201 si urm.), care ramine astfel sa fie foarte
vechiu, data aproximativa ce i se da In Oaster, Chrestomatiat I, tiind deci
indreptatita.
 inceputuri de scriere romaneasca in principate 235

mai tärziu el stA la mAnAstirea Slatinei, unde era egumen Par-

tenie 1 Intoarcerea lui ar putea fi in legAturà ea noua Domnie
moldoveneaseä, sfirsitä prin moarte, in 1626, a lui Radu.
Anastasie era incA in vial& la 1629, cind ii urmA Atanasie de
Roman2. In 1632 si acesta fAcea loe lui Varlaam, incA inainte ea
strAlucitul Domn Vasile Lupu sa fi luat in stApinire Seaunul
Moldovei 3. Noul ierarh fu hirotonisit la 23 Septembre ,1632,
cuvintul de indemn Il rosti marele teolog al Räsaritului gre-
cesc, Meletie Sirigul 4.
In toatA aceastA vreme, Biserica moldoveneaseä nu produce
nimic decit luerArile de caligrafie ale lui Crimea. De vre-o
care literarA in romaneste nu poate fi nici vorbA.

Mitropolitul muntean Luca, foarte läudat pentru invätatura

sa, n'a Idsat in urma-i nimie decit niste manuseripte slavone
date mAnAstirii sale, Izvoranu, din judetul BuzAu 5.
Mai folositor a fost culturii romAneW contemporanul isAu
Teofil, episcopul de Rimnic, care era de sigur Romin. AceSt
prelat, care a ajuns pe urmA i Mitropolit si a fost intrebuintat
de Leon-Vodi si in solii prin Ardeal, la pribegi 8, a sprijinit pe
seriitorii de slove frumoase, i pe vremea lui luereazA in mA-
nAstirea Bistritei, egumen fiind Anania, la 1627, un ealigraf ea-
lugAresc cu numele de Mardarie 7. Din Bistrita, din sehimnicia
ei, unde fusese staret, venise insusi Teofil, care se afla acolo,
adApostind, intre alti fugan i inaintea Ungurilor, i pe Mi-
tropolitul grec Matei al Mirelor, in 1611 8
I Doc. Bistritei, I, pp. 35-6, no. XLVII; p. 42, no. LVI.
2 Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 254-5. Pentru Atanasie, V. 0 l'e-
genda raportata de Ghenadie Enaceanu, o. c., p. 161 0 urm., 181 i urm. Cf.
tesa par. P. Partenie despre Crimca, Bucure0i 1907, 0 Vorobchicvici, 1st.
Dragomirnei, ed. a 2-a, Cernauti 1925, p. 32.
8 V. Melchlsedec, o. c., p. 255.
Bianu, in Columna lui Traian, 1882, p. 212.
5 Bibl. Ac. Rom., mss. slavone 105, 109.
6 Studii fi doc., IV, tabla.
' Mss. slavone ale Ac. Rom. V. Odobescu, in Revista Romind,
8 Manuscripte din biblloteci strdine, I; in An. Ac. Rom., XX, p. 243.
De la Mitropolitul grec Luca avem acest act romänesc
Milostiiu bojiiu preao0inom Mitropolitu chir Luca väsoi zemle vlaFoe.
t Scris-am VI[A]d[i]dia Mea aceasta carte egumenului Vasilie de la Sti.
Ghiorghie i acestor nieg1ia anume Negulea i Mupt de in Cande§ti", pentru
o danie faguta de un calugär 71a mänd[stirea lu Ciolan, unde-iizac. osele. intre
236 Istoria literaturil romäne0I

AceIasi Teofil a pus pe un cAlugAr care stAtea de sigur la Bis-

trita si care stia bine slavoneste, Mihail Mixalie, sA traducA
un Cronograf. Pentru intAia oarä se &idea astfel Rominilor
acea povestire a intimpldrilor biblice V. a vietilor Inwäratiloi
TigrAdeni, care era o carte de cetire tfoarte plAcutA räs-
pinditä. in RAsAritul grecesc i slavon.
Mihail MoxalieMoxa" e o scurtare sau o gresalA de copie
in Cronograf un Romin, fiindeä lucrarea sa romäneascA
e fAcutA pre limba noastrd", un Romin oltean cu oarecarg
carte sirbeascA, el zice Vidinului Diiu, nu e numai un tra-
ducdtor. Inaintea lui n'a stat un singur izvod pe care sA-1 fi
tAlmAcit asa cum era; ci din mai multe scrieri slavone el a
pregAtit, prescurtind, cronograful pe care i-1 oeruse Vlddica
Teofil. Ici si colo el adaoge de la dinsul cite o lAantrire, pr
cum aceia cA intre nävälitorii slavi dintr'o vreme indepärtatA
s'ar fi aflat i Rumini", spuind apoi anume: Rumini mun,
teni" 1; el dA, poate de la dinsul, i data intemeierii princi-
patului moldovenesc, asa cum ea se gAseste in vechile cronia
slavone ale acestei teri 2.
Intäiu, Moxalie se oprise in mijlocul istoriei bizantina din irea-
cul al XII-lea, dup6 ce alesese din cronografele sale mai mult
zugrAvirea fetelor impärätesti i anecdotele. El pusese capAt.
crArii sale prin citeva frase retorice, aratind si data cind i Yd.
oprit condeiul, Septembre 1620. CrAsind ins& alte izvoade",
el fu indemnat, sau se indemnä singur, a merge mai departe,
oprindu-se numai la hotarele noului ,letcipiset. CAci acesta riu -mai
era un cronograf, ci o cronicA a Scheilor" de peste DunAre,
niste anale bulgaro-sirbesti care se intindeau pänä in veacul
al XV-lea 3: citeva rinduri de cronologie fäcurd legatura intre
vecini, un Buhnit[6]. Martur la judecatä ,frate-miu Epi[sco]pul de Buzä.0
VI[A]clica Nichifor i multi egumeni.... Pis msta Mai 31 : la sorocul dup[ä]
Sti. Petrea 'Sänbät[ä]; i sä meargä naintea fratelui Ipis[co]pul, in tärgu Buz[e]u.
Tcote..*; KlAporoXtvh; (Empo6Xscxia; AcMcq. Pecete verde, ruptä. Bibl. Ac.
acte necatalogat (?).
' Hasdeu, Cuvente den bdtrdni, 1, P. 377. in altä parte el zice : ,Rundni"
Romanilor.
2 ¡bid, p. 405.
3 Cf. Studii i doc., III. p. 1 0 urm. 0 1. Bogdan, in Archii) fur slqvisclîe
Philologie, XIII.
 inceputuri de serien rornAnedscA in princtpate 27

partea intdiu §i a doua a povestirii romäne0i despre viata Im-

pdratilor din- toate neamurile. Cronica bulgdreascd e urmatd pana
la 1413, iar de aici innainte vin la rind analele sirbe§ti. Moxalie
insu§i a dat poate o urmare acestor din urna, povestind tot ap
de pe scurt intimpla..rile din tara sa
Felul de a prescurta al lui Moxalie se vede lesne cind se &Atará
aceastA parte din urmd a lucrdrii sale cu originalul, care s'a Os-
trat. Singurul lui scop e sä. fie mai scurt decit izvodul, dar el
nu. va jertfi expunerea acestuia de cite ori e o descriere ceva
mai impodobitd cu traditionale frase retorice.
Traducerea e buniward, dar i se intimpld lui Moxalie sa lasa
-in slavonete cuvinte al cdror inteles nu-1 poate desluO. Limba
n'are niciun caracter regional, ci e vddit adaptatd dupd aceia
din- dirtile biseriee§ti: nu arare ori se intilnese i arhaismele
din acestea, precum §i conditionalul cu sä, intrebuintarea unor
perfecte simple invechite, c. feaciu, §i a unor cuvinte anticvate,
prectim sint mesereare, artulariu, §. a.-
De altminterea luerarea lui Moxalie, care s'a- pAstrat inteun
-5ingur manuscript , de sigur, o copie n'a prins in lumea
putinilor cArtu'rari ai timpului, in parte i din causa non.-
lui curent slavon care izvori peste putin dintr'o stare de lu-
cruri mai linistitA cei ce alatuird peste vre-o citiva ani ero-
;

nograf e romdneVi n'aveau nido cunoVintd despre acest innain-

ta§ al ion.

3. Petru Movil i inriurirea sa.

La- 1631 ajunge Domn- muntean prin luptá i se pdstreazd
ca -Domn prin intelePciunea sa §i prin iubirea ce au avut-o, timp
de peste doudzeci de ani, cit a stdpinit, toti pentru dinsul,
Matel Basarab. El nu venia in Scaun numai pentru a se trufi Cu
purtarea semnelor domne§ti, pentru a stringe bani i a lása
un nume rdsundtor in amintirea urma0or; coboritor al bom-
nilor de demult, coboritor romin al Domnilor romini, viteaz din
singele vitejilor, el avea scopurile sale, serse pe steagul pe care-1
desfd§urase, chemind tara in jurul lui; el void sd aducd inapoi

V. Studii i doc., III, p. 1 i urm.

 238 Istoria literaturii rom5nesti

trecutul, trecutul de bogatie, de cinste, de putere, de mindrie,

si de invfitatura. Privind in urma vremilor, el zaria la depar-
tare de un veac un chip de sfint purtätor de cununa lumeas4
finpaciuitor de tara, infratitor de boieri, inaltator de biserici,
sprijinitor al mestesugurilor si al stiintii celei bune de carte: eelalt
Basarab era Neagoe. Matei Basarab voi sä semene lui Ileagoe
Basarab. Din mostenirea acestuia fácea parte insa si cartea
SlavonA. Toti o uitasera aproape, precum uitasera i datinele
rinduielile bune: cci i pe dinsele, el voi s'o invie pe dinsa,
socotind aceasta era greseala lui cA sint de o potriva de
olositoare pentru inaintarea neamului. Neagoe väzuse cum se
tipäresc supt ochii sal carti ce erau s'A bucure ortodoxia intreaga;
Matei voi sa-si aiba tiparnicit sal pentru cartile sfinte.
Matei insusi, Aga pana la suirea sa in Scaun, luptator al
lui Mihai Viteazul in tineretele pe care le l'asase departe in
urma-i 1, nu era un om invätat: fara indoiala ca el nu atinsese
acea inaltime a invätaturii care era stiinta de slavoneste,
la cartile ce au iesit pe socoteala lui el nu se putea uita decit
ea la lucrar frumoase pe din afara: e vrednic de luare aminte
faptul cA Viata lui Nifon, in care se cuprindea i atila din
viata lui Neagoe, s'a tradus pe vremea lui, poate ca sA slujeasca
Domnului insusi 2. Mitropolitul lui Matei, Teofil, pe care-1 punea
In fruntea soliilor 3 §i-1 aseza linga el mai presus de toti ceilalti
sfetnici, batrinul Vlaclica Teofil, era dintre aoei doritori de en-
tire cari aveau nevoia de mijlocirea talmacilor de slavoneste.
Urmasul lui la Rimnic si mai tarziu si la Mitropolie, Ignatie,
era un popa din Nicopol, pe care-I inaltase ajutorul dat lui
Matei-Voda in timpuri grele 4; el stia atila slavoneste eit tre-
bula sä *tie un cleric bulgar. Nu §tim ce insusiri va fi avut in
.aceasta privinta episcopul de &mili din acea vreme, EfrOn.
Nici Stefan Mitropolitul, care inlocui la 1648 pe necunoscutul
Dionisie, urmasul la 1642 al lui Teofil 5, n'a Wat alta dovadil
de inviitätura decit a a facut citeva talmaciri upare si ea i

V. Studii fi doc., V, pp. 640-1.

V. mai sus, p. 140 si urm.
3 Studii fi doc., IV, pp. CCI, 215, 218, 221.
4 Magazin istoric, IV Cronica !ni Stoica Ludescu , p. 314: popa Ignatle
Slrbul den Necopole". Cf. Studii fi doc., V, p. 629.
5 Pomeinicul din TIrgoviste, In Studii si doc., V, p. 629, nota 1.
 inceputuri de scriere romlneascA in principate 239

s'a insemnat i lui numele pe tipdriturile plätite de Dolmnul

su.
Invdtatul in slavoneste a fost pe vremile lui Matei cumnatul
sdu Udriste Ndsturel din Fieresti, fratele Doamnei Elena. Dar
rostul lui cartuaresc si politic incepe numai ceva mai tdrziu.
Tipografia Domneascd lucra de citiva ani de zile, cind cArti de
ale lui Udriste intrard supt teascurile ei.
Intemeiarea acestei tipografii porneste din altä parte, de la
acel fiu instrAinat al terii, de la acea vldsta,re domneascd luatd
departe de vintul pribegiei, care a fost Petru Movilä 1, Petru-
Vodd Moldoveanul, staretul i Mitropolitul Chievului rusesc. Dacd
a fost o inriurire ruseascd asupra culturii romänesti de atunci,
trebuie sd nu se uite cä ea venia din Rusia polonä, si nu
din Rusia Tarului, care era cufundatd incd in adinc intunerec,
ci de la o Mitropolie ruseascà unde un Romin ajunsese cea d'in-
tau, lumina a constiintii, a invdtaturii, a lucrului cu mintea. Sd
n'o uitAm nici noi, i sA n'o uite nici altii.
Petrascu s'a ndscut la 21 Decembre 1596, pe cind tatäl sau
Simion Movilä era numai Hatman al Moldovei. N'avea incti
patru ani cind Simion incepu lupta sa zAdarnicA pentru Domnia
munteanä; Doamna Marghita si cu fiii ei rAmaserd neapärat
In Moldova. Simion se intoarse si el aici, Mat, dar peste citva
timp el ajunse stdpinitorul acestei ten, dupd moartea fratelui
sdu Ieremia, mn lulie 1606. Petrascu avea atunci mai putin
de zeoe ani, si el vdzu in citeva luni de zile pe WW1 s*
mort, poate prin otrava data de cumnata lui, Doamna Elisa-
veta a lui Ieremia. Marghita voi sä aseze inteun Scaun proa
larg pentru el pe fratele cel mare al lui Petrascu, pe MiltAilas,
si se iscd supt ochii pldpindului copil un crincen rdzboiu care
se mintui prin fuga Marghitei, invinsd 'de Constantin Movild.
Totusi Petrascu se intoarse in Moldova stdpinitä de vdrul
sdu dusman, Constantin-Vodä: la 15 Septembre 1610, el se gäsia
la mAndstirea familiei sale, Sucevita, unde vorbia cu un casnie
al Movilestilor, pe care rivna pentru Dumnezeu II fAcuse sä se
imbrace in rasa calugärului.
Aceste imprejurdri de morti näprasnice i bänuite, de rAz-
boaie inviersunate, de nestinsd urä intre oameni ce fAceau parte

Ghenadic EnAceanu, o. c., p. 138: notitele lui Petru MovilA.

 istoria liieraturii romAne0

din aceia§i semintie, vor fi lAsat o ne§tearsd intipdrire de groazd

asupra lui Petra§cu. Marghita, tot a§a de iubitoare de putere ca
Elisaveta, luptit innainte pentru Domnia odraslelor sale. Mihii-
laq murise; Gavrila§ venia la rind, in aceastA cheltuire ambitioasd
a copiilor. In 1616, dupd multe silinti, el fu numit, dar nu in
Moldova, ci in Tara-Romdneascd, §i, de oare ce Sultanul nu
voi sä-1 primeascd, el se intoarse inddrdt in Polonia, unde mai
stAtu, a§teptInd norocul, singurul noroc pe care era invdtat
sA-I InteleagA, pana' la 1618 1.
Petra§cu veni §i el la Tirgovi§te §i se impArtd§i de strdlucirea
Domniei, care tinu insd abia doi ani de zile 2.
Dar Gavrila§, cdpätind siguranta cd va fi mazilit, fugi in Ar-
deal la 28 lunie 1620 3; el la cu dinsul in aceastä tara, unde
se insurd Cu o Unguroaicd, §i pe fratele sdu loan, care Inu
mai pArdsi nici el Ardealul 4. Doamna Marghita §i cu fiii ceilalti,
Petra§cu §i Moise, trecu iard§i in Poloni4 5. In 1621, chut
Turcii §i Polonii se bAteau la Nistru, ea nAddjdui sd vadd pe
Petra§cu Domn in Moldova, dar pacea de la Hotin Ii zAdArnici
iaceastä ultima dorintd de a stdpini 6.
Nenorocirea-i rdpise lui Petra§cu mo§tenirea de Domnie a
tatAlui ski, dar ea II dddu rAgaz sA invete. Tindrul de doud-
zeci §i cinci de ani, care incheia in 1621 cariera sa de preten-
dent, era in adevar un om cu neobi§nuite cuno§tinti. Pe lingd.
limba sa, el §tia latine§te, ruse§te, polone§te, grece§te, eline§te,
1 vechea slavond. Aceasta multdmitd cre§terii lui in §colile
polone, i anume la Liov, de unde-i venise §i. cel d'IntAiu das-
cal, pe care Simion MovilA, il tinca in casa sa, impreund .cu
citiva clerici de la Stavropighie 7, pe cind dieci din Liov erau

V. Socotelile Brasovului, In An. Ac. Rom., XXI si Studii si doc., IV.

1 Arch. ist., 12, p. 190; actul nu poate fi din Februar 1618, ci fireste din Fc-
bruar 1619.
Soc. Brasovului, p. 153.
4 Ibid., p. 153 si Studii si doc., IV, tabla.
6 Scrisoarea ei din 30 Iunie 1621, tipAritA de d. Hasdeu, In Cuvente den M-
träni, I, p. 225 si urm., nu poate fi decit din 1620. V. i ale mete Note cri-
tice asupra culegerilor de documente interne romdnesti, Bucuresti, 1905, p.
24, nota I.
6 Studii si doc., IV, p. CXLVIII.
Ghenadie EnAceanu, p. 165.
 Literatura reIigioasA In veacul al XVII-lea 241

yintrebuintati de Ieremia-Vodd pentru eorespondenta sa polondl.

La Liov, Petrascu va fi fost colegul Moldovenilor Toma si Ga-
vril, de cresterea cArora se ingrijia cu deosebire Luca Stro-
ici2; i chiar al lui Grigore Ureche, care invdta in 1616
atunci Petrascu avea douäzeci de ani la scoala acelei Sta-
wopighii ortodoxe, cu care Domnii Moldovei si boierii lor stä-
teau in legdturi de toate zile.le 3.
Acum ce era sd facd? Sá astepte ceasul fratelui säu Moise,
care ajunse la 1630 Domn al Moldovei pentru a se cobort de
douä ori din Scaun si a muri apoi peste granita Nistrului,
in pared de räu si in intunerec? Citiva ani el duse inch' aceastd
%lap de om mare fdrd rost; stdtu mai mult pe lingd Hat-
manul polon Chodkiewicz. Mitropolitul Chievului, Iov, il indemnä
insd, la 1627, sd se facd monah la vestita mAndstire Pecersca
din resedinta lui. Petrascu primi: el ajunse la treizeci i unul de ani
cälugärul Petru i staretul chinoviei din pesterä, mare-arhiman-
drit al acestei Stavropighii, i, peste sese ani dupd moartea
lui by i plecarea unui usurpator, Isaia, Mitropolit al Chie-
vului. Incä de la 1628 el incepu a tipári, dind in acest an o
traducere a Sfaturilor lui Agapet. Ajuns Mitropolit, imbunä-
tAti tipografia, lucrA inainte pentru dinsa i intemeiè
tAiu la Pecersca, a cdrii stdretie o pdsträ toatä viata, apoi la
mAndstirea fratilor" sau Bratca, o scoald vestitd, care intrecu
indatä i cu mult pe a Stavropighiei, dupd care fusese alcd-
tuitä. Ea se numia Gimnasiu mai tdrziu i s'a dat titlul de
Academie" , i colarii se intitulau, dupd greceste, spudei. Lim-
bile de propunere erau: intäiu slavona, limba Bisericii, a cärii
curätie a apdrat-o totdeauna, cu Stiinta i energia sa, Petru
Movilä, apoi latina, limba Statului, a acelui regat polon in
care Movilestii jucau un rol mare, i, pe urmd, greceasca, bimba
Bisericii celei Mari din Constantinopol, de la care Pecersca do-
bindise dreptul d stavropighie, adecä de orinduire inemijlo-
citä supt Patriarhie, i cu care Petru pusese de la inceput in
legAturi Biserica lui. Se predau, cu toatd impotrivirea catoli-
cilor, si a regelui chiar, atitea stiinte cite se aflau in progral-

Mid.
2 Ibid., p. 168.
Barwifiski, $tiri asupra fainiliéi Ureche, In Prinos Sturdza, p. 203.
1G
242 Istoria literaturli romanest1

MIA OricAril scoli Inalte latine: gramatica, retorica, dialectica,

aritmetica, musica, geometria, astronomia i gcea cununä a
toriaror cunostinfi : teologia 2 Cei mai multi dascäli vor fi
venit la Liov, pe alfil Petru i-a pregätit insusi, trimefindu-i i In
oträiniitate. In tot Räsdritul slavon nu era pe acel timp nicio
astfel de scoalä, nicio astfel de tipografie si niciun Mitropolit
ca acesta.
Pentru cultura bisericeascä In Rusia, Petru Movilä are o co-
virsitoare insemnittate. Oamenii cärturari si harnici erau foarte
rari in provinciile ruse,..ti ale Poloniei, si mai rari in Mosco-
via: calugari de rind, ei nu facusera nicio scoala deosebita si ve-
niau in Scauneie ierarhice far& aita pregatire decit sfintenia lor,
cind era, si mestesugul lor de a-si apdra situafia impotriva ace-
lor ce ar li dorit-o pentru dinsii. Vladica si om invatat nu erau
notiuni care sa fi trebuit neaparat sa se lege intre ele. Acum
Petru Movila facea din Mitropolia si din chinoviile de la Chiev
niste purtätoare de lumina, nu numai pentru der, ci pentra
oricine vota sa se instruiascä fall a parasi sau primejdui legea sa
rpravoslavnica.
Pentru soarta ortodoxiei in partile rusesti supuse regelui po-
Ion, venirea lui in tronul arhiepiscopal a fost o intimplare mi-
nunatä si mintuitoare. Inainte de a-si incepe el opera, cato-
Iesuitii, cari lacrau de cel putin cincizeci de ani de pe
vremea lui Stefan Bathory pentru inghitirea legii grecesti"
din aceste Tìnuturi, pareau 'cà se apropie de scopul lor. Unirea
cu Roma se desvolta puternicä, i ierarhul unit din Liov se pri-
via ca adevarata capetenie religioasa a Rusilor din tara rega-
lui Sigismund; bietul by Boretchi din Chiev sa.0 urmasul lui,
nerecunoscut de Rep, Isaia, apareau pe linga rivalul lor din
Liov ca niste rämasite ale unui trecut sfarimat. Catedrala Sfin-
tei Sofii, aceasta flied a bisericii lui Iustinian din Constantinopol,
Mitropolia vechiului oras sfint al ortodoxiei rusesti, era in ruine.
Fricosi fata de Papi, Mitropolitii din Chiev nu se gindisera a se
indrepta catre Patriarhul din Constantinopol. Petru Movila a
stat de la inceput in relatii cu acesta; el a capätat numirea so-
Iemnii din partea Cirmuirii polone, pe 'MO care putea sa aiba
destui stäruitori; ca sa aräte mai bine ca el e stapinul Bisericii
ortodoxe din Polonia, Petru se sfinti ca Mitropolit in Liov chiar,
Ghenadie Enaceatm, o. c., pp. 207-8.
 LIteratura religioasit In veacul ,a1 XVII-lea

sipofti la aceastä ceremonie prelati din toate unghiurile, cari,

venind i stind fatä, il recunoscura. De acum inainte, ve-
chea organisare pravoslavnicii era iarasi in picioare, gata de
lupta.
Pentru Biserica ortodoxa de pretutindeni, Petru Movilä a fost
de mare ajutor. Daca el a putut fi invinuit, pentru cumintenia
prin legäturile de inrudire i prietenie ce avea cu cei
mai mari oameni din Polonia, ca e prea blind fatä de incerea-
rile de cucerire catolica, noul Mitropolit al Chievului se arata
cel mai mare protivnic al eresier calvine. Prieten al ambasa-
dorului olandes la Constantinopol 1, in strinse legaturi si cu a-
gentul ardelean in acelasi oras, sprijinit cälduros de unul si de
celalt, Chiril Lukaris, fostul Patriarh de Alexandria, ajuns apoi
ecumenic, facuse insemnate concesii Reformei lui Calvin. Supt
numele lui apäru la 1632, in Apus, un Catechism, redactat inca
de la 1621 2, al carui cuprins nu se potrivia cu traditia orto-
doxä. El putea pätrunde lesne in unele parti asupra carora,
ca in Ardeal, se exercita si o presiune oficiala pentru a le face
sä treaca la calvinism: Petru Movilä incepu o lupta neprecur-
mata impotriva eresurilor ce se strecurau supt numele impuna-
tor al Patriarhului. Prin sinodul ce strinse in Rusia, prin acela
care, supt inriurirea lui, se aduna in Moldova, prin alcatuirea
raspindirea noului säu Catechism vestita Märturisire orto-
doxä", el dadu Rasaritenilor .si constiinta despre credinta lor
si intelegerea trebuitoare pentru a infrunta si raspinge pe dus-
manul viclean.
Pentru noi, Petru Movila e, fara indoialä, un pierdut, un in-
st:5!nat, care, de cum s'a asezat in egumenia sa la Peceirsca,
n'a mai scris romaneste si care in testamentul sdu gäsit
pomeneasca pe niciun ali Romin decit pe fratele sau Moise-
Vodii 3. Insä, tit despre aceasta, el a stat necontenit in atingere,
nu numai cu multele sale rude din Moldova, cu acei cari aveau
interese fata de dinsul in 1645 inca, el da o marturie lui

V. Studii fi doc., IV, tabla.

t Melchisedec, Biserica ortodoxei in lupta" du protestantismul, In Analele
Academiei Romtne, XII, pp. 2-9.
8 Ghenadie EnAceanu, o. c., p. 319.
244 Istoria literaturii romanesti

Pätrascu Ciogole pentru stdpinirea mosiei Osihilibi 1, ci cu

ierarhia ei bisericeascd, si qu Domnii ei.
Astfel, pe la 1627, el primia de la Hrizea, Marele-Logofat al
lui Alexandru-Voda llia, din Tara-Romaneasca, si de la Dra-
gomir Marele-Pitar, un viitor Vornic, un extras din cronica lui
Mihai Viteazul sau numai o märturie, cu privire la minunile ce
s'au intimplat la Alba-Iulia cind s'a intemeiat acolo Mitropolia
romäneasca 2: pe amindoi acesti boieri el fi cunostea, de sigur,
de pe cind statea la Tirgoviste lingà fratele san Gavrilas-
Vodd
Pe acest timp Domnia in Moldova o avea o ruda a lui, Petru,
Miron Barnovschi, care-si adaugia cu mindrie numele de Mo-
Miron-Voda nu-si uita ruda instrdinatd: el ii trimete un
manuscript din Neamt, care servi la tipdrirea, in 1630, la La-
vra Pecersca, a Octoinulai slavon 4: o parte din exemplare nu-
mai poartii stema Mitropolitului; sint altele care au semnul dom-
nesc al Voevodului Moldovei 5. In acelasi an, Patriarhul de Con-
stantinopol Teofan, ratacitor ca afilia dintre fruntasii Biseri-
cii räsaritene din Impdratia turceasca, se opri citva timp la
Iasi, si aici veni un Trimes al lui Petru Movild ca sà afte
de la dinsul daca in adevär tipdritura calvind de la Geneva
e a Patriarhului Chiril Lukaris, pe atunci mazil G. Ca lucrarea
era in adevär a lui, dovedeste declaratia pe care o face lui
Cornelis Haga, ambasadorul olandes, la alegerea sa ca Patriarii,
In 1622v.

Prin 1635, veni la Matei Basarab un calugar din Grecia, Me-

letie, care-si zice Macedoneanul, dupä Tinutul unde se ndscuse.
El stia sa serie cu tiparul", si putem spune anume unde a in-
vAtat acest mestesug, cdci, dacd el venia din partile Rusiei",
birea pentru mestesugul tiparului spune el insusi ea' 1-a cupr:.r:
inca de cind luase shima monahiceascd la Athos, in mändsti-

Studii si doc., VII, p. 211, no. 14.

Ghenadie Enkeanu, o. c. pp. 194-53.
' V. mai sus.
4 Picot, Pierre Moghila, in Legrand, Bibliographie helléniqae, IV..
5 Ibid.
° Ghenadie Enkeanu, o. c., p. 285.
' Studii si doc , IV, p. 182, nota I.
 Literatura religioas5 in veacul al XVII-lea 245

rea Zografului 1 Dar in aceastd provincie polond nu se lucrau

cdrti de tipar nicäiri decit la Vlädica Petru, in mAnästirea
lui, Pecersca. Aici, de la 1627 innainte, adecd indatd &l'A ase-
zarea. lui ca egumen, mesterii zetuiau necontenit; ei erau la
inceput cei doi Berinda, Stefan i Pamva, si Rusul Taras Zem-
ca 2: Pamva a publicat in 1627 un dictionar slavon-rusesc, care
a avut o mare rdspindire, fiindcd rdspundea unei nevoi esen-
tiale a cärturarilor din acea vreme. Arhitipograf", adecd sef
de ateliere" al Mitropolitului, protosinghel, in rangurile bisela-
cesti, el venise din Galitia, unde lucrase la tipografia din Sniatyn
foarte putin cunoscutä si roditoare a episcopului liovean
unit Ghedeon Balaban; sosirea lui se M'en °data' Cu aduderea lite-
relor sau, cum se zicea in partea locului, sriftului". Ca ar
fi fost Romin din Moldova, s'a spus, dar nu s'a dovedit ined 3.
Tipografia lui Movilä ddduse pana atunci, pe lingd dota tra-
ducen din greceste ale Mitropolitului, Agapit i Doroftei (1628),
un sir de cdrti bisericesti i sfinte, trebuind sd inlocuiascd
pe cele intrebuintate pana' atunci, care, de altfel, se gäsiau, de
sigur, in numär neindestuldtor. Astfel, tot in 1629, apar un
Liturghieriu, un Acaftist, o Psaltire, in 1630 un Menologhiu,
Octoihul de care a mai fost vorba; in 1631, un Triod, in 1632
un Evharistiriu, in 1636 era sä iasd la lumind un Antologhiu.
Pe lingd aceste cdrti, se dau si altele, care au un cuprins re-
flgios sd fie de nevoie pentru slujba: astfel, la 1629,
Petru Movild dd a treia editie dintr'un Nomocanon, carie mai fu-
sese tipdrit, la 1620, de PamVa Berinda, l la 1624; la 1632 el
ublia o lucrare proprie: Crucea lui Hristos; in 1633, apane
o Evfonie, in 1634 Paramitia" i Macarie Egipteanul. Chiar
opere polone i latine iese de supt teascurile 'metropolitane:
in 1633 Mnemozyne stawy" si Felix cometa" , cdrticèle
care cuprind laude aduse de scolarii de la Lavrä, cind Vlädica
se intoarse in sfirsit in resedinta sa de la Chiev in 1635, un
Pateric polon. Niciodatd inteun centru bisericesc nu lucraserd
cärturari i mesteri mai harnici supt o priveghere si o ingrijire.
mai bund. Rdpeziciunea Cu care publicapile vin una dupd alta,
I Bianu i Hochn, o. c., p. 106, no. 36.
Picot, o. c.: lista biografica.
a V. Gr. Cretu, Lexicon slavo-ronart de Mardade Cozianul, Bucuresti, 1900,
p. 14 §i urm,
246 Istoria Ilteraturii rotnAne§ti

in adevAr uimitoare si face de o potrivd cinste arhitipogra-

fului" i domnescului Mitropolit.

Fajina tipografiei de la Pecersca o cunostea Matei i färä

sptisele lui Meletie; cind acesta-1 sfAtui sä aduca si el srift"
pentru ca sa poatä inzestra dupa cuviintä mänästirile pe care
le repara i acelea pe care le clAdia din nou 5i, nu mai putin,
pentru a-si face un nume in analele culturii biserice0 a Räsä-
ritului, Domnul muntean se gräbi a trimete pe calugArul Nee-
tarie din Pelagonia, prietenul lui Meletie, la Chiev, cu o scri-
soare de cerere cätre Petru Movilä. Mitropolitul dadu slovelo
cerute: buchi de un caracter Arada rusesc, unte, mici, strimbe,
raptecate i, impreunä cu ele, si pe tipograful care era sd lu-
creze supt cal'Auzirea Macedoneanului: el se numia Timoteiu
Alexandrovici si era intoväräsit de Ivan Glebcovici. I se daidu
locuintd la Cimpulung, fäcindu-i-se si un tain din dajdea acestui
oras. Prin ostenelile celor doi Rusi apäru la 30 Iulie 1636 'un
Trebnie slavonl. Aceastä carte fu aleasä pentru ea ea n'ajunsese
a se tipAri la Chiev.
In acelasi an 1636 incepu a lucra, fArä voia, si une ori pare ea
in ciuda lui Movilä, o a doua tipografie slavond din Polonia,;
ea fu alipitA pe lingä mänästirea i coala Stavropighiei din
Liov: cea d'intäiu operä a ei a fost Evanghelia ieitä in acest
an, lar a doua un Antologhiu, din 1638. In 1637 un Varlaam
Ioasaf, carte foarte iubitä In Räsärit si pentru povestirea ce cu-
prinde i pentru morala de care e intoväräsitä, se tipäria in
altä tipografie noud, a alugärilor de la Cuteinschii. Tot atunci
slugd" a lui Petru Movilä fäcea sä aparä la mosia acestuia,
Mogilew 2, o Psaltire 3.
Nici tipografia munteanä, contemporand cu acestea, nu pierde
timpul. Cel de-al doilea produs al teascurilor ei e o Psaltire, in
care se pomeneste acum ca arhitipograf" in partea locului,
Meletie 4. Citä intelegere era, inteo privintd, pe aici pentru ros-
tul Rominilor intre vecinii lor aratä stingaeea Predoslovie, in

' Cf. Bianu i Hodin, o. c., pp. 103-4, 592-32 i Arch. soc. t. f i lit. din
IV, p. 324 §1 urm.
Mohillu, la Nistru ?
3 Picot, lista bibliograficA citatd.
Bianu §*1 Hodo, o. c., pp. 105-6, 532.
 Literatura religioasá in veacul al XVII-lea 247

care Matei-Vodd se roagä crestinilor cari vor intrebuinta a-

ceastä carte sd-I pomeneascd pe dinsul si pe Doamnd-sa Elena:
el se indreaptd in de obste cdtre toate neamurile de aceiasi lege
si care au acelasi vestit dialect slovenesc ca lar mai
ales celor ce n'au de uncle lua cu inlesnire cärtile lor de cre-
dintd, cetire, i slujbä": Bulgarilor, Sirbilor, Ungrovlahilor,
Moldovlahilor, i altora". Fireste insd cà Domnul muntean n'a
poruncit lui Meletie ce trebuie sa scrie, si poate ca nici n'a stiut
ce a scris acesta dupd intelegerea lui putinä.
Pe cind insd tipografia-mamä din Chiev dädea in 1637 o Ca-
zanje a lui Calist Patriarhul, in 1638 un Slujebnic §i douâ. lu-
crdri polone, in 1639 a treia editie din Liturghieriu, un Apostol,
un Octoih, in 1640, o noud Psaltire si un Triod, pe cind meste-
rii de la Liov rdspundeau prin Octoihul din 1640 si Triodul din
1642, tipografia munteand avea o soartd foarte schimbAcioasa
pdrea Ca e menitd sd se risipeascä.
Ce e dreptul, la 1638, in April, se incepu, de bunk mind tot
la Cimpulung, o notid Psaltire, care fu mintuitä in cloud luni.
Tipaitorii voird sd-i adauge si un Sinaxariu, dar cartea rdmase
neisptrdvitd, multd vreme, si ea nu iesi decit in 1641, prin
munca altui tipograf i in alte imprejuräri. Grija tuturora era in
acest timp räzboiul cu Moldova, care, inceput in 1637, fusese
pornit din nou din partea vecinului rdparet care era Vasile Lupu,
Grecul" din Iasi, la 1639.
In 1640, la inceput, Meletie Macedoneanul era insa egumen la
Govora, lingä Olt, mänästire pe care Matei o reparase de cu-
rind. El strAmutase aici i tipografia. Incercarea fAcutd pAnd
atunci va fi incredintat pe Domnul muntean ca, fata de tipdri-
turile necontenite ce se rdspindiau din Rusia si Galitiia polond,
cele muntene s'ar putea trece numai cu greu Astfel se pdrdsi
gindul de a se lucra mai departe cati sla'vone, i colile trase
din Psaltire mai asteptarä 'MCA momentul aparitiei. Pentru a
da dovadd de rivnd fat& de cele sfinte si de härnicie caturd.-
reascd, Vlddica Teofil, Mitropolitul terii, scoase atunci la iveald
un Nomocanon, pe care apucase a-1 traduce mai de mult Mo-
xalie. Domnul ingädui ca manuscriptul sd se tipdreascd. I se
alese tiklul de: Pravilä: 'acesta iaste direptdtoriu de leage;
tocmelea Sf[i]ntilor Ap[o]s[t]oli, tocmite de 7 sdboard: cara
aciasta §i a preacuviosilor pärinti invdtätorilor lurnie[i]". Tidal
248 Istoria literaturil romAnesti

aratd destul de bine cuprinsul acestei cdrti destul de voluminoase.

Pravilei din 1640 i s'a acordat o insemnätate foarte mare
de cdtre tipdritorii .ei. Se sdpd anume pentru dinsa o stemd a
§i Uriil sau Udri§te Nästurel, care era pe atunci numai
terii,
Camara§, cred 1, fäcu versuri slavone intru cinstea cumnatului
säu, Domnul. Preotii furd indemnati sa dea 21 de constan,de
de argint" §i sä cumpere o scriere care-i va deprinde sa tie
posturile dupä cuviintä §i7i va infati§a ca pe ni§te adevärati
cärturari.
Vlädica Ghenadie din Ardeal se invoi sa se scoatd o editie pen-
tru el, supt invocaren numelui säu. Plecind Meletie din tara,
in cursul tiparului, urma§ul säu Stefan de la Ohrida nu uita
sä aminteascä §i meritele sale.
De fapt, lucrarea, care se impärta§e§te de insu§irile cunoscute
ale stilului lui Moxalie, n'a putut aduce niciun folos. Pravila"
era pentru judecatä, pentru judecata preotilor mai ales, §i ea
nu putea fi intrebuintatä altfel decit de ierarhi, cdrora in cele
mai multe casuri textul slavon nu li era neinteles. Ea rämine
deci mai mult ca o lucrare facutä pentru faimd §i ca o curio-
sitate literara.
Se tradusese §i Cazania, din ruse§te, 0. cartea era gata de
tipar Inca din 1638-9, cind Meletie se ,inseamnä §i pe el ca
ispravnicu de pre izvodului scripturi §i cuvintele-tocmitori",
dar cartea nu vazu lumina decit ceva mai tdrziu 1.
Catechismul ardelean din 16110.
4.

Deocamdata de aiurea veni o carte pentru Romini: din Balgra-

dul Ardealului.
Domnia lui Matei-Vodd fusese precedeä de luarea puterii in
Ardeal de catre destoinicul Gheorghe Rakoczy, a cdrui inriurire
a fost foarte puternicd §i asupra principatelor romäneVi ve-
cine.
Craiul" ardelean §tia sa se lupte §i sd-§i pdstreze sau
intinda puterea §i fard luptd. Om cuminte §i prevazator, el ti-
nea cu statornicie §i caldurd la legea lui calvind §i, ca odinioara
loan-Sigismund, el void s'o rdspindeascd §i printre Rominii säi
din Ardeal.

V. Studii fi doc., IV, p. CLXXXIV.

Bianu i Hodo$, o. c., pp. 122, 146.
 Literatura religioasä in veacul al XVII-Ica 249

Acestia avuserd in loan din Prislop, Mitropolitul pus de Mi-

hai Viteazul, un pastor drept-credincios, precum fusese
ghie de la Tismana in Maramurd's1. Dupd seoaterea din std-
pinire a Voevodului cuceritor, urmd si in cercul umil al VIddiciet
romdnesti o vreme de schimbdri rdpezi si de lupte. Teoctist
pdstori cam in aceleasi imprejuräri ea si Ioan; el dddu ascultarea
cuyenità invdtatului Mitropolit muntean Luca. Apoi veni din Mol-
dova Dosoftei, care fusese pe lingd Stefan Toma i stätuse
la mändstirea Bisericanilor. El fu bine vdzut de Gabriel Bethlen,
principele Ardealului, i, cind muri Spiridon de Maramurds,
nu se mai clAdu un urmas acestuia, asa incit Dosoftei puta
iea WWI resungtor de Mitropolit Balgradului, al toatä Tara-
Ardeleneascd i Ungureascd, i celelalte", pe care-1 poartd in-
tr'o scrisoare trimeasd in Moldova. Ghenadie, care veni dupd
dinsul, fu läsat si, el sd pdstreze neatinsd in aparentä orto-
doxia trecutului.
Ghenadie, Mitropolit romin bine intemeiat, stind supt aripile
unui principe puternic, se gindi la tipdrituri. Pe atunci
In Ardeal si materialul i mesterii, spulberati de o potrivd de
strasnicele imprejurdri din cei treizeci de ani din urind. Prier
cum Matei-Vodd ceruse slova, si pe cei deprinsi a umbla eu
dinsa, de la Petru Movild, astf el Ghenadie al Ardealului se in-
dreptd pentra aceasta la Mitropolitul Teofil, care veni in cu-
rind el insusi dincolo de munti, in solia cea mare din Maiu
1640 2. Se trimise de la Munteni popa Dobre, care au fb."cut
tipare aice in Ardel", si el cdpdtd de la Gheorghe Rakoczy priL
vilegiul tiparului chirilic pentru Romini 3. Dascalul" asa-d
zicea Ghenadie insusi incepu Cu o noud editie a Cazaniei
brasovene, pe care Vlddica o credea foarte de folos i doria
s'o rdspindeascd iardsi printre crednciosii säi. Lucrarea se trd-
gdni insä, asa incit cartea nu vdzu lumina decit dupd moartea
lui Ghenadie, intimplatä la inceputul lui Septembre din acelasi
lasi an 4.
' loan Cernea, care se intimpinA la 199 in mänästirea Vadului ca episcop
sirb al unor biserici romine", era concurentul In aceste pArti nord-estice al
calvinului Spiridon. Sirghie veni in locul lui. V. Bunea, in Unirea, 1904, no.
25, p. 236 §i Istoria Bisericii.
2 Studii si doc., IV, p. CC!.
3 Bianu i Hodo, o. c., p. 115.
4 Sate fi preoti, p. 51; 1st. Bisericii, I.
 250 Istoria literaturii romAnesti

Pänd atunci insA tipograful fusese intrebuintatá i pentru alte

scopuri care nu erau ale lui Ghenadie. Rakoczy Calvinul avea
pe lingä el ca superintendent pe vestitul Stefan Geley, om in-
vAtat si Cu foarte multà rivnä pentru scoli, pentru tipArituri,
pentru legea lui reformatä. Geley void sä calvineascd in cel
mai scurt timp si pe Valahii prosti, ai cAror popi tot mai
credeau in superstitiile lor babesti" privitoare la posturi, ru-
gdciuni, sfinti si ierarhie 1. El doria o tipografie romAneasca
slujind scopurilo.r calvine, o scoalä de latineste, greceste
romäneste" in preajma Vlddicäi sau in alt loe potrivit, predi-
catori romini cari sà rupd cu trecutul, räspindirea Catechismu-
lui reformat i a cintärilor, care, traduse in romdneste, de
un Bänätean, se intrebuintau in orasele rämase credincioase cal-
vinismului: Lugojul i Caransebesul 2

Cintärile acestea, care nu sint altceva decit Psalmii Dui in

viersuri, foarte prost, de un urmas al lui Moise Festisel si
Stefan Herce, anume Stefan din FOgaras pe ungureste Fo-
garasi, precum Tordassy de la localitatea Tordas, au rdmas
in manuscript, si le cunoastem numai prin copiarea lor, cu
ortografia foarte ciudatä a originalului, in toate asemenea cu
cea ungureascA, de loan Viski, predicatorul calvin din Sintä-
MOria (Boldogfalva), in Tara Hategului, de mult cuceritd pentru
Reformä, si din strävechiul Scaun episcopal al Gioagiului-de-
jos 3.
Fogarasi mai fäcuse o traducere mintuitoare de suflet pentru
Rominii sal 4: anume Catechismul din Alba-Iulia sau Biblia
Mica", redactatd anume pentru folosul colilor, pentru pregati-
Tea unei generatii de calvini conscienti, de profesorul Alstedius
de la scoala infloritoare din aoest oras 5. Traducerea era scrisä
insä cu litere latine, si lui Geley i se va fi pdrut cä o asttel
de lucrare, bunä pentru scale bänOtene, care erau infiintata
' Bunea, Ve chile episcopii, p. 88.
2 Bunea, I. c., p. 89; tAlmAcitorii nu pot fi aceiasi oanicni caii au dat Ro-
minilor Palia : limba lor e alta.
3 Silasi, In Transilvania pe 1875, n-le 12-4.
4 CA era Romin, dovedeste intitularea comunitatii din Lugo, asupra ettreia
avea supravegherea in cele duhovnicesti, ca: valaho-maghiara Eclesie"; Pre-
fata Catechismului cu litere latine din 1648; in Bianu i liodos, pp. 160-1,
6 Cf. si Studii fi doc., IV, pp. 269-70.
 Literatura religioasa in vcacul al XVII-lea 251

spre folosul Rominilor ca i spre al Ungurilor, nu e potrivitd

ca sä se impartd popilor si teranilor spre a-i cistiga penutru
calvinism. El stia despre cinarile" lui Fogarasi, deci tot asa-i
va fi ajuns la cunostintä. si Cateohismul tAlmAcit de acesta;
insä el nu se opri asupra lui ca mijloc de propagandA.
Astf el opera predicatorului din Lugoj rdmase in manuscript
pAnd la 1648, cind ea apdru pe socoteala Banului Acatiu Bar-
csai, viitorul principe al Ardealului, 'care Ban al pärtilor timi-
sene, trimes adese ori in solie pe la noi, pare sä fi fost un
cunoscdtor al limbii noastre 1. Numai atunci ea se tipäri la
Alba-Iulia, 'lute° brosurd cu titlul unguresc, care a avut Mai
ales urmarea de a rAspindi printre Bändteni intrebuintarea alfa-
betului latin, in ve:suri de ocaSie, ca ale lui Mihail Haliciu 2, stu-
dent in Basel, la 1674, sau in anumite dictionare romino-latine de
mai tirziu 3.
Catechismal pe care Geley Il Oda Rominilor, Cu cheltuiala
predicatorul Curtii, Gheorghe Csulay, pare sd fi fost tot al lui
Alstedius. Traducerea se fact' din latincste, dar, pentru ca sA
sune mai bine i ca sd se prindä mai usor preotii, nu se vor-
beste in titlu numai de latineste, sau dieceste" limba diaci-
lor, a cArturarilor, ci se adauge si mentiunea unui original sla-
von. Lucrul de tipar nu se fact' la Alba-Julia, unde scrisese nu-
mai tälmdcitorul, ci in satul Prisac, de lingä aceastd capitald,
prin minile popei Dobrea, care intrebuintä doudzeci de zile, de
la 5 la 25 Iulie 1640. Popa fu, poate, chemat pentru acest scop
din Alba-Iulia, färä stiinta Viddicdi, al cdrui nume nu se afld
pe tipdriturd 4.

Bianu i Hodos, o. c., p. 160 si urm. ; Studii si doc., I\T , tabla.

* Hasdeu, in Col. lui Traian, 1884, pp. 413-4; Gaster, Chrestomatia, I,
p. 216.
Acelasi, in Col. lui Traian, 1884, p. 406 :,;*t urin. ; Cret!, in Tineriniea
Routine!' pe 189.
4 Despre cuprinsul Cate.chismului s poate lilmuri cin.wa prin carticica de
polernica a Mitropolitului Moldovei Varlaam. Un exemplar din aceasta din uvula
a fost gasit claunäzi; ea trebuia sal se reproduca In Aft. Ac. Rom., de d. I. Bianu,
care a avut bunatatea sa-mi comunice foile in corecturi. Cf. Sate si preofi, p. 52 si
urm. Pentru micul Catechism catolic cu litere latine tipärit la Roma in 1677,
de Vito Piluzio, archiepiscop de Marcianopol iseful Misiunilor din Moldova,
v. Papiu, Tesaur, I, p. 105 si urrn. ; Bianu, In Col. lui Traian, 1883, p. 142
urm.; Studii si doc., I-II.
252 Istorla literaturii TomAnesti

5. Mi§carea culturara din Moldova.

Räspunsul la acest Catechism veni din Moldova.
Mitropolitul de acolo, Varlaam, era un fiu de teran din pärtile
Putnei, care dadurä peste putin timp si doi Domni: pe Gheor-
ghe Stefan si pe Istrati Dabija.
Un frate al lui avu un fiu, Andrei, care se intilneste ca räzes
in pärtile Botosanilor, si o fatä, Manita, care se märità cu popa
domnesc Ursul Cergar, din satul Stroiesti-Focsani 1; si mai gd-
sim in 1677 pe preutul 'Ursul i TodArasco, feciorii lui Ste-
fan ci-au fost frate Mitropolitului Varlaam" 2. Varlaam insusi
cumpärä vii i fäcu mori pe girlele" de hotar ale terii, päzite
de vAtavi" i mesteri", la Cofesti, si le läsä parte nepotilor,
parte mänästirii Secul 3.
Prin aceste pärti erau pe atunci dascdli de copii 1", si, la
15 Maiu 1634, intre rAzesii ce dau o mArturie tocmai pentru
niste pAminturi la Cofesti se aflä i Vicol dascal de Focsani5".
Dar Varlaam isi va fi 'cApatat toatä invätätura si dorinta-i
deosebitä de a ceti i serie, toatä priceperea-i caligrafica de
la mänästirea Secul, ctitoria lui Nistor Ureche, unde intrd incd
din tineret5, poate chiar de la intemeiarea acestui läcas. El
ajunse egumen la Secul pie la 1610, si avem o hotArire luatä
de dinsul impreunä cu Mitrofan, fostul episcop de Roman si unul
din cilugärii mänastirii, pentru a curma o pricinä de mosii 6. Nu-
mai dupà vre-o doudzeci de ani de egumenie, i färd sä fi fost
episcop undeva, ajunge Varlaam, ca om de cincizeci-seizeci de
ani, la treapta cea mai innata din ierarhia Moldovei 7.

1 Arch. ist., p. 80; V. A. UrechiA, in An. Ac. Rom X, p. 348; Studii

fi doc., VII, p. 322, no. 26 si Note explicative la documente.
7 Par a fi fost clec: doi popi Ursul, unul nepot adevArat al lui Varlaam,
celalt, sotul nepoatet lui. Arch. Statului, Necont, n-le 2521, 2522, 2523, 2576.
Cf. no. 2514.
O plingere a lui din 1634 cu privire. la aceste mori, in Arch. Statului,
Neamt, no. 2494. V. regestul acestui act si al altora privitoare la Varlaain, in
Notele explicative citate, p. 336. V. si no. 2508; Studii i doc VII, p. 333
no. 75.
V. Studii si doc., VII, cf. no. 14: un dasa din Focsani, la 1715.
Arch. Statului, Neamt, no. 2993.
Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 247-8.
7 V. si mai sus.
 Literatura religioasA in veacul al XVII-lea

Inainte de aceasta el avu prilej sä eunoasca pe indreptatorul

ortodoxiei ruso-romanesti, pe invatatul Petru Movilä. In 'no-
tele lui slavone, acesta aminteste o minune ce i-a fost povestitä
de Varlaam ieromonahul", venit la el in Lavrä, la 3 August
1629, din partea lui Miron Barnovschi: e vorba de ingreuiarea
raclei lui Sfintul loan cel Nou de la Suceava cind Mitropolitul
Crimca se gindia, in 1621, sa fuga cu moastele de'naintea Cazaci-
lor pradalnici 7. Varlaam venise, de sigur, ca sä aducä lui Petru
manuscriptul Octoihului, care, cum am spus, apäru, i Cu ar-
mele Domnului moldovenesc, in 1630 2
El putu sä vada la Chiev scoala si tipografia, si de sigur ca
'atunci i se alcatui in minte planul de a stramuta si in tara sa
aceste unelte de cultura. Inältarea lui la Mitropolie, sprijinul bo-
gatului Vasile Lupu, caruia ii placea stralucirea si care nu
voia sa fie intrecut intru nimic de vecinul muntean, pe care-1
urja, ii ciadura mijloacele de nevoie pentru aceasta.
Nu se poate hotari precis data cind Varlaam si Domnul sau
adusera la indeplinirea intemeiarea scolii. O putem märgeni insä
destul de apropiat.
Incá la 1639 manästirea cea nouä a Trei Ierarhilor, 1nd4ata
din piaträ cioplitä i uritä, era in lucru: turnul de la poartä
era gata din 1638, dar intreaga bisericä n'a putut fi min-
tuitä decit in primävara anului urmätor, sfintirea fäcindu-se de
Mitropolitul Varlaam in ziva de 6 Maiu 3. Manuscripte Irumoase
cum nu se mai scriau de mult, furâ däruite ctitoriei domnesti
celei mai nottä; supt Varlaam, in adevar, caligrafia manasti-
masca luase un nou avint, si Liturghia e pergament, im-
podobitä cu aur si cu miniaturi, pe Icare o serse Ivanco la
Rädduti, pe vremea episcopului Anastasie de Moldavita si care
trecu, in Mziu 1643, din minile Marelui-Logolat Teodor Iano-
vici in ale lui Varlaam, nu-si mai allá parechea in tot ce s'a
scris mai ales, mai simplu si mai artistic in terile noastre 4. Moa--4-
tele Sfintei Paraschiva, care trebuiau sä crease& si mai mult fai-
' Ghenadie EnAceanu. o. c., pp. 181-4.
1 In 1637, scrisoare de la Varlaam, in Doc. Bistritei, 1, pp. 59-61, no. LXXXI,
reprodusA in Hurmuzaki, XV.
Melchisedec, Notite, pp. 169-71.
4 Msul, a cArui legAturA, Cu aplicatii metalice pe catif ea, e vrednicA de cuprins,
se aflA astAzi in Bibl. Ac. Rom.: o notita asupra lui, de I. Bogdan, M An. Ac.
Rom., pe 1903, partea administrativA. V. si Melchisedec, Notite, p. 18.
254 Istuda literaturil romAnqti

ma frumoasei clAdiri a lui Ienachi, mesterul armean din Con-

stantinopol, furä aduse, In schimbul unei räsplAtiri imbielsugate,
in 1641, de trei Mitropoliti greci: Ioanichie de Heraclea, Partenie
de Adrianopol i Stefan al Vechiului-Patras; la Ismail se aflau
spre intimpinare tot Vrádicii" Varlaam, Evloghie de Roman,
Anastasie de RädAuti i Gheorghie de Hui si egumenii".
Donmul insusi iesi inaintea Sfintei, i stralucitul alaiu ii fA-
cea intrarea in resedinta domneascii la 13 Iunie 1
Primii aingAri vor fi fost luati inteales din deosebite
nAstiri mai vechi, dar egumenul d'intAiu a 'fost insusi ree-
torul de pänd atunci al scolii lui Petru MovilA, Rusul Sofronie
Pociatchi, care avea pe lingA el ajutoare tot dintre calugärii in-
vAtati, dintre dascälii de la Chiev. La 1641, in ziva de 15 April,
Dotnnul cumpOra de la fostul Mare-Conis Mihail Furtuna, Cu
pretul insemnat de 200 de lei bätuti, o casA de piatrd, pe Ulita
CiobotOreasca, ring hAlesteul Bahluiului"; aici se asezA scoala,
lar lIngA dinsa se zidi peste citva timp un mare feredeu", o
baie cu plata. Vasile Lupu däduse pentru intretinerea Colegiului sAu
trei rnoii, Rächitenii, Tdmdsenii i Juganii, precum i veniturile
ball 2. Scriind in 1641 Tarului, cAruia ii supuse proiectul de a
creste pe fiii boierilor si ai celor de rind prin cOlugArii s'Al din
Bratca, Petru Movilä-i spuse CA in Moldova s'au i trimes invä-
tAtori dintre acestia 3. In acelasi an 1641, Vasile-Vocld ceru slove
de tipar de la Petru MovilA i complectä instalarea tipografiei
de la Trei Ierarhi prin lucruri aduse, nu fdrä oarecare greutate,
de la Stavropighia din Liov, care ar fi vrut bucuros sA alba
monopolul cArtilor de tipar in pártile noastre; incA la 12 Ianuar,
ei putea sä multämeascA fratilor" pentru invoirea c cápdtase
de la dinsii. Sofronie Pociatchi merse insusi la Liov ca sa aducA
cele de nevoie; el fu primit rdu, ca unul ce fAcea parte dintre
concurentii pe toate terenurile ai centrului ortodox liovean, dar
totusi dorinta lui Vasile trebui sd fie indeplinifA'
1 Melchisedec, Notite, pp. 17374; Doc. Bistritei, I, n-le LXXIX, XCV
Hurmuzaki, XII; Miron Costin, p. 310, cu data gr4t5 de 7148, In loc de 7149;
Studii fi doc., VI, p. 343.
2 Uricariul, III, p. 283 i urm. Cf. Iorga, Documentele Callimachi, I, p.450.
nota 1.
3 Ghenadie Enkeanu, o. c., p. VG.
4 Scrisoarea Domnului Insusi, In Hurmuzaki-Bogdan, Supl. II, vol. 11/, pp.
1-2, no. 1; Arch. soc. t. si lit, din lasi, II, p. 326: scrisoarea lui Pociatchi
 Literatura religioasA In veacul al XVII-lea 255

Astf el putea sa fie multámit Varlaam, care se tinguise inca

la 1643 pentru lipsa dascalilor si a inviitäturei; cat au fost in-
vatand mai de multa vreame, acmu nice atatà nime nu invati" 1
Din aceasta scoala aveau sa iasa afilia dieci de slavoneste, cari
erau sa intrebuinteze aceastä limba cu deplinä pricepere, fárá
s'A alerge la formularele 2 sau la dictionarele care se alcatuiesc
in Tara-Romaneasca pentru ajutorul unor carturari mult mai
slabi si lipsiti de pregatirea seolii 8; de aici erau sa porn2aseä atitia
cunoscatori de greceste pentru ajutorul capuchehaielei de la
Constantinopol; aici era sa se formeze intäiu un asa de harnic
si de destoinic traducdtor si scriitor cum a fost Nicolae
Nu se poate zice ca scoala de la Trei lerarhi a fost un semn
de trufe zadarnica din partea Grecului doritor de laude care
stätea in Scaunul domnesc al terii: ea a adus foloase adevarate,
potrivite, fireste, cu spiritul timpului, si ar fi adus si mai multe
daca siguranta pasnica a Domniei lui Vasile Lupu ar fi tinut
mai indelung si daca ea nu s'ar fi inchis in valmasagul luplelor
pentru Domnie din anul 1653.

6. Sinodul de la I41 si lupta eu ealvinii.

Prin tipografia alipitä la manastire se putea face o concu-
renta, nu totdeauna piacutä, lui Matei-Vodd Munteanul. Deocam-
datä ea sluji unui scop mai mare. Petru Movilti luase masuri
pentru a lupta impotriva calvinismului, nu infra .atita pentru
ca el ar fi amenintat inteadevar ortodoxia din Tinuturile ru-
sesti supuse Poloniei sau pentru ca. Movila ar fi cunoscut bine
silintile ce se fac in Ardeal pentru a calvinisa pe Romini, cit
pentru ea el se privia tot mai mult ca represintantul dreptel-
credinti fásaritene, ca luptatorul chemat pentru mintuirea ei de
once primej die.

din 17 Februar 1042. Cf. scrisoarea cAtre Pociatchi a vestitului invAtat grec
Teofil Korydalleus, in Revista teologicii din lasi, II, p. 345 si urm., p. 359 si
urni: Cf. Xenapol, 1st. Rom'inilor, 1V, p. 81, nota 22.
Bianu i Hodos, a. c.,p. 140: Prefata la Cartea de -invdtdtard.
V. I. Bogdan, Cnezii romtni, in An. Ac. Rom. pe 1903, p. 25 nota 1.
3 V. Lexiconul citat al lui Mardarie Cozianul, 64.11 pentru Academia Ro-
mina de Gr. Cretu; in PrefatA se dau bogate lAmurirl asupra altor Lexi-
coane de acest fel, mai nog decit cel de la 1649.
4 V. mai departe.
256 1storla itteraturii románesti

Petru scrisese intaiu un Catechism ortodox, destul de intins.

pentru a räspunde cartilor lesesti, usoare la inteles", cara sa
înfatiau ca pravoslavnice i ispitiau pe multi a primi pareri
catolice ca ale Unitilor. Catechismul fu supus inca din 1640 unui
sobor provincial 1. Movilä voia sa faca din el un indreptariu, un
normativ al ortodoxilor de pretutindeni: pentru aceasta ar fi tre-
buit, sau o primire din partea Patriarhului ecumenic, pe atunci
Partenie, pe care el nu voia s'o ceara, sau un mare sinod al Rd-
säritului. I se päru mai lesne sä adune un sinod la Iasi, la care
ar lua parte Trimesi ai Bisericii din Chiev, aducind cu
Catechismul, prelati moldoveni, munteni i poate ardeleni, iar din
partea Patriarhiei constantinopolitane niste delegati cu putere de
a primi sau a räspinge lucrarea. Iasul era in adevär foarte po-
trivit pentru o astf el de Adunare: in Chiev era puterea regelui
eterodox al Poloniei, in Constantinopol puterea Sultanului pagin
al Turcilor, pe cind Vasile-Vodä, deplin sal:ill.' al terii sale, era
un aparator firesc al credintii celei vechi i bune.
Ina din 1641 se stia ca se stringe un sinod la Iasi. La in-
ceputul anului urmator, Pociatchi cere la Liov literele grecesti
de nevoie pentru a se tipäri ce hotariri s'ar crede ca trebuie 2.
In varä abia s e strinsera parintii straini: din Rusia venisera trei,
dintre cari cel mai insemnat, lsaia Trofimovici, era doctor in
teologie 3 §i, de la 1640, ,presedintele Sfatului duhovnicesc de
pe lingä Mitropolit; din Constantinopol, erau de fata episco-
pul de Niceia, Porfirie, un batrin care fu primit de Vasile-Vodä
cu multä cinste, si vestitul teolog Meletie Sirigul, pentru care
Vasile intemeie indata episcopia cea noua a Proilavului" sau
a Bräilei 4. Muntenii lipsira, din causa dusmäniei dintre Voe-
vozii Vasile i Matei 1.
' Archiva sac. qtiint. f i lit., l. c.
2 Ghenadie EnAceanu, o c., p. 280, 291 l urm.
8 Ghenadie EnAceanu, o. c., p. 293. Un al doilea era rector la Colegiu ; a
treilea, predicatorul de la Chlev.
4 Ibid., p. 298 $i urm.; Melchisedec, In An. Ac. Rom., XII, p. 36 i urni. ;
scrisoarea din 6 Novembre 1642 a lui Scogard, inedicul danes al Domnului, In
Hurmuzaki, IV, p. 668. Pentru calitatea de episcop brAilean a lui Meletie, v.
Ghenadie EnAceanu, o. c., pp. 298-300, 302. Pentru episcopii de Braila, Iorga,
Chilia i Cetatea-Albd, pp. 234-5; 1st. Bisericii, I $i adausurile d-lor Iustin
FrAtiman Stadia ... la ist. Mitropoliei Proilavia, ChisinAu 1923, si Berechet,
Picdturi mdrunte, ChisinAu 1924, p. 95 si urm.
5 Studii fi doc., V, p. CCV.
 Literatura religioas.1 in veacul al XVII-lea 257

Sinodul tinu trei luni de zile si mai bine, farA sa fi fost des-
baten i in public. Moldovenii erau prea putin invätati ca sa
amestece. Rusii si Grecii, Chievitii si Constantinopolitanii, nu se
inteleserd de la ineeput, i urmard astfel 'Ana la plecarea celor
din urrna. Pentru Greet, lucrul de capetenie era osindirea so-
lemma a lui Chiril Lukaris, pe care ei Il recunosteau ca ade-
värat autor al capitolelor calvine incriminate; Sirigul, un om al
Patriarhului Partenie, aducea poate cu dinsul lucrarea sa %2T6:
7.CEX611017.(iri V.E'4:XXx:tov care s'a tiparit mai pe urrnä tot la noi;
Patriarhul insusi däduse represintantilor säi o gramata prin care
se osindiau aceste capitole, afara de unul singur 1 Pentru Rusi,
era vorba inainte de toate sa se intireasca lucrarea Mitropolitu-
lui lor, in care Grecii vedeau neajunsuri i greseli in ce pri-
veste admiterea eredintii cä pacatele se pot ierta si dupd moarte
ca in Impartäsenie e insusi trupul lui Isus Hristos 2: el rea-
veau nicio räzbunare de indeplinit fata de Patriarhul Chiril i ti-
neau ca scandaloasele capitole calvine sa fie infatisate ca o
Lucrare apocrifä, ca o pläsmuire care nu atinge intru nimic Bi-
serica Räsariteana.
Resultatul fu acesta: Sirigul i tovaräsul sau plecarA la Con-
stantinopol, ducind Catechismul lui MovilA, inteo forma greceasca
si in alta latina. Moldovenii iscalira osinda pronuntata de Pa-
triarh, i, ceva mai tarziu, Biserica ruseasca din Polonia adause
iscäliturile membrilor ei episcopali. lar de supt teascul de la
Trei lerarhi apäru in greceste gramata lui Partenie, cu data
de tiparire 20 Deoembre 1624 3. fnainte de plecare, PArintil
multamisera Impreund domnescului lor gazduitor 4.
Se stie câ in 1643 Patriarhul intari gramata sa din anul tre-
cut, adaugindu-i iscäliturile cistigate; tot in 1643, el aproba car-
tea lui -Movitä, pe care Meletie Sirigul o dresese la Sinod,
dindu-i titlul de Märturisirea Ortodoxa" 'Op06800ç
Dar ea nu se tipari, cum fusese planul de sigur, in deosebitele
limbi ale popoarelor drept-credincioase, cäci un al doilea Pa-
triarh Partenie stricä tot ce Meuse oel d'intaiu: Meletie Sirigul
fugi in Moldova, unde Vasile Lupu, dindu-i Scaunul Bräilei,
V. Meichisedec, 1. c.
Scrisoarea doctorului Scogard, citatA.
3 Bianu i Hodos, o. c., pp. 119, 135-6 (No 41).
4 Melchisedec, /. c., pp. 50-1.
17
253 Istoria literaturii rornlinesti

indemnd sd-i traducd din greceasca veche, pe care s.? vale cd

n'o prea stia, in greceasca noud, care era adevdrata lui limbd1.
Iar Petru Movild tipdri Catechismul sdu numai ipe scurt, in
rusqte, la Chiev, in 1645, supt titlul ,Corp de invAtAturä
pe scurt": carticica fu foarte bine primitd, i alte editii, tot
rusesti, apdrurä. la Moscova (1646) §i la Liov, in noua tipo-
grafie de la Mitropolia Sruiturui Gheorghe 2
Ea n'a fost tAlmdcitd in greceVe, unde i prelucrarea lui Me-
letie astepta met pänd iesi la ivealä, cu banii Marelui-Dragoman
Panaioti Nikusios, in acea Olandä tocmai de uncle veniserd pen-
tru Chiril sfaturile rdtdcitoare 3. 0 Pravoslavnied Mdrturisire,
care e cea resulted de supt indreptarea Sirigului, face parte
dintre tipdriturile muntene ale lui Antim Ivireanul, la sfirsitul
vea cului al XVII-lea 4.
Dar tot din inväteura lui Petru Movild, din desbaterile Sino-
dului din Iasi, porneste o cArticied a lui Varlaam, care a ie§it
la iveald numai ddundzi. In 1644, Vasile §i. Matei, Domni du§-
mani ai aceluia§i popor, se impdcard in sfir§it: Varlaam fdcu
parte din solia moldoveneascd. prin care se intemeiè fratia, 5.
Invdtatii din cele cloud ten, Mitropolitul Moldovei i cumnatul
Domnului muntean, §e vdzurd, in sfirOt, §i. Varlaam gdsi cu
bucurie la Udriste NdstureL o suma de ciarti noud", §i, intre
altele, cdrtulia mica" a Catechismului eretic din BAlgrad.
El ceru cArticica de la Udriste, acest bpiar,in cinstit §i sloves-
nicu §i Cu toed destoiniciia §i inteleagerea harnic, §i. drept
pravoslavnic cre§tin, al dalle Logofät, §i frate Doamnei", i se
hotdri a rdspunde pe scurt indemnului scurt al Calvinilor. Pentru
aceastali aduse aminte de vechile discutii din 1642 §i se uitd
de sigur, nu prin Catechismul cel mare al lui Movild, din care
un exemplar pe ruseste Ii va fi stat la îndämînä, ci in resuma-
tul care iesise tocmai in acel timp la Chiev. Cele cileva pagini
de polemicd impotriva Calvinilor, cari pdnd in *eapte mueri iau
si-s tot papi", cari sint mai rAi decit Turcii, rearli",
V. §i vol, II, cap. I.
2 Picot, lista bibliograficli citat.A.
Legrand, Bibliographie hellenique du XVII-e siècle, II, p. 202.
4 V. vol. 11.
5 Sirbu, Matei-Vodä Basärabei s auswärtige Beziehungen, Leipzig, 1899,
p. 225; Studii fi doc., IV, p. CCX1;
 Literatura religioas5. In veacul al XVII-lea 259

loVesc in parerile dugmanului Cu privire la icoane, care nu-

sint idoli sau bozi", striga Varlaam, cu privirie la puterea
credintii pentru a mintui, la fiinta mai multor Biserici gi la rostul
maslului. Eruditia e de imprumut, iar stilul foarte greu i inch-
cit. Astfel inch cartea lui Varlaam Rdspunsurile" lui, despre
care multi îi faceau marl. ilusii a trecut fara nicio inriurire
in viata noastrd religioasa i culturalal.
PAna la 1645 ins& teascurile muntene i moldovene dadusera
alte lucrki, acelea in adevar de folos', gi la ele venim acum.

7. Tiptikituri muntene i moldovene Oa la 1653.

Pe chid tipografia moldoveneasca se pregatia numai pentru

lucrArile ei viitoare, teascul muntean din manastirea Govora in-
cheia in 1641, supt egumenul Silivestru taha" (tachigraful),
Psaltirea, care stdtea de mai mull& vreme 'in par'Asire 2. In
anul urmator, megterul Preda dadea inteun in-folio de peste
600 de pagini", o non5. Cazanie, pe care,supt controlul lui U-
driste Nasturel, o tAlmacise, sau, ca sa zicem ca dinsul, o scosese
primenise" din rusegte, Inca de la 1638 (7147), un ieromo-
nah Silivestru, care e egumenul insugi.
Originalul ei nu poate fi decit Cazania lui Petru Movila, din
1637, care e alcatuitA dupd Omiliile lui Calist. Cind Silivestru s'a
apucat de lucru, Cazania ardeleand nu iegise Inca, aga inch cu-
vintele din Predoslovia lui Nasturel despre cartile ce momesc
ucid sufletul nu se pot raporta la aceasta carte. E indoielnic daca
Msturel a avut vre-o-datä in mina Cazania, 'destu,1 de rard, de la
1580-1 care n'avea nimic eretic in ea sau cea, foarte rara,
din 1564, unde de sigur se cuprindeau lucruri ce trebuiau sa para
Aotravitoare Logofätului muntean, care gtia aga de bine rusegte,
care data documentele scrise de el dupd computul moscovit de
1-iu Mari i care va fi petrecut vre-un an-doi la Colegiul lui
Petru MovilA, caci prin 1635-40 el era inca un om foarte tinar.
Lucrarea fu complectata cu alte vre-o suta de foi, dreasa

Cf. Bianu i Hodo, o. c., pp. 150-4, no. 48.

Ibid., pp. 106-7.
8 Studii i doc., IV, p.651. In studiu/ despre mo0ile familiei Beldy (An. Ac.
Rom., seria III, IV) am dat un act conceput i scris de el ruse0e.
260 Istoria literaturii romAnesti

in unde pagini, schimbatA pe cloud sute din ele, dupd o lungd zä-
bavd, tot la Govora, färti sd se spuie cine a prefacut i adaus,
sau, dacd acel cineva e tot Silivestru, ce I-a indemnat sä jertfeasa
o a0t de mare parte din lucrul säu mai vechiu. Ldmurirea e Insd,
se pare, destul de uward §i destul de putin cinstitd. Intre 1642
0 1644 iesise Cazania lui Varlaam, i aceastd carte e rprodusà
In noua tipäriturd munteand 1, j anume Intreagd, .afafd de Viata
sfintului moldovenesc Ioan cel Nou. Acest sistem se vede, de alt-
mintrelea, i cu un alt prilej: räzboiul ca armele, incetase intre
cei doi Domni, dar incepuse un räzboiu, bogat in pradd, cu ti-
pdriturile. Tipograful e iard0 Meletie Macedoneanul, care dis-
päruse, cum s'a spus, incd din 1640. De atunci el mersese in Ar-
deal, lucrase la Cazania din acel an 0, dupä moartea lui Ghe-
nadie, .rivnise Vlädicia din Walgrad. Superintendentul Geley
chemase la cercetare duhovniceascd, hu fusese multdmit de rds-
punsurile lui, dar cäpätase asigurarea Cä lucrurile ce nu le §tie
le va inväta. Totu0 Matei Basarab, bunul prieten al Craiu-
lui" de peste munti, izbuti sd inlAture pe Meletie, a cdrui fugá
ii stingherise tiparul, i sd facd a se alege bietul Ilie Iorest, care
trecu peste vre-o trei ani de la demnitatea sa arhiereascd la tern-
nit& §i la chinuri 2. Niel cu acest prilej nu izbuti Meletie, Oaf
eirja se dAdu lui Simion, ;ce-si zise VlAdica Stefan. Atunci
el se intoarse la Matei-VodA, se uni cu un tipograf rus, cu un
Slrb, cu un croitor din Ocnele Mari i cu un al patrulea mestery
si, in mAnAstirea Dealul, unde era acum egumen Varlaam Ara-
pul, el dAdu forma cea not& a Cazaniei lui Silivestru 3. Apol
nu se mai aude de dinsul.
Cazania lui Silivestru n'are decit o foarte slabA insemndtate li-
terarA. Limba din ea nu e mai bunä decit aceia din Cazania pe
care de putin timp o tipdriserd din nou Ardelenii i pe care
aceasta avea Oda tinta s'o inloculascd. E o traducere cuvint dup.&
cuvint, grea de urmdrit, fdrd ritm, fArà m4care §i mIddiere,
lucrarea unui om care socotia cd pentru a traduce din ruse0e in
romdne0e nu se cere decit sd tie cineva i romane0e. La in-
trebuintarea textului Evangheliei nu se vede niciodatd inriurirea

' Gaster, Chrestomatia, I, p. XXXIX.

Bunea, Vechile episcopii, pp. 86-94; Sate fi preofi, pp. 50 $i urm., 337.
I Bianu I Hodos, o. c., Pp. 144-7.
 Literatura religioas6 In veacul al XVII-lea 2(11

tälmacirii strävechi. Ortografia ins& rämine acea care se im-

pusese inca din veacul trecut.
In Septembre 1642 se tiparia o Cazanie pe scurt, o culegere de
Invataturi preste toate zilele". Limba e mai vioaie decit acea
din Cazanie, Cu toate a se intilnesc in ea citeva forme care
sunä strain. Acel care se da drept tAlmacitor e Melchisedec, egu-
menul de la manastirea Uspeniei sau Adormirii Maicii Domnu-
lui din Cimpulung: el iscaleste prefata, in care oetitorii sint pof-
titi EA se ingramadeascä pentru a raspläti manastirii cheltuielile
cu tiparirea acestor saizeci de foi: Caci, cA, cum ar fi un,
negutätoriu care ar fi dobandit o piatra de mult pret, carea sa"
plateasca o mie de galbeiii, i apoi sa Se vinza numai drept
10 galbeni, deci apoi, de n'ar fi cumparänd piatra aceia
fiescare intelept, ar fi insalandu-se negutatoriul acela, i lui
singur foarte i-ar parea rau mai pe .urma, asijderea va sa
pata i cela ce, deaca va afla cartea aciasta, si nu o va cumpara,
cáriia cinstea-i iaste mica, ¡ara dästoinicia-i iaste foarte multa
.mare". Melchisedec a scris doua scrisori de afaceri, care se pas-.
treazi i astazi in Arhiv ele Brasovului 1: amindoua sint grecesti,
.cu toate cä Brasovenii ar fi inteles mai bine ce e cu Tiganii
manästirii cimpulungene, daca parintele ar fi scris romaneste.
Deci ar fi aplecat cineva sä creadA di: el se laud& numai Cu o
earte pe care n'a facut7o, dar o precupete§te ; ins-a unele
grecisme din lucrare 11 adeveresc autor, 0, chiar in locul ce
am adus innainte, intrebuintarea cuvintului ciaste in intelesul de
pret, ea in grece0e t, lamureste asupra neamului din care
,fäeea parte serfitorul. Melehisedec era, in adevAr, un Pelopone-
sian sau un Moreot.
Poate a publieul eärtilor religioase din Tara-Romitneasoil n'a
volt sà-i dea cinstea" de costande pe care o cerea, pentru
Melchisedee pAräSi cu aceasta cultivarea limbii noastre. ..Tipo-
grafia de la Cimpulung, care nu e de ice mai rea decit acea de la
Govora, strfunutatA apoi la miinAstirea Dealului, lucreaza de
ileum arti slavone, pe care i le oerea i Domnul, care, dAduse,
se pare, 0 slovele i ilustratiile, destul de bune, fileute la Chiev
poate. Ca sä se yea daea nu e vorba de o simpla
'-Socotelile Brasovulai, In Analete Academiei Romtne, XXI, pp. 204, 264.
262 Istoria literaturii romAnesti

publicatia aceasta de a doua a lui Melchisedec ar tfebui alaturata

cu Antologhiul chievian din 1637 si cu acel liovean apdrut in anul
urmator. In apelul catre cumparatorimai departe sa stiti si
ne credeti cä cu multä cheltuiala am facut aceasta carte, fall
imputrivire sä blagosloviti, nu far& cheltuiala, ci cu pret destoinic
sa va cumparati aceastä carte i, inveselindu-vä, sä va para
ca ati capätat-o in dar" recunoastem pe parintele Melchisedec;
insä slavoneasca acelei Prefete e a lui Udriste, care va fi facut in
satul sau Fierestii i corectura. De altfel, tipografii erau Slavi,
un Sirb si un Rus, care, acesta din urma, lucreaza apoi si cu
Meletie Macedoneanul.

8. Lucr'Arlie Mitropolitului Varlaam i indurirea lor.

In Moldova erau mai multe manuscripte gata de tipar deaf
io tara lui Matel Basarab. Traducerile din cärti bisericesti slavone
se ingramadisera. Ele se deosebesc printr'o limb& mult mai pu-
ternica, mai sunatoare si mai puna de viata, insusiri care
vor raminea rand acum vre-o doudzeci-treizeci de ani caracte-
ristice pentru lucrärile literare moldovene. Astfel, Cuvintul pentru
curfilire, Molitvenicul din intclia jumAtate a veacului al XVII-lea,
din care s'au dat unele extrase 1, inving once alti opera de acest
fel din Tara-Romaneasca sau din Ardenal.
Printre talmacitorii din Moldova, doi ni sint cunoscuti anume.
Unul a fost un Logofat, dar nu un Logofät-Mare, nici macar un
LogofAt al &ilea, ci un beti Logofät, sau al treilea Logorát, care
avea deci acea dregätorie putin stralucitoare, dar grea de inde-
plinit, in care se cerea buna cunostinta a douä sau mai multe
limbi 2. Eustratie stia slavoneste i greceste, fard sä putem sti
in ce chip îi Insusise aceste cloud limbi, cdci viata lui e aproape
eu totul necunoseutii. Cu diva timp inainte de venirea ca
Domn a lui Vasile Lupu, el petreoe la botezuf fiului, lui Lupui
Habäsescul, loan, impreuna cu nasul, Vasile Banul VOrnic, 5tef an
Moimäscul i alti eitiva 3. La 1639, el parasise Slufba, fiind numai
un pasnic biv Logofat Intre cärtile sale; ce s'a ittimplat pe lima

t. Gaster, Chrestomatia, I, p. 45 i urm., 80 si urrn.

Cantemir, Descriptio Moldaviae, pp. 81-2.
5 Studii fi Doc., vi, pp. 77-8, no. 23.
 Literatura religioasA in veacul al XVII-lea 263

Cu dinsul, nu se mai stie: a trait insä destula. vreme ca sä in-

semne citeva observatii pe un manuscript al cronicii lui Gri-
gore Ureche, scrisä in 1647-8. Miron Costin, care seIupta impo-
triva parerilor lui istorioe, nu l=a mal apucat1.
Eustratie a facut întäiu, credem caci cu greu s'af fi
gasit pe acea vreme, a intaiului asediu turcesc a Caneii, In hisula
Creta, un asa de bun elenist", o traducere integrala a lui Hero-
dot, lute° limb& puna de vlagä i destul de mladioasä, stringind
foarte de aproap-e originalul i ineercind ici i colo o interpfe-
tare in sensul realitatilor contemporane. Foarte insemnata Indare,
care a stat trei seeole i mai bine absolut necunoscuta panä
ce o soarta fericitä m'a Meat sa descopar intre cartile de slujbd
ale foastei manästiri Cosula, fundatie a Vistierului lui Petru Ra-
res, o copia foarte tarzie care pastreaza insa cu scumpätate
caracterele de limb& ale originalului 2, Herodotul" romanese
are pentru literatura noastra aeeiasi valoare ea Platurhal"
Amyot, cu trei sferturi de secol mai vechiu numai, pentru litera-
tura francesa.
Apoi, fära scop practic, fArà indemn domnesc, i numai pen-
tru placerea sa, Logofätul dadu o Pravilä aleas", scoasa
din Zonaras, din Vlastaris si din Harmenopulo i tradusa de
el de-adreptul din limba cia mai suptire rnai ascutità
de toate limbile, ce sa dzice eleneasca, cu carea au toctnit
Dturmnedzau, de-au cunOscut acestia intai lumina Dumnedzairei,
carea nu o pot sä o inteleaga fiecine, de nu. vor fi prea-iscusit
si deprin§ cu dansa" 3. Cu acelasi gind de a da in rofna'neste pto-
vete luate din hotaririle soboarelor, traduse Eustratie, de sigur
pe atunci, 4iapte taine a Besearecii, care cuprind lamuriri privi-
toare la deosebite intrebäri de natura religioasa.
Eustratie arata sa fi fost prietenul lui Varlaam, a carui hiroto-
nisire ca Mitropolit o inseanma el la sfirsitul rnanuscripfului
sail. de Pravila din 1632. Varlaam el insusi n'avea cunOstintile
unui treti Logofät cum trebuie; era insii un bun carturat de sia-
voile0e, limbä pe eare o va fi invatat la Secul. Inca Rind acolo,
de sigur, el traduse Cazania lui Calist Patriarhul.

OrApnu, Cron. moldoveni, pp. 98-9.

2 Publieat de 'mine la yAlenii-de-Munte, in 1909.
8 Bianu; in Col. lui Traian pe 1882, p. 216.
264 Istoria lIteraturii rottignesti

Aceastd traducere are o indoita insemntitate. Intäiu, ea nu

e facuta dupd un singur original, ci, ca i traducerea lui Eus-
tratie, culege materialul din mai multe carti, li potriveste si-I
adund in forma care se parea lui Varlaam mai potrivita pentru
celitorii sal: e deci, cum spune insusi, adunata din toti talcov-
nIcii Evanghelii, dascall Besearicii noastre". Apoi forma are o
largime i un avint cum nu se mai intimpina panA atunci in li-
teratura noastril religioasA, si cum nu se va intimpla multa vremel
panA la tAlmacitorul muntean, necunoscut, al Invataturilor lui
Neagoe-Voda.
Rita un loc din aceasta carte maiastra:
Insa plansul acestora sd va intoarce intru bucurie, a va
sosi binele i cinstea lor, i marirea cia neintrecutä; atunce
va arAta Domnul Isus Hristos pe nuäri, nu pre-acestea
xiudri ce ploaa i intuneca soarele, ce pre-acei de aur, in toate
fealurile de vapseale podobiti, i frumosi, eu osti de ingeri
innaintea lui sa. vor aduna toate limbile, va
giudeca cum spune SvAnta Evanghelie...
Cumu-i apa cea de ploae, ce sa pogoard diin nuari pre pa-
mant, in multe chipuri lucreadzA, pre cdinpi si pre codri, in
flori i pometi, de le creaste si le inframsadza, albeaste si le
ruseaste, gAlbeneaste i mohoriteaste, unele verdzi, altele al-
bastre, savai ca iaste apa numai inteun fealiu, lard in multe
fealiuri lucriadzA, indulceaste i amaraste, asia i D[u]h[u]1
Svant in multe chipuri lucteadza, ca apa spald i curateaste,
spe]Asi intareastel.."
Socotind bine, aceasta nu e alta decit limba de la tara, pe care
n'o puteau stapini strAinii i ,curtenii din Tara-Romaneasca, dar
care era singura limbä pe care o intrebuinta, cu particularitatile
ei dialectale moldovenesti h pentru f, acest flu de teran care-
si traise pan& la blitrineta viata in mijlocul unuiTinut de teed-
nime rnindrii i viteazi. Cugetarea cartilor de ,invatiltura biseri-
ceased' slavone trecuse data aceasta prin insusi sufletul poporu-
lui romänesc; ea se nascuse astfel din nou in graiul, scris asa
cum se vorbeste, al staretului Varlaam de la Seoul.
Tipariul cel domnesc" de la Trei lerarhi fu consacrat de Va-

F° 27, 157. Reproduse i in Gaster, Chrestomaiia, 1, p. -103 i turn.

 Literatura: religioasa In veacul al XVII-lea 965

sile Lupu, dupä sfatul lui Varlaam, pentru ráspinclirea acestor

trei aril. Ele iesirà la lumina pe rind: intAiu, la 1643 1, tradu-
cerea lui Varlaam, supt titlul de: Carte romäneascA de invätd-
turi dumenecele preste ari, si la praznice impAritesti, si la
svinti mari", apoi, in 1644, cele Seapte Taine, in sfirsit, la 1646.
Cartea romäneasci de invätäturä de la pravilele imparAtesti
de la alte giudeate", care e o prescurtare dupà manuscriptul de
Nomocanon al lui Eustratie. Pentru aceste tipárituri se intrebuintä
o frumoasä slovä gräuntatä., se lucrará, la Chiev sau la Liov,
säpituri in lemn limpezi. i bogate, infitisind pe ocrotitoarea Mol-
dovei, Sfinta Paraschiva, pe Domn, stema terii i deosebite
scene din istoria sfintä.
E vrednic de luare aminte scopul pe care Varlaam aratä sä-1
fi avut cu aceste lucräri. Mai intäiu, trebuie sä se tie in seam& ca
la Iasi nu s'au lucrat afarä de decretul grecesc al Patriar-
hului Partenie decit opere rorninesti, dintre care dou& poartà-
in slovele rosii ale titlului chiar aoeastä insemnare, inainte de
toate, ca ele slut pe limba terii. Nicio carte slavond n'a iesit de
supt teascul de la Trei Ierarhi. Pe de o parte, ca un om cu-
minte, Mitropolitul Moldovei väzuse bine ca nu poate face con-
curentä volumelor slavone care se publican la Chiev si la Liov,
In conditii mai bune si se putean i vinde mai ieften. Pe de alta,
cunoscind scopul calvinilor ardeleni, din vremea sa si din veacul
trecut, de a predicA prin Cuvintul iui Dumnezeu pa romäneste o
chimbare de lege, fiind unul dintre acei ortodocsi stricti cari cre-
deau in neapärata nevoie a limbilor sfinte si tiind ca slavona
stdpineasoi singurä in toati slujba, el era multämit cA se pot
cápiita de la prietenii de peste granitä carp nou& in slaVoneste.
Dar el vedea foarte bine a vechea limbd bisericeascA se uitä,
cu toati scoala intemeiatä de Domnul säu, el vedea cà toate
popoarele Räsdritului incep a pogori Scriptura pre intelesul
oamenilor, pän au inceput a scoate aseasi cenesi pe limba sa,
pentru ca si inteleagA fiecine i sA inveate i sä marturiseascá
minunate lucrurile lui Dumnezeu 2". El ficu deci o deosebire fintre
cartea preotului si a mireanului. Celui dAdu inslavo-

Tiparul incepu insa din 1641; slut exemplare cu aceasta data; Nana si
tiodo, o. c., pp. 536-7. Cf. Berechet, Piciiturt Infirutrterf- 5g.
Prefata din 1643.
266 lstoria literaturii romAn4ti

nepte, prin cumpärdturi de la Rupi, toatä Scripture, toate rugd-

ciunile, toatä slujba i tilcul; aoestuilalt II intinse, spre a-i lumina
intunerecul mintii, spre a-i stimpara setea de a pti pi de a pri-
cepe intrebdrile cele mai mari, cartea romdneascd de invdtd-
turi", in care-i ciddea, nu numai Cazania propriu-zisd, ci, in
parte, o noud i strdlucitoare talmäcire a Evangheliei pi o suma
de Viete de sfinti, dintre care ale sfintilor ce ocrotiau pe pamint
romanesc credinciopi de limba romdneasca eran atit de personal
prelucrate, incit pot fi socotite ca adevärate lucrdri ale lui Var-
laam insupi. Cartea de invatatura" era astfel cartea de cetire
religioasa a mireanului, Antologia lui bisericeascd.
Cit privepte traducerile lui Eustratie, cu ele se urmaria altd tinta.
Pänd atunci judecata se fdcuse dupa bunul simt, dupd cumintia
judecatorului, rdzimata de datind, pe obiceiul pamintului", nes-
scris. Acum insa locuitorii terii se inmultesc, bogatia lor era mai
mare. Strdinii din multe pdrti erau adupi de interesele lor pi
aduceau piri, une ori foarte incurcate, inaintea judetelor" mol-
dovenepti ; viata sociala nu mai infatipa deci simplicitatea pa-
triarhalä de odinioard: ea cerea deslegdri pentru care n'ajun-
gea traditia trecutului i intelepciunea Domnilor pi a boierilor.
Cind cind, cite un judecator va fi cäutat in Nomocanoane,
in Pravile, dintre care se pdstreaza unele manuscripte pi la
noi. U Domn ca Radu Mihnea va fi deschis chiar adese ori
pe Vlastaris, Harmenopulo i Zonaras. Lucrarea de compilatie
traducere.a Logofiltului era in adevar folositoare, del nu dädea,
ca Pravila de la Govora, numai prescriptii de caaoane pentm
clerici; .ea trebuia sá intregeasca ptiinta i patrunderea celor che-
mati a descurca pi hotari pricinile.
In pretuirea lucrdrilor apdrute la Iasi mai trebuie sá se tie
sarna de ceva. Ele nu pint serien i mo1doven4pti, care sd pri-
veasca pe Moldoveni. Ca pi cdrtile de propaganda din Ardeat,
ele se indreapta,cdtre tot peamul. L se zice carte romaneascil',
nu rumaneascd" Varlaani va fi cetit Palia din Of4tia, va #
aflat cite ceva despre Romini din cronografe §i din convorbirile,
cu Logofdtul-cel-Mare Toader Ianovici, prietenul salt, care cita
pe Cicerone, in scrisorile sale latine§ti adresate Bistritenilor din
Ardeall; in sfir§it el va fi fost inriurit po,atege ,;,Romanii" .

apoi Greci bizantini", in lmba greciaseä a evului mediu..in

de la 1643, se spune eft Invätäturile se indreapta cAtre tosta
:Ptefat-a

Bisirgel, I, p. XCIX ; Hurmuzaki, XV, tabla.

 Literatura religioasä in venid al XVII-lea 267

,semintiia romdneascd pretutindene, ce sä aflä pravoslavnia,

intr'aciasta limbd"; publicatia e oferitä Cu mini larg intinse, ca
un dar limbii romäne5ti".
A5a erau menite aceste cdrti i a5a au fost in adevdr, edei
vom vedea cä Muntenii le-au adoptat, reproducindu-le fdrä a o
spune.
Dar aceste tipärituri moldovene5ti sint foarte. putine.. De la
1646 nu mai iese nimic la ivealä. Totu5i p atunci tara satea
Cu totul in pace, 5i Domnia lui Vasile Lupu era in cea mai mare
inflorire a ei. In 1645 se serlA cu o pompa imparateascä nunta
Domnitei Maria, fata lui Vasile, 5i a Tudosiei Bucioc, intiia lui
Doammä, cu cneazul litvan Ianus Radziwill. Petru Movild, care
veni insu5i, cu toti fratii säi 1, sluji la Trei-I-erarhi 5i puse ca
na5 cununiile pe fruntea sotilor 2; el tipäri la Chiev 5i un Cu-
vint duhovnicesc pentru asätoria lui Ianus Radziwill cu Maria,
fata Hospodarului Vasile" 3.
Tot pe atunci, in 1646-7, Grigore Ureche, care pärdsise Vornicia-
eea-Mare 5i, ea Eustratie innainte d dinsul, i5i trecea vremea cu
cetitul cärtilor i izvoditul dupd dinsele, prefäcu in romAna5te
vechile cronici slavone ale terii 4si le acldugi cu stiri culese din
izvoare strdine, operd de cea mai mare insemnatate §i de
care va fi vorba in capitolul urmätor.
Vasile pldtia pe atunci datoriile Patriarhilor 5; Patriarhul de
Constantinopol mazil Atanasie Patelarie se ,gäsia in Ia0. la 1645,
Muda catre Tar domnescul oaspete in aceste cuvinte: El
este ajutätorul tuturor calor cari cer: Visteria lui este deschisd
mila-i se revarsd imbiel§ugatd asupra tuturor sdracilor" 6 Pa-
triarh de lerusalim fu pus Paisie, care fusese pänd atunci ,egumen
la Galata §i exarh pentru administrarea mo§iilor pe care Pa-.
triarhia le avea in Moldova; hirotonisirea lui se fdcu chiar la Ia0,
V. *inca', Chronica Rominilor, la anul 1644. Cf. 1st. Romtnilor prin
calcItori, Il, i Karadja, in revista Ion Neculce, 1924. Portretele ei in Iorga;
Note polone (An. Ac. Rom., 1924).
2 Studii fi doc., IV, p. CCX.
Picot, I. c. Invitafia la nuntg. din .partea lui lamas, in ale mele Acte
fragmente, 1, pp. 196-7.
4 V. mai sus.
Melchisedee, Notife, pp. 206-8; Vasile Lupa ca urniiitor al impiíratilor
elitz Rdsdrit, An. Ac. Rom., 1914.
6 !bid., p. 208.
268 Istoria literaturii romlineVi

de Obtre Varlaam, ajutat de Atanasie al Romanului si de episco-

pul grec al Kassandriei 1. Obiceiul inchindrilor se intinsese foarte
mult, i mändstirea lui Aron-Vodd lingd Iasi se tinea acum de a-
ceia din Chalke, de ling& Constantinopol 2. Meletie Sirigul, asezat
in Capitala Moldovei, episcop al Bräilei, era sfetnicul cel as-
cultat in cele biserice0i. Balcanic dupd tatd, vorbind greceste cu al
amindoud fetele, Maria si Ruxanda, scriu numai greceste3,
el pirea Grecilor din Rdsärit ca un urmas al Impäratilor de odi-
nioarA 4. Un fost episcop de Ohrida, Meletie, il piri, tot in 1645,
cd el ar fi voind ca, atunci chid Sultanul se va duce cu räzboiu
lasupra ostrovelor Cretei si Maltei, sä stringd ostasi i sä se
ducA la Constantlnopol in local Sultanului" 5, i ambasadorul ve-
netian de pe lingd Poartd povesteste si el, la 15 April, de a-
ceastä gird cd o coroand de aur, ca a Patriarhilor, trebuia sä.
fie trimeasd in Moldova ca sd incunune pe Domnul de acolo si
la iesirea flotei turcesti in Marea Mediterand, toti Mitropolitii
se indatoriserd a stringe oaste pentru a-1 cherna la aceastä Im-
pärAtie" 6.
Insä tocmai acest curent grecesc, care se revarsä din nou a-
supra 'Moldovei, era menit sä distrugä pentru citva timp si car-
tea slavond veche i incepatoarea carte romdneascd. Pociatchi
ciilugärii sdi rusi pärtisird peste citva timp scoala de la
Trei-Ierarhi, si in mändstire intrard cdlugäri greci, cari nu ti-
nurd niciun fel de scoalä 7. Varlaam, care merse peste putin
timp in solie la Cazacii doritori de prada terii si de o altii pradi,
Domnita Ruxanda, pentru Timus, fiul Hatmanului lor 8, era
bätrin si nu mai avea gustul tälmäeirii cArtilor. Eustratie mat

Ibid., pp. 209-.0.

2 Studii fi doc., IV, p. 31, nota
V. Studii si doc , VII, note explicative. Doamna Maria, care isclile§te in
zapisul grecesc din 1644, e insli fata lui Ieremia-Vodli. IscAlitura ei trebtlie
sA se ceteascli: Maria Firleiowa W. S.". Cf. Papiu, Tesaur, 1, p. 140. W.
S." inseamnli: Voevodeasli de Sandome.
4 V. 0 Cälâtoriile patriarchului Macarie de Antiochia, traduse de d-ra
Emilia Cioran, Bucure§6, 1899.
Melchisedec, Notife, p. 209.
6 Hurmuzaki, 1V3, p. 535, no. DCXXV1II. in genere, pentm Varlaam,
umnografia lui t. Dinulescu; extras din Candela pe 1886.
7 Uricariul, 111, p. 285.
Studii fi doc., IV, p. CCXXXV.
 Literatura religioasd in veacul al XVII-lea 269

trdi, se pare, atita eft sá faca insemnari pe margenea letopise.-

ttului celui nou al lui Ureche; mort in cursul lucrärii lui 1. Alti
pärturari nu-i avea Moldova de pe acest timp, i astfel tiparul
se opri, ne mai avind nicio menire; el se opri aproape in acela0
timp chid inceteaza §i tipdriturile lui Petru Movila.
Mitropolitul Chievului trat 'Ana in 1646. Varlaam avu o viatà
mai lung. Dar, cind Gheorghe Stefan, Logaltul-cel-Mare, se
!idled hnpotriva lui Vasile-Voda, Varlaam se retrase la munte",
biruitorul fu incoronat numai de episcopul de. Hu§i. 2. Acesta
se numia Ghedeon i pastorià Inca din 1633; s'ar pärea ca. Vasile-1
Meuse Invätätorul fiului säu Stefänitä, care domni mai tarziu in
Moldova, dar formula slavonä. de parinte i invatator al nostru",
pe care Stetanitä o alipe§te ()data de numele lui Ghedeon 3, e ste-
reotipii i poate nu inseamnä 0 in acest cas cleat respectul
tinärului Domn pentru batrinul Mitropolit retras la manastire. Ghe-
deon era 0 el de la Secul, unde a fäcut §i danii i uncle a fost
ingropat 4.
Schimbarea lui Varlaam cu Ghedeon se petrecu indata dupa ase-
zarca lui Gheorghe Stefan: in primavara anului 1655, robul
lui Dumnedzau Varlaam Mitropolit biv suciavschi" face o in-
voiala Cu calugärii de la martastirea Neamtului 5. $i in 1657
mai vedem la Secul, avInd numai grija mo§iilor i viilor sale pe
care le IAA. manastirii de ande plecase i unde se intorcea, pen-
tru a se pregati de moartea apropiat.A. La 18 August el 10 facu
diata din urma 6. Avea lingä dinsul la 11 Maiu pe episcopul
de Rädduti Saya, care ajunse in 1658 la Roman 0. poate chiar in
cursul lui 1659 Mitropolit7. Saya era 0 el un fost chlugär de

V. mai sus si, Studit i doc., III, pp. 9-11. Manuscriptul de unde s'a luat
aceastd Prefatd poartá azi n-1 1445, in Bibl. Ac. Rom. Pentru Ureche, v.
unele §tiri in notele explicative la documentele volumului VII.
2 Studii fi doc., IV, p. CCXLV.
3 Document din 8 tulle 1631, In Arch. Statului, Neamt, no. 517: ofteltu i
ntalfe. Cf. pentru GhecLon ti Index zolkieviensis", In Candela
pe 1884, p. 753.
Melchisedec, Notite, p. 23.
5 Neamt, no. 2507; Studii i doc., VII, Note explicative; Urechid, in An.
Ac. Rom., X, p. 344.
Urechid, ibid., pp. 345-6.
7 Melchisedec, Chron. Hufului, I, p. 222; Chron. Romanului, I, pp. 277-8.
V. Studil i doc., VII, Note explicative.
270 1storia literaturii rom5ne0i

la Secul 1, unde infloria deci mai multä invataturä si mai multa

viatä printre mänästirile timpului; el trebuie sa fi fost unul dintre
ucenicii lui Varlaam. Linga ei doi se mai intimpind la acea data
Nistor Batiste sau Baptista", fiu, credem, al vestitului Batiste
Vevelli, sfetnicul lui Radu-Voda. Mihnea, si al unei fete a lui Nis-
tor Ureche 2 Ina din 1658, Varlaam nu mai era in viatd; mä-
nastirea Secul se judeca, la 16 April din acest an, cu nepotii rä-
posatului 5. El se dusese In sfirsit in casa cea de lut a mosilor
si 4", si oasele lui zac supt piatra pe care si-o gatise, puind-o
lingA zidul bisericii Inc'a din 1642 5.

La 1658 insd Dosoftei era episcop de Hui 6, acel Dosoftei care

avea sA porneascä o noud miscare de literatura religioasä. A-
ceasta nu incepu inza. s.ipt Gheorihe Stefan. -Pe !Vremea .lui,
se pot Insemna ca oameni cu o invatäturd deosebitä numai doi
scriitori.
Unul e mirean. La 1655, urmasul lui Vasile Lupu chemase
inapoi pe clascalii de la Chiev si intarise scoala de la Trei-Ierarhi7:
ca unul ce avea multe si strinse legaturi cu Ardealul, el va fi fost
acela care a adus de acolo pentru latineste pe dascalul Simion,
de la care a rämas prelucrarea Cronicii lui Grigorie Ureche;
ca Simion era Ungurean" se vede din povestirile de origine
ungureasca pe care le adauge letopisetul pe care-1 prelucra,
lar ca seria dupd incetarea Domniei lui Vasile Lupu, se intelege
din felul cum it aminteste in Predoslovia sa, care s'a gasit däu-
nazi 8.
Clericul e Antonie din Moldovita. El stia latineste i slavoneste,
si era credinciosul lui Gheorghie Stefan, printre tovarasii de
fuga ai caruia, prin Rusia, Livonia si Pomerania, el se gäsi, dar
care nu-I pardsi, ca altii, nici pana la moarte, In Januar 1668.

1 Erbiceanu, Mitr. Mold. p. LVIII.

V. Studii si doc., V, p. 278.
3 Arch. Statului, Neamt, no. 2510.
4 Prefata la Cazanie.
Melchisedec, Notite, p. 21. Si Saya a fost ingropat tot acolo ; v. Notite,
p. 22. Cf. Iorga, Inscriptii, I.
Melchisedec, Chron. Romanului, I. pp. 277-8.
7 Uricariul, III, pp. 283-5.
8 Studii fi doc., III, p. 10: insamnAnd pAnA la Domniia lui Vasilie-.Vodà5.
 Litératura teligioasA in veacul al XVII-lea 271

Domnul pribeag voia sa ceteasca, in singurätatea lui, carte pe

limba terii lui departate, si, pentru a-i mingiia doru/, a seas
Antonie, inteo slova frumoasa, Raspunsurile" lui Varlaam, la
care adause o noua traducere romaneasa a Molitvenicului, al
cArii autor poate sá fi fost, in parte, tot ell.
Astfel, de si numai peste putin erau sa inceapa tipariturile luí
Dosoftei, adevAratul urmas al lui Varlaam, activitatea literara
a acestui din urmä daduse ins& si pana acum unele din roa-
dele ei.
Antonie e un vechiu scriitor al lui Voda cel cu maiestre raspun-
suri 2, ea acele scrisori catre Craiul" ardelean in care se ¡Lira
ca n'are cu ce plati datoria catre acesta care-I sfredeleste de ar
simti i de marmura sä. fie" §i in care, fatä. de primejdia tata-
reascA, striga ca mai bine sd-1 manince cinii pamintului acestuia"
decit sa fugA, cum insA are sA-i fie osinda 3. El isi intovArAsise
am spusstapinul in pribegie si anume pand la Stettin4, unde
duren era s i se stingä viata acestuia, era dat sä. insemne
momentele acestei lungi agonii dupi ce de noapte l-au
lovit eataroi din cornul capului drept i in mana dreaptd pi-
eiorul dirept, 1668, noo an, meseta Ghenarie 10 dzile." Si acolo
eapatase, impreuna Cu ifirladeanul Grajdan, cu Nicolae Mileseu
insusi, invAtatul boier de care va fi vorba pe urma, sarcina sa
scriecaci condeinl lui Vocla era mai slab decit mintea, lui cea
bunk zburind cAtre nebune masuri, aceasta carte care e, in
mare parte, a insu§i nenorocitului pribeag domnesc.
CAci el este acela, Antonie insu§i o spune, si nu pentru a
ma-gull, ca aceia cari atribuiau neinvatatului Ludovic al XIV-Iea
traducerea 'Comentariilor lui Cesar, care, gasíndu-se intaiu
In Livonia si apoi acolo, la Stettinul Pomorscai", intre Calvini
si mai ales luterani, i inca fanatici, a doua zi dui:4 triumfurile
din rAzboiul de Treizeci de ani, a Vrut sa apere pe ai sai, la
Pernau chiar, foarte ice salbatec i departat cu leagea pra-
Manuscriptul se pAstra la Blaj, in minile canonicului I. Moldovanu, cgruia-i
fusese incredintat spre publicare de Mitropolitul Victor ; acum e In Biblioteca
de acolo.
2 Hasdeu, Archiva istorica, I, p. 108.
3 Studii si documente, IV, pp. 51-4; Scrisori de boieri, scrisori de Domni,
VAlenii-de-Munte 1925, p. 280 $i urm.
4In Codicele pribeagului Gheorghe ,$tefatz Voevodul Moldovei, studiu
fi transcriere (Cluj 1924), d. N. Draganu, ceteste : tArgul Stetin nu-i supt
ascultarea Sfetilor (p. 153), in loc de tArgul
272 Istoria literaturii rornane0

voslavnicA in sä1aul statornic al dorului sat' de tara, pe

i
putinii säl curteni, fiindu slabi i neintelegand Scriptura dupà
cum ne iaste obiceaiur, de rAtAciri" ware 0 fatale. Stiind
ce zice Scripture, in Cartea Facerii, eA sä se ceteascA i sA
se cinte in limba inteleask stand ce ingAduie David in Psalmi:
ca toatk facerea sä laude pe Dumnedzau", deci in limba fiedinala,
si mai ales ce spune Sfintul Pavel Corintenilor despre mai ma-
rele folos a cinci cuvinte intelese decit a o mie in bimba pe care
oamenii n'o inteleg, VodA." exilatul a luat i pärerea lui Antonie
ea fiind prielnicA gindulul sAu, s'a pus sd traducA acele molitve
pArti läsate afarä de reformati din Scripturä, la care s'an
adaus, cum am spus, Räspunsurile" lui Varlaam, la catehismul
de ispità al calvinilor ardeleni. Afirmatia arhimandritului e 11m-
pede: incepind pe numele Domnului &Au, el arata cind i unde
s'a inceput lucrul: la Pernau, in zilele cind Gheorghe Stefan, am&
rit, se plingea ca Doamna Safta, mult iubità in tinerete, n'a
vrut sä-i impArtAseascA patimile desterärii1, si s'a isprävit la
Stettinul Sfetilor" in 12 Mart 7173 (1665), dou,5 sAptdmini
inainte de Pasti, cum nu uitä el sA adauge, pluind si o iscAliturk in
latineste, caci cu aceastA limbA a Romanilor strabuni el scrie:
romkneste" ea si Varlaam, precum i cu germana se deprinsese
prin aceste locuri ale streinArii" 2 lar aiurea, in fruntea Mo-
litvelor de rugA de peste sAptAminA ate trei pe dzi", se spume
incA mai apriat: scoase de Maria Sa Gheorghe Stefan Voevod;
le-am scos din limba sirbasok pre limba romAineascA," 3. S'a
invocat pomenirea la rugAciuni a lui Antonie, dar acesta e obi-
celui pisarilor transcriitori, cärora li se cuvine o räsplatd In
ceruri pentru cit s'a trudit mina de Wine'. Ceia ce decide ins&
e declaratia urmAtoare, intercalatd hare rugAciuni, ca lucrul n'a
fost fAcut cu veo mindrie sau tiindu-ne dascali", i anume ne-
fiind invAtati, si carte fiind de 35 de ai lipsitp] de amAnA" 4:
pentru anii de invätäturA.. aL lui VodA se potriveste, i.lar cum
putea spune aceasta un cleric care necontenit trebuia sA
aminA" cArtile sfinte 0 cele de slujbil?
De altfel ajunge o comparatie intre cutare din scrisori i tonul
V. scrisoarea lui Gheorghe stefan ce am tipArit In Revista istoricti pe
1923.
DrAganu, o. c., pp. 9-11.
3 Ibid., pp. 4 i 56.
4 Ibid.
 Literatura rellgioas6 In veacui al XVII-lea 273

duios al rugaciunilor ca sä se recunoasca acelasi stil al omului.

care, dupa Miron Costin, era mai mester decit insusi Vasile Lupu,
Domnul pe care-I izgonise, la invatáturile soliilor, a carfilor,
la raspunsuri", adecä la instrucfii si la scrisori.
Prietenului din Ardeal el i se tinguieste asa:
t Luminate i cinsttie Craiu i noua de bine facator, mllostivul
Dumnezeu sä te erute pre. Maria Ta cu build paca i sanatate.
impreuna cu tot binele, intru multi ani.
Cinstita cartea Mariei Tale dintru mina cestui post al Mariei
Tale cu cinste o am primit, si-am cetit cu drag; si-am dat laudä
milostivului Dumnezeu, infelegind de buna sanatatea Mariei Tala.
De cite ni scrii Maria Ta, pre amaruntul infeles-am. Pentru rindul
Tatarilor, adevarat este cum zici Märiia Ta. lard pentr'acela
lucru, precum am si mai scris Märiei Tale ca ei ni sint pägini,
sintce ( pentru ca) ei, unde ieau astäzi un ban, mine car ze.ca
bani, asa i acolea ei ar avea a ingloti obiceiu. Ian& avem na-
dejde pre .Dumnezeu, dupd rAspunsul ce li-ai räspuns Maria
Ta, sa intoarca obrazul intealt chip, sä mai lase dintr'a lor. Or
vedea i ei cà sint si alfii oameni; ca ei, unde li sluji norocul in
Tara Leseascä, dupä cum au fost voia lui Dumnezeu, ei soco-
tesc ea or supine toatä lumea, i gindesc ea alfii in lume nu-s
loameni, ce-s numai ei oameni. Iara Maria Ta foarte ai as-
puns bine, sa cunoascä ea nu-i lumea numai cu dinsii. lard
pentru Ciogolea, pentr'aceia i noil. am socotit ca el se are In
prietesug cu dinsii; ce oareoe din lucrul lor, tot va adaveri Cio-
golea .
PL.ntru rindul lucrului de spre Tarigrad, de pomenirea maziliei,
semnezi Maria Ta cum sd fie sandtate, si sa fim intr'un bun
gind, i cuvintului nostru sä-i fim marturi, juramintului Ed-i fil11
plinitori. Pentru datorie, sa plinim si sa nu purtäm pa Mario
Ta Cu cuvinte, caci este 1/lariei Tale cu scandala. Da care lucru
mA mir ce oiu mai zice catre Maria Ta, neavind credinta eu ea-
tra Maria Ta. lard, sit* nu hiu crestin, ce sa hiu Jidov, si de legea
mea sa hiu scapat si, la ziva cea de savirsit, unde ni este a
,raspunde tofi, cinesi dui:Ca lucrul sau,i n'a hi fäfärie, acolo sa
him cu luda cel vinzator Domnului säu, carele stim cä locul
lui va fi cu cei mulfi räi, i sa nu ne aflam la locul cel cu bune
paspunsu'ri, si sä nu auzim blagoslovenia lui Dumnezeu, care
toti crestinii spre-aceia nädäjduiesc sa o auzä i sd o vazä, de
18
274 istoria literaturii rotnáne0

nu mi-i atita inimd rea cist nu pociu nice odihni, nice a minca cu
folos. Si, de as avea prilej, i n'as pläti de istov a Mdriai Tai2
datorie, cit mai de sirg, ca sa nu hiu auzit atita ponos de la
Maria Ta, carele nice la o sandtate nu md aduce!
,CA, de as avea zece bani in casa mea, trimete-i-as si aceia
tot spre istov de datoria aceia; carea doar Maria Ta socotesti
eu din cinia mea si din fara-de-omenia mea pestesc
ziez Märiei Tale, de nu pidtesc. Eu, necum spre ce as mai a-
rata cdträ Maria Ta Cu alt juramint ceva, ce, cum ardtdm mai
sus, tot asa zicem: ce nevoia noastrd vede.m cd nu se erect:.
innaintea Märiei Tale. Ce doar n'am fi nice noi cu obraz de mar-
mure sau de hier, ca pre un hier sau pre un marmure cu a-
Vita gloatä de atinsdturi s'are hi sfredeliit, dara mama nbastra
in ce chip n'are hi vätdmatd de atita ponos? Ce numai penfru
mare nevoie i lipsd ce ni este, si la Maria Ta n'avem credintd,
penteaceia sintem obiduiti; iara obrazul miau s'a. fdcut mai
gros decit piimintul de atita supdrare. Ce, preste Kuria vrem2.,
tot om nevoi i om face cum om putea, si om plat' si Märiei
Tale. Pare-ni ca dintru cuvint ce-am avut la Maria Ta, si intr'alte
parti unde ni-am dat cuvintul, nu ne-am scdpat. lard numai de
este ponosul Mariei Tale, si ne afil Maria Ta scdpati din cu-
vint, numai pentru aeesti bani, socoteste-ni Maria Ta nevoia
greul, cace n'ave.m, cd n'arn fi nice noi bucurosi a hi in
toate zilele infruntati si preobrdzati, CA ni s'au fault greu la
mima; ce n'avem ce face, pentru multa nevoie. lard volnic esti
aria Ta a zice cum a hi voia Mdriei Tale, Ca ni esti Maria Ta
mai ales. Ce pentru nevoie, cauta-ni a auzi toate.
Pentru rindul dusmanului 1, scrisu-ni-au si boierii nostri;
pentr'acela lucru sä stii Maria Ta ca, pand nu se va sueupa, nu
va putea fi odihnd noud. Ce iatä cum "rabid lucrul lui: acum ni
se pare oborirea lui, mai apoi iard se scoald. Ce si flisat-am
de n'am vrut sd mai facem cheltuiald duPii cal rind d'intdiu.
Acmft iarãi vedem ca Thrall au inceput a indemna spre acel
lucru, precum stii Maria Ta. Deci i noi am dat invdtaturd boie-
rilor nostri 2, de vreme ce veti vedea ca vine lucrul sd se faca
.acea treabd de istov, sd nu hie amdgituri, ce, numai dacd or
vedea treaba istovitä, atuncea, pentru banii ce s'au juruit, sä
Vasile Lupu.
2 Capuchehaiele, represIntanti la Poartg.
 Literatura religioasa in veacul al XVII-lea 05'

acii cum or putea, sà iea Cu camatd, sa se pläteasca de a-

supra terii, ca bani sä trimitem, nu avam. Pentru cei voi-
nici 1 de carii a cercetat Radu Lasliu, unul au fost mars eu boie-
rii acol3 la Maria Ta, iara unul a fost aicea; ce cu dreptul am
fost scris A/Brief Tale pentru sa nu se indoiasca i altii.
Pentru rindul calului, zici Mdria Ta ca nu poftesti Maria Ta
acel giugan, ce poftesti unul alb, carele ad spus Martel Tale
Voina ca. au fost stud al doile cal, si 'nca sa fie zis ca. 'ntr'un
rind au mars in grajd i l-au vazut, lard al doilea rind l-au fost
ascuns. Ce, sa nu hin crestin, ce sd hiu proclet, de am dat in
laturi vr'unul din cai, lard asa cum zice: Capitan-Pase 2 nu
am: am un cal, Cadir-Aga 3, alb, carele Inca. la Suceava mi l-au
carele Maria Ta ar stii4. Si eu zau numai doi cai
am avut acum, de inalecam eu pre dinsii: acel alb, Cadir-Aga.
cel sur-alb, moldovenesc, de la Comisul, ce I-am trimis Mariei
Tale. Ce acmù numai cu acesta am ramas de treaba mea: am
cal citiva in grajd, ce numai nu mi-s de treaba mea
lar atre Dumnezeu molitfa, scrisa de o mind mai neprice-
puta la ortografie, sunii astfel, in constiinta reala a pacate-
lor eau: cu suferinta se platesc:
Bine te cuvintedzu, Doamne Dumnedzaul mieu, i cantare ne-
destoinica aduc tie din rostolu (sic) spurcatu si din Mima necu-
rata. Proslavasc numele tau cel sfantu, ca de pacatosul infra
totu te grijesti, i indelungu rabdzi, asteptandu a mea pocainta,
iar eu intru totu te manila calcand poroncile tale. Ce voi dzice
inainte mariei tale, Doamne? Tu stii nebunie mea, si päcatele
mele de tine nu ascunsara. Si acmu nu ma lepada pe mine de
la fata ta, neavind budze curate, indraznindu spre slava ma-
rine Durnnedzairii tale. Si ruga särei acinù catra tine o aduc:
pe tine toata dihanie i toata facere cu fria t. lauda. O Doam-
ne Dumnedzäul mieu, ea/a ce ai luat pacatela a toatä lumea, $i
a mete fara de numar si nespuse färadelegi le pierde, vinind
la ciasul cel de apoi a dzilei acestie, intorcindu-mä din cale deserte

Osta0.
2 Numele acelui cal.
3 InteresantO aceasta numire a cailor domnqti dupä inalfele dregAtoiii sau
numele personalitälilor turcesti dg la cati-i avea Gheorghe $tefan.

lorga, Scrisori de boieri, scrisori de Doinni, la aceastA datä, p. 284.

276 Istotia literaturii romgne01

si al tau agiutor cercandu, ca a ta iubire d oameni nespusa

este. Cel ce ai priimit pi ceia ce au vinitu la al unspradzecele
cias, i asemene e'i fa.'cutu Cu caja ce au purtat totti greul aces-
tii dzile, si pre mine asijdere ma. primeste: nu numai o dzi cu
lene cheltuind, ce intru toata vreame vietii mele cu lucrurt de.
serte am petrecutu, i lucruri sufletesti nice danaoara n'arn fa-
cut. Nu ma osindi pe mine, diespoitoare, ca i pri
denainte chemati la a ta cina, lepadindu-se eu a sa inima cum-
Oita, ce ma ciarca pe mine ca pe eel ratacitu spre raspintie
lumii, cd suf:etul acoperimiintul cebra ce doresc. Jata amn dzud
plecata sp:e sard e, si soare:e ciasul sdrii intänpinä, si cele in-
tdlepte luminile sale gatesc, la miiadzdnoapte sd te tänpine,
cu tine sd le duci intru ldcasul inndrältiei ceriului, cdrora si
pe mine pArtasi md fd. Nu-ti educe aminte de multime Od-
catelor meale, ce dupä obiceiul milai tale miluiaste. Nu-mi da EA
adorin intru moarte, ce intdre4te mddularela trupului, cd am
bit de pd-2.ate. Intdrete suf,etul mieu tremurändu neincat[at], go-
nete gdndurile cele spurcata da la inima mea, si lursinaazd
minte care se intunecd de mähnirea, ca i [eu] sd-ti da.2, rugd.
Doamne Isu:e Hristoase, p:ea:d ureache ta cdträ ruga m_a,
bate pAca'ela me!e, si sfdrsitu bun ddrueste mie. Si asa din
trupul mieu mä iartd. $i ingerul päeii, Doamne, de boierul
hului sii Ind izbdveascd pe mine cu ruga si cu rugliciunca
preasfintei a lui Dumnedzdu Ndscdtoare si a sfintelor puteri a
ceru:ui si a toti sfintii, carii din veaci t'au ingAduit tie, cd bine
esti cuväntatu intru totu cu Pdrintele si cu Duhul Sfantu In-
tru nesfärsitii veaci, amin."
9. Nouble tiparituri mantene de sopt MAO Basarab,
ln anul 1646, cind se incheie publicatiile romänesti ale Moklo-
venilor, mAndstirea munteand a Dealului, unde era egumen loan
din Gomionita, mänästire din Bosnia, de unde trecuse la Athos,
Addea, din porunca Mitropolitului Teofil, un Liturgliierlu, foarte
impodobit cu chipuri: ale Domnului, Doamnei si unor sfinti; se
dovedia astfel cA Matei-Vodd poate patrond cdrti tot asa dye

frumoase ca rivalul sau de peste Milcov. Un Slujebnic urrnd

i

In acelasi an 1. Dupd a:esta cdrti slavone se intilneste ceva in

Bianu i Hodq, o. c., n-le 49 0 5t. Un Slujebnic slavo-romAnese s'a scris
 Literatura religioasa in veacul al XVII-lea 277

adevär neasteptat: Udriste Ndsturel, care, pe lingd numele

biblic de Uriil, îi dA cu acest prilej acel greco-latin de 0-
resteel era deci un s!avonisant de modal, traduce din latineste
in... slavoneste vestita carte a Imitatiai lui Hristos, si o tipdreste
la Dealu, in Tipografia Domneascd" titlul era luat de la
Moldoveni, la 1647, primdvaral.
AceIasi Udriste talmdci din slavoneste in romäneste, la 1648-9,
tot pe vremea cind era al doilea Logofat, vestita poveste a lui
Varlaam i Ioasaf de loan Damaschin, de sigur dupa tipäri-
tura ruseasca, a lui Petru Movild. Dar lucrarea rdmase in ma-
nuscript, si invatatul boier nu se cobori pan& acolo, incit s'o a-
seze in rind cu publicatiile insemnate cu stema munteand a
cumnatului sAu 2. A publica astfel de lucruri profana ar fi fost
acelasi lucru ca si cum s'ar fi dat in tipar acele Alexandrii si Roj-
danice si Albine i Flori ale Darurilor, acele minunate povesti
frumoase anecdote si interesante lämuriri de semne in trupul
omului, in visuri si in largul naturii, pe care le copiau pe in-
trecutele popi de sate si dieci din cei mdrunti, si pe canal
cetitorii le sorbiau, cu toate sfaturile de infrinare ce li se dddeau
de catre cdrturarii ci mari si plicticosi 3.
In 1648-9 publicatiile slavone se continua prin Triodul care fu
scos cu cheltuiala Doamnei Elena, sora lui Ildsture14: ea oferi
cartea lui Damaschin, Protos-ul de la Athos, care va fi venit pe
acel timp prin tara.. Tipdritorul e tot cdlugdrul loan, care nu
mai avea insd egumenia Dealului, ci lucra jos, in cetatea de
Scaun, in Tirgoviste. Mitropolit era Inca de la inceputul lu-
crdrii Stefan, fostul eplscop de Buzdu, si el aräta o mare do-
rintä de a se insemna prin tipdrituri, de a intrece in aceastd
peste putin, supt Mitropolitul Stefan, intr'un splendid manuscript (Bibl. Ac.
Rom., no. 1790).
Ibid., pp. 158-9.
Odobescu incepuse a tipäri opusculul, dar s'a oprit. Extrase in Gaster
Chrestomatia, 1, p. 129 si urm. Pentru alt ms., v. lorga, Manuseriptele
ndstirii Cernica, in Bis. ortodoxd pe 1902, no. 52. V. si manuscriSele 2458,
2470 ale Ac. Rom.
3 O carticica avind acest cuprins, copiata la 1620 in satul Simpietru de
HO Brasov, e analisata, dindu-se i extrase, de d. I. Bianu, in Col. lui Traian
PC 1883, pp. 323 si urm., 445 si urm.
4 0 soil a ei avea o foarte frumoasa casa la Varästi (Ilfov). V. Cdteitoriite
lui Macarie de Antiochia, p. 211.
278 Istoria literaturii romAnc§ti

privinta pe inaintasul &au Teofil. Il indemna cu atit mai mult

la editarea de carti slavone inceLarea publicatillor rusesti din
Chiev si Liov. El face sa apard deci un Triod pentru post in
1649, o Psa(tire, cu lucrul clreia se insarcina Grecul Melchisedec
de la Cimpulung, in 1650.
In acelasi timp însä, stefan, inriurit de noile tiparituri ar-
delene, incepute la 1648, facu sa se dea si carti romanesti.
E insa firesc lucru ea' ele nu erau, ca in Ardeal, traducen i ale Cu-
vintului lui Dumnezeu, care nu putea parasi vechiul sau si-
criu greoiu, al limbii slavone, ci, sau lucran i literare, sau ceia
ce e in adevar nou in miscarea de romanisare a Bisericii, cdrti
de slujba. Frumoasa litera, frumoasete frontispicii noua ale mes-
terilor munteni se intrebuintara de acum inainte i pentru astfel
de opere, in limba vulgara".
Inceputul il facu un simplu diacon, cu numele de Mihail, care
se ingrijia mult de felul cum i se va face slujba la moarte, caei
vazuse ea unii cetesc unele lucruri, altii altele. El cumpara deci
un text slavon si unul grecesc, cherna pe linga dinsul oa-
meni cärturari buni si intelepti", se ajuta cu ei, si das la bun
capat luerarea. Apoi o tipäri intr'o brosura de vre-o cincizeci de
pagini §i-i adause o scurta Prefatd, in care sint pomenite si ru-
dele lui, pentru ca evlaviosul cetitor sá se roage pentru
Aceasta e Cartea ce sa cheama Pogribania preotiior mireani
a diaconilor".
Cheltuitorul pentru cartea urmatoare, tiparita la 1651, e Mi-
tropolitul insusi, care pune chiar, in locul obisnuitei steme dom-
nesti, semnul carele iaste dat de la Dumnezau preasfintilor
Mitropoliti ai Tarai Ugrovlahiei". Nu numai atit, dar 'Stefan-
e i traducatorul carpi intitulate; Mistirio sau Sacrament, ale
cAni elemente le-a scos din molitvenice grecesti i slavone. El
arata ca. a voit prin aceasta sA lamureasa pe preotii sAi asupra
tainelor, ca sa nu li se mai aduca ocara ea, din grosime.
grubie", nu li inteleg rostul. Deocamdatä da tainele de capete-
nie: botezul si mirul. Vor veni apoi, Cu alt prilej, i celelalte cinci
taine 1

V. Bianu o. c., pp. 178-94. 0 a doua parte din Mistirio am gäsit-o

copiatä elegant intr'un manuscript de la mänästirea Cernica. Astäzi ea se
afla in Bibl. Ac. Rom. D. Bianu a tipärit-o In Apendicele la Discursul sAu de
intrare in Academia Rominä, Despre introdueerea linWii romätzefti:in
 Literatura religioasä in veacul al XVII-lea 279

LegAtura intre aceastà opera si cele Seapte Taine" ale Lo-

gofdtului Eustratie e vdditd. Stefan s'a inspirat de la treti Logo-
moldovean. De alminterea, un scriitor care, ca dinsul, zice:
Bisericd Munteneascd i Tara Munteneascd in loe de Bise-
rica si Tard-Rumdneascd s'ar pdrea a fi din Moldova. A-
ceasta ar dovedi-o i rivna lui de a da clerului ce-i era supus
cd.rti pe limba lui: nu cum au fost pdnd acum slavoneaste tipieu-
rile, carele nu le pot sti cinstitii i cuceritii preoti, pentru nese-
buiiala lor, ce tot runidneaste toate pre ränd". Stilul are toate
insusirile puternicului stil moldovenesc din acest timp, si aceasta
ar mai fi inca o dovadd. Insd, in Prefata de la Indreptarea le-
gii" din 1652, tAlmdcitorul, indreptindu-se catre Stefan ca
multdmeascd, ldmureste cd acesta era deintr'un loe ca acela
si sat de jos al Ungro-Vlahier as crede cA acest Muntean
trecuse prin vre-o mandstire moldoveneased, unde va fi primit
scoala cea noud si bund a lui Varlaam.

Precum Mistirio" atirnd de cele Seapte Taine", astfel

marea lucrare tirgovisteand a Indreptdrii legii" porneste de
la tipdritura moldoveneascd a lui Eustratie asupra Canoanelor
legilor impärdtesti.
Stefan void sä se dea judecdtorilor i cetitorilor munteni o cu-
legere complectd a hotdririlor de sinoade si de Impdrati. El cd-
'Ata textul, pe care-1 cdutase in zddar la Constantinopol, de la
Vistierul al doilea Gheorghie Carida din Trikke, pe care-1 as-
tepta, in 1655, o moarte grozavd din partea Seimenilor ras-
culati 2; volumul cuprindea judecata toatd arhiereascd, i, angd
dinsa, si inpardteascd, cu toate canoanele ale Sfintelor Sdboard
Apostoli, si a Marelui Vasilie, si a altor dumnezeesti si sfinti
Pdrinti, inpreund cu theolog (sic) dumnezdestilor bogoslovi,
scoasd i tocmitd cu porunca i invdtdtura blagocestivului In-
pdrat chir loan Comninul, cu mare si multa socotintd, de pra-

rica Romtnilor, Bucuresti, 1904. Nunta de m'e e vorba, pare sl fie a fetei
celei mai mari a Ducdi-Voill ea fiel lui Radu-Voclä. Leon (v. Constantin CA-
pitanul Filipescul, ed. foro, pp. 158-9). Atunci era incl Mitropolit stefan,
cAci Toodosie-i luä locul abia la 21 Maiu 1668 (Studii i doc., V, p. 629,
nota I).
l Ibid., p. 192.
V, Studii si doc., IV, p. CCLXII ; Constantin CApitanul, p. 133, nota 1,
260 Istorla literaturii romänesti

voslavnicul intru dascali diacon si päzitoriul de toatd pravila si

canoanele Marii-Besearici, chir Alexie Rodinu[1]". Pentru a face
traducerea dä pre ellineaste pre cuvinte proaste rumdneasté",
Stefan alese pe un cdlugar din Ardeal, pe un Panonian", Cu
numele de Daniil Andrean" sau Andrian, Adrian, Scolar al lui
Ignatie Petritzi si al -lui Pantelimon Ligaridis, acesta din urrnd
teologul" lui Matei-Vodd, precum Sirigul era teologul" ilui
Vasile Lupu 1. El infAtisä lucrarea, intovdräsitd de o Pre-
fatä foarte milli* in care se calificd insusi de nevrednic, de
mai micul, prostul si plecatul prah de supt picioarele cinstite ale
Sfintiei Sale". Lui Stefan ii pläcu opera lui Daniil, si el scrise
pentru dinsa o lungd introducere, in care vorbesta de felul cum
s'au alcätuit legile impdrdtesti, cu amdnunte i numa
care trebuiau sä. umple de mirare pe oamenii din vremea lui. El
comandà apoi ilustratii asa de frumoase, sfinti, soboare impdrd-
testi, cum nu se mai vdzuserd !And atunci la noi, si dddu totul
mesterilor tiparnici, cari-i aduserd la 1652 un splendid volum de
aproape 800 de pagini 2.
Daniil, care s'a invrednicit a fi mai tdrziu Mitropolit in Ar-
deal, de la 1654 innainte 3, a dat farà indoiald o traducere bund.
Dar, om fdrd o invdtdturd mai deosebitd, el nu s'a priceput sd
schimbe in compilatia, cu totul farà forma, pe care i-o ddclpse
Mitropolitul. Pe lingä aceasta, avind la incldmind .Cartea de ?Ilya-
'Mara' a lui Eustratie, el n'a tradus din nou, ci a indreptat
numai si nu rdu traducerea pe care o ddcluse acesta,
cuprinzind astfel in noua Pravild munteand, de si in altä o-
rinduire, tot Nomocanonul moldovenesc. Pe cind insd opera lui
Eustratie, bine impArtitä 4, a putut fi intrebuintatá in judeati
amestecul greoiu i fdrä nicio socoteald pe care-I fálmäcise in-

V. $i vol. IL
RetipArit de Misail si Blaremberg in 1871 si de Bujoreanu, in Collectiune
de legiuiri, Ill. Cf. Pie, Die runzdnischen Gesetze und ihr Nexus mit dent
byzanti[niJschen und slavischen Rccht, Praga, 1886 (o dare de sama).
Pravilei Intlia, de la Govora, iscdlit de ,Moxalie Mihail", e astki n-1
2471 din Bibl. Ac. Rom.
8 Bunea, Vechile episcopii, p. 110 si urm. Apoi el se intoarse in Tara-
RomAneascA, uncle apare citva timp ca episcop de Strehaia, titlu nou, crtat
numai pentru el. V. Bianu, Episcopia Strehaiei, in An. Ac. Rom. pe 1904.
V. Xenopol, 1st. Ronanilor, IV, p. 163 si unu. $i mai ales C. Popovici,
in Candela, an V.
 Literatura religioasA in vcacul al XVII-lea 2i
tocmai Daniil, n'a avut alt rost decit acela de a fi cetit, si mai
ales privit Cu acea admiratie pe cara o inspird cärtile vo!uminoase
celor foarte multi cari n'au nici chemarea, nici ap'ecar2a sä. le
deschiciti.
Tot in 1652, o traducere a Tirnosanie', fdcutd dupd greca§te
slavoneste tot de Mitropolitul Stefan, inchidaa strut tipdriturilor
muntene. In 1653, incepea rdzboiul pentru scoatarea lui Vasile
Lupu; urmau tulburdrile Seimenilor. In 1654 Matei-Vocid e stin-
gea, luind cu dinsul pacea, bogatia si grija de carte si invd-
täturä.

Tiräriturile ardelene.
10.

Pe cind Moldova tipäresta carp de catire, iar Tara-Romancascd

opere slavone sau slujba pa romäneste, impreund cu lucraridc
concurentd" fatd cu acelea apdrute in Iasi, Ardaalul incepc a
da un al doilea sir de cdrti sfinte, pe care, Ce e dreptul, n'avu
rägazul sd-1 ducà la sfirsit.
Aceste tipArituri sint insä. ceia ce nu fuseserd toate publicatiile
din veacul al XVI-lea traducen i nouä, fácute anume p2ntru ce-
titorii din acest timp. Cetitorii acestia sint intelesi intetin chip
tot asa de larg, cum intelesese Corasi i urmasii sdi pa cetito-ii
lor. Nu e vorba numai da Rominii dintr'o tarä, ci de Rominii de
pretutindeni, deci de intregimaa neamului. Si Varlaam spugese cä
vrea s'd vorbeascd tuturor ce'or ce au graiul säu, dar acest gind
inait se exprima mult mai daplin, mai puternic si mai fru-
mos in aceste cuvinta ale Prefetei puse de Mitropolitul arde-
lean Simion Stefan inaintsa Noului Testament din Bälgrad
(1648): Aciasta inca va rugäni, sä luati aminte ca Ruminii nu
graescu in toate tardle intr'un chip, fried neci o tarä toti intr'un
chip; pentr'aceaia cu nevoe poate sa serie cineva sä inteleaga
toti, gräind un lucru unii inteun chip, altii intealt chip: au
vqmAnt, au vase, au altele multe nu le numescu inteun chip.
Bine tim cA cuvintele trebue sä fie ca banii, ea banii aceia sant
buni carii imblä in toate tdrä.le, ai i cuvintele acealea sant
bune carele le inteleg toti. Noi, derept aceala, ne-am silit, de in
cat am putut, sa izvodim a§ia cum sa inteleaga toti; jara, sä
nu vor inteleage toti, nu-i de vina noasträ, ce-i de vina celuia
ce-au rasfirat Rumanii printr'alte tari, de §'au mestecat cuvin-
tele cu alte limbi, de nu graescu toti inteun chip." Programul
282 Istoria literaturli rombesti

si nevoia unei limbi literare unice pentru toti Rominii nu se

puteau aräta mai bine decit in aceste rinduri ale Mitropolitului
balgradean.
Gheorghe Rakoczy I-iu, prietenul lui Matei-Vodb, se apropia
de sfirsitul stapinirii sale, cind el indemna pe Simion Stefan
sa dea credinciosilor sai un Nou Testament pe romäneste. Mi-
tropolitul insusi nu era un cärturar, cu toate cà stia sa serie
foarte limpede limba sa; fost calugar in manastirea de linga
Mitropolie, el n'avuse unde sa capeta stiinta de slavoneste i gre-
ceste pe care de o bucata de vreme o aveau aceia dintre /pre-
latii romlni ce se socotiau invätati. El dädu sarcina tradueerii
celei noua calugdrului Silivestru, venit din Tara-Romäneasca,
unde Meuse acele traducen i din slavoneste, slabe, luate cuvint
dupä cuvint, pe care le cunoastem.
Simion Stefan se lauda ea, nemultämit cu lucrarea lui Sili-
vestru, s'a apucat insusi a posledui, i, uncle n'au fost bine,
am ispravit si am inplut si am tocmit din cat am putut": el
ar fi intrebuintat traducerea slavona din Moscova i traducerea
lui Ieronim, dar s'a tinut mai mult de textul greeesc. El a mai
pus si 'resumatul, suma", care va ajuta pe cei ce cauta. Sigur
de lucrul sau, polt4te pe cetitori sa compare cu izvoadele".
caci numai atunci vdti afla pe ce cale am imblat".
E aproape sigur cä Mitropolitul a facut parte din aceste lu-
cruri prin altii. Dar CA a fost o prefacere a scrisului lui Silivestru
nu ramine indoiala. Stilul Noului Testament din Balgrad nu e
acela al Cazaniei muntene: scurt si cuprinzator, energic si bine
rostit, el samanä cu al Paliei diin 1582. Mladierea moldoveneasca
lipseVe, dar, asa cum este, aceasta era cea mai !mina forma
romaneasca pe care pana atunci o primise vre-o parte din
Scripturä. Litera märunta, find, eleganta, podoabele cumpatate,
säpate dupa gustul apusean, erau si ele vrednice de aceasta mi-
nunata carte, care putea, astfel, sä. apara ca produs al unei
tipografii prianciare.
In ceia ce priveste limba, nu e nicio deosebire intre Noul Tes-
tament din 1648 si Psaltirea care iesi in aceleasi condiitii la 1651.
Dar aceasta e si mai precisa si mai exacta, ea una ce e talmäcita
de-a dreptul dupa limba jidovasca". Cei ce au indeplinit a-
ceasta sarcinä de invdtat, nu s'i-au scris numele, dar pe ling&
dinsii Mitropolitul, acelasi Simion stefan, a avut numai ros-
 Literatura religioasd in veacul al XVII-lea 283

tul de sfdtuitor, i nici Predoslovia nu e fdcutd in numele

lui, ci in al tAlmdcitorilor necunoscuti.
Pe dud cirmuia insd in Ardeal Gheorghe Rakoczy al II-lea,
tiparul din BdIgrad adu, la 1656, un Rdspuns la cdrticica
rdzboinicd a lui Varlaam, supt titlul de Scutul catichizmusu-
lui cu räspunsu den ScrAptura Sv[dn]td inpotriva räspunsului
a doao tdri fArà &Tipturd Svdnta". Pe atunci starea Mitro-
poliei ardelene era cu totul neorinduita, si nu s'ar putea spune
cà acest nou strigät de luptd a pornit de la Daniil, care se
pare cd pästoria pe atunci: o dovadd cd autorul e altul, se and
si in marea invdtdturd 'n ale Scripturii de care el dd dovadd, pe
cind se stie cä Daniil, calugdrul Daniil Andrean Panonianul,
din Tirgoviste avea abia slabele puteri ale unui traducdtor mij-
lociu. Insd la 1656 era superintendent calvin acel Gheorghe Csu-
lay, care, ca pastor al Curtii, cheltuise pentru tipdrfrea Cate-
chizmusului" atacat de Varlaam; ajungindu-i la cunostintd, cam
tdrziu, ce e dreptul, combaterea acestuia, el alcätui de build samd
insusi invätatul räspuns, pe care-1 tälmä.ci pe romdneste, destul
de stingaciu, un preot oarecare, dintre eel foarte multi cart nu se
deosebiau supt raportul religios de calvinii cuceritori 1. La rds-
pingerea argumenteor lui Varlaam se alause si intreg Catechismul,
asa cum el fusese tipdrit intdia oard, la 1640 2.
lndata incepea lupta lui Ghaorghe Rakoczy al II-lea cu Tur-
cii, frdmintdrile pentru Co7oana Ardealului. In acest vdImdsag,
activitatea literarä incetd i aici, cam in acelasi tinip chid ea se
opria in Tara-Romdneascd.

O editie noui a cdrtii a dat-o G. Baritin, supt Catechismulu cal-

vinescu, impusu clerului i poporului romanescu sub Dotuni'a principiloru Geor-
giu Rakoczy I. si II.; Sibila, Krafft, 1879; cf. Bianu i Hodos, o. c., p. 537, no. 64.
.,Cor. Gheor. Mol." de la sfir.,it inseamnd ..Correxit Gheor[ghe] Mol[narn
$i catolicil tipiarird un Catechism pentru Romini, la Pojon ; traducerea
se fAcu dupd lucrarea lui Paul Canisius, vestitul Jesuit, a anti amintire s'a
serbat cldunäzi, de un cleric din Caransebes, In 1636. V. Socotelile Braso-
vului, p. 187, nota 2, dupd Archiv f. siebenbargische Lanaeskunde, N. F.,
XIX, p. 629.
 CAPITOLUL XII.

Cronicile romAne0 ale veacului al XVII-lea.

1. Cronica lni Grigore Ureehe.
In secolul al XVII-lea, innnainte de mijlocul lui, intre 1646 si
prilmiivara anului 1647 1, intre data, adecd, a lesirii din Vornicie
0 a mortii sale, Grigore Urache, invdtat boier moldovenesc,
care Meuse studii in Polonia 2, odupase pe rind, de la 1631
demnitatea de Mare Spdtar, fiind numit cl Vasile Lupu Vorni,c
Mare al Terii-de-jos3, se &di sà dea Moldovei o istorie a
trecutului Eau in limba romdneascd. Acest gind se explicd prin cu-
rentul spre talmdcire care cuprinsese pe cdrturarii timpului, eu-
rent datorit unei intregi grupe de influente, pe care le-am fixat
mai sus. Ureche hiera din propriul säu indemn, Lira sd fi existat
o rugdminte domneascd, pe care cronicarul n'ar fi uitat sd o po-
meneased. Nu ca un indeplinitor de porunci ale lui Vasile Lupu,
ei mai curind ca un nemultdmit cu lipsa de asezare", Cu po-
sibilitatea tin& tiranii färä stavild in patria sa, ni se infiitiseazd
Grigore Ureche 5.

V. A. Urechia, Schite de 1st. lit. rointne, pp. 180-200.

V. Miron Costin, poema polon5, ed. Letopisetelor, p. 491 : care a InvAtat
literatura In scoalele polone. Cf. Bat winski, in Prinos lui D. A. Sturdza.
VeLi G. Pascu, Gligorie (sic) Ureache, Iasi 1920.
' Cf. Xenopol, 1st. Ronzinilor, IV, p. 66 si urm.
DupA argumentele aduse acum douAzeci si mai bine de ani si care au restabilit
bunul shut In drepturile sale, nu e umbrA. de IndoiaIA ca' Grigore, si nu tatAl su
Nestor, a scris Cronica Moldovei. V. Orasanu, Cron. Moldoveni, p. 57 si urm.
Avem o scrisoare de la Nestor In Hurmuzaki, XI, p. 233, no. CCCLVIII, si nu un
necArturar ca acesta ar fi putut intreprinde o operA literard asa de grea si de
InsemnatA. Pe urtnA Nestor nu se constatA de nicSieri a fi fAcut studii In Po-
lonia si nici nu era pe vremea copilAriei lui obiceiul acestor studii, i despre
286 Istoria literaturii romanesti

Ca sA nu se inece anii cei trecuti", Ureche s'a hotdrit sd-si

redacteze compilatia. Printr'insa patriotul boier, care urmdria
cu durere scdderea treptatd a terii sale, scddere ce se oprise
numai in deceniile din urmd, void sd-si pldteascd datoria cdtre
tard, pe care o servise i altfel.
Doria 5.1 se ;,tie printr'insul originea neamului si desfdsurarea
timp de trei secole a istoriei lui. In trecutul de lupte el descope-
ria motive de mindrie pentru dinsul si contemporanii ski, si In
caracterisärile Domnilor mari, partea cea mai originald a cro-
nicii, el gdseste, vorbind de intregitorii si apdrdtorii Moldovei:
Alexandru-cel-Bun cu darul de intelepciune", Stefan-cel-Mare,
Sfintul Stefan-Vodd, nu pentru seet..., ci pentru lucrurile cele
vitejesti", Bogdan, ce ca un strdjer in toate pdrtile priveghia",
Petru Rares, pAstoriul cel bun", cuvinte calde i mindre,
Dar patriotismul lui nu vibreazd la indepdrtata amintire a Ro-
mei. El constatd destul de rece cd Moldovenii i Muntenii s'au
tras de la un izvor", atinge originea anticd, doveditd prin santul
milenar al Impdratului strävechiu i prin limbd, ca i prin cetäti,
care sint lucru frincesc", si trece iute la fabula descdlecdrii din
Maramuras, pe care o povesteste dupd traditia popular* elimi-
nind numai acele idei naive care jigniau erudilia sa de humanist.
Ureche cronicarul ni se spune de Miron Costin, poate un frecventator al ace-
lorasi scoli, a a invatat in Polonia. Faptul cd el zie totdeauna cronicarului
Ureche, färd a da numele de botez al lui Ureche", nu aratd nici nedumerire,
nici o indicatie catre Nstor ; din potriva, acest fapt dovedeste c pentnt con-
temporanii lui Miron Costin nu exista nevoia de a specifica : Ureche" era
pentru ei Grigore Urech, mort de foarte putina vrente. Daca Nestor Ureche
ar fi scris cronica, acelasi Miron Costin n'ar fi insistat asupra faptului ca
lasat-o neterminatd ; v. Bogdan, Cron. inedite. p. 178. Pentru a culege un
argument de amanuntimi, CUM putea scrie cineva la inceputul secolului al
XVII-lea c Polonii lui loan-Albert umblau parosi ca i Nenitii" (adeca nu
mai umbli1), chid obiceiul de a purta... peruci cu parul lung se introduse In
toatd Europa supt influenta modei francese pe la jumatatea secolului abia ?
Un argon-12in puternic e si ace.sta : Cum putea sa se plinga Nestor Ureche de
lipsa izvoarelor i sa vada In acest lucru una din piedecile lucrarii sale, cind
aceste izvoare mergeau pana in zilele sale, notau evenimente la care el insusi
participase sau pe care le vazuse petrecindu-se ? Cind analele monastice
ceteaza in 1587; de ca ar mai avea nevoie de dinsele un scriitor care In 1592
ajunse Mare-Logofat ? Si cum e posibil sa vorbeasca dupa scurte Insemnari
cronologice sau dupa cronici polone despre marile intimplari ale titnpului san
acela care in 1582 scria poate unce i ducea de sigur trIbutul Moldovei la
Poarta in 1587 (Orasanu, /. c., p. 40)? Un contemporan scrie ca Miron Costin,
 Cronicile romAnesti ale veacului al XVII-lea 287

Era in aceastA prefatA tot crezul unitätii romänesti, dar ideile

trebuiau descilcite, desvoltate, asezate inteun sistem larg si lo-
gic. Si, mai ales, trebuia ca west sistem sd fie presintat cu con-
vingere, cu un entusiasm pentru causa originii romane de care
bunul moralist Ureche nu era, de sigur, capabil. Urmasul säu
Miron Costin va fi deci original in consideratille sale fecunde
in acel sens cä meritul unei idei revine, nu aceluia care abia a
intrevAzut-o, ci acelui care a fdeut-o visibilä tuturora.
Ce izvoare a intrebuintat Ureche, pentru a ni da povestirea sa
'impede i inteleaptä? Din aceastd cercetare, care se poate face
astizi mult mai pe larg 1, se va desface importanta sa ea is-
toriograf i utilitatea sa ea izvor. Una nu trebuie confundatA
cu cealaltd.
Exista in Moldova innainte de dinsul, cum am vdzut, in multe
versiuni, de o lungime si o boggle foarte deosebite, un letopiset
slavon al Curtii, Pe MO.' acesta 2 se mai pAstra un alt letopiset,
care se deosebia de cel d'intAiu numai prin sfirsitul sau, com-
pus, nu din insemnAri analistice, ci din expunerea retoricA a
Domniilor ce urmarA pe a lui Stefan-eel-Mare.
si ce admirabill cronicrt a ultimului sfert al secolului al XVI-lea am fi avut
dacA Ureche cronlcarul ar fi fost Nestor, si nu Grigore 1 In PrefatA, Ureche
vorbeste .despre dinsul astfel : care din mila lui Dumnezeu si a Domnului
mieu am fost Vornic Mare" si boierii de pe la jumAtatea secolului al XVII-lea
se exprimau de obiceltt cA sint sAnAtosi din mila lui Dumnezeu i cu norocul
Domnului din Scaun". Si s'ar mai putea aduce argutnentele cele mat felurite
pentru a intAri acest fapt cistigat pentru stiintA. Cit despre faptul dacA
Prefata e sau nu a lui Ureche Ar. Deususianu a sustinut cA nu; Rev
criticti-literard, I, pp. 201, 210 , nu e indoialí cA e a lui. Argumentul
in niss. ea nu e iscAlitA nu se sustine ; sint doar toate compilatii. Tot asa si
cu acela cA de Ureche se vorbeste, in douti mss. dc cornpilatii, in persoana
a treia. O trimiterc confusA, din partea lui Siniion DascAlul, la altA PrefatA
ca fiind a lui Ureche nu dovedeste nimic. In fine cele ce se spun in Prefatii
se potrivesc numai cu Ureche. Am gAsit in rus. 1445 al Acadennei Romine si
publicat adevArata Prefatii a lui Simion, care e co totul alta decit cea ce i s'a
atribuit.
In urma lucrArilor d-lui P. P. Panaitescu, Influenla Polonilor In opera si
personalitatea cronicarilor Grigorie Ureche f i Miron Costin i d-lui Ilie
Minea, Letopisefele moldovenesti serse slavonefte, ambele citate si mai sus.
Care era cunoscut si peste hotare, de vreme ce cAlugArul montean Moxalie
lea de acolo data intemeierii Statului moldovean. V. Hascleu, Cuv. den Bdtreini,
II, p. 405.
 288 Istoria literaturii romAnesti

Ureche a cunoscut din letopisetul moldovenesc" asa-1 nu-

meste, din letopisetul oficial, o viersiune cu mult mai com-
plecta. decit toate aeelea ce s'au transmis, in originalele lor sla-
vone, sau in alte traducen, pana la noil. Letopisetul acesta cu-
prindea o suma" de lucruri pe care nu le gasim aiurea, unele
ademárate, altele gresite; daca, pentru partea mai veche, el ni
da cit putem avea din de.osebitele cronici ce posedam, daca despre
Alexandru-cel-Bun nu tie mai mult decit timpul Domniei, la lup-
tele fiilor acastui Domn el adauge, facind o confusie de date 2,
o a cincea, pe linga cee patru transmise de izvorul slavon, el
mentioneazá data, de almintrelea gresitä a mortii lui Ste-
ian Alexandiovici. La Stefan-cel-Mare, nu numai ea' reproduce
in forma Ion cea mai larga notitile cuprinse in cronicile slavone
cunoscute rana astazi, dar le comp:ecteaza une ori eu .elemente
de tot felul, care nu se afla in aceasta varianta a letopistetului
care totui sint de provenienta romaneasca, scoasa din acest
lelopis.et moldovenesc"; morti, cladiri de biserici si Curti, etc.
Pana la moartea lui Stefan, Ureche pomaneste numai in doua
locuri existenta altor cronici ale terii, cunoscute lui : °data la
lupte:e lui Bogdan-Voda cu Alexandrel, pe care unele leatopi-
sete" nu le-ar povesti, dar care se gasesc in izvoarele noas-
tre" 3.
Apoi mai departe, la luptele lui Stefan cu Muntenii, Ureche
citeaza, cu pritejul batäliei de la Rimnic cu Tepelus, dinteo ver-
siune a leatopisetului: Unii zic ca au prins Stefan-Voda pre
Radul-Voda, carele au fost atitatoriu de pagini asupra crestinilor.
Si i-au agiutat si Brasovenii, talud pre Turci, Si, luind Tarar
Munteneasca, au lasat pre Tapalus In locul sal'. Ce, oricum au
fost, t31 se tannesc ca- au fost izbinda la Stefan-Vocla" 4.
Vom vedea cà partea deosebita din varianta la care face alu-
sie Ureche a fost introdusa apoi in cronica lui de unul din com-
pilatorii ei.

S'a observat 'Mecí de d. Hasdeu, in studiul sáti citat, cd, in ordinea primilor
Domni, Ureche ieproduce versiunea cu gresalA.
LAsind lupta de la Podmga farli datA i coborind fiecare datA asttpra
tel tirmAtoare.
3 Vuele izvoade ale noastre" e o gresalA do copist, fricutri supt influenta
lui unele leatopisete" precedente.
' Cele dotiA leatopisete ; oficialul si cellalt.
P. 65 din ed. Glurescu.
 eronictie romane0i ate veacului al XVII-led 28§

Leatopisetul moldovenesc" al lui Ureche samäna cu ap-zisa

CronicA de la Bistrita". Aceasta fiind mult mai pupil prescur-
tata decit toate ce:elalte versiuni ale leatopisetului, de sigur ca
asAmanarea intre dinsa i Ureche e mai mare decit acea care
se observa intre Ureche i acele varsiuni. La dreptul vorbind,
Cronica de la Bistrita" nici nu prescurteazä: ea suprima din
vechile anale, pe care le copiasera, pentru a le continua, Pobra-
tenii.Se suprimaseta, r.tum am väzut,notiti:e ce priviau Putna.Insa
existau manuscripte care cuprindeau i ce scapase din vedere
copistului din manästirea lui Petru Rares i pästrau
läsate la o parte cu intentie. Un astfel de manuscript avuse la in-
&mina Brzeski, un astfel de manuscript, cam ca al lui Azar
rie, fu intrebuintat §i de coMpilatorul romin din secolul al
XVII-lea.
Cronica de la Bistrita" nefiind conservata inteun manuscript
complect, nu putem compara mai departe decit anul 1506 aceastä
versiune a cronicii oficiale cu versiuma pe care a intrebuintat-o
Ureche. Din compararea posibill azi in chip mai sigur, resulta
iar4i ca manuscriptul lui Ureche era mai bun, deci.ca transcrilto-
iul a continuat §i dupS. Stefan-eel-Mare sistemul säu pentru epoca
anteribara. Aa numai la Ureche, dupa leatopiseful säu moldove-
nesc", se gäse§te causa räzboiului dintre Bogdan i Radu al
Terii-Romane0i: sustinerea de catre acesta din urma a preten-
dentului moldovean Roman pribeagul.
Din izvodul terii reproduce Ureche o serie de lucruri care nu
se gäsesc in versiunea foarte prescurtata a acestui izvod pe care
o dh lucrarea lui Brzeski : a4a, moartea lui Radu-Vodä, a Mitro-
politului David, räspunsul polon la navalirea lui Bogdan peste
Nistru, in 1509, prada lui Bet-Ghirai in Moldova, moartea Mariei,
vaduva lui Stefan 1, moartea lui Tautu Logofatul.
Expeditia de rasbunare polonä e mentionata pe scurt §i in o-
pera encomiastic& a retorului Macarie. Pe aceasta a cunoscut-o
Ureche, cloca nu in legatura cu letopisetul prescurtat, care o
preceda, macar inteun manuscript separat. Daca, pentru invasia
tatareasca din 7021-1513, el n'a imprumutat nimic da la Macarie,
care trece mult mai iute asupra evenimentului, intr'o forma cu

1 Se afld la Azarie.

19
 istoria ilteratüril romAnesti

totul deosebita, asamanari de forma i de cuprins se intilnesc

pentru multe povestiri urmatoarel: asa, lupta cu Albu" Sultan
e Alp-Ghirai, ta.iarea lui Arbore, lupta de la Tarasauti, luptele
lui Rares peste munti in intaia Domnie. De multe ori, Ureche tra-
duce, si nu traduce totdaauna bine.
Dar, in proportie mai mare (tacit din Macarie, cronicarul compi-
lator culege din analele oficiale, despre care ni putem lace
numai o slaba ideie din expunerea pripita a resumatorului po-
lon, singura care, afara de Ureche, ni le pästreaza, 'land la
moartea lui Petru Rares, macar. Din leatopisetul moldovenesc"
al Domniei iea Ureche o suma de lamuriri din cele mai pretioase,
o suma de complectari pentru Macarie: moartea lui Vladislav,
regele Ungariei, semnul pe cer i cutremurul din 1516, amanuntele
noui despre moartea lui Bogdan Orbul, porecla de Calugarul a
lui Radu Voevodul muntenesc, pribegia boierului Serpe, executia
fiilor lui Arbore Hatmanul, rascoala fruntasilor terii contra lui
Stetanita neasamanat mai pa larg decit in Macarier, data
noii lupte cu Muntenii din 1526, moarta.a lui Petru, fratele lui
Stefanita, amanuntele precise despre sfirsitul acestui Domn.
Fuga lui Rares in Ardeal si toate evenimentele ce urmeaza ;Ana
la stabilirea lui Alexandru Lapusneanul sint tratate cu o ex-
traordinaria bogatie de amanunte vii, observate si notate de un
contemporan ed.rturar si de talent. Comparata cu izvoarele do-
cumentare, care sint, din fericire, si ele foarte numeroase
precise pentru acest timp, povestirea lui Ureche pare pretutindeni
cu de2avarsire adavarata 2 Supt influenta biografiilor domnesti
din care Ureche nu cunoaste pe a lui Eftimie, analistii din ma-
nastiri luau apucaturi de istorici si cladiau naratiunile lor cu o
lärgime, o coloare necunoscutä innainte.
O duiosie deosebita se desface din paginile, care aratä pe Petru-
Voda impresurat" de dusmani si paräsit de ai sai, negasind
unde se amistui" si cautind calea prin munte, LIM drum",
fait povata", pe calul al carui nume Ii tim de aiurea: Murgul.

I V. i paralelele date de I. Bogdan, Vechile cranici, pp. 122-6.

2 Cf., d. ex., potrivirea absoluta a notifelor despre fuel cu izvoarele ardelene
din Iorga, Doc. Bistrifei, I, i concordanta stirilor despre Intoarcerea lui Rares
de la Constantinopol i mAsurile luate contra boierilor comproniisi cu cele ce
ni dau In aceastA privintA izvoarele documentare polone; publicate In Apendi-
cele la Chilia i Cetatea Albd, p. 348 si urm.
 tronicile rom5ne0 ale veacului al XVII-lea 201

AsistAm la calea lui de pribeag, fldmind i trudit", urmind

pänd la Secuii prieteni cursul pirdului ce-1 duce la otacul" pesca-
rilor cari-1 ospateaa. cu pine si cu paste fript", dindu-i halite
proaste de a lor" si comAnac". Auzim convorbirea cu oastea
ungureascA la hotar, ne bucurAm de buna primire la jupd-
neasa" boiarinului" sträin si ne micä recunoasterea Domnului
fugar de voinicul",- de ostasul deci, care fusese aprod la el si-i
cade la picioare", sdrutindu-le. pe Vocid in haine de rangul
säu, suit in leagänul cu cai", intre doisprezece voinici intear-
mati", cu aprodul alAturi. La rdsäritul soarelui el inträ in Ci-
ceu, si au inchis portile", rdminind doar bucuria familiei si
cisasilor", pentru intilnire si multdmitä cdtre Dumnezeu. Urmd-
rim apói pe Sultanul stropsind" tara bajenitä spre munti", pe
boieri, speriati si vicleni, cerind Domn nou Turcului, ca niste
robi ai sal", pe Soliman däruindu-li pe Stefan, nepotul de fiu al
celui mane, si functionind ca Impärat" in Moldova supus. Apoi
pe VocIA-Petru amdrit de trädarea pircdlabului si a Vlädicdi A-
nastasie, cunoscut bine din scrisori contemporane care au aceiasi
aromä. de epop-eie romanticd.1, rdu la mima lor asupra
Domnu-sd.0 Lii Petru-Vodä". Iatä.-1 scäpat de primejdie,la Poarta
Impkratului", dupd. cartea sirbeascd" de la Doamna cerind ier-
tare, carte slobozitä pe zhbrea", din Ciceu, slugii crezute,ce era
Sirb". Cuvinteie chiar araä ve.chimea: titlul de notciagos" (nagy-
stlgos), dat lui de domnii unguri, olAcarii" cu stafetele, hochi-
mul" imparAtesc de restaurare 2
' Am spus ca Ureche nu cunoaste pe Eftimie, de la care ar fi
putut lua uncle notite complementare, chiar pentru epoca ante-
rioard anului 1552, cind Alexandru Ldpusneanul ocupà tronul.
Dacia ar fi cunoscutpe Eftimie, de sigur cd ni-ar fi dat pentru cei
d'intAiu doi ani din Domnia lui Alexandru-Vodä stiri despre mer-
sul de invingStor al acestuia, despre intronarea si confirmaren
lui de Poarth., despre participarea-i la expeditia contra lui Radu
Ilia§ din Tara-RomAneascd si despre noua expeditie munteand,
tare scoase din Scaunul sAu pe Mircea-Vodd. Din izvodul sdu.
mult mai scurt, coborit iardsi pd.nä la reci si seci anale,
Ureche adunä numai, pentru a povesti intäia Domnie a Ldp.'s-

1 In Hurmuzaki, XV.
2 Editia Giurescu, pp. 142-50.
 292 istoria literaturii romAnesti

neanului, mentiunea cilsatoriei noului Domn eu Ruxanda lui Ra-

res, a iernii grele si a ciumei, si a nasterii fiului lui, Bogdant.
Din anale Imprumutd apoi Ureche. ele erau acum singurul
izvor notita despre sfintirea Slatinei 2, despre una singurti
din expeditiile din Ardeal, cea din 1556, care si aceia e expusä
ftlra amdnunte, In liniile ei generale numai, despre o 11011E1
iarna asprä si despre moartea lui Macarie. Putin pentru o epoca
In privinta cAreia se puteau spune multe! Comparindu-se cu felul
cum ace'.easi anale descriau evenimentele de la 1538 la 1552,
se vede marea decadere ce se pronuntä de la acéastä datä Ina-
inte in scrierea anatelor terii 3.
Aceste anale nu cuprindeau mai nimic despre Despot. Atingeau
numai sosirea lui, lupta de la Verbia, Incoronarea, moartea. Pen-
tru Domnia acestui Despot-Vodä, letopisetul cest moldovenesc",
spune un interpolator, foarte pre scurt scrie; cä numai ce
aratti cum au venit den Tara Leseased, cu oaste streinä,
s'au lovit cu Alexandru-Vodä la Verbia, si au biruit pre Ale-
xandru-Vodä. gonit ¡Add la Hui; si s'au intors la
Iasi, unde i-au cetit Vladicii molitva de Domnie, si i-au pus
rime Ion-Voda ; i aratä citi ani au domnit"4. In adevtir, din
povestirea lui Ureche, sint singurele rapte care se cunosc a

1 E curios InsA, fArA sA fie altA explicatie decit intimplarea sau folosirea
lui Eftimie de redactorii cronicii oficiale, gAsim inteun loc o oarecare
asAmAnare de forml intre Ureche i Eftimie. Eftimie, p. 220: Alexandru,...
dupA ce a luat stApinirea Moldovei fAcut pace..., din toate pArtile..."; Ureche,
p. 210: DacA s'a asezat Alexandru-VodA la Domnie, nu grijia de alta, ce
numal de pace din toate pArtile".
Intemeierea Slatinei, adecA imprejurArite in care. LApusneanu a fost adus
sl o intemeieze, se povesteste si la sfirsitul cronicii lui Eftimie. Dar nu Eftimie
Insusi a scris acele rinduri, al cAror stil e mai umflat decit stilul cAlugArului
si a cAror Intindere e disproportionatA. Le va fi scris lsaia, copiatorul corpului
de cronici. Pentru a intAri aceastA pArere, observ cA mentiunea despre Slatina
nu se potriveste nici cronologic cu cele ce o preced. A doua expeditie in Mun-
tenia s'a fAcut la 1554. Si data nasterii tut Bogdan Voevod trebuie pusA In
1354: al doilea an, August", e, intr'adevAr, August 1555, cAci Alexandru a
fost stabilit in Septembre 1552, deci n'a apucat in Domnie luna lui August 1552.
a Acum analele se gAsiau iarAsi inteo singurA versiune in minile lui Ureche,
pe cind la StefAnità compilatorul avea i o alta decit cea oficialA. In aceasta
se spunea de otrAvirea lui de cAtre DoamnA, pe care otrAvire o si noteazA
Ureche care nu tasa nimic la o parte dupA un letopiset moldovenesc".
p. 428.
 Cronicile rornAnesti ale veacului al XVII-lea 293

fi luate din analele domne0i. Pentru Toma, analele acestea

dadeau numai conflictul lui Cu Dommil muntean i retrage-
rea in Polonia, uncle gas' moartea. Pentru a doua Domnie
a lui Alexandru Läpweanul, din anale se informA Ureche asupra
alegerii lui Teofan ca Mitropolit, asupra tentativei pretenden-
tului Stefan Mizgit, asupra mortii Sultanului Soliman aseme-
nea inorti de suverani vecini se mai gäsesc pomenite in le-
topisetul moldovenesc", in partea sa mai veche, asupra
LApupeanului, in Slatina care este de dinsul ziditä". In-
mormintarea Ruxandei tot la Slatina, ling Domnu-säu Alexan-
;dru-Vodä.", trebuia sà." fie 0 ea mentionatä in insemndrile cälugäru-
lui cronicar din aceastä. mandstire. Tot da la analistul din Slatina
va fi capatat Vornicul lui Vasile Lupu interesanta caracterisare
a lui Bogdan-Voda, facutá in stilul larg i bogat care fusese
pAriisit acuma. Blind §i cucernic...Nici de carte era prost, la a-
!Axle sprinten, cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic, a sägeta
din arc nu putea fi mai bine. Numai ce era mai de treaba Domniel
lipsia: cA nu cerca bAtrinii la sfat, ci de la cet finen i din mil
lua sfat i invdtaturä. Iubia sä. wad glume §i mAscArii i jocuri,
copilAre0i. Mai apoi lipi de sine Levi, de-i era §i de sfat 0 de
a baterea halca ca sulita, räsipind avutia t ea domneasa.."
In ceia ce prive0e Domnia lui loan-Voda, Ureche gäsi asupra
ei in letopisetul oficial numai pomenirea indignatä a persecu-
tiilor de clerici intre altii, a lui Teofan, cum §tim: ucenicul
lui Macarie" , a locului de lupta. Cu Turcii, Ro§canii, a trä.-
dAtorilor ce vindurä pe eroicul Domn §i oastea lui.
Ce urmeazd despre Domnia lui Petru Schiopul nu e alta decit
o reproducere a ana'elor, altceva decit cronica in stil ornat, dar
vagd, a lui Azarie. Aceasta insä numai pänä la tragedia lui
loan Potcoavä, pe care analele o pomeniau ap de pe scurt,
incit lui Ureche i-a fost permis a-1 confunda cu alt loan-Vodä,,
Cretul 1 Totu0 àin acele anale a aflat Ureche data precis6
cind Potcoavä a apacat Scaunul moldovenesc, locul unda se
dadu lupt.t: la Docolina §i ziva cind Pe ,eru Schiopul
se intoara in I4ul pärdsit, a mortii lui Alexandru, Domnul mun-
tean, etc.
lard unii i-au zis Cretul." Unii" aded letopisetul oficial, nu cronica
strAin5.
2 V. Minea, o. c.. p. 163 si urm,
294 Istoria literaturii romänesti

Tot ce vine pe urmä apartine analelor, care, cum am spus

mai inainte, au trebuit sa fie redactate dela o vreme incoace
la Galata. Afanä de taiarea lui Iancu-Voda, de care vorbia insa
leatopisetul moldovenesc", 'citat aici pentru ultima clara,
de i e folosit i mai departe 1, atara de aceasta singura ex-
ceptie, tot ce se mai gasege, pana la sfiqit, e luat din izvoare
moldovene0, lar, pana la Aron-Vodä, din analele ap de des
mentionate. Poate ca aceste anale, care., cum §tim, nu fura con-
tinuate dupa 1591, se opriau inca* la 1587, O. se poate s'a ni dam
sama de ratiunea acestei intreruperi.
Pentru ciocnirile cu Cazacii in Novembre 1587, Ureche putuse
da date precise, de lunä i zi, fiindca avea ined la dispositie
analele. El nu cunoate nimic despre trei ani din istoria Moldovei,
despre prada Cazacilor in 1588, despre luarea Cozlovului de
din§ii, despre expeditia turceasch. din 1589. Pentru un eveniment
de o insemnätate mult mai mare decit razboiul din 1587: pentru
retragerea lui Petru-Voda in Germania, compilatorul nu
decit anul. gicio singurd data de luna i zi nu se mai gase§te
pana la sfir§it.
De ce insä intreruperea analelor, continuate timp de aproape
doua secole, in acest an 1587? Stim din documente2 ca nu mai
era Teofan, ucenicul lui Macarie", acel Teofan despre faptele
cA uia se preocupa continuu analele3, pe care ele-1 urmäresc pana
la sfirW. Istoriografia slavona a Moldovei incepuse deci supt
Iosif, se continuase supt cei doi TeoctiVi, supt Macarie, supt
elevul acestuia, Teofan, i, cind aceastä ultima luminá a
cind acest ultim invatator al Moldovei", se stinse,
ea inceta odata cu dinsul.
Cu informatia pe care o putuse capata din cetirea letopise-
tului" §i izvoadelor" variate ale sale, Ureche nu era multamit.
Constatam spre lauda lui ca simtia nevoia de lumina, ca doria,
Citatia lipseste in ed. Kogälniceanu; in ms. o afläm. Asa in ms. 103 al
Bibl. Ac. Rom.: Serie leatopisetul cel moldovenesc cá. moartea lancului-
VoW, etc. C. Ureche, ed. Gurescu, p. 251. Observäm cA Ureche nu-si speci-
ficA izvoarele decit atunci cind ele se contrazic.
Hurmuzaki, XI, p. 901. incä la 10 Ianuar 1586 e Mitropolit Teofan ; Wic-
kenhauser, Moldawitza, pp. 91-2.
3 Trecerea cu vederea a numelui ski in pribegia de supt Iancu Sasul e de
sigur datorità copistilor.
 Cronicile romAneti ale veacului al XVII-lea 295

intre allele, explicatii asupra felului de cirmuire din alte tim-

puri. Cronica oficialA, spune el, nici de sviata Domnilor,
a1eag5...1" lard ce se va fi lucrat in lontru sau in tara la
noi, de spre partea giudetelor si a direptOtii, nu aflarn", ob-
serva el la Domnia lui Bogdan Orbul 2
Il vedem necontenit cdutind sa-si intregeasca stiinta despre
trecut, pe care o dadeau leatopisetele. Pentru .aceasta recurge
la traditie. Din traditia aceia, pe care mai tirziu era s'o adune
Neculce in O sama de cuvinte", va fi luat Ureche unele 'Amu-
riri care nu poartä un caracter de transmisiune literard. A§a
despre originea lui Petru Rare i imprejunärile in care a luat
Domnia o legendO, poate imbracatä de popor in forma poe-
siei, pe care o intilnim *i in colectia de povesti" istorice a
tui Neculce 3 , asa despre obiceiurile singeroase ale lui Ale-
xandru Läpusneanul, despre calugarirea lui in extremis, pe care
izvoare autentice ne-ar impiedeca de a o admite 4 daca n'ar fi o
märturie interna i nume.le calugarului Pahomie in pomelnicul
Putnei, redactat mai tarziu, supt Mitropolitul Iacov al II-lea5,
Din traditie va fi avut Ureche i cuvintele de cOintä pe care
le-ar fi spus Ion-Vodä cel Cumplit in clipa mortii, i sania de
os a lui Tancu Sasul, i despre obiceiurile lui Petru Schiopul,
Dintr'o traditie de familie sau mai curind din insemnäri ale tatä-
lui sOu, Nistor, îi va fi dobindit in fine Grigore Ureche
rile asupra Domniei lui Aron-Voda, care termind cronica, aceste
larnuriri pe care nu le putea da in scris sau prin viu graiu decit un
contemporan, un boier mare, un actor principal al evenimen-
telor 6.
Alte ori, 11 vedem dind lamuriri asupra lucrurilor povestite,

1 Prefata.
P. 126.
8 V. vol. II.
4 V. Iorga, Doc. Bistritei, I, p. LXX.
V. Melchisedec, O visitei, p. 241. Cf. Azarie, la sfir0tul Domniei lui Alexan-
dru Ll.pusneanul.
6 Aceste pagini sarn5nA bine, prin bogAtia lor neprecisA, prin imbiel0igarea
lor neegalA, prin coloarea lor frà contururi definite, cu paginile care, in cro-
nica lui Miron Costin, cuprind amintirile dobindite de la tatAl sAu Costin Pos-
telnicul. V. mai departe. Mai totdeauna cind Ureche recurge la traditia popu-
lark rare ori si in alte caseri, el 10 InstiinteazA cetitorul asupra naturii izvo-
rului pi-in cuvintele ; zic unii, ,spun".
296 Istoria literaturii romgne.,ti

trimitind Ja evenimente ulterioare, mentionind urme istorice. Ast-

fel, la naratiunea luptei de la Lentesti: se cunosc ocopurile
Lesilor fdcute de atunci", la luptele cu Polonii, explicatia cu
felul cum acestia isi purtau parul; la Iancu-Vodd i Petru Schio-
pul, in sfirsit, adaosul ca fugarii Ieremia i Simion Movild au
fost pe urmä Domni i cá obiceiul ce voiau Turcii a-1 introduce
in 1591 a dat nastere la si mai mari abusuri. Se pare chiar
acest harnic iscoditor de adevar, acest curios de trecut n'a
luat din letopisetul mai desvoltat, ci din vederea monumen-
telor si din cetirea inseriptiilor de pe dinsele, unele lamuriri des-
re lupte' e si lui Stefan-eel-Mare 1.

E hotari tiacuma ca leatopisetul lesesc" al lui Ureche, inde-

pliaitora1 cell' mare al lipsurilor pentru perioada obscurd de ina-
intea lui Stefan-cel-Mare si trebuie sA addugam creatorul
de ctipetenie al confusiilor, e Ioachim Bielski, prelucratorul
unei compil atii polone, mai ales dupa Wapowski 2; care com-
pilat:e de2i la rindul ei serveste unui compilator romin. Ioachim
a intregit pe tat:di sdu Martin, si Martin insusi, un scriitor din
,secolul al XVI-lea, se foloseste amestecindu-i i prescurtindu-i, de
mare/e cronicar ontemporan al secolului precedent, Dlugosz,
si de alte izvoare mai mdrunte, de sigur 3.
Pe Bielski-1 utilizeaza Ureche, cum am spus 4, mai ales pentru
acea parte din istoria Moldovei in secolul al XV-lea care apärea
sdraca i confusa din letopisetul slavon al terii. Conciliarea spu-

Profit de aceastg noug ocasie pentru a atrage atenlia asupra altor dovezl
inpotriva ipotesei cg Nestor e acel Ureche care a scris Cronica. Ce ratiune ar
fi avut la aceasta spusa cg Galata, fAcutd supt Petru Schiopul, dureazg incg :
care trgie0e Ong astAzi" ? Cum se putea ca Nestor, un boier al lui Petru
Schiopul, sg judece pe acesta dupg auzite : Spun de acest Petru-Voclg. ?. In
fine, cum se face cd Ong la Aron-Vodg presupusul Nestor nu vorbe0e nici-
cu cuvInt despre rolul politic sau viata lui Ureche Logofgtul i numai alci In-
cepe de odata a da o suing de date asupra activitätii acestuia ?
2 V. iBestuschew-Rjumin, Quellen und Litteratur der russischen Geschich-
te, Mittau, 1876, p. 131.
3 Cercetarea leggturilor dintre acest izvor i Ureche a fost fgcutä complect
de L Sbiera, In An. Ac. Raul., ser. a 2-a, t. V.
4 PAng 0 in ce prive0e caracterisgrile domne0i ; Panaitescu, o. c., pp. 25-6.
Matca fárá ac' de la portretul luí Petru Schiopul s'a ggsit a fi 0 ea de ori-
glue polong ; ibid., p. 7*,
 Cronicile romlnesti ale veacului al XVII-lea 297

selor, asa de adese ori divergente, ale leatopisetului nostru"

ale leatopisetului strdinilor", nu era insd o sarcind ward,
si ea Intrecea cu mult puterile, dacd nu bundvointa, unui boier
moldovean din secolul al XVII-lea, chiar cind acesta avea o
scoald polonF.I. De multe ori, Ureche se multämeste a pune
una lingA alta afirmatiile ce nu se puteau impAca. Alte ori les
asuprd-si sd suprime contrazicerile, si atunci neapdrat se in-
cured si greseste, ca la Insirarea luptalor dintre fiii lui Alexan-
dru-cel-Bun, de exemplu. Multe din Incurcdturile de cronologie
ale harnicului scriitor n'au alta origine 1 Se face urmdtoaroa
declaratie, pe care nu intelegem de ce Kogidlniceanu n'a ré-
produs-o si de ce, la descoperirea ei, ea a fost atribuitd, nu lui
Ureche, ci compilatorilor sdi : Insemnarea ailor a scriitori-
lor nostri nu sä tocmeaste cu a streinilor, cA leatopisetul nos-
tru scrie ca.' au fost valeatul 6867 cind au stAtut Domn Dra-
gg-VodA, lard leatopisetul streinilor scrie ch. au fost väleatul 6867
in zilele acestui 5tefan-VodA; iar ce sd va fi trecut innapoi
nu sä. afid scris de strelni. Cunoast.....-sd cd, cum nu sa afliä de
scriitorli no;.tri insemnatd viata Domnilor i lucrurile lor, asa
väleatul, cindai, sd nu-1 fie smintit. De au si insdmnat, nu au
stiut ce au scris, lard leatopisetul cel lätinesc" eeteste: lel-
§esc putem cunoaste ed. poate fi mai adevdrat, cd, fiind oa-
mini asädzati de de mult i cronicarii lor neavind altd treabd,
ce numai väleatul pdziia i neste lucruri mari ca acestea soco-
tija sd. nu rdmie ceva neinsdmnat, pentru ca sd nu le dzicti
vecinii megia0i lor den pregiur ca au fost adormiti sau
i
neinv4tati i nesträbdtuti Cu istoriia, pentru aceia 0 pre a-
cesta lucru putem cunoa0e cA ei, cum au intäles de descä-
lecarea thrdi noastre §i de lucrurile Domnilor, indatä s'au apucat
de au insämnat toate pre rind, 0 a noastre ca §i a lor; pentru
aceia, ei scriu ca. au fost vAleatul la Donn-ilia lui Stefan-Vocid
6867" 2.
Se mai foloseste Bielski ca izvor Insemnat si la rdzboalele
V. ed. Giurescu, p. 18.
2 Cu o mare nedumerire cronologicA se chinuieste Ureche in chiar primele
pagini ale compilatiei sale la luptele fiilor lui 8tefan-Voclà", puse de Bielski,
dupA izvoare pe care le cunoastem (v. I. Bogdan, In Convorbiri literare de
la 1-iu Octombre 1890), la 1359, tocmai In anul cind leatopisetul Te rii aseza
intemeierea principatului.
298 lstoria literaturii romdnesti

Cu Polonii supt Domnia lui Stefan-eel-Mare i dupd aceastd. Dom-

nie adeed pAnd la 1538. Ioachim Bielski dd. din nou mate-
rial pentru adaosuri la cariera lui Despot i la istoria tulbu-
rdrilor produse de agitatia politicd a acestuia. El aparé iardsi
ea intregitor al letopisetului moldovenesc la loan-Vodd cel Cum-
plit, pe urmd la loan Potcoavd, La urmd de tot, Ureche se
plinge cd nu afld amdnunte in cronicarul .cel lesesc" asu-
pra unui alt ndvdlitor in Moldova, Petru Cazacul, in 1592.
Aici nu mai poate fi vorba de cunoscuta cronicd a lui Ioa-
chim Bielski, tipdritä. in 1597; aceasta nu merge cu povestirea
mai departe decit anul 1587. Nu trebuie sa ne gindim la alt
cronicar polon din secolul al XVI-lea, Guagnini-Paskowski, despre
ale cdrui legdturi cu istoriografia moldoveneascd din secolul
urmAtor se va trata in altd. parte. Ureche putea sA cautesi sd
nu gäseascd Idmuriri despre evenimente petrecute in Mol-
dova la 1592 in continuarea chiar a operei lui Ioachim Bielski,
continuare din ccare Hasdeu a dat un fragment in Archiva is-
toricA, I1, p. 175.

0 carte de istorie scrisd in latineste trebuia sd fie pentru

Grigore Ureche un letopiset latinesc". Deci, cind el vorbeste,
in prefata operei sale, de letopisetele latinesti" care mentio-
neazd evenimente din istoria veche, acest termin inseamnd ma-
nuale latinesti sau i tratate mai intinse de istorie antia. Dar
mai departe, cind se coboard de la aceste generalitáti confuse
asupra originilor, pentru a urmäri §irul §i f aptele Domnilor
Moldovei, cronicarul se referd de multe ori la un letopiset
latinesc", pe care-I pune in opositie sau in confruntare cu letopi-
setele moldovenesc i lesesc, a cdror naturd ni este acuma cu-
noscuti
Dupd citatiile lui Ureche, letopisetul lätinesc" vorbia despre
fuga lui Ilias Alexandrovici in Polonia, trecea supt tdcere ndvd-
lirile tdaresti din 1439 si 1440, addugia dupd Petru-Vodd Ale-
xandrovici I-iu un Stefan-Vodd, care n'a existat, pe ling un Ciu-
bAr-Vodd, care figureazd" in mai toate versiunile letopisetului terii,
afard de Cronica de la Bistrita"; Men pe Bogdan-Vodd, tat5.1
lui Stefan-eel-Mare, sd fug& in Polonia, de si se lupta cu Polonii,

V. *i C. Giurescu, Noi contributiuni la studiul cronicelor tnoldovene,

Bucureti, 1908.
 Cronicile romänestl ale veacului al XVII-lea 299

si sd domneascd patru ani, ceia ce e, de sigur, prea mult. La

Stefan-cel-Mare, letopiseful moldovenesc" era mai pe scurt de-
cit cel litinesc" 1, dar cuprindea lucruri, ca prada Domnului in
Secuime, care lipsiau in acesta 2 Se gäsia insä in letopise-
tul latinesc" mentiunea retragerii lui Radu-VodA in cetatea Dim-
bovitei 3. Pentru a:t cave nu se mai citeazA enigmaticul izvor.
Din cele de mai sus se vede CA acest izvor nu era un izvor
insemnat si ca intinderea sa nu corespunde cu numdrul si im-
portanta lämuririlor cuprinse in el asupra istoriei moldovenesti.
0 cronicA polonä din secolul al XV-lea nu poate sä fie, pentru
a din acest secol n'avem decit una care se' imbrätiseze epoca
imbrAtisatA. de letopisetul lätinesc", aceia a lui Dlugosz, si. aici
n'avem a face cu Dlugosz, care cuprinde altf el de lucruri decit
aceste greseli sau neinsemnate adausuri. 0 cronicA polonä in
lafineste, scris5 in secolul al XVI-lea, n'ar putea fi decit Cromer
sau Sarnicki, tiind in samä epoca celor povestite; cronica lui
Ureche nu se potriveste insd nici cu unul, nici cu altul. RAmi-
ne o singurä explicatie caci un obscur. manual latin de is-
torie polon5 nu putea cuprinde Domnia lui Ciubär si anii cit
a stat Domn 5tefan Alexandrovici. Pentru scoala lui Despot,
pentru rudele si cunostintele polone ale lui Ieremia MovilA sau
pentru informatia clericilor catolici de la biserica din Iasi, s'ar fi
redactat oare, dupä letopisetul slavon, amestecindu-I poate Cu
elemente polone, o cronica latina, pe alocuri desvoltatä ca stil
dar cuprinzind un foarte mare numdr de greseli, confusii si
supresiuni? Trebuie A.' ni-o inchipuim cam supt forma traducerii
polone a lui Brzeski sau compilatiei de istorie munteanA fäcutA
de un cleric catolic la Tirgoviste in secolul al XVIII-lea, dupe-I
izvoare indigene 4 ?

i V. cd. Giurescu, pp. 4, 5, 18, 20, 29-31, 34, 53-54, 63.

s- Ce de aceasta poveste nimica nu scrie cronicariul cel latinesc ; Inca' si alte
semne multe slut, care nu le insemneaza ; lara letopisetul nostru, macar ca
scrie mai mutt pe scurt, insa. le insemneaza pre toate...". Cf. ed. Giurescu, p. 84.
s P. 153.
4 Arch. ist., 12, p. 46 si urm. Am spus ca, in observatiile lui Ureche despre
cronologia cronicei moldovene si celei straine, aceasta e numitg din gresealg
cronica latinä, in loc de polonä. Caci, continind povestirea, scriitorul terming
capitolul cu cuvintele : nu pärtineste cronicarul Bielschie alor sai, ci scrie poti
cala...", etc. Acest argument, pe care-1 presintam acum un sfert de veac, de
adaus la ale d-lui P. P. Panaitescu, o. c.
300 Istoria literaturii romAnesti

O cercetare mai atenta cauta a fi gasit pretutindeni textul

lui Bielski 1, socotit deci ca letopiset latinesc" pentru caracte-
rele intrebuintate, sau numit asa de vre-un copist 2
Insemnkatea cronicii lui Ureche std mai ales in cloud lucruri:
intäiu ea a prefacut pe romäneste vechile letopisete slavone,
complectindu-le unul prin altul, dind contemporanilor tot ce se
cuprindea in ele; al doilea, c5 a clescoperit folosui ce se poate
trage pentru istoria Moldovei din intrebuintarea scriitorilor po-
loni. In al treilea rind, ar veni semnalarea pentru intäia °ark
dar farä precisie i caldura a originii romane.
Forma insa merita si ea o deosebita atentie. E turnata Cu sigu-
ranta i precisie. Sint frase bätute ca o medalie. Armonia gra-
iului loveste de la cele d'intaiu rinduri. Se vede spiritul format
la buna scoala latina a Poloniei.
Afara de aceasta, judecata lui asupra celui mai bun regim po-
litic, scirba de tiranie, iubirea pentru consultarea terii, aplecarea
catre alegerea cirmuitorilor, simpatia pentru dietele polone, ca si
aspra judecata more& arata pe omul care a trait, pe boierul
care s'a impartAsit la conducerea terii, pe sfetnicul experient.
Dar avem a face si cu un patriot". Once i se pare in izvorul
säu polon cA umileste tara: legaturi de vasalitate, infringere,
ba chiar i uriciunea i rusticitatea lui Bogdan Orbul, neagreat de
logodnica lui polo* e lasat hotarit la o parte. $i oriunde e
o ispravä moldoveneascä, tonal se ridicä i expunerea, calda, ajun-
ge a fi s.i elocventa. Povestitorul se mindreste ea Turcii, negara"
care toatä lumea o acoperia", s'a oprit in fata strämosilor",
cä. Stefan, eroul culminant in desfasurarea istoriei Moldovei, nici-
°data nu s'au plecat", ea navalirea otomana s'a oprit o clipa
de pienturile ostasilor terii lui 3.
Compilatia Insä avea multe greseli, mai ales in partea ve-
che, plina de confusii, care erau pentru autorul lor explicatii
ale nepotrivirilor intimpinate de dinsul. Asa, penthi fiii lui
$tefan-Voda", asa pentru Iuga, caruia i se atribuia numirea lui
Teoctist ca Mitropolit, binecuvintat de la Ohrida, pe cind
1 V. Panaitescu, o. c., p. 134 si urm. V. si traducerea de G. I. Nastase, in
I. Minea, Cercetdri istorice, Iasi 1925, p. 114 urm.
2 D. Panaitescu (o. c.: pp. 41-43), a adus dovada c Intorsdturile de fras6
ale cronicei polone sint intocmai redate la Ureche, ba chiar cA skit greseli venite
din reaua intelegere a textului polon.
3 Ibid., pp. 69-74.
 rdnicile romgnesti ale veacului al XVII-lea

numirea lui Teoctist era pusä bine de cronicile slavone supt

Alexandre' i relatiile cu Ohrida au fost provocate, de siguri
de unirea Patriarhiei din Constantinopol, la sinodul din Florenta,
cu Biserica romank pentru sinodul insusi strdmutat supt nest
Alexandra, pTinteo indoitd confusie 1, pentru Grigore Tamblac,
admis ca Mitropolít in 1439 ; asa pentru data luptelor dintre
Iii lui Alexandru, etc.
Dar nu contemporanii lui Ureche puteau fi jigniti de aceste
detecte. Critica lor nu era superioarä criticii Vornicului Gri-
gore si niel cunostintile lor nu erau mai multe decit ale lui. Daca
se putea face ceva pentru a imbunatäti lucrarea, judecau car-
turarii timpului, sa se adauge Inca, sd se amplifice.
Un dascd1" isi It& aceastii misiune, un dascd1" al scolii de
la Trei-Ierarhi probabil, daseitul romanese de acolo, si nu vre-un
(lased' de curte boiereascd sau vre-un popä-Idascd1" de na-
nästire.
Dasalul se cherna Simion; era de loc, credem, de peste munti-
ca \unul ce stia ungureste si cunostea bine imprejurdrile din Ar-
deal si Maramuräs 2, i era un om invdtat pentru vremea lui,
cu stiintä de carte polond, dacd nu si latineascd.
Luí Simion, care se apucase, de sigur, dintru intdiu sd copie
cronica lui Ureche, aceastä cronicd i s'a pdrut pe alocurea in-
suficientä. Pentru a o complectà, el n'avea insa multe izvoare
mud la indemind. Cunostea numai originalul slavon al lui U-
reche, continuat, dupit acesta, pand la Vasile Lupu 3, i o cro-
nicä polond, din care acesta nu trdsese iciun folos: a lui
Paszkowski, care nu era decit o prelucrare a unei opere latine
a lui Guagnini (Gvagnin), Sarmatiae Europeae deseriptio 4.
Izvoarele nu vorbiau de Domnia chiar a lui Alexandru, ci de epoca ltd. Cf.
Minea, I. c., pp. 406-7.
2 V. Adausele lui la Ureche, publicate de Kogälniceanu, ca Apendice, I,
VII lat. I a1 Letopisetelor 0, In chip gresit, amestecate de C. Giurescu in
corpul chiar al cronicei, desfigurate astfel. Asa, etimologia Sucevei i interpretatia
lui szeretem prin imi place". $tie cum se cetluesc pregiur cap' MaramurAsenii,
cind serbeazg Ungurii 1.5.satul Secului, pe unde se trece muntele In aceastä tara:
pre la Rodna. Scrie ca un Maramuresean : pretutinderile". Pomeneste obi-
ceiul unor Unguri de a veni mai bucuros la biserlca rom5.neascl decit la ca-.
pistea celorlalti Unguri". V. si Minea, I. c., pp. 403-4.
0 V. Prefata lui Simion. O reproducere i In Studii i documente, III.
Originalul a iesit la Frankfurt pe Maiu in 1581. V. si Starczewski, Script..,
t. I. Traducerea se tipari la 1611.
302 Istoria literaturil rorn5nestt

Cu acest capitol stiintific se puse la lucru dascälul Simion, pe

care zäpdoeala contemporanilor sai, si a lui Nicolae Buhn, infor-
matorul lui Costin, in special, I-a prefäcut pentru posteritatea
increziltoare in Azarie cälugärul, Misail calugärul, Istrati Lo-
gofätul, nume toate de copisti sau de oameni invätati, cari Meuse
alte lucr5ri istorice sau literarel.
Inceputul lui Ureche i se pärea prea scurt, si amestecul de
eruditie §i de fabua, supresiunile motivate nu-i erau inteligibile.
El stia câ povestea e mai larg5 in letopiset, in letopisetul despre
Craiul Lasläu, care a trecut muntii pe.ntru a bate pe Tatari Cu
tälharii ceruti de la Impdratul Rimului, in leatopisetul cel un-
guresc", maramuräs,ean sau ardelean poate, de vreme ce vorbia
de aeeste lucruri. Avind la indAmInd acest leatopiset, care fusese cu-
noseut§icompilatorului rus al croncei Voscresenscaia" si fusese
prelucrat pentru aceastä culegere de povestiri istorice, avindu-1
la indämind, deci, il copie, amestecind ici colo o etimologie un-
gureascd.' a numelor de localitAti moldovene: Siretiu, Suceava...In
cloud, locuri, interpolatorul atrage atentia publicului asupra nu-
melui i meritelor sale: Aceastä poveste.", spune el despre co-
borirea lui Dragos 2, ce serie de aicea in gios, pentru innoirea
tdrii Moldovei, iaste izvoditä de Uriache Vornicul den letopisetul
cel legisc, care poveaste o am socotit c'd se tocmeaste intru
tot cu predoslovia letopisetului cestui moldovenesc 3, insd mai pre
scurt; iarä predoslovia Moldovei tinde povestea mai deschis si de
agiuns, cum area mai gios". Si aiurea4: Pentru tara Moldo-
vei, cA iaste facutA den cloud limbi, den Romiti si .den Rusi, cu-
noaste-sä si prind astädzi, CA iaste Tara Moldovei giumAtate
de Rusi i giumatate de Romini; ins& aceastä poveaste nu se
aflit insemnatà da Ureache Vornicul, iar Simion DascAlul n'au
neinsämnatà nice aceasta 5.
Existenta tuturor acestor cronicari nu se razhnà decit pc o afirmatie din
auzite a lui Miron Costin, In Prefata Cfrtii despre descdlecat.
2 Apucase a reproduce spusele lui Ureche despre originea romand si Inter-
calase, dupä lAmurirea ei, primele doug capitole din interpolatia lui. Cf. ed.
KogAlniceanu, pp. 131-2, 377-9.
a V. si aiurea acelasi termen.
Dupl ce reproduse vorbind dupA ed. lui Koaniceanu cap. 3 din
Adause, In locul punctat din care sä se imagineze restul: p. 132 din textul
lui Ureche.
5 Ed. KogAlniceanu ; cf. ed. Giurescu, p. 14. Apoi continuA : Scrie la
leatopisetul rnoldovenesc, la Predoslovie, de dzice, cA, dacA au ucis acel fecior
 Cronicile ronidnesti ale veacului al XVII-lea 1)3

Cu toatd cuno0inta lui Paszkowski, Simion Dascdlul n'are ni-

mic de zis asupra incurcdturilor din primele capitole ale compi-
lapel lui Ureche, dar, fard a intelege i inldtura confusiile
predecesorului ski, el urmäre§te, dupä analele ce urmau prefata
lingureascA", dupd leatopisetul sirbesc", pe care-1 atribule lui
Azarie, el urmdrqte, zic, povestirea lui Urache, pentru a complecta
la nevoie. Ce vede cä lipse§te, pune la loc, fdrà sä se gindeased la
aceia cd, in socotelile lui ,,critice", cronicarul a putut strAmuta
aiurea povestirea sau i-a putut da o formd supt care ea nu se re-
cunoa§te la intäia vedare. Astfel Ureche strdmutase notita alege-
lui Teoctíst ca Mitropolit supt Iuga,ceia ce era un mare ana-
cronism, §i läsase la o parte blagoslovenia Patriarhului sirb,
Nicodim, pentru a admite, cine §tie dupd ce traditie, relatille nouä
ale Nilitropollei moldovene cu Ohrida; lar la Domnia lui Alexdndrel,
el vorbia pe larg, dupd Bielski §i amintiri de coald, de sinodul
din Florentina", pe care-1 fdcea sa fie presidat, nu de Papa
Eugeniu, ci de un Papa Cristofor, care era in realitate numai
episcop de Coron. Farb'. dea seamä de toate aceste confu-
sii, Simion punea in margine, la Domnia lui Alexändrel, men
tiunea numirii Mitropolitului Teoctist, cu binecuvintarea lui Ni-
codim Sirbul. La Domnia lui Bogdan Alexandrovici, se aträgea
atentia asupra faptului cd leatopisetul punea tributul .supt a-
cesta, nu supt Petpi Aron, intelegind greit1 mantiunea origi-
nalului slavon.
La Domnia lui Stefan-cel-Mare dorinta de a complecta pe Ure-
che face insä pa Simion sd incurce cu deavir*e, prin inter-
polatii nechibzuiter lucrarea acestuia. Ureche, In forma lui ori-
ginalà, povestete lupta de la Podul Inalt ap cum i-o 'dä:-
deau letopisetele sale de lard, addogind numai citeva notite
de prover.ientd polonä. Cu bun simt, Vornicul Grigore

de Donin Apoi se terminä cap. 3 citat din Adause. Un copist

al lui Simion scrie intre cap. 1 i 2 din Aclause aceste cuvinte : Aceast'd
poveste a lui LasIdu Craiu, ce scrie CA au gonit pre Tätari, nu ias!e scrisd de
Ureche Vornicul den leatopisetul lesesc, ce iaste scrisd de un Simion Dascalu,
den Cronicariul unguresc , care poveste poate fi adevdratd". Citatiile sint
dupd ms. 103 al Bibl. Ac. Romtne. In acest ms., ca i in ms. 174, In partea
din Ureche, publicatä de KogAlniceanu pe pp. 131-2 se dau cloud subtitluri :
Pentru limba noastrd moldoveneascd" i ,.de räsipa terii d'intdiu".
V. Cronica moldo-polond.
304 istoria literaturii romAnesti

turase povestirea unei versiuni a cronicilor moldovenesti care

puma supt Domnia lui Radu-Vodá. o luptä cu Muntenii, pe care
forma oficialA si complectá a leatopisetului o aseza supt Tepe-
lus sau Basarab-cel-Tin5r, in 1481. Oprindu-se la insirarea
Ureche trece la räzbo:ul cu Turcii din 1476, apol de la acesta
la lupta cle la Rimnic, apea din 1481, contra tinArului Basarab,
mentionind aic: in treacat a exista o alta versiune, in care
nume/e lui Tepelus e inlocuit cu al lui Radu. Aici in 1481 punea
Ureche moartea lui Sendrea Muarea cetätii Craciuna. Asa cum
se presintau lucrurile in Ureche, povestirea corespundea cu a-
devArul.
Lui Simi Dasc5lul i s'a pdrut ca e de nevoie a adaugi
cuprin.ui variantei mentionate, rara sä .vacla bine ca astfel
se da o naratiune dubla, identicA in ldiniile ei generale; irise-
de multe:e -- si foarte interesantele amänuntimi pe care
le da versiunea raspinsä de Ureche 2, el o adoptä si o interpola
In naratiunea acestuia. Fiinda. era vorba de Radu-Voda, in-
tercalarea se fAcu, mai mult sau mai putin la intimpltare, in
14753. Si, Linda astfel Sendrea iesia omorit de douä ori i Cra-
ciuna cuccritä in douä rinduri, Simion a suprimat mentiunea
acestor dou5 fapte din descrierea fácutä de Ureche asupra faz-
boiului din 1481 4.
Nu numai atita. PAnä la lupta de la Räzboieni, Simion int,ro-
duse alte clemente de imprumut. ,Gäsind, undeva, pe vre-o
foaie de carte bisericeascA, mentiunea unui atac al Cazacilor,
rAspins de Moldoveni la Grumazesti, afee care se petrecuse
supt Steran-Voda", supt Stefan-Voda Razvan adeca, singurul

n endrea Hatmanul; i I-au dus de 1-au ingropat In Dolhe0, lingà tata-

sAu". Ms. 59 al Bibl. Ac. Ronz. : incepe cu Nicolae Costin, apoi, de la p. 154
din ed. Kogalniceanu, ar, un Ureche care nu cuprinde macar interpolatiile lui
Simion. In schimb, pe alocuri, textul e mai complect decit in editie. D. ex., se
adauge urmAtoarea tire : 6992. Stefan-VodA intr'o noapte au prAdat §i au ars
toatA Tara-MunteneascA pärià In sfirsit". Aceste caractere le au, de altfel,
mss. 103 i 174, care dau pe Simion Dascalul, cu toate adausurile i adnotA-
rile lui.
Ea cuprindea ing un amAnunt mai mult decit cele reproduse de Simion
concursul Brwvenilor. V. Ureche, p. 65.
" V. editia Giurescu, p. 58, nota.
Incurcgtura a fost observatà de I. Bogdan In adnotatiile la Vechile cronici,
p. 261 §i urm., atribuind InsA grepla lui Ureche.
 Cronicile romänesti aler,veacului al XVII-lea 305

Donan rnoldovean cu numele de Stefan pe vremea ciruia si

fi fost Cazacii condusi de Lobodi i Nalevaico 1, el vizu
in acest Domn invingdtor pe invingdtorul prin excelentd, pe
Stefan-cel-Mare, si, fiindcd pornise sa facd intercaldri dupd
bitália de la Podul Inalt, o puse si pe aceasta, indatd dupä
presupusa lupa munteand din 1475 2. Simion nu observa nepotri-
virea adausu!ui cu p omenir3a mai departe a luptei cu Lobodd
din 1594 in Ureche nici cea, si mai gravd, intre o luptá cu Ca-
zacii in secolul al XV-lea si ivirea acestor päsAri de pradd ale
Poloniei abia la inceputul secolului urmitor 4.
- Victoria lui 5tefan, adauge dascalul interpelator, ar fi fost
serbitoritä de toti principii vecini. Pentru a i se pomeni iz-
Viuda, Voevodul ar fi ináltat atunci biserica Sf. Dimitrie, ce
este innaintea Curtii Domnesti", la Suceava 5. Simion observa
msA cd putin mai departe, la marele räzboiu Cu Polonii in
1497, Ureche vorbia pe larg de sfintirea acestei pentru
a impbca afirmatia sa, adecd a versiunii din leatopiset, care-i
servia, cu afirmatia lui Ureche, el face ca aceastá bisericd si fi
Nu poate fi vorba de o lupa supt Petru Schiopul: luptele acestea sint
bine cunoscute. Supt Aron-VodA, LobocIA pradA Orbelul In lama anului
iar Nalevaico peste un an fAcu o expeditie de pradä in Moldova. Dar ambele
reusirA; in rindul intäiu, Domnul se multruni sA se plingA Polonilor, iar in al
doilea fugi peste granitä. Aron iertA apoi pe Cazad pentru a lupta contra
Turcilor cu jutorul lor, In 1595. Fiind inlocuit in Maiu al acestui an cu Stefan
PAzvan, omul Ungurilor, al lui Sigismund BAthory, Zamoyski va fi atitat in-
potriva acestuia pe präidatorii cari stiau drumul Moldovei. Expeditia care pe
llngä toate acestea a trebuit sí se petreacA supt un Stefan-VocIA poate fi
pusA numai Intre clatele de Maiu i August 1595, pe vremea adec.ä a
van. LobodA i Nalevaico furA ucisi putirr timp dupA aceasta. Cf. lorga, Acte
fragnvnte, I, pi. 134-5; Hurmuzaki, XI, pp. 298, 429; OrAsanti, Cronicarii
moldoveni, pp. 60-1.
Editia Giurescu, p. 60, nota.
3 KogAlniceanu n'are niciun motiv pentru a face din notita despre aceastA
lupa o interpolare a lui Simion DascAltil ; In ms. 59 avem un capitol anime:
Cind au venit LobodA cu oaste crizAceascA", i acest ins, nu cuprinde, cum
am spus, Inte pol?irile lui Simion.
4 Observatia a fost fricutA IntAia oarri de Hasdeu, In loan-Vocid, ed. 1-iu,
p. 156. Cf. An. Ac. Rom., sect. ist., XIX, pp. 203-5.
Pentru amintirea celei din 1481, pusA fals de Shnion si la 1475, Stefan
InAltase biserica BAdAutilor. Sc stie cA inscriptia de acolo, de care pare sil fi
avut cunostintA Ureche, s'a tipArit In Arch. soc, st. lit. din lasi, IV, p. 475
urni. Cf. Kozak, o. c., L
20
 istoria lileraturli romAne§ti

inceput numai a se zidi dupd inchipuita biruintä asupra Ca-

zacilor 1.
Urmeaza panä sa ajungem iar4i la textul curat al lui Ureche,
inca doua interpolatiuni, care sint cloud grwli. Se spune, fara
data de an sau luna §i zi, deci dupa traditie sau vre-o nota mar-
ginalA, nelämuriA, ca Stefan a luat pe Doamna Voichita, fata
Radului-Vodd" §i ca pe mama miresei a trimis-o inapoi la
Domnu-sAu, la Radul-Voda., in Tara-Romineasca". Totul e 'fal$.
Sotia din urma a lui Stefan, fata Radului-Vodd, in adevar, nu
se numia Voichita, ci Maria, cum se vede din atitea insemnari
contemporane, din chiar piatra de pe mormintul ei2, din inscrip-
tia iard5i a unei icoane ddruita de dinsa Putnei3. Nunta ei n'a
puiut s5 se faca in 1475, pentru ca la aceasta data Doamna lui
Stefan era altd Marie, imperiala Marie din Mangup, care mai
traie§te pand la 19 Decembre 1477 4. In fine soacra lui Stefan
nu putea fi trimeasa nici in 1475, nici mai tarziu la sotul ei",
Hind* precum se tie, din cronicile sirbe0, Radu-Voda fu-
sese ucis sau murise, in 1472 inca. De almintrelea ceia ce in-
tifirete parerea ca avem a face cu o intercalare, Ureche insqi a-
rah putin mai departe data mortil Mariei din Mangup, i tot la
dinsul se mai gasege si mentiunea mortii Doamnei lui Radu,
mentiune care din eroare e pusä in editia lui Kogalniceanu pe sa-
ma lui Simion DascAlul 5.
E probabil ca tirea despre recomandatia ultima a lui Stefan-
cel-Mare in privinta inchinärii catre Turd i istoria acestei
inchinari sint iaräsi adausuri ale lui Simion Dascalul, pentru
Biserica exlstá i poarta pe clopotnita sa o ins.;riptie, pe care Melchisedec
n'a putut-o copia, fiind foarte sus", si a lAsat-o la o parte, deci, din colectia
sa bucovineanA. V. 0 visitó, pp. 276-7. Cf. Kozak, o. c.
Melchisedec, I. c., p. 221 ; Kozak, I. c.
8 Melchisedec, 1. c., p. 226.
Data e 7 Decembre In Cronica putneanA" ; i In cronici i In inscriptia
mormintalà, care dl numai ziva slptdminii Vineri, anul e 6985. Pentru
cronici, ar face 1477, anul nefiind Inceput in ele la 1-iu Septembre, lar pentru
inscrlptie 1476. Data Cronicli de la Bistrita", pe care o adoptlm In text, e
singura care se potriveste cu ziva de Vineri a sgptAminii. Cf. Studii fi doc.,
VI, adausul despre opera d-lui Kozak.
6 Poate pentra ca lipsia in uncle mss. Asa cunoastem i no' unul ms. 59,
la BUM Ac. Rom., In care ea lipseste ; de altfel, cu tot paragraful la care
ea este anexata, paragraf datorit evident lui Ureche, care-I scoate din leatopi-
setul moldovenesc" complect, observind cA el nu se cuprinde In cronicile polone
 Cronicile rom5ne0 ale veaculni al XVII-lea 307

provenienfa acestor §tiri nu se aratä nici intr'un chip, pe cinc!

Ureche e un cronicar foarte pprecis; pentru c.21, in fine, de acest
important lucru nu se spune nimic inteo versiune neinterpolata'
a lui Ureche, in care lipsurile sint scäpari din vedere, iar nu
supresiuni cu sens, facute in mijiocul unui ;capitol, precum ar fi
aceasta 1.
Crezind cA face iariísi bine, Dascalul Simion opri din nou cursul
povestirii lui Ureche aici, la moartea lui Stefan, pentru a lamuri
pe cetitor asupra tertor vecíne cu Moldova luí, asupra pamintuluí,
aamenllor, obiceiurilor, din Polonia, Turcia, Tataria i erile
guresti, amestecind in expunerea sa ici §i colo notiuni de istoríe.
In redacta-rea aeestor noud adausuri, Simion n'a fost ins& rnai
original decit pentru celelalte, preeum n'a fost nici mai cuminte.
Necontestat ca. unele din notele despre viata la Unguri i Le§i
sint luate din pri5pria4 exparienta, dar s'a dovedit ca. cea mai mare
parte din prosa lui, mai mult naivd, e imprumutata de la Cos-
mografia lui Sebastian Miinster, carte ,foarte cunoscuta.§i, pro-
babil, intrebuintata curent §i in coli 2 : ca mai spune despre Turci,
e luat din vre-un cronograf, i in in§irarea Sultanilor se i o-
preste interpolatorul, ca multe dintre aceste istorii universale
pulare ale Orientului, dintre care una a fost tradusa 4i in roini-
nWe in acei4I epoca de prelucrari istorice3, la al doilea dq-
ceniu din secolul al XVII-lea, la domnia lui Mohammed ..a1
mort la 1603. Evident ea pentru o opera literara lucrata astfel,
once incercari de datare sint zadarnice, ca i incercarile de a
gasi izvorul pentru °rice informatie. Daca, pentru liar& tat&
re0i, lista lui Simion merge abia pana in secolul al XVI-lea
capitolul nu pomene5fe de loe de Tatarii din Bugeac, motivul
se aftä. in limitele cartel lui Miinster. Si din faptul mentionärii
coirtilor Tatarilor", nu urmeaza cA dascalul nostru era un in-
vätat cunoscator de limbi orientate 4.

In corpul Simion DascAlul-Miron Costin .(ms. 103), tiri1e se af16.

Panaitescu, o. c., p. 29 .0 urm.
8 Am tipArit-o In Studii i documente, IX. V. mai departe.
4 V. ibunele observatii Mute in contra argumentatiei lui Aron Densusianu,
cáre incerca sA stabileascA 0 pe aceastä cale cA Nestor Ureche a scris cro-
nica, -In Or4anu, Cronica mold., p. 96 0 urm.Pentru letopisetul grecesc`,
citat in Adausuri, la p. 409, trebuie O. spun cg manuscriptul chiar pe care
l-a folosit Koaniceanuun ins. din 1715-1725", scrie KogIllniceanu," are a-
ceast5 citatie pe margines deci e fkutd de un adnotator lArziu al letopisetului
 808 Istoria literaturli romdnesti

De aici dorinta de interpolare lask o bucata de vreme, in

pace pre Dascalul Simion. Dar la Despot ea se manifesta din
r_ou. Viata acestuia Ii era cunoscutá lui i dupti Paszkowski.
Deci, se face a reproduce intaiu spusele lui Bielski, reproduse dé U-
reche, asupra originii aventtuierului grec, transcrie notiunile din le-
topiset, carie winzaza pana la instalarea noului Ioan-Voclä 1, j apoi
debuteazá, dindu-si numele, prin observatii critice asupra scur-
timii letopisetului moldovenesc", a insuficientii lui Ureche, care-I
intregesta nurnai din Bielski si da apoi toata povestea din al
doilea cronicar polon, lar pAnA la intronarea eroului 2 Aici
face observatii noua asupra concordantii ulterioare in Bielski
Paszkowski 3. Dupá care povesteste foarre pe larg, urmind
amindona izvoaree de acum izvoare conciliabile si pentru
un clasca.1" 4.
Toate tulburarile moldovene sint expuse pe urma pe aceiasi
basa de informatii, povestirea lui Ureche fiind leliminata sau
contopitá 5. Abia de la razboiul lui Toma cu Domnul Terii-
Romanesti avem a face iardsi eu naratiunea lui Ureehe, i Simion
se multameste sa adauge explicatii dupá letopisetul sirbesc".
Astfel de explicatii se mai intimpina numai odata, la a doua
Domnie a lui Petru Schiopul. Rana acolo insa mai avem un in-
semnat adaus: arel de la Domnia lui loan-Vocla al treilea. E va-
dit ca Sirnion s'a amestecat aici, pentru ca se aminteste iarasi
ce spune Paszkowski in aceastá pivinta.
Pana la Simion Dasciill nu exista deci un corp de cronici mol-
care scrie dupd ce Buda a fost recuperatd de creslini, In 1687. V. ms. 174 al
Ac. Rom.
' Adecd. pdnd In josul p. 179 din ed. Giurescu.
AdecA Apendiccle IX, pp. 428-31, al lui Kogdlniceanu ; p. 180 si urm. din
ed. Giurescu.
8 Formeazd intdiul paragraf de p. 218 a ed. KogAlniceanu ; la Giurescu, p.
189 i urm. Acest paragraf trebuie intregit cu rindurile ce vrineazA: Pentru
aceia l eu, vdzind cd de aicea Innainte sd tocmesc scrisorlle aminduror croni-
carilor, am silit de am impreunat scrisol ile lor la un loc si o am tocmit de
am fAcut tot una ; InsA nu numai cronicarii aleg ce au scris (sic)". Adduglam
aceste rInduri, ldsate la o parte de KogAlniceanu, dupd ms. 59 al Bibl. Ac.
Rom., care, tinIndu-se de reguld de izvorul Eeamplificat, urmeazA aici pe celalt.
In ed. Glurescu ele sint la p. 190.
Ms. 59 n'are Insd. numele celor doi cronicari poloni, adusi In ed. KogAl-
niceanu pe pp. 214 si 215.
5 Nici un ms. nu ne-a pdstrat-o.
 Cronicile romdnesti ale veacului al XVII-lea 309

dovene, i acesta, care trebuie sa fi scris putIn timp dupa ras-

pindirea operei /ui Ureche, nu a format unul, continuind opera
pe care o interpelase. Pentru asa ceva se credea bun Simion,
anuntase ea va merge pana la Vasile-Voda, dar moartea-i va fi
lasat cronica neispravita. Si ea a ramas neispravitä, pentru ea
ricalri nu se vorbeste de o continuare, care s'A fi fost pierduta,
a dascalului", i nici nu cunoaste o asemenea complectare
cronicarul muntean care, pe la 1683, culege, cum vom vedea,
despre Moldova in compilatia lui Simion Dascalul, Constanl-
tin Capitanul 1.
3. Cronograf ele.
Pentru crestinii din Rasarit, dintre toate evenimentele petre-
cute pe pamin:, erau interesante numai acele ce priviau Bise-
rica si Imparatia, Domnia lui Dumnezeu prin cruce si prin sa-
Din Simion cunosteam, afard de cel de la Museu (no. 24), patru mss.: a)
ms. 59 de la Bibl. Ac. Rom. al lui KogAlniceanu. Cuprinde: 1) Ureche prefd-
cut de Nicolae Costin ; 2. Ureche, ida mdcar adausele lui Simion ; 3. Dom-
nia lui Despot, cu aceste adause; 4. Ureche iardsi, in forma sa neinterpolatd ;
ms. 103 de la aceiasi bibliotecd. Cuprinde pe Sirnion Dasaul, dar fard
adausele, dupd Jetopisetul slrbesc", date de KogAlniceanu in note si Inserrnate
probabil pe margine in unele manuscripte, asa incit copistii puteau sd le treacà
cu vederea ; c) ms. 268 de la aceiasi bibliotecd. Compilatia lui Simion e prece-
datd de cartea despre descAlecare a lui Nicolae Costin ; d) ms. 508 de la a-
ceiasi Bibliotecd. Cuprinde pe Miron Costin ca adaus, inceputul compilatiei
lui Simion (apendicele I, A-B din KogAlniceanu); e) ms. 174 de la aceiasi Bi-
bliotecd. Cuprinde pe Simion Dasaul cu adnotatii marginale, luate din prefata
lui Miran Costin ; de la care lea, prefAcind-o, si lista istoricilor folositi de Ure-
che-Simion Dasaul. V. ed. KogAlniceanu, p. 7; f) ms. al Bibl. Univ. din
lasi, analisat de Aron Densusianu, in Revista sa, p. 448 si urm. Dintre aceste
manuscripte, care cuprind toate i prelucrarea lui Simion, e unul singur care-1
dd asa cum era cunoscut RornInilor din secolul al XVII-lea. E ms. copiat pentru
Nicolae Mavrocordat, la 1712, ms. 174. latd i titlul Letopisetul tdrii Mol-
dovei, de ciad s'au descAlecat tara, si de cursul anilor, si de viata Domnilor,
care scrie de la Dragos-Vodd pdrid la Aron-Vodd, lzvodit de Simion DascAlul,
care si el l-au scris de pe ua leatopiset ce era izvodit mai nainte, de rd-
posatul Grigorie Ureche, Vornicul de Tara-de-Gios. lar acum, cu porunca Md-
riei Sale milostivului nostru Domnu lo Nicolae Alexandru Voevod, s'au scris in
oras in lasi, vlto 7220, msta 8 lulie, vtoreg gpsdtva". E o copie a lui Cons-
lantin Vladulovici, logofdt de Divan, din Filipesti, terminatd, ni spune o notd.
finald, la 15 Decembre 7234. Un alt ms. fdrd titlu, e cel cu prefata. V. lista
complectd datd, fArd descriere, de d. I. N. Popovici in editia sa a lui Ureche;
cf. Catalogul mss. Bibl. Ac. Rom. Pentru Eustratie, v. si Ghibanescu, In Arch,
soc, t.f i lit. din Iaci, IX, p. 477 $ urm.
310 Istoria literaturii romAnesti

bie. La vecinii nostri de peste Dunäre se traduserä astfel cro-

nograf e bizantine, redectate in ultimele timpuri ale Imperiului.
Ele cuprindeau pe larg expunerea istoriet universale din cele douä
puncte de vedere mentioriate. Tncepeau cu Facerea Lumii, urine"-
riau istoeia poporului ales, ajungeau la rascumpararea omeni-
rii, si de aici inainte povestitorul se ocupa numai de Statul le-
stintit de suceesorii apostolilor, de urmasii lui Hristos. Pre-
cum in Apus autorii de istorii generale dupd norma celor patru
Imperii vedeau in Sfintul Imperiu roman de natie germanice* o
urmare fireasea, autentica a vechii Rome, Imperiul fiind etern,
asa in Orient Imperiul Bizantip e Roma adevArata, i tirania
Turcilor era privitä ca un fel de prelungire a bizantinismului,
ca o a treia Roma.
Cel d'intäiu dintre Romini care se gindi a -preface pe roma-
neste un cronograf fu am väzut talugärul Mbcail Moxa sau
Moxalie, care are partea sa i in lucrarile de compilatie legislala-
UNTà ale lui Matei Basarab 1 Cronograful ski, bine tradus, a fost
tiparit in parte de eruditul rus Grigorovici, iar, in intregime,
dupa singurul manuscript, acum la Moscova, de B. P. Hasdeu 2
Am spus ca. el fu scris dupd indemnul episcopului de Rimnic,
Moxalie intrebuintii pentru prelucrarea sa mai multe tipuri de cro-
Inografe, aproape toate cunoscute3, ea se pare cum ca manuscriptul
din Moscova nu e complect i ea Moxelie povestia evenimentele
romänesti ea o continuare la istoria Imperiilor" slave, de pe
malul drept al Dunarii, i despre o aparenta continuare a cro-
nografului sau vom avea prilej sa vorbim si mai departe, in ca.-
pitolul despre cronicile mai noua. ale Terii-Romänesti. Dad. parerea
noastrii, expusa aco'o, se primeste, cronograful lui Moxalie n'ar fi
numai o traduLere romaneasca a cronografelor, ci un tip spacial
romänese de asemenea primitive istorii universale.
Opera lui Moxalie n'a avut noroc: nu s'a rAspindit, nu s'a co-
piat, n'a avut influenta. De si un alt autor de cronograf, Ieroteiu

V. mai sus, pp. 233-7, si Xenopol, 1st. Rom., IV, p. 164 si Blau i Hodos,
Bibliografia romeineasca veche, I, p. 113.
2 in Cuvente den Beitani, 1, p. 339 si urm.
Cel mai interesant, cuprinzind pretioase stiri asupra istoriei bulgäresti in
timii ani ai secolului al XIV-lea, a fost descoperit la Moscova de d. 1. Bogdan,
tipArit in Archid fiir slavis che Philolode, III. Studiile lui Jire6ek asuprA-1, In
aceias'i revistA,
 Cronicile romAnesti ale_veacului al XVII-lea 311

sau Doroteiu de Monembasia,a petrecut o bunä parte din viatä

in terile rominel, lucrarea sa, scrisa din indeintml lui Baru
Schiopul i al !ui Zotu SpAtarul TigarA, n'a fost tradusA decit
foarte tArziu in romAnege: In secolul al XVIII-lea 2. Cfici am con-
statat cA in adevAr nu e altul cronograful de la inceputul lumii
pAnA la imparAtia lui Costandin Paleologul..., cuprinzAnd i pen-
tru IspArdtia Turcilor..., 4i pentru Venetia..., qi pentru (AO pa-
triiar*i au stAtut la SfAnte Biserica cea Mare a RAsäritului", pe
care-1 traduse din grecete in romAne§te dascalul colii Domne§ti
din .BuzAu, Grigorie, care n'a putut ocupa acest loè decit dupl.
1774, cind 5coala a fost organisatd de Alexandru Ipsilanti3.
Se cunoa0e un al treilea tip de cronograf, alatuit in Mol-
dova, dar Mr.& a i se da o directie i o coloare romAneascA. Au-
torul lui se dA a fi Petru Danovici, §i nu stau la indoialà
identific cu un Petrwo Danolovici", care ocupa la 26 Febraar
1662 dregAtoria de treti LogofAto, pentru care se cereau, cum
se §tie, cuno4tinti speciale, mai ales de limb& slavoneasca 4.
complect e acesta: Leatopiset, scos den carte greoeascA pre
limbA de 'nteles rumAneascA, i spune foarte istorii frumoase,
alease den Biblie, incepAnd de la Urzitul Lutnii, cat InpArat la Iz-
railiteani au fost, i apoi InpAratii elene0i. i greceva $.1 cei
turce§ti, tot pre anume spune, carii cum au inpArAtit, i ce rAzboae

V. mai sus, p. 29. Ni se vorbeste de un cronograf tipArit, s. I. innainte de

1782", Philippide, Introducere in istoria literaturii, p. 152 Nu-1 cunoastem.
Ms. ce se aflA in Museul Hohenzollern din .Sigmaringen, semnalat
in revista lui Grelber si din care d. Gaster a publicat fragmente in Cres-
tomatie, 1, pp. 311-2, e insl tipul Danovici. Un alt manuscript, In care Aron
Densusianu punea marl sperante de folos pentru istoria Rominilor, e acel
ce se afla in posesiunea lui si pe care 1-a descris pe larg publicind 1 pArti
dintr'insul, in Revista critico-literard, IV, p. 305.
° 0 copie a lui lonitl Seitan din satul Turches", fAcutA la 1810 si dedicatA
ImpAratului rusesc Alexandru, se aflA la Bibl. Ac. Rom. supt no. 938. Ea merge
pAnA la Domnia lui Selim. E si o scurtA prefatl, in urmAtoarea cuprindere :
Deci s't eu, socotind el ar fi bine O. ajute fiestecine patrii i limbii lui, orlcum
ar putea, m'am indemnat de a sale aceste istorii, dupA cele scoase dupA gre-
cie pA rumAnie de cel mai sus numit Grigorie DascAlul, spre folosul celor ce
vor vrea sA inteleagA. 1810". Ms. e citat si de V. A. UrechiA, In Istoria Ro-
mtnilor, I, pp. 825-6. Sfirsitul e prescurtat. Alte ms. sint n-rele 116, 344.
V. A. Urechig, Biserica din Cetatea Neamt, In An, Ac. Rom., sectia is-
toricA, XI, p. 147.
312 Istoila literatudi romänesti

au batut"1. Ce cuprinde, o spune acest titlu, Cu lista Sultani,

lor nu se merge mai departe decit Sultanul Murad al IV-lea, la
care, in 1624, se inseamnä: lard razboaele i vitejiile carele au
facut aeesta Imparat, i cetatale si tdrale care au dobandit,
ales, and au luat Vavilonul, cetatea. cea mare de in lume, cate
razboae s'au facut si cat sarige s'au värsat, am läsat sä serie
alA leatopisAtu : §i i altor ImpArati ce au mai inp-arätat dupä:
dansul, de Inpärätai turcesti, le vor serie istoriile i toate
deaniile; lar noi fkum conet aici la Impkatiia acestui Imparat
bun i destoiinic Sultan Murad". Pasagiul subliniat si faptuk
ca lista patriarhilor merge pAna in 1636 3 arata ca data de pe
la 1624" se poate admite pentru originalul grec numai, iar pen-
tru traducere trebuie una simtitor ulterioarä, care s'a." se po-
triveased si cu inceputul carierii boieresti a lui Danovici.
Aceastä compilatie a devenit foarte popular& copiindu-se in
multe manuscripte, in decursul secolelor al XVII-lea i al XVIII-
lea, cu toate proportiile ei foarte intinsel. Ea a fost intrebuintatia
in opere literare, precum in compilatia lui Simion Dascalul 5.
E tifill ins. 772 al Bib. Ac. Rom., care e, sigur, din secolul al XVII-lea
Cipariu cita, in Analecte, pp. XXX-II, un ma mscris al lui din 1(333, dar poate
sa fi co'nfundat tipul Danovici cu altul.
Se afta' asa in ms. 85 al Bibl. Ac. Rom.
3 D. ex., in ms. 108 din aceiasi Biblioteca.
La Bibl. Ac. Rom. mai sint ms-le 108, 402, 505 (prescurtat), care mcrge
päna la Sultanul Mustafa si e o copie, din 1815, a ierodiaconului Dimitrachi ;
chiar i ms. necomplect 587, din secolul al XVIII-lea. Un ms.din Biblioteca Na-
tionala din Paris a fost pe larg descris de d. Ovidiu Densusianu in Revista
critico-literarei pe 1895, p. 286 si urm. I se reproduce in Intregime scara. De
altfel mss-le sint dese ori foarte deosebite intre ele. Pentru altele, la Museu
in colectii private, Gaster, in Grundriss, loc. cit., p. 288. Cf. si Catalogul biblio-,
tecii din Miclausani de episcopul Melchisedec, In Rev. pentru ist., arch. fi fil.,
V, p. 148; Xenopol si Erbiceanu, Serb. fcol., p. 277; Convorbiri ¡iterare,
XXIX, p. 675 si urrn.; Papadopulos Kerameus, II, Ispou. B6X., p. 714 (9).
in fine ms. 48 al Bibl. Ac. Rom. cuprinde un cronograf, din tipul prescartat
Danovici si care se termina', ca si 565, asa: Dup. acesta (Mustafa) au racii-
cat Imparat pre Sultan Murat, feciorul lui Sultan Hamat cel mai ink, i, im-
paratind 17 ani, au murit, stand imparat la let 1624 de la Hristos.Dupa acesta
au imparatit Sultan Ibraim, fratele sat!, 6 ani, i au milt. Sultan Mehmed
era impiirat, cind s'au scris cartea aceasta Cu toate istoriile iai, i de aicea
innaintea au ramas sa-s scrii de catril aIii scriitori pentru Imparatiile de pe
urma, lar noi am f acid sfarsit" (fol. 216 V°). V. si Giurescu, in Revue histo-
rique du Sud-Est europeen, II, p. 46 $i un.
5 V. mai departe.
 Cronicile romAnesti ale reaculni al XVII-lea 313

Sint manuscripte care poartA pe margene observatii critice ale

cetitorilor, ce:a ce dovede§te cä erau cetite cu luare aminte 1
De oare ce pe lingA. bueAti intercalate, ca povested Troii 2, se
diideau la sfirsit, in anexe, curiositAti istorice, ca disputatia lui
ilivestru, Soboare'e, Invätaturile Sf. Vasile, Boieriile Grecilor",
piese despre Constantin-cel-Mare, liste si povestiri felurite, aces-
/ea si capitole din cronicä au fost une ori transcrise in deosebi 3.

Asa, in ms. 108, la Turnul lui Babel : Accste sAnin minciuni, cA era tot
un niam, i, de s'au inceput din toate", iar la nevasta lui Putifar : ..Lucrul este
(...) mis si cu in vointg, iar nu bustai numai".
PublicatA de Gaster, in Byzantinische Zeitschrtft, III, p. 528 si urm. V.
si mai sus, p. 169.
3 Astfel in 1113. 276 al Bibl. Ac. Romine, se all5. Istoriia Troadei cetätii, ce
au impArAtItu in strAnsa Prilam imparat, tatAl lui Paris" capitolele despre Leon
inteleptul. Cf. si ms. 344, un cronograf incomplect, intitulat : Hronograf ; isto-
rie vremii de la stricarea cetAtii Troada innainte ; s'au talmAcit de pe cel gre-
cesc de mai gios ; e o copie din 1837.
 CAPITOLUL XIII.
Intaia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin ;
cronici de partid muntene.
1. Miron Costtn.
Meritul de a fi trecut cu povestirea istoriei Moldovei din-
colo de sfir§itul secolului al XVI-ea, de a o fi coborit páná la
timpurite sale apartine lui Miron Costin. Acesta avuse cel d'intdiu
planul mare de a porni de la Daci pentru a se opri numai la cele
din urmA evenimente ale istoriei moldovene.
Citeva lAmuriri preliminare asupra acestui seriitor inferior lui
Ureche ca gindire politicA. §i tesAtura a fraseii dar interesant
,p,rin familiaritatea, caracterul intim al expunerii sale, contempo-
,rane.
TatAl scriitorului a fost un modest boier din suita lui Radu
.Mihnea, un Costin sau Costin de origine probabil balcanicA,cum
's'er bAnui §i dupd numele de Veli§co, de Potomir ale fratilor säil.
dintre cari acesta se indu§máni ca VodA Constantin Cantemir,
adause la conspirafie batjoeura aproape fAti§d i isprävi täiat ina-
intea Curtii domne§ti §i pardsit in drum noaptea a§a cum era
imbracat cu vemintele lui scumpe 2.
Ici §i. colo Miron pomene§te in cronica sa pe acest tatá a ca-
rui viatA a fost strins legatá de a lui Miron-Vodd Barnovschi,
ginerele lui Radu-Vodá., care-1 §i pomene§te in nobilul sAu tes-
tament, de o a§a de frumoasá forma romdnetaseA, scris astz-
pra mortii silnice, de sabia gealatului, in Constantinopol. Nu-

' Zotta, In Revista istorica pe 1925, p. 73 i urm. Au fost zece copii.

2 Dimitrie Cantemir, Viga lui Constantin Cantemir, ed. N. Iorga, Bucu-
re0i, 1925.
316 Istoria literaturli rornAne0

mete Domnului mort tragic pe Bosfor se pdstreazA in aceila

al cronicarului care cu duiosie are sa-i pomeneascä
Postelnicul trecu in Polonia in suita lui Moise-VocIA
rudd cu Barnovschi, care iscdlia si el cu numele Movilestilor
in urma ace'.ui care-i fuse.se dat cu indigenatul polon dupA mosie
la Birnova de lingd Iasi. La 1638 Iancu' era admis i el la a-
ceastA onoare 2 i se da titlul de Mare Hatman, pe care-I Capa.-
:

tase de la Moise, cind cu expeditia lui Abaza-Pasa de Silistra

contra Polonilor 3.
In Polonia familia-si va fi avut o mosioard. in Podolia, cAci
Miron, Mironasco, cum i se zicea acasä, nAscut la 1633, ur-
meazi la scoala latina'. a Iesuitilor din Bar, unde se aducea de
,cArdusi de la noi ieftenul vin valahic" al Moildovei4. Sederea
In pribegie n'a trebuit sd se prelungeascA prea mult, cäci
Domnia lui Vasile Lupu nu insemna vre-un antagonism fata de
a lui Moise Movild, dar e posibil ca Miron sA se fi insurat inca'
in Polonia cu Bina, flica unui frate al Domnului sdu, acel loan
Movild, care rätAci apoi multa vreme prin Ardeal si nu se
intilni niciodatä cu stapinirea moldoveneascA la care rivnise 5.
Nici in 1648, cind Cazacii ieau Barul, fostul volar al PArintilor
vatolici nu era intors in tara lui de nastere; el insusi se infAtil-
seazd ca fiind de fatA la lupta de la Berestecico, in care räsculatii
ucrainieni furä cu totul bdtuti.
In Moldova, care avea nevoie de astfel de oameni, el e intre-
buintat de Vasile Lupu, necontenit in solii: la Potocki din Cama-
nita (1653), apoi si de Gheorghe Stefan la Constantin Basarab
(1657),Inexpeditia ardeleand, la care fu constrins bAtrinul Vodä
Ghica, el se duse cu oastea si cele ce spune despre aceastA, tard
plind de Romini sint culese cu acest prilej. A vAzut arzind orasele
ArdeaIului de oastea rdsbunAtoare a Turcilor. De acum inainte supt
Lupul cel tinär, StefAnitd, supt Istrate Dabija, ca pircdlab de Ho-
tin, ca Vel Comis, ca Pdharnic, el !si face datoria lui ostAseascA
pe toate tarimurile ande merg steagurile terii.

Testarnentul a fk.)st publicat de Hisdeu, in Archiva istorica, I

2 P. P. Panaitescu, o. c., p. 107.
3 V. studiul rnieu Cei d'intaiu ani din Donznia lui Vasile Lupa, in Noua
Revista Romina pe 1898.
4 V. P. P. Panaite.--,cu, o. c., pp. 109-10.
g V. Studii fi documente, IV, tabla.
 tntAia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin 317

In aceasta epocA din viata lui, Miron apare ca un om

politic chibzuit. Nu-i pare bine in 1673, cInd Stefan-Vodd Petri-
ceicu-1 trimete la Vizirul ce! Mare, ca Imparätia sa se lateasca
peste tare lui" si o spune limpede, dar nici la aventura trecerli
la crestini a Domnului nu se intovärAseste, in anul urmator.
E Vornic al Terikle-sus multa vreme, fiind ridicat acolo
bictul strain, necunose6 tor de limba terii, Ilia
Alexandru. A-
poie Marele LogofAl pe lingA Duca-VodA, Domn istet in a-si alege
oamenii (ea si pe lingä Antonie Ruset). Si apoi presintA in nu-
mele Domnului de la Turci, Dumitrascu Cantacuzino, propuneri
de pace regelui polon1.
Dar in 1683, cind Duca e prins de Poloni, Miron trece la a-
venturosul PetricEicu, earuia-i scrisese odatA scrisoarea, plina de
ianintiri istoriee, catre departata Genova 2
Constantin Cantemir neinvAtatul, chemind pe prbeagul de la
Daszowul lui Sobieski, s'a sprijinit pe acest mai mare invatat
al terii. Copiii lui Miron, Ionita, Nicolae, Patrascu, ajunserA in
ranguri; Petrascu era S.A. ieie pe Safta, fiica lui VodA. Dar Miron
continua sA fie prietenul, corespondentul, chiar intetitorul Polo-
nilor, de la cari astepta o erd crestind pentru Moldova, pe cind
Constantin-Voda pastra credinta. Impäratului pdgin. Trimeterea
la Putna ca staroste a LogofAtului era o scAdere si o Ind&
pArtare pentru a nu fi aproape de granita polonA. Dar eel mai
banuit era Velicico, despre care Dimitrie Cantemir, care des-
face toate itele intrigii cu Domnul muntean Brincoveanu, spune
ca ar fi vrut, cin.d cu trávAlirea regelui Ioan Sobieski in
Moldova, sa arunee in ripa Prutului pe VodA. Cind DorrinuI,
scos din fire, lovi in acesta, i se paru ca. fratele cel destept nu
poate fi lasat in viata. Ferindu-se de o intilnire cu dinsul,
el porunci sa i se taie capul chiar la mosia din Roman,
13Arbosii, unde-1 .aflana slujitorii, lingä sicriul bietei lui sotii,
cu care impreuna-i era dat sA se inmorminteze (Dccembre
1691) 3.
Venim acuma la cronica lui, alcAtuitA pe trei sferturi din sim-
ple memorii nepotrivite cu tesatura criticA, plinä de invAtAminte
politice, a operei inaintasului, de care se lega.

' P. P. Panaitevu. o. c., p. 112.

' Ibid.
Mai ales Vita Constantini Cantemirii de Dimitrie Cantemir.
318 Istoría literaturii romanestl

Grijile politicei moldovene de supt Duca-I impiedecarA pe Miron

de a realisa proiectul sAu istoric, vrednic de un cArturar inteli-
gent si de un patriot luminat. De aceia, in 1677, sau 1675, par&
sind, sau, mai bine, amininduLsi realisarea gindului, el se hotari
a continua lucrarea predecesorilor sal, pe care el n'o cunostea alt-
fel decit in amplificatia lui Simion Dascalul, ce i se pArea adevA-
ratul Ureche. Pentru lamurirea epocei mai vechi, se 'Asa asu-
pra lui Ureche i celor citiva scriitori strAini pe cari-i eunostea
c.i
Y ale Carer nume le insira in capul cronicii sale contemporanel.
Cronica aceasta n'a fost terminata, cad. Miron voia, si trebuia,
sA o (Inca pana in timpurile sale si n'avern nicio dovada cA. ea
ar fi mers mai departe decit Domnia intAiu a lui Dumitra§eu
Cantacuzino, 16733-5 2 S'ar p,area, pe de allá parte, ca pana
lu exilul :Au din Polonia, in 1684-7, Miron nu factus cir-
cule, nu publicase in sensul special al teril si al timpului-
lucrarea sa, partea din izvoade, pe care apucase a o serie
a o pine pe curat: in adevar, in Pref ata operei sale polone in
pro*, el sta.' la ginduri dacd Moldovenii, in imprejurarile
tice nenorocite in care se afta, vor mai avea viata sa apuce
rdspindirea cronicii sale. Inteleg insA: intregului sAu corp de
cronici, cad, dus numai pand la 1661, and nu era vorba inca
de _niciunul dintre stäpinitorii si puternicii vremilor noua,
topisetul lui Miron pare ca incepuse sa fie copie de boieri, sa
fie cetit de acestia. El fusese publicat, in sensul timpului, §i
avem un ms. ms. 103 al Bibl. Ac. Rom., care ni dà acest
intaiu corp de cronici moldovene, corpul lui Miron Costin. Pu-
blicarea trebuie Eä se fi facut dupa 1674, cad. Constantin Capita-
cronicFr Intmtcan care era la aceasta vreme in l'..lolclova 5,
nu cunoaste continuatia lui Ureche de Miron Costin si da numai
din auzite stiri despre istoria noua a Moldovei 4.
V. mai sus.
2 V. mai departe, pentru argumente.
3 Mag. ist., 11, p. 30.
Ms. citat mai sus, a capitolul Ureche, da'ntaiu : ,,Predoslovia pentru desca-
lecatul Moldovei, carea iaste insamnata dî rdpousatul Ureche Vornicul din lea-
topisetul cel latinescu, spunand Inteacest chip". La sfirsItul cronícíí luí Símion :
Viata Domnilor Oral Moldovei de la a doo Domnie a lui Aron-Voda, ce s'au scris
de pre izvodul raposatului Miron Costan, ce-au fost Logofat-Mare inteacest
chip". La urina, e o nota despre moastele de la Secul. Manuscrisului Ii lip-
seste o foaie, si nu vedem in el corpul" lui Miron Costin pentru opi irea lui
 tntgia istoriografie moldoveneascA : Miron-Costin 319

Mina lui Ureche fusese oprita de moarte la Domnia a doua

a lui Aron-Vora, i cel din urma eveniment povestit era in
cronica navalirea lui Loboda in 1594. De aici trebuia sá in-
ceapa bogata povestire a lui Grigore Vornicul despre lucrurile
de care-§i adur.ea aminte tatal salt Nistor sau la care el insgi
fusese de NI Dar nu ni era dat sa cunogtem in amanuntele
sale istoria accidentata a inceputului secolului al XVII-lea, pe
care ar fi putut sa. ni-o spuie, care ar fi format partea origi-
nali, atit de pretioasa, a compilatiei sale.
Am spuS cA Miron Costin parasise in 1675 gindul de a da o
cronica completa a Moldovei, de la marele Traian pana la mi-
nusculii Dumitrgco Cantacuzino, i el o mladita imparateasea,
Antonie Ruset. Lasind pentru alte timpuri introducerea despre
intaiul descaleeat i soarta coloni§tilor adgi de dinsul, aminind
pe mai tirziu prelucrarea insuficientei naratiuni a lui Ureche, Vor-
nicul Miron redact& pentru moment citeva rinduri de prefata
explicativa, in care erau atinse i citeva idei fundamentale
despre inceputul neamului. La ele in&cli ase stihuri, asamana-
toare ca forma, .superioare in idei i calor tiparite in Psaltirea lui
Dosoftei. Pe urina, el dadea continuarea expunerii istorice a
lui Ureche, de la razboaiele pentru cratinatate da spre sfir4itul
secolului al XVI-lea pana la inceperea Domniilor efemer i rui-
n&toare din a doua jumatate a veacului urmator, de la 1595
la 1661.
Partea mntäiu trebuia sä fie cea mai putin bogata i sigura.
Insemmari anterioare n'avea Miron ca SA. se ajute de dinsele:
In desvoltarea cultural& a Moldovei fuses3 pe acest timp fun
moment de nedumerire, de oprire in loe; r.coala veche slavona
a dascalilor ,Moldovei" murise cu cel din urrna representant
al ei, Mitropolitul Teofan; coala noua a ca.rturarilor de limb&
romaneasca nu era 'Inca. in stare sa se manifeste prin lucran.
Cronica veche oficiaLA, leatopisetul sirbesc din manastiri, fusese

aici, ci pentru cA e sligurul corp cc:re n'are dectt Predoslovia lui Ureche
la tnceput. Un alt argument e ca" faptul continuArii cronicii lui Miron de cAtre
DubAu incepind cu anul 1661, atunci cind ea rnergea mull mai departe, aratA
cA acest continuator avea in minile sale un manuscript oprit la aceastA datA.
Oprirea era intentionatA, i cine ar fi putut-o altul decit însusi autorul ?
' V. i Or4anu, Cren, Mold., p. 128, nota 3.
820 Istorta literatuni romAnesti

incheiatil i memoriile romanesti, imbielsugate in amanunte

zute, nu apucase a se serie afard de insemnarile citate de Simion.
Dar, ele pierzindu-se in istoriografia nationalk. era un mare
gol, de la 1694 pAnA la jumdtatea secolului al XVIII-lea, and
tinärul Miron Costin prinse a-si insemna faptele ce i se desfii-
surau inainte.
Acest gol nu-1 putea opri continuatorul lui Ureche decit prin
cronici striiine i informatiuni orate.
1-5muriri bogate ar fi putut sä capete Miron de la Poloni
Unguri. Din Heidenstein, secretariul si istoricul lui Sigismund al
III-lea, dusmanul lui Mihai Viteazul i patronul Movilestilor,
din povestitorii vietii i Domniei victoriosului rege VladislaV
al IV-lea: Kobierzycki, Wassenberg, din naratorul campaniei de
la Hotin, Iacob Sobieski ori din contemporanul, sdu Teofil Szem-
berg, putea scoate cronicarul Moldovei, intre 1595 i 1650, o
suma de amAnunte importante si sigure. lar, la Unguri, com-
pilatia vastä."a lui Wolfgang de Bethlen cuprindea, chiar si pen-
tru vremile de dupa moartea lui Mihai Viteazul, intregiri, care
nu sint färA valoare.
Ina cartea lui Bethlen nu circuld pana foarte tirziu, decit
cel mult in timpul din urnA. al petrecerii lui Miron in Polonia,
In manuscript, iar, pentru izvoarele polone, ele furä tipdrite
intre 1640 si 1650.
Totusi dinteo carte publicata la 1648 ii iea cronicarul toate
stirile strkine privitoare la istbria terii sale. Aceasti carte, cu
proportii mari, acest voluminos cronograf", aldituit din alte
izvoare si din amintirile personale ale autorului, era Cronica
episcopului de Przemysl, Paul Piasecki, in latinitate lucrarea
sa, Chronica gestorum in Europa singularium, e scrisd in
Piasecius. Piasecki era scurt, precis, cuprindea inteo sin-
gura toate stiintile de care avea nevoie scriitorul mol-
dovean.
Pe dinsul alese deci drept calAuz Miron Costin, care s'a
folosit numai pentru o anume epock i superficial, de scriitorii
poloni pentru sfirsitul secolului al XVI-lea,. Gvagnin-Paszkovvski,
Otwinowski i Twardowski 1: traducind mai mult decit pref

P. P. Panaitescu, o. c., pp. 83 §i unn., 119.

 Intäia istoriografle moldovtneascl: Miron Costin 321

ctnd laceasta cronica le§eascä." 1, a izbufit el sa umple o burla

parte din primele pagini ale lucrara sale 2.
Dar acest unic izvor strain, §i chiar de ar fi fost mai multe,
nu patea si dele decit notite risipite si nu o povestire continua
si egali. Miron trebui sa suplineasca lipsurile, desele i mande
lipsuri, intrebind pe putinii cari mai ramasesera dintre actorii
saa .marturii istoriei mai vechi a Moldovei.
Informatoral sau de capetenie fu propriul sau tata, Costin
Postelnicul.. Am. vazut i aici intregesc stirile biografice des-
P.e Ca acesta venise in Moldova supt Rada Mihnea3
§i supt acesta isi incepu cariera boiereasca. Postelnic al doilea
supt ,acest laxos i impunator principe, in ultima lui Domnie
moldoreneasca, bAtrinul Costin intovdrasi, impreund eu alti dol
corpul Domnului ski de la local de moarte din Hirläu
pana la sepultura de la Rada-Vodä, in Bucuresti 1. Sot al unei
nepoate a lui Barnovschi, succesorul lui Radu-Mihnea, Costin Pos-
telnicul l'amase in favoare i supt acest principe 3. In 1627, el in-
deplineste o misiune in Polonia, pe linga castelanul de Sieradz 6
Situatia i trecerea lui Costin ramasera aceleasi i supt
xandru, fiul protectorului san Radu-Voclä, i supt Moise
ur. ma§ul lui Miron Barnovschi. Dar nunfirea In local acestul
din urmii, la 1631, a lui Alexandru Ilia§, un om luz« pentru
nepriceperea sa i pentru favorisarea clientelei sale de Greci, ne-
multami, intre alti multi boieri de tara, i pe Postelnicul Costin.
El merse i la Poartá, pentru a strica Domnia acestui deseen-
dent al lui Alexandru Läpusneanul. Dar protestatorii trebuirii la
toma sa cedeze, multamindu-se cu slaba satisfactie a juramintului
pe care-i faca, inainte de a porni spre Scaunul sau, noul principe 7.
Irisa asigurkile jurate la Constantinopol nu fama pe dusma-
nif politici sa se amistuiascä". Domnul puse gind sä omoare
pe 'unii dintre dregkorii sal. Costin", serie fiul ski, era mazil

.1 -P. 250.
V. numeroase 1 folositoare paralele Intre izvorul latin i tälmAcirea romä-
neascá. bid. In Ureche, Miron Costin,
3 Cf. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 115: Costinestii, Serbi".
M1ron Costin, p. 289. Cf. An. Ac. Rom., XXI, p. 170.
Pentru inrudire, v. testamentul tul Miron-Voclä, In Arch, ist., 12, p, 189.
Hurmuzaki, Supl. 11 p. 508.
Miron Costin, p. 292.
21
322 Istoria litetaturii rothAne01

la tearA; ce, ori sa-1 tragA in partea sa Alexandru-Vodil, ori alt

gind avea, II chemaserä la Curte, darä Hatmania".
Simtind pregAtirile ce se fäeeau contra opositiei din care fa-
cuse si fa.cea parte, noul fratman se retrase insä inClatA la mo-
sine sale din Patna.
Aici aflA de rdscoala terii contra protectorului. Grecilor i por-
nirea fard voie a lui Alexandru-Vodä spre Constantinopol. La
Tecuci au iesit Costin Postelnicul. de la Putna inainte-i, si 1-au
petrecut cu cinste i ea eonace pAnd la Galati, plecindu-se ca
sA vie la impAcaciune cu boierii i iar sA i hie Domn in Scaun,
luind Costin Postelnicul asupra sa aceastA grijä." 2.
Boierii cari facuse mivarea chemara de peste Nistru pe bunul
lor stapinitor de odinioarä, pe Barnovschi, i intre aceia cari-i
foil-nark' Curten pe drum si la Constantinopol se gAsia, fireste,
nepotul Co-tin, Hatman atit de putinii vreme, incit ig zicea si
i se zicea tot Costin Postelnicul. Era pe ling& Miron c31 mai
en treeere dintre partisanii lui, i Turcii il considerau ea loco-
tenentul, chehaiaua" acestuia. D2 aceia fu printre cei arestati,
cind se de:ise pe!rea candidatuiui la trondl pe care-I párAsise
odatä pentru a fugi la Poloni. Fu liberat dupa decapitarea
Mixon-Vocli §i participa la alegerea unui Domn In persoana
lui Moise Movila Intorcindu-se In tara, el aducea stestatien-
tul mortulai, testament in cane era instituit unul din exectitore,
ca unul ce era omul" lui.
MoiseNoda, un alt patron, intAri HátmAnia lui Costin. TatAl
lui Miron o ocupA un an de zile cit domnii acest Movilä fArA
de noroc: in 1633 Ina, el scApA viata colegilor sAi. de Divan, co-
municindu-li ce-i spusese un Turc orb de km ochiu", prieten
al säu, despre intentia lui Abaza-Pasa, de a-i pierde pe toti, pen-
tru trädare.
In 1634, Vasile Lupu vrAjmasul lui Wise, antagonistul pa-
liticii polone, se sui pe tronul Moldovei. Domnul mazil se in-
toarse in adApostul sdu polon, unde, cu toate sfortärile sale,

P. 293.
Ibid., p. 294.
Ibid., pp. 297-9.
Arch. 1st., 1 pp. 188-9.
 tnMiaistoridgrafie tnoldoveneasca : Miron Costin 23

ntunase. Dintre boierii sAi II urmd, pentru a-i impartAgi pand

la srugit soarta, singur Hatmanul Costini
Moise muri intre Legi tocmai supt Dabija-Vodd, adecd dupd
1661 2. Locuia la Wielkie-Oczy, dar mai avea o mogie, in Po-
dlahia, anume Muchoydey. In 1659 II vedem facind o cAldto-
de la Liov, pentru a lasa un deposit la Stavropighie, pe care-I
retrage In anul urmator 3.
Am spus cá emigrantul Hatman stdtea aldturi cu Domnul mazil,
in acest depArtat refugiu polon i c aici it va fi ajuns moartea,
Informatille cele mai multe le avea deci Mixon de la tatal
Primise totugi unele de la alti oameni batrini de pre acele
vremi" sau boieri batrini den zilele noastre"5. Numele lor
nu le pomenegte de obieeiu, dar, cum vom vedea, trebuie
fi fost mai ales eei doi Cantacuzinegti, Toma gi Iordachi. Cel
dintaiu e gi ,adus martur odatä, pentru unul din cele mai misc.&
toare amanunte pe care le cuprinde eronica in partea ei rdzimatd
pe traditie. Marturisia Toma Vornicul, fiind Postelnic al doilea
la dinsul (la Barnovschi), cä in multe nopti l-au zdrit prin miezul
noptii ingenunchiat inaintea icoanei la rugd, cu mare osttr-
die 6."
De la aoegti marturi oeulari ai istoriei Moldovei in prima ju-
matate a secolului sa"u gtie Miron Costin multimea de amtmunte
de o naivitate atit de colored sau de un adevär atit de zguduitor
pe care le amestecd inteuna, nu Mil dibdcie gi totdeauna cu
mäsurd, printre §tirile date de conducdtorul polon7. In aceas-td
categorie intr.& spusele lui despre lupta lui Ieremia cu Räzvan

Miron Costin, pp. 300, 301. Cf. Studiile mele asupra ist. sec. al XVII-
lea, 1.
2 Ibid.
Hurmuzaki, Supt. H3, pp. 72-3,
4 M. Costin, p. 259.
5 Pp. 291, 302, 312.
6 P. 297.
7 inteun loc totu§i crede Miron ca trebuie sa se indreptateasca pentru pro-
portla in care amesteca In letopisetul su istoria straina : De a§ avea la ci-
neva pentru acest lucru vre-o hula, ca acest letopiset mai mult de lucruri straine
pomene§te de.cit de loc §i de tara, raspunz ca. am facut acest curs pentru sa
se deslege mai bine lucrarile tarii noastre, care la acea vreme s'au prilejit.
aceia sa se §tie, ca, tara aceasta flind mai mica, nice un lucru sigura de sine,
fara adunare §1 amestecare cu alte teri, n'au facut." P. 318.
324 lstoria llteratudi rombesti

in Decembre 1595 luptä povestitA asa de scurt si de bine,

despre slujitoril lui Mihai Viteazul, despre locul unde se dA luptal
filtre Munteni i Domnul impus lor, Simion: la o vale ce se
chiarnä. Milcovul cel mare, in Tara Munteneaseä: are un alt nume,
grozav, acel prîu, i, spun, de atunce"2, despre lupta de la Ver-
bia sau Jijia intre Mihai, venit din Ardeal, si Ieremia fugind3:
despre Domnia" lui Marcu-VodA in Moldova, despre eei 40.000
de galbeni çi diresul de Domuie vesnici date lui MovilA de Sul-
tan pentru a urmA rdzboiul contra rebelului muntean al Impar&
tiei 4, despre cumpArarea lui Basta eu acesti bani pentru a ucide
pe erou 5. r

BAtrinii nu stiau sA spuie nimic scriitorului oelor trecute

despre Domnia lui Simion decit 'ce fel de om era si ce fel de
moarte i-a pregatit cumnata lui 6. Dar ei marturisiri despre lupta
de la Milläiesti intre partisanii lui Mihäilas-Vodá i ai lui Con-
stantin, värul lui, poate i despre biruinta acestuia din urmA. la Ste-
fAnesti 7, despre originea lui Stefan Tomsevici sau Toma al II-lea,
despre bAtalia de la Cornul-lui-Sas i boierii ucisri de Stefan Toma
Din amintirea lor ,culege Miron euvintele de o ironie
de o agerA i batjoeuritoare rdutate ale Tomsei, un fel de mic
Tepes al secolului al XVII-lea; tot din aeest izvors.bogat, dar
tulbure, vestile despre räscoala boierilor, ciocnirea, lor cu
tiranul, despre lupta de la TAutesti, pa care o vesnioesc i mo-
vilele de pe mormintele celor cdzuti 8. Cei foarte bäteini cari
fuseserá copiii de pe acele timpuri de energie cruntA Ii vorbiserift
despre frumosii clAr'dbani ai ucigasului boierimii, cu nasturil
de argint, penele de argint la comAnace çi tablele de argint
la lädunci. Ei uitaserd luptele din 1616, dar isi aduceau aminte
de local unde a fost prinsä aeea urzitoare de zavistie, aeea
Pusa r6u cronogic.
Pp. 254-55. Numele grozav 11 dA cronicarul muntean In Mag. ist., IV, 'p.
302: O vale mare, ce este dincoace de Focsani... De atuncea aceia vl j-au
pus numele Mata".
8 Unde stA o movilà mare preste trupuri", adauge Miron, p. 225. De le-
remla-yodà Vodà apoi fAcutà." Cf. Anonimul, p. 296.
4 ,Ap s'au tras cuvintul pArià astAzi". P. 256.
P. 259.
Precum au r4mas din om in om in tearà poveste." P. 260.
7 Cf. insA P. P. Panaitescu, o. c., p. 218.
Li stau movileje i pAng astAzi de-asupra satului Thutestilor." P. 264.
 TutAla istoriografie moldoveneasc5. : Miron Costin 325

femeie rapitoare" care fusese Doatnna lui Ieremia" si de

vorbele ei and trecu printrc boierii cari-i incunjurasera tronul;pen-
tru a se inchide in haremul unui Aga: Boieri, boieri! Rusina-
tu-m'au paginul 1". Boala de ochi a lui Radu-VodA in 1619, ne-
stiinta limbii terii din partea lui Gaspar, noul Domn, lupta oa-
menilor domnesti cu revoltatii Orheiiului, planul de a otravi pe
Vasile Lupu i Bucioc, mazilia lui Alexandru Ilias, acestea le she
tot de la bAtrini, si d..! la bAtrinul" lui, mai ales, de la Costin
Hatmanul.
Ce urmeazA, in af arA de imprumuturile de la Piasecki, e tratat
mai pe scurt sau mai pe larg, in lumina laudei sau in umbra
defaimArii, dupa rolul pe care-1 jucase i sentimentele ce trebuise
sa alba Costin tata Se vorbeste foarte pe larg de apucktu-
rile regale, de vorbele campanile, de purtarea cuminte a lui
Radu 1\fihnea, se inseamina anume boierii earl i-au dus oasele;
titlurile ce li se dau corespund, in adevar, eu bOierille ce a-
veau in acea vreme a. La Barnovschi se mentioneaza caracterul
lui, relatiile lui cu vecinii, mosia lui, fundatiile lui. Cei trel
Donini ce urmeazA salt tratati foarte pe scurt, negasindu-se asu-
pra lor pentru a complectà spusele bdtrinilor nicio stiintA
In leatopisetul strain". Lui Moise-Voda, i se aduc !ma mari
laude: om blind la hire ca un miel, nke lacom, nice Mu ni-
mArui" 3, pe cind Alexandra Ilias, prigonitoral lui Costin, apare
cit se poate de Mu, cela ce nu impiedeca pe bo1erul amenintat
cu moarte sd-i facA cinste la plecare i sa i se ofere ca im-
pAciuitor.
In 1633, moartea lui Barnovschi, care nu fusese Domn decit in
dorintile partidei sale, nu era un eveniment care sA motiveze
proportiile povestirii lui Miron Costin. Aceste proportii sint
inteadevir neobisnuite in aceastA parte, destul de sdracA, a
cronicii. Dar Barnovschi era stApinul, unchiul, binefAcatorul: Cos-
tinestii mostenisera din averea lui, i Miron, nAscut in chiar acest
an 1633, Mine luni dupd omorul Voevodului, Ii purta numele
-din recunostinta pA,rintilor. Pe urmA intre actorii dramei se ga-
sia i Postelnicul. Cit de larg, de interesant, de miscat poves-

P. 266.
V. pentru unul din ei, Hrizea, Literatura i aria ramie:, IV, pp, 401-2.
F, 291,
326 Istorla literaturli romänesti

teste cronicarul acest trist episod! Cum stie de bine sentimentele

ce agitau pe Costin la liberarea lui, cind mergea pe ingustele
strade ale Constantinopolului, supt pazd, inspdimat cd-1 duc
noaptea sA-1 innece ori sd-1 munceascd pentru averea lui Bar-
novschi-VodA" 1.
La Moise, venit Domn a doua °ara', Miron mai poate addugi
ceva pe lingd notitile din Piasecki, fárd a pierde din vedere, mai
ales, pe Costin Hatmanul. Pe acesta-1 descopere in suita exilatalui.
CAci din aceastA salid fAcea parte si copilul, micul copil, care
mai tArziu trebuia sA inoiascd istoria terii sale.
De aici lnainte Costin nu mai putea spune nimic cAci por-
lile exilului i se inchisesend in urmA. Intre timptil cind se mintuigu
amintirile tatalui i acela cind puteau incepe ale fiului, se in-
tind aproape doudzeci de ani de instrdinare a familiei. Crescut
din cea mai fragedd copilArie pe pdmintul polon, Miron, fiul Pos-
telnicului, primeste cresterea copiilor de nobili din Polonia pe
acea vreme. Cind se fdeu mai mare, pArintii il trimiserA la scoala
din Bar, si aici vAzu el in 1647 lAcustele 2 prevestitoare de
nenorocire intunecind ceasuri intregi, in nesfirsite stoluri,vdzduhul
de vara. Tot aici, in acelasi an, asista'. la trecerea Marelui-Cance-
lariu Ossolinski, intors din negocierile premergAtoare ale ma-
rilor tulburdri ce zguduird in curind tot Orientu13.
In 1651, Miron îi sfirsise studiile. El fdcu ca toti colegii
sAi nobili, si veni la oastea regelui loan-Casimir, care, atacat de
Cazaci i Tatari, chemase in jurul san intreaga nobilime. Ni
spune singur cA se gdsia in lagdrul de la Berestecico, cale
de trei zile den sus de Camenità."4, unde gdsim pe rege, Cu
oastea sa numeroasA la 26 Iunie5. La Curte mai fusese ined
si vitzuse acolo, pe timpul regelui Vladislav, mort in 1648, ca
dvorean, pe unul dintre Cantemirestii Bugeacului 6
P. 298.
Cu un an inainte de ce s'a rädicat Hmil Hatmanul chAcescpasupra Lesilor
aproape de vremea säcerei" ; p. 345. Cf. Costomarov, Bogdan Hmilnitchi.
8 De fata am fost umblam la scoalä cind au trecut pre la Bar Cante-
lariul ce! Mare, anume Osolinschi, om foarte de la initnä a lui Craiu si mare
cap, intorcindu-se de la Chiev". P. 315.
4 P. 321.
5 Iorga, Acte si fragmente, I, pp. 206-7. Cf. Cronica itatianä a lui Maiolino
Bisaccioni, p. 335 $i urm.
6 Pe care i eu 1-am apucat la Oraiul lesesc Vlaclislav" ; p. 304.
 IntAia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin 327

La Bar nu se mai intoarse tinarul soldat. Orasul fusese cuce-

rit de teranii revolter, ocupat de trupele regale la Inceputul
anului 1651 2, ruinat i pustiit de sigur, de aceste accidente,.
de rizboiu. ederea chiar in aceste regiuni ale Poloniel de
ling Moldova devenise neplacuta: la inceputul anului 1652, Ca-
menita fu asediata de Tatari i Cazad 3.
Costin Posteinicul murise, probabil, inainte de aceasta data,
Miron era prea tinar pentru a se hotari sa-si inceapa viata po-
litica in situatia de tovaras al unui mazil fare.* speranta, situatie
In care tatal salt si-o mintuise pe a lui. Prin 1651-2, Vasile Lupu,
Domnul Moldovei, era in bune reIai cu Palonii: la cererile de a-
jutor facute de Hatmanul cazacesc Bogdan, in cursul expedi-
tiei regale din 1651, el raspunsese printr'un refus cu.viincios 4,
si 'Ana tarziu II vedem cerind lui loan-Casimir aliantd, care
1-ar fi putut scuti pe dinsul de onoarea unei incuscriri cu Timug,
fiul Hatmanului5. Invatatul i agerul tinar care venia de peste
Nistru, cu recomandatiiie dregatorillor poloni de la granitä, fu
primit deci ca placere la Curtea luminata i luxoasa din Iasi,
Astfel se intorcea prin 1652 in Moldova aoela care plecase le
1634 in bagajele lui Moise-Voda fugar.
Ce se petrecuse la mijloc, stie loarte neegal, si foarte slab,
Miron Costin. Mai ales dupe*. spusele Cantacuzinestilor el adau-
ga, ici i colo, ceva la povestirea lui Piasecki. Pana la 1639
aproape, tot e luat de la acesta. La acest an, pomenind, cade-
rea intrigantului Vizir Tabani-Buiuc, cronicarul povesteste dupa
amintirile linui boier batrin de Sfat, ce era pre aoele vremi" Q
Boierii batrini" Ii mat spuserä i despre igindul ce avu
cindva Domnul Moldovei de a-si desparti fata märitata dupa.
Radziwill. Tot de la acesti informatori anonimi a luat Mirou
expunerea razboaielor dintre Matei si Vasile, care e totdeauna
Oa de miscare i viatk.dar care s'ar putea sa fie pe alocurea
putin potrivita cu adevarul. E regretabil ea asupra acestei In-

1 Bissaccioni, pp. 209, 302.

2 Mid., p. 335.
3 Ibid., pp. 380-1.
4 Ibid., p. 356.
° Ibid.
6 P. 309.
328 Istoria literaturii rbmane0i

semnate perioade din istoria noastra in secolul al XVII-lea n/a-

vent un singur izvor indigen Indus, amanuntit i sigur.
Dar de la 1652 lucrul se schimbd. Miron vede petrecindu-se
ceia ce va face visibil i pentru urmasi prin naratiunea sa vioale
plastica. De ()data, e un simplu om de casa al celui rnai mare
dintre Cantacuzini, cari stateau atunci in fruntea boierimii mot-
dovene, precum fratele lor Constantin deveni In curind cel mai
respectat dintre sfetnicii domnesti ai Munteniei. Carl capeta ea
acelea'), serie Miron, vorhind de Toma si Iordachi, abia de
att avut teara cindva, sau de Va mai avea" /. Ce oameni
erau acei doi frati aice in tara aceasta, ales Iorgachi Visternicul,
fArá scrisoarea mea crez ca. va trai numele lor in veci in fare'
aceasta de pomenirea oamenilor, den om in om2."
Viitorul istoric se gasia pe IMO. Iordachi, boier influent si
om intreg la toata fireas". Eram", serie insuaf, purure
In casii. la Iorgachi Vistiernicul." El tram zbuciamul partrof-
nului &au, care nu putu scApa de la moarte in 1653 pe baieril
arestati pentru intelegerea cu conspiratorul Gheorghe Stefan, si ni
raporteaza scena de noapte, ciad, desteptat din sorrmul aillne
ce-1cuprinsese, de mare scirba ce avea", bätrinul intreba
despre soarta boierilor". Si, dacä i-au spus, au suspinat den
greu, zicind: Au pierit boieriP? Si, daca au stiut de peiréa
hoierilor, au zis: Oh, ce s'au facutl!".
In tulburarile ce se ivira, cei doi Cantacuzini riimaseril pana
la Limit credinciosi lui Vasile-Voclä. Fugirä cu dinsul
°ark ii urmara causa cu credinta si a doua oarä. Toma fu
prins in Suceava, lar lordachi, intorcindu-se cind nu se mai pu-
tea astepta nimic pentru Domnul sail, fu aruncat si el in inchi-
soare, la Buciulesti, unde amindoi boierit fur& aproape de mear-
te si-i salvA numai interventia fratelui lor muntean.
Cit despre Miron Costin, el nw duse asa de departe credinta,
pe care, de almintrelea, nici nu o prea datoria prigonitorului
familiei sale: Am fi datori cu pomenire laudata mai mult
lui Stefan-Voda, de la carele multa mild am avut, decit lui Va-

P. 311.
I P. 348.
8 P. 324.
P, 325,
 Mia istorlografie moldoveneascti: Miron Costin 329

sile-Voda, de la carele multa urgie parintii no§tri au petrecut",

observA el in cursu/ povestirli sale 1
Tintirul boier duse intalu in siguranta la Camenita partea
cea mai insemnata a averii lui Iordachi, inima agonisitei lui",
pe care o depuse la un prieten parintesc, stegarul cetatii 2 Pe
nrina. el p!eca din Hotin cu o misiune la Petru Potocki, starostele
de Camenita si Voévod de Braclaw, pe care-1 aflA la mosia sa 3.
and se intoarse spre Hotin i trecu prin Camenita, Voda infra in
acest din urma. oras, päräsind cetatea sa de granita, in care,
pierzlndu-si once socoteala, nu aruncase macar o garnisoana de
citiva oameni 4.
Miron constatO gresala facuta, si vede in ea principala causa
a peirii lui Vasile-Vodä. Ziclndu-si, cum a zis, pentru Gheorghe
Ghica, un credincios mai cu staruinta insä, ca un om n'are ce
face impotriva une teri 5", el trecu la Gheorghe $tefan, In im-
prejurAri pe care a 'uitat sau nu i-a dat mina sä ni le spuie. FA-
cea pe tAlmaciul In consiliul de räzboiu tinut In August intre
noul Domn si cdpeteniile trupelor sale auxiliare, Petki si Konrad&
Acesta din urmä, cum it aratä i numele, era un Polon, o ve-
che cunostinta. fArà îndoialA. Crescut in Polonia de mic copil,
Miron a fost, de sigur, un patriot cAlduros i sincer, dar a gasit
totdeauna mijlocul de a impaca acest patriotism moldovenesc
eu interesele si politica Lesilor.
Suirea lui a fost rapede. In 1655, 11 vedem mergind cu oastea
lui VodA si cu principele insusi in Tara-Romaneasca, unde Gheor.
ghe Stefan veni prea tArziu pentru lupta contra Seimenilor
culati 6, dar tocmai la timp pentru ospete, pentru concertul eim-
poieailor" si surlarilor". In 1657, cind Gheorghe Stefan, chemat
la Poartii, nu vola sa se clued, el trimise, din Räckiuni, la veci-

P. 338.
2 Atunci ce slujbA am Mcut lui lorgachi Vornicul, prin multe cuvinte nu lun-
gesc, larl mima agonisitei lui am trecut-o la Camenitd i o am dat la un prie-
ten a titine-mieu, anume Mihai Stegariul ; i deplin acea avere mai apoi la
mina lui lordachi au venit." P. 326. Deci, la aceastä dat5, Costin Postel-
nicul murise: Wife/ fiu-sau ni-ar fi spus ceva despre dinsul.
3 P. 327.
Pp. 328-9.
P. 357.
Desdimineatl ne-au timpinat veste de risipa Silmenilor." P. 351.
330 Istoria literaturii romdfiesti

nul san Constantin-Voda pe Miran Costin, atunci 'biv Sulger,

spre a-1 intreba ce raspuns ar fi bine sa se dea Turcilorl. Supt
Ghica, el ficu parte din expeditia in Ungaria, la 16592, §i asista
la luptele Cu Constantin-Voda pribeagul3.
Cu muit mai lesne", serie Miron la evenimenteie din 1653:
cu mult mai lesne a scriere de aceste vremi, meani mai la toate
ne-am prilegit singur4." De aici inainte, in adevar, avem a face
cu memorii, care se deosebesc prin imbiel§ugarea
lor, sinceritatea i nepartenirea judecatii i cálduraamfmuntimir,
discreta a
formei. Acest boier de oclinioará avea o inaltá ¡deje de me§te-
§ugul sita de istoric: persoana sa se pierde aproape in impor-
tanta evenimentelor descrise, sentimentele sale proprii sint jert-
fite Oentru a ni se da o apreciare fara fätarie"3, prietenii
du§manii rAi sint prietenii §i du§manii terii sale i ai binelui. -0m
pasionat, mindru de invatatura sa, inclaratnic in ideile- salé po-
litice, el are congiinta, eind iea in mina pana cronicarului, ca
povestirea sa trebuie si urmareascii numai adevArul,-iar. pretui-
rea sa trebuie sA atirne numai de dieptate. Letopisetele
sint sa le eeteaseä omul, sa' §tie numai ce-au fost vremile
trecute, ce mai malt sa hie de invatatura ce este bine §i ce
este l'U §i de ce sa." se fereasca i ce va urma 5tint
astfel mai putin despre faptele lui marunte §i despre sentimentele
ce se agitau in regiunile inferioare ale sufletului lui, dar capital-u
o inaltä ideie despre moralitatea §tiintifica a acestui strabun al
istoriografiei noastre 7.
1 P. 355. Cf. Urechid, Miron Cosiin, I, pp. 303, 690-1.
P. 359.
O P. 363. Am purces drept in tirg ; gonasii au dat dupd noi." In 1661 era
staroste (Urechid, loc. cit., I, p. 218). -Cf. Uricariul, XXV, p. 54.
P. 327.
Nimicd nu stricd credinta asa celor ce scriu leatopisetele ca fätdria" ; p.
338.
P. 360.
7 S'a discutat adesea data cind cronica a fost scrisd. V. V. A. Urechid, Mi-
ron Costin, I, p. 348 s't urm. s't Schitele. S'a observat v. si Ordsanu, Cron.
nzold., pp. 126-7, a data de 1676-7 (7085) din titlul 1nm-dril nu se potriveste
cu calitatea de Vornic ce se dd autorului, de oare ce acesta fu fdcut Logofdt
la suirea pe tron a lui Antonie Russet. Cred cd cea mai mare parte din cro-
nicd, aproape toatd partea ce a fost publicatd" de Miron si pe care o cunoas-
tem deci direct, s'a scris inainte de aceastd schimbare de Domnie. Se men-
tioneazd, in adevdr, in primele pagini luarea Camenitei, in 1672 (p. 281); vor-
 Intdia istoriografie tnoldoveneased : Miron Costin 331

Tutors in Ord supt Constantin Cantemir, Miron reluA vechiul

sAu plan, 0 serse Predoslovia.
S'o analisdm aici.
Cu niult mai sus decit consideratiile naive 0 confuse ale
compilatorilor lui Ureche trebuie puse ideile pe care asupra
originli noastre ipArtii obscure din trecutul Rominilor le-a
exprimat acea lumina a literaturii i tiintii moldovene0i pe
timpul sAu care a fost Miron Costin. Prin el, prin acest elev in-
teiigent al colilor polone, prin acest cetitor neobosit §i cu dra-
goste, prin acest cugetAtor serios 0 scriitor cu forma limpede,
neimul nostru s'a lAmurit pentru intdia oarA, nu asupra exodului
medieval infAprat in legende fä.rä glorie, ci asupra strAlucitei
descendente romane. Ceia ce au intrevazut altii, s'a rAsfrint de-
plin in ,ochii lui de entusiast, ceia ce ingaimaserA altii, a roltit-o
el Fa, onvingere, putere §i mindrie, cela ce sprijiniau predece-
sorii pe eiteva argumente schitate, a intemeiat-o el pe un sistem
de dovezi sigure, legate §tiintific intre ele. Ar fi putut, in 1691,
sA nu-i ingaduiascA timpuI de rugaciune slujitorii lui Cantemir,
cAci asupra bAtrinetelor sale el i0 mintuise sufletul ridicind cAtre
Dumriezeu rugAciunea acestei fapte bune fata de neamul sdu.
In 1684, primAvara, Petriceico-VodA, restabilit In Domnie de ogi-
rile pelone i. de o conspiratie a boierimii iubitoare de cre0i-
ndtate contra lacomului Duca, Stefan-Vodd Petru", era silit
bindu-se de mazilia lui Duca din 1666, se spune cd e acea mazilie de 'ntliu a
Ducdi-Vodä" (p. 312), cela ce presupune o a doua mazilie, cea din 1672 prin
urmare. Se condamnd fuga lui Petriceicu in Polonia la 1673 (ibid.). Dar Sobies-
ki e acuma rege, de putind vreme totusi: acest Sobietchi ce au fost (ce au
stAtut, ce au ajuns) Craite (p. 281). Cantemir e Serdar (p. 372), si aceastA
boierie i se dete la 1673 (Vita Const. Cantemirii, p. 12). Lamentatiile contra
Domnilor lacomi (p. 268), contra cumplitelor vremi" (pp. 312-3, 345) se po-
trivesc Cu Domnia lacomd, prigonitoare, cinicd a lui Dumitrasco Cantacuzino,
1673-75. La sfirsit numai, in ultimele rinduri se mentioneazd Domnia lui An-
tonie-Vodd, dar, läsind la o parte ipotesa cd s'ar fi putut addugi la alcdtuirea
corpului sau mai tdrziu, aceasta ar dovedi numai a, inceputd in 1673-74, cro-
nica a fost scrisd pAnd dupd Septembre 1675, cind Dimitrasco flcu loc lui An-
tonie ; in fine, o copie munteanä' din secolul al XVIII-lea, aflAtoare la Museu,
apoi la Academie, dA altd datA decit m-sul urmat de KogAlniceanu, i aceasta
cu o precisie care exdude ideia de interpolatie : in oras in Iasi, in anul de la
Zidirea Lumii 7183, lar de la Nasterea lui ¡sus Hristos 1675, mta Dechemvrie"
(V. A. Urechid, Operele lui M. Costin, I, p. 36; Giurescu, Letopiseful (drii
.Moldovei, 1661-1705, Bucuresti, 1913, p. 6, nota 1). Pentru versiunea polond,
editia Barwinski, la Comisia Istoricd. Cf. P. P. Panaitescu, o. c., p. 104 si urm.
332 Istoria literaturii romlne§il

sa se retraga inca odata inaintea Tatarilor lui Dumitrasco-Voda

Cantacuzino. Abia incepuse sá domneasca, i portile exilului
deschisera iarasi inaintea pretendentului lara norac. II intovara-
sira in retragerea sa partasii la prada Bugeacului si la prinde-
rea lui Duca, boierii efemerului sail Divan,. Neculcea ni-i inseamna
pe acesti curteni ai nenorocirii: Miron Costin Vel Logofat,
Apostol Catargiul Ve! Comis, i Ilie Dragutescul Sardariul, i Sa-
vil Zmucila Medelnicer i cu frate-sau Gheorghita, i cu altii"i.
Plana una alta, se Mu un adapost pribegilor la DasZow .(0-
ceadov), unde regele avea o casa de vinatoare. Aici se for-
mau planuri pentru scoaterea tiranului" de Dumitrasco-Vo4
pentru restabilirea lui Petriceicu, pentru aducerea regelui la o
expeditie moldoveneasca. O deputatie a pribegilor se presinta
In Iulie la Sobieski, liberatorul, atit de mutt dorit, pentru a4
arata cererile Moldovei, In casul unei cuceriri. Le va fi pus in
scris, ap cum le posedam, Miron Costin insusi. Sint idei pe
care a trebuit sa le irnpärtaseasca intransigentul boier si par-
tisan al crestinilor: intarirea vechilor privilegii ale clerului,
tirea de bir a intregului corp., intinderea acestei scutiri asupra
boierilor, curtenilor, hinsarilor, darabanilor, rnosnenilor, cari,
ca in. Statul polon-lituan, ñu vor plati decit in vreme de raz-
boiu; acordarea unui adaPost boierilor acelora cari ar fi in pe-
ricol, dad., cu toate sfortärile regelui, Moldova ar raminea, la
pace, In minile vechilor ei stapini; in fine, observarea ordinii
din partea armatei polone la navalirea in tara i restitutia ve-
cinilor boieresti fugiti, in ultimele timpuri de neorinduieli, peste
Nistru 2.
Indemnurile acestea cind nu erau inca puse in scris, de-
finitiv, vor fi facut pe unul dintre marii demnitari hi Co-
roanei, un barbat atit de mare", ii zice Miron Costin, sa do-
reasca a capata informatii precise asupra Moldovei, ajar a
Terii-Romanesti, In care Polonii se gindiau sa patrunda, ra-
zimati pe excelentele lor relatii cu Serban-Voda3.
Numele acestui magnat polon nu ni se spune: trebuie sa fie
unul dintre ofiterii carora li se dada in anul urmator, 1685, grija
Moldovei. Deci sau Alexandru loan Potocki, fiul Castelanului de
1. P. 224.
2 Hurmuzaki, Supl. II', pp. 151-3, no. LXXVII.
3 Intervenirà pentru dinsul pe IMO impArat, tocmai pe aceasta vreme, Hur-
muzaki, Supl. II3, pp. 150-1, no. LXXVII.
 intAia istoriografie moldoveneasa : Miron Costin 333

Camenita 1, sau Marele-general Iablonowski, acesta mai de-

grabA decit eellalt 2. La regele ins* nu trebuie sa ne gindinr.
Se vorbe0e de el in lucrare adeca deserierea polona a Moldo-
vet i loeuitorilor ei, in termini cari exclud aceasta ipotesa 3.
Iablonowski dach ne oprim asupra numelui sau .nu se
Adresa direct boLerului moklovean, ci facu sa intervie pe linga
acesta un vechiu cunoscut, o persoana cu care fusese Miron in
Cele mai strinse legaturi totdeauna", Marele-Comis al Co-
roanei, acelgi pe care-I giisim la 1681 in corespondentA cu
Alexandru Balaban 4.
De mult thnp, invAtatul Logof'At insemna in izvoade" eve-
nimentele ce se desta§urau inaintea sa i la care participa din
ce in ce mai mult. Dud ar fi fost un izvoditor" oarecare, de
sigur cá n'ar fi stat la indoialA sä dea la lumina numai aoeasta
lucrare a sa, facind dinteinsa, continuarea lui Ureche5. Dar pia-
nuri mai Mari incoltisera de mult6 in mintea sa eultivata i a-
gent Doar raposatul Ureche Vornicul" l'Asase, rrturind, inainte
de vreme, o lucrare neispravitA", el `nu se pricepuse a-i face
niel inceputul. Acest ineeput, care lega umila Moldova de min-
dra RomA, trebuia scris din nou, i apoi, din izvoare; noua
tr'un spirit nou, inteo forma literarA superioara, trebuia prefacuta
intreaga lucrare a predeeesorului, vare ar fi devenit astfel vred-
Hurmuzaki, V 1, p. 133, an 1687. Sau loan, tatal acestuia ?
Cf. ibid., p. 111 i urm.; Cantemir, Ist. imp. otoman, p. 517.
pp..179, 191, 200 din ed. lui Bogdan, Cronice inedite.
4 Hurmuzald, Supl. 113, pp. 137-8, no. LXXI. De sigur c4 Miron Intretinuse
§i el corespondentà cu acest ofiter regal. Dui:4 d. P. P. Panaitescu e Matczyn-
ski (o. c., p. 99).
V. mai sus ; Bogdan, Cron. inedite, p. 178.
Se poate ti de cind, i, ¡deja -Hind, cum observA d. Xenopol, cea mai fe-
cundà pentru desvoltarea noastrA, lucrul merità atentie. La Psaltirea lui Do-
softei din 1673 (ed. Bianu, pp. 515-6) se dau ni0e versuri ale lui Miron asupra
neamului Moldovei". In ele Miron adoptl pe Flac, ca intAlu pgrinte al natiunli
ideie pe care o va pArAsi pe urma dar exprimA pAreri, de care nu se va
despArti niciodatA, despre unitatea neamului, despre coborlrea Sa01or din Dad.
El vorbe*te pe larg despre podul de la Severin i atinge chiar trecerea oftilor
In Tara Ungureascd pe acolo : In 1E03 0 1664. Pe de alt6 parte, versurile nu
se ell in manuscriptul Psaltirii, redactat chid Dosoftei era numai episcop de
Roman, deci inainte de 1671 (Bianu, 1. c., p. VI). tim deci cInd ideia unitAtil
neamului i alte idei conducAtoare s'au format in mintea lui Miron. S'ar putea
precisa 0 astfel: Miron e acum Vornic de Tara-de-jos, 0 el °cur:a locul de la
1673 (Ureche, Operele lui 11Ifiron Costin, 1, tabelele ; Schite, p. 208). Dar
versurile puteau fi fAcute Inainte i numai titlul adaos in 1673.
334 istoria literaturii ronigne§ti

Mod de acea miliastrA introducere. Si, pe urind numai, ar fi

venit izvodul, istoria timpului sA.u, memoriile.
Conceptie mare §i cu totul noud. Ea nu fAcu numai o revolutie
In istoriografia romineascA intreagA, dar putem zice ea dAdu
na§tere unei istoriografii in deplinul inteles al cuvintului, deter-
minind in acela0 timp un curent, mArind sufletul poporului care
ceti fragmentele operei concepute.
Cind päräsi Moldova in 1684 1, Miron LogofAtul nu scrisese
tocmai mult din Introdueere. Nu numai atit, dar nici izvoarele nu
0 le adunase pe deplin. Nu Oa incd, prin Toppeltin, scriitorul
sas, la care se tot indreaptd, de Enea-Silviu, de tratatele lui
loan Zamoyski, de Eutropiu, de Dlugdsz, de Bonfiniu. In cro7
nice lui Ureche, el nu deosebia ineA, fondul primitiv de inter-
polatii. Tara", .seria el pe acest timp de initiate in tainele su-
biectului sAu, n'are niciun istoric afard de rdposatul Ureche, Vdr-
nicul acestei teri, care a adunat vietile Domnilor moldovene0/
polon, §i ni-a lAsat o opera care incepe cu Drago4 2."
Ba avea nedumeriri chiar asupra .soartei pa care ar putea
s'o aibä cartea pe care, dupd o lungä cetire.a izvoarelor, se ho-
arise a o serie. Erau vremi grele: din acest mare conflict infra
cregini i pAgini, din aceastä puternicd Surtund care-I aruncase
pe dinsul apt de ,departe, va mai rAminea pentru Moldoveni
o patrie? Daed nu, serie el cu gindul chinuit, ratline cel pub)
in Polonia, pe.limbd strAinA, aceastd bucatd a cronicii mete des-
pre tara Moldovei", pe care, inainte ea opera sa sä. iasd la
luminA" intre ai sdi, o injgheabd in pripA, pentru a scuti lui
Iablonowski lecturi obositoare §i, 1a urma urmelor, inutile 3!
Cartea e scrisA la Daszow, in 1684, inainte de luna lui Septem-

Bogdan, 1. c., p. 178. Cf. Giurescu, ed. lui Miron. Costin, p. XXXVII.
Cf. Voroava" din 1675-7, inaintea Viefii Domnilor Urzisem 1 !nee-
pAtura leatopisetului ...Cu aceastA fAgAduintA cAi leatopisetul intreg eg astepti
de la noi, de vom avea zile i nu va hi pus prea-puternicul sfat a puternicului
Dumnezeu tern acestia teanchiu i soroc de sAvirslre" (Koaniceanu, I, p.247).
3 Urmez pentru intelegerea acestui loc pe I. Bogdan. De sigur èä Miron
a volt sA facA alusie la peirea posibilA a patriei sale. Doar vorbeste eiteva cu-
vinte mai jos de casus noster", care s'ar putea intimpla (Cron. in-edite, p.
154). i de vremi cumplite" se plinge el in ambele prefete ale..cArtilor sale
romAnesti KogAlniceanu, I, pp. 5, 247). Cf. An. Ac. Rom., XVIII# partea ad-
min., p. 338, unde se crede cA Miron vorbeste de eventuala pche A cronicei
sale, pe care nu stia dacA o va scrie.
 tntMa istoriografie Ineldeveneasc: MireitCostin 335

bre, cind regele polon incepu acea campanie de cucerire pe care

Miron o doreste in prefata 1, i chiar inainte de Iulie, chid acesta
redacta opera sa in versuri.
Izvoarele sint putine: cronica terii, Toppeltin, culegeri din
istoria greceasca", in care poate se cuprindeau extrase din
Dion, traduse In latineste 2, Sleidan, Despre cele patru monarchii".
Ce a cules din ele asupra ambelor principate, poarta titlul de
Cronica terii moldovenesti si muntenesti".
Se incepe Cu Dad, cari ar fi Tatari, traducere in istoria con-
temporana Scitilor, rude ale Ardelenilor". Se vorbeste apoi
de cuceririle Romanilor, de cerátile vechi ce se aflä pe pämintul
celor cloud ten, de pustiirea lor de Tatarii intorsi" dupa cuce-
rirea congenerilor lor, de al doilea descalecat", in fine, al lui
Dragos.
-Aici, eu acest al cincilea capitol, se termina parea istorica a
opusculului. Cea descriptiva urmeazd. Intäiu, Miron vorbeste des-
pre numele Moldovenilor i Muntenilor si al terilor ce ocupd.
Moldova, Muntenia, Basarabia; apoi trece la titlurile Domnilor;
in al treilea rind, la limbd, dupa care el trateaza despre religie,
tinuturi, despre orase.
Notitele acestea descriptive au o important:1 incontestabila;
In ele se cuprind adevarate revelatii, ca, de ex., mentiunéa le-
gärii Bisericii moldovene de patriarhatul constantinopolitan supt
Radu Mihnea B. Dar marea lor insemnatate penfru noi, nu pen-
tru generalul polon care cauta informat-ii pe scurt pentru o vii-
toare campanie, marea lor insemnatate, zic, sta. in ideile con-
ducatoare.
Ele sint doua: intaia, ea' sintem o colonie romana, cum ni aratä
trecutul conservat pe paginile istoricilor i in monumente
dovada incontestabila a marii origiii, actul de nobleta
limas. de la stramost A doua ca, despartiti prin granite insem-
nate de' vremi vitrege, sintem cu totii: Moldoveni, Munteni, Ar-
deleni, Maramuraseni, Cutovlahi, chiar si ei ,,o colonie ro-
mana., de aceiasi limba cu noi si cu mult mai apropiata de limba
italiana. degit vorba noastra" un singur neam si am Impar-
V. Iorga, Acte i fragmente, I, p. 299 i urm. Cf. Minea, I. c., pp, 414-6
(dar e o simpil indorsatie tgrzie).
2 Cdcl Miron stia putin greceste, de si dg etimologii ; Bogdan, I. c., p. 188.
Cf. Ina rartea despre descdlecat, in mai multe locuri.
3 P. 198.
336 istoria literaturii romAnesti

tftsit unii dintre noi i aceiasi soartä i acele* suferinte".

Cartea, sonsa in polona elegand pe care n'o uitase, Cu toatit
lipsa de practica, bunul volar al colilor polone, a trebuit sA
circule la Curte inteo vreme cind problema romAneascd era
palpitan* cind vechile visuri de intindere a Poloniei pita la
Dtmitr" e inviaserd dupd succesele crestine din 1683. DupA do-
rinta regelui, scriitorul moldovean, care era §i poet, ,un poet
prin simtire totdeauna, un poet prin forma literard pe care
adopta, une ori, Miron Costin isi prefacu lucrarea §i o dedica
lui Sobieski 1.
Data aceasta, pentru a multdmi 'Malta persoand care se Ore.
sase la dinsul, Miron fà'cu sfortdri de eruditie. Addugd, pe
lingA izvoarele sale anterioare, pe Quinti-Curtiu, pe- BOnfiniu,;
descoperi in amintirea sa numele lui Eustratie al treilea LogofAt,
care ar fi preoedat, ca istoric moldovean, pe Ureche; i gäsi cu
cale sd pomeneased si de lucruri pe care evident le bänuia numai
cA existd: de cronicile muntene" i vietile §i analele Domnilor
ctitori ce se pistreaza in mänästiri".
Nu numai in privinta bogdtiei informatiei se deosebe4te poe-
ma de tratatul in prosa. Regele ceruse lui Miran o expunere is-
toda, iar, ca descriptie, murtai lista boierilor din Moldova
Tara-Romiineascd, cu ardtarea atributiilor lor. Aceastd listA s'a
anexat la sfirsitul parta versificate 2. Partea versifica* insit9i
se imparte in trei cinturi: intkiu colonisareá, gonireá colon. i*tilor
de Tatari, intoarcerea lor prin a doua ,descdlicare. li aici- ca
in opera preceden*, istoria .mufiteand e tratatd aldturi dè cea
moldoveneascA.
Gindindu-se mai mult la intrebdrile care-1 ocupau de cava
timp, scriitorul inlAturd in noua sa operd parte din greselile ce
filcuse i complecteazä unele lipsuri. Aici coboritori ai Daalor
Se §fie cä existd o singurà editie polona a poemului, datl de Dunin-Bor-
kowsld In Scrieri, Liov, 1, pp.. 239-74. In Arhiva istoricd, 1', p. 159 1,1
urm., s'a dat o traducere de d. Hasdeu. Aceastà traducere a fost reprodus1,-in
fatl Cu originalul de M. Koaniceanu, in a doua editie a Letopiseplui, t. 111,
p. 487 yi urm. In fine, ultima editie text i fraducere e a- d-lui V. A'.
Urechid, In Operele lui Miron Costin. Indreptdri la P. P. Panaitescu, o. c., pp.
101, 124, nota 3. Cf. Kedzierski, In Sulzer, 111, p. 551: Extat enim libellus
carmine polonico editus, statum politicum enucleans, loanni III, Poloniarum regi,
á Myrone Kostyn, cancellario Moldaviae, dedicatus".
2 Ea n'a fost cupring de KogAlniceanu In edifia lui.
 intala istoriografie motdoveneasca : Miron Costin 837

nu sint toti Ardelenii, ci o ideie'veche a autorului numai

Sasii, intemeietorii in Carpati ai unei Italii orientale. El explica si
aici fenomenul colonisarii romane prin prisosul de populatie,
care nu gonia partea cea mai rea din locuitorii italieni. Dar in
poema intaiu ii manifestá parerea cd numai Tara-Romdneasca
Moldova au fost popu!ate de coloni, pe cind in Ardeal ei: s'au
asezat ca straji sau praesidia". El explicd pArasirea de
Imperiul de Rasärit a provinciei dunarene prin lungile lupte
ale Bizantinilor cu Persil i Saracinii. In expeditia craiului Vla-
dislav, care puse capat dominatiei tatare', el introduce ca lupta-
tori si pe pribegi, cari si-ar fi adus aminte, coborind muntii, ca noi
colonisatori, de strAbunul Traian. El adauge ca i dupd desca-
lecarea celor doud principate au ramas atitia Romini dincole
de munti, incit in Ardeal covirsesc pe Unguri, aratindu-se i prin-
cipalele asezari, i in Banat, pe alti locuitori, lar in Maramuras
se gasesc atitia, si in Fagaras, ca i cind niciodatA n'ar fi fost
vre-o emigratie".
In acest loe al poemei, se vorbeste mai mUlt despre Maramu-
Miron Costin avuse prilej sa cunoasca aceasta tara, ca si
Ardealul, Tara-Romaneasca, Banatul prin razboaiele turco-ger-
mane din secolul al XVII-lea. Intaia ()and, fusese cu Gheorghe Ghi-
ca la 1658 1, a doua i a treia Cu Istrate Dabija, la 1663, eind
Domnul il insarcind ca o misiune, prin Maramurds, la Sobieski,
ce venia sa despresure Viena sau se intorcea dupa ce o despresu-
rase 2. Aceste calatorii, ptfindu-1 in raport cu conationalii sal
ce se aflau dincolo de hotarele Moldovei, trebuie sd fi contribuit
mult la formarea ideilor istorice care i-au dominat de acum ina-
inte eugetarea.
Amintindu-si deci de o calatorie pe care abia o Meuse, el de-
clara cid limba cea mai frumoasd si mai aproape de italiana e
aeeia din Maramurä i Fagaras, mentioneaza conditia de prani
liberi a locuitorilor din cea d'intaiu provncie si rolul lor in timp
de rAzboiu; pare a fi fost chiar pe la Cuhea, unde locuia, inainte
de a stidpini ca Domn Moldova, Dragos Hut lui Bogdan, din
neamul vechilor Voevozi" 3.
In poem& Costin cuprinde episodul cu late() din adausele lui Si-
Cranica lui Miron Costin, pp. ::,.59-60.
2 V. §1 mai departe.
Despre marca Sighetului, un bour, vorbise in opera 'n prosa'; p. 190.
22
 838 istoria literaturii romanesti

mion DascAlul, si se aratA. care e locul ce s'a dat Rutenilor de

deselleator. El schiteazA compunerea populatiei primitive a noti-
lui Stat moldovenesc, dA datele celor douA descAleari pe pa-.
mintul .luat de la Tatari, schimbA, dupA ratiuni necunoseutenouA,
unele date de la Ureche i, coborbldu-se palnA la Alexandru-
eel-Bun, mAret ea un rege", al cArui rol in istoria religioasA
militari a principatului II atinge, incheie. Pentru rast, el
trimIte la, cronioarii poloni, amintind regelui de situatia sa
precarie de pribeag.
Sobieski veni la Nistru, si nu fAcu nicio ispravA. In 1685, si mai
putin sucees. In 1686, expeditia personalA a ragelui se termini
printr'un desastru. Erau probe suficiente cA pentru moment
Moldova va rAminea a Turcilor. Trebuie sA-i fi fost greu Lo-
gofAtului Miron a deveni supusul fostului Serdar Cantemir, dar
n'avu: ce face. Se intoarse in Moldova prin 1687.

Intorcindu-se, se puse pe lucru i redactA cAtre sfirsitul vietii

sale Cartea pentru desch.lecatul d'intAiu al terii Moldovei
neamului moldovenesc".
E o lucrare evident posterioari eelor (Iota. schite polone pe care
le complecteazA, le intrece1.

1 Mai addugim i alte argumente : e scrisd la o vreme de vrIstd släLitã i in

cumplite vremi" (p. 5), deci dupd 1683; atitorul semneazd, care am fost Logofdt-
Mare In Moldova" (p. 6), atunci chid semna ca Logofdt-Mare" prefata la poema po-
lond ; el vorbeste de conversatiile sale la Iasi (nu aici la Iasi", Costin filnd in exilul
sdu administrativ de la Putna) cu un episcop Italian", In casa noastrd", care epis-
cop itallan nu e cleat Vilo Piluzio, plecat din Moldova pe la 1682 (cf. Iorga, Cdld-
tori, ambasadori i misionari, p. 56, nota 5; dad. aiurea gdsim aid In orasul
Iasi", p. 45, ed. Giurescu, o interpola(ie), mentioneazd ad-tot-fa in Maramures
cu urechile mele am auzit, trecInd pe la Maramurds In solie In sus la Cralul
lesesc Sobietchi" (KogAlniceanu, p. 20), pe care n'a putut-o face Innainte de
1683, calca spre regele polo nefiind Maramurdsul, declt atunci cind sau regele
sau Domnul nu s'ar fi aflat In tara lor (regele ajunse la Cracovia In ziva
de 23 Decembre 1683; Hurmuzald, Supl. 11 8, p. 145, no. LXXVI, si Duca fu
prins la Domncsti de CrAciun ; cf. editia Giurescu, pp. 37-8, nota) ; vorbind
despre tributul ce Polonii i Rusii pldtlau Tatarilor : lua Tdtarii de Crim de
la Mosc si de Lesi" (p. 26), cInd cu rdzbolul Muscalilor cu Turcil in 1684
(cf. si p. 27,; se pomenesc succesele militare ale crestinilor, care nu sint ante-
rioare anului 1683: neinfrinli i din firea lor, l cu tocmala ostilor sale care
vedem acma la Nemti... Lesii s't Moscalli de s'ar slobozi toatd. oastea odatd,
nice un rdzboiu n'ar lua ci toate le-ar pie:de", p. 28-9; ii aminteste o did-.
 IntAia istoriografie moldoveneascA Miren Costiri 339

Informatia e mai bogata decit acolo: intre izvoare apar Diu-

gosz, Cario,,Zamoyski, etc. 1 Dar deosebirea principa!a, in for-
ma, si in cuprins, e eeva care asazä cartea moldoveneaka mai
presus de poema si tratatul polon. Acum cronicarul e preocupat
de istoria Moldovei numai. Acum el scrie pentru conationalii
§i tap. de dinsii sint necesare explicatii i folositoare amintiri,
,care n'aveau rost intr'un raport, in pros& sau in versuri, ca-
tre Hatmanul lablonowski sau regele Sobieski. In Prefata chiar,
scrisa in cuvinte miseatoare, el îi arata scopul. Nu vrea sá arate
numai ce stie, ci pretinde sa desradacineze greseli, sä inlature
ofense pentru poporul sau care se räspindisera prin forma inter-
polatá a cronicii lui Ureche. Acum, in tard, dindu-si in sfir-
sit sama de interpolari, de existenta lor ca si de presupusele
lor tendinte, el cautii informatii pe la boierii mai batrini, dinire
cari unii apucasera si pe Grigore Ureche1, afla, ceia ce putea sa
afle si din cetirea cronicii, ea amageul" ce a desfigurat poves-
tirea prin care Ureche a voit sa transmita trecutul, din dragos-
tea terii", cA acest 'inselator e Simion Dascalul, dar ca are com-
plici. Unul dintre acestia ar fi Misail Calugarul, iar celalt, Is-
coditorul minciunii nepatriotice, Eustratie Logofatul ingusi,
care odinioara Miron nu se sfiise a-1 recomanda Polonilor ca iz-
vor pentru istoria terii sale 2. Pe cind pe Ureche cauta numai
sa-1 complecteze, Miron declara razboiu literar treimii de in-
sultatori ai neamului moldovenesc.
torie a sa In Podolia pe la Vciora§noie", peste Nipru, cAlAtorie fAcutA de
sigur pe vremea exilului din 1684, p. 41; se spune cA o piatrA a fost adusA
la Domnia lui Duca-Vode, dar sint manuscripte care spun : Constantin
Duca : ed. Giurescu, p. 45, nota ; cf. Rev. ist., I, p.7 ; In fine, cA era autorul In
Moldova, dovedesc frase ca acestea : ,,noi pe aicea ce erni sunt... Vara nAdu-
§ele nu sAnt ca aicea la noi, ce cAlduri cuvioase, putin nu ca primAvara, cum
este la noi la Mai, la lunie", p. 49.
Pentru indoielile In privinta intrebuintArii directe a izvoarelor, v. §i Ureche,
Operele lui Miron Costin, I.
I se dAdurA lAmuririle mai ales de ditre Nicolae Buhu§ (Kbaniceann, I, p.
4.) Asupra relatiilor acestuia cu Miron Costin observAm cA el semneazA ca
martur intr'o vinzare fAcutA acestuia la 21 lanuar 1657 (Uricariul, VIII, p. 13).
Grigore Ureche dA acte din 30 Ianuar 1676 §i 4 Maiu 1637 impreunti
cu Dumitru Buhu§, atunci pArcAlab de Hotin. Alexandru Buhu§ luA pe fata lui
Nicolae Ureche (cf. Arch. soc. §t. i lit, din lafi, IX, pp. 234-6 §i II, p.121
Cony, lit. pe lunie 1900; Giurescu, Letopiselul tdrii Moldovei, p. 16 qi urm.).
8
Locurile in care se clteazA sint : pp. 5-6, 8, 17, 44-5.
 Istoria Ateraturii rotnAne0

De almintre:ea el nu li vede toatä. vinovAtia. CO fac sA fie

descAlecatA Moldova supt LasLau Craiul", dupA, timp de atitea
sute de 'ani. 1, aceasta nu jigneste pe cronicarul nostru, care re-
produce astf el o parere ce va indigna mai tärziu pe Dimitrie
Cantemir. Un singur lucru î suparA: Qriginea tAlhareascA a
colonilor. Contra acesteia adund argumentele i triumfA la gA-
sirea lor, precum face, de exemplu, chid presintd pe acesta:
Si apoi femei lard tälhärite2"?
Trecind la' alcdtuirea cartii, avem intäiu un capitol, de o nai-
vitate plAcutA, despre tara de origine, Italia, unde locuiesc oa-
meni iscusiti, peste toate neamurile" uncle astkzi Padova adund
"toatA dasalia i invatatura", ca odinioarä Atena3. Dupd Scau-
nd Impardtiei, ImpOratia însAi, i Miron Costin repetà cu, iu-
credere, cu o indfedere care nu e particulark persoanei i erli
sale, fabulele poetice, popularisate de humanisti, despre Troia
proick i Latid patriathal; un element oriental se .amestecA
In aceasti fantasie anticAratunci cind proconsulii romani apar ca
Paoli" Romei 4. DupA. cunogterea Romei, scriitorul vine na-
tural la Dacia, si de aici la conflictul din care resultd cela ce
era iä devie mai tArziu natiunea noastrA: cu aoeastA ocasie, Mi-
ron nu uitk sA. spuie Rominilor ,sdi de trecerea pe la pDdul
intdiultii-descalc.Ator: cdruia ochii no§tri am privit pragu-
rile, prin apa limpede a DunArii, cind am mers, cu
cu rWile la Uivar Apoi Miron repetd, amplificindu4e, pele
spuse, altO data i in alta 11mM, despre cetatile rnoldovene;
fiindcA. studiaza acum monumentele care dovedesc descendenta
noastrd Wink consacrA capitolul urmator numelui, portului, lim-
bii.
Cel din urmd trateaza despre parAsiraa provinciei de Imp_eriu
si de coloni §i formeaz1 trecerea la istoria descAlecatului al doi-
lea pe care Miron Costin nu l-a povestit niciodatd.
Pentru descOlecatul al donee i istoria ulterioarA a Moldovei, el
dOduse întäia oar'A, la 1675, o lista de izvoare, firete nurnai
polone, cuprinzind pe Cromer, Stryjkowski i Piasecki, afard

V. p. 6.
2 P. 38.,
I P. 13.
P, 24.
5 P. 29.
 tntdia istoriografie moldoveneascd : Miron Costin 341

de cei doi cronicari pe cari-i utilisage i predecesorii. Acum

el adauge la aceasta insemnare bibliograficä gi pe Dlugosz, de
la care putea spera Miron o refacere totalä.', a vechii istorii mol-
dovenegti.
Nu numai ca materialul Il adunase, dar meditase asupra 114,
formase, inch.' de pe cind era in Polonia, o parere asupra
celor d'intalu timpuri pe care trebuia sä le descrie. In poema po-
Iona, el mentionase fabula despre, descalecarea Moldovei,, fabulä
pe care o vom gasi i aiurea, gi legenda lili Negrd-Vioda 1,
dadea girul Domnilor moldoveni de la inceput, plingindu-se
toate lucrärile Mr au ramas necunoscute", läuda pe Alexandru-
cel-Bun, care träiegte in memoria poporului si-i atribuia orga-
nisarea ierarhiei eclesiastice moldovene, legarea relatiiior
Ohrida in arma Unirii de la Florenta, imprumutarea pentru Bi-
serictt i Stat a limbii sirbegti", intärirea armatei, reforma-
rea vechilor cetati.
Dar, cum am spus i aiurea, moartea opri realisarea aoestor
intime gi frumoase planuri. Nu-i fusese dat lui Miron sA puie,
in circulatie 'MUM corp de cronici moldovene; de i el dadusi
o parle din elemente.
Se intimplä ca un personagiu obscur, de o culturä
nuita, veni sä continue Opera ilustrului carturar. Succesorul lui
Miron CostM in Logofetia cea Mare fusese supt Cantenair un
bole's' de tara, ca numele dé Tudose Dtibau, ACesta fu coMinua-
torul.
Pe Dubau, fost uricar, il gäsim biv Spatar supt Dabi.a, iar, Ca
pircalab, in josul unui act din 1670, aläturi 'de Stefan Petriceicu,
Ve! Pitar, care a fost pe arma Domn2,--om bun de pämint,
de boiariu de tara", scrie Dubäu mai tärziu despre dinsul 3. In
1671 era al doilea Logofät, in 1673 Vistiernic4. Supt Antonie
I Ea se intemeiazd pe marca terii, corbul, precum fabula despre origina Mol-
dovei e urzitd pe temeiul herbului moldovenesc bourul.
Colectia Oh. Vdsescu.
s V. Studii i documente, III, p. 16; ed. Giurescu, in Butetinut Comisiei Is-
torice, I, p.175; si Urechid Miron Costin, Opere complecte, I, pp. 130, 458.
Un Tudose Dubdu, biv Logofdt, cumnatul lui Gheorghe Albotd, in 1673, --sora
lui Tudose se numia Tofana, in Uricariul, XXIII, pp. 251-3. SetnnAtura Lo-
gofdtului nostru, ca pircälab in ,Uricariul, IX, no. 17. Cf. Giurescu, LI c., p.
181 si urm.
Uricariul, XIV, p. 252; Arch. SI. Spiridon, Todireni 21 (notd a d-lui Tano-
viceanu).
342 Istoria literatorii romAneti

Ruset el fAcu opositie Domnului, impreund cu Buhu§ §i cu Mi-

ron Costin. El aduse astfel cAderea acestui principe i numirea
In Moldova, pentru a treia oarA, a lui Duca-Vodä, in 16781. Dar pe-
deapsa pentru aceste amesteaturi Il ajunse indatA : intre boierii
prigoniti de noul Domn gAsim si pe Tudose, care fu aruncat la
Mchisoare si pus in laturi, dupA ce i se luase demnitatea de
Mare-Splitar, cu care fusese rAsplätit intAiu 2, Iesind din tem-
nitA, el emigrA in Polonia, de unde se intoarse poate cAtre
sfirsitul anului 1683 cu Petriceicu, pentru a lira iarAsi, in suita
Domnului §i prietenului säu, drumul surgunului.
Nu cred sA se fi intors DubAu supt Domnia lui Dumitrasco
Cantacuzino, dar el ascultA de chemarea lui Constantin Cantemir,
D-omnul din 1685, §i deveni Mapele-LogofAt al acestuia. Un
Mare-LogofAt asa de pasnic, asa de insignificant, asa de indi,
ferent pentru toate partidele, incit in istoria amAnuntitä a in-
trigilor de pe acea vreme, transmisA de Nicolae Costin, de Ne-
culce i Dimitrie Cantemir, nu se pomeneste o singurA datA nu-
mele lui. In schimb, avem stiri despre cresterea averii blindului
LogofAt. Astfel, la 16 Decembre 1687, el cum/Ara de la Andrei
SApotiianul ce-au fost Vornic" de la fratele lui, Nacul, si sora
lor, Maria, partite lor de ocinA din SApotesti in Tinutul Or-
heiului Unul din marturii cumpArAtoarei e Bals, Vornicul de
Tara-de-sus. Acestuia si lui Tudosii DubAu biv Vel Logofatu"
li se dau de Cantemir mosiile Horodi§tea si MarcAutii din Ti-
nutul Orheiu, confiscate de la niste pribegi, cad nu voiserii. sà.
tragA greul tArb.1", alAturea cu ceilalti locuitori ai Moldovei4.
La moartea lui Constantin-VodA, el i§i pAstrA dregAtoria panA
la plecarea lui Dimitrie, efemerul succesor al tatälui sAu,
N. Costin, p. 16. Numim iacA asa o croniai al cAiii autorul real ri'a fost
mAcar propus.
Ibid., p. 22.
3 Nu se vinde ins6 partea altei surori, Ana. Mosia fusese datA de Stefan-
cel-Mare strAbunului familiei, Gligore Pitarul. Marturii slut Balse" Vornic,
popa Ursul, Cirstian Vornic de PoartA, Zuza Vornic, Savin Vornic, Pahomie,
ce-au fost Vornic", 1 Chigheciu, CApitanul de Tutora. Documentul e fAcut in
Iasi; Bibl. Ac. Rom., XXII/84.
A oameni ce-au fost de ocinA acolo si n'a vrut sA stie la greul $i nevoia
tArli, ce au fugit la Ocraina in Tara CAzAceascA. VAzindu Domniia Mia cum n'au
vrut el sA-s stia la ocinile pArintilor lor $i sA tragA greul tArAi, ca s'alalti oa-
meni de tara $i de pAmint". Bibl. Ac. Rom., doc. XX11/140. Documentul e fara
data, sfirsitul fiind rupt,
 tntAia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin 343

venirea in locul tindrului Cantemir a fiului lui Duca. Acest nou

Constantin-VodA luA lui Dubdu Logofefia, dar, bAtrinul fiind
om a§a de pufin compromis in luptele politice, el fu fdcut Ban.
Pe urmA, murind noul Mare-Logadt, Dumitravo Ceaurul, Tudose
îi recApAtA vechea situalie §i, fiind om de treabA", afaeerile se
orinduiau dupA dvoreala lui, ni spune Neculeel. Dubäu servi pe
Domnul sAu spuindu4 vestea de mazilie ce aflase de la un
Turc venit in Iai pentru banii birului i pentru alte pricini",
dar nu tiu sA impiedeee pe VodA de la hotArirea imprudentA
de a ucide pe mandatarul ImpAratului printeo fakä. invasie de
joimiri" 2. Cind veni un al doilea capugiba4A, cu firmanul de
destitufie, nu mai era nimic de facut: Tudosie fu unul dintre
caimac:amii numili de acesta 3. rrl documente-1 mai intilnim pome-
nit cu pupa, vreme inainte de diderea lui Duca, Ia 25 August
1695,icind Domnul li dA o delegafie apoi la 1698i. De la 1695 ina-
inte pAnA la data morfii lui, pe care n'o cunoatem cine se
putea interesa de retragerea unui om fdrA personalitate ca din-
sul? DubAu nu mai imbräcA niciodatA caftanul de boierie. An-
tioh-Voda vdzu inteinsul poate un trAdAtor al intereselor Cante-
miregilor, cArora le datoriA recunoOnfA. Noua Domnie a lui Con-
stantin Duca, in 1700, probabil eft n'o mai apucA: intre boierii
acestuia nu-I mai gäsim 5.
LogotAtu/ Tudose va fi fost ispitit de activitatea literarA a
predecesorul sAu LogofAtul Miron. De §i n'avea chemare pentru
astfel de ocupafii, el se crezu dator a deveni cronicar, fie i prin
altul. In 1694ni-o spune singur 6-, el fAcu sd se continue, prin
seurte menfiuni ale Domniilor moldovene, de la 1661 incoace
corpul de cronici ale lui Miron Costin 7.
Dar arnbifia lui nu se opri aicL Miron Costin fause, nu nu-
mai o croniel contemporand, ci o adunare de cronici, de care
Cf. Neculce, pp. 248, 255.
2 Mid., p. 251.
3 P. 253. Cf. Giurescu, 1. c., p. 189.
Bibl. Ac. Rom., doc. XLV/93.
V. Neculce, p. 269. Pentru DubAti, mai vezi Uricariul, II, pp. 36-8; XXII,
pp. 129-33; UrechiA, Miron Costin, Opere complecte, 11, p. 531.
CAce pAn'astAdzi nu le iase grija des oase, nice i-au mai lAsat Niamtii sA
nu-i mai d[odelascA]., pan'intracesti ai, leat 7202...." Am reprodus toatA aceastA
cronicA ineditA in Studii f i doc., III, V. p. 18 0 ed, Giurescu, p. 177.
V. 0 mai departe,
344 Istoria literaturii ronidine*ti

se lega numele lui. Aa ceva doria sa faca i Dubau, dar

nu-§i simtia putere. Poate el si fie acela care se iea la cearta cu
Simion Dasca'ul in manuscriptul cu prefata al acestuia, invocind
contra adversarului persoana unui coleg de Vistierie, Toderwu
Cantacuzino: importanta sarcina de a-i vepici numele ramase
tot acelui om de casA, acelui Logofat de rind din Marea-Logofetie.
Un singur ms., din cite cunosc, a pästrat adunatura lui i in
acel ms., chru!a-i lipse:Ae inceputul i sfir§itul, nu se da numele
alcatuitorului. H banuiam a fi Vasile Damian dupa insemnarea
¡Acura la urma, dupa una din notitele cuprinse pe foile pierdute,
de un proprietar sau lector al manuscriptului, dar §i dupa titlul
pus de Axentie Uricariul inaintea compilatiei lui Nicolae Costim, lu-
cratä i dupä aceastal.
Damian nu e cu totul necunoscut, cum se credea °data. In-
tilnim la 1680 pe Vasile Damian Vataf 2, la 1685, Mart §i Au-
gust, pe ace1a0 Vasile Dnin, treti Logofat 3; la 1689 pe
Vasili Darniian, ce-au fostu Logofit al Willa", 11 intilnim cau-
tindu-0 vecinii fugan i din satul sAu Mascanii 4, pe cari voia
si-i coloniseze aiurea, pe proprietatile sale. El se adresa Dom-
nului, pe care-1 servise, supt Logofetia lui Dubiu, i Constantin
Cantemir ii didu o earte de imputernicire pentru a face eerce-
fiddle ce doria. Cartea e datatä. din IaA 28 August 1689 5. Era
In editia I observdm cd in titlu, ar trebui cetit, nu : de pre izvoadele lui
Vasile Milian ce au fost treti Logofdt, a lui Tudosie Dubdua, etc., ci
ultima virguld. In adevdr, Malian a fost treti Logofdtul Marelui-Logofdt Dubdu.
M-sele care dau, ce e drept, altä versiune a titlului : de pre izvoadele lui Du-
comit o greeald fAcind repetitia. Prefata lui Damian era de altmintrelea
destul de confusd pentru a permite once fel de incurcdturi in privinta pArtii celor
cloud persoane. V. 0 ms. al Bibl. Centrale din la0. Cf. KogAlniceanu, ed. I,
Bibliografia, i Giurescu, In An. Ac. Rom., XXX, pp. 366-9.
Bibl. Ac. Rom., 88/LXXII ; Studii si doc., III, p. 20.
8 V. A. Urechil, Bis. din Cet. Neamtului, pp. 122, 159-60.
4 Nu tiu unde poate fi acest sat. Unul cu acest nume se allá dincolo de
Milcov, In judetul Buzdu. Documentul pare cà are insd : Mäianii. Cf. i Ure-
chid, Miron Costin, I, pp. 220.
5 lat'o : lo Constandin Voevoda..., Dat-am cartia Domnii Miale boiarului
nostru dumisale lui Vasili Ddiniian ce-au fost Logofdt al triilia 0 pe cine va
triimiate dumnialui, ca sa fie volnic cu cartia Domnii Miale a auta 0 a cerca
in tara Domnii Miale, or unde va afla drepti vecini cu tot ce or avia ei, i sä-i
ducd sl-i a0adzd la un sat, unde i-a hi voia dumisale, i nime sa nu cutiadza
a sta impotriva cArtii Domnii Miale...
U las, leat 7197, Av. 28, Bibl. Ac, Rom doc. LXX/4,
 IntAia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin 345

probabil fiul lui Dm ian Vistiernicul si al Nastasiei Corldtescul 1.

Autorul, oricare ar fi el, nu stia nimic mai mult decit izvoadete
si nu era in stare sd dreagä intru nimic pe acestea. IatA cum a
inteles el s indeplineascd insdrcnarea ce i se ddduse.
A flcut intàu, pentru a fi original, o invocatie in versuri.
Miron Costin Meuse una. Aceasta din urmd are numai .ese ver-
sari destul de aspre i prosaice, destul de silite i 'ele.
i s'a pdrut o afacere de demnitate sd fie mai lung. De la versul
cu care se incepe manuscriptul mutilat pAnd la eonetul" final,
avem nu mai putin de doudzeci i cloud de lamentabile stihuri,,
al cdror scop e sä laude patria primitoare de strdini i sd-i
plingä scdderea venitä din pricina acestora:
Si cine nu ne iubeaste,
De särgu, Doamne, le plAteste,
termind logofAtul.
Vine pe .urmd. o prefatd in prosä, foarte lungd si cu totul
darnicd., o ingrAmddire de truisme morale si de locur.i comune
turdresti. Anuntind planul sdu de-a serie letopisetul tdrei mol-
dovenesti", cu vreria lui Dumnezdu i cu indemnaria dumi-
sale cinstit si al nostru de mult bine fdatoriu dumnealui Theo-
dosie Dubdu, ce au fost Logorát-Mare", copistul îi dA aiere
de om invdtat, indignat de pdrAsirea studiilor istorice in pa-
tria sa, conscient de insemodtatea misiunii sale si de greuta-
tea cu care se stabileste adevdrul, de isolarea in care se mani-
festd silintile sale.
Toatti aceastä predoslovie" polilogicd nu trebuie sd insele
pe nimene. Scriitorul va face in istoria nationalä ceia ce
Meuse printre diecil lui Vodd: va scoate izvod, va transcrie. 0-
riginalul sdu e corpul de cronici format de Miron Costin. Poate
insd sd fi avut si un manuscript al lui Sirnion Dascdlul, de vreme
ce-si d5. samä si o spune in Prefatd cA leatopisetul in-
tAiu e a lui Simion Dascalul, carele i Simion l-au izvodit de
pe un izvod a lui Ureche Vornicul". Asa ceva nu i-ar fi spus
Miron Costin, decit dad. publicarea" cronicii sale s'ar fi fdcut
inaintea fixdrii ideilor sale asupra valorii i moralitAtii istot-
rice a Dasedlului.

Arch. soc. St; Si lit. ain lafi, 1, pp. 629-30.

346 Istoria literaturii romAnesti

Prefata e, fireste, a lui Ureche, eu toate cA in 1694 trebuia sA

fie cunoscuta si Predoslovia lui Miron, mult mai bogatA in
idei i amAnunte, mutt mai malta in punctul sAu de vedere decit
incercarea confusA a Vornicului lui Vasile Lupu. AceastA Predos-
lovie a fost rAspindità, dupA moartea lui Miron Costin, de fiul
ski Nicolae, inainte ca el insusi sa-si fi scris letopisetul com-
plect. Altfel Predoslovia, mai scurta, ar fi fost probabil distrusA
de Predoslovia mai lungA, si de sigur ca ea n'ar mai fi fost
utilisata pentru adnotarea copiei din Simion DascAlul ce fu exe-
cutatA, la 1711-2 Inca, din ordinui lui Nicolae Mavrocordat 1.
Pentru a da totusi masura originalitatii sale, scriitorul pre-
cede textul lui Ureche de urmAtoarele euvinte, care sint ale
sale: Predoslovie, adecA cuvintu innaintea descAlecatului tArAl
Moldovei. Aceasta. predoslovie iaste ins-aimed de Uriache Vor-
nicul den leatopisetul cel latAnesc izvoditti.", etc. Reproduce apoi
text original si adaosuri, lar la sfirsit face pe Ureche sa vor-
beascii despre sine in a treia persoana $i atit. Miron Costin
vine dupa. Ureche, DubAu dupa. Miron Costin: marea operA de
compilatie a lui biv treti Logofät e terminatA 1 Nicolae Cosl-
tin avea deci dreptate, cind seria: la istorii, a le serie de-
plin si pe larg, trebuie i invataturA si stiintA altor teri, care
aceia o seam& de boieri de tearA nu o au avut".
2. Un opuscul despre Ardeal i altul despre Turci.
0 mica lucrare, intrata apci in compilatia istorich a lui Ni-
colae Costin, cuprinde notitele din secolul al XIII-lea despre Ar-
deal. Capitolele 1 pAnd la 16 cuprind informatii asupra lui Liu-
dovic, craiul unguresc, al noroadelor din Ardeal, Moldovei
Terei-Rumanesti, Misiilor aminduror", asupra Voevodului arde-
lean Stefan, asupra regelui Albert, asupra luptei de la Varna
La numele lui Flacusa se scrie in margine : altii zic cA intAi tot odatA
s'au descAlicat printipatele de Traian ImpAratul i amindouA se cheima Datia".
Mai incolo, la cehluire pregiur cap" p. 377 din KogAlniceanu se adauge :
Altii zic cA acest semrm iaste vechiu rAmlenescu al slujitorilor". Cf. Miron
Costin, ibid., p. 27: Si este de la RAmleni acest semn slujitoresc".
Un copist, muncit la rindul sA.0 de dorinta originalitii, scrie la 1662: de
aicea innainte iar incepum a scrie de pA izvodul a rApAosati a lui Teodosie Du-
bAu LogofAtul si a lui Urechie Vornicul, DumnedzAu jade'. Ms. pe care-1
cunosc poartA in Bibl. Ac. Rom. no. 169. E din sec. al XVII-lea. Cum am
spus, am reprodus cel d'intAiu in Studii i doc., III, p. 12 i urm,, pArtile originale.
 Despre Ardeal i despre Turci 347

isprdvilor lui Corvin Crai" sau Corvin Hatmanul". Stiri

putine scurte, naive si rau legate, care exclud ideia unei tra-
ducen, dupd un original latin. Restul e ca in compilatia eitat.d.
Istoria Crdiii unguresti" continud cu aprecien i defavorabile
asupra lui Rakoczy a II-lea, care cu rautátile lui, nu numai
Ardealul i aceste ten i ale noastre, Moldovei i TereirMuntié-
nesti, ce au umplut toed Evropa", care a ruinat principatul siu
tenle celor doi Domni prin nécugetata expeditie din Polo,
nia, pentru care ele o mie de ani or plinge".
Pentru campania Turcilor la 1658 contra lui Rakoczy, campa-
nie la care participb i Domnii nostri, autorul Crdiei" a intre-
buintat de sigur pe Miron Costin, precum intrebuintase pentru
partea anterioard istorii unguresti" 1 In adevdr, el serie Tina-
inte de 1683, dar dupd suirea pe tron a lui Apaffy, a cdrui
Domnie o area ca linistità pánd in acel moment 2 Se vede
insä CA. el a redactat scurta sa compilatie putin timp inainte
de aceasta expeditie, pe care probabil tot el a si deschis-o, intr'o
continuare 3, cAci atinge turburdrile ce au prins a se ivi. Dar
pe la 1683 Miron Costin redactase de mult partea din cronica
sa ce privtt to. Domnia lui Vasile Lupu si cronIca lui pänd la
sfirsitul stapinirii lui Stefdnità se si pusese in circulatie in acel
timp 4.

P. 67.
Care nimeni nu ptiate sd zicd cd nu au fost cu fericire stdpinirea lui
pAnd acutn, i cu mare 1inite despre toate pArtile. Nu stiu de acum, supt a-
ceste. vremuri, care asa amestecate slut, sub a anula Dumnezeu stiintA stau.
Ci acela cu puternica mina mina sa tuturor Domnilor carii nevoiesc cu osIrdie
sA chiverniseascd tA'rile sale de supt aceste vremi intru ajutor sd le fie" ; p.70.
a V. UrechiA, Miron Costin, Opere cotnplecte, II, p. 16. Istoria carnpaniei
vienese ocupd in ms. unic fol. 117-74. PoartA titlul de Rdzboiel de la Cetatea
Beciului, ce au avut Turcii cu Nemtii". V. si In aceastA carte, mai sus.
4 imprumutul, care nu s'a putut face de Miron Costin e evident. Cf. Crefia,
p. 68: Stiind finca neamului nostru, cd focal nu-1 sufere, i gicise bine acest
lucru si cine au sfAtuit... SA fie pus 3-400 de cAlAri lingd tunuri, cind or Intoarce
el la fugd dosul, sA simtA i ceva gonasi dupd sine, ai nostri ar fi fdcut izbinda
aceia ai lui Racoti", i Miron Costin, p. 372: Acolo mare gresall au fAcut
Racoti de n'au pus lingA pedestrime i ceva cAldrime; sd hie incdlecat pre
Munteni i pre Moldoveni, atunci cind i-au infrint focul, nu s'ar hi indreptat ai
nostri In vpci" ; foc nesuferind ai nostri". Crdia, p. 68: _Bulucul cel din
frunte" ; Miron Costin, p. 371 ; cAldritnea turceascd, citd era In frunte. Crdia,
p. 69 bAgind pe Turci prin bulucul Pasei"; Miron Costin, ibid.: cit Ice-
348 istoria litératurii romAne0i

Dar compilatorul trebuie sä. fi fost un contemporan, i poate

chiar un martor ocular al evenimentelor, cAci indreaptA une
ori pe Miron ca la inchiderea lui Barcsai in Sibiiu, pe care
Costin o strAmutase la Cluil, da i stiri nouà. Astfel desrpre
Pasa ce luptà cu contingentele romAnesti la 1660: Neauzit au
fost in vrAsmAsia sa acela Pasa, eft tremura tot omul din os-
tenii lui de fricA, si e pentru ce, cad, de cAlca cu piciorul
vr-un spic de pine pe unde trecea, in loe ii tAla capu12.
Ne-am gindit intAiu nu la Miron Costin, care a fost ptropus
ca. autor pentru Istoria Crdiei" acesta nu seria asa i n'a-
vea dispositie spre compilatie, ci la Nicolae Milescu, despre
care Costin ni spune3 ch. in 1659 fusese trimis in Ardeal cu
1000 de Moldoveni4. Adevärat cA acesta era un om invAtat care
nu s'ar fi multAmit a cita numai Scriptura; dar acesta n'ar
un argument hotAritor. Existä insä altul, mai puternic: Inca
din 1683, Milescu era in serviciul Tarului, si acolo avea altceva
de fAcut decit sA compileze pentru Romini.
E deci un anonim condamnat, cel putin in starea actualä a
cunostintilor, sä rarniie astfel 5.
Se pare cti pentru Gheorghe Stefan-VodA, in Domnia lui chiar,
cAd manuscriptul unic care pastreazA lucrarea e scris in 1673
de mult-gresitul si robul lui Dumnezeu Andronie diacul din
sfinta mAndstire a Casinului", s'a fácut o Istorie aliasi pre
scurt, de multe leatopisete izbrinitA, intru carea sä arati tot In-
pAratii turcesti, at au fost din capAtul Inpärätii ion päni astddzi".
Se pare c5. nu e o simplA traducere; nu cunosc un original gre-
cese sau slavon de acest fel. Influente din ambele limbi Inv*
tate se intilnesc: Alaedin e scris Alaentin", ca la Greci, Impe-
ratorul e imberador", Baiazet, Baghiazet; Ludovic-cel-+Mare al
Ungariei apare ca Impdrat" din causa dublului sens al cu-
puse a dare peste Pap". Crdia, p. 69: cu sbiile ca niste bozii"; Miron Cos-
tin, ibid.: .,cu sabia smultà".
Cf. Galeazzo, in *incai, Ili, p. 128.
2 P. 68.
° P. 361.
4 .Neculai Cirnu."
5 Cf. Arh. Ist., i', p. 176 0 p. 137.
° lstoria Crdiei unguresti s'a tipArit de A. V. UrechiA, in Miroa Costin,
Opere complecte, 11, p. 17 0 urm.
 Despre Ardeal despre Turci 349

vintului 6ototlsk ; Niprul e explicat ca fiind vechiul Voristia-

nis", dar Salonieului i se zice Solun, i Soliman ce! Mdret e eati-
ficat ca sriebrio-liubovnic", iubitor de argint. Este o data in
latinege. Se pare chiar ca limba turceascd n'ar fi fost necu-
hoscutri compilatorului, i e destul de versal in ale Orientului
de poate spune ce dinastie domnege in Persia.
Fiind vorba de un om capabil de curiositate §tie
a Varna e Dionisupolis, Tebriz ji pare a fi Ecbatana Beciul
e Viena, de un Moldovean, care zioe: ,Tara Munteneascd"
face pe Hunyadi §i Voevod moldovenesc", s'ar putea crede
Nicolae Milescu a dat Domnului sau aceasta lucrare. Amdnuntele
vietii lui ar inghdui-o fostului scriitor de la capuehehaielicul din
Constantinopol, adincului cunoscator de grecete, viitorului func-
tionar de la pricazul" solilor la Moscova 1. Am observat, la
publicarea textulai, ca explicatia portii Neorului" la Constanti-
nopol cu poarta Pahcialii" ar vorbi puternic pentru aceastd,
atribuire. Data reiese, nu numai din aceia ca lucrarea merge
panb. la Sultanul Mohammed al IV-lea, dar §i din pomenirea
certelor din Polonia, care sint de sigur cele incepute la 1655
contra regelui loan Casimir 2
Forma e dal* pe alocuri frumoasa, ca atunci cind se spline
cd leului sireap" Selim i-a urmat cel care la infatiare era
mielu§el blind", Soliman.
Despre Mihai Viteazul anonimul serie aa, cu caldurd: In dzilele
acestui Inpdrat (Mehmet) au fostu Mihai-Vodà cel vestit, Domnul
muntenesc, i au venit de-au luat Giurgevul, i au agiunsu pana
la Nieopolis, §i au biruit pre Turci de tot, i atata au supus pu-
tiarea lui Mehmet ca tot dzicia cä iaste conceniia Turcilor3". Re-
ligios, el §tie Ca nu sd sdvArwscu lucrurile dupa cugetul orne-
nescu, ce dupà cum &ant tocmite de Dumnedzdu".
E foarte probabil ed tot tin'arul boier invatat e acela care a
dat traducerea, cuprinsä in acela§i manuscript, a raportului ungu-
resc prin care Ioan Kemeny, viitorul print ardelean, pe atunci e-
lui expeditii in Polonia a lui Gheorghe Rakoczy al
II-lea, la-murete imprejurArile nenorocite ale prinderii 'sale de Ta-
I V. pentru el, mai departe.
2 Ibid., p. 192: cum iaste actml intre Lesi pizm i neascultaree. Forma
ungureascA In fatä Cu aceasta In Hurmuzaki, XV. Toti anii slut de la Hristos.
3 P. 203.
350 Istoria literaturii romAnesti

tari, cu 'oat& tabara, in 1658. In aoest cas ar trebui sä. credem

cA Milescu, care, cum vom vedea, a facut in curind i el expe-
ditia in Ardeal cu Ghica-Voda1, a avut un text latin al povestirii,
caci ungureste nu stie 2.

3. Cronicile mildene ale lui Stoica Ludescu 0 Constantin CapItanal

Am spus 3cä egumenul de la Dealu, Matei din Pogoniana, proiu
al Mirelor, a scris cronici. Fireste ca. aceste cronici sint serse
in limba lui natal& in greceste. A inceput printr'o acolutie a lui
Grigorie Decapolitul, ale carui moaste se pastreaza la mama's-
tirea olteana a Bistritei, acolutie pe care o preceda ca o prefata
istorica in care se aratau imprejurArile 'n Care autortul a fost min-
tuit de la moarte de rugaciunile cuviosului. Acolutia o re-
dacta, dupa cererea egumenului bistritean, ca care aratacise im-
preuna in timpurile de prigonire ale navalirii lui Gabriel Ba-
thory. Acest egumen, barbat virtuos si evlavios", se cherna
Teofil, si nu gresesc poate vazind in acest iubitor de cronici
pe acel Teofil care, ajungind mai tirziu epscop de Rimnic, in-
demra pe cAlugarul Moxalie alcatui pe romdneste crono-
graful.
Tot supt Radu Mihnea, dar data aceasta pentru a face un
poclon literar Domnului, Matei reluà lucrarea sa anterioara,
imbogatind-o. Acum nu mai era o anexä la slujba unui Sfint, ci
o lucrare de sine stätatoare, o cronica in adevaratul inteles
cuvintului. Ea ducea naratiunea pana la expeditia in Ardeal,
in 1613, facuta de Turci, impreuna cu Domnii romini, impo-
triva lui Bathory, care-si gasi in aceste imprejurdri peirea.
In sfirsit, poate tot supt Mihnea, Matei redacta pentru a
treia ()aria istorisirea imprejurarilor din Tara-Romaneascä de la
1601 incoace. Aceastä. noua izvodire, pe care o dedica lui Ioan
Banul, care e cum vom vedea Ianachi Catargiu, poara,
in ultima ei redactie, titlul mai pretentios de f Istorie a celor
savirsite in Ungrovlahia, incepind de la Serban-Voclä pana la
Gavriil-Vocla". Cuprinde deci mult mai mult deck cele dota
lucrari anterioare, i chiar in redactia ei d'intaiu, de supt Radu
Mihnea Domn pana la 1616 ea mergea, fara indoiala mai
1 $tie el Peciul e Cinci Biserici (p. 201).
2 Studii i documente, IX, p. 185 0 urm.
8 V. mai sus p. 161 si urm.
 Croniclle muntene ale lui Stoica Ludescu si Constantin Capitanul 351

departe decit anul 1613. Povestirea de inainte primise, de alt-

mintrelea, o prefacere totalá. Linde parti de la ineeput fuseserd
presturtate, altele ca expeditia din Ardeal, la 1611, a lui Radu
Serban primiserd adausuri. Consideratii morale privitoare la
datoriile Rominilor fat& ca neamul sfint, neamul binecuvintat,
neamul prea-ortodox, cinstit de toatd lumea" al Grecilor si la
datoriiie Grecitor fata de neamul prietenos i ospitalier al Ro-
minilor, turd% de asemenea introduse. In sfirsit, totul imbraett
haina poesiei, sau, vorbind cu mai multd prudentà, a versurilor.
Dar nu se opresc aici vicisitudinile acestui katopiset greoese",
asemenea eu care nu poate infdti§a nimic istoriografia, ca cit
mai insemnatà.' totusi, a Moldovei. Dupd Radu Mihnea, plecat sd
fericeascii Moldova, veni in Scaunul muntean un scoboritor gre-
cisat al lui Alexandra Ldpusneanu, un omonim al acestuia: Ale-
xandru Ilias. El domni pd."nä la 1618, supt controlul si conduce-
rea socruiui situ Ianachi Catargiu.
Smerit inchinittor al tuturor Domnilor, veniti de o potrivd
de la Dumnezeu, pentru folosul slujitorilor lui, VIAdica Matei iesi
cu cronica sa inaintea noului ocirmuitor. Si, fiindeà aoesta era
un om tin&r, destul de slab de fire, care provoca sfaturi prin
infAtisarea §i purtdrile sale, el, addugind la vechea povestire
imprejtuArilte petrecute mai in urmd, inddi in acelas timp la du' isa
Sfaturi odtre Alexandru-Voda.'", sfaturi foarte folositoare, de
sigur, dar si foarte banale, de a se feri de belie, de conrup-
tie, sfaturi de a merge la biserical, a face scoli §i drumuri, a-si
cruta sdndtatea, etc. Opera fu infatisatd lui Alexandru Ilias, in
Tirgoviste, la 27 Februar 1618. De mult Inca, Matei se pare ea
resida mai ales la Curte, si-1 gdsim ca martor in josul unui
docum.ent.
Dar Domnii se schimbau rdpede. Abia va fi primit cuviosul
parinte multAmirile lui Alexandru Ilias si el trebui sà. piece din
Scaun, in arma unei teribile miscdri a pribegilor si a populatiei
contra Grecilor. In Iunie era Domn iardsi Gavrilas Movild, pe
care tara-1 chemase in 1616, cind pardsi de bund voia lui
tronul dat de Turci altuia. Atunci neobosituI Matei duse poves-
tirea mai departe, in sens favorabil noli Dniii, adaugind
poate cu acest prilej i versurile in care se malta mdrinimia lui
Matra cu prilejul retragerii lui din 1616. Primit ea Hristos de
cei din lad", Gavrilas-Vodd fu dAruit de unul dintre cei mai
52 Istorla literaturii romAnestt

ameninfafi pe timpul tulburdrilor, de Mitropolitul Mate!, Cu noua

edifie" a cronicii in versuri, care povestia acum, istoria felt
pAnd la sfirgitul anului 1618. Cronicarul pdstrase i sfaturile cdtre
Alexandru, addugind numai, dupd numele acestuia, chid era
in Scaun": Movild era insugi destul de tindr ca sd-i poata folosi
lui.
Nu credem cä Matei a mai apucat o schimbare de Domn; cea
d'intitiu se fácu in 1620, dar povestirea se opregte, in manuscrip-
tul pierdut, de la care pureed toate edifiile, la sfirgitul hit 1618,
cu spinzurarea gefilor migcdrii contra Grecilor.
Cum se intimpla totdeauna cind, pe aceste timpuri, un autor
&idea mai multe forme lucrdrii sale, cea din urmd singurd a
fost rdspinditd, cetitd i intrebuinfatd. O intimplare fericitd nu-
mai ni-a p.dstrat Acolutia i Istoria pe scurt, pe cind Istoria in
versuri a servit de basd tuturor compilatorilor .pentru istoria ani-
lor 1601-18.

In Moldova, supt Vasile Lupu, Ureche redacta in romit-

negte, dupit izvoarele indigene slavone, adunate in corpuri de
cronici de predecesorii sdi i dupd un cronicar polon, un compi-
lator 0 el, istoria principatului. Curtea lui Matei-Vodä din
Tara-RomitneascA nu era mai pufin strdlucitoare decit a vecinu-
lui sdu; se tipfiria, se tradicea gi compila la Tirgovigte ea gi
la Iagi. Totugi, precum nu se gdsise in Tara-Romdneascd cine
sit adune insemndrile de cronicd. din mandstiri pentru a face
din ele un corp, tot aga nu se gdsi nici omul care sd traducii
in limba ferii acel corp gi sA-1 complecteze Cu gtiri luate
de aiurea. Aici se agtepta la* pe chid dincolo istoriografia
nalionalá mersese aga de departe, se agtepta 'Inca omul care
sA reuneascd i sA dea o formA materialului imprAgtiat gi in-
form. CA nu s'a scris nimic decit ici gi colo vre-o insemnare de ,

la 1618 pdnd la 1633 se vede din felul sArAcAcios cum expun is-
toria munteand din acest timp cronicile de Curte mai tdrzii.
Despre a doua Domnie a lui Radu Mihnea, despre a doua
Alexandru llia, ele nu gtiu nimic; despre stdpinirea lui Ale-
xandru Coconut, fiul celui cunosc numai prea pufin. To-
tul e cules din notife risipite prin pomelnice sau din tradifia
oral&
Totugi, iarAgi din felul cum istoria lui Matei Basarab gi a lui
 Croniclle muntene 'ale iui Stoic& .Ludescu si Constantin CApitanul

Constantin Cirnul, urmatorul sau, sint tratate In icompilatiile

din a doua jumitate a secolului, se vede ca aici compilatorii se
razimau pe ceva scris. Stoica Ludescul, cel d'intaiu dintre din-
un om al Cantacuzinilor, reproduce, de sigur, verbal aproape,
aceasta cronica a lui Matei-Voda gi a succesorului sau, cronicA ce
cuprinde date precise, discursuri, nume. Din rindurile compila-
torului vorbesc sentimente stinse, pasiuni mai vechi decit din-
sul, cind cetim despre minunea de la Finta, in paguba ticAlo-
gilor" Moldoveni, despre turbatii", porcii far' de nicio ru-
gine", ce sint seimenii revoltati contra bd"trinului, prea batri-
nului lor Domn.
Cine a putut serie aceastd cronicd, in care nu trebuie sa ve-
dem insa o naratiune asamanatoare cu acea, mult mai largä,
din cronicarii moldoveni? La sfirgitut manuscriptului, pe care
I-a avut Ludescu la indamind, se afta o carte patriarhala din
1634 relativa. la afacerile Si. Mormint, carte care fusese tradusä
din grecegte de un Simion al doilea Logofdt, despre care nu
gtim nimic. Stim insd multe despre activitatea literara a unui
boier muntean de pe acest timp, fratele Doamnei lui Matei: Uriil
sau Udrigte Nasturel, care, cum am spus1, a tradus pe Varlaam
Ioasaf", a adunat carti gi a scris prefetele slavone.. A-1 atribui
acest scurt leatopiset, ca acelui care era mai mult in stare sd-.1
serie, puind astfel adevdratele base ale istoriografiei muntene,
nu ar fi, credem, prea riscat.
UrmA o perioada de lupte Inviergunate pentru putere 'nitre
deosebitele partide muntene ce se organisarä pe acest timp. Ina-
inte de Domnia lui Mihnea al III-lea nu existau in tara cleat par-
tidul i partidul credincios Imp4ratului" pagin din
Constantinopol, apoi i aceasta distinctie politica disparu ì lupta
se dAdea de obiceiu, la fiecare Domnie, intre clientela DonriL
nului gi intre nemultamiti, cari adunau haiduci in Ardeal, sau
agterneau plingeri, mai mult sau mai putin indreptatite, catre
Poarta.
Altfel a fost in a doua juma.tate a snolului al XVII-lea. 0 f a-
milie care pretindea, nu aria temeiu, cd se coboarA din Im-
pAratii de Rasarit, o familie bogatd, energica, reunind in sine

V. mai sus, p. 259 si urm.

23
264 Istoria iiteraturii romAne0

toate mijloacele de dominatie, o famine foarte bine inzestrata

ca pricepere si ca virtuti casnice, se stabili in Tara-Romineascti
in epoca lui Mihai Vibeazul. Andronic Cantacuzino fu Vistiend
Marelui Domn; fiul acestuia, Constantin, un Grec insa in toata
puterea cuvintului si care-si iscália greceste numele, se stator-
nici definitiv in tara, luind in casatorie p DomnitaElena, :ilea,
una din cele cloud fiice ale lui Radu-Voda Serban. Astf el Con-
stantin Postelnicul se inrudia cu cele mai mari si mai vechi
familii .pämintene, cu a lui Mihai Viteazul, chiar, caci Hui aces-
tuia, Nicolae Petrascu, tinea pe Anca, sora Elinei. Astfel, el ca-
pital jumatate din intinsele i numeroasele mosii ramase Ipe urma
lui Radu Serban.
Din casatoria lui Constantin eu Elina Basarab, o lung& i fe-
delta casatorie, care aminteste timpuHle patriarhilor, se näscurä
copii, multi copii, cari samanau in istetime, in moralitate
poate in ambitie aminduror parintilor. Mara' de fete, care fura
märitate dupd fruntasii boierimii muntene: Manca dupa Pena
Filipescu Spat:am', Stanca dupä Papa Postelnicul Brincoveanu,
Ilinca dupa Banul Stirbei, o alta sorä dupa Banul Vintila Cor-
beanu, lar trei altele dupa boieri ale cdror nume .nu se pot fixa
cu siguranta, Constantin Cantacuzino avu sese fii: DrAghici Sp&
tarul, mort inainte de a da niasura talentelor sale, Serban, care
domni, Constantin Stolnicul, care domni si el prin altii si fu cel
mai invatat dintre boierii muntani ai epocii sale, Mitiai, care
se deosebi prin alesele sale gusturi artistice, prin frumoasele
sale cladiri: Coltea, manästirea Sinaia; Matei Aga, dese ori insar-
cinat cu misiuni in strainatate de Domnii thnpului; Iordachi
Spitarul, in sfirsit, in a carui viata jucara un rol .st ocrupatiile 11-
terare. Prin acesti fii, prin ginerii febelor sale, prin allantele, de fa-
mine ale neamului sau, in Moldova, intre Grecii din Constan-
tinopol, Constantin Postelnicul deveni In curind cel mai puter-
nic om din Tara-Romaneasca i, fiindcá puterea sa n'o intrebuinta
decit pentru bine, cel mai respectat dintre batrinii ei boleti. El
putea scoate si pune Domni dupà. plac, fara sa fi rivnit vre-odatti
pentru dinsul periculoasa cinste a Domniei.
In jurul luí, in jurul numelui, bogatiei i influentei lui, de o po-
trivä de marl, se forma' in curind o ceata", un partid foarte
puternic, pe care-I conduceau, alaturi de dinsul, Banul Mares BA-
jescu, Logofatul Radu Cretuleseu. Partidul n'avu yrilej ail. se
 Cronicile muntene ale lui Stoica Ludescu si Constantin qapitanul 355

manifeste in lupta, eta vreme blajin,

nul Postelnic. Dar moartea lui, din porunca acelui Grigore-Vocia,
care-i fagaduise in scris, la suirea in Domnie, ca pe linga al-
tele 11 va eruta si in privinta pirilor, apeasta moarte, in 1663,
deschise era de prigoniri, ucideri i surghiunuri.
In tabara Domnului ucigas se gdsiau, afarä de cei ce sfa-
tuisera omorul nobilului bätrin, &roe Leurdeanul, sotul Visei Go-
lescu, infiatd de Matei Basarab; Dumitrasco Cantacuzino, zis
Grecul, un nepot al lui Constantin, Constantin Pdharnicul Vär-
zarul, fiul unui räu ministru al lui Matei, Preda Bucsanul si I-
%Two Cepariul, afar& de dinsii si Banul Gheorghe Bdleanu
aderentii lui, cari sprijinird i laudará totdeauna Domnia lui Gri-
gore. Acesti aderenti erau in rindul întAiu Hrizea Vistierul, ginerale
lui Gheorghe, care e, prin urmare, bunicul cronicarului Radu
Popescu; Ivasco, fiul Baleanului; Staico Bucsanul, o rudä a lui
Preda. Fara a mai pomeni partisanii mai märunti, ca Neagoe Ba-
nul Secuianu, Ilie Armasul, Pirvu Fdrcdsanu, Hrisoscul Vätaful.
Vilcu Vistierul, Drosu Armasul, Radu Vistierul Ocnarul, nume care
trezesc amintiri de pribegii, temnite i omoruri.
Mai exista, in sfirsit, o a treia partida munteana, dar a-
ceasta n'are caracterul celorlalte cloud. Ea se putea stramuta,
dupa imprejurari, i in Moldova si oriunde aiurea ar fi fost cimp
deschis pentru exploatarea supusi/or crestini ai Sultanului. Era
partida lui Ddca, a familiei sotiei lui, Anastasia, a Cuparestilor sau
Rusetetilor, Grecii lui Voda sau Grecii cari aveau pe Vodd in
mina lor, cum vrea cineva sa considere lucrul. In aparentd, a-
oeasta particid cduta sa impace pe celelalte cloud, de o potrivd,
pentru a se servi de dinsele in desavirsirea marei opere de
extorsiuni.
Din aceste trei partide, una n'avea nevoie de aparare, de
glorificare; nu simtia trebuinta unei cronici, de indreptätte
pentru sine, de acusatie pentru dusmani. Ce-i pasa lui Duca-Vodd
de felul cum vor fi judacate in tara actiunile i intentiile sale?
Era mai presus de scrupule, de mustrarile de cuget i de in-
doiali. Nici inteun principat, niel in celalt el nu indeamna pe ni-
meni sa lea condeiul pentru dinsul, avind convingerea cA nu-i
poate folosi la nimic. Poate nici Menii n'ar fi scris o cronica,
Partida aceasta nu cuprindea oamani de carte, idealisti i visa-
tori politici. Bitrinul Gheorghe stätea mai mult la Baleni, cind
3g8 istoria literaturil romane§d

lama opositie, i cre0ea rimatori" pentru a-1 exporta in At,

deal,
Nu tot w i Cantacuzinii. Cre§terea lor aleasa, perpetuarea
prin ei a neamului ales al terii, Basarabii, amintirea ortenii
lor imparate§ti Ii fAceau sä simia nevoi morale care erau mai
sus de simtirea altora. Erau apoi i oameni cu dreptate,
dreptatea aceasta tineau ei totdeauna sä §i-o aräte.
Intr'un sens, cronica luí Serban-VodE se leaga de lungul proces
pentru reabilitarea memoriei tatälui asasinat, zugrumat pe n6,-
paste. E aceia§i lurga, eroica, admirabilä sfortare de pietate,
aceiag necesitate de a intemeia puteree familiei pe un tre-
cut eurat i mindru.
In familia Cantacuzinilor se aflau doi oameni cari puteau
redacta dupA cuviintä o asemenea lucrare, cari aveau cuno§tintile
trebuitoare §i se prieepeau a serie: Iordachi §i Constantin. Mai
ales acesta din urmä, care pare sa fi avut din capul locului
gust deosebit pcntra studiile istorice i a cO.'rui activitate,
totul noud i Jata de cultura unor teri mai inaintate decit aceasta
va fi presintata laolaltet in alt capitol.
Totu§i misiunea de a coordona materialul istoric risipit privitor
la istoria munteana i de a-1 preface in romane§te fu incredin-
tata unui simplu om de cask unui logofat al familiei. Se vede
cit in Tara-Romäneasca boierii se credeau inca superiori misiu-
nii de a serie cronici.

Il cherna Stoica Ludescu. Despre viata lui §,tim foarte putin.

In Iulie 1672 II vedem trimis la Ocnä, cu alti aderenti iai familiej
pe care o servia, de catre Grigore-Vodä Ghica. Avea un fiu, Con-
stantin Slugerul sau apitanul, care aduse in tara la 1673 vestea
numirii lui Duca §i indura inchisoarea pb.'nä la aceasta §tire se
confirma,.
Ca secretariu al familiei, el serse poate actul de indatorire
al lui Grigore fat& de Constantin Cantacuzino, in care acesta
e numit batrina slugä" a Domniei, precum batrinä slugä"
a Cantacuzinilor se numete pe sine Ludescu in cronica. r¡ft in
actele ce iscale§te. Aceasta-i este iscalitura supt actul de I'm-
parteala din 1667 i supt acel din 1-fu Septembre 1681, in care
Elina Postelniceasa, inainte de a pleca la Locurile Sfinte, da o
invatatara" in privinta averii sale §i adreseazä recoma,ndatii
 Cronicile muntene ale lul Stoica Ludescu si Constantin Cdpitanul 357

fiilor ei. Il mai intilnim i ca martor intr'un document bucu-

reqtean din 12 Decembre 1666. IatA acum ce fel de cronicA
priceput a scrie simplul Logotät al Cantacuzinilor.
Cind redaca el, dupä 1679 gi inainte de sfirgitul Domniei lui
Serban, intimplat la 29 Octombre st. v., 1688, Cartea pentru
descAlecat" a lui Miron Costin nu era cunoscutA i probabil nici
despre Ureche n'avea cuno§tina multa lume in Tara-Rona-
neasel. Pe de altä parte, nicAiri in vechile insemrari de ma-
misfire cronicarul nu gäsia ceva sA-1 calAuzeascA pentru incereu-
turile principatului. Stoica luä deci, färA a discuta, 'Amur-id §i
impodobi legenda curentä asupra venirii Rominilor de peste Du-
rare gi descAlecArii a doua, a lui Radu Negra, cu elemente atit de
felurite cum sint Romini, papist*, Sagi, de tot felul de oa-
meni". De Biel inainte inädi cum putu, incurcind, in aceiagi
vreme, vechile notite de pomelnice pe care le avea la Ind&
mina' sau care i se incredintaserA de patroni. Viata lui Nifon n'o
tia, §i de aceia el continud cu prelucrarea insemrarilor de mA-
nästire. Cu aceasta merse el, mai pe larg, pe nasurä oe lele
eran mai bogate, pand la Mihai Viteazul, unde intercalä viata
scrisA de omul Buzegtilor. De aici se rAzimä pentru putin timp
pe o continuare, iar de la 1601 pAnA la 1618 se indrepa dupA
cronica in versuri a lui Matei al Mirelor, pe care o fraduse mai
mult decit o intrebuintA i intregoi.
DupA o legAturä cu totul slabk Ludescu ajunge la Matei-Vodä,
§i de aici avu iarAgi ce reproduce pAnA la sfir§itul Domniei
lui Constantin Basarab. Domnia lui Mihnea al III-lea, prigonitorul
lui Constantin Postelnicul, Domnia lui Gheorghe Ghica, scura §i
fArd insemnAtate, Domnia lui Grigore-Vodä, uciga§ul lui Con-
stantin, se aflau probabit zugrdvite intr'un manuscript cantacu-
zinesc, scris chip& fuga inaiu a lui Grigore-Vodk in 1664, §i
inaintea intoarcerii lui in Domnie la 1672.
Tinindu-se de acest manuscript al casei, de acest mai vechiu
letopiset de familie, Stoica Ludescu-i schimbA insä forma, imbed!
cind insemnArile, rdzlete §i informe probabil, inteo fraseolo-
gie religioasä foarte patetick In acela0 stil de scriitor, de-
prins numai cu cArtile biserice§ti, bogat deci In invective, in
proorocii, in basamuri i osinde, a scris logofAtul Cantacu-
zinilor partea personald a Cronicii.
E, la dinsul, ca o luptA a adevärului contra minciunii, a biaelui
.358 Istoria literaturii romAnesti

contra raului, a luminii contra intunerecului. Se infatiseaza intalu

viata unui dint, bdtrinul Constantin, alcAtuita numai din renun-
tare, binefacere si impaciuire.
Omul cAruia-i face mai mult bine e insa acela eare-1 pierde,
In puterea unor piri nevrednice, pe care hagiograful nu se co-
board. macar &A le discute, caci cine ar sta sä. judece linistit
invinuirile pe care paginii le aduc impotriva mucenicului? Viata
nevinovatului se stinse de moartea osinditilor.
Dar Dumnezeu luA asupra-si razbunarea. Sabia-i nevaZutti a-
tinse pe nelegiuiti in mijlocul ostilor din Ungaria, unde peril* ca
niste cini", ea lovi pe tinarul copil al omoritorului, care muri
in cumplite chinuri, ucigasul insusi isi pierdu mintea i sfatul,
îi lAsA tara, isi lasa legea i porni in lume cu mustrarea de
cuget in urma
Un altul veni Domn, si nu stiu sa. faeä. dreptate, sa o dele
acelui ce o merita supt pamint i celor ce o reclamau de-asupra.
El cizu. Un al treilea cirmuitor veni atunci, i inaintea ochilor
tuturora adevA-rul aptiru in toata limpeziciunea lui, i mortul fu
in sfirsit razbunat.
Dar nu se mintuisera incercarile. Biruitorii in sfinta lupta pentru
dreptate fund urmariti iardsi de dusmanul neamului lor, care a-
pucase cu minile sale patate de singe topuzul stapinitorului.
Dupa dinsul, un nehotarit, un om al nedumeririi, incerca sä
impace pe vti'rsatorii de singe cu aceia al cAror singe fusese
varsat. Numele lui e acoperit de "hula, i in sfirsit marturisitorii
celor adevArate vazurA sosind ziva rasplatiril desiävirsite. $er-
ban ajunse Domn al Terii-Romänesti.
Acum el putea sa ,Intinda ramura de mAslin pe care, intinsA de
mini necurate, n'o putuse primi. Domnita Alexandra fu cum-
natA cu un fiu de pribeag, al carui flume trebuia sA trezeasea
sentimente de urä in sufletele Cantacuzirglor, eu Grigorasco
fiul lui Ivasco, i nepotul lui Gherghe. Ludescu se o-
preste aici, crezind era de prigoniri crime incheiatal in is-
toria terii sale, pe cincl ea trebuia sa se deschidti din nou, intre
membrii aceleasi familii.

O asemenea cronicd nu putea sA rAmile fAra räspuns. Par-

tidul Balenilor nu intelegea impacarea ca o iertare,,si nunta din
1688 ca un tact de binefacere, cje mittriaiinie. Chiar daa ar fi
 Cronicile muntene ale lui Stoica Ludescu si Constantin CApitanul 359

vazut in hotdrirea lui Serban o faptd frumoasa, ei puteau crede

cA o plätiau prea scump, primind insultele cuprinse in noua cro-
nicA domneascd. Nu puteau admite nici inteun chip ca treou-
tul sä fie cunoscut in aceastä lumina, ca li se pArea falsA; nu
puteau pleca fruntea inaintea unui vesnic osinde.
Sarcina de a rdspunde atacukii prin altul se dAdu unui boier din
neamul Fiipetilor Margineni, lui Constantin Capitanul, a casui
mamA era Marica, fiica lui Constantin Postelnicul, dar care era
In aceIasi timp var cu mama lui Grigore Baleanu. Simpatiile
lui ins& mersera de partea rudei celei mai depArtate si ele se
pronuntard cu energie, cu violentd, in rdspunsul sAu istoric
la leatopisetul cantacuzinesc. Raspuns pe care, din motive de spi-
rit, mai Malt, de limba, mai linistita, mai batrineascA, din acal
pomenirii cu apasare a arnanuntului privitor la jupAneasa Fi-
lipescului si al presentei in socotelile brasovene si aiurea a acestui
capdtan, i ca dusman cantacuzinesc, nu-1 putern atribui, cum
s'a propus, lui Radu Popescu, cronicar mai tarziul.
Nasout pe la 1650, Constantin Filipescu petrecu copildria si tine-
reta so in vecindtatea Curtii, ceia ce i-a permis sA vada multe lu-
cruri pe care ni le-a transmis in croniica sa. In 1675, el se aria
in suita Caimacamilor munteni, fugind inaintea ciumei. In anul ur-
mAtor, WA parte, cu Domnul sau, la campania contra Lesilor. In
cele ce urmara., in 1677 si 1678, il gà im iarasi la paste. Conti-
nuindu-si e ariera supt noul Domn Serban-Voda, da care era sd
spuie atita rAu in cronica sa, el merse la salahoria militara de la
Dohan-Calè, in primul an de Domnie al Cantacuzinului, la 1679.
El se gAsia printre soldatii crestini din tabdra Turcilor, inaintea
Vienei. In 1684 sau in intaia jumatate a anului 1685 fu expediat cu
o solie in Moldova, unde vdzu foametea, iar in 1686 el merse de
aduse din Ardeal, de la Curtea principelui, pe gine.rele Domnului,
Grigore BAleanu, Asemenea misiuni peste nunti le indeplinise, une
ori cu strAlucire, in 1680, in 1683 i poate i in 1687.
Constantin Filipescu muri inainte de 1-iu Octombre 1696, chid
V. studiul mien in An. Ac. Rom. XXI; Hurmuzaki, V', p. 363. Giurescu,
Contributiuni la studiul Cronicelor niuntene, Bucuresti 1006; p. 3 si urm.
Cum se stie, numele lui Constanti3 CApitanul e dat pe rns. Academiei Romine,
fie si tArziu, dar nu in forma pomenirii copisti!or. V. editia ce am dat din
aceastà cronick Istoria Domnilor Terii-Romd nesti cuprinzind istoria mun-
teand de la lnceput 'Rind la 1688, complectä i alcdluitä de Cdpitanul Fi-
lipescu, Bucuresti 1902, Cu chipul CApitanului dupa o frescA.
360 Istoria literaturii romAnesti

scrie o scrisoare la Brasov, mentionind aceasta moarte, vaduya

lui, pe care o aflam traind si in 1709.
Inainte de toate, cum am spus, cronica lui Constantin Capi-
tanul, care imbra4eaza tot atila timp cit si a lui Stoica Lu-
descul si a fost scrisa, de sigur, indata dupä aceasta, e tin
raspuns. Dar acel caruia i s'a dat sä-1 faca nu se putea
tami cu atila. Calatoriile lui in Moldova 11 facusera sa cunoascä
pe istoriogrei superiori, de acolo, si el poseda insusi un ma-
nuscript din Ureche, in forma data de Simion Dascalull. Fusese
dese ori in Ardeal i avea ideie de istoria acestei provinci!, pre-
cum nu era cu total profan, oricit de naiv ar vorbi de Cristo!
Columbul, calugar frances", si de intemeietorul legii Luterilor",
Luter Marton", istoria universala chiar. El stia greceste, lim-
bA in care intrebuinteaza pe Phrantzes, dupa un manuscript,.
din care traduce pe alocurea, la istoria lui Mihai Vitcazul,
Stavrinos, lar mai departe pe de-a'ntregul, istorie munteneasca
moldoveneasca impreuna, pe Matei al Mirelor. Citeaza in-
tr'un loe titlul de dux Moscoviae" si se refera la un istoric le-
siisc", la istorii" despre Ungaria §i la o cronica a FAgarasului,
care au treb,uit sa fie scrise toate in latineste, limba pe care
deci o stia. 5tia in fine slnyone.ste, caci se foloseste pentru partea
mai veche si de anale sirbesti.
Cronica sa e noua intaiu in cela ce priveste planul. Incepind
prin idei drepte asupra inceputului natiei, ce se coboara de la
mosii si stramosii Romanitor, cari venise de la Roma in zilele
lui Traian, imparatul Romii", ea trateaza de o potriva istoria
terii, istoria principatului vecin al Moldovei, istoria Terii
guresti, si chiar istoria universala, mai ales aceia a Orientului.
Pentru tea d'intaiu, se informeaza mai ales din Ludescu, dar intre-
geste necontenit povestirea acestuia prin putinele izvoare straine
ce cunoaste, grin alte manuscripte, ca acel care cuprindea analele
suprimate de Logotatul cantacuzinesc pentru a pune in loc viata
lui Nifon. Totdeauna e bine a se cerceta, pe linga cronica lui
Stoica Ludescu, si aceia a adversarului sat', care da, nu numai va-
riante intimplatoare, ci, pe alocurea, adausuri pretioase. Pentru
NiciorlatA Radu Popescu nu se aratA influentat de Moldoveni.
2 E drept cá i Radu Popescu face asemenea citatii. S'ar putea, cel mult, sA
fie pe alocurea adausuri de ale acestula cInd, supt Nicolae-VocIA. Mavrocord4i
si-a alatult corpul de cronici mtintene,
 Cronicile muntene ale lui Stoica Ludescu 0 Constantin CApitanul 361

istoria Moldovei, tea din Simion DascAlul, apoi din Matei al Mi-
relor i, la urmd, din povestirile boierilor moldoveni, ceia ce-i
dä de la 1618 inainte valoarea unui izvor independent si ori-
ginal.
Pentru istoria Ardealului, urmarirea izvorului e mai grea,
iar, pentru faptele de istorie universald, imposibilA i, de altfiel,
aproape inutild.
Acest plan singur ar ajunge pentru a ridica sus in opinia noas-
trA pe cronicarul partidei Bdtenilor. Se mai adauge, i vioiciunea,
frumuseta expresivd a formei, care fac din aceastd insemnatd
cronicd din punct de vedere istoric o frumoasA lucrare din punctul
de vedere literar. Constantin Filipescu e un om glumet, un spirit
ager, un temperament impresionabil si un foarte bun povestitor.
Chiar and nu-i dai dreptate aceasta se intimplA de cele mat
multe ori, pentru cd apArd o causd nedreaptd, trebuie sd-i re-
torisi, si de aceia istorisirea lui place, pe and violenta lui Radu
Popescu, mai vulgar, ligne*te.
Meritele acestea se observä, fireste, mai putin in partea d'in-
tAiu, in care cu exceptia Domniei lui Mihai Viteazul, a lui Ma-
tei Basarab, in care amestecd lauda cu insinudri rdu-voitoare,
dibace micurAri, 0 a lui Constantin Basarab, ,unde insistä mai
mult asupra aventurii domnesti a lui Hrizea, el reproduce mai
adese ori textul lui Stoica Logoidtul. Dar, cind, de la Domnia
lui Grigore Ghica inainte, el spune de la dinsul, povestirea lui,
falsA eh se poate, e totusi plinä de interes si, une ori, de farmec.
Astfel, schitarea lui e.rban, mai ficlean fiind decit alti
a lui StefAnitä-Vodd din Moldova, care nu cduta trebile Dom.
niel, ci curviile: si parte bArbäteasca i femeiascA", scotea Miele
din capul cailor cari-i duceau boterii la primblare si-i arunca,
pe acestia, din glumA, in helesteu pentru ca apoi sä-i imbrace in
haine domnesti; a lui Grigore Ghica, judecdtor drept i niilos-
tiv, i gingas intru toate lucrurile lui, si nemAret", iubitor de oaste
organisator al unor trupe alese, care ar fi fäcut si admiratia
Turcilor, ce le vdzurA luptind; a lui Mares Bdjescu, numit Ban
al Craiovei, in näcazul lui Gheorghe BAleanu, si care-si iea
Scaunul in primire, nu ca alti Bani de mai naintea lui, smeriti,
ci cu mare pompA", ca slujitori, grapd, adecä steag bAnesc",,
trimbite, tobe, surle, gloatA, copii de casd cu sulite, povodnici
iMpodobiti, si altelc ea acestea". Pe dinaintea ochilor no0ri
362 Istoria literaturii romAnesti

tree, icoane smulse din tnecutul ce s'a pierdut, ca strAlucirea

lui oriental& Antonie-Voda din Popesti, omul Cantacuzinilor,
care-i, desgusta apoi i pe dinsii, alit era de sl.Abit de bAtrineta
si de lipsit de insusirila unui cirmuitor: nici de mincare nu era
EAtul si de bautura, cd-i da cit vrea ei, in zi de dulce carne
cu apa si cu sere, in zi de sec unte i fasole cu apa i cu sane;
vin îi da imputit, ci trimetea cu urcioarele in tirg. Antonte-Vocla
fie-sau Neagul-VodA, cu bani refenea, Cad Ii zicea tat&-sau
ea are Doamna i coconi, ci sa" dea mai mult. Si asa vietuia AIL-
tonie-Vodd." Vedem seena arestarii la Adrianopol a Cantacuzi-
nilor, cari sperau, dupa ce scosesera pe Antonie-VodA, sa capete
ianasi un Domn care sd-i multameasca. Plini de bucurie, ei infra
in odaia Vizirului, care avea gata Domnia dusmanului lor de
moarte: Grigore Ghica. Care este Mares? Ia-h". Si, asa pe
rind cu toti ceilalti. Asistam i noi la scene, de o ironie tra-
gic& ce se petrece la Bucuresti, dap& ce Gheorghe capata
mAcAmia. Radu Nasturel i iuzbasii aduc noaptea la Curte, un-
de-i astepta , Banul Gherghe si slujitori multi, luminari a-
prinse", pe adversarii politici surprinsi i buimaciti. Boiari
fratilor! SAnAtate de la Maria Sa Grigore-Vocia, ca l-au miluit
Dumnezeu i Imparatul cu Domnia". cAtre tinärul Matei Can-
tacuzino, care, vAzind de ce e vorba, se furia sa fuga: Matei.
cAci faci copilareste de nu sAzi!". Iatä pe urrna cruzimile lui Ser-
ban, foametea din Moldova, prinderea lui Duca, plecind spre in-
chisoarea strain& i moarte, lute° sanie cu paie, acoperite cu un
covor si o pernA si doi cal raj, unul negru, altul alb; hanourile
de teiu"; jata sfirsitul lui Duca la Lemberg: Si au incept a
citi pana la a treia carte; numai au cazut pre lavitä si au inceput
a se vdeta, dar limba ii perise, i minile nu putea sa le miste".
Dar, altfel, cronica, in aceast& parte din urma a ei, este, dupA
cit se poate judeca, o tesatura de jumAtAti de adevAruri, de re-
ticente perfide, de exageratii, din care insA fara greutate sé
desface partea utilisabila. Se culeg amAnuntele nouA, vii i colo-
rate, dar nime nu va crede, cum ar don i cronicarul, cd batrinul
Cantacuzino voia sA seoata pe Grigore-Vocla, cA fiii sai uneltiau
contra lui la oaste, cA moat-tea i-a fost a unui vinovat i ca. mar-
turiile plAtite ce s'aa adus contra lui ar fi fost sincere. Cine ar
admite iarAsi ca procesul inceput de fiii Postelnicului ar fi fost
o inscenare i ca. Stroe Leurdeanul n'ar fi avut nick) Ana, in
 Cronicile muntene ale lui Stoica Ludescu i Constantin CApitanul 363

zugrumarea lui Constantin Postelnicul? Ori cA Radu Leon a fost

mai bun decit Antonie din Popeati i cA. Duca insuai s'a, hnbunAtAtit
indatA ce a scApat de epitropia Postelniceatilor" pentru a as-
culta sfaturile mintuitoare ale partidei BAlenilor chematA in ju-
rul lui pentru a-I ajuta la finante? Ori, in sfirait, eA Duca-VodA
murít de otrava luí *erban Cantacuzino 1?

V. 0 publicatille mele Despre Cantacuzini, Genealogia Cantacuzinilor,

Documentele Cantacuzinitor, Bucure0 1902,
 CAPITOLUL XIV.

ProsA si poesie religioasA si profang

Inainte de 1688

1. Scrlitorl noi moldovenesti: N1colae Milescu.

Pe vremea lui Gheorghe Stefan inca apar in Moldova doi car-

turari: un cleric si un mirean.
Mireanul, fost ucenic al scolii lui Vasile Lupul, era cel mai
invAtat din doi. Stia bine latineste, greoeste si slavoneste, ceia
ce pe atunci formä pe un doctus trium linguarum in RAsAritul
slavo-romin. Era foarte harnic, potrivit pentru misiuni diploma-
tice grele si pentru obositoare cAlAtorii de cercetAri, pentru
tAlmAciri rApezi, trebuincioase unei Cancelarii de Stat. Pe linga
aceasta, de si menit sa fie numai compilator in toatA viata sa,
el dd, prin alegerea pe care o face, un caracter personal compi-
latiilor sale. li plac subiectele ciudate, tainele, proorociile çi su-
perstitiile, in care crede din toatA mima si pe care cautA sa le
raspindeased. El poate fi foarte credincios stApinilor sdi, dar
pentru Moldova insAsi, pentru tarA, viata si limbä, n'am nicio
aplecare deosebitA. Astfel, el ajunse a culege stiri prin China
pentru Tarul rusesc, dupd ce-si petrecuse toati copilAria si ti-
nereta intre Romini. Acesta e Nicolae Milescu SpAtarul, a carui
soartA si munca s'ar invrednici de un mai mare loc aici, dacA,
fie si in cea mai mica masurA, condeiul lui neobosit ni-ar fi fo-
losit si nouA.
Marele povestitor Neculce, care a trAit si el in Rusia din po-
mana ImpAratului crestin de acolo, dar care n'a mi apueat
pe SpAtar, märturiseste cA Nicolae era un boier din Tinutul Vas-
 866 Istoria laeraturii romAnesti

luiului 1. Lämurirea e adevAratä: in 1693 se iscaleste inteo

mArturie privitoare la satul Jigoreni din pärtile vasluiene un 1::11i-
tar Stefan Miles cul, care e de sigur o rudA a scriitorului 2 Fra-
tele lui Nicolae se cherna Postolachi si era uricar: in adevar.
un Apostol Uricariul serie supt Gheorghe-Vodä Ghica acte in
1658 3; in 1661 gäsim pe un Postolachi vtori Spätar" 4; cred
cd acelasi boier ajunse la 1668 Mare-PAharnic 5.
Nicolae Milescu va fi fost intrebuintat intAiu la capuchehaielicul
inoldovenesc din Constantinopol, unde in acest moment era o
inalta scoalä de greceste 6. Intors in tara', el vAzu sfdrimarea
Domniei lui Gheorghe Stefan, dar nu intovärAsi in strAintitate pe
bietul pribeag, si acesta nu se folosi deocamdatA de stiinta lui
de limbi, in deosebitele sale solii, in care ,erau cereri de interventii
in folosul sAu pe litiga Poarta si, pe lingA ele, destuLa eerOto-
rie. Supt Gheorghe Ghica, el purta titlul de S'Atar, dar S'A-
tA.ria lui nu era cea Mare, ci a doua sau a treia 7. (Mata Ghicar1
trimese in Ardeal la Acatiu Barcsai, care se lupta pentru stApi-
nire cu Gheorghe Rakoczy al II-lea; el avea cu dinsul o mie de
osteni 8.
Cum se impAcase cu Ghica, asa se impacci Nicolae SpAtarul
cu urmasul acestuia, Stefä.nitA fiul lui Vasile Lupu. Acesta-i
arAta mare dragoste: il lua cu dinsul .in trasurA, il tima lingd
dinsul la masa, i chiar giuca cartii cu dinsur 9. Se zice eä
Nicolae, sAtul de atila bine, s'ar fi inteles cu pribeagul muntean
Constantin-Voclä, care se afla in Polonia, de unde rivnia, farä
niciun drept, Scaunul moldovenesc. In Ianuar st. v. 1661, Costan-
tin Serban, cu mita lui Dumnezeu Domn 'al Moldovei", dädea
din Iasi porunci catre dregatorii sAi, innainte de a lua ina,poi

Letopisefe, II, p. 190.

2 Studii fi doc., VI, p. 96, no. 109.
8 Bibl. Ac. Rom., 73/LX1, 78/LXI, 111/ LXXXIII. Cf. Sbomicul Mitropolitului
Gheorghie, reprodus i in Uricariul, I, p. 402.
Ibid., VI, doc 27ILVI.
5 Studii fi doc., p. S7, no. 59.
6 V. P. P. Panaitescu, in Mélanges de l'École roumaine en France, 111,
1925, I, p. 42.
Cantemir, Descriptio Moldaviae,. pp. 82-3;
8 Miron Costin, p. 261.
9 NecuIce, 1. C.
 Prosa §i poesie religioasa qi profana inainte de 1688 367

drumul hotarului 1, dar Milesoului rru-i era dat sä. se bueure fn

pace de trädarea lui: glumind poate, in aoest chip singeros, a-
supra poreclei de Cirnul ce se dädea lui Constantin-Voda, in-
semnat la nas pentru ca vinase Domnia, Stefanitä facu si din
Nicolae un Cirn; hangerul chiar al Domnului sluji pentru aceasta
slutire 2 Nenorocitul fugi in lume, ca dreaga nasul si no-
rocul: el intilni in ratacirile sale pe Gheorghe Stefan, si in 1667
era primit la Stockholm, ca Trimes al fostului Domn, Nicolaus
Spadarius, baro ac ohm Generalis Walachiae"; aici el (ladea
ambasadorului frances, un jansenist, o marturie despre credinta
Bisericii Rasaritului in ceia ce priveste transsubstantiatia si
alte citeva puncte controversate", intitulind seurta sa lanaurire,
scrisä intaiu greceste: Enchiridion sive stella orientalis occi-
dentali splendens", Manual sau stea rasariteanä stralucind in
Apus"3. In Iulie, Ludovic al XIV-lea raspundea lui Gheorghe
Stefan pentru scrisorile aduse de le Baron Spatarius, cy-devant
vostre Général"1. In Ianuar 1668, Gheorghe-Vodä muria In Stet-
tin, i Baronul Spatarius" era liber.
Neculee crede ea el s'ar fi intors in Moldova pe vremea lui
Ilias Alexandru-Vodä. Apoi ar fi plecat de rusine". E mult mai
de crezut ca el n'a mai intilnit prieteniile i imprejurarile priel-
nice de odinioari. Acum, in noua sa pribegie, Nicolae nu rnai
apuca spre Apusul 'care avea destui oameni invatati mult mai
buni deeit dinsul, ci se duse in Rusia, unde invatatura era inca
un lucru de tot rar.
Aici el se adbposti pe Ruga puternicul boier Artimon Mat-
veiev, i acesta-i gasi destule ocupatii in slujba Tarului Alexie,
I se dadu o dregätorie pe Ruga biroul ambasadorilor: astfel
el traduce in Septembre 1674 un discurs al ambasadorului polon.
In acelasi timIA i -se cereau de la Curte felurite traducen i din gre-
ceste, pe care in Moldova nu se gindise a le face pe rorma-
neste, Rinda nimeni nu-i ceruse aceasta; literatura ruseasca in-
:epätoare capata astfel de la dinsul un dictionariu grec-iann-
1 Studii fi doc., IV, p. CCCIX, nota I.
Neculce, /. c. Mitropolitul Gheorghie pretinde ca Nicolae ar fi trecut la
Grigore Ghica i cà acesta ar fi facut din el capuchehaiaua sa (Uricariul, 1. c.).
D. P. P. Panaitescu crede cä slutirea ar fi facut-o : dupa un izvor strain.
8 Reprodusa In La perpetuité de la foy de l'Ulise catholique touchant l'Eu-
charistie", Paris, 166g, II, p. 50 11 urm.
Hurmuzaki, Supl., I 1, p. 254, n-le CCCLXXIV-V.
 literaturli romSne01

rusesc, o carte de istorie pe numere, intitula Aritmologhion, o

carbe despre tilcu:rea proorociilorl, o culegere de di.* le Dom-
nilor" un cronograf, pe care-1 numeste, cu iubirea lui pentru titlu-
rile intortochiate: Vasiliologhiu", un tratat despre Muse o. artele
liberale, o carte despre Sibile", o descriere a Sfintei Sofii. din
Constantinopol, o rcimurire a ieroglifelor, poate o istorie a Ru-
siei duph toate izvoarele, de un vast program critic, etc.
In 1675, primilvara, Milescu, privit ca un homme d'esprit" si
recomandat astf el lui Leibniz, une ori i el naiv ea Spdtarul,
porni apoi intr'o mare solie la ImpAratul Chinei, in tara cáruia.
de sigur, nu mai calcase Moldovean pina la aoesta. La 2
Maiu el era in Tobolscul Siberiei. El isi indeplini cu bine mi-
siunea, dorind totusi de tara lui atit de indeptirtatA, si din notele
ce strinse in cursul ei, alcaui apoi trei lucran: una cuprindeape
scurt catea paná la Peching, cealaltá intorsul, lar ce de-a treia
era o descriere bogati a Chinei, in care se intrebuintau, Mea a
o spune, lucrarea umn prenecesor i prieten, Iesuit asezat in
China 2. Nimeni", serie ca mindrie Cirnul, nimeni Otra la mine
n'a vázut Cu ingrijire si n'a descris locurile dintre riul Obi i in-
säsi China." Cercetarea lui a provocat un ir de mcisuri pentru des-
chiderea i asigurarea drumurilor in aceste regiuni pana atunci
necunoscute.
Toate trele descrierile eran insb. rapoarte oficiale, si ele n'au
vana lumina. Dar, in 1689, Patriarhul Dosoftei din Ierusalim,
pzat in pl.& noastre, trimetea Spdtarului o scrisoare prin care
se oerea de la dinsul pentru patrie" in sensul Patriarhului
o povestire despre China in felul povestirilor lui Pausanias
Tucidide. Cind insa Hrisant Notaras, nepotul lui Dosoftei, tri-
mes la Moscova pentru ca sA cumpere slovä tipografiei lui
Antim Ivireanul, se intoarse in tara' 'n 1694, el al:fuma ou sine
numai o traducere partiará pe care insusi o t'acuse, intregind-0
cu stiri din raportul de nnsiune al lui Teodor Baicov (1653) si din
experienta unor persoane cunoscatoare pe care le aflase la Mos-
coya; ea fusese revhzutä si_ indreptaa de autor. Aceasta KtTata
301Xe6ouax,China supusS, §i noteIe asupra drumului pina la Pe-
' Un manuscript despre aceasta fu gAsit de patriardiul Macarle de Antiochia
in Tara-Romlneascl. V. Cillatoriile lui, trad. d-rei Ciaran, pp. 167-8.
V. cartea mea Rdzboiul din extremul Orient : China, laponia, Rusia
Asiaticd, Bucuresti, Socec, 1904; partea a 111-a, §i mai ales bogatul articol al
d-lui P. P. Panaitescu, p. 115 i urm.
 Prosli i poesie religioasa i profana inainte de 1688 369

ching au ajuns cunoscute in manuscript pe aceastä cale; ele nu

s'au tipArit decit in timpul din urmA, i aceia0 a fost soarta
pArtii pe care n'o tAlmäcise Hrisant1.
In 1694 Spätarul era la sfirsitul zbuciumatei sale cariere.
Fusese disgratiat odatä cu Matveiev, sprijinitorul sAu, dar pe
urmA îi cdpAtase iarAsi trecerea de la inceput. In 1689 el pri-
mia pe cAlAtorii strAini i li slujia drept calduzA, dupä obiceiu.
S'a confirmat §tirea din Neculce ca. Milescu se insurase cu o Mos-
calcA" adusese i rudele pe lingá dinsul. Dacä surgunirea lui
in Siberia e neadmisibila, e foarte cu putintä ca traducerile ce fA-
cuse prin 1672-5 sä. fi fost date in mina lui Petru, tinarul fiu al
lui Alexe, i Petru-cel-Mare de mai tirziu. In aceastä a doua pe-
rioadä a vietii, sale, Nicolae traduce numai pe Simion de Te-
salonic, dupä editia textului grecesc, datA in Ia0 la 1683, pre-
cum si, cind i cind, cite-o informatie politicA. Atunci s'ar aseza
insä i problematica lui Istorie a Rusiei. Neculce pune moartea
lui Milescu in a doua Domnie a lui Mihai Racovitä, deci in 1707-92;
data exactA o avem azi: 1708.
12. Mitropolitul Dosoftei i lucrArile
Dosoftei nAscut la 1624. Inteo insemnare pe dosul until
document ca i inteun exemplar al Liturghieriului, ce i-a Ire-
Oh. Sion a dat, dupa insarcinarea Academid Romine, In Analele el, X, o
traducere romaneasca duo& greceste manuscriptul intrebuintat e al Bibliotecl
Centrale din lasi a clillitoriei la Peching. Un alt ms. In posesia d-lui Solo-
de Economos, din Atena, e citat de Legrand, In Bibliotheque grecque vul-
gaire, III, 1881, p. XXXIII-1V7 Un al treilea se afla in Biblioteca mitocului Sfin-
tului Mormint la Constantinopol ; acela0, ibid., p. XXXIV. Arseniev a tiparit
in 1882 aceleasi note de drum In ruseste ; extras din memorille societatii impe-
ria/e geografice rusesti, sectia de etnotrafie, IX, fascicula i-iu. Tot Arseniev
dadu, I i 1896, notele celelalte, complectind astfel cunoasterea calatoriei ; extras
din memoriile sectiei Oremburg a societatil imperiale geogratice rusesti. Kvccacx
UltAricroacc a fost tiparita de Legrand, in Bibliotheque grecque vulgaire, Ill,
p. 337 0 urm. Asupra altul ms., v. C. Erbiceanu, in An. Ac. Rom. pe 1901.
Corespondenta dintre Patriarch si Spatar, in Sathas, Bibliotheca, graeca
medii aevi, 111 p. 92, In Legrand, loc: cit., p. XXXV 0 urm. i Erbiceanu, Cron,
greci carii au scris despre Romtni, p. 104 0 urm. Cf. Baddeley, Russia,
Mongolia, China, Tartana, etc., la P. P. Panaitescu, 1. c.
2 V. ft P. P. Panaitescu, L c. p. 167.Picot, Nicolas Spatlzar Milescu, In Mélan-
ges orientaux, publiés par l'école des langues orientales vivantes, Paris,1883 ;
si in Legrand, Bibliographie hellénique, IV. Studiul d-lui Hasdeu In Traian pe
1870 e plin de presupuneri ingenioase, dar neintemeiate. Mai v. Urechia, In zia-
rul Lupta pe 1894 0 G. Bogdan-Duica, in Cony. literare, XXXV, pp. 243-6.
,1
 70 istoria literaturli romAne0

cut prin mina, el da numele tatalui sau, Leontari, nurriele

Barila si al mamei, Misira 1. Inca de pe cind era cala-
gar la Pobrata, el stia si slavoneste, si greceste, i latineste,
poloneste: cele doua limbi din tima macar nu se puteau in-
vita insa la manastire in Moldova. Cu toate ca o matusa a lui
Dosoftei poarta nutnele romanesc de Stanca si cd o .sorii a lui
linea pe un Serbul 2, aceste cunostinti neobisnuite i numele ace-
lea vadit neromanesti de Leontari, Barila si Misira, chiar acela
al rudei Chiriac Papara din Liov, ar ' face sa se creada
cA Dosoftei irenise din Cralitia, unde o suma de Gregi
trtliau, invirtind afaceri, la Liov, mai ales. Un adnotator de cro-
niei li zice fecior de negutitoriu", iar insemnarea neam de ina-
z11" din Neculce 3 nu dovedeste cA Dosoftei era Romin, ci nu-
mai ca phrintele sau era la bir printre mazili. Simpatiile stator-
nice ale lui Dosoftei pentru Poloni, ultima lui fuga la dinsii,
dupa care a ramas in orasul Zolkiew, ar fi larasi indicatii ale
unei obirsii straine.
Poate ca Dosoftei a fost egumen la Pdbrata I el era inca
acolo la 1649; dar despee aeeasta n'avern niel° dovadii. E si-
gur irisa din causa datei ca smeritul popa Dosofteiu igu-
menul" de la Neamt, care faca marturie pentru niste vii la
Cotnari ale manastirii Pobrata, unde noi am batranit i ìe-am
pomenit din dzilele Radului-Vodit, din Domnila d'intai, tot
pomenit ea' sint a sv[i]ntei maniistiri a Pobratei" 4, nu
e viitorul Mitropolit. Acest al doile,a Dosoftei, fost la Pobrata
apoi egumen de Nearnt, a fost pana la sfirsit duhovnicul lui Var-
lamia 5. La 10 Maiu 1658, Dosoftei, viitorul Mitrbpolit, in vrista
abia de treizeci patru de ani, era acum unul dintre ierarfiii Mol-
dovei, ca epis:op la Hu4i. a. El urma apoi lui Saya, ajuns Mitropo-
lit in 1659, la Roman. Dosoftei venia si pe la Iai, stind la masa
Arch. ist., P, p. 118. Originalul nu 1-am putut ggsi Ins6iii actele Pobratei,
in Arch. Statului, de unde I-a intrebuintat d. Hasdeu.
2 G. PopoviciIndex Zolkiev1ensis", In Candela din CerhAuti, an. 1884, pp.
750-1; Melchisedec, Chron. Romanului, I, p. 279; t. Ciobanu, Dosoftel, Mi-
tropolitul MoldOvei, trad. 5t. Berechet, 1a0, 1918, p. 75 11 discursul de Intrare
al aceluia0 la Academie.
3 P. 233.
4 Arch. StAului, Isleamt, XIV, 27. Data, 7215, e adaosA de alt condeiu, i fa10.
6 'UrechiA, in- An. Ac. Rom., X; pp. 347-9.
6 Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 277-8; cf. ace1a0, Chton. Husului,
pp. 125-6.
 Prosa i poesié religioasA J profana inainte de 16c8 j71

Domnului, a lui Dabija-Vodd, vorbind cil puterniCul Iordachi Canta-

cuzino,. capatind rámuriri de la arhidiaconul Dosoftei, viitorul Pa-
triarl-i, de Ierusalim, venit in Moldov.a cu Patriarhul de .pe a-
tunci, Neetarie 1. El drese pe acest timp mänästirea sa, Pobreta
asup.ra .cdreia .trecusera multe nevoi, ruinind-o in parte 2.
Ca ,Mitropolit mai ales el primi acaastä dregdtorie supt
Duca-Voda, la 1671 3 Dosoftei fácil politicd. In räzboiul des-
chis intre Turci çi Po:oni, rdzboiu care pärza cd se va mintui
prin biruirita holdritoa-e a acestor din urrnd, priviti d cei mai
:luminati dintre boieri ca viitori stäpini ai Moldovei, daca nu si ai
Terii-Romanesti, Dosoftai, de loc el insusi din Polonia, cetitor
.

al s.crierilor polone, dusman al paginKor prin cari Dumnazeu pe-

.depsise o bucatd de vreme pe Romini, ajutd, din toate puterile
lui, pe crestini. Ciad, in toamna anului 1673, Stefan-Vodd Petri-
,Ceicu, inlocuitorul lui Duca, fugi la Poloni, Dosoftei, care se afla
ineä din Iunie in tabdra de la notinl, urma pe stapinul sdu in-
tre strdini, cari nu erau insd asa de straini pentru dinsul. El
credea ca Polonii, cari patrunserd cucerind in tara, vor aduce
iardsi in Scaun pe Stefan-Vodd, dar aceastd nddejde îi fu inse-
latd..-Supt Dumitrascu-Voda." Cantacuzino, Domnul pus de Turci
adus de Tatari, Mitropolitul, care pretuieste totusi insusirile
,acestuia certä prr.. viclianii de li diade frica nu se V8
-fi intors in taray indatd,. si el stdtu inchis intaiu in manastirea Sf.
Saya- din Iasi 6,..clar Duca-Voda, ocrotitorul lui cel statornic,
-nu-1 ,lasá in parerile de M'u ale pribegiei. Teodosie, fostul
piscop. de Roman si,Mitropolitul de vre-o doi ani al lui Dumitrascu,
trtbui sä pltece, alegindu-si ca adäpost al anilor din urma- vre-o
mánastire din pärtile Putnei,, unde-1 vedem fdcind cumpdraturi
Ja 1686,cu un .arhiepiscop- Daniil" (de Ardeal) 7 Dosoftei statu
111 fruntea Bisericii moldovenesti i supt Duca, in aceastd Dom-
mochisedec, Chron. Romanului, I, pp. 280-1.
2 Acelasi,. Notite, p. 162 si urm.
Melchisndec, Chron. ROmanului, I, p. 282.
.4.Martúrie datA. la 20 ale lunii,de Cl, de ePfscopii Teddosie de Roman, Si-
raffm" de Rad'auti si loan de Hui, precum si de boierii in dregAtorii si de cei
mazili; Arch. Statului, Neamt, no. 1277; cf. no. 1278.
Versurile din Liturghie i din Parimitle de la 1683.
Ñ. CoStin, Pp. 12-3:
Studii si doc., VII, pp. 321-2, no. 23. El e pomenif pAnä la 1597. V. si
lbill.p.'.323, no; 30, i nota 3. 'Cf. 1st. Bisericii, I, p.'079, nota 6.
372 Istoria literaturii rominesti

nie a treia, l supt Dumitrageu Cantacuzino, care inainte de

aceasta noutt cirmuire capettase laudele lui Dosoftei (Mitropolittd,
din partea lui, nu sprijini, data aceasta, incercarea Polonilor, cari
venisera cu Petriceicu, prinzind pe Duca-Voda in satul Darn-
negti din Tinutul Putna); el ii pastra loculacum insa era a-
proape de geizeci de ani supt acel mogneag, bun chid nu bea
prea mult vin, care a fost Constantin-Voda Cantemir. Dar, pe
cind minile slabite ale acestuia tineau frinele boierimii, Dosof-
tel fu ispitit inca °data de dragostea lui de tinereta pentru Po-
loni. Birultorul de la Hotin, Ioan Sobieski, era acum regele loan
al III-lea, gi se putea cnede e acel ce despresurase Viena va fi
In stare sa smuigA Turcilor Moldova. Dosoftei va fi primit deci
cu multi bucurie in acest an 1686 pe Craiul liberarii, dar-in
curind Sobieski trebui sa paraseasca Iagii. Dosoftei nu crezu
ea poate sA ramiie in siguranta: luind moagtele Sfintului loan
cel Nou, vechiul ocrotitor al Moldovei, precum i odajdiile
hrisoavele Mitropoliei, el plea. impreuna cu oastea cretina.
Dimitrie Cantemir 1 spune cA Mitropolitul ar fi fost dus Cu
de-a sila gi c s'ar fi rugat intaiu din destul ca Moldova sa. nu
fie despoiata de moagtele i podoabele ei arhieregti. Ins& Con-
stantin-Voda, tatal lui Dirnitrie, care, oricum, trebuia sa. *tie
lucrurile mai bine, (la drepPate prin purtarea sa cronicarilor
acestui timp, Nicolae Costin i Neculoe 2 Dupi ce alma In zadar
pe Dosoftei, el ceru de la Patriarhii Rasaritului inaintea tutu-
rora, de sigur, de la Dosoftei de Ierusalim, supraveghetorul Bi-
sericii Rominilor afurisenia impotriva fugarului i tainuito-
,rului de lucruri sfinte. Dar aceste blesteme pornite pe urma lu)
nu tulburara pe Dosoftei, care ajunsese din mila regelui Mitro-
polit legesc la Zolkiew, unde talmilcia in linigte earti grecegti In
slavonegte Nu-si va fi uitat tara, dar el putea ski mai pastreze
credinta ca o va vedea, caci Polonii aveau de gind sa ceara
la pacea cu Turcii Moldova, ;uncle fiicura (o mare navalire
gi in 1691. Nat la 1699 nu se va fi crezut sigue Saya, fost' e-
piscop de Roman, pe care Cantemir-Voda-I inainta la Mitro-
' Vita Conslantini Cantemyrii, in Opere, VII, p. 44.
' Letoplsite, II, pp. 36, 233; Index Zolkieviensis, In Candela pe 1885, p, 98.
8 13Ianu, Psaltirea in versan i intocmita de Dosoftei, Mitropolltul Moldo-
vel, Bucuresti, 1887, p. X, nota. Pentru docurpentele luate de Dosoftel, y: G.
Popovici, Index Zolkieviensis, In Candela, a. c. Cf. Hurmuzaki, XIV, la aceasta
datA I Clobanu, I. c., p. 86 si urm.
 Pros A poesie religioasa i profata inainte de 1688 373

polie. Dar in acest an se fAcu pacea, aga de multA vreme agtcp-

tat& gi Moldova rAmase supt ocrotirea Turcilor. Dosoftei nu mai
träi sA vadA aceastA zi; el se stinse in mare lipsä
giiscirbA",
la 13 Decembre 1694 1.
Neculce zugrAvegte astf el pe Dosoftei: Multe limbi gtia: eli-
i alte. Adinc din cArti gtia; gi de-
negte, latinegte, slavonegte,
plin cAtugAr, i cucernic i blind ca un miel: in tarar noastrA
pre aceste vremi nu se &LA om ca acela 2". Acest chip samAnA
cu acel ce se desface din felul de a scrie al lui Dosoftei, din unelie
gtiri asupra lui ce se intilnesc ici gi colo in tilcuirile ce a ,lAsat
dupA dinsul. Nu era un om lacom de bani sau lacom de cinste
ace care atinge odatA in batjocurA obiceiul ce cApAtaserA unii de
a se impAuna cum fAcuserA Movilegtii, Stroicegtii, Urechegtii,
cum au fAcut pe urmA Catargiegtii, iar dincolo, in Tara-RomA-
neascA, BAlAcenii i Cantacuzinii cu titluri strAne: Vedem
gi in zilele noastre ca multi sA nevoesc, unii i cu plat& sä-gi facA
nume de gleahtA, pentru cinstea gi slava acegtii lumi treck-
toare, cá unii silesc sA sA rAspundzA. dupA Coruna LegascA,
all& din Tarigrad, altAi dinte Antiohia. i din RAm3". Cea mai
fericitA parte din viata lui au trebuit sA fie acei ani, acei multi
ani de zile, din tineretA, din bdrbAtie, din bAtrinetA, pe cari
i-a petrecut in linigtea muntilor i pAdurilor, scAldati in aier 11m-
pede, la Pobrata, la Neamtul, mAnAstirile de la poalele Qarpati-
'or. Aici a scris, fArA indoialA, tot ce a tipArit pe urmA, end Dom-
terii stAteau gata sA-I ajute. $i ce n'a isprAvit aici, a desA-
virgit pe timpul, mai tot age de pagnic i priincios, cind a
fost episcop la Roman.
Inaintea lui Dosoftei a stat de Ia inceput ca un model Mitro-
politul Varlaam, rAspinditorul de carte romäneascd. Luindu-se dupà
acesta, Dosoftei traduse Vietile Sfintilor. Dar el nu alese ca Var-
laam, dind inteo singurA carte cu slovele destul de mari ceia ce
socotia mai frumos in povestirile despre minunile acelora cari,
crezind mai mult decit ceilalti oameni, au cigtigat gi puteri
mai marl decit ale lor. El voia sA dea Rominilor intreagA poves-
tea Sfintilor, gi, dacA n'a luat in adevAr tot din originalele
grecegti i sirbegti" pe care le adunase, nu fArA. oarecare oste-
nealà, el a strins de sigur partea cea mei insemnatA din cele
1 Clobanii, Q. c., p. 103 §i urm.
2 Letopisite, 11, p. 233.
Notele la Psaltirea in versuri.
374 Istotia literaturii roingnesti

doulSpre2.ece Mineie sau cetiri despre sfinti din zdele sau ';,praz-
nicele" fiecrii luni. Pe rind, de la Gheorghe 'Ghica -(1'657).1in-
coace, toti Domnii il indemnarà sa lucreze cu Varuintii1tla a-
ceastà mare grea opera. Cautind harnic' p1in c,Ilexiconne
de-àgiuns", .alegind Cu mult simf d limba cuvinteler pertrivite..
el Mintui abia dupa. intoarcerea sa din Polonia Ceda 'ce ice-
puse cu Multa vreme in urma; in' acesti rviaci grei a I tarii",
de care se plinge, el gasise totusi destul timpi destuld bdihna
de minte pentru a da nearnului sAu o astfel de lucrare, cum 'n'o
aveau nici vecinli pe limba lor. Dar Viatia i petriaceria Svin-
tilor" a§tepta citiva ani. pana ce ajunse la tipar.
DOsOftei credea cá limba poporului poate fi primità rirr Bises
ricA, i ()data, räspuzind carturafilor mUnteni, cari erau de alta
parere in cela ce priveste slujba, el perneneste cuvintele lui
Marcu de Alexandria in favoarea limbii intelese ARA data, el
redinnandase cetirea Psáltirii romanesti, aducind inainte acea au-
toritate a Sfintu;ui Pavel care.-se aflä asa de adeSe ori citata
prefata publicatiildr luterane i calvine din Ardeal, ìn veacul al
XVI-lea.
Dar din Sfinta Scriptura insasi el nu fäcu o traducere com-
pleta,. precum se facuse in Ardeal cu un veac inainte, emir incer-
case invatatuf san contemporan Nicolae Milescu Spatarul si cum se,
fAcu din rou, poke de Varlaam., la inceputul veacului al XVH-1ea2.
Gindul lui .Dosoftei nu era intru atita irldreptat la Mirenii cari
ar putea ceti, cit la preoti, cari vor trebui s5 folaseasca lu-
crarile sa'e. Astfel; in loe sA dea un Testament:Vechiu V un Tes-
tament Nou, sau acesta din urma intreg i celalt in bucati räz-
lete; .el adund numai ,in- Parimiile d3 peste, an", acela,bucati
Scripturd care se cetesc in biserica, mai ales in zilele postului
celui mare. Traducerea lui e cu totul noua de o frumuseta
deosebitA, de si precisia -cunostinta originalelor nu sint- in
acéiasi mAsurà ca in 'vechea Palie .de la 1582'3.

Prefata editiei a doua din Liturghie ; Bianu i 1-16dos, pp. 262-3, no. 77.
1 Ms. 296 al Ac. Rom. Pe el e scris i Theofil iaste tutor". Scrisul e data:-
bil 1620-30. Forma è f6arte asenrenea aceia din feagmentele evanghelice
date in quania lui Varlaam.
3 Cf. locul din aceasta r.s.produs mai innainte i acea.stà talmAcire a lui Do-
softei :La 'nceput fiace D[u]mn[e]dzgu ceriul. s't pAmintul: Iarà phiintul
era nevAdzut i netocmit, 'ntunearec dzAcia de-asup.ra prgpästii i id[u]-
 Prosa i poesie religioasA i profana inainte de 1688 375

Dar el isi indreptd luarea aminte cu deosebire asupra acelei

pArti din Scriptura Veche care e Psaltirea.
Alege ea lui venia intdiu din obiceiul, destul de Ms/Audit, la
toate popoare'.e, de cind Cu Reforma, de a se da Psalmii pe
intelesul tuturor: in Polonia, poetul Kochanowski prelucrase a-
ceastd parte a Bibliei in niste versuri vestite,., care .se_.tipArirA
adese ori i vor fi fost cetite multd vreme Cu pldegre, ;nu nu-
mai de Dosoftei, ci de toatd boierimea cu stintA de carte ore
invdtAse peste Nistru. Pe urmd, din tot cuprinsul, Asa de. fe-
turit al Vechiului Testament; nu e nicio carte. care .sA*4 se poatä
mai mult potrivi pentru nevoile, pentru durerile i ndilejdile fie-
cdruia ca Psalmii; niciuna nu poate sluji mai bine, Cu toatd im-
pdrateasca-i strAlucire, ca vesmint pentru once sinitire umilA
care nu e in stare sd-si gäseascd insdsi vorbele. In cele o sutd
cincizeci de mdrturisiri, de rugAciuni, 'de imnuri, .de tinguiri se
and tot sufletul omenesc in intoarcerea asupra lui Ina* si in
avintul plin de sfiald si de temere clitre puteri mai mari, decit
dinsul.
Deci Dosoftel traduse Psaltirea. Cu lung& osteneald, in multi
ani"; el cdttA, ajutindu-se de Multe tilcuri, inteleagA bine cu-
prinsul, invdluit adesea de alusii al ciiror inteles, asa de vechiu,
s'a pierdut de mult. Astfel, el ajunse a da acel text in prosd care
fu impdrtAsit apoi cetitoritor in Psaltirea slavo-rominA din 1680.
Apoi Incepu altti mimed, aceasta cu mult mai grga. El voi
sd dea Psaltirii forma noud a viersului, a versului", zicea el,
romdnesc.
In aceastd noud osteneald, el intilni multime de piedeci, pe
-to

care le invinse numai dupd. o sirguintd de cinci sani (1666-71).

Scurtimea stilu'ui Psaltirii face cu neputintd o prefacere a ei in
poesie fArd adausuri i schimbdri: o Psaltire versificatA exacta
ar fi adese ori neinteleasd; ea n'ar vorbi inimii mai niciodatA.
Trebuia,, prin urmare, o prelucrare.
In cela ce priveste forma, nu era mai usor. In romAneste se
fdcuse pAnd. atunci numai foarte putine versuri arturAre§fi.
Sciferea lor fusese provocat6. de nevoia de a .1duda pe un

h[u]lu lui D[u]mn[e]dzau sA purta de-asupra apei. i dzisa D[u]mnre/dzAu: fa-

te lumina, sa fiace lumina. *i vAdzu Dfulmnrejdzau lumina ca-1 buna,si des-
041 D[u_mn[e]dzAu intre mijloc de lumina i 'ntre mijloc de 'ntunlarec,
nurni D[u]mn[e]dzau lumina dziva i 'ntuniarecul cherna noapte", etc.
376 Istoria literaturil rotoSonesii

Domn tipäritor de &dill in fruntea paginilor a cdror cheltu-

ialä el o purtase. Varlaam, Udriste IsIdsturel au fost astfel poeti
o clipd pentru a face o pläcere lui Vasile-Vodä sau lui Vodd
Matei. Ei aveau inaintea lor modèle slavone i grecesti, in care
se tine samä numai de cantitate, i bucdti mai no* in aceleasi,
limbi. la care se adause si rima. Bietii tilmdcitori se &milt%
a serie rinduri de aceiasi mdrime, care sd sune la sfirsit cam
tot asa.
Cel care incepu a fost Udriste, in versurile originate slavone
puse in dreptul stemei terii sale la Pravila din 1640. Varlaam
vorbi apot la 1643 in stihuri romdnesti ea acestea:
De si vedzi cAndva sämn groznic,
Sä nu te miri cdnd sä aratd putearnic,
Cb putearnicul putearia-1 inchipuiaste,
sldvitul podoaba-I schizmeaste.
Norma lui era, cum se vede, nu sä puie tot atitlea silabe in
fiecare vers, ci sd potriveascd dupd ureche acelasi numdr de
accente tonice i sA aseze la sfirsit o silabd asemenea.
Rdspunsul Muntenilor nu zdbovi. El se afld in Evanghelia in-
vhtätoare din 1644, i n'are niciun rost, ca accent, cantitate sau
rimb:
Ciastd teard corbu-si poartd intru peceatia ei.
Fericitu acum se-au dat adaos pecetii
Scut la pieptul corbului, cu un semn ca acela,
Om den jetiu sezindu-s toiag laudd acela
lardsi se aude apoi din Moldova glasul pdrintelui Varla,am,
cintind in versuri scurte, la Siapte Taine din 1644:
Cap de buär, fiind tare,
Aratd putearia celui mai mare.
Apoi din amindoud pärtile poetii" se învoiesc sA tacd. Nu
mai sint de acum decit dedicatii versificate in slavoneste.
Insä si pe vremea lui Dosoftei ,,ver" Insemna acelasi lucru
ea mai de demult. Invätatul Vornic Miron Costin, priceput in
poesia poloni 1, nu-si clAdia altfel silabele, si el malta in
acest chip inceputurile neamului nostru:
V. mai departe,
 Prosa i poesie religioasa i profana inainte de 1688 377

Niamul tdrii Moldovei de unde ddradzà:

Din tara Italiei tot omul sa creadzä
Fliah intäi, apoi Traian au adus pre-acice
Pre stramogii cestor tdri, de neam cu ferice.
toate laudele indreptate catre 'Domnul muntean erban
Cantaeuzino au acelagi stil:
Stema aciasta vrednic s'alcatuiagte
Acestuia stäpan ce pe dansa domneagte
sau:
Soarele, luna, gripsorul gi corbul inpreunä,
Inca i spata cu buzduganul, spre laudd sä adunä 3.
Dtrsoftei avu indrAzneala sd caute poesia aiurea, acolo unde
floarea.ei se Malta de veacuri, bucurind un gir de oameni &pit
altul, imbdisdmind viata grea a bietului om de la Ord. El nu
se cobori in grddinä ingustd a cärturarilor, ci, cdlugAr cu mintea
deschisä pentru frumuseta ce nu std in cärti, el Ka drumul
deschis prin mijlocul ogoarelor. Ce spuneau läutarii gi fläcäii la
horä gi la gezätoare, nu era intru toate pe intelesul lui, dar el
prinse ceva din aceastä frumusetd nesilitä, care nu suf ere nicio
piedecä, ci se desidgurd limpede gi cuteziltor. Astfel, Psalti-
rea lui in versuri se desface in douä pdrti: una, in care scriito-
rul nu vrea sd se coboare, ingird solemn silabele dupd
datina celor invdtati, gi alta, partea cea mai intinsd, in care el
uitd mindria volumelor räsfoite gi se lasd furat de ritmul up. r,
sältdret, vioiu al cintecului popular. De multe ori, el a nemerit
tonul aga de bine, incit de aici inainte bdietii ce strAbat stradele
incremenite de ger purtind .steaua soliei vesele a n,agterii lui
Hristos au fäcut sd zboare in recele aier de noapte cintdri de
psalmi pe care nu le gtiau, säracii, din ce sfintä gurd de om
invätat gi de cucernic Mitropolit au izvorit inteun ceas fericit!
Cine apropie versurile lui Dosofteiu de traduCerea in prosd
a Psaltirii, care de la el a fost primitä, cu sehimbdri, in marea
Biblie de la 1688, iar de acolo a rdzbaut i aiurea, pdnd la
Biblia de la Petersburg, din 1819, va vedea ugor cit de liber
se poartä Dosoftei fatd de originalul sdu. De la acesta el iea
adesea numai inspiratia, motivul dominant, de la el insugi vine
Liturghia din 1680.
2 Biblia din 1688.
378 Istoria literaturii romhesti

ceia ce se poate numi amplificare, dar trebuie sa se. judece

§i dupä valoarea proprie ce o are. Si in aceasta amplificare
se aflä o suma de note de viata local& care pot fi cu ade-
varat de folos istoricului cultural 1, O., pe linga ele, descrieri
puternice i nouä, iar, ici i cold, chiar cite o gluma, floare sal-
bated adusa d vint §i pe care ti-i mild s'o arunci de pe stra-
turile ingrijite ale gradinii.
In zadar ai cauta in severitatea mareata, de vid de munte,
a psalmilor originali ceva care sa raspunda versurilor:
Ni-aisuit. paginii in ceafa
Cu rau ce ne fac §i ni cer leafa 2,
unde e vadit cA Dosoftei are innaintea ochilor pe acei
Turci de cari se plingea §i batrinul Neagoe §i de cari Mi-
tropolitul ar fi voit scape tara inchinind-o la Poldni.,
Evreii, primind mana,
...Nu cauta cA li-i gura puna,
Ce poftia pepeni §i slänina 3.
Niciodard cintaretul Psaltirii ebraice n'a dat sfatul:
Sä va parasiti colacii
Si sa judecati saracii4.
Cind originalul pomene0e numai ca luptatori pe Moab, Agar,
etc., Dosoftei ii descrie pe fiecare, cum vine cu armele sale
deosebite:
Moav §i Agar la sdhäidace,
Gheval §i Amon galeaza lance,
Amalehitii feareca pu§ce,
Filistineanii pratii s'arunce.
Tirul cu oaste sta '§i el gata;
Asur cu clin§ii..
RAdicati jertfe §i intrati in cunde lui" e, pentru acest tra-
ducAtor care imbogate0e:

Ap se vorbeste de mosiile fàr trAsurl (necontestate) ale lui Sihem; de

boieria" lui luda, care i s'a luat pentru trAdare, de caftane, de darea ' cu uric"
a unei
2 Ps. 65. DAm ortografia actualà.
3 Ps. 77.
4 Ps. 81. Biblia de la Petersburg : judecati sméritului i saracului".
 ProsA i poesie religioasA ;i profana Mantle de NM 379

Aduceti colaci gramadd

In. cinstita lui ()grad&
Si sä vä 'nchinati tot omul,
In .curlea ce sade Domnul..
Pentru frasa: Cintati Domnului cu alautä, Cu alauta i glas
de psalmi, cu trimbite ferecate si 'cu 'gtas de trimbitä de
corn", avem aceasta melodioasd chemae' a mel&diei:
Cintati Domnului in strune,
In cobuz de viersuri bune,
$i din ferecate surle;
Viersul de psalomi sa urte,
Cu bucium de corn de buor,
Sä räsune Oita 'n nuor.1
Ca o pasäre ce iaste osebitä pia casa" se preface in acesta
figurä di ägalasa:
Ca o vrabie ramasa
In supt streasin# de cast..
Cd cenusa cu piine am mincat si bauturg mea cu plingere
am amestecat" e turnat in. aceste douä versuri plash=
Am mincat piine de zgura
Si lacrämi in bäuturd.
De la talmacito7 singur vine aceasta parentesa dragalasa:
Tu stringi pasarile'n hvorbä,
La parau ce vin sä sorbd.
cordbiile umbra" se infkiseaza astfel:
Preste luciu de genune
Trec coräbii cu minune.
Comparatia: Ca o pazitoare de poame", devine:
Ca o crania cind i sä ià vinull.
Din citeva cuvinte ale Psalmilor, Dosoftei face:
O scurmara [grading) vierii -cei grosi de la tuned',
$i zimbrii o pasc coarne-o aruncil.

PJ 97.
2 Ps. 78.
380 Istoria literaturil romane0i

Citeva descrieri §i comparatii, amplificatespre mai marea

cinste a lui Dosoftei, se cuvine a fi reproduse pentru a se
putea vadea ce puternic a fost de la inceput, in forma popu-
tara potrivitä cu dinsa, zborul poesiei romAne§ti:
Minunatii-i unda mArii;
Ce-i mai mare Craiul OH,
CA pe toti Craiul potoale,
Ca spuma marii cea moale.
lana Domnul i sA *He,
CA-i Dumnezeu in vecie:
Ceriurile cu cuvintul
Le-au facut, i tot pAmintul.
De'nnaintea lui cu teamA
Dvoresc ingeri fArA seamA,
De-1 mArturisesc §i-1 cinta
In frumsetea lui cea sfinti 3.
Fulgerele lui cu para
Ard, de se vAd preste tara.
PArnintul se 'mplii de frica,
Muntii se topesc, de pica
Si cura ca ne§te oearA,
Vazind pre Domnul in tara 1
Nuorii ti-ai pusu-ti scara
Cind vrei sA cobori in tara.
Caii iti sint iuti ca vintul,
De marg unde ti-i cuvintul.
Si ca gindul marg de tare
Ingerii tai cei calare.
Si pedestrimea ca focul
Merge stralucind cu totul 1
Odatä, in vechea plingere a neamului lui Israel, strAbate ca
un adaos de durere, ca strigatul unei suferinti mai noua, a

' Corespunde la : Minunate-s InnAltArile madi, minunat este Intru cele In-
nalte Domnul".
i Ps. 95: larA Dumnezeu cerurile au fAcut. MArturisire §i frumusetA este
innaintea lui, sfintenie O mare cuviing intru sfintirea lui".
3 Ps. 96: StrAlucit-a fulgerile lui lumil, cAzut-a O s'a clAfit pAmIntul, muntil
ca ceara s'a topit de fata Domnuluia.
Ps. 103: Cel ce pul norii suirea ta, cel ce umbli peste aripele vinturilor,
cel ce fad ingeril tAi duhuri §i slugile tale pul de foc".
 Prosa l poesie religioasA l profanl'inainte de 1688 381

Moldovei fArá aparare, calcatit in picioare de toate neamurile,

a aril soarta induioseaza in scrisele lor si pe Dosoftei
pe Miron Costin:
Ce ne la4i caträ pedeapsd 'n vreme lungd:
Ne-ai hrdnitu-ne cu One de plinsurä
Si ne-ai addpat in lacrdmi ca mdsura;
Lasi de sintem megiasilor de pradd
$i pizmasilor de price si de sfadd 2.
In acest ton de jala d.....00sebita, ce se lamureste prin cele
indurate inteadevdr si de curind, sint scrisi doi psalm' pe
carl-i dam in intregime, adaugind, iaräi, in not& si textul tra-
ducerii exacte, in prod':
Psalmul 43:
Doamne, auzit-am din pdrinti poveste,
Ce-ai lucrat cu dinsii, de tot ni-i la veste,
C'ai pierdut paginii din sfinta ta tara.
Sit nu mai jertfeasci idolilor sfard.
$i mosilor nostri li-ai dat sd petreacd
In stinta ta tara si zisa sd-ti facd.
CA ei, mosii nostri, n'au mers cu sageata
Cind au luat tara, ingrozind cu spata,
Si 'mpungind pizmasii cu sulita 'n mate,
Sii facit izbindd cu a sale brate;
Ce tu, Doamne sfinte, cu bratele tale
Li-ai fácut izbindd si li-ai deschis cale.
Si sfinta-ti direapta le fficea lumina,
Din sfinta ta fatd 'n lucrare seninä.
Alt impdrat n'avea, Doamne, far& tine,
Tu purtai rdzboiul ostii cumu vine.
Cu tine da chiot i ridica 'n coarne,
Nu putea' pizma0 sa nu se rastoarne.
$i ei, mosii nostri, nu se 'ncredea 'ntearce,
Nici cauta izbinda din lance.
Ce tu, Doamne, singur li-ai dat mintuinta,
Câci avea tare spre tine credinta.
$i tu i-ai scos singur de la greutate,
$i li-ai dat Cu satiu dar cu bunatate,

' Ps. 79: Pusu-ne-ai pie noi intru prigonire veLinilor nostri, tit vrajmaii
nostri ne-a batjocorit pie noi".
582 Istoria literaturii romArie,ti

lar4 pre pizmasii i-ai scosu-i din tara'

Si i-ai dat sA fie lumii de ocard..
Pentru-aceia, Doamne, slava ti s'aude
Si sfintul tau nume pre noi sd rAspunde.
Dar acumfal, eAci ne _urnesti departe.
Ne lasi la sminteald si nu re tu parte
Si'n ostile noastre nu vii sä-ti tinzi cortul,
Ci 14i pre pizmasii de ne ieau cu tottitl?
Cit li prisoseste de nu ne mänincä,
Ne minh ca turma 'n lature adincd,
Oamenii täi, Doamr.e, dedesi pe vinzare,
schimbarea noastrA n'ai pus ,pretul mare.
La sfinta ta casa ai ceatd putind
'N straa ce se schimbA de pe sAptdtpind;
Pusu-ne-ai de sintem. in vecini ocar0,
Limbilor de-aproape, ce ni-s prejur tara.
Cind vor sä se mustre, pa no 1 ne pun pildd
Si clAtesc cu capul de-a noastrA osindA.
Obrazul ni-i negru de-atita ocarA,
Ce ne bate 'n fatA din zi 'n searA7
Ponoslu ne-ajunge cind li vine toalla'
Pizmasilor nostri, de ne ieau in goapd.
De-acestea de toate ce né. vin rin, spaté
Nu ti-am uitat, Doamne, a 1a bundtqte.
Si, ce ni-ai dat lege, ne stAm pe tocmeald
Cu inimA 'ntreagA; Mil de sfiali;
Sàvai cd ni este si cArarea. 'nchisA,
CAtrà tine, Doamne, ni-i
$i, sAvai cd sintem rdului in soarte,
De ne impresoarà cu umbrA dé moarte,
Nu ne-am lAsat, Doamile,.de sfiritul troiLnurrre,
Nici ne-am ting Mina cdtealt Idomn in lame:
De-aeeastia de toate vei face autare,
CA inima noastrA stii fArd 'ntrebare:
CA noi, Doamne sfitite, sihfem ziva toatd
pentru tine. si cu viata moartA.1
Pe slugile tale ne junghe prin oaste
Pizrrasii täi, Doamne, ea niste oi proeste,
 ProsA §i poesie religioasA si profanA inainte de 1688 3g3

Ce te scoala, Doamne, de-ti stirneste somnul,

Scoala sa te vaza din fata tot omul.
A! ce, Doamne sfinte, ti-ascunzi sfinta fata
De noi ticalosii at atita greatä,
Cit sufletul nostru in praf se zgirceste
Si vintrele nostru 'n pamint se lipeste.
Ce te sward, Doamne, si yin' de ne-ajuttt
Cu sfintul tau nume, cu mila cea multa!
Psalmul 78:
Doamne sfinte, paginii venird
In tara ta de o rasipirtt,
Si sfinta ta casa o spureara,
Ce da euviinta peste tara,
51 feacera lerusalimul
Ca o crama cind i se iea vinul:
Trupurile zac pe jos cazute
A slugilor tale ce-s crezute,
Si carnea lor o manilla hiara
5i pAsarile din toatEt tara.
Singele li sta varsat ea apa,
Si nu-i nime sa mearga cu sapa
SA le-astruce si sa le ingroape;
N'au cu inn nime de pe-aproape,
Ci zac prin oras si din afar&
De sintem vecinilor ocara.
$i toti megiasii ni se strimba,
$i ne'ngina, vazindu-ne 'n sclrba.
Dará pana cind, Dumnezeu sfinte,
'Ti vei porni minia cea fierbinte,
Cu urgia cea neastimparatd,
Ce-i ca focul peste noi vdrsatd?
Muta-ti, Doamne, pe pdgini minia
$1 peste din0 iti varsd urgia,
Carii nu vor de tine sd tie,
De numele cel sfint in vede,
Si peste Craii a-0 biteti ura,
Ce n'or sä-ti asculte 'nvdtAtura,
384 lstoria literaturii rombnesti

CS mincard pe IAcov Cu totul,

Si 1-au pustiit peste tot locul.
$i nu pomeni, Dumnezeu sfinte,
De a noastre gresale de'nnainte,
Ce de sirg sA ne vii cu blindetd,
SA ne 'ntimpini, si cu ieftinete.
La a noastra grea miseldtate
SA ne ajutoresti ca bundtate.
CA tu ne esti Domn de mintuintd,
Si te rugäm, Doamne, cu credintd,
Pentru slava sfintului tau nume,
SA ne trimiti izbAvintd 'n lume.
ne de greseale curateste
Cu numele täu ce ne sldveste,
SA nu ne pâgìnii pisciiasca:
Unde-i Domnul sA vd foloseascd?",
Ce sa prinzd i pàgînii limb&
.tu, Doamne, nu esti cu scirba,
Si li vei da pizmasilor platd,
lntre ochii nostri 'n zi curatä,
Pentru singele sfint ce värsard
A slugilor tale de prin tara;
Suspinele celor din obede
Naintea ta, Doamne, se vor crede.
Cu mArirea sfinteloru-ti brate
CrutA fiii celor prinsi in late,
De i-au omoritu-i WA' via,
$1-i apleacA cu sfinta ta minä.
Vecinilor sa li dai simbrie,
De seapte ori in sin cu urgie,
Si sä li se'ntoarcd cu ocard,
SA li meargd vestea peste tara.
SA-1 cuprinzä de toate pärti scirbd
Pentru ace stau de ti se strimbA.
lard noi, ce-ti sintem turm'aleasd
$i poporani de sfinta ta cask
Ne vom ruga tie, Doamne sfinte,
Si peste veci iti vom tinea minte,
 Prosa si poesie religioasa si profana Inainte de 1688 385

Si vom Tame peste rod de rudiTt

Lauda ta in veci fAra trudA 1.
Dosoftei avea insä gindul de a da Bisericii moidovenesti arti
de slujbA, ca unui ce stia, cum si spune, a vechea sirbie"
s's uitat Cu totul. El traduse astfel din greceste Liturghia i
MrittArznioul, pa care nu le daduse in romAneste nimeni pAnA

i WU textul Bibliei de la Petersburg pentru acesti dol psalmi :

,,I3umnezeule, cu urechlle noastre am auzit si pArintii noatri ni-au spus noua
lucruri care au lucrat in zilele lor, In zilele cele de demult. Minia ta neamuri
au pierdut, al 1-au sadit pre dinsii : chinuit-ai noroade, si le-al gonit pe ele.
CA nu cu sabia lor au mostenit pAmintul, si bratul lor nu i-au mIntuit pe ei,
cl dreapta ta, sl bratul tau, si luminarea fetii tale, cA bine ai voit Intru clinsii.
Tu eSti lint* twat-atilt mieu -si Dumnezeul mieu, cel ce poruncestl mintuirile
lui lacov. intru fine pe vrAjmasli nostri zu tornul vom impunge, si Intru numele
.tau ile nimica vom face pe cei ce se small asupra noastra. Pentru ca nuspre
arcul mieu voiu nAdAjdui, si sabia mea nu ml va mintui. CA ne-ai mintuit pe
nol de cei ce ne nacAjesc pe noi, si pe cei ce ne urAsc, i-al rusinat.
intru Dumnezeu ne vom 'Lida toad ziva, si intru numele tAti nn vom mar-
turisi in veac.
tar% 'acum ne-al lepadat, si ne-ai rusinat pe noi, cl nu vet lesi, Dumnezeule,
IntFu paterile noastFe. intoisu-ne-al De noi innapoi Innaintea vrajmasilor nostri,
al ¡cal -ea ne uria pe noi ne-al jefuit lorusi. Datu-ne-au pe noi ca olle de mIn-
care, Iii In neamuri ne-au rasipit. Vindut-ai pe norodul tau fall pret, sl nu era
multime Intru strigarile noastre. Pusu-ne-al pe noi ocarA vecinilor nostri, batjo-
curl si ris celor din prejurul nostru. Pusu-ne-ai pe noi spre pildA intru neamuri,
clatire de cap Intru noroade. ToatA ziva infruntarea mea inaintea mea este,
si rusinea obrazului mieu m'au acoperit, de cAtrA glasul celui ce ocArAste si
cleveteste, de cAtrA fata vrAjmasului, s'i a celui ce gonete. Acestea toate au
venit peste nol, si nu te-am uitat pe tine, si nu am fAcut nedreptate Mtn' asa-
zamintul de lege al tau, si nu s'au depArtat Inapoi inimile noastre, s'i ai abA-
tut cArArile noastre de la calea ta. CA ne-ai smerit pe noi In locul dosAdirli,
si ne-au acoperit pe noi umbra mortii. De am uitat numele Dumnezeului no3tru,
si de am Intins mlinile noastre cAtre Dumnezeu strain, au nu Dumnezeu va
data aceasta, cl al stie ascunsurile inimii ? CA pentru tine ne omorim toatA
ziva, socotitu-ne-am ca niste oi de junghiare. DesteaptA-te : pentru ce doimi,
Doamne ? Scoall-te, sa nu ne lepezi pAnA In sfirait. Pentru ce fata ta Intorci ?
Uiti saracia noastrA si nAcazul nostru; ca s'au plecat in tarina sufletul nostru,
lipitu-s'au de pamint pintecele nostru.
Scoall-te, Doamne, ajuta noul, si ne izblveste pe noi pentru numele tAu.'
,,Dumnezeule, venit-au neamurile Intru mostenirea ta, spurcat-au sfInta bise-
rica ta, pus-au lerusalimul ca o pAzitoare de poame, pus-au stirvurile robilor
ai mIncare pasArilor cerului, trupurile celor cuviosi ai tai fiaralor pAmIntului.
VArsat-au singele lor ca apa Imprejurul lerusalimului, si nu era cine sa lo-
2r,
886 lstorla literata& romAnesti

la dinsul intr'o formA atit de deplinA i bunA 1 Un Acaftist

Maicii Domnului fu iarAsi tradus de dinsul in acest timp de
muncA literarA. In sfirsit vom vedea ca el a lucrat si la o
Cazanie.

Dacd Dosoftei n'ar fi ajuns episcop i apoi Mitropolit al Mol-

dovel, de sigur cA aceste cArji ar fi ramas in manuscript, ca
si traducerile, care nu sint rele, ale lui Stoica Logoffitul, ale lui
Rafail chlugArul si ale atitor necunoscuji. Intranea lui msA in
rindurile ierarhilor jerii Ii ajutà sA rAspindeascA rodul ostene-
lilor sale literare trecute.
IncA de la 26 Ianuar 1671, Duca-Vodà, a cArui figurà de pri-
gonitor, judecAtor nedrept i vindtor de averi strAine se fin-
blinzeste intru citva prin sprijinul mArinimos lee a dat tiparu-
lui de cärji, Duca-VodA, atunci Domn pentru a doua oarA in
Moldova, serie Stavropighiei din Liov pentru tipArirea a douà
cArji romAnesti" sati moldovenesti" Dosoftei, din parte-i
zicea: rombriesti", nu rumAnesti" : o IPsaltire si o Ca-
zanie, cerind sA i se arAte prejul. Manuscriptul Psaltirii, care e,
de .sigur, Psaltirea versificatA a lui Dosoftei, Il i trimese;
ea trebuia sA se scoatà in patru sute de exemplare. Cazania
era socotità pentru dourt Sute de exemplare, si, in momentul
groape. FIcutu-ne-am ocarà vecinilor nostri, batjocurI i ris celor dimprejurul
nostru.
Pana chut, Doamne, te vei minia panA in sfirsit, se va aprinde ca focul rivna
ta ? VarsI minia ta peste neamurile care nu te cunosc si peste impArAtille care
numele tAu n'au chiemat ; cl au mincat pe lacov i locul lui 1-au pustiit. S/
nu pomenesti fIrA-de-legile noastre cele de demult. De grabA sl ne intimpine
pe noi indurArile tale, Doamne, cA am sArIcit foarte. Ajutd nouA, Dumnezeule,
minhtitorul nostru, pentru mArirea numelui tAu. Doamne, izbaveste-ne pre noi,
$l curAteste pAcatele noastre, pentru numele tAu, ca nu cindva sa zicA neamu-
rile unde este Dumnezeul Ior; i sA se cunoascl intru neamuri, inaintea
ochilor nostri izbinda singelui robilor tAl ce l-au vIrsat. SI Intre inaintea ta
suspinul celot ferecati. DupI mArirea bratului t5u, pIzeste pe fiii celor omorlti.
RIsplAteste vecinilpr nostri de septe ori In sinul lor ocara lor, Cu care te-au
ocIrit pe tine, Doamne. larA noi, norodul tAu i oile pAsunii tale, mArturisi-ne-
vom tie, Dumnezeule, in veac ; in neam i In neam vom vesti lauda ta."
Pentru o traducere a Molitvelnicului din c. 1633, v. Gaster, Chrestomatia,
I, p. 80 si urm.: pentru traducerea din 1669 'a lul Stoica talmIcitor si al une i
cIrti de polemicA impotriva eterodocsilor, v. Melchisedec, Chron. Romanului,
I, p. 33 v. ibid., p. 183 si urm. Un cAlugAr Rafail din Dragomima a tradus
un Paraclis, la 1661 ; ibid., p. 178 si urm.
 Prosä poesie reiigioasgsi proianá inainte de 1688 387

din urmä, Domnul opri manuscriptul pentru ca el sá mai fie

revAzut odatä. Anlindoud lucrarile erau menite, serie Duca, po-
porului, care nu stie slavoneste".
Se poeta crede cA Duca nu s'a invoit cu fratii" märuls-
tirii din Liov in ceia ce priveste pretul. Dosoftei, pe care
lucrul Il privia asa de aproape, gAsi lusa tiparitori mai iefteni,
la miguAstirea Uniev din Podolia. Ei fAcurd sA apara Psalti-
rea in versuri abia in 1673, asa incit cheltuitorul nu mai este
Duce, ci urmasul acestuia, Stefan Petrioeicu. Lucrarea iei inainte,
de fuga acestuia la Hotin; ea poart5 o stemá. a Moldovei oare
e imitatti dupli aceia ce se gAseste in cArtile de pe vreMea lui
Vasile Lupu. Tot in acest an, aceiasi cAlugAri trimeteau lui
Dosoftei i exemplarele Acaftistului 2.
Apoi manuscriptele rámase asteptarà inca* nu mai putin de
sese ani. Pe Scaunul domnesc al Moldovei se strecurii Dumitrascu
Cantacuzino, pie care-1 inlocui Duca. Data amaste, el avu o
Domnie neobisnuit de lung5, care se intinse de la 1675 la 1683.
s'ar fi prelungit si mai mult daca rAzboiul n'ar fi adus
pe Polont in tara si nu linar fi dat pe Domn in mina.
Aceast5 din urm5 stApinire a Grecului din Rumelia pe care
norocul Il innAltase asa de sus, e zugrAvità in chipul oel mai
negra de Costinesti, i nici Neculoe nu-i este mal blind. Dar tot
In acest rästimp apArurd cArti romanesti, pe care preotii sa-
telor le vor fi primit cu recunostintA, i citeva eArti grecesti,
care atrasará lui Duca multe laude pe elineste si-i duserA de-
parte faima si in CrestinAtatea rásAriteand.
Tipogralia romAneascA a inceput oea injghebarea
ei se datoreste räspinditorului de carte pe limba terii, pe limbo
proastii", lui Dosoftei.
El oeru slovele, nu de la Mitropolital din Chiev, sau de la
cAlugArii din Uniev sau Liov, ci de la un prelat din locun ma:
depártate. Inriurirea binado:Atoare a lui Petru Movil, care
schimbase atitea lucruri in terile rom5nesti, pAtrunsese si la
Moscova, i astfel supt Patriarhul Ioachim se intemeiä aici o
tipografie foarte bine inzestratá. Dosoftei ceru mijloacele de lu-

1 Hurmuzald-Bogdan, Supl. II, 111, pp. 84-5, no.

* O a doua editie, in-12, iesi mai tgrziu la lasi. Patru pagini din ea sint
pite pe exemplarul adus de la Museu la Academie al Molitvelnicului.
388 tstoria fiferaturil romAnesti

mina de la Joachim, precum Varlaam le eeruse de la Petru

Movila. El putea sa aiba un staruitor in apropierea marelui
prelat, pe Nieolae Milescu, care facea pe atunci la Moscova
i pentru ele Do-
cele d'imaiu traducen i ale sale. Slovele sosirä,
sottei nu se oboseste sA multumeasea ajutAtorului si sprijinito-
rului sAu. AducAtorul fu diacul Ionaseo Bilevici, fiul lui BilAi
Cu litera" ruseascA, rotunda, mica, foarte frumoasA, se tipAri
-deci la 1679 in Iasi Dumnedzaiasea Liturghie", in Prefata cA-
Teia renunoscAtorul Dosoftei asamana pe Duca-VodA cu David,
Constantin-oel-Mare cu Imparatul Teodosiu.
La ineeput, mesterul de eApetenie, arhitipograful" era Un
Muscal, VasEe Stavnitchii, iar sapaturile in lemn le Meca un
Stancul Faurul. In 1680, cind iese Psaltirea slavo-rominA cu
o Predoslovie in care se citeaza Ptolomeu cel ce face pe-
le-atea" e Mitrofan cAlugarul din Bisericani. Bisericanii, de unde
_poni peste citva timp un -calugar, Pahomie, care ajunse Mitro-
polit rla Voronej in Rusia, era, se pare, o mAnastire de cArtm-
raml 2. lar Mitrofan Minase ,,meter tiparelor" un nou Coresi,
mai departe, ajutindu-se cu ueenicii sai, Ursul, Nicolae i An-
drei. Si Vietile Sfintilor aparurä in aceleasi conditii: publica-
rea lor se arma pana in 1686, deci i in Dornnia cut .noua
tul Constantin Cantemir. Fuga lui Dosoftei in Polonia opri
poate alte lueräri.
Din acesti ani din urma, petrecuti in Polonia, ai pribeagalui
Mitropolit ni-a venit, pe lingä traducerea in ruseste a lui Simiou
de Tesalonic, unui Tile al serlitorului, a Istoriei bisericesti de
Patriarhul Gherman, a unei ciírti despre Transsubstantiatie,etc.3
earte sau mai bine, dotfa carti cuprinse in aceiasi legAturá4.
Ele ne lasa sa vedem si cunostintile i aplectirile i grijile Alterare
ale lui Dosoftei.
Cea d'intiliu e un eronograf grecesc pe scurt: Nia ofoe4-;
Statp6p6v iatopubv, aleatuit de Cipriotul Matei Cigala si tiparit la Ye-
Y. Molitvelnicului din 168t i Dinulescu, Mitropolitul Dosoftei,
extras din Candela pe 1885, pp. 138-9. Un diac Gheorghe Bilevici se 1RtImpiga
4n amil 7183; Uricariul, XVIII, p. 529. Cf. 1. Bogdan, In An. Ac. Rom., XXXIV,
p. 489 i urm,
2 Melchisedec, Notife, p. 76 11 urm.; Ciobanu, o. c., p. 146 i urm.
Pentru alta traducere a lor, contemporana, V. Gaster, Chrestomatia, I, p.
221 i urm. Pentru o a doua editie a Liturghiei si un Octoih, v. Bianu
Flodo§, o. c., pp. 262-3.
Bibl. Ac. Rom., ms. 1828.
 Prosl i poesie religioag i profaná inainte de 1688 389

netia in 1650. In al, Dosoftei face cruci i semne pe margene,

zugrAveste Cu pana mitre arhieresti in dreptul locurilor unde
se aratA schimbarea unai Patriarh constantinopolitan, inseamnA
botezarea stApinitorilor pägini, socoate anii. °data el lAmoreste,
la pomenirea unui dinast de peste Dunäre Crat 1",
aiurea el citeazA o cronicA polo* Kronik 'polska"; la po-
vestirea luärii Constantinopolei el adauge: adevAr". La nu-
male celui din urmA dintre Sultanii Tarigradului pAgin el blastAmä
numele lui: 1686, Fey. 10. Si la 1688 pus[e]rA pre altul: implut-au
40 de ai pAginul i tiranul". Gindul la istoria terii lui it in-
deamnA necontenit sd o puie in legAturA cu intimplArile cele
marl ale lumii, date de cronograf; odatA el serie: 1392, era Ro-
man-Vod[A] in Moldova; 6900, tocmai asa leatul atunce" 2; aiu-
rea: In dzilee lui Roman-Vodi, tatAl lui Alexandru-Vodi ei-tau
adus pravila Credintii de la T[a]rigrad"; lar la anul 1492: Toe-
ma 33 mainte fäcuti Moldova: era Roman-VodA in Moldova".
A doua carte e o culegere de Viete de Sfinti: 13,.6kiov xaXo6-
1.1.e.vov ix,46rov, to6e iciztv IDE Wpotc6zepot Uot vino &11m, scoasA
din opera cea mare a lui Simion Metafrast i tipAritA, tot la
Venetia, in 1663. Si aici Dosoftei face insemnäri; la viata unui
Sfint ale cArui moaste se pAstreazA in Pecersca din Chiev, el
aduce aminte cA a fost si el acolo,, cind co fuga d'intAiu, co
Petriceicu: 7192 [1684], in luna Mart, in solie chid am fost,
sArutatu-i-am s[vilntele mostii in Chiov, in Pecersca, de spire
miadzAnopte, lAnga oltariu: iaste adusi den T[a]rigrad de o 'm.-
-f.drAteasi, cind s'au botedzat .Rusii 3". El serie la sfirsit, in
toarte frumoasA literA greceascifi, decretul lui Antonia Patriar-
hul Constantinopolei pentru mAnAstirea maramurAsieanA a lui
Dragosi, in ,care Dosoftei vede pe Voevodul Cronicilor; el mai
pone, intorcindu-se iartisi la specialitatea sa istoricA, hrisovul lui
Roman, 'pe care de la dinsul l-au cunoscut Costinestii4, .dar care
nu se ¡Jib' i astazi in minile istoricilor: La anul dupti vAliatul
cestui uricu iaste uricu de la. Roman-Vodi, asia ineepind..., g la
fär§it iaste 6900 tocmai". Dosoftei mai dA, apoi, versiiri latine.pri-
vitoare la Constantin-cel-Mare: caligrafiindu-le cu o mlna -de-
P. 439.
P. 189.
3 P. 119.
4 Letopisite, I, p. 134, nota 2. Despre solie, in care a pirit Rusilor pe Po-
loni, Ciobanu, o. c., pp. 86-8, 161-2.
390 Istoria literaturii rotnAne§ti

prinsä, el lAmureste cd sint serse pre tabld de aur pre pavAta

ce s'au aflat in Vistiariul pria-lutninatului Crai loan 3" (Sobieski).
Si In cronograf, traducAtorul Vietelor de Sfinti alesese una
ea s'o td1mAceascd. La cartea aceastAlaltd el imparte bucAtile
in tipdrite: s'au tipArit", nefolositeare si in aoele care trebuie
aciaose la cartea sa, la Prologariu", cum singur Ii zioe: sd o
scriem", noteazd el ()data, cd-i pe scurt tipAritd in Prologariu".
Tot ea astfel de note trebuie sti se priveascd aoelea pe caré
el le adauge, tipArindu-le, la Vietile Sfintilor. Gea mai interesantd,
de sigur, e aoeia in care vorbeste de dusul salt la 1684 la
Chiev, unde a Wizut in Lavra Peoersca, in care zäeeau atitia
Pdrinti cucernici, trupurile .lor intregi, cu toti carnia
cum ar hi de vr'o lund adormit, i zvintat, palmele, unghile,
urechile, nasul cu totulu-i intregi, neprAbusit, i hainele, rase,
mantii, odmes, brdu, ndfrAmiora, unii descult, unghiile intregi,
M'am mirat", adauge el, de minune mare", precum si de
mirosul trupurilor: cumu-i bosciocul, minta, trandafirul, carofilul,
IdcrAmiialele (sic), toporasele (sic), de null samdnd, i arias
de caria sd 'ntriaee cu mirosul". Eram bolnav stricat", mintuie
el, gi am esit atit sdnAtos, &it am venit pre gios naintia calor
in treapdd sArind, de sd mira tot, s.'am mArs Cat ar hi a patra
parte de mild tot cu sdrite, i n'arn mai ostenit, s't a douadzi
ca mai sAnAtos, fiindu-mi .om 4e 60 de ani".
El trdia deci la 1688 si se gindia la o urmare a Proloagelor,
iar gindul lui nu se despdrtise fried de tar& de trecutul si de
limba ei.
Tiparnita sfintei Mitropolii", tiparnita WV pare sd fi fost.
nu la Mitropolie chiar, ci in noua mAndstire domneascd, ridicatA
de Duca-Vocld in 1672 2. Sfdtuitorul sAu la aceastd opera' cu-.
cernied fu Patriarhul de Ierusalim Dosoftei, care cunostea Mol-
dova hied de pe cind era arhidiacon al altui Patriarh si care, cum
vom vedea, juca acum rolul de indreptdtor al legii in aceste pArti,
Undo* avea aproape statornic reseclinta s. Dosoftei Patriarhul vAzu
lucrindu-se cdrtile romAnesti ale lui Dosoftei Mitropolitul, i ei nu
voi sd se lase mai pe jos: cu cheltuiala lui, Mitrofan aduse
Viata de Sfint de la 9 lunie (p. 1521. Cf. Erbiceanu, in Biserica Orto-
doxcl, XI, pp. 821-2.
2 Nicolae Costin, In Letopisge, II, p. 7 si notele explicative la vol. VII din
Studli fi documente.
8 V. vol, II,
 Prosa i poesie re1igloas l profana Inainte de 1688 391

tera greceasa, probaba de la Venetia, i Cu aceasta frumoasa

litera fina se publicara, la 1682 si 1683, o carte de polemic&
impotriva Papei i vestita combatere a ,eresiilor de Simion de
Tesalonic. De si ajunsese episcop de Hui, Mitrofan lucra si la
aceste carti, care aveau scopul de a impiedeca intinderea prin-
tre Greci a propagandei catolice; dar Patriarhul isi adusese
corector grec; de loe din Heracleia 1: Toate, lucrart de lamiirit
In alt capital.

3. Tipäriturile muntene.

Tipografia ardeleana se oprise de mult, dar, cind pacea fu

iaräsi statornicita in Ardeal, supt slabul si bunul sceptru de
vasalitate al lui Mihai Apaffy, vechea tipografie inoeipu iarasi
a lucra carticele impodobite cu stema, prost cioplita, a princi-
pelui nou. Dar acum nu 'mai erau Vladicii in fruntea
numai odata se pomeneste episcopul Varlaam si nu se
mai dadeau opere insemnate. Aeestea iesiau peste munti, in
Principate. De fapt, ceia ce s'a publicat mai tärziu la Balgriad,
sint numai traducen i slabe din slavoneste sau ruseste, facilite de
un popa eeva mai cärturar decit ceilalti, loan Zoba" din Vint,
pe Mutis, Rugà capitala lui Apaffy, foasta inchisoare a lui
Arim-Vodä, preot care n'a fost nicio data Vladica, dar e
amestecat in 'peirile judeatile Vladicilor. El a dat pe rind
S'erial de aur din 1685, o eulegere de prediei., Csararea
scurt spra fapte bune indrepilatoare .din 1683, Ciaslovul din
1687, Rinduiala cliaconstvelor sau diaconariul din àcelasi .an
Molitvenicul din 1689, iesit in acelasi timp cu Povestea la 40 de
Mucenici. SinguruI interes pe eare-I au aceste tipärituri, cu pre-
felele sciirte i neinsa'rnnate i raspindirea pufinä, e partea
mai mare facuta limbii romanesti in acest Ardeal romanesc unde
napadind dogma si datinele, facuse macar acest
bine. Si liparitorul e adus de dincoace: el e Chiriac Moldovea-
nul, dé sigur unul dintre ueenieii lui Mitrofan 2.
La 1689 Dosoftei de lerusalinn era la Bueure§ti3. ludí de la 1679,

I V. vol. II qi Bianu i Hodos, Bibliografia romtnei,

2 Cf. Sate fi preori, pp. 84-6,
a V, mai sus,
392 lstoria literaturii romAne0

o puternicA viata culturala pornise si in Tara-Romdneasca,

prin roadele ce a adus, prin disciplina lucrului, ea trebuie pusd
chiar mai presus de activitatea bogatA a lui Dosoftei.
In cursul luptelor dintre boierimea greceasca si familia puter-
nica a Cantacuzinilor, care primise, in singe si in avara, i mos-
tenirea Basarabilor, blindul Mitropolit Teodosie fusese silit inca
de la 1674 a pardsi Scaunul si a se addposti la Tismana
Inlocuitorul lui Teodosie fu un anume Varlaam, despre care nu
se stie nimic decit anii pdstoriei sale. Ni e ingdduit sa credeim
ea el nu era un mare. carturar. Insd jata ca, in cele din urmA
timpuri ale lui Varlaam, se lucreazd la Mitropolia Bucuresti",
unde se chemase deci la o viard noud vechea tipografie a lui
Matei-Voda, o larnurire a unor taine i rinduieli bisericesti,
pe cara autorul originalului rus, Ioanichie Galetovschi, arhiman-
drit de Cernigov, o intitulase Cheia intelesului". Cartea lui Ioa-
nichie, tipdrita la Liov, ajunsa in mina Mitropolitului, care, ne-
putind traduce insusi, dadu aceasta sarcind la dascali invatati",
cari cerura o plata potrivita cu invAtatura lor. Varlaam se mai
lauda ca ar fi noi dascali de tilsografie", i vom
adus si
intelege de unde, gindindu-ne ca pe unul din ei il cherna Ivan
Bacov.
Cheia intelesului" a fost tiparitd supt Duca-Vodd, caruia poate
ca i se cuvine o parte din merit. Dar intimplarea facu ca ea
sa apara in acele citeva saptarnini din anul 1678 in care cuca
munteana statu pe fruntea lui Serban-Voda Cantacuzino, inlo-
cuitorul lui Duca.
$erban inseamna mult intre Domnii de inaintea si din urma
lui.Hotarit, indraznet, dar totusi cuminte si chiar siret, el in-
drAzneste a face in Tara-Romaneasca o politica in sens mara.
Aceasta e mai bine cunoscutd decit rolul lui in desvoltarea culturii
romänesti.
Totusi acest rol e covirsitor. De la vointa, de la nevoia de
luminá a lui Serban pornesc precum s'a arAtat cele d'in-
tdiu cronici muntene : una ceruta de dinsul lui Stoica Lut-
descu, batrinul Logofat, al familiei sale, cealaltd raspunsul pa-
timas al lui Constantin Filipescu Cdpitanul la provocarea cro-
nicii oficiale. El e acel care a infiintat intaiu in Bucuresti o secará

' V. Studii fi doc., V, p, 487, n-le 25-6,

 ProsA i poesie retigioasA s't profanA inainte de 1688 393

de greceste si de slavoneste, care trebuie sa fi coréspuns scolii,

acum.inchise, de la Trei-Ierarhi din
Dar lui i se datoreste mai multa recunostinta pentru carti
bisericesti i pentru alcdtuirea supt auspiciile lui a celei d'intaiu
Bibilt intregi in romaneste. Daca in sprijinirea pribegilor cle-
riel i dascAli" greci, in clädirea Cotroeenlior pentru calu-
gärii tot greci, a Cáror chinovie era inchinata la Athos2 el arata
urmeazä stramosalor nostri de spre tata, marilor Cantacuzi-
nesti, carii eu mare faeere de bine s'au arAtat neamului cres-
tinesc",-- prin patronarea prefacerii Cuvintului Dumnezeiesc in
timba, desävirsita acum, a veacului al XVII-lea el urma celor
ce mari i veehi sa pamenescu BasArAbesti", dintre cari era
mamA-sa Elena, fiica lui Radu-Voda Serban. Macar ca", se
serie in numele sätt, nu asemenea puternic acelora fiind noi,
iarA, cu pohta de bune fapte lor nu ne depärfam" 2.
E greu sa se hotarasca cine a lucrat la traducerile ce apar de
la un capät al Domniei lui, 1678, pana la cellalt, 1688. Indata
dupit, sosirea insa in Bucuresti, Serban dadu iarasi, la 26 April
1679, Scaunul arhiereului Teodosie 3. Prefetele se fac de cele Mal
multe ori in numele acestui prelat, ar fi o gresala sA i se
atribuie vre-un rol literar, bunul batan fiind inainte de toate
un om cucernic, si un credincios al Domnilor din neam cantacazi-
nesc, pe lingA cari a stat 4. In Prefata Bibliei se spune ca la in-
ceput a fost osteneala prea-inteleptului celui dentru dascali
ales" Gherman de Nissa (Nis), dar acesta muri peste putin timp5.
Odatä Serban lauda pe fratele sal! Iordachi in cuvinte care ar
face sa se creada ca el a tradus din greceste Evanghelia din
1682, dar Serban a vru sA zieä numai ca a prefAcut aceastà carte

V. vol. 11 i compilatia lui Mihai Cantacuzino, tipAritA in greceste de fratii

Tunuslii, laTopicc Ifx BXccxEoc;, Viena, 1806.
2 Documentele Cantacuzinilor, p. 113 si urm.
8 Prefata Apostolului din 1683.
Stoica Ludescti, in Magazinul istoric, V,-pp. 17-18; Cipariu, Acte ifrag.
mente, g. 226.
5 V. VOL II.
urmasul sAu Mitrofan stätu la Curtea munteanA; V. si vol. 11. CA ar
fi luat parte la aceastA muna, literarA, i incA de supt Grigore-VodA Ghica,
pribeagul moldovean Nicolae Milescu (v. .1:frica/lid, 1, p 402), nu se poate ad-
mite, dar e sigur cd ea s'a fAcui dupl o 'tilducerè prealabilA a lui (v. notita
mea despre manuscrisul care o cuprinde, In An. Ac. Rom., 012).
394 Istoria literaturii romAnesti

sfinta din orinduirea pe capitole, cum era la slovenie", in acela

pe zaceale", cum se zioea, pe cetit' a§a cum if trebuie preo-
tului in §irul Duminecilor i serbdtorilor; o au indereptat 0 o
au a0izat precum =NA cea ellineasca i intru toate aseamene,
dupA oranduiala Besearecii Rasaritului"; de alminteri, aceastgl
carte niel n'a fost tradusA din nou, ci e indreptata numai dupd
Noul Testament din Balgrad1.
In Biblia cea mare iscAlesc la sfir0tu1 Prefetil fratii Ser-
ban §i Radu Greceanu, fil ai lui Tudor Satrarul 2: lei zic di au
des1u0t mai mult pre limba rumaneasca", aa in& s'ar pu-
tea socoti,' cum s'a 0 facut de toti, ca lor li revine cinsteta;
marea cinste a tAlmacirii. Amu* e drept cA $erban a tradtis
In grece0e leatopisetul lui Stoica Ludescu 3, cA Radu Greceanu
a scris, destul de frumos, Cronica Domniei lui Constantin Brin;
coveanu, ca fratii, lucrind tot impreund, au avtrt pe mini,
cum spun §i singar, publicatiile de mai tärziu, traduse din
grece0e, dar, uitindu-se cineva mai de aproape la intelesul
acelor cuvinte, se va incredinta cA Grecenii n'au avut decit
sa faca ultima corectura la un manuscript pe care-I. pregäti-
sera altii, mai multi.
De ace0ia se vorbe0e far& a-i deosebi prin nume: ei slut
numai altii care s'au intimplat.., i ai no0r1 oameni ai
nu numai pedepsiti intru a noastra limba, ce §i de limba elli-
neascit avind §tiinta ca sa o talmAceascA", sau acei ce s'au
intimplat dascali".
Cine :'sd fie ei?
Neaparat ca a fost, ca un &Maltz i sfatuitor, Dosoftei de
Ierusalim, care §i- face la Biblie o 'Prefatä 1:intinsa, in care'.
pomene0e de Ulfila, Zlataust, Strabon, scriitorul de pamint,
vredniciia §i narirea Ruminilor scriind", de Ptolomeu i Eu-
sebiu. Tot lui Dosoftei i-ar reveni partea din Prefata de la
Llturghla din 1680, care ardtd cartea ca o lucrare cu totul 'nota,
far& legatura cu a lui Dosoftei al Moldovei, apArtra in 1679
-7, caria intr'acesta chip gändim cä acuma s'au dat
la lumina', intru folosul tuturor preotilor i diaconilor", §i care

Cf. Gaster, Geschichte der rumdnischen Litteratur, I, p. 269.

2 V. si $tefan D. Grecianu, Spicrile lui Rady Logoptul cronicarul? Bg-
caresti; Carol Gobi, 1904,
vo1,
 Prosg i poesie religioasg i profang inainte de 1688 395

osindeste intrebuintarea limbii romanesti in acele parti ale Litur-

ghiei unde fusese introdusa de acelasi Mitropolit moldovean
iara liturghiia toata a o prepune pre limba noastra si ao
muta, nice am vrut, nice am cutezat..., i pentru scurta limba
noastra ce iaste..., i pentru lipsa dascaliilor... ce nu sant intru
Halos rodul nostru, i pentru neintelegerea naroadelor, tainile
ce sant si ce insemneaza, si i pentru neobiceaiul Besearecii
noastre ce pina astazi n'au tinut"1.
Dar in aceiasi Prefata se afla rinduri duioase cu privire la
caderea adinca a neamului romanesc, la rusinarea lui prin
slabiciune i neinvataturd inaintea tuturor celorlalte. Si mai
vartos aciasta si den neinvatatura si den neinteleagerea limbii
pogoard, care noao jalnic i planguros lucru iaste intr'atata mic-
sorare i calcare rodului nostru cestui rumanesc, carele odatd
si el numarat intre putearnicile neamuri i intre tarii oameni sa
numara, land acum atata de supus si de ()carat iaste, cat nice
invatitura, nice stiintä, nice arma, nice legi, nici nice un obi-
ciaiu intru tot ryitil ce sa pomeneaste astazi Ruman intro
Rumani ce zic em cuprindem si pe Moldoveani, ca tot dintr'o fan-
Una curd nu iaste, ca niste nemearnici i orbi intr'un obor
invartindu-se i infa,urandu se. de la streini de la varvariy
i
doard. §i de la vràjmasii rodului nostru cer i si imprumuteaza
si de carte si de limbä si de invatatura. O grea i duroasa in-
tdmplare! Insa dar ca de tot in praf si in cenusa Licrurile
noastre si nu si due& drept ca, cat nestine va putea, pentru ca
si ajute rodul si fealiul lui, datoriu iaste, si macar o scaut ae
catra atätea mii ale altora la focuri mari ce si vad zgandarand,
de a lumina dentr'un tacitmasi cat de mic, Inca nestine a o
lasa si a sa lenevi de a nu o inca tnu trebue... Rimahtkil
rodul nostru, care mai calcat si mai zmult decat toate pamaln-
turile ci iaste vedem i simtim tiranica puteare pdganeasca in-
tearisul hranindu-se si rasfirandu-se."
Cind vom infatisa literatura profana din epoca urmdtoare
vom recunoaste in puternice pagini de istorie pe autorul acestor
frumoase rinduri, acel scriitor foarte invatat pentru timpul sau,
umblat prin strdinatate, petrecut pe la dascalii greci din Constanti-

Cf. Instructlile, foarte priincioase limbii slavone, pe care D so tei I -a dat

MitropolItului ardelean Atanasie ; Cipariu, A te fi fragmente, pp. 243-4
396 lstoria literaturii romAne§ti

nopolGherasim Cretanul i Daniil 1, gi pe la cei frinci din Ve-

netia gi Padova, acel om ca forma plind, bogata in deprinderi re-
torice acel cugetAtor puternic gi original, care vede neamul ro-
mänesc ca o unitate mult mai mult, cum s'a vizut, decit
Miron Costin, maree cronicar moldovean, care sufere adinc de
umilinta alor säi, dar nu gdsegte alta mingiiere decit munca,
greaua muncA a scriitorului pentru a scoate in vileag trecutul
mai bun, a-1 spdla de necunogtinta celor de tara gi de clevetirne
strAinilor gi a face astfel ca viitorul sä se coboare mai fericit.
Acest om inteadevAr rar e Constantin Stolnicul Cantacuzino, fra-
tele mai mic al lui Serban-VodA 2.
In tipärituri din vremea lui Brincoveanu, el e pomenit ca
indreptAtor. Aga a trebuit sä fie gi aici3. Dar numele nu gi
1-a pus, socotind cd nu se cuvine ca un mirean ,sA märtu-
riseascA partea ce ar fi avut-o la aleätuirea de carti biserieegti.
Poate cA nu trebuie uitat in aceastä impartire, a munch fie-
aruia i Sevastos Kymenites din Trapezunt, directorul Aca-
demiei grecegti din Bucuregti.
Comisiunea de dasali" nenumiti a lui erbanNodä, lace-
puse cu Liturghia, luptind, ea pe vremen lui Matei Basarab,
cu o tipAribrA moldoveneascA, pe care cäuta s'o intreadi. Du-
pA Liturghie se urmA cu cArtile sfinte, dindu-se Evanghelia, in-
dreptata dupd cea din BAlgrad, de la 1648, gi la 1683 un foarte
frumos Apostol, ca minunate ilustratii datorite sApAtorulut in
lemn, ieromonahul Damaschin Gherbest 3, i Epistolele Sfintu-
Operele lui Constantin Cantacuzino, Bucure0, 1961, pp. 11-2.
Cf. cu tinguirile lui Cantacuzino In marea sa Istorie a Rominilor:
AceastA darA scAdere mare si jale doar inteacest norod, a Destitute' i a ne.
vreril sA invete, fiind, este pricinA de este astAzi, nu numai de rAsul altora.
ocarA, ci i orbi, muti, surzi sAntem", etc. Operele lui C. Cantacuzino, pp.
63-4. AtAtea roduri de oameni strAini i varvari preste dinsii au dat
ibid., p. 162.In stepenea ce astAzi sA aflá [Romiiiii], in care ticAloasA
jalnicA este, cine cum ii este voia poate i zice i scrie" ; p. 69. insA RtiL
inAni sA inteleg, nu numai cestia de aici, ci i cei din Ardeal; cari incA mai
neaosi sint, i Moldovenii, i toti cAti i intealtA parte sA af1A, si au . aceastA
limbA" ; ibid., p. 136. Acest din urrnä loc mai ales ni se pare hotAritor,
3 Pref ata Metreiritarelor, 1691: .,La a cArora nevointe avut-am indireptA-
toriu pe cinstitul, etc., dumnealui Constantin Cantacozind", Prefata Pt.avoslav-
nicei Märturisiri, din acelasi an : Mai virtos ajutoriu IndireptAtoriti mal
grealelor cuvinte i noime am avut pe dumnealui Constandin Cantacozine.
4 Gherbest = Herbest ?
 Pros A poesie religioag i profanA inainfe de71688 307

Mil Pavel, talmtteite tot de atiujii dascali", sau prelucrate de

din0i dupil vre-un manuscript. i una §i alta din publicatille bu-
cure0ene avea altA orinduiala decit cea din Biblie: ele erau
menite oetirii, intrebuintarii in biserictt.
Nu se mai urmä insa mai departe cu aceasta publicare se-
parata a partilor Bibliei, cad nevoile slujbei erau astfel indepli-
nite, ci ea apäru intreagä la 1688, intr'un mare volum cu slova
mica, foarte elegantä, avind aproape optzeci de rinduri pe pa-
gindo o desime neobipuita.
Cinci ani pentru o astfel de lucrare sint un timp scurt. N'a-
vem a face insa in Biblia luí $erbad-Vodä", care a servít
de acum inainte de basa pentru toate edifiile romane0i ale Bi-
bliei, cu o traduoere noui de la un capat la altul. Din potriva,
ea intrebuinteaza tot ce ie0se pana atunci: Noul Testament §i
Psaltirea din Ardeal infra citva, iar Inteo masura mai mare
Psaltirea in prosa a lui Dosofteiu, Parimiile acestuia, pentru Ve-
chiul Testament, prectzm i atitea manuscrise mai vechi care
n'au vazut tiparul. Menita tuturor Rominilor, pentru cea
de ob0e priinta daruita neamului ruminesc", ea i0 luase
elementele din lucrar aleatuite in toate partite locuite de Roi-
mini.
Indreptarea 4imbll stä pentru textele moldovene in schimba-
rea cuvintelor dialectale, de origine slavona mai MuIt, ,in in-
laturarea perfectului simplu 0 a inversiunilor, atit de obi§nuite
la Dosoftei. Pentru traducerile ardelene, se observa acelea§i. nor-
me, 0 se parasesc cuvintele invatate, precum: Pontan, in loe
de: din Pont". Legaturi se pun pl'etutindeui uncle ele
siau. Pana i tàlmAcirile muntene, chiar acelea din urmä, din vre-
mea lui Serban-Voda, sufär in unele parti o revisie serioa,sA,
Ingrijita, care face oca mai mare cinste aleatuitorilor Bíbhet.
Ei n'au lost in stare sä dea la o arte o sumä de contusii
0 de grqeli. Prin atita rotunzire, netezire, pieptanare, limba
a pierdut de sigur mult din energía ei cam salbateoa i smuncitä,
dar foarte potrivitä pentru a imbräca adevarul dumnezeiesc,
care se Meuse cunoscut oamenilor cu cloud mii de ani in urmä.
Ins& limba aceasta fara frumuseli ascunse, indrazneli i nai-
vhati, avea o instwire care-i rascuImpara toate slatbiciunile
neajunsarile: 'impede eu desräViAzire, ea putea fi inteleaszi in
orleine ar fi facut parte din neamul nostru.
30 Istoria llteraturil rominesll

Si limlaa aceasta, indreptati cu multi pricepere, modernisati,

limpezi k formi pea mai inaltd expresie a limbii literare a tim-
pului. Urmagi erau si. se foloseasci de dinsa pentru a do opere
originate, pentru a imbrica in ea gindttrile noui *i simtirile a-
deviirate Car nu fuseseri inci spuse pe rominete.
 TABLA DE MATERII
Pae.
In loe de prefald : Locul IR milinilor in desvoltarea vietii sufletesti a
popoarelor romanice . . . . . . . 9
Capitolul I. Balada populard ronidneascd (Originea si cidurile ei) . 25
^apitolul II. Poesia populard liricd si satiricA 48
Capitolul III. Povestile si snoavele . 66
Capitolul IV. Literatura gnomiLA . . . . 75
Capitolul V. Literatura religioasd in veacul al XV lea CArtile
finte si miscarea husitd. Scrieri bogomilice
Capitolul VI. Cronicile slavone . 125
Capitolul VII. Literatura religloasd din veacul al XVI-lea,
XV I:
.
CArtile romdnesti vechi s'i inriurirea lor . 1i2
Cultura slavond in Moldova . . 134
Tara RonidneascA si tiparul de carti slavone . 136
Neagoe VodA Basarab . . . . . . 140
Capitolul VIII. Cele d'intdiu cronici In lavoneste si romAneste :
Cronici moldovenesti . . 151
Cronicile muntene . . . 161
CArtile de istorie populare romdnesti. . . 167
Capitolul IX. Literatura religioasd din veacul al XVI-lea, II :
I. Al doilea sir de tipArituri slavone In Tara-Romaneascd . 171
2. TipAriturile romdnesti si slavone din Ardeal . . 173
3. CArti slavone s'i slavo-romine tipArite In Ardeal . 193
4. Noile lucrAri romAnesti tipArite in Ardeal . . 197
5. DecAderea culturii slavone In a doua jumdtate a secolului
al XVI-lea . . . . . . . 206
Capitolul X. tnceputuri de scriere romdneascA In principate . 215
Capitolul XI. Literatura religioasA In veacul al XVII-lea
Cultura slavond la inceputul veacului al XVII-lea . . 223
PAtrunderea limbii romdnesti in viata de Stat si in Bi ericA 229
Petru Movild si inriurirea sa . 237
Catechismul ardelean din 1640 . . 248
6. Sinodul de la lasi si lupta cu calvinii . . . 255
7. TipArituri muntene si m ldovene pAnd la 1653 . . 259
8. LucrArile Mitropolitului Varlaam si inriurirea Ion. 262
400 'rabid de matern

Pag.
Noile tipirituri muntene de supt Matei Basarab . 276
Tipatiturile ardelene . . 281
Capitolul XII. Cronicile romanesti ale veacului al XVII-lea
Cronica lui Grigore Ureche . . 285
Crono raf 'le . . . 309
Capitolul XIII. 1 it ia istoriografic moldoveneasca : Miron Costin
I. Miron Co tin . . . . . . . 315
2. Un opuscul despre Ardeal s'i altul despre Turci . . . 346
Capitolul XIV. Prosa st poesie religioasa si profana inainte de 1688:
Scriitori noi moldovenesti : Nlcolae Milescu . . 365
Mitropolitul Dosoftei si lucrarile lui . . 369
Tipariturile muntene . 391