VASILE-11.

CONTA

OPERE FILOSOFICE
EDITIE REVAZUTA
INSOTITA DE 0 INTRODUCERÊ

DE

NICOLAE PETRESCU

I3UCURESTI
EDITURA CARTEA ROMANEASCA"
4
OPERE FILOSOFICE
 PREFATA
Editia de fata a operilor tilosofice ale lu! Vasile Conta
a fost deterrninati in primul rind de nevoia de a intrunl lucia-
rile primului gfinditor sistematic al poporului roman lute°
formS. mai vrednici de valoarea pe care o reprezintd aceste
Gici nici publicatiile sporadice ale diferitelor case de
editurdçi nici editiile diletante ale admiratorilor lui Conta nu au
fost suficiente pentru a satisface nevoia de care vorbesc.
Conditiunile de transformare cultural, prin cari trecem, par
accentuieze si mai mult lipsa unei editii stiintifice a operilor
lui Grata. Initiativa casei de editurd Cartea Romfineascd" este
cu atfit mai liudabill cu cfit ea corespunde unef idevArate ne-
cesititi de actualitate.
In alcituirea acestei editii am ciutat sl redau cfit se poate
de exact textul dupá publicatiunile anterioare. Greselile de tipar
cari se giseau In aceste publiqatiuni au fosi Inliturate pe cat
erà posibil omeneste In conditiunile tipografice dela noi. Cu pri-
-vire la aranjarea textului am urmat ordinea cronologici. Acea-
sta mi se pare esential In prezentarea operei unuk filosof. Mani
gisit Insä necesar sá adaog la o astfel de editie publicatiile
Uri caracter filosofic, i nici notele cari s'au gdsit dupi moar-
tea autorului. Acestea intereseazi pe cel care voieste si Pd.-
Irma. In aminuntele vietii lui Conta, iar nu pe cel care urml-
reste sà-si formeze o judecati asupra operei lui.
De altfel maloritatea publicatiilor postume pun In umbri
valoarea operilor publicate de autorul Insusi prin faptul ci ele
.cuprind de obicei toate chinurile elaborirei. In cazul de fati
iumai doui lucríri postume, Bazele Melafizicei §i Intdite Prin-
cipii cari alcdiaesc lanzea, au meritat s fie cuprinse In textul
8

Insfar0t, pentru orientarea cititorului, am scris o schiti

biograficA §i o introducere criticX asupra operei filosofice a luc
Conta. In privinta introducerei mele datoresc o lamurire. Am
dutat sA consider opera lui Vasile Conta in lumina filosofiel
universale. Aceasta se impuneá pentru doua motive. Intfii, pentru
a arAta cari sunt contributiile filosofului román; al doliea, pen-
tru a scoate In relief spiritul tiintific In care trebue cercetat
Conta. Confruntarea nu a avut, bine Inteles, intentia de a
scAdeá valoarea lui Conta ca filosof. Oricum i °Hand meritul
lui tonta va ramâne in faptul a a fost primul ganditor sistematic
al poporului român.
Nicolae Petrescu
Decembre 1922, Bucuregi.
 SCHITA BIOGRAFICA ASUPRA LUI
VASILE CONTA9
Vasile Conta s'a näscut n satul Ghindäoani, judetul Neamtu,
la 15 Noembrie 18462). Dupä terminarea liceului la Iasi, o
societate filantropicl din acel oras il trimite in 1860 ca bursier
sa studieze la Institutul Superio? de Comert din Anvers. Simultan
ca studiiie comerciale, Conta studiazI, dreptul la Universitatea din
Bruxelles. In 1871 el obtine diploma de absolvire a studiilor
mcrciale, iar in anul urtnätor doctoratul in drept la Bruxelles.
In lanuarie 1873 Conta se prezintä la concursul pentru catedra
de Drept Civil la Universitatea din Iasi, pe care catedrä d
ocupä putin mai tarziu. Chiar In timpul studiilor (1871) Conta
e nevoit sa piece in Italia s5.-si caute de s:Inätate. Din cauza
boalei el traeste retras, folosind singurItatea pentru elaborarea
operelor filosofice. In 1879 Conta se alege deputat de Iasi si
tine im discurs In chestia evreiascá. In 1880 el inträ ca ministru
al Cultelor si Instructiunii publice In cabinetuI I. C. Brä'tianu,
este Insä nevoit sä. demisioneze In curând, primind In acelas
limp postal de consilier la malta Curte de Casalie i Justitie.
In toamna anului 1881 Conta pleacN din non. In Italia 'pentru

Pentru datele cuprinse in aceasti schitA a se vedes urmA-

loareie: Un articol nesemnat de M. Eininescu In Timpul din 25 Aprilie
1882; lacob Negruzzi in Convorbiri Literare din 'tulle 1882; D. Rosetti-
Tescanu in acela$1 revistA, 1895, D. 923-937; $1 I. A. RAdulescu-pogo-
neanu, Ueber das Leben und die Philosophie Contas (Dissert., Leipzig
1902), p. 11-49. Editia (11-a) operelor complecte a lui V. Conta de O.
Minar (ed. C. Sfetea, Buquresti) cuprinde de-asemenea un studiu bio-
grafic cu multe amInunte asupra vietli lui Conta.
Dui:4 unil autori Conta s'ar fi niscut in 1845 $1 chiar in Basa-
rabia. Vezi O. Minar, Filozoful COnta, p. X11X111.
slnAtate, intorcandu-se zdrobit de boalI la inceputul anului ur-
urmator. El !mare in Bucuresti In ziva de 21 Aprilie 1882.
Operile filosofice ale lui Vasile Conta sunt urmItoarele:
Teoria Fatalismului, apArutA in Convorbiri Lit erare in
1875-76, si In limba francezl la Bruxelles in 1877.
Teoria Ondula fiunei Universale, aplrua In acei* re-
visa in 1876-77 si In traducere francezA de D. Rosetti-Tescanur
cu o prefatA de L. Blichner, la Paris in 1895.
Originea Speciilor, publicatà In Convorbiri Litcrare
1877 Si apärata In limba francez6 la Iasi in 1888.
Incercdri de Metafizicel, apgrutà in aceiasi revista si In
voltun la Iasi in 1879, iar ih limba francezl. la Bruxelles .1/1 i ssa
sub titlul Introduction d la Métaphysique".
iBazele Metalizicei, lucrare postunil. si neisprkvitl, publi-
catl si in limba francezl de D. Rosetti-Tescanu la Paris in 189a
sub titlul Les Fondements de la Alétaphysique".
In/dite Principii cari alcdtuiesc lumea, lucrare postumk
neterminall, publicatI in limba francez4 la Iasi in 1 888 sub Mid
Premiers principes composant le monde".
 INTRODUCERE
IN OPERA FILOSOFICA A LUI VASILE CONTA
DE
NICOL AE PETRESCU

§ 1. PuactuI de vedere scopaI acestei introducen!

Vasile Ganta si-a expus conceptille filosofice formA

simpl i lipsitA de schematisme pedante. EM.A a se pierde In
.obscuritAtile- abstractiunei, desi metafizician In tele mai intime
convingeri, el a pAstrat claritatea In toate scrierile sale filosofice,
nepArAsintl niciodatl domeniul sigur al faptelor si observa-
tiilor. Dela cea dintAi lucrare a sa de gindire sistematici Teoria
Fatalismului", conceputl la vArsta de dougzeci i cinci de ani,
pin5 la ultima sa lucrare filosofia eari ata-
tuegc lumea", gAsim aceiasi claritate Vt" expunere i aceiasi
pentru controtarea afirmatitlor cani i se impuneau Inainte
de a fi analizate.
Cu toate acestea, gindirea lui Vasile Co,nta nu este atAt de
simplA IncAt sA poatá fi cuprinsi in e:lleva formule didactice.
Claritatea expunerei lui este de fapt ntunai reflectarea untatei
organice care se afa la baza operei. LuatA In detaliu i cerce-
tatA fu elementele ei componente, opera tui Conta prezintA nuAlte
tomplicatiuni. Ateste complicatiuni, cari sunt de fapt intorto-
chleri de gandIre inadequat exprimatA, se explicA cAnd tinem
-seamA de virsta I care opera a fost conoeputA si de conditiunite
de via i culturl In cari autorul a trait CAci Vasile Conta
12

a fost unul din acei ganditori, cari realizeazä incomplect viziunea

sistemului lor filosofic.
Pentru a fi In spiritul criticei obipuite, am putea zice
dad Vasile Cohta ar fi fost mai sanatos si dad el ar fi trait
Inteun mediu de cultutä mai superior, este foarte probabil
germenul filosofiei lui ear fi desvoltat mai complect. Dar c.
astfel de judecata. trebue luatä cum grano salis. Un filosof, ca s, i un
artist sau once om creator, exista prin opera sa si trebue, prin
urmare, judecat dupa aceea ce el este In opera savirsità, iar
dupä ceeace el ar fi putut fi. Ca e un accident ata geniul ajuna
la deplina desvoltare cat i marginea care lipseste unui individ
pentru a ajunge la maturitatea geniului, aceasta este iaräsi
judecatä pe care o Mani bucuros criticilor de meserie. Tot ce
se poate spune In mod onest de un om, este ca a fost asa
si nu altfel, jar criteriul pentru aceasta judecata ramane In-
totdeauna opera sa.
In cele ce urmeazg vom cauta sa desprindem ideilc funda-
mentale cari se afiä In opera filosoficä a lui Vasile Conta, far4
a urman. In mod succesiv prezentarea lor din text Caci o ex-
punere detaliatä a operelor, bazata numai pe Insirarea succesivi
a continutului, ar fi mutila st" in acelas timp clauniitoare pentru
realizarea scopului ce urmärim prin aceasta introducere: mutila,
fiindca ne-ar repeta ceeace se gäseste destul de ciar In text;
daunatoare, pentrud ne-ar face sä pierdem din vedere ideile
fundamentale cari au determinat opera.
inteun cuvint, soopul nostril este de a initia pe ,cititor
sistemul de gandire al lui Conta, prezentând o expunere cat
se poate de adequata a principiilor cari se afla In scrierile sale
filosofice. Zic pe oat se poate fiindcg, pentru a 'Asa iar la o
parte poza criticului, trebue sä marturisim d nimeni nu poate
reda In mod absolut gandirea unui filosof. Sunt nuante cari
se pot numai Shilti. A voi s le redai cu cuvinte proprii Inseamna
nu numai a le mutila, dar sä le ascunzi din vederea acelora
cari sunt In stare sa le simta. Asa dar, ceeace nu se afta In
aceastä introducere, cititorul va gäsi In textul scrierilor luí
Corita. Si va sti sui &easel Cu atat mai wor cu cat va Tciti
cu mai tnultd atente introducerea de fata, a card rost este toc-
mai sa pregateasd pe cititor pentru studierea filosofiei lui Conta.
 13

§ 2.1solarea omului qi a operei

Conceptiunile la ordinea zilei a unei epoci $i a unui mediu
social influenteaza pe filosof ca pe once om. Oricat de izolat
ar voi sa rAmana un ganditor de cele ce se framanta In jurul
san, el nu poate scapa de pecetea timpului $i a societitii In
care traeste. Vasile Conta, dei un izolat in ceeace prive$te viata
$i cultura, a suferit influenta atat a mediului In care a trait, cat
$i a teoriilor cari se agitau In timpul siu,
Izolat a trait Conta mai intai pentru motive de boa!, $i
apoi pentru motive intime, caracteristice oricarei individua-
litati puternice. Izolat ca cultura' a rimas Conta i'n sensul ca
atat fati de mediul siu national, cat $i fata de mediul inter-
national In care se cultivase, era un strein. Izolarea lui in tara,
ca ganditor, a simtit-o intens, pana la descurajare, traind in-
tr'un mediu al carui nivel cultural era departe de a intelege
sau aprecia un ganditor sistematic. Izolarea lui In streinitate
era deasemenea datoritA unei lipse de echilibru intre pregAtirea
lui pentru mediul strein $i vala?rea lui 1.ea1a. Conta nu traise
suficient in strainoitate pentru aii Insusi spiritul Apusului, fara,
de care un om de $tiinta roman ramâne Intotdeauna un start-
gaciu. Cu toate ea' stk'partea principiile generale ale Viintei tim-
pului, el nu cuno$tea modul de a scrie In spiritu/ acelui mediu
cultural strein pentru a se face ascultat. Lucrarile pe cari $i le-a
tradus singur sunt scrise timid, iar continutul lor pierde in
greutate sub forma artificiala a unei limbi pe care o stipinea
ca un strein. Si nici traducerile operdlor postume de catre
amicul $i admiratorul sau Rosetii Tescanu nu au putut contribui
la o raspandire a teoriilor lui In proportie cu valoarea pe care
o; reprezentau de fapt.
A$a dar, In tara Conta- era condamnat sa fie, dac5 nu ig-
norat, cel putin nelnteles din cauza disproportiei care exista
intre taracterul operei sale $i nivelul cultural al societätii rout&
ne0i de atunci ; in streinAtate, Conta nu putea sA aibA un ra-
sunet, tot din cauza unei disproportii, $i anume acdea dintre
forma $i continutul operei sale, Si dad' fatä de Romania Copula/
era, fara Indoiala, cel dintai ginditor profund $i sistematic,
iar fata de streinktate el era desigur !Rai original deck multe
 14

nume celebre, opera sa ramanea in ambele cazuri un glas

in pustiu.
Astfel infelegem pentru ce opera lui Cc/Ma nu a jucat
nicj un rol in desvolltarea culturalg a farii noastre nici in
miscarea ideilor din Apus. Tot astfel infelegem pentru ce opera
sa reprezinta ceva inadecuat atat pentru tara noastrg cat si pen-
tru streinätate. Adevgrul este a pentru ambele medii Conta
era un ganditor care nu corespundea nivelului cultural respectiv,
pentru noi fiind prea inaintat i pentru streini fiind, dacg nu
prea inapoiat, desigur insuficient pentru spiritul atmosferei lor
cu ltura le.

§ 1 Influentele streine
Izolarea lui Conta in sensul descris ne aratg, numai o lature
a condifiunilor prin care opera sa trebue privitg. Influenfele pe
cari Conta le-a suferit at:It din partea mediului rominesc, cat
si din partea mediului strein, ne vor argta cealaltg lature a
condifiunilor prin cari opera sa trebue cercetatX.
Daca ar fi sä cadcterizgm dela inceput gandirea filosoficg
a lui Conta, am oomite o gresalg si o nedrepfate. Gresala ar
privi metoda criticei noastre, iar nedreptatea ar cIdea asupra
operei lui Conta. Caci nu ar fi stiinfific s anticipamk ceeace
ntrmai o cercetare obiectiva ne poate arata, dui:a cum nu ar fi
drept sa stigmatizam opera unui ganditor cu un cuvant care
nu Intruneste nici ideea si nici intenfia care se afll la baza ei.
C,onta nu este un ganditor Cu un sistem definitiv cristalizat
pentru a-I pune sub o rubricg. El a suferit multe influenfe contra-
dictorii si a reactionat-ca once ganditor independent, pentru a
realiza unitatea. Cine-I citeste superficial, II poate clasa ca ma-
terialist; cine-1 cerceteazg dogmatic, il poate caracteriza ca po-,
zitivist, mai mult in sensul lui Spencer cleat in sensul lui
Comte; in sfarsit, cine-I studiazS prin prizma condifiunilor in
cari a trSit si a gandit, nu-1 poate defini cu un entrant.
AdevNrul este a, numai finând seama de toate influenfele
pe cari le-a suferit Conta, putem caracteriza opera sa. 5i pentru
aceasta trebue sa indepgrtgm once definifiune preconceputk
Dintre toate concepfiile filosofice contimporane, -poziti-
vismul francez i materialismul german din A doua junatate a
 15

secolului al XIX-lea, au exercitat cea mai puternica influentä

asupra lui Conta. Pozitivismul lui Conzte, popularizat de Littré,
subtilizat de J. St. Mill, se %bucura de, mare autoritate Irt
occidentul Europei prin anii 1870 80. Conta l'a cunoscut In
Belgia cand era la studii. Tot acolo si atunci el venea 'in con-
tact ctt materialismul lui Vogt, Biichner, Moleschott §i altii,
care In scurta perioada intre falimentul filosofiei lui Hegel de o
parte si aparitia Neo-Kantianismului si afirmarea filosofiei lui,
Schopenlztuzer de alta parte, avusese o epoca de Inflorire chiar
In Germania, dar mai ales In Franta, Belgia si Italia, 'uncle Inca
dainuia sà fie considerat ca ó conceptie filosofica de interpre-
tare a fenomenelor lumii.
In al doilea rand evolutionismul lui Spencer i transfor-
mismul lui Darwin i Haeckel au exercitat o influenta considera-
bila asupra lui Conta. Ambele doctrine îi dadeau posibilitatea
unei reactiuni critice si a unei desvoltari mai largi In conceptie.
In adevar, evolutionismul lui Spencer l'a ferit sa cada In exage-
rarea lui Comte cu privire la natura fenomenelor psicho-sociale;
transformismul biologic al lui Darwin si Haeckel i-a procurat
elementele cu cari sä poata ilustra conceptiile sale proprii.
In al treilea rand vine influenta idealismului In sensul lui
Lange, a and lucrare principala Conta pare sa o fi cunoscut prin
intermediul altor autori1). Aceasta influenta nu a fost, bine In-
teles, atat de puternica ca celelalte, dar a lasat firme adanci
gandirea lui Conta, ajutandu-1 de multe ori sa se ridice de-asupra
scepticismului care germina In el din cauza boalei si din cauza.
conceptiei strict mecanice, pe care si-o Insusise de Canal- sub
influenta materialismului.
In sfarsit, o alta influenta, mai putin evidenta, dar poate
tot atat de puternica ca si a pozitivismului i materialitmului,
este aceea a empirismului englez, care a furnizat lui Conta, cum
vom vedea, conceptele esentiale unei teorii a cunostintei.

§ 4. Influenta mediului ronanesc

Influenta din partea doctrinelor filosofice a suferit-o Conta

In streinftate, când era la studii si and mintea lui cauta sa

1) Conta nu cunovea limba germani.

16

asimileze cat mai mult cunostintele timpului. Alaturi de aceasta

el suferea influenta mediului românesc, unde se nascuse si uncle
urma so se desvolte dup5 terminarea studiilor. Fla a exagera
aceasta influentia. in sensul unui determinism absolut, ea a fost
destul de adanca pentru Conta. Cu toafa inteligenta lui inde-
pendent i original, el a cazut victima celor doua indeletniciri
cari predominau in viata noastra cultural de atunci: literatura
si politica.
De obicei oamenií nostri de stiint5 din trecut au facut mai
toti ori politica ori literatura, sau uneori chiar pe amandoull.
Acest obicei, se explica de buna prin nivelul cultural al
tarei, unde specializarea nu-si avea un rost cat timp lipsea adan-
cimea i seriozitatea in toate domeniile de activitate intelectuala.
Fenomenul era fara indoeala 'de natura sociala. Numai tinand
seama de insuficienta organizarei in societatea noastra, unde o
diviziune a muncii intelectuale era inexistenta, ne explicarn lipsa
unui mediu stiintific si filosofic in intelesul occidental al at-
vantului.
Conta a suferit influenta mediului ramanesc nu numai
in sensul a a scris poesii si a facut poliLic, ci mai ales in
sensul a opera sa stiintifica i filosofica poarta In sine pecetea
acestei influenie. Atat literatura cat si politica, and sunt culti-
vate singure, isi au indreptatirea lor in sistemul cultural al unui
popor. Dar cand pineva face si una si alta si se intampla sa fie
din natura un ganditor, atunci rezultatul este un diletantism in-
franat de stiinta si o stiintä hilrtuita de diletantism. :Acesta a
fost cazul lui Canta, care, desi om de stiinta, s'a lasat influentat
de curentele atmosferei intelectuale dela noi.
Aici naste intrebarea daca in adevar Conta ar fi putut re-
zista celor doui curente cari bantuiau viata noastr5 cultura la
de atunci. Intrebarea ne-o punetn_nu atat pentru a satisface o
curiositate de critic, ci mai mult firadca ea ni se impune cu
cesitate pentru explicarea cazului care ne intereseaza. Raspunsul
e lesne de intrevazut daca. tinem seama de faptul c5 in societafea
noastra. once intelectual era In functie de literatura. si politic"
Ambele indetetniciri au 'posibilitati infinite si sunt imbratisate
mai usor si de mai multi tocmai acolo unde societatea nu este
suficient organizaa
Conta, pentru a trail ca om de actiune, trebuia si tina\seama
 17

de ambele curente cari stapAneau Imediul social de atunci. De

aceea II vedem, desi un izolat in ceeace priveste pornirile lui
sufletesti, cultivAnd societatei Junimea" pentru a veni In con-
tact direct cu oamenii zilei, cu conduatorii intelectuali ai
mAniei de atuncj. $i dei stia bine ca teoritle sale filosofice nu
interesau deck poate" (cuvAntul e al lui Conta, trite° scri-
soare) pe un Maiorescu sau un Eminescu, Conta linea tofusi
sa le expuna inaintea Junimei i sa le publice in Con vorbiri Li-
terare. PentrucA acolo era locul unde culmina viata intelectuala
a tArei.
Tot asa, In politica, Conta, desi un om nepregatit ca tem-
perament, a cautat totusi sa intre pentru a se afirma. Izolarea
lui ca filosof Intr'un mediu atät de strein *speculatiunilor sale,
Il impingea spre ceva mai de actualitate. Aceasta era, fall Indo-
iala, o inconsequentA pentru un om care se simtea predestinat
a fi un f ilosof. Dar dacA cercetAm mai de aproape motivele cari
se aflau la baza unei asffel de purtäri, gasim o bunA scuz5..
Era de fapt nevoia afirmarei, de a fi auzit si ascultat, a unui
om sugrumat In pornirile lui cele mai nobile, iar nu dorinta
de vanitate, ceeace a deterimnat pe Conta sA se arunce in politicI.
A fi rezistat celor dottá curente cari cuprindeau intreaga
culturA a societAtii noastre, ar fi insemnat pentru Conta sà ne-
socoteascO mediul in care trAia. El nu putea sA infrunte
çurente atAt de puternice, cari înc.. astazi, dupA patruzeci de
ani -dela moartea sa, mai dainu'esc in viata culturala a societkii
noastre; si nici cu mijloacele de cari dispunea dela natura,
el nu putea sa se rid ice deasupra lor, absorbindu-le tn personali-
ta tea sa. AdevArul este cA, pentru a fi rAmas de o parte toatä.
.
viaja numai cu filosofia sa, Conta trebuia sA aibe caracterul
schivnicului care stie sl renunte.
Cu toate a cestea, si diletantismul literar si politic de care
suferA viata noastrA culturatä, poate fi invins de 13 personalitate
Aceasta s'a vazut In Eminescu si se mi vede astizi In
cineva. Chiar atunci and o astfel de personalitate se lasA .tA-
rfita prin toate scklerile i compromisurile pe cari in mod fatal
trebue sa le trAiascA, ea r5mAne In picioare. Conta nu a avut
InsA o astfel de personalitate. Si de aceea influenta pe care a
suferit-o din partea mediului romAnesc, s'a resfrAnt asupra
operei sale in mai mare mAsurk deck in cazurile pomenite.
18

§ 5. Metafizicianul
De-asupra tuturor influentelor suferite de Conta, apare
metafizicianul. Acest fapt trebue retinut dela inceput, cad el
ne va explica multe contradictii $i inconsequente in ieoriile
sale filosofice.
A fi rnetafizician inseamna dou,a lucruri: intAi, a simti ca
once om care gandeste, acea necesitate metafizica" pe care
Schopenhouer o releva; al doilea, a persevera fata de stiinta In
a crede cä absolutul. e necesar. Conta a fost metafizician In am-
bele sensuri. El a ramas convins toata viata de necesitatea ab-
solutului, chiar atunci and Incerca s dovedeasca caracterul
relativ al cunostintei.
Dei partizan al teoriei lui Comte, cu privire la cele trei
stadii" a desvoltarei istorice, Conta nu renunta la metafizic4
Progresul $tiintei moderne nu-1 convertege la credinta Imparta-
sitä de positivisti si materialisti cä timpul nietafizicei a apus pen-
tru totdeauna. Din potriva, ,Conta simte iutens necsitatea unei
metafizici si o considera ca izvorAnd nu numai din natura gin-
direi, ci $i din insuifcienta stiintei.
De fapt Conta accentuiaza universalitatea spiritului meta-
fizic In omenire cand leagi metafizica de riligie i tiinta. Con-
vingerea sa este el cele mai adánci sisteme metafizice ale filo
sofiei de astazi deriva, prin evolutiune Inceata $i continua din cele
intai $i cele mai grosolane credinte ale omului primitiv". 2
Convingerea era verificata $i de faptul stabilit de etnologi
secolul al XIX-lea, cari au hiltat In mod irefutabil ceeace Vico
sustinuse mai mult a priori cu un secol rnai Inainte, existenta
unei religii la toate grupurile de oameni, fie ei primitivi4 ,sau
civilizati. Cad sentimentul religios In forma lui cea mai elemen-
exprimat in credintele .grosolahe" de cari ne vorbeste
Conta, implica dela sine nevoiaabsolutului pe care se ba-
zeaza ratiunea de a fi a metafizicei.
A doua dovada de universalitatea spiritului metafizic o
gaseste C.onta In nevoia $tiintei pozitive de a-si insusi postu-
late $i de a anticipa conceptiuni unitare asupra fenomenelor
pe cari le cerceteaza in mod partial, dar pe cari nu le poate
subsuma conceptului de lege fara admisiupea tacita sau ex-
2) Incercarl de Metaflzicd, Introd.
 19

presI a absolutului. E drept ca in locul absolutului Conta obis-

nuesie sä vorbeasd de infinir sau de principiul universal",
prin care Intelege un concept de. unitate unde se contopesc toate
adev5rurile existente si posibile. Dar deosebirea in inteles nu
exist5, fiindd toate trele cuvinte c:orespund tendintei de uni-
tate, acelei necesiati intelectuale", pe care Conta o considerl
comuni Intreg genului omenesc.
Rolul inetafizicei ca disciplinI apare insN ciar pentru Conta
mai ales in relatiunea ei faa de stiintl, de care se deosibeste
ntnnai in mod gradual, procesul de generalizare fiind in fond
acelas la ambele discipline. Prin analogie Conta consider4 d
aceias necesitate mental5 care ne sileste sä grupam sub o
singtuS, idee generaa mai multe fapte particulare, ne sileste
sa cuprindem bite° singurl conceptiune toate stiinte1e"3). Cur
alte cuvinte, spiritul inetafizic este universal, si metafizica, con-
trariu Cu ceeace sustin unii pozitivisti, se impune oridrui cuge-
ator ca o necesitate inte1ectuala".4).

§ 6. Conceptia mecanic& a lumei

Atitudinea lui Conta fa tA de explicarea fenomenelor naturei
si ale spiritului este poate elementul cel mai consequent In o-
pera sa. In toate scrierile sale el mentine acelas punct de vedere
cu privire la cercetarea fenomenelor: conceptia mecanid a lumei..
Aceasa conceptie si-a insusit-o Conta, cum am vAzut, sub influ-
enta materialismului german. Pe de ala parte, pozitivismul
francez si evolutionismul englez ii araal aceiasi directie, desi cu
modifidri pe cari el stie sX le- foloseasql. pentrtr emiterea unei,
teorii mai variate, dar mai putin unitarol.
Pentru, Conta explicarea loric5rui fenomen trebue sI fie strict
mecanictg. Ltnnea se compune din relatiuni de cauzI si efect,
iar rostul acestor relatiuni nu se poiate deslusi dedt printeo
interpretare mecanicisa. In sensul acesta Conta sustine a
toate fenomenele din lume, fie ele fizice, morale salt inotelec-
tuale, sunt regulate dupl legi fixe si naturale" 5); ci sufletul

Bank Metallzleel, Cap. 11.

Ibid.
Teorla Fatallsmalal, Introd.
20

nu este deck functionarea generalA a creerului"6); si ci materia-

lismul va ajunge sg explice definitiv fenomenele sufletesti.7)
AtAt de convins era Conta de explicarea mecanici a mate-
rialismului, incAt ii prevede un viitor mare, ca doctrinri filoso-
fic5.9) In aceasti convingere se reflecti tut exces de zel, care
face pe Conta -A nesocoteasci reactiunea contra materialis-
mului, care in Germania se afirma din ce in ce mai mult prin
anii 1870 80, si care in Franta si Anglia nu intArzia sa se a-
nunte9). In exagerarea lui, Conta considera, de altfel in cornun
cu toti scriitorii materialisti din cari isi lua informatiile isto-
rice, 6. Giordano Bruno, Descartes, Pascal, Spinoza qi altii
au fost adepti ai materialismului, tinAnd seama mai mult de
explicarea mecanicistg, pe care o acimkteau acesti gAnditori, de-
CAI de caracterul conceptiilor filosofice pe cari le reprezentau.19
Pe de alti parte, Conta insusi recunoaste ca actuala stare
a stiintelor pozitive nu ne (15 posibilitatea de a explica f5ril rest
toate fenomenele. Dar aceasti stare este, cum credea si Comte,
numai tranzitorie. Stiinta va parveni intr'o zi sg explice totul in
termeni de cauzi si efect. Si aceasta nu numai in domeniul na-
turei, ci si in domeniul fenomenelor sufletesti. Teotia Fatalis-
mului ca doctrini metafizici se bazeazg, cum vom vedea indatg,
tocmai pe insuficienta stiintei. Cici, dacà noi am cunoaste cu
arninuntul si cu preciziune toate cauzele cari au si influenteze
asupri. cutirei persoane, la cutare moment in viitor, noi am pu-
tea prezice asemenea cu preciziune tot ce acea persoanA are
si simtA, si gAndeascA si sg faci in acel moment: intocmai
precum putem prezice apropierea unei comete sau momentul fa-
zelor lunei, ori al eclipselor de soare si lun,g".11)
§ 7. Determinismul
Conceptia mecanicg a lumei duce in mod necesar la deter-
minism. A crede in cauzalitate ii In legi, InseamnI a exclude
Bazele kOta., Cap. II.
Teor. Fat., Cap. 111. Aceasta se Indreapta si in contra lui
Spenocr, care nu admitea o atitudine atat de radicata fag de feno-
menele sufletului.
Tearla Ondula(iunit Universale, Sect. 1.
Aid intelegem numai materialismul ca doctrina filozofica.
lar nu conceptia de viata aterialista-economica, pe care mai bate
popoarele o aveau atunci ca ai astazi.
Teor. Ond., Sect. I.
Ileor. Fatal.. Cap. III, sec. 4.
 21

creatitmea spontana $i libertatea vointei, cu toate ca multi fi-

losofi au incercat si impace una cu alta prin mijloace dialectice.
Conta nume$te dependenti cauzala $i interdependenta me-
canick a fenomenelor fatalism. Aceasta nu trebue insa consi-
derail ca o definitiune, ci mai rnult ca expresiunea unitara a
relatiilor stabilite de $tiinta.
Punctul de plecare al lui Conta, conceptia mecanica a lumei,
este un postulat $i in acelas timp un rezultat. Ca postulat, el re-
flecta un motiv primordial care se impune inainte de a fi exami-
nat $i se mentine $1 dupá ce a fost examinat. Ca rezultat; el
apare ca consecinta necesara a cercetarei $tiintifice $i ca o veri-
ficare a celor anticipate.
In Teoria Fatalismului" gasim bine definite cele doua us-
pecte ale punctului de plecare al lui Conta. Dela inceput suntem
intampinati at afirmatiunea cl toate fenomenele sunt supuse
unor legi fixe, adici atat cele fizice cat $i cele morale $i so-
ciale.la) In aceste din urmá fenomene se cuprind toate facul-
tatile suflete$ti", printre cari se afla, in primul rand vointa.
Convingerea lui Conta este a Itnnea intreaga sub once fati
ar fi privita, este guvernata de legi fatale $i naturale". Determi-
nismul sau fatalitatea" implicata de caracterul strict mecanic
al legilor este pentru Conta un adevax. fundamental", care se
impune oricui $i care stabile$te o identitate intre fenomenele fi-
zice $1 cele psihice. Caci numai dupa admiterea acestui adevär
fundamental, se poate explica armonia permanenta care exista
tntre lumea fizick deoparte $i lutnea morali de alta parte $1 in
genere in toate mi$carile. Aceasta armonie ar fi imposibila daca.
In lume ar exista, dupa a= se crede, un comert intim $i continuu
tram legi fixe deoparte $1 intre arbitru qicapricii de altaparte".i3)
Dupk formularea postulatului in sensul mentionat mai sus,
Gonta desvolta Teoria Fatalismului" care intemeeaza, $i justi-
fhA adevárul fundamental" ca r&ultat al $tiintei. Astfel in-
treaga expunere tinde si arate cum toate fenomenele sunt in
flux* de relafiunea de cauzk $i efect, sau cum nimic in natura
nu poate avea loc fail un motiv determinant. Pinil $1 cele mai

Op. cit., Introd. td Cap. H.

Teor. Fat, Cap. III. Compara 1 Incercdri de Metafizia,
Introd.
22

subtile fenomene ale constiintei trebue sa aibe o explicare hi

cadrul Teoriei Fatalistmului.
Mijloacele de cari se foloseste Conta pentrtr a dovedi
aceasta'. interdependenta a fenomenelor sunt deduse din con-
ceptul unitar al Materki, ca la toti filozofii materialisti. Le-
g-ile fatale cari guverneaza lumea nu sunt decal atributele
necesare ale materiel, cad nu este In aceasta lume decal Ma-
terie stapanita de legi fatale", iar modul universal de consti-
tuire j clisparitiune a formelor Materiei este evolu(iunea ondu-
1iformd".14) Astfel Teoria Ondulatiunii Universale" este de
fapt o Intregire a Teoriei Fatalismului", pentru a Intemeia
determinismul prin stabilirea legilor pe cari le asuma materia In
manifestarile ei infinit de variate.

§ 8. Explicgrea Fenomenelor
Puterea de analiza a lui Conta sé reflectk cu deosebire In
cercetarea minutioasa -fie care el o dedica fenomenelor in genere
si fenomenelor sufletesti In debsebi. Punctul salt de vedere
este implicat In conceptiile materialismului i pozitivismului,
care plead dela o interpretare cantitativa a fenomenelor. A ex-
plica, Inseamna pentru stiinta pozitiva materialista a reduce va-
riatiunile la puncté elementare, iar a cunoaste Inseamta a ita-
bill relatii intre astfel de puncte.
Dar pentru a ggsi elementele componente ale fenotnenelor
prin urmare si ale cunostintei, e nevoe de a decide 'asupra
chestiunei originei experienjei. Dualitatea intre materie si spirit
se impune oricarui ganditor, fie el cat de monist In teorie,
Chestiunea este de a putea sustine cu convingere care din
cele dota aspecte vesnic In alternatie ale substratului formeaza
sursa experientei noastre. Conta se decide, bine Inteles, pentru
materie. Dupl. el nu exista in univers alta substangt decal ma-
teria".15)
Daca admitem ca nu spiritul, ci materia este substanta e-
terna a fenomenelor, atunci-urmeaza) cA origina experientei si a
ataostintei se gaseste nu In ceva abstract si spiritual, d in ceva

Teor. Ondul. Univ., Cap. 1, sec. 1 si 2.

Teor. Fat, Cap., sec 1, VI Teor. Ondul Univ., Cap. 1, sec. 1.
 23

imeret i materio.l. Caci ar fi o contrazicere sa admiti materia

ca principiu fundamental in lume si sa consideri In acelas timp
experienta incepe cu ceva spiritual. Canta este In aceasta
privinta categoric si consequent. El declara a origina tuturor
cunostintelor noastre este in simturi",16) cà rostul teoriei sale
este a explica materialiceste facultatile intelectuale"17), si cd
orice idee are o baza materiall pe creier".18).
Astfel Conta cerceteaza fenomenele sufletesti din punctul
de vedere al unei teorii materialiste. Pentru el exista, ca si pen-
tru sensualistii francezi din secolul al XVIII-lea, si materialista
germani din secolul al XIX-lea o relatiune cauzala bine defi-
nita intre manifestarile materiei si ale inteligentei. Dependenta
fiziologicti a fenomeuelor sufletesti este un fapt pe care Conta
1/ considera In afarä de once indoiala. In aceasta privinta' gafa-
direa lui, Conta se misa In cadrul argumentelor cunoscute ale
lui La .Mettrie, Helvelius, Condillac i Holbach In Franta, si
ale lui Vogt, Moleschott i Biichner In Germania.
Ceeace trebue Insa relevat In explicarea fenomenelor su-
fletesti la Conta este faptul ca clasificarea elementelor sau da-
telor de constiintä urmeaza Impartirea dualista a empiristilor
englezi din secolul al XVII-lea si al XVIII-lea. Acest punct mi
se pare esential pentru intelegerea teoriei cunostintei a lui
Conta. Voiu insista asupra lui cu atat mai mult cu cat influ-
enta empirismului englez asupra lui Conta nu apare atat de
evidenta ca celelalte influente streine.
Pentru Conta exista ca i pentru empiristii englezi, dota
produse ale contactului pe care-1 avem cu fenomenele, si care con-
tact se reflecta In constiinta noastra In dota moduri. Acesto
produse Conta le numeste foarte nimerit Intiparituri", Intele-
gand In primuI rand o modificare materiala n nrassa creieri-
lor»19). Mai departe, Intiparirile" sunt de dourcategorii,
dupa gradul de intensitate pe care-1 au: Intipariri de Intaiul
grati" satt ceeace numim percepfiunea de 'Mala grad", cari
sunt imaginile lucrurifor din lumea externa sapate pe creier";
Iutipariri de al doilea grad", ctri sunt produsul abstrae-
16i Teor. Fat., Cap. NI, sec 2.
17 Ibid.
18 Teor. Ondul. Univ., Cap. iI, sec. 1.
19) Teor. Fat., Cap. HL sec. 2.
24

tiunei din intiparirile de intaiul grad. Caci intipiiririle de in-

taiul grad servesc la randul lor de obiecte de perceput pentru
organul perceptiunii, de al doilea grad; intocmai precurn lucrurile
din lumea exterioara au servit pentru organul perceptiunii de
intiaul grad spre a forma acele Intipariri".20).
Dualitatea intiparirilor ne face sa ne gandim la Lpcke
Hume. Clasificarea este aproapa identicä. Ceeace numeste Locke
idei" corespunde intiparirilor" lui Conta, numai a filozoful
englez nu admitea o dependenta atat de riguroasa intre repre-
zentari i orginale (1utruri iii sine, things in themselves, sau
ehiar substanta, care pentru filozoful roman inseamna materia,
creierii, etc.). La Hume aceasta dependen ta dispare cu desavar-
sire in fata criticei radical:. a conceptului de substanta, rama-
nand numai impresiuni (impressions) i reprezentari (ideas), ca
date ale constiintei.
Dar asemanarea constä si in ceeace priveste dualitatea
elementelor cu cari inteligenta are de a face. Locke admite doua
feluri de idei: 21) idei de senzatie si idei de reflectie, unele
corespunzand intiparirilor de intaiul grad", altele intiparirilor
de al doilea grad" a lui Conta. Tot asa la. Hume: impresiunile
sunt intipariri de gradul intai, iar ideile sunt intipariri de gradu
al doilea. Deosebirea intre unele i altele este numai graduala
la ambii filozofi,
Influenta empirismului englez se gáseste prehitindeni
opera lui Conta. Expunerea ideei de cauzalitate este caracte-
ristica in a ceasta privint5. Conta considera cauzalitatea din acelas
punct de vedere ca si Hume si alti empiristi, ca un produs al
experientei, obtinut pe cale inductiva. Tot asa el sustine Cu
Locke, Hume si alti empiristi englezi ea' nu exista idei bas-
cule", cu bate cí aceasta o sustine mai mult in sensul evolutio-
nist al lui Spencer. Influenta lui Hume arare si mai evidenta
in urmatorul pasagiu: Orice cunostinta are de origina, o impre-

20) Ibid. In acelas pasagiu Conta insusi leagii cele doul con-
cepte cu terminologia filozoficA obisnuitg. IntipAririle de IntAiul grad
corespund la aceea ce se numeste in limba f ilozofiel ordinare sen-
zatiuni", lar intipAririle de al doilea grad corespund la ceea ce se
numesc perceptiune.
Trebuie amIntit cl conceptul de idee la mai toil filozofii
englezi din sec. XVII-lea si al XVIII-lea, Inseamn1 representare
(Vorstellung), iar nici de cum un architip al ratiunei creatoare In sea-
sul clasic al lui Platon, sau in sensul reinvlat de Kant.
 25

siune produsä. In noi de catre lumea exterioarà prin mijlocirea

simturilor. Nu existä idei, nici sentimente, fail aceasta impre-:
siune" ").
Dualitatea tdatelor de constiinta, adicI celor dotul, feluri de
intipariri corespunde unei dualitati de organe perceptive unul
numit organul perceptiunii de intaiul grad'', altul humit or-
gatml perceptiunii de al doilea grad" sou organul constiintei"23).
Si oici gasim aceiasi asemInare cu Locke si Hume, cari, dupii
cum stim, admiteau ca sursa a experientei, un simt extern sou
organ al senzatfilor (sensation) §i un simt intern sau organ al
reflectiilor (reflection).

§ 9. Evolutionismul
Ideea evolutiunei era marea chestiune la ordinea zilei pe
timpul cand Conta isi facea studiile. Toalá. lumea occidentaläi
se framanta a sti daca aceasta idee este pr,nciptul unic (ecpxi)
al lui Anaxinzander) care se aflä la baza tuturor fenotnenelor.
Pentru o natura metafiziciana ca a lui Conta se intelege dela
sine ca evolutionismul avea o mare atractie. Cu toate ,acestea,
atitudinea lui Conta fata de evolutionism si transformism nu e
lipsita de critica, cum vom vedea indat5..
Evolutia este pentru Conta un adevar fundamental care se
reflecta in toate manifestarile materiei. Pentru a dovedi aceasta,
el se referK cu deosebire la lucrarile lui Darwin, Wallace, Spen-
cer qi Ilaeckel, pe cari, autori i-a studiat cu pasiune.
Chestiunea care-I preocupa pe Conta este imbunatätirea
speciilor. Aici el are o rezervä de facut, mai ales in contra lui
Darwin, care punea prea multa baz`l pe selectiunea naturalä
sau artificiala ca factor in desvoltarea si perfectionarea speciilor.
DupA Conta motivul determinant ar fi mai mult emigrarea si in-
crucisarea.24) Opinia lui Darwin ca speciile pot progresa chiar
atunci cind ele se afro' in aceleasi conditiuni de viata, Conta o
considera ca gresitä. Selectiunea naturalä., prin definitiune, nu
este suficienta pentru mentinerea speciei, caci ea reduce in mod
progresiv numarul indivizilor acelei specii.25). Emigrarea si in-
Teor. Fat., Cap. 111, sec. 2.
¡bid.
Teor. Ondul. Univ., Cap. II, sec. 3.
Orig. Spec., § 1.
26

crucisarea sunt de fapt factorii cari oontribue la mentinerea spe-

Acesti facteri sunt esentiali si in producerea de noi specii.,
Tot Incrucisarea i mai cu seama emigratiunea este cauza el
doi sau mai multi indivizi identici, nascuti din aceiasi parnti.
4i in acelas habitat, pot da nastere la specii cu totu/ deosebitie
intre dansele".26)
Cum vedem, Conta ia selectiunea naturan" intr'un sens
cam stramt. Darwin nu intelege acest factor In desvoltarea spe-
ciilor organice ca un motiv care lucreaza. independent In fiecare
specie, ci in acelas timp in toate speciile. Chiar speciile intre ele
sunt supuse selectiunei naturale, asa a nu e pericol ca ele a
dispar 5 grin reducerea indivizilor incapabili in lupta pentru exis-
tenta. Dar ceeace face pe Conta sd considere selectiunea natu-
ralà ta iiisuficienta, este faptul oà el vede in ea un progres Ja
infinit, ceeace oontrazice, cum vom vedea indata, ideea funda-
mentan a sistemului siu de gindire, legea ondulatiunii uni-
versale.

§ 10. Legea Ondulatiunii Universale

Ideea Ondulatiunei Universale nu este, bine inteles, o COn#
oeptie cu desavarsire noua. In filosofia popoarelor din Indii ideea
unei continue alternari se gaseste nu nttmai ca principiu teoretic
de gandire, ci si ca regula practica a misciirilor la cari e supusa
viata sufleteasca 2 omului. La vechii Greci aceiasi idee se re-
fleca In conceptia unei teorit a cunostintei. Metoda dialectica a
Eleatilor i Sofistilor si a /ui Socrate reprezinta de fapt acea
continua' miscare a spiritului, far5. de care filosofia si stiinta nu
sunt posibile. In sfarsit, in timpurile moderne, evolutionismul
accentueaza de asemenea aceiasi tniscare continua care se afla,
la baza tuturor fenomenelor.
Ceeace este Ina esential In ideea unei ondulatiuni univer-
sale este tocmai miscarea eterna a vietei si a ltunei, o idee pe care
evolutionismul o desvolta mai mult decat oricare altd, doctrink-
Adevarul este a aceasta idee, cm i evolutionismul, nu repre,
zinta o conceptie teoretioa.si individu,a1A, ci un produs at hi-
tregei lumi interne si externe. Ea se desfasoarta pretutindent
26) ¡bid.,
 27

$i se desvaluie oricui ca ceva evident In acest sens Pergson a

numit ideea evolutiunei o idee popularl, ceeace se poate a-
plica i la ideea unei ondulatiuni universale.
Ct toate acestea, conceptia lui Con« despre o lege a ondu-
latiunei universale nu pierde din originalitate. Faptul c a des-
voltat-o sistematic $i a extins-o la toate fenomenele lumei,
constitue in sine o contributie la mi$carea ideilor din seco. lul al
XIX-lea. Fara Indoiall teoria ondulatiunii universale ar fi
avut o influenta asupra lumei culturale din Apus daca ar fi
fost formulata In alte conditiuni $i in talle timpuri decät acelea
cand Spencer stapanea filosofia 'evolutionismului.
Evident ca ondulatiunea universal nu este decal o varianta
a legei evolutiunei, sau mai bine zis o forma mai precisa a evo-
lutiunei. Ea explica insa evoltrtiunea Inteun mod mai intuitiv.
Meritul lui Conta e $i filosofic $i didactic. In teoria aceasta gari
sim cea mai simpla expunere a evolutionistnului, pe länga
formtlare a conditiunilor de transformare a fenomenelor.
Conta vede In legea ondulatiunii universale forma eterna
pe care o asuma materia. Aceasta forma este de fapt o una:
In acest sens el declara ca modul universal de constituire $i
disparitiune a formelor Materiei este evolu(iunea onduliformii".27)
In adevar, una din cele mai generale" legi al g materiei
este miscarea pe care o asuma fenomenele In forma de curba!
suitoare" $i curbá' scoboritoare". Oriunde ne uitam, consta-
tan' o unda", atat In lumea orgartica cAt $i In lumea anorganica.
Orice forma evolutiva este o una" , lar Materia in metamor-
fozarea sa ve$nica face o adevaratil. mi$care ondulatoare".28)
In lurnea organica, legea ondulatiunii e lesne dP observat.
Pretutindeni descoperim unde sau modificari de suire 5i cobo-
1-are in desvoltare. Intreaga viata organica trece prin o serie
de ondulatiuni perfecte ale varietatilor organice". Toate va-
rietatile fac parte din unde j mari, numite specii, acestea la
rindul lor din unde $i rnai mari, numite genuri, i a$a mai de-
parte pina la un punct culminant de desvoltare, cänd unda
Incepe s scada. In decursul transformarei organice se ob-
serva ca un organ, o functiune, in sfar§it, un caracter dat se des-

Teor. Ondul. Univ., Cap. 1, sec. 2.

Op. cit., sec. I.
28

voila i predomineazi catva timp; pentru a da loe apoi la o

sc.adere treptata a acestui caracter si la desvoltarea pe nesim-
the a unui altuia care va predomina In un alt timp in paguba
celui dint'ai. Aceasta succesiune de predominatiuni functionale
se face iarasi conform cu legile ondulatiunii".23).
egea ondulatiunii universale opereaza si in domeniul fe-
nomenelor sufletesti. Nu existä ordine de idei care sa nu aiba
unda sa" i chiar adevarurile stiintifice nu scapa de legea
ondulatiuni universale".30) In epocile de desvoltare ale orne-
nirei observam aceiasi lege. Asa ideile ce caracterizeaza a sin-
gura, perioada, se nasc din ideile perioadelor precedente, cresc
si se desvolta pe nesimti,fe in paguba acelor idei, si apoi la.
rindul lor descresc pe nesimtite sr dispar dug ce au dat
nastcre ideilor din penoada unnatoare".31),
Legea ondulatiunii universale implica o deductie necesara,
anume imposibilifatea unui progres la infinit. Daci toatq in lit-
mea _fenomenelor sunt supuse unei desvoltari limitate printeun
punct culminant, atunci progresul nu poate fi nesfarsit. Nu
exista pe !time si nici nu poate exista un individ, a familie de
indivizi, un popor, o rasa etc., care sa nu aiba curba scobori-
toare tot asa de necesara ca si curba suitoare".32)
In acelas timp un scepticism se desprinde din legea ondu-
latiunii universale. Daca toate fenomenele sunt supuse unei des-
vOltari limitate pentru ca apoi sä fie supuse unei degeneran fa-
tale, atunci urmeaza cà refrenul unei astfel de legi nu poate fi
decât acela din cartea Eclesiastului. Aceasta impresie se des-.
prinde Irish' din once stiinta s: din once filosofie dusar pang la
metafizica.. Conta simtea aceasta mai bine decit un sceptic dog-
matic, dar ni putea renunta la absolut in fata unei consecinte,
pe care Scolasticii ar fi numit-o AdevArul este ca
legea ondulatiunii universale, asa cum ne-o expune Conta, re-
prezinti o teorie a absolutului mai mult Irr sensul metafizic'decat
In sensul -stiintific al cuvantului.

Teor. Ondul. Univ, , Cap. I, sec. 1.

Ibid.
Incercdri de Meta. Sec. 7. Legea se aplicA, dupS. Conta, si la
sistemul solar, care va trebulsi el sa parcurgA curba sa coborA-
toare si sl se sfarseascS, pentru a da loc apoi la o altA lume cu alt1
formA.° Teor. Ondul. Univ., Cap. I, sec. 1.
Teor. Ondut. Univ., Cap. IL sec. 3.
 29

§ 11. Conclusiune
Filosofia lui Conta cuprinde cea dintii Incercare In limba
românk de a interpreta sistematic fenomenele lumei. Dei neis-
privitg In ceeace prive$te rotunzimea sistemului pe care-I ur-
mArea, ea reprezintl totusi o contributie originalg In istoria
culturei române$ti.
In adevar, Conta rimane mai Intii o personalitate culturalg.
prin faptul c Inteun mediu cu totul potrivnic specglatiunilor
abstracte, a incercat s gandeascX sistematic, $i sà constritia$,c1
o filosofie. Incercarea este cu atat tnai originalg, Cu cit ea cu-
prinde, cum am vgzut, $i puncte noi de vedere fa tg de proble-
mele eterne ale gindirei. Meritul omului nu este mai putin vred-
nic de mentionat. 'Conta a fost pAtruns de con$tiinta totuluii
el a rarttas un filosof in mijlocul unei socieati care se pierdea
in lupte meschine sau in preocupgri de ordin secundar. Cu toate
compromisurile ficute fati de o astfel de societate, Conta
stint indrepte atentia asupra celor mai Inalie probleme,
Metafizica este ce.a mai viguroaa parte din opera filosofia
a lui Conta. Dar ca toate constructiile de categoria a,ceasta, me-
tafizica lui Conta are soarta de a rAtnâne, cum se, spune de
obicei, un roman al gAndirei". Conta isi d4 seama de caracterul
relatiV al sistemelor metafizice, dar 'nu poate renunta la metafizieg.
pentru bunul motiv cg ea corespunde une necesitäti intelec
tuale". Punctul s.lu de vedere este analog cu al lui Kant. Prin
aceasta el se desparte atAt de materiali$ti cât i de positivigi.
Inconsequenta este evidentX. Dar Conta intrevede posibilitatea
unei metafizici $tiintifice $i critice, o conceptie In sensul lui
Lange. Ceeace el ne-a läsat In aceastg privintil nu corespunde
insa conceptiei adevkate pe care o avea despre metafizia, $i
nici incercarea de a reconcilia materialismul $i pozitivismul, Cu
metafizica nu pare sa fie suficient Intemeiat5.33). Pe de aldi parte
Conta ne vorbeste de influenta amKgirei de sine", la cam sunt
supuse toate sistemele metafizice i mArturiseste cä i sistemul
sau nu va scapa de aceastg. influenta.34) Ultima sa lucrare rà-

Afirmatia cl Teoria Fatallsmului .eerte poate singurul Eastern

fllozofic care explicA totul° (Tear. Fatal., Conclusiune) trebue luata
ca o vorbl de tInir eutusiast.
Bazele Meta., Cap. H.
30

masa netertninata, ne arata preocuplarea lui Conta de a reconstruí

sistemul conform conceptiei stiintifice pe care o avea despre
metafizica.
In sistemul sail de cugetare Conta a fost stipanit de ideia
unui determinism crud, pe care-I accepta nu numai, in domeniul
naturei, ci si In domeniul fenomenelor sufletesti. Daca relatiunea
cauzala nu poate fi stabilita intotdeauna cu preciziune In acest
domeniu, aceasta se datoreste numai starei inapoiate a *iintei.
Azi putem face afirmatia ca o lege psihologica sau sociologica
este neprecisk sau falsA, MA. nu cu certitudinea hotarita ea
niciodata nu se vor mai descoperi legi complecte si statornice
in acest domeniu".35). Societatea si indikridul sunt supuse a-
celorasi legi ca i fenomenele naturei. Dacä legile sociale sunt
ca si legile fizice, atunci analogia organismului in societate se
impune. Conta avea intentia de a aplica principille teoretice ale
filosofiei sale la fenomenele sociale si sä arate interdependenta
individului si a societatii.36).
Conceptia unei teorii a ondulatiunii universale, dedusä. din
evolutionism, intarea si mai mult convingerea lui Conta c omul,
ca si natura, e determinat de anumite legi, mai mult sau mai
putin cunoscute. $tiinta va largi sfera cunostintelor pozitive,
dar pe de alta parte imaginatia va deschide noui orizonturi cu-
nostintelor cari urmeaza sä se stabileascä In viitor. De fapt
exista o continua Inaintare In sfera cugetarii, pe care Conta o.
admite In contrazicere aparenta cu punctul culminant al undei,
dar In armonie cu credinta sa intim.ä ca omenirea se aflä Inca pe
panta suitoare a evolutiei.
Daca ar fi sa caracterizAm filosofia lui Conta, ar trebui sa
tinem seama in primul rand de elementele eterogene pe cad
le confine. Reconcilierea pozitivismului, materialismului si al
idealismului cu metafizica nu a fost realizatä de Conta. Sisie-
mul sau, dei unitar In principiu, sufer:1 de diviziune in ceeace
priveste forma. Nici timpul si bid cunostintele nu i-au fog su-
ficiente sA Invinga greutatile cu cari un filosof are de luptat Ina-

Intaile Frincipll cart alcd(uesc lumca, Cap. I, sec. 5

Vezi In aceastA privinta i schi/a sa L'Art de se conclutre
dans la Sociéte, dupli un manuscris inedit, tradus 1 comentat de
D. Gust! in Arhiva pentru quinta §1 Reforma Sociala, Anul I, No. 4,
p. 619-624.
 31

inte de a ajunge unitatea purà a unui sistetn pe deplin crista-

lizat. Dar In tivna sa de a cuprinde lumea, de a o explica si de
a o interpreta, Conta a fost Intotdeauna ptruns de pasiunea
unitarl a lofului, WA de care filosofia nu paate fi. Si mai pre-
sus de ceeace el a realizat stA caracterul inteligentei care se
reflect.5, ciar In scrierile sale. In fata stiintei, a faptelor si a ju-
deatilor, mintea Itri era deschisl, fiind Intotdeauna gata sA,
primeasc5 impresiuni noui, sg-si modifice teoriile si s5 se de-
savfirseasa. De Uceea impresia care se desprinde din opera sa
filosofic5 este aceea a mi$arei continue $1 libere, care de fapt
este cea mai sublim5 Insusire a spiritului omenesc.
 TEORIA FATALISMULUI

CONTA 2
 Era un timp cand in genere se eredea ca toate lucrurile, faril
deosebire, si toate miscarile lor aunt indreptate de catre vointa,
arbitrul, bunul plac al unei sau al mai multor »info supro-orne-
ne11, ba cateadata ele sunt indreptate chiar de catre vointa,
arbitrul, bunul ylac al omului. Intamplarea asemenea nu er4.
totul izgonita dela stapasnirea lumii acestia.
Aceste credinte incepurá a sIgbi indat& ce aparura stiintele
pozitive. Fiecare pas innainte facut de aceste din ulna constituie
un pas innapoi pentru cele dintaiu. In adevar, fiecare stiintal po-
zitivrt, la rindul sátt, dupl ce a explorat domeniul &Au, Inteutr
mod mai trrult sau mai putin cornplet, ne-a läsat siguranfa cal
toate fenomenele de cari ea se ocupa, sunt regulate de atre legi
inflexibile. Insä fiinda sunt cateva domenii neexplorate sau
car putin cunoscute, deaceea le vine la indeman4 partizanilor
vechilor credinti de a gasi in ele loc macar pentru liberals arbiéra
al omului, dad nu si pentru zeitatea ,,Intâmplare".
Eu kna voiu sill prie aceasta scriere a dovedi cä toate fencr-
mettele din lume, fie ele fizice, morale sau intelectuale, sunt
gulate dupe legi fixe si naturale; c prin urmare, nu exist) ni-
mic !din tot aceeace sa numit voitzta liberyt omenease& sau dumne-,
zeiasca, nici din aceeace s'a numit inidmpiare; i ca. in lume nu
exista decal Materie care se mica si se metamorfozeaz& !Ana' la
infinit In spatiu i in timp, ascultând in toate miscarile si
morfozele sale legl fatale.
Pentru acest scop, voiu trece in revista deosebitele gru-
puri de fenom ene.

CAP1TOLUL I.
Fenomenele fizice i fiziologice.
Comte, a statornicit sirul in care stiintele au trebuit cu
necesitate sa ia nastere i sa se desvolteze. Astfel, astronomia
36

sau tnecànica cereasck, ajtitata de matematica, a fostt ca dint5iu

care ne-a arataf ca Zeii n'au nimica aface cu miscarea corpurilor
ceresti. Veni apoi fizica, i, dupk &Lisa, chimia, cari formark
inteun mod definitiv convingerea noastrà ca lumea neorganick
este stapahita de legi inflexibile si fixe. Stith*le biologice sta-
bilira Ia *dui 'or, ea legi fixe prezideaik la toafe miscarile
fiziologice ale lumii organice, adick, ale plantelor i animalelor.
Panà alci toata lumea este de acord. In, indoiala incepe asupra
existenfei fatalitafii, in ceeace priveste fenomenele sociale sit
fenorrienele psicologice.

CAPITOLUL II.

Fenometpele sociale.
A\ ern douk izvoare in cari putem gasi i culege ca
sugare fapte sociale spre a le supune studiului nostru. Acestea
sunt: statistica care ne arata mai ca seama legAtura dintre
faptéle ce exista in unitatea de timp; i istoria care pe Iânga a-
ceasta ne arata in deosebi legatura de cauza i efect, satr lega-
tura de evolufiune ori metamorfozate ce exista intre faptele so-
ciale ce se succedeaza In curgerea vremiir In acest infeles larg
istoria coprinde in sine toate acele tiini cad servesc pentru
descoperirea i certificarea faptelor sociale intämplate in fimpu-
rile frecute, precum sunf archeologia, filologia. Din aceste iz-
voare îi iau materialurile lor stiinfele sociale, precum stint eco-
nomia politica, stiinfa istoriei, sfiinfa sociala propriu zisá, etc.
FAra a examink in parte pe fiecare din stiinfele sociale ce_surit
Ina in mare parte abià nascand i rku definite, voiu consider4
deosebit Invatamintele istoriei de acelea ale statisticei la cari se
pot reduce toate faptele sociale.
I. Fapiele istorice. Se stie ca stiinfa sau filozofia istoriei
nudateaza de tnult. Mal inainte se credek ca istoricul, nu are alt
rol decat sa povesteasck intAmplkrile si ispravile oamenilor in-
semnati, pe cari lumea-i presupuna ca lucraserk cu mai mult5
sau mai putina infelepciune i patrundere, dar totcleauna cu o li-
bera determinare. Deaceea istoria erk consideratk ea o mare
colectiune de exemple cari pot sa serveasck, moralistilor, publi-
cistilor, oamenilor de stat, si, in sfarsit, tuturor acelor cari voiesc
 37

sa se exerciteze In arta de a ajunge cat mai sigur un cop in

societate prin combinatiuni liber fäcute.
Vico, a fost cel dintäiu care a recunoscut, cá toate natiu-
nile, in desvoltarea lor istoricá, trebuie sa tread!' prin aceleasi
faze, ca, aceste faze se succedeaza In acelas sir, i1 ca pm: ur-
mare Omenirea in mergerea sa ascultä de o lege. Deaceea pu-
tem zice ca el este adevaratul creator al stiintei istoriei. in ilele
noastre Comte i Buckle sunt acei ce au eqnstituit acea.,ta *1:inta.
Din cercetärile acestor doi mari cugetätori rezultil2
Once natiune este produsul mediulai in care ea traieste,
Se intelege aici prin mediu toate obiectele exterioare cari in
In contact cu omul, precum: natura si configuratiunea solului,
aspectul Naturii, dimatul, feluI nutrimentului, etc.') Legadura
de cauzalitate /titre mediu *i natiune este astfel de stransä,
Meat toate manifestatiunile de vieata ale acesteia oglindesc pe
ce! dintaiu. Astfel mediul se reflecW In toate ideile si instituttile
sociale, politice si religioase ale poporului, care este produsu/
sau. Ash dar, acesta nu poate simti, nici gändi; nice crede, nici
voi, nici lucrà altfel decat cum 1i este poruncit de catre mediu,
care-t trimite impulsiuni necesare.
Mergerea unei natiuni In decursul timpului asetnenea as-
culta de:- legi fix-e. Faptele istorice i succesiunea lor nu sunt
rezultatul Intamplarii. Ele constituesc o inlahtuire care a trebuit
sa fie asa j nicidecum altfel. Aceastk concluziune a lost scoasa
mai cu seama din observatitmea faptului acesitna; ca adicA, la
doua sau mai multe natiuni, cari se gäsesc In aproape aceleasi
conditii, aceleasi idei,, se nasc i dispar intr-acelas chip, dau
nastere la aceleasi idei fizice, la aceleasi actiuni si reactiuni, cari
toate se realizeaza In aceleasi institi4ii, astfel ca inlantuilile de
fapte a tuturor acestor natii se aseamänä.2).
Printre catl,zefe determinante ale natiunilor se enumera al rasa.
Insa, dupa cum voiu dovedi prin un articol ulterior, rasa nu e cleat n
modificare a speciei prin mediul In care a trait mai mult sau
putin timp. Daca toate cafiunile s'ar fi nascut al s'ar fi desvoltat in
pediuri identice, desigur cá atunci al ele ar fi identice, cu alte cu-
vinte ar fi de aceeas rasa. Prin urmare and doul nafiuni suntde rasa
deosebita, asta dovedeate ca ele sunt doul produsuri a dnua mediuri
Cu totul deosebite. ì daca. in acelaa mediu gasim astazi doul nafiuni
de rasa deosebita, asta dovedeate cA amandoul, sau macar tina din
ele, este produsul originar a unui alt mediu si ca numai in urma unei
emigrafiuni intâmplate candva a venit de s'a statornicit in mediul actual.
Vezi pentcu cte.ta,Hurile acestor Intrebari: A. Comte,
phie positive: Bukle's History of civilsation.
38%

II. Faptele statistice, In sfirsit, statistica ne procura, do-

vezile cele mai puternice despre existenta fatalitatii in domeniul
fenomenelor sociale.
Este recunoscut astazi e'ä toate faptele sociale culese ping,
acum de statistica, toate, pana si cele mai curioase, pána si cele
mai indiferente, se ggsesc in raporturi fixe si necesare.
Fara a intrà In detaliuri cari, dealtmintrelea, au fost tratate
si discutate pe larg de catre altii, voiu lua numai citeva exempla
din miile ce s'ar puteg aduce.
Toate lucrurile fiind aceleasi, s'a constatat ca numarul casa-
toriilot, a recturoasterilor de c,Opii, a adoptiunilor, este totdeauna
acelas,,In ,aceeas localitate si In .aceeas unitate de timp, de exemplu
Inteun an. Daca se Intampla ca nutnarul agsatoriilor dintr'un an,
sa fie mai mare sau mai mic cleat ,acel dinteun alt an atunci
sa fim siguri a situatiunile sou imprejurarile n'au fost aceleasi
Inteamfindoi anii; si Inteadevar, daca facem flora cercetari, gal
sim numaideCit a numárul asktorillor a variat in raport cu sta-
rea recoltei, cu suma si cu repartitiunea boggtiei publice, si ash
mai departe.
,Acelas lucru se Intimpla cu falimentele, bancrutele, si chiar
cu crizele cele mari comerciale. Sa dovedit cä crizele comerciale
chiar, pentru a caror existentia lumea are obiceiu scli aAince vina,
asupra cutarei sau cutarei case comerciále imprudente sau do-
loase, nu pot fi evitate. Sa idovedit ca ele sunt un rezultat ne-
celar al ordinei actuale economice; cä in sqta de ani din urinal
ele au izbucnit Inteun mod periodic, dupa intervale de timp ce
par a se succede si a se repetà totdeaunaInteaceeas ordine; cá,
insfarsit, ele revin i trebuie sa revie periodic", intocmai ca un
efect ordinar al unei cauze permanente 1).
Astfel iatâ ce se intimpla.: Un comerciant sau un industrias
Isi bate zi si noapte capul pentru ca O. fa.cg, pentru Intreprinde-
rile lui cele mai bune combinatiuni posibile, si nu pune in lu-
crare un plan decit numai dupg o deliberare matura. 5i cu toate
acestea se ggseste la urna urmei ca, libera sa determinare, n'a
fAcut decgt tocmai ceeace trebuie pentru ca A se indeplineastat
cutare fenomen periodic, pentru ca cifra anualA a fslimentelor,

q Vezi Gt. juglar: Des Crises commerciales et de Ivor retour

plriodique.
 39

si prin iumare a imprudentelor, a fie aceeas, pentru cat nura-

rul bancrutelor, i prin urmare al fraudelor, s pástreze ra-
portul obisnuit, pentru ca cutare criz s isbucneasck etc.
Acelas lucru se intimplg cu .delictele. NumArul delictelor In
genere, sou acel (al fiecarei specii de delicte, este totdeauna Intr'un
raport constant cu toate lucrurile cari exerciteaa oarecare Inrau-
rire asupra ponulatiunii.
Ba ce e mai mult, delictele ca si cäsatoriile, ca st toate fe-
nomenele sociale, sunt mai numeroase Intr'un altul. Se pal e
ele sunt influentate atit de cltre starea atmosferick càt i dd
fazele lunii si de pozitiunile soarelui pe orbit5 $1 trebuie $5, fie
astfel; ateodatal domneste epidemic mania de a se ctisätorl
sau de a face cutare delict, intocmai precum domneste altadati
mania de a se sinitcide, sau altI boalli ori dispozitie mentalà,.
Dealtmintrelea, acest fenomen nu ne va mai páireà deloc extra-
ordinar, cind ne vom aduce aminte despre marea ituluriire ce
exerciteaza starei atmosefricI asupra moralului fieckiruia, si dud
vom gindl c aceeas stare atmosferick intinzAndu-se asupra unui
mare numár de ihdivizi, va trebul, fireste, sári influenteze mai
mult sau mai putin pe toti cam intriacelas fe!.
Astfel dar, cineva comite un delict, sau se cá'sàtoreste pen-
tru a se supune unei impulsiuni care trebuie ssa aib neaparat
efect. $i cu toate acestea, ce poate fi oare ma libet pe lumea
aceasta deck hotarirea de a se clsAtori saul aceea de a in-
fringe legea? Care alte actiuni ale omului sunt precedate de
imai multe deilberari decit acestea?
Ceeare s'a zis despre cisátorii, falimentei si delicte, se aplica
la toate faptele sociale culese de cAtre statistid.
Cu toate acestea poate se voe.gXsi de acei cad Sat' fac5 obiec-
tuni in ceeace priveste rezultatele de mai sus, scoase din statis-
tied.. Se vor g5s1 poate cari sá zicä. c51 fenomenele sociale nu
sunt inteun raport matematiceste constant si exact; di pre-
tinsele legi cari reg-uleaia" aceste fenomene n'au drept temeiu
deCit niste aproximatii; cá, prin urmare, rrnâne destul Ice
riber si peniru actiunile libere; si ck in toate cazurile, este c pro-
funa deosebire Intre aceste legi aproximative i flexibile, §i
Intre legile inflexibire si fatale ale lumii flzice propriu zise.
Eu cred cá aceste obiectiuni nu ar puta fi facutet deaf de
 40

acei cari judeck aceste chestiuni dupi aparen,. fark a le apro-

fundä. Insfärsit cred ch nu exista cea mai mica deosebire intre
legile fénomenelor sociale si Intre acelea ale lumii fizice, propriu
zise: i unele i altele sunt exacte, inflexibile §i prin urmare
fatale. Pentru a derrronstrà aceasta, voiu Iuà un exemplu. In ca-
tare oras, la suta de locuitori, se contracteaza x casatorii pe an
In mijlocie. Insa se Intampla ca acolo sa se contracteze Intfun
an xd-ti casatorii si intfun aIt an xa. Pentru ce aceasta deo-
sebire? Pentruta situatiunea populatiunii n'a fost identic aceeas
In amändoi anii. Insa asupra populatiunii s'au exercitat Inteun
mod deasebit In acesti doi ani, nu una, dar o multime cJe in-
räuriri exterioare cari au contribuit la modificarea numhrului ca-
shtoriilor. Si, In adevhr, dad. observAm bine, vedem ca .numarul
ahsktorillor variaz,ä. Intr un raport determinat sir ca starea recoltei
sI Cu starea legislatiunii. Duph cum se vede deaici, casatoriile
ca orisice alt fenomen social, stint efectul unui mare numai de
cauze. Ele sunt rezultanta unich a mai muitor puteri.
Deaceea, dach cineva examineazra o singura cauza generala
tn legktura sa ca uh singur fenomen social, nu trebuie s, e as-
tepte a gasi Intre acesti doi termeni un raport care sh fie ex-
primat totdeauna prin acelas mime. De exemplu, se stie c canti-
, tatea recoltei, stä Inteun raport drept ca numaruf chsh'toriilor.
Insh dach cea dinth'iu a crescut au 10 la sutá, nu' trebuie sa ne
asteptim ca si cel de al -doilea sh crease& ch! 10 la suta. Chci
dach inmultirea recoltei a mhrit cu 10 la suta/impulsiunea de a
se ash:toil, acea impulsiune a ptuktut fi micsorata prin alte Inräu-
riri exterioare ce au un efect contrar. Insa toate acesteai nu I'm-
piedich debe ca raportul particular intre fiecare forth,' sau luau-
riri de o parte, si intre rezultatul sau efectul ski de althi parte,
sa fie totdeauna matematice$te fix.
and Intr'un viitor indephrtat statistica va aveh informa-
tiuni numeroase i exacte asupra tuturor cauzelor exterioare cari
ecitez oarecare Inräurire asupra societhtii, atund, dupa cal-
cule i Incercari repetate, se va puteä fine seama In rezultatele
generale de efectele particulare ale fiechrei Inriuriri; si astfel,
atunci se va avek proba deadreptul ah', nu exista nici o deosebire
intre legUe fizice propriu zise si Intre acele sociale.
Noi lush nu avem trebuinth sa asteptäm acel viitor Indephr-
tat, spre a ne Incredinth de adevhr. Chci, cred cat argumenta-
 41

tiile de mai sus, vor fi deajuns spre a fprml convingerea

lita/ea domneste asupra fenomenelor sociale, intocmat ca asu-
pra fenomenelor fiziologice.

CAP1TOLUL III.

Fenomenele psihologice.
Fara a infra In cercetari i explieatiuni ulterioare, as puta
sal conchid numai curat din cele zise mai sus ea,, toate facul-
tattle sufletesti, cuprinse fiind In ele si vointa, stint supuse la
legi fatale. In adevar, daca e constatat c. complexul a,ctiunilor
a unei multimi de indivizi constituiti In societate este supus la
necesitati fatale, apoi pare fiecare actiune individuará, conside-
rata in parte, mai putea-va fi libera? Fi-va cu putinta ca cineva
sa-si Inchipuiasea cá4ceea actiune individuala este supusa libe-
rului arbitru sau fatalitätii, dupg, curd ea este .considerata In sine
sau este privita ca Maud parte din complexul actiunilor so-
eietatii?
Pentru oricine nu este prevenit In aceasta materie, eu ered
ea sunt deajuns consideratiunile de mai sus pentru a-i form'a
convinctiunea ca, lumea intreagil sub °rice' pea ar fi privita.,
este guvernaN de legi fatale i naturale. Numai dupa admiterea
acestui adevar fundamental, se poate explia 4nnonia perma-
nenta care exista intre lumea fiziç deoparte, i lumea morala de
alta parte M In genere Intre toate miscarile. Aceasta armonie ar
fi imposibila. daca In lume ar exista, dupa cum se crede, un co-
mert intim si continuu Intre legi fixe deoparte si intre arbitru
si capricii de alta. parte.
Dar ceeacee curios este a tsunt tnult chiar printre mate-
rialisti, cari, desi admit existenta unor legi fixe care stNpanesc
actiunile exterioare ale omului, totus au credinta ea acesta are
o oarecare sfera, oricat de mica ar fi ea, In care ste 'poate mica
Aber. Acestia cred cà omul este liber, nadar dupa expresiunea
lui Lavater, ca pasArea In cusca sa.
Indoielile In ehestitinea aceasta provin mai cu seamál din
aceea ea.' filozofia materialisfä, ca i ce,a spiritualista, nia ajuns
Inca la o explicatiune mai satisfackoare a fenomenelor sufle-
42

testi. E adevakat c.1 cu progresul stiintelor pozitive in generg L

al fiziologiei In special, vom ajunge Intr'o zi, sä avem explica-
tiunea natural ä prin jocul legilor naturale, a tuturor manifesta-
tiunilor sufletului. Dar Ora atunci, spiritualist:4 profitz de ig-
noranta comuna', pentru ca sä trag5 din ea argumente nurnai con-
tra materialismului. S'au scris o tnultime de arti contra mate-
rialismului, si in toate, autor4 lor ajung cam la concluziunea
urmatoare:
Materialistii vor puta in viitor sä inmulteasaä din ce In
ce mai mult dovezile despre inraurirea lumii materiale asupra
celei morale. Ei, vor izbutl poate sa convingä pe to:0 ca. nu
exista nici o manifestatiune a sufletului, care sä nu s resimta
calitativ si cantitativ de Inraurirea materiei. Dar putem asigurà
a priori a hiciodatà nu vor fi In stare a explica facultatile su-
fletului ornului, prin jocul numai al fortelor fizice si fiziolo-
gice.1)
Aceastä asigurare din partea spiritualistilor este o sfidare
din partea materialistilor; si pe aceastä sfidare indraznesc a
o ridica.
Nu voiu cerch si nici as putea Sa explic in detaliu cum etectiv
se produce fiecare fenomen psihologic, prin functionarea cutaret
fibre nervoase sau cutárui grup de fibre nervoase. Aceasta ex-
blicatitme este rezervatä fiziorogiei sistemului nervos Inteun
viitor indepartat. Dar voiu cercà sä explic numai prin jocul for-
telor mecanice, fizice si fiziologice toate facultatile sufletesti,
chiar con$tiin(a eului. Ma voiu servl si de ipoteze. Insa in toate
cazurile sper sa dovedesc a pe calea materialista se pot imagina
ipoteze si explicatiuni mult mai plauztibile si mai verosimile decat
acelea ale sistemelor spiritualiste..
Teoria si explicatiunile ce urmeaia' vorl pärek poate la multi
bizare. Sper insä clä ele vor fi apreciate, daca nu pentru alt-
ceva, macar pentru noutatea lor.

1) Chia!: H. Spencer, reprezent-antul actual al esperimentalismului

stiintific in Anglia, dupd ce face distinctiunea fundamentald intre su-
biect si obiect) apoi zice ci nu e zu putintd a da fenomenelor suf le-
tuluí o explicatiune materialistd, cici aceastd explicatiune ar insemnd
cd mintea sau sublectul se poate interpreta cu termeni de materie sau
obiect. Vezi: Herbert Spencer's Principles of Psychology § 68.
 43

SECTIU &EA, I.

Ce este sufletia §i unde sti el ?

In starea actuala a stiintelor pözitive, se dovedeste pana
la evidenta, ca nu exista In uhivers altá suostanta,,decat mate-
ria. De alta parte experienta ne arati a nu existklucrurin lume,
care sa nu jaiba, Insusiri sau Proprietati. Propriet4le sail Insu-
sirile materiel iau denomin,atiurtea generica de puteri (forces).
Astfel, nu e materie fall fortk nici forta fara materie. In virtu-
tea at; u a proprietatilor sale, ttiatèria este Inteo miscare conti-
nua si vesnica. Aceastá miscare nu este uniforma; ea urmeaza.
'intre altele legea ondulafiunii tiniversale, despre care voiu vorb
aiurea, si da loe la metamorfoza rttateriei care Imbraca In spatiu
si In timp o infinitate de formé trealioare. Sub fiecare forma
noua, materia are o nota constitutiune; si, prin urmare, pro-
prietati noui. Caci, materia si fort& flind inseparabile (pentrucrt In
definitiv ele, nu constituiesc decal unul si acelas lucru considerat
sub doua puncte de vedere deosebite), urmeaza cal una nu poate
sa se schimbe f ark' cealalta. La o noul forma a materiei cores-
punde totdeauna o noua forma, adicä un nou mod de lucrare -a
fortei, si viceversa. Astfel, fortele curat mecanice, fizice si t hi-
mice cari mica materia sub forma neorganica, se transformeaz5.
In forte fiziologice cand materia insas a luat forma organic&
Fortele fiziologice, la randul lor, se diversifica In acelas limp
ca st materiile a caror proprietati ele sunt. Astfel, forta de
asimilatiune si disimllatiune este proprietatea caracteristica a or-
ganelor de nutritiune In genere; 3n timp ce puterea de a simji,
de a gandl si de a vol, caracterizeaza creierii animalelor.
Sufletul deci nu e altceva cleat proprietatea 'creierilor; cu
alte cuvinte, nu e decat o nota forra a fortei corespunzand la
o noun forma 'a materiei. i precum jocul facultatilor sufletului
este foarte subtil si complicat, tot asá si materia care-i serveste
de baza are o structura si o organizatiune de cea, mai mare de-
licateta si perfectiune.
Asa dar, scaunul tuturor facultatilor senzitive, intelectuale
si volitive este In creier si In dependintele sale. Anatomia si
fiziologia determineaza In parte, si, Intr'un viitor Indepartat,
vor determinà mai exact, care este subdiviziunea organulttib co-
44

respunzatoare la cutare subdiviziune a facultátilor sufletului.

Acestea sunt detaliuri interesante, dar In cari nu putem si nici
nu avem nevoie sa, intram. Pentru subiectul nostru e destul sal
dovedirn deotamdatä a sufletul stA. In creier si In dependentele
sale. Pentru a sprijinl atceastä asertiune nu Voiu face alta decAt
sit' reamintesc dovezile urm'atoare:1)
1, Anatomia comparae ne arata cA, pe toata, scara anima-
lelor, dela punctul cel mai de jos pAnX la on4 energia intell-
gentii este in raport statornicit si ascendent cu dimensiunea si
greutatea mai IntAiu, si apoi cu constitutiunea si forma creierilor
Animalele ocupä cea mai inferioará schit5 a scarii, n'au in
genere deck ganglioane sau rudimente de creieri. Suind scara
gäsim ca animalele cele mai inteligente sunt tocmai acelea cari
ad creierii cei mai dezvoItati, precum sunt: elefantul, delfinul,
momita, dinele, etc. InsfArsit, vine omul care absolut si relativ
are cel mai mare creier. Dad observam omul in timpul cursului
vittii sale, vedem, a inteligenta creste cu dezvoltarea succesiva
si materiala a creierului; pentru' a slAbl si a descrestl pe urrnti,
cu eat acest organ se slAbeste si se deformeaa din, cauza b5.:-
trAnetelor.
Patologia fie invata gx, dad acele parti ale creierului cari
prezideaza la functiunile intelectuale sunt atacate de o boalai
grea, atunci din aceasta se nasc perturbatiuni analoage In spirit.
Nu existá board mentalI care sá nu aibA .cauza sa In o pertur-
batiune a creierului. Si daca in cazuri exceptionale nu s'a pu-
tut gasi urmele boalei pe creier, cauza este c,à mijloacele noastre
diagnostice sunt prea imperfecte In comparatie cu extrema de-
licateta, si complieatie a partilor din cari se compune acest organ.
De alta parte se stie cX stabiciunea congenitalà.' a spiritului, pre-
cum este imbecilitatea, idiptismul, cretinismul (care se observa
la gusatii dela munte) este totdeauna nnita cu o deformatiune
congenitala a creierului.
Vivisectiunile si experimentele facute de Flourens sunt
poate cele mai concludente din toate dove\zile. Flourens a supus
experimentelor sale, deosebite animale, dela cari el a scbs, de
vii, creierii, insa páturi, pAturj si succesiv, IncepAnd dela par-
tile superioare. El a constatat a In timpul experimentarilor,
1) Pentru detallurile acestor dovezi, vezi : Biichner : Force et
Matiere; chapitre, Cerveau et Ame.
 45

facultatile intelectuale scgdeau treptat la fiecare Atura. de cre-

ieri luatä, pan and In sarsit dispareau cu totul.
Si icu toate acestea se mai gasesc inog, InvMa% cari persistä:
a crede d sufletul este 4substantg care are existenta sa proprie,
si care a vénit numai sa locuiasa pentrtr atva fimp, in corpt4
nostru, intocmai ca un simplu chirias' de casa.
väzut ca in raport cu materia7 sufletul pu este decat o
proprietate, o Ifortl Sa vedem cum) ce este el in raportzu corpul
animalului. Vogt, a zis: a' intre cugetare si creieri e acelas ra-
port ca intre fiere si maiu, sau intre uring, si rarunchi. Toti
materialistii recunosc In unanimitate cà aceasta, comparatiune nu
e deloc justä. Sufletul nu este o secretiune, ci este o funcfinne;
tocmai pentru aceea el este material. Mecum organele circulg-
toare si respiratoare servesc pentru functiunile circulatiunii si
respiratiunii, tot a0 si creierul cu dependentele sale indepli-
neste functiunea de relatiune a animalului.
Lu adevar, sistemul nervos in general, n'are "in definitiv-
alta functiune cleat, aceea de a pune in legitturit animarul
lumea exterioarg. Prin intermediul acestui sistem nervos, agentii
exteriori ne determing cutare sau cutare miscare. clac5, in-
aurirea agentilor exteridri trebuie s urmeze o cale complicat/
pänä ajunge, ca sì ne determine a face cutare miscare, ;Jocasta
din Mina nu e mai putin neceSari i fata1 cleat aceea pe care o
executg un corp neinsufletit sub inaurirea directli a agentilor
exteriori. Asg de exemplu agentii exteriori exerciteaza, direct
Inaurirea lor asupra unei pietre si o fac sg-si schImbe starea
sau forma. Aceiasi agenti constang pe om ca s. faca -cutare mis-
care, pe care el o executg, dup. imprejurari, intr'un mod in-
stinctit sau voluntar. Ins4 in acest de pe urmg. caz agenta exte-
riori tot au ajuns scopul lor pe o cale indirecta sau mediat4.
Actiunea lor a intrat In om prin nervii senzitivi., a mers la4cre-
ieri; deacolo, prin nervii cari transmit ordinele acesiui or,gan,
ea s'a Ous in muschii notori, cari au executat miscarea necesanw.
Dar; fie asupra pietrelor, fie asupra oamenilor, inauririle exte-
Hoare ajung totdeauna scopul lor; si, dad caile prin cari ele
se exerciteaza nu sunt identice, aceasta e 'un 'detail toarte secundar_
pentru natura considerata dinteun punct de vedere mai Innalt.
Sa studigm mai in detail, mecanismul functiunilor de rela-
tiune al animalului si in deosebi al omului,
46

SECTIUNEA II.

Facultätile intelectuale.
§1. Perceptiunea de intdiul grad.
Dela creieri pleaca, sou direct sau prin intermediul mar
duvet tspinarii, o suma nenumärata de fibre nervoase, cari se sfär-
sesc sau pe la suprafata corpului, sau prin Jnijlocul tesaturilor
deosebitelor organe; astfel incat, In fiecare particica a corpului
animal, dela suprafata Ora in futiclul organelor interne, se
gasesc fibre si capetele Ale fibre nervoase. Acum daca un corp
material vine In contNct cu un capät de fibra nervoask atunci
acest capät primeste o sguduiturä care se transmite prin fibra,
nervoask ca printr'un tub conducAtor 0114 la creieri.
resimt i ei zguduitura transmisa de fibra nervoasä, i astfel
simlesc -ceeace se petrece In .capä'tul acelei fibre ce le-a trimis
impresiunea. Calitatea zguduiturii nervoase nu este totdeauna
aceeas. Ea se deosebeste mai Intiiu dupa, natura fibrei nervoase
zguduite i apoi dupa natura contactului ce se stabileste intre
obiectul material deoparte i intre capatul fibrei de altä parte.
Astfel, acelas corp material poate sa ne procure sau sa ne oca-
zioneze si simtirea coloarei lui, si aceea duritatii lui,
acea a mirosului ce ne produce, dupai cum el so va pune In
contact cu un nerv sau c'un altul. De alta parte,, acelas oorp
sonor poate sá ne ocazioneze si sinrtirea unui son muzical, ascutit
sau gray si simtirea unui vuiet displacqt.
Facultatea ce au fibrele nervoase de a transmite la creieri
zguduiturile primite se -numeste simt sau simtire. Fibrele ner-
voase sau nervii cari primesc si transmit zguduiturile se numesc
organe ale simturilor. lata o clasificatie a shnturilor ce se
poate face in raport cu organele lor.
In întàiul ordin putem pune cele cinci simturi adtnise de
filozofia veche, vederea, auzul, pipairea, gustul si mi-
rosul. Acesf ea sunt caracterizate prin aceea ea, fibrele nervoase
vin de se sfärsesc la suprafata corpului, Inca capetele lor vin
In contact direct cu corpurile externe: astfel, lumina cade dea-
dreptul pe retina, adica pe'caprttul nervului optic; vibratiunile
ecorpurilor materiale lovesc deadreptul capatul nervului auditiv;
papilele nervoase ale pipairii, sunt apäsate de cätre piele indati
 47

43e anemia 4:1in Irruxa este apäsatä de un corp oarecare; si ask mai
departe cu mirosal si cu gustul.
Prin aceste sitnturi capatrun imaginile si ideile cele mai
ciare despre Incruri.
In al &Mea ordin vin ash numitele simturi ale vietil orga-
nice. Acestea sunt in serviciul functiunilor organice si, prin ur-
mare, in al conservatiunii corpului. Ele se subimpart In atafea
grupuri cate sunt functiunile organice. Astfel intre simturile ca-
nalului alimentar se numarä: foamea, greata si dezgustul, simti-
rea alimentelor si a digestiunii lor sanatoase, acea a zmintirii
organului digestiv, etc. In privinta respiratiunii avetu: simtirea,
aerul curat sau proaspat, aceea a aerului necurat, si, in sfirsit,
aceea a sufocatiunii. Setea si inanitiunea sunt simtiri ale func-
tiilor de circulatie si nutritiune. Simturile musculare sunt acelea
prin cari cApatilm cunostinta despre repeziciunea miscarilor ce
facem cu membrele corpului nostru, despre puterea intrebuintata
si despre Impotrivirea intAmpinata, prin urmare as.emenea des-
pre greutatea corpurilor exterioare, despre ostenead, etc. Sim-
«brea frigului si a caldurii se rapord la corpul intreg al ani-
malului si mai cu seama la Ortile exterioare. Durerile ce sufe-
rim in timpul boalelor yu al torturilor se rapoarta asemenea la
organul vatamat in particular si la corpul intreg In general. Cu-
rentele puternice- de electricitate trecAnd prin noi ne fac sä,
avem o simtire particulara. Asemenea -sistemul nervos, organele
generatiunii si In genere toate functiunile vietii animale si orga-
nele lor, dau loc la simtiri particulare sau generale. Del sim-
turile vietii organice se deosebesc mult intre dânsele calitativ
si cantitativ, cu toate acestea se poate zice In genere, ca: intot-
deauna cand o functiune organick este contrariad, Impiedicad
in actiunea sa,-atunci simtim o neliniste, o suferind, o durere care
ne instiinteaza despre starea anormalä in care suntem; iar dac5,
suferintele, durerile inceteaza, sau daca' functiunile organice sunt
favorizate in actiunea lor, atunci simtim satisfactiune sau pla-
cere. Simturile vietii organice In genere ne procurä senzatii mult
mai confuze decat cele cinci simturi. Cele dintiiu se mai deo-
sebesc apoi de cele de al doilea prin aceea eh' ele :tint interne.
Cutoated In multe cazuri se poate zice a sunt provocate, tot
prin contactul direct al nervilor cu obiectele introduse In oorpul
nostru. Astfel, aerul intränd In plämäni se pune In contact direct
48

cu fibrele nerwase ale organelor respiratoare pentru a da loc

la simturile respective; asemenea mancarea consista din obiecte
,exterioare earl trecind prin canalul alimentar apasa direct asu-
pra tesaturilor, i prin urmare asupra fibrelor nervoase ce se
gasese prin ele, si d astfel loc la simtirile canalului
.-In al treilea ordin putem pune emotiunile. Sub acest titlu se
inteleg toate placerile, si displacerile noastre sufletesti. Se stie
ca once contact a unui c8rp material cu un capat de f¡brt tner-
voasa da loc la o zguduiturd nervoasX. Aceasta zguduitura pe
lânga ca procurd simtirea particulara a contactulul material, apoi
mai produce, ea sa zic asa, o zguduiturK reflexä. in tot sistemul
nervos, care da loc la o modificare a intregii stari organice a
animalului. Aceasta modificare trebuind sa consiste in o adevd-
rata schimbare materiala a organismului, afecteazd inteun mod
deosebit toate capetele fibrelor nervoase ce se afla raspandlite
In corp; ct.ci fiecare din aceste capete de fibre se pune inteun
nou contact cu un corp bou, adicä'. rnoctificat Deaici urmeaz1
cä toate fibrele nervoase din corp primesc o sguduitura de
aceeas natura, care transmitându-se la creieri, da loc la o
simtire generata pläcuti sau neplacutrt, adica la o emotiune.
Cumcái in timpul emotiunilor toate funictiunile organice sunt
modificate, aceasta nu pbate fi lama' in indoiala de nimeni; cäci,
toatX lumea stie ca frica, bucuria, uimirea, rusinarea, etc., fac ea
sa se modifice culoaiea obrazului, mentinerea corpului, timbrul
glasului, bataia inimei si prin urmare circulatia, respirarea,
limpezimea sau confuzia mintii, etc. Emotiunile nu sunf produse
numai de simturile din intaiul si al doilea ordin, ci ele sunt pro-
duse asemenea prin redesteptarea senzatiunilor de catre imagi-
natie, dupá cum vbm vedeà mai departe. Este de observat
emotiunile ca i simtirile de Intaiul si de al doilea ordin, se deo-
sebesc foarte mult intre ele in privinta intensitätji: dela cel mai
innalt grad de intensitate ele se poi coborl .pinä la un grad
infinit de nfic.
Despre constiinta eului; Infra cat aceasta se aseamänä. eu
sitntirea unei emotiuni, voiu vorbi mai departe.
Am v'ázut panä aid cà indatd ce un corp material vine In
contact cu un nerv, atunci se produce la acesta o modificare
1) Pentru exolicarea pe larg a acestor simluri, vezi : The Senses
and The Intellect, by Bain
 49

pe care am ntunit-o zguduitura, si pe care el o comunica, creie-

rilor. Dar pentrui ce oare este asa mare deosebire calitativa intre
di N ersele zguduituri? Incit priveste deosebirea intre simtirile
castigate pm (leosebite organe, de exemplu, intre vedere i auz,
lucrul se poate explicà mai usor; caci se poaite zice ça nervii
deosebiti unul de altul sunt zguduiti in deosebite chipuri, fiindca
dupa cum e probabil, constitutiunea materiala a acestor nervi e
deosebita una de alta. Mai greu se explica deosebirea simturilor
ce se efcuteaza prin acelas nerv, de exemplu,,simtirea
gray si aceea a sonului ascutit.
H. Spencer crede ca in ultima analiza toate simturile se
compun din ciocnituri sau zguduituri nervoase simple si iden:
tice /titre ele; i ca deosebfrea lor calitativa rezultà numai dirb
e-rurarea unui numar mai mare sau mai mic de acele ciocnituri
in unitatea de timp. Jata In felul acesta explicarea auzului care
ne poate servl de tip:
Sunetul muzical se considera a fi o simtire simplá. Cu
toate acestea el se poate rezolvl In alte simtiri mai simple. Ex-
perimente bine cunoscute dovedesc ca daca facem ca niste
ciocnituri egale de corpuri sa se succedeze la intervale egale,
si sa nu excedeze 60 pe secunda, atunci efectul fieelrei ciocni-
turi este simtit ca un vuet deosebit, dar daca ciocniturile sucoe-
deaza cu o repeziciune mai mare cleat aceasta, atunci vuetele
nu mai constituiesç atatea deosebite simturi, ci In locul lor
avem o singurà simtire continua numia son. Daca repeziciunea
ciocniturilor se märeste, atunci sonul sufera o schimbiare de
calitate, care se numeste ridicare de ton; si astfel el continua
a devenl din ce In ce mai ascutit, dupa cum! si repeziciunea cioc-
nitorului devine din ce In ce mai mare pana.' and' ajunge la
,,o ascutime, dincolo de care el nu mai poate fi priceput ca son.
Astfel "'mat din u nitati de simtire de acelas fel, rezulta multe
simtiri deosebite sma de alta in calitate. dupà cum unitatile sunt
mai mult sau mai putin i ntegrate. Mai mult decat atat.- Cerce-
tarile profesorului Helmholtz au probat cà, dacä impreuna cu
o serie de acest vuete repetate repede se mai genereaza o altá
serie in care vudtele nu sunt mai repezi, dae mai incete, atunci
sonul sufere o schimbare cje calitate care se numeste timbru.
2)Dupa cum ne-o aráta diversele instrumente muzicale, sonurile
cari sunt egale In ton si In fortä sunt cu,-toate atea deosebite
CONTA 4
50

unele de altele prin duritatea sau dukeata lor, prin asprimea

'sau Jichiditatea lor; i toate particularitatile lor, specifice se
nasc numai din combinarea a una, doua, trei sau mai multe
serii suplimentare de vuete repetate, cu principala serie de
vuete repetate... Si astfel un numar nerrarginit de feluri de
simtiri, cari se deosebesc prin calitatea lorisi cari seamana a
fi elementare, nu sunt In definitiv compuse dedt din un singur
))fel de stmtiri, combinat i recombinat cu sine Insusi in dif e-
rite moduri"1).
Du0 cum se vede perceptiunea sonului nu se face dectit
prin o disturbare termitenta nervului auditiv. Sunt tfe- alta
parte dovezi c tott nervii In genere nu sunt capabtli de o sti-
mulatie continua, si ca nu pot Implini functiunea lor deck nu-
mai fiind disturbati sau ciocniti intriun mod intermitent. A3tfel,
de exempla, da ck un nerv care e In legal-urn eu un muschiu oare-
care este disecat sau taiat in doua, atunci, dacg, partea expusa a
nervului este deodata apasatA cu degetul, muschiul deodata se
contracteaa Dar dacit tinem degetul necontenit pe nerv, prin
asta nu vom face ca muschiul sa fie In stare de contractiune.
Pentru a face ca muschiul s sta. Intr'o contractiune perzistenta,
trebuie ca nervul sa fie apasat si Irisat In liniste alternativ si Cu
o foarte mare repeziciune.
C.onsiderand acest fapt Impreuna cu explicarea perceptiunei
sonului; considerand In sfarsit natura combinatiilor chimice ale
materiei, care cu citteva elemente simple produce o infinitate de
feluri de corpuri, filozoful englez conchide prin atwlogie ca
toate simtirile Junt co7use din ciocnituri nervoase simple si
identice mai malt sau mat putin integrate.
lnsa din aceea ca nervii sunt disturbati inteun mod inter-
mitent urmeaza cà, moleeulele din cari se compun corpurtle ma-
teriale ce vin In contact cu simtirile noastre, sunt inteo miscare
ondulativa mai mutt sau mai putin intensa, dar confinuil. Sau,
dad aceastsi miscare nu este absolut continun, cel putin cinct
exista, ea nu se poate manifestà in alt mod si sub alta foKnin
cleat aceea a valurilor unei ape, sau aceea a vibratiunii unor
coarde. Dealtmintrelea, miscarea ondulativa i intermitentat a .mo-
leculelor se mai dovedeste si prin alte fapti.
1) Vezi: The Principles of Psycology v. J. pag. 149.
 51

Originea tuturor cunostintelor noastre este In simturi. Nu

pot exista idei si cugetari färd simturi. Surdo-mutul n'are nici
o idee despre son. Orbul din nastere nu va $ti niciodata, ce este
lumina si co/oarea. Dacä s'ar naste (ceeace nu e cu putinta)
un om farfa nici un sirnt, el nu ,s'ar deosebi de loc de un vegetal
sub raportul inteligentei. bar daca e adevarat ca, toate ideile
noastre au punctul lor de\ plecare In simfuri, asta nu vrea sa
zica ca gradul de perfectiune al acestora este un traportf direct cu
forta $i intensitatea inteligentei. Sensualistii din secolul trecut
credeau In realitatea acestui raport. Astfel erau de aceia cari zi-
ceau c daca mAinile i degetele rtoastre ar avek incheieturi mai
numeroase si Mai dese, astfel incât sa se aplice mai bine pe
corpurile ce atingem si sa simtim deodata toate inegalitatile de
suprafata ce s'ar gasi, pe acele corpuri, atunci noi voni avea
mai multe idei. Aceasta nu este adevarat. Astfel vedem mul1e
animale cari au unul sau mai multe simturi ct# mult mai line si
mai perfecte decat noi, fàr ca pentru acea,sta ele sal fie mai
inteligente .decat noi. E destul ca un simt sa existe si Atransmitä.
la creieri o impersiune sau o zguduiturá °Heat de slaba pentru
ca prin aceasta SA se puna In miscare cu eficaCitate eintregul Me-
canism intelectual. Organul care formeaza ideile, care judeca,
care gandeste, este creierul. El este dare elaboreaza impre-
siunile simturilor. Deaceea gradul de inteligenta este In raport
direct cu dezvoltarea si cu perfectiunea creierului, iar nici de cum
cu aceea a organelor, si tocmai deaceea omul este cel niai inte-
ligent printre animale, si Vede unele lucruri cu inte¡ligenta sa mai
bine decat vulturul, de ex., care are ochii de o putere i b
patrundere extraordinara. De altá parte se stie cà impresia obiec-
telor exterioare este perceputa de cátre creieri, iar nu de catre"
.organele simturilor. Cand ma tai la deget, perceptiunea durerii
se face in creieri, desì imi pare ca o simtesc la deget. Pentrui
acest motiv acela caruia, i s'a taiat un picior, simteste durerile
reumatismale provocate de vremea rea, la piciorul Mat pe care
nu-1 mai are, In 1pc de a le simtI in capul &au.
Organele simturiior nu sunt deci decát simpli conductori
Ihtermediari intre creieri si Intre lumea externa. Obiectele
lumea externa venind In contaci cu capetele nervilor, imprima a-
cesfora o zguduitura. Aceasta zguduiturá, dui:4 cum am vizut,
este o miscare vibratoare a' moleculelor nervoase, o miscare corn-
52

pusa din una sau mai multe serii de valud, ee se,succedeaza cu

repeziciune mai mare sau mai' mica. Aceasta miscare ajungand la
creier, produce desigur asupra unei parti a acestui organ o rno-
dificare mai mult sau rnai putin durabilä. Acum, daca aceasa
modificare consista trite° umflattira sau o depresiune de supra-
fata, inteo contorsiune de fibre, sau In once altä gchimbare,
aceasta nu putem sa o precizä'm deocamdata. Ina in once caz,
trebuie sä admitem cil existd, o modificare materiala in massa
creierilor. Aceasta modificare o voiu numl intiparire. Si pentru,
o distinge de alte modificari asemanatoare ce vow vedek mai
departe, o voiu numi ântiparire de lntáial grad.
Existenta Intiparirel -de Intdiul grad nu este o pura supo-
zitie a mea. Ea este un adevar ce decurge(cu1 necesitate din o
suma de fapte bine stabilite:
In adevar, creierul ca organ materiali si intoemai ca cele-
lalte organe ale animalttlui, mi poate funetipnà fara o miscare a
materiei din care se compune. Dovada la aceasta este ca, in
pul activitatii intelectuale, sängele se duce la creieri, In mai
mare cantitate, pentru ca metamorfoza substantelor se face acolo'
in acel timp mai repede. Deaceea cugetarea multa, i, In genere,
lucrul intelectual contribuie nu numai a atat'à pofta dd mancare,
dar Inca $i a Inmulti caldura animala, Pe urma, functiunea cre-
ierilor nu poate sustine activitatea sa deck un oarecarel
lipsa repaosului $i a somnului o face sa slabeasc i chiar sa
sd 'stinga. In privinta !aceastta creierii si nervii semana, cu muschii.
Toate aceste organe au trebuinta de repaos spre a repari pier-
derile ocazionate de miscarea $i functionarea lor. bask spre a fi
nevoie de reparare trebuie sà existe pierden. Prin urmare in
toate cazurile este dovedit ca' activitatea intelectuara este strain
Iegata cu o miscare de materie, Ap1i miscarea in materie
$i modificare; $i nimic nu Impiedica ca aeeasta modificare
fie Mai mult sau mat putin profunda i durabila Din contra, din
simplul fapt al miscarii rezulta probabilitatea ca ea va lasit
urme despre existenta sa. Dar ceeace dovedeste intr'un mod
direct existenta Intipdriturilor de intaiul grad este chiar exis-
tenta memoriei, prin care noi conservam mult timp impresiugeg
primita intr'un singur moment In adevar, ar fi .absurd' de a
admite ca In sufletul nostru se ea'seste facul,tate,a de a coitservd
prin an organ material (care este instrumentul facultatii) impre,
 53

siile primite chiar numai lodatà de acest organi fàrä ca sa existe

sau s rámin,5, din acestea vr'o drind materiala. In timp ce kotul
se explicg daoä admitem întipàrirfle materiale pe creier. Astfel,
toti stim tc, cu câtf timpul trece, cu atat aducerea amintp a lucru-
rilor se stábeste si se ,Intuneca putin Cate putin, pintl ce dis-
pare cu totul. Si aceasta se intampla pentru ratiunea foarte stm-
p1ä cg, materia organidi modificata prin zguduitura primita, se
restabileste (se redresse) i revine la starea sa normala, In vir-
tutea puterii organice reparatdrii: intocmai precum o taietura, o
sfisietura, o rang, se cicatrizeazà si dispare putin cite putin.
Asemenea se stie a toate boalele de creieri, memoria este
aceea dintrç facultaitile intelectuale care sufere mai molt; si a-
desea ea este singura care e lovitg. Aceasta se intAmpla din cauz5.
cg once inflamatiune sau sgarcire a materiei sau a fibrelor ner4
voase din creieri face ;sa disparg, in totul sau in parte, intipiririte
depe acea materie. aceasta trebuie sa se intample oric-are ar
fi natura intipgririlor, fie ca acestea ar consistg din, mici depre-
siuni de suprafatg, fie d ele ar fi niste inflamatiuni, ori nivte
contorsiuni de fibre,fie ca ar consistà din once alta modificare.
Deci, obiectelor exterioare exista.
Care este bsä natura acestor Intipariri, si pe care prirti ale
creierului sunrele gravate? Starea actuall' a anatomiei fiziolo-
giei creierului nu ne permite a predzg nimica in privinta aceasta.
Frenologii au crezut ca diversele facultgti si dispozitiuni
ale suf/etului sunt localizate in diversele protuberante ce creie-
rul are pe suprafata sa. Ei, chiar au stabilit anume scare rrotu-
berantg corespunde la cutare sau cutare facultate. insà experien-
tele lui Flourens i) au idovedit pink la evidentg c:1 aceste locaii-
zatiuni nu erau conforme cu adevarul; färl ca prin aceasta prin-
cipiul pus de Gall sà fie atins. E probabil ea Frenelogii ei se
fi Tintemeiat pe un fapt de foarte mare importantg, si anume:
Cu cat cineva are mai multe aniractuoziati pe suprafata
cu atita: e mai inteligent. De mult timp zice Biichner;,1
anfractuozitátile suprafetei cerebrale au atras atentiunea lumii
invAtate, care a ckutat, 'in mai multe rinduri, sà descopere
ele un raport cu hctivitatea creierului si a sufletului. Acest
port a fost demonstrai de curand i Ong la' evideng prin cerce-
1) Vezi Flourens: De la Phrénologle et des etudes vraies sur le
cerveau.
54

,tarile profesorului Huschke. Huschke a aflat ca, o specie ani-

,malA este cu atat mai superioar5, $i mai inteligenta, cu, cat an-
fractuozitAtile creierului prezinti mai multe sinuOzitati, mai
,mult'ä adancime In crApaturi, mai multe sapAturi qi ramifica-
tiuni, mai mult5 asimetrie §i neregularitate".9. Ins5 aceasta
nu va s'A zick cá faculatile intelectuale se gasesc In totul sau
In cea mai mare parte in protuberantele creierilor. latA cum cred
eu a ar trebul sal se interpreteze faptul de mai sus:
Se $tie e5, Cu cat massa creierului pare mai omogena, cu
afat animalul este mai putin inteligent. Astfel substanta cere-
bral5 a copilului este mai fluidA decat aceea a omului adult;
consistenta ei seam5n5 mai mutt cu aceea a unei fierturi gelati-
noase; In ea mai cg nu se deosibesc $i nu se zAresc fa$iile
de fibre cari se disting a$à de bine la o varst5 mai innaintat51;
si loate acestea coincideaza cu imprejurarea a anfractuozit5.tile
sunt mai putin ridicate. In timpul prunciei $i a primei copilArii,
organele deosebitelor faculati intelectuale sunt, ca sá zic a$a,
In starea lor embrionarA, $i prin urmare incapabile, in totul sau
In parte, de a functiona. Care sunt ins5 acele organe? Din deo-
sebirea de consistent5 $i de omogenitate a substantei cerebrale
la deosebitele varste, insfar$it, din constitutiunea ins5$ a cre-
iFrului decurge probabilitatea a organele facultAtifor intelec-
tuale nu sunt protuberantele, dar sunt fibrele $i fa$iile de fibre
cari cutreier5 $i alcAtuiesc intreaga massa a creierului, $i cari
singure prin incruci$area, incalcirea $i complicatiunea lor co-
respund cu mecanismul sufletului. Cu cat aceste f5$ii dd fibre
se dezvolteazA, cu atat ele se separeazA de 'massa cerebral a pen-
tru a avea o existen ti5 5i o functionare organic deosebit5; $i cu
cat ele vor fi mai dezvolfate in voliun $i mai separate Intre clan-
sele, Cu atat ele vor forma la suprafata creierului anfractuozitati
mai ridicate si sinuozitAti mai adanci. Caci, deoparte e natural
ca cresterea de volum a fa$iilor sa seidenoteze mai cu seami Ta
suprafata creierului, unde ele pot ski se dezvolte mai liber, -Uri sN
Impingg unele In altele; O. de aid parte fiecare fasie, avand o
existent5 organic deosebitä; se desvolteaza deosebit, and gl-
se$te spatiu neocupat de celelalte; $i tocmai déaceea fiecare
fa$ie 1$i croieste ridialurile ei proprii pe suprafata creierului.
0 Vezi Bitchner: Force et Matidre; eliapitre. Cerveau et sine.
 55

Deaici urmeazA cA, cu cât sunt anfractuoziati si sinuozitati, ca

atfit organele deosebitelor facultAti ale sufletului sunt mai dez-
voltate si, prin urmare, mai proprii de a functionA Neregulari-
tatea tnai tnare sau mai 111R:A a suprafetei creierulut ne dovedeste
deci perfectiunea mai mare sau mai mica a organului, larA nici-
deem aci facultátile. i dispozitiunile sufletului au sederea lor
In protuberante. Cu toate acestea, fiindca gradul de aezvoltare al
protuberantei respective, urmeazA deacolo cà frenologia este a-
devArata in principiul sau, si ca nu ar fi a. bsolul imposibii de a
cunoaste gradul de putere al fieclrei facultAti a suflettilui, pm/
simpla inspectiune suprafetei creierului. Ceeace ne Impiedia
tusk de a puteA face aceasta In starea actual 5 a stiintei, este ctI
noi nu cunoastem IncA nici cari sunt fAsiile de fibre, cari cores-
pund la fiecare facultate au dispozitiune a sufletului, nsici dacA
o fAsie data' produce una sau mai multe protuberante; cAci
fasie de fibre, In urna mai multor circumvolutiuni prin massa
creierului, poate face bine sä aibk $i mai multe reaparitiuni pe
suprafata acestui organ.
Din cele de mai sus rezultà probabilitatea eA activitatea
sufletului este rezultatul activitAtii fibrelor din cari se compune
creierul. De altà parte e foarte, probabil cN Fatiptiririle de intdial
grad, a cärora existentA nu mai poate fi pus A In Indotala, con-
sistA din modificatiuni timporale produse la suprafatI sau In
constitutiunea Irish's al fibrelpr continute In una sau mai multe
fasii determinate.
Intiparirile de i'intdiul grad constituiesc ceeace numim per-
ceptiunea de 2ntasial grad. AceastA perceptiune, dupA cum lesne
se Intelege, este absolut neatarnatA In existenta si calitatea sa
de once altA facultate a sufletului. Ea se face Intr'un mod fatal.
CAci, odata" ce un obiect exterior a fost pus, printeo cauzA
oarecare, in contact cu un capAt de nerv, atunci se produce neapi-
rat, o nuduiturá nervoasA care produce IntipArirea de intAiul grad.
insA intensitatea acestei perceptiuni, adicA gradul de profunditate
a intip,Aririlor, poate fi modificat prin alte facultati ale sufletului.
Vom vedeA tins5 mai departe cA i aceste facultAtriau nastere si
functidfteazA tot dup4 legi fatale.
Intipláririle de intAiul grad corespluid la aceea ce se numeste
in limba filozofiel ordinare senzatiuni. AtAt nwnai ca' o intipà-
me de IntAiul grad reprezintA o formiA, materialA sApatA Inteun
56

corp material; in timp ce o senzatiune reprezintá ceva vag

si immaferial, care In limba materialista, s'ar putei numi: o
formi4 determinatd a fortei care emaneaza dela o forma corespon-
dentá a materiei.
rut aririle de intaiul grad sunt, insfirsit, imaginile lucru-
rdor din lumea externa sapate pe creer.
§ 2. Percepfiunea de al doilea grad.
latilaririle de Intedul grad, servesc la rändul lor de obiecte
le percepuf pentru organul perceptiunii de al doilea grad; in-
tocmai, precum lucrurile din lumea exterioArá au servit pentru
organul perceptiunii de intAiul grad spre a ffrolma acele
Pentru ca explicatiunea ce voiu da, sä fie mai chiral, sia pre-
supunem eA organul perceptiunii de Intäiul grad prezenteazá o
suprafata pe care sunt gravate imaginile obiectelor exterioare,
si pe can le-am numit Intipariri de Idtaiul grad. Sä, presupunern
apoi ca in fata acestei suprafete se gáseste organul, rerceptiunii
de al doilea grad, intocmai precum ochiul se aflä fata lucru-
rilor ce el priveste. Aceasta supozitiune nu poate sä nucsoreze
valoarea cercetarilor si a explicathmilorg ce urmeazá; caci, oricum
s'ar face perceptiunea intiparirilor de intAiul grad de cAtrei or-
ganul inteligentei, va trebul In once caz sN existe Intre am-
bele organe percepatoare o comunicatiune oarecare, ale drei e-
fecte nu pot debe se deosibeasca de apele tale comunicatiunii
inchipuite mai sus.
Aceasta fiind stabilit, sN luam exemple:
Imi iinchipuiesc cä. Ora acum nu am absolut nici o experi-
enta, si cN pentru Intäia oara In vie* meas deschid ochii si
privesc un arbor. MA' uit la toate pärtile din cari ell se compune.
Imaginea sa este reprodusA prin o IntipArire de Intäiul grad.
Aceasta intipdrire este un complex de mai multe trasdfuri care
rerrezinta partile din cari se compune arborul. Teasátura a re-
prezinta marimea A a arborelui; trasgtura b inchipuieste forma
B a frunzelor; c inchipuieste tulpina lemnoask C;d impreju-
rarea D d tulpina este fixatä In parnant; sik In sfirsit e Tel-
prezintä imprejurarea E a arborul este o fiinta organid tasi
mine. Sa se noteze cà toate aceste trasäturi au o adâncime egalá
pe suprafata care le primeste, pentrueä toate rqrtile arborului
au exercitat fireste. o egalä presiune asupra organului. De alai
 57

parte toate aceste trasaturi sunt atit de strins legate hare

sine, incit ele constituiesc pe creierul meu o singura, imagine
nediviza Inca. In fata acestui tablou se giseste organul percep-
tiunii de al doilea grad, care este pus In miscare i modificat
de cOtre intiparirile de intiiul grad, Infocrnai precum organul
perceptiunii de Intâiul graa este modificat tie cOtre In-
tiparirile de intiiul graJ, intocmai precum organul percep-
tiunii de intaiul grad este modificat de catre intiia zgu-
duitura nervoasa data de obiectele exterioare, Aceste
modifican i ale organului perceptiumi de al doilea grad
le voiu numl intipariri de al doilea grad. In exemplul luat mai
sus, organul inteligentei mele simte sau percepe figura de in-
tiiul grad, care reprezinta arborele; Insa, fiindd aceasta fi-
gull este unick si nedivii, deaceea ea nu da loa deci-it Id for-
marea une! singure Intipariri de al doilea grad, care reproduce
Intocmai figura de Intaiul grad. Deacolo urmeazä cä inteligenta
mea nu percepe Inca trasMurile a, b, c, d, e. Despre acestea
nu voiu avei constiinta cleat dupa ce voiu fi vál'zut nai multi
arbori. Aceasta se va intelege mai bine dupO cei voiu vorbildespre
facultatea abstractivA a mintii noastre.
IntipAririle de al doilea grad nu se formeazO si nu existí
decit numai pentru timpul In care organul perceptiunii de al
doillea grad are, ca sa zic ask obiectivul indreptat spre inti-
paririle- respective de Intaiul grad. IndatI ce comunicatiunea din-
tre una din aceste din urmà tntipriri i organul perceptiunii
de al doilea grad inceteaza, tot In acel moment se sterge sirm-
tipArirea respedivI de al doilea grad. AO d. e., dad. In acest
moment eu gindesc la lucrul a, adid, dad argan.ul.
mele are obiectivul Indreritat spre IntipOrirea de intiinl gradi a,
apoi inu pot tot Inteacest moment a gindesc si sä am constiinta
despre lucrul b care mi-a ocupat mintea si mai adineaorea. A-
ceasta insemneazá ca. organul perceptiunii de al doilea grad nu
poate simtl deodatO un numkr mare de imagini de Intaita grad,
ci trebuie sa le perceapg find, pe rind. Vom vedea mai jos ce
insemnáltate are aceastO particularitate a percepthmii de al doi-
lea grad. Cat despre Intiparirile de intaiul grad, stim aä ele sunt
mai Inuit sau mai putin durabile. Ask se stie cà organul inteli-
gentei percepe sau simteste imaginea unui lucru chiar cind acel
lucru nu se mai aflál la obiectivul organtaui simtului respective
58

I. Generalizatiunea.

Dar s'k continuant cu txemplul de mai sus. %/Ad un al doilea

arbore pe care 11 privesc in toate pkrtile sale, si a drui ima-
gine este asemenea reprodusa de o Intipkrire de intaiul grad.
AtAt numai ca trasliturile cari compun aceastà nouk intipkrire,
nu sunt toate identice cu acelea cari compun intipArirea intaiu-
arbore Marimed arborelui al doilea este reprezentata prin
trasatura a1, i forma Bi- a frnuzelor prin trdsatura Aceste
douA parti ale arborelui fiind obiecte noi pentru mine, trebuie
asemenea sk se afectezt inteun chip nou organul perceptiunii
mele de intaiul grad. Deacolo urmeaza ca acele doul modifica-
tiuni ale organului trebuie sa fie reprezentate prin doua trilsaturi
noi a1, bl. CAt despre celelalte parfi ale arborelui al doilea,
ele sunt identice cu acelea ale arborelui IntAiu, si prin urmare
xor fi reprezentate prin aceleasi trasaturi, c, d e. Zic prin
aceletql frash'ittri pentrucrt, obiecteldentice, lucrind ca niste cauze
identice nu pot modificà organul perceptinuii de -intaiul grad,
&cat inteun singur chip, care nu va fi reprezentat prin ace-
leasi trasaturi. Trilsaturiie c, d, e, repetandu-se de a doua oark
pe acelas loc, se vor ingropà mai mult si vor devenl mai marcate.
Ma uit la un al treilea, un al sutelea arbore, Màrimile arbo-
rilor si formele frunzelor ue mai asernknându-se 'hare dAnsele,
vor deveni succesive reprez,litante pe creierul meu prin a2 b2 a2
b3; etc. In timp ce pkrtile C, D, E, a tuturor arborilor 3,74zu4i,
fiind identice, vor repea de o sutk. de ori aceeas presiune asu-
pra organului meu, si tnasaturile c, d, e vor deveni de o sut54
de ori mai marcate decaf trAskturile-a, b; al, b1; etc.
Lucrurile fiind astfel, organul perceptiunii de al doilea grad
functioneaza pentru a percepe, adid a reproduce figurile formate
de irasaturile IntipAririlor de Infaiul grad. Si chiar dela Intlia
data i se impune Perceptiunii sale un complex de trksAturi,
c, d, e cari sunt, deoparte, atat de nedeslipite intre sine si de o
forta atfit de egalk, Theft ele formeaz5, o singurä figurk; si
care, de alta parte, sunt atat de adanci si de bine marcate
luck ele formeaza lucruri cu totul deosebite de trksäturilg abià
perceptibile a, b; al, a2, b2; etc. Aceastk figurk distitick
se reproduce intr'o lnlip4rire de al doilea grad ca perceptiune
separatä. Cu alte cuvinte, eu, prin organul perceptiunii mele de
 59

al doilea grad, simlesc aceastá figuri ce se gaseste l obiectivul

aceshri organ; si astfel am imaginea unui lucru care nu exista, In
naturA, i Cu toate acestea reproduce deodat toi arborii ce
am vlazut. In adeygr, aceasta imagine coprinde in -sine, or tul-
ping, lemnoasg (c), care este fixata in pamant (d), i care
este o fiintg organicA (e); nici mai mult, nici mai putin. Pnn
aunt& operatiune am castigat notiunea arborelui, care nu e
altceva deck o idee genera14 ce coprinde In sine tnai multi
indivizi; si care, la urma urrnei, nu e altceva deck o Thtip,Irire
de al doilea grad, adia o modificare cu, totul material g a u.nur
organ cerebral.
Se stie, i vom vedea si mai departe, ca inteligenta noastral
percepe separat hu numai ideile generale, ci si imaginile indivi-
duale a cgror acumulane a fost cauza formarei acelor idei generale
Ceeace lnsemneaza c fiecare intiparire de intkul grad ur-
meaza a exista separat i dupg formarea generate ast-
fel incat ea nu se contopeste in nouile figuri ce se formyaza
pe organ In urmarea acumulatiunii. Deaceea e probabil ca in rea-
litate lucrurile se vor fi petrecand astfel: intiparirile de intaiul
grad, trgs,aturile identice ce am zis mai sus cal se superpun, vor
fi consistand din modificatiuni materiale identice, cari se vor fi
insirand dealungul uneia i aceleeasi fibre nervoase; astfel hick
fiecare trásatunà particularg ar fi urmand a exista ca atare, spre
a putea fi perceputg In unire cu celelalte trasatun particulare
depe fibrele megiesite, i ar care formeazi imaginea unui obiect
individual din lumea externg i totodatg, acumularea trAsgtu-
rilor particulare ar fi constituind o trAsAtura generalg, care ar
fi devenind mai adânca' L mai marcati prin aceea ajar c ar
fi ocupand un mai mare spatiu dealungul unei fibre, adicg, ar
fi constituind un mai lung sirag de modificatiuni. E posibil ca
lucrurile sa se fi petrecand si altfel. Tot ce am voit Irma sa
probez prin aceastg observatiune este ca: daca inteligenta noastri
percepe i imaginile obiectelor individuale i ideile generale, a-
ceasta se poate impAca foarte bine cu supozitiunea de' mai sus
adica IntipAririle de Intliul grad ar fi consistand din figuri
gravate, a cgror trgsátuti s'ar fi adancind prin acumulatiune
sau experientg. CAci, nu avem deck sa ne inchipuimi cA privitn
In fag sectiunea unei faisii de fibre nervoase; i Tn acest caz,
fiecare trásátunä intipgririlor ce ar existi pe fata acelei sec-
60

tiuni ar puteà sa se adanceasea °rick In fundul fibrei respective.

Astfel trick acumularea trasaturilor este o adâncire sau o insi-
rare, dupa cum ne vom inchipui ca. privim fibra paralel, sau
perpendicular. Aceasta observatiune va aveà valoare $i pentru
ceea,ce priveste ideile abstracte In genere despre cari se va
vorbi mai jos.
*urn so- continuam cu exemplul de mai sus:
Dupa ce am castigat notiunea arborelui, vad o buruiana
care este indata reprodusa de o lntiparire de intaiul grad.
Principalele trasaturi cari compun aceastit intiparire si cari re-
produce principatele calitati ale buruienei sunt: cl o tulpina
nelemnoasa, d fixata In pamant, e care constituie o fiinta.orga-
nica. Trasatura cl, fiind formata pentru intAia oara pe creierul
meu, a fi foarte slaba; In timp ce trasaturile c4, e, ?hind Inca
mar adâncite prin vederea buruienei, vor devenf si mai mar-
cate deck innainte, si vor formk ele singure o figura distincta,
care a fi perceputa de ofganul perceptiunii de al doilea grad.
Inteligenta mea va simtl astfel notiunea plantei, care, dupa, ele-
mentele luate mai sus, nu _e altceva deck oi fiinta organicat (e)
fixata la pamant (d)
Dupa aceea vad un animal care are drept canactere distinc-
ti% e ea el este o fiinta organita, si ca /1U e fixat la Omani_
Prin peratiunea generalizatiunii cistig o intiparire de al doilea
grad, compusa din o singura trasatura e, si care nu e altceva
deck notiunea fiinfei organice in general.
Operatiunea descrisa 'Ana aici se nume$te generalizatiune;
intirvirile de al doilea grad cart reprezintl mai multi indi-
vizi prin o singura figura se numesc idei generate. Ideile generale
sunt de doua feluri: de lucruri sau de call' ng. Se numesc idei
generale de lucruri acelea, cari rezumeaza in sine un numar knai
mult sau mai putin mare de intiparituri de IntAiul grad in toall
intregime i tor, cu alte cminte, cari rezurneaza un numar mai mult
sau mai putin mare de indivizi ce exista In realittate, In lumea
exterioara. Asttel sunt: ideia generala a arborelui, aceea
frunzei, a tulpinei, a oniului etc.; fiincica fiecare din indivizii
arbori, frunze, tulpine, oameni a produs pe creierii notri1 Cate
o Intiparire de lntaiul grad, intreaga, separata si proprie a sa;
ceeace Insemneaza pentru constiinta noastra, et fiecare are o
existenta proprie in natura. Se numesc ¡del generate de. calitäg
 61

acelea cari r ezumä, nu imaginile intregi ale pbiectelor exteri-

oare, ci numai trashturile asemanatoare intre dansele, cari s'au
deslipit din diferitele imagini in urmarea cumulatiunii acestora.
Aceasta se va intelege mai bine dupä ce se va vorbi despre
abstractiune. In exemplele de mai sus am vazut intaiul ar-
bore ce am privit aveh marimea A, al doilea Al, al treilea 'A2,
si ash Mai departe. Aceste ealitati au modificat creierul; meu
In modul inmator: întâiul arbore a produs impresiunea marimii
reprezintate prin träsitura x, i impresiunea cantitatii
reprezentate prin trasatura a; al doilea arbore a produsi impre-
siunea marimii reprezentate tot prin träsatura x, i impresiunea
cantitatii märimii reprezentate prin al; al treilea arbore va pro-
duce asemenea trasaturile x si a2, si ash mai -departe. In aeest
mod träsatura x devenind mai dandi deeat celelalte, se impune
cu o figura deosebita la perceptiunea organului inteligentii noas-
tre; si astfel avem ideia generala a mrisnei, care, cuprinde
sine toate mArimile particulare. Insä este de observat ca nici
una din aceste marimi particulare n'are o existent.i. proptie In
natura: Mate sunt trqsaturi particulare deslipite numai in mintea
noastra din figuri intregi, si care prin urmare reprezinta numai
calitatile particulare ale lucrurilor; calitati cari sunt nedeslipibile
de acele lucruri. Pentru aceste consideratiuni, ideile cari rezumä
aceste calitati le-am numit ideé generale de calitliti.
11. Abstractiunea.
¡mi inchipuiesc chi in toatá vieata mea n'anz veizut deceit un
sin gur °bled, §i ea acest obiect este un bat, rosu in forma si
dimensiuni determinate. In acest caz Intiphrirea e inthiul grad
si aceea de al doilea grad sunt identice, si una si alta inchipuiesc
pe creierul meu o unitate indiviza. Din cauza aceasta eit_concep
ca bau1 meu e un lucru indivi4ibil. i fizic si intelectual. Dar
batul se rupe in douh. Astadatä amandoua bucatile vor fi re-
produse ca doua lucruri distincte, atat de intiparirea de Intaiul
grad cat si cea de al doilea grad. Deaceea' concep cà batul
intreg este divizibil atat fiizic cat si intelectual. Cat despre ca-
litati, ele sunt pentru mine inseparabile de bät. Astfel, batul
este rosu. Ei bine, iini este imposibil a concepe rosul thra bat,
sau batul farti rosu; pentrudi amandouh formeazA In capul meu o
Intiparire nedivizI vreodatii, si deaceea le concep ca o unitatle
62

indivizibila. Dar presupun cà, dupl aseea vad un bät alb, care
In toate celelalte privinte este egal cu cel dintaiu. De astadata
intiparirile de Intaiul grad ale amandoua befelor, acumulandu-se,
fac ca trasaura care reprezenteaza forma befelor sa fie kie doua
ori mai profunda si mai marcata, cleat celelalte doug trasaturi
cari reprezinta respectiv coloarea rosie si alba. Deaceea aceste
trei trasaturi se impun ca figuri distincte organului perceptiunii
de al doilea grad; si aceasta face din ele trei iintipariri de 'al
doilea grad chemate respectiv: ideia generald a &Italia, ideia
ro,sului i a albolui. Cu modul acesta batta, presupunand ch are
numai calitatile de cari arrr vorbit, este conceput de mine o
lucru indivizibil fizic (pe cat timp n'am vazut bete rupte In bu-
cati) si divizibil intelectuat.
Presupun cA n toata vieata mea n'am vhzut cleat un singur
om, care a fost si este totdeauna bun cu mine. Pe cat -ttmp
aceasta dureazd, nu pot sa concep omul fara bunatate. Aman-
doua lucruri/e se confunda pentru mine si nu fac decat unul
singur. Dai daca Intalnesc si un om rau care mil face sa sufar,
atund in data se formeazh in sufletul meu ideia bunattitit, ideia
raatatii, §i ideia general:1 a omului.
In dipul acesta se forrneaza toate ideile noastre abstracte,
precum frumusetea, adevärul, culoarea, mar' imea, intinderea, etc.,
etc. Si at cat sunt mai numeroase obiectele cari ne imfyresio-
neaza prin simturile noastre, cu alte cuvinte, cu cat avem mai
multa experienth, cu atat castigrun idei mai multe, mai variate
inai dare. In adevar, daca percepem lucruri deosebite uncle de
altele, intipririle lor de intaiul grad, acumulându-se, dau loc.
la trdstalari atat comune, cat i particulare fuarte deosebhe
Intre dansele tri privinfa adancimii; acestea la randul lor produc
pecare cite o Intiparire de al doilea grad, adica cite o ¡deje
abstracta. De alta parte, dach numarul lucrurilo; despre cari
avem experienta. este considerabil, toate trasAturile Intiparirilor
de Intaitil grad, °rick de deosebite ar fi unele de allele. devin
mai adanci, mai marcate, din cauza unei repetitiuni mai mari;
prin urmare ideile noastre devin mai dare. Ideile cele indubi-
tabile si mai solide sunt tocmai aceleh cari fac parte, sau sunt
abstrase dinteun foarte mare nunarI de lucruri. Astfel sunt ideile
de spatitr, timp, cauzalitate, materie, etc. In imaginile mai a tu-
turor lucrurilor exterioare se ghseste tristura dimensiunii, care
 63

adAncit pe creierul mea si se adanceste la fiecare percep-

tiune a acelor lucruri. Asta trgaturg e perceputä ca ideia spa-
tiului. De altà parte intreaga mea experieng mi-a arataf eg
lucrurile din lumea externg_ îi schimba nécontenit forma si
locul. Insa intre o schimbare si alta este o durata de repaos,
de fixitate, care nu este aceeas pentru toate lucrurile i pentru,
toate formele lor. Deaici rezultg ca prin acumularea tuturor inti-
paririlor de Intaiul grad al lucruriLor, se desemneaza in chipul
eel mai marcat trasatura duratei si träsatura imprejurarii cl o
forma nu incepe decat dupgi extinctiunea unei alteia. Aceste trasa-
turi sunt ideile de timp si cauzalitate. Tot astfel se formeaza
¡deja de materie.
Dupà cum se vede, ideile de spatiu, timp, cauzalitate si ma-
terie sunt deslipite din. imaginile tuturor lucrurilor cari cad sub
simturile noastre; ceeace Insemneaza ea avem in privinta lor cea
mai mare experienta. Deaceea ele fac parte din ideile noastre
cele mai dare; si in privinta lor avem cel mai Mare grad
de certitudine. Deaceea trebuie un lung exercitiu si o mare
sfortare de inteligenta pentru a ne puteà îrichipuì, pentru un mo-
ment macar, a nu exista materie, cauzalitate si mai cu seama
spatiu si timp.
Operatiunea prin care se produc toate ideile de cari am vor-
bit mai sus se numeste abstrac(iune. lar Intipärirlle de al doilea
grad care reprezintà trasaturile singuratice sau grupurile de
trasaiuri ce se desemneazil aparte pe organul per6eptiunii de
Intaiul grad, in arma acumulatiunii imaginilor de Intaiul grad
se numesc ¡del abstracte. Prin urmare toate figurile cate exista
pe creierul nostru se impart in doug mari clase: 1) imaginile cari
reprezenteaza lucrurile externe individual si in intregul lor, ca
alte cuvinte, intiparirile de Intaiul grad ce se formeaza in mo-
mental cind lucrurile exterioare se afla la obiectivul simturilor
noastre; 2) ideile abstracte. Acestea nu corespund unor reali-
tati individualizate In natura.
Se Intelege cà ideile generale despre cari am vorbit mai
sus sunt asemenea idei abstracte. Prin urmare, generalizatiunea
nu este deaf un mod particular al funcfiunii abstractive a ere-
ierilor nostri.
Clasilicafiunea ideilor. Ideile abstraete se impart In generale
partirulare. Ideile generale le-am studiat mai sus Ii am va.-
64

zut ca sunt de (lona feluri, adidi, idei generale de lucruri, si idei

generale de calitati. ldeile abstracte particulare se subimpart la
randul lor in idei abstracte particulare propriu zise i in leg,.
Ideia 'abstracta particulara propritt zisä este aceea care repre-
zenteaza o calitate particfilara ce variazi in cantitate &la in-
divid la individ; astfel este: bunatatea, frumusetea, lungimea,
verdeata, etc. Legea este acea iNe abstracta care reprezen-
teaza o calitate care apartine la un numar nemárginit sail ne-
sfirsit de indivizi, si care totodata se aflä absolut en aceea,s
cantitate la toti acei indivizi. Ea reprezinta prin urmare o ca-
Thee care cantitativ este absolut invariabila. Aceasta calitate
face asemenea parte integranta si constitutiva din ideile getne-
rate cad -reprezenteazi grupurile de indivizi din cari se abstrage
deia legii. ¡ata un exemplu: toate corpurile cad. Caidetea este
o calitate sau o proprietate. Insä. experieta Ira invat4 ca a-
ceasta calitate apartine inteaceeas misurä. si fara distinctiune
la toate corpurile. Daca unele corpuri cad mai Mod si altele mai
repede, aceasta va da loc la forrnarea ideilor abstracte a fortei,
a repeziciunii, etc..; dar faptul caderii este until li acelas pentru
toate corpurile. Abstractiunea acestei calitati numita lege, uniet
ca perceprianea de reportan, despre care voiu vorbi mai de-
parte, ne face si putem cugetä ci: bate corpurile Cad unele pe
allele, wind se atrag. Tot astfel este ca conceptiunea tuturor
legilor. Se stie ci legile nu se pot ,descoperl nici, condepe deck
In urna unui studiu lung, adici a 'Mel experiente intinse. Acea-
sta provine tocmai din cauzá ci legea reprezintä, o. calitate ce
nu variazá dela individ la individ spre a puteä fi usor semna-
lei' si care face parte integranti din ideile generale; astfel
incit, pentru a o ruteä deslipl din alte idei si a o concepe, tre-
buiesc experiente foarte variate si totodatá multi,' perspicaci--
fate, adici, multi sensibilitate a organului de perceptiune de
al doilea grad. In clasificatiunea stabiliti aid am zis ci le-
gea este o idee abstracti particular Am zis particulara, pen-
truck legea nu rezumeazi In sine o sum äi de indivizi dupa cum
fac ideile generate; ci ea reprezinti o calitate unicii, simplq,
care se giseste la mat multi indivizi; insi care e totdeauna iden-
titä cu sine insis.
Ideile abstracte se mai impart si in alte douä clase ;t in
absolute i relative. Absolute propriu zise sunt acelea cari nu
 65

admit- gradatiunea cantitativa. Inteaceasta clasá, intrd numai

legile. Relative sunt toate celelalte. Ideile abstracte relative-se
subimpart in spir$ile i nesfdr,site. Nesarsite sunt acelea cari
se combina in ideia nesfarsitului, despre a careia formare voiu
vorbi 4ici mai jos, Ideile nesfarsite, dupa, ctun, se vede, nU se pot
formà cleat din ideile relative susceptIbile de a vara In rnai
muit sau imai putin.Cind Irma acestea din urna sunt concepute ca
nesIdgite, atunci ele se aseamanA mult cu ideile absolute; si
chiarde aceea In filozofia ordinara ele se si numesc idd'abscilute;
de exemplu: binele absolut, frumosul abscrlut, adevarul absolut,
etc. Cu toate acestea este o mare deosebire intre ,ideile abso-
late propriu zise, i Intre acele nes/dr,site. Ideia absoluta, adicm
légea este absolut indivizibila: nu se poate concepe Q parte din-
tr'insa, adica, -o cantitate mai mare sau Lida din -m CAnd
zic: corpurile cad, Atunci qu rot sa mai doncep deaf una din
dam: sau cà corpurile cad, sau a ele nu cad..Gradatiune inter-
mediara nu se mai incape. Cu totul altfel se rttrec lucrurile cu
ideile nesfarsite. Acestea, cit sunt ele de rresfarVe, dar in
esenta lor rarrIán tot relative. Cand framosul nesldrsit (sau
abscdut impropriamente- zis), atunci pe deoparte, imi inchipu-
ietc cá acesata ifitrece in grad sau î calitate toate frumnsetil9
imaginabile lor lar pe de alta parte, concep c fiecare frumu-
seTe sfársitä din lume este un grad sau cr cantitate coprinsa in
'-frumusetea nesfarSita. Va sa zicti si intr'un. caz si in altul
torba de comparatiune, de gradatiune, de relativitate.
Despre ad numitele lornze ale cugebrii. Filozofii au recu-
noscut de mult timp ca este imposibif de a `concepe un ludru ac-
cesibil simtirilor no4stre) fará a fi unit cu ideile de spatiu si
timp. Once object exterior, se zice, trebuie sà aiba o dimensiune
o durata. Deacolo unii au conchis oàaceste idei necesare co-
respund unor realiati objective, iar altii cea mai mare parte
din filozofi¡ timpurilor moderne, cu Kant in capul Ion' au
sustinut, c aceste idei sunt pure forme objective, In care noi,
imbacám, ca sti zjc ash, lucrurile ce percepem. Aceasta( dupât
cum vom vedea, nu ne pare a fi adevárat.
Dupá cum observá Srencer, vitiile filozofiei lui Kant cari
au indus in croare pe adeptii sai sunt: 1) a ea de ordinar nu
ia in consideratie cleat numai starea constiintei oamenilor a-
dutti, fárá a tine seam:I de evolutiunea prin care trece copilul
CONTA
65

pana devine adult.; si al 2-lea) ca in expozitiunea ipotezei for-

melor cugetarii, nu se citeazá exemple din bate ordinele de
intuitiuni, ci nurnai din acelea cu care constiinta spatiului este
mai direct legata in timpul experientei. Dar sa ne inchipuim,
,zice Spencer, o fiintá omeneasca absolut fara experientd,
,,prin urmare, fara vre-o cunostinta nici chiar despre corpul sau.
este admis de Kant a spatiul fiind numai o forma de intuitiune,
,,nu poate existà inaintea intuitiunii nu poate fi cunoscut
,in sine Insus, innaintea expetientei, dar cal este descoperit in
actul primirii experientelor. Doctrina sa este ca materia per--
ceptiunii fiind data de catre non-ego, §i forma de catre ego,
forma §i materia infra deodatä in consiiinta. Cu toate acestea,
in cazul presupus mai sus nu exista Inca nicio notiune de spatitt.,
presupunem -.0 cele dintaiu impresiuni primite sunt acelea ale
sunetului. Nimeni nu va putea zice ca sunetul, ca afectiune_ a
constiintei, are vreunul din atributele spatiului. Si chiar aceia
cad s'au .ocupat putin de astfel de chestiuni vor admite ca,
cunostinta noastra despre sunet ca venind din cutare sau cu-
tare punct al spatiului, este o cunostinta castigata prin expe-
rinta, este o cunostinta nu datid odata cu sunetul, ci de.dusat
din oarecare modificatiuni ale sunetului. Cand, fiind amagittil
de un ventriloc, suntem condusi a trage concluziuni false, san
cand, In privinta locului unde bazaie un tantar noartea, nu
putem trage nici o concluziune, atunci castigarn convitsegrea
ca rin principiu sunetul este cunoscut numai ca pura senzatiune.
,,Pe urma sa fie bine observat cut senzatiunea sunetului este din
felul acelora cari nu ne face sa avem constiinta despre exis-
tenta organizmului nostru ca fiind afectat inteun mod oarecare.
Numai prin experienta aflam ca noi auzim cu urechile. Impre-
siunile auditoare sunt localizate inteun mod astfel de instinct,
Incat cu toate asociatiunile lor, mare parte din .o.amenii adulti
,,vor putea concepe ca, in absenta unei cunostinti castigate, ei
nu ar fi in stare sa stie prin care parte a corpului simtit.
Prin urmare, 141 starea presupusa de o inteligental
senzatiunile sunetfilui, neavand inteinsele vre-o implicatiune de
spatiu, i nedescoperind prin ele îni1e partea afectata a or-
ganismului, nu pot fi nimic alta deck simple afectigni ,ale
constiintei, care pot sa fie pástrate in memorie si comparale
Intre dansele, farii a amesteca prin ele vre-o notiune de ex-
 67

tensiune. Dup. l. ce va fi contemplat cum se cade acest caz pre-

zentat altfel inteun mod obiectiv, once om dote cut imagi-
fia¡iune chiar ordinarä, va puteg, cred, dupi ce va fi inchis
ochii si-si va fi asezat trupul astfel ca sg, primeascg cit se
poate mai putine senzatiuni supArgtoare, §i &IA, ce va fi alun-
gat dt se poate rnai departe once aducene aminte despre
luerurile ce-1 inconjoarg, va puteg, zic, A. conceapã o stare in
care o serie de sunete cunoscute separat ca egale sau inegale,
si o cugetare privitoare numai /a relafiunile lor mutua1e, ar
puteg fi intregul continut al constiintei"1).
Aceeace s'a zis despre simful auzului se aplia In mare
parte si la simturile mirosului si gustului.
Pe Ifingg aceste juste observatiuni ale lui Spencer, eu Imi
voiu permite a mai adaogg Ina douä. altele.
Intgiu. Dad spatiul si timpul ar fi adevgrate forme ale
intuitiunei, atunci aceste forme ar Imbrga toate imaginile si
ideile formate In capul nostru, din cauza contactului ce se sta-
bileste intre lucrurile externe si Intre simfurile noastre. Insg,
in fapt, nu este asà: cgci sunt simturi earl ne procurg, si altele
cari nu ne procurg senzatuni ce implicg ideia spafiului; lar pe
de ala parte sunt idei cari implicg ideia timpuluf si cari sunt
incompatibile cu aceea a spatiului. Sg examingm pe rind aceste
anomalii.
Lucrurile din lumea externg nu ImbracX forma spatiuluf
cleat numai and infra 4p creieri prin anume cAteva simtiri. In
adevAr, afart de ceeace- s'a zis mai sus despre auzire, mirot sf
gust, se poate observg a mai sunt Ina dowl ordine de imturi,
dupà clasificafiunea admisä mai sus, care In genere n'au nimica
aface cu spatiul. Astfel simtirile vietii organice (foamea, setear
etc.) si, acelea ale emotiunlior, ne fac sä concepem sari deter-
minate a unor obiecte materiale carl s'au pus In comunicatiune
cu nervii nostri; si cu toate acestea nu coprind deloc ideia 'de
spatiu. E adevgrat ci prin experienta cgpgtatg in cursul viefiii
la simtirile vederii si pipäirii, aflu ci stomacul, Out si insfarsit
toate pArtile corpului unde simtesc foamea, setea, etc., sunt
corpuri cu dimensiuni ca toate corpurile. Dar e lesne de infeles
cA un om care ar fi lipsit de simtirile vederii si pipgirii nu tr
puteg asocià In mintea sa simtirile vietii organice Cu un scop
I) V ezi Spencer's Principles of Psychology, § 3301.
63

material. Tot astfel trebuie sa se petreaGA lucrurile si inInintea

pruncllor cari abià incep experienta. Cit despre emotiuni, ele
ne procura niste senzatiuni Inca si mai obscure; cAci desi sunt
mamtestatiuni ac unor modificad materiale, totus ele nu ne reve-
feaza existenta corpurilor modificate. Numai, dupai o ioarte lungg
experienta, adich, dupl.'', un lung studiu stiintific capatam ceVa
cunostinti despre natura emo¡iunilor si desrre raportul in care'
stau ele cu modificatiunile materiale respective. Nu nil se. va
puteA zice cg impresiunile primite prin cele din urma doug or-
dine de simtiri nu provin din lumea, exterioara; caci, corpul
nostru Rtrtzeg, cu tot torptUtsmul sAu animal, face parte din lumea
extern5, din aceeace Kant a numit non-ego. A sustine s,ontrariul
ar fi a nu intelege deloc distinctiunile ,Intre subiectul Si oblectut
cugetarii,
Se stie cà noi nu putem sA ne inchipuim planta, omul, ma-
teria, farA spatiu; pe de altA parte, n'avern nevoie
de el spre a concepe bunatatea rantatea, coloarea, fortao etc.
Aceasta estes o apomalie din. punctut de vedere al teoriei lui
Kant. Sunt sigur ca se vor gasi aceia cad zica GA nu
este anomalie; caci in cazul dintAtu, é vorba, de ludruri rl eXistä
in lumea exterioara si cari trebuit sa lmbrace, tormele necesare
spre a ajunge la spidiul nostru; In iimp ce, In doilea cAz, e
vorba de idei abstracte, cad au luat nastere chiat, In spiritul
nostru. Prin urmare, tiu ar trebui confund.ate unele eu altele.
Voia r aspunde mai IntAiu ca acest ratIonament, dug ar fi just,
ar trebul sA se aplice si in ceeace rriveste ideia timpului. Pe
urmA voiu face observatiunea cA, ideile de plant% om; materie,
sunt tot atAt de abstracte ca si cele de bunatate, coloare, forta.
AtAt cele dintAiu, cat si cele de ar doilea corespund l.a elemente
ce existA In lucrurile din lumea exterioara; si de altg parte,
nici cele dintAi, n1ci cele de al doilea, nu exjstd, yealbzate,
incorporate si individualizatt in naturg.
InsfArsit, este de observat cà, toate senzatiunile i ideile
sari nu coprind ideia spatiului, implicA cu bate acestea idela
timpului. Astfel, sunetul, foanlea, setea -,durerea, placerea, in-
tristarea, bungtatea, coloarea, forta, etc., n'au dimensiuni, dar
cu toate acestea dureazel mai tnult sau mai putint limp. Dupg,
cum vom vedea mai jos, ideia timpului se naste' din experienta
schimbiírii ce se vede 'in natur.i; deaceea ea se uneste cu 'bate
 69'

ideile acelea cari reprezinta, lucruri sau cakistd;ti

Prin urmare, sunt idei si senzatiuni, cari se unesc numai cu.

timpul fara a se uni ca sratiul. Cum se poate explid faptul
ca unele lucruri Imbraoa o hainil pentru a intrà in mintea 10MU.
lui, i alte lucruri alta haina? Apoi, dacd hainele variazI dup.
lucruri, aceasta probeizA ca ele fac parte din calitiitile acestor
din urma, iar nu din formele mintii. Cdci variatiunea hainelor
,concorda ctt natura variata a lucrurilor din lumea extern:1; in
timp ce, ca unitatea constiintei noastre nu ar pu-teà connord4
decá't o imitate de forme a cugetarii aplicabile indistinct si In-
teacelas grad la tot ce intra in rnintea noastra: ceeacenu exista.
Al doilea. Daca spatiul si timpul ar fi adearate forme de
intuitiune, atunci ele ar trebul sa fie nu numai necesare, dar
'Inca necesare In amlas grad:Cdci, dud e vorba de forme ale cu-
getarii, aitunci ele trebuie sä existe sau sí. nu existe: una din
doua. Nu se oate face gradatiuni cantitative in lucruri Lint
prin natura lor nu pot fi dug absolute. Insa in fapt lucrurile
se petrec altfel cu\ inchipuifele forme ale intuitiunii. S'd luam un
exemplu:
Presupunem cA tnu am absolut nici o experienta si c pentru
prima oara in vieata mea, dupa ce am fost ,ase7at cu fata
sus pe o mare Innaltime, cl4schid ochii i privesc lute° 110apte
senina, cerul pini de stele. Din cauza pozitiunii in care stau
eu nu vkl deck cerul; ca toate acestea ideia sratiului s'a for-
mat imediat In creierii mei, din cauza neegalitatii absolute a
boltei ceresti, adica din cauzl cä pe cer se gasesc mai mUlte
lucruri i puncte deosebite, That acumularea Intiparirilor lor
de intaiul grad, face éa sa se desemneze deosebit tr(sitara
mensiuniti). Dealtmintrelea pot s'al ma uit ceasuri Intregi la cer,

1) Once senzatiune cipitati prin simtul vederii, este insotitA de

Rideia spatiului, fiinda de fapt in tot cursul experientei noastre nu se
intintplA ci vedem tablouri de acele care si fie atit de uniforme si
egale incat sii nu existe pe dansele micar doul puncte deosebite pen-
Iru acumularea intipiririlor lor de Wilful grad, al nu dea loc la des-
riipirea trisiturii spatiului. Dar si presupunem cii in exemplul din text,
cleschizind ochil privesc un cer fin snare, finii nouri, Uri stele, Uri
punct micar care ar avei o nuanti deosebiti de restul cerului.
In acest caz nu as avei cleat senzatiunea luminei care colo,eazi ce-
rul; dar ideia dimensiunii lui mi-ar fi recunoscuti. Pentru a-si da cineva
mal bine seami despre efectul tabloului inchipuit de mine, n'are decit
inchida ochil si si intoarci fata spre o lumini potrivit de intensi.-
70

fhrh nici macar sh-mi treaca prin mirkte exiStenta trmputut-

Pentru a concepe aceastä din urmh ideie, trebuie sü obsery
pe bolta cereasch o miscare oarecare, pep= ar fi mutarea re-
lativh a unei stele, rhsaritul soarelui, etc. Duph cum se vede-
deaici, Inchipuitele forme de intuitiune nu sunt tot una de nece-
sare, si nu se stabilesc Intr'acela,s moment In conceptiunea, unui
lucru. Imaginea unui lucru infra In capul nostru intr'un sin-
gur moment. Deaceea ar trebul ca In acelas moment ea sa 1111-
brace Mate formele, cari ar fi puse, ca sa zic asa, la usa
fill de care nu ar puteh infra innhuntru. Dar imagi-
nile lucrurilor exterioare, child intrh In creierii nostri, nu se
gribesc cu. aceeas receziciune sa Imbrace haina cutarei forme
de intuitiune. S'ar phrek ca etc au mai multa predilectiune peptru
o formá deck pentru alta. Apoi cauza relativitatii acesteia nu
Floate sa existe deck In tnsusi lucrurile din ltunea m4erioari
cari sunt esential relative; iar nicidectun In ea/ nostru care (este-
absolut.
Sper ch consideratiunile de mai sus vor fi deajuns a dovedi
feoria kantiana a formelor de intuifiune nu poate fi nead-
misibilii, i ca spatiul si timpul exista in realitate In tumea
externa.
Am vhzut mai sus a din punctul de vedere al feoriei lui
Kant, ideile de spatiu i timp prezinth o multime de contradic-
fiuni si de difi ultati inexplicabile. Ei bine, toate aceste difi-
culthti se explica de minune dupa teoria dezvoltath In acest
studiu.
Sä reluhm un exemrlu tar nostru de mai sus: vhd un arbore.
Infiphrirea sa de Inthiul grad e compusi din tr,asäturile a, 14.
c, d, e, corespunzAnd la calithfile enuntate mai sus, si pe urtnN
din trashtura f, care rerrezinta dimensiunile, spatiul ocupat de.
individ. "Durk aceea vid, doi, trei, o suti de arbori i prin'
.operatiunea ce cunoastem deji, cisfig o intiphrire de al doilea
grad, compusi din trhaturile c, d, e, 1, cari constituiesc notiu-
In actasta pozitiune el va vedeA prin pioape o fuming vagi si cu
totui omogena. Dad. el va reusi sa fad' pentru un moment abstrac-
tiune de ideite castigate prin lunga-1 experienta, and priveste numaP
prin pleoape. Tot astfel ar si cu privirea unui cer uniform si orno-
gen. Vederea este simtui prin excelenta a spatiului. Deaceea Kantistir
cu multa tragere de mima citeazi., in austinerea ipotezei ior, tot exem-
pie din acest simt. l Cu toate acestea exemplul de mal sus probeazit
A chi ar acest simt,ne-ar putei procurA imagini lipsite de spatiu.
 71

ea arlaorelui. Ei _bin; nu pot sä-mi Inchipuiesc arborul, fara

_spatiu, dupa cum nu pot sl inchipuiesc Mfg o tulping lem-
Awasg; si aceasta p.en.tru ratiunea foarte simplg ca, trasItura f,
-face parte constitutivil din Intiparirea respectiva., Intocmai ca.
.trasà.'tura c. Dupá ce am vazut si alte vegetale se formeaza In
capul tutu notiunea plantei dompusa din trasaturile d, e, f;
4IupO ce am v.:1zut i animale, cistig ideia generala a fiintei or-
xanice compusg !din trasafurile e, f. Dupa cum se.vede trasktura
.1 a spatiului intrI In constitutiunea tuturor acestor conceptiuni.
_Aceasta se rep.eteazO cu conceptiunile tuturor lucrurilor externe.
_Muntii, atmosfera, paraintul, astrele, golul chiar care se ga-
-seste 'Mire cerpuri, att dimensiuni; si 1ntipgriri1e lor de al doilea
_grad trebuie sä confina trasatura generica, f, unita Intr'un chip
indizolubil cu trasOturile specifice respective.
Am zis ca chiar golul are dimensiuni. Este de observat
conceptiunea golului existg la copii cu mult Innaintea conceptiunii
_ideei abstracie a spatiului. lata cum se naste acea conceptiune:
in tot cursul experientei noastre, in urma miscarilor executate
-de corpul nostru tau de corpurile exterioare, noi Intalnim sau
4nu tut-Olt-am rezistenta. Innaintea noastri. Cind intalnim rezis-
zicem cg un corp material s'a pus in contact cu
unul din simturile noastre. Cind organul vreunui simt, dupa ce
simtit un corp material, continua a execuld m4carea inceputd.
Lam a mai tntâlnî vre-o rezistenta, atunci noi siintim continuarea
taniscArli organului nostru fgra. a simti rezistenta unui corp; si a-
,ceasta ate dA conceptiunea lipsei de corpuri sau a golului. De
.exemplu, dad eu pipaind, cu mina, a serie de obiecte, incep
_miscarea organului dela un capgt al seriei si-o continuu innainte,
atunci se intimpla el mina mea simteste diferite soiuri de re-
zistente, uncle mai aspre, altele mai dulci; dar suntrintervale
In cari no se simteste nimic; si apoi cind seria este terminata,
aniscarea miinei continua fara a mai Intilnl rezisfenta. In acest
-caz lipsa de rezistentO imi va da ideia golului; iar continuarea
micrii organului Imi va da ideia dimeAiunii percurse In acel
gol. Dar ¡din toate símfurile, vederea este aceeg caro, contribuie
-mai _tuna, atit la conceperea golultii cat si a aceea,;a1 spatiului.
'Se stie ca. un corp ni se pare ca este cu .atit mai Inic cu
cit ne depärtam de dinsul. Dad continuant) a ne departà meren,
ztjungem a nu mai zgrl corpul de loc. Aceastg 1mpr,ejurare
72

pitala, unita cu puterea_ ochilor de a Imbrittis% deodata

multe obiecte si intervale goale, re o foarte mare intindere,
contribuie mai mult deca toate, ca golul sa fie conceput In spa-.
tiu, intocmai rrecum se urmeaza cu corpurile. Prin urmare, pen-
tru ä concere ideia abstracta a spatiului, trebuie s'a atragem
imaginile tuturor obiectelor din lumea exterioara, coprinzandu-se
intre acestea din urma i golul.
In rezumat, toate notiunile cari coprind In sine inaivizi sau
conzplexuri Vie inuivizi existand In lu.mea exterioara, sunt indiso-
lubil unite cu trasAtura spatiului ca cu o parte constitutiva,; pen-
truca sratiul este o idee generala care coprinde In sine toate
dimensiunile obiectelor exterioare.
Acum e usor de a intelege penfru ce trasatura spatiului
face parte din ideile abstracte particulart i nici din ideile ge-
nerate de calitati. Nu pot sa zic: o buniVate de trei metri,
o coloare mare, o forta groasa, etc., rentrua, bunatatea, co-
loarea, forta, sunt calit 41 particulare lasate deoparte In opera-
tiunea generalizuiiunii indivizilor, i arai pe urma percepute ca
idei abstraete. A3tfel generalizand mai multi oameni ce am
vazut, din cari unii sunt buni iar altii rai/trin procedarea ce cu-
noastem, se vor formà re creierii mei trei intipariri distincte,
Una va fi rerceputa de -organul inteligentei ca ideie generala a
omului; lar celelalte daua vor reprezenta respectiv bunatatea si
rautatea. Tras:Iltura sratiului se va gasi In intiparirea generalas
a omului; si va continuà a se sgasl In toate ideile Inca i mai
generale in cari se va coprinde emul, precum: ideile de fiinta
organica, de obiect material, etc.; dar ea nu se va gá4s cu-
prinsa in intiparirile particulare ale Duailtatii si ale rautatii.
Pentru acelas motiv trasitura sratiului nu face parte din
ideile generale de calitati. Astfel ideia general% a colorii contine
In sine ideile abstracte a tuturor colorilro; ideia caracterului
moral al omului ccntine In sine bunatatea, ratitatea, predispo-
zitiunea la veselie, etc. Dar sratiiul negasindu-se in p'Arti, nu
poate sa. se gaseasdi nici in intreg.
Voiu face o observatiune pentru cei nedeprinsi cu abstrac-
tiunile. Eu rot zice: o verdeata care se Intinde trei poste; sau:
o albastrime care acoperg tot cerul, Insil In cazurile acestea,
si in altele deasemenea, nu se poate zice ca, ideia spatiului este
implicata in acea a verdetei Eau in acea a albastrimei. Caci in
 73

expresiunile de mai sus se subintelege, si eu aru numaidecat In

inintea mea, imaginea unui corp material colorat verde sail- al-
bastru, si care se intinde pe pamant sau pe bolta cerului.
Sa vedem acum cum se formeaza ideile timpului si ale
cauzalitatii.
Toate lucrurile din lumea externa pe cari le percepem isi
schimba necontenit forma si locul. Insa 'titre o schimbare $i
alta este totdeauna o durata de repaos, de fixitate, care nu este
aceeas Fentru toate lucrurile si pentru toate formele lor. Aceasta
diferenta de durata este perceputil de spiritul nostru atunci and
se prezinta la obiectivul simturilor noastre, doua, sau rnai multe
.obiecte din care unul ne pare fix, in timp ce celalait ni se pre-
zinta sub mai multe forme sau pczitiuni succesive; asa ar fi cand
am privl schimbarile numeroase ce fac eateva grupuri de noni
Imprejurul soarelui care ne pare fix. Daca toate duratele par-
ticulare ar fi egale, i daca n'ar fi pe lume rniseare ä prin
-urmare schimbare, atunci desigur ca ideile timpului $i alei cau-
zalitatii n'ar exista nici ele. Insa, hindedt lucruritle se petrec
din contra, deaceea prin acumulatiunea intiparirilor de intliul
grad, raman distincte tnis1tura duratei, $i aceea a imprejurarii
.ea o forma nott.rt nu incepe decat dupa extinctiunea unei alte
forme. Aceste trasaturi stint simtite de organul perceptiunii de al
doilea grad ca idei genetale numite timp si cauzalitate.
Spatiul, timpul si cauzalitatea nu sunt tot una de necesare
In conceptiunea unui corp material. Jata cauza acestei deose.
dimensiunea este conceputa chiar din momentul In cAre
imaginea unui corp material o a format pe creierii nostri; ca,ci e
destul oa existe doua puncte diferite pe acel corp spre a, da
loe indata, dupa cum stim, la formarea ideii de dimensiune.
Insa fiindca de fart simturile vederii si pipilirii prin cari capa-
-tam cea mai mare suma de experientA, nu ne procureaza nici-
°data_ imagini cari sà reprezinte un singar obiect absolut uni-
form $i egal; deaceea noi nu putem sa ne închipuim, nic,i un sin-
gur moment, ca cerul, de exemplu, War avea dimensiuni; cmci,
ideia dimensiunii cerului s'a format in primul moment in care
.3magirfea cerului a intrat in capul nostru, si este abstrasa prin
acumulatiune de chiar acea imagine. Cat despre ideea duratei unui
lucru, aceasta nu se fortneaza deloc la primul moment al per-
<ceptiunii acestui lucru. Trebuie ca masar o singura schimbare
74

de forma sau de spatiu sa se faca In lucru pentrus ca acea idei

sa la nastere. Ceeace insemneaza cli dela !Perceptiunea dimen-
siunii lucrului 'Ana la acea a duratei lui trebuie sa treacii._
citeva momente, fie aceste macar nesfirsit de mici. Dar pentru
ca ideia cauzalitatii sa ja nastere nu e destul sa percepem o
singura schimbare in lucru. 0 singunä schimbare ne-ar fac
cunoscute numai doua forme succesive ale lucrului; si daca pen-
tru forma depe urma percepem a cauza, asta nu ne indeamna
numaidecat ca sa. concepem una si pentru forma anterioara. De-
aceea trebuie &A _percepem o suma mare de schimbilri succesive
pentru a capatà prin inductiune ideia cauzaliatik Deaceea aceasta
idee e foarte slaha la copii. Si daca la adult' ea devine o idee
asä de elara, aceasta se intampla din cauza ca intreaga expe,
rienta a omului, adica, perceptiunea tuturor lucrurilor, a contri-
buit a adânci din ce in ce trasatura cauzalitätii- Va sa rica,.
chiar dupa formarea ideei de durat; trebuie sa treaca city&
timp pang la formarea ideei de cauzalitate.
Despre ideile nesfdr,site. Spatiul, timpul si cauzalitatea sunt
nesfarsite. lata acum cum se naste ideia nesfarsitului:
Pe and eram copilas mic, desi avant o idee cam confuza
despre spatiu, dar desigur nici nu-mi trecea prin minte ca exista
un spatiu nesfarsit. Credeam ca satul in care ma nitscusem era
lumea Intreagä, bine frichisa de catre bolta cereasca, care se-
sprijinea pe dealurile ce vedeam imprejur. Dar foarte sigur nu
Ondeam, si nici nu puteam sa. gandesc la ceeace ar fi mai putut
sa se gaseascá dincolo de marginile lumii concepute de mine.
Tocmai tarziu, si Inca dupä o multime de striruinti ale mamei,
am purat sa-mi inchipuiesc deasupra boltei ceresti o locuinta_
mare, dar tot limitata, pentru sfantul Dumnezeu. Dar pe 2i ce
merga, eu vedeam lucruri noi si lumea mea se large': dupa.",
ce m'am suit pe dealurile dimprejur, am vazut mai departe alte-
deguri si alte câmpii, pe cari asemenea se gaseau locuinti,
oameniy aniamle si plante. Pe urma` oamenii cari veneau de
departe imi spuneau ea lucruri, asemanate cu ale noastre sau deo-
sebite de ele se gäsesc Inca si mai departe. Si cu cat innaintam
In vieata, cu at cautam si studiam, cu cat insfarsit experienta
mea 'creta, cu cat cercul in care se &eau, lucrurile rercepute de'-
mine, se marei necontenit, pana a ajuns sa cuprinda in sine cele
mai Indepartate stele fixe vizibile numai cu telescopul. Cu.'
 75

irnodul -actsta Ideia spatiului se adancea si se intarei -din ce in

.ce mai mult. Catre inceputul acestei experiente, mintea mea
percepe imprejurarea ca descoperirile vin unele dupa altele, si
:44ele nu inceteaza de a se succeda si a se inmulti pe cat timp
oeu urmez cautarile. Cu alte cuvinte, prin acumulatiunea
ririlor de intaiul grad, se deslipeste o trriseltara reprezentând
Jegatur4 de serie care uneste fiecare intiparire atat cu antece.
denta cat si cu subsecuenta sa. Aceasta trä.satura da loe la per-
.ceperea unei idei de urmarire, a unei idei pe care a$ putea-o
ocompark c'un fir ce trece prin un $irag de margele Ct'nitins in
¿in je dreaptii, $i la care ne a$teaptd totdeauna s4 ada-ogflin
.0 non?! margin& Acum, °Heat de numeroa$e si oricat de inde-
partate ar fi corpurile ceresti pe cari le percep, nu as puteà nici-
wadatä sa mà conving ca. am ajuns la marginile spatiului; pen-
truca, cel din urma corp pe care II voiu fi perceput va grava
pe creierul mtu unja sau legatura care il uneste cf.t un corp
..subsecuent, adicä cu o nouk margica. Aceasta convinctiune abso-
luta despre existenta succesiunii unei noi si iar a unei noi
Jnargele, provine din aceea cA treisdtura succesiunii in ches-
tidne a fost si este adancita pe organul perceptiunii de Intaiul
grad de catre intreaga mea experienta. Deaceea ideia spatiului
nesfarsit face parte din adevarurile cele mai solide, In adevär,
-cand voiu vorbi despre inductiune, singura cale In principiu prim
-care capatAm convinctiuni, vom vedea a o idee .are capul
nostru un grad de evidenta cu atat mai mare, cu cat aceal idee
esto abstrasä din o mai mare suma de experienta. AO dar, de.
narte de a rria face &I gasesc marginile spatiului, experienta
nu face decâtsA consolideze ideia spatiului nesfarsilt.
Ideile nesrafsite sunt croite de experienta si inductiune,
4ar mai tarziu ele sunt consolidate si fixate In, sfarsit in fundul
-convinctiunii noastre de a ooncepe rjimioul. Zic aceasta consoli-
dare se face mai tarziu, fiindca copilul rnai Intaiu capätit ideia
-une succesiuni ce se tot urmeaza, i apoi tocmai mai tarziu in-
.4cepe a gandi asupra posibilitatii Intreruperii acelei succesiuni
asupra posibilitätii existentei nimicului absolut.
Am zis mai sus ca spatiul nesfirsit cu corpurile ce cuprinde
este conceput de mine mai intaiu ca o idee de coritinuitate ce
-se poate comparà cu nu fir ce trece prin un $irag de margele
:Wins in linie dreapta si la care ne asteptdun totdeauna
76

adogiinz o mdrgica. Inchipuiesc ca firul in chestiune are ow

lungime sfarsita care eontine in el atätea matele -cite corpuri-
am perceput eu n vie* mea de langa mine si pana la stelele,
teleséoploe. supozitiunea -aceasta nu ar fi mai nimjca dincolo-
de capetele acestui fir, nici materia, nici cluar spatiul. Voesc
insa s'A-mi figurez, adica sa concep supozitiunea de mai sus.
Pentru acest scop Incep a calatorl pe siragul de ,rtjargele con-
cepand In imaginatiune pe fiecare din acestel. Daca dupa ce
am ajuns la capatul siragului si al firului voeso sa päsesc
adic sâ concep ceeace este mai incolo, atunci minte,a
?flea se pierde si, negasind o margica satr up fir pe care sa--
se sprijine, cade in neant. Deaceea, cand caut sa concep ni-
mien! absolut, sunt sprijinit de un sentiment penibil de gol,
care ma clboseste cumplit si In sfOrsit. ma face de ametesc. Fi-
ziologia ageasta se poate usor explica. In ,adevar, presupun ca
pe creieru lmeu se afla intiparirea de intaiul grad al sitagului
de margele -sfarsit. Organ,u1 inteligentei mele percepe tot 0-
ragul pana la capat. Eu Il sfortez prin yointa mea s'a" urmeze-
drumul isa perceap.a ceeace este sirag. Ins dincolo de aresta
nu mai éste nicio o intiparire. A-mi figura deci nimicul ar fi a-mi
figurk lipsa de intipariri, ceeacé este iriposíbil matetial. Prin
persistenta si putetea vointii eu exercitez cumplit organuI per-
ceptiunii de ail doilea grad. ..cesta intrand Inteo activAate sau
framantare extraordinata pe care tea poate potoll perceptiunea
cantata si ne g4sita, atrage in sine o cantitate extraordinara
de sange penfru -serviciul aimilatjuni i disimilatiunii organice.
Cantitatea de sane apoi, fiind prea mare, ea pricinuieVe con-
gestiunea organului si prin urrnare ameteala mintii. Am zis
este imposibil material a-mi figura absolut, adica, a per-
cepe lipsa absoluta de Intipariri de intaiul grack In adevär, or-
ganul perceptiuttii de al doilea grad este modificat, adica impte-
f'onat numai de catre intiparirile de intaiul grad. COnd acestea
lirsesc, Isau cand comunicatiunea dintre aceste si organul in ens-
tiune inceteaza, atunci nu mat exista nici o conceptiune in ca-
-pul meu.
bin cauza imposibilitatii de a-mi figura neantul, mintea mea,
rip fpnctiunea imaginatiunii, creeaza rnärgele noi pe care
tot adaoga, la siragul pe care calatoreste catre nesfarsit. Cu
modul acesta mintea are de ce se sprijini si are- pe ce p,a§is
 77

far4 cfadea In neant. Se 'nfelege ca mintea roatecalatorl ceasuri

Intregi tot adaogand cate o Margicl la fiecare pas, dar tela
un timp ostenesfe si se pierde sau adoarme.
Tpt ce s'a zis In privirea spafiului e aplica ra timp, 'fa cau-
zalitate si la toste ideiLe nesfgrsite. in acumulafiunea Inti-
paririlor de Intaiul grad- al acestora se desemneag aparte -trii,-
satura nesfarsitului. Nesfarsitul, dect, este o idee mai ge-
nerala dent srafiul, timpul, etc., pentrua le confine p toate
aceste idei.
Spafiul, timpul, cauzalitatea i nesfirsitul sunt idei univer-
sale concepute mai mult sau mai pufirt bine chian de oamenii
cari n'au instrucfiune propriu zisa, Dar cu cat experienfa umani-
tafii creste, adleä cu cat stiinfele pozftive fac firogre§et cu atat
acele ¡dei devin mai clare, si totodata cu afgta, ideale generale
se Inmultesc in caput nostru. Dealta parte aceste din urmk' largesc
din ce In te ceroul lor, astfel incat unele din ele ajung pank a
confine Intr'insele toate lucrurile exteripare. erk un timp
cand idela materiel nu erà decal o simrla ideie generala, care
confinea numai o rake din lucrurile exterioare; pentruca pe
afunci se ,credea ca' focul, lumina, aurora boreafk atmosfera,
ete,, nu aveau aface cu materia; i rehtruca se admitek existenfa
a o mullime de fiinh imateriale, precum ingeridstrigbi, stafii,
etc. CLI progresul stiinfelor pozitive, ideia materiei s'a ridicat
Ja gradul de idei universale ca i timpul si eauzaThtatea. Tot
astfel este si cu ideia forfei.
Dura cum se vede, ¡deja spafiului este cea rnui oecesan'i
In ,acelas timp cea aintizsiu pe care o cástigam; ideis timpului vine
In al doilea rang. In amandouk privinfele; pe urrriR vine cauzali-
tatea; aroi urmeazá' nesfarsitul; dupk' aceea vin ideile de materie
f orfa, etc. Ideia de malerie este dejà la tub grad. atal! de los,
trial rot cu oarecare usurinfi sä-mi inchipuesc un higer de
exemrht care ar tral In spafiu, $l timp, faiii a fi material. Dupa
ideile generale universale vin ideile generale deLa cele cari con-
fin cel mai mie numar de lucruri individuale. In sfarsit, urmeazA
imaginile lucrurilor considerate indiNidual. Ask dar, dela ima-
ginea individului rana la ideia spafiului esie o gradafiuno nein-
'trerurtä.
Deaici urmeaza cà rartizanii asa zise/or forme de infuifiune
riau nici o rafiune plafizibila, nici de a alege pentru teoria
78

lor numai cateva printre primele idei universale, nici de a consi-

derà pe toate cAtie le-au ales ca avänd aceeas forf i valoare.
Mai este un alt ordin de idei, cari, desi nu sunt universale,
mn acest sens el ele nu confin In sine toate lucrurile, sunt ca
-toate acestea unite cu ideia nesfarsituluiAcestea sunt ideile
nesfirsite form-te din -unele idei abstracte particulare cari admit
o gradatiune
Astfel, prin procedura ce cunoastem, capat ideia repeziciunii
care reprezinta calitatile particulare ale lucrurilor. Dar in cursul
experientei mele percep nenumgrate grade de repeziciune; astfel
inat dad iau ca punct de plecare rapiditatea miscarii unui lucru
detedminat voiu avei o gradatiune ascendenta catre virful ca-
reja se vor gasi miscarile cele Mai repezi fe cari le-am vitzut vreo-
-data. Insa fiindca creierul meu s'a deprins a intfilni necontenit
repeziciuni noi de toate gradele si prin urmare asemenea de
grade tot mai superioare cleat acelea dejà percepute; deaceea se
va formä pe organul mea o intiparire de intäiul grad, reprezen-
tând o linie de succesiune, de care se insir4 gradele intocmai cA
margelele, si care astearta necontenif sá fie prelungia. Organul
perceptiunii de al doilea grad, prin functiunea imaginatiunii
rxeiatoare, vt, puteà face sa se prelungeascä acea linie de succe-
siune °deg Ora la oboseala si astfel va percepe ideia repezi-
ciunii nesfärsite. Idei nesfärsite de feltil acesta putem formà si
concepe °rick de multe.
Dupa icum es stie toate perceptiunile produc modificad
mai mult sau Mai putin in statul moral, adica In statul nervos.
Aceste modificari sunt percepute sub numele de emotiuni. Pre-
supun acum c.i oarecare perceptiuni produc in mine impresiuni
placute. Fiindca forta acestor impresiuni este de diferite grade,
deaceea concep ideile.v nesfirsite (sau absolut impropriu zise)
de frumos, de fericire, etc., dupa nuante. Pentru aceleasi ratiuni,
calitatile ce unele lucruri au de a favorizA conservarea dezvol-
tarea fiintei mele dau nastere la ideia binelui absolut sau nesfär-
sit. Calitatile contrre dau loc la ideia aului absolut.
Cu at creierul se dezvolta, si ct cAt cercearil stiintifice,
instructiunea i prin urmare experienta creste, cu cât noi con-
cepem idei mai clare, si cari in totul sau in parte, nu rtikai sea-
Walla cu ele insile astfel precum erau cortcepute mai innainte.
A'stfel, ideile de suflet, de vieata, de animal, etc., sunt intelese
 79.

Inteun mod deosebit de catre aceeas persbattas dupl cum ea se

gaseste In copilArie, in vfirsta matura, innainte sau dupk studiut
stiintelor. De ordinar, fiecare crede ck este adevkratit ideia, con--
ceputa actual §i astfel precum ea este conceputk actual; pentrua
creierld nu poate sal simteascl decat aceeace_ este. intipkrit
massa sa. Dar fiindek progresul si experienta acumulata a indi-
vidului si a umanlitktii fac ca ideile sk se schimbeneconte.nit; de
aceea alungem ca sa ne Indoim despre adevrui ideilorchiar ac-
tuale, i sa compunem o gradatiune care incepe dela concepfiu-
nile mai vitioase a organelor noastie si se sfkrseste cu
concepfhtnile cele mai perfecte. Raportul acestor din urma con-
cepthatii cu organele respective se numeste acfevkrul absolut.
ldeia justitiei se formeaza ca toate celelalte idei absolute
sau nesfirsite. Dar fiindca aceasta ideie este mai complicat1
deck celelalte, deaceea vom vorbi despre dâns lir detaliu mait
departe.
Sa se noteze ca ideile nesfarsite universale despre cari vor-
bitn, mat* Intaiu nu se bazeaza debe pe imposibMtatea de a:
concepe neantul. Deaceea ele nu sunt conceptiuni necesare ca.,
ideile universale, ci mai tnult niste creiatiuni facultative ale ima--
ginatiunii.
Ideile nesfarsite neuniversale, premm si ideile generale uni-
versale prezintá toate o calitate comunä, adich ea sunt tresfarsite.
In urma acumulgiunii intipkririlor acestor idei, si prin trebuinta
si proprietatea ce are creierul nostru de a generaliza, se formeazá
ideia cea mai generala' din toate, adick nesfarsitul. Acest rresfarsit-
general a fost f erson if ca t sub' numele de Dutnnezeu_

Perceptiunea raporturilor.
Am vazut mai sus ck o intiparire de intaiul grad este
principiu indiviza; si numai In urma acumulatiunii a douw saut
mai multe IntipAriri asemkniitoare, se stabileste o deosebire de
adancime intre diferitele traskturi cari le compun si cari dau loc
la perceptiunea ideilor abstracte. Dar douà sau mai multe trk-
,saturi cari intrk In -spiritul nostril Impreuna, a facand parte-
din imaginea unuia si aceluias luau, adick atat de strain unite
Intre clanesle Meat constituiesc o singura figura indivizk, desi pe
urma pot sk se deosibeasck ;ntre dansele in privinta adancimii, dest
prin iurmare ele pot pe urm.,5 §k fie percepute separat, totusiacele
80

trasaturi nu rilmân mai rutin unite intre dansele prin legltura

care a fácutssi face din ele imaginea unui singur lucru exterior.
AceastA legatura este sApata pe receptaculul intipAririlor de in-
taiul grad, si se impune la peiceptiunea organului perceptiunii
de al doilea grad. Ea va ave 4 cu atk mai multa adancime,
va fi cu atk mai eviden ta, cu cat ea va fi fost mail des irnpri-
mata pe organul perceptiunii de intaiul grad. Dar in general
intiparirea legaturii este cu mult mai putin profundk deck aceea
a trasaturilov, pentruca ,aceste din urma sunt imprimate i per-
epute de un numar de ori cu mult mai mare. Astfel, daca
niste ffori roii, atunci -se vor grava re creierul meu trasatura
florii (adica a formei), aceea a rosului, precum ì leektura care
face din ele o u,nitate; si adancimea tuturor acestora va fi ,egaJa.
Dar dna (furl aceea Airid, pe deoparte, flori albe, albastre,
galbene, etc., si pe eealt6parte, iaa cunostinta de on baston rosu,
de un mineral rosu, de un lichid row, etc. atunci trasatura
si area a florii vor castiga o adancime rroportionala cu
numkrul de ori a imrresiunilor ì perceptiunifor lor; In limp ce
legkura dintre aceste doua trksaturi nefiind imprimate si per-
eerute deck o sing-ura data, va ave a o adinerme, relativ foarte
mica. Daca re lariei aceosta mal actaogam i Imprejurarea ca
intiráririle in genere se krituneca si se terg cut timpul, atuncivom
intelege usor rentru ce perceptiunea legaturilor, adick judecata,
este cu mult mai grea si mai ruin sigura deck perceptiuneatrask-
turilor cari constituiesc ideile.
Oreratiunea prin care organul perceptiunii de al &ilea grad
rercepe legaturile ce el gase?te pe receptaculul IntipIririlor de
intaiul grad intre diferitele trasaturi se numeste perceptiunea ra-
porturilor dintre ¡del. lar intiparirile de al doilea grad; cari re-
produe acele legaturi se flumes:: judeclpi sau Combinatinni, dupl
nuante.
Vom ved4 moi derarte ea organul perceptiunii ,de al doilea
grad este a.stfel constituit, luck el nu poke percepe inteun mod
ciar mai mult deck o singurá imagine sau o singura ideekieodatil.
Din aceast5 imposibilitate de a percepe deociata si separat Inal
multe Jucruri rezulta cà, dacä noi meditam, adica, daca organul
inteligentei noastre se pune sá revada, sit perceapa toate sau
mäcar parte din nenumaratele intipiiriri de intkul grad, atunci
el este pus in absoluta necesitate de a uza de urmátoarele douk
 81

anijloace;, 1) de a percepe imaginile si ideile pd rand, una tate

una; 2) de a condensà, de a contopi, de a intruni inteun singur
manunchiu un nutnar de imagini sau idei i apoi a le percepe pe
toate ca constituind o snigura unitate. Mijlocul intaiu da loc la
ceeace se numeste asociaflanea cî succesiunea ideilor. Mijlocul al
4:loilea da nastere generalize:flu:di perceptiunii raportarilor.
Am vazut ca prin calea generalizatiunii, organul percep-
tiunii de al doilea grad nu face alta In definitiv decal- ca per-.
cepe toate intiparirite identice de, intaiul grad ca pe o singurk
intiparire ingrosata. De exemplu, dacd in vieata mea- am väzut
o suta de arbori, si daca caracterele distinctive ale arborelui sunt
traskturile ç, ell e, despre earl am vorbitimai sus ,(c, tulpina lem-
noasa; d, fixata In prunânt; e, constituind o fiinta organica),
atunci grupul a cestor trasaturi, repetandu-se de o sutd de ori,
formeaza o suta de intipdriri identice cari sunt percepute la un
loe ca o singura intiparire ingrosatd, numita ¡deja generala a
arborelui. In perceptiunea raporturilor lucrul se petrece
-tr'un -chip analog. Organul inteligentii noastre, neputand per-
cepe deodatà si separat doua sau mai .multe idei, el percepe
legatura dintre dansele, i astfel le are pe toate sttinse infr'un
manunchiu -a carui centru i simbol de unitate este toemai le-
gätura. Apol Iiindca mintea noastr17, dupa cum am vazut nu poate
sa-si indrepte toata activitatea sa decat asupra unui singur punct
deodata; deaceea In perceptiunile raporturilor toatk atentiunea
noastra este fixata la legultu4.7 In timp ce membriii?egati sunt
numai intrevazuti. Prin urmare, atat generalizatiunea, Cat si per-
ceptiunea raporturilor sunt o necesitate a spiritului nostru de a
reduce la unitáte impresiunile i cunostintele noastre.
Perceptiunea raporturilor este desteptata de catre asociatiu-
-nea sad succesiunea ideilor si vice-versa. ¡ata cum se face
aceasta:
In, cat, timp creierul nostru este in stare de a functiona si
nu este confundat Intr'un somn complet, organul perceptiunii
voastre de al doilea grad nu inceteaza nici un moment de a
pereepe. In momentut in care simtim lucrurile exterioare si in
care prin urmare se formeaza intiparirile respective de intaiul
grad, atentiunea organului inteligentii este de ordinar atrask
Cu. putere catre acele intipariri. lar card nu simtim nimic sau
.aproape nimica din lumea exterioara, atunci organul In ches-
CONTA 6
82

tiune Indrepteazk obiectivul sau cá.tre intiparirile de Intaiul grad

conservate de memorie; i fiindea aceste Intipkriri sunt nenu-
marate, deaceea §i inteligenta noastra percepandu-le pe rand
se poate confunda intr'o meditatiune foarte prelungitA. VasA-
zic In momentele in cari simtint lacrurtle exterioare, cat
si In acelea ce nu le sitntim, mintea noastra lucreaza necontenit.
SA vedem acuma cum lucreaza. Presupun c. Inteun moment dat
organal perceptivaii de al doilea grad are -obiectivul indreptat
spre trAsAtura sau ideia a. Irish trásatura a nu a intraf singura
In capul meu. Ea a. intrat ca alte trasaturi ca care este legatil
prin aceea CA a,u fatut impreunà parte integranta dinteo singura
imagine, sau prin aceea c eau succedat unele dupa altele in
aceeas ocaziune. SA presupunem ca b este ideia care e in mal
stransa leg-Mara,' cu a. Pe cand obiectivul org-anului mea este In-
dreptat spre ideia a, eu am) dupa cum stim, in aceasta ideie punc-
tul cel mai ciar al perceptiunii mele; cu toate acestea, nu e mai
putin adevarat ca eu Intrevhd mai malt sau mai putin idgi/e ce
stau Imprejurul ideii a i cari sunt legate cu- dansa. Fiindca
mintea se oboseste a fixà o singura ideie (variatiunea fijad o
lege universalá a materiei), deaceea ea aluneca pe leghtura
care le uneste dela a la b. Aceasta din urma ideie la randal
ski, va fi In legaturá mai stransa ca r. Pentru acelas motiv or-
ganul perceptiunii de al dollea grad isi ya purta obiectivul sau
dela e la d, dela d la e, dela e la f, -asa mad departe.
Dar in acelas timp In care inteligenta noastra trece dela o idee
la alta, ea percepe si legatura dintre aceste idei; caci numai le-
gitura i perceptiunea legaturii este aceea care recheamil ideia
subsecuenta la care trece atentiunea noastra, AO dar, pe cat
timp creierii nostri vor fi trezi i In stare de a functiona, pe cat
timp asimilatiunea i disimilatiunea vor continua in ei, pe cat
tintp prin urmare va existà o miscare materiala inteinsii, pe atät.
timp i mintea noastrá nu poate sta fixati asupra unei idei. In
cazul nostru, fixarea mintii, este o imposibilitate materiala ab-
soluta. Aceasta este cauza pentru care nu putem sa gan4im
necontenit numai la un singur lucru, ci suntem Impinsii fara 'oía
noastra dela o idee la alta, dupa cum sit mo'leculele materiale
din creierii nostri sunt Impinse si Inlocuite unele prin altele. Se
intelege a In timpul somnaIui complet de exempla, nu este asa.
Dar atunci organul perceptiunii de al doilea grad este lipsit
cu total de simtire si nu functioneaza de lot., Prin succesiunea
 83

ii,deilorsi a cugetárilor In modul si cu formelé mai sus expuse este

o necesitate care decurge deoparte din neputinta noastril dé a
cugetà separat si deodatá la mai multe lucruri, si de altä parte
din necontenita metamorfozare a materiei care constituie cor-
pul nostru.
Raporturile dintre idei sunt de diferite specii. Mai Intâiu
&le se Impart In raporturi de compatibilitate si in acelei de incom-
patibilitate. De exemplu, dacá innaintea obiectivului organului
inteligentei mele se prezintá ideia luminii si aceea ambscuritátii,
concep cä aceste douá lucruri nu pot sil coexiste Th acelas
timp si in acelas spatin; prin urmare concep cä unitatea ide!timp
i de spatiu ele sunt inteun raport de incompatibilitate. Pentru
ce? Pentrucä lumina si obscuritatea niciodatä, n'au intrat In min-
-tea mea In conditiunile de unitate de mai sus; si daceea,nici :nu
existk pe creierii rnei intipärirea vreunei legilturi intre träsätu-
rtle respective. AO dar, perceptiunea raportului de incompati-
lilitate nu e ,altceva decat perceperea (15 nu existá nici o legà-
turà intre ideile ce stau la obiectivul organului inte-
ligentei. Tot pentru aceasta cauzá concepem judec6tile urmá-
-toare: existenta si neexistenta se exclud; cercul nu poate fi
patrat; douä si cu douäl nu face cinci sau sase sau once alt
-numär a-fa:A de patru; etc._ lar dad% intre douà sau mai multe
idei existá o lekäturá materiel oarecare sapata pe creieri, atunci
.concepem cà acele idei sunt compatibile.
Raporturile de compatibilitate se subdivid in directe si in-
directe. De exemplu cand zic: animalul este o fiinfg organicá;
atunci nercepem o legáturá directh intre ideia de animal si
aceea de fiinta organia; cáci trásäturile ce zugrávesc aceste
idei s'au ssápat impreunk si deodatrt pe creierii mei ca facänd
parte Idin una si aceeas imagine nedivizá; si numai pe urtn5,.tár-
ziu s'a putut stabill o deosebire intre dânsele prin efectul acu-
mulatiunii intipäririlor de intAiul grad, aril tusk' ca acea deose-
hire s poatä sterge legátura primitivá. Asemenea pot zice:
omul este câteodatá bun si cateodatá rhu; randunica zboará,
repede; calul este animal, etc. In toate aceste exemple si in alte
deasemenea, raportul de compatibilitate intre idei este direct.
Raporturile directe se mai pot subdivide in strinse si slabe.
Ele sunt stranse In exemplele de tnai sus. In genere, ele sunt
.strânse intre imaginile particulare si ideile generale de lucruri
84

cleoparte, iIntre ealitatile lor de alfil., parte. Raporturile

recte sunt slabe intre calitätile particulare cari s'au abstras din,
aceeas imagine, de exemplu: intre curaj j magnanimitate, In-
tre bunatate si duke*, Intre severitate si maiestate, Intre frumu-
sete $i malignitate, etc. Aceste idei douä-câte doua sunt Intr'un
rapbrt direct slab, ,fiindeá" In operatinnea generalizgiunii ele
sunt lasate la o parte 'una pate una,-farX ca dupa Inlaturareat for
sk se unease/ Intre dânsele spre a formh unitati noua,. Pe and
raporturile dintre imaginile particufare i ideile generale de lu-
cruri deoparte, si calitätile lor .de alta parte, sunf strtInse, fiindcrt
toate fac parte integrantä din imaginile primitive si
din ideile generale la cari se raporteaza, i, prirr urmare, ton-
stituiese. Impreun'a unitäti.
Raporturile de compatibilitate indirecte se subriivici ase,
menea In stanse si slabe. S luatn exemple:
Presupun c In capul meu percep ideia calului. Aceastä
idee Intl -desteapta: pe aceea a anirnalului, i percep totbdatá
legatura dintre ansele care este un Taport direct strAns. Ideia
animalului ¡mi deSteaptà pe acea a omului, si percep totodata le-
gàtura dintre aceste din -urma idei cari sunt a$emenea un ra-
port .dire._t straits. Fiinda inteligenta mea pote sa intrevadd
deodatä ateva lucruri, ea nu pierde din vedere lntäia idee dela
care a plecat, si concepe c calul este 1ega1u'r4 indirech ca
otnul prim intermediul ideei 'de animal, prin urmare zie: ontul este
animal ca i calul; sau, omtil $i calul sunt animate. In acest exem-
plu raportul indirect este strAns, Astfel Taport exista intre-
speciile aceluias gen si in genere Intre toti membrii colaterali
tali se scoboará din aceeas idee generalä, cu alte, cuvinie, Intre
ts?ate gradele de subdiviziune a aceleeasi idei generalé. Astfel
este îr exemplele urm:itoare: marnife.ele si coleopterele stint ani-
mate; vertebratele sunt animale ca i ganiacul ce fi n pe palma%
etc. Prin urmare, perceptiunea raporturitor indirecte 'still-Ise nu
este altceva decat analiza ideilor generate.
Raporturile indirecte slabe se mai, numesc i raporturi de
analogie. latá. cateva exemple dìn felul acesta: väcl un blot
de marmot-5i acoperit In parte cu ornät, si zic: aceastq marmot-I
este albà ca omä'ful. In acest caz ideia albului este in leghturá
directa deopart, cu marmora si de alfl parte cu omiitul; si
aceste din urmi don jdei sunt legate indirect print intermediut
 85

ideei abstracte particulare a albului. Pentru acelas motiv con-

cep ca: soarele produce luminY ca ci focul; dar soarele lumi-
neaza'mai tare cfecat focul; vie* noastrAt este ca ,s./ a luma-
nare aprinsa care mai târziii sau mai curand trebuie sa se stihg5.,
etc. Dupa cum se vede raportul deanalogie exista numai 'hare ima,
gini particulaye sau Intre idei generale cari au mn eomun una sau
mai multe calitati particulare, dar cari dealtmintrelea sunt stra-
ine Miele de altele, adita nu stint considerate ca facand parte
din acelas gen,
Analogia -este 'cel mai important Taport din Cate concepem
noi. Prin dinsa spiritul nostru setos de unitate gasesfe legaturi,
mai mult sau mai putin slabe, intre lusrurile celq tnai deose-
bite $i mai diverse din lumea asta. Prin ajutorul ei In sfársit,
mintea noastra descopere Intre diferite lucruri legaturi din ce
In ce mai stranse, 'Ana ajunge a concepe foatei acele lucruri ca,
pp o singura unitate perfecta. In adevhr, stim c raportul indi-
rect str5ns exista Intre membrii colaterali ce 'se scoboara din a-
ceeas Heie-generala, i cá. aceasta din urma idee confine pe'toti
membrii sai Inieo legaturrfi atat de strânsa, insat su totii con4
stitulesc o universitate perfecta. La aceasta finde spiritu/ nostru
sa reduca toate cunostintele sale, Deaceea In timpul meditatiunii
sale el se sileste sa "generalizeze tot, sa conceapi idei din ce
In ce mai generale 'Ana s'ajunga la una singur5 care sa Im-
bratiseze intregul cunostintelor. Punctul de pIecar si calf&
chiar pâtia la ajungerea acestor scopuri se face prin mijloeul
analogiei. De exemplu, cei vechi au descoperit c planetele se
Inv5rtesc imprejurul soarelui. In timpurile moderne s'a desco-
perif ca si pamântul nostru face- tot asemenea. La acest mo-
ment s'a conceput o asemanare, adic5, o analogie Intre
manful n,ostru si intre planefe. Mai thrziu se vede ca planetele
ca si parnhntul ..sunt corpuri stinse, fära lumina proprie. Mai
pe urm5 se descopera a cele dintaiu Cl si cele de al doile&
att atmosfera, poli turtiti i Inghetati, etc. _prin urmare, pe
când la Inceput cunOsteam cà Intre planete $i pam5nt -este o sin-
gura calitate cotnudá, pe urma am descoperit ca este Inca o a
doua,.o a treia, a a patra i ash mai departe. Cu 'modul acesta
raportul slab devine din ce In ce mai steins. la urma,
spiritul este irezistibil Impins spre tmitate si fiindca nici o per-
ceptiune contrara nu -vine s5 opreasca aceasta tendinta, deacea
concep ca planetele sunt patmânturi ca al nostru, care trebuie $5.
;86

-ail:4 pe dansete chiar finte organice, fiindcg la temperatura in.

care se ggsesc ele, materia trece prin faza de inetamorfozare
mania vieata organick Va sá ziog, pgmantul este o planetä, si
.actun, n loc de a aveä In mintea mea douä feluri corpuri
ideosebite, le-am Intrunit pe amandoug Inteo singurg Ideie ge-
..neralg numitg.plane,tg.
Perceptiunea raporturilor de analogie §i inlAntuirea sau
.,asociatiu.nea ideilor si a judecAtilor pot da lot l cugetiri
.mai complicate. De exemplu:
Cuget la soare simtesc trebuinta de a §ti ce lucru poate
fi pe el. Caut sà percep raporturile sale §i gAsesc mai Intaiu
Jçà el produce cgldurg. i luming ca focul. lntre aceste doug' lu-
4cruri existä deci un raport de ianalogie. Fiindcg, descoperireal
,oricgrei leg'Aturi de analogie este o Indrumae ditre perceperea
unui raporf indirect straits, si fiindcà. nici o perceptiune contrarg,
opreste intä tendinta spiritului meu cgtre unitate, deaceea con-
chid eg: soarefe este un corp In cotnbustiune ca si focul din
,Natrg. Insg, mai tarzitt, cand starea stiintelor Itni permite, gg-
sesc prin calcul cg cantitatea de cgldurg produsg de cgtre scare
..feste cu Intilt mai mare deck aceea pe care massa sa îfl combos-
tiune ar puteä-o produce. lata dar o perceptiune contrarg care
impiedicá tendinta spiritului meu de a asimilä soarele cu focul
din vatrg. Aceste doug lucruri n'au poate in comun decat lumina
si cgldura. Speranta de a ggsl o identitate de nahnli Intreiaceste
lucruri, dispärand, las focul deoparte, dan curs liber
adicg desfgsundrii ideilor, i ma pun sg caut i sä zaresc pe
receptacultd Intipgririlor de Intaiul grad cu tare cauzi ar puteä
s'A fie In leggturg o productiune a0 de mare de cAldurd. Stiu,
in urma altor experiente, `cgr un corp In mi§care gasind rezi4entrt
.sau fiind oprit brusc, se IncAlzeste; si cg tgldura produsg este
proportionalg cu cantitatea m4cgrii disprtrute sau mai bine,
transformate in caldurig. Deci, fiindcg productiunea de cAldurg
sl luming este un caracter comun,atat corpului din cazul presu-
pus, cat si soareltti, fiindcg atat Irl unul cat si In ialtul cantitatea
de luming i cAldurg. poate si Intreacg sau Intrece pe acea pro-
dusg de simpla combustiunee_ consideratiune care strange mai
mult o leggturg. de analogie; fiindct nu percep nimica contrar
care sä poatg oprl tendinta spiritului meu cgtre unitate, deaceea
.concep cä: soarele este -un corp a arid cantitate( enormil de
.CAldurg si luming nu este altceva {teat o cantitate enormg
 87

forta mecanicä transformatii prin o cauza oarecare. Cu modul a-

cesta, din corpul observat de mine, a arid miqcare se preface
prin rezistenta in caldurA, $i din scare am facut o singura.uni-
tate, adica am conceput o singuna idee general care este aceea
a corpurilor ce-§i translormeaza fortele mecanice Zn forte fizice.
Pana acum am luat exemple din. acelea- in- cari analogia reti-
$e$te ca sä. transformeze n raport indirect strâns, adia
condua la conceperea unei uniati perfecte. Dar de fapt aceasta.
nu se intampla totdeauna. In cele mai multe cazuri cand perce-
pern o calitate comunä intre doua lucruri, apoi percepem $i ca-
litäti opuse cari opresc tendinta spiritului nostru de a ,ajunge
la conceperea unitatii perfecte. De exemplu:- cunoscand carac-
terul leului $i pe acel al amicului meu, ZiG amicul meu este
bray, curajos ca un leu. Aici am perceput un raport de analogie;
dar cuno$tinta deossebirii de conformatiune i constitutiune cor-
porala, de calitati intelectuale $i morale, etc., ce existä intre leu
amicul meu, ma opre$te de a conchide ca ei sunt egali (afaril
numai daca nu i-as considerà din pundit' de, vedere al anima--
litatii, in care caz amandoi sunt animale). Cu toate acestea, ten-
d'inta spiritului meu de a face din toate o unitate cat se poate
mai strânsa, ma face sil concep comparatiuni ca acest,a:. arnica
meu este un leu; el este leul rasboaielor. Astfel se intamplä,
cu toate judecatile ce cuprind tertneni intrebuintati in sens fi-
gurat, precum: el arde de o flacarg secretil; am mers struna, etc.
In toate aceste cazuri i in altele asemenea, spiritut nostru reu-
$este sa faca din mai multe lucruri rinmai o uniiate imperlectl.
Unitätile imperfecte se numesc si comparatfuni propriu zise.
In regulele expuse pana aici infra. toate judeciltile noastre-
posibile, fie ele crick de complicate. Prin urmare, nu fac excep-
time judecatile prin cari eu decid a actiunea cutiíru4 om este'
ori nu legala sau ilegalà, moralá sau imorala, prudentä sau
imprudenta, etc., pentruck In toate aceste cazan i eu nu fac
decat s percep raporturile ce existä intre actiunea $i chestiu-
nea deoparte $i intre textul legii, maximile de purtare, ori
mile de prtidenta, de alta parte. Cat despre formarea acestor
maxim-e in capul nostru, voiu vorbi. ie larg aiureA, Aici atat
voiu anticipà co ele se formeazi prin abstractlune intocmai
ideile generale.
 IV. Imaginatiunea.

Facand abstractiune de rezultatul acumtilatiunii intipäriri-

lor de intaiul grad, apoi cel mai mare grad de adâncime al aces-
tora sa gäseste In imaginile lucrurilor individuale din lumea
externa, in momentul child aceste lucruri se afla la obiectivut
simturilor noastre. Cad in momentul in care zguduitura ner-
voash imprimata deafará urmeazh, alternatiunea cerebrala nurnitä
Intiparire de intAiul grad se gastOe in maxirnul silt' de adan-
cime, fiindça reactiunea fortei reparatrice organice n'a avut
Inca timpul si putin'ta de a o mjcbrà Deaceea in ace! imqment
Intiparirea de intaiul grad este perceputa mai u,sor si .mai adânc
de catre organul inteligentii noastre. Dar actualitatea percep-
-tiunii exterioare mai are si un alt efect. Formatiunea actualä a
intipariririi de intaiul grad, mai cu seamal când se, face tit, oare-
'care violenta atrage dupd sine obiectivul organului percepTiunii
de al doilea grad, chiar child acesta se gasià ocupat cu perce-
perea altor intipariri. Insa dacii obiectul _exterior a incetat de
a fi in contact cu simturile noastre, atunci alteratiunea cerebrala
profusa de dansul incepe a se tamiidul ca sa zic ash, do catee
puterea reparatrice organica; i astfel. ea se micsoreazI incet,
beet, päri.a dispare cu totul, clack' nu este reinviatä de catre per-
-ceptiuni noi sau de catre imaginatiune. In tot timpul acestei tam:I-
duiri, intiparirile de intaiul grad au fireste o adâncime o
denta cu mult mai mica decat in rnomentul perceptiunii exterioare.
Gind intiparirile de intaiul grad sunt slabe, si pe de altä
parte organul perceptiunii de ,al doilea grad este lipsit de once
,energie, atunci iputem zice ca minteá se aflá inteo stare ash
zichnd pasiva. Asta se intAmpla atunci cand nu ginclim la
nimica, adicA cAnd gändim cu totul rece si indiferent. In acest
caz, ideile si judecatile tot continua incetisor a se formh si
a se succedh; dar noi abià le zarim, si cateodata mai n'avern
constiinta de dânsele. Ateasta stare poate sh meargi. 'Ana la
adormirea complectä a organelor cerebrale si la lipsa com-
plecta de constiintä.
Dar orgauele cerebrale pot sa fie excitate de diversele cauze
determinante sia stfel sá fie puse inteo stare activ`a.'. Cauzele
determinante, desi iau diferite forme si diferite numiri, dupl,
.-cum vom vedeà aiurea, nu sunt in definitiv decat emotiunile,
 89

Determinattunea care rezulta din acestea, se numeste vointa sau

instinct, (dupil cum avern sau nu avem constiintä de dänsa. Dar in
regula generalA vointa este aceta care desteapti mintea
determina sä lucreze.
Starta activa propriu zisa a organelor cerebrale se aratl.
sub trei forme:
Organul perceptiunii de al doilea grad fiind excitat,, pri-
meste o mai mare cantitate de sage spre a servi la repararea_
unei dezorganizari mai repezi; prin asta capatit mai multät, pu-
tere; devine mai siotitor, alai plastic, si prin urmare mai po-
trivit spre a priml intiparirj de gradul al doilea, la, cea trnai
influeuta a lutiparirilor de gradul intaiu. Aceastil stare' a orga-
nului se numeste atentiune. Aceleasi imaginf deci sunt percepute-
mai bine dud organul este atentiv.
In acelas, timp in care organul inteligentei este atent, or-
ganul perceptiunii de intaiul grad este asem enea in stare de fen-
siune tientru aceleasi motive si aceleasi Pfecte ea mai sus. De-
aceea, cu cat concentram mai mult atentiunea noasträ, a' supra
unui object ce se afiä actual in contact cu simturile noastre,
atat intiparirea de intiiid grad a acelui obiect se adinceste mai
tare, devine mai clara pentru inteligentä, si se conservi mai
mult limp In memorie. Deaceea, iaras cand atentiunea este in-
dreptata asupra imaginii unui lucru ce nu se mai afiä la oblec-
tivul simturflor, inca si aturici aceasta imagine se zugraveste
mai via 1 devine mai clara. Mai mult cleat eat-a: dacä la un
lueru, p care 1-am vazut numai -odatä poate in vieata rioasträ,
grinciim ee Thulte ori, i In intervale cari se urmeaza.;inteo lung4
curgere de timp, atunci imaginea respectiva se adanceste din ce
in ce in inemorie, intocmal ca imaginea unui lucru ce se .depune
multe ori in contact cu Simturi/e noastre.
fad curn se poate explica acest fenomen:
()rice lucru exterior punandu-se In contact, cu simturile
noastre., produce o intiparire de gradul intaiu; si, aceasta dirt
unnä la randul säu produce o emotiune mai multi sau mai putirr
puternica. Dar fiindeä, dup6 cum vom vedeà mai departe, con-
tactul lucrului exterior cu capetele fibrelor nervoase are numai-
decat de scop si de efect producer.ea uncí actiuni reflexe, care-
in esenta sa este una si nedespärtitä; deaceea, in realitate, inti-
parirea de gradul intaiu si emotiunea determinätoare care reztilt4..,,
 g)
sunt una si ace.eas modificatiuut a sistemului nervos, care modi-
ficatiune Insä Isi variaza. forma, dupa, .deosebitete regiuni sou
:forme ale partii afectote a siStemului nervos. De aici urmeaza
spdatä ce imagine a` a a produs emotiunea A, apoi mai tarziu rea-
aprinderea acestei _eincttiuni va zugrävl fotdeauna In memorie
.imaginea a, Intoctnat dupa cum si aceasta imagine va desteptà
totdeauna iemotiunea A. D.e Alta parte este de observat cA nutatrul
emotiunilor este cu mult mai restrans (feat acel al lucrurilor
vFzcterne si prmn urmate al senzatiunilor. Deacolo urineaz
aceeas emotiune poate fi produsa. de mai muite feluri de ima-
sini. Sa presupunem cA fiecare din iinaginile a, b, c, produce
,.emotiunea A. In acest caz e natural ea aceasta emotiune ifiind
odata, desteptata de chtre a, sa destepte si ea la randul ,sau pe
celelalte corelative ale sale adica pe imaginea b sau c. Cu chi-
pul acesta imaginile b i c, se reintiparesc pe organul percep-
tiunii de Intaiul grad, fail ca obiectele exterioare corespuna-
toare lor a se fi' pus din nou In doritact icu Qrganele simturilor.
Imaginile b si c pot astfel sa. fie adancite din ce tin ce mai
milt prin un fel de experienta interna, care are, Inteun grad
maj mic, aceleasi rezultate ca si experienta externä.
Puterea de a reInvia astfel Intipäririle de gradul Intai.
..ajutorul experientei externe se numeste imagine:thine Synvigori-
,toate. Acest fel de imaginatiune este necaontenit In activitate;
cad, In puterea legii succesiunii si asociatiunii ideilor, Imagi-
nile si emotiunile necontenite se redesteapa unele pe altele.
Se Intelege cä imaginile redesteptatesi Invigorite de catre
imaginatiunea Invigoritoare vor fi cu atat mai adanci, mai
mai clare, cu cat emotiunile determitatoare vor fi mai violente,
prin urmare cu cat organele cerebrate vor fi Intr'un mai mare
grad de tensiune sau atentiune.
3. Trecem la a treia forma de 'stare activäl a organelor ce-
-rebrale.
Pe langa puterea de a Invigori Intipárirlie de Intiiul grad
In Intinderea br actualä, eu mai pot strange sau Intinde acele
intipariri inteun mod indefinit. Astfel sub impulsineua vointei
.eu pot sä-Milrichipuiesc un om mic cat un soarece, cat tin
purice; sau mare cat un -turn, cat un mute; tsi asà mai'departe
-pâra la nesfârsit, Asemenea o serie sfarsitä de lucruri pot
sà mi-o Inehipuiesc nesfarsitä. De ala parte, dupa. cum vont
 91

veda and vom vorbl despre arta de a ajunge un scop, aceste--

imagini 01-Anse sau intinse se pot combina cu alte ithagini, spre-
A da loc la tot felul de figuri creiate ce nu corespund
realitatea lucrurilor externe. latä cum se poate expiici ncest
fenomen:
Am vázut ca mai multe feluri de imagini ale lucrurilor
exterioare pot sal dea loc la una si aceeas emotiune: astfel inck
reaprinderea unei singure emotiuni poate s. dea loc la redestep--
tarea mat muItor imagini. De aità parte se stie, cai o emotiune
poate sa fie sau micsoratä, InAbusitä, sau aprinsa, exagerat5
exaltata, de catre o multime de cauze. Intre aceste cauze putem
numära: imprejurarile externe in cari cineva se afld, temiieramen-
tul, si in genere toate stärile fiziologice i ma Cu seamä cele pa-
tologice. Dintr'acestea urmeaza cà emotiunea A nascuta, la 'Mee-
put din imaginea a, ¡mate fi mai pe urma, micsoratá, marital sau?
complicata de catre diferite cauze, astfel c:1 devine AH-X1 51
fiindca ea este in legal-m.5 de dependent5 cu imaginea a, apoi
o face si pe aceasti sä devina
Puterea de a cibi astfel imagini ce nu corespund cu lucru-
rile externe se numeste imaginafiune creativtl.
atenpunea, imaginatiunea Invigoritoare i cea creativa,.
la un loc se numesc intaginatiune in inteles larg.
Arta de a ajunge un scop, sau imaginafiunea inventivg. Sub-
acest titlu nu voiu tratà de o facultate deosebita a sufletuluir
ci de facultatea perceptiunii raporturilor ajutatä de imaginatiune-
§i aplicata la ajungerea until scop.
Instinctul, interesul sau pasiunile ma determinä sä fac:
tot re este cu putinta spre a .ajunge la un scop oarecare. Din
cauza aceasta tdintea mea sä incordeazá si cautä sà gäseasca
mijloacele. Cu djutorul atentiunii si a imaginatiunii invigori-
toare, ing uit neclintit j cu putere la ideia care imi 'slujeste de
scop pentru a vedea In ce legaturi se afrá cu celelalte nenuma--
rate ¡dei. 5i fiindca acest scòp imi slujeste necontenit ca punct
de plecare si de comparatiune; deaceea diferitele imagini nu
mai sunt comparate doug Cite douk pentru a percepe raporturile
lor particulare; ci toate fiind comparate cu .scopul, ele' se gru-
peaza imprejurul unui centru. Deaceea totdeauna cAnd doug saw
mai multe imagini sunt egale sub un punct de vedere oarecare
-92

In raport Cu scopul, ele se grupeaza spre a constitui o singurä

imagine compdsa, si spiritu s conceapa astfel un singur ra-
port intre aceasta diif urrná imagine. Si intre scop, cu alte cu-
vinte s facal o singura judecatg. Aceasta se intainpla tot din
cauza necesitafii de a generaliza, care se arata in toate fenorne
nele intelectuale. Sa lugm cateva exemple:
Instinciul conservator indemnandu-mg sä fac ce voiu face
ga sa ma Imbogatesc, caut cu atentiune pe receptaculul intipa-
ririlor de int'aiul grad, pentru a vede a cu, ce mij,loaee sau
.cauze este in legatura directa produ4iunea boggtiei. Combina-
fiunile sau grttpurile de imagini (mijloace) i saporturile lor, cu
scopul fiind percepute, cunosc calea ce trebuie-sa tirmez.
Fiind om de stiinfa, imi propun si descoper o eauzi ne-
cunoscuta Warta acum, care sa produa un elect dat; precum ar
fi o masing noua, o nowà preparatiune chimica, etc. Pentru_a-
-ceasta n'atri detat s privesc cu atentiune in mintea mea ima-
xinile elcautai peraru a vedeà cu ce alte imagini, canze, este ea
In legátura. Si pentru a usura totodata formarea perceperea
raporturilor noui je cari le caut, n'am cleat s inmulfesc
.a&áncesc-`in creierii mei imaginile lucruritor respective prin ex-
periehta interng i 'mai cu seam,g prin cea externa.
Pupa cum se stie, in literaturä si in artele frumoase se nu-
meste imaginatiune, facultatea de a inventà, de a concepe, unita
cu talentut de a zugravi. ,conceptiunile sale foarte viu. Aceasta
s'ar puteg numl imaginafiune inventivä propriu zis. Ea se deo-
sibeste de celelalte arte de a ajunge un scop prin aceea c ea
.opereaza maimulf cu sentimentele. De exemptu:
Fiind orator, imi propun sä fac sa OLIgui de compaiimire
auditoriul meu, facindu-i descrierea unei nenorociri. Pentru
ajunge acest scop, privesc in mine cu toata puterea intiparirea
setifimentului de compatimire, pentru a vedeii cil ce alte ima-
gini este el In legatueg. °data ce imaginile cautate sunt gasite,
le reinviez; le reaprind, le exagerez chiar prin puterea ima-
gipatiunii invigoritoare, penfru a le face sa reproduca in mine
xompätimirea. In cáldura acestui sentiment artificial, fiinda toate
înfipuiririle sunt marite, vad mai bine deosebirile intre legatu-
-rile cari unesc diferitele cauze cu efectul, adick diferiteIe
Cu sentirnentul produs. Aleg imaginile cari §unt cauzele cele
 93

.rnai clirecte si le reproduc Innaintea auditoriului mea. Erfectui ce

ele au produs asupra mea II vor produce si asupra auditoriului,
Fiind poet, Imi propun Sa incorporez si a personffic ideia
inortii; pe urrnä sä-i fac o detcriere astfel, 'Meat cetitorii sau
auditorii Inchipuindu.si-o, sa simta aceeas- groazä, de-A Intr-un
grad mai slab, pe care ar simti-o and s'ati aflä in adevar
aetnninIati de o moarte violenta, precum ar Ti de-capitarea de
exemphl. Pentru a-mi ajunge scopul, caut sä perrep rapârtu-
rile directe si indirecte cari existä intre ideia mortii si celelalte
idei. Gasesc el imaginile car/ ..sunt legate mai strans cu moa-rtea
_sunt acelea a nuui giulgiu, a unui sicriu, a unui schelet, a nnui
instrument care sä poatä ncide deodatä. o multime mare de fiinte,
¡mecum ar fi o -eoasá, etc. Thate aceste imagini sunt deopotrivä,
in raport Cu moartea, pentruc'ä fiecare din ele imi desteaptä cti
aceea.$ tarie ideia si sentimentul mortii. Fiind toate egale In
aceastä privintä,", eu le concep la un /oc ca pe o singur5 figurà
care se_ gäseste astfet intr'un singur raport cu idela mortii. Prin
m-mare, voiu aveä In mintea mea o fiintä inchipuitg pe care o
presupun cá ar fi asä: Un schelet ruginit care iese fär, sà se
mai sfiiascg dinteun sidriu deschis, care poartä, un giulgiu pe
umere in loc de manta, si o coasä lungä, cu -care trage brazdrt
printeun fAnet de tot felul de vietäti. Pe lingfá acestea pot sà
mal adaog si ate imagini cari se AM' inteun raport indepiirtattu
ideia tnortii si cari nu sunt prin urmare tot asä de necesare ca
imaginile de mai sus. Astfel pot sä-mi Inchipuiesc cä scheletul
de mai sus iese färä. sä se mai sfärseasa dinteun sicriu ce
.se aflä In fuhdul unei pesteri adAnci, negre ca smoala si prin
cräpaturile ciireia urn' crivätul si picural umezeala. Odatá ce
am ajuns la aCest punct, am innaintea mea numai doi termeni:
deoparte ideia mortii, si de altä parte figura creatä Percepand
legätura case le uneste, voiu aveà o ludecatä generalä . In ade-
vär, raporttil general ce concep, contine in sine toate raporturile
particulare care leagl ideia mortii cu aceea a scheletului, cu
.a sicrfului, cu a friguThi, etc.; si pe prmá el este mai sträns,
mai direct si mai tare deck iecare
1 din raporturile particulare,
In adevär, aceea.s emotiune fii cr desteptatä de. x imagini destep-
taloare-, ea Insäs va fi de x ori mai, pufernicii. Deaici rezultä-
cg daa voiu face descriptiunea figurii create mai sus Innaintea
unui audítoriu, aceastä figurä va desteptä ideia mortii-si senti-
94

mentul relativ de groazä, mai bine, mai repede si cu mai

putere decat figura oricarui lucru existand In realitate in lumear.
exterioara. Odatä clescriptiunea facuta, figura mortii va fi sa-
patai si oarecum fixata.' de imaginatiune pe creierul auditoriuluir
Intocmai precum a fost fixatà. pe creierul meu. Ea se va conserva
de memorie ca once alta imagine. Dar nu se va confunda nici-
odath cu realitatea, cel putin In mintea oamenilor moderni
adulti, pentru motivele pe cari le vom vedeà aici mai jos.
Astfel se Intampla cu toate combinatiunile i creatiunile li-
terare, artistice i chiar mitologice.
Despre grad* de intensitate si despre calitatea puterii ima-
ginative. Puterea imaginativa nu se afla tot inteun grad la toti
oamenii. Ea variaza cu eta-tea, cu sexul, cu constitutiunea sau
temperamentul persoanei, cu punctul geografic al locuintei: cu.
nationalitatea, cu gradul de civilizatiune, etc. lata cum se pot ex-
plica mäcar in parte aceste deosebiri:
Am vazut cà puterea imaginativa atarna de puterea eau-
zelor determinante In genere, si de puterea vointei in specie.
Insà gradul de tarie al acesteia ataraa de graduF de tarie al.
motivelor cari o determina. Motivele se Impart In douà clase,
Intaiu emotiunile propriu zise, adica sentimentele i pasitmile;.
si al à.oilea motivele intelectuale, adica maximele i considera-
tiunile de prudenta, de utilitate sau de interes bineinteles, ect._
Aceste motive, dupa cum 'vom' vedea, nu tind decat la procurarea
unor emotiuni deosebite i placute Inteun viitor Indepärtat;.'
prin urmare, ele Insile nu sunt la urrna urmei cleat niste lemo-
tiuni rafinate, reduse oarecum In -stare latenta, dar cari, au in
perspectiva niste emotiuni mai Infocate. Si apoi este cunoscut
de toatá lumea care stie a judecà ca, In actiunile cele a-eci fsf
mai calculate ale noastre, noi nu lucrarn cleat numai spre-
a ne asigura o satisfactiune mai mult satt rnai putin departatai
durabila, si pe care o avem In perspectiva Immomentul cand
lucrAm. Motivele intelectuale sunt cap5,tate i abstrase din ex-
perienta. Cu cat experienta va fi mai mare, cu atat i notivele
intelectuale vor avea mai multa stapanire asupra vointei. De-
aceea aceste motive sunt mai puternice la cei culti Aecat la tei
ignoranti, la cei bátrani decal la cei tineri, la oamenii ce-
fac parte din popoarele civilizate deaf la cei din' popoarele
barbare sau Salbatice. Omul ce face parte dinteun poplar civilizat,.
 95

mai cu Seamä daeä e si cult, apoi prolith atát de experienta sa

proprie, cfit si deaceea a umanitatii. Dimpotrivg, la copii, la ig-
noranti si la popoarele salbatice, emotiunile domnesc exclusiv,
sau aproape exclusiv asupra vointei. Este de observat apoi ca la
acesti oameni emotiunile nefiind niciodatä domolite, ele sunt
de o putere si o violentá.' necunoscute la oamenii judiciosi. Dea-
ceea la dânsii determinarea poate sa fie atát de bruscg sl de
violenta, -Meat sh fad. ca 0' zic ash, eruptiune In urganele inte-
lectuale si sk adânceasca niste imagini. redesteptate sau create din
Inchipuire, tot ash de tare, si poate mai mult cleat imaginile /u-
crurilot reale, In momentul când acdstea se afla ,la obiectivut
simturilor. Nu este tot ash la oamenii culti, la batrini, si la
cei cari fac parte din popoarele civilizate. La acestia emotiunile
sunt In lupta cu motivele intelectuale, fortele acestor dotia gru-
puri rivale neutraliz.andu-se In mare parte, rezula ca vointa se
determinh de a mica cantitate de putere ce mai rhinâne libera mo-/
tivului triumfator. De alta. parte, la acesti oameni, emotiunile
nici nu sunt de felul lor prea tari si violente; chci In tot cursul
experientei trecute ele au' fost ImblAnzite, Infranate, paralizate
Incátva, si oprite In dezvoltarea lor de catre motivele intelectuale.
Cu alte cuvinte, partea respectiva a sistemului nérvos, nefiind
desvoltata prin exercitiu, prin gimnastica, sa tocit si a devenit
mai putin simtitoare. Aceste consideratiuni explica, cred eu, pen-
trtt ce copiii, ignorantii si sglbatidi au imaginatiunea mai vie
decat ceilalti oameni. Dar se Intelege ca si printre ceilalti oa-
meni poate sk se gaseasca de aceia cu imaginatiunp foarte vie.
Aceasta poate fi datorita vre-unei star patologife. Dar In acest
caz, fenomenul nu mai are nevoie de explicare.
Se stie ca imaginile desteptate de imaginatiudea Invigo-
ritoare, precum si acelea create de imaginatiunea creativft nu
sunt confundate de noi cu imaginile formate actual de lucru-
rile ce se pun In contact cu simturile. Aceasta, provine de acolo
ch cele depe urmh sunt mult mai adânc sapate pe creier deck
cele dintai. AO este regulh generara. Dar am vazut mai sus cà
la unele naturi omenesti, imagin,atiunea poate sa fie atat de a-
prinsa din cauza emotiunilor violente si puternice, Mat &A zu-
graveasch, pe creier figuri tot ataf de vii §i de adânci ca §i
cele- zugrkvite de experienta externa: In dcest caz, omuT nu mai
96

poare deosebi realitatea de fictiune sau párere. lata' ateva exem-

ple la cari se aplica' aceasta reguIrt:
Un copil fiind singur, vede in obscuritate un cairty riecu-
noscut care-i trece pe dinainte cu fuga. Imaginea caineltd este
atat de rau deflinita in capul copilului, si de alta 'parte, groaza
spaima care-1 alma sunt atát de. puternice incát desteapfl_
exagereaza si combina in mintea lui toate imaginile cele mai in-
fioratoare; si tatodata figura compus& care rezulta este lpata
pe creier cu atata vioe1nta, Inat se adânceste intocmai ca o
imagine a -unui lucru real. In acest caz copilul va crede SI va
spune de bunacredinta ca, a vazut un bivol mare, negra, cji ochi
de foc, cu icu ghiare ce erau s11-1 apuce, etc.
Un asasin, mustrat curnplit de co.nstiinta, adica, schingiuit
de o emotiune posibila i puternick vede, sau mai bine, i :se
pare ca vede in realitatet fanfoma victimei sale.
Un pustnic care arde de dorinta de a fi onorat cu vre-o
arátare cereasca, de a vedek de exernplu, fata Maicii Donmului,
vede in realitate o Maid. Precisfá sezind Cu, copilul in brate
.pe un tron Inlialt, intocmai precum o vede pe icoane.
In evul mediu toata, himea vedeà pe dracul sub toate tufele
si 'in toate ungherele, Indatá .ce erà ceva intuneric. Astazi chiar,
acel care are credinta nestreintatata ca, in cutare pivnita se
plimbá noaptea o stafie, va vedeá acea stafie negresit indati ce
va intrà noaptea In locasul ei; care credingi nui este altceva, decát
un sentiment ajuns In stare cronicá si fixa; adica tare consista
Intr'tj, intip4rire permanenta asupra sistemului nervos, si care
desteapta pe cr6er imaginile relative 14 dinsa, ori de cateori
imprejurarile sunt favorabile.
Toate aceste fenomene i allele deasemenea se explica, mi
se pare, destul de bine dupà teoria imaginatiunii, stabilita de mine.
Pána acum, pentru a explicA ac,este fenomene, se admiteá, pe Cat
stiu, ca persoanele vizionare, in genere,,aveau halucinatiune, a-
aveau zmintkte chiar .organete simfufflor. Insa nu se. poate
admite cá.' toti oamenii din evul mediu aveau halucinatiune, fiindca.
vedeau pe dracul. Nu se poate admi,te asemenea cá, toti copiii au
halucinatiune, fiindd prin inttmeric \Id de fricà tot felul de ail-
tari. Este de observat apoi adevarafa halucinatiune da loc la
perceptiuni false in once imprejurari s'ar gasi bolhavul; pe-
Cánd arátarile de mai sus se produc de ordinar la Intuneric, adicrt
 97

atunci sand nici un lucru din lumea exterioara nu produce in

creier actualhiente o imagine bine definitä, care sgi ocupe mintea
sa o scoatl de sub stapânirea imaginii de$teptate de imagi-
natiune.
Tot tclupa principiile stabilite mai sus, se poate explica cum,
In toate timpurile, i nai cu seani pe timpul copilariei umanitatii
$i a popoarelor, s'au ivit poeti in adevar inspirati, cari au crezut
ei insisi de bunacredinta in realitatea inchipuirikg lor fantastice.
In 'regulg generala, toti fondatorii de religiuni, toti revelatorii lu-
crurilor dumnezee$ti sau profetii, au fost de burfacredinta, ca
foarte putine exceptiuni. Dar se intelege c, ca cat lumea imba-
trâne$te, cu atat capatä mai multá experientg, cu atat puterea
$i rolul imaginatiunii scade, $i numgrul visatorilor de bunacre-
dinta se imputineaza.
Din natura chiar a imaginatiunii, dupa cum am explicat-o.
mai sus, rezulta cà aceasta este o facultate sufleteascal care foarte
u$or poate sg induca in croare pe om. fatal cateva exemple de
fapte cari se petrec in toate zilele:
Presupun cà In tineretele mele am fost jefuit inter) padure
de doi hoti. Insà, pentru a da o mai -Nina idee de voinicia mea,
spun la toatá lumea a am fost nevoit sä ceclez la o banclile
$ase hoti. Spunand $i raspunand aceasta in toata vieata mea,
se 'ntamplá cA imaginea bandef reale de doi 110: se Oerge cfela o
vreme din memorie, din cauza lipsei de amintire sau readancire;
pe and imaginea croita care reprezintä banda de $ase hoti este
de atatea ori readâncita, 'bleat dela o vreme, o iau eu ,Insutni
drept expresiunea realitatii. Daca' la bäteanete a$ da pestel o
veche constatare autentica, ca am fost jefuit numai de doi hoti,
a$ putek atunci sà protestez din toate puterile $it sA sustin
foarte bunacredinta cá, acei cari au fgcut constatarea auy:mintit.
In chipul acesta toti mincino$ii ajung sa. creadä dela o vreme ei
Iii total, sau parte din minciunile lor.
Al doilea exemplu de inselaciune a imaginatiunii Il iauLdini
introductiunea facuta" de Darwin la cartea s'a ,,Expresion of
the emotions". Dupg. ce spune cat e de greu studiul expresiunii,
flindca mi$cgrile fetei sunt de ordinar foarte u$oare $i fugitive;
apoi Darwin zice cA, imaginatiunea ne poate foarte u$or induce
In croare in asemenea studiuri; caci, daca dupa natura impreju-
rgrilor, noi ne a$teptarn sA vedem o expresiune oarecare, apoi
CONTA
98

imaginá'm In realitate prezenta ei. Mai departe spune c, vilzand

pentrula oara fotografiile lui Duchenne, cari -exprimarai
diferite emotiuni, a caror denominatiune era scrisa in josul
fotografiilor, a rämas uimit de admiratiune vazand atata adevilr
In executiunea lor. Mai pe urma4 a aratat acele fotografii la mai
multi amici, acoperind Irma cu maim ceeace era seris dedesubtul fo-
tografiilor, Mirarea lui fu mare, cand vazù atunci ca.amicii lui nu
ghiceau de multe ori nici macar numele emotiunilor exprimate,
necum admirau 'asemänarea lor.
Precum Ila intuneric, imaginatiunile aprinse creaza stafii,
draci i alte aratari, din cauza c obscuritatea Impiedica simtul
vederii de a trimite creierului imagini bine definite si stator-
nicite cari sà fixeze i sa ocupe atentiunea mintii; tot asa imagi-
natiunea ne face sa vedem ceeace ne asteptaim sil vedem, in
toate ocaziunile i locurile unde lucrurile de perceput sunt con-
fuze, fine, delicate §i cu greu de prins. Astfel, de exemplu,
dacal ni s'a spus câ cutare persoan:1 este atit de bolnavg si
slaba, That trebuie sä moara peste cateva zile; apoi ducandu-ne
la acea persoana ni se pare a vedem in adev.ir in expresiunea
atitudinea sa -pecetea neîndurai i nerevocahilk a ruortii. Cauza
este cà Inca de cand am fost informati despre boala pesoanei
In chestiune, s'a format in capul nostru imaginea omului murind.
Aceasta imagine a desteptat o emotiune corespondenta. Aceasta
emotiune s'a aprins, si s'a umflat, s'a exagerat din cauh a
o multime de Imprejurari, si in specie din cauza combinärii sale
cu alte emotiuni, precum: cu dragostea ce avem pentru persoana
bolnava, cu teama de a nu ea' a imurit cu neradarea de
_a o vedea, cu Indoiala, etc., emotiunea desteptata la intaia
Instiintare de catre imaginea omului murind, fiind astfel imputer-
-nicita, l'adanceVe $i ea la randul sau mai mult imaginea corela-
tivA. Pe urma, cand ne aflam In fala bolnavului, imaginea starei
luí e deja formata In capul nostru; i perceptiunea directa, prin
simtul vederii, nu face decat sà corecteze imaginea 'cu care am
venit acasa.. Insa' fiindcd j emotiunea cu care am venit de acasá,
are ó parte activa In' formarea Intiparirii de intaidl grad, deacold
urmeaza." ea', cu cat aceast'd emotiune va fi mai adânc4, cu atat ea
va contrarià perceperea justa prin simtuD vederii; cu atit ea cu
alte cuvinte, va falsifica perceperea asta din urma..
In genere, se poate zicef ç, to,ideauna and cineva e prevenit
 990

Irt privinta ttnui lucru, are deja sa.pata in capul sau o imagine
sau idee, pe care niciodata sau foarte greu, o poate desradacina
sau modifica In totul perceperea efectiva í directa a acelui lucru.
Pentru acest motiv, preventiunea e una din principalele cauze
cari fac ca teoriile si ideile Hotta-, fie -ele c5t de adevarate,
fie admise de catre oamenii crescuti i nutriti dejà cu credintele
vechi. Deaceea ideile noua nu vor puteà fi judecate si pricepute
cleat de o generatiune viitoare, care la intrarea sa in lume,
va gasi ca hrana a inteligentei sale, atät ideile admise, cât i
cele expuse si neadmise in timpul generatiunilor anterioare.
Amándoua aceste ordine de idei oferindu-se cu aceeas autori-
tate la spiritele n'eprevenite, :Tor putea fi apreciate mai bine. Este.
adevarat ca chiar in generatiunea in care se propun ideile nou5,
sunt oameni cari pot sa le aprecieze si s facii abstractiune de
credintele vechi. Dar acesti oameni sunt tot asa de Tali. si de.
saperiori ca si insisi propuitorii i concepatorii ideilor nol_

V. Memoria.
Memoria' este proprietatea ce are organul perceptiunii de
intainl grad de a conserva mai mult sau mai putin Intiparirile
de intaiul grad. Aceste intipariri, dupa cum stim, pot fi sau
imagini de ale obiectelor externe, sau fractiuni, adick trasaturi
ce fac parte din acele imagini, sau legaTturi dintre douà sau mai
multe trasaturi. Toate aceste întipäriri, consistand in adevarate
alteratiuni organice, se tamadnesc, adical se,sterg oin memorie cu
timpul. Dar ele pot fi nu numai mentionate pentru un timp
nesfarsit, ci inca i invigorite prin dotta mijloace: 1) prin re-
petirea experientelor externe cari le-au dat nastere; 2) prin adan-
circa intipariritor cu ajutorul imaginatiunii invigoritoare, ceeace
constituie experienta interna.
Prin imaginatiunea creativa marlin sau mic§oram exten-
siunea imaginilor; prin meditatiune descoperirn raporturi noi
intre lucruri i idei; prin arta de a ajurike' un scop, grupam o
surriä de idei si de imagini din cari facem un manunchi, o figur5
complexa, dar unica. Toate aceste creatiuni sau descoperiri sunt
fixate in memorie i incorporate, ca sa zic asà, de catre imagina-
tiunea Invigoritoare. Cu chipul acesta, regasim in memorie re-
zultatul 'meditatiunilor i experientelor noastre din trecut.
S'a Mart o -obiectiune copilareasca la teoria materialista
i013

a memoriei S'a zis ea daca formatiunea si conservatiunea ideilor

ar avea de baza niste modificatiuni materiale in creier,,' atunci
ar fi Cu neputintä ca ideile sa fie pastrate de memorie mai rnult
cleat un scurt moment; din cauza ca moleculele materiale ale
creierului, ca si acelea ale. oricarui alt organ se schimba neoon-
tenit In urmarea functiunii de asimilatiune si disimilatiune.
a intra in alte dezvoltäri, voiu raspunde numai
din memorie nu dispar sub influenta schimbarii moleculelor de-
ck putin cate putin; Intocmal precum dezvoltare.a unui muschiu
exercitat sau o rana dispare Meet, Meet, si numai, daca cauza
care le-a produs a ineetat si nu se mai repeteaza.
Numai dupa teoria materialista a memoriei se pof explich
diversele fenomene ale boalelor mentale. In adevar, organtk
perceptinuii de Intaiul grad poate sa se Irnbolnlveascil ca once
alt organ. In acest caz Intiparirile de intaiul grad se vor dilata.
daca organul este inflamat uniform In toate partile sale, atunci
Intiparirile vor fi asemenea uniform dilatate, adica numai exa-
gerate; dar daceinflamatiunea afecteaza intr'un mod deosebit
icliversele parti ale organului, dtunci întipärirIe vor sifferi o
-dilatatiune neregulatä, neuniforma; cu alte cvuinte particelele
din cari se compun imaginile, adica trasaturiile, se vor gasì des-
locuite, si prin urmare In legaturi noua la fiece moment. Din a-
ceasta cauza, organul perceptiunii clt al doilea grad, chiaì sil-
-natos fiind, nu poate percepe decat rarorturi false, schimbiar
Toare ì fugitive. Aceasta' stare a organelor (II loe la judecatiIe
false, la combinatiunile icreatiunile nelogice si bizare ale oa-
menilor nebuni sau cu delir. Se intelege ea' aceastä falsitate de
perceptiune de care vorbim j11.1 trebuie a fi confundatä cu aceea
care provine din halucinatiune. Caci, halucinatiune este atunci
cand organele simtirilor fiind bolnae, trimit impresiuni f.alse
la celelalte organe ale sufletului.
Perceptiunile din timpul hoalelor rhentale dispar In genere
cu toful din memorie, Indatä ce organete respective s'au Insana-
tosit. Daca cu toate acestea sunt persoane cari dupä ce eau tä-
maduit isi aduc aminte de ceeace au vazut i facut in timpul
nebuniei sau al delirului, aceasta Insemneaza, c boala a 16sat
urme, cicatrice pe creier. Si ()data ce aceste urme, au fost, dupa
incetarea boalei, repercepute si prin urmare readancite prin ima-
ginatiunea invigoritoare, ele se conserva' in memorie ea once altk
 101

g-rerepfiune normall. Insá nu trebuie a crede cà aceste percepfiuni

false sunt confundate cu realitatea. Percepfiunea actualá a lu-
.crurilor i companafiunea irnpiedid once confuziune in privinfa
aceasta.
E loarte prohabil cà organul memoriei ocupi cea mai mare
parte a creierului cugetátor. COci IntipAririle conservate, fiind
modificafitmi materiale, au nevoie de spa-0u, $i aceste IntipO-
riri se gäsesc Inteun ntunIr. imens, mai Cu semi). In capul came-
nilor erudifi. E probabiI .apoi ca fiecare fei de cuno$tinfe, $i
gmai departe Beene cunostintä, sunt pO3trate in subdiviziuni
corespunzátoare de ale organului memoriei. Ceeace ne face
admitem aceastä probabilitate este cg, memoria nu e tot Intl-Jun
fel de lovitä de cktre toate leziunile cerebrale. Astfel, suntleziuni
ecari rie fac s pierdern .nurnai aducerea a'minte a lucrurilor con-
crete. S'au %TOM chiar bolnavi cart au uitat din limba sa toate
substantivele, ti ntunai pe acestea.
Nu e imposibil ca Jucrurile sO se fi petrecind) dupá cum
am presupus lute= loc mai sus, a adicä, fiecare imagine pri-
mitivá." s'ar intipäri deodat'd pe mai multe fibre nervoase, si
In fiecare din aceste fibre ear intipärl cite q trOsiltua sau
ticica a hicrurflor externe, sar percepe de up organ special.
Fiecare fìbrà ar acumulà dealungul ski impresiuni identice cu
..atat mai numeroase, Cu cat si experienfa noastrA este mai mare.
chipul .acesta, ideile gererale qi funcfiunea generalizatiunii ar
gat mai mult, ca cat am posen un depozit mai
mare de- cunoginfe. Cáci, and pe o fibrä s'ar in$irà o mare
cantitate de trAsOturi identice, atunci ideia abstractO sapatä
In acea fibnA ar fineá in leglturà toate imaginile particulare din
cari sunt absirase $i de cari, se fin- Ina tasäturile identice; ca
alte cuvinte, toate imagintle particulare in chestiune pot fi cu-
prinse de o singurk idee, adicO pot fi considerate sub un singar
punct de vedere. Si can& depozitul cunostinfelor noastre r
fi atit de mare, Mat fiecare calitate particulara din lumea ex-
terioarsi si fie de foarte multe ori repetatà pe fibra respectivä,
..atunci am fi In starei ca, din,orice pond de vedere, s putem con-
iderà un numár dinceince mai mare de lucruri. Astfel s'ar ex-
plicà ce omul, cu cif cistigi cunostinfe, Cu, atit ideile
lui generale se Inmulfesc $? se lärgesc. Dar oricare ar fi dispoziJ
102

tiunea si natura suborganelor memoriei, e destul sà constatämi

probabilitat6a existentei acestor suborgane.
DacäIn adevär la fiecare calita,te a lucrurilor corespunde uni
suborgan specia), care ti primeste intiparirea, atunci numärul,
fetelor, sub cari noi putem considerà lucrurile este limitat prin.
numärul suborganelor. Noi patem sä considerrenl Uflt lucru s_ub r
fete, pentrucä avem x suborgane cari sunt afectate inteun mod.
deosebit de acelas lucru; in timp ce un animal inferior nu poate
concepe decat x a calitafi pentrua n'are decat x a subor-
gane de perceptiune de graciul intaiu. In aceasta irotezá se ex-
plica" pentru ce, suind scara animaláç inteligenta creste in ra-
port direct cu xnassa cerebrala. lar dealtäparte se, poate presupune-
d., dacä omul continua progresul vietii organice pe pámântr
el va castiga, inteun viitor indepgrtat, un creier si mai mare-
ck el va avea x+a suborgane de intaia perceptiune si va pu-
tea, prin urmare, concepe lucrurile sub x-ka fete. -Gimnastica in-
telectualä a irrdivizilor si transmiterea, prin ereditate, vor inde-
plini acest progres organic.

VI. Co n#iinta desprd sine 9.

Am ajuns la chestiunea cea mai dificilà Nici un sistem

lozofic, pe cat stiu, n'a putut, Ora acum, sä se laude cà nr
fi putut da o explicatie plauzibil4 a constiintei de sine. Deaceea,
toatà lumea sa Invoit sä creadA. si sa' sustie cä constiinta se-
simteste, dar nu se explicä. Neapäkat cui noi nu avem altá pre-
tentinne cleat aceea a unei modeste incerdri.
Inainte de a intr4 In aceastä chestiune, voiu constata
odatä o proprietate 6racteristia a organului perceptiunii de
al doilea grad.
Am zis cA organul perceptiunii de intaiul grad trebuie säl
ocupe cea mai mare parte din creierul cugetätor, pentrucä el
confine in acelas tim-p un numär imens de modificatihni mate-
riale, care trebuie sä se intindl in spatiu. Ny este tot asa .cu
organul perceptiunii de al doilea gid. Acesta nu conservä in-
tipAriri. i apoi chiar când percepe el nu poate cuprinde,. adia
nu poate reproduce mai inult de o Intipárire de intaiul grad..
Sunt persoane care se laudä cá pot sä gandeaseä deodatä la.
1) Aici nu e vorba de constiinta moralrdespre care vom tratal
mai departe.
 103

&et, patru lucruri. Dar chiar acele persoane mArturisesc

timul din acele lucrttri este totdeauna vAzut mai ciar decat cele-
JaIle. i apoi este de observat cà succesiunea ideilor curge, Cate-
4c/data, atat de repede, Meat un tAlu observator ar putea sAi la
.o perceptiune uccesivá drept una simultanA. DacA organul per-
sceptiunii de al doilea grad nu poate pexcepe mai multe lucruri
sau foarte pufne lucruri deodatA, e probabil cA organul Insus
..este sirnp1u, fArä subdiviziuni si de un volum mic._ Din imposi;
bilitatea de a conc,epee mai multe lucruri deodatA decurg dota
JurmAri: I) Trebuinta de a generaliza pentru a concepe mai
multe lucruri sub o singurá figurA, de unde rezu1th functiunea,
generalizatiei acea a perceptiei raporturilor; si 2) Trebuinta
de a percepe ideile unele dupg allele, de uncle rezula asociatiu-
stea, sau mai bine, succesiunea ideilor. Dar tot din aceastA uni-
tate simplA si nedivlizá. a organului si a functiunii perceptiei de
al doilea grad poate cA rezultA. unitatea si indivizibilitatea eului
siostru.
SA. revenim acum la chestiunea constiintei despre sine. Acea-
stA constiintä, se subdivide In dota p'Arti bine distincte, adia:
conceptia eului distins de celelalte lucruri; si al doilea, consti-
rinta functionArii diferitelor facultAti ale sufletului.
Dupá curil v.ozn vedeà aiurea, orice impresiuNe, i mai departe
«orice stare a organelor perceptivei produce o impresie generala
in Intregul sistem nervos, aditA In Intregul stat moral;. i acea-
-stA impresiune care ja numele generic de emotiune, se traudce
apoi prin o IntipArire de Intaiul grad. Organul perceptiunii de
..al doilea grad nu face exceptie la regulA. De acolo urineaZA,
di once grad de intensitate, once modalitate, orice calitate a
.functiunii intelectuale, trebuie sA se oglindeascA pe receptaculul
Intipáririlor Intaiul grad. Tot de acolo urmeaza cA, once ima-
gine a lucrurilor exterioare, este In principiu unita cu, imagina
etnotiei actuale care provine din functionarea actuala a mintii.
Cu site cuvihte, perceptiunea fiecArui obiect exterior ne
in principiu o imagine de Intaiul grad, compusA din o multnne
.de elemente sau trAsAturi, si printre aceste elemente, se eisesc
§i acele care reprezintä modalitAtile p.erceptiei lucrului. Acestea
-Hind stabilite, sA vedem ce se IntAmplA atunci cAnd avem o
.experientA. mai IntinsA, adicA atunci chid numárul imaginilor
gucrurilor exterioarb eau inmultit. Stim de mai sus CI acumu.
104

'area intipAririlor de intaiul grad da loc la. ab.qracfiunea trAsa-

turilor.din care se compun acele intipariri; si c astfel eapátárn-
ideile abstracte. !Ina si modalitkile percepfiei nu sunt, in prin-
cipiu, deck niste elemente din imaginile lucrurilor percepute;-
prin urmare si ele se vor abstrage. Se infelege ci, odatä fiind
abstrase. aceste elemente se supun la operafia
Toate cele identice sau asemAnatoare, canstituiesc o singurà tra-
sätura, cu o singurA denominatiune. Cu. chipul. acesta, tate mo-
dalitàile sufletului se reduc la un numAr oarecare de:
grupuri, de feluri, pe care noi le numim facultáti sufletesti.
Acum este usor de infeles cA, daa noi avem con#iinfl de fa-
culatile sufletesti si de jocul lor, asta se intamplA pentrucit.
pe creierul nostru se aflii nenumärate.intiphriri de gradul intaiu,,
generale si. particulare, care zugravesc in detail fazele acelui.
joc. SA fie insA dbservat al in privinfa percepfiei, este riici o.
deosebire esenfialA intre imaginile lucrurilor exterioare si intre:
acele ale modalitkilor percepfiunii. Deaceea, dupà cum avem.
constiinfá de lucrurile exterioare, care vin in. contact cu, simfu-
rile noastre, tot pentru acelas motiv avem constiintá si de facul-
fáfile noastre sufletesti. Poate InsI sit fie o deosebire intre a-
ceste douA feluri de constiinfe. luck priveste gradul de intensi-
fate i claritate. Astfel jocul facultafilor intelectuale producand
piste emofluin foarte slabe si fine, nu poate da loc la niste
pAriri respective de gradul Intâju, deck inteun creier foarte dez-
voltat, plastic, sensibil. Deaceea constiinfa facultkilor sufletesti
nu poate sk se arate deck la animalele superioaren si in urma,
constiinfei lucrurilor percepute.
SA trecem acum la constiinla eului".
Am vazut mai sus ek tu cat omul are mai multii experient
en cat el se afla' pe un grad mai mare de progres, cu cat'
ereierul salu a ajuns prin exercifiu a fi mai simfitor,*cu atat el
fapAtá dinceince mai multe idei g-enerale care find necontenit
eltre o singura.' unitate. Tot acesta este motivul pentru care un
creier foarte simfitor ajunge a abstrage din toate facultkile
lelectuale ideia generalA care le confine pe toate, si care nu
este altceva deck ideia personalilidtii proprii sau a eulal.
procedura prin care se ajunge la acest rezultat: fiecare facuItate--
--Intelectuall imprimA pe receptaculul intipAritor de gradul
Ulu, o trisurá comun6, reprezentind faptul simpIu al function4riii
 105

organului perceptiei 4e al doilea grad, i apoi o multime de

alte träsaturi, reprezentand diferitele modalitilti ale functionärii
3i care variaza cu diferitele faculati 3i cu imprejurarile in care
acestea se afla. Träsatura comunä de care este vorba fiind mult
mai subtila deck acele care reprezinta facultatile indeosebit,
nu poate fi formata decät pe un creier mai plastic decat ace'
care a ajuns mai la gradul de a aveg cunostinta de faculfatile
intelectuale. Deaceea constiinta eului nu se poate forma decal
In turma tufuror celorlalte constiinte. Dovadá, despre aceasta este
copilul mic vorbeste de sine la a treia persoana chiar Auld
cartd el are o oonstiinta despre ceeace simteste.
¡deja eatui are cateva proprietati caracteristsce care se In-
teleg de minune când se tine seama de ceeace am zis asupra for-
matiunii ideilor.
Pentru a explica abstractiunea, am luat mai sus un exemplu
In care am presuptis c toata vieata mea nu percepusem alt
obiect decal un bat rosu, cti forni i dimensiuni determinate.
Am v.azat acolo cal a trebuit s5 vad i alte bastoane del coloare
deosebita, pentru a putea separa intelectual bastonul meu de
coloarea sa rosie. Asemenea a trebuit sà taiu batuli.meu in mai
multe bucAti, i s. percep aceste bucki, pentru a puteà concepe
In sfirOt c.1 Wei meu este divizibil nu numai intelectual dar
fisic. In scurt, pentru ca noi s'a concepem ea un luqru este divi-
zibil, trebuie numaidecat sä fi perceput in vieata noasträ mAcar
Inca un alt Iucru care sa aibà oarecare caracter comun cu Ica;
Apoi ideia eului este indivizibill pentruca
3a de intaiul grad este singurk de specia sa, i nu are nici-o ali4
tate c6muná cu celelalte lucruri. Si ea este singura de speciglsa,
pentrueä creierul nostru n'are decat un singur organ al percep-
tiei de al doilea grad, cu o sin gura functionarc. intocmai dupI
cum are o singurà functionare pentru simtul vederii, una, pentrm
simtul auztilui, 3i asa rnai departe. Dar ceeace face ca eul sä
se deosebiasca esential de facultätile sufletului considerate In-
deosebi, este cà aceste din urma sunt susceptibile de a varia [In
mai mult sau mai putin; cu alte cuvinte, aceste; sunt divizibile
In cantitatea puterii desfasuratoare la functionare. Eul din con-
tra' este invariabíl, i iata pentru ce: Pe când functioneaza or-
ganul perceptiei de al doilea grad, toate emotiunile, facultatile
mtelectuale, si chiar vointa, variaz5 In gradul lor de intensi-
106

late; astfel Incat ele pot trece dela maximul actiVitatii pan3
la un grad nesfar$it de mi; $i, Insfar$it, pana la incetarea com-
plea a functionArii Ior. In tot -timpul acesta o facultate, adicit
o modalitate a activitatii intelectual; poate inceta sau a se-
stinge, In timp ce alta mod.alitate poate luà na$tere $i a se Infa'ri.
Toate aceste variefáti sunt zugravite prin tot atatea Intipariri
de Intaiul grad. Dar tot timpul acestor muriri i invieri, sia-
bin i Intariri ale diferitelor modalitati de activitate, functiona-i-
real Insa$ a organului perceptiunii de al doilea grad, rut Inceteaza
un singur moment; ea continua.' a produce o Intiparire de MU-
iul grad totdeauna identica cu sine Insk$, tare este perceputil
drept eul invariabil. Prin urmare, e destul ca o singura
tate a activiatii intelectuale sk subsiste Inca, cu un oarecare-
grad de putere, pentru ca ideia eului sà urmeze a se forma tot
ctt aceeas putere. Dar dacà toate modalifitile de activitate
best la un loc $i tind a se stinge, tu falte cuvinte, data funt-
tionarea Insa$ a inteligentii este slIbitä de tot, atundi se Intelege-
ca aceasta functionare ni poate zgudul destul de tare conducd,--
torii nervosi, Meat sà formeze o intip`arire de Intaiul grad. AO
dar, organul inteligentei functioneaza cu putere sau nu. In
cazul Intaiu el da loc la formarea imaginii invariabile a functio-
narii sale, In al doilea loc el nu da, loc la nici o imagine,
astfel ea eut este totdeauna identic cu sine Inst.'s.
EulOnai este imateriali fara dimensiune, pentrucà el nu este
decat o functionare, o fort'd In activitate. In aceste puncte el
se aseamana cu toate facultiltile sufletulùi.
Insfarsit, noi ooncepem eat nu numai ca distinct, dar ca o
pozitiune Cu lumea externa'. Aceasta se Intelege foarte bine
cand ne aducem aminte, deoparte ca Intiparirea de Intaiul, grad
a eului n'2re nimica comun cu celelalte Intipariri; $i ta de altà
parte, atat cea dintai cat $i celelalte de al doilea, se gascsc
pe acela$ receptacul. Lipsa de legatura materiala Intre ateste
dou54 feluri de Intipariri se numeste raport de incapabilitate,
dupa cum $tim.
In scurt, eul este absolut indivizibil, fara.' dimensiuni, ima-
feria! deosebit de toate lucrurile din lumea externa, eu care
segaseste In opozitiune.
Este bine Inteles cà noi nu avem eonstiinfa tiara', nici de-
íocul faculatilor intelectuale, IliCi de personalitatea noastra-
 107

ecit atunci cand consideram cu atenfiune numai i numai Intl-

paririle de Intaiu grad formate de cátre Junctionarea organelor
intelectuale. Dar dacamintea noastra. este ocupatii, de exemplu,
imaginea unui obiect exterior, atunci facultatile noastre func-
tioneaza fara s avem constiinta de dansele; intocmai dupai cum,
J111 avem constiinta de acest obiect cand gandim la facultatile
sufletului.
Aici cred a este oportun sà amintesc si sit combat o celebrä.
opiniune a lui Auguste Comte asupra metodel dupa care sunt
-studiate facultatile sufletului de catre metafizici.
Dupice stabileste cä studiul facultätilor intelectuale nu se
poate fact cu succes deck pe calea obiectiva, care este calea
filozofiei pozitive, apoi A. Comte continua precum urmeaza:
Filozofia pozitiva, incepand dela Bacon, a devenit dince-
Mee_ mai preponderenta; ea a cäpatat astazi, indirect, un ascen-
asa de mare chiar asupra spiritelor ceIor eare au ramas
-wdent'
straine de imensa sa dezvoltare, hick metafizicii cari, se
deda, la studiul inteligentei noastre n'au putut spera sa mai
opreasca decadenta pretinsei lor stlinte, deck luandu-si deseami
.sa: prezinte teoriile lor ca fiind si ele fondate pe observatiunea
faptelor. Pentru acest scot), ei si-au inchipuit, in timpurilet din
trebuie a deosebl pr'in o subtilitate foarte curioa4
doua feluri de observatii deopotriva. de importante, una exteri-
oara, alta interioara, si din care ca depe urma este destinatá
numai pentru studiul fenomenelor intelectuale. Nu este locul
aici de a infra in discutiunea speciala a acestor sofisme funda-
mentale. Trebuie sa niiä marginesc a arátà consideratiunea
principalá, care dovedeste lam-urit cà aceastá pretinsa contem-
,,platiune directa a spiritului de catre el insus este curat o
Nu e m-ult timp Pe cand unii credeau ca au explicatviziunea
zicand cä actiunea lurninoasa a corpurilof determinà pe retina
tablouri care reprezinta forme si colori exterioare. La aceasta
fizieilogistii au raspuna cu drept cuvant cà, daca impresiunile
Iuminoase si-ar exercità getiunea Ior ca imagini, atunci ar tre-
,,bul in alt ochiu ca sà le priveasca. Nu s'ar puteà zice tot ask
Inca* cu mai mulla dreptate si despre cazul prezent.
In adevar, e usor de inteles c, prin o necesitate
spiritul omenesc poate observa direct fenomenele, afara de ale
108

sale proprii. Caci de catre cine s'ar putea face aceastä ob-
servatiune? Infelegem a, In privinta fenomenelor morale, omut.
.sa se poatal observa pe sine insuai 'Meat priveate
care Il animeaza, pentru ratiunea anatomicar ca organele care-
sunt locaaul pasiunilor sunt deosebite de acele, destinate la
functiunile observatrice. Cu toate acestea, deal fiecaré a putut sa
facb: asuprali bagäri de seamia de felul acesta, totua ele nu :fir
putea de sigur sa aiba: vreodatä mare importanta atiintifica, dirt
,,cauz cà mijlocul cel mai bun de a cunoaate pasiunile va fi
totdeauna acela de a le observa pe din afara ; caci once stare-
de paslune foarte aprinsa, adica tocmai acea stare care ar fi mai.
,de trebuinta ca sa, fie examinata, este necesar incompatibila
istarea de observatie. Dar, cat priveate fenomenele intelec-
tuale, este evident ca nu este cu patina sà le observam tot
astfel, In timp ce ele se executa. Individul ce gindeate nu roate-
,,s5. se desparta In dotta, din care o parte sä rationeze, ii timp
ce cealaltá parte ar privi cum cea dintai rationeazä., Qrganyl
observat i organul observator fiind, In acest caz, identice,..
cum ar putea s aiba loc observatiunea?
Aceastä pretinsa ntetod4 psihologica este deci radical nula
In principiul sau. Deasemenea sä vedem la ce procedeuri cu to-
tul cOntradictorii conduce Indatä! Deoparte, ti se recomanda-
sa te izolezi, pe cat va fi cu putinta, .de once senzatiune exte-
rioara, ai mai cu seama trebuie sa, te abtii dela once lucrare
intelectuala; cad, daca ai fi ocupat sa faci ..nagar calculul
cel mai simplu, ce ar deveni observatiunea interioare4? Deal%
parte, dupal ce, cu fe!' de fel de precoupatiuni ai ajuns ln sfar-
all la aceastä stare perfecta' de somn intelectual, trebuie acurn-
sa. te pui sa contemplezi operatiunile care se vol.' execua in
spiritul tau, atunci cand In el nu se va mai petrece nimica!
Descendentii noatri vor vedea färà. indoialä Inteo zi aceste pre-
,,tentiuni transportate pe scena teatrului.
Rezultatele unei aaa de stranie manieri de a procedeount
in total conform cu principiul. De dota' mii de Ani de 'and
metafizicii cultiva lastfq psihologia, ei nu eau putut Inca Inte-
lege ca sa admia' cu totii macar o singura propozitiune-
inteligibila i stabilita cu soliditate. Chiar astazii ei sunt
'trite° nultime de acoli care se dispeta fara incetare pen-
trtt cele dintaiu elemente ale doctrinelor lar. Observatiunect-
 1091

interioartY da nastere mai la atatea opiniuni divergente cati

sunt i indivizii care ?erect ca se dedau la acea observatiune".1)
A. Comte Are dreptate dud zice c tiinta sufleturui nu poate
sh mai fach un progres ulterior deck pe calea obiectiva. Ana-
tomía i fiziologia comparata a creierilor deoparte, dealtáparte
studiul comparativ al tuturor teoriilor stiintifice, considerate
fiind ca atitea fapte logice ale sufletului, pot sá deschidh pentru
psihologie un camp nesfhrsit, ca o perspectiva de progres ne-
sfarsit. Aug. Comte ar aveà asemenea dreptate când ar zice
observatiunea interne.1 este nesuficienth; fiindcit ea ridica numui
un mic coltisor al valului ce acopera misterele sufletulai;
astfel ne face si vedem In toate timpurile si in toate locurIle
aceleasi si iar aceleasi fapte inteun numar limitat, fará a ne
lash speranta ca vom trece vreodatit dincolo die acieste limite.'
Dar marele filozof francez nu hre dreplate sà zich c11, observa-
tiunea interna este curat o iluziune, si ch 'in realitate nu exisia
deloc. Dach aceasta ar fi adevárat. atunci nici nu am aveh idee.
despre ceeace Insemneaza memorie, judecatá, constiinthi si mai
ca seama imaginatiune. Metafiziciii deci, spun un adevar cand
afirma ca se petrec lucruri in sufletul nostru pe care le sitrrtim,
daca nu tot atit de lámurit, dar In privinta existentei lor cu
acelas grad de rertifudine cu cart sitntim lucrurile exteripar(et.
Dar si A. Comte spune un adevár cand zice cà spirituI nu
poate sa se observe pe sine in motnentul când el functiovveazar
si cu atk mai putin nu poate sh se observe momentul când et
nu functioneazh de loc. Cum se Impach aceste douh adevhruri
spuse de doi adversari? Eu imi permdi a crede cà teoria expusl,
de 'mine mai sus poate sh' ne deà cheia acestei contradictiuni, apa-
rente 5i sui ne deh explic,atiunea observatiuna interne.
In adevar, In momentul cand eu percep lucrurile din lumea
exterioara, sau speculez asupra lor, atentiunea mea este de
ordinar toatrt Indreptata asupra acelor lucruri; ca alte ctjvinte,
eti am Atunci constiinta despre lucrurile percepute, dar nu si des-
pre jocul facultatilor mele intdectuale. lush' este de obser-
vat ea lucrurile percepute se oglindesc In Intiparirile de 1410140
grad, nu nthnai ele singure, ci lnsotite de toate Imprejurarile
perceptiunii. Ash de exemplu: lucrul a poate mai perceput
Vezi: Cours'de Philosophie positive par A. Comte, troisième
édition, tome, 1, p. 87.
110

.decat lucrul I); asupra unuia atenfiunea a putuit fi mai concert,

tratá. deck ,asupra celuitalt; pentru a Intelege pe unul ara putut
face rnai multá. stortare intelectual decit a intelege pe. cqlalt;
acelas lucru poate fi perceput de mai multe ori i totcfeauna
In legáturi deosebite cu diferite alte lucruri cu care se prezintä
Impreuná. la obiectivul simturilor mele; si asa mai' cfeparte.
Ce surit aceste Imprejurki ale perceptiunii care se. oglindesd
si ele cu Jucrurile percepute pe receptaculul intipáriritor de
IntAiul grad? Sunt tocrnai senzatiunile emofiunilor produse de
catre functionarea organelor minfii; sunt, prin urmare,
sau întipririle de 'MtAin' grad care reprezintä diferitele forme,
grade si calitki ale activitkii intelectuile. Filndcä. senzatiunile
lucrurilor exterioare se produc oda'fa cu activitatea intelectualá,
si prin urrnare cu senzatiunile acestei activitati, deaceea e na-
tural ca lucrurile percepute sa' se oglindeaseá In mintea noasträ
deodatä cu Imprejurkile perceptiunii. Jnsâ, In urma unei lungi
.experiente, prin efectul acumulatipnii Intipkriritor de Intaiul
grad, imprejurarile perceptiunii se abstrag din imaginile ce le
cuprind; formeaza tr4syl1ari aparte, si astfel, pot fi percepute si
considerate in sine de cátre organul perceptiunii de al doilea
grad. Cu chipul acesta se aflá in memoria noastrá atät
obiectelor exterioare si a legiturilor tor, cat i acele ale
facultatilor intelectuale. Presupunem acum ca, fiind izolat ,mai
mult sat rnai pufin de once senzatiune exteripará, m dedau cu
totul la experientá internk, adied la meditatiune. Ce fac eu cAnd
meditez? Reinviez cke una imaginile intrate deja in memoria
mea, si le repercep mai in linisLte si poate mlai bine. Daci meditez
la until/ sau 'mai multe lucruri exterioare, desigur ea' atentilknea
mea va fi Indreptatá numai spre imaginile acelor lucruri, si numai
de clAnsele voiu aveà constiinfä in' acel moment. Dar tot asà de
bine pot sa' meditez la facultkile mele intelectuale, adicit sà re-
percep i sá' c6nsider In liniste si cu atentiune ' ntipáririle de In-
tâiul in care se oglindesc acele facultki. In caztil acesta
iara's atentiunea §i con$tiinta mea vor fi numai pentru facultä-
tile mele intelectuate. Dar putea-va zice cineva c, lu cazul a-
cesta spiritul se priveste prin sine functionând? l4tt. Spiritul
vede si apreciazá imaginele functionárii lui trecute, fie acea func-
tionare teecutá numai de Un monaent. $i acele imagini sunt pentru
activitatea sa obiecte tot atk de stráine ca ì imaginile lucru.
 I11

rilor 'externe. Deaceea atentiunea i onstiinta lui este tot una

de exclusiv ocupatä si de catre imáginile cele dintai si de catre
cele de al, doilea. Aceasta, cred eu, este aeocramelatä singura expli-
catiune satisfacatoare a observatiunii interne.
Din chiar natura constiintei despre functicsnarea faculta-
tilor sufletului rezulta ca ea trebuie sa se gaseasq& la animalele
superioae inteun grad, bine inteles, corespunzátor cu gradul
inteligentei lor.
E curios de a vedea cum mai toti filozofii si naturalistii s'au
silit sà probeze a numai omul are constiinti de teeace se pe-
trec in sufletul sáu. Far& a vorbi de Descartes si de discipolii
sal cari refuza once cugetdre animalelor, sustiand cä. acestia
sunt numai niste automati, vedem ca Buffon, Réaumur, Cuvier,
Locke, etc. desi acorda ceva cugetare animalelor, le refuza insa
cu totul constiinta propriu zisä. Iatá cum conchide insus Flourens
dupä ce a trecut in revistä toil oamenii mari cari s'au ocupat de aceo-
st& chestiune: Nu itnai ramane decat sA stabilim limita care separa
inteligenta omului de aceea a animalelor. Animalele primesc
prin simturile lor impresiuni asemánatoare cu acelea pe cari
nol le primim prin siniturile noastre; ele conservä ca si noi
urma acestor impresiuni; aceste impresiuni conservate for-
meazá, pentru animale ca si pentru noi, asociatiuni pumeroase si
variate ; acestea se combinä, si din ele se scot raporturi si jude-
COO; animalele, deci, au inteligenta Dar toatai inteligenta lor
se reduce numai la atata. Aceasta inteligenti nu se consider&
pe ea insas, nu se vede, nu se cunoaste. Animalele a'au re-
flexiunea, aceasta facultate supremá ce are spiritul .omului de
a se resfrange asupra lui însu i de'a studià spiritul.' Reflexitt-
nett, astfel definitá, este deci limita care separa inteligenta
omului de aceea a animalelor. Existä' deci o adâncl de
despártire. Aceasta cugetare care se considerti pe ea insást,
aceastá inteligenta care se vede si se studiaz5,, aceasta cunos-,
tintá care se cunoaste pe sine, formeaza desigur un ordin dei
fenomene determinate, de o naturä deosebita, si la care nici-un
animal nu ar putea sA ajungá. Aceasta épte, dacti, se poate zice
astfel, lumea curat intelectualä, si aceastá fume nu apartine
decat omului. C'un cuvtart, animalele simtesc, cunosc, cugetá;
dar omul este singurul dintre fiintele creeate cáruia i s'a dat
112

,,puterea de a simti, de a 'cunoaste d el cunoaste, de a cugetà

cugeta".1)
E foarte curios de 'a vedeh pe acesit mari invatati afirmand
animalele n'au constiinfä, cu o ash sigurantá ca si cum ei
ar fi fost In creietul acestora. Dupá dânsii, un chine, de exempla,
care e ciomágit, tipà, geme, fiindca simteste, durerea, dar
nu ,s tie ca o singeste. Daa el este invittat de stäpinul ski a
face sárituri peste un Mt, atunci el sare fares stie c4 sare.
Dar dac5 este ask atunci ainele esteun automat, si cu aceasta
revenim la /eoria .lui Descartes. Automati, da, suntem Ti ni
oarnenii, dar nu In intelesul lui Dexartes, ci In intetesul ce re-
zultä din teoria ffatalismului; cà adjdt toate miscárile din noi
sunt tot ash de necesare si de fatale ca acelea ale unei masini;
dar noi avem constiintá deoparte din miscárile noastre, pe Child
masina sau automatal propriu zis nu are de ale sale.
Vom vedeh mai departe cà toate miscárile animalelor si ale
omului se subdivid In douá categorii: In constiente sau intelec-
tuale, 5 i inconstiente sau instinctuale. Vom vedek apoi cà, Cu
cat'ne suim pe scara animalelor, cü atat misdarile de categoria
Intka se Inmultesc si cele de categoria a doua se Imputineazá.
Astfel, polipii, de 'exempla, sunt desigur niste automati; pestii
trebuie sà aibá constiintà despre existenta lucrarilor exterioare,
dar nu si despre existenta facultátilor intelectuale; aceastá din
urtná constiinfá trebuie &à fie posedatá intr'un grad foarte mic de
marniferele cele mai inteligente, precum sunt cknele, elefanta!,
etc. Dar e probabil cà constiinta personalitatii proprii, adicA a
eului, nu se giseste deck la oñi, si inci la omul care a trecut
peste Intaia copilárie 1). Dupá cum"ge vede In aceast:1 progre-
siune, omul chiar n'a ajuns deck la constiinta atnei singure párti
din functionarea sistemului nervos. Dar e probabil cà Intr'un
viitor Indepártat, el sau specie animal5 la care va da nastere vh

i) Vezi Flourens. De l'instinct et l'inteligence des animaux, cin-

quiétne édition, p. 55.
2) A. Comte in cartea sa : Philosophie positive, tome Ill, p. 545,
troisiéme édition, zice ca : eul este sentimentui armoniei organice a
corpului : si pentru acest motiv el trebuie sa existe nu numai la om,
ci $i la animale, mal cu seeing. la cele su-erioare. Câci zice el o mata
sau once alt animal vertebrat, dei nu poate sA zica eu, dar desigur
ca. nu face gresala sa la drept un animal cleat el insus, La aceasta se
poate,raspunde cA animalul ce n'are constiinta de personalitatea sa,
nu se Doke lua drept un altul ; caci, faptul chiar de a se lua drept
un altul implica constlinta deosebirii dintre sine si aitii.
 113

zajunge la constiinta, adid la cunoasterea subiectivä a tuturor

.functiunilor organice.
Trebuie observat cá suind scara animalelor gäsim o grada-
-tiune suitoare nesinititá a suflefului. Prin urmare e usor de in-
teles ea chiar la animale o miscare care nu e eurat instinctivä
trebuie sá fie Insotitá de un grad oarecare de constiintl a facul-
fátilor intelectuale, fie acel krad cat de mic. Cun cuvant, dela
.animalul cel mai inferior pang la om, este o tranzitiune neintre-
rupta si jiesimtitä In privinta constiinttei, ca in toate celelalte
privinte. Acest adevár fiind odatá emis, dispare si cea din urmi
deosebire radicaiJ dintre animale si om din cate a inventat
acestui din urmä.

Rezumatul perceptiunilor de tnt.fliul i al cloaca grad.

In rezumat, ipoteza ce am imaginat pentru a explich ma-
lerialiceste faeultatile inteleetuale oonsistá in aceasta:
I. Toate obiectele din lumea exterioara cari vin in con-
-tact cu simturile noastre, se reproduc In atatea imagini cari se
Intiparesc pe cea mai mare parte a creierilor nostri. Aceste ima-
gini acumulandu-se dau loc la un numár nesfarsit de inegalitáti
privitoare la adancimea diferiteLor trasáturi sau elemente din
cari se compun imaginile primitive. Toate aceste intipáriri con-
stituiesc, ca sà zic asa, un tablou de nenumárate figuri zugrh-
vite pe-aceeace am numit organul perceptiunii de Intaiul grad.
2. In fata acestui tablou se aflä organul unui simt, intern
care sirnteste sau percepe figurile depe acel tablou. intocmai
precum ochiul percepe obiectele ce vede. Nici mai mult, nici mai
putin. Perceptiunea acestui simt intern se numeste, dupá Impre-
jurari, abstractiune, perceptiune de raporturi sau constiinttä de
sine, dupá.' cum ea consistá In simterea unui fel sau altui fel
de figuri depe tabloul ce stä innainte. Cat despre imaginatiune
ea nu este decat supraexcitarea creierului, si rezultatul acestei
supraexcitäri asupra Intipáririlor depe creier. Acest simt intern
nu este la urma urmei altceva decat con#Linfa In sens Iarg. latá
organul perceptiunii de al doilea grad, care a fost Oda' acum
denumit de mine In mai multe feluri, 11 voiu numl deacum Innainte
morganul con$Iiintel
La sfarsitul explicärii perceptiunii de Intaiul grad, am
114

aratat cum aceasta perceptiune se face in mod fatal. Tot pentru

ace1ea0 motive este fatalei i perceptiunea de gradul al doilea,
Aici ca si acolo, odata ce un obiect se gaseste la obiecrlivul
sitlului In activitate, rrebuie numaidecat sa cauzeze o zgudui-
turá nervoasa. Cat despre activitatea sau neactiviitatea, sau dor-
mirea nervilor simtitori, acestea atarna, de excitarea si emotiunea
nervilor, de oboseala lor, de imprejurari in sfarsit cari se pro-
duc asemenea in mod fatal.
Ipoteza celor douá categorii de organe de mai sus, n'are
nimic,a improbabil. In tot cazul falsitatea sag adeva,rul ei
va putek °data dovedi cu fapte pozitive. Ea 'are, prin urmare, cel
putin meritul de a nu face parte din acele ipoteze neverificabile,
inventate de spiritualisti.

§ 3. Despre catitatea perceptiunilor îì despre certitudine.

Cand intiparirile de lintaiul grad sunt bine ad:incite, bine
desemnate, i prin urmare lamurite, atunci ele sunt percerTute
cu usurintä, í in primal mond,nt, de cutre organul constiintei.
Aceasta usurintä de perceptune produce in stratul nervos o
emotiune placuta care se numeste sentimental certitudinii, Cand
!Elsa o Intiparire oare:are este putn adancita, qi rau desemnata
si prin urmare obscura, atunci organul constiintei nu o poate
prinde .Aceasta neputintá de a o prinde, si mai cu seama sfor-'
tarile zadarnice spre acest scop, produc In noi o emotiune ne-
pläcuta care se nurneste sentimental indoelill. Se intelege ca in-
doeala sau incertitudmea nu exista numat atunei and itaa-
ginea unui intreg obiect exterior este obscura; ci mai cu seama
ea exista atunci, cand sunt rau desemnate numai una sau Ca-
teva träsituri subdivizionare ale acelei imagini, ori numai una.
sau cateva trasäturi din acelea cari zugravesc raporturile dintre
imagini. Indoiala, ca once emotiune neplacuta, ne determina sa.
facem tot ce sta. in puterea noastra spre a o -Face s inceteze,
Deaceea dad avem o incertitudine asupra unui lucru, sinttim
este In noi o trebuinfá,, un stimul, care ne Impinge ca sa ne
procuram certitudinea respectiva. Aceasta se poate capta pe
dona cal: pe calea convinctunii sj pe acea a credintei1).
1) Este adevArat cA in vorblrei ordinarg, cuvintele certitudine,
credinfa si convihctiune, insemneazA cam acelas lucru, InsA in interesul
expunerli clare a ideilor mele, voiu face o deosebire technic& intre a-
ceste trei expresiuni.
 115

1. Calea conrinc(ianii. latà cum se procede pe aceasta cale

cand avem o Indoealä asupra continutului unei idei sau asupra
unei relatiuni dintre doua sau mai multe idei, aceasta linsemneaza
cal trasaturile respective intiparite pe creier sunt: sau putin
adâncite din cauza lipsei de experienta repetat4; sau rail defi-
nite, adid incomplet abstrase unele de längt gltele, din cauza
lIpsei de experienta varia/el; sau si una si alta. Pentru á lainuri
acum aceste trasäturi obscure, avem recurs la urmatoarele
mijloace:
la) La experienta interna. Aceasta consista, dup'ä cum stim,
In readancirea IntipAririlor incerte numai de Care imaginatiu-
nea Invigoritoar,e, s'apoi in perceptiunea acelor, Intipariri) de-
venite cu chipul acesta mai clare. Experienta internä se riLmeste
si nieclitatiune.
N La experienta externa. Aceasta se intampla atunci cand
obiectele exterioare a caror imagine percepem se pun efectiv
In contact cu organele simturilor; când adica vedem, pipaim,
simini acele obiecte.
Experienta interna serveste numai a Invig-ori Intiparirile
deja existente, fail a schimba configurattiunile si raporturile
lor; pe cand experienta externa,. prin áducerea de materialuri
noi, adica prin acumulatiunea Intipáririlor de Intaiul grad, da
loc la abstractiunè, adica la o schimbare In adâncimea telativd
a Intiparirilor. Cu cat aceasta experienta va fi mai repetara,
ca atat intiparirile vor fi rnai dare. De alta parte, cu cât aceastä.
experienta va fi mai variala, cu eat abstractiunea va fi mai
completä, si cu atat, prin urmare, ideile vor fi mai bine deosebite
unele de altele.
2 C'alea credinki. Credinta este atunci când noi primim
ca adevarat ceeace imaginatiunea noastra a creeat, sau ceeke
o alft persoana ne-a spus, prin vorbá sou prin scris, despre
un lucru, fara ca acest lucru sä se fi pus In contact efectiV
cu simturile noastre, si prin acest contact sa ne fi procurat
acel adevar.
Credinta este de doul feluri: rationata i nerationata.
Credinta rationata este aceea pe care o acordà oamenilor
sau c rtilor cari ne spun lucruri ce se pot verificá. prin -propria
noastrá experienta externa, si a cä'ror verosimilitate se bazeazt
pe cunostintele castigate dejà de noi prin experienta trecutt.
 116

Astfel de credinta. se acorda, d. e., profesodior si cartilor cíesti-

inta. Credinta nerationata sau oarba este aceea care nu intru
neste contliiltmile de mai sus; si In specie este aceea care se
refera, la lucruri neverificabile prin experienta'. Astfel este, de
exemplu, credinta ce se acordi cosmogoniilor religioase.
Am vazut mai sus a irnaginatiunea are intAiul rol in ac-
tivitatea intelectuala la copii, la oamenii ignoranti, si la aceia
c,ari fac parte din popoarele primitive si inculte. Tot cam pen-
tru aceeasi ratiune credinta nerationata are întâiul rol In for-
marea certitudinii la acesti oameni. Si, in adevar, cu cat omul
va fi mai primitiv, cu atk el va aveà o mai mica. proviziune
de cunostinte. De alta parte ,emotiunile fiind la dânsul mai
puternice decat la alti, el va fi turmentat mai mult deck alstii
de datre sentimentul indoelei. Acest sentiment il va sili cu erice
pre s capete certitudinea. Insa fiindcä calea donvinctiuniii
este mull mai lungä si mai obrositoare, i prin unnare, comb,l-
tuta cu o suma de sentimente ce derivt din instinctul conservator,
intre cari si lenea; deaceea, omul primitiv alege cale credintei,
si pentru a-si umplea repede golul cel mare din mina sau, pri-
meste cu toatä. inima once expliçare i se ofera de alta per-
soanä sau chiar din propria sa imaginatiune.
Am zis cl omul primitiv este turmentat de sentimentul
incertitudinii mai mult decat omul cult. Aceasta s'ar parea
inexact din cauza constiintei ce avem qìl popoarele primitive si
oamenii inculti in genere, sunt mai nepasatori pentru cerceta-
rile stiintifice deck oamenii civilizati. SI, se observe insa c&
omul primitiv este nepasator pentru cercetärile stiintifice din
cauzä cà el gäseste explicarea oricärui lucru in religiune sau
In superstitiunile sale. Cutare lucru este asà, zice el, fiindca
Dumnezeu a avut gustul sau vointa sa-1 faca asà. Cu, chipul a-
cesta el este plin de sentimentul plàcut al certitudinii, si nu are-
de cine fi impini la cercetani. utterioare. Dar daca el nu ar avea
9 credinta oarecare, fie superstitioasá, fie religioasa propriu
zisa, desigur ca el ar aveà Mai multa curiozitate
Dovada la aceasta esteà copiii mici call nu sunt Inca' indoc-
trinati, cearca, cerceteaza si cer explicatiuni pentrit once hicru,
ca mai multa insistenti deck oamenii adulti. Dar ceeace dove-
deste cà seteaKcunostintelor este mai mare la omul primitiv de-
-cat la cel civilizat ,este afara de ceeade am zis despre
 117

neindoctrinki, faptul cuí popoarele primitive- cons'ervl cu mail-

multi tenacitate si tu mai mult fanafism credintele lor reli-
gioase si superstitioase, din caud a aceste credinte satisfacz
unor trebuinte mai tare simtite.
Oricine are o convinctiune sau o credinVA care-i d'A cheia
unui fenomen, devine nepAsátor sau dispretuitor pentru orice-
ala explicare si once cercetare. Acest adevAr ar Putea lAmurl
o multime de chestiuni rán ,explicate pAn,A. acum. Asa, infra:
alele, sa sustinut fail nici o qzervà cl un popor nepAsAtor
In materie religioasá este superior, din. pullet de..' vedere inte-
lectual, sau cel putin este mai apt pentru civilizatiune, deck un -
popor bigot si fanatie-.- Eu cred c'A in privinta asta ar trebui
s'A se fad o distincttune. CAci, dacä astAzi, de.exemplu, popoa.-
rele crestine se fac din ce in ce mai nepaSkoare in materie re,
ligioasa, aceasta provine din eauzä, ea' stiintele pozitive cAs.
tiga din ce in ce Mai mult teren In formare a cextitudinii; in timiv
ce popoarele barbare dela inceputul evului mediu admiteau si
lepadap cu mare indiferena si usurina religiunea creOing --si
practidrile ei, din cauzi d mintea tor era Oita de nenumitrate-
superstitimi gros,olane. S'a zis ci pe la inceputul timpurilor
moderne, pe cAnd Europa intreagà era cufundaa in fanatismut
religios, poporul romAn din Dacia era atAt de nepAsiAtor, inck
nu respecta nici posturile, nici popii. Dar este chestiunea acuma
de a se sti dad el nu credea mai mult in povestile mitologice-
si cosmogonice si In descAntece, dac'A el nu respecta rnai mult
pe vrAjitoare, si dad', prin urmare, el- nu era pe un grad de -
cultura mai jos decAt acel reprezentat de fanafismul curat cres-
tinesc.
PAn5 aici am voit s'A dovedesc CA acelas individ sau acelas
popor, este mai setos de cunotstinte in copiarie decAt la o vfirstAl
mai inaintaa. Dar se intelege cá in privinta asta nu poate fi
.oegalitate complea Intre toti indivizii si toate popoarelte,
chiar cAnd àr aveA aceeas varstA. Toate lucrurile fiind egaler-
unul poate sà aibg inai multA sete tiintifidt decAt altul, intoc.-
dupl cum poate s'A aibA 1ntr'un grad mai dezvoltat once altA pa-
siune sau predispozitiune.
Am vAzut CA la oamenii primitivi credinta joad principalul
Tol, din cauza lipsei, sau a micei proviziuni a cunostintelor.
Deaici urmeaz5 &A Ia oarnenii civiliz'ati convindtiunea este ea-
 118

lea principalá pe care se caring' certitudinea. Pe calea con-

vinctiunii, curiozitatea este satisfAcutá putin cate putin, si nici-
odatá deplin. Deaceea pe aceastg cale se cett mai multA stáru-
intA. Prin urmare, setea cunostintelor este mai durabilá la oa-
menii civilizati. Cum se ImpacA faceasta cu faptul probat tnai
-sus, cá emotiunile sunt mai tari la oamenii primitivi? lata cum
.omul civilizat are atAt de multe cunostinte, c4ri salisfac In de-
tail atât de multe curioziati, Incát, s'au desrAdacinat din min-
tea lui, in totul sau in parte, acele credinte. universale cari da.-
-Aleau cheia iuturor fenomenelor, i amorteau cu totul stimulul
tiinei. 't cu Cat cunostintele lui pariicularp. se Immultest, cu
atât i se deschid orizonturi noi, necunoscute. Cu alte cuvinte,
setea cunostintelor; cres1 mai slabá cleat la omul primitiv, dar
-nu este niciodatá pe deplin s.atisfáctita; astfel incát stimulul
tiintei coilrtinu,á totdeauna a existà, a stárul.
Aug-uste Comte, a observat cà ()rice indiid, once popar,
,orice stiintg, si umanitatea Insas, In decurgerea timpului trece
prin trei faze: prin faza teologicA, apoi prin aceea metafizicá
In sfársit, ajunge la aceea pozitivg. Mi se pare- cg, aceastá
quinunatg teorie a lui Comte gáseste ratiunea, explicatiunea sa,
si in cele ce ant spus ad l rmai sus.
Despre relativitatea adeveirului. Once cunostintá are de ori-
gine o impresiune produsá In noi de cAtre lumea exterioará prin
,mijlocirea sitnturilor. Nu exista idei, nici sentimente, fail a-
ceastA impresiune. Deaceea surdomutik si orbii din nastere nu
pot sA conceapA idei cari se raportá la sicnturile ce fe lipsesc.
Tot deaceea oopii, incepAnd dela cea mai depliná ignorantál,
cAstigA dinceince mai multe idei cu cat cresc si cu cAt creierul
Jor se perfectioneaZg. In fata acestor fapte, ar fi copiliiresc lucru
ide a (mai crede cá avern dei innitscute. Cu toate acestea ideile
innascute au parjizanii lor, cari In sprijinirea teoriei lor, aduc
faptul cà sunt cAteva idei inetafizice, estetice si morale, cari sunt
concepute' de cátré toti indivizii din toate pártile si chiar de
cátre copii. Astfel, zic ei, copiii se revolteazi la vederea unei
nedreptAti, si se bucurá la vederea unui lucru frurthos,
la epoca In care nu este capabil de a face el Insus
comparatiuni. Se Nate face insl observatiunea ca, co-
pilul care se revolteazá la vederea unei nedreptáti are dejA multá.
fexperieng; fiindcg el este ,ajuns la o várstá cAnd poate vorbi,
 119'

cand, prin urtnare, el chnoaste cel putin atatea Wei cat si

cuvinie. Cat despre plácerea céksimfe copilul, la vederea a tot ce
este frumos, chestiunea este si mai simpll. Cáci pläcerea poate
fi simtitá la once varstá, din cauzá cà oriee ludru produce
noi o impresiune, mai mutt sau xnai putin plácufá sau dis-
pl5eutá.
Si tocmai aceasta impresiune este baza ideilor de frumos si
ur"4t, a cáror mod de formatiune Il cunoastem deja. In sarsit,
dack ideile estetice,. morale sou metafizice ar fi Innáscute, ar
trebui ca ele sá fie concepute identic de toatá lumea, si sát
aibá o valoare absolutá. Vedem Irma, din contra', ca ele variazá.
cu iidivizii, cu popoarele, cu locuriler du, timpurile, etc. Si a-
ceasta este lesne de inteles; diversitated impresiunilor veniter
dinafará trebuie sá se traducá Trite° diversitate de idei.
cauza aceast5 multe lucruri cari sunt pentru noi frumoase,
stint grozav de urIte pentru popoarele din Africa, din Asia, etc.;
multe fapte cari la noi sunt criminate, la dansele sunt láuda-
bile: si vice-versa. Deacolo provine diversitatea de costume,.
de ornamente, de gáteli, de legislatiuni, d m,oravari, de reli-
giuni, etc.'). Este adevárat cá toti oamenii pof mai mutt sau
mai putin- concepe un frumos absolut, un bun absolut, etc. Insá
ai vazut, cAnd am vorhit despre fortuarea acestor tdei, ck ele
drept mulct de plecare fapte esential relative, i cà abso-
lutul nu existá In realitate In privinta acestor -idei decat ca 0;
tendintä a spiritului.
Cum se face Ina cà ideile, desi diferind Intrucatvp dela
popor la popor, totus, In trásáturile lor principale, sunt ace-,
leasi la toti oamenii? Iatá cum se explicá aceasta. In constitur,
tiunea si In forma corpului omenesc sunt trásáturi comune tu-
turor oamenilor. De altA parte, In toate mediurile In earl trAesc
oamenii, se aflá elemente commie, cari nu lipsesc niciodatk' de al
influentò omul oridnde ar locul el. Apoi, dacá lo formarea idei-
lor In toti creierii omenesti conlucreazA ImprejurAri cari au cA-
teva elemente comune, desigur c i ideile ce rezultá, trebuie
aibàj cateva trásáturi comune. Cáci efectui trebuie sàl semene-
cauzet. Sunt ¡dei cati, desi In pArtile lor accesorii au primit de

1) vezi Btichner: Force et Matiére chap. Idées innées (traductiune

din nemteste), unde se gAsesc citate un nurnar de fapte foartèpretioase
pentru dovedirea re1ativitäii fdeilor.
 120

multe ori schimbari, totus in esenta lor n'au Incetat de a fi

.aceleasi dela inceputul timpurilor istorice si pink' acum. Aceasta
din. cauza ca, de atunci si 'Ana' acum omul i mediurile In cari
trieste mai ca n'au primit schirnbari. Dar daca s'ar comparà
ideile omului de acum cu acelea Ale rasei animale din care a
iesit el, si care traiá c'un milion de ani mai innainte, sau cu
acelea ale rasei animate la, care el va da nastere, si care
va teal de actim peste un milion de ani, desigur ca deosebirea
.Ar fi enorma; fiindca ar corespunde unei deosettiri tot atat de
ftnari intre factorii ideilor.
Dar dupä cum toti oamenii i toate mediurile au parli
mune, to astfel au si parti cari variazi dela individ la individ.
Nu exista In lume doi oameni cari si fie absoIut identici. $1
rchiar cand astfel de minune s'ar pirea vreodata verificati
In privinta constituirii trupului, totus, ei riu ar pusteà sa se
Afle in mediuri absolut identice; fiinda este absolut imposibit
ca In nesfirsitul univers material, sí se gaseasca dolt& puncte
identice sub- toate privirile. Deaici urmeazi ca nu pot fi pe lume
do i oameni ca si aibä intocmai aceleasi idei. Este adevarat
aceiasi ¡deje poate fi nominal admisa de un popor intreg, dar In
realitate fiecare individ hrtelege tot altfel. Mai multi decal
atata. Aceeas idee este inteleasä sub oarecare priviri tot astfel
.de catre acelas individ, dupi cum eacest& se afla in tinerete sau
bi"tranete, In betie sau trezie, infuriat sau linistit, cu mintea
1impede sau ingreuiata, etc.
Prin urmare, In noi se a-fig nurnai dispozitiuni innascute,
dar nu si idei innascute. Idei de acest fel nu pot existà. Chiar
cunostinta desprè existenta lumii noastre interne provine din
contactul simturilor cu lumea externá,. $i, In adevár, ideile
eului §i a faeultNilor intelectutde nu se formeaza deck pi-in
abstractiunea modalitätilor perceptiunii; prin urmare din senza-
-tiunile produse in noi de catre obiectele externe.
Din cele de rnai sus rezultá cà adewirul este ca total relatiP.
Fiecare dupa capul sau crede Ca' are dreptate, si cà ceilaItit
.sunt gresiti. Cu toate acestea, noi concepe.n o gradatiune in ve-
racitatea cunostintelor noastre, si- concepem chiar cà acea gra-
datiune este susceptibila de a se intinde panà la nesfarsit, adica
panä la adevarul absolut. Insa stint ea adevärul absolut nu
exista decat ca o tendinta a spiritului nostru. Dar noi credem
 1211

cà ne apropiem din ce in ce de acest adevar. Aoeasta credinti.

ne este insuflatä, intaiu, de faptul ca noi gäsim fals astrizi
ceeace credeam ièri adevarat; si al doilea, de progresul ce fagef
creierul pe scara animalà, si pe care e probabil ca' in viitorime-
It va continua in am. Noi .credem deci cà insusirea perceptiunilor
face progres. Dar nu frebuie s,à se uite ca- chiar adevärul acestei-
credit* este relativ, si n'are nimic absolut sigur.
Este bine inteles cä nici eu nu pot aveä pretentiunea
teoria apäratä si in parte Drodusà de mine prin aceasta scriere,
ar fi absolut adevärata'. Sus-tin numai cä a ar fi singura con-
ceptiune posibilà pentru un creier din timpurile noastre pus,
treapta la care "a ajuns experienta noastr,a cea mai intinsä,
voi stiintele pozitive. Deaceea cred cä aceastä teorie va
trebui mai curana sau mai tArziu sa fie primit5 ca o' idee in care:
srä se rezume o epoca, fie at de mica', a umanitätii; cu rezervä,
bine, inteles, ca ea s.ä fie inteleasá de fiecare individ .dupä felul-
sau si ca ea sa fie inlocuitii la timpul ski alte teori: potri-
vile la altg epoci.
lu rezumat, s'ar putea zice cà nu.. existá pe lume adevär-
propriu zis, ci numai certitudine. Si numai pentru a astiga
sau a räspandi pe aceasta din urm,a, noi studiem, cercetäm, dis-
cutäm i propagam prin graiu sau prin scris.
Despre metoda. Se admite cu drept cuvant in filozofia spi-
ritualista cà adeväritrile mediate se capäta prin inductiune.
sustine insá ca cea dintäiu ar fi mai pretioasä ca una ce este
supusä la mai putine erori. In sfarsit, ce crede ca ar existk
in capul nostril- idei inadscute, din cari prin metoda
a deductiunii am 'putea trage adeva'iuri universale.
Cunoastem acum valoarea acestor asertiuni.
Cand am vorbit despre perceptiunea raporturilor, am \Ibiza
metoda psin care spiritul nostru ajunge la cunoasterea adeva'-
rurilor mediate. Am vázut cal toate cunostintele trebuie sa piecer
dela special spre a ajunge la general si la universal. Deaceea,
riiçi nu exista pe Itstne un adevär deductiv care sä nu se bazeze
pe un adevär tras din expeirenta externá. De exemplu daa ra-
tiongm astfel:
Toti oamenii sunt muritori;
Insá eu-sunt om;
AO dar eu sunt mutitor.
122

Aici adeväruI cencluziunii se bazeaza. pe acel al premizelor..

insa acestea din urma se fundeaza pe experienta. Prop,ozitiunea:
.Toti oamenii stint muritori" exprima un adevär cäpätat prin
inductiune; aci noi nu am azistat la tryartea tuturor oamenilor
ce ar putea existà dela Inceput pawl la sfarsitul lumii; ci con,
,chidem numai dela special la general.
Chiar matgmatica, stiinta curat deductiva, stiinta rationalä
per excelentiam, In ciuda spiritualistilor, se bazeazA tot pe ex-
perienta. Atat numai ca ea pleaca dela adevaruri pe cari ex-
rs.-rienta
, le-a caprtins 2n toat intinderea lor; pe care ea le-a
aratat tot Inteun fel, necontrazicandu-le niciodata; si care prin
urmare produc In capul nostru o certitudine absoluta. De exem-
plu, and zic: linia dreapta .este drumul cel mai scurt del,a un
punct la altul". Aici este un adevar de care un copil Mira ex-
perienta nu poate fi sigur a priori. $i chiar dupä ce zapata omul
.experienta nu poate sa-si dea seama bine despre acest adevár,
de-cat dtip4 ce-si imagineaza insaodata o figura geometrica, in
care 0" compare o dreapta, c'una stramb4 intre aceleasi
.douä puncte. Dar, in sfarsit, capat'am asupra acestui adevar o
certitudine Absoluta; i iata ratiunea penfru ce inteun exemplu
practic: daca.' ma pun sa maser cu o sfoarä distal*. diintre
Aztou5 puncte ce am insemnat pe masa la care stair, atunci eu
pat o experienta c,are cuprinde In lntregul siàu atat cele douta
puncte, cat si distanta cea mai scurtä mäsuratä cu capatul cel
mai scurf al sforii. Aceasta da. loc mai Intai la formarea unei
intipäriri de gradul Intaiu cu totul independenta de alte
fiindca ea cuprinde un intreg scare n'are ,nevoie sa se
completeze cu altceva. Dealtaparte aceasta experiehtä repetan-
du-se sub diferite forme-de nentunarate ori In toata, vie* mea,
frä ca sá fie vreodata contraziSa, rezultA cä intiparirea respec-
tiva capata o evidexitä completa. S. luAtn un alt exernplu; candi
zic: trei si cu unul fac mai mull decal trei, s'anume patru".
Aici asemenea toate elementele adevaralui surd cuprinse In ex-
perienta mea, i sunt reprezentate prin intipgriri respective In
capul meu. In acest caz asemenea voiu dpatà o certitudine ab-
-Soluta.
In stiintele naturale, din contra, nu avem cleat certittidini
!relative. De exemplu, cred prin inductiune, o soarele va, asarl
maine í poimaine; qá aldura dilateaza toate corpurile, etc.
 123

Dar eu nu am cuprins cu expelienta Pitregul aYa, nici tot tim-

pul in care existä soarele, nici tot spatiul in care se aflä-
corpuri,
Tcate axiomele din 'call se deduc adevärurile matematice
sunt c'acelea doug exprimate mai sus. Mara de aceste axiome,
mai sunt idei evidente pe cari le-am cäpätat prin o experienta-
ltingI si niciodatä contrazisg, direct sau indirect. Astfel sunt-
ideile de spatiu si timp, etc. Dar dela ingiltimea evidentei acestor
axionie si idei, putem sä ne scoborim treptat la adeväruri
te in ce mail- indoioase, pan ce ajungem la absenta adevarului.
Acum se intelege c,uí premisele ralionamentelor deductive pu--
tand luate depe toata intinderea acestei gradptiuni, nu pot
sa concha cleat la concluziuni de o valoare inegalä.
In genere putem zice cä' afarg de matematici, in toate ce-
lelalte cercetäri, deductiunea nu poate sg formeze deplin con-
nea. Ea poate fi cleat o bung metodä didactic:4
prin care noi expunem cu usurintä si 'deagata noastre,.,
alto ra.
In rezumat, experienta este nu numai originea cunostin-
felor noastre, dar si mijlocul cel mai sigur pentru a immulti,
a hind si a lämuri acele cunostinti. Deaceea, in regula gene-
ralg, inductiunea este mai pretioasg. decat deductiunea.
Toatg lumea she ce deoscbire este intre un om care cu-
noaste numai teoria ttnei stiinti dela scoalä, si acela care are 'st-
practica ei. In adeva-, lata ce se intAmpla and cineva primeste
ideie numai dela curstiri sau din cärti: fiecare cuvant auzit
-sau cetit face ca imaginatiunea sa sä-i destepte o imagine sau
o idee cunoscutg. O combinatiune de cuvinte da, lo t in cápul
su la o combinatiune note de ¡del sau imagini vechi. Cu chiput
acesta el primeste idei noud. Dar este de ob3ervat: intaiu
Intipäririle deVeptate numai de catre imaginatiunea sunt mu.lr
mai ilabe si mai confuze decal acelea cari se produc in mo-
mentul când obiectele exterioare sunt in contact çu simturile;
al doilea, c acelas cuvânt nu are, absolut acejas inteles pentru
toata lumea; si de altg parte, rlimeni nu poate sa exprime prin.-
cuvinte intocmai aceeace simte si cugetä. Deaici urmeazá ca o
ideie, ca toatg perfectiunea definitiunilor, nu trece nealteratä
din capul profesorului sau scriitorului inteacela al auF1itoolui
sau cetitorului. Din aceastá cauza studentii iesiti din scoale cur
 124

capul plin de teorri, cAud vin sa practice cunostintele lor, gá-

Apse cu .surprinder_e ea lucrurile nu sunt in realitate Intoomai
diipa cum te concepus,erg ei, i ca trebuie oarecum refaca
studiile.
Pentru aceste consideratiuni cred eu ca toate conditiunile
iiind egale, progtesul intelectual cel mai real si ideile cele tnai
solide se gäsesc la indivizii si la popoarele caxi se dedau, !la
cea mai mare suma de experientg externg. Astfel de indivizi
sunt naturalistii .experim.entatori. Astfel de popoare sunt acelea
industriale.
Des pre talent pi gemio. Calitatea perceptiunilor atarna inna-
jute de toate de calitatea creierului. Cu cat creierul va fi mai
plastic, mai simtitor, cu atât se vor grava pe dânsul intipil-
riri mai multe si mai adânci. De altg parte, cu, cat creierul va
fi mai complex, adica, ea eat va fi coxnpus din un numar mai
mare de suborgane, de fisii fibroase, distincte, cu atat Inti-
pgririle ce va priml vor fi mai ;wide, $i cu atat, prin urrnare,
Lnumgrlu ideilor abstracte va creste. Deaici se intelege cá gra-
dele puterii intelectuale sunt nenumgrate, ea si gradele de per-
fectiune ale creierilor. Intre aceste grade irisa se deosibesc de
ordinar talentoi: geniul.
Din fiecare adevar stabilit, tragem prin inductiune sau de-
ductiune alt ade0r. Castigarea unei cunostinte face, deci, ca
putintä castigarea unei alteia. Deaceea In progresul eiviliza-
tiunii, fiècare idee 4junge la timpul sau ca sg, fie inteleasa de
toatg lum'ea. Dar creierii mai perfecti decal a oamenilor ordi-
oari -pot sg anticipeze mai mull sau mai putin, si sa conceapa o
idee Inainte de a-i fi venit timpul sa fie Inteleasa de toti.
Omul cu talent este acela care in privinta inteligentei este
ca sg zic ask numai Cu un pas ni innaintat decat oametti
ordinari. Deaceea el stie Innaintea acestora sa descopere adevg.-
rurile acelea c,ari derivig nemijlocit din cele admise deja. Fi-
indca derivatiunea este nemipocita, de,aceea ea poate fi pro-
bata cu o logica puternieg pentru inteligentele ordinare, cAri
Wand astfel numai un pas Innainte, If*leg si apreciazg ade-
värtinile Pentru acest motiv omul de talent este ad-
mirat si sal-Mora de cgtre- contimporanii
Omul de geniu este acela care in privinta inteligentii este
gcu multi pasi Innaintea contimporanilor sai. Este acela care are
 125

,ereierul atat de sinrtitor, Incál Cu o foarte rnicá experientá, des-

pre dottä sau rhai multe lucruri poate sà conceapá idei abstracte,
privitoare la acele lucruri $i rapCrturi, cari nu vor devenl inte-
ligibile pentru oamenii ordinari, decat cind $tiintele pozitive
vor fi acumulat o mai mare sum q de experientá dupä trecered
pneia tau knai multor generatiuni. Cu alte cuvinte,,creierul
de geniu este atat de plastic, incát, ntunai dupä o mick acu-
mulare de intipáriri de gradul Intaiu se abstrage $i se gra-
veaza pe dánsul trásáturile cele mai fine, cari nu s'ar puteá
,gravO pe un creier ordinar decat dupl un foarte mare numär
de tipariri i restipáriri. Deaceea descoperirile geniale nu sunt
Intelese nici apreciate decát mult timp dupa conceperea lor.
Dar ceeace este interesant de a $ti este cá omul de geniu,
obipuit, nu descoperá adevárurile noi prin deductiuni $i in-
ductiuni logice. El le concepe prin un fel de intultiune, de in-
spiratiune, $i tocmai pe urmá el se linceara, cu mai mult sau
rnai putin succes, a gásl explicatiuni logice pentru conceptiunile
sale; $i aceasta tnai mult In interesul de a converti pe altii.
Conceptiunile sale ven" setnata ca atit mai'mult cu inspiratiunile
propriu zise, cu cät ele vor anticipà mai mult asupra viitorului.
Caci cu &tata vor fi mai slabe legáturile logice di,ntre
conceptiuni $i adevärurile dejà admise.

SECTIUNEA 111.

Despre facultätile determinative.

Once miscare In corpul nostru sau a corpului nostru, este

un efect necesar al unei cauze impulsive. Când avem con#iintA
mai mult sau mai putin despre cauza impulsivä, atunci mica-
rea este voluntará $i determinatinnea se chiam4 voinfá, in
cazul contrar, tni5carea este instinctivsi §i determinafiunea se
khianiä instinct. lar cat In privinfa lor $i a esentei
,lor, vointa $i instinctul nu se deosibesc de loe unul de altul,
§ 1. Despre vointa.
I. Despre mobilele determinative ale vointei.
Once senzatiune, once activitate ihteleetuatá, c'un cuvant,
+(Hice zguduiturä nervoasá, produce o incordare mai mult sau
 126

mai putin generala in sistemul nervos care incordare are de

scop ca sa zic asà. sä' injecteze fluidul nervos in mu$clii,
pentru ca ace$tia s execute mi$carile necesare canservatiunii
9rganismului. Aceasta fricordare, care e simtita de organul per-
ceptiunii de- intaiul grad, se nume$te In genere mo(iune. Am
zis, Intre altele, ea once senzatiune dA, loe la o emotiune. A-
ceasta s'ar Ord inexact gandind la nenumaratele senzatiuni
a$a zise indiferente. Sa se observe insa ca once senz!atiune-
cand intra pentru intaia oara in capul nostru produce o emo-
tiune vie; insa cu cat ea se repeteazá identic, cu atat nervii
respectivi se tocesc asà zicand, $i devin din ce in ce mai nesim-
titori; fará Insa ca sil ajunga. la nesimtire completát pe cal timp,
bine inteles, creierul .este trea-z, AO, de exemplur dad pentru
intaia oara in vieat mea a$ vedea acum pietre, desigur cii la
vederea lor a$ sirnti multá surprindere, curiozitate, admiratie,
cu un cuvânt emotiune. Dar fiindca de acestea am väzut de mi-
lioane de ori deaceea cand Intalnesc astazi pe strada o piatra,
vederea ei în1i produce o impresiune a$A de mica, Meat o con-
funda cu absenta impresiunii. Insá atat din observatiunea interna
a sufletului nostru facutá cu atentiu,ne, cat $i din imprejurarea
ca nervii devin dinceInce mai nesimtitori la contactul repetat al
aceluia$ lucru, rezulta cá o senzatiune poate sra ajung5 a produce
emotiune nesfarfit de slabei dar niciodata nu poate sa fie ab-
solut indi/erenta.
Am zis ca emotiunea este o incordare nervoasa care are de
scop s imprime o mi$care a mu$chilor. In adevár, once emo-
tiune placuta, fiind provocata de o Imprejurare care favorizeaza
organist-mix *prima corpuluf nostru mi$cári.cari fac sa duren
1mprejurarea placutá, Pe and emotiunile nep14cute ne
ping ca sA facem s(a inceteze imprejurarile vatamatoare orga-
nistnului nostru $i neplácerile cari rezulta din ele. Deaici se vede.
perceptiunea, emotiunea i activitatea nu sunt deal Mani-,
festarile uneia $i aceleia$ mi$cari nervoase, care incepe deba con-
tactul unui obiect exterior cu $imturile noastre $i se sfar$este
activitate voluntara noastrá. Aceastá mi$care unica, dup-i
cum vom vedeà mai departe, se nuTne$te In termeni de fiziologie,
actiune reflex&
Fiindd perceptiunea, emotiunea $i activitatea sunt mani-
festari ale aceleia$i mi$cari, deaceea ele surd totdeauna corela-
 127

-live. Asa, animalele inferioare au numai cateva emotiuni' simple

grosolane. precum: durerea fizicâ, bucuria voluptoasa, frica
poftele de somn, exercitiu, odihii foame, sete i unire sexual..
Aceste emotiuni simple se manifesteaza la randul lor prin Ca-
teva miscari simple si nemipocite. Dar ca cat ne suim mai mult
pe scara animalelor, cu atat complicatiunea devine mai mare In
toate manifestarile corelative de mai sus. Astfel, incat, la ultimul
grad al acestei scari, vedem:
Ç omul are toate senzatiunile si ideile pe earl le au a-
nimalele inferioare; si pe deasupra are inch' un numar nemar-
ginit de ale sale proprii. Este insa de observat câ senzatiunile
ideile cele mai clare sunt acele mai batrane in vieata regnu,lui
animal; acelea, adicâ, cari au inceput a se forma In capul ani-
malelor celor mai inferioare, si cari pan in starea actuala a
creierilor omenesti au avut timp qa fie elaborate prin ajutorul
celei mai mari sume de experientX; astfel ar fi senzatiunile de
caldura, frig, durere fizicà, coloare, dimensiune, etc., In timp ce
ideile cele mai obscure sunt cele mai de curand formate. Ast-
-fel-se stie ca ideile cele mai subtile si mai nesigure sunt tocmai
acelea cari sunt fructul speculatiunilor oamdnilor invatati, si
cari nu sunt sprijinite macar de experienta unei intregi rase
omenesti. Dar cu cat umanitatea Innainteazá, ca atat ea ca-
patA idei mai noi si mai subtile, cari apoi devin din ce in ce
mai clare, pe cat a trecut mai mult timp dela nasterea, lor.
Ca la un ,astfel de tablou al perceptiunilor, corespunde
.unul intocmai al emotiunilor. Astfel emotiunile cele mai puter-.
nice si mai neindoichse ale omului sunts tocmai acelea mostenite
dela animalele inferioare, frica, durerea fiziLí, poftele
de somn, de foame, de unire sexuala, etc. Pe cand emoliunile
cele cari se ggsesc numai la oamenii superiori sunt atit, de
fine, Incat multe nu se pot Inca' deosebi lamurit unele de al-
-tele; astfel sunt: sentimentele de onoare, demnitate, amor pro-
priu; astfel sunt: rusinea, pudoarea, timiditatea; astfel sunt,
intre motivele intelectuale: binele, dreptatea moral, etc.
Ca la cele de Thai sus corespunde un intocmai tablou de
activitäti. Astfeli miscarile ce facem cand mergem, cand mancarn,
cand ne batem, etc. sunt cele mai expresive si cele mai energice
din cate avem noi; si aceasta din cau4a, Ca' le mostenim dela ce-
animale. Pe cand sentimentele fine sunt exprimate in
 128

corpul, si mai cu seamg in figura noastr,g, prin contractiuni.

musculare atat de fine si delicate, inck cu greu se pot observh-
si mai nu se pot distinge unele de altele. $i cu cast un om va
fi mai superior, cu atAt- el va avea o figurg Cu expresivitate mai-
variatg, mai alined i mai tainicg (voiu sg. zic mal greu de a fi
cetitg in intregime de un observator). Cit despre faptul
once emotiune este exprimatg prin contractiuni musculare, a-
ceasta nu mai poate fi astgzi pusg, in indoealg; mai cu seamg.
in urma cercetirilor lui Gratiollet, Duchenne i Darwin (Ex-
presion of the emotions).
Prin Urmare toate trele fetele activitgtii sufletesti prezen-
teazg rezultate cu atAt mai consistente si mai solide, cu crat a-
ceste din urnig. sunt elaborate de mai mutt timp; pe când subtili-
tatea, nesiguranta, stanjinirea, sunt cu at:it mai mari, cu cât ac-
tivitatea sufleteascg intrg. pe cgrgri mi nebgtute. Aceasta se-
explicA pentrucg este conform cu natura luctrurilor.
SA venim acum la mobilele vointei astfel precum sunt ele
In om.
Fiecare emotiune, in desvoltarea sa, trece prin trei faze_
In intAia fazg se ggseste la nasterea ei, adia atunci când ea
se manifestä numai ca sguduitufg nervoasg simplâ, färg a fi
luat IncA nici o directiune. Dupg aceasta vine a doua fazA, in care
emotiunea ja o directiune, cOtre care isi indreaptg toate puterile
ce la inceput se pierdeau oarecum impastiind raze in toate
tile. Deaceea in aceastg fazg emotiunea este mai intinsa, i ca-
patA numele de dorinN. A treia fazg este aceea in care dorinta-
ajunsg la maximul ei de intensitate, se dizolvg, ca sg. zic aà, in,
impulsiunea ce dg muschilor. Toate aceste trei faze pot fi ob-
serva-te cu usurintg In emotiunile cronice, i in acelea pe cari mai
jos le voiu numi motive intele.ctuale; dar In celetalte emotiuni.
fazele se urmeazg, obisnuit, asg de repede, incfit nu pot fi
simtitei
Emotiunile privite ca mobilizb ale vointei se impgrtesc 1tv
dotA categorii: in emotiuni propriu zise sau ordinare: si erno-
tiuni rafinate sau motive intelectuale.
Emotiunile ordinare cand stint mai delicate, se numesc sen-
timente. Iargi dacg sentimentele ajung In stare cronicg, atund
tau nttmirea de pasiuni. Dupg cum emOinnea trec4toare clä loc-
Ja o determinare trecNtoare, tot a$à pasiunea clä loe.
 129

la o determinare cronicä care se numeste stäruintá su perseve-

rentä. Este de observat cá, cu cat omul se aflä pe un grad ma4i,
innalt de perfectiune -cu atat emotiunile i determinärile sale de-
vin cronice, del pierd mult din intensitateä lor. Astf el, ambi-
tiunea, vanitatea,iubirea de bogAtii, gustul de arte si de stiinti,
rabdarea, stáruinta sunt proprii mai cu seamà oamenilor din
societal:He civilizate.
F-motiunile rafinate, sau motivele intelectuale, sunt acele
impulsiuni cari provin din influenta unei experiente mai mult
salt mai putin intinse, i cari sunt Cu a,tat mai clare si mai
puternice, cu cat °mill are mai Multa experientä. Astfel sunt
motivele cari se bazeazá pe maximele de purtare ale moralei,.
ale religiunii, ale interesului bine inteles, adick ale prudentei,
ale unitätii, in toate faptele noastre cari se bazeazä pe tstfel
de maxime noi avem in vedere procurarea unei pläceri durabIle,,
fie aceasta o linzIcare de codstiinta, aciia o multumire sufle-
teascA, fie ea o plkere trupeascä. De faptele bune religioase
nici vorbiä nu mai fámane; cáci,ele au de scop märturisit
tarea de pláceri vesnice. Aceasta este motivul nentru care, toate
impulsiunile de mai sus le-am numit emotiuni rafinate;
desi prin minoace mai dibace si mai sigure, totusi ele tind sá.
ajungä la acelas scop ca emotiunile ordinare, adicä la des..
voltarea, si conservarea organismului.
Motivele intelectuale sunt, dupä cum se vede, emotiuni cad,
au in serviciul lor o rnare sum % de activitate intelectual. In
realitate once mobil al vointei este intovárásit de oarecare ac-
tivitate intelectuala. Insä aceastá activitate va avea o parte cu
atat mai insemnatá, Cu cat mobilele, ce o stapanesc vor fi pro-
prii unei fiinte mai inaintate pe scara propäsirei organice; cáci
dupá cum am vázut, percepflunea emotiunilor i determinures
surit corelative. -Deaceea deosebirea dintre emotiunile ordinare
motivele intelectuale nu este cleat o deosebire de gradatiune.
Motivele rafinate, Intocmai ca si cele ordinare, si pentru
aceleasi motive, vor fi cu eat mai persistente si vor da loc
o ,stäruintä cu atat mai mare, cu cat ornAl va f mai civiliut.
Printre popoare asemenea acela are prioritatea care perseve-
reail mai mult in ajungerea scopurilor odati concepute. Astfer
este poporul englez. Se intelege ca.' nu trebuie a se confunda:
perseverenta in lucrare spre a merge. tot inainte pan la ajun,
gerea scopUlui, cu perseverenta in nelucrare i In conservares
CONTA 9
bunurilor câ1igate, cari au servit °data de scop. Prin urmare nu
trebuie a se confundh stáruinta progresivä a rasei analasaxone,
ca stkuinta stationari a rasei chineze

11. Nu existei libertatea vointeil

S'a zis ca vointa trebuir sa fie libera de vreme ce'., toath
lumea ash crede. Mai intliu rat este adevarat c toatl lumea
crede In liberul .arbitru; si al doilea, chiar când majoritatea oa-
menilor a avut in decurgerea timpurilor de multe ori Constiintä
despre existenta unor lucruri, cari s'au dovedit pe urml de cátre
stiintele pozitive a nu exista. Mai mult declt atás.ta. Nu este
orn e lume care sh' nu bazeze pe fatalitate, atät aprecierile
sale asupra vointei oamenilor, Cht i actiunile sale. $i daca sunt
pe lutne oarheni carora li se pare a crede in liberal arbitru,
aceia nu fac declt s`á se puna in dintradictiune cu ei
Toti cati suntem, zicA d. Herzen, cad e vorba sa ne apre-
ctem o faptá aarecare, cel dintáiu lucru ce facem este sa kt-
trebäm: care motive au putut sa determine pe cutare sa fap-
tuiascä ash si nu altfel? Pe urmä noi aprobant sau candv.m-
nam fapta, dupä cum ea este sau nu canterinä cu purtarea pe
care sentimentul nostru moral ne-.ar fi di6tat-o, sub influenta
acelorasi motive.
Nu este nici un partizan al liberului arbitru, care fiind
pus In necésitate s aprecieze fapta unei persoane pe care
credeh a o cunoaste bine, sä viu fi zis: Imi pare imposibil ca
un am, care a primit o astfel de educatie, care are un astfel
de temperament, o astfel de inteligentk etc., sa faca o fapta
ca aceasta. A trebuit sl fie el determinat la asta de un motiv
oarecare pnternic; ad, la din contra', ilu mi-as puteh ex-
plich faptul. Desigur cà niciadatä n'a trecut prin mintea unui
ran, care rationeaz5 astfel, sä zica. dänd din umeri: daca el a
colitis o faptA ash de neasteptatä, aceasta trebuie sli se atribu-
sdu arbitra. Desigur el ar gasi, i cu mutlä
dreptate, ca o explicatiune ca aceasta ar fi ridicolä; ha ce e
mai mult, individul chiar, care ar fi obieetul explicatiunii, ear
1) Pentru tratarea pe larg a acestei chestiuni vezi A. Herzen, Fisio-
loRia dela Volontci unde se gAsesc un mare numAr de fapte si de cu-
getAri de cea mai mare InsemnAtate.
ofensä, chiar cänd ar crede in libertatea sa personala, $i ar
raspunde: Ce! Credeti ore d am faptuit fug, nici un rno-
tiv? MA1 fuati poate drept un nebun?
In genere, cAnd e vorba s apreciem o fapti oarecare,.
nu, ne simtim multumiti pan cAnd nu ajungem sä descope,
rim motivele, pe cari noi le credern destul de puternice sprr
,,a determinati ceeace Insemneazá cA nu sunfem. multumiti
incät timp rämäne o lipsá in $íragtil determinatiunflor, con-
sequentilor prin antecedentele for, $1 cu 'toate acestea ar fi a$A.
de u$or de a umplea aceastá lipsä cu ajntorul, liberuìui arbi-
tru! Penttu ce n'o umplem? Pentrud. In fundul cel mai a-
crane al con$tiintei noastre, simtim repulsiune neinvincibilä de
a considerä liberul arbitru ca cava real, ca aliceva decät un
subterfugiu destinat sà margheze ignoranta noasträ, eventual
privitoare la o verigá oarecare din lantul cauzalitätil!
Dar apoi oare nu presupunem noi toti inIk'ntuirea vointei
and judecärn pe criminali, cand le acordäm circurnstante
atoare ori Impováratoare, dup. cauzele cari au putut si-i de-
termineze? Dar legile penale ,cari nu fac decit sá, creeze motive
de vointri, ar mai aveà ele oare vreo utilItate sau vreun inteles
cand ar fi adevärat cà omul poate sà infrängä legea fará rnotiv?
Dar educatiunea ar mai fi ea oare cu putinta cand !ar existä li-
berul arbitru? Pentru ce un om bine crescut nu este capabil
sä fad cutare sau cutare faptà necuvIincioasä sau ru$inoasá?
Tocmai pentrueä vointa luí este inläntuitìi de motive nobile, cad
prin o lungä deprindere eau fixat In sistemul lui nervos astfel,
incát au ,ajuns si fie mai pu-ternice decät once alte motive. Ca'ci,
se $tie d once exercitiu indelungat al unei aptitudipi nervoase
formeaz5 deprinderea, care nu este deeät un fel de instinct ce
lucreaza ateodatá fàrà noj sá. avert.' con$tiintä de lucrarea ei.
Dad nu -ar fi a$à, atunci ear fi pe lume nici sigurantä,
incredere, nici moralitate, nici civilizatiune.
Dar läsänd la o parte márturisirea explicita sau implicitä a
oamenilor despre credinta lor in inlintuirea vointei; aceastä
täntuire se poate dove& prin statistica faptelor soiale, i apoi
chiar prin argumente curat rationale. Si in adevär, dupá, curn
observiä' Priestley (The Doctrine of Philosophical Necessity), a
zice d vointa se terminA prin sine insäsi, insemneazä a nu
spunt nici o idee; ha ind Insemneazá, a spune o ab-
132

surditate, cá dica, o determinatiune care este un e-

feet, are loc fárá cauza: cáci scotand afaiii din chestiune mo-
,,tivele, nu mai egmâne in adevär nimica cafe sg producá deter-
71minatiunea.
E curios si totodatá milos lucru de a auzl pe unii apgratori
ai liberului arbitru spunând cg, omul bine crescut, cu 4devárat
invatat si cu adevarat liber, nu se mai conduce decat de Tiatoria
so astfel precut" i-o dicteazil ratiunea. Dar daca omul cult nu-si
pazeste datoriile, voiu intrebá de ce se conduce el? Desigur
-de motivele de cari se conduc si ceitalti muritori. Va sá. zict
Ins cazul tntâju, vointa este inIgntuitg de tiotivemai nobile, dictate
de reticule; i in cazul al doilea, de motive mai grosolane; dar
libera nu o ggsim;
Nu mai rámine indoiala deci, c determinarea este un efect
necesar al motiv'elor. Insà i acestea sunt la rândul lor un
.efect necesar al organizatiunii corporale a omului, si a influen-
-telor obiectelor exterioare. Se stie apoi cg atat organizatiunea
coroulu ct i celelatte lucruri din lumea exterioal i èun c supuse
la legi fatale. Prin urmare fiecare determinare este o simplál
verigg dinteun lant nesfarsit de cauze si efecte ce se Intinde
lumea materialt Prin urmare vointa este fatalg.
Despre ilaziunea liberulai arbitra. Nu mai este nici o in-
doeal c. acei cari cred in liberul arbitru sunt victimele unei
iluziuni de cari nu se pot desface. Dealtmintrelea, toate iluziunile
sunt luate, drept realitáti Ong la un timp. Dar ceeace e curiosa
desi foarte. explicabil, este cá liber-arbitristii nu stáruesc
indárgtnicie in credinta lor decit cand e vorba de fapte mai
Inuit sau mai putM indiferente,
Când un bkbat, zice d. fierzen, ggseste lángg femeia sa
.,,pe un knant si-1 acide, atunci nitneni nu mai contestkd adest
,,bgrbat a lucrat sub stgpánirea unei pathni predomnitoare care
exclus once dhliberatiune. Daca un om se sinucide pentru
.amor sau disperare, nimeni nu pretinde cá, acest om se bucurà
.de liberul sàu arbitru. Winkelried, apucand cu mána si in-
,dreptand contra pieptului su sulitele vrgjmasilor, erg, nimeni
nu ontestA, stápanit de un patriotism atat de arzátor, ?neat
el jerfea vieata sa pentru compatriotii sái, orice alt1 conside-
ratiun: r.ivfind In fata patriotismului... Dar Indatg ce este
vorba de fapte iiai putin importante, atunci par'cg se simte
 133

.,o repulsittne de a admite ideia determinárii necesare, rezultand

din conflictul motivelor, Presupunem el discutam asupra li-
,berului arbitru; adevrgarul meu, dorind sal ma. infunde cu un
argument fad replica, imi zice: ' degeaba mai faci sofisme,
e sigur d eu sunt liber in momedul acesta sa inchid sau
sä" deschid mana, A. stau locului sau sa merg, sa ma aruno
depe fereastra sau sá stau In discutitune cu d-ta,
.Nu este ademärat.
,--- Cum, zici ca nu este adevarat?
Da. Da-mi o dovada despre libertatea d-tale.
Ce dovada vrei?
Executarea imediata a uneia din faptele cari ziceai cá,
-stau in puterile d-tale.
Aucuros. Ce trebuie sä fac?
--,- ,Sä te arunci depe fereastd.
Ah I nu! asta nu!
Si pentru ce nu?
Dar crezi d-ta, adid, ea' dorinta de a fe repune in a-
ceasta discutie ar fi un motiv in. deajuns pentru ca un om, cu fe-
oneie si copii, sau chiar si fad asta, sä se arunce depe fe-
,,reastra jos cu riscul de a-si rupe capul?
Nu amicul meu, asta nu-mi pare un mativ depjuns; §i
tocmai pentruca acest motiv nu este Indeajuns, chiar dupai
ideia d-tale, deaceea nu te arunci depe fereastrk Recunoaste
.deci cal a te arund depe fereastra nu sta in puterea d-tale;
dar atarná de motive cari se prezenteazä inteligentei d-tale.
,,Nu esti prin urmare liber de a face aceastä fapta, sau mai.
..,,bine de a o vol; caci dad odatá ai vol-o, atunci !nzpliniiecr
ei atarnä de Imprejurari exterioare, de exemplu, de existenta
sau neexistenta une f grije, de consimtirea sau opozitiurte.a
mea, de atatea allele. In scurf nu este aici liber arbitru. Cq
dspunzi la asta?
Räspund ea am Ales du exemplul, cal nu trebuie as
considera fapte de astfel de importantä.
Foarte bine. D-ta revendici dad liberul arbitru numai
pentru lucruri fail importanta. Apoi o facultate care se stinge
in once faptä1 importanta. si care se aplica numai la baga-
,teluri, mai meiita oare a fi aparatal cut atata zel? Si apoi esti
131

d-ta sigur ca, mácar In cazuri de bagatele, vei putea. sa Increza

4,sau nu, Para motive?
Asta e ash de evident, el nici se mai discuta. Pot Ill-
acest moment farra nici un motiv, sa titerg- la -dreapta sau la
ostanga.
$i In care_ parte vrei s mergi acum?
La dreapta.
Ei bine, nth' prind chi daca d-ta vrei cu acievarat sil mergi
la dreapta, atunci nu poti s mergi la stanga.
Vorba s'a' fie! iaca merg la stanga.
Tocmai asta prevedeam si eu; vezii prin urmare ca nu
atarria. dela d-ta ca sa mergi la dreapta, ,si cä vorbele au fost-
deajuns ca sa te faca sà mergi la stanga. DeastadatI se ved
ea motivul era suficiedt.
Protestez, striga adver,sarul meu cam ofensat; asta nu.
Insemneazä a ration-4, Asta insemneaza a glum' sau a-sí bate
joc de ,oameni.
Incetisor, Incetisor, nu te Inuria, qaci priti asta Ifni,
vef da o notta dovada. Deja faptul de a fi Innältat putin gla-
sul, de a fi gesticulat ca mai mulla vivacitate, este din partea
,,d-tale fara Indoeala o reactiune curata, provocatit de o gluma.
Acutn, deck' vrei s mä asculti, iti voiu spune cum kni explic
neIntelegerea care Iti d iluziunea libertatii. Din neInaetatap
lucrare a creierului nostru rezttita un puhoiu neintrerupt de
imagini si de tendinte active, ca s zic ash, care toate ar pite.
sa se realizeze si sk fie Inlocuite de -altele. La tot inomentul
situtim directiunea ce ja tenIslinja motrices dar nu simtim care
va fi directiunea definitiva. Probabilitatea In favoarr cutarei
Sail cutarei purtarl a noastre poate sa fie eviderrta.; dar cu toate:
acestea, pe cat foate n'au fost eliminate, adica
pe cat timp conditiunile producatoare de actiune nu stint- Inca
realizate, noi credem cA alegerea este libera. Daca cercul
sibilitátilor se rástrange cu cat tendinta de a faptui Intrium,
chip determinat, elaborandu-se In reprezentatiunile creierului,
,,deprimeaz í, ca s zic asà, sterge pe toate celelalte, Atunci
simtim, ca toate reflexiunile noastre iau directiune mai decisa
si zicem: Incep a vol sa lucrez In chipul el rnai degraba de-
cat In celalalt. Insfarsit, cauzele determinate se complecteaza,
si ceeace era la inceput o posibilitate, pe urtni o proabbilitale.
 135

,,deVine o realitate. In aceste diverse stadii, sim-tim cum actyil

,se formeaza, si 8imtind ceeace se petreee In noi, zicem: voesc'',
atunci miscarea e intampla. Tot astfer o cumpana, blear-
cata in amandeuà talgerele sale cu greutati egale, poate sa se
piece la dreapta sau la stânga, dar nu o pentruca aman.-
doua greutatile se eehilibreaza, Dar sa, se ,adaoge deoparte peu-
tatea cea mai mica, tin atom de pulbere, asta va fi deajuns ea
..sa hotarasca miscarea, Pe cat timp aceastá aditogire lipseste,
cumpana ramâne libera sa execute cutare sau cutare miscare;
..j,Indata ce adaogirea s'a facut, ea pierde libertatea si devine
selava Imprejuraritor. Aceasta libertate- consista deci in po-
..sibilitatea cutkrui sau eutarui eveniment; í dael cumpana ar
.,aveh cunosting de sine, ea s'ar crede liberá, ca si noi; deck
ea n'ar vedea ca un atom de pulbere o face sä cacIA intr'e
..,,parte, ea ar crecle ca are un liber -arbitra.
D. H. Spencer prin vestita la carte: Principles- of Psycho-
logy,/ explica iluziunea liberului *bitru tot ca d. Herzen.
Pe langl cauza aratatá de acesti doi mad cugetatori, s'ar
an,ai putek Inca. adaogl doua cauze, cari i4or compleetà expli-
catiunea, In consecuenti voiu zice cà, iluziunea liberului ar-
lyitru ia nastere:
Din toncursul ci tomplicatiunea, until mare numiir de
Motive care face c?.4 rezultatul luptei dintre acestea devine
mcalculabil si neprevazut. Aceasta dupk opiniunea d-lor Her-
zen i H. Spvncer.
Din'intprejurarea cui organul constiinfri nu poale ei per-
ceapdZn acelas montent, si cu cel mai mare grad de amurire,
Adeclit un singut. lucra. Am aratat mai sus ck aceastk Impreju-
¡rare este poate cesa mai importana lege a spiritului nostru;
ca din ea decurge necesitatea facultátilor numite, generalizatiu-
-nea, perceptiunea raporturilor, asociatiunea i succesiunea idei-
"tor. Acum vom vedea cg tot din ea decurge i iluziunea Jibe-
-rului arbitru. Si iatk cum: Se stie c once Intipkrire de Intaiul
grad este o urmka unei impresiuni- venite din lumea exterioara,
si care impresitme este destinatk numai cleat s treaca prin
sistemul nostru nerves, si lash' din el afara sub formk do
impulsiune data.' muschilor. Se-stie apoi ca' Intiparirile de in-
taiul gr,ad, fiind ntukte si diverse, &lit loc la combinatiunea din,
(care iese joeul facultatiler intelectuale, L la contrabalantarea
136

din care iese determinarea vietii. Organul consfiintef avánd a per-

cepe ceeace se petrece pe organul perceptiunii de intaiul grads.
simteste, Intre allele, emotiunilor, prin urmare a,
motivelor. Si fiindca fiecare emotiune trece, dupa cam stim, prink
mai multe grade de desvoltare, pan ce ajunge A determine ac-
tiunea, care grad se oglindeste In atatea intipäriri de intaiuk
grad; Seaceea constiinta, azistá la toatä desfasurarea unui mo-
bil; de aceea insfärsit avem constiintä, mai mult sau mai
atat de motive, cat si de efectele lor. Dar fiindcá deoparte, In.
capul nostru se gäsesc In lupta. Mai multe motive deodata,
fiindcil pe de alta parte organul constiintei nu po. ate percepe-
deodan si-separat mai multe lucruri; deacolo urmeazal ca, noi
nu putem simtl motivele latriurit decal pe rand. Sä presupun
aflandii-mä in curentur succesiunii ideilor, jarive.->c in consfiinta
mea motivul b. In acest moment, desi eu intrevád poate motivelm
a si c cari precedeaz i succedeait pe b, totus acest din urm.1_
motiv este cel mal ciar, cel care ocupa mai mutt' atentiunea mea.
Apoi c'and sunt ocupat a simti existenta, desfásurarea si direc-
tiunea, pot zice, numai a motivului b, desiguir c eu nici nu pot
vedea nAcel monent alta determinare posibilal decati acea cauzata_
de b. In eonsecuenta cred caam sá Jucrez dupa cum mil Sfatu,
ieste acest motiv. Dar ideile urmandu-se, eu alunec dela
vul b la c, deastadatá c teste acela care =pie mintea, si atentiunea
mea, pe cand abia zaresc poate pe b i d. Deaceea acum nu vacg
si nu cred Alta determinare posibilá. decal in aceea cauzata de c...
,

Si ask mai departe cu toate motivele cate le tree In revista in

timpul deliberatiunii rude. Ce face un om care este frbnarttat de-
ganduri si nu stie cum sa se hotä,rascA? El gandeste posomorat,
deodatil venindu-i o idee, se loveste cu mana pe frunte
ani &Sit". Si asa mai departe. Pentru ce ?rt monzentu:
venirii ideei, zice el am gásit?" PentrucäIn acel ntontent er
nu crede c,ä poate fi posibiat altä determinare decat aceea pet
scare a gasit-o.
Din perceperea unei sume succesive de astfel de necesitilft
de determinare, naste In capul unui rau observator: ideia
credinta unei posibiliefl de alege're, Zic In capul unui räu ob-
servator, caci once bun observator va vedea ca el insus pu se-
simte liber chiar In momentul cand zice am gasit". ¡deja acestei
libertati vine pe urrná dupi ce a trecut deltiberatiunea; i chiar
 137

tunci aceastà idee se prezenteaz4 ca ideea unei simple

ßiliti in absiracto. Se intelege cà lupta dIe --motive pe care am
ipresupus-o mai sus se intOmplä atunci and acestea sunt mar
4inult satt mai putin egale In putere. Dar dad, in mintea noastrk
-s'e prezintä numai un singur motiv, atunci nici nu exisa delibera-
tiune; sau daa se prezina numai un ingtiv puternic, pe and
-eelelalte sunt de tot slabe, atunci deliberatiunea mai a, nu are
-durati. Aceasta este una din cauzeIe pentru cari sustiitorii
Lberului arbitru sunt, pe deoparta foarte indirktnici In credinta
lor and e vorba de actiuni indiferente determinabile de nenu-
_onarate motive tot indiferente; si de ala parte admit din co. nta
Thatva inläntuirea vointei, and e vorba de fap.te groase, de-
--terminate de un sentiment sau o pasiune puternia (dup. cum
am' vAzut mat sus In citatiunea din Herzen).
3. Iluziunta liberului arbitru odata formatI este sustinua
fixatO 4n ticvA de cdtre sentimentele de demnitate §i de mtin-
..drie. Aceste sentimente, cari sunt niste forme ale egoismului,
.ne procurà dorinta de a stapani si a .porunci. Aceasta insämt
se impac5 cu ideia -c4 suntem sclavii para si a influentelor celor
mai putip nobile. Deaceea ne place a izgoni aceasti din urrra
idee din capul nostru. Si apoi chiar ne convingem deabineleácà
-suntem liberi.
ULF& idei false, cari ne lingusesc, nu capO'tä oare drept de
ceatenie In fundul cel mai adânc al convinctiunii noasftre! Fie-
care individ, fiecare grup, fiecare natiune isi atribueste de bunä-
-tredintsä caliati pe cari altiì i le tagOduesc. $i aceasa bunk-
credintä, í aceastä. convinctiune se inareste cu atit mai mult,
zu at se intAlnesc mai multi cointeresati, cari atunci se lasál
...a se convinge unul pe altul.
Definigunea volute& In once determinare voluntaráy con-
-Oil* vede IntipOrirea de gradul intAiu a emotiunii motivate,
Insä, aceastä emotiune ajunsá la gradul de dorintá, de#eaptO
prin efectul .asociatiunii ideilor i imaginile obiectelor si ac-
tiunilor atre cari tinde dorinta. De exemplu and Triä hofárisc
sa beau,un paliar eu apg, eu am ¿in acel moment consftdna de seie,
totodaa vsid in mintea mea imaginea pakarului cu apà 5i
...aceeá a actiunii häutului. In momentul in tare aná hotäräsc sà. fac
.0 'vizità la un prieten, \Ad ,in anintea mea actiunea, xriergleril
smele, casa si figura prietenului, etc. In consequentO: Voinfa este'
constiinea motivului determinfeilor, unit4 Cu con,stiln(et irnaginitor"
lucrurilor ci actiunii c[litre care ge impinge acel nzotiv.

2. Despre Instinct.
O lucrare inslinctivil este aceea despre al cgrui knotiv detei-
ininíätor despre a arei executare nu avem con,stlingi in mo-
menta/ chiar at determinaelunii g al executdril desi mai pe urml..
putem s avem sau sg nu averns constiintä despie dansele,
de exemplu, cand. cineva repede mina cu amenintare inspr
ochii mei, eu inchid ochii, Intore capul i ridic mâinile spre apa-
rare, fárg. sg-mi dau seama despre eeeace am %cut decal mai_
tarziu.
Care este ademgrata deosebire intre instinct si vointi.?
Filozofii i naturalistii gu crezut pang mai deurazi i unii.
cred si astäzi, d este o deosebire radiealg. Intre aceste doul
feluri de determingri. Instinctul apoi a servit In stiinte ca un
fel de panaceu al ignorantei noastre privitoare la actiunile ne-
explicabile ale animalelor. Oil de ate ori nu se Intelegea o ac-
tiune a anirnalelor se rgspundd cá instinctul o produce; ca
acum aeest cuvant ar fi reprezentat o putere magicg eare
scuteg de once cercetare mai departe. Mai tarziu s'a recunoscut
ca miscarea instinctivg este o actiune curat reflexg, care se Im-
plineste cu aceeas regularitate i fatalitate cu care o masina se-
misci cand intoarcem un anume sufub. De exernplu, pruncul
incepe a suge fad &A ¡tie, Indatä ce nervii buzelor sale sunt
gadiliti de tati sau de once at obiect ce se introduce iii gura_
lui. Insiam vgzut c i actiunea voluntará este fatala. Priit
urmare intre actiunile instinctive si acelea vo,luntare nu este alt$
xleosebire decat aceea care provine din constiinta determina-
tuna. Dar nici In privinta constiintei nu este o deosebire radical.
Intre instinct si vointi. Si In adevár, dacà considergm toate
cate se Intampli in corpurile organizate, vedem cg ele for-
meazá o gradatiune nesimtitg, incepand dela cea mai necunoscuta
mergand pang. la cea -cunoscutg. (le dtre constiintg. Asa, func-
ftiunile cele mai elementare ale vietii organice, precum endosmosa
exosmosa, sunt si cele mai ignorate de noi; si nu putem si,
1e' cunogtem decat pe o cale obiectivI foarte IndeArtata,
¡dug foarte inultá experieng. Miscgrile mai complicate, bátaia
inimii, gifting la cunostinta noasträ mai usor, desi tot pe cale
 139.

eobiectiva indirecta, i dupa oarecare experienta; dar sunt i ele

4neatarnate cu totul de vointa noastrá. Dupá acestea vin miscarile
.instinctive propriu zise, despre care capatam cunostintl. imediatä,
.dar numai dupa executarea lor, 9i tot pe cale obiectiva; astfel
cliPirea din ochi cand vedem fail de veste o raza de lu-
mina tare, tresairirea la auzirea unui mare vuet rwasteptat, etc.;
-dejä aceste miscári se pot influenta incatva de catre vointa.
Urmeaza apoi miscarile -semi-instinctive cari sunt mai mulf sau.
Kauai putin intrevazute de catre cunostintä, i cari pot fi modi-
ficate de catre voila in Anomentur ex-ecutiunil lor; astfel
Jniscarea ce o face o mama Cand vele pe copilul su In primejdie
se repede sa-1 scape; imbra'tisarea a doi amanti cari fara de
veSte se infalnesc dupa o lunga despartire; plansul Asuf, etc.
Dupa acestea vin miscarile curat voluntare despre cari capatam
cunostinta pe cale direct subiectiva chiar :nnainte de executarea
dor. in sal-sit, in capul gradatiunei stau acele miscari voluntare
frcari sunt determinate dupa o foarte lunga deliberare a motivelor
..intelectuale, despre car' avem cea mai clarä constiinta cu. timpul
ce[ mai lung innainte de executare, si care pentru aceasta ca-
aacterizeaza pe oamenii cei mai superiori si mai emancipati de
patimile ordinare.
Prin urinate cu cat suim scara vietii organice, cu atat
-vedem cä constiinta isi largeste orizontul. Deaici urmeazacá
Jere instinct ,skvoinfd nu este decdt o deosebire da grad. Acest
adevar este insotit sit de observatiunile urmatoare:
Omul nu ponte imbratisa cu atentiunea lui toate actiunile
.-cate e capabil sal faca. Deaceea in interesul lArgirli orizontului
constiintei lui, e ,Je neaparata trebuintä ca lucrarea svoluntarä
de astazi s'o prefaca' in lucrare distinctiva numita cleprinderep
sentru ca Triaine, suindu-se pe aceasta noui treapta, sá poatá
vedea mai departe cu ochii .constiniteii.adica, s poata
atentiunea sa la alte actiuni mai superioare i mai com-
plicate. AO vedem cà vorbirea, cetirea, invatarea unei limbi
.straine, mänuirea unui in,strument de muzica, etc., care la inceput
-ocupa toata mintea celui care invatä, acestea toate se executa
la urma masinal sub influenta altor actiuni mai superioare cari
.ocup-a atunci atentiunea, precum ar fi, combinarea ideilor, ex-
presiunea unui sentiment prin note muzicale, etc. peci deprin-
-derea este un instinct care odinioara era o vointa. Este un in-
140

stinct castigat, ce-I dreptul, dar cafe nu se deosebeste prig altcevo

de instinctul Innascut.
In copilaie concepem p idee si o aplioátm In pradtick in
deplin,a constiinta, credem noi atunci. Insa Cu cat innaintain
In varsta, ca cat castigarn mai multa experienta in privirea
acelei idei si a aplicárii ei, ca atat Vedem mai Emurit inteinsa,
Cu atat prin urnrare, avem mai multi, constiinta de ea. Ajungancl-
batranete si aducandu-ne amnite de vechile noastre cugetari,
pe cari punandu-le in comparatiune cu cele adtuale, gasim ca
deosebirea este asa de mare In privinta constiinteir incat zi-
cem: dad in copilaria mea, In cutare caz, am aplfcat bine-
cutare maxima' de .purtare, desigur c am facut-o prin un feL
de instinct''. Tot astfel zicem c, catare popor in stare primitia
a fácut cutare risboiu sau cutare tractat ori alianta prin instinct
de conservatiune.
Sociabilitatea este un instinct propriu zis, si innascut la.
multe specii de animale. Tot acest instinct a silit pe oameni
In cea mai primitivá stare sálbatica sA tralasca in grupuri..
Dar instinctul sociabilitátii, adica legaturile sociale, se specia-
lizeaza si se complica cu cat umanitatea face progres, kjunge
un timp 'rand oamenii sunt constituiti in state primitive, pre-
cum erau, de exemplu, vechile rnonarhii ale Asiriei, Persiei etc.
In ,aceasta stare exista oarecare constiinta despre sociabilitatea
orgului; caci carmuitorii ,statelor fac acum legi deliberate, adick.,
voluntare, prin cari dovedesc credinta lor c, societatea ¡ir puted
fi prganizatà incallva ,s1 altfel cleat cum este. M'ai tarziuf-cand vine-
timpul automatilor din state, numarul, farg sA dispara, se micso-
reazá: cand, adica un numar mai mare de oameni, capatand
constiinta mai clara de societate, ja parte la conducerea stateIor;
aceasta este epoca oligarchiilor si a rnonarchiilor mai luminate
bazate pe dreptul divin. Vine insá timpul 'and toti indivizii
dinteo tara au cunostinta de societatea si sociabilitatea lor: fie-
care crede ca) el face parte din societate numai, fiind,qa voeste,
ch. societatea nu existá. decat numai fiindc, toti membrii ei s'au,
invoit tagit sal se supuni la oarecari obligatiuni penfru a eas-
tiga prin aceasta foloase mai mari, c toti ocarmuitorii cu drept
divin sau cu dreptul celui mai tare sunt niste uzurpatori, cA eetä-
tenii prin vointa lor pot sa faci si sA des-Each', s. dreaga sa
strice dupá cum vor aveà gust si placere. Amstar este epoca mo-
 141

narchiilor constitutionale democratice si a republicilor democra-

tice din timpurile noastre; epoca stiintelor sociale si de stat ba-
z,ate pe liberal arbitra si pe dibäcia armuitoriior. Dupä a-
ceasta
_
va ven], creAm, un timp cAnd membrii societätilor orne-
nest' vor aveä constiintiä -nu numai de toate surubdrile si miscä-
rile masinei omenesti-num. ità societate (fie ca stat, comuna, pro-
vincie sau once altä asociatrune privata); ci si din absenta li-
bertatii vointei; Aceasta va fi epoca stiintelor sociale si de stat
bazate pe legile fatale ale Naturei. Ei bine, când astazi vedern ca
cetatenii dintr'o tail civilizatä iau parte direct sau indirect Ja
organizarea si conduCerea statului, sfatuindu-se, disputndu-se
chibzuind si hoiärInd, ces drgstaiu idee ce ne vine este cä., atät
crea rea cAt si organizarea si cärmuirea statelor este o lucrare
voluntard §i 9. arta. Dar áceastä arta In zilele noastre se ba-
zeazA cAteoclatä pe descoperiri 'ptiintifice, si In genere pe re-
gule näscocite de cea mai rafinata prudenta capAtatä prin o
experientä asä de lungá ca a noastrk Cu toate acestea vedeur
ea aceste regule In esenta -lot sunt aplicate si de popoare semi-
sälbatice, cari desigur nu sunt in pozitie sa filozofeze ca noi
asupra stiintelor de stat. Pentru a explicà acest fapt zicern In-
data ca acele popoare lucreaza astfel prin instinct, Dar si oa-
menii salbatici se sfatuesc asupra intereselor lor comune si au
Notd. Pe and se credea ca animalele sunt absolut stationare,,
fiindca ar fi conduse de o facultate stationard numitA instinct,se adu-
cea ca exemplu_ faptul cA, albinele tot astfel ar fi lucrand fagt:rii ca
vi cu doua mii de ani in urma; pe cand oamenii ar fi asa de liberi si
de progrevisti incat luerurile lor s'ar fi deosebind. Acum. cand vtiinta
a dovedit ca vi animaiele schimba lucrArile lor dup. loc,timp vi impre-
jurari, voiu face o singura observatiune in privinta aceasta : daca o
tlinta inteligentd vi nepreventiva ar observa societatile omenevti nu-
mai in decurgerea unui timp relativ scat, oare n'ar OM ea el noi sd-
mAnam cu albinele in privinta statorniclei vi a uniformitatii? De exem-
plu, a fost o epocA preistorica in care toti oamenil aveau acelav fel
de arme de silice. In timpurile istorice, in timp de mai multe mii de
ani, toti oamenii s'au servit de arcuri si sulita. Toate popoarele sAlba-
tice sau barbare dintr'aceeasi clima au intocmai acelav fel le bordee.
Si aceasta arhitecturA dureaza multe mii de ani, mainte de a se pre-
face in arhitectura moderna, care iearav incatva este aceeas pretutill-
dene. Bordeele sAlbaticilur vi a barbarllor totdeauna au forma de vi-
znnii, si casele noastre totdeauna rectangulare, in ce se deosebesc ele
oare de celulele din fagurii albinelor ? Desigur ca se deosebesc pumai
prin aceea ca sunt locumtele unor albine mai perfectionate in care
specializare organelar vi a functiunilor este mai mare din care cauza
vi litcrarile acestora trebue si se diversifice mal tare vi in mai scurt
timp. Dar deasebire esentiala intre lucrarile acestor doua specii de a-
nimate nu exista.
142

parecare constiinta de ceeace fac. Desigur ca i i, la randul lor,

se mira de regularitatea si uniformitatea cu cari sunt organi,
zate i conduse societatile de furnici, de albine, de castori, fara
ca membrii acestor societäti s,a Aiba experienta i usurinta cfe
consfatuire a pamenilor.
Ceeace s'a zis despre sociabilitate, se aplica la toate dispo,
zitiile, lucrarile i ideile omului. De ,aici se vede a lucrarea
precedeaza conceperea ideei care se realizeaa in acea lucrare.
Inteun Alt ordin de idei s'ar zice: arta precedeazá stiinta. Prin
urmare instinctul este o vointa mai intunecata; vointa este un
instinct mai luminat.
'Daqa consideram -toate miscarile din hunea Aceasta,
putea face o gradatiune nesimtita. Incepind dela miscarile cor-
purilor brute produse de ,fortele mecanice si fizice, continuand
ca miscarile chimice, apoi cu cele fiziologice din plante, pe urma
cu cele din animale, ajungind in sfarsit la actele instinctive
si apoi la cele voluntare ale omului. Cu cast ne suim pe aceasta
scara gradata, cu atat materia se cunoaste mai bine pe sine,
Aceasta graJatiune se desvolteazä si in decursul timpurilor.
AO, fh istoria pamintului nostru vedem la inceput numai mis-
caribe materiei organice. Mai larziu apare vieata organica care
Incepe dela formele cele mai simple si ajunge gradat pina la
starea actdalä a omului. Dar e probabil ca' progresul nu se va
oprl aici. Omul, sau specia de animale la care va da el nas--
tere, va continua in viitor a deveni din ce in ce mAi constient,,
si pe o cale din ce in ce mai eiiretta, Alit de lucrárile frupului
sa,u, cask si de acelea ale naturei ce-1 inconjoarä.

SECTIUNEA IV.

Cam date $tiintzfice cart confirma teoria fatalismului.

Centrurile nervoase ale "unctiunii de relatiune sunt creierul
si mäduva spinärii. Din aceste centruri pleaca un mare numär
de nervi car¡ se ramifica si se ráspándesc in toate organele
trupului. Insa fiecare nerv este compus din doaa feluri de fibrq
nervoase: unele numite fibre senzWve cari sunt destinate sä trans-
mitä la centrurile nervoase impresiunile produse la periferia
trupului de catre obiectele exterioare; altele numite fibre motrice
 143

cari sunt insärcinate s transmitä muschilor impulsiunile mo-

trice ce pleacä dela centruii. S'ar,putea Ace cä.nervul este compus
din dotiä linii telegrafice, din cari una aduce noutatile dinafarä,
si alta aduce innapoi räspunsul, adia ordinul de miscare a
muschilor; iar statiunea unde se primesc noutátile si redacteazá.
aspunsurile este centrul nerv_os. Deosebirea Intre aceste doua
teluri de fibre se face ca usurintä. la nervii cari pleaca din mai-
duva spinarii. Cäci fiecare dintre acesti nervi are cloual rädä,-
cini, adkä douai fäsii ce ies separat din mäduva spinàrii, cari
apotse Intrunesc spre a forma tun singur-cordon. radácina ante-
rioarä este compusä. din fibre motrice; iar cea posterioar5 din
fibre senzitive. Asa inat, dad täiern pe cea crintai, organul
In care merge nervul astfel ciuntit, simteste contactul obiectelor
exterioare, dar nu goate sä execute nidi. o miscare; iar daa tä-
iem posterifma, i läirim pe cea anterioarä, atunci or-
ganul In care merge neryul noate sä execute once miscare, dar
nu sitnteste nimica, chiar cand ar fi ars cu foe. Asa dar, prin
acelas nerv trez dotiä curente In sens contrat: impresiunea de
dinafaa merge spre centru, si deacolo, dupä ce s'a transtformat
In impulsiune motrice, se intoarce iaräs innapoi. Se Inteleg'e
pentru a fi cu putintä prefacerea curentului senzatiunii In cu-
rent motoriu trebuie ca fibrele senzitive sl se uneascA'tn centru-
rile nervoase cu fibrele motrice; astfel inat acestea sat' fie oa-
recum continuarea celor thntâi. 1ath um se face unirea lor
tnäcluva
Fibrele cari constituesc actäcina senzitivä. a nervului incep
h se Imprástià indatä ce infra', In mäcluva spjnkrii. $i
unele se indreaptä In sus si continua drumul panq la creier;
iar altele se scufundä in substanta care constitue centrul mä-
duvei. Ace.astä substantä este compusi din un numär nesfarsit
de celule mai mult sau mai putin neregulate si prelungite. Odatái
ce fibrele rädäcinii senzitive ajung In mijlocul acestei masse ce-
nusii, ele Inceteazi din ce In ce a fi fibre; adicH, ele se sfarsese
Cu O ontinuare de celule din ce in ce mai putin lungi, 'Ana' a-
¡tinge la o grämada? de celule mai niult sau mai putin ovulare.
Dar tot din grámada acelor celule din ce In ce mai lungi, cari
dela un punct devin fibre nevoase inotrice, cari ies din. máduva
spinárii ,Impreunä cu ateva fibre venind dela creier, spre a
constituí cealaltä rádácinä a nervului, cu alte cuvinte amandoul
felurile de fibre nervoase se Intarnesc si sunf puse In 63muni-
 144

care prin mijlotirea unui nurdär de celule din massa cenusie a

maduvei spinarii. Acest numtir de celule cari se interpune hure
nervii senzitivi $i intre nervif motori, are un rol $i o functiune
analoaei cu aceea a unei bobine de inductiune care se gase$te in
mijlocul unei sarme ce se intrerupe, $i priti care trece' un curent
telectro-galvanic. Acest numär de celule este acela care preface
curentul senzatiunii in curent motoriu
F_encmenul transformärii impresiunii venite deafará in im-
pulsiurie motrice se nume$te ac(iune reflexkl. Aceasti actiune re-
flexä ccnstitue in esenta toatá functiunea de-relatinne a fiintelor
organice.
Pentru a intelege bine functiunea de relatitme, sà incepern
pria a o citudià In formele ei cele mai simple. Lail pentru, acest
:scop o experientä citatá de d. Herzen (Fiziologia dela vo-
lunta), in care actiunea reflexa se face numai prin mijlocirea mi-
duvei spinarii, i fära amestecul creierilor:
O broasca sanItoasa este spAnzurata de extremitatile sale
de dinnainte. Sá punem degetele uneia din extremitatile de
dinnapoi in contact cu o lead de acid. Animalul retrage cu pu-
,,:tere piciorul lì fread de celalt ca sä-1 steargil, rezistä-din toate
,,puterile, $i aratä intentiunea hotärltà d,e a scäpä $i de acid $i de
,,experimentatiune. Silindu-se ca s ajungiä acest stop, el In-
rchide ochii.; ceeace in limba broaqtelor insemneaza ck et su-
fera o durere curnplitä. Dad tractäm tot ask o broasck, a drei
imaduva a spinq.rii este sectionatä, vedem cà piciorul de din-
napoi se retrage numaidedt indatä ce degetele lui au avut cel
mai Jnic contact cu acidul; ba MCI acest picior se retrage cu mai
multä promptitudine $i energie, decat dad broasca ar fi sq--
nättoasa, particularitate asttpra cA.reia vom reveni. Jumätatea
de dinnapoi a trupului broa$tei operate reactioneaz5 deci
contra iritatiunii, Intocmai ca si cum broasca ar fi sanatoasit;
dar jum latea de dinnainte a frupalui nu reaceioneaz,e; extremi-
tätile de dinnainte nu fac nici o sfortare ca sä scape; ochii
se inchid; tot ce se petrece in jumätatea de ditnapoi a tru,-
pului este $i räniâne necunoscut pentru jumálatea de dinnainte:
animalul nu simte nimic din ceeace se face. Pentru a dovedl
,,ca aces,te miscári sunt In adevar $i cu totul neatArnate de con-
,atiinta animalului, putem s ucidein broasca si s sfIrâmilm sau
,,sá táiern toatá. jurnatatea de dinnainte a trupului, lasând. nu!.
mai picioarele de dinnapoi $i jumätatea de dinnapoi a rnádu-
 145

vei. Dacl reincepem atunci experienfa. acidului, efectul produs

,este acelas; laba excitafg se retrage cu repeziciune; cealaltá a-
semenea se agiteaza, si cáteodatá ele se freac5) una de alta%
,intoctnai cum se fread cind broasca este sánAtoasr..
In aceastä experimentafiune Jiindcá la Imilduva spinalrii se
transmite nutnai o singue5 senzafiune printeun singur nerv, este
usor de canstatat; Intaiu cà miscarea muschilor este efectul ne-
nesar al excitafiunii nervoase: al doilea, c intensitatea efectulul
este proporfionalá cu intensitatea cauzei. Acestea se pbt cons
stata mai cu aceeas usurinfá si h miscarile curat instinctive
care se Intamplá la animalui sánraos si prin ajutorul nervilor
care merg deadreptul In creier. De exemplu,.clipirea din ochi.
la ved-erea unei lumini neasteptate este o actiune reflexá. destul
de simp15, In care nervii optici confin fibrele senzitive, iará,
nervii faciali fibrele motrice.
Actiunea reflexä) M.A. a-si schimbà natura, devine mult mai
complicata când se face prin mijlocirea massei celei rnari a creie-
rilor. Si In adevar creierul este o mass% considerabilh de sub-
stantá albsá la mijloc, compuei din fibrele conducatoare ale ner-
vilor., si de substanfa cenusie prinprejur, compusa din LeIule mi
mult sau mai pufin prelungite care unesc cele doua categorii
de fibre conducatoare. In el vin fibre senzitive din tofi nervii rás-
pAndifi In trup, chiar din cei care se scufundá In maduva
si din el pleaca fibee motrice pentru tofi acei nervi. !rare aceste
doua feluri de libre apoi se intrerupe o massi de materie cenusie
unde se elaboreaz5 transformarea gurentului nervos. Dar fiindcà
aceasta massa este ,o mare aglomerare de celule intermediare
a tuturor nervilor din trup, deaceea In ea nu sosestei numai o sin-
gura impresiune ca In experienfa de mai sus cu broasca täiatrt; ci
un numár cateodatä foarte mare de impresiuni etpátate atat prin
-nervii ráspändifi prin tot trupul ,cAt si prin simfurile vederii,
auzurui, mirosului, gustului, etc. Pe lángá acestea se mai adaogg
impresiunlie permanente, adiei Intiparirile de intAiul grad des-
teptate prin asociafiunea si succesiunea ideilor 1). Fiecare din
1) $1 in adevAr, intipAririle de intAlui grad nu sunt decAt niste
efecte ce continuA muit timo in firma unei excitajiuni nervoase ce a
durat pujin timp. S'ar puteA alce cA sunt niste lesiuni organice ajunse
in stare cronicl. st latentA, ei care stint iritate, defteptate I impede-
cate de a se tAmAdui de cAtre o muljime de impresiuni actuaie. care
vin poate prin fibre nervoase ce se af IA in legAturl cu acele prin ca-re
s'au stabilit lesiunile sau impresiunile cronice.
CONTA lo
 146

aceste impresiuni, venind prin o fasie specialg de fibre senzi-

live, cautg. sa se continue In fäsia ,corespondentg de fibre ma-
trice. Fiecare senzatiune deci, cautg sg, se transformeze In o mis-
tare a sa proprie. Insá fiindcg la un concurs de senzatiuni co-
respunde un concurs de miscári, deaceea fortele imputsive se
contrabalanteazg una pe alta, astfel inck, miscarea efectivg
muschilor nu mai este efectul cutárii sau cutgrii excitatiuni ner-
voase; dal' este rezultanta confung a tuturor impresiunilor. Deaici
se intelege tg, din cauza neutralizgrii partiale a mobilelor, un,
animal poate sg execute o miscare foarte mica. In urma unor ex-
citatiuni foarte mari. Dar in cazul acesta lupta sufleteascil din-
teinsul va fi proportionalg cu numiírul i intensitatea excita-
tiunilor.
Sg pres'upunern, zice domnul Herzen, cg un caine stg inchis
inteo camerg; el se urgste stand singar, geme, se intotarce,,
adulmecg pe ici pe colea. Deodatg descopere o bucatil de cartie
pe maa'; pofta i se aprinde. Mirosul, vederea cárnii, desteaptri.
In el o nultime de imagini, care II reprezenteaza desfArtrile
gastronomice continute In aceastá carne; el intinde botul ca sio
apuce; deschide dejà gura; dar iatk cà deodatti i se arata
imaginea ciomágiturilor pe care le-a primit altgdatit din cauzii.
cg cedase la o ispitg ca aceasta, Indatra actiunile reflexd pe cale
de a se produce îi schimbá ditectiunea, c.'ainele se departeazil
de mas, se resigneazi fa soarta sa, si numai dinandincánd
,.trece cate o ochire tristá *si drággstoas1 la aceasta carne Wt. de
gustoasg pentru cine va pute-à-o mestece.
Am vázut cum rezultatul final al acffunii .reflexe atarna de o
multime de impresiuni care se contrabalanfeaza. Dar apoi actiu-
nea reflexg mai este modificatg cantitativ i calitativ si de Starea
sistemului nervos :in monzentul excitafiunii nervoase. 5i In a-
devàr nutritiunea nervilor si a centturilor nervoase poate sa se
,facg, mai incet sau niai repede, mai regulat sau mai neregulat
si din aceastá cauzg organele pof fi mai mult sau mai putin sim-
titoare i energice. Toate aceste sari ale sistemtlui nervos sunt
cauzate de influentele diverse ale diferitelor mintgri.
2. Organiza fiunea adipg ponstitutiunea fizicg In,
ngstutá. Nenunarate fapte puse afarg din Indoealg dovedesc
Ong la, eyidentg cg fiecare organ sau forma' de organ stli, In oore-
'latiune, nu numai cu alte organe sau forme de organd, dar chiar
 147

ca anume dispozitiuni morale si intelectuale, care influenteaa

asupra actiunii reflexe. Astfel puii de rata, avand organeie a-
nume. adaptate vor avek i aplecarea innáscua de a innota,
chiar Gaud vor fi crescuti de o gainá; i ei se vor aruncà in apii
la cea dintaiu bang, ce vor inialni, cu toate protesarile ce face
closca de pe mal. Rasele de caini, care ¡in privinta constitutiunii
anatomice se deosibesc intre dansele prin cateva particularitati
accesorii, se deosebesc asemenea In privinta caracterului si a in-
teligentei, cafá deosebire de forme si totodatá de aptitudini este
de exemplu, intre dinele de stank' i cainele de terre-neuve1
D. Herzen zice cá. profesorul Schiff din Florenta, a sectionat-
nervul olfactiv la patru catei de curand nascuti. Acesti 046 nu
mai puteau gasl tata mamei lor. Mai tarziu, Thud invItati a
bea -lapte dinteun vas colorat. Apoi unul din acei atei, care a
fost conservat mai mult timp, se luà dupá once om, fiárá sa' arate
nici o preferintà pentru sta'panul sAu care 11 hrana Insfarsit
toate calitätile lui intelectuale si morale (Intre care si fidelitatea
catre stápan) erau schimbate. S'a observat cìi matele cari sunt
cu totul albe si cu ochii albastri, sunt asemenea cu totul surde.
Acest din urma fapt dovedeste cá, cea mai micà modificare in-
tr'un organ modifia pe toate celelalte. Este adevárat c:1 nu pu-
tem Inca preciza ce anume schimkare moralá sau intelectualá
corespunde la cutare deosebire organicá, aceasta se va puteà face
mai tarziu dupà ce se va studia mai bine chestiunea. Dar din
faptele deja cunostute, si din natura lucrurilor, rezultá cá, tre-
buie Si fie o corelatiune complect5 intre fiecare parte din orga-
nism si Intre functionarea acelui organism_ Cáci, de o parte, fie-
care cauz5 trebuie sá aib5.' un efect; i de AU; parte, organismul
este tocmai auk masina comple4 In care fiecare parte atarra
-de intreg, si intregul de fiecare din pärtile sale. Deaici urmeazá
cá a cunoaste caracterul i aptifudinile unui om numai dupa,
pectiunea figurei si a conformatiunii trupului, nu este impo-
-sibil5..

Rezumatul fenomenelor psichologice.

Din cele,expuse mai sus rezultá toate fenomenele
functiuriii de relatiune, stiinta nu poate s descopere altceva de-
cat aqiuni rellexe, care in principiu, sunt simple ca si curenturile
148

electrice. Aceste actiuni reflexe sunt de datuì. fefuri in privintw

constiintei ce avern despre dansele.
1. Actiuni reflexe constiente. In acele noi avert' constiind
mai mult sau mai ptrtin despre contrabalantarea complicatd d
forte simple care se intalnesc In substanta cenusie a creierului,
unde curenturile senzitive aferente se preFac in curenturi impul-
sive aferente. Aceasträ contrabalantare constiend, se numeste In.
privinta intelectual, perceptiune de intdiul si de al doilea grad;
iarl. In privinta determinatiunii se numeste stare- moral7 tmoti-
vele determinative) si voinfl.
2. Actiuni reflexe neconstiente. Aceste sunt actiunile instinc-
tive despre care nu avem constiind dela inceputul frank' fa sfar-
situl for. Dar In realitate si acestea pot sl consiste dinteo con-
trabalantare oricat de complicad, de un mare nurna'r de impre-
siuni. Dovada' la acestea sunt lucrurile inconstiente si complicate
ale somnambulilorr jocul mecanic al artistilor de muzicl in-
sEtruMentall, etc.
Dar once actiune reflexa', fiind un fenomen curat fiziologic,
atarn1 cu totul de cauze materiale, adigi -de fortele naturale,
iau nastere si se executeaza' Inteun mod fatal. Acesta este mo-
tivul pentru 5are am zis la inceputul acestui studiu ca nu este
deosebire esentiall intre miscarea fa'cutI de-o piatra sub in-
fluenta unei impulsiuni, si intre miscarea flcuta de un OM sub'
influentaa celeiasi impulsiuni. De exemplu, o piatra impinsá de
uragan se va rostogoli de pe dealuri si depe locurile expuse,
NA' se va aseza inteo vale sau Inteun loe indosit de uncle ura-
ganul nu o Vnai poarte mica. Asemenea un om -Hind' surprins de
un asemenea uragan, dur4 ce poate va chibzuì in deplin?t consti-
inN, va ftigi i se va ascunde pentru un moment dupá. o stâncl;
Lar, pentru a preven alte intâmplari de acestea, ti va construl
un bordeiu.
Din natura fatalistrnului rezulta Ca' dacà ni am cunoaste ca
amanuntul si ca preciziune tate cauzele care au sa influenteze
asupra cudrei persoane, la cutare moment In viitor, noi ant pu-
tea prezice asemenea cu preciliune tot ce acea persoani are si
simd, si glndeasel si sa' faca.' in acel moment: intocmai pre-
cum pu-ten prezice apropierea unei cornete sau momentul fa-
zelor lunei, ori al eclipselor de soare si funk'.
Atát posibilitatea prezicerilor, di si realitatea fatalizmului,
 149

mai eunt dovedite si de faptul, neexplicat parra acurn, c unele-

persoane nervoase au presentimente qi visuri profetice, despre
ceeace are sa se intample ca dansele satt cu alte. persoane.

CAPITOLUL IV.

Valoarea practica a teoriei fatalismalui.

Fiindcá teoria fatalismului se bazeaza pe faptele, cele mai&
numeroase si cele mai sigure din cate vin la cunosti-nta omului,
de aceea nu ma indoiesc CA ea va fi admis,41 ,mai curand eau
mai tarziu, de toata lumea culta a timpurilor noastre. Chestiu-
nea este insat de a se sti, dacá aceasta admisiune nu ar aveä
consequente rele pentru viaja practiaa a oamenilor.
s'au cercat intotdeauna s dovedeasc c, admiterea filozofiei
materialiste conduce la nimicirea moralitätii publice, la stingerea
oricarei activitáti intelectuale, la disolutiunea societaitii si la
indobitocirea oamenilor. Daci ei au invocat astfel de argument
contra filozofilor materialisti care admiteau o oarecare sfera,
mai mult sau mai putin restransa, in care s-ar invarti liberul ar-
bitra, apoi cu atat mai mult ei ear crede in drept ea le invoace
contra teoriei fatalismului, care nu admite de loe rezistenta libe-
rului arbitru. Dar sa vedem daca sunt fondate temeliile spiri-
tualistilor.
Din punctul de vedere spiritualist s'ar intervede doua con-
sequente rele, principali ale admiterii teoriei fatalistnului.
Willa consequenta. Dad nu existrt vointäliberá, atunci nu
mai este merit si demerit In faptele noastre, si prinurmare nici
responsabilitate. Prinurmare nimeni nu trebuie sa mai fie pe-
depsit, nici rasplatit.
Deacolo urmeaza ca religiunea, morala si legislatiunea, care'
au de scop sii imbunItateasca oamenii, distribuindu-le pedepse
-fisplart dupa faptele lor, nu tnai au nici un intelesl, nici
scop, si trebuie sa dispara. Cà odatä aceste fiind disparute, ni;
mai este posibila societatea oaarienii trebuie sa tr'itiasca ca
dobitoacele prin padure; si poate mai rau incä; caci, ne tnai
fiind in lumea aceasta nici dreptate, nici autoritate, ei ear dis--
truge unul pe alful.
La aceste exageratiuni si croeli ale itnagfnatiunei se poate-
ráspunde urmatoarele:
150

Afara de fortele,fizige si fiziologice propriu use, ceiacg sus-

tine viata auimalelor este instinctul conservator, care se mani-
lesta' sub o multime dé forme sau instincte particulare. Aceste
instincte sunt asemenea baza conservdrii individului si a socie-
tätii omenesti. Chiar In starea actual i a desvoletrii omenesti,.
and ctiunile constiente sunt atat de numeroase; cbiar astäzi
de sigur c actiunile instinctive care asigurä conservarga npastra,
formgazd nouazeci $i note& la suta din totalt.d activitatii noastre.
Astfel fiind lucrurile, se intelege ca chiar disparitiunea totaid a
kmotivelor constiente procurate de religiune, morata si legisla-
tiune, nu ar puteà s nimiceasoa societata; ci i-ar da numai o
modificare ega4I qu unul la sutil din totalitatea activitatii
Fuoastre; dovadd la a&asta este istoria, care deoparte ne aratä
x'a" de multe ori popoare intregi au suferit schimbari kidpraznice,
violente ori chiar voluntare, de religiuney marala si legislatiune,
'färä ca societatea sa. fi rincetat de a existà; i dealiaparte ea ne
aratd ca, societatea de multe ori a cazut iuteun fel de disolutiune,
fara ea credintele ei sä se fi sehimbat din ceeace fusese pe tim-
-pul prosperitatii. Deaici se vede cat de mica importantit au
motivele gonstiente vhiar cánd sunt sanctionate.
Dar religiunea, morala i legislatiunea, oricat de mica parte
ar avea ele in existerita noastra, pot numai sa fie modificate
dupd cerintele\ timpului, adicá, dupa starea de cultura a oameni-
.10r; dar nu pot sä dispara deodatd. din .societate; cad $1 ele
stint niste manifestatiuni ale instinctului conesrvator, care a ajuns
in parte sa fie con,stient, fart'. de a inceta prin aceea sa ramand
tof latal. Astfel noi suntem siliti s facem tot aceeace favori-
,zeázal desvoltarea individului si a societatii, sin numai prin
instinctive, ci si prin inotive constiente Imputernicite de
pedepsele si rasplatile Migaduite de Dqmnezeu, de constiinta,
smorald si de justitia socialä. Si apoi aceste pedepse si fasplati
au utilitatea, i ratiunea lot tocmai din cauza cd vointa noastr5
gm este libera $i se determina de. motivul cel mai puternic; caci,
daca at exista liberul arbitru, atunci nu s'ar. influenta de ame-
-nintarile pedepselor, si ar puteà in tot nomentul ,sá calce dato-
,riile; atunci nu ar mai fi /lid o sigurantd pentru societate, din
rauzi Eá' once legi ear face, °rice provedimente, once combina-
tiuni pentru siguranta publicá' ear încercà, efectul lor ar fi tot
4m1 asupra vointelor, si prin urmare probabilitfatea infractiunilor
 151

ar rátnáne aceeas Deaici urmeaz c arma pe. care spiritualistii

ar vol s'o intrebuinteze contra noasta, o putem noi intoarce-
contra lor cu, mai multá dreptate. Cci, religiunea, =rala, le-
gile penale, regulele politiei si a convenientei, educatiunea, tocmai
artunci nu ar aveg nici inteles, nici utilitate, and ar exfsa cu ade-
Ar,grat liberul aribtru.
'Dar ce. este meritul si demeritul? Meritul este con,stlinfa
conformárii, i demeritul conAinga neconformári,i faptelor noa-
stre cu preceptele stabilite de religiune, moral, legislgiune
etc. 1Este1 cu alte cuvinte constHnta 1mplinirii sau neimplinirii da'-
tonel. S dateria nu este altceva cleat conformarea faptelor noas-
Ire cu aceea ce societatea in care trgim crede c este bine. Se
Intelege cá e ed totul relativ aceea c societatea crede câ este.
bine..
Ins,5 acel care a fgptuit cu constiinta este.responsabil, si,
prin urmare, meritä pedeapsg sau asplatire. Ce insemneazä acurrt
In sistemul nostru cuvántul responsabilitate, latá ce:
Toate faptele yoluntare sau constienq se hotárgsc de catre
motive constiente. Insá, instinctul nostru conservator, sau cu alte
cuvinte, interesul conservafunii individuale i sociale, cere ca
aceste motive sá fie mai puternice decit toate celelalte; si- dea,
ceea Ti sunt imputernicite prin pedepse si rásplatiri. Astfel, daca
eu comit o crimä in depliná con,stiina asta insemneazg mo-
tivele rele, con#iente, sunt mai tari in mine cleat cele bune;
câ acestea din urmá nu sunt destul de imputernicite pentru mine
si numai prin amenintarea legii, de ekemplu. Deamea se cere ca
sá mi se .aplice efectiv o pedeapsa, intái, pentru ca
reasa trial bine ill memoria mea o fri.0 pe care nu a pultut-o in-
tipari arnenintarea, si astfel sä m. opresc dela recidive; si al
doilea,sá improspátez in memoria celorlalti oameni siguranta,
amenintarea legii nu este n vorbá goal, s' astfel sg-i Itnpiedice
de a mg imità pe mine. Va sá.' zica pentru faptele con,stiente, pe-
depsele si fasplatirile procura motive puternice, asemenea con-
$liente. Acum, netesitatea care rezult5 din interesul cons-ervärii
omului ca aceste motive s'ai fie cele mai imputernicite in deli-
betatiunile vointei, se numeste responsabilitate in inteles obiec-
/iv; iar constiinta tnai mult sau mai putin intunecatá, despre-
aceastá necesitate se numeste respopsabilitate In infeles subject/v.
Instinctul, si mai cu seamá experienta, ne face sä" §tim sau
i52
,cim, care sunt faptele bune dupá trebuintele societátii in care
..trairn; jara pe de alta parte, experienta ne-a deprins a vedeà
e0 Lava rea totdeanua urmará de o pedeapsl, sau cel putin
Ae o dojenire, de o reprobare puternica. Deaceea cand facenf
.o fapta rea sau buia ue simVm responsabili; adicd, prin
Fdeprindere sau instinct, o frica secreta de pedeapsa ce astep-
-tam pentru faptele rele; sau simtim o multutuire ascunsa ca,
pentru faptelq bune ce am facut, nu numai a nu ne poate asr
-tepta o pedeapsa, dar poate dincpntra, o rasplatá, o lauda, o,
.aprobatiune. Acesta este efectul huluctiunii in ordinea morala.
Acum se intelege usor pentru ce noi nu putem fi respon-
fsabili, adica pedepsiti sau rasplatiO, pentru o fapta facuta
fr constiintti; caci .peclepsele si recompensele sunt motive con-
èiente, nu pot Alyea nici o influent:A asupra faptuirilor ne-
constiente. De exemplu, daca eu asi fi pedepsit pentru o crima
facutá inteun acces de nebunie, aceastit pedeapsa nu ar fi tre-
buincioasa pentru mine din cauza'cii eu nu am dovedit ca, inteo
odeliberare voluntara, motivele bune ar fi mai slabe in mine de-
ck cele rele. Dar aceastá pedeapsa nu ar folosl nimica nici
celorlalti memtrii ai societatii; cad prin pedepsirea tnea nu
se spune cii, o faptá voluntarit nu este urrnata de pedeapsa; prin
urmare et nu voravea prin aceasta motivele bune mai imputerni-
cite decat altádatä pentru friptuirile tor voluntare. Cat pentru
rnomentele in cari ei ar lucrà fr constiintd, se intelege ca
-exemplul pedepsirii mele nu le-ar folosi deloc; de vreme ce in
acele momente nici nu se mai incape motive. Asa dar pedepsirea
mea nu ar fi utila, .cu alte cuvinte, nu an fi dreapta. Caci utilitatea
In limba responsabilitatii se traduce prin vorba dreptate,
prin nedreptate.
Tot dupa teoria noastra se justificii si se e.xplireg, pentru ce
pedepsele i rásplatirile sunt in practicá cu atata mai mari
cu cat, deoparte este mai mare responsabilitatea, adic, mai
clara constiinta despre faptele Acute; si cu cat dealtaparte,
-aceste fapte aduc mai multa vátämare societatii. Caci, puterea ce
-trebuie sä se dea motivelor bune trebuie sa' Se masoare dupg,
puiterea motivelor rele ce trebuiesc invinse 1). Pe and in ipo-
.teza spiritualista a liberului arbitru, toate aceste niasuri si gra-

1) Vezi, Romagnosi: Genesi del dirritto penale ; care carte n'a

-fost nleiodatl Indeajuns inteleasA 1 apteciatA de Imes invStatl.
 153

datiuni ar fi niste copilarii; de vreme- ce, tot cu- aceea$ uu-

rin comite faptele: lie ele crime rnari, fie fapte aproape
inofensive; fie ele pedepsite Aspru uaor sau.
Au fost multi filozofi materiali$ti care, dupace constataseri-
cä libertatea vointei este sau foarte mic, sau nuLi, apoi inteun-
acces .de filantropie, s'au pus sa jelueasca pe criminali, zicand:-
ei sunt nevinovati; ca el au comb fapte rele din cauza mize-
riei sau din cauza ideei false $i a relei educ.atiuni ce primiseri
dela societate; c ei sunt victimele societatii, c. ei rnertta mai.
bine mila deck dispret; ca ei merità mai bine si fie tratati ome-
neste 1x1 spitaluri de nebuni; sau, In case de educatiune In care*
sa-si refaca ideile ca In ,bate cazurile societatea nu ar avea alt
drept asupra lor decat depirteze de lu,me spre a-i pune
imposibilitate sa faca' rAiu, dar fara a-i pedepsl.
Aici se afla o multime de conti4dictiuni ai de erori:
M.ai întiu ace$ti filozofi se pun in contradictiune._Cáci, dad.
()data au constatat c toatà lumea, $i pana i vointele pamenilor
sunt stapanite de legi necesare; apoi trebuiau s vadA ea tot sub.
stipanirea acelor legi se afla htât societatea care pedepseate cat
$i ei care filosofeazá asupra ei. Prin urmare ei nu pot sa, se
considere ca niste liberi arbitri puai afara din legile naturei,
care dupa ce au examinat acele leg/ apoi sá se punk' a let gu-
verna $i a le schimbà cursul dupa un alt plan inchipuit clef
dapsii. Nu. PedepseIe sociale nu pot fi astázi altfel decit cum
ele sunf; caci, $i ele in starea In care se afla sunt rezultatul
necesar al legilor fatale sub card halm. Si tot astfel a fost
toate timpurile. Erà un timp cand oamenii fiind mai primitivi,
erau determinati mai mult de emotiuni grosolane foarte pu,
ternice. Pentru a lupti contra acestor emotiuni, societatea Impu-
ternicea motivele bune, foarte alabe pe atunci, cu pedepse In-
grozitoare, precum erau torturile. Mai tarziu, dud; motivele
intelectuale luase Incatva locul emotiunnor grosolane, dud de--
prinderea daduse o fati mai mare moitivelor bune, s'a gisit
pedeapsa mortii simple $i a Inchisorii sunt Indestulá'toare spre a
complecta puterea motivelor bune. Va yen/ timpul cand
tatea publica va fi.. asà de mare Meat legi/e penale vor fi
tot blande, Dar in toate timpurik a fost ai \refi trebuintá de pe-,
depse atat" de aspre, 'Meat s vire frid câtà trebuie spre a
,Invinge once tnotiv rail ce Par impinge la fapte rele. Pentru a-,
_194

..ceste consideratiuni trebuie ca nu numai sg pedepSim pe crimi-

nalii nostri, dar îicà sà-i alungám din relatiunile, noastre,
urIrn, sä-i despretuim. Cu aceasta vom Irnputenrici motivele bune,
Ch,iar pedtapsa ca moartea nu trebuie a fi desfiintatä Ineo
tug deck atunci and se dovedeste, cg frica unei pedepse mar
mici este de ajuns de a opri pe oamenii cei mai putin cul-ti,'
si mai abjecti, dela cele mai mari crime. SI In adevär, la sta.-
uirea unei pedepse nu trebuie a fine seamá de oamenii onora-
rabili; aci, acestia stint Impiectecati dela fapte rele numai prin
simpla desaprobare a constiintei lot, si a societätii in care trgr
jesc. par pe cat se gäsesc in societá,li destui indivizi Mat sA
pung Sn primejdie existenta i siguranta socieatii si care tot-
odatg sit nu se simti ppriti prin amenintarea inchisorii pe viatä;
trebuie sá. se inentind pedeapsa cu moartea. $i chiar torturile ar
fi necesare and pedeapsa ca moarte ear dovedi. insuficientä.
Imi dau voie a crede ä acei care frac cu animozitate requizitorui
timpurilor trecute pentru pedeapsa torturilor i atei care se In-
ceara a dovedi Inteun chip curat ratjonal, friand abstractiune de
locuri si de timpuri, cA pedeapsa cu moartea este totdeauna ne-
folositoare si nedreapyä, aceia, zic, nu vád limpede In materia
idespre care vorbesc, din cauza cá. o privesc-ntunai dinteo lature.
S'a zis intre aitele cg experienta a dovedit cri, acolo node
sa desfiintat pedeapsa cu ,Irroartea, se comit mai putine crime
Aiecat pe timpul acelei pedepse. Aici insg se ja efectul drept
cauzg. Crici pedeapsa cii moartea s'a desfiintat acolo unde se
rárise crimele, si prin urmare se Impuiternicisea motivele mo-
-rate. Astfel, la noi, pedeapsa ca moartea chiar and existà. In
lege, nu se aplicase de fapt de anultg.vreme i tocmai deaceea- sa
.desfiintat; insg, o repet, desfiintarea a fost o consequentri a
lmblânzirii moravurilor, si nu o cauzg. Consideand apoi bIttn-
,detea rnoravuriloK Rominilor in comparatittne cu a streinilor,
mai cg ar fi -drept ca péntru acesti din utmh gá. se prevadá
In legile noastre pedepse mai aspre, chiar pedeapsa mortii.
A doua consequeng. Dacri toatá lumea ear Increditità
-ntt mai este vointa liberä; cA omul nu poate face deck aceea,
poruncesc legile fatale ale naturei; atunci ,nu ar mai fi nici
stimul care sg ne Indemne a lucrá sau a 011(11; aci am avek
certitudinea pe care o au orientalii .din Asia el ceeace este
cris sä fie, tot are tg. se intAmple, once am face noi",.
 155d

Void observa mai Intai c fatalismul mett nu are a face el»

fatalismul oriental.
Atat eredinta in destin a celor vechi, cat si fatalismul orien-
taldor, cdt si predestinatiunea diyinä a creVinilor, nu sunt deck
aceea ce s'ar puteà. numl, In genere, fatalisma teologic. Insg
acest fatalism presupune urmátoarele; Noi suntern liberi sá cu-
getäm i sIl facem aceeace voim; dar mai presus de noi este cp.
putere sau p fiinta mai puternia deecAt noi, $i tot liberd ca noi,
care strica toate planurile noastre intrucät nu sunt conforme'
cif planurile ei. Prin urmare, noi suntem liberi s incepem a W-
ei-A la planuri, chiar contrare deStinului; dar nu ajungern sa .le
sfärsim din cauzä, pot zice, a unui seipän fa'utäcios care e mai
tare cleat noi. Deaceea, având constiinta s1biciunii noastre,
nu ne mai dm osteneala sIl lucrätn; eu atilt mai mult c i fiirg
munca noasträ. ceiace e scris sIl fie, tot are &A se Intämple.
GLi totul altul este fatalismul apärat de mine. In acest sis-
tem nu existá doted puteri libere si rivale, care ar luptà una contra
alteia, si din care una ar fi mai tare si ar birui fotdeaunà pe-
cealaltä. Aic.1 se dovedeste CA, In lume nu 'sunt dedt cauze nece-
sare care dau nastere la efecte tot necesare. Once miscare
lumea asta este näscutd dintrfo cauzä anterioarä, si la riindut
salt va cauzà numaidecat efect. De aid cápatam convinctiunea:
Intaiu, a once lucrare vom face sau vom Intreprinde noi, va tre-
bu sIl aibd un rezultat, aci nu existä destin care särl opreascg;
al doilea, ca once efect am doll hoii, nu poate sá se producà far5t
o cauzá; prin urmare trebuie sit däm din- mänä ea sä se pro-
ducá aceä cauzà. AO dar, tocmai teoria fatalismului ponte sà a-
jungl area cauzii. de indobitocire si de nepäsare care se nu-
meste faialismul teologic, si astfel sä lase mai multä putere
vigoare cauzele acelora care imping pe oamenii la necontenitäi
lucrare si cugetare.

CONCL.UZIPNE

Din tot acest studin se vede cä, teoria fatalismului, departe

de a ckleh In contradictiune cu sine 'MAW, sau cu faptele dove
dite de stiintele pozitive sau cu prq,ctica vietii, estp poate sin-
gurul sistem filozofic care ekplicA totul. Acest sistem este sin-'
gurul care ne face sä intelegem petitruce armonia este perfecta-
156

'Irktre hnnea fizick lumea intelectua16 si lumea morará. El este

-singurul care ne &I explicatiunea,,cheia si justificarea vietii was.-
Ate practice din societate.

Nota. Sunt de acei care spun ca credinta in fatalismul teologic

:ar fi cauza apatiel si stationaritatil popoarelor orientale in genere, si
a Turcilor si a Arabilor in specie. Ca si cum Grecii si Romanii;din an-
ticitate, ca si cum popoarele crestine, nu ar fi avut aceste credinte;
ca si cum Insfarsit chiar Turcii si Arabii nu ar fi avut acele credinte
sI pe cAnd erau In floare. Intr'un alt studiu vom vedea ca silo( cu totul
altele cauzele prosperitatii si ale decadentei popoarelor decat credintele
religioase, politice, sociale si mal stiu eu care. Acolo ma volu incerca
sa dovedesc ca. nu peste multa vreme, Europa limas va ajunge asa de
stationara, de nepasatoare, ca si popoarele asiatice de astazi.
TEOR1A ONDULATIUNII
UN1VERSALE
 Prin expunerea Teoriei fatalismului am dovedit cred,
dupa starea de astazi a stiintelor pozitive, nu se poate admite
s'ar aflä in lumea Intreagà altceva detat materie; cg aceasta
uring ate insusiri, care toate la un loc constituesc aceea ce
se numeste Fortä; ca, prim urmare, Materia si Forta nu sunt de,
cât acelas lucru. divizibil in mintea noasträ, And 1il privim sub
puncte de vedere deosebite, dar indivizibil fiziceste; i cá, toate
fenomeneIe din lume sunt supuse la legi fatale. Cgutarea i cu-
noasterea acestor legi este scopul i obiectul stiinfelor pozi-
tive; iar aplicarea instinctivg sau voluntael a acelorasi legi la
scopuri practice, adicg la buna stare a omului, este scopul
biectul artelor In genere.
Prin studiul de fatä mà voiu sill sg dovedest existentat, sì
sä. fac Indtva si aplicatiunea practia a unei leg-i, pe care voiu
.numi-o legea ondulatiunii universale. Aceasa lege, dupä cum se
va vedea, este una din cele mai generale ale Materiei; si va fi
poate una din cele mai fecunde pentru cercetgrile stiintelon
-pozitive In genere.

CAPITOLUL I.

Expunerea si stabilirea legii ondulatiunii generale..

Când zicem fortä., zicem actiune; pentrucä e cu neputing
a concepe o fortà care nu lucreazd, care nu are un elect1). Deaici

1) Chiar aceeace impropriu se numeste ;raga latentei nu este alt-

cevA decat o transformare de fortA activA, care are de efect o trans-
tormare corespondentA a materiel. De exemplu: dacA ainstecAm un
kgr. de ghiatl la temperatura 00. e un kgr. de apá la tamperatura 79°.
-cioltAm dueA topirea ghetei doul kgr. de apA la temperatura 0°. Astfel
ghiata sta topit fArl a-si schimbA temperatura si apa a rAmas tot
racindu-se MO. cela 79° la 0°. De ad i se conchide ghiata,
spentru a se top', a absorba cantitatea de cAldurA continua de apA si
160

urmeazà ca repaosul absolut. In intelesul lipsei de lucrare, nu,

existá, i nici nu poate sà existe pe lame.
Actitmea universalä se vade$te in dotai chipuri generale:.
Ciind douá sau mai multe forte, de natura sau de directiune
deosebita, se Intálnesc, atunci ele incep o luptl, care nu e alt-
ceva deck un $ir de triumfuri $i de contrabalantari partiale,
sfarsit de tot ceeace dá.loc la o schimbare oarecare a Materiei;
Acea luptá nu inceteaza decát In momentul cand se stabi-
leste echilibrul fortelor, SA se observe ca, dac'ä doua sau mai
multe forte ajung sá se contrabalanteze, ele totu$ nu inceteazá.
de a lucrà una asupra alteia; dar schimbarea sau transforma-
rea Materiei se opreste. AO dar, actiunea univers'alá se nu-
me$te dupá Imprejurari, sau luptd sau echilibru de forta.
Stiintele pozitive ne Invatá cà toate fortele universului,
dela cele cad insufletesc un animal pana la cele cari pun In
miscare stelele cele ,mai indepartate, sunt In contacts uncle cu
allele. Toate se modifica $i se inräuresc reciproc. Fireste
rauririle yariazá, dupá cum se stie, cu constitutiunea, cu massa,,
cu distanta' coipurilor; dar ele nu inceteaza niciodata de a se
exercità chiar prin spatiul nesfarsit. De exemplu: o pietricica
din steaua Sirius se aflá. In legatura de atractiune reciproca cu
un bold derye planeta noastrá; atit numai cá. 'aceastä atractiune
va fi neapreciabila pentru noi din cauza micimii excesive a cor-
purilor ce se atarg si a distantei enorme ce 'le desparte. AO dar
toate fortele se intalnesc, si toate datt loc la actiuni combinate.,
cA aceasta caldura sta latenta, de vreme ce ea nu Incalzeste corpul
absc,rbant. Dar Indata ce apa Inghiata din nou, ea lasa. sA lasa din-
teansa, pe cand se solidifica, toata caldura pe care o absofbise
timpul topirii. Acelas fenomen se repetA cu trecerea apei dela starea
lichida la stareA de abur oi vice-versa. SA se observe insA, cA l cal
dura zisa latentA pe care a absorbit-o ghiata s'a prefacut in forta re-
pulsiva, care Impinge moleculele asa de departe unele de altele, hick
acestea constituesc o mass& lichida. TOt asemenea caldura, latenta, ab-
sorbita de un lichld serveste a da nastere uncí forte repulsive si mai,
mari care rAceste moleculele si mal mult asa incat lichidul se preface
in abur. Si vice-versa : Prefacerea aburului In lichid si a lichidului in
solid este o apropiere a moleculelor in urma dispozitiunii treptate a
f oriel repulsive. lima. disparitiunea acestei forte nu este decal prefa-
cerea ei in o altA forta, si anume in cAldura. Pe aceastA din urma cal-
durA o simtlm, pentruca ea, nemai fiind Intrebuintatd la o lucrare in-
tern/ a corpului incalzit, radiaza. In spatiu si prin urmare si asupra
simturilo,r, noastre. Cand un corp solid si rece, dupA ce a fost supus
la. actiunea focului ajuns sa fie topit i totodata foarte fierbinte, a-
tunci trebuie sa. stim ca toatA caldura absorbitA de el se imparte in
doua parti una transformata in forma repulsiva pentru a mentine to-
pirea si alta rAmasA in stare de icAldura.
 161

Aceasta este ratiunea pentru care am subimpart,it bate actiunile

In doua categorii, adica In lupte i echilibruri de forte. Caci nu.
exista, i nici n'.a putut vreodata sa. existe o forth' cu totul nea-
tarnata, si lasatä numai in voia lucrarii sale proprii. De alta
parte din faptul chiar al cantitatii nesfarsite a Materiei, san mai
bine a 4-nprastieriisale prin spatiul nesfarsit, rezulta un con-.
tact de forte neidentice, cel putin incat priveste directiunea lor:
aceste f9rte de?sebite venind In contact, trebuie sa se lupte
si sa se echilibreze.
Toatc luptele particulare se sfarsesc cu lupte particulare.
Dar toate aceste echilibruri sunt relative. Ash de exemplu, un.
meteorit care calatorise prin spatiuri In timp de milioane de ani,
c,ade pe pamant, si gäseste in 'sBrsit repaosul sat', In urma.
echilibrului dintre atractiunea pamantului deaparte i rezistenta
scoartei solide a pamantului dealtaparte. Acest. echilibru nu
exista deck in raport cu pamântul, si In raport ci.r miscarea care
a incetat. Dar metearitul continua a strabate spatiurile purtat
fiind de catre pamant, si ya fi inraurit de acum inainte de
toate fortele, cari vor modifica scoarta acestuia. Tot Asa oe petrec
lucrurile cu toate echilibrurile. Este cu neputinta' ca dourt sag, mai
multe forte sA ajunga la un echilibru absolut, pe cat timp existit
pe lume alte forte in lupta. $i de alta parte, este asemenea cu
neputinta ca toate fortele Universului sA ajunga la un echilibrtr
universal i absolut, din cattza cA numärul fortelor räspandite
In spatiuri este nesfarsit. Acest numár nesfärsit rezuliä din fap-
tul ea Materia este raspanditi in spatiuri 'Ana la nesfarsit. lar
acest depe urma adevar se dovedeste prin argumentatiunea urmil-
toare: daca cahtitatea Materiei ar fi märginita, atunci echilibrul
universal si absolut ar trebul numai decat sa, se stabileasTA
candva; de vreme ce once lupta luminatä se sfarseste cu un echi-
libru. luminat, si tinde totdeauna catre _acesta. Dar odatá eqhili-
brul universal stabilit, el ar subzista vesnic: din cauza cA, ne-
mai existand forte disponibile, Materia nu ar mai avea intr'insa
virtutea de a rupe echilibrul si de a reincepe miscarea. Intocmaf
prechm urr ceasornic descarcat nu ar mai pufeä reincepe a func-
¡Iona, dacá nu ar interven1 o forth.' exterioara, care sIi rupà echi-
brul masinäriei prin incordarea din nou a coardei rnotoare. Dar
fiindca echilibrul universal, In caz and Materia ar avek o canti-
fate marginita, ar trebul sa se intample car' tdva, deaceea el s'ar
fi intamplat deja In timpul nesfdr,sit care ne-a precedat. Asa dar
CONTA 11
162

faptul chiar al existentei noastre si al miscarii ce vedem, dove-

deste ca Materia este nesfarsita, i ca lupia univer-saltS a toftelor,
dei linde catre un echilibru universal, totus el nu-1 poate ajung
iticiodata.
Din aceea a Materia si Forta stint nesfarsite mai rezultik,
a, formele luptelor si a echilibrurilor variaza vesnic pana la
resfarsit; si ca., prin urmare, Univetsul nu trece niciodata de-a
.doua oará pe calea odata parcursa.
Miscarea uni0ersala se subimparteste in un numar nesfarsit
ide lupte i echilibruri particulare si relative. 1) Qrice lupta, cau-
zeaza o transformatiune afat a Materiei at si a fortei. Si in-
adevar, and douk sau mai multe forte neidentice se intalnesc,
kle se unesc, se combina, se transforma,; si in acelas timp ele
-unesc, combina si transformk partile corespunzatoare ale Ma-
teriei, caci, dupa cum se stie, la o nouil forma a Fortei cotes-
punde o nou'a forms a Materiei; si vice-versa. Din acesteA rezulta.
.ca nu poate existà in Univers un corp, c.are sa nu se transfor-
meze. Astfel, nu numai micile obiecte carine inconjoara, dar pa-
mântul pe care locuim, plane.ele, stelele chiar ce!e mai indepar-
late si mai fixe (relativ), se modifica pe nesimtitesi necontenit;
astfel luck, va ajunge un timp and, materia ce le constitue
va imbrka o forma ce nu va avea nizi o asemanare cu 'cep,
de astAzi. 2) Dealtaparte, once lupta se qarse.?te cu un echil
libru, in timpul caruia transformatinuea relativa inceteaza.

Dar nu trebuie sa se uite ca luptele si echilibrurde .Aint re-

lative, Astfel un e,hilibru de cateva forte secundare nu est4 decat
un accident in o lupta mai intinsa a unor forte mai marl. De
exemplu, sti:\nca, care se ro4tagoleste depe munte ajunge sk se
.opreasck in vale In urma eechilibrului fortelor call au rostogo-
lit,o; dar acest echilibru este cuprins in lupta intinsa a fortelor
mari, earl transformeaza necontenit pkmantul. Asemenea, luptele
secundare se efectueaza in echilibrul fortelor mai intinse. De
4xemplu, pkmantul este cltjà rezultatul unui echilibru atat Intre
fortele sale interioare at si intre acestea si fortek exterioare
provenite dela corpurile- ceresti inconjuratoare. Dar in timpul
acestui echilibru general se efectueaz micele lupte secundare,
precum suftt acelea care fac sk' circuleze apele, etc. Tot ash si In
.ordiriul sudesiv: Once kchilibru stabilindu-se da nastere si la
lupte secundare, de exemplu, din Intaiul moment al echilibrului
 163

general care a dat Inc la existenta päinântului s'au si inceput

transformarile partiale ale acestuia. Aiemenea once luptil mai
micä are misiunea sii inceapa si sai continueze un ethilibru mai
intins. Aceste ludruri cam obscure se vor intelege mai bine dupd
studiarea figurii de mai la vale.
Schimbarile de forma in genere se numesc nzetantorfoze.
Dupa, cum se vede metamorfoza este de esenta Materiei.
Din natura schimbatoare a Materiei. rezulta ca, toate for-
mele ei aunt trecatoare: toate trebuie sii ja nastere, sii dureze
catva timp i apoi sa disparg. Insä formele n'au toate aceea.
duratg. Caci durata atirnd de intinderea fortelor, a caror
si echilibru dau Inc la formarea si la stingerea formei respec-
tive. Si fiindca pdrtile de Materie si fortele se intind 'And' la ne-
sfarsit, deaceea o forma putin intinsa. este continuta de o forinS
mai mare, aceasta din urrna este cuprinsa inteuna si mai in-
tinsa; si asa mai departe pinä la nesfarsit. De exemplu, fiinta
organica este o forma, trecatoare, care nu e deck un mic acci-
dent In vieata pamantului, formatiunea si disparitiunea acestuia
este la randul su un accident cuprins in forma 2istemului solar:
existenta acestui sistem este o lupta si un echilibru de un rnic
moment in vieata si forma nebulosei stelare in care tralim; si
asa mai departe.
Formele Materiei, dupa modul stabilirii si desvoltarii lor,
se impartesc in doug categorii: in evolutive i neevolutive, For-
mele evolutive sunt acelea, cari dela momentul iaterii lor cresc
,pe nesimtite si treptat pana la un punct culminant, i deacOlo
tot ask de regulat.descresc pang la extinctiune; si care totodati
asculta de legea ondubatiunii universltle, astfel precum este a-
ceasta exprimatä prni figura de mai jos. Ca exemplu de forme
evolutive se pot cità animalele, plantele, planetele etc. Forme
neevolutive sunt acelea cari nu indeplinesc conditiunile de mat
sus. Astfel sunt: zidirea unei case- de mina de orn:,- formarea_
unui =rite prin eruptiune vulcanicä, etc.
Dupa desvoltarile ce voiu da mai jos se va intelege ca
form ele unil ersale si esentiale ale Materiel sunt acelea evolu-
five. Pe cind toate celelalte forme nu sunt decit niste acte, cari
nu exista deck numai. inteatka, Intrucit sunt trebuincioase la
evolutiunea regulatà a formelor evolutive.
164

SECTIUNEA I.

Despre formele evolutive.

0 forma evolutivá ia nastere atunci cAnd un echilibru prin-
qipal (care absoarbe mai tomtit cantitatea fortelor in lupta) s'A
stabilit intre fortele, in virtutea cärora forma respectivä exista.
De exemplu, o planeta Incepe a existA, atunci cAnd s'a stabilit
un echilibru principal intre fortele tuturor moleculelOr consecu-
tive, cari deaici inainte incep a gravità catre un punct ,comun.
care este centrul planetei: si cAnd dealtaparte, ceste forte
interne se echilibreazä si cu cele eNterne cari inrauresc asupra
planetei. Dealtäparte once echilibru fiind relativ, rezulta CA in
imomentul stabilirii sale, o luptei secant-la/1M (Intre micile canti-
titäti de forte ramase neechilibrate) incepe si continua in tot
timpul echilibrului principal care o contine. De exemplu, dupä
ce s'a stabilit echilibrul principal In puterea cáruia exista o pia-
meta, si In tot timpul acestui echitibru, se de-wolteaza si se con-
tinueazá o lupta relativ mic5 Intre putinele forte famase dispo-
ûibile, care luptä transformeaza pe nesimtite, si treptat In-
treaga planetá. Astfel, radiarea in spatiuri a cäldurii dela su-
prafata planetei, va pricinui cu incetul forinarea unei scoarte pla-
inetare; aceastä radiare unitä cu inrAurirea sparelui, vaclitä mai
cu seamA prin schimbärile de anotimpuri, de zile si de nopti, va
-da loc la circulatiunea apelor si a atmosferei; aceasta circula-
tiune va modificA cu incetul configuratiunea si pálturile scoartei
planetei, etc. Lupta secundari deci mcdifiea si desvolfeaza.forma
stabilitä de echilibrul principal. Lupta secundarä tinde si ea
'cutre un echilibru, care ar fi echilibrul co`mplect, chiar al fortelor
rämase disponibile si cari sunt Inca In luptä. Dar acest echi-
libru nu este niciodatä aj_uns pe deplin. Caci, daca toate lup-
-tele secundare s'ar terminA cu echilibruti, atunci Intregul uni-
vers ar ajunge la nemiscarea absolutá: ceeace este, dupa cum
stim, cu neputintá. Lupta secundarA nu Inceteazá dacAt atunci
and echilibrul principal s'a rupt In acel moment forma veohe
,se preface Inteo forma notch.' prIn stabilirea upui echilibru nou.
Mai este un exemplu: Un echilibru principal de forte stabilin-
du-se, se clá nastere la o fling organia propriu zisä care la
inceput este un simplu embrion. Irma In timpul acestui echili-
Pbru principal si In continutul lui, se Incinge o luptá secundara
 /65

intre diferitele inräuriri ce se nasc ori din organismul fiintei or-

ganice ori din niediul In care traeste. Aceasta lupta desvolteazi
$i conduce fiinta organica pana la moarte, adica pana la ruperea
techilibrului principal.
Din cele de mai sus se vede 6' vieata unei fifirti organice
propriu zis, ca si a ,oricarei forme evolutive este, sau o luptai
_sau un echilibru, dupa punctul de vedere din care este consi-
derata. Deaceea inteun inteles unilateral am putea zice: vieata
este echilibrul, in timp ce moartea este ruperea echilibrului for-
-telor; sau vieata este lupta, in timp ce moitrtea este incetarea
luptei fortelor.
Once forma evolutivit creste si descreste relativ pe nesim-
-tite. La inceput ea este foarte omogena, subreda
putin consisten. Du pá aceea se perfectioneazi treptat, deve-
nind dinceince mai eterogena i consistenta pink la un maxi-
mum de perfectiune si de tarie. Deacolo apoi descreste, slabeste
se descompune dinceince 'Ana in momentul mortii sale. Mtfel
este un animal, care incepand dela starea cea mai fragedä, de-
vine din ce in ce mai complicat si mai consistent paná la varsta
coapta, i deacolo merge scazand i slabind, pana ce moare
de bateau*. Tot astfel este parnantul, care incepand dela
,starea gazoasá, ached dela forma cea mai omogenä si mai putin
.consistenta., a mers treptat complicandu-se i intarindu-se; si
va \Till un timp cand va merge decazand.
FiindcA ceeace caraqterizeazii mai mult o forma evolutiva
este echilibrul fortelor ce o canstruesc, deaceea putem zice tä,
cresterea si descresterea une forme, de felul acesta nu este all-
ceva &cat intarirea si släbirea echilibrului principal ce constitue.
Dealtäparte, in once echilibru fortele convergeaza oarecum catre
un singur punct. Dad echilibrul este complex si mobil, precum
-sunt acelea de cari vorbim aici, atunci toate fortele determinate,
atat cele deplin echilibrate, cat i acelea dan i constituesc lupta
secundara, convergeaza catre un singur punct. Aceasta conver-
giare are de efect conservarea i unitatea formei materiale. Pu-
tem zice, deci, cà in fiecare forma evolutiva exista un fel de
atractiunie catre centru, pe c,are o voiu nutra principiul conservatot
al formei. Intarirea si slabirea ,acestui principiu, este intarirea
si stabirea consistentei si a individualittatii formei.
Once forma evolutivä', dela nasterea pana la moartea sa,
face gradat $i pe nesimtite o cale, dare ar puteä fi figuratá ca
1 66

un semi-cerc. Din cauza analogiei, voiu da acestui semi-cerc denu-

mirea 'de amid. Voiu numi (-tube!. suit9are cea dintiliu jumtl-
tate a caii paná," la punctul culminant, si curb4 srobordioare pe_
cealaltá jumátate.

Orice formd evolutivä este o und5, $i din cauza relativi-

tgii ce curwastem, fiecare undá confine alte unde secundare,
cari constitue3c tot atâtea trepte pe curbele ei suitoare si cobo-
ritoare; si la râniul sau, ea este confinutli de o undi, mai mare,
In care ea fine Locul de o simplá tre.aptái. Cu chipul ace-ta, Ma-
teria in metamorfozarea sa ve$nicii face o adevarati ini$care
ondulatoare. $i ceeace e mai mult, este &A, valurile sale ondo-
liforme se arurrca in toate direcfiunile crescand si scázAnd in in-
tindere pan la nesfarsit. In toate aceste miscári, Materia as-
culta de ceeace am numit legea ondulafiunii universale. Voirt
cerch acum si fac infeleasá, aceastá lege prin exemple $i figuri.
Sá presuptmem CA sernicercul ABC reprezenteazá unda
 167

ietii organice pe pamânt. Aceasta vie.* a avut un Inceput in

Ininctul A, dupa ce pamântul se rácise indeajuns, pentru ca
starea temperaturei generale a apei si a atmosferei, sa permitá
,existenfa vietafilor. Paleontologia si cunostinfele ce avem
pre legile Naturei ne dovedesc c inceputul viefei organice
fost foarte modest: GI din substante organice intermediare intre
materia bruta si acea vie a trebuit sI se nascá simple celule or-
ganice; ca acestea s'au transformat in animalele $i plantele cele
mai inferioare ce exista; ca speciile acestcrra s'au transformat
In specii din ce in ce mai perfecte, pangs ce au ajuns la om.
FiindcA vedem umanitatea progresand, desigur c viea0i orga-
.nida n'a ajuris Ina la punctul culminant B. Dar va ven1 timpul
cand acest punct va fi ajuns, i apoi .lasat In urm. i in ade-
var, dupa cum vom vedeà mai la vale atmosfera si apa se Im-
pufineaza pe zi ce merge; si va veni un timpf cand va fi dispárut
cu totul. Din acel timp nu vor mai puta existà plante si animale
pe pamânt. Dar Inainte de a ajunge la stingerea complectá din
punctul C, vieafa organica va trebul sá retrogradseze si sA scadá
incet, Meet, Intocmai dupá cum si apa cu atmosfera vor dispáreá
pe nesinfite. -Cu alte cuvinte, vieafa organicá va trebui
percurgá curba scoboritoare BC In sens invers si analog curbei
suitoare Dar vieafa org-anica in percurgerea undei sale va
Imbrácà o niulfime de forme oridulative de al doilea grad repre-
zentate, de exemplu, de atatea specii de plante sau animale.
presupunena ca vieafa organicá, dup1 ce a trecut prin mai multe
specii de a`Festea, a ajuns la unda omenirei abc. Omenirea a
ajunge la punctul culminant b, apoi va Incepe a decadeà, pen-
Ira a se stinge In punctul c, i a lásá locul unei pile specii animale
mers 'Ana acum tot suind pe curba sai suitoare ab. Dupá ce va
mai perfecfionate, la care ea va fi dat nastere. Omenirea àseme-
nea este compus,á din unde secundare reprezentate de razele
.nesti. Presupunem cá rqza care continua astázi progesul urna-
nitá'fii este Teprezentatá de unde df. Dar i unda .unei raze are
atitea trepte ondoliforme .c.Ate natiuni se nasc din ea. Apoi na-
fiunea la rândul sHu cuprinde In sine evolufiunile diferitelor
caste, clase si familii de oameni. Acestea din urmá sunt com-
puse din sUccesiuni de viefi individuale. Individu1 apoi, care el
singar incepe a se desvoltà dinteo simpth celulä, dà loc in cursul
viefii la un numár imens de unde sau viefi celulare. Pe urmát
fiecare celuLà, pentru a puta. Indeplinl funcfunea de endosmosgt
 168

exosmos5, trebuie sä aibá o oarecare tesáturit complicatal

compusa din un fel de celule a cáror unde sil, fie i. mai mi,ci.
Si ,a0 mai departe poate 'Anil la nes-Ursit.
De alta parte marea undä. ABC nu e dedt o micá treaptIk.
a undei pamântului. Vie,ata acesteia la rindul sau nu e clecAt
un pas In lunga cursá a sistemului nostru solar. Unda sistemu-
lui solar, apoi, este o und5 secundará din vieata Nebuloaseii-
noastre. 5i ash mai departe pättá la nesfirsit.
Am vázut mai sus cá; din faptul cá.,' Materia este nesfärsitli
rezulta cä, aceasta se metamorfozeaza vesnic fárd a trece veo-
datá de a doua oaf-6 pe cales dejà percursá. Aceasta este cauza
pentru care undele in genere, si mai cu seataià acelea cari sunt
de graduri deosebite, nu pot sá aibä, aceeas formä. Astfel forma
sistemului solar n'are himica aface cu aceea a omului; forma,
acestuia are foarte putiná asenanare cu aceea a unei celule,
ash mai departe. Dar este de observat d nici chiar inteaceeas-,-
undi, curhT s,uitoare nu este in totul asemániltoare curbei co-
boraoare. Aceasta provnie din faptul cil. curba suitoare si
cea co boritoare a unei unde, desi ear aflh In acelas nivel in
privinta insási a acestei unde, dar niciodatti nu se pot aflà la
acelas nivel In privinta undei superioare din care cea dintäiz,
face parte, Ash, de exemplu, sá presupunem cà vieata rasei cauca-
ziene del este o mid undI din curba suitoare a undei
nirii abc. sIn acest caz sfärsitul curbei coborltoareg a rasei cau-
.
caziane, dei va repreZenth decadenta acestei rasse dar totuF-
va da loc la o metamorfozare mai complectá a Mated-et decat in-
ceputul curbei suitoare a aceleiasi; cáci pe curba suitoare a ome-
nirii, sfirsitul vietii rassei caucaziane se va aflà la un nivel
mai sus pe calea progresului omenesc dedt inceputul ace-
leiasi vieti. Chiar dud vieata rassei caucaziane ar constitui punc-
tul culminant al undei omenirii, rezultatul ar fi acelas;
dacá.amindouá curbele 'rassei caucaziane ar aveh acelas nivel
In privinta undei omenirii, totusi ele nu ar aveà acelas nivel
ih privinta undei vietii organice ABC, sau in privinta altor unde-
li mai superioare; si ash mai departe rang la nesfirsit. Astfel
se explid pentru ce individul omenesc Imhátraneste, .decade
moare fári a trece din nou prin Intocrnai aceleasi faze pin carii.
trece copilul spre a deveni om matur. Tot astfel se expli,d pen-
ce o natiune decade si se stinge, fárá a se cobori prin ace,
leasi faze p1-in cari s'a suit. $1 ash tnai departe.
 169

Inca o observatiune importanta. Dupa cum vom vedeà mai

in urrna din exemple practice, undele de acelas grad cari se suc-
cedeaza nemijlocit sunt astfel de legate si varate una In alta Intat
punctul culminant al antecedentei, reprezenteazá si inceputul
curbei suitoare a consecuentei, iar ,sfarsitul curbei coboritoare a
.antecedentei reprezenteaza si punctul culminant al consecuentei.
De exemplu, sa presupunem cà def este unda unui individ orne-
nesc. In acest caz elg va fi unda copiluhii sau. Caci, deoparte
copilul ,nu .s'n putut naste decat in timpul cand pariutele satt
era In puterea varstei si capabil de a-1 face; iar dealtaparte,
xintele se Aflà la sfarsitul vietei sale Cand copilul sau erà In
puterea varstei. Sau, sà presupunem ca, dupa ce ideia def s'a
introdus in mintile camenilor si a capatat dinceince mai mula
importanta pana a ajuns la ptmctul culminant e, i dupa ce a
lrecut dincolo de acest punct, incepe a se nasste o alta idee ef g.
Cu cat aceasta din urma va deveni la moda, cu atat cea dintaiu
va fi parasita; pana cand domnirea exclusiva a cereidepe urmava
-coincide fireste cu parasirea complect5 a celei dintaiu..Ideile
vor fi deci, reprezentate succesiv prin undele edf, efg, ghb,
etc. Acest mod de insirare a undelor II voiu numl: succesiune de
actiuni si reactiuni.
Acestea Rind date, sa ne inchipuim acum c curba, ABC se
lntinde In Mate directiunile, desvoltand ondulatiunile sale In
mare si in mic panel la nesfin7it, i vom aveà astfel imaginea
miscarii universale Matta de Materie conform cu legea ondula-
tiunii aniversale.
Dovezile Ondoliformittlitii. Pentru ca sà nu ramana nici o
indoeal'it asupra celor zise mai sus, s trecem in revistaprinci
palele unde, si sà insistam asupra acelor In -privinta cárora ar
pitted sa se nasca Indoeala.
Este cunoscuta ipoteza lui Kant modificata si Imbunatatitil
de Laplace, asupra formatiunii sistemului nostru solar. Dupál
aceasta ipoteza, care este admisa ca cea mai probabila, era un
limp cand sistemul nostru solar nu era, ca sà zic asa, organizat
ca astazi; ci forma un singur corp (cum ami zice o simpla
embrionana) cumplit de fluidificat, din cauta unei cálduri e-
norme. In urma radierii In spatiuri el incepb a se raci si a se
condensa. Fireste partile cele mai inde,partate de centru tre-
Intiau sa, se raceasca Intaiu. Din cauza roiatiunii acestui soare
imens Imprejurul sau, si din cauza condensatiunii mai mari dela
170

suprafka', eau deslipit pe rand bucati din attaasfera acestuii

astru si au format planetele; lar bucata care a ramas inca in-
treaga imprejurul acelui çentru constitue soarele de astazi. In
momentul deslipirii lor de soare, planetele erau incandescente
si foarte fluide sub forma de gaz; dar din cauza radierii In sya-
tiuri, s'au racit, s'au condensat, si au devenit corpuri fail de
precum le vedem astazi. Dar planetele tral-vor ele cat
lumea? Nu. Ele se vor Tad pana mai nu vor avea caildurá. De
alta parte soarele asemenea va deveni ca timpul un corp stins,
Mal tumin. nici caldura. In momentul açela conditiunile Fortei
vor fi cu totul schimbate. Si in adevár, pe cand sistemul, solar
intreg erà un' singur corp incandescent, o foarte mare parte a
Fortei erà transformata in caldura si lumin i o mai mica
parte deck astazi avek forma de atrachune1). Deaceea molecu-
lele Materiei erau foarte putin atrase unele oatre allele for-
mni o massa fluida care avek mai mult deck acuma tendinta de-
a se desface. Ins, cu cat soarele si planetele se racesc, ca atilt
caldura si lumina se transformeaza in forta atractiva,. $i aceastá
fortá nu numai cà solidificà dinceince. Materia, dar inca ea face
sa planetele sa se apropie pe nesim-hte de centrul soarelui. Cand
soarele va fi stins si rece, atunci forta atractiva va fi Itat de
mare, inck planetele sau mai bine bucatile de planete,.vor .ca-
&A in soare dupa, o revolutiune in spirala dinceince mai repede
si mai apropiata de acest corp; intocmai precum aerolitii n4stri
cad la urma urmei pe parnanf2). Forta Atractivá exagerata, cu
alte cuvinte repeziciunea inspäimantatoare ca care planetele-
se vor precipità iii soare, se va transformà, prin o ciocnire cpm-
I) In tot studiul de fatà eu presupun, dupa cum este admis Inca
de toata lumea, cA forma cea mii generall. a Fogel este atra tiunea ;
cá aceasta poate sa se transforme in cAidurA, care este contrarte a-
tractiunii, flindca respinge corpurile si moleculele unele de altele; sr
intr'un cuvant, or ce fortA poate sl se transforme in o alta. Dar
chiar dacá ar fi adevArat, (tuna cum voieste sA dovedeascA d-nul P
,Trémaux (Principe Universe( du Mouvement, 2-me edition, 1874, Paris),
cit principiul universal al miscarli ar fi repulsiunea produsA de cAtre
vibratiunile-catorice ale Materiel, totusi valoarea explicatiunilor
mai sus nu ar suferi nitnica prin aceasta.
2) Este adecarat cA nu s'a constatat cl planetele s'ar fi apro-
',Mind de Soare. Dar, experienta noastrA astronomicA cuprinde o duratA
prea micA in raport cu viala lunga. a sistemului solar ; si de ain
parte calculele distantelor ceresti n'au fost niciodatA decát aproxi-
mative. Este deci aprt- ape Cu neputinta. de a cunoaste prin experientA
directl aceasta apropiere. Cu toate aceste se constata In intinderea
unui lung spatiu de limp. mici tnclinatiuni de axe, micl schimbitri de
pozitiuni relative, toate lucran i care poate vor ajunge /sa- dovedeasa
inteo zi cA planetele nu se invartesc vecinic in acelas cerc.
 171

plita, in o Caldurà atilt de mare, incat tot aceste corpuri vor

pitch deveni din nou incandescente si fluide. Nu voiu sa zie
prin asta ca, sistemul solar va reincepe, pentru a recontinua in-
tocmai aceeas vieata. Am vazut mai sus cd, aceasta este
cu neputinta. Ceeace am voit sä dovedesc este ca, sis-
temul solar va trebul si el sä, percurga curba sa coboritoare si sä,
sarseascia, pentru a da loc apoi la o alta lume cu altä
forma. Se poate intamplà ca ciocnirile ce am /arevazut mai sug
sa fie prea mici pentru a fluidifich din nou sistemul solar. In
acest caz, va trebui sä asteptam pand candi se vor stinge toate
stelele cate vedem, adica intreaga Nebuloasa, in care trilim si
atunci precipitarea unui numar imens de son i stinsi unul asupr...
.altuia, va trebul desigur sa producA o caldurit enorma capabill
de a reaprinde materialurile stinse i ae a le imprastia din
nou prin spatiu prin puterea sa repulsiva.
Intocmai ca sistemul solar, pamantul are si el unda sa.
La inceput erà un glob foarte luminos, de gaz. Putin cate putin
acest gaz s'a condensat si a format un sambure mai consistent
inconjurat dd ahnosferä foarte deasa. Acest sambure a fost mai
intaiu lichid, Adica topit peste tot. Pe urma a inceput a se soli-
difica dela scoarta i tinde treptat sa se 8olidifice pana la centru.
De alta parte schimbarde suprafetei pitrnantului se fac pe nesim-
tite, dupd, cum a dovedit Charles Lye11 (Principles of Geology).
Este probabil cA ridic,gtura muntilor i cufundarea vdilor, In
genere, sunt datorite rdcirii treptate, continue a centrulu( topit
al Pamântului. Caci acesta rdcindu-se, scade in volum, se sgar-
.ceste si prin urmare face ca scoarta sa care ramane prea largl,
sa se pravdleasca si sa se co$coveasca. Astfel, cred eu, ca set
explica mai bine pentruce muntii si vaile se formeazd, pe ne-
simtite. Pe urma este de observat c, cu cat timpul, trece, cu atat
samburele solid creste in paguba atmosferei care ?I inconjoaral).
Dar va veril un timp dud toaia atmosfera si toatd apa depe

I) Poate ca nu avem dovada directa. cA Pamantul creste astazl

n oaguba. atmosferei. Dar cand gandim la timpurile perioadelor ge-
ologice, In care Pamintul era acoperit de plantele uriase ce au dat
naSere la paturile de carbune fosil, de antraci-t, de bitum, suntem- ne-
vditi sa admitem ca, in timpurile acele, atmosfera a fost foarte bo-
gata in acid carbonic; sl desigur ca era mai bogata decat astazi st
in celelalte elemente ale sale. ASA dar, elementele atmosferei scad
numai prin condensatiune directa; dar asemenea si mai cu seama as-
Uzi, prin absortiunea lor de catre plante si animale. Acestea la
moartea lor nu inapoinza atmosfetei decat foarte putin din ceeace i-au
172

mint vor fi absorbite de pAturne stancoase; i can, de altai..

parte, centrul planetei noastre va deveni cu total rece si solidi-
float. Atunci Pirnantul va incepe pe nesimtite a se sgarcl mat,
(tare, a crapà, si In sfarsit a se rupe In bucati meteoritice cari
vor &idea In soare. Acest viitor este prevazut fira a tineil
searna de sfaramarea si caderea Lunei pe Pämant; aci in>
Luna se si observa dejà crapäturi enorme cari se lärgesc ne-
contenit1). AO dar Rämintul care a inceput vieata sa dela sta-
rea cea mai putin consistenta, va merge progresand, atat In com-.
plicatiune cAt i consistenta, para. la punctul culminant;
deacoio va descreste necontenit In amandouá privintele pana
va &idea in sfäramilturi.
1315mantu1 va trece In tot cursul vietei sale, prin multe faze..
In una din a' es ea va aveà loe unda vietei organice despre care-.
am vorbit mai sus. La randul sâu vieata organica va trece prim
o multime`de unde secundare reprezentate de vietile grupwiloy
de plante si animale numite dupa imprejurari, specii, varietatir
rase, etc. In privinta undelor acestora s'ar crede ca. se pot ri-
dick obiectiunile urmatoare:
S'ar pärea cá' unda vietii organice nu este compusa din a-
devarate unde secundare. Cáci, deoparte, ear puteà zite
speciile sau gradele prin cari a trecut vieata organica pana a-
cum, exista in trle parte; ca, prin urmare, acete specii n'au
disparut cu Incetul si pe rand precum ar fi trebuit s faci' o suc-
cesiune de ondulatiuni secundare, lar dealtäparte, ear puteà
crede cà, chiar daca am considerà numai seria succesivl de specif
prin c,are a trécut organismul, pentru a ajunge, dela formele cele-
malt simple pana la am, totus nu ni se arata speciile decit ra
niste nuante sau grade nesimtite de ináltime, prin care trece
linie simpla necontenit suitoarez caci pe cat se stie pawl acum,

luat; lr restul, mgresc pdtura PAmAntul care se formeazg astgzi. 131.-

aici urmeaza cA pAturile geologice nentuniane nu stunt formate numai
wimai din materialuri rupte din pAturile plutonice si modificate prirt
actiunea apei si a aerului.
1) Vezi pentru d )vedirea acestui viitor al PlmAntului : Cours de
géologie comparée, par Mr. Stanislas _Meunier, Paris 1875, in care au-
torul probeazA, prin o metodg si o argumentatiune admirabilg, cl me--
teoritii care cad pe PgmAnt constituiau odatg un satelit al acestuia,
mal mic decAt luna; si cl, once planetA trebule sg treacg din starea
putin inaintatA in care se aflA Venus, la acea In care se aflA PAmAn-
tul, pe urmg la starea lui Marte, apoi la acea a Lunei, si In sfarsit,
a meteoritilor.
 173

formele orgvice cele mai imperfecte s'au transformat necontenit

§i totdeauna In forme din ce in ce mai perfecte.
Contra obiectiunii dintaiu rn rezervez sä dovedesc mai la
vale Ca, generaflunea spontanee este activa pan:1 $i In zilele
'wastrelc, speciile inferioare, de exemplu de animale, cari exista,
astazi, nu sunt acelea$i, genealogic vorbind, din cari a iesit $i
prin cari a trecut omul; ca, In regula genera/4, cu cat o specie
este mai inferioara, cu atat ea se scoboara din o generatiune
spontznee mai posterioara; i c, prin urmare, coexistenta spe-
ciilor de difetite grade nu impiedeci ondulatiunea vietii orga-
nice In toate sensurile.
Pentru rasturnarea obiectiunii a doua voiu dovedl iara$i
mai la vale un fapt de cea mai mare importanta, $i care, pe cat
stiu, n'a fat niciodata observat, $i anume; once specie orga-
nica care se stabileste inteun habitat nou, putin deosebit de
habitatul rarasit, dobande$te o vieat:ìt noua in care face un
progres organic superior celui care 11 avek In habitatul vechitr;
dar dup. ce ajunge un punct culminant, specia degenereazá si a-
junge sä se stinga, afar" numai daca nu va schimbh din nou
habitatul.
In fapt lucrurile se petrec astfel: once varietate organica.
dupa ce a progresat mai mult sai mai putin Intr'un habitat
dat, a poi se delface In dona parti: o parte din indivizii ce o
compun emigreaza Inteun alt ,yabitat pentru a continua evoiu-
tiunea vietii organice; iar cealalta parte de indivizi ramin pe
loc pentru a degenerà si a "se stinge.
Astfel fiind lucrurile, se intelege u$Or cà vieata organica
trece prin o serie de ondulatiuni perfecte_ale varietatilor organice.
Dar varietatile înìIe fac parte din uncle mai marl, numite specii,
$i cari rezumà oarecum in sine timpul $i spatiul in care s'au
desvoltat varietátile; adica, care rezuml influerrtele tuturor ha-
bitaturilor ce se AA In aceea$ climá, $i in dare eau invartit
variefalife. Specia care nu va parlisl niciodatá clima In care s'a
format, va trebul iaras sà piar, deg se intelege, dupa un timp
mult mai lung. Speciile apoi ac parte din unde $i mai
nutnite genuri. Si a$A mai departe.
In decursul transformarii organice, se observa_ ca, un organ,
o functiune, In sfar$it un caracter dat, se desvoltá si predomi-
neazà câtva pentru a da loe, apoi, la o scadere freptata a
acestui caracter, $i la desvolfarea pe rfesirritite a un'ui alfuia care
174

va predomina in un aft timp in pagaba celui diztâiu. Aceasyt4

succesiurie de predominatiuni functionale se face iarási conform
legile ondulatiunii. Sà presupunem c ipteo specie organica',
predomineaza functiunea organia X, a carei evolutiune s'a' fie
reprezentat4 prin unda def. and aceasta, functiune va fi tre-
cut peste punctul culminant e, atunci va Incepe °data' cu scà-
derea sa í cresterea functiunii f care va mostenì predomina-
rea celei dintaiu. Aceasta la randul ei va percurge unda efg;
astfel ca punctul culminant al acestia va coincida cu sfarsitut
decadentei celei dintaiu. Aceasta e o adevIrati succesiune de
actiuni si reactiuni organice, care urmeaza in totul legea on-
dulatiunii universale; si care? prin urmare se va observa in tre-
cerea dela specie la specie, sau dela varietate la varietate,
sau dela individ la individ, sátr chiar in cursul de3voltarii aceluias
individ, dupI mirimea undelor respective.
Asa dar, vieata organia, din once punct de vectore ar fi
privita, este compusA din unde inferioare de toate gradele. S ne
oprim putin asupra undei speciei omenesb.
Ornenirea pana acum sa suit necontenit pe curba sa
tone, $i poate va trece mutt timp ìnc pan va ajunge la punc-
tul sau culmiriant. Dar pentru ca sä ajungi pang la punctull
mile se afla astgzi, ea a trecut prn o multime de unde secundare
nurnite raze. Si in adevar, ali fost raze preistorice, cari au re-
prezentat pruncia omenirii, si cari in vremea lor eau niiscut, au
progresat, si apoi au deca'zut si eau stins; astfel c astrai ga'-
sim numai rknäsitele lor fosile. Pe urmrt, copilária omenirii, pu-
tem zice ea,' e reprezentwei succesiv de rassele australiane, afri-
can e, americane, cari toate sunt in decadenta', si cari sunt ciii atat mai
aproape de stingerea complectä, Cu cat sunt mai batrane. In za-
dar s'ar mai cerca cineva readuta la vieaft astfel de rasse; in
zadar au facut pana acum incerdiri Europenii sa civilizeze indigenii
din America si Australia. Asestia sunt atat de batrani, si au ajuns
la atata neputina, incit nu sunt capabili nicj sa se incruci§eze
cu deplin succes spre a ia nastere unei rase noui. Asa dar
sting-erea lo? nu va fi decat gralitg prin contactul lor cu Eu-
ropettii. UrmeazI. apoi rasa mongola', care desigur e mai superi-
par5. Dar si aceasta e in decadenti. In sfirsit vine rasa Medite-
ranienilor (dupa expresiunea Haeckel). Aceasta se afrá
Inca pe turba suitoarte a 'tindei sale.
Rasele la randul lor, sunt compuse din unde secundare nu-
 175

mite natiuni. Acestea ..asemenea se nasc, cresc, ajung la un punct

culminant, si apoi descresc $i mor. Nu este exemplu In istorie
de an popor care sä fi continuat indefinit pe calea progresului,
si care sa nu fi facut o cursh ondioliforma. Mi se va opune, roate
.ca exceptiuni China si India, a c5ror populatiuni au o vá.'rsta
foarte inaintata fartl sà dea semne de stingere. La aceasta
raspunde ca, a fost un limp când popoarele acestor douà tari,
incepáad de foarte jos, au ajuns /a un grad foarte Innalt de
civilizatiune. Pentru a ajunge acolo, ele au trebuit s lucreze,
sh se desvolteze, sa inventeze, sa creeze. Ele au ajuns la punctul
culminant al vietii lor sunt acum mii de ani. De atunci ele nt.v.
mai Innainteazh. Toata activitatea lor intelectualh se margineste
in a icautà adevIrul In trecut, in chrti/e vechi, In institutiunile
vechi: Au devenit niste popoare de anficari in intelesul rau al
cuVântului. Ei se silesc numai s p5streze aceeace au avut: au
ajuns sa fie popoare de futinari, cari simtesc instinctual deca-
denta lor, si se silesc s. menting In vechea lor stare; si can
creLl da se met-4in and ji d.au aparentele acelei sari, Pira a-i
avek si fondul. Ce dovedeste aceasta? Aceasta cloyed* ch
lor este in deplinh' decadentl, si ch nu mai are clecht cel
rinulf puterea de a imità. Dac,4 inteligenta acestor popoare, dupa
ce a atins punctul culminant al desvoltarii sale, ar fi devenit
zumai stationara5 ea ar continuà mncà sii. lucreze si sa inventeze
ea In momentul punctului culminant. Dar ceeace este stationar,
nu este inteligenta ci, anticele procedhri-,- anticele institutiuni
cu un cuvânt, an icele forme cari s'au pietrificat oarecum; int timp
ce, spiritul ce le Insufleteà lunecg de multri vreme pe prIvalisur
decadentei La asti decadent,5 intelectuall se uneste apoi de-
cadenta fizic5. Dacl nimeni nu va atinge pe Chinezi si Indieni;
clacArIi vor 15.sh r1. noar5 de moarte naturala, fireste Co' ei vor
tr.51 îiicà4 mii de ani, avenind,. se intelege, dinceince_ mai
cisnici i mai putin nemurosi. Ash dar, aceste popoare asemenea
au falcut o cursh' ondoliforrei. Daa totus ele par a fi avut
vieath prea lungi In comparatiune cu alte popoare, aceasta se
da-torete mai Inthiu, dupà cum voiu dovedl aiure inva-ziunlor
periodice de popoare sträine cari au venit s5 le seipâneasa,
shi. se amestece Inchtva cu angele. i apoi, o deosebire oarecare
de longevitate trebuie sä. fie Intre popoare ca si intre
Observatiunile ce am facut asupra Chinezilor si Indienilor
se aplicg, fireste, si la rase.
476

Natiunea este compusä din familii cP.'; au undele lor pro-

prii. 5i in adevar, fiecare familie trebuie sa inceapa de foarte
jos; pe urma din generatiune in generatiune ea castiga tot mai
lalte familii, pana ce ajunge la un punct la care se opreste,
dela care incepe sa se scoboare. Acest fenomen poate fi observat
pretutindeni, chiar in familiile fáranilor cari se incruciseaz5 mai
mult; dar poate fi mai bine studiat in familiile runoscute bine,
ale suveranilor, ale nobililor, si ale oameniThr mari in genere.
Niciodata un om mare care a ajuns la punctul culminant al undei
familiei sale n'a avut un copil sau un descendent care sä-1 ega-
leze. Nicioda% o familie in decadenfá sicu trectit glorioS n'a dat
nastere untli iniivid care sh' fie capabil de iniliativá, de origina-
si care sä se ridice deasupra imitatorilor or3inari. Dach
se gaseste cate o exceptiu,ne rara, dar curnplit de rara, la aceastá
regulá. ea trebuie atribuitá unei introductiuni ilicite In familie
-de un sange deosebit. Astfel ar fi inlroducerea unui sange de
taran Inteo familie regalä, sau introducerea unui sange din a
alta nationalitate. Dar cu toati posibilitatea adulterului femei-
lor, care ar puteà da loc la oarecare exceptiuni este cu toate a-
cestea foarte interesant de a vedeh cum toatedinastiile de regi si
de principi, toate familiile de nobili, etc. &MI ce au fácut o
cursa ondoliforma, devin sterile si apoi se sting cu totul. Nu
s'ar Nita face, dealtaparte, obiectiunea a aceste familii, desi
se afla Iii decadenta, totus exerciteaza asupra societatii o Inrau-
tire tot ash de mare ca In trecut; caci, In fapt, un rege do
exemplu, cara nu are nici initiativá, nici energie este un instru-
ment, sau mai blue, o maschi sub care lucreaza alte persoane;
si acestea sunt in realitate acelea cari Inrauresc societatea.
Familia este compusá din indivizi, ale ch'ror vieti particu-
lare, dupä cum se stie, sunt tot atatea unde.
Individul, la rándul siu, este compus din celule. Se stie
celulele sunt cele depe urea' elemente anatomice constafate
de experientä in corpurile vietätilor. Se stie asemenea câ fie-
care celulá are o eirstentá individuará. Insä celulele, nu sunt de
acelas fel, dupa cum instrumentele noastre grosolane de inves-
tigatiune ne-ar face sh credem la intaia privire. Celulele In cor-
pul omului se subimArtesc poate In atatea genuri, specii si
variefdti, in cAte se subImparte regnul animal depe Plma'nt.
Mai mutt decAt atAta. Dupä cum mi toate fiintele organice depe
PArnant, cat sunt ele de diverse si de eterogene, se scoboarä
 177

numai din una sau câteva forme organice foarte simple si

omogene; tot astfel speciiie toate de celule din corpul omului
se coboara din specia celulelor embrionare, celor mai primitive.
Inteun caz $i intr'un altul este o descendenta ramificata ce
ccnstitueste un arbore genealogic. Si intrun caz si In altul este
o succesiune de indivizi care se modificä, In puterea principiilor
de ereditate si de adaptatiune la mediul in care traesc 1). Se in-
telege ca ftecare celula In parte triieste fcarte putin, poate nu-
mai ckeva ceasuri; dar fiecare implineste o undä, in vieata sa,
cave e un pas innainte In Linda principala a individului.
Dar ce/ulele organice sunt ele cele mai mici unde si unitäti
organice? Nu cred. Mai înfiu, celulele sunt compuse din douä,
sau trei, membrane Inchise de toate partilet De alta parte, cefula
tfebuie sä se hräneasca, si sa-si prefaca neconteni materialurile
vechi cu altele noui; caci, nu poate fi un atom inteun corp or-
ganic care sä nu fie necontenit Inlocuit prin altul. Si aceasta se
face prin neincetata asimilatiune si disimilatiune. Deci, hranirea
celulei nu se poste face deck prin endosmosä si exosmosl.
pentru ca membranele celulei sà dea loc la curente lichide In di-
rectiuni,opuse tocmai dupa cum cere trebuinta vi-etii celulare.
trebuie sä aib. o testiturä comPlicata, formata, prin gruparea va-
riata a unor elemente anatomice foarte mici, si cari mai limit sau
-mai putin trebuie sà semene cu celulele. Apoi aceste clemente
trebnie sa se decsebeasca' in constitutiunea lor, dupa cum ele
fac parte din celule epidermice, coroidiane, nervoase, etc. Tre-
buie sä decidem prin analogie, ca si aceste celuline invizibiTe
se nasc, triesc si mor Intr'un timp proportionat cu maricea
lor. Dar' aceste celuline se mai subdivid, ele oare In alte unde
secundare? Ondulatiunea merge ea oare pana la nesfirsit de mic?
Ar fi Indraznet a o presupune. Dar ,chiar in-supozitiunea cid subdi-
vizionarea undelor ear coborl numai cu 'un grad san dottä mal jos
deck celule/e, incà' ear puteà zice cà, asimilatiunea si disimila-
tiunea nu ar fi deck endosmosa si exosniosa la dtterite gr, Acle;
c5, ele nu au la urma urmei ale' funcliune di-cät aceea, de a scoate
din celulele si celulinele vii celulelor si celulinelor
moarte, pentru a le (la afara i a 'introduce In local lor materia-
luri proprii de a da nastere la alte flit* noi. $1 fiinda toate

1) Vez1 conferinla Pouchout 1ntitulatA La Phylogénie celul-

laire, I publicata in Révue Scientiflque din 20 Marte 1875.
CONTA 12
178

aceste forme organice devin din ce In ce mai mici, si ca mor-

tile si nasterlle devin din ce in ce Mai dese, ca cat ne scoboram
spre nesfarsit de mic; deaceea i asimilatiunea si disimila-
tiunea functioneazal farà intrerupere.
Sa trecem acum la examinarea mLcarii ideilor in creierii
omene§ti.
Se stie ca, once miscare progresiva sau retrograd5r a ornuluir
se traduce In ordinea intelectual a prin miscarea ideilor sale.
E natural dar ca 'acestea din urma sà urineze asemenea In evo-
ftitiunea tor o cale ondoliforma. Si In adevar, nu este religiune
sistem de organizatiune sociala ori polkica, nu este, cu un cu-
Vint, ordine de idei cate sa nu aibal anda sa. S5, luam cateva
exemple:
Pe cand rassa Mediteranienilor, politeismul se apropià de
sfarsitul curbei scoboratoare a undei sale, crestinismul se n'.isci.r.
iitorul a,cestuia erà asigurat din cauza ca, priii el se faceà or
reactiune asupra ideilor vechi de dominatiune s,i de inegalitate.
crestinit ridich la rangul de cele dintaiu virtuti ca-
litatile sclavilor si ale cupusilor, precum sunt, rabdarea, zme-
renia, supunerea, speranta; pe cand ea consiiera ca vitii man-
dria si asuprirea care caracterizeaza pe stapani. Aceast5.
prejurare unita ca proclamare.a egalitátei amenilor, au asigurat
crestinismului rártasia tuturor asupritil4Dr din imparltia Ro-
manillor. Se stie c. aceasta religiune a avut Inceputuri rnai mult
decat tnodeste. Putin cite putin s'a stabilit, s'a Intins, s'a des-
voltat pârta ce a atins punctul su cultninant in veacul de
mijloc; pe urmal ea, a inceput s percurga curba sa scoborâtoare
pe care o continueaza Inca, si pe care o va continua destur Inca
vreo ntie de ani, Inainte de a o termina ca totul. E;te aievarat
cà nurnaru/ crestinilor este astizi mai mare decát totdeaurta.
Dar cita deosebire intre Inraurirea ce biserica si reliciunea cres-
final exerciteazi astizi asupra afacerilor si mer3ului omenirii, si
Intre aceea pe care o exercità in veacul de mipoto si la inceputul
timpttrilor moderne! Este adevarat acemenea ca principalele.
biserici crestine OstreazI aceleasi rituri, aceleasi carti sfinte
pe earl le aveau cam pe la Inceputul crestinatatii. Dar ce deo-
sebire in intelesul si importanta ce se dadeà °data la fiecare
detail al acestor rituri, si intre acelea cari i se dau acuma! Ritu-
rile ca once forme exterioare, pot si ramâna .stationare; dar
ideile nu continueaza pentru aceasta mai putin de a ce misch
 179

rde a implini evolutiunea lor, chiar sub Imbraicimintea ace-,

lorasi forme. Cu chipul acesta formalitatea care odatä avek lute-
lesul a, ajunge ca In realitate s aihá. intelesul b, la un alt timp
.sau la o altAi sectä a aceleeas religiuni. Cu chipul acesta o re-
ligiune se transformeaza de fapt Int(o alta, desl comerva mai
inult sau mai putin formele exterioare primitive. Când consi-
der's,* cineva deosebirea radicatä care este Intre ideile i senti,-
mentele crestinilor primitivi, si intre acelea ale crestinilor de
.astäzi, poste 0, afirme cu siguranta, cí. acestia din urma numai
sunt adevärati crestini. Aceasta oin urmil observatiune a fost
fIcatá, de d. Strauss, celebrul autor al vietii lui Christos.
linda crestinismului la rândul zau se subimparte in nude
secundare reprezentate de sectele, institutiunile, si in generé
de toate misaarile de idei qari au luat nastere, s'au desvoltat, si,
,au dispárut In sánul su.
Ceeace s'a zis despre crestinism se aplica la toate reli-
giunile, si chiar la toate institutiuni/e sociale.
Chiar adeflá urile stiintirice nu scap5 de Iegea onintlatiunii
unievrsale. Se $tie ca adevárul la urMa urmei date decat o va-
loare relativa: indivizii, naLmile, gfindesc $i concep lucrurile
In chipul in care le este impus de imprejurarile schimbätnare1),
"Deaici urmeaza ca, fiecare adevIr are timpul sau In vieata orne-
-nirii saut a unei natiuni; ca el nu poate fi concepuf decát In mo-
mentul In care este introdus, provocat, necesitat, de várstä si de
mediu. Dar once stare de imprejurari cari necelteaza. o stare
de idei, se naste, creste pan la un maximum de consistentä $1
apoi dispare, pentru a l'isà locul la o alta stare de Imprejurari.
ldeile urmeazA Intocmai aceeas evolutiune. Si In adevar, sa pre-
supunem ca timpul unui adevar oareckare a sosit pentru o na-
tiune. Acest adevär incepe mai intaiu sä fie oarecum presiintit
intrevázut de catre cugetatorii irei. Acestia, neavánd o idee
lamurita de ceeace intreviid, nu vorbesc obisnuit -decit ca de
un lucru ipotetic; 5i in toate cazurile ei nu cistiga despre-acel
adevár decát eunostinte unilaterale si, mai mult- sau mai putin
.eronate. Cu toate aceStea, adevarul nascánd continua drumut
saw: El ocupl dinceinee mai mult spiritele; el face a a cle nastcili
la toatä Winn Indoeli $i trebuinte mai mult nu mal putin neho-
Vezi in Teoria Fatalisaudni de mine: Despre relativitatea a-
180

&rate, pe cat el insu$ devine dinceihce mjai rar' nurit; 'Ana ce:
inteo zi el este cu totul ifiteles de vreun cugetktor mare, 11
desvolta $i-1 formuleaza. definitiv. Acest cugetator este numit
atunci inventatorul adevarului formulat de tiansul, i cáruia
ordinar ii dâ numele sau. Adevarul astfel formulat g5se$te dup&
aceea partizani dinceince mai n,umero$i si mai fanatici; el ca5-
tiga $i exerciteaza o inraurire din ce in ce mai mare asupra
spiritelor; pa'na ce, trecand peste punctul säu culminant, irebuie
sa inceapä calea scoboratoare a undei sale. Din momentul acesta
partizanii sumi parasesc unul cate unul drapelul sIu, pentru a
merge sk se insire sub drapelul unei alte idei mai tinere, mai la
mdoä: aceasta este reactiunea. In sfarsit adevarul
dupa ce a pierdut cei depe urrnä aparAtori ai sai taxati de la-
tângi, incapätanati $i innapoiati, apoi merge sa se piardtt in
uitare.
Aceasta este istoria tuturor sistemelor stiintifice, $i in
genere a tuturor adevIrurilor $i a luturor aplicatiunilor lor.
Se vor gksi poate de aceia cari sa-mi faca obiectiunea
nu dispar toate ideile concepute de oameni, ca sunt adevaruri
considerate ea atari, de and omul este om, Vara, ca sa se fi, su
pus fluctuatiunilor actiunii $i reactiunii. Voiu observa ca, mis-
carea ideilor nu este decat imaginea reflectata sau contrapartea
intelectuall a tnivärii omenirii. Omenirea se su e acum .pe curba
suitoare a marei sale unde, si tot odata in mersul :_lau produce
un numär nesfarsit de unde secundare, tertiarei etc. Tot astfel
este $i cu ideile in genere: desi fac oscilatiuni nesfar$ite, cu
toate acestea ele urinkre.s,c Inca' o cale progresiva. Precum omul
In timpul Intregei càltorii oxidoliforme a omeniiii pastreazil
caracterele generale ale constitutiunii, a formei sale care il dis-
tirfg de celelalte animale; tot astfel complexul ideilor pästreazk
un fond de adevaruri cari vor fi considerate ca atari pe cat timp
va trai omenirea. Dar acest fond de adeviruri, nu este stationar.
$i in adevär omenirea dei produce unde inferioare, totu$ urma-
reste necontenit implinirea marei sale unde, care e caracterizatai
prin caracterele generale ale omului. Ins4, tocmai evolutiunea pe
nesimtite a acestor car,actere generale constitue$te unda Qine-
nirei. Tot astfel este si cu ideile: Fondul adevArurilor cari ca-
racterizeaza omenirea intreag'a face progres sau retrogradeazt
dupk' cum aceasta din uriná se and pe curba sultoare sau pe cea
scoboritoare a ,undej, sale. Din bate acestea rezulth' c omenirea
 1811

aflandu-se Ina n progres, se mAres.te din zi. in. zi fondul ade-

värurilor zise stabilite sji indiscutabile, care fond a Inceput a-
se forma chiar dela inceputul omenini. Sistemele de idei con-
cepute pang. acum de ,oameni sunt nenumarate; i toate au tre-
buit sä. disparä. Cu toate acestea fietare din ele, desi a disparut
ca sistem, totu$ a läsat dupa sine oaretari adevärurr spre a fi
adäogite la fondul stabilit; fiecare a ridicat, ca sá zic a5à,
un mic colt al valului care acopere adevkurile zise indischta-
bile. Acum poate sá-si figureze cineva Inteleag4 miscarea
ondulatoare a complexului ideilor, care concepand dela o undit
mare cat aceea a omenirii, se subimparte In uncle din ce in ce
mai mici, panä, la nesfarsit.
Ant zis mai sus a, pe and un sistem de adevaruri se afla
pe curba suitoare a undei sale, apare un inventator. Aceasta nu
e de trebuinta numai deck, i nici nu se intampLäi totdeauna. Sunt
multe adevgruri cari se desvolteazä, Incet i progresiv in toate-
spiritele pang la punctul culminant, Si tocmai atunci sau chiar
mai tarziu, se gäsesc simpli cugetätori si comentatozi cari aduna
si pun In orddne aceeace toatä. lumea stie. Astfel se intamplä, mai
cu seamá cu Morala si cu raporturile juridice. Dar adesea te in-
tamplá mai ales In conceperea si;-?-temelor filozofice, a, un in-
ventor anticipeazá, mai mult sau mai putin asupra cunostinfelor
ce toatà lamea va avea In momentul punctului culminant. $i
in adevà'r ce este un inventator? Este un cugetätor care, avand
faculta- tile intelectuale mai tari deck ceilalti membrii ai socie-
tätii din care face parte, apreciazä si Intelege mai bine adevárur
rile cari intra In sfera ocupatiunilor sale intelectuale, i cari sunt
mai mult sau mai putin presimtife si infrevgzute de concetkenii
Dupi, puterea inteligentei sale el va intelege aceste ade-
väruri la un moment mai mult sau mai putin apropiat de sat--
situl sau Inceputul curbei suitoare a aceStor adeváruri, cu alte
cuvinte el va anticipà mai.mult sau mai putin asupra cons'lintei
futurora, dupa," cum el va fi 'Lin geniu sat( un talenti). Ao dar,
el anticipeaa numai, dar nu descopere niciodata adeväruri cu
totul noui.
Sunt douà fapte cari dovedesc cá, atunci and timpuT
unei idei a sosit, creierli i prin urmare 'spiritele tuturor mem-
brilor societkii se desvolteazá In senstrl acestei idei, si se pre-
1) Vezi In Teoria Fatalismulai de mine: Despre talent i geniu
182

Klispun oarecurn ca sä o primeasch. Intaiul fapt este ca, multe

gdevaruri sunt descoperite In acelas timp sau in timpuri deose-
bite, de chtre mai multi inventatori, fhra ca acestia din urma
se copieze unul pe altul. Al doilea fapt este ch,, daca se cauta'
s'e gäseste qìi fiecare inventrator a fost precedat de un
oarecare cugetnor care intrevazuse adevarul descoperit de cel
Astfel se she cii adversarii inventatorilor, pentru a le
midsora prestigiul, caufd totdeauna sa probeze ca, adevilrurile ce
acestia pretind a fi descoperit, au fost cunoscute de mult timp;
ca inventatorul cel depe urma n'are cleat cel mult meritul de
a le fi pus in ordine. Si ei citeaza In sprijinirea asertiunilor 1or
yasagii scrise mai de mult, unde se gasesc cugetari cari au uni
rapqrt mai mult sau mai putin indepartat cu adevarurile precum
sunt ele formulate de inventatorul cel din urma. Daca, toti oa.-
menii ar cugetà mult asupra ace1geas ordine de idei, si daca toti
ar publich cugethrile tar, deslgur, cred eu, ca am aveà dovezi
palpabile once idee deoparte face progrese nesimtite,
deatta,parte este conceputa de mai multi oameni in acelas timp.
Din ceeace precede rezulta ca, inventatorii si conceptiunile
noi in genere, nu sunt decht expresiunea i nanifestatiunea starii
fizice, Morale i intelectuale ale societatei unde rasar, ca va-
loarga individuaba, a inventatorilor trebuie a fi socotita ca foarte
putin lucru in evolutiunile sociale. In aceasta regula generalh,'
se cuprind legilafiunile i legislatorii, religiunile. si fondatorii
lor, etc. Niciodaei, un inventator n'ar puteh face pe o societate
sal creada un adevar care pu e,te expresiunea starii i trebuintelar
ei. Niciodata o societate n'ar putea admite un adevar care/ a luat
nastere intea aitii societate cu totul deosebita. Ash de exernplu
un inventator european In zadars'ar incerch sa convinga des-
pre adevarul ideilor sale pe populatiunile indigene din mijlocul
Africei shu Austra,liel. Aceste populatiuni ar crede ca au aface
e-ca un nebun sau cu un vajitor. Si 4ele ar crede un adevar:
vreme ce adevarul este numai relativ.
Pentru a dovedi evolutiunea ideilor, mai iar4 catevh exemple
practic-e de idei cari se formeazá. Ina sub odhii nostri, si cari
-nu au ajuns inca nici micar la punctul lor culminant:
1. Materialismol In Europa. DupI ideile spiritualiste ale
filozofiei scolastice, începù sii se fad in Eurcpa o readtiune,
care dachù loc la inceperea undei materialismului modern. Acesta
 183

incepé ca Bacon, Giordano Bruno, Descartes, Gainey, Newton,

Pascal, Spinosa, etc. Sa se observe a fiecare din acestia, des/
faceau un pas inainte pe calea materialismului, totus admiteau
ca este o intreagI lume de fenomene cari nu sunt stapánite de
legile materiei. Insä aceasta lume spiritualä se micsoreaza
se strämteazä pas cu pas. Senzualistii francezi si englezi din
secolul trecut o reduse mai pe urtnät la un volutri destul de mo-
dest. Apoi, Lavoisier, Cuvier, Lamarck si in genere toti natura-
listii mari ai limpurilor noastre au argil sfera lumii materiale
din ce in ce, pâta când veni Auguste Comte care oel dintaiu
formulä filozofia pozitiv15 pregätitä dejà de predecesorii sai.
Acesta este unul din cei mai mari filozofi ai secolului nostru.
El a anticipat mult asupra contimporanilor sai. Dar desigur
el n'a zis cel depe urmä cuvânt, progresul stiintelor pozitive,
studiul faptelor, complecteafi si pprofundeazä pe zi ce merge
conceptiunea lui A. Comte. Se pare c5. aceastä, complectare si
urmare are sä se facä de acum tinnainte in Anglia si In Germa-
nia. Este de observat c pänä acuma miscarea intelectual. a Ea-
ropei erá oarecum condusI de Franta; fiindci. ea et-A mai In \Tar-
stä decát vecinele ^ale, si totodatá se aflà si pe curba suitoare
a undei sale ca si acestea din urmät Prin urmare nu este exacta
asertiunea lui Buckle (History of Eng-land) di Anglia ar fi
precedat totdeauna pe Franta cu o jumätate de secol in prNint-4
ideilor. Ca dovadä e destul sá' invoc ideile scriitorilor francezi
din seoolul trecut, revolutiunea francezä, fifozofia lui A. Comte
toate lucruri cari au fost intelese In Anglia Cu mult mai tárziu.
O altä dovada, apoi este independenta invatatilor francezi in pri-
tinta religiunii; pe cand marea majoritate a InVataitlor englezt
nu sunt inca emancipait de credintele religioase. Materialismul
este foarte departe de a fi ajuns punctul sau culminant, fiindca
stiintele pozitive pe cari se bazeaz5, sunt departe de a fi
secat campurile sale de investigatiune. Cred ins:1J cà viitorul cel
mai apropiat va aveit de rezultat, Intre allele, suí stabilea,zci in
toate spiritele siguranta cä, nu es/a lii aceasil lame &rid Male-
rie skiptiniMi de legi fatale.
2. Materialismul in Germania. Inaintea lui Kant nu existà
o filozofie näscutá din spiritul 'poporului german; eaci prede-
cesorii acestuia, precum Leibnitz eran formati la lumina si In
spiritul filozofiei franceze, engleze, italiene si olandeze. Kant
c-biar dovedeste prin scrierile cale asupra $tiintelor naturale ci
 184

,era pccidentalist. Dar spiritul adevarat german abià iesise din

faza teologica pe la sfarsitu1 secolului trecut si incepek sa` se cu.-
funde in cea metafizica, pe care o personifica inckva chiat
Kant. Dupa dansul venì Schelling care reprezenteaza punctul
culminant al spiritualismului german. Si in adevar, dela id,enti-
ta tea realistnutai ,si a idealismului in gdndirea absolutd, voià sä
construiasca a priori toatä natura ca legile si productele sale:
voià si croeasca bate stiintele naturale fa4a a consulta expe-
rienta, ba chiar contra aecsteia. AceSt sistem avù la inceputul
acestui secol un succes nemaipomenit in Germania: ceeace In-
semneazil cí era expresiunea spiritului german. Diva- el veni
Hegel care a mai redus din pretentiunile lui Schelling. El nu
despretuia studiul empiric ca predecesorul sau. Dar si el a dedus
.existenta naturii .din cugetarea abstracta, zicand ca, ideia In
libertatea sa absoluta se hotarc4le sa ipasa afarti dinteinsa i sà
se fac4 natura. Aceasta din urrna fiind icieia afar4 aiztr'insa, nu
e strans legata ca logica si n9 poate fi recunoscuta numai pe Ca-
lea dialectica. Deaceea e folositor ì studiul empiric. Dupa cum
se vede, tmaterialismul facuse un .,pa innainte. Mai tarziu Feur-
bach, a dovedit cà, stuoiiul naturei nu se poate face deck pe_
calea experimental i ca, chiar studiul sufletului nu este deck.
tin fragrnent din Fiziologie, si pe care trebuie sa. se bazeze tot-
deauna. Toate acestea f usese zise mai muIt si mai bine In Franta,
Anglia si Italia. Dar Germania nu le-a inteles deck cand a ajunS
eg la vksta cuvenita. Astäzi filozofii germani se ocupa a-
proape exclusiv cu cercetari psichologice pe care le bazeazál
pe cat este cu putinta, pe stiintele naturale. Dar de alta parte
filozofia 'materialist:a' a Impins si mai departe programul si cauti
s'a domneasca exclusiv in Germania. Astazi lnvatati ca Bilchner,
1Vtoleschott, Haeckel, Herzen, Vogt, etc sunt in capul miscarii
-tnaterialiste din Europa, alaturi cu naturalistii filozofi hi Angliei.
3. Dartvinismul. Teoria transformismului sou a descendentei
In lumea organicä a fost conceputa cam in acelas timp de Goe-
the, Erasmus Darwin si triai cu searná de Lamarck, pe la incepu-
-tul secolului nostru. Ea Incepit oarecum a se impune iuturor spi-
ritelor; si Cu Cat timp treceà cu atat partizanii lor se Inmulteau.
Oeoffroy Saint-Hilaire, Buch, Baer, Biichner, Freke, Spencer,
Huxley ,Hooker, Wallace, Scheicher (in cat priveste aplicatiunea
1) Vezi introductiunea istoricl. din Origineof Species Ch. Darwin,
-4I Histoire de la crédition naturelle par Haeckel (traductiune).
ei la linguistica), si mai(cu seamik Ch. Darwi,ri. Prin descope-
rirea selectiunii naturale, Darwin dada transformismului cea
mai larga aplicatiune etiologica. Astfel aceasta teorie care la
Inceput era presimtita de cei rpai multi inteun chip foarte vag,
a ajuns treptat la gradul de a se impune tuturor spiritelor, ca-
ceva real si definitiv. Se stie cà Darwinismul nu este decat un
fragment din teoria evolutiunii universale, a carei cel mai mare
form'ulator si sustiitor este d. H .Spencer.
4. Teoria ondulatiunii universale. Este mult timp Camf
istoricii au inceput sa Intrebuinteze expresiuni ca: copi44ria
nirii, junetea i biltranefea unei na 1ni, etc. Dar toate aceste-
expreFiuni erau intrebuintate ca metafore, i niCi de cum ca re-
mzentând ceva real. Caci, dad s'ar fi admis vreodata
taka varstelor, s'ar fi admis si necesitatea mortii. Nimic Insá din
ioate acestea: Aceiasi istorici urtneaza prin a explick decadenta
peirea vechilor natiuni prin cauze mai mult sau mai putin
Intamplatoare, cari s'ar fi putut evild, _sau prin cauze lecesaref
provenind dela natura habitatului acelor natiuni, dar cari pentru
acest motiv, nu pot exista lii toate habitaturile. Aceiasi istorici
urmeaza a prevedek pentru natiunile cari se afla astäzi in capul
civilizatiunii, un viitor stralucit i vesnic, sau ce! putin Inde-
iinit; cad zic ei, cu cat omul va face progres in inteligenta, cu
atat el va fi mai apt sä eviteze- si sà Invingä cauzele distruga-
toare. Cat pentru ace/e mari cauze fizice din India, Egipt, Brazi-
lia, etc., ele nu exista In Europa; sau chiar existand, au din ce
in ce mai putin Inraurire asupra omului civilizat. Chiar Buckle
si Comte prevad un progres Indefini,4,Tentru natiunile astazi ci-
vilizate. De cand teoria evolutiunii a facut progres a Inceput a
se crede serios In nasterea, cresterea treptata si virsta coapta a
natiunilor; dar nicidecum In necesitatea decadentei si a mortii
lor; Acestea sunt, zic unii, accidente evitabile. Rana aici,
cum) se vede, teoria ondulatiunii universale abia a facut dei
dintai pasi pe curba suitoare. Dupa aceasta yen/ d, Spencer
(First Principles) care cel dintaiu constata c,a toate miscarile
din( lume sunt ritmice. Astfel, ziCe el ,se observa o miscare alter-
nativa de incolo i incoace in frunza miscata" de Vint, In cora-
bia leganata de valuri, in vibratitmile strunelor frecate cu ar-
cusul, In mingea care se rostogoleste cu repeziciuner pe un loe
plan si face necontenit sarituri, In vibratiunile calorice si
noase, in alternatitmea de trezire si dormire, a animalelor, In cae-
166

terea i decadenta fiintelor organice propriu zise, in schimbárile

geologice ale plantelt>r, In miscarile circulare si periotfice ale
corpurilor ceresti, In perfectionarea i degradarea acestor cor-
purl, etc. El mai dovedeste apoi ca universal intreg, ca si fie-
care parte din el, face o aniscare innainle pe carel o numeste evo-
lu(iune, i o miscare ;India/at pe care o tnumesc disolutiune. Rana
aici d. Spencer are dreptate. Dar pe langa acestea, el admite
posibilitatea ca materia ar fi in.lumea aceasta in o cantitate mar-
ginita; el admite apoi probabi,i atea ea funiversul intreg ar trece
alternativ dela o lunga perioada egala de disolutiune si vice-
versa, astfel hick toate undele formate de aceste disolutiuni si
evolutiuni universale s'ar insira pe o linie dreapta Intocmai
ca vibratiunile unei strune, sou valarile unei ape. Toate acestea
sunt contr,arii cu cele ce In'am silit sä, stabilesc mai sus. Pe furma
d. Spencer nu face deosebirea importantä, ce m'am incercat sa
fac intre formele evolutive (aici cuvantul evolutiune are un In-
teles mai general deck cel admis In First Principles) si neevo-
lutive ale materiei. Insa. aceasta deosebire este chiar baza teo-
riei ondulatiunii universale; caci farà dansa am confunda, de
,exemplu miscarea brusca si neregulata, a unei stanci ce cade In
prapastie, cu miscarea evolutiva a puternor vitale dintr'un a-
nimal, In legaitura, deoparte cu undele inferioare cari stint cu-
prinse in animal, si dealta parte ca undele superioare acestuia.
Fari deosebirea de mai sus se confunda formele accesorii, cari
nu sunt deck niste expresiuni functionale ale celor dintâi., Fara
deosebirea de mai sus in sfarsit nu s'ar puteà deocamdafa xecu-
noaste alt principia universal deck acela exprimat de d. Spen-
cer prin formula: toate nt,40dri1e sunt rittnioe; si care principia
este acelas in escala lui ca acela pe care l'am dedus mai sus
din natura schimbkoare a materiei, i pe care l'am formula ast-
fel: toate forrnele Sant trecatoarel). Din cele de mai sus se
vede, ca, pana acum a bia s'au facut cativa pasi pe la incleputul
xurbei suitoare a teoriei ondulatiunii universale; c in aceasta,
1) Oricine e in drept sa creada ca ideile din acest capitol mi-au
fost inspirate de cetirea opprei suscitate a d-lui Spencer. $i cu toate
acestea, desvoltarea ondoliforma i organica a plantelor si aninja-
Jelor, specillor, natianilor, pianetelor, sistemelor solare $i stelare, étc.
a fost expasà de mine bite° conferinta intitulata Despre fatalism, pe
care am tìnut-o inaintea unei socienti de studenti pe cand eram eu
4nsum elev de liceu; pe atunci, adica, pe cand opereie d-lui Spencer
nu erau traduse In alte limbi; $i pe cand eu fnsumi nu cunogeam Inca
limba origínala a acelor opere,
 187

teorie nu vedem inca lainurit lucrurile; si cá tot ce stim páná

acum nu sunt decat niste rudimente,- niste intrevederi vagi de
ceeace in viitor aceastá teorie va puta.
Teoriile a caror istorie am spus-o mai, sus, si sari percurgi
astázi curba suitoare, vor ajun_ge intijo zi Ta punctul lor culmi-
nant, si deacolo vor descreste treptat para la disparitiune.
Prin aceasta voesc sd spun ca teoriile de mai suss vor dispareà
ca sisteme; dar desigur c fiecare din ele va lasä in urma sa-
cateva adevaruri spre a fi adaose la fondul adevärurilor indis-
cutabile; si care fond, dupá cum am ygzut mai sus, va ayeà ov
undá intinsä si lunga Cat aceea a omenirii. Fiecare sistem con-
fine adeváruri mai trainice si adevgruri mai trecatoare; intocmai
precum si creierii omenesti, pe cari se intipgresc ideile, sufgr
modificatiuni. mai trainice sau mai treatoare. Adevárurile cele
mi trecatoare stint inlaturate ca erori, mai curánd; iar adevgru-
rile cele mai trainice ramAn Inca admise, chiar când sistemdi din
care fáceau ele odata parte a disparut prin aceea insuscá
s'a stirbit; cad, un sistem numai atunci exiSta ca atare, când sunt
admise toate consecventele ce s'au tras din un singur principia
crezut °data absolut. Cu chipul acesta, ideile evolutioneazá ne-
contenit, i adevarul rárnâne tofdeauna relativ.
Ciasilicarea formelor evolutive. Undele sunt de dottá fe--
luri: indiii tattle $i pozitive.
Unda individuala sau iinta vie este aceea care repre-
zenteaza evolutiunea complexivá a unei aglomeratiuni de mo-
lecule materiale. In fiecare fiintg. vie evolutiunea complexivá
rezulta mai cu seamil din echilibrul si lupta fortelor interne,
adlica, a acelor forte cari se nasc din interiorul corpului ce evolu--
tioneazg. Astfel evoluti tinca unui animal este formata mai, cu-
seamá de echilibrul si lupta fortelor ce purced chiar din mole-.
allele ce constitue animalul. Ca exemple de unde ,indivicluate
puterd cita, celulele organice, plantele si animalele, speciile acés-
tora, natiunile, planetele, sistemele solare, nebuloasele, etc.
Unda po2itiv2I, sau manitestatiunea ',dal, este aceea care-
nu reiprezinta evolutiunea complexiva a unui corp material,
numat evolutiunea unei parti care serveste de organ irutrYo fi--
inta vie. Insg, fiindca evolutiunea unui corp organizat se efec--
tueaza prin evolutiunea organelor sale, deaceea putem zice ca:
evolutiunea intregului este corelativa. cu, $i oarecum oglinditá in,
evolutiunea fiecárui organ. Ca exemple de uncle pozitiv,e puterrt-
188

perioadele geologice in cad s'a modificat necontenit su-

,citii:
prafata pamäntului; mediurile in cari iau nastere si evolutio-
neaza plantele si animalele; predominatiunile unui organ in
paguba altora si care se observeaza mai cu seama când se exa-
mineaza o lung-a serie genealogica de animale sau de plante; or-
ganele plantelor si animalelor, etc. Dar cele mai insemnate din
manifestatiunile uitate sunt undele ideilor. Am dovedit in tea-
zle falnlismului ca or,ice actjvitate sufleteasca e,,te efectul mate-
rial al unei modificAri corespondente in substanta materiala a
creierilor. Once idee este o intipOrire materiaa pe creieri si care
Are un efect, fiindca once stare a materiei trebuie sa aiba un
efect. Evolutiunea unei idei, deci este evolutiunea unui numar
de molecule in creieri. Evolutmnea unei sta,ri intelectuale este
evolutiunea unei parti mai insemnate a creierilor. i In sfirsit
ondulatiunea intregei sari sufletesti este ondulatiunea fortei
ce rezula din ondulatiunea intregei constitutidni a creierului. Se
stie ca, cu ca suim scara fiintelor organice pAna la om, cu
atata functiunea sistemului nervos predomineaza asupra celor-
lalte functiuni organice.
SECT1UNEA 11.

Despre formele neevolutive.

In categoria formelor neevolutive intra toate acele forme
§i miscari cari nu se supun la legea ondulatiunii universale.
Prin urrnare ajci se cuprind chiar miscarile vibratoare ale stru-
nelor frecate de arcus, ale valurilor apei, ale frunzelor batute
de vant, chiar revolutiunile periodice ale corpurilor ceresti si in
genere toate miscarjle vibratoare. Caci deoparte, vibratiunea
unui corp nu Inc_epe dela nesfArsit de mic spre a cre$te trep-
tat pána la un punct culminant si apoi a scadeà treptat; ci ea
inepe deodatca, la momentul ciocnirii, dela un grad de intensi-
'rate mare, pentru a descre$te numai. lar dealaparte rnicile va-
luri din cari se compune o vibratiune mai lung-4 se succedeazai
§i se insill In linie dreapta; astfel ca ele nu sunt compuse
din unde secundare si apoi sA fie ele insile cuprinse in unde,su-
perioare, ca cu chipul acesta evolutiunea Ion sà poaa fi tepre-
zentafa' de figura ABC,. Cu alte cuvinte ele nu sunt aceeace am
numit eu, uncle; dar fac parte munai din ceeace d. Spencer a
numit ,n46.4ri ritinice, §i in çari ¡tali toate miKsárile din lume.
 189

Am zis mai SUS ca ondulatiune3 este o lege universsall a

Materiti, 1 ca iiecare unia se desvolta relativ pe nesimtite. La
intäia 1)1k/ire s'ar parea cl forrnele neevolutive c3ri rezulta din
miscari mai mult sau mai putin violente, precum clderea aero-
litilor, eruptiunea vulcanilor, etc., ar fi In contrazicere, atat cu
desvoltarea treptata a undelor, cAt si cu universalitatea legii
onuulatiunii. f'entru a Intelege aceasta chestiune, trebuie s'o
consideram dowt puncte de vedere.
sa se observe ca, cl,iar iniaxilc ca eruptiunea u.
canilor, uaramlrea munlilor, etc., desi sunt brdste si violente
In prk inta unielor de ordine foarte inferioara, tools sunt ne-
sim i e In prkinta undelor superiolre cari sunt constituite din
succesiunea insus a acestor miseari. Sa luam cäteva exemple.
Cänd examinäm o piatra, o stAnca, vedem ca elementefe acestor
corpari nu se miscä, ci se aflä Intern' echilibru complect. Daca,
examinam pe urma muntii, straturile geologice, vedem cA elemen-
tele lor asemenea sunt In echilibru complect. Deacolo conchidem
ca aceasta mare gramadd de pietre, stanci, munfi, care se chiama
pamänt, este un corp mort. $i cu toate acestea, insus acest PI-
Inant, considerat Inteo intindere de multe milioane de ani,
schimba forma, intormai ca un mic corp insufletit, precum un
animal sau o planta îi schimba forma pe nesimtfie prin o sue-
cestune de miscAri neperceptibile pentru noi, din-.2utza Ca a. vsica
se cuccedeazä In intervale prea mici, si sunt ele insile prea mici,
pentrusimturile noastre; tot 'asä si Pamantul Isi schimb3 forma
pe nesimtite prin o succesiune de eruptiuni vulcanice, de cufun-
daturi si ridicaturi câteodata bruste de munti si ¡mule, de torente,
cari rup si pravalesc stâncile din munti, si de alte miscari mari;
cari miscari, desi sunt prea violente, si desi se succedeaz3 In
intervale prea mart pentru a fi consider6te de sitnturile noastre,
totus succesUne3 lor nu constitue mai putin pentru aceasta o
schimbare treptata i nesimtit3, in privinta parnantufui, luänd-
In privire miile de milioAne de ani in cari acesta va tral. Pentru
aceeas ratiune, moartea natural ä sau violentä a unui animal este o
-miscare nesimtitä, pentru unda speciei din care individul face
parte; revolutiunile sociale sunt niste simpli pasi fäcuti In lunga
calatorie a omenirii sau a subdiviziunilor mari ale acestora; di-
feritele miscäri pe cari individul animal le face pentru a se
'heäni, a luptà, a se jack nu sunt cleat tot atâtea mici mani-
festatii a instinctului conservator, cari prin succesiunea si acu-
190

mularea lor faxorizeaza i determina o alta succe,iune de mis-

cari fiziologice propriu zise, a caror insirare cionstitue unda.
inoividuala; ineniunile, persuadarile, rationarile, nu sunf decât
mid acciaente in miscarea ideilor si asa mai departe. InsfAr5it,
fiecare miscare neperceptibila de endosmosa si exo.,moza este-
pentru vie* unei celule organice im eveniment tot asà de im-
portant, consiadrabil, i nesimtit totodata, cat si cacierea plane-
telor in c-oare e3te pentru vie* Nebuloa,Ti sstelare in care-
traim. Se intelege ca, din cauza aeooebirii de intindde a mis-
carilor, e intampla ca urde de ordine inferioara s fie acrificate
in interesul ekolutiunii undelor de ordine saperioara. Astfel:ru-
perea unei bucati de munte de catre un puitoiu, trebuincioasa
pentru eolutiuriea Pamântului, ucide un mare numar de fiinte-
organice, unele animate omoara i ananancil plante, alte ani-
mate maninca pe atte animate, tot in intereul eNolutiunii tor
proprii, si asa mai departe. Dar toate acee te neregularitati apa-
rente repeteaza regulat si totdeauna in proportiune
ac.tfel ca, destructiunea undelor se face tocmai in masura
trebuinci ara, pentru falloriz5 evolutiunea undelor de toat
gradele, $i pehtru,, a da actfel deplina sati-facere legii ondula-
tiunii unievrcale.
Al doilea, :a se obsene ca, formele neevolutik,e nu sunt
decat niste acte tunctionale ale formelor evolutive; i ci ondu-
latiunea la diferite grade nu ar putea nici Sa se de xolte, tact
sa existe, aca. nu ar fi pe lume miscari bruste $1 \iolente de
diferite intinderi, cu alte cminte miscari neregulate. $1 in ade-
var, daca toate miscarile cari istà in Univers ar fi in uccesiu-
nea lor tot una de nesiniti e, adi -a, absolut e,al , atunci nu
ar fi pe lume nici onJulatiuni, nici sfere de actiuni mai mici,
continute in fere mai mari; nu ar fi, cu un cinant, nimic din
ceeace e numeste organism universal sau organism parti.ular.
Daca, de alta parte, toate miscarile ar fi abs tut n i ntIte, atunci
ar trebui (-.5. fie nesfArsit de mid ; dar in acet caz ele s'ar apro-
pià de miscarea absoluta, si Natura intreagq ar fi oarecum,
moart5 In 5 experienta ne arat5 cA In realitate lucrurile sunt altfel,
AO Jar, modul uniN er al de consti uire si di-paritiune a
formelor Materiei e4e evolatiunea on lalifortn 1; pe cAnd misca-
rile si formele neevolutive nu exista cleat la interiorul undelor.
si nu au decAt functiunea de a desvolta pe ace.tea din uring,
 191

CAP. Ir.

Chestiuni de biologie.

SECT1LINEA 1.

Considerolitini generate:
Vointa organi.a propriu zi.,a n'a luat nastere pe planeta
noastra deck la o epoca, cand aceasta avea deja o varsta des-
tul de innaintata. $i in adevar, Pamántul mai intaiu treca prin
_starea gazoasa i apoi prin cea lichida, in timpul carol-a mole-
culele sale erau puse in miscare numai de fortele fizLo-meca-
nice. Ceeace insemneaza ca toat. qantitatea de fortal inerenta ma-
teriel, din care se compune Parriántul, ava caracter fizicp-meca-
nic. Deaceea aceasta :Male faza se poate nurni perioada fizica.
Dupa aceasta, planeta noastra intra in perioada sa
Cu al..e cuvinte, o parte ain foite:e fizico-meoanice se transformara
In chimie: ,astfel incá.t cele din urma. se immultira," in pag-uba
caor ca,ci, cantitatea fortei totaie arnase trebul sa rAnide
,aceeas: si cu chipul acesta inoleculele intrara. pe o cale de micari
-mai complLate. Dar rácirea innaintata a Pamântului, i prop5,-
sirea pe. curba suitoare a unclei sale, Il facuse sa intre in perir
cada fiziologicä; in aceea adicl in care o parte din fortele qhi-
mice propria zise se prefacuri in fiziologice salt vitale. In a-
ceasta perioada moleculele planetei noastre au ajuns sá exe-
cute miscari) i mai complicate deck innainte. Cad pe langa
formele simple ale tmateriei din perioada fiziqa, pe lang4
henuTnaratele combinatiani chimice formate deja- in cea mai
mare parte In a doua perioadá, se mai afla astazi in perioada
filiologica, un 'nou gen de forme materiale, care intrece in varie-
-tate si ceimplicatiune tot ce s'a vazut pang acum.
Uiii filozofi naturalisti sustin cà fenomenele fiziologice
iu sunt deck_ niste combinatiuni si reactiuni chimice. In spiri-
tul acesta este cultivatá cliimia organica. Este adevárat di for-
mete fiziologice sunt näscute din cele fizice. Este adevärat apoi
-ca, din cauza genealogice, fenomenele fiziologice,
seatnánä mai mutt cu cele chimice decAt cu oricari allele: dar cu
toate acestea, nu pot fi confunda4 unele cu altele. Caci pedeo-,
192

parte fenomenele fiLiologice nu se intampla deck in parti de

materie Cu o lurn e si forme aeterminate i prin aceea insks sunt
mar rari decat fenomenele chimice; lar, pe de alta parte,4
fenomenele fiziologice reprezinta o complicatiune mutt
mai mare de forte mult mai numeroase si mai diverse.
De ruci urrneaza ca, din punctul Ge vedere al diversitiltii
complicatunii, fenomenele tiziologice se cieosebe.,c Ge
chimice, tot atiita pe cat acestea se deosebesc de cele fizice.
In Adear, lata la ce cred eu ea se reuuce metamorfozatfor-
telor In desvoltarea ondoliforma a planetei noastre: in peri-
oada fizica moleculele erau prea departate uncle ce altele; asa
Meat atractiunea sau afinitatea lor reciprocal era i mai J laba,
rnai uniforma. In perioda chimiCa, apropierea moleculelor
dada loe la o afinitate moleculara mai mare (tiincica atractiunea
creste in raport invers cu patratul Gistantei); Gar prin aceea
insasi, ceasta afinita4 se arata mai GiN ersa, si Gauù nastere la
forte si corpuri mai diverse. Caci Gupa opiniunea mea, in toate
combinatiunile si reaetiunile chimice, nu este altceva deck a-
tractiune fiziou care se exerciteaza cu diferite grade de putere-
hare difeli e kiwi de molecule. Prin urmare, fortgle
nu ar fi deck forte fizice diversificate in privinta energiei.
Apoi In perioada fiziologica vedem ca aceste forte chimiee sunt
purtate la un grad si mai mare de diversitate i complicatiune.
Ba, ce e mai mult ea, In fiintele organice propriu zise se vede
jocul intrunit al fprtelor fizice, chim ice si fiziologice.
Astazi ne aflarn In perioada fiziologierl a Pamantultd. 5i
desigur ea acesta va trece Inca prin rnulte perioade inainte de a,
ajunge la sfarsitul undei sale. Fiind insa ca fiecare perioadal
este earacteriza& prin predominatiunea unui fel de forte, si cal
fiecare predominatiune percurge o 'Linda, deaceea sa yearn cum
s'a desvoltat pana acum fortele fiziologice din perioada actuala.

Atractiunea, care este forma generala a fortei universale,

este a semenea si forma generala a complexitátii fortelor a caror
echilibru si lupt4 constituesc o unda. $i In adevar, fiecare undä,
In cat timp exista, este mentinuel prin un fel de eohesiune, e
afinitate, de atractiune intre partile sale, si care ear putea nulul
cui un termen generic, palcipial conservator al undei. Toate for-
iele cari se echilibreaza, se lupta si fac astfel a unda sä evolu-
}ioneze, convergeaza deci catre urt singur punct. lar principiut.
 193

conservator nu este decät sinteza acestor forte convergente.

Acestea fiind date, voiu zice ca, principiul conservator al plan-
telor si animalelor in genere, s'ar putea numl fiziologic. Insa
la inceputul vietei organice nu existà decit principiul fiziologic
propriu zis, care s'ar puteà nurni si principia reparalor; fiindca
caracterul sau distinctiv este de a da loe la reactiunile or-
ganice contra destructiunii partiale deja Nade de catre fortele
exterioare; el d'a loc la cicatrizan, la tilmaduiri, la Incordarea
fluictiunilor organice puse In stare de aparare, etc. Icest carac-
ter II distinge de cohesiunea curat conservatoare a corpurilor
brute; caci aceste corpuri nu pot s'a se stamildueasca prin sine
insusi de ciuntirile suferite 1).
La un grad Mai innaintat pe coarda suitoare a vietei orga-
nice, principiul fiziologic propriu zis da nastere la principiul
psicologic. Forma cea mai primitiva a acestuia din urma principiu
este inslinctul de conservatiune. Acesta impinge pe fiintele or-
ganice sa lucreze in interesul conservatiunii tor, faca ca ele si:t.
aiha constiinta de aceea ce fac si pentru ce fac. Din acesta se
naste mai tärziu egoismul, adica activitatea determinativa a
sufletului prin care noi avem constiinta mai mult sau mai putin
lamuritä despre mobilul, scopul si utilitatea faptelor noastre..
Se intelege ca dela instinctul conservator la egoism este o tre-
cere pe nesimlite, ca intre once grade cari se succedeazi. Ash
instinctul conservator da loc la o serie de fapte incepänd dela
cele despre cari nu avem de loe constiinta, si sfärsind cu cele
despre cari avem oarecari stiinta. De alta parte, faptefe egois-
tice variaza dela cele despre a caror motive avem foarte putin,a
..
constiinta,'pama la cele despre cari avem constiinta cea mai la-
murita. Deaici urmeaza ca in fapt e greu de a sti cateodatru
daca cutare actiune este instinctiva sau egoistica. Adevarul este
ca in fiecare fapta omeneasca este ceva instinct si ceva vointa.
Atät numai ca cantitatea uneia variazá in raport invers cu can-
titatea celeilalte. Mai tärziu egoismul insus se perfectioneaa
si da loe la ceeace se numeste egoism bine Inteleg (intérét bien.
1) Sa se noteze ca distinctiunea de mai sus exista numal cAnd se-
face comparatlune, Intre flintele organiie de o parte, si intre formele-
neevolutive de pe pimAnt de alta parte. Ea nu exista intre unde. D&J
exemplu, ea nu exista intre un animal si o planta. CA ci, dacA prin o-
ciocnire s'ar rupe o bucata de pamant si ar zbura in spatiuri. partea
ramasa de pamànt s'ar rotunzi la loc si prin urmare, ar repard ciun-
tirea formei sale.
CONTA 13
194

entendu). Chiar acest din urmá egoism ajunge la un grad si

rnai innalt de perfectionare prin combinatiunea lui cu Justine-
tul sociabilitatii,
Paralel cu instinctul despre care am vorbit si care favori-
zcaza direct conservarea individului. se desvolteaza instinctul
sociabilitatii, care favorizeaza direct conservarea undelor so-
ciale (omenirea, natiunea, etc.), si indirect conservarea indi-
vidului. La intaiul grad de desvoltare sociabilitatea este curat in-
stinctiva. Dar Meet ea ajunge sa fie constienta; atunci d1 loc la
o multime de sentimente sau motive de actiune pentru altii, pe
cari le-am putea cuprinde sub denumirea comuna de altruism.
Toate mcarile ate exista in vieata organica propriu
se cuprind in categoriile de mai sus. De exempltr:
Vieata plantelor si a animalelor inferioare este condusa
numai de principiul conservator fiziologic propriu zis. La ani-
malele ceva mai superioare se afla, pe Fang-a acest principiu, si
instinctul de conservatiune, care le sileste sa se puna in cea mai
buna stare de aparare, sa caute i sá manânce alimentele cele
mai priitoare, fara ca ele sä aibä constiintä, de ceeace fac1). La
animalele superioare si la oamenii inferiori acest instinct se
mai perfectioneaza. Astfel, lui se datoreste mania si rasbu-
narea care imping pe animal la lupta pentru existenta contra
unui concurent, mandria si sentimentul de ciomina(iune care
tind sa asigureze aceasta existenta, ura, invidia, antipatta, sim-
patia, etc. La om, pe langa principiile conservatoare de mai sus,
vedem si egoismul. Acestuia datorim mai intaiu senttmentele
-conservatoare mai rafinate, precum: ambitiunea, vaniatea, ortoa-
rea, punctul de onoare, demnitatea, rusinea, etc. Tot lui ciatorim
aplicarea noasträ de a crede in existenta lucrurilor cari satis-
fac placerile noastrt egoistice. De exemplu, suntem plecati a
crede in augur care ne prevesteste fericirea, fie el baz,at pe su-
perstitiunile cele mai grosolane; pe cand, daca augurul este de-
favorabil, atunci cautam tot felul de ratiuni pentru a declarà su-
perstitiunea in chestiune ca absurda si stupida. Tot astfel iu-
birea de vieata ne face sá credem in nemurirea sufletului. Tre-
1) DupA D-nii Darwin si Haeckel (Histoire de la création natU-
relle), instinctele sunt niste deprinderi intelectuale castigate prin adap-
tatiune, transmise si fixate prin ereditate. Daca ar fi ASA, atunci inte-
ligenta, adeca constiinta, ar trebui totdeauna sa precedeze instinctul,
si prin urmare am gasi-o pana si la polipi si la plante.
 195

buinta foarte simtita de un ajutor care sa ne scape de nevoile

cele mari, unde puterea noastra e prea slaba si sa ne dea toate
fericirile inchipuite, trebuinta zic, a unui astfel oe ajutor ne
face sal credern in existenta lui Dumnezeu; achoa, a uncí ftinti care
poate sa ne faca toate serviciile, pe cari nu ni le putem face uoil
insine, etc. La oamenii superiori apoi, pe lânga toate princi-
pirle consenatoare de mat sus, se mai afla st egoismul bine
inteles.
Instinctul sociabilitatii da loe mai intitiu la intrunirea ani-
malelor in grupuri, fie acestea numite turrne, roiuri, potai, tkt--
milii, triburi, staturi, etc. Apoi tot lui se datoreste amorul sexual.
iubirea parinteasca, simpatia si compatimirea, etc. La un grad
mai Innalt de progres, altruismul combinat ca egoismul bine
intelec, dau loe la constiinta morará si sentimentul de dre.ptate,
la respectarea legilor si autoritatilor societátri, la lupta pen-
tru intercsele corpului din we face parte cineva.
Fiindca omenirea se afla inca pe curba suitoare a undei,
sale, este de prevazut ca va veni un timp când pati iotismul,
iubirea omenirit, st in genere iubirea de aproapele sat.' vor fi
cele mai mari si cele (mai puternice motive ale actiunilor pmenesti.
Este evident ca progresul \ i etei organice tlinde sa ajunga acolo.
Din exnunerea de mai sus de vede ca. la fiecare grad de
propa$ire a parnAntului si a vietei organice depe diinsul, se
afla reunite fortele corespunzatoare acestui grad, i toate cele
cari corespund gradelor inferioare. Astfel ca, in omul superior,
se vede jocul complicat al fortelor fizice, chimice si fiziologice
de toate speciile.
Sa se observe ca, in propasirea fortelor de pâni acum;
cantitatea fortei corespunzatoare unui grad superior este din
ce in ce mai mica in comparatiune cu cantitatea tuturor fortelor
.corespunzatoare gradelor inferioare. Astfel, fortele fiziologice
ale plantei sunt in mica cantitate in comparatiune ca suma for-
telor fizice si chimice cari influenteaza asupra plantei; instinc-
tul conservator la animale este in cantitate Ind mai mica De lang-X
celelalte forte reunite, fizice, chimice $i fiziologice propriu zise,
cari deterinina pe animale; egoismul bine inteles In aceleasi pro-
portiuni se OM In cantitate si mai mica', etc.
Cand deoparte, observant acest fapt, si când, de alta parte,
gAndim la numarul curnplit de mare de fapte neconstiente de
196

ale indivizilor, natiunilor, umanitatii, nu ne putem opri de a ca-

pata incredintarea ca: omul nu are constiinta dee;it de o frac-
tiune foarte mica din tot ceeace el face, si din aceeace se face
in el. Aceasta observatiune importanta ar trebui sa descurajeze
pe aceia cari cauta sa explice toata istoria indivizilor si a na-
tionalitatilor numai prin evolutiunea catorva idei religioase, po-
litice, sociale, etc. Este de observ.at ea aceste idei sunt mat,
intálu efectul, iar nu cauza evolutiunilor sociale. Caci once
idee, dupa cum ,am dovedit in expunerea Teoriei mtalismului, are
o baza materiala pe creier; i prat armare creierul trebuie mat
intâiu sa ajunga la gradul cut enit de perfectiune, pentru ca im-
presiunile exterioare sa poata apoi intiparl pe el i3eile respec-
tive. Este adet arat ca fiecare efect la rändul sau este o catizil%
precum fiecare cauza a fost mai intaiu un efect. Deaceea recu-
nosc ca si ideile constiute au oarecari influenta asupra evolu-
tiunilor sociale; dar influenta lor este relativ peste masura mica.

SECTIUNEA II.
Definifiunea viefii ci genera fiunea spontanee.

De cautam origina unui individ animal sau ege ta 1, gasim

ca acea.ta a fost odata o simpla celul5 embrionara, care apoi
s'a desvoltat si a ajuns ceeace este. De cautarn torma Lea mat
simpla in care se imbraca o fiin.ta organict neatArnata,
iaras ca eate o celula. Daca, In sfArsit, racem analiza anatom,a
a unei plante sau a unui animal, ga,sim ca cele depe urma ele-
mente constitutite cu forma definita sunt Lo, niste celule or-
ganice. Este adevarat ca acestea depe urma inceteazl. de a rnai
tral, indata ce stint extrase din fiintele ii din cari fac parte:
dar aceasta imprejurare nu le deosebeste esential de cele din-
taiu doua feluri de celule. Caci si unele si altele au forme de-
finite si complectc pentru a constitui indivizi organici; si unel,_
altele se nasc i traesc in anume conditiuni de existenta, din
care nu pot fi scoase fara a-si pierde vieata. Deaceea, dupa cum
celula embrionara moare cand e scoasa innainte de k reme din
fiinta ce a produs-o, dupa cum o monada libera si neatirnatil
moare cand e scoas5. din mediul in care trieste, tot asit
celulele cari constituesc, de exemplu, trupul omului, Inceteazi
de a tral când sunt deslinite de acesta.
 197

Am expus rnai sus consideratiunile cari ma, fac a admite

Aca celula organica la randul sau trebuie sa fie compusa din
un fel de celule si mai mid; si ca subdivizionarea undelor
merge poate pana la nesfarsit. De alta parte sunt considera-
tiuni cari ma fac a crede ea exista chiar fiinti neatarnate tot
din ce in ce rnai mici, poate pana la nesfarsit. A.,tfel se stiq
ca, ca cat microscopurile se perfectioneaza, cu cat noi descope-
rim fiinti organice cart nu au fost i cari poate nu vor fi,
rxiata vazute cu ochiul gol, si a caror existenta cu toate astedi
trebuie a fi aclmisa. Astfel natura boalelor contagoloase nu,
poate fi explicata cleat prin ipoteza care admite existenta
unor paraziti nesfarsit de mici. Sa Nam de exemplu boa,la sifi-
litica, care se produce prin contactul sangelui cu un virus spe-
cific. Daca acest virus ar ii mort ca otravuriie propriu zise,
tunci actiunea asupra economiei animale ar fi in raport direct
scu cantitatea sa. Si in adevar, se stie ca, orine otrava luata in
doza Toarte mica, nu are efect, si ca, cu cat doza va fi
mare, cu atAt i efectele ei or fi mai puterniee. Nu este tot
asà Cli virusul sitilitic. E de ajuns ca o particia, oricat de micA
de o materie purulenta infectata cu acest contagium sa vie in
atingere cu sangele nosrru, pentru ca acest um unna, sA randinl
infectat. Este ade%arat ca boala nu se manifesta in timpul tre-
buincio3 pentru incubatiune, care timp Nariaza intre trei i patru,
cipta,nani. Dar ce do\ edeste acelsta? ca, in momentul con-
tagiunei, nu au intrat in sangele nostru decat putini paraziti;
si deaceel fireste, la inceput, nu fac un rau apreciabil. Dar ei
se reproduc si se inmulte.c asa de repede, inCat, dupa trei
patru saptamâni, nu numat ca locul primitiv al mcubatiunii se
-ulcereaza din cauza marelui lor numar doncentrat acolo ande
eau plodit, dar apoi tot sangele e plin de danstii, si fiecar0
picatura din acesta, poate infecta un sange curat. Pe urma. ca
Cat timpul trece, cu atata ei se inmultesc, cu atata fa mai malt
rau economiei, cu afata boala se agraveaza. La aceasta agravare
contribute mult 0.$à zisele puncte de localizare ale boalei, cari
(Levin din ce in ce mai numeroase, si afecteaza organe din de
In ce mai interne. E probabil Ca' aceste puncte de localizatitIng
nu sunt deck cuiburi de incubatiune si reproductiune. Dupai
.cum se vede, toate aceste Imprejurari nu se pot explica cleat
.dupa teoria parazitista. Este apoi de observat ca daca', punerr4
198

In prezentl un puroiu infectat de contagiuni si urt .pu-

roiu normal, si daca le examinam . ctt ceie mai putei-
nice microscoape, nu Os= nitre clansele n_ci o aeose-
hire. Mai mult deck atita. Daca facem analiza lor chimieg,
vedem a ele sunt compuse din acelee.asi elemente dhimice. Dar
aceastai depe urmA imprejurare, este 'Ina o dovad:1 a virusui
este un parazit, care, ca iiinta organia, nu poate fi campus din,_
alte elemente chimice, deck acelea cari se gasesc inteun puroitt.
normal, si in once materie organia.
Va sA zica, in once parte vom indreptà investigafiunile-
noastre, nu putem gäsì cele dintaiu elemente si cele mai iiinple.
forme ale vietei organice.
D. Haecke19, In urrna multor observatiuni foarte impor-
tante, declara ca monerele acuatice, sunt fiinte vii atk de sim-
ple, Mat nu meri4a numele de organismuri; caci, ele consistl
curat nurnai din niste globulete mucilaginoase de protoplasnik,
cu totul omogene, si absolut far5 nizi un organ, sà se observe
insä ca, chiar dupa spusele d-lui Haeckel, monera in timp de
repaos este o sfer5 mai mult sau mai putín regulat5; iar când
se pune in mi care. atunci depe suprafata ei se Intind in toate
pärtile un fel de prelungiri. de raze digite-forme, numite pseudo-,
pode, cari o ajuta s5 rnearga. Cand ii este foame. monera intinde
pseudopodele, \In ea z 6 nutrimentul su, pe care il prinde si a
atrage spre sine indillcind mereu pseudopodele. Apoi, and par-
tea exterioara a monerei are proxietatea de a se prelungi in
filamente pentru un scop dat, in timp ce partea interioara art-
proprietatea de a disolvi nutrimentele, mi se pare a aceasta in-
semneaz5 a exista functiuni deosebite, executate .cti ajutorul
unor pärti deosebite dip corp. Apoi, si cuvintele de organe si
organism nu insemneaz5 altceva. De allá narte, dacá monera
nu ar aveá 4bso/ut nici o organizatiune anatomía, atunci ar
trebui sa nu se cieosebeasc5 intru nimic de protoplasma moart5 pe
care o extragem din fiintele organice. Si apoi, dupá cunostin-
tele ate avern, este imposibil a admite a, inteo fiinta, se executi
mai multe func4iuni de un singur organ; aci, once form5 deter-
minara a fortei corespunde unei forme determinate a materiei.
Este ,adevárat a monerele au o form5 mai simplrt, Arai imper-
fectI deck celula propriu zis. Deaceea e probabil a ele sunt-
1) Ilistoire de la création naturelle par E. Haeckel (traductiune)-
 199

.compuse din celuline invizibile chiar cu microscopul, si a cáror

grupare n'a ajuns ina la perfectiunea de a constitui anda
gradul superior numita celula propriu zisa. E posibil ca monera
sai fie o substanti in principiu omogena, in care se aratá cel
dintAiu si cel mai slab grad de diferentiare organicii; si din
care cauza nu s-ar puteh observh aceasth cieosebire organica,
ae$1 ea trebuie si existe.
Ash dar forma cea mai simpla, a unei vieti compIecte ce
am ajung sa cunoastem este celula organica. Sa se observe di
forma sferoidala caracterizeazá toate undele individuate. Astfel,
corpurile ceresti sunt niste globuri carj, Intocrnai ca celulele orga-
nice, incep prin a fi relativ omogene, apoi isi formeazá o
scoarta, auca o membrana exterioará, etc. Indivizii animaIi si
vegetali sunt niste celule mai mult sau rnai putin prelungite. Sis-
temele stelare, specitle animate si vegetate, natiumle, sunt asocia-
tiuni de celule, intocmai ca si indivizii animali si vegetal'. E
probabil apoi ca celulele organice propriu zise sunt niste gru-
puri de celuline; si ash mai departe.

§ I. Definitiunea vietii.
Este eevident ca vieata nu se poate concepe fara mjscare.
Irma si corpurile brute, In timpul formatiunii sau modificatiunii
lor, executeaza miscari. Sá veaem dar, ce aeosebire este in pri-
x,inta miscarii intre un corp brut deoparte, si nitre o Celula
gainca de alta parte.
Mai Inthiu este de observat cä fortele fizice si chimice cari
contribuesc la formarea unui corp brut dupa, o lupta relativ
foa, e scurta, infra in echilibru complect, dupa care corpul
In repaos; in timn ce moieculele matenale cari au sa const tine
o ielula organica, ajung sa se puná intr-un astfel de raporto
inc.lt jocul fortelor respective (al atractiunilor si repulsiunilor
-electrice, al afinitátilor, combinatiunilor si dedompozitiunilor
chimice, etc.), constitue o luptá foarte prelungitá. Astfel se ob-
-servá In celula organica miscari în directiuni opuse pentru enctos-
moza si exosmoza, tniscàri circulare ale lichidului ce se aflá MX-
untru, etc. $i aceste miscari nu Inceteazá cu totul in momentul
mortii naturale a celulei; cáci, ele se continta In geileratiunile
viitoare ale acestia; si aceastN continuare este fireste efectul
.combinatiurtii fortelor din celula primitivá. Astfel, vieata omului
200

este o continuare a luptei Incepute cu multe milioane de ani

urrna In niscaiva celule primitive, oari au luat nasterq pe la ince-
putul apariliunii vietei organice pe painAnt. Diu numai prelun-
girea luptei nu caracterizeazA pe deplin vieata organica. Cacir
o astfel de prelungire se gaseste incitva si la ceasornicele
toarse, si la masinele de vapor puse in miscare, si la miscarea
frunzelor si a valurilor apei din cauza suflarii vipturilor, etc.
Este de observat apoi ca miscarea vital,a, nu se arata deck.
bite° Aglomeratiune de molecule materiale astfel de stinsa, la-
ck toate moleculele i prin urmare fortele inerente lor se equili-
breaza i formeaza un singur tot. Intr'un astfel de echilibru
principal se prata vieala ca o lup.5 secundara, care modifica
necontenit si pe nesimtite acel echilibru.
InsfPrsit, al treilea i cel mai important caracter distinctiv
este cá: vieata este o miscare evolutivd ondoliforma; in timp ce
miscarea bruta nu pre acest caracter.
Ash dar: 0 pinta organicl vite este o adunaturcz $i o infra-
nire de Intolecule rnateetzle, dispuse intre deinsele astfel,
diversele forte care rezultei din ele, convergeazei dare un sin-
gur punct comun, Mire ansele un echilibrw,special, $t
totodaia o luptv secundarq, care modili-vi pe nesimtite $i necon-
tenit ectiribrul principal; astlel Mc& a-cesta, dela nasterea mind
la disparit,iunea sau moartea sa naturala percurge, o cale ondo-
Norm in h i inta consistenfei ,si tgiriei sale.
Ash dar: Vieata este evolu:i2nea ondolifortna a matent,..i.
Se Intelege ca, prin ondoliformare, care se supune legei ondu-
latiunii universale reprezeitata prin figura ABC.
Dupa aceasta definitiune toate undele individuate sunt-
fiinti organice vii; si toate undele partitive sunt misari vitale,
sau manifestatiuni de ale vietii, considerate separate de fiinta
de care se fin. Pentru a ne oonvinge ca." toate undele individuale
sunt fiinte vii, sa examinam proprietatile care, dupa opiniunile-
tuturora, ar caracteriza numai pe fiintele organice propriu zise:-
I. S'a zis c vieata se manifesta munai In compozitiunile,
materiale foarte ne-stabile, precum sunt protoplasma, protheina
etc. Dar a pretinde aceasta este a clfa o importantä, absolull du-
ratei reld'ive a timpului. Oki daca celelalte compozititini mate-
riale sunt mai stabile, asta insemneaa ea' ele se transferral In-
tr'un timp mai lung. Si ce are aface aceasta cu definitiunea vietii?`
 201

Se zice ca numai plantele animalele cresc In massa lor

,patia la parecare varsta. Cresterea, se Mtelege, se face In pa-
guba materiei ce vine in contact ca organizmul. Dar acest ca-
racter nu lipseste, de exemplu, parnantutui. Cad, i acesta la
Jnceput era un mic sambure in mijlocul unei atmosfere enorme;
si acesta apoi s'a tot marit atat atmosfera pro-
prie, cat si toate corpurile inconjuratoare (meteoritii) care erau
-invinse de atractiunea sa. Si in adevAr, cresterea massei nu e
Aiecat p consequenta a fortei atractive (manifesteze-se ea sub
.orice forma) eare atrage din ce in ce mai mult catre un Isingur
punct materia inconjuratoare; bine lnteles acea materie care nu
este atrasa aiurea de catre o forta mai mare. Insa, dupa cum
stim, in price unda, forta atractiva organizata pe care am numit-o
principiul conservator al undei, merge crescand in tot decursul
curbei suitoare; si are de efect, pe cat este cu putinta, cresterea
Astfél, speciile plantelor si animalelor, natimule, fami-
liile, etc., in Cat timp se afla pe curba suitoare a lor, creso dirt
ce in ce mai mult i repede In massa lor, adica In numarul
vizilor din care se compun; intocmai precum un copil crepe
facandu-se mare. $i toate aceste unde cresc mult din cauza ca ele
vin in contact nemijlocit cu multa materie inconjuratoare; in timp
ce corpurile ceresti cresc foarte putin, cu toata intarirea
piului Ion conservator, din cauza ca este foarte putina materid
inconjuratoare care vine In contact destul de strans cu dansele
pentru a fi atrasa.
Cu cat se suic cineva pe scara vegetalelor si animaleIor,
ci atat si organismul Aevine mai complex prin Inmultirea func-
-tiunitor i organelor. Dar si pamantul care la Inceput era, o massii
de gaz omogen, a ajuns treptat sa alba o suma nenumarata de
..organe, reprezentate de massa topita dela centru, de diversele
paturi geologice ale scoartei, de munti, de mari, etc. $i aceste
organe slujesc la o multime 4e functiuni, precum sunt: circu-
latiune4 apelor sub forma de evaporatiune, de ploi, de filtra-
tiune in pamânt, de scurgere pnn fluvii si revenird la mare, etc.;
varsarea vulcanilor; absorbtiunea si transformarea treptata a a-
pelor si a atmosferei In paturi de pamant, etc.
Cu cat N ege ta lele i animalele progreseaa, cu atati
si organele lor ntuneroase devin mai coordinate si mai
subordinate; astfel incat solidaritatea dintre dansele creste. Este
202

evident ca aceasta se intimpla $i cu functiunile i organele pa-

manhilui.
5. Ins-Val-sit, cel de pe urma caracter dinstinctiv al vegeta-
lelor $i animalelor este adapfiunea in virtutea careia, organis-
mul tinde a se modificA astfel, incAt el pare a fi facut anume
pentru mediul in care se afla $i pentru genul de vieata care de-
riva din acesta. Dar i pamantul trebuie sa se adapteze la toate-
schimbárile cosmice ce-1 inconjoara; caci la din contra ar fi
distrus ca pamânt si ar fi prefacut in un alt corp care sa' fie.
adaptat acelor schimb4ri cosmice.
D. H .Spencer (Principles of Biology) a dat definitiunea
urma.toare care cuprinde in sine cele depe urma puncte mai sus
discutate: vieata este combinatiunea definitiidà de schimbari
eterogene simultanee si succesive totodatd, in corespondent t cu
coexisten(ele si secuentele externe". Aceasta definitiune a fost
facuta pentru a cuprinde in ea numai fiintele organice propriu
zise. Insa, din cele expuse mai sus, se vede CA ea se aplica, contra
intentiunii d-lui Spencer, la toate undele; faral ca prin aceasta sa
devie o buna definitiune macar a vietii in genère; din cauza canu
cuprinde in sine ondoliformitatea, care dupa opiniea mea, este
semnul dinstinctiv si caracteristic al vietii in genere.
Asà dar, intre vieata plante'or $i a animalelor de-o parte,
$1- aceia a altor unde individuaie, de alta parte, nu este decAt
o deosebire ca acele ce se fac intre specie $i gen, sau intre spe-
ciile aceluias gen. In spiritul acesta voiu cautà a gasi o defini-
tiune care sa cuprinda numai vieata organica propriu zisa.
Cu ffivire catre compozitiunea chimita a corpurilor vii, s'ar
puteà admite definitiunea aceasta: vieata organica propriu zis.4
este evolutiunea ondoliforing maternal i care se manifesta in
corpuri compuse esential de azot, c Irbune, idrogen si oxigen.
Este adevarat ca aceastO definitiune p:erde ceva din valoarea
sa cAnd ne gândim ca in animale $i vegetale se gasesc cateodata
si alte chimice indispensabile, precum pucioasa si fosforul.
Jata o definitiune mai buna: Vieata organic-1i propriu zisd
este evolutiunea ondoliform4 /11 a terial i care se maniest.i in
corpuri ce-,si schimba necontenit alomurile materiale din care
sunt compuse. Caci, se stie ca animelele si vegetalele introduc
in ele necontenit, prin nutritiune. substage din lumea de afara
pe cari $i le asimileazA; pe and, de alta parte, ele dau afara
 203

inaterialurile netrebnice care au facut parte mai innainte din

.organism. Toate aceste au de scop sä implineasca asimilatiunea
§i disimilatiunea organica, tadica, schimbarea necontenita a ato-
murilor din corpul viu. Acest fertomen nu se observa, la cele-
kite unde individuale; de aceea el poate servi ca semn carac-
teristic al indivizilor aniniali i veg-etali. Dar el nu se observa
nici la undele speciilor de animate si ale natiunilor, ale familiilor,
-etc. Prin urmare el nu ar fi un semn caracteristic al tuturor un-
delor care fac parte din vieata organica propriu zisa; afara numal
daca nu se va considera ca o natiune, de exemplp, isi schimba
-atecontenit atomurile materiale, prin aceia insasi ca fiecare in-
divid omenesc, care face parte dinteinsa si le schimba pe ale sale.
Trec la o a treia elefinitiune care cred ca va fi mai bung
decat cele doua de mai sus.
Plantele si animalele fac parte din materia patmantului.
Prin urmare unlele lor sunt cuprinse In unda pamantului. Insa,
plantele i animalele desi sunt cu totul atarnate de pamant,
lotus nu sunt asa straits legate de fiinta de care fac parte. Cad
pamantul nu este in Intregimea lui compus din plante si ani-
male precum un animal este in intregimea lui compus din celule.
Din contra plantele i animalele sunt niste parti de materie
desagregate de pamant prin un fel de fermentatkune a scoartei a-
ceatuia, 5i care parti de materie se constituie6c in fiinti care se
se desvolteaza incátva separat, i oarecum in paguba desvoiturii
pAmantului. Intocmai precum Inteo fiint6 organica propriu
zisa se formeaza pit.? desagregatiune, In urma unei fermenta-
tiuni, niste parasiti care se desvolteaza separat de fiinta de care
s'au nascut si In paguba acestia. Vom vedea mai jos teoriea ge-
nerala a formarii parasitilor. Pana atunci insa putem, prin
anticipatiune, si bazati pe o analogie puternica, sa declarant ca
P/ante/e ,si aninzalele sunt parasitii pantântului. Deaceia putem
adopta definitiunea urmatoare:
Vieata organici propriu zis d este aceea a parasitilor p

§ 2. Generatiunea spontanee.

Se Intelege ea aici trebuie sa discutam numai asupra gene-

-a-atiunei spontanee a parasitilor pamantului.
204

Generatiunea spontanee se numeste obicinuit producfm-

nea unui individ organic fara concursul unui organism generator
adica, fara parinti. D. Haeckel deosibeste doua moduri de
generatiune spontanee: autogonia si plasmagonia. Autogonie-
insemneaza productiunea unui individ organic foarte simplu In-
teo solutiune neorganica; adica, inteun lichid care confine in,
stare de disolutiune materialurile neorganice trebuincioase pen-
tru compunerea organismului (precum: acid carbonic, amoniac,
saruri binare, etc.). Plasmagonie insemneaza generatiunea spon-
tanee a unui organism In un lichid generator organic, care con-
tine materialutile necesare sub forma organica (precum: albu-
mina, grasime, hidraturi, carbonate, etc.).
Generatiunea spontanee exista ea sau nu? Sunt opiniuni
si pentru si contra. Unii sustin ca nu se nate admite genera-
tiunea spontanee pe cat timp nimeni nu a v izat inca o fiinta or-,
ganicA nAseAndu-se MA parinti; si cA chiar cei dintAi pArint.
au trebuit sa fie creati de Dumnezeu (ca si cAnd aceasta crea-
tune ar fi fost vazata de cineva). Altii sustin ca cei dintai pa.,
rinti s'au nascut prin generatiune spontanee; dar ca astazt
fiecare fiinta se naste din parinti. lara altii admit ca genera-tu-
nea spontanee a existat totdeauna si exista si astazi.
Nu mai ramAne Indoieala ca cele dintAi fiinti organice ce
au aparut pe parnánt s'au nAscut prin generatiune spontanee.
Caci, pe de o parte este sigur ca pamAntul la inceput era topit
si cA fierbinteala lui facet au neputinta exi.tenta fiintelor or-
ganice. lara pe de alta parte, este asemenea sigur ca dela tut,
timp aceste fiinte au inceput a se arata pe pamint. Chestiunea
cea grea de rezolvit este aceea de a se sti daca $4-iil ziva sle
astazi generatiunea spontanee este sau, nu activa. Pentru rezol-
virea ei s'au facut o multime de experimente fara sa .,e fi capq-
tat Inca un rezultat cu totul sigur.
D. F. Pouchet a facut experimente care probeaza piina la
evidenta ca, intr'un lichid putrescibil expus la aer in conditiuni
date de caldura, de lumina, si de electricitate, se nasc fiinti or-
ganizate prin generatiune spontanee. DesvoltArile acestei ches-
tiuni se pot vedeà in cartea d-lui Dr. Pennetier: Origine de la
vie9. SA se observe InsA cA experimentele de mai sus nu ar-
1) Aceste citatiuni Runt luate din Le Darwinisme et tes générati-
ons spontanes par D. C. Rossi.
 205

dovedl decat existentA actualà a plasmagoniei; pe and interesul

cel mai mare stiintific este de a se sti, daca astazi exista sau nu
autogonia.
Adversarii d-lui Pouchet cu d. Pasteur in frunte, $i bazan-
du-se pe experimentele acestuia, declara ca nu exista nici macar
plasmagonie; pentru motivul ca, in cutari experimente facute in
catan i conditiuni, nu eau nascut fiinti organice prin genera-
tiune spontanee. Sa se observe insa ca, de acolo nu rezulta, nici
de cum ca generatiunea spontanee nu s'ar efectua in natura,
sub conditiuni si imprejurari deosebite de acele in care s'au fa-
cut experimentele d-lui Pasteur.
Partizanii generatiunii spontanee cred ca s'a facut un mare
pas catre rezohirea experimentala a acestei chestiuni prin pro-
gresele de pana acum ale Chimiet sintetice. $i in adevar, astazi se
pot forma artificial din substante neorganice o multime de sub-
stante organice, precum sunt: alcoolul, acidul acetic, acidul for-
mic, ureea, grasimea (acea.ta fijad formata din acidul oleic $
din glicerina, care .substante sunt create artificial). Nu e cu pu-
tinta ca in viitor sa putem forma artificial $i album ina, etc.
Apoi cand substantele organice se pot formà din cele neorg.a-
nice din laboratoriile chimice, asta dovedeste ca, ele se pot
forma in conditiunile actuale ale pamântului, $i ca se for-
meaza in adevar $i afarà de laboratoriile chimice. De alta parte,
substantele constituthe ale fiintelor organice odata formate ar
putea $i ele sa dea loe la formarea acestor fiinti. La aceasta ar-
gumentatiune s'ar put& cred, raspunde ca, nu e sigur daczi
substantele organice precedeaza totdeauna existenta fiintelor or-
ganice sau daca ele sunt numai o elaboratiune a aceFtora. Caci,
dupa cum organismul produce diferite substante calcarii intoc-
mai ca regnul mineral: tot asa e cu putintil ea el numai sa ela-
boreze substantele zive organice, care .,'ar fi formand $i afara
de Nleata organica. Recunosc lasa ci aceasta obiectiune nu
este de loe concludenta.
Din tele de mai sus rezulta ca chestiunea generatiunei -pon-
tanee nu s'a larnurit pe deplin prin experimentele directe. Sa
cgutam dar a o rezolvi rational.
Daca teoria evolutiunii universale, admisa astrui de toata
lumea si confirmata de toate observatiunile (cu restrictiunile ce
decurg din teoria ondulatiuunq), este adevarat, atunci nu se
206

poate admite ca exista vreodatti autogoniea In intelesul ce i

se da obicinuit. Cu alte cuvinte nu se poate admite ca o fiinp,
organica s'ar puteà vreodata naste deollatel din substante neor-
ganice. Caci prin aceasta s'ar face o saritura neexplicabila dela
materia bruta la cea organizata.
hste sigur ca materiea bruta a precedat pe cea oragnizatill.
Insa trecerea dela una la alta a trebuit sa se faca, in dedursul
istoriei parnAntului, pe nesimtite. Jata in cateva trLaturi largi
istoria ace.Aei evclutiuni: Pe cAnd pamantul el-A in stare ga-
zoasa, toate elementele chimice ale lui erau de-o potriva ames-
tecate i ra.spAndite. Mai tArziu, partile cele mai grosolane au
cazut ca niste drojdii la fund sine a forma sâmburele solid al
pamântului; jara substantele cele mai fine, purificate prin acest
fel de filtratiune, au ramas deasupra singure. Aceste stibstante
sunt Azotul, Carbunele (sub forma mai cu seami de acid carbo-
nic), Oxigenul i Idrogenul. Separatiunea lor este intAiul pas
facut de materia bruta spre cea organizatil. Mai tirziu o parte
din ele se prefacii in apa (oxigen $i idrogen); larli o alta parte
constitue aerul (azot, oxigen si acid carbonic). Apa i aesrul
sunt deci substante de tranzitiume intre lume3 neorganica $i cea
organica. Pe urma apa combinandu-se cu elemente din aer a
trebuit c.a dea nastere la .,ubstante mai' complicate. Aceste s'au
prefacut de sigur, in corpuri si mai apropiate de fiintele orga-
nice. $i a$à mai departe Oita cind sub Aantele intermediare au
ajuns pe nesimtite sa devie finte organice. Se stie apoi din
Paleontologie ca aceste fiinti au propäsit treptat si pe ne-
simtite piing la om. Ei bine, evolutiunea paleontologica nu este
dec:at icoana i continuarea evolutiunii intermediare intre ma-
teria bruta si cea or,ganizatas Vow do edi mai jos ca autogo-
nia se efectueiza si In ziva de astazi. Dar se intelege cí i as-
tazi ea trece si trebuie sa treacq, prin aceiasi evolutiune in-
Leata si tr-ptata, prin care a treeut i autogonia primitiva. A-
ceste concluziuni trase din teoria evolutiunii, capard mai multrt
putere a<upra convingerei noastre, când ne aducem aminte ca,
()rick de departe mergem cu analiza anatomica a unei fiinte or-
ganice, nu putem sa gasim elementele cele mai de pe urtnii ale
vietii. Prin urmare este o scara cumplit de lungl de complica-
jinni organice. Apoi este cu neputinta ca scara aceasta intreagA
poata fi percursa de materia brutä in scurtul timp al obser-
 207

vatiunei omenesti. Daca observ.a.'m un individ omenesc, ved,em

ca el s'a nascut din o fiint'd asemenea lui, si ca intre el $i pa-
rintii lui nu e deck o deosebire neapreciabila. $j ca toate aceste
daca ne suim din generatie in generatie, vedem ea, cu, multe mi-
lioane de ani in urma) omul era o scotea de mare. Dar °Heat de
mare s'ar pareà deosebirea intre om si scoid; totusi e mai miat.
deck deosebirea intre infusoriu si un corp brut. Prin urmare
ar trebui tot atkea milioane de ani pentru ca o substanta neor-
ganica Ea dea nastere la cele mai simple fiinti vii ce cunoatem;
si ar fi absurd de a asteptà confirmarea deplina a acestui ade-
var dela experimentele directe ce se fac in laboratoriile chimice.
Omne vivant ex ovo a zis Harvey. Acest aforism ramâne
adevarat. Nu insa in intelesul ingust adoptat de adversarii ge-
neratiunii spontanee si chiar de Harvey insusi; ci, in intelesul
larg adoptat aici de mine, si care se explica astfel: Fiindca deo-
sebirea intre doua generatiuni succesive este cumplit de mica;
de aceia se poate zice ca, once fiinta se naste din o fiintil ase-
menea ei; ramânând, bine inteles, constatat ca, doe', generatiuni
se vor deosebi intre clansele cu atat mai mult, cu cât vor fi se-
parate prin mai multe generatiuni intermediare. Jftà de exempla
omul se naste din om; si Cu bate astea prin intermediarul a
multe milioane de generatiuni, el s'a nascut din un fel de infu-
sorii. Tot astfel, infusoriile se nasc din infusorie; dar suindu-se
din generatie in generatie vom gasi ca, cu milioane de ani in
urma, ele erau apa si aer, si asa rnai departe.
Cum rAmane acum Cu plasmagonia ?
Eu cred ca, a pretinde ca in scurtul timp al unei experi-
mentari de laboratur s'ar putea capittà fiinte organice in care
nu s'ar a-Ha nici o Iiin(q vie, este tot asà de absurd ca $i a pre-
tinde ca intr'un laborator chimic s'ar putea preface o scoica in
om. Caci ratiunile invocate mai sus pentru explicarea autogoniei,
se aplicl fireste si aicea. Astfel fiind lucrurile, cum dar se ex-
plica rezultatele capqtate de cil Pouchet? lata cum cred eu ca se
poate explicà.
Este stiut ca la moartea unei fiinti organice, nu toate partile
acelei fiintC\ mor deodata. Aqfel, o floare rupta depe o plantil
poate &al Inca ckeva zile inteun pahar ca aryl; un om inca
viu poate El alba unul sati poate mai multe din membranele
sale cu totul moarte si in stare de putrezire; inteun om mort
208

muschii pot fi inca contractati prin o excitatiune nervoasä arti-

ficiala, etc. Nu este dar cu neputintä ca celulele din cari se com-
pun fiintele organice sa traeasc6 Inca mult timp )110 moartea
acestor fiinti. Ba ce e mai mult, dad luarn in bägare de seama
ca celulele au o existentä individuald aparte, si ca totodatà, me-
diul in care traesc nu se schimba cu totul si indatä, dupa molar-
-tea fiintei principale, trebuie sä admitem ea ele continua Ind a
Ira Cava timp. Putin timp dupa moaftea fiintei prinoipale se
slabesc si se rup legaturile centralizatoare dintre elule. Acestea
ramânind earecum in libertate, si prin aceea insäsi, schimbän-
du-li-se putin medial, ele se adapteaza la acel media, si prin
aceasta se prefac inteo alta specie de fiinti; cari nu sunt aliceva
deck fiintele cari dau nastere la fermentatiunea putreda. Aceste
fiinti ne mai primind hrana dela centru, cauta sil, se hraneascä.
singure. Ele devoreaza materialurile cari serviserä, la constituirea
legaturilor centralizatoare si prin aceasta grabesc ele Insile de-
sagregarea cadavrului principal Dar cu cat desagregarea progre-
seazä, cu atät mediul celulelor se schimbä, I cu atAt ele se trans-
formeaza in fiinti din ce in ce mai deosebite; *la in momentul
dud toate substantele cari formau legaturile cadavrului sunt
devorate Atunci mediul este deodata si cu totul schimbat, i fi-
intele nascute din celule mor din cauza acestei mari schimbari.
Tocmai in acest 'moment se poate ziue ea a murit cu totul fiinta
principala. Ata transformarea progresiva si inceati a celulelor
cat si moartea lor la sfarsit, se fac in puterea unei legi pe care
o voiu stabili si dovedi mai departe, si care se poate exprimä
astfel: ori-e sch;mbare relativ nesim(itrY de media transformeaza
fiinfele organice; pe (-gird once schimbare brusri cì mare le ucide.
Acum lesne se poate intelege ea, fiintele organice cari in experi-
entele d-lui Pouchet re nasc din lichidele putrezibile expuse
la aer in conditiuni date de caldurä si lumina, nu sunt altccf.ea
decat celulele i'/% putin transforniate cad mai inainte fäceau
parte din alte fiinti mai superioare. Aceasta explicare este co-
roborata si de faptul ca, intre celulele din plante si animale deo-
parte, si intre fiintele fermentatiunii putrede de alta parte, deo-
sebirea este cumplit de mia.
Mi se va object& poate cá d. Pouchet $i d. Pennetier
capatat aceleasi rezultate chiar atunci când corpurile putrezi-
bile asupra carora experimentau fusesera supuse la o tempera-
 209

tura extrema In care trebuie s'ci piara once fin* vie. Voiu ras-
punde ca s'a recunoscut experimental, intre altii chiar de d,
Pouchet, ca prganismurile inferioare nu sunt de loe incompatti-
bile cu temperaturile extreme'). De alta parte, sunt dovezi in-
.contestabile ca, la inceputul pamantului, mitrile erau pline de
animalcule inferioare, chiar pe atunci pe cand ele clocoteau necon-
tenit. Ash dar nici celulele din corpurile putrezibile nu pot fi
-wise prin o temperatura extrema. Se intelege ca si in aceasta,
privinta este o margine dincolo de care trebuie sa piari si ce-
lulele organice.
Daca ipoteza ce am propus aici pentru explicarea rezulta-
telor capatate de d. Pouchet este adevitrata (lucru de care eu nu
ma indoesc), atunci ea va puteh servi ca baza, pentru o noul
ieorie a ferntentaeiunii si a form trii unor vecii de paraziei tot-
odata. Si in adevar, ipoteza de mai sus ,ne faca sí ne dam seama
si de o multime de fenomene cari au analogie cu rezultatele
d-lui Pouchet. Toate acebte fenomene se cuprind mai intaiu sub
formele urmatoare: Orice fermenta(;une lip putred it, fie alcooliel,
sat i.oricum al//el, este datorit i evolueignii vi/ale a celttletor vii
ce se all 1 in maten/alar/le ce fermenteazi. Acest adevilr este
confirmat de imprejurarea ca fermentatiunea nu are loe deck
in materialuri ce provin dela fiinti organice. Se intelege ca ce-
lulelo primitive nu, se Ior preface in toate fermentatiunile tot in
aceeas specie sau in aceeas serie de specii organice. Cad, me-
diurile in cari ele se desvolta nefiind identice, nici formeje lor
organice nu pot fi identice, din cauza legii adaptat'unii. Astfel,
mustul de poama" fiind expus la aer, va trece delal fermentatiunea
alcoolica, la cea acetica si apoi la cea putredi propriu Aim
Vinul litchis in balerca trece prin o serie de fermenta0uni de
alta natura si cari se fac mai simlite ma,i cu searril. toamna
(deaceel zice lumea a pe child fierbe mustul fierbe si vinul
vechiu); din aceasta cauza mai cu seamil vinul inchis se schimba
cu cat imbatraneste. 0 bucata de carne expusa la aer cald trece
deadreptul in fermentatiunea putreda, si ash mai departe.
Ipoteza mea va aveh o importanta aplicatiune la explica-
rea naturei boalelor:
Am vazut mai sus cif e de probabil ca boalele contagioase

1) Vezi: Le Darwinisme et les generations spontanees par D. C.

Rossi p. t 1).
CONTA 14
210

(si prin analogie si cele miasmatice) sa fie datorite unor parazili

straini introdu.si in trupul nostru. Celelalte boale provin in
genere din cauza înrâuririlor exterioare cari sunt atilt de vio-
lente inclt rup existenta fiziologiqa a organismului, precum sunt
temperaturile extreme, fracturarile, etc. Ce se intiimpla insa._
cand o parte a organismului este astfel violentata? Se intAmpla
in toate cazurile o dislocare, o separare de celule. Ace.,tea aN And
o vieata individuala deosebitA, i totodata aflándu-se deodata
inteun mediu nou in urma modificarii legaturibar centraliza-
toare, se transformA1h paraziti, adica in fiinte neatirnate, cari
ne mai primind hrana dela centru, se hranesc ele singure in pa-
guba organismului. Se intelege ca in contra acestei tendinte lu-
creaza reactiunea organismului, care se arat6 indatä dupa vo-
lentarea suferita. Daca reactiunea organici triumfeaza, boala
acuta este tamdduita. Daca insa reactiunea e slaba sau intArzie
prea mult, atunci parazitii se departeaza de forma primitiva
si se immultesc asà de tare, incât devin un obstacol din ce in
Le mai mare la reactiunea tamkluitoare. In nest caz boala
dexine cronica. Dupa aceasti teorie, pentru a tamadui boa.lele
cronice, ar trebui sa se administreze mai intaiu medicamente
paraziticide; si apoi a ajutà cau a lasà sa lucreze react;unea
organica. Adevarul acestei teorii se pare a fi confirmat prin faptul
ca, la toate boa/ele cronice, far à distinc(iune, s'au utut a Iminis-
trei ca succes, In imprejur vi date, toate me Fcamentelt parazi--
tkide, precum: mercuriul, sulfurul, iodul, usturolul, camforui,
arsenicul, sarea, terbentina, etc. etc. Ba ce e mai mult ca aae-
varatele cure miraculoase nu s'au facut decilt cu astfel de medi-
camente.
In unele boale existenta parazitilor s'a putut constatà Cu
microscopul. Astfel d. Albert Bergeron a prezentat inaintea aca-
demiei de stiinte din Paris. la 15 Februarie 1875, o nota asupra
prezerttei si formatiunii vibrionilor in puroiul ab ceselor. El a
constatat: 1) Ca vibrionii se gasesc in puroiul absceselor Visa
ca organismul sa fie totdeauna antic afectat " dln5ii, 5i fari
ca sa se poard invocA contactul ca aerul exter.or; 2) Cí vibrio-
nii nu pot patrunde in abscesuri brin sistemele rmfatic si san-
guin, ace ha liti urma fiini neatinse de e; 3) Ca puro:u1 ab-
sceselor reci nu con¡ine vibrioni n'ci la copii nici /a adulti I). Si
') Ved: Revue Scientifique din 27 Febr. 1375. p. 83L
 211

se observe ca daca in unele abscesuri si in majoritatea boalelor

nu s'a constatat Cu microscopul prezenta parazitilor, cauza este
cä acestia au in genere o micime nevizibila chiar cu microscopul.
Daca intr'o boala celulele insus sunt distruse in totul sau in paite,
atunci parazitii trebuie sa aiba o imicime extraordinarrt, din cauza
ca ei sunt o tran.,formare a celulinelor din cari se compun
celulele.
Din cele ce am spus Oita aici se vede ca plasmagonia nu
este o generatiune spontanee astfel precum a fost inteleasa pana
acum; ci este o simpla transformare pe nesimtile de fiinti or-
ganice N i i sub influenta schimbarii mediului; prin urmare, este
un fenomen care se Intampl5 In tot tnomentul chiar cu plantele
si- animalele cele mai perfecte. AO dar si aici se aplica aforis-
mul: ontne vivant ex ovo.
Nita aici am doN edit cá nu existil generatiunea spontanee
in intelesul ce i se da obisnuit, nici sub formá de autogode,
Ind sub forma de plaomagonie. Cu toate acestea \ oiu adopta
termenul xitios de generatiune spontanee, in lipsa de altul, pen-
tilt a intelege prin el generatiunea treptata si nesimtita a fiin-
telor organice din materia bruta. Am aratat mai sus cum a-
ceasta generatiune a trebuit sa aibrt loc la aparitiunea vietii oi-
ganice pe pamtint. Ramine acum a se sti daca ea are loc sau nu
si in ziiele noastre.
Pana acum nu s'a adus nici o dolada pozitivil nici pentru,
nici contra existentei actuale a generatiunei spontanee. Cei cari
sustin -afirmatixa, zic ca e probabil ca aceleasi forte creatoare
cari erau In lucrare pe la inceputul vietii organice pe pamânt,
sa fie in lucrare si astazi. Aceastil probabIlitate este sustinuta
de faptul ca az.tazi existí fiinte organice foarte imperfecte cari
abia acum "¡veep a sul scara organiea. Cei cari sustin nega-
tiva zic c`i, e probabil ca vieata organica a luat nastere numai,
in conditiunile exceptionale de caldura, electridtate, etc., in
care se afla pamilntul in starea lui de tranzitiune dela perioada
terenurilor plutonice la aceea a paturilor neptuniane. CAA des-
pre formele Nietii organice, dela cele mai iniperfecte pAna la
cele mai perfecte, ele ar fi toate niste ramificatiuni can se sco-
boarà prin ereditate din un singur tip primitiv; sau cel mult din
ateva tipuri primitive, cari s'au náscut cu multe milioane de am
in urmi. Aceasta din urmil opiniune, cu toata improbabili.tatea sa,
212

este admisa de cei mai mari invatati ai timpului nostru. Cu toate

acestea eu sustin opiniunea cea dintaiu, care este a marelut
Lamark; si in sustinerea ei voiu aduce pentru intdia oara do-
vezi pozitive.
In sectiunea urmatoare voiu stabili, prin un mare numar
de fapte, existenta unei legi care se poate enunta astfel: once
specie de Iiinfi organice neata'rnate, dac si nu schintb s liabitatul
in care se alkt, se stinge dum ce a percurs o mica un I t lar
pentru ca ea .0 dea nastere la ate spechi noi si Sit continueze
astfel evolufiunea organic t pe r7Iniint, trebuie s entigrezt pe-
riodic. Aceasta lege fiind odata recunocutd, voiu face obsena-
tiunea urmatoare: Fiintele organice, inferioare, precum c.unt
infusoriile, monerele, etc., nu pot 1a fie scoboritorii unor flintt,
cari existau cu milioane de ani in urma; caci, claci depe re-
mile acelea speciile lor s'ar fi aflat totdeauna in acPlas habitat,
ele s'ar fi stins de mult; daca din contra ele ar ft schimbat din
cAnd in cand habitatul, atunci s'ar fi schimbat necontenit
alte specii din ce in ce mai perfecte; lucru care se intampla cu
oate fiintele ce emigreaza. AO dar speciile inferioare de astazi
nu pot fi deck productul unei generatiuni spontanee mar tecente.
Si fiindca fiintele organice astazi existente formeazil o serie ne-
intrerupta incepAnd dela cele mai interioare, aeacee..1 ele nu
pot fi deck productele succesive ale unor generatiuni 4tontanee
succesive, cari au fost in lucrare necontenit dela in cput si
pana, astazi. Se intelege ci nu recunosc prin aceasta faptul,
ca un singur tip da nastere la mai multe ramun aiurgente de
scoboritori. Voiu sustine insa, ca pot sil se afle pe'pamant multe
fiinti organice cari se aseamana intre dansele; nu fiindcii s'ar
scobori din acelas strabun, ci fiindca in origine si succesiv s'au
nascut si s'au desvoltat in mediuri ce se aseamani. Acet ade-
var este recunoscut indirect chiar de catre partizanii ideei
generatiunea spontanee ar fi existat numai la inceputul vtetii
organice pe pamânt. Caci, ei recunosc eft nu e probabil ca la in-
ceput s'au nascut numai o sing-ura celulq, din care s'ar sco-
bori toata lumea organica de asfäzi. Ci cred si ei ca, din cauza
uniformitatii conditiunilor depe suprafata pamantului, a trebuit
sa se nasca pe toati.1 ace asta suprafifà nenunt irate celule de ace-
las tip, sau numai de ckevg tipuri asemanatoare. Va s5, zica,
este recunoscut ea identitatea de mediuri, da loc la identitatea
asemanarea fii'ntelor organice, cari se nasc §i cresc in acele mediuri.
 213

SECTIUNEA Ill.

Adaptatiunea $i Eredita tea.

Am vazut cum vie* organica propriu zisit ia nastere

generatiune spontanee din materia bruta. Sa vedem acuma cum
ea se perfectioneazá treptat calatorind pe curba suitoare a un
dei sale, si cum se va degradit treptat pana când va per-
curge curba scoboritoare.
S'a zis ea, transformatiunea vietii organice coopereaza doua
elemente: unul de fixitate numit ereditate, i altul de mobili-
litate numit adapta(iune la media. Observand ins6 bine, eredi-
tatea nu este deck o simpla legatu.ra de continu,itate. Daca o.
inrAurire a inceput a lucrà asupra tatálui In momentul concep-
tiunei copilului, sau putin inainte, acea inraurire va puteà avek
efecte mari asupra cdpilului, desi ea poate nu va fi avut nici un
efect apreciabil asupra tatálui. AO dar, tatál cu fiul sunt
singura fiinta prelungita; si inrauririle primite de until se a' rata
prin efecte manifestate in celalalt; intormai precum inrkirirdile-
primite de un individ In un timp, se manifesteaza intr'in.U1
prin efecte, ce se vad nai tárziu la o virsta:mai inaintatil. Ere-.
ditatea, deci, nu este deck o legatma pasiva de continuitate, prin
care se face cu putinta existenta si desvoltarea undelor superi-
oare indivizilor, precum sunt undele famJiei, speciei, natiunei,
etc. Este adevarat ca, dupa cuin am vazut mai sus, In fiecare
unda este un principiu conservator; ea intarirea si slabirea trep-
tati a acestui principiu constituesc respectiv perfectionarea si
degradarea undei, adica, curbele sunt suitoare si coboritoare
ale acestia. Acest principiu este cauza ca unda conserva unitatea
sa, desi se modifica necontenit. Irisa, sà se observe mai intiitt
ca el este in activitate, nu numai in cmomentul cind vie* este
transmisa dela tata la fiu, ci si in tot trnpul Cal dureaza vieata
unuia si ace1uia individ. Daca consideram, de exemplu, unda
intregei viefr organice propriu zise, atunci vedem ca, principiul
sau conservator se manifesta, atát prin legaturi care leaga intre
dânsii toti indivizii cari se succedeaza dela inceputul pána ja
sfarsitul vietii pe pamânt; cät si prin cohesiunea moleculelor
materiale din fiecare individ in parte. Aceasta din urma cohe.
siune nu este deck principiul conservator al undei
214

Asa dar, data se voieste Cu once pret a se num1 ere3itate un ele-

silent de fixitate, atunci sa se Aiba macar in privire ca ea mi este
decat o manifestatiune particulara a adevaratului element de
fixitate, care este princip:u1 conservator. De alta parte, sa se
observe ca chiar acest prinipiu nu este un element de fixitate
propriu zisa, adica, in intelesul cí. el ar conduce organismul la
imobilitate atuncl cand elementul rival, adaptatiunea, ar slabl
sau ar disparea. Sa presupunem ea un am hotaraste, pe cat
sta in puterea lui, sa nu mai primeasci nici o inraurire noua
pozitiva. Sa presupunem, de exemplu, ca el se hotaraste sa
nu 11111i ni5nance. In acest caz, ecbilibuil principal al ietii sale %a
fi sdnincinat, si va ajunge mai degrabl la rumperea sa com-
plecta, prin aceea ca deosebirea intre fortele cari lupià va fi
mai Tnare, si prin urmare lupta vietii (lupta secuniaral a undei)
va fi mai inversunata si va consuma mai repede pe om. Cu alte
cuvinte, omul va suferi transformatiuni mai mari, mai rtpezi,
si intr'un timp mai scurt, dupa care va muri. Sa presupunem
ca un om se hotairaste sä manânce totdeauna acelas fel de man-
care, S3 respire acelas aer. etc. In ace3t caz lupta vietii a ft
Tnai putin inversunata, si va ajunge ceva mai tarz.0 la ruperea
echilibrului principal al vietii; dar totus omul va 'Hurl mai de
gran decat dad ar fi fàcut variatiune de regim. Din cele de
mai sus se vede ca neintervenirea inrauririlor, tot mai variate
si mai noi, nu conduce la fixitatea organismului; ci la o varia-
tiune a acestuia inca mai mare; atat numai ca prin aceasta varia-
titme, unclele sunt conduse repede la made, adica!, la fixi-
tatea materiei bniie; in loc si fie conduse la un grad mai mare
de perfectionare. Va sa zica, singurul element care are parte
activa la evolufiunea vietii organice este neincetata intervealre
de forte noi in lupta i eckilibrul vietii; adapiatiunea la me liu.
Cat despre principiul conservator, si despre ereclitate, ele nu
servesc decat a conserva unitatea undelor, cu toata schimbarea
necontenitA a acestcra.

§ 1. Adaptatiunea.

lata principiul, din care decurg toate legile privitoare la

adaptatiune, i prin urmare la toate molificarile .de organism:
Once undi, dupa cum stim dejà, este mai intiku un echi-
 215

11bru de forte, pe care Pam numit echilibru pr,incipal al undei,

sau echilibrul vietii. Si numai din cauzá car aceste forte nu sunt
cu totta echivalente si echilibrater deaceea se continueaza intr
dansele o luptä incearg pe care am ntunit-o lupfa secundara, a
undei, sau lupta vietii, si care face e4 echilibrul pkincipal necon-
tenit sal fie mobil si sA evolutioneze. Dar este de observat ca, a-
ceastä mobilitate de echilibru si aceasta, lupta secundara prelun-
gitä, se intamplA in fapt numai -din cauzil ea, cantitatea, cali-
tatea, numarul fortelor se schimba in tot momentul. Ash de'
exemplu, in trupul unui animal se executeaz1 acte de functio-
nare in fiecare moment; caci, in fiecare moment asimilatiunea
organica se face, sangele circuleazi, etc. Insti in toate aceste
lucran i se cheltuesc cantitati de forte acumulate dejà in or-
ganism sub diferite forme. Asa dar, la fiecare moment ies din,
echilibrul vietii forte deja existente in el. De alta, parte, In echi-
librul vietii animalultu ultra pe fiecafe moment forte noi, pro-
venind dela alimentele ce se introduce in stomac, dela aerul ce
se respira, dela starea climatului, etc. Din cauza schimbarilor
acestora, o fortä care un moment ajunsese sa domineze asupra
celorlalte, este la randul sau subjtgata: de o ala forta in mo-
mentul urmator, si asà mai departe. Cu chipul acesta se men-
tirle in organ'fsm un echilibru si o lupta, totdeodata.
Este de observat ca un echflifbru mobil,, ca acelea cari con-
stituesc undele, este ctt atat mai consistent, Cu cat in el se td -in
cumpana un !lam& mai mare de forte deosebite. Cad, pedeo-
parte, cu cat fortele vor fi mai deosebáte, cu atat ele se vor e-
chilibra, adica, se vor neutralizà mai mult unele pe altele; iar
pe de altá parte, cu cat ele vor fi Mai numeroase, cu atat echi-
librul mobil va fi mai statornic; din cauza ca, fortele cari so
neutralizeaza vor veni din directiurri cu ara, mai multe. Insa for-
tele cari se uzeaza la fiecare moment,. si ies din echilibrul vie-
tii, tind sa micsoreze numarul fortelor in echilibru; pe când
fortele noi ce intervin la fiecare moment in lupta ve-0i, tind sa
immulteasca numarul fortelor in echilibru, si prin urmare 'Or
märeasca consistenta echilibrului In general. Dacrt vom urmart
un animal din momentul de Card. el este o simpla, celula em-
brionara paná in momentul cand a ajuns la depling desvoltare,
In varsta coapta, vom vedeà cä, el este la Inceput un echilibru
de forte relativ foarte putine la numar; dar cä numarul fortelor
216

Zin acest echilibru se mareste treptat pana la varsta coapta.

Daca de alta parte vom urmitri pe acela$ animal, dela varsta
coapta, pana In momentul morjii, si mai departe, 'Ana. In MO-
inentul rind cea depe urma particicti din cadavrul lui va dis-
parea prin putreziciune, atunci vom vtdea ca nutearul forjelor
echilibrului va scadek treptat pana la disparijiunea echilibrului.
Deaici se vede pa, In tot timpul curbei sultoare, forjele noi ce
intervin in echilibru sunt mai numeroase decat forjele vechi ce
ies din acelas echilibru; astfel Incat forjele noi) dupa ce au
umplut golul lasat din cauza iesirii unora din cele vechi, apoi
mai constituesc un prisos spre a fi adaos la fortele dejà existente
in echilibru. Pe curba scoboratoare, din contra, cantitatea de
forte noi introdusa In fiecare moment In organism este mai mica
decat cantitatea pierduta de catre acest organism. Explicaliu-
nea aceasta, care se aplica la toate undele se poate rezuma ast-
fel: daca presupunem ca, o undit, In punctul sau culminant, con-
sista din echilibrul a o suta de forte, atunci num:Irul acestor
forte va merge crescand pe curba suitoare dela unul pina la o
suta, si va merge scazand pe curba scoboritoare dela o sutit
pana la unul. Din cele de mai sus urmeaza el, echalibrul viejii
va fi:-...a atat mai perfect, cu cat In echilibru se va afla maii
rnulte forte. Acesta este motivul pentru care punctul culminant
al undelor coincideaza pu cel mai nrare nutria" de forje echitt-
brate, si cu maximul de consistenja al acelor unde. Din cele de
mai sus urmeaza ca intervenirea unei forte noi In lupta viejii, va
fi totdeauna folositoare. Caci, daca forja noul va ii atat de pu-
-ternica Incat sa =pie golul lasat de fo\-tele vechi iesite dirt echi-
libru, i totodata sa lase i un prisos spre a fi adaogit la for-
tele deja existente, atunci fireste consistenja undei se va marl.
Daca, Insa forja nouit nu va ajunge decat sa umple o parte din
golul Lasat de forjele iesite din echilibru, ea totus va Intarzia
ruperea ,to mplecta a echilibrului viejii, si prin urmare va mai
prelungt vieata. Asa dar, In regula generala, cu rezerva restric-
-jiunilor stabilite mai la vale, putem admite urmatorul principiu
general pentru adaptajiune:
Once fad, nou4, care intervine in lupia i echilibrul vietii,
favorizeaza ,si prelange,ste vieata. Forja poate fi noua sau In
privinja calitaji,i, sau In aceea a cantitajii. Vom vedea apoi mai
tarziu cum intervenirea de forte noi si iesirea de forte vechi din
 21r
echilibru, cauzeaza modificArile si transformArile fiintelor or-
ganice, adica, adaptatiunea propriu zisa.
latä deocamdata dteva exemple cari justificá principia
general ce am definit aici.

Daca un om locue$te prea mult in acela$ aer, sou manincis.'

prea multa vreme nurnai acelas fel de mincare, atunci el sla-
be$te, bucezeste, din caua ca fortele vechi se uzeaza $i se Im-
putineaza, farä ca altele noi sa intervie in lupta vietii. Dar clad_
acel om schimbä regimul de mincare, saw se stramuta In alt
climat ceva deosebit de acela in care a stat piná acuma, deo-
data se simte rnai viuf mai viguros; din cauzlc. Inräuriri noi
au insufletit lupta viletii, si au reIntarit echilibrul trupului
Un convalescent grabe$te restabarea sa prin mici qi treptate-
schimbari de regirn si de climat. Bolnavul se simteste rnai bine
and face variatiune de medicamente, de doze, de ceasuriie qi
modurile lu.arii, etc.; pe dud un medicament, bun In pnincipiu
pentru o boala, devine stricator dacsd se ja prea malt timp fara.
Intrerupere $i in acela$ chip. Ssámanta de grau, päpusoi, etc. ($1._
In genere once samânta de plante) va da o recoltil mai buna când
va fi seranata in alt ogor decit In ce/ din care a iesit. Cu un.
cuvant, vieata este favorizata prin variatiuni.
La principiul de mai sus trebuie insä sä, aducem restric-
tiunile urmaloare:
Trebuie fireste su in/re in luptil ,si echilibru cu celelalte
forte ale vietii. Caci, o forja indiferentil pentru o vieata oarecare,
nici nu mai este o inräurire pentru acea vieata.
Trebui sl fie Mari min. In comparatiane ca suma for-
friar dejd in lupti4 si Iii echilibru. Cáci, numai in cazul acesta
lupta i echilibrul dejä existente nu vor pierde caracterul lor
general, forma lor, individualitatea /or; ci vor fi numai curat
prelungite, suferind o foarte miak modificare. Daci insa, din
conträ, forta intervenientä ar fi prea puternic5, ea ar strick san
ar grabi stricarea echilibrului vietii, prin aceea cá ar invinge-
pe toate celelalte forte qi ar da corpului material o directiune
unilateral care conduce mai tärziu la starea de materie brutAs.
Aceasta se va intelege nai bine dupä examinarea de mai la vale-
a experimentelor d-lui Flaudin. Ca exemple justificative a celor
spuse aici voiu aduce urmätoarele: O plana sau un animal tro-
218

pical moarg daca .est.e transportat la poli; des/ nu suferi clecat

o Mica schimbare favorabila, eind este transportat numai cii
cateva chilometre mai spre nord de locul nasterii sale. Un ar0-
mat mare sub povara unei munci exagtrate, desi un exercitiu
moderat al muschilor ii este mai favorabil decat nelucrarea. Si
asa mai departe. Cu chipul acesta se gaseste confirrnatia si legea
enuntata in sectiunea precedenta, si pe care am forrnulat-o pre-
cum urmeaza: Once schimbare relativ de sinitilel de mediu,tra-ns-
forma fiintele organice;, in limp ce, once schimbare ¡izare i
brusca, le acide, sau le conduce mai repede la moarte.
3. Inraurirea noua trebuie ..sy1 nu vie a se adtlogi la o fortd
deja preponderant i in lupta vietti, ci si.: o facl ca chipul acesla
..s1 devie ci mai pidernina. Cáci, intarirea echilibrului mobil al
vietii se capata tocmai prin combaterea necontenità a fortelor
preponderente, de catre fortele noi ce intra, necontenit In lupta
vietii. Asa dar, cand forta ce inter% ine In lupta se adaog54 chlre
o forta ce era dejà preponderentg, prin aceasta este griibita ru-
perea echilibrului principal, adica moartea. De exemplu, un om
Jesinat de foame se apropie de moarte, fiindca puterea reac-
tiunii fiziologice a devenit prea slabá' In comparatiune cu pu-
terea rivala (si prin aceea insus distrugatoare) a agentilor exte-
niori. Insa pentru a introduce in acest om o forta notia si a-i
prelungi vieata, nu trebuie sa-1 sfatuirn a. face putinài gimnas-
'rid& sub cuvant cil prin exercitarea moderata a muschilor e
introduce o inraurire noua in om; ci trebuie s1-i dám de man-
care pentru a marl prin aceasta fortele cele slabite si nu altele.
Daca inteun om puterea reactiunii fiziologice este prea
puternica, daca in vinele Ifui se afla. o cantitate de sange prea?
irnare in raport cu ceeace se che/tueste la functiunea asimila-
tiunii si disimilatiunii, atunci nu trebuie sa prescriem acelui om
un regim intáritor, ci slábitor. Daca din contrá un om suforá
¡je anemi; atunci vieata lui nu va fi invigoritia si prelungitkprin
luare de singe, ci prin adoptarea untrii regim intaritor, Si asà
mai departe.

Voiu spune in treacat cá, in aceste trei reguli expuse mai

sus, se afla tot secretul artei medicate.
Pentru dovedirea celor spuse mai sus, si a multor alte ade-
varuri, ce voiu aveà ocaziunea sá stabilesc in acest studiu,
 219

voiu citk ad o experijenta foarte importanta ficuta de d. Ch.

Flaudin. Aceasta experienta a fost ificuta pentru a demonstra
ca otravire# este efectul ungi absorbfiuni. Api ea este citatás
de autorul su pentru dovedirea existentei sufletului ca fiintá
spiritualá deosebitá de materie (???)1). Dar aceastrt expe-
rienta devine cu atk mai importanta pentru studiul meu, cu cat
ea o fost facuta inteun scop cu totul deosebit, interpretatil de-
autorul ei cu totul altfel deck de mine, si facuta de o persoani
a carei idei filosofice stint cu totui deoesbite de ale mele. latas
experienta:
D. Flaudin a ales un caine mare si robust pe care I-a de-
prins so manance arsenic (acid assenios). Mai intaiu a inceput
sa-i amestece in alimentele obisnuite cateva miligrame de otrava,.
pana cand a ajuns treptat sa-i dea cate cinci, sase, si panh
la opt centigrome pe zi; adica, o cantitate care ucide un caine
de talia si de forta aceluia, asupra caruia se facd experienta. Prim
analiza zilnica a materiilor eliminate din animal s'a constatat
ca arsenicul nu era absorbit de organism in tot -timpul cat era
administrat treptat. Absorbtiunea insa putea fi fortata pr'n mi-,
rimea neobisnuita a dozei. Dupa cincisprezece luni de experi-
enta Cainele a fost ucis repede prin spanzuratoare. In urma au-
topsiei facute, s'a gasit cà membrana interna sau mucoasa
stomacului si a intestinelor era de o grosime cu totul anormala;
era, sa zic ash, dubita; si din cauza acestei ìngroâri fara in-
doeala, gurele aspiratoare ale vaselor erau inchise pentru ma-
teria toxica. Cu toate acestea alimentatiunea se continuase in tot
tiinpul celor cincisprezece luni, si cainele nu slabise niciodatai
Va sa zica aceeas membraná care nu absorbià arsenicul, ab-
sorbia, cu toate acestea alimentele".
Daca arsenicul s'ar fi dat cknelui deodata In cantitate
mare, el ar fi murit, fiindcá reactiunea fizio1ogicà organicá ar
fi fost prea slabk' ca sà ting in echilibru eat forta distruga-
-toare a agentilor exteriori cat j aceea a unei mari cantitati
de otrava. S'a dat insá cáinelui mai intaiu cateva miligrame de-
arsenic. Contra unui atac asa de slab, membrana mucoasá a
stomacului si a intestinelor a putut face o reactiune cel putin
tot atat de puternick cat si atacul otrávei.

1) Vezl: Préris de Physiologie humaine et de Psychologie, par

Ch. Flaudin. p. 378.
220

Prin aceast.N. reactiune ea a chemat In ajutorul su o mg

.mare cantitate de sange, din care a luat materialul necesar
pentru a construi un no-u organ, des1 cumplit de inic, care sa
functiunea de a lupra contra vrajmasului, fAra a mai cherna
In ajutor reactiunea violenta a organelor. Daca cantitatea de
arsenic care intra In stomac In toaite zilele nu se mai mareste,
ea este echilibrata regulat de organul ce s'a creat anume pen-
tru dânsa, If ara ca sa se mai provoace vreo smintire In organism,
vreo reactiune ca aceea, care a avut loc la Inceput. Dar presu-
punem ca dupa catva timp se teireste doza cu cAteva miligrame.,
In acest caz, cantitatea de arsenic egala ca doza vechie va fi
echilibrata de forta organului creeat pentru dânsa; dar canti-
tatea ce s'a adaos, negasind nici un alt obstacol, N a provoca
reactiunea organica. Reactiunea organica dar, cu aceasta din
urma, cantitate minima; deaceea va reusi ca sä gaseasca si acum
destul material trebuitor In sAnge pentru a construi la moment
un alt organ, sau mai bine o adaogire la organul dejà construit
§i destinat a lupta contra vrajmasului: Dupa aceasta' construire
functinoarea organismului iarasi infra In starea normala.
noua adaogire de doza va provoca o noua reactium; si, ask
mai departe. Cu chipul acesta s'a isbutit a forma in stomacul
cAinelui un adevarat organ mare, capabil de a sine In echi-
libru o doza nzare de arsenic.
Tot cu chipul acesta se desvolta si se mareste incet i trep-
tat, muschii la cei cari fac g:mnastica, creierii la cei dan fac exer-
citii intelectuale, etc.
Pentru a reveni la experienta de mai sus vom zice Ca: incat
priveste proprietatea ce capatase mucoasa stomacului $i a in-
testinelor de a absorbl alimentele si de a nu absbrbi arsenicul,
aceasta nu trebuie sa 'mire pe nimeni. Caci, trebuie sa tinem. so-
coteala mai Intaiu, ca esatura membraiielor organice nu este
asà de simpla si de omogena ca aceea a unei bucatele de zahar
cristalizat, care absoarbe once ljchníd i se prezinta; si al doilea,
in functiunile fiziologiei rolul principal este jucat de fenomenele
chimice, iar ,nu de cele fizice. In tot cazul, ni se pare a d. Flaudin
-n'a prea nimerit-o bine cand a invocat aceasta Rica dificultate
(care nici nu este o dificultate reala) din experienta sa, ca o
tlovada despre experienta sufletului ca substanti deosebita de
materie. In experienta de mai sus, stomacul si intestinele cai-
 221

nelui au creat un organ care sa opreasca absorbtiunea arseni-

cului, dar nu si a alimentelor; intocmai prectun organele si func-
tiunile in respiratiuni sunt obstacole contra, absorbtiunii si di-
solvarii in sange a azotului si acidului carbonic de aer, dar nu
si contra oxigenului; intocmai precum in sfiirsit once arme a
fiintelor organice nu slujesc deck a combate vrgjmasul care
a provocat formarea lor; de exemplu, blana ursilor albi nu este
o arma deck contra celorlalte animale, etc.
Se stie ca once inraurire distruggtoare de organism pro-
duce o reactiune organica, O sgkietura de bold, ca si o lovi-
tura omoritoare de topor, provoacareactiunea organica care se
sileste sa reziste atacului si sa repareze stridtciunile. Dar suc-
cesul acestei silinti atkna de puterea vrAjma$ului ce trebuie a
fi biruit. Experienta d-lui Flaudin ne dovedeste ca actiunea
orgartica nu poate birui in acela$ moment deck o foarte mica
putere vr5jmasa. Aceasta trebuie s. atkne dela imprejurarea
ca, in until ci acela,s moment, activitatea organelor nu poate
construi deck o foarte mica cantitate de obstacole organtice;
$i ca, de alta parte, in singele ce inconjoarl, organul atacat, nici
nu se poate gasi intr'un singur moment material disponibil pen-
tru constructiunea obstacolelor, deck in cantitate foarte mica,
Multi filozofi materialisti1) vrAnd sa combata teleologia
-metafizicilor, citeaza exemple ca acestea: Cg stomacul care ar
trebui sa digereze si sa absoarbil humai alimentele, absoarbe si
otravurile; ca un glonte de puset intrat in carne vie nu este
svklit afara; ca o linguritti scapata pe gât nu mai iese din sto-
mac, afara numai daca nu s'ar face o operatiune
.foarte periculoasa, etc. Interpretarea pe care am dat-o eu ex-
perientei d-lui Flaudin explica toate aceste dificultai, dând drep-
tate si metafizicilor si materialistilor. Caci, clupgi cum $tim, re-
actiunea fiziologiCa lupta Cu succes contra unei inrânriri vqta-
matoare slabe, dar este-biruitg. de o inránrire puternicit Si apoi,
vorbind adevarul, itulurirea nou5. slabA care indeplineste con-
ditiunile expuse mai sus, e departe de a fi vatam5.'toare. Astfel,
se stie ca otrA%urile chiar se intrebuintea4 ca rnedicamente in
doza mica,
Importanta experienta a lui Flaudin confirma pe deplin
principiul general enumerat i explicat la inceputul acestui
1) Intre altii vezi Bfichner in cartea sa Force et Matière.
222

paragraf; $i totodata ne da confirmarea $i explicarea etioologia

a urmatoarelor corolare ale aceluia$ principiu:
1. Once schimbare in jocul fortelor a canora lupM ronsterue
vieata, di loe la; o schimbare echimalenta in functiunile
accstea urm r produc o schimbare echivalenta si rorespun-
z ¿loare în organe. Insa fiindcií la fiecare moment se fac schim-
bari in jocul fortelor vietii; deacolo urmeaza cí organele $i
functiunile se transformeaza $i se aclapteaza la fiecare moment.
O functiune nu este la urma urmei decat o mi$care impr4-
mata de o forta. Insri orice forta data corespunde unei star
anumite a materiei. Deacolo urmeaza ca, once functiune deter-
minata trebuie sa se execute de crirtre un organ asemenea deter-
minat. Acest adevar, cu toatI evidenta sa, nu este admis de
toti fara rezerva. S'au gasit persoane cari mi-au obiectat ca,
animalele cele mai inferioare au in loc de stomac un simplu sac
cu o singura deschizaturh, care serve$te atál pentru introducerea
alimentelor, Cat $i pentru expulsiunea excrementelor; $i ca,.
prin urmare, mai multe functiuni se executa prin acela$ organ,
Voiu face insa intampinarea urmatoare: Alimentele nu intra
singure $i dela sine palm in fundul stomacului. Prin armare tre-
buie sa admitem ca existk daca nu alta, macar ni$te inu$cfl?
invizibili la partea superioara a stomacului care sa gattnaschi.
gura stomacului spre a forta alimentele sa se scoboare la fund.
Tot astfel trebuie sa existe ni$te mu$chi cari sa gatuiascrt
fundul sacului spre a forta excrementele sa jasa afarà. Apool
ace$ti mu$chi cu functiuni deosebite nu sunt decat organe deo-
sebite cari numai cat se intalnesc in organul comtm numit sac.
Nita aici vedem ca pentru dourt functiluni exista tresi organe:
doua speciale $i unul general. Dar chiar cand am admite a
exist5 un singur mu$chiu care cu acela$ fel de gatuire a sacului
stomacal ar produce, dupä imprejurgri, sau introducerea
materii sau expulsiunea lor, totu$ trebuie sa admitetn ca acet
mu$chiu se afla in legaturi deosebite ca deosebite organe
intime, dela cari prime$te impulsiunea pentru a satisface tre-
burn(ele eosebite de ale organismului. In acest caz mu$chiul
in chestiune ar fi un organ comun in care se intalnesc diferitele
organe ale diferitelor functiuni. Intocmai precum gura la out
este un organ care serve$te $i peutru functiunea digestiunii, $i
pentru a respiratiunii i pentiu a vorbirii, färä ca sa Vim in drept-
 223

.a zice ca la o functiune deosebita. nu corespunde numai decit

am organ deosebit; caci, dupa cum stint, adevaratele organe ale
digestiunii, respiratiunii, vorbirii, sunt altele, iar nicidecurh gura.
Nu este nevoie, ca sa coboare cineva pana la infusorii pentru
a-mi cloyed' ca un organ poate servi in mod acoesoritt la mat
multe functiuni; dar nu mi se va dovedi niciodata câ la o func-
tiune deosebita nu corespunde chiar din inceput un organ deo-
sebit. Dar deosebirile i subdivizionarile functiunilor si orga-
.nelor lor merg ihult mai departe decit isi inchipuiesc contra-
dictorii mei. Ele merg pana la nesfarsit; sau, cel putin, se a-
dancesc foarte mult In calea nesfarsitului. Si In adevar, ar trebui
ca cineva sa fie prevenit pentru a nu admite ca, compticatiunea
_nesfarsita anatomica a pmului nu este decit intrunirea unui nu-
mar nesfarsit de organe si suborgane, cari corespund la tot
atatea functiuni, a carora intrunire constitue complicatiunea ne-
sfarsita fiziologica.
Organtsmul ponte si se modifice in o direcfiune data oricdt
de mult, inciit tirnp inriiurirea care provoaca acea modificare
dureaz1.,si se mare,ste pe nesimfite. C5cj, Pecare cantitate nota
de inraurire produce un organ nou, sau mai bine zicand, o
.noua cantitate de organ, care se adaoga dare cantitatea dejà
acumulata. Considerand apoi, ca ereditatea este o simpla le-
gatura de continuitate intre vidtile individuale cari se succe-
deaza In decursul timpului, vom Intelege usor, cum o Inraurire
care dureaza de milioane de ani, marindu-se pe nesimtite si ne-
contenif, poate s transforme o specie de fiinte organice Inteo
alta specie, care nu rnai are nici o asemanare cu cea dintaiu.
Astfel s'au transformat pestii in reptile, reptilele in pasan i si
in mamifere, mamiferele inferioare in cele superioare, acestea
din urma In oameni, i asà mai departe.
$i viceversa: O modificare de organizar scade pe nesinitite
$i se pierde Incat timp inrilurirea care a produs-o scade yi dispare.
Acest corolar nu rezulta direct din experienta d-lui Flaudin.
Insa daca in acea experienta s'ar fi incetat deodata sau treptat
de a se da cainelui arsenic, desigur ca, dupa catya timp, ar fi
disparut modificarea membranei stomacului si intestinelor, si
-cainele ar fi putut din nou fi omorit eu doza de opt centigrame
de otrava. Cauza dispozitiunii modificarii in chestiune ar fi
lost aceasta. Ne mai intrand arsenic In stomac, organul contra-
224

arsenicului nu ar fi mai fost excitaf, prini unnare nu ar fi mai

functionat. Insd fiindcd organul este determ;inat de functiune;
deaceia dispäränd functiunea, dispare si organul. Acest ade-
at- pe lâng ci s'ar puteà dovedi cu o experientä analogd .çu
aceia a d-lui Flaudin, dar apoi este dovedit prin slabirile, a-
trofierile i chiar disparitiunile organelor neintrebuintate de
(litre plante i animale. Asa de exernplu, dinele, care in starer
sälbaticä, a avut urechi drepte fiinda se servea necontenit de
ele tndreptandu-le in toate partite ca sa audd mai bine din
cotro vine vreun vrajmas sau vreo victimd; acum, in starer de do-
mesticire, el este asigurat atät contra primejdiilor cat si in pri-
vinta mancarii, färä ca'sk se mai serveasda de urechi; i,aceste
ne mai fiind intrebuintate au devenit blegi. Si cu cit o rassa de
ciini este mai imblänzitd, mai bine ingrijitd de cem, cu atit are
urechile mai atroflate. Asemenea se stie ca muschii unui om
care nu lucreaza i nici nu face gimnasticd, se subfiaza. si slabesc.
Exemple de acestea se pot cita crick de multe.
Pentru a ne da seama pe deplin despre transformarea vietii
organice pe pämänt, mai nämine de probat un singur lucru incl.
Fiinded in lapt rnodificarile organismului se fac ìn direct-.
auni determinate, in care urmeazä pentru durate enorme; de-
ceia amine sä dovedesc inrituririte modifz'aitoare incep dela-
un grad de ['Were in timp de mii A milioane de ani. Pentru, a-
ceastä dovedire va fi destul sd citez câteva exemple din mine_
de felul acesta ce s'ar putea cita:
Apa oceanurilor la inceput era dulce. Insa fluviile au tot-
deauna o mica cantitate de sairuri in disolutiune, luate din munti
si pdturile de pdmänt prin care apa lox a trecut. Aceste stiruri
sunt duse la mare de unde jiu se mai intorc, desi apa rnarilor
se preface iardsi In ploi i fluvii. Cu chipul acesta, oceanur4
din dulci ce erau, au ajuns treptat sa fie din ce in ce mai pline
de sdruri pand la gradul in care sunt ast54zi. Aceastä imprejurare
este o inräurire urmatä si treptatd asupra fiinfelor organice care
träiesc in mare. Tot asä pe nesimti,te, i necontenit s'ait. facut:
rIcirea scoartei pdmântului si a apelor din oceanuri; subtierea
aerului prin impufinarea azotului, oxigenului si addului carbonicF
din atmosferä; tArgirea uscaturilor in raport cu oceanurile; ridi-
carea diferitelor nscaturi din mare si schimbarea configuratiu-
nilor lor; schimbarea corespunzdtoare a curenturilor de vânturi
fi a puhoaelor maritime; etc. etc.
 225

Daca vom considerà toate inrkiririle care se exerciteaza

asupra vietei organice, atat cele provenind dela raporturile re-
ciproce in care se afLa diferitii indivizi sau diferitele specii de
iiinti organice, atunci vom ajunge la ,concluziunea urma.toare:
sunt inrauriri care dureaza dela inceputul p5na la sfarsitul
organice pe parnant. Fiindca ele insasi sunt in necontenita
modificare treptatA; deaceea ele se subimpart in inrâuriri !mat
mici; i a$A mai departe. Acest tablou de infauriri este intounai
reprodus de formele vielii organice. Cad, unele caractere sunt
comune tuturor firatelor organice; altele se gasesd numai h uncle
fiinte care constitu'esc o clasa, altele numai la un numar mai
restrans care constitue un ordin; altele numai la o specie;
a$à mai departe. Daca in sfarsit consideram ca fiecare inraurire,,
incepe prin o cantitate nesfirsit de mica, creste treptat pAna la
un punct culminant, si apoi scade treptat (sau prin discresierea
ei proprie, sau mai degraba prin cresterea unei inrauriri noua
care mod,ificI ori neutralizeaza pe cea dintii); dadi, Lic, con-
sideram toate aceste, nu ne putem cpri de a recunoWe ca: ln-
rduririle care ntodificl Finkle organice onduleazi-i conform legii
ondulatiunii universale. Ele constituesc undele partitive ale pa-
mtintulni.
Am zis ca vieata este totdeauna prelungita, and -intervine
In lupta vietei o forta sau o inriurire noua care indeplineqte
conditiunile desvoltate mai sus. Se intelege ca, in CAA timp vieata
organica intreaga merge pe curba suitoare a undei sale, ea se
prelungeste necontenit perfectionându-se; dar cind va per-
curge curba scoboritoare, atunci ea se va prelungi clegradAndu-se.
Si jata pentru ce: In tot cursul curbei suitoare a vietti organice
de pe pamânt, ccnditiunile care favorizeaza $i determin.í aceastä.
viata merg asemenea crescänd; astfel incR, la fiecare moment,
se inmullesc si se intaresc tocmai acele InrAuriri care trebuie
pentru a stabill cel mai perfect echilibru principal al undei. Cu
alte cuvinte echilibral se Intareste fiindca numarul fortelor di-
verse care intro In el se mareste la fiecare moment. Ciind
vieata organica va fi pe curba scoboritoare a undei sale, atunci
conditiunile de vieata organic5 vor merge imputinindu-se si
slabind. Echilibrul principal al undei vietii organice va merge
siricându-se, din cauza ca nutwIrul forteror ce se echilibreazil in
ea va scNdeà din ce in ce. Cu chipul acesta, predomnirea unor
CONTA. 15
226

forte asupra altora, nu va mai proveni din cauza cresterii acelor.

forte; ci din cauza sIäbirii celorlalte. Astfel, intre altele, impu-
-tinarea treptatä a aerului si a apei de pe pa mânt, vor aduce
sabirea trnora din fortele. organice. In acste imprejurari care
va fi rolul luptei secundare din unda vietii organice? In ,lupa
vor continu a infra la fiecare moment inrauriri Rota'. Insl a-
ceste inrauriri noui vor servi a restabill la rrecare inaincui o
parte din strioäciunile echilibrului general. Cu chipul acesta,
rnicile inrauriri noui care vin in ajutorul fortelor sabite a luptei
yietei servesc a prelungi vieata; îns aceasta preIungire nu face
alta deck sa. impiediee stingerea nápraznicA a vietii organice
de pe pamant, färá a impiedica stingerea
Aceastà explicatiune se- aplica la toate undele; prin urmare
§i Ia acele ale indivizilor si natiunilor ornenesti.
Se stie ca' ,oamenii tineri i n.atiunite tinere desvolr" mai
mula actiVitate, si au mai mulfi tendint:1 catre Variat;une, de-
ck oamenii si natiunile cari au intrat In bItranetc. Catiza este
ea', pe curba suitoare, liortele noi ceintra a fecare moment in echi-
librul sunt in cantitate destul de mare pentru a umplea go-
lul lasat de fortele uzate si iesite din echilibru, 5i totodlta a
forma un prisos spre a fi ad.äugit la f-_,rte.i.e exi3ten1-2;
astfel 46 la fiecare moment se gäseste in priscs de forte care as-
teapa a fi lechilibtat de alte forte si mai noi. Pe curba scobori-
toare, din contra', micee înrìuriri ni n'au alt scop decit
repareze la fiecare ntoment o parte din stricaciunile suferite,
sà rnentiná, pe- cat cu putintd, vechiul echilibru. Aceasta este
cauza 'pentru care batranli au tendinte numai atre trecut.
Formarea cì diferentiarea organelor. Once inrau,rire exerci-
lata asupra unei fiinti organice produce o miscare in organism.
Fiindcá once miscare produce o schimbare in forma materiei,
deaceia once functiune organicá construieste si mod2.leaza un,
organ. Asupra unei. fiinti organice se exerciteazà inrauriri ne-
numära.te; de aceia i rniscarile si formele materiei din trupul fi-
adicä, si functiunile i organele sale, sunt nenunarate.
Daok", toafe conditiunile flind egale, se vor exercità asupra unei
fiinfi organice inrAuriri identice, ceste vor produce modificári
identice care se vor acumula, pentru a prezentà o singurA mo-
dificare Mare. Cu falte cuvinte, daçà aceia inraurire va crete
(treptat i ate putin, conform princjpiului adaptatiunei), se va
 227

repeta, va continua; atunci i organul respectiv va creste, si va

deveni tot mai deosebit de celetalte. Cu cat o fiinta organica
va fi rezultatul a mai multor hit-A*1[16H, eu atat ea va avea mai
multe organe. $1 de alta parte, cu cat o fiinta va fi fost mai
mutt tirrip sub stapanirea unei Inrauriri, cu atat organul res-
pectiv va fi mai desvoltat si mai deosebit de celelalte. Deaceia
dintre toate fiintele- organice, omul are organele cele mai nu-
meroase si totodata cele mai bine diferentiate; caci ele se sco-
boara din cele mai primitive fiinti organice oe pe painânt;
de aceea este rezultatul a celor nzai mulle inrauriri, exereitate
cet 1114i lung timp asupra sa. Diferentiarea organelor s'a mai
numit si clpiziunea lacrarii organice.
Daca examinam fiintele cele mai simple si mai omogene
ce cunoastem, precum sunt monerele d-lui Haeckel, nu putent
distruge in ele nici un organ. Irma, consider= ci aceste fiinti
se afta sub stapanirea a o multime de inrauriris si c once in-
raurire determinata trebute sa produca o modificare determi-
nata In organism; deaceia trebuie sa admitem cií. monerele au
organe distinete. Dad noi nu putem sa vedem aceste organe
cu simturile noastre si cu instrumentele grosolane de care dis-
punem, aceasta Insemneazi ca, acumutarea i definigunea orga-
nkfl la monere n'a ajuns Inca la gradul-de marire care se Foate
percepe de noi. Dar, se intelege ca, in once caz, numitrul orga-
nelor trebuie sa fie mutt mai mir la monere decat la, o fiint
superioara. Caci cea dintaiu rezuma in sine numai Inrauririle
actuate si foarte putine ibrauriri din trecut; pe and cea de a
doua este rezultatul Oat al inrauririlor actuate, Cat si a unui:
mimar mutt mai mare de Inrauriri trecute; din cauza c. aceasta
se trage din o generatiune spontanee mult mai antica, si prim
urmare din stramosi care au suferit inrauririle mai multor
timpuri.
;Det¡nifiunea adaptagunii. Daca o fiinta organiert exista ea
individ, cauza este ea ea este un centru de intalnire si de
echilibru totodata a tuturor fortetor care emana, atat dela ma-
teria .din care este compusa fiinta, cat si deja materia care o
lnconjoara. Deaceia se zice cä. fiinta organica este adaptata la
mediul in care se afla,. Daca fiinta organica face o miscare
oarecare, fie fiziologica propriu zisa, fie psicologica, cauza este
ca acea miscare noua a fost impris-nata de o fortal 'toga care a
228

intervenit §i a inodificat putin echilibrul dejA existent. Dar o-

data ce echilibrul este restabilit ca forta cea nou,a
atunci liinta organica devine adaptati §i la aceasttl forta noul.
Cu cAt fortele noi care intervin se vor acumula, cti atAt i modi-
flicarile organice vor deveni mai mari. Dar la fiecare modificare
se stabilWe un nou echilibru (intre fortele vechi i cea inter-
venientA), prin urmare o nota adaptatiune. AO dar ce este
adaptatiunea?
Adaptatiunea este modificarea echilibrului principal al unde-
lor prrin intrarea de forte hoi in acest echilibru sau efirea de
forte vechi din el. Aceasta definitiune este In armonie cu ideile
expuse in acest studiu; §i este atAt de larga, Mat cuprinde In
ea chiar modificarile organice violente care ca-uzeaza moartea
fiintelor organice. BiologiOii Insa se unesc a nu da num ele de
adaptatiune deck la modificarile incete §i treptate ale fiintelor
organice. Deaceia, In Inteles strAns, i In conformitate cu ideile
curente Isupra acestei materii, adaptatiunea s'a definit precum
urmeaza:
Adaptallunea este legea in virtutea c ireia un orgaesm linde
a se modified astfel, incdt el s kar 17-itt anume, rental impre-
jururile in carora este ¡us, ,si pentru de v;eatit
ce li ¡input aceste impreiur
PAna aici am explicat principiul general al adaptatiunii
corolarele sale. In virtutea acestui principia fac toate inodi-
ficarile undelor individtrale in genere, i a fiintelor organice in
specie. AN-And in privire acest principiu, putem dejA sa ne dam
seama In gen-e despre modul cum o celula organica s'a trans-
format In om, dupa ce a trecut in timp de multe milioane de
ani prin toate gradele intermediare de perfectiune ,organica.
13-entru a complectà insa aceasta materie, tini r'ImAne a mai
examinA doua moduri de adaptatiune, care se arata, mai at seamrt
la fiintele organice mai superioare, §i pre sunt de o Insemnatate
foarte mare. Aceste moduri speciale de adaptatiune sunt: tncruci-
prea ,si emigra fiunea.

I. Incrucisarea.
In Inteles strins, Incruc4area este unirea sexual A fecundA,'
dintre doi indivizi apartinAnd la specii deosebite de fiinte or-1
ganice. In Inteles larg Insä, putem da numirea de Incruc4are la
 229

Iunirea sexuala fecunda dintre doi indivizi oarecare, fie ei dei

aceiasi specie organic.% sau de specii deosebite.
Pentru a intelege rolul si natura acestui m,o4z1 de adapta-.
-thine, sal aruncam o ochire repede asupra istoriei reproductiunii
4 fiintele organice:
Reproductiunea incepe prin A fi asexuaa La fiintele orgal
nice cele mai inferioare care consistá din o singua celu1.54, repro,-
Auctiunea se face prin fisiparitate, adica, prin simp1i impárd
tire a trupului parintesc, din care fiecare parte devine un fiu.
La fiintele ceva xnai superioare, reproductiunea se face prin gem..
onatiune (bourgeonnement); prin aceia cal pe trupul par
rintelui incepe a creste un mugur care este fiul, 0 care dupa ce
ajuns la compleatá dezvoltare, sau se separa de p'Arintele
sau ramane lipit ca o ramura de dansul, având însi. existent*
.sa cu totul neatarnata. La unele fiinte inferioare, in mijlocur
unui organizm policelular, se izoleaza deodata," un mic grup
.de celule, care se mareste, devine un individ perfect, si apoi se
_separeaza de parintele s.ài La fiinte ceva mai superioare se iveste
reproductiunea prin celule germinale. In acest caz, o singurl
celula numita spor se desparte din mijlocul organismului parin.-
tesc; si apoi cand este singura, se dezvoltá sí se mareste prirs
diviziune spontanee p5na and devine o fiinta complectili ca
tatal sau. Nemijlocit dupA aceasta forma de reproductiune vine
reproductiunea sexualti cea mai imperfecta, adidi, hermafrodi-
tismul. Acesta se observa la majodtatea plantelor, si la un mare
numar de animale inferioare. Fiinta organica hermafroditit are
arrAndoua sexele, din care unul produce oul, i celalalt silmânta.
Hermafroditele cele mai inferioare se reproduc singure. Insa,
,cu un grad mai sus pe scara fiintelor organice, dousa) fill-4i her-
nafrodite trebuie sa se uneasca pentru a da loe la reproduc-
tiune. De aici urmeazácà fiecare fkintá hermafrodita incepe a uzi
de preferintá numai de un singur sex; si de_aceia organele ce-
lullalt sex incep a se atrofia, si a disparea, din ca,uza lipsei de
functionare. Cu chipul acesta, reproductiunea sexual ál ajunge
a se face la fiintele organice superioare prin mijlocul a dot hull-
vizi unisexual.
Pentru a explicá faptele de mai sus, s ne aducen tnai
intai aminte de piincipiul urmator. Pe dial vreme vieata orga-
iinical se. afla pe curba suitoare a undei sale, ortanismul progre-..
230

seazi necontenit, Adica, devine.dini ce in ce mai complex. De:

ici urmeaza ca, in genere, cu ât ç generatiune de indivizi va
fi mai posterioara, cu Mat va lua nastere din parinti mai complicat,
din complicatiuni de forte mai numeroase si maideosebite. Sa la-
murim acum acestea cu principiul general al adaptatiunii.: daca ma-
terialul din care se face copilul ar proveni toteauna din aceias.
fel de laboratoriu, atunci el ar avea totdeauna aceleasi forte in
lupta vietii. Insa, când in echilibrtil principal al unei uncle nu
intra forte noi, atunci acel echilTru slabeste din ce in ce; din
cauza ca la fiecare moment prin altele noi. Cu alte cuvinte., for-
fele care nu sunt improspatate sau marite, shibesc. Deaceia
spre a reinvià lupta yietei, este de trebuinta ca materialul din
care se cladeste generatiunea viitoare sa vreo deosebire
de mater*.alul din care s'a cl iJit generatiunea precedenta; sà".
alba, adic,a, cuprinsil. in el o for-41 noua care nu exista î1 lupta
vietei parintilor. Insa din punctul de vedere al ineruciserii, ma-
terialul generatiunei viitoare numai atunci se va deosebi de acela.
al generatiunii trecute, cand 1a proveni din un laboratoriu, sau
din laboratorii deosebite. De exemptu: Fiintele organice inte,
rioare incep i urmeaza catva timp curba suitoare a undei
organice pe pamint pin reproductiunea asexuala. Dar ele a-
jung la un maximum de italitate (punctul cu,Iminant al undei
reproductiunii asexuale), dela vare ¡ncolo ele trcbuie sa inceapa
a se degradà, findc echilibrul vietii incepe a slabs'. De fapt,
o parte din aceste fiinti raman stationare in modul lor de re--
productiune, $i se degradeaza pana la extinctiune.
parte, insi din aceste fiinti, introduce treptat un nou element
plamadeala generatiunilor viitoare. Vom vedea mai departe-
acest non element este produs de o noua inrattr,ire a mediului,
si caaceasta iiou inrâurire este cauzata mai cu seama prin
schimbarea habitatului, adica prin emigratiune. Inrauririle noi,
acumulandu-se, ajung treptat sa dea loc la o fabricare din cc'
In ce mai complicata a planuidelei generatiunilor viitoare: fin-'
fele dela o veme devin hermafrodite prega-tesc doua feluri de-
inaterialuri, Iii dona laboratorii deosebite; si aceste doua, mate-
rialuri se combina impreuna pentru a da nastere la o
deal deosebita de aceia a fiintelor sexuale. De alta. part;
tele dotta materialuri fiind nici prea deosebite nnul de altul,
4nici identice, dau nastere la o plamadire compus5, foarte putira
 231

deosebita de fiecare din materialurile componente. Cu alte cu-

-vinte, putem zice ca, fiecare material component a primit delai
.celalalt material o in1ci,4 Mrdurire no u. care imputerniceste echi-
ilibrul $i relnsufleteste lupta vietii. Astfel, se gaseste si aici pe
41ep1in confirmat principiul general al adaptatiunii. Fiintele her-
/nafrodite urmeaza la rândul lor mai departe curba suitoare at
vietii organice, pana când ajung si ele la punctul culminant al
thermafroditismului. In acest punct iarasi ele se despart In doul
9arti, din care una merge spre decadenta, iara alta introduce o
moua inrOurire in lupta vietii, si merge mai departe progresind.
$i in adevar, pentru ca organismul vietatilor sà: progreseze, tre-
buie sa intervina noi Imiuriri, care A. mareasca nota deosebiriil
dintre materialurife destinate a formà plamadeala copilului;
intocmai dupa cuan in experienta d-lui Flaudin este trebuinfal
sa manly] doza de arsenic pentru a provoch progresul organului
antearsenical. Pentru acest scop, fiintele hermafrodite Incep a
um se mai fecundà singure; ci se unesc Cate dou'l In actul re-
productiunii, pentru ca plamadeala copilului s5, fie combinarea
a doua materialuri mai deosebite, fiindca provin dela douà fiinti
deosebite. Dupa ce trece timpu/ $ i al acestui fel de hermafrodi-
tism, fiintele organice care urmeaza curba suitoare a vietei or-
ganice, ajung sa atbá numai cite un sex.
ROTA aici, pentru usurinta explica n, am presupus cA fiin-
tele asexuale prin intervenirea unei singure inrAuriri noi, aceste
se prefac In fiinte unisexu,ale, si ask mai departe. Eite bine in-
teles Trish' cá dela fiintele cele mai inferioare pána la cele mai
superioare sunt grade nesfarsit de multe, chiar In privinta orga-
s,nelor sexuale; eh' trecerea-dela un grad la altul este cauzatá de
intervenirea unei InfOuriri noi cumplit de mici; si a la fiecare
grad fiintele organice se despart In data piirti, din care una
destinatil a sta pe loe si a se degradà, iará alta destinatà a
,emigti, a prim/ noi inrauriri, si a urma astfel progresul organic.
Progresul deowbirii dintre materialurile cari compun 04-
mádeala copilului nu se opreste la punctul ,unde fiintele orga-
-nice au devenit curat unisexuale. Pentru ca ceste materialuri
Al provie din laboratorii din ce in ce mai deosebite, vedem cái la
fiintele superioare i/ndivizii femeiesti se deosebesc din ce In ce
,de atre indivizii birblitesti. La specia omului vedem chiar cá,
.co cát lo ras4 este mai civilizati cu atat fetneAa se deosebeste
232

mai tare de "barbat; atat in privinta formelor $1 a. constitutiuniii

trupului, cat $i in privinta dispozitiunilor si aptitudinilor inte-
lectuale si morale.
Nu e cu putinta ca deosebirea dintre barbat si femeie.
sa urmeze a creste pana la graduri pe cari noi nici nu putem,
acum sa ni le inchipuim. Par aceasta unmare de crestere a deo-
sebirei sexuale, dupa toatei probabilitatile, nu va merge ash de-
parte din cauza ca nu mai este asà 'de trebuincioasi pentru pro-
gresul vietei organice. Si in adevar, deosebirea de materialuri
trebu'ncioase la plianadeala copilului se poate. c.ipata $i Mari
de acum inainte sprin incruc4area propriu zis 1.
La fintele organice -fnai superioare si la oameni, incruci-
sarea practicati prea mult timp numai intre membrii aceleeasi
familii, conduce la aegenerarea indivizilor cari compun acea fa-
mdlie. Caci, eclailibrul vietii slabeste cad nu interxin In el
forte noi. Pentru a opri dar aegenerarea, trebuie ca dela ci,
vreme indikizii din o familie si nu se Tnai incruciseze decat cu
indivizi am n alta familie. Presupun ca mai multe famdlii, intru-
nindu-se in o singura localitate, formeaza o aauratura numita
dupa imprejurari sat sau trib_ Intre numerosii membrii ai nume-
roasekr familii d n tin trib se poate face un foarte mare numai
de cmbinatiuni deosebite de incrucisari in can plarn.tdeala co-
pilului S3 fie compusa totleauna din materialuri destul de deo-
sebite, deaceea prcgresul organic va dura mult mai inult timp,
intr'un trib deck intr'o familie izolata care nu se incruci$eaza
cu altele. Va ¡Lira mai mult timp fiindca va aveà la dispozitiune-
mai multe forte noi cari pe rand intra in echilibrele vietelor Tn-
dividuale. Dar dela o vreme, toate fortele noi de mai mainte vor
fi intrate in echilibrul vital al fiecarui indiNid din trib; cu alte
cuvinte, toti indivizii cari compun tribul, vor semanla unul cit
altul, vor aN ea aerul de famine, si vor ci spune aproape de in-
tocmal aceleiasi materialuri pentru plamadeala copilului. Din
acest moment decadenta tribului va incepe; cad echilibrul vital
se slabes_te card incepe a nu mai interveni iiVel forte noi.
irldivid din acest trib voeste sa produca o generatiune Dacaun
mal
viguroasa deck dânsul, trebuie sa se incruciseze cu un individ
din alt trib. Dar daca tribul intreg voeste sa dobandeascq vi-
goare, trebuie s 2 se ame$tece in totul prin incrucisari cti alt trib,
§i amandoua acestea vor da nastere la un trib nou cu trial multai
 233

rvitalitate deck fiecare din celelalte doua. Daca mai multe tri-
iburi se unesc inteo singura localitate pentru a constitul
preuna o natiune, atunci combinatiunile de incrucisare deose-1
:lake ce se pot face intre indivizii acelei natiuni sunt mult mai
tnumeroase deck acelea dintre indivizii unui trib. De aceea ma-
fele progres organic va dura tnult mai mult intr'o natiune decat
intr'un trib izolat. Cu alte cuvinte, o natiune va trat mai, mutt
deck un trib; intocmai precum tribal traeste mai mult deck fa-
milia familia mai mult deck individul. Natiunile, la rindut
lor, prin inciar4are, emigratiune, separatiune, intrun4e, etc.,
pot da nastere la ginti, cart fiind mai vaste deck natiunile, traesr
mai mult deciit acestea. Mai multe ginti constituiesc o iasá cont
pusa din inakizi si mai multi, si cari are, prin urmare, o vieatá
si mai lungA deck o ginta; i asà mai departe.
Este de observat Cl fiecare fel de amestecaturil 3exuala dá
-4oc la o unda corespondenta. Astfel incrucisarea a doi au a
câfia indivizi provenind din famiili deosebite danastere la inda
unei noi familii; amestecatura sexuala, a mai multor familii dill
nastere la wide mai mari ale unui trib; din amestecatura
multor triburi se naste unia si mai mare a natiunii si asa mai
departe.
Pana aid- am rationat facand abstractiune de efectele emi-
gratiunii. Emigratiunea insa, dupa ,cum vom vedeà, modifica in
parte rezultatele de mat sus. Astfel, o familie sau un trib care
se. afta pe curba scoboriloare a undei sale, poate sa reintinereascAl
adicA, sA dea loc la o unclA nouA, prin faptul cA se strAmutA
in alta tara sati In altl. regiune. Caci Inrauririle noi, cari provlit
dela un nou habitat, Intervin fireste in echilibrul vietii, i pritt
aceea 11 intaresc. Dar ce e mai mult este ca prin emigratiune,
aceeas famihe care s'ar fi stins dela o vreme daca ar fi stat Irt
acelas Ice, da loc la ratnificatii cari, emigrand necontenit
rectiuni deosebite, dau nastere la deosebite familii, triburi,
7nattuni, ginti, etc. Asa dar emigratiunea poa_te suplint
sarea. Se stie ca, cu cat popoarele sunt mai primitive, ca atat
-stint subimpartite In triburi mai mici; si cu afar aceste triburit
tin mai mult la distinctiunea de rasa, de casta, la puritategf
sangeltli, cu un cuvant, la neamestecarea sangelui prin incru-.1
ciare. In aceste conditiuni, triburile nu pot progresà deck numai,
fiind nomade, sau schimband la intervale scurte locuintele lor
-stabile.
234

vrázut Mai sus ca., clack' face abstractiune de efectele

pmigra tiunii, atunci incrucisarea care se face intre indivizi pre&
lasemänkori unul cu altul 'conduce la degenerare. Pentru con-
tfirmarea acestui adevar, voiu cita ckeva fapte Pbservate de multi:-
Statistica medicalá arata ä, casatoriile intre membrii ace-
aeasi famIlii, mai cu seamia cand gradul de inrudire este foarte
japropiat, produc, dela o vrerne, monstruozitáti, partiale Si u-
goare. S'a observat asemenea ca familiile aristocratice din Spa-
nia sunt foafte degenerate, din canzd. ca. se incruciseaa de se-
coli nurnai intre dansele. Se stie c dinastiile domnitoare ur-
MeazI a se crede de rasa superioar'ä. celorlalti muritori, i dea-
- ceea nu se incruciseazd deck numai intre dansele. Aceasta este-
cauza principal.k pentru care, dupa cum a observat alienistul
Esquirol, boalele mentale sunt de saizeci de ori mai numeroase-
la familiile domnitoare deck in massa poPulatiunii1). Se ob--
servá gpoi c, eu cat o dinastie éste mai veche, si ou cat incru-,
cisarea a fost mai restransä., cu tat degenerarea fízjc i inte-
lectuala este mai mare in membrii acelei dinastii. Tot astfel s'a
iobservat cte unii crescátori, de vite, ea, o turma de vite in care
nu se introduce niciodka sarnânt.5. sträina, incepe dela o vrente-
a degenera.
Aceste fapte au fost contestate [de catre unii:
D. Fr. Darwin a voit sä dovedeasca prin fapte pozitive
Idaca in adeva.'r casatordile intre rudeniile de aproape produe-
sau nu degenerarea organismului. Pentru acest scop, a stabilit
Mai intaiu, prin o moneda care lash' mult de dorit, raportul care
'exista' in Anglia Intre numáru/ casätoriilor dintre veri i ntre-
iacela al casatoriilor celorlalte. De alta parte s'a infortnat pe la
spitale de alienati despre raportul ce exista Intre numärul bol-
navilor a cáror parinti snnt veri si intre numarul celorlalti bol-
navi- din aceleasi spitale. A gásit apoi ca raporful numeric' dintre
aceste doua categorii de bolnavi este aproape egal cu raportui
nutneric dintre cele douá categorii corespondente de cäsatorii
Si a conchis cA casatoriile dintre rude nu dau ide la generatiuni
egradate.
Contra acestei concluziuni voiu face observatiunile urma-
¡care:
. D. Darwin, pentru a constata numárul casátoriilor intre-

1) Vezi: Histoire de la Creation naturelle par Haeckel, p. 162.

 235

veri, a ctrcetat registrele'.stirii civile i a luat ca bazd supozi-,

-tiunea cä sotii cari au acelao nume de familii sunt in genere veri.
c'd jumbitate din veri sunt rude depe mama' $i prin ur,
I:mare nu pot aveä acela$ nume de famine, dar apoi veri cu a-.
cela i färá acelas nume s.unt de toate gradele. In sfarsit, cu;
ttoate compensatiunile de probabilitate ce face d. Darwin, me.
toda d-sale nu ne poate prOcurà aid o $tiintä pozitivei asupr4
raportului numeric Intre datoriile dintre veri §i Infre celelalte
cdsätorii.
D. Darwin nu tine seania" de invuci§arile legitime
izelegltime cari au loc intre rudele acelea cari sunt leg-ate intro
sine, nu prin inrudiri legale, ci prin legäturi namlai de siengq.
Intre rude de acest fel (care in genere nu-si cunosc inrud{irea).
nu plot fi rari innrucisárile chiar intre rudenii mai apropia,te
deck verii. Apoi, dacl va fi adevárat cà incruuciArile intre rude
produc degenerarea organismului, atunci desigur degenerarea:
va fi cu atät mai mare $i nai frequentä, cu, cat incruoisa'riile
vor aveä loe intre rudenii mai apropiate. Astfel fiin1 lucrurile
cine ne asigurä cä" marele numär de idioti $i nebuni pe cari
Darwin i-a pus pe socpteala cAsátoriilor dintre sträini, nu vor fi
din conträ fructul incrucisdrilor legitime Fi nelegitime dintre
Tudenii naturale sau legale poate mai apropiate deck verii.
Degenerarea organismului se manifestä nu numai prin
slabirea organului inteligenfil, ci í prin sl'äbirea a oricdrul alt
organ. Prin urmare d. Darwin nu poate sa," bazeze cercetärile sale
numai prin statistica bolnavilpr de creieri cu excluziunea celor-
lalte boale. Mai Tnult deck a-Ma,: e mai firesc lucrt1 ca degene-
rarea organismului sä se vädeascal prin slábiciunea generalá a
-Euturor organelor. Insá d.. Darwin nu s'a pus sà mute in cerce4
tärile sale numarul $1 genealogia, nici a bolnavilor de prin toate
-casele particulare, spitalele $1 ospiciile, nici a persoanelor slabe
de constituhe sau bolnävicioase cari tree de sä'nátoase. AO dar,
,efectele incrucisárilor intre rudenii trebuiesc cäutate mai degrabá,
aiurea deck in spitalele de nebuni.
Se poate ca in fapt doi veri incrucisindu-se, sà produc4
o generatiune viguroasä, pe cAnd douà rudenii mai indepartate
-sat' chiar doi sträini säl producä o generatiune mult mai degra-.
data. Si in adevár, dacä .parintii verilor ce se casatoresc sunt ie-
5iti din cásátoria a doi indivizi apartinând la douä famiW
236

totul debsebite, atunci acesti parinti au baza uncí familii noi

Verii iesitf din aceastá familie noua si prin urmare viguroask,
sttnt ei insisi vigurosi si totodata prin casatoria lor se comite
pentru Intaia oat-A In familia lor imprudenta de a se incrucisà
idotta, persoane de acelas sange. Din aceste doua cauze, gene-,
ratittnea ce va ies1 din ei, des1 va fi mai putin viguroasa decal
dânsii, totus nu va fi atat de degeneratá luck sa,atraga ot ba-
gare de seamá deosebita. Dacà din contra.", párinlii si strámosii
verilor sau rudelor ce se cásátoresc, sunt ei insisi náscuti din
cásatorii Intre veri sau alte rude, atunci se intelege ca, degene-
rarea a facut deja mult progres In acea famtilie, si ca cele depe-
¡urinal rude cari se casatoresc din aceastá familie vor produce \o
generatiune foarte degradata. Asa dar, nu e destul ca casatoritli
&a fie veri sau rude de alt grad pentru ca sa dea loc la o gene-
ratiune atat de degradata Incat sa atraga o bagare de seama
deosebita. Se cere pe langa aceasta ca casatoriile intre rude sa
fie de multa vreme practicate in aceeas familie.
Din cele de mai sus rezulta ca cercetarile si argumenta-
tiunile d-lui Fr. Darwin nu sunt deloc concludente.
Din contra sunt multe fapte cari dovedesc inteun imo
indirect ca casatoriile intre rude conduc la degenerarea. or-
ganismului. Intre aceste fapte sunt urmatoarele:
Se stie ca la oameni intre rudele (nu si afinii) de gradul in
taiu si al doilea exista o antipatie_sexuala a$a de puternica
Inc:at mai ca nu exista caznri de Incruct'sari intre a.,tfel de rude,
cu toate ea ele vietuesc obisnuit impreuna. Aceasta anttpatie
nu este altceva decat un mod de vadire a instinctului conserva.:
tor care opreste pe oameni de a merge pe alea degeneratiuni
organice. Cu cat doua persoane se afla la un grad de iubire-
rnai Indepartat, cu atat antipatia sexuala intre dânsele este mat
mica si simpatia sexuala mai mare. Este adevarat ca simpatia
sexuala Intre doua rude este ceva manta si prin faptul ca una
din rude este crescuta In locuri si Imprejurari cu, totul deosebite
de acelea in care a cre.cut cealalta ruda. Astfel s'a vazitt exis-
tad simpatia sexuala chiar intre f..ati, când ei de mici au fost
rataciti prin lume fara ca sa she unul de existenta celuilalt
Dar aceste fapte nu fac decAt sa confirme principiul general al
adaptatiunii. Caci toate lucrurile fiind egale, doua persoane se
 237

vor deosebl cu atat mai mult Intre dansele, cu cat vor trai se-
parat in mediuri mai deosebite unul de altad.
Se stie asemenea ca simpatia sexuala este cu atat mai pu-
ternica si mai durabila intre doua persoane, cu cat ele se vor
deosebl mai mult intre dansele in privinta constitutiunii, tempe-
ramentului, caracterului, coloarei ochilor si a parului,,ete. Acest
fapt este iarasi un mod de manifestare a instinctului conservator
care tinde a perfectiona oiganismul sau macar a conserva pe
cat cu putinta perfectiunea lui. $i In adevar, toate lucrurile fiinct
egale, copiii cari se nasc din parinti deosebiti precum am spus
mai sus sunt totdeauna mai vigurosi, mai frumosi si mai inteli-
genti decat copfii nascuti din parinti cari seamana prea Inuit
unul cu altul.
Toate aceste fapie, dupa cum se vede, sunt in armonie cu
principiile ce am stabilit in acest paragraf.
Despre Hibridisat cj (lespre sterilitatea in/re
gin(i prea deosebitel). Nu A, ()hi infra in amanuntele acestor
fenomene. Ma voiu sill numai sa arat pe scurt ca principiul ge-
neral ce am stabilit pentru adaptatiune se aplica si aici, i ca el
este poate singurul principiu care ne poate da pana acum cheia
acesto- fenomene:
Prin functionarea continua a organelor, parte din fortele
vitale ale fiintelor crganice, se uzeaza la fiecare moment, i iese
din echilibiail vietii. Fiindca imputinarea fortelor conduce la'
ruper1 echilibrului vital, deaceea in interesul conservatiunii
tii, este trebuinta ca sa interina in acest echilibru forte noi.
Daca fortele noi ce intervin sunt mai mid decal fortele uzate
iesite din echilibru; ele 'sor servi a umpleà numai o parte din
golul lasat de fortele uzate. Cu chipul acesta ele vor face ca fin-
tele organice sa degenereze mai incet fara de a opri ca totul
degenerarea lor. Dar daca fortele noi interveniente sunt destul
de numerolse i puternice pentru a umplea tot golul Iasat de
fortele uzate si inca a constitui un prisos spre a fi aiaogit la
fortele deja existente, atunci nu numai ci fiintele organice nu
or degenera, dar Inca ele vor merge progresan& Aceste prin-
cipli ne dau explicatiunea faptului urmator: Daca doi
de sex deosebit se aseamana intre dânii, atunci Incrucisarea,
1) Vezi intre alte c5rti: Origin of Species by Ch. Darwin $i His-
toire de la Création naiurelle par Hackel, p. 130.
238

lor va da nastere la o generatiune mai putin viguros4 dqat

dansii; din cauza. cà deosebirea materIalurilor procreatimui este
prea micä, i deaceea ea da nastere la o inraurire noud prea
mica in comparatiune cu fortele uzate deja ale echilibrului vital
care .se transmite dela parinti la fii. Daa insä pgrintii se deo-
sebescmult'intre dansii, atunci, din contra, fii vor aveà mai multa."
vitalitate pentru motivele expuse mai sus.
Dar de altd parte deosebirea intre patrinti nu trebuie sä fie
din cale afana mare; aci, prin principiul general al adaptatiunii
stim c, inraurirea noud prea mare? in loc sa intäreascä echili-
brul vietii, grabeste ruperea lui. lata cum se poate explica a-
ceasta in special cu privire cAtre InCrucisare; copilul este re-
zultatul combinatiunii ma,terialurilor de procreatiune ce provin
dela indivizii de sex deosebit ce se incruciseaza. Aceastä combi-
natiune nu se face decat fiindeá este afinitate intre materialurile
de procreatiune. Insä in specie, afinitatea nu exista deat intre
lucrurile asemanatoare. Cu cat dar deosebirea va fi prea mare
intre niaterialurile de procreatiune, cu atat combinatiunea ior
va fi mai incomplectd; 'Ana and ajungem la un grad de deo-
sebire la care combinatiunea nu mai are loc de fel.
Regulele de Mai sus se pot rezuma astfel: Daciá" incepem
dela gradul la care indivizii ce se incruci$eaza sunt cu
asemanatori, atunci vedem ca, cu ct parintii se deosebesc intre
sine, cu atat copiii sunt mai viguro$i, $i au mai nrfaltá vitalitates
pana and ajungern la un grad de Ideosebire a parintilor la cari
oopili capata maximUl de vitalitate. Dela acest grad incolo ve-
dem ca, cu cat parintii se deosebesc, cu atat copiii sunt mai de-
generati, pana and ajungem la un grad de deosebire a parintilor
la care nu se mai poate de loc degenera copiii. Gradatiunea
care incepe dela punctul unde se da copiilor maximul de vi-
talitate si se sfarseste la punctul uncle incrucisarea nu este do
loc fertila, este reprodusa incatva de unnatoarea experientä a
d-lui Salter: )-) El a examinat aproape 500 oak produse de di-
versele incrucisari intre trei specii a genului Gallus si hibrizii
lor. Parte din aceste oua n'a fost de loc fertilizatä. Majoritatea
lor insa a fost fertilizata. ar in cea mai mare parte din aceste
din urma, embrioanele, sau au fost In parte desvoltate $i dupa
aceea au pierit, sau au ajuns aproape [de maturitate, dar puisorii
I) Vezi: Origin of Species by Darwin. p. 249.
 239

erau atät de slabi incAt n'au putut sparge cooja ouluj. Dintre
puii näscuti, mai bine de patru' cinoimi u rourit in cele,dintai.
dAteva Lile; ,astfel incát d,in cinci sute de otta'l abià douAzeci de
pui au fost crescuti.
Dad deosebirea, intte doi indivizi de sex deosebit este de
tot niare, precum, este 4ceea de exemplu, intre mamifere deo-
parte i insecte de tlta' parte, atunci desigur Ca' Incrucisarea
este Impieciedata si de obstacole fizice.
Cdpiii dad se nasc din ingrucisarea a doula specii, deosebite
se. numesc hibri,zi. Hibrizii vor aveà mai, putiná, sau mai rnulta
vitalitate, dupa' dum pärintii lor se vor deosebi sau nu, Ikealt
intre dânii. Dad ä deosebirea intre pärinti este prea, mare,. a-
tunqi materialurile de procreatittne nu se vor combinä com-
plect intre sine. Cu Ate cuvinte pártile asenAnatoare din acele
materialuri-k vor coMbink; iar celelalte nu. Deacolo uTmeaza
hibridul va fi: sau un monstru diruia Ii lipseste cu totul unu).
ori mai multe organe; sau o fiinf dorripiectg, dar slabánoaga si
lipsita de multä vitalitate; din cauztá ca ea va ave S lipsuri de
Comhinatiuni generat6rii in foal: organele i functiun:re vitale;
sau In sfársit o fHilci con.plectä i viguroasà dealtmintrelea, dar,
care are unul sau, cateva organe slä'biite. AO--- dar, in ,generes,
hibrizii vor aveà mair puting vitalitate dedt parintii lor.
Daci hibrizii vor fi fiinte complecte, desl vor aveä toate
organele mai slabe decat parintii lor, talus vor putea da nastere
la o specie notiä, trainicä, care sä. castige In viitor vitalitate
mai inare. Insä. pentru aceasta trebuie ca hibrizii n'ascuti diq
pereche de párinti SA.' fie incrucisati cu hibrizii náscuti din alte
peredhi de parinti; Si? dacd se poate,* acesti din urma sa fie
_ndscuti chiar n o regiune deosebitä., In coriditiunile acestea,
cari satisfac pe deplin cerintele principiului general de adap-
tatiune; se ipot Creea specii noi durabile. Este adevärat cä ex-
perimentele ce au fä'cut pAnd acum naturalitii, i-au fácut
creada c hibrizii. trebuie in toate cazurile sä. se stinga dupäi
una sau dupä cateva generatiuni. lush' aceste c.perimente
fost rätt fácute. Cäci, sau au fost läsati sä se Meru-
cis.eze cu indivizi din speciile párintilor lor, sau cA hibrizii rigs-
,cuti din aceeas pereche de parinti au fost siliti sä. se incrucisez.e
intre sine. Insa, in cazul întâiu, generatiunile viitoare ale hi-
bridului vor serriäná din ce in ce Imai mult cu specia pärinteasc5,
240

cm care se Incruciseazà, panä cind se va contopl in aceasta;

aceasta se va intampla din cauzä Ca la fiecare generatiune vii-
toare dispare jumätate din nracterele specifice ale hi4dului.
Iar In cazul al doilea de triai sus, geneir,atiunile viitoare ;ale
hibrizilor incrucisati intre dânsii vor pierde din ce In ce vitali-
tatea, pana, se vor stinge cu totul; din cauza ca Incrudisärila
se fac nu numai intre fiinti slähänoage, dar incá. si intre rude
de Intaiul si al doilea grad.
Dad hibrizii vor fi fiinte dealtmintrelea complecte si chiar
viguroase, dar cu organele generatignii atrofiate sau släbano-
gite, atunci desigur cA ei vor puteä da loo la o specie noua.;
din cauza cä va fi cu neputintä de a face un pas mai departe
chiar dela intila generatiune. Astfel, din incrucisarea s,peciei
calului cu specia iese hibridul ntimit catar, dare
poate s fie In alteorgai ehiar mai viguros cleat parintii säi;
dar cari nu poate sà procreeze. Cea maj mare parte dintre fe-
lurile de hibrizi nu pot sä constitue specii trainice din, caufza;
imperfectiunii organului generator.
Emigratiunea poate sa modifice toate efectele de mai sus.
Astfel, hibrizii niscuti din incrucisarea speciei oaei--eu specia
caprei, nu sunt fecunzi, sau cu totul fecunzi in ,t,äNe noastre;
In timp ce ei sunt cu total fecunzi inli, unde sunhcultivati
inteun scop industrial. Inrauririle mediului din tara aceasta
unite cu inrautirile vechl ale patriilOr primiltive, se vede cä au
facut sà creascA ceva asemänarea Intre capre si oi. Dar in cazul
cel mai frequent silmai explicabi1 este acela in care emigratiunea
face ca indivizil, rasele, speciile, sä se deosebeascA din ce in.
ce mai mult si prin urmare incrucisarea dintre dânsil sä," fie din
ce In ce mai nefecundä si mai impiedecatà. Astfel, 3pecia iepu-
relui din insula Porto-Santo (Lepms Huxley-0 cari se trage din
câtiva iepuri de casa de ai nostri näscuti pe o corabie si apoi
läsati pe malul insulei -ra 1419, se deosebeste foarte Inuit de
specia iepurelui nostru de cask, si nici nu se mal incruciseazi
cu dânsa.
Se stie ci adversarii darwinismului, pentru ca sá. dove-
deasca ca speciile sunt fixe si immutabile, au invocat i invoacà
incä fenomenele hibridistnului. Ei se incearcA sä. dovedeascii:
1) ca fecunditatea incrucisarei intre doi indivizi este semnul dis-
tinctiv ca acesti indivizi apartin la una si aceeas specie; 2) cä
 241

Dumnezeu a hotärit sä fie sterilà sau nefeCundä. Incrucisprea

speCiilor, pentru a mentine puritatea acestora. Daed nu ar fi
astfel, zic ei, atunci s'ar face, o astfel de amestecäturà intre fi-
intele organice, incat nu star mai deosebl una de alta deellf
.numai a precurn se deosebeste un individ de alt individ dirt
una si aceeas specie.
In privinta punctului întâiu, astäzi este dovedit prin nenu-
märate fapte pozitive eà fecunciitatea sau nefecunditatea incru-
cisärii nu este un caracter distinctiy al speciei. Cáci, dupä curd
am vazut si din cele de mai sus, incrucisarea cAteodap poate
fi fecunclí chiar intre genuri deosebite (capra si oaea); iar altd
,clatä nu este fecundà nici chiar intre indivizii cari apartin la
aceeas specie sau varietate (in cazurile de sterilitate propriu
zis). In privinta punctului al doilea, am dovedit si voiu doved1
inda, ca fiintele organice se deosebesc din ce in ce. intre dart-
sele mai u seamä din cauza 'emigratinnii; si cà cu cit deosebi-
rile se fac mai Emari intre diferitele feluri de -Hit*, cu atät_ in-,
crucisarea este impiedicati intre aceste feruri de fiinte.
II, Emigratiunea.
Toate schimbaTile periodice ale mediului in care traesc
finitele organice, contribuesc la prelungirea si favorizarea vie-,
tei organice. Astfel sunt schimbärile cari provin din alternarea
zilelor si noptilor, din succesiunea anotitnpurilor, din variatiu-
-nea in calitatea si. cantitatea recoltelor anuale, din perturbatin-
nile atmosferice, etc. eta. Insä, toate aceste schimbäri, fiind in
genere, periodice, fac parte din elementele stabiie ale iriediului
considerat .intr'un lung spatiu de- timp. Peaceea, o vieatA orga-
niel care se urmeaza prea mult timp tot in acelas mediu, e fa-
miliarjzeazuí o vreme cu toate elementele acestuia; si apoi,
trebuie sa inceapd a decIded din cauzä el in echilibrul i lupta
vietei nu mai intervine nici o fortä nouä. Aceasta este cauza
pentru care, dupä cum vom vedeà, once rasä, once specie de
fiinti organice cari au -tráit multe veacuri In aceeas localitate, a
trebuit sa piard dela o 'reme; afará''. numai claei nu si-a ochim-
bat habitatul prin etnigratiune. este acievärat ea' mediul cores-
punzAtor la un habitat dat se modified, pe nesirtitite, in in-
-tregul sit" la fiecare moment prin aceea cà pä'mântul imbätrâ-
CONTA. 16
242

neste necontenit, i isi schimba. constitutiunea generalá: la fiece

moment; dar se pare cá.' aceste schimbari constitutionale ale pa-
mántului sunt prea incete si prea mici in comparatiune cu re-
peziciunea evolutiunii fiintelor organice propriu zise. Deaceea
acestea din urma sunt nevoite a emigra pentru a-si procura ele
insi-le variatiuni destul de rnari $i de repezi spre a putea sa
progreseze.
Din principiul general al adaptatiunii rezula cá. once rasi
de fiinte organice carel emigreaza si se stabileste inteun ha-
bitat putin deosebit de cel pe care il paraseste, incepe o vieata
bona; ca din momentul emigratiunii ea Iricepe a parcurge o curba
suitoare, urmat de o curbá coborartoare; si ca ea sfarseste prini
a se stinge chiar cu totul; daca nu mai paraseste pe urma nici-
odatá no-ul ski habitat S veciem adum daca ace-te rezultate
sunt confirmate de fapte pozitive:
1. Daca cercetam trecutul fiintelor organice din regnul ve-
getal, vedem cá toate acele fiinte- a carora istorie o cunoastem
cu siguranta sunt originare din altá localltate ciecat din aceea
In cari le.. gäsim astazi. De alta parte vedeim ca toate aceste
fiinte fac actual mai nrult progres in noma lor patrie decal in
cea veche; 'afara numai dacà deoesbirea de meciiu intre e-
diiul i noul habitat nu va fi prea triare. Altfel, vedem cá ustui
rodul, sparanga, spanacul, alung nucul, guttriul, ciresul cu
agudul; persicul, márul, parul, prunul cu perjul, smo-i
chinul, maslinul, platanul, castanul, luterna, graig, hrisca, se-
cara, lintea, bostanul, zámosul ca harbuzul, larnájul, etc., sunt
venite in Europa din Asia occidentala. Canepa,, casta.,
nul salbatic, portocalul; etc., sunt originare din India. Cai'eaua
originara din Arabia cresfe cu mai multa vigoare in Java, in Bra-
zilia si in Martinica. Inpusoiul, originar din Mexico, rodete mai.
bline in Europa meridionala si in Statele-Unite din America.
Tutunul, originar din Brazilia, merge mai bine decat acolo in
StateleJUnite din Americla si in Europa. Via produce mai bune
calitati vin si are mai multa vitalitate in, Europa decat irr
Asia, locul níu de origine. Ardeiul, pátlágelele, originare din A-
merica meridionala, cresc rnult mai bine de catva timp in
Europa trteridionalá. Se zice 'ca" buruiana numitá bolera, a fost
htrodus Itt România abia pe la 1830 de catre invi4iunea
cari adttceau pe cozile cailor lor cornuti (fructele holerei)
 243

Tiocmai dela Don. Astazi aceasta burueana acoperI toate Impre,

jurimile drumurilor i locuintelor din Romania, si are mai multa
vitalitate "decat once alta burueana cunoscut5. pe la noi. O mul-
time de plante europenesti, si mai Cu seama baghina (cinarp
eardunculus) §i cateva specii, din genul sardonul (carduus) sunt
astazi, zice d. Ch. Darwin (Origin of species) plantele cele mai
comune pe Campiile republicei La Plata, uncle. acoper aproape
-exclusiv Intinderi de leghe intregi In lung. Asemenea sunt
In India, ziee d. Darwin (loc. cit.), plante cari au fost impor-
tate din America, si cari astazi cresc u multa vigoare dela caps(
-Comorin pana la muntii Himalaya. Se observa apoi ca, printre
vegetalele cultivate In America si Oceania, tocmai acelea sunt
mai viguroase, cari sunt originare din hunea veche.
2. Daca cercetärn trecutul fiintelor din regnul animal, ga-
sim acelas rezultat ca mai sus. Jata cateva exemple: Oile, ca-
prele, boii caii si In genere toate animalele noastre domestice
sunt originare din Asia; si dupa ce au trait mii de ani in Eur
ropa, au fost In sfarsit introduse In America si Australia. Este
de observat Insa, ca in Asia aceste anisnale sunt relativ rare,
§i apoi sunt foarte supuse la tot felul de boale cari le starpesc;
ceeace dovedeste c5. ele sunt acolo foarte inaintate pe curba sco-
borItoare uniei lor.
In Europa aceste animale sunt mult mai viguroase si mai
fecunde In reproductiunea lor; dar si aici epizotiile aevin din
-et In ce mas des si mai Indaratnice; ceeace dovedeste ca pu,
terea de vitalitate a animalelor noastre tlomestice se afla In
decadenta. Tot aceste animale Insa se bucura In Australia si A-
merica de o vitalitate extraordinara. atat in prixinta putecei
de a se fecunda prin Incrucisare, cat si In privinta puterei de
a rezista la boale. Gusganii, c,ari se afta astazi In Europa, sunt
veniti din Asia nordia. Ei au cucerit Europa alungänd si dis-
trugand pe gusganii, cari staparreau odata aceste locuri. Ous-
ganii si soarecii cari infloresc-asa de mult in lumea nota, sunt
descendentii a catorva stramosi, cari au plecat din Europa si
Iraversat oceanele ascunsi -Hind In calea corabiilor de comert.
In antiditate, zice d. Biichner (Force et Matiere), nu erau cai
de loc in Arabia, unde exista astazi cea mai frumoasa rasa de
aceste animate; si In Africa nu existau de loc camile. Va sa
zica ac.este animale au venit acolo d Aiurea. Cu cat o rasa, este
244

mai bátrang, cu atat ea rezistA mai putin la inriuririle vatg,--

nlgtoare din afarg si la boale; apeasta este cauza, c In Asia"
isbucnesc mai toate boalele epidemice ale animalelor uperi-
oare, si ea' de-acolo sunt aduse in Europa, dupg cum se zice,
prin oontagiune sau prin miasme; îns aceste boale astfel co-
municate devin din ce in ce mai putin uciggtoare, cu cgt Main-
teazg spre apus din cauzg a ele au aface cu rasse din ce in
ce mai viguroase.
3. Dacg in sfarsit cercetam trecutul raselor orhenesti si na-
tiunilor, vedem cg fiecare din ele a trebuit sa ia nastere in urma.
unei emigratiuni. Astfel, Egiptenii vechi erau originan i din Etio-
Oa; statele antice din Asia-Mic'g erau formate Gin popoare ve-
nite dela rasarit s-au dela Nord; Evreii vechi, inainte de a fonda
statul lor, fuseseri In Eg,ipt; Grecii vechi eFau veniti din Asia-
Mica; Cartaginejii se trageau din colonisti fenicieni;
vechi erau compusi din o multtme de popoare, venite toate
din Orient; Galii vechi erau veniti depe valea Dunarei; Germanii
vechi, inainte de a sosi valea Dunarei, locuiau pe l'inga,
V/istula si pe lanog Baltica; califaturile arabe am n evul mediu au
fost formatie kie emigratii din Arabia; Turcia de aqazi a fost fon-
data de turoomanii veniti din Tartana; Franta a luat gastere
urma invaziunii Francilor; Anglia datoreste existenta sa emi-
gratiunilor facute in insule de catre Saxoni, Angli, Danezi si
Normanzi; toate celelalte state din Europai au luat nastere
urma unei emig-ratiuni, intamplqe In evul mediu; toate natiu-
nile si statele noi din America, din sudul Africei si din Austra-
lia sunt fondate de colonisti Europeni, care au emigrat in tim-
purile moderne; si asa mai departe.
Este de kbservat cà, In toate cazurile sus citate- i in altele
de asemenea, poporul care 2 vietuit foarte multa vreme In ace-
iai a ajuns totdeauna la asa detadere si slabiciune, incat
n'a putut niciodata rezista emigrantilor, care veneau peste dan-
sul. Astfel, chiar Romanii, poporul-de fier al antichita tu, a trebuit
sa ajunga la asa disolutiune, incat sa cada sub Imiturile unor
horde nedisiplinate. De alta parte este observat, ca once
popor care a emigrat a capatat totdeauna mai multa igoare, de-
cat aceea pe care o avea in patria sa -originala;esi ca totdeauna
a dat nastere la o vieata noua, avand o noua curba suitoar
si o noua curba scoboratoare. Astfel arabii, care in tara lor
 245.

originalä sunt de multe mii de ani in deCadenta si in neputint4

de-a aveà si a manifestà oarecare cohesiune si energie nationaki,
au fost cu toate acestea in stare, indata re au trecui in atte re-
giuni, sa formeze acele califaturi puterniee din evul mediu, care
au dat nastere la o vieatii nationala si la; o civilizatiune cul totul
nouS. In adevar, este foarte interesant si instructiv faptul ca,
pe ciind Arabii ce emigraserä constitueau o vieata sociala noua,
a careia suflet et% se zice, religiunea lui Mohamed, tot in
,Acel limp Arabii, care nu se departasera de locurile sfinfe ale
Mahomedanismului, dela care primeau, prin urmare, mai direct
inspiratiunite religioase, au ramas eV toate aceste tot asO Win
erau de mii de ani, fara, a priml deck o schimbare nominala, iar
nicidecum o schimbare efectiva.Aceasta dovedeste ca inräuririle
religiunii asupra unui popor sunt fort9 mid in comparatiune cu
inrilurirea emigratit.nii. Fenomendl ce am aratat In istoria-.
Acabilor, se poate observit mai mult sau Mar putin bine in isitorra
tuturor popoarelor.
Observatiunile.-ce am facut aici in privinta emigratiunii na-
tiunilor, se aplica si la emigratiunea tuturor animalelor si
plantelor.
PAna aici am citat numai exemple de rase specii, a carora
trecut ne este cuno,,cut cu sigurantrt. Despre celelalte fiinti or-
ganice nu aem dovezi istorice, ca ar fi venit si In habitaturile
actuale din o alta patrie originala. Insä. dovezile i.torice, care
ne lipsesc, sunt inlotuite, mai Intäiu, prin dovezi ce rezulta din
paleontologic, prin probabilitatea ce rezulta din faptul ca mi-
gratiunea se obsen a actual si sub forme diferite la toate fiin-
fete organice. lata expunerea acestor doua feluri de dovezi.
I. In fiecare localitate de pe pamânt se gasesc tot felul de
fiinti organice astazi existente in tot felul de zone ale patrilin-
tului. Astfel, de exemplu, In paturile geologiee din zona, frigu-
roasa si dini cea temperata gasim fc.ile de eIefanti si de alte
ttinti organice, ale caror specii nu mai pot tral a.,tazi In stare
salbatida decât In zona torda. Aceste fapte doxedesc, ca, prin
ftecare localitate au trait, in intervale mai mult sau mai pu,tin
indepartate, tot felul de specii de fiinti organice; i ca fiecare
din aceste specii s'a retras dela o reme Meet incet de pe lo-
curile care-le ocupà chlinioara.
Din faptul ca s'a gasit, de exemplu, elefanti fosili in Eu
246

.ropa, unii au conchis indatd: a pe vremea pe când ,träiau acei

..elefanti antedeluvieni, a trebuit &A fie cald in zona temperan
si in cea 'friguroasd.intoemai ca in zona toridd de astäzi. Voitty
,face insä observatiunea cà, odatd ce s'a admis ea burn teoria.
.fevolutiunii pentru formarea speciilor organice, atunci nimic
tnai .opune la presupunerea, ud elefantii erau deprinsi, odatd
,a trdi in climele reci, si Ca' ei avead poate pe atunci chiar
De and parte, nimic nu ne impiedicd de a presupune, ea ele-
Jantii s'au retras incet incet edtre ecuator; intocmai precum ia
timpurile noastre istorice leal, care odan tse gäsed pang $i in.
peninsula balcanied, s'a retras din ce in ce spre ecuator; si pre-
cum zimbrul s'a retras $i se retrage necontenit cdtre nord. De
aidi se vede cd nu este cu neputinn de a admite alta- explica-
tiune decdt aceia cà fiintele organice antedeltiviene ar fi fost
.neoontenit alungate din habitaturile lor origina,le prin schim-
.barea mediului. Ba din contra', vom fi nevoiti sit admiteml
,explicatiune, indati ce ne vom aduce aminte cà, dupg. cum $'a
dovedit in timpurile din urm,d schimbarea mediului s'a Matt
In totdeauna pe nesimtite in milioane de ani; asa Meat fiintele
.organice au avut mai Inuit cleat timpul trebuincios, spre a se
,adaptà schixnbdrilor de Imediu provenite din evolutiunea geo-
logidd, a pdmântului. Apoi toate faptele dovedese cd fiintele or-
ganice au nevoie de schimbdrile geologice; i tocmai deaceea
.ele emigreazd neoontenit. Astfel incät, nu mediutile ce variazd
alungä pe fiintele organice; ci tocmai fiintelt organice sunt acele
pentru trebuinta de a varia, pdräsesc mediurile ce intärzie
prea mull de a se schimba, si se duc si se aseze si sä sek
,aclimatizeZe in habitaturi deosebite de acele pe .care le pdidsesc.
Dar insfärsit, oricare ar fi cauzele, care in timpurile
au facut pe fiintele organice sà pdräseased, neconte-
antedeluviane

nit habitaturile lor, destul este pentru moment si constatara

faptul acestei pArdsiri de habitat. Nui se poate- zice cd.' spe-,
de fiinti organice antedefuviane au pierit cu totul pe locu-
curile acele unAe gisim astdzi fosilele lor; i cit nu suntem ne-
voiti a presupune eAtigrarea lor. C,äci, afarà numai dacd nu von
presupune, cit fiecare specie de fiinti, a fost creatd aparte si,
de-a intregul, trebuie sit admitem oit speciile actuale de fiinti
se coboará din speciile antedeluviane. Prin urmare fiintele ante-,
.deluviane n'au putut sit piard ca total; ci au. trebuit sit dea nos-,
 24r
itere la mostenitori din de ,in ce mai transformati, pink' ce aut
lajuns sä producal pe fiintele orga*e din zilele noastre. Insä
daciä din examindrea fosilelor si din comparatiunea lor cu
actuale, gäsim Ph o specie de fiinti, care trAiesc astazi la ecua-
tor, se scoboariä dinteo specie antedeluvianà a pärei\rämäisitturi-
se gäsesc aproape de poi, trebuie desigur sä admitem c'd acesti
sträniosi antedeluviani, nu numai CA au päväsit habitatul lor fri-
guros, dar Pi au trebuit sä. emigreze Isuccesiv in mii. si mii de ha-
bitaturi noi in timp de Milioane de ani, piná, ce au ajuns as-
täzi la ecuátor. Ash dar paleontologia ne dovedeste a in toate.
timpurile fiintele organice' au emigrat necontenit.
2. Migratiunile se observa' in zilele noastre, sub ochii nostri,
si sub diferite forme, la toate fiintele organice rhea' distinctiune.
Ele se impart, in privinta -riijloadelor de transport, in active-
pasive. Migratiunile active joacA cel mai mare rol la anima-1-
lele care pot merge, sbura sau innotà, precum sunt mamiferele,.
paserile, pestii, insectele, etc. Acest fel de migratiuni se ob-
servä cateodath chiar la vegetale: plantele acuatice inoatà in;
junetea lor intocmai ca animalele inferioare inainte dei a se fixh;
multe plante terestre, din acele care se larisc pe pantânt, isi
fixeaza.' eke o rädäcing notiä -la fiecare pas, si astfel se tot
depärteazi de locul primitiv. Cu: mult mai idiportante decat...
acest fel de migratiuni sunt migratiunile pasive. Aceste din urmä
se fac mai cu seama prin lajutorul apei si aerului. Arbori, bututci
buruene, sunt adeSea smulse din munti de ch'tre fluvii. si con-
duse 011'a' la ocean. 'Irish, adesea "intre rAd'acmele si
piantefor tärite de puhoae, se iflá numerosl. lopnitori ,care
parte la aceastä emigratiune paSiv4: scoa-rta aiborilor este am:
Peritä Yde muschi, de .bureti (licheni) si de insecte parate; in
bortele sCoartei se ascund .insecte, arachnide, si chiar inici rep-
tile si mici Mamifere: in thirria care se tine de rhdäcini, in colbul
grämädit In crápäturile scoartei se gäseste multime de germeni
de mici animale si de mici plante. 'Dada acunt arborele care plu-
teste pe apá, se opreste la un mal strein, sau la o insula inde-i-
pártatà, atunci oaspetii cari färà voia lor au luat parte la lunga
Falätorie, päräsesc vechiculul lor, $i se stabilesc in noua lor pa-
trie. Appi vântul ridicà pretutindene si necontenit in aer orga-
nismuri ware, mici animale, miei plante, dar 'mai cu
lor, oulele si semintele lor, i. apoi le Impri'§tie de-
seangermenii
243

parte pe uscat sau pe mare ori pe fluvii. Colbul de po drumnal

de pe acoperemintele caselor, piturile cele mai subtiri de pi-
n-lb-it de pe campuri si de pe albiile uscate; ale raurilor contin mi-
lioane de germeni si de mici organismuri. Multe din aceste mici
plante sau mid animale pot sä se usuce fári a muri, si apoi sä
se trezeasdi din uou la vieati, indati ce sunt muiete. Acest fel
de fiinti organice pot si fie transportate la distante foarte mari,
mai cu seamä cu ajutorul vantului. Stoluri de pasen i sau de
insecte sunt cateodati räpite de tempestä din Europa si duse
tocmai in America; sau rip.ite din America si duse tocmai in
-China. Dar odatá cu aceste pasAri sau insecte care tree dela un
continent la altul, mai cilaitoresc si o altà suma' de alte fiinti
-organice, precum: paraziti ce träiesc pe aceste animale, si
organismuri sau gertn....nii care se gäsesc in glodül uscat
.ce adereazi la picioarele sau la pantecele paserilor cälitoare.1)
Considerim acum cà migratiunea este un fenomen, are se
.observä In zilele noastre la toate fiintele organice, WA excep-
tiune; c. toate fiitrtele organice din zilele noastre, a cärora tre-
cut ne este cunoscut cu siguranta sunt originare, prin ele sau
prin stritriosii lor, din alte .locuri, de Unde odinioari au emigrat
si au venit de s'au stabilit in haElitatul lor actual; si cà cbiar fi-
intele organice antedeluviane s'au comportat in privinta emi-
gratiunei tot ca fiirrtele din zilele noastre, precum rezulta aceasta
-din observatiunile ce am tä'cut mai .sus asupra paleontologiei
-considerand, zic, toate aceste, mi cred in drept de a propune\
,-ca pe deplin dovediti urmitoarea si intaia lege a emigratiunii;
Oree organicei rare locueste sau .locuit intr'ult loc
_dat, este originarU, prin ea "inse`i,si sau prin sfrdinosii sj, din
o alt4 localitote.
Daci acum pe langi toate.faptele si consideratiunile de mai
sus, voitt mai adi'ugä:
1. Consideratiunea cà schimbarea necontenitä . de habitat
trebuie sä.' fie o conJitiune indispensabili a continuArii si evo-
lutiunii vietei organice pe piimânt, de vreme ce ea se observá la
loate fiintele organice; si 2) Consideratiunea cI aceasrti ipo-
iez5 este singura conformi cu principiul general al adaptatiu-
1) Pentru descrierea pe larg a felurilor de migratiuni vezi: His-
foire de la Creation naturelle par Haeckel (de unde am extras descrierea
,de mai sus). Origin of Species by Ch. Darwin. Ch. XI and XII.
 249

nii; atunci cred cg. 'pot .propune iaräsi ca deplin dovedità ur-
mgtoarea si a doua lege a émigratiunii.
Once specie de fiinti organice nealartuzle, daca nu nzai
schimbd deloc habitalul in carie se alki, stinge dela o vreme,
du' pp:I, cc' a pelcu. rs o unda coresi;unzaloare acelui habita/. lard
pentru ca ea gel dea na,stere la alte specii noi-:si sd continue.ze
astfel eveluiunea yie(d organice de pe pfimint, trebuie sji enzi,-
greze din cal.& in cand.
Din aceastä lege rezultg, cà lipsa de emigratiune este o
cauzd de ciecadentg si de peire a speciilor si varietatilor orga-
nice, imbätrânite in acelas habitat. latä câteva exemple prac-
tice, cari vor mai corobori acest adevgr:
In Europa era odatg in floare specia zimbrilor. Astaizi a-
ceste animale abia se mai ggsesc prin pgdurile Pologiei i Cau-
cazului. Si ei se räresc si se sting pe zi ce merge, cu toa-te cI
pgdurile in care stau ei asfäzi, rämän neschimbate si cà ei sunt
ocrotiti prin reg-ulamente administrative contra vänätorilor.
Cauza este cä in starea a ctualà a Europei, zimb/rul nu are unde-
sä emigreze pentru a-si gäsi un habitat nou cu un med,iu putire
deosebit de mediul habitatului säti actual. Oriunde ar emigra
el astäzi, s'ar expune la o deosebire prea mare de rnediu;
aceasta Par ucide; deaceea este nevoit sg, stea pe loc. Insg si
lipsa de emigrare Il conduce tot la peire. Specia zimbrilor,
cred cal numai atunci ar Feinvigori, când ar fi transportatg
de tre oarnent in pgdurile Amertcei. Ceeace s'a zis despre
iimbrii se poate zice despre c'astorii din Europa, despre cro-
codilii din Nil, despre rinoceri si hipopotami, despre lei; calci
toate aceste specii se räresc si se sting din cauzg ca.' nu gäsesc
loc unde sà ernigreze, fárä a Se expune la, o variatiune prea mare
de mediu, cä si in timpurile antedeluviane au fost fijni or-
ganice strämtorate tot astfel, si care au trebuit sg se stingä
cu totul, si sä ne base rämäsitele lor fosile, fgrà a, ne Kisa si
urmasi in vieatä. Din speciile, stinse-astfel trebuie sä facä
fosile, ,care nu au decat un raport foarte indepärtat cu
parteacele

fiintele organice din timpurile noastre: Intre astfel de fosile

1) Zic neattirnate, pOitrucA prin cuvAntul acesta se exclud celu-

lele 51 celulinele, a cAror intrunire constituie5te corpurile vegetalelor 5P
anima telar, $i desnre a cdr.or e-migrare savneemigrare nu se poate zice
inca niniic Cu siguran/A.
250

intre speciile organice din zilele noastre, nu se vor putea,4

deci, easì niciociatä urrne ,de fiinti intermKare.
D. Ch. Darwin a luat seama, ca." in insule organizatiunea
planteior i nimalelor este totdeauna mai putin inaintata,
mai putin perfecta decat pe continente. El crecie ca" aceasta se
datoreste imprejurarii cal selectian,ea natal-a1, s'a exercitat
colo asupra unui numar prea restrins de indivizi de ackeas spe-
cie. Eu, din contra, cred cä selectiunea naturala, dupg cum voiti
dovedl si mai departe, nu are nimic aface aici, si ca, daca in in-
suie fiintele organice sunt mai innapoiete ,sau chiar in decai
denta, aceasta se datoreste imprejurIrii cä emigratiunile se faa
acolo mulY mai rar i mai greu decat In regiunile de pe conti-
,Tiente intinse.
Aici mai sus am vazut efectele lipsei de emigratiune.
vedem acurnipe acele ale emigratiunei:
Eurigratiuhea se face in mai multe feltNi. Cateodata, tati,
locuitorii de aceias rasa dinteun habitat plead. cu
..mada spre a-s1 gas1 1tà patrie. Acest fel do emigrare -Instant--
plat cateodatai cu natiunile omenesti; si se pare ca s'a intarn;"
plat si cit venirea din Siberia a guzg-anilor, .care stapanesc
.astazi Europa. Dar felul cel mai obicinuit de emigrare este ur-
mätorul: din rasa care ocupä un habitat oarecare, indivizii emi.-
2reaza, ca sá zic asa, numai cate unul si pe nesimtite; astfel in-
cat massa cea mare a indivizilor rasei sta, pe loc. Ash se face
.erffigrarea activa i pasiva a tuturor plantelori a tuturor anima-,
lelor inferioare, i in genere a animalelor superioare. Asa s'a
fkult si se face inch' emigratiunea Europenitor in America sk
Oceania. In acest de pe urtná fel de emigratiune se poafe zice
c5, rasa prin habitatul originar se imparte in doual parti; din care
o parte ernigreazä pentru a constitui o alta, rasa, cu o unda nou54
iaral cealalta parte ramane de se stinge fin vechiul habitat. Partea:,
tare emigreaza inteun habitat nou incepe o vieata noug.; fiinda
In echilibrul si in lupta vietei sale intervin forte noi, provenind
dela conditiunile ceva deosebite ale habitatului nou, deaceea, emi-
grantii vor constitui o rasa noua care va merge progresand pe
cat timp va tine curba suitoare a undei sale; si apoi va decada
Incet Meet pe c-urba scoboritoare panár la extinotiune. Dar si
.ceasta.' nouä rasa., inainte de a se /s-Unge, va: da nastere prin erni-
,gratiune la o alta rasa §1 mai nouai care asemenea va avea unda
 251

sa. Aceastd din wand rasa' iarási va da nastere la onaltà rash;

aà mai departe pârt5 la nesfarsit. Este. bine inteles Ca' din a-
ceeas ras5 pot sà plece deodata sau Guccesiv mai multe gru-
puri de emigranti care, stabilindu-se In. habitaturi deosebite,-
s5 dea nastere la mai multe rase surori.
De aici se vede c5 prin emigratiwne se- da'r nastere la un
Intocmai ca i prin incrucisare. De pildà, o rasa' care locueste
dela nastere panal la moartea sa In habilatul a, dal nastere mitt+.
emigratiune, In decurgerea vietei sale, la una sau mai multe rase
fiice pe care le .trimite In deosebite habitaturi b, c, d, etc. Apoi.
fiecare din aceste rase fiice va da nastere la alte rase-nepoate; 5i
asà mai departe. Cu chipul acesta succesitmea din tatä in fiu,
a raselor, ocazionate de emigratiune, formeazi, o insirare de
unde pe care, in capitolug I al acestui studiu am numit-o cit un
termen destul de impropriu saccesiunea de actiuni ci reactiuni-
Aceasta succesiune este reprezentat5 In figura ABC prin insira-
rea undelor ade, def, 'efg, etc. In aceasta insirare de unde se
presupune, ca once ras5 notta e-ste formatà de emigratiuni care.
se despart de rasa-mama in timpul in care aceasta se aflä in
punctut culminant al undei sale; astfel Incat, in insirarea a-
cestor quasi-generatiuni, punctul culminant al rasei precedente
coincide cu incept-tut curbei suitoare a rases urmatoare, st punctul
culminant al acesteia coincide ca sfarsitul curbei scoboritoare a
celei dintai. In realitate lucrurile nu se petrec chiar asa de mate-
matic exact. Dar este adevArat, cu toate acestea, eh' emigratiu-
nile adevárate fecunde au loc totdeauna in timpul in care rasa-
mama se 015. In floarea varstei sale si in plina vigoare. Astfek,
de cxemplu. Cartag;na veche a fost fondael de. colonisti
din Fenicia, pe and aceast5 din urmä e afla in floare; colo-
niile grecesti din anticitate au fost fondate in asemenea condi-
tiuni de metropolele lor; noile rase care s'au format In America,
In Australia si In capul de Buna-Sperantl ca singe european
sunt esite din popoarele europene In timpul când aceste se a-
flau in varsta cea mai viguroasi; etc.
Este probabil cá, precum in individ omenesc, de exempla,.
produce prin Incrucisare copii cu atat mai multi si mai vigurosi,
cu cat el se af1à tmai aproapé de putictul culminant al undei sale;
tot ask si o rasa va da fnastere prins'emigrare la rase noi ca ataft:
mai multe si Mai pline de vitalitate, cu cat ea insási se va aflà.
252

inai In putere si floarea varstei sale. i iara$i, precum fecunditatea

incrucisarii individuale scade i dispare, cu cat individul este
mai aproape de prima copilarie sau de ultima bátranete; tot ask
fecunditatea prin emigrare a raselor va fi cu atat mai mica,
cu cat rasa-mama va fi mai departe de punctul culminant al undei
sale. Aceasta se pare ca ar fi -cauza ca rasele reimbatranite din
Australia $i Africa nu mai pot emigrà le hie; ca rarele emigra.
tiuni la care mai dau loc cateodata batränele popoare ale Asia
centrale i orientale nu dau nastere la rase viguroase; ca Chi-
cari din cauza saraciei celei mai cumplite sunt nevoiti sa emi-
greze in Australia sau America, se reintord in patrie indata ce
aduna cateva parale pentru a-si asigura satisfacerea trebuintelor
celor mai urgente ale vietei; ca Spania, din care odinioara esiau
torente de colonisti pentru America, astazi trimite peste hotar
foarte putini emigranti, si Inca numarul acestora se micsoreazii
din zi In zi; etc. De alta parte, se pare ca varsta prea frageda,
a raselor ar fi fost cauza da, viguroasele popoare europene, care
in timpurile rnoderne au trimis in lumea noua, asa de multi emi-
gragti coloni$ti, nu au dat cu toate aceste nastere la nici
emigratiune, In tot timpul cat a trequt dela invaziunea barba-
rilor si constituirea statelor viropene pang la inceputul timpu-
rilor moderne, de$1- lumea veche erà destul de larga si destul de
deschisa. Pentru toate aceste consideratiuni de mai sus, cred ca
este destul de probabila existenta acestei a treia lege a emigra-
liunii:
Rasa-mama va produce prin emigra(iune rase cu at& mai
multe $i mai viguroase, ca at ea insi se afla mai aproape de
punctul culminant al unclei sale 1).
Tot ceeace am avansat pana aici se afla in strictá armonie
cu principiul general al adaptatiunii. Insá, trebuie a se observà
ca rezultatele ce am indicat mai sus pot sa fie modificate mai
mult sau mai putin prin Incrucisare, sau prin alte cauze
fac s intervina forte noi In lupta si echilibrul vietei.
Este de observat, cà toate fiintele organice In genere Au
emigrat dela rasarit la apus. Astfel, mai toate plantele din
Europa, toate animalele $i toate natiunile europene, a exora
trecut ne este cunoscut, au venit din Asia cdntrala In Asia out,
1) La aceastA lege nesigurA face dejà exceptiune rasa arabi
,care a dat nastere la califaturile din evul mediu.
 253

clentala, i deacolo In Europa; apoi de aici aui trecut in America

si in sfar$it In Australia. Ba ce e mai mult, se citeaza ades
exemple de stoluri de passri sau insecte care, fiind rapite de fur-
tuni, sunt transportate din Europa sau Africa pfink in America,
sau sunt luate dupa coasta occidentalta a Americei $i duse tocmai
In China; dar niciodata citandu-se exemple de astfel de stoluri,
.care ar fi fost duse din China In America., $i din America In
Europa sau Africa. Curenturile de emigratitme merg cateodata
dela nord spre sud, alta data dela Isud spre nord, dupa cum surit
.conduse In aceste directiuni de cursurile fluviilor, de directiunea
vailor si varsaturilor, etc.; dar cu toate aceste, tendinta, constanta
a acelor curente de emigratiune este totdeauna dela rasarit la
.apus i niciodata dela apus la rasarit. La aceastk regula' n'au
facut exceptiune decat cateva plante cultivate, care au fost
ele introduse de mana de om din America In Europa $i Asia.
Apoi, incat prívete emigratiunea oamenilor, se pare ca nu este
.alta exceptiune bine constituita cleat formarea rasei romanesti In
urma colonizarei Daciei cu Romani;1) lasand a zice, ca $i a-
ceasta rasa este formata In parte de emigranti Slavi venkti dela
rasarit la apus peste coloni$tii romani. Daca vom considera
insa, ca rasa româneasca a avut $i are relativ putina' cohesiune
vigoare, dupa cum voiu dovedi aceasta mai departe, $i a acea
putina vigoare pe care o are trebuie sa provina din multele
variatele incruci$ari Ce a avut cu un mare mimar de rase
streine; daca, insfarsit, vom considera ca toti colonistii trimi$1
in partile orientale de catre Fenicieni, de Romanii vechi, $1' de
alte popoare, au fost absorbiti cu totul de cktre indigeni; daca,
zic, vom considera toate aceste, ne vom convinge c emigratiunile
,dela apus la ra.arit nu par a fi fecunde, ca $i cum le-ar lipsi o
condifinne neresara pentru emigratiune. Pentru aceste conside-
ratiuni cred ca putem admite ca foarte probabila urmatoarea
a patra lege a emigratiunei
Curenturile de emigrafiune, desì lac zigzaguri prin\miscarile
ea'act inspre nord cdnd inspre sud, au totusi o tending si o
4h-et-Nine final dela disarit spre apti\s.

11 Cat despre coloniile din Asia mica ale Grecilor antici, nu se

poate sti cu siguranta, daca ele au, fost formate in majoritate de emi-
-grantj din Europa, sau daca nu cumva mai degraba Grecii din Europa
'era% emigranti trimisi in Europa de catre asa zisele colonli grecesti
.clin Asia.
254

Este de observat, eh' tot In directiunea aceasta se face mi-

carea aparenta a soare14, a lunei si a tuturoiastrilor; $i mai cu..
seama, ca tot In aceasta directiune merg curenturile electrice ale
pamântului, fiind acest am n urma eonsiderat ca un enorm elec-
tro-magnet. Trebuie sa fie dar o corelatiune stransa, Intre aceste
fenomene fizice de-o parte, $i intre emigratiunile fiintelor orga--
nie de alta parte.
Innalinte de a termina ,aceasta materie, voiu cità aici cele(rei
legi ale lui Moritz Wagner din Miinich asupra emigrantilor, sin-
gurele -ilegi, pe cat $tiu, care au fost mina acum formulate in
aceasta materie 1).
I. Cu cat suma deosebirilor de mediu, cu care fiintele orga-
nízate se gasesc Iii contact dud ernigreaza inteo regiune noua,
este considerabila, cu atat variabilitatea inerenta oricarui or-
ganizm trebuie sa se arate cu mai tnulta unergie.
Cu cat aceasta variabilitate exagerata a organiztnurilor
va fi turburata mai putin In neincetata sa metamorfazare prilt
aiirestecul cu numerosi emigranti intarziitori ai acelea$i specii,
cu atat natura va reu$i mai bine sa formeze noi varietati s,aa
rase; adica inceputuri de specii, prin acumulatiunea caracte-
relor si prin transmisiunea lfr ereditara.
Cu cat modificari/e organice de detail ale varietatii ce,
se formeaza sunt avantajoase pentru dansa, cu atit ele sunt
in armonie cu mediul; Cu cat, pe un tentar nou, selectiunea unei
varietati se face pela inceput mai multa vreme fara turburare,
fara amestecare cu emigrantii Intarzietori ai acelea$ specii; cu
atat atunci varietatea are mai Int4te $anse sa devina o spe-
cie noua.
Facand cateva .riici rezerve, recunosc ca In genere, aceste
legi sunt adevarate, si ca ele sunt In armonie cu teoriile mele.

III. Efectele combinate'ale Incruci§firei §i emigratiunei.

Cand am vorbit de Incrucisare, am ara,tat ca., Cu cat fiintele
organice se innalta pe scara vietei organice, Cu atat ele au nevoie'
ea plamadeala copiilor sa fie compusg. din elemente mai deose-
bite, In privinta emigratiunii iara$i este de observat ca, cu cat
I) Vezi: Histolre de la creation naturelle par Haeckel quator-
zieme lepon.
 955

fiintele organice sunt mai superioare, 'cu atät ele emigreaa mai
departe, si mer i locuiesc iniuni mai intinse si mai diverse,
pe suprafata pärnântulul. De aici se veäe, ea' fortele noui, ce
intervin in lupta si echilibrul vietei s immultesc treptat din ce
In ce, cu cal vieata devine mai complexä si mai perfectä. Insfärsitt,
In continuarea progresului vietei organice, junge un timp când
incrucisarea sau emigrarea singu-rä, nu mai este in stare sal pro-
cure, suma necesarä de forte noi intervenite; ci trebuie ca aceste
ouä cauze de reinvigorire a vietei sà conlucreze. Aceastä necesi-
tate se observä mai ru searnä la specia onului. Ca aplicatiune
a celor spuse aici, putem schità gradatiunea urnatoare:
I. Finrtele organice inferioare Isi reinoiesc vieata In genere
numai prin emigratiune. Emigratiunea cazul acesta incepe
prin a se face pe foarte mici spatiuri ale suprafetei pärnântului;
apoi continueazk a se intinde pe supr,afete din ce in ce inai
Intinse, cu cAt viexta organicä progreseazä. La fiintele cele
mai inferioare diferentiarea sexual ä este provocatà si continuará
prin invigorirea cápätatà dela emigratiune.
2. Fiintele organice superioare iarási reinvigoresc incátva
vieata lor numai prin emigrare, sau numai prin incrucisare;
dar dad' amindouä aceste conlucreazA impreunä, atunci ele dau
nastere la specii noi cieosebite de specia parr4 si cu
mai multa' vitalitate. De pila', se poate ameliora, sau mai bine
zis, se poate forma o mai bunk rasa' de cai, numai prin aceda
.cä se incruciseazä dotiä soiuri de' cai aflätori In aceeas regiune;
sau numai prin aceea, ea' caii din o tal-A s.unt transportati in o
altä tarä deosebitk Irisa, rasa nota de cai va fi mult mai vigu-
rdasá, dacá. intr'o tarä datä se vor incrucisá caii locali cu
alt soiu adusi din alta' tard si Inca.' rasa nouä va
viguroasä daca.' Intr'o tara'. data' se vor aduce si se vor incrucisà.
.dduä rase de icai provenind din dona' tási deosebite. Astfel, se stie
cá rasa cailor englezesti, cea mai frumoasä din acele formate
In timpurile din urniii, provine din incrucisarea fácutá In An-
gula intre rasa cailor de Barbare, (cheveaux barbes) §i rasa cai-,
lor normanzi originan i din Franja: Nu de mult zr nobilä bogará
din Rusia (Orloff) a format o rasä de cal de toatä fr4nusetea
-prin Incrucisarea fácutä In acea tara.' Intre cai engtezesti i cai
.ariábesti. Tot prin combinatiunile de mai sus s'au format rasele
de oi spaniole din Saxa si din Siberia, din Rusia, din Apglia,
256

etc.; frumoasele rase de Nite albe din Toscana, Svitera, Olanda,

Anglia, etc. Aceste 'toate ciovedesc -ca faimoasa selectitme
naturala sau artificiala a d-lui Dan% in nu este in stare singurc4
sa imbunatateasca rasele, aesi inteun scurt vpatiu de timp
experienta zilnica or parea ca dovedeste contrarul. Aceavta este
cauza ca cu to ata Eelectiunea, Franta n'a putut sa-si creece o
rasa frumoasa si prospera din caii sai indigeni, cui toate di inna-
intea cucerirei lui Cezar, Galia mea cele imai renumite rase de cai
din lume; ceeace dovedeste ca acele renumite ra.e au imba,tra-
nit, si au decazut astazi, din cauza lipsei de emigraie si incru-
cisare suficienta. Tot aceasta trebuie sa fie cauza ca Moldova,
care °data era renumita penfru caii sai, astazi e foarte departc.
de a aN ea cu c'e va ae laude In privinta aceasta. Cat de pre
caii din Arabia, tim atat ca in acticitatea ei nu extstau prin
tara aceasta; dar alttnintrelea nu avem dorezi pozithe data
ei sunt in ziva de astazi in decadenta sau in progres; fundcal
nu mem detailuri devpre cum eran acesti cai in secolele din
urma, spre a compara starea lor de atunci cu cea de aAaLi. Daca
am afla cu siguranta ca acesti cai aveau odata trupul mai mare
ceva decat astazi, atunci am putea afirma ea ei se afla as azi
In decaderrta; caci, deadenta unei rase merge mana in mana,
cu ciegradarea si micsorarea trupurilor indhizilor. Oricum, daca.
%orn considera ea acesti cai se afla in Arabia de Nreo douazeci de
secole, si ca ei sunt feriti de incrucisare pe eat Cu putinta: a-
tunci vom putea admite prin analogie ca fparte probabil ca, cair
arabi de a,tazi sunt inferiori cailor arabi care traiau cu cateva
veacuri mai inainte.
3. Rasele omenesti au o x ieata organica atat de nnaintata,
si au nevoie, pentru a puteà progrea, de atatea forte inter.% e-
niente in echilibrul vietei, incat, numai incrucisarea sing-ura,
mai ca nu are efect. Astfel vedem ca toate natiunile de rasa.
vpaniola din centrul si sudul Americei nu au nici de cum mai
multa, coesiune nationala si vigoare vitala decal natiunea spa-
niola din Europa, care se afia In deplina decadenta. Aceasta
provine din cauza ca colonistii spanioli nu s'au incrucisat mai
Cu nimeni pana acum. Pe cand, din contra, natiunile cele mat
viguroave de pe lume au foat toemai acele care au avut combi-
nate In eine Imai multe elemente de emigratiuni si incrucisari.
Astfel, Romanii vechi au luat nastere din amestecul a o-multime
 257

de rase venite prin emigratiune dela nordul si orientul Euro-

pei; rasa engleza, cea mai viguroasa din toate raoele existente,
a luat nastere din incrucisarea facuta in Marea Britanie Intre
cateva rase celtice locale, si intre Goti (Juti), Angli, Saxoni,
Danezi si Normanzi frantuziiti, toti acestia fiind veniti din re-
giuni deosebite de pe continent; rasa franceza, cea mai viguroasa
dupa acea engleza, a esit din incrucisarea diferitelor rase cel-
tice locale (Celti vechi, Gali, etc,) cu rasele imigrante ale
Francilor, Burgunzilor, Normanzilor; rasa spanipla, care s'a
bucurat odinioara de o vigoare extrao-ordinara, este iesita ase-
menea din o multictne de rase deosebite;. Americanii de nord,
care promit a face rasa cea mai energica inteun viitor apro-
piat, sunt formati din Incrucisarea facuta in America de nord
intre emigranti provenind dela bate natiunile In floare din
Europa; si asa mai departe.
Tinând acutn seama de toate faptele si consideratiunile ce
am desvoltat cu privire la incruOsare si emigratiune, cred ca
pot sustine ca foarte probabila existenta urmatoarei legi:
La liinfele organice superioare, o rasa nota se va constitui
tu attit mai bine, ,si va avea ca ata't mai multa Vitalitate, cu edi
ea va fi rezultatul a maiMultor Incruciseri si emigrafiuni efect-
mude intr'zin timp relativ scurt; ca ctit rasele mame, din cara
vin emigranfii ce se incruciseazd, sunt mai aproape de punctu-
rile culminante ale undelor lor in' momentul emigratiunei; si
in stdrsit, ca cdt curentul emigrafiunei va merge mai direct dela
riisiarit la apus.
rAceasta lege Va putea servi totodata ca, a regula pentru hcei
care voiesc sa formeze san sa eonserve artificial rasa viguroasa,
de animale superioare si chiar de oameni

§ 2. Ereditatea.
Biologistii disting adaptatiunea directä de cea indirectà. Adap-
tatiunea e.te directa atunci and o InrAurire ce se produce
asupra unui individ se traduce prin o modificare organica a
chiar acelui individ. De aceasta adaptatiune se tin modificarile
individului cauzate de climg, hrank educatiune etc., la caro
.chiar Ikcest individ a fo.t supus. Adaptatiunea se numeste indi-
re;ctä sau poteatialà atunci cand o inraurire ce avù loc asupra
pkintilor, se traduc ptin modificki numai asupra fiilor, Acest
CINTA 17
258

de re urma fel de adaptatiune este dovedit, intre altele, prim

monstruozitátile artificiale: supuind organizmul generator la
oarecare conditiuni de vie* extraprdinare, se poate da loe la
o generatiune de monstri, farà ca prin aceastä sà se produca vreo
schimbare in organicmul- parintilor. Unii naturalisti, precum Ch.
Darwin si Karl Vogt, atribuesc adaptatiunii indirecte cea mai
mare parte din modificärile organice ale plantelor i animalelor.
Este Zara dc tolos pentru noi de a discuta si a demonstra ca cutare
sau cutare adaptatiune are mai mare parte la modificarea organica.
E destul a Lonstata ca din faptul existentei celor doua eluri de
adaptatiune rezultä urmatorul adevar: lnrauririle asupra orga-
nizmului se succedeaza la fieeare moment, fara a tuna eama
succesiunea lor dad viata e reprezentatà de un singur individ,
sau dad trece dela acest individ la un altul. Cu alte Luvinte,
ereditatea este o sirnpla legatura pastvd de continuare, lntre doua
vieti individuale ce se succedeaza; care tegatura nu schimba
nimica cursul regulat al inrauririlor asupra organelor si cursul
efectelor lor. Din acest adevar readta un altul care are o mare
importarrtä
Pptrivit teoriei d-lui Spencer, toti naturabstii admit astäzi
cà organizmul animal si vegetal face, si va face, toldeauna
progres. lata ce zice d. Maudsley (Physic' gy and Pathology
of the Mind p. 73) in privinta progre ul i fa ut de sistemul
nervos: Prefacerea regulatà a miscarilor care la inceput sunt
,voluntare in miscari secundare automatict, cum le numeste
Hartley, este datori a unei organizatiuni care se efeclueaza
treptat... Puterea (aptitudinea) care a fost cast; ata cu multa
munca si apoi rezervata ca ceva stabil in generatiune, devine
In asemenea caz o facultate innascuta (instinct) a generatiuniii
vacate; si dezvoltarea are Ice potrivit cu acea lege a crea-
specialitatii i complexitatit adaptatiunii la natura xterna, a
earei aplicatiuni le vedem in tot regnul animal; sail, cu alte cu-
vinte, cu acea Jege de progre dela general la special In des-
voltare pe care o dpvedesc atät ivirea fortei nervoase in mijloeul
fortelor naturale, cat si complexitatea sistemu,lui nervps al
omului. Precum forta vitala adunA, ca sä zic asa, in sine fOrtft
inferioare, si am putea zice c este o desvoltare a ac9stora,
sau, precum in ivirea fortei nervoase forte mai simple si mai
generate sunt grämädite si concentrate inteun mod de energie
 259

mai special si Mai complex; tot asä crestere de specializatiune

are loc in desvoltarea sistemului nervos, fie ea observatä in
idecursul generatiunitor, fie In vieatd individualä'. ÇuI toate aceste,
nu vom ajunge la cunoasterea adevArului deplin dacA vom mdr-
gini observatiunile noastre la vieata, indiiviciului, tare nu este
deck o verigl ce leagä trecutuli cu viitorul in lantul fiintelor
organice; individul actual este Consequenta inevitabi14 a strä-
-,mosilor din trecut, si numai prin exarninarea acestora vom
range la o explicare adecuatA a individului actual. Cand gA-
sim, deci, cä p faCultate este innäscutä, nu trebuie sä ne mul-
tuniim cu Alta, ci trebuie sä studiem cu stAruiritä unja din-
4)&111 t a cauzatiunii, si sà desooperim acolo, daca este cu pu-
tintä, chipul formärii sale la origine. Aceasta este mai
seamä trebuincios in studiul animalelor inferioare care au atAtea
facultki innAscute".
D. Walter Bagehot dupä' ce citeazA acest ittsaj al lui Maud-
sley, apoi conchide precum urmeazal: Legile speciale ale eredi-
taitii sunt in adevAr pang acum necunoscute. Tot ce este )11-
murit, este cä' existä o tendintä, o probabilitate, mai mare sau
mai mica dupA imprejnrä'ri, dar In toate cazurile considerabile,
cá sooboritorii unor pärinti cultivati vor aveä, prin o organi-
zatiune nervoasà innascutä', o mai mare aptitudine pentru culti-
vatiunea .deck scoboritorii. unor pä'rinti necrultivati; si a a-
ceastA tendinta se märeste necontenit tu Cat generatiunile se
succedeazA. Sprijinic pe aceste 'concluziuni, d. Bagehot se
pune apoi sä' caute legfle tiintifice ale desvoltärii natiunilor in-
riporturile lor Cu principiile ereditkii si a selectiunii natu-
rale1). Se intelege cà studiul d-lui Bagebot este o aplicatiune
a ideei, enonate aupä mine, 61 organizmul progreseag necontenit.
Ideile autorilor citate mai sus, Stint drepte; atAt numai cA
trebuie a fi puse In armonie cu teoria ondulatiunii universale.
Nu este adevarat cä organizmul in genere si sistemul nervos
In specie progreseazi necontenit. Copiii oanienilor de geniu nu
numai el nu au fost mai innaintati, dar au fost totdeauna mai
prosti deck párnitii lor. Popoarele din Asia departe de a con-
tinua sau mäcar de a egala progresul intelectual al strämosilor

1) Vezi: Physics and Politics by W. Bagehot, de unde am

extras I citatiunea din Maudsley.
260

lor se degradeazä si degenereazd pe zi ce merge. Nu se poate

zice cal cazurile de degenarare sunt rare si exeeptionale, dupai
cum ziee d. Spencer. Ele sunt tot ash de dese si de regulate.cd
caLurile de progres. Nu exisfä pe lume i nici nu poate existà
un individ, o farnifie de indivizi, un popor, o rash', etc., care sd
nu aibd o curbd scoboritoare tot ash de necesard ca si curba
suitoare. Dealtmintrelea toate aeeste au Post dovedite pe larg
in studiul de fajd.
De aid urmeazd cal ereditatea prin sine inshsi nu are pe
deplin efectele ce i s'au atribuit. Dacd voim sä formdm o rash*
frumoasd de cal, nu e' destul sà alegem 111-1 armäsar si o eapd
frumosi, din acelas singe si din aceiasi herghelie, si apoi sà ti-
n= pe seoboritorii lor deaprte de once amestee de shge_ cu
rasd; cdci, in acest caz, desi generatiunea intaia va fi
frumoas'd; dar dela o vreme, daca nu chiar creIa a doua gene-
ratiune, rasa formatà va merge degradandu-se. Pentru a forma
o rash' frumoasa trebuie a combina efectele ereditatii ca acele
ale adaptatjunii propriu zise, cu amid ale Incrucisdrii i cu ale
cmigratiunii, dupai cum am väzut rnai sus. Aceastd combina,.
tiune apoi trebuie sd se facl.pentru crearea fiecdrei g'eneratfuni,
idacd vrea cineva sd produch totdeauna, cai frumosi. Dacd nn ar
fi ash -atunci arta crescdtorilor de vite ar fi foarte usoard si
nici nu ar mai fi o artd. Toate ace.qte observatiuni se aplica fi-
reste si la indivizii la familiile, la rasele omenesti.
Cunoscad valoarea, importan a, eredithtii epntru evolutiu-
nea organizmului, s'd vedem acum care este natura ei, care sunt
legile ei. In privinta naturei si a legilor ereditatii nu .se cu-
noWe mai nimica pozitiv; de aceea s.untem nevoiti- a rnerge
la ipoteze.
Biologistif in genere cu d-nii Spencer si Darwin in frunte
admit astdzi ipoteza unitAtilor fiziologice. Dupd aceastd ipotezä
oul, in mornentul cand este fecundat, contine un nurnar imens
de germeni cumplit de mia, din care Icauzd nu pot fi observati,
chiar cu microseopul. Toti acesti germeni Impreund cu o allied
cantitate de substanta nutritivd formeazd un vo/um care nu e
mai mare decAt o gltndlie de bold. Acest volum este ace.las la
toate tnatniferele. D. Galton 1) dela care Imprumbt datele asupra
1) Vezi: Théorie de l'hérédite", plr M. F. Galton, publiatl la
Revue Scientifique" din 23 Februarie 1876.
 261

-materiel, zice tä in once ipotez de unitáti organice sunt

prime urmatoarele patru postulate:
Fiecare din nenumáratele uxiitáti asa, zicand neatarnate din
cale se oompune trupul, ate o origine sau un germen deosebit.
In tavoarea acestui postulat se poate cità fapiul proveniente deo-
sebite a trasaturilor Dacá un copil are ochii tatalui,
sau si gura mamei sale, ateste donà träsáturi au ..deci origini
deosebite. S'au constatat cal apoi unele particularitáti de dimen-
.sium nucroscopice pot sa se transwita prin ered tate; ce unde
s'a conchise o chiar pärticelele corpului cele mai neinsenmate
,au ongini deos.ebite.
(Jul fecutidat confine germeni unult mai multi si mai va-
riati decat sunt unitatile trupuliti care va esl dintr'insul; astfet
ca numarul genmenilor care ajung sä, se desvolte este relativ
destul de mic. Acest postulat este dovedit prin faptul cä un
individ poate transmite copiilor sad oarecare träsatu,ri a strä-
rnosifor pe care el insusi nu le are. Tot aceea ce individul a
primit dela strámosii sal trebuia sä se afle in oul fecundant dirt
care a esit; deci, acest ou confine nu numal trásáturile care
s'au dezvoltat n propriul sáu organizm ci Inca si trásáturile
strámosilor pe care individul nu le avea, dar pe care le-a läsat
.mostenire la unuI sau mai multi scoboritork
Trebue admis asemenea cá germenii care nu se dezvol-
teazá, pástreazá vitalitatea lor si contribuese a forma germenik
-oulelor din care vor esl scoboritorii.
Organizatiunea trupului atainä en totul de afinitätile
sepulziunile care existd Mire germenii separati atat in ou, cat
pe urmá, in toate perioadele lor.
Mai intai se presupune cal germeniii sunt neincetat in miscare
pentru a ocupa locuri i pozitiuni noi în ecbilibral organic_
Aceasta ear dovedl prin faptul c substanta oului de curänd
,fecundat se schimbá foarte repede.
Dar de unde vin facesti germeni? D. Darwin admite cá fief.
care celulá din trup In momenta formárii sale lasd sä iasá
ea germen, care sunt asa de rnici incfit circulá liber prin trup (.)
3mpreunä cu germenii transmisi prin ereditate si nedesvoltali;
r..5 acesti germeni, trecánd astfel de-a, dreptul prin membranele
iorganelor, se grupeazá dupa afinitätile lori formeaa elernen-;
262

tele sexuale. Pupa d. Ga1ton, germenii ajunsi la deplinä dezvor--

tare, adid, acei care constituesc pärtile trupului, devin in ge-,
nere sterpi; astfel InCat celulele din trup nu mai produc de foc,..
sau produc prea putini germeni pentru generatiunea viitoare.
aici urmeazA cA fecunditatea individului stä mai mult in rg-
mäsita de gerrneni care nu s-au dezvoltat In el si pe care i-at
primit dela pärnitii Sal Acesti germeni nedesvoltati dau nast-
tere germenilpr din care se vor forma ouäle pentru scoboritori.
Nit Tnerg .mai departe in exprunereaLipotezelor d,e mai sus; cu,
toate cI autorii. lor se scoboarg in detaliuri foarte multe
ingrunte.
Contra acestor ipoteze mä voila märgini; a face obiectiunile-
urmátoare
a). Dacà ar fi adevgrat, dupa cum presupune d. Galton,,
ca intr'un singur ou se aflä. germeni pentru toate generat;unile
viitoare si cà germenii care s'au desvoltat oomplect intr'un sin-
gur individ, devin sterpi si sunt rierduti pentru generatiunile-
viitoare, atunci ar mirth:
I. CA fiecare specie sau varietate de fiinti organice ar
lost creatá Inteo un)" dimineatä de-a dreptul de :tint 'bon
'creator, care i-ar fi pus in traistä un numrtr determinat de ger-
meni, at care speoia SA.' se poatä reproduce inteun numär deter-
minat de generatiuni; si
2. ( à once (specie sau varietate de fiinti trebuie,sä se stingil
eu totul Indatä ce a .terminat proviziunea de germeni, fgrg a-
mai putea da nastere la specii atoi de fiinti. Insä falsitatea aces-
tor propoAtiuni rezultä din toate dovezile care stabilesc In
biologie teoriea evolutiunii si a transformizmului.
.b). D. Ch. Darwin presupune cà fiecare celulg din trup, In
momentul formgrii sale, lasg sä ieasg din ea germeni, care Itr
generatiunea viitoare se vor transformà in celule intocmai ,cu
cele din care au esit. Pentrd a dovedl inadmisibilitatea acestei-
ipoteze, voi aminti Tnai întâi cg., experientele si arg-umentYrtile-
d-lui G. Pouchet1), dovedesc c celulelet din once fiintg orga-
nick se transform-I, se genereaei si se succedeazä necontenif;
astfel 'Meat, relulele din trupul unei fiinti ctu varstg coapità
sunt decat cei de pe urtritá scoborltori, si cele de pe urmg raTni-
Vezi cooferinta d-lui G. Pouchet intitulati La Phylo9,.éni --

celiulaire" si publicatA' in ,Revue Scientifique" din 20 Marlie 1875,

 263

ficatluni ale unui enorm arbore genealogic, a cam: rädäcina este

reprezentata de celula embrionara din care a esit odinioara fiinta
ce astozi se afla in varsta ocupatä. Dacai s'ar admite ctnn ea fie-
care celula din trupul unei fiinti din generatiunea viitoare este
formata de gerrnenul esit dinteo celula egalä ce s'a aflat odi-
nioara in trupul sau mamei, attnici ar turna: I. ca tin tad
-care are, de exemplu, varsta de douäzeci de ani in momentrul
actului sexual, nu poate sa transmital fiului nascut din actet
act sexual decit germeni esiti din telu/ele ce s'au putut produce
In trupul tatalui dela inceputul vietii sale pang la varsta ac-
tuala; astfel incat fiul nu ar puteà tral mai mult de doualzeci de
ani, din cauzal ca el nu ar avea germeni crare sa dea nastore
la- celulele corespunzatoare cu varstele de treizeci, de cinci-
zeci, de optzeci de ani i asa mai departe; 2, ca.' germenii
din celulele cele mai recente ale unui tatai, de pilda ce
zeci de ani desì se transmit oopilului prin actuI sexual, trebAie
-totuis sa stea in neactivitate pana la varsta de cincizeci de ani
a oopilului; Oita ce, adica, le va veni si lor randul si timpur
-cuvenit ca sä. se desvolte. Insa, toate aceste consecinte sunt
-neoompatibile cu teoriea foarte probabilá a evolutiunii si desten-
dentei celulelor.
c). Trupul omului este de n ori mai mare cleat celtrla em-
brionara din care a luat nastere. De aici urmeaza cd fiecare
germen la unitate fisiologica trebuie sa, fi crescut asemenea de
n ori pe cat era la inceput In celula embrionara. Insa, pentru
-ca o parte a trupului sà creasca, ea trebuie ca celulele respec-
tive O.' se inmulteasca prin fiziparitate, sau altfel. Apoi, dacà
toate aceste se admit, atunci mi se pare ea.' e mai firesc /ucrui
de a presupune: I. ea la cel dinrai inceput al vietei unei
.organice exista o singura unitate fisiologica; si 2. el- aceastäi
imitate se multiplica si se diversificá, din ce In ce, prin
paritate sau altfel, formand in acest chip mal intai un mare com-
plex de unitati
d) Ipotezele d-lor Spencer, Darwin si GaIton, pot explica
-nainrult sau mrai putin bine pentru ce copilul are trasaturi
de ale parintilor sai, de ald strabunilor, i chiar de ale colate-
rarilor. Dar ele sunt in absolutä" -neputintä de a ne explica pen-
-tru ce cate odata, femeea da.nastere, dupä" cum vorn vedea
.departe, la copii ce seamána in totul sau in parte du oainerrii,t
264

cu care ea nici nu este ruda, nici nu a avut vreodata comerciu

sexual. Neputinta de A explica acest singur caz este de
ajuns pentru a dovedl falsitatea ccrmplecta a acelor ipoteze.
Innainte de a produce si eu o-explicatiune a ereuitd(ii vi
aminti ca multi dintre partizanii fixitatii specidor de flint' or-
ganice proptm si sustin ipoteza urmAtoare: Fiecare specie de
fiinti organice s'a nascut din germeni specifici care au existat
In toate timpurile In univers, sl care nu s'au dezvoltat, penfrtt
a devenl fiinti complecte, deck atunci canci &au aflat in con-
ditiuni favorabile pentru aceasta. De 110 rarte fiindca °lice
specie se continuá prin ereditate, apoi se mai admite una din
aceste doua posibilitatf: sau ca fiecare rarinte dd nastere la.
germeni cu tutul not de-tinati a deveni copii; sau cd. In loate
timpurile au existat ate un germen pentru fiecare individ ce
este destinat sa se nasca in speciea resepctivd. 41 care germém.
este transmis prin rungi serif erejitare de inciivizi, pad ce se
ivesc od 11A condipunile favorabile pentru desvoltarea sa proplie".
Fara a arata toate contradictiunile grave la care conduce a-
ceasta i1 oteza, voila face numai observatiunile urmatoare:
,Mai întâi dupa ipoteza de mai sus ar trebul sa se admita
cd germenii, de$1 unt farr wee/ ut, totust, dupA ce s-au transfor-
mat mai pe urma in fiinte organice dezvoltate, ount destina
a se stinge; astfel in14 el ar aea o vieatä nesfärsitä In trecut
si sfarsita in viitor: ceeace este absurd. Pe urmd este de ob-
servat ca, daca se admit germeni specifi i pentru indivizi or-
ganici trebuie 3a se admita asemenea subdiNiziuni de germenk
corespunzand cu subdi%iziunile indi idului; ceiace ar conduce
la admiterea unitätilor ffsiologice incbipuit de d. Spencer si
Darwin. Hind apol ca fiecare parte din individ se compune din
celule având vieatä proprie, trebffe sa se admita cà i fiecarg-
celuld e'-te nascutä din un germene subdivizionar
si tot fdira inceput. Pentru aceleasi motive trebuie sä se admiti
germeni fdra Inceput pentru celulinele din care trebufe sä se
compuie celulele, si apoi pentru unitatle fiziologice care tre-r-
buiesc sa se afle si in aceste oeluline si asà mai departe /Ara
la nesfarsit. Cu cihpul acesta getrnenele d'n care trebuie a se
,nasc5, un individ org,anio nu ar fi decát o adunaturá de gormenr,
nesfarsit de mici corespunzatori h elementele ne,fiir5it de mici
Ain care se compune un organi.rn. Apoi aaoa egte torha sa a-
 265

jungem cu subdivizionarea germenilor pan la nesfarsit, atund,

ipoteza germenilor este cel putin nefolositoavi, Ong nu ì ab7
surdg.
Jata acum i explicarea care o propun eu pentru fenomenal

Sau cg. atomurile materiei ar fi in principia de acel'a4i fel

_Eau ca ar fi de feluri deosebite, totusi este constatat cg: ace-,
leasi atome dau nastere succesiv 1a diferite corpuri, numai prin
-aceea ca se oombina In diferite chipuri. AO dar, uaca ne-am
intreba pentru trapul omulai se deosebeste ask de malt de
trupul unei pietre, atunci cel intai raspans potrivit ar fi acesta:
pentruca atomurile materiale care constituese trupul omului se
afla in conditiuni ca total deosebite, care determina comb¡na-
tiuni atomice asem enea ca total deosebite die acele ale atomurilor
.din trupul pietrelor. Fiind apoi cä conditiunile si raporturile ato-
xnurilor se schimba necontenit päria la nesfksit, de aceea si
.-oorpurile se metamorfozeaza pana laOesfa','rsitx fargcai sa aiba ne-
Noie pentru aceasta de germeni specifid.
Aceste fiind zise, sa veatm cum iea nastere In trupul
embrionul prin care are sa se formeze copilul
Mai intai, sa vedem ce este, de exempla, o celula organicla
In ce consista vieata ei? O oelula prganica este o adunatura
de molecule materiale care au ajuns prin o oauza oarecare, a se
pune In astfel de raporturi, Matt jocul fortelor moleculare (al
Atfactiunlior si repulsiunilor chimice, etc.), constitue o luptI
foarte prelungitg; si aceastg luptà prelungitä de forte se vä!..
deste prin neincetatele miscari circulare Ale lichidului aflat in-
launtrul celulei, prin neincetatele endozmose i exosm,oae fa-
cute ca ajutorul membranelor celalare, etc., AO dar si celula
.embrionarg nu este de:at o adungturg coherentä de atomuti
materiale puse in astfel de legaturi, Meat fortele lor caittand
a se echilibrà vor produce, In timpul respecttiv o mi5care, o
dezvoitare, o metamorfozare, care va dura dela conceptiunea co-
pilului Ong la moartea acestuia. ling, pentru ea atomurile kna-
-feriale care constituesc embrionul sg poatä da loc la aceastg.
lungg evolutiune, trebuie sg. fie puse, de o cauza oarecare, in-
lean raport specific. Cu alte cuvinte, fortele lor inerente tre-
luie dela inceput sä primeascg, o directiune specificä. latg amid
266

de cgtre cine se imprima, si Oum se imprima aceasta directiunc

primitiva a atomilor care au sä constitue embrionul.
Deocaindata este indiferent daca materia, embrionara ester
formata prin secrefiune, prin absorbtiune, sau prin once aft mij-
loc. Destul este sa stim ca fun numgr oarecare de atomi se aduna
In un loe al organului genital., Din natura organizrailui recultd
ca acest depozit de atomi embrionari este Inraurit, direct i in
acelas timp, de toate celelalte 'Ail ale organizmului. Apoi fi-.- -

indca fiecare particica din organizm. este Inzestrata cu, o ni.4.-

care molecular g proprie; de aceea fiecarq pgrticied de organizrn
va imprima si va Impartgsi fortele moleculare ale materiei cm-
brionare, o directiune identicd ou aceea a flortelor sale moleculare.
insa, fiindca Mate pärticelele organizmului imprimg materiel
embrionare directiunile fortelor proprii, dq aceea materia em-
brionara se resimte 'le toate acele nrpulsiuni; de aceea ea sq
sublmparte In atätea grupuri de atomi Cu miscari specifice, ate-
impulsruni deosebite a primit; de aceea, in sarsit, complexul
atomilor, al forfelor si al directiunilor lor, din materi4 embrio-
nark', devine IIII In reg organic In, totul asemanator Cu trupul
organic al pgrintelui. Cu un cuvant, organizmul intreg al pa-
rintelui imprima mrscarile sale proprii materiel embrionare; ast-
fel bleat aceasta din urrng deine o reproductrune, o reflectare
a celui dintai. Aceasta imprrmare Qe. face conform legii de asi-
milare atomica, dup i cum un corp tinde a comunica corpririlor
inoonjuratoare n atura combinatiunii sale moleculare, natura for-
telor sale si directiunea acestor forte. In puterea ac'ester legi
lichidele tind a dizolvi solidele, solidele a coagula lichideler
oorpurile cal& a incalzi pe cele red, trupurile organizate al
asimila prin nutritiune tnateriile brute, etc., Tot in puterea a-
cec.tei legi, curentul electric care trece prin un fir metalic des-
felptd un curent de aceeási naturg si cu aceeasi directiune in-
telin fir metalic vecin. Asemenea tot in puterea acestei legi, utt
curent electric .--chimbg iirectiunea acului magnetic, satv pre-
face In magnet o bucatä de fier duke; si cu chipul acesta curen-
turile electrice care se invärteso imprejurul acului mag-netic lair
directiunea curenfului electric care le-a Inrätirit; lar curenturile-
electrice care se Invartesc Imprejurul fierului dulce magnetizat
sunt totdoath desteptate de cgtre curentul e/ectric Inriurgtor
$i Indreptate In directiunea acestui din urma. Un corp Impar
 267

aseste corpurifor vecine natura si directiunear fortelor sale Cu

,mat mult sau mai putin succes, (Iva euin fortele sale sunt de-of
natura mai mult sau mai putin analoga, si de-o imensitate mai
mult sau tmai putin mare deck aceea a fortelor cprpurilor irt-
vecinate. Insa, pentru a reveni la chestiunea noastra, orga-
.nizmul parintelui este de o natura atat de analoga cu aceea al
materiel embrionare, i apoi el este, din cauza marei safe rims;
de o torta atat de intensa in comparatiune cu aceea a materiej
.embrionare, 'hick aceasta din urma este numai decat transformatS
dupa chipul i asemAnarea celut dintAi.
Odata ce materia embrionara primeste aceeasi directione
evolutiune pe care o are i materia organica din trupul,
parintelui, atunci desigur ca ea va linde sa treaca intocmai prin
..acele.asi faze prin care trece organizmul parintelui. De aceea in,
pi in ij iu copilul trebuie sà seamäne in total si intorMai cu pa-
rintele au, Insa, fiindca pe de-of parte mediurile prin care trece
§i in care se dezvol a oopilul, dip momentul conceptiunir pAna
"ri acel al mortit sale, nu sunt absolut egale ca medfurile cores.
punzatoare plan care a trecut parintele sau; si flindca, pe de
alta parte, la fiintele cu generatiune bisexuala materii e embrio-
nare se mar ameste à prin incrucisare; de aceea, in fapt, copilul
desi in e ernentele sale principale este egal, cu parintii saiy
totusi in amanuntimi el se deosebeste de dAnsii.
In privnita asemanarii copiilor ca alte persoane putem deo-
sebi pa ru cazuri:
1. Co itul seamana cu ptirintii s i. Acesta este cazul cel
inai ordinar si cel mai explicabil, Observatiunea cea in i im-
portanta care s'a facut pentru cfazul acesta este ca copilul
produ e mai ca seama partioularitatile pe care parintii si le
aveau pe timpul pe and l'au conceput. $1 aceasta trebuie
fie asa, de vreme ce directiunea misciarilfor moleculare ale ma-
teriei embrionare este imprimata de catre organizmul parin-
telui, astfel precum se afla acesta pe timpul formarii in el a
materiei embrionare. Intre multe exemple curioase care s'ar
putea aduce in sprijinirea acestei propozitiuni, voiu aduce nu-
mai anfinte, CA, Napoleon eel tnare care s'a disting toata vieata
sa prin geniul ski militaresc si prin aplicarea sa catre rasboiu,
fusese conceput de catre parintii sai In lagar, in ajunul unei
fbatalii la care fatal sau a luat parte la oomandament; astfel In-
268

cat pgrintii lui Napoleon cel mare, aveau cam pe la timpup

otanceptiunii fiului lor i ininza §i mintea lor numai cu rgsbo1uA,
Copilul seamana ca stramo,sii scli, dar nu cu pazi.zfa sal,
Aceasta trebue sd se intample din cauzg ea' particularitgtile-
mostenite dela strgmosi existau si in organizmul pgrintilor
insä" asa de putin dezvoitate, incat nu erau aparente; dar cg
inraurirea acestor caractere putin sau delac váditg a fost reintaritg
prin oarecare imprejurgri in trupul pgrintilor in momentul con-
ceptiunii oopilului; sau eä aceleasi caractere fiind mostenite de-
copil tot in acea cantitate si mäisurg ca pärnitii sgi, au fost
pe urnig favorizate in dezvoltarea lor prin oarecare imprejurgri
ulterioare in care s'a ggsit oopilul.
Copilul seanzdnii ca colaterala ,stg, i ntt ca pärfz4ii sal.
Aceasta iaräi trebuie sä se intimple din cauzä cg atat copilut
\cat i colateralii sgi au mostenit dela acelas stamos acelea
caractere; si cg aceste caractere desi nu, au fost aparente nict
la OHO i poate nici la strgmosi, totusi au fost favorizate de-
dezvoltarea lor de imprejurgri care au inraurit asupra coborito-
rilor mai indepgrtati.
Copilul nu seakdnei ca pã.r1iiii sd, ci ea o persvand
sirdind de- sage. Astfel s'a constatat cazul fn care o ferried
mgritatä de a dcwa oarg a ngseut copii cari semgnau cu toti4
cu bg'rbatul ei cel dintai, mortleu multi ani innainte de nasferea-
copiilor in chestiune. Asemenea eau oonstatat cazuri in care
o femee a n'ascut oopil semanand In totul -Cu o rersoang straing
care n'a oontribuit prin comerciu sexual la facerea acestor topii
nici prin ea insgsi, nici pritt alte rude ale sale.
Iatá cum se pot explica toate aceste:
Se stie cg ideile si sentimentele au b inraurire foarte ¡mare
asupra organizmu1ui persoanei care ovetìí salt simte. Se stie,
t. e., cg acei care au credinta nestrgmutatä Cg sunt atinsi de-
cutare boalg, ajung a cgpäta inteadevär acea boald; cà acei care-
ered cu tgrie cd de trupul lor nu se prinde cutare boalä lipi-
cioasg, nu se imboIng'vesc, el.iar când ei introduc inadins in Gan,-
gele lor germenii acelei boale; cg. acei care se hotgrgsc sä in-
trunte cu 1)n-0:tie cutare osteneli sau suferinti ingrozitoare, le-
infruntg färg a suferl atata cat un om ordinar; etc. AO dar,
organele si functiunile trupului, directiunile misagrilor molecu-
lare, sunt pang la un oarecare upnct modificate conform until/
 269

plan, voluntar sau involuntar, constient sau neconstient, care

se afla sapat pe creieri din trupul respectiv. De aici urmeaza cd,
p femee poate sä inräui easca direct prin ideile i setitimenteie
sale, ata asupra constituirii primiiive a materiei embrionare;
cat si thiar asupra desvoltarii ulterioare a embrionului pe cast
timp acesta se aid In trupul ei, de vreme ce copilul pänd la nas-
terea sa este in legdtura organica, nemijlocitä otrtoate organele
din trupul mamei sale. Aceste consideratiuni sunt de (ajuns,
cred pentru a ne da cheia. urmdtoarelor cazan:
S'a intämplat cdteodatä ca o femee märitatd de a doua oard
sà nascd copii semdnand eu barbatul dintâi1 matt cu mult timp
innaintea oonceptiunii copiilor in chestiune. Aceasta s'a Intain-
'plat din cauzd cà sau pentru mare dragoste sau pentru
sentimente, imagina babatului dinfAi era foarte adânc sapatd.
si nebontenit prezentd in constiintd ferneei remäritate pe timpuI
formarii i denoltarti materiei embrionare. Aceastd asemdnare
apoi a putut fi ajutatd in formarea ei de cätre dorinta cea fär
sfasit a femeei de a .taoste un topil cate sä reproducd chipul iubit
al intaului ei sot.
-In tarile d,espotice din orient s'a intatnplat caeodata ca.
o femee care era amenintatd cu, tnoartea sau ca tortura de catre
barbatul sau, dacd ar naste un copil ce ar somäina Cu cutare
persoana banuita, a ndsout un copil care semäna tocmai cu agea
persoand. Ba ce e mai mult: s'a intamplat chiar ca o femee-
de rasd alba, fiinct astfel amenintatd, sd nascd contra regulelor
incrucisarii un copil cu totul negru1. semänänd astfel cu un rob
oarecare negru bdnuit de babatul ei. In toate aceset intämplari
mama copilului era ash de pdtrunsd de -frica pedepselor ce o
amenintd, Inca chipul persoanei bbinuite erd necontezit i cu
putere Intipärit In creerii sai pe tot timpul formaii i dezvoltdrii
materiei embrionare.
Pentru acelas motiv se Intämplá câteodatd ea' o femee naste
un copil cu defectele sau diformitát4 pe care le-a vdzut la un
alt twit strein si de a( cdror reproducere la copilul sdu, a avut
o cumplit de mare fried si Ingrijire.
Nu arareori se intämplä ca o fernee care, din cauza dragos-
tei sau a altor sentimente, are necontenit in minte imaginea unei
persoane oarecare, fie aceasta un copil, o femee, sA nascd un
oopil care seamaiä cu acea persoanä.
270

Se zice ca unele femei ingieunate poftesc cu ataja putere

cate un lucru in timpul cand sunt ingreunate, inat sau
plinirea sau neimplinirea poftei br ai avea o mare inräurire
asupra copiilor ce poarta inca in trupul lor. Cazurile consta-
tate de felul acesta ar fi foarte numeroase. Vorn arninti un sin-
gur exernplu citat cu depling incredere de d. A. Debay 1).
Akrel raporteazá observatiunea cá a facut asupra unei Sue-
deze care, in tot timpul cat a fost ingreunata', a avut fante-
zia de a pune o floare de tranciafir intre cele douá. sanuri
,,ale. Intre acestea facandu-se iarnal, ea n'a mai putut 031 flori
de ti nuain i aceastà lipsd de flori i-a pricinuit niste dorinti
asa de arzátoare, si o mahnire atat de mare, incat ea ramos&
intr-o stare de lancezire pana in momentul nasterii
Acest copiI avea intre tatele sale o ridicatura de carne impär-
tita in foi semanând cu petalele une flori de trandafir, .$i in-
tocmai ca si aceasta incauta oare floare, ridicatura de carne a
copilului se deschidea si se desfásura, in fiecare pTimavarr.
Fara a s,ustinea ca once pret veracitatea si interpretarea faptulut
de mai sus, eu cred ca acezt fapt, in caz de a fi cu totul ade-
varat se explica iarasi prin aceea cà femeea, in tot timpul dez-
voltárii embrionnlui copilului sau a avut totdeauna adanc s'apara'
In minte, din cauza unei doritr,i si a unei placeri singulare,
imaginea florei de trandafir pu,á intre sanurile sale.
Toate cazurile aceste, dupa cum lesne se pot intelege, se
reduc h principiul stabilit mai sus, ca, adica: materia embrio-
narü primeste si reproduce constituflunea, oivcAunea, si forma
organice/. astfel precum ac'estea se aflau(in trupul päri;itelui in
timpul formar i mater;ei embrionare.
(Avand in vedere principile stabilite mai susy i tinand seama
cá copilul desi -eama'nä in principia cu parintii sai, totusii
dezvolta in mediuri deosebite de cele In care au träit párintii
sái, vorn intelege usor pentruce generatiiunile se deosebesc ne-
contenit unele de altele si pentruce evolutiunea 'Manta', conti-
nuà si stabornica' a vietii organice pe parnânt trebuie sä se efea-
tueze asa precum se efectueazt..

1) Vezi: HigiCne de Physiologie du Mariage par A. Debay.

ORIGINE SPECIILOR
 Nenumaratele fiinte organice ce se afla, pe pamant, se sub-
impart In daua regnurit al vegetalelox si al animalelor. Aceste
xegnuri se subimpartesc apoi sueceziv In ramuri, clase, ordine,
genuri i specii. Aceste din urmaL se subdivid in varietati;
fiecare varietate cuprinde un numar de indivizi, mai mult sau
mai putin deosebiti unul de altul.
Nu s'a indoit nimeni ni-iodata ca, din aceea§i pereche de
cari sa se deosebeasca pana la un punct oarecare fatat
de parintii lor, cat si intre ansii. De multa vreme au inceput
iaräi toti sa recunoasca fa,ptul da, din aceeasi specie pot sa
se nasca mai multe varietati deosebite intre dansele, i deo-
sebite de specia muma. $i acest fapt s'a recunoscut de toti, ffin
cauza ca, In timpul relativ scurf pe care 11 cuprinde, experienta,
directa a omului, eau vazut varietati nascandu-se si stabilin-
du-se. Nu s'a intamplat insa tqasa cu speciile i Cu celelalte
subdiviziuni mai innalte ale fiintelor organice. Cu' cat o
subdiviziune va /i mai innalta, cu atat ea va fi acumulat o
mai mare de modificatiuni organice dare o deosebesc
de celelalte fiinti; i cu atât, prin urmare, ea se va fi format
Inteun timp rnai Indelungat, pentru a, putea acumula pe nesim-
tite toate acele modificatiunii organice. Deja subdiviziunea nu-
mita specie, se formeaza intr'un timp cu mult mai lung deck
acel pe care Il poate cuprinde experienta directa a omului in
decursul timpurilor istorice. Fiindca nu s'a putut deci vedca cu
ochii formarea unei specii, de aceea s'a conchis de unii Invatati,
ca speciile sunt fixe si cA ele n u sunt formate pe nesirritite.
din alte feluri de fiinte organice, precum s,unt formate varie-
tatile din specii. Se infelege cd tot aceasta concluziune a fost, a
fortiori, ,trasd pentru toate celelalte subdiviziuni mai Innalte de-
18
274

cat speciile; caci, toate aceste subdiviziuni au trebuit sa se for

men in timpuri mult mai indelungate decat speciile.
Care insa este adevarul in acesata chestiune? Cum s'au for-
mat speciile si celelalte subdiviziuni mai innalte?
Aceastä chestiune nu este rezolvita tot inteun fel de Inva-
tati moderni. Aiestia sunt impartiti in doua tabere, adoptand
fiecare una din urmätoarele doug ipoteze principale:
I. Intitia ipatezd. Dupa areasta ipoteza, speciile de fiinti
ganice ar fi rezultatele a tot atator creatiuni deosebite i nea-
tarnate una de alta. lar incat priveste felul si timpul acestor
creatiuni, deosebite, opiniunile se mai subimpartesd Inca intre
douä subipoteze.
Unii cred ca fiecare specie de fiinti organice a luat nas-
tere dinteun germen spe ific, care a existat mai innainte In
materia cozmica; si care s'a dezvoltat pe planeta noasaa atunci
and a gasit conditiuniie favorabile pentru dezvoltare.
Contra acestei subipoteze voiu oupne argumentatiunea ur-
mätoare:
Din expunerea si critica teoriilor germjniste ce am facut
mai sus, cand m'am ocupat de ereditate, am vazut ca: germemb
specifici, chiar cand ei ar exista in conditiunile ce li se pi-esu-
pune, totusi ei se desfiinteag cu totul i pentru totdeauna prin,
aceea ca se prefac In fiinte organice complecte; astfel
odata cu stingerea unei specii organice de pe pamant se nimi,
cesc si gcrmenii specifici at acelei specii. Astfel fiind lugru-
rile, iata o alternativa care se infatiseaza: sau germenii specifict
au existat In materia connica In toate timpurile; sau ei au fost
creati candva. Daca s'ar admite ca germend sunt fara incepu,t
ca, cu toate aceste, sunt destinati a peri prin transformarea
lor in fiinte organice, atunci s'ar admitg, prin aceasta ca ei au
o vieata nesfdrsita in 'recut §i sfiir,i a in y4.tor, ceeace este
absurd. Iatä daca s'ar admite ca ei au fost c;eiati candva, a-
tunci, prin aceasta, dhestiunea nu ar fi rezolvita, ci numai
partata de un pas; astfel *Mat In loc de Inrtebarea:, de .atre,
cine si cum s'au ereat specille pe parnat, vom avea Intrebareal
de ea/re cine i cum s'au creat germen I specifici?
Altii, cu mai multa logica, da- nu si cu mai multa drep,
tate, cred ca fie-are spe-ie a fost creatä deo ebit d atre atot
 275

puternicul Dumnezeu. Mä cred dispensat de a combate ,a-

ceastà credintd.
In rezumat ipoteza Intiia nu se ptoate sustine
II. A doua ipotezd. Dupg aceasta, ipotezà, speciile de flirt-0
organice nu ar fi rezultatul al atitor creatiuni deosebite;
fiecare specie ar fi rezultind din transformarea indeatd, pro-
gresival i statornicg a unei alte speci anterioare. Fiind lapol
ca natura nu face salturi, ar fi destul a presupfune, dupg aceastä
ipotezä, cg la Inceput an luat nastere prin un Chip oare¡care
cele mi simple si Mai inferioare forme organice, pentru a ne
explicg apoi cum d;n acele tipuri primi`ive s'au format sped%
-organice din ce In ce mai divergente, mai numeroase si mai
perfectionate, ring au ajuns a se constitui fauna si flora din
zilele noastre.
Aceastá ipoteza tinde a fi admisä exclusiv de lumea Invg-
tata. Ea a frost propusg, susOnuta si vulgafizatä mai cu seamä. de
Lamark, Goeffroi3 St. Hilaire, H. Spencer, Ch. Darwin 0
Haeckel
'Presupun cài scrierile acestor autori, privitoare la chestiunea
care ne ocupa, sunt deji cunoscute de toatg lumea; si de aceea
nu mà voiu intinde de loc asupra faptelor si argumentelor in-
vocale de acesti aufori In sUstinerea ipotezei tor_ Voiu aminti
numai far?. ni,ci o explicatiune, acele din principalele lor argu-
mente pe care je admit si eu:
Intreaga noastrg experienta bine inteleasat ne dovedeste
ca natura nu face salturi, si ca fiecare transformatiune mare de
materie organicä este acumulatiunea unei serii de schimbgri In-
rete, neincetate si statornice. Prin inductiune trebuie sa credem
ca tot asa at fost intotdeauna; si ca, prin urmare, un om _de
Oa.", n'a putut niciodatä rasdri cleodata facut gata ca din
senin.
In conformitate cu principiul de mai sus, Paleontologia,
ne arata cg mai Intai sau ivit pe pamint fiitytele organice teel
mai simple si mai imperfecte, si apoi s'au succedat treptat In
Aecurgerea timpuritor fiintele organice din ce In ce mai complexe
51 mai perfecte. Este probabil dara, cg o specie de fiinti re-
lativ perfecte dintrio perioadg geologicg oarecare, s'a ngscut
din o micà schimbare morfologica, ce a suferit o alta specie re-
276

lativ kmperfecta, care traise in perioada geologia memijlocit

anterioara.
In conformitate tot ca adelas-- principiu, embriologia ne
arata ea, individul pmenesc incepe prin a exista sub forta uneil
simple celule; 5i apoi, pleand dela acest ¡Nina, trece treptat
prin toate gradele intermediare de perfectiune organica pana ce
ajunge la deplina sa dezvoltare, Dezvoltarea unui om nu se cleo-
deebste de-aceea a unui cáine, dectat prin aceea çà, omul parcurge
n grade de dezvoltare embrinoara, pe cand cainele se ppreste la
n a grade. Gradele dezvelirii embrionare corespundr in totul
cu gradele de perfectiune a tutunor,fiintelor organice de pe
rnant; astfel incal dezvoltarea embrionard komului este recapf-
tularea intregei creatiuni succesive a fiinetlod organice in, de-
curgul perioadelor geologice. Ernbriologia de:.-1, con i-má
Intareste principiul inductiv, cà5atura nu face saltad.
Existenta organelor rudimentare sau atrofiate, cara se
gäsesc Triai la toate fiintele organice, nu se pot explica decát
umai dard se admite a aceste organe au fost °data' "pe deplin
dezvoftate; si cà peitirmä s'aulatrofiat din mica neintrebuintarii.
Astfel, de pilda, din faptul a la OM se gaseste -un rudiment de
coada (reprezentat de a treia, a patra si a cincea vertebra cau-
data) si niste muschi atnofiati asezati imprejurul ,acestui rudi-
ment, trebuie sä conehidern Cà ornul se coboara din stramosi care
aveau coada, pe care puteau s'o miste.
Dac.a indisizii din aceias specie organica sunt supusi
median i deocebite, atun,i ei dau nastere la varie ati organice deo-
sebite. Deosebinea morfologica dintre aceste varietati incepe
prin a fi foarte mic4 i apoi Trierge..tot crescand ca cat timpul
-lrect. Este probabil deci, ea' in' timp de mii de veacurii varietal-
unei spe-iiidevin ele însàî specii foarte deosebite una lie
alta; ciuprt alte m,ii de veacnri, ele devin tot atatea genur4
pe urma jot atatea ordine;çi asa mai departe.
Este sigur cà din o Aigurä 1,imbä .s.e pot naste mai multe
limbi din ce in ce anal divergente; intoctrnai precum din to sin-
gurA de arbore se nasq mai triune ramuri. Aslfel, de
exemplu, din litnba stráveche a Indiei Imerictiofiale s'au nascut
toate lim1ile indoKeuropene. De sigur ea, la inceput, cele intai
varietifti ale limbei indiane abea se deosebeau aneje de al-
tele. Dar de atunci si pang' in zilele noastre, acele varietati atT
 277'

mers din ce in e deosefiindu-se-,,astfel trick astazi limbile indo,-

.euroepne nu mai sunt varietali ale aceleias specii; cti chiar:
specii i genuri deosebite. Tot astfel treubie sa se fi petre-
cand lucrurile si ca formarea speciilor: de fiinti organice. Ca,ci-
ata limbile omenesti -cat si formarea iiintelor organice sunt
to m nrebfatiuni de ale vietei organice;, si deaceea, atat unele'
cat si al ele trebuie sa varieze si sá se genereze' dupa ace-
leas legi; ata numai ca." cele dintai variaza inteun timp mai
scurt decit,ce e de al doilea.
Afara de argumentatiunile de mai sus, pe care le admit
eu fìfa re ervä, transformistii cei smai insemnati si mai cu
seaMa,parwin, denolteaza in scrierile tor multe alte Ichestitua
teorii p ivitoare la originea speciilor. Insa, fiindcä ea pm
opinigni deosebite, 'trick priveste aceste chestiuni si teorii; de.
aceea, in privinta acestora voiu expune Ipaji intai sistemul
Darwin, care este admis aproape de, toti transofrmistii; si apot
vo.ti dezvolta un sistern pus de mine'.

§ 1. Sistemul lui Ch. Darwin.

lata punctele principal din sistemul lui Darwin:
I. Anatomia comparata, clasificatiunea naturald i =brit-
logia comparata, dovedesc ea, tot/ indivizii cari fat parte (tint
regnul vertebratelor sunt constituiti dupa, ace/as plan, si se
dezvolta cam In acelas fe!. De aici urmeaza ca toti acesli indi-
vi i se scoboaral dintr- un singur progenitor. Pentru acelas ra-
funi trebuie sà fie un' singur progeni(or pentru regnuI articu-
latelor; si asà inai dtparte cu once alta mare subdiviziune
fiintelor organice. Cú chipul acesta, Darwin admite tä toate ani-
malele s'ar cobori din patru sau cinci progenitori; i toate vege-
talele din alti trei sau patru stramost. Ba chiar el pare a fi ple-
cat a admite, ca si majoritatea, partizanilor sf1, oh' toate
organice s'ar scobori dintr'un singur strzYmo,s.
H. Dar- cum dinteun singur Stramos, sau numai din cativa,
s'au nascut atatea teluri de specii? $i mai Cu seahna, cum aceste
specii au mers tot perfectionandu-se? Ac;easta 'a facut, zice-
Darwin, in puterea legei numita selecCione& naturala. lath' cunii
s4 dovedeFte existen/a acestei legi, a card desooperire este-
principalul titlu de glorie al lui Darwin:
278

Se stie Ca" o Pintk,organia, pusä tn noi conditiuni de vieatä,

,sufera o schimbare snai snult sau lma putin apreciabilli. Cu
alte cuvinte, fiinta se adapteazá la nolle sale oonditiuni de vieatk.
Dacä acum vom märgini observatiunea noasträ chiar numai la
o singurä specie, care sk fie concepti, nitscuti si crescuti
conditiuni absolut identice. De aidi, urmeazki ca flecalre
din specie va priml modifickri deosebite de a celorlalti in-
c.

divizi, toste aceste modificäri individiale, apol se trasmit prin

Ereditate la generkiunile viitoare.
latä a cum cresato:à de vile cum se folosesc ei de ceste
efecte ale adaptatiunil si ale ereditätii;
Ei aleg pentru sämäntä pe acele Nile, care Intrunesc mai
mull si mai bine calitätile foloAtoare omului. Prfn aceasta el
face ca generatiunea viitoare a vitelon sà fié mai perfectionatà
lin punctul de vedere al titilizatrii ei. Printre indivizii dejà
mai perfectionati ai acestei generatiuni, cresatorul alege pentru
sämänt'l pe acel care intrunesc $1 imai muff aceleasi calitali
tate i ca chipul acesta el dä nastere la o generatiune $i mfai
perfectionatá. Si asa mai departe cu chipul acesta el face ca vi-
tele sale sä se modifi-e numaj In directiunea pe care el le-o
Prin o astfel de selectiune mai mult sau mai putin oonstientk
omul a ajuns sà formeze el insusi, dupa multe veacuri, felurite,
rase comestice, care se deosebec intre cl"ns-le Ctécidatä, mai
mutt chiar deckt unele specii de fiinti salbatece.
Precum omul da directiune moditicarii vi elor sale, tot ast-
fel natura dä dir.ectiune modlfiçarii fiintelor sälbatecp si iatl
,CLIM :
Aniamlele si plantel se nasc intr'un nun-1dr mult mai make
deck acel care ptoate sà fraeascä cu knijloacele de existentä
ce se pot gäsi. Acest adevär a fost forrnulat de Malthus, fuck
priveste omul, astfel:. pe and populatiunea creste iii progre-
siune geometricä; mijloacele de subzistentä nu cresc deck -In
frogresiune aritmetia". De aici tnimeazki dà liintele organice
trebue sà se lupte Intre dânsele pentru apäitarea acelor mij-
loace de subsistentk cafe nu sunt In deajuns pentru toate. Se
intelege cà in lupta pentru, existentki trebuie ski chs"park" fiintele
cele slabe, i sà supravietuiasai cela care au oarecare avantaje
la luptá.. Aceste avantaje pot sai consiste in o mare putere
musculara, ç oonstftutiune fizia mai restabilitä la boale o In-
 279'

demanare si o actiune mai tnarg a hastinctului si a mintii, etc. Cu

chipul acesta, dintr'o generatiune vor supravietui i vor
mostenitori numai acei indivizi, cari vor avea un organim mal.
perfep( din punctul de vedere alputerei de a se cons,d-vio
Ash dar, la fiecare generatiune natura face selectiune Intre in-,
divizi; Intocmai precum un crescator de vite alege pentru pra-
sila pe acele vite care Intrunesc mai multe calitati. Aceasta se-
lectiune naturala, perfectionand pe indivizi la fiec,are generatitme,
face ca dupa sute de a ni i mii de veaeuri, spedile de fiinti or,
ganine sa fie cu totul transformate.
Darwin crede cà selectiunea naturala este cauza tuturor fe-
nomeneloi de transformatiune organica. ¡ata principalele fe-
nomene pe care el le explica prin legea descopenta de dinsuL,
Cu cat fiintele organice progreseaza, Cu eat ele castiga
In frumusete. Aceasta se datoreste tot selectiunii naturale. Ast-
fel: La animalele bisexuale, barbatii lupta intre dansii pentru
capatarea unei femei. De multe Ori biruinta va, fi a celui
puternic In muschi si n rarme; dar de cele mai multe ori bir
ruinta va fi a celui mai frumps si mai incantator; eaci acest
va capata favorurile i consimtamantul femeei. Asa dar, un
barbar va ft cu atat mai sigur de a lasa dupä dansul progenfr
tura, cu cat el va fi mai frumos si mai placut. Cu chipul a-
cesta, fiecare generatiune viitoare se face mi frumoasa decat
cea precedenta, din cauza ca ea provine din parinti mai frtunasi.
Lupia pentru dragoste are loc Intre femei ca si Intre bar-,
bati. Dar ea este mult mai crancena intre barbati; mai ctu seama
la fiintele inferioare. Aceasta este si cauza pentru care, la
aceste fiinti, barbatii fac mult mai mult progres In frumusete-
decat femeile. Astfel, la pasen i barbatul are formele cele ni
elegante, oolorile cele mai stralueite, glasul cel mai melodios;
barbatul, cerbul, leul, au ornamente pe care nu le au femeile
lor; etc. Tot selectiunea sexuala este cauza si a Infrum-usetarii
plantelor. Astfel, florile si fructele s'au facut din ce In ce mat
vadite si mai aratoase prin colorile lqr stralucite In contrast
cu verdeata frunzelor, numai pentru ca florile sa fie mai Usor
vazute, vizitate si fertilizate de insecte fie mal
usor culeoe si Imprastiete de pasen.
Cum se fa e ca, Tr] aceeasi spec'e de fiinti organic,e;
se nasc doua Eau mai multe varietati deosebite care divergesc-
-280

din ce in ce 'Ana ajung sa fie specii, genuri, sau ordine deo-

sebite, farà ca sa coexiste In acelas timp si toate varietatile Or-
ganice intermediare care trebuie sä lege pe nesimtite ramurile
divergente?
Darwin räspunde la aceastä intrebare in chipul urmator:
Lupta pentru vieata este cu atat mai apriga cu cat
sunt mai asemanatori intre dânii. Caci, cu cat luptatorii vor
fi mai asemanatori, cu atk trebuintele lor se vor asemana-,
Cu atât, prin urmare, vor reveni imai mutt in coneeptiune pentru
capatarea acelorasi obieste iA lacelorasi satisfactiunf. De kid
.urineaza ca si exterminatiunea reciproca va fi cu atat inai mare,
.cu cat luptatorii vor fi mai asemänatori; i Cu atat Mai mica,
Cu cat luptatorii vor avea organizatiuni. si trebuinte mai deo-,
greseaza varietatile organice care se nasc dintr-o specie de fiinti
sebite. Aceste fiind date, sä vedem cum se nasa si cum pro.-
.organice:
Mai intai, toti indivizii dintr-o specie, deosebindu- e mat
mult sau mai putin intre dansii, formeazà tot atatea varietäti
incipiente, care tind a se perpetua prin efeatul ereditatil.
lupta epntru vieata, In conditiunile expuse mai su,, face ea, idtla
un timp, varietatile cele mai deosebite intre dansele supravie-
tuiesc singure; In timp ce, varietätife intermediare ayand a
luptà mult mai inult, din cauza gracIu1ui aprppiat de aseinanar
atat *hare dânsele cât i cu varietätile extreme, sfarsese prin a
se stinge cu totul. Cu chipul acesta, selectiunea naturala face ca
din acelasi trunchiu sä se nasca ramuri din ce in ce mai di-
vergente.
De altà parte cu c.t fiintele,organice vor fi- mai deosebite
intre dansele, cu atat vor puteä conlocui In mai mart numär pe
acelas loc; din cauzl cà extermiNtiunea reciproca va fi mat
micä. 5i in adevär, se stie, ca, pe tand pe un punct de pamânt
nu pot creste deck n fire de gran; pe acelas petec pot creste
cu aceiasi vigoare n+m fire amestecate de grau, secarà, ora,
,oväz, etc. Tot astfel, pe cind if animate de aceeasi specie au ,ne-
voie numai deck de cutare intindere de pamiint pentru a puta
tell; ele totus pot conlocul cu foarte multe animale de alte
specii, fail a li se face prin aceasta o stramtorare simtitoare.
Ash (lard, diversificarea fiintelor organice mai este favo-
irizatä pe de-o parte de inmultirea indivizilor prin generatiune,
 28 it

si pe de alta parte, de usuriwta conlocuirii rand con/ocuitodif

sunt deosebili unul de altul.
Vieata organica luata in intre,gul sail, face progres canti-
tativ i calitativ, cu atât mai mat cu cat se produce triai mare-
divergenta intre varietatile organice. Aceasta diversificare, orga-,
nica e.,te de aceeasi nautra si de aceeasi valoare ca i asa zisa
divisiahe fisiologica- (physiological division of labour In the
organs of the same individual body). 5i toata aceasta perfectio-
nare organica este datorita selectiunii naturale!
0 consecuenta forte importanta a selectiunk naturale
este, dupa Darwin, ca fiintele drganice lasate totdeauna cam
in aceleasi conditiuni de existenta; trebuie sa progreseze ne--
contenit si indefinit. Caci ,odata, ce indivizii organici vor tre,
bui sa sufere oarecare modifican i sub) inraurirea mediului si sa
transmita prin ereditate intocmai acele modificariz apoi, de alta
parte selectiunea naturala va prezenta totdeaunai numai pe acei
indivizi cari vor fi castigat os modificare mal avantajoasä, decal
acele care existau dejâ si In ceilalti indivizi.
0 alta consequenta importanta a selectiunii naturale este
dupa Darwin, ca: cu cat intr'o specie organica se vor gas! ma
multi lndivizi i cu cat ace. stia vox fi in comunicatiune
neIntrerupta intre dânsii, cu atat specia insäsi va progresa g
Cu atat ea va da nastere la varietati mai numerwse, si mai
trainice. Caci u cat vor fi mai numerosi indivizii care sufar mo-
dificatruni din cauza mediului, cu atat lupta lor pentru vieata
va aveà un camp mai lare pentru a alege modificatiunlle cele
mai avantajoase. Cu lalte cuvinte, Cu. c.at, indivizii d.estinati a se ,mo-
difica vor fi mai numerosi; cu, atat va fi mlai mare .,sansa de a
se produce modifican i avantajoabe; si cu atât selectiunea natu-
rala va hiera mai repede i mai bine.
Din aceastk cauza dupa Darwin, 4peciile care au putini indi-
vizi sunt destinate a perl mai curând sau mai târziu, din
cauza luptei inegale ce vor trebuit sà sustie cia. speciile care au
foarte multi indivizi; pe cand, aceste din urrna sunt destinater
a se perpetua, adica, a cla nastere la speciile &le mai indepar-
tate ale viitorului.
Tot aceasta este cauza, dupa Darwin, eà speciile care traesc
in insule, fara comunicatie cu continentul, sunt cu progresub
organic mult in. unna speciilor dei pe continente. Caci tle din-
282

ui n'au putut niciodata, din cauza strinitimei habitatului, &A se

inmulteqsca si sa se intinda ca cele de-al &ilea.
In rezuniat, Darwin crede cä prin seiectiunea naturalä se
pot explica toate fenomenele de progres si transformare ale viefii
.organice 1ncepand dela fenomenele ce se_ observä In vieata fiin-
telor celor mai inferioare, i pára la fenoimenele vietii indivt-
duale si sociale ale omului.
Este adevarat ca intre cauzele transformarii organice Dar-
win mai enumara si altele. Insa, el zice ca cea mai puternicA
mai eficace cauza este selectiunea naturala;. dupa aceea %hie In-
trebuintarea si neIntrenuintarea organelor (use and disuse pl
parts); í numai In al tre.lek loc, si cm foarte mica importantt
vine actiunea drecta a condi,iunilor externe de existenta, care
produc variatiunile organice ce ne par spontanee.
Contra teoriilor si explicatiunilor de mai sus ale lui Dar-
win, ofil face (:)Diectiunile urnatoare:
I. Darwin admi e ipo eza ca toate fiintele organice care se
afla astazi pe ramant se scoboara din sapte, opt strami*
poate din unul singar. Aceasta nu mi se pare probabil pentru
ratiunile urmatoare:
La Inceputul Vetii organice, toate punctele de pe supra-
fata planetei noa- re se g seau In aceleasi conditiuni fizice;
kaci, to te aceste puncte se ga eau la aceeasi tempera ura, erau
deopotriva ac ente cm apa clocotita, etc. Astfel fiind lucru-
Jile, este cu neputinta a admite ca vieata rganica a lu t nas-
tere numai intr'un ingur punct, sau numai In sa te-opt puncte
de pe suprafata pamän ului. Cad aceleasi eau e, lu rand in ace-
cnodi,iuni pe tot pArnântul, au trebuit sa dea nas ere pre-
ttutindeni la a eleaqi efecte. Asa dara trebuie sa admi em
tienumarate fijo i organi e primitive au aparut deoda a pe toata
1ntinderea oceanului pamäntesc de pe atune
Es e adevarat ca se poate presupune cA, din toate ac ste ne-
numarate miriade de fiinti primitive, numai un singur
sau numai seapte-opt indivizi ar fi la at scoboritori, pe cändi
1-0 ceilalti ar fi pierit. Daf o astfel de presupunere nu poate
avea nici un temei si are contra sa toate probabiliatile,
Omul desigur trebuie sa se scoboare din fiintele organice
.care au aparut, cele IntAi pe päinânt; fiindça el contine
sine cea mai mare acumulare de varialiuni organice, care a tre-
 283

buit s se faca in cel mai lung timp. Nu se poate insa admite

ca. $i fiintele organice inferioare de astazi, precum sunt infuzo-
riile, rhonerile, etc., ear scoborl din strämo$i tot a$A de antici.
In adevdr, din legile emigratiunii pe care le-am stabilit
sus, rezulta ca, dacä ace$ti sfrämo$i, presupunanduhi antici, s'ar
fi aflat totdeauna in acela$ habitat, ei s'ar fi strins de mult;
jara dack ar fi schimbat din când in cand habitatul, i s'ar fi
prefAcut neoontenit in specii din ce in -ce mai perfecte, pand ce.
astazi .ar -fi ajuns sai fie, animale supe,ioare ca cainii, Incemitele,
oarnenii, etc. Asa dara, speciile inferiopre de astazi nu pot fi
decát pnoductui unei generatiuni spontanee mai reoente. Si fi-
indta .iintele organice a$tazi existente formea,za o serie nein-
treruPta, incepand cu cele mai inferioare $i slirsind cu cele anai
superioare; de aceea ele nu pot fi cleat productele succesive
ale unor generatiuni spontanee asemenea succesive, care au fost-
in lucrare necontenit dela Inceput panä astä'zi.
S'ar putea zice cä fiintele inferioare de astäzi, precum sunt
infuzoriile, ar puteà foarte bine sä fie mostenitorii degenerati
ai tmor jingo cu mult mai superioare, Aceastä supozitiune ar
putea, la prima velere, sä aibk de sprijin chiar teoria ondula-
tiunii universale. Voiu observa, insk, ck pe catA vreme vieata,
organicä, luatà in. intregul ei, se aflä. pe curba suitogre a, Undei
sale, fiecare specie organick particularä de$1 parcurge mica curbI
scoboritoare a propriei sale unde, totusi ea da na$tere humai
la speciii din ce in oe rnai perfecte. Cu alte cuvinte,
care compun o specie, dupá. ce aceasta a ajuns la punctul culmi-
nant al undei sale, se desparte In &ask part din care una con4
tinuà progresul organic. $i dà na$terd la fiinti superioare; earä'r
ceaIaItii, diva ce parcurge curba scoboritoard a undei sueciei,
se stinge färä a laSa. scoboritori. Daci nu ar fi a$A, atunci
nu ear mai stinge prin moarte generan nici o specie saperi-
oarä din lume, ci numai ear trandorma 'in mai bite sal"
mai räu.
3. Anatomia i embriologia comparatä pfrecum( $i clasifica-
-tiunea naturalá a fiintelor iorganice dovedesc cä toate aceste-
fiinti sunt creeate dupä.. un singur plan. Acestg insä 111.11 dove-
tle$te numaidecat cA toate ceste fiinti s'ar scobori dinteurr
singur sträntO5. Este adevärat cä. experiental de toate zilele ne-
arat4 cä, fii aceluia$ parinte, sau stranepotli aeeluia$ strämos
:28,1

seamdnd unul Cu altul. Aceasta nu dovedeste nurnai deaf, CA

loate aceste fiinti s'ar scoborl ciinteun strdmos. Este adevdrat
cà experienta de toate zi.ele ne aratd cà, fii aceluias `parinte,,
,sau stranepotii aceluias strdmos, seamänd unul cu altul. A-
ceasta este chiar çi cauza pentru care suntem plecati a conchide
numai çIect. prin inductiune once asemänare nitre fiinti
.organice t. ebuie sä. fie datoii inruoi ii Este Irisa et observat,
cà ereditafer nu poate ii sinkura cauzd a asemanarii organice;
pentru moffvu/ cä ea nu este singura cauzd a constituirii si a
transformgrii organice. Si In adevär, formarea organelor este
datoritd inräu.irii mediului cel `putin tot atat cât i ereditätil.
Aà darI, nu exi.ktä nid o nessitatq logiLd de a conchide cg,
(loud fiinfi asernäMältoare sunt runnai decAt. inrudite. De sinr
arci ca i aiurea, Cutele identice vot procede din cauze ase-
mändfolre. Insä iatd culrn a fost si este realizat acest. princApiu
In materia de fatd:-
La inceputul vieiii organrce a irebuit, sd se nased pe itoatd
sUptafata primatului nenumärate liinfi o.ganice de t aceeasi oon-
,Stitulie i formä; din cartzl cá pretutindeni se gäseaii aceleasi
,00nditiuni de existentä. Msg.', mai tarziu, conditiuniie de exis-,
ierrtai diversiicându-se din ce in ce mai Inuit, au cauzat si di-
yersi.inareat treptatá si neliicetatd a fiintelot organice. De aceea,
.dacd astd.Li veem cä toate flintele organce Cu twig' ciiiversitatea
lor, sunt create dupä un singly.' plan, aceasta provine de acolo
mediurile In care aceste flinti eau nascut i s'au dez-
voltat In decurgerea veacurilor, sunt cu toatà diversitatea, lor
precum toate fiinte'e organice au in comun cea mai mare parte
constiturie si dIstribuite tot dupd un singur plan. $i In aedvdr,
caracterele ce se pot gdsI Ja aceste fiinfi, i nu se deosebesc
Intre Kignsele cleat numai prim un t numár relativ foarte mic de
,caractere particulate; tot astfel si mediurile cite sunt pe pl-
mânt, au in oomun cea (mai knare parte din eiementele ce se pot
gäsi In aceste mediuri: si nu se deosebesc Intre dänsele deal-
prin un numär relativ foarte mic de elemente particulate.
Pânà aici am ratoinat presuupnând pentrq un moment cd,
ioate fiintele astdzi existente, s'ar soobori din cele intdi fiinti
.care au apärut pe pámânt, si care, prin urmare, au luat na0ene
in mediuri idengice. Insg. si (dacä main considera cä cea Imai
=late parte din fiintele de astäzi se scoboard din strgnio0, care
 285

au Iuat nastere prin generatiune spontanee in timpuri din ce

in ce rnai recente, i prin urmate in mediaii din ce in Le mai
diverse; rationamentul de mai ins se aplica si l.a aceste din
mina fiini. i in adevar, i ac,este fiinti vor trebui &it fie ase-.
manatoare, atilt intre dansele -cdt si cu fiintele anterioare caci,
atâf unele cdt si altele sunt nascute i dezvoltate in mediuri
.
rast asemänátoare.
II. Darwin crede ca perfectionarea si formatea spe6iilor de.
fiinti organice este datoritä selectiunii naturale. -Este de neta-
gaduit cà lupta pentru vieata exista, si ca prin urmare, din a-
ceasta. lupta, nu vor esi biruitori si supravietuitori dealt fiintele
cele mai tari. Dar nu mi se pare .cà seleotinnea naturala ar aveà
importanta i eficacitafea pe care, i-o atribuieste Darwin. Si
iatd pentru ce motive:
Prefacelea propasirea organelor este pricinuitd de Inrdu-
mediuiui in care se gasesc fiintele organice. Si In adevar
dupà principiul general al adaptatiunii stabilitmai sus, once
organica ce este supusa la o Thrduritre noud ì reidliv
mica, sufera de o prefacere organica coresupnzatoare si avan-,
tajoaSa. Insä, inrduririle noi nu pot proveni decást dela o aloud
china.", o noua hrana, o notia incrucisare, o nottä emigralitme;
In sfArsit, dela o schimbare in unul sau mai multe elemente
din acele care -constituesc mediul. Ash dara, natura, directiu-
nea i persistenta prefaterel perfectionarii fiintelor organice
iror atarna dela natura, directiunea i persistenta prefacerei me-
diului. Ce roI are In toate aceste_ selectiunea naturala? Vi nu
face cleat sit hotarasca, caze indivizi sau care specii vor per'
innaintea pora. Desigur ca.' indlividul sau specia oare se
afla pe curba sooboritoare va per'l mai quiând sau mal tárzfu,
chiar si sa vie ha 14110 cu, alte Desigur iarasi ca.' in
caz de luptá intre o fiinf. slabai si una tare, aceasta din urma
va birui. Dar din ce cauzd aceasta e mai tare decAt cealalta?.
Din mind ca ea are o mar triare suma de paten in ecthilibrul
'vietei sale, ea' Inrânrinile ttoi ce intervin la fiecare moment in
aceI echilibru sunt tuai numenoase decât fortele ce es ]in el,
c'd aceastá.' marire de puteri se face la el mai repede deciit la
kompetitorii sdi; si ash mai departe. Dar bate aceste avantaje
provin dela felul si regiunea adaptatitinikin genere si in specie
ai ncrucisarii $i a emigratinny. Prix' urmare si biruinta
286

lupta.' pentru vie*" este determinata in prinqipiu tot de catr4

inrauririle exterioare.
Dar ceeace ciovedeste poate si mai mult ea' tot progresul
organic se datoreste humai inrauririi medipluiL este faptul ur-
mator:
, modificarile organice se prodtuc in direcguni deterrni-
nante care persista In timpf de mii j. mllioane de ani. Acest
fapt se explicä foarte bine, clack' achnitem ca modifiicarile org,ar
nice sunt cauzate §i airigulle de catre mediu. Ca,ci, pe cl-.o
parte, o specie organicä träleste mii de ani inteacielas habitat
general Innainte de a-1 park's/ prin emigratlune; iarai, pe de altä
parte, schimbärile de configuraflune ale continentelor,
rilior,si in genere, schimbärile ibne definite de mediu de pet
frecare punct at suprafetei painantului, se fac in decurgere sle
nth i milioane de ani. Astfel inckt, datcá ii mediu se moldi4,-
flea' pe nesimtite i necontenit inteo direcOune determinata
In timp de multe veacuri, desigur Ca' el va modifiqà pe fiintek
organice ce locuiesc acolo, tot Intr-o singurá directiune, tot pe
nesimtite, si tot in tiny e ntulte veacuri.
Darwini§tii cred cá se poate explick persistenta directitmii
modificarilor organice prin selectiune naturala. Caci, zic ei,
fiec,are generatiune nu supravietuieste cleat acei care au maii
multe avantaje in lupta pentru vieatá; astfel hick, acele -modr-
ficari organice care sunt avantajoase pentrul lupta, fiind prezer-
vate i acurnulate intr-un mare sir de gcneratiuni, urmieazd,
o singura directiune In timp de multe veaturi. Voiu, observà
ca expresiunea de modifirliri avantajoase pentru
este prea vagá pentru a putea servl la o explicatiune precisä.
Caci, un organ ar putea foarte bine fi modIficat in doua feluri
contrare, desì amandouà felurile ar fi de-o potriva avantajoase
pentru lupta. Asa, de exemplu, capul boului a capatat coarne
pentru a putea sä biruiasca la luptä; dar tot ash de bine pur
tea sa capete, pentru acelas scop, dirrti lungi ca elefantri.
a se putea rice cá coarnele ciintai sum mai ruternire decat cele
de-al doilea. Apoi dacá e adevarat, dupa cum pare a cre.le Dar-
win. cá inraurirfle mediului nu fac decal sh produca
cad organice In toate sensurile, dintre care selectiunea natu-
rala alege pe cele mai avantajoase; atunci nu inteleg pentru
ce bite° generatiune nu s'ar aflàjndivi2i cu mociificarile ..ele mar'
avantajoase acute intr.% directiune, pe can& irt a doua genera-
 237

-tune modificatile cele mai ,avantajoase ar fi facute in alta di-

.rectiune; si in cazul acesta, nu inteleg pentru ce selectiimea
naturala nu ar apuca acum o direchtiutte, acum alta.
Afara de aceste voiu mai cita aici si obiectiunile lui Paul
Janet si Bennett.
Darwin crede cä toate modificarile organice produse de in-
r5urirea mediului sunt accAdentale; si cci din acele modificAri,
lupta pentru vieata alege pe cele mai avantajoase. Insa, aceste
modificari acddentale nu pot sA se producA deckt sau prin sat,
taxi, sau pe nesitrifite.
Sa presupunem mai Intâi ca modificIrile se fac prin salturi.
,Sa presupunem, zice Paul Janet, ci in tArile calde coloaneai
inclusd este un avantaj, care face pe locuitori s'a" sufere
bine caldurile cele cumplite; sa presupunem eh' in una din aceIe
tan nu sunt decal oameni albi, si ca, la un moment dat, un
individ este deodata colorat in negru; aceasta va avea un a-
iathaj mai mare de At compatrio it sai; el va trAi, de pilda3 tr4ak
mult. Dar iata-1 ca se insoara. Cu cine va puta el sa se in-
soare? Fara indoiala cu o alba; de vreme ce coloarea negra e
.accioentala. Copilul ce ae va naste din a estia fi-va el negru?
Nu, fara indoeala; el va fi mulatru. Fiul acestui in cateva ge-
neratiuni, Clio' area acddentala a celui dintili va disparea si se
va cufunda in caracterele generale ale spe iei. Astfel adtni-
land chiar. ca ooloarea neagra at fi un avantaj, ea nu ar aea
niciodata timp a se perpetue e indeajuns pentru a da na ere
la o varietate noua mai apropiata cu clima, si care prin aceia
insusi, ar invinge pe albi in lupta pentru vieata".
Dar sa presupune, ca modi icari/e organice, desì accel algae
se fac pe nesim ite, Pentru acest caz jata o obiectiune cuprinsa,
in urinàboarele linii scrise de Bennett si cita e de Paul Janet:
In cartea sa, despr inr"a 'rea selec,`an", Walla e citeaa
fapt foarte curios relativ la fluturii din America de sud rare
,00nstituesc genul Leptalis, si c re se mana foar e mult Cu Pte-
ridele (fluturii nostri de vara). Paserile man"ncg cu multi
placere Pieride Dar ele nu ataa niciodatg alb lu un i din fami-
lia Heniconidelor reprezentata, intre a1tele prin Ithomia in A-
merica de sud. Cauza acestui d zgusl al pa erlor est eh' flea-
cand se simt in pemejdie secrete za un lichid grefos
care constitue del mai displiicut condiment. Dar se tritâmplS
288

tocmai cà uhele Leptalis, fàrä sit piardä nid. unu1 din caracte-
terile lor eserrtiale, 000. o coloratiune dare le face sA fie
confundate de atre ochiul cel mai exercitat, cu adevaratuA
Ithomia. -Sub aceasta.' deghizare, ele scapä. Irzie làqomia vräjmasilor
mai usor ciecAt congenerele L'ar de capare OM. Wallace atribu.e
selectiunii naturale productiunea acestei forme ptatectoare et
Leptplidelor. Aceastä toncluziune este atacatA de Bennett prin
rationamentui urmAtor: este eviA'ent, zice el pentru a trece déla
feirma lor ordinara la forma protectoare Ltpltaidele au trebuit
-sufere o serie de transformAri treptate, nu se poate socon a
fi mai putin de o mi 0 nuniäru/ formelor tare au trebuit sa se
succedeze intre intaia deviatiune si forma observatä la urml.
De alta parte, este e videni ca.' cele dintai Leptaate degene-
rate nu puteau sä se deosebeasca in deajuns de surorile Aor
pentrit a ineta pofta paserilor interesate a le recunoaste sub
deghizarea lipr; e destul de moldest a presupune da. in timpul
celei dintái cinci zecirrii a perioadei de transfohnatiune presupusi
continua', paserile nu au putut fi Inselate. DacA este asa fhtturit
nefiind de loc prezervati prin now& lor imbräckninte, price ra-
tiune de- selectiune dispare, i trebuie s'A considere ca Par-Asia*
In voea intamplArii continuarea metairtorfozei. Sansele acestuih
pot acum SA -fie calculate aptoximati' i in adeväri s luäml o
peredhe de Lepteltde i sA presupunema specia are tndinta de-
a varia in douázeci de feluri deosebite, printre care unulsi n-
gur tinde a se apt opia de Rhonda. La IntAia generatiune., san.
sele. cA o variat:unc favorabilä at- trebuit sa se prodrei sunt
reprezentate ie. fracttunea 1/20; si aceaptä socobre foarte fa
rabila pentru ipoteza, Wallace; dad in' numeroasa posteritate
une perechi de fluturi, se va gasì de sigur Inuit decat
doudzeci de forme ceva debsebite si pul-cezand din 9 forma
stabilitA dinnainte.
La a doua generatiune, formele catre- aveau deja o ten-
dintä de a se depärta de forma Ithandea, nu, vor avea nici o
ratiune de a se apropia din niou de ea,; ,nurnai lute° singulra
douAzecinre a posteritalii delei întâj peredhi vom mai putea
Spera sä. gäsim fors-care sa' se apropie de forma protectoaire-.
Dar in aceastá doutzecime, selectiunea natural tot nu ducreaza
IncAsi tot intämplarea va putea, sá mai producA forma pe care
o avem in vedere. 0 a douaze2ea parte numai din nova posteri-
 289

tate va imbraca aceastä formä. Da lceasta nu va reprezenti

decat o douazecime din douazecimea nepotilor celei dintk pe-
redhi de fluturi. Sansele die a se gas] forme folositoare in aceasta
de a doua generatiune nu vor fi deci reprezentate deck Iprin
fractiunea (1,20) sau 1.400). Numai dupai zece generatiuni, san-
sele se vor reduce la(1 20)10; ceeace insemneazI ca din zece
bilioane de indivizi, unul singur va fi conservat abia urtnele
cele dintai deviatiuni; si nu suntem Inca deck la jumatatea ge-
neratiunilor care ar fi trebuit sä formeze cea dintai .cincize-
cime a perioadei de transformare. Daca acum aplicAm acest cal-
cul la populatiunea totala a unui district pe care o putem socotl,
la un milion de indivizi, VO111' vedea ca, in acest district un
singur individ din zece milioane de Leptalide ar puta sä aibl
oarecare caractere analoage cu acele a genului Ithomia; i a-
ceasta numai dui-A zece generatiuni dela intka modificare. A-
ceasta e un rezultat Cu tolul negativ si care ne sileste a respinge
cu total ipoteza selectiunii; de vreme ce innainte chiar ca ra-
ceasta sä fi putut a a vea o ratiune oarecare de a se produce, va-
riatiunea accidentala primitiva si favorabila conservarii indivi-
dului va fi disparut cu totul in masa variatiunilor contrare".
Obiectiunile lui Paul Janet si a lui Bennett au valoare
numat contra ipotezei lui Darwin dupà care, modificarile pro-
duse de tnediu sunt accidentale, §i lupta pentru vieatá, alegand
numai rndorficruile favorabile, perfectioneaza speciile. Dar a-
ceste obiectiuni nu infirma intru nimica, teoria transformismului,,
contra cäreia ele au fost indreptate.
J. Delboeuf, printr'un admirabil articol publicat de curânc11)
combate rrodificatiunile organice produse de cauze permanente
care nu se pierd, ci se acumuleaza necontenit.
Chestiunea astfel enundata, zice Delboeuf, implick pernza-
nen(a cauzei, care despoale pe unit' scohoritori de un evader
stamo,sesc determinat. In defintiiv sunt doua cauze fata in
fail, una care Impinge la uniforadiate, alta care tinde la vi/ver-
al/de. Ace.astä imprejurare n'a fost observatä nici de P. Janet,
aid de Bennett. Ei au plecat dela aceastá baza, ca un alb se
ficea din inttimplare negru, si ca iii Leptalis se imbraeà din in-
1) Vezi : Les Mathematlques et le Transformlsme in Revue Sclen-
tifique din 12 lanuarie 187/, de unde am lust si celelalte cloud citatiuni
de mai sus.
CONTA 19
290

tiimpkre Cu o parte din haina lthorniei. Dar cauza nu e.te acci-

dentald cleat in infelesul c6 ea loveste un singur individ din
douazeci, din o suta, din o inie. Insa, la generatiunea viitoare,
ea va lovi un numar proportional de indilizi, nu numai printre
scoboritorii acestui negru sau acestei Leptalis dar asemenea
printre sooborItorii albilor Si a leptaldeilor nemodificate. A-
cesta e un elernent, ae care n au tinut s000teala acesti Invatati,
Cuvântul de accidental a fo.,t luat de dânsii in Intelesul vulgar
de exceptional; In timp ce intelesul stiintific este de fapt
rar, §.1 tut se intilmpla des Insa, voiu dernflostrà aceasta pro-
pozitiune, In aparenta paradoxala daca nu absurda, ca orick de
puternica ar fi cauza generala identificatoare, si oricat de slaba
cauza particulara diversificatoare, aceasta din urma va birul la
urma unnei. Cu alte cuvinte, iata unde tinde dovada mea: ori.
Cat de mare ar fi numarul fiintelor asemanatoare lui, si oridt
de mic ar fi numarul fiinjelor nea.emanatoare indiNidului izolat,
care da nastere la areie 1 Intl, .,e poate totdeauna, admitand c.A.
deosebitele generatiuni se inmultec In acelea raporturi, ,sa se
calculeze numarul generatiunilor la sfarsitul carora totalitatea
mdivizilor transformati va intrece pe acee% a indivizilor nealte-
rati Si se poate Asemenea calcula ,numarul generatiunilor dupa
care indivizii transformati vor Inlocul cu totul pe indivizii nealte-
rafi, dejà disparuti".
Aceasta demonstratiune este dovedita pe larg de catre Del-
boeuf prin aplicarea unei legi matematice de tran.formism,
ceeace procura o convingere complecta. Ma dispensez de a tran-
scrie acea demonstratiune; fiindca ea este mai mult de domeniul
matematecelor pure.
Este Insa de observat ca toata aceasta demonstrare este In-
temeiata pe faptul presupus, dar nu si. dovedit de catre d. Del-
boeuf, ca variatiunile organice sunt produse de cauze perma-
nente. Nu cred cà acest autor' voieste sa atribuie caracterul de
permanentà la bate cauzele care Iniluresc organizmul. Dar nu
este mai pulin adevärat, dupä cum am aratat mai sus, ca modi-
fiedrile organice care persista. si se acumuleaza In decursul vea-
curilor sunt cauzale de modificarle persistente. si acumulate ale
mediului. Cá'ci elementele mediului se schimba treptat, pe ne-
sinitite si In decurgerea tuturor veacuriIor, din cauza schimbarilor
lungi si neoontenite atAt geologice cat si cosmologice.
 291

Asa dar persistenta directiunii modificarilor organice nu se

poate explica intfun chip lamurit si precis prin selecliune na-
turala; pe cand ea se explica foarte bine prin inraurirea exelu-
siva chiar a mediului.
Din toate aceste rezulta ca selectiunea naturnla nu este pre-
p= pare a crede Darwin, un principiu activ care ar fi cauza e-
fectiva a prefacerei, si a propasirii fiintelor organice.
Selectiunea naturala nu este cleat o tege a extinctiund flip-
Plot' organice, $i a careia efect asupra modificarilor organice
din vii,tor este aproape nut. Deaceea trebuie a recunoaste a
efectele ei sunt restranse in marginele hotarite deja de Malthus.
4 ne explica, de exemplu, pentru ce, din cauza tnarginitei can-
titati de mijloace de subzistenta, nu pot tral pe un teritoritt
dat dealt un ntunar limitat de fiinti. Ea ne explica abemenea
pentru ce pe acelas teritoriu dat, desl nu pot tral deck ri
fiinte de aceeas specie, totusi pot conlocul nt-Fm MO de di-
ferite specii. Caci, pe acelasl teritor pe care se gaseste cantita-
tea a de subzistenta trebuincioasa pentru fiintele de specia A,
se poate gasl si o cantitate b de subzistenta deosebtite, trebuin-
cioase pentru fiintele de specia B. Dar afara de aceste
selectiunea naturala nu explica mai nimic.
1. Prin Intaia oonsequenta si aplicatiune a selectiunii natu,
rale, Darwin exrflica progresul ce organele fac in frumusete;
si appi prin a (lotto consequenta si aplicatiune a aceleias legt,
el explica cum speciile organice divergeaza si se diversifica
neoontenit. Mai departe emite chiar paterea ca once prog,Tes
din vieMa organica fie chiar in vieata sociala a oamenilor, se
poate explica prin selectiunea naturala.
Sa presupunem pentru un moment ca toata aceasta diferen-
tiare a indivizilor si a speciilor organice este datorita selectiunil
naturale. Voiu observa insa ca diferentiarea organica este un
fenomen general care se observa in intreaga dezvoltare a vietii
organice propriu zisa si chiar in intreaga evolutiune a materiei
Astfel aiferentiarea organica nu numai in formarea speci,ilor
de vegetale si animale; dar si in dezvoltarea interna a socie-
tatilor omenesti; si in formarea structurei interne a fiecarui
individ dintre plante si animale; si cltiar In formarea structurei
interne a fiecarui corp ceresc (precum e pamantul). De vreme
se toate aceste diferentieri sun,t de aceeas naturi, este proba-
292

bil cä toate sunt produse dupa acelas principiu si de aceeasi

cauza. Daca acea c,auza ar fi selectiunea naturala, guild ar
trebul ca prin ea sa ne explicara toate ateste fenbmene. insä,
sele tiunea naturala ne va explica cu, greu diferentiarea orga-
nica a indivizilor dintre plante i animale; ea va fi aprocpe In
neputinta de a ne explica cele mai multe din diferentierile ce se
observa tir vieata socjala a oamenilor; si nu va putea debe ex-
plica diferentiarea interna organicä a corpurilor ceresti.
Am zis ca selectiunea naturala va fi aproape In neputinta
de a ne explica cele mai raulte din diferentierile sociale ale
omenirei. Si In adevar, ea nu ne poate explica, de exemplu,
pentru ce, la un moment dat, un popof cistiga calitati filbzo-
fice si artistice pe care nu le aVea mai Innainte; pentru ce pro-
gresul acestor calitati este asigurat cu, toate ca filozofii
In genere, niel nu sunt näscuti din parinti avand acesfe
nici nu Jdau nastere la copii care sa aibá aptitudinea
de a deveni fildzofi i artisti; i pentru ce doua sau mai multe
popoare fac progres In calitan morale sau intelectuale deose-
bite, fara ca sa existe o adevarata lupta pentru existenta intre
acele popoare.
2. 0 -a treia consequentä si aplicaniune a selectiunii natu-
rale este, dupa Darwin ca o specie organIca lasata chiar tot-
deauna in aceleasi oonditiuni de existenta continua sa pro-
creeze necontenit scoborItori foarte numerosi si ar propasl ne-
contenit; din cauza ca lupta pentru vieata, o face ca numai indi.
vizii cei mai bine adaptati si mai puternid (the fittest) sa supra-
vietuiasca, i sa lase la randitl lor scoboritori cel putin tot atat
de perfecn.
Voiu observa Irma mai Intai ca, fecunditatea uncí specii or-
ganice care se afla pe curba scobotItoare a undei sale, merge
din ce In ce descrescând; astfel ca. selectiunea naturali are a
se exercita Intre indivizi din ce in -ce mai putin numerosi. Pei
urma specia care se afla pe ourba scoboiritoare a undei sale tri
nastere la oopii din -ce in ce mai degenera,ti i cu mai putina
vitalitate; astfel cà selectiunea naturaia chiar data ar aveà
puterea ce i se atribuie, nit ar putea cleat sà prezerve pe copil
cei mai putin degeneran, fara Irma a putea da nastere la o ge-
neratiune mai perfectä dceat cea precedenta. Cu chipul acesta,
o specie organica poate sä ajunga, Cu toatä selectiunea naturala
 293

favorabila, Nina' la dal-situ' curbei scoboritoare a undei sale;

a$a Inca, cel din urmä reprezentant al acestei specii sa. nu aiba,
pici macar cu cine lupta pentru vieatä deCat cu mediul fizic
cu toate aceste sä nu lase nici o progenitura.
In sprijinirea cdlor aici spuse, este destul, cred, a aminti
exemplele citate dejà in acest studitt despre nenumaratele spe-
cii, care s'au stins cu multe veacuri innaintea noastra, si mai
seama despre speciile care decad si se sting astazi sub lochij
no$tri, farä nici o cauza darwiniiana. Astfel sunt: zimbrii,
hipopotamii, crocodilii; i chiar popoarele salbatice din.America,
Africa si Australia.
Apropos de aceste din urmg popoare, voiu aminti un fapt
cunoscut de experienta: 0 rasa care se Jaffa in decadenta, merge
mai répede pe curba soaboritoare cand se afla fa tá in fatä
cu o rasä. in progres. Aceasta nu se poate explica toideauna
prin lupta pentru vieatä. Caci, In Australia de exemplu, Eu-
ropenii an silesc pe indigeni sà schimbe modul lor de trai, nicl.
nu le fac mai rele conditiunile de existenta. Po:ate e din contra.
Si cu toate aceste, Australienii sq sting qu atat m,ai repede, cu
cat vin in contact mai apropiat cu Europenii. ACest fapt ra-
mane, prin urmare, Inca neexplicat.
3. Cea de pe urma conseugenta importanta selectiunii na-
-turale este dupà.' Darwin ca: cu cat intep specie organicä se
-vor gasi mai multi indivizi, ,cu atat spedia insasi va progresaj
mai mull si va da nastere la varietali mai multe si mai trainice.
De aid urmeazrt ea specifle cu putini indivizi sunt destinate a
pierl In lupta pentru vie**, pe când cele du indlivLd multi se
vor perpetua indefinit. Tot de alci urmeazi chi speciile confinate
in insule mici nu vor putea progresa ash de repede ca cele de
pe continente intinse.
Voiu observa ea nici o speck nu rasare deodata mare si nu-
-meroasä. Fiecare incepe prin a fi fail imporfanta, si apoi se
Inmulteste treptat, cu cat merge pe curba suitoare, pentru a, se
imputina apoi cu cat se va scoborl pe cealalta curba a unici
-sale. De cate ori nu s'a vazut o specie numeroasa dispärand, pe
and chiar In niijiocul acesteia s'a Inmultit si a progresat o
specie rivalä putin numeroasa la Inceput!
Cat despre faptul cal speciile din insule fa g mai put:in pro-
gres decal cele de pe colittinente, eu cred cà aceasta sd intampla,
294

dupa cum am mai spus-o, din cauza ca, in insule fiintele sunt
impiedecate de a emigra des $i in habitaturi din ce in ce mai_
noi; $i ca, prin urmare, ele introduc in echilibrul vietii lor mutt
mai putine forte noi deck fiintele continentale care nu au pie-
dicele (Tie dintii.
In rezumat, Darwin crede ca principala c,auza a transfor-
märilor organice este selectiunea naturala; .pe cad celelalte
cauze vin In al doilea si al treilea ordin. Eu cred ea ar fi mai
drept a admite ordinea urmAtoare, inversa celei propuse de-
Darwin, si anume: Int5ia cauza de transformare este actiunex
directa a conditiunilor externe de existenta; dupa aceea vine
intrebuintarea si neintrebuintarea organelor (use and disuse or
parts); si nurnai in al ttreilea loc si cu inrix)rtantä aproape nulà
vine selectiunea naturala.
Ad\ ersarii lui Darwin au facut acestuia mite alte obiee-
tinni. Fiind Insa ca aceste obiectiuni sunt indreptate contra
transformismului insu$i, pe care si eu II admit In principiu; de
aceea le yoiu aräta si combate in paragraful urmator eu oca-
ziunea expunerei sistemului meu.

§ 2. Sistemul meu.
Dm expunerea de pana aici a teoriei ondulatiunii univer-
sale rezulta urmatoarea istorie a creatiunii fiintelor organice-,
Pamántul nostru era la Inceput In stare gazoasa. Dup
aceea el a mers treptat si pe nesimtite tot condensandu-se
pinà c5nd a ajuns sa alba la suprafata materiile cele mai puti:rs.
condensabile: azotul, oxigenul, hidrogenul si acidul carbonic;.
care au dat nastere apei si aerului. Din combinatiunea apei
si aerului eau nascut corpuri care la inceput nu se deosebeatv
inteun chip simtit de apa $i aer, dar care se despart nelncetat
si pe nesimtite de aceasta asemänare; astfel 'Meat, dupä o evo-
%tune de multe milioane de ani, acele corpuri au ajuns ssil
se prefad In cele mai de jos fiinte vii, prectun ar fi celulele
organice neat5rnate.
Evolutiunea organid 'Ind trebuie sä continueze. Deaceeaki
cele dintii celule organcie din ce 'in ce mai complexe $i mat
perfecte p5na ce au ajuns, dupä alte multe milioane de ani,
ea' dea aa$tere chiar la oameni.
 295

Fundca pe timpul, pe cand s'a format cele intat corpuri des-

tinate a se preface in fiinti organice, aceleasi materialurt (apa
si aerul) se gaseau aproape absolut in aceleasi conditiuni pe
toate punctele suprafetei pamántului; deaceea, a trehuit sa sa
Itasca pe toate acele puncte celule primitive organice. Asa dar,
vieata organica a trebtnt sa se arate aeodata pe toata supra,
fata pamantului; si nenutnarate fiinti de pe intreaga acea supra-
-fatA a continuat progresul organic care s'a favorizat mai at,
seama prin emigratiune. La inceput, emigratiunea era curaf
pasivA si se efectua mai cu seama prin neincetatele miscari ala
valurilor oceanultn.
La fiecare moment, aerul §i apa sau elemeniele lo,, in urma
a nenumarate oombinatiuni chimice, incep a face parte sau in-
ceteaza de a face parte, ca elemente constitutive, din fel de,
fel de corpuri mai cu seama solide. Asa dar chiar aerui si apa
se improspateazA necontenit, ca sa zic asa, prin creatiuni noi.
Daca din cel dintai aer si din cea dint5i apa care s'au aratat
pe parnfint eau nascut oorpuri, cari, cu timpul au devenit ce-
lule organice, desigur ca si din aerul si apa ce s'a format ort
s'au impropatat ca un moment mai tArziu, a trebuit sa se
nasca oorpuri care au devenit celule organice cu un moment mai
iirziu deck cele dint5i. Tot astfel, din apa si aerul ce s-a hn-
prospatat cu dota momente mai tarziu, s'au nAscut corpuri co
au devenit celule organice asemenea ca doua momente mat
tarzm dec5t corpurile dint5i; si AO mai departe. Cu chipul ar
-cesta, in toate timpurile trecute si in fiecare moment al acelor
timpuri eau nascut celule organice neatärnate care apoi s'att
prefacut in fiinte din ce in ce mai perfecte. Tot astfel se nasC
-celule si In zilele noastre; si tot astfel se vor naste si in
viitor, pe cat timp se va mai aflà pe paniânt apa si aer ne-
-solidificat.
Din toate aceste urmeaza probabilitatea ca omul care are
in sine cea mai mare suma de modificAri si perfectionari am,
mulate, se sooboara din cele dint5i celule organice care au,
aparut pe pamant; si ca, ca Cat o specie de animal& sau de
vegetale este mai inferioara, cu atat ea se scoboara in genere
din celule organice create mai tArziu; astfel indt, infuzoriile
-cele mai inferioare si monerile de astazi sunt rezultatul crea-
Itiunei celei mai proaspete. Se intelege ca prefacerea unei specii
296

de fiinti In alta specie superioara se face treptat si pc nesirn-

tite. Asa de pilda, daca am avea astazi Innaintea ocbilor
sir-intreg de indivizi care s-au sooborIt in linie cireaptä until
din altul dela o celula primitiva pal la un Om ide astazi,
nu am putea sä gasim în tot sirul acesta nici un punct de In-
trerupere Insemnat prin o deosebire intre un parinte J fiul sau
SA vedem acum mai pe larg pentrit ce Si cum eau pre filed
s'au diversified fiintele organice pang la punctul de a con-
stitul specii, genuri, ordine, clase 0 regnuri deosebite; si pen-
Inn ce si cum aceste subdivi7iuni s'au pasYrat §i consolidd fArà
da loe la o arnestecaturà morfologica generala a fiintelor organice.._

Formarea subdiviziunilor de f HO organice.

Sà cercetäm mai Intii numai istoria si evolutiunea fiintelor-
care eau aratat lb unid dini cele Intai mornente pe pämânt, si
ea facem deocamdatä abstractune de fiintele care au fost create
In momentele urmAtoare.
Cele dintai celule organice primitive eau nascut pe toate-
punctele suprafetei pgmantului, si erau, aproape egale Intre dan-
se1e, fin cauza ca si mediurile in care se nascuserä erau a-
pnoape egale. Zic aproape egale, fiindca, desi pamântui era in-
väluit întfo patura de apa pretutindeni de aceeas temperatur4;.
tohisi fiintele organice mai prindeau oarecare inrauria dela luna,.
soare si stele dela Invartirea vámantului Imprejurul satt, dele
curenturile maritime si dela cele atmosferice, care Inräuriri nu
et-au intocmai aceleasi pe toate punciele suprafetei pamântului
Admitând ca adevarate legile i necesitatea emigrahunii, ast-
fel precum le-am stabilit eu In acest studiu, atunci e usor de-
inteles CA, dacä toate mediurile ar fi fost la Inceput absolut
gale, atunci fiintele organice nu ar fi putut emigra cu folos sf
ar fi pierit. Cat pentru imprejurarea, ca deosebirile de mediu
erau prea mici, aceasta se oompensa prin Imprejurarea ca emi-
gratiunile pasive, ajutorate i produse de curentuale marit,ime
si de valurile universalului ocean pamântesc,t se faceau la dis-
tante mai vaste decat In zilele noastre.
Oricum ar fi celulele primitive .au trebuit sa se asemene-
asa de tare trick deosebirea dintre -dânsele sa* fie imens de-
mid. Dar ett cat planeta noasträ Imbatrinea, cu atat mediurile-
 297

6e deosibeau mai. mull 'nitre ansele. Mai Intai, din mijlocul

Aoceanurilor s'au ridicat uscaturile. Prin aceasta firntele orga-
Alice au fost ImpArtite In flinte d,e apà i fiinte de uscat. Din soet
inoment fiecare ciin aceste cloud feluri. de fiinti au inceput a se
transforma organiceste altfel, deck ceala1t fel de Iiinti, din
cauza deosebirii radicale de mediu. Sh nu se uite insa,
desrartirea uscaturilor de oceanuri s'a facut e nesimtite. Ast-
o parte din fundul oceanului sa ridicat pe nesimtite in timp
de milioane de ani pita child a ajuns sa fie p mlastina foarte
Intinsh; i dura aceea a intrebuintat iarhs alte milioane de ani,,
pentru ca din mlastina sh.' ajunga! a se preface in continent cui
totul usc.at i acoperit chiar cu munti. De aki se vede, ea." fin-
ele organice, care se aflau De km era odatà sub ape, reati
putut fi sa pAraseascl regiunUe ce se ridic,au; ci i ele
au trebuit numai sA apuce o altà cale de transformare da si a-
ceste regiuni. Caci specia, care se aflà odata la o mie de metri
sub nivelul apei, n'a putut fi silita sa emigreze named p, i z a-
.ceea, ca, dupa o me de ani a ajuns pe nesimtite cu locuinta,
la 999 metri sub nivelul apei, dupI alth mie de ani la 998 metri,
si ash mai departe. Ba, dimontra, dupa cum stint, fiintele
ganice sunt suite sa emigreze din cind in cand tocmai pentru,
procura schimbari mai repezi de mediu, decat acele pror,
duse de schimbarile geokgice ale aceluias punct de pe fata
pamântului.
Tot ce s-a zis despre prefacerea nesim-tita a funcfului
in uscat se aplid si la Cufundarea nesimtità In mare a unuE
-uscat. Se stie ea, in istoria pa'mântulti cufundarea uscaturilor
In mare pe nesimtite este tot ash de frequenta ca i ridicarea
.din ape a fundurilor narii. E probabEl deci, pentru ratiunile ex-
puse mai sus, cA precum fiinti de apii pot fi prefacute In fiinte
de uscat, tot asa fiinti dé uscat pot fi prefadute in Willi de ap5...,
In sprijinirea acestei ipoteze s'ar putea cità multe spepit
de fiinti de mare si mai.` cu seana specirle din genul Phocal
care dupa toate probabilitatile, au trebuit sh.' fie oclatH
de uscat.
Am zis mai sus ca suprafata pamântului s'a despartit
intaiu in uscaturi i mad. Insa suprafata pamântului, ràtn,asI
acoperità ou apa, s-a sublmphrlit la rAndul sHu in mai mild
regiuni cu mediuri deosebite. Un ocean dela rasirit a fost des.
298

pArtit de un alt ocean dela apus; astfel incit fiintele organio

din until tfau mai putut trece slobod ca mai inainte dela unalt
la altul. Unele mari AU rAmas circtunscrise pe un singur emi6fer
al pamântului; jara altele au fostb$i mi strAns inchise ea niste
lacuri printre continente. Apoi fiecare mara la rAndul sau sia,
subimpartit In alte regiuni deosebite intre dAnsele prin adan-
cimea fundului, prin natura mineralelor ce se afIA pe fluid, prim-
usurinta, greutatea sau longitudinea geografica, etc.I. De aici se
vede ca fiintele organice care gui fost astfel despArtite au tre-
buit sä apuce pe cai deosebite de transformare.
Dar si uscatul la rândul sau,. s'a subimpArtit in regiuni ct4
mediuri deosebite. MuItimea de continente $i, insule, mai mult
sau mali putin apropiate sau depArtate de poluri sau de equator
s'au ridicat in toate partile. Fiecare continent, apoi s'a subtm-
partit In nenumArate regiuni, care dedeatt directiuni deosebite
la transfonnarea fiintelor ce locuesc itttr-insele. Caci, transfor-
marea organica nu poate fi aceeas pi-in fiintele de pe tannul
mArii ca $i pentru cele din central continentului, pentru cele.
dela sud ca $i pentru cele dela nord, pentru dele de prin mun#
ca si pentru cele de pi-in vai, pentru cele de pe un versant ca
$i pentru cele de pe alt versant al unui brit de munti, etc.
Din toate aceste se vede ca mediurile se stabilesd si e sub-
impartesc pe nesimtite In clase, ordine, genuri, specii $i asO
mai departe *IA la sttbdiviziuni indefinit de mici. Se intelege
acum cA, Cu at deosebirea intre dou'd mediuri va fi mai mica
cu atAt si fiintele din acele mediuri se vor transformA tritium
chip mai asemAnAtor $i viciversa.
Din observatiunile care precedeaza rezulta ca fiintele orga-
nice, chiar dadd nu $i-ar fi schimbat, niciodata habitatuI lor
dela inceputul lumei pAnd acum, totasi ele ar fi trebuit s'd a-
jungA la progresul $i la diversificarea de astAzi, dadd aceastO1
s'ar fi putut face numai prin efectul schimbArilor geologice de
tot incete. Insd, dup'd cum am! dovedit in alte sectiuni ale a-
cestui studit}, fiintele organice, pentru a progresa necontenit, au
nevoie de schimbäri mull mai dese decAt acele pe care le pro-
cued transformArile geologice. Astfel, pentru da o celula orga-
nicA neatArnatá s'A se prefacä pe nesimtite Intrk) fiinta din ce
In ce mai superioara, trebuie intre altele, ca sa emigreze tot-
deauna dupá oarecari rastimpuri. Când fiinta ajunge bisexualá
 299

aturici, pe langa emigrare, se face trebuincioasa i incrucisarea,

restransä fiind aceasta intr-un mic oerc. Cu cat, apoi, fiintele or-
ganice ajung a fi mai perfecte,, cu atat ele au trebuinta, pentru
a propasi, ce incrucisari si de emigratiuni efectuate in cercuri
lot mai inlinse.
La fiecare noua emigratiune sau noua incrueisare folositoare
.o specie de fiinti fac un pas innainte catre o altä specie nernij,
locita superioara. Cu chipul acesta, cele dintai celule organice
care s-au aratat pe pamant, dup4 ce tu trecut prin miriade de
_grade intermediare produse de ernigratiuni, si incrucisari au
ajuns sa fie prefäcute in animalele cele mai superioare de astazi,
Tot incrucisarea si mai cu seamal emigratiunea este cauza.
ca doi sou Mai multi indiv171 idenflci, nascuti din aceead pd,
.rinf,A§i In acela,s habitat, pot dt nastere la specii cu total deose.
bite nitre dansele.
Sa presupunem ca, pe la inceputul oespartirii uscaturilow
.de ape, traia intr-o tegiune continentala oarecare o sperie de
.Anelide sau de alte fiinfi organice foarte inferioare. Sí presu-
punem ca dela un limb, indivizii acelei speeji, in urma unei
S'au Impartit in doua grupuri A. si B. Grupul A a
fost aruncat ce valurile apei, de vanturi, sau de alte forte spre
apus; pe cand grupul B a fost impins spre sud. Grupul
-dupa ce a schimbat de milioane de ori habitatul sau in limp de
imilioane de ani, dupa ce, id sfärsit, a cutreierat poate de mail
multe ori toate regiunile de pe fata pamantultd, a ajuns, inteun
eloquent dat, sä facä popas In regiunea X. In acel moment, grul
pul A era prefacut ip o sepcie de maimute. Grupul B, la,
randul sau, dupa ce a emigrat de tot atatea milioane de °di
si n timp de tot atâte milioane de ani, oprit pentru, eatva,
-timp in regiunea X unde s'a întâlnit cu grupul A. In acest mo,
-ment insa grupul B era preiocut, de exempla, in specia ele-
fantilor. Si nici nu putea fi altfel. Grupul B, apucând chiar dela
inceput o alta directiune decal grupul A, a trecut milioane de
mediuri cu total sau aproape ci. total deosebite de acele priu
care a trecut grupul B. Caci, presupunand chiar cä littocmat
-tot acele puncte ale suprafetei pamântuluit ar fi fost cutreerate
de amandouä grupurile; totusi acele punctq nu au fost vizitate
in aceeas ordine si la aceleasi epoce de cätre amandotiä grit-
si apoi, acelas punct at. suprafetei pamantului nici nu a
300

prezentat In toate timpurile tot aceleasi conuitiuni de existenp

pentru fiinfele organice. Cu chipul acesta putem sà presu-
punem eh' dinteo specie primitiva de fiinti organice din acelas-
ljabitat s'au räzlelit mai multe grupuri de emigrati, care &pi-
multe milioane de ani largsi eau intalnit in o regiune oarecais;
1nsä de astä datà sub formä de specii foarte deosebite unele de-
allele, preoum ar fi cainii, castorii, jaguarii, caii, etc.
Panä 3ici am urrnärit pentru usurarea explicatiunii,, numai
istoria i evolutiunea fiintelor organice, caro au apärut pe pa:-
maul numai in unul din cele intai momente ale creatiunii or-
ganice. Insä tot ce sia zig despre aceste se aplicä firestie si la
fiintele organice, create in ,al doilea moment dupa cel de mai sus,
si la cele create in al treilea moment, si asä mai departe.
lath' acum diteva chestiuni care se pot foarte bine rezolvi
cu ajutorul principiilor de mai sus:
1. Fiintele care -eau nascut prin generatiune spontanee in-
tr'un moment dat pe toatá suprafata pamântului, nu nuntai
nu au putut sä fie transformate in aceeas specie de fiinti daipa
un numär dat de milioane de ani, dar chiar multele specii la
care ele au dat nastere, n'au putut ajunge numai decat la a-
eelas arad de progres in acelas moment; si iatà pentru ce:
Ele nu au putut fi transformatel in aeeeas specie de MO*
pentrucd, dupd cum am arAtat mai Sus, grupurile A i B pornite-
chiar din aceea,s paring din acelas. habitat tot nu intalnit
habitatul,X, decást sub forma de specii deosebite. De altä parte,..
,aceste douii specii, care eau IntAlnil in habitatul X, nu trebuie
namai dec61 sä fie tot una de innaintate pe scara progresului or-
ganic. Caci, se poate ca grupul A sä fie emigrat totdeauna 'la
limp Si astfel s'ä fi acumulat da mai mare dantitate rosibila
de transformäri organice inainte de a ajunge la habitatul X; pe
când grupul B a putut fi de mai multe ori impiedicat de a emi-
gra reuglat, sau prin con'inare in insule mici, sau prin alto
cauze; astfel luck emigratiunile, *facâniu-se de' multe ori, pe
and specia se aflä pe ourba scoboritoare, pe and adica specia
avea mai putinä vitalitate, iarg po de alta parte, numarul total
al emigratiunilor fiind mai tnic, grppuf B a ajuns la sfirsit
habitatul X cu o mai micA sumg de perfectionari organice. Cu
chipul acesta, grupul A a putuf si ajunga In habitatul X sub,.
 301

forma speciei cainelui; pe cand grupul B n'a putut sa se infati-

seze acolo cleat al grdaul de perfectiune al speciei ctirtitel.
2. Daca observant toate fiintele brganice astäzi existente pe
pamant, vedem ca, dela fiintele cele mai inferioare pana la om
este o gradatiune suitoare. Insa, aceasta gradatiune nu este
nesingita $i aceasta s-ar parea a fi in contradictiune cu princi-
piile stabiLite In acest studiu. Caci, dad e adevarat, ca la fie-
care moment se nasc pe parmint fiinti prganice prin genera-
tune spontanee si ca speciile organice au mers pana acuma si
merg Inca progregand, atunci se pare cä ar trebui ca fiintelq
care s'au nascut in intaiul moment pe Tiamânt, sa aiba astazi
gradul de perfectiune n, cele nasc-ute In momentul al doilea
sa aiba n-1, cele nascute in momentul al treilea sa aiba gradu/
n-2, si asà mai departe la gradul 1. Cu ialte cuvinte, toate fiintele
astazi existente ar trebui sa formeze o gradatiune nesimtita.
Clt toaie 9:este, departe de a gasi in realitate o gradatiune
nesimtita, gasim salturi enorme, precum este, de exemplu, sal-
tul ce se face dela specia omului pana la sepcille nemijlocit
fnferioare ale cainelui si a mahnutei. lata explicatiunea
acestui fapt:
Daca grupurile de mai sus A si B nascute in acela,s moment
*i. In cela media, n-an putut sa se Intálneasca, dupa trnilioane
de ani de razletire, cleat sub forma de specii foarte deosebife;
cu atat mai mult trebuie, h,. enere, sa se deosebeasca intre
dansele doua specil de astazi, ale dror stramosi au luat nas-
tere prin generatiune spontanee in ntamenfe deosebi e, $i prin
aceea insus in mediuri mai mult sau mai putin deosebite; caci
acelas punct de pe suprafata pamântului nu ofereste acelas me-
dits in toate momentele. Aià dar, dad pe linga consideratiunea
de mai sus, vorn tine seama de imprejurarea ca toate mediu-
rile se s._himba, cu cat pamântul imbatrâneste, si ca prin ur-
mare fiintele care se nasc nzai i'drzia. prin ernigratiune spontanee,
nu se motleleaza pentru intaia oarä decat inteun ,mediu deo-
sebit, si nu pot sa parcurgl prin emig-ratitune decal o serie de
medittri deosebite de acele parcurse de fiintele create mdi ita
vechime; daca, zic, vom fine seana si de aceasta imprejurare,
fa tu n ci vain intelege usor pentras ce nu- este, si nu Nate fi Q
gradatiune nesimtita de perfectiune intre fiintele astazi coexis-
302'

tente, desi stramosii acestora au luat nastere succesiv prin ge-,

neratiune spontanee, in mamente care eau sucoedat nemijlocit.
Din reziolvirea chestiunii precedente de sub No. 1 Mai rezula
ca: fiintele care s'au nascut prin generatiune spontanee Intemi
moment posterior, pot sa se gase,asca transformate In n ant
In specii mai perfecte deck acele in care eau transformat
ce au luat nastere prin generatiune spontanee intr'un mo-
ment anterior. Asa, de exemplu, am( putea usor sa ne In$ela'm
daca, luand in bagare de seama munai gradul de perfectionato
organica, am afirma ca cainele se, sooboara din stramosi mat
vechi deck cartita; caci, nu e. cu neputinta ca stramosii acestef.
din urma sa tfi fast creati nu numafi in acelas timp, dar si inna-
inte de stramosii cainelui.
Este bine inteles insa ca, deosebirile in mai mull sau mai
putin, de dezvoltare organica, despre care am vorbit 'Ana faici
trebuie sa aiba o margine si Inca restransa. Asa de exemplu,
cei dintai stramosi a speciilar, care astazi au acelas grad de
dezvoltare putin deosebite, precum sunt cainii: si cktitele, au
putut si au trebuit sa fie creati in acelas moment sau in mio4
mente main indepartate unele de altele. Dar este cu neputinti
a admite, ca infuzor'ile sau chiar molustele de astazi se pot sea-
boil din stramosi tot 30 de vechi, Sall cam tot asa de vectlit
ca stramosii elefanflor de astazi. Caci, Dilate cauze posibile de
Intarziere sau grabire a detvoltarii organice am presupune noi,
tot va &dull sa recunoastem ca nenumaratele perfectionari or-
ganice ale elefantului au trebuit sa se acumuleze Inteun timpl
inoomparabil mai mare, decat putin ele perfectionari organice
ale infuzorillor sau ale molustelor.
0 alta cauza apoi care a pfutut da lac la salturile mart ce
se observa la unele puncte ale gradatiunii fiintelor organice,
mai este i unmatoarea:
In sectiunea, in care am tratat despre emigratiune, pm arätat
ca, multe ori o specie organica se poate gasi intetin habitat
a§à de oonfinat si de deosebit de habitaturile invecinate, incat
sä nu poata. emigra sub redeapsa de a se stinge din cauza, unef
schimbari prea tmari de mediu. In acest caz specia Isi va sfarg
curba sa sooboritoare In hahitatul in care se afla si va pert,
Astfel se intampla astazi cu zhnbrii, crocodilii, hipopotamiil etc.;
 303

$i astfel ea intimplat in timpurile paleontologi,co cu multe speciA

de fiinti organice.
In cazan i mai rare o specie poate fi distrusl cu desavar-
$ire de o alta specie, eu care se aflä In luptä pentru existentä
Apoi In cazuri $i -itai rare, o spede Intreagá poate sä dispara
din cauza Ca' intreg habitatul sau a primit o sc,himbare brusci
sl mare ae mediu. Astfel, se poate Intimpla ca continentul sau
insula pe care se afla specia organica sa se cufunde In mare
-Mil transifiune sufician a; sau, din contra, fundul marei pe
care se afla specia Doate sa se prefaca repede In uscat.
Din cele de mai sus se vede ca golurile sau salturile ce
-se observa pe alocurea ih gradatiunea fiintelor organice d4
astazi pot sa fie datoriie $i stingerei din trecut a fluor specii in-
termediare.
Omul este fiinta care a facut cel mai mare progres organic
$i totodata, Intre el $i fiintele nemijlocit inferioare este o dis-
tanta sau mai bine zis, un salt foarte mare. Este probabil deci,
ca strainosii omului sunt mult inai vechi decat stramo$ii tu-
furor celorlalte fiinti organice; $i ca poate multe randuri de
fiinti create in urma stramo$ilor omului $i Innaintea stramo-
sitar celorlalte fiinti de astazi, s'au stins cu desavarsire In tim-
purile vechi In acest caz omul nu ear afla in nici un caz de
inrudire cu nidi urn din celelalte fiinti existente pe rignálit.
Dar nu e.te iarasi cu tic, utinoa, ca, in marginea print:Iva/Ott
expuse mat sus, lucrurile sa nu fie tocrnai asa.
3. Speciile se raspiindesc pe suprafatal parnantului nutria'
prin emigrotiune. Culrn se face ca nu arareori se- gasesci Tiinti
din aceeaq specie In mai multe locuri asä de departate $ii de
bine despartite unele de altele, incAt emigratignea dela Until'
din aceste locuri la altul este co neputintä? Aceasta se dato-
re$te la una din urmätoarele trei cazuri:
Multe locuri, astazi despartite $i populate cu fiinti din
aceeas specie au fost In comunicatime unul cu aItul intr'unt
trecut putin departat de noi. Astfel stint astäzi multe rinsule
care nu de mult constituiau un singur continent, sau erau le-
gate una de alta prin limbi de pknânt pe care puteau calatorl
toate fiintele de uscat.
In cele mai multe cazuri, fiintele de aceeas specie, care
se afla in_ locuri despartite, intre care nu s'au efectuat sau nu
304

s'a putut efectua emigratiunea, se aseamana Intre dänsele nut

pentruca ar fi avänd stramosi comuni,, i pentruca, dela inceput
ci Ong arum, s'au dezvoltat in inediuri foarte asemanatoare.
Ash de exemplu: In fundul marilor celor mai indepartate si mai
lipsite de comunicatiune intre dänsele se gäsesc fiinfi foarte
inferioare si de aceeas specie, precum sunt de exemplu, Linde
moluste, neavand in sine o acumulatiurke de prea multe perfec-
tionari organice, se scoboara din stramosi nascuti prin genera-
tiune spontanee la epoca relativ recenta, i in tot cazul, mai re.
centa deck epoca In care s'au format marile respective. De
alta parte, fundurile tuturor ,acestor màrí oferind mediuri aproape
identice,a u trebuit sa dea nastere la fiinti aproape identice. Se
itrtelege ca molustele i stramosii lot din una si aceeas knare
au trebuit sä emigreze pe fundul acesteia din când in and,
conform regulei generale. Se intelege iarasi ca diferitele mo-
luste de aceea,3 specie, care se gasesc in diferitele mari de pe
parnant, sau In diferitele parti ale aceleas marl, cu toata asema-
narea lor, tot trebuie sa se deosebeascl mai mult su mai putin
intre dansele. Atat numli a deosebirile dintre dinsele stint
cate ()data imperceptibile pentru noi. In regula generala
se stie ca, cu cat fiintele sunt mai inferioare, cu atat ele se
deosebesc ruai pirtin intre dansele; fiindca ele sunt productul
unor mediuri cu atk rnai asemanatoare; ^si fiindca diferentiarea
organelor a avut cu atat mai putin timp i ocaziunea de a se
efectua. Tot ce ya zis despre molustele de aceeas specie,
care se gasesc In deosebite mari Lara comunicatiune intre dansele,
se aplica a fortiori la peste de apa dulce care se afla qn deose-
bite lacuri sau rand din Europa, America, Asia, etc. De sigur
Ca cei dintai stramosi ai acestor pesti nu sunt mai vechi decaf
aceste lacuri i aceste fatal. Ceeace coroboreaza presupunerea
aceasta este si faptul urmator; in oceanuri si In maxi se gäsesC
fiinti mult aird Innaintate pe scara vietii organice decht cele mai4
ciesvoltate fiinti din rauri i lacuri. Aceasta se intämpIä din
cauzä ca oceanurile i marile stint mult mai verbi deck rhurile
lacurile; ash ca, In cele dintg fi4infe cele mai prjmitive au avut
mai tivult timp pentru a se dezvolta.
r). Din natura diferentiarii organice, ciare caracterizeaza. pro-
gresul organic rezultä ca, In regula generald, speciile organice
divergeaza, adica se deosebesc din ce in ce intre dansele
 303

4decursul veacurilor. Insa, exceptional, unele specii convergeazA,,

.astigad forme organice din ce in ce mai ase'magtoare.
In adevar, nu. e ca neputinfá ca o specie organicä, emigrad
decursul veacurilor prin nenumarate habitaturi, sä pri!rneascg dela
mediurile respective inrariri, care sä o modifice acum
directiune, acum in alta. Nu e cu neputintä, deci, ca specia A din
.America, care odinioarä se deosebea foarte) tare de specia B
din Asia, sä fi ajuns, dupä multe veacuri si in urma une comi
binatiuni date de inrariri succesive ale mediilor, ca sà semenq
Intocmai cu aceasta din urma* specie; desi aceastä din urma a
trecut In aceste de pe urna veacuri prin o alfá combinatiune clç
Inrariri succesive. Ba chiar e de nevoe ca aceste douà specii
la inceput neasemänäloare sa treaca prin serii deosebite de In-
rariri succesive pentru a putea ajunge sä fie la urrnä ase'-.
mänätoare.
Se poate dar, ca unele fiinti de aceeas specie care se gasesc
astazi In habitaturi, intre care nu s'a putut declua emigraè,
tiunea, In timpurile din urmà á fi ajuns a fi asemánaioard
immai din cauza aratata aici. Ceeace dovtdeste convergenta ex-
ceptionalá a fiintelor organice este si faptul urmätor:
sarea Intre speciile capra $i oaea nu, este fecunda in luntea veche,
pe cad ea este fecunda In Pera si Chili. Aceasta dovedestecä
caprele si oile duse din Europa in 'Chili si Peru au suferit din
cauza mediului de acolo o modificare, care tinde a marl ase-
tmaarea Intre dasele. Caci, caracterul distinctiv al speciei fiind
fecunditatea Incrucisärii dintre membrii er, rezulta cá mediul
din Peru si Chili liude a face o singurd specie din oile si da-
prele europene. Nu sepoate obiectà Ca' oile i caprele, fiind su-
puse la aceleasi inrariri at'al In Europa cif si In Peru si
trebuie sä urmeze a se modifica directiune rel putin paralelä,
ar nici de cum convergentä. Caci constitiutiunea organia a oilor
fiind deosebitä de aceea a caprelor, va primi de sigar dela me-
dial din Chili o inrarire io modificare deosebitä de aceeai
primitá de capre. AO de exemplu, oaia se va putea apropia mat
mult de tipul caprei, pe cad acesta va continua a se modifica In
directiunea Inceputá In Europa; sau viceversa; sau chiar atria-
douä tipurile se vor apropia unul de altul, In care caz modifl-
ar-ile respective ale acestor (load specii vor fi numai decAt deor
sebite intre dasele.
coNTA 20
306

1. Daca observam un habitat oarecare de pe suprafata pa-

tnântului, vedem ca in el se afla astazi coexistand nenumarate
specii de fiinti organice incepand dela cele mai inferioare pana
la cele mai superioare. Varietatea si cotiloquirea acestor specii
se explica fara ajutorul selectiunii naturale imag-inata de d
Ch. Darwin, In chipul urmator:
Fiintele care au fost create la inceput prin generkiune spon-
tanee, dupa nenumarate emigratiuni facute in multe milioane
de ani, au ajuns sa aoopere astazi pamântul cu fiintele cele
mai superioare, care exista. Se intelege ca aceste fiinti superi-
oare sunt reprezentate de nenumarate specii deosebite, raspan-
dite pe deosebitele parti ale pamantului. Duph aceea, fiintele
care s-àti nascut mai tarziu prin generkiune spontanee au a-
ooperit pamantul tot dupa chipul de mai cu fiinti de
specii deosebite, care astazi sunt mai putin superioare cleat
cele dintai. Apoi fiintele care s-au nascitt prin generatiune spon-
tanee si mai tarziu, au dat nastere la speciile care astazi sunt
si mai superioare deck cele de( sus; si asa mai departe, pina-
la fiintele 9ele create mai de curánd, care stint astazi repre-
zentate de speciile cele mai inferioare. Aïn observat inai sus
cà doua grupuri de fiinti A si B, cu tofut asemanatoare la in-
ceput $i plecate din acelas habitat, nu pot sh se reintalneasca
&ph milioane de ani cíe rasletire si de emigratiuni deosebite,
deck sub forma' de specii deosebite. Cu atat mai mult aoeasta,
trebuie sa se intample cu fiintele creeate prin generatiune
spontanee in timpuri deosebite i in locuri deosebite. Ash dar,
fiindch pe de o parte, toate speciile de fiinti fie ele superi4
bare sau inferioare, trebuie sh emigreze din child in când; si
fiindch pe de alth parte, prin emigratiune fiintele organice se
diversifich necontenit; de aceea, din timpurile cele mai indephr-
fate si panh asthzi, au curs In flecare habitat, la intervaluri mai
mult sau mai putin lungi, grupuri de emigranti noi care se
deosebeau foarte mutt de toti sau de cei mai multi din conlot-
cuiforii acelui habitat Cu chinul acesfa, n fiecare habitat se
gäsesc totdeauna stabilit provizor (fiindch dupi un lung popas
itnigrantii trebuie sà emigreze) speciile cele mai deosebite in-
cepand dela cele tnai inferioare pink' la dele foarte superioare
Se Intelege cà toate aceste specii deosebife, avand in genere-
trebuinth de nutrimente si de conditiuni de exi.tenth deose-
 307

life, nu vin in ooncurenta panä, la punctul de a se distruge cu,

idesavarsire unele pe altele pentru existenta. Dar se intelege
idrasi ca fiin tele oonlocuitoare de aceea,s- specie nu vor puta
trece peste numarul care poate fi sustinut de Cantitatea hranei
-a altor mijloace de existenta, care se pot gäsi in habitatul res-
pectiv; caei indatä ce numarul ar creste mai mare el ar fi re-
dus prin lupta pentru existenta, care ar avea loc intre compe-
titorii cad au nevoie de aceleasi conditiuni de existenta. Asa
dar, in regula' generala, lupta pentru existen ta nu are alt efect
cleat sa hotarasca numcirul fiintelor care conlocuesc in acelaq habitat.

Consolidarea §i pAstrarea subdiviziunilor organice

§i mai cu seamä a speciiior.
Daca asupra formarii varietätilor organice dr avea inraurire
numai mediul, atunci fiintele organice care se scoboara din strI-
mosi creati prin generatiune spontanee cam in acelas mment
s'ar deosebi intre dansele intocmai In acee. masura, in care se
.deosebesc si mediurile respective. Si fiindca intre rnediurile cate
se afla pe pamânt se afla tranzitiuni nesimtite apoi astfel de
tranzitiuni ar exista si intre fiintele organice; si In cazul acesta
nici nu ar exista aceea ce in termen tecnic nurnim specie de
animale su vegetale. Insa, in realitate speciile exista; si ele se
formeaza, se consolideazä si se pastreaza numai fiinda, pe
Tanga inraurirea mediului ntai intervin $1 acele ale emigratiunfi
Incrucisarii. lata ,ce efect au, in aceasta privinta aceste din
urrna Inrauriri:
Sa presupunem ca o mica intindere de pamint, mai malt
sau mai putin accidentala si Indhisä intre niste margini natu-
rale precum fi intre niste siruri de munti. locuiesc fiinti
create ma, mutt si C ill In acelas moment prin generatiune spon-
tanee si care nu au emigrat Inch' niciodata. In acest caz fiin-
'tole care locuesc pe coasta, uniti munte se vor deosebi de cele
cari locuese la poalele aceluias tnunte; cele care locuiesc pe
'un deal se vor deosebl ceva mai putin de cele dela poalele
aceluias deal; cele de lane izvorul unui parau se vor deosebl,
si mai Putin de cele de pe malurile mai indepartate ale ace-
luias Oran.; si ash mai departe, deosebirile intre fiinti vor des,-
creste indefinit si inteun chip corespunzator cu deosebirile
308

tre punctele habitatului, presupus. lusa, in realitate aceste

nu vor sta locului; ci se vor tnisea unele catre altele, se % Or
Intalni, se vor amesteca; asa incat in unma acestei migratiuni
rudimentare se va gasi acela,s Jet de fiin i cu aceleas deosebin
individuale pe °casta muntelui ca i pe poalele lui, pe deal ea,_
si pe vale, pela izvorul paraului ca si pe malurile iniepar.tate
ale acestuia.
Daca ceste fiinti sunt asexuale, atunci prin natura lar fiind
foarte inferioare si prin urmare foarte putin deosebite unele_
de altele, ele vor constitui un grup destUl de ornogen jyrin a-
mestecatura presupusa mai S11:3. Daca ima, aceste fiin sunt
bisexuale si prin urmare mai diferentiate, atunci pe langa ames-
tecatura de mai sus se va produce si o inyucisare intre dansele.
Aceasta incrucisare va amesteca atat de"bine sangele
ce se vor intalni, incat pe toata intinderea de pamant presupusa
mai sus se va produce un singur grup parte orno gen de fiinti
organice si aceste vor avea loarte miel, deosebiri individuale4
Asa dar, emigratiunea si inerucisarea, efectuate inteun cere
restrans, vor da loe la o singura varietate de fiinti pentru o
singurd regiune. Sa presupunem acum ca in regiunea megie-
sita, aciica (Encolo de muntii presupusi, mai sus ca margine nar
turalä, s'au pnodus iarási din aceleasi eauze, a singura Narietate
de fiinti care se afla acolo si' pare se scoboara din stramosi eam
tot asa de vechi ea si acki ai fiintelor cu care ne-am ocupat
mai sus.
Maui avea deci, dona varietati pentru) doua regiuni. Fiind,
irisa cà fiecare varietate va avea un tip ce rezulta din inratt,
ririle intregei regiuni respective; si fiindca pe de alta narte.,
aceste douä regiuni se vor deosebli in genere mult mai mult
intre dansele decat doua puncte apropiate din aceeas reg:unei.
de aceea, cele &tia' varietati se vor deosebl intre dânsele, in
genere, mult rnai mult decat s'ar fi deosebit doua fiinti dirr
aceeas regiune, chiar cand aceste nu ,s'ar fi amestecat debe intre
dansele prin emigratiunea i incrucisarea presupusa- mai sus.
Sa presupunem ca mai multe regiuni de aceste restranse-
sunt invecinate, i ca in fieeare din ele s'a fortnat cate o varie-
taté de fiinti organice ca mal/ sus. Irisa, conform legilor stabi-
lite 'in acest studiu, va. trebui ca fieeare din aceste varietati or-
ganice SP se Imnrosnateze, Jupa un tirnp oarecare, prin o emi-
 309'

gratiune generalä sau prin Incrucisare generala, sau prin a-

mandoua dead*. La timpul cuvenit, dacä se va Intampla
parte din indivizii, ce compun o varietate, vor trece In re.-
giunea vecinä peste indivizii rAmasi neemigrati din varietatea-
locuitoare in aceasta regiune; cá emigratii esiti din aceastä
urmä varietate vor trece si ei In randul lor In altä' regime
vecina peste alta varietate de fiinti; i asa mai departe pan%
când bate sau aproape toate varietätile din regiunile vecine se
vor fi Improspätat unele prin altele.
Aceste emigratiuni si mal pe urma incruc,i$Arile, care vor
trebtal sa aiba lo,: Intre indivizi,i amestecati, vor avea de efect
ca cu timpul se vor forma_ varietäti noi In regiunile respective.
Irma aceste varietati noi se vor deosebl mai putin Intre
sele deck varietatile vechi; fiindca toate vor avea in comma
un tip unic care rezultà din inrauririle acumulate ale tuturor
regiunilor de mai- sus. Cu altq cuvinte, toate regiunile mici de
mai sus, constituind o singurà regiune mare, va fi populatä de
sin gura spede de fiinti subimpartitä fiind aceasta In arrai multe
varietati. Cu cat aceste varietäti vor fi alai deosebite, -fará
ca deosebire asa treaca peste oarecare margine, cu eat 'Mau-
cisarea lor va fi mai fecundà, si va da loo la scoboritorti mai
vigurosi; dar cu cat de alta, parte, emigraliunea si incrucislrile
se vor repeta Intre varietati cu atat aceste se ver apropia intre
dânsele si cu atat prin urmare, va unifica si consolida intreaga,
specie, care se Intinde peste Intreaga regiune mare.
Sa presupunem ca alaturea cu aceasta regiune mare se Oil
alta tot ash de mare In care prin aceleasi procedan i ca anai
sui, s'a format si consolidat o singura specle din fiintele care
trag din o generatiune spontanee tot ash de veche ca
aceea care a dat nastere la specia din regiunea vecina. itceste
douä specii se vor deosebi Intre dänsele mult mai mult cleat
varietätile aceleasi specii; fiindca si regiunile, tnari care le-au
imprimat tipurile respective se deosebesc Intre dânsele mult
mal anult decat subdiviziunile aceleias regiuni mari. Aces-te
doua specii, Insfarsit, se vor deosebi intre dansefe asa c12 mult
"'neat indivizii din una nu vow mai avea tendinta niel putinta
de a se Incrucisa Cu indivi7ii din cealalta specie. SI In adevär
stim ca daca deosebirea org-anieä Intre doi indivizi trece peste
oarecare margine, atunci Incrucisarea dintre acestia este nefe-
310

cundata. lard gradul de deoselzire prganica dela care incepe

nefecunditatea Incrucislirg este toanai acela care caracterizeazif
specia proprixt zisa. AO dar, cind cele doua specii din regiu-
nile de mai isus se vor intkal In urna unei migratipni, .ele
nu se vor contopl, nu se vor putea incrueisa ca succes. ,Vefecun,-
dita/ea incruciarii este, prin urmare, qauza pastrarii speciilor,
Ramâne de lamurit p chestiune. Cum se face ea Iiintele,
care locuiesc la cele doua margini, ce se ating, ale regiunilor
de mai sus, nu se intalnesc prin migratigne mai inainte de
a se Intalni cu fiintel.e compatrioatk din partile indepartate ale
regiunilor respective? Cum se face însfârit, ca locuitorii dim-,
prejurul hotaruuli care desparte regiunile, nu, formeaza prin
crucisare o varietate de tranzitiune sau intermediara, innainte c,a
speciile din regiunile respective sa se fi unificat si consolidat?
lata explicatiunea.
Regiunile mai sunt, fireste, despartite prin obstac,ole natu-
rale asemenea mari, care pun piedica migratiamilor mai mult
deck obstacolele mici care despart regiunile mìci. Dc aici ur-
meaza ca, fiecare varietate de fiinti locuitoare in o parte a unei
regiuni mari, cänd va fi impinsa de instinctul de conservatiune
sa emigreze, se va duce mai de graba in directiCine in -are are
mai putine obstacole de invius. Si fiindcä pentru mult timp di-
efritele parti ale regiunii mad ofera pentru diferitele varietatii
de fiint ce locuiesc acolo, tot habitaturi ,noi in care imigra-
tiunea se poate face cu folos, deaceea aceste varietati se vor
reimpnospatà mult timp, schimbänd, din când, in cänd habi-
tatul tot In cuprinsul aceleasi regiuni mari. Dar vine un timp
cand, in urma multelor emigratiuni i incrucisari toatse inräuri-
rile si combinkiunile de Inräuriri ale intregei regiuni mari au
intervenit in echilibrul vital al fiecarei fiinti locuitoare acolo.
Cu alte cuvinte vine un timp cAna locuitori,i din aceasta regiune
nu mai gases:: Inteinsa inrduriri no4 pentru organismurile lor.
Din acel moment instinctul conseriativ al; relmprospatarii ei va
sill sd emigreze in regiunea mare din vecinatate; cu tdate cä.
pentru aceasta le va trebul sa invingä. obstacole de trecere
mari deck cele Intalnite !Ana acum. In regula generala, num,ai
o parte din acesti va, emigra; ie cand cealalta parte
va sta pe loe pentru a parcurge durba scoboritoare si a se stinge.
Este insa de observat cà, emigratiunea speeiei de mai sus, pentru
 311

,a se duce in regiunea mare din vecinatate se va intamplà foarte

farziu. 5i In adevär, daca presupunenq ca o singurd Varietate a a-
cestei specii a putut tral ol mie de ani in o singurä parteá
regiunii mari in care s-a nascut fara a avea nevoie de alte in-,
rauriri noi; apoi, tot aceasta varietate improspatandu-se de zece
ori la intervaluri lungi prin emigratiunit si incrucisari facute cu
folos in toate partile aceleiasi" regiuni mari, va träl Inca.' aproape
zece mii de ani in aceiasi regime mare, innainte die a avea.
nevoie sa emigreze pentru a se, duce in alta regiune mare. Take
aceste sunt conforme cu legea pe care am stabilit-o in capitoiul
intai al ace:Aui studiu, si dupl care o unda dareazd qu. atat
mai mult cu cat e3te mai ,mare catztitatea materiel, al careia evo-
lutiune con.3titue unda si ca cat este mai intins spatial In care
'se mica aceasta uniä. Asa dar, daca in una din cele \ t.,14 re-
giuni mari de mai sus s-a, format o specie in timp de zece mil
de ani, tot in acel timp s:a format o aka.' specie In regiunea
vecina. 5i lcQste doua specii se vor deosebi foarte mult una de
alta; stat pentruca fiecare din ele rezurneaza in sine efectele
unui fel tieosebit de inrauriri fizic'e; cat si pentruca ele s'au
desvoltat in directiuni deosebile intr'un timp foarte lung, -Nil
ca in tot acest timp, sa fi avut loe o arnestecare de sange
Mire dánsele prin incrucisare.
Panä aici am araltat ca din cauta prea marei deosebiri or-
ganice, nu se mai pot amesteca prin incrucisare doua specii
formate in cioua regiuni bine despgrtite intre dânsele, chiar candl
aceste regiuni sunt vecine si di-liar cand fiintele din amandoui
regiunile au fost create, sau se scoboard din stralmosi dreatt
In acelas moment prin generatiume spontanee. Cu atat mai mult
dará trebnie sa se deosebeascä in genere si sä fie impiedicate
de a se amestecä, speciile care ,nu sunt legate intre dinsele prim
oonditiunile comune de mai sus. Astfel, trebuie sä se deosea
beasca si mai mull intre dansele speciile formate din ccoloane
deosebite de migrati care desi plecate; din aceeas patrie si dint
acelas trunchi, au apucat directiuni deosebite si au .cutreierat
foarte malt limp serii de regiuni, foarte deosebite inainte die
a se mai reintalni. Cu atat mai mat, apoi trebuie sd se deose-
beascá in genere, speciile creiate si dezvOltate dela incepuf 'hit
regiuni deosebite; precum si acele creiate in momente deose,
112

abitesi mai cu seamat acele care au fost creiate si in regiuni si

in momente deosebite.
Ara spus cA o specie se, formeazA In interiorul unei intregi
regiuni marl se intelege ca °data' specia formata, ea trebile sa emi-
greze In regiunea vecinA, si sA nu ocupe deck o parte din a,
ceasta, fdra a merge numai deck palm la celalalt botar al a,-
cestei din urmA regiuni. In sfarsit, cucerirea partialA sau totalä
a acestei regiuni va atarna de numarul imigrantilor si de tre,-,
buinta lor de a se reImprospata prin anigratiuni restranse.
Una l'AsAm la o parte fiinteles asexuale, care mai cl pu
se deosebesc intre dansele, and ran cam aceeas veciiime Pe
lume si care nu se modifica, deocamdala deck numai prin emi-
gratiune; apoi putem rezuma cele ce, am sups mai sus precum,
larmeazA.
Daca presupunem ci mai multe regiuni mari vecine se dill
locuite de fiinti deose bit e intre dAnsele, Insa destul de ase ma-
nittoare pentru ca incrucisarea lor sa fie fecunda; atunci, trebuie
sa admitem ca, toate fiintele din aceeas regirune se vor unifica
LU timpul prin efectul migratiunfj restranse si a incrucisarii
fecunde, pana la punctul de a constitui o singura specie de
fiinti. Jara de alta parte, speciile deosebite care se vor forma,
In deosebitele regiuni vecine vor fi prin efectul nefecunditatii
incrucisArii, oonservate si Impfedicate de a se contopl In hag-
-nirile lor ulterioare. Cat despre speciile deosebite, care nu vor
avea in comun conditiunile de mai sus, se intelege ca ele vor fi
.cu atat mai tmult impiedicate de a se contopl unele cu allele.
Asa dar, fornzarea, uniiiicarea i consolidarea unei specil este
-datorità emigrafiunii i incruci$erei fecunde; iara, pastrarea spe-
del este datorità nefecunditafii thcruci,serei.
Jata darA cd farA ajutorul selectiunii naturale, imaginate de
Darwin, se explica foarte bine: pentru ce un singar fel de
fiinti ca ace1a5. tip, adicA o singurA specie se intinde peste mai
multe regiuni deosebite intre dansele; pentru, ce o specie awl
pere o parte de pAmant panA la un upnct hotarlt, dincolo de
care deodata incepe a se gäsi o altà specie foarte deosebita de
cea dintai; si, pentru ce in sfatsit, nu se face tranzitiuni intre
speciile care aoopär pdmantul, cu toate cA existA tranzitiuni intre
tegiunile locuite de fiintele organice. Cu alte cuvinte, prin.
 313

cipiile de mai sus ne pot da explicatiunea formarii, pAstrArii si.

distributiunii geografioe a specjilor de fiinti organice.
Ne ramAne acum a rezolvl CAteva chestiuni speciale asupra
cArora poate sA mai fie IndoialA:
1. Indivizii car'i compun spec¡a &Maui, au ei o origina
comun4?
In deobste se admite ca toti indivizii din o specie de fiinti
organice, oricare ar fi el se, scoboara din un singur stramos
sau din o singurA pereche de* stramosi. Dar este cu ,neputint5
a admite ca o pereche de strAmosi sau un singur strAmos facut
gata si singur de specia sa, a cazut asà feu din senin, pe pamin#
si apoi S'a pus sA-si InmulteascA specia. Tot ce se poate in-
tAmpla si aceasta cumplit de rar este da un strAmos SA
fie rapit din mijlocul compatriotilor sai de aceeas specie dq
catre un eveniment oarecare si Aruncat Intfo regiune IndepAr-
tata, wide sa dea nastere la scoboritori, care s'ar dezvolta aped,
pana" ce ar constitui o specie deosebit5. Dar chiar In cazul
acesta exceptional specia formatA de un singur strämos Isi are
izvorul tot trite° specie mai veche, formata dupa regulele or4
dinare. Si apoi acest fel de formare fiinci numai piosibil si cu
totul exceptional, nu poate fi rezumat pentru forrnarea speciei
omului.
Am vazut mai sus a fiintele de tot inferipare, fiind foartel
putin diferentiate si fijad desvoltate in mediuri foarte ase-
manatoare, fac parte din aceeas specie cAnd au aceea.s vechime
pe parnânt, chiar eind se afla lotuind In regiunile cele mai in-
departate, Intre care nu s'a putut efectua migratiunea. Am mai
vAzut apoi di In cazuri exceptionale, chiar o specie superioara
poate sa se compuna din varietati locuind in regiuni cu totul
despartite si care se aseamanA, nu pentrucg emigratiunea le-ar
fi rupt din acelas trunchi, ci pentruca combinatiunea Insusirilor,
pnovenite dela mediurile percurse In trecut, le-ati conclus cAtre
acelas tip. In acest caz numai indivizii, dar nici varietAlile aceleas
specii nu are o originA comunA Insá acest caz, find exceptional
iarà$ nu se poate preztuna pentru formarea omului, cel putin IT;
timpurile evolutiunii din urmA. a acestei specii.
E probabil deci, CA specia omului s'a format dupà reg-ulele-
ordinare. E probabil prin urmare, ea" specia omului se trage-
din o specie primitivA bisexualA foarte inferioarg, care' s'a for-
314

mat din indivizi de origina separata, care locuiau in aceeasi re-

Blune *i care s'au unificat apoi pi-in migrabunea i incrucisarea
rudimentara. Asa dar indiizii cari compun specia omului, nu
au o origina comuna in inielesul care se da obicinuit ,acestei
.expresiuni,
Cele intai finte bisexuale, care au, aparut pe pamânt eau
oonstituit prin chipul de formare de mai sus, in atatea specii
incipiente cate regiuni erau pe pamant. Fiec,are din aceste spe-
cii, puata constituita s'a desparOt prin emigratiund in mai
multe ramuri, care au devenit atatea varietati $i pe urma a-Wear
specii deoseb.ie. Aceasta rainficare din specie in specie s'a con
tinuat pina. astazi. Insa la fiecare, pas ce se face spre diferenri
tiare si progres, unele ramuri se stingeau fara a la3a scoboritori,
altele erau intarziate in progresarea lox din icauza obstacolelor,
neinvinse puse la emigrare, iara altele fiind mai favorizate in
aceasfa privinta, faceau progrese mai repezi. Acea ramura care
din treapta In treapta a fost mai favoriZata In mergerea ei pro-
gresiva, a constituit in timpurile din urrna, specia omului.
.ceasta specie odat." co.nstittuita, avand din cauza superioritätii
sale, nemoie de migratiuni foarte intinse si tolodata puteri mad
de locomotiune, s-a raspandit pe toata suprafala uscata a pa-
mantului. Aceasta raspandire este dovedita i prin faptul con-
statat de paleontologi, ca omul träia in regiunile cele mai in-
departate si mai diverse, Inca din timpul perioadei quaternare
$i poate din a celei tertiare., Se intelege ca imprastierea ,in "Tr
ziuni foarte deosebite tinde a face din aceeasi specie atatea
specii deosebite. Dar de altä parte, ca cat creste prin progres
trebuinta si puterea omului de a face migratiuni intinse, ca htat
Narietable omenesti rasparidite in diferitele regiuni sunt rea-
duse spre unificare prin incruciseri ma* dese. Aceasta este <Lori
-yedit i prin faptul ca, varietatile preistionce ale omului erau Mai
numeroase i tnai deosebite ldintre dansele decat varietatile
de astazi; si aceasta cihar cand ele se aflau in regiuni destuf
de apropiate.
Oaca pe langa aoeste mai adaogim si oonsideratiunca,
la diferitele varietati astazi existente ale °mini se gasesc oare-
care urme oomune de traditiuni, ajungem la, conduziunea
toate aceste varietdei au o origine comand in interesul cà toate
au fost deslipite, ca ramuri primare sau secundare din aiceIa4
 315,

-trunchi; 'NJ-a insa ca indivizii din aceste varietáti sau din special
Intreaga sa se fi scoborit vreodatä) din un singur stramo$ sau,
din o singura pereche de strämo$i.
2. Cdt de mare trebuie sá fie regiunea in care se poate con-
slaw o specie prin unificare tipurilor itulividuale?
Regiunea, ca leagán al unei specii, este mai mare sau ma1
mica, dupa cum ihdivizii acestei specii au mai mare sau mai
mica puzere de l000motiune, dupä cum ei au mai m'are satt
mai mica usurinta de a birul piedicele naturale care despart
regiunitc in genere, si in sfársit &pa' turn ei au nevoie de
regiunile In genere, $i In sfarsit, dupa cum ei au nevoie pentrui
reimprospatare de emigratiuni mai intinse sau mai restrinse.
In regulá generala cu Cat fiintele sunt mai inferioare,
atat puterea §i trebuinta lor de a emigra sunt mai restrinse $i
viceversa. Este adevärat ca specille cele foarte inferioare sffr
intind pe partite cele mai indepartate ale pknântului; insá,
aceasta nu se intâmpla din cauzá cà acela$ grup de fiinti,
iesit din aceeasi regiune micä ear fi ra'sp'andit pe tot parnAn-
tul; ci din cauzá cá toate fiintele foarte inferioare, care cu
ceeas vechime pe parnânt si care au fost create $i dezvoltate de-
mediuri asemanáltoare, se aseamáná, foarte tare. Dintre fiin4
tele mai superioare, insectele sburatoare i pestii au puterea
$17 treubinta de a face migratiuni destul de intinse. Pe un
grad mai sus In amandonä aceste privinti vin pasärile $i mac-
miferele. Si mai sus decat toate fiintele vine omul. Si In adeva'r,,
omit singur are puterea $i trebuinta de a cutreiera tot pamântul,
Este de observat ca' Asia, Europa $i nordul Africei au con-
stituit, pentru puterile omului de a emigra in timpurile din
urmá, o regiune destul de bine închisä i despárlitä de restuf
lumei, de-o parte prin desertul Sahara, si de celelalte parti prin
oceanttri. De aceea rasele omenesti care., s'au dez-voltat In aceastà
m,are reoune se asearnanä foarte =It ?titre dinsele 'din cauza
marei unificki fácute prin desele emigratiuni $i Incrucisári; pe-
care ele se deosebesc foarte mutt de rasele ctlela,lte. Tot din
aceastà cauzä se aseamlná mutt rasele africane Intre dânsele,
Dar tendinta ce aveau aceste grupuri de rase de a devenZ
specii deosebite a fost nfult neutralizatá prin cele de pe urmi
progrese ale omului in mijloacele de locomotiune care au per-
mis raselor asiatico-europene de a se plune in colmunicatiuni tnak
116

dese gat Intre dänsele cAt $i cu celelalte rase din lume. Astgzi
tot pgmântul este pentra om o singurg regiune mult mai cutreie-
rata de clänsul deck innainte. De aceea in viitor specia oinulut
va merge $i mai repede spTe unificare $i omogenitate. Se lute-
lege insa ca specia va area totdeauna yarietati, de$1 aceste se
vor deosebl din ce in ce mai puf in.
3. Care este patria originara it fiectirei specii de flin(i or-
ganice?
Toli naturalistii in genere $i chiar cei care adoptä teoria
iransformismului, sustin cà fiecare spede de fiinti organice a
fost creiatä $i constitaità Inteun singur punct al suprafetei pg.-
mäntului, pe care punct ei Il numesc central de creaune al spe-
ciei. D. Haecke11), care sustine ca putere aceastä ipoteig, stai-
.bile$te ehiar centrurile de creatiune ale speciilor superioaré
in Asia centralä $i meridionalg, precum $i bite= continent ce
ar fi existat odatg in local ocupat astgzi de oceanul indic. A$a
dar, o specie a trebuit sa emigreze cAndva din central sau de
creatiune, ori unde s-ar fi ggsit acesta, pentni ca ig se rgap511-.
deaseä In toate locurile In care o vedem astgzi trgind. Insg cu
aceastä ipotezi nu se poate explica totdeauna prezenta aceleasi,
specii pe puncte deosebite ale pgmântultti. In adevgr, Hawke10
,explicä bine câteva cazuri grele. El zice ca, daca astazi 3e aflä
unele animale de aceeas specie totodatät pe värfarile Alpilor si
la polul nordic, este cà In timpul perioadei glaciale aceste ani-
male au putut veni dela pol Ong la Alpi, fiindca pretutindenea
gaseau acelas climat friguros; dar cg, dupä topirea gheturilor,
putinii arm* ai acelor animale au foie nevoiti sä se refugieze pe
värfurile frigunoase ale muntilor de mai sus. Haeckel reuseste a
explica tot asä de bine $i alte cazuri prin schimbarile geologice
ale suprafetei pgmäntului. Dar el nu explicg pe aceasta dale
pentru ce, de exempla, se gäseste aceea$ specie de pe$ti In
Volga de o parte $i in Misisipi sau Amazoane d6 altg. payte,
5i cazuri de aceste inexplicabile stint multe, mai cu seamg,
printre fiintele inferioare.
Dar sg examingrn cazul, foarte des printre fiintele superi-
(Dare, In care o specie sa constituit inrt'o sing-urg regiune, $i
apoi, pi-in migratiirni s'a rgspandit in, alte regiuni, In acest ca4

1) Vezi Histoire de la creation naturelle, (traductiune) pag. 311 si

 317

.este de observat cà, regiunea care serveste de leagan unél

specii va fi Cu ant mai; mare, cu, cat specia va avea trebuinn
de migratiuni mai Intinsie. Cu alte cuvinte, pentru ca o specie
superioara sa se transforme Trite° alta, si mai superigura, va
trebui sà emigreze din patria ei primitivd i sa stationezet
.multa vretne Intel° regiune mare pentru( a suferi o mica modi-
ficare care caracterizeazä, abia pe o varietate; clupa aceea va
trebul sa &tack' in Alta regiune mare pentru priini o alta can-
titate de modificare tot atat de mica; si numai dupa ce 17a fi
stationat astfel succesiv In foarte multe regiuni mari, ea va pu-
-tea sä acumuleze cantitatea trebuincioasä de modificári care sa
faca din ea o specie noud deosebita de forma specified ce co
avea Innainte de a pleca din patria primitivä. Astfel fiind lu-
crurile In care regiune mare am putea zice ca s'a format specia
icea noua? Riguros vorbind in nici una; caci, o specie .niciodail
nu poate acumula o asa de mare c4ntitate de modificki corga.
nice progresive prin sederea singura regiune fárà erni-,
gratiuni ulterioare. Asa dar, pentru a putea gasi intre stra-
-mosi de o park si stranepofi de alta parte o deosebire destul
de mare pentru putea constitul specii deosebite, trebuie ca
mire acestia sä existe un foarte lung interval de timp
lunga serie de regiuni parctirse succesiv. i cu cat strämosii vor
fi mai apropiati de strapepotii lor In privinta timpului si
spatiului parcurs cu atata deosebireak organica mire dansil va fi
mai nesimfita. In momentul In care specia s'a donstituit
cea veche, adied In card stränepotii au ajuns s:a' se deosebdascI
de stramosi precum se deosebesc cloud' tspecii, atunci specia nousi
se afla Inteo regiune foarte departata de regiunea primitiva
care era odan specia veche, iara ateasta nu mai exista pe lume.,
"Si In adevar fiindca specia care nu emigreaza niciodata se
stinge; de aceea, parte din specia, veche care a emigrat succesiv
s'a transforrnat dupa mull timp In alta specie; iara partea care
a ramas De. loc s'a stins. Cu chipul acesta specia nona este ori-
ginara dintr'o regiune unde nu locuesc indivizi nici din specia
aceasta nici din cea veche. Tot ce s'a zis despre form/areal
speciei noi se aplica la formarea speciei, vechi de care cea dintai
se scoboara, precum si la foynarea tuturor speciilor anterioare
stramosesti. Asa dar, daed consideram o sing-ura linie scoborI.
loare de generatiuni dela aplicatiunea vietii organice pe pamant
318

pAnä acum care a parcurs o sede imensA de regiuni, von*

vedea cA 6odificarea organica a fiintelor dela o regime 1a.
regiunea nemijlocit urmAtoare este nesimtida; asa incAt va fil
cu neputinta sa spunem In care regiune Incepe si in care sei
sfArseste formarea unei specii; cAci, ori in ce punct al
genealogice sooboritoare, si in once punct al seriei de regiuni
am considera un pup de fiinti organice, aceste pot fi sau nu
plot fi considerate .ca constituind o specie, dupä cum le vomj
compara cu strAmosi mai mult sau mai putin indepartati.
Asa dar este cu neputintá, a fixa patria priginara a unei specii
and aceasta este comparata cu stramosii i scoboritorii sai,
Este insä cu putintä, dupä men am vazut mai sus, de a
fixa patria originarä a unei speci cAnd aceasta éste considei
ratA In raport cu altA specie care locuieste sau a locuit In re.
giune, si cu care se aflO In legAturi de inrudire qolateralä saut
nu se inrudeste de loc. AtAt nurnai, cA aceastä posibilitate de al
fixa patria original-I nu raspunde de loe asteptärii naturalistilor
care au fixat centrurile de dreafiune le speciilor.
lute° altA sectiune am arätat cA fiintele organice cu toate-
deviatiunile cAte fac, emigreaza in generel dela rAsOrit la apus,
Aceasta fiind admisA, sa' vedem care 'au putut fi regiunile par-
curse In timpurile din urmä de principalele rase omenesti;
prin aceasfa se va `avea o idee si despre cale urmatä de ce-
Waite specii de fiinti organice.
Dupg Haeckel, centrul de creafiune al omului este conti-
.

nentul care ar fi existat °data in oceanuI indìd. Dupá Quatrefa-

gesi) nest centru de creatiune se afla in centrul Asiei
Himalaia, Bolor, Altai, Kingban sir Felina. Adevárul este cä, pre-
cum noi colonistii din lurnea noua' suntem veniti din Europa, tot
astfel rasele europene sunt formate din colonisti veniti
Asia apusang $i tot astfel rasele din aceastO din urma regiune
stint venite din centrul Asiei. Dar nu se InfundA aici original
CAci, dad In cele cAteva mii de ani din urtnä omul
simtit trebuinta, pentru a se perfectiona, de a merge Innafnte
spre apus; apoi de sigur h'a putut sta pironit In .loo'cu sutelei
de mii de ani In care a trebuit sa vie din fasäritul Asiei, aceste
rase au trebuit sA fi locuit insulele oceanului pacific, tare at
1) Vezi: L'Espèce- humaine (Bibliotheque scientifique internatio-
sale) par Quatrefages.
 319

putut foarte bine conztrui odata un continent. Si in aclevä'r, A.

R. Walace 2), Intr'un discurs al sail. tinut la congresul stiinfific
din (ìlascow, dovedeste prin fapte imprumutate dela Albert
Mott, ca, In insulele oceanului pacific a existat odata o ras
relativ foarte civilizata, cu care se poate compara rasa dedzutsá,
A australienilor inciigeni de astazi. Aceastä: rasa la radul säu,
a Irebuit sl vie din America. Si In adevar, Walace dovedeste,,
inteacelas discurs i prin ace1as fel de fapte c, In .America
.existat rase foarte civilizate cu foarte mull Innaintea Mexiga-
nilor si Peruvianilor, si care nu aveau nici o asemanare cu
Leste din urrnä popoare relativ decazute. Rasele ameridane au
-frebuit sä vie In Europa si Africa, poate pe timpul pe cal
continentul Atlantic nu se \aufundase Ina Strämosii aceston
-fase eran de sigur, intre alfil, locuitorii Europei din varsta de
pia1.0 a dror fosile se descoperg. asfázi. Dar si sträveciiii locui.
-tori din Europa si Africa au trebuit sa vie din Asia si dirs
4nontinentul ce era odatä" In locul oceanului indic. $1 ask mai de,
parte, putem face de nenumärate ori jurul pgmatului, afunda-
-au-ne necontenit inspre rsägrit, gat prin continente, care exist4
astäzi, eat i prin acele ea' ele au existat odlatä. Astfel fand
lucrurile mai poate cineva sà spue care e patria ortginara
uomului?

111. Obiectiuni contra transformismului.

Aici voiu combate pe scurt obiectiunile ce cunosc à s'au
tacut parià acum contra transformismului.
1. Blanchard 2) si Flourens 3) sustin, invocad fapte,
speciile, prin schimbarea mediului, sau nu, se transformg de loc
sau lacezesc si mor. Insà, faptele invocate de acesti
nu dovedesc alta decAt cA, o specie care se steämutä Inteun
mediu folositor, nu se schimlA prea tare si Inteun timp /wiz
scurt; si cà, o specie care se strämuta inteun mediu prea
deosebit de cel pe care 11 psárbeste lacezeste si moare. Apoi
toate aceste sunt conforme eu principiuf general al aJapta.-
Vezi: Articolul intAiu din Revue scientifique dela 2 Decembre
1876, No. 26.
Vezi articolul: L'origine des étres par Blanchard in Revue
.des deux mondes din 1 Octombre 1874.
Vezi: Examen du livre de Darwin sur l'origine des expeces
'dar M. Flourens.
 2O

t4mii stabilite de mine In acest studiu i dupg care speciile se

transforma In alto speck treptat i numai drupd ce au emigrat
de multe ori la oarecare intervale, trecând Ja fiecare emigrare
dela un mediu la un alt mediu putin deosebit de ce! dintii,
Aceiasi invätati mai invoac6 contra transformismului Yap-
tul ca, din incrucisarea a doua specii nu poate sa iasä o nota
specie durabilà. Acest fapt este neoontesta,t;s. dar dupä cunt am
väzut mai sus, e/ nu probeazä nimica contra transformismului.
Ba poite din contra.
Aceeasi autori impreunä" cu. Quatrefages nu cred, cä
specie s'a transformat vreodatà In altà specie, pentru motivul
ei n'au väzut aceasta Cu ochii, sau pentrucä aceasta nu, s'at,
intämplat in titmpul scurt pe care, Il cuprinde experienta noastri
istorid. De aici ei, afara poate de Quatrefages, conchick la a
creatiune divina; ca i cum pe aceasta creatitune ar fi vilzat-o
cu ochii.
Blanchard invoacä faptul, ca mormintele egiptene ne-au
conservat imagini i rdmäsite de plante si animale care existatt
Cu trei mii de am innaintea, noastra si care nu se deosebesc de
fiintele de aceleas specii de astázi.. El mai invDaca i fapttut
ca' se ggsesc plante si animale fosile foarte vechi care iarIsi;
nu se deosebesc de flintele de aceleasi speed de astäzi. --incat
priveste rämäsitile egiptene voiu face observarea cA, chiar dacsi
In reliatate fiintele corespunzatoare de astäzi e.e scoboarä din
acele ce träeau In Egipt, incä micile rnodificki organice care
au trebuit sd se produa In scurtul timp de trei mii de anii
nu se pot cunoaste prin eomparatiunea cu mumii si desemnurf
grosolane care nu reprezinta totdeauna adevaratele dimensiunt
si care In once caz nu ne spune nimica asupra gradului de doi-
knesticire, asupra instinctului, asupra cantitä tii i calitätii sub-
stantei nervoase din animalele de pe atunci, etc. lar inat Ipri-
veste fiintele antedeluviane, voiu face mai intAi obServati'unea
,este totdeauna p deosebire de forme si mai cu seamä de
klimensiuni intre ansele i fiintele corespunzgtoare de astäzi,
In regula generalà, kiacä indivizii din o specie antedeluviatfá eratE
colosali, astazi cei din spedg corespondentä sunt relativ pitici;
si viceversa. De alta parte, fiintele antedettiviane care au träit
timpuri prea indeptirtate de noi, au trebuit sau sä piati sau
se transforme lreptat In fiinti, care'astAzi constituesc specii
 321

totul deosebite i mult mai superioare decal cum erau °daft%

Cat despre asemänarea 'ce exista intre unele specii de astazi
aliele antqdeluviane, aceasta se datoreste imprejurarii ca ado
dintai fara a fi stranepoatele celon de al doilea, au fost create
si dezvoltate in mediuri aproape /identice cti acele in care au fost
create si desvoltate, intr'o vechime mai acliincä, speciile antede-
luviane de mai sus. Sa mai adaogam pe langa aceasta ca, dupáS
cum am vazut mai sus, chiar cioua fefuri deosebite de combi;-
natiuni de ale inrauririlor provenite del medii pot sa dea nas-
tere ia douà producte asemanatoare.
glanchard zice, cà formarea i transformarea, speciilon
domestice de catre (mi si de care Darwin face atata caz, nui
probeaza nimica In favoarea transformismultd. Cacii zice el, a-
ceste specii stint artificiale; i apoi, departe de a fi stabilite
ele tind a degenera, Indata ce scapá de sub inraurirea omului.
Ca clovada la aceasta aduce faptul cä animalele domestice (c4H,
bivolii, etc.), care au fugit si au trait libere prin paduri si
campii, au redevenit salbatice foarte curând, Volt' observ4
mai intai ca cuvantul de artificial au e stiintific in aceasta ma,-
terie. Rasele domestice se fac si se prefag din cauza
mediului, la care sunt suite sa se supuna; intocrnai precum
rasele salbatece se fac i se prefac din cauza mediului in care
sunt silite sà traeisca. $i tof de legi fatale sunt regulate, !at5,11
actiunea omului, cat si aceea a restului. Naturei, asupra,
tekir organice. Daca un cal domestic, lasat in libertate a rede-
venit sälbatec, aceasta nu insemneaza ea, a idegenerat; ci numai
s'a adaptat la noile sale conditiuni, de existenta; infocmai pre-,
cum si calul saIbatic a devenit domestic ntunai pentru'oA al.
fost supus la niste conditiuni noi de existenta. Daca obieci-
tiunea lui Blanchard ar avea vreo valoare, atunci ar trebui sä
zicem ca i speciaemului este artificiala, nestabilita i aplecatä
ntunai spre degenerare, pentruca si indivizii omenesti, care au
fost pierduti grin paduri de mici copiti si erescuti acolo panal
la oarecare varsta fára A fi in contact cu alti oameni, au redo-
venit salbateci. Se stie ca hcest fapt s'a intamplat cre multe ori 1).
Insfarsit obiectiunea cea mai puternica, prevazuta de
Darwin si invocata de toati adversarii sai, este aceasta. Daca. in
1) Vezi Intre altele: Storia critica della Supereizione per ,Ste-
fanovici Luigi, vol. I.
CONTA 21
 322

adievär speciile se transformä pe nesimfite din' una In alta, atunci,

desigrur cä, intre cel dintAi stramosl care a apärut pe pämânt- çi
Intre cel din urmA scoboritor, de astazi, a existat o seme de ge-
neratiuni In asa fel cá, deosebirea, flind neapreciabila Intre dottä
generatiuni ce se succedeazA nemijlocit, devitte cu atat mai
apreciabild ca eat generatiunile comparate suit despärlite prin
un mai tmare numä'r de generatiuni intermediare. Si fiindca' toate
aceste generatiuni au träit pe pämänt; deaceea e prrobabil
toate au läsat urme despre dânsele in päturile pamântului.
Asa dar, dacä vom scoate toate fiintele fosile i vom adaoga
la dânsele fiintele astazi existente votn. putea forma dinteinsele
o serie nesimtit suitoare de perfectionari organice, dela cea mai
inferioara si mai primitiva tiinta, pänä la cea mai superioarä
din zilele noastre. De alta parte fiindcg dupa teoria selectiunii
naturale a lui Darwin5 toate speciile au mers necontenit perfec-
tionandu-se, sau cer putin modificändu-se de aceea trebuie sO
existe fosile tranzitionale intre toate spectile antedeluviane
cele de astäzi. Insä, cercetarile paleontologice cele mai mi-
nutioase dovedesc ca ¡nu existO fiinti fosile din care sO putem
forma cu fiintele astäzi existente, sari nesimtite de perfecrtIo.
näri organice succesive. AO dar transformismul nu e fondat.
La ceastä obiectiune Darwin raspunde ca geologii Inca nu
au dovedie cA toate speciile fosile existente in o regiune aq
fost descoperite, pentru a aveä dreptuft de a afirmà neexistenta
speciilor tranzitionale. Haeckel, pe länga aceasta, adaoga cd,
acelas punct al su'prafetei pamântului fose sucfcesiv si de
multe ori, când in fundul mAni, and pe uscat; si fiindcA pe de-o
parte fiinteie se fosileaza numai In fundul mari,i; jara, pe de altä
parte, doua cufundäturi In mare ale aceluias loc sunt despartite
prin milibane de ani In care local a fost usdat; deaceea, In
ferite päturi geologice ale aceluias lod nu sl pot gà'sì decal
specii foarte deosebite; fiinda del sfArsitul rmarii unei
inri panä la inceputul formärii päturei urmAtoare au trecut tot-
c'eauna milioane de ani, din care titinp n'ua ramas urtne de fiinti
- organice. ApArarea lui Darwin este nesuficientO; caci, odatä
ee, dupa teoria sa, o tpecie poate sa se transforme indefinit, sa. u
cel putin un foarte lung timp, fOra a avea numai decAt nevoie
de emigrare, atunci trebuie ca A.' se gOseasca in aceetqi regiuni
bate fosilele tranzitionale sau cel putin, toate'acele care cores.
 323

pund la un foarte lung timp. Insg, sunt regiuni complect ex-

plorate, si in care, cu toate iacesie nu s'au gAsit acele fosile tran-
zitionale. ApArarea lui Haec.kel nu e mai putin slabA; clan
dacA am considera numai o singura pAturg de pAmAnt Care a stat
sub apA milioane de ani neintrerupt, Ina ar trebui sA gäsim in
ea fosilele tranzitionale care s'au format in acele milioane de
ani, chiar fAcAnd abstractiune de celelalte paturi formate in
alte timpuri. InsA, nici a ceste fosile nu s'au gAsit îfl regiuilile
oomplect explorate.
Pentru a combate la rAndul tneu obiectiunea ge se face
transformismulni, o voiu impArtl in clou'i párti:
a). Am arAtat mai sus cà sunt multe specii care au trebu.it
GA se stingA Cu desAvArsire fArA a Làsa scoboritori su dkn cauza
unei schimblri fArA veste a mediului (precum o cufundare de
insulA), su din cauza stArpirii ei de cAtre o altA specie deo-
sebitg, sau din cauza neputintei de a gasl. un mediu putin deo-
sebit de acel in care trAieste spre a emigra. Astfel de specii-
stinse pot fi Mamutul, Ihtiosaurul, etc. Prin urmare nici nu
trebuie a ne astepta sA gäsim vreodatS fosile intermediare intr'a-
ceste specii i acele care trAiesc astAzi.
b) CAt despre specii/e a cAror sCobc(ritori au ajuns pina in
zilele noastre, chestiunea se schiinbA. InsA, fiindcA specjile.
emigreazA necontenit pentru a se transforma, indreptAndu-se
genere dela rAsArit spre apus; i fiindcA ele treubie sA gutre-
iere sute de regiuni in sute de mii de ani pentru a cApAta ca-
racterul unor specii nemijlocit superioare; de aceea fosilele tran4
zi.tionale nici nu pot fi gAsital in una si aceeas regiune; ci ele
trebuiesc cAutate In toate pAturile de pe toatA suprailata pä-
mintului, luAnd In genere directiunea tot spre Lisärit. aci o
specie care a trAit odatA in o regiune datA, nu s'a mai putut in-
toarce de acolo decit poate dupg milioane de ani si sub forma¡
ttnei alte spedi. Iat5 pentru ce in aceeasi regiune nu se poi
gAsi clecat specii foarte deosebite i farA tranzitituti.
324

CAPITOLUL Ill
Chestiuni de Sociologie
Auguste C.omte a fost cel intai care s'a Incercat sa consti-
-ttriasta o stiinta a tuturor fenomenelor sociale careia i-a si dat
nurnele de Sociologie1). De sigur ca tratatul de Sociologie al
acestui filozof are multa valoare dad II consider= ca
al acestei stiinte. Dar pentru gradul de denoltare la care au,
ajuns astazi stiintele pozitive, valoarea acestui tratat este foarte
indoelnid.
Nu de mult in sfarsit, a inceput a esi din pana celebrului
filozof englez Herbert Spencer cel dintâi tratat, adevarat stiinti-
fic si foarte cornplect, ue Sociologie2). Aceasta scriere din
care a iesit pAna acurn numai volumul intai, are o valoare
imensa, si nu ma indoesc ca va face epoca in istoria stiintelor.
Din parte-mi, departe de a ol sa far o expunere complecla
a Sociologiei, fie chiar si in prescuEtare ma voiu margini a ma
ocupa cu cAteva chestiuni generale ale acestel stiinte, numai
pentru a dovedi ca legea ondulotiund universal are si aici de-
plina aplicare; si anume, voiu insista mai cu seama asupra acelor
chestiuni in privinta drora opiniunile nrele nu se potrivesc in
total, sau nu se potrivesc debe cu acele ale lui Npencer. De
aceea nutnai c,itirea scrierii acestui autor va pune pe çititor in
pozitiunea de a intelege si a aprecia mai bine opiniunile mele
pro prii.

SECTIUNEA I
Cum se formeaza §i ce este societatea.
Individul organic nu este si el dedt o societate organizaa
de celule organice, adick de fiinte incomparabil mici mai mult
sau mai putin strAnsa, dupA cum individul ce le contine se and
mai sus sau trial jos pe scara progresului organic.
SA vedern in fel de legaturi stau aceste eel* in indivizii
organici cei mai inferiori.
11 Vezi: Cours de Philosophie positive par A. Comte.
2) Vezi: H. Spencer' Principies of Sociology.
 325

Plantele cele mai inferioare, zice Spencer, sunt niste ce-

hile loarte mici, dintre care unele felurt cu miriadele lor de indi-
vizi ooloreazd apele statatoare, jara alte feluri compun
verzi ce aclopár suprafete umede. Prin gruparea unor astfel de
¿chile se formeaza mica ate, discuri, &burl, etc., precum
time amorfe j mase laminate (foliculare). Una din aceste din
urma numità thallus, Cand este foarte putin diferentiata !we-
e= se aflä in iarba marina, si /mad in criptogramele care au
.oarecare structurä este un grup extensiv i totodata simplu for-
mat din protofitele nutnite mai sus. Unite vremelnic in oarer
,care criptograme inferioare, frondele devin unite permanent
in criptogramele tnai superioare: formAnd atunci.o serie de su-
prafete foliare unite 'hare ansele prim o tulpinä prelungiti.
Din aceasta se face apoi axa fenogamid o odraslá Cu frun-
zele sau organele sale foliare;".1).
In privinta animale/or celor mai inferioare putetn lttal ca
exemplu mai int5iu ordinul Myxomycetes ,,Sporii, zice Spencer
sau germidii produsi din una din aceste forme devin monde
ciliate care, dupa un timp de l000motiune activa iau forma ani-
malculelor numite amoebae, se mica incoa e si incolo, introduc
"n ele nutriment, cresc, se inmultescl prin fsiparitate. Pe urmá
acesti indivizi amoeba-fo mi se aduná Impreunä ca un roiu,
beep a se intrunl In mai multe grupuri si aceste grupuri a se
'ntrunl la un loc formând astfel o singura masa cAte odata nu-
mai vizibila, alta data asa detornare ca mana. Acest pk no ifatn,
neregulat, de cele mai multe ori reticular si in substantá gela-
tinos, ne arata el insusi miscari a par¡ilor sale ea acele ale unui
thizopod urias; firindu-se incet pe suprafetele c rpurilar in
desoompunere (of decaying matters) si ciar tarindu-se in sus
pe tulpina plantelor. Asa dar, aici unirea mai multor mid tindi-
vizi vii pentru a forma un' agregat relativ male in care indivi-
-dualitátile lor sunt in aparentä pierdute, dar a card vieata re-
zultá din oombinarea vietelor lor, este demonst a ilam.
In alte cazuri in loc de unifati care la inceput d spártte,
individualitätile lor prin agregatiun , avem unitatil cari
pnovenind din multiplicatiupe din acelas germene, rámálye dela
inceput intovärasite, dar cu toate aceste n se aratá foarie lamu-

1) Vezi: ibid § 226.

326

rit cl oonservind vietele lor separate. Un burete de mar.

(sponge) care cre§te, are cornoasele sale fibre Invelite cu o sub-
stanta gelatinoasg; si microscopul ne arata, cg aceasta consista
din monade care se miscg. NU putem zice cg buretele de(mare
considerat ca un Intreg nu are o vieata proprie; caci el ne pre.
zinta actiuni Incorporate. Unitátile amoeba-forme exterioare pierdl
In parte individualitätile lor fusionându-se Intr'un fel de piele
sau pgturg priotectoare; edificiul comun minipill din fibre este
produs prin munca intrunitä a tutnror rnonadelor; si tot prirs
munca lor Intrunitg se produc acele curente de apa care sunt
trase de InIguntru pm borticelele celei mici si apoi date afargl
prin bortele.mai mari. Insg, In timp ce se vgdeste ca thipta
acesta o singurg vieati a unui slab agregat, vietele miriadelor
de unitgli componente sunt foarte putin subordonate aceste uni-
tali formeazg, asa zicand o natitme, avind abia oarecare subdivi-
zitme a functiunilor. Sau, dupg cum zice pnofesorut Huxley, bu-
retele de mare infatiFazá un ora subacuatic in care cetätenii
sunt asezati pe längä strade si drumuri In ap fel Incát fiecare-
poate al usurintg sg-si ,apropieze hrana trebuincioasä din apa
care trece prin acele strade si drumuri.1).
Din aceste vedem cg, pe treapta cea mai de jos a vietif
btganice, celulele care compun un individ organic propriu zis.-
sunt la Inceput aproape cu totul neatárnate; si numai putlin Cite
putin se stabfileste intre dänsele o slabg leggturg de adjaccentg,
De altg parte aecSte celule sun egale; astfel ti fiecare dirs
ele are In deosebi toate proprieatile trebuincioase péntru susti-
nerea vietei sate. De aici urmeazg cg un individ cotmpus din ast-
fel de celule poate fi rapt In blucgti fgrg c,a el sa piarg u total,
pentrucg fiecare buoata din el, fiind. egalg in constitutie cu In-
tregul, va putea constitui un individ viu deosebit.
Dar cu at fiintele se suie pe scara pTogresului organic, cur
atät celulele dinteun individ organic devin mai neasemäna-
toare si mai sträns legate intre dânsele. Gáci, toate aceste celule,
sjutându-Se unele pe altele si fiecare din ele lucraxid pentris
sustinerea intregei oomuniati, ajung sä stabileasd Intre dinsel
diviziunea muncei. Insä, prin stabilirea acestei diviziuni a mun-
cei fiecare celulg se specializeazg mai ca deosebire numai Im.

1) vezi: ibid § 218.

 327

una din proprietatile sale, pierzind in parte pe celelalte.

cu chipul acesta, fiecare celulk ajunge, pe de-o parte, sà se deo-
sibeasca de celelalte; jara pe de alia parte ajunge sá nu mai
poatä träi sing-ura fárä ajutorul celorlalte, De aici urmeazä ne-
cesitatea unei legaturi mai strinse Intre celulele re constituiesc
un individ organic,
Cu Cat fiintele organice fac progres, cu a,tktse mareste di.
viziunea muncei Intre celulele ce constituiesc indivizii organid;
si Cu acestia capäta mai multa eterogenitate i nai multä
coheziune. De alta parte, fiindeä diferentiarea organica nu poate
creste Indefinit, fara o crestere Indefinitä si a cantitatii materiei
care sunt facute organele; deaceea, In genere, Cu cAt un
individ organic este mai superior, cu atät el are un trup mai
snare. Aceasta din urmä pare a fi contrazisä de faptul çà stud
fiinti inferioare cu trup mare, si fiinti superioare cu trup
Este Insä de observat cà In fapt se poate ca un trup mic
un numar rnai mare de celule deck un trup mare ale rärui ce-
Jule ar fi prea mari; si apoi, oricare ar fi numArul celuielor, se
poate ca un trup mic sä fie mai diferentiat deck un trtip m'are.
Nu este Insk mai,putin adevärat ká, In conditiani egale, diferentia-
sea organick va putea fi Impinsä mult mai departe dinteo can,
titate mare de materie organizabild deck Inteo cantitate micä.
aceasta regulk este pe deplin oonfirmatk de eeeace se oil-
servà la fiintele organice considerate In genere.
Pe cea mai de jos treaptk a vietii organice individul organic
,este relativ onbogen. Putin eke putin, Insà" celulele dinteinsul
se Imparte In trei tabere; dintre care, una constituind partea ex-
terioarà a trupului, se ocupii tnai special cu ,regularea raportur
xilor dintre Individ i lurnea ce-k inconjoara; alta, donstituind
partea inferioark a individului, se orupl cu pregatirea hranei
comune pentru care materialul a fost procurat In mare parte de
tabka Intga; iarà treia tabärä, care apare dUpi cele dint5i,
Indeplineste functiunea de a distribui la toate celulele hrana
TregAtitä. Fiecare din aceste tabere, constituind la inceput un
-singur organ cu o singurg functinne simplk, se subttnparte din
ce In ce pank ajunge sà oonstitue un sistem complicat de (01-4
gane deoseibte, Indeplinind functiuni deosebite. Astfel, tabka
intäia dà nastere treptat si pe nesimtite la nentimärife organe
functiuni nervoase de o parte si musculoase de altk parte.,
 328

Talaara a doua clä nastere la o multime de org.ane $1 funcfiunf

ale nutritiunii; jara tabara a treia la acele ale circulatiunii sii
idistributiunti.
Aceasta diviziune a mUncei celulare tnerge progresand trep-
tat pana ce ajunge la om, in trupul caruia se afla gea tnai Imarer-
diferentiare organica si cea mai mare solidaritate intre pärtile-
sonstituente. Aceastä solidaritate a ajuns dep. la Asa grad Meat,
once schimbare favorabila facuta trite° foarte mica. parte a
trupului este resimtita de toate celelalte parti; si once distru-
gere a unei pat-0 de oarecare importanta atrage dupa sine moar-
tea intreguIui individ.
Am spus rnai sus ea fiintele de tot inferioare pot fi rupte
In bucati fara sa piara. La fiintele ceva mai superidare un or
gan important care a fast rupt, sau distrus creste la log faral
sa sufere mult individul. Dar aceastal posibilitate de a distruge-
fara primejdie organele individului descreste cu cat ne salt'
pe scara pnogresului organic si ne apropiem de otnul civgizat
de astazi.
Eu cred ca In privinta solidaritatii organice se poate con-
stata o deosebire chiar intre oatfienii care se aflä pe trepte deo-
sebite ale progresului. Astfel, se stiei Ca salbaticii nu numai cl
sufar mai putin cand li se face o amputare sau o rana, zravä,
dar apoi se $i vindec de aceste rani inteun timp fOarte scurt si
fara medicamente. Multe rani mortale pentru un European ci-
vilizat stint rani usoare pentru un indigen din America salty
Australia. Aceste tleosebiri exista pana la oarecare punct chiar
$i intre oameni adulti de o parte si copiii de alta parte. Ett
cred ca toate aceste se intamplä la otmul putin inaintat pe
calea .progresului, mai intai, din eauza, Ca legatura ce exista
intre partea ranita si restul trupului este relativ putin stransa;
si apoi, din cauza ca celulele megiesite de pe aceeasi parte a
trupultli se deosebesc relativ putin intre dansele; astfel inctit
celulele distruse pot fi repute inlocuite de celulele. me,gie»
site, sau mai bine zis, de celulele noi formate prin fisiyaritate--
din aceste din urma.
Este bine inteles ca comparatia de mai sus am facut-o ,Intre-
ipameni de diferite grade de dezvoltare care sunt de-o potriva_
sänatosi; caci, se poate intâmpla ca o rana SA fie foarte pri-
 329

tmejdioast, pentru un am numai fiindca acesta e dejà bolnav,

..adica' are In trupul sau un luceput de dezorganizare generala.
Din progreWl ce a facut paná acum solidaritatea organia
Th indivizi putem induce ca, du, cat omul se va perfectionà de
..acum Inainte, ou atat si solidaritatea celulara si organia din
trupul sau va creste.
Sa.' vedem acuity cum se formeaza societatile de indlyizi.
nitre tati indiviizii aceleiasi specii de, fiinti organice, oricat
de inferiori ()rick de raspanditiar fi ei, exista dejà o foarte
slabá legaturi reprezentata prin tendinfg ce au ei de a locull
Impreunrt daca stint asexuali, si de a se incruCisa dacà sunt bt.
sexuali. Cu cat fiintele sunt mai inferioare, cu atat aceastá ten'
dinta este mai slaba; si viceversa. Daca plecam dela fiintele
cele mai inferioare pentru a ne sul la cele super/loare,
dejà cele mai primitive fiinti bisexuale au o tendinta prct
nuntata catre vieata comuná. Indivizii din aceeasi specie care se
afla In aceeasi regiune se cautá, se amestecl, se Incruciseaza,i
si nu se mananca unul pe altul pentnu simpla trebuinta de a se
hranl. Cu cat ne suim apoi la specii mai superioare, vedem
intre Indivizi se stabilesc legáturi din ce in ce mai stranse.
Astfel, unii pesti se aduná in grupuri timpurare pentru a face
ImpreuNt o vanatoare, sau, pentru a emigra Impreuna.; cele
mai multe pasan i vanatoare sunt constituite in societiti mai:mult
sau mai putin timpurare si supuse la conducerea unor qapi; Mac;
miferele carnivore, desl sunt In unele privinti mai putin socia.
bile, au insa In compensatiune sentimentele paterner ii filiale mai
puternice deCat alte fiinti; mamiferele asa zise gregarie nu tr,I.
aesc In stare de salbäticie decat In turme conduse si comanclate
de capi; castorii i momitete constituiesc societgi relativ foarte
orgar.:zate; furnicele constituiese sociztáti
In care divizulnea muncei e tot asa de inaintata ca si in multe
societáti omenesti, etc.
Daca de alta parte vom considera o specie in Intregul ei,
-Vom ved ea ca.'ea are cu, atat /mai multe si mai deozebite
gaturi sociale, cil cat este mai innaintari; fiin.lca, lu generel
o specie, re langá legáturile ei caraeteristice, mai are si toate
legaturile mostenite dela stramosii sal. AO de exemplu, Trite°
-specie de pdsäri cálátoare sociabile ve/dem Ca', pe laitga slabele
legaturi sodale ce exista Intre toti indivizii speciei, ruai existal
303

Inca legaturi mai tari Intre indivizii ce locuiesc in aceeasi re-

giune, si apoi leggturi si mai stranse-intre indivizii ce constitu7.-
iesc aceeasi comunitate localä pusa sitb oklinele unui singur cap!
Astfel irkat, specia intreaga ar putea fi consideratä ca o slabä.
asocigiune Intinsa in care diviziunea i subdiviziunea organica
a trecut deja prin cateva grade.
Ajungand apoi la cea mai superioara, specie de animale ve-
dem ca, oamenii la inceput formeaza societati care nu se deo-
stbesc de acele ale animalekn gregarie propriu zise. Putin cate
putin, insa mai multe societäti miel si rudimentare se un,es'a
pentru a forma societati mai marf care devin din ce In ce mai
diferentiate. In dezvoltarile societätilor omenesti observant a-
celas progres In diviziunea muncei si diferentiarea organelor,
solidaritatea partilor constituite si In marirea masei ea qi
dezvoltarea societatilor de celule care constituesc indivizii. Ast-
fel In societatile primitive omenesti, fiecare individ este aproape
neatarnat si se ocupa singur tot ce priveste apararea si hrana
lui. Mai tärziu, indiviZi din o societate se imparte in cloud saii
trei tabere; din care, una se ocupa mai special cu apararea,
societatii contra streinilor si cu regularea raporturilor sociale
(militarii, preotii i carmuitorii); alta ca pregatirea hranei pen+
-tru toti (poporul muncitor, sclavii, etc.); jara alta cu distribuí+
rea acestei hrane (negustorii, etc.). Cu incetul fiecare din a-
ceste tabere se subdivide din ce In ce, pana and toata' socier
tatea ajunge sa capete o organizare foarte analoaga $i poate
tot asà de complicatä, cu organizarea individului omenesc. Ast-
kJ stint staturile cele mai civilizate din Europa. Diviziunea mum-
cei i solidaritatea organica este déjà asa de innaintata
_11) jarA ca Anglia sau Franta, 'hick nu se poate face o modifil
care in o parte a societätii fara ea toate celelalte parti sa se.
resimta. i o astfel de societate s'ar desface totut and i s'ar
tvistruge deodatd un organ important prectunt ar fi acel repre-
zentat de clasa muncitorilor agricoli §g industriali, sau acel re-
prezentat de clasa negutatorilor. Pe când, din contra, dupä cum
se stie, o boarda' de salbateci sau barbari poate fi rupta in bu-'
eati, ca i o hidra satu altä ffinta inferioara, fArà ca vieata sor
dala a indivizilor din fiecare bucatA sA sufere vreo schimbaret-
pagubitoare.
Am vazut cum indivizii ornenesti ath ajuns sa constituiasa.
 331

-societAtile cele mai bine organizate numite staturi. Dar si spe4

cia Intreaga a onittlui for,meaza s singurA societate, desl ctt
_gaturi mult tuai slabe decát acele eare stting impreuna pe
unui s,ingur stat. Ba ce e mai mult, leggturile dintremetabrii
toti
indivizii omenesti se stráng si se Inmultesc din ce in de. Rai
porturile comerciale de mult au inceput a intAri solidaritatea
Intre toate natiunile din lume. Raporturile diplomatice au
.ceput a stabili intre natiunile dvilizate legAturi juridice In pu-,
terea carora fiecare natiune poate controlar si InrAuri direct p4
alta. Raporturile d felul acesta se Imnultesc si se Intind
fiecare zi, 5i va venl de sigur un timp, eánd toatA ()Menino%
va constitul un singur organizm, carq s'A aiba acee,as c6heziune
solidaritate ca si un singur stat civilizat de astazi. $i pre-/
aun astazi intr'un stat se afla un centru diriguitor; tot astfel.
omenirea IntreagA va fi Intotdeauna conclusa pe ráncf de unta.
^iS a tr alta din naliunile cari se vor afra pe cea mai innaltA treaptA
a progresului organic.
DacA aruneam o privire asupra tuturor. fiintelor organice
care se aflA pe pgmánt, putem observa usor cà, intre toate
existA o legAturg, oriat de slabA ar fi ea, de ajutorate mutu,all;
astfel cá toate fiintele organice constitulesc o singurA societa,te
vastA, organizatA si solidarA. Dacä pe litiga aceasta vom mai
tinea seamä, ea fiecare individ organic la rándul &d'u este o aso-
ciatiune de celule, cA fiecare celulA, dupA toate probabilitAtile,
este o adunaturd de fiinti i mai mici si ca aceasta subdivizionare
poate continua In infinit, atunci vom avea o idee generará despfre
intregul organism al lumei organice de pe pAmânt.
Acest vast organizm are sà parcurga, o undA imensa Inteun
timp asemenea imens, pe Cand, InlAuntrul acestei ande totale,
liecare unitate organicA subdivizionard va parcurge o undà cul
atát mai mica i intr'un timp Cu atát mai sala, ca eát neta,
unitate se va apropia de nesfársit de mic.
In unna acestor consideratiuni, sA vedem Ce este o societate?
Daca ne mArginim ntunai la fiintele organice propriu zise
de pe pAmant farA a amesteca corpurile deresti atunci
societate este In intelesul cel mai larg, oride aclunAtura de aceste
fiinti care se conditioneazA una pe alta pina la un punct oare.
-care, adieá, care constituiesc un organizm. In acest lnteleS se
332

ponte da numele de societate atat la intregul nurna'r de fiint

organice de pe paniant, Cat si la cea mai simpla astoOatilune de
omenesti pentru ajungerea unui scop privat, de exempla
pentru a face o negustorie impreuna. In irrtelesul mai strans,
o socretate este once adunaturà de flinti organice &semana,
toare care, aflandulse in contact nemijloc;it sau aproape nenajj-
locit, formeaza un organizrn. In inteleg si mai strans se da nu-i-
mele de societate numai la asociatiunile de indivizi organici.
apoi, in intelesul cel mai steins, des/ Ind foarte general,.
societatea se chiama numai o asociatiune de oarneni. Se stie ca s'
,asociatiunile de oameni se impartesc si se subimpartesc in o
m'ultime de feluri si grade.
Este de observat cA toate felurile de societati de mai susi,
fie ele luate In inteles 'are fie in inteles strans, nu se deosi-
besc intre dânsele cleat prin aceea ca, intre membrii unei so-
cietati este mai multa apropiere si mai multa soliaaritate decat
intre membrii unei alte societNti. Cu alte cuvinte, intre nenuma
rate/e feluri de societAti nu existg deosebiri radicale, ci nurnai
deosebiri de grad.
Cu toate aceste noi ne vom, ocupa de aici incolo aumai de-
societatile formate de-indivizii ornenesti; fiinda numai acestcl
constituiesc obiectul sociologiei propriu zisA.

In cartea Ja Principles of Soil°logy", Spencer face corn4

paratiune numai intre individul organic compus din celule, de-e
parte si s.ocietatea politicg compusa din indivizi omene0i dq
alta parte. El cel dintâi dovedeste foarte pe larg cu aceasta oca,
ziune, ca nasterea, cresterea, diferentiarea organica' si functio-
nala se fac In acelas fel, eat la individul organiC cat si lal
societatea politicd- si ca, aproape toate organele si functiunile
pang ,la cele foarte amanuntite, Cate se gasesc in individul ceI
mai dezvoltat de astazi, in om se g5se---2 si in .ocieiatile
tice cele mai Innaintate de a,Q1zi.
Dad in termenii de comparatiune ar infra i societatile ra
inteles mai larg, atuaci, pe lzinga aseman,rile dovedite de Spen,,
cer, as mai adariga si areasta. Precum individul organic foarte
inferior se reproduce numai prin fisiparitate, tot asa si societa
tea omenea.ca foarte primitivg (ca si speciile mai inferioare) se
reproduce in gencre prin simpla emigrare, adica prin simpla des
 333

0i-tire a unei parti a societatii de realaltä parte; si precum indi-

vidul organic ajunge treptat la repToducerea sexuala, tot asa si
natiunile civilizate constituite in staturi ajung a nu se mai re-
produce decAt prin emigrarea unitá cu incrucisarea.
Cu toste aceste asemanari, Spencer donstata cà sunt si douá
deosebiri esentiale intre individul organic si societatea politica-
Mai Intai, zice el 1) celule/e core compun un individ cm-
ganic sunt In contact imediat unele cu altele si nu se misc.a din,
lgcullor; pe când indivizii organiCi care compun o socieate
politica se afla la distante mai derartate i sunt liben i de a se
mica in toate pártile. Inck priveste distanta dintre indivizi,
s'ar putea zice cá, telativ cu márimea individului i cu aceea a
societatii, distanta dintre celulele organice este tot aisà ae mare
ca si aceea dintre indivizii ce comp= societatea politica. Dar nu
e mai putin adevarat ca indivizii acestei din urna societati sunt
Iiberi de a se mica in toate directiunile, pe dâncr celulele orga-
nice par a fi fixate in pozitiuni hotarite; cu toate ca, vorbind la
dreptul nu se cunoaste Inca nimic pozitiv asupra fixitatii acestór
din urma.
A doua deosebire care ar fi consequentá a celei dintai
este ditpa Srencer cä, In individul Organic superior diferen,-
parea organicá merge pana la 'crearea unit/ organ central cre-
ierul care monopolizeaza simtirea si gAndirea, lasAnd fat-6
simtire pe toate telulele celorlalte organe; pe cAnd in societatea
fiecaTie individ are simtire, &dire si cIonstiinta;
apoi, fiecare indvjd, putând schimbe pozitiunea, poate
ajungl a guverna intreaga societate, lucru ce nu poate fi facut
In indilidul organic clecAt ntunai dc o celulà nervoasa, nascuti
nervoasá. Ca consequentä practicá.' a acestel deosebiri, Spencer
zice cá, pe când in individur organic toate celulele corpului au4
de scop s`á asigureze prin munca lor conservarea si fericirea in-
si In specie a sistemului nervos care singur simte aceai
fericire; in soeletatea politic5, din contrá, fiecare individ simte
fericirea si nefericirea si de akeea aid societatea are de scop
oonservarea si fericirea individWui, fiindc.4 ea este facuta numai
pentru folosul acestora. Asa dar, nu individul trebuie sá.' fie

1) Vezi: ibid § 220.

Vezl: ibid § 222.
334

sacrific,at societatii; ci societatea trebue 0 fie ofganizata du.0

cerintele particulare ale indivizilor.
Nu cred ca aceastä a doua deosebire este asa de radical
precum pare a o crede Spencer. Mai Intai nu este exact pa In,
individul orgaruc toate celulele, afara de dele nervoaste, sunt
fad simtire. Caci fiecare celula organica reactioneaza" contra
oricarei Intauriri provenita dela un corp exterior+ ce se pune 5ro
contact cu dansa. 5i numai acestei reactionad se datoreste nutri-
rea si conservarea celulei. Insa, reactionarea conservativa a ori-
carui corp organic nu este altceva decat rezultatul si transfor.
marea un& simgri a inrauririi exterioare. Este adevarat
simtire dupa cum am adtat ,,Teoria fatalismulai", poate sAt
fíe mai mult sau mai putin complicata, mai mult sau m,ai putia
constienia, cesi totdeauna fatall; dar mb e mai putin adevarat ea,
ceeace caracterizeaza o sirntire este a o Inraurire exterioarI se
transfornd in trupul fiinii organice Inteci miscare care tind,e
la conservarea vietii proprie. Insa acest Caracter se gaseste si in
cele mai de pe urnd celule e constituiesc un individ organic%
Tot ce se poate sustine este ca, pe cand fiecare celula ne-ner-
voasa.' din individul organic nu are decat simfirea trebuincibas
propriei sale existente, celula nervoasa mai are pe langai a-
ceastä simtire, si pe aceea Ore se refera la o parte sail la totali-
tatea individului organic. Apoi, acelas lucru se observa si In so.
cietatea molitica: pe cand un simplu muncitor de pamant nu are
Iñ genere decal simfirea si juclecata trebuincioasá propriei sale
conservari, un om care ja parte la gruvernarea statului polititc
mai are In genere pe lagd aeeste i simtirea si judecata trebuin-
tioasa conservarei generale a societatii. Cat despresuperiori
tatea intelectuala a acestuia, ea poate s provie sari din na#erel
sau din deprindere. De aid parte, precumi celulele nervoake
se Inmultesc cu adt mai mult cu, cat individul face progres, astfet.
ca la omul civilizat sistemul nervos cu satisfactiunile lui este
centrul i scopul organizmului, pe cand celelalte celule devin'
relativ tot mai putin numeroase;otot astfel, oamenii cari
guesc miscarile societnii eu Inteleg aici, nu: numai pe domnitorii,
legislatorii ì administratorii publici propriu zisi; cl chlar pe

1) Vezi in acest sens : Ole conference de Claude Bernard in

Revue Scientifique din 18 August 1877.
 335

cei care diriguesc miscarea reLigioasa sau tiinjfic,, sau artistid,

pe cei care administreaza i conduc asociatiuni private avand
°rice' scopuri mai mult sau mai putin generale, etc. Toate aceste
subdiviziuni de diriguiri, incepand dela cele mai generale 0
sarsind.cu cele mai putin generale, corespund in total l sub,.
diviziunile analoage ale functiunilor nervoa,se din individul or-
ganic.
In contra asemanarii ce susfin se va invord poate faptuf,
ca, mire celulele nervoase si eele ne-nervoase din om este snult
mai snare deo.sebire dedt 'Mire* oamenii condudatori Inteo so-
cietate politica. Insä voiu Intampina d, pe de o parte, cu cat
oamenii sunt mai civilizati ca eat se vede la dânsii o mai mare
deosebire de aptitudine; si ca, de altá parte nirnic nu ne autoriza
a crede cà societatile politice de astazi au ajuns la acelas grad(
de pnopgsire la care au ajuns indivizii organici, pentru a atrage
concluziuni sigure din comparatiunea lor. Nu e cu putintá ca
inteun viitor mai indepärtat societatile politice sa." ajungá la ace4
las grad de diferentiare organicg la care au ajuns dejà indivizii
organici.
In contra asemanarii ce sustin se mai invoaca poate faptul
individul omenesc are o constiintg unid si generala des-
pre fiinta sa, pe cand societatea politica nu are una despre sine.
Violu observa insà cà acest fapt, incat privFste pe societate po-
litick nu. e debe sigur. Mai Intai, dupa cum am spus mai sus,
na e sigur dad societatea politica a ajuns deja la gradul de per-
fectiune, asa zicând, nervpasa, la care a ajuns individul organic.,
Dar chiar presupunând cà societatea, political a ajuns la acest
grad, totusi prin analogie trebuie sä credem ca nu e ca putintä
ca noi sa stim pe cale directa, dad ea arc sau nu o constiintal
unica i generala. Si in adevar, este de observat ca, desi individul
organic are o constiinta generala despre sine, aCeasta constiintä
nu poate fi cuprinsg, cunoscutg de nici una din celulele
nici chiar de o celulá nervoasa singurd. Prin analogic.,
deci, trebuie sà credem ca, dad societatea are o coniinta, a-
teasta nu poate in unitatea sa, sa fie siintita, cunoscuta subiectiv,
de catre mintea unui individ organic, fie aceasta chiar zuverna-
torul suprem al societatii. Constiinta, dupa cum am cercat sa
dovedesc prin a treia a mea ipoteza din Teoriea fatalismutuit
nu poate fi decat o simtire generalg a unui nerv intern desigur
333

compus din foarte multe fibre ca simfiri specifice, si din ,si

multe celule; si care simtire generald, ca pricare alta, este desti-
nata a se preface Inteo miscarei conservativA. Dacd, dar, socie-
tatea va fi avdnd o constiinta, aceasta nu ar putea fi cleat a
simtire generald a mintilor unei parti din indivizii diriguitorl;
dar la care simtire, fiecare din minfile acestor indivizi nu ar pa/r,
ticipa decal ea o singurd parte, adica cu o simtire
nara specified; Intocinai precurn o singurd fibrd dinteun nerv
nu simte deck un elernent Idin imaginea total d a unui obiecf sim-
-tit de nervul Intreet). AsLclar) mintea fiecdrui din acesti idfrir
guitori ar putea cuprinde numai unt mic element din constiinta
sau simtirea generald a societatii; ciar nti ar putea niciodata tä
cuprinda aceasta simtire in intregul ei. Desigur cA acest conk
plea( de simtiri particulare ale indivizilor diriguitori de mat
sus, va avea o singurd rezultantd care te va traduce prin care-
care efect general asupra intfegei societati. Acest efect, i nu-.
mai acest efect, ar putea fi perceput In intregime de rninteal
unui singur m. i uurnai prin suirea'dela acest efect la bauza lui,
dacd. si pe cAt aceasta, va fi cu putinta, p-recum si prin 'ajutorul
analoagei dintre individ §i societate,, va putea vreodatA omul in-
dividual sd capete vreo umbrd de adevAr asupra con§tiintei sociale.
Pentru consideratiunile de mai sus, nu cred intemeiata afir-:
matiunea lui Spencer cAtrd ziee, cA in privinta rnintii si a conrr
stiintei este o deosebire radicalA" intre individ si societate. Cel
mull cliestiunea poat6 fi prezentatk ca indoioasd. Totodatd
amintl ca pentru a dreapta apreciere a acestei chestiuni, nu ire-
buie sa se piarda nicipdata din ve4ere cA simtirea In genere
ca i organul ei special (cand este unul), evolueazg, i trece
prin multe forme si grade de cliferentiare; si ca prin unnare este
si treimie sd/fie o deosebire enormd Intre
orgAnici de o parte si simtirile societafilor de alta parte.
Am spus mai sus ca, din deosebirea ce crede a fi stabilit
intre individ i societate in' privinta constiintei, Spencer con-
chide ea, pe cand in individul organic scofmil si destinatia celu-
lelor este conservarea si fericirea intregului inciivid, in societatea
politied, din contra, conservarea i fericirea indivizilor este
seopul societatii, Ceeace insemneazd el in vieata politicd

I) Vezi: Théorie du fatalisme, p. 40 i 56.

 337

randividul trebuie sa fie sacrificat pentru interesul statului pre-

4ourn se facea In antidhitate, ci statul trebuie s'a' fie organizat
.ca fiecare individ sa-si procure cea mai mare fericire
Eu cred cä atat opiniunea celor antici cat si opiniunea rn,o-
derna sustinutd si de Spencer, sunt gresite; fiindca amand,oui
sunt exclusive si unilaterale. Este adevarat c societatea arel
die soap si de efect 1), oonservarea si progresul jrideVizilior;
dar si asociatiunea si cooperare a indivizilor are de scop si
-de efect conservarea si progresuli societätei. $i precum evitare
grad de conservare i fericire pe care Il gasesc indivizii In sq-
cietate nu se poate concepe fará o anumita cooperare a indi-
vizilor. Asa dar, pe cat interesul sodetatii trebuie saorificat
interesului indivizilor, tot pe atata i interesul acestora (rebuje
sacrificat interesului societAtei ; caci raici e vorba de doi ter-
meni torelativi iarA nu de o subordonatiune militara. *i in fapt
asa s'au i practicat lucrurile in toate.timpurile, cu toate piedi-
cile filozofice si juridice din, favoarea uneia sau alteia din opi-
niunile unilaterale de mai sus. Niciodata n'au lipsit, chiar fin
societatile cele mai civilizate, legi, penale si restrictive pentru
andivizi In favoarea conservärii sociale; precum niciodata n'au.
lipsit sarcini si ingrijiri a puterei sociale in favoarea cOnseruarii
si feriirii indivizilor. Forma si chipul efectuarei acestor saca-
ficii reciproce se modifica, si (rebuje sa se modifice, In decur.
gerea timpurilor; dar principiul ramane acelas.

Desi am oonstatat pana aici cele doud deosebiri radicale

,ce gaseste Spencer intre individuI organic i societate; tottm
recunosc cA deosebiri de formA lntre aceste douA feluri de
fiinti exista. Mai intAi in societate indivizii organicl pot sal
se stramute dintOun organ social' in alt organ; si de aceea di-
ferentiarea organica aici se face mai cu eama prin diferentiarea
aptitudinilor individuale pe cand in individul organic celulele,
pe cat se stie pana acum, sunt fixate in anume organe; si de

I) Pentru mine si pentru toti aceia carl nu-si pierd timpul cu

copilarlile asa zise cauze finale", scop si efect sunt in esenta unul
41 acelas lucru; ata.t numai ca, prin o distinctie subtila si fara impor-
tanta stlintifica, se da numele de scop la un efect intrevazut lamurit
de o Meta constienta; iar efecf se zice la un scop neintrevazut in
totul sau in parte. Daca se face abstractiune de Milla constienta, deo-
ebirep. nu mal exista.
CONTA 22
338

aceea diferentiarea organica aici se f,ace numai pe cale curat

ereditara. Pe urma, ceeace se stie cu siguanta este a formal
exteriOara a individului care se Intinde in spatiu cam deopo-
triva In toate dimensiunile, se deosebeste foarte mult de format
exterioara a societatii care se Intinde mai mnIt In lätime si
lu,ngime. Toate aceste Insa sunt conforme du legea generala sta-
bilita In capitolul infai al, acestui studiu, dupa care formele un-(-
delor de ordine deosebita sunt totdeauna deosebite; pentrucá
materia In evolutiunea ei ondoliforma si vecinica trece prirs
forme care niciodata nu se repeteaza identild, si care vfaazi
pink' la nesfarsit.
Cu toate'aceste, asemanarea Intre individul organi,c si Intre
societatea politica, In tot ce aceste fiinti au de esential este a,-
ta de complicatä incit, cu cea ni mare probabilitate de adevar-
se poate argumenta prin analogie dela una la alta. Astfel Meat,
im numai ca explicare a fenomeneloe Tciplogice ar capatà rna.1
multa claritate prin comparatiunea lorl cu fenommele biologice;
dar chiar cred cA este cu neputinta ca Sociologia sa poata lace
un progres real si repede -Era ajutorul Biologiei la fiecare paz
Cred asemenea ca si Biologia, la eandul sau ar putea sa descp.--
pere si sa latnureasca mai bine explicarea mai muitor few,-
mene biologice numai prin cornparatiunea acestorai cu fenomenele
sociologice.
INCERCARI DE METAFIZ1CA
 INTRODUCERE ISTORICA

Innainte de a expune sistemul nieu de metafizica, oitp

aratà in trasaturi mari calea ce au urmat ddeile metafizice dela
Inceputul omenirii pana in zilele noastre; i voiu dovedl ca cele
mai adanci sisterne metafizice ale filozofilor de astazi deriva,
prin evolutiune inceata si continua, din cele intai si cele mat
grosolane credinte ale omultu primitiv.
Sub nume de rdei si credinte metafizice inteleg pe acele
earl raspund la intreharile cele nia4i innalte si mai adanci pe cari-
si le pune omul, atat in privinta lui insus, rat si in privint
lumii. Se Intel ge c intrebarile si rAspunsurile metafizice
au fost in toate timpurile deopotriva innalte i adânci: omul pri-
mitiv avand o tninte foarte marginita, nu se putea intinde cu,
gandirea decat inteo sfera foarte mica; insa ca timpul, puterea
,de cugetare a omului a crescut din ce in ce Triai mult, i sferl
ideilor sale metafizice a devenit asemenea din ce in ce mai larga,
La inceput, si multa vreme mai tarziu, ideile metafizice
au format cu sentimentul religios un singur corp sub numire de
credinte religioase. D'eaceea, prin expunerea sistmelor meter-
zice primitive voiu face in acelas timp istoria religiunilor. Dar
mai Innainte de a pasì la aceasta sa vedem ce este sentimentull
religios, i pentru ce se uneste el la Inceput numai decat cu
ideile metafizice.
S'a zis ca sentimental religiosr caracterizeaza n'umai pe om,
Insa dupa cum vom vedea el exista in gerrnene si la anirdalele
superioare. Farb.' Indoiala ca acest sentiment in evolutiunea
se modifica si se complida ca cât ne suim pe scara vietii or
342

ganice; asa fel cà el nu mai este acielas nici chiar la om, clac
comparam cleoparte omul primitiv si de alta omul civilizat de
astazi; dar aceasta transformare in cursul timpului se aplicà la
to- ate facultatile sufletesti; si precum, de exemplu, ideile omului
civilizat die astäzi stunt o urmare si un rerultat al evolutiunii idei-
aor rudimentare formate Inca de pe and omul era animal info.
dor; tot asa sentimentul sau religtos de astäzi este o urmare a
sentimentului corespunzator tot din timpul acela.
Instinctal conservator da nastere si directiune la toate emo-
titmile animalului, si la toate miscarile trupului determinate de
xlansele. Insa, emotiunea cea mai eficace pentru conservarea
animalului este frica, aceasta silimt pe animal a fact tot ce-i
stä prin putintá pentru a scapà de primejdiile ce ameninta bun,a
stare si existenta sa. Aceasta emotie este mult mai frecuenta la
animalele si la oatnenii sälbatici, decat la oamenii
cuvantul ca si primejiiiile stint pentru (Musa inult mai
civilizapentru

numeroase decat pentru acestia. Pentrul animalele de tot inferi-

oare, frica este calitativ aceia in fata tuturor primejdiilor; fi-
indca toate acestea le sunt: deopotriva necunoscute. Dar anima-
lele superioare, In urfna experientelor acumulate, incep deja a
face deosebire intre primejdiile a, caror intindere le éste cunos-
-cilia si acelea a carora intindere nu o pot de toe aprecià. Frisa
ce simtesc in fata celor intal este deosebita de aceia pe care o
simtesc in fata eelor de al doilea. Asa de ex, un lup stie ca
poate fi bmortt de cainii dela stana si de aceea are frica de
ei; dar cand Intalneste until sau mai multi din acestia, el, des1
cuprins de oarecare frica., $tie cu ajutorul experientei trecute sa
aprecieze intinderea puterii tor dupa numärul si talia lor; si dacà
se bizuie cani va birui se repedA la ei, fail a incetà de a ava
oarecare frica potrività eu mica primejdie la care se expune;
lar daca nu se bizuie, atunci fuge, dar fuge de o putere pe
care a !nasurat-o, si pe care stie cum s'o eviteze. Dar acest lup
care are curajul sa infrunte puterea mai multor caini, se sperie
cumplit de un singur chibrit ce i s'ar aprinde noaptea innainte,
si fuge plin de o fricà covarsitoare, fiindca nu stie din expe-
rientá pana unde se poate intinde puterea flacarei ce i s'a aratat.
Innaintea cainikir lupul $imte frica de cunoscat, iar innaintea
chibritului fr.@ de necunoscut. Aceasta din urrna frica este sim-
lita de cainele care latra la umbrele ce se mica noapteal pe
 34

lung Inaintea lui, de boif cari mugesc cu spaimg in momenta

unui mare cutremur de parnant, etc. Aceastg frica este 4d,tvara-
tul sentiment religios; iar actiunite determinate de ea, precum
lgtratul cainilor la timbre, mugetul fuga boilor, etc., sunt cele
Intai forme ale cultului religios.
Dintru inceput omul nu se deosibeste de animalele supe
rioare. Dar, dupg cum vom vedea, In Intaia perioadä a ideilor
metafizice, omul ajunge sg creadg,, nu numai ca oamenii au su-
flete, dar ca sufletele celor morti halgduiesc In toate lucrurile
prin toate locurile din lume, -Wand fel de fel de ispravi;
a,sh ck tot ce el nu poate sa-si explice altfel, este atribuit vor
intei acestor ,suflete. Dar omul primitiv nu poate sg-si explice
aproape nimic In mod natural; deaceea el atribue vointel
fletelor mai toate fenomenele naturii, i in special, mai toat
relele cate i se Intampla. Sufletele acestea sunt chiar consir,
derate ca esential rautacioase, stand, numai la panda in toate
locurile ca sa intampine pe oameni cu tot felul de nenorociri,
Fiindcg la fiecare pas, omul primitiv, este expus la rele de acé-,
lea pe cari el le atribuie sufletelor de morfi; dé acéia, pe del
o parte, el este aproape nec9ntenit cuprins de friea de su,
flete; iar, pe de alta parte, in mía/ea tut niciodalli nu se Mid-
r4eazd &du de sallet de mort, fitrd sd fie tnioluirdsita de
sentimental trice, de necunoseut. Aceastg. id/eje, Irma, éste ceal
mai innaltg ideie metafizicg a omului primitiv, i, &Iva' cum
vedem, ea este dela inceput nedespartitg de frica de necunoscut,
care nu e altceva cleat sentimentul religios in Intaia fazg
dezvoltgrii sale. Este de observat cA sufletele mortilor nu sunt
considerate In aceastá perioadg cu muLi mai putemice decal
omul; deaceea, acesta tot indrazneste a luptà contra lor cu aja,
torul diferitelor viclesuguri.
In a dotta perioada a ideiloe metafizice, cand sufletete
eroilor deveniti reg-i, sunt prefgcute in zei, omul crede cA-acesti
zei stint nemgsurat mai puternici, decat sufletele celorialti oar
meni morfi. Acesti zei inspirg omului o adevgratg groazg; cgei
pe langg cä sunt rgutAciosi i razbungtori ca sufletele prdinare
ale morflor, apoi sunt absedut invincibili de oameni; asà cgT,
pentru a itnblanzl mania lor se simte trebuintà de a le da ski
minânce, ca jerife tmii si zed' de mii de oameni; si de Thuile ori,e
nici aceste jertfe nu-i îmblânzesc i nu-i opresc de a chinui
344

oameni Cu boale, Cu foamete, ca mundatii, ca prabusiturt de pai

Indira, etc. Temerea religioasa cei se uneste ad cu ideia métafil
zica de zei, este mai mare in aceastA perioadA decAt In toate
celelalte; si cu toate acestea, chiar In aceasta perioada, temeréai
de pecunoscut incepe a se complica ca alte sentimente acces,oriii
mai dulci. Si, in adevAr, enoul devenit rege, pe cAt timp se
afla inca in vie*, este teribil pentru supusii sai, asupra carora
are o putere nernarginitA, pe tare o intrebuinfeaza cu multa cru-
zime; dar, In acelas timp, el este apArAtorul poporului sau con-
tra popoarelor straine, si totodata este generos cu acei a carara
devotament i supunere cAtre dânsul sunt absolute. De aceia
el inspirA supusilor sai groaza in cel mai mare grad si totodatá
-o oarecare iubire amestecatA cu recunostintd i devotament.
Sentimental barbarului ce se afláIn fata unid astfel de 1-ege,t
este deci, o amesteaturA de groaza, de iubire si de admit*
thine, ceeace in altA ordine de idei, se numeste impresia sub*
CAnd croft' moare, sufletul sau devine si mai teribil, fi-
mdca sufletul, despärtindu-se de trupt, devine totdeauna mai;
puternic; dar intr'acelas timps. el devine un zeu nrateetor al
poporului sau, pe care il ajuta in razboaiele ce aesta are ca
popoarele straine, luptând el insti contra zeilor protectori
acestor popoare. De ad i urmeazgt.ca zeul inspira aceleasi sentiq
mente, insa amplificate, pe care le inspira eroul devenit rege In
vieatA fiind. Reg-ii scoboritori ai cetui intAi erau devenit rege,'
chiar dacA nu sunt asa de valorosi ca strAmosul lor, sunt consi-
derati ca cu ajutorul acestuia pot dispune de toate puerile
umii nevAzute; dupA aceia, pentru puterea br, sunt zeificati dupg
moartea tor, si astfel nurnarul zeilor teribili creste necontenit.
In a treia perioada a icleilor metafizice, cAnd se fixeazA
im numAr hotArit de zei stabili si and societAtile incep a fi
cArmuite dupl legi elaborate, legislatorii, cari sunt regi sau
preoti, prin urmare, In comunicare directa cu zeii dela cari
se inspira, pretind a spung por)orului vointa zeilor; astfel ea
pAzirea regulator stabilite pentru purtarearn societate, se con-
funda cu pazirea vointei zeilor. Din acest moment, pra,cticarea
religioasa, face un singur corp (cm-morala, in sensul ce! ma.; Erg
al cuvintului, morala, despre care omul nici nu avu.ese Inca
Oita atunci ideie. Dar toe din acest moment, Incepe a se mai
slabl temerea de necunoscut; CAd otmul, cunoscAnd acum cari
 345,

anume sunt poruncile zeilor, elotie cel putin ce sa faca pentrup

a evita Cu oarecare siguranta mania acestora.
In perioada Monoteismului, ot:>mul crede ca" peste toata lume4
este un sin gur stapan, D-zeu, atat de putentic ;neat lumea in-
treaga nu i-ar putea sta Impotriva; de aceea, amul nici nu poate
sa se gändeasca la D-zeu, farä a simti p temere adinca, intova-
rasita_ de sentimentul si de convincliunea celei mai complecte
nimienirii ale sale in comparatie cu puterea nemarginita a lui
D-zeu. Cu toate acestea, fiindca: in aceasta perioada societatile
ajung prin dezvoltarea instinctului conservatoil a-si da legi
institutiuni, dupa cari omul este tinut a face numai bine, si fi-
indca acest bine este considerat a fi poruncit chiar de D-zeu;
deaceea, pedeoparte omul incepe a considera pe D-zétt ca buq
si generos; iar pe de altä parte, incepe a aveá mai putiná' te,
mere de aahsul fiindca dint nenurnaratele legi, sociale í pre-
cepte morale, el cunoaste mai cu deamanuntul vointa /ui, pe
caro o oate urrna Cu ma multa usurinta, si fiindca el stie a are
aface cu o flinta generoasa. Deaceia, indeia de D-zeu incepe a
inspira, afara de temere, care tot ramâne fund.amentul sentimen-
tului religios, un fel de supunere placuta, de respect, de admira-
tune si de iubire amestecata cu o dulce speranta la cr
räsplätire parinteasca. fie In lumea aceasta, fie in alta. Temerear
de necunoscut se gaseste deci modificata intruckva de alte sett-
timente raturalnice, nascute Irma tot dinteinsa. Aceste s,entr-
mentez sunt apoi ajutate In dezlantuirea lor, si sustinute de cre-
dinta In nemurirea sufletului si in rai, credinta care satisface
asà de bine aspiratiunile ce se nasc din instinctul conservator.
Temerea de necunoscut, modificata intruckvaa prin sentimentele
de mai sus, este numita) chiar de catre teologi, frica de D-zeu,
conform sfintelor Scripturi cari spurt a frica de D-zeu este in-
ceputul Intelepeiunii". Frica de D-zeu este deci sentiinentul
religios, marturisit de eredinciosii cei mai civilizati de astazi
si acest sentiment este nedespartit la monoteisti de ideia, dé
D-zeu, care pentru dinsii este cea mai innalta gleie metafir
zica, D-zeus fiind cauza cauzelor.
In perioada panteizmului, ternerea de necunoscut, se sla-
beste Inca si mai tare, pentru ratiuni analpage cefor de mai sus
Am zis ca sentimentul religios este in esenta SA temerea
de necunoscut. Mi se va obiectta poate, cà omul, avänd In toate
346

perioadele dezvoltá'rii sale religioase, o ideie foarte 15muritg,

desl Nate gresitä, despre spiritele cari sunt cauza tuturor lu-
crurilor, el nu se teme de necunoscut, ci de fiinte foarte cu-
noscute. La aceasta voiu rgspunde, cä toate spiritele, dela su-
fletele ordinare si Ong la D-zeu, sunt considerate a fi, nu
numai foarte puternice i aplecate a face Mu omului, dar si in-
zestrate cu vointá liberg; asA cg, necunoscutul, de care se teme
zmul, nu este propriu vorbind flit* dela care poate provenl
rAul, ci efectuarea rdului i Intinderea Jul, lucrt3ri cari nu se
pot de loc prevedek fiindeA atirng de eapriciul spiritelor. Tot
Intr'o astfel de pozitiune se aflg, de exeniplu, si lupul, care vedé
noaptea un chibrit aprins innaintea jui; el are o ideie lamuritg,
eel putin despre forma si culoarea flacgrei ce vede, si stie, eá
din partea acestei flacgri si nu de aiurea poate sg vie rgul de
care se teme; dar el fuge, fiincicá.' nu stie nici dacg flacgra
It va eruta sau nu, nici pina unde se va intinde rAul ce i-1 val
lace. AO dar, temerea de necunoscut este In esentä aceeas
.dela animale ping la omul civilizat.
SA se observe, cg temerea de necunoscut creste la inceput
In proportie eu puterea ce se atribule spiritelor, ping in perioada
.a dam, unde ajunge la maximul intensitAtii sale; fiinda atunciy
pedeoparte zeii sunt foarte puternid, .at pe de alti parte, vointa
lOr nu are nici un friu, sau cel putin este ctu totul, necunoseutg,
De aici Incolo, vointa spiritelor superioare, fiind din ce in te mai
zunoscutA i pentru a zice astfel, mai regulamentatA; temerea de
uecunoscut descreste din ce In ce mai mult; la aceastA descres-
tere oontribuie si progresul cunostintelor experimentale, care
pe zi ce merge, rIpese dela atotputernicia spiritelor cAte un fe-
nomen natural, recunoscut ea producindu-se totdeauna dupg
legi fixe.
Cu progresul stiintelor pozitive, mid ajunge In timpurile
din urmA la oonvingerea cA toate fenomenele se produc conform
unor legi fixe i necesare. Deaid incolo, omul nu mai are ni-
mica de temut sau de asteptat dela vointa libersá a nici unei
fiinte inchipuite, posibile sau imposibile. Cu toate acestela, se
.observg, cA sentimentul religios existAi hick desi Intr'un grad
foarte slab, ebiar la InvAtati de acei dad se cred ca told emany
ocipati de credintele religioase. Measta se intamplg, prin lipsa
onei convingeri complecte i prin efectul ereditAtii. CAci, acear
 347

parte a creierului, care serveste ea organ al sentimentului reli-

gios, a ajuns desigur la o foarte mare dezvoltare si a castigat
o mare consistentä, in firma unui lung exercitiu de functionare,
urmat in mai multe inii de ani; astfel cä, desi acest organ se
aflä de mull in decadeng, totus generatiile actuale, au mostenit,
cu dansul, p predispozitie organieá pentru sentimentul religtos,
care, nu va dispare pe deplin, deck and organul respectiv
va fi cu totul atrofiat, in urma t.nei lungi neIntrebuingri. Pe
°tat timp, aceastä predispozitie existá ineä, omul e dispus a
admite Cu usuring existenta lui Dumnezeu, fära nici o trebuinta
metafizia ci numai, pentru a da un object inteligibil, temerei
ereditare pe vare o simte.
Pe cat timp, el nti dä un object determinat sentimentuitu
religios, acesta se manifestà ca o vagä si slabA temere de ne-
ctmoscut. Aceastä temere inspirà la unii invätati,'pretinsi eman-
cipati, de credintele religioase, rationamentul urmätor, care nu
e niciodata märturisit: Lumea este, pe cfit o cunoa$tem izo:,
carmuitä de legi fixe §t trebui:oare; dar cunostintele noastre
nu se intind mai departe de oarecari margini; §i dincolo de
aceste margini este un necunoscut nesfarsit, in care poate foarte
bine inträ, posibilitatea existentei unui Dumnezeu rAsbunAtor.
Dacä din intamplare, acest Durnnezeu existä, atunci, pentruc.1
nu 1-am recunoscut, el at puteà sä mA pedepseascA, fie pe lu-
mea aceasta, fie pe a altä lume, a cArei exsiteng bras este pc-
sibill in nesfarsitul necunoscut. Deaceia, pentru toate eventuali-
tätile, e prudent ca sä admit existenta lui Durnnezeu". Acest
rationament, pe care eu insu-rni! mi-1 fAcedm cu cativa ani in
unnä, este fäeut de aceia cari nu sunt incA convinsi adanc de
aciet(árul eá, nimic in lame' nu atarnil de liberal arbiltru al ni-
in4nuia, *i c4 total sei /lace con/0,1m unel legi absolut fixe sk
ttecesare. Insä acest adevär castigI din ce in ce mai mult teren,,
Cu cat stiintele pozitive faq progres; si va veni o zi, când toati
lumea va fi pe.deplin convinsä de el. Din acea zi, temerea de
neeunoscut, precum si once alte urme ale seutimentului religios,
vor fi dispär4te cu totul st pentru totdeauna.
Dacsá punem deoparte sentimentu1 religios, care, dupà CUM
am vázut, este destinat a dispäre'a cu totul, si sentimentele
morale, cari am inceput de Mult a se emancipà de vointa divinä,
atunci, nu mai fámane din toate religiunile decit niste Wei
348

metafizice; sj in acest bitele., se poate zice ca religiunile sunt

sistemele metafizice ale omului, In primele perioade alé dez-
voltarii sale; precum, cele trial innalte generalizan i sistematizate
ale stiintelor pozitive constituesc, sau vor eonstitul, sistemele
.metafizice pentru timpurile ulterioare. De aici, rezulta, ca este
falsa opiniunea lui H. Spencer, clupa care religiunea si stiinta
ar m ea, pentru cautarea adevarului, ciomenii distincte §i coexis-
tente, cea dintaiu ocupandu-se cu tncognoscibilut i cea de a
doua cu cognoscibilul. A zice ca religiunea poate coexistä, $i
prin urmare, ptoate fi conciliata cu stiinta, este tot ask de ab-
surd ca si zice ea pot coexista doua f rme succesfve ale
ar
acelmas lucru; ca si a, zice, de exemplu, ca sé poate concilià
Astronomia Neche care zicea, ca soarele se invärteste imprejurul
pamantului, cu astron mia moderna, care zice, ca Om lntul se
invarteste imprejurul soarelui. Metafizica religioasa este desti-
-nata a pierl si a nu coexistä cu metafizica stiintifica, pentru mo-
tivu!I ca ea se transforma, pentru a da nastere acestei din urmä.
...Este Invederat ca in timpul de tranzitiurie, metafizica §itiintifica
crescanda, coexista cu metafizica religioasa descrescanda; dar,
ceiace voiesc sa afirm, este ca aceste doua forme de cugetarq
nu pot sa se desvolte si sa mearga panda Intr aceias directiune
suitoare sau coboritoare.
Acestea fiind zise, pasim la istoria ideilor metafizice.
Din cercetarile stiintifice, facu,te in timpurile din urma,
rezulta ca noi am trecut, In privinta ideilor, c'a 0 in celelaltej
privinti, prin toate gradele intermediares care se afla intre noi
§i popoarele cele mai salbatice. Ramasile din bate credintele
stramosilor nostri se afla cu unbelsugare in limbile, povestile,
baladele, superstitiunile, obiceiurile popoarelor civilizate de as
tazi; si, din aceste ramasite, se constata ca noi, am avut Ddi,
nioara aproape Intocmai aceleasi credinte, pe care le au las-
fäzi popoarele salbatice si cele barbare. De aceia, cu credintele
popoarelor salbatice de astäzi si ea ramasitele ce conservasn,
Inca din vechile noastre credit*, putem reconstitui ideile meta-
fizice, pe care le-am avut suecesiv, dela inceputul ornenirit
liana acuma.
Transformarea ideilor snetafiziqe, dela inceputul omeniril
-pana acuma, s'a facut InCet, pe nesimtite si neintrerupt; sh
meat, e cu neputinta a gäsI o deosebire radian.' intre ideilq
 349

corespunzatoare, la donal epoci despartite prin un interval, nu

immai de cAfiva ani, dar chiar de cAteva veacuri; cu toate a-
cestea, fiindca deosebirea este foarte mare intre credinfele
care oorespund la epoce foarte indepartate una de alta, si tot-
.cdata pentru a fi mai metodic in expunere, voiu imparti is-
toria ideilor metafizice in mai multe perioade mari, mai muIt
-sau mai putin artificiale, caracterizate prin sisteme metafizice
desful de deosebite.

SECTIUNEA
Perioada Feti§ismului
Puterea intelectuala si sfera de gindire, cresc trepfat, cu cat
_ne suim pe scara care se intinde, intre animalele cele mai in-
ferioare i oame,nii cei mar civilizafi. Daca ne oprim la anima-
lele, nemijlocit inferioare omului, precum sunt "cOinii, elefanfii,
maimufele, vedem ca, desi ele gAndesc, totus atenfiunea tor nu,
este atrasa deal de un foarte mic /Jam& de obieOle, can se
afla relativ foarte aproape de dansele, si amintirile, precum
previsiunile lor, nu se raporta clecat la un loarte ink spat&
de timp, Cu arte cuvinte, gindirea acestor animale se invâr-
teste ?rite° foarte mica sferA de spafiu, timp si materie. Aceste
animale primesc impreshmea obiectelor ce se afla in apropiere
de pisele, dar gándirea lor, inca' nu este impinsa 6pre cauza
acestor obiecte. Obiectele indepartate, precum sunt soarele, st6-
lele, norii, cerul, sunt percepute de aceste animale ca obiecfe
apropiate, si de multe pri nu sunt percepute de loc.
CAnd animalul devine om el mai largeste sfera oa de gin-
dire; dar pe la inceput el -tot nu cugefa la cauza lucrurilor ce-1
inoonjoara. Sunt si astazi oameni salbatici foart stupizi carei
Iiind intrebati asupra cauzei lucrurilor celor mai simple, ei ra-
-man uiTnifi si nu inteleg intrebarea, fiindca ea nu le-a ¡recut
niciodata prin minte. Sunt alfi sälbatici desigur mai superiori,
care fiind intrebafi cine face ca burueana sI creasca, ca raul
sA curga, ca vAntul s'A bath', ei raspund cA mmeni, si ca toate
aceste vin asa dela sine. Acesti oameni nu au Inca nici o rell-
giune, niel o idee metafizica propriu zisa.
Dar de aici incolo, omtil incepe a-si face oi idee despre cauza
lucrurilor celor mai apropiate de dinsul, í apoi treptat despre-
cauza lucrurilor din ce In ce mai depártate de dinsul. lat54
emu ajunge el la aceasta.
0=1 amiparA In mintea sa chiar fled sA vre,a
obiectelor ,irntite i concepe, prin urmare, tui raport de ase-;
mAnare sau de neasemAnare intre ansele. Insä omul primitiv
având creierul foarte putin diferentiar, percepe foarte putine
imagini care s5. fie deosebite 'Miele de alteIe; ceeace InsemneazA
cA multe obiecte ideosebite pentru un creer mal diiferentiat pro--
due aceias impresiune intr'un creer ruditnentar cumt este
emului primitiv. Ceeace se intamp14 cu itnaginile luctrurilor
terioare se IntAmplA, Pintru acelas tmotiv, si cu elementele imfal
ginitor, adia ca ideile abstracte, generale sau particulare, care
TeprezintA la un loc mai multe feluri de calitAti pe care omul,
primitiv nu le poate Inardistinge'; insA pe o treapta mai Inalti
a civilizatiei, omul recunoastZeA fiecare din ideile crezute odatM
simple se poate analizà i descompune in alte idei mai etel
mentaree reprezentând subdiviziuni de ale calitgii crezute
datá ireductibile. Din toate acestea, rezulM;r1 omul pritnitiv con-
siderA ca egale, sau ca asemAngtoare, lu,cruri de acelea pe care
In urn% diferentierii creierului analizgrii din ce In ce mai a-
dinci a lucrurilor In decursul veacurilor, omul mai innaintat
le glseste cA sunt neegale sau chiar cu totul deosebite. Dack
pe lângä acestea, vom mai AdAogi cA, dupà o lege fundfamental4
a cugetArii, onful este totdeauna knpins a conchide, prin kriduc-
liune sau analogie, la asemAnarea lucrurilor necunoscute, sau
putin cunoscute, cu acelea despre care el are cuno0inta cea mai
lAmuriM; si daca vom mai adaoga, ca sunt foarte putine lucru-
rile läuturit cunoscute, din cari omul primitiv are a trage cotter
cluziuttile sale, atunci vom intelege usor, pentru ce omul primi-
tiv confundA i pune pe aceeas linie luciuri din cari5 pentru noi,
uncle sunt reale si altele inchipuite, sau, unele posibile si
tele imposibilé. Dealtminteri, distinctiunile acestea atArng
totul de gradul de diferentiere al ereierului; §i e probabil, cg
deacum peste cateva tnii de ani, coboritorii nostri vor gAsì, cA
110i am fa'cut confuzie intre lucruri'deosebite, precum ggsim noi
astNzi, c..1 au fkut oamenii primitivi.
FlindtA omul, conchid,e in mod trebuincios, prin instruclr
tune ì analozie, dela lucrurile cunoscute la cele necunoscutew
 351

sau putin cunoscute, deaceea e interesant a se sti, cari sunt cele

klintaitt si cele mai lamurite cunostinti pe cari le-a cäpatat omul
primitiv si cari i-au servit ca punct de plecare a aneditatalor sale.
Atentiunea omului primitiv, fiind atrasa) aproape exclusiv,
de trebuintele trupului sau si de miscarile ce el face pentru.
satisfacerea acelor trebuinte, cele dintaiu cunostinte vagi ce el
capatä, se rapoarta la persoana sa; i aceste cunostinte, devin
apoi din ce In ce mai la.murite, si sunt in tot timpul viitor
cele mai lamunte din toate, fiindca rezulta totdeauna din ceal
mai mare suma de experienta ce face ornul vreodata. Cunostinta
-de sine, fiind cea dintahr formata, si cea mai lamurita In urma,,
devine baza de oomparatiune i punctul de plecare pentru toate
celelalte cunostirrti; deaceea, omul Atribue, prin analogie si in-
ductiune, caracterele sale, mai Intaiu celorlalti oameni, apoi ani-
malelor, i, In sfirsit, tuturor lucrurilor din lime. Aceasta ten-
dinta a omului, de a 1mprumuta tuturor lucruri/or chipul si ase-
manarea sa, se numeste antropomorfitm, si s'a manifestat ni
contenit si pretutindeni, dela inceputul omenirii i pana' astati.
Sä vedem acuma, conform acestor principii, ce idei metafizice
au putut sa se formeze îq capul ovenilor primitivi.
goiu finpart1 aceste icrei In dona categorii, din cari una se
raporta la prevestiri si alta la spirite.

§1. Prevestirile
Cea mai indepartata origina a ideei de cauza, o gasim in a-
sociatiunea necesara à irnaginelor, corespunzatoare obiectelor
cari au fost percepute nemijlocit, unta dupa altul. Asa, de exem-
plu, cand omul prinntiv pereepe pe rand, mai intaiu apunerea
soarelui si dupà aceea noaptea, si mai ca searna, când aceasta,
s'a repetat mai ,O.e multe ori, atunci ori de cate ori vede soarele
apunând, imaginen noptii se Infätiseazal In mintea lui si se as-
teaptä. a o vedea In realitate. Ace,aata tr,steptare exista si in
Nmintea animalelor superioare, i daca ea nu da .inca nastere la
ceeace numim noi, propriu vorbind, idee de cauza, ea produce
insa. ceva analog, care s'ar putea num) o idee vaga de sucres/une
necesard.
Dar iatà cum, ideea de cauza, este ajutata In formarea ei $1;
Entaritä prin antropomorfism:
352

Cunostinta de sine este la, inceput foarte vagi si nu cu-

prinde deocamdatä. deck constiinta trebuin-telor trupesti si a-
ceia o patisfacerii tor. Mai tarziu ea ouprinde si o icee vaga
despre raportul ce exista intre o trebuinta satisfacerea ei, §i
care nu este altceva deck ideea de v,ointa sau cauza. Vointai
sau cauza, atribuita mai ,intku celorlalti oarneni si animalelor
nu se observa in acestia, deck ca o succesfune a doua faptei;
a celei prin care se manlfesta trebuinta si aceleia prin care se
arata satisfacerea ei. Din Acestea, pmlul conchide mai tarziu, prat
analogie, cand atentiunea MI este atrasa si de alte lucruri, cal
once succesiune de lucruri, e o succesiune de cauza si efeet. A.
ceasta concluziune este c,onfirmata de cea m mare arte din 1.)ai

faptele ce se observa In natura, adica, de toate acelea care se re

peteaza in aceeas ordine. De Alta parte, omul salbatic, nu are
creierul .destul de diferentiat prin experienta si nu are loll-
servatiunea destul de atenta, pentru a face distinctiuni intre di.
feritele succesiuni de fapte, si a recunoaste ca numai unele fapte
se s'uccedeaza totdeauna in aceeas ordine, si ca, chiar printre
aces/tea, s-unt unele care se succedeaza, fara -a fi respectiv cauze
si efecte pnopriu zise. Salbaticul, neputând Inca concepe deck
o singura idee, pentru toate sucoesiuntle, nu are deck o silk-,
gull credinta, anume ca totdeauna lucrul urmator este produs de
cel care a precedat. Astf el, dud vede curcubeul, si dupa aceea
imprastierea norilor, el crede ca acestia au fost speriati sau a-
lungati de curcubeu; cand vede, o stea.cazand si dupa aceea un
om inurind, crede cà evenimentul din-Wu a produs pe cel de al
doilea; cand intalneste in cale-i cutare animal si dupá aceca *
se infamplä o nenorocire, el crede ca acel animal i-a pregatif
nenorocirea; cand plecánd la vkiat, intalneste in drum, cutare
sau cutare pasare si dupa aceea prinde vanat muff, el crede ca
acea paske i-a scos vanatul innainte si asa .mai departe. Del
aceea, and cu altä ocaziune, el vede una din aceste presupuse
cauze, el crede ca va urma si presuppsul efect respectiv, Daca
kisa se intampla, ca presupusul efect sa nu urrneze, atunci et
atribuie aceasta la o cauza sau vointa contrara celei dintku,,
lima tot de natura acesteia. De exemplu, daca mergand la vanat
emu/ pm:In-tilt intalbeste In cale-i pasarea ce-i prevesteste un
Vanat imbelsugat, si dupa' acee,a, sau tot in acel tirnp, mai intal-,-
neste si alte lucruri, mdi mult sau mai putin neobisnuite, atunci_
 353

el crede c, desi pasarea favorabilg. i-a SCOS vinabil mad ina-

inte, insa unul din celelalte lucruri, ce a mai infilnit in cale, i
I-a alungat. Deaceea, toata strgdnaia filozofica a omului primitiv,
consistg, in a cerceta, caruia din lucrurile intilnite mal dinainte,
se datoreste intamplarea mai din urma. Dupg experiente de
ve.acuri, se hotaraste, in sfár-sit, ce -urmare trebuie sà aiba
ori intâmplarea cutgrui `sail cuta'rui fiindca toate
lucrurile sunt privite, mai cu seama din punctul de vedere
binelui, sau al raului ca ele poate sa cauzeze omului; deamea,
foate ajung a fi clasificate in lucruri de bun augur i
de rau augur, fiecare din aCestea, prevestind un bine sau ur;
eau special. Când nrai tarziu, aceste idei se combing.' cu acele
'despre spirite, omul crede, fiecare lucru ce prevesteste
rg.u, se afla un spirit ce-I dusmaneste; deaceea, el cauta a bn-
piedech pe acest spirit de a-si realiza plpnurile rele. rugandu-1
amenintandu-t, amagindu4 cu fagaduinti, la nevoi,e chiar, pa:
ralizandu-i fortele cu ajutoruIunui .alf duh invocat pentru a-
ceasta, sau cu alte mijloace vrajitOresti. Cu chipul acesta, ,bimut
ajunge a gasi leac pentru mai foate prevestirile rele. Un le:ac
de felul acesta, intrebuinteaza tdranii In Románia, and asvárI
un manunchiu de paie dupa poi* ce au intálnit la drum; aceasta
intálnire fiind totdeauna socotita dd ei ca de ráti augur.
Din aceste idei primitive asupra cauzei lucrurilor, s'au nas,
cut toate credintele privitoare la prevestiri, precum si arta de
a prevestl. Aceste credinte i aceasta arta, s'au dezvoltat
s'au complicat Triai tarziu, din de in ce mai mult, ele an existat
In diferite grade de perfectionare, la toate popoarele, vechi
noi si se afla inca' in putere, la clasele de jos ale pppoarelor
celqr mai civilizate de astazi; ha, ce e mai mult, ele nu an
disparut încä ea totul nicf chiar din clasele culte ale acestor
popoare. Pentru a dovedi aceasta, e destul a aminti superstitia
privitoare la zilele nefaste, in care nu se poate incepe o intre-
prindere, superstitia priitoare la numarul 13, si mai cu seamg,
superstitiile jucatorilor la, noroc, care cred cu tot dinadinsul, ca
norocul sau nenorocul lor, atarriä de load ce-1 ocupa la masa de
joc, de\vecinatatea cutarei sau cutarei persoane, de menirea ce
face in gaud, etc.
CONTA 23
354

§ 2. Sufletelei)
Credinta In suflete este nascutai din antropomorfLm 9i din
neputinta In care se gasia omul primitiv de ,a deosebl, ceeace
noi numim, cu drept sau fArl drept,realul de inciiipuit §i po-
sibilul sau imposibilul.
Visurile, urnbrele si imaginatiunile reflectatei de apA si de
corpurile lucii, au fost desigur, cele dinfaiu si cele mai frecuente
fenomene amagitoare, cari ,au atras atentiunea omului primitiv,
cAnd el a ajuns sa fie qapabil de oarecare reflexiune. Se stie
ca animatele superioare i copiii mici, cred, ca vad fiinte reale,
in dosul oglinzii In care se uita,; ca ei cauta sA prinda iumbrele
ari se mica; si a, copiii mici, cari au vazut In VIStreun Trion-
stru InspaimAntAtor, nu se credk in siguranta, dupA ce s'au trezit
din somn, deck gramadindu-se la sAnul mamei lor, pentru a fi
aparati de dAnsa. Aceste fapte, ar fi singure de ajuns, pentrtt
a dovedl cd omul primitiv, a anti inteligen% nu era la inceput
mai mare, Idecit aceea, a fiintelor de mai sus, a trebuit sA fie
amagit, a si acesika, de catre aceleasi fenomene. Dealtmintrelea
sunt chiar astazi salbatici, precum sunt locuitorii din Noua,Ze-
landA, cari cred in realitatea lobiecftivA a visurilor lor, si cad
atribuesc un fel de trup si o existen% deosebita, umbrelor
imaginilor reflectate de corpurile lucii
SA presuptmern cA un am salbatic, care incepe a fi capabil
de oarecare reflexiune, viseazA ca se duce la vAnat, ca In pA,J
dure se intAlneste cu cutare om, cA Impreuna cu el, face- uri,
°spat rimbelsugat... cAnd deodata, la un strigat al vednului sou,
se trezeOe Ei povesteste vecinului, ca in realitate, el a fost
vAnat si la ospAt. Vecinul insá, IL asigurA, ca nu lrai vAzut
tot timpul sommilui miscAndu-se din locul unde s'a culeat.,
Ce poate conchide de adi sälbatietil nostru? El nu poate conchide
desigur, decât cA persoana sa este oompusa din doua fiinti iden-
tice: una, care este culcatA In timpul somnului, i altai, care tof
In acel timp, se desparte de cea dintAiu, pentru, a umblà singurI

I) Cele mai multe fapte din cate aunt rezumate in acest paragraf
si in sectia urmatoare, precum si unele din interoretarile lor sunt mate
41in cartile urmatoare: Principies of Sociology de H. Sp3ncer Primitive
Culture de Ed. Tylor, si Origin of Civilisation de Sir John Lubbock
 355

incoace i incolo, reintorcandu-se repede la locul sau, ori

uncle ar fi, 'hided ce este chematd. Acata din ut-ma
este aceea ce se numeste nai tarziu suflet. SA' se observe ca su-
fletuI, care mai tarziu, este considerat din ce ín ce mat transpa-
rent, mai aerian, mai incapabil, la inceput, n'a putut ti qonsine-
rat, decat ca un Simplu, duplicat al trupului, avand aceeas con-
sistentd, aceleasi trebuinte i aceleasi satisfaqlluni,. ca, acesta,
Sálbaticul intkneste in vis nu numai lucruri de acelea4
cari sunt Inca in fiirita, dar si oameni cart au mui it, animale
cad au pierit, lucruri nemisoatoare,, cari au fost stricate sau ni-
micite. Deajci. el clonchide ea, toate aceste fiinte $i lucruri nu
pot fi decat duble de natura lor, si cä el n'a vazut in vis deck
sufletele lor, dearece el stie ca trupurile lor au fost desfiin-
tate, Asa dar, salbaticul se intalneste in vis cu sufletele luc,rur,
rilor ce nu mai existá, precum si cu lucrurile ce existä, sau cu
sufletele acestora.
Credinta in suflete este Intarita prin reflexiunea ce omul
primitiv lace asupra umbrelor. Ce poate fi umbra care se tine
de om, care merge si se opreste cu dansul, care irniteaza toate
miscall-He lui si care searnanä asà de mult cu dansul? Ea nut
poate fi, îi zise salbaticul, deck sufletul, care se tine nedespar-
tit de om, pe cat timp acesta e viu $i se desparte de dânsul,
cand acesta e mort. Aceastä concluziune este confirmata
,is'nprejurarea ca, precttm nu poate cineva apuca cu mana sufle-
tul care iese din °mu]; adortult, spre a se duce dupa avcnturi
proprii, tot asa nu poate apucà umbra, care se ja dupa om.
Dar, precum oamenii au umbre, tot asa au si animalde, si
plantele, si muntii, si pietrele si toate lucrurile din lame. Asa
dar, fiecare lucru din lume are cate un suflet.
Ceeace s'a zis despre umbre se aplica i la imaginile luaru-
rilor reflectate in apa.
S-unt astazi popoare salbatice, nu de tot inapoiate, cafi
cred cà omul are cloud suflete. Dupä aceastd credin-ta, cand omul
doarme, unul din sufletele sale iese din trup pentru a umblä
inooace $i In colo, pe cand celalt ramâne sal pazeasca trupul si
manifesta prezenta sa prin respirare; iar cand omul tnoarc, a-
tunci amandoud sufletele sale se duc si respirarea -inceteaza..,
Fiindca respirarea este semnul diva care se qunoaste ca unttl
sau amandouO sufletele se afIg in trup, deaceea sufletul si-a
356

primit numirea la toate popoarele i In toate limbile dela cuvin-

tele ce Insemneazg a su/la, a respira. Este de observat ch la
popoareie vechi, precum la Inineni, la Greci, la Romani, sufle-
tele se imai numesc i timbre. Toate aceste numiri insd,
confirmà teoria ce sustinem, In privinta originii Gredintelor in
suflete.
Sunt unele popoare indigene in India, cari crect cá omu,1
are trei suflete. E probabil, ch in toate locurile, omul a 4juns
la aceastg credintg, când simiit trebuirita explice cum
§i pentru ce el pioate aveà in acelas timp o umbrg, o imagine
reflectatà de apd, i trupul, Insufletit de puterea si vointa obis-
nuith". Aceste trei. suflete sunt lush' ,a8a de strans legate Intre
dansele, Moat ele nu se despgrtesc niciodatg, garb.' numai decat
pentru mici momente; si cAnd este ea omul sä moarg, ele phra-
se& toate impreunà trupul acestuia. Cu alte cuvinte, cele trei
suflete ale omului nu formeaza decat unul singur care se poate
divide accidental si momentan In' trei pgrti. Este proba,bil
din ideia acestei treimi nedespgrtite a sufletului omenesc, sa
ngscut mai tarziu ideia treimei nedespa'rtite a suffetului lumii,
a lui Dwnnezeu, in religiile brahananismului, a budhismului si
a v..Testinismului.
La Inceput, sufletele nu sunt nemuritoare. $i, In adevgr
otndl primitiv, nu poate sh' creada ca traesc, decit acele su-
flete pe cari el le vede In vis, sau alifel. Insg, dintre lucrurile
si fiintele cari au pierit, nu i se rnai aratá lui in vis, decal acelea
cari au pierit de cutind si despre dan el phistreazd amintirg.
Asá dar, toti strámosii si toate hicrurile de altgdata, cari nu e
mai aratà in vis, au perit cu suflet cu tot. Deaici urmeazà cd
sufletul poate sä moarg odatg Cu trupul, dar obisnuit el trg-
este inch' multi ani dupg moartea acestuia; si, dacg sunt mai
multe suflete, ele pot murl deodatà sau pe rând. Conflorm acestor
credinte, la toate popoarele sgIbatice, 8e intrebuinteazr diferite
mijloace sigure pentru a ucide sufletele mortilor.
La inceput, sufletele mortilor, nu au un raiu sau un iad
uncle sg. trgiasch'. Ele umbra pe pgmânt, cam pe locurile pe unde
umblau trupurile cAnd erau In vieatg. Fiindcg lush' lucrurile
fiintele din lume, atat cele cari tráesc trupeste, cat si cele cari
au pierit, sunt nenumgrate, i fiindcà fiecare din aceslea are
unul, doug i chiar trei suflete, deaceea, omul primitiv crede,
 357

a nu e loc in lurne, in care sa nu se gaseasca suflete cu gra,

.rnada. Aceste suflete, insa nu, stau binisor: cele cari au pierdut
trupurile tor, cauta sa intre pe furi in trupuri straine, pe cand
sutietele acestora sunt plecate momentan, au intra Cu putere
peste alte suflete, pe cari le da afara; de alta parte, chiar su-
fletele ca trupuri, au cate odata fantazia de a trece in alte ttu,
puri straine. Sufletele mai au puterea de a se transfigura, si de
.a luà proportiuni colosale, sau de tot mici; toate at estea le vede
.salbati iii Cu proprti sai ochi, cand viseaza, sau and se af15
singur in intuneric. Fiindca sufletele se afla cu gramada prebk
tindeni si au astfel de puteri, deaceea nu e nici o miscare sau
lucrare In lume, pe care omul primitiv sa nu o atribue unui suflet,
Astfel, o creanga se clatina, este un su,fler care o scutura, o
piatra se rostogoleste de pe inunte, este un suflet care a Im-
pins-0; cand salbaticul chiue in padure si-i raspunde un ecou, ecte
iui suflet care-1 ingana; i asa alai departe.
Salbaticul crede bucuros, ca binele, care i se intampla, vine
.asa dela sine, in timp ce toate nenorocirile sale, le atribue su-
fletelor. Sufletele mortilor se deosibesc, mai ca seama, prin rau-
-tatea lor. Salbaticul este bolnav din cauza ca unul din aceste su-
flete, îi inteapa inima cu spini, ti pune carbuni aprinsi pe tarn-
ple, ii strange intestmele, i asa mai departe, dupa organul afectat
si dupa felul de durere ce simte. El este In delir, sau intr'un
acces d4 nebunie ori de epilepsie, din cauza ca un sutlet de
mort, sau chiar o multime de aceste suflete, au intrat In trupul
sau, dupa ce a alungat sufletul acestuia, i 11 chinuesc numai din
placerea de a face rau. Aoartea chiar, adica despartirea
voie a trupului de sufletul sau, este atribuita sufletelor mor-
tilor, cand ea nu este determinata prin violentele oamenitor
vieata. Tot in felul acesta se explica toate nenorocirile
Dar de ce sufletele sunt asa de rautacioase? Jata de ce: Salbaticul
.egte in luptO continua, nu numai cu natura dar cu oarnenii din
fel de fel de triburi dusmane, din cari el nu face parte, ti
cu tovarasii sOi de toate zilele. El nu e sigur de o imbuca-
tura de mancare, de rOul tuturor acestora, decat numai daca face
el intrebuintare cat mail multa de pumui si de ciomag. Mai
toti oamenii, fiind In timpul vietii lor duranii salbaticului
suflet ele lor continul fireste, dupa, moarte, a face rau acestuia,
Cu chipul acesta salbaticul are pe capul sau ca dusmani si pe
358

vii $i pe morfi. El trebuie deci, sä lupte pentru existenfa sá, cuiL

toti aceSti dustnani. Armele i artilicille, pe care el le intrebuin-
teazä In lupta sa cu morfii, se pot impärfl in urmátoarele sapte.
clase:
Btaia ordinAr'a. In tb-nou1. zilei, sufletele morfilor
sunt tocmai puternice, si atunci, ele sunt usor invinse pit armeler
/ordinare. Astf el, de exemplu, cânoT sälbaticul vede un vartej
vara 9i de colb, care pentru dansul este un suflet de irnort can
lare pe vant, el dd cílt poate cù pumnul, ou ciomagul, cu to-
porul in vá.rtej, pdnä candi acesta inceteazd, adicd parid capd.'
sufletul de ntort, 'Cu coastele rupte «ele bdaie, desc¡alecä de pet
vânt i fuge. Dar noaptea, sufletele morfilor sunt mult mai pu-
puternice si atunci bdtaia ordnarInu are efect contra lor.
Uciderea sufletelor. Pentru a ucide sufletul unui orn viti),,
°data.' cu tru.pur säu, sAlbaticulUn'are de.cát sä.' ardd, s,au sä md-
nânce pe acel m. Dacà Il iridnâncd, atunci sufletul mortului,
mâncat de sufletul sdu, cAstigd toaie calitäile ornului liCiS.,
Deaceea, sEbaticul cautd sä mänânce pe dusmanii säi .cei mai
curajosi si mai dibaci, pentru, a devenì el singur ourajos si di-
baci. Câteodatd, e de ajuns pentru acest soops de a minch numai,
mima clusmanuhui, curajul säu fiind presupus cd stá In
Calid sälbaticul voeste sà ucia sufletul unui mort, care-1 necd7
jeste noaptea si pe care-1 recunoaste, turi.ci el desgroapd trupuli:
acestuia, ziva, $i il 'arde; 1sa; Ii scoate numai inima i i-ofita4 j'ole
impunge, frige, pinä cAndLnu mai rdm.dne niinica
Cu chipul acesta, el crede cd a °mofa i sufletul morfului, care-
e presupus cà ziva std. ascuns in inimam actestuia. Se inteleze ca
el, avánd credinta adaticd, cä. sufletul a pierit, nu-1 mai vede niel
aevea, niel In vis. Dacd irisa' se intampld sä mai vadd morturr
In vis, atunci el crede cA acesta a avut mai multe suflete, dirir
cari tot i-a mai ránlas unul sau doud; cieaceea, el cauta prin
diferite vrä'ji sä. afle unde e culcusul lor pentru a le omort si-
pe acelea. Ca rdmdsifuri din oceste erf\dinfe, la t'arana nostri, pu-
tem cita superstifiunile priNitoare la strigoi¡ si la modul
ucide.
Jertfelé..0mul primitiv nu poate presupune cá.' sufletele-
au altfel de trebuinfe sir de pllíceri, decAt acL-lea pe cari le au
si 9amenii in vieafä. Deaceea, pentru' a lImptäch $i îmblânzì sufle-
tele, el le aduce ce are mai bun de m'armare si de M'uf
 359

Linde ele se aflá oibsntiit Ziva, adicä pe la mormintele trupurilor,

din cari au iesit. Este adev'arat ca bucatele i bauturile aduse,
Jaman neatinse, dar e crede ca sufletele manancä i beau
partea spirituala a acestor °fraude, aciicrsufletul lor,lasáncli
trupul pentru cei Vil. Ca ramasita din aceste obiqeiuri, putem
cita praznicile ce se dau de crestini pentru sufletele mortilor,
fiindca, sufletele sunt nenumarate si pretutindeni, deaceea se
introduce obiceiul, ca omul din tot ce anNnânca, asvArle o btv-
catica In aer, si din tot ce bea, varsa iiai intAid o leaca pentru
sufletele cart se allá prinprejurul lui. Este cunosut cà acesti
obiceiu, a existat la toate popoarele vechi, i exista si astazi la
taranii nostri. Sunt multe popoare barbare, la cari exista ere",
xlinta cal sufletele ¡se duc, in zile anumite, pe la oasele rud¡dori,
lor In vieata. In acestel zile, este obiceiul .9à se pregateasca bur
cate bune, care se pun pe masa i apoi se /asa desohise toate
bortice/ele i crapaturile dela use si ferestre, pentru
fletele dorRe sà poata intra pentru,a sedea la masa.
4. Feti5ii. Credinta in fetisi se naste ceva mai tar'ziu; de
4ceea ea caracterizeaza pe popoare relativ innaintate, cat aceleà
cari locuesc astazi in centrul Africei si al Asiei. Jata, cutn s'a
náscut aceasta credinta:
La inceput, cánd familia nu existà de loe, salbaticul este
para:* de mama sai inca din oopilarie, si deaki incolo, totri oa-
menii sunt deopotriva straini pentru clánsul; asa fel, ca el tea-,
este in aceeas dusmanie cu parintii si rudele sale, _pe cari, de
nu-1 cunoaste, ca si cu ceilalfi oameni. Toti 'oa-
menii In vIeatal; fiind dusmanii sà4 toate sufletele die morfi nu pot
fi decat rautácioase in privinta, lui. Dar, cu timpul, se stabilesc
raporturi bunavointri mai trainice intre oameni: iubirea
sexuaià, in loc de a fi tofdeauna moxnentana, da nastere la
o ,iubire mai indelungatà, intre aceleasi persoane; prietenia, 'de-
vine o legáturál mai durabila, dntre doua sau mi multe persoane
iubirea si ingrijirea de mama: se prelungeste panal la o varstá
dnai innaintata a copiilor, legaturi si simpatil de, rudenii incep
a se 'formà. Toti faceia, cari sunt in astfel cíe legaturi cufsalbaticul,
Incep a fi considerad de d'Ansia :ea binevoitori, mai ,mult sau
mai putin statornici ai lui, iin opozitie cu toti eelaLfi oa,metki,,
tcari ii sunt totdeauna rátiv4itori., E natural ca Intoemal aceasa
distinctiune sá. inceapä a sd lace si intre sufletele mortilor; a-
360

cestea, fiind considerate ca butte sau rele, dupl. cum provin.

dela oameni ce in vieatd au fost buni sau rAi pentru
Fiindcä sAlbaticul poate chernd in ajutorul salt, la nevoie, pe acel,
care in vieatä fiind, se aflà in legdturi. de bunavointä cu dart-
sul; si fiindca pAnd la un punct poate chiar comande, de-
aceea e crede cA 1ot aceastä purtare, poate s'o aibá st cu su-
fletele binevoitorilor ce au murit.
Cmul primitiv, recunoseinditIn sufletele mortilor o putere
din ce In ce mai, tmare deca a sa, simte ca nu mai poate lupta
ctt succes contra sufletelor dusmaner deedt ca ajutorul unuia sat,
a mai multor suflete binevoitoare. Mestesugul lush' est de, a
pune mana pe un suflet binevoitor si de a-1 sill sd faz.la slujba
pentru care este cailtat. Este adngs deja ea. sufletul omultti dupd.,
moarte, mai ales, cand trupul sdu a fost distrus, se yard in_.
3

trupul unui animal, al und plante i chiar al unui obiect, cum_

am zice noi, neorganic. Cu tinpul, chiar se inralcineaza cre-
dinta cd mai toate lucrurile din lume sunt 'haläduite si insufle-
tite de suflete omenesti. Aceasta fiind admisd acela care do-
reste sa." puje mana pe un suflet bun, n'are decat sä observe, itt-
cari obiecte se intrupeazd obisnuit suflete de felul acesta. In td-
rile calde din centrul Africei; sunt multime de serpi, cari intrd
fArá sfialä in bordeele Negrilor, si se mica' prin unglere pentrnr.
a se rdcorl.. Negrul crede eä" ace$ti serpi, nu pot fi decat sufle-
tele intrupate ale rudelor sau amicilor morti, cari vin act= sd-il
viziteze. Deaceea, el le pregdteste culcusuri bune, Ii hrdneste,
voroeste cu cidn$ii si se inchind lor, rugindu-i sä lupte voiniceste-
contra dusmatulor sci. Acesti serri stint fetiA in intelesul pro-
priu al cuvintului. In alte tari sunt lalesi ca fetisi liliecii, care
sboard seara pe sub aooperamântult bordeelor, si cari, pentru.
acest motiv, sunt crezuti a fi sufletele intrupate ale rudelor
moarte. Iii regula sr,enerala, animalele alese ca fetisi sunt toc-
mai acelea cari, -rasa a fi vatámatoare, se afld dupd tdri $i dupd
timpuri, in comunicatiunea cea mail stransä cci omul si locuintal
lui, precum sunt erpii, liliecii, boii, etc.
Omul primitiv rnai crede ca.,sufletul unui mart se duce in-
tot momentul, sA \add obiectele cari i-au. apartinut in vie*,
$i cä el se intrupeazä chiar, csateodatd in acele obiecte. Gel care-
voieste sA provoace cu siguranta, intruparea sufletultd In unul'
din aceste obiecte, pe care a pus mai dinainte stapânire n'are--
 3o1

ideat sa .ch.ente sufLetul pe name, rugindu-1 sa vie si atunci a-

xesta vine, ori de unde ar fi, pentru A infra in obiectul pregatit,
in cazul acesta, sufletul este evodat; iar cand este chemat in
ajutor, atunci se zice ea este iinvocat. Insa, atAt evocatiunea cat
invocatunea, n'au efect daca nu coupon numele sufletului, a-
dicà omului care al avut acest suflet inainte de a mud;
Pe baza acestei credinte, fetisistui se ingrijeste sa aiba in casa
sa, sau la dânsul, Q $uvita de par, o unghie, un osuson sat& alt-,
.ceva, din trupul unei rude sau unui prieten mort, crezOnd c4
are, eu chipul acesta, la dispozitia so sufletul aceluia a caruial
obiect a fost pastrat de fetisist. Acest obiect devine astfel pen-
tru fetisist un feti§ si un talisman in acela§ timp. Hindca intre
Jucrurile ce au apartinut mortului, chipul sau e.te cel mai de
capetenie, deaceea, mai tirziu se, naste ideea, de a reproduce
chipul mortului In lemn, in piatrA, etc., si astfel, a sill sufletul
acestuia, prin evocatiune sau invocatiune, a se intrupa in bucata
de lemn sau de piatra, ce-i seamana la chip. Dupa cum vom
vedeà mai departe, din aceasta credinta, combinatä ca llele,
s'a, nascut mai tar7iu idolatria. Figurile mortilor, reproduse in
...miniatura pe bucatile de lemn, sau piatra, constitueso asemenea
talismane portative. Se stie ca obiceiuy de a purta talismane a
..existat la toate popoarele; si, eh' iconitile si cruciulitele pe cari
crestinii le poarta la gât, sunt asemenea niste talimane.
Este de observat ca fetisii nu au multa considerate la
adoratorn lor. Acestia iau, co sa zic asa, pe fetisi in slujba la
dansii, ca sa le faca treaba: ii infig pe la hotare, daca sunt
lemn ori de piatra, pentru ca sa le pazeasca tarinele; ii in
In casa, pentru a pazi familia de toate relele; si ash mai de-
parte. Fetisii sunt adorati, hranit, adapati, cocoliti, pe citä
vreme fac treaba; de unde nu, rnanânca bataie, si la nevoie sun;
hiar azx Arliti ca lucruri netrebnice si inlocuiti cu alti fetisi mai
lerednici. Respectul pentru fetisi nu este eu mult mai mare, chiar,
la acel grad de cultura, and fetisismul este apr9ape transfor-
Inat in idolatrie propriu zisa. Astfel,. dupa relatiunea unui icalator
citatO de Sir Lubbock, oamenii din popor din Cbinad
cari de fapt sunt fetisisti, cAnd au de inceput o intreprindere,
se duc mai intaiu de se roaga pentru sucdes la idolii lor. Dacä.
nsa Intreprinderea nu isbuteste, cu toata rugaciunea facut5, a-
unci chinezul se intoarce mânios la idolul sau, care e o statueti
362

mici die lemn si pe and ii di at poate cu pumnul, If vor-

beste In felul acesta: ,Hei, cine de spirit qe"esti! Noi îti dim
Joculnti Intr'un templa ininunat, te poleirrr frumos ca aur, te
hrinim, te amálerri; i ea toati ingrijirea noasträ, fu esti asà.
de ingrat, Incat ne refuzi ceea ce-ti cerem' Atunci el leagi
idiolul de git cu o franghie;i1 smuceste jos e pe loctul pride sti,
11 târâie dealungul ulitelor, prin glod i mocirle, pentru ca
Intoarcä cheltuiala -ce a ficut ca tämdia si ca alte parfumuri ce
a stricat cu ansul. Daci dupi aceasta, se Intampli gä ren-
$easci .intreprinderea, pentru care ht zadar ficuse rugiciuni la
inceput, atunci el spali idolul cu Ingrijire, .11 duce iar la templa
cu mare ceremonie si Il aseazi la /owl lui; dupi aceea; cade Ins
genuchi inaintea lui, scuzandu-se tu felul acesta: In adevit,
m'arn gribit prea mult, dui* curn si tu ai intárziat cam prea.
mult In acordarea favorurilor tale. Pentru ce m'ai ficut
trag bätaia pe care ai mâncat./o? Dar eeeace a fost s'a tr,ecut;.,
deaceea, si nu mai &Mini la asta. Daci tu vei uità ceeacet
ti-am %cut, sà tii ca" te poleiesc din nou".
5. Exoreismal. Acel care e. îi delir, sau 'intr'un acces de
'nebunie sau de epilepsie, e .considerat al are in trupul Au until
sau mai multe suflete de morti, cari au intrat peste sufletu/
propriu al lui, sau chiar dupi ce au dat afari pe acesta. Pentru
a alu-nga aceste suflste rituticioase, mai arman
cu ciomege, cu topoáre, cu frânghii, cu "ficiuni aprinsi, se aduni..
Imprejurul bolnavului si poruncesc sufletelor si iasi Lun truptill
acestuia, amenintandn-le pi-in vociferiri si ristiri, a', la caz con-
trar, au si le bath', si le lege, si le tale, si te frigà, s 1e
minânce, etc., pani and sufletele se sperie Dacà insá ele.
nu fug degrabi, bolnavul este cu tot dinadinsul bifut si chi-
nuit, pentru ca chipul acesta, sal sufere si sufletele riuticioase
dinteinsul. Celelalte boale, fiind asemenea, atribuite sufletelot
riuticioase, cari pun stipânire pe o parte sau pe totalitatea tru-
pului bolnavului, stint timiduite Cu mijloace analoage celor de-
mai sus. Chiar adeviratele medigamente ce se intreb,inteazi
odati cu arneninfirik de mai -sus, nu sunt privite Oecat ca
specifice sau sperietori proprii a alungh sufletele rele. Ameriin-
aserninitoare celor cari antidruiesc boalele, suht intrebuin-
fate Dentru a curin de sufletele rete casele, bueatele,
Cuvintele. ameninfitoare si prócedirile Intrebuintater
 :363

ipentru a alungà sufletele rele, constituesc aceea. ce se numesté

ain exorcisnz sau un descatee. Mai tarziu, exorcismurile sunt
practicate de descantatori de meserie, cari cunosc anume formele
ameninthri i proedàri, pentru qlungarea fiecärui fel de su-,'
-flete rele. Credintele privitoare la exorcisme, au existat la toate
popoarele si s'au continuat paná la popoarele Europei de as-
lazi. In adevar, se stie cà asthzi chiar preotii crestini exorcizeazh
pe boInavi, prin cetirea de molifte si prin alte formaLitäti. La
nebnni, In spezial, li se ceteste moliftele Sfântului Vasile, cari
nu sunt altceva decit un sir de ameninthri la adresa dracului,,
care se dn.' in trupul bolnavului, prin c re i se spune eà de nu
Ara iesi curand, are 85; fie bátut cu toate grozdviile Insirate .in
moliftä. Se stie deasem enea, ca, crestini exordzeazh apa,
sarea, mancarea, casele noi, sau acelea cari au, fost pus ii,
din nou fântinile spurcate, etc. prin binecuvatdri
proprii, a zurAti toate aceste locuri, de dragi sau de influentef
mdracesti si a ntroduce in Jocul lor spiritul dumnezeesc. a ra'md-
-ituri din credintele vechi, mai putem iarhs c'ta lh noi descant.-
tecele practicate de babele dela tard. Toate tleschn ecele, nu sunt
deoat formele de exorcism, continând amenintäri la adresa boa-
lelor, acestea, fiind niste iazme sau d,uhuri necurate. Ash de
exemplu, pentru a alungi darerei de cap, baba porunceste boalii
sà fugh degrabh In pustii, de une a venit, gi de nu, are sh vie
ursul cu gura sh o apuce, In labe s'o mph, si ash mat departe.
Forme ¡te ci vAlite Omul primitiv crede ch sunetul tmuil
-CM se aflà sau poate sh fie silit, prrin evocatiune ori invocar
tiune a se aflh., In toate lucrurile cari au apartinat acelui om,
Aceasta se explica' si la morfi si la vii. Am väzut uim sufletpi
-unui. oar mort Toate fi snit sh stea, cu acela ciare phstreaza /01
uvita de par sau un cioldnas de al mortului. Tot in felul acesta
se poate face cineva sthpân pe sufletul unui om viu, pentru art
face rhu, sau pentru a-i impune cutare shu gutare sentiment.
lath 6iin procede la aceasta printre sálbatici i barbari. Cánd
-neva voiestè sá-si rásbune contra unui dusman in vieath, caul
de a-si procurh o suvitá de pär, o unghie sau chiar un petic din
hain,a acelui dusman; dupä aceea prommth' chteva vorbe, anume
4ntocmite, prin care dtiamá la sine, cu amhgeli sufletul dustn/af.:.
4nului, ca el sä se aseze cu tofu]: in obiedul ce provine de1, dan-
sul apoi acest obiect este invent In cearh si pus pe ca'rbuni
364

aprinsi. Pe cAnd totul arde si sfArAie p arbuni, pperatorta

zice cam In felul acesta: precurn ceara aceasta se topete, asà,
sa se topeasca' vieata ta, dusmane; prectun acest obiect al tau,
se preface in cenuse, ash sà te prefaci tu in pulbere". Si, iii.
adevar, dacal dusmanul In chestiune, aude din unii i altii ca a,
fost vrAjit, el e icuprins de o fricä ash grozaval, inckt peste doua-
trei zile moare nurnai decAt. Mottii.e de felul acesta sunt foarte
frecuente printre salbatici si barbari. Ba, pe unele locruri, a,-
jung chiar Ja creditrta (cà totdeauna, car' 14;1 un om se inbolnii.--
veste si tnoar, a trebuit sa fie vrAjit de cineva. Lucrul esential
In fiecare vraja, este evocagunea, adica' chemarea pe mime a,
dusmanului, insotitA de cAteva cuvinie ademenitoare, pentru
face ca sufletul acestuia sA vie ori de unde ar fi si ,s4 se aseze
In obiectul ce i-a apartinut. CAnd icineva. nu stie numele dustn--
nului, nu poate sA-1 vrajeasca; fiindca' evocatiunea farà nume
nu are vfect. Deaceea, salbaticii in genere, tin secrete adevara-
tele lor nutne, pentru ca s'A nu le afle dustnanii lor, nAndu-st.
in lume nurne false, sau niste porecle. Printre popoarete sal-
batice barbare se formeazal-cu timpul oameni de itnserite,
nurniti vrdjitori, sau fenmecatori, cari qunosc procedeuri sigure
formule de evocatiune cari nu dau gres, pentru tot felul de is-
pra'vi vrAjitor,esti. VrAjitoKul cAteodatä isi procurai un ciolanas
tela un" om mort, care a fost vestit 4e rAutacios. Cu chipul
cesta el se-face stApArk pe un suflet rAutAcios, pe care 11 poptg
trimite in toate partile sa faca toate rautatile ce i se poruncesc.
VrAjitorul poate sa se serveas,ca si de un suflet de ocazie,
scoate numai and are nevoie, dinteun liliac, dinteunpecar11
sarpe
sau alte lucruri häläduite de sufle,te de morti. Cu ajutoruk sutTe,
tului ce are In slujbA cu ajkorul formulelor de exorcism si de-
evocatiune, vräjitorul poate face fel de fel de minuni; el poater-
sA inchege apa, sá opreasca.' ploaia, sa' prefacd pe oameni in do-
bitoace, sA faCA cuiva de dragoste sau de urit, sA faca pe oa-
meni sà alerge calare pe prAjinA acolo uncle sunt chemati, satt
facA s'A se arunce in mare, pri intr'o fintAnA, etc. Se stie cà
bate ceste credit* si mestesuguri, subzisa Inca', cu\ oarecari
variatiuni, la tAranii _popoarelor civilizate de astazi.
Ca rAmAsifd din vechile credit*, dupa cari ciiieva se poafer
tace stdpan pe sufletul unui Fmn vin, putem citd la fdranii nostr*
Acredinta cà, dacd cineva masoara tunbrd.unui om cu o trestle, pe
 365

care o pune intr'un zi4 ce se cládeste, atunci acel om moye,

fiindca umbra lui, adica sufletul lui, va trebul sa se desparta
de trup, spre a se preface in stafie, adicd in sufletul insarcinat
cu paza i conservarea cldirii, in a cdreia zid a fost pusa
trestia. Onrul, ,cdruia s'a luat' umbra, moare indeobste cateva
zile dupa ce a luat curtostin0 de operatiunea facutd.
7. Inspiratianea. Sufletele bune pot sà intre in trupul unui
om pentru a-i face bine, intocmai precUm,sufletele rele pot sa
-intre pentru a-i face rdu. Indivizii cari frill a fage ràu nima-'
nuia, au o cunostintá. sau o purtare extraordinard, precum csunt
nebunii i vizionarii, sunt considerati ca posedati sau
rati de suflete bune. Mai tarziu se atribue iritspiratiilor o pu,-,
tere din ce In ce mai mare, du cat si sufletele mortitor, intro
cari se cuprind i acele ce inspiid, sunt considerate mai puter-
nice; de oarece inspiratul nu, este decit intermediarul, organul
prin care vorbeste si lucreazä sufletul, inspirator. Cu chiu1 acesta,
inspiratii rot sd prooroceascd, sà vadii c-eeace se petrece la a
mare clistantd, sa vorbeasca cu, sufletele cele mai puteruice,
conceapa si à facd lucruri de geniu; du un cuvânt, ei pot sa
stie i sà facd lucruri cari nu sunt In putinta celorlalti muritori.
Din aceste credinte s'au ndscut mai tarziu toate acelea privitoare
la oraculi, la oamenii inteligenti inspirati de geniuri sau de
muze, etc. Acela care e fa\ orizat de un suflet bun, poate
he inspirat de dânsal chiar MA' voie; dar inspiraliunea so
poate asemenea provoch in mod artificial. Cel dare voeste sä
fie inspirat, isi curdfd mai intaiu trupul prin diferite mijloace
mai"cu seamd prin post, pentru ca sufletul chemat, sa intro
cu plácere inteun trup carat; pe urma, el invoaal sufletul, che-
mându-1 pe name §i rugdndu-1 sd-1 inspire. Se stie eh' postal pre-
lungit (abtinerea completd de a Imancá) provoacd extazuri
lucinatii. Deaceea el a fost intrebuintat ca mijloc sigur pentru
a provoca inspira-tiunea sibililor din antichitate, a duviosilor
brahmani, budhisti, mahometani sau £retini, i a iuturor va-
zdtorilor si spuitorilor de lucruri de pe acea lume care a fost
dela inceputul omenirii rind' acuma. Acela care este deja in
spirat, &au crede cd are la disp,ozitia sa un suflet bun, poate
introducd o parte, sau totalitatea' acestuisuflet, inteun alt in-,
divid, sau obiecf oarecare, suflând asupra acestui,a de
câteva ori, In sir, s-uflarea fiind consideratd c.à este insus su-
365

fIetuI, sau macar conducatorul cel tmai Sigur al sufletuluti. A-,

ceastä credinta a facut ea, suflarea sa fie admisa. ca o formali'-
tate trebuincioasä la facerea exorcismelor si binecuvantárilor sau
practicate in toate religiunite, la facerea botezului cres-
tinilor, asupra cärora preotul swag sfântul duh, dupa ce le-a tat-
ratit trupul cu apd, etc.
In rezumat, perioada fetisismului este caracterizata prin cre-
dinta ca lumea este locuita de nenunzarate su flete, aproape tot
-una de puternice, cari insufletesc toate corpurile si cari sunt
cauza a tot ce se intampla i ce se face. Aceste suflete, abstrac-
tiune facand de acelea ale oamendor In vieata, sunt, pe la sfar-
situl acestei pekioade, considerate da provenind dela oameni
deja morti; ele sunt muritpare, tra,iesc"in aceeas lume cil oamenii
In vieata, s' sunt conchrelOi si dusmanii acestora. Olnul in
vieata lupta prin diferite mijloace pentru existenta, sa contra,
sufletelor; i.acnsta lup 4, sub toatc formele sale, constitue
cultul religios in intaia s faza. Nu este, deci, in aceasta
nici nemurirea nicit raiu, nici iad, fljCÌ Dum-
nezeu in intelesul religiunilor ulterioare.

SECTIUNEA II
Perioada, idolatriei
In intaia rerioada a ideilor' metafizice, sufletele mortilior
sunt toate independente si de putere aproai)e egala, pentrua
si oamenii la inceput, nefiind constituiti in societate, cu graduri
ierarhice,- sunt toti independenti sit aproape egali in puterea de
a se inrAuri unul pe altul. Dar aceasta situatiune se schimba,
Cu cat se des alueste in om instinctul sociabilitái, care nu e
decat o modalitate a instinctului de conservare.
Desele lupte intre triburi silesc pe acestea ca aleagà
cari, cari sa i onduca la lupta. Insä, o bunà conducere din par-
tea capilor cere numai cleat o supunere complectä din partea
trupelor. lurtatori. Aceasta trebuintà simtiiä din ce in ce
mai [mull i frecuenta cea mare a luptelor primitive, deprind pe
luptatori la o supunere din, ce in ce mai complectá catre capik
ior, i totodata necesiteaza permanenta acestora. Capul unug,
 367

trib mic, devine apoi prin cucerire capUl a mai multor triburi,
cari dau nastere unui singur po,por, in cart indivizii din tribut
biruitor sunt stäpäni i cei din triburile ,birutite, robi. Caput
unui popor mic,.devine la rändul säu, prin cacerire, .capul mat
multor papoare mici, cari constituesc un singur popor
condus mai adesea din atkea caste sau inäcar clase. ierarhice
de indivizi, Cate popoare constitutente urat. Cu chipul acesta,
ajungem treptat pan la tonstituirea Ue regate puternice, in tare
poporul ,ajuns, prin educatitineá räsboinica din trecut phi* la
supunerea cea mai complectd cátre rege. Se intelege sâ trece-
rea dela triburile primitive pâní 1,a aceste regaturi, s'a -Matt pe
nesimtite, In Icurgerea a ,mai multlor mil de aA si ca.' tot ash lie pe
nesimtite au crescut si cleosebirile de grad ierorhic Intre inciivizi.
Se ihtelege asemenea cà concepliunea deSpre spirite, despre dis-
tinctiunea i ierarhia tor, s'a modificat treptat i paralet au con-
ceptiunea despre oameni, in tot timpul. arCestei franzitiuni. Dar
järgi a nai inzista asupra [acestor piociVicdri treptate, pe cari usar
le mote inchipul cineva, sà vehim cleaáreptul la epoca con-
stituirii Celor dintaiu regaturi mari.
Un mare erou, care prin cuoerire uneste' sub stäpantrea
miiioane de oameni de cari poate ciispùne clupä capriciul
este considerat a fi singur mai tare decht toti acestia la un locr
sou prin puterea extraordinarä aL muschifor säi, sau prin aju-
torul ce-i dau spiritele nevdzute, astipra cärora el are o put-
tere misterioasà.'CAnd eroul moare,t sufletul sätt gste prin ana-
logie nu numai mai puternio cleat toate sufletele la un lod ale
supusilor säi morti, dar incä le are si pe acestea la orciinete
sale. Acest suflet este aceea ce se numeste un zeu, si. .teme-4
rea ce inspird este in raport cu putetrea e i se atrib-uie.
'Fiinded pe la epoca aceasta legAturile de familie sunt e-
junn la un grad relativ mare de ciezvoltare, hut eroului este
oonsiderat Ca.' are intruchtva la dispozitignea sa puterea nevä-
zutá a pärintelui sätt mort, de cutre care nu inceteazd de a
iubit si protejat Astfel fiind, fiul eroului devine rege in local
pärintelui sätt, nu in puterea dreptului de mobstenire, care n4
exist& Inch' la aceastä epocAy_dar pentrucä din toti indivizii po.
porului, el dispune de cea, mai mare putere väzutä sag nevä-zutä
inspirä cea mai 'mare fricA; deaceea el este in timpul vietei
ternut i adorat aproape ca §i,sufletul pärintelut säu, i apoi dupä
363

moarte este si el j')e deplin zeificat. Cu chipul acesta zeii se

succedeaá din tata' in fiu, fiind unul duPA altul zeificati $i in-
spirând din ce in ce ami muitä temere. Este de observat °A' te-
merea de regi, care la inceput este cauza zeificrii lor, este mai
pe urmä, la rindul sätf, märitä pryi Crediata cal regii sunt fii,
de zei. Cand un popor se amestecA cu un al-tul, in arrua unei
cuceriri sau a unei emigratiuni, el nu päräseste zeii
proprii, ci pe lingá -a'cestia mai adaugä si pe acida ai poporului
celuilalt; cäci, chiar dacA rezultatul unui räsbohr dovedeste cä
zeii unui popor sunt poate mai slabi decit i. celttilalt poipor,
aceasta nu Impiedicä, ca ei sà fie mult mai tari decit oanienii
In vieatà, si, prin urmare, foarte temuti de acestia. Multimea
regilor zeificati de un singur popor, si imprumutul de zei ce-si
fac popoarele ce se intálnesc, fac pe de o parte ca zeit sä se nu-
mere cu sutele si cu, mine la acelas popor, si pe 'de alta' parte
ca aceiasi zei sà fie cateod.atä admisi de toate popoarele ce vin
In contact. Pe lang'd regi, cari devin zei de intiiul rang, toti
oamenii insemnali, precum generalii, preotii, legislatorii, vräji-
torii vestid, capdtd dupä inflarte un rang insemnat in lumea ne-
vAzutä i devin astfel semi-zei.
Incä' din perioada fetisismului este; admis cä sufletele mor-
tilor se intrupeazd obisnuit in fiintele i lucrurile lumii väzute.
Zeii si. semi-zeii nu Lc exceptie la reg-ulä; insä ei se Intru-
peaza.' in lucruri potrivite cti rangul si puterea lor. Asa, pIrin-
tele regelui .domnitor, sau citeodatá eroul care( a fondat dinastia
domnitoare, este Intrupat in soare; deaceea regele actual este
considerat a fi fiul soarelui; i precum soarele domneste prin
inrâtrrirea sa hsupra -atmosferei si a suprafetei pämäntului, tot
asffel zeul respectiv domneste asupra tuturor spiritelor ce se
-a-fld In atmosferä si deasupra_pamânttilui. Un alt zeu este intru-
pat in ocean si are la ordinele sale toate sufletele ce locuiesc
sau rätkesc prin ocean; un. altul, Insufle-teste o päduri sau -un
munte si porunceste la toate sufletèle ordinare, intrupia te in
lucrurile ce se aflä In pádure sau (ruante si asA mai departe.
Cu chipul acesta stäpinirea lumii este impärtitä intre nenumärati
ze i semi-zei de diferite graciuri de putere si mai mult sau
mai putin independenti.
Credintele proprii acestei perioade sun'e adause la acelea
ale perioadei cari sunt conservate Inciä in' 'Mire-
 :309

gime; ataja numai c temerea si atentiunea omului sunt acumal

indreptate mal cu searnál de ,partea zeilor si a semi-zeilor, fiindcá
acqtia sunt acuma cea ma înnaIt cauz4 a lucrurilor. Lupta O-
iMului contra acestora se faee, afard de cateva modificdri si
perfectionäri, potrivite cu noua situatiune, prin aoeleasi mijloace
ca si lupta contra sufletelor ordinares de tnortii.
In timpul constituirii celor cLintìiu popoare barbare este
obiceiul ca individul ce amare sä se Ingroape in casa in care
a trälit. Tot astfel se furmeazä si cu regil. Fiind insá" éä sufletul
rnortului viziteaa foarte des casa in care a träit trupul çL mai
Cu seanrA mormântul in care zace cadavrul, deaceea i ufletul,
<regelui este presuipus cä vine des prin fosta sa locuintä, in care
i se afl i mormántul. Pentru a-I face i mai mult s'a vie cAnd
este chemat, se pune pe mortnint chipul regelui, fäcut de piatrà
sau lemn, in cari sufletul se intrupeazä cánd este invoca. -Acest
chip este ceeade se numejte un idol. Barbarii, cari au nevoie sä
se roage, sau sä aducA jertfe sufletului regal, vin inr pelerinaj
la locuinta acestuia, unde ei sunt siguri s'A-1 gäseascá. Cu chi-
pul acesta, casa In care a ti-6ft si a rnurit regele devine templu,
tnormintul lui devine altar, dig-nitariis sau servitorii luJ favoritl
devin Ingrijitorii si preotii templului;, iar repetirea pentru, adu-
cerea aminte a ceremoniei funebre a regelui ctA nastere la ce-
remonia religioasd obisnuitä ce se oficiazá in templu. Toate a-
cestea se fac pentru toti mortii zeificati, si astfel templurile
.sajung a se nurnära ca sutele si miile ca si Leu i semi,zeii pena
tru cari sunt fäcute.
Preotii sunt cei dintäiu vräjitori, fermeatori i descântätori
ai poporului, pentrucd ei, prin intimitatea lor cu zeii, cunose
inai bine decat oricine dorirrta si vointa acestora, st stiu prin
ce mijboace se i)oate cäpát.ii favoarea lor. Functiunea principalä
preotilor consistä In a ingriji ca idolii sä aibg totdeauna de
mâncat, de 1:11'...*t si toate cele trebuincioaseviefii trupesti cu im,
belsugare; deaceea, ei spun credinciosilor ce sa aducá." si cit
aducä la templu pentru a impäch m'Arda zeilor. Fiindeä la luce-
put ospätul favokit si de rigoare al vitejilor este fAcut din car-
nea dusmanilor lor invinsi, deaceef si zeilor cari sunt vitejii
vitejilor li se jertfesc oameni, din cari preodi pregatese ospätul
cel mai favorit al zeilor: Se zice CA, pe când s'a descoperit Ame-
rica, preotii teMplelor din Mexic sacrificatt pentru acest scop
coNTA
370

panä la 20.000 a pameni pe an. Fiindcä zeii sunt presupusi

au aceleas placeri asi; oamenii, deaceea, cand .inceteazi cu to7
tul antropotagia,, nu se mai sacrificá ei1or dedat
porumbi, etc. Atitt oarnenii cat i nima1ele aduse spre
sunt 'Injunghiat i fripte de prepti pe altar. Este ,adevärat_ eh"
fripturile Acestea tot .preotii le märancá; insä ei pretind cá aná,
nânc manai partea itaaterialá 'a fripturilor, care a veknas
masa idolului, dupä ce aceStak a mancat parta -spiritualä. a
&lied sufletele sfintilor sacrifidate. Tot, astfel se fplosesc preotii.
de partea materialà a bädturilok,si a banilor adusi i4olului Ca
ofrande., Fiindeä zeii, sunt presupusi ea' au' trebuinq sexuale,,
deaceea se sacrifieä lor la temple virginitatea feteloreelor maiL
frumoase.. Se intelege eä zeii se multumese numai cu partea spi-
ritualá a, lucrttlui, läsand partea Materiala pe seama preoliior,
Cand mai tat-zit" preotii inteteatk in religiunfle ulterioare, de a
inl6cul pe zei In partea mlterialá a tuturor lucrurilor, ofrandele
de valoare aduse zebilor servese, in parte si pentru'intretinerea sä-
racilor; jar fecioarele sadificate pentra plIcerile sexutale ale
zeitor, devin simple vestale saut cAlugäri-te. Din aceste fedioare
b. H. Spencer, precum aiti invätati, sustine cä credinto
se nasc obisnuit in perioadele .urrnätoare 'Hi de zei.
in zei si. cultul lor sunt näscute din cultul stramosilor. Aceastat
nix. este adevärat, deck in parte. Se. stil cä innainte de consti4
tuirea regaturilor, fiecare trib necunoste4 in geriere un strámos
comun, din caa' cà irnai fiecare trib este comPus din scoboril
torii unui singur om. Diacä, la moartea acestui strAmos, sa ore,
zut cä sufletul ski s'a. intrupat de exempla intr'un urs, si chiati
se crece mai tarziu cal ei stint! creki de in Sunt si
stäzi chiar multe triburi sälbatice, dad cred eä stramosul lor
este un urs, sau un lup, sau alt animal; si indivizi acquias
trib, mai cu Seamd, dacá stint antropofagit se feresc íñ genere-
de.a M,inca carne din animalul respectiv, de teama ca s hu,trat'-
mince din strámosul lor; dar aici se märgineste tot respediul
pentru acesta. Sträniosul este in adevär recunoseut ca creator:,
dar firdcil la inceput nix existä drept de proprietate i fiindcA
stapánirea asupra unui lacru nu este al celui cfe l-a fácut, ci
a milli mai tare, aeaceea -stäpanirea asupra tribului ,Jo are in'
vieaä i dupl moarte, eroul, devenit rege, chiar cánd este recp-
nosdut ea' west erou sd scoboarà din acelas strAmos comun.
 371

probá indirjectä Idespre aceasta o, avem in labula zeilor lia Greci

Romani. Iupiter este zeull suprem care impairteste stäpanirea
lutnii cu fratii sài Neptun i Pikton, land oarecare, putere a-
supra lumii fiiior säi, Acesti zei punatral stápanire pe lume
ptin puterea lor, sunt singurii tetnuti i adotati de oameni,
titnp se Oranus, care e stramosui tuturor zeilor, nu se bucurá
de nici un cult din partea oamenilor, fiincica nu are nici o
putere a'supra desi este creatorul el. Este de observat,
asemenea, cá. mai tarziu, cand monoteistii atribuiserä unui sin-
gur Dunmezeu i creatiunea i stapánitea' tuna acell Dumnezeu)
este o transformatiune a celui rnai puternic din zeii
precum ar /i Jupiter.
Adeváratul cult al stramosilor nu existä.'decat atunci: cand
legiiturile de familie sunt foaqe stranse, aceasta. nu se in-
tainplä decat 'cand regatele sun?. formate; fiindcal coheziunea fa-
inilieiimerge la inceput paralel cu coheziunea statului. La in-
cept des/ parintele poate sa dispute cu dreptut fortei de c-opii
.sdi mid, insä.nu mai perate avea nici o stapanite? asupra 1or;,
indatice acestia, au 'cápatat cu vársta lor puterea trebuindioasa
pentru' a se apArà chiai- contta pärintelui lor; afará de aceasta,
chiar stapanirea asupra copiilor mid poate fi disputatä) de Un
_altul mat tark--decat parintele adestora. Mai tarziu, insa, cand
societatea_este solid tonstituità si child se náste ideea
tului de proprietate, parintele ppätä asupra copiilor sal uh
niirept' absolut1 care dureazá cat i vleata aces-63ra) si care este
garantat -de societate, adicá de moraOurile formate Priti ideea
-dteptului de proprietate simai tarziu de legi. Fiul deprinzan-
du-sle a vedea totdeauna säu nu numai un protector
binevoiltor, dar si un stapan absolut care poate 0i:fraud sa-1
miceaseár are o temere &lama de Gansul care nu InckteaZá.
mOartea acestuia, de vreme ce sufletul omtilui continua Klupá
mbarte relatiunlle sale ca cei vii. Aceastà credintä, a dat nas.:
tere la cultul zeilort de casä, care erà in floar,e fa Greci si
la Romani. 'ma acr01-4 credintá, .dttpá tO'rate probabitlitalile,, e
formata in urma .credintei in zeii stlperioti, ori au aparut Odatä
cu cei dintaiu etoi, innaintea constituirei familiei,
rezutnat, perioada idolatriei este caracterizata prin cte-
dinta cá sufletele mortilor se deoSibesc prin putero si tang le-
rarhic, into,cmai ca ioamenii In vieatä, cari sunt dep. consti-
372

tuiti in societati vaste i organizate. Sufletele cele, mai puter7

nice sunt numarul acestora merge crescand ca i nu-
marul oamenilor mari ce mor. Idsd aceste, suflete continua Inca.
de a fi anuritoare ca si sufletele ordinare.,

SECT1UNEA III
Perioada Politeismului
Templurile sunt la Inceput casele In cari au locuit i s'ara.
Inmormântat regii i in cari locuesc sufletele lor zeificate. Cu
progresul architecturei, casele regale i prin urmare templurile
devin din ce In ce mai solide mai trainice. Insa, cand omul
incepe a observa ca acelas idol continua a face minuni prin
preotii sal in acelas templu, in timpul mai multor generatii,
färd ca templul sä dea semne de ruina si idolul semne de sla-
biciune, atunci el incepe a crede cä zeul respectiv trebuie sl_
fie nemuritor. Nemurirea atribuitä mai intaiu zeilor celor mai
puternici, adica zeificati, este acordata treptat zeilor
de toate gradele. Zeii superiori, deyeniti nemuritori, mi se mai
schimba ç1 numarul lor nu mai cre,Rte; cáci stapanirea lumii
Intregi fiind imrartitä intre dansii si ei existind totdeauna;
once -fiou venit nu ar mai gasi ce sa stapaneasca. Pentru ra,
tiuni analoage, ,zeii interiori cari ocupa toate functiunile din
tmparatiile zeilor superiori, rru se tnai schimba nici ei, Inda4
ce devin nemurltori. Din acest moment, nici regii, nici
oameni mari nu Irnai ,dein zei vropriu zis.
Deaici incolo regii incep a fi favorita si reprezentantii.
zeilor pe pamant. La inceput regele, scoborindu-se în adevar
dinteun rege zeiricat, se considerà a fi saoboritorul unui 7eu1
care ()data a luat trup de om pentrur a invata pe oameni diferice
-arte si a fonda un regat puternic pe care apoi, dupa intoar-
cerea sa la cer, l-a lasat mostenitor copiilor ce a facart pe pa,-
mánt cu o frumpasa muritoare. Cateodata regele este fructul
amorului dintre mama sa si un zeu, atras numai pentru un mo-
ment de gratiile acesteia. Indeobste, fii parnantesti ni zeilor
sunt gratificati cu nemurirea. In &farsa, oricare ar fi originea
regelui, el este favoritul zeilor dela cari a primit regatul in de-
plina proprietate, si el este reprezentantul si organul prin cara
zeii vorbesc poporului. kegele este de fapt, cel dintiriu preot
 373

al zeilor, cu care sta chiar la convorbire cateva ceasuri

zilei. Pentru intelegerea limbei zeilor cu eari stä la sfat, si
dela cari se inspirá, regele 'se ajutá de interpreti, adicrt de
preotii propriu z1i ai zeilor. Preotii fiind deci formulato-
rii dorinfej, zeilor si ai vointei regelui. impártesc de fapt cut:
acesta puterea regard, dacá regele insus nu este, preot; si astfel,
guvernul regatului este in once caz teocratic pur. bate le-
gile fiind facute de regi i preoti, sunt considerate a fi expre-
siunea xointei ieilor. Asa dar autoritatea guvernantilor si le-
gile lor sunt sanctionate prin mania zeilor, Card e gata sá, cadg
asupra neascultatorilor.
Oamenii cari au ranguri Mari sociale nu mai sunt In gel.
nere zeificati, dar totus ei sunt considerati a fi din o rasà de
fiie cari se apropie a-1mi mull de zei, decat de oamenii ordi?
nari; deaceea, ei nu se confundà cu acestia nich chiar dup5.
tnoarte. Pentru a da saistfactiune acestei idei, se crede eh' viatN
sociald de pe pamant, se continua intocinai dincolo de mor-
mant; asa ca cine e rege aici, ramane% rege i dincolo 'de knor-
mant, cine e sclav rámâne sclav, i asa mai departe. Fijad
insä locul pe care se aflai omul in; vieatä este ocupat de acesta
si nu mai poate cuprinde nenutnaratele regaturi de morti cari
se inmultesc la fiecare generkiune ce moare, deaceea se créde
ca este o alta regiune foarte frurnoasd si intinsä unde numai
sufletele rnortilor se pot duce pentru a continu,a, vieata de pe
pamant. Acea regiune se credea la inceput a fi o continuare
a fetei patnantului tin partea despre rasärit din cauZ4 Ca' po-
poarele -pástreafá o amintire vag6 despre regiuni 'deosebite
dinspre rrisárit pe cari le-au párásit pri tnigratiune; toate
emigratiunile facandu-se indeobste dela rásarit la apus. Regiul-
nea In care locuesc mortii nu se densebeste la inceput de aceea
In care traesc cei vii deck prin aoeea ca acolo se ea cu mai
armItà Pinbelpgare toate cele trebuincioase vietii, precum vanat,,
fructe, etc. Credinta in continttarea vietii pe cealaltg lutne este.
atat de puternicd la barbari, inck abia se poate compara
credinta respectivti a crestinilor de astázi. Astfel, in, Japonia si
Iindia, zicv sir Lubbock, se fac In toate zilele imprumuturi de
bani cu condi-tia ca sá se pläteascä pe cealaltá lume.
engleze din India au copstatat un caz foyte curios: o fe-
Tribunalele
meie bätraná fijad prádatà de cinci franci de catre un individ
374

tare indata dupa aceea a murit, a rugat pe sau a sa o.

,ucida cu un topor pentru ca ea sa se poata duce degraba
pe cealatta lurne Sa prinda hotul innalinte de a 8e as'cunde
sa-1 dea pe mana juciecatortior d acolp. In regatul Dahonie,
din Attica, zice acelas autor, -regele chiamfa din cand in cand
cate un sol caruia ii da porunca sa se mica pe cea iume, sa
spuna regelui care,a murkt cutare noutate .cie pe iumta aceasta;
si dupa aceea omoara_solut pentru ca surletul sau sa poata pieca
unde e trim's. Cand regele, din Dahome more, numeroasele
sale temei, prieteng, siugiie sale, se gramadesc care de *care
sa tie mai intaiu ingropar de viu alaturi cu regete, pentru'ag
Servi ce1 dintatu si capata tavbrui pa cea wine. Lu toate
Acestea, staleteie nu au Inca pe cea luine vieata vestuca. IncA
din permadele anterioare se acanite ca afara cl oarecart excel)),
suiletui unui indivici tra.este dupe moarce atata ump cat
exista cadavral sau sau macar o parte din aces' cadavru;
ca acest suflet poate ti ucts chtar deia ineeput prin arderea
mancarea cadavruitii. Se pare ca aceasta credinta, deterrninat
pe Egipteni ca sa rnotnitice cadavrele bamenitor i sa le puje
loc de signranta pentru ca acestea sa exhste indefinit si
tot atat sa traeasca i sutletele respective pe cea lume. tgip-
ienii au 2rnomiticat asemenea cadaVre de animale Intre can se
afIa mai eu seamá serpii i crocodilii. E probabil ca Egip-
tend au mornificat pe acele animate cari in Vieitä erau pre8u1-,
puse ca sunt intruparea unor suflete de oameni-morti a carora
cadavre nu fusesera ingropate si se pierdusera. Tot acestor ere,
dinte cred di se datoreste Ingrijirea cea mare cu care s'au con-
servat la toate p poarele vechi sau da irele intregi ale oa-
menilor sau cenusa lor, aceasta hind considerata ca esenta
cadavrelor in ernorminte solid cladite, Fiindca cadavrul lásat
_in voia lui sau thiar pregätit In once alt chip se descompurie
si dispare eurand, de aceea toate p poarele politeiste adop-
teaza pentru asigurarea vietii sufletelor sau st; emul egiptean
de a tmorniticä caclavrele gait cela .de a le arde si a conservA
,cenusa bor. Insd conservarea indefinita a cadavrelor ajunge a
face sa se cread 5 cä sufletele tuturor ni rtilor quilt neusuritoare,
flupg. cum existeirta indefini a a templelor si a idolilor ajunsese
mai innainte a sugerà crelinta in nemurir a zeitor.
Sufletele- mortilor locuind acuma In cealaltá lume nu se
 375

mai arata pe pamant cleat in cazttri cut totul exceptionale. lnsa

in pesteri, in ruine, hi prapastu, in bulboane, etc. se atia Inca
inpermanenta duhuri cart nu 'Asa ocazia de a speria pe oat-,
men' si de a le lace rau. ACestte du,/iuri ,1/4trebuje sä 'te si ele
nernuritoale, deo.areLe se atla totdeauna la, postul 'or., Pend LA
concilia precenta permanenta pe pamant a, acestor duhuri
sederea permanenta a surletelor mortilor in cea lum; se ad.-
mite ca cele dint:tin carj odata fusese considerate ca sunete de,
mot-0 sunt de o natura deosebila de a celor din urma Cu,
chtpul aiesta junge a se torma in aceasta perioada trej, feluri,
de. fur* spirituate i nemuritoare zeii, duhurile i sufletele-
oamendor., Cat odespre visan, umbre i imagini reflectate, a,
.carora falsa interpretare de altadatd, este adevarata generar
toare a tuturor acestor 'Ante inchipuite, ele incep aLum dupg
ce silau mip1init rolul a ti altfel interpretate; umbrele
gutile reflectate 4e corpurtle lucti incep a fi recunoscute ca sim-
ple efecte ale lurnimpl; jar visurile incep ai fi constiderate
prevestri simbolice date oamenilor de zei sau de sane spirite;
deaceea interpretarea visurilor devine o arta pentru prezicerea
ViLtorului i prin visurile oamenilor miari se fac chiar ate-
odata adevarate revolatiuni asupra adevarurilor religioase.

Pe la sthrsitul petioadei politeismului sfera de cugetare

omului se largeste foarte mult in urma progresuluieintelectual
al acestuia, ceeace insemneaza cä tnarginile lumii reale cu-
noscute in intinderea spatiului timpului si a materiei stint im-
pulse foarte departe de catre cunostintele experimentale
tigate de orn si astfel i marginile lumii inchipuite pat fi,
Ilmpinse si mai departe .a.e puterea lui imaginativa; etici contrar
opiniunilor admise, puterea imaginativá nu poate nicjodatä a-
lunge cu creatiunile sale decat ca sä zicj ash ativa pasi mai
departe de marginile la cari au ajuns cunostintele experimenI
tale, latä acuna in ce fel a inaurit llrgirea sferei de cugeo
tare asupra ideilor pollteiste.
Fiecare popor, având zeil säi si bate popoarele Mild la
Inceput mid i aproape egale in putere, se crede cä zeii tuturor
popoarelor isi impart cam deopotrivä stäpanirea lurnii nevär,
zute; dar cand un popor devine foarte mare si doming pel
celelalte sau cind un popor mare ocup`a o intreaga regiunq
376

Inchisa cu margini naturale, care II impiedica de a unoa§te

prin contact, puterea tot atat de mare a altor popoare, atunci
acest popor crede ca zeii sai sunt cei mai puternicii din toti,
ca ei sunt adevaratii stapini ai lumii intrcIi i ca zeii celorlalte
ropoare nu sunt poate deck niste subalterni insubordonati ai
celor dintaiu. Mai taiziu, dupa ce se adinitg ca aceeas zei su,-;
periori stripanesc toata lumea, incepe a se crede ca 7eii dife-
riti ai popoarelor vecine deopotrivá puternice cgri vin in con-
tact nu pot fi deck tot acesti zei, sub nume diferite. Aceasta
a provocat paralelismul si apoi contopirea zeilor dela toate
popow ele antice (IL pe marginea maiii Meditarana pe timpul
Orecilor si a Romanilor. Astfel, cu toata deosebirea de ori-
gine, s'a unificat Kronos al Grecilor cu Saturnus al Rumanilor,
Zeus al celor dintaiu cii Jupiter al celor din urma iash mai,
departe. Insa fiincica legenda fiecarui zeu este in realitate bio-
grafia denaturata a regzlai sau eroului resrectiv, caro a fost
zeificat in perioada idolatriei si fiindca legendele zeilor dela
diferite popoare nu se potrivesc, de aceea, prin unificar ea zeir
lor acestor popoare legenda aceluias zeu se infatiseaza cu mai
multe variante; sau, daca nu ate variante, atunci e plina de
absurditati, fiincitä este un amalgam inform de mai multe le-
gende contradictorii.
Aceiasi zei, fiind ()data stapini pe intreaga lume, puterea
lor se mai mareste Inca, cu cat humea cunoscpta devine mai
mare. lnsa, cunostintele geografice progresivet, largesc irnpa-
ratia zeilor pe pamant, cunoslintele astronomice unpin de-
parte astrele si zeii, a caror locuing pbisnuita era Inai inna
inte pe varful unui Imunte, de uncle se puteà face numai un pas
pana la stele, acum se aseaza in cer, tocmai dincolo de stelele
cele indepartate. Pentru ca sà poata ei veghiktocmai de acolo,
asupra intregii, lor imparatii si a se scobori la nevoie inteo
clipa pe pitmant, ei sunt inchipuiti, ca sa 7ic asa, mai ae-
rieni, mai ihvizibili, mai supranaturali deck innainte. Zeii, del
se intalnesc in timpul de repauz in olimpul lor din eel-, dar
fiecare din ei ávand stripanriea unei parti din natura sau con,
ducerea unui fel de fenom ene in natura, se 'duce regulat la
postul sau. Astfel Apolon, face in fiecare zi calatoria sa
dmita cu Icarul si caii sai de foc pentru a lumina si incalz1
 377

lumea, Jupiter se Ingrijestede ploaie pentru feritilitatea päc-

mfintului, etc.
In intiiiele faze ale politeisnrului idolii au figura omeneascd
combinatä cu aceea a vreunui animal sau chiar, a vreunui lucru
neinsufletit. Astfel, la Egipteni, Osiris are obiSnuit trupul ide
om $i capul de bou, ori trupui de n i capul de 'soitn ,sati
viceversa; (sis, trupui $i capul de femeie, purtând MAA pe cap-
coarne sau un disc reprezentind luna. Cam in felul acesta sunt
fäcuti toti idolii la Egipteni, la Asirieni, la .Fenicienl, etq.
Este de observat insä, ea' tot1 acesti idoli, pot aveà $i numai fi-
gura de om sau numai acea de animak, Ida cum cred eu
se pot explica, toate acesfea: Am vazut c hied jun perioada
sufletul unui cart mort putea fi g'äsit Inteun
sau in alt lucru in care se Intrupase singur satt puted fi silit
prin evocatiune sa se intrupeze in bucata de lemn sau piaträ
care seamänä la chip ca ornul mort respectiv. Am väzut apoi-
ca- in perioada idolatriei sufletul regelui zeificat, de$1 puteà
fi adorat in vreun aninaI viu In care se Intrupase provizoritr,
dar nu pute'd fi gasit cu siigurantä $i la once moment ¡deck In
idolul de piatra sau de lemn care 11 aträgea cu asemänarea sa.
Acest idol insd avea totdeauna figura de ont, fiándcd numai ast-
fel putea semana cu regele zeificat, care In.privinta asemänärik
cel putin erà considerat a fi tot om. La inceputul perioadei po-
devenind nemuiTori, $i de naturä cut totul deo-
sebita de a omului, se crede cä ei existând de mai Innainte,
numai decat s'au s-.oborit pe painânt si atunci au luat provizo-
riu igura omeneasca Intocmai precum au luat dupd aceea $i
figura de animal -sail de alt lucru. Toate figurile sub cari s'a,
arátat un zeu la oameni fiind deopotriva provizorii, toate tre-
buie sa aiba aceeasi virtute de a4 atrage. De aceea este indi-
ferent daca idolul reproduce chipul omenesc sau chipul ani-
malic al zeului. Insa pentru ca acesta sä fie atras ca indbite-
puteri, idolul efte facut a$A ca sa iaiba deodfratái toate figurile
sub cari zeul s'a aratat oamenilor. Cu chipiil acesta idolii mon,-
struo$i cu figura jumatate. omeneased jumätate animaiic, nu,
stint decat expresiunea $1 rezultatul unei dibacii rafinate a o-
mului fata cu zeii sai. Aceasta interpretare este confirmatl+-
prin aceea cà idolul nu reproduce niciodartá figura altui
mal sau lucru decAt a aceluia in care zeul, dupd spunereat
378

Jegendei sale, s'a intrupat (olatal. Astfel Osiris, Nor si Iris,

yot fi reprezetPtati cu figurile zise mai sus pentruca dupa spusa
legendei cel ciintaiu s'a Intrupat dupä ce a murit ca oml in
bou, cel de al doilea in soim si cea de a treia 'in vaca si apoi
In luna. Daca un zeu s'a intrupat succesiv in mal multe fiinte
sau lucruri, idolul poate reproduce deodata fig-urile tuturor
cestora. Interpretarea de mai sus mai este confirmata de im'd
prejurarea cà acelas zeu nu este totdeauna reprezentat prin
ceeas combinatie de figuri, ceeace ar trebui sa," fie daca in a-
.devar idolul ar reprezenta chipul obisnuit al zeului si nu ar
fi numai un instrument perfectionat pentru a atrag-e pe acesta.
Astfel, Hor este reprezentat sau cu figura orneneasca sau cu fi-
gull de soihn sau ca trupul de orn i capul de 'soim, tau cu
trupul de soim si capul de bm.
In fazele Mai innaintate ale politeistmidui, când omul ajunge
la un oarecare grad de desvoltare a sentitmentelor sale este;..
lice si Cand isi face o idee rnai innaltä si de Inatura sa proprie
si d aceea a zeilor, el crede cti acestia desi az avtre si au
puterea sa se imbrace cu once figura din lume, totus, figura
lor obisnuita si de predilectiune nu poate fi deCit acea otne'-1
neasca ca una ce este cea mai frumoasà. Idolii, deci, pentru
a attage pe zei, trebue sà reproduca chipul obisnuit, adick
sornenesc I acestora; si ca Cat ei vor semana mai murlt ;elk_ zeii
cu Mat Ii vor atrage mai puternic. Aceastä din urrnä credinta
nu a fost din acelea care a contribuit mai putin la Inflorirea
artelor plastice la Greci si Romani. Fiindca fenomenele
turei sunt conduse de zei, acestia sunt inchipuiti de ordinar
In actiune, fiecare avänd fireste pe lânga figura de Gm
accesoriile acelea Cari II fac tmai propriu pentru con-
Aucerea fenomenelor cu care este insarcinat. Astfel, ApoIon,
care lumineaza, inc`alzeste i inveseleste lurnea, este frumos,
radios si calatoreste cu cal i car de foc; Mars, care inspirit
curaj luptAtorilor teste el insus btav i apoi este innarmat
pentru a le putea da ajutor efectiv la trebuintä; Minerva; spill
a putea inspirà oarnenilor intelepciunea, este ea insäs inteleaptä,
serioasä si severa; Venus, are tocmai calitätile pe cari trebuie
sä tomunice femellor pentru a atrage lIa dansele pe bar,
bati si a asigura perpetuarea speciei; i asa mai departe cut
toti zeii. Aceste forme particulare, atribuite zeilor prin necesii
 379

tatea buriel conducen i a fenomenelor naturei, au servit si ele

intru catva ra modifica pe ici pe colea legenciele zeilor si
le face sd contina si mai multe contraziceri i absurditati de-
cat ilmainte. Dur toate aLestea, rezultá ca. e falsd opiniunea
acelora cari creci cá zeii antichiatn clasice erau numai nIste-
personificari a fortelor naturei si ca figurile sub cari erau re-T
prezentati, emu nuniai niste figuri alegorice pe cari vulgul
luat drept realifán. Nu din personificäri si alegori s'au nascut
zeii antici; cl ei au degenerat treptat de atunci si para in zi
lele noastre in simple personificari de ale fortelor naturale
alegorii. Ba chiar cred ca.' alegoriile intrebuintate astazi priu
aceea chiar Ca ccntin totdeauna figuri omenesti, nici nu att
altá origina decat creciintele politeiste i ca in lipsa acestora
ele nici nu ar fi fost int entate de om.
Omul a fputut desigur din cele din-Wu timpuri sä deosir,
beasca pläcutul de nepla'cut, fericirea de nenorocire, binele de'
räu. El a fost asemenea din cele dintait; timpuri- determinat de'
egoismul curat, sau de simpatie i antipatie, a, face aliuia bine
sau rau. Dar el n'a simtit decat foarte tarziu trebuinta prat
morala de ,a se feri sà facá ràtt altula, si de a-i dace nuntai-
bine. A trebuit pentru aceasta ca ideia bineluksá se uneascä ca
aceea a datoriei. Insa aceasta din urrnà idee s'a format si s'a
desvoltat la inceput inciependent de cea dintaiu. Sentimenttd-
datoriei isi trage originea din se.ntimentul temerii care sileste
pe omul primitiv a face acte de propitiare pentru a evità mania,
si a castiga favoarea aceloria cari pot sa-ii faca' rau. Omul pri-
mitiv se simte deci inciatorit prin frica pedepsei ce-1 asteapa
a face tot aceeace face plácere zeijor, regilor, i In unele ca-
zuri semenilor sai. fàrà a se ingriji de binele sau rául ce .ar
putea rezulta din aceasta pentru un altul. Cand anal tarziu,.
In perioada idolatriei si mai cu seana in a politeismuliti, pu-
terea zeilor se intinde pretutindeni si aceea a omului nu insem-
neazà mai nimica, toate regulile de purtare in societate sunt
considerate a fi expresiunea vointei zeilor; deoarece legileLsunt
fäcute si morav-urile consfintite de aceia chiar carii sunt in co-
municare directä cu zeii si se inspirá dela dânsii. Vointa zeilor-
regulamentand purtarea amului sub toate privintele morale, hit
intelesul cel mai larg cuvantului, cu notiunile de dreptate,
de datorie, de responsabliitate, de merit, se confunda cu as-
.380

-cultarea de poruncile zeilor, ceeace insernneazá ca toate aceste

notiuni n'au fost niciodatá innainte cieosebite si nu sunt Uta
la aceasta epoca diferentiate in capul onmlui. De altä parte,
cu cât instinctul de conservare socialá se desvaluieste,, regulele
-de purtare conservand caracterul religios, obligá din ce in ce
mai mult pe indivizi a-s,i face bine unul altuia si a se ajuta
la nevoie. Cu chipul acesta 'Alele, care n'aya innainte nimica
aface cu imorala, incepe a fi obiect al datoriei si tinde a devenl
obiectuf exclusiv al acesteia i, prin urmare, si a/ moralei. Dar
cu cat binele castiga teren, ca obiect al moralei cu atat zeii dela
care emana inca' toate regulele de conduitá, sunt considerati a
fi binevoitori si generosi; caci ei trebuie sft fie buni si iubi-
tori de bine, deoarece poruncesc oamenilor sa-si faca bine unul
altuia. Cu chipul acesta, pe d'ad zeii sunt consicierati a fi din
ce in ce mal tnari i mai puternici, ei sunt pe de altá parte so-
cotiti din ce in ce dai buni pentru oameni. Zeii mai sunt si
drepti, deoarece ei rásplátesc cu bine faptele bune,, adica ascul-
tarea poruncilor lor, si cu ru faptele rele, adica nesupunerea
catre dansii. Fiindc5. insá. A ceastä rásplátire nu se5 intampla de
fapt in totdeauna ad pe pámant, ea se continua si se comple-
teaza in lumea mortilor. Sfera -de cugetare a omului, fiind
acuma foarte largità si imaginatia lui trebuind acum sa umple
spatiurile ce se afld sub pamant, s'a asezat în aceste spa-
tiuri lumea mortilor, care este impartita in dona regiuni Ama
clestinata pentru locuinta sufletelor celor drep-ti si alta pentru
cei nedrepti condamnati a fi pedepsiti.
Pe cand zeii superiori incep a fi considerati ca buni diu
cauza legilor umanitare ce se fac in numele lor, duhurile cele
miel, c,ari cutreera lumea noapfea, continuä a fi esential rinda%
cioase, din cauzá ea in numele lor nu s'a fácut niciodatá ceva
bun pentru cm in genere. Din contra, pe Janga ränta'file ce
fac din propria lor inirtiativa aceste duhuri se pun la dispo-
zitia tuturor acelora cari vor sá facà ráu ahora si mai cu
la dispozitia vrajitorilor si fermecatorilor. Deosebirea spiritelor
In bune si rele, cari in acesat5 iperioada, abia incepe A se forma,
creste treptat i ajunge sá fie foarte .mare si de foarte mare
importantá in perioada inonoteismului.
Toti oamenii, panä si regii, frebuind s5 asculte de poruncile
_,zeilor, sunt impártiti in ascultátori si neascultátori ai acelor
 381

porunci, adi.!ä" In dreptii nedrepti, si apoi sunt trimisi dupä

faptele lor in Campine elizeane, cum se zicea la Roma sau In
Tartar. Aceasta. impartire este cel dintaiu pas facut spre ega-
litatea oamenilor. Este adevarat ea la inceput fiecare se duceà
pe cealalta lume cu rangul si puterea ce a avut-o pe pamant;
dar si deosebirile de rang si putere scad treptat pe cealaltg
_fume, cu cat Inotalitatea face progres, aceasta tinzánd a deveni
-caracterul esential si exclusiv de ciistinctiune al oamenilor.
Micsorarea acestor deosebiri, precum si diferentiarea drep-
itatti de catre religiune au fo,st favorizate la caeva popoare
_politeistL prin imprejurari cu tofu' exceptionale. Dad. Grecii
Romanii cänd au pierdut din o cauza oarecare vechile lor di-
nastii regale, ar fi fost cuceriti de reg1 straini si puternici, a-
-cestia ca scoboritori i favoriti ai zeilor dupa credintele' de a-
tunci, ar fi continuat a legiferà singuri si a rnentineá credinta
,c a regulele de purtare in societate nu pot fi facute dec.it de zei
prin intermediarul reprezentantilor lor. Insa Grecii si Romanii,
lipsa de scoboritori din zei, aleg ca sefi politiei scobo.ri-
tori din oameni. Acesti sefi fiind alesi pentru un limp deter-
tninat dupg care ei devin simpli cetateni, nu pot fi considerali
ca de natura deosebita de aceea a concetatenilor lor; cu a,tat
mai mult ca timpul zeificarii sefilor este--trecut de mult si lu-
mea are dejá zeii sai, adica stapânii sai fixati. Prin astfel de
constituire a autoritatei sociale se micsoreafá deosebirea e-
norma ce existà rnai innainte pe lumea aceasta si 'pe cealtaltg
intre sefii ipopoarelor si ceilalti indivizi. Pe de alta parte,
actele de autoritate si legile eari reguleaza interesele ceta-
tenilor, facándu-se de acestia sau de mandatarii lor, o tnare
parte din regulile de purtare in societate sunt scoase de sub
autoritatea zeilor; si astfel incepe a se face deosebirea intre
drept i moraia religioasa. Este adevarat ca chiar la Greci
si la Romani legile si actele publice se fac sub inrAurirea re-
ligiunii poate mat ¡twit decát se crede; cä la facerea lor se con-
sulta' augurii i oraculii si se invoaca zeii pentru a inspirà pe
cei earl legifereaza sau comanda, dar nu este mai putin ade-
varat ca aceastä" slabá participare a zeilor la regularea intere-
selor cetatenilor nu Nate impiedeca formarea i consolidarea
treptatd a credintii cà societatea poate fi condusa mäcar
parte si de vointa cetatenilor independenta de aceea a zeilor.
:)82

E probabil ca progresul acester credinte a fost i ea una dirl

cauzele ireligiozitatii la cari ah ajuns Grecii si Romanil
timpurile lor din uraná. Toate aceste progrese sunt intArziate
in Värile monarchice stdpanite de ciinastii vechi nationale, sco-
borItoare din zeii nationali sau din dinastii steáine- venite
arma euceririlor si pe cari imaignatia popoarelor le pune p4
aceeas linie In privinta originii ca vechile dinastil nationale.,
Dar si in aceste tari monarchii cari la inceput sunt din sange
dumnezeesc devin in perioadele urmátoare simpli oameni fa-
voriti ai lui Dumnezeu, apoi reprezentantii acestuia pa pamant,,
adica suverani cu dreptul divin, si in sfársit, mandatari ai-
poporului, precum fusese sefii republicelor antice incá din tito-
pul polilteismult{i. Acest progres se face treptat Cu cât dapát4
lärgime i consistewta ideile de autonomia omului In raport Cu
divinitatea si de egalitatea oamenilor intre clansii.
In rezumat, ceeace cara0erizeazá perioada politeismului
este: eh' toate spiritele, adicä zeii, duhurile si sufletele oame-
nilor sunt nemuritoare; cà numarul zeilor deveniti acum mai
puternici si frnai binevoitori deck inainte este limitat; si cl
momia propriu zisá incepe a se dezvoità cal element constitu-
tiv al religiei färä a putek Incá fi deosebitá de aceasta si avand
drept sanctiune pedepsile si rásplatirile din lumea aceasta
din cealalfä.

SECTfUNEA 1V
Perioada Monoteismului
In perioada fetisismului omul neputând incd percepe mai,
nici o legáturä. Intre lucrurile 1-J'articulare din lume, crede
fiecare din acestea are un suflet propriu ca voirrta neatArnatá,
In perioada urmiltoare, cand inteligenta sa are o mai mare pu-
tere de analizare si de generalizare, el gáseste cá lucrurile par-
ticular:: se hnpä'rtesc fireste In grupuri i cá toate acelea cari
constituesc un singar grup sunt legate intre dânsele sau prin
o soarta comunä sau prin miscare comund intocmai ca 5i,
cum ele ar fi conduse de un singar suflet. Astfel de grufpuii
sunt respectiv formate de toate lucrurile ce se aflá pe un4
munte. de toate acelea ce constituesc o pádure, de toate caq
se arlá Inten lac, intr'o mare, etc. Fiindeá lucrurile cari con-
 383

stituiesc un grup nu-si pierd particularitatea lor, cieaceea otnul

crecle ca sufletiie acestor lucruri, fáral a-si pierde individuali.
tatea lor asculta de un suflet mai mare; intocmai precum pa-
menii ce conttituiesc un trib sau un popor, fara a pierde in-a
treaga lor libertate de vointa sunt conciusi d vointa unui sin-7
jg-ur sef. Cu chipul acesta se admite ui un singw suflet doml-
neste peste toate acelea cari se afla kite° padure, CA un altul
Starâneste peste toate acelea cari se gäsesc intr'unl lac i asit
i-nai departe. Am vazut prin ce analogie ajunge omul sa- creadd
cà sufletul ce domneste peste mai multe allele este acela
unui sef omenesc ce a murit si cà sufletele intrupate in luau"
rile rarticula,re sunt acelea ale oamenilor ordinari 'inorti. In
perioada politei.lrnului puterea de analizare si de generalizare
a omului fiind mai mare decal: innainte se gaseste cA mai multe
grupuri de lucruri particulare sunt legate intre dansele, astfel
*Meat formea-za un singur grup mai mare care pare a fi conclus
de o singura vointa; si cu .chipul Acesta se admite cà -este un
singur zeu care domneste peste intreaga atmosfera, un altul
peste toate lilac-He, un altul peste toata suprafga parmantului
omul ajungind la un mare grad de dezvoltare, intelectuala, des-
copere cA lumea intreaga formeaza un tot armonios in care fie-
care parte exista si se In*A in corelatiune cu celelalte parti;
pentru a explica aceasta unitate de directiune, el este ne,,1
voit a admite ca lurnea intreaga este conclusa,' de vointa untl
singur -zeu. Aceastä credinta se forrneaza fireste treptat., Astfel
se admik la iticeput ea' in conducerea lumii prevaleaza vointa
unuia Singur din zeii admisi de politeisti, fàrä ca restul zeilor
jsà piarda cu -totul stapinirea asupra partilor respective diri
-lame; intocmai precum in conducerea tuuti Stat ctg organi-
zare feudala prevaleaza' voitrta regelui farà ca seniorii/ vasali
piarda cu totul dreptul de a disp-une del provinciile lor respeci
-five. Dar mai târziu lumea fiind conceputá' ea: o unitate din. to
In ce Mai strAnsà i atentiunea omulni fiinc atrasi din ce in
ce mai rnul.t le zeul principal si mai putin de ceilaiLl zei, pu:
-terea ce se atribule celui dintAiu creste treptat pana absoarbl
pe aceea a celorlalti zei; iar acestia sei scoboara treptat tctiA
rangul i puterea Jor rand ajung simpli ingerik adiea simplii a-
genti sau serviitori ai stApnului supre_m; intocmai precum se-
iiiorii ajung cu timpul de a pierde cu totul dregtul
384

de a dispune de provinciile lor i devin1/4 simpli servitori

vilegiaji ai regelui. In aceastii dintaiu faza a monoteismului Im-
pAratia lui Diannezett seamana ca o monarchie organizatä orne-
neasca In care regele. are nevoit pentru Indeplinirea vointglor
lui de o suma de ,agenti subalterni de diferite ranguri je-.
rardhice.
Precunt spiqtele bune pierd neatarnarea lor pentru a se
pune sub ascultarea unuia singur din -ele, a lui Dumnezeu, tot
astfel spiritele rele sunt puse sub ordinile unui singur sef.,
Printre aceste spirite se ntrmara si zeii lay earl se inchina necre-
dinciosii, adica' aceia ce nu cred in religia mbnoteistä din punc-
tul de vedere al careia se rationeaza; cacit toti zeii caì cautk
a trece in ochii oamenilor de stäpani ai lumii, fàrà sa fie nti
pot fi decal niste rebeli, niste dusmani ai lui Dumnezeu tcel.
adevarat, singurul stapan al lumii.
Seful spiritelor bune, adica Dumnezeu, este principiul bi-
nelui, pe cand seful spiritelor rele este principiul raului. Cel
dintaiu creiaza lumea si este izvorul fericirei, al luminii, al
vietii, .cu un cuvant, a tot ce este frtunos si bun pe lume; pe
cand cel de al doilea distrugelucrurile bune i este izVorut
nenorocirii, al Intunerciului, al morni si a tot ce este urat
rau pe lume. Omul este Indemnat la faptq bane de cel dintaiu
si este Impins la fapte rele de cell de 'al doilea. Principiul
nelui si cel pl raului se lupta astfel neoontenit pe camput
lumii exterioare si pe a-e-ela al oonstiintei omului; dar va veni
un timp and principiul binelui va fi pe neplin invingator
atunci lumea va intrà Inteo era -de fericire care nu se va mai
sfar§i. Aceast credinta optimista se bazeaza atat pe instinctul
de conservare al omului din care se tate nadejdea inteo
ricire vesnica, cat si pe deprinderea contractatä Inca din tim-
pul idolatriiei de a con.,idera pe zeii, superiori din cari se naste
principiul binelui cu mult mai puternice &cat duhurile mid
din cari se naste principiul raului.
Deosebirea radicala ce se face In aceastä perioada 'Mire
spirttele bune si cele rele este determinata de pnogreoul rela-
tiv mire la cari au ajuns sentimentele morale ale omului. D4
yaltà parte, Dumnezeu, care a devenit atat del bun pentru ado-
ratorii sài, Incepe a avea o oarecare bunavointä si pentru aceia
care nu-1 adooreaza; caci insti ictul de conservare sociala al
 385

omului Incepe de astadata a da na$tere la iubirea de omenire

$i, prin urmare, la regule de purtare binevoitoare, catre indi-
vizii popoarelor straine; Insa aceste regule de purtare ca $i
toate celelalte fand inspirate O. sanctionate de Dumnezeu, Iu-
birea de toti oamenii trebuie sa fie Imparta$ita $i de Dumnezeu,
Sa se observe insa ca tiubirea de omenirel esle abia la Incepu-
tul dezvoltarii sale; $i de aceea Dumnezeu del nub este chiar
du$manul celor cari nu-1 adoreaza, este Insa deocamdatas foarte;
piirtinitor pentru adoratorii sai. Ideile $i sentimentele =rani-
tare Insa vor primi deplina lor dezvoltare In fazele urmatoare
ale monoteismului $i In perioada panteismului. Tot iubirea, de
umanitate Indeamna pe credincio$i a converti la adevarata re-
ligie pe necredincio$ii cari intránd odata pe calea adevarului
sunt prirniti de Dumnezeul cel adevarat Intocmai ca ni$te ao-
pii pierduti $i regasin. Asa dar, religine monoteibte, In loc ae
a fi curat nationale $i exclusiviste ca religiilei idolatrice $i po-
liteiste se adreseaza la lumea intreaga; ceeace sta, in armonie
cu ideia unui singur Dumnezeu, stapan peste Intreaga lurne. Pro-
gresul moralitatii introduce In cultul dix initatii ca, cel durtaut
mijloc de propitiare, facerea de bine catre aproapele, curatenia
inimei $i lupta contra patimilor rele atiltate de duhurile t.ele;,
joA! clInd sacrificiile cal-I erau odata cel dintaiu mijloc ae pro-
pitiare, pierd importanta lor treptat rp.ina ajung sa fie ni$rte
simple simboluri de iubire $i supunere catre divinitate,, In sfir-i
$it, progresul moralitatii mai are de efect cai pe cealalta lume
disp,a- oricc alte deosebiri Intre oameni afara cie acelea ce re-
zulta din, meritul sau demeritul faptelor tor.
Monoteismul, precum este descris mai sus, este realizat
mai cu seama in religiunea persana, fondata dq. Zoroastru unde
Ahriman, principiul raului aproape contrabalanse,aza pe Or-
muz principiul binelui; apoi In religiu,nile chineza', mahome-
tana, evreiasca $i cretina In cari principiul binelui este infi-
nit mai puternic deck principiul raului. Asupra acestor doua
din urrna religiuni voiu face oarecari rezerve.
Ju laismul judecat dupa' cartile lui sfinte are toate carac-
terele unei religiuni politeiste afara* de unitatea Dumnezeirii.
Si, in adevar, Dumnezeul Evreilor -Maud urr pact Cu Avratn,
Isac $i lacob In favoarea numai, a scoborilorilo acesiora este
Intocmai ca §i zeii poleitei$tilor, un Dumnezeu national care
CONTA 20
386

dusrnaneste pe toate natiile, afara de rasa evrOascI pentrn

care pastreaza loate favorurile sale, un Dumnezeu care departe
de a ordona propagarea judaismului la alte najinui nu acordi
tnai nici o favoare strAinului importun care adopteaza aceasta
rugaciune pentru ratiunea cà Dumnezen nu inbeste pe acela
ce umbLI pe calea adevarului $i a virtutii arätate de dansul,
ci pe acela care este din singele lui Israel. Ceeace caractériJ
zeaza mai cu seama /pe acest Dumnezeu rational este ica et
fagadueste sa snpuie intr'o zi toata lumea sub' dominatiunea
rasei ovretesti ce va ramanea tot exclusivista si in capul careia
se va gasi atunci, Mesia cel asteptat. Aceasta conceptiune stramta
a caracterului moral al Dumnezeului ovreiesc este desigtuvon-
secinta putinei desvoltari a sentimentelor umanitare ale Evrei,
lor; si judaismul va fi desigur reformat sat; abandonat in zitia
in care evreii vor simtrIn realgate dragostea de omenire pe care
este bazat principiul social ntunit fraternitatea tuturor oamer-
nilor". Evreii practicând o morala ingusta i totodata avand o
conceptiune metafizica innalta despre cauza lumii, adica con-
ceptiunea unui singur Dumnezeu, par a devia dela legea einpi-
rica constatata in istoria celorlalte popoare, in virtutea careia
progresul ideilor l simtimintelor morale merge alaturea
treptat cu progresul ideilor metafizioe. Cu toate acestea, se
poate ca evreii sa nu fad exceptiune la regula; se poate ca icon-
ceptiunea lor metafizica sa nu fie in principiu, asa de inna/ta pe
cart se pare; cu un cuvant, se poate ca numne7eul lor unio
sa nu fie generalizarea zeilor knulltipl.i din perioada politeis-
generalizare care ar implica o desvoltare intelectuala nor-
mala si o innaltare treptata si efectivä a ideilor metafince,
d sa fie un zeu particular ales din rnai multi zei ai unei re-
ligii politeiste. lata consideratiunile cari yin sprijuurea a-
cestei flyoteze: Cel mai .vechiu fapt sigur ce se stie din istoria
&Tedlor este a ei au facut °data partel ca rasa si clash' dis-
tincta din populatia Egiptului. In aceasta calitate si In starea
lor de cultura In care erau inferiori Egiptenilor, Evreii nu erau
decat cel putin politeisti ca si Egiptenii. Se ?tie insa ca la po-
liteiti oras, fiecare breasla de meseriasi si cateedata
flecare clasa a sooietatii se pune sub protectiunea\ mai speciall
a unui singur zeu, fara ca aceasta sa implice necunoasterea au-
toritatiii ceknialti; precum la crestini se obisnuieste a se a-
 387

lege ca patron spedal un sfant oarecare, Evreii, çons4tuind

clasa oarecare foarte deosebita in mijlocul populatiei Egip-
tului, au putut ii ei avek ca patron special pe unul din nume7
rosii zei egipteni sub protectia caruia au emigrat din Egipt
in numele caruia Moise A legiferat; Evreii s'au putut alipi cu
atat mai tare si mai exclusiv de acest singur zeu u cat ei erau
mai cu succes persecutati de Egipteni Ø cu cat prin urniare
toti ceilalti zei partineau pe acesti persecutori. Nenorocirile de
tot felul i nai cil searna starea de robie la straini in cateva ran-
duri i persecutiunile necontenite suferite de evrei In decurge-
rea veacurilor urmatoare au avut asemenea de efect
lor mai stransa catre Dumnezeul lor. Dar de cate ori ati avut
parte de Uniste si de Ininul trai, Evreii au fost totdeauna
tit innaintea imprastierii lor prin lume a adiaptat Cu grainadd
zeii popoarelor ve ine politeiste tocmai pentruca inteligenta lor
nu se ridicase efectiv 13:aria la conceptiunea adevarattiluii mono-
teism. Dela imprastierea lor prin lume pana astazs nenorocirile
lor cari îi alipeau catre Dumnezeul lor det o parte si contactul
lor cu popoare monoteiste de alta parte, i-aut Impiedecat de a
deveni franc politeisti, cu atat mai mult ca ei neaflandit-se
In situatiunea primitiva in cari alte popoare au) creiat
mul. nu puteau creià dela dansii alti zei, noi. Cu anpu/ acesta,
prin efectul unei deprinderi intelectuale contractate in decurge-
rea multor veacuri si favorizata de o oprire a desvoltarii senti-
mentelor morale, s'a cristalizat la Evrei un monoteism nominal
sui generis. E probabil, Irma, ca un progres oarecare tot s'a
facut ca Evreii de lastazi au conceptiunea de, Dumnezeul lor
ceva mai innalta deaf aceea ce rezulta din cartil lor sfinte,
si ca prin progresul ce vor face in viitor in sentimentele umani-
tare, vor fi si ei oondusi la conceptiunea celui mai innalt mot-
noteism.
Pe' când judaismul este ca sà zic asa un monoteism no-
minal, ax and aproape toate caracterele politeismului, crestinis-
mul judecat dupa cartile lui sfinte (afara de vechiul testament)
este un monoteism nominal avand mai tonte caracterele pan-
teismului. Rezervandu-ma a revenl asupra crestinismului In sec,
tiunea urmaitoare, voiu semnala alci principiile pe cari cresti-
nismul le are in comun Cu panteismul i prin care se .deosii-
beste de celelalte religii monoteiste. Mai intaiu morala cre-sti-
388

nismului este mai pmanitara deck a celorlalti monoteisti, tozrq

oarece ea comanda iubirea de aproapele, fara deosebire de na-
tional,itate si de religiune. Apoi D umnezeul crestinilor Ica si
acela al pantei,stilor este pretutindeni prezent i a-tonte,stiutor,
astfel ca nu nurnai faptele cele ascunse ale omultti, dar si
gandurile lui sunt cu siguranta cunoscute de Dumnezeu si rah-
platitte sau pedepsite dupa meritul sau demeritul lor, pe cand
Dumnezeul celorlalti monoteisti si In special al Evreilor, fiind
mai antropomorf deck acel al crestinilor, des1 poatei prin in,
vizibilitatea lui sa se afle fata la toate faptele pe cari omul
cauta sa le ascunda de fata lui, dark In realitate el poate sa nu
se afle /fata la o fapta data; §i desi A tentjunea lui este atrasa
de rugaciunile sau biestemele facute cu Larmat si, in genere de
toate manifestarile exterioare ale omului, dar el ntr cunowte Cu
siguranta intentitmile ascunse ale acestuia, cand ele nu se tra-
deaza nici macar prin expresiunea figurei. Deamea simulatiu,-
nea, minciuna, fagaduintele mincinoase pot fi intrebuintate pana
la oarecare punct fata cu Dumnezeul monotei,stiior necrestini;
si de aceea morala acestora reoomand,a aproape numai faptele
bune ce se pot vedea si cunoaste pq cand morala cretina, pre,
tuieste mai mult curatenia inimei, bunele intentiuni si faptele
bune ascunse ce se pot face mai cu seama de pustniciii cari
traiesc departe de prhirea oamenilor. Se intelege ca aici e orba
de acea superioritate a crestinismuiui asupra celorlalte religii
monoteiste cari rezulta din invatamintele artilor sfinte res-
pective si din aplicarea generalä a acestor Ithataminte in de-
cursul veacurilor de catre credinciosii respe tivi fara a tinea
seama de i urtarea si credintele particulare ale cutarui individ
sau ale cutarei secte, precum si de abaterile momentane a co-
leethitatilor de credincjosi dela perceptele religiunilor loe tes-
peed e.
In rezumat, ordinea suitoare In care se pot Insira cele patru
religii principale monoteiste de mai sus, este urmatoarea; ju-
daismul care e cel mai aproape de politeism, religia veche per-
sana care reprezinta tipul monoteismului in primele sale faze,
islamismul si apoi crestinismul care se apropie znai Inuit de
panteism.
 389

In fazele ulterioare ale monoteismului la cari n'a ajuns

inca nicaeri massa poportklui dar in dad au intrat po-
poarelor monoteiste,, unificarea divinitätii face treptat progres
pana' la punctul cár' Id dispar tot felul de ingeri i demoni $i nu
mak räman pe lume decat dota feluri de spirite radical cleose-
bite; Dumnezett i sufletele oamenilor. Pe la incer,ut se ad-
mite Cal Dtunnezeu creatorul lumii este in fiecare moment ar-
bi,trul absolut al ei; dar mai tarziu, and se observa permanenta
Jegilor naturii, se admite ca Dumnezeu cand a creat lumea a
-stabilit odata pentru totdeauna normele dupa cari el o va gu-
verna. Sufletele oamenilor, desi atarnate de Dumnezeu, ,au o
,sfera pToprie de actiune libera; desi nu sunt färd inceput ca
Dumnezeu, dar sunt ca dansul nemuraoare. Irisa ideea, des-
pre felul vietii viitoare devine din ce in, ce mai vaga 'si credinta
in nemurirea sufletului sabeste treptat. Morala ca i concep-
-tiunea despre lume sunt la aceastä. epoca Maij innalte_ pentruca
sfera de cugetare a omului este mai larga decit inainte.

SECTIUNEA V
Perioada Panteismului
Cu toata inteligenta i puterea sa nemarginita, Dumnezeui
-monoteistilor este tot asa de antropomoxf ca i zeii politeisti
lor, ca i once spirit creiat de jmagingia omului in perioadele
precedente. El are o figura omeneased marginad ins spatiu, lo-
,cueste de preferinta intr'un anume loc asemenea margina, sta-
Val-teste lumea ca pe un obiect exterior siesk si realizeazd vo-
luta sa in prhinta ei prin aceea ick toate elementele naturei se
supun la poruncile sale intocmai ca niste agenti supusi ai
Et seamana, prin urmare, cu un rege parnintesc care este in,
toate deosebit si despartit de supusii pe care-i stapaneste si
a carui putere consista mai mult in ascultarea acestor supusii
de ordinile sale. Inteun ouvant Dumnezeul monoteistilor este
In aura' de lame i lumea in afar4 de dânsul. Acata concep-
tiune a dumnezeirii se schimba" in perioada partteismului din
-cauza cA onrul avand acuma o sferd d cugetare mai larga de-
cat in toate timpuiile trecute, incepe a-§i face o idee mai la-
anuritd pe cat aceasta este cu putintd despre infinitatea timpu-
390

lui, a spatiului si a materigi raspAnditg in aceasta. Universal

fiind acurn conceput ca un tot ce se intinde pang la nesfa.'rsit.
este cu neputinta de a imaginà pentru Durnnezeu un alt
In afara de Univers. De al,tä parte regularitatea i coneordanta
fenomenelor naturale sugerand ideia cg Universul este un or
ganism material In care toate miscgrile are o unitate de direc-
titme intocmai ca miscgrile unui trup omenesc i Durnnezeq.
fiind calauza tuturor miscgrilor din Univers intoc:mai precum
sufletul unut om este cauza misearikir trupului sau, se admite
ca Universul este un trup material nesfârsit in spatiu i timp
iar aunnezeu este sufletul acestui trup. Cum ca toate iniscartle
trupulut ornenesc sunt cauzate de suflet, aceasta rezulta din a
ceca 5.1 ele inceteaza complect c:ind omul moare, adicg atunci,
and sufletul acestuia se desparte cu total de trup. Dar sub-
stanta sufletului omenesc chiar daca ar avea centrul actiitatii
sale in cutare sau cutare parte a trupului trebuie sa fie ras-
pandita pana In cele mai mici particele ale acestuia; deoarece
miscarea orgartica se observa in toate aceste particele. Tot astfel
trupul universal trebuie sa fie patruns in toate pavtile Itu.
de substanta Isufletului universal; cu deosebire ca Uni ers ul
trind nesfarsit si centrul sau neaflandu-se nicairi sau mai bine
zis afLindu-se in tot Iocul, sufletul Universului sel afla deopo-
trivg. raspindit i cu deopotriva putere in fiecare particica st
1,11fiecare punct al Universului. Facând Inca un pas pe calea
generalizarii ajungern la conceptiunea ca Dumnezeu este o
inta compledta cu trup i suflet ce ponstitue toata exi tenta pána
la nesfarsit. In aceste oonditiuni Dtunnezeu cate fara inceput si
fara sarsit, nesfgrsit de mare 0 pretutindeni prezent, nesarsit
de inteligent si a toate stiutor, nesfgrsit de puternic si a toate
facator sau mai bine zicind a bate schimbator, de oarece
existenta universala nu se pot face deegt schimbari. Din cali-
tatiile ce se exclud, omul atribue lui Dumnezeul numai pe ace-
lea pe cari el insuS le iubeste; si iastfel Dtunnezeu este conceput
ca fiind nesfârsit de bun, de just, de frumos, etc.; pe cand tot
ce este rau, nedrept, urgt pe lurne, este accidenta/ trecator
destinat a face pe m sa apredeze mai bine perfectiunea divina
atre care el trebuie sg tindg. Individul ornenesd fgcind parte
din Univers este o particica din Dumnezeu individualizatg pentrut
un scurt timp; cad el se naste o particicg preexistentk din
 391

trupul si sufletul lui Dumnezeu incepe a trAl deosebit pe contul

su propriu; când el mo,are tru.pul sho se recufundh In trupul
sitsfärsit al lui Dumnezeu din care se despärtise si sufletul shu
se recontopeste cu tufletul nesfärsit al lid Dumnezeu din care
purcesese. Asa dar, trupul si sufletul omului sunt in esenta
lor fara incept si fhrh sfársit, ca si, trupul si sufletul lui Dorn-
nezeu din care fac parte. Singurul lucru accidental si trecatór
.este starea de individualizare a omultd; si numai din aceasta
stare rezulth ch parti componente, relele vietil omenesti, pre-
cum durerea, nedreptatea, uriciunea, igmoranta, etc., cari suut ca
si vieata indixiduald accidentale si trechtoare. Cu alt,- cuvinte
-vieaea individuala este rtlat insu,s de care omul nu poate scapà
definitiv ciecit recontopinciu-se prin moarte cu Dumnezea care
.este binele insu,s. Omul 'lush ponte chiar In timpul vietii indivi-
duale sa se apropie intru chtva de perfectiunea divina prin prac-
ticarea continua a virtutii (ceeace-1 face sh devie din ce in ce
mai bun) si pi-in cultivarea neintrerupth a stiintelor si artelor
<ceeace-1 face sa meargh din ce in ce mai Imult spre cupoosterea
adevarulul si gustarea frumostrlui). Dar piedica cea mai inare ce
intâmpinh omul pe aceasth cale a progresultti este chiar trupul
salt cu slAbiciunile si trebuintele lui materiale de tot momentul,
,cui poftele Jut cele grosolane c,ari toate la un loc opresa su-
fletul din sborul shu, ca si curn I-ar fine inchis lute° cuseh.
Deaceea combaterea tuturor poftelor si slhbiciunilor trupesti,
subjugarea trupului la innaltele cerinti sufletesti si la nevoie
chiar mortificarea lui, sunt cel mai sigur mijloc de a facilita a-
propierea de perfectiunea diving.' si constituiesc cea dintaiu da-
torie a omului.
Mai thrziu cand se face inch un pas pe calea generalizarii,
Dumnezeu in care se cuprinde loath existenta este conceput
.ca fiind constituit dinteo singurh substanth. Nu se mai admite
-un trup si un suflet universal, o substantä materialä si una
spirituala; nu se admite decit o singurà substanth universa.15
--care se mate manifesta sub diferite forme $i mai Cu searnh sub
forma de materie si sub aceia de spirit Aceiasth substanth este
fárh inceput si färh sfärsit; ceeace se numeste creatiune sau
Treire a lurnii nu pot fi cleat modifichri in dispozitittnea sub,-
stantei universale. Pentru a -da o idee 16murith de aceste locrtrri,
--filovkfii rinteismului indian fac comparatiunea urmatoare:
392

Brahm. (Dumnezeul universal) innainte de ceecae numini poi

cre,atiunea lumii este ca p bucata de stofäl invalatucia cg s'a
desvalatucit si care candva se pkiate iaras invalatuci inteun fel
sau intr'altul '1). Tot aceastä comparatiune ar putea servi pen-
tru a aratà ctun tot aceeas substanta poate sa s preztrtte in a-
celas tinip sub diferite forme and este perceputä Cu ajutorul
diferitelor facultati senzitive sau intelectuale ale omului sau
cind este privita sub diferite aspecturi. Mai tArziu cand con-
ceptiunea despre Univers se unifica si mai mutt se admite ca
desi substanta universala poate sa se manifeste sub diferite
forme, insa ea nu poate sa aiba decit o singura forma esen-
tiala; st daca este vorba sa alegem intre forma numita spirit
aceea munia materie, trebue sa ne prontintam( pentru cea
dintâiu ca una ce este inai probabilä; deoarece numai prin
rit, prin inteligenta noi insine o putem cunoaste. Cu alte
vinte, substanta universala este numai spirit, iar materia nu
este decat un aspect secundar si neesential a substantei spiri-
tuale. Mai mull decat atäta: fiindca ideia ce ne facem de ina-,
terie este contradictorie cu ideia de absolut ì fiindca m,ateria
nu ne este cunoscuta decAt iprin perceptiunea senzitiva care sq
contrazice si se inseala totdeauna, deaceea aspectul materigi
al lumii nu poate fi cleat o iluziun4 trecatoare la care suntem
supusi ca la multe alte rele in timpul cat suntem individuali-
zati. Asa dar, materia nu exista de loc; ci mintea noastra cre-
iaza de-a intregul imagini pe cari le credem1 a fi al un,or ()or-
puri numite materiale; sau in unele cazuri mintea noastia im-
braca cu forme numite, materiale niste lucran i sphituale ce
exista in rearitate. Aceste ¡dei dau nastere mai tärziu la diferite
sisteme filozofice idealiste.
Cel mai extravagant din ,aceste sisteme este idealismul su-
biectiv pur dupa care mi exista' pe lume nimica alta In afara de
ell cu ilud,unite i. Acest idealism nu estd mai putin un adel-
vgrat panteism; cAci a zice Ca' pe lumet nu existg decit eld care
e de natura spiritualä, este a afirma cà lumea reará intreaga
consista' decit din o substanta spiritualä universag. De tacest

1) Vezi la Revue Phllosophique din 1 1unie 1876 si ur. articoluf

d-lui P. Regnand, Etudes de philosophie Indienne, din care reese ci
panteismul Indian a trecut prin aceleasi grade de evolutiune plin care
a trecut mai tarziu panteismul european.
 393

idealism insa putem sa nu tin= seamg i sA-1 considerAm ca

un accident in desvoltarea filozofiei panteiste; clot el a fost
impbrtgsit de foarte rari indivizi elintre cari cea mad mane:
parte ca si cunt ar fi revenit 41 sine idupa o boala mentala,
s'au grabit a retractit ceeace sustinuse mai innainte. Un alt
idealism subiectiv mai putin consequent decAt cel de mai sus
este acela dupa care in afarg de ea mai existg eurite celorlalti
oameni i Dumnezeu. In sfarsit, clupg idealismul rationalist mo-
derat noi nu putem cunoaste cu sigurantg decal eat i impre-
siunile ce acesta primeste dela lumea exterioarg; cati despre a-
ceasta lume stim numai atata, cl ea existg, dar nu putem sti
ce este ea in sine, desi este foarte probahil ca ea, sA fie tot
de natura spirituall ca si eat. Dar idealismul cel mai rAspindit
si care prin urmare poate fi privit ca o fazg normalri a panteisr
mului este acela dupa care atAt lumea interioarg, cat i cea ex-
terioara sunt constituite din o singurd substanN spirituald, loate
fenomenele din lume fiind nuntai niste manifestatiuni ale a-
cesteia. Acest idealism este sustirmt in fond si de acei cad'
cred ca Schelling cg: realisnud ci idealismul sant identlee
gandireg absolutd" sau ca Hegel ca: lumea exter4oard este
ideea care in libertatea sa absoluld de a se hotliri a elesit alard
din ape Insusi", sau ca Schopenhauer si Hartmann ca: vointa'
dupg unul sau incon,stienful" dupg altul, este principtut con-
stitutent al lama intregi".
Desfgsurarea istoricA descrisg pAng aici in aceastg sectiune
reprezintg, in trAsgturi largi, toatA evolutiunea ideilor Meta-
fizice din Europa dela veacul de mijloc pang in zilele npastre¡
Filowfia scolagticA dift evul mediu care la Inceput erg incorpor
ratg in teologia cresting s'a desp4rtit treptat de aceasta pin5
a devenit eu totul neatArnatg. ContinuAtorii acestei filozofii au
punfleat din Ice In ce mai mult monoteismul pang la Descartel
si Leibnitz cari sunt reprezentantii cei mai, ilustri al monote-
ilsmului in ultima lui fazg. Insg deodatg Cu acesti filozofi, ge-
niuri puternice ca Giordano Bruno si Spinoza s'au ridicat dela
monoteismul pur la panteism. De aici incolo toate inteligen-
tele mari si independente n'au fkut decii sg adopteze, sg mo-
difice, sg desvolteze curentul panteistic al metafizicei; i astfeI
au fost unul dupg altul la ordinea zilch sigtemele lui Loicke,
Berkeley, Hume, Kant, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer,
394

Hartmann, etc. TO acestia Cu toate protestaliunile unora dintre

aparlin panteismului.
Prin descrierea de irtai sus a desfisurarii ideilor metafi-
zice am voit si ,arit ca monoteismul conduce in mod logic
panteism si ci de fapt asa s'a Intimplat in istoria filozofiei din
Europa. Cu ,aceasta am vrut s justific pentru ce am pus peri-
oada panteismului in ordine cronologica dupa perioada mono-
leismului. Prin aceasta ins:a' nu vroiu si sustin ea once popor,
panteist trelluie si fi trecut mai intiiu prin perioada monoteis-
mului. Din contra, este dovedit ci politeismul Grecilor si
Romanilor au dat nastere La o filozofie panteista, ca panteismul
indian a iesit deadreptul din politeism i c Egiptul care n'a),
apucat a ies1 cu totul din politeism ave5 o tendinti manifesta
de a merge pe calea Indiei. Se stie ca popoarele panteiste cari
au trecut 5i acelea cari n'au trecut prin monoteism, 'au avut dela
inceput in comun tendinfa constanta de a generaliza divinita-
tile si a le reduce la unitate; atit numai ca cele dintâlu fiind
predominate mai mull decit cele de al doilea de antropotnor-
fism, au continuat cu reducerea numarului zeilor pina au ajuns
la unul singur, Uri a-i desbrica vreodata de caracterul lor
omenesc si personal; pe cand popoarele cele del al doilea, fiind
inzestrate cu mai mult spirit filozofic, au inceput Inca de mutt_
a generaliza divínitàfile con topind cite mai multe In ma sin-
gur i desbracandu-le treptat de caracterele personalititii. A-
cest mod de a reduce nurnirul zeilor putem sa-1 numim mod
panteistic.
Pentru a da o idee mai lamuriti de acest mod, si presu-
punem cà la o epoci dati a perioadei politeismului se crede
in fiecare corp ceresc si in fiecare parte a cerului se afli in.
trupat cite un zeu, adica cite un suflet al unui fost brn mare
pe p5mAnt. Gindi In urma progresului intelectual si stiintific se
descopere ea' toate fenomenele ceresfi si atmosferice au o uni-
tate de directiune, ca de exemplu corpurile ceresti se miscO
impreuni in aceiasi directie, cä aceleasi schimbari atmosferice-
schimbi pentru privirea omului toati fata ceru/ui, etc.; din&
zic, se descopere aceasta, atunci se admite câ tot ce se afli
cer si In a tmosferà este oondus de o singurà voint5, de un,
singur zeu. Daci acest zeu este un fost rege pimintesc care-
a. murit e dud toate corpurile si pulriIe cerului aveau dejk
 395

ien lor speciali, atunci el neavand un oorp ceresc vacant in

care sl se Intrupeze si totodata fiind oomandantul tuturor zeilor
.ceresti, se incorporeaza deodatà in toate corpurile si pArtile
.cerului; astfel ca toate acestea fiind Insufletite si oonduse de
an singur suflet ca si cum ar fi un singur trup, vointa si prin
armare personalitatea celorlalti zei ceresti se confuna in vo-
inta si persoana zeului superior. Cu alte cuvinte, cerul hare&
are un singur suflet, zeul superior; si fiecare din zeii speciali,
ceresti, fara a dispAreà chiar dela inceput, este considerat a
fi o emanatiune speciall si dteodatà chiar o simpla manifestare
speciall a zeului general. Mai tArziu insa zeii. speciali dispaz
cu totul si atunci zeul general este considerat, a fi deopotriv4
prezent $i activ In toate pàrtile cerului, intocmai precum sufletta
<nnului este rspandit in toate pArtile trupului sAL Dad ne-
voia de a recunoaste un zeu general cerese se simte In timpuri
dnd nu se mai zeifid regii pamântesti. atunci se rectuwaste
ca sef suprem al cerului pe unul din zeii Intrupaii dejà in anu-
mite oorpuri ceresti. In acest caz contopirea zeilor speciali in
zeul general este o consecuentA numai a confundarii vointei lor
-Cu vointa acestuia; din care cauzà omul nu poate desigur recu-
noaste aceastà contopire decit In urna unei meditatiuni filozo-
fice mai Indelungate .lecit in cazul de mai innainte. Precum toll
zeii inferiori se contopesc in cativa zei superiori ca zeul cerului,
zeul p5mântului, zeul oceanului, etc.; tot astfel acestia se con-
topesc inteun singur Dumnezeu universal, cánd omul recu-
noaste armonia, concordanta, unitatea de plan si de directiune a
-tot ce existà si ce se face In Universul intreg. La rangul de
Dumnezeu univetsfal este ridicat cel mai puternic din zeii supe-
riori, precum este Brahma la Indieni sau se creiaza ca la Egip-
teni un Dumnezeu f5rA nume din care se presupune cà ema-
neazA toti vechii zei cu name. Deaid Incolo zeii superiori Incep
a fi nuMai niste manifestatiuni speciale al Dumnezeului univer-
sal; si cu timpul dispar cu totul rlmánánd pe lume numai Dum-
nezeul universal, care -ample singur toate spatiurile si toate
timpurile.
Se Intelege ca oontopirea zeilor se face pe nesimtlte si
treptat In turgerea unui foarie lung timp. Aceasta se dove-
deste Intre altele cu tnitologia vechilor Egipteni. Aeestia in
tnai tot timpul m5ririi lor au continuat Cu contopirea zeilor fänl
396

sa ajunga vieodata pAnA in capAt. Astfel in tot timpul aceta

zeii Ammon, hnhotep, Phtah, RS, Osiris, etc., au fost indeobste
recunoscuti ea zei cu totul deosebiti si independent; unul de al-
de altul pAna la asa grad ca fiecare nortn5 a Egiptului recunos-
tea ca dhinitate nationalä sau locala ntnnai pe unul sau numai
pe cativa din acesti zei, nerecunoscAnd de loc autoritatea relor-
lalti. Cu toate acestea unii din acesti zei se confundau pe-
unele locuri unul cu altul tsi atunci se dadeA indiferent un mime
sau un altul la fiecare din zeil loonfundati sau chiar se dAdea
un singur ntune commis 4in toate numele lor partigulare pen-
tru a ,designA o singurA divinitate in care in realitate acci zei
se contopiserl. Astfel: din Sevek si RA, se facea un bingur
zeu Sevek-RA; Phtah se confunda cu Sokari sub numele de-
Phtali-Sokari; i acesta irnpreuna cu Osiris constiturt un pin-
gur zeii Phtah-Sokaris-Osiris'. In sfirsit, dupa opiniunea
Maspeno, toti zeii egipteni nu erau pentru filozofii
decat un singur Dumnezeu care primea nume deosebite d
deosebitele atributiuni. Astfel: Dumnezeu, cand da nastene
lucrurilor si aduce la luminA forta latenta a cauzelor as unse
se numeste Ammon; cAr' id el este spiritul care rezuma in .ine
loate inteligentele se nurneste Imhotep; cAnd este acela care
face toate lucrurile cu artà." i adevar se numeste Phtal ; §i
cind este latunnezeul cel bun si binefacabor se numeste Osi-
ris".1). Cu toate acestea insA niciodata religiunea oficiala a
Egipttenilor n'a ajttns la concluziuni franc si clefinitiv pante stet,
Am zis eh' din pol(teismul Grecilor si al Romanilor s'a
nascut o filozofie panteistA. si in adevar idei panteiste era.0 ace-
lea profesate de scoala Eleati1or cari mv acordA nici o crezare
sensurilor si experientei, reducAnd tot universul la o f inta

1) Vezi Jambicus, de mysterits, citat de G. Maspero in cartea

sa Histoire ancienne, din care am luat informatiunile privitoare la
Egipteni, and Insa mitologiei acestora o interpretare Cu totul alta
decAt aceea admisil de d. Maspero. MI indoesc msa foarte mutt a
pasajul citat din Jambicus exprimá credinta vechJlor filosofi egipteni
si mal de graba credinta scoalei din Alexandria, din care fAcea. parte
Jambicus, ce trAla pe la 1nceputul veacului al patrulea. E probabll
aceasta scoalA care a ajuns la un panteism destul de pronuntat prin
chiar efectul evolutiunii ideilor dejA foarte innaintate a vechilor Egip-
teni gi a Grecilor, s'a cercat sl interpreteze din.punctul sgu de vedere
mitologia vechilor Egipteni, precum s'a 1pcercat sA dovedeasa in mi-
tologia Greco-Remanilor existenta unel trinitAti panteiste formate din
Jupiter, Pluton si Neptun. Dealtmintreiea, pAcatul de a atribui timpu-
rilor trecute ideile timpului present a fost comis de multe scoli.
 397

unicd i immutabild; acelea profesate de sooala Stoicilor, cari

desì sustineà cà toate ideile noastre au origrinea lor In sensuri
(nihil est in intellectu quin prius fuerit in sensu), totus ad-
mitea ca cel dintaiu adevar existenta unei substantel ignee uni-
versale numite Dumnezeu, care e raspanditä pretutindeni si
anitneaza toate lucrurile diriguind totul prin providenta sa dupa
legi rationale si immutabile; acelea profesate de scoala lui
Platon care nu aoordà existenta reala i absolutà deck unor
tipuri sau rrtodeluri eterne numite idt I, cari toatef rezideaza in
Dumnezeu, acesta fiind substanta lor comuna; acelea profesate
de scoala neo-platoniand i mistica. din Alexandria, etc. Este
adevarat ca acest panteism innalt s'a format aproape fara tran-
zitiuni din politeismut national; insa acest salt se datoreste
tutor rnari geniuri filozofice cari ca toate geniurilo , au innaltat
dincolo de puterea de pricepere a contiMporanilor tor $i au an-
ticipat mult asupra si ,apoi acest panteism nu s'a
intins niciodata dincolo de cercul restrans all filosofilor, acestia
fiind consideraq si adtnirati de concetate_nii lor nu pentru ade-
vdrurile ce le suAneau, ci pentru arta Nu care stlau sal imagi-
neze sisteme simetrice si frumoase asupra lumii. Tot prin pu-
terea geniului lor personal, unii filozofi ca Derrocrit, Aristrtel,
Epicur, s'au innaltat in unele privinti chiar pink' dincolo de
ratAeism.
Dar, din loate tárile, numai India singurd a fost acee.a In
tare rnetafizica rffligioasd populara si oficjala a propásit re-
g-ulat ',Ana aproape la cele din urmá faze ale panteismului. In
India, unificarea zeilor, facuta bineinteles in mod panteist, trece
prin toate gradele intermediare prin care trece aiurea unifi-
care& In mod monoteist, pänd cand toti zeLi, i aoei cari re-
prezinta principiul binelui si ,acei cari reprezintà principlul rau-
lui, sunt contopiti in trei zei: Brahma, Visnug Siva, Acestia, la
rândul lor, se contopese in Brahma, care de astadatà primeste
numele &. Brahma sau Para-Brahma (aclica Brahma superior),
reprezentind fiinta perfecta in care se cuprinde tot universul,
si manifestandu-se sub trei fete numite: Brahma, Visnu, si Siva.
Apoi In religia Budismului, care es'-e co reforma a Brahmanis-
mului, se sterge once urmd de zei rparticplari, ramanand pe
itime o singurd substantä reala, universala si eterna, numita
Buda, care nu este altceva deok ratiunea perfecta, intellgenta
398

absoluta. Dupa aceasta Idoctrina, lumea materiala nu este deck o

iluziune a sirnturilor si un rail; deaceea, omul, in case nimic
nu este real, afara de sufletul sau, treubie sa caute a scapà
de aceasta lame pieritoare pentru a ajunge la mântuire, la Nir-
vana, adica pentru a se pierde confundinciu-se itr Buda cel ab-
solut, indestructibil i etern. Morala religiunilor panteiste ale
Indiei este la innaltitnea conceptiunilor metafizice. Ea este ca-
racterizata prin datoria de a cultiva stiinta pentru a cunoaste
si a pricepe cat mai mult pe Brahm sau pe Buda, prim datoria
de a mortifica trupul si a infringe toate poftele lui pentru a
slabl cat mai tare lanturile raului cari opresc pe om de a se
innalta cu sufletul pana la Brahm sa,u Buda, i prin datoria
de a iubi si a ajutà pe toate fiintele din hune, pa.na si pe ani-
mate, fiindcâ toate sunt egale Innaintea fiintei supreme, si
toate au sa aibà la unna urmei aceeas soarta precum au avui
acelas inceput. Ca consequenta A acestei egalitati, Budtismul,
contrar Brahmanismului, nu face deosebire de caste intre oa-
meni, i admite In sanul sau pe laceeas linie pe toti indivizii
nesti din toate treptele sociale si din toatct natiile din lume,
Pentru a se peeà da o dreapta rasplatire sau pedepsire a fap-
telor de pe lumea aceasta, se admite metempsicoza, adica tre-
cerea sufletului omenesc dupli moarte, prin trupurirle a fel de
fel de fiinte, pina cind ajunge a fi purificat u totul, epntru a
putea infra In absolut. Se stie c metempsilcoza (care e o 112
masita din, credinta fetisista, a un suflet poate sa se intru-
peze succesiv in mai multe lucruri, a fost admisa sub alte forme
si de Egiptteni, si de sooala Iui Platot4 In Grecia, precum
de scoala din Alexandria; atat numai c, acestek din urma doua
sooli nu admitek metempsicoza deck intre oameni, sustinand
ca sufletul unui om a puhit trai In trecut si lva putek sa mai
traiasca dupa moarte In alte trtipuri, Insa tot omenestL.
Daca facem abstractiune de credinta in metempsicoza, ye-
dem a panteismul indian a trecut In timpul sail din urma, in
toate privintele, prin intocimai aceleasi faze prin cari, a trecut
Cu mutt mai tirziu panteismul european dela Giordano Bruno
si Spinoza, pina In zilele noastre; astfel cA descrierea facuta
la inceputul acestei sectiuni despre evolutiunea ideilor panteiste
se aplica intocmai si la India antica si la Europa moderna.
Este de observat ea mai toate doctrinele panteiste admit
 399

o trinitate indisolubilà a divinitatii universale, si numai dupa

ce trec peste aceasá faza ajung a stabill unitatea perfecta a di-
vinitatii. Aceasta se datoreste desigur analogiei ce so crede ca
exista intre sufletul individului omenesc si Dumnezeu, care
din punct de vedere panteistic, este sufletul universului. Se
stie ca Inca din perioada fetisismului se crede ca indtvidul
omenesc are oibsnuit trei suflete, din cari unul se manifesta
ca timbra, altul ca imagine reflectata de oarpurile lucii, si al
treilea ca respiratiunea ce sustine vieata trupului, aceste su-
flete putand sa se manifeste sau pe rand sau toate deodata.
Aceasta trinitate este mai tarziu oonfirmata prin un, fel de a-
naliza ce se face sufletului omenesc: Gind omul e nebun, ii
lipsete mintea, adica unul din cele trei suflete; cand doarme, ii
lipseste si cuvântul, adica un al d'anea suflet; cand moare,
pierde si respira¡ia, adica cel de pe urrna stiflet, si cel mai im-
portant, fiindca acesta este baza celorlalte. Diviziunea sufle-
tului in respiratie, cuvint si minte, este adrnisa In genere, sub
o forma sau alta, de toate popoarele barbare. Apoi diviziunea
tripartita a lui Plato'', In suflet rational, suflet (oncupi.sribil
i suflet irascibil, aceea a lui Aristotel, in suflet rational, sen-
zitiv i vegetativ, aceea moderna In sensililitate, inteligenea si
voint,r, etc., nu sunt decat M'atea .forme diferite ale trinitatii su-
fletului, admisa inca din timpul fetisismului. Sufletul univer-
sului, trebuind si el sa fie tripartit cq sufletul omului, este re-
prezentat la Indreni de Brahma, Visnu si 5iva, fiecare din ace-
tia reperzentand un atribut distinct al lui Para-Brahma si lu-
cránd ca persoand distincta, si cu toate Acestea, toti la un loc
consttituind o singura persoana indiviza. Para-Brahma. Cel din-
taiu este ruterea, cel de al doilea cuvantul,, cel de al treilea
spiritul sau inteligenta universului; cel dintáiu este princt-
cipiul creator, cel de al doilea principiul conservator, cel de
al treilea principiul distructor sau modificator al universului;
cel dintalu este bunatatca, cel de al doilea intelepciunea, cel de
al treilea dreptatea rasbunatoare; cel dintaiu este trecutul, tel
de al doilea prezentul, cel de al treilea viitorul, etc. Cea imai
simpla linie are doua capete si un mii/oc; cea mai simpla forma
forma de suprafatä are trei laturi si trei unghiuri; fiecare corp
are trei dimensiuni In spatiu. Toate acestea confirma ca cea
mai simpla expresittne a fiintei universale nu poate fi decat tri-
400

nitatea. Singura figura prir care omtil poat4 sa reprezinte chi-

pul cel nepatruns al lui Para-Brahma este un cerc cuprins
triunghiu. Inventiunea acestei figuri pentru a, reprezenta.
pe -Hintz suprema si universala, va raminea desigur pentru in-
dieni un titlu de glorie, la innaltimea cAruia nu s'a suit inca
nici un popor din lume, afara de dansii.
Cu aceastA ocaziune voiu reveni asupra Crestinismului,
pentru a aratà -cat de mult datoreste el Brahmanismului i Bu-
dismului, fara a se fi putut ridich pina la innAltimea acesto14
Pe cand s'a nascut crestinisznul, lumea din imperiul roman
pierduse rnult din tara credintei in religiile politeiste si aveà
nevpie de o credinta noua. Aceasta nevoie nt put6 fi satis-
facuta de doctrinele filozofice Ale timpului, cari erauf prea va-
riate, prea abstracte i prea innalte pentru masa. poporului, desi
aceasta massa erà dealtminteri inclinatä catre panteism, ata
din cauza directiunii de transformare nesimtita a politeismului
sub influenta unui niare progres a culturii generale c_At si din
cauza unei oarecare influente a filozofiei timpului, cel putin
asupra claselor luminate. Necesitatea une credinte noui, a facut
pe lurnea romana sa imbrAtiseze crestinismul, in lipsa de alta
religiune popularà, ca pe un expedient al momentului; iar in-
clinatiunea catre panteism a facut pe lumea romana sa amalga-
meze Crestinismul cu multiznea de invataturi practir.e si principii
metafizice de ale panteismului indian, care era pe atunci predicat
In toata Asia, palm la portile Europei, gasind pretutindeni pri-
mire bunk mai cu seama pentru acele pa/1i din doctrina cari
erau accesibile inteligentei poporului. In special, invataturile
Budismului, fiind esential umanitare si egalitare, erau
site cu caldura de multimea cea mare dq asupriti i nenprociti
ai imperiului roman. Aceasta multime, care, din cauza cultura
generale de atunci, ap4tase ea insas sentimente umanitare
egalitare, s'a devotat cu soatà iniraa invataturilor ipanteiste;
fiinda.voià sal faca prin ele o reforma sociala completA, i sa
restabileasca dreptatea si pe hunea aceasta si pe ciearalta. Cu un
cilvant, erau pe atunci necesiráti, aspiratiuni, dispozitiuni ana-
loage cu acelea cari astazi se renasc sub dentimirea de soda-
1ism. In astfel de dispoziliune a spiritelor din g lumea rornana,.
ideile crestine, cari desigur au fost foarte inguste când au iesit
din Palestina, au fost largite de apostoli neisraeliti, ca Sf.
 401

Pavel, de aceia cari in cele dintku trei veacuri dupa Christos,

au acut evangheliile, de teologi ca Origen, Tertulian, Augustin,
can erau adapali in ideile panteiste a filozofie4 pagS.ne de pe
atunci, si de nenumaratii predicatori i neofiti cari, cu totil erau
patrunsi de ideile budiste cari formau boala morala a timpului
de atunci. Dupa o munca de cateva veacuri, in cari nenumarate
secte se forrnau i dispareau, se divizau si se recontopeau.
fiecare zi (munca caracteristica oricarei societati caret a pier-
dut credintele vechi si cauta llele noui) s'a stabilit in sar-
sit restinismul, pe bazele solide cari dureaza de cincisprezece
veacuri. Daca Crestinismul, astfel prectum s'a constituit defini-
tiv, nu coresupnde cu aspiratiumile exaltate ale celor dintkul
crestini si nu se afla la aceeas innaltimet la care este Budis-
mul, el totu a fast foarte potrivit pentru gradul de cultura ge-
nerala a Europei de pana acum. Este adevarat ca gradul de
culturaj a fost in unele tari ale Europeti ,si in unele timpuri foarte
jos, mult mai jos chiar deck in imparatio romana, pe Cand s'a
stabilit întâiu ciestinismul. Dar in acele tari si acele timpuri
adevaratul Crest.nism nu era deck nominali toti crestinii areia
fiind imbuibati in realitate numai de ideil roliteiste,
trice si chiar fedsiste.
Din ludaism, Crestinismul a imprumutat mai rtu beam a
pe Dumnezeu, fiinta unica, personala, despartita de lume, cu
figura si caracter oinenesc, atribuindu-i insA iubirea de orne-
nire, omniprezenta si omnistijnta panteista. Acestui Dumnezeu
i-a aplicat intr'un mod cam nepotrivit trinitatea brahmaniCa,
tata!, fiul i duhul sfkit, cari nu sunt altceva deck Brahma,
Visnu i$ha. Este de insemnat ca Dumnezeu este reprezentat
pana si astazi, mai cu seama pe frontispiciurile, si boltile bise-
ricilor crestftine din Orient, ca un ochia care in loc de pleoape
are unpreiur un triunghiu inconjurat de raze. Acestal este, zic
crestinii, ochiul neadormit al lui Dumnezeu care vede toate.
In realitate insa este chipul brahmanic al intreitului Dumneau
universal, un erc inteun triunhgiu, chip care a fost 3coborit
dela innaltimea abstractiunii indiane pentru a fi inteles de mm-
tea mai putin filozofica a crestinilor. Tot din religiile Raul-
teiste ale lndiei au imprumutat crestinii legenda lui Crist, mai
multte invatdturi, pe cari le-au trecut in evangelii si inai Cu
seamg morala umanitarà i egalitara, care n'a fost niciociata
CONTA 26
402

pe deplin aplicata, apoi schivnicja si calugaria cu mortificacrea

trupului, etc.
Intetin cuvánt, crestinismul este panteismul indian huituit
pe monoteismul judaic i alimentat cu reminiscente politeiste,

SECTIUNEA VI
Perioada materialismului
Cel mai innalt panteism filozofic se preface treptat In mate-
rialism. Un exemplu de cum se face ,aeeasta prefacere treptata,
poate fi luat din istoria moderna a filozofiei germane. Dela
Kant, care sovaeste Intrucatva In afirmatiunile sale, panä la
Hartmann, ton idealistii germani admit ca atät eul cat i lu-
mea exterioara sunt constituiti de o singura substantk aceasta
fiind de natura spiritualà; dar ideja ce-si fac acest; filotofi
Intäiu Schelling, filozoful identittifii absolute, considera sub-
stanta universald ca un intreg, pretutindeni compus din toate
principiile morale si intelectuale. Dar fiindea analiza sufletului
omenesc a dat Ina de mult la iveala mai multe faoultati
poate rnai multe substante, mai multe principii spintuale, si
fiindca trebuinta unificarii universale cere ca unul singun din
aceste principii sa fie generatorul si esenta celorlalte, deaceia
Hegel, filozoful panlogismului crezand cá tumea interna este
ideia aflatel Fa sine insu,s1, i cá lumea externd este tdeta
iettaaliara din F-ne insd,91, admite In realitate a pe fume
nu existà deck principiul inteligentei cu diferitele manifesta-
tiuni. Mai tarziu, Schopenhauer, cu inai multa perspioacitate deck
predecesorii säi, descopera cà principul fundiamental al sufle-
tului ornenesc este vointa, si deaceea el admite, pentru trebu-
inta unificarii metafizice, cA vointa este principiul WM; lucrul
In sine, esenta universului Intreg, cu toate cä formele sub earl
ea se manifestO pot sa varieze pâtil la nesfarsit. In timpurile
din urmA d. Hartmann, observarut cA vointa, adia dedtenninarea
Intregei activitki a omului, si, prin urmare, o parte nesfarsit
de micI din determinarea Intregei activitAti a universului, se
reazisra pe o inductiune mutt mai bine justificatA de,eat aceea
a lui Schopenhauer si admite a ineonglentul, adica principiul
activ ce se determina In mod neeonstient, este principiul utuver-
 403

sultn intreg, desì acest principiu poate accidental sa se mani

festeze sub forma determingrii c,onstiute. Prin aceasta d.
Hartrnann pretinde ca uneste prin o vasta sinteza idealismul
optimist al lui Hegel cu dinamismul pesimist al lui Schopen-
hauer; cgci, pentru dansul universul intreg, adica fiinta, ab-
soluta, nu este nici numai inteligenta, aid numai vointa, cl
un compus din ceste doua facultati, un ce care intruneste
telepciunea perfecta cit constiinta perfectg. Dar in realitate
d.. Hartrnann nu face decat sa admita principitd universal al lut
Schopenhauer prefacandu-I din constient in incon,stient. Este
de observat, de alta parte, GI vointa a frost treptat. despuiata
de libertatea i spontaneitatea sa, de cgtre cei din tirma filozofi,
pang cand a ajuns sa fie o adevarata determinare fatala. Mai
este de observat apoi, ca cei patru filozofi cari s'au, succedat
dela Schelling pang la Hartmann inclusiv, att fost unul dupg al-
tit favoritii aproape exclusivi i clasei culte din Germania;
ceeace insemneaza cg ideile mqtafi,zice ale acestei clase au
trecut efectiv prin gradele de evolutiune insemnate la cei patru
filozofi. Dar dela teoria d-lui Hartmann, care este astazi a-
proape cea mai favorabilg in Germania, pina la} materialismul
par, nu mai este decal un pas de facut. Si in adevar, forta uni-
versala care dupa il. Hartrnnan determina in mod necesar §1
necon.stia toata activitatea luniversalg. nu se deosibeste esential de
forta materials admisg de cei ce cred ca nu existapelume decal
substantA tmateriala. Apoi se stie ca materialistii cei mai 'Main-
tati nu admit si ei decat un singur principiu pentru toata exis-
tenta si anume forta; cad materia nu este dupa dansii decal un
nume ce se da fortei, cand se manifestg simturile noastre ex-
terioare. $i in adevgr, ceeace se numeste un corp material nu
se manifesta. mAta decat prin rezistenta ce el optrne sfortarilor
rniscarilor noastre, precum i prin impresianea ce face el
simturilor no,astre, adica prin ceeace el Imprimel moleculelor ce
oompun organele acestor simtiri; astfel ca no mi cunoastem in
realitate decat fortele unui corp material, si aceasta ne 'autoriza
a crede ca, corpul insu,si nu e hiMiC alta decal an complex de
forte determinate. Materialismul pur ajuns la acest punct, ad-
mite, ded, cA prindpiul i esenta lumii intregil este forta, a-
ceasta putand sa varieze p manifestatiunile sale pang. la nesfarsit.
Din cele de Trial sus, se vede ca, idealismul spiritualist,
404

care constitue cea din urrnA fazii a panteismului, este destinat

a se transforma in materialism. Dar materialismul se formeaza."
pe unele locuri prin transforrnarea celei dintiiu faze a panteis-
mului, adica a acelei faze in card se admite cal substanta mate-
rialà trupul universului, iar substamta spiritua1, saut Dam-
nezeu, este sufletul universului. In acest caz, trebuinta
universale, in loc sà decidà pe filozofi a adinite numai
existenta substantei spirituale, îi decide pe uncle locur sa re-
cunoasca numai existenta substantei materiale. In sarsit, ma-
terialismul actual din Europa este format deadreptul prin trans-
formarea monoteismului. fara sa' mai fi trecut pun fazele pan-
teismului. Dar aceasta nu impiedicA de a fi. bine justificata or-
dinea cronologica' ce am adoptat In acest studiu, punand peri-
oada panteismului innaintea perioadei materialismului.
Când materialismuf ja nastere prin transformarea mono-
teismului, atunci el are ca punct de plecare credinta ca sunt
pe lume douà substante deosebite, spiritul si materia, Daca im-
prejurArile fac ca omul sil fie silit al se deda mai rnult Ja ocu-
patiuni practice, la lupta cu natura, i, prin urmare, la studiul
stiintelor experirnentale, atunci el Castiga co nvingeri mai puter-
nice si rnai numeroase in privinta materiei, decaf in priinta
spiritului, ceeace 11 decide cu timpul a admite materia ca cub-
stanta' universaLi unica. intocmai precum imprejurari contrare a-
cestor de mai sus, decid cu timpul pe om a adYnite spiritul ca
substantd universala' unicà. Inca de c_and incepe a se aprofun
studiul stiintelor experimentale, se recunoaste ca materia are
o fort5 a ei proprie care lucreaza dupar nilste legi neschimba-
toar2, pe eind pentrluf aceea ce se ,numeste spirit, tocmai pentruca
nu este as'a de bine studiat si cunoscut, nu se constat5 leg) asa
de fixe dupa' cad el sa lucreze. Cu chipul acesta, Inca de pe
la inceputul stiintelor natruei, se face o deosebire radicala
intre materie si spirit; cea dintaiu fiind totdeauna
sitnturilor i supusä la leg; fatale, cel putin atunci CAnd
este turburata' prin actiuneavréunui spirit; iar substanta spirituala'
fiind totdeauna netangibild si nesupasei la legi fatale. °data
aceasta deosebire facutS, domeniul lumi4 materiala merge treptat
crescând in paguba domeniului lumii spirituale, cu cât tiintele
experimentale fac mai mult progres. Astronomia, fizica, chimia,
treptat spiritul din luinea anorganica, nelAsind pentru
 403

Dumnezeu cleat cel mult rolul de creator al acestei Ittint in-

tr'un ingur moment din trecut dupa aceea spiritul este treptat
alungat din hyrnea organica de catre sfiintele biologice, 1 ana
and abia mai gaseste un ultim refugiu in creerul o-nultn; insa
mai tarziu el este alungat si din acest refugiu de filozofta de-
terminista, ajutata de progresele fiziologice, ale psico-fizicei si
ale sociologiei: cu chipul acesta ajunge un moment '.:iind stiin-
tele, chiar daca nu plot explica materialice,te toate fencmienele
numite spirituale, insa lasa a se intrevedea posibilitatea amei
astfel ae explican; si atunci trebuinta unifpariit um\ ors dui de
o parte, si numarul covarsitor al fenomenelor explicativo ma e-
rialiceste de alta parte, ne sileste a admite prin inductiune ca
materia este substanta unievrsala unica, care se misca st se
transforma prin forta sa proprie in spatiul si timpul nesfarsit.
Sa se observe ca materia, spatiul si timpul, cari mat nainte
erau coisiderate ca neatarnate unul de altul, stint din cie in e
mai solid Impreunate In mintea materialistilor. Astfel, in pa-
vinta materiei este de mult admis ca eai nu poate ext.ta ciecat
in spatiu si timp. In prhinta spatitilui, pe de o parte, e., c. de
malt aamis ca exista necesar In timp, iar pe de alta parte,
stintele experimentale tind din ce In ce mai mult a do edt
cà nu exista spatiu cu totul desert de, materie. In sfirsit, un-
pul nu poate fi efectiv separat de materie si de spatiu, prat
aceea chiar ea aceste din urrna sunt socotite fara Inceput si fall
sfârsit. Cu chipul acesta, materia, spatiul si timpul incepe a
constitui o adevarata trinitate materialista. Mai tarziu, inateria-
listi cauta a unifica si mai mult aceasta trinitate. Ad azut mai
sus, ratiunea pentru care se admite ca materia nu este de at un
nume special ce se da fortei, and aceasta se manifesta simtu-
rilor noastre exterioare. Tot astfel se descopere ca ideea de
spatiu este formata, In ultima analiza rsichologica, dei impre-
siunea multipla exercitata asupra simturilor exterioare de wiz
mate forte deodata, i ca ideea de limp este formata de intpre-
siunea simpla si repe,fat i produsa de o singura forta; ceeace
Insernneaza ca spatiul este in ultima analiza forta multiplif, iar
trupul forta repetahl in aetiunea sa. Acest rezultat al analizei
psichologice sileste pe materialisti a admite a materia, spatial
si timpul, nu sunt cleat trei maaifestatiuni deosebite ale unui
singur principiu, al fortei, Intocmai precum pentru panteistii
406

indieni Brahma, Visnu si Siva nu sunt dec,at trei manifesta-

tinni deosebite al lui Para-Brahma. De alta parte, materialistii
nu pat Inca sa realizeze in mintea lor ideea ca materia, spatiul
timpul nu exista In realitate, ca cantitati deosebite; ceeace-i
hotardste sa admita cà forta, cu toata unitatea sa, este de o
natura tripla, intocinai prectun Para-Brahma este pentru
in acela- timp unic si triplu Aceste doua afirman i contradic-
cari sunt totodata necesare si nedumeritoare, sunt, la ma-
terialisti ca si la bralunanisti, efectul starii de tranzititme dela
trialism la monism. Se pare, deci, ca materialismul, are se
formeaza direct prin transforrnarea monoteismului, san a celor
dintaiu faze ale panteistnului, trebue sa se desvolte asa fel,
India sa treaca printeun sir de faze analoage du toate fazele
partteismultd. Deaceea este de prevazut ca intr'un viitor
mult sau mai putin apropiat, materialistii vor putea realiza In
mintea lor unitatea perfecta a fortei, i atunci forta va deveni:
pentru dansii ceeace Buda, de exemplu, a devenit la urma pen.-4
tru panteistii indieni, adica substanta universala unica. Aceasta
transformare, in conceptiunea fortei materiale universale, se va
efectua poate In Europa in acelas timp icand idealitii spirihia-
Jiti ajunge i ei a preface definitiv principiul lor universal
in forta universala; si atunci dupa ed se va fi hjuns la acelas
rezultat, pei doua cài deosebite, se va stabili pentru tali in-
vatatii o rnetafizica proprie A civilizatiunii noastre, ale carel
faze ulterioare nu putem fi in stare a le preveclea.
Bazele metafizicei materialiste sunt astazi pregatite mai
cu seama de pozidvisti. Este adevarat ca aoestia reneaga in
genere once rnetafizica si pretind cA adevarul nu se poate gasl
deck In domeniul restrans al stiintelor speciale, dinc,olo de care
once cercetare este declarata de clansii zadarnid. Ei nu ob-
serva insa, ca dad este o necesitate A spiritului omenesc, aceea
are U sileste pe dansii chiar a generaliza in domeniul unei
tiinfi speciale si a gas pentru rnai multe fapte o idee generala
si o lege comuna, tot acea necesitate, pe care ei in zadar si-o idi-
siinuleazà, sileste pe om a generaliza in domeniul stiintei uni-
versale si a ooncepe pentru toate rezultatele stiintelorf speciale
un singur principiu, sau cel putin un oomplex de principii uni.
versale. Irisa tnetafizica nu este decat stiinta, care se ocupa cu
aceste principii universale. Dealtmintrelea, pozitivistii elabo-
 407

reazA cu mai muItA soliditate clecAt oricari altii materialut pri-

mar din care metafizicii materialisti au a construi sistemele lor.
Unul din acesti metafizici $i cel mai insemnat pana acuna din
veacul nostru este fAr5 indoitalA d. Spencer.
Existen ta scoalei curat pozitiviste se explica foarte usor.
ImprejurArile i gradul civilizatiei noastre deoparte, $i desvol-
tarea extraordinarA a stiintelor speciale de alta parte, sunt cauza
c. invAtatii rwsiri, in loc de a posedà ca invatatii de iltactata
toate $tiintele, abia pot dovedi sa exploreze in toata vieata Lor
cite un dbmeniu foarte mArginit al unei stiintef speciale, Prin
aceasta, activitatea generalizatoare a spiritului lor, este toata
ocupata cu cate o stiinta speciala, neramânindu-le timpul de
a se ocupa cti coMplexul tuturor stiintelor; $i astfel, tendinta
spiritului de a generaliza totalitatea cunostintelor, este intru-
catva disimulatA. Dealtmintrelea, fiecare invatat din zilele noas-
tre uzeazav de facultatea sa generalizatoare in doeneniul stiintei
speciale la care se qonsacra cu aceea$ libertate cu care Inva-
tatii de altAdatA uzau in domeniul, pe atunci restrans, al $ti-
intei universale. In astfel de conditiuni este lesne de inteles ca
invalatif ce se dedau la stlintele speciale nu( pot sa conceapai
In ceasurile lor de lo(sir cleat o filozofie ta a,ceea care se nu-
meste astazi pozitivA.
Morala este In perioada materialismului cu totul despar-
tita de ideile metafizice. Innainte insa de aceasta perioadà.
morala a fost pe unele locuri u.nit In totalitate cu inetatizica
pata pe la sfarsitul pelioadei panteismului. Astfel a fost In In-
dia. In alte locuri, insA, morala a inceput a se desparti de iitiefle
metafizice IncA din perioad.a politeismului. Astfel, vázut ca
la Greci si la Romani, uncle cetatenii fIceau) ei singari legile
cari regulau interesele Lor pauLantesti, a inceput a se face deo-
sebire intre regulile de purtare ce provin din vointa si
acelea care pnovin numai din vointa omului. Mai tarziu,
cât interesele oamenitor au devenit mai rrumeroasq i rnai
plicate prin efectul civilizatiunii, cu atat s'au facut legi
numeroase, i ca atat regulele de purtare ce pnovin din vointa
omului s'au hunultit in paguba, celor cari provin din vointo
divia Cu chipuI acesta, in tot timpul cSt civilizatiunea a ficut
pnogres dela Romani pana In zilele noastre, legislaOunea pl-
mânteascA si moravurile au scos din domeniul divin una cafe
408

una toate regulele de purtare cari intereseaza direct oonservarea

somata, sanctionandu-le cu pedepse 0 recompense pamantesti.
Complexul acestor regule constitue ceeace se numeste dreptul.
Cat despre putinele reguli de purtare ramase in domeniul divin,
ele au trecut de acolo treptat in ceeace se numeste domeniul con-
stiintei morale; astfel ca ideile metafizice att intrat In perioada
materialismului, libere de 9rice solidaritate cu morala ca i cu
lernerea de nectmoocut. Aceasta nu impiedeca insa ca morala
sa aiba fundamente solide in natura omului, i sa oonstitue
pentru in\ estigatiunile stiintifice o disciplina deosebItS. sl de
sine statatoare.
Monta,in genere, se imparte de materialisti ca si de multi
spiritualisti in drept, care are o sanctiune sociala, si moral°
propriu .:isa, care nu are aceasta sanctiune. Fundamentul mo-
ralei in genere este, dupa unii materialisti, interesul bineintelés
sau eguismul rafinat; dupe alti, simpatia si interesul general;
cred irisa ca este mai stiintific a crede ca fundamentul moralei
este un instinct inascut de conservare atat individuala cat si
sociala, instinct perfectibil si tot atat de puternic si de eficace
ca oncare alt instinct.
Morala, facând un progres paralel cu ideile metafizice,
este mai pura, mai innalta si mai puternica In perioada mate-
rialisanului, decat In toate celelalte perioade anterioare. Acest a-
devar este confinnat de tendinta ce manifesta astazi popoarele
cele mai civilizate, prin agitatiunile lor sociatate, de a face
ca in societate sa dornneasca o moralitate mai innalta deck Irma-.
inte, fara ajutorul nici unei credinti metafizice spiritualike.

SECTIUNEA VII
Observatiuni generale
Hegel a sustinut, cu multa dreptate, ea acelea0 legi ale
logicei, cari prezideaza la formarea ideilor in mintea unui in-
divid, prezideaza asem enea si la formarea ideilor unui popor sau
a ornenirei intregi in cursul veacurilor. Acest adevar este c,onfir-
mat si de istoria ideilor metafizice.
Mai intaiu, necesitatea intelectuala care sileste pe individ
a reduce cat mai mult la unitate cunostintele sale, adica a
 409

grupà mai multe fapte sub o singura idee general,a, ,apoi, a

intruni mai multe din aceste idei sub o singura idee si mai ge-
nerala, si asà mai departe, aceastá necesitate inteleottialay
sileste pe omenirea intreagg a unifia, din ce In oe rnai mult in
cursul veacurilor ideile sale metafizice. Asa, la inceput, .1)mu1,
fiind fetisist, crede cli lumea este compusa din nenumarate
fiinte, având fiecare trup si suflet deosebit, fiind cu totul
i

neat:Ornate unele de allele. Dupit aceea, in perioada urmatoare, el

imparte lumea inteun numar din ce in ce mai mic de stapiniri
deosebite, Dinà ajunge a crede a peste lumea intreaga este
un stgpin cu.mai multi Ssubalterni. Mai tarziu, in perioada pan-
omul crede ca lumea intreagi constituie o singura
fiinta cu trup si suflet deosebit, ceeace implicg, existenta a doua
substante universalc, In sfirsit, in ultima fazg a panteismului
si mai cu seama in perioada materialismului, ()Mal ajunge a
crede ca lumea Intreaga este compusà dintr'o singurä.' substanta,
care se conduce in lucrgrile i manifestarlie sale dupii un sin-
gur principia. Cu chipul acesta, In perioada materialismului s'a
ajuns la unificarea cea mai completä care s'a putut da paid
acuma ideilor metafizice.
In sectiunile precedente am mai vgzut cà toate ideile meta-
fizice se formeaza in mod perfect, logic, si cil ideile ce caracte-
rizeaza o perioada sunt efectul evolutiunii ideilor ce ceracteri-
zeazal perioada precedenta. Aceasta nu insemneaza lush' numai
deck ca omul a rationat la fiecare perioadái, pentru stabili
ideile sale metafizice, intocmai precum am rationat cu mai sus
la sectiunea respectiva.
A rationO insemneazg, propriu zis, a aev.a constiinta atk
despre concluziune cit i despre premisele din cari se trage
conclusiunea. Insa expedienta dovedeste, dupa cum am argtat-o
aiurea (Théorie du fatalisme) ci rationamentul se face ate-
°data In mod neconstiut, asa lei a un indhid gäseste citeodatg,
ca prin inspiratiune, o idee care nu este In realitate deck con-
secinta logicg a altor idei precedente, consecinla despre care
individul sau nu-si clg seaina niciodatg satt isitdli Seama tocinai
mai tarziu. De altá parte, am aratat -aiurea (Théorie du fata-
lisme) cli oonstiinta dare lumineaza mare parte din actele psi,
chice ale omului civilizat de astäzi este din ce In ce mai tutu.
410

necata i Intoväraseste din ce in ce mai putine acte psichicei

cu cit omul se afla pe o treapta tn. ai jos a progresului.
Daca tinern seama de aceste Imprejurari, atunci Intelegem
usor ca, cu cât omul a fost mai primitiv, at atit el a trebuit
si-si forrneze ideile sale metafizice in mod mai neconstiut, adica
mai instinctiv, fara ca formarea acelor idei sa fi Incetat vreo-
data de a fi perfect logica. CAA despre noi oameni
care avern o constiinta mult mai larga si mai luminoasa dec5t
stramosh n.ostri, putem mai bine sa ne dAm seama, nu numai
de formarea propriilor nosatre idei metafizicez dar si de formarea
ideilor stramosilor nostri, despre care acestia nu si-au dat ei
singuri seama. Cu alte cuvinte, omenirea îi da astazi mai bine
seama de ceeace a gAndit si a facut In trecut, Intocmai precum
un individ ajuns la maturitate isi da mail bine seama de i,a-
tiunes cugetarilor, ci a faptelor sale din timpul copiráriei si
a junetei.
CAA despre ideile destinate a se formA îr viitor, ontul nu
poate In genere nici m5car sa le prevada. Daca puterea normala
a in(eligentei omenesti ar fi aceeas In toatd timpurile, precum
cred neevolutionistii, atunci un orn care s'ar afra, de exemplu
In perioada fetisismultd, ar puteh, prin meditatiune si prin at
gumentatiuni logice, sA ajunga repede p5na la conceptiunta
ideilor anetafizice cari caracterizeaza de exemplu perioada mo-
noteismului. Dar incercarile zadarnice ale misionarilor crestini
de a inoculà idei monoteiste In eapul oamenilor salbateci, pre-
cum si multe alte expertiente de felul lacesta au oovec(it ca
aceasta este cu neputinta. Aceasta imposibilitate, insà, se ex-
plica foarte usor. Inteligenta fiind o functionare at oreerulti.
puterea sa de a concepe idei este deterrninata( si strict limitara
de gradul de perfectionare a creerului. Ins5,,creerul, care a
tilers treptat perfectionându-se prin diferentiare, dela animalele
inferioare p5na la cm, continua a se perfectionA treptat si la
acesta pe cat timp omenirea merge progresând. Ash dar, omul
dela aparitiunea lui pe lurne ph'n5 astazi a trebuit sa tread.'
prin diferite grade de diferentiare a creerului s5u si, prin ur-
mare, prin diferite grade de putere a inteligentei sale; si la
fiecare grad a trebuit sa fie ci limita peste care puterea sa de
a ccncepe idei, inductirmile i deductiunile sale logice n'au pu-
tit trece. Ideile ornenirii Intregi au trebuit, deci, sA &earl In
 411

evolutiunea tor, pan faze sj perioade lungi, prin cari nu au

putut trece ideile unui singur individ.
Se stie ea in orce societate omeneasca, indivizii se deo-
sebesc foarte mult iintre dänsii, in privinta puterit inielectuale
prin urmare si in privinta puterii de N concepe idei metatfizice.
De alta parte, experienta dovedeste cà in aceeas. societate cam
aceeas distanta separa pe indivizii cei mai inteligenti de c el
mai putin ,iriteligenti, fie ca societatea progreseaza, fie ca
retrogradeaza. De aici urrneaza cà ciei1e metafizice trebuie tot-
deauna sà se afle deodata in diferite faz e ale desvoltarii lar la
diferitele clase ale societatii, umentinandu-se totdeauna cam ace-
iai intre gradul de desvoltare la care au ajuns ideile
clasei celei mai inteligente si, gradul la care au ajuns ideile(
clasei celei mai putin inteligente din societate. Ask de exem-
phi, cand Europa civilizatä din timpul Grecilor si a Romani;or
intrase definitiv in perioada politeismului, numar clasele cele
mai clute ale societatii aveau credinti curat politeiste, pe cand
poporul de jos erà Inca fetisist i idolatru propriu zis. Candi
dupä acee ulopa devenise monoteistä prin introducerea cres-
tinismulu: numai oamenii cei mai luminati din ea aveau icier
monoteiste propriu zise, pe cand oamenii de rand conserva'.' in
intregime credintele politeiste, si in mare parte credintele feti-
siste i idolatrice. In sfarsit, in perioadele urmätoare, indivizii
eei mai inteligenti din Europa devin panteisti si apor mate-
rialisti, pe când poporul conservä in toatä intregimea credintele
monoteiste In mare parte cele politeiste, si multe din credintele
si mai vechi.
Este adevarat oh', in once moment al istoriei, un popor se
infatiseaza in aparentä, Cu un singur sistem de credirrti meta-
fizice pentru toti indivizii. Astfel, pe un popor '11 gasim in in-
tregime mahometan, ¡pe un altul budist, pe un al treilea crestin
si ash mai departe. Aceasta unitate insa de credinti este numai
nominala; chid in realitate sistemul, ca sal zic ash, oficial de
idei rnetafizice, este conceput de fiecare individ sub forma pe
care o au ideile metafizice in faza corespunzatoare cu gradul
de inteligenta al individului.
Pentru a ne convinge de aceasta, nu avem deck sal obser-
yam ce-eace se petrece inteo societate zisa crestinä din Europa
de astäzi,
412

Pe treapta cea anai cte jos gdsim indivizii cei mai ingulti,
si mai mArginiti la min. te, cari cred in strigoi, In stafii., In
vraji etc., si cari inteleg toate elernentele crestinismului dupg,
maniera fetisistilor. Astfel, ei nu atribule o adeväratd valoare
dedit formelor exterioare a crestinismului, precuin icoanelor si
crucitor pe eari le considera ca niste adevdrati fetisi, lormulelor
sacramentale cari se pnonuntálat diferite ocazii, etc. Pe o treaptá
mai sus gäsint icrestini mai destepti, cari, in meditatiunile tor
rnetafizice, gandesc mai mult la Christos, la Maica Domnului,
la ingeri si la sfinti; dar ei nu-si inchipuesc pe toti acestia
deck in felul In care politeistii Isi inchipuiau pe zeii si semi-
zJi lor; cu falte cuvinte, credintele politeiste ale acestor crestini
au prirnit simple denumiri crestinesti. Acesti orestini
desc aSemenea, desl mal putin deck crestinii ceii mai mdrginiti,
stafii, strigoi, etc.;, dar ei boteazd toate aceste duhuri cu
numele crestinesc de draci, si se tem Icle ciánsele mai pultin
decát de ingeri si de sfinti. Mai departe, suindwne pe treptele
intelectuale ale societatii crestine, vedem cà credintele fetisiste
si politeiste se slabe.Sc, lar cele monoteiste se intdresc din ce
in ce, pána ajungem la doctorii crestiniismultri, la teologi, a cd-
rora gándire metafizim este ocupatä aproape exclusiv de Dum-
nezeu si foarte putin de celelalte spiritp. Pe o treaptà superioara
se afta' filozofii Monotteisti, cari admit pentru lumea spiritualä
nurnai existenta lui Dumnezeu si a sufletelor omenesti; i apoi
deasupra acesto.ra se afla panteistii si, In fin, materialistiL
Este chiar de observat cá chiar acesti filozofi sunt Incd. In le-
gura cu crestinisnrul, prin respectarea din partea lor a o
multime de fcirme crestine cari sunt intrate In moravurile
porului, precum sunt acelea privitoare la nasteri, la Inmormân-
tdri, la siirbátori, etc.
Din cele de mai sus rezulta ca 1în fiecare societate se pds-
treaza ca In niste paturi suprapuse toate credintele rnetafizice
pe cari le-au avut vreodatd strdmosii indivizilor din s-ocietate_
Atit nurnai cà, cu cAt credintele ce se¡ pästreazd sunt
vechi pentru societatea pe care o considerán, cu atat ele sunt
mai denaturate si rnai decdzute din autoritatea lor de alta datdi.
Astfel, In societatea noastrá se pdstreaid nuanaf, sub formä de
fabule,/ádica de vane Inchipuiri, oonvorbirile dintre animale,
plante si lucruri neinsufletite, convorbiri In a odror realitate
credeau stramosii nostri In perioada fetisismului, precum cred
 413

si salbatecii fetisisti de astäzi. Istorisirile despre intAmpla.-

rile si ispravile zeilor si a setni-hzeitor pe cari strämosii nos-
tri le credeau de adevärate, in perioada idolatriel si in 'aceea
politeisrnul-ui, au pierdut treptat caracterul adevdrului, paná au
ajuns la noi sub forma de pove,sii, adicd de pure creatiuni ale
imaginatiunii. Credintele crestinesti fiind relativ recente pen-
tru societatea noastra, n'au ajarns inca' in starea de povesti; dar
putem sí observam mersnl lor zilnic spre aceasta stare. Astfel,
pe zi ce merge, crestinii cei inteligenti scot din domeniul ade-
värului ale una din legendele privitoare la sfinti,, pe ingerí si
chiar pe Christos, fara ca ei sä" inceteze vreadatä de a se consi-
dera ca foarte buni crestini. Aceastä purificare si simplificare
continu,ä." a traditiunilor crestinesti, fäcutd chiar de Catre acei ce
se cred adevarati crestini, si de allá.' parte, treqerea ce se ob-
serva zilnic a unui nurndr din ce in ce mai mare de ,crestini
la panteism si la materialism, vor sfarsl inteo zi prin a scoate
cu totul din domeniul adevärului toate traditiunile crestinesti
si a le trece in domeniul basmelor. In sfársit, credintele mono-
teistice-pure, precum si acelea curat panteistice si materialiste,
cari sunt cele mai recente, sunt si cele mai indepartate de starea
basmelor; astfel ca ele, desi sunt supuse zilnic indoelei si Gri-
ticei, dar ele sunt supuse cu respectul ce se datoreste adevarului;
si chiar aceeace se descopere a fi a eroare, se consdiera ca o
nereusita a Incercärii sincere de a aflä adevärul, iar nu ca o
pura creatiune a imaginatiunii.
Am vazut pina aici, ca ideile metafizice se' afla la difente
grade de progres in diferitele clase de indivizi) ale aceleasi so-
cietati; de unde rez-ulta ca, pentru a pu,teä urrriari calea- pro-
gresiva facuta de ideile metafizice dela inceputuI omenirii pina
astazi. trebuc sa urmärim progresul inteletual al aceleeasi clat,e
de indivizi din societa.te. Se intelege eä progresull intelectual
al dasei celei mai inteligente si mai cultd este cel mai tusor
de urmarit,-si totodata cel mai util de studiat,. fiindcal el antici-
peaza asupra progre3ului tuturor celorlalte clase. Deadeea
eu in studiul de fata, ath avut in vedere mai cu seama IprogTesul
intelectual al acestei clase.
Sc crede obisnuit, cà sistemelie de iidei metafizice, si mai cu
seamd acelea ce se numesc propriu vorbind,, religiuni, nu fac
progrese zilnice si neconteni;te, ci se schimbä deodata prin au-
toritatea unor oameni mari, pentru a rainâneä apoi stationare
414

In timp de secole. Am vazut insa mai; sus ca aceastä opiniune

este falsa, i ca chiar atunci când ideile rrietafizice ale urtui
p;opor conserva' in timp de secole o singura denurnire, ea acea
mahomedanism, de crestinism, etc., totu indivizii sal-timba zil-
nic felul in care ei concep tocmai acelet cari swit cuprinse
sub denumirea traditionalä ce d'ureaza secole, pina când intr'o
zi se descopere cA ideile sunt prea schimbate pentru a mai co-
respunde cu vechia lor denumire; i atunci li, se da o ;alfa de-,
nutnire si o alta forma exterioarä mai apropiate eontinutului lor,
crezandu-se, pe nedrept, ea' prin aeeasta se opereaza o schint-
bare brusca si radicara' a ideilor metafizice curen/e.
Asa dar, ideile metafizice, au fäcut un progresi lent si pe
nesimtite dela inceputul omenirii parid astazi, si impartirea aces-
tui progrcs In perioade nistincte, nit este justificatä decit Liumai
prin mare schimbare ce se constata la aceleasi idei ale aceleéas
succesiwii de indivizi dup'ä un foarte lung timp. Deaici urmeaza
ca, ideile ce caracterizeaza o ingura perioada, se nasc din
ideile perioadelor precedente, eresc si se desvolteaza pe ne-
simtite in paguba acelor idei, si apoi la rindul lor descresc pe
nesitntite si dispar dupa ce au dat nasteret ideilor din perioada
urmatoare.
Pentru a da o idee, de felul in tare se desvoltä pe nesitntite
ideile ce caracterizeaza o perioada oarecare, voiu de3c-rie, ca
exemplu, desvoltarea perioadei ttnaterialismului observata la cla-
sele cele mai inteligente ale societätilor omenesti.

La inceput, toate miscärile pe can le observa omul In na-

tura le atribue vointei spiritelor. Dar cu cit experienta lui
creste, cu atit el poate sä-si explice mai multe din aceste mis-
cari, fara a presupune intervenirea spiritelor. Cel dintâiu feno-
men pe cate el poate si' si-1 explice In felul acesta este desigur
caderea corpurilor ce se ,aflà In apropierea lui. Inca din timpu-
rile cele mai vechi pmul reuseste, dupa oarecare experienta,
a-si da explicatiunea aceasta: Daca iait o piata In mina si
aopi Ii dau drumul de sus, ea cade jos, pentTuca mina mea riti;
o mai tine In sus". Este adevarat cat aceasta explicatiune nu
este tocmai satisfacatoare; dar, ceeace voiesc sa constaii este ca
omul isi poate explica bine' sair rau caderea unui corp ara' inter-
venirea spiritelor. Tot In chipul acesta explieindu-si omul, des-
 415

copete treptat, ca stanca se rostogoleste depe munte pentruca

cacle de sus in jos, ca paraul curge perrtruca vine dela deal
la vale, etc. Se intelege ca toate fenomenele, cari nu se pot inca
explica in felul acesta, continua a se explica tot prin interve-
nirea directa a spiritelor. lar progresul ctmostintelor experimen-
tale, scoatc de sub domnirea directa a spiritelor, fenomene din
ce In ce rnai numeroase si din ce in ce /d'II departate die cim.
Astfel dupa ce omul ajunge treptat a-si da seama in mod na
tural, de fuá toate fenomenele depe pamant, cari ii atrag mai
tnult atentiunea, el descopera ea nourii depe cer sunt de aceiasi
n.atura, si se formeaza in acelas chip ca i aburii ce ies (finten
oala ce fierbe la foc; el descppera In, sfirsit, cA soarele, luna
stelele sunt corpuri neinsufletite cari sunt puse, in miscare de
aceeas putere care face ca o piatra a cada jos canct e lasata
din m'Ana. Este de observat ca, precum omití admite la inceput
existenta spiritelor, pentru a-si explica mai Intaiu lucrurile
cele mai apropiate de dansul, i apoi treptat lucrurile din ce in
ce mai indepartate, pana ajunge a recunoaste stapanireal spiri-
telor peste universul intreg; tot asa, la un grad mak innaintat
ce ciulizatiune, omul Incepe a-si explica In mod natural mai
intaiu fenomenele privitoare la lucrurile cele mai apropiate de
dansul, si apoi treptat fenomenele privitoare la lucrurile din
ce in ce nai departate, pina ajunge a izganì cu totirl spiri-
tele din lume. Cu alte cuvinte, conceptiunea materiei acuma,
ca si conceptiunea spiritului alta data, cuprinde la inceput o
foarte mica sfera a careia centru este omul., i apoi se innaltri
si se largeste treptat pana cuprinde In sine universul liare%
Precum spiritul, este putin cate putin alungat din lumea
ce se afld in abra de om, tot astfel este, dei 'n'un mai greu,
alungat din trupul omului. Se tre, ea la inceput toate ferro-
hienele, cari au loc in trupul omului, sunt atribuite vointei su-
Functiunile organice insa ale trupului, sunt una cate
una explicate In mod natural, si sufletul este dislocuit treptat
din diferitele organe ale trupului, pana cand nui mai t'amarle
nici un loc pentru dânsul.
Daca examinan micarea stiintifida din Europa moderna,
vedern câ toti invatatii cari au gultivat stiintele pozitive si
cari s'au succedat dela Bacon incoace, n'au facut decat sa lar-
geasca treptat sfera explicatiunii materialiste a lumii, in pa-
416

guba explicatiunii spiritualiste. Este de observat ca acesti

tati au fost dualisti sau eclectici, adica spiritualisti cart ad-
mi!teau in acelas timp existenta spiritului si a materiei; caci,
pe aka vreme rämäneau Inca fenomene ce mi se puteau explich
In riod natural, ramitie asemenea un loe pentru spirit; dar acest
loc a fost trep4at redus in mod neconstiut de qatre chiar acei
cari se credeau caldurosi apärätori ai sptritualismului.
Astäzi lucrurile sunt ajunse in Europa la asa punct, incat
spiritualistii eclectici recunosc ca lumea intreaga este guvernatii
de legi fixe inerente materiei, rezervAnd insa p-entru Dumnezéu
rolul de creator, si pentru sufletul omUlui sentimentele, inteli-
genta i vointa. Aceste rezerve sunt facate numal pentruca nu
s'a putut Ina da explicatiuni materialiste satisfacatoare in pri-
vinta creatiunii lumii, si mai cu seama in privinta faculita-
filor psichice. Dar aceste chestiuni grele sunt acum obiectul
unei vii discutiuni intre materialistii pusl deoparte, st acei cart
continua inca de a fi spiritualisti eclectici de alta parte. Aceasta
discutiune este fructuoasa, pentruca are loe ?titre adversari cari
se pot infelege, deoarece ei au ca punci de plecare comun un
mare fond de principii admise de amAndoua partile. Cat de.pre
rezultatul final al acestei discutiuni este usor de prevalatt ea
el va fi in avantajul materialistilor puri.
Voiu reproduce ad i din ceastà discutiune, numai ta exem-
ple, unele din argumentele prin cari materialistii se incearca a
dovedi, ea si facultatile psichice Carora nu s'a putut da inca o
explicatiune materialistä satisfAcatoare, nu pot fi altceva decat
tot forte de ale materiei, i cä, prin urmare, nu existä suflet in
intelesul ce se da' acestui cuvAnt de catre
SA presupunem pentru un moment, zic materialistii, ca
Qmul are in trupul su un suflet asa precttm inteleg sptritua-
listii. Se stie insa ea facultafile sufletesti nu sunt tot una la
toti oamenii. Sunt o.ameni cu inteligenta foarte puternica si
cu sentimente foarte delicate, In sfArsit ca un suflet foarte
pronuntat. Insd, dacA dela acesti oameni ne scoborim treptat
In jos, gäsim pe cei cari au facultgli psichice 'din ce in 'ce mai
putin desvoltate, pAnA ajungem la imbecili si idioti la cari a-
ceste facultati sunt foarte slabe. Este insa admis ca oamenii
imebcili au suflet ca si cei inteligenti. Data acum compfarIrn
un om imbecil ca un aine sau cu un elefant inteligent, vedern
 417

ci deosebirea in priviinta inteligentii este intre dânsii cu mult

mai mica cleat 'hare un pm foarte inteligent si `until foarte
imbecil. Pentru ratiunea dara, pentru care se admite ca omul
irnbecil are suflet -- a si cel inteligent, trebue sa se admita ca
si cainele pH elefantul inteligent are suflet ca si omul imbecil
Daca dela eaine si elefant ne scoborim grada t in jos pe scara
fiintelor organice, facand la fiecare grad rationamentul de mai
sus, ajungem sa recunoastem car tiebue sá aiba suflet pana si po-
lipii, pi`ina si plantele, pina si monerele. Monera insa, care
dupa unii, se naste prin generatiuzie spontanee din apa marii,
este globulet omogen quasi-liquid care mai nu se deosebeste de
apa In care traeste. Daca se atribue facultatile sufletesti 'Ana
si acestei fiinti atunci nu este vreo ratiune de a nu le a tribui
si apei. Insa daca apa are suflet, atunci trebue sa aiba .si toate
celelalte corpuri neorganice. Dar miscarile acestor corpuri sunt
ele oare produse de vointa, de inteligenta, de sentimente? Cand
o piatra cade la pamant fiindca-i dau drunruk din 'liana, este
oare aceasta Cadere un efect al vointei pietrei? Spiritualistii
zic c,1 nu. Piatra cade, zic ei, pentruca este atrasa de pamant,
si aceasta atractiune este o putere curat materiala, precum de-
altmintrelea sunt toate puterile cari pun In miscre corpurile neor-
ganice lasate in voia lor. Ciar daca toate aceste corpuri sunt
puse In miscare de puteri materiale, atunci tot astfel trebue sa
fie si cu monerele cari se deosebesc foarte plitin de aceste cor-
puri. Si daca monerele traesc numai cu puteri materiale, tot asa
trebut sa traiasca si fiintele cari .unt nuinai cu un grad supe-
rioare, precum sunt celulele organice. Daca dela aceste celule ne
suim gradat pe scara vietii organice, facand la fiecare grad rà-
tionamentul de mai sus, ajungent sa recunoastem ca tot numai de
puteri materiale trebue sa fie produse si miscarile cainilor si ale
elefantilor, si acelea ale oamenilor imbecili, si in sfiirsit acelea
chiar ale oamenilor inteligenti. Asa dar puterile e.ari pun In
miscare omul nu se deosebesc radical de puterile cari pun in
miscare celelalte corpuri din natura, deoarece nitre aceste puteri
este numai o deosebire de grad. Cu alte cuvinte, aceeace se nu-
meste suflet omenesc nu este cleat o combinatiune speciala, un
joc complect de forte materiale.
Este adevarat ca la prima vedere ne pare inexplicabil cum
aceste admirabile facultati sufletesti ale omului sa fie niste
CONTA 27
418

simple forte materiale. Cad insä ne aducem aminte ca noi in-

vine putem sa realizam cu masinele noastre miscarile cele mai
complicate si sä producem efectele cele mai diferite, numai prin
aceea ca, Intocknind In mod diferit partile componente ale di-
feritelor masini, combinarn i diriguim In mod ciferit ace-
leasi cateva forte simple de ale corpurilor inorganice; cand ne
aducem aminte, zic, de toate acestea, atunci Intelegein ca nu e
cu putinta ca aceleasi cateva forte simple, fiind ariguite de
imecanismul cel mai oomplicat ce ar putea vreodata avea o ma-
sing, sa dea nastere la miscarile cele mai, extraordinare, si prin
urmare, la fortele derivate cele mai deosebite In aparenta de
fortele simple din care s'au nascut. In aceasta ordine de idei pu-
tem presupune cä miseárile i fortele corpurilor inorganice sunt
relativ simple numai pentnrca constitutiunea moleculara si meca-
nismul acestor corpuri sunt asemenea relativ simple. Insa cand
aceeas materie care constitue corpurile inorganice se aranjeaza
in Imprejurari date asa fel Incat oonstitue mecanismuri mai com-
plicate, ca monerele, ea celulele organice, ca plantele, etc., atunci
ea da nastere la miscari mai complicate cari constituesc forte
derivate deosebite In aparenta de fortele corpurilor inorganice.
Astfel monerele, celulele organice, plantele, etc., se nasc, se
hranesc, cresc, degenereaza; iar fortele derivate, care dau nas-
tere la aceste fenomene se numesc fiziologice, si par a fi de
natura deosebitä de fortele fizice si chimice din cari sunt de-
rivate. Daca apoi ne suim treptat pe scara fiintelor organice,
vedem cà fenomenele fiziologice devin la randul lor din ce in
ce mai complicate, pentruca rezulta dinteun mecanism (din-
tr'un organism) din ce In ce mai complicat. In special mecanis-
mul sistemului nervos ajunge la ash grad de complicatiune la
animalele superioare, Meat unele miscari de tot complicate, la
cari el da nastere, ne par a ff niste forte cu -Mtn( deosebite de
chiar ceeace am numit pang acuma forte fiziologice. Acele forte
sunt: simtirea, judecata, vointa si se numesc psichice pentru a
fi deosebite de cele fiziologice. Fortele psichice sunt ajunse la
cel mai mare grad de desvoltare la cm, pentrucd si mecanismul
creerului omenesc este ajuns la eel mai mare grad de complica-
fiune. Asa dar intre fortele fizice, chimige, fiziologices si psl-
chice pbate sá nu fie o deosebire, radicalas d o simplä deose-
bire de gradul de complicatiune mecanica al miscarilor respec-
 419

tive. Aceasta ipoteza este sprijinita de imprejurarea ca fortele

vietii organice se desvolteaza treptat si pe nebimti e dela fin-
tele organice cele mai inferioare pana la cele mai superioare;
in ask fel ca este cu putinta a fixa pe scara fiintelor organice
punctul la care incepe a se arata cutare forta psichica, J a u cu-
tare fortà fiziologica; precum este asemenea cu neputinta de a
gas1 o ask linie de fenomene organice, 'Mat sa nu fie nici utt
fenomen pentru care sa stam la indoiala daca trebuie sa-1 numa-
ram intre fenomenele chimice J au intre cele fiziologice, ori pe
altul intre fenomenele fiziologice sau nitre cele psichice. Dupa
ipoteza de mai sus toate fortele din lume se reduc la u singura
forta care in definitiv este acelas lucru cu miscarea intocmai pre-
cum si toate felurile de mateiii din lume se reduc la o a ingura
substanta. Dar miscarea sau forta, fiind o simpla proprietate
a materiei, este nu numai nedespartita de a easta, ci sutera inca
si trebue sa sufere transforman i coresrunzatoare cu transforma-
rile materiel. Deaceea fortele fizice si chimice cari sunt nedes
p'Ortite de materia ce constitue un corp inorganic, se prefac in
forte psichice, cand aceeas materie se intocmeste asà ncat con-
stitue un creer de pm. Asa dar, fenomenele psichice al caror
complex se numeste suflet, nu sunt deck miscari materiale, pro-
duse de organismul sau mecanismul f arte complicat al corpului
material ce se numeste creer. Aceste miscari, daca le observant
eu atentiune vedem ca sunt supuse la legi necesare si fixe ca si
toate celelalte miscari ale materiei; asa fel ce din acest punct
de vedere nu gasim o deosebire rani ala 'ntre suflet $i celelalte
forte din natura.
La toate cele de mai sus, spiritualistii obiecteaza ca, desi
este asemanare intre miscarile omului considerat ca object ex-
terior si miscarile celorlalte corpuri din lumea exterioara, totus
nu este nici o asemanare intre toate aceste mis ari aflate pe
cale obiectiva, adicta numai prin observatiune interna. De aici
rezulta ca, chiar daca actititatea sufleteasca a omului poate it,
sau este, in corelatiune cu oarecari rniscari ale creerului sau sau
ale trupului sau intreg, totus este o deosebire radicala intre a-
ceste doua ordine de fenomene.
La aceasta obiectiune, un filozof materialist ar putea ras-
punde precum urmeaia.
Omul are un simt inter0r, numit coup`iinfil, care este poate
420

subdivizat in mai multe simturi particulare, si cu cari simte a-

ceeace se petr,ce In sufletul sau cand este in activitate; apoi
mai are un Simt exterior, subdivizat in mai multe simturi parti-
culare, cu cari simte aceeace se petrece in afara de sufletul
Acum pentru a putea compara douà sau mai rnulte lucruri si a
puteà afla raportul intre care ele se afla trebuie numai decat
ca toate ceste lucruri sa fie supuse la perceptiunea aceluias
simt; Intocrnai precuin penniu a afla, de exemplu, raportul de
marime intre douà sau rnai multe lucruri, trebue a a,plicà tuturor
aceiasi unitate de masura. ¡usa cu simtui meu interior imi este
cu neputinta de a aflà un raport de asemanare, chiar daca." ase-
manare exista, intre activitatea mea sufleteasca si activitatea
interioa0 s* exterioara a unei plante sau a unei pietre, pentru
ratiunea ,ca activitatea acestor corpuri nu poate fi nici mäcar per-
ceputd, nee= comparata cu alte activitati, de catre sinatul mea
interior. NIai mult decat atata. Eu nu pot sti numai prin simtul
meta interior nici macar dacd ceilalti oameni auJ o activitate su-
fleteasca ca si mine; caci eu nu ma pot transporta cu simtul
meu interior in capul celorlalti oameni pentru a constata a-
ceasta. Este adevdrat cà prin mijlocul simtirei exteripare,
prin diferite mijloace indirecte i foarte mestesugite, oeilalti
oameni pot sa-mi coanunice ea si ei o activitate sufleteasca;
eu cred prin aualogie, ca acea ativitat este intocmai ca a
mea, numai fiincica sub toate celelalte raporturi, simtur tneu
exierior m'a facut s constat o asemanare loomplectaI intre cei-
lalfi si mine. Dar, de alta parte, daca fac abstractie de
analogia mai stransa ce exista intre mine si ceilalti oameni, eu
nu stiu cu siguranta dacà chiar plantele i pietrele nu mi,-ar
spune ¡Ca' * si ele o activitate sufletea-scil cand s'ar putea ele
pune in comunicare stransa cu mine ca oaanenii. Asa dar, sint-
tul melt interior nu ma poate face Sa cunosd nici asemanarea
nici neasemdnarea ce poaite sà existe intre natura) facultätilor
mele sufletesti i natura celorlalte forte din natura. A pretinde
prin observatiune Interioarà se pot capatà cunostinti pozitive,
asupra naturei sufletului, cà se poate adica aflà ra-
pnrtul ce exista intre suflet si trup sau îitre celelalte
forte din natura, este tot a$à. de absurd ca sisuflet.
de a pretinde,
de exeinplu, ca.' se poate afla raportul dintre greutatea si lumina
corpurilor, triàsitrând arnandouà aceste forte cu cantarul.
 42t

Cu total altfel se petrec lucrurile, aand caut a ma instrUZ

,ru ajutorul simtului meu exterior. Dacá pun innaintea ace3tei
simtiri o piatra, o plana', un animal inferior si un cm, afluid,
-pot sa fac o dreaptd comparatie intre aceste patru obiecte,
íincica tu.,-patra sunt preceptibile de acelasi simt. Daca a.-este
patru obiecte fac asupra simtului meu exterior, in oarecare
aceiasi impresiune, atunci sunt in drept a conchide ca
trebue sä" fie o -borla identica sau daca.' voiti, o cauzá identia
In tus-patru obiectele, pentru ca acestea sa producä asupra mea
acelas efect. Insd (lupa multe observatiuni i comparatiuni s'a
constatat cà toate fortele corpurilor sttsceptibile de a fi perce-
pute cu sindul exterior se reduc la urma urmei la miscare,
adicä la stramutarea succesiva a corpurilor sau a pártilor lor
.din un loc in altar De alta.' parte s'a constatat à toate miscárile
sunt supuse la legi fixe si necesare. Cea mai principará din
aceste legi este cá miscarea nici nu sel naste, conservand astfel
acelas echivalent cantitativ. Deaceea de Cate ori ved-cm cäor
piatrál, o plantá, un animal, se mica, aceastá miscare este efectul
unei impulsiuni anterioare date acestor corpuri, adid a une,i
,miscäri anterioare care a incetat prin aceea c5 s'a transformat
In miscarea actuala a acestor corpuri_ Omul considerat obiectiv
nu face excepthme la aceastá regula'. De cate ori lucrurile ex-
terioare dau o itnpulsiune oarecare sistemului nervos ab omuluil
prin canalul organelor Isensative, de atitea ori se produce o mis-
care interioarä sau exterioará a trupului sau a unei párti a tru-
tpului omenesc, si vice-versa, de cate ori trupul omului exetcutá
.o miscare maleriará, oarecare, de atatea ori el a prima o
pulsiune materiará prin canalul simturilor sau altfel. Toate mi.scä.'-
rile ce se execua insi prin sistemul nervos, se reduce la
ceeace se numeste adiani reflexe; o impulsiune se produce in
capátul nervului sensitiv, aceastä impulsiune dá nastere la o
iniscare care transformá'ndu-se poate de o m'ultime del ori, per-
curge nervul sensitiv, celulele internervale, nervul motoriu, pen-
tru a es1 apoi prin capátul acestui nerv sub forma de m*are
a unui organ parecare al trupului.1) Toatá activitatea zufleteascá
a omului se reduce deci- pentru simtul meu exterior la o miscare
tnoleculará a celorlalte corpuri .din lume. $i curn a pirtek
eu srá concep a ltfel sufletul unui om pe oare mt-1 cruzarse (lee*
1) Pentru mai mula lAmurire vezi futre altele Teoria Fatalismultd.
422

prin ajutorul simtului meu exterior, si care imi face prin canalul
acestui simt aceia,s impresiune In privinta fortelor sale ea si ori-
care alt corp material din naturA? Este adevarat ea prin sim-
till meu interior mai capat o cunostinta de alta natura despre-
sufletul meu, dar aceasta cunostinth se raporta numai la sufletul
meu, si n'u o pot intinde si la sufletele eelorlalti oameni decat
pe ealea analogiel. Insa calea analogiei este mhi cu seamit
In aceasta materie, ash de putin sigura, Meat prtn ea as putea
cam cu aceeasi dreptate, atribui tuturor corpurilor materiale din
ltune o activitate sufleteasca unith cu consfiinta.
Dar daca este vorba sa argumentam numai decht cu ana
logii, atunci jata una mult mai bine fondata, cu care se poatL
da o explicatiune mai stiintifica cunostintei subiective a su.
fletului.
Se stie ea orbul din nastere care eapata vederea la o värsta
mai inaintata In urma unei operatiuni chirurgicale, când vede
pentru prima oara un obiect, pe care nu-I atinge cu mäna dar
pe care 11 eunoaste foarte bine prin experienta simtului pipairii
nu poate sa recunoasca obiectul numai cu vederea. Mai mult
decht atata. El nu poate sa gaseasca nici chiar cea mai mica
asemanare intre imaginea obiectului formata de organul optic
si imaginea formata de organul pipairii; ash ca el are convin-
gerea ca aceste doua impresiuni vin dela doua lucruri cu total
deosebite prin natura lor. Aceasta convingere nu ineeteaza deck
când el priveste si pipae in acela,s timp obiectul; si numai dupa
ce se stabileste prin experienta asociatiunea adestor doua
feluri de sensatiuni el poate cunoaste in genere calitatile optice
ale unui obieet prin simpla lui pipaire, sau calitatile-i tac-
tice prin simpla lui privire.
Prin analogie 1) trebue sa adrnitem, ca simtul interior al
omului se afla in mod permanent fata cu simtul exterior, In a-
ceeasi situatie in care se aflä simtul pipairii fath cu simtul ve-
derei la orbul operat, In cele dintai momente când el priveste
obieetele din jurul sau. Cunostintele simtului interior nu pot
fi identificate cu cunostintele simtului exterior, prectun la or-
bul operat cunostintele eistigate prin simtul pipairii nu pot fi
identificate cu acele astigate prin simtul vederii. 0 idee de
1) Taine a relevat pe cat $tiu cel Intai aceasta analogie Inteum
articol publicat in Revue philosophique din 1877.
 423

%exempla, nu poate fi identificata cu o misoare a oarecarda mo-

lecule din creer, Arecum la orbul operat forma, unui pahar sim-
tita cu pipaitul nu poate fi identificatal cu imaginea luminoasa
a acelui pahar simtita cu vederea. Intre o idee si o miscare
moleculara este un abis ce nu se poate trece, precum este la
orbul operat 'nitre paharul pipait si paharul privit. Omul crede
ca ideea este o putere cu total deosebita de miscarea unei
molecule cerebrale vi ca ea trebue sa purceada dela o substanta
cu totul alta deck aceea care constitue molecula cerebrala,
intocrnai precum i orbul operat crede ca paharul simtit cu
pipaitul e cu total altul decat paharul simtit cu vederea. Omul
continua in toata vicata lui a crede ea' o idee este altceva cle-
at o miscare moleculara si ca este un abis Intre aceste doua
lucruri, pentruca In toata vieata lui nu se intampla o singura
data ca, in acela,3 ti up In care ideea se formeaza sau subzista
in capul sau, el sa vada vi sa pipae moleculele respective ale
-creerului sau, facand diferite experimente concordante; intoc-
mai precum orbul operat, pe cata vrerne paharul n'a fost Inca
pipait si vazut In acelas timp de clausal, contitua a cxede ca
paharul pipait este altul deck ce! privit.
Din toate rezulta ea, creerul crt miscarile lui si sufletul
sunt unul si acelas lucru, pe care Insa, ni-1 reprezentam In &ma
feluri deosebite, pentruca-I cunoastem prin intermediarul a doua
simturi deosebite ce sunt impresionate de dansul In mod deo-
sebit.
Cu argumente de felul acesta, rnaterialistii sunt pe cale de
a isbutl sa dea o explicatiune rnaterialista facultatilor sufle-
testi, si a starpl prin aceasta din filozofiel credinta In acea
sau substanta de natura nemateriala pe care spiritualistii
vi-o Inchipuiesc, cand Intrebuinteaza cavantul suflet sau spirit.
Cu mai multa usurinta, par a izbuti materialistii, in a da
-o explicatiune materialista creatiunei lumei, si in a desrkla-
cina prin aceasta credinta In Dumnezeu. La acest rezultat, con-
tribuiesc mai eu, seama transformistii prin luerarile lor. Este
adevarat ca multi transformisti sunt Inca teisti; dar aceasta nu-i
-opreste de a pregatl farä voia loç viitorul ateismului.
In rezumat, progresul materialismului, se poate descrie,
punctul de vedere al materialistilor, In modul urmator:
424

A fost un timp, cind omul, nu putel sa-si explice in modl

natural nimic. Deaceea el atribuià totul vointei unor fiinte in-
chipuite pe caii le numeà suflete, spixite, zei, etc. Dela un.
iimp el a inceput sa-si explice in mod natural unele lucrurik.
cari prin aceea Insus deveneau propriu vorbind ounosente. Co,
progresul civilizatiunii, numarul lucrurilor dmoscute s'a mara
din ce in ce, In paguba numarului lucrurilor necunoscute, cari
continuau a fi puse tot pe seama spiritelor. Spfritul deci n'a
fost decat o inchipuire destinata a masca ignoranta omului, in
privinta lucrurilor necunoscute Inca,. Cu alte cuvinte, sptritul
n'a fost inca, o necunosoutd, un x, careia valoare raminea de
aflat. Acest x u, se mai rarorta astäzi, in urma prrogresului facut,
decat la activitatea psichica a omului si la, creatiunea lumii,
mind dentunirile respective de suflet si Dumnezeu. Dar In cu-
rand, activitatea psichicia si creatiunea, vor fi pe deplin expli-
cate materialiceste, si atunci vor dispairea din filozof e si in-
chipuirile numite astazi suflet si Dumnezeu.

Am aratat felul in care s'au desvoltat ideile metafizice

ale perioadei materialismului, ceeace ne 414 o ideel lannuita si
despre felul in care s'au desvoltat ideile metafizice ale fieca4reia
can perioadele precedente. Pe urma am reprodus cas exemple
cateva argumentatiuni de ale materialistilor asupra punctelor
ce nu sunt inca definitiv castigate de dansii. Din aceste argu-
mentatiuni se vede, intre altele, ca, atat materialistii cat si spi-
ritualistii de toate speciile considera conceptiunea fortei mate-
riale, care este principiul universal pentru cei dintaiu, ca diame-
tral °plisa cu conceptiunea spiritului, care e principiul universal
pentru cei de al doilea. Cu toate acestea, atat forta pentru mate-
cat $i spiritul pentru spiritualistì, reprezmta cauta
primà a lucrurilor, punctul cel de pe urna la care a ajuns cer-
cetarile noastre, acel ceva care nu se mai poate analiza, si care
trebue sa fie adrnis In stiinta ea un simplu articol credinta.
Aceeas dificultate pe care o incearca materialistul cand, voieste
a defini forta, o incearca si spiritualiStul de voie$te a diefini
spiritul. Mai mult decat atata. Materialistul 'si Inchipueste la
mina urrnei forta in minitea sa cam in acelas fel Al !pare spiritua-
listul cel mai innaintat ?si inchipue$te aceeace numestei el sub-
stanta spirituala. Toate acestea dovedesc ca, deosebirea dintre:
 425

materialism si spiritualism nu este ask de radicala pe cat si-o

nchipuesc partizanii respectivi ai acestor sisteme, si c lupta
dintre acesti adversari este abià ceva mai imult decat o simpla
.sfada pentru cuvinte.
Daca observam cu atentiune nenum5ratele sisteme metafi-
zice cate au fost propuse din timpurile cele mai vechi pdn'á in
zilele noastre, vedem ca cea mai mare parte din ele sunt iden-
tice in fond si nu se deosebesc du:fit prin cuvintele intrebt-
intate, asa fel ca, daca partizanii respectivi ai acestor sisteme,
s'ar intelege bine asupra intelesului cuvintelor intrebuintate de
dAnsii, ei s'ar gasi de acrod in fond.' Daca dam la, O fparte sis-
1emele ce se deosebesc numai prin duvinte, rárnan celelalte mai
putine la numar, cari in adevar se deoseebsc in fond, desi bine-
inteles, cu mult mai putin decat îi inchipuiesc obisnuit parti-
zanii lor. Deosebirile reale ce existA intre aceste din urma sis-
eme, se raporta numai la aspecfal principiiior 'netafizide turd-
ersale si la marlmea sferei acestor prindpii. Ma explic-
Ideile metafizice, ca oridari ialtele, fiind scoase prin ab-
stractiune dir imaginele lucrurilor ce cunoastem prin experienta,
conserva cesa din aspectul acestor lucruri. Astfel din timpurile
eel,: mai echi piina la o epoca relativ recenta, omul concepe
spintul (sufletele, zeii, etc.), adica cauza tuturor lucrurilor, sub
o forma omeneasca, pentruca in tot timpul acesta obiectul 2,-
proape exclusiv al atentiunii, al cercetarilor i al; cunostintelor
xperimentale ale omului, este omul ca persoana.
cei mal innaintati din timpurile din urna, concepi spiritul co o
substanta netangibila, nedefinita fará forma, si fara intindere pen-
tru ratiunea ca acesti spiritualisti isi indreapta tonta atentiunek
lor la facultatile psichice pe cari le btudia za in mod exclusiv
prin observatiunea interna, neluand in bagare de seama trupul
si cu atat rnai putin fortma lui. Pe cind excesul observatiunii in-
terne si al meditatiunii lipsite de experientá exterioara face pe
spintualisti sa conceapa spiritul ea o substanta farà intindere,
fara forma si netangibila, excesul observatiunii exterioare
studiul aproape exclusiv al corpurilor, fac pe materialist' sá
conceapa forta, ca ceva rezistent, tangibil i raspändit in spa-
tiu, ca ceva in sfArsit a dareia forma aminteste pe acea cor-
purilor. Din acesfea se vede 0 aspectul pe care cineva il dà
rincipiilor metafizice universale, este acel ce rezulta prin ge-
426

neralizare din aspectul lucrurilor citre cari cineva a indreptat

mai !mull atenfiunea sa, si a cirora observare interna sau ex-
terna i-a procurat cele mai multe din cunostintele sale. Deaiw
rezulti ea' dui de aspecturile descrise mai sus, principiul me-
tafizic al cauzei prime poate avei o multime alte aspecte mai
mult sau mai putin deosebite, acestea vanind la fiecare popor
$i chiar la fiecare individ Cu genul de vieata, de ocupatiune si
prin urmare de cunostinti experimentale ale fiecaruia.
Tree acum la deosebirea cea mai importanti, adica la deo-
sebirea de intindere a sferei principiilor metafizice.
Omul primitiv, fiind foarte marginit, nu poate cunoaste
$i nici cuprinde cu mintea sa decit un foarte mic numar de-
lucruri pe cari le raporteaza la un foarte mic spatiu.'t la un
faorte scurt timp. Co alte cuvinte sfera in care cugetarea omului
primitiv se poate invirti cu privire la cantitatea materiei, a spa-
fiului si a timpului este foarte mica. Deaici rezulta Irisa ea i
principiile metafizice, cari prin natura lor se raporta la totali-
tatea lucrurilor cunoscute sau chiar imaginabile, au la omul
primitiv o sferä foarte IrliCA. Dar sfera de cuzetare, $i prin ur-
mare si sfera principiilor metafizice, se largesc treptat Cu cit
omul innainteazi pe calea civilizatiunii, cu cit cunostintele sale
experimentale se inmultesc si inteligenta sa se de3volta prin di-
ferentiarea organelor cerebrale. Acest progres se face treptat
dela perioada fetisismului, pina la perioada materialismului, in
aceasti din urmä, omul, putind cuprinde cu mintea sa o ma
mare cantitate decit totdeauna de materie, de spatiu si de timp.
Prin sfera de cugetare inteleg aceea care cuprinde nu nu-
mai lucrurile pozitiv cunoscute, dar si acelea cari se pot macar
imagini. Deaceea perioada materialismului este caracterizata nu,
numai prin un numar Mai mare decit totdeauna de cunosTintit
pozitive, dar si prin puterea irnaginatiunii de a patrunde mar de-
parte decit totdeauna in infinitatea spatiului, timpului si a ma-
teriei. S'ar putei obiecti ca pmul a avut in totdeauna idee de in-
finit, si ca imaginatiunea a gasit in, acest infinit totdeauna ace-
las cimp liber pentru creatiunile sale. Este insa de ob.ervat
a infinitul, desi purtind in totdeauna acelas nume, n'a fost in
toate timpurile conceput tot Inteun fel; el n 'a fost, daca a
putei zice asà, tot una de marR pentru mintea omului in toate
itimpurile. $i apoi ideea infinitului nu este in ultima analiza
 427

,clupa cum am arátat aiurea (Teoria Fatalismului) decAt ideea

%neputintei noastre de a trece chiar cu imaginatiunea dincolo de
carecari limite de mutilate; asa fel cà in, realitate cArnpul liber
al imaginatiunii nu este infinitul in intelesul sdu obisnuit, el o
parte limitAä dinteinsul. Insà limitele de eantitate a materiel,
spatiukti si a timpului, pana.' la cari imaginatiunea poate
ajunga', nu a fost aceleasi in toate perioadele ideilor metafizice.
Aceasta se poate (loved? Prin progresul te a fAcut omul in facul-
tatea de a num'ark deoarece_ numArul este ideea abstractà a can-
-titatii relative, si numärarea este operatiunea intelectualà prin
<care cineva Innainteazg cu conceptiunea treptat pe calea
tului de mare si pe aceea a infinitului de mic.
Se stie cà sunt i astäzi oameni, sälbatid cari nit pot nu-
Tnarà decat pe degete, si Inca numai pAna la numdrul cinci,
Aincolo de care ei nu stiu sal zica deck multi. Si aceasta nu 11
se intâmpla pentrucà nu au cuvinte c1 cari sal exprime numere
mai mari, ci pentrucd pu pot sä.' realizeze astfel de numere In
constiinta lor. Mai Intaiu ei nu conc.ep chiar un numa'r ce nu
trece peste cinci decat va'zind sau inchipuindu-si ca.' vad de-
getele respective. CAt pentru numerele mai mari, ei nu pot sa
le conceapà in mod abstract, pentrucd na pot sal priveascal de-
odat4 in imaginalia lor mai nulte degete sau alte unitäti deca
cinci, el isi fac o idee confuzá" despre numgrul lor, de aceeas na-
turà cu ideea pe care ne-o facem noi la prima vedere a unei
bani,e de fire de nisip. Dar cu ca't omul Innainteazà pe calea .

civili atiunii, cu atAt el poate in tnintea, sa numere ab-

stracte mai mari. In perioada materialismului, facultatea de a
numàrà este ajunsa.' la cel ma,i innalt grad de desvoltare.
nu se creadà insd eh' in aceasa perioacki °mull poate nulinärà
pâtià la nesfarsit,. pentrucai poate sä.' insire tifre necontenit. Un
numa'r este trumai atunci realizat In constiintd, cand toate unitg-
tile lui sunt oarecum simtite. Deaceea and cineva voieste sà-si
seama de un numax oarecare, isi imagineaza.' intru ck't-va
un sir de unitaji pe cari le trece oarecum in revisa. Insa.' nu toate
numerele exprimate prin tifre stint si realizate in constiintig,.
Pentru ca poatà cineva imaginà de exempla, un numa.'r de
o sutà de mii de soldati, este nevoit a-si imaginà mai intAili
g-rupuri, de exemplu, de Cate o mie ocupand date o cantitate
<cunoscurt de teren, si apoi a-si imaginà numàrul mai mie al a-
428

cestor gruptri; i cu toate aceste artificiuri, se gase5te mai tot

deauna ca ideea formata prin meditatiune despre canitatea de
o suta de mii de soldati, este deosebita de aceea pe care
formeazä cineva când vede cu ochii 1a un loc acest numar de
soldati. In regula generala un numar prea mares nu se poate-
realizà in oon5tiinta decâ.t prin Impartirea lui In pärti mai pu-
fin numeroase decât unitatile priMitive. Dar §i cu mijloace de
acestea tot se ajunge la o limitä.' peste care imaginatia nu poate-
trece. Daca numärul este din cale afara de mare, atunci ne facem
ID idee foarte vagä despre dânsul numai prin numarul tifrelpr

care-1 exprima. Dar aceasta nu insemneaza cá cantitatea reala

este conceputä. In sfâr§it, s'a putut Intreubintà la diferite grade
de civilizatie, expresiuni ca acestea: multe ca nisipul mari-
lor", sau multe ca unitatile unui numar scris cu un ir de tifre-
care s'ar intinde dela pamânt pâtia la lunâ".. Dar aceste expre-
siuni nu dovedesc de loc gradul apititudinei de a numarà s4
Intinderea sferei de cugetare, pentrucà ele enunta cantitati cart
nu se tot Inca nici pe departe realiza in miin,tea omeneasca.
Aceste expresiuni au putut deci fi intrebuintate tr toate timpu-
rile, pentruca' Intotdeauna ele au fost deopotrivâ fará biteles efec-
tiv. $i apoi Chiar §i cu expresiuni iperbolice ca acestea tot tut
poate sâ meargi cineva pâtiä la nesfâr§it.
Imaginatiunea are ca punct de sprijin §i ca punct de ple-
c,are cun,o§tintele pozitive, inu se depärteazá de acestea, cu
creatiunile sale decat la o distanta determivata. O comparatiune
va lämuri aceeace voiesc à spun: dada presupunem ca globul
pâmântesc reprezenteazâ sfera cuno5tintelor pozitive, atunci at-
mosfera pâmântului reprezenteaza sfera pe care imaginatiunea
p poate umple cu creatiunile sale. Deaic,i se intelege Ca' cu cat
sfera cunoOntelor pozitive va fi mai mare, cu atât i sfera
ginatiunii se va intinde tnai departe. Insa perioada materialis-
mului fiind acea In care omul are del Mai mare fond 'de cuno-
tinti pozitive, tot In aceasta perioadd el are §i imaginatiunea cea
mai largó.
,
Din cele die mal sus se vede a Intinderea sferii de cugetaré
este In acela -amp i cea mai drea,ptä, rnasura a gradului de
desvoltare a ideilor metafizice si prin urmare a gradului de ci-
vilizatie a omului. Insä, funcica In practicia- sfera imaginatiu-
nii este greu de apreciat, si fiindcâ de altmintrelea acea.,t3
 429

sferá se afla intr'un raport constant cti sfera cunostintelor po-

zitive, deaceea.in practica este de ajuns a mastui pe aceasta din
urmà pentru a ayeà o idee de gradul de desvoltare al ideilor
metafizice, si prin 'timare de gradul civilizatiunii.
Am zis' cA naA'sura progresului ideilor metafizice este In
acelas timp m'Asura gradului de civiliza-5e; deoarece ideile meta-
fizice se desvolteaza paralele cu toate celelalte `clemente ale
civilizatiunii. $i In adevar, jata ce se poate cionstatà din :s.
toria desvoltárii diferitelor elemente ale civilizatiunel:
In domen ful adevarului §i al stiintet, domeniu explorat
de inteligenta propriu zisá, vedem nu numai cá. stiintele wq-
ciale se inmultesc din ce in' ce prin diferentiare, dar ca +fiecare
din aceste stiinte mareste din ce in ce fondul cunostintelor res-
pective, impingand din ce in ce mai departe marginele sferei
sale proprii, pana cAnd ajungem la perioada naterialismului
unde stiintele pozitive sunt si mai numeroase si ca sfere mai in-
tinse decAt totdeauna. Complexul tuturor sférelor stiintelor spe-
ciale constitue sfera fitozofiei pozitive, si este o parte numai,
din sfera metafizicei, anume, acea parte solida' pe, care am com-
parat-o mai sus cu globul terestru.
In domeni-ul ,ultilului sau a artei utile, vedem ca, kul ,á't
omul a innaintat in civilizatie, cu atAt ell si-a inmultit si si-a
perfectionat armele pentru lupta vietei, lupta pe care a purtat-o
ca un succes din ce in ce Irnai mare si pe un' ctdmp dain ce In
ce mai larg, astf el. cA sfera pariá la marginlie careia el poate
pátrunde cu armele sale victorioase este mai larga decAt totdea-
una in perioada materialismului.
In domenial binelui sau al moralei, domeniu prin exce-
lentA al'sentimentelor nascute din instinctul de conservare to-
ciala, vedem cá iubirea si solidaritatea cari leaga mai multt
indivizi la un loc, se intind mai intAiu la membrii acefeea
familii, si apoi treptat si succesiv, do cAt omul se civilizeazä las-
xnembrii aceluias trib, la ai aceleeasi natiuni, la aceleeas rase,
si pana la ai Ornenirii intregi. Astäzi cAndf gracful de civilt-
zatie este mai innalt decAt totdeauna, sentimentele lumanitare si
solidaritatea ce rezultA din ele leagA pe toti indivizii ome-
ne§ti mai strAns decftt totdeauna. Sfera iubirii omene§ti s'a
lArgit deci treptat pAnA a cuprins In ea pe toti indivizii orne-
430

nesti, si tinde a se largi 'Inca pentru a cuprinde treptat Ind "§i

alte finte organice.
d) In sfarsit, In dome/dui frumosului sau a frumoaselor
arte, domeniu prin excelentä al imaginatiunei si al creatiti-
nilor ei, vedem C cu cat 0=1 este fliai civilizat, Cu atat ei ga-
seste frumuseti mai in adancul lucrurilor, fiind adicá impre-
sionat de pártile cele mai delicate, maf intime si mai putin e-
vidente ale acestora, si cu atat el se cufundä mai mult In Infinit
pentru a gäsi acolo, sau mai bine zicand, pentru ereà a-
colo in libertate, frumusetile, a caror lipsà o sitrete si pe cari nu
le gaseste in fera cunostintelor pozitive. De ala parte, cui cat
omul Intiainteaza pe calea civilizatiunei, Cu atat artele frumoase
se inmultesc prin diferentiare, si cu atat fiecare era' speciala
geste sfera conceptiunilor pe cari ea are a le intrupa, a le sen-
sibiliza; ash fel ea sfera generala a /conceptiunilor si a creati*
nilor artistice se aflà mai larga in perioada materialismului cle-
at totdeauna
Se Intelege cà once artist, fie el pictor, muzciant, literator,
etc., care este la innaltimea culturei generale din timpul In
care traeste, dà ca baza lucrarilor sale artistice datele stiintelor
pozitive din acel timp, i numai deasupra acestei haze, adia
numai pentru ceeace trece dincolo de sfera cunostintelor pozitive
ale timpului, el cladeste cu creatiuni proprii de ale imagina-
tiunei sale. Este adevarat ea' cei mai multi artisti din iimpu-
rile noastre, mai cu seama literatori si sculptori, se marginesc
'in a imith modelurile ram ase dela Greci si Romani, adica a face
opere cari ar fi potrivite pentru starea de culturd a Grecilor Si a
Romanilor dar nu pentru a noasträ. Rutinarii incasi imitatorii
servili nu se pun la socotealä cand e vorba de a constata si a
caracteriza faza actualä prin care trece inteiig,enta generala.
Pe langd rutinari, cari dim/a natura lucrurilor trebuie sa' fie mai
numerosi, se afla si artisti originali cari se inspird dela epoca
in care träesc i creeaza opere in conforrnitate cu cultura gene-
rala a acestei epoce.
Aceste cateva observatiuni, pe cari le fac îii treacat In pri-
vinta artelor frumoase, pot sa parà nedrepte si pot sa fie chiar
neIntelesc. Voiu avea insà ocaziunea a justifica, a le complecta,
a le desvolta si a le lamuri intr'un stuchu special.
 431

Am zis mai sus, ea" sfera inetafizicei cuprinde pe langa sfera

filozofiei primitive pe care am cornparat-o cu &but terestru,
si sfera creatiunilor imaginare pe care am domparat-o cu at-
mosfera ramintului. Prin aceasta din urrna dell metafizica,
se tine de frumoasele arte. Si in adevar, metafizica are pria
natura ei o parte cu tot ipotetica care este inaccesibila stiintelor
pozitive si cari este cu totul lasata imaginatiunii. Merafizicul se.
comporta cu aceasta parte ipotetica, parte chiar fara stirea lui,
intocmai ca un artist: el o intocmeste, o sistematizeazg, o fa-
soneafá dupa gustul si predilectiunea sa personala, sau cum
s'ar zice in limba artistilor, dupa idealul cd el a c:onceput.
Metafizica deci, prin aceea insus ca imbratiseaza intreaga
sfera a rugelarii omenesti, este in parte stilt* si in parte arta

It*Iintare. Introducerea istorica ce se terming aci, era des-

tinata sa se publice in acelas volum Cu principule sistematizate ale
metafizicei materialiste. Imprejurari grave insa silindu-md de a inceta
cu lucrarea acestei opere per.tru un timp nedeterminat, am crezut ca
nu e rat' a da publicitatil deocamdata numai introducerea istorica a
metafizicel. Dealtmintrelea at.easta intro u ere i totica formeaza un
studiu complect prin sine msusi si cartea de fata poate fi considerata
ca o opera complecta. Autorul.
 BAZELE METAFIZICEI

CONTA 8
 CAPITOLUL I
Locul metafizicei printre §tiinti
Pen ru A puteà preciza rolul ce-1 are metafizic.a ca di-
sciplina a mintii omenesti, necesitatea intelectuala la care ea
raspunde si locul ce-1 ocupa printre diferitele stiinti, voiu a-
minti mai intaiu ca eva adevaruri psiholo ice fundamentale a-
supra cunostintelor omenes i in genere.
E te astazi in deobste r cuno cut, ca unos inta omeneascA
se reduce in ultima analiza Ia con tatarea d os birei sou a
asenzan r i intre doua sau m i multe lucruri. Ace sta insem-
neaza ca lucrurile trebue sa fie eel putin in numar de cloua pen-
tru a produce cunostinta "n mintea omeneas a. $i "n adevar, ori-
cate silinte ne-am da, ne este cu neputinta de a lealizA pe de-
plin In Mintea noastra ideea unui lucru singur care nu s'ar aflà
ab olut in nici un raport -u un alt lucru. Nu putem sa ne dam
se ma de un lucru, nu prutem sa ni-I inchipuim, nu putem sa-1
concepem inteun m od omit de vag, deca numai da a II con-
sideram intre lucrurile oomparate, desl poate sa varieze indefnit
nu este in ultima an liza, decat un raport de deosebi e sau de
asenzaz e.
Lucrurile fiind reprezentate in mintea noastra de idei, se
intelege ca aces e nu p t existà in numar tnai mic de d ua. Se
intelege asemenea ca ideile se conditioneaza una pe alta, numai
pTin raportul de deosebiri in caz când punt numai doua la nu-
mar. Asa dar, operafunea inte/igentei noas re se redu-e In ul-
tima an liza la oonstatarea deosebirei sau gramadirei intre doui
sau mai multe lucruri, sau mai bine zicand, la stabilirea in
mintea noastra a deosebirei sau asemanarei intre doua sau mai
436

multe idei. Dar inteligenta noastra constata ca deosebirea at

asemänarea intre miile lucruriu este mai mare si nitre altele
mai micä. Prin urmare aceeas necesitate intelectuala care ne
face sa concepem deosebirea sau asemanarea intre diferite
cruri, va face sa concepem i deosebirea sauf asemdnarea intre-
diferitele feluri sau grade de deosebiri si asemanari
Din aceea ca. ,mintea noastrd" ccnstata si concepe in mod ne-
cesar mai mate grade de de.osebire sau \asemanare intre lu-
cruri, rezultà tot in mod necesar urmatoarele doua fenomene in-
telectuale de cea mai tmare importanta: formarea ideilar gene-
rale si' clarificatiunea lucrurilor sau mai bine zicând a idellor
cari le reprezinta.
lata pentru ce si cum se formeaza ideite generale.
Lucrurile cari se aseamana intre clanselF: in aclela,s grad,
adieä cari au In comun un numar determinat de caractere, for-
meazd un singur grup reprezentat In mintea noastra, de o sin-
gurä idee, care se numeste generala pentruca reprezinta deodata
toate unitatile grupului. Asa de exemplu, toti indivizii ornet-
nesti pe cari i-am vaiut vreodata având in comun un numar
determinat de ca-actere izieé, rnorale i intetectuale, li cuprinde-
pe toti in o singura idee generala, ideea omului. Dar ratiunea
principala a formarei ideilor generale nu este inca aici. Toate
unitätile grupului 'reprezentat de o idee generala se deose-
besc In ace1a5 grad, adica rrin acelas numar de caractere, de
un lucru oarecare ce nu face parte din grup. Asa de exerriplu,,,
data comparam pe fiecare din indivizii pe cari Ii cuprndem in
ideea generala om" Cu cutare individ reptil, gas:m pentru fie-
care individ omenesc acelas grad de deosebire, adica gasim ca
fiecare individ omenesc are iacelas numar de caractere cari lip-
sesc individului repLtil. Dacd facem aceeas comparatiune cut cu-
tare obiect, de piaträ, gäsim iaras acelas grad de deosebire pen-
tru fiecare individ omenesc; atat nurnai ea numarul de caractere
prin care fiecare individ omenesa se deosebeste de obiectul
de piatra. Leste mai mare decat acel prin care se deosebestel
de individul reptil. Ash dar indivizii omenestl pot sal se deose-
beasca inteun grad mai mare de un object cleat de un alt oi
biect, dar ei se deosebesc totdeauna in aCelas grad de unul
si acelas obiect. Insal experienta zilnicà i activitatea neince-
tatd a inteligentei noastre ne sileste sa comparam aproape la-
 43T

fiecare moment indivizii omenesti cu date un lucru nou ce nu

este individ omenesc si la fiecare domparátiune cu, unul si acela$
luau suntem siliti a constata adelas grad de deosebire pentru
toti indivizii omenesti. De alta parte fiecare constatare, a gm,-
dului cotrrun de deoesbire de un alt lucru, redestearta in mintea
noastra ideea corelativä a gradului comun de asemanare intre
toti indivizii omenesti. De aici urmeaza ca experienta de fiece
moment ce cal-A-tam asupra indivizilor omenesti formeaza si inti-
pareste in mintea noastra ideea unitatei gradulai de1 asemanare
intre acei indivizi si de deosebire intre ei si un alt Incru. A-
ceasta insemneaza cä din toate cunostitrtele ce pleat vreodatä
castiga in privinta indivizilor omenesti, anitatea gradulta de
asemanareintrediln,sil si d deosebire de att lacrtt este elementul
intelectual pe care Il intipareste in mintea noastra cea mai mare
suma de experienta si cea mai mare cantitate de reflexiune din
acele pe cari le avem vreodata in prilvinta indivizilor omenegi.
Deaceea acest element intelectual este relativ atat de adanc
sapat in mintea noastra incat el subsista, poate ci mai multa
limpiditate, chiar si atunci cand s'au sters din memoria noasträl
toate imaginile indhiduale ale pamenilor ce am vazut vreodata.
Acest element intelectual atat de adanc intipärit estei ideea ge-
nerala om" si aceasta idee este 'mica cj indivi2ibilá, desi con-
tine n sine rerrezentatiunile atator indivizi, pentruca nu re-
prezinta in realitate decat gradul comun de asemä'nare si res-
pectiv de deosebire care este unul $i adelas pentru toti indir
vizii omenesti.
AO dar unitatea si indivizibilitatea ideei generale re-
zulta din unitatea si indivizibilitatea gradulut de asemanare
deosebire comun tuturor indivizilor respectivi, ¡ail nu, dupa
cum se sustine obisnuit, din un f el de conto pire mental inex-
plicabila a multiplelor elemente comtwe tuturor indivizilor ce
sunt cuprinsi in ideea generala. lath' acum pentru ce si cum se
stabileste in noasträ clasificatiunea tutuior lucrurilor,
sau mai bine zicand a tuturor ideilor cari le reprezinta.
Lucrurile cari fa ç parte din doua sau mait multe grupnri
deosebite reprezentate de tot atatea idei generale se pot ase-
mana in acela,s- grad, desl fireste, in un grad mai mic dectat
acel in care se aseamana unitatile unuia singw- din acele gru-
purl si atunci toate acele lucruri impartite deja in mai multe
438

grupuri formeazd un singur grup superior reprezentat.de o sin-

gurd idee generald superioard. care Coprinde in sine toate ideile
generale ce reprezintd grupurile inferioare. Ash de exemplu, pre-
supunând cà, dupä oarecare experientd fácutd pentru mntàia oarh
asupra animalelor, toate aceste au fost impdrtite de noi In mai
multe grupuri de aceeas ordine, reprezentate In mintea noastrd
de tot atâtea idei generale, precurn, om, peste, molusc, etc., nu
intArziem a descoperi c toti indivizii oameni, pesti, molusti, etc.,
se aseamAnä la un oarecare grad deopotriva intre cldnsii; atat
-numai cà, gradul in care ei se aseanidnd, e mai mid deciit acel
in care se aseamdnai de exemplu nwmai indivizii omenesti ititre
clân5ii; ceeace insemneazd cd, numdrul de catactere comune tu-
turor indivizilor oameni, pesti, molusti, etc., e mai mic clecat
numdrul caracterelor pe cari le au in COMUll numai indkizii ome-
nesti. De altd parte, toate'unifátile grupului superior reprezentat
de o singurd idee generald, superioard se cieosebesc In acela,s
gract de un lucru.oarecare ce nu face parte 'din acel grup, de$1
firete, in un grad mai mic decAt acei Iti care se deosebesc de
.acelas lucru numai unifatile unui grup inferior. AO de exemplu,
toti indivizii oameni, pesti, molusti, etc., se deosebese In acela$
grad de cutare arbore, desì intr'un grad mai mic de cum
deseobesc de acelas arbore numai indivizii omenesti de exem-
plu: pentrucd caracterele comune tuturor indivizilor oameni,
pesti, molusti, etc., si cari lipsesc arborului sunt mai pit-tin nu-
tneroase decht caracterele ce sunt commie numai indilizilor ome-
nesti si cari de asemenea lipsesc arborelui. Dupd ce am consta-
tat asffel unitatea gradului de asemdnare respectiv de deosebire
pentru toll indivizii oameni, pesti, molusti etc., formdm din toil
acestia un singur grup superior reprezentat de o, singurd idee
generald superioard numitd animal" si care cuprinde In sine
toate ideile generale ce reprezintd respectiv grupurile de oa-
meni, de pesti, de molusti, etc.
Precum cloud sau mai multe grupuri de gradul infaiu for-
meazd unul de gradul al doilea, tot ash cloud sau mai multe
grupuri de gradul al doilea formeazd unul de gradul al treilea
cloud sau mai multe din acest grad unulf de gradul al patrulea,
§i ash mai departe. Cu chipul acesta, cloud; sau mai multe idei
generale se unesc in o singurd idee mai generald, douä sau mai
multe din aceste din urrnd se unesc in una si mai generald,
 439'

asa mai departe. Astfel, pentru a continua exemplul de mai sus,

grupul de iprdine superioarä al animalelor formeaza impreuna
cu gradul de aceeas ordine al vegetalelor grupul mai mare al
fiintelor organice, i ideile dejà foarte generale animal
vegetal" se unesc pentru a forma o idee si mai generale fi-
inta organica, appi fiintele sau corpurile organice, formeaza la
randul lor cu corpurile neorganice grupul si ma? mare al cor-
purilor materiale, si ideile atal de generale corp organic si cog),
neorganic" se unesc Inteo idee si mai generala corp material"
si asa mai departe.
Am zis aici ca fiedare grup de Iterurf i iiecare idee ge-
nerala corespunde la un grad delerminat de asemanare si deo-
bire a lucrurilor. E important ca aceasta expresiune sa nu fie
rau inteleasa.
Fara indoiala ca aseanarea si deosebirea pot sa creasca
sau sa scacfa pe nesimtite. trecand prin o serie de grade in-
finit de mici si infinit de numeroase; Irisa nu trebuie sa se fuite
ca, mintea omeneasca nu poate duprinde in sine decat un numar
limitat de idei, i prin urtnare, tot limitat trebue sa fie si
numarul gradelor de asemanare si deosebire ce ea poate cu-
prinde. Afara de aceasta, experienta dovedeste ca mintea ome-
neasca incepe totdeauna, la copii ca si la oamenii
prin a gasi foarte putine deosebiri intre lucruri, si prin urmare,
prin a concepe foarte putine feluri de lucruri; si apoi mai tar-
ziu, cu cat mintea otneneasca se dezvolteaza, cu, atat descopere
mai multe deosebiri intre lucruri, cu atat merge mai departe cu
analiza lumei intregi, si cu atat pun urmare, mareste numarul
grupurilor de lucruri si al gradelor de asemanare si deosebire
ce servesc la dasificafiunea tuturor lucrurilor. Din toate ace-te
rezulta ca gradul de asemanare sau deosebire ce corespunde la
o idee generala, nu are o valoare absolutta ci relativa, atarnand
de gradul de dezvoltare a mintii omenesti. Astfel ca, acolo unde
o minIte marginita nu vede decat un singui grad de asemanare
sau deosebire si nu concepe, prin urmare, decal o singura idee
generala; o minte mai dezvoltata vede mai multe grade si con-
cepe mai multe idei generale ierarchic clasificate. Pana aici
am dat exemple de idei generale si de clasificare de se raporta
numai la obiecte cari au, sau cel putin. pe cari le credem ra
au, o existenta indhiduala in lumea exter4oara, Insa trebuie a
440

se observa 61, mintea omeneasca tot astfel generalizeazà.

obiectelor individuate, si miscarde lor,
Jegile acestor misdri si in genere oride lucrul' despre care
face o idree prick de magál.
Din aceste rezulta CA, formarea ideilor generale si clasi-
ficatiunea lucrurilor, corespund la cloud tendinti esentiale ale
miniiornenesti; aceea de a generalizà: de a sintetiza, §i aceea
de a subdivide, _dé p analiza. Acesta, este asà de adeVa'rat,.
_incat ori de cate pri se prezinta noastre un lu,ciru nog,
nu inceam de ,a avea turmentatille pet cari ni le dA rindoiala
-si nu ajungem la multumirea sufleteascl pe care ne-o d aflarea
.adevarultri, deck atunci cand izbutim a pune ,aceL lucru sub o
idee generala si In o clas6 ce face parte din sistemal Je clasi-
ficatiune a tuturor lucrurilor ce existä dejà In mintea noastra".
Nu will puteà lamuri mai bine acest adevál- deck celind ur-
mái;torul pasaj al lui H. Spencer, pasaj care dealtmintrelea a fast
,scris pen'tru un alt scop deck acela la care eu 11 Intrebuintez:
DaCAI, plimbAndu4e prin cam* Inteo zi de Septern-
vrie, auzi un fosilet la ckiva pasi innaintea ta, i d.acsa" iii-
tandu-le In acea parte vezi iarba misCandu-se, te, vei duce pro-
babil In acel loc pentru a afla prin e produse acel 3unet si
acea miscare. and te apropii vezi nà se sbate in iarbä o pre-
peiltä ; pe care Vázand-o, curiozitatea ta este satisfacuta ai
aceeace tu numesti Q explitagune a fenornenului.
Noteazg însà cà explicatiunea se màrgineste nuxnai In
aceasta: ea', deoarece In toatal vieata ai avuti nenumarate expe-
riente de disturbare intamplate printre micile corpuri stationare
iniovkaSitä de miscarea altor corpuri aflate printre cele din-
taiu, si de Oarece i generalizat relatittnea, dintie astfel de dis-
.±urbäri i astfel de miscäri, acum contsider aceasta disturbare
particularà ca explicatd numai fiindrà ea se Infaliseazá ca
exemplit al aceluias fel de relatiune. Sà presupunem Ca' iei
prepelita In mina', si do-rind sal te asiguri, pentru ce ea n'a
ptehttt fugl, Ccinkt te-a va:zut, o examinezi i gasesti Inteun loc
,,pe penele ei o urniä de skige. Acum înetegi, ti zici, pentru
ce ea n'a ,putut fugl. Ea a fost Cánità de un vankorf si a-
daugi un alt caz la multele cazuri ce mai innainte ai väzut,
de pasAri ucise Sall ra'n tie de loviturile de pusca. Si astfel toata
antelegerea ta despre acest caz consistil In asimilarea lui cut
 441

alte cazuri. Dar ¡ata, cg, mai consideand cazul, o alta dificultate
se prezintg dela sine".
Un singur glonte a lovit prepelita, si acela nu inteun punct
vital: aripele sunt neatinse pro-um si muschu cari le pun in
miscare, si pasarea clovedeste pan sbuciumarile sale cà are pu-
tere in abundentrt. Pentru ce dar nu zboarg? Avänd ocaciune tu
pui aceasta chestiune unui anatomist care ills procurä o solu-
tiune. El iti arata c glontele vinatorului a trecut chiar pe länga
loc ti uncle nervul ce merge la musdhiul uneia din aripi se
desparte de sira spinarei; i ca o usoara ranire a acestud nerv,
chiar and nu s'ar rupe deat ateva fibre, poate, prin Impiedi-
carea unei perfecte 000rdinatiuni in actiunile celor dolt& -aripi,
sa distruga ruterea qe a zburà.
Acum nu mai esti in nedumerire. Dar ce s'a intämplat?
Ce te-a facut sg treci dela starea de nedumerire la aeeea de
intelegere?
Nimic alta cleat redescoperirea unei clase de ca.zari cu-
noscute mar Oinainte, printre care poti pune si acest caz.
Conexiunea intre leziunile sistemului nervos si paralizia
membrelor a ajuns dejà de multe ori la cunostinta ta;
gasesti o relatiune Jde cauza si efect similara.
Sa presupunem cä te indemni a face intrebarr si rercetart
tot mai departe laisupra actiunilor organice, pe cari, oriat sunt
de insemnate, nu ti-ai dat ping acum osteneala sA le intelegi.
Cum se efectueazg respiratiunea? Te intrebi pentru ce aerul
se precipiteaza periodic.`in plamani? Raspunsul este da,
vertebratele superioare, si in noi insine, influxul gerului este
cauzat de o largire a cavitAtiii torac,elui datorita in parte depre-
siunei diefragmei si in parte ridicarei coastelor. Dar cum se
face cg ridicarea coastelor largeste cavitatea? Ca raspuns, anato-
mistul iti arata cA planul fiecarei perechi de coaste formeaza un
unghiu ascutit cu spinarea, ca acest unghiu_ 11 gäsesti and ca-
petele mobile ale coastelor se ridica; si te fade s.-ti poji in-
cftipui dilatatiunea cavitatii care trebue sg rezulte argtându-t
cum axa unui paralelogram se Tnareste and unghiurile lui se a-
propie de unghiuri drepte ocest fapt special id intelegi and
vezi a el este un exemplu al unui fapt geometric general. Dar
acum se prezintg intrebarea, pentru ce aerul so precipiteaza in
cavitatea largita? La care vine raspunsul, ca atunci and caNi-
442

tatea toraciea este largita, aerul dinauntru, scapat in parte de

presiune, se dre$te prin expansiune i astfel pierde ceva din
puterea sa de rezistenta; ea, deaceea el ()Nine atunci o presiune
mai mica la Ipresiunea aerului dinafara; $i de oarece aerul, cà t
.orice alt fluid, apasa deoputriva in toate directiunile, miKarea
trebue sa se faca clealungul acelei linii In care rezistenta este
mai mid cleat In oricare alta; si deacolo rezulta un cuvant ce
infra de dinafard inauntru. Si aceasta interpretatY owe o recunosti
buna, carol ti se citeaza pentru ilustratiune Cateva fapte de
_acela$ fel ce se arata cu mai Imulta evicilenta inteun fluid vizibil
precum este apa. De alta' parte, Cand ti s'a aratat da membrele
sunt niste leviere compuse, lucrând Intoemai in acelas fel ea
$i levierele de fier sau de lemn, te poli considerà ca ai izbutit
sa faci macar in parte o examinare rationala a miscarilor ani-
malice. Contractiunea unui musehiu ce ti se parea innainte cu
totul inexplicabila, ti se prezinta' mai putin neexplicdoila, in-
data ce ti s'a aralat cum, prin un curent galvanic, eio serie de magi
neti de fier dulce poate fi facuta sa) se Isdurteze singura, prin
atractiiunea fiecarui magnet pentru vecinii sai. Iata c analogic
,cleclaratä care raspunde special la seopul argumentului nostrtt,
deoarece, reala sau inchipuit4, ea tot demonstreaza ea lamu-
rire mentala rezulta din gasirea tmei clase de cazuri in care or
fi ca paiinfa sa intre $i cazul partidulari ce se are in vedere.
S'ar snai puteà apoi no:tà cum, in exemplul de mai sus, intelegerea
mai castiga Inca ceva putere din aducerea aminte ca influenta,
ce se comunica' musehilor prin nervi este, daca I nu pozitiv elee-
trid, dar o forma' de putere inrudita eu de aproape acea elec-
trica. Deasemenea, când afli ca chiar caldura animalica se naste
on niste combinatiuni chimice cand afll ca absorbtiunea flui-
delor heanitciare prin membranele intestinelor este un exemplu
al actiunei osmotiee cand, afll c5. schimbarile suferite de
alimente In timpul digestiunei, seamana cu schimbarile produse
artificial in laboratoriu, atunci te consideri ea cano,sli ceva In
privinja naturei acestor fenomene.
Observa acum ce am fadut noi pána aici. Inturn'andu-ne la
chestiunea generala sa notam uncle ne-a adus aceste interpre-
tatiuni succesive. Am Inceplut cu. fapte de tot /speciale §i concrete.
Explidnd pe fiecare, $i dupa aceea explidnd faptele rnai ge-
iterale, din cari cele dintâiu stmt simple exemple, am ajuns
 443

pina la oarecari fapte foarte generale: la un principiu geome-

tric sau o proprietate a spatiului, la o lege simplä de actiune
mecanica, la o Iege de echilibru a fluidelor, la adevaruii in fi-
zica, in chimie, In termologie, In electri itate. Fenomenele par-
ticulare cu cari am inceput au fost contopite. In grupuri din ce
In ce mai mari de fenomene; si cu acesta, am ajuns la
soluliuni pe cari le consideram cu alit mai adanci cu cat am
impins imai departe procedarea aceasta. O explicatiune si mat
adânca, nu este decat Inca un pas facut in aceeas directiune. Cand
de exemplu, se pune Intrebarea pentru ce legea actiunei levie-
rului este ceeace este, sau pentru ce, echilibrul fluidelor sau
miscarea fluizilor ne arata relatiunile pe cari ni le aratd, ras-
punsul dat de catre matematici consista In relevarea principiului
de velocitate virtual un principiu ce se verifica si la nut.
duri si la solidun un principiu u b care sunt Nprinse toate
celelalte.
Si de asemenea, privirea cu care am patrims fenomenele
de combinatiune chimica, de caldura, de electricitate, etc., iim-
plica desigur ca o examinare rationala a 1o14, and se va putea
face, va fi expunerea unor fapte de tot generale privitoare la
constitutiunea materiei, fapte din cari fac parte faptele chimice,
electrice si termice, nurnai ca simple manifestatiuni diferite.
Operatiunea laceasta este ea lianitata sou nelimitata? Pu-
tem noi sa continuam pana la sfarsit a explica clase de fapte
prin includerea lor In clase tot mai mari, sau trebue SA .ajtingem
odata la clasa cea mai mare? Ipoteza ca, operatiunea este ne-
limitata chiar dac . ar fi cineva destul de absurd ca s'o admita,
Inca implica In sine ca nu putem niciodata ajunge la cea de pa
urma explicare, deoarece ne,ar trebul un tirnp infinit de lung,
pentru a ajunge acolo. De alta parte, concluziunea inevitabila
cà operatiunea e limitata ceeace rezulta nu numai din marginirea
sferei de observ.atiune ce ne este deschisa, dar si de faptul ca
numarul generalizatiunitor se micsoreaza cu at acestea cas-
tiga in intindere, iarasi implica in sine a cel de pe unnii fapt
nu poate fi Inleles. Caci daca interpretalittnile succesive din
ce in ce mai adanci, cari constituesc progresul cunostintei sunt
simple incluziuni suctesive, de adévaruri generale, neadmitand
incluziunea In un altul, nu admite nici interpretatiune.
-4421

Cunostinta cea mai generala la care ajungem, neputand fi

reclusä la o alta mai generald, nu poate fi inte/easa. Deci expli-
catiunea, trebuie in mod necesar &al ne conduca eventual pand
la neexplicabil. Cel mai adanc adevdr la, care putem ajunge tre-
bue sä fie deci inexplicabil. lntelegerea trebup sa &vie altceva
deca't intelegerea innainte de a ne puteà da sama de cel din
urrr,i'd fapt.1).
Prin clasificatiunea necesard tuturor lucrurilor despre
cari ne facem o idee, toatìe cunostintele noastrq, constituesc un
sistem care se poate compara cu un arborq asezat pe ramurile
sale, ca o piramidd pe baza sa.
Obiectele inclividuale pe cari le cunoastem sau4 le putem
-cunoaste prin prescriptiunea directà a simturilor noastre, consti-
-tuesc cele depe urmai rárnurele ale arborului sau baza piramidei;
ideile din ce in ce;mai generale sub cari se grupeazd cunostintele
-6,1pätate prin experierrta directd, reprezinta ramurile cari devin
din ce In ce mai numeroase putin ci cdt ne apropidm de trun-
chiul arborelud; si in fine ideea cea mai geniald si mai abstractd
sub care se grupeazd toate cunostintele noastre, constitueste trun-
chiul arborelui sau varful piramidei. Sa nwnirn acest sistem, pi-
ramida cnnostintelor.
Aceastá piramida nu e stationara incdt priveste mdrimea
i. Ea creste sau scade, dupd cum minteai omeneasch face pro-
gres sau regres. Cand mintea face un pas innainte, ea capatd
o mai mare putere de analizare si de sintetizare a lucrurilor.
CdpätAnd mai multd .putere de analizare, ninfea descopere intre
lucruri deosebiri noui pe cari nu le vazuse mai innainte, inmul-
teste prin subdiviziune nurndrul luturort claselor celor de pe urtmá
cari se and la baza piramidefi, si prin aceasta largeste Daza
innaltä vArful. piramidei. De altd parte, mintea, ,c1pátand xnai
multd putere de sintetizare, descopere intre lucruri asemdnári
noi pe cari nu le väzuse innainte, intareste legdturile cari unesd
mai mulle clase inferioare in o singurd clasd superiparä, des-
copere legá'turi noi cari unesc In o singurâ elasd superioard mai
multe clase inferioare ce treceau tmai Innainte independente
si prin,,,aceasta consolideaza." ì complecteazd piramida cunostin-

1) Vezi First Principes p. 23 de H. Spencer.

 445

Contrariul tuturor acestora se intampla cand mintea face

-un pas innapoi.
Este de observat ch, multimea cunostintelor experimentale
de acelas fel nu constitue pi-in ea insási un progrest al mintii.
Mintea nu castiga nici o idee nand pi-in aceea numai cal s'a
numarul obiectelor individuale percepute efectiv de catre
sitnturi si cari pbiecte se' grupeaza sub aceeas idee generala ime-
{Bata. Asa, de exemplu, In privint'a icieilor generale asuprai
apelor curgatoare; nu e numai decat mai innaintatt acel care a
vazut o sixth' de rauri decat acel care a vazui numai zece.
Singurul efect necesar al inmultirei cunostintelor experi-
mentale de acelas fel, este pentru once minte, numai clonsoli-
darea i limpezirea ideilor generale, formate deja de mai inna-
inte, din cuno$tinti experimentale mai putin numeroase. Cu
toate acestea, daca mintea se and dejà pe ca/ea progresului
(ceeace se inamplä la indivizii si la popoarele, pe tale de a
ajunge i neajunse inca la maturitate), atunci, Cu cat cunostin-
tele eXperimentale de acelas fel se inmultesc, ct atat ea capati
mai multa prutere de intelegere prin exercitiu si are mai multe
ocaziuni pentru a reusl sà descopere, deosebiri nec,unoscute pknä
atunci Intre lucruri ce treceau de asemanatoare. tnmtultirea deci,
a cunostintelor experimentale, dà loc la inmultirea ideilor gene-
rale numai trite° tminte capabila de a castigk, purteri noi prin
,exercitiu.
Ash' dar mintea omeneasca, pe cata vreme se af/A in pro-
gres si este ajutata de experienta, largeste din ce In ce baza
innaltä varful piramidei cunostintelor. Se Intelege ca, aceasta
piramitla, cm-Vat va existà in viitor, niciodata nu va inceta de a
fi limitata, pentruck." mintea omeneasa este destinata prin ,na-
tura ei, de a nu puteà niciodata cuprinde infinitul. Am vazut pana
aid ca, mintea nu considera cà cunoaste un lucru, decat atunci
-cand 11 pune Inteo clasa determinatä a piramidei cunostintelor.
Deaici rezulta cà cercetarea adevarului asupra unui lucru nu
consisV cleat In ckutarea claSei din care acel lucru trebuie
faca parle. Data' lägam deoparte cazul obistruif cind gasim cá,
lucrurile pe cari le percepem efectiv pentru intaia ()ark', sunt cu
totul asemknatoare ci. alte lucruri dejà cunosoute in clasele res-
pective carora punem si lucrurile cele noi, pentru toate cete-
446

lalte cazuri cercetarea si aflarea adevarului se face numai pe-

calea inductiunei si prin laceea a analogiet.
Prin inductiune, noi punem lucrurile pe cari nu le-am per-
ceput efectiv nici odinioara, in clasele respective format dejà
din lucrurile pe cari le-am perceput efectiv candva.
Ash de exemplu, noi am format clasa oamenilor, Inca din
cei dintaiu indivizi omenesti, pe cari i-am vazut in realitate,
si pe urma am tnarit-o, din ce in ce cu indivizi noi ce am, vazut
din c.ir' id in Cand aupa aceea,; insa, fiindca pe fiecare zi ce trece,
ni se intAmpla sa vedem alti indhizi noi, si ba auzim vorbIndu-se
inci si despre altili, deaceea concepem posibilitatea unei mariri
indefinite a clasei oamenilor; cu alte cuvinte, punem alaturi ca
indivizii pe cari i-am vAzut indefinit de indivizii pe care ntl,
i-am vazut, pe cari li credem ca exista, pentrucl experienta zih
nicA, ne face sa-i desooperim succesiv, si pe cari ii consideram
intocmai asemanatori cu acei pe cari i-am vazui dejà, ventruca
experierrta nu ne-a dovedit inca contrariul. Ceeace am zis des-
pre clasa oamenilor se iapliia la toate clasele de lucruri, fie a-
cestea obiecte individuale, calitati, fenomene, etc. Asifel, pre,
cum conchidem cA indivizii omenesti ce nu i-am vazut exista st
au toate caracterele indivizilor ce am vazut Tot asà conchidem
a soarele va straluct m'aine prectim a stralucib si in zilele tre-
cute, ca temperatura ridicata dilateaza corpurile pe cari nu
le-am vazut niciodata ca si pe acele pe cari le-am vazut, el.
ea le va dilata si pe unele si pe altele si in viitor precusn le-al
dilatat In trecut, etc.
Ceeace inductiunea este pentru cunoasterea lucrurilor (o-
biecte individuate, calitati, fenomene, etc.), pe cari niciodatI
nu le-ant perceput efectiv 01 simturile noastre nici in intregime
nici in parte, anatogia este pentru cunoasterea, caracterelor ce
au ramas Inca de observaf inteun lucru pe care-1 cunoastem prirr
perceperea efectiva numai a unora din caracterele sale. Ask de
exernplu, cand pentru intaia oara descoperim un fenomen ce nu
searn'ina la prima vedere in totul cu nici unuI din fenomenele
dejà cunoscute, eautam, pentru a ne da seama de ansul, sa ve-
dem cu ce fenomene cunoscute seamana mai mull si daca con-
statärn prirt perceptiunea efectiva ca el are n-o din n caractere-
pe cari le au fenomenele cunoscute cele snai asemanatoare cu
dânsul, oonchidem, pana la proba oontrara, ca el are si restut
 447

de a caractere, i astfel Il punem in aceeas clash' cu acele fe-

nomene.
Lucrurile cunoscute prin indtatiune, adicg, acelea pe cari
nu le-arn cunoscut nieiodatg, sunt intotdeauna definitiv clasifi-
cate la un loc asemanatoare cu acestea.
Lucrurile insa cunoscute prin analogic, adicg acelea cari
sunt supuse la o perceptiune efectiva insa incomplectl a sim-
-turilor noastre, nu sunt din cele mai de multe ori clasificiate
..decat provizorin la un loc du lucrurile dejà cunoscute de noi
prin o perceptiune compleuta, caci este rar ca. perceptiunea e-
fectiva sa nu constate odata c'u asemänarea sigurgk a unora din
caracterele acestor doua categorii de jucruri i oarecare nea-
semanare 'Meat priveste celelalte caractere a acestor lucruri. Fi-
kulca aceasta neasemanare reala sau aparenta poate sà vgrieze
dela zero pana la un grad foarte innaintat, deaceea i cunostinta
capata prin analogie asupra lucrurilor i poate sg varteze In privinta
-certitudinei ce-i acordam dela o certitudine complecta 'Ana la
cea mai slaba probabilitate. Asg, clasificarea este definitiva si
certitudinea complecta pentru acele lucruri supuse perceptiunei
_noastre efective pe cari le gasim dela inceput In total asemäng-
toare cu'alte lucruri dejà complect cunoscute, sau despre a ca-
rdra asemgnare camplecta nu ne Indoim de loc, desi deocam-
data am constatat numai asemanarea unei parti din caracte-
rele lor.
Once indoiala insa sau rezerva asupra complectei asemg-
nO'ri intre lucruri dg loc la o clasificare provizorie a acelora si
prin urmare, la o cunostinta In stare de probabilitate. In acest
caz cunostinta Capatata prin analogie constitue o ipotea mai
mult sau mai putin probabilg, dupa cum asemanarea constatatà
prin perceptiune efectiva 'hare lucrurile comparate se Intinde la
un numar mai Mare sau knai mic din caracterele lor respective.
Ipotezele cele mai multe se transformeazä obisnuit prin experi-
entg ulterioara In certitudini complecte. Astfel un fenomen pen-
tru intgia oara descoperit, in care constatam dela inceptrt n-a
din caracterele unor fen,omene cunoscute, este clasificat deocam-
&fa' provizoriu Impreung cu aceste fenomene, adica- recunoastem
asetngnarea lor complectg numai in mod ipotetic; dar( daca ex-
perienta ulterioarg ne face sal constatam in fenomenul desooperit,
unul cite unul i celelalte a caractere ale fenomenelor respec-
448

tive dejA cunoscute, atunci ipoteza se verifici din ce In ce, achica

devine din ce In ce rnai probabila, pAna cAnd se transformeaza
in adevir pe deplin constatat, sau cu alte euvinte, pánA cAnd fe-
nomenul descoperit este definitiv pus in clasa fenornenelor res-
pective deja' cunoscute ca fiind definitiv recunoscut In, totul ase-
minitor acestora.
Se intelege ca, precurn experienta ulterioari ne ajut4 a
verificA ipotezele valide si a le transformA In certitudini, tot
asl ea ne ajutà a recunoaste pe deplin falsitatea acelora cari
corespund cu aceeace noi numiin realitatea lucrurilor.
Pe lAnga ipotezile verificabile, cari se pot transformA in
certitudini prin experienta ulterioari, mai sunt ipotezile
rificabile, adici acelea cari se raporta la lucruci a atora unul
sau mai multe caractere nu pot fi niciodatA verificate prin ex-
perienti, pentruca se afli &nado de pAni ande poate ajunge
perceptiunea directa. sau indireeti a simturilor noastre. Poate
bine inteles ci o ipoteza care astazi trece de neverificabili, poate
si ajunga análne, In urma unor noi descoperiri, a fi considerati
ca verificabili. In toate cazurile, ipotezele neverificabile pot
fi chiar deadreptul transforrnate In certitudini Ct1 ajutorul de-
dintii In mintea acelera cari au deprinderea intelectuali de a.
fondA ,adevarul si pe altceva decAt experienta.
Ipoiezele neverificate se afta obisnuit la un grad mai de-
pártat de certitudine decát ipotezele verificabile, i mai) toate
se raporteazA la principiile si ideile mai generale; astfel sunt
ipotezele despre existenta lui Dumnezeu, aceea némuririi su-
fletului, etc.
In sfArsit la gradul de analogie, cel mai Indepirtat de cera
titudine se afla metafora. Aceasta este o clasificare artificiali
pe care intrebuintam in deplina tunostinta de cauza numai pen-
tru a ne da seami de lucrurile neclasificate inca definitiv, pe
cari nu le putem intelege altfel.
Prin metaferi noi punem proviz,oriu clasa de lucrurt
pe deplin cunoscute un lucru putin cunoscut care are cu sigu-
rmiti o oareeare asemanare cu cele dintAitt, dar pe care II stim
iarisi cu siguranti cA nu seatnana in tottd cÑi acela, si a, .prin
urmare, nu poafte fi pus definitiv in aceen clasa, cu dânsele4
nid dttput elt se po,ate prevede, In viitor. Metafora este obisnuit
cel dintAiu fel de explicatitme ce se prezinti mintii, cAnd
ceasta se preocupi pentru întâia oari de un lucru cu totul necu-
 449

noscut, sau cel putin necunoscut din punctul de vedere din care
este privit. AO; de exemplu, pentru a-si explica natura amo-
rutui, un om deprins Cu studiarea fortelor -fizicei va zice, in In-
tiiu moment and Isi va 'pune chestiunea, cal amorul este pentru
persoanele ce se iubesc reciproc, aceeace magnetismul este pen-
tru bucAtile de fier omagnetizate ce se ating. Prin aceasta meta-
fora, pe 15110 oarecare asem'anare se recunoaste si o mare
neasemalnare Intre amor i rnagnetisin. Dar ideea asemanärii com-
plecte intre ceste dottä forte se poate prezentà mintii mai tarziu.
$i In adevAr, desi metaforele cele tmai multe ràmn pentru
totdeauna In starea lor primitivA, sunt insl-si de acelea cari
se transformä cu timpul in ipoteze, verificabile, din ce in ce
mai probabile OITA cálnd ajung la urinal a fi chiar certitudini
oamplecte.
Asa dar, pand i rnetafora, care este pritma explicare ce
se prezint minii asupra unui lucru necunoscut, nu este de-
cat o manifestare a tendintei constante a mintii omenesti de a
clasificà lucrurile pentru a le intelege.
Dupa' ce am vAzut caile prin cari minteat ajunge la clasi-
ficarea lucrurilor i prin urrnare, la Intelegerea lor, sà" ne In-
toarcem acum la pirarnida cunostintelor. In aceastà piramidal pu-
tem face distinctiune Intre cunostinti propriu zise §i quazi-cunoOnti.
Cunostinti propriu zise sunt acelea cari rezultà din clasi-
ficarea definitivä a lucru' rilor, sau din dasificarea provizorie,
ce se crede di va puteà deveni definitivA.
Clasificarea definitiv6 se obtine, dupa cum am vazut, nu
prin oonstatare experimentala directà asemAndrei complecte a
lucrurilor, sau prin inductiune, sau prin simpla credintal, In o a-
semänare complecta a lucrurilor neverificatà prin experientd.
Clasificarea proxizorie, ce se crede a devenl definitivi, este
aceea care se face prin ipoteze verificabile admise numai ca a-
nevaruri probabile pand caq se va clovedi pe deplin conformi-
tatea sau neconformitatea lor cu realitatea lucrurilor. Cunostin-
tele propriu zise ce rezulta din astfel de clasificki constituesc
stiinta propriu zisä.1).
Simpla credintA in asemlnare complectd a lucrurilor n'ar tre-
bui, dupd ideile pozitivistilor ortodocsi, sd se prenumere intre izvoa-
rele adevdrurilor stiintifice, aceste ade..vdruri trebuind totdeauna sA
fie complect verificate de experientd. Aceasta insd nu impiedicd pe
acei pozitivisti de a admite ca puncte de plecare si ca 'Daze ale stiintei
mai muite adevdruri care nu se intemeiazd decdt pe credintd.
2,
450

,Quasi-cunostintele rezulta din clasificarea lucrurilor prin

metafore cari sunt recunoscute ci exprima ntunai o asemanare
partiali intre lucruri i ci nu va exprima, pe Cal se poate pre-
Nede, niciodati o aseminare coxnplecta. Ele rezulti asemenea
din clasificarea lucrurilor prin ipoteze neverificabile care pis-
treaza caracterul lor ipotetic si nu sunt transformate prin cre-
dinta in certitudini, ad¡ca In clasifican i defintive a luclurilor.
Quasi-cunostintele ce rezultä din astfel de clasificiri constituesc
inchipuirile sou creatiunile imaginare cari sunt de domeniul ste-
lelor frumoase. Quasi-cunostintele sunt ded niste clasifican i acci-
dentale si nestabile ce se superpun ca si zic asa, cunostintelor
propriu zise, iar acestea din urma sunt cIasificarile cele mi sta-
bile cari constituesc, ca sa zic asa, partea solida si miezul pira-
midei cunostintelor.
Pentru a vedea acluma care e locul 7netafizicei printre stiinti,
sa examinatm pirarnida cunostnitelor, facand abstractiune de
quasi-cunostinti.
La baza acestei piramide se afla senzatiunile noa.tre
obiectelor individuale) grupate sub ideile generiale de
intaiul grad. Aceste idei, cele mai numeroase si mai rutin in-
tinse In sfera lor, sunt notiunile cele mai sirnrle si mai putin
abstracte despre lucruri, precum sunt notiunile, munte, lac, frunza,
etc. Ele constituesc intaia treapta de suit spr2 varful piramidei
cunostintelor. Aceste idei se grupeaza sub un 'turnar mai miC
de idei generale de gradul al cioilea, cori la rindul lor se gru-
peaza sub un munir de gradul al treilea, si asa mai departe.
Este de observat ca fiecare idee generala de rang superior poste
fi cadrul unei stiinti. Caci, aceeace se ntuneste o stiinta nu este
In definAtiv decat o privire complexiva, dura o desdriere ama-i
nuntitá si o clasificare rigunoasa a tuturor lucrurilor cuprinse
sub o idee generali superioara, adica dupa subdivizarea lor in
grupuri din' ce In ce mai tmici reprezentate de idei generale
de rang din ce in ce mai inferior. Din laceea cà dorneniile
felor stiititi se confunda' cti sferele ideilor generale) respective,
rezulti cä hintele se afla intocmai In aceeas pozititine ierarbica
infre dânsele in cari se afla si ideile generale.
Astfel, pe o treaptà dejà foarte 'limalla a piramidei cuno-
tintelor se afla.' stianti ca cristalografia, care descrie si clasi-
fica corpurilo (obieCtele individuale) cuprinse in cadrul ideii
 451

generale a cristalului, ca optica, care descrie si clasifica teno-

meat* produse de lumina, adica aceIea cari sunt cuprinse in ca-
drul ideii generale a luminii considerate ca forta, etc. Dar toate
stiintele de rangul acestora se grupeaza pentru a constitta alte
stiinti mai putin numeroase si cu domenii mai largi, ca mine-
ralogia, fizica, fiziologia, sociologia, etc., cari la randul lor sunt
compuse in stiinti si mai generale ca filozofia corpurilor inor-
ganice si biologia. In sfOrsit, stiinta care cauta a currinde toatc
cunostintele omenesti inteo singura cugetare si in sfera unei
singure idei universale este metafizica. Aceasta ocupo varful pi-
ramidei cunostintelor.
Dar tocmai pentruca ocupa varful piramidei cunos.intelor,
metafizica nu este stiinta propriu zisa decat in parte, in acest
inteles ca ea incepe investigatiunile sale in domeniul cunostin-
telor propriu zise, si apoi in mod necesar le continua in dame-
niul quasi-cunostintelor.
Ma explic. Metafizica se comporta ca stiinta proprit: ;dsa
cár' id, pentru a explica cele mai inalte Fi rnai generale adeva-
ruri stiintifice, constata asemanarea lor in oricare privinta si
le grupeaza definitiv pe toate intr'o singura clasa reprezentata
de o singura idee, de km singur principiu universal. Dar meta-
fizica nu se poate comporta Ca stiinta propriu zisa cand voeste a
explica in acelas fel principiul universal in care a contopit toate
adevkurile §tiintifice; aci, o explicare stiintifica ar cere pu-
nerea principiului universal inteo clasa in care s'ar mai 04'
si alte principii similare de acelas rang, ceeace a devenit impo-
sibil prin chiar contopirea tuturor adevarurilor inteun singui-
principitt. Cu toate acestea, metafizica, daca nu poate expli.:à in
mod stiintific, trebue cel ru in so faca inteligibil principiut
universal, care este In definitiv obiectul principal al investiga-
tiunilor sale. Pentru acest scop, ea sQuta si gaseste raporturi
de itiepartata analogie intre princiriul universal de o parte
si unele Wei generale inferioare sau chiar obiecte individuate
de alta parte, si prin asimilarea lor neoomplecta face clasificani
bazate numai pe tmetafore recunoscute ca atari si pe ipoteze ne-
verificabile, adica clasificari de acelea necomplecte cari consti-
tuesc quasi-cunostintele. Asa, de exemplu, metafizico spiritua-
lista monoteista, clupa ce raporteaza toate fenornenele si toate
activiratile din lume la un singur principal, la un spirit u-
452

niversal, cand vine sA explice acest spirit spune cA are, Inteuri

grad de perfectiune infinit mai mare, forma sip calitdtile morale
§i intelectuale ale unui individ omenesc. AceastA asimilare par-
tiala e o simpla metafora care ja caracterul une ipoteze neveri-
ficabite intrucAt voeste sa arate s sa determine toate caracterele
principiului universal.
Metafizica spiritualista panteistica, atribuind spiritului u-
niversal munai 'Linde calitati morale si intelectuale ale omului
si neatribuinduli si forma corpora:IA limitatA a acestuia, nu
face decAt sA Intrebuinteze aceeas metafora, InsA la 'tin grad mai
mic de asemanare.
In sfAr§it metafizica materialistA, care reduce Itotul la o
WbstantA materiald universala, nu poate sI dea seama des-
pre natura si lactivitatea acesteia cleat spunAnd cA ea consista,
pAna chiar si in fundul infinitului de mic, din corpuri dIstincte
cu trei dimensiuni si despartite unele de altele cari, fiind al
nimate de miscare perpetua, se influenteazA reciproc, prin cioc-
nire sau altfel, se produce prin aceasta toate fenomenele din
lume. Aici iarasi nu este decAt o metaforA are ia caracterul
de ipoteza neverificabila.
Cele de pe urma elemente constitutive ale universului si
cari ne sunt Cu totul inadcesibile sunt asemanate, IncAt pri-
veste forma, consistenta si actiunea 1or, cu corpurile ce vedem
zilnic influentAndu-se prin ciocnire sau altfel; si ramAn neasema-
nate Inca priveste intinderea spatiului si durata timpului in cari
ele exista'.
Este de observat ca omul, Innainte de a stabili comparatiu-
nile sale metaforice In metafizica, condude prin inductiune,
din cele mai multe ori inconstienta, dela caracterul majoritatii
lucrurilor cari ocupa rnintea si la caracterul prindpiului universal,
sau, ceeace revine tot acolo, dela caracterui celei mai mari
pAtti a lutnii curtoscute de dansul la c,aracterul lumii intregi.
Ask de exemplu, omul ce se pfla Infeo btare relativ inferi-
oarA de civilizatiune, concepe principiul universal In mod spi-
ritualist, actica sub forma und fiinti personale( ce are mai tinult
sau rnai putin caracterele unui individ omenesc (care e crezut
Innainte de toate a aveA vointa, libera), pentruca mintea sa este
,)cupatà In icea irnai Mare parte de persoana sa proprie, de semenii
 453

si die jactiunile omenesti; pe când, omul ajuns inteo stare

-superioara de civilizatiune concepe principiul universal in mod
¡materialist, adticA sub forma unei infinitati de corpuri neinsufle-
tite ce se rnisca vesnie dupä histe legi fatale, pentruca mintea ,sa
.este ocupatä in cea mai mare partel de fenomenele ce sé mani-
testa In diferitele corpuri independent de once vointa otne-
neasca,
Se observa asemenea ca in toalte aceste ipoteze neverifica-
reprezentarea principiului universal nu este decat o corm-
Alinatiune a ideii infinituluj cu caracterele lucrurilor sensi-
bile servesc ca termen die comparatiune metaforica caci,
de o parte universul intreg nu poate incape decAt in conceptiu-
nea infjnitului, i de alta parte, substanta care &A corp univer-
sului intreg nu poate sa se deosebeascä de acea care umple
o parte din univers, precum este aceea care constitue lucrurile
sensibile ce cunoastem, deoarece prin formarea piramidei cu.
,nostintelor am ajuns deja la necesitatea de a coneepe o singurá
-substantä sau un singui principiu pentru tot universut
Insa, din moment ce se da explica tiuni oarecari asupra
universal,"numai prin aceea cà se dä dimensiunile
unor lucruri gau unor caractere sensibile i limitate, este
vsor de Inteles ca se poate merge cu conceptibilitatea elementelor
laniversului foarte departe, ntult mai departe decAt pare a zice H.
Spencer In pasajul sal'u citat mai sus.
Ntekafizica de Indata ce trece cu investigatiunile sale in
domeniul quasi-cunostintelor, nu mai este decat un fel de poezie
-stiintifica., In care imaginatiunea ereaza. quasi-adevärurl In fe-
lul si in cantitatea ceruta de necesitatile intelectuale ale eugetd-
-torului. Pe aceasta' cale, imaginatiunea poate merge foarte de-
parte. Ea se adáriceste din ce in ce mai mult, dincolo de limi-
-tele ctmostiinfelor pozitive, in infinitatea substantei care con-
stitue lumea i, in infinitatea timpului si a spatiului ;dar se in-
felege.c i ea ajunge la o limita peste care nu mai poate trece.
lmaginatiunea are ca punet de sprijin si ea punct de plecare -cu-
n,o§tintele propriu zise, sa,u pozitive, si nu se departeaza de a-
icestea, cu creatiunile sale dec.it la o distantä determinata.
comparatiune va latnurl aceeace voesc sä spun: Dad.' pre-,
u rp n em e,5 globul pam'antesc reprezenteaza sfera cu,nostintelor
454

pozitive, atunci atmosfera pamintului, reprezenteaza sfera pe.

care imaginatiunea poate umple eu creatiunile sale.
De aici se intelege, cä cu cât sfera ctmostintelor pozithe-
va fi mai mare, cu ant sfera imaginatiunii se va Intinde mai
departe.
Domeniile tuturor stiintelor se afla in sfera cunostinlelor
pozitive, precum acele ale artelor fruinoase se afla in sfera crea-
tiunilor imaginatiunei. Amândoua aceste sfere insa sunt cuptinse-
in sfera conceptiunilor metafizice.
Metafizica deci, prin partea ei u total ipotetia care se
rappartk la sfera cunostintelor imaginare Se line de frumoa-
sele arte.
Metafizicul se tcompoartä in aceasta parte ipoteticA, poate
chiar farà tirea lui, intocmai ca lun artist: d o intocmete o sis-
tematizeaza", o faso:teaza dupk g-ustul si predilectiunea lui per
sonall, sau cum s'ar zice in limba: artistilor, dup:i idealul
el a concept.
Din toate acestea rezulta ca metafizica, prin acea insus ci
imbFäliseazA intreaga sferk a cugetarii pmenesti, este in parte
stiintà .si In parte artä.1)

CAPITOLUL
Obiectul metafizicei
Am vazut tmai sus ca in toatk Activitatea noastra intelec
tuala se manifesta tendinta de a reduce cunostintele la unitate
ca acceas necesitate mentala care ne sileste sa grupam sub o,
singura idee generala mai multe fapte particulare, ne sileste sa
cuprindem 'bite° singura conceptiune toate stiintele. In zadar
s'ar refuzà cineva sa unifice prin generalizatiune toate stiinleler
precum in zadar s'ar refuzA de a concepe o singura idee generala
pentru toate faptele particulare ce au caractere oomune; cact
generalizatiunea, intocmai ca valurile cu cari luptai cineNa, re-
vine in mintea noastra cu o ant mai mare impetuozitate Cu
fpst respinsa mai violent.
Metafizica deci, Oontrariu cu ceeace sustin unii poziti

Vezi partea 1 a a:estui studiu: Introducerea isterick.

 45:3

Asti, se impune oricarui cugetator c,a o necesitate intelectu.ala.

.Acea,,ta nu insemneaza insa ca adevartrrile aflate de metafizica
ii se impune cu acelas. grad de certituoine eu cari ni se impune
acele aflate de stiintele particulare; caci cu cat ne departam de
constatarea directa a simturilor noastre, si Cu cat ne irinaltam
dela adevAruri particulare la cele generale, cu atat cunostintele
ce capatam devin niai putin evidente, mai putin certe.
Deaceeo metafizica, prin aceea chiar ca ocupa cele mat
rmari innaltimi ale cugetarii noastre, nu no poate procura decat
adevarurile cele mai incerte. Aceasta fiind odata oonstatat sa
vedem mai pe larg cari stint cercetarile ce trebue faca
metafizica
Pentru a puteà ajunge la conceptiunea unitara a univer-
sului, bazata pe totalitatea cunostintelor omenesti, metafizica
are a se oat' a:
0) Cu examinarea validitatii cunostintelor noastre din
punctul de vedere al veracitatii si al conforrniXatii lor cu rea-
lita tea.
b) Cu determinarea i explicarea caradterelor oomunea tu-
*furor lucrurilor, precum, substanta, cauza, forma etc.
e) Cu reducerea la runitate a tutunor cunosti,ntelor si lucru-
silor, fie prin gruparea tuturor principiilor la descoperirea ea-
Tora izbutesc cunostintele particulare pozitive ub un singur
principiu universal, fie prin conceperea a oricaror altor rapor-
uri cari fac din toate lucrnrile din lume un singur tot organic;
d) Cu stabilirea de ipoteze verificabile sau chiar ne verifi-
cabile (si inai cu seama la acete din urraa), a caror probabi,-
Jitate sa fie, bazata pe rezultatele stiintelor particulare pozir
tive, i cari sa fie totodata cele mai proprii pentru ,constitul,
un sistern metafizic complect, asupra lumii considerat6 ca un
tot 'organic, si pentru a face inteligibile in acest sistem cele mai
innalte conceptiuni asupra lumii.
Neavand intentiunea de a face aici un traciat complect
.de metafizica, i prin tirmare, de a trata despre toate ches-
tiunile intr6 In cacirul de mai sus, inià voiu marginl a Ina
,ocupà in acest studiu numai de acele chestiuni metafizice
privinta carora cred ca pot ciuntl isustine o parere deosebitä,
jn totul sau in parte, de parerile emise dejà de altiL
456

L Despr e existenti
Crodinta noastra ca ceva exista se confunda In principia
Cu ingusi con$tiinta noastra; caci, aceasta din urma nu este
ultima analiza &cat expresiunea intelectuala a existentii. Ne-
garea deci a pricarei existente, de catre noi cari bazam orice-
*fling pe con$tiinta, este o contrazicere termeni, $i prin ur-
mare o imposibilitate in telectuala.
Constiinta marturise$te nu numai despre existenta ei pro-
prie, dar $i despre aceea a cr mullime de ate lucruri. Acurn
vine intrebarea, daca nu se poate nega existenta tuturor a-
cestora, nu se poate cel putin negi existenta unora din ele?
A se nega existenta unora din lucrurile marturisite ea exis-
tenta de con$tiinta, ar fi a se face o deosebire 'hare ele toe-
rnai din punct de vedere din cari ele nu se deosebesc in rea-
litate, adica din punctul de vedere al marturisirii cronstiintel,
ultima dovada a existentii. De alta parte, toate lucrurile martu-
risite ca existente de con$tiinta noastra se presupun una pe
alta, daca sunt inlaturate astfel Meat aparitiunea unora In con--
stiinta trage dupa sine aparitiunea tuturor celorlalti unul cate
unul, $i tocmai aceasta legatura indisolubila a reprezentatiunilor
din conViinta noastra constitue unitatea acesteia, adica aceeace
se numeste eul nobtru (le moi).
1deali$tii subiectivi$ti cari admit numal existenta luml'
interioare, precum si alti filozofi cari admit numai o parte
din marturisirile constiintei noastre $i neaga restul In mod ab-
solut, se abuzeaza pe dansii singuri.
Caci, ei iau ca punct de plecare o idee care presupune multe
altele, dar pe care ei o considera, prin abstractiune ca inde-
pendenta $i de sine statatoare ; i apoi tocmai din cauza acestei,
abstractiuni ei ajung cu argumentarea la concluziuni rin can
se neaga chiar existenta acelor lueruri a carora reprezentare In
con$tiinta, c_onditioneaza i determineaza ideea rare le-a ser-
vit ca punct de plecare a argumentatiunii.
Aceasta amagire de sine se explica psiehologiceste prin a-
ceea ca atentiunea noastra nu poate fi indreptata deodata
toate lucrurile, $i ca nu poate obisnuit Imbrati$A pe deplin de-
cat unul singur. Astfel acela care are prhirea i gandirea ab
 457

.sorbita de un peizaj, uita pentru moment el mai este si alti

ume dinoolo de acest peisagiu; acela card irteditIld are aten-
-fiunea indreptatO asupra unei idei, uità pentru un moment alta
idei din care aceasta deriva sau cu care aceasta se afla lega-
--tura indisolubila de coexistenfa. Apoi uitarea pentru un mo-
ment poate sI se prefaca in uitare permanenta la miele persoarre
si in unele imprejurari, atunci mai cu seama dând frequena
.aceleeas experienfe sau aceleea gândiri e0e de natura a pre-
face o impresiune momentana inteo deprindere intelectuala. A-
ceasta amagire de sine s'a putut produce inteun grad mai mare
Ja acei filozofi cad nu aveau constiinfa lamurita despre inlan-
fuirea tuturor ideilor noastre; dar ea trebuei sa se producl In.
tr'un grau oarecare la toti oamenii, caci nimeni nu poate
mdrepteze atenfiunea asupra tuturor lucrurilor; i °dal de
multe lucruri r cuprinde cineva cu o singura cugetare sau chiar
cu un sir de cugetari, tot i-ar ramOne In umbra mai multe /u-
.cruri cari ar fi cu totul date' uitarii in urma unei deprindert
ntelectuale capatate. Daca, pe lânga acestea, finem seama atat
de imperfectiunea minfii omenesti, cât i de diversitatea or-
ganizafiunei minfii la diferifi oamenl, vedem ca pe când until
-va fi determinat de propria sa drganizafiune a corBidera ex-
clusiv cutare lucruri, altul va fi determinatt a considerà alte lu-
cruri; la unul se va gas/ o imperfecifune sau. o slabire intelee4
tuala In acele privinfi in cari la altul se va gas/ tarie
telectualà, si vice-versa. Din aceasta cauza nici un filozof care
voeste sa cuprindà toate lucrurile, nu poate sa conceppa un sis-
em -}tetafizic al lumii care sa fie rectnoscut ca armonic de
toata lumea, si care sa nu fie dovedit de un alt fillozof ca este in
contrazicere ca idei uitate de autorul acestui sistem des/ in le-
gatura ca ideile neuitate. Se infelege ca, pentru motivele de
mai sus, nici studiul de fafa nu poate aveà pretenfiunea de' a
fi scapat de influenfa amagirei de sine, si de a prezenth tut
sistem metafizic care sa fie la adapostul dovedirei de contra-
ziceri cu sine insust.
Pentru o caracterizà mai bine legatura ideilor cari fac
unitatea constiinfei, putem zicef ca toa e idele ace/Was in-
divid omenesc formeaza un tot organic, asa ca fiecare idee pre-
supune existenfa celorlalte, ca adica fiecare nu ex ta deal
atSta intruat este conditionatA de celelalte. Acest adevAr, care
458

se poate dovedi si numai prin pur5; analiza intelectualä, nu sip,-

ferà nici o indoiala in ipoteza inaterialistä cà sufletul nu este:
decat function,area generald a creerului, si c fiecare parte a su-
fletului nu este deck functionarea unei párti a creerulni. Si
adevir, daca" fiecare celuld sau fibrä din creen i nu exista i nu
se miscii (adicd nu funetioneazá) deck numai pe cat este de,
terminatä si conditionatä de celelalte. celule sau fibre cu care,
impreunà constitueste un singur tot organic, creerul; atunci de-
sigur c5. si fiecare idee, care nu Foate fi deck miscarea sau f unc-
tionarea unui suborgan, oarecare, fie el o fibra sau o
cerebralá, nu poate sa existe deck in corelatiune cu celelalte
idei, Adic'd cu mis.csárile sau functiondtile celorlaltef suborgane
ale creerului,
Din bate acestea rezultà Ca' nu putem farä arbitrarietate
tägadul In Plod jabsolut existenta nid unuia din lucrurile mär-
turisite ca existente, de constiinta noastra. läsat5! In starea ei
normald. Prin aceasta vpiu sà zic ca n'u put= tägactui nick exis-
tenta acelor lucruri pe dan i putem, prin o sfortare
sä ni le inchipuim pentru un moment ca.' nu existä, "precum sunt
de exemplu spatiul si titnpul, dar pe cari constiinta noastra
admite din nou In momentele urmátoare, adicä inctatä ce in,
ceam Cu sfortarea intelectualä. Cáci, nu trebue sii uitam
dacd aceasta sfortare intelectualä are cátepclatii reusita buna,.
aceasta se datoreste unei inoordäri a facUltätii noastre de a ab-
strage un lucru déla altul ca prezent In constiintä Oita la punc-
tul de a läsa pentru un moment pe cel dintaiu cu totul in ui-
tare; insä, a face abstractuine de On lucru pentru a putea con-
centra toat5 atentiunea Asupra unui alt lucru, ne prezent, In cm-.
tiintä, nu InsemneazA niciodatà a nimici din donstiintä exisr-
tenta celui dintaiu.
Vpiu incerch acum sà ajting tot la, rezultatul de mai ,sus,.
argumentánd In felul acelora cari admit ca punct de plecare
existenta sau neexistenta celorlalte lucruri. Atka numai
nu voiu considera adevärul dela care voiu pleca ca de sirie sta-
Valor, deck In mod provizoriu panä voiu deduce din el adeva-
ruri, cari la randul lor genereazä i oo,nditioneazá pe cele din-
taiu. Aceastä Intoarcere in cerc, va fi o nouä dovadä despre in-
läturarea indisOlubilä a tuturor ideiilor si prin urmare, a tutu--
ror existentekw reprezentate in constiintd; si numai din aceastiL
 459

nlantuire voiu conchide ca nu platen' tagAdui nici un lucru din

acelea pe cari constiinta le marturiseste ca existente. Cu aceastä
fezerva procedez la argumentare,
Presupun ca, pentru mine individual, eul mea este singurul
lucru despre a cärui existenta nu ma pot de loci indol, si ca
nu sunt sigur Inca daca toate Celelalte lucruri, intre cari i tru-
pul mar, pu sunt niste simple inchipuiri ale eului Inca. Eul
'Una isi manifesla activitatea sa prin senzatiuni, prin emo-
tiuni, prin cugetare si mai cu seama prin vointa. Toate adeste
facultati existä deci cel rutin ca forme ale activitatii eului meu
Cu care impreuna constituesc lumea mea interioara sau subiec-
tiva. Aceasta lume deci exista.
Càt desrre hunea interioara sau obiectivä, pe care o gasesc
seprezentatif In constiinta mea numai ca Obiect al cugetarei mele
al carei subiect este totdeauna eul aneu, ea ar puteà foarte
bine fi creata de acest din urma numar, in scopul de a face in
.cat mai multe cazuri, posibila cugetarea, ale carei elemente
-constitutive sunt un subiect si un obioqt. Incloiala insä auspra
acestei chestiuni mi-o risipeste observatiunea ce fac asupra
vointei mele.
In cele mai multe cazuri, clind eul meu isi manifesta ac-
tivitatea sa rrin vointa, intlilneste o rezistenta care provine dela
altceva satt dela altcineva decit dela cilinsul, deoarece el face
sfortari ca sa invinga aceasta rezistenta careia mai la urma este
sil it sa cedeze. Asä de exernplu, când vreau sa am senzatiunea
miscarei prin agitatiunea acelor organe inchipuite sat/4 reale pe
cari eu le numesc bratele mele, pot sa-mi produr aceasta sen-
zatiune numai un timp limitat dupd care simtesc ostenealä in
brate, adica o rezistenta care fineste pain a triumfa contra vo-
antei mele; chid vreau sa strapung aceeace numesc eat un corp
solid cu aceeace numesc eu bratul aneu, acesta se opreste la
suprafata corpului solid contra vointei mele are in zadar se
silegte ajunge scopul; cind vreau sa-mi procur senzatiunea
culoarei rosii si pun In miscare pentru acest scop aceeace eu nu-
inesc ochii Mei, se intimplii ca eu primesc farà voia mea sen-
zatiunea culoarei verzi care este imita ca senzatiunea unei vor-
biri ce apare iarasi fara voia mea in ciirectiunea in care ant
Indreptat ochii etc. Va sà zida este ceva in afara de eul meu,
eva care se opune la activitatea racestora i luptä. cu dAnsul.
460

Va sa. zica senzatiunile lucrurilor numite exterioare, intre Carib-

hicruri sunt iprganele trupului meu, nu sunt inchipuid create,
deaintregul de oil meu, ci sunt impuse contra vointei aoestuia
de cev,a exterior, fie acest ceva trupul meu sau alte lucruri
Lutmea exterioarä 4zleci exista. Dar ea nru este sim'plä si
omogenä; cad, lucrand asrupra mea Ca cauza, ea produce efecte-
sau impresiuni foarte diferite, nu numai asupra diferitelor mele
simturi, dar si asupra aceluias sinit; insä,, aceeas cauza trebuind
s'4 aiba totdeauna acelas efect; once varietate primprdiala sautt
modificare subsequ:entä de efecte presupuse, o varietate i o
modificare oorespondentä de cauze, Lumea exterioara deci este
compusa din foarte Multe elemente, sau cel putin stifere foarte-
multe modificari, deoarece ett percep foarte multe si variate fe-
nomene cari se raporteaza la dânsa.
Care este 5nsä" yaloarea intrinsecl a cunostintei mete despre.
lumea exterioarä? Oriee cunostinta despre lucruri nu este in ul-
tima analizA deck constatarea asemdnarei salt a deosebirei pre-
cum si a gradului de asemänare i deosebire a lucrurilor. Insk,
efectele prodruse de lumea exterioarä asupra mea trebuind sa.
fie tot eat de asemäria'toare sau deosebite si tot in acelas grad.
ea i cauzele cari le produce, constatarea facuta in privinta efec-
telor e valabild si in privinta cauzelor si clasifjaatiunea celor
dintaiu nu poate fi deck identicd ca clasificatittnea celor de al.
doilea. Hudak' stiinta lucrurilor nu e laltc,eva deck clasi-fica-
tiunea ion dup'ä gradul lor de asemänare sau deosebiie, ur-
tneaza Ca' eu pot capatà asupra lumii exterioare cunostinta cea
mai perteciä care intelectual este posibilä, adica o eunostinti
nici mai ¡mull nici mai putin complecta decal aceea pe care Oh
pot capatà asupra lumii tinele interne.
Cunpstintele noi astupra lucrurilor se capkta prin percep-
tiunea efectiva.' complecld a simturilor, prin analogie i priri
inductiune, pe dud deductiUnea nu serveste deck a desfasurà.
In constiinta cunostintele dejà castigate prin mijloacele de mai
sus, fie lacestunostinti ()rick de nelamurite si de obscure In
principiu, fie chiar subintelese in mod neConstient,
Cunosc un lucru prin perceptiune efectivä complectä cand
percep cu simturile mele in, toate partite sale. Tot 'astfel eu-
nose o serie sau' kin complex de lucruri a:1nd percep au ,simturilez-
mele pe fiedare din lucrurile ce compun seria sau complexul.
 461

Oda,td insa ce am cunoscut in felul acesta serii sau com-

plexuri de lucruri, ilrni este de ajuns alth.'datä s perc,ep ou
simfurile numai unul su cateva lucruri componente pentru
conchide prin analogie sau inductiune la existenta celorlalte
lutruri cari .,omplecteazd seria sau complexul de lucruri. Avand
a ardth in paragraful mind-tor ratiunea si valoareh inductijunei
si a ana/ogiei md sndrginesc aici a admite prOvizoriu aceste
cloud rnijloace ca fiind tot ash de legitime pentru chstigarea cu-
nostintelor noi ca si perceptiunea efectivd a simturilor.
Prin perceptiune efectivd complectd cunosc o snultime de
lucruri din ltunea exterioard, intre cari propriul meu trup si
multime de alte trupuri infocmai aserndnatoare cu al meu. Fi-
indcd prin simturfle mete interne si xterne constat
trupuri diii lame cari searrsdnä cu al mea trebue sä taibd eurile
lor respective. Aceste trupuri cand se afld impreunä cu al trieu
In fata aceluias fenomen din lumea exterio,arä fac aceleas ges-
ticulatiuni, aceleeas miscäri, expresive ca i truptil trieu care ma-
nifestd prin miscdrile sale impresiunea interioard ce mi-a fä'.cut
acel fenomen. Deaici conchid cd impresiunea (senzatiune, emo-
tiune, idee, determinare) pe care acest fenomen a fdcut-o asupra
eului mea a fdcut-o si asupra eurilor acelor trupuri cari au exe-
cutat aceleeas miseari exterioare ca i mine, Ash dar aceste tru-
puri cu eurile lor sunt oameni intocmai ca mine. Eu .pot sd
folosesc de experienta acestor oameni bazându-mäl tot pe pro-
pria mea experientd. Si in adevdr, oricare ar fi si or/mull ar fi
In realitate lumea interioard a celorlalti oameni, este destul sa
constat ()data fiind aldturi cu dAnsii cd cutare fenomen exterior
pe care eu insumi Il percep produce asupra lor ca efect cutare
miscare corporala, pentru ca in viitor de cate ori voiu vedek
reproducAndu-se aceeas sniscare la vreun om sd stiu cd s'a re-
produs si fenomenul de Mai sus pe care eu, de astddatd J1U-1 per-
cep efectiv.
Miscdrile corporale expresive se reproduc i ca efecte a
reamintirei fenomenelor, adicA ca efecte a reproducerei impre-
siunilor fdatte in trecut de acele fenomene. Deci eu percepAnd
astfel de miscdri i celorlalti oameni pot sd iau prin neasta
cunostintd de fenomene percepute de dAnsii in trecut.
Astfel de miscdri devenind pentru comunicarea ciintre oa-
meni simbolurile lucrurilor si aceste simboluri ajungiind prin
462

simplificatiune a fi cuvinte vorbitc sau scrise cari se pot trans-

mite departe in spatiu si timp, eu pot lua cunostinta prin ele
de lucruri percepute de oameni ce se afla la cele ma,i 'mad dis-
tante de mine, sau cari au trait in veacurile dele mai indepAr-
tate din trecut.
Prin experienta mea proprie eu cunosc pentru o multime
de fenomene cele douA elemente constitutive a oricArei
cari sau transforman, sau ca i efectul. Daca ma ajut 5i de
experienta celorlalti oameni din prezent si din trecut, eu p,ot
cuneaste chiar cauze cari lucrzaza si efecte respective cari se
rroduc in scurgerea unui timp lung cat ieata de pana acuma
a omenirei mai mult sau mai putin cMlizata. Cunescand *UM
prin experienta mea sau a altora raportul dintr'o multime de
cauze si efecte, imi este de ajuns sa constat existenta in pre-
zent a uneia din aceste cauze pentru a sti ca, inteun viitor de-
terminat se vor produce si efectul respectiv de care ant idee
din experienta trecuta; precum asemenea imi este de ajuns a
constatà exi:,tenta unuia din efectele de mai sus, fie 'n prezent
fie chiar in cursul timpurilor istorice, pentru a sti ca mai inna-
mte a existat cauza re,pectiva despre care mi-am format o
ict'e din experienta mea sau a celorlalti, oameni.
$tiind aroi tot din experinta cauzelq i efectele for-
meaza un lant neintrerupt, in sensul ca fiecare dauza este efec-
tul unei cauze anterioare si fiecare efeCc este cauza unui efect
posterior, pot sa innaintez indefinit cu cluiostintele) unele in-
ductive, atat in viitor cat si in trecut, avind totdeauna ca baza
si ca punct de plecare perceptiunele efective a propriilor mele
simturi (deoarece tot cu ajutorul acestora cunosc si perceptiu-
nile celorlalti oameni de a caror experienta, ma serves().
Printre fenomenele ce cunosc astfel din tre ut se aflA si
acelea cari se rarorteaza la nasterea si clesoltarea omului ca
specie si ca
Experienta mai dovedeste ca toate corpurile din lime se
influenteaza reciproc, ca fiecare corp nu sufere o modificare de-
cat prin influenta exercitata asupra-i de celelaltd corpuri, si ca
corpul omenesc nu face exceptiune la aceasta regula.
Deaceea tot prin influenta exercitata asupra-i de celelalte
corpuri a trebuit si corpul omenesc sa se modifice treptat, di-
ferentiindu-si necontenit organele si functiunile, pentru a se
 463

ridicd dela cea mai de jos pind la !cea mai de sus treaptd curios-
add de perfectionare organieá.
Cu deosebire sistemul nervos si functiunea lui, separdndu-se
pe nesimtite de celelalte organe i functiuni din trupul orne-
nesc si diferentiindu-se necontenit, au ajuns cu timptul la un
foarte innalt grad de desvoltare.
Printre subdiviziunile sistemului nervos se afld organele
a cdror functiuni constituesc facultätile intelectuale $i morale.
Acestte organe si functiunile lor, ca oricari alte organe $i
functiuni s'au intärit $i desvoltat prin exercitiu neintrerupt (a,
died prin lupta necontenitd cu influentele exterioare), prin acu-
mularea fortelor cdpdtate cu ajutorul exercitiului de, cdtre_indi-
Vizii din fiecare generatiune, i prin transmiterea ereditard a
fortelor acumulate dela o generatiune la alta sub forma de ,ap-
titudini organice intelectuale si morale din ce In ,ce mai mari.
Dacil observ acum omul ea individ, vdd cd el recapituleaza
In vieata sa fazele prin cari a trecut omul ca specie. In starea
embrionarä el are ,a bià câteva Inceputnri de organe $i de func-
tiuni curat fiziologice, $i nu se Manifestä incd in el nici o
urmd de facultdti intelectuale $i 'morale. Desvoltarea: treptatd a
organismului si aparitiunea mai tarziu a facultätilor. intelectuale
$i morale au loc din cauza influentelor exergitate de celelalte
corpuri' asupra corpului omenesc.
In special, influentele exterioare cari deterrnineazd ma&
tärziu na$terea $i desvoltarea facultd-tik)r intelectuale si,morale
se exerciteazd prin intermediarul nervilor cari servesc ca organe
a si.nturilor exterioare ; asa fel a, dacd acesti nervi nu sunt
incd formati sau nu functioneaza, corpurile extericiare nu pot sa
se puie Cu oorpul omenec In acea ornunicatione $i sà exerci-
teze asupra lui acea influentd care dd na$.tere la J enzafiani,. la
idei, la sentimente, etc... Orbul din nasterer nu are nici idei,
nici sentimerite cal i. se raportd la lumind, surdul din nastere
are de acelea cari se raportd la sunet, si asà mai, departe zu
toti acei cari sunt lipsiti din nastere de vre,un simt oarecare.
Deci, individul care ar fi lipsit de toate simturile, nu ar-aveà
absolut nici o senzatiune, nici o idee, nici un sentiment $4.
nici o wimp, cu toate cà creerul sdu ar avea 'aptitudini Indscute
sau ereditare pentru toate aceste activitäti psichice.
464

Din toate aceste_a conchid cd nu eul meu creazd lumea

exterioard, ci mai de grabd eà hunea exterioarä dd nastere,
prin influentele ei, la lumea interioard.
Exeprienta imi dovedeste cd corpurile se influenteazd re-
ciproc, i eh' fiecare modificare suferitd de until din ele, este
rezultatul influentelor exercitate asupra lor e alte corpuri, a
rezistentei lui contra acelor influente. Deci, once modificare
realizatd inteun corp are doi factori: inflwenta exterioarä pro-
venità dela alte corpuri, si rezistenta oorpului modificat. Cu cal
influenta exterioard este mai puternicä in raport cu rezistenta
corpului influentat, cu a-FM modificarea acestuia este mai mare,
si vice-versa. Trupul omenesc nu poate face exceptiune la aceste
reguli. Influentele exterioare de o parte si rezistenta organelor
de altd parte, determineazd toate miscdrile functionale ale a-
cestora. In special influentele exterioare ce se exerciteazd prin
intermediarul organelor simturilor rezistenta acestor organe
si a creerului determineazd toate acele sau modifi,cdri
cari constituesc fenomenele psichice. Fierre fenomen psichic
are deci doi factori: o influentd exterio.id i rezistenta orgar
nelor respective. Este prin' urmare natural ca un fenomen psichic
care se prezintd lämurit si in intregmie in constiinta mea, sd
sd prezinte Cu cei doi factori ai sài. Aceasta este cauza CA,
In once cugetare a mea descpper cloud elemente constitutive:
un obiect si un subiect. Obiectul este constiinta despre o in-,
fluentd {let' erminatä. exerdtatd de un corp exterior asupra orga-
nului inteligentei mele, si subiectul este constiinta despre re-
zistenta sau reactiunea corespunzdtoare a acestui organ.
Eu 'nu pot scoate sau nimici din cugetarea mea unul din
cei doi factori, obiectul sau subiectul, färd de a face sä.
teze prin aceasta insäsi cugetarea mea; intocmai precum nu pot
impiedecä influenta exterioard exercitatd asupra unui .corp sau
rezistenta acestui corp, fdrd a impiedich prin aceasta insusi pro-
ducerea rezultatului acestor dou5 forte dari vin in coliziune.
Obiectul si subiectul uneii ciugetdri, desi nu se pct confundà
unul cu altul, nu sunt cu toate acestea, precum se pare, expre-
siunea a cloud lucruri de naturd ca total deosehità. Nu se
poate de exemplu stabili, precum s'a fdcut pe baza distinotiunii
lor, existenta a cloud substante de naturà deosebitd, substanta
materialä i cea spiritua!d. Cad, din punct de vedere obiectiv
 465

tamândoi factorii inteligentei exprimä forte ce stmt in princi-

piu de aceea$ naturd atit numai cá pnovin dela corpuri individual
.diStincte (dela corpul care influenteazd i delo cel influentat);
iar din punct (de vedere subiectiv, amáncioi factorii cugetärii mele
sunt puteri cari se produc deopotrivä in interiorul meu, $i cari
par a se manifestà in constiinta Mea deopotrivd cu caracterul
neatárnarei complectd de once corp. De altd parte, eu pot stu-
dià pe cale obiectivä, adica pot constitulf ca obiecte ale cuge-
tdrei mele, ambele elemente ale cugetdrii dela ceilalti
vizi omene$ti. Cu ,alte aninte, chiar aceeace la alti indiviz1 ome-
nesti oonstitue subiectul cugetärii lor, devine pentru cugetarea
mea obiect, fiinded lucreazd.` asupra inteligentei xnele ca influentä.
exterioard.". Subiectul deci poate fi tradus In. termeni de obiect,
ceeace insemneazd cä nu e de na turd' deosebitd de aceasha.
Aceastà posiiblitate face cal eercetarea adeväruluii pe cale
obiectivd are mai multä valoare deCat cea pe cale subiectivä. Si
In adevär, acelas individ omenesc nu poate sà dunoascd in ter-
rneni de subiect cleat numai propria sa persoanä, i incä $i a-
ceasta numai in oarecari privinti; prin urmare, el poate cunoaste
pe aceastd cale chiar aceeace constitue subiectul cugetdrii
celorlalti indivizi omenesti, dela cari apoi poate aonchide asupra
subiedului propriei sale cugetdri. De alta parte, cuno$tinta lu-
crurilor neconsistand la urma urmei decAt in constatare& deo-
sebirii si asenfandrii precum $1 a gradului de deosebire $1 asemd-
nare intre dânsele, este lesne de infeles cà aceste raporturi a-
tunci vor fi mai acuzat constatate când toate lucrurile ce voitni
sd tunoastem vor fi supuse la acelas criteriu, la acelas fel de.corni-
paratiune, la aceea$ mdsurd.
Cercetarea pe calea obiectivd este astfel cea mai proprie
pentru aflarea adevdrului in privinta .tuturor lucrarilor, pen-
trucd toate lucrurile, chiar acelea cari constituesc subiectul
cugetärii celorlalti indivizi omenesti, pot sd fie traduse in ter-
meni de obiect pentru cugetarea unui singtu individ, adicà pot
sd fie apreciate din acelas punct de vedere, pot sä fie supuse
la aceea$ masurd pentru constatarea raportului lor de asemd-
nare sau deosebire.
Principalul rezultat la care md conduce cercetarea adevd-
rului pe cale obiectivä este cä once cuno$tintd, fie chiar aceea
eului meu, nu ia na$tere in mintea.mea decAt prin i in arma
CONTA 30
466

influentei, exercitata asupra mea de lucrtu-i cie se afta in .afarg.

de mine. Asa dar, existenta ehiar a eului presupune existenta
lumii exterioare.
laftairna aeunt Irevenit La punctul de unde am pledat e:1nd
am admis provizoriu eunostinta eului Ineu ca independenta
alte cunostinti i ca pundt de plecare pentru cercetare,a aces-
tora. Din argurnentarea in cerc ce Arr4 facut pana aici se vede
ctun toate cunostintele, se leaga una de alta, si eurnf toate
märturisite de constiintai ea existente, se presupon und
pe alta.
Pana aici an vazut cari ludruri itrebuesc admise ca exis-
tente. Existenta insa nu are o valoare constantä si invariabija
pentru mintea noasträ. Ea ni se prezinta eu doua caractlrek
realitatea i varietatea, susceplibile de a varia in mai mult sau
in mai putin. Deaceea pentru complecta notiune a existenteij.
voiu cerca in urmätoarele doud paragrafe a( da o idee precisg.
despre realitate i despre veritate.

2. Despre realitate
H. Spencer, dupa ce dovedeste ea' negarea de ta,tre idea-
listi a posibiliatii Ide a cunoaste noi humea exterioara este da-
torita in mare parte Intrebuintarii nerationate p ouvAntului
namen (aparenta), in loe de exemplu de euvintul efeclf, penr
tru a designa impresiunile produse asupra constiintei noastre
prin simturi, apoi adaogä:
Care este intelesul euvântului real? Aceasta este intreba-
rea care tine in suspensiune Ionice cercetare metafizicA; i ne-
s000tiirea ei este cauza ce ramane inca a pntagonismului cronic-
dintre metafiziciani.
In interpretarea cuvântului real, iilozofii retIn un element
din oonceptiunea vulgara a lucrurilor, lepadand pe toati cele-
lalte elemente, si creeaza astfel o confuziune prin contrazicere.
pranul oontempland on cbiect, nu priveste aceeace contempleaza,
ca ceva ce nu se afta deat in el insus, ti crede ca lucrul (de
care are constiinta este un obiedt exterior inchipueste ca.
eonstiinta sa se intinde pana la locul in care stà obiectul, peor
tru clansul aparenta si realitatea sunt acelasj lucru. Metafizicia-
nul, cu 'toate acestea, este ccnvins ca. constiinta nu poate sä Tm-
 467

lbratiseze realitatea, ci -numai aparenta ei; si astfel el transfer5.

.aparenta in constiinta si lasa realitatea afarà. Apoi el con-
tinua sA gindeasca despre apeasta realitate lasata afara din
-constiinta intocrnai in acelas fel In care omul ignorant vorbeste
despre aparenta. Desi lucrurile reale sunt numai socotite a fi
afara din constiinta, totus se vorbeste de realitatea atribuita
lor ca despre o constiinta ce s'ar poseda in afara si, deosebit
,cle oonstiinta. Se uità deci ca conceptittnea realitAtii nu poate
fi nimic alta decit un Mod al consfiintei, si ca chestivaea de exa-
-minat este: care este relatiunea intre acest mod si celelaltei
moduri?
Prin realitate intelegem per.i lettia in constiinta; o per-
sistenta care este neconditionat6, precum e constiinta noastrI
Idespre spatiu, sau care e conditionata, predum e constiinta noas-
ill despre un corp pe care il apucam cu mina. Realul precutn
if concepem, se diAnge numai prin criteriul per.istentei, prin
care 1'1 deosebim de aceeace numim nereal.
Intre o persoana ce sta innaintea noa.tra si icieea depre
acea persoana, facem deosebire prin putinta le mem de a
izgoni din constiinta ideea si prin neputinta, de a izgoni din
constiinta persrana in limpid cind prhim la ea. Si cand sun-
etem in Indciala despre validitatea sau luzivitatea unei impre-
siuni facute asupra noa.tra in obscuritate, ne a.,iguram de ade-
var cautând sa vedem dacA impresiunea continua cind obser-
-vam mai de aproape; ,i cincf persistenta eate complecta, atund
odeclarani realitatea.
Cit e de adearat ca rersistenta este aceeace Intelegem
prin realitate, se vede din faptul ca, atanci cind criticismul
ne-a probat ca realul, precum avem cbtistiinta de el, nu este
realul in mod obiectiv; notiunea fidefini a pe care ne-o fortnAm
-despre realul in mod obiectiv e3te de,pre ceva care persista in
mod absolut, tub toate .chimbarile de mod, de formA sau de
aparenta.
Si fapiul ca nu putem sa ne fortnam nid chiar o notiune
andefinita cicspre realul in mod absolut, ciecat numai ca persis-
tent in mod absolut, implica lamurit ca persistenta este ultimul
nostru criteria de.,rre real ca prezent in CDnstiinta. Realitatea
deci, precum gindim despre oinsa, nefiind nimic alt eva dec,it
persistenta in oonstiinta, rezultatul trebue .a fie acelas pentru
468

noi daca aceeace percepem este insus Nedunoscibilul, sau dacaL

estte un efect prod-us In mod inyariabil asupra noastra de-
cafre Necunoscibil. Dacä In conditiuni constant4 procurate de-
constitu(iunep noastra, o Putere a carei natura este dincolo de
conceperea noastra produce totdeauna un mod oarecare al con-
stiintei ldaca acest mod de constiinta este tot atat de per-
sistent precum ar li aceasta Putere and ar fi ea insa§i in con-
$tiintä realitatea va fi pentru constiintä tot atat de corn' -
plectä inteun caz ca si In celalalt.
Daca insasi Fiinta neconditionata ar fi prezenta in cuge-
tare ea nu iar puteà fi decat persistenta si daca, in loc de a-
ceasfa, este prezenta Fiinta conditionata priti formele cugetarei,
(fir nu tnaflptitin persistenta, ea nu poate fi pentru no niai pu-
in reala".1)
Desigur este anult tacfeyar in aceeace spune Spencer; dar
ma Indoesc a a reu§it a caracteriza pe deplin rcalitatea.
Mai intitu Spencer pare a avea in vedere si a caracteriza.
constiinta, o personnä pe care o privim, pe aand putem izgora
numai realitatea din lumea exterioara; deoarece, pentru a a-
rätà deslusirea intre real si nereal zice ca nu putem izgonl din
ideen despre acea persparra' cand e absentä. frisk' aceastà idee,
care face parte din lumea noasträ interna, desi nu are, dupd cunt,
zice Spencer, caracterul persistentei In constiinta nu caracteri-
zeaza deci once realitate, dupa mdrturisirea insusi a lui Spencer.
Sä vedem 'arum daca ea caracterizeaza macar realitatea din
lumea exterioara. Fara toate lucrurile realei din lumea
externa s-unt persistente In conditiuni constùte procurate de
constinta uoastra. Insa." in condiliuni constante
halucinatiunile persigai a ne face efectul realitatii; cad ne trebue
verificare, o nou;a perceptiune du alt simt, In sfarsit o schimbare
In conditiunile perceptiunii, pentru ca s'ä recurioastem sca aceeacer
am crezut intaiu cA este o realitate externa nu este decat o
iluziune sau o haludnatiune. Din acestea rezultä cA persistenta
In constiintà nu este tocmai caracterul distinctiy
Cred cA acest caracter trebue sa-1 CaUtam mai degrabai
anarturisirea si In felul inarturis$rei simturilor noa-stre Interne-
externe de uncle izvoräsc toate cunostintele noastre.

1) Vezi Pirst Principles p. 40, de H. Spencer.

 469'

Numesc shut intern acela prin care cunoastem sau sim-

tim ceeace se afld si se petrece, in sufletul nostru. Acest simt
pare a fi simplu insd poate sd.' fie si urultiplu, si se subdivide
dupd cum se stie In simtul muschtular, in simtul vdzutului,
in acela al uzitulni, etc. Aceste fiind date sà vedem care ,poate
fi caracterul neoontestat al realitkil.
Eu cred cd caracterul distinciiv al realului eSte aoraul
simultaneu al tuturor simturilor aceluia$ asupra existen-
tei aceluia$ lacru, sau, ceeace revine tot acolo, necontrazicerea
Märturisirei urrui simt prin fad ro altd meirturisire picutà de
(*heir acesia sau de an all ,Finzt.
Pentru a verified aceaSta sà examinkn pe rând atá't cunos-
tintele ce se raportd la lumea externd:
Lucrurile ii lumea interna". Pe acestea, nu le putem cu-
noaste decdt prin simtul nostru intern; insà eänd acest shut
le andirturiseste Intr'un singur fel, atunci poi le consider= ca
relate, pentrued ele desi nu sunt mdrturisite deck de sitntul in-
ten', Insd nu sunt contrazise nici de acesta nici de alte simturi,
si pi-in urmare, acordut tuturor simturilor in privinta lor sub-
sistd. Astfel au carp constiinta, sentimentele. sen-
zatiunile, ideile, etc., pe cart le simtim c existd in lumea 'mas-
ted internd. CAt priveste insd chestiunea daed senzatiunile si
ideile noastre pe cari le raportäm la lumea exterioard corespund
sau unor lucruri sau cauze reale existente in aceastai lume,
aceasta rAmdne a pe decide prin acordul sau desacordul, simtu-
rilor noastre exterioare, singurele prin cari, direct sau indirect,
cdpAtam cunostinti ia supra lumii exterioare,
b) Lucrurile din lumea exterioard. Pe acestea le cunoastern
numai pi-in interrnediarul simturilor exterioare; insá pe unele
le cunoastem prin Mijlocul unui singur simt, precum sunt ce-
rul, stelele etc., pe allele prin anijlocul a cloud sau mai multe
simturi deodatd, preen.= sunt plantele, animalele, etc.
Contrazicerea nnui simt prin sine insus sau prin alte sim-
turi cu cari concureazd la cunoasterea aceluias lucru, produce
balucinatiunile si iluziunile despre cari voitt vorbi mai la vale,
pe c'dnd aoordul simturilor ne dd impresiunea realitätii, fie cá
acest acord consistd din mdrturisirea constantd a unui singur
simt asupra existentei unui lucru si din neputinta celorlatte sh-n-
turi de a fi impresionate de acel lucru, fie Ca' el consistd
 47J

anarturisinle concordante a mai -multor simturi asupra aceluias

'lucru.
C.And un lucru exterior ne produce tnai multe senzatiuni
Aiferite, prin mijlocul unui singur simt sau a mai multor sim-
turi, acele senzatiuni stint atAtea elernente din cari se compune
in mintea noastrà reprezentarea lucrului exterior. Cand zic un
lucru exterior It*leg sau un obiect individual, sau o colecthi-
fate de obiecte individuale, sau o serie oe lucruri, sau 'in fine
once poate fi reprezentat in mintea noastra, prin o singura im-
-presiune sau idee, fie particulara, fie generala. Insa unitatea
impresiunei sau ideei care reprezinta un lucru exterior rezulta
de acolo ra toate senzatiunile provenite dela acel lurcu s'au gru-
pat in tnintea noastra pentru a fornià o sing-ura reprezentare.
Sa presuptunem cA un lucru produce asupra) noastra patru sen-
zatiuni: al ii, c si d,. cari oonstituesc in mintea noastra repre-
zentarea abed. DUpti ce ceste senzatiuni s'au produs cate si pa-
tru in 'unire cel rutin odata, pe urma este destul ca, sa -se re-
procturd numai una din ele, de exemplu a, pentruca ca sa se
redestepte amintirea celorlalte trei benzatiuni si sa a e re-
prod'uca in mintea noastrà reprezentarea intreaga abcd. De exem-
plu, câncii privim de departe o casa pe care nu am mai vazut-o
niciodatd, noi primim in realitate numai senzatiunea optica a
unui plan calorat care reprezintA una din fetele casei, insa a-
ceasta singurà senzatiune desteaptii.. In mintea noastra, repre-
zentarea casei intregi, cu elementele el pe cari Inca nu le-am
perceput, precum ocuparea unui spatiu cu trei tiimensiuni, lasa-
rea unui gol Intre peteti pentru -camere, consistenta solida a
peretilor, etc.; rind privim la un on de pasare sub impresiunea
dorintei de a runoaste origina Itti, indata .,e desteapta in min-
--tea noastrA serie de cauze si efecte care leaga oul cu pas5rea
care l-a ouat; rand privim la o bucatà de lemn pusA pe foc cu
dorinta de a stI ce va deveni, ¡den ca 'se va prefage 111

cenusä ne apare ca una din verigele lantului de cauze s'y efecte

-ce se desteaptà in mintea noastrà. Prid urmare condhidem dela
efect la cauz5; concbiderd dela canza la efect, si astfel cunoastem
lucrurile in prezent, In trecut si in iitor. ,In toate ac'este cazuri
lucrurile ce dunoastem sunt reale; caci, ciesi numai un singur
simt ne m5rturiseste prin senzatiunea sa despre existenta lu-
fcrului reprezentat prin abed, insa nest simt nu se afta In
 471

desacord cu eelelalte simturi, pe cat timp acestea 3tand In ne-

activitate nu au Ifflocuit cu altceva senzatiunile b, c §i, d
presupunem insa dl dui-A ce senzatiunea efeaiva a a desteptat
reprezentarea abed, simturile de cari atarna senzatiunile
deOeptate b, c i d, se pun si ele 111 activitate pentru a ve-
rifica perceptiunea. Prin aceasta activitate, sau ele vor resimtt
efectiv impresiunile b, c si d, i atunci redesteptarea antericaa
a reprezentarii abed va fi confirmatä ca fiind conforma cu rea-
litatea ; sau ele Nor sianti limpresiuni ha e, f, g, in locul imprviu-
nilor b, d, i atunci Se va (loved' ca impresiunea a ne-a
inselat facându-pe sa credem ca am vazut lucrul abed pe cand
innamtea noastra era lucrul aelg; sau in fine, ele nu vor simtl
nici c impresiune, si atunci va fi dovada ca lucrul perceput in
realitate nu are decât elementul a, i ca prin urmare din grew
sala a frost luat Idrept lucrul compus din elementele z, b, c, 3i d.
In ateste din urma cloud cazuri va fi dovada ea reprezentarea
abcd desteptata in mintea noastra numari, de senzatiunea a
n'a fost decat o iluziune. Destepfarea unei reprezentari com,--
pusa din mai Multe senzatiuni prin producerea efectivä a uneia
singura sau numai a citeva din acele senzatiuni se datoreshe
unei deprinderi intelectuale castigate. mai dinainte.
Caci este destul ca mintea noastra sa fi fost silita macar
o singura data a unl inteo singura gandire elementele a, b
c si d, pentru ca in viitor ori de cateori vor percepe numai
unul, dona sau trei din aceste elemente, ea sa fie indem,nata
a reconstitul gandirea abed pentru care se cere mai putinä
sforfare intelectuala din cauza exercifiului din trecut decal s'ar
cere pentru a construl o gandire dtt totul notia. Tot prin efec-
tul deprindetei mintea, care poate avea alegerea intre mai
multe gandiri vechi, va fi indemnata A reconstrul gandirea a-
ccea pentru care are mai mult exercildu, adica pe care a reuon-
struit-o mai de multe ori in trecut.
Acela fenomen pe care l'am explicat psich.ologiceste prin
deprinderea intelectuala, se explica fiziologi este prin deprin
derea organica.
Si, In adevar, senzatiunea, ori cum se va fi producand ea
nu roate fi decat o functionare, i prin urmare o miscare, a unut
olrecare organ subdivizionar din sistemul nervob. Insa daca
patru organe de acestea executa odata sau mai de multe ori
472

patru miscari a, b, c i d cari le sunt impuse totdeauna un a-

ceeas ordine sau in aceeas legatura prin influenta provenita dela

lucrurile exterioare, atunci va fi destul in viitor ca unul singur
din aceste organe sa fie puse in miscare, prin influenta tinui
lucru exterior, pentru ca si celelalte organe sa execute misca-
rile pe cari le-au executat odatd in .unire ou organul cel din-
tdiu. Se stie ca acelas lucru se intämpla cu toate organele. Un
pianist, un violonist, un dantuitor, un lucrator, etc. care s'a
deprins a executà cu mai multe organe, de exemplu cu mäinile
si cu picioarele, o serie de misdari inteo ordine data, v4 fi
aestul sd inceapa cea dintdiu misdare din o serie de 'miscdri,.
pentru ca pe urma sa execute masinat toata seria, i aaeasta
fara nici o sfortare; pe cdnd din contra ii va trebui o sfortare
pentru a puted executà alte miscari du cari nu este deprins.
C.eeace fara contestatiune se intdmpla cu aceste organe, trebue
fara indoiala sa se intämple i cii organele cerebrale, deoarece
nu exista nioi o notiune care sa ne faca a admite o ex eptiune
pentru acestea din urma; de aceea nu ezilez a considera de-
prinderea organica a creerului ca unul din factorii principal¡
ai formarei ideilor si cugetarilor noastre.
Ani presupus mai sus ca redeOeptarea reprezen arei in-
tregi zbcd prin singura senzatiune a se poa e verifica pm o
perceptiune oomplecta cu ajutorul tuturor simturilor rq pe tive.
Aceasta verificare, in adevar se poate fade pen ru mai
toate lucrurile cari se afla in apropierea noastra; de fapt
chiar verificarea s'a facut de atätea ori, i deprinderea intelec-
toala s'a inradacinat asa de tare, incat once aparitiune a unuia
din aceite lucruri in mintea noastrd in urma unei perdeptiuni
neoomplecte ne face efectul realitatil si nu/ ne lasa cea mJai
mica urma de indoiala care sa ne indemn a fade verifi area.
Asa de exemplu, credetn de departe numat una din fe ele sale,
timIca se afta in apropiere un cdine dind am aitzit numai
ratul sau, pronuntant cuvintele scrise pe cari le ce m când
am vazut numai cele dintdiu litere a fiecikui euvint, etc
Sunt insa multe reprezentari de teptate in mintel
prin unul singur din elementele sale, cari nu se pot velifich
decdt in mod eventual, si altele cari nu se pot verifi a de loc
rin o perceptiune compledta. De exemplu, candi vedem la un
boinav simptomele externe a:e unei leziuni organice interne,
 473%

crectem in existenta acestei leziuni, crest ntrmai eventual am

putea sa o vedem cu ochii; and gasim In pAntant fragmente de
obiecte antice, de exemplu bucati de instrumente sau oase fo-
sile, credem fara a putea verifica ea cele dintaiu au fpst odata
instrumente intregi si cele de al doilea au fost animate vii-
cand constatam In spectioscopia solarA existenta bandeletelor
cari caracterizeaza ferul, credem fall a putek verifica el exista
fier in soare, etc.
SA nu se uite ca pana aici am vorbit de reprezentdrile
acelea cari se desteapta in mintea noastra cu fária ce ne este
impusa de perceptiunea actuala a lucrurilor exterioare, cu alte
cavinte, de acele reprezentari cari, pe cat timp subsista, ne fac
sA credem cA avem innaintea noastrA In totul sau In parte lu-
crurile exterioare reprezentate In mintea noastra. Pe aceste
reprezentari le numeste d. Spencer reprezentari vii (vivid) pen-
tru a le distinge de acelea pe care le nutneste islabe fiindca nu
au vivacitatea celor dintaiu (afara de cazul exceptional al ha-
lucinatiunilor), si prin aceasta ehiar nu ne fac efectul ca
crurile reprezentate de ele se afla in prezenta simturilor noas-
tre exterioare. Once reprezentare vie devine slabA indata ce
inceteaza perceptiunea efectiva a lucrului reprezentat. Repre-
zentarile slabe se conservA si se redesteapta in memorie, si
constituesc principalul material al cugetariLor noastre asupra

Insa ca reprezentarile slabe cari se raportA la lucruri ex-

terioare sa ne faca efectul ea reprezinta In adevar lucruri reale
desi absente, trebuie ca ele sa fie reproducerea mai mutt sau
mai putin fidela a unor reprezentari vii de altadata.
De ad l urmeazd ca si pentru reprezentarile slabe a ludru-
rilor exterioare, caracterul realitatii consista tot din acordul
simturiLor asupra e)dstentii aceluias lucru; atat numail ca acest
aoord este pentru reprezentarile slabe o simpla amintire ca
însu aceste reprezentari.
Am zis ea reprezentArile slabe a lucrurilor exterioare ne
fac efectul realitatii cand sunt reproducerea mai mutt sau mai
puff' fidela a unei reprezentari vii de altadata.
Aceasta se intampla prin efectul deprinderei intelectuale
castigate cu ocaziunea formarei reprezentarilor vii. De exemplu
daca ne punem sa cugetam asupra unon instrumente antice can
474

pot a fi lucrate de cineva si pe cari le-am descoperit in pa,-

m'ant, ni se formeaza credinta ca ele au trebuit sa fie lucrate
de oarneni si intrebuintate, fiindca reprezentarea vie ce am avut
altaclatä despre un instrument lucrat a fost unita numai cu
reprezentarea vie despre un om; mai departe, dacä instrumen-
tele gasite sunt sub toate raporturile cu multe grade infe-
Hoare instrumentelor noastre de abtazi, credem. ca oarnenii cari
Je-au lucrat au fost si ei tot cu atitea grade Snferioare oame-
nilor de astazi, pentruca In experienta noastrat din trecut repre-
zentarea vie a unui instrument imperfect a fost unita mai tot-
deauna cu reprezentarea vie a unui lucritor imperfect sau cel
putin lipsit de mijloacele trebuincioase pentru a lucra. Daca ne
punem sa cugetam asupra pllnetelor, dupa ce am constatat cu
-ochianul armat ca ele au continente si mari, credem ea ele tie-
bue sa aiba pe dânsele $i fiinti organice; daca cugetam asupra
felului cum trebue sa se comporte in planete fortele fizice,
credem ca ele trebue sa fie supuse la aceleasi legi ca si pe
pamantul nostru; si ,a0 Mai departe.
In sfärsit tputem sa innaintain cu cugetarile noastre ctin re
In ce mai departe de sfera de actiune a simturilor noastre, si
-sä facem prin urrnare ipoteze din ce in ce mai neverificabile
prin o perceptiune efectiva; insa e de insemnat ca toate acesté
cugetari nu facem decat sa reproducem prin analogie §i in-
Auctiune reprezentarile vii de altadata, mai mutt sau mai pu-
tin micsorate sau marite, cu inlantuirea tor, cu feint lor de
combinare, etc. Dar anatogia si inductiunea nu sunt decat
forme de manifestare a deprinderei organice de functionare a
xreerului, deprindere castigata Cu ocaziunea perceptiumlor e-
fective.
Din cele de mai sus reese o. deosebire importantä intre
reprezentarile vii si cele slabe. Reprezentarile vii sunt indt-
pendente de cele slabe, si se pot inmulti indefinit prin percep-
tiune efectiva, astfel ca o experienta noua va da totdeauna
-nastere la reprezentarile slabe si sunt cu totut atarnate de cele
vii, nefiind deck o reproducere mai Wulff sau mai putin exacta
a acestora.
Once cugetare Compusa nuinai din reprezentari slabe asu-
pra realitatii exterioare nu e valabila deCat intrucat se ba-
,zeaza pe experienta din trecut; si once ipoteza nu e admisa de-
 475

cat sub rezerva verificarii prin experienta. Aceasta rezerva de-

vine din ce in ce mai trecesara, cu cat gandirea zboara mai-
departe de cercul de actiune al perceptiunii efective, fiindca
cu atat mai nesigura devine atunci si actiunea deprinderii in-
telectuale.
Asa dar, once idee de realitate exterioara deriva numat
din experierrta exterioara, adica din reprezentari vii.
Tot ceeace am spus 'Nina aici clespro reprezentarile lucru
rilor din lumea exterioara, se aplica la reprezentarile lucrurilor
din lumea interioara. Ask dar, once idee de realitate care se-
rapoarta la lumea internd deriva din experienta interna, adica
din perceptiunile simtului interior. Este Insa de insemnat cä re-
prezentarile formate din acest simt nu au niciodata vivacitatea
reprezentarilor vii exterioare; ceeace nu le ?mpiedica de a se
comporta intocmai ca acestea.
Pana aici he-am ocupat de lucrurile reale; sa trezem actin]
la cele nereale.
Lucrurile nereale sunt acelea a canor existenta este mar-
turisita de un simt si tagaduitá de un altul cu care concureaza-
la cunostinta lor, sou 'a caror existentä este marturisita de um
simt inteun moment dat si tagaduitii de acelas simt inteun alt
moment. Aceste marturisiri contrare se intimpla in caz de halu-
cinatiune si in caz de iluziune.
Hialucinatiunea se raporta numai la perceptiunea externa
Ea are loe atunci cand se produce in mihtea noastra reprezen-
tarea vie a unui lucru exterior, fara ca acest lucru sa existe ,su
cel putin fara ca el sa se afle la obiectivul simturilor noastre
exterioare. Prin lucru inteleg sau un obiect de sine statator at
o calitate a vreturui obiect. Astfel este halucinatiune cánd ni se
pare la gust amar, un luau dulce, cand gasim mirositor un lucru
fara miros, când auzim vorbind sau veclem innaintea noastra p
fiinta absenta sau care nu exista, etc.
Nalucinatiunea se deosebeste prin urmare de perceptiunex
reala prin aceea ca, in loe sa fie produsa ca aceasta de o exci-
tatiune externa a simturilor, este produsa de o excitatiune in-
terna.
Aceastta excitatiune poate da nastere la reprezntári Nil
exterioare Cu totul noi; dar din celo mai multe ori ea numara
cat desteapta din memorie reprezen tad slabe deja formate prir.-
.476

perceptiunea din trecut sau prin imaginatiune, si apoi le dA'

-vivacitatea pe care o au reprezentArile vii.
Excitatiunea internA provine din o stare anortnalà sau bol-
stavicioasa a prganelor simturilor sau a creerului. Aceasta stare
poate fi produsa nu numai de boale propriu zise, ci chiar de
preocuparea prea mare de o idee, de izbucnirea unei einotiuni
pi-ea puternice si de tot ce e de natura a inflaeArA imaginatiunea.
Tot intre halucinatiuni trebue a prenumarà visurile, fiindcA
acestea sunt nascute din excitatiunea internA si totodata fac
efectul realitatii actuale in timpul cAt dureaza intocmai ca si ha-
lucinatiunile propriu zise.
Halucinatul nu poate de ordinar deosebi realul de nereal
In primul moment al halucinatiunii. In toatel cazurile, pentru a
ajunge la aceasta deosebire el trebue sa proceada la o veri-
ficare care se poate face, dupa imprejurari, sau chiar in timpul
halucinatiunii, sau numai dupa incetarea ei
Verificarea se poate face prin toate simturile exterioare,
coprinzAndu-se si simtul bolnav.
Astfel, de exemplu, daca cineva are halucinatiunea opticA
a unei fiinti aparente, atunci existenta acestei fiinti este pe deo-
parte sustinuta In mintea halucinatului de sitntul vederei In
acel moment, insa pe de altA parte este combatuta de simtul
pipaitului care nu palpeazA nimic la locul in care apare fiinti
vazuta, sau de sinrtul auzului care face cunoscut halucinatului
marturisirile contrare a perboanelor prezente nehalucinate sau
chiar de simtul vederei in mod indirect prin comparatiunea per-
ceptiunii optice din momentul halucinatiunii cu perceptiunile
optice anterioare sau posterioare halucinatiunii.
Din toate acestea halucinatul conchide prin distinctrunea
urmatoare: Fiinta vazuta de el nu exista, de oarece marturisi-
rile simturilor lui nu sunt de acord asupra existentei ei; dar
imaginatiunea din creerul sau exista, ca trezire bau recombinare
de perceptiuni anterioare, ca efect real a unei cauze reale, de
oarece simturile verificatoare nu contrazic aceasta.
14a dar, partea nereala n once halucinatiune este carac-
terizata prin desacordul simturilor In privinta ei.
Iluziunile se pot ImpArti In senzationale (sensorielles)
ntelectuale.
 477

Iluzianile senzafionale stint acelea produse de reprezentari

vii exterioare.
senzationala are loc atunci ,cand' sirnturile pri-
anesc In realitate impresiunea unui lucru exterior, insa in minte
se formeaza imagina vie a runui lucru mai mare sau anal com-
plex In care lucrul perceput in realitate nu figureaza decal ca o
part: su ca un element al lucrului reprezentat In minte.
Cu alte cuvinte, iluziunea senzationald tinde a, ne face sa
credem cá existA innaintea noasträ un complex de x clemente,
pe când din acestea nu exista decal xa sing-urele elemente
pe c,are le-Am perceput efectiv, sau cA aceste din 'urmA. fac parte
,dintr'un Alt complex de elemente decit x, oeeace ne face sa
Elam [un lucru clrept altul.
Astfei e iluzie senzationald and prin efectul mirajului tre-
olem a vedea un oazis acolo -undo nu este deaf irnaginea re-
flectata a acestuia, cand plutind cu vasul pe langa mal ni se
pare ca el suferd In realitate, etc. Iluziunea senzationalà este
pi-in urmare, contrariat halucinatiunil, efectul unei excItathini
venite din afarä si exercitatá asupra unor ,organe sandfoase a
-simturilor; atat numai cà senzatiunea elementard produsat direct
de aceastä excitatiune se rtmeste, pi-in efectul deprinderii inte-
lectuale cu alte senzatiuni elementare pe cari le trezeste din
memorie, pentru a forma' cu ele imaginea unui lucru actualmente
absent cate a mai fost perceput, sau care seamana cu acelea ce,
au mai fost percepute in timpul experientei trecute.
Am vazut Insa mai sus ca tot pi-in procedarea aceasta,
adiCA prin o perceptiune partiala complectatd cu senzatiuni tre-
zite din memorie, se pot forma si maguni cari corespund cu rea-
litatea. Deaceea este cu neputinta de a sti intr'un caz dat,
.ro verificare prealabila, daca avem aface cu, o iluziune sau cu o
repreezntare reala.
Sa' nu se uite cà daca putem recunoaste la prima vedere
iluziunile obisnuite, precum sunt miragiurile, imaginele reflec-
fate de oglinzi, etc., aceasta o daforim verificdrii repetate ce am,
facut-o In timpt.:1 experientei noastre din trecut.
Insä de cate ori Avem aface ca o iluziune de un gen necu-
=scut sau putin cunoscut, nu o putem distinge de reaiitate färä
o verificare prealabilä. Verificarea se poate facie prin toate
simturile exterioare, Cujarinz,Andu-se i simtul care produce Hu-
478

ziunea. Astfel dad presupunem cA cineva pentru intaia oarl

in viata sa se uitA in pginida si vede reflectatA imaginea sa
proprie sau aceea a unui alt oorp, el va crede in primul moment
a in dosul oglinzei la distal* indicatA de reflexittnea luminei
se and un corp real, putirad adicA fi vazut, pipait, auzit, etc.,
Insa indatA ce se, va uità in dosul oglinzei sau va pipAl cu tribal
la distanta indicata in oglinda, va vedeà cA credinta din pri,-
mul tnboment este combatutA prin alte marturisiri a snimturilor.
Din aceasta el va conchide prin distinctiunea urmAtoare: cor-
pul ce pare a fi dupa oglinda nu existä, de oarece marturisirile
simturilor nu sunt de acord asupra existentii lui; dar imaginea
din oglindA exista ca simpla imaigne reflectatA a unui corp
real, ca o a doua perceptiune vizuala a aceluiasi lucru, cu
fenomen In corelatiune cu Ate fenomene, in fine ca un efect
real al unei cauze reale, deoarece simturile verificatoare nu
contrazic toate acestea. AO dar ca si la halucinatiune partea
nerealä din once iluziune senzationala este caracterizatà prin
dezaaordul simturilor in privinta ei.
Iluziwitle inielectuale sunt pcelea produse de reprezentAril6
slabe, fie a aceste se raptortA la perceptiunea internA saui la cea
externd.
Aceste iluziuni sunt erorile ce eamitem cu, constiintA satli
fArA constiintA, cänd in meditatiunile noastre tragem din date
inoamplecte, ale experientei interne sau externe, concluziuni pè
cari nu le-am fi tras daca am fi avut In vedere date taomplecte_
AO de exemplu, o observatiune interna necomplecta ne
face sA credem cA ideea spatiuld este simplA si nereductibil5.
Timpul ce a trecut de and avut loc un eveniment dat
ne pare mai lung deck e in realitate and ne amintim (de prea
mulle evenimente succesive intAmplate de atunci, si ne pare
mai scurt deck in realitate cAnd tuitaml bate sau cea mai tpare
parte din evenimentele ntermediare. Când inteun Tnoment dat
ne aducem aminte munai de faptele rele ale unui om, condhi-
dem ca acesta e un om Tau, adica ne facem o iluziune intelec-
tuala pe care o reclifiam ittdatA ce ne aducem aminte cA acel
om a fAcut i tn.!.lte fapte braid in vieata lui.
Un ignorant care nu cunoaste cleat organizarea socialà a
tarii sale din timpul sau, conchide prin inductiune, ca toate
popoarele din lume si din toate timpurile n'au putut si ni pot
 479

trai in societate deck avAnd aceasta organizare socialA. Daca

Insa acest ignorant devine invAtat, si ajunge a cunoaste istoria
sociala a diverselor popoare din trecut si din prezent, attuici el
recunoaste cà ideea ce-si facuse despre societdtile omensti era
gresita, adica iluzionara, si Ca pentru a-si face o idee justa de
.aceeace este si de ceeace nu este eatntial in once organizare
socialA, trebue sa caute a cunoaste ceeace este comun i ceeace
nu este comun tuturor societatilor cunosoute. La iluziuni inte-
lectuale de felul acesta sunt supusi in toate ramtirile de cunos-
tinti toti aceia cari nu sunt in curent cu stiinta.
Dar de altA parte chiar invatatul care e In ctirent c'u stiinta
care in meditatiunile sale are in vedere toate datele experi:
mentale din timpul sau, poate sA ajunga, prin calea obisnuita
a inductiunei si analogiei, la piste conclusiuni carl vor trece ptn-
tru Cava timp de adevaruri generale stiintifice, dar cari se vor
dovedi gresite mai târziu cand stiinta va fi facut progres, adica
atunci rand datele experirnentale din tari Invatatii posteriori
vor trage conclusiunile lor vor fi mai numeroase si mai 'va-
riate. Deaici rezulta ca toate adevarttrile rari rezulta din datele
exptrimentale (si nici ca mai sunt alte adevaruri) sunt valabile
provizoriu sub rezerva verificarii lor prin experienta vilioare.
Numai legile logice si adevarurile maternatice fac exceptiune la
aceasta regulA, si aceasta din tauza CA ele pToced din date
complect- a tuturo) experientelor posibile.1)
Afara de iluziunile involtuitare despre cari am dat exemple
pAna aici, mai sunt iluzi-uni provocate tu vointa si despre va-
marea carora avem dela inceput cunostinta. Astfel, de Cate ori
facem abstractiune de mete parti ale lucrurilor pentru a aveà
In vedere numai celelalte parti, putem sa tragem conclusiuni
-neadevarate cari sa ne faca pentru un moment iluziunea unor
adevaruri generale. Literatii de exemplu isi creaza obisnuit ilu-
ziuni voluntare cAnd, comparAnd doua sat' mai multe lucrilri
asemanatoare, au In vedere numai caracterele lor asernanatoare,
facAnd abstractiune dela celelalte, si conchid prin metafora la
asemanarea lor mai mult sau mai putin complecta. AA poetul,
-concentrAndu-si toatA atentitmea la asemanarea ce exista, intre
sunetele produse de arborii unei pAduri, la bAtaia puternicA a

1) Vezi explicallunea In Teoria fatalismului.

480

vantului i gemetele, suspinele sau soaptele oamenilor, poate-

sa-si inchipuiasca pentru un moment ca in realitate arborit
padurii au aceleasi calitati sufletesti, simtesc aceleasi erno-
tiuni si pot &I si le oomunice In adelas fel ca oamenii. Tot ast-
fel poate cineva, facind abstractipne de o parte din realitate,
sa-si inchipuiasca ca face calatorii fantastice, cu mijloace mira-
culoase, prin stele sau prin alte lumi unde gaseste tot ce do-
reste, etc. Iluziuni voluntare de felul acesta, si de alte feluri
multe, pe cari nu totdeauna avem curajul de a le marturisl, se
pnoduc cu rniile In mintea noastra eand ne aflam in .momentele
de reverie (si nu sunt puline aceste momente In vie* omului),
adica atunci and imaginatiunea noastra, sub impulsiunea a
diferite dorinti nesatisfacute in lumea reala, ne transporta
lumi itnaginare create anume de dinsa, pentru a gasl acolo si a
ne procurà pe rand 'bate lucrurile dorite si a ne face
sA ne bucurarn de ele macar pentru scurtul timp cat du-
reazil iluziunea.
Din cele de mai sus usor se poate vedek ca fiec;areiluziune
Mielectuala, ca si fiecare iluziune senzationala, are o parte reala
si o parte nereala.
In partea reala intra Insus fenomenul iluziunii precum §-
reprezentarile acelea cari ne sunt date de experienta trecuta,
ca,ri servesc ca punct de plecare a ihiziunii, i cari se confirma
de experienta viitoare; lar in partea nereal4 infra reprezenta-
rile acelea, cari se asociaza la cele dintaiu si cari sunt c,ontrazise
sau chiar dela inceput de alte reprezentari ale experientii tre-
cute sau mai tarziu de catre reprezentarile date de expenenta
viitoare. Asa dar, partea nereala din once iluziune intelectualìí
este caracterizata prin contrazicerea reprezentarilor date de ex-
perienta, sau, ceeace revine tot acolo, prin contrazicerea simtu-
rilor in privinta acelei parti.
Este de observat ca la iluziun,ile benzationale si la halu-
cinatiuni putem sa deosebim deotul de repede si de lamurit
partea reala de cea nereala, pentruca in aceste cazan i simturile
vin in contnazicere prin senzatiuni actuale; pe cand la iluziunile-
intelectuale aceasta deosebire o facem mult mai tarziu si mai
nellmurit, din cauza ca aici simturile in in contrazicere indi-
rect, prin reprezentari slabe, adica prin reprezentari derivate-
in senzatiuni formate in diferite timpuri si pastrate in memorie
 481

cm mai multe sau mai patine alteratiuni. Pe mina, deosebirea

intre partea reala si nerealä a iluziunilor intelectuale va fi cu.
atat mai greu de fäcut i mai confuza cu cát reprezentarile slabe
cari se contrazic se voy afla in o legal-tara mai indire.:tä si mai
indepartatä cu senzatiunile sau reprezentärile vii din cari deriva',
adica cu experienta. efectiva'.
Innainte de a termina eu halucinatiunile si cu iluzittnile
voiu amintl ca omul le utilizeaza pentru fericirea sa si ca chiar
isi procurA prin ele cele mai di Ici paren i din ate le poate
avea in viatä. Astfel dintre halucinatiunile cautate voiu aminti
visurile placute din somnul ordinar si halucinatianile frumoase
provocate prin betia de opium, de hasis sau de alte subsane
de fan! acesta. Dintre iluziunile cautate voiu cità pe acelea cari
se procluc cand suntem In slare de reverie si pe acelea pe cari
ni le provoaca artele frumoase.l.
Acestea din arma sunt poate cele mai importante, clel cele
dintaiu, constituesc cea mai mare parte a fericirei noastre.
Iluziunile provocate prin artele frumoase sunt poate
importante decit celelalte, iluziuni, prin a,Rea cd ele pot fi co-

1) Once mi s'ar zice rAman convins cd iluziunea este pOtru once

artd frumoasd un element constttutiv fard de care ea nu ar putea produce
efecte estetice. Cdci, in Adevar, daca observdm bine vedem cd orice
opera de artd. pentru a produce efecte arttstice trebute sd indeplineascd
si e destul sd. indeplineascd urmatoarele doud conchtiuni:
Sei destepte in milite imaginea unui lucra care nu se geisefte
lumea /Tala fi care ca toate astea este durit intr'un mod mat mult sau
mai putin con tient.
Acest lucru trebuie sd satisfacd o dorintA provocatA si nesatis-
fdcutd de lumea reald Lucrul dora este obisnuit o grupare sau o com-
binatiune oarecare simetricii de oblect , de fiinti, de miscdri, de sunete,
de forme, etc., care indeamnd la lucrare si totodata repauzeaza sufetut
sl inima prin absenta oricArei contradicttuni si contrarietAtt, si care
satisface incátva tendinta omului de a simetriza, dupd chipul i asemd-
narea sa, lumea si lucrurile cuprinse In ea organismul trupului
omenesc fiind simetric nu poate da nastere decdt la miscdri functionale,
fizice sau psichice, cu tendinti de simetrte. Este bine inteles cd lucre
dorit nu este Insus opera de artd, ci lucru neextstent in realitatea acdrei
imagina s construeste in minfra noastrd sub influenta operei de arta.
Opera de artà trebuie sil pr ,voace nu numai con ceptiunea ci f i
iluziunea lucrulai dorit. Cdci, pedeoparte lucrurile pe care le concepem
ca nereale ne tasa' cu tutul indiferenti, lar pe de altd parte lucrurile
cari ne fac efectul realitath ne miscd mult, si chiar poate sd ne miste
prea mult. Intre aceste doud felurite lucruri se aflA ca intermediare
lucrurile iluzionare pe care le credem pentru un momeut reale i deaceea
ne si miscd ; insä fiincicd credinta noastrd in realitatea lur este slabd
trecdtoare, deaceea si ele ne miscd, mai slab, i prin aceea insus
cdteodatd mai plAcut, decdt lucrurile reale. In tot cazul, fiind lucrul
CONTA 31
482

municale la o lume intreagA dupa ce au fost concepute de

cativa oameni de geniu, si astfel ele pot servi la educatiunea es-
teticA a multitnii si la strAngerea legaturilor sociale prin uni-
licarca sentimentelor indivizilor ce constituesc societatea.
Actin' ca am terminat cu expunerea caracterelor realitatii
§i a nerealkatii, sa aruncarn o privire generala asupra tuturor
lucrurilor reale si nereale.
Observind Cu atentiune cunostintele noastre usor ne pu-
tt= oonvinge ca pentru noi nu exista nici realitate absolutIf
nici nerealitate absoluta.
Cu alte cuvinte, nu este nici un, luau din acelea pe caril
le consdieram ca reale contra existenth, caruia oa nu putem
invoca o consideratiune crick de indepartata, traba indirect din
experienta simturilor; si de alta parte nu este ni i un lucru din
acelea pe care le consider= ca nereale in sprijinirea existentii
careia sa nu putem invoca o consideratiune oarecare trasa tot
din experienta simturilor. Existp insa pentru noi, realitatea si
nerealitatea relativa, in acest inteles ca experienta unor lucruri
ne este affirmata de mai multe simturi, in mod mai direct si

dorit nu-1 putem gasi in lumea reala, trebuie sá ne multumim a-1 gag
macar in cea iluzionara. Insa, pentru ca lucrul sa ne faca iluziunea
trebuie ca o parte din el sä fie luat din lumea reala, si aeeasta parte
constitue opera de arta. Cu alte cuvinte opera de arta trebuie sa con-
siste din gruparea unor elemente senzibile fuate din lumea reala, si
combinate in asa fel, 'neat senzatiunile ce ele vor produce la not sa.
de$tepte din memorie reprezentatiuni apropiate, $i sa se uneasca cu
dánsele, prin efectul deprinderei intelectuale, pentru a forma impreuni
'maginea vie a lucrului dorit. Astfel, elintre artele cart utili eaza luziunea
senzationala ptetura ne prezenteaza din lumea reala eateva din acele
elemente earl se vad cu ochii, sculptura din ace e se simt cu vederea
$i pipaitul. muzica din acele simlite cu auzul, arta dramatica din acele
care le simian cu vederea, pipaitul si auzul, etc. Ar ele cart uttlizeaza
luziunea intelectualà, precum e poezia, desteapta mat intaiu amintirea
tutor anume senzatiuni orimite in trecut dela lucruri reale, st apoi le
dispune asa fel Meat sa mire tn notta combinatiuni. Este u$or de in-
teles ca iluziunea va fi u atat mai complecta u cAt op ra de aria va
ti o copie mai exacta depe natura ¡neat priveste acea parte a lucrului
dorit care este luat din umea reala A$a ca va fi mal bine chlas ca
aceasta parta a& fie mat mica $i mal exact piata dec t mai mare i
mat neexact reprodusa. Asa de exemplu, mai multa iluziune va produce
un desemn bine Meat cu o singura culoare si reproducand numai fot ma
unui lucru, cleat un tablou care pe langa aceasta forma chiar bine
executata, va reproduce $t culorile acelui lucru, insa rau executate.
Cad desenul, producánd in mintea spectatorului senzatiunea f oamei
desinate; pe cand tabloul cP are pretentiunea de a reproduce $i culorile
lucrului, va denatura mai !MAW atentiunea spectatorului dela lucrul
picturat fixand-o asupra relei executari a coloritului, si apoi senzatiunea
 483

In urma mai multor perceptiuni, pe cad existenta altor lu

cruri ne este afirmata de maii putine simturi, In mod mai in-
direct si In urma a mai putine perceptiuni. Pe baza acestor con-
sideratiuni putem sa stabilim o scara pe care se lnsira toate
luerurile flupa gradul lor de realitate, si anume incepind delag
gradul cel mai innatt la care se afla lucrul cel mai real satt
eel mai putin nereal, i sfarsind Cu gradul eel mai jos la care
se afla lucrul cel mai putin real sau cel mai hereal. lata A-
teva exemple cari vor da o idee despre aceasta scara.
In gradul cel mai Innalt de realitate se afla desigur consti-
inta noastra adica simtul nostru intern care se afirma mai in-
fain ctirect prin el Insus, si care apoi este afirmat inclierct
toate simturile externe In tot timpul experientei, de toatà viata,
flra nici o contrazicere alta deck ageea ce rezultà din conside-
ratiunt foarte inde-agtate tr,e din ipoteze ca, aceh!a v?igg
cità mai jos ca exemple din Cel mai jos grad de reatitate.
Dupa realitatea eonstiintei noastre urrneaza aceea a eor-
pului nostru si a tuturor obiectelor cari ne Inconjoara si pe
cari le putem simtl ca cel mai mare numar din sintturile noasfre.

produsa de colorit nefiind identia cu acea produg de lucrurile reaie,

nu va fi legata prin deprinderea intelectuala cu celelalte senzatiuni
produse de aceste lucruri, si prin urmare nu le va destepta din memorie
cu destula putere si simultaneitate p-ntru a se uni cu ele si a constitui
limpreung imaginea intreaga a lucrului picturat. Este asemenea usor de
Inteles ca iluziunea provocata de opera de arta va inspira un interes
Cu mat mat mare spectatorului cu cat opera de aria va lasa Imagina-
tiunii acestuia o mal mare latitudine pentra a complecta imaginea lu-
crului dorit cu clemente I detailuri mal adaptate gustului si dorintet
sale. Artistul, chiar de ar putea, nu va trebui sa reprezinte prin opera
sa de arta toate elementele imagine' ce el va destepta in mintea spec-
tatorului ; cl va trebui ca sa zic a sa, sa aseze numai jaloanele, sA fixeze
numai cadrul In care imaginatiunea spectatorului sa se poata mica
libertate pentru a putea crea imagina dorita dupa gusturile si aplicarile
sale. In acest caz cadrul fixat de artist va avea dublu avantaj de a
procura In mintea spectatorului o activitate artistica, de reverie, si tot-
°data de a da directiune, unitate si simetrie creatiunitor imaginatiune'
acestuia. Cu chipul acesta geniul cAtorva artisti poate ajuta multimea
cea mare a oamenilor mal putin dotati a trage cel mai bun profit din
aplicarea Ion spre reverie. Cu aceste consideratiuni ne putem explica
pentru ce o opera muzicall care lasa o a¡a de mare latitudine imagi-
aatiunilor celor mal diferite a auzitorilor produce asupra unui numar
mutt mal mare de indivizi efecte mult mal marl si mal fantastice cleat
erice alta opera de arta, si pentru ce de alta parte o statue, care and
este de o singurg culoare copiaza deja destul de mult realitatea d'splace
cAnd reproduce si culorile lucrului statuariat, astfel ca imaginatiunea
nu mai are de adaos decAt dear& miscarea.
 484

La un grad mai jos de realitate se afla lucrurile pe cari din

cauza depArtarii prea mari a dimensiunii prea mid, sau a altor
imprejurari, riu putem sA le percepem direct derat cu un singur
simt, saw chiar prin acest singur irrit ele pu ne pot 'da decat
un singur fel de senzatiuni, ramanând a prezuma toate cele-
lalte senzatiuni pe cari ni le-ar da acele ludruri dacä s'ar afla
la rywittul de ajungere (a la portée) a hituror simturilor noastre.
Aceste lucruri se afla in limita care desparte lucrurile curat po-
zitive de cele fipotetice.
Astfel de lucruri cunoastem noi cana din examinare a fosi-
lelor ne facem p idee despre cumt erau filintele organice pc pa-
mant cu milipane dd ani innainte, Cana din examinarea lu-
minii solare or spectroscopul ne facem o idee despre substan-
tele din care este campus soarele, etc. Daca ne scoborim mai
jos pe scara realitatii gasim lucruri din de In ce mai ipotetice
si mai improbabile a caror cunostintd o, deducem prin analogie
si inductiune din asemanarea din ce in ce mai depArtata ce o
au cu lucrurile pe cari le percepem, direct cu simturile. Astfel
putem castigi credinta ea plantele si chiar stelele stint locuite
de fiinti analoage (at locuitorii parnantului c,A pretutindeni In
univers uncle este inaterie se nas,c fiinti organice si chiar inte-
ligedte, ca eterul chiar care umple universul frebue sa fie po-
pulat de fiinti cari din cauza substantei superioare din cari
stint compuse trebue sa aiba calitati si faeultati infinit super
rioare dotate de mai multe simturi sau de alte sinituri decal
acelea ale omului pqn rnijlocul earora ele sa poata cunonte
lucruri din lumea aceasta sau chiar alte lumi pe cani noi nu le
Villein cunoaste si nu ni le putem nici macar inchipui, ca fin-
tele pot sa se transforme din Una in alta san sa treaca dip o
lume in alta, etc. Toate acestea credinti si altele de felul acesta
le castigam cand, uitini partea iluzionara si avand, atentiunea
indreptata numai la partea reala a lumii noastre, creiam treptat
prin analogia lucrurilor reale, lumi peste lumi reale pe cari le
adaogim la acea existenta, si putein merge chiar pina a declara
reale lucrurile recunoscute intaiu ca iluzionare. Daca insa aten-
tiunea ne este indreptata la partea iluziopara a lumii, atunci prin
analogia lucrurilor iluzionare declaram iluziuni una cate una toate
lucrurile reale si astfel rnicsoram prin eliminahune treptata si
lumea pe care p avem, pana ajungemi a o nimici cu totul. Voiu
 485

cita, acurn, ca exemple, eiteva credinti ce se pot forma pe ca-

-lea aceasta a eliminatfunii: Din p slabA asemAnare ce exista
intre starea noastra sufleteascA cAnd visam si aceea cAnd
suntem desteptati din sornn putem conchide ca vicata
noastra e an adevarat vis. In adevAr, fiecare in parte
poate sa-si faca rationamentul urmätor: In timpul cat
visez eu cred in realitatea visurilor mele si implicit in nereali-
tatea lucrurilor ce am vazut ciAnd nu eram adormit, intocmai pre-
cum and sunt desteptat din somn cred in realitatea lucrulitor
ce vad si in nerealitatea celor pef eari le-am visat pe cAnd dor-
meam. Prin urmare nu am mai mulf drept cAnd sunt .iesteptat
din somn de a declarit nereale lucrurile visate decal as aveà de
a declarà In vis de nereale lucrurile vAzute innainte de a, e-
dormi.
Visul si vederea treaza se prezinta deci constiintei mele cu
acelas grad de realitate in timpul cAt ele dureaza. Insa fiindca
lucrurile visate vin in contractictiune cu lucrurile vaztite adicA
fiindca marturisirea simturilor din timpul somnului este in de-
saeord cu marturisirea aceloras J i m tu r i din timpul de nedor-
mire, urmeaza ca atit lucrurile vazute in. vis dat si cele N aLute
In stare de trezire sunt iluzionare. Singuru/ lucrit real, adica,mar-
turisit de simturi atAt In vis ca si in stare de trezie, este per-
soana mea cu facultatile ei prsichice. Asa dar, eu desi exist in
realitate, insa aceeacc numesc eu viata mea l este un vis lung,
in care intra din' când in cand Ate un vis scurt, produs jri aceeace
numesc eu stare de somn, intormai preoum in acest din urma
vis intra cAteodata unul sau mai multe visuri si mai mici. F
probabil deci, ca eu In realitate traesc in alta lume decat aceea
n care ma cred, si da ma a flu 'Nate adormit inteun colt oarc-
care al lumii reale de care In timptu/ acestui vis nu, pot sa-mi
fac o idee. De cAnd am adormit am ineeput a visA o epopee in-
treaga, anume ca m'am aflat deodata copil inconjurat de parinti
cari ziceau ca m'am nascut, ca am avut succ,esiv o c pilarie, o
juneta, o etate cu fel de fel de lucruri de lociuri, si de fiinti
mai mult sau mai putin rauvoitoare, si cari din fericire nu
existh decAt in imaginatiunea mea. Visul va continua Inca pána
ce epopeea se va sfArsl cu ,o catastrofa, adica pana ',e mi se
%A pareA ca lucrurile sau fiintele fantastice cari conspira con-
ra mea imi vor fi dat o lovitura sigura ca sa ma ,omoare, i a-
486

tunci spaima loviturei primite si a trrorto intamplate in vis rat

va trezi din somn, si °data redesteptat la viata din Ittmea real&
voitt avea ocazirunea a povesti visul meu la persoane reale af.
cantor imagini poate cä chiar le-am vazttt in visul meu.
Oricat de fantasmagorica este ipfoteza pe care am descris-ov
.aiei, ea este mai putin ilogicä cleat ipotezele oarecaror
listi, cari merg mai departe, si cari sunt In stare a sustine
lumea exterioara este toata o iluziune creata de constiinta uoas-
Ira, a Doi prin urmare traim In nijiocul unei lurni reale eu totul
alta decat aceea pe care nk, inchipuim, ea alte fiinti din aceasta
lume reala transcendentala avand constiinta altfel constituita
deck noi, trebue sa-si creeze altfel de lumi iluzipnare si con-
ceptibile lucruri pe cari in lumea noastra le credem
incompceptibile predum ar fi materia fara spatiu, efect farI
cauza, etc., ca In sfarsit constiinta chiar este poate o iluziune,
anume, iluziunea de individualitate ce s'ar face o parte neindi-
vidualizata a unei substante infinite care formeaza un tot in
finit innedivizat.
Prin exemplele de mai sus am voii numai s arat cä orice-
lucru-ne face totodata, desi In grade deosebite, un efeci de rea-
litate si un efect de iluziune, ca adica chiar lucrul cel mai real
ne face $i un mic efect, crick de slab r fi el, de iluziune,
si viceversa chiar lucrul cel mai ilu7ionar ne face si oun oarecare
efect de realitate. Aceasta nu inseinneaza insa ca acelas lucrtt
este, sau ca putem crede ca el este numai real sat.4 numai iluzio-
nar, dupa cum prevaleazli in noi efectul sau cíe realitate sau eel de_
iluziune. Nu este vorba aici de efecte trecatoare, caci un efect
frecator de realitate este produs ori de un lucru iluzionar, Insa
nu dureaza decat pana se face o schimbare oarecare In condidu-
nile perceptiunii sau a conceptiunii; dar este vorba de efecte
cari se repeteaza si se intaresc cu cat experienta variaza si se.
intinde, astfel, Incat ele pot fi considerate ca produse de in-
treaga noastra experienta.
Pentru a putea recunoaste astfel de efecte, i pentru a gti.
prin trirmare daca inteun caz dat avem aface cu lucruri reale
sat, iluzionare, e de neaparata trebuinta sa aplicam urmatoarele
idoua regule:
regala: Lucrurile ce se percep direct de catre 11t14
simt vor fi reale cand existenta lor, asa precum ne este -re-
 487

.-welat'a" de prima perceptiune a sinitului, nu va fi combatutl

nici prin ?,Ite perceptiuni ale acestui simt, fljcj prin percep-
4iunile altor simturi; i vor fi iluzionare in cazul contrar.
Aceastä regula a flost indeajuns explicata prin cele ce am
spus pank" aici in acest paragraf.
A cloua reguld: Lucrruile a caror cunostipta. ne este data
indirect de experienta, adica acele la a cäror cunostinta ajun:
gem prin mijlocul unei serii mai rmult sau mai putin jungi
incluctiuni si analogie frase din perceptiunile efeqtve ale until
simt, vor fi reale rand existenta lor nu va, fi combafuta,
prin inductiunile si analogiile trase din alte perceptitml ale a-
cestui simt, nici prin acele frase din perceptiuni/e altor simturi;
si vor fi iluzionare in cazul contrar.
Aceastä regulá deriva din cea dintâiu, sau mai bine zis nu
.este deciit o extensiune a celei dintaiu. Cu toate acestea voiu
adaogì cateva cuvinte pentru justifidarea ei.
Toate ideile deriva din combinatiunile senzatiunilor actuale,
sau ale acelora cari s'au produs in trecut si sä pastreze In me-
morie, sau ale unora si ale altora.
Combinatiunile senzatiunilor actuale, fiind impuse consti-
intei de lucrurile cari actualmente impresioneazá simturile, de-
tenmineaza ele cele dintaiu feint activitàii noastre intelectuale,
dupd cari au sa se facà toate combinatiunile posibile a once
fel de alte senzatiuni, asa fel ca senzatiunile pastrate in memo-
rie nu se pot combina sau intre dânsele sau ca senzatiunile ac-
tuale. detat in felul in care s-e combind intre diinsele senzatiit-
rifle actuale. Chiar creatiunile cele mai fantastice ale imagina-
tiunii nu consist)." decat de senzatiuni pastrate in memorie i com-
binate in feluri cari prezintà o analogie, oricat de indepartatt,
cu felurile de cornbinatiuni a senzatiunilor 9ctuale.
Deaici unneazil cA experienta efectiva i actualà a sinrtu-
rilor este totodatá baza tuturor cunostiritelor punctul de
plecare al tuturor speculatiunilor noastre. Am aratat mai sus,
ea' u eat ne depärtam de acest punct de plecare in cursul spe-
culatiunilor noastre, cu atat simtim mai slab efectul de realifate
su de iluziune al lucrurilor ce dioncepern sau credem a desco-,
peel prin speula.tiune; ceeace insemneaza cA cu, atat rnai slaba
este si credinta noastra in realitate saui in nerealitatea acelor,
iucruri.
488

Dar pe 'Ana acest neajuns care nu se poate evit5, este ura

iltul de o importanta practica i teoreticd mult mai mare si
care din fericire se poate Inlatura.
Jata de ce este vorba. Daca luam a punet de plecare a cu
getarilor noastre senzatiunile unui singur simt, sau o s'ingura
adtegorie de senzatiuni fie ele provenite dela unul sau dela
mai multe simturi, i daca de aiei ne ridicam treptat, din analogic
in analogie, pina la cele mai hinalte sfere ale speculatiunei,
terpretand la fiecare pas toate lucrurile numai din punetul di._
vedere al acestor senzatiuni si combinindu-le numai in felul in
care aeestea se combin, daca zic prociedam astfel, atunci ajungem
la oonceptiunea unor lucrurti sau unor teorii contrarii Cu acelea
la conceptiunea carora ajungem daca luam ca punct de plecare
a cugetarilor noastre senzatiunile altui oimt sau alta categorie de_
senzatiuni. In chipul acesta putem sa ajungem la atatea ooncep-
tiuni diferite a lumii ate sunt categoriile deosebite in cart
putem imparti senzatiunile.
Astfel, daca plecam numai dela senzatiunile vederii, putem
ajunge la conceptiunea ca lumea ce cunoastem noi e numai un
aspedt, o aparenta a unei lumi reale pe eve n'o putem qunoa,,te-
in sine, sau ichiar ca Inouus acleaeta aparenta de lume nu e
decit o creatiune a aonstiintei noastre; daca plecam numai dela
senzatiunile ripaitului pentru a ajunge la conceptiunea ca lumea
e compusa din lucruri ce se ating, oe ciocneoc, se compun, se ai-
vid, si pe c,ari le putem cunoaste nu numai in toate aspeatele
lor et si In e en a lor; daca plecam numai dela senzatiunile ce
se proauc sau se desteapta in timpul halu ina iunibor .au al vi
surilor pentru a ajunge la conceptiunea ca lumea ce cunoastern
e numai o halueinatiune sau u xis; si asa mai departe, pentru
a oonstrui fel de fel de sisteme unilaterale asupra lumii.
E te evident ca nu roate admite cineva toate aces e oi teme
deoarece fiecare din ele exclude pe c lelalte. De alta parte Insa
este u or de inteles ca fiecare din ele este fals In aceie di
partile sale in cari este direct contrazis de celelalte sisteme
Caci, precum In prixinta lucrurilor direct percepute ru sim tulle
marturisirea unui singur simt, contrazisa de alte marturisiri, ne-
atesta nttmai existenta unet iluziuni, tot astfel i conceptiunile
speculat'v derivate dinteun sin,,ur simt sau dintr'un sin ur fel
de sei zatUni, si contrazise Je onceptiunile derivate din al
 489

.rirut, san din altfel de senzatiuni, nu pot sa fie deck iluzionare,

deoarece marturisirile derivate si indirecte ale simturilor nu pot
sa probeze mai mult si in alte conditiuni decal marturisirile lor
directe. Si de alta parte, precum lucrurile ce se percep direct cu
smiturile sunt numai atunci si numai intru atat reale Intrucit in
privinta existentei lor totale sau partiale marturisirile tuturor
simturrlot nu sunt in desacord, tot astfel si conceptiunile specula-
tive corespund numai atunci si numai inteatäta Cu realitatea
lticrurilor, intruck ele derivA indirect din felul de marturisiri a
simturilor, adica intrucat ele constituesc linia com6na in care
se intiilnesc toate conceptiunile speculative unilaterale derivate
din diferite categorii a mArturistritor simturilot
Din aceste rezulta ca daca voim a cunoaste realitatea in
toata intinderea sferei cugetarilor noastre, si daca totodatà
xioim a construl un sistern rational" din toate eunostintele noas-
tre, atunci trebue sa asternem ca baza a acestui sisteml toate da-
tele experientei efective a simturilor, apoi sà atasam la aceste
date toate conceptiunile noastre speculative, si in sfarsit sa
constatam Oita unde sunt de acord toate datele experientei cat
$i conceptiunile speculative, pentru a sti !Ana unde se intinde
lumea reala si de unde incepe, lumea iluzionara.
Se intelege ca chiar in acest sistem de credinti concordante
putern sa ne ridicam oriCit de su& in sfera conceptiunilor spe-
culative dupa ce am plecat dela datele experientei, a-UR numai
a cu ciit ne vom inaltà mai sus de punctul acesta de plecare,
cu atat von' simti mai slab efectul, realitatii luarurilor, adica
vom distinge Cu atAt mai greu realitatea, de rezultate.
S'ar pareh ca nimic nu e mai usor pentru cineva decat a
pune de acord toate credintele sale si a face un sistem unie din
toate cunostintele sale. Cu toate acestea nu F rar a veaea oa-
meni foarte invatati cari cugeta de exemplu dupa un sistem de
idei in materie stiintifica pnopriu usa, dupa un alt sistem
oontrariu celui dintAiu in materie politica, dupa un ain't in ma-
erie religioasa, si ash mai departe; nu e rar asemenea ia, vedeà
filozofi cari se comporta ash fel in viata br practica ca si, cum
nu ar crede in sistemele lor filozofice, iar in ordinea ideilar fi-
ozofice cugeta ash ca si cum nu ar aveà tot 'eit ideile pe caril
e profeseaza si le aplica in vieata 'or practica. Nu e ;pin ur-
-mare usor de a imbratisà deodata cu. mintea toate credintele
490

noastre pentru a le putea, compara si armoniza, si poate a fie

care din noi cautand bine in mintea sa va gas/ din and in canal
cite o credinta oricat de neinsemnata, care sa nu fie pusa in
acord cu sistemul general admis pentru celelalte credinti.
Am dovedit panalaigi ca cunostinta ce a mai sigura ce putenr
castiga asu,pra realitatil este aceea care rezulta, direct sau in-
direct din datele concordante ale intregei noastre experiente, a-
dica atat ale experientei noastre personale cat si a celei trans-
mise noua de stramosii si de contimporanii nostri. Se intelege-
Insa Ca urmasii nostri cari pe langa experienta ce le mom transmite
vor avea si una a kif personala pe care noi ni o ,avemi, vor putea
pe de o parte descoperi realitati noua, iar pe de altä parte vor
putek gas/ ca sunt iluzionare multe din lucrurile pe cari noi le
credem lastazi reale.
In acest singur Inteles trebuie sa recunoastem a cunostin
tele noastre asupra realitatiii nu inceteaza niciodata de a f
relative.

3. Despre adevAr
Adevarul este cun,oasterea exacta a deosebirii (Mitre la
crurile reale si cele nereale, iar eroarea este confundarea a
cestor doita feluri de lucruri, sau luarea unora drept a/tele. Este
bine It*les ca eroarea pe cata vreme nu este recunoscuta ca
atare trece drept adevar §i prodnce toate efectele aces/ma
iar din rnomentul ce este recunoseuta ca eroare este inlocuita
ct o alta credinta adevarata sau eronati, cbiar din momentul
acestei recunoasteri, sau dupa un timp mai mult sau mai pu,
fin lung de cercetari si de Indoeli; astfel ca de fapt noi nu recu
noastem ca erori ale noastre decat credintele noastre din tre ut.
Adevarul recunoscut ca atare produce in noi un sentiment
placut numit certitudine ; iar lipsa unui adevar recunoscut pro-
duce un sentiment displacut numit indoiala.
Precum once sentiment displaeut ne determina a face tot
posibilul pentru a-1 face sa inceteze si a fi Inlocuit cu ,entir
mean]. placut respectiv, tot ash indoiala ne stimuleaza neinceta
sa ne desfacem de dansa si sa o inlocuim ea sentimentut placu
al certitudinei.
 491

Pentru a junge la acest sentiment avem douà ca.i. Una,

pe care o putem numi calea credintei, este aceea prin care ac-
ceptam fara nici ot xaininare ca adevarat tot ceeace imaginatiu-
.Inea noastra a creat, san ceeace alta, persoana ne-a spus verbal
sau in scris, si care este clq natura a umple golul ce simtitu in
Inintea noastra. A doua cale, pe care o putem numi a convinc-
liunii este aceea prin care nu admitem ca adevarate decat acle
ucruri pe cari le cunoastem prin perceptiunea efectiva a sim-
turilor noastre, sau pe cari le-am consultat cä deriva din curios-
tintele experimentale, sau ca sunt in concordanta -cu acestea.
Este bine Inteles ca aici este vorba atat °de exi erienta ex-
terna cat si de cea interna. Aceabta din urma cale fiind reounos-
cuta ca una ce ne expune la mai putine erori este in genere
adoptata Cu oarecari variatiuni de invatatii de astazi.
Tot aceasta cale, tu oarecari variatiuni proprii, a fost adop-
ata pentru cantarea adevarului si In studiul de fata. Regulile
acestei cai adoptate aici fiind indicate si Imprastiate in dife-
ntele paragrafe prvedente, le voiu rezumà aici precum urmeaza:
I. Lucfurile pe cari le percepem efectiv cu simfurile noastre,
terne s tu interne le di tingem ca reale sau nereale, dupa
u n sum' saa nu (1... acord liz privinfa existen(ei lor mariurisite
simturilor cari con curg In perreperea lor.
Prin aceasta Intaie distinctiune facem Intaiul pas In claqi-
ficarLa lucrarilor, adica punem inteo singura clasa toate lucru-
ile intre cari exista raportul de asemanare In privinta carac-
erelor realitatii, si Inteo alta clasa pe acele care se asea-
mana intre aansele prin caracterul nerealitatii, i cari prin a-
elas caracter se disting de lucrurile din Intaia clasa.
Aceasta Intaie divizuine este urmata, mai cu eama incat
priveste lucrurile reale, de alte subdiviziuni cari la randul lor
se subdivid In altele, i asa mai departe. Caci cu oat suntem
usi In stare de a analizà mai bine lucrurile percepute, cu atat
descoperim intre dansele noua deosebiri i asemanari cu ajutorul
cärora Imbogatim clasificarea lucrurilor cu noua diviziuni
subdiviziuni. Asemanarea sau neasemanarea ce constatam intre
lu ruri poate sa se raporte la coexistenta sau succesiunea lor
in actul perceptiunii la cantitatea, forma sau proprietatile lor,
n sfarsit la toate acele elemente i imprejurari ale lucruri10
492

cari se releveaza grin elementele i imprejurarile sentatiunilot

noastre. Cänd pronuntäm o judecatA nu facem deck sä de-
clarant ca utare lucru are sau nu are cutare elemente sail
proprietati 01.1 cari apare sau nu apare in actul perceptiunii
Sail Iec1aräm ä cutare sau cutare luctu au sau nu in comun cu-
tare element sau proprietate, si cä din acest punct de vedere
trebuie a fi puse amändoua trite° singur clasa sau in clase
deos eb Pte.
Când enuntgin o idee generala nu facem deck aá expri-
mam ideea unei clase de lucruri care se aseamana lute° pri-
vinta oarecare. Când enuntam orice alta idee abstracta nu fa
cem deck sa exprimam un caracter oarecare prin care toate lu-
crurile sau !mete din ele pot sa se asemene sau sa se deosibeasca
Asa fel fiind, clasificarea lucrurilor este rezultatul la care tind
toate operatiunile noastre intelectuale.
2. Lucrurile pe cart nu le percepem efectiv ci simfurile
noastre le deducem din analogie sau inducflune din acele pe
care le percepem efec4v. Odata ce le i can,oastent prin millo cut
tor esile sou nu compatibila ca exWenta &furor celorlalte lu
crud deduse asemenea prin analogie sau inducfiune din lu-
crarte percepute efectiv, adica AN cum ele poi fi sau nu
acesta le distingem ca reale sau fiereale dupa cum existcnter
considerate ca deduse din intreaga noastra experienfa.
Pe turma ,aceste lucruri sunt clasificate dupa aceleas reaule
si Impreuna cu lucrurile percepute efectiv.
Inductiunea si analogia se efectueaza prin deprindei ea in
telectualà cästigata si impusa in tinipul pereeptiunii efective
ceeace insemneazA ca noi gändim despre lucrurile necunoscute-
intocxnai precum ne-am deprins a gindi despre luerurile cunos
cute prin perceptiune efectivä.
Inductiuneai analogia ptot sä constitue o legatura mat
mutt sau mai putin stränsa intre lucrurile cunoscate si cele
necunoscute prin perceptiune efectiva. Astfel dela lucruti ne-
cunoscute inca, dar pe cari le putem percepe oricand ne vont
da osteneala sa le verificam.
Dela lucrurile experimentate de altii si, verificate de not
purtem conchid,e la existenta tutu:or luerurilor pe cari
le-au experimentat i apoi ni le-au spus hotia. Apoi dela lucru.)-
rile cunoscute ark prin experienta noastra cat si a altora putemz.
 493

conchide la lucruri pe cari numai eventual le poate percepe

cineva, sau cari nu sunt succeptibile deck de o verificare indi-
recta si partiala din cauza ca le percepem de exemplu ca aflan-
du-se la o distanta prea mare sau Inteun timp prea indepartat
pentru a fi ajunse de simturile noastre sau ale altora. Dela
acebte lucruri sau dela oricari altelel putem In sfksit conchide
la lucruri cu totul neverificabile si neperceptibile efectiv de ca-
tre once fiintd omeneasca. Deaici se intelege cA daca adeva-
rurile constatate prin perceptiunea efectiva a simturilor se pro-
cura o certitudine complecta, apoi acelea pe cari le cunoastem
numai prin inductiune sau analogie, si pe cari nu le-am veri-
ficat inca, ne procura o certitudine) cu atk mai necomplecta cu
cit ele sunt mai neverificabile si In legatura mai Indepartata cu.
lucrurile percepute efectiv. Cu alte cuvinte, adevarurile nevrifi-
cate Inca re cari ni le procura inductiunea si analogia nu sunt
deck iroteze cari in privinta certitudinek varlaza dela cele mat
probabile Oita la tele mai putin probabile.
Dar III sfârsit, adevarurile ce ni le procura pergeptiunea
efedtiva a simturilor noastre, si cari nu ne reveleaza nici trecu-
cutul indepartat nici viitorul, nici spatiurile neajunse, sunt prea
putine pentru a potoll setea noastra de cunostinti, si 'a ue alina
suferintele indoelei. Deaceea siliti suntem a admite printre
adevarurile stiintifice si irotezele cele mat reprobabile ce ni le
procura inalogia si inductiunea, sub Tezerva bine inteles a verifi-
catiunii; si aceasta Cu a tat inai mult cu elt din experienta slim ra
cele mai multe anevaruri verificate prin perceptiune efectiva au
inceput prin a fi simple ipoteze; astfel ca ipoteza ne apare ca o
baza necesara a cercetarilor noastre stiintifice. Ba ce e mgi
mUlt e ca la multi jpoteze stiintifice neverificate Ina le acor-
dam, prin deprindere, deplina ciedintà, si rezerva ce o facem
In privinta verificarii lor devine curaf platonica, daca nu chlar,
dispare din mintea noastra.
Astfel dam credinta deplinA previziunilor noastre ca feno-
me,nele naturale pe cari le-am perceput totdeauna In acelas fel
se fepeteaza si In spatiurile sau timpurile ce nu bunt incli, sau
ce nu vor fi niciodata sub vederea simturilor noastre; asemenea
admitem ca ale noastre proprii, acorandu-le aceeas credinta,
experientele si cercetarile stiintifice facute de altil in dite-
rite timpuri si locuri si cari ne-au fost transmise verbal sau
494

rascris, etc. In sfOrsit nu sunt izgonite qu totul clintre adevarur

rile stiintifice deck ipotezele cu totul neverificabile cari sunt
lasate ca material pentru artele frumoase i pentru oricari spe-
culatiuni Tnetafizice.
O tultima operatiune in cercetarea adevarului aflat prin
inductiune si analogie este verificarea lui. Aceasta ne conduce
la a treia si uliima regula pe care o putem enuntà astfel.
3. Adevarurile generale descoperite prin induc(iune ,si a-
izalogie sant puse in stare de a fi verificale prin aplicarea lar
prattica la cazan i rarticulare necontestate inca prin percep-
fiane efectiva.
Forma logica sub care aplicara aceasta regula este silogis-
mul, a carui intrelbuintare constitue aceeace se numeste metoda
deductiva. Intrebuintarea silogismului ne conduce la doua re-
zultate:
lntaiu facem aplicatiunea practica a adevarului descope-
rit prin inductiunee si anologie, adica prevedem ce are sa se
intample in viitor sau ce se intimpla la o distanta
sau pretutindeni unde nu am facut Inca constatan i prin per-
ceptiune efectiva; si al doilea constatara validitatea sau invali-
ditatea adevarului cand suntem pu i in pozitiunea de a con-tath
prin perceptiune efecti a realizarea sau nerealizarea pievederei
noastre
St luam ca exemplu un silogism:
Toti oamen.i sunt muritori;
Cajus este om;
Deci Cajas ç te muritor.
Majorul din acest si1ogim exprima un adevar universal
descorerit prin inductiune. Caci noi dupa ce am constatat prin
perceptiune efectiva ea toti oamenii pe cari i-am cunoscut au
murit dupa ce au trecut de oarecare virsta, am oonchis prin in-
ductiune ca tot ash trebue sa moara i ceilalfi oameni ce sunt
Inca In vieata; cu alte.cminte am asimilat prin deprindere inte-
lectuala ne unoscutul cu cunoscutul, am pu= in aceeas clasa pe
oamenii ce stim ca au Murit si pe Icei ce nu $ im ca ,au
si am declarat ca intre toti exista acest raport de asemanare
,ca sunt muritori".
Dar la urma urmei aceasta nu este deck o ipoteza pen-
tru a o verificA o aplicam treptat la toate cazurile particulare
 495

cari se precintà tsi cad so cuprind implicit in enunciatul sau

niversal.
In acest caz o aplicam la individul Cajus pe care provi-
Doriu 11 declarant muritor ca fiind cuprins In numarul celor de-
clarati muritori prin majora. Daca aceasta concluzie a Eilogis-
mului se verifica, adica daca Cajus moare, ipoteza enunlatal
prin majora primeste Inca Una din verificarile partiale de call e
succeptibila, si probabilitatea sa creste; dui daca Cajus dupa
toate asteptarile nu moare, atunci ipoteza cade impreuna Cu
concluzia fiindca verificarea dovedeste ca nu toti oamenil sunt
muritori.
De alta parte se poate ca concluzia sa se verifice Cu Cajus
sa nu se verifice Cu Prisms. Din aceasta rezulta ca con-
cluzia Nate sa fie adevarata desi e trasa dinteo majora neade-
varata, pe cind majora nu poate fi adevarata cand Qoncluzia e
dovedita neadexarata.
Prin urmare nu concluzia isi tragd validitatea sa dela ma-
jora, ci majora dela concluzie. Asà dar J tilogismul nu ne poate
face sa descoperim adevaruri noi, ci numai ne ajuta sa verificarn
pe acelea descoperite prin inductiune si, analogie. La aceasta se
reduce rolul deductiunii logice intr'o logica stiintifica, adica
intr'o logica care are preten(iunea de a se ocupà de legile des
ooperirei adevarurilor reale.
Fara indoiala ca putem impreuna cu partizanii de asta'i
a logicei aristoteliane, sa concepem logica deductiunii cu o
stiinta In cari se face abstractiune de lumea reala si sa admi
tem ca In once silogism majora exprima in hypothesi" un adevar
absolut. In acest caz desigur concluzia va urtna soarta inajorei
dar tocmai deaceea si ea nu va fi adevarata decât in hypotesi"
Cu alte cuvinte o astfel de concluzie va con ine un adevar
carr s a pf,tca sa nu fie totodata si un adevar real. 0 astfe/ de
logica cu date oonventionale (care seamana in aplicatiunea ei cu
un joc conventional de calcul pl'ecum' e sahul) nu poa,te fi In
adevar utila decit acolo unde e vorba de aplirat adeNaruti, prin-
cipii sau regule conventtonale. Fara indoiala ca chiar fiind reg-
trAnsa numai in acest carap utilitatea ei este mare. Astfel dia-
lectica trage un mare folos din intrebuintarea silogismului in
teologie uncle e vorba de aplicat adevaruri universale revelate
de D-zeu i acceptate fara re,trictie de oameni, In jurtsp ud nta
496

undc.+1 e xorba de aplicat principii si legi create si impuse oe le-

giuitor, apoi In politica, In snorala, In eticheta, si In fine in tot
ce priveste raporturile sociale uncle e vorba de aplicat regule
de conduita impuse de noravuri tuturor si acceptate de toti.
Pentru acest fel de disciplina avem silogismuri infailbile oa
acestea: D-zeu a zis ca toti cei ce nu vcr crede un adevarata re-
ligie vor merge la iad, insa etstare 'nu crede In adevaratai religie,
cleci el va merge lcr iad; tot cumparatorul trebue sä pláteasca-
pretul; tot cetateanul ce cu stiintä face un rau serviciu patriei
sale in loc. de unul bun e,te un infam tradatot+; oamenii eau,
crescuti nu meritil a fi primiti in societatea celor bine erescutl;
cutare e rau crescut, deci el nu merita a fi prima, etc.
In bate aceste siLgismuri adevarul enuntat plin majord
nu este descoperit prin inductiune sau analogie si acceptat ca Q
I robabilitate, ci este creat prin vointa si acceptat ea adevär
.absolut; deaceea si concluzia este adevarata( numai In 'ntelesul
ca este vointa. Este adevar,at ca analogia este cateodatä intrebu-
intata pentru a descoperi un principiu nou ce nu este expres
impus si acceptat, pentra a oescoperi ae exernplu vointa legiui-
torului cum se zice in jurisprudenta, sau vointa lui D-zeu cum
se zixe in teologie, acolo uncle aceasta vointa nu este explicit
exprimata; dar odata ce principiul este descoperit i se da carac-
terul de aJevar absolut ca la toate principiile create prin vointa.
AO se petrece lucruri16 cand cel ce rationeaza asupra principiilor
este chemat a aplicà o vointa dejà statornicita; dar cAnd cineva
se erijeaza In reforrnator, In legiuitoe sau in critic si 1, oe$tet a
descoperi si apoi a stabill in ordinea morala acele prinicipii
cari se afla In mai Multa conformitate cu datele experientei 5i. tu
natura lucrurilor, atunci se intelege ca descoperirea o face, ca qn
toate stiiintele naturei, numai prin inductiund sau analogle.
Este netagaduit Ica logica deduct;unii este de cea alai mare
importanta pentru dialectica pusa In serviciul principillor create
prin vointa. Si când ne gindim ea in toate timpurile Mai toata
ctiitatea intelectuala a oamenilor a fpst si este absorbità de
discutiuni, ce se fac in particular, In intruniri publice sau prin
presa, asupra religiunei, moralei, dreptului, institutiunilor po-
litice, moravurilor, si in sfirsit asupra tuturor eonventiunilor
sociale, atunci intelegem usor cum s'a facut de s'a stabilit cre-
 497

idinta, care nu e decit o iluziune, ca deductiunea logica prin ea

singurk poate sa ne faca a descoperi adevaruri cu totul noi.
Aceasta pretentitme e cu atat mai nefondata ca cat, dupá
cunt a observat Stuart Mill, cercetarea adevgrului, prin deduc-
tiune este o curata petitiune de principii, de,oarece concluziunea
cautata e deja implicit enuntata prin majora
SA trecem adum lato alta ordine de adevaruri cari din croare
se crede cà sunt descoperite. Sa pres'uptmem de exemplu ca
pentru prima oara vedem o casa facuta toata numai din lemn
antune sa presupunem ca e faquta din 100 bucati de lemn.
Pentru a ne face o idee lamurita de ea trebue sa o examinkn
prin perceptiune efectiva urmatoarele tret adevaruri:
No. 1 este de lema;
last" No. 1 este o park din casa;
Deci o parte din casa este de lema.
Sa se observe ca prin propozitiunea b nu facem decal sa
exprimam echivalenta celorlalte doua propozitiuni; cii alte cu-
vinte declarant ca in aceste din urna propozitiuni putem sá.
inlocuim No. 1" Cu o Iparte din casa", sau o parte din casa"
Cu No. 1", deoarece amAndotta aceste expresiuni designeaza
acelas lucru privit insa sub doug raporturi deosebite.
Dupà ce am facut o suta de rationamente ca mai sus pen-
tfu o suta de bucati de lemn, le insemnam in rationamentul
urmator:
No 1 e de lemn, No. 2 e c,e lemn No. 100
de lemn;
Sau mai scurt:
No. 1 pána la o suit' sutil de lenzu
aces& 100 buca(i constitucsc a a ;ntreatid;
hu.si
Deci casa intleaga este de lemn.
Dupa ce am constatat aceste adevaruri, in ordinea aceasta
putem sa le exprimarn si in altg ordine, de exemplu putem zice:
c) Casa inireaga este de lemn;
b) Insa ea se computze din o sat' de bu a(i;
a) Deci toate acesie bucati dela 1 pana la 100 sant de terna.
Sa se noteze ca in toate exemplele de mai su.,, propozitiu-
nile ce se unesc inteun singur ralionament, ntr decurg unele din
altele in 'lutelesul ca una cote descoperita numai cu ajutorul
celeilalte; caci ele exprima adevaruri deopotriva constatate prin
CONTA 32
498

perceptiunea efedtiva a simturilor; si eand nu mai suntem lit

fata obiectului perceput, este destul ca sa ne amintim una am a-
ceste propozitiuni pentru ea si celelalte sa se prezinte pe rand
In minte prin efectul deprinderii intelectuale ca exprimand ade-
väruri constatate In acela§ timp asupra aceluias lucru.
Aceasta poate sa para evident la toata lumea 'Meat pri-
veste rationamentele de ma ibus formate din propozitiuni echi-
valente asupra felului su,bstantei, unui lucru, de oarece aceste pro-
pOzitiuni fiind putine la numar se pot prezenta deodata toate
In rnintea fiecaruia. Dar sa presupunem ea perceptiunea unui sin-
gur lucru ne poate procurà un numar foarte mare de propozr-
tiuni echivalente, asa 'luck mintea sa nu le poata cuprinde de-
odata pe toate.
In acest caz amintirea unei propozitiuni va desteptà pe
rand In minte amintirea unui §ir de propozitiuni echivalente 'Ana;
vom ajunge la una pe care nu am avut-o de loe in 'ninte ()data
CII prezentarea celei dintaiu propozitiuni, si deaceea vom avek
iluziunea ea ea este dedusa din aceasta, iar nu din experienta,.
CA ea este dedusa din aceabta, iar nu din experienta efectiva.
Acest fel de iluziuni se produc mai cu seama in cercetarea adeva-
rurilor matematice. Caci, matematica este stiinta canti atei, a-
diea a unui element care se ga.,este In toate lucrurile pe cari le
putem cunoaste sau macar imagina, si cari cu ocaziunea percep-
tiunii unui singur lucru ne procura cel mai mare numar le pro-
pozitiuni echivalente.
In adevar, daca examinant din punctul de vedere al canti-
tatii unui c)orp, sau o adunatura de mai multe eorpuri dar pe
cari nu le putem percepe in intregime cu simturile noastre, putent
descoperi 5i constatà prin perceptiune efectiva toate raporturile
de cantitate a earor cunostipta constitue stiinta matematica, fara
a iesl din margin ele corpurilor percepute efectiv. Apoi constatarea
axiomelor sau teorernelor 5i efectuarea operatiunilor matematice
nu sunt altceva decat constatarea cantitatilor sau a raporturilor
echivalente 5i intocuirea lor unul prin altul.
Ash pentru a intelege o axioma de geometric daca
intre doua puncte ce se afla maintea noastra, ducem, de exem-
plu, o sfoara de tot Intinsa 5i altele mai putin intin.,e, puterrt
face rationamentul urmator:
 499

a) Sloara Lea mai iutinsa in/re cele doud puncte este ceo
.rnai muta din toate sforile intinse;
O lusa linia dreaptd intre aceleas' puncle se confunda in
mersul ei cu sfoara cea mai intinsa;
e) Deci linia (limpia este drumut cel mai scurt intre acesto
doud puncte.
D'upa ce am stabilit toate axiomele prin o masuratoare
efectiva a dimensiunilor, trecem la teoreme mai putin eNidente.
Acestea daca sunt constatate prin masuratoare directa dau loe la
rationamente ca acestea:
90 de grade "galeaza suma unghiurilor ascutite din
trianghiul areptunghiu ce a n dinainte;
Irisa si unghiul drept din acest triunghiu este egal cu
90 de grade;
Deci in aces1 triunghlu unghial drept este egal ca suma
celor doud anghiuri ascutite.
Daca lusa voim a stabill teorema cu ajutorul altor teoreme
sau axiome, atunci inlocuim cantitatea 90 de grade" din pro-
pozitiunile a si b cu alfa marine a carel egalit te ca celelaIte
dona marimi enuntate de aceste doua propozitiuni este Aabilita
prin doua anume teoremte sau axiome dejà verificate.
Cu chipul hcesta putem sa plecam dela cateva axiome sau
teoreme constatate prin masuratoarea directa, si apoi sh tre-
cem din echivalenta In echivalenta pina van stabill prin acest
fel de deductiune toata seria teoremelor geom tri e; In.,a cea
din urina vcrificare a fiecarei din Iceste echivalente s.- face tot
prin masuratoarea directa
Daca procedam la combinarea numeri a a mai multor o-
biecte de acelas fel pe cari le putem a inge si m's à ou ¡mina,
constatam mai intaiu ca put-m face cu ele o se je de grupuri
pe cari le numiin respe tiv 1, 2, 3, 4, 5, etc. Pe 'urina desfa-
eand si refaCand cu mána aceste grupuri, constatam adevaruri ca
acestea:
a) 1 + 1 + 1 + 1 4;
b lusa 2+2/+1+1 1;
c) Dei 2 2 4.
Prin rationamente de felul ace.ta rutem expiima nu nu-
mai echialenta numeritor ia acelas fel de operatiuni, .precum
.am facut aici in operatiunea editiunei, ci si echivalenta intre doua
500

feluri deosebite de operatiuni, de exemplu intre aditiunea si mul

tiplicatiune, precum o facem in rationamentul urmätor:
a) b 2 X 3;
InsA 2 -1- 2 -1- 2 6;
Deei 2 -F 2 +22 X 3.
Cu chipul acesta putem trece dela o operatiune la alta pana
percurgem toata stiinta numerilor fara a, face altceva decat a
oonstatà echivalenta numerilor sau raporturilor nutnerice.
Sa se noteze ca in bate ratinoamentele matematice de mai
sus am oonstatat prin proportiunile a §i b ca daca cantitattt
diferit exprimate sunt egale cu o a treia expritna+a in acelas,
fel, iar prin propozitiunea c am constatat ca acele doua canti-
tgi stint egale si intre sine. Asa dar, pe de o parte, toata stiinta
matematica se poate exprimà prin o serie foarte lung5 de ra-
porturi echivalente de cantitate pe cari nu le putem cuprinde
deocamdata pe toate CIJ mintea, ci putem numai trece dela unul
laa ltul prin efectul amintirii succesive; iar pe de alta parte, ra-
tionamentele ce facem pentru a trece dela un raport la altul au
bate drept formula doua cantitati egale cu a treia sunt egale
si Intro sine". InsA constatarea fiecarei egalitati in parte se face
prin perceptiune efectiva.
Pana aici am dovedit ca toate adevarunle matematice se
pot descoperi si constatà prin perrepitunea efectiva exercitata
asupra unui singur lucru sau a unei adunaturi de lucruri pe cart
le putem llmbratisà in Intregime cu simturile noastre. DacA ne
mkginini aici atunci trebuie sa recunoastem ca izvoiul cuno$-
tintelor anatomice este numai perceptiunea efectiva a simturiloi
si cä prin urmare cOsligarea lor se face prin aplicarea iegulei in-
taia exprusg mai sus.
Dar de fapt noi mergem mai departe, si adevArul mate-
matic pe care l'am constatat In lucrul perreput efectiv 11 decla-
rOm valabil pentru toate lucrurile din lume. Astfel, ridicandu-ne
dela particular la universal zicem ca oriunde unja dreanta este
dnimul cel mai scull dela un punct la altul, ca in once triunghiu
dreptunghiu unghiul drept este egal cu suma celorlalte dou&
unghiuri, eh' oriunde se vor Intruni doua grupuri rie Cate doua
unitäti, vor formA un grup de patru unitati i asà mai departe
In aceste cazuri ne ridicam dela particular la univeraal prin in-
 501

Iluctiune, si castigarea cunostintelor matematice universale se

face prin aplicarea regulei a cioua expusa mai sus.
Adevärurile matematice ca devaruri univerale sunt deci
descoPerite numai prin inductiune, iar nici, de cum prin deduc-
tiune. Este adevarat ca aceste adevaruri se prezinta in miniea
noastra crt nn grad asa de mare de certitucline hick par a se
deosebi radical In aceasta privinta de toate celelalte adevaruri
inductive. Insä in realitate poate nu' sunt doua adevaruri inducr
tive cari sa se prezinte eu intocmai acelas grad de certitudine.
Aceste adevaruri formeaza o scara care Incepe dela acele cari
se prezinta cur icel mai mar grad de certitudine si se scoboara
treptat pana la acelea cari se prezintä u cel mai mie grad de
certitudine; iar adevarurile matematiCe nu au nimic alta distnctiv
deck ca se afla tocmai la rapatul cel de sus al acestei scari.
-.1 ill adevd, incuctiunile rnafematide sunt acelea cari
verifica mai de multe ori si mai pe deplin; caci, re le o parte,
obieetul cunostintelor matematice adica cantitarea o gasim In
tdate lucrurile cari cad sub perceperea simturilor noastre, astfel
ca la fiecare noua perceptiune, adica In fiecare moment al vie-lei
noastre nu facem deck sa verificam cu voie sau fara voie pcela}i
adevaruri maternatice pe cari le-am descoperit poate Inca in cele
dintant Iucruri ce am perceput; lar pe de altä parte, in fiecare
lucru observat gasim toate,elementele unui adevar matematic, ast-
fel ca trecand dela un lucru la ltul gasim nu o complectare a
adevarului ci o repetitiune identica. Dupa inductiunile matema-
tice urmeaza celelalte adevaruri inductive cari se refera la un
numar din ce In ce nai mic de lucruri san de iproprietali, de
ale acestora, i cari -Hind mai rar si mai incomplect verificate
prezinta cu o certitudine din ce In ce mai mica.
Daca apoi venim la aplicarea practica a ad.evarurilor in-
ductive, adica daca le supunem la metoda deductiunii logice
conform regulii a treia expusa raai sus, In snopul de a pro,ede
viitorul pentru un caz &at pe care din cauza timpulur trecut sau
a departarii nu-I mai putern IconstaU cu simturile, sau chiar In
scopul de a face in viitor verificarea acelor adevaruri la cazur
date, autnci fare_m silogisme a caror concluziuni ne inspira mai
multa sau mai putina incredere dupa cum majorele respective ex-
prima adexaruri inductive ce se prezinta minlii cu un grad mal
mare sau mai mic de certitudine. Astfel vom aeva cea mai
'502

mare incredere inti'un silogism matematic, precum e acesla (din

-care scot minora pentru prescurtare): In once triunghiu un-
-ghiul drept este egal cu suma eeLor doua unghiuri, deci tot
asà va fi si in triunghiul dreptunghiu pe care 11 voiu construl
eu in en-tare loc". Apoi vom aveà o incredere ceva mai inia in
silogisme stiintifice ea acestea: Caldura dilateazä toate corpu-
.rile cari se afla in stele; toate fiintele organice sutil muritoare,
deci si noi suntem muritori, etc." . In sllirsit ne putem cobort
treptat la silogisme din ce In ce mai convingatoare, pcIna ajungem
de exemplu la unul ca acesta: Toti oamenii cu nasul mare sunt
deci Cajus care are nasul mare trebue si fie in-
teligent".
Am vazut panA aici cum adevarurile matematice se des opar
prin perceptiunea efectivä" a simturilor si prin inductiune.
Vom mai adaogi aici ca analogia asemenea este utila in
matematidi ajtit'and prin suggevimentele ei la desooperirea de
teoreme, de operatiuni si de calcule noi. Cat peptru deductiune,
a nu serveste in matematica ca si in celelalte stiintt la descope-
rirea adeNarurilor necunoscute inca, ci numai la aphcatiunea
lor practica sau la verificarea Lor. Cu alte cuvinte ma ematica
este si ea o stiinta experimentala; ba putem chiar zice ca este
stiinta experimentala per extelentiam, deoarece Ea rezulta din
experienta noastra de toate zilele, de toate momentele, prin ur-
mare din cea mai mare cantitate de experienta.
Ceeace am zis pfina aici despre matematica se poate 7ice
despre logica.
Legea incompatibilitatii ideilor oontradIctor11, aceea a cla-
sificatiunii lucrurilor dupa principlul unitatel, iaceea a deprin-
derii intelectuale, a inductiunei, a analogiei $1 a deductiunii,
siin sfarsit toate legile logicei sunt mai intaiu constatate ca
fapte prin perceptiunea efectiva a simtului intern cu ocaziunea
fiecarei operatiuni intelectuale; i apoi aceste fapte repetindu-se
sunt ridicate prin inductiune la rangul de legi universale, cand
adica ciedem ca tot dupa aceste legi se vor face si operatiu-
nile noastre intelectuale din ii to r, si ca tot dupii acestea e fac
si se vor face operatiunile intelectuale a celorlalti oameni si a
,oridiror alte fiinte inteligente.
Din toate cele expuse pana aici rezulta cred destul de
 503-

lamurit ca experienta este izvorul mai mult sau mai putin in.
departat din cari decurg toate cunostintele noastre.
Din experienta deriva si ideile juste si acelea gresite, 0,
ideile obtinute prin intrebuintarea metodei experimentale pro-
priu zise, si acelea obtinute pe alta cale; caci chiar ideile
cad la prima vedere ni se par innascute nu sunt in ultima ana-
liza decal "sugerimente inconstiente ale experientei din trecut-
si tot astfel ideile cad ni se par la prima vedere inspirat de
vreo putere misterioasa, fie ele rationale sau extravagatite, nu
sunt decat rezultatul unei inductiwii sau a unei analogii mat,
mult san Mai putin riscate pe care am uitat-o sau de care nu
avem oonstiinta. Odata ce recunoastem ca experienta este ori-
gina tuturor cunostintelor trebue neaparat ca in cerretarile sti-
intifke sa prganizam asà fel metoda de investigairiume mat-
concluzitmile noastre sa fie cat se poate rnai legitime, adica isa
devie cAt mai direct din experienta si sa aiba cat mai multe
fundamente in aceasta. 0 astfel de metoda se numeste 5tiintifica
sau experimentala propriu zisa si pe aceasta am cautat mai mult
sa o justific in acest paragraf. Cercetarea adevarului dupa a-
ceasta metoda am nurnit-o cercetare pe calea convinctiunii in o-
pozitiune cu cercetarea pe calea credintei care are loc fara in-
trebuintarea metodei experimentaie, adica fara luarea precau-
tiunilor cari garanteaza legitimitatea concluziunilor trase din,
experienta.
Prin aceasta voiesc sa spun ca si ideile capatate pe calea-
credintei deriva tot din experienta uesi poate nu axem con-
stiinta de aceasta, Irisa deriva dinteo experienta vitiata, trun-
ghiata sau incomplecta; de exemplu ele pot fi bazate pe un
singur fapt sau cateva fapte dela cari am conchis prin induc-
tiune la adevaruri unixersale fara a tine seama din eauza lips&
de atentiune ca sunt si alte fapte cunoscute noua cari contrazic
pe acelea pe cari se bazeazii inductiunea dintaiu
Cand credem fara a cereeta scrisul si spusele altora, fie
vorba de revelatiuni divine sau cercetari stiintifice nu facem,
decAt sa generalizam faptul ea multe din cele serse sau spuse
de altii au fost constatate de noi ca adeyarate, fara sci tmern
seama de wide constatan i contrare din trec.-ut, sau chiar de
imele fapte actuaIe cari contrazie credinta ce dam altora.
Aceste neajunsuri si altele de felul acesta sunt cauza A
.504

Intrebuintarea oricarei alte metode cleat, aceea experimentala

-ne exptme mai adesea la erori contra carora scullery' garanti
prin intrebuintarea acestei din urma.
Este bine inteles ca i prin Intrebuintarea metodei experi-
mentale rutem face erori, insA numarul acestora este redus la
minimum. Ash dar aceasta metoda ni se impune, pe de o
parte ca toate ideile noa.Are bine sau rau formulate decurg
In definitiv tot din experienta, once metoda experimentala este
singura care cel putin ne garanteaz1 o provenienta cat mai ne-
alterata a ideilor din izvorul lor pTimitiv, facandu-le adica sa
derive cat mai direct din un numar cat mai mare ae fapte,
si sä aiba cat mai multe fundamente In experienta.
Fug indoiala ca i credinta formata fara ajutorul metodet
experimentale poate sa corespundà uneori cu adevarul, in.,a mai
de multe ori se intamplà contrariuI.
De alta parte am zis ca putern face erori chiar cand Intre-
buintam metoda experimentala, erori cari se descopar, si se
4x,nstata prin alte experiente subsequente. Ask ca chiar ade-
varul experimental nu e valabil cleat sub oarecare rezerva a ve-
rificarii ulterioare.
Insa daca este ask atuncl care e varoarea adevarului ce
posedam, fie el ciistigat pe once cale? Ma voiu incera a da
tin raspuns la aceasta grea intrebare (WO ce voiu fi aratat mai
Intaiu In caleva cuvinte principalele consideratiuni cari pot da
nastere scepticismuluI In aceasta materie.
Am zis ca certitudinea, sau cum se mai zice inca, credinta
In privinta unui lucru, este un sentiment placut In opozitiune cu,
sentimental displacut al indoelit.
Certitudinea este produsa de adevarul aflat; deaceea o
distrugem de aceasta ca efectul de cauza. De alta parte atribuim
adevaralul o valoare obiectiva, iar certitudinei una subiectIva.
Cu toate astea, dac4 observam mai de aproape lucrurile, vedem
ca nu putem despartl in ninfea noastra cu total adevarul de ,cer-
ttitudine asà ca facem independent de acesta; caci, daca el
nu ni se manifesteaza decat sub forma de certitudine actuala,
neapArat a el dispare pentra noi sau se modifia odata Cu a-
ceasta; astfel ca chiar daca in realitate ar subsistà un adevar si
dupa disparitiunea certitudinei el ar incetà prin Insus aceasta
disparitiune de a fi accesibil noua; sau mai general vorbind,
 505-

dacA adevärul exista' independent de certitudine atunci cl este

inaccesibil nouä prin insus aceastä independentI Asä dar valoa-
rea adevärului -accesibil nouä se _confunda' cu valoarea certitu-
dinei; $i de aceea pentru a junge la un rezultat practic, e des-
tul sa" märginim cercetärile noastre asupra, acesteia din urmä.
Privind insà numai din punctul de vedere al certitudinit
toate ideile otnenesti, cel dintâiti lucru ce constaam in privinta
lor este lipsa complectä de fixitate si de permanentä.
Cäci pe de o parte ideile asupra acelorasi lucruri variazä
Cu indivizii, cu popoarele, cu rasele,-Cu regiunile locuite, etc.;
si pe de alfa parte aceleasi idei e transforrnd cu timpul
mintea aceluias individ sau popor prin efectul evolutiunil sau a
degeneratiunii organice.
Un individ chiar poate sä-si schimbe convinctiunea ce are
asupra unui lucru dinteun moment in altul sub influenta unei
noi experiente, a unei noi argumentatiuni, si a o mie de alte
imprejuräri. Fàrà indoialä c putem explich aceastá necontenitä
ischimbare a ideilor spunând cà fiecare idee este in fiecare minte
rezultanta a mai multor forte date atá't de constitutiunea cree-
rului, cát si de mediul In care aceasta se aflä, si eä diveristatea
imp,u1siunilor ce mintea primeste din afarä unità cu variatlunea
constitirtiunii creerului dela individ la indlvid. Cutare mal-
vid de exempla isi lace cutare idee despre cutare lucru pentrucl
cà n forte (dintre cari un foarte anic numär constituesc ratiunile
constiente) concurg la formatiunea accstei idei, si pentrucä el in-
sus are in vedere n-a consideratiuni,. Aducg-si Insà deodatà
minte acest individ de o altä consideratiune pe care o uitase si
n'o avusese in vedere, sau castige el o notià experientä, sau pro-
cure-se de cineva o nouà inforrnatiunes sau pui-se macar in ve-
dere numai decát o nouà argumentatiune pe care el s'a o pri-
measca pentru un motiv sau altul, si nu va lipsi a-si schimba
opiniunea sau ideea ce aya.; pentrucA de astädatà fortele pro-
ducAtoare a rezultantei respective vor fi in numär de n+b; iar
el insus va aveä in vedere. (na)±b consideratiuni. Fará Indo-
ialä, rnai zic ociará, putem explicA in felul acesta diversitatea si
mobilitatea ideilor, dar intrebarea este aceasta: dacd noi ne pu-
tern. schimbh convingerile in fiece moment durä informatiuni,
&pa' experiente si dupä alte date tari ni se prezintli succesiv st
.506

cari pot varia pana la infinit, atunci unde este adevaratul adevAr,
sau cand putem zice ca-1 posedam?
Fara Indoiala se poate zice ca acela dintre noi care va aveà
creerul mai desvoltat si totodata va cunoaste toate experien-
tele facute ele amenire pana acum, va fi in posesiunea ultimului
adevar. Dar si acest adevar nu va fi ultim decal cel mult pentru
generatiunea noastra; caci oamenii din generatiumle viitoare vor
putea avek creerul si mai desvollat decat noi, si in tot cazul ei,
vor adaogà la experienta mostenita dela noi fapte noi a craor
.-cunostinta succesiva va determinà schimbari succesive de idei.
Toaie aceste consideratiuni par a legitimà concluziunea
sceptica ca nu exista pentru Ira alt adevar decdt arela ra no
,putem cunoa,ste pici unul" .
 INTAILE PRINCIPII
CARI ALCATUESC LUMEA
 CAPITOLUL I
Expune-re generalii
Sa amintim pe scurt, cateva idei desvoltate In Teoria Fa-
talismul LII.
Cunoslintele omenesti izvorasc din senzatiunile ce le do-
landeste attmci, cand vine In atingere eu organele proprii ale
sitnturilor.
Omul dintre toate vietatile are ideile cele mai nurneroase,
mai felurite, mat larnurite, pentruca organele senzitive sunt cele
mai variate si mai complecte.
Fiecare om are sistemul nervos cel mai perfect, fiindca co-
_horit din organisme inferioare, a avut timpul trebuitor pentru
a trece prin toate gradele ce se observa azi In regnul animal.
Sistemul sau nervos la inceput era simplu, avand un oingur
fel de senzatie pentru a iven i in atingere cu lumea externa
In arma, acest sistem a suferit prefaceri tot mai numeroase,
,dobandind organe senzitive, deci capatand cu ele noi senzatii,
'hick cu limpid a ajuns la starea de perfectionare de astazi.
Asa, c omul are acum cinct sau sase simturi exterioare:
-vazul, auzul, etc., pe linga alte organe rezervate simturitor in-
-terioare.
Apoi, nervul care serNeste ca organ general pentru un simt
general, e alcatuiit dintr'un numar nereductibil de fire nervoase,
primind fiecare o senzatie subdivizionara nereductibila. Ca pilda,
nervul optic, care cuprinde imaginea totala, a unui obiect,, e for-
mat din fibre nervoase, fiecare simtind inteun fel, una cuba-
rea rosie, alta galbena, sau lungimea, largimea, durata etc.
aceluiasi obiect.
510

Inc/it la om &km atitea organe senzitive nereductibile,

cite feluri de senzatiuni nereductibile sunt,t sau mai precis cate
elemente nereductibile cuprind senzatiunile Gamplexe.
Lurnea din afara, care vine in atingere cu simturile noastre,
nu-i uniforma $i omogeng, ci are calitali diferite, -Wind alcgd
tuitg din elemente deosebite.
Aceste insu$iri atata intr'un mod deosebit sistemul nervos
al anima/ului.
Prin repetarea acestor însuiri, sistemul nervos a capgtat
calitätile senzatiilor, deci i organe senzitive tot mal numeroase
si mai deosebite.
Progresul acesta, este $i un progre l al analizei !mil ex-
terioare.
La Incept sistemul nervos prima numai un fel de sen-
zatie, ash cä numai o singurg calitate individual& $i un singur
mod de a fi al lumii exterioar,e era cunoscut. Mai tarziu,
3, n organe senzitive a recunoscut insu$irile dinainte ale
lumii exterioare care se subimpArtià in 2, 3, 4... n insusiri va-
tate si indivizibile.
Fiecare senzatie corespundea cu un element, cu o insusire a
lurnii exterioare.
toar lumea are oare numai Insusirile simttte de organele
noastre? $i Insusirile dcestea sunt in adevAr indivizibile? Cred
cä nu.
NiffliC nu ne indreptglePe sa nu credem ca diferentiarea sis-
temului nervos, va continua $i de azi innainte, in acela$ fel, That
instt$irile pe cari acum le -privim ca indivizibile, nu e Vor itn-
p5rti la rânclul tor in altele.
$i nimic nu ne impiedicA a nu credem c.5. In alta planet&
aceal$ sistem nervos a atins o diferentiare mult mai innalta cle-
at la noi, dobandind insusiri subdivizionare nebanujte.
Prin inductie putem admite ca foarte probabil, cà insusirile
exterioare se subimpart la infinit, ca ceste insu$iri sunt
$i ele infinite, descoperind vecinic noi Insuslri dar neputând
cunoaste niciodat5 cele existente.
Acwn, sa stabilim intaile principii cari formeazA lumea.
FArI incloialä, e discutie numai de intâile principil cari ne sunt
demonstrate de tAria de conceptiune ce o are in prezent creie-
rul nostru, cAci inteun viitor indepartat, and creierul omenesc
 511

-va fi mai diferentiat si se vor putea aprofundà cercet4rile, se

Nor descoperl alte principii mai simple decit cele dintAiu.
In antichitate, Democrit, urnánd si complectind opera fi-
lozofica, pe care o incepuse In tovarAsie ca Leucipp, a alcAtuit
universul din patru principii, ì anume: vidul, atomil sau
miscarea si trebuinta1).
Dac6 mai adaogim pe lagg ele spatiul i timpul. cred CA se
-complecteaz4 punctele principale cari alcatuesc Intâile prin-
-cipii ale lumii.
Aceste sase principii stmt calitati ireductibile sl univer-
sale ale 1-umii Intregi, pentrucA nu existà un singur atom care
sa nu contie dec5t: spatiu, timp, vid, materie i miscare, execu-
tate dupa niste legi stabilite.
Este adevarat ca vidul Inlatura miscarea trebuitoare ma-
teriei si viceversa.
Ins5, cum VOM vedeà mai departe, vidul si materia se
divizeaza la infinit, ramânând totus impreuna chiar In a este
foarte mici particele, cari formeaza prin aproximatie cele doua
Insusiri ale universului.
Cele sase principiile-am numit calitdji pentruca le gasim
la once obiect sau fractiune de obiect, care vine in atingere cu
simturile noastre (exceptie cu reciprocitatea excluderii vidu-
lui si a materiei); de altfel, des1 le putem de parri In ab tractiu-
nea gAndului a creierului, totus fizicecte sunt nede par(ite.
Ceeace dovedeste Incà, indirect si insuficient, ca cele sase prin-
cipii sunt elemente inseparabile ale unui ot, afInau se totdea-
una In acelas raport de cantitate. De pilda: daca canti atii,, ma-
teria ce alcatueste un corp, este mare, atunci si spatiul c -I ocupa
acel corp Impreuna cu vidul ce-1 deslocheaza e te mai ma .e,
,deci si lungimea timpului elt durelza existenta i eolu nea
acestui corp, e manita, Impreuna ca miscarea de can itate ce
face, iar necesitatea, legile cari II gruverneaza devin i ele mult
mai mari. Toate acestea le voiu ara-a lamuft In cursul lucrarii.
Acum sa studiem aparte a ceste principii:

1) Vezi L'atomisme Grec et la Métaphysique, de Ch L y que, in

Revue Plulosophique, anul al III-lea No. 4.
 512

SECT1UNEA I
Spatiul §i timpul
Kant, a sustinut cel dintaiu, Cu succes, cA spatiul si timpuE
n'ati o existentA reala In lumea exterioara. AceastA idee In-
cepe sA fie parasit4, de cand s'au adui dovezi contrare de citiva
cugetatori moderni si mai ales de d. H. Spencer, Argumentele
d-lui H. Spencer nu le voiu repetà, nici pe cele amintite in lu-
crarea mea Teoria Fatalismului", pe care cetitorului i-o reco-
mand, ci am de adaogit la aceste, o noua observatie, pe care-
o cred insemnatA:
Kant admite ca se aflA In lumea exterioarA o substanfa, a
cArui natura intima nu se oate cunoaste si care se relevA numai
prin impresiunea ce face asupra simturilor noastre.
Deci admite, cu alte vorbe, cA lucrurile exterioare nu-s cu-
noscute In cine, i ca noi cunoastem numai formele subjective,
cari, astfel imbracate ajung la cunostinta noastrA. Mai sustine
cA spatittl i timpul eunt simple forme ale intuitiei, pentru mo-
tivul unic ca ideile de spatiu timp insotesc In mod trebuinclos-
orice senzatie care se desteaptä prin atingerea lucrurilor exteri-
oare cu organele simturilor noastre.
Admitem pentru o clipA, ceeace nu-i adeN grat, cA orioe
senzatie este legata imperios cu ideea de spatiu i timp. Dar
trebtit sa observarn, ca toate 5enzatii1ei simt legAtura ideei de
materie, de obiectul in sine, care provoaca senzatia. Atunci,
pentru ce sa facem deosebiri arbitrare? De ce sA admitem or
existenta exterioara matedei si s'o negam spatiului si timptdui?
Mai mtilt, dupA Kant, materia, are dreptul de a figurA printre
formele sublective, mai mull cleat timpul si spatiul; caci toate
senzatiile, fara exceptie, cuprind ideea de materie; pe cAnd, con-
trar lui Kant, sunt multe senzatii, cari nu cuprind uumal idea
ie spatiu.
Gasesc ca purii idealisti, cari neaga once existentA, afarA
de a cutest, sunt mai logici deCat Kant. Acesta a crezut poate,
cA vede o contrazicere In expunerea purilor idealisti, cari dupa_.
ce au admis ca etarea de constiinta (the consciousne.$) admite-
doua elemente principale, subied si object, gu admis si exi.,tenta
realä a primului negänd once existenta reala se undului, caut
el se raroarta la lumea exterioara.
 513

Kant, voind sa Tula ture contrazir.erile, a facut un pas spre

realism; dar cu aceasta incercare a facut greseli tot atat de in-
se.nnate.
Deci, este mai logic a admite existenta exterioara a spa-
timpului, considerándu-le pe amandoua ca Insu§iri ine-
rente lumii exterioare.
SECTIUNEA II
Vidul
Democrit sustinea existenta vdului. Argumentarea lui, curt/
zice d. LAveque in articolul citat mai sus, se concentreazä
silogismul urmator:
,,Doua corpuri nu pot ocupa In acelas timp, acelas spatiu.
Ori, daca miscarea s'ar produce fara existenta vidului, cioua,
sau chiar mai multe corpuri ar tinde In aceeas clip sa ocape
acelas spatiu".
Deci, vidul exista. Aceasta argumentalie este bung 5i a-
devaratä..
E drept ca Democrit nu demonstra principiul doua
oorpuri nu pot ocupà in acelas timp, acelas spathe', el era con-
siderat ca axiomic.
Irma, acest principiu, putem zice astA4 c este ca toate
principiile, bine stabilite, tin adevar netagaduit ce se naste prin
inductiune din toad experienta noastra.
In zilele noastre s'a sustinut cA Intre corpuri nu poate fc
vid desavarsit, fiincica corpurile Imprastie lumina, caldura, etc.,
asa a vid nu se poate face. Intre corpurile ponderabile, s'A
ca se OA mai totdeauna un fel de pulbere fina impondera-
numita ieter. Dar, cum oarte Intelept a judecat cf., Spencer,
acest eter trebue sa fie fluid In consistenta lui, pentru a/se face
tioate explicatiunlie cerute de Imprejurari. Pentru ca un corp sa
fie fluid, trebue ca moleculele sa lunece unele pe llele; aceisti
miscare nu se poate Indeplinl cleat atunci cand moleculele au
un spatiu liber sau vid. Or, vom complectà noi, vibratiile ete-
rului, cari sunt absolut trebuitoare transmisiunii luminel, cal-
duril, etc., se Weil, presupun, la fiecare moleculA de eter
vibratiune, care oscileaza inteun spatiu mal mare deat volumuI
ascupat, ask cA molecula este cuprinsa de un spatiu vid. Deci exis-
ienta vidului nu se Nate negà.
cdPNTA $S
514

SECT1UNEA 11
Materia
Am vAzut mai sus ea insusi rationalistii admit existenta
unei substante exterioare, care zkidreste senzatiile noastre
Materialistii, in aparenta, au putut sustinei cu IndrAzneala,
ca substanta nu-i deck materia. Toate stiintele poztiive se spri-
jina pe ipoteza ca In lume. exista ceva, o sabstanta oarecare,
care se manifesteaza prin niste fencomene, singurile cari parvin
direct la cunostinta qoastra. De altà parte, acelea tiinfi dovedesc
ca toate fenomenele cunoscute auJ caractere comune; ceeactní
face sa admit cA toate feriomeneld sunt manifestatiuni ale uni-
cei substante, care este In principiu aceeasi pretutindeni.
Aceasta substanta, luata In totul cu fenomenele sale, nu
poate sa fie altceva deck materia, considerind numirea ce s'au
dat obiectelor cari lovesc simturile, mare parte ajungind di-
rect sau indirect la cunostinta noastrA.
Ash ca, pi-in analogie i prin cunostinta trebuitoare sub-
stantei universale, ar fi de dorit ca facultatile sufletului, cari
lovesc simturile, sa faca parte din Iumea materiala, ca siobiectele
indeobte cunoscute cari li se atribue natura materiala. Astfel
am sustinut ca in lume nu exista nimic deck materie, cu
rile cari o caracterizeaza, dar trebue sa fie in tot spatiu si timp.
Cu mai milita, 4:treptate poate zice cà materia este numai o Insusire
a lumii care alcAtueste 'un tot unic
Adevarul e, a materia fiind calitatea vgdita, se impune cu
mai multa evidenta perceptiunii, fiind luata ca substanta ca
nucleul (stunburile) lumii. De fapt, avem numai impreunarea
elementelor cari alcAtuesc un tot lumea. Când zicem substanta,
ititelegem elernentele lumii, sau ceva analog, mai conform cu
realitatea, substanta reprezinfa' legatura de funire a elementetor
cari constituesc llama. In acest f el, cuvantul substanta exprima
indirect ideea imui tot indivizibir lumea intreagg. E de ob-
servat ca astfel Inteleasi substanta, 031 putem analizà ca ceva
cunoscut.
C4ci, din clipa ce avem o indrumare in cunoasterea rapor-
tului elementelor cari alatuesc lumea, totul e aflat.
 515

Se intelege à aceasti cunostinti despre însuirile cari al-

cituesc lumea, e relativi, variind cu organizarea i graclul de di-
ferentiare a sistemului nervos. Voesc sa precizez ci nici o
deosebire Intre grad-ul de cunoastere a nimia sau a altuia, din
elemental lumii, fati de raportnl altui element.
Revenind la materie, amintesc cele trei chestiuni cari adesea
se pun: Materia este nesfArsit de mare, sau este marginith'? Se
divizeazi la infinit, ori pana la o limita oarecare? Este de un
fel, sato de mai Multe feluri? Toate aceste intrebari, se pun si
elementelor constitutive ale lumii, cari trebue sa fie rezolvate
in acest senz
Ori, daci cele sase elemente priime, ce formeaza acest ca-
pital, sunt Insusirile ce alcatuesc un tot, atunci le vom gas l ves-
nic impreunate. AdmitAnd ca spatiul si timpul au o elasticitate
infinita, pe lAnga calitatea divizibilitatei nesfársite, abrid a-
jungem la rezultatul ca si celelalte demente ale lumii, i prin
urmare i despre materie. In a treia chestiune, trebue sa ziceni
ca materia este de un fel, ca i celelalte elemente ale
caci atunci ir trebui sa avem mai mult decilt sase principii.
Penira moiment, expunerea aceasta, recunosc, este o petitio
principii, care va fi dovediti mai departe.
Prin o nona argumentare m'A voiu sili sa ajung la aceeas
solutiune: Pentru chestiunea prima, imi rezerv dreptul, pentru
a nu ma repta, si klovedesc,, ca materia In m.od cantitativ, tre-
bue si fie infiniti, dovada se va relevh cAnd voiu stabili pre-
mizele trebuitoare.
Sh analizim a doua chestiune.
Adeviratele corpuri alcatuesc materia pana iaL infinit, de-
venind cantitativ divizibile. Dar aceasta divIzibilltate este po-
sibili la nesfArsit?
fn matematici, 'corpurire sunt divizibile pAn.h" la nesffirsit,
cid formeazi märimi. OricAt am merge ca Inchipuirea, un corp
va fi supus la noui ciivjzibifltate, chlar particica cea
mai mica este supusil Impartirii, caci znatematiceste nu se poate
inchipul ceva indhizibil. Mai mult, o divizibilitate nesfArsitä,
e de neInchiguit. Acest lucru 1-am dovedit in Teoria Fatalis-
malui, aritAnd cà ideea infiniti, este o absurditate, neputánd per-
cepe ceva dinoolo de o limiti oarecare. Cind zicem c,i o mirime
este divizibili la infinit, nu insemneazi cä acea mArime o pu-
516

tem purtà cu gandul pan Cand mintea noastra n'o mai poate
percepe, deci am ajuns la limita de Mai sus. Deal i, mai departe,
t punctul de imposibilitate. Van fi nevo4i a determina cugetarea
noastra Intre divizibilitate limita §i divizibilitatea infinit. To-
tus exista un' puternic motiv, de a ne Indrepta spre eea din urma:
O divizibilitate limita, ne indica neputinta de a concepe; chiar
kiela inceptit, Lnu putem face un singur pas; pe and daca ne
puim divizibilitatea infjnìtä, putem Innaintà mult fara ca for-
tele naostre sa se epuizeze. Urmeaza ca; in primul caz, e o
totala de conceptiune, pe cand In al doilea caz, putem intre-
buintà un inceput de conceptiune care' hotaraste cel putin ches-
tlunea.
Dad In mod ma,ternatic divizibilitatea corpurilor e in-
nimic nu inlatura presupunerea ca in principiu sa adani-
tem divizibilitatea inecanica ca limitatä. Numai Ca este un joc
le cuvinte, o simplii posibilitate, pe cand de fapt, everienta in-
ductiva este in favoarea divizibilitatei mecanice.
Cu toate ea in toate timpurile filozofii au sustinut ca atomi
indivizibili formeazk' corpurile. Democrit, intre altil, argurnentà
In acest fel, diva cum l-a sutdiat Aristoteles, sprijinind ideea
de mai sus: De parece corpul este inzestrat cu proprietate (di-
vizibilitatea luis la infinit), sä. presupunem In mod absolut a-
ceastl imparteala.
Ce va ramána din corp? O marime? Dar aceasta ni se
poate, caci noi am dernonstrat cä ut corp nu se poate diviz4
fàrä nici limita si in mod absolut. In sfarsit daca nu-i nici
corp, nici märime, i totus exista ca diviziune, atunci: ciernen-
tele cari alcatuesc ootpurile nu vox' avea nici o marime, deci
ni,mic... Asa dar, fie ea un corp purcede din nimic, sau c re
rnarime divizibila la infitrit, totdeauna Il reducem la o aparentN..
Este absurd de a crede cà marimea poate reprezenta lu-
cruri, cari nu sunt marimi 1). Fundamentul acestei demonstra-
Vuni, are de principiu, teoria nedovedi a a lui Democrit, concen-
trata in acest axiom: nimic nu vine din nimicm. Azi, inca a-
cest principiu, este cu desavarsire adevarat caci are ca rezultat
prin inductie intreaga. noastra experienta. Desi Democrit se

Vezi l'Atomisme Grec et la Métaphisique, pax Ch. Léveque in

Revue Philosophique, eanul al III-lea Nr. 4, unde am OM citatul pe
care 11 reproduc.
 517

rsprijiná pe un principiu adevárat, totug vine In tontrazicere cu

do5ica: el presupune ca infinit ceva care nu se »Jai terminá, fara
a controla, el adaugá ca im corp care s'adivizA Ora la
um a unge 'in cele din urrnd la un puna, unde divizibilitatea
fie imposibild. Idee absurdä, caci odata ce am pus ca ipoteza
pentru trebtlinta argumenarii, cA diviziunile si subdiviziunile
treptate a unui corp se pot perpetuà la infinit, se poate con-
chide din aceea0 ipotezá cá ele sI aibá un sfirit; c-u alte
vinte, am puteà zice, ca ceeace cn'are sfaqit, are sfirOt. Deci teo-
ria democritianá e inliituratä.
0 alta teorie acelor vechi, teoria atomia, pare a fi reintro-
na1A de acei cari admit, existenta mecanica a\ atomilor indivizi-
bili. Teoria se reazima pe faptul oombinatiilor chimice, care
se fac fArà gres in proportii hotarite. Dar aceste proportii ho.
01-Re sunt neexplicabile fara ipoteza atomilor. Sa presupunem,
ca ar existit micitni de corpuri, de extensiunea atomrlor, cari ar
plahh ca stelele. Apoi ca s'ar puteà grupà Iii :diferite
feluri si ca ar puteà da nastere la diferite corpuri chimice, ser-
vind chiar experientele chimice. Atunci aceste' micimi de cor-
puri, ar fi alcatuite ca si stelele din molecule infinit de
intocrnai ca cele dintáiu; tinzand chiar spre imperceptibilitate.
Combinatii chimice se vor produce intre corpurile relativ marl,
marime atribuitá azi atomilor, i simturile noastre n'ar puta
distinge calitátile chimice de eterogenitate si compozitre, la
niste oorptn-i imperceptibile formate din D singurá molecula a
aceluias oorp chimic.
CAA despre proportiunile definite ale prefacerilor chimice,
cu aproximatie, par absolut definite, ele insa exista numai ca
pondere in deosebitele materii combinabile, neputându-se admite
ea' ar intrà in cantitrutile numerice ale corpurilor imperceptibile,
ca formatie de corpuri perceptibile in felul de mai sus. De pilda,
sä presupunem ca oxigenul si carbunele se neutralizeaza, (land
nastere oxidului de cárbune, numai atund admitând ta pe un
spatiu dal, foarte mic, s'au adunat corpuri foarte mki de oxigen
§i cArbune, mai mutt sau mai putin numeroase ci mai mult sau
mai pufin grele, dar avand o totalitate care s'ar aflà In raport
de pondere cu formula chimic'd G., O. Observám ca explicatia
.nui se poate face decat prin ipoteza atomilor indivizibill. Chiar
dacá o all5 ipotez5 ar egala-o pe aceasta, neexplicind mai pre-
518

cis ipoteza atomilor, totus ar trebll s'o inläturAm, cAci are ma-
rele inconvenient de a fi contra datelor experientei tuturor ade-
vArurilor inductive, cari rezultA din experienjA.
SA examinAm acum a treia chestiune.
In principiu, existä mai multe feluri de materii, sau unlit
singur?
Se admite ca generalizare un numär oarecare de elemente
chimice nereductibile, de naturi deosebite; prin diferite si va-
riate oombinatii, vom dobändl corpuri chimice compuse cari
existA. Aceastà ipotezA ne larnureste fenomenalitatea chimica.
Aceasta ipoteza poate fi lAmuritA i altfel. SA pres-upunem o
materie de run singur fel, formánd cum am aratat mai sus, cor-
puri foarte inici. Modul de gruparq variat, pe micul spatiu dat,
va produce diferite corpuri chimice mai mult sau mai putin com-
puse. IpotezA indirect intAritA prin cunoasterea relativA a fortelor
materiei. Se stie pozitiv cA fortele materiale sunt reduse la o sim-
gura miscare. Se mai curboaste cA forja este inererita materiel,
cA feluritele oorpuri sunt caracterizate prim diferi ele insusiri,
influentänd chiar asupra organelor simjurilor noastret prin va-
riate forte.
DacA corpurile se deosebesc intre ele prin diferite forte,
clacA aceste forje se pot concentrà definitiv in una singurA, a-
tunci si diferitele materii se pot reduce definitiv h un sln-
gur fel.
Deslegänd chestitmea, cu aproximatie, voiu presupune o
ip,oteza asupra conceptiunii generate a lumii. Insa, pentru a-i
asigurä un ipunct de reazAm, viola cercetà cäteva fapte cari vor
urmä un dram oarecare ipoteza propusä.
E dovedit cà volumul unui corp gazos, lichid sau solid,
poate mai Inuit sau mai putin sA fie micsorat, fie prin frig
sau prin compresiune mecanicA, dovedind cä hare elementele
corpului este vid.
Mai stim a un corp sufere schimbari In natura si consti-
tutia sa internä, dovedind si prin aceasta spatiul vid asema-
nAtor stelelor cari isi schimbA mersul, alunecânct unele peste
altele. O dovadA sigurA este cA apAsarea unui corp treciind
de o limita oarecaare explodeazA, aceasta ne aratA existentä
vidului aflätor In prirnele elemente ale corpurilor, cari dadi
se pot micsorä, dar nu pot suferi o suprimare complecta.
 519

SA' lAmurim acest punct

Cheneau (inginerul uzinei Pontgibaud, Puy-de-Dome), gl-
sise mijlocul de a Supune corpurilet la presiuni de 300 sau 400
Atmosfere.
Prima experientä Vacua cu a placA de argint, produ ;e o
explozie, care 11 fAcil sA renunte la alte experiente; argintul de-
venise fulminant1)". Ceeace ne aratA ca adevAr inductiv, ca
once corp apAsat dincolo de o limitA exploadeazA. Daci acest
adevAr ar fi stabilit, atunci misterul evolutionist al lumli ste-
lare ar fi in 'bunä parte descoperit Se stie cA stelae la inceput
sunt foarte frumoase, fluide, voluminoase si condensate spre
stingere si rAcire, p sufere treptat DacA aceasta condenbare
ar puteh sa mearga la infinit, elementele stele/or ar puteh sa 'se
atinga imediat, incht once condensare ulterioarA, once miscare,
orice schimbare In constitutia internA a stelei ar devenl imposi-
bila; n'ar mai fi o evoultie individualA a stelelor sj, lumea as-
trilor ar disparel Insa nu-i Cu putintA, cAci faptul s'ar fi in-
thrnplat in timpul infinit, dinaintea noastrk deci nici no/ n'am
fi existat.
Dar si ni si evolufia individuall a stelelor isi urrneaza
rnenirea, repetAndru-se sub o formA sau diferite forme, avAnd
o condensare UrmatA de' o dilatare si vice-versa.
Atunci se naste intrebarea, care e cauza ce face ca stelele
sa treaca din condensare in dilatare extremA?
Eu cred ca explozia ce rezultA dinteo condensare intrearta
de limità, lar fenomenul exploziet, nu se poate explich decat
admitand ca ultimele elemente ale corpurilor sunt disttantate
printer° respingere reciprocA, care In wma apropielrei elemen-
telor apAsate, se mareste astfel, incAt invinge puterea de com-1
presi-une, oricare ar fi, innainte ca ultimele elemente ale corpu-
rilor sa se atinga imediat de ele.
AdmitAnd si tpoteza a cele ,ttio urmA elemente ale corpu-
rilor se resping, aplicAnd la compresiune s,i la re,pingerea lor
legea lui Mariotte asupra gazurilor, vedenn; ca distanta e:emen-
telor prin compresiune s'a mic§orat la 1 2, 1 Ss144* 1 1 1 8,
lar respingerea elementelor ne va da 2, 3, 4, 5.. 8 ori enarimea.
Ash dar, dupii c-um distanta 'hare elemente poate fi fracti nata
1) Vezi Principe universel du mogvement, nar P Trèmnux, un i
se afla citatul de mai sus In lucrara luf Lamy: Unite de la mature.
520

',Ana la infinit, tot astfel $i respingerea poate- sA creasca pAnli,

la infinit. Rezultatul va fi cA oricAt de mare e puterea ce va a-
pAsA un corp, acea putere nu va intrece niciodatà." puterea,
expansiv5 a corpului respectiv. SA presupunem un corp, supus la
o presiune care ajunge la innaltul grad de intensiune n. Evi-
dent c.ä atAta thnp cAt presiunea va creste inerea, ori chiar se-
va statornici la cel mai innalt gred de intensiune, tot se va
gAsi in perfect echilibru Cu respingerea, care o conduce. SA pre-
supunem a presiunea scade brusc cu o cantitate micA a, rectu-
cAndu-se deodatA la gradul de intensitate na; spatiul ce-I par-
curge, spatiu de dilatatiune, e corespunzAtor cu distanta ce e-
pall gradUl n de gradul na, miscarea expansivA a elementelor
corpului dilatat brusc, devine acceleratA prin inteala cAstigatA.
in drum, ajungAnd la gradul aa al presiunei, care are o irtten-
sitate mai mare deck presiunea care o conduce; bine infeles
urmAndu-si calea innainte, presiunea e iminsä, iar corpul ex-
plodeazA.
Din aceastA cauza, sunt corpuri ca dinamita $i fosforul,
cari la o presiune micA explodeazA, caci prisosul de preAune-
si de condensare intervine pentru moment in actiune, dispA-
rAnd imediat
A$A se explicA toate exploziile, cari au ca norma preziunile--
mari.
Pentru ca explozia 55 se produck ajunge o miscare neastep-
tatA a, produsI de presiune. Cantitatea a, de micsorare trebui--
toare exploziei, va fi cu atAt mai micA, cu cat presiunea va a-
yea un grad de intensitate mä'rit; considerAnd acum cu atAt ma'
intensA respingerea corespunzatoare, fatA de miscarea -expan-
sivA a elementelor corpului, vom dobAndI aceia$ iutealA par-
cursä insä pe o distarrtA mai mica. Rezultatul este, cA un corp
condensat, se exrune mai repede exploziei, and intervine cele--
mai neinsemnate scAderi bruste ale presiunii. Dar, aceste in4-
cAri putin insemnate sunt inlAturate pretutindeni.
Experientele lui Cheneau, ne dovedesc CA e imposibil a
nari la infinit presiunea, fail sA obtinem nici o neregularitafe,
nici o bruscA scAdere a presiunii, fie din pricina frecAret in-
strumentelor sau masinilor, fie din cauza conduceril aparatelor,.
InsA la presiunea innaltA o scAdere cAt de joasA produce explo-
zia. Aà t e intAmplà $i cu stelele, ajunse la acela$ grad de con-
 521

tdensare, trebuie sä isbucneascA la cea mai mich lovire;

stint meterolitii influentati de schimbarea celorlalte stele. Schim-
barite acestea sunt neinlAturabile, din pri ina mutarii neincetate a
stelelor prin indepartari si apropien i reciproce.
Acurn a sosit momentul sa anunt ipoteza de mai sus, nu-
ipoteza rela i/e de alcatuire a nrateriei.
Once corp frzic, face parte dintr'un corp mai mare, avind
in alcatuirea lur alte corpuri mai mici.
Ins6 corpul fizic, In combinatiunile intime ale materiei,
iiserveste ca unitate re1ativ5, avAnd forma unui glob si este
desrartit de celelalte globuri asemanatoare prin spa (iu vid.
Ltunea materiala, e formatà de corpuri globulare Lu foram di-
verse, dela mare pána la cele tnai mici. Toate aceste corpuri se
,clasifichea76 dupa raportul marimii. In unul din aceste clase,
infra toate corpurile- globulare ce alcatuesc compozitia unei stele,
ife exemplu parnantul. S'a zis ca pamântul in intregime e al-
catuit de atomi indivi ibili. Ei bine, sa presupunem ca acetr
atomi sunt de fapt corpuri globularcl despair,ite tot-
deauna intre dAnsele prin spatii goal ei interglobulare, aesmana-
toare Cu spatiile cari despart stelele In lumea stelara. Sa-i iiu-
mirri pe a .esti atomi, unite (i geoloace, clasa In care in-
fra ordinal g olog4r, apoi corpurile fizi e de diferite forme cari
alcaluesc o stea, formind unitati geologice, sa le numim cor-
purl geologice. Deasupra acestui oran vine ordinal sideral,
care cuprinde siderate, Acesti ash zisi atomi, -.ervesc
de unithti In alcatuirea deosebitelor stele, a corpu i or siderale,
formând corpurile globulare de o clash' mai superioarà. In unul
din aceste corpuri sunt cuprinse toate 6i temele solare, toa,te ste-
ielei a aror existentd.nti-i aflata, in plus stelele cart nu lerunoas-
tem. Acest enorm corp globular, care absoarbe intreaga lume
-sideralh, este de fapt o unitate relativa in clasa imediat supe-
rioara; astfel ne prutem urch delai un ordin la altul 'Ara la in-
finit. Caci, unitatile geologice sunt alcatuite din corpuri globu-
lare infinit de mici, pe cart le voiu numi etertce, formand
ordinal eleric, dâncl nastere prin combinatil intre el; la cor-
puri elerice, adica la uniati fracfionare geologice. Unitatile or-
dinului sunt formate din corpuri globulare cart fac parte
Adintr'un ordin infinit de mic.
C22

Aceste unitati, cari despärtesc ordhele, sunt despartite pall

ate un spatiu relativ foarte mare, vid sau presurat cu unitatf
de ordin inferior. Pi14 avem îi lumea stelarä, uncle stelele
sunt sepraate prin un mare spatiu, vid, sau intre ele se afla pre-
sarat trnitati geologice, cad vor sä. pätrundä in alcAtuirea steleir
celei mai apropiate. Corpurile globulare, cari fac parte din or-
dinul stelelor, se deosebesc ¡carte putin prin marine; pe când
dedsebirea sub acelas ra,port inteo stea si o unitate geologi-a,
ce fac parte din ordine diferite,, este infinit de mare.
Unitatile geologice se pot grupa, fin chip diferit, dand
nastere la felurite oorpurf Cu insusiri diverse. Cel mai mic numar
de unitati, pot da nastere unui, grup care sa aiba calitati chi-,
mice caracteristice, pe care o vom numi ntoleculd. Molecula este
partea cea mai tmica dinteun corp, cu proprietatile chi-nice ale
acestuia si neputandu-se divia fära sa-si piarza calitatile.
Deci un grup de unirá deosebi , da nastere unui grup
total de proprietati. Unitatea este inzestrata c,u puterea de res-
pingere, atragere, sau altä putere, influent:1nd asupra iestului
hunii materiale; aceastä putere trebu,e sä lucreze in raport drept
ca masa si invers cu patratul distantei eercitand asupra tes-
tului hunii o influentá complexä, caci o grupa de unitati ca
masse diferite si asezate la distante deo.ebite o va influenta,
dad nastere astfel influenteLor particulare ate unitätilor ce
compun grupa. Acest total detenminat de influente diverse con-
stitue proprietatile chimice ale moleculei.
Unneaza" din tele demonstrate ca proprietatile hi-ru e s'ar
puteá descompune in forte fizice elementare. Analiza chimick
pe care simturile noastre nu p poate face. De ce? Caci spatiul
ocupat de o molecul i o unitate geologica e prea tni spre
a fi deosebit, de simturile noastre, chiar and sunt ajutate de
instrumente ImAritoare. Neputind deosebi unitätile componente,.
nici actiunea br nu va fi! deosebitä. Deaceea numai to-
talitatea influentei uriitàii, totatitate pe care o numim proprie-
tatea chimic,a a moleculei. Dimpotrivä, gAsindu-ne in forta unei
grupe alcatuità din case, munti, locuri, etc., atund vom putea a-
precia dupa Imprejuräri influenta ,acestor corpuri; cu toate ca in
acest caz, avem o totalitate de influente neanalizabile, insá care
ne face sa afläm cu usurintA cà nu-i o ?Were, o proprietate mica,
ci un total de actiuni combinate.
 523

Pana aici am studiat numai moleculele cari alcatuesc uni-

tatile geologice. Adaogand ca treube sa intre i moleculele
eterice, siderale, etc., avánd aceleasi calitati. Dar ordinul eteric,
Cu moleculele si chiar corpurile mai mari, deasemenea si alte
ordine mai inferioare, nu pot fi simtite de simturile noastre,
dal stint infinit de mici; pe de alta parte, moleculele i corpu-
rile formate de unitati siderale Impreuna cu ordinele mai su-
perioare, din cauza extraordinarei marimi a unitatilor compo-1
nente, lar nu pof fi sitntite de noi ca niste simple Forme cu
proprietati ireductibile. Un exemplu: sa presupunem ca sistemul
solar, in care traim, este o molecula siderala; Eimturile noastre
nu vor percepe nici o impresiunel ireductibila provocata de to-
falitatea tuturor influentelor stelelor ce alcatuesc sistemul solar;
primum, fiindca suntem la o departare prea mare de restul ste-
lelor i prea aproape de pamant pentru a nu sitnti,influenta a-
cestuia; secundus, stelele sunt prea anari, prea distantate si deci
nu putem deosebi existenta si miscarea fiecaruia. Unitatile de
alcatuire a materiei, in price ordin s'ar gasi, nu sunt neschim-
bate; fiecare unitate indeplineste o evolutie perfecta, trecând
prin toate fazele vietei individuale, avand fiecare o vieata cu
atat mai lunga, cu cat unitatea are o massa mai mare. Schimba-
rile sau evolutiunile unei astfel de =RAO se indeplineste numai
atunci, Cand mutarea sau, inlocuirea in constructia ei este fa-
cuta de unitAtile mai mici decat dânsa. Ipoteza, pe care am
aratat-o, va fi mai desavarsita in urtnarea acestei lucräri.

SECTIUNEA IV
Migcarea
Democrit, credeà ca atomii la inceput, eran nemi§cati,
a o intamplatoare ciocnire intre doi din ei, a dat loc la mis-
carea universala care isi urmeaza drumul pana astazi.
Aceasta ipoteza nu mai poate fi primita; m.ai Intaiu, e
neadmisibil ea materia lipsita de miscare in trecutul neinfinit
sa poata la un moment dat sa fie pusa n imfscare dinteo cauza
care au existase innainte si card apare din nitnic; apoi mica
ciocnire a cAtorva atomi, nu poate produce catimea de miscare
Infinitl a lumii intregi, stiind din experienta ca puterile se
524

comunia si se transformä fara ca intreaga cantitate s se ma

reascl satt sa se micsoreze vreodatä. Deci in totdeauna miscarea
a existat in acejas totalà cantitate ca i aceea, a materiei.
In ipoteza mea a unitlitilor relative de alcatuire a materiel.,
miscarea trebue sä fie produsa intregei cantitati de materie
In chip oontirmu si vesnic. Asa sunt unitatile siderale ari tre-
b'ue sa se miste, de oarece fiecare stea este mereu atrasa si res-
pinsa neegal de celelalte stele cari au o departare neegala,
fiind si sub raportul massei foarte variat.
Acelas lucru se intampla si cu toate unitatile de alcatuire-
a materiei, indiferent ordinul din care face parte. In acea.ta
ipoteza once marime din corp, mare, mica, este inteo ye, ti a
miscare; diferitele unitäti de materie fac miscari asemanatoare
stelelor; in fine chiar corpul care nu are o miscare de interior
aparentä', de pilda o pietrid-ä, se poate a emana cu o gramada
mare de stele, execufand neincetat miscari siderale cu tendinti
revolutionare.
In ultimul timp s'a dovedit cu multe argumente, eu nu,
mai ingist aici, cä toate transformarile materieb toate fenome-
nele sunt miscarile executate de corpuri si e/ementele tor; a
un corp executa o miscare, atata timp cat n'a inter% eni influ
enta altui corp.
Trebue sä actaogam la observatia de mai us, ca ni j un
corp ì nici unul din elementele sale, nu poate sta in repaos
absolut, deci se poate spune in principiu: eh' once uni ate de
compozitie a materiei are doua proprietati esentiale: a) de a
se misch neincetat in spatitt, adica.' poate s h'mbe lo,u1;
b) apoi de a influentà prin miscarea sa miscarea altor unitati.
Sau mai bine precizand, once unitate, once corp, Isi in-
dreaptä miscarile in directiunea aratata de celelalte unitati et
corpurj; deci se influenteaza reciproc unele pe altele. Acea-ta
influentä este cauza prima care produce toate miscarile si schim-
bgrile materiei. De obiceiu se face distinctie intre putere si ma-
terie, cea de a doua fiind efectul celei dintaiu.
Cad miscarea actualä este miscarea anterioara achimbata,
pusa sub influesta primei miscari, avand o forta nu luata ca
principiu, ci fiind o calitate esentialä a oriearel mIscarl de
a lucra., de a ajutà pe celelalte miscari, influentandu-le. Din a-
ceasta pricina n'am deosebit forta de miscare, in teoria Intaielor
 525

principii cari alci tuesc lumea. Ca notiune, cred Ca e trebuitoare

calitatea unei miscari cari influenteazA i transformA celelalte
miscari.
Deaceea voiu face uz de dansa In expunerea acestui studiic
Corpurile se influenteazA intre ele prin forte cari pot varià.
la infirnt. Toate aceste forte pot fi concentrate in una 5ingura
pe care o voiu numl putere de asinilatie.
In capitolul necesitate, voiu dovedl ca tendinta statornica,
unica si esentiala, a unui corp, este de a transmite celorlalte
corpuri miscarea interioara si exterioarà proprie, actica de a
le face sa laiba aceleasi rniscari, aceleasi conAihrtiuni moleculare
ca i dansul. Insenmeaza ea un corp sa asimileze prin miscare pe
celelalte corpuri directiunea proprie. Ramaind ca res-
tul ruterilor, ale materiei, sa ajute numai la actiunea acesteia,
fiind mai putin generale cleat puterea de asimilatie ale mate-
riel Gin cazul de mai sus. Dupa' cum aceasta asimliatie este
mai mult sau mai putin co nplecta, mai grea ori mai usoara
de inderlinit, tot ash se va orienta apropierea su atractiunea
corpurilor, indepartarea sa/I repulLiunea lor.
In capitolul urmator vom vedeà acest mod de a intelege
miscarea, prin puterea ae asimilare, explicand multe lucruri nela-
muffle pima astazi.
Corpttrile pot varia la infinit In privinta miscarilor exte-
rioare si a miscarilor unitatilor; o alt5 calitate este influenta
ce aceste corpuri o imprima celorlalte prin miscarea exterioari
inferioara, asa ca fortele ce sunt exercitate de corpuri, pot
varia In priinta naturii i a complexitati la Infinit.
Once corp se deosebeste de altul, prin influenta ce o im-
prima acestui din urma ¡rare cari $i organele sintfurtlor noas-
tre trebue sa intre.
Influenta aceasta este tocmai ceeace se numeste proprie-
tatea corptilui. Si fiindca influenta unui corp, cuprinde totalir
tatea fortelor, urrneaza ca si proprietatea nu este altceva decAt
sinonimul cuvântului forta, in expre.ia cea mai larga, Miscarea,
nu-i decal o calitate a lumii nedivizibile, varilndcantitativ in
proportii Cu celelalte insusiri ale lumii.
Asa, parnfintul care reprezinta un corp si un spatiu mare,
se leaga Lie clinsul o mare catime de miscare si rutere.
523

Mai stiind ca un corp poat fi mpartit in elementé in-

finit de mid, având diferite constitulii moleculare, tot asa $1
miscarea generala a unui corp poate fi :impartita in elemente
simple si slabe pina la infinit, hand forme deosebite pentru
varia tele rarti ale corpului. Se infelege ca forma ce ia o mis-
care, dureaza atita 'reme cat si forma parfei respective, a
corpului.
Ca exemplu, pamântul pastreaza de milioane de oni forma
si constitufia sa generala, dei sufera schimbari mici, tot asa
miscarea si forfa panSntului îi pastre,aza caracterele generale,
In timpul milioanelor de ani, suferind in tot momentul aceleiasi
mici schimbari. Daca analizam o particica a pamantului, partea
materiei care alcatueste regnul organic, vom observa cä miscarea
licestei parti de materie are o durabilitate scurta, schimbindiu-si
cif timpul caracterele, mai lute deca miscarea parnantului, pen-
truca materia din care e format acest regn e in materie canti-
tativ mai mial klecht cantitatea respectiva a parnantului.
Deaici rezulta, cà sunt puterio cari par a fi permanente
din pricina ca ele provin din constitufia unor corpuri foarte
mari, carj exista de mult timp, ash ca simturile noastre sunt
prea imperfecte spre a intelege schimbarile infinit de mici ce
se prdouc necontenit.
Irma, fara ca simfurile noastre sà poata scobori
totus au posibilitatea sa apredeze puterile rezultate din con-
stitutia unui corp forrfrat din cantitati din ce In ce mai pufin marl.
Ca exemplu, se poate face o scara', avind unmatoarele pu-
ten, cari se raporteaza la tnassele de materii din ce in ce mai
mici $i miii permanente ca: a) puteri fizice, b) puetri
mice, c) puteri biologice, d) prated sociologice, etc.

SECTIUNEA V
Necesitatea
Miscarea si transformarea neincetata a materiel se face in
conformitate cu niste legi trebuitoare, deci fatale.
Notiunea lege se uneste cu principiul scos prin inductie
ain experienfa noastra: ,aceeias cauza produce in totdeauna
arelas efecr .
 527

Adevärul sustinut pAnä aeum este noi nu cunoastem

deck imprejurArile cari determinä fenomenele färk a cunoaste
cauzele cari le produc.
Ash 2'a sustinut c4 o lege exprima -numai raportul CO n-
3tant intre fenomen si cauzele cari 1-au determinat.
Stint ed un erect e produsul unei cauze insä dacä nu cu-
noastem toate cauzele cari au conlucrat la produeerea feno-
menului, cauze, cari sunt rezultanta comunä a mal multor pu-
teri, nu putem afirma cà imprejurArile ce au determinat feno-
menul nu face parte din num,Arul cauzelor ce I-au produs.
Legile naturale nu expTimä, duph cum se crede, niste ra-
porturi stafornice si matematice intre cauze si fenomene.
Cäci o lege naturalà niciodafd nu reprezintà decht u.n ra-,
port aproximativ, afdtându-ne nurnai rezultatul general, adicà
mediul unde se produce. Pentru lä.'murire voiu face o compa,-
ratie intre legile naturale si cele geometrice.
Numai experitnentänd ajungem s'd ne facem o idee despre
unja curbA si cea dreapa; linii; pe cari in fiecare zi le vedem
In formä exterioarä a corpwilor, produse cider si in mica-
rea lor.
Totus, acele lima in mod geometric sunt exacte numai in
inchipuirea noasträ; neputindu-se reallzh niciodatä din mica-
rea si forma corpurilor.
De pildd, conturul lunei reprezintä o linie curba, privind
cu telescopul aceastä linie apare in zigzag, formind contururf
de munti si de väi. In naturg dach privim tui mune de de-
parté, avem aceeas iluzie ea in cazul de mail, sus.
Tot acelas fenomen e intamplä si co cele mai mid corpuri,
chiar co acele pe cari de aproape n$ se p4- rotunzite, de fapi
daeä sunt )privite cu microscopul au, forma ash de rotundà ca
si a aruntelui.
Unja dreapth niei ea nu este precizatä in forma corpurilor,
rigla cea rnai dreaptä, ne apare sub microscop puna de ridi-
cAturi ca si suprafata und camp.
Cäci toate aceste linti curbe i drepte ne apar sub aparat
alatuite din un numär foarte mare de alte linii mai mid, Si
dacä vont puteà märl puterea microscopului, vom descoperl in
cele mai mici alte 1iiii, foarte mici i ash pänä la infinit.
528

Ceeace a exemplificat pentru forma corpului, putem face

pentru miscarea lui: Miscarea de translatiune a pamantului in
jurul soarelui care descrie o linie curba perfecta, in realitate
face niste zigzag-uri pricinuite de atractia pamantului rand pe
rand de restul planetelor; $i aceste zigzaguri sunt transformate
pana la infinit de atractia nereg-ulata de meteriolite si restul
corpurilor ce ocupa spatiile.
Caderea unui corp pe pamant nit se face in linie dreapta
ci in zigzaguri infinite, din cauze analoage; aceste zigzaguri
se observa pana la o limita la corpurile ware. Acelas lucru se
Intampla si cu toate miscarile curbe sau drepte ale corpurilor.
Se vede ca simturile noastre nu pot distinge decal linii
curbe 5i drept absolut perfecte, fapt contrazis Cu realitatea.
Din cauza ca ele ajungand la limita sa, nu mai poi sa sim-
leasca deck trasaturi generale, adica directia medie ci aproxi-
mativa a liniilor; tdirectie, reprezentata in mintea noa.stra pr;n
linii simple, imagini, ce nu corespund cu realitatea de at in pa te.
Asa se intSunpla, de obiceiu, cu toate ideile ce e foimeaza
in creer, ¡dei prin cari noi ne inchipuim lumea; caci lumea eAe
infinita, tar puterea noastra de perceptie nu are decat o limita
hotarata.
Dupa cum lin'ile geometrice, asa cum sunt inchipuite de
mintea noastra, nu sunt realizate in chip deosebit in lumea ma-
teriala, tot asa si leile naturale nu glint desdvdr,sit armate In
producere, fenomenelor. Se zi-e nuinai ca o imprejurare produre
un fenomen dar in realitate card se repeta imprejurarile, ace-
las fenomen se produce altfel. Once schimbare ge sufera un
corp, un fenomen, rezulta din infinite cauze; pentruca orice corp
sufera in fine influente din partea celorlalte corpuri. Mai pu-
tern adaoe ca bate aceste influente nu sunt aceleasi, din pri ina
schimbarii locului si a constitutief ce intampina tn natura cor-
purile.
Sa presupunem la un moment oat un total de n cauze
cari produc fenomenul a, dui total, de a rezultate. Daca S chim-
barea se produce in momentul urmator, având acelas total de
cauze, dar putin modificat, de pilda ni cauze, desigur ca si
fenomenul va fi mai deosebit de cel precedent, avand a i re-
zultate. Deci totalitatea cauzelor se schimba in fond din pricina
neintreruptelor prefaceri ce sufere corpurile. Apoi uaca mai
 529

socortim a n oi nu cunoastem ideal o parte din cauzele de produc

fenomenele, daca munai imprejurarile vadite, si chiar aceste nul
pot fi apreciate de simturi pána la cele tnai mici amanunte,
Atunci intelegem cä se pot intampla schimbari in totalitatea cau-
zelor unui fenomen fara ca noi sa le percepent. Deaceea venem
aceleasi cauze, cAnd se produc identice fenomenele.
Dad.' nu constatam niciodata micile schimbari in totalitateal
cauzelor cari se repeta, asta nu inseamna ca nu observant destule
cauze in fenomenele respective.
Dovada sunt experientele de laborator, Apt calculele de
aplicatie practica a unei legi naturale, unde se constata dife-
rentieri 'Ore rezultatul teoretic si cel practic.
Fenomenele acestea se explica' prin variatia cauzelor ho-
tarltoare.
Se observa ca legile exprima raportUri mai mult sau tna,i.
putin contante, dupa cum ele se raporteazä la puteri mai mult
sau mai putin permanente, aceste din urtna mai depinde de
constitutia masselor mari sau mid.
Sa ma lamuresic. In ultima analiza, un fenomen, if gasim
ca a suferit o schimbare in miscarea unui corp sau a mai 'mul-
tor corpuri. Din cauza influentelor, aceste miscari Ant de fapt
niste puteri. Asa dar, factorii unui fenomen sunt mai multe pu-
ten i modificate sau puteri inodificatoare. Aceiasi factori pro-
duce acelas fenomen; e suficient o schimbare pentru ca si feno-
menul sa se schimbe. Insa, atit factorii cat si puterile de ace-
las fel se schimba nelncetat in constitutia corpului caruia ii
apartin; numai; cum am aratat in sectia 4-a, paatreaza mai mult
timp caracterele generale, variind' in statornida lor mai mare sau
mica dupa constitutia si durabilititea corpurilor. Umteaza ca.
fenomenele ce vor rezulta din astfel de puteri, se vor reproduce
In intervale variate, fiind conduse de Iegi mal mult sau mraii
putin constante, dupa cum si puterile conducatoare vor fi mai
mult sau mai putin neschimbate.
Asa, fenomenele produse in corpurile neorganice, se vor
seproduc- inteun chip relativ uniform, caci fortele mecanice, fi-
zice si chimice, cari ajuta la, reproducere% lor, atarna de mas-
_sele mari de tnaterie, precum este pamantul, astrele 5i ca
schimbarea lor urmeaza in schimbare constitutia generala a
acestor masse. Incat fenomenele lumii organice sunt carmuite
34
530

de legi cari exprima' raporturi relative, dar cari sunt foarte pre-
cise. Fenomenele biologice aunt Irish' carmuite de legi mai pu-
in precise; din called cA printre factorii cari lucreaza sunt pu-
tenle ltunii anlorganice, cari conlucreaza la echilibru, avand de
eonstitune o massa mica' de materie care se afla chiar pe pa-
mant. Fenomenele psihologice sunt carmuite de legi i mai
putin sigure; pentrueä ele sunt conduse de cantitan de materie
mai nici, neavand nici macar trainicia fenomenelor blologice.
In sfarsit, fenomenele sodologice sunt carinuite, .de legile
cele mai statornice, frindea se raporteaza la catimea de mate-
rie cea ma unicA, OU o constittrtie specialä, anume la ritlaiteria
de care e format creierul animalelot superioare ce traesc organi-
zate in siocietate. Ash ca. adult putem stabill de sus In jos, ra-
porturi cu p-rivire la diferite legi: a) legi mecanice, fizice si
chimice; b) legi biologice propriu zise; c) legi psihologice; si
d) legi sociologice.
Voiu amin1tì aici, puternica, obiecnune facuta materialis-
tilor, cari sustin cà legile psihologice impreuna cu determina-
tiile voluntare ale omului si fenomenele s,ociologice, sunt car-
muite de legi necesare si fixe ca si) celelalte legi (ale haturik
aducand ca sprijin in argrunentarea lor, datele statistice
istorice.
Dar statistica si istoria dovedeste numai existenta rezul-
tatelor generale, cari se gásesc in raporfuri aproximative Cu
ca,uZele naturale existente; died, o diferentiare esentiala ?litre
leglie fixe i ronsfante, cari condue lumea materiala si legile
aproximative i neeonstanie cari eonduc fenomenele psihologice
sodologice, lasánd indeajuns inc pentru liberul arbitru al o-
mului sl a altor fiinti.
Drept raspuns, voiu amintl criticilor cart au fäcut aceasta
obiectiune dli ei n'au observat cal atat legile naturale, cat
legile psihologice sunt eu aproximatie nestatornice. Apoi nu
trebue sa se uite ca psi.hologla si sociologia ca tiinti pozitive
sunt la inceput; car In domeniul. lor s'a stabilit niste legi false
necomplecte, inerente tuturor stiintelor pozitive cand se oflau
In faza ,aceasta.
Ask cA azi p,urtem face a-firma-04 cà p lege psihologica sau
seoiologica este neprecisa sau falsä, insa nu cu certitudinea ho-
 531

tanta ca niciodata nu se vor mai descoperl legi complecte si

statornice in acest domeniu.
S'a vazut ca toate legile naturale,,pe cari le cunoastem,
exprima raporturi aproximative. Oare deaid putein trage con-
cluzia ca lumea este condusa ntunai de legi absolut trebuitoare?
Desigur ca nu. Aceeas cauza are totdeauna acelas efect"; a-
cest adevar daca i s'ar cercetà cauzele si efectele pana la sub-
divizilinile cele ma miri, s'ar F.ateà gas' legi precise in
mod rnatematic. Ash ca putem face deducerea urmatoare:
pe can nzi nu le patent cercelh nu pot fi deck aproximative.
Deci, legile naturale, cari se refera la actiunea puterilor
naturale, se divid ca i cele de mai sus. AvAnd o Fuerte gene-
rala, rezultand din constitutia unel masse mari de materie ce
exista de mult in natura, poate fi condusa la randul ci de o lege
tot atat de generala si dirrabila; i dupa cum 'aceasta putere ge-
nerala se poate diviza in puteri din ce in ce mai putin generale
intinse, tot ash i legea generala se poate divizh In nite
legi din ce In ce mai partictlare, intocrnai ca i subimpartirile
coresplarizatoare ale materiei. Deai legile sunt supuse unei etas-
ticitati de divizare inliaita ca si celelalte principli, variind in
compelxitate i intindere dela infinit de mare ¡Ana la infinit
de mic.
Astfel, acest principiu se prezinta Ufa de celelalte prin-
cipn cari forrneaza humea, in aceleasi proportii, fara sa se des-
pArteasca vreodata de ele.
Siiintele in genere au de tint& stucliarea legilor naturale;
iar artele in genere au de scop de a aplich in mod instinctiv
sau voit a legilor facute pentru. binele i fericirea omului.
Aceste legi fiind foarte multe, nnneaz cä o
artele pot sa hmainteze la infinit, &tent' rd cu ele progresul orne-
nirii si a prnului In special.
Tot in acest studiu, voiu cauth sa stabilesc ckeva
pirtin cunoscute sau uncle chiar de loc, cautand sâ fac cateva
aplicatiuni practice.
In aceoasta parte a lurrarii, voiu cautà sa stabilesc doua
legi foarte generale pe cari se bazeaza sistemul meu.
Legea asimilaflei i legea ondulatiunei. Aceasta din urrna
nu-i deck legea evolufiunii, patrung altfel ca pana asum. De
asemenea recunosc ca acete doua legi nù vor fi desavarsite;
 532

adica n'au baza tmor 1egi stiintifice. Insa sper a le complectà

mai tarzin.
Cred a cercetarea lor in chip serios, nu exclude interesul,
chiar ntunai pentru A dovedl falsitatea absoluta.

CAPITOLUL II
Asimilatiunea universall
E dovedit ca intre caldura si miscare este o legatura can-
titativI
Once Imitate de caldura se inloeueste intotdeauna cu 2125
de unitati de travaliu si ii-erersa. Acest principiu daca II ge-
neralizam, principiu ce Are ca baza descoperirea de mat sus,
vom stabill teoria echivalentei si a imita i- puterilor cari se re-
leva pe fiecare zi.
Dupl. aceasta teorie toate puterile sufer transforman, a-
juitandu-se Intre ele, o catime a dat nastere unei anumite ca-
timi din tcealaltä parte, toate insa primind formele deosebite ale-
imei singure puteri.
Din faptul ca fiecare corp clispune numai de o cantitate
marginita de tmaterie, urmeaza ca intreaga citime de fortä a
hand intregi rarnane nealterata.
Mai putem admite, din cauza ca p forta este trebuitoare-
materiei, zic ca se mai poate admite si citimea neschimbatä
a fortei universale care leaga catimea totala a materiei, cad
stim ca price catime de putere este legata in chip proportional
si precis de o atime de rnaterie analoaga.
Apoi ipoteza ca once corp are proportional cut massa din
care e format aceias catime generala de forta, putandu-se aratà
sub diferite forme; conchidem ca acelas corp poate avea diferite
forte In acelas timp, suma lor fiind egala eu forta Legata de
massa cprpului, in egala proportie cu catimea generala.
In sistemul meu, cele sase principii pe cari le-am admis
di ar fi alcatuit Itunea, avand catimea proportionala in com-
plexul lor, au, tot cu rezerva, au onitatea de formatie a mate-
riei inzestrata Cu o cantitate hotiíriM de mi§Tare vepiiyi, im
felul ca aceste unitati clescriu neincetat in spatiu o linie precisä
inteun timp ndprecis. Mai putem admite ca fiecare unitate de
 533,

compozitie a materiei strabate in tuultate de timp, unitatea de

distantg.
Desi misearea e fixä, totusi cantitatea in mod calitativ e
surusa unor variatii infinite.
In adevar, Unja care descrie tmitatea de timp, cu toate-
ca are o lungime hotarita, se poate intinde In once Jirectie, for-
mind o linie dreapta, un zigzag, un cerc, o spiralg, etc.
* *

1) Materia fiind in principia de o singura specie, corpurle

In natura lor nu se deosibesc futre ele decat poate prin tmis-
carea unitatilor de compozitie. Dar cum acea,sta miscare poate
vara in mod cantitativ pina la infinit, tot a3ti i specille de
corpuri poi varià pina la infinit. In adevar, afarg de
variatia de miscgri a fiecarei unitati de compozitie in par-
ticular, mai poate aveá inca lamestecituri variate de Miscari fe-
lurte a mai multor unittiti de compozisie. Asá, de exemplu,
doua sau mai multe unirati de compozitie care descriu spirale,
pot sa se grupeze cu altele care descriu zigzaguri; in fine grupa
care rezulta la randul ei se poate uni cu o alta grupa compusä
din unitäti cari executa alte feluri de misciri i urmind tot ask
ingtamtidirile de unitati pot si delde din ce in ce mai compuse2).
* *

3) Corpurile prefa.c si insusirite i constitutia neincetat,

ceca e insemneaza cg si unitatile lor de c,om,pozitie îi prefae
m dul de miscare. Cauza acestor schimbari,. rezidä in miscgrile
si influenta ce au corpurile respective. Caci, once tnicare are
calitatea esenfial i d transmite direc(ia sa proprie allei
miscelri
Avind doua unitati de compozitie puse fatä in fata, mis-
cal-11e de compozitie a uneia influenteazg mi3carile un:tatilor
de compozitie a celeilalte.

Manuscrisul original romdnesc dupd care s'a reprodus studiut

lui Conta gana aici, nu are fragmentul acesta pe care il dan in -tra-
ducerea mea dupd textul francez al edi(iei esene din 188. Nota ed.
Minar.
Semnul de intrebare pus de autorul msusi. (Nota edit. franceze)
Dupd textul romdnesc a lui Conta.
534

Deci ptstem precizA ca once corp tinde sa-si asimileze restut

corpuraor trnasmitindu-i propria sa miscare alai' cect exteri-
°era cat si cea interioara.

11

Legile asimilatiunii i)
Toate corpurile se preschimb5 mai ales fag de legile asi-
milatiunii universale. Voiu diviza aceasta lege in mai multe
part], cari dup5 ce vor fi studiate In parte de voiu con topi In-
teo singur5 formula.
1) Once corp imprirna fortele sale celoriaite corpuri, cu cari
vine In atingere, imprimand mi,scarea lor exterioard si late-
rioaru, ad:ea proprio miscare in spa(itt ,si constitutta interioara,
tinziind spre a asfroila pe celetatte corpuri
Sa precizez mai IntAiu aceasta formula:
S5 predripunem cA ar fi corpuri simple si indivizibIle, call
ar executir nurnai cmisc,Ari. In acest caz, miscarea unuia din cor-
purr ar pute5 imprimit aceeasi directiune ce1orlalte corpuri.
Ca exemplu, sA lugm un corp care se In%Arteste aela dreapta
gpre stinga, acest corp va face ca si corpurile vecine sa-1 ur-
meze In aceasta drectiune. Dar in realitate un corp este alcatuit
din elemente din ce in ce mai mid, in general din atornii carl
ald,-tuesc materia, asà ca tniscarea generala a acestui corp va
dizkycà in interiorul lui o infinitate de miscari distincte execu-
tate de corpuscule tot distincte si infinite.
Aceasta Imprejurare face ca p dubla influenta sa aiba un
corp asupra celorlalte corpuri cari vin cu el In atingere ; apoi,
miscarea sa din afar5, influenteaza asupra directiunei proprie a
miscArilor exterioare ale celorlalte corpuri; In fine, miscArile
nesfArsit de numeroase ale unitAtilor constitutive, imprimA celor-,
lalte misdri de unitati, tot o directiune proprie.
Astfel, Intre oorpuri vom deosebi o miscare interioar5 §i
una exterioarA, care face ca s5 comunice unul altuia amAndou5
aceste miscAri, adicA isi contopesc consfitulia moleculara.
In principtu materia si tniscarea este de un singur fel. Pe
cAnd corpurile variazA in privinta naturii si a proprietAtilor
1) 0 fraza care nu se afla In textul roman: legea generala, ft
apoi partite sau Corolarele. (Note din edit. franceza din 1888).
 535

pal la infinit, adicA aceastA varialie se refera 5i la gruparea

miscarea unitatikw constitutive.
Un eorp en o natura hotàrît i specifica, aviina o grupare
5i rniscare inoleeularl fixa, produce asupra celorial,te corpuri
tot o astfel de influenta.
Dar aceasta forta generala care se gaseste in corpuri,
poate la rAnclui ei din mai multe forte particulare. Un exemplu,
un corp poate fi si cald si luminos ji electrizat, i sa Jucieze
In ace1a5 timp, deci sA conlucreze cu toate fortele particulare
Astfel, intre corpuri vom decibel)/ o miscare interioara 51
corespunzAtoare. Se poate admite ca in acelas timp unitatile
constitutive ale aceluias corp pot avea si inui i aeosebi c, a-
tárnind de repejiciunea, aptitudinea, adka de distanta ce separa
unitatile, si care e libera fata de miscarea figurei pe care o
descrie In mersul el tot acea unItate de miscare.
Insusirile au un chip special de miscare comuni and prin-
teo influenta deobebita aceasta miscare corpurilor respe tive.
Deci, acelas corp poate sa lucreze In acelas timp ci mai hnulte
puteri. Insa unui corp, nu se tranbmite cu aceeas usurinta for-
tele celorlalte corpuri.
RezumAnd, vorn caracteriza adevarul ca un corp
directia miscArei celorlalte corpuri ce Nil in atingere cu el. Mis-
carea acestuia este rnodificata din caum corpurilor ve.ine si ca
schimbarea sinitita a tmui corp este rezultanta a tpai multor in-
fluente care se intálnesc. Sa exemplifigam cu fapte cele zise
mai sus.
a) Un corp care duce tmai departe miscarea altui corp.
ii imprimA propria sa directiune. Tot asa i cu un corp tare
breazA, face sa vibreze corpurile vecine., Un corp ca/d, luminos,
electrizat satr magnetizat are aceleasi innauriri asupra celorlalte
corpuri. Cu un curent electric care trece printr'un fir conducator
aceeasi caracteristica. In fine, tot un curent electric schimbA
directiva unui ac magnetic, prefAcând o bucata de fier In mag-
net; acesti curenti mai capatà proprietatea ca iau direclia cu-
rentului care i-au influentat; asemenea toti curentii care circulA
in jurul bucAtei fier magnetizat, ¡au de originl influenta a-
cestui curent, adia primesc directia fierului magnetizat. Cor-
pul care transmite toate aceste forte fizice la corpurile inveci-
nate, la rânclul tor runt influentate de (Linde In senz contrar,
.536

.;incát acest corp devine mai putin cald, mai putin luminas,
mai putin magnetizat, etc.
b) Corpurile solide au calitatea de a solidi ià corpurile
gazoase cari le ating.
Din cauza aceasta, pe suprafata solidelor cari vin in con-
tact cu aerul, se concentreazg paturi de.,e Je aer, ca niste .1.1pIa-
puneri atmosf erice.
Se poate dovedi ceste atmosfere mentinándu-se deasupra
apei praf mai des decát ea; pilitura de fier, desi de opt ori
r in a i deasg decit apa, totusi se mentine pe suprafata ei. Pentru
ca experienta sg reuseascg, trebue ca volumul de atmosfera
care atrage, sa intreacii de opt ori volumul metalului; daca un
fir de piliturg este mai voluminos decAt atmosfera, atund cade
la fund.
Insg la rAndul lor *si corpurile gazoase tind drin volatili-
zare, licifiare si evaporare sg prefacg corpurile solide cari vin
In atingere cu dánsele; din cauza acestei reciprocitali se pro-
-duce intre dânsele niste straturi mijlocii, a caror densitate des-
creste dela corpurile gazoase la cele solide_
Acest strat mai are propiietatea de a separa corpurile so-
lide de patura de aer inconjurgtor, irnpiedicand' pintura de fier
sg cada In apg.
Tot acest strat, mai are o a treia proprietate, cg des i ar e
pamântul solid.de regiunile innalte ale atmosferei, când se afla
In proporlie mare.
In fine in acest strat se tmai observa lupia intre cele doua
demente: primul, e pamintul, care condenseazg la suprafata
sa elementele aerului, incorporându-le, apoi solidificándu-le
procedee chimice cu corpurile regnului mineral, prin absorbtiune
cu corpul regnului veegtal si animal, etc.; secundus, ahnosfera
dizolva in parte corpurile solide ce se arla la suprafata pautan-
tului, prin volatilizare, licefiare si evaporare, dizolvare fgcuta
In parti foarte mici; mai stim cA atmosfera are in compozitia tei
-toate speciile de corpuri solide de pe pamânt, cari formau cuta-
proximatie odinioara elementele solidificate. Din aceasta lupta,
.atmosfera este foarte deasg, caci in ea se produc schimbgri ne-
ancetate de elemente.
Corpurile gazoase, la rándul lor, se prefac in corpuri
cgci licidele prin condensare si absorbire, tind srt lici-
 537

fieze pe cele gazoase; din aceastä noug reciprocitate, se produc

In aeeste corpuri o densitate medie.
Asem enea straturi le vom gäsl in atmosfera care planeazi
pe märi, lacuri, r5uri etc. Cand niste corpuri, 'icicle vin in a-
tingere cu alte corpuri solide, cele dintEu tind sA salidifice pe
cele de al doilea prin condensare, sau prin alte procedee chimic.
e) Corptuile organizate, au proprietatea fiziplogia de a
asimilä complect alimentele care le-au format: pArticele cad-
ajutg alcAtuirea unui muschiu, devin muschti; pgrticelele ce
se duc In osoase sufar, aceeas schimbare etc.
Printeo influentA identicA fiecare individ vegetal sau ani-
mal In generatia sa, transmite grtrpului de celule, formate pe a
parte a corpului sgu, natura sa, care se preface in embrion, co-
pil, individ, copiindu-i toate insusirile $1 calitätile.
Diterite stgri morbide si diferite grade de sgnAtate
se comunica cu o mai mare sau o mai mica uprinta dela un.
individ la individ.
Aga, ignorand boalele contagioase, se observg cg oamenii
tineri si sgnAtosi, cari dorm In aceeas odae cu oamenii bAtrani
si slabi, cei am n urmä dobAndesc calitatile de vlaga i tinerete
acelor dint-Mu, lar tinerii imbatr5nesc mai degrabg.
Fenomenele de asimilatiune se pot observ5 mai bine
in vieata poltticA i sociald a organismelor. latA cateva exemple:
Indivizii vnistnici si chiar intelìgen1l, cari insg devin pre-
ceptor ai copiilor, cu timpul inteligenta lor se subordoneazg-
tmprejurArilor, devenind copii bAtrini.
Idem, acei cari sunt in contact neintrerupt cu oamenii
prosti, se prOstesc; contrar, cei cari vin In atingere cu oa-
menii inteligenti si culi, ei capAta superloritate In toate.
Chiar ideile, sentimentele si credintele se transmit Intr'cr
mäsura mai constienta sau inconstientg, In mijlocul unei po-
poratii superstitioase, devii si tu superstitios färg sA fi fost.1)
Bigotismul iaräsi se capätä prin contagiune, intrand intea
secta rekigioasg chiar &CA o despretuesti, cu timpul devii si tu
bigot si mai fanatic deck toll adeptii.
1) S'au vazut Europeni foarte sceptici I chiar invalati carf dupti
ce au trait in India, qi mai total din curiozitate, mai apoi din fanatisnr
a imbraligat principiiie religiei budiste. O trecere brusca, dar care
tocmai rezidA io puterea de asimilatie. (In edijia frairceza din 1888
existA numai un rand din aceastA notA).
538

E de mirare cum esti silit s primesti influenta si chlar

sa vizitezi o clasa de oameni pe care nu de mult dresprektig,
sfârsesti prin a-1 iubl, stimA, impgrtgsind parerile sl pan-
cipiile lor.
Caracterul i temperamentul nostru care se; preface &pä
caracterul i temperamentul persoanelor Cu cari venim In con-
tact mai des.
Simtttrile chiar, dar inteun grad Mai slab, insg emotiile
pe cari le siirrtird prin contact cu alte peroasne: râclem sau
suntern mghniti dacg vedem pe cinevk in acest senz, Mfg sg.
cunoastem cauza; ash suntem curagiosi, entuziasti, fricosi, in-
groziti, etc., tot pi-in contagittne.
In genere, toate fenomenele atribuite imitatiei sunt de fapt
rezultatul asimilatiunei. Cu alte cuvinte, bate miscgrile ce se
produc In sistemul persoanei care influenteaza, se transmite cu
mai imire sau mai mica putere persoanei influentate.
2) Prin exercitiul influenfei sale, un4carea unui corp nu
trece identic in celelalle corpuri;. se produce numai o pie/acere
in mis carea proprie p acestora
Se admite de toti ça forta, unui corp se transporta identic,
cel piutin tinteo masura oarecare la corpul influentat.
Exemrlu avem, cad un corp rece se Tncalze*e In atingere
cu altul si viceversa, naivii cred ca si-au impruMutat tempera-
tura prin scurgere, urrnând aceastg cale Ong la o depling echi-
librare rece-cald, sau cald-rece in lacelasi proportie.
Credintg buna pentru vremile cad se) credeh ca forta e
un fluid imponderabil, care trece dintr'un corp intealtul ca
un lichid scare se schimbg tdintr'un vas in altul.
1) Asimilalia nu este o comunicare de cAtime, o desarcare
sau o trimetere a unei piirfi 1e Imaterie. este A expansiune
altor corpuri, care porneste din aceeas miscare etc.
Dar doua corpuri se influenteazg reciproc, fijad inodifi-
cate prin diferetn: a cald 10 si b cald 2, sosind la 4 cald
dad 6 b cald 6 ,pentruca massa a 6, fiindcg fiecare corp
a primit si a dat. Si, 3 a 10+b 2 da 3 a 3---b 3. Deci, /44 o
pierdere dar o imodificare inversatg.

1) Aceasta part! nu-i pusa ca nota In origina1u1 romanesc, cum

s'a facut in ed t. franceal din 1888; ci, urmeaza ca o intregire a ca-
pitolului Legile Asimilatit gel', (ed. Minar.)
 539

Transformare de fapt nu. exista In realitate decat ca forta

In acelas corp. Deci, influenta primitä de grupul molecular
este schimbata de fortele sale, caci noile forte Inca n'au fost
primite.
Asimilafiunea corparilor se face In raport lavers cu pa
tratul distanfei care le separil.
Cu toate ca aceasta lege n'a fost dovedita Inca prin expe
rienta, decat asupra unor fiinte fizize, totusi, prin analogie, e
poate aplica la restul de forte prin care corpurile se modifica
unele pe altele; controlul se poate face eu atat mai usor, Hindu,
stimi Cu certitudine ca un corp are mai multa influenta asupr
altui oorp atunci, cand se apropie unul de altul si viceversa.
Asimila(iunea se face in raport direct cu massa corpului
care It asintileazyl, deoarece influenta trebue sa fie In raport
at forta inerenta a unitatilor de a1catuire.1).

11 Alci sfArseste originalul romAnesc: note/e urrnStoare din

edítia franceza din 1889, lipsesc. (ed. Minar.)
 Cuprinsul Introducerei
de NICOLAE PETRESCU

Pag.

PREFATA . 7- 8
SCHITA BIOGRAFICA ASUPRA LUI VASILE
CONTA 9-10
1NTRODUCERE IN OPERA FILOSOFICA A
LUI VAS1LE CONTA 11-13
 Cuprinsul Operilor Filosofice
ale lui VAS1LE CONTA
Pag .

TEORIA FATALISMULUI 33-156

TEORIA ONDULATIUNII UNIVERSALE . 157-270
ORIGINEA SPECI1LOR 271-338
INCERCARI DE METAFIZICA 339-431
BAZELE METAFIZICEI 433-506
INTAILE PRINCIPII CARI ALCATUESC
LUMEA 508-539