Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De la Wikisource
PERSOANE
ARVINTE, de 50 de ani
PEPELEA, de 25 de ani
MĂNDICA, nepoata lui Arvinte
SCENA I
PEPELEA (întră prin fund): Măndică! Măndică!... Unde eşti?... Unde te-ai ascuns? (Merge spre
uşa din dreapta, voind s-o deschidă.) Măndică!...
SCENA II
SCENA III
U! hu, hu, hu! geru-i! (Îşi suflă în pumni.) Bine zice românu, că iarna n-o mănâncă lupu... Am
fost să cumpăr un car de lemne; dar mi-o cerut cât dracu pe tată-său şi n-am luat nici o
dispicătură, ca să-i viu de hac celui cu lemnu... (Strănută.) Na! că iar m-o prins guturariu. U! hu,
hu, hu!...
De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva cald pe mine, că, zău, am îngheţat... Hei!
blagoslovită să fie vorba ţiganului: „Mai bine două veri decât o iarnă”.
Banul se câştigă greu,
Dar uşor se cheltuieşte.
Cine-i prost şi derbedeu
Lesne-n lume mofluzeşte;
Însă eu am bani şi minte,
Căci mă chem jupân Arvinte.
(Strănută.)
Într-un ceas bun!
(Strănută.) Ha !... ian aşa... şi la anu cu bine!... (Îşi suflă nasul.) Măndică!... (Se apropie de uşa
din dreapta.) Măndică!... Nu răspunde, drăcoaica... Se vede că-i mânioasă c-am închis-o, în
odaie... Apoi dă!... cu fetele... vorba ceea... paza bună fereşte primejdia ră... Dumneei,
giupâneasa Măndica, era în plecare să se deie în dragoste cu puşchiu cel de Pepelea... un târâie-
brâu, care-şi bate gioc de toată lumea!... Atunci s-agiungă... (Se depărtează de uşă.) L-am întâlnit
mai dăunăzi şi i-am zis să-mi vândă casa asta, în care şăd acu de doi ani... îi casa lui, hoţu! Cum
aş face să i-o ieu pe nimica?... Să-1 port cu vorbe, că l-oi însura cu Măndica, pană ce-oi mântui
târgu... ş-apoi, de spate şi pe uş-afară. Ha!... iată-1... cică, când vorbeşti de lup, lupu cât cole!...
SCENA IV
ARVINTE şi PEPELEA
ARVINTE şi MĂNDICA
ARVINTE (singur): Afară... Ghidi, tricolici neruşinat... să mă ameninţe el c-a vini în casa me,
cumpărată cu bani buni şi peşin?... hoţu, ieniceriu, cârjaliu!... Brrr! Îmi curg sloiuri de gheaţă pe
spinare de mânie... (Merge de deschide uşa din stânga cu cheia.) Măndică!
MĂNDICA (dinăuntru): Ce este?
ARVINTE: Gata-i antereu?
MĂNDICA: Gata!
ARVINTE: Adă să-1 îmbrac, doar m-oi mai încălzi, c-am îngheţat. (Ia antereul şi închide iar
uşa.) Ian să videm, bine-i cusut? (Îl dezvăleşte.) I-o scos spetele, de i-o făcut poalele...
Minunat!... Spetele-s de prisos... Nu se văd... Ian să-1 îmbrac... (Trece după paravan şi-l
îmbracă.) Pepelea dracului... l-am pus la mână. Atâta numai mă îngrijăsc... cuiu cel din părete...
pare-mi-se că-i un cârcioc... (Iese îmbrăcat cu antereul.) Îi dres cât se poate de bine... şi mă
prinde... (îmbracă giubeua.) Iaca cuiu cel cu pricina... dacă l-aş scoate din părete?... Nu se poate,
că-s legat cu giurământ de afurisenie!... (Se scarpănă în cap cu ciudă.) Măi, măi, măi... să nu-mi
fi pus opinca, berbantu cel de Pepelea?... Ian să merg să mă sfătuiesc cu popa Macovei din sat...
El, om cu carte... ştie multe... poate să mă dezlege de giurământ... Hai! bunu-i Dumnezeu, meşter
îi Arvinte. (Îşi ia şapca şi iese prin fund, în timp ce Pepelea întră pe fereastă.
SCENA VI
PEPELEA (la fereastă): Acasă-i strigoiu?... Ba iată-l că iesă... (Sare pe fereastă în casă.) Hup şi
eu! (Aduce o frânghie şi o traistă plină cu rufe ude.) Mi-am adus rufele spălate la fântâna din sat,
ca să le anin în cuiul meu şi să le întind în odaie. (Anină traista în cui; din traistă curge apă prin
odaie.) Ian aşa... Acu să-ntind şi frânghia. (Anină un capăt a frânghiei de cuiul cel mare din
păretele din dreapta, iar celalalt capăt îl leagă de alt cui ce se găseşte înfipt în păretele din fund,
lângă uşă.) Are să se cam zborşască giupânu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face... Cuiu-i-al meu şi
am drept de-a pune în el ce-oi vra... Iaca şi frânghia gata... Acu să-mi întind rufele... Ce-aud?...
Parcă vine moroiu... Să videţi haz acuş! (Stă lângă uşa din dreapta.)
SCENA VII
PEPELEA şi ARVINTE
ARVINTE (pe pragul uşii din fund): N-am găsit pe părintele Macovei acasă... (Cinci să între, se
loveşte cu capul de frânghie şi-i cade şapca şi ochelarii.) Carnacsî! Ce-i asta?
PEPELEA: Ţine-te bine să nu dai rău!
ARVINTE: Tu eşti, antihârţule? Ce câţi aici?
PEPELEA : Nu băga de samă, giupâne!... Îmi întind rufele ca să se usuce.
ARVINTE: Ce face? Strenţele tale în casa me... Da aici îi spălătorie?
PEPELEA: Nu ştiu eu... Cuiu meu...
ARVINTE: Cuiu tău, căpcăunule? (Arătând celalalt cui din fund.) Dar aista tot al tău îi? ha?
Cum de-ai îndrăznit să te-atingi de el?
PEPELEA: Ascultă, giupâne!
ARVINTE (furios): Iaca ascult, Pasvantoglu ce eşti! (Smunceşte frânghia din cui şi o azvârle
afară.) Da ce te socoţi tu?... Să-mi întinzi frânghii pin casă, ca într-un şopron... să-mi sparg capu
la vârsta me?... Afară, pehlivanule!... (Îl împinge de spete.)
PEPELEA: Nu pune mâna că te afurisesc!
ARVINTE: Afurisi-te-ar Zarzavela, să nu te mai văd în ochii mei!
PEPELEA (rezistând pe pragul uşii din fund): Îmi dai pe Măndica?
ARVINTE: Ian aşteaptă să-ţi dau eu o Măndică de corn peste cap. (Apucă un băţ. Pepelea fuge
râzând.)
PEPELEA: Sus, părinte, că se udă cărţile!
ARVINTE: Anaftima să fii!
SCENA VIII
ARVINTE (foarte necăjit): Breee!... aista-i Neaga!... Popa Belea. (Calcă în apa ce a curs prin
casă.) Da asta ce mai este?... priveşte cum curge apă pin casă... să giuri c-o vărsat Bahluiu. Or să
se facă broaşte... (Ia o cârpă şi şterge pe jos.) Poftim !... viaţă-i asta? s-agiung a şterge urmele lui
Pepelea... Da de unde, Doamne, iartă-mă, curge şiroiul... (Zărind traista în cui.) Iaca pozna... şi-o
aninat traista cu rufe ude în cui... Bată-1 potopu, fariseu, să-l bată. Cum i-aş arunca-o în uliţă, de
nu mi-ar fi nu ştiu cum de giurământ... Părinţii noştri zicea: „Cine-şi calcă giurământu nu-l
primeşte pământu!” şi mă tem că nu mi-oi afla loc pe ceea lume. (Oftează.) Hei, hei! răbdare,
Arvinte, fătu meu, răbdare!... (Merge la uşa din dreapta, o deschide şi zice:) Măndică!... adă o
lumânare, c-o însărat de tot şi începe a nu să mai videa. (Măndica îi dă o lumânare de seu
aprinsă.) Noapte bună, fata mea, noapte bună!... Culcă-te, căci culca tu devreme şi sculatu de
dimineaţă e o dovadă de înţălepciune... Priveşte, de pildă, găinile... Noapte bună!... (Închide uşa
cu cheia.) Îmi vine să mă culc şi eu... să dorm ca un stăpân vecinic în căsuţa lui. (Merge de-şi
drege patul din fund, aşează perina şi-şi pune un ghigilic.) Oi să mă culc îmbrăcat cum sunt, doar
mi-a fi mai cald... Brrr!... geru-i... de cască şi mâţile... (Cască.)
(În timp ce cântă, se găteşte de culcat, se întinde pe pat îmbrăcat în antereu, se acopere cu
giubeua, îşi trage o cergă pe deasupra, îşi vâră capul în perină şi începe a horăi.)
SCENA IX
ARVINTE şi PEPELEA
SCENA X
ARVINTE (închide uşa din fund cu zăvorul, apoi vine posomorât în faţa publicului şi zice):
Eeei!... aşa-i c-am păţit-o? Care vra să zică, am casă şi nu-s stăpân într-însa!... Aşă-i că mi-o
întors şurubu, puşchiu cel de Pepelea? (Îşi dă tifla.) Na! cap săc... bostan fără sâmburi... Na, na!
Na tifla, Arvinte,
Bătrân fără minte!
Un puşchi de nimică
Te prinse de chică.
Na tifla, mişele,
Un ţine să te-nşele!
Te-or râde golanii,
Ba chiar şi curcanii!
Bree!... aşa ruşine de când sunt n-am păţit!... Îmi vine să-mi calc giurământu... că doar n-oi fi eu
cel dintâi... Ba nu, Arvinte dragă... mai bine mergi de te culcă şi rămâi cu sufletu curat... iaca mă
duc... (Merge de se pune în pat.) I!... călduţ îi şi bine. (Adoarme cântând încet:)
Noapte bună, moş Arvinte,
Fă hor, hor, de-acu-nainte!
(Începe a horăi.)
SCENA XI
ARVINTE şi PEPELEA
(Sare în odaie, trăgând o frânghie lungă după el, şi merge de leagă un capăt de cui, celalalt capăt
e legat afară de un copac. Fereasta rămâne deschisă.)
(Chiuie şi bea.)
(Împreună.)
SCENA XII
(Împreună.)
Glu, glu, glu, sufletul meu râde
etc. etc. etc.