Chat, de Stefan Caraman

Motto: Futem cât putem

EPISOD CHILOT

(varianta pentru Piatra Neamţ)

PERSONAJE:

CHELNERIŢA - sexi

DAN – boşorog patetic inofensiv

COSTICĂ – boşorog patetic agresiv

Râsete din off – înregistrate pe bandă

Vor mai apărea (în următoarele episoade):

MARINA CONSTANTINESCU - critic

Autorul piesei – autorul piesei

Cine vrea şi cine nu vrea – mulţi

Decor: interiorul unui bar românesc; gălăgie românească; preţuri româneşti consumatori autohtoni critici
şi manele;

În local intră un bătrân îmbrăcat elegant dar desuet (poartă pălărie papion pantofi cu scârţ – pantofii
trebuie să scârţâie atât de tare încât pentru câteva momente zgomotul barului este acoperit); priveşte
stânjenit în jur găseşte o masă liberă se aşează la ea; priveşte din nou în jur la oamenii de la mese; se
apropie chelneriţa (este îmbrăcată extrem de sexy: fustă foarte scurtă decolteu adânc atitudine vulgară;
aduce cu Cosmina Păsărin dar nu e chiar atât de proastă)

CHELNERIŢA: Ia zi bade… (Dan se uită la ea şi delicat îşi fereşte privirile; femeia observă şi se apleacă
ostentativ peste masă; poartă chiloţei tanga – obligatoriu; dacă actriţa uită spectacolul se întrerupe până
se remediază neajunsul) Ups Banderas e timid… (stricat) are you shy ? (râsete din off)

DAN: Aş dori… dacă se poate… adică aveţi…?

CHELNERIŢA (ostentativ îi arată decolteul): avem avem… (râsete din off)

DAN: Nu adică… (eliberator) aştept pe cineva…

CHELNERIŢA: Aici ?

DAN: Da aici… e vreo problemă ?

CHELNERIŢA: Păi ar fi…noi suntem un local ceva mai… special… trebuie să dispui dacă mă înţelegi…
trebuie să consumi… să consumi şi să plăteşti… să ai potenţă tataie să ai în buzunare şi între… ce barbă
sexi ai parcă mi-aş da-o pe la…

(în timp ce vorbeşte începe să se joace cu papionul bătrânului; se aude tare manele; apoi îşi plimbă
degetele pe barba lui le coboară încet spre gât şi piept; îşi apropie sânii foarte mult de faţa lui; Dan este
din ce în ce mai impacientat; fata coboară mâna şi mai jos; în apropierea şliţului Dan o apucă brusc o
strânge şi o ridică brusc)

DAN: Nicolae Guţă ? (râsete din off)

CHELNERIŢA (surprinsă): Nu Florin Salam…

DAN: Mereu îi confund… crezi că sunt incult ? (râsete din off)

CHELNERIŢA: Nu cred că ai fost sportiv de performanţă ?

DAN: Zici ?

CHELNERIŢA: Ai alură de smardoi…

DAN (înroşit tot): Nu din păcate… nu sunt sportiv … sunt… adică am fost … actor…

CHELNERIŢA (râde; îşi smulge mâna) : Actor ?

DAN: Da actor…
CHELNERIŢA: Şi ai jucat în filme în alea alea ?

DAN: Nu prea… mai mult teatru… prefer mirosul de lemn al scenei aplauzele spectatorilor… să îmi arunce
flori…

CHELNERIŢA: …lasă bre… că îţi arunc eu – nu mai ai mult…(râsete din off)

DAN (sfios): Ar trebui să vorbeşti ceva mai frumos – sunt client totuşi…

CHELNERIŢA (devine brusc impertinentă): Eşti pe naiba… poate ai greşit parcu’ tataie…

DAN: Nu e barul Pibuni?

(se poate introduce un moment publicitar dacă patronul ţine morţiş; dacă nu înseamnă că e fraier)

CHELNERIŢA (dă ochii peste cap): Ba da voinicule… tu nu eşti Florin Piersic? (începe să râdă strident)

DAN: Nu sărut mâna… mă numesc Dan Dan Borcia…

CHELNERIŢA (se uită la el ironic): A Dan Borcia… da da… să mă gândesc… (se uită atent dar ironic la el; se
scarpină ostentativ între sâni; atenţie piesa are nevoie de o actriţă cu sâni nu de Maia Morgenstern)… nu
mi-amintesc de tine… ai noroc că-mi eşti simpatic… semeni cu Moş Crăciun… dacă vrei ceva strigi la mine
da Marine?

DAN: Dan Borcia mă cheamă…

CHELNERIŢA: Da Dan Borcia… (pentru ea) : Cu ce-au greşit mă ăştia ?

Chelneriţa se îndepărtează; adoptă un mers atât de sexi încât şi d-lui Ghiţulescu să-i saliveze gura – de
preferat să nu fie însă invitat la spectacol. Dan rămâne iar singur la masă; încet încet se acomodează cu
atmosfera; se uită atent către uşă; apoi umblă la buzunarul de la piept şi scoate de acolo o fotografie;
oftează o dată; oftează încă o dată; oftează de câteva ori; până şi manelele se opresc în semn de respect;

După o vreme intră în local Costică; odată cu el manelele reîncep în forţă; este îmbrăcat strident şi are o
atitudine de june întârziat; foarte întârziat; toate mesele sunt ocupate singurul liber este cel unde stă
Dan; se apropie hotărât

COSTICĂ (ceremonios): Bună seara… e ocupat? Pot să mă aşez?

DAN: Da sigur vă rog frumos…

COSTICĂ: Mulţumesc (dă să se aşeze)

DAN (îşi aminteşte că aşteaptă pe cineva): Adică … ştiţi… aştept pe cineva… dacă nu vă deranjează…

(Costică rămâne suspendat într-o poziţie caraghioasă – nici aşezat nici erect; trec câteva clipe; ceva mai
multe să sufere un pic să vadă şi actorul ce înseamnă un autor dramatic contemporan frustrat)…

COSTICĂ: Nu mă deranjează dar dacă mai rămân mult aşa sigur o să mă fută vreunul în cur… (râsete din
off)
DAN (surprins): Poftim?

COSTICĂ (se aşează şi devine brusc familiar): Stau până îţi vine piţipoanca; după aceea mă car e bine?

DAN: Despre ce piţipoancă vorbiţi ?

COSTICĂ: Să nu-mi spui că o aştepţi pe mami…(râde) Azi am un umor irezistibil…(râsete din off)

DAN (protestează slab): Chestie de gust… totuşi aştept pe cineva…

COSTICĂ: Da da… lasă că vă ştiu eu pe ăştia… timizi mormăiţi dar cum apare bucăţica hop la înaintare… e
pe glumă frate… e bar e distracţie…

DAN: Poate pentru dumneavoastră… eu doar aştept pe cineva v-am mai spus…

COSTICĂ: Hai nu fii fiţos… ţi-am zis că dispar imediat ce apare bucata…

DAN ( cedează): Bine dar numai până vine…

Se lasă un moment de tăcere; Costică se uită în jur cu ochi lacomi mai ales la femei; se întoarce brusc
către Dan

COSTICĂ: Ştii care e deviza mea ?

DAN: Bănuiesc că aveţi şi dumneavoastră una… ca toţi oamenii…

COSTICĂ: Dar ştii ?

DAN: Cred că mi-a scăpat…

COSTICĂ: Ghiceşte…

DAN: Aveţi chef de glume…

COSTICĂ: Ghiceşte frate că nu mori… uită-te la mine… ia zi ce deviză am eu… după ce mă ghidez eu în
viaţă?

DAN (îl priveşte oarecum superior): Să zicem „nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”…

COSTICĂ (uşor dezamăgit): Am eu faţă de proletar ?

DAN: Recunosc m-am temut pentru o clipă… (râsete din off)

COSTICĂ: Deviza mea este : futem cât putem!

DAN: Era gata gata s-o nimeresc… (râsete din off fluierături) probabil o şi aplicaţi…

COSTICĂ: Un om fără principii e ca un pom fără frunze…

DAN: A-ha acum îmi explic multe lucruri… nu ştiam de ce chelesc…

COSTICĂ: Brrr! Ciufut eşti frate… cred că ai greşit locaţia…

DAN: Sunteţi a doua persoană care îmi spune asta… şi nu înţeleg de ce.

COSTICĂ: Păi tu nu te uiţi în jur ? Ăsta arată a club de bridge? Aici vine numai curvet… ia uită-te în jur
niţel (se uită amândoi în jur la spectatori; dacă în public se află Florica Ichim va arăta către ea; dacă nu
nu; dar e bine să fie) Uite aia… şi aia… bucăţi nu glumă… numai să întinzi mâna şi să le iei (întinde mâna)
… hap!…

DAN: Nu mi se pare dubios… e un local ca oricare altul astăzi… e drept tineri mai mulţi dar e de înţeles e
vârsta la care trebuie să se distreze…

COSTICĂ: … vârsta la care trebuie să se distreze…eşti boşorog se vede de la un kilometru…

DAN: Noroc cu dumneavoastră – verde ca omida…(Costică începe să râdă; nu se poate opri)

COSTICĂ: Cum ai zis? Verde ca omida ?… n-am mai auzit aşa ceva… ai umor frate să n-am parte de fata
mea care vine în seara asta aici şi o iau deseară acasă şi i-o trag de-i sar capacele.

DAN: Aşteptaţi şi dumneavoastră pe cineva ?

COSTICĂ: Normal de ce crezi că am venit aici – să te văd pe tine? (se uită în jur) Nu bei nimic ? Nu a venit
nici o chelneriţă pe aici ?

DAN: Ba da a venit una care mi-a spus : bade Banderas tataie; Marine voinicule şi Florin Piersic în numai
30 de secunde…
COSTICĂ: Mânca-le-aş ciocu’ lor cum le recunosc… tupeu cât casa şi fuste cât batista… ţin la ele ca la
copiii mei… bine n-am copii dar dacă aveam copii aşa ţineam la ei…

DAN (ironic): Adică le mâncai ciocu’ lor… (râsete din off)

COSTICĂ: Ce ştii tu dom’ne… azi nu mai există bariere de vârstă ci doar diferenţe de preţ. Ai bănucu
pompezi ce vrei n-ai bănucu faci cunoştinţă cu dreapta.

DAN: Dar de ce totul trebuie să se limiteze la sex? Mai ales la persoane de vârsta noastră… De când aţi
venit aici numai despre asta mi-aţi vorbit…

COSTICĂ: Sunt excitat dragă… horny… azi mă supără rău hormonii… în plus eu sunt încă tânăr în putere
nu ca tine…ă…ă cum spuneai că te cheamă?

DAN: N-am spus încă… n-am avut loc de hormoni…(râsete din off)

COSTICĂ: Lasă asta…

DAN: Dan Dan Borcia

COSTICĂ: aşa… deci… mă Dane eu sunt tânăr… am 62 de ani dar să mor io de nu-mi merge cardanu’ mai
ceva ca maşina Volvo… aşa îmi zic femeile „domnul Volvo”… Eu sunt Costică Cojocaru.

DAN: În fine… cum să vă spun : Volvo sau Costel?

COSTICĂ: De ce îmi vorbeşti cu dumneavoastră ?

DAN: Nu vă cunosc…

COSTICĂ: Bre da aţos mai eşti… dă-o dracului! mai slăbeşte curul acela că ţi-a intrat tot scaunul în el…stai
lejer…

DAN: Mă rog… o să încerc…

Costică îi face semn ospătăriţei; aceasta se apropie

COSTICĂ: Ia zi puiule ce ai la bar ?

CHELNERIŢA: Labar? Poate tu Belmondo… (râsete din off)

COSTICĂ: Ha Belmondo… ar vrea el… nu fi rea baby că acum îţi scot budigăii din cur şi ţi-i îndes în sân…

CHELNERIŢA: Vai ce maniere bade… ai parcat oile pe terasă? (râsete din off)

DAN: Ţi-am spus eu ?

COSTICĂ: Stai liniştit aşa fac toate… miştouri fitze… cine naiba să le educe şi pe astea dacă la 14 ani în loc
să treacă clasa trec direct la Gogu ?… asta până le arăţi cine e stăpânul că se liniştesc.

CHELNERIŢA: Adică tu Giovani…

COSTICĂ (o ciupeşte de cur; fata îl loveşte peste mână) : Mmmmm dovedeşte personalitate…

DAN: Zici ?

COSTICĂ: Păi nu vezi ?

DAN: Dacă mă ciupeşti şi pe mine şi-ţi dau o scrumieră în cap se numeşte că sunt un ins cu principii?
(râsete din off)

COSTICĂ: Pe tine de ce să te ciupesc de cur ca să mă murdăresc pe mâini ?

DAN: Azi ai un umor irezistibil…

CHELNERIŢA (lui Costică): Domnul e mai manierat ca dumneata…

DAN: Aici nu pot să vă contrazic…

COSTICĂ: Honey azi am o ciocneală… dar data viitoare te scot din decor eşti pe gustul meu pe bune…

CHELNERIŢA: Mi-a zis mama să nu mă joc cu moaştele sfinte că e păcat…

(Dan începe să râdă pentru prima oară dar Costică îl seceră cu privirea şi se linişteşte brusc) (râsete din
off)
DAN: Iartă-mă nu m-am putut stăpâni… a fost o glumă reuşită… cred…

COSTICĂ: Moaşte sfinte… o să-ţi arăt eu moaştele sfinte… (către Dan) : zi Dane ce bei ?

DAN: Păi nu ştiu… mi-e teamă să nu apară… ă… mă rog cine trebuie să apară şi să nu fiu nepoliticos…

COSTICĂ: Lasă că nu apare ea aşa repede… fii bărbat ce dracului… vreju sus!

DAN: Dacă zici dumneata… aş bea o apă plată…

COSTICĂ: Apă plată!

DAN: Da apă plată…

COSTICĂ: Bine apă plată… (către chelneriţă) : Bibişor mânca-ţi-aş ţâţul tău ala chetros… domnului de colo
îi aduci o apă plată (îl întreabă) cu lămâie ? (Dan încuviinţează din cap) cu lămâie… iar mie… ia zi tu ce mi
s-ar potrivi ?

CHELNERIŢA: Un loc la ieşirea din oraş pe dreapta… la cimitir…(râsete din off)

COSTICĂ: Futu-va muma-n cur de curve… votka… 100… marş.

CHELNERIŢA: Cum doreşti stăpâne (se îndepărtează râzând)

COSTICĂ: Ah! Câte patru aş lua ca asta… le-aş înghesui ca stridiile în pat să mor eu…
DAN (ironic): După cum spunea şi fata nu mai ai mult… (râsete din off)

COSTICĂ (nu-l bagă în seamă) : Le-aş pune să-mi cânte imnul direct la microfon şi le-aş bate cu palma la
fund cum am văzut eu într-un film… şi…şi…

DAN: Film de Oscar nu ? (râsete din off)… (Costică dă să-i replice) Stai un pic serios acum… palme la fund
femei înghesuite într-un singur pat sex oral presupun… nu eşti puţin prea vulgar pentru vârsta dumitale ?

COSTICĂ: Nu de ce zici asta ?

DAN: Păi ne-a cam trecut vremea… e un pic ridicol să încerci să pari ceea ce nu eşti… scuză-mă că sunt
nepoliticos dar e vârsta când trebuie să-ţi creşti nepoţii nu să ţi-i f… mă rog înţelegi dumneata…

COSTICĂ: Şi ce vrei să spui că sunt fals ?

DAN: Nu ştiu… poate… nu-ţi stă bine… eu aşa cred…

COSTICĂ (reacţionează): Taci mă din gură… n-am de gând să cresc copii şi nici să mor ca un băşinos… să
mă deplângă lumea să li se facă milă de mine să mă ajute… deviza mea e : futem cât putem! Iar când nu
mai putem scoatem frumuşel cureaua de la pantaloni o încolăcim în jurul gâtului o mişcare bruscă şi
gata…

DAN: E prea simplu… numai laşii şi disperaţii fac asta…

COSTICĂ: Ne-am dat dracu’! De unde ştii tu ?

DAN: Ştiu pur şi simplu… sunt bătrân… îmi place uneori să cred că sunt înţelept… am trecut prin destule
prin viaţă am avut o soţie am doi copii aşezaţi la casa lor în Canada am iubit şi am urât…
COSTICĂ: Şi ce ţi-ai zis înţelept ca înţelept da’ niţică pizdică tânără nu strică…

DAN (descumpănit): Cu dumneata nu se poate vorbi serios…

COSTICĂ: I-auzi cu mine nu se poate vorbi serios… ia zi de ce ai venit aici pe cine aştepţi ?

DAN (ezită): E treaba mea pe cine aştept…

COSTICĂ: Vezi? O faci pe înţeleptul dar o dai de gard… zi fii bărbat recunoaşte-ţi asta…

DAN: Aştept pe… aştept o… aştept o femeie…

COSTICĂ: Măritată ?

DAN: Nu…

COSTICĂ: Babetă?

DAN: Ăăă nu…

COSTICĂ: Vârsta…

DAN: Nu ştiu exact…

COSTICĂ: Vârsta!

DAN: În jur de 28 sau 29 nu ştiu exact…

COSTICĂ: Cordac te-am citit… şi încă ce cordac – da prima clasă… (râsete din off)

DAN: Sunt onorat dar nu m-ai citit cum trebuie… am gânduri serioase cu domnişoara…

COSTICĂ: O înfiezi ? (râsete din off)

DAN (către boxele de unde se aud aplauzele): Nu era cazul… (către Costel): Bine nu-ţi mai spun nimic…
consider că nu eşti la masa asta… (întoarce privirile)

Chelneriţa revine cu băuturile le aşează pe masă; Costică se uită insistent la decolteul ei; apoi la fund iar
la decolteu iar la fund… chelneriţa termină la un moment dat îşi pune mâinile în şold şi aşteaptă… într-
un târziu Costică îşi dă seama că e urmărit şi abandonează încurcat

CHELNERIŢA: Parcă ai lua şi mata o bucăţică tataie nu?

COSTICĂ: Mmm n-ar strica… te-ai spălat ? (râsete din off)

CHELNERIŢA: Dacă îţi miroase ceva e de la pantofi – n-ar trebui să te descalţi într-un local public. (râsete
din off)

COSTICĂ: Eeee uite cum mă distrez eu sâmbătă seara luându-mă la miştouri cu o pipiţă…
DAN: Eu cred că este o fată agreabilă cu mult umor… cam vulgar e drept dar având în vedere localul…

COSTICĂ: Taci acum nu te băga…

DAN: Nu cred că poţi să-mi ceri asta…

COSTICĂ: Ba pot să-ţi cer…

CHELNERIŢA (pentru ea): Se încing hormonii…

DAN: Ba nu cred… şi îţi reamintesc că stai la masa mea…

COSTICĂ: Nu e masa ta…

DAN: Ba e masa mea… (către chelneriţă) Spune-i te rog a cui e masa…

CHELNERIŢA: E a lui Dan … a sunat cu două zile înainte… e rezervată…

DAN (puţin surprins de minciună): Da am rezervat-o acum două zile…

COSTICĂ (afectat se ridică): E dacă e masa ta mă duc în altă parte…

(se ridică şi se îndepărtează în căutarea altei mese)

DAN: Mulţumesc…

CHELNERIŢA: Ce să fac şi eu tataie pentru distracţie… (se îndepărtează şi ea)

(la un moment dat Costică se apropie de ea îi spune ceva ea îl pocneşte peste faţă; el revine spăşit la
masa lui Dan; se aşează fără să mai întrebe)

COSTICĂ ( încurcat): Deviza mea : futem cât putem…(râsete din off)

DAN: Observ… cum ziceai domnul Volvo ? (râde în barbă) (râsete din off)

Trece o vreme în care cei doi nu-şi vorbesc; Costică scoate şi el o fotografie print şi se uită la ea;

COSTICĂ: E prima oară când ne întâlnim… am cunoscut-o pe internet… (Dan ridică brusc ochii şi-l priveşte
atent) Ce beleşti ochii aşa m-am abonat la internet… navighez toată ziua… abonamentul e ieftin treabă n-
am sunt contemporan cu vremurile frate…

DAN (timid): Şi eu sunt conectat la net…

COSTICĂ (îl imită): Şi eu sunt conectat la net… ce fiţe ai în cap… internet se zice…
DAN: Se mai spune şi net… prescurtat… nepotul meu este specialist la Microsoft – mi-a trimis ultimul
upgrade pe Windows procesor XP 200 de giga pe hard… şi pachetul complet de soft.

COSTICĂ: … gata gata… nu mă pricep la astea… ştiu doar să mă leg…

DAN: conectez…

COSTICĂ: Da conectez… bine că eşti tu deştept…

DAN: Aşa se spune…

COSTICĂ: Intri pe chat?

DAN: Da mi se mai întâmplă… seara după film… adorm târziu am probleme cu somnul… calculatorul mă
relaxează…

COSTICĂ: Eu sunt de dimineaţa până seara… n-am crezut că o să mă bucur atât de ştiinţă cum mă bucur
acum… am început să învăţ şi engleză cu ocazia asta… click link browser… chatul meu favorit e
apropo.ro… numai puştoaice…disponibile stau ca ciorchinii pe vrejul de viţă… numai să le culegi…

DAN: Mă rog nu am fost atent la asta… eu intru ca să mai schimb o vorbă cu unul cu altul… mai sunt
oameni apropiaţi de vârsta noastră… unii se simt singuri alţii caută o informaţie… net-ul reduce distanţele
la zero…

COSTICĂ: Eu mă leg de puştoaice… deviza mea …

DAN: Da ştiu… futem cât putem! (râsete din off si fluierături)

COSTICĂ: Aşa…

DAN: Învăţ…

COSTICĂ: Acum vreo săptămâna am dat de una care îşi zicea „Sexi şi Rea”…

DAN: Da au tot felul de nick-uri…

COSTICĂ: „Sexi şi Rea” nu „Nicu”… tu nu auzi bine?

DAN: Nick vine de la nick-name… adică poreclă… au tot felul de porecle… şi tu ai probabil una… intri cu
Costică?

COSTICĂ: Ce-s prost? Valentino… de la Rudolf Valentino te-ai prins?

DAN: Eşti un ins imaginaţie trebuie să recunosc… (râsete din off)

COSTICĂ: În fine… ea m-a abordat… în zece minute ne prefăceam că suntem deja la ea în pat şi i-o
trăgeam în gură…

DAN (oripilat): Ce nepoliticos… (râsete din off)

COSTICĂ: Mai degrabă igienic…

DAN: Ba pervers…
COSTICĂ: Plăcut…

DAN: Umilitor…

COSTICĂ: Odihnitor…

DAN: Şi cu ce mai mănâncă?

COSTICĂ: Nu ştiu i-o dau sus n-o hrănesc… (râsete din off)

DAN: Şi eu care credeam că le ştiu pe toate… (râsete din off)

COSTICĂ: Ştii pe naiba! Avea o imaginaţie fata… uf… mi-a povestit cum ştie ea să stea capră… cică „honey
ţin funduleţul sus precum un fruct care se vrea desfăcut… hai urcă nu fii timid… bagă-ţi frumuseţea de
pulicică exact în mijloc… acolo… vezi orificiul rozaliu? E umed e fierbinte e deschis numai pentru tine…
intră… să te simt… bag-o adânc…” dacă nu eram sănătos cu inima cred că picam acolo în faţa
monitorului…

DAN (uşor jenat): Aţi făcut cyber sex… aşa se numeşte când te exciţi vorbind pe chat despre sex.

COSTICĂ: Dar de unde ştii tu asta?

DAN: Mi-a povestit o pensionară paralitică ciungă de o mână…(râsete din off)

COSTICĂ: Mă rog… era tare … avea o imaginaţie… să vezi când mi-a povestit cum …
DAN: Lasă lasă m-am prins… Deviza ei era: futem până te lăsăm lat nu? (râsete din off)

COSTICĂ: Tu faci mişto de mine…

DAN: Nu nu e nevoie… te descurci şi singur.

COSTICĂ: Cum adică ?

DAN: Aşa şi?… ai vorbit cu una sexi şi rea…

COSTICĂ: Da… apoi ne-am întâlnit şi a doua seară şi a treia… i-am propus să ne vedem pe viu…

DAN: De ce?

COSTICĂ: De ce ? Ca să o iau la mine şi să i-o trag. Dacă face măcar jumătate din câte mi-a povestit pot să
zic că în sfârşit am întâlnit femeia vieţii mele…

DAN: Futem ce putem… eventual şi femeia vieţii…

COSTICĂ: Da.

DAN: I-ai spus câţi ani ai ?

COSTICĂ: Nu i-am spus doar câţi bani am… (râsete din off)

DAN: Da mi se pare corect… femeia vieţii apare întotdeauna în faţa unui portmoneu plin…
COSTICĂ: Tu ?

DAN: Ce e cu mine ?

COSTICĂ: Te-am văzut că te uitai la print-ul ăla… sigur e tot una pe care n-o cunoşti…

DAN: Să zicem…

COSTICĂ: Băi ce mă enervezi… suntem la un pahar… povesteşte aşa se face între bărbaţi…

DAN: Dacă zici tu… Nick-ul ei era Visătoarea. Am întâlnit-o acum o lună… are prietenul în Italia…

COSTICĂ: Disponibilă…

DAN: Nu ştiu nu mi-am permis să întreb…

COSTICĂ: Câţi ani are?

DAN: Parcă ţi-am mai spus… 28 sau 29.

COSTICĂ: A-ha! Şi tu i-ai spus cât boşorog eşti ?

DAN: Asta i-am spus prima dată… am 64 de ani… dacă ţi se pare insurmontabil închide fereastra şi nu ne
mai vedem niciodată… mi-a spus că nu are nici o problemă cu asta.
COSTICĂ: Unele femei apreciază calitatea…

DAN: Dacă e vorba de mine da…

COSTICĂ: Şi la mine…

DAN: Nu ştiu nu te cunosc…

COSTICĂ: Şi i-ai tras-o ?

DAN: Dacă te referi la o conversaţie porno virtuală nu nu i-am tras-o… am vorbit despre noi despre
trecutul nostru despre muzică despre politică… am flirtat… e o fată extrem de caldă puţin cam aiurită e
adevărat dar caldă… şi inteligentă… mi-a spus că scrie poezii… mi-a dedicat un poem „ Stea căzătoare”…

COSTICĂ: Cum?

DAN: Aşa se numea poezia… azi mi-a promis că mi-o recită…

COSTICĂ: Deh unii au noroc mai mult alţii mai puţin ?

DAN: Zici?

COSTICĂ: Păi eu o să fut în seara asta până îmi sar capacele iar tu o sa te satisfaci cu nişte dureri de cap
poetice… (râsete din off)

DAN: Avantaj eu desigur…

COSTICĂ: Pe naiba… se vede de la un kilometru că eşti invidios.

DAN: Invidios? Eu ? De ce?

COSTICĂ: De ce de ce… pentru că vrei şi tu pe una n-ai cum să ascunzi asta… poezia e poezie flirtul e flirt
dar până la urmă tot trebuie să se termine frumuşel într-un pat în cel mai sportiv mod cu putinţă… (se
gândeşte puţin) sau… tu mai poţi? Serios acum… îţi mai merge? Nu vreau să te simţi jignit dacă îţi
vorbesc de lucruri interzise…

DAN: Stai liniştit… sunt încă activ din punct de vedere sexual… iar asta … lasă…

COSTICĂ: Ce să las? Zi…

DAN: Nimic…

COSTICĂ: Zi mă… vrei să i-o tragi nu? Cu toate poeziile ei din cap cu toate sensibilităţile ţi-ai propus să o
ademeneşti în seara asta şi s-o călăreşti… de fapt ce mă mir… uită-te la tine cum te-ai îmbrăcat… scrie
cocoş de la un kilometru…

DAN: Ba cred că sunt îmbrăcat decent … elegant şi decent…

COSTICĂ (se apropie puţin cu nasul de Dan): Şi te-ai parfumat… cred că ai turnat un litru pe tine (râde)
(râsete din off)

DAN: Nu chiar… folosesc exact cât îmi trebuie…

COSTICĂ: Ce parfum e ăsta Hugo Boss ?

DAN: Bleah… Calvin Klein forever…

COSTICĂ: Ne-am dat dracu’… a ajuns ţăranul să se parfumeze cu Calvin Klein …

DAN: Mulţumesc… decât să put …

COSTICĂ: Eu nu put…

DAN: Era o generalitate… nimic personal…

COSTICĂ: Dan tată nu încerca să mă convingi de altceva… nu-s prost…

DAN: Sunt bărbat până la urmă…

COSTICĂ: Păi vezi?… aşa te vreau frate… arată-ţi muşchiul… acum încep să mă acomodez cu tine…

DAN: (se gândeşte puţin) Nu ţi se pare ciudat ?

COSTICĂ: Ce că sunt femei tinere care se uită şi la boşorogi?

DAN: Nu că stai la masă cu unul care trebuie să întâlnească o femeie necunoscută întâlnită pe net… în
acelaşi local probabil la aceeaşi oră… la fel ca şi tine…

COSTICĂ (se gândeşte puţin): Nu.

DAN: Mie mi se pare… te superi dacă te rog să-mi arăţi fotografia fetei ?
COSTICĂ: Rişti… După ce o s-o vezi o să-ţi dai un pumn în cap că nu ai parte de aşa bucăţică ?

DAN: Îmi arăţi ?

(Costică îi întinde fotografia; Dan o ia şi se uită prelung la ea)

COSTICĂ: Bună felia nu ? (Dan nu-i răspunde dar întinde îi întinde celuilalt fotografia sa; Costică rămâne
siderat; fac gesturi comice dar care să arate surpriza) Să mor io e aceeaşi! Ne-a tras-o curva dracului!
(râsete din off)

DAN: Sexi şi rea…

COSTICĂ: Visătoarea… poetesa…

DAN: Aia cu curu în sus… şi rozalie… (râsete din off)

COSTICĂ: Ba aia cu … cu… poezia… cum îi zicea mă ?

DAN: „Stea căzătoare”…

COSTICĂ: Mai degrabă ” Tristeţi provinciale”

DAN: Mă uit la tine şi văd cum ţi-au crescut pene…

COSTICĂ: Iar ţie ţi-au crescut două urechi de măgar… mamă ce ţeapă am luat frate… (râsete din off)

DAN: Da ne-a cam păcălit… ce facem acum? Probabil că nici n-o să vină…

COSTICĂ: Ba eu cred că o să vină… nu-şi închipuie că ne-am cunoscut… are ea ceva în capul ăla…

DAN: Şi tu îţi închipui că o să intru în jocul ei murdar… cred că te înşeli… mai stau 5 minute îmi beau
liniştit apa mă ridic şi plec…

COSTICĂ: Eşti nebun? Cum să pleci ? Adică vine una şi face mişto de tine şi tu te ridici şi pleci? Nu frate…
stai aici cu mine o aşteptăm şi vedem care e treaba.

DAN: Aşteapt-o singur dacă vrei… vezi care e treaba… poate o iei acasă… oricum asta urmăreai nu?

COSTICĂ: Nu nici nu mă gândesc. Trebuie s-o aşteptăm amândoi.

DAN: Nu văd de ce…

COSTICĂ: Mă poate a avut un motiv serios… poate ne vrea pe amândoi… la urma urmei dacă e capabilă
să îşi imagineze toate porcăriile posibile şi în acelaşi timp poate să vorbească frumos şi civilizat înseamnă
că e ceva de capul ei… nu e o boarfă oarecare…

DAN: Da nu pot să te contrazic… să fiu sincer m-am gândit şi eu la cât de simplu sau dificil este să-i spui
unuia să te lingă între labii în timp ce altuia îi vorbeşti despre cât de fascinată ai fost de Albert Einstein…
(râsete din off)

COSTICĂ: Aţi vorbit despre Einstein?

DAN: Ştie aproape totul despre Teoria Câmpului Unificat… ştiai că e neterminată?

COSTICĂ: Te cred şi eu dacă racolează boşorogi pe net… (râsete din off)

DAN: Nu dragă femeia Teoria… Einstein n-a terminat-o.

COSTICĂ: A nu ştiam… mie mi-a povestit cum şi-a tras-o cu unul în personalul de Giurgiu… zicea că linia
aia e aşa de proastă încât nici nu mai e nevoie să mişte din cur – osiile vagoanelor fac totul…

DAN: Mda sigur e o femeie cu imaginaţie… cred că ne depăşeşte. (râsete din off)

COSTICĂ: Tocmai de aia îţi spun trebuie să o aşteptăm… măcar s-o cunoaştem dacă nu o futem… la urma
urmei nu e singura pentru aşa ceva… la sfârşit o luăm pe ţâţoasa asta de chelneriţă şi mergem la mine…

DAN: Eşti inepuizabil…

COSTICĂ: Deviza mea e : futem cât putem…(râsete din off)

DAN: Deviza mea : cred că eşti un fraier. (râsete din off)

COSTICĂ: Cine eu?

DAN: Nu aşa e deviza mea…(se uită la paharul gol) : S-a golit… aş mai bea unul…

COSTICĂ: Dă-o încolo de apă bea şi tu o votka… fac eu cinste…

DAN: Nu ştiu n-am mai băut o tărie de ani buni; dacă mă îmbăt?

COSTICĂ: Dacă te îmbeţi te încarc într-un taxi şi te duc acasă… poţi să te pişi pe tine oricum nu te
cunoaşte nimeni pe aici…(râsete din off)

DAN: Tu ai soluţii chiar la toate ?

COSTICĂ: Sigur doar am fost bancher…

DAN: Zău ?

COSTICĂ: Da frate… am lucrat 30 de ani în cea mai mare bancă din oraş… Manager de clientelă.

DAN: Ce e aia?

COSTICĂ: Un job care m-a transformat în ceea ce vezi că sunt. Timp de 30 de ani mi-au pus cartela… dacă
îmi desfaci acum craniul n-ai să găseşti decât o cartelă de plastic atât.

DAN: Dar măcar erai plătit bine…

COSTICĂ: O banii… banii nu au fost niciodată o problemă pentru mine… aveam să mă spăl cu ei pe cap…
aveam contact permanent cu clienţii – iar marea lor majoritate erau femei.

DAN: De ce femei ?

COSTICĂ: Păi în negocieri fiecare trimite ce are mai bun… afaceriştii sunt nişte mari şmecheri. Numai
pentru că pe poziţia mea era un bărbat îmi trimeteau pe cap secretare contabile P.R.-uri pe oricine numai
ca să obţină preţuri mai bune…

DAN: Şi ?

COSTICĂ: Şi ? Obţineau preţuri mai bune… iar eu am pompat jumătate din coconetul care lucrează în
business…

DAN: Mda ai avut o viaţă niţel cam promiscuă ca să zic aşa…

COSTICĂ: Da cred că da… dar asta nu m-a făcut nefericit… poate un pic disperat sau dependent dar în nici
un caz nefericit. Dar tu ?

DAN: Eu aş bea un coniac…

COSTICĂ: Aşa frate…

(caută din priviri chelneriţa o vede şi îi face semn să se apropie; aceasta se apropie)

CHELNERIŢA: Ce doresc juniorii ?

COSTICĂ: Parcă ai mai îmbătrânit un pic de când te-am văzut ultima oară… să vii într-o zi pe la mine dar
cât îţi mai stau bucile ridicate… eşti genul care se depreciază rapid… (râsete din off)

CHELNERIŢA: Marine văd că nu te linişteşti…

DAN: Domnişoară…

CHELNERIŢA: Doamnă…

COSTICĂ: Zău ?

CHELNERIŢA: Zău…

DAN: Îmi cer scuze doamnă… eu aş dori un coniac… mic…

CHELNERIŢA: Un coniac mic pentru manieratu’ (către Costică)… Pentru papagal apă nu ? ( Dan iar începe
să râdă) (râsete din off)

DAN: Îmi cer scuze… doamna chiar are umor.

COSTICĂ (râde şi el): Da asta mi-a plăcut şi mie… păpuşă ia stai jos un pic aici…

CHELNERIŢA: De ce ?

COSTICĂ: Aşa ca să vorbim un pic.

CHELNERIŢA: Despre ce ?

COSTICĂ: Despre ce despre ce… despre un futing normal… (râsete din off)
CHELNERIŢA (după ce îl loveşte cu palma în cap): Dar pervers eşti tataie… n-am mai văzut aşa ceva până
acum…

COSTICĂ: De ce fată? Tu nu ţi-o tragi ?

CHELNERIŢA: Ba da dar nu toată ziua … şi în general cu bărbaţi… (râsete din off)

COSTICĂ: Bine bine mai vedem noi asta… mie mai adu-mi o votka… abia mă încălzesc… cre’că dacă pun
mâna pe tine îţi fac curu terci…

CHELNERIŢA: Cred că dacă pui mâna pe mine o să-ţi iei o scrumieră în cap… senzaţia e cam aceeaşi – te
satisfac sigur (Dan râde iar) (râsete din off)

Chelneriţa se îndepărtează…

DAN: Ar fi fost o actriţă bună…

COSTICĂ: Da? De unde ştii asta ?

DAN: Ştiu… am fost actor…

COSTICĂ: Zău mă?

DAN: Da zău…

COSTICĂ: Atunci e clar…

DAN: Ce e clar ?

COSTICĂ: Să nu-mi spui că tu ai avut o viaţă limpede…

DAN: Nu chiar… am avut şi eu rătăcirile mele dar am avut mereu grijă să fiu contemporan cu vârsta
mea… uite ce mi se întâmplă în seara asta este o rătăcire… dar nu sunt eu… eu sunt altfel… în fine parcă
aş bea ceva… nu vine coniacul acela?

COSTICĂ: Zi-mi şi mie o replică…

DAN: Ce replică ?

COSTICĂ: Una dintr-un spectacol de-al tău…

DAN: M-am retras din teatru… mă săturasem…

COSTICĂ: Mergeam la teatru… mai merg şi acum… dar sala de spectacol e deprimantă… ca să înţelegi un
om trebuie să stai aproape de el să-l miroşi să-l simţi să te îmbeţi cu el…

DAN (ironic): Să i-o tragi… (râsete din off)

COSTICĂ: Lasă asta acum… spui?

DAN: Nu n-am chef… poate altădată

Moment de tăcere; fiecare se uită aiurea…

COSTICĂ (transformat brusc): Sunt trist…

DAN: E de la fasole… ţii post ? (râsete din off)

COSTICĂ: Chiar sunt trist…

DAN: Da şi eu…

COSTICĂ: Tu eşti trist în general deci suferi mai puţin… eu sunt trist şi e mai dureros pentru că de obicei
nu sunt aşa…

DAN: Ce te face să crezi că mie tristeţea nu-mi provoacă aceeaşi suferinţă?

COSTICĂ: Ai barbă…

DAN: Nu înţeleg…

COSTICĂ: Oamenii cu barbă nu suferă… (râsete din off)

DAN: Ce umor căznit… (către boxele de unde se aud râsetele) râdeţi degeaba

COSTICĂ: Vezi cum sufăr…? (oftează amândoi)

Vine chelneriţa cu băuturile; le lasă pe masă; nu se leagă niciunul de ea nici nu o bagă în seamă; ea se
îndepărtează puţin dar se întoarce intrigată; se apleacă spre ei cu sânii aproape ieşiţi în afară; le arată
picioarele; schiţează un dans erotic; nici o reacţie; pleacă nemulţumită; cei doi iau paharele şi le beau
dintr-o dată; fac semn chelneriţei care vine repede; îi arată că paharele sunt goale; aceasta vine le ia le
umple le aduce; se repetă scena de câteva ori

CHELNERIŢA: O să vă faceţi mangă… (nu o bagă în seamă) … deja sunteţi mangă…

Cei doi se îmbată mangă…

DAN: Cred că m-am făcut mangă.

COSTICĂ: Da arăţi ca dracu’…

DAN: Eu sunt dracu’… Dar chiar şi aşa cum o să ajung acasă…?

COSTICĂ: Nici un acasă… până nu vine… ă… aia… visăreaţa nu mă mişc de aici…

DAN: Presupunând că vine… oricum nu ai ce să-i mai faci… Domnul Volvo e pe butuci acum… (râsete din
off)

COSTICĂ: I-auzi frate… abia cum sunt… abia acum sunt…

DAN: Eşti trist atât…

COSTICĂ: Da cam trist… dar deviza mea rămâne : futem cât putem…
DAN: Sigur… să mă anunţi şi pe mine când… (râsete din off)

COSTICĂ: Pot să te rog ceva ?

DAN: Orice…

COSTICĂ: Orice ?

DAN: Oricum nu mai contează… orice… orice în afară de bani…

COSTICĂ: Bani am altceva n-am…

DAN: Ascult…

Costică se ridică; are probleme serioase în a se menţine în echilibru; se apropie de Dan şi face o
reverenţă

COSTICĂ: Dansaţi? (râsete din off)

DAN: Eşti beat…

COSTICĂ: Exact… eu când sunt beat trebuie să dansez…

DAN: Te cred… eu nu… stai acolo că stai bine…

COSTICĂ: Mă gratulaţi cu un refuz… doamnă? (râsete din off)

DAN: Stai mă dracului jos…

COSTICĂ: Insist să fac acest dans cu dumneavoastră… nu admit nici un refuz…

DAN: Ne vede lumea…ce naiba ai? (pentru sine) I s-a pus ăstuia pata pe mine…

COSTICĂ: Să-i fut… ăă scuze… nu se cuvine să vorbeşti aşa în faţa unei doamne… (râsete din off)

DAN: Costică… mă… Costele… eşti mai beat decât mine… dă-o naibii stai jos… ce ai ai devenit brusc
homo?

COSTICĂ: Nu vreau să dansez atât… dacă dansez cu tine înseamnă că sunt homo ?

DAN: Cam da…

COSTICĂ: Nu ţine… sun trist mă… dacă nu dansezi mă arunc pe fereastră…

DAN: Suntem la parter nu păţeşti mare lucru…(râsete din off)

COSTICĂ: A da ?… atunci dacă nu dansezi cu mine te provoc la bătaie… dacă te bat dansezi cu mine dacă
mă baţi nu…
DAN: Costică dacă mă baţi poate că dansez cu tine dar dacă te bat nu te mai ridici de acolo…

COSTICĂ: Tu să mă baţi pe mine mă? Tu ştii cum lovesc ? Ca Jack Dempsey… Ai auzit de asta?

DAN: Nu Costică n-am auzit dar e cazul să te linişteşti… n-am de gând să mă bat cu tine şi mai ales fără un
motiv serios…

COSTICĂ: Sunt trist nu e motiv serios?

DAN: Da ştiu… şi eu sunt trist… dar până una alta stai jos şi calmează-te… devii brusc patetic – nu te mai
recunosc;

COSTICĂ: Da sunt patetic şi? Venisem aici plin de speranţă de viaţă… credeam că am întâlnit femeia vieţii
mele… şi uite stau la masă cu un alt boşorog care mi-a sedus-o… (râsete din off)

DAN: Ba tu mi-ai sedus-o mie…

COSTICĂ: Cum poţi să spui aşa ceva ? Tu mi-ai sedus-o… cu băşinile tale din cap… cine ştie ce i-ai spus ce
sfaturi i-ai dat… o să mă deteste… o să mă deteste pentru totdeauna…

DAN: Să ştii că nu accept aşa ceva… ea m-a abordat pe mine în ziua aia… eu n-am făcut nici un gest de
seducţie… nici măcar n-am atins subiectul…am vorbit neutru despre ştiinţe despre viaţă despre
grădinărit…

COSTICĂ: Despre grădinărit…

DAN: Da şi despre grădinărit… şi despre lume cosmos dacă există sau nu Dumnezeu…
COSTICĂ: Taci nu mai spune…

DAN: … despre dialectică despre plantele carnivore despre fecundarea in vitro… (râsete din off)

COSTICĂ: Taci…

DAN: … despre copilăria noastră despre conspiraţii despre 11 septembrie… (râsete din off)

COSTICĂ: Taci dracului!…

DAN: Ok tac…

COSTICĂ (pe un ton plângăcios): Dumnezeu nu există… cosmosul e negru grădina se întreţine cu căcat de
vacă… plantele carnivore sunt carnivore…

DAN: Deviza ta e futem cât putem…(râsete din off)

COSTICĂ (nu-l bagă în seamă) : … şi lumea e rea… e rea rea!…

DAN: N-am făcut decât să bârfim Costele… ca de la un om mai experimentat la un copil abulic…

COSTICĂ: A-haaaa! Ai corupt-o… sărman copil…

DAN: N-am corupt pe nimeni nu mă mai acuza aiurea…

COSTICĂ: Lasă lasă că vă ştiu eu pe voi ăştia… ea e o biată copilă nevinovată – plină de dorinţe zăpăcită…
abia a cunoscut viaţa abia se ridică în picioare… abia … abia…

DAN: Da abia a învăţat să o sugă… inocentă de-a dreptul… (râsete din off)

COSTICĂ (consternat): Cum ? Nu ţi-e ruşine? O faci pe iubita mea curvă? (râsete din off)

DAN: Iartă-mă nu m-am putut abţine… de regulă nu vorbesc aşa dar m-ai iritat… cred că sunt beat…

COSTICĂ: Ăsta nu e motiv ca să te iert.

DAN: Mai devreme afirmai că te duci să i-o tragi… acum e iubita ta… nu mai bei puţin? poate divorţaţi…
(râsete din off)

COSTICĂ: Nici în prieteni nu mai poţi avea încredere azi… Dumnezeule ce vremuri trăim…(cade în
genunchi îşi pune capul în poala lui Dan şi începe să hohotească – imaginea aduce mult cu o partidă de
sex oral – Costică dă din cap şi Dan îl mângâie pe creştet)

Apare Chelneriţa; se uită o vreme la ei;

CHELNERIŢA (către public): Nimic nu mai e sfânt pe lumea asta… (râsete din off)

DAN (puţin jenat): E puţin deprimat…

CHELNERIŢA: Văd… el e deprimat… măcar tu să te simţi bine… (râsete din off)

Dan abia acum realizează; îl ridică brusc pe Costică; acesta se ridică dar îşi lasă capul pe sânii chelneriţei
şi iar începe să hohotească; femeia stă şi nu ştie ce să facă; e tentată să îl compătimească; Costică
întoarce puţin capul spre public şi face cu ochiul dar continuă să hohotească; după o vreme începe s-o
pipăie la fund… atunci aceasta îl plesneşte şi se îndepărtează bodogănind

COSTICĂ: Avea chiloţi tanga… i-am simţit părul de pe păsărică… (râsete din off)

DAN: Parcă erai trist…

COSTICĂ: Sunt sunt…

DAN: Bine atunci hai să dansăm…

COSTICĂ (surprins): Ce mă?

DAN: Hai să dansăm…

COSTICĂ: Cu tine? Nu vezi cum arăţi? Vrei să mă fac de râs? (râsete din off)

DAN: Dar cum arăt dragă?

COSTICĂ: Eşti boşorog nu dansez cu boşorogi…

DAN: Dar mai devreme mă rugai să dansez cu tine… erai trist

COSTICĂ: Da dar acum parcă m-am mai liniştit un pic… lacrimile îmi fac bine…
DAN: Nu ţine… sunt trist mă…dacă nu dansezi cu mine mă arunc de la fereastră…

COSTICĂ: Suntem la parter nu păţeşti mare lucru… (râsete din off)

DAN: A da ?… atunci dacă nu dansezi cu mine te provoc la bătaie… dacă te bat dansezi cu mine dacă mă
baţi nu…

COSTICĂ: Costică dacă mă baţi poate că dansez cu tine dar dacă te bat nu te mai ridici de acolo…

DAN: Replica asta nu ţi se mai potriveşte…(râsete din off)

Se ridică amândoi; fac o reverenţă se îmbrăţişează şi încep să danseze; trebuie să arate foarte caraghios
(nu că ar fi greu cu actori ca Borcia si Cojocaru); Dan fredonează piesa - (râsete din off)

COSTICĂ: Ce cur mare ai ? (râsete din off)

DAN: Taci şi dansează…

COSTICĂ: Nu pot…

DAN: De ce ?

COSTICĂ: Fredonezi şi nu mă pot concentra… (râsete din off)

DAN: Ar trebui să te simţi bine îţi asigur sonor stereo…

COSTICĂ: Îmi asiguri o sulă…

DAN: Desigur asta oricând… (râsete din off)

COSTICĂ: Ha ha ce am mai râs… (Dan fredonează)… cred că ai fi fost penibil dansând cu aia…

DAN: Cu cine ?

COSTICĂ: Cu aia visătoarea… cred că e cât un ţâr…

DAN: Nu ai de unde să ştii… poate că e solidă… poartă ochelari şi are un defect la picior… sunt aproape
sigur că fotografia nu îi aparţine…

COSTICĂ: De ce crezi asta ?

DAN: Ia gândeşte-te…

COSTICĂ: Sexi şi rea… păi dacă era sexi şi rea ce caută pe chat? Trebuia s-o ardă pe aici prin cluburi nu să
trimită fotografii pe internet…

DAN: Domnule nu eşti chiar aşa de dobitoc…

COSTICĂ: Ai crezut tu asta despre mine ?

DAN: Da şi te rog să mă ierţi… uite trec cu vederea că mă tot calci pe pantofi… (râsete din off)

COSTICĂ: Ţi se pare… sunt un dansator desăvârşit…

DAN: Înseamnă că mă calc singur…

COSTICĂ: Tot ce se poate…

DAN: Mai degrabă e visătoare… astea sunt urâte şi nu le scoate în oraş nici dracul…

COSTICĂ: Crezi ? (Muzica se opreşte; strigă) Mai pune odată te rog piesa asta ? (piesa de reia)

DAN: Visătoarele sunt prin definiţie urâte… cred că tu ai luat ţeapa… dacă o să vină. o s-o facă doar
pentru mine.

COSTICĂ: Ştiu ce intenţionezi să faci…

DAN: Ce intenţionez să fac ?

COSTICĂ: Vrei să mă scoţi din competiţie… (râsete din off)

DAN: Nici gând vreau să te obişnuiesc cu ideea… ştii? eu nu am nevoie de femei cu care să mă culc… eu
n-am deviza : futem cât putem… eu am nevoie doar de puţină căldură (în timp ce spune asta îl strânge
tot mai tare la piept pe Costel)… vreau pe cineva cu care să vorbesc atât… eu nu sunt un orator şi de
aceea îmi lipseşte căldura cuvintelor rostite… pe scenă acolo – declamând replici n-am făcut altceva
decât să mă izolez în lumea unor personaje oarbe moarte… m-am izolat de toţi ceilalţi m-am izolat până
şi de mine… mi-am pierdut sensibilitatea mi-am pierdut pofta de viaţă am lăsat viaţa să se scurgă pe
lângă mine precum sudoarea asta de pe frunte… aşa mi s-a dus viaţa ca transpiraţia… ştii? la final la
aplauze mă întrebam cine naiba sunt ăia de pocnesc din palme…

COSTEL (jenat de strânsoare; cu voce gâtuită): Mă sufoc…(râsete din off)

DAN: Da cred că nu le funcţionează ventilaţia…

COSTEL: Ba le funcţionează foarte bine…

DAN (realizează): A iartă-mă… uneori devin pasional…

COSTEL: Observ… să nu mă inviţi la tine că nu vin…

DAN (râde): Nici o grijă… (râsete din off)

Dansează o vreme în linişte…

COSTEL: Poate că ai dreptate…

DAN: Vezi ?

Se apropie chelneriţa
CHELNERIŢA: Vă mai aduc de băut ?

DAN: Eu am obosit… (se desprinde de Costel)

COSTEL: Eu nu (o apucă de mână pe chelneriţă) abia m-am încălzit : Dansezi cu mine ?

CHELNERIŢA (surprinzător): Da de ce nu ?

(Dan se apropie de masă se aşează scoate iar poza şi se uită; oftează o dată; oftează încă o dată; oftează
atât de tare încât manelele din respect se opresc)

COSTICĂ: Nu mai ofta mă…

DAN: De ce?

COSTICĂ: Asta nu dansează pe uscat… (este pleznit dar nu se fereşte)

DAN: Nu mai oftez.

Cei doi dansează oarecum stânjeniţi; se ţin la distanţă

COSTICĂ: De ce stai aşa departe ?

CHELNERIŢA: Probabil de la erecţie (râsete din off)

COSTICĂ: Eh… (râsete din off)

CHELNERIŢA: Iartă-mă am fost rea…

COSTICĂ: Cum te cheamă ?

CHELNERIŢA: Cati… sau Nora in funcţie de cine prinde rolul… (râsete din off)

COSTICĂ: Ce rol ?

CHELNERIŢA: Am vrut să spun în funcţie de cine e de serviciu… chelneriţele nu au nume decât după
program.

COSTICĂ: Cam complicat…

CHELNERIŢA: Matale ?

COSTICĂ: Nu-mi mai spune matale… mă deprimă.

CHELNERIŢA: Cum să-ţi spun atunci ?

COSTICĂ: Costi…

CHELNERIŢA: Costi Ioniţă ?

COSTICĂ: Nu Cojocaru…

CHELNERIŢA: Pensionar nu ?

COSTICĂ: Se vede?

CHELNERIŢA: Nu e doar intuiţia mea feminină (râsete din off)

COSTICĂ: Eşti o femeie frumoasă Cati…

CHELNERIŢA: O nu începe…

COSTICĂ: Iartă-mă mi-e greu să nu-i fac curte unei femei în curul aproape gol…(râsete din off)

CHELNERIŢA: De ce eşti porc?

COSTICĂ: Eram doar sincer… sunt bărbat tu eşti femeie…

CHELNERIŢA: Precis ai o deviză … (râsete din off)

COSTICĂ: Da… dar de unde ştii

CHELNERIŢA: Toţi aveţi… fostul meu soţ…

COSTICĂ: Parcă erai măritată…

CHELNERIŢA: Nu mai sunt…

COSTICĂ: A…

CHELNERIŢA: Ex-ul avea deviza : măcar unul mai prost decât mine…

COSTICĂ: Interesant… dar sunt devize şi mai puternice…

CHELNERIŢA: Zici ?

COSTICĂ: Da desigur…

CHELNERIŢA: Hai zi ştiu că vrei să-mi spui deviza ta…

COSTICĂ: Futem cât putem…

CHELNERIŢA: Da mă rog… dar care e deviza ? (râsete din off)

COSTICĂ: Păi asta…

CHELNERIŢA: Asta ? ce deviza de căcat… nu eşti un ins prea fericit…

COSTICĂ: Ce să spun că sunt ?

CHELNERIŢA: Spune ce vrei oricum nu te cred…

COSTICĂ: Tu? Îţi place munca asta ?

CHELNERIŢA: Numai când dau de clienţi aşa ca voi doi… îmi spun că mai am o şansă…

COSTICĂ: Mda…

CHELNERIŢA: Eşti un dansator foarte prost…

COSTICĂ: Nu este adevărat…

CHELNERIŢA: Atunci cine mă calcă pe picioare ?

COSTICĂ: Nu ştiu… poate te calci singură…

CHELNERIŢA: Ştii ?… mi-e cam greaţă de viaţa asta…

COSTICĂ: Deja ?

CHELNERIŢA: Uită-te în jur şi uită-te şi la tine… apoi uită-te la mine – sunt blestemată sau nu ?

COSTICĂ: Faci ce faci şi mă jigneşti… nu sunt un odios…

CHELNERIŢA: Nimeni nu e mai odios decât pare… uite şi eu sunt altfel… dacă m-ai vedea acasă printre
florile mele moţăind în faţa unei emisiuni de pe History Channel sau citind Coelho ţi-ai schimba mult
perspectiva… unii prieteni îmi spun Visătoarea…

COSTICĂ (ciuleşte urechile): Cum?… adică… greu de crezut…

CHELEERIŢA: Da ştiu că e greu de crezut dar… asta sunt o visătoare… când nu lucrez îmi place să stau
tolănită în fotoliu şi să visez…

COSTICĂ: Da? Şi la ce visezi tu aşa în general ?

CHELNERIŢA: Dar la ce nu visez ? Vreau maşină vreau un bărbat care să mă scoată din mizeria asta vreau
ca lumea să fie mai bună vreau să ajung pe Marte vreau să-mi revină pofta de viaţă… (pauză) şi-o vreau
pe Pantajoagla moartă – de câte ori o văd mi se pune pata. (râsete din off)

COSTICĂ: Ai auzit de Einstein ?

CHELNERIŢA: Da savantul… ştiu că a scris Teoria Câmpurilor Unificate…

COSTICĂ: Din păcate a rămas neterminată (izbucneşte în râs privind la Dan)…

CHELNERIŢA: Ce ai găsit aşa de amuzant ?

COSTICĂ: A nimic nimic… mă gândeam că viaţa e ciudată uneori nu te lasă să mergi până la capăt…

CHELNERIŢA: Da cred că ai dreptate…

COSTICĂ: Uite şi eu sunt un ins cu mască…

CHELNERIŢA: Ce vrei să spui ?

COSTICĂ: Nu sunt cel care vreau sa par a fi… nu sunt deloc vulgar nu-mi place de fapt să agresez
femeile… izbucnesc doar pentru că sunt timid… am adunat atâţia ani şi tot nu m-am putut schimba –
sunt un timid iremediabil…

CHELNERIŢA: La prima vedere e greu de crezut…

COSTICĂ: Ştiu ştiu… îmi cer scuze acum dacă ţi-am pricinuit vreun rău în seara asta…

CHELNERIŢA: Sunt obişnuită cu nesimţiţii…

COSTICĂ: Eu nu sunt nesimţit… de fapt mă interesează foarte mult Cosmosul… atentatul de la 11

Septembrie…

CHELERIŢA: Hm! Ce coincidenţă… şi eu la fel… am acasă toate articolele de ziar…

COSTICĂ: Şi mai am o pasiune… secretă…

CHELNERIŢA: Să auzim…

COSTICĂ: Mi-a cam ruşine… e uşor exotică…

CHELNERIŢA: Spune ai încredere… dacă tot ne facem confesiuni…

COSTICĂ: Plantele carnivore…

CHELNERIŢA: Plantele carnivore ? Hm! uite un subiect care nu m-a pasionat niciodată

COSTICĂ (către Dan printre dinţi): Mincinosule! (râsete din off)

CHELNERIŢA: Şi eu am o pasiune bizară…

COSTICĂ: I-auzi …

CHELNERIŢA: Din când în când scriu poezii…

COSTICĂ: Scrii poezii?… Tu ? Adică dumneata? Din alea cu stele căzătoare şi…(către sine) Nu minţea
boul…(râsete din off) (către chelneriţă) O femeie atât de… de…

CHELNERIŢA: Mda curvele nu scriu poezii…

COSTICĂ: Nu n-am vrut să spun asta…

CHELNERIŢA: Sigur că nu…

COSTICĂ: Şi ce fel de poezii scrii cu rimă fără rimă ?

CHELNERIŢA: Îmi plac poemele în vers alb…

COSTICĂ: Vers alb… aşa ca manelele…(râsete din off)

CHELNERIŢA: Eşti tâmpit… versul alb este… lasă… ştiam că n-o să-ţi placă asta mai bine tăceam dracului
din gură…

COSTICĂ: Mimi dar n-am spus asta… nu vrei să vorbim mai bine despre sex… eşti sexi şi rea asta e evident
(aşteaptă un semn al evidenţei; femeia îl lasă brusc) …

CHELNERIŢA (strigă din mers): Ce sex dom’ne?

COSTICĂ (insinuant): Ei lasă că ştii tu… Eu sunt Rudolf…mai ţii minte ?

CHELNERIŢA: Care Rudolf te-ai ţicnit?

COSTICĂ: Rudolf Valentino… de pe chat…

CHELNERIŢA (nervoasă): Tu? Rudolf Valentino? Dar acesta cine e? Du-te mă dracului! (Se desprinde de el
şi se îndepărtează furioasă)

Costică rămâne ca o stană de piatră; se apropie de masă vorbeşte singur

COSTICĂ: Ea e! Ea e! Pe 10000 de parai că ea e… e clar îl vrea pe Borcia… ce ţeapă am putut să iau… ce

tâmpit să cred că o bucată ca asta o să se culce cu mine… (se autoexaminează) şi n-arăt rău… pe toţi
dracii n-arăt rău deloc… trebuia s-o iau altfel… trebuia s-o iau din prima tare… dacă află ăla mă fac de
râs…ce naiba să fac ce naiba să fac ?

Ajunge la masă; se aşează; e abătut

DAN: Dar ai futut ceva vreme… (râsete din off)

COSTICĂ: Taci din gură…

DAN: Dacă nu-ţi ţii mâinile acasă… iar le-ai scăpat prin chiloţi…

COSTICĂ: Taci mă nu auzi ?…

DAN (face semn chelneriţei aceasta vine): Aş vrea un pahar cu apă plată… (către Costică) : Tu ce bei ?

COSTICĂ: Nu beau nimic… vreau acasă…

DAN (către chelneriţă): Dar ce i-ai făcut ?

CHELNERIŢA: Nu-l vezi? E obosit… libidinosul dracului!

DAN: Iartă-l şi tu… a cam băut în seara asta…

CHELNERIŢA: Toţi beau… se fac mangă şi apoi se dau la mine… măcar dacă ar fi unul mai de Doamne
ajută…

DAN: Eu m-am odihnit…

CHELNERIŢA: Şi ?
DAN: Dacă ai dansat cu el mă gândesc să-mi oferi şi mie plăcerea…

CHELNERIŢA: Dar ce sunt eu dragă automat ?

DAN (se ridică ceremonios privind superior la Costică): Doamnă vă rog să-mi oferiţi plăcerea şi onoarea
acestui dans… vă asigur de tot respectul meu şi de…

CHELNERIŢA: Cred că m-am ţicnit… visez…

DAN: Dacă accepţi să dansezi cu mine îţi recit un monolog…

CHELNERIŢA: Ce să fac cu tine olog…?

DAN: Monolog… e un procedeu dramatic… îţi recit ceva… fac pe actorul…

COSTICĂ: Uite cum se umflă rânza în ăsta…

DAN: E noapte e bar şi vreau să mă simt bine… şi împreună cu mine toţi prietenii mei…

COSTICĂ: Şi eu am vrut să mă simt bine… n-a mers…

DAN: Domnişoară… sau doamnă… am ceva special… numai pentru dumneavoastră…

CHELNERIŢA: Numai pentru mine ?

DAN: Da exclusiv…
CHELNERIŢA (către Costică): De ce nu toţi bărbaţii sunt la fel ?

COSTICĂ: Futem cât putem… (se strâmbă unul la altul) (râsete din off)

CHELNERIŢA (către Dan): Păi zi…

DAN: Îmi acordaţi un dans ? După aceea…

CHELNERIŢA: Munceşte pentru asta…

Dan se ridică în picioare şi îşi aranjează ţinuta; mare atenţie să nu arate ca Ion Caramitru la Galele
Uniter pericol de huiduieli; îşi drege vocea

CHELNERIŢA: Dar nu aşa…

DAN: Dar cum ?

COSTICĂ: În genunchi… o s-o dai gata…

DAN: E timpul să-ţi accepţi înfrângerea…

CHELNERIŢA: Nu vreau în genunchi… mă excit (râsete din off)

DAN: Dar cum?

CHELNERIŢA: Urcă-te pe un scaun… sau nu… mai bine pe masă…

COSTICĂ: Asta mă excită până şi pe mine… (râsete din off)

DAN: Pe masă? Dar mă vede lumea… ce vor spune ?

COSTICĂ: Că eşti un boşorog beat care s-a urcat pe masă ca să se pişe peste capetele lor…

CHELNERIŢA: Taci tataie… taci… (către Dan) Nu spun nimic e bar de manele nu Biserica Sfânta Treime…
aici toţi se urcă pe mese…

DAN: Da dar nu sunt actori retraşi…

CHELNERIŢA: Dar nici nu dansează cu o bucată aşa sexi şi rea ca mine…

DAN (cu Costică în cor): Cum?

CHELNERIŢA: Mai aştept?

Dan se urcă anevoios şi jenat pe masă; îşi aranjează din nou ţinuta; pregătirile trebuie să fie comice –
asta e treaba lui Borcea n-o să-i spun eu ce să facă
DAN (întinde braţul drept în faţă aşa cum fac toţi actorii proşti):

O tăcere cumplită

E-atâta linişte încât parc-o aud sunând în mine

Şi când vorbesc ciudat îmi pare

Să-mi aud gândul rostit cu voce tare

Dar şi dacă aş tăcea

Tăcerea-mi la fel de straniu ar suna

Prin urmare ce să fac?

Să zicem că m-aş aşeza

… pe acest scaun

(coboară de pe masă şi se aşează pe scaun)

… şi m-aş apuca

Să râd (râde) să cânt (cântă) şi să glumesc (se strâmbă)

Să dau din mâini (dă din mâini) să povestesc… ba nu!

E cu neputinţă! Acum toate

Se preschimbă într-un soi de incantaţie…

Sau aş putea picioarele să mi le întind

pe masă şi o ţigară să-mi aprind zicând :

Ce-mi pasă mie că pe tatăl meu ei îl lovesc şi

logodnica mi-o necinstesc? Nu e bine să exagerezi

şi nici să hiperbolizezi.

Unul în plus sau unul mai puţin şi cei de nu li se cuvin asemenea suferinţe?

N-or să le poată îndura credeţi?

Iată eu pot să le suport. Îndur că el nu poate îndura… al meu părinte!

Un tată un părinte ce-i altceva decât un om obişnuit la fel ca toţi

ceilalţi inşi obişnuiţi cum suntem toţi.

Toate acestea de le-aş putea spune răspicat ele s-ar schimba şi ar suna

solemn precum o DECLARAŢIE.

Ca o piatră care cade în tăcere aşa cum pică în apă.

Ştiu şi de ce!

Pentru că voi nu sunteţi aici de faţă iar eu sunt singur singur de tot!

Dacă sunt singur şi vorbesc deci

Nimănui nu mă adresez

Nu pot fi decât artificial.

Ce să fac ? Să stau ? Nu. Să mă plimb ? N-ar avea nici un rost.

Să mă comport de parcă n-aş avea cu toate acestea nimic în comun

iar nu se poate.

Oare ce se face în asemenea împrejurări?

Să îngenunchez ?

Îmi dă prin gând să îngenunchez

Fireşte ar fi ceva cam fără noimă… şi totuşi ceva îmi dă ghes

să îngenunchez

(îngenunchează mai într-o parte în faţa chelneriţei)

Iartă-mă şi în genunchi într-o linişte deplină şi nu pentru mine ci pentru

ei ba nu pentru ei e totuşi pentru mine de parcă-aş fi un preot…

Un preot a ce anume ?

Nu se ştie bine!

Nu se ştie!

Nu se!

Nu!
(moment de tăcere)

CHELNERIŢA (chicoteşte): M-am excitat (râsete din off)

COSTICĂ: Şi eu… (râsete din off)

CHELNERIŢA (îl îmbrăţişează pe Dan): A fost… A fost… sunt udă toată…

COSTICĂ (aplaudă): Bravo! Bravo! Eşti tare dom’le… eşti actor…

DAN: Mulţumesc… (are lacrimi în ochi) : Cu rolul acesta am părăsit teatrul…

COSTICĂ: Cu rolul ăsta îl băgam în rahat pe Rebengiuc…

DAN: Se poate şi cu mai puţin… (râsete din off)

CHELNERIŢA: Niciodată n-am mai simţit aşa ceva…

COSTICĂ: Dau de băut la toată lumea…

CHELNERIŢA: Nu mai întâi dansez cu domnul… Dan eu te invit la dans…

DAN: Ce înseamnă o replică bună…(râsete din off)

Cei doi încep să danseze

DAN: Îţi mulţumesc… seara aceasta începuse să mă deprime…

CHELNERIŢA: De ce ? Din cauza celuilalt ?

DAN: A nu nu… Probleme cu prostata…(râsete din off)

CHELNERIŢA: Minţi…

DAN: Ai văzut vreodată vreun actor să spună adevărul ?

CHELNERIŢA: N-am prea cunoscut actori… de fapt eşti primul…

DAN: Pot să-ţi fac un compliment ?

CHELNERIŢA: Dacă vrei să-mi spui că sunt frumoasă da…

DAN: Eşti frumoasă…

CHELNERIŢA (ironizează cald): Ce surpriză nu mi-a mai spus nimeni până acum…
DAN: Nu surpriza e pentru mine – eşti prima femeie frumoasă cu care dansez în viaţă…

CHELNERIŢA: Tocmai am cunoscut un actor care minte…

DAN (cochetează): Dar nu minţeam… mai degrabă nu-mi mai aduc aminte… (râd)

CHELNERIŢA: Aşa mai merge…

Dansează puţin în tăcere

CHELNERIŢA: Îmi cer scuze că am fost nepoliticoasă la început… pe aici nu prea se vântură oameni ca
tine…

DAN: Nu e nimic… sunt obişnuit cu critica… să vezi ce scria Doina Papp despre mine…

CHELNERIŢA: Cine e asta vreo bagaboantă? A pozat in Playboy ? (râsete din off)

DAN (râde): A nu nu… i-ar trebui vreo două numere de revistă… (râsete din off)

CHELNERIŢA: A…

DAN: Sunt oameni care joacă teatru şi oameni care îşi bagă picioarele în el…

CHELNERIŢA: Nu mă pricep… eu am alte talente…

DAN: Oricât de bătrân aş putea fi intuiesc pe loc câteva…

CHELNERIŢA: Da ? Şi care sunt mă rog alea ?

DAN: Mi-e puţin teamă că ai să mă consideri pe loc pervers…

CHELNERIŢA: Şi c-o să-ţi fut o scrumieră în cap nu ? (râsete din off)

DAN: Nu asta ar fi nimic… de fapt nu-mi place să fiu ridicol…

CHELNERIŢA: Nu eşti ridicol… zi ce talente am ?

DAN: Păi… eşti frumoasă…

CHELNERIŢA: N-m ştiut până acum că ăsta e un talent;

DAN: Este este… apoi dar e o intuiţie repet… cred că eşti o femeie pasională… foarte pasională…

CHELNERIŢA (îl priveşte cochet): Adică… în pat nu ?

DAN: Nu în bucătărie la prânz…(râsete din off) desigur că în pat… mă rog astăzi locurile unde poţi… poţi
seduce o femeie s-au diversificat…

CHELNERIŢA: Nu-mi spune… (râsete din off)

DAN: Nu mi-am imaginat nici o secundă că ai fi tocmai o inocentă…

CHELNERIŢA: De ce să te mint nu sunt… Mai degrabă sunt sexi şi rea (Dan are o tresărire puternică) Te-
am călcat ?

DAN (privind către masa cu Costel; vorbeşte pentru el) : Sexi şi rea… exact cum spunea Costică… n-o fi
ea?… nu nu are cum e doar o chelneriţă… astea nu visează… cred că habar nu are cu calculatorul… şi
dacă e ea?… nu sigur nu… am s-o trag de limbă… (către ea) Ă… nu cred că a fost un junghi… la vârsta
mea…

CHELNERIŢA: Junghi junghi da’…

DAN: Dar ce ?

CHELNERIŢA: Voiam să-ţi întorc complimentul şi n-am nici o jenă să-ţi spun : Eşti un bărbat bine aşa
matale…

DAN: E drept nu orice matale e un bărbat bine… (râsete din off)

CHELNERIŢA: Adică nu m-aş gândi prea mult dacă mi-ai face curte…

DAN (oftează lung – moment comic): Eh…! (pentru sine) : dacă n-aş fi un bărbat elegant aş bănui că fata
asta vrea să mă fută… (râsete din off)

CHELNERIŢA (începând să fie tot mai lipicioasă; îşi plimbă mâinile pe tot corpul lui; vocea devine tot mai
languroasă): De ce eh pui? Miroşi frumos mâinile tale sunt încă puternice… mmm… numai când mă
gândesc cum m-ar strânge ele de funduleţ…

DAN (tot mai încurcat): Ar fi nepoliticos din partea mea… (râsete din off) (pentru sine) : treaba se
împute… mă rog nu pentru că aş strânge-o de fund…(râsete din off)… ce să mă fac… ce să mă fac… acum
trebuie să scap de nimfomană…

CHELNERIŢA: … am un funduleţ îţi vine să-l mănânci (chicoteşte)

DAN: Doamne Dumnezeule! (râsete din off)

CHELNERIŢA: Şi chiar dacă ai puţină burtică… sunt sigură că sub ea zace un nărăvaş pur sânge…

DAN (din instinct se uită în jos): Nu mai spune… (pentru sine) recunosc am erecţie… am şi uitat cum mai
e… dacă îmi sar nasturii ? (râsete din off) … uite ce întrebări îmi trec prin cap… ar trebuie să las la o parte
jena şi să… să… ce situaţie penibilă… îmi vine să recit din Shakespeare…

CHELNERIŢA: Vorbesc serios… păi ce crezi că făceam când erai urcat la masă ascultam prostiile alea ? Nu
mă uitam la prohab…îmi ziceam „e dotat tataia…”

DAN: Da sărman actor… (pentru sine) sărman dar dotat…(râsete din off)

CHELNERIŢA: Mă gândeam cum ar fi s-o molfăi puţin… dar numai un pic…

DAN (impacientat transpirat se uită către Costică): Uite curva ta Costele… s-o molfăie… cred că ne-am
înşelat amândoi… Visătoarea e visătoare asta e aia sexi şi rea iar fotografie e una furată de pe net… ce
simplu…

CHELNERIŢA: Apoi să te las să intri în locuşorul rozaliu…

DAN (pentru sine): Dar nu se lasă deloc… (cu ea) Da rozul e o culoare la modă anul acesta… (râsete din
off)
CHELNERIŢA: La mine e tot timpul… te-aş îmbrăca cu el din cap până în… adică numai în cap… că e mic şi
dulce…

DAN (nu ştie ce să mai facă): Ai auzit de Einstein ? (râsete din off)

CHELNERIŢA: Dă-l dracului pe Einstein!

DAN (pentru sine): Da chiar de ce nu ? (râsete din off)

CHELNERIŢA: Mi s-a pus pata pe tine nu vezi ?

DAN: Ba da dar din păcate… nu ştiu… nu pot… eu n-am vrut decât să dansez cu dumneavoastră… aţi
putea fi nepoata mea…

CHELNERIŢA (enervată iar brusc): Poftim ? Ce dracului aveţi mă azi cu toţii… vă daţi la mine şi după aceea
abandonaţi… parcă aş fi ciumată…

DAN: Nu e adevărat… stai un pic… eşti o femeie extraordinară… şi sensibilă. hai să mai vorbim… să ne mai
cunoaştem…

CHELNERIŢA: Ce să cunoaştem tataie ce să cunoaştem ? Eu îţi dau bucăţica pe tavă şi tu nu ştii ? Du-te şi
tu dracului ! Nu mai rău (arată către Costică) du-te lângă ăla… (râsete din off) şi voi ce dracului râdeţi
acolo ? (se îndepărtează)

Dan se aşează din nou la masă

COSTICĂ: Trebuia să mă întrebi pe mine…

DAN: Ce anume ?

COSTICĂ: Ţi-aş fi spus că la asta nu merge cu pompatul… aparenţele înşeală frate…

DAN: Da mie îmi spui ?

COSTICĂ: Suntem totuşi nişte boşorogi nenorociţi… am dezamăgit-o…

DAN: Da ai dreptate… dacă aş filozofa un pic aş spune că atunci când un bărbat ajunge să dezamăgească
o femeie şi să-i mai şi pese de asta înseamnă că trebuie să se retragă… Cine plăteşte pentru asta ?

COSTICĂ: Eu ştiu frate ? Numai la Judecata de Apoi o să aflăm…

DAN: Mă refeream la consumaţie… (râsete din off)

COSTICĂ: A eu… am zis că e cinstea mea…

DAN (temător): O chemi tu ?

COSTICĂ: Mi-e cam frică… iar mă ia cu poeziile (râd încurcaţi)

DAN: Ce poezii?… Mie mi s-a părut mai agresivă decât o tigroaică…

COSTICĂ: Ţi s-a părut… e o inocentă…

DAN: Inocentă pe dracu’…

COSTICĂ: Femeile… cine să le mai înţeleagă ?

DAN: Cei cu devize porno…

COSTICĂ: Mi-am schimbat-o de azi …

DAN: Zău ?

COSTICĂ: Da

DAN: Ia să auzim…

COSTICĂ: Daţi Cezarului ce-i al Cezarului…

DAN: Îmi amintesc deviza asta o mai avea un coleg unul Caramitru… se credea Cezar – dar ăsta doar lua…

COSTICĂ: Caramitru ? am auzit de el… nu era frumosul care o făcea pe revoluţionarul în ‘89 ?

DAN: El el…

COSTICĂ: Şi ce mai face acum ?

DAN: Nu ştiu am auzit că se crede Eminescu…

COSTICĂ: Adică a înnebunit ?

DAN: Eminescu e mort …

COSTICĂ: Păcat era simpatic ca actor… (râsete din off) (după un moment de tăcere) M-aş arunca de la
fereastră…

DAN: Suntem la parter…

COSTICĂ: Da da… ştiu asta…

DAN: Atunci cum facem ?

COSTICĂ: Mergem acasă… ba nu hai să ne batem… m-a enervat teribil curva asta…

DAN: E cam târziu sunt obosit…

COSTICĂ: Dacă nu te baţi cu mine jur că te bat… (râsete din off)

DAN: Costică dacă îţi trag un pumn nu mai rămâne nimic din tine…

COSTICĂ: Nu asta era replica…

DAN: Nu contează mă calci deja pe nervi cu agresivitatea asta… hai dracului acasă

COSTICĂ (nu se lasă): Prostule… actor de căcat… fricos cu burtă blegovan cu carte…

DAN: Deci o cauţi…

COSTICĂ: Caută-ţi-o tu prin pantaloni… (râsete din off) (către boxe) vă bat şi pe voi…

Încep să se ia la bătaie; de fapt nu trebuie să fie o bătaie propriu zisă ci o maimuţăreală între doi
boşorogi băşinoşi; se învârt unul în jurul celuilalt şi se privesc ameninţător; îşi aruncă vorbe grele; la un
moment dat Costică se scarpină în fund (în maniera lui Doru Mareş când scrie cronici proaste despre
spectacole bune);

DAN: Dacă ridici mâna asupra mea ţi-o rup şi de bat cu ea la cur…

COSTICĂ: Da ? Dacă faci un gest greşit îţi mut fălcile cu laba piciorului…

DAN: Da laba… asta e tot ce ştii să faci (râsete din off)

COSTICĂ: Urâtule şi grasule chel băşinos reformatule puţă ramolită…

DAN: Sfrijitule… arăţi ca o smochină parcă ai fi Nelu Cazaban… (râsete din off)

COSTICĂ: Desuetule… manager de Piatra Neamţ talent de cartier caracudă îmbuibată vacă indiană
carcasă ambulantă buburuză monstruoasă cocoş cu creasta bleagă balon umplut cu heliu rozaliu
guzgan…

DAN (are dificultăţi în a contracara): Fante de Ploieşti…

COSTICĂ: Da şi Fante de Ploieşti…

DAN: Nu eu tu tu eşti fante de Ploieşti (râsete din off)

COSTICĂ: Dacă te-aş lăsa în pădure te-ai umple de licheni… (către boxe) de ce nu râdeţi? E prea subtilă?

DAN: Libidinosule…

COSTICĂ: Dacă te-aş lăsa în deşert beduinii te-ar confunda cu o cămilă… cocoşatule

DAN: Nu e adevărat… mincinosule

COSTICĂ: Dacă te-aş lăsa pe vârful unui munte… (se gândeşte) dacă te-aş lăsa pe vârful unui munte… (nu-
i vine)… nici nu meriţi tu asta (râsete din off)

DAN (se opreşte): Nu mai am nici o idee…

COSTICĂ: Nu se poate abia m-am încălzit…

Se apropie chelneriţa
DAN (impacientat): Uite-o! Vine!

Cei doi se apropie unul de celălalt într-un gest de spaimă; chelneriţa se apropie de ei îi vede speriaţi face
un gest brusc către ei cei doi se sperie şi mai tare; chelneriţa începe să râdă şi se îndepărtează

COSTICĂ: Ne mai batem ?

DAN: Hai dracului acasă ne-am făcut destul de râs… cum îi plătim ?

COSTICĂ: Îi las banii pe masă… o sa-i rămână şi ei suficient bacşiş…

(scoate banii îi numără îi pune pe masă)

DAN: Eu iau un taxi la ora asta nu mai sunt tramvaie…

COSTICĂ: Te duc eu cu maşina…

DAN: A să te întreb ceva…

COSTICĂ: Ce ?

DAN: Ne despărţim aşa ?… adică…ar fi păcat…

COSTICĂ: Nu în nici un caz… afrontul trebuie răzbunat…

DAN: N-ai să crezi la asta mă gândeam şi eu…

COSTICĂ: Te duc te odihneşti şi deseară te convoc la un chat… ştiu un canal nou; numai piţipoance
visătoare şi alte demente dar peste 40… sigur prindem vreo chelioasă frumoasă aşa ca tine…(râsete din
off)

Se îndreaptă către ieşire

DAN: Sau măcar una cu un picior mai scurt… chioampă ca tine…

COSTEL: La menopauză… ca tine… (râsete din off)

DAN: Una din aia acră… să ne sature dracului odată (râd)

COSTICĂ: Omul trăieşte pentru că nu se satură Dane…

DAN: Asta e tot un fel de „futem cât putem”… ai un fix (râsete din off)

COSTICĂ: Eşti tâmpit…

DAN: Mă tu iar vrei să ne batem…

COSTICĂ: Nu ţi-a ajuns ?

DAN: Mi-a fost milă de tine…

COSTICĂ: Ce băiat bun… visătorule…

DAN: Decât sexi şi rău… (râd)

Ies (continuarea în episodul II în care Borcia şi Cojocaru se întorc cu două bucăţi bune rău care se
dezbracă de tot de faţă cu publicul şi în care Sebastian Vlad Popa uită complet de fiţele lui intelectualiste
şi le ia de băut boarfelor până îl lasă alea fără bani după care madame Boiangiu scrie un articol extrem
de critic la acest spectacol Borcea se enervează o pândeşte într-o seară pe Lipscani o răpeşte cu un
Trabant o duce la Piatra Neamţ şi abuzează de ea recitându-i din poeme pornografice de Mariu Ianuş şi
replici din spectacolele Gianinei Cărbunaru până când săraca femeie consimte să ne declare pe toţi
geniali mai puţin pe Doina Papp motivând că până şi generozitatea ei are limite; dacă serialul are succes
următoarele episoade ne vor revela alte faţete ale celor două personaje masculine culminând cu acela în
care cei doi ne dezvăluie homosexualitatea lor latentă; astfel după un chat în care nu o prind nici măcar
pe Marina Constantinescu cei doi descoperă că se iubesc la nebunie motiv pentru care se dezbracă şi şi-o
trag ca porcii nenorociţii dracului că m-am săturat de subiectele la modă cu poponari curve baruri pe
care le tot dezvoltă complexaţi ca Peca Cărbunaru Herghelegiu Mărgineanca Mandea Afrim şi alţii… m-
am răcorit – e timpul să cadă…)

CORTINA (râsete şi aplauze din off pentru autor)