Minune fără nume

În noaptea de tafta-nvechită,

când sufletul aleargă

şi moare printre lacrimi

de sfântă iertăciune,

am întâlnit prin gheţuri o foarte mică stea,

o stea a fericirii:

"minune fără nume".

În noaptea dintre veacuri,

când stelele apun

şi când oglinda vieţii

mă oglindeşte-n ea,

te-am întâlnit mică minune

şi vreau ca să îţi spun,

că eşti o nestemată

din lanţul fără za.

În noapte dintre stele,

când universul e lumină

iar sufletul meu curge

călcând întreaga lume,

tu mi-ai uitat o clipă din clipa

ce-o să vină,

şi-mi dărui universul...

"minune fără nume".