Bani de pomană, vise de împrumut, de Georgiana Capuerde

PERSONAJE:

- SAFTA SOARE, fostă croitoreasă, are doi copii (Mugurel şi Crenguţă) din prima căsătorie cu Antonie
Ioanid. S-a măritat apoi cu Alecu Soare.

- GALA IOANID, coafeză, soţia lui Crenguţă Ioanid

- CRENGUŢĂ IOANID, pantofar. Joacă la Loto 6/49 şi este voluntar la Fundaţia Ocrotiţi-i pe cei slabi.

- MUGUREL IOANID, şomer

- ANTONIE IOANID, fost ceferist, acum pensionar

- BEBE COSOI, pictor, fost puşcariaş, primul soţ al Galei

- DELIA, fostă Miss Bikini

- FIUL LUI CRENGUŢĂ

- FANE

- NECULAI

scena unu

FIUL LUI CRENGUŢĂ (stă în faţa publicului, în întuneric, şi povesteşte):

Taică-miu era nebun. Un nebun deştept, nu unul de duzină, îmi spunea unchi-miu, ca şi cum asta ar mai
fi atenuat din blestem. Cât a fost zdravăn la cap, tata nu s-a înţeles cu frati-su, apoi când a înnebunit a
început să se gudure pe lângă el mai ceva ca un copil. El era primul, eu al doilea. Vă daţi seama, cum e să
aterizezi într-o familie în care să depinzi de Mugurel? Mugurel, cel pierde vară şi bani, fratele tatălui meu,
Crenguţă. Cred că bunică-mea era cu imaginaţia în grevă de le-a pus numele astea caraghioase.

Maică-mea, Gala, alta figură, n-avea nici un chef de copii. Sau poate n-avea chef să-i facă cu taică-miu
pentru că după ce m-a născut, m-a pus la uşa lui bunică-mea de parcă i-ar fi adus presa de scandal.

Taică-miu era trecut de prima tinereţe când am apărut în viaţa lui. Fusese pantofar şi în timpul liber făcea
voluntariat la o fundaţie de protecţie a animalelor. Grija lui bolnavă faţă de patrupede am simţit-o din
toţi rărunchii. Nu-i prea comod să trăieşti laolaltă cu maidanezii care sunt de cinci ori mai numeroşi decât
familia ta şi îşi cer şi ei dreptul la atenţie prin zgomote insuportabile.

Acum douăzeci şi ceva de ani, neamurile mele aşteptau să le pice nişte bani de la o rudă bogată. Stăteau
ore în şir la o masă mare, în sufragerie, şi tot discutau despre o moştenire.

scena doi

O casă veche, aglomerată, cu mobilă masivă. Din sufragerie se văd trei camere şi bucătăria. Pe un perete
din sufragerie se află un tablou cu şase numere pictate, iar pe o servantă – un pick-up. La o masă lungă
mănâncă Safta, Mugurel, Crenguţă şi Gala.

GALA: E a patra oara săptămâna asta când mănânc mămăligă cu brânză. Mi s-a acrit! Altceva nu se mai
găteşte în casa asta? (N-o bagă nimeni în seamă.) Soacră-mea s-a pus pe economii!

SAFTA: Mai vrei mămăligă, Gala? (Dă să-i mai pună o porţie.)

MUGUREL (molfăind): Mamă, zi mai bine când vorbim cu avocatul, că nu mai pot de nerăbdare! M-am
zvârcolit toată noaptea, nici când eram îndrăgostit nu m-am consumat atât. Terenurile alea trebuie să
valoreze ceva. Poate ieşim şi noi din sărăcie. (Safta nu aude. Crenguţă mănâncă indiferent.)

MUGUREL (uimit de atitudinea neutră a celor din jurul lui insistă): Frati-miu, auzi ce vorbesc eu aici?

GALA: Ştii că bărbati-miu nu se poate concentra la două probleme o dată! Nu-i aşa, iubi?

CRENGUȚĂ: Lasă-mă să mănânc! Şi cu moştenire şi fără, voi rămâne la fel.

MUGUREL: Tu n-ai înţeles că o să-l moştenim pe tăticuţul nostru vitreg?

GALA: Tăticuţul pe care nu l-aţi mai văzut de 20 de ani şi tare l-aţi mai iubit voi şi el n-a ştiut! Nici nu s-a
uscat ţărâna pe mormântul lui. Mugurel, zău, pe cine încerci să convingi?!

MUGUREL: Pe unu’, pe altu’...Pupa-i-aş eu neuronii care i s-au mişcat cum trebuie! Cum a trimis el bani la
avocat să cumpere terenuri în ’90 când lumea dansa pe străzi! Te gândeşti, mă?

CRENGUȚĂ: Nu! Pe mine mă interesează serviciul.

SAFTA: Da, mamă, e bine să-ţi ţii serviciul ca să n-ajungi pe drumuri. (Se uită la Mugurel cu înţeles.) Eu
am muncit 40 de ani în acelaşi atelier de croitorie şi acum ţin toată casa.

GALA (ofensată): Hai, mamă, fii serioasă! Eu fac şpagă într-o zi cam jumătate din ce câştigi mata într-o
lună. Jumătate!

SAFTA (mirată): Când am primit eu jumătate din pensie?

GALA: Nu-i mai schimbaţi aparatul ăla din urechi? Cred că-i bagă muzică, o bruiază vecinii.

CRENGUȚĂ: Gala, ce-ai cu mama?

MUGUREL (sună telefonul şi se duce nerăbdător să vorbească. Se luminează la faţă şi le face la toţi
semnul victoriei.): Respectele mele, domnule avocat Neagoe. Mulţumim de condoleanţe. Da, domnule
avocat, mama e foarte bine, crapă de sănătate. Ne-aţi programat deja? Abia aşteptăm să deschidem
testamentul, nu v-ascund asta. Da, l-am iubit toţi ca pe ochii din cap pe tăticuţul nostru vitreg, chiar dacă
a lipsit atât timp din ţară! Dragostea rămâne dragoste, e undeva, aici, în suflet, Da, să trăiţi, cu respect,
ne vedem marţi, atunci. Mai curând nu se poate? Asta e! Forţă!

(Către ceilalţi): Gata, încă puţin şi intrăm în lumea bună! O să scăpăm de greutăţi, mă simt ca într-un
moment istoric, de parcă aş fi făcut Marea Unire!

SAFTA: Ce-a zis?

MUGUREL: Să ne luăm portofelele la noi!

GALA: Ce tare ar fi! Doamne’ajută! (Îşi face cruce)

Crenguţă se pregăteşte de serviciu. Safta pleacă la bucătărie.

MUGUREL: Tu un’te duci? Vrei să culegi iar comunitari? Mai bine ne deschidem un adăpost în curte, ca şi
aşa avem şapte câini vagabonzi care urlă toată noaptea, de parcă i-ar călca cineva pe……înţelegi, că nu
pot să zic cuvântul în faţa unor doamne.

CRENGUȚĂ: Eu nu ştiu ce tot ai cu mine! Lasă-mă-n sărăcia mea!

MUGUREL: Păi tocmai asta vreau să-ţi explic, că nu mai e vorba de nici o sărăcie în propoziţie!

CRENGUȚĂ: Mă duc la fabrică. Cineva trebuie să muncească în casa asta!

GALA: Crenguţă, mă tot gândesc să nu-ţi prinzi degetele în maşinăriile alea noi pe care vi le-au adus. Zău,
iubi, fii atent!

MUGUREL: Nu de alta, dar ea nu te va ţine acasă invalid! Câtă grijă! Ai auzit? Las-o naibii de slugăreală,
că mai vii şi rănit acasă!

CRENGUȚĂ: (către Gala) Ştii unde mi-e biletul la Loto? Nu-l găsesc!

GALA: Tot timpul îmi spui asta, de parcă ar sta cineva cu ochii pe tine şi ar vrea să ţi le fure. Scrie-ţi pe
spate numele şi n-o să ţi le ia nimeni! Eu una n-am încredere în jocul ăsta!

MUGUREL: Să nu ne mai întrebăm cine îmbogăţeşte statul. Mai bine ai da jos tabloul ăsta tâmpit cu
numerele pe care le joci de 15 ani, că am ajuns să le visez şi noaptea!

CRENGUȚĂ: Poate o să fac asta când o să dai şi tu jos femeile alea goale de pereţi! Parcă ai avea 14 ani!

MUGUREL (zeflemitor): N-o să ai parte de una din aia niciodată!

CRENGUȚĂ: Eu am nevastă, nu mai visez cai verzi pe pereţi. Mă duc la serviciu! (Pleacă.)

MUGUREL: La serviciul ăla de rahat! Serviciul e pentru cei care pot să-l suporte, nu pentru oamenii fini!
Nu te-oi fi săturat să faci pantofi pentru alţii?! (Îi sună mobilul) Da, iubire, bine, la masă cu gaşca. Sigur că
vin, dar ştii ca n-am nici un ban pe mine! Mă salvezi, pe bune? Lasă, că o să mă revanşez curând, foarte
curând. Ne vedem într-o oră!

GALA: Ce agăţătoare mai eşti şi tu! Ditamai bărbatul trăieşte pe spinarea femeilor. Ce proaste!

MUGUREL: Aşa crezi tu? Hai, măi Gala, nu mai fi aşa cârcotaşă! Cred că ţi-e clar că după ce pun mâna pe
bani, m-am cărat în vacanţă! Prima mea vacanţă adevărată!

GALA: Dar acum ţi se pare că nu eşti în vacanţă? Şi eu ce-o să fac?

MUGUREL: Păi, asta-i grija mea? Ar fi şi ruşinos să mă gândesc ce-o să facă distinsa cumnată! Eşti
frumoasă, tânară, poţi să faci orice vrei. Dacă am timp o să mă gândesc şi la tine, dar mai întăi am să plec
într-o croazieră în jurul lumii.

GALA: Cu cine?

MUGUREL: Păi, cu turiştii. Şi tu îţi vei deschide un coafor.

GALA: Păi cum să-mi dau demisia, dacă nu ştiu câţi bani vor veni? Vrei să rămân pe drumuri, să ajung să
mă ţină coana Safta? După capul tău, ar trebui să stăm toţi acasă, să-ţi ţinem de urât. Mi-a zis maică-mea
că am intrat într-o familie proastă.

MUGUREL: Vai, ce să ne mai facem cu neamul tău de sănătoase de la Moviliţa! N-au ştiut cum să scape
de tine şi te-au impins la primul bărbat care ţi-a oferit o gogoaşă, şi aia furată!

GALA: Eşti un tâmpit! Eu chiar îmi fac probleme cu viitorul.

MUGUREL: Parcă eşti sora lui Crenguţă! Frati-miu o să muncească tot timpul, aşa că oricând o să ai un
ban de-o pâine şi de-un suc, de la dozator, bineînţeles.

GALA: Am trăit atât timp în sărăcie, că sunt sătulă până peste cap!

MUGUREL: Tu fă-ţi planuri, pune pe hârtie! Eu o să ajung un mare artist, presimt asta! O să dau clasă la
toţi puştanii ăştia încrezuţi! Am voce, domne’, nu-mi arăt buricul şi nu fac tumbe pe scenă!

GALA: Până acum parcă toţi te-au refuzat pe unde te-ai dus...

MUGUREL: Am avut ghinion, ce să fac?! Dar am învăţat că nu trebuie să mă bag în toate şuşele pentru că
am valoare, am standarde.

GALA: Ce-mi place e că ai încredere în tine. După părerea mea, ai o voce deosebită.

MUGUREL: Ştiam eu că mă iubeşti în tăcere! Frumoasa mea, în noaptea asta/ Vei fi patroana mea/Vei fi
coafeza mea iubita/Pe veci nu mă lăsa…

scena trei

Gala e singură în sufragerie. Deschide radioul şi dansează prin casă. Din bucătărie se aud glasurile lui
Crenguţă, Mugurel şi Safta. Sună telefonul.

GALA răspunde: Tu eşti, Angi? Voiam şi eu să te sun! Angi, săptămâna asta nu mai vin la serviciu şi s-ar
putea să nu mai apar deloc. Nu ştiu cum să-ţi spun, dar cred că sunt milionară. Bărbatul meu o să
primească o avere cât de curând. Nu, n-a câştigat la Loto. I-a lăsat taică-su moştenire nişte terenuri. Nu,
nu s-a deschis testamentul…Păi ştim, că a vorbit cu soacră-mea cu o lună înainte să se cureţe şi i-a zis de
testament. Ei, e surdă, dar înţelege sau dacă nu, le potriveşte. A, nu cred să mai fi schimbat ceva, dă-ţi
peste gură! A sunat şi avocatul, era prieten cu el, i-a lăsat lui testamentul. Habar n-am dacă astea pot fi
contrafăcute. Eşti paranoică? Uite că nu m-am gândit că ar putea ca avocatul să treacă tot ce e al nostru
pe numele lui. Hai că mai vorbim, că într-o săptămână aflu exact ce şi cât! O să-mi iau un concediu
medical, să le zici fetelor! Te pup, iubita!

(Gala se preface importantă. Se uită în oglindă şi merge ca un manechin prin sufragerie. Apare Safta cu o
tavă cu prajituri, urmată de Mugurel care are în mână o sticlă de ţuică şi Crenguţă care aduce câteva
farfurioare.Toată familia se aşază la masă.)

GALA: Arată bine prăjiturile astea!

MUGUREL: Noroc cu mama! O mâncare n-ai făcut şi tu în casa asta de când ai venit! Cum te-o fi ţinut
fostul tău bărbat, nu ştiu! Sau erai din alea care după nuntă se duc la bucătărie şi îşi cheamă soţul Iubire,
ţi-am prăjit o ciorbă, o minunăţie! Dacă ai fi fost nevastă-mea…

GALA: Dacă, dacă... lasă-mă cu prostiile astea! Doar nu sunt casnică!

CRENGUTA (se scoală brusc de la masă şi caută pe servantă, printre hârtii): Am avut trei bilete la Loto, le-
am pus sub farfurie şi au dispărut. Ştie cineva unde sunt? (Se uită bănuitor.)

MUGUREL (molfăind): Iar începe circul cu lozul pierdut, zici că suntem în Caragiale. De unde aia mă-sii să
ştiu eu de ultimul tău loz când şi la bucătărie şi la baie găsesc hârtii cu cifre încercuite? Habar n-am unde
e, nu fur lozuri necâştigătoare. Cred că ai colecţionat vreo trei mii, ar trebui să te premieze! Joacă şi tu de
tot salariul şi poate reuşeşti, nu cu firfirici!

CRENGUȚĂ: Adevăratul câştig ăla e, cu bani puţini. Lasă, că o să reuşesc eu!

MUGUREL: Mai sigur la Paştele cailor! Până câştigi tu, mai bine să ne punem pe treabă. Mâine mergem la
avocat şi în două luni putem să vindem terenurile. Trebuie să dăm un anunţ la ziar, ceva de genul:
Moştenitorii defunctului Soare sunt chemaţi la pomană. Să nu vă prindem că aveţi vreo altă pretenţie
decât o colivă că vă rupem oasele.

GALA: Muşcă-ţi limba! Mmm, tare-i bună ţuica asta! Aş bea-o toată...

MUGUREL: Bea cumnată, simte-te ca acasă! Ce-i mai frumos decât o beţivă în familie? Crenguţă, eu zic
să cercetăm piaţa, ca să nu fim nepregătiţi şi să ne fure hoţii de la imobiliare. Am vândut, i-am împărţit şi
toată lumea e fericită. (Nu-l bagă nimeni în seamă.)

Crenguţă (absent): Mie nu-mi place tot ce devine complicat, ştii că nu mă pot concentra. Trebuie să-mi
iau pastilele.

GALA: Să ştii, iubi, că eu nu sunt de acord cu doctorul ăsta al tău care te tot înnebuneşte să iei medicaţia
zi de zi că o să cazi iar în depresie. Oi fi tu sensibil, dar nu te îndopa cu pilule că devii dependent. Ăştia
toţi care se sinucid şi-i arată la televizor au fost consumatori de depresive, sau cum le-o spune. Nu ştiu
cum se face, dar atunci când ţii cuvântări la fundaţia aia unde vin fanii maidanezilor, te concentrezi foarte
bine şi te aplaudă toţi obsedaţii de animale, te-am văzut eu, pari perfect sănătos! Acum o să avem bani şi
o să vezi cum ţi se ridică tonusul şi fără medicamente!

CRENGUȚĂ: Doamne, nu te recunosc, zău, nu mai vorbi de bani. Când te-am cunoscut eu nu păreai aşa
de materialistă.

GALA: Poţi să-mi arăţi pe cineva care nu e înnebunit după bani?

MUGUREL (ridică mâna, ca la şcoala): Tovarăşa, tovarăşa! Frati-miu!

CRENGUȚĂ: Pe lumea cealaltă vom pleca egali!

MUGUREL: Da, sigur. Nici acolo nu vom fi egali. Tu n-ai auzit de Rai şi Iad?

SAFTA (gânditoare): De unde o fi avut Alecu banii? Cum i-o fi făcut, să ştii tu că m-a iubit, d’aia a plecat,
ca să câştige.

CRENGUȚĂ: Nu mai suport! Vorbiţi ca să vă aflaţi în treabă, aşa-i când n-are omul ce face. Mă duc la
câini. (Iese.)
GALA: Ce socru deştept am avut fără să ştiu! Ha, ha!

MUGUREL: A plecat că şi-a găsit una bogată şi d’aia te-a lasat cu ochii în soare, madam Soare. Cică s-a
dus la soră-sa, că era pe moarte. L-a sunat aia şi nu s-a mai urcat în tramvaiul 21 să vină acasă, ci în avion.
Hai să nu-l mai plângem, că s-a distrat 20 de ani! A murit mă-sa aici de dorul lui, 20 de ani, atât a durat să
facă shopping, că soră-sa s-a răzgândit şi n-a mai dat ortu’ popii. Zău, nu merită! Contează finalul. Bine că
i-a venit mintea la cap şi ţi-a lăsat ţie totul, sau nu? (Îşi dă peste gură.) „Iubitei mele Safta, cu dragoste,
pe veci“. Vezi, doar faptul că te-a căutat de două ori în 20 de ani contează.

SAFTA: De 20 de ori? M-a căutat de 20 de ori?

MUGUREL (tare): De două ori în 20 de ani! Crenguţă zice că sunt obsedat, dar în toate casele se vorbeşte
despre moşteniri! Cine n-a primit vreodată o casă, o alună, o măslină, praful de pe tobă de la vreo rudă?
Să ridice mâna, vă rog, m-a tâmpit fericirea, m-a tâmpit!

SAFTA (sentimentală): Da, m-a iubit să ştii, mai mult decât tac’tu, arză-l-ar focul de nenorocit, pe unde o
fi! Mi-a furat tot din casă după divorţ. Acum vine în fiecare lună cu mâna întinsă după bani. M-a luat
Alecu cu doi copii de mână şi doar cu rochia de pe mine. Aia dragoste!

MUGUREL: Păi, normal c-a fost dragoste, dacă tipul era chitit s-o taie din ţară! Dragostea durează maxim
trei ani, după care se numeşte obsesie şi paranoia. Am citit eu! Pa-ra-no-ia.

SAFTA (supărată): Cum să aibă paranoia? Era foarte sănătos când a plecat! Cine ştie ce vrăji i-o fi făcut
soră-sa de a ajuns la ea în America. Bine că şi-a găsit sfârşitul aici, ca să-l înmormântăm creştineşte, că
doar suntem oameni buni la suflet.

MUGUREL: Păi America e bună să te distrezi, iar când e de boală şi de înmormântări, vii pe capul
neamurilor de aici.

GALA: Lasă, că n-am cheltuit cu înmormântarea nici un leu din banii mamii. A venit pregătit omu’…

MUGUREL: Pregătit şi ruşinat…

(Crenguţă intră în casă.)

SAFTA: Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte pentru rătăcirea lui.

MUGUREL: Cam lungă rătăcirea lui…Mă tot gândesc la terenuri…

CRENGUȚĂ: N-aţi încheiat? Mai bine te-ai gândi să produci şi tu ceva. Du-te să plăteşti factura la telefon,
iar a venit de parcă am sta toată ziua cu receptorul la ureche!

GALA: A luat lecţii de canto prin telefon! Voia să se înscrie la un concurs.

MUGUREL: Hopa! Îmi face şeful program! Să trăiţi, acum mă duc. Ce vrei frate, când eşti artist, socializezi,
nu stai faţă-n faţă cu lătrătorii.

GALA: Hai, terminaţi odată! Parcă aţi fi fraţi vitregi!

CRENGUTA (în timp ce se pregăteşte să plece la serviciu, în schimbul doi) : Nu trebuie să mă conduceţi,
că eu am treabă la fabrică!

MUGUREL: Frate, dar fraier mai eşti cu serviciul asta, te faci de râs în tot cartierul. Esti jenibil!

GALA: Cum?

MUGUREL: Adică jenant şi penibil la un loc.

CRENGUȚĂ: Eu n-o să-mi las serviciul niciodată. Banii se duc şi din ce-o să mai trăim? Din maimuţărelile
tale?

MUGUREL: Uite aşa era şi când avea 5 ani. Voia să spele vasele, îl lăsam, voia să-şi facă patul, îl lăsam. L-
am lăsat de capul lui şi uite unde a ajuns! Slugă!

CRENGUȚĂ: Şi tu ce eşti, mă? Şomer? Excelenţa sa, şomerul familiei!

MUGUREL: Şomer de lux, vrei să zici. Mă scol când vreau, fac ce vreau, n-am şefi pe cap, nu greşesc, nu
ţipă nimeni la mine şi mai sunt şi plătit ca să stau acasă. Mai m-ajută o fetiţă, alta, că şi eu sunt băiat bun
cu ele! Dacă prind şi trei figuraţii pe lună, uite cum se adună bănişorii…Sute, sute.

SAFTA (bulversată): Sute? Atâta valorează terenurile?

MUGUREL: Mamă, te iubesc! Ai avut mână bună! Eu n-aveam norocul să dau peste o nevastă care să mă
lase de capul meu 20 de ani şi să mă şi răsplatească pentru asta cu o moştenire.

CRENGUȚĂ: Nu mai suport... Plec! Gala, ai grijă ce faci! Tu n-aveai serviciu azi?

GALA: Mi-am băgat un concediu. De-acum o să am treabă când îmi va veni mie cheful. Am vorbit cu Angi
şi i-am zis că o să-mi dau demisia. Aşa, demn, ca un ministru! Ce feţe or să facă! Voi fi patroana celui mai
mare salon de frumuseţe din Bucureşti. GALA-Style, aşa o să scrie la intrare. O să-mi schimb nuanţa de
blond, o să-mi iau un Jeep, o să dau muzica la maxim şi am să-mi beau cafeaua în fiecare zi în Dorobanţi,
acolo unde se duc toate vedetele ca să le vadă paparazzi. Şi o să fac şi eu pe surprinsă dacă le intru în
cadru.

CRENGUȚĂ: N-a venit nici un ban şi nici nu ştii câţi sunt. Ai grijă, îţi spun! Viaţa fără muncă e ca peştele
fără apă.

MUGUREL: Du-te, frate, după comunitari, nu ne mai omorî cu filozofiile astea triste!

(Crenguţă pleacă, iar Mugurel caută hărţi prin casă. Safta se scoală de la masă şi se duce la bucătărie.)
MUGUREL: Vreo ofertă turistică n-ai prin cameră? Ca să ştiu pe unde o să-mi plimb sufleţelul!

GALA: Şi unde vrei să te duci, dacă nu te superi?

MUGUREL: Păi, dă să văd care e oferta!

Gala îi aduce un ghid turistic.

MUGUREL: (Răsfoieşte) Pentru început să fie Mauritius, că sună exotic. Uite şi de Benelux scrie de bine,
dar nu-l găsesc pe hartă.

GALA: Tu ai făcut geografia cu profesorul de sport? Pe bune, o să pierzi toţi banii dacă rămâi aşa fraier.
Benelux înseamnă trei ţări.

MUGUREL: Adică asta-i la ofertă?

GALA: Ţăranule!

MUGUREL: Ia uite cine vorbeşte! Mademoiselle de Moviliţa! Ai făcut şi tu liceul la seral şi te dai mare
intelectuală! Beneluxule, aşteaptă-mă că vin!

scena patru

Un decor sordid. Garsonieră prost mobilată. În centru, o masă de joc. Trei bărbaţi sărăcăcios îmbracaţi
beau cu rândul dintr-o sticlă de votcă.

ANTONIE IOANID (fredonează): Arză-o-ar focul de viaţă/ E subţire ca o aţă (Către prieteni) Hai, puneţi
cartea odată! Mişcaţi-vă mai repede! Uniunea Europeană ne vrea mai rapizi! Păzea, venim să vă luăm
locurile de muncă!

FANE: Ăştia nici acum nu s-au convins că SIDA nu e boală românească. Băi, pe mine mă oftică englezii că
o tot dau că românii nu sunt buni, că marş acasă, că cerşeală, că muzică în metrou, gălăgie, alea, alea.
Ideea e că ai noştri mai înviorează atmosfera, mai aduc culoare în fumul ăla al lor, zici că prăjesc mici în
tot oraşul, aşa se vede.

NECULAI: Lasă-mă, că nici Uniunea Europeană nu mai e ce-a fost! N-au respect faţă de familie, nu vezi că
se ia bărbat cu bărbat? Ptiu!

FANE: Bă, ce ne mai bate tataie! Bafta dracului! N-are noroc în dragoste... Dragostea aia adevărată, între
un bărbat şi o femeie, nu d’asta modernă, deşi între femei ar mai merge.

ANTONIE (visător): Ce femei am avut eu, mai rar! Am fost şef de locomotivă 40 de ani şi am dus în toată
ţara vagoane de fete tinere şi frumoase. Să fi văzut cum veneau să mă salute şi să-mi mulţumească, de
parcă aş fi fost pilot de avioane. Tovarăşul Antonie Ioanid!

FANE: Dar de ce ţi-ai lăsat, bre, familia?

ANTONIE: Ei, ştii cum e când ţi se pune pata, intră în creier adânc şi face crater! Să te fereşti de relaţiile
astea care vin după ce te-ai însurat! Am dat peste o muiere ca focu’ şi am uitat de femeia mea, de copii şi
am fugit după ea. A murit, Dumnezeu s-o odihnească, în somn s-a dus, ce frumuseţe a fost! Nici acum nu
m-am obişnuit cu singurătatea, asta nu e pentru oameni, e pentru animale! E greu când ajungi la pensie
în ţara asta, nu te mai bagă nimeni în seamă, nu te mai cunoaşte nimeni, te ramoleşti….Acu‘, stau toată
ziua în casă şi mă uit la ştiri, citesc reviste, nu mai am altă plăcere decât cititul şi jocurile de noroc...şi
băutura. Termină, mă, cu ţigara, că m-ai afumat de tot! O să vă facă Uniunea să vă lăsaţi naibii de
obiceiul asta, nici în parcuri n-o să mai pufăiţi!

NECULAI (stinge ţigara): Să mă pupe Uniunea asta undeva! O să ne dea afară din case dacă fumăm! O să
ajungem să ne pitim în WC ca să nu ne vadă Uniunea!!!

FANE: N-ai înţeles că trebuie să ai grijă de porc, de vacă, de găini, să le hrăneşti cu dragoste, să nu le
stresezi, să le cânţi ca s-adoarmă fără griji, dar de noi nu spune nimeni nimic!

NECULAI: Într-o uniune toată lumea trebuie respectată, de la om până la puşcăriaş.

FANE (către Neculai): Zi, mă, că voiam să te întreb, a ieşit Bebe de la pârnaie?

NECULAI: Da, a ieşit acum câteva zile!

ANTONIE: Care Bebe?

NECULAI: Bebe, frati-miu. Bebe Cosoi, n-ai auzit de el? E pictor!

ANTONIE: De unde să-l ştiu, l-a dat la televizor? Şi e în puşcărie?

NECULAI: Da, bre, a stat puţin la mititica, dar s-a eliberat! E terminat! Nici n-are unde să doarmă. M-am
certat cu nevastă-mea din cauza lui, că nu vrea să-l primească la noi. Se teme să nu ne fure frigiderul,
cred, nu ştiu ce-i în capul ei!

FANE: Da‘ ce i-a facut?

NECULAI: Nu i-a făcut nimic, că-i un băiat aşa de bun, de manierat, un suflet de aur! Să-l vezi ce plăpând
e!

ANTONIE: Tu de puşcăriaş vorbeşti, nu?

NECULAI: De frati-miu zic! L-a bătut pe un nemernic la nervi!

ANTONIE: Păi nu ziceai că e plăpând? Cum a dat în el? Sau ăla de l-a bătut era cât furnica?

FANE: Ei, când ţi se întunecă mintea, nu ştii cum reacţionează omu‘!

NECULAI: E supărat rău! Se gândeşte numai la femeia lui!

ANTONIE: Păi şi aia ce face? Nu-l ajută?

NECULAI: Aia e o paraşută! S-a măritat cu un ciudat dintr-o familie de alcoolici.

ANTONIE: Rău! Rău! E rău când nu te-ajută nevasta. Uite, mie mi-a plătit întreţinerea femeia mea, că nu
mai apucam să ies din datorii, mă scoteau ăştia cu şuturi din casă.

FANE: Tataie, zi mersi că trăieşti la Bucureşti! Nu ştii când dă peste tine cu maşina un băieţel îmbogăţit de
ta-su din asfaltări şi îţi dă despăgubiri de n-o să le poţi cheltui!

NECULAI: Da, ar fi un noroc! Uite, am un coleg la fabrică, un ciudat. Şi ce crezi? A auzit că va primi o
moştenire de la taică-su din America, da‘ o să vină la serviciu în continuare, indiferent de câţi bani vor fi.
De câteva zile nu vorbeşte cu nimeni, e supărat că noi am aflat de la nevasta unuia care munceşte cu asta
de-o ţine Creangă. Acum, îl înţeleg că vrea să pară dezinteresat de bani, dar cât poţi să te prefaci?
Chinezul Creangă, noul milionar din Top 300 care e stăpân de maidanezi, toţi de la noi fac mişto de
pasiunea lui. Deja i-am făcut capul mare să m-ajute şi pe mine cu 1.000 sau 2.000 de euroi, dar se lasă
greu băiatu’. E încăpăţanat rău.

ANTONIE: Nu e Crenguţă? Ioanid?

NECULAI: Habar n-am tataie, că eu de Creangă îl ştiu. E unul fără sare, fără piper.

ANTONIE: Unul slăbuţ şi cu chelie?

NECULAI: Cam aşa.

ANTONIE: Pe toţi dracii! Asta-i fii-miu, mă! Ţi-a zis el că o să se îmbogăţească?

NECULAI: Da, tataie, e cam aiurit, dar îl cred.

ANTONIE: Ia-uite ce lume mică! Eu habar n-aveam că tu ai serviciu! Crenguţă e un copil bun, să ştii, şi-i o
cinste dacă eşti chinez la muncă. Ce zici de bani? De pe urma cui, că eu i-am lăsat cu pantalonii rupţi în
fund? Nu l-am mai văzut de-o lună. Culege câini vagabonzi de pe străzi.

FANE: Cum bre, e fi-tu? Păi să vezi c-a dat norocul peste tine dacă i-a lăsat ta-su bani.
ANTONIE: (ameţit, se scoală de la masă şi pare foarte preocupat) Mii de draci! Care ta-su, mă, că eu sunt
ta-su! (Pentru sine) Să fie fraierul ăla pe care l-a ţinut Safta? Ăla de-a plecat în America? (Strică jocul şi se
îmbracă de plecare) : Băi, ţineţi minte, dacă nu puteţi să faceţi viaţa lungă, măcar s-o faceţi lată! La asta
vă dau lecţii! Mă duc peste ei să văd ce s-a întamplat. Uite cum m-ajută tot americanii, nu europenii ăştia
înţepaţi!

scena cinci

Gala stă la masă şi face socoteli pe o hârtie, Crenguţă completează un bilet la Loto, Safta croşetează.
Mugurel iese din dormitor şi se uită la Crenguţă.

MUGUREL: Cred că poţi să completezi biletele astea şi cu ochii închişi.

Crenguţă (serios): 15 e ziua mea de naştere, 10 e a lui mama, 30 e ziua lui tata, 21 e a ta.

MUGUREL: Numărul ăsta iese sigur! Ştiu asta, zi-mi de celelalte!

GALA: Ziua mea n-ai pus-o?

MUGUREL: Dar ce, ţi se pare că-i una istorică?

CRENGUȚĂ: Numerele astea au fost stabilite acum 15 ani.

GALA: Stabilite de cine? De comitetul director? Mă duc în dormitor, că aici nu mă pot concentra!
(Pleacă.)

MUGUREL: Uite una care se concentrează în familia asta, felicitări, îţi trimitem o diplomă! Zi, frati-miu, 4
ce e?

CRENGUȚĂ: 4 e ziua când…Lasă!

MUGUREL: Hai! Pe 4 te-ai îndrăgostit prima oară, ghicesc?

CRENGUȚĂ: Nu, e ziua când am omorât din greşeală un câine şi 43…câte zile proaste am avut la 15 ani.

MUGUREL: Doamne, tu eşti sărit rău! Mă sperii…Mamă, copilul ăsta a fost abuzat la 15 ani?

SAFTA: Adulat?
MUGUREL: Adulat de un abuzator! ABUZAT! L-a bătut Alecu la 15 ani?

SAFTA: Ei, cum să-l bată! Alecu plecase atunci în America. V-am crescut mai mult singură!

MUGUREL: Nici eu nu l-am bătut. Tu ştii că eu până la 10 ani am crezut că e fratele meu vitreg? Mamă,
eşti sigură că avem acelaşi tată?

CRENGUȚĂ: De ce eşti nesimţit?

SAFTA: Voi aţi avut doi taţi, dar niciunul n-a rezistat prea mult aici. Nu ştiu de ce, asta e. Amândoi
semănaţi cu Antonie, nu vedeţi? Sarcastici, gata de harţă. Eu v-am crescut să fiţi blajini, ascultători şi
generoşi.

MUGUREL: Da, să ne-o dea toţi în bot! Lasă, mamă, că am ieşit bine. Şi mata te-ai descurcat şi fără
golanii ăia doi, ai fost o sfântă. Femeile din ziua de azi umblă cu 100 de bărbaţi, îi schimbă mai ceva decât
pantofii! Nu mai e respect! Întâlneşti una şi face atâta pe mironosiţa, de-ai zice că de-abia a născut-o mă-
sa, până o aduci acasă şi apoi descoperi că e mai tare ca-n filmele alea interzise!

CRENGUȚĂ: Şi ţie nu-ţi place deloc!

MUGUREL: Băi, îmi place, dacă nu-i nevastă-mea! Eu o să mă însor cu o fată neprihănită! Nu vreau să fie
o mare frumuseţe, un manechin sau o vedetă.

CRENGUȚĂ: Bine, acum nici nu cred că s-ar înghesui una din astea să te ţină! Am văzut cu ce-ai venit
acasă până acum...Plec să dau de mâncare la câini!

MUGUREL: Aveţi chef de-o bere? Mă duc să iau!

(Cei doi ies. La uşă sună Antonie. Deloc mirată, Safta îl invită în casă.)

ANTONIE (o priveşte de sus până jos şi o ia în braţe): Fericirea vieţii mele, să mă laşi să mor prin canale?
Să mă dea ăia la ştiri seara, să ne facem de băcănie acum, când am intrat în gaşca milionarilor?

(O vede pe Gala cu o hârtie în mână.)

ANTONIE: Săru’mânuşiţele, frumoaso. (O ia de talie şi o învârte) Ce-ai calculat aici? Şpaga de la cliente?!
Pot să mă uit? (Ia hârtia şi citeşte atent) Casă, salon de frumuseţe, bani în bancă pentru zile negre,
croazieră. Iar a visat Crenguţă ca a câştigat la 6 din 49?

GALA: Ţi-ai găsit! Singurul lui noroc este că m-a întâlnit pe mine!
ANTONIE: Safto, nu mă lăsa să sufăr! Atât mă chinuiesc fără tine… (Către Gala) Iar vorbesc singur? Are
emiţătoarele cu ea?

(Safta caută într-un teanc de facturi.)

GALA: N-ai mai trecut pe aici de o lună, s-a mai întâmplat una-alta.

ANTONIE: Zi-mi numai de chestiile alea care încep cu cifre, că la foamea pe care o am… Boşorogul ăla din
America v-a lăsat bani?

GALA: A murit aici, la spital, după ce-a făcut atac cerebral.

ANTONIE: E bine, bine, ce noroc!

GALA: Da, mata de unde ai aflat?

ANTONIE: Bucureştiul e mic, veştile bune circulă repede…Safto, m-am tot gândit la noi, în ultimul timp.
Acum, c-ai rămas văduvă, condoleanţe, mare caracter bărbatul ăla al tău, eu zic să nu ne mai pierdem
vremea. Uite, am citit într-o revistă că sunt 600 de bărbaţi şi femei care se iau în fiecare an după 60 de
ani. Mai ajutăm şi noi statistica… Vezi şi tu cum arăţi, nici eu nu mai am 30 de ani, dar balamalele încă
mai merg, dacă le ajut puţin.

GALA (pentru ea): Cu Viagra! (Pleacă în bucătărie.)

ANTONIE (ignorând-o): Mare panaramă a mai luat fii-miu! Safto, tu auzi ce ţi-am zis?

SAFTA: Eşti beat, lasă că vorbim mâine! Să ştii că mie nu-mi mai trebuie bărbat, câte zile oi avea! M-ai
lăsat în furou ultima oară.

ANTONIE: Păi crezi că meritai să porţi vreo haină? Nu era păcat de cum arătai? Doamne, rupeam gura
târgului când te scoteam la balurile ceferiştilor. Ce picioare, ce talie de viespe! Aveai tu nevoie de haine?!
Păi dacă aveai prea multe haine pe tine nu te mai lua şobolanul ăla bulbucat care te-a îmbogăţit acum.
Da’ testamentul l-aţi deschis?

SAFTA: Ce să deschidem?

ANTONIE (tare): Cufărul cu bani.

SAFTA: Mergem la avocat să deschidem testamentul, dar Alecu mi-a zis de el la spital. Cumpărase pentru
copii în ’90 trei terenuri, cică vreo 20.000 de metri.

ANTONIE: Ar fi ceva, dar oi fi auzit bine? Ce bine ar fi! Adio facturi neplătite! Adio comitet de bloc! Ce
bătrâneţe liniştită aş duce! Doamne!
Intră MUGUREL cu trei beri în mână. Se preface surprins când îşi vede tatăl: O, lume nouă! Tăiaţi
curcanul, schimbaţi socotelile, că tăticu’ ne iubeşte iar! Mulţumim pentru flori, nu trebuia, ce să ne mai
facem cu atâta dragoste, pe ce raft s-o depozităm? Terenurile alea, sper să nu fie inundate ca să se aleagă
praful de visele noastre. Să-i dam şi lui tăticu’ măcar de-o gheretă de unde să ne supravegheze.

ANTONIE: Niciodată nu m-ai respectat!

MUGUREL: Respect? A auzit cineva acest cuvânt, că eu nu ştiu dacă mai este în noul dicţionar? (Deschide
o bere şi bea.)

SAFTA (către Antonie): Hai să ieşim, că trebuie să plătesc facturile. (Se duce să se îmbrace.)

MUGUREL (insistă): Mamă, ţine-te tare! Niciodată de la prima întâlnire! Tată, mi-a părut bine că ne-am
recunoscut. Miroşi puţin, dar nu e nimic nou. Uite, îţi mai ofer o bere! Raţia de bani pe luna asta s-a dus,
vă rugăm să aşteptaţi că vă sunăm noi.

ANTONIE: Lasă-mă cu miştourile astea ieftine, păstrează-le pentru spatele scenei, că acolo ai să rămâi
toată viaţa! N-ai vrut să termini şcoala, şi uite că acum toţi îţi cer diploma la angajare! Toţi fraierii s-au
dus la facultăţi, iar tu nici liceul n-ai fost în stare să-l termini!

MUGUREL: Da’ tu n-ai aflat că n-o să-mi mai ceară nimeni diploma? Acum o să le cer eu altora când îi voi
angaja! Gata, s-a dus ghinionul! O să vindem terenurile tăticului care a avut grijă de noi, ce bine e să ai
doi. Măcar de la unul să-ţi pice ceva. Sper că n-o să mai apară şi alţi fomişti la pomană. O să-mi fac un
studio de înregistrări de o să mă ştie toată Europa, pe Crenguţă îl trimit la adăpostul de animale, Gala o
să fie şi ea mare patroană. Ştie cineva ce fraier a zis că banii nu aduc fericirea?

ANTONIE: Vezi-ţi de viaţa ta mai bine, nu-i mai organiza pe alţii!

MUGUREL: Lasă, tăticule, că o rămâne ceva şi pentru matale, în semn de recunoştinţă că ai plecat din
casă şi ne-ai făcut economie la întreţinere!

Antonie (o strigă pe Safta): Hai, Safto, să ieşim, că aici nu sunt binevenit.

(Cei doi pleacă.Intră Gala.)

GALA: Unde vom evada?

MUGUREL: Păi tu o să evadezi puţin în bucătărie, că mi s-a făcut foame, iar eu o să călătoresc cu mintea.
În sfârşit, sunt şi eu liber.

GALA: Da, că mult ai mai muncit, te-au chinuit ăia mult la spectacole, vedeta străzii!

MUGUREL: Ce ziceai că mâncăm, aşa mai special?

GALA: Ziceam că frigiderul te aşteaptă, pentru că de acum voi fi tare ocupată. Mă duc să văd nişte spaţii
pentru viitorul meu loc de muncă.

MUGUREL: Îmi place, ţi s-a urcat repede la cap! Să vedem căţi vor veni la masa împărţelii, că am aşa o
chestie în cap că nen’tu Alecu a mai produs nişte copii prin America. Parcă ar fi prea frumos sa iasă totul
cum visez! Ştii că ar fi belea dacă ar exista un Ghid pentru proaspeţii moştenitori. Ce zici? Sau Ghidul
noilor îmbogăţiţi. Cum să supravieţuiţi sau Cum să scăpaţi de rude dacă v-aţi îmbogăţit.

(Se întoarce Crenguţă. Gala se preface brusc ocupată.)

CRENGUȚĂ: Gala, crezi că am ajuns prostul tău? Stai toată ziua, îl înnebuneşti de cap pe frate-miu şi te
tot visezi mare doamnă. Aminteşte-ţi cât m-am zbătut să te bag la şcoala de coafeze, să-ţi găsesc un loc
de muncă la un salon onorabil şi acum, cu ce sunt răsplatit? Cu bârfe, cu răutăţi!

MUGUREL: Hopa, s-a stricat căruţa! Eu am puţină treabă. M-am cărat!

CRENGUȚĂ: Ar trebui să stai şi tu să afli ce mi-a zis coana Tanţa, care m-a oprit acum din drum. Soţia
mea, aici de faţă, are dorinţa ascunsă de a pleca din casa asta după ce-o să se îmbogăţească şi pentru
asta şi-a depus şi demisia.

GALA: Cred că ai luat-o pe arătură. Ţi-am zis că ar trebui să-ţi schimbi doctorul, că ţi-a dat o tonă de
medicamente care nu-ţi folosesc la nimic.

CRENGUȚĂ: Să ştii că mi-e foarte uşor să schimb foaia. Nu-i pentru prima oară când aud fel de fel de
lucruri despre tine. Atât ţi-am cerut: să fii loială!

MUGUREL (împăciuitor): Mamă, ce dramatic eşti! Crenguţă, nu ştii un adevăr fundamental: Nu există
femei loiale, ci doar femei nesolicitate! Un mare filozof a spus asta!

GALA: Te bagi şi tu ca musca-n lapte!

CRENGUȚĂ: Şi ştii cumva cine îmi solicită nevasta?

MUGUREL: Eu sigur nu! Asta să fii sigur! Cred că ai înţeles greşit! Oi fi moştenit şi tu boala lui mama!
Urechita! Ha, ha!

CRENGUTA (către Gala): Şi apropo de gândurile tale de înavuţire. Banii care o să vină, câţi or să vină, or să
stea numai în bancă!

GALA: Pentru ce să stea în bancă, să clocească?

CRENGUȚĂ: Pentru când voi avea idei bune ca să-i cheltuiesc cu folos. Deocamdată n-am stare să mă
gândesc la asta. Nu-mi place când totul e complicat.
MUGUREL: (cântă) Nu am chef azi, nu am chef azi, n-am chef de nimic...

GALA: Nu ştiu ce-o fi cu tine…

CRENGUȚĂ: Să ştii că n-am multă şcoală, dar bun-simţ am. Şi mai vreau să întelegi că banii nu vor
schimba cu nimic viaţa noastră.

GALA: Adică o să trăim tot în sărăcie, vrei să mă încurajezi, adică vei avea bani şi tu eşti supărat. Tu nu ştii
ce înseamnă să ai noroc, de fapt, nu ştii să fii fericit. (Plânge)

CRENGUTA (pleacă din casă) : Unde-s căţeluşii lui tata?

GALA: Nu mai stau nici o zi aici! N-am chef să fiu milionară săracă! O să fug!

MUGUREL: Julieta mea, ai vreo casă şi eu nu ştiu? Cu ce bani şi încotro o iei? Şi de ce trebuie să fugi când
poţi să mergi liniştită pe cărarea ta? Termin-o şi tu cu teatrul ăsta de revistă, că nu ţine cu mine. Cum dai
de greu, cum speli putina! Păi se poate?! A ieşit fostul tău bărbat din puşcărie? Aşa mi-a şoptit un
securist, dacă află Crenguţă, ai rupt-o-n fericire!

GALA: Şi tu şi frati-tu sunteţi doi tâmpiţi! În familia asta în care m-am băgat sunt numai bătuţi în cap. Şi
vrei să ştii, zi, chiar vrei să ştii? Fostul meu bărbat s-a eliberat şi n-am să mă dau în lături să-l ajut. Poţi să
zici asta la toată lumea, că nu mă interesează!

MUGUREL: Vaaai, ce scenariu de telenovelă avem aici, poate îl trimitem la vreo televiziune să câştigăm şi
noi un ban cinstit: tânăra liceeană care se desparte de un hoţ, după ce ăsta intră la pârnaie, se mărită cu
un pantofar obsedat de câini şi de lozuri care o face coafeză, dar se dă la frati-su, mare artist încă
nedovedit. Apoi se supără ca fraiera că bărbatu’su a tăiat-o de la moştenire şi se cară în chiloţi de acasă
ca o mare eroină neînţeleasă. Şi ajunge la balamuc.

GALA: Idiotule!

Apare SAFTA (serioasă): Nu ştiu cum să vă zic, dar eu şi Antonie ne-am împăcat. Asta am hotărât, să ne
împăcăm! La urma-urmei, nici nu eram certaţi.

MUGUREL: Mamă, de ce mi-era frică n-am scăpat! Cum te lasă omu’ să pleci cinci minute de acasă, cum
te măriţi! Fomistul ăsta îţi vrea banii, n-ai înţeles?

SAFTA: Mugurel, e tatăl tău, bun, rău, nu vreau să-l las să moară de foame pe străzi.

MUGUREL: Culmea tupeului, auzi nenorocitul ce s-a mai plâns că stă pe străzi, bine că n-a zis că stă în
tomberonul din curte că l-ai fi crezut. Vrea să profite!

SAFTA: Ce profit?

MUGUREL (tare): Să pro-fi-te de tine!

SAFTA: Lasă, unde mănâncă atâţia, mai are loc unul!

MUGUREL (către Gala): Învaţă de la mama noastră care e o sfântă ce înseamnă să fii loială. O părăsesc
bărbaţii şi ea se ţine coadă după ei. Poate văd că zbori şi tu după puşcăriaş!

GALA: Lasă, că n-o să plângă nimeni după mine în casa asta!

MUGUREL: (către Safta) Parcă îl drăcuiai prin casă şi acum, hopa, e tatăl nostru. Ai uitat că şi-a pus şapca
de ceferist şi dus a fost după prima muiere pe care a văzut-o la clasa întâi. Eu n-am să-l iert mamă,
niciodată. Tu nu ştii că eu chiar am avut nevoie de el! (Pleacă din casă furios.)

SAFTA: Tu ce-ai mamă, ai plâns?

GALA: M-am certat cu Crenguţă. I-a zis coana Tanţa că vreau să-l las.

SAFTA: Afurisită femeie, clevetitoare şi rea! Unde să-l laşi?

GALA: Să-l părăsesc! Nu sunt fericită. Nu sunt fericită în casa asta. De doi ani mă chinui să mă conving că
n-a fost o greşeală căsătoria mea.

SAFTA: Gala, eu n-am nevoie de bani, decât de înmormântare, aşa că totul, cât o fi, o să vi-i las vouă.
Poate o să trăiţi şi voi mai bine!

(Gala o ia de gât şi-o pupă. Safta pleacă din cameră.)

GALA: Da, aş fi o proastă să plec chiar acum. (Pleacă din casă agitată.)

scena şase

La masă stau Mugurel, Crenguţă, Safta.

MUGUREL: Ce ghinion! Ce ghinion! Nu cred că o să-mi mai revin, auzi, 5000 de metri şi ăştia ocupaţi de
vile, ce-o fi înţeles mama cu urechea aia proastă….adică s-a ales praful. Parcă sunt un avion în picaj. Şi
10.000 de dolari în cont. Ce-o fi avut tata încredere în escrocul ăsta, nu-l înţeleg.

CRENGUȚĂ: Vrei nişte apă?

MUGUREL: Da, nişte apă tare. Stai acum, judecă-te până la Paştele cailor cu ăia care s-au grăbit să
trântească acolo case pe munca lui tăticu’. Of, ăsta ne-a fost norocul, măcar nu mai stăm acum în
tensiune că mai vin alte neamuri. Ce să le mai dăm şi lor? Praful de pe drum?

CRENGUȚĂ: Te-am pus eu să visezi cai verzi pe pereţi? Nu-i mai bine să n-ai vise?

MUGUREL: Dă-mi mamă o bere, că mor pe masa asta! Să pic pe joc când mi-a zis avocatul. Credeam că
nu citeşte bine! Şmecherul ăla crezi că nu ştia, dar a vrut să ne vadă feţele, poate ne-a şi filmat! Uitaţi
cum arată nişte hămesiţi! Cum 5.000 de metri? Adică asta a fost investiţia extraordinară pe care a făcut-o
Alecu?! (Nu e băgat în seamă.) Băi, în casa asta văd că numai eu sufăr! Pe voi vă doare-n cot! Eu şi cu
amărâta aia de Gala.

CRENGUȚĂ: Mi-a închis telefonul când a auzit că nu-i milionară. Dar ce, 10.000 de dolari nu sunt buni? Eu
unul n-am nevoie de nimic.

MUGUREL: Tot ce avem se împarte la 3 - mama, cea mai tare, ia potul, şi apoi noi, amărâţii ăştia fără
noroc la femei. Unde tot dispare tânăra soţie? Mă tot întreb.

CRENGUȚĂ: Eu nu mă întreb.

MUGUREL: Adio, visul frumos s-a destrămat/Adio…

SAFTA: Lăsaţi prostiile, avocatul a spus că intentăm proces.

MUGUREL: Mamă, ce-mi mai place să stau prin tribunale, e tot ce mi-am dorit în viaţă, visul meu secret.
M-ar mira ca avocatul să nu aibă casa taman pe locul cumpărat de răposat.

(Intră Antonie. Safta îl ajută să se dezbrace.)

MUGUREL: Au apărut şacalii să ia prada şi-o să mănânce doar un hoit. Ha, ha, ha, ce distracţie! Tată,
ghinion, noi am făcut tot ce s-a putut. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu mai are pretenţii.

(Antonie îl ignoră. Se aude lătrat de câini furioşi.)

ANTONIE: Crenguţă, câinii tăi parcă au înnebunit! Ăla negru, care s-a făcut cât un porc, era să mă muşte!

(Crenguţă se duce să-i potolească.)

MUGUREL: Păi se orientează şi ei!

Antonie (maliţios): Am auzit că unii trebuie să înceapă liceul.

MUGUREL: Vai, vai, ce mai glumă! Faci pe indiferentul şi numai eu ştiu cât plângi! Lasă, tată, nu-ţi fă
probleme, graniţele sunt deschise şi pentru noi, ăştia fără bacalaureat. Europa mă aşteaptă să mă produc
prin pieţe, târguri. Să vezi ce-o să le mai cânt. Stranger in the night...Am răbdare, nu mă grăbesc…

ANTONIE: Păi tocmai ce-ai împlinit 18 ani. (Se duce să se spele.)

MUGUREL: …şi o lună…Bine că mi-au rămas bani de autocar (Îi sună mobilul) Da, stimată domnişoară cu
ochii ca marea. Sunt terminat! Tocmai mi-a murit speranţa! Cum să nu, sigur că pot…Ai idee cât o să
dureze? Da, asta e…Pupici pe obrăjori…….

M-au chemat mâine la o emisiune de divertisment, o să fiu singurul din public care o să plângă. Chiar am
chef să plâng. Pe bune! Crenguţă, să-mi dai nişte pastile de la psihiatrul tău, că la noapte vreau să mă
sinucid puţin! (Se uită la ceas.) Aoleo, am uitat, aveam întâlnire cu o gagică, numai de asta nu-mi ardea
acum! (Pleacă.)

CRENGUȚĂ: Mamă, eu zic să vorbim cu avocatul să scoatem mai repede din bancă ce a lăsat cash, nu?
Poate îl ajutăm pe Mugurel.

SAFTA: Lasă-l pe Mugurel! Mai gândeşte-te şi la viaţa ta! Ai ajuns un robot, mamă!

(Intră Antonie)

CRENGUȚĂ: Problema este cu Mugurel, el chiar are vise, croaziere, studio de înregistrare. E înnebunit.

ANTONIE: Şi cam la ce te-ai gândit? Cum crezi tu că ar putea fi ajutat Mugurel care e aşa aerian? Pe el nu-
l interesează decât femeile şi să facă pe artistul în culise. Un om mai superficial ca el, zău că nu ştiu!

SAFTA: Mă întâlnesc mâine cu fata aia de la Neagoe, avocatul, să vedem cum facem cu ce-a mai rămas,
să mă înveţe cum fac cu banca...

ANTONIE: Du-te nevastă, grăbeşte-te că foamea-i mare!

SAFTA: Cui îi e foame?

ANTONIE: Lasă, Safto, că te rezolvăm şi pe tine. De când n-ai mai fost la un control la urechi?

SAFTA: Păi n-am mai fost de nu ştiu când, parcă aud tot mai prost, mă doare şi spatele, hernia aia
afurisită. Mă simt şi vinovată că poate am înţeles eu greşit când am vorbit ultima oară cu Alecu, să-l ierte
Dumnezeu, că n-a fost om rău. Nu cred că aiura.

ANTONIE: Eşti tu prea bună. Pentru tine nu există oameni răi. D’aia m-ai iertat şi pe mine. Să ştii Safto, că
nu banii m-au făcut să mă împac cu tine. Mă plictisisem de atâta singurătate. Tare-i greu să n-ai pe
nimeni..

SAFTA: Antonie, ce-a fost a fost! Când te-oi sătura iar de noi, uşa ţi-e deschisă, nu te obligă nimeni să stai
aici. Nu mă supăr dacă pleci.

CRENGUȚĂ: Mamă, toată lumea te iubeşte, dar fiecare în felul lui. Cred că şi tata, chiar dacă ne-a părăsit,
în sufletul lui a mai rămas şi dragoste, nu numai ironie.

(Safta pleacă la bucătărie.)

ANTONIE: Mă vezi tu om rău? Eu mă aprind când apare Mugurel. N-ai văzut cum mă ia la mişto? Sau
când mă vizitează beţivii ăia pe care îi rup la cărţi. Apropo, ştii că unul e coleg cu tine? Un prăpădit, n-are
importanţă.

CRENGUȚĂ: Cum facem cu Mugurel?

ANTONIE: Păi să-i dăm ceva să-i pice mură-n gură, că de altceva nu e în stare. Daţi-i banii, dacă vreţi să se
aleagă praful în două zile!

CRENGUȚĂ: Eu, unul, n-am nevoie de bani. Să nu-i văd! N-au fost munciţi de mine! Şi Gala să revină cu
picioarele pe pământ. Înţeleg că e supărată că nu-şi deschide un salon de frumuseţe, cum visa ea, dar n-
am ce să-i fac.

ANTONIE: Alta care are idealuri mari în viaţă, cum v-oţi fi găsit, nu ştiu! Ce mă miră, Crenguţă, e că tu erai
băiat în banca ta şi ai ales-o pe fata asta care nu are nimic comun cu tine. Ai crezut că e o pisică blândă şi
acum îşi ascute ghearele, ascultă-mă pe mine! De la nuntă nu mi-a plăcut de ea!

CRENGUȚĂ: Păi la nunta mea erai şpriţuit bine, nu-ţi mai aminteşti? Era să cazi peste ofiţerul stării civile,
te-ai dat la soacră-mea. Te-au dus acasă acordeoniştii.

ANTONIE: Ha, ha….Eram supărat că voia comitetul de bloc să mă dea afară din casă că nu îmi plătisem
întreţinerea un an. Nişte comunişti. Acolo au mai rămas şi ei şefi, în comitetul de bloc. Noroc cu Safta că
m-a ajutat.

CRENGUȚĂ: N-am ştiut că mama ţi-a dat bani… Zic să nu îi spui asta lui Mugurel, să nu se enerveze.

ANTONIE: Mugurel se enervează din orice are legătură cu mine. Dacă îi zic că vreau să mă mut în casa
asta, să vezi ce tămbălău o să iasă! Îi dau lui garsoniera mea, dacă vrea.
CRENGUȚĂ: Cred că de-abia aşteaptă!

ANTONIE: Nu vreau să mai stau singur, o fi vârsta…Vezi tu, tot tam-tam-ul ăsta cu moştenirea…A fost o
lovitură!

CRENGUȚĂ: Cel mai bine în viaţa asta e să nu-ţi doreşti nimic! Atunci o să-ţi pice totul aşa cum vrei tu!

Intră Gala.

ANTONIE: Ei, voiam să-ţi zic că moştenirea asta imaginară ne-a apropiat.

GALA: Pe mine nu!

CRENGUȚĂ: Bună. Ce-i cu tine la ora asta?

GALA: Sunt un butoi de nervi, asa că lasă-mă.

ANTONIE: Dar ce-ai tânără doamnă?

GALA: Eu nu ştiu de ce te bagi dumneata în vorbă şi în viaţa noastră. Apari când auzi de bani şi pe urmă
dai bir cu fugiţii. Lasă-mă! Deocamdată trebuie să-mi caut un nou serviciu, că tâmpita aia de patroană m-
a dat afară. A zis că nu poate să ţină milionare în euro la serviciu! Ce glumă proastă! Mi-am făcut vise de
pomană! (Îi sună mobilul şi pleacă în cameră.)

ANTONIE: E clar că are secrete.

CRENGUȚĂ: Nu mai pune şi mata paie pe foc! Mă duc să văd ce-i cu ea.

Intră MUGUREL cu o tânără: O, tată, ce bucurie! Ţi-o prezint pe Delia, cea mai drăgălaşă fată de la
agenţia de turism HappyDays. E fostă MISS BIKINI!

ANTONIE (pentru el) : Păi normal, ce puteai să aduci şi tu acasă!

MISS BIKINI: Bună-ziua, îmi pare bine să vă cunosc!

ANTONIE: Safto, avem musafiri! Domnişoară, plăcerea e de partea noastră, plăcerea şi onoarea. Unde aţi
câştigat premiul de Miss? La noi sau afară?

MISS BIKINI: Hi, hi! La noi. Au fost 150 de candidate şi eu am fost cea mai tare! Hi, hi!….Dar a trecut ceva
de atunci...Acum, am alte preocupări.

ANTONIE: Şi ce faceţi la agenţie? Vindeţi croaziere?

MISS BIKINI: De vis! O să aflaţi de la Mugurel dacă spun adevărul.

ANTONIE: Deci băiatul nostru pleacă în lume! Ce noroc pe unii că nu ştiu câţi bani au în buzunar!

SAFTA: Avem musafiri? Bună ziua, domnişoară.

ANTONIE: E MISS BIKINI!

SAFTA (dezorientată) : Pischini?

MUGUREL: Adică cea mai frumoasă fată în chiloţi! Ştii, mamă, 95% dintre femei sunt mai frumoase
îmbrăcate. Ei, la Delia, e invers.

MISS BIKINI: Şi tu de unde ştii, mă rog?

MUGUREL: Ghicesc, scumpo.

ANTONIE (încet): Deocamdată. Şi cum l-aţi cunoscut pe fiul meu?

MISS BIKINI: Păi când a apărut aşa frumos îmbrăcat şi mi-a zis că vrea o vacanţă de vis şi că nu se uită la
bani, am zis că e clientul zilei! Aşa drăguţ a fost că m-a invitat şi pe mine în croazieră! Vrea să uite pentru
o lună de partenerii lui de afaceri!

ANTONIE (fals) : De grupul lui de interese! Da, bine face! Nişte ticăloşi partenerii lui de afaceri.

MUGUREL (râzând) : Gata! Schimbaţi subiectul!

MISS BIKINI (inspectează casa): Dar ce sunt numerele astea de pe perete?

MUGUREL: Le joacă frati-miu la Loto şi le-a pus pe pereţi să nu le uite.

MISS BIKINI: Hi, hi, ce idee! Câţi ani are?

MUGUREL: Destui!

Gala şi Crenguţă se ceartă cu voce tare.

MISS BIKINI: E în casă?

MUGUREL: Da, e ora când o bate pe nevastă-sa. A aflat şi el ce ştia tot cartierul! Hai, să-mi vezi locul de
recreere. (O trage după el în cameră. MISS BIKINI îl urmează, râzând zgomotos.)

SAFTA: Fata asta e sănătoasă?

ANTONIE: Nu mai mult decât fi-tu. A venit el cu vreuna întreagă la cap?

SAFTA: Păi cu cine să semene şi băiatul ăsta? Că e bucăţică ruptă din tine.
Antonie o ia de gât, o pupă, şi o invită la dans. Pune un disc la un pick-up vechi. „Fetiţe dulci, ca-n
Bucureşti…“ În casă se aud râsete din camera lui Mugurel şi ţipete din camera lui Crenguţă. Antonie şi
Safta dansează fericiţi.

În sufragerie apare Bebe, fostul soţ al Galei. E îmbrăcat curat, are o geantă plină cu hârtii. E foarte timid.

BEBE: Vă rog, se poate? Bună seară, doamnă, domnule.

(Safta şi Ioanid întrerup dansul şi dau mai încet pick-up-ul.)

ANTONIE: Dumneata cine eşti?

BEBE (politicos): Vă rog să mă scuzaţi, nu ştiu cum să vă zic, scuzele mele. Sunt soţul Galei, Bebe Cosoi.

ANTONIE (râde): Soţul Galei? Soţul Galei!!! Bebe Cosoi…de unde ştiu eu numele ăsta? Pictorul? A!! Păi
io-s prieten cu frati’tu, mă! Uite că nu te ştiam! Da’ arăţi bine! Tu eşti soţul Galei? Şi fii-miu ce mai e?
Fratele Galei?

BEBE: Da, domnule. Îl ştiţi?

ANTONIE (îi dă una pe spate, prieteneşte) : Pe cine să ştiu? Pe fi’miu? A, pe frati’tu!!! Da, mă, îl ştiu!
Jucăm cărţi ori de câte ori îl dă nevastă-sa afară din casă! Ce mic e Bucureştiul ăsta! Gala, fă-ţi bagajele!
Ţi-a venit eroul de pe front!

Gala iese din cameră cu Crenguţă.

GALA (uimită) : Tu? Aici? Bebiţă….

BEBE: Bună, Gala, te rog să mă scuzi că am venit neanunţat.

ANTONIE: Mai termină omule cu scuzele astea! Zi ce-ai de zis!

CRENGUȚĂ: Cine eşti dumneata?

GALA: E fostul meu soţ.

CRENGUTA (nervos): Pe mine să nu contaţi. Am puţină treabă.

BEBE: Domnule, vă rog, nu plecaţi, nu fiţi supărat pe mine! Am venit doar…

ANTONIE: Ţi-o fi foame, ţi-o fi sete? (Către Safta, care stă înmărmurită) Nevastă, adu ceva omului să
mănânce!

BEBE: Dar vă rog, domnule, nu trebuie…

ANTONIE: Mai lasă-mă-ncolo cu politeţurile astea! Vii de la pension?

BEBE: Am venit să vorbesc ceva cu Gala, dacă s-ar putea privat, şi să-i aduc un cadou.

Gala nu scoate un cuvânt. Din cealaltă cameră ies râzând Mugurel şi MISS BIKINI.

MUGUREL: Avem musafiri?.... (îngrijorat) Cine eşti, ai venit după moştenire?

ANTONIE: E soţul Galei, fostul soţ...a venit să-i aducă ceva.

BEBE: Vă rog, nu vă supăraţi…Gala, vreau să-ţi dau câteva…(Bagă mâna în geanta buruduşită.)

MUGUREL: Nu băga mâna în geantă că dau în tine! Nu mişca!

BEBE (o soarbe din ochi) : Sunt câteva poezii, domnul meu, vă rog, le-am scris în închisoare, pentru Gala.
Şi câteva portrete.

MISS BIKINI: Suntem la camera ascunsă? Ce-i tâmpenia asta? (Râde)

SAFTA (aduce ceva de mâncare): Stai jos, omule, mănâncă dacă ţi-e foame.

(Bebe se aşază la masă)

MUGUREL (îi scoate din geantă un teanc de hârtii): Citeşte cu emfază: Sângele meu, sângele tău/ Voi
scrie în suflet numele…Aoleo! Ce poezie e asta? Te-ai uitat la filme de groază în puşcărie? (Mai caută) Un
foc năprasnic ne va mistui dorul… Frate, te-au făcut ăia cu nervii! Cuţitul ce inima îţi va străpunge/Nu va
durea, nu va durea/Stai liniştită draga mea..Brrr!

ANTONIE: Ferească!

GALA: Încetează! Nu vreau să mai aud!

MUGUREL: În somn adânc se va întâmpla/Iubirea mea, iubirea mea/În somn adânc te voi răpi...
GALA (sare la Mugurel şi îi ia hârtiile): Gata!

BEBE (se ridică de la masă): Gala, vreau doar să le păstrezi, te rog. Nici nu ştii cât m-am gândit la tine! Mi-
a fost tare greu, să ştii că m-a durut că te-ai măritat. Doi ani nu era o veşnicie.

MUGUREL: Dar de ce te-au ascuns?

BEBE: A fost o neînţelegere. Nu v-a povestit Gala?

MUGUREL: Gala? Tu ai participat la vreun jaf??? Mamă, piteşte-ţi verigheta că nu mai avem siguranţă în
casa asta, prea mulţi borfaşi pe metru pătrat!

(Safta şi Gala se duc la bucătărie)

BEBE: Doamnă, staţi…Domnule, eu n-am furat un capăt de aţă…Să vă explic. Făceam o un desen, ştiţi, eu
asta sunt, pictor…

MISS BIKINI: Vai, ce frumos! Ai putea să-mi faci şi mie faţa? Te rog, te rog!

BEBE: Cu mare bucurie, frumoasă domnişoară, am să vă fac un portret superb ca dumneavoastră! Am

aici tot ce îmi trebuie!

MUGUREL (către iubita lui) : Te-ai ţăcănit? Ce ai???? (către Bebe) Băi, tu ai venit aici să te dai la femeile
noastre? Nu ştiu ce mă reţine să nu-ţi dau un şut în fund! Unde a dispărut Crenguţă?

ANTONIE: Lasă-l, că oricum era în plus. Zi, măi omule! Deci ai venit aici să aduci nişte poezii şi să ne
povesteşti de închisoare. Minunat! Cum s-a întâmplat?

BEBE (în timp ce desenează): Era într-o frumoasă zi de luni.

MUGUREL: Tu îţi baţi joc de noi?

BEBE: Domnule, chiar are importanţă, scuzaţi.

ANTONIE: Lasă-l să spună, că ne-apucă dimineaţa cu atâtea scuze!

BEBE: Aşadar, desenam în faţa unei case, de fapt era un mic muzeu. Soarele era puternic şi clădirea
învăluită în razele strălucitoare...

MUGUREL: Mă lasă nervii....

BEBE (imperturbabil): M-am îndepărtat să captez un unghi şi atunci am sesizat că două doamne mă tot
privesc cu insistenţă. M-au rugat să le fac portretul. Au zis ca îmi vor da 100 de euro, dar mai întâi au vrut
să intru cu ele în muzeu, să le însoţesc. Mi-au plătit intrarea şi m-au rugat să stau de vorbă cu paznicul
cât pot eu de mult pentru că ele vor să se pozeze în faţa unei picturi celebre şi nu au voie. Paznicul m-a
întrebat de una, de alta, şi când i-am spus că fac portrete, mi-a dat poza fiicei lui şi m-a rugat să-i fac un
tablou.

ANTONIE: Moca?

BEBE: Nu, domnule, pe bani…În timp ce noi vorbeam, s-a auzit alarma şi omul s-a dus după ele.
Dispăruse o statuetă. În doar cinci minute, a sosit poliţia, dar femeile parcă intraseră la apă. Problema e
că nu aveau sistem de siguranţă, ci doar pază umană. M-au luat la secţie, m-au descusut şi am dat
declaraţii. În timp ce eu le descriam pe femei, cineva a dat telefon la secţie şi le-a zis că eu am
premeditat furtul pentru că două zile am dat târcoale muzeului. Şi duminică şi luni, de aceea vă ziceam
că e importantă ziua.

MUGUREL: Băi, asta e cusută cu aţă albă! Adică te bagă ăia la zdup doi ani pentru nimic?! Şi alea fură ca
la piaţă? În afară de portarul ăla tembel nu mai era nimeni?

BEBE: Da, domnule, chiar aşa a fost, m-au acuzat de complicitate, dar nu s-a putut dovedi.

ANTONIE: Lasă, mă, că ştiu eu povestea de la frati-tu! Zi-o p’aia dreaptă: ai stat la răcoare pentru că ai
atacat un bărbat şi ăla a stat în comă 3 zile din cauza ta!

MUGUREL: Aşa e? Zi, aşa e? Pe cine păcăleşti tu cu poeziile tale?

BEBE: Trebuie să vă explic iar: era o zi frumoasă de joi...

MUGUREL: Nu mai suport. Hai, roiu’ că s-au furat destule!

(Intră Gala)

GALA: Unde stai acum?

BEBE: În Gara de Nord, la sala de aşteptare.

MISS BIKINI (ingenuă): Vrei să pleci din ţară?

BEBE: Nu, domnişoară, nu vreau, dar n-am unde să dorm.

ANTONIE: Zi mă, lasă vrăjeala, ce s-a întâmplat cu ăla de l-ai băgat în spital?

BEBE: Acel bărbat a vrut să-mi dezonoreze nevasta!

MUGUREL (interesat) : Adică a violat-o?

GALA: Nu mai spune nimic, Bebiţă, te rog!

BEBE: Gala, eu te iubesc…Lasă-mi aripile să zboare către tine/ Să mă învăluie în parfumul tău..

MUGUREL: Băi, aici e cenaclu literar? Unde te trezeşti? Zi, clar, tu vrei s-o iei acasă?

GALA: Dar pe mine m-ai întrebat?

BEBE: (atent la Miss Bikini, continuă desenul): Domnule, aş vrea tare mult asta, dar n-am casă. Aş fi aşa
de fericit, după atâtea luni de coşmar! Atâta nedreptate, nu v-aş dori să experimentaţi.

ANTONIE: Ah, bietul de tine! Dar frati-tu de ce nu te ia la el? A, stai că mi-am amintit. Mi-a picat fisa! Ştii,
Gala cum te-a numit fostul tău cumnat? O paraşută! O paraşută care trăieşte cu nişte alcoolici! Al dracu’
om! Când îmi povestea despre cumnată-sa nu ştiam că de tine e vorba, că te-apăram, pe onoarea mea
de ceferist! Deci asta eşti pentru cumnată‘tu, dacă vrei să ştii.

GALA: Iar el este cel mai mare nemernic de pe acest pământ! De ce oare nu mă mir că sunteţi prieteni?

ANTONIE: Gala vine de la GALAntoană? Ce GALAntoană eşti tu cu vorbele, când vrei! Ştii ce mă gândeam,
Bebe? Să te muţi la mine o vreme, o să mă înţeleg eu la bani pentru chirie cu frati-tu.

MUGUREL (impacientat): Şi tu unde ai să stai?

ANTONIE: Aici, nu ţi-a zis mă-ta?

BEBE: Vai domnule, vorbiţi serios, chiar vorbiţi serios? Nu-mi vine să cred că faceţi asta pentru mine! Ce
uşurare, ce mângâiere a destinului! Nici nu ştiu cum să vă mulţumesc! (Se scoală de la masă şi îi pupă
mâinile, în genunchi.)

ANTONIE: Potoleşte-te, că nu sunt Papa!

MUGUREL: De la un timp, numai belele s-au adunat în casa asta!

BEBE: (în timp ce desenează): Un gest frumos, un zâmbet/Da, viaţa e frumoasă, de când te-am întâlnit
/Iubirea mea senină ca sufletul de…

GALA: Termină! Termină! Vrei să mă înnebuneşti?

ANTONIE (curios, către Gala): Dar până la urmă te-a violat sau nu?

(Gala pleacă.)

BEBE: Nu, domnule, acel om a înţeles că Gala e o femeie serioasă, fragilă ca umbra unei trestii tinere..

ANTONIE: Tu eşti prea subtil pentru gustul meu. Las-o moartă, că n-ai succes, aici nu-i niciun poet. Spune
adevărul, acel om care se dădea la trestia ta şi-a luat-o rău, nu? A înţeles după ce l-ai băgat în comă 3
zile. Nici nu s-ar zice că ai atâta putere!

MUGUREL: Ia să văd ce-ai făcut acolo! (Se uită la desen şi rămâne impresionat) Nu ştiu cât te pricepi la
bătaie, dar la asta ai talent, nu glumă! A ieşit ca în original!

MISS BIKINI: Vreau să văd! Vreau să văd! Hi, e fabulos!!!

MUGUREL: Gala, vino dragă să vezi ce Picasso ai ratat!

ANTONIE: Vrei să spui ce Salvadore Dali a avut! Ştii că Dali a fost violat de marea lui iubire, Gala?

MUGUREL: Ei, nu oricine e aşa cult!

(Gala iese din cameră cu ochii plânşi)

BEBE: Gala, nu vreau să suferi! Destul sufăr eu!

GALA: Lasă-mă! Mi-e rău, mi-e greaţă. (Îşi face de lucru în sufragerie)

MUGUREL: Oi fi gravidă, cumnată. A dat norocul peste tine, taman acum! O s-avem un nepoţel!

GALA: Scuteşte-mă de glumele tale idioate!

ANTONIE: Uitaţi-vă ce mână are băiatul ăsta! Extraordinar! De unde ai învăţat?

BEBE: Domnule, am făcut Liceul de arte frumoase din Bucureşti.

MUGUREL: Eu zic să te concentrezi pe pictură, că ai stofă. O să vorbesc cu o prietenă care şi-a deschis un
restaurant, poate vrea să ţi le expună.

BEBE: Ce bucurie! Ce împlinire!

MUGUREL: Băi, ţi-am zis s-o termini cu rimele?

ANTONIE: Un băiat tânăr, manierat, talentat, nu-ţi vine să crezi c-a stat doi ani ascuns, cu violatori şi
criminali.

BEBE: Domnule, eu am lucrat la bucătărie. Sunt un bucătar, zic eu, bun. Găteam şi pentru şeful
Penitenciarului, în fiecare săptămână. Aducea comenzi de la toţi prietenii. Nu vreau să vă par lipsit de
modestie, dar făceam nişte mâncăruri de mă felicitau toţi!

ANTONIE: Ştii să faci poale-n brâu?

BEBE: Orice fel de plăcintă vă fac. Chiar acum! Aveţi brânză de vaci?
ANTONIE: Safto, ai brânză? Sau mai bine dovleac.

(Intră Safta)

ANTONIE: Tânărul ăsta vrea să ne facă o plăcintă.

SAFTA: Vrea o palincă?

ANTONIE: Da, că bine le-ai nimerit! Vrea o palincă şi vrea să ne facă o plăcintă! Să alunece bine băutura!

SAFTA: Păi ştie el?

ANTONIE: Dacă e bucătar!

BEBE: Acum m-apuc de treabă! Să-mi daţi numai un şorţ.

(Safta îi aduce un şorţ pentru Bebe)

MISS BIKINI: Vai, ce dulce eşti!

BEBE: Mi te-a adus un vis complice/ Dorinţe mute şuierau în tine..

MUGUREL: Iar ai început? Tu te dai la nevastă-mea?

BEBE: Cum credeţi că mi-aş permite faţă de această superbă domnişoară?

MUGUREL: Tu n-ai înţeles că pe mine mă deranjează, nu pe ea? La cinci metri să stai!

MISS BIKINI: Nu, lasă-l, e aşa frumos!

ANTONIE: Hai să punem muzică!

GALA: Cu ce ocazie? Vi se pare ceva distractiv? La mine se gândeşte cineva?

ANTONIE: Frumoaso, să sărbătorim liberarea! Ştii că în casa asta s-a dansat tot timpul!

MUGUREL: Mai ales după ce-ai plecat!

(Miss Bikini vrea să danseze cu Bebe, dar Mugurel o trage imediat spre el. Bebe o invită pe Gala la dans,
făcând o plecăciune în faţa ei. Sună telefonul.)
ANTONIE: Crenguţă, tu eşti? Vorbeşte mai tare, că nu te aud? Ce-i aici? Ce să fie?! Muzică! Ne distrăm!
Băiatul ăsta e nemaipomenit! Nici nu ştii ce geniu avem în casă! E pictor, poet, bucătar. Nu ştiu de ce a
fost închis, e o poveste foarte încurcată, dar am zis să-l ajutam. I-am dat garsoniera mea, să stea pentru
un timp că n-are unde să pună capul. Alo? Alo? Crenguţă?

A închis! S-o fi supărat?

Antonie o invită pe Safta la dans.

scena şapte

La masă sunt Miss Bikini, Crenguţă şi Mugurel. Beau bere toţi.

MUGUREL: De când nu mai mă gândesc la bani, îmi merge mai bine. M-am luat şi eu după tine să nu-mi
mai fac speranţe, să fiu gol de vise!

MISS BIKINI: Şi plin de minciuni! Să ştii că nu sunt prea fericită că m-ai minţit destul de urât, nu-i o bază
bună de plecare într-o prietenie. Dar eu sunt dezinteresată. Nu-i o ruşine să fii cu buzunarele cârpite.

MUGUREL: Cu buzunarele cârpite, dar cu sufletul întreg! Cum ai zis? Dezinteresată? M-ai lovit cu asta, să
ştii! Doar nu te-ai supărat că am jucat şi eu rolul moştenitorului! Atunci chiar aşa mă simţeam! Cum să te
aduc altfel în frumoasa mea familie?! (către Crenguţă) Măi, ştii cum a fost cu moştenirea? Ca atunci când
ai în faţă o femeie mişto – bine, nu aşa de mişto ca Miss a mea (o săruta pe Delia) - şi nu poţi s-o atingi.
Eu aşa m-am simţit! Adică o săptămână am fost în aer! Îmi venea să-mi bat joc de toţi din jurul meu. Mă
uitam la ei şi îmi ziceam: ce amărâţi! Şi eu eram mai amărât ca ei, dar nu ştiam! Şi tu, cu muţenia ta, m-ai
băgat în sperieţi.

CRENGUȚĂ: Presiunea din ultimul timp. Nu fac faţă emoţiilor mari, de-asta mă feresc de ele. Oricum, mă
aşteptam ca tu să suferi mai mult!

MUGUREL: Păi când să sufăr şi eu ca omu‘, îmi găseşte Miss o slujbă la studioul de înregistrari şi îmi
aranjează şi Bebe cu şcoala, mare şmecher şi ăsta, cu faţa aia lui de idiot fraiereşte pe oricine. Dar cu
mine a fost salon. Banii jos, două diplome dintr-un foc. Asta a fost cea mai tare chestie pe anul asta.
Bebiţă cred că e mercenar.

CRENGUȚĂ: Ai grijă, nu mai vorbi de diplome!

MUGUREL: Lasă, că ştie şi comoara mea, nu-ţi fă tu probleme că m-ar spune! Cu 5.000 de dolari am făcut
liceul şi facultatea într-o săptămână, dacă ştiam că e aşa uşor rezolvam demult problema, găseam eu de
undeva nişte bani.

MISS BIKINI: Eu ţi-am zis că am dubii, nu pare prea autentică aia de facultate, mai bine fă nişte copii după
ea când ai nevoie, să nu te duci cu originalul, poate te leagă!

MUGUREL: Să mă lege de scaun? Hai, fii serioasă! Eu am avut tot timpul noroc. Uite, la serviciu, nici n-am
venit bine că m-au şi pus băieţii la treabă. „Prostata îţi joacă feste? Cumpără PAX şi haide să ne petrecem
în continuare!“

MISS BIKINI: Ce reclamă, zici că e din revistele alea vechi din podul lui bunică-mea!

MUGUREL: Să mi le-aduci şi mie, nici nu-ţi dai seama ce creaţie era pe atunci. Simplă şi percutantă. Bine,
erau şi alţi oameni, altă calitate. Acum le zicem pe şleau, cu bipuri. Pentru ăştia de 20 de ani facem
reclamă la prezervative, pentru ăia de 30-40 vorbim despre mâncare, pentru 50-60 despre hernie sau
prostată, iar pentru 80 ceva de genul: «Nu v-aţi cumpărat încă un cavou? Vă oferim în cimitirul Învierea
locuri ultracentral, cu panoramă excelentă». Asta e! Ies bani? Ies! Oricum, le place de mine, mi-au zis-o
toţi. „Frate, ce relaxat eşti!“ Ei toţi sunt încruntaţi, nervoşi, îi nenoroceşte munca, îi bagă în spital. O să
fac nişte reclame de-o să mă caute toată lumea, ăia cu banii zic! Sunt un talent! Acum sunt doar la
înregistrări, dar să vezi când o să mă bag pe ăia de la creaţie, stai aproape! Clocoteşte imaginaţia în mine!

MISS BIKINI: Ai timp până la bătrâneţe!

MUGUREL: Ce-o face mama la Olăneşti? În luna de miere, în camera de hotel? Bleah, nu vreau să-mi
imaginez, retrag întrebarea.

MISS BIKINI: Totuşi, ce interesantă poveste aveţi: mama voastră s-a împăcat cu tatăl care a fugit, fosta ta
nevastă locuieşte cu fostul soţ la fostul tată, dacă se poate spune aşa! Ca-n filme!

CRENGUȚĂ: Nu vreau să mai vorbiţi despre asta, vă rog!

MUGUREL: Lasă frate, că n-ai plâns prea mult. Uite, că eşti mai liniştit acum, nu mai iei nici pastile, l-ai
dat dracu şi pe psihiatru cu ştiinţa lui cu tot, nu te mai opreşte nici coana Tanţa să-ţi verse bârfe că nu
mai are despre cine... Mai te vezi cu fata aia care te-a sunat sau vorbiţi numai de anatomia câinelui?

MISS BIKINI: V-am văzut în poza aia! Nu-i prea frumoasă, dar merge! Hi, hi!

MUGUREL: Ne ajunge una frumoasă în cartierul ăsta, nu crezi?

MISS BIKINI: Cine-i norocosul?!!

CRENGUTA (încurcat): Mă întâlnesc cu ea în seara asta, dar vorbim de problemele fundaţiei. Nu, nu am
încă stare şi nici nu sunt genul tău să m-agăţ aşa uşor.

MUGUREL: Zici că eşti licean! Ştii bancul ăla cu tipul care se duce la prima întâlnire? Îl întreabă pe ta’su
ce să discute cu fata şi ăla îi zice: Sunt trei subiecte care nu dau greş: mâncarea, familia şi filozofia. Se
duce fraierul şi tipa nu scotea un cuvânt. O întreabă: «Îţi place spanacul?» iar asta îi zice «Nu». După 2
minute, o întreabă: Ai vreun frate? Iar tipa îi spune «Nu». Ăsta, încurcat, cu gândul la ta-su, face pe
filozoful: Dar dacă aveai vreun frate, crezi că i-ar fi plăcut spanacul?

MISS BIKINI: Hi, hi, hi!

MUGUREL: Măi, eşti atât de mâţâită, parcă ai fi Zâna cea bună! Trebuia să te punem pe tine să rezolvi
problema cu moştenirea. Nu mai vreau să aud de nenorocitul ăla de avocat cât oi trăi! Cred că e mână în
mână cu proprietarii de case, că altfel nu înteleg de ce tot zice că va dura şi cinci ani până se va rezolva
situaţia.

CRENGUȚĂ: Ţi-am zis să nu te mai amărăşti de pomană.

MUGUREL: Eu sunt fericit cât nu mă gândesc la bani. Când îmi aduc aminte că mai am 5.000 de dolari şi
nu i-am cheltuit nici până acum, mă uit în oglindă şi zic: «Mugurel, băiete, te-ai tâmpit. Ai luat-o pe
urmele lui frati-tu.Critic!»

MISS BIKINI (se uită pe geam): E un tip care filează casa, foarte ciudat.

MUGUREL: Hopa! Poate vrea să înfieze unul din câinii lui Crenguţă şi nu ştie dacă are pedigree! (către
Miss Bikini) Miss Tanga, îmi acorzi un vals? (Pune un disc la pickup.)

scena opt

Casa este răvăşită: sertare trase, scaune pe jos, perne desfăcute. Tabloul cu numerele la Loto este intact.

MUGUREL şi MISS BIKINI (intră în casă): Hoţii!!!

MUGUREL (se duce în cameră lui şi îşi caută banii pe care i-a pus într-o carte. Nu-i găseşte şi strigă): Mi-
au furat banii! Banii mei şi ai lui frati-miu! Puscăriaşul lui Gala ne-a tras-o! 5.000 de dolari, nou-nouţi!

MISS BIKINI: Sună repede la 911!

MUGUREL (formează 911): Dacia? Cum Dacia? Nu-i poliţia? (Închide) Ce număr mi-ai dat, femeie?
MISS BIKINI: Păi nu-i ăsta numărul universal? Nu ştiu…a, nu, stai …e 955…nu, mai bine 112.

MUGUREL (formează 112): Alo? Am nevoie urgentă de ajutor. Am fost furat, jefuit…5.000 de ....nu, peste
10.000 de dolari mi-au disparut din casă…Strada Mare nr.15…Da, sunt acasă, nu ating nimic. Ştiu cine m-
a furat…Cum de unde ştiu? E mâna soţiei lui frati-miu şi a puşcăriaşului cu care stă în casa lui tata. N-aţi
înţeles? Chiar aşa e! Are 1.70 …cum nu vă trebuie semnalmentele acum? Păi eu credeam că vă ajut,
doamnă…ascultaţi-mă, are 1.70, e blondă, ochii verzi…Să astept probele? Vine poliţia? Vreau să fie prinsă
imediat. Eu sunt absolvent de facultate şi îmi ştiu drepturile!

(În timp ce vorbeşte agitat la numărul de urgenţă, în casă intră Crenguţă. E urmat de o droaie de câini
care se gudură pe lângă el, hainele îi atârnă, cămaşa îi este desfăcută. Ţine un bilet în mână. Mugurel îl
priveşte cu uimire.)

CRENGUTA (ia tabloul cu numerele pe care le juca de 15 ani la Loto şi se uită fix la el câteva minute,
ignorându-l pe Mugurel, care vorbeşte din ce în ce mai puţin convins la 112. Se aşază pe un scaun şi,
mângâind câinii, zice încet): Am câştigat marele premiu la Loto. 6 milioane de euro. 6 milioane, 6
milioane, 6…de euro…

MISS BIKINI: Crenguţă, tu ai halucinaţii? (către Mugurel) Iubire, auzi ce spune? A câştigat 6 milioane…

Safta şi Antonie au intrat în casă. Privesc uimiţi împrejur.

MUGUREL (vorbeşte precipitat la 112): Staţi aşa! M-am îmbogăţit… De euro? Crenguţă, vorbeşti serios?

(Nu primeşte răspuns.)

Cum să mă amendaţi? Mă înregistraţi? Păi şi eu lucrez la înregistrări, mai lăsaţi-mă-n pace cu

ameninţările astea c-o să vă dau în judecată! Nu scrie peste tot că poliţia e siguranţă şi încredere?
Trebuie să mă credeţi că am fost jefuit. Am fost jefuit şi acum sunt bogat. Ce-i aşa greu?

MISS BIKINI: Închide telefonul! Vorbeşti cu toţi amărâţii?

CRENGUȚĂ: (dă cu ochii de Safta care stă nemişcată): Mamă, ajuta-mă, nu pot să gândesc, nu pot. 6
milioane cu doar cinci mii, cinci mii de dolari.

MUGUREL: BANII MEI? Mi-ai furat banii? Vino să te pup, nemernicule! (Se duce spre Crenguţă dar este
îmbrâncit cu putere.)

CRENGUȚĂ: Da, atât m-a costat, căraţi-vă dracului de-aici! Doamne, ce-ai cu mine, ce ţi-am făcut de mă
iubeşti atât?

ANTONIE: Safto, ne-au înnebunit copiii!

scena nouă

FIUL LUI CRENGUTA(către public): Parcă ne-am mai întâlnit. Vă ziceam de ai mei, tare ciudaţi tipi. Nu mai
ştiu, v-am povestit faza cu banii? A fost o moştenire, dar nu s-au lipit de bani. În schimb, a câştigat taică-
miu la Loto şi a luat-o razna după aia. Când a auzit maică-mea că s-a îmbogăţit, a vrut să vină iar acasă,
dar n-a mai primit-o unchiu-miu. S-a plâns pe la uşi că e gravidă cu taică-miu, dar n-a crezut-o nimeni,
deşi era adevărat. De când visa unchi-miu să trăiască şi el ca lumea! Taică-miu stătea mai mult în curte,
înconjurat de maidanezi, şi era convins că descifrase limbajul lor, aşa că nu se plictisea niciodată. Le citea
răbdător cărţi despre viaţa animalelor, până adormeau de plictiseală.

Unchi-miu s-a pus pe cheltuit banii câştigaţi de tata cu tot sporul care arsese în el ani în şir. După ce m-a
lăsat maică-mea pe capul lor, unchi-miu a intrat repede în rolul tatălui de rezervă şi m-a luat sub aripa lui.
Nu zic, era amuzant în felul lui şi avea suflet bun, dar n-aveai ce să înveţi de la el.

Tare săriţi oameni. Eu nu ştiu cu cine semăn, dar nu-mi place deloc să mă consum la jocurile de noroc.
Câştig un ban muncit din exporturile de carne de câine. Îi cresc aici ca pe găini, şi când fac un an “harşt”
ajung pe mesele coreenilor, graşi şi frumoşi de la hormoni. Cred că taică-miu s-ar zvârcoli în mormânt de
necaz, pentru că el şi-ar fi dat viaţa pentru patrupede. Noroc că n-a mai apucat să vadă pe ce drum o iau.

Când m-am născut eu, era altă treabă, îmi spunea Mugurel. Se iubea lumea altfel, sincer şi fără grabă
pentru că aveau timp de viaţă şi de vise. Vise de milioane sau vise de împrumut. Munceau mult până îşi
împlineau o dorinţă şi asta era toată frumuseţea. Ăştia bătrâni zic că era mult mai bine pe vremea lor, era
mai mult feeling! Azi, până şi visele s-au plictisit să tot aştepte, aşa că, vrei ceva, harşt, dintr-o lovitură de
cuţit ai!

CORTINA