IN PARC

Scena 1

URSITOARELE

Distributie:

AURELIA: Claudia Hirtopeanu

FLORI: Dumitrita Bacaoanu

PAULA: Elena Stefan

(cele 3 femei stau pe o banca in parc, Flori fumeaza)

AURELIA: Tutunu-i iarba dracului, mă fato. Mai lasă-le-n păcat de

tigări.

FLORI: C-o moarte toți suntem datori pan la urma, este?

PAULA: Vin-o in locul meu, măcar să nu se mai duca fumul spre

Aurelia.

AURELIA: Mai țineți minte ce bărbat era Grig acum câțiva ani? Inalt,
frumos, muncitor, nu-l vedeai sa pună gura pe alcool. Acuma s-a
buhăit de tot, sade toata ziua beat si puturos. Mare Ti-e gradina,
Doamne!

PAULA: A suferit mult când l-a lăsat curva aia. Nu si-a mai revenit. Si
in serialul meu e unu’ de-l înșală nevasta cu frac-su, ma. Iti dai
seama, sa si-o puna nevasta-ta cu frate-tau? Nu mai esti om dupa
aia. Si eu am suferit cand a plecat animalu’ de barbata-miu, stiu cum
e.

(Intra Hassan, ursitoarele au reactive:”Habibi come to Dubai!”)

Scena 2

PRIMA SOTIE

Distributie:

HASSAN: Raoul Ungureanu

MONA: Ionela Frasinescu

URSITOARELE-intervin uneori in discutia cuplului

HASSAN: Uite, uite te faci tu la mine, Mona, tu omori la mine! Ieri

scandal si zici sa plec daca vreau sa-mi iau alte neveste…

MONA: (striga din spate) Hassan! Hassan!

HASSAN: …si azi imbrati dantele si matasuri si facem prostii in timpul

zilei cu copiii in casa!

MONA: (apare in scena) Hassan, copiii sunt in treburile lor cu teme,

internet si ce-or mai face, iar in casa aia imensa avem destula
intimitate. Nu e asta problema!...De ce nu zici nimic? Vezi? Sunt
capabila sa ma schimb. M-am saturat de scandal! Vreau liniste! Te
iert, dar nu divortez. Sa iti intre bine in cap. Niciodata!

URSITOARELE: Bravo fata!

HASSAN: Da, Mona, stiu si nu e vorba de divort. Am explicat la tine
de o sută de ori. Eu vreau căsătorie din nou dacă întâlnesc pe cineva.
Permite religia mea fără divorț. Nu poți ține la mine forțat, vrei, nu
vrei, trebuie să plec. Dacă tu fați o zi scandal, o zi dragoste din cauză
de gelozie, eu nu poate trăi asa. Eu trebuie liniste, pentru că să
trăiesc.

URSITOARELE: Nț, nț, nț…

MONA: Dar liniștea mea? Nu mai știu ce e aia de un an și jumătate,

și e din cauza ta!

HASSAN: Tu geloasă Mona! îmi pare rău. Nu poate da o doamnă like

la mine pe insta că tu spui: “E iubita ta de la 20 de ani!” Eu nu avut
iubită la 20 de ani si dacă avut e în trecut... Căsătoria noastră, Mona,
nu mai merge de ani, stii bine.

MONA: Vrei să te însori cu iubita ta de la 20 de ani! Asta e problema.

Mi-a confirmat chiar ea. De ce nu vrei să recunoști?! Să-mi dea
follow pe Insta și să îmi scrie pe wall că e cu tine să vadă toată lumea.
Câtă nerușinare poate să aibă panarama asta! Tu nu realizezi?! Te
manipulează cum vrea ea. Credeai că te iubește? Nu te iubește!

HASSAN: Nu spune lucruri despre persoane pe care nu le cunosti

Mona. Nu stiu cine scris la ține. Poate este o prietena de-a ta!

MONA: Prietenele mele nu fac așa ceva, da? Tu îi iei apărarea ei în

fața mea? Nu pot să cred!

HASSAN: Nu iau apărarea. Nu cunosți persoane si emiți judecată!

MONA: Asta faci și tu când vorbești despre prietenele mele! Nu pot

să cred că alergi după o parașută. La 20 de ani erați niște copii, era
altceva! Acum sunteți trecuți prin viața. Sunteți alți oameni. O să
regreți! Te cunosc bine, Hassan.
HASSAN: Esti geloasă! Femeia asta fost colegă mea de la liceul din
Turcia, nu va fi a doua nevastă.

MONA: Și atunci cine va fi?

HASSAN: Nu cunosc, Mona. Poate întâlnesc si îndrăgostesc din nou.

MONA: Ești atât de crud.

HASSAN: Dar, Mona, țe am zis?

MONA: Vorbești cu ea?

HASSAN: Care ea?

MONA: Colega de liceu?

HASSAN: Mai vorbim, stii bine, de ce întrebi la mine?... că să superi la

tine, plângi toată noaptea si mâine faci scandal? Trebuie să fațem
înțelegere.

MONA: Ce o să zică copiii, familiile noastre, prietenii? Nici nu vreau

să mă gândesc. După ce ți-am făcut doi copii, după ce am renunțat la
munca mea, nu e drept.

HASSAN: Eu te-am lăsat muncești. Tu ai zis: “Stau acasă!”... O să plec,

Mona. În România e criză, afacerile au început să meargă prost. Mut
în Turcia, va fi mai bine. Nevoie de bani avem, apoi copii, tu, eu..

MONA: A doua ta nevastă.

HASSAN: Trebuie să fiu acolo, posibil jumate de an si aici jumate de

an. Nu pot pierde așa oportunitate, Mona. Sunt mulți refugiați din
Siria în Turcia, zilele astea, si tot or să vină. Pot face profit mult.
Milioane de euro.

MONA: Atât de bine o să-ți meargă?! Hm, chiar așa?.….. nu mi-am

dat seama!! Știu că ești bun la făcut bani. Ei bine, în fond s-ar putea
să ne meargă mai bine… Poate o să ți se facă dor de mine. Dar
trebuie să îmi dai bani dacă pleci, lunar, mulți bani, pentru toate
cheltuielile copiilor, indiferent dacă vor dori tot felul de distracții,
gadgeturi și tabere, și ce-or mai avea, iar eu vreau bani de
nutriționist, pentru că vreau să slăbesc și mai vreau antrenor
personal, și vreau să învăț să joc tenis. (pe funadal se aud injuraturi in
araba) Întotdeauna mi-a plăcut! Și… dacă o să faci mulți bani, vreau
un apartament în centrul orașului, m-am săturat de casa pe care o
avem, e ea mare, dar e la margine și… bineînțeles că o să vreau o
mașină nouă, un Merțan din ăla nou, drecu’ și… vreau în continuare
femeia la gătit de două ori pe săptămâna, la curățenie, călcat, spălat
o dată pe săptămâna și… grădinarul o dată pe săptămână.

URSITOARELE: Gradinaaruul….

MONA: Știi bine că îmi plac florile, și două excursii pe an în afara

României, de minim o săptămână fiecare, în una dintre ele mergi
obligatoriu chiar de îți mai mai iei trei neveste! Și... copiii noștri să te
viziteze în weekend-uri sau vacanțe dacă doresc. Și ... mai vreau să fii
discret. Vreau ca nimeni să nu afle ce aranjament avem. Am să le
spun că îți împarți timpul între România și Turcia pentru că ai mutat
afacerile.

HASSAN: O să ai toate astea si dacă pot mai mult ofer, dar vreau
liniste, Mona. Nu vreau gelozia ta. Dacă o să ții gura la tine, o să dau
tot.

MONA: OK. Așa o să fie.

HASSAN: Ai văzut? Nu divorțăm.

MONA: Nu divorțăm, dar vei pleca. Dacă asta vrei, poți să pleci, dar o
să plătești pentru toate.
HASSAN: Plătesc, plătesc tot. Să vezi asa ne va fi țel mai bine! O să
plec curând si peste vreo trei luni întorc. Poate atunci o să stau în
România vreo două luni. O să anunț la tine.

MONA: Vreau să știu un lucru, Hassan.

HASSAN: Care, Mona?

MONA: M-ai iubit vreodată?

HASSAN: Da, Mona, eu iubit la tine mult. Poate voi mai căsători si cu
nevasta nr. 2 si nr. 3 si nr. 4, dar tu esti prima mea soție. Hai, să pup
la tine, că săptămâna viitoarea plec!

Scena 3

URSITOARELE

PAULA: Doamne cât am mai suferit eu după animalul de barbatu-

meu!

AURELIA: Hai, Paula, ca tu n-aveai copii. Suferi daca n-ai copii,cand

tre’ sa ai grija de unu’ d-asta mic, nu mai ai timp sa suferi. Acuma
sufera toti din te miri ce. Uite cum mor oamenii in razboi, copiii de
boli. Si acuma, vezi Doamne, e depresie si stres. Iti zic eu ce e, de
fapt. Oamenii si-au intors fata de la Dumnezeu, fetelor. Cand ai
credinta, treci peste orice, te tine tare. Da’ , cand esti brambura de n-
ai nici un rost in viata, Dumnezeu nu te ajuta. Sa stiti voi ca, atunci
cand a murit barbata-miu, Dumnezeu m-a intarit.
FLORI: Lasa, aia e, mergi inainte, ca stii vorba aia, nu dai diamante la
porci. N-as avea eu norocul sa plece barbata-miu, sa se duca dracului
odata sa stau si eu linistita.

PAULA: E usor sa zici acuma asa, da’ treaba e mai complicata. Uite,
ma-sa lu’ ala din filmul meu de-l insala nevasta-sa cu frac-su, a
parasit-o barbatul cand era tanara. Si nu s-a mai luat cu altu’. Iar
acuma e o baba vai de capu’ ei, copiii au uitat de ea... E rau, cand n-
are cine sa-ti dea si tie o cana de apa.

AURELIA: Eee, Paula, daca ai nevoie, ma strigi si cobor eu sa-ti aduc

un pet de 2 litri.

PAULA: Pana cobori tu, moare omu’ de sete.

Scena 4

MI-A ZIS BUNICA SA-TI SPUN CA-I PARE RAU

Distributie:

ELSA: Bogdana Stafie

MAMA ELSEI: Alexandra Timpau

MAMA: Elsa, te rog...

ELSA: N-am început eu. A zis că fetele nu pot fi Omul-Pîianjen

MAMA: (deznădăjduită) Bine, dar de ce te bați?

ELSA: De-aia!
MAMA: Ești mare, Elsa. Tu-mi zici mereu că vrei să te tratez ca pe un
adult, așa că termină cu comportamentul ăsta de copil mic. De ce te
bați?

ELSA: (dand cu piciorul in frunze) Fiindcă m-am săturat să fug.

Atunci mama încearcă să se întindă și să-i mângâie obrazul

zgâriat, dar Elsa se ferește. Mama oftează.

MAMA: (straduindu-se din răsputeri să nu plângă) Nu știu ce să mai

fac.Nu mai pot..

ELSA: Nu trebuie să faci nimic.

MAMA: O sa te ia taica-tu maine de la școală.

ELSA: De ce? Iar lucrezi până târziu?

MAMA: O să...mai stau o vreme la spital.

ELSA: Și nu poate să mă ia George?

MAMA: Am nevoie să stea cu mine la spital.

ELSA: E bolnav copilul?

MAMA: Nu e nevoie să te îngrijorezi, iubito!

ELSA: Asta e cel mai simplu mod de a-mi spune sa ma megaingrijorez.

MAMA: E complicat..

ELSA: Păi da, e complicat când mie nu-mi explică nimeni nimic.

MAMA: Elsa, te rog, e doar un control obișnuit.

ELSA: Nu, nu-i, ca nu e nevoie de atatea controale in timpul sarcinii.

Nu-s batuta in cap, pot sa citesc si eu pe wikipedia.

MAMA: Elsa, nu te certa cu mine si pe tema asta.

ELSA: (tipand) CUM ADICA? SI PE CE ALTCEVA NE-AM MAI CERTAT?

MAMA: Nu țipa la mama ta...ți-am mai spus ca nu e bine să țipi.

ELSA: (tot tipand) NU ȚIP!

URSITOARELE: e pacat

MAMA: Poate ar trebui, totuși, să mergem la psiholog.

ELSA: (ridicand nepăsătoare din umeri) Whatever.

MAMA: Elsa...iubito...știu că-i foarte greu fără bunica. Nimănui nu-i e

ușor când e vorba de moarte...

ELSA: Ce știi tu!

MAMA: Si eu sunt trista, Elsa. A fost si mama mea, nu doar bunica ta.

ELSA: O urai. Nu mai vorbi prostii!

MAMA: N-o uram. Era mama mea.

ELSA: Va certati MEREU. Lasa ca stiu eu ca-ti pare bine c-a murit!!!

Elsa se caieste imediat ca i-a scapat asta.

MAMA: Fac si eu ce pot, Elsa. Ma straduiesc. Stiu ca sunt o mama rea

si ca ar trebui sa fiu mai mult pe acasa, dar chiar incerc...Poate ar
trebui, totusi, sa ne interesam de un psiholog...

ELSA: Sa te duci tu la psiholog!

MAMA: Da, poate ar trebui...

ELSA: Da, poate ar trebui!

MAMA: De ce esti rea?

ELSA: Da tu de ce esti rea?

MAMA: Iubito, sunt foarte trista ca a murit bunica, dar trebuie sa...

ELSA: Ba nu esti!

MAMA: (tipand) BA SUNT, FUTU-TI GURA MA-TII!. INCEARCA SA

INTELEGI CA NU DOAR TU ESTI TRISTA SI NU MAI FI O MUCOASA
REA! ERA MAMA MEA SI E DREPTUL MEU SA FIU SUPARATA PE EA.
NU ERA NICIODATA PREZENTA, SPUNEA CA SUNT OAMENI CARE AU
NEVOIE DE EA, DAR EU? EU N-AVEAM NEVOIE ? DAR CE SĂ ÎNȚELEGI
TU? ERA O BUNICA MINUNATA. PENTRU TINE A FOST MEREU
ACOLO, NU-I ASA? (isi acopera gura cu mana) Elsa… iubito…n-am
vrut…te rog

ELSA: Termina. Nu-i bine sa tipi. Gândește-te la copil.

Scena 5

URSITOARELE

FLORI: Auziți fetelor. Am fost ieri sa fac curat la doctorul Stanescu’ si

era jale-n casa. I-au gasit lu’ nevasta-sa nu stiu ce la inima si cica n-o
mai duce mult. Si e mai tanara cu vreo 10 ani ca mine. Si vorba aia, ca
bani au. Cand ii calcam hainele, avea niste rochii, ma fetelor, din alea
de firma de ti-e si frica sa te-mbraci cu ele.(cantat) Da’ uite cum e
viata asta, ca o scara. Te urca si te coboara (raki taki tanana). Nu te
ajuta la nimic banii, ca doar nu ii iei cu tine in mormant.

Scena 6
FRAGILITATE

Distributie:

DOAMNA: Iasmina Liteanu

EUGEN: Alexandru Grigorovschi

IZABELA: Georgiana

POMPILIU: Aurelian Iordache

RAUL: Raoul Ungureanu

(Raul aseaza sandilaii pe o banca)

DOAMNA: Cum a fost astazi la scoala?

EUGEN: (tic nervos) La scoala a fost foarte bine, mi-a placut la scoala
ca am avut la scoala romana si matematica si am facut la scoala mai
multe ore si profesoara de matematica de la scoala a zis ca am facut
foarte bine la scoala si ca nu am gresit nimic azi la scoala.

DOAMNA: Bravo, bun! (se aseaza pe banca langa ursitoare) Job-ul

asta imi mananca sufletul. Nu sunt pregatita pentru asta, astia sunt
oameni cu probleme, (striga) ba sandilailor.

(Eugen reactioneza violent, Raul il linisteste, Pompiliu incepe sa

planga)

IZABELA: Doamna? Doamna? Doamna?

DOAMNA: Da, da, ce e?

IZABELA: Pe mine ma cheama Izabela.

DOAMNA: Stau cu ei 2 ore pe saptamana si ma sramb la icoanele de

pe pereti in loc sa-i ascult, “sa-i ajutati un pic cu povestirea, pentru ca
au mici dificultati”, da, mici! M-am tot chinuit sa renunt, dar nu m-a
lasat inima, sunt saraca lipita. Mai am 2 meditatii, una asta, alta cu 2
copii idioti care stau la dracu’. 150 de lei pe saptamana. Facultatea
am lasat-o de un an, dar nu am spus nimanui de acasa, deci imi mai
trimite taica-miu 500 pe luna. Acum sunt mahmura si obosita. Incerc
sa-mi dau seama pe unde sa scot camasa, cum sa-i fac pe sandilai sa
zica doua propozitii legate. Sa-i intreb despre altceva. Ce dracu’ le-ar
placea sa faca? Dragilor, ce v-ar placea sa faceti astazi?

IZABELA: Mie sa stau pe facebook imi place, stau mult pe facebook si

imi place sa stau, sa vad pe facebook ce mai fac oamenii, sa vad poze
pe facebook, sa ma uit la videoclipuri pe facebook. Imi place si sa ma
uit la filme, foarte mult imi place sa ma uit la filme, cu tata ma uit la
filme si stau cu tata si ne uitam la filme seara si imi place sa vad filme
cu tata seara.

DOAMNA: Ok, bun. Care e filmul tau preferat?

POMPILIU: (soptind, are ticul de a se scarpina in jurul urechilor) Imi

place un film, care nu mai stiu cum se cheama, un film frumos cu un
om care se duce in film la o femeie si lui ii place de ea in film si imi
place cand se duce la ea in film si ii spune in film ca o iubeste si imi
place in film ca ea nu ii deschide si el se tot duce la ea in film si in film
el e trist mereu si imi place ca ea pana la urma il primeste si imi place
filmul pentru ca e un film care se termina frumos si mie imi plac
filmele care se termina frumos.

DOAMNA: Excelent. Bravo! Am si uitat despre ce povesteau. Oricum

e mereu aceeasi poveste. Da’ daca ma las eu de asta si caut altele?
Daca ma angajez, vanzatoare sau ceva? Si videochat fac decat sa mai
vin aici. Asa e in fiecare saptamana. Spun toti aceeasi poveste, eu ma
jur ca nu mai vin, imi caut, fac, dreg, nu mai beau… E deja doua si
douazeci. Eugen? Pot sa vorbesc putin cu mama ta? O suni tu?
 EUGEN: N-am facut bine la meditatie? Eu am incercat sa fac bine la
meditatie, sa-mi spuneti daca am facut gresit la meditatie ca eu nu
vreau s-o supar pe mama ca nu fac bine la meditatie.

DOAMNA: Nu, nu, trebuie sa ii spun eu ceva, am ceva sa-i zic si nu e

ca n-ai facut bine. Nu mai suport sa stau aici, dar sunt hotarata sa-i
zic femeii ca renunt. Ori asta, ori cer mai multi bani. Dar nici asa,
parca nu merita sa stau cu ei. Am facut eu multe nasoale, dar parca
asta e prea de tot.

EUGEN: (vorbeste cu frica) Mama, vrea doamna de meditatie sa-ti

spuna ceva, zice ca n-am gresit nimic, adica eu m-am straduit, dar
vrea sa vorbeasca cu tine.

DOAMNA: O sa raman cu traume. Si asa ma ia cu calduri, cu

tremurici, am in cap doar, la scoala azi a fost bine, am facut bine la
scoala, nu am gresit la scoala, nu am gresit nici la meditatie, la
meditatie am facut bine. Nu gresesc saracii, cum ar putea gresi?
Singurii care gresim aici suntem eu si ma-sa, cu mine nu se inteleg si
ea zici ca nu-i observa. Bun, ii zic asa: “Sarut mana, voiam sa vorbim
doar noi doi, fi-tu are probleme femeie trebuie sa-l duci la spital esti
proasta nu vezi ca-l chinui?” Nu, hai sa reformulam. (ia telefonul) A,
pai. Voiam sa va spun ceva despre Eugen, foarte bine se descurca
Eugen, cred ca Eugen a inceput sa evolueze…Voiam sa va spun ca eu
cred ca Eugen are mici dificultati, iar micile dificultati ale lui Eugen
sunt greu de rezolvat la meditatie, noi la meditatie lucram sa
rezolvam micile dificultati, dar sunt mici dificultati care nu se rezolva
cu meditatie, adica la meditatie noi lucram unele chestii care nu
rezolva…Cum a iesit asta din mine? Ce mama dracului se intampla?
(spre Raul) Adu-mi te rog niste apa… Cum a fost prima meditatie?
Nu-mi amintesc. Cum erau astia? Mi se invarte capul. Nu cumva
vorbeau normal? Ce-am facut? Nu ma simt bine si vreau acasa, vreau
sa vorbesc cu tata ca nu ma simt bine, sa ma simt bine, sa nu-mi fie
rau, nu ma simt bine aici, nu ma simt bine, si vreau niste apa ca sa
ma simt bine, ma simt bine cand beau dar nu ma simt bine dupa ce
beau nu ma simt bine acum ma doare capul si nu ma simt si daca eu
nu ma simt bine si am facut sa nu se simta nici altii bine ca nu ma
simteam eu bine? Mi-e frica.

Scena 7

URSITOARELE

AURELIA: Cand vrea Dumnezeu, nu poti sa te pui tu contra. Cand a

murit barbata-miu, era de-o seama cu tine, Flori. Si aia a fost.

FLORI: Asta a meu a luat-o razna rau de tot in ultima vreme.

PAULA: Hai, fato,lasa-ma, asa rau e?

FLORI: Este. Mai ales dupa ce bea cu Dragonu’. Scarba aia e de vina.

PAULA: Da’ de ce i-o zice Dragonu’?

FLORI: Cic-ar ave un tatuaj cu un dragon pe care si l-a facut la

parnaie. Da’ chiar nu ma intereseaza sa aflu unde il are.

PAULA: Ei nu.

(Reacție râs)

AURELIA: Eu am zis-o de mult. Ala il are pe dracu’ in el. Eu imi fac

cruce cand trece pe langa mine, zau. Parca transpira pucioasa, pute
ca dracu’, nu va mint. Pai, n-ati vazut ce le-a facut la caini? Ce suflet
sa ai in tine, ziceti si voi. Pai, nu sunt si ei fiintele lui Dumnezeu?

PAULA: Am văzut si eu la televizor câinii, cică stau pe langa casa

omului de mii de ani. Au apărut prima data in Asia, da’ erau mai mici.
Si s-au îmblânzit imediat, sunt foarte destepti. Romanii plecau la
război cu cânii dupa ei. Aveau si armuri făcute special pentru ei, cu 4
picioare. Si, când era soldatul in lupta, câinele venea pe la spatele
ăluia cu care se bătea si-l musca de picior. Foarte deștepți sunt cânii.

FLORI: Ei sa mori tu!

AURELIA: Are bunul Dumnezeu grija de toti si de toate, fiecare dupa

cum merita. Uite, chiar ieri citeam din Formula As despre ursitoare

FLORI: eu nu mi am luat Formula As…

AURELIA: Taci oleacă. Cică sunt tot asa 3 femei si in a 3a zi dupa ce

se naste copilu’, vin noaptea sa-l vada. Ai’ mai tanara dintre ele, cum
ai fi tu, Flori…

FLORI: eu?

AURELIA: Tese firul vietii, soarta copilului. Mijlocia…

FLORI: Tot eu?

PAULA: Nu tu, fata! Eu!

AURELIA: (trage un fir imaginar) Mijlocia masoara firul sa vada cat de

lung tre’ sa fie.

PAULA: Eu, eu

AURELIA: La unii e mai lung, la altii e mai scurt. Stiti cum e aia, ne
nastem pe rand, dar murim pe sarite. Ei si a 3 a, ursitoare, aia mai
batrana
PAULA: Adica tu.

AURELIA: Adica ce? Sunt batrana?

PAULA: Nuu…

AURELIA: Bun, aia mai batrana, e Moartea. Da’ nu Moartea aia cu

coasa, nu vine sa-i faca ceva la copil. Ea doar (rupe firul imaginar)
taie firul vietii cand e timpul. Si vin femeile astea 3 la poarta si cica
tre’ sa le lasi bomboane si prajituri. De vazut, nu le vezi, da’ dupa ce
pleaca ele, trimit vise la mama copilului si ii spun exact cat o sa
traiasca al mic, ce soarta o sa aiba, intelegeti voi. Acuma, dac-o fi sa
traiasca doar cativa ani, tu n-ai ce sa faci. Ca firul vine de la bunul
Dumnezeu, ursitoarele doar il ajuta. Ele sunt, cum sa le zic eu, un fel
de trimisi ai Domnului. Da’ El hotaraste, dragutul, pupa-i-as talpile.

Scena 8

TIMPUL SARPELUI

Distributie:

CAMELIA: (mama Mihaelei) Georgiana

MIHAELA: Iasmina Liteanu

MAMAIE: Madalina Fistos

(Camelia inta in parc cu Mihaela care e intr-un scaun cu rotile)

CAMELIA: Mihaela! Mihaela! Mihaela!

MIHAELA: Da.
CAMELIA: Ce sa-ti pregateasca mami bun de mancare?

MIHAELA: Vreau sa mananc ciorba!

CAMELIA: Ce fel de ciorba? De perisoare, de pui, radauteana?

MIHAELA: Vreau cu de toate.

CAMELIA: Nu se poate, mami.

MIHAELA: Atunci sa fie cu somon fume.

CAMELIA: Cu ce?

MIHAELA: Asa cum ai auzit, mami.

CAMELIA: De unde ai auzit tu de somon?

MIHAELA: Am vazut intr-o reclama pe internet. Un vlogger manca

asa si era bun.

CAMELIA: Lasa prostiile. Eu merg la magazin.

MIHAELA: Sau o ciorba de sarpe. Am vazut intr-un clip pe internet

cum se face.

CAMELIA: Imi e frica de serpi, puiul mamii.

MIHAELA: Mie nu! Atunci cand am omorat sarpele in curtea

vecinului, ne jucam si am luat toti pietre si am aruncat in el. El tot
sarea. Dar nu cred ca ne vedea. Ca nu a reusit sa ne muste. Pana am
aruncat o piatra de a ajuns in capul lui. Sa vezi cum facea. Se zbatea
trupul. Asa cum se zbate gaina cand ii taie mamaia gatul. Sau atunci
cand…

CAMELIA: Gata, mami! Mai lasa si pentru alta data. Sa vorbim

despre altceva, ca am asa un fior. Ce sa iti cumpere mami?

MIHAELA: Ciocolata cu alune, inghetata si un lego mare.

 (Camelia incepe sa-si imagineze sarpele, Mihaela observa, se ridica
din scaun sis are cu pumnii pe el, apoi din spate vine mama Cameliei)

MAMAIE: Camelia? Camelia mama, ce s-a intamplat?

CAMELIA: Toata viata m-am rugat.

MAMAIE: La ce te-ai rugat?

CAMELIA: Sa nu vad o asemenea taratoare.

MAMAIE: Ce ai vazut?

CAMELIA: O astfel de creatura. Ocupa toata strada.

MAMAIE: Era…

CAMELIA:…Un sarpe.

MAMAIE: Esti bine? Te-a muscat?

CAMELIA: Nu…Dar…

MAMAIE: Dar ce? Spune ca mor aici de inima rea.

CAMELIA: Era un sarpe mare. Ocupa toata strada.

MAMAIE: Dumnezeule!

CAMELIA: Capul il avea pe strada. La fel si coada.

MAMAIE: Incearca sa te calmezi.

CAMELIA: Dar nu pot. Mi-a ramas intiparita acea imagine. M-am

speriat. De la distanta l-am observant. Mi-a stat inima in loc. Am
facut pe mine de frica.

MAMAIE: Gata, a trecut.

CAMELIA: M-am panicat atat de tare…In disperarea aceea voiam sa

trec de sarpe.
MAMAIE: Doamne! Bine ca nu ai facut-o. Te musca imediat.

CAMELIA: Mai era si Mihaela. Cred ca am avut noroc. Mi-a salvat

viata.

MAMAIE: Cum asa?

CAMELIA: A lovit sarpele in cap.

MAMAIE: Dumnezeule! De ce ai lasat-o?

CAMELIA: Am incercat sa-i spun sa nu-l atinga. Dar e incapatanata ca

ta-su.

MAMAIE: A fost muscata?

CAMELIA: Nu. Mihaela a dat in sarpe.

MAMAIE: A murit?

CAMELIA: Cine?

MAMAIE: Cum cine!? Sarpele.

CAMELIA: Cred. Nu stiu. Nu m-am uitat. Mi-a fost prea frica.

MAMAIE: Daca a murit, de ce iti mai e frica?

CAMELIA: Nu stiu. Nu ii suport. Nu vreau sa ii mai vad niciodata in

fata ochilor.

MAMAIE: Camelia?

CAMELIA: Ii spuneam Mihaelei.

MAMAIE: Ce ii spuneai?

CAMELIA: Sa se opreasca

MAMAIE: Din ce?

CAMELIA: Din lovit sarpele.

MAMAIE: Il lovea cu un bat?

CAMELIA: Mai rau. Il lovea cu pumnii. Zicea ca asa a facut si…

MAMAIE: Cine?

CAMELIA: Tatal ei, si a murit.

MAMAIE: A omorat un sarpe de casa?

CAMELIA: Da. Zicea ca era la fel de negru.

MAMAIE: Asa sunt ei. L-ai vazut de aproape. Ziceai ca nu te-ai uitat.

CAMELIA: Asa am crezut. Noroc ca era Mihaela. Asa se spune despre

ei? Ca sunt protectori?

MAMAIE: Da. Sub fiecare casa se afla un sarpe.

CAMELIA: Dumnezeule! Adica si sub casa noastra?

MAMAIE: Da. Asa este in toata lumea. Nu te speria. E semn bun.

Daca pleaca se spune ca…

CAMELIA: Ca a plecat si totul e bine.

MAMAIE: Nu. Ca pleaca norocul unei case.

CAMELIA: Sa se duca. Nu ii suport.

MAMAIE: E mare pacat. Sigur moare cineva in casa aceea.

CAMELIA: Eu am simtit o eliberare.

MAMAIE: De ce, ca a plecat norocul?

CAMELIA: Termina, mama, cu prostiile tale. Noroc!? Auzi. Daca nu-l

vedeam si il calcam? Ma musca.
MAMAIE: Nu se intampla chiar asa.

CAMELIA: Dar cum?

MAMAIE: Nu e bine. Era lung?

CAMELIA: Da, mama.

MAMAIE: Sigur moare cineva batran.

CAMELIA: Nu cred. Am facut un bine. Am scapat de un sarpe. Nu ai

zis ca mai sunt? Unul in minus ce mai conteaza? Am vazut cum dadea
cu pumnii. Lovitura dupa lovitura. Asa a zdrobit capul sarpelui. Cu
disperare. Cu satisfactie si fara mila.

MAMAIE: Ce sange rece are nepoata mea. De mica o stiam

nazdravana.

CAMELIA: Mi se face pielea de gaina. Simt aceeasi teama. Acelasi fior

pe sira spinarii. Simteam cum palmele imi transpira. Cum inima imi
bate cu putere. Pentru mine era timpul fricii. Timpul care a stat in
loc. Marti 13 la ora 13.

MAMAIE: E marti?

CAMELIA: Da, mama. Cat ghinion sa am. Sa ma intalnesc cu jivina.

MAMAIE: Nu te mai gandi. A trecut. Copilul unde e? Ai lasat-o cu

sarpele?

MIHAELA: Mamaie…Mamiii…

CAMELIA: Puiul meu. Esti cel mai curajos copil.

MIHAELA: Din lume!?

CAMELIA: Da, puiul meu.

 MIHAELA: Sa vezi ce mare era. Si am sarit pe el si i-am dat cu pumnii
in cap.

MAMAIE: Vai de mine. Mare pacat, puiul bunicii.

MIHAELA: Ii era frica mamei si ca sa il indepartez din calea ei am

facut-o. Se tara asa pe jos. Nu am realizat cand a trecut timpul.

CAMELIA: Sub orice locuinta se afla un nenorocit de sarpe. Care se

taraste in fiecare zi. Dupa bunul lui plac. Mama, auzi?

MAMAIE: Ce sa aud? Termina cu prostiile tale. Vorbeste frumos de

fata cu Mihaela.

CAMELIA: Voi auziti? Serios, se aude clopotul.

MAMAIE: Ti-am spus ca sarpele prevesteste. E timpul. A murit

cineva.

MIHAELA: Am auzit un vecin cand spunea ca i se facuse rau lui tataie

la medic.

Scena 9

URSITOARELE

PAULA: Ei, Aurelia, stii o treaba?A fost soarta mea sa ma lase

animalu’ de barbata-miu,nu zic nu. Eu, in schimb,l-am ales pe el, ca
erau 2 care imi faceau curte cand eram la mamica acasa. Vezi tu,
Dumnezeu mi-a dat, da’ eu am ales gresit. Imi placea la el, ca era
frumos, avea o geaca de piele cum nici nu mai vazusem si-o purta
asa, cu fermoarul descheiat pan’ la jumatate si cu gulerul ridicat.
Alalalt era mai prostanac, mai timid, ramaneam singuri si nici de
mana nu-ndraznea sa ma ia. Animalu’ era cu tupeu, zici ca ma
dezbraca doar cand se uita la mine. Aia e, daca am fost proasta,
acuma trag. De aia zic, or decide ursitoarele astea soarta,da uneori
mai alegi si tu modelul.

Scena 10

THE DEAD GOD

Distributie:

IORDACHE POPESCU: Alexandru Grigorovschi

URSITOARELE-intervin cu reactii pe parcursul monologului

IORDACHE POPESCU: Ma numesc Iordache Popescu si in aceasta

dimineata am descoperit cea mai frumoasa dintre lumile posibile.
Acum un an, eu,homofob cu faima, om cu principii, cap de familie,
mi-am prins sotia inselandu-ma cu o femeie. Nu mi-a picat prea bine,
mai ales ca femeia era amanta mea, mai tanara cu 25 de ani decat
mine,eleva in clasa a 10a la colegiul unde predam psihologie. Ele au
ramas impreuna si eu am ramas fara amandoua dintr-un foc. M-a
cam luat pe nepusa masa si de atunci umplu mesele prin baruri in
fiecare noapte. Am combinatii ocazionale cu fetele care vor alcool
gratis, le pipai,le simt limbile aspre si lipicioase pe maselele mele, le
apuci de fund,ele ma vor, se freaca de piciorul meu,tot nimic. N-am
de ales, asa ca le dai jos de pe mine si le spun ca am o afacere
urgenta de rezolvat, ele ma intreaba ce afacere urgenta de rezolvat
la 3 dimineata, dar eu deja am dat paharul pe gat. Ajung acasa fara
sa fac accident si fara sa ma opreasca nimeni nici in dimineata asta,
Doamane ajuta. Ma duc la baie, ma spel cu apa rece pe fata, aprind o
tigara, o sting in chiuveta, imi dau pantalonii jos si incep sa ma frec.
Nicio miscare.Nu mai pot sa indur.Ma gandesc la toata viata mea si
nu inteleg cum am ajuns in halul asta.Am o pisica pe care am gasit-o
intr-o dimineata pe presul de la intrare. O strig pisi ca nu sunt muiere
sa dau nume la pisica. Uneori o strig Pufarina, dar nu raspunde.Tatal
meu cel adevarat m-a invatat la 5 ani sa citesc,la 7 ani sa joc sah, la 9
ani mi-a cumparat o chitara, la 13 ani mi-a dat un pahar cu bere la
masa, la 15 ani l-am chemat la primul tau concert rock cu trupa The
dead god

URSITOARELE: Cum? Cum? Ce-o zis?

PAULA: Di gard?

IORDACHE POPESCU: THE DEAD GOD. La 16 ani m-a invatat sa

conduc masina lui, la 17 ani a murit, stop cardiac. Ma uit mereu pe
programul festivalelor de rock si nu i-au niciodata bilet.M-a pus
dracu sa imi placa cartea. Am terminat filosofia.Am predat un an de
zile si religie. De atunci ma rog de cate ori imi aduc aminte, imi vine
in cap ca acum ar trebui sa fac o cruce ca altfel ma lasa Dumnezeu
cand mi-o fi mai greu si nu pot sa ma gandesc la altceva pana nu o
fac, sunt ateu, (ursitoarele se ridica revoltate si pleaca)

IORDACHE POPESCU: (strigand in urma lor) dar nu se stie niciodata

cum apare nenorocirea. Simt ca viata mea o ia la vale iremediabil.
De acum nu mai are cum sa vina nicio bucurie. De acum necazurile,
unul din altul, unul peste altul, unul mai mare decat altul, pana se fac
mai mari decat mine, decat casa mea, pana ma inghit cu totul si ma
baga in mormant.Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu
sunt mic tu fa-ma mare,eu sunt slab, tu fa-ma tare. Transpiratia imi
curge multumita pe frunte. In sfarsit am inteles. Gata cu moleseala
de acum. I-au telefonul, suni la scoala, imi dau demisia, sun la tara, le
zici ca plec in strainatate, arunc telefonul, mangai pisica si incep sa
ma rog neobosit. Sunt Iordache Popescu si traiesc in cea mai
frumoasa dintre lumile posibile.

Scena 11

ZAPEZILE DE ALTADATA

Distribuie:

ERIC: Aurelian Iordache

RODICA: Diana Hristache

(Un cuplu de bogătași, euforici, întorcându-se de la o petrecere. Eric

intra usor amețit, vorbește cu profesorul, Rodica vine din spate. Totul
e pe veselie, aceasta se alinta )

RODICA: Eric! Ai să amețești! Oprește-te! Încetează!

ERIC: Pământul era plat ca pe vremea lui Ptolemeu! Acum pământul

e rotund. Tot Universul e rotund. E sferă. Din ce în ce mai rotund, din
ce în ce mai sferă.

RODICA: Asta știe toată lumea. Nu e nevoie să te învârți!

ERIC: Ba da! Ba da! Dacă mă opresc Pământul devine din nou plat, ca
o tigaie și toate lucrurile prind contururi, contururi urâte!

RODICA: Invartitul ăsta e de prost gust!

ERIC: Acum Universul e nemărginit, dar dacă mă opresc se văd
marginile! Mi-e teamă de marginile Universului!

RODICA: În sfârșit!

ERIC: De unde am venit? Nu mai știu. Nu mai disting nimic. Ce bine-i

așa! Ce bine!

RODICA: Eric! Să nu mai faci asta! O să te lovești!

ERIC: Ce amețeală dulce-amăruie! Mai plutesc? Da. Acum cobor,

cobor, lin, ca un zmeu când s-a domolit vântul! Gata, acum am
aterizat!

RODICA: Zmeule, ai amețit de tot! De ce m-ai adus aici?

ERIC: Voiam să-ți spun…

RODICA: Stai! Taci din gură! Nu spune nimic. Încă nu! (se aranjează)
Gata! Acum zi!

ERIC: Csebui et!

RODICA: Poftim?

ERIC: Te iubesc, dar pe dos!

RODICA: Mă iubești?

ERIC: Imens!

RODICA: Nu așa! Spune-mi dacă mă iubești?

ERIC: Te iubesc!

RODICA: Nu, nu, nu! Spune-mi cât mă iubești!

ERIC: Te iubesc mult!

RODICA: Nu! Nu! Nu! E prea general! Mult.

ERIC: Te iubesc la nesfârșit, cât Universul și cât Timpul.

RODICA: Astea-s nume de ziare vechi. Mai bine zi-mi cum mă iubești?

ERIC: Te iubesc cum n-a iubit nimeni și nu va iubi nimeni niciodată!

RODICA: Nu! Nu! Nu! Asta e dintr-o melodie proastă, care oricum nu-
mi place! Vreau să știu până când o să mă iubești!

ERIC: O să te iubesc până la suferință, până la neant, până la neființă!

RODICA: Nu! Nu! Nu! E prea abstract!

ERIC: Te iubesc cum te-am iubit și ieri.

RODICA: Atât de puțin?

ERIC: Ieri te-am iubit infinit de mult.

RODICA: Numai atât?

ERIC: Păi, ce poate fi mai mult decât infinitul?

RODICA: Nu știu! Dar eu îmi doresc o dragoste mare!

ERIC: Rodica, dragostea mea e cea mai mare!

RODICA: Eric, dacă nu mă iubești îngrozitor de mult, să nu mă săruți!

ERIC: Te iubesc îngrozitor de mult!

RODICA: Vorbe! Eu nu cred în vorbe!

ERIC: Jur!

RODICA: Cine jură minte!

ERIC: Ce jurăminte?

RODICA: Nu! Cine jură, ăla minte!

ERIC: Cum aș putea să-ți dovedesc? Cere-mi orice. Să-nfrunt deșertul
Saharei, să rezist frigului polar, să mă bat cu un urs polar...

RODICA: N-avem decât bruni și știi bine că asta nu se poate întâmplă

într-o climă atât de temperată ca a noastră.

ERIC: Atunci ce să fac? Cum să-ți dovedesc? Dacă vrei mă arunc în

lac!

RODICA: E secat! Cel mult o să-ți uzi pantofii.

ERIC: Sunt în stare să-mi dau viața pentru tine!

RODICA: Viața să ți-o dai pentru patrie și popor!

ERIC: Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni niciodată!

RODICA: Toți spun așa!

ERIC: Care toți?

RODICA: Toți!

ERIC: Poate, dar eu spun adevărul!

RODICA: Ai grijă, am citit undeva că cine minte în viața de toate

zilele, minte și în viața de zi cu zi!

ERIC: Păi nu-i totuna?

RODICA: Ba da, asta și scria acolo: că-i totuna o minciună cu o altă

minciună.

ERIC: Nu. Nu-i totuna viața de toate zilele cu viața de zi cu zi?

RODICA: Nu! Viața de toate zilele e aceea din societate.

ERIC: Și cea de zi cu zi?

RODICA: E viața personală, logic. Să revenim. Cât o să țină dragostea
ta?

ERIC: Toată viața, jur!

RODICA: Nu jură!

ERIC: Ba da, jur!

RODICA: Dragostea bărbaților e că un foc de paie. Se aprinde repede

și se stinge și mai repede.

ERIC: De unde știi?

RODICA: De pe TikTok!

ERIC: Cum?

RODICA: Mă crezi incultă?

(Eric și profesorul încep sa rada, profesorul pleaca)

ERIC: N-am vrut să spun asta.

RODICA: Am citit într-o carte cu coperți galbene.

ERIC: Nu tot ceea ce scrie în cărți e adevărat.

RODICA: Ba da! Acolo, în carte, el nu o mai iubește până la urmă.

ERIC: Dar eu am să te iubesc până la urmă!

RODICA: Până când?

ERIC: Până la urmă! Până la capăt! Până la moarte! Până când am să

mor!

RODICA: Și dacă am să mor eu înaintea ta?

ERIC: Atunci până când ai să mori tu.

RODICA: Eric sigură! Și pe urmă ai să iubești pe alta!

ERIC: Nu va fi nici un pe urmă!

RODICA: De ce nu?

ERIC: Pentru că am să mor înaintea ta!

RODICA: De ce?

ERIC: Pentru că nu mă lași să te sărut!

RODICA: Dacă te las să mă să.ruți, ai să mă părăsești!

ERIC: Niciodată!

RODICA: Am văzut un film unde el o pupă de două ori și pe urmă fuge

unde vede cu ochii…

ERIC: Lasă filmele, Rodico! Ești cu mine. Eu te iubesc, nu cel din film!

RODICA: Poate că acum mă iubești într-adevăr, dar mâine, cine

știe?...

ERIC: Ce-i mâine?

RODICA: Miercuri.

ERIC: Și de ce nu te-aș iubi și miercuri?

RODICA: Am spus “mâine” așa în general.

ERIC: Dar eu nu te iubesc așa, în general.

RODICA: Dar cum?

ERIC: Cum iubesc toți oamenii.

RODICA: (triumfătoare) De asta mi-a fost teamă.

ERIC: De ce?
RODICA: De o dragoste că toate celelalte!

ERIC: Nu e o dragoste că toate celelalte! Rodica! Te iubesc ca un

nebun!

RODICA: Aoleu! E și mai rău! Nebunia trece.

ERIC: Poate, dar dragostea rămâne.

RODICA: Ce mai rămâne din dragoste după ce a trecut nebunia? Taci!

Acum vorbesc eu! Tu asculți! Obișnuință!

ERIC: Nu-i obligatoriu.

RODICA: Ba da! Așa se întâmplă cu toate marile iubiri. Se liniștesc,

așa cum se liniștesc fluviile tumultoase la vărsarea în mare.

ERIC: Asta de unde o mai știi?

RODICA: Dintr-un român!

ERIC: Franțuzesc?

RODICA: Nu știu franceză. Dintr-un român de-al nostru!

ERIC: Rodico, știi ceva? Am obosit.

(Eric încearcă sa o sărute pe Rodica,nu reușește, aceștia părăsesc

scena pe cantecul mierlei)

Scena 12

URSITOARELE

(Flori vine cu un ochi vanat)

FLORI: Asta e o mierla?

AURELIA: N-are cum (nțț), e tarziu pentru mierle acum. Au plecat

toate.

PAULA: Mierlae,fato. Nu pleaca toate. Pleaca doar femeile si mierlele

tinere. Barbatii raman iarna aici si le asteapta sa se intoarca. Am
vazut eu la televizor. (Rodica si Eric pleaca)

FLORI: Ce-as mai pleca si eu! Da’ sa nu ma mai intorc vreodata.

PAULA: De la ce v-ati luat?

FLORI: De la ce ne luam de fiecare data. A baut cu Dragonu la garaj si-

a venit acasa pus pe scandal. Dormeam cand m-a tras din pat si-a
inceput sa tipe la mine ca de ce nu e covor in sufragerie. De parca nu
ma vazuse ieri toata ziua cum am frecat la el. Si eu am gresit, ca
trebuia sa-l las sa tipe si se potolea. Da’ n-am mai putut. Si când l-am
văzut ca tipa așa la mine, i-am zis sa se duca dracului. Si atunci mi-a
dat un pumn in burta de mi-a tăiat respirația, am crezut ca mi-a rupt
ceva in mine. Pe urma nici nu mai știu, m-am trezit ca-si încleștase
mâinile in gatul meu. Si știți ce mi-a trecut prin cap? Ca asta a fost, o
sa mor si gata, scap. Singura treaba de care îmi părea rău e ca n-am
făcut si eu un copil. Da’ mai bine așa, pan’ la urma. Nu v-am spus
niciodată, dar am avut un copil. A fost acum mulți ani, eram tânără.
Abia mă măritasem cu bărbate-miu când am rămas gravida. N-aveam
de nici unele, eram plini de datorii și trăiam de pe o zi pe alta. Mi-a
fost frica. Așa ca am scăpat de el, am fost la o baba. Am avut noroc
ca puteam sa mor. Fane n-a vrut, a zis ca mă lasă daca fac asta. Da’
am făcut-o. Când am ajuns acasă si i-am zis, atunci m-a lovit pentru
prima data. Pe urma i-a părut rău si l-am iertat. M-am gândit ca
oricum a fost vina mea. Trebuia sa plec atunci, am fost proasta. Am
zis ca poate se schimba. Știți vorba aia, când iubești ești cu capu’.
Scena 13

PISICA VERDE

Distributie:

DANI: Alexandru Grigorovschi

BIANCA: Bogdana Stafie

BOOGIE: Madalina Fistos

DANI: Ţi-ai imaginat vreodată o pisică verde? Nu stiu cum sa-ti explic,
imagineaza-ti o pisica normal si dupa aia gandeste-te la aceeasi pisica
numai ca verde. Arată super mişto, cumva ireal. Adică imaginează-ţi
că mergi pe stradă. Şi totu’ e gri. Vezi babe cu plase în mână.
Vezi femei care întind rufe pe balcon. Auzi muzică populară de la
parter şi vezi tot felu’ de loseri în şlapi de plastic care sparg seminţe
în faţa blocului. Şi peste tot e un miros din ăla de untură prăjită care
acoperă tot cartieru’ ca o umbrelă imensăşi greţoasă. Şi deodată vezi
o pisică verde.

BIANCA: Dacă pui o monedă de 50 de bani pe linia de tramvai

şi o ridici după ce trece tramvaiu’, poţi să vezi pe ea prima literă
din numele tipului care o săfie soţul tău. Lu’ Dana de la 3 i-a ieşit
O, da’ ea spunea că e Q, pentru că e convinsă că o să se mărite cu un
străin. Eu cred că e adevărat. Pentru că am pus de vreo 8 ori şi
niciodată nu mi-a ieşit nimic. Serios. Nici o literă. Ar fi fost ciudat să
iasă ceva. Pentru că eu n-o să am nici un soţ. Mă gândesc că un soţ ai
la 20 de ani sau aşa. Şi eu n-o să am niciodată 20 de ani. Nu ştiu dacă
asta e bine sau rău.

BOOGIE: Deci fii atent. E simplu. Umpli un pahar cu apăşi dizolvi în el

un praf pe care-l faci din toate pastilele pe care le găseşti în casă.
Deci pui apa, dizolvi praful. După care nu-ţi mai rămâne decât să
înghiţi tot ce e în pahar. Şi în câteva secunde o să porneşti într-o
super călătorie cu un avion mic şi roz. O să vezi pe geam mii şi
milioane de peştişori portocalii şi o stewardeză cu aripi de plastic o
să-ţi toarne whisky în pahar în timp ce avionu‘ ăsta o să zboare cu
3.000 de kilometri la orăşi o să taie toţi norii în două.

DANI: În momentu’ în care vezi chestia asta, parcă totu’ se

transformă. Îţi dai seama, în toată mizeria aia apare deodată o
pisică verde.

BOOGIE: După câteva minute o să aterizezi într-un fel de sat la

marginea mării unde, într-o casă cu uşi de ciocolată, te
aşteaptă o doamnă cu coc alb care tocmai ţi-a făcut budincă
de zmeură. Imaginează-ţi c-o să mănânci sub o tufa de liliac.

BIANCA: Da’ nu-mi pare rău că n-o să mă mărit. O tipă cu soţ

poartă poşetă de piele, miroase mereu a detergent şi plânge
des. De cele mai multe ori plânge în WC, ca să n-o audă nimeni, da’
câteodată nu se poate abţine şi plânge în staţia de autobuz, de
faţă cu o groază de oameni. Staţiile de autobuz sunt făcute ca
să aştepţi autobuzul, nu să plângi. Aşa că femeile astea ar trebui să se
abţinăşi să meargă într-un loc unde nimeni nu se uită ciudat la tine
dacă plângi.

DANI: Dacă-ţi imaginezi ceva suficient de mult, chestia aia după un

timp începe să existe. La mine a durat cam trei ani cu pisica. Mă
refer, până să existe. Am văzut-o într-o după masă. A apărut în
Carrefour, în coşul de cumpărături al unui moş care stătea în
faţa mea la coadă. A stat acolo pentru trei secunde şi sunt sigur
că nimeni în afară de mine nu a văzut-o. Şi chestia asta m-a
făcut să mă simt cât se poate de bine.

BOOGIE: Gândeşte-te că sub tufa aia de liliac o să apară cine vrei tu.
Şi dacă nu vrei să vină nimeni, nu apare nimeni. Pentru că acolo se
întâmplă numai ce vrei tu. O să mă întrebi dacă o să te mai poţi
întoarce vreodată acasă. Şi eu îţi spun că da, pentru că eu am fost
acolo şi acum sunt aici. Aşa că n-ar trebui să-ţi fie frică. Trebuie
numai să dizolvi praful ăla în apăşi să închizi ochii.

BIANCA: Eu n-am plâns niciodată. Ştiu că pare freakyşi-aşa, da’ mi-a

povestit maică-mea că nici când eram bebeluş nu plângeam. Eu n-o
să mă reîncarnez. Adică ordinea e asta: mai întâi eşti animal, apoi
om. Dup’ aia nu mai eşti nimic. Nu ştiu dacă asta e bine sau rău. Nu
ştiu ce animal am fost, da’ cred că broascăţestoasă sau aşa, că
alea trăiesc vreo 500 de ani şi atunci Dumnezeu probabil că a zis:
de data asta tre’ să fie mai scurt, aşa că mi-a programat numai...

DANI: 16 ani. Cam atât părea să aibă. Nu mă dau în vânt după tipe
de-astea super tinere. Numai că fata asta avea pe ea un tricou pe
care era o pisică verde.

BIANCA: Eu m-am dus la club pentru că Dana mi-a spus căştie din
surse sigure c-o să vină Robert. Şi cum Robert tocmai se despărţise
de tocilara aia din 10 C, era chiar un moment bun să stau de vorbă cu
el. După ce am stat pe scaun până la 2 noaptea şi am băut vodkăşi
am fumat pachetu’ de ţigări a’ lu’ Roxana care se pupa în spate cu un
pletos, mi-am dat seama că nu e nici o şansă să apară Robert şi am
zis că mă car acasă
DANI: Trebuie doar să închizi ochii şi să-ţi imaginezi pisica verde. Şi
dacăţi-o imaginezi destul de puternic, începe să existe

BIANCA: Cred că s-a uitat la mine din cauza tricoului. Mi l-a adus
soră-mea din Franţa. La început era negru şi avea aplicată o pisică
albă dintr-un fel de cauciuc. Şi maică-mea a băgat tricou’ în maşina
de spălat cu ciorapii ăia verzi a lu’ soră-mea. Când l-a scos, pisica se
făcuse verde. Mi s-a părut cumva cool.

DANI: Cre’ că tipa băuse cel puţin juma’ de litru de vodkă la cât de
tare îi sticleau ochii. Nici n-am vrut să intru în vorbă cu ea. Am
vrut doar să mă uit din celălalt capăt al clubului la pisica aia
verde de pe tricou şi să mă simt bine.

BIANCA: De fapt eram convinsă că o să spun nu.

DANI: Eram convins că asta o să fac toată noaptea. O să stau şi-o să

mă holbez la pisică. A observat că mă uit la ea. S-a uitat şi ea spre
mine.

BIANCA: Şi fix în momentu’ ăla în care am vrut să spun că n-am

chef să mă plimb cu maşina a apărut Robert. De mână cu Alina
din 10 B. Şi atunci m-am enervat atât de tare încât am spus OK.#

DANI: Atunci am mers la ea şi am întrebat-o dacă nu vrea să vină să

dăm o tură cu maşina.

BIANCA: Câteodată mă gândesc că a fost vina lui Robert. Dacă n-ar fi

apărut de mână cu aia, cre’ că nu m-aş fi dus cu tipul ăsta în maşină.

BOOGIE: Dacă închizi ochii şi apeşi tare de tot, o să vezi o groază de

puncte portocalii şi-o să ameţeşti.

BIANCA: Cre‘ că aş mai fi băut vreo 4 pahare de vodkă. Şi m-aş fi dus

la el.
DANI: Şi fix în momentu‘ ăla o lumină din aia de laser a căzut pe
pisica de pe tricou

BOOGIE: Eu când închid ochii, printre punctele ălea portocalii o văd

pe ea.

BIANCA: Mi-am luat geaca.

DANI: Am mers spre ieşire.

BIANCA: Nu mi-am luat la revedere de la nimeni

DANI: Pisica de pe tricou sclipea.

BIANCA: Tipu‘ mi-a spus...

DANI: Maşina e parcată în spatele combinatului

BIANCA: Aşa că am mers încolo

DANI: Am ieşit din club şi am mers spre maşină..

BIANCA SI DANI: Prin zăpada.

DANI: Care strălucea ca un glob disco.

Scena 14

URSITOARELE

AURELIA: Doamne, pupa-ți-aș tălpile! Ăstea nu mai sunt oameni.

FLORI: Nu sunt oameni, nu.