Curva sau Femeie eps 1 As fi lasat in urma totul daca as fi putut. Nu imi explicam cum cazusem in aceasta mizerie.

. Mi-era sila de mine si de toate gandurile mele. De starile si trairile mele. Mi-era greata ca dupa o mancare plina de larve. Cum am putut sa umblu atata timp cu suferinta intiparita pe fata? Parca tot corpul imi striga sa-l uit, oc ii ramaneau larg desc isi in noapte ca sa nu-i mai vad conturul atat de clar. Mi-am adunat toate suferintele, am ridicat capul crezand ca vantul imi va spulbera amintirea lui si am fugit la Paris. !rasul sufletului meu. !rasul in care intr-o alta viata am iubit si am inselat de "### de ori. Acum Parisul meu imi intoarcea toate suferintele anterioare. $oate strazile, cafenelele, %ena, tinerii indragostiti imi aduceau aminte ca am fost infranta. Noptile de dragoste cu barbatul cu care fugisem la Paris nu faceau decat sa-mi aduca aminte de moartea iubirii mele. Mergeam de mana cu &lorin, dar nu aveam in minte decat cuvintele 'ui...esti pe zi ce trece din ce in ce mai frumoasa...ca apoi sa se intoarca ca un bumerang al blestemului -$e iubesc, iubitul meu ( .. -$rebuie sa intelegi %ara ca noi doi facem doar sex si atat... Apoi, ca un glonte in cap) ne despartim. Cat de naiva am fost ( *ra prima data cand iubeam. Parca Dumnezeu a vrut sa-mi predea toata istoria iubirii de odata. Absoluta, neconditionata, in cea mai pura forma a ei, netinad seama de mine. $oate barierele cazusera, ratiunea, experientele mele de +, de ani...nimic nu mai era. Disparusera ca si cand nu fusesera niciodata. Cazuse ca dupa bombardamentul atomic orice rezistenta a castelului unde ma ascunsesem cu atata dibacie de zeci de ani. $e iubesc, iubitul meu( ...nu vreau sa ne mai intalnim. -mi pare rau. .ata ( Am ramas in acea camera de otel fara sa pot scoate un sunet. A inc is usa dupa el, iesind din viata mea brutal, asa de neasteptat de cum intrase. Am ramas nemiscata pana seara, dezbracata asa cum ma lasase, cu oc ii pironiti in gol, paralizata de durere. -ntr.-un tarziu m-am ridicat, umilita, murdarita mai mult decat fusesem vreodata. Mi-am tras ainele pe mine, incet, dorindu-mi sa nu fi existat in acel moment. Mi-as fi dorit sa pot muri atunci. %a ma sting in acel moment, sa scap de durerea aceea insuportabila pe care mi-o /urasem cu +, de ani in urma sa nu o mai las in sufletul meu. Ce facusem cu mine? Ma aruncam nebuneste in bratele lui &lorin, fara sa-mi pese de nimic. Mai /os decat eram nu mai puteam cobora, nu mai exista nici o forma a mizeriei pe care sa nu o fi gustat. Parca ma razbunam pe mine, dorind sa devin curva care ma facuse *', asa cum ma transformase in acea zi. *', barbatul pe care il iubeam, in acea camera de otel. 0adeam si glumeam cu &lorin, un fost iubit, la indemana, disponibil oricand. -l alesesem pe el in fuga mea la Paris, doar pentru ca era primul in lista mea de telefon. Ar fi putut fi oricine...nu-mi pasa cui ma voi da. Ne plimbam pe strazile acelui oras atat de cunoscut mie si atat...de strain. Ma pedepseam cu fiecare sarut si atingere a lui &lorin, vroiam sa ma murdaresc din ce in ce mai mult, sa ma razbun pe mine pentru toata durerea prin care treceam. Ma simteam din ce in ce mai murdara, dar nu suficient cat sa ma faca sa ma opresc. Adormeam in bratele lui &lorin, imaginandu-mi ca sunt in bratele 'ui, visind cu oc ii desc isi, cautand sa mai simt inca o data pacea si linistea in care crezusem. Ce ironie. &lorin era indragostit de mine nebuneste, spunadu-mi de zeci de ori pe zi ca nu a stiut ca exista atat fericire. *u intalnisem iubirea si, iata, imi adusese atata nenorocire (

Ceea ce este sus este si /os. *gal, perfect ec ilibrat ( %tiusem, si cu toate acestea atunci cand eram in bratele 'ui deveneam amnezica. Parca as fi trait prima zi a vietii mele. $rebuia sa-mi reiau viata de pana atunci. &ara fericire, fara suferinte. Acea viata plata, liniara pe care o dusesem pana atunci. &ara surprize, fara extaz si fara disperari. Ce cruda eram cu &lorin...ma intorsesem la viata mea de pana atunci...fara mila, luand tot ce puteam fara sa dau nimic in sc imb. 1apca sentimentala, fara complicatii inutile, fara sa-mi pese de nimeni, fara sa-mi pese de cuvintele de dragoste ale nimanui. Ca apoi, in ragazul dintre doua clipe *' sa-mi revina in minte, obsesiv. Nu mi-as fi dat seama cat de mult il iubeam daca nu m-as fi urat pe mine atat de mult. Ma detestam ca am iubit, ma invinuiam de toate c inurile prin care treceam si nu ma puteam ierta pentru ceea ce-mi facusem. -n noaptea cand am plecat de la otel, am condus pana in fata blocului Monei. Am stat in fata scarii ei, in masina, invinuind-o ca murise. ! uram ca nu mai este. Ca nu puteam sa-i spun cat de nenorocita eram, cat de mult decazusem, ca iubirea este cel mai oribil lucru care ti se poate intampla. 2roiam sa ma ia in brate si sa plang. %a-i simt pielea calda si mainile puternice, sa-i simt mangaierea pe par si sa-mi spuna ca in toate datile cand eram ...nenorocita...%ara, capul sus ( Nu mor caii cand vor cainii. Avea in felul ei simplu de a fi darul de a ma linisti...ma facea sa zambesc ascuns de felul cum vorbea...agramat, si parca fara nici o gri/a pe lumea asta. -si trecea mana peste gura si spunea mirata... - %i pentru asta esti tu neca/ita ? -si pusese in mine toate sperantele ei, dorintele si visele. De multe ori ii reprosam ca traieste prin mine, ca nu mai vreau sa fac mereu totul perfect3era de neclintit. %i parca, acolo in noapte i-am auzit rasul nestiutor...vorba clara si simpla a taranului fara gri/i inutile...capul sus, fetito ( Am plecat buimaca, fara tinta. Am ratacit asa o bucata de vreme. Am a/uns acasa, iar efortul de a ascunde toata suferinta mea, m-a facut sa ma urasc si mai mult. Nici Pairsul, nici zilele care au urmat nu m-au facut sa-mi scot din minte cuvintele 'ui3 ce facem noi este doar sex. %i atat. Cum am putut sa decad atat ? Ma topeam pe picioare, nimeni nu stia de ce slabeam vertiginos si dintr-o data nu mi-a mai pasat de ce mi se intampla. Cand a dat masina aceia peste mine probabil ca lui Dumnezeu i s-a facut mila de mine, daruindu-mi perspectiva mortii, sau poate doar ca umblam ca o moarta vie pe strazi, fara sa vad si sa aud nimic, m-a aruncat in fata acelei masini. Neatentia mea mi-a fost salvarea. Acolo, pe masa de spital, fara sa stiu unde si de ce sunt acolo, am inteles. $rebuia sa pun capat acelei nebunii. $rebuia sa revin, sa uit sau sa nu uit de fapt. %a nu mai gresesc vreodata( %a nu mai iubesc( Am plecat din spital dupa 4 saptamani, cu un corset infasurat pe mine, mai vie ca niciodata, mai puternica ca oricand. -nvatasem, ca intodeauna de altfel, prin suferinta. Parca Cel de %us imi daduse cea mai importanta lectie din viata mea) iubirea. M-a facut sa simt tremurul unui sarut, dorinta de a auzi vocea barbatului iubit, freamatul gandului, miracolul atingerii. M-a facut sa uit de orice ratiune, sa ma ofer cu totul, fara calcule, planuri si bariere. Mi-a daruit cele mai frumoase clipe traite pana atunci. %i totul cu intensitatea unei vieti intregi. Mi-a demonstrat ca nimic din ceea ce planuim noi nu are

valoare. %untem plini de principii si norme morale, de obligatii sociale si civile, suntem constransi mereu de cate ceva sau cineva...casatorii, copii, rude, servici, prieteni, contracte...toate acestea ne fac sa uitam de noi, parca suntem diri/ati de forte invizibile sa ne punem singuri 5de buna voie si nesiliti de nimeni6 lesa moralitatii con/ugale, morale si etice...si odata cimentati in propriul nostru sicriu devenim niste clone umane. %i atunci ma intreb) Acestea sunt principiile dupa care ne g idam in viata? Asta este moralitatea despre care toata lumea vorbeste la superlativ? ! minciuna poleita cu aur la starea civila? Parastasul zilnic dupa propria noastra viata pierduta? M-am nascut dintr-o iubire mare, frumoasa si intensa. -nterzisa pe vremea aceea, permisa in zilele noastre. Mama, acum, la 7# de ani, traieste iubirea pe care nu a stiut niciodata daca o va apuca sa o mai traiasca asa cum probabil a visat-o in fiecare noapte petrecuta langa barbatul pe care nu l-a iubit, tata. Poate de aceea, viata care s-a nascut din aceasta iubire ascunsa, pacatoasa, adica eu, a trebuit sa plateasca la randul ei tributul iubirii neimplinite. Nu-mi pare rau ca m-am nascut dintr-o asa frumoasa si ascunsa iubire. Numi pare rau ca barbatului caruia i-am spus tata atatia ani nu-mi este tata si nu-mi pare rau ca mama m-a dus la orfelinat, ascunzand de ea insasi rodul acelei unice si desavarsite iubiri 8 considerand-ma un pacat ma/or, imoral, ingropandu-ma pe mine intre alti zeci de copii abandonati, nestiind ca odata cu renegarea mea isi renega propria inima. Poate daca nu as fi desc is oc ii intr-o sala friguroasa, cu miros de cartofi fierti si lapte praf nu as fi fost in stare astazi sa nu-mi pese daca mananc *ugenia sau fois gras. Dar si asa, nimic nu se compara cu ce am invatat de la mama. Ardoarea cautarii. 9nica comoara a lumii, iubirea pe care o avusese, vanduta candva pe cateva principii morale, am inceput sa o caut eu, flamnda dupa atata timp, de iubire. Nu mi-am dat seama de la inceput ce inseamna iubirea. Asa cum nu stiam ca exista Dumnezeu. Copil singur fiind, mi-am facut lumea dupa bunul meu plac, ascunzand si eu la randu-mi toate impulsurile omenesti din mine. Acum, lucrez intr-o televiziune de ceva timp si aici am invatat ca nu tot ce vad si aud este si adevarat. Aici mi-am dat seama ca pacatul cu care m-am nascut imi foloseste si ca sunt ca toti ceilalti, incetand sa mai ma consider o ciudata printre oamenii normali. Canapeaua in care ma cufund in fiecare seara ma relaxeaza psi ic, imi ofera acea stabilitate emotionala de care depind atat de mult...si asa imi dau seama ca sutele de ore petrecute la psi olog nu m-au a/utat sa percep conceptul de Acasa si probabil ca acasa tot eu insumi voi ramane indiferent cate palate si canapele imi voi cumpara. %eara de seara, incepand cu fiecare toamna ma uit la televizor urmarind aceleasi tal: s o;-uri in care moderatorii in/ura alti moderatori, presedinti de stat si reprezentantii guvernelor. &iecare seara, daca as fi prea inertiala, as auzi aceleasi idei spuse mereu cu alte cuvinte, as vedea oameni care pana mai ieri erau adeptii unui concept, ca dupa o vreme sa-l uleasca. %i, iata, cum ma bucur in sinea mea, cand observ ca in acel orasel de munte, unde am crescut, am invatat cum sa ascult ploaia, in singuratatea mea perfecta, si cum eu sunt mai implinita decat toti cei care apar prin ziare si emisiuni...doar pentru ca pacatul in care m-am nascut mi-a devenit maestru.

-ntodeauna mi-a placut inceputul toamnei cand ploua caldut si vantul ridica fustele inca scurte ale femeilor pe strada. %imt o senzualitate mocnita, dulce si inutila in acelasi timp

cand nu stiu sigur daca vreau sa fac dragoste sau sa ies la o carciuma seara. Mi se pare ca timpul curge prea repede, odata cu amintirile invaluite in stropii de ploaie care ma trimit invariabil in coltul copilariei din 0asnov. Am impresia ca oraselul de munte unde am crescut si nevoia de a iubi se invalmasesc in mintea mea...si nu mai stiu daca eu sunt aceiasi sau simt din ce in ce mai acut nevoia sc imbarii. Cand sunt atat de nostalgica am tendinta sa filozofez atat cand ma pricep ...si gandesc ca tot ceea ce sunt astazi de fapt sunt suma zilelor care au trecut peste lume, de cand m-am nascut si pana acum. $ot ce ne incon/oara se sc imba de la un ceas la altul . Ne sc imbam noi de la un anotimp la altul, descoperim sentimente pe care nu le-am mai trait si ramanem siderati ca nu stim ce sa facem cu ele. De cele mai multe ori, fugim speriati, lasand sa treaca pe langa noi poate cele mai intense lectii, emotii, daruri de la Dumnezeu, dandu-le la sc imb cu consecventa noastra inutila in a trai liniar si etic. Ca in fiecare an, toamna, ma duc in Cismigiu. %tau pe o banca gandindu-ma ca a mai trecut o vara peste mine. Ma incalzesc la soarele firav si, ca si altadata, admir pe furis florile. 9n zumzet de copii in spate, batranii care vorbesc politica, oameni grabiti spre cine stie ce locuri. %i eu. -n Cismigiu nu ma stie nimeni. Aceiasi singuratate perfecta. Cine si-ar inc ipui ca eu as putea sta intinsa pe o banca, cu mana sub cap si oc ii larg desc isi. &ireste, nimeni ( -n momentele acelea nu-mi pasa ca telefonul suna, ca email-urile asteapta raspunsuri sau ca cineva are nevoie de mine. $oamna simt prin toti porii cat de mult am crescut. %i...imi sunt draga. De curand am inceput sa ma iubesc...si imi place. %i inevitabil, gandul ca nu pot impartasi aceast nou sentiment cu Mona ma intristeaza. Probabil ca ar fi ras tamp de mine, neintelegand nimic din ceea ce i-as fi spus, dar simplu fapt ca ar fi fost langa mine ar fi fost de a/uns. Mona. 9n nume scurt, dar plin. Poate prea plin..imi reprosez acum. !mul langa care am crescut de la , ani. 2enise in camin la un an dupa mine. %periata de tot ceea ce o incon/ura, m-a atras prin fragilitatea ei de copil mare si solid. Nu era frumoasa, dar bunatatea care nu a parasit-o pana in ultima zi a vietii, o facea, cel putin pentru mine, omul pentru care as fi facut orice. -mi aduc aminte cum am luat-o de mana si i-am aratat dulapul de lemn in care ne tineam ainele, ca dupa aceea, toata viata Mona sa-mi multumeasca in felul ei, pentru acea mana intinsa pe coridorul caminului. Nu mi-am dat seama ca, de fapt, ea m-a invatat sa merg mai departe, m-a biciuit ca pe un animal sa merg inainte, sa nu cedez niciodata si sa nu plang. -mi spunea mereu) sa nu lasi capul in pamant ( Atunci nu intelegeam ce imi spunea si nici multi ani dupa aceea. Doar moartea ei m-a facut sa ma intorc de pe drumul pe care, credeam eu, este castigator. Ce prostie ( Mi-am trait viata asa cum am stiut. %au cum nu am stiut. Dumnezeu m-a lasat sa-mi gust din plin amarul, sa invat ca fiecare treapta urcata are un pret, ca fiecare lucrut facut si nefacut costa si ca indiferent cat de mult am incercat sa pacalesc viata cat si pe mine, pana la urma, mai devreme sau mai tarziu am a/uns sa fiu purtata de destin tocmai prin vamile prin care trebuia sa trec. Planurile Celui de %us, nu s-au potrivit cu ale mele, iar incapatanarea cu care am batut din picior in fata lui, nu l-a facut decat sa zambeasca. Mia demonstrat ca niciodata nu poti stii ce-ti aduce clipa urmatoare, ca certitudinea este un

cuvant inventat de oameni, iar zicala 5never sa< never6 este atat de adevarata. Daca ma uit in urma, as putea doar sa stau umila cu capul plecat, sa privesc cu calda ingaduinta la mine si sa-mi spun in barba3nu as fi crezut niciodata( Cate planuri, cate strategii, cate obiective ( Miile de decizii si norme pe care mi le-am impus de-a lungul vietii s-au destramat rand pe rand, punandu-ma in situatii atat de diferite si totusi firesti, toate avand rostul de a ma duce pe drumul meu, pe calea mea. Maturitatea cu care privesc acum aceste lucruri nu am capatat-o din carti si nici din invataturile altora, ci s-a nascut odata cu mine, in acelasi orfelinat, din mizerie, rautate si suferinta.

*ra seara de Craciun. *ram stransi toti copiii in sala de festivitati, emotionati si plini de sperante. Cei mari, fara c ef, galagiosi, gata sa-si demonstreze dominatia prin tot felul de pumni...noi, cei mici, inca sperand ca se va intampla o minune, nepasandu-ne de rasul lor bat/ocoritor. Auzisem ca, daca esti cuminte Mos Craciun iti va indeplini dorintele, iar pentru mine doar atat conta. Cum nimeni nu a vrut sa-mi scrie scrisoarea catre Mosul, mam rugat in fiecare clipa sa ma auda...sperand din tot sufletul ca surzenia lui renumita nu este atat de grava. *ram imbracata in costum de iepuras, ciorapi albi si maieu, pe cap o caciula cu 4 petice de carpa prinse cu sarma in loc de urec i. Ma uitam cu groaza la usa, de frica ca nu cumva Mos Craciun sa fi uitat sa treaca si pe la caminul nostru. Cand mi-a venit randul sa-mi spun poezia, tipatul meu i-a facut pe toti sa pufneasca in ras. Nu-mi pasa. --am spus ca nu am putu sa-i scriu pentru ca nu stiam inca , dar ca l-am rugat in fiecare zi, uitanduma la cer...ca sa ma auda mai bine. Nu stiu ce asteptam...ma gandeam ca in sacul lui destul de mare poate sa incapa mama, iar dupa ce as fi rostit poezia, Mosul sa o scoata din sac, iar ea sa ma ia in brate si sa nu mai imi dea drumul. %a ma duca departe de locul acela, acasa, unde stiam eu sigur ca este caldura si multa mancare. Cand a scos acea /ucarie de plastic, un mielut alb cu fundita albastra, tot pamantul s-a pravalit sub mine. Priveam impietrita, neintelegand nimic, trecandu-mi prin minte tot felul de ganduri...si am inceput sa strig cat puteam, ca nu asta am cerut, ca am fost cuminte...ca este surd si de aceea nu a auzit bine, tipand din ce in ce mai tare, de frica ca nici atunci nu ma auzea, arancand cu /ucaria cat colo, spunandu-i) nu asta ti-am cerut. *u o vreau pe mama. -ntre timp am aflat ca Mos Craciun nu exista, ca este o mare minciuna si de abia atunci am inteles de ce Cei mari radeau atat de mult pe seama noastra, a celor mici. Ma invatasem minte. Craciun urmator m-a pricopsit cu o papusa, Adela, pe care mi-a luat-o o fata din ciclul mai mare. Atunci nu-mi pasa, dar dupa +, de ani am gasit-o pe Adela, o papusa de portelan, intr-o vitrina. %i in acea clipa am izbucnit in plans. Mos Craciun exista de atat timp, iar eu...nu l-am vazut. 2enirea Monei in camin a fost trecuta cu vederea. *ram foarte multi copii, iar unul in plus nu reprezenta nici o nouate. Am luat-o in cercul meu de fetite si baieti, toti avand = sau , ani, cautand parca sa impartim intre noi ceea ce mai ramasese din sufletul nostru. -arna ne strangeam toti intr-un pat sa ne incalzim si ne prindea dimineata tot ing etati,

altii inca in pat, altii g emuiti pe /os. Cand mai primeam pac ete de acasa ascundeam cat puteam de bine tot ceea ce primeam, nestiind atunci ca cei mari ne furau tot timpul tot ce gaseau. -nvariabil se isca o bataie intre noi, dand vina unul pe altul pana cand, intr-o zi, Mona s-a otarat sa stea de paza. Cred ca din acea zi am inceput sa gandesc altfel. Atunci am inteles ca lupta pentru ceea ce este al tau, este legea prin care supravietuiesti. Atunci a fost prima data cand am realizat ca viata este o continua lupta pentru ziua de maine, iar daca nu mai vrei sa fi doborat trebuie sa stii sa stai in picioare. &oamea te face inventiv cateodata sau poate ca senzatia de animal aituit iti acceseaza resorturi si sinapse nebanuite. Poate ca nu frigul, bataia sau foamea m-au facut in anii care au urmat un om urat. Poate ca toate acestea m-au adancit in mizeria umana ca apoi, cand a venit timpul sa descopar lumina, sa merg catre ea, ca si cand totul era in mine fara sa stiu. -n prima zi de scoala eram cu totii satui de dormitorul imens, ala nesc imbata de ani de zile, cu aceleasi paturi mici din fier si cearceafuri rupte. %coala ni se parea ca ne va sc imba viata, iar perspectiva de a iesi din camin era cea mai importanta. Nimic nu se compara cu faptul ca o data cu inceperea scolii vom putea iesi 5in oras6. De/a, intram in lumea Celor mari, care fara a se ascunde de nimeni puteau pasi nesting eriti pe strazile >ucurestiului. Ne faceam planuri de cum va fi in prima zi de scoala, iar gandul ca vom putem fura de la ceilalti colegi de clasa ne infierbanta mintiile. Ne consideram o familie, intr-un fel. Mona, de care eram cea mai legata, 'iviu, care nu incetase sa-si astepte parintii sa-l ia, %imona, o roscata creata, frumoasa, care mai tarziu a fugit cu un sofer, -rina, cea mai mare dintre noi, cu oc elari de vedere si fricoasa, Dan , un brunet cu oc ii atat de negrii incat mereu ii spuneam ca seamana cu Dracu. %i eu, %ara, cea mai mica de statura, cea mai rea, despre care tot timpul se spunea 5asta-i mica e Dracu? in persoana6. Am fost prea impresionati de prima zi de scoala. Atata lume in /urul nostru, copii cu flori in brate, parinti cu aparate foto @atunci nu stiam ce suntA, profesori...o lume despre care nu stiam nimic, pe care ne-o doream atat de mult incat, atunci de abia intrati in ea, ne-a speriat, iar gandul la dormitorul nostru ne venea din ce in ce mai des in minte. Cat de ciudati suntem noi oamenii ( Asa mi-am explicat mai tarziu, de ce de cele mai multe ori ne complacem in viata pe care o stim, c iar daca ea este plina de durere si resemnari. 0amanem blocati in raul pe care il cunoastem si a/ungem sa pedalam de la un compromis la altul, impovarati de resemnarea visurilor noastre naruite, ramanem blocati intr-o viata care ne traieste ea pe noi, incapabili sa rupem lanturile cu care ne-am legat. Am auzit de multe unori femei si barbati, spunand resemnati si imbatraniti de/a de tineri...6acum ce sa mai fac? Am copii, am o casa...asta e(6 Morti vii, tarandu-si viata de la o zi la alta, in/urand soarta, amnezici absoluti, sacrificati de ei insusi pe altarul convenientelor. %i atunci, in prima zi de scoala am inteles ca daca nu voi merge inainte, daca voi face un singur pas inapoi spre acel dormitor /ilav si putred, imi voi petrece tot restul vietii acceptand ca 5rau cu rau dar mai rau e fara rau6 este lozinca oamenilor morti de cand s-au nascut. -ar eu vroiam sa traiesc. 2iata mi-a adus toate raspunsurile. Avand la randul meu un copil, am stiut ca iubirea exista. *ra parte din mine, era singura fiinta din 9nivers care era a mea. %ingurul om care

ma iubea si pe care il puteam iubi fara sa-mi fie frica. Ce poti sa ceri mai mult?, mi-am spus atunci. Nu am banuit niciodata ca Dumnezeu este atat de creativ...crezand ca odata cu venirea lui David pe lume, viata mea incepe si se temina. Nimic mai neadevarat, spun acum( $raim cu ideea ca odata cu venirea copiilor, noi parintii trebuie sa ne sacrificam total si absolut. 9itam ca pe langa calitatea de parinti suntem inca oameni, cu suflet si inima, cu sentimente, dorinte si sperante. Murim odata cu nasterea lor. Ne punem viata in cui si incepem sa o traim prin ei. 9itam ca in continuare suntem femei si barbati, din carne si oase, din emotii si trairi interioare, ca si pana atunci. Nu ne ia nimic. Din contra, la tot ceea ce suntem, se adauga acel sentiment unic pe care nu-l poti avea decat atunci cand ai un copil. Cat adevar poate exista in legatura atat de misterioasa dintre o mama si fiul ei( Cand l-am tinut in brate prima data nu mi-am explicat cum mama nu a simtit ce am simtiti eu atunci, cum de nu a murit si s-a nascut din nou de atata dragoste. -nsa, asa cum el pasea in prima zi din viata lui, asa la randu-mi, paseam pe un taram necunoscut pana atunci, nebanuit al vietii mele. M-am casatorit la "B ani cu barbatul care ma curta de la "C. *ra mai mare decat mine cu 7 ani, lucra la vama din !topeni, avea bani si casa. Pentru toti din gasca era exact ce le trebuia. Mai ales Mona era atat de incantata de perspectiva acestei casatorii, incat m-ar fi aruncat din camera unde ne mutasem, direct in strada...si mi-ar fi lua c eia. *ra un barbat inalt, brunet cu oc ii incredibil de frumosi. 2erzi, cu gene nepermis de lungi, cu parul negru 8 stilul atlet, foarte agitat, plin de el, constient de furmusetea lui, curtat de toate femeile...si plin de bani. -n anii ?7# cafeaua, tigarile, deodorantele &a si dresurile din dantela erau etic eta avutiei. *l le avea pe toate, pe langa un apartament in >alta Alba, bani la saltea si multa perseverenta. Aveam in cap de mica sa ma casatoresc virgina. 2isam ca voi intra in biserica curata macar din punctul acela de vedere. $otul trebuia sa fie imaculat) roc ia, inima, trupul. -mi spusesem ca nimeni nu ma va avea pana in noaptea nuntii. Promisiune pe care mi-am respectat-o cu indar/ire, luptand cu ormonii adolescentei, cu sarutarile patimase ale baietilor, cu propria mea dorinta de a explora acea c emare a trupului pentru implinire. Poate de aceia eram atat de dorita de toti baietii. -mi aduc aminte de primul meu iubit, Cornel. 9n baietandru de , ani, cu care ma 5iubeam6. -mi spusese ca atunci cand va creste mare voi fi sotia lui. %una bine acest..6a lui6. Apartenenta si siguranta. 2oi fi a cuiva, atunci cand voi creste mare. Pana atunci, pentru ca sunt mica, sunt a nimanui. Ce firesc gandesc copiii ( $otul se imparte atat de clar. Copiii sunt cele mai bune fiinte de pe Pamant. *i nu se supara pe tine. Precum -sus, iti intorc si obrazul celalalt, te iarta firesc pentru raul pe care i l-ai facut. *i, cat inca au doar vocea lui Dumnezeu in suflet nu stiu sa urasca. -i bati, ei te strang in brate, ii certi, ei plang, ii gonesti, ei te asteapta. Cornel era un baiat caruia ii placea sa cante. *ra inalt si atat de slab incat i se vedeau umerii ca doua cuie prin camasa. '-am uitat in clasa intai, cand >alan, un pusti blond cu oc ii albastrii m-a intrebat daca vreau sa-mi arate 5cocoselul6 lui. Ne-am ascuns in ;c-ul fetelor si si-a dat pantalonii bleumarin /os. *ra atata tensiune in acel loc. Mi-era cald si tremuram toata de frica sa nu ne prinda cineva, insa dorinta de a vedea ce avea >alan in c iloti era atat de mare incat merita orice risc. Cand mi l-a aratat, l-am atins cu varful degetului, cu emotia lucrului

nepermis. %i eu si el eram incordati in acea cabina de ;c, tacuti, plini de dorinte noi, simturi care se napusteau in trupurile noastre firave cu o putere nestavilita. *ra tare, cu pielea aproape rosie, si umed. %tatea sa explodeze in semetia lui falnica. -mpugea aerul din fata lui parca dorind sa-si demonstreze cat de mare, tare si frumos era. Ca un trofeu scos la plimbare, cocoselul lui >alan imi arata pentru prima data in viata misterul al carui inteles il voi descoperii mult mai tarziu. %a iubesti este un pacat sau nu, insa puterea ei te inalta mai sus decat ai crezut ca poti zbura vreodata. *xtazul pe care il traiesti la intensitati nebanuite merita sa-l gusti, c iar si cu pretul disperarii de dupa. &iecare clipa petrecuta in iubire ar trebui sa fie ultima pe care o traim. Putem muri dupa ce descoperim de ce suntem in stare atunci cand iubim. 0estul, e nimic. $raim degeaba, apoi. 9nii dintre noi regretand toata viata ca nu am avut cura/ul sa iubim, altii sperand incontinuu sa mai poata iubi macar o singura data. Acum 4 zile, luam masa la o carciuma faimoasa libaneza, in compania unor barbati care pentru mine, fiecare in parte reprezinta ceva important si insemnat in viata mea. $oti trei discutau despre un prieten comun care se indragostise de o duduie, mult mai tanara decat el, iar despre nevasta-sa 8comentau respectuos D6o femeie deosebita si merituoasa6. -i ascultam pe toti trei si nu-mi venea sa cred cum principiile morale si etice erau expuse, precum felurile de mancare, de c elnari. &iecare dintre ei mi s-au parut mici si falsi, iar cu fiecare argument rostit nu faceau decat sa se impauneze cu virtute si sa condamne prostia de a iubi a acelui om. Cutezanta lui la ,# de ani, c iar si numai pentru ca trecea prin 5acea criza a barbatului6, era ceva pentru care il admiram si invidiam in acelasi timp. 9nul dintre cei trei, a concluzionat cu o tusa mai putin aspra, lasand totusi a se intelege ca daca ar fi fost in locul lui nu s-ar fi 5expus6. 0autatea care ma mai bantuie din cand in cand, m-a cuprins atunci, dorindu-i in sinea mea sa nu apuce sa iubeasca vreodata. Mi-a trecut repede si mi-am cerut iertare Celui de sus, sperand ca intodeuana cand fac vreo prostie, ca Dumnezeu era ocupat in acel moment. Duminica urmatoare am aprins cate o lumnare pentru fiecare. 9na pentru amicul indragostit, cealalta pentru cel caruia ii dorisem sa nu iubeasca niciodata. Pentru amandoi m-am rugat ca Dumnezeu sa-i a/ute sa inteleaga fiecare ce are de inteles. Amin ( Mi-a fost greu sa inc id in mine iubirea. Mi-a fost atat de greu sa ferec orice urma ai 'ui. *mail-urile pe care mi le-a trimis dupa aceia sa ma intrebe ce fac, sa se asigure ca sunt bine m-au facut sa-mi doresc sa-mi scot sufletul din mine. Acum, cand ma gandesc la mine, cum eram atunci 8 asa cum nu fusesem nicodata 8 ma face sa ma intreb ce surprize mai ascund. Nu recunosteam nimic din %ara pe care o cunosteam eu. -ncapabila sa-i raspund, incapabila sa-i spun ca sunt mai mult decat vede el, ca naivitatea si sinceritatea mea ca de pustoiaca sunt noi si pentru mine, ca nu citesc doar Dan >ro;n si Cosmopolitan...as fi putut sa-i spun atat de multe, insa superioritatea cu care ma trata, graba cu care se misca, ma paralizau. $in minte, odata, m-a intrebat ce inseamna steluta de la gatul meu. Aveam un medalion, o exagrama. Nu am putut sa-i raspund decat 5<ing si <ang6. Altadata mi-a aruncat in treacat..

- Ce stii tu? Ai citit si tu Codul lui Da 2inci si crezi ca ai descoperit misterul %fantului .raal. Nu am articulat decat 5nu-i adevarat6. %tins, vexata de superficialitatea lui, umilita inca o data, de catre omul pe care il iubeam. Atunci nu puteam sa vad nimic din toate acestea. -i iertam orice, ma invinuiam pe mine de graba cu care venea si pleca, de absenta lui c iar si atunci cand era cu mine. Nu conta ca ma trata ca pe un capriciu, ca nu vedea in mine nimic altceva decat femeia cu care facea sex, ca nu se sinc isea nici macar sa vada dincolo de un trup care i se oferea. Nu stiu nici acum de ce i-am spus ca-l iubesc. M--a iesit pur si simplu pe gura, fara sa gandesc, simplu, clar, fara rusine. Probabil ca atunci s-a speriat. - s-a facut frica de ce as fi putut sa fac sau poate ca i s-a facut mila de mine sau si-a dat seama ca nu putea sa-mi ofere decat niste partide de sex...si atat. Eabar nu am.. Poate, pentru ca eram atat de desc isa cu el, l-am facut sa ma creada o psi opata. %i eu as fi reactionat la fel daca unul dintre fostii mei iubiti m-ar fi tocat cu povesti cu zane si &at &rumos. As fi fugit de a-si fi rupt pamantul. %i iata-ma, eu, tocmai eu, care calcam in picioare orice sentiment frumos, eram doborata cu propriile arme. Cunoscusem prin intermediul unei colege o astroloaga. -ncredibil de buna, pe la a doua tinerete, de la care am inceput sa invat astrologia. Mi-am facut propria astrograma cu sufletul la gura. Cautam sa ma conving ca *' nu era decat o plata pe care trebuia sa o fac pentru toate iubirile de care mi-am batut /oc, pe care le-am calcat in picioare. %peram ca iubirea sa nu fie asa. 2roiam sa iubesc si sa fiu iubita. Nu puteam accepta ca iubirea poate fi si doar intr-un singur sens. Nu am gasit ceea ce speram sa gasesc. Ci altceva, mult mai greu de inteles. Pe *' l-am cunoscut intr-o zi de octombrie. -ntr-o poza. ! amica imi povestea de locul unde se anga/ase de curand, o firma de distributie de medicamente si unde cunoscuse un super barbat, tinerel, frumos, inalt, care ii facea curte. Ardoarea cu care vorbea despre acest sex-simbol m-a facut, sa intru pe site-ul firmei unde lucra, sa vad minunea. -nsa, l-am vazut pe *'. M-a electrizat. 9itasem de ce intrasem pe site, uitasem de tanarul amiciei mele, uitasem de tot. Eabar nu am ce am vazut in acea poza, de ce am zabovit atat de mult cu oc ii tinta la *l. %e uita la mine, eu la el. 0amasesem pironita in oc ii '9-. Am inc is computerul...6o poza(6 Mare lucru, mi-am spus. Nici acum nu-mi explic ce s-a intamplat in acea seara, ce a declansat acea imagine, ce a putut sa-mi spuna o poza de pe net. Nu era frumos, nu era atlet, nu era vreun sex simbol. Nu avea nimic din componentele tipologiei unui barbat care te-ar putea atrage dintr-o fotografie. Filele urmatoare am inceput sa caut prezenta fatucii amorezate. Am inceput sa o intreb voalat despre colegul ei, cine este, cum este. Nu ma a/uta deloc. *ra scarbos, plin el, infumurat, usor nebun cand se enerva3o descriere care mi s-ar fi potrivit mie, dar care nu ma incanta deloc la altii. Am inventat un preterxt de a-l cunoaste. *ram atrasa de acea fotografie incat trebuia sa vad originalul, trebuia sa vad cu oc ii mei, sa simt, sa miros, sa analizez. %i intr-o seara de toamna l-am vazut. Nu stiu daca sa blestem ziua cand l-am cunosct sau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale. *ra peste puterile mele de a intelege. Categoric, nici intr-o mie de vietii nu as fi crezut ca as putea sa iubesc un barbat care...era

opusul a tot ceea ce credeam. Prosti suntem noi, oamenii( -ntortoc iate sunt caile Domnului. De atata perfectiune in planuri nu poate fi invinuit decat Dumnezeu.-ti arata atat de clar, atunci cand nu pricepi, si totusi, nici atunci nu vrei sa pricepi. -ncerci sa te ascunzi, sa-ti gasesti alte cai de scapare, te lupti cu atata indar/ire ca lucrurile sa iasa asa cum stii tu, cum vrei tu incat, cred ca-si spune in sinea %a) *u ti-am dat, ti-am aratat...nu vrei? Atunci Pacea fie cu tine. $e lasa sa cazi exact acolo unde ti-ai sapat singur groapa. %tateam in fata lui, la un ceai, batand campii, vorbind despre orice si nimic. -n seara aceea nu stiam ca barbatul din fata mea va fi acela care ma va face sa gust pentru prima oara placerea unui sarut, sa simt pentru prima data dorinta de a fi doar cu el, si nimic mai mult. Nu stiu ce a simtit *'. Poate nimic, poate altfel, poate eram o trecatoare in viata lui. Nu caut si nici nu as vrea sa stiu. $eama ca as putea descoperi ca Dumnezeu a ales sa iubesc neconditionat, total, profund un barbat care nu a dat 4 bani pe mine, ma face sa nu caut acest raspuns. $raiesc doar cu gandul ca ceea ce am descoperit despre mine imi este de folos. Acum pot spune ca stiu ce inseamna iubirea. !are cati oameni pot spune asta cu adevarat ? Cunoscusem prin intermediul unei colege o astroloaga. -ncredibil de buna, pe la a doua tinerete, de la care am inceput sa invat astrologia. Mi-am facut propria astrograma cu sufletul la gura. Cautam sa ma conving ca *' nu era decat o plata pe care trebuia sa o fac pentru toate iubirile de care mi-am batut /oc, pe care le-am calcat in picioare. %peram ca iubirea sa nu fie asa. 2roiam sa iubesc si sa fiu iubita. Nu puteam accepta ca iubirea poate fi si doar intr-un singur sens. Nu am gasit ceea ce speram sa gasesc. Ci altceva, mult mai greu de inteles. Pe *' l-am cunoscut intr-o zi de octombrie. -ntr-o poza. ! amica imi povestea de locul unde se anga/ase de curand, o firma de distributie de medicamente si unde cunoscuse un super barbat, tinerel, frumos, inalt, care ii facea curte. Ardoarea cu care vorbea despre acest sex-simbol m-a facut, sa intru pe site-ul firmei unde lucra, sa vad minunea. -nsa, l-am vazut pe *'. M-a electrizat. 9itasem de ce intrasem pe site, uitasem de tanarul amiciei mele, uitasem de tot. Eabar nu am ce am vazut in acea poza, de ce am zabovit atat de mult cu oc ii tinta la *l. %e uita la mine, eu la el. 0amasesem pironita in oc ii '9-. Am inc is computerul...6o poza(6 Mare lucru, mi-am spus. Nici acum nu-mi explic ce s-a intamplat in acea seara, ce a declansat acea imagine, ce a putut sa-mi spuna o poza de pe net. Nu era frumos, nu era atlet, nu era vreun sex simbol. Nu avea nimic din componentele tipologiei unui barbat care te-ar putea atrage dintr-o fotografie. Filele urmatoare am inceput sa caut prezenta fatucii amorezate. Am inceput sa o intreb voalat despre colegul ei, cine este, cum este. Nu ma a/uta deloc. *ra scarbos, plin el, infumurat, usor nebun cand se enerva3o descriere care mi s-ar fi potrivit mie, dar care nu ma incanta deloc la altii. Am inventat un preterxt de a-l cunoaste. *ram atrasa de acea fotografie incat trebuia sa vad originalul, trebuia sa vad cu oc ii mei, sa simt, sa miros, sa analizez. %i intr-o seara de toamna l-am vazut. Nu stiu daca sa blestem ziua cand l-am cunosct sau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale. *ra peste puterile mele de a intelege. Categoric, nici intr-o mie de vietii nu as fi crezut ca as putea sa iubesc un barbat care...era

opusul a tot ceea ce credeam. Prosti suntem noi, oamenii( -ntortoc iate sunt caile Domnului. De atata perfectiune in planuri nu poate fi invinuit decat Dumnezeu.-ti arata atat de clar, atunci cand nu pricepi, si totusi, nici atunci nu vrei sa pricepi. -ncerci sa te ascunzi, sa-ti gasesti alte cai de scapare, te lupti cu atata indar/ire ca lucrurile sa iasa asa cum stii tu, cum vrei tu incat, cred ca-si spune in sinea %a) *u ti-am dat, ti-am aratat...nu vrei? Atunci Pacea fie cu tine. $e lasa sa cazi exact acolo unde ti-ai sapat singur groapa. %tateam in fata lui, la un ceai, batand campii, vorbind despre orice si nimic. -n seara aceea nu stiam ca barbatul din fata mea va fi acela care ma va face sa gust pentru prima oara placerea unui sarut, sa simt pentru prima data dorinta de a fi doar cu el, si nimic mai mult. Nu stiu ce a simtit *'. Poate nimic, poate altfel, poate eram o trecatoare in viata lui. Nu caut si nici nu as vrea sa stiu. $eama ca as putea descoperi ca Dumnezeu a ales sa iubesc neconditionat, total, profund un barbat care nu a dat 4 bani pe mine, ma face sa nu caut acest raspuns. $raiesc doar cu gandul ca ceea ce am descoperit despre mine imi este de folos. Acum pot spune ca stiu ce inseamna iubirea. !are cati oameni pot spune asta cu adevarat ? Ma intreb ce as face daca nu as fi asa cum sunt? Cat de mult m-am mutilat incat am a/uns sa-i multumesc mamei ca m-a parasit? De ce nu pot face un pas inapoi, sa plec capul infranta macar o data si sa-mi plang mortii? Nu am plans cand a murit Mona, nu am plans cand iubirea din mine am ferecat-o atat de adanc incat nu o mai aud. Mi-am ingropat prietenul, mi-am ucis dragostea pentru acest barbat, mi-am biciuit inima pana cand nu a mai miscat. Asa am invatat. %i, pentru ca am inceput sa-mi fiu draga, mi-am fabricat cele mai sofisticate porti, pe care nu le mai poate darama nimeni.Nici *'. De mii de ori am vrut sa-mi urlu suferinta, sa strig in gura mare, sa pot plange in bratele cuiva, sa spun ce nu am spus niciodata. Mereu sfarsesc sa-mi spun..nu acum. %i maine este o zi( Am plecat cu David de mana si cu o sacosa plina cu ainute. Am fugit noaptea lasand in urma mea anii in care restrictiile, bataile si umilinta era modul in care plateam pretul lectiiei ca, banii nu aduc nici pe departe fericirea. &rica ca ma voi intoarce din nou in saracie, ca va trebui sa iau totul de la capat, ca fiul meu va trai in lipsuri, ma tintuise pe loc atata timp intr-o casatorie. Mergeam amandoi pe straduta care ne scotea in bd aviatorilor, tacuti, cu pasii numarati, David de somn, eu de teama ca voi fi prinsa. Cand ne-a vazut Mona la usa a inteles. %tia ca nu mai poate insista sa ma intorc, ca nu mai poate sa ma lase sa trec prin acele umilinte doar pentru ca ei sa aiba o viata mai dulce. Ne-am culcat noi doua pe /os, fiul meu pe canapea. Avea + ani ingerul pentru care as fi indurat orice daca as fi stiut ca lui ii va fi bine. -n ziua cand l-a batut si pe el am otarat ca-mi voi omora barbatul. -vanus m-a adus cu picioarele pe pamant. Nu aveam de ales, trebuia sa fug din acel cosmar. Am divortat atat de simplu incat, mult timp credeam ca este o inselatorie de-a lui. Nu-mi venea sa cred ca am scapat atat de simplu, atat de repede...fi-ati ai dracu de bastarzi ( Doar atat. 2iata mea incepuse sa capete contur. 'ucram intr-o agentie de publicitate, castigam putin, dar suficient pentru toti +. %alariu Monei era de a/utor. David mergea la gradinita, era fericit. Parca simtea odata cu mine, parca eram unul si acelasi. Mai tarziu, mi-am dat seama de ce legatura noastra era atat de speciala, de neinteles atunci, acum atat de clara. Mona lucra la un .%M, casiera, iar programul ei ne permitea sa avem gri/a de baietelul

meu pe rand. Munca in publicitate imi placea din ce in ce mai mult. Ambitia de a castiga si mai multi bani ma facea sa ma spetesc invatand acea meserie, sa tac si sa ing it, sa fur tot ce stiau ceilalti. Cum Caietul meu cu dorinte era plin inca de to do-uri, am ales cea mai banoasa specializare) media. -n anii aceia, imediat dupa revolutie, advertising-ul se facea la nimereala, pe vorbe bine spuse, pe arta negocierilor. %eful meu, patronul acelei agentii mici atunci, mari astazi, un om deosebit, cu o inima cat cerul de mare, din pacate nici el nu stie, mi-a aratat pas cu pas ca smec eria si diplomatia sunt surori gemene. Am furat de la el tot ce stia. -deile care imi veneau, indemanarea cu care gaseam solutii ma adusesera in randul celor mai buni. -ncepusem sa am putere, iar gustul ei, al naibii de bun, ma impingea din ce in ce mai mult sa urc si mai sus, sa fiu Cea mai buna, cu orice pret, cu orice risc. 2roiam sa-i demonstrez celui mai bun om de media din tara, colegul meu, ca parerea lui 5femeile nu vor putea niciodata sa fie $ e >est6, este falsa. Cand mi-am atins telul, cand am fost recunoscuta ca fiind 5al dracului de buna profesional, dar o /igodie6 el murise cu cateva luni inainte, ars intr-o cabana, de 0evelion. -n lungile seri petrecute ascultandu-l pe tata, l-am intrebat daca vra/itoarele pot obtine orice isi doresc. 0aspunsul lui m-a bucurat si am inceput sa ma interesez din ce in ce mai mult despre magie. Nu gaseam nimic pe la librarii, iar tata vorbea despre o altfel de magie, una care nu-ti transforma "## de lei intr-o mie. $ot de la el am aflat despre alc imie, de unul si altul care toata viata lor au incercat sa transforme diverse metale. Apoi, cand am mai crescut mi-a explicat ca si noi putem fi alc imisti, ca sta doar in puterea noastra sa transformam mercurul in aur, ca sta in vointa noastra sa operam minunile Divinului. Nu intelegeam o iota, insa cu timpul, am inceput sa simt, nu sa inteleg, ceea ce vroia sa-mi spuna. Mi se insinua in suflet, incet, discret dorinta de a ma desprinde de grosier, de ma departa de vulg si a explora subtilitatile si nuantele. Asa am a/uns sa inteleg multi ani dupa, ca decantarea si purificarea nu vin decat dupa un lung sir de decaderi, de mucegaiuri din care, printr-un proces nestiut de nimeni incepi sa separi firesc si involuntar elementele ce te compun. $recerea timpului, precum nisipul din clepsidra, mai intai incet precum zilele cand suntem tineri si avem impresia ca viata este o eternitate, ca apoi, spre sfarsit, boabele de nisip sa o ia razna, are alta masura cu fiecare anotimp ce trece peste noi. A/ungem in acel moment al vietii, cand zilele curg prea repede, parca grabindu-se sa goleasca clepsidra pe /umatate goala, cand ne dam seama ca suntem prea batrani sa mai sc imbam ceva, prea tineri sa murim. %untem prinsi in capcana timpului, dimensiune variabila in functie de varsta pe care o simtim. Nu stim ce e mai bine de facut. %a plecam capul in fata greselilor trecute, infranti sau sa transformam invatamintele trecute intr-un viitor plin de lumina. $otul renaste intr-o forma sau alta, totul se transforma, nimic nu ramane la fel. C iar daca vrem sau nu vrem, moartea ne invata ca nu este eterna, ci insasi viata care se transforma prin moarte intr-o alta viata, ca apa ca si omul iese din pamant si tot in pamant a/unge. &ocul care este in noi de cand ne nastem si pana murim este cel care ne raneste, ne incalzeste, ne arde. &lacara care ne transforma mereu este neinduratoare cu nestiutorii, binefacatoare cu cei ce invata sa o stapaneasca. &ocul nu are credinta, el arde asa cum ii cerem noi.

Dupa ce a murit tata, am inteles ca trebuie sa dau praful la o parte si sa merg mai adanc. %a intru in viata pe alta usa, sa nu mai ratacesc pe olurile ei fara sa vreau sa intru in sala principala. Cat de mare este viata( Cat de multa( Poti merge pe coridoarele vietii la nesfarsit, fara sa urci, fara sa cobori, asteptand un alt anotimp sa treaca, ciocnind un pa ar de sampanie din an in an, sarbatorind zgomotos cu porcul pe masa ora "4 noaptea, ca si cand acel miez de noapte se deosebeste cu ceva de precedentul. Cat de frumoasa este viata, atunci cand o descoperi. Nu poti sa o cuprinzi, nu o poti socoti. *ra iarna, iar ainele mele atarnau pe mine ca pe un cuier stramb. Paltonul pe care il capatasem de la sora-mea, cu ", ani mai mare decat mine, imi imbraca trupul mic intr-un mod ilar, dar macar aveam ce pune pe mine. *rau la moda niste cizmulite scurte, din piele intoarsa, pe care le gaseai doar pe sub mana, iar toate fetele care se respectau aveau cel putin o perec e. -mi doream sa port si eu cizmulite, insa +,# de lei era o suma foarte mare pentru mine. Pana la urma, Mona m-a convins. Am luat banii din perna si nu m-am oprit pana la magazin. Nu a contat ca nu aveau masura mea, am luat ultima perec e, numarul =#, iar a doua zi nu imi mai incapeam in piele. *ra primul lucru nou pe care il aveam, iar mandria trufasa ma facea sa cred ca sunt cea mai frumoasa fata din lume. C aplin. Asa au inceput sa ma strige colegii, razand, cand m-au vazut. Am ras cu ei, am facut cateva piruete ca sa-mi ascund lacrimile de umilinta si suferinta bat/ocorii. *u purtam masura +,. Poate ca acum, daca as putea sa dau timpul inapoi,nu as mai fi pierdut nici o clipa din viata. %au poate ca daca nu as fi avut viata pe care am avut-o nu as fi putut sa spun intr-o zi ) G?.ata ( Ma opresc. Nu mai vreau sa cumpar nimic. Acum vreau doar sa traiesc.?? 'ista pe care o incepusem in copilarie, astazi nu s-ar fi transformat din lista cu ce vroiam sa am, in lista cu lucrurile pe care vreau sa le traiesc. Astfel, pe un colt al frigiderului am agatat o coala de artie cu dorintele mele) sa vad lumea asa cum este ea, sa ma plimb cu barca pe lac, sa cant pe o scena...visele mele. Poate ca banii pe care ii am acum mi-ar cumpara un camion de cizmulite. Dar acum stiu ca nu banii ma pot face fericita. Nu banii imi aduc acea pace pe care am cautat-o cu atata indar/ire. De-a lungul timpului am cunoscut tot felul de oameni. %araci, amarati, cu copii atarnati de gatul lor, incapabili sa vada dincolo de factura de intretinere si parizerul de pe masa, tineri plini de idealuri sau pierduti in iluziile drogurilor, batrani asteptand moartea, oameni care se dedicau carierei, vedete, milionari, preoti, actori3o expozitie grandioasa in muzeul cel mai mare al lumii. Am avut norocul sa-i ascult pe toti, sa-i cunosc, sa invat de la ei. $oti mi-au aratat ca momentele de fericire nu se ascund in portofel. Nu poti cumpara fericirea. Nu se gaseste de vanzare, si poate de aceea toti alergam dupa ea nestiutori, cautand-o in locurile unde ea nu se gaseste. Am lucrat vreo + ani la un ziar. Asa l-am cunoscut pe Petre, un barbat care cauta fericirea cu atata ardoare incat putea deveni campion la >aba !arba. Cauta iubirea, femeia cu al carui c ip sa se trezeasca in fiecare dimineata alaturi. Nu stiu daca a gasit-o, nu stiu daca viata lui este mai frumoasa acum, c iar daca are 4 copii, insa tin minte ca frumusetea lui era atat de rar vazuta incat nu puteai spune daca era un om rau sau bun. Am lucrat cu el acei ani, iertandu-i grosolaniile doar pentru ca eram printre putinii oameni care zarisera lumina care palpaia in el. Cand am plecat de la el, mi-a luat inapoi masina pe care mi-o

facuse cadou, in/urandu-ma. Ce mai inseamna toate acestea acum? Amintiri cu care mergem mai departe, pe care le ducem in suflet pana in ultima clipa. %i atunci, inainte sa ne desprindem de viata aceasta, navalesc regretele, parerile de rau, lacrimi seci de durere ca am irosit inca o viata fara sa intelegem mare lucru din ea. %i totusi, murim in fiecare zi cate putin, punem cate un bob de grau deoparte in fiecare clipa, avem de-a lungul vietii regrete si remuscari pentru lucrurile pe care nu le-am facut, am amanat mereu cate ceva, trecand grabiti la urmatorul pas, spunandu-ne ca mai important este un meeting decat sa-ti vizitezi mama. Am c eltuit o avere pe te nologie transformandu-ne din oameni liberi in prizonieri cu celulare si acces liber la internet. *ste toamna, iar ultimele zile sunt parca ultima respiratie a verii care se pregateste sa plece. %tau deseori pe banca, in Cismigiu. Parcul acesta intodeauna m-a fascinat. Poate pentru ca atunci cand eram copil il vedeam doar din tramvai si imi imaginam lumea frumoasa care se ascundea in el. Privind in /urul meu, la fel ca si primavara, lumea zumaie in /urul meu, porumbei se aduna in /urul firimiturilor de paine aruncate. Ma uit la ei...atat de liberi( Atat de frumosi. M--as pune sufletul pe aripile lor, sa poata zbura in voie, sa gaseasca ce eu am otarat ca nu mai vreau sa caut niciodata. -ubirea pentru *' m-a facut sa stiu ca numai pentru aceste trairi merita sa traiesti. De multe ori ma intreb daca mai pot spera sa pot iubi vreodata. Daca am sa mai pot lasa garda /os, sa mai simt inca o data fericirea unei simple atingeri, daca mai pot sa visez cu oc ii desc isi. Mai exista o cale pe care ar trebui sa o stiu pentru a aduce din nou iubirea in inima mea? -ntrebari care imi vin in minte neincetat, dorinta de a-mi urma vocea din mine care striga disperata dupa *', dupa dragostea pe care am ingropat-o sub dalele reci ale ratiuni. !are voi mai putea atinge acel sublim, oare exista semne care imi vorbesc, drumuri pe care ar trebui sa le urmez? Privind porumbeii zburand, nu-mi imaginez decat ca ei ma vor duce acolo unde nu ma poate rani nimeni, unde caldura si pacea ma va invalui si imi vor reda linistea dupa care tan/esc atat. M-am intrebat de multe ori daca as mai putea sa ma intorc la *'. Daca as putea sa-l las sa-mi intre din nou in inima, iar sufletul sa-mi tresara doar la vocea lui? *ste atat de departe si totusi face parte din mine. -n intunericul sufletului meu mintea spune N9. -nima nu ar voie sa spuna nimic. Cand lumina din mine a inceput sa palpaie, oc ii au vazut, iar urec ile au inceput sa auda. Altfel, ca pana atunci. Am vazut ca fiecare dintre noi avem sperante si nazuinte, gresim si facem lucruri minunate, iubim si uram, cantam si plangem. $oti avem drumul nostru propriu, iar valea in care ne putem gasi la un moment dat nu este decat semnul ca ar trebui sa urcam muntele. Prapastia in care am stat atatia ani de zile, pe care m-am incapatanat cu indar/ire sa nu o surmontez m-a invatat urateniile de care sunt capabila. Mi-a arata cat de /os pot cobora, dar si cat de sus pot urca. Mona a fost langa mine in cele mai adanci si negre auri si m-a a/utat sa urc putin cate putin catre lumina, sa descopar frumusetea care este in fiecare dintre noi. M-a a/utat sa pot ierta, pentru ca ea ierta intodeauna, m-a invatat sa pot merge inainte pentru ca ea era acolo sa ma spri/ine de cate ori cadeam. Cat de mult imi lipseste Mona( A murit neasteptat, dintr-o eroare medicala, o emoragie interna subita. Am internat-o

dimineata, deloc ingri/orata, stiind ca nu era nimic grav, doctorii spunandu-mi ca o vor investiga si ca vor stabili un diagnostic. Am mai stat cu ea cateva minute. Nu am simtit nimic, nu am banuit nici o clipa ca era pentru ultima oara cand o vedeam. Am lasat-o in salonul acela de spital, singura, trista ca era acolo, ridincandu-si mereu oc elarii cazuti pe nas, spunadu-mi sa-i aduc o saorma cu usturoi cand voi reveni. Am plecat distrata la servici, punandu-mi ordine in ganduri, in agenda, planificandu-mi meeting-urile astfel incat sa pot reusi sa vin pana seara la ea. Peste = ore am primit un telefon de la spital. Murise. Cate greseli trebuie sa facem ca sa putem trece mai departe? Cate greseli trebuie sa repetam ca sa putem invata o singura data? Cum sa-mi bag in minte ca viata merita traita clipa dupa clipa, ca nu trebuie sa aman nici un lucru pe care il doresc sa-l fac? Cum sa fac sa nu uit ca orice pe lumea asta are un inceput si un sfarsit, iar speranta ca finalul va veni tarziu, foarte tarziu, este o imera. Ca nimic din ce este acum, peste o clipa poate sa dispara. Ca dorintele noastre nu trebuie sa aiba soarta amanarii, ca orice ne iese in cale merita privit si trait. Ce trebuie sa ni se intample ca sa putem intelege mai usor ca viata se scurge precum fumul de tigara pe gaura c eii? Ca, precum anotimpurile, totul are o repetitie menita de a ne desc ide oc ii si mintea? Cat mai trebuie sa alergam dupa fericire cand ea este la indemana noastra, ca este atat de aproape de noi si totusi nu o vedem. Cati trebuie sa moara in /urul noastru ca sa ne dam seama ca nu suntem invincibili, sa realizam ca ne traim viata de parca am fi nemuritori, ca trecem pe langa frumusetile ei fara macar sa observam ca exista. Ne uitam in oglinzi, ne vedem mari si frumosi, potenti, bogati sau saraci si ramanem la acea imagine despre noi pe care ne-o arata oglinda in fiecare dimineata. Dar dincolo de oglinga cine suntem? Cine suntem noi cu adevarat? Ce s-a ales de visele noastre, de iubirile noastre, de dorintele si placerile noastre? 9nde ne-am pierdut? -n care oglinda neam ingropat si in care ne-am uitat? De ce nu putem trece dincolo de acea apa lucioasa din rama de pe ol? %a privim inauntrul ei, sa ne regasim acolo unde ne-am lasat uitati, sa regasim drumul de intoarcere la sufletele noastre. Multi scriu carti intregi de cum trebuie sa fim, ne dau lectii initiatice despre cum este 9niversul, cum este de fapt Dumnezeu si toata armata lui, ce a spus Eermes, %olomon, Paracelsus si o mie de alti intelepti. %i apoi? Dupa ce citim ce facem? Devenim mai intelepti? %untem mai luminosi? -ncepem sa privim altfel cerul, soarele si luna, florile si cristalele din pamant? N9. Devenim demagogi. Ne etalam cunostintele, ne batem in numarul de autori cititi, facem fratii peste fratii, ne oferim icoane cadou si deveim piosi la ceremonii. De multe ori m-am simtit penibil in fata unora care imi povesteau despre ce citisera in carti, cand isi etalau superior cunoasterea, enumerand rand pe rand citate din carti greu de inteles, vorbindu-mi cu voce /oasa, patrunsa de adevarurile pe care le imprumutasera de la cei care le traisera. -nsa nici unul nu mi-a spus despre ce descoperise el in el citind si studiind toate aceste carti minunate. Nici unul nu mi-a spus daca intelegand cu sufletul ceea ce citisera se sc imbasera intr-un fel, daca dupa fiecare carte viata lui a luat un alt fagas. Am incercat eu sa spun, timid. Nu am reusit niciodata. Absolut toti cu care vorbisem, nu aveau timp sa ma asculte pe mine pentru ca nerabdarea de a se asculta pe ei era mult prea mare. Poate este vina mea ca am tacut in continuare si i-am lasat sa-mi vorbeasca la nesfarsit. Poate este vina mea ca ei revin mereu sa se asculte pe sine, poate ca daca le-as

fi spus ca si eu la randu-mi am citit cartile despre care ei vorbesc, s-ar fi uitat mai atent la mine, poate daca le-as fi spus ca tatal meu era unul dintre...dar, am invatat ca este mai castigat cel care stie sa asculte decat cel care vorbeste aiurea. Am ales sa ascult si sa tac. Cand am fost prima data la Paris, am fost sigura ca Dumnezeu a coborat special pentru mine pe Pamant. *ram impreuna cu un coleg, un fel de sef de-al meu care, datorita faptului ca eu reusisem sa conving un client sa ne trimita in prospectie la Cannes, sa alegem cateva filme care i s-ar fi potrivit, nu a avut incotro si m-a luat si pe mine. $urnul *fel era tot ce puteam visa, iar momentul in care am coborat din metro si mi-a aparut in fata, a fost parca bariera pe care o trecusem de fata saraca care niciodata nu si-a inc ipuit ca va putea a/unge atat de departe. M-am indragostit pe loc de acel oras. %e adunasera in capul meu toate povestile pe care mi le spusese profesoara mea de franceza, cu ani in urma. *ram atat de fericita si plina de tot ceea ce vedeam, incat nu mai vedeam decat acea constructie despre care stiam totul. A doua zi m-am ratacit. 2roiam sa gust orasul fara sa fac conversatie cu nimeni, fara sa fiu macar deran/ata de prezenta cuiva. Am luat-o ai ui pe strazi, iar drumul de intoarcere mi-a fost imposibil sa-l gasesc. Mi-am c eltuit aproape toti banii pe o cartela de telefon pentru a-l putea suna pe colegul meu. -mi aduc aminte ca seara ne-am dus la un restaurant sa mancam. *u cum nu aveam bani, am mintit ca nu mi-e foame si mi-am comandat o apa minerala. Nu stiam ca daca mi-as fi luat un sandvis as fi c eltuit exact aceiasi suma de bani pe care am dat-o pe apa. !ricum nu conta. *ram fericita ca eram acolo. Cu ultimii banuti i-am cumparat lui David cateva /ucarii de la o dug eana si un tricou pe care scria mare Paris. Acum, zambesc amuzata de acele zile, c iar daca buzunarele imi erau goale si stomacul c inuit de foame. %i nu stiu daca sa-mi fie rusine de mine astazi, cand dau sute de euro pe aine, sau nu. Parisul a fost un alt motiv care m-a indar/it sa ma imbogatesc cu orice pret. -mi doream sa revin de cate ori imi doream in acel oras. Astfel mi-am propus sa-i iau locul acelui sef al meu, sa urc cat mai sus, sa fiu seful sefului, sa castig cat mai multi bani, sa pot accede la alta lume, la alta pozitie sociala. Mi-a fost foarte usor. $rebuia doar sa inlatur piedicile. Mona era cea care avea gri/a de David, eu doar trebuia sa invat si sa lupt sa devin cea mai buna. De/a in compania unde lucram eram recunoscuta ca fiind cea mai buna pe ceea ce faceam, dar nu era de a/uns. Am inceput sa-mi subminez seful, sa-l pun in situatii ciritice, nu-l mai informam cu noutatile si realizarile departamentului, ci o faceam direct eu, sefului lui. Ma consultam cu ceilalti sefi de departament, fara sa-l implic si pe el si intr-o buna zi, l-au dat afara. --am luat locul, firesc, fara sa aiba nimeni nimic de obiectat, ca si cum eram de "### de ani in pozitia aceea. -n perioada aceea l-am cunoscut pe Andrei. 'ucra intr-o companie cu care eu, evident aveam contracte. A inceput totul intr-o seara de iarna, la el in birou, dupa un meeting lung in care ne-am tiganit pe costuri. Ne era foame. -n asteptarea soferului sau, am stat in liniste, privind cum ningea. Nu stiu ce am simtit fiecare dintre noi atunci. !boseala de peste zi, poate frumusetea fulgilor care se rostogoleau, intunericul care era in birou sau lumina zapezii de afara ne-a amutit si ne-a apropiat. Am ramas asa, fumand in intuneric, nespunand nimic, privind afara, fiecare cu gandurile sale.

Cand secretara ne-a anuntat ca a venit soferul, Andrei a spus doar 5bine6 si am ramas nemiscati. Ne-am privit, am zambit unul la altul si am tacut din nou. Cand Andrei m-a intrebat daca vreau sa bem cafeaua de dimineata amandoi, i-am raspuns simplu 5da6. 'am intrebat adresa unde locuieste, s-a uitat intrebator la mine, dar mi-a dat-o. Am plecat. *l a ramas descumpanit. A doua zi dimineata am facut cafea, am pus-o intr-o sticla, am luat o tava si 4 cesti si mam dus la el. Am sunat , minute la usa. -ntr-un tarziu mi-a desc is, buimac de somn, cu un alat tras in fuga peste pi/ama. %tateam in fata lui cu o tava in mana si doua cesti de cafea. Nu a spus nimic, doar a zambit. Cafeaua de dimineata a devenit un obicei. Andrei. Nu stiu ce m-a atras la el cu adevarat. Profunzimea lui atat de bine ascunsa, perversitatea, duplicitatea in care traia, asemanarea cu mine in ambitia de a reusi. Nu stiu nici acum. -naccesibilitatea lui aparenta m-a indemnat sa-l cuceresc putin cate putin, savurand fiecare pas castigat, fiecare reduta pierduta. *l mi-a aratat viata de noapte a >ucurestiului, m-a atras in /ocurile lui perverse, mi-a demonstrat de ce pot fi in stare atunci cand sunt excitata, de ce nebunii pot face in vazul lumii, dar fara sa fiu vazuta, fara sa-mi fie frica, fara sa-mi mai pese de principiile mele de mare doamna. -ncet incet ma invata sa-mi exprim sexualitatea in feluri negandite de mine pana atunci. Parca era in filmul B saptamani si /umatate. !caziile de a ne afisa in public impreuna erau foarte dese, iar noi nu ratam nici o ocazie de a profita, de a initia /ocuri erotice de fata cu toti. *ra atat de excitant, incat a/unsesem sa cautam sentimentul acela al culpabilitatii, al fricii de a nu fi prinsi sau vazuti. .oliciunea pe care mi-o simteam nefiresc sub roc ie, privirile lui pe care i le simteam intre picioarele mele desfacute atat cat sa poata vedea, roc ia de care ma dezbraca lasandu-ma doar in len/erie si aina de pe mine, biletele pe care mi le trimitea prin c elnari, noi fiind amandoi la masa cu diverse persoane din business, totul era un carusel ametitor care imi placea si ma provoca in continuu. -ntr-o seara mi-a spus ca ma iubeste. --am intors marturisirea, simtind in aer ca lucrurile ar putea capata alte valente. Nu m-a crezut. *u nu cautam sa cred sau nu. Atunci mi-a spus ca se simte folosit de mine, ca nu s-ar mira daca intr-o zi i-as lasa "## de dolari pe noptiera. Am ras amandoi, insa stiam ca are dreptate. %i el stia. &aceam dragoste absolut tot timpul. Nu ma mai saturam de el, nici el de mine. A/unsesem sa dorm foarte putin, la birou trebuia sa fiu spirt, iar acasa trebuia sa fiu atat timp cat David era treaz. Noaptea era a mea. %i numai la ea visam in timpul zilei. Monei ii spuneam din ce in ce mai putin despre Andrei. Mi-era teama sa o mint, mi-era teama sa-i spun adevarul. Nu cred ca ar fi inteles. Am fost iubita lui Andrei cativa ani. Cu pauze. Ne certam crunt din cauza geloziei lui exagerate. -nventa tot felul de povesti, vedea tot felul de amorezi in /urul meu, tot felul de priviri, nu intelegea de ce trebuia uneori sa stau la birou pana noaptea tarziu. Certurile dintre noi devenisera atat de dese incat obosisem sa ma /ustific, sa ma apar, sa-i explic. Poate daca i-as fi spus ca ceea ce faceam cu el imi placea foarte tare, ca in timpul zilei ma gandeam ce rol sa mai /oc seara, in ce pozitie mi-ar placea sa fac dragoste c iar in momentul in care ma gandeam la el, ar fi fost mai usor pentru amandoi. Dar mandria nu ma lasa. -mi placea sa ma simt dorita, sa simt ca cineva ma vrea cu atata ardoare. Ce prostie ( Pauzele pe care le luam, ca apoi sa o luam de la capat, nu faceau decat sa ne sporeasca dorul regasirii, imbratisarii, brutalitatea sarutului, parca o confirmare a

proprietatii unuia asupra celuilalt. Noptile de dragoste erau prea scurte, iar zilele dintre ele nu faceau decat sa ne atate dorinta. Dimineata ne sculam sleiti de putere, avizi de somn, urand lumina care invada casa, astepand din nou intunericul.