Baiatul se strecura in lumina difuza data de lampa peste care era aruncata o tesatura rosie.

Usa se
inchise incet in urma lui si am avut senzatia ca el insusi o oprise sa se tranteasca parca cu frica de miscari
bruste, zgomot.

Eram legata in gluma de patul de fier al sotilor brum. Ceilalati baieti , 10 la numar, cu varste intre 9 si 14
ani erau stransi in sufragerie asteptandu-si randul.

Mi-am ridicat curioasa capul sa vad prima victima. Zic victim pentru ca alura lui sovaitoare imi dadesa
senzatia ca trebuie s ail apar de ceva, dar e impropriu spus. Acest baiat venise la mine la lucru astazi de
dimineata cu jumatate din haitasii din sufragerie , figura lui serioasa dandu-mi de inteles ca era o
propunere de afaceri.

Cu vreo doua luni in urma era la fel de departe ca acum sa platesc chiria …auzisem niste baieti vorbind
in barul incare eram angajata part time ca ar fi dat si 100 lei sa vada o femeie si sa o pipaie si ma
oferisem. Pur si simplu. Aveam un frate de varsta lor acasa si stiam cat de curios era, dar pe langa asta
intelegeam ca genul lor innocent de curiozitate si banii pe care ii ofereau puteau incapea pe mani straine,
profitoare si periculoase. Sau pe vreun site pe internet, care i-ar fi invatat ca femeile stau in genunchi si
presteaza sex oral cat e ziua delunga.

Asa ca am mers cu ei, castigand in seara aceea jumatate de salariu si i-am lasat sa faca tot ce-au vrut ,
fara obscenitati. Le-am explicat tot felul de chestii, i-am lasat sa imi faca placer dupa indicatiile mele si
asta fusese tot. Nici unul dintre ei nu isi pierduse vriginitatea dar erau foarte multumiti de ce pipaisera.
Bineinteles ca incercasera mai mult, bineinteles ca limbajul lasese de dorit dar asta fusese tot. De atunci
ma intrebasem ce as face daca se ajungea la sex cu vreunul dintre ei…ce sa zic, as fi marit suma. Baietii
astia erau crescuti de bunici sau rude, parintii lor erau prin tari straine pe la munca sau altele,,dar oricum
ei aveau bani de cheltuit si erau prea putin supravegheati acasa, bunici batrani, rude care aveau déjà
proprii copii. O piata potenta pentru oricine fara a mai amesteca si sexul in ea.

De aceea m-a surprins un pic baiatul cu par aproape alb din fata mea. Parintii lui traiau in vila cea mai
mare de pe strada, cu sora lui nepoliticoasa , care uita frecvent sa lase bacsis.

Dar nu foarte mult. Baietii sunt baieti si cel mai bine merg in haita.

Se uita lung la mine dandus-si parul lung dupa urechi. As vrea sa spun ca era frumos pustiul si sa trec
peste , dar nu era doar atat, modul in care se misca, privirile lui directe si mainile lungi, gratioase il
scoteau imediat in evidenta.

Pot sa ma apropii?

Eram, bineinteles, dezbracata pe acel pat ca asa fusese intelegerea, acces nelimitat la corpul meu. Brusc,
nu m-am mai simtit in largul meu. Preferasem sa ii tratez ca pe copii sis a consider totul o joaca dar
seriozitatea afurisita a pustiului casapise toata sceneta. Am facut un gest vag cu mana.
Sigur.

Trebuie sa stiu, spuse incet ca pentru el, aproape cu tristete.

Toata treaba devenea serioasa, mult prea intima. Am aruncat o privire spre usa asigurandu-ma ca era
inchisa.

- N-o sa intre nimeni, spuse el dand din cap, eu sunt sponsorul in seara asta.

Nu stia nimic, deci. Baietii de dincolo nu puteau fi lasati sa astepte prea mult iar el nu parea sa fie cel mai
rapid si rusinos pusti.

- Avem 2 alegeri – ori ii trimiti la plimbare pe pusti sa le spui ca a cazut totul ori ii lasi primii si
ramai ultimul .

Se holba un pic dar nu ma contrazise. Apoi se mai gandi 10 secunde si isi stranse mainile in fata. Dadu
din cap spre mine si iesi. As fi vrut sa spun ca oricare dintre cele 2 alegeri imi era egala dar ma ardea
curiozitatea si abia i-am rabdat pe cei 4 baieti care venire pe rand sa ma pipaie si sa ma inghionteasca ca
pe o sirena. Erau cu adevarat copii pe langa baiatul cu parul alb, radeau si se prosteau facand sunete si
ma gandeam cu groaza ce vor povesti mai departe despre intalnirea aceasta. La un moment dat cand ma
plicisisem de prostiile lor si era cat pe ce sa ii pocnesc Alex striga prin usa ca a venit mama unuia dintre
ei. Deodata , isi amintira ce faceau acolo si se potolira, ceea ce era bine ca mi se terminase rabdarea.

Alex a venit dupa ce plecara cu totii si holul se intuneca. Deschise usa cu aceeasi finite si se apropie de
pat asezandu- se pe el.

- Esti obosita?

Cata perceptie. Eram. Dupa o zi de munca la bar si zapacitii aia mici nici nu-mi mai venea sa ma ridic din
patul acela.

Cati ani ai?l-am intrebat ca sa zic ceva, eram iarasi stanjenita.

Ridica din umeri si nu raspunse dar ochii lui albastri ma ardeau in semintuneric. Si totusi nu sesizam vreo
intentie de seductie in el sau vreun pericol Era doar curiozitate si tristete.

Trebuie sa stiu, spuse iar pentru mine de data asta, cerandu-mi voie. Fara sa vorbim mare lucru l-am
lasat sa ma atinga raspunzand la intrebarile nepuse si aratandu-I ce le aratasem si celorlalti . Un pic de
biologie si raspuns la stimuli .

La un moment dat baiatul incepu sa ma mangaie si nu parea ca nu stie ce face. Am tresarit camd mainile
ii ajunsera pe sfarcurile mele pe care le ciupi, strangand cu intentie. Am rasuflat mai repede si el a
zambit.

Am avut o doica, spuse incet, care m-a invatat cate ceva. Pot sa ma opresc daca vrei. Ea era mai in varsta
si am crezut ca de aceea…nu prea imi pasa de treaba asta. Dar uitat-te la tine, ochii iti stralucesc si vrei
mai mult iar eu nu simt nimic deosebit.
Mainile lungi cu degete suple ii alunecara usor intre picioarele mele. Imi deschise cu blandete dar ferm
pulpele si isi lasa capul intre ele. L-am prins repede de par sa nu trecem in zona ilicita a relatiei noastre.

- Te rog, sopti si rasuflarea lui calda aproape ma facu sa termin

- Ce vrei sa stii, de fapt? E vorba mai degraba despre o confirmare, cred. Putem vorbi despre asta,
dar esti minor si eu nu sunt chiar nebuna.

Rase slab intre picioarele mele fara sa se miste din pozitia lui avantajoasa. Cand ma atinse prima oara
am scos un scancet care nu-mi era caracteristic si am incercat sa ma retrag …chiar am incercat dar stia
ce face si nu-mi mai dadea senzatia de fratior de ceva vreme.

Am terminat repede si el scoase un sunet atat de profund un marait mult prea masculin pentru finetea
lui androgina.

Cand mi-am revenit cat de at statea la marginea patului cu parul lui deschis la culoare alunecandu-I pe
langa fata si cu capul in maini. M-am ridicat repede si l-am luat in brate.

- E in regula, i-am soptit uimita ca era atat de distrus si o arata cu atata franchete. Dadu din cap si
ma imbratisa si el.
- Multumesc
- Eu iti multumesc, am pufnit eu in ras.

A ridicat ochii spre mine dintrodata rosu la fata.

- Ai putea sa, stii tu…

Il vazusem tot timpul inconjurat de fete si stiam ca nu era pregatit nici pe departe de viitorul lui sexual
marginalizat. Dar totusi….Alex era delicat asa cum multe fete nu sunt, isi purta parul pana la umeri iar
oasele lui lungi si elegante ii permiteau sa se miste usor, cu gratie. Il auzisem injurand ca pe orice baiat
chair imbrancindu-se cu baietii de varsta lui. Insa fetele erau cele care ii voebeau sau il opreau , el nu
avea initiativa niciodata. Si oricat s-ar fi imbrancit cu baietii nu depasea niciodata limitele sa ajunga la
pumni.

- Stiu, nu e nevoie. Cand se intorc sotii Brum?

Stiam déjà ca nu se intorceau in seara aceea dar vroiam sa schimb vorba. Prezenta lui avea pentru mine o
intensitate care ma facea sa sar in sus, in nici un caz nu vroiam sa stam de vorba si sa il cunosc mai bine.
Simteam ca nici el nu prea avea chef de socializare, dar parea asa singur acolo de parca era orfanul
suprem.

- Trebuie sa plec, i-am spus. Ti-e foame?

- Mda…plec si eu imediat.
- Vino cu mine. Trebuie sa fac ceva de mancare pana vine frati miu si tata de la munca. Daca vrei
poti sa ramai la noi si sa te duci maine acasa.
 - Nu, multumesc, spuse parand socat, n-as putea niciodata. Nu am nevoie de mila ta. Nu sunt
singur stii? Am o familie la care sa ma intorc, am si eu o sora si in seara asta chiar nu vreau sa mai
cunosc pe nimeni. Trebuie sa-mi adun gandurile….
- Tu cu tine insuti ca si pana acum.

Imi arunca o privire iute de parca ar fi vrut sa vada daca imi bat joc de el.

- Trebuie sa inchid aici, imi spuse indreptandu-se de spate. Mi-a facut placere sa te cunosc. Sa ai o
seara buna.

Are unghiile turcoaz astazi. Isi lasa usor mana pe bratul meu iar pe buzele ei flutura un zambet usor,
intrebator. Daca ochii ei n-ar avea tot timpul aceeasi vapaie, aceeasi invitatie perpetua viata me ar fi mai
usoara. Ma face sa ma fastacesc si in acelasi timp sa o las sa fac cu mine ce vrea pentru ca daca n-ar fi ea
as fi probabil ultimul din clasa, as sucomba matematicii si fizicii si as pleca de aici, din visul meu.

Visul meu e un liceu de arte. Am tinut cu dintii de el, inca de cand am aflat ca exista asa ceva. Profesorii
imi spuneau ca viitorul meu este asa de clar, ar trebui sa fiu recunoscator ca sunt atat de indemanatic, in
orice fabrica, intreprindere sau chiar in constructii m-as descurca de minune. Muschii mei vor face toata
treaba si fireste, ce nevoie mai am de altceva? Doar sunt fiul tatalui meu, un om asa de bun la toate ca
toata lumea il apreciaza cu toate ca nu a muncit regulat in viata lui.

Si deodata Aline mi-a spus ca ixsta un loc unde oamenii ii invata pe copii arta. Adica, un loc in care pot isa
inveti sa desenezi, pe bune? Unde culorile sa capete sens si tot ce mi se pare gresit in schitele mele sa
aflu sa pot indrepta, sa nu mai dorm noaptea chinuit ca sunt asa de prost ca nu imi pot da seam ace nu e
in regula?

In ziua aceea am mers acasa, am scios schitele de sub pat si le-am analizat cu un ochi critic. Am transpirat
udand foile din mana mea pentru ca groaza era prea mare, mai mare ca speranta. Sunt destul de bun? O
sa vada cineva ca ma stradui ca e singurul lucru care face zilele cenusii sa fie suportabile? O sa vada
cineva in desenele mele urmele loviturilor, durerii si insingurarii mele vor veadea ca dincolo de asta nu e
nimic, chiar nimic de minus zero ca eu sunt minus zero?

Dar am intrat. Am dat examenca toata lumea si cand am vazut 8-ul de la admitere am tras prima gura de
oxygen din viata mea….eram de 8 ce fericire absurda!

Nu stiam ce presupune asta, nici macar ce fel de scoala e asta de aceea nuam fost asa de socat ca faceam
materii obisnuite matematica, fizica, romana, limbi straine si Doamane ajuta, multe , multe ore de
atelier! Aline a aparut de nicaieri de parca ma stepta, eram noul ei proiect. Intrase si ea cu o nota mai
mare si topaia fericita ca un copilas.

- Nu ti fa griji! Totul e mai simplu aici si eu voi fi mereu langa tine….

Chiar a fost. Si inca este , Aline este o fata frumoasa cu adevarat, genul de printesa cu silueta ei mignona,
parul roz si unghiile tot timpul in alta culoare, ochii ei verzi ma privesc de parca asteapta ceva si se
lumineazad ma vede, Si ea e raza mea de soare, motivul pentru care simt ca totul e posibil aici si in viata.
As face orice pentru ea si n general mi-as da o mana ca sa nu trebuiasca sa ii spun vreodaa ce cred cu
adevarat , ca ma iubeste iar eu tin la ea ca la o sora mai mica. Ca as rupe capul baietilor care se dau la ea
cu placere si voi fi mereu gardianul ei dar ca as prefe ra sa isi tina mainile pe langa ea mai mult si nu pe
mine.

Viata mea e complicate. Ca sa pot plati materialel la scoala asta muncesc cu tata In constructii, dimineata
si seara, ca fug de la orele de geografie pentru ca vin materialele si ca nu pot intelege matematica de fel,
poate pentru ca sunt prea oboist la ora aia si ma intreb cu ciuda de ce naiba imi trebuie la scoala asta.

In timp ce Aline se viseaz cu mine intr-o casa cu gard alb iar tata e incantate cebun sunt la tencuit singura
mea raza de speranta e atelierul de arta, am in fiecare zi doua ore care probabil fac diferenta intre mine
si depresie. Am senzatia ca daca fac tot ce trebuie, multumesc pe toata lumea, imi tin firea in frau si nu
am datorii nicaieri merit cele 2 ore de dezmat total in care creierul meu isi ia tainul pana a doua zi.

In seara aceea tata se calmase in sfarsit, isi bause berile la tele vizor si il iertase cat de cat pe inginerul de
santier care il pusese sa reface un zid pentru ca nu se potrivea planului de constructie. Nu ma lasa inima
sa ii spun ca era platit cu ora asa ca nu prea conta ce facuse inginerul acela , dar atat avea mandria lui.

- Ia zi, nue un ticalos? Facusem un zid asa frumos, perfect aliniat, ai vazut si tu!

O chii lui rosii ma studiau peste fata de masa de plastic provocandu-ma sa fiu de acord cu el, in acelasi
timp implorandu-ma. Am inghitit in sec ca sa imi estompez mila zguduitoare pe care o simteam pentru
tata, mila fata de un om care nu intelesese niciodata ca parearea lui nu conta, ca era doar un muncitor in
constrcutii cam betiv, apreciat pentru putearea de munca nu pentru opiniile lui.

- Si ia zi ce mai e pe la scoala aia simandicoasa a ta? Zici ca iesi cu o meserie dupa toate astea?
- Da, tata, o sa fie bine.
- Da, bine, mormai el, vii la munca pictat cu toate culorile de rad si curcile alea proaste de
necalificati….ma baiatule, eu n-o sa traiesc vesnic! Eu zic sa lasi prostiile si sa vii cu norma
intreaga pe santier! Ai 17 ani deja, stii cum sta treaba si esti voinic…mazgalesti de cand erai mic
si ce ti-a adus asta vreodata? Doar strici hartia si sunt asa scumpe culorile alea…

Sor-mea dadu navala in casa in stilul ei zgomotos si se duse direct inbucatarie fara macar sa se descalte.

- Azi mancam piftele cu sos si piure, striga la noi, daca vreti si salata vem varza murata, bine?
- Te ajut, zic sarind de pe scaun pentru ca discursurile tatalui meu ma sleiau de energie si de pofta
de viata.

Cand am intrat in bucataria mica se intoarse spre mine si ranji

- Tata, hm? Un soare!

 - Orbitor, incuviintez si o dau usor la o parte. Sormea e fata buna dar in bucatarie nu e
….necesara. Taie si tu varza ii zic si curata cartofii.
- Da, chef, ranji ea

Scot carnea tocata din frigider si adaug mirodenii, usuroi, ceapa tocata fin un morcov , cimbru si
piper, mainile mele proverbiale se misca practice si sigure. Incalzesc uleiul si scot o conserva de rosii
tocate. Am noroc ca bucataria e mica ajung la toate fara sa ma deplasez prea mult. Intre timp sor
mea a pus cartofii la fiert cu sare si s-a asezat pe un scaun. E cu un an mai mare ca mine dar cumva
ma simt mai mare ca ea, si sunt de astfel cu vreo 15 centrimetr mai inalt sim ult mai musculos decat
ar spera ea vreodata sa fie.

- Pe unde ai fost?
- N-ai vrea sa stii, ofteaza , dar desi e obosita ochii ii lucesc de entuziasm. Am intalnit azi cel mai
extraordinat tip din viata mea, pacat ca e minor.
- Asa? Fac obisnuit cu genul asta de declaratii

Deschide gura sa imi povesteasca si in clipa urmatoare se aide soneria. Soneria aia e ultima urma a
mamei mele in casa asta. O melodie vesela, enervanta care o facea pe ea sa chicoteasca tot timpul. In
timp ce se ridica sa vada cine e,pe fetele noastre se strecoara aceeasi expresie mahnita si exasperata
totodata.

- Maine o scot, ii promit

- Asa zici mereu, sopteste in timp ce trece pe langa mine.

Aud voci dar sunt ocupat cu cina, n-am de gand sa las ceva sa se arda nu cand tata e in dispozitia asta. Nu
am energie pentru alte reprosuri.

Ea se strecoara inapoi in bucatarie. Are obrajii rosii si ochii mari si uimiti. De zici ca e o fetita.

- As fi vrut sa fi gatit altceva in seara asta, zice ea incet. Tipul ala extraordinar tocmai a intrat pe
usa.

Ma pufneste rasul.

- E neam nobiliar?
- Nu stiu sigur, dar ar putea fi.

Recunosc, sunt curios de-a binelea acum.

- Si l-ai lasat cu tata?

- Aoleu!

Sare de pe scaun, cauta niste pahare si gaseste 4 deperecheate apoi se holbeaza la mine.

- Nu avem decat bere in frigider! Faci tut e rog, te rog limonada ta? Aia buna cu ghimbir si menta?
 - Du mancarea la masa, zic in timp ce mainile mi se misca deja dupa o razatoare lamai si ghimbir,
incerc in zadar sa nu chicotesc dar ce pot sa fac? Eu am arta mea, sor mea are baietii si foarte
putini au ajuns pana la noi acasa. Ea se agita sa puna mancarea simpla in 2 vase de portelan alb,
alta mostenire de la mama, gaseste tacamuri si dispare cu toate in camera care e si sufragerie si
camera mea.

Gasesc o carafa de sticla pe care mama o folosea ca vaza de flori o spal bine si fac repede limonada. Sunt
vesel nevoie mare ca se intampla si pe la noi sa avem oaspeti, temperamental tatei ii cam tine pe oameni
afara. Imi dau seama ca nu m-am schimbat de hainele de munca dar sper sa am 5 minute cat manaca ei
sa imi dau macar tricoul jos si sa iau altul.

- Alesa , o strig, ia limonada si adu-mi te rog un tricou din camera, asta cred ca mai are inca ciment
pe el. Co ochii in jos imi dezleg sortul si il azvarl pe blat, la o parte si incep sa imi scot tricoul
cand o voce ma opreste
- Stai putin, cautam apa!

Si il vad pe musafirul nostru. As vrea sa zic ca sormea a luat-o razna dar de fapt inlemnesc cu mainile
incrucisate pe marginea de jos a tricoului meu gri, cu gauri, de munca. Nu m-am simtit atat de descoperit
in viata mea. Tipul asta care sta in fata mea zambind usor ma face sa simt ca intrat soarele in bucatarie.
Frige peste tot si e la fel de inconfortabil.

- Ce cauti aici?fac prosteste

- Apa, spune, mi-e sete

Ma intorc ca teleghidat iau un pahar il umplu cu apa de la ghuveta, o beau , apoi ma intorc cu paharul gol
spre el. Il privesc o secunda apoi ma intorc iar la ghiuveta umplu paharul si i-l dau inainte sa imi dau
seama ca am baut eu din el.

Nu pare sa il deranjeze. Imi inclestez mainile de ghiuveta aproape sa ma tai in metal.

- Alex spune, intinzand mana.

Il privesc ca un prost, nu sunt in stare sa spun nimic dar prin cap imi fulgera un gand care ma arde.
Probabil asa se simte Aline pe langa mine. Hotarasc sa imi vin in fire.

- Robert, ii strang scurt mana refuzand orice senzatie. Nu mi plac oamenii care intra peste tot
intr-o casa. Mai ales prin spatele meu. Puteai sa ii ceri apa Alesei.
- Imi cer iertare, spuse repede si facu un pas inapoi. Ochii I se plecara o clipa si am putut sat rag
aer in piept , Era ocupata cu tatal vostru…vrei sa iti aduc eu un tricou?

Il masor de la parul lung si blond deschis pana la varful genelor lui lungi si arcuite. De obicei, dup ace ma
uita la un om atragator ochiul meu de artist ii sparge farmecul cu micile imperfectiuni, facandu-l sa para
uman, accesibil. Ii gasesc si lui imperfectiunile, dar sunt superbe. Se misca stanjenit sub privirea mea fixa
si ma gandesc ca arat ca un nebun, nu ca m-as fi purtat altfel pana acum.Imi trece prin cap ca nu are cum
sa nu fie obisnuit cu genul asta de priviri. Gandul ma linisteste si ma reconforteaza totodata. E doar un
baiat, un copil pana la urma, posibil de varsta mea, incredibil de frumos, il pot privi asa, ca pe un obiect
de arta din Milano sau din Paris vazut intr-un album sau la televizor. Nu stiu daca in locul lui m-as putea
obisnui cu genul asta de reactie vreodata si brusc imi vine sa il protejez ca pe un frate mai mic.

Ignor ca nu m-am mai simtit vreodata asa, ca jumatate din creierul meu a ramas blocat undeva intre
genele lui si modul incare I se arcuieste pometele sub ele, trebuie sa ies onorabil din situatia asta.

- Daca te rog….am tricouri in lada patului, stii, dai capacul la o parte si gasesti acolo. Spune-I
soramii sa mi-l aduca in baie.

Abia astept sa scap de el, l-as scoate din casa daca as putea dar mai intai din dezastrul de bucatarie care
se desfasoara in spatele meu. Da usor din cap si dispare. As vrea sa zic ca s-a impiedicat sau ca a fost
stngaci dar gratia cu care s-a rasucit pe calcaie m-a pus pe ganduri.

- Esti dansator nu-I asa?

Se face ca nu a auzit dar am simtit ca adevenit rigid. Poate la fel de rigid ca si mine cand ma intreaba
cineva daca sunt artist.

Sor mea apare dupa cateva secunde cu un tricou si fata rosie ca focul.

- Tata?
- Il vrajeste Alex. Ar putea nauci si o piatra, spune si ofteaza. Ai vazut ceva ,mai frumos in viata ta?
- Stiu ca nu prea ai dat pe la scoala dar e cineva, nu ceva. Acum fa-te utila sis tai un pic cu ei pana
ma intorc. Inca tremur si nu mi-am dat seama pana acum. Sora mea se incrunta usor
- Ce e cu tine?
- Obosit. Abia astept sa ma bag in pat.

Ea se duce in camera iar eu ma strecor in baie dorindu-mi sa nu ies de acolo prea curand, dar gandul ca
nu ma mai pot uita la Alex ma deprima. Ma asez la masa si desi mi-a pierit foamea mananc ceva ca sa imi
tin mainile si gura ocupata. Surprind de cateva ori privirea lui A;ex dar nu ii raspund in nici un fel . Tata
peroreaza ceva despre munca iar soramea incearca sa il impace, stim amandoi ca dup ace mananca va
adormi pe scaun.

- Trebuie sa plec, spune brusc Alex

- Ei, na, voi tineretul mai stati, spune incredibil, taica-miu, ridicandu-se greoi, mai vorbiti de ale
voastre. Invatati ceva manière de la baiatul asta.Nu stiam ca tata stie ce inseamna manière.

Dupa ce pleaca el, eu cu sormea si cu Alex stam ca la poza.

- M-ai urmarit, nu-I asa? Nu aveai de unde sa stii unde stau si ai aparut mult prea curand dup ace
am ajuns acasa. Spuneai ca ai o familie, nu se ingrijoreaza daca vii asa tarziu?
- Abia ne-am mutat aici, o sa le spun ca m-am ratacit,spuse ridicand din umeri. Nu eram pregatit
sa ma duc acasa.
- De ai ate-am si invitat, spune sor-mea zambind si ma bucur ca ai venit. Te descurci pana acasa?
 - Taxi, spuse ridicand iar din umeri.
- Unde stai? Intreb deodata cu o banuiala
- Stiu sa ajung acasa, Robert, spune razand usor privindu-ma incredul
- Stai in complexul nou, nu-I asa, unde sunt apartamentele alea de fite. E la cateva strazi de aici iar
in zona nu prea vin taxiuri, Te duc eu.

Alex isi inclina capul uitandu-se la mine. Sor-mea se holba de-a dreptul nevenindu-I sa creada iar eu
mi-am stapanit cu greu un geamat launtric.

- In zona nu prea vin taxiuri? Nici Uber? Intreba Alex intr-o doara, apoi isi scoase telefonul
verificand.
- Il duci tu? Parca vroiai sa te bagi in pat!
- Alesa, stii cum e pe aici….

Acum se holbau amandoi. Cum sa spun de fata cu tipul asta ca cineva cu fata lui, imbracat ca el, nu avea
sa treaca usor de cartierul nostru rau famat? Ca aveam o groaza ciudata ca daca il lasam sa plece singur
n-aveam sa-l mai vedem vreodata? Cum sa explic ca deacum devenise de-al meu si trebuia sa-l protejez?

Si ce naiba era cu pornirea asta emotionala? Tocmai eu care stiam ca orice pas gresit putea insemna
sfarsitul jongleriei si cand toate bilele vor cadea pe jos nu voi mai avea nimic?

- Vin si eu, spuse brusc Alesa. Ca sa nu te intorci singur.

Am simtit in clipa aceea o mare dragoste pentru sor-mea. Nu era ea un geniu dar la intuitive nu o
intrecea nimeni. Nu vroiam sa-l las sa plece singur, adevarat, dar nici nu vroiam sa fiu singur cu el cei
aproape 2 kilometri pana la complexul nou.

- Nu e nevoie, imi cer scuze daca par asa fragil, dar nu sunt, nu va stricati somnul pentru mine.

Alex incerca sa rada de noi, dar parea coplesit, rusinat si cumva mai drept decat cu cateva clipe inainte,
S-a ridicat de la masa si nu m-am putut impiedica sa observ cu cata gratie a ocolit coltul acela taios al
mesei din metal de parca il ghicise pe sub musama. Si-a luat paltonul negru, elegant si s-a indreptat spre
usa hotarat.

Intr-o secunda eram in picioare cu geaca pe mine si incaltat. Cand s-a intors sa-si ia la revedere aproape
ne-am ciocnit, i-am observant expresia surprinsa cand m-a vazut atat de aproape si a facut un pas in
spate. Abia imi trageam sufletul asa de repede ma miscasem. Alesa era in spatele meu si imi atinse usor
incheietura, probabil sa ma calmeze, sa-mi spuna ca e langa mine. Inima imi batea de imi tiuiau urechile
si imi venea sa-I trag un pumn lui Alex fara motiv. Prin minte mi-a trecut o imagine fara legatura, sormea,
mica, stateam amandoi pe marginea unui pat, in dormitor probabil asteptand sa termine cearta mama si
tata. Ea ma tinea de incheietura ca si acum ca sa ma impiedice sa ma duc acolo sa vad ce se intampla. Ca
si atunci ceva zbiera pericol in mine si faptul ca nu era ceva evident ma destabiliza.
 - Aici nu e democratie , am spus incercand sa zambesc. Nu e cel mai fain cartieir si m-as simti mai
bine daca te-as sti ajuns acasa in siguranta. As face asta pentru oricine ar veni in vizita, nu te
simti special.
- Si totusi ma simt, spuse Alex dar imi facu loc sa deschid usa

Am mers cu Alesa intre noi schimband cateva replici. Asa am aflat ca Alex venise de o saptamana sa se
alature mamei si surorii lui, pana atunci statuse cu taica su in alta parte. Nu l-am intrebat de ce plecase
iar el nu a spus. Aflase de liceul meu si vroia sa se inscrie la arta teatrala…ca sa-l vad toata ziua, fir-ar sa
fie. Cu sor-mea intre noi ii simteam fiecare miscare de parca aerul valurea in jurul nostru, incepeam sa
cred ca suntem toti particule de aceesi natura asa cum zic fizicienii. Am fost nevoit sa ma trezesc din
transa de cateva ori pentru ca nimeni nu stia pe unde sa o ia iar sormea nu are simtul directiei nici de
frica. Cunosteam bine zona, abia terminaseram locuintele acelea in vara cu firma de constructii a tatalui
meu, stiam si cum arata in interior …..deodata mi-am dat seama cum trebuie sa I se fi parut lui Alex casa
noastra de oameni saraci cu musmaua de pe masa si patul proptit cu carti, cu scaunele desperecheate si
peretii nevaruiti de cine stie cand.

- Am ajuns, spuse Alex privind in sus spre un etaj superior. Vreti sa intrati? Vad ca e lumina.
- E mama ta, ingrijorata, ii spun privind pe langa el. Alta data.
- Multumesc , spuse intinzand iarasi mana, ma bucur ca v-am cunoscut pe amandoi. Ochii I sclipira
scurt spre Alesa care ranji un pic. Ii prinse mana intre ale ei iar el ofta usor, Prieteni? Alesa dadu
scurt din cap. Atunci noapte buna! Acum o sa imi fac eu griji pentru voi pana ajungeti acasa. Sa
facem schimb de numere sa imi spuneti ca sunteti ok.

Nu m-am miscat. Alesa ii dadu numarul ei iar Alex se intoarse spre mine. Cand imi vazu expresia
intrebarea ii muri pe buze . Dadu scurt din cap catre mine , imi spuse pe nume si se indeparta cu o
cartela in mana. Nu privi inapoi si cumva nici nu ma asteptam.

Cand se inchise usa blocului Alesa se rasuci spre mine.

- Si iata-l pe fratele meu, ursul! Mor-mor! Cred ca n-a inteles nimic saracul baiat sit tu inca esti
incruntat! Ce naiba ai?

Luptandu-ma cu sinistrul sentiment de pierdere nu am scos un cuvant pret de cateva strazi.

- Nu stiu ce naiba am, am marait in aerul noptii. Se simtea un miros curat, semn ca avea sa vina
ploaia dar la nervii mei zdruncinati nu conta prea tare. Am ajuns acasa ca prin vis si am adormit
aproape instantaneu cu un vis tul burator, un baiat blond dansa pe o scena imensa cu fluiditatea
lui barisnicov . A plouat toata noaptea iar a doua zi nu am mers la munca in constrcutii ca nu s-a
putut lucra. Numai bine ca eu aveam febra si aiuram transpirand ca un urs vorba Alesei care nu
s-a dus nici ea la scoala ci a ramas cu mine. Tata tuna si fulgera prin casa dare u simteam totul ca
rpintr-o ceata valurita si pufoasa unde nu intra nimic acut , nimic important.
As fi zis ca era aproape bine daca nu m-ar fi scuturat frisoane violente si nu mi-ar fi fost ata de frig. Nu
puteam manca nimic doar inghiteam ce imi dadea Alesa dar a fost o perioada in care ma luptam cu ea ca
nu stiam cine e.

Pana la urma m-am trezit la spital cu o perfuzie dureroasa in brat. Afara era soare si ma simteam bine. De
o parte si de alta a patului meu erau Alesa si tata care plangea incetisor. Alesa dormea.

- Ce-ai tata? Ce plangi? Am harait eu la el socat

S-a ridicat imediat si mi-a adus apa, a fost atat de buna ca am mai vrut. S-a asezat pe margiea patului
meu ingust de spital si a zis tragandu-si nasul

- Au zis ca de la epuizare….nu ti-a mai rezistat organismal! Baiete tu nu stii sa vorbesti? Cum de
s-a ajuns la asta?
- Hai, tata, stai linistit, ce stiu ei?
- Robert! Nu avem chiar asa nevoie de bani incat sa-mi epuizez copilul! S-a aplecat spre mine si
m-a strans atat de tare in brate de am crezut ca imi rupe o coasta. Am ramas acolo incercand sa
ma conving sa ii raspund dar savurand doar imbratisarea singura din viata mea primita de la tata.
- Am avut timp sa ma gandesc cat ai zacut aici 3 zile. Daca tii tu asa de mult la aiureala asta cu
pictura atunci sa faci bine sa devii bun. Te voi ajuta cu tot ce pot , ca m-am gandit ca dupa
moartea mea n-o sa-mi mai pese ce faci dar pana atunci macar sa te stiu linistit.

Linistit. Expresia maxima de fericire la care tanjea tata. Porbabil eram inca slabit ca nu-mi explic astfel de
ce am bocit in umarul tatalui meu asa cum nu am avut niciodata curajul sa fac cand eram copil, nici de ce
el nu mi a mai drumul pana nu l-am rugat sa trag aer.

Am adormit in bratele luisi m-am trezit cateva ore mai tarziu. Tata si Alesa plecasera si primul meu gand a
fost cat o fi costat spitalizarea. Speram ca macar tatii sa-I fi platit firma asigurarea de sanitate, dar nu
puteam fi sigur, pentru mine nici nu se pusese problema de contract, eram zilier. Vorba aia, ce iei pe
mere dai pe pere cum ar fi zis tata.

M -am ridicat cu gand sad au peste o asistenta sa imi faca externarea, Imi era rau de foame si imi
simteam muschii slabiti asa ca treaba nu a mers atat de repede pe cat de hotarat eram. M-am imbracat
cu ce haine imi adusese Alesa si mi-am admirat fata galbena in oglinda. Desi nu facusem decat sa dorm
nu aratam odihnit, ochii mei negri era lipsiti de stralucire ca si parul iar pielea imi era terna, pamantie.
Daca ar fi fost s-o pictez n-as fi trecut de spectrul maro-galben, mi-am zis amuzat. Am Ranjit in oglinda
simtindu-ma ca in Invazia zombi si m-am mai strambat un pic pana am auzit usa deschizandu-se. In
secundele de danaite sa ma intorc un miros subtil a umplut camera si am stiut cine e.

Asa ca am asteptat. Inima imi batea ca la pacanele cand mai ai 2 lei si stii ca ii pierzi si pe aia. Senzatia de
pericol era atat de acuta ca am simtit cum mi se ridica parul pe mine. Padure si apa, miroase a ploaie in
padure, m-am gandit. Am ridicat ochii spre el si iar am simtit barosul cum ma loveste in moalele capului.
Am cazut pur si simlplu in genunchi ca oricum nu ma tineau picioarele si uitasem asta. Alex a fost imediat
langa mine si m-a ajutat sa ma ridic si sa ajung la pat.
 - Ce faci mai? Era sa mori si tu esti imbracat gata de plecare?
- As prefera sa nu ma atingi, am spus printre dinti pentru ca asta era tot autocontrolul pe care il
mai aveam.
- Bine, data viitoare te las sa zaci pe podea. Arati ca naiba.

Ma cerceta cu ochii lui albastri cenusii si am vazut cand si-a dat seama de starea jalnica in care eram

- Bine ca arati tu bine, am suierat eu

- Poftim?
- Daca vrei sa ma ajuti dute dupa o tipa de-aia sexi in albastru sa-mi faca externarea, mor naibii de
foame aici.
- Uite ce zic eu- trag o fuga iti iau ceva de mancare si cand ma intorc vedem, vorbim. Ce ai vrea?
- Carne, am spus salivand

l-a pufnit rasul si s-a indreptat spre usa,

- Dar oricum tu ce cauti aici?

- Alesa. A trebuit sa se intoarca la munca si tatal tau la fel, m-a trimis sa vad ce faci ….o sa se
bucure ca vrei carne. Inseamna ca esti bine, asa a zis.

Am inchis ochii si m-am lasat pe spate. Cred ca am adormit iar pentru ca m-a trezit cand m-a zgaltait. Imi
adusese carne pe gratar, mai precis pui dupa care nu ma dadeam in vant si o salata cu de toate.

- Mi-ai adus mancare de doamne la regim, n-o sa ma satur cu astea, am spus incepand sa infulec
era atat de bun ca aproape i-am multumit. Aproape. Prea ma privea zambind fericit.

Cand am trecut la bucata urmatoare am simtit o usoara senzatie de greata, asa ca m-am oprit si am
rasuflat adanc. Imediat si-a pus mana peste a mea.

- Mi-era teama sa nu ti se faca rau, ai practic stomacul gol de 3 zile.

Am asteptat sa imi treaca greata ca sa pot vorbi dar a continuat el, nelasandu-ma.

- Cat a fost tata bolnav vomita mult de la medicamente….m -am obisnuit sa fiu atent la el si
aproape am simtit cand ti-a fost de ajuns.

Mana lui fina cu degete lungi si unghii ovale arata ca de alabastru pe pielea mea inchisa la culoare cu
degete butucanoase si patrate. Si ale mele erau lungi, am apreciat ca doar mi le-am desenat de atatea
ori, dar dintre cele 2 a lui arata ca a unui Pictor iar a mea ca a unui muncitor in constructii ce eram.

- Alex, daca te rog ceva promiti sa ma asculti? Te rog.

Dadu repede din cap impresionat de gravitatea cu care ii vorbeam. Am rasuflat adanc stiind ca odata
spusa treaba asta nu o mai puteam lua inapoi, dar ei bine, era prea mult pentru mine si nu stiam ce
altceva sa fac.
 - Poti, te implor, sa nu ma mai atingi? Am senzatia ca mor de cate ori te vad dar sa ma si atingi e
prea mult pentru mine. Intelegi? Nu stiu ce inseamna asta, nu inteleg ce se intampla dar e clar ca
e ceva aiurea ce trebuie lamurit. Mie teama ca data viitoare cand pui mana pe mine te voi lovi si
nu as putea sa mi-o iert niciodata
- Nu m-ai lovi, spus Alex retragandu-se cativa pasi. Am crezut ca suntem prieteni. Iar tu mai
degraba m-ai apara decat m-ai lovi, stiu asta.

Am avut senzatia ca se indreapta spre usa sa plece, stiu ca eu asa as fi facut dupa ciudatenia a ce-I
spusesem si am simtit o panica oarba. Inima a inceput sa imi bata din nou ca nebuna si am vazut negru in
fata ochilor. Imediat in fata mea a aparut punga de hartie de la amabalaj.Am luat-o si am respirat in ea ca
in filme dar situatia nu se imbunatatea deloc. Pana la urma mi-am dat seama ca e vorba de autocontrol si
am inceput sa respir egal si lung ignorand bubuitul din urechi si bataile vijelioase ale inimii.

- Si te rog sa nu pleci.
- Nu plec, sopti Alex rezemandu-se de perete. Avea bratele incrucisate si se uita la mine ca si cum
intelegea mai mult decat universul.

Am ramas asa cat o vesnicie uitandu-ne unul la altul. As fi vrut sa I spun o multimer de chestii fara sens
dar nu puteam. Nu era correct sa ii spun ca mi se parea cea mai frumoasa fiinta pe care o vazusem
vreodata, nu era destul. In schimb, imi venea sa ii sparg capul ca sav ad ce ganduri are pe acolo sa stiu
cine este pana la ultimele detalii, cu ce se spala pe par si ce vrea sa se faca cand o fi mare. As fi vrut sa il
tin legat de mine cu corzi de otel pentru ca stiam deja ca era al meu si al nimanui altcuiva.

- Trebuie sa te rog si eu ceva, spuse el, in linistea din camera a sunat mult mai tare decat vorbise
de fapt.

Oare stia ca in momentul ala i-as fi dat si sangele meu si ficatul? Stia ca ma facuse cu totul cu capul si ca
banuiam ca da, oi fi fost eu epuizat dar fusese efectul ca il cunoscusem ce ma terminase de fapt?

Am dat doar din cap.

- Trebuie sa lucrez si eu. Tata a murit si nu avea mai nimic, oricum a fost bolnav multa vreme si tot
ce avusese s-a dus pe medicamente si spitalizari. Va trebui sa muncesc sa ma intretin sau cel
putin sa mai tin din cheltuieli. Stiu ca in constructii se castiga bine….
- Nu! Aproape am urlat la el. Nu e pentru tine.
- Dai verdicte toata ziua, nu-I asa? Dar pentru tine e? si tu ai 17 ani si scoala iar eu n-am de gand
sa ajung pe aici spuse fluturand din mana…mana aceea gratioasa. Imi trebuie o suma rapid, nu
am timp sa muncesc o luna in alta parte asta fara sa mai pun la socoteala ca ar dura pana as gasi.
- Tu? Hm….pentru ce iti trebuie bani asa rapid?
- Dansul. Costume, un concurs la care trebuie sa dau o taxa de participare. Daca castig nu va trebui
sa mai muncesc fizic si voi avea timp sa gasesc altceva de munca, mai sustenabil.
- Uita-te la tine omule! Munca in constructii te darama si nici nu e vorba de cine stie ce bani,
crede-ma.
Deodata expresia I se schimba. Ochii I se otelira si am simtit ca exista un barbat foarte hotarat dincolo de
aspectul lui fragil. Se apropie incet de mine.

- Nu stiu ce vezi tu la mine, omule, ma imita el sarcastic dar am avut grija de tata 6 luni, singur.
L-am carat , l-am spalat si mi-am vazut de scoala ca astfel poate se trezeau unii binevoitori sa isi
bage nasul. Nu-mi spune tu mie ce trebuie sa fac! O sa resist atat cat trebuie, am permis de
conducere, pot sa fac multe acolo ….crezi ca nu mi-e teama ca mi-as putea rupe vreun
genunchi? S-ar duce naibii cariera mea! Am doar o saptamana la dispozitie si as face orice sa
ajung la concursul ala si nu doar pentru bani. Trebuie sa stiu daca fac ceva cu dansul sau nu, am
17 ani, e tarziu! Anul trecut am ratat multe chestii de genul si nu o sa-ti spun din nou de ce ,
pentru ca daca trebuie sa iti spun din nou o sa te lovesc eu pe tine!

Se sprijinise de pat si se holba la mine atat de aproape incat ii vedeam niste punctisoare galbene in ochi.
O da, era in stare sa loveasca daca vroia. Si deodata m-am relaxat.

- Trebuie sa te tunzi,
- Ba nu trebuie sa ma tund! Parul va fi semnul meu dinstinctiv cand voi dansa la profesionisti.

Se dadu un pas in spate dar tot l-am apucat zdravan de par si l-am tras inapoi. O greseala. Ca tot ce era
Alex si parul lui era extraordinar - moale si fluid ca matasea. Am inghitit in sec.

- Da, nu trebuie sa te tunzi. Totusi, prinde-l. Barbatii din constructii nu sunt prea bine crescuti, sa
nu mai spun ca poate sa-ti reduca vizibilitatea si sa te lovesti.
- Deci tu poti sa ma …aaa…tragi de par? Dar eu sa nu te ating?

M-am panicat din nou.

- Si cum ai de gand sa lucram impreuna asa?

- N-am zis ca te iau cu mine! Am sarit eu, vorbesc cu seful de echipa si dupa aia vedem.

Se uita cateva secunde la mine, neincrezator.

- Inca nu ma crezi in stare.

Se apropie repede de mine si ma lua in brate ma tinu cateva secunde deasupra patului apoi imi dadu
drumul.

- Mama ta!
- Ba a ta, am spus sarind in sus. Hai sa plec si eu din spitalul asta ce zici? Ai idee cat e o zi de
spitalizare?

Ma privi printre gene de parca se intreba de ce schimb subiectul. Gandul ca voi lucra cu el in iadul din
santier imi insenina ziua, dar nu era bine pentru el. Ce-si inchipuia ca dupa o zi de munca acolo, zi
neinsemnand neaparat 8 ore legale – credea ca mai poate dansa dupa aceea?Trebuie sa exerseze, pana
si eu stiam asta. Pe langa asta, ii spusesem adevarul despre oamenii din constructii, felul lor mistocaresc
de a intampina tot ce e nou ma facuse sa ma iau la bataie cu ei la inceputuri. Si eu inca nu eram atat de
strain, il stiau pe tata si inca de pe la 14 ani veneam sa ajut. Dar Alex? Ma durea deja sufletul pentru el.

- Nu are legatura cu forta ta de munca, incerc din nou, e mediul in sine, agresiv si nu ai liniste asa
cum crezi tu. Pe langa asta, vei fi nevoit, probabil, sa te bati macar o data si asta e periculos. Stii
tu, arati cum arati si vor fi multe comentarii.

Alex ridica din umeri. Nu-I mai vorbisem atat de politicos pana atunci si mi se parea cumva ca asa ar
intelege mai bine.

- Nu am relatii si nu cunosc pe nimeni…decat pe tine si pe sora ta aici. Mama e medic intr-un

spital iar sora mea are 5 ani. Nu cred ca ar putea sa ma ajute cu un loc de munca, nici nu as vrea
sa stie despre dans pana nu am ceva rezultate. Inteleg faza cu baietii din santier, desi nu stiu
exact ce vrei sa spui cu modul in care arat. Trebuie sa ai ceva incredere in mine ca ma descurc.
- Nu voi putea interveni!
- Hai, mai, ca ma omori! Alesa spune ca iei intre 250 si 300 lei pe zi, am facut un calcul si in 5 zile
imi acopar nevoile.

Ma holbam la el ca nu-mi venea sa cred cata naivitate. N-ai fi zis, pe dinafara parea baiat intelligent.

- Alex, stii cum e ziua aia in care iei 300 lei? A doua zi o preferi in pat, fara mancare daca trebuie sa
te ridici. Si e vorba de mine care pot cara, bate, ridica si ce naiba mai e de facut, pentru ca, la
mine ajung treburile grele, adica la noi, la necalificati. Si nu e sigur ca atat primesti la sfarsitul
zilei aleia de 10 ore, aminteste-ti nu ai contract!
- Bine, spuse dupa aproape un minut. Se rezema inapoi de perete si desi se intunecase la fata nu
parea chiar descurajat.
- Tu trebuie sa exersezi daca vrei sa faci ceva la concursul ala!
- Nu mai vorbi ca tata! Daca nu vrei sa ma ajuti din varii motive e una dar nu ma lua de sus! Nu am
nevoie de dadaceala ci de o solutie temporara la o problema financiara. M -am gandit, sa stii la
asta de cand am ajuns aici. As putea sa ii cer bani mamei dar nu sunt sigur ca are. Cat a fost tata
bolnav a a cautat tot felul de solutii holistice, toate noutatile – spuse sarcastic facand un semn cu
degetele in aer – de la naturiste pana la masaje si alte tampenii. Tata a fost intepat, I s-au dat
licori sa bea si a fast chiar afumat de un descendent direct al samanilor. Si toate astea veneau cu
mama ….s-au iubit, stii? E inca daramata de moartea lui.
- Si tu cum esti? Te agati de concursul asta ca sa ii dovedesti ca esti in stare unui om care nu mai
traieste sau tie insuti?

Imediat ce am scos porumbelul am stiut ca nu e asa, pentru ca semana atat de mult cu mine in alegerea
unei cai bazata doar pe talent si fara sprijin. Trebuie sa stii, sa ai o confirmare ca esti ceva adevarat in
domeniul tau sau asa cum zice tata, sa iti placa ceva nu inseamna ca esti si bun la asta. M-am gandit la
mine peste 10 ani desenand naturi moarte in aceeasi casa in care stau si acum si mergand la munca in
constructii in continuare si m-am ingrozit. Sau nemai desenand deloc, fericit sa deschid o bere si sa dau
drumu la televizor. Aceleasi torturi, chinuri date de nesiguranta in viitor, le aveam si eu, mai degraba eu
ma agatam de atelierele de arta cu disperarea unui inecat.
M-am ridicat cu grija sa nu cad iarasi si m-am sprijinit langa el de perete. Asta m-a facut sa ma gandesc la
faptul ca si EU trebuia sa ma intorc la munca asa cum eram acum, peste 2 zile. Si m-a cuprins o
descurajare cumplita.

- Avem cam aceeasi inaltime, spuse Alex brusc

Stateam atat de aproape ca ii vedeam petele aurii din ochi.

- Si ce?
- Cand am ajuns aici m-a oprit o tipa pe strada si mi-a dat un pliant…stii tu, fotomodel ….se opri
rusinat si imi arunca o privire alarmata. Ar fi ceva la comanda, adica cand au prezentari, pentru
diferite chestii….

Incepu sa se caute prin buzunare si scoase pliantul botit dintr-unul. Ne-am apropiat capetele si l-am citit
in soapta. Adica el a citit, eu l-am mirosit pe el.

- Si ce treaba am eu cu asta? Vrei sa vin cu tine?

Alex ma cerceta nedumerit, ca si cum raspunsul era evident.

- Sa mergem amandoi, adica.

- Amandoi? Eu si cu tine?

Alex era rosu la fata dar nu imi evita privirea. Ridica usor o spranceana si ochii ii stralucira iar
condamnatul de mine se pierdu incercand sa respire.

- Da, mai, n-ar fi tare? Am merge ca echipa, contrastul dintre noi zise facand cu mana intre noi, ar
fi chiar un punct tare.

M-am cam racit la faza asta. Adica, stiam ca sunt uratel cu ochii mei negri si tenul ars de soare, dar sa
mi-o tranteasca asa era de parca m-ar fi respins la export. Unele fete ma gaseau atragator, stiam sigur,
dar poate le atragea natura mea solida de muncitor si Alex avea dreptate. Eram un contrast perfect cu el.
M -am mai indepartat un pas si am incercat sa-mi tin firea. Podeaua de sub mine se cam inalta alarmant
si chiar cand ma gandeam sa ma asez pe langa perete i-am simtit mana pe obraz. Am incremenit o
secunda dar el si-a amintit ce-l rugasem, a facut ochii mari si a ridicat mainile.

- Gata, gata…nu se poate sa nu stii!

M-am lasat usor pe langa perete, incercand sa administrez stelutele pe care le vedeam, combinate cu
noua idee socanta a lui Alex. Oare de cand eram amandoi aici?

Parca raspunzand la gandul asta, usa se dadu de perete si aparu o asistenta medicala mai invarsta cu o
siringa agitand-o spre mine.

- Nu pot sa cred ca paturile noastre sunt atat de inconfortabile ca preferi podeaua! Calciu, spuse
agitand iar siringa. Inca nu esti bine, dragutule.
- As vrea sa plec, spun incet, cu cine trebuie sa vorbesc?
 - Vine tatal tau mai incolo si discutati. Te-a trecut pe asigurarea lui, stai linistit, zise de parca se
gandise si ea la bani. Mi-a povestit cate ceva cat a stat cu tine.

Isi facu de lucru aranjand patul iar eu am rasuflat usurat. Alex m-a ajutat sa ma ridic facand eforturi
aproape comice sa nu ma atinga dar tot am cazut un pic pe el si am intepenit amandoi intr-o pozitie
oarecum echilibrata.

Asistenta, Maria spusese ca o cheama, un nume atat de potrivit cu profesia ei ca zici ca I se daduse de la
nastere, se holba la noi si deodata m-a coplesit ziua aia si prezenta lui Alex incordat sa nu ma scape si ce
spusese mai devreme cu modelingul si m-a pufnit rasul. Alex a chicotit si el incercand sa se abtina.

- N-am mai vazut niciodata asa ceva, spuse femeia cu mana la gura. Sunteti atat de perfecti
amandoi! Total opusi, adevarat, dar atat de frumosi! Mancav-ar mama…tu treci aici, spuse
tragandu-ma spre pat, tu, dragutule stai pe scaun. Ca ingerii din Biblie Gabriel cel intunecat si
Mihail cel luminos!

Am simtit vag intepatura pentru ca ma holbam la Alex care incerca sa nu rada muscandu-si buzele dar din
ochi imi spunea din nou- Ce ti-am zis eu?

- Sau erau invers…nu mai stiu, nu conteaza., spuse repede dand din mana. Te anunt cand vine
tatal tau. Doctorul ti-a prescris vitamine si ceva antibiotic dar nu e grav.

Am aprobat si i-am multumit dar mintea imi era vraiste, nici n-am observat cand a plecat.

- Asa deci… o facem?

N-am mai rezistat. In Curand hohoteam amandoi el aproape cazand de pe scaun eu prabusit in pat cu o
stranie senzatie de fericire si un sentiment ca totul e posibil. Euforia m-a parasit curand cand am auzit
pasii tatalui meu pe care ii recunosteam si in somn.

- Eu plec acum, spuse el, ridicandu-se repede. Ma duc sa ma pregatesc si sa gasesc haine pentru
amandoi. O sa ne distram.
- Daca nu, poti oricand sa spui ca sunt bodyguardul tau….sau impresarul…ma rog.
- Da, ai vrea tu sa scapi asa usor….aaa, ingerasule! Doamne Robert, ce bine e sa ai un plan! Chiar
si unul ticnit ca asta!

Pleca stralucind, aproape lovindu-se de tata. Eu inca imi mai auzeam numele rostit de el cu senzatia ca
mi se cimentuise in creier pentru totdeauna.

Tata m-a scos din spital si ne-am dus acasa. Alesa ma lua din usa cu povesti ….cate se intamplasera
saptamana asta! Am mancat ceva, nu prea stiu ce exact, probabil o salata si ce mai ramasese din puiul
adus de Alex.

Mintea imi fierbea din 2 motive. Unul – nu banuisem niciodata ca sunt…aaa…frumos, sa zicem. Inca nu
eram sigur ca asa era, nu ma prea interesa din punct de vedere estetic ci mai mult daca as fi fost
compatibil cu Alex. De cand il cunoscusem ma simtisem ca o cioara, atat de inferior incat nu indrazneam
nici sa ma compar cu el. Si acum de fapt ce doream? Compatibil cum? Gandurile mi se blocara iara si
n-am mai insistat.

Cel de-al doilea motiv era pur financiar – ar fi oare posibil sa scap de munca in constructii? Parca mi se
luase o ceata de pe ochi. Puteam sa fac si altceva pentru bani, nu? Daca nu mergea chestia cu
modelingul in care nu ma vedeam nici macar acceptat, puteam sa gasesc altceva de munca. De ce nu ma
gandisem la asta?

Dar cum de ma puteam macar duce la o proba sa fiu model? Si ce mai era si asta? Ce face un model?
Doar se plimba de colo-colo pe un podium? Cum imi iau banii din asta? Mi-am tras o palma peste frunte
si chiar atunci Alesa dadu buzna la mine in camera si ma lua in brate.

- Ce-ai slabit, fratioare! Ce esti asa incruntat? La ce te gandesti?

- Daca vreau sa fiu model sau nu, zic eu sec, mandru ca pot rosti cuvintele cu voce tare
- La cursul de arte?

M-am holbat la ea cateva secunde….desigur, modelele erau platite la scoala mea, era un fond pentru
asta. Doamne, sa stai degeaba si sa iei bani! Puteam….

M-am scuturat si am revenit la realitate. I-am povestit soramii despre planul lui Alex incercand sa fac sa
para o gluma dar ea ma lua in serios.

- Pai, sigur ca da! Ce idee buna! E un baiat destept Alex asta!

- Trebuie sa vii cu noi, o rog, sa avem un adult cu noi.
- Poti oricand sa-l rogi pe tata, rase ea
- Aoleu, tata!

Cerul s-a intunecat brusc. Il lasam pe tata singur! Vinovatia ma apuca ca o gheara si toata discutia cu Alex
si alesa paru o prostie de zile mari.

- Aoleu, facu Alesa , gata il chem pe Alex!

- Nu!
- Ei la naiba! Tu ai intrat in spital nu de epuizare ci de lipsa de speranta! Crezi ca nu stiu? Muncesti
cu tata de la 14 ani si niciodata, dar niciodata nu am vazut pe fata ta expresia de astazi! Daca
Alex iti face bine, traiasca numele lui! Crezi ca-mi pasa daca vreti sa fiti impreuna?
- Sa fim impreuna? Alesa, sari calul! Suntem prieteni, cred, dar cam atat! Nici nu se poate
pune….am incercat sa termin idee dar deja eram in hiperventilare.
- Crezi ca nu stiu cum te-a crescut tata? Ceea ce simti acum e frica si homofobie!

Alesa ma pocni tare si am icnit , apoi am inceput sa respir. Gandurile mi se ciocneau intre ele pentru ca,
bineinteles Alesa avea dreptate, eram impotriva a tot ceea ce tine de homosexuali, stiam ca am refuzat
sa vad filme cu subiectul asta si radeam cu baietii din constructii de glumele facute de ei in general, de
mine in particular, dispretuiam asta si ma dispretuiam pe mine.

Pentru ca il vreau pe Alex.

 - Si fetele? Au fost o gramada….le stii si tu pe unele.

M-am scuturat si i-am indepartat mainile de pe fata mea. Tot ce simteam ma naucea, era atat de
inconfortabil si dureros, nici nu era de mirare ca mi se bloca tot corpul. O senzatie de greata ma pandea
si am fugit catre baie.

● Frumosul si sensibilul meu frate!

A aflat pe piele lui si prea direct ca lumea e mult mai mare decat o stia el si acum nu stie ce sa faca cu
toata informatia asta.

Il privisem dimineata de dimineata plecand cu tata pe santier la inceput abatut, apoi din ce in ce mai
intrat in rol, pana cand doar arta i-a mai ramas care il facea sa fie cine este de fapt. Nu se poate minti pe
sine insusi dar nici nu stie ce sa faca cu adevarul. Poate au fost fete dar niciuna nu e prin preajma, nu-I
asa?

M-am hotarat sa ii spun cum l-am cunoscut pe Alex dar parca m-as fi bagat in intimitatea lui, a
amandorura.

Cand s-a intors de la baie m-am uitat la el cu atentie. L-am bagat in pat si l-am mangaiat pe frunte pana a
adormit. Frate-miu are sprancene negre arcuite, este saten cu auriu in par de la zilele in santier, are ochi
intunecati de o culoare nedefinita si nasul drept al mamei. Buzele lui arcuite usor cand doarme sunt ale
tatalui nostru, pline, de om care ia ce vrea de pe masa far sa isi faca griji de silueta. Este atat de frumos
ca ma doare. Eu par cam stearsa pe langa el , am totusi ochii verzi ai mamei dar si aceia par cam mici in
raport cu celelalte trasaturi.

Tata a intrat pe nesimtite in camera si s-a oprit in spatele meu.

- Ce -o fi cu copilul asta? Am venit sa il intreb daca e in stare sa vina maine la munca, dar acum ma
intreb daca nu l-am scos cam repede din spital. A fost tot timpul sanatos tun, nu? Iti amintesti sa
fi avut el vreo chestie mai grava decat o raceala?

M-am intors spre tata sa ii dau o replica la care ma gandeam de ceva timp, dar expresia lui ingrijorata
m-a mai potolit.

- Tata, acela e locul tau de munca nu al lui! Chinui copilul asta, cum ii zici tu, de ceva ani, de parca
asta ar fi trebuit sa faca, sa munceasca cu tine!
- Mai Ale, dar ce-ai fi vrut? Sa il las sa stea pe la coltul strazii ca pe ceilalti Golani din cartier? II vezi
in fiecare zi fumand si nefacand nimic, asteptand sa treaca timpul! Saracii lor parinti! Nu l-am
chinuit, i-am dat ceva de facut cu mainile ca sa devina barbat!

Deacum se enervase de-a binelea. Trecu pe langa mine si il scutura pe Robert, trezindu-l.

- Zi, vii maine cu mine sau mai dormi?

 - Vin, tata, vin spuse el incet. Te-am auzit si sunt de acord cu tine. Am devenit barbat, poate nu ala
care imi doream eu, dar sunt in stare acum sa imi iau viata in maini. Cu care stiu ce sa fac,
datorita tie, zambi el.
- Ei, daca nu te simti in stare, nu trebuie, spuse tata inmuiat, cu generozitate. Il mangaie incet pe
mana, si mi-am dat seama ca il iubeste.
- Niciodata? Intreba serios Robert

Tata se ridica si se inalta pana la cei 1,90 ai lui.

- Baiatul ala, Alex, el e de vina nu? Iti baga tot felul de idei in cap de care tu u ai nevoie! Ai un loc
de munca langa mine, ai desenatul tau, ce iti mai trebuie? Fetele se calca in picioare sa iti atraga
atentia trebuie doar sa alegi ca sa te pui la casa ta!De ce e viata atat de rea pentru tine, Robert?
Suferi si nu inteleg de ce!

Mana lui mare dadu un pumn in perete de se zgudui casa.

- Semeni cu ma-ta, de aia! Tot timpul nemultumit, tot timpul cu mintea in alta parte nu la ce ai de
facut! O sa pleci sit u? Vrei sa fac ice, mai precis? Sa desenezi pana mori de foame? Sa devii
flowerpower cu plete si zdrentaros? Nu in casa mea baiete!

A trecut ca o furtuna pe langa mine si am rasuflat usurata ca nu se gandise si la cealalta posibilitate a

relatiei dintre Alex si Robert. Sigur, nu era cazul, inca, dar de la tata mostenisem intuitia. Poate totusi era
o idee prea absurda ca sa ii treaca prin minte. I-am dat repede un mesaj lui Alex, lumina ii disparuse din
ochi lui Robert si nu mai suportam suferinta lui tacuta.

- Alex zice sa mergem sa il vedem la antrenamente, spun cu nonsalanta dar efectul fu instantaneu
- Danseaza? Unde?
- Ne duce el acolo, vine sa ne ia in juma de ora, poti sa vii? Ia-ti si blocul de desen daca vii.

Gata, baiatul meu si-a revenit. Tristetea inca ii pluteste in ochii fumurii intunecandu-I si mai tare . Sare in
sus dar ramane cateva minute debusolat.

- Trebuie sa ma duc cu tata, nu? Are dreptate, viata mea nu e asa de rea, sunt eu melodramatic,
chiar seman cu mama, nu ti se pare?Emotional si cam tanguitor, spuse strambandu-se.

Imi arunca o privire usor nefocalizata si mi-am amintit brusc cum arata dupa ce plecase mama. Avea vreo
9 ani si ere asa de fragil , cu fata mult mai alba decat acum si ochii mari si negri. M-am gandit daca sa ii
spun dar poate nu inca, ma framant pentru ca stiu ca nu a sosit timpul sa ia o decizie si ca daca o face
acum, va fi sincer cu toata lumea si isi va baga picioarele cam in tot. Inauntrul lui nu este o persoana
tanguitoare si melodramatica ci mai degraba vulcanul tatalui nostru si o hotarare de fier. Nu sunt inca
pregatita sa imi pierd fratiorul, asa ca ridic din umeri.

- Maine e maine, astazi mergem sa vedem cum danseaza Alex. Sper sa fie bun de ceva!

Stiu ca e bun, adica e Alex, cum sa nu fie, correct?Sunt amortit, dar totusi imi iau chestiile de desenat .
Alex ne a intampinat afara cu mainile in haina lui neagra, lunga si am respirat din nou. Afara era inca
frumos, un vanticel ne a salutat apoi si-a vazut de drum. Imi placea asta, aproape la fel de mult ca si
ploaia, m-am gandit in timp ce ne salutam dand din cap ca de obicei.

Sala in care dansa Alex era privata, luxoasa as spune iar inauntru erau destui oameni , copii si parintii lor,
vreo 2 profesori care le dadeau indrumari scurte ajustand maini si picioare. Mi=am dat seama cu
intarziere ca era de fapt, un fel de examen, atmosfera era incordata se auzeau chicote si lamentari in
soapta.

- Ultimul cadou de la tata, spuse Alex din spatele meu. Pentru un an de zile, am cursurile platite.
Ti-ai adus mapa, vrei sa ne desenezi?

Am confirmat din cap apoi mi-am ales un loc langa perete si m-am asezat cu picioarele incricisate. Nu
exista vreo pozitie confortabila in care sa desenezi, ma resemnasem de mult cu asta, era la fel de
enervant ca de fiecare data cand imi ajustam pozitia amortita se modifica si realitatea pe care o
observam, asa ca invatasem cateva trucuri care sa compenseze diferenta, luandu-mi puncte de reper.
Eram rapid si ma intrebam cum va fi sa schitez corpuri in miscare, daca voi fi in stare sa surprind alonja
lor, speram sa pot dar tot eram mut de emotie. Incercasem asta in constructii dar acolo miscarile sunt
destul de repetitive si spatial, cam in acelasi perimetru, nu mi se paruse dificil sa surprind un crochiu de
pozitie. Aici, ma asteptam la creativitate dinamica si ceva in mine se entuziasma.

Cineva il striga pe Alex iar el ma parasi, abia atunci am realizat ca nu ii spusesem un cuvant toata ziua.
Alesa veni langa mine.

- Asta e un curs incheiat, imi spuse. Astazi arata ce au invatat parintilor si profesorilor. Simti
emotia?
- Si Alex?
- Si Alex, spuse Alesa, apoi se ghemui pe una dintre pernele aruncate pe jos.

M-am apucat sa schitez cateva persoane care se incalzeau in partea cealalta a salii iar mana imi mergea
bine. Cea care il strigase pe Alex era si ea acolo vorbind si razand, dandu-si ochii peste cap emotionata iar
din pantomima ei nu mai era nevoie s-o aud si vorbind. Speram totusi sa nu fie atat de plictisitoare spre
binele lui Alex. Acesta o ridica ca pe o balerina si incepura sa faca mici segmente din dansul care ii
astepta. Incredibil dar erau imbracati cum vezi pe la televizor, cu haine mulate, ea in rosu, Alex in albsi
n-as fi putut spune care era mai frumos. Arminia lor era bine exersata, mi-am zis in timp ce mana imi
mergea cu viteza pe foaie surprinzandu-le incalzirea. Unul dintre tipii mai maturi veni langa ei si indrepta
cotul lui Alex, apoi ii impinse usor soldul inainte. Apoi se indrepta spre fata si dadu din cap, de parca ra fi
spus ca o sa fie bine, se vor descurca, dar fara sa incerce sa ii schimbe pozitia ceea ce mi s-a parut ciudat,
nu era nimic de indreptat la ea, doar abia ii modificase postura lui Alex.

Cand au inceput dansurile – dansau in cupluri fata-baiat , am fost vrajit, terminat de transpiratie pentru
ca mana nu mai tinea de mult tempoul cu miscarea. Intr-un final, am decis ca ajunge si m-am relaxat
privind. Nu stiu daca erau buni sau nu, daca executau corect ce aveau de facut acolo insa intotdeauna o
persoana imi atragea atentia, fie fata sau baiat. Cineva se misca mai cu usurinta, mai pierdut in ceea ce
face, traind momentul.

Cand aparu cuplul cu rosu si alb am avut o senzatie de detasare curioasa. As fi vrut sa ma uit la Alex dar
ochii imi fugeau la partenera lui. Parea corect ce faceau, nu se impiedicara, el nu o scapa niciodata, dar
din ei doi, ea atragea privirile, fiecare miscare era desprinsa din cea de dinainte ca si cum totul curgea
elegant si usor. Cum a dansat Alex? Habar n-am, si asta ma ingrijoreaza. Oare nu exersase destul? La
finalul numarului de trei minute, figura lui intepenita imi spuse ca stia ca nu e totul in regula. Se retrasera
printre aplauzele sporadice iar profesorul de mai inainte veni imediat langa ei. Fata facu o usoara miscare
din sold si din pozitia mea parea ca sta intre profesor si Alex. Acesta privea podeaua cu incapatanare,
orice ii spunea tipul ala. La un moment dat acesta intinsa mana si ii dadu parul dupa ureche cu
blandete.Alex ridica capul si am vazut de ce statea asa de fixat pe podea, avea lacrimi care ii curgeau pe
obraz si din cum isi musca buzele stiam ca se chinuie sa se abtina. Profesorul il lua dupa umeri si plecara
undeva in spatele saliii de dans, poate vreun vestiar ceva. Fata dadu din cap si se indeparta si ea.

Eram deja in picioare de ceva timp si toate instinctele strigau sa vad ce se intampla acolo dar imi placuse
cum dansase ea si cum incercase sa imi protejeze prietenul asa ca m-am indreptat spre ea.

- Vezi ce spui, marai Alesa la mine. Sa nu ne faci de ras pe aici, fii ursul prietenos, bine?
- Stai linistita….poti sa vezi ce e cu Alex? Nu stiu ce sa-I spun acum….

Ea aproba din cap dar era suparata. Fata ii ardea si simteam ca vrea sa imi spuna ceva dar nu avea
curaj.Apoi dadu din mana a lehamite si eu am fugit dupa tipa in rosu.

- Hei, buna, Robert, spun intinzand mana spre ea.Sunt un prieten al lui Alex si vroiam sa te felicit,
nu ma pricep eu la dans dar mi-a placut foarte mult!
- Robert al lui Alex? Facu ea si ochii I se marira, avea ochi foarte frumosi ultramarini, mergeau la
fix cu parul ei intunecat si tenul alb cu pistrui. Ma bucur sa te cunosc!
- Ti-a zis de mine?
- Ei, nu te speria, nimic important. Doar ca de cate ori iti spune numele se lumineaza la fatasi mi se
pare ca e mai destins in ultima vreme.

Gasim o banca pe hol si ne asezam, ea miroase frumos, se aseaz cu gratie pe banca de lemn de parca e
un tron. Mi se pare ca ma prabusesc pe langa gratia ei.

- Ce s-a intamplat acolo?

- Sunt zile bune si zile proaste, stii? Lui Alex nu i-a iesit azi, atata tot.
- Cine e tipul ala cu care a plecat?
- Un prieten de-al tatalui lui, stii de tatal lui, nu? A murit de cancer acum o luna dar a tinut ca Alex
sa continue sa danseze aici, unde se obisnuise. Era cel mai mare fan al lui Alex, Robert! Nu cred
ca a trecut peste si poate de aici si incordarea lui. Stiu ca poate mai bine de atat! Zise strangand
pumnii cu ciuda.
Am dat din cap incercand s-o linistesc pe ea si simtindu-ma usurat ca mi se mai deschisese o portita spre
mintea lui Alex, impresionat ca fata tinea la el destul cat sa ii pese ca daduse gres cumva astazi.

- Nu stiu ce a facut gresit, recunosc, dar am vazut ca tu ai facut mai bine, asta era clar. Sunteti
impreuna, poate? Intreb sovaind si nu-mi vine sa cred ca fac asa ceva.

Ea ma masoara cu privirea si acum e mai rece, mai serioasa.

- Esti gelos, poate? Ma imita ranjind. Nu, nu suntem, nu ca n-as fi incercat si da, eu sunt geloasa
pe tine!
- Ai putea avea orice tip de pe lumea asta! Doar stii cat esti de frumoasa!
- Te-as putea avea si pe tine, de exemplu? Rase ea ironica dar eu stiam mai multe decat ea la jocul
asta. M-am aplecat usor in fata si am privit-o in ochi. Da, poate stia de atractia dintre mine si Alex
dar mie chiar imi placeau fetele intr-un fel care le placea si lor.
- Da, ai putea, esti incredibila si stii si tu asta, i-am luat mana si am dus-o la buze. Imi dorisem sa o
ating inca de cand era pe scena aceea improvizata din sala de dans. Am intins mana cealalta spre
ea si am tras-o spre mine incet atent sa nu se retraga sau s-o sperii. Cand am sarutat-o mi-a
raspuns imediat cu limba impleticindu-se in gura mea. Am gemut usor si cand s-a retras aproape
am suferit. Era de departe cea mai frumoasa fata in gura careia imi bagasem limba si cu care as fi
vrut sa continui.
- Uite ce e Robert, esti foarte dulce, dar eu sunt cu cineva. Si daca vrei sa stii chestii despre Alex,
intreaba-l pe el. Chiar ii sunt prietena buna, pentru ca e mai usor sa il am in viata mea asa decat
deloc, doar ca uit cateodata ca nu ar trebui sa mi-l doresc asa de tare. Sper sa imi treaca dar pe
de alta parte, pasiunea asta nereciproca imi imbunatateste dansul destul de mult.

Ridica din umeri si se ridica si de pe banca. Intrevederea luase sfarsit si m-am simtit concediat dar inima
inca imi batea cu putere de la sarutul acela incredibil.

- Multumesc, i-am spus…cum te cheama?

Facu ochii mari, surprinsa.

- Marisa, sopti ea, chiar ne-am sarutat si nici nu stiai cum ma cheama! E incredibil, nu mi s-a mai
intamplat!
- Suntem prieteni, Marisa?
- Adica daca o sa-I povestesc lui Alex conversatia noastra?
- Nu, nu asa. Adica daca ne mai intalnim n-o sa fim tristi ca n-am dus sarutul asta mai departe, zic
razand de fata ei rosie.Iti multumesc ca tii la Alex, spun cu seriozitate.
- Uite si tu cum te porti, de parca deja iti apartine! E periculos sa tii asa la cineva. Nu poti sa-mi
multumesti pentru asta, e ca si cum iti arogi dreptul de a te ingriji de bunastarea lui dar nu e
corect asa. Nu esti fratele sau tatal lui raposat. Ai grija de inimioara ta, imi spuse batandu-ma pe
piept cu mana. Eram cam de aceeasi inaltime si am observat ca avea ochii umezi, se gandea
probabil la inima ei.
 - Nu cred ca am avut de ales, i-am marturisit indepartandu-ma incet, cu spatele, ca simteam ca
bocesc si eu imediat. Ea a dat din cap si a plecat pe coridor fara sa se intoarca , dar nu era nevoie
si nu m-am simtit jignit. Ne intelesesem perfect si vorba aia, unde dragoste nu e, nimic nu e.
Mi-am atins si eu inima si am simtit o bucata de hartie in buzunarul de la piept. Imi daduse
numarul ei, era o carte de vizita.

Mi-am scos telefonul si am introdus numarul imediat sa nu uit. Alesa ajunse langa mine si se prabusi pe
banca asa ca m-am asezat la loc.

- Prietena noua? Facu ea spre cartea de vizita

- Da, fascinanta si foarte frumoasa prietena noua, zic inca impresionat
- Ah, facu ea, e clar.
- Ce adica e clar?
- N-o sa fie nimic intre voi.
- Nu, accept, n-o sa fie.

Cum ar putea? Nici eu nu inteleam exact dar stiam ce simt, asta nu interpretasem gresit vreodata. Cum
as putea sa fiu cu altcineva cand simplul gand la Alex ma umplea de mai multa fericire decat un sarut cu
o fata frumoasa? Si totusi….m-am surprins analizand posibilitatea de a fi cu cineva ca Marisa. Eram
ciudat de lucid in privinta asta, stiam ca ar fi fost o viata implinita, tata ar fi avut voie sa ma iubeasca mai
mult iar eu poate, m-as fi linistit in sfarsit.

- La ce te gandesti?
- La casatorie, zic razand. Imi vine sa beau ceva.
- Maine e ziua tatei, spuse ea ganditoare
- Acelasi program ca anul trecut, Horace?
- Acelasi, cazu ea de acord

Alex aparu si el pe coridor, stergandu-se la ochi cu pumnii ca un copil. Alesa il lua imediat in brate iar eu
am ramas acolo, ca prostul nestiind ce se asteapta de la mine sa fac.

- Maine e ziua tatalui meu, vrei sa vii? Ma aud spunand

- Da, exact, maine bem, striga Alesa si chiui, sigur ca vii

Ochii lui ma urmareau peste umarul Alesei. M-am ridicat in sfarsit de pe banca impins de o forta
invizibila, pentru ca desi acum stiam un pic mai mult despre Alex, inca nu stiam ce sa-I spun si as fi
preferat sa fac un pas in spate decat unul in fata. Nu stiu ce vazu in expresia mea ca a lui trada usurarea si
se linisti.

Alesa ne lua pe amandoi de mana si o luaram la fuga ca nebunii pe coridor , radeam si strigam chestii
obscene , desi nu stiu care dintre noi a dat startul. Cand am ajuns afara colegii lui Alex se pregateau de
plecare, impreuna cu parintii lor si ne-am potolit imediat.
L-au tras si pe Alex cu ei spunand ca merg la un chef si sa vina si el hai te rog! Alex, stii ca o sa ne distram.
Alex zambea cam in sila dar pleca in cele din urma cu ei facandu-ne cu mana de la revedere. Nu m-am
mirat prea mult cand tot grupul se reorienta ca sa-l prinda la mijloc, incercand sa ii atraga atentia.

La un moment dat cineva il prinse de mijloc, un baiat , razand si dand din maini explicand ceva cu lux de
gesturi. Daca nu as fi fost atat de atent n-as fi observat mica miscare de recul a lui Alex , care se sibstrase
cat de subtil se putu gesturilor expansive ale celuilat si puse oarecare distanta intre ei. Apoi se intoarse
brusc spre noi si zambi facandu-ne iar cu mana. De parca regreta ca trebuie sa plece cu toata trupa si mai
ca s-ar fi intors langa noi.

- Sa mergem, spuse Alesa incet. Imi vazu expresia si dadu din cap. Lasa-l in pace , in fond nu am
fost invitati asa ca mergem acasa. Poate e chiar mai bine asa, nu crezi?

Nu, nu credeam. Vroiam sa merg si eu cu ei, nu stiam cum e sa mergi la un chef cu oameni destepti, cu
artisti. Toate chefurile noastre se treminau cu amenzi la garda si cu scandal. Ma steptam de astfel, ca
maine la ziua tatalui meu sa fie iar taraboi, genul ala in care se sparge uncap sau se umfla vreun nas. Nu
imi doream asta si deja ma incordam la ce trebuia sa fac, dar asta era viata noastra cu bune si cu rele si
alta nu exista. Si apoi, pana la acel scandal de final ne-am fi distrat destul de bine eu si cu Alesa, poate
chiar si tata. Am dat din cap inveselit – tata se distra de ziua lui trei zile inainte si trei dupa, pana si seful
lui stia ca trebuie sa il lase in pace in perioada asta. Anul trecut facusem o oala imensa de sarmale si
scosesem gratarul. Chiar si prajitura cu mere a bunicii mi-a iesit buna iar tata a lacrimat, recunoscator.
Asa ca anul acesta aveam de gand sa repet isprava chiar si din prisma faptului ca am fi avut de mancare
vreo doua zile fara sa-mi mai bat capul.

Insa toate astea necesitau energie asa ca trebuia sa mergem la cumparaturi astazi ca maine sa ma apuc
de treaba pana venea tata de la munca. Tocmai ma intorceam sa ii spun asta Alesei cand am simtit o
zguduitura. Din pivotarea mea spre drumul principal si spre Alesa ma ciocnisem de Alex care se holba la
mine ca un nauc, stand la doi centimetri de mine.

- Vino la mine, spuse tragandu-si sufletul

Am icnit nefiind in stare sa vorbesc. Alex, asa aproape, era ceva de Doamne fereste. Mi se ridicase parul
pe maini si inima imi batea iarasi ca o disperata. M-am trezit fascinat de faptul ca avea perisori aurii pe
fata care sclipeau usor in soare. As fi vrut sa ma dau inapoi ca sa aflu ce vroia sa spuna si sa-mi recapat
stapanirea de sine, dar imi era imposibil. Tot ce vroiam era sa imi bag nasul in gatul lui sa ii miros
transpiratia si ploaia care ma inunda, atat de fericit ca se intorsese dupa mine ca nici nu-mi pasa ca Alesa
era chiar langa umarul meu, observandu-mi ca de obicei, fiecare reactie.

Asta era locul meu preearat din toata lumea care apropo, putea sa se duca naibii. Am mai inaintat o
fractiune de centimetru catre el in parte ca vroiam sa vad ce reactie are in parte pentru ca imi spusese
vino la mine, si aveam de gand sa il ascult. Nici macar nu m-am uitat in jur sa vad daca e cineva caruia I
s-ar parea ciudat ca doi baieti stateau atat de aproape, prea aproape. Mi-am ridicat incet privirea spre el
aproape rugandu-ma sa aiba el mai multa minte si sa se dea inapoi. Dar in clipa aia nu prea imi pasa.
 - CU mine, facu Alex, dandu-si o palma peste frunte. Veniti cu mine, cu noi, nu-mi vine sa cred ca
nu v-am chemat si pe voi, sunt groaznic!Era cat pe ce sa va las aici, in parcare. Bine ca mi-a ramas
un pic de bun simt pe undeva.

Vorbea si vorbea dar ochii lui nu ii paraseau pe ai mei, era roz inchis la fata si nici el nu se misca.
Alesa ma prinse de incheietura si mai ca m-am smucit dar totusi am marait la ea. Ea ma stranse mai tare
si ma scutura un pic. Nu stiu ce se citea in ochii mei dar Alex se incrunta nedumerit.

- Robert, imi cer scuze, chiar nu mi-am dat seama, crede-ma. Va rog veniti, fac cinste, nu mai fi
suparat! Chiar n-ar fi ok fara voi …nicaieri n-ar mai fi, spuse mai incet
- Fir-ai tu sa fii ! m-am rastit facand in sfarsit putin loc intre noi. Nu putem, avem de facut pregatiri
pentru ziua de maine. La care sa stii ca nu esti invitat.
- De ce? Se oripila Alesa langa mine

De ce? Pai, sa vedem. Ar putea fi showul de spectacol care stiam ca o sa urmeze. Sau mai bine, prietenii
neciopliti ai tatei, cu glumele lor deocheate si skandenberg-ul si dansurile la betie cu burtile pe afara,
manelele, urinatul pe langa wc, vomitatul si tipetele. Am uitat ceva?

Pe mine. Mai eram si eu, acum cu tot ce simteam. Nu stiu de ce as fi fost in stare dupa cateva beri, nu
stiu ce as fi facut fara inhibitiile mele si fara constiinta a ceea si cine sunt. Ma simteam ca o bomba
nucleara cu toate lucrurile contradictorii din capul meu si nu vroiam sa expun pe nimeni la asa ceva.
Pentru ca desi eram artist, in toata fiinta mea eram un salbatic prost crescut, o persoana care toata viata
a actionat din instinct, m-am luptat ca un animal tanar cand eram la inceput in constructii batandu-ma ca
un golan cu oricine ridica vreo spranceana la mine, nu cunosteam si nu ma aplecam decat legii mele si
supravietuirii si cumva una o determina pe cealalta. Nu stiam sa fiu altfel, pentru ca altfel era moarte.
Nu eram inteligent …tot ce puteam face cu creierul meu era un singur lucru - atunci cand muschii
tremurau pe mine si inima mi se izbea in piept de la vreo emotie, altercatie, orice, puteam sa imi pastrez
impasibilitatea si sa fac sa para ca nu imi pasa, ca nu sunt afectat.

- Vii Alex, sigur ca vii, spuse Alexa langa mine impaciuitoare. Robert, lasa ursul !

M-am uitat la Alex cu hotarare, am clatinat din cap si am plecat. Am refuzat sa analizez socul din privirea
lui cu toate ca imi placea la nebunie cum i se ingustasera ochii, parca nu ii venea sa creada. O, da, nu
accepta usor refuzul ca nu prea i se intamplase.

Cand am ajuns acasa Alesa s-a dus direct la tata. Apoi am auzit cand tata, sovaitor, l-a invitat pe Alex la
ziua lui si cum, apoi, a rasuflat usurat cand i-a zis ca nu poate veni.Mda, era ingrozit ca ar fi trebuit sa se
controleze in prezenta unui strain asa spilcuit ca Alex iar pentru el sa-si piarda controlul era distractia
suprema. Nu are nici un rost sa dai bani pe bautura, daca nu te imbeti, corect?

M-am refugiat ranjind pe canapeaua mea din sufragerie si am inceput sa il desenez pe Alex cu ochii mari
la doi centrimetri de mine, cu pometii lui aurii si genele drepte umbrindu-i pupila. L-am desenat ca pe un
anime cu trasaturi clare, o grafica abia schitata, cu parul revarsandu-se pe umeri.
Cred ca am adormit cu blocul in brate pentru ca la 5 jumate cand m-a trezit tata eram inca imbracat ca in
ziua dinainte. Am oftat in mintea mea dar m-am coborat din pat, m-am spalat pe dinti si mi-am luat alt
tricou din marca mea speciala – gaurit pentru constructii. Nu avea rost sa fac dus, in 2 ore as fi fost
distrus de transpiratie praf si moloz.

- La multi ani , i-am spus tatei imbratisandu-l

- Da, mersi, lasa asta , treci sa mananci ceva nu vreau sa lesini pe acolo.

Am dat din cap pentru ca la ora aia numai gainile mancau, mi-am facut un sandwish cu niste cascaval si
salam si i-am facut si tatei unul. Am cules 2 mere din castronul de pe masa si m-am apucat sa ii scriu un
mesaj Alesei cu ce avea de cumparat, ca sa n-o trezesc. Tata citea peste umarul meu si a ranjit cand a
vazut lista.

- Ai uitat de bere
- Si vrei s-o care Alesa? Are destule de luat, bautura o luam noi pe drum spre casa.

Studiam concentrat lista gandindu-ma i acelasi timp ce mai aveam prin camara cand tata m-a luat in
brate din spate.

- Baiatul meu grijuliu!

- Astazi plec pe la 2, i-am spus, am de facut pregatiri pe aici.
- Ce, nu se descurca Alesa?
- Se descurca daca nu trebuie neaparat sa mancam, dar eu prefer sa mananc, tu nu?

A izbucnit in ras m-a batut pe spate si s-a dus sa-si ia salopeta, da, el avea vreo 2 mult prea mari pentru
mine. M-am echilibrat cat de cat intinzandu-ma si apoi m-am pregatit psihic de munca.

In timp ce caram galetile cu material pentru zidari , amestecam in beton si pregateam niste grinzi de
lemn in apropiere pentru schela mintea mi-a fugit, ceva ce nu mi se mai intamplase niciodata. Imi
imaginamca am mers sa devin model cu Alex, eram si eu imbracat asa cum se imbraca el mereu, cu o
camasa alba , pantaloni negri si o haina lunga inchisa la culoare. Eu miroseam a ocean, el a ploaie si am
facut glume despre asta cat stateam sa asteptam sa ne cheme. Ca tuturor le-a placut contrastul nostru si
am pozat in diverse pozitii ....si aici m-a cam lasat imaginatia ca nu stiam ince pozitii as sta la poza. Numi
bine ca in spatele meu izbucnise un mic scandal intre colegii mei necalificati, fireste in legatura cu un nou
venit.

M-am ridicat ostenit si m-am indreptat spre cei doi baieiti care se luasera de cel mai mic, era un fel de
botez al focului prin care trecusem si eu dar baiatul asta era chiar mic si slab si parea haituit. O invitatie
deschisa pentru hartuitorii astia doi.

- Gata baieti, lasa-ti-l in pace, are doar 2 zile, vreti sa nu mai vina si sa munciti voi si pentru el?Ca
exact asa o sa ii spun sefului de echipa daca ma intreaba. Ca voua va place munca si nu mai avem
nevoie de ajutor.
- Daca te intreaba, suiera unul dintre ei batjocoritor. Ce-i mai artistule, ti-am deranjat
sensibilitatile?
 M-am incordat. Trecuse mai bine de un an de cand fusesem scutit de genul asta de discutii si
aproape uitasem senzatia de irealitate ce urmeaza inainte de o bataie. E mai bine sa dau, m-am
hotarat. Pumnul mi-a plecat parca din pura initiativa in falca lui Vinni care s-a prabusit fara gratie
peste un morman de moloz. Din partea cealalta insa nu l-am vazut decat cand m-a lovit. Nu a fost
puternic, abia m-a atins dar stiam ca o sa am vanataie pentru ca monturile zdrahonului intotdeauna
imi lasau vanatai

- Ai venit tu ca musca in lapte, se rasti Sobolanul. Nici nu stii ce faceam aici.

- Bine, am spus cu mana la falca, ce faceati?
- Imcercam sa il facem sa ne lase sa ne uitam la vanataile lui, cred ca il bate tat-su. Na, asta
faceam.
- Si dupa aia? Daca il bate, ce putem face noi?

Vinni se ridicase intre timp si imi arunca o privire furioasa.

- Mergem la politie, aia facem, se rasti el scuipand sange

Incredibil. Nu era singura data cand ii vazusem pe baieti adunandu-se instinctiv sa ajute. Aici era o munca
destul de riscanta uneori si daca nu te puteai baza pe cel de la celalalt capat te putei trezi cu spatele rupt,
dar asta era ceva nou.

M-am uitat mai atent la pustan. Nu parea sa aiba mai mult de 12 ani, dar declarase 14. Parea mort de
foame si nu privea pe nimeni in ochi.

- Asa e, Vlade?

Statea nemiscat ca o statuie dar eu mai vazusem asa ceva. Mi-am ridicat mana cu iuteala in spatele
campului lui vizual iar reactia lui a fost instantanee si revelatoare. S-a ghemuit aparandu-si capul cu
mainile intinse, maini pe care se vedeau vanatai urate, ovale. Oare cu ce daduse in el scumpul de
taica-su?

M-am dus la rucsacul meu si am scos sandwisul. I l-am intins fara o vorba , lasandu-i de inteles ca n-am
chef de discutii. Am simtit ca vrea sa planga asa ca l-am impins un pic mai incolo la adapost.

- Stai un pic aici sa nu te vada seful ca mananci , ok?

Sobalanul, Vinni si ceilalti se adunasera in jurul nostru si se uitau la mine. Mai ca imi venea sa imi dau
ochii peste cap, asta se tot intamplase in ultimul an dupa ce ma rafuisem cu cel mai mare dintre ei,
Sobolanul. Cand aparea ceva se uitau mai intai la mine sa le dau un raspuns, chestie care ma stresa rau.
Nu ma ducea capul de obicei ce sa fac, il mai intrebam pe tata uneori, alteori spuneam ce-mi trecea prin
cap si lucrurile se aranjau ca prin minune. Invatasem sa imi iau totusi timp, ca sa nu spun prostii.

- Asta-i chestie serioasa, trebuie sa ma gandesc, am spus sperand sa par profund si matur.
Baietii au incuvintat si s-au imprastiat pe la treburile lor, era doar 10 dimineata si era mult de lucru la
cladirea asta. Usurat ca imi iesise din nou, mi-am dat seama ca totusi, stiam care sunt optiunile. Vazusem
destule filme.

- Ia zi Vlade, unde stai? Am inceput pe ocolite

Baiatul mergea pe langa mine dar nu l-am lasat sa imi ia o galeata cand a incercat. Parea mai grea decat
el. I-am facut semn sa mestece in materialul pentru zidari, iar cand m-am intors imi spuse unde statea si
am fost socat, pe acolo avea tata niste pieteni cu care se mai aduna la baute. Nu pareau genul de oameni
care sa-si loveasca copii in halul ala.

- Daca astea sunt singurele vanatai, apai esti bine, am vazut si cazuri mai grave. Un priten de-al
meu a ajuns in spital cu mana rupta, asa de tare s-a enervat ta-su pe el!Era si cam natang ce-i
drept, am continuat umpland iarasi galetile.
- Vorbesti de Rosca?
- Eu nu-mi vorbesc pritenii, i-am spus miscandu-ma cat de incet puteam ca sa nu pierd acum
discutia.
- Nu, sigur, spuse Vlad. Te-am intrebat ca era in spital cand mi-am rupt eu incheietura, el cazuse
din copac, asa zicea, dar eu nu cred. Rosca e cam natang.

Am dat din cap cu intelepciune dar tremuram de nervi. Trebuia sa fiu sigur, totusi., mai trasesem eu
concluzii pripite.

- Tu ce-ai facut de ti-ai rupt incheietura?

- A, nu, eu am cazut pe scari, spus Vlad masurandu-si picioarele cu ochii.
- Si a fost doar o incheietura? Eu mi-am spart si buza, i-am spus aratand spre o cicatrice pe care o
aveam de la prima bataie cu Sobolanul.
- Am avut si un umar mutat si cateva vanatai, doar stii cum e.
- Da? Si unde se mutase umarul?

Rase si ma privi neincrezator, de parca eram prost ca nu pricepeam

- Nu mai era la locul lui adica! Cand m-am lovit de perete pana si eu am auzit cum a trosnit! Si
durea ca dracu!
- Peretele de pe casa scarii, zic pe ton de conversatie
- Nu, mai, din bucatarie, rase el nepasator. L-am trimis la material si imediat am auzit suieratul
zidarilor. Harnici mai erau astazi!

I-am facut semn lui Sobolanu care a venit imediat langa mine. Am umplut repede galetile sa nu-mi iau
penalizare si l-am rugat din priviri sa se tina dupa mine.

- Ta-su l-a bagat in spital cand a rost si Rosca acolo, il stii pe Rosca a lui Aurelian, nu? I-a rupt
incheietura si i-a dislocat un umar.
- Asta trebuie sa fi fost in vara trecuta, Rosca cazuse din copacul ala mare din fata balconului lui.
Nu te uita asa, eram de fata, de aia stiu!
Da, adica il trimisese pe baiatul mai mic sa culeaga fructe din copac, era un cais acela. In sinea mea i-am
tras o injuratura Sobolanului, avea apropae 19 ani si tot facea pe golanul prin cartier....si era tot
necalificat desi lucra tot in firma asta dinaintea mea.

- Bine ca n-avem memoria durerii, am oftat. M-am intins si le-am dat baietilor galetile apoi m-am
intors sa ma sfatuiesc cu Sobolanul care ma privea ciudat.
- Robert, nu sta, am auzit vocea tatalui meu, abia te-ai intors si sefii sunt cu ochii pe tine...imi
facea cu mana de pe schela foarte vesel.

Fara o vorba Sobolanul ma urma la material si lua si el dupa galeti, am luat si eu doua si am mers in
tacere unul langa altul. Eram deja obosit dar n-as fi recunoscut nici torturat.

- Ce e de facut?
- Eu cred in legea Talionului, i-am spus ranjind. Stii tu, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte....
- A, aha, facu Sobolanul, aia era. Adica....
- Doar daca vrei si tu, am spus sfios.
- Vrei sa ma bagi tap ispasitor!
- Nu, dar gandeste-te, ce putem face? Vlad o sa nege tot la politie daca se ajunge acolo iar la noi
Asistenta sociala nu e cum vezi in filmele din America. Si oricum, nu tin sa il las pe Vlad fara
parinti. Asa ca, ce ne ramane?

Sobolanul dadu din cap dar cazu si pe ganduri in acelasi timp.

- Stiu ca ai dreptate, dar eu, stii am niste avertizari la dosar. Nu-mi permit sa mai incalc legea cam
in nici un fel. Lasa-ma sa ma gandesc, o tu, aparatorul celor slabi, zambi el

Rahat, uitasem ca Sobolanul are cazier. Am ridicat din umeri simtindu-ma ca un prost. De fapt, nici eu nu
ma simteam in stare de vreo batalie pentru ca abia stateam in picioare si nu venise nici pauza de pranz.

- Sobo....m-am oprit chinuindu-am sa-mi amintesc cum il cheama. Danut, nu ii lasa pe baieti sa se
mai ia de Vlad, am spus si imediat dupa m-am simtit cumplit de idiot. Nu era nevoie sa spun asa
ceva, nici macar un smardoi ca Sobolanul nu l-ar fi chinuit pe Vlad. De teama ca il jignisem i-am
aruncat o privire piezisa. Nu se facea sa imi cer scuze, orice gest de slabiciune era bine sanctionat
aici.
- Las pe tata, facu Sobolanul. Stiu ca ai intentii bune, dar cateodata esti cam prost, intelegi tati?

Totusi, mai incarca doua galeti de material si le duse la zidari inainte sa se apuce de treaba lui. Aceea era
sa sparga un perete de beton cu un baros si nu stiu de ce, mi s-a facut mila de Sobolan. M-am reintors la
visatul meu cu ochi deschisi iar asta si gandul ca plec la 2 m-au tinut in picioare. Tata vorbise cu seful de
echipaj si imi daduse sandwisul lui dar tot ce vroiam era sa ma intind undeva la umbra vreo 2 ore. Mi se
dadu plata pe jumatate de zi, 100 lei, pe care aveam de gand sa ii dau pe bere. Ma intrebam pe cine
chemase tata la ziua lui, dar probabil era obisnuitii casei, fara neveste ca sa-i bata la cap. Tatei ii place
gratarul, si mie de astfel asa ca am cumparat coaste, mici, ceafa de porc, am adaugat vreo 3 de six pack
de bere, era la promotie si m-am bucurat. I-as fi luat tatei un cadou dar mai incercasem si nu mersese
prea bine. Tot pe lichide ne bazam si astazi. Plasele trageau de muschii mei incordati dar adevarul e ca pe
langa galetile de mortar a cate 20 de kg fiecare erau o joaca. Si erau lucruri delicioase in ele!

Cand am ajuns acasa am gasit cumparaturile alesei insirate pe blatul din bucatarie. Ea canta in camera in
timp ce dadea cu aspiratorul. Nu conta ca in nici 2 ore totul va fi vraiste si vom aduna sticle sparte de
peste tot, trebuia sa fie curat cand veneau oameni in casa, asta era regula Alesei. Cumva, asta ma facea
sa o iubesc si mai tare. Si ma bucuram ca ne impartisem asa treburile casnice, era cumva pe placerea
fiecaruia.

M-am prabusit cateva minute pe canapea dar mi se inchideau ochii asa ca m-am dus sa fac cafea. Am
sorta cumparaturile, am lasat afara carnea tocata si legumele, bulionul si m-am pregatit sa cobor in beci
dupa varza. As vrut sa iau o gura de cafea inainte dar varza trebuia lasata la desarat macar o ora, nu prea
mai era timp, cu cumparaturi cu tot ajunsesem acasa pe la ora 15 si cam jumate.

As fi putut s-o trimit pe Alesa in beci dar ii era frica de sobolani si de intuneric si de panze de paianjen.
Fata, ce sa-i faci!

Am insfacat un lichean de plastic si m-am strecurat pe scarile inguste unde era butoiul de varza, pe
sfarsite de altfel, care ne tinuse toata iarna. Mi-au inghetat mainile pana la cot dar am identificat si
recuperat ultimele doua capatani de pe fundul butoiului. M-am uitat in jur si am gasit si ceapa de care
uitasem. Apoi m-am tarat inapoi pe scara inclinata de lemn care cam paraia dar inca tinea, totusi. Tata
spunea mereu ca o va inlocui cu una mai zdravana, de plastic dar ca multe alte chestii ramasese la stadiul
de proiect.

- Alesa, am strigat, ma ajuti cu legumele? Imi era groaza sa nu ma tai ca n-as mai fi putut desena,
dar Alesa nu raspunse, posibil sa fi plecat deja pe unde se ducea ea de obicei. Nu-mi chestionam
sora mai mare dar acum m-a cam infuriat ca ma lasase singur.
- Stiam ca te gasesc aici, spuse o voce
- O, am facut, bine ca ai venit Alesa, taie ceapa te rog
- Eu nu sunt Alesa....ok, spuse Alex trecand pe langa mine si ducandu-se la ghiuveta sa se spele pe
mani.
- Si dupa aia si 2 morcovi pe care sper ca nu i-ai luat de la supermarket ci din piata, am marait
- Da, chef, mormai Alex apucandu-se sa curete ceapa cu destula dexteritate.

M-am intins sa ii dau un fund de lemn si l-am impins un pic ca sa trec cu varza la ghiuveta. In timp ce
el matrasea ceapa ca nu se putea spune ca o taie frumos , am spalat frunzele de varza si le-am lasat
in apa, apoi m-am apucat de carnea tocata, am varsat-o intr-un vas mai mare si adaugat sare, piper ,
cimbru si o lingurita de delikat, strambandu-ma. Tata nu manca nimic daca nu simtea gustul acela de
mancare falsa, dar speram sa il inabus destul cu restul ingredientelor cat sa fie acceptabil.

Am cantarit orezul, l-am pus in apa si m-am postat langa Alex sa terminam cu legumele. Am curatat
rapid morcovii si i-am dat pe razatoare ca sa fiu sigur ca au aceeasi dimensiune, apoi m-am holbat la
ce face Alex cu ceapa, era si cam multa e adevarat, ca la sarmale trebuie.
 Cand n-am mai putut suporta l-am impins un pic si i-am arata un scaun, pe care statea Alesa de
obicei, apoi am terminat repede cu ultimele 2 bucati . Am scos o tigaie si am varsat tot mormanul de
ceapa tocata acolo peste ulei, am dat drumu la foc si am pus capacul.

- M-am taiat, spus Alex plat, ai vreun plasture ceva pe aici?

- Te-ai taiat, hm?

Cand m-am uitat la el isi tinea degetul cu un servetel de hartie si cam curgea sange si m-am cam zapacit,
era vina mea eu il pusesem sa taie ceapa.

- Sau sare, adauga el linistit

- Sare? Uite! I-am intins un castronel in care aveam sare grunjoasa iar el si-a bagat degetul acolo
- Au, am facut
- Da, dar uite, s-a oprit.

Nu stiu daca se oprise sangerarea sau nu, ideea e ca nu se plangea si ma bucuram tare sa-l vad.

- Alesa face mult mai urat cand se taie, am spus ca sa umplu tacerea. Vrei bere?
- Da, spuse dand si din cap in acelasi timp.

Am fugit in camera sa caut un plasture ca de-astea numai Alesa avea, apoi am cautat in frigider si am
scos 2 doze care se mai racisera intre timp.

Dupa 10 minute eram la a doua bere si imi crescuse nivelul de energie, dar trebuia sa impaturesc
sarmalele. Alex isi lasa berea pe blat si ma impinse pe mine pe scaun.

- Aici ma descurc, am facut intr-o noapte 400 sarmale si dupa ce faci asta nu mai uiti !
- Serios?
- Am avut o perioada in care vroiam sa fiu bucatar, cred ca luasem partea romantica din meserie. E
al naibii de mult de munca ca si bucatar, ore intregi de stat in picioare. Eu aveam vreo 15 ani si
am mintit ca am 17, dar aveau nevoie de ajutor asa ca m-au trimit la curatat legume, spus facand
cu ochiul dar nu sa le si tai, asta facea altcineva. Apoi se anuntase o nunta si ca sa nu piarda
comanda patronul a hotarat sa facem meniul peste noapte. Bucatareasa mi-a arata de cateva ori
cum se fac sarmalele si a plecat la celelalte mese sa indrume. Mai venea din cand in cand si mai
desfasura cate una si mi-o trantea in fata, a fost amuzant, ca eu radeam si ea se enerva din ce in
ce mai tare. Pana la urma m-am prins.

Da, se prinsese, ii mergeau repede mainile, mult mai repede decat as fi facut eu asta.

- Partea nasoala a fost ca s-au ars, ranji Alex. Am adormit in post, ca sa zic asa. M-au dat afara.
- Nu zau, am ras eu.
- Fara sa ma plateasca, continua Alex si chicoti. Nu stiu de ce ma asteptasem sa imi dea ceva
pentru alea 400 de sarmale.

Am inceput sa rad de-a binelea imaginandu-mi scena, Alex stupefiat langa oala de sarmale arsa.
 - Ti-a trecut sa fii bucatar
- Da, mi-a cam trecut. Pana te-am vazut pe tine zilele trecute aratand ca o caracatita in bucataria
asta si facand treaba asa cum mi-as fi dorit eu sa pot.

M-am ridicat si am tapetat cu frunze de varza si cotoare, oala mare de inox pe care o foloseam in caz de
sarmale si ciorba si am aranjat chestiile de varza care iesisera surprinzator de egale in cercuri pana le-am
terminat. Am adaugat apa si sos de rosii si le-am pus pe foc.

- Pasul 2, am spus
- O, nu facu Alex
- Prajitura cu mere. Stii sa razi mere, nu?
- Da, chef, mima el o plecaciune.

Ne-am apucat de prajitura bunicii dar deja eram la a3-a bere amandoi si ne pufnea cam des rasul. I-am
povestit de faza cu baiatul din constructii iar Alex ma privea cu ochi mari bagat cu totul in poveste.

- Cum l-ai batut pe Sobolanul?

- Pai, inchipuieti o namila de om, am spus ridicand mana deasupra capului lui Alex si aratand apoi
spre umerii lui la doua palme distanta. A fost mai greoi si mai incet decat mine si inca este. Ma
cam saturasem sa o incasez cam zilnic de la el si am fost destul de hotarat. Stii, la bataie trebuie
sa nu-ti fie frica de durere, in primul rand iar in al doilea sa dai cat poti de tare.

Mi-am impins pumnul in palma dreapta amintindu-mi cat de frica imi fusese, nu atat de durere ci ca nu
reusesc sa il pun jos. Trebuia neaparat sa fac asta ca sa inceteze si m-am simtit foarte istet cand l-am
pacalit cu o fenta si l-am pocnit sub barbie cu mana stanga, mana mea puternica.

I-am arata lui Alex cum am facut dar din neatentie, bere si ce-o mai fi fost l-am lovit in barbie. Cu mana
dreapta dar am auzit cum i-au scrasnit dintii.

- Iarta-ma, am spus, n-am vrut.

- Nu-i nimic, nu doare, spuse Alex linisititor, zi mai departe.

Dar pierdusem firul povestii si m-am simtit coplesit ca fusesem in stare sa il lovesc pe Alex, imi
inchipuisem intotdeauna ca in orice stare as fi nu i-as putea face rau, stiam de ce sunt in stare muschii
mei de constructii.

M-am repezit la el si l-am imbratisat. Alex a inlemnit o secunda dar eu eram bine, capul imi vajaia si mi
se parea ca fac ceva foarte corect.

- Iarta-ma, am soptit in parul lui frumos. Te rog.

- Esti beat? Intreba Alex in urechea mea dar ma imbratisa si el apoi se indeparta purtin de mine si
ma privi in ochi. Cred ca esti beat, Ieri vroiai sa ma omori cand am uitat sa va chem la cheful ala.
- Dar n-ai dat inapoi. Si ochii tai au pete aurii cand te infurii, nici nu-ti inchipui cum arata pe tot
albastrul ala intunecat. Imi pare rau, am repetat, stiu ca doare.
- Nu doare, spuse clatinand capul si zambind, abia m-ai atins. Vrei sa mananci ceva?
 - Ce idee buna, am spus ranjind. Hai afara sa facem gratarul!
- Nu, ceva mai rapid.

Deodata, m-a lovit foamea ca un camion. Nu mi era foame, aveam o gaura in stomac pur si simplu. M-am
desprins incet de Alex si m-am pus pe scaun. El s-a dus la frigider si avenit cu oua si niste salam, marar si
branza.

- Iti fac o omleta, ma anunta si chiar asta facu miscandu-se cu dexteritate.

- Stii totusi sa gatesti ceva, am constatat.
- Pai eram doar eu cu tata, trebuia sa invat. Nu poti sa mananci numai pizza tot timpul.
- Ba eu as putea, am zis cu seriozitate. Stii Alex, nu te-am intrebat niciodata despre tatal tau si simt
ca ar trebui sa fac asta.

Imi puse farfuria in fata si aduse 2 furculite, am mancat cateva minute in tacere dar atmosfera se
schimbase, el era innegurat.

- Daca nu iti pasa cu adevarat Robert, nu intreba. Nu e o poveste vesela, nici nu imi doresc
compatimirea ta.

Vorbea incet, cu ochii in jos si am avut senzatia ca desi bause si el 3 beri era perfect treaz si perfect in
lumea lui. M-am intins lent, ca un sarpe ce eram spre mainile lui dar nu l-am atins. Nu ca nu vroiam, doar
ca mi se parea un gest pe care il fac femeile cand consoleaza pe cineva iar Alex nu era femeie. Nu avea
nici nevoie sa fie consolat. Vroiam doar sa ii sugerez ca sunt acolo. Daca ar fi stiut el cum fugeam eu de
povestile lacrimogene si ce sila mi se facea cand se vaita cineva ar fi apreciat si mai tare ca il ascultam.

- Imi pasa de tine, am spus si daca suferi as vrea sa stiu. Poate pot sa fac ceva
- Iti pasa de mine? facu Alex uluit, credeam ca abia ma suporti.
- Tremina cu prostiile, am spus dand din mana cu nepasare. Esti prietenul meu , m-ai scos din
spital si m-ai ajutat sa tai ceapa. Chiar crezi ca as lasa pe oricine in bucataria mea? Doamne
fereste! Apropo, e foarte buna omleta asta, cand o sa fiu in stare sa memorez o sa te intreb cum
ai facut-o. Zi-mi de tatal tau, hai.

Alex zambi slab.

- Multumesc. Nu e mare lucru de spus. A murit, a trecut o luna si lumea a uitat deja. Cateodata mi
se pare ca numai eu imi amintesc de el. Poate pentru mama a fost doar un tip dar pentru mine a
murit dragostea. Intelegi? Spuse incruntandu-se usor. Tata era genul de om caruia daca ii
spuneam ca vreau sa-mi sparg capul cu o piatra ma ajuta sa caut piatra. Nu pot sa dansez sau sa
ma port normal, nu pot sa ii iert pe cei care au uitat deja, dar nici nu pot sa mai suport cuvinte
de condoleante. Asta e.

Mi-am luat telefonul si am pus melodia lui Nikolov, Dar unde dragoste nu e. Intelegeam ce spune. Fusese
o persoana care il iubise asa cum era, care il aprecia exact asa cine era, ii lasase un gol imens si
deocamdata nu stia ce sa faca cu toata durerea. Stiam pentru ca imi aminteam prea bine cum ma
simtisem eu cand plecase mama. Fusesem ratacit, innebunit de vina si nu vorbisem vreo 6 luni. Noroc cu
Alesa sau chiar si cu tata care nu ma scapasera din ochi si ma lasasera sa imi iau timpul d suferinta. Alesa
ma facuse sa vorbesc obligandu-ma sa cer mancare. Inca eram ingrozit de tehnica ei, dar functionase.

Alex venise insa intre straini, cumva. Sigur, era cu mama lui, dar ea parea ca isi facuse alta viata nu avea
cum sa fie pe aceeasi lungime de unda cu el. Iar pentru un om care sufera o luna e putin timp.

Il imploram sa inteleaga ca nu fac misto de el cu melodia asta, era doar ce ma ajutase pe mine in urma cu
7 ani cand ma gandeam ca e vina mea. Ca mama fugise de mine, de fapt, pentru ca ii tot furam
creioanele si foile de desen si mazgaleam peretii din toata casa. Dar macar ea poate ca mai era undeva
acolo, cel putin asa imi placea sa cred. Tatal lui Alex nu mai era nicaieri.

In timp ce lasam melodia sa curga mi-am simtit deodata mirosul si era sa lesin. Abia il imbratisasem pe
Alex si miroseam praf transpiratie si ceapa prajita. M-am smucit din scaun.

- Stai aici, ma duc sa ma schimb. Sa nu pleci!

- Asta mi-ai spus la spital, sa nu plec. Suna ca un ordin.
- Reformulez, sa nu pleci, te rog, maria ta Alex.
- Cred ca imi placi cand esti beat, ranji el, dar intinse o mana si opri melodia. Te astept.
- Sa scuturi oala la sarmale si sa NU, repet , sa NU, deschizi cuptorul!

Acum radea de-a binelea si nu m-am putut abtine sa nu il privesc. Am plecat cu spatele facand cu mainile
scheme caraghioase ca sa il fac sa rada.

M-am napustit in baie si m-am spalat, am tras pe mine alt tricou si alti pantaloni cat de repede am putut.
De acum eram treaz dar nu mai aveam chef de nici o petrecere. De zgomot si haos si voci puternice. Am
oftat si m-am intors ca trebuia sa fac gratarul sau cel putin sa pregatesc totul in scopul asta.

In sufragerie Alex dansa. Se invartea incet intr-o pirueta fara sfarsit , de parca avea o platforma care se
rotea sub el. M-am oprit de frica sa nu-l intrerup. Muzica care se auzea era Groparul nemernic,
Amplitudinea miscarilor mi se parea un exercitiu de forta, parea asa de usor ce facea el acolo dar se
ghicea putere si exercitiu.Melodie era atat de trista si tragica ca mi s-a rupt inima pentru el si pentru
mine in acelasi timp. La un moment dat se lasa in jos si se intoarse spre mine. Cu aceeasi miscare
echilibrata, controlata aluneca pe podea si ranji la mine.

- M-am imbatat cred, se intinse si isi lua doza de jos.

- Ce e asta? Am intrebat surprins.
- Asta e programul , cu dansul asta vroiam sa ma duc la concurs.
- Cum adica vroiai?
- Adica nu ma mai duc, spuse sfidator. Ce rost are?
- Mai ai o saptamana, i-am amintit , ai timp sa exersezi, de bani facem rost.
- Facem? Ma privi amuzat. Se incorda brusc si ma privi tinta. Nu te mai vreau in constructii,
intelegi? Nu vreau sa te stiu acolo cu Sobolanul si toti oamenii care n-au incotro. Tu ai ce face si
altceva, trebuie sa gasesti o solutie.

Am rasuflat adanc si m-am lasat pe calcaie.

 - Nu ti-am povestit despre sobolan si constructii ca sa ma critici. Sa stii ca sunt chiar mandru de
cum ma descurc acum este ditai scoala vietii!
- Daca te mai duci, vin si eu. Si n-ai decat sa faci scandal daca mai ai energie. Iar eu nu ma mai duc
la concursul asta decat daca vii cu mine la sedinta aia foto de care iti spuneam. Numai ca te-am
mintit un pic, spuse si isi trecu o mana peste fata. Ii cunosc si am mai lucrat cu ei, m-ar primi
bucurosi inapoi , le place moaca mea.
- Ah, asa deci, nu era mai usor sa-mi spui asta? As fi avut mai multa incredere ca pot face asta
daca stiam ca tu ....sau poate nu, m-am dezumflat eu.
- Aha, chiar asa. Vroiam sa iti ofer o alternativa pe care o cunosteam dar nu sa te uiti si tu la mine
ca toti ceilalti. M -am gandit ca daca mergem impreuna o sa ti se para mai usor, mai acceptabil.
- Cum se uita ceilalti la tine?

Isi dadu ochii peste cap.

- Ca si cum e normal sa pozez, sa castig bani usor cu fata mea. E cumva jignitor sa nu te creada
lumea in stare decat sa stai in fata unui obiectiv. Si nu e chiar asa, e munca si acolo, cum iti place
tie.
- Munca?
- O, da. Si invidie multa , lupta pe contracte, al naibii de obositor.dar sunt bani buni si destul de
rapizi. Destui cat sa ai timp sa te gandesti si la altceva de facut cu viata ta, poate sa te faci
bucatar.Sau sa ai bani de culori si ce iti trebuie tie la desen.
- Nu inteleg cum esti atat de sigur ca ma vor primi, adica sunt totusi departe de ce vad eu pe la
televizor.
- Ei sunt departe de tine, spuse Alex cu blandete. Tot ce ai tu deja ei obtin cu mult machiaj si
photoshop. Muschii aia pe care ii etaleaza sunt obtinuti cu munca la sala si suplimente
alimentare. Si intodeauna munciti inainte de filmari. E foarte amuzant, crede-ma.
- Ti se pare un iad acolo, am inteles eu.
- N-am de gand sa fac asta toata viata, ma si rupsesem de lumea aceea de cand se imbolnavise
tata. Dar poate fi o solutie si pentru mine si pentru tine.
- Chiar ai o fata cu care se pot castiga bani, i-am spus zambind. Si duca-se naibii restul lumii.
- Duca-se! Dar se inrosi usor si incerca sa se ridice de jos dar nu reusi. Ce am?
- Patru beri?

Ne- a pufnit iar rasul chiar cand Alesa intra saltata in sufragerie. Ne-am holbat la ea apoi unul la altul.

- Nu din nou, gemu Alex si se ridica clatinat spre bucatarie. L-am urmat si eu imediat dar totul
parea in ordine.
- ACUM deschidem cuptorul ! spun si il deschid ca sa scot prajitura. Mirosea bine si nu era arsa,
acum de gust o fi si buna, m-am gandit.
- Te-am lasat singur asa-i? Spuse Alexa cu remuscare.
- Nu chiar. Mersi ca l-ai chemat pe Alex, ii suflu la ureche.
- Esti nebun! La cum faceai ieri cum sa-l chem? V-ati impacat?Ah, sper ca nu ati baut toata berea.
- Nu cred, dar mergem sa mai luam , nu Alex?
 - Da, chef, facu el sprijinindu-se de un perete.
- Am cafea, mi-am amintit. I-am turnat o ceasca lui Alex si am baut si eu direct din recipientul de
sticla. Alex bau o gura si se stramba.
- Ce e asta? Are gust si consistenta de namol! Da-te un pic, spuse facandu-si loc in bucatarie.

L-am lasat sa faca cafea si m-am dus sa-mi caut banii . Afara se inserase iar Alex avea doar un tricou
si blugii. Ii trebuia un hanorac dar nu-mi venea sa ii ofer hainele mele , nu le consideram potrivite
pentru el. Erau toate de la second hand dar mie nici nu-mi trebuia altceva in constructii iar la scoala
ma durea undeva ce credea lumea despre cum ma imbrac. Eram artist sarac pana la urma, ca toti
artistii, nu?

Scot tele fonul sa o intreb pe Alesa daca nu are o haina mai buna, dar Alex baga capul pe usa si se
uita la mormanul de haine de pe pat. Imi tineam hainele in dormitorul tatei ca nu era loc in
sufragerie.

- Of, Robert, facu, imi trebuie ceva de imbracat, e frig afara. Ti-ar trebui niste haine mai noi, spuse
ganditor. Cred ca m-am facut violet la fata pentru ca Alex facu ochii mari si se repezi sa apuce un
hanorac verde care si mie imi placea.
- Mi-l dai pe asta ? atat cat iesim afara.
- Nu te preface ca porti asa ceva, ii zic scranind din dinti.
- Bine, dar e frig afara. Chiar ma crezi asa....cum sa spun, genul care moare de frig decat sa poarte
haine fara marca?
- Te inseli, ii spun. Astea toate sunt haine de firma. Nu ma crezi? Ia uite aici, zic aratandu-i logo-ul
Lacoste de pe un tricou.
- A, oau, cum?
- Is toate de la second hand, haine purtate de altii si vandute la pret de nimic.
- Exista asa ceva? Facu Alex uluit
- Pai da, zic nedumerit si eu, simtind cum prapastia dintre noi se adanceste. El chiar era crescut
altfel, in alt mediu decat mine si in momentul asta imi era cam greu sa nu ma consider sarac si
inferior. Dar arata purtate.
- Imi arati si mie?
- Poate , zic, desi nu aveam de gand sa il duc vreodata pe Alex intr-un second. Mergem?

Chiar atunci incepura sa intre barbatii cu tata in frunte, razand tare sa se stie ca au venit. Cineva gasi
combina veche si dadu drumul la un disc cu manele ....Copilul minune sau Vijelie? Sincer, nu prea aveam
ureche muzicala cand era vorba de manele. Nu ca ma deranjau, nu eram atat de snob, dar trebuia sa fiu
beat ca sa pot sa le apreciez si atunci nu ma prea interesa cine canta.

Am observat cateva priviri amuzate catre Alex si am strans din dinti.

- Dragi invitati, el e Alexander, prietenul meu, va rog sa-l salutati cum se cuvine ca da bere in seara
asta!
Barbatii se apropiara si il batura pe spate de il facura sa isi piarda echilibrul, dar eu stiam mai bine de
atat. Odata ce se ameteau aveau sa se ia de el, de parul lui, gaseau ei ceva. Pe langa aspectul lui, Alex
mai era si strain, nu-l mai vazusera, deci, botezul focului era obligatoriu. As fi vrut sa il trag din mijlocul
lor dar nu era o idee buna. Plus ca incepusera cu intrebarile, de-al cui esti tu, ce cauti pe aici, de unde il
cunosti pe Robert, de astea. Interogatoriu sovietic.

- Alex, roag-o pe Alesa sa gaseasca niste plase pana ma incalt!

Ea aparuse deja cu 2 pungi de plastic pregatita si ea sa il scoata dintre prietenii tatei. El insa ii arunca o
privire indiferenta Alesei si se aseza comod pe un scaun. Ca la un semn „baietii” isi gasira si ei pe ce sa
stea si continuara cu intrebarile fara sa-l lase sa raspunda. Alex se incrunta si incepu sa ii numere
intinzand un deget spre fiecare, apoi imi arunca o privire disperata.

- Putem cara atata bere?

Barbatii izbucnira in ras.

- Cara taxiul, am zis si i-am facut semn. Hai, ca doar stii ce mai e in frigider.

Incerca sa se ridice si barbatii rasera iara, era cam instabil Alex si aproape cazu cand unul dintre ei nu se
dadu la o parte.

- L-ai imbatat, spuse tata de langa umarul meu. Parca nu venea?

Am ridicat din umeri.

- Acum e aici, Si m-a ajutat la gatit, numai te rog sa te apuci tu de gratar ca n-am avut timp. Sunt
carbuni in beci, am verificat. Si daca mai trebuie ceva de la magazin, suna.
- Mda, poate e o idee buna sa il iei la aer, spuse tata pe ganduri. Baietii par tare interesati de el.
Apoi se inveseli – ai facut niste sarmale de sta mata in coada! Cand te plictisesti de constructii ai
alta cariera!
- Ma bucur ca iti plac. Nu-ti fa griji pentru Alex, e doar nou, stii ca asa fac ei cand vad pe cineva
strain.
- Nu e doar nou, nu vezi? Pare un extraterestru pe langa ei, pe langa noi. E cumva aurit, baiatul
asta.
- Oricum o fi o sa am eu grija sa nu degenereze situatia, pana la urma e ziua ta.

Afara se intunecase de-a binelea. Alex aparu langa mine si scutura din cap.

- Ce hoarda simpatica, spuse obosit. Daca va trebui sa caram bere pentru toti atunci ne-a luat
naiba! Aveti sah in casa?
- Ce sa am?
- Sah, jocul. Am primit o provocare de la unul dinauntru ca nu il bat la sah, era tare sigur pe el.
- Avem, spun moale. Vrei sa joci cu el?
 - Da, e o provocare. Nu auzi ce spun? Iar eu sunt destul de bun la sah. Si la altele, ca tot veni
vorba, zise arogant.
- Dar nu tii la bere, atata tot, zic razand. Dar daca te invita la skandenberg zi pas.
- Ce e skandenburg asta?
- Nu stii? In flmele cu van damme mai ales, am mimat gestul cand doi barbati isi tineau mainile
insens opus si incercau sa se impimga unul pe altul pana la nivelul suportului pe care se
sprijineau coatele.

I-am luat mana si am aratat ca dedesubt e o masa.

- A, inteleg! Am vazut in filme da, niciodata in realitate.Ce tare! Vreau sa incerc, spuse hotarat
- Chiar vrei sa te distrezi cu saracii azi, nu-i asa?
- Acum esti ironic cu tine insuti sau cu mine? Ca nu pricep.

O lua inainte mergand cu pasi mari si am fugit un pic dupa el. Apoi ne-am sincronizat el isi bagase mainile
in hanorac si tremura putin si eu la fel. Era frig si eram obosit ca un caine care a alergat toata ziua dupa o
trasura.

- Iarta-ma, spun. De fapt, nu imi parea rau de ce spusesem ci ca se intristase.

- Tu esti Robert, esti Robert, esti Robert. Esti unicat in lumea asta, o persoana completa care nu
are nevoie de definitii exterioare. Intelegi? Tu esti Robert, nu esti sarac. Esti Robert, nu esti
muncitor in constructii. Atata timp cat esti Robert poti sa fii cine vrei tu sa fii. Robert nu are
eticheta.

Incercam sa pricep asta, suna corect cumva. Adica eu era Robert, pictotul, robert munctorul eram fiu si
frate si altele dar nu numai atat. Se oprise in fata mea cu ochii stralucind si cam nervos, Deschise gura sa
mai spuna ceva si abia steptam dar chiar atunci am auzit pasi in urma noastra si un raset nechezat.

- Vai, dar ce frumos! Voi baieiti vorbiti mai frumos decat doua domnisoare de pe vremuri. Va
iubiti, ca nu mai stiu ce sa cred!

Era unul dintre prietenii tatei, cu inca unul langa, radeau de se prapadeau.

- Auzi, Robert, trebuie sa-ti spuna cineva de 3 ori cine esti, ai baut cam mult sau ce?! Trebuie sa-i
spun lui taica-tau asta, o sa rada si el. Si tu dragutule, fa ceva sa nu mai arati ca o femeie ca e
posibil sa te confunde lumea.

Alex isi lasa capul intr-o parte si ii studie pe cei doi.

- Genul asta de atitudine va ajuta sa va simtiti superiori, este? Ca banuiesc ca in viata voastra de zi
cu zi nu aveti cum. Iar acum credeti ca ati dat peste niste victime, se hlizi Alex dragalas.

Asta mi-a dat o idee. Oare asta din dreapta care radea de nu mai putea desi era treaz, nu cumva era tatal
lui Vlad? Mi-am incordat pumnii dar trebuia sa fiu sigur. Numai eu stiu cate imi luasem in viata de la
impulsivitate.
 - Fiului tau, Vlad, ii place in constructii?
- Toata ziua mi-a impuiat capul cu prietenul lui de la munca, zise celalat dispretuitor. A trebuit sa-i
dau una ca sa taca. Oare daca i-as spune ca prietenul lui este homealone ce parere ar avea? Tatai
prefacut suparat. Langa mine Alex se incorda si el.
- Iti bati fiul? Intreba scurt fara menajamente, apoi cu aceeasi miscare cu care inainta catre tatal
lui Vlad ma impinse pe mine in spatele lui.

Chestie care ma ului si am fost atat de surprins ca mi-am revenit abia cand barbatul ala era pe jos
gemand. Cred ca Alex ii trasese un picior in fata dar nu eram sigur. Isi luase o pozitie usor inclinata in fata
, ca sa-i sustina centrul de greutate si isi intinsese mainile intinse dar relaxat, cum vazusem in filmele cu
Karate. Imediat m-am pozitionat cu spatele la el si cu fata la celalat individ distractiv. Acesta rase
neincrezator.

- Te pui cu mine? facu aratandu-si muschii proeminenti.

Inspirandu-ma din pozitia lui Alex i-am facut semn cu 2 degete sa se apropie. In acelasi timp ma gandeam
cat de usor as fi dezamorsat situatia. Singura chestie e ca tatal lui Vlad n-ar fi fost acum pe jos gemand iar
treaba asta cam merita pericolul in care eram amandoi

- Mucosule, scrasni si se repezi asa cum ma gandisem c-o s-o faca. Am evitat lovitura lasandu-ma
in jos dar din recul omul se lovi de pumnul lui Alex care se intorsese intre timp spre mine. Cazu
lat pur si simplu. Imi venea sa aplaud.

Celalat zacea inca gemand si injurand in gura mare. Nu cerea ajutor, nu inca, dar cand il vazu pe Alex ca
se apropie incepu cu amenintariel.

- Te dau pe mana politiei, huliganule!o sa vezi tu, cunosc oameni!

- Ce i-ai facut?
- N-ai vazut? L-am lovit in burta.
- Stii karate?
- Da, daca asa ii zice, rase el. De aia nu m-ai atins azi cand ai vrut sa ma lovesti in barbie, m-am
ferit.
- Ba nuuuu!
- Ba da, ai un pumn dat naibii, nu vroiam sa-mi lasi vanatai.
- Arata-mi!Incet! il avertizez

Ma fac ca il lovesc in barbie iar el doar culisa cativa centimetre cat sa nu fie lovit.

- Frumos, fac impresionat, nici n-am observat.

Ne intoarcem spre barbatul care se vaita acolo pe jos.

- Homalailor, facu el scarbit.

- Sa stii ca nu asa vroiam sa decurga asta. Asta i-a rupt oasele copilului sau, as fi vrut macar sa-l
invinetesc putin. Mi se pare ca a scapat prea usor.
 - Zici? Ce crezi, vrei te ridici in picioare s-o luam de la capat? Il intreba pe barbat

Acesta il privea ingrozit inca strans ghem.

- Sau mai bine nu-ti mai bati copilul?

- Vlad lucreaza cu mine, i-am amintit. Si daca tu crezi ca nu stiu unde sa ma uit, te inseli.am
crescut aici cu oameni ca tine, voi m-ati invatat tot ce e de stiut despre vanatai. Si eu pot sa sun
la asistenta sociala sa ti-l ia, sa stii. Pot sa spun ca am fost martor ocular cand l-ai lovit.
- Sa nu faci asta, striga el. Stii ca ma-sa m-a parasit, nu? Doar pe el il am.
- Sa mori tu! De-aia il umpli de vanatai si il bagi prin spitale! Ii dai o palma la fund nu il omori, ce
dracu! Si mai da-i sa manance din cand in cand e ca o aschie!

Ne-am intors cu spatele amandoi odata si am reinceput sa mergem catre magazin. Eu tremuram ca dupa
orice conflict in care fusesem in viata mea dar Alex era calm.

- M-am zapacit, spuse, normal nici nu trebuia sa ii lovesc. Acum ma doare pumnul, cred ca l-am
nimerit in dinti, spuse scuturandu-si mana
- Si si-au cerut dintii iertare? Nu! Altadata sa nu ma mai impingi in spatele tau!
- A, nu mi-am dat seama, dar mi se pare normal.
- Ce zici mai acolo? M-am rastit, ti se pare ca sunt lipsit de aparare? Vezi ca nu stii sa dai cu
pumnul de aia te doare!
- Ba stiu, dar am vazut ca vroia sa te loveasca pe tine si....am uitat, ridica el din umeri.

l-am privit cu coada ochiului dar nu parea tulburat in nici un fel Eu eram praf. Nimeni, niciodata, nici
macar tata nu incercase sa ma apere de pumnii altora. Nu stiam cum sa reactionez la genul asta de
protectie, dar stiam de ce i se pare normal sa se puna intre mine si violenta altora. Ca si mie mi se parea
la fel cand era vorba de Alesa, de tata, de copii cei mici din constructii si acum de el. Doar ca nimeni n-o
mai facuse pentru mine ....era un sentiment ciudat, nu-l recunosteam.

- Suntem inca copii, am zis in soapta dar el a aprobat de parca se gandea la acelasi lucru.
- Asta nu e rau, daca ajungem pe la politie pentru bataie in strada, zise.
- Cine sa spuna? De fapt am vrut sa spun: cine sa ne dea in gat? dar era cam urat.
- Homealone, pufni el, pe asta n-am mai auzit-o.
- Imi pare rau, vorbesc urat oamenii pe aici.
- Nu, vroiam sa zic ca mi s-a zis in toate felurile de cand ma stiu, doar ca n-o mai auzisem pe asta.
- De aia ai invatat bataie?
- Fata mea frumoasa, se stramba el, mi-a adus numai probleme. Si n-am invatat bataie, am invatat
sa ma apar.
- Fata ta frumoasa este si o solutie. Uite ce se ascunde in spatele ei, spun facand ochii mari la el ca
sa-l fac sa rada. Stii ca te poti baza pe mine, nu?

Se opri in mijlocul drumului, trebuie sa fi fost 10 noaptea si incepu sa strige

- Alex, mi se face rau cand te vad, te implor, nu ma atinge!

 - Prafrazezi, rad eu. Si taci!
- Chestia e ca a fost ceva original pentru mine. La fel cum a fost cand m-ai condus acasa impreuna
cu Alesa si abia ne stiam. De cand te stiu mi-ai dat ceea ce consideram sigur si testat peste cap.
De aceea vreau sa te duc la modeling, sa-ti multumesc cumva.

M-am oprit si eu, speriat. De ce crezusem vreodata ca gandurile care ma torturau pe mine, rferitor la
tractia pe care o aveam pentru el, le avea si Alex? Acum imi dadusem seama ca nu era adevarat el era pe
alte coclauri. Si mai era ceva, suspect de asemantor cu ce imi spusese el mai devreme- aveam senzatia ca
daca as fi facut primul pas spre o relatie el, ar fi fost de acord, oare de ce naibii credeam prostia asta? Era
ca si cum frumusetea lui si tentatia care venea cu ea era destiul ca sa soliciti mai mult de la el, de parca
ar fi fost cu ceva dator fata de ceilalti sa accepte orice avans. Exact ca o fata frumoasa care daca nu
accepta avansurile celorlalti este considerata cu nasul pe sus si dispretuita pentru asta, asta chiar o
vazusem intamplandu-se si dispretuisem si eu fata care parca se credea prea buna pentru noi, muncitorii
in constructii.

- Frumusetea e a tuturor, uratenia doar a celui care o are, ma trezesc vorbind.

- Da, spuse Alex, exact asa ma simt.
- Pare corect si prostesc in acelasi timp, ii spun incercand sa analizez filosofia asta, care-mi era la
fel de straina ca un Rolex la incheietura. Ma hotarasc sa-mi las zidurile jos, pentru ca astfel nu
stiam sa spun ce ma rodea. Si oricum, ce mai aveam de pierdut?
- Astazi am visat toata ziua cu ochii deschisi. In mijlocul santierului, cu baiatul ala batut si
Sobolanul , prietenul meu cucerit, eu ma gandeam la tine. Ma imaginam cu tine la modeling,
imbracat la fel de frumos cum te imbraci tu zilnic, asteptand sa fim chemati si sa castig bani cu
fata mea. Eram fericit, miroseam frumos, ma simteam ...egal, apreciat. De parca era locul meu
acolo, dar asta numai pentru ca erai si tu acolo, calm si relaxat. Tu imi dai speranta, Alex, imi
deschizi orizonturi cu care nu stiu ce sa fac. Practic, m-ai omorat saptamanile astea, ai facut
farame omul care eram si acum nu ai rabdate sau ma rog, nu vrei sa ma astepti destul sa vezi ce
se intampla.

Alex se indrepta spre mine cu ochii mari dar am intins mana sa il tin la distanta, nu puteam gandi daca se
apropia.

- O fi fata ta frumoasa un blestem? Nu zic ca nu e, daca asa o simti, mai ales ca nu ai ales tu, tot
asa cum oamenii disproportionali si schiloditi nu au ales asta, cred insa ca este ca orice dar, o
responsabilitate. Stii, cum zicea Spider man , mare putere, mare responsabilitate. Ai putea,
printre toate alea rele, sa intelegi ca mie mi-ai mutat cursul? Ca m-ai facut sa ma simt mic acolo
unde ma consideram stapan pe pozitie si mare acolo unde nu visam sa fiu?

Mi-am dat seama ca plang dar nu ma puteam opri, nu ma interesa ce crede despre mine, nu ma interesa
nici macar ce vedea la mine de statea in preajma mea. Asta era adevarul, eram un om faramitat care
functiona din inertie , dar care in acelasi timp nu avea nici puterea de a se rupe si a incerca altceva, o alta
cale. Singurul lucru care ma tinea pe linia asta noua era Alex, daca el disparea m-as fi scufundat inapoi in
viata mea veche pentru ca singur nu reuseam sa ies din ea. Ma simteam ca un caine batut zilnic doar
pentru ca ma zbateam in lant. Il iubeam pe tata, ii iubeam staruinta, faptul ca ramasese cu noi pe cap si
se descurcase, chiar daca avea principiile lui rigide despre viata. Simteam insa si viata noua, a
posibilitatilor nesfarsite care ma tragea in alta directie, distrugandu-mi linistea.

- Mi-am vazut viata, am spus incet, si n-am fost multumit de ea. Dar in acelasi timp am depus
eforturi sa ajung unde sunt acum, sunt destul de mandru de cine sunt , e rezultatul muncii mele.
Totul e o aritmetica rigida de la care daca ma abat, scap totul din mana. E ca la verbele alea ce le
invatam la romana- daca, atunci. Iar acum nu mai e daca atunci, acum e haos.

Imi misc buzele dar nu mai ies cuvinte, nu stiu cum sa exprim genul asta de lucruri, lipsa de energie pe
care o am, rolul pe care as vrea sa-l las pe trotuar sa il ia cui ii trebuie, timpul de care am nevoie sa imi
dau seama pe ce planeta sunt, dorinta frenetica de a incerca lucruri noi, de a pipai si a vedea ce pot, la ce
sunt bun. Dorinta innebunitoare de a nu lasa suferinta in urma mea pentru Alesa sau tata.

- Ai zis ca sunt Robert, dar nu il cunosti pe Robert, cred ca nici nu te intereseaza cine sunt. Si tu
mi-ai pus o eticheta. De om care are nevoie de ajutor. Dar eu n-am avut nevoie de ajutor
niciodata.
- Nu ma mai certa atat! Izbucni Alex deodata. N-am vrut sa-ti dau viata peste cap, nu vreau sa
suferi asa!

Mi-am pus mainile inghetate peste fata care imi ardea incercand sa -mi opresc lacrimile si sa ma detasez
inapoi in varianta mea rece, monosilabica. Nu puteam, nu mai incap acolo in cusca cea stramta in care
am trait pana acum. Simt ca explodez ca universul asta e prea mic sa ma incapa, ca as putea sa sar peste
cladiri ca un tip care face parkour si sa aterizez in picioare pe luna. Incep sa ma clatin si in cap imi apar
ganduri nebunesti de fugit de acasa. Il simt cand se apropie dar sunt neajutorat, nu mai am aparare si
oricum nu mi-am dorit vreodata sa ma apar de el.

Imi ia mainile de pe ochi dar nu ma pot uita la el, nu pot sa ii spun ca si eu sunt tot acelasi gen de
persoana care il vrea ca si ceilalti din viata lui.

- Te cunosc, imi spuse, apoi ma lua in brate si imi sprijini capul cu forta de umarul lui. Semeni cu
mine, un nemultumit perpetuu.Pufnesc in ras
- Asa zice si tata, spun in gatul lui cu miros de ploaie. Ca ma uit doar in viitor si nu imi apreciez
viata din prezent. Incep sa ma relaxez si imi alas capul mai greu. Oboseala imi face fite si simt ca
tot ce vreau e sa cad aici jos si sa renunt la ziua de azi, sa o las sa devina maine. Alex ma mangaie
pe cap si cand ii simt buzele pe gat inghit in sec. Incep sa respir greu si transpir instantaneu.
- Respira, Robert, spune. Ai pielea atat de fina aici, nu m-am putut abtine.

Nu-mi da drumul si desi abia ma mai tin pe picioare simt ca ma tine si pe mine drept.Incerc sa ma
desprind cu ultimele puteri pe care le mai am si e cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea.Alex
isi muta capul si ma saruta natural si lejer ca si cum o mai facusem pana acum de vreo mie de ori. Nu se
grabeste, mai degraba imi gusta buzele, mai intai pe cea de sus apoi pe cea de jos. Eu ma lichefiez. Cum
se saruta un baiat care miroase a ploaie si pe care iti vine sa-l tavalesti pe jos?
 - Acum o sa ma omori? Imi sopteste in ureche

Dau din cap ca nu. Imi da in sfarsit drumul, cu precautie, si se uita la mine cu ochii ingustati. Cand ma
intind spre el il cam iau pe nepregatite, Imi tot repet ca o mantra ca el a ainceput si daca nu vroia asta,
daca nu vrea sa fie sarutat nu ar trebui sa provoace oamenii, nu pe mine in orice caz. Ma rotesc la 90 de
grade ca e un gard in spatele meu si il aduc pe Alex acolo, ii prind parul in pumni si il sarut asa cum am
visat inca din ziua cu cheful , asa cum imi doream de cand l-am cunoscut. Il devorez cu salbaticie dar nu
ma pot abtine, nu mai vreau. E pur si simplu delicios, dintii ii sunt netezi si fini in interiorul gurii iar limba
lui imi raspunde imediat,stie ce face. Tot a ploaie miroase, a curat si a bere si praf dar a inca ceva, ceva
ce vine de la ochii albastri si pielea alba, ceva ce emana din el insusi ca un arc electric. N-am sa mai pot
uita asta vreodata, mi-a ramas intiparit in creier pentru totdeauna. Da, un baiat nu se saruta altfel decat
o fata dar baiatul asta e mai mult decat o alta fata pentru mine, e o jumatate pe care o asteptam e ceea
ce imi lipsea si nu imi mai pasa de ce crede restul lumii sau de ce ar trebui sa fac ca sa fie bine si corect.
Imi bag fata in parul lui matasos si stau acolo incercand sa respi , am mii de stelute aurii in fata ochilor si
ma tem ca lesin. A fost cea mai intensa chestie din viata mea, mult mai real si mai puternic decat sexul.

Alex suspina si ma ia in brate. Il cuprind si eu si stam asa, in intuneric, sprijiniti de gardul omului. Ar
trebui sa ma simt vinovat dar sunt fericit, pur si simplu recunoscator ca nu m-a impins si nu si-a incercat
figurile de karate pe mine. Incerc sa imi fac curaj sa il privesc in fata. In mintea mea deja mi-am asumat
treaba asta cu sarutul si chiar daca vreau sa stau asa cu el pana murim amandoi si nu ma gandesc decat
daca pot sa-l sarut iarasi , daca va dori ca totul sa se incheie aici pot si asta.

- Asta inseamna ca sunt homosexual? Il intreb putin speriat

- Nu stiu. Dar iti pasa?

Scutur capul bucurandu-ma de senzatia pe care mi-o da parul lui pe obraz. Rade incet si ma saruta pe
cap.

- Suntem cam idioti si trebuie sa ne intoarcem, spuse. Hai sa luam berea aia odata.
- Nu vreau sa ma intorc, zic ca un copil
- Trebuie, spuse Alex si ma ia de mana. I-am batut pe aia doi pe drum si suntem plecati de mai
bine de o ora.

Ridic din umeri dar sigur ca are dreptate. Cu toate astea nimic nu mai pare real sau interesant, mana lui
in a mea si aerul care ne inconjoara e tot ce imi trebuie acum. Alex isi inclina capul si ma analizeaza.

- Ce e? Intreb stanjenit de buzele lui umflate. Am fost brutal spun si intind mana spre gura lui,
iarta-ma!

Se fereste cu o miscare de-aia de-a lui ca o culisare. Apoi da Si din cap a incuviintare.

- Caramel sarat, da, asta e.Ai gust de caramel sarat. Si acum nu ma mai atinge sau disparem in
ceata de aici, ranjeste el

Ma inrosesc dar inteleg ce spune. El se scutura isi trece mainile prin par si se intinde.
 - Ce noapte, face uluit.

Ajungem inapoi destul de repede. Taximetristii nu vin pana aici, adevarat, dar Alex a fost cel care l-a
tocmit. Cand omul a spus ca nu merge asa departe Alex doar aridicat o spranceana la el si s-a asezat
depe scaun.

- Cine ziceai ca e seful tau? Intreaba aranjandu-si mansetele de parca ar fi purtat o haina de gala
nu hanoracul meu verde.
- Ce treaba ai tu cu seful meu?
- Eu unde depun plangere?
- Ce plangere?

Alex isi da ochii peste cap.

- Hai odata ca se incalzeste berea! Daca nu vrei sa depun plangere pe numarul ala de pe masina,
hai sa mergem. Crezi ca nu stiu numarul? Vrei sa verificam?Isi scoate telefonul, enervat.

Soferul, chel si cam transpirat, da drumul la o injuratura in surdina dar porneste totusi masina. Mie imi
vine sa-mi trec degetele pin parul lui si abia ma abtin sa nu o fac. Ma tin ancorat plasele imense pline de
bere dar tot ii fac cu ochiul in oglinda. Zambeste si el retinut ca sa nu intre la idei soferul si sa ne lase
undeva in drum.

Cand ajungem in fata casei Alex ii arata ca introdusese numarul in telefon , II lasa bacsis 50 % din suma si
il roaga politicos sa vina aici data viitoare cand il cheama.

- Sa ai grija de capacele mele de roti atunci, blondutule, zice soferul imbunat.

- Chiar si de roti, daca vrei, rade Alex si imi dau seama ca nu a inteles faza cu capacele de roti. Ii
intinde mana si soferul i-o strange, apoi face semn spre telefonul din mana lui.
- Cheama-ma cand vrei. Cum te numesti?
- Robert, zambeste Alex dragut. Sa aveti o seara frumoasa!
- Si tu, si tu Robert, la revedere.

Alex ii trimite o bezea si se intoarce zambind spre mine. Ma opresc prostit pentru ca arata si mai bine
daca e posibil asa ceva. Las plesele alea din mana si ma duc la el ca sa-l ating fata si mainile si parul si
orice mai apuc pana nu se deschide usa de la intrare.

- Nu stiu ce-o sa ma fac, ii spun rasucindu-i o suvita pe deget. Mirosi a ploaie, ii spun pentru ca
trebuia de mult.
- A ploaie? Adica a praf si apa? Se stramba el
- A viata, ii spun, zambind.

Ma trage intr-o parte cu spatele la ferestrele casei, si ma saruta scurt si apasat apoi rasufla danc si se
duce sa ia plasele.
 - De cand te-am vazut prima oara am crezut ca mor, dar nu muream, traiam si eu in sfarsit. Era
doar noutatea ta, trairea ce o aduceai cu tine.

Cheful a afost un tambalau monstru, cum ma asteptam. Alex era peste tot, la sah, la table, apoi s-a bagat
si la skanderberg unde l-am batut, fireste, dar a pus si el vreo 2 jos. A incercat sa ma ainvete sah dar
eram atat de beat si de fericit ca nu puteam sa ma opresc din ras.

- Sunt prea prost, oricum

- O sa te invat, trebuie. Te ajuta sa te ordonezi mintal, o sa vezi. Si vreau sa joc cu tine.

M-am oprit din ras si am inceput sa asez piesele impreuna cu el. Chiar era bun din cate imi povestisera
pritenii tatei, inclusiv Marele Sahist din cartier. Marele pentru ca era mare si sahist pentru ca juca sah.

- Ce te-ai intristat asa?

- Nu sunt trist, sunt serios. Ai zis ca vrei sa joci cu mine asa ca acum ma implic.

Dardai, efectiv, de ieri ma simt ca si cum trece un curent electric prin mine. Robert si Alesa m-au condus
din nou pana acasa pe la 3 dimineata. Dar nu dorm, nu pot. Nu am mai simtit asa ceva pana acum si
gandurile imi sunt captive la buzele lui Robert si la modul in care reactioneaza cand ma apropii de el,
scoate un mic zgomot ceva intre suspin si frustrare, la sensibilitatea lui extrema dar si la modul in care
daca vrea isi poate schimba expresia intr-o masca inexpresiva. In mintea mea ii zic Razboinicul, pentru in
sensul propriu asta si e, un luptator care isi alege singur cauzele.

Sunt pur si simplu epuizat dar primul lucru pe care il fac cand ajung in dormitorul meu este sa ii caut
haine pentru sedinta foto de maine. Ma lovesc de toate mobilele de parca nu mai cunosc locul dar nu ma
mai pot coordona. Imi scot hainele primite de la casele de moda cat timp am lucrat ca manechin si ma
rog sa ii vina si lui cateva, dar Robert, desi e masiv in felul lui, e totusi foarte slab, nu are pic de grasime
sigur voi gasi ceva.

In timp ce scotocesc cu furie prin mormanul de haine ma gandesc la ziua din ieri cand am gasit desenele
pe patul lui si zambesc . Imi gasise defectele si le pusese in desen, un dinte un pic stramb cand ma
saturasem de aparatul dentar, ochii mei sunt unul mai jos si unul mai sus, am o cicatrice in sprinceana
dreapta, care nu mai creste acolo de cand faceam alte prostii ca toti copii. Nu stiu de ce am parul atata
de deschis la culaore nici unul din neamul nostru nu il are asa, mie nu mi-a placut prea mult niciodata
dar de cand m-a prins de par a ainceput sa-mi placa si mie.

Mai fusesem tras de par vreodata? M-am gandit amuzat pentru ca in euforia mea parca uitasem toate
celelalate experinte pe care le avusesem pana acum. Probabil ca da, nu-mi amintesc. Pentru ca nu era
important, nu fusese important cum ajungeam in pat cu cineva, o fata sau un baiat sau ambii, era ceva
normal, venea ca o consecinta a interactiunii cu alti oameni.

Bine, fusesera si ceva lacrimi si despartiri mai urate dar nu multe, cu totii in lumea asta a modelingului
intelegeam ca sexul e o experienta fizica si nu incercam sa facem sa devina relatie cu exclusivitate. Dar
sinceritatea si intensitatea lui Robert erau altceva, stiam. Creierul meu obosit nu putea filtra inca totul
dar aveam impresia de fragilitate a unei panze de paienjen si o emotie care ma facea sa tremur. Orice o
fi fost de fapt intre noi, nu vroiam sa pierd asta.

M-am trantit pe pat peste haine si am visat un pic la Robert inainte sa adorm.

Cand m-a trezit tata, inca eram in lume cu Alex. Dar nu te poti impotrivi cu adevarat unui om ca tatat,
care mai e si foarte hotarat sa te trezeasca.

- Ia zi, Fiu-meu incepu nedandu-mi pauza, ce am auzit ca pritenii mei au fost batuti de doi baieti
pe cand se duceau aseara sa ia bere pentru cheful meu? Unul blond si unul fiu-meu, cica. E
adevarat? I-ai batut in strda ca un golan?

Ce golan, m-am gandit tata fusese primul meu intructor si intotdeauna imi spusese da primul!

- Eadevar, ala a alu Radulescu isi bate baiatul, stiu, facu tata fara pauza. Dar daca depune plangere
asa cum ameninta nu stiu ce ma fac cu tine. A mai zis ca tu si cu Alex va spuneati vorbe dulci pe
alee. Dar asta n-o mai cred, chicoti tata.

Insa privirea lui ma gauri prin suflet. Cand se uita asa la mine, parca mestecand ceva desi nu avea nimic
in gura ma gandeam la tot ce e mai rau. Nu insista, dar nici nu reveni asupra chestiunii ca sa ceara detalii.
Nu era nevoie, imi vazuse panica.

- Uite ce zic eu, continua el calm. Tu si cu Alex luati o pauza de la intalnirile astea ale voastre....un
timp. Eu vorbesc cu alde Radulescu si alalalt si incerc sa ii impac sa nu depuna plangere la politie.
Iar tu de duci de luni la munca singur, ca eu ma odihnesc de ziua mea, ce zici?

Am inghitit in sec. Tata ma masura cu rabdare, asteptand sa inteleg ce imi spusese.

- Nu vreau sa zic ca prietenul tau e in pericol, continua tata. Doar ca amandoi au spus ca tu nu ai
lovit, erau furiosi ca nu i-ai aparat si i-ai facut morala lu ala ca isis bate fiul.Au zis amandoi ca Alex
i-a pocnit cu karate. Ce chestie sa bati doi oameni beti, mare isprava, facu tata dand din cap a
lehamite.

Am deschis si eu gura sa zic ceva dar tata ridica un deget.

- O zi atata vreau....de ziua mea, nu? Si fara Alex o perioada, bine? Nu vreau sa-mi apara vorbe in
cartier ca fiu-meu e homalau, d-apai nici nu vorbeste nimeni asa de fiumeu, zise el rar,
holbandu-se la mine.

Era asa de limpede mesajul ca nu mi-a trebuit traducator. O sa ma acopere daca ma duc maine in locul lui
in constructii si o sa le dea bere la cei doi loviti de soarta sa ii impace. O sa dea toata vina pe Alex si o sa
starpeasca din fasa orice zvon ca suntem impreuna. Si nu accepta asa ceva in ruptul capului. Punct.

- Tata, ii zic calm, daca Radulescu isi mai bate fiul il snopesc. Si nu am nevoie de Alex pentru asta.
- Lasa asta acum, zise el pragmatic.
- Ma duc, ma dau eu batut. Desi ar trebui sa stii ca luni am scoala de dimineata.
 - Desen, nu? Apai nu te descurci tu fara doua ore acolo....doar ai zis cu gura ta ca nu iti pun
prezenta. Adica ca esti, ca nu esti, tot aia. Fa pentru tata ceva si o sa fie bine asa.
- Azi trebuie sa il ajut pe Alex la ceva zic, cu inima cat un purice asteptand reactia.
- Normal, facu tata, doar tie prieten, ajuta-l. Azi e duminica e ziua lasata de Domnul pentru fapte
bune. Dar de maine Robert, fara Alex.

Imi musc buzele sa nu intreb cat timp. E de fapt, o sentinta definitiva si doar azi mai avem timp sa ne
luam la revedere ca sa spun asa. Revolta mi se aduna in gat dar nu stiu ce sa zic , nu ma pircep la vorbe
ca tata ca sa explic ceva ce nu poate fi redat in cuvinte.

Imi plec capul ca de obicei in fata omului pe care il iubesc si il urasc in egala masura. Simt ca timpul
nostru se apropie de sfarsit, dar nu inca. Mai are putere asupra mea si stie asta.

Ma uit in ochii lui de aceeasi culoare cu ai mei dar nu isi fereste privirea. Vrea sa imi spuna ceva, dar nu
indrazneste, poate si-a dat seama ca nu mai am 12 ani si nu mai trebuie sa il ascult ca pe un popa. In cele
din urma da din mana ca si cum da-o la o parte si iese din camera mea.

Fulgi de cenusa se astern deasupra mea, ca atunci cand dezsenez cu carbune si am firicele fine si in par si
in coltul ochilor. Ma simt din nou in capcana dar mai mult de atat – ca mi-am atins limita de rzvratire si
independenta care mi s-a permis. Nu am nici un pic de energie sa ma dau jos din pat asa ca zac acolo,
treaz cu ochii inchisi, asteptand sa vina Alex. Sunt deprimat pentru ca il iubesc pe tata, imi dau seama, el
a fost acolo pentru mine toata viata si intotdeauna cu vorba m-a dus de colo colo. Tata nu m-a batut
vreodata, desi ameninta tot timpul, nu cred ca a lovit pe cineva in viata lui. Urs bland si lenes stie sa isi
impuna vointa cu argumente logice, vag amenintatoare, dar intotdeauna se tine de cuvant. Mi-e teama
pentru Alex, ma tem de ce i-ar face daca ar sti ca imi e atat de necesar. Radem , glumim, dar poarta n-o
sarim, cum ar zice tata.

A.Cand ajung la Robert ma intampina taica-su. Ma masoara calm din priviri dar imi intinde mana.

- Bravo ca l-ai pocnit pa tantalaul ala de Radulescu.

Mimez supriza cu cea mai buna expresie a mea, facandu-ma ca nu inteleg nimic. Tatal lui Robert rade de
se cutremura asfaltul crapat de pe sosea.

- Asa, mai, vad ca ai ceva scoala vietii, ma lauda si och

- ii i se ingusteaza, rai dintrodata. Lasa-mi fiul in pace. Am auzit ceva ce nu-mi place si stiu ca nu-i
inventie, pritenii mei nu ar fi in stare sa vorbeasca asa, nu ca n-ar fi dar n-ar scoate din putul
gandirii lor asa vorbe profunde. L-ai facu pe Robert dar nu si pe mine, intelegi? Sau o sa ma tin
deoparte cand ti-or baga fundul la scoala de corectie si acolo vezi tu ce faci.

Am mai auzit amenintari la viata mea, unele chiar mai dure, dar e vorba de tatal lui Robert. Nu stiu cum
sa reactionez dar simt ca ma inrosesc de furie.
 - Nu, nu, puiule, face barbatul, nu te umfla la mine. Stiu ca acum iti imaginezi ca toate sunt roz si
frumoase dar Robert e fiul meu si il cunosc mai bine. Intr-o zi o sa se sature de ce vede acum la
tine si o sa te goneasca. Acum te-ntreb, inca mai vrei sa intri?

Astept. Nu mie teama de el, nu in sensul propriu al cuvantului desi simt ca ar fi mai bine sa il evit. Nu ma
poate atinge si intimp ce ma gandesc la integritatea mea corporala de care daca s-ar lega ar mai afla ceva
despre fiul lui, nu ma pot impiedica sa ma gandesc cum l-a ravasit pe Robert. In cele din urma se da la o
parte din usa dar nu foarte departe ca sa ii percep impotrivirea.

Trec pe langa el avand grija sa nu il ating nici macar cu haina de pe mine si il vad pe Robert in patul lui din
asa zisa sufragerie a lor, palid si descurajat, cum ma asteptam. Ma duc la el si deschide imediat ochii, iar
pe buze i se articuleaza un zambet, in sfarsit. Ochii ii zboara spre tata-su dar nu il las sa il vada, ii fac cu
ochiul si dau din cap spre sacosa din mana mea. E neagra, de la Dolce& Cabana si plina de haine.

- Hai sa te schimbi, ii spun, ne asteapta.

Plecam impreuna spre camera Alesei care zice Robert ca e plecata. Il trimit sa faca un dus si se duce dar
protesteaza indelung la fiecare tinuta pe care i-o dau. Prea mulata, prea neagra, nu ma pot misca in ea,
ce naiba mai e si asta, pleaca cu rosu de langa mine. E o sarbatoare pur si simplu. Inchid usa cu grija ca
pe vremea fecioarelor pentru ca vreau sa il sarut dar usa se da imediat de perete si apare capcaunul.

- Unde ziceai ca mergi azi, Robert?

- Il ajut pe Alex cu ceva, se balbaie Robert si eu rad. Rad de nu mai pot, sprijinindu-ma de perete.
Se holbeaza amandoi la mine, aceeasi ochi dar cu expresii atat de diferite, Unul vrea sa ma
omoare, celalat sa ma sarute pana ma omoara.

Taica su pleaca si nu mai pot, ma duc la Robert si il tin in brate simtind cum se inmoaie cu fiecare
secunda, dar si incearca sa ma indeparteze.

- A auzit ceva de la pritenii aia ai lui. Imi sopteste Robert si il pup pe ureche asa de dulce e.
- Stiu, ii soptesc bucurandu-ma de infiorarea lui. A zis ceva de o scoala de corectie in care vrea
sa-mi trimita fundul. Dar tata avea relatii destul de bune si nu cred ca ajung pe acolo.

Robert se fataie un pic in bratele mele si mor un pic dar ii dau drumul. Se uita la mine cu toata lumina
restabilita, asa ca ma trantesc pe pat si ma uit la el. S-a imbracat in negru pana la urma, camasa si
pantaloni iar din oglinda de dulap a Alesei i se intoarce o imagine de care n-avea habar.

- Astea arata chiar bine, spune incet.

- Dam, ii zic, pe tine arata foarte bine. Mergem?

Ma uit la chica lui ondulata si imi vine o idee.

- Ma lasi un pic? Intreb aratand spre parul lui si se inroseste dar aproba timid.

Gasesc in dulapul Alesei o spuma de par si ii fac o freza a la Michael Jackson dar lui ii sta mult mai bine i
s-a luminat fata si parul pare mai intunecat. Stiu ca e un demers inutil, oamenii de la sedinta foto o sa
strice tot si o sa faca ce vor ei dar pana ajungem acolo ma bucur de experienta asta, sa il vad ranjind in
oglinda incepand sa-si dea seama cat de frumos este. Cand dau sa ma retrag sa ma spal pe maini ma
apuca de mana si ma trec toti fiorii posibili. Robert e ca un vulcan atat de fierbinte incat nu mai are mult
sa distruga Pompeiul si la fel ca bietii oameni din Pompei nici familia lui nu o sa stie cand va arde, topind
orice impotrivire.

Il vad ca vrea sa vorbeasca dar nu ii ies cuvintele. Ochii lui par de caramel topit iat buzele ii freamata.
Dintii albi i se infig in buza de jos si nu ma pot gandi decat ca intr-o zi, cu acordul lui scris, o sa il aduc
intr-un pat si o sa vad toata caldura aia revarsandu-se asupra mea. Si nu cred ca merit. Nu cred ca merita
cineva de pe fata pamantului un scuipat de la Robert sau sa-i pupe picioarele ca tot veni vorba.

Cand ne urnim in sfarsit su bine ca am plecat odata, imi tin ochii in pamant cand trec pe langa gardianul
suprem cu toate ca tot ce vreau sa ii arunc in fata, e asta: nu ii fac rau, nu vezi? Dintre noi doi, tu ii faci
rau!

Cand ajungem la sedinta foto Robert e praf dar ma asteptam . Pe drum am luat un taxi ca mi-era teama
ca se razgandeste. Nu stiu cand am juns la concluzia ca trebuie sa il vada lumea dar acum trebuie sa fie
vazut. Si cumva, in tot conformismul lui stiu ca isi doreste asta, Are o latura exhibitionista ca altfel nu
m-ar fi sarutat in felul ala, in plina strada.

Freamata langa mine, surescitat. Fotograful meu deja m-a vazut si imi face cu mana spre cabina de
machiaj dar il arat pe Robert si scutur din cap, asa a fost intelegerea, Robert mai intai.

- Hai, ingerasule, ii spun lui Robert razand. Se stramba la mine dar se duce un pic teleghidat spre
cabina. Fotograful mareste ochii la frumusetea lui aspra si stiu ca va fi bine.

Face un gest erotic in aer dar privirea mea nu il lasa sa se desfasoare. O, nu mai Ralf, nu te apropii de el.
Da din cap trist si imi vine sa rad in hohote, dar ma abtin. Pe vremuri, Ralf era o fiinta speriata si timida
care acum si-a luat aripi. Nu e cu mult mai mare decat noi asta ma asigura cumva ca o sa aiba grija sa nu
mi-l vopseasca pe Robert de sa nu-l mai cunosc.

Ma dce si pe mine la machiaj si timp de 2 ore imi intru in rutina, stiu ce am de facut, depinde de subiect.

Mintea imi zboara la cum s-o descurca Robert si cand imi dau pauza ma reped spre celallat studio ca sa
vad o imagine de groaza. Rober sta nemiscat, ca o statuie, imbracat intr-o vesta reflectorizanta de
muncitor, cu o drujba in mana.

- Pu bune? Ii soptesc fotografului nemultumit. Trebuia sa il scoti din rol, nu sa il intepenesti acolo!
- Am catalog, se scuza el. Le-am aratat o fotografie cu Robert al tau si de atunci nu mai scap de ei,
vor pozele! Dar dupa cum vezi....imi zice neajutorat aratand spre statuia cu vesta.
- Ce catalog?
- Bani buni, zice el si imi zice numele firmei
- Nu stie ce sa faca, remarc
- Nici nu vrea, am incercat sa ii sugerez cate ceva dar maraie la mine.
Pufnesc in ras si ma hotarasc. Ce mama naibii, am facut eu si altele mult mai rele.

Ma duc langa Robertsi ii fac semn sa se aseze pe scaunul de gradina pe care trebuie sa ia pozitiile pentru
filmare. Ma asculta reticent dar cand ma apropii incepe.

- Gata, am terminat cu asta, imi sopteste furios. Ma duc acasa! Ce prostie!

Il las sa termine ca stiu ca pana atunci nu ma baga in seama. In cele din urma se uita in ochii mei si simt
din nou legatura aceea pe care nu mi-o pot explica. Ma las cu mainile pa lateralul scaunului pana a jung
la cativa centimetri de ochii lui. Acum stralucesc frumos, captivat. Nu ii zambesc, nu vreau sa se relaxeze.

- Stii ce ti-as face acum daca am fi singuri? Ochii imi fug spre un paravan din spatele scenei si el
ma urmareste.

Da, imi zic, nu prea mult imaginatia lui o sa faca restul. Nu schitez nici o expresie, astept. Dar nu ma
astept la asta. In secunda urmatoare Robert ma rasuceste si ma arunca in paravanul ala japonez care de
altfel e transparent si se napusteste asupra mea. Nu e delicat, nici macar nu incearca sa se fereasca pe
bune de aparatul de filmat care tacane intr-o veselie. Incerc sa il opresc dar n-am nici o sansa, cand ma
prinde de par aproape imi pierd controlul si imi vine sa urlu la tampitul de Ralf care face poze. Cand in
sfarsit realizeaza si Robert ca s-a consumat vreun film intreg se inroseste violent si se ascunde in umarul
meu. Ma intorc incet cu el spre paravan intrand cu totul inauntru. E fierbnte ii arde fata si tot corpul iar
prin vesta aia ii percep mult prea multa piele dezgolita fina si bronzata. Acum se ascunde ca un copil dar
cu 5 secunde inainte incepuse sa traga de hainele mele.

- Sa nu mai faci asta, ma avertizeaza in soapta.

- Eu? Uite ce-ai facut tu! Tot ce se filmeaza aici e proprietatea firmei.
- Aa, au, face Robert.
- Noroc ca acum vor doar catalogul pentru constructii. O sa stau aici pana termini si tu ca sa nu
mai fi asa intepenit.

Astept pana ne revin bataile inimii la normal si fata lui pare iarasi normala. Dar ochii ii stralucesc are
buzele umede si la naiba, tot n-or sa iasa pozele alea.

Vin machiorii la rugamintea lui Ralf sa mai repare cate ceva. Ma postez langa el si intind mana.

- Nu le-as fi folost, jur, ofteaza Ralf

- Nu, le-ai fi tinut pentru tine ceea ce era si mai grav. Imi pune filmul in palma si pe langa focul de
mai devreme degetele lui au consistenta unui peste fiert.
- E tot, nu-i asa Ralf?
- Da, mai, face bosumflat. Nu cred ca am vazut in filme ce a facut el mai devreme. As vrea si un
catalog....
- Neh, fac eu infiorat ca oamenii de genul ala s-ar putea uita la Robert. Nu, Ralf.

Spre surprinderea mea , aproba si se intoarce la treaba lui ca un profesionist ce e. Robert e mult mai
relaxat, ce-i drept rade la camera si balanseaz drujaba fara nici o grija peste umeri si printre piciaore
facandu-ma sa rad si pe mine si pe Ralf. Apoi, incet, fara avertisment se transforma in altceva. Face cu
ochiul, se intinde sa i se vada abdomenul, zambeste discret, sexy, fara sa-i sugereze cineva. Se simte
observat si ii place. Ralf ofteaza langa mine dar eu...cred ca trebuie sa formulez cererea aia scrisa cat mai
repede.

Alex sta cu mainile incrucisate langa perete supraveghindu-l pe Ralf. Am avzut cand i-a luat filmul si cat
de spasit i l-a dat fotograful si am avut o strafulgerare de gelozie ca au fost impreuna. Alex isi suge buza
de jos pe care i-am cam zdobit-o si ma intreb ce nebunie a pus stapanire pe mine mai devreme. Ma simt
ciudat asa ca ma joc cu drujba iar el rade si ii vad sclipirea dintilor albi in penumbra.

Cand a venit langa scaun nu am stiut ce sa cred, la inceput am banuit ca vrea sa ma incurajeze dar nu a
schitat un zambet. Expresia ii era ademenitoare si goala in acelasi timp, de parca juca un rol. Dar ochii ii
ardeau reci ca gheata si profunzi ca marea si era mult prea aproape. Am vazut rosu in fata ochilor si am
uitat cu totul unde eram, il vroiam si era al meu si Ralf cu aparatul lui putea sa moara de inima acolo.

Acum vad cum ii pune mana pe antebrat sa i atraga atentia la vreo pozitie in care intru ca o maimuta
cuninte ce sunt. Mai devreme Alex s-a miscat vreo 5 centimetri spre interiorul camerei ca sa ma vada din
alt unghi probabil . Ralf, inconstient, s-a miscat si el. Ies din rol si incep sa ma misc ca sa atrag atentia.
Ralf clicaie acolo parca si mai rapid dar Alex isi lasa capul intr-o parte si ma urmareste strangand bratele
in jurul lui. Sangele meu are temperatura de fierbere, oare cat mai trebuie sa fac asta?

In sinea mae, imi place, si incep sa aflu despre ce-i vorba. Ralf m-a lamurit cam care e pretul pozelor ce le
fac acum si e ceva incredibil, prea tare frate. Echivalentul a doua luni de salahor pentru 8 ore de poze.

In sfarsit, termina.Mai e o sedinta maine precizeaza el, inca 4 ore. II cer sa le puna dupaamiaza si zice ca
e in regula, desi stiu ca nu are cum sa fie, oamenii aia probail isi vor catalogul de luni.

- Putem ramane sa terminam azi, sugerez. Daca preferi.

- Nu, e duminica si am muncit destul, zice Ralf serios si arunca un ochi spre Alex. Mda, a venit ca
l-a rugat Alex. Simt ca imi ies din piele si fara sa vreau marai la fotograf.
- Ho, omul cavernelor, zice el bland. E al tau. Imi da o carte de vizita ca sa am numarul lui si ma
priveste cu ochi luminosi, sensibili. Nu observasem pana acum ce fata de om bun are. Vrea sa
spuna ceva dar Alex ii pune mana pe umar.
- Iti raman dator, multumesc pentru ziua de azi, spune fara sa se mai ascunda de mine. Noi trei de
astfel, impartasim toti flama momentului de intimitate de mai devreme.
- Oricand, Alex, stii asta. Mai ales in circumstantele astea, adauga si eu marai iar.

Alex si Ralf izbucnesc in ras iar eu ma inrosesc ca un prost. Il ajut pe Ralf sa isi stranga echipamentul timp
in care imi spune de prietenul lui Dan care il asteapta acasa. Cu pritenie dar si cu mandrie si ca sa ma
linisteasca in acelasi timp. Imi poveste ca Dan e si el fotomodel si mimeaza fitele barbatului facandu-ne
sa chicotim. Are o furgoneta afara si il ajut sa isi urce echipamentul sensibil. Sunt mandru ca nu ma tataie
nici macar o data asa cum face cu Alex pe care nu il lasa nici sa se apropie de obiectivele lui.
Cand pleaca ne indreptam si noi spre iesire si ma mir cat de obosit sunt dar si entuziasmat si plin de idei
acum, ca stiu despre ce e vorba.

Imi pun mana pe umarul lui Alex dar degetele mi se impletesc singure in parul lui. Strang un pic aprope
inconstient. Alex se scutura si se indeparteaza de mine.

- Termina, mai. Hai sa cautam un taxi.

- Iarta-ma, spun rosind si fac si eu un pas in lateral. Stiu ca azi am fost scelerat, iarta-ma. Nu mai
fac, promit. Pot sa te ating?

Alex se intoarce spre mine si sunt surprins de cat de nervos e.

- Nu, zice, nu poti.

- De ce?

Alex isi arunca mainile in aer si incepe sa mearga in fata mea repede.

- Te descurci de aici, imi arunca peste umar. Sa te duci direct acasa, bine?
- Da ce sunt eu, caine? strig in urma lui, acum sunt si eu suparat si mai ales nelinistit ca nu prea
inteleg ce s-a intamplat. Adica, da, stiu ce am facut dar mi s-a parut ca se trecuse peste toata faza
si planuiam sa stau cu el toata seara.

Mai ales ca maine ma astepta iadul tridimensional din Berserk. Imi dau seama ca plang abia cand ajung
in statia de autobuz si o sun pe Alesa. Ii povestesc ce s-a intamplat si ce am facut azi cu fotografiile si
apoi ii spun terminat ca m-am certat cu Alex dar ca nu stiu de ce. Ea ma asculta si ma indeamna sa ma
pun in locul lui Alex. Incerc dar nu pot. Din partea mea, Alex ar putea sa ma atinga toata ziua, sa-mi
smulga parul si sa faca tot ce vrea cu mine. Mi se pare normal, ba chiar imi doresc asta. Dar el n-o face,
nu-i asa? M-am gandit la faza de azi cat de dur fusesem cu el si cum incercase sa ma opreasca.
Deveneam un agresor....tocmai cu el?

Simt ca inghet cand ma gandesc la asta. Cand se apropie de mine el e atat de delicat, incearca sa nu ma
bruscheze in nici un fel. Am incalcat niste reguli de bun simt in primul rand, ma gandesc. Cu fetele nu am
fost niciodata asa, intotdeauna le urmaream reactiile sa vad daca sunt bine, daca vor sa se retraga , daca
le place ce le fac.....si cu Alex, care e inima mea cum de sunt asa? Si inca in fata strainilor?

Sunt terminat, pur si simplu. Imi strang genunchii pe banca si mi pun fata pe genunchi. Mai yarziu o sa
fac un plan sa pot sa dau iarasi ochii cu el fara sa mor de rusine si greata. Aacum, doar incerc sa inghit
urmatoarea gura de aer si sa nu ma innec cu lacrimile in acelasi timp.

Poate ma compara cu celelalte relatii ale lui si imi zice si el ca sunt omul cavernelor asa cum a zis Ralf.
Sau mai rau, se gandeste ca nu poate sa stea langa unul care il smuceste in halul asta si il face sa stea in
defensiva tot timpul. Simt ca mi se taie rasuflarea si ca raman fara aer pe bune acum. Incep sa vina
oameni in statia de autobuz, trebuie sa imi revin.
Gandul ca Alex m-ar putea considera neeligibil ma face sa vreau sa ma arunc in fata masinilor care trec
pe strada. Panica mi-a udat hainele de pe mine, noroc ca sunt negre, sunt ale lui,ma gandesc. Poate de
la ele simt mirosul de ploaie dar aud o voce

- Respira, Robert, imi zice asezandu-se langa mine.

Vreo doua babe ne comenteaza ca le-am luat banca dar nu ne pasa, nu se misca niciunul. Oare visez?
Chiar s-a intors dupa mine sau mi-am dorit asta atata de tare ca s-a intamplat ca in teoria aia cu Secretul,
am activat vreo forta cosmica care l-a adus inapoi? Nu indraznesc sa ma uit la el. Daca nu e vis o sa imi
dea el de stire.

Dar nu spune nimic si cand trece un atobuz si inca unul si statia se goleste incerc sa ma uit cu coada
ochiului sa vad ce face.

- Te-a sunat Alesa? De aia te-ai intors? Intreb ragusit de plans cu toata increderea mea
dintotdeauna disparuta.

Imi arata telefonul zambind. Vad numarul Alesei aparand dar nu ii raspunde. Isi strecoara degetele
printer ale mele si ma mangaie usor, ii prind si eu mana si o mangai si eu cu toata ca instinctul ma face sa
vreau sa o rup. Desi ar fi pacat, e o opera de arta.

- Esti atat de nepregatit pentru treaba asta, imi zice in soapta . Nu stii ce sa faci cu tine, cu atat mai
putin cu mine. Ar trebui sa ne distantam putin….

Nu mai aud nimic. Inima imi bubuie in urechi si simt in gura fiere. S-a intors sa isi ia ramas bun. Ma ridic
de pe banca repede si vomit in spatele paravanului. Da, sunt neeligibil, asta e adevarul, cum am crezut
vreodata ca Alex m-ar putea crede partenerul lui? Am fost o maimuta pe care a imbracat-o si a dus-o la
poze, ca sa ii afaca un bine, asa cum a sis pus de altfel.

Alex a aparut in fata mea si ma zguduie.

- Sa nu-mi lesini aici, urla la mine speriat. La naiba cu sensibilitatea ta idioata! Nu vreau sa ma
despart de tine desi naiba stie ca nu suntem impreuna. Uita-te la mine!

Nu ma uit sav ad mila de pe fata lui. In schimb incerc sa imi ridic scuturile la loc ca sa pot sa ii ofer o fata
impasibila, fata de care are nevoie ca sa poata sa plece linistit. Nici de asta nu sunt in stare.

- Uitate-te la mine! Zbiara si ma pocneste tare de imi da capul pe spate.

Acum stam amandoi in genunchi si Alex e alb la fata. Isi apropie fruntea de a mea si incearca sa se
linisteasca. Respiram de parca am alergat maratonul si am iesit ultimii. El isi scutura mana si eu ranjesc.

- Tot nu stii sa dai cu pumnul. A trecut, ii zic, e ok. Daca vrei sa pleci, pleaca, acum e momentul.
- Serios? Pai bine atunci, spune. Se ridica in picioare si isi scutura pantalonii. Astia sunt distrusi, sa
stii.
- Chiar pleci, fac socat.
 - Unde mama naibii ma trimiti, Robert?

Sunt socat, terminat si rupt de realitate, da cred ca in momentul asta sunt intr-unul din tablourile lui Dali,
ma scurg pe o suprafata incerta care ar putea fi atat nisip cat si statia asta de autobuz zgrunturoasa.

Cand am ajuns la taxi am simtit ceva straniu ca si cum se rupe ceva, sau se sparge o sticla. Eram suparat,
adevarat dar nu pe Robert, pe mine. Pe propria mea stare de excitatie cu care nu prea stiam ce sa fac.
Mi-am pipait buza cu degetele, am tras aer in piept si m-am intors dupa Robert. Era timpul sa avem
discutia aia. Sincer, nu muream de nerabdare. Nici macar nu stiam daca Robert avea vreo idee ce face ,
daca er apregatit mental sa mearga si in pat cu mine. Stiam ca ar fi mers oriunde daca ii ceream, dar nu
asa. Am fi oficializat ceva ce deocamdata era doar la nivel de ipoteza.

Si l-am gasit acolo plangand ca un copil cu genunchii la piept. M_am asezat langa el nestiind cum sa
incep povestea asta, imi era greu sa ii spun ca sunt doar un om, nu o claie de par si sunt obisnuit cu
lucrurile astea dar in dormitor nu cand toata lumea poate sa ne observe starea. Era de parca ma testa ca
sa stie pana unde poate sa mearga cu mine, dar nu o facea ca si cum m-ar dori ci tot fizic-barbateste.
Cred ca in mintea lui trebuia sa ma invinga ca sa ma poata percepe astfel, in siguranta, la final. Iar eu nu
stiu sa il ajut cu chestia asta.

Ma gandesc ce sa fac. Robert sta inca acolo tinandu-se de paravan cenusiu la fata , m-a speriat de n-am
stiut ce sa fac decat sa-l pocnesc. Incepe sa i se invineteasca obrazul si ma simt induiosat si cumva
incredibul ca am facut asta. Se oprise pur si simplu din respirat si se holba ingrozit la mine de parca eram
fetita din fantana.

Cred ca din tot ce stiu acum ca e Robert asta ma innebuneste cu adevaraa la el- modul in care traieste ,
cum simte totul de parca putin ii pasa cine il observa, un abandon total de logica. In momentele alea face
excat ce ii trece prin cap ca un copil. Nu are sens sa vorbesc acum cu el, nu are nici un rost sa ma prefac
ca vreau doar sa ne distantam un pic, nu asta vreau. Nu vreau nici sa se duca acasa.

Ma hotarasc. Fac cu mana unui taxi care se opreste in fata statiei si il apuc pe Robert de incheietura, asa
cum am observat ca face Alesa. Il duc la mine.

R.

Ma misc ca teleghidat. E bine ca ma ia cu el, eu nu sunt in stare sa articulez nimic. Sunt un amestec
amorf acum, abia realizez ca am picioare pe care sa ma tin. Sunt inca ingrozit de ce vroia sa spuna dar nu
am de gand sa renunt fara lupta. Mai am un pic de mandrie cat sa nu ma sprijin de el in taxi. Gandurile
mi se invart ca un carusel si nu stiu de ce ma gandesc la Aline. Un firicel de logica isi face loc prin mintea
incetosata, oare ma gandesc la ea pentru ca intre noi e doar dorinta ei de a fi impreuna? Imi amintesc
cum se pisiceste, cum vine doar ea la mine, eu nu o caut niciodata, realizez ca modul in care ma trateaza
e de parca in fiecare minut se asteapta sa dispar sau sa ii spun sa ma lase in pace. Il simt pe Alex langa
mine, e calm acum dar mana cu care ma tine inca de incheietura e fierbinte. Ma doare obrazul si imi vine
sa rad ca un nebun ce sunt. Eu i-am spart buza si el m-a pocnit, cred ca suntem chit acum.
Ne oprim undeva intr-o zona a orasului unde nu am avut niciodata treaba asa ca nu prea o cunosc, e
plina de case elegante, mai vechi ....aici vezi numai cabinete de avocatura si alte firme si e liniste. O zona
selecta, cam cum ma asteptam sa arate locul in care locuieste Alex.

- Aici am stat cu tata, zice el descuind usa de lemn masiv a unei case joase, dar lunga cu multe
geamuri mari la strada. Nu pot inca locui singur, nu am 18 ani, dar casa asta e a mea. E cam
goala, se scuza, s-a vandut cam tot dinauntru. Cred ca ti-ar fi placut colectia de tablouri a
tatei...si el te-ar fi placut pe tine.

Alex e linistit, ca in transa. Incearca sa prinda lumina dar nu se intampla nimic. Ridica din umeri, se duce
spre o comoda din hol si scoate o lanterna.

- Probabil nici apa nu mai am, zice in soapta . Au trecut 6 luni de cand nu am dat pe aici.

Ii simt tristetea din voce. Se misca incet prin spatiul aproape gol, ca un senior intors intr-un castel parasit,
care este si inacelasi timp nu mai este casa lui.

Raman langa usa,urmarindu-l , cu toate ca tot ce vreau e sa il iau in brate si sa nu ii mai dau drumul
niciodata.

- Cand te-ai nascut? Ma intreaba brusc

- In octombrie. Tu?
- In august, zice el pe acelasi ton slab. In cateva luni ma voi muta aici.

Cand lumina lanternei nu se mai vede ma duc sa il gasesc. Il gasesc intr-o camera mare, goala, lambrisata
cu un lemn inchis la culoare, cu parchet de lemn si 2 oglinzi imense pe peretele opus geamului.

- Sala mea de dans, zice.

In camera alaturata mai gasim o saltea intinsa direct pe podea si o comoda joasa. El se opreste in prag si
eu nu stiu ce sa spun. E un spatiu deprimant, desi atat de frumos alcatuit, in care aproape pot sa il vad
trezindu-se dimineata.

- Mie foame, ma aud si imi vine sa imi trag una.

- Pizza? Spune Alex si rade.

Aprob cu entuziasm si facem comanda, Alex ma cerceteaza cu privirea cand cere ingredientele si eu
aprob, dau din cap ca un catel pe masina, fericit ca s-a mai luminat la fata, incantat ca m-a adus aici. Nu
aduci aici pe cineva pe care vrei sa il parasesti.

S-a intunecat si afara si incepe sa se faca frig, e doar luna mai. Casa neincalzita peste iarna e totusi ok,
suportabila ca si temperatura, insa nu ma pot impaca cu intunericul dinauntru. Am senzatia clara ca
lumina ar fi buna pentru starea noastra si ne-ar ajuta sa comunicam mai bine. Pentru ca acum vreau sa
vorbesc, sa imi pledez cauza pana imi zice sa tac.

- E intuneric aici, zic. Ai ceva lumanari? Lanterna asta ma face sa ma simt ca in filmele de groaza.
Alex isi pleaca capul intr-o parte, gandindu-se. Nu ma pot satura de expresia asta a lui, cand parul ii
aluneca doar pe un umar isi tine ochii intredeschisi si totusi, are umerii drepti de parca ar poza. De ce nu
m-am dus sa il vad pozand? Stiu sigur ca m-ar fi dat pe spate. Si acum e inca machiat, cu pometii reliefati
cu un fard auriu si buzele pictate usor cu roz.

Se duce cu lanterna in alta camera si vine cu un snop de lumanari groase, ca alea de dat la preot la
biserica, pe care le punem intr-un borcan care ar putea fi si vaza de flori la cat ma pricep eu. Le
aprindem cu o bricheta din bucatarie. Mai gasim si o masa joasa pe care o tragem in camera cu salteaua
si pe care asezam buchetul de lumanari.

Apoi cotrobaim si prin restul camerelor ca doi supravietuitoti dupa un dezastru si ne bucuram cand gasim
niste paturi groase si o plapuma. In comada din dormitorul lui Alex gasim ceva haine, uitate de la
mutare, mai purtate, genul meu, as zice.

- Tata avea un atelier de pictura, imi spune. Folosea lumanarile pentru chiar-obscuro. Era doar o
pasiune pentru el, picta cate ceva la 2-3 luni si atunci era de groaza cu el pana termina, facea
scandal daca veneam sa vad ce face. Hai sa vezi ! spuna si ma apuca de mana.

Alergam un pic pe un culoar intnecat iar Alex deschide usa unei camere care imediat imi mirosi a ulei de
in. Raiul, m-am gandit.

- Cred ca inca mai are panzele si vopselurile pe aici, astea nu s-au putut vinde. Se apuca sa
deschida niste sertare si sa inlature niste draperii si ma chema entuziasmat.
- Sa vezi ce picta! Imi arata cateva panze sprijinite de perete panze mari, pline de culoare, in stilul
lui Patrascu, as spune, cu subiecte fanteziste dar foarte atragatoare. Omul asta isi iubea viata,
m-am gandit vazand bogatia de culori.
- Iti plac?
- Foarte mult. Mi-as dori sa pot picta asa, recunosc cu inima franta. Culoarea nu era punctul meu
forte, costau prea mult culorile ca sa imi pot permite sa exersez. De aceea ma axasem pe creion
si acuarele cu care ma descurcam multumitor. Dar spatiul acela dedicat picturii imi descchidea o
rana pe care nu o vindecasem niciodata.

Alex imi dadu drumul la mana si se intoarse cu spatele, mi-am dat seama ca plangea. Am lasat la o parte
toate gandurile despre ce ar trebui sa fac, despre ce vroiam sa-i zic si altele. M-am dus spre el si l-am luat
in brate din fata, ca sa stie ca sunt acolo si mai mult e atat, ca inteleg. Statea ca o statuie fara sa imi
raspunda la imbratisare, asa ca i-am capul pe umarul meu si l-am lasat sa hohoteasca. Plangea frumos,
fara suspine si altele care m-ar fi speriat, era doar durerea lui care iesise la iveala, amintindu-si alte
vremuri. L-am tinut asa pana nu a mai avut lacrimi si l-as mai fi tinut mult si bine dar se auzi o bataie in
usa. Se desprinse usurel de mine.

- Pizza , spuse cu voce ragusita.

Ne-am dus spre usa de la intrare cu lanterna.

- Stinge-o, ii zic.
Ma privi nedumerit, dar o opri. Am deschis usa si am tipat. Baiatul cu pizza trase si el un tipat ca de fata
si se trase cativa pasi inapoi. Alex aprinse lanterna si ii zambi, in felul lui calin.

- S-a luat curentul, spuse, muscandu-si buzele ca sa nu rada. Vino, nu suntem fantome...sau nu
inca, rase el.

Baiatul dadu din cap isi lua banii si pleca repede. Greu cu nebunii!

Ne-am cocosat de ras aproape sa scapam cutia si am intrat in pasi de dans in camera lui Alex. Am deschis
cutia care mirosea de ma lua ameteala si am inceput sa mananc ca un turbat. Nu-mi mai fusese asa de
foame niciodata. Abia la a doua felie am vazut ca el nu manca ci doar ma privea cu un zambet pe fata.

- Mananca, Alex, il parodiez , pentru ca tot asa imi spusese si el sa respir. Cat mai prinzi, rad. Omul
cavernelor e aici si rade tot!

Alex facu ochii mari.

- Tu nu esti omul cavernelor....Ralf e prostut in zilelle lui bune, spuse si se stramba.

- Dar asa m-am purtat, zic lasand felia din mana. Iarta-ma. Te-am facut de ras fata de un om pe
care il cunosteai. Dar mai mult de atat, zic simtind ca imi vine rau, te-ai impotrivit si eu am
....cred ca te-am fortat cumva. De ce nu mi-ai tras una, de ce nu ai facut nimic? Sunt asa de
impulsiv cateodata ca nu ma pot controla, iar tu.... ei bine, tu esti...

Ma opresc din scurt pentru ca discursul mi se stersese din minte.

- Cum sunt?
- Nu stiu, nu pot sa explic.

Incep sa tremur pentru ca desi vreau sa ma exprim cat mai aproape de adevar, nu mi gasesc cuvintele. Si
stiu ca deja merg ca un tren fara frane spre prapastie.

- Al meu, spun si imi iau fata in maini. Vreau sa mor, oficial. Ma reculeg si imi iau mainile de pe
fata. In limina acelor lumanari fata lui Alex e ca a unui sfant linistit si asteptand. Imi da tot spatiul
din lume.
- Ma simt ca omul cavernelor pe langa tine. Tot ce vreau e sa te rup in bucati si sa te mananc, abia
ma abtin in zilele mele bune, spun razand tremurat. Dar stiu ca nu te pot obliga sa stai cu mine.
Stiu ca poate nici nu ma vezi asa de interesant cum te vad eu. Alex, ieri m-am gandit toata ziua la
tine, la cum ti se plimba umbrele pe fata cand te gandesti, la cum iti sclipesc ochii mai albastri
sau mai cenusii in functie de stare. Cred ca innebunesc, spun in soapta si dau sa ma ridic sa plec
de acolo.
- Doar ieri? Intreaba Alex calm.
- Nu, zic . Cand te-am cunoscut am fost obsedat de cum iti aruncau genele umbre pe obraz. Am un
bloc intreg de desen cu asta. Doar franjuri de gene si un pomete, pe 20 de pagini.
Ma uit la el hipnotizat pentru ca lumina lumanarii ii arata niste structuri ale fetei pe care nu le
observasem. Degetele mi se agita in gol, vreau sa-l desenez. Dar mai mult decat atat vreau sa inteleaga el
ce nu pot sa inteleg eu.

- Cand ai venit la spital am crezut ca nu esti adevarat. Atat ma gandisem la tine ca te-as fi putut
proiecta cu mintea pe un perete. Nu stiu ce faci cu mintea mea, nu stiu de ce tu si nu altul, mi se
rupe. Doar....te rog, pot fi ce vrei tu, sau pot sa ma straduiesc cel putin. Vrei sa fim preiteni?
Perfect! Vrei mai mult? Ce vrei tu. Nu vreau sa ne certam si sa pleci. Pot sa ma educ sa nu mai fiu
asa...aaa, agresiv. Crede-ma, pot!

Mainile imi tremura si simt ca transpir. Cum sa ii spun asta? Am venit aici pregatit sa ma rog, dar nu stiu
pentru ce ma rog. La cum ma simt acum, parca imi cersesc viata.

Alex isi prinde fata in maini si ise scutura umerii. Plange? Ce naiba am zis iar?

- Asta e cea mai tare declaratie de dragoste pe care am auzit-o vreodata, spune si cand se uita la
mine vad ca rade.
- Dragoste? Ce dragoste? strig infuriat. Te fac sa razi, hm?

Alex ridica repede mainile dar nu se poate opri din ras. Renunta sa se mai apere si rade pur si simplu cu
capul bagat intre picioare ca un om care vrea sa respire mai rar. Ma simt atat de umilit incat nu mai am
energie pentru nimic. As vrea sa sar pe el si sa-l pocnesc dar tocmai i-am promis ca nu mai sunt agresiv
cu el.

- Am inteles, spun epuizat. Ma adun de pe jos, stateam cu picioarele incrucisate si ma pregatesc sa

plec. Trebuie sa plec, mai amuzatule, ca maine ma duc la munca.

Alex se opreste brusc din ras si expresia lui nu mai are nimic amuzat.

- Ce munca?
- Tata nu se poate duce maine, trebuie sa fiu acolo pentru amandoi. Asa ca la 5 jumate, trezirea.
- Vin cu tine, spune el sec. Ti-am promis.
- Nu mai conteaza.

Bajbai dupa geaca pe care mi-am aruncat-o pe saltea cu toate ca stiu ca nimic, niciodata n-o sa imi
alunge frigul din mine. Alex e langa mine in secunda urmatoare, nu ma atinge de parca ar sti ca si-ar forta
norocul.

- Vin cu tine, spune apasat.

- Tu ai de facut altele, eu trebuie sa imi vad de viata.
- Robert, viata mea, nu conteaza, zice Alex cu rasul vazandui-se in ochi. Unde nu esti tu, nu e
dragoste.
- Du-te dracului, zic si ma indrept spre usa. Acum il urasc pur si simplu. Ma impiedic de un perete
si injur si totusi ...expresia aia pe care o are acum cu ochii sclipindu-i batjocoritori si parul vraiste
 ma face sa vreau sa ma intorc si sa il lipesc de un perete. Daca era fata pana acum era deja pe
salteaua aia a lui si imi striga numele.
- Nu pleca, spune. Dormim aici si maine mergem la santier. E prima zi de scoala, nu prea conteaza
ca nu ajungem. Bine, viata mea?

Brusc, nu stiu de ce ma pufneste rasul. Felul in care ii suna vocea gatuita straduindu-se sa nu rada ca stie
ca ma enerveaza si apelativul ala din manele cu viata mea, ma doboara. Mi-am luat geaca pe dos si ma
chinui sa o intorc pe fata, ametit si nestiind prea bine in ce zona a orasului sunt. Alex ma prinde cand am
mainile intoarse ca sa ma dezbrac si ma impinge usurel spre saltea.

- Dormi cu mine, ok?

- Cum adica?
- Adica sa dormi. Ai zis cum vreau eu. Vreau sa dormi cu mine. Aici.
- Nu ti-o lua in cap, marai.

Alex rade iar si e atat de dezinvolt iar eu iarasi sunt praf. Ce naiba, parca eram o fiinta care stia ce vrea
inainte sa il cunosc pe el. Stiam ce am de facut, imi trasasem un drum chinuit dar al meu, lucrurile erau
clare. Acum ma uit la fata lui frumoasa inca aurita de machiori si de lumanari si tot ce imi doresc este sa
stau aici , cu el.

- Du-te dracului de opera de arta, ii zic suierand. Nu vii cu mine acolo, o sa te strici.

Alex rade de nu mai poate in genunchi , pe jos.

- Totusi, ar fi bine sa ajungem si la scoala , spune cand poate.

- Nici o sansa, programul e lung. Si Alex, te rog.....
- Ce?
- Nu e pentru tine. Ma descurc singur.
- N-ai sa vezi, viata mea. Vreau sa-mi fii dator cu ceva si pentru asta vin maine sa te ajut.

Se uita la mine cu lacrimi de ras in ochi, inca jos pe podea si nu am vazut ceva mai frumos vreodata.

- O, nu face Alex cand imi vede expresia. Iar te uiti la mine de parca vrei sa ma tragi de par.
- Nu mai fac asta, spun rusinat dar in acelasi timp abia tinandu-mi firea. Cu ce vrei sa-ti fiu dator?
- Stii cu ce, spune zambind

Sunt prost. Habar n-am ce vrea, nu ma pot concentra sa mai inteleg ceva. Ingenuchez si eu langa el, ca
asa pare corect si il adulmec. Ploaie, transpiratie , Alex cu electricitatea lui.

- Pot sa fac chestia pe care o vrei de la mine?

- Da, spune calm. Vrei sa-mi vezi numarul pentru concurs?

Sa-i vad numarul. Ah, deci se duce.

- Ai spus ca nu te mai duci, chiar m-ai speriat.

- Ce pacalici as fi....la cat am muncit. Hai sa vezi.
Se ridica intr-o miscare fluida si mergem in sala lui de dans. Luam si lumanarile cu noi si lanerna. Alex le
aseaz langa oglinzi ca sa sporeasca lumina si isi scoate telefonul. Muzica din Groparule nemernic vine la
fix sa umple spatiul acela de stafii.

Alex se duce in centrul incaperii si inchide ochii. Si danseaza asa cum nu am mai vazut nicaieri, niciodata.
Corpul imbracat inca cu camasa alba si pantalonii negri , suplu in lumina slaba, i se arcuieste ca si cum e
altcineva care il trage si il impinge. Vad din nou platforma care se roteste sub el desi nu e nici una. E pur
si simplu eteric de parca s-ar desprinde imediat de pamant. Imi tin respiratia cand face salturi lungi
lipsite de gravitatie. Si nu stiu cum, termina in aceeasi pozitie in centrul camerei.

Toata compozitia e ce e si muzica, o durere surda, frustranta. Se scutura ca un caine dupa ce se termina
melodia dar eu plang. Nu stiu cand am inceput. Ma scutur si eu de stare, nu vreau sa vada ca m-a
afectat. Nu cred ca e ceva in viata mai enervant cand cineva sufera si altcineva plange.
Se intoarce spre mine cu ochii ca doua gauri intunecate. Gata cu rasul.

- E acum un moment bun sa te trag de par?

Tresare de parca uitase ca sunt acolo.

- E trist, spune. Dar trebuie sa fie asa. Exact asa.

Dau din cap cu gravitate dar asta e gata. Daca vrea s-o faca e dreptul si suferinta lui dar acum, in
momentul asta, ajunge. Frumusetea momentului m-a prins nepregatit si acum sunt plin de ceva care
aduce a disperare. Trebuie sa i-o dau inapoi si un pic in plus.

Ma duc la el si ma uit in ochii aia goi, acceptand ca isi face rau cu chestia asta dar acceptand si ca e
necesar ca sa poata trece mai departe. Imi infasor mana in parul lui o data si inca o data. Il vad ca face
ochii mari si vrea sa spuna ceva dar nu ma intereseaza. Trebuie sa ii dau ceva asociat cu starea pe care o
avem acum amandoi. Ma aplec si il sarut asa cum m-a sarutat el pe mine, incet, cu grija, dar tinandu-i
capul de parul ala al lui fluid , de matase. Ii dau inapoi toata dulceata dansului si sensibilitatea si chiar si
momentele cand am crezut c-o sa cada si sa isi rupa ceva.

Mormaie ceva dar nu ii dau drumul. Il prind cu cealalta mana de spate, tragandu-l spre mine si ii gust
buzele incet, delicat muscandu-l usor pana aud ce vreau. Suspina si mainile lui ma prind de umeri cu
putere. Ma trage mai aproape si preia controlul, impingandu-si limba in gura mea si il las ,desi nu
avusesem intentia, ii raspund pentru ca deja nu mai stiu de capul meu. Alex e o sirena nenorocita care
o sa ma duca in mormant si apoi poate o sa-mi danseze si mie asa ceva. Gandul e consolator.

In casa aia pustie, bantuita de fantoma unui om care a iubit viata si si-a iubit fiul pana la disperare
suntem acum noi doi si nimic altceva. Imi pun buzele pe gatul lui si il pup doar desi as vrea sa musc ceva

Ma acum. Incerc sa respir si sa imi incetinesc bataile inimii cumva, cat sa nu lesin. Alex tremura langa
mine, dar pana si asta o face cu finete, e mai degraba un freamat delicat. Eu sunt sigur ca ma zgudui
exact asa cum imi bate inima rupta de corp, incercand sa scape.
Il prind de mana, cu grija sa nu il strang prea tare, ma tot gandesc e Alex, e Alex, nu il frange. Imi
desprind incet mana din parul lui, sa nu ii smulg suvite, si ma indepartez sa ii vad ochii. A venit din nou
pe planeta asta.

- O nenorocita de opera de arta, zice el si eu aprob incet.

- Da, asta esti.
- Ti-a placut?
- Nu. A fost cel mai oribil lucru pe care l-am vazut in viata mea.

Ma imbratiseaza si se leagana cu mine in brate. Se alinta, ma gandesc.

- Multumesc, spune
- Nu, eu iti multumesc. Ramasesem cu impresia ca esti un dansator mediocru. Ma bucur ca m-ai
scapat de visul urat.

Rade cutremurat , inca sensibil ca o sticla. Stiu asta pentru ca eu sunt format doar din abur acum. O pala
de vant m-ar face sa nu mai exist.

Ne intindem pe salteaua lui si ne invelim cu tot ce gasim, e al naibii de frig. Ma tot gandesc cum sa nu il
trezesc dimineata dar cand deschid ochii il vad cu o periuta de dinti in gura. Ranjeste la mine.

- Am gasit apa plata la 5 litri in bucatarie. Nu stiu de unde e dar a fost buna, muream de sete.
- Ai si pentru mine o periuta? Zic ingretosat de gustul din gura.
- Ia-o pe asta, zice. Se duce sa o spele , eu ma uit la ce haine are prin comoda si gasec un tricou
lalai si niste pantaloni de trening. Perfect pentru constructii.

Alex apare din baie si ma vede.

- Ai gasit ceva si pentru mine?

- Alex, zic , tu nu vii, papusa. Ca nu avem asigurare de accident.
- Papusa esti tu! Ma da la o parte si gaseste si el niste haine . Apoi isi prinde repede parul cu un
elstic pe care n-am vazut de unde l-a scos. Imi intinde periuta si nu fac mofturi, plus ca e de la el.

In 10 minute am ambalat pizza ramasa de aseara si Aex cheama un taxi.

- Avem ceva autobuz, zic

- Robert, miros urat, face la mine cu ochii mari. Pana ajung acolo o sa transpir si mai rau si ce-o sa
zica lumea?

Ma feresc de sofer in timp ce imi bag nasul in gatul lui. Miroase pe naiba urat.

- Termina, face si se incrunta.Nu ma face de ras! Scoate de undeva o sapca si si-o trage peste ochi.
insa ochii ii lucesc amuzati si imi vine sa il sarut. E aproape 6 dimineata si eu ma duc cu taxiul la
munca in constructii, cu Alex langa mine. Cred ca nu m-am trezit din somn inca. Ma pufneste
rasul. Ii explic lui Alex faza dar nu pare sa inteleaga. Nu ma mir. Alex care a arait in casa aia
probabil crede ca merge in excursie.
Cand ajungem seful de echipa ma interpeleaza. Ii spun ca tata nu se simte bine dar ca am adus un coleg
de scoala cu mine. Il rog sa aiba rabdare ca acest coleg nu a mai lucrat in constructii, dar o sa fie de
ajutor. Il vad cum il masoara pe Alex, dar ma gandesc ca daca nu a avut nimic impotriva sa lucreze aici
Vlad cel firav nu stiu cu ce l-ar deranja silueta zvelta a lui Alex.

Alex ii zambeste cum stie el si seful care de felul lui nu e om rau, se inmoaie. Ma trage deoparte.

- Toata ziua, da? Si el ca e incepator doar....

- 300, zic calm. Ca si ceilalti. Are nevoie de bani, sefu.
- Pai ce altceva sa caute aici, zice satul sa tot auda asta. Bine, dar tu raspunzi de ce face. Si daca se
accidenteaza, nu a fost aici.
- Stiu regulile. Si o sa fie in ordine.

Da din cap cu indoiala. Nu e ca nu are incredere in oameni doar ca Alex arata intradevar ca de pe alta
lume in santierul asta plin de praf si moloz. Chiar asa, imbracat cu haine lalai si urate zici ca a venit sa
pozeze.

Sobolanul se infiinteaza langa mine, parca de nicaieri. Frate, omul asta a deprins cam multe in puscarie.
Incerc sa nu se vada ca am tresarit, dar ranjetul lui imi spune ca stie mai bine.

- Auzi, cine e zana?

- Un prieten, spun rigid. Il cheama Alex.

Strang din dinti sa nu ii spun sa il lase in pace. Nu-mi permit vreo rafuiala azi cand seful de chipa e cam
suparat ca nu a venit tata – cel mai bun zidar – si ca am adus un incepator care arat a orice mai putin a
muncitor.

- Vezi ca e machiat, spune Sobolanul.

Ma zgaiesc la Alex si vad ca inca mai are urme de auriu pe pometi, la naiba, de ce nu am fost mai atent?
In soarele asta straluceste chiar ca o zana. Ma duc la Alex si il trag in vestiarul angajatilor. Ii arat in oglinda
petele aurii.

- Ce nu te-ai spalat pe fata dimineata?

Ofteaza, apoi da drumu la ghiveta si se freaca pe fata cu un servete inmuiat in apa, deci nu se duce nimic.
Caut disperat prin vestiar si gasesc o crema de protectie pentru maini, i-o inmanez tacut iar el reuseste in
cele din urma sa inlature machiajul. De acum e roz la fata si cand zambeste la mine imi vine sa ma dau cu
capul de pereti. Sa vezi de acum distractie.

Cand sa iesim din vestiarul modular, Sobolanul si inca vreo doi ne asteapta.

- Zicese, face Sobolanul in limbajul lui, ca doi poponari l-au batut pe al lui Radulescu si pe al lui
Milea.Tu ai auzit de asta? Ma intreaba direct ignorandu-l pe Alex.
- Nem, fac. Da cum s-a intamplat?
 - Ia uite, ci ca astia doi unul brunet si unul blond care stia karate i-au prins pe strada si i-au batut,
asa, degeaba. La cheful lui taica-tau, chiar nu stii?

Ochii lui mici stralucesc. Stie ca e vorba despre mine si banuieste ca Alex e blondul.

- Ce ti-e si cu lumea asta, spun ganditor. Iese unul de la chef, care tocmai isi batuse baiatul de l-a
bagat in spital si, ca sa vezi, se alege cu o mica lovitura. Si acum se da ranit.
- Da, nici nu s-a dus la munca, zice unul dintre ceilalti baieti.
- Tu crezi asa ceva? Il intreb pe Sobolanul privindu-l in ochi.

Ochii vlajganului penduleaza intre mine si Alex, care doar sta acolo nevinovat cu fata lui roz si nu spune
nimic.

- Neee, face Sobolanul, e un basm.

- Da, zic, cu zane.

Vad cum i se maresc ochii si creierul in acelasi timp. Brusc, pe fata lui se vede o urma de precautie. Il iau
repede sa nu ii mai vina vreo trasnaie

- Si ia zi, a venit Vlad azi, vreau sa-l vad.

- E bine. Nu mai are alte vanatai.
- Pai, la munca atunci.

Baietii mormaie cam suparati ca s-a stricat distractia de dimineata. Sobolanul nu se lasa dus dar deodata
se repede la Alex cu un sunet ascutit deprins de prin filmele cu karate. Inainte sa apuc sa fac ceva vad
doar miscarea aceea fina de culisare a lui Alex care pare ca nici nu a facut vreun efort si pe vlajgan cu
cracii in sus.

Sobolanul se ridica mormaind si se duce la ale lui. Faza a fost atat de rapida ca doar am apucat sa deschis
gura, zici ca Sobalanul s-a impiedicat de ceva si a aterizat pe jos.

- Eu sunt zana din basm?

- Da, zic, o zana periculoasa. Hai sa-ti arat cum sta treaba pe aici.

Il duc la locul meu de munca unde fac materiale pentru zidari si ii explic pe scurt ce e de facut.

- Tu de ce nu te urci pe schela? Face Alex

- Ca daca patesc ceva astia vor fi amendati.
- Da de ce? Si asa nu ai nici o asigurare.
- Hai Alex, esti ca un copil. Vrei sa te urci tu acolo?
- Da, chiar as vrea. Ma duc sa vorbesc cu seful de echipa.

Ma uit cu gura cascata la el cum se strecoara printre baieti, moloz, galeti si grinzi cu gratia lui de
dansator.
Se intoarce in scurt timp cu o casca pe cap, si cu o mistrie. Pe maini are manusi bune, fine care nu se rup
la zgarieturi.

- Ma duc, face Alex entuziasmat. Unde? Ma intreaba uitandu-se la schela imensa.

Evaluez situatia, sunt cativa prieteni de-ai tatei pe acolo, baieti de treaba. Le fac cu mana si unul dintre ei
ia o statie de emisie receptie si gesticuleaza cu ea. Sobolanul apare langa mine dandumi-o pe a lui ca eu
nu am asa ceva.

Fac semn spre Alex si le zic ca vrea sus si unde ar fi mai bine sa fie un incepator. Prietenii tatei se
sfatueisc si ma gandesc ca pentru asta le dau o tuica cat de curand. Alex le face si el cu mana vesel. Apoi
is da casca jos si isi strange mai bine parul lung intr-un conci. Desi a fost o miscare strict utilitara toata
munca in constructii a incetat, se aude musca efectiv. Aproape ii aud pe baieti razand dar Alex n-are nici
o treaba. Incepe sa se urce pe schela acolo unde i-a fost indicat, doar la primul nivel cu unul care sa il
invete ce sa faca. Sper chiar sa il invete nu sa dea vina pe el pentru vreo greseala. Dar cumva, am senzatia
ca se descurca Alex.

Dupa pauza de pranz vine la mine invartind niste chei.

- Zice sefu Calin sa mergem dupa materiale.

- Si te-a trimis pe tine?
- Nu, m-a trimis pe mine cu tine. I-am zis ca am carnet dar habar n-am ce sa iau, nici cu lista in
mana.

Oftez. Ma simt ca o mata uda dupa atatea ore de carat galeti, put de nu se poate si mor de foame.Ma
duc spre locul in care am lasat pizza la soare si desfac pachetul. Ii dau o felie lui Alex care se stramba.

Eu infulec repede doua felii fara sa il iau in seama, apoi ii fac semn Sobolanului.

- Da asta la baieti ca noi mergem dupa materiale. Ai cumva un tricou ceva ca mi-e jena sa ma duc
asa in magazin.

Sobolanul ia pizza si se duce sa imi caute ceva de imbracat. Alex sta cu fata la soara langa mine si deodata
imi dau seama cat de rosu e. Fata si mainile lui albe au culoarea racului. Nu ne-am gandit niciunul la asta.

- Te-ai ars, ii zic. Te simti bine?

- De ce? Ma bronzez, zice el linistit fara sa deschida ochii.
- Chiar ca esti o papusa, deseara o sa fie vai de pielea ta.

Face un gest de nu conteaza.

- Tatal tau acolo lucreaza, nu? Sus?

- Da, e cel mai de sus. De regula el porneste o lucrare noua, pune planseele si face primul strat.
- Esti mandru de el, constata Alex.
- Da, chiar sunt.
- Si eu eram mandru de tata. Era cel mai bun coregraf din partea asta a lumii.
Ne uitam unul la altul. Alex fara parul lui lung are o fata delicata , cu gatul lung si umeri ososi de i se vad
claviculele albe, ochii ii sunt imensi. Si totusi, pe langa impresia generala de fragilitate, ceva trozneste si
duduie in el, ii simti energia la un metru in jur. Nu pare obosit deloc, zici ca a facut un dus si e proaspat ca
o floricica.

- Trebuie sa iti gasim o aspirina zic, si niste crema de protectie solara.

- Am folosit crema aia cu care m-am dat pe fata, nu ma ustura pielea sau ceva. Ma simt bine, face
si zambeste larg. Nu iti mai fa griji, viata mea.
- Termina cu asta, uiti unde esti.
- Ma duc la sefu dupa lista, face cand il vede pe Sobolan cu niste haine in mana. Salta de langa
mine si intr-un minut a disparut.

Sobolanul se uita dupa el. Eu ma uit la Sobolanul si ma incrunt.

- Gata, gata. Imi place zana ta. Le-a aratat in pauza baietilor o figura cu care poti sa pui pe oricine
la podea. Pana a venit seful si ne-a trimis la munca.
- Nu ii mai spune zana. Ce, nu ti se pare ca aduce a baiat? Il cheama Alex.
- Poa, sa-l cheme si Rudolf cu nasul rosu, ce stiu eu? Face Sobolanul si ridica din umeri. Da, e ok
baiatu.

Am oftat. Asta insemna ca ii ramasese numele de Zana. Sobolanul se numea asa pentru ca ne povestise
cum in pucarie, de foame, vanase si mancase un sobolan. Nici pana in ziua de azi nu cred asta, dar nu e
relevant ce cred eu. De atunci a ramas sobolanul. Si mie incercasera sa imi puna diverse porecle dar nu
se prinsese nici una, poate si pentru ca dadeam pumni ca sa scap de ele. Dar si pentru ca nu se
hotarasera la una singura.

- Cine sunt eu sa judec? face Sobolanul si se indeparteaza cu manile in buzunare de parca nu

scosese pe gura inceputul si sfarsitul creatiei.

Am mers cu Alex la magazin nu foarte in largul meu, ce-i drept. Mai fusesem cu tata dupa materiale si
stiam ce inseamna asta, mult carat la saci de ciment si Doamne fereste sa iei suruburile gresite. Dar asta
a fost o alta experienta marca Alex. M-am trezit ca niste baieti incarcau sacii in masina noastra, chestie ce
n-o mai facusera niciodata in timp ce el radea si glumea cu casierul. Am scos cardul sefului si am platit,
apoi ne-am tarat agale spre masina sa mergem inapoi. Era ora 15 si mai aveam de muncit vreo 3 ore.

- Mie foame, spuse Alex.

- Nu zau.
- Nu intelegi? Rase el. Mie foame! Stii de cand nu mi-a mai fost foame?
- Dar te-am vazut mancand. Bine, nu aseara si nici ieri toata ziua....nu prea mananci nu-i asa?
- Ba da, ca mie frica sa nu devin anorexic. Dar mananc fara sa imi placa sau sa am nevoie. Acum as
manca ceva bun.
- Ce?
- Nu stiu, zise cu ochii mari.
- Pai carne, legume, dulce .ce anume?
 - Aia, face aratand cu degetul spre o shaormerie.

Oprim masina intr-o parcare alaturata si facem o shaiorma mare pe din doua. Apoi luam si prajituri cu
ciocolata.

- Acum mie somn, face Alex. Chiar trebuie sa ne intoarcem?

- De ce tie somn? N-ai dormit azinoapte?
- N-am putut, mi-a fost teama ca pleci fara mine, ingaima in timp ce isi lasa capul pe umarul meu.
In 5 secunde a si adormit.

Am stat in parcare un sfert de ora si l-am lasat sa doarma ca trebuia sa conduca inapoi. Cand mi-a sunat
telefonul s-a trezit si el buimacit. Am scos o sticla de apa si l-am asigurat pe sef ca suntem inapoi in 5
minute.

Alex a invartit cheia cam bosumflat. L-am stropit pe fata cu apa si desi s-a ferit cat a putut, protestand ca
conduce si nu faci asa ceva soferului, si-a revenit cat de cat.

- Ce s-a intamplat? ne lua in primire Calin cam nervos.

- Nimic, i s-a facut un pic rau ca a stat in soare toata ziua. L-am lasat sa isi revina ca eu nu conduc .
- Da, m-am uitat pe gps si ati stat intr-o parcare. Sa-mi fac griji?
- Nu, zic e bine acum. Esti bine Alex?

El dadu din cap si isi puse zambetul la loc.

- Vrei sa te intinzi undeva pana plecati?

- Nu, nu, mai am treaba, spuse Alex de parca isi luase singur ceva de facut.
- Lasa-i pe baieti sa munceasca, bine? spuse Calin zambind. Ca nu te-am angajat sa ii inveti
kung-fu.
- A, stiti ce stil e, frumos, rase Alex.

Calin rase si el. Alex ii dadu cheile inapoi, eu cardul si ne-am intors fiecare la treaba lui.

Cand am plecat in sfarsit, eram amandoi terminati. Se facuse vreo 6 jumate si incepuse sa se insereze si
sa se faca frig. Dar aveam fiecare cate 300 lei in buzunar.

- Vii la mine, spun categoric. Facem un dus, mancam ceva si dormim!

- Nu pot, am lipsit prea mult de acasa.

I-am scos sapca si am dat drumul elasticului ca sa ii eliberez parul. S-a invartit inapoi pe umeri, in timp ce
Alexse uita la mine fara sa schiteze nici un gest. M-am jucat cu o suvita care se ondulase frumos. Nu
voiam sa il las sa plece, cam deloc.

- Da si tu un telefon ca stai la un prieten.

- Mama o sa creada ca m-am insurat in ritmul asta. Ne vedem maine la scoala, spuse si facu un
gest obosit cu mana. S-a indepartat cativa pasi cand m-a lovit banuiala.
- Ai insolatie, este? Te doare capul si te frige pielea.
 - Da, spuse, dar ma descurc. Iau o aspirina fac un dus care o sa semene a baie si ma culc.
- Ma suni daca e ceva?
- Te sun. Poti sa ma suni si tu daca ti se face dor de mine....

Alex merge cu spatele spre blocul lui razand. Parul ii vine peste ochi din cauza vantului, dar nu face nici
un efort sa si-l dea de pe fata. Nu pot , ma gandesc in timp ce ma incordez in mod constient sa nu-mi las
picioarele sa se duca dupa el. Nu pot continua cu nebunia asta. Tocman cand negociez cu mine insumi
daca sa ma duc sa fac ceva cu parul ala al lui sau doar sa-i fac cu mana imi suna telefonul.

- Ralf, raspund gatuit, iarta-ma.

- Nu cred ca ai uitat ca ai de luat 2000 de euro, esti netot? Trebuie sa terminam catalogul, zice mai
calm.
- Stiu, dar am fost toata ziua in constructii, trebuie sa ma lasi sa fac macar un dus. Vin cat de
repede pot.
- Nu e timp de asta, se rasteste el. Am de pozat 4 ore si probabil voi lucra toata noaptea la catalog
sa il pot preda maine. Unde esti acum?

Ii dau adresa, sunt inca langa blocul lui Alex. Nu apuc sa-mi trag sufletul ca deja a ajuns. Nici macar nu se
da jos din masina doar imi face semn sa urc din usa, tinandu-se de portiera.

- Faci dus acolo pana pregatesc eu decorul, imi zice bland. Ai dreptate, trebuie. Alex ce face?
- Se odihneste, sper. A fost azi cu mine in constructii.

Ralf se holbeaza la mine.Eu rad si dau din cap intarind ce ii spusesem.

- Alex in constructii...., face el neincrezator. Pe cine a trebuit sa bati pana la sfarsitul zilei?
- S-a descurcat, zic intelegand cat de uimit sunt si eu. S-a impreitenit cu oamenii, si aia nu sunt
oameni cu care te imprietenesti usor, cu seful meu, s-a urcat pe o schela, incep sa cred ca se
simte confortabil in orice situatie. Abia acum ne-am despartit si...

Sovai, imi dau seama ca vorbesc prea mult dar am mintea plina de Alex. Ralf ma priveste cu intelegere.

- Ce naiba fac?
- Esti indragostit, spune Ralf plat.
- Nu spune asta, ma rastesc. Nu vad nici un viitor in chestia asta. Nu am mai avut o astfel de
reactie pentru vreun tip vreodata. Cred ca eram chiar anti – gay spun ca sa explic desi am o
banuiala ca nu e forma corecta, pana acum 2 saptamani. Sigur faceam glume si mistouri pe tema
asta, era un mod preferat de a ne insulta intre noi pe santier. Si acum....
- Doamne, ce romantic! Si ce daca nu vezi un viitor in asta? Doar nu vrei sa te casatoresti cu Alex,
aveti doar 17 ani, ce viitor crezi ca se profileaza acum? Distrati-va, faceti sex, iubiti-va!

Ma uit cu gura cascata la Ralf. Mintea aproape mi s-a scindat la ideea de a face sex cu Alex. Incerc sa
baigui o intrebare desi stiu deja ca nu e genul pe care sa intreb despre partea fizica a unei relatii cu un
baiat, dar imi iese altceva din gura.
 - Ai fost cu el? Cu Alex?

Scutura din cap, ranjind la mine.

- Iti ard ochii. Nu am chef de conflicte doar vreau sa termin catalogul ala. Data viitoare cand ne
vedem sper sa fie si Alex de fata.
- De ce? Ce treaba ai cu el? Vorbesc ca un mafiot printre dinti
- Mai baiatule, termina cu asta! Asta nu e dragoste, e posesie si Alex n-o sa inghita asa ceva.

Se trage pe bancheta mai departe de mine.

- Vino cu Alex! Poate te potoleste el cand iei foc asa.

Cred ca fac o fata amarata pentru ca se mai inmoaie, dar stiu ca pentru el raman omul cavernelor.

- Da-mi voie sa iti dau un sfat. Priveste-te cateodata din afara cum reactionezi la diversi stimuli. Ne
suntem cei mai buni profesori. Si in orice realatie e bine sa lasi mai mult frau liber celuilalt. Ati
stat prea lipiti de cand v-ati cunoscut si acum nu stii ce e de capul tau. Ai nevoie de un pic de
distanta, intelegi?
- Cuvantul asta ma omoara, zic. Cred ca si Alex a incercat sa-mi spuna ceva asemanator. Am crezut
ca vrea sa...sa plece sau ceva. Nu pot sa spun sa ne despartim, teoretic si practic nu suntem un
cuplu.
- Gandeste-te la asta. Alex e obisnuit sa fie admirat, nu cred ca i se pare prea greu sa se descurce
in viata si face bine fata la toata atentia, dar ce-o sa te faci tu cu toti admiratorii aia? O sa-i bati
pe toti? Chiar si pe fete? Nu poti sa il iei pe un umar si sa fugiti in lume, rase Ralf.
- Desi e cea mai romantica idee pe care am avut-o vreodata, se stramba el.

In clipa aia mie mi se pare cea mai buna idee posibila. Ralf se apropie de mine si ma loveste cu un deget
in piept. De inflacarare, cred, a uitat sa se mai teama.

- Si acolo la capatul lumii tot tu o sa fii, intelegi? Toata nesiguranta ta, o sa strice tot.
- Nu sunt nesigur deloc!
- Spui prostii!

Asa e, spun prostii. Cand sunt cu Alex nu ma gandesc la diferentele dintre noi, nu prea mult oricum, dar
in general ma tot intreb ce vede el la mine si cand s-o plictisi de noutatea asta pe care o reprezint pentru
el. Sunt sigur ca poate sa dispara in secunda urmatoare asa cum a incercat ieri. Bine, zic otelindu-ma in
fata ideii. Daca distanta trebuie ca sa putem functiona impreuna , poate sa ne si cunoastem un pic atunci
va trebui sa fac asta, sa ii las spatiu. Si pana la urma eu nu sunt un catel si nici nu o sa ma transform in
unul care face parte din hoarda de admiratori gata sa ii faca pe plac.

Ralf ma studiaza dar a zis ce a avut de zis, acum tace. Ii sunt recunoscator.

- Iarta-ma pentru ca sunt omul cavernelor, zic incercand sa zambesc. Multumesc pentru sfaturi.

Ralf ridica o mana si imi face semn ca am ajuns.

 - Dar daca se intampla ceva, zice cu seriozitate, te rog sa nu ma suni noaptea beat!
- Dar pot sa te chem la nunta?
- Glume de caverna, face Ralf si coboara din masina.

Ranjesc la el cand se stramba ca miros urat, atunci cand trec pe langa el, si stiu sigur ca daca era Alex
acolo n-ar fi indraznit.

Ma intristez la ideea ca sunt cine sunt si ca asta pare a nu fi suficient in lumea asta a lor in care trebuie sa
ti supraveghezi emotiile si gesturile. Orice mai putin cuvintele, ma gandesc. Ma reconforteaza
sinceritatea lui Ralf.

- Tu nu crezi ca treaba asta a noastra e de durata, ii zic linistit.

- Asa cum ai zis, e treaba voastra. La munca, nu la intins mana! Zice impingandu-ma usor spre
studio.
- O sa-ti demonstrez ca te inseli.

Ma opresc in drum, aproape solicitand un raspuns. Vreau sa-mi spuna in stilul lui direct, ce crede. Ralf
ma studiaza ca si cum acum ma vede prima oara.

- Orice ai de gand, nu te schimba in altcineva doar pentru ca iubesti. De obicei treaba asta
omoara relatiile.
- Nu iubesc pe nimeni, ma rastesc.
- Cum zici tu! Hai, ca e tarziu si problemele tale amoroase pot astepta pana maine.
- Daca nu sunt beat, pot sa te sun?
- Am senzatia ca o sa ma faci cu capul.
- Probabil, recunosc. Dar nu am cu cine sa vorbesc despre ....aaaa, chestia asta. Iar tu esti asa de
plin de sfaturi bune!

Arunc cu niste apa pe mine in baia din studio, imi iau vesta de protectie si pantalonii si ma duc sa ma
pozez.

- Daca ti-e greu sa intri in rol, gandeste-te la ce i-ai facut lui Alex aici. Eu inca mai am pe retina
faza.

Rad disperat. De parca as putea sa ma mai gandesc si la altceva! Rade si el dandu-si seama ce a spus.

Cred ca a mers bine. Sunt atat de obosit incat am executat pur si simplu ce mi-a spus sa fac iar cand nu
mai puteam ma gandeam la Alex, bine nu chiar la Alex. Ci la o stare pe care mi-o daduse facand una sau
alta. Cum statea in genunchi la el acasa in intunericul ala spart doar de lumanari si radea de mine de ii
dadusera lacrimile. Alex dansand pe platforma lui rotitoare inchipuita la mine in sufragerie. Prima oara
cand i-am atins parul la spital, atat de convins ca un barbat n-ar trebui sa aiba parul atat de lung in nici o
circumstanta. Expresia aceea pe care o avea cand ne proptisem unul in fata celuilalt si cum nu a dat
inapoi un centimetru desi stiu ce fata de speriat trebuie sa fi avut. Pe atunci credea ca nu il suport dar tot
nu i-a fost teama de mine.
Si deodata, in timp ce schimb pozitiile la comanda ferma alui Ralf, imi dau seama ca asta nu e starea mea
normala. Cand m-am dus la el acasa pregatit sa ma rog sa nu ne despartim, nu eram eu. Daca imi impart
viata inainte de Alex si dupa Alex trebuie sa recunosc ca m-am schimbat si nu intr-un fel fericit. Acum am
senzatia ca exist doar in masura in care suntem impreuna. De cand n-am mai desenat si altceva decat
chipul lui? Trebuie sa redevin eu insami, ca ma pierd pe parcursul relatiei asteia. Ralf are dreptate, sigur
ca are, e o obsesie, doar asta poate sa ingusteze atat de mult perspectiva si campul vizual. Adica am
ochelari de cal, cum ar zice tata. Dar de ce, totusi? Se poate sa fie asa cum zic unii oameni, ca nu-ti poti
controla sentimentele, sau persoanele de care te indrago....care iti plac.

Cand Ralf ma anunta ca am terminat inca sunt in starea mea de introspectie din care ies destul de greu.
Sunt si mai mult decat obosit, aprope incep sa tremur in incercarea de a merge si a gandi in acelasi timp.

Ralf imi intinde niste haine.

- Alea sunt imputite, o sa le arunc, imi zice .

- Multumesc zic, apoi imi scot tot ce am prin buzunarele hainelor ce mi le-a dat Alex. Telefonul,
banii si un bilet de la spalatorie pe care apare un nume.
- Nu le arunca. Sunt ale tatalui lui Alex. Da-mi o plasa, le spal eu acasa.
- Ce varsta ai?

Cand ii spun imi intinde un teanc de acte.

- Acesta e contractul tau cu mine, ma rog, cu agentia mea. Trebuie sa semneze tatal tau, nu esti
major.

Ma uit ingrozit la teancul de hartii. Ma obisnuisem sa lucrez la negru, cu banii in mana.

- Ce scrie aici, mai exact? Povestea vietii mele?

- Nu pot sa folosesc pozele sau sa-ti dau banii altfel, spune Ralf. Sa mi-l aduci maine te rog, cat de
repede poti.

Stiam deja ca tata nu o sa vada contractul asta. De fapt, l-as fi putut semna chiar acum si in locul tatei dar
as fi vrut sa il citeasca mai intai Alex sau Alesa. Adica unii mai destepti decat mine si cu interesele mele in
minte.

- Unde te gasesc maine?

- Aici, unde altundeva, ofteaza el.
- Si iubitul tau ce parere are despre asta?
- Prinzi repede, imi spune zambind. Il chem aici dupa ce pleci, e periculos sa lasi noaptea un baiat
singur.
- A, a, fac, vezi ca il sufoci!

Imi face semn sa o sterg dar zambeste si datorita halului de oboseala in care sunt incerc si eu Alex style.
 - E oare posibil sa ma duca si pe mine soferul tau acasa? Cred ca e cam departe si as scuti timp sa
citesc contractul.

Ralf rade de-a binelea acum. Da un telefon scurt si ma trezesc acasa in doi timpi si trei miscari.

Tata ma asteapta. Rectofic, asta ar insemna cae treaz lumina si ma asteapta sa ma intorc acasa la o ora
decenta dar nu e chiar asa. Tata are pe masa un bidon de plastic transparent cu vin – un asa numit vin de
casa – primit probabil la imbalsamarea de ziua lui. Intotdeauna m-a deranjat asta – tata de ziua lui nu
primeste camasi sau parfumuri ci bautura, toate naturale, toate facute in casa, de la care i se face rau dar
totusi e atat de recunoscator celor ce le-au adus. Eu raman sa sterg voma si sa il ridic de pe jos, de obicei.

Astazi, a doua zi dupa cheful oficial, nu pare a fi diferit. Sta in sufragerie, adica in camera mea, la masa
mare si a a dormit cu capul pe masa.Ma duc direc in bucatarie, mor de sete. In clipa in care dau drumu la
apa, prin tevile vechi vine un de zgomot ca de tun, care ar trezi si un mort, fireste si pe tata. Nu l-as fi
lasat sa doarma in sufragerie, nu sunt eu genul ala, dar oricum era bine daca apucam macar sa ma spal
inainte sa intampin alta problema din viata mea.

Tata vine dupa mine in bucatarie, linistit ca un copilas, intinde paharul

- Pune la tac-tu un strop de vin, ce zici?face el clatinandu-se ca un urs in pastravarie.

Eu ma uit disperat la mizeria din bucatarie, vase peste vase in ghiuveta, ceva maroniu pe jos, tigai si alte
chestii murdare pe aragaz si pe blat- linguri furculite, mancare lasata in farfurie care trebuie aruncata.
Multe pahare si cani, mai multe decat credeam ca avem. Ma gandesc pe unde umbla Alesa. Si de ce tata
poate sa stea asa intr-o casa murdara, de parca ar fi normal. Tata se sprijina langa intratrea in bucatarie
cu paharul intins.

- Un vin pentru ziua tatalui tau, te rog, Robert!

Oboseala isi face de cap cu nervii mei. E ora 1 noaptea si tot ce vreau e sa dorm , naibii, maine prima ora
e de matematica si daca cretinul ala de profesor inca nu s-a insurat intre timp eu voi fi calul de bataie. Ii
pun totusi tatalui meu in pahar din bidonul de pa masa si ma apuc sa curat mizeria. Arunc in gunoi mai
mult decat as fi aruncat altadata, nu pentru ca acum e mare belsig ci pentru ca abia vad ce e invasele
lasate peste zi si minima inteligenta imi spune ca nu mai sunt bune de mancat.

- Si ia zi mai Robert, cum a fost azi cu Alex?

Stie, normal ca stie. Cand se imbata singur isi ia toti prietenii la mana si vorbeste cu ei vrute si nevrute.
Mai mult nevrute, din punctul meu de vedere ca ma mai implica si pe mine.

- A fost bine, spun absent

- Colegii ii spun zana, hm? Da oricum ce cauta el acolo?
- A vrut sa vina sa vada unde muncesc, raspund ijncercand sa echilibrez vasele de spalat cu alea ce
sunt spalate. Starea de spirit mi se schimba vertiginos din gri inflamat spre neagra ca taciunele.
Tata parca simte si ma lasa cu comentariile un timp. Apoi, nu stiu cum el impinge paharul sa ii mai pun
vin, eu am mainile pline de clabuc si o farfurie se face tandari pe jos. Mauit la cioburi prostit. In
momentul asta sunt in halul ala de oboseala ca numai gandul sa ma duc in baie sa aduc matura si farasul
ma termina. Asa ca ingenuchez si incep sa adun cioburile in mainile goale cat de multe pot. Ma gandesc
ca maine poate le vede Alesa pe celelalte si le matura. In timp ce ma concentrez sa nu ma tai, cea mai
mare groaza a mea, prinde voce tata.

- Parca am vorbit fara Alex, zice el mai mult baiguit, dar cu privirea lui constienta dintotdeauna.

Imi strang inconstient mainile in pumni, cu cioburi cu tot, vorbele fara Alex de oriunde din univers ar
veni, ma obliga sa ma contrez. Apoi tresar socat, mainile imi sunt pline de sange si stiu ca maine la atelier
n-o sa pot desena.

Si incep sa plang, pur si simplu. Nu zic ca ziua asta a fost rea, am stat in mediul meu familiar si l-am avut
si pe Alex, alaturi. Am mancat shaorma si prajituri cu ciocolata. Dar dupa intalnirea cu Ralf creierul imi
este imbacsit de tot felul de ganduri contracdictorii despre Alex si viata mea in general. Incerc sa ma
stapanesc dar nu pot, asa cum nu pot uneori sa imi potolesc emotiile orice ar fi la mijloc, ma sterg la ochi
cu mainile pline de sange si il aud pe tata ca ofeteaza.- putoiul ala de Alex, spune dar ingenucheaza langa
mine si ma prinde de maini.

- Gata, Robert, hai sus sa te speli.

Il ascult din obisnuinta, cred. Ma ridic, el da drumul la apa si las toate cioburile sa imi alunece in
ghiuveta.

- Nu e bine, zic, intretaiat, se infunda.

- Lasa ca le strang eu mai incolo, zice tata. Vine cu niste fasii de carpa curata pe care nu stiu de
unde le-a scos si imi bandajeaza mainile, rapid si eficient de parca pana adineori n-avea nici o
problema cu zidul.

Ma ridica in picioare si ma duce la masa din camera.

- Stai jos, face si bea un pahar cu mine. A, stai ca tie nu-ti place vinul. Se duce la frigider si imi
aduce o doza de bere pe care mi-o pune in fata.

Eu ma uit la el si la doza cu durerea din maini devenind cam acida. Pufaie enervat, o deschide si imi baga
un pai in ea.

- Trebuie sa vorbim, spune, a devenit cam urgent.

- Tata, e 2 dimineata si mor de somn. Asta sigur poate astepta pana manie, zic privindu-mi mainile
cu jale.

N-are nici un rost, ma gandesc. Maine n-o sa pot desena, am doar taieturi superficiale dar nu pot tine
echilibrul creionului asa ca nu conteaza. Nimic nu conteaza. Banuiesc ca tata s-a plictisit sa bea singur si
de aia ma tine priponit aici la masa.
 - Mai, de cand ma contrazici tu pe mine? Crezi ca-s prost pesemne.

Ma holbez la el prin ceata oboselii si a durerii, Sa mor daca inteleg ce vrea. Pana la urma si el ar trebui sa
fie multumit ca a lucrat Alex azi. Am aflat ca unul dintre posturile intermediare s-a catarat in locul lui tata
ca a avut cine ii tine locul jos. Deci, seful trebuie sa nu fi fost chiar asa de suparat.

- Adevar sau provocare, zice tata.

- Ceee?
- Adecar: ma-ta nu a plecat singura ci cu piciorul meu in fundul ei saltaret. Daca vrei sa stii de ce
intreaba-mi pritenii- favoruri speciale pe gratis. Multe favoruri. Am zis ca totusi va avea grija de
voi dar cand am vazut intr-o zi ca te lovea peste maini pentru ca i-ai luat vopselele si hartia nu
am mai putut rezista. Am dat-o afara.

Tata isi bau paharul de vin si imi facu semn sa ii pun altul. Desi stiam ca e doar o metoda sa nu dea vin pe
jos si sa faca risipa si mizerie in acelasi timp, i-am aratat mainile. Bombani si isi puse singur improscand
stropi pe toata suprafata mesei si inca jumatate de pahar pe jos.

Eu ma uitam la el si cu toata compasiunea fata de situatie pe care incerca sa o expuna nu puteam

distinge adevarul de minciuna. Cu tata era si foarte greu sa faci asta iar astazi....nu aveam nici un chef
naibii.

- Adevar, spune aratand cu paharul spre mine. Ce e cu Alex?

Tata nu pricepuse niciodata jocul asta. La el insemna doar ca un adevar respingator sau incomod trebuie
neaparat compensat cu altul, al altuia. Si intotdeauna incepea primul.

- Nimic, zic trist. Nu e nimic sau n-o sa fie nimic. Cum vrei.
- Adica, sa aleg prezentul sau viitorul. Dar de trecut ce ai sa-mi spui?

Ma uit la el gandindu-am cat de inteligent e, cum de sfarsise facand ziduri la inaltime?In jocurile noastre
de cuvinte si vointe tata castiga intotdeauna.

Ma gandesc la intrebarea lui si imi vin in cap buzele llui Alex. Intotdeauna pregatit sa imi iau la revedere
am crezut ca ma voi gandi la parul lui, la modul in care se simtea in mainile mele. Dar acum am simtit
efectiv textura buzelor lui si m-a pufnit plansul din nou. Ma gandeam doar cum rasese de mine cand
incercasem sa ii spun ce simt.

- Nimc, zic moale. Stai linistit.

Tata invartea paharul pe masa, si se auzea doar zgomotul sticlei pe lemn.

- Mai, Robert....eu ti-am dat sinceritate, chiar daca acum nu ma crezi. Vreau inapoi, spuse scurt
oprind paharul din invartit.

Imi las ochii in jos uitandu-ma la bandajele imbibate de sange deja. Este insa o durere aproape
reconfortanta fata de ce simteam. Nu avusesem efectiv timp sa ma gandesc la ce as face fara Alex pentru
ca ideea ma inspaimantase prea tare si nu ii dadusem voie sa iasa la suprafata. Dar acum....cat spatiu ai
putea sa ii lasi cuiva caruia nu-i pasa de tine? Sfatul lui Ralf era bun, desigur. Dar ca sa aiba eficienta
trebuia ca si persoana aia sa aprecieze efortul pe care il faceai dandu-i libertate. Ori Alex, doar pufnise in
ras. I se parea amuzant probabil, un alt semn pe raboj sau unde isi tinea el cuceririle, o alta oda
inchinata frumusetii lui sau, ma rog, o alta persoana care nu se putea compara cu el nici macar la ADN.

Si apoi, ce facuse in constructii azi(ieri)? Reformase sistemul – se urcase pe schele, il indragisera baietii si
seful ii daduse cheile masinii sa mearga dupa materiale. Fusese doar o experienta de genul, hai sa vad ce
pot sa fac, o provocare.Nu cred ca venise pentru mine acolo ci mai mult ca sa aiba o noua poveste de
spus. Pentru el nu era viata adevarata din care se supravietuieste ci o alta forma de distractie. Ca scoala
in mediu real, probabil.

Lacrimile imi curg nestapanite si nu imi pasa daca tata o sa zica ca nu sunt barbat. De fapt, acum nu imi
pasa nici daca un asteroid o sa loveasca pamantul in urmatoarele 10 minute. Imi amintesc de contract si
il scot indoit in patru din buzunarul blugilor. I-l intind tatei.

- Uite, zic. Alex.

Tata il ia cu precautie, si ca sa vezi, il citeste. Foaie dupa foaie.

- A, face la un moment dat, asta se repeta, e exemplarul lor.

Imparte teancul in 2 parti egale si se uita la mine.

- 2000 de euro? Pentru niste poze?

Dau din cap. Eu nu stiu ce scrie acolo ca nu am avut timp sa il citesc dar tariful o fi fost mentionat totusi.

- Asta ai facut tu azi?

Dau din cap si tata da si el. Se duce in bucatarie si ia un pix. Semneaza unde ii apare numele de parinte si
imi da exemplarul LOR inapoi. Atunci observ ca celalalt exemplar e si el semnat si din infloritura se
ghiceste numele lui Ralf.

Tata isi aprinde o tigara si se lasa pe spate.Invarte pixul intre doua degete lungi de la mana dreapta si se
gandeste.

- Contractul e ok, zice. Au insa o clauza de exclusivitate de care nu stiu ce sa zic. Sa i-l arati maine
lui Alex inainte sa il predai.
- Stii, Robert, am incercat sa te cresc bine. Sa iti arata ce inseamna sa fii barbat, cum e de fapt
lumea in care traim. Te-am dus cu mine in constructii pentru ca nu mai voiam sa arati atat de
slab si pipernicit,sa te duc intr-un mediu in care sa devii puternic. Cred ca am facut treaba buna,
zice stingand tigara in paharul cu vin.
- Dar semeni prea mult cu maica-ta.
Isi sterse buzele cu degetul si vad cum incep sa ii alunece lacrimi pe fata, lucru de altfel absolut normal la
el cand bea.

- Stii cum vine asta? Cand. daca tot esti lovit pe o trecere de pietoni sa fie macar un BMW nu o
Dacie? Cam asa vad si eu treaba asta cu Alex. Daca tot iti iesi din ale tale pentru alt barbat macar
sa merite.
- Tata, zic stupefiat, nu am nici o treaba cu Alex de genul asta!
- Nu-ti mai raci gura, zice tata plictisit si trist totodata. Eu te simt, zice lovindu-si scurt pieptul in
stilul pur al indienilor din Winetou. Totusi, de ce plangi? Stiu ca e din vina lui, dar de ce?

Imi musc buzele sa nu spun o prostie dar in lumina discutiei asteia nu pot sa zic decat adevarul.

- Cred ca nu ma vrea, ingaim cu voce slaba.

- Adica cum ma, baiatul meu nu e destul de bun pentru curul lui slab? maraie tata nervos, trantind
paharul gol de masa.

Ma holbez la el. Sunt constient ca toata discutia e suprarealista dar nu am ce sa fac, Oboseala mi-a mortit
gandurile si simturile si nici macar nu sunt atat de surprins cat ar trebui. Cred ca dau in depresie si tot ce
vreau e sa ma duc la tata si sa plang in bartele lui. Dar as fi prea muiere, totusi.

Tata imi ia telefonul de pe masa poate cu gand sa il sune pe Alex fara sa-i pese ca imediat se face ora 3 si
maine avem scoala dar mi-l arata si zambeste slab.

- Cred ca te inseli, face. Te-a sunat de 3 ori deja. Zi-i scarbei mici si blonde ca daca te mai face sa
plangi o sa aiba de-a face cu mine. Nu am nevoie de karate ca sa il bag la urgente!

Tata iar ameninta, maraie si pufaie dar chiar si asa imi dau seama ca il place pe Alex. Cum a zis Alesa? Ca
poate sa farmece si o piatra?

A.Cand ajung in sfasit in apartament si simt ca ma scurg de pe picioare il sun pe Robert sa nu stea cu
grija, ca stiu ca asa o sa faca dar nu-mi raspunde. Apoi in timp ce sunt la dus imi amintesc de Ralf si
catalog si ma gandesc ca de-aia nu-mi raspunde, ca e la studio iar Raif e strict cu telefoanele pe timpul
lui.

Dar simt nevoia sa ii aud vocea asa ca pe al 11.30 il sun iarasi, ar trebui sa fi terminat deja. Simt ca ma
doare capul si ma frige pielea de nu pot suporta nici un cearceaf dar nevoia sa il aud e mai puternica. De
data asta ii las si un mesaj sa ma sune cand poate.

Pana la urma nu mai pot si il sun pe Ralf.

- Hei, fac intrebandu-ma cum vorbesti cu un om pe care l-ai refuzat deja de 2 ori.
- Hei, face Ralf cu vocea lui pe care o are doar cand vorbeste cu mine.
- Cum au iesit pozele?
 - Foarte bune, dar...cu cine s-a batut Robert? Acum cand le-am marit am observat ca are o
vanataie pe pometele stang va trebui sa retusez....noroc ca pielea lui are o nuant atat de usor de
rectificat, mormaie in lumea lui deja.
- Mi-l dai un pic la telefon, te rog?
- As vrea dar a plecat acasa. L-am trimis cu soferul meu, chicoteste Ralf. Alex...

Imi musc buzele de groaza ca o sa inceapa iar cu apropouri dar ce spune ma sperie la fel de tare.

- Robert e dat peste cap din cauza ta, zice el pe un ton acuzator. Stiai cat de hetero este cand te-ai
apucat sa ii strici viata? Aproape a sarit la gatul meu doar banuind ca am fi avut o relatie.

Ha, si-ar fi dorit el. De obicei nu eram foarte restrictiv in pat ce pica, pica, noaptea nu se doarme la varsta
aia. Doar cu Ralf nu simtisem nici un fel de conexiune. Dar nici un fel. Bine, nu doar cu Ralf insa el
insistase cel mai mult. Nu tinea cont de faptul ca eu aveam 16 ani jumate iar el deja implinise 22. Si
acum, iarasi vazandu-l cum vorbeste despre Robert de parca simpla mentionare a relatiei noastre ii
dadea si lui o importanta dramatica in poveste am simtit iar fiorul ala de greata.

- Ce mai exact, ati vorbit? Incerc eu sa imi pastrez calmul pentru ca totusi am nevoie de Ralf si
acum si in viitorul apropiat.

Ralf face o pauza. Se aude o susoteala in spate si zambesc, stiu ca l-a chemat pe Dan la studio sa stea cu
el. Dan e un mascul feroce, extrem de atractiv, cu nivel mare de testosteron si creier invers direct
proportional, dar cu un bun simt iesit din comun. Il intreaba imediat, fireste, cu cine vorbeste si cand
Ralf ii spune ca vorbeste cu mine stiu ca relatia lor nu e pe roze. Nu ma laud cu asta e doar o constatare-
Ralf mi-a folosit numele ca sa creeze un pic de gelozie in mintea suspicioasa a lui Dan.

- Spune-mi Ralf, zic incercand sa nu ma rog dar si sa ii dau un ordin acelasi timp. Ce ati vorbit? Ce
i-ai spus?
- Voi, baieti, spune Ralf, sunteti amandoi la fel! Scuza-ma acum.

Raman cu gura cascata, Ralf nu a facut asta niciodata. Incerc sa-mi stapanesc nervii si sa nu il sun inapoi,
ma gandesc ca deja e in genunchi in fata lui Dan. Imi place Dan pentru ca dintre adultii din studio nu s-a
dat la mine, purul adevar. Cand trecea pe langa mine ma mangaia pe cap ca pe un frate mai mic. Daca
n-ar fi atat de influentabil si atat de prostut ca tot timpul isi inchipuie ca altcineva o sa ia decizii bune in
numele lui ar fi ajuns departe. Nici nu vreau sa stiu ce contract o fi semnat cu Ralf. La gandul asta ma
trece un fior si il sun iarasi pe Robert. Nu raspunde, dar-ar dracii.

Gata, nu mai pot . Oficial mi-a sarit somnul cu totul si durerea de cap s-a intensificat pana la nivelul
ciocanelor din constructii. Ma uit la ceas e aproape 3 dimineata. Ce naiba face la ora asta? O fi ajuns
acasa?

Telefonul din mana incepe sa-mi sune si cand vad ca e el aproape lesin de usurare. Astept sa sune de 3 ri
iainte sa raspund, o obisnuinta veche de cand asteptam sa negociez vreun contract. Acum, doar ca sa imi
sune vocea normal.
 - Salut, fac incercand sa par stapan pe mine si preocupat in acelasi timp. Am vorbit cu Ralf si mi-a
spus ca ti-a dat un contract, as vrea sa il vad si eu inainte sa ii dai semnat.

Bineinteles ca Ralf nu mi-a zis asa ceva dar asta e traseul logic, astfel nu poate folosi pozele in publicatii.

- Asa zice si tata, face Robert

Deodata telefonul din mana mea rasuna de o voce groasa, sfidatoare. Celalalt Robert, tatal lui Robert al
meu.

- Aham, face, am citit si e o clauza acolo pe care n-o inteleg. Am semnat totusi ca sa nu ma cautati
maine pe santier. Dar daca nu esti sigur, sa nu-l dea.

Incerc sa tratez conversatia asta ca pe ceea ce e dar nu pot. Acceptarea din vocea lui Robert senior imi
face inima sa salte de cateva ori.

- O sa am grija, spun.
- Asa sa faci spune vocea serioasa, si daca il mai faci pe Robert sa...

Telefonul se inchide cazand pe jos. Robert ma suna imediat inapoi dar pare ca a iesit afara, se aud niste
pasarele cantand. In sfasit ma asez pe pat, ma dor talpile de cat m-am invartit prin dormitor.

- Ai plans? Il iau direct. Din cauza a ceva ce ti-a zis Ralf?

- Nu, zice, nu chiar.

Astept. De-a lungul scurtei mele vieti am vazut ce arma minunata e asteptarea si o folosesc destul de
des. Ma infior cand imi amintesc cum a functionat, total pe dos, cu Robert in studio.

- Hai viata mea, spune-mi, zic razand pentru ca vreau sa ii aud vocea.
- Nu-mi mai spune asa! Se aprinde exact cum stiam ca o sa faca. Nu ca nu ii place, pur si simplu e
taica-sau prea aproape.
- De fapt, Ralf mi-a dat un sfat de bun simt. A zis ca in orice relatie trebuie sa dai mai multa
liberatate...aa celui de langa tine. Si mi-a mai zis ca tu nu inghiti...a ....posesia, cred ca asa s-a
exprimat. Dar cred ca si tu ai incercat sa imi spui ceva asemantor ieri, nu? Chestia ca sa ne
distantam.

In primul rand imi dau seama ca e o varza in creierul lui. Apoi sunt induiosat ca ii pasa atata de mult de
mine. Apoi ma sperii ca poate si el vrea sa ne distantam. Si apoi ma enervez.

- Ralf spune prostii, i-o trantesc.

- Eu as vrea sa -ti vad fata cand spui asta, mi-o intoarce Robert.

Apoi ma hotarasc. Ce dracu, doar n-o sa ne invartim in jurul povestii asteia la nesfarsit, mai dandu-i voie
si lui Ralf sa apara cu sfaturile lui intelepte.

Imi pironesc privirea in tavan pentru ca trebuie sa ma concentrez cand vorbesc despre sex cu Robert. Ce
ma bucur ca nu suntem fata in fata!
 - Eu incercam sa vorbesc cu tine despre partea fizica a relatiei noastre, ii zic, auzindu-i respiratia
grabita in telefon. O sa lesine daca mai respira asa.
- Iar te hiperventilezi. Respira, Robert.

Incearca constient sa se calmeze si imi zice sa continui.

- Incercam sa spun ca ar trebui sa nu ne mai aaaa....... atingem atat de mult si in felul in care o
facem pana nu esti sigur ca poti sa mergi mai departe, sau daca vrei sa mergi mai departe cu
mine. Mie teama ca ti-am dat destul viata peste cap si nu as vrea sa te mai simti si incomod sau
fortat sa faci ceva ce iti repugna.

Doar ca sa ma pastrezi, continui in minte. Ar fi minciuna suprema, genul de lucru pe care nu l-am putut
ierta in relatiile mele, chestia care ma face sa ma simt un obiect fara valoare, carne de tun.

- Si daca...daca n-as putea? Tu ce ai face?

Ma gandesc cateva secunde la asta. Nu vreau sa-l mint, am incercat din greu sa nu il mint pana acum
doar ca sunt chestii pe care nu e pregatit sa le auda nimeni. Ridic din umeri in intuneric.

- Robert, pentru mine se...partea fizica e ceva banal. Nu am restrictii de gen, asa cum banuiesc ca
ai tu. Nu e ceva serios. Nu cred ca o relatie stabila se bazeaza pe sex ci sexul bun e un produs
secundar a unei uniuni mai profunde.

Cel putin asa imi place sa cred ca n-am trait-o pana acum, sunt destul de convins ca am citit chesti asta
pe undeva si mi s-a parut corecta. In sinea mea cred ca ce impartasim noi acum e o premiera pentru
mine. E ceva mult mai important ca o hataneala rapida.

- Dar cred ca pentru tine e ceva serios, sau ar fi in caz ca nu ai mai ....
- Nu sunt virgin, rade el. Si am avut si eu destule trozneli dar cu fete...doar. Nu mi-ai raspuns la
intrebare.
- Ba cred ca da.
- Nu inteleg nimic. Vin la tine.
- Ai si uitat faza cu libertatea intr-o relatie, distantarea si toate alelalte, asa-i?
- Ai nevoie de spatiu, Alex? Ma intreaba incet.
- Mor de somn, viata mea. Tu nu? Mai avem cateva ore pana se lumineaza si maine va fi prima
mea zi la noua scoala, nu vreau sa arat ca un zombi.

Il aud cum rade in telefon. Cred ca nu ii e prea clar felul asta de a gandi scindat al meu- sunt cumva
nervos pe fata mea care atrage atentia dar in acelasi timp nici nu vreau sa apar in public aratand
neingrijit. Mi se trage probabil de la cosmarul cu social media, pana am reusit sa imi sterg toate
conturile, dupa ce devenisem cat de cat cunoscut in domeniu.

Si mai e ceva. Ce imi doresc eu dintr-o relatie e destul de simplu, sa nu mai aud de ochii mei albastri sau
de parul meu bla-bla-bla...as dori sa aud ca ma cunoaste persoana aia. Cred ca l-am ranit pe Robert cand
am ras si el incerca sa isi desluseasca sentimentele, dar, la naiba, ce m-am saturat! Admiratia aia este
pentru o chestie cu care m-am nascut si desi ma recunosti dupa ea nu ma reprezinta in totalitate. Eu
incerc cat pot sa ii cunosc pe oamenii de care sunt interesat iar la Robert pot sa ii prezic reactiile cu o
precizie de 90%. Aia 10 la suta se datoreaza uluitoarei lui miscari din studio la care mai visez uneori
noaptea si pe care nu numai ca nu am anticipat-o dar care era cat pe ce sa ma faca sa plec de langa el.
Dar putini imi intorc curtoazia, ca sa zic asa. Se opresc la tablou.

Poate de aia imi s iplace atat de tare violenta lui. Parca incearca sa ma distruga si sa ma faca la loc.

r. Prima ora. Matematica. Nu pot sa lipsesc e sinngurul profesor care iti da nota de trecere daca ai toate
prezentele si cum asta e tot ce pot face la matematica, nu lipsesc. Aline a tot incercat sa imi explice cate
ceva dar, desi cu ea aveam senzatia ca inteleg cand ma scoate la tabla cap de dinozaur asta, ma pietrific.
Am aproape 18 ani sunt aproape adult si ce imi doresc cel mai tare e sa ma respecte si el cum o fac
ceilalti profesori sau macar sa ma ignore.

Azi dimineata am innebunit incercand sa ii explic tatei ca nu ajung in constructii si sa ma lase cu asta,
apoi aproape fugind pana aici. Am apucat doar sa imi trag pe mine hanoracul verde pe care i-l da dusem
lui Alex si mirosul lui m-a mai calmat. Ce o fi cu mine ca atrag toti nenorocitii ma gandesc injurand printre
dinti dinozaurul din fata mea care , probabil, are de gand sa ma scoata la tabla. Sunt distractia lui
permanenta. Chiar atunci intra si Alex in clasa a intarziat vreo 2 minute, dupa ce s-a strigat prezenta. Se
opreste in prag cautandu-am si cand ma vede vine zambind spre mine. De obicei stau cu Aline care e
singura mea protectie impotriva dinozaurului dar astazi, nu stiu de ce nu a venit. Trebuie s-o sun mai
incolo, ma gandesc incercand sa nu ma agit prea tare cand Alex vine si se rastigneste pe scaun langa
mine. Profesorul il face atent batand cu palma in catedra, stilul lui. Abia astept ca Alex sa ii serveasca o
portie din stilul LUI dar astazi nu pare sa se gandeasca la asta. Se intoarce incet spre tipul de la catedra.

- Da, domnule profesor

- Tu cine esti?
- Ma intrebati in sens filosofic sau vreti sa stiti cum ma cheama? Zambeste el.

Clasa icneste, nu faci glume cu dinozaurul toata lumea stie regula. Nici macar nu respiri prea tare, anul
trecut a lasat 10 corijenti ca nu i-a placut cum mergeau spre tabla sau alte motive de astea. Dar 10? Si
asta e liceu de arte, nimeni nu ii zice nimic.

- Trebuie sa fii Alexander P. baiatul transferat recent, zice proful hotarand sa il ignore deocamdata.
- Da, domnule profesor, spune Alex zambind politicos. Tocmai m-a traznit ca Alex are un zambet
pentru fiecare situatie.
- Ia zi, cum stai cu matematica?
- Ma descurc, spune Alex si deodata ca un fulger imi dau seama ca e bun rau daca zice el ca se
descurca. Ma luminez la fata, nu-mi mai fac griji ca o sa-l manance statuia asta stafidita care nu
se poate hotara sa iasa la pensie.
- O sa vedem asta, o sa vedem, ranjeste profesorul iar Alex ii ntoarce zambetul lui politicos.

Daca l-ar cunoaste mai bine ar vedea ca desi se straduie sa fie politicos in ochi nu are farama de
consideratie. Si-a dat seama cu cine are de-a face dar ma tem ca si proful la fel. Alex isi ia o pozitie semi
cu spatele la profesor isi trage tot parul intr-o parte si pe sub perdeaua aia se uita la mine cu ochii din
care sclipeste rasul. Mi se opreste inima o secunda si incepe sa imi creasca temperatura. Nu, nu e idee
buna sa stau in banca cu el. Astazi are cearcane intradevar dar nici nu se compara cu ale mele.

- Asa, face mumia. Sa incepem cu recapitularea. Robert, vino te rog.

- Te descurci, face Alex linistit. Dau din cap ca nu.
- Astazi o sa afli cat de prost sunt, ii zic in soapta, si o sa fugi de mine.

Ma duc tarsiit spre tabla pe care acum e afisat un exercitiu de gradul 2, cred. Ca de obicei cifrele incep sa
se invarta in fata ochilor mei fara sa se poata aranja cu sens. Stiu sigur ca am facut o insiruire de a si b cu
Alesa care parca semana cu asta si imi amintesc formula. O scriu pe tabla sub exercitiu si proful rade
impreuna cu juma din clasa, tradatori nenorociti si hiene ce sunt. Simt ca incepe sa imi creasca
temperatura si stiu ca sunt foarte rosu la fata. Nu prea inteleg de ce rad, probabil pentru ca trebuia sa
aplic formula nu s-o scriu dar asta imi depaseste capacitatile.

- Elevul cel nou, hai te rog, rezolva tu istetule asta.

Nu stiu cum dar Alex se indrepta deja spre tabla si proful a incercat sa faca sa para ca el ii spusese sa
vina. Alex se opreste in fata mea si ma priveste fix, e cam nervos. Imi ia creta din mainile transpirate si
se intoarce spre exercitiu. Pozeaza fara sa faca vreun efort constient, cu umerii drepti si tot parul adunat
pe un umar. Se gandeste apasandu si un deget pe buze si maraie un pic.

- E un exercitiu simplu, ziceai ca te descurci! Sau sub toata coama aia de par nu mai are loc si
creierul?

Proful incepe cu ale lui si imi vine sa il iau de mana pe Alex si sa fugim de acolo , orice consecinte ar fi
dupa.

- Pot sa rezolv acest exercitiu in 5 feluri, spune Alex cu blandete inselatoare. Voi incepe cu cea mai
complicata.

Ma da usurel la o parte si incepe.

- Varianta 1 , face scriind mai repede decat pot eu sa citesc

Spune de fiecare data cand incepe o varianta noua pentru ca astfel nu ti-ai da seama scrie de la un capat
la altul al tablei. Pana si eu imi dau seama ca toate variantele au acelasi rezultat. In clasa e o liniste de zici
ca tocmai vizitam mormantul mumiei de profesor de matematica. La un moment dat creta sa rupe sau se
termina, nici nu stiu iar Alex plesneste din degete spre profesor sa ii dea alta. Parca in transa acesta i-o da
pe cea din mana lui si Alex isi vede de treaba. Ultimul rezultat e afisat pe rama tablei, se vede bine ca e
acelasi.

- Mai exista o varianta, spune intorcandu-se spre profesor, dar nu vreau sa va fur gloria, domnule.
Plus ca trebuie stearsa tabla, spune cu regret, nu mai am loc. Poate data viitoare? Intreaba de
parca sunt la o intrunire de curtoazie nu profesor si elev.
Alex se apropie de profesor si simt cum zbarnaie aerul din jurul lui. Ii pune creta in palma si ii spune ceva
incet. Profesorul face ochii mari dar nu raspunde. Alex se intoarce spre clasa cu unzambet larg si face o
plecaciune de actor pe scena unui teatru. Colegii mei sar in picioare si aplauda, unii fluiera si sunt sigur
ca mumia i-a filmat deja pe cei mai entuziasti, aceia sunt ca si mine prostii clasei. Dar ne simtit cu totii
razbunati, ce sa zic. Alex se duce spre banca si se uita mine. Nu e mandru sau ceva, doar nervos si
incruntandu-se imi face semn sa vin in banca. Profesorul incearca sa spuna ceva dar parca nu
indrazneste. Imi face semn sa plec si nu stiu de ce Alex se incrunta si mai tare, de data asta la profesor.
Toata ora sta apoi cu capul plecat si mazgaleste in caiet fara sa-mi dea nici o atentie. Sincer sunt atat de
umilit ca imi vine sa mor, atitudinea lui e mai dureroasa ca un bici. I-am spus ca sunt prost, la ce se
astepta? Poate sa nu fiu chiar atat de prost? Ma gandesc, inrosindu-ma.

Alex isi impinge caietul spre mine pe care a tot mazgalit cranii si oase incrucisate toata ora. Dedesubt
scrie.:

- Greeala 1 – nu umilesti elevul

- Greseala 2 – nu lasi elevul sa plece fara sa inteleaga tema
- Greseala 3 – daca nu-ti place sa fii profesor fa-te dracu muncitor, e nevoie de muncitori!
- Greseala 4 – iesi la pensie pe motiv de handicap emotional si zapaceste-ti nepotii , completez eu.

Colegul din spatele nostru vede ce facem, intinde mana si subtilizeaza carnetul. Scrie si el ceva si caietul
incepe sa circule . La un moment dat se intoarce la Alex dar acum este deja o capodopera, cine nu a scris
a desenat se vad pe acolo si mumii si cupoane de pensie, si cateva cruci rautacioase.Suntem totusi o
scoala de arte, ma gandesc amuzat. Alex inchide carnetul si zambeste imprejur, i se raspunde cu ranjete
prietenoase si zambete timide de la fete.

- De unde stii atata matematica? Il intreb in pauza in timp ce ne invartim prin curtea scolii

Ridica din umeri.

- Imi place. Dupa moartea tatei faceam genul ala de exercitii in minte ca sa pot sa dorm. A fost mai
obositor sa le scriu acum dar nu le puteam povesti.
- Mai exista totusi si varianta 6?
- Poate,face Alex zambind, asteptam sa imi zica el daca e sau nu, dar dupa cum ai vazut nu a
schitat nici o reactie.
- Ce i-ai spus cand i-ai dat creta?
- Aminteste-ti ca vei muri, sopteste el si stiu ca se gandeste la tatal lui. Memento mori.
- Ha? Fac socat pentru ca e foarte dur si proful ar putea crede ca a fost amenintat. Cred ca ti-ai
facut un dusman. Iarta-ma ca sunt atat de prost, soptesc, nu vreau sa iti strici fanclubul stand cu
mine, ii zic facand semn la fetele din clasa mea care susotesc acum entuziasmate.
- Tu esti mult mai interesant decat un harem intreg, spune linistit. Si de cand te stiu nu am vazut
urma de prostie la tine.

Mda, ma gandesc, bine ca nu m-a vazut aseara cu mainile pline de cioburi.

Imi prinde mana si imi mangaie podul palmei cu un deget, ocolind cu grija ranile si zgarieturile din
palma. Casca ochii la mine cand mi se opreste respiratia si imi da repede drumul la mana.

- Iti dai seama, spune in soapta, ca daca o sa facem vreodata sex va trebui sa stau cu un tub de
oxigen langa pat?

Gandul e oripilant si atata de hilar ca murim amandoi de ras in curand.

- Este ceva la ce nu te pricepi?

- Oh, da!
- Zi-mi sa ma simt si eu mai bine!
- O sa vezi tu si singur, nu-ti fa griji.
- O sa am timp sa vad, Alex?

Alex isi ingusteaza ochii si ma apuca de incheietura.

- Unde putem merge cateva minute, vreau sa vorbim.Il conduc spre scarile din spate, vechea
intrare a scolii , nefolosita acum. E locul in care mai vin dupa matematica sa fumez o tigara, daca
are Aline. De fapt, ar trebui sa mergem la ora dar avand in vedere ca e o ora de umplutura-
educatie civica, nu cred ca pot sa stau linistit inca 60 de minute, pana sa aflu ce vrea Alex.

El studiaza peisajul deprimant al scarilor din spate, cu mazgaleli noastre pe pereti, ma bucur ca sunt
destul de putine injuraturi, face o incercare sa se aseze pe una dintre treptele sparte dar se razgandeste
asa ca ramanem in picioare. Il simt agitat si ma mira – daca e ceva la care chiar exceleaza e sa isi pastreze
calmul, cel putin aparent. Eu ma simt din nou amarat si speriat si aproape imi doresc sa plec, sa spun ca
am ceva de facut, orice. Ne cunoastem de aproape 3 saptamani cu siguranta va mai fi o zi pentru discutia
asta in care mi se dau papucii. Oftez si simt ca ma scurg asa ca ma reazem de un perete murdar.

- Spune-mi, ce gasesti asa de interesant la mine? face el cumva nervos. Nu sunt femeie, vezi? Daca
vom fi impreuna, pe bune vreau sa zic, va fi o relatie in care va trebui sa ne ascundem iti va
ingreuna viata. Deci, de ce merit eu asta si nu o fata asa cum fara indoiala e mersul normal al
lucrurilor?

Incepe sa se plimbe dintr-o parte in alta si se impiedica de un bolovan. Intr-o secunda sunt langa el si il
opresc sa se dea cu capul de scarile alea periculoase. Sunt un pic speriat de starea lui, dintre noi doi el
pare sa stie intotdeauna ce e de facut.

- Alex, ii zic razand fara sa ii dau drumu din brate , daca as simti asa ceva pentru o fata noi nu am
mai vorbi acum. Cu cat te cunosc mai bine cu atat imi vine sa te tatuez peste tot cu numele meu
ca sa stie lumea cui apartii. O fi posesie cum zice Ralf dar ....nu pot altfel.

E cam rigid si simt ca vrea sa ma indeparteze dar nu sunt pregatit sa ii dau drumul. Stiu de ceva timp deja
ca eu si cu el nu vom fi niciodata prieteni daca ne despartim. Nu e genul acela de relatie comoda in care
sa nu imi pese daca mai stam de vorba din cand in cand, sa ne impartasim confidente sau despre
actualele relatii. Gandul ca l-as vedea pe el cu altcineva, cu oricine .......
 - Sunt artist, stii? In sinea mea , chiar daca ma feresc cu rusine de cuvantul asta eu ma simt artist,
asa cum era si mama. Vad lumea diferit, ma chinui eu sa explic.

In sfarsit, ridica ochii spre mine si ma zapacesc un pic.

- Da, esti o opera de arta, adevarat, cand te-am vazut prima oara aveam senzatia ca nu ma pot uita
direct la tine, dar motivul pentru care te vreau asa de tare nu are legatura cu asta. Ralf mi-a zis ca
esti obisnuit sa fii admirat si asta cumva, e de inteles. Esti obisnuit, plictisit si ingretosat de starea
asta, este? Si eu ti-am zis ca ti-am desenat genele pe 20 de pagini, normal ca te-a apucat rasul.
Iarta-ma.

Incearca sa spuna ceva si ma mai impinge un centimetru dar eu, personal, n-am terminat. Nu ca as avea
de gand sa termin vreodata cu el.

- Acum o sa vrei sa spui ca sunt hormonii, probabil. A, da si ca Ralf spune prostii. Dar, Alex, Ralf te
vrea din motivele gresite, de aia nu sunteti si n-o sa fiti vreodata impreuna.

Il sarut scurt ca sa nu mai incerce sa vorbeasca. Nici nu avem prea mult timp, oricand poate aparea aici
un chiulangiu la fumat.

- Daca ma indragostesc de ceva la tine, incepe sa fie creierul tau. Modul in care vezi lumea tu, e
atat de inspaimantator, practic ii dai fiecarui om pe care il intalnesti ce isi doreste. Nu inteleg
cum de stii asta, cum de reusesti sa ai atata empatie n capul ala minunat al tau. Nu e acum
timpul sa iti spun tot ce am observat la tine de cand mi-am dat seama ca nu te mai las sa pleci.
Vreau doar sa stii ca am trecut de mult de socul frumusetii tale, daca asta te ingrijoreaza. Imi
place cum iti folosesti fata frumoasa ca sa ii faci pe oameni sa se simta bine, chiar si atunci cand ii
manipuleze ca sa iti faca treaba. Din ce am vazut e mult mai bine cand esti prin preajma dar iti
iubesc creierul si generozitatea, asa sa stii!

Stiu ca e tulburat si asta ma face pe mine sa fiu calm. Suntem doua fete ale unei monede unice creata
probabil de vreun zeu nebun care a vrut sa vada cum ne descurcam in viata de zi cu zi si sa rada si el un
pic. Il mai tin un pic, acolo unde ingenucheasem sa il prind. Apoi, mi amintesc ce a zis la inceput.

- Crezi ca nu meriti? ma holbez neincrezator la el.

- Te vreau, spune scurt Alex.

Se desprinde de mine si ma mangaie pe fata .

- Problema mea e ca te vreau de mor si ma tot gandesc ca nu e corect fata de tine. Ma simt ca un
pervers care te seduce in timp ce tu ai problemele tale, reale, de supravietuire.
- Daca tu esti perves atunci eu cand te trag de par in halul ala, cum sunt? Intreb chinuit. Stii ca nu
le fac fetelor asa ceva? Incep sa ma indoiesc ca am toate tiglele pe casa. Chiar crezi ca imi pasa
vreun pic de restul lumii cand esti asa aproape ca acum? Stiu si eu ca acolo o sa ajungem si desi
imi explodeaza creierul la ideea asta, stiu ca vreau. Mor de rusine, intelegi? De fiecare data cand
dau buzna peste tine si te sarut, imi vine sa intru in pamant.
Imi arde fata si stiu ca am prins culoarea violet deja. Alex rade dar si el e rosu la fata.

- Da, dar dupa aceea o faci iar! Cred ca mi-a crescut parul cu 2 centimetri de cand te cunosc.

Rde de-a binelea si eu imi ascund fata in umarul lui.

- Mie teama sa nu iti fac rau, recunosc. Adica, intelegi, sa nu imi pierd controlul sau ceva.

Alex tasneste in picioare. Ma ridic si eu.

- A, oau, cum a sunat asta. Hai sa schimbam subiectul. Da-mi contractul sa vad ce surprize ti-o fi
rezervat Ralf.

Si-a revenit si desi ochii ii scanteiaza periculos nu mai este emotionat. Intinde mana spre mine si ii indind
tremurand contractul impaturit din blugi. Cand ne atingem mainile ne strabate un curent electric din
acela static. Alex se face ca nu observa. Citeste serios cateva minute, apoi ma ia de incheietura si-mi
intoarce palma sa o vada.

- Mergem sa-l ducem. Trebuie sa si vorbesc cu Ralf asa ca vin si eu. Se uita incruntat la mainile
mele pline de taieturi. Incep deja sa se vindece dar nu voi putea desena astazi.
- Am tot vrut sa te intreb, ce-ai facut de ai mainile in halul asta? Ai adunat cioburi si le-ai strans in
pumni? Ca asa arata.
- Da, zic. Un accident in bucatarie.
- Pe naiba, face Alex. Iar te-a dat peste cap taica-tu.
- Da si nu, zic. Nu e chiar vina lui ca sunt eu prost.

Alex da din cap probabil amintindu-si conversatia cu tata de azi noapte dar tot se simte de parca e
incarcat electric. Nu-i place situatia dar nici nu o sa intre cu bocancii peste relatia cu tatal meu.

- Singurul prost aici, sunt eu, spune incet si inainte sa apuc sa reactionez imi ia mana pe care o tine
si o duce la buze.

Raman cu gura cascata cat cheama el un taxi. Apoi, pe drum nu sunt in stare sa mai spun nimic, desi ma
straduiesc sa gasesc ceva. Alex se uita pe geam pierdut in ganduri, cu fata ascunsa sub marea aia de par
si pe mine inca ma arde mana, ma simt cu adevarat in afara lumii mele.

A.

Gata, imi zic. Gata cu conversatiile despre sex cu Robert, oricum nu ajungem nicaieri. E ca o metoda de
tortura pentru mine, ca si cum as cauta ceva intr-un ceaun cu ulei fierbinte. De fapt, ma gandesc serios sa
incep sa ma retrag incet incet pana o sa uite ca ne-am sarutat. Nu pot sa ii explic faze de genul
pasiv/activ sau ce ar trebui sa facem in pat. Intotdeauna am crezut ca sa faci dragoste e un instinct
natural, ceva ce se intampla. Orice explicatie ar anula cu totul starea, pe Robert l-ar buimaci iar pe mine
m-ar arunca in al treilea cerc al iadului.
Ma simt las si idiot dar daca nu va face el prima miscare eu n-o sa incerc sa-l seduc. Nu pentru ca nu
vreau, numai la asta ma gandesc de ceva timp dar intuitia imi spune ca Robert ar veni cu mine oriunde
i-as cere si dupa aceea va regreta. Daca ma gandesc, asta nici macar nu i se potriveste lui, sa aiba o
relatie ascunsa, cu fereala si la adapostul noptii. E atat de direct si sincer incat nu s-ar descurca, sau daca
ar face-o l-ar schimba fundamental.

In situatia asta as da orice sa pot vorbi cu tata, ca de astfel cam in orice situatie din ultima perioada.
Mi-am dorit sa ma cunoasca cineva, nu sa ma vada ca pe alt Isus coborat pe pamant. Acum, probabil,
crede ca este indragostit de mine dar o sa ii treaca. Spre binele lui, trebuie.

E numai vina mea, eu m-am tot intors spre el si l-am cautat chiar si cand era evident ca abia ma suporta
in preajma. Acum 3 saptamani cand ne-am intalnit prima oara am vazut si o raza de lumina firava in
durerea mea dupa moartea tatei. Ma simtisem de-a binelea inghetat si neinteles inconjurat de intuneric.
Facusem programul pentru concurs in memoria tatai dar si pentru ca doar asa puteam sa imi consum
durerea, dansand pe melodia aia sinistra pana lesinam. au fost zile negre in care eram cu desavarsire
singur pentru ca nu suportam compania altor oameni.

Intotdeauna am fost un om rational, nu mi-as fi facut rau cu mana mea, nu am porniri dinastea, plus ca
stiu ca tata nu m-ar ierta niciodata. Dar nu ma putusem smulge singur din intuneric, compasiunea
oamenilor ma enerva si sfaturile lor ma faceau sa vreau sa lovesc ceva.

Sa ma fi vazut atunci Robert! I-ar fi trecut de ce persoana generoasa si altruista sunt.

Motivul pentru care schimbasem scoala nu era ca m-am mutat la mama. Aveam o profesoara de
matematica care ma tot chema la pregatire, adevarat ca imi scazusera notele spre nivel de extinctie dar
scoala devenise ceva optional pentru mine.

Traiam intr-o ceata radioactiva aproape pentru ca incet, incet colegii si pritenii m-au lasat in pace pana
am reusit sa ma izolez complet.Starea asta dura de ceva timp, inainte de moarte tata fusese in coma o
luna aproape inainte sa ii cedeze organismul. Dar inca mai era acolo, dupa aia nu a mai fost. Asa ca nu
mai raspundeam la telefon, nu puteam sa dau raspunsuri in clasa si cu toata compasiunea profesorilor
mai aveam putin si repetam anul. Singura materie care ma tinea pe linis de plutire era matematica,
ordinea si claritatea ei ma ajutau cat de cat sa fac o pauza de la haosul din mine.

De aceea cand aprofesoara a insistat sa merg la pregatire, m-am dus. Eram patru colegi de la mine din
clasa care mai tin minte ca au plecat pe rand, pana am ramas singur in casa ei cu ea. Si atunci m-a
sarutat. Nu pot sa spun ca m-am inpotrivit sau macar ca am avut vreo reactie de orice fel. Eram doar
uimit ca putuse sa ma atinga, eu in starea mea de umbra. M-am holbat doar la ea pana a inceput sa se
inroseasca si sa se balbaie apoi mi-am luat lucrurile si am plecat.

A doua zi eram in biroul directorului si i-am povestit faza. Nu aveam nimic cu profesoara, nu fusesem
afectat, doar ca nu mi se parea corect. Tatei nu i-ar fi placut. Ea s-a mutat la alta scoala iar mie mi s-a
sugerat sa schimb si eu locurile poate imi face bine la depresie. Acum, daca ma gandesc nu cred ca m-a
crezut cineva. Discretia cu care s-a rezolvat totul m-a prins iar pe picior gresit. Oricum , nu aveam
intentia de a continua povestea, doar trebuise sa spun cuiva. Am refuzat psihologul si alte prostii si cand
a venit mama dupa mine am plecat cu ea.

De atunci m-am tot gandit de ce m-am dus la director dar nu am un raspuns clar.Cumva cineva pusese
lucrurile cap la cap si se aflase, capatasem un obicei sa ma feresc de colegii din fosta clasa cand ne
intalneam pe undeva.

Toata treaba ma transformase in victima, imi taiase legaturile cu o viata pe care o stiam si singuratatea se
transformase intr-un fel de ura, oamenii ma priveau ciudat. Nu fusesem nici inainte prea normal si acum,
ramas fara aparatorul meu dintotdeauna ma inconjuram de gheata.

Robert sparsese blocul de gheata. Ma gasise acolo tremurand si ma aruncase inapoi in viata. L-am simtit
ca pe o stanca, de partea mea, cu toata caldura aia a lui facand o bariera intre mine si restul. De cate ori
eram departe de el chiar si pentru cateva ore simteam frigul aparand din nou si nu am mai putut decat
sa-l tot caut chiar si cand aveam senzatia clara ca nu ma vrea in jur.

Ma uit pe furis la el cum sta acolo cazut pe ganduri, probabil cam socat de toata faza cu te vreau. Cum as
putea vreodata sa ii fac rau? Raul poate fi atat fizic cat si psihic mai ales cand iei o persoana din mediul ei
familiar si il tarasti intr-o directie tenebroasa ca o relatie homosexuala. Cum as putea sa il duc in umbre si
sa ii sting lumina si caldura?

E chinuit de reactiile pe care le are fata de mine, dar stiu ca o cer cumva cand sunt in preajma lui, ma
transform in altceva de i-am dat si lui hormonii peste cap. Intotdeauna am fost asa, prea diferit prea
deschis la experiente pentru binele meu.

Dintre noi doi eu ar trebui sa stiu mai bine ce e de facut, sau macar sa fi avut decenta sa nu il sarut si sa
declansez toata drama asta. Imi vine sa urlu la ideea ca il pierd de tot, stiu ca tatal lui are dreptate sa
incerce sa il protejeze de mine. Ce-am sa ma fac fara el? Nici macar nu pot ajunge la gandul asta ca ma
omoara frigul.

Ralf ne asteapta pe treptele studioului, nerabdator.

- Asta dispare, ii zic impingandu-i contractul in mana si aratandu-i fraza care nu avea ce cauta
acolo. Era vorba despre un proiect pe care sa il aleaga agentia pentru Robert, urmatorul proiect.
Nu era ceva neobisnuit, agentia are datoria si placerea sa gaseasca noi clienti pentru modele dar
odata fript cu fraza asta, unde ma trezisem pozand pentru o revista gay, nu mai vroiam sa treaca
si Robert pe aici.

Ralf imi ia contractul nemultumit.

- Trebuia sa faci tu pe desteptul, nu? Acum e semnat, cum sa il mai modific? Si stii ca trebuie sa
trimit catalogul, e deja marti!
Ma holbez la el neincrezator, pe bune? Are deja programat vreun proiect porno pentru Robert ca aslfel
nu-mi explic cum de maestrul photoshopului are probleme in a recrea o semnatura. Ridic doar o
spranceana la el, inca nemultumit ca mi-a inchis telefonul data trecuta.

- Tatal lui Robert l-a semnat, e in regula. Du-te si refa-l sau il iau pe Robert si plecam acum.
- Bine, face cu tristete si ma intreb oare cati bani tocmai a pierdut. Dar mai am nevoie de cateva
fotografii, ok?
- Bine, dar nu supralicita. Avem scoala azi.
- N-am ce face, vantaia aia de pe obrazul lui Robert nu am putut-o inlatura de tot.

Dac apreciez ceva la Ralf e profesionalismul lui care nu il lasa sa scoata din studio decat ceva perfect. Asta
o inteleg, asa cum inteleg si faptul ca banii vin si din proiecte mai obscure.

- Ralf, nu zic ca Robert ar refuza ce ai tu in cap pentru el. Doar vorbeste cu el, nu pune clauze
abuzive in contract. Chiar nu te asteptai sa-l citesc?

Vad ca intelege si se inmoaie si respir usurat. Lui Robert chiar ii place faza asta cu pozatul si nu as vrea sa
ii stric viitorul, daca si-l doreste. Pe de alta parte o sa am grija sa aflu exact despre ce e vorba cu
propunerile lui Ralf pentru ca sunt lucruri pe care Robert chiar n-ar trebui sa le faca si care i-ar putea
afecta viata pentru totdeauna, unele fotografii nu dispar niciodata.

Dan apare si el afara si imi face entuziasmat cu mana. Nu ma pot abtine sa zambesc, intotdeauna mi-a
placut faptul ca omul asta nu e trist. Nu are stari anxioase, ia orice proiect si nu se cearta cu nimeni. E
prefatul tuturor fotografilor, arata foarte bine si are un instinct natural sa puna in valoare orice sedinta
foto. Vine repede spre mine si ma ciufuleste.

- Ia uite ce-a adus barza!

- Ma faci bebelus? ma stramb eu dar nu ma lasa sa comentez prea mult. Isi arunca un brat greu
peste umerii mei si ma duce spre locul de fumat. Dan nu bea dar fumeaza. Doar tigari, nimic
altceva.
- Si ia zi, ce mai faci tu? Da, e genul de om care intreaba asta, cu o umbra de preocupare in ochi.
L-am vazut pe prietenul tau, sunteti impreuna?
- Care-i treaba, nu mai ai subiect de barfa?
- Esti nervos, face atotstiutor.

Intind mana si ii iau o tigara din pachet. Dan mi-o aprinde si ne rezemam amandoi de peretele cladirii, e
un pic mai umbra aici.

- M-a luat naiba, ii zic incercand sa nu tusesc, nu am mai fumat de mult.

- A, face Dan calm. Vrei sa vorbesti cu mine?

Vreau? Nu stiu. E adevarat ca Dan e baiat bun dar nu l-am verificat nicodata in ce priveste subiectele
sensibile, nu ne-am facut confidente. In domeniul asta al modelingului capeti o suspiciune naturala fata
de a-ti dezvalui gandurile adevarate. Totusi, nu ma simt confortabil.
 - Nu cred ca e ceva de zis.
- Iti sunt dator, spune Dan. Pot sa te asigur ca o sa-mi tin gura.

Se stie in piata ca imi citesc singur contractele si unii baieti mai vin la mine sa verifice chestii. La Dan
m-am dus eu pentru ca erau niste zvonuri urate despre agentia la care vroia sa se mute. Pana la urma a
filmat cu ei dar i-am mai curatat dubioseniile din acte.

Dan ma ciufuleste iarasi si rade cand incerc sa imi indrept parul.

- Stii Ale, intotdeauna mi-a placut creierul tau istet. Aratai ca o umbra cand te-am vazut ultima
oara dar acum, iata iar iti alearga electricitatea prin tine. Frankenstein! Face ridicand mainile si
strambandu-se.

Rad, imi permit sa ma simt ca un pusti cu el. Intotdeauna imi zice Ale, dar nu stiu daca ma alinta sau
nu-mi stie numele.

- E o situatie din care cineva va iesi ranit zic, pana la urma.

- Ah....ca atunci cu profa de mate?

Ma holbez la el, cat de naiv pot sa fiu uneori. Ca si cum cele 2 parti ale vietii mele ar fi cu adevarat si
irevocabil segregate. Dan se intoarce spre mine si ma trezesc lipit de zid cu ambele incheieturi tintuite
deasupra capului. Am un fior de panica pentru ca nu inteleg nimic.

- Profa de mate, Ilona, mi-a fost si mie profesoara spune, am ramas prieteni. I-ai distrus cariera,
Ale, de ce ai facut asa ceva? Femeia aia m-a tinut departe de droguri si de altele, nici n-ai idee!
- Ati fost intr-o relatie? Si asta ti se pare ok?
- Doar te-a pupat! Ce naiba, doar nu e prima oara pentru tine, nu? A ajuns la o scoala de tara
acum, isi bate capul cu toti retardatii! Doar din cauza ta, pentru ca te-ai simtit tu nu stiu cum!

Dan se apleaca spre mine cu o fata turbata, dar nu face nimic. Incep sa ma doara mainile si incerc sa ma
smulg dar este foarte puternic. Nici nu ma indoiam, ma gandesc ca odata si odata se va ajunge si la asta.

- Stii ca Ilona e casatorita, nu?

- Unele relatii transced societatea Alex, tu mi-ai spus asta. Curva mica ce esti! A parasit-o si sotul
dupa ce-a aflat!

Imi da drumu si se trage cativa pasi inapoi. Este atat de amarat incat nu stiu ce as putea sa zic. Eu eram
mult mai amarat inainte de faza asta, acum incep sa ma simt bine.

- Multumesc, ii spun lui Dan.

- Esti un tampit, se repede el.
- Mi-a parut rau pentru ce i-am facut. Ma bucur ca are cine s-o apere. Trage-mi un pumn daca vrei,
nu ma opun. Doar ca n-a fost corect....
- Taci naibii sau o sa uit ca ti-s dator si te calc in picioare!
Vrea sa se repeada iar la mine si stiu ca atitudinea mea calma cere pumni nu il opresc, i-am promis. Dar
se opreste la cativa centrimetri de mine si in spatele lui il vad pe Robert care il trage inapoi.

- Ce faci aici, mai?maraie el smucindu-l pe Dan intr-o parte

- Nu te baga! Urla Dan
- Da, Robert zic, chiar nu e treaba ta.

Eu si Dan ne tintuim din priviri dar stiu ca n-o sa ma atace. Nu e genul ala.

- Zi-mi ce pot sa fac, ii cer lui Dan.

- Sa nu te mai dai la Ralf, ar fi un inceput bun.

Acum ma simt vesel pur si simplu. Imi pastrez fata serioasa pentru ca imi vine sa chicotesc si totusi nu
stiu cat autocontrol are Dan.

- Nu mai fac, promit solemn.

- Bine, face Dan, bine.

Il privesc aproape cu duiosie si stiu ca nici o profesoara perversa cu minorii nu i-a facut sufletul asta al lui.

- Simt ca iti sunt dator. Sa nu uiti sa ma intrebi orice o sa ai nevoie, vreodata.

Se uita la mine, parca neincrezator. Apoi ma prinde intr-o imbratisare de urs si ma ciufuleste rau.

- Stiu ca nu esti baiat rau, spune si simt cat de epuizat emotional este. Vreau liniste, Ale,
intelegi?Ordine si pace. Cand o sa ai bani sa ii trimiti ceva Ilonei.

Robert se uita la noi ca la extraterestri. As vrea sa ii pot spune ca daca nu l-as fi avut pe tata, probabil tot
asa trunchiat emotional as fi iesit si eu. Ne luam la revedere si ma intorc aiurit spre Robert ca sa mergem
impreuna dar el e mult prea aproape nu mi-am dat seama ca se pozitionase langa umarul meu. Ma
priveste cu ochii cat farfurioarele si izbucnesc in ras. Cat de absurda e lumea cateodata!

- Ce-a fost teatrul ala?

Robert imi netezeste parul si mi-l da frumos intr-o parte. Nu mai rezist, mai las-o naibii de treaba. Ma
aplec si il sarut iar el face ce face de obicei, ma prinde de par si ma trezesc iar cu spatele la zidul ala unde
am fost mai devreme cu Dan. Nu stiu ce se intampla dar de data asta nici unul dintre noi nu se mai
retrage, eu nu vreau sa ii dau drumul iar Robert...ce naiba face? II simt buzele pe gat si pe clavicula iar
mainile lui mi-au intrat pe sub camasa. Ma dezmeticesc incet pentru ca trebuie, suntem in strada si nu
am innebunit de tot.

- Gata, fac abia respirand, hei, Robert, aici !

Robert mormaie si ma strange in brate si aproape ma topesc de dragul lui. E tare ca o scandura de parca
toti muschii i-au intepenit si se fereste de mine cu pelvisul. Of, vai de capul meu!
R. Ralf o ia pe repe inainte cand intru in studio.Imi arunca hainele pentru catalog si ma pune in pozitie cu
mainile lui.

- Stai asa, face autoritar. Trage cateva cadre, pufneste nemultumit, imi zice sa schimb pozitia de cateva
ori si termina in sfarsit.

- Alex zice ca aveti scoala, asa ca grabeste-te!

Acel grabeste-te e mai degraba legat cred de modul in care l-a luat Dan dupa umeri pe Alex. Ralf se uita
pe fereastra la cei doi si eu observ socat ca Alex fumeaza, nu stiam asta despre el.

- Hai sa-ti arat ceva, imi spune si deschide laptopul pe care imi prelucrase contractul mai devreme. Asta e
un shooting de-al lui Alex de mai de mult. E deja publicat, nu e nimic secret dar nu cred ca mai e pe
undeva de vanzare.

Si ma uit la Alex. Cred ca a fost o tema cu dedicatie ca prea e totul explicit, e foarte sumar imbracat ca sa
zic asa, si ma inrosesc de ma ia naiba. E incadrat de doi barbati mai maturi care isi pun mainile pe corpul
lui gol cam pe unde vor. Cand pozeaza, Alex nu se joaca, cred ca are talent ca altfel nu ti-ar transmite
starea aia.

Ralf ma priveste ranjind dar incep sa inteleg ca e modul lui de a-mi arata unele lucruri despre care nu
vrea sa vorbeasca.

- M-am indragostit de el, vezi tu cand nu avea decat 15 ani. In sinea mea nu mi-o pot ierta, nu sunt
genul ala de om. Visam sa il rapesc si sa fug cu el undeva. Si cred ca daca s-ar fi uitat la mine asa
cum te vede pe tine, as fi facut-o.

Pozele curg in slideshow si brusc nu ma mai pot uita. Inchid laptopul pentru ca nu vreau sa se mai uite
nici Ralf.

- Mi-as fi aruncat cariera la gunoi, sopteste el. Vreau sa sterg astea de ceva timp, doar aici mai
exista.
- Hai sa te ajut! Iau laptopul si il trantesc de masa de cateva ori pana se face bucati. Ralf se uita la
mine socat.
- Nici nu ti-a trecut prin cap ca am o memorie de rezerva, este?
- Nu ai asa ceva, zic obosit. Cred ca il iubesti pe Dan si asta era ultima legatura cu fosta ta
pasiune....dar cum de ai putut sa-i faci asa ceva?
- Nu-ti fa griji, cercul care a vazut lucrurile astea e foarte restrins .
- Nu asta e ideea!Esti doar un pervers si tu, nu te indoi de asta. Si aia nu e dragoste.

Ralf imi arunca o privire trista , deprimata.

- Bine ca ai venit tu sa-mi spui. Iti opresc banii pe laptop din urmatorul proiect.
Inima imi bate foarte tare si abia ma abtin sa nu il pocnesc. Ma gandesc la Alex la 15 ani, oare ce l-o fi
impins sa accepte genul ala de lucruri? Macar stiu ceva despre el, totusi? Unii zic ca trecutul e trecut dar
te formeaza.

Ralf imi inmaneaza copia mea de contract refacut si cecul.

- Nu stiu daca mai vreau sa fac vreo poza cu tine, zic inca zguduit. Imi vine sa ii scot ochii.
- Tu si cu Alex sunteti ca apa si uleiul, n-aveti nici-o gara impreuna! Nu intelegi nimic, las-o balta ,
spune nervos.

Ma dau cativa pasi in spate pentru ca asta e cam ce am gandit si eu pana acum. Ca suntem perfect si
total incompatibili. In afara de atractia asta pe care nu mi-o pot explica altceva nu ne leaga.

- I-a placut, nu i-ai vazut expresia? Chiar crezi ca l-as fi putut forta sa faca ceva daca nu voia?
- Ralf, taci. Daca vrei sa mai facem vreodata altceva impreuna , vezi-ti de treaba ta.

Imi iau nervos lucrurile ca sa ies afara si sa vad rafuiala dintre el si Dan. Si apoi cand m-a sarutat razand
nu l-am mai putut lasa sa scape, nu imi mai pasa despre ce e vorba. Sunt si agitat si foarte excitat,
mainile alea pe corpul lui si eleganta aia rece de print ma omoara. Stiam, am stiut tot timpul ca nu umbla
dupa fete, ce sa mai zic, poate se pricepe si la asta dar nu e genul lui. Nu are restrictii de gen, amuzant.
Alex al meu prefera barbatii dar eu il prefer pe el. Si cam asta e tot ce pot gandi in legatura cu starea pe
care o am acum.

- Club, zice Alex langa mine.

- Cum?
- Mergem in club. Nu vrei?

Nu inteleg ce i-a venit, eu habar n-am sa dansez si oricum muzica e o alta limba straina. Nu am fost de
prea multe ori in cluburi si tot ce-mi amintesc ca si experienta este acel house care iti duduie creierii.

- Nu cred, spun timid. Nu ma pot misca pe muzica.Bauturile sunt scumpe si...

- Trebuie sa sarbatorim cumva!

Eu am o idee foarte clara despre cum am putea sarbatori si cred ca i-ar place si lui dar nu pot sa spun
astac cu voce tare fara sa fac un atac de panica. Nu stiu cum, creierul meu a facut urmatorul salt evolutiv
in care pot sa ma vad cu Alex in pat si ma gandesc doar la cum ar fi. Sa fac altceva, ma irita.

- O chemam si pe Alesa. Ai vreun coleg pe care l-am putea invita?

La gandul asta, scutur din cap. Aline ar veni dar....

- Alesa e de ajuns, zic, acceptand ca o sa merg in club, la naiba.

Alex ma priveste ironic si o suna pe Alesa, care bineinteles e entuziasmata. Sor-mea cluburile si baietii
sunt o reteta de succes de obicei. Doar ca acum ma gandesc ca ea va fi....in plus. Mainile mele inca simt
textura parului lui si ma tot gandesc ca ar trebui sa ma intind si sa il prind de mana. Imi strang pumnii pe
langa mine.

- Am vazut azi...aaa, mi-a aratat Ralf

- Ce?
- Niste poze, zic
- Cu mine? face Alex ochii mari.
- Nu. Erau cu natura, niste peisaje bestiale....parca am vazut si o veverita....

Ii ador expresia uluita. De unde era in defensiva acum e pe nicaieri. Apoi se prinde.

- Nu pot sa cred ca inca le mai are.

- Nu le mai are.
- Oh, asa deci, spuse lasandu-si capul intr-o parte. Acolo nu se vedea nici o veverita.
- Nu a ta, in orice caz.

Alex chicoteste, pe bune si isi lasa capul in maini.

- Erai curios? Intreaba dintre maini.

Taximetristul ne studiaza incruntat , nu vorbim chiar atata de codat incat sa nu se prinda. Ma uit la
matahala aia urata de om transpirat si ranjesc. Ma intind spre Alex ii dau mainile jos de pe fata roz , Alex
se si inroseste frumos, desigur - si il trag langa mine. Cam brusc ca aproape imi cade in poala. Ignorandu-i
moaca surprinsa il sarut in stilul meu prinzandu-l de par, nu tare, cam stiu cat ca sa nu il doara . Mormaie
ceva, probabil ca ne vede lumea dar putin imi pasa. Eu nu pot sa fac lucrurile pe jumatate si nu are rost
sa ma apuc acum. Cred ca e bine ca stim amandoi bataie, ma gandesc in timp ce il sarut incet, cu grija
dar fara sa il las sa se miste.

Taxiul se opreste cu o frana brusca. De data asta nu ma pot baza pe Alex sa faca vreo magie dea lui. Sta
cu capul in umarul meu si nu scoate un sunet, abia respira.

- Jos cu voi!
- Nu-i frumos, ii zic soferului. Mai bine condu ca ajungem imediat. O sa fim cuminti, ii zic.

Pufneste si mi se pare ca scuipa pe jos, dar treaba lui ca e masina lui. Il tin pe Alex in brate dar nici el nu
se mai misca, doar tremura. In oglinda retrovizoare il vad pe sofer cum se hotaraste sa reia cursa si ma
uit la el atat cat sa stiu ca e drumul corect.

- N-am de gand sa ma ascund, ii soptesc in parul care acum ne acopera pe amandoi. Nu facem
nimic gresit.
- Cum, face el in urechea mea aducandu-ma la lesin, nu stii ca homosexualii vor sa cucereasca
lumea?

Chicotim amandoi si in sfarsit se opreste si masina. Nu cred ca mai puteam sa suport vibratiile negative
de la sofer, dar ce sa-i faci? Daca nu e una, e alta. Cand eram mai mic tata ma invatase ca nu trebuie sa
las pe nimeni sa se uite urat la mine. Si ma batusem pentru fiecare vorba, spranceaca care nu statea la
locul ei sau expresie care nu-mi placea. Asta e un mod de viata pentru mine.

Coboram la banca sa ne incasam banii . Alex zice ca ar trebui sa imi deschid un cont si are dreptate. De
cand am coborat din masina are o expresie confuza de parca se intreaba ce naiba s-a intamplat dar e
functional. Eu in schimb nu prea sunt. Imi scriu numele gresit cu buletinul in fata, vorba aia. La a treia
incercare, Alex imi ia formularele din fata si le completeaza el, eu holbandu-ma la mainile lui fine si
indemanatice.

Crede ca sunt prost, imi spun cu tristete. Alex ma ia de incheietura si ma taraste la ghiseu, unde ma
straduiesc sa am o expresie inteligenta, sa raspund la ce ma intreaba casiera, ma poticnesc la
provenienta banilor si Alex spune calm – contract de colaborare.

- N-o lua razna, imi sopteste cand femeia se duce sa aduca actele de la imprimanta.

Am capul plin de apa, cred, tot zornaie ceva pe acolo. Tot ce simt e mana lui rece in a mea fierbinte si
deodata imi dau seama ca ma tine de mana, in mijlocul bancii pline de oameni care stau la coada. De
fapt, nu ne da nimeni nici o atentie. Oare cat din ce se intampla e mai mult in capul nostru decat in
realitate?

Iesim in strada inca tinandu-ne de maini, de parca n-avem nici o treaba. Aud pe cineva chicotind cand
trece pe langa noi si Alex imi face cu ochiul razand. Rasul lui acopera toate celelate zgomote din jur si
sunt foarte sigur ca am o moaca de vitel . Incerc sa ma uit macar pe unde merg.

Oftez cand ma gandesc la seara in club – nu suport nici macar ideea.

- O sa mergem undeva fain, fara prea mult house, zice Alex de langa mine. Stiu eu un loc.
- Sigur ca stii, mormai eu. Dar ti-am spus ca nu stiu sa dansez, pentru mine e timp pierdut...
- Nu te mai prosti. Chiar ca are dreptate Alesa, cateodata esti un urs.
- Aa, pai, da cam asta sunt...cam prostalau, cam urs...needucat si impulsiv...esti sigur ca pe mine
ma vrei?

Alex nici nu ma baga in seama, imi strange doar mana mai tare cand incerc sa o smulg. Mergem ca la
plimbare pana ajungem aproape de blocul lui. Continua sa imi povesteasca despre club, ce fel de muzica
pun, ce bauturi servesc, ca bine ca Alesa e majora ca sa ne ia de baut. Vorbeste incontinuu tot drumul de
ma doare capul dar nu se uita la mine. Observ ce cunostinte enciclopedice are despre muzica, bine ca nu
ma intreaba nimic ca nu stiu limba aia. Devin din ce in ce mai deprimat asa cum ma face uneori sa ma
simt constiinta faptului ca el este peste media oamenilor obisnuiti iar eu, nu sunt.

- Uite cum vad eu lucrurile, spune cand ne oprim dar tot nu se uita mine. Cred ca rolul meu, ma
rog, motivul pentru care sunt aici.....sau mai bine zis ce trebuie sa fac daca tot sunt aici, e sa iti
dau tie experiente noi. Lucruri de care nu ai avut timp, care poate te-au interesat dar nu ai avut
mijloace sa le faci. Lucruri sau chestii la care nu te-ai gandit.
 - Ciudat esti, ii zic printre dinti. Pentru ca eu din asta inteleg ca nu am destule nici sa aduc intr-o
conversatie normala. Lucrurile astea noi imi arata doar cat de limitat sunt! Ca si cum incerci sa
ma faci prost dar pe alta cale!

II dau drumu la mana si fac o pirueta de frustrare batand cu piciorul in pamant.

- De ce naiba faci asta? Nu iti sunt de ajuns asa cum sunt?

Alex ofteaza, nervos si el acum.

- Tu nu stii tot ce imi dai, iar eu nu pot sa iti explic. Tot ce stiu e ca nu iti merit prezenta daca nu
gasesc nimic care sa te intereseze. Daca nu fac sa fie mai bine.

Ma holbez la el cu gura cascata. A mai zis asta odata cand eram in spatele scolii de mi se paruse ca nu
inteleg bine. Bine, dupa aia a zis altceva care a anulat orice logica. El crede ca nu ma merita pe
mine?!Tare asta. Imi vine sa rad dar pare atat de sincer, nu vreau sa-l jignesc.

- Cred ca esti extraterestru, ii spun pe ganduri. Zau. Biiiine, daca e atat de important pentru TINE,
mergem in club.

Alex geme si se ciufuleste singur.

- Ai un pic de incredere, bine? o sa - ti placa.

- Tu nu stii tot ce imi dai, iar eu nu pot sa-ti explic, il maimutaresc desi e 100% adevarat si in cazul
meu. Mi se pare aiurea ca nu reusim sa ne certam.
- Mie nu, viata mea.

Oho, am revenit la viata mea, suntem bine.Imi zambeste si mie nu-mi vine sa cred ca tot mai tresar cand
o face, de parca sunt o fata la primul sarut. Soarele apune din nou si ma gandesc cat de putin timp am
stat despartiti de cand ne stim.

- Hai sus, face, e timpul sa-mi vezi casa.

- Daca n-ai mancare nu urc pana acolo. Nu ma intereseaza chiar deloc casa ta.

Alex ma apuca de incheietura si ma trage dupa el.

- Trebuie sa gasesc si o crema pentru manile alea ale tale, si haine pentru club. Si avem lift.

Cand intram la maica-sa in apartament simti imediat ca e casa de oameni instariti. Miroase a ceva
scump, un parfum probabil si totul este in nuante de crem si alb cu unele accente aurii. E un stil kitch
fara indoiala, chiar daca pare facut cu arta imi da senzatia ca trebuie vazuta casa, ca e important sa o
vezi. Adica, nu ma intereseaza. Nu ma simt bine aici. Alex ma studiaza si i trece un nor pe fata cand isi da
seama ca nu imi place.

- Ma duc acasa, Alex. Am de facut mancare si trebuie sa ma pregatesc pentru maine.

Nu e doar casa aceea luminosa si aurita ceea ce ma deranjeaza. Ce cautam noi aici pana la urma? Alex
chiar crede ca o sa ne dam hainele jos in mausoleul asta cu maicasa putand sa apara in orice moment?
Ideea ma irita si ma enervez si mai tare gandindu-ma ca poate numai eu vreau asta nu si el. Imi amintesc
mainile acelea pe corpul lui suplu si expresia pe care o avea, de transa, simt ca iau foc.

Intinde o mana si ma prinde de incheietura , prudent baiat.

- Ce este? Vorbeste cu mine, ai o fata....

- Chiar m-ai adus aici ca sa ne...stii tu?
- Nu te prosti.
- De cand am vazut pozele alea cu tine ma tot gandesc cate alte maini au fost pe tine. Si daca ti-au
placut toate, ma innec eu stiind ca e o prostie ce spun.
- Esti gelos ? Intreaba Alex razand dar eu sunt serios acum
- Nu, ma gandesc unde o fi fost tatal tau, cum de nu a intervenit, aveai doar 15 ani! Sau ce fel de
temperament ai de totusi ti-au placut experientele alea. Si ce sanse am eu cu tine la experienta
pe care o ai sa nu te plictisesti de mine. Poate ca....

Ma innec din nou si tusesc . Nu stiu daca ar trebui sa spun asta cu vove tare, ma simt ca o femeie isterica
si imi dau seama ca am invartit destul gandurile astea in capul meu de mi-au ajuns pe buze.

- Poate ca doar faptul ca nu ne-am culcat impreuna te mai tine pe langa mine.

Stomacul mi se intoarce pe dos, foarte constient ca cineva imi spusese mie vorbele alea odata dar nu-mi
aminteam cine.

- Robert, sa nu mai vorbesti niciodata de tata, spune Alex incet dar ii simt gheata din voce. Eu...eu
nu vorbesc despre al tau, corect? Cred ca ai dreptate, du-te acasa. Restul le putem discuta alta
data, desi nu stiu cum o sa trec peste ideea ca ma crezi pervers pe mine sau iresponsabil pe tata.

Acum tremur si imi dau seama ca am vorbit amboulea. Imi vine sa ii spun ca da, cred ca esti pervers dar
nu ma deranjeaza. Ar fi o minciuna fierb in mine de cand mi-a arata Ralf pozele si niic nu mi-am dat
seama. Am vorbit totusi retinut despre tatal lui, zeul. Cum sa nu stii ce iti face copilul, cat de absent poti
fi din viata lui si cat de putin interesat?

Imi vine sa distrug ceva de preferinta capul lui Ralf, da, ar fi numai bun. Dar si Alex are dreptate, sunt
gelos imi zic in timp ce sar pe scari pentru ca nu am rabdare sa astept liftul. Ne-am despartit fara la
revedere, doar am inchis usa in urma mea. Alex se intorsese cu spatele si ramasese asa pana am plecat.
Abia la parter imi dau seama ca l-am ranit rau pe Alex. Ma cuprind cu bratele pentru ca tremur si ma las
in jos pe langa un perete. Alesa spune ca nu sunt empatic deloc, doar trancanesc sa ma aud vorbind si
are dreptate. Daca ma pun acum in locul lui, cineva sa-mi fi zis mie chestiile alea despre tata sau despre
mine...

Dar ce, lui i se parusera perfect normale sedintele alea foto? Pe de alta parte, cand fusese vreodata Alex
normal? Nu asta imi placea la el, modul lui de a fi, absolut original? Si sa-l judec asa....ca un habotnic ce
sunt! Parca a vorbit tata in locul meu.
Eu, care am avut o perioada in care aveam o alta tipa din saptamana, in saptamana. Multe lacrimi au
mai curs atunci, sentimente de care nu mi-a pasat prea mult, imi facusem renumele actual de fustangiu.
Chestia asta a vut 2 efecte unul pozitiv as zice, ma cauta fetele care nu vor relatii ci doar o aventura, unul
negativ- nu ma mai ia nimeni in serios daca vorbesc de relatie de lunga durata. Doar Aline mai rezista
langa mine si uita-te ce simpatic sunt cu ea, banuiesc ca a fost bolnava de nu a venit la scoala si nici
macar nu am sunat-o.

Brusc sunt bucuros ca am ceva de facut, orice decat sa urc inapoi si sa il implor pe Alex sa ma ierte. Nici
el, nici eu nu suntem pregatiti pentru asta, stiu sigur. Altadata nu inseamna 5 minute, la mine putea
insemna si niciodata, ma gandesc cu un fior.

De pe alat parte mi-as cere iertare pentru ca l-am suparat, nu pentru ce am zis. Imi doresc sa ma pot
intoarce in timp si sa il apar eu de orice abordari inoportune, as vrea sa ii insirui pe toti care l-au atins,
chiar daca i-a placut sau nu si sa folosesc un Uzi pe ei.

A. Ma duc dupa el, vreau sa ii spun sa nu se deranjeze sa ma mai caute. Ard de nervi pentru ca l-am
lasat sa se apropie prea mult, i-am arata prea multe parti din mine cand clar ca nu are habar de
capui lui. Stiu ca am facut-o pentru ca speram sa ma cunoasca asa cum sunt si sa accepte ca
acela e trecut.

Cu toate ca nu e. Ca sa il accepte pe Robert , Ralf mi-a trantit in poala unul dintre cataloagele lui
preferate. Unul de costume de baie, chiloti, ce mai, pe care nu l-as fi acceptat in alte conditii.

Chiar, oare cum se gandise Robert ca se intra in domeniul asta? Doar bati la usa unui fotograf si gata, ai
bani din pozele pe un catalog? Sunt mii de fete dragute de fete si baieti care apar zilnic, in curand pot sa
ajung si eu putin dezirabil, am vazut asta intamplandu-se.

E timpul sa-mi gasesc de munca, ma gandesc in timp ce astept liftul. Mai ales ca vreau sa ma mut inapoi,
in casa pe care am impartit-o cu tata. Treaba asta cu modelingul...nu stiu, parca simt nevoia sa mai fac si
altceva, sa-mi folosesc creierul cum ar zice tata.

Ajung jos si ii aud vocea, e mai moale decat mai devreme, cand s-a rastit la mine in casa. Vorbeste cu
Aline, dupa cate aud, o intreaba daca e bine si de ce nu a venit la scoala. Mda, se intoarce la ce stie mai
repede decat ma asteptam. Ma arunc inapoi in lift inainte sa se inchida usile si ma simt trist. Realizez ca
ma dusesem dupa el sperand ca o sa urlam unul la altul si apoi o sa radem de toata treaba, dar cum s-ar
fi putu intampla asta? Ce a zis are atata legatura cu credintele lui impamantenite incat nu mai am nici o
idee cine e Robert de fapt. E tot ala care m-a sarutat in taxi de mi-a zburat creierii si care m-a tinut de
mana in banca? Sau e doar un alt mascul critic din care cunoscusem destui si de care, de regula, trebuie
sa ma apar.

Ma cutremur un pic, gandindu-ma ca daca nu ma poate accepta asa cum sunt, pentru el o sa fiu,
conform definitiei doar un alt pervers, care isi da corpul pentru bani, nu conteaza cui. Sau cum a zis Dan,
o curva. Dar singuratatea e o curva, nu eu. Nevoia de validare a propriei fiinte, oho ce mai curva! Mi se
face frig si simt ca ar trebui sa dorm.
Ma tarasc in pat, imbracat. Mai realizez ceva, ca Robert are si el dreptate. Cum i-as putea garanta ca o sa
fim impreuna pentru totdeauna? Dar oricum, cum poate garanta cineva asta? Daca vrea sa-si pazeasca
inima n-are decat sa se duca in mormant cu ea intreaga.

Scoala. Mi-am pus in cap sa termin fara incidente si am de gans sa fac treaba asta, nu sunt decat cateva
luni. Nu imi mai doresc atentie speciala, am avut parte de destula la fosta scoala. Asa ca ma indrept spre
ultima banca neocupata, chiar la capatul sirului. Nu am coleg de banca, nici nu imi doresc. Ma descurc
cu izolarea, insa stiu ca n-o sa am parte de ea.

Robert ma urmareste cu coada ochiului dar ma fac ca nu vad. Sta in banca cu o fata cu par albastru si roz
impletit cu panglici care pare delicata ca o zana si foarte frumoasa. Se tot apleaca sa ii spuna ceva dar el
nu prea ii da atentie, doar aproba lent din cap.

E o ora de romana si ma doare capul deja, daca e ceva ce nu suport e trancaneala de la limba romana.
Ma chinui de obicei sa fiu peste medie, mai mult din incapatanare. Sper sa nu ma apuce cascatul, oare ce
avem azi? Macar e o piesa de teatru pe care o cunosc. Ca tot se intreba Robert la ce nu sunt bun, imi zic
zambind pentru mine. Din pacate, ma uit in gol cand fac treaba asta si o fata imi intoarce zambetul, e pe
undeva pe la mijlocul primului rand. A inceput distractia. Eu o sa ma distrez probabil urmarind expresiile
lui Robert. L a gandul asta ma mai inveselesc si ii fac cu ochiul fetei care chicoteste si o bate pe umar pe
colega ei de banca. Bun asa.

R. A venit, nu stiu de ce credeam ca n-o sa apara. Azi e cu adevarat print de gheata, nu schiteaza nici o
expresie, se duce tinta in ultima banca si sta linistit acolo de parca incearca sa devina mai mic decat e, cat
mai invizibil.

Aline incearca sa imi predea repede Iona, a lui Marin sorescu cu cele 3 acte ale ei. Nu stiu de ce se
chinuie doar stie ca ma descurc la romana. E cred felul ei de a-mi spune ca si-a facut griji pentru mine.
Pai da, ca nu am sunat-o toata vacanta. E atat de frumoasa Aline de ce nu pot sa ma indragostesc de
ea?Incerc sa imi imaginez ca o apuc de gatul delicat si o trag spre mine sa o sarut dar afara ploua. Ma
trezesc distras de aroma ploii si stiu ca sunt praf. Alex pare hotarat sa ma ignore iar eu nu am curaj sa ma
duc sa-i vorbesc. Si oricum, ce i-as spune? Alex, ma notezi te rog in carnetelul tau de bal?

Profa de romana il scoala in picioare, ii sunt vesnic recunoscator ca nu ne cheama la tabla, as suferi pe
bune sa il vad pe Alex in fata mea, in picioare pozand cum face de obicei. Spre surprinderea mea, Alex se
balbaie, da niste raspunsuri scurte si la obiect, stie despre ce e vorba dar nu dezvolta ideile. Pare mai
degraba plictisit. Aha, deci asta era, asta nu ii place! Bun, ma propun sa continui si profa care e o tipa
desteapta si destul de tanara cat sa se inroseasca daca o privesti direct, imi da voie. Ii povestesc Iona asa
cum am inteles-o eu. Stiu ca ii place cum vad eu lucrurile, asa ca ma duc mult mai departe decat vroiam
initial si fac o paralele din experienta lui Iona in burta balenei si omul neinteles in societate.Asta e pentru
tine, Alex ii spun in gand. Il privesc pe furis si vad ca i-am trezit interesul, isi tine capul in pozitia aia care
imi place cu tot parul pe un umar si ochii i s-au deschis de tot, nu mai pare plictisit.
Strang din dinti ca sa nu ma duc la el si sa il iau in brate. Aline ma prinde de incheietura simtindu-mi
emotia....oare toata lumea stie sa ma tina de incheietura cand ma vad emotionat? A facut Alesa vreun
curs despre asta?

Termin in sfarsit cu parerea mea despre izolare.Arta nu se poate face decat in izolare, decat singur si de
capul tau. Stiu ca Alex mi-ar da dreptate. Ii mai arunc un ochi si acum se strange de antebrate cu mainile,
dar are ochii in pamant si tot parul pe fata. Zi-mi la ce te gandesti, il implor.Mama ei de empatie,
telepatie si altele ca nu ma pricep la ele.

- Pentru un om care isi exprima ideile atat de clar ai un scris destul de urat, face profa dar
zambeste. Vrea sa spuna de fapt incorect gramatical dar e o finuta. Ii zambesc si eu si ma asez ca
in transa.

Cand vine pauza vad doua dintre colegele mele ca se apropie de banca lui Alex care pare cam intepenit in
pozitia aia de fetita din fantana. Aproape ca imi vine sa ma duc intre el si fete ca sa ii dau un pic de timp
sa isi revina. Apoi o face, zambeste fetelor si pe mine ma inteapa inima. Simt privirea Alinei ca un fier
inrosit .

- Iesim la o tigara?

Ma grabesc sa accept mai ales ca fosta mea iubire din generala e acum si ea proptita cu un sold de banca
lui Alex. El zambeste calin, fara sa invite de fapt pe nimeni, cunosc zambetul ala de distanta. Dar nu vrea
sa fie nepoliticos, cred. Un tip de la teatru se tranteste pe scaun langa el, speriindu-l si incepe sa ii
povesteasca cu voce tare despre ce fac ei la teatru. Ok, nu mai suport. Ma strecor si ies afara dupa Aline.

- Il cunosti, este?
- Pe cine? Intreb confuz
- Alex ala, face ea nervoasa. De cand am ajuns azi dimineata toata lumea vorbeste despre ce a
facut la matematica. Am inteles ca aincercat cumva sa te salveze pe tine.
- Ei bine, nu a reusit, am primul 4 de pe semestrul asta la mate. Felicita-ma!
- Si primul 10 la romana, face ea zambind. Bravo, se intinde sa ma sarute si desi eram pregatit
pentru asta tot am o usoara miscare de evitare.
- Nu te cred! Face Aline cu ochii mari la mine.

Isteata, intotdeauna a fost. Se tranteste pe treptele sparte si se holbeaza la mine cu tigara uitata si
neaprinsa in mana. Lacrimile incep sa ii curga incet, incet, ca unei papusi ce este. Ma ghemuiesc imediat
langa ea si o cuprind in brate. Cumva stiam ca o sa ajungem aici inca inainte de semestrul trecut, eram
bine atata timp cat ramaneam la nivelul de pupicuri ocazionale si intalniri pe la mine sau pe la ea dar
etapa aia se sfarsise. Acum era mai degraba vreau mai mult sau deloc. Iar pentru mine intotdeauna
functionase varianta deloc.

- Ce nemernic esti! spune suspinand. Cu cine m-ai inlocuit?Cui trebuie sa scot ochii, hm?
- Cu nimeni.....Aline, nu vreau sa suferi, spun chinuit pentru ca asa e, tin foarte mult la ea.
- Atunci fa-mi cunostinta cu Alex, zice ea zambind printre lacrimi.
 - Daca asta iti doresti, sigur. Nu il cunosc insa chiar asa bine, zic inghitind in sec, asta da pedeapsa,
ma gandesc.
- Eu nu sunt tu, spune ea deranjata de ezitarea mea. Nu vreau sa te inlocuiesc cu altcineva asa
repede. Doar ca mi se pare interesant.

Ma simt si jignit dar si speriat de perspectiva de a vorbi cu Alex.

- Totusi ai trecut cam repede peste, zic

- Pai, na, nu m-ai bagat in seama toata vacanta....stiu cat de ocupat esti, dar totusi. Oricum, nu as
sta cu cineva doar pentru ca acela se considera dator fata de mine, zise muscator. Sunt o fata
destul de solicitata, sa stii!

Sunt convins de asta, Aline e o papusa de fata. O privesc cu jale ca ma gandesc ca n-o pot pastra nici de
prietena la cate au fost intre noi.

- Dar poti sa faci si tu un gest mic si sa imi faci loc pe langa toata cohorta aia de fete. Daca as vorbi
cu el mi-ar creste popularitatea, stii si tu asta.

Aline, intotdeauna preocupata de imagine. De aia are aparenta asta extravaganta, se straduieste sa fie
buna la toate materiile si este prin toate actvitatile extracuriculare. Dar este si buna la inima, nu cauta sa
se foloseasca de influenta ei in scopuri rele, lucru pentru care o admir mai ales avand in vedere la cat
munceste. Ii place popularitatea per se. Sper sa nu ma fi despartit de primul presedinte femeie, ma
gandesc amuzat.

- Sa stii ca ne-am cam aaa...certat un pic, s-ar putea sa nu iasa cum speri tu.
- Cu atat mai bine, spune optimista, ai un motiv sa vorbesti cu el si sa va impacati!

Mormai ceva cum ca la pastele cailor dar si mie imi place ideea. Si totusi, nu. Ridic din umeri si ne ducem
spre Alex care nu mai in clasa. Mergem relaxati pe culoare, cautandu-l dar nu foarte evident totusi, adica
nu intrebam pe nimeni doar ne holbam la clasele deschise. Pauza e pe sfarsite si lumea se cam aduna la
obarsii cand dau de el in sala de teatru. E cu profesorul de curs si inca cativa colegi. Intotdeauna mi-a
placut de tipul asta, Cristian. Are doar vreo 25 de ani, e rockeras si isi poarta parul pana la umeri. II
explica entuziasmat ceva lui Alex, aprobat cu exclamatii de ceilalti baieti din grup. Chiar ii place materia
lui, este si destul de dur cu cei care nu se tin de treaba. Un profesor mai adevarat ca multi din scoala
asta. Acum se lucreaza la un musical si ii pune castile pe urechi ca sa auda melodia. Alex si le potriveste
mai bine si ii zambeste profului, mai interesat decat ma asteptam sa fie.

Nu-mi place treaba asta, chiar as vrea sa ma duc sa-i intrerup dar nu am un motiv destul de bun. Aline
simte si ea ca nu e cazul si ne retragem, dar ii promit ca ma ocup pauza urmatoare.

Cristian e un adult, in toata puterea cuvantului, pasionat de teatru si musicaluri si nu regret deloc ca am
ales cursul asta. Nu stiu de ce dar ma simt foarte relaxat prin preajma lui, e genul de om care si el e
linistit si care se exprima clar fara subintelesuri.
Ce ma omoara e ca seaman cu Robert, destul de mult cat sa le dea un aer de familie, aceiasi ochi
luminosi caprui, parul ondulat si pielea mai inchisa la culoare, mainile nervoase pline de energie.

Vede ca ma holbez si rade.

- Stai sa-ti arat partea mea buna, zice intorcandu-se in profil. Nu stiu cum sa spun asta decat
direct, am observat ca e cea mai buna cale. Nu sunt interesat. Ok?

Trag aer socat dar si inteleg ce spune. La cat de atragator e cred ca a avut tot felul de probleme pe aici si
vrea sa omoare in fasa orice tentativa de indragosteala adolescentina. Baietii din jurul meu rad si ma
inrosesc apoi scutur din cap.

- Nu e asta, doar ca nu am intalnit inca pe cineva ca tine, sunt sincer si e real asa ca ne potolim cu
totii si ne intoarcem la treburile de teatru.

Imi cere sa raman sa ma puna la curent cu ce au mai facut din musicalul ala si raman. El nu e ca ceilalti
din industria modei, nu imi arunca priviri furise si nici nu incearca sa para interesant. E, prin definitie
profesor. Deschide geamul clasei si isi aprinde o tigara.

- Nu iti ofer, spune, esti minor si chiar si daca n-ai fi fost, nu e ceva bun, de urmat. Scuze pentru
asta, m-am abtinut toata ziua.

Nu e o problema pentru mine. Ascult inca muzicalul in casti si imi place o anumita parte, dar sincer nu
stiu daca am voce sau nu. Sau daca nu cumva e atribuita deja altui coleg.

- Da-le jos, face Cristian, aia e linia melodica doar. Il vom face rock!
- Cum adica?
- Am gasit pe cineva care o sa faca o varianta rock a melodiei. Trebuie sa ne gandim ca vor fi prea
multi tineri implicati si varianta originala e cam prea lirica, nu gasesti? Cred ca saptamana asta o
sa am o prima varianta sa va arat, ii place destul de mult sotiei mele, spune zambind.
- Aha, deci tu ai facut varianta rock, ca altfel nu-mi inchipui cum de a auzit-o deja sotia ta, ma
hlizesc eu.
- Bine, istetule, asa e! Dar sa nu spui la nimeni ca o sa inceapa cu modificari si odata ce stabilesc
ceva nu mai vreau sa ma apuc de melodie din nou. Ce formatii iti plac?

Oho, aici a intrat pe teritorilul meu, muzica rock e ceva ce ma trezeste si ma inspira de obicei si am o
gramada de formatii de la cele melancolice ca Nirvana pana la cele mai agresive ca Iron Maiden. Ne
prinde noaptea disecand stiluri si formatii si chiar imi place de tipul asta.

- Aoleu, face iar o sa ma omoare Claudia! Te conduc undeva?

Isi strange repede catrafusele si se opreste in usa. E deja cu gandul acasa dar tot pierde 3 secunde cat sa
neg eu din cap. Da sa plece dar se intoarce si imi zambeste.

- E mai bine asa, zice, chiar nu ti se potrivea tristetea aceea de mai devreme.
Imi face cu mana si dispare fredonand o melodie despre care abia discutasem.

Oare asta e ce incerca Robert sa-mi spuna, lumea normala a adultilor preocupati dar responsabili? Ma
simt de parca am pamant sub picioare, de parca foarte multa vreme am inotat in substante uleioase.
Cam tot senzatia asta am avut si in interactiunile cu tatal lui Robert. Imi doream sa ma placa omul ala,
nici nu stiu de ce. Nu era vorba doar de accesul la viata lui Robert ci mai degraba de cat de bine ii
intelegeam dorinta de a-si proteja fiul.

Oare tata chiar nu....nu pot sa ma gandesc la asta. Ceva din mine se opune sa analizez ceva ce nu mai
poate fi reparat. Crezusem intotdeauna si fusesem mandru de faptul ca ma lasa sa fac tot ce doream,
credeam ca are incredere in mine totala. Dar daca doar isi facuse viata mai usoara decat sa aiba parte de
crizele mele de adolescent? Ca aveam destule.

Si atunci, daca era vorba de incredere totala, de ce nu ii spusesem eu de revista aia cu continut explicit?

Imi prind capul in maini si rememorez amintiri cu tata simtind iarasi frigul cum ma inconjoara de data
asta cu un inceput de teama. Cat de buricul pamantului ma consideram atunci! Eram atat de admirat,
lumea ma inconjura cu atentie si apropouri, de parca nici nu conta ca abia aveam 15 ani. Vorbeam mult
si prost, le spuneam ca eu imi analizez singur contractele si cineva ma pacalise pana la urma cu un
shooting din acela care era atat de ilegal ca i-ar fi bagat pe toti in puscarie.

Pana sa urle Robert o considerasem o prostie din tinerete peste care trecusem, dar frate, chiar nu fusese
nimeni langa mine sa ma traga de maneca si sa imi spuna ca fac o greseala? Ce stiam eu cu adevarat,
despre orice?

Ma las cu capul pe banca simtind ca lucrurile pentru care fusesem mandru ca le depasisem avusesera
totuis u cost prea mare.Abia acum imi arde fata de rusine, pe atunci ma consideram doar foarte senzual.
Vai de capul meu!

Imi placusera insa toate acele experiente pe care le avusesem, nu avea rost sa neg asa ceva, nu ma
fortase nimeni, nu fusesem o victima a nimanui. Dar acum priveam lumea printr-o oglinda stramba
imparteam oamenii intre cei care se dadeau la mine si cei care ma lasau in pace. Iar ce era inainte
simplu, doar un joc, acum mi se pare greu si grav. Consecinta fusese ca o trimisesem pe Ilona la o scoala
de tara si ii distrusesem cariera. O alta consecinta era ca ii afectasem viata lui Robert dar de asta macar
eram constient.

Dar sunt inteligent, stiu asta. O sa casc ochii sa ma recalibrez, o sa adopt o atitudine mai deschisa spre
restul lumii si o sa incerc sa aflu si ce imi place sa fac. Incep sa numar pe degete ce stiu sigur despe mine
pana acum. Bun deci, imi place dansul, da si ma si pricep. Imi place matematica, sigur. Imi place sa pozez,
sigur e vorba si de bani aici, anumite proiecte chiar au fost interesante. Si imi place influenta pe care inca
o mai am in lumea asta. Dar nu-mi plac artele martiale, am invatat de nevoie. Nu-mi place cu adevarat
sa lovesc nimic. Nu ma simt bine cand sunt judecat dupa infatisare. Nu ma simt bine cand sunt tratat ca
un homesexual, nici nu stiu daca sunt cu adevarat pe linia asta.

Ma ridic si incep sa ma plimb prin clasa goala.

 - Nu-mi place trancaneala, spun cu voce tare. Nu suport sa vorbesc despre nimic. Dar imi place sa
ii fac pe oameni sa se simta bine, de aia suport conversatiile goale.

Ma intorc, reluand traseul.

- Imi place Cristian, e din lumea asta, e adevarat si real, zic si ma opresc in loc.

Robert si prietena lui Aline stau in usa si se holbeaza la mine. Ma pufneste rasul si ma gandesc ce
sincronizare interesanta, s-ar putea face un tablou dupa scena asta de telenovela.

Aline il tine de incheietura si ma mir cu jumatatea de creier care nu e prins in clarificarea mea de ce nu se
tin de mana. Ce vor astia de la mine, sa le dau binecuvantarea? Astept sa zica ceva, nu eu am dat buzna
peste un om aflat in plina analiza de sine.

- Alex, face Robert, ea e prietena mea Aline. Voia sa te cunoasca.

Zi zau, ma gandesc. Ea si celelalte 230 de fete din scoala asta, cred ca le-am cunoscut pe toate azi. Dar tot
ma simt un pic iritat cand o vad atat de apropae de Robert. E mult prea aproape si astazi cand au iesit se
tineau de mana, am vazut clar.

- Eu sunt acela, spun constient ca sunt nepoliticos si arogant. Asta se datoreaza exclusiv modului in
care arata Aline, e superba.
- Alex!

Robert e rosu la fata si ochii i arunca fulgere. Il fac de ras, banuiesc.

- Oau, face fata, voi chiar v-ati certat. Robert a incercat sa-mi spuna dar am insistat eu. Daca nu e
un moment potrivit, ne vedem maine.

Da sa plece, dar ajunge zilei rautatea ei. Ma duc la ei si zambesc.

- Iarta-ma Alina, eram prins intr-un proces de....aaa...nu conteaza. Ma bucur sa te cunosc.

Ea se inroseste putin si imi intinde mana. I-o strang scurt.

- Si, cum iti place pana acum aici?

Of, placerea mea, discutii de dragul discutiei. Fac un efort sa ma concentrez.

- E bine, imi place ora de teatru. Deocamdata.

- Oh, matematica nu?

Rad si zambeste si Robert la asta.

- Poate daca se schimba proful.

- N-avem noi norocul asta, ofteaza Aline. Am observat ca stai in ultima banca, vrei te rog sa stai cu
noi?
- Unde, adica?
 - Gasim un loc sa stam toti trei, ma asigura ea. Promit sa te apar de fete, zambeste dulce.
- Au, fac, cine o sa ma apere de tine, atunci?

Aline isi scoate gherutele si se face ca ma zgarie. Dar nu are atitudinea aia de flirt fara frontiere.

- Nimeni, sopteste misterios.

Ma uit repede la Robert si vad ca s-a inrosit iarasi. I-a dat papucii Alinei? Din cauza mea? Sau iar ma cred
buricul pamantului?

- No, bine. Pai eu ma duc spre casa, va las sa mai vorbiti. Impacati-va, baieti! Ne arata degetul a a
bataie dar e dragalasa foc si cred ca imi place de ea.

O tuleste imediat fara scheme de genul, chiar nu ma retine nimeni? Robert incearca sa o opreasca dar ea
ii zambeste trist si ii evita mana. Robert se sprijina de perete si se uita la mine, pare cam obosit si el e
trist spre amarat cam starea pe care se pare ca o avem toti trei pana la urma.

- Asa, deci, iti place Cristian, zice cu voce moale. E doar o constatare, nu cauta cearta.
- Da, am discutat trei ore despre formatii rock, e tare tipul pentru un profesor. Ma crucesc ca simt
nevoia sa ii dau detalii si asta ma irita.
- Aha, face Robert si inchide ochii.
- Nu e genul ala de placut, ma aud spunand si imi vine sa imi pun mana la gura. Te-ai despartit de
Aline din cauza mea?
- Nu stiu sigur daca chiar eram impreuna, spune. Era mai mult genul de prietenie cu beneficii dar
tin la ea.

Si el explica si ma mai linistesc.

- Si eu sunt real si din lumea asta? Intreaba incet

Ma asez intr-o banca, simt ca mi se taie picioarele. Robert are o intensitate chiar asa cum sta acolo fara
sa faca nimic la care nu am cum riposta.

- Da, zic.

Nu stiu cum ajungem noi tot timpul singuri, in perioade de astea in care totul e linistit si putem sa ne
spunem orice. Parca le cautam.

- Cand ti-am spus prostiile alea, nu am vrut sa te ranesc. E o aiureala, stiu, dar mi s-a parut ca as fi
putut sa fac mai mult sa te protejez si in trecut. Ma simteam vinovat. Si cred ca pentru o
perioada ai fost cel mai singur copil din lume.
- Sa nu indraznesti sa-ti fie mila de mine! ma rastesc si ma ridic brusc. Ai o imaginatie prea bogata,
tine-o pentru tine. Nu am fost singur niciodata!

Robert da din cap, isi ia rucsacul si pleaca. Raman interzis si ma gandesc ca m-am aparat prea tare dar
frate, ce-au durut vorbele alea! Altceva nu mai suport azi. Ma duc sa dansez sa mai scap de starea asta
nici analiza nu-mi mai trebuie. Am si concursul in cateva zile si pentru prima oara de cand fac programul
asta stiu ca astazi ma va face bucati.

R.

Dupa ce plec de la scoala e aproape ora 6 seara si ma suna tata. Vad numarul de fix, ma suna de acasa.
Apropae oftez pentru ca atunci cand ma suna vrea ori sa-i iau ceva de baut pe drum ori sa ma intrebe
daca vin cu el in constructii, ori sa afle ce am de gand sa gatesc. Adica absolut nimic din ce am chef acum.
As putea sa ma fac ca nu aud dar poate chiar e ceva important. Altceva adica, ce consider eu important.

- Robert, face tata , sa vii direct acasa, nu te mai opri nicaieri. S-a intors maica-ta. Am sunat-o si pe
Alesa.

Am mintea atat de plina de Alex si de pornirea de a ma intoarce la el incat nu inteleg din prima ce zice
tata. O fi beat, ma gandesc, glumeste.

- Lasa asta tata, zi, vrei sa-ti iau vin, asta e nu?
- N – ar strica un vin , zice si vocea ii suna gatuita. Dar totusi, stau la masa cu maica-ta acum, ne
benoclam unul la altul. Vrei sa vii mai repede? Cateodata parca ai scoala in alta tara!

Nu vin mai repede, ma opresc de tot. Si stau acolo ca o statuie vreo 5 minute, pana simt mirosul de
ploaie al lui Alex in jurul meu si inima incepe sa imi bata iar. Nu are pe unde sa treaca ca am blocat usa
de iesire intepenit acolo. Incerc sa ma dau la o parte dar nu am forta in picioare.

- Robert, pe bune, 20 de centimetri imi ajung, glumeste el. Te dai un pic?

Ma intorc spre el si il iau in brate. Parca numai prezenta lui concreta ma mai ancoreaza de pamant .

- Tata zice ca a venit mama acasa, baigui. Si nu parea beat. Adica, vorbea serios. Si eu...a, eu ce sa
fac acum?

Alex ma strange scurt apoi ma indeparteaza de umeri uitandu-se la mine.

- Sa mergem, zice, doar n-o sa o lasi sa astepte.

- Vii...vii cu mine?!
- Ai ceva impotriva?

Ar trebui sa am, nu? Asta ar trebui sa fie o reuniune de familie, treaba noastra interna. Dar nu pot sa
spun ca abia astept sa se intample, din contra, ma sperie groaznic. Mie teama ca femeia pe care o sa o
gasesc in casa va fi o straina cu care nu voi putea lega doua vorbe. Ce as putea vorbi cu mama pe care nu
am mai vazut-o de aproape 10 ani? Nici nu mai tin minte exact cum era, cum arata.

- Te rog, daca nu ai nimic urgent, vino! Stiu ca ma agat de tine, dar ....
 - Ei na, face Alex. Cum era faza aia....a, da....eu nu am niciodata nevoie de ajutor! declama el si
chiar cand imi revin destul cat sa ma gandesc cand i-am zis si prostia asta, un Uber opreste langa
noi. Eu m-am oferit, hai, urca-te.
- Cat de norocos poti sa fii, zice Alex pe drum.
- Crezi? Sa am o mama care nu afost langa mine si care sa apara acum cand nu am nevoie de ea?
- Sa ai un parinte care s-a intors la tine. Un parinte de la care mostenesti inclinatia artistica, stii ce
zic? Jumatatea familiei care te-ar intelege cel mai bine. Nu e asta un cadou?

Ii iubesc pur si simplu capul ala frumos. La asta nu ma gandisem. Incep sa respir mai usor si simt ca incep
sa ma linistesc.

Cand intru pe usa tata face pervazul sa scartaie calcandu-l in mod repetat. Ciudat, dar cand il vede pe
Alex parca se mai linisteste si el. Eu am insfacat o sticla de vin de la magazinul din coltul strazii si niste
bere pentru mine. Alex a pus vinul la loc si a luat altul, apoi s-a gandit si a mai luat o sticla, pret strigator
la cer dar ce mai conteaza.

Tata zambeste apreciativ la vin si ne vara inauntru repede pe amandoi. Mama sta la masa si fumeaza. Ea
si cu tata probabil au dat gata un pachet pana acum la cum miroase aici.

- Robert! striga si ma ia in brate. Ce mare esti!

E mai batrana, dar o recunosc. Ochii ei verzi seamana cu ai Alesei , culoarea parului e insa a mea, nu are
fire de par alb doar riduri, cam multe. Ne studiem reciproc cu atentie.

- Cat de frumos te-ai facut, puiul meu, zice si ma mangaie pe par si pe umeri. Ii simt atingerea ca
pe ceva strain , mainile ii sunt uscate si calde si imi vine sa ma indepartez, ce naiba am? Stau
acolo si indur pana nu mai pot.
- Foame zic, tata ai facut tu ceva de mancare?

Tata se uita la mine neincrezator. Incep sa freamat si simt cum ma apuca dracii. Nici la asta nu s-a gandit,
ce-a facut pana acum? Mama ridica din umeri la mine.

- Erai mai bun la 8 ani decat eram eu in bucatarie, banuiesc ca te descurci si acum, zice. Daca vrei
sa te ajut...
- O , nu, fac mana inclestandumi-se pe incheietura lui Alex. El...el o sa ma ajute. Voi stati aici de
vorba, spun printre dinti. Stiu deja ca nu m-as simti confortabil cu ea in bucataria mica si
inghesuita.

Alex se smuceste un pic pana ma prind si ii dau drumul. Se prezinta la mama si ii pupa mana apoi se
duce inaintea mea in bucatarie. Simt ca el e nervos acum dar nu mi se aprinde nici un beculet de ce.

- Calmeaza-te, imi zice imediat ce intru in bucatarie. Ce-i cu tine? Parca vrei sa ii lovesti pe
amandoi.
- Nu mai apare Alesa odata, zic si ma uit cum isi freaca incheietura.
Ma duc repede la congelator si scot o punga de mazare si i-o dau sa si-o puna pe incheietura.

- Ce cretin pot sa fiu, ai concursul in cateva zile.

- Nu-i nimic, zice el. Cu ce vrei sa te ajut?
- Tu? pufnesc eu. Sa existi, te rog. Ia loc.

Ma fac ca vreau sa gatesc ceva, dar nu vreau. Scot telefonul si comand o pizza. Gasesc totusi niste pui in
frigider si fac repede un fel de specialitate pe care cred sincer ca eu am inventat-o. Pui cu smantana si
legume. Asta doar ca sa nu ma intorc in camera in care cei doi ai mei beau si fumeaza ca turcii.

Apoi il invat pe Alex cum se face o mamaliga in timp ce bem niste bere. Deja mi-am luat avant si ma
gandesc sa fac si ceva desert cand se aude soneria si vocea Alesei totodata.

- O, avem pizza! Face vesela. Salut, mama, ce mai faci?

Pe bune? De parca s-au despartit acum 2 ore.

- Tata tu la a cata sticla de vin esti? il taxeaza ea pe tata.

Pune pizza pe masa si eu o intampin cu niste farfurii in fata bucateriei. Face niste ochi mari la mine si e
palida.

- Vreau si eu aici, face.

- Nu mai e loc, zic. Imi pare rau dar trebuie sa te sacrifici. Sa ne aduci niste pizza si deschide
geamul , o sa moara sufocati acolo. Eu am treaba aici, fac mancare. Si desert spun repede
vazand-o ca se uita peste umarul meu.
- Esti cu Alex, nu? Ce ma bucur ca e aici.
- Si eu, si eu. Te rog, Alesa, fa tu pe adultul inca 10 minute cat imi beau berea.

Asta e alta forma de Alex style. De ce trebuie sa fac eu chiar toate lucrurile de care nu am chef cand am
pe cine sa rog? Avand in vedere ca nu i-am vorbit niciodata asa, Alesa se excuta imediat si ii aud vocea
vesela dincolo.

- Clatite, ii zic lui Alex si vad ca il pufneste rasul.

- Astea dureaza doua ore.
- Si inca e prea curand.
- Nu mai poti evita mult sa vorbesti cu ei.
- Te iubesc, ii spun intr-o doara si sunt constient ca ma fac rosu vinetiu la fata. De fapt, te ador
naibii. Asta intradevar, nu mai pot evita.
- Esti beat, rade Alex.
- E doar a doua bere.

Vreau sa stie ca vorbesc serios dar nu ca astept vreo reciprocitate de la el. Asta mai poate astepta. Ma
simt pur si simplu euforic ca i-am spus asta si el inca rade de parca ar fi o gluma.

- Bine, zic. Sa admitem ca sunt beat. Dar cum te-ai simti daca ar fi adevarat?
Se uita ingrijorat la mine, apoi se apropie si imi dilata pupilele. Da, Alex, practic ca intotdeauna. Vreau
atat de tare sa il sarut ca il imping nitel ca sa pot respira.

- Stai jos, ii zic. Raspunde-mi.

- Nu te-am vazut vreodata sa iei droguri, dar poate ai fumat ceva cu Aline afara? Obiceiuri de
artisti? zice el zambind inca.

Da, ma gandesc se poate sa fie toata terebentina de azi din atelier. Dar cam cata ar fi nevoie ca sa simt ce
simt acum pentru minunatul asta? O cascada?

- Nu-mi pasa daca il placi pe Cristian, ii zic. Merita, e super fain tipul. Si ai avea si tu cu cine sa
vorbesti chestii care te intereseaza.

Alex se ridica iar in picioare si incearca sa spuna ceva, dar cand l-am lasat eu vreodata sa vorbeasca?
Poate ar trebui sa incep? Nu inca.

Familia mea e dincolo si stiu ca realitatea ma va intampina in cateva minute, asta daca nu ard clatitele si
mai fac o serie. Vad eu ce fac si cu ei. Dar nimic nu pare mai urgent decat ca el sa inteleaga ca il iubesc si
ca inteleg si eu, in sfarsit ce inseamna sa iubesti pe cineva cu adevarat.

- Nu astept nimic de la tine. Ce naiba, nici nu stiu ce fac aici sincer. Stiu doar ca o sa explodez intr-o
zi cand te uiti asa la mine si tu o sa fii cauza mortii mele. Sper sa te satisfaca asta! Si sa-mi
dansezi ceva frumos, desigur. Nu groparule nemernic!

Ma intorc in euforia mea roz sa intorc o clatita si il opresc pe Alex cu paleta sa se apropie.

- Nu, nu, stai acolo. Vreau sa- ti zic ca e gata cu gelozia si cu restul prostiilor. Nimic nu mai
conteaza, nu-i asa, viata mea?

O vad cu coada ochiului pe Alesa care sta in usa bucatariei si plange. Alex sta doar intepenit ca o statuie
apoi se uita si la Alesa care da din cap. Adica o intreaba pe ea daca vorbesc serios? Atata incredere i-am
inspirat pana acum?

Ii dau paleta Alesei si il mangai pe Alex pe fata, vad cat de nedumerit e de parca nu toata lumae din jur a
observat ca ma indragostisem de el. Cred ca si Alesa si Aline stiau. Cred ca si el stie.

- Cat de nebun poti sa fii, spune. N-am crezut vreodata ca o sa ai curajul asta, viata mea.

Ma trage in brate si ma tine acolo. Alesa vine si ea si ma ia in brate de ma simt ca o bucata de carne
intr-un sandvis. As vrea sa-l intreb daca el ma iubeste sau daca ma place macar, dar ma simt prea bine
stand acolo cu nasul in parul lui minunat.

- Chiar ma gandeam cat o sa mai fugi, spune. Mi-a fost teama ca o sa castige frica de realatia asta.
Dar tu stii ca si eu te iubesc. Trebuie sa stii.
- Alex, nu vreau sa ne ascundem. Asta e prea important ca sa fie un secret rusinos.
Astept sa aprobe si cand o face in cele din urma simt ca mi s-a ridicat o piatra de pe suflet. Abia asta
inseamna ca ma iubeste si el. Stiu ca si pentru el e o eticheta asa cum va fi si pentru mine dar daca nu e
pregatit pentru lupta asta acum cand suntem tineri si ni se rupe, nu are rost sa ne tot ascundem pana
devine obicei.

As vrea sa-i zic ca sunt in stare sa fac orice, sa dau pumni toata viata daca trebuie. Dar cred ca pe el ca si
pe mine de altfel l-ar interesa ca n-o sa mai fie niciodata singur.