Partajez Bad - Boy - Alphas - 1 - Alphas - Temptation - Renee" Cu Dvs.

Machine Translated by Google

ISPITA ALFA: A
Vârcolac MILIARDAR
ROMANTISM
RENEE ROSE
LEE SAVINO
Copyright © iulie 2017 Alpha's Temptation de Renee Rose și Lee Savino
Toate drepturile rezervate. Această copie este destinată NUMAI cumpărătorului original al acestei
cărți electronice. Nicio parte a acestei cărți electronice nu poate fi reprodusă, scanată sau
distribuită în orice formă tipărită sau electronică fără permisiunea prealabilă scrisă a autorului.
Vă rugăm să nu participați și să nu încurajați pirateria materialelor protejate prin drepturi
de autor, încălcând drepturile autorului. Cumpărați numai ediții autorizate.
Publicat în Statele Unite ale Americii
Renee Rose Romance și Silverwood Press și Midnight Romance Publishing
Editor:
Kate Richards, Wizards in Publishing
Această carte electronică este o operă de ficțiune. Deși se poate face referire la
evenimente istorice reale sau locații existente, numele, personajele, locurile și
incidentele sunt fie produsul imaginației autorului, fie sunt folosite în mod fictiv și
orice asemănare cu persoane reale, vii sau morți, unități de afaceri, evenimente, sau
locații este în întregime coincidență.
Această carte conține descrieri ale multor practici sexuale și BDSM, dar aceasta este o operă de
ficțiune și, ca atare, nu ar trebui folosită în niciun fel ca ghid. Autorul și editorul nu vor fi
răspunzători pentru nicio pierdere, vătămare, vătămare sau deces care rezultă din
utilizarea informațiilor conținute în acesta. Cu alte cuvinte, nu încercați asta acasă, oameni buni!
CUPRINS
Mulțumiri
Conversație între hacker și Jackson King
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Epilog
Vreau mai mult? Consultați Pericolul lui Alpha

Citiți toate cărțile pentru băieții răi
Alpha Vrei cărți GRATUITE?
Alte titluri de Renee Rose De
asemenea de Lee
Savino Despre Renee
Rose Despre Lee Savino
MULȚUMIRI
Mulțumim lui Aubrey Cara și Katherine Deane pentru citirile lor beta!
Mulțumim Margaritei pentru contractul care a făcut ca parteneriatul
nostru cu autori să fie legal.
CONVERSAȚIE DINTRE HACKER ȘI JACKSON

REGE
CG: Catgirl a fost aici.
Regele 1: Te văd.
CG: Frumos cod.
Regele 1: Cobori. Nicio milă pentru pisicuță.
CG: Oooh, vorbește-mi dur, iubito.
— Conversație între hacker și Jackson King,

CEO și fondator al SeCure, 2009
Kylie
H
Spre ironie, Batman.
În adolescență, am pătruns într-o companie și am fluturat
un steag virtual de victorie în fața fondatorului și a CEO-ului.
Nouă ani mai târziu, dau un interviu pentru un loc de muncă acolo. Și nu
orice job - unul în infosec. Securitatea sistemelor informatice, adică. Dacă
primesc slujba, voi apăra compania împotriva hackerilor. Ca Catgirl —
vechea mea identitate DefCon.
Așa că aici stau, în holul opulent al sediului internațional al SeCure,
întrebându-mă dacă mă vor recunoaște cumva și mă vor trimite în cătușe.
Un grup de angajați trec pe lângă mine, râzând și vorbind. Arată

relaxați și fericiți, de parcă s-ar fi îndreptat într-o stațiune, nu de la 9-5.
La naiba, vreau slujba asta.

Mi-am schimbat ținuta de aproximativ nouăzeci și șapte de ori în
această dimineață – și de obicei nu-mi pasă ce port. Dar acesta este
interviul vieții și am obsedat să înțeleg fiecare detaliu corect. La final, am
ales un costum negru elegant, the
fel cu o jachetă în formă și o fustă scurtă și strâmtă. Am optat pentru

fără furtun, mergând cu picioarele goale, dar mi-am îndesat picioarele
într-o pereche de tocuri sexy. Sub jacheta de costum era cămașa mea
preferată de Batgirl. Se potrivește bine în jurul sânilor mei, iar liliacul
strălucitor roz aprins se cuibărește perfect între reverele jachetei mele.
Ținuta țipă un geniu IT „tânăr și la modă”, în timp ce costumul
înclină din cap la chestia corporativă conservatoare. Am dezbătut pe
tocuri sau cu Chucks, dar, până la urmă, tocuri au câștigat.
Ceea ce este rău, pentru că atunci când Stu, contactul meu, va veni în
jos pentru mine, va trebui să mă ridic în ei. Și mergi.
Dacă eul meu adolescent hacker m-ar vedea acum, ea mi-ar râde
în față și m-ar spune că sunt vândut. Dar chiar și ea a împărtășit
obsesia mea cu fondatorul/proprietarul miliardar al SeCure, Jackson
King. O obsesie care s-a transformat în admirație cu o doză mare de
atracție sexuală.
Bine, e o pasiune. Dar Jackson este complet demn de zdrobit.
Filantrop miliardar, este la nesfârșit impresionant. Ca să nu mai
vorbim de fumat fierbinte. Mai ales pentru un tocilar.
Și singurul moment pe care l-am împărtășit – momentul în care am trecut
de toate măsurile lui de securitate și m-am trezit față în față cu el – ei bine,
cursor la cursor – este marcat în memoria mea drept cea mai tare întâlnire din
tinerețea mea. Nu i-am furat nimic. Am vrut pur și simplu să văd dacă pot să
intru - să sparg codul genial. M-am dat înapoi după ce m-a găsit și nu am riscat
niciodată să mă întorc.
Acum, s-ar putea să mai am o șansă de a lupta cibernetică cu King,

iar gândul mă încântă.
Mai ales că, de data aceasta, acțiunile mele nu ar fi ilegale.
"Domnișoară. McDaniel?”
Trag în picioare, cu mâna deja întinsă, gata să tremur.

Mă clătin doar puțin pe călcâie. "Bună." La naiba, sun fără suflare. Îmi
forțesc umerii în jos și zâmbesc în timp ce apuc palma oferită.
„Bună, sunt Stu Daniel, manager infosec aici la SeCure.” Arată ca un

tocilar cu adevărat, ochelari, cămașă cu guler, pantaloni. Treizeci sau cam
asa ceva. Ochii lui se îndreaptă spre liliacul roz din mijlocul sânilor mei și
apoi se îndepărtează. Poate că tricoul a fost o greșeală.
Îi tot pompez mâna, probabil prea mult timp. Am citit cinci cărți de
afaceri ca să mă pregătesc pentru azi, dar nu-mi amintesc ce a spus
Interviurile pentru dumii despre timpul potrivit pentru a da mâna. "Încântat
de cuno฀ tin฀ ă."
Din fericire, Stu este la fel de stingher ca mine. Ochii lui continuă să se
ocolească în jos. Nu ca și cum ar încerca să pervertizeze, ci ca și cum ar fi
prea timid pentru a menține contactul vizual. „Dacă mă urmărești, ne vom
îndrepta la etajul șase pentru interviu.”
Pe lângă securitatea cibernetică indestructibilă, fortăreața fizică a
SeCure este, de asemenea, bine protejată. Când am intrat pe podelele
strălucitoare de marmură și m-am înregistrat la recepția principală, mi-au
spus să aștept în hol o „escortă” la interviu.
Urmează după escorta mea. „Clădire frumoasă pe care o ai aici.”

Bine, a fost prost. Sunt nasol la vorbe mici. Ca, chiar nasol.
Poate că nu ar fi trebuit să-mi petrec ultimii opt ani ascunzându-mă de orice
interacțiune socială. Tociștii IT nu ar trebui să intervieveze ca oamenii
normali. Ar trebui doar să facă un test sau să pirateze ceva. Dar, probabil,
SeCure știe deja despre abilitățile mele de spargere a codurilor, sau așa a
spus vânătorul de capete. Aproape că m-am înecat cu cafeaua când m-a
sunat din senin. Am crezut că e o farsă de unul
dintre vechii mei compatrioți online — Clanul Curat. Dar, nu, era legal.
În plus, șansele ca cineva din vechea mea viață să mă găsească acum

sunt nule. Cel puțin, așa sper.
Stu mă conduce la banca liftului și lovește săgeata în sus.
Ușile unui lift se deschid pentru a dezvălui un bărbat într-un costum elegant, cu capul
aplecat peste telefon. Înalt și cu umeri largi, ocupă mai mult decât partea echitabilă din
lift. Fără să ridice privirea, se mișcă într-o parte pentru a ne face loc.
Stu mă lasă să calc primul, iar eu împing panica. Este un lift mic, dar nu
prea mic. Mă descurc. Dacă primesc slujba, voi afla unde sunt casele scărilor.
Mă concentrez pe butoanele luminoase și sper să fie o călătorie rapidă.

Înainte ca escorta mea să se îmbarce, cineva îi strigă numele.
”
„O secundă, spune Stu în timp ce o tânără se avântă, urmată de alte
două persoane. „Stu, serverul Galileo s-a închis în această dimineață...”
Grozav. Exact ceea ce am nevoie - timp suplimentar într-un lift. Înghit în

sec, ignorând înțepăturile de pe piele. Un atac de panică nu va face o impresie
bună.
Stu scoate piciorul pe ușă în timp ce tânăra își deschide laptopul pentru
a-i arăta ceva.
Ușa se închide, iar liftul urcă. Exact ca
asta, mi-am pierdut escorta. Atât pentru securitatea strictă.
Apăs pe butonul numărul șase. Știu unde mă duc.
Cu cât scap mai devreme din această cutie minusculă a morții, cu atât mai bine.
Suntem la jumătatea drumului când luminile pâlpâie. O dată, de două ori,

apoi oprit.
„Ce naiba…” mă opresc pentru a mă concentra pe respirație. am cam

o fereastră de zece secunde înainte de a fi plin de speriat.
Costumul de lângă mine mormăie ceva. Lumina de la telefonul lui
aruncă o lumină albastră ciudată pe pereți.
Vagonul liftului se oprește.
Oh nu. Uite ca vine. Inima îmi trântește în piept; plămânii îmi apucă
respirația.
Stai, îmi spun panica. Nu-i nimic. Liftul va porni din nou într-o
secundă. Nu ești blocat aici.
Corpul meu nu mă crede. Stomacul mă strânge, pielea devine moale.
Totul se întunecă. Fie vederea mi s-a estompat, fie tipul tocmai și-a pus
telefonul la ureche. Mă legăn în picioare.
Tipul cel mare înjură. „Nu există recepție aici.”

Călcâiul meu se răsucește sub mine și mă apuc de șină, răsuflarea
găfâind repede.
"Hei." Tipul are o voce care se potrivește cu dimensiunea lui gigantică,
profundă și rezonantă. Aș găsi că este sexy în diferite circumstanțe.
„Te sperii?” Ușoară dispreț în tonul lui.
Nu e vina mea, amice. „Da.” Abia îmi dau cuvântul pe un pantalon.
Strângerea mea de moarte pe balustradă se strânge.
Stai pe picioare. Nu leșina, nu acum. Nu aici.
„Nu-mi plac spațiile mici.” Subestimarea anului.
Tocmai s-a mutat liftul? Sau corpul meu scăpa de sub control? O
veche panică mă cuprinde. Voi muri aici. Nu am de gând să ies niciodată.
Două mâini mari mă împing înapoi de peretele liftului, ținându-mă

cu presiune pe stern. „C-ce faci?” icnesc.
„Declanșează-ți reflexul calm.” Sună calm, ca și cum ar împinge

zilnic fetele hiperventilate de un perete. "Functioneaza?"
„Da. Să mă bâjbâie un tip ciudat mă calmează întotdeauna.” Mi-am

jurat că îmi voi ascunde sarcasmul până când voi obține postul, dar
iată că vine, vărsând. A fi la câteva secunde de a leșina va face asta unei
fete.
”
„Nu te bâjbesc, spune el.
”
„Așa spun toți băieții, mormăi.
Chicotul lui scurt se întrerupe imediat ce începe. Aproape ca
nu a vrut să-i dea drumul.
Cine este tipul acesta?
Pulsul meu încetinește, dar capul încă se învârte. Nu am avut niciodată un
bărbat să stea atât de aproape de mine. Ca să nu mai spun că mă atinge.
Câțiva centimetri peste, iar el mi-ar prinde sânii.
Acum, există un gând. Senzații pe care nu le-am simțit până acum
în afara intimității dormitorului meu tremură prin mine.
”
„Nu că mă deranjează că mă bâjbâi, bolborosesc. "Cred doar
ar trebui să-mi cumperi mai întâi cina...”
Mâinile lui îmi părăsesc sternul atât de repede, încât mă trântesc înainte.
Înainte să cad, el mă prinde de umerii și mă răstoarnă. Își prinde brațele
în jurul meu din spate, aplicând din nou presiune pe sternul meu.
"Cum e asta?" Sună amuzat. "Mai bine? Nu vreau ca fapta mea bună să
mă scrie sub acuzația de hărțuire sexuală.”
Doamne, vocea lui. Buzele lui sunt chiar lângă urechea mea. Nu
încearcă să mă seducă, dar, omule, omule, doar cuvintele „hărțuire
sexuală” îmi luminează corpul.
„Îmi pare rău.” Vocea mea se sugrumă puțin. „Nu am vrut să te acuz. Ceea
ce am vrut să spun a fost... mulțumesc.”
Pentru o clipă, el nu se mișcă, iar eu respir în mâinile lui ferme, înconjurându-
mă, protejându-mă, ținându-mă în siguranță. Și tot ce mă pot gândi este... la
naiba. Am crezut că un atac de panică ar fi rău. Acum sunt blocat într-un lift,
învăluit în brațele unui total străin. Asa de. Foarte. Întors. Pe. E ca și cum
păsărica mea este deconectată de corpul meu. Restul dintre mine aleargă și
îmi storc mâinile de îngrijorare, dar hooha crede că faptul că sunt manipulat
de un străin într-un lift întunecat este un motiv bun pentru a fi entuziasmat.
„Ar trebui să stai jos.”

Aparent, nu am de ales, pentru că mă coboară la pământ cu o presiune
constantă, inexorabilă. Odată ajuns acolo, mă strânge de perete, mâinile lui
ferme, dar blânde, mă manevrează ca o păpușă. Cuvintele ascuțite îmi
dansează pe vârful limbii — sunt o femeie măsoară, nu Barbie — dar mă simt
bine să stau. În ciuda faptului său de om cavernist, el are grijă de mine.
Aproape că îmi lipsesc mâinile lui pe sternul meu.
„De unde ai învățat asta?” Cer să-mi distrag atenția de la faptul că sunt
prins într-un dreptunghi strâns de spațiu cu un tip care nu are nicio reținere să
treacă cu mâinile peste mine. Și eu sunt total lipsit de scrupule în privința asta,
deși aș vrea să îmi pot aminti cum arată el. Tot ce am este o impresie vagă a
unei falci aspre și aer de nerăbdare. Eram prea concentrat să mă însuflețesc
să merg cu liftul să-l verific.
„Ani și ani de femei terifiante în locuri întunecate.”

Ah. Un spirit înrudit în spirit uscat. Îmi place și mai mult de el.
”
„Mulțumesc, spun după un moment.
Se așează lângă mine, jacheta lui de costum o periază pe a mea.

„Încă ești speriat.”
„Da, dar e mai bine. A vorbi ar ajuta. Putem vorbi?"
"Bine." El adoptă un accent german pentru a suna ca Freud,
„Ven ai observat prima dată problema zee?”
~.~
Jackson
Râsul frumoasei femei umane vine atât de tare, încât aproape se sufocă. Ea continuă
să chicotească pentru o clipă – oarecum isteric. Micile bule de râs continuă să iasă la
suprafață de fiecare dată când încearcă să vorbească. În cele din urmă, ea se sufocă: „Am
vrut să vorbesc pentru a-mi distra atenția – despre altceva.”
Nu glumesc niciodată – mai ales la serviciu – dar bruneta cu picioare cu

o fustă scurtă și strâmtă îmi pune corpul în alertă într-un mod prea plăcut. E
mai bine acum că nu o ating.
Când am făcut-o, electricitatea dintre noi mi-a dat foc pielii.
Mâncărimea și arsura schimbării m-au cuprins la fel de repede ca un
adolescent puberan care tocmai învață cum să se schimbe. Aproape că i-am
împins picioarele, i-am tras acea fustă minusculă în jurul taliei și am
revendicat-o chiar acolo.
De fapt, simțurile mele de lup s-au năruit în momentul în care a pășit în
lift. Era tot ce puteam să fac să tac și să o studiez. Mirosul ei mă îmbătă – ca
o floare exotică care cerșește să fie smulsă, cu excepția faptului că era uman.
Nimic din toate nu are sens. Nu există niciun motiv să fiu atras de ea, în afară
de faptul că este superbă. nu am fost niciodata
atras de un om înainte — la naiba, nu am fost niciodată atras de o

lupoaică, chiar și pe lună plină.
Pentru a înrăutăți lucrurile, s-a excitat când am atins-o - parfumul
nectarului ei umple spațiul restrâns. Pentru prima dată în viața mea,
colții mei s-au ascuțit, plini de ser, gata să se cufunde în carnea ei și să o
marcheze pentru totdeauna ca fiind a mea.
Dar asta este o nebunie. Nu pot marca un om – ea nu i-ar supraviețui.
Acest om – oricât de frumoasă ar fi ea – nu poate fi partenerul meu.
Mă uit la ea, cu un avantaj distinct pentru că pot vedea în întuneric și

ea nu. Este uimitoare din toate punctele de vedere: picioare lungi și bine
formă, un fund care îi umple fusta scurtă și sânii Batgirl. Adică, are o
liliac roz aprins pe partea din față a cămășii, chiar deasupra unei perechi
de sâni plini de viață. Și ceva despre acel liliac mă aruncă peste margine.
Mic super-erou smerit, implorând să fie învins.
Cred că asta mă face răufăcător.

"Care e numele tău?" ea intreaba.
ezit. „JT”
„Eu sunt Kylie. Sunt aici pentru un interviu, așa că am fost nervos de
la început.”
Eu nu fac prietenos. Îmi descurajez angajații să se interacționeze cu
mine, cu excepția faptului că îmi oferă informații în cel mai distilat
format. Dar, din anumite motive, nu mă deranjează încercarea ei slabă
de a conversa. Ceea ce nu înseamnă că mă voi deranja să răspund.
Sunt prea ocupat să-mi conving lupul să nu o sară.

Ea încearcă din nou. „În ce departament ești?”
Nu voi recunoaște că sunt CEO. "Marketing." Infuz cuvântul cu
dezgustul pe care marketingul îmi inspiră. E adevărat
că majoritatea timpului meu este acum petrecut pe marketing sau management,

când aș prefera mult să programez și să nu interacționez niciodată față în față
cu un alt suflet.
Ea râde, un sunet răguș, dulce. În ciuda faptului că nu mă poate vedea, se
uită în direcția mea cu o privire de fascinație pe față. Părul ei, un castan gros și
strălucitor, atârnă în valuri libere peste umerii ei. E prea întuneric pentru a-i
spune culoarea ochilor, dar buzele ei pline sunt lucioase, iar modul în care se
despart acum mă face să vreau să reclam acea gură luxuriantă.
„Unul dintre acei tipi, nu? Asta este trist."

Zâmbesc – o întâmplare rară pentru mine. M-a făcut deja
râde, ceva ce nu am mai făcut de douăzeci de ani.
„Pentru ce post faci interviul?” „infosec.”
Fierbinte și tocilar. Interesant. Trebuie să aibă abilități nebunești pentru a

evalua un interviu. Compania mea este cea mai bună din lume pentru
securitatea informațiilor. „Ai multă experiență în domeniu?”
"Niste." Sună lipsit de angajare în acest fel

mă face să cred că ea chiar își știe lucrurile.
S-a întrerupt curentul de mult timp — cel puțin zece minute. Îmi scot
telefonul din buzunar și încerc să apelez din nou la secretară, dar tot nu reușesc
să primesc un semnal.
„Cât timp crezi că vom rămâne blocați aici?” Vocea ei oscilează pe cuvântul
blocat.
Fates, nu am avut niciodată chef să ridic mâna unei femei până acum.
Gulerul cămășii mele este prea strâns. Aș vrea naiba să nu fi purtat costum și
cravată. Bineînțeles, îmi doresc asta în fiecare zi, dar rareori am de ales, deși
este compania mea blestemată.
Odată ce am ajuns la un anumit nivel, a trebuit să mă conformez
codul vestimentar din America corporativă când aveam întâlniri în afara —

chiar și în Tucson, care este notoriu relaxat în codul vestimentar.
Micul meu programator, totuși, a reușit să țină ținuta – exact amestecul

potrivit de hipster cu sânii liliac și picioarele goale și corporate cu costumul și
tocuri. Nu știu când am început să mă gândesc la ea ca la nimicul meu , dar
am făcut-o. În clipa în care a mers în lift și i-am inhalat parfumul, lupul meu a
țipat pe al meu.
„Vreau să spun, crezi că vor fi ore? Nu vor fi ore, nu?” Își pierde din nou
suflarea. Este tot ce pot face să nu o trag în poală și să o țin până când se oprește
tot acel tremur.
„Nu mă face să te bâjbâi din nou.” Bine, cu siguranță nu ar trebui să spun

asta, chiar dacă ea a spus-o prima. Totuși, remarca are efectul dorit.
Ea pufnește, ceea ce îi schimbă tiparul de respirație și o ajută să se relaxeze.
— Deci ești nervos în legătură cu interviul? Întreb. Conversația nu face

parte din repertoriul meu, dar se pare că aș face orice pentru a o calma. Sau
poate vreau doar să-i aud vocea din nou.
„Nu pari nervos.”
„Pe lângă atacul de panică, faci o treabă bărbătească de la care îmi distragi
atenția?”
Lupul meu se îmbrățișează la compliment.
”
„O să-ți spun un secret, spune ea, iar mușchii vintrei îmi apucă aproape
dureros la toarcerea vocii ei.
Mă seduce și nici măcar nu știe că o face.
Poate că vorbitul este o idee proastă.

”
„Bine, Eu raspund.
„Nu am mai lucrat niciodată înainte. Adică, acum am o slujbă, dar totul
este telecommuting. Nu am fost niciodată într-un birou ca acesta.”
„Crezi că poți să o iei?”

„Știi, în urmă cu cinci ani, m-aș fi răvășit la acest gând. Dar, de fapt,
SeCure este singura companie pentru care mi-aș pune costum și tocuri.”
Și fiecare bărbat din clădire îi mulțumește lui Dumnezeu că a făcut-o. "De ce

este asta?"
„SeCure reprezintă punctul culminant al infosecului. Adică, Jackson
King este un geniu. Îl urmăresc de când aveam zece ani.”
Încerc să-mi opresc lupul să se pavească. „Sigur vrei să lași pijamalele

acasă și să intri într-un birou în fiecare zi?”
„Da. Ar fi bine să ai un motiv să pleci din casă.

Programarea poate fi singuratică. Adică, fac cea mai bună treabă singură,
dar ar putea fi frumos să fiu în preajma unor oameni ca mine. Poate îmi
găsești tribul. Te simți normal, știi?”
Nu știu. Nu am mai avut un trib de când mi-am abandonat-o
rucsac de naștere cu blana mea udată cu sângele tatălui meu vitreg.
O companie plină de oameni este un înlocuitor sărac.
„Dacă dai un interviu aici pentru infosec, trebuie să fii, spun să-mi
”
talentat, distrag atenția de la amintirile proaste.
”
„Cod de când eram tânără, spune ea disprețuitoare, ceea ce mă face
din nou să cred că își minimizează talentul. „A fi o fată adolescentă tocilar
m-a descalificat cu siguranță din normal.”
„Normalul este supraevaluat. Trebuie doar să-ți găsești haita.”

"Ambalaj?"
„Mă refeream la trib”.
„Nu, îmi place pachetul. Asta mă face un lup singuratic.” Există un zâmbet
în vocea ei, iar eu mușc înapoi o remarcă ascuțită. A fi un lup singuratic nu
este atât de cool pe cât pare. Chiar dacă este tot ce merit.
„Deci...” Are tonul cuiva care a așteptat să întrebe ceva.
„L-ai întâlnit vreodată pe Jackson King?”

Ascund un zâmbet, deși ea nu-l vede. „Mmm. De câteva ori, da.”
„Cum e el?”
Ridic din umeri în întuneric. "Greu de spus."
„E greu de spus pentru că nu dezvăluie multe?”
Îmi țin gura.
„Asta am auzit. Deci el este genul incomode
tocilar sau înfiorător?”
Nu cunoșteam diferitele categorii de geek. Nu mă consider un tocilar,
dar, apoi, ca schimbător, nu mă consider în nicio categorie umană.
”
„Bănuiesc că genul înfiorător, ea continuă. „Pentru că nimeni
atât de fierbinte nu ar trebui să fie atât de antisocial. Adică, trebuie să aibă
niște defecte serioase. Potrivit zvonurilor, bărbatul nu se întâlnește
niciodată. Se spune că nu are nicio viață socială. Nu iese niciodată. Recluza
totală. El trebuie să fie deteriorat. Sau altfel gay. Pun pariu că e genul care
își ține iubitul legat într-un dulap pentru biciuire când vine noaptea acasă.”
Din nou, fața mea aproape se sparge într-un zâmbet. Îți voi arăta biciuirea, micuță
Batgirl. „Se pare că știi multe despre el.”
„Oh... eu, uh... Presupun că sunt interesat de el. Este un fel de celebritate
pentru tocilari. Vreau să spun codificarea lui originală a fost un geniu pur, mai
ales pentru acea vreme.”
De data asta, rânjesc. Evaluarea ei despre mine, în afară de partea de băiat
homosexual, îmi face pulsul să-mi ia viteză.
O altă anomalie. Nu-mi pasă de atenție, iar ea are dreptate — nu renunț la
informații personale. Am un secret prea mare de ascuns. Dar interesul ei
pentru mine îl face pe lupul meu să pirueteze.
A mea.
„Deci, ce fel de tocilar ești?” Întreb.

„Se pare că genul care zboară ca un idiot bărbaților străini când e închisă
în lifturi. Dar sunt sigur că ai înțeles deja asta. Îmi pare rău, în mod normal, am
un filtru mai bun decât media. E bine că nu ne putem vedea pentru că m-am
făcut foarte jenat în această dimineață.”
Devine din ce în ce mai greu să nu o sărut fără sens. Niciodată nu am fost

atât de fericit să stau și să ascult o bâlbâială umană. Lupul meu nici nu-l
deranjează să fie închis timp de peste zece minute. De obicei, ar fi mârâit să te
eliberezi și să ataci amenințarea. Ceea ce ar putea fi mortal.
Lupul meu pare mai interesat să-l protejeze pe acest om drăguț și

înflăcărat. Mi-a luat o clipă să o recunosc, dar acum că o fac, pulsul îmi crește
și trebuie să mă forțez să nu o pun cu brațul în jurul ei. Trage-o aproape. Mai
ales când se aplecă spre mine.
„Poate că ai putea fi de acord să nu te uiți la mine când luminile se aprind

din nou, ca să ne putem întâlni mai târziu în circumstanțe normale.”
nu raspund.
„Sper că nu voi face chestia asta blasfemată în timpul meu

interviu și strică-l.”
„Chiar vrei acest job?”
„Da. Fac. Este ciudat pentru că acum opt ani ți-aș fi râs în față dacă mi-
ai fi spus că aș vrea să lucrez pentru SeCure, dar cred că m-am schimbat.
Pentru mine, Jackson King și compania pe care a construit-o reprezintă
ultimul în codificare infosec și vreau să fac parte din asta.”
Luminile se aprind, iar liftul se zvârnește în mișcare. La naiba.
”
„O, slavă Domnului, respiră ea, ridicându-se în picioare.
o urmez să stea în picioare.
Când se întoarce să ridice privirea spre mine, zâmbetul îi îngheață pe față.
Surprinde.
Se albește și se împiedică înapoi.
Lumina îi luminează frumusețea. Piele perfectă. Buze pline.

Ochi mari. Pometi proeminenti. Și, da... sânii și picioarele arătau la fel de
bine acum ca și pe întuneric. Ea are zece peste tot. Și ea și-a dat seama
cine sunt, ceea ce îmi dă avantajul.
„Ei bine, acum ești liniștit.”

”
„JT, mormăie ea, părând amar. Ea se uită cu privirea de parcă eu aș fi
fost cel care vorbea mai degrabă despre ea decât invers.
„Ce înseamnă „T”?”
„Thomas.” Mama mi-a dat un nume cu adevărat uman.
Liftul se oprește la etajul șase, iar ușile se deschid.
Ea nu se mișcă.
O țin cu mâna și îi fac semn să coboare. „Cred că acesta este podeaua
ta.”
Gura ei se deschide, apoi se închide. Își îndreptă umerii și trece pe lângă mine, cu două
pete roz strălucitoare pe obraji. Adorabil.
Chiar dacă am întârziat la cel puțin douăzeci de întâlniri, o urmăresc.

Nu pentru că corpul meu nu poate fi despărțit de al ei. Cu siguranță nu
pentru că trebuie să știu mai multe despre ea.
Doar ca să o chinuiesc puțin mai mult cu prezența mea, acum că știe cine sunt.
”
"Domnișoară. McDaniel, aici ești, spune Stu. El așteaptă în fața
lifturilor - trebuie să fi urcat scările. Luis, ofițerul șef de securitate al
SeCure, este alături de el.
— Primim imediat întreținere aici, dle.
Rege." Luis îi face semn unuia dintre oamenii săi, care îi ia locul la lift
pentru a opri pe oricine să urce. — O vom repara în cel mai scurt timp,
„
domnule. Și văd că ai escortat-o pe doamna McDaniel.
Stu se uită vinovat la mine. „Nu am vrut să o las nesupravegheată așa.
Am urcat scările ca să mă asigur că sunt aici când a coborât ea. Face să pară
că ar merita o medalie pentru eroismul său.
nu raspund.
„Am luat-o de aici. Îmi pare rău că te-am deranjat.”
”
„O să particip la interviul ei, spun, surprinzându-mă chiar și pe mine.
Atât capetele lui Stu, cât și ale lui Kylie se învârtesc și se uită la mine.
Kylie se înroșește și mai mult și clipește din ochii ei mari, căprui. În
lumină, sunt de culoare maro-ciocolată caldă cu o explozie de aur în
mijloc. Incredibil.
Alfa din mine nu-i deranjează disconfortul ei. Sunt obișnuit să fac
oamenii să se zvârcolească. Dar lupul meu nu este mulțumit de nuanța
de furie din parfumul ei. Am scuze pe buzele mele...
alta prima. Jackson King nu își cere scuze. Nici eu nu îi datorez. Dacă aș
fi putut, aș trage-o în cea mai apropiată sală de conferințe, aș bătu-o în
fund pentru comentariul băiatului și aș petrece următoarele trei ore
învățându-i plăcerea în vârful limbii. M-aș da peste ea până când țipetele
ei de plăcere le-au spus tuturor din clădire că ea este a mea. Asta ar
avea grijă de enervarea ei și de nervozitatea ei. Sau este excitare?
„Oh, este doar un interviu de rutină – nu trebuie să-ți ocupi timpul, o să fiu
”
al naibii dacă- spune Stu.
l las pe Stu – sau pe orice alt bărbat – să o ia singur.
Luis își drese glasul, avertizându-l pe Stu că este pe punctul de a mă

enerva.
Îmi îngust ochii la Stu. „Eu decid cum să-mi petrec timpul.
Mergem în sala de conferințe sau o intervievăm aici, pe hol?
Stu se încruntă de parcă i-aș fi oprit petrecerea fraternică.
~.~
Kylie
Sfinte stinghere, Batman. Atât pentru a susține interviul. Nu credeam

că s-ar putea să meargă mai prost, dar să fii prins într-o remorcheră
între Stu și Jackson este un alt moment prețios în această zi craptastică.
Nu pot să cred că tocmai am avut o criză în fața lui Jackson King. Și a
țâșnit ca o școală despre ce tip de tocilar era și dacă era gay, și o,
Doamne, chiar am insinuat că el își biciuiește
parteneri sexuali? Ce dracu e în neregulă cu mine? Nici măcar Interviul

pentru manechini nu mă poate salva acum.
Desigur, m-a lăsat să cred că nu era directorul general. Un fel de
mișcare, într-adevăr. Ar trebui să-l privesc cu privirea, dar nu, încă sunt
tulburat că el mă atinge. Păcat că te simți susținut de Jackson King nu
este unul dintre avantajele slujbei.
La naiba, chiar îmi doresc asta. Bâjbâind deoparte, SeCure este
punctul culminant al securității cibernetice. În adolescență, a fost hack-
ul suprem. După aproape zece ani de ascuns, parcă ai venit acasă. De
parcă mi-am antrenat toată viața să stau aici, iar acum că am devenit
legitim, pot să intru în locul care mi se cuvine.
Faptul că aș lucra sub Jackson King nu are nimic de-a face cu asta. Ei bine,
poate puțin, puțin. Corpul meu și-ar dori cu siguranță să fie sub el — chiar
acum. Lordy, trebuie să trec peste interviu fără să-mi imaginez mâinile pe
mine...
Privirea de moarte dintre Stu și Jackson a durat destul de mult.
„Unde este sala de conferințe?” ciripesc. Respir adânc de câteva ori

și îl urmăresc pe Stu într-o sală mare de conferințe. Pot sa fac asta. M-
am descurcat cu lucruri mult mai dificile — furturi majore la vârsta de
doisprezece ani, pierderea mamei și a tatălui meu, fiind prins într-o
conductă de aer timp de zece ore... Asta nu este nimic.
Este doar un interviu.
Mă așez și cei trei bărbați se poziționează vizavi de mine. Scaunele
sunt mari și moale, dar abia se potrivesc cadrul musculos al lui Jackson.
Se rotește puțin, cu ochii ațintiți asupra mea. Bărbatul poate intimida
chiar și stând jos.
Îmi permit o mică încruntare în direcția lui. M-a mințit.
Și acum îmi face un interviu cu el, parcă în această zi
ar putea deveni mai incomod.

El îmi întâlnește strălucitorul cu sprâncenele ridicate.
De ce, oh, de ce am spus toate acele lucruri în lift? Parcă aș fi înghițit
serul adevărului.
Poate că aceasta este una dintre superputeri ale lui Jackson: să-i facă pe
oameni să-i spună fiecare gând care le trece prin cap. Nu am fost niciodată
atât de real cu nimeni în viața mea. Am spus un milion de minciuni, dar un pic
de confort după un atac de panică și toată antrenamentul mi-a căzut. Tatăl
meu mi-ar fi făcut lecții – dacă mai era în viață.
Stu amestecă niște hârtii și împinge una spre domnul King.

”
„Iată CV-ul ei, spune el. „Puteți vedea că calificările ei sunt destul de
impresionante.”
Stu a exagerat cu siguranță CV-ul meu. Sigur, absolvisem summa cum
laude cu o diplomă IS de la Georgetown — după ce i-am convins să mă lase să-
mi iau toate cursurile online — dar experiența mea de lucru a fost să scriu cod
pentru compania de jocuri în care lucrez în prezent. Cel puțin, singura
experiență de lucru care a fost legală. Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le
pot menționa. Rezultatul: nu arăt atât de impresionant pe hârtie. el
”
„Toți profesorii ei i-au dat recomandări extraordinare, continuă,
părând puțin tulburi.
Nu pe jumătate la fel de agitat ca mine, totuși. Nu ajută cu nimic faptul
că Jackson King mă privește de parcă ar cunoaște secretele vieții mele.
Acum, acesta este un gând terifiant.
„Vrei să începi?” îl întreabă Luis pe King.
King se lasă pe spate în scaun și își încrucișează picioarele lungi și
elegante. La naiba. Mereu am salit peste pozele lui online, dar e și mai
frumos în persoană. Fotografiile nu i-au făcut dreptate – nici măcar
răspândirea în Time Magazine când era el
numit „Omul Anului” pentru rezolvarea problemelor de fraudă a

cardurilor de credit din lume. Nimic despre el nu spune „tocilar”, de fapt.
Cu părul întunecat și gros, ținut pe partea lungă și plină, o falcă pătrată
și ochi verzi ca jad, arată robust. De asemenea, are un aer de pericol,
puterea lui abia stăpânită de costumul său scump.
Se uită înapoi la mine, cu fața lui o mască de nepătruns. „Ce știi

despre infosec, Kylie?”
Îmi împletesc degetele pe masă. Nu are sens să fii nervos. Am pierdut
orice șansă pe care o aveam de a câștiga această slujbă când l-am numit
un sociopat deviant în lift. Probabil că vrea doar răscumpărare, iar să
mă facă să trec prin cel mai ciudat interviu din istoria lumii este forma
lui preferată de tortură.
La naiba cu asta. Nu primesc slujba. De ce să stai și să suferi?

Îmi dau scaunul pe spate și mă ridic. „Știi, nu cred
aceasta este o idee bună.”
Stu trage în picioare, părând furios. "De ce nu? Așteaptă doar un minut.”
„Îmi pare rău că ți-am pierdut timpul.”

Stu pășește între mine și ușă, de parcă n-ar fi vrut să mă lase să plec.
Slujba lui trebuie să fie în joc dacă nu poate ocupa această poziție. Nu e
problema mea, amice. Ce o să facă, să mă verifice dacă fac o pauză
pentru asta?
„Cred că, de fapt, am stricat acest interviu înapoi în
lift. Așa că mă voi vedea afară. Mulțumesc-"
”
— Stai jos, doamnă McDaniel, cu Regele poruncește, adâncul lui
voce rezonantă ca oțelul.
Mă opresc în loc. La naiba, e și mai fierbinte când e sever. Ca în lift,
corpul meu răspunde, sfarcurile ajungând
tare, umezirea păsăricii.

Nările îi fulgeră de parcă ar putea simți mirosul. Dar asta e ridicol. El încă
stă, dar nu se îndoiește cine deține puterea în cameră.
Întind mâna spre scaunul meu, cam clătinată. Și nu doar din cauza
tocurilor mele. "Da domnule." Mă scufund înapoi.
"Mulțumesc. Ți-am pus o întrebare și aștept un răspuns.”
La naiba omul. Este hotărât să mă facă să sufăr. Îmi frec unghia mare cu degetul
arătător, apoi îmi las mâinile în poală pentru a nu mă mai agita.
"Domnul. Rege, îmi cer scuze pentru lucrurile în care am spus despre tine
liftul — am fost foarte nepoliticos și... lipsit de respect.”
Expresia lui King nu se schimbă. Mă urmărește cu acea evaluare rece.
"Răspunde la întrebare."
Okaaay. Presupun că o să-mi ignore scuzele. Aș riposta cu sarcasm, dar
mi-am promis că voi păstra un capac. „Cunoștințele mele despre infosec sunt
în principal practice. Nu o veți vedea în CV-ul meu, dar știu toate domeniile
de securitate - cum să evaluez punctele slabe, cum să maschez codul. Niciun
cod nu este impenetrabil, cu excepția poate al tău.”
„Cât timp ți-ar lua să piratezi Gmail-ul unui bărbat obișnuit?”
Permiț unui mic zâmbet să-mi curbe buzele. — Ar fi ilegal, domnule King.
„Deci tu, sau nu știi să piratezi?”

El stie. Acesta este primul meu gând. Mă schimb în scaun. Și-a dat seama
că sunt Catgirl. Nu, asta e o prostie. Probabil că toți profesioniștii infosec știu
să pirateze. Poate este o
condiție prealabilă. Asemenea modului în care companiile de securitate la domiciliu

angajează hoți distruși pentru a-și îmbunătăți sistemele.
Nu că un sistem de securitate – fizic sau virtual – ar fi putut vreodată
să mă țină departe. Deși abilitățile mele ar putea fi puțin ruginite. Zilele
mele de spargere a pisicilor au murit împreună cu tatăl meu.
„Dacă aș ști să piratez, domnule King, cu siguranță nu aș recunoaște
asta aici și de aceea nu o veți vedea pe hârtie. Dar dacă, teoretic, aș vrea să
piratez Gmail-ul unui bărbat obișnuit, mi-ar putea lua zece până la douăzeci
de minute.”
Stu îi aruncă un zâmbet strâns. „Avem o serie de teste pe care le vom
da doamnei McDaniel, după interviu.” Își întoarce atenția asupra mea.
„Acum, de ce nu ne spui despre experiența ta de programare?”
King pare la fel de plictisit pe cât mă simt și eu în timp ce îmi zgâiesc

realizările de programare. Luis pune la grătar toate tipurile standard de
întrebări de interviu: Lucrez bine sub presiune? Intr-o echipa? Sunt dispus
să lucrez noaptea și ore suplimentare atunci când este necesar? Cum mă
simt când mă mut în Tucson din Phoenix?
Răspund automat, studiindu-l pe Jackson King fără să-l fac evident. Nu a

pus o altă întrebare. La ce se gândește? E încă supărat pentru ce am spus
în lift?
„Ai întrebări pentru noi?” întreabă Luis.
„Câți candidați sunt intervievați pentru postul?”
Stu își amestecă hârtiile în timp ce ceilalți doi bărbați se uită la el pentru
răspuns. "Trei."
„Când te aștepți să aud ceva?” Probabil un pic
prezumtiv, dar prezumția este tot ce-mi mai rămâne.
"În câteva zile. Intervievăm pe toată lumea astăzi.”
”
„Atunci, ar fi bine să repari liftul, mai ușor decât glumesc, vocea mea
simt.
Stu stă în picioare. „Acum, dacă mă urmărești, te voi duce la un birou
pentru test.”
Slavă domnului. Teste pe care le pot face față. Nu îndrăznesc să mă uit
la King în timp ce stau, cu obrajii încă ardând. Lasându-mi capul, îl urmăresc
pe Stu. Când ajung la u฀ ă, risc să arunc o privire.
King se uită la mine, cu buzele înclinate la margini.
Sadic. Îi plăcea să mă facă să mă învârt.
~.~
Jackson
Mă uit la gambele lungi și musculoase ale lui Kylie ieșind din cameră,
fundul ei în formă de inimă perfectă în fusta scurtă și moale.
Lupul meu încă înnebunește, mârâind să iasă. Nu l-am lăsat niciodată să
scape atât de sub control, mai ales nu la birou. Dar nu a existat niciodată o
tentație ca Kylie.
Îmi forțesc gândurile la afaceri. Cel puțin o parte din
afaceri care o privesc.
„Vreau să mi se trimită rezultatele testelor ei.”
Luis dă din cap. "Desigur. Vei participa astăzi la toate interviurile?”
"Nu." Probabil că Luis vrea să detaliez sau să mă explic, dar nu va forța.

Toată lumea știe că sunt un minimalist când vine vorba de conversație.
„Pot să întreb... ce a spus ea în lift?”

dau din umeri. „Ea m-a insultat. Este bine. Sunt sigur că majoritatea
angajaților mei au spus lucruri similare sau mai rele despre mine
pe la spatele meu."
Luis se joacă și cu ceașca lui de cafea de hârtie pe masă
diplomatic să fie de acord. „Ce credeai despre ea?”
„Este strălucitoare, asta e evident. CV-ul ei nu este chiar atât de
impresionant. Cum a spus Stu că a găsit-o?
„Vânător de capete”.
„Mă întreb de ce vânătorul de capete a crezut că s-ar potrivi bine

când nu are nicio experiență în domeniul infosec pe CV-ul ei.”
„Este complet o hackeră.”
"Evident. Dar de unde știa vânătorul de capete asta?”
Luis bate paharul de hârtie pe masă. "Buna intrebare.
Vrei să aflu?”
„Da. Și adu-mi rezultatele testelor ei.”
„Deci ți-a plăcut de ea?”
Nimeni atât de fierbinte nu ar trebui să fie atât de antisocial.
Ea crede că sunt fierbinte. Da, am mai auzit-o, dar nu mi-a păsat

niciodată ce cred oamenii despre aspectul meu. Toți schimbătorii – ei
bine, toți paranormalii, de fapt – sunt mai frumoși decât oamenii. Cel
puțin, așa credeam, până când am cunoscut-o pe Kylie.
"Am gasit-o... „ De dracu’? Intoxicant? Adorabilă într-un fel de
fată dură? Corect... chestia cu fata dură este o trăsătură alfa. Dacă Kylie
ar fi o schimbătoare, ea ar conduce femelele haitei. Avea toate calitățile
unei femei de top.
Luis așteaptă comentariul meu. La ce dracu mă duc
Spune? Mirosul ei creează dependență. Lupul meu vrea să o revendice.
"Interesant. Am găsit-o interesantă.”
Stau în picioare, dorind să mă uit după Kylie în orice birou în care Stu
a stabilit-o doar ca să-i privesc lucrul. Lupul meu nu o vrea singură cu
niciun alt mascul. Și îmi place o vânătoare bună, mai ales dacă Kylie este
prada mea.
~.~
Ginrummy
Nu se aștepta ca Kylie să fie atât de fierbinte. Sau gata. Genial, da. Dar el
și-a imaginat șoricelul. Incomodă. Anxios social ca el, poate cu ochelari și
părul ei strâns într-un nod absent. Poate cu un piercing la nas. Nu drăguțul
cip de diamant din nară, ci inelul de tauri din sept, tipul de pui dură-rebel.
El presupune că nu toți pacienții informatici sunt nepotriviți, dar ei bine,

oricine și-a petrecut întreaga copilărie online și în afara lumii reale, nu ar
trebui să fie și o casă de cărămidă certificabilă, cu tocuri înalte și sânii
suculenți. Nu ar trebui să poată privi în ochi nenorocitul ăla intimidant de
Jackson King și să-și ducă propriul interviu de parcă ea ar fi cea care angajează.
Pare plictisită acum, în timp ce degetele ei dansează peste taste,

rezolvând problemele de securitate pe care i le puneau.
Într-un fel, acest lucru ușurează lucrurile. Ea seamănă mai mult cu
Jackson King decât cu el. La naiba, Kylie—Catgirl—McDaniel iese din categoria
lui. Așa că încadrarea ei pentru dispariția SeCure nu va răni atât de mult pe
cât și-a imaginat el. Pentru că, în mintea lui, ea a fost întotdeauna un fel de
iubita lui cibernetică. Da, e o prostie, dar ea este femeie, el este bărbat și au
fost complici în lumea hackerilor încă de la pubertate, când hormonii lui
furioși nu aveau nevoie de altceva decât de numele „Catgirl” pentru a scăpa.
Și-au tăiat dinții ca tineri hackeri, împărtășind informații și succesele lor,

dând sfaturi, sfătuind pe alții. A fost un noroc prost că a găsit-o după ce a
dispărut
în ultimii opt ani. Dar ea a reapărut pe DefCon, vechiul forum secret al

hackerilor în care aceștia interacționaseră mereu, căutând ajutor pentru a
pătrunde în FBI. Desigur, el a ajutat.
O căuta de multă vreme. Nu doar din nostalgie, deși se

întreba despre ea. Ea este perfectă pentru ceea ce are nevoie.
Există foarte puțini hackeri capabili să spargă codul SeCure. Și
se întâmplă să știe că Catgirl este una dintre ele. Ea a mai făcut-
o înainte — în adolescență, nu mai puțin.
Așa că, când a reapărut, el a ajutat-o cu FBI și apoi a urmat-o
prin ușile lor pentru a vedea ce face. Ea a șters fișiere despre
trei persoane - un cuplu căsătorit decedat și fiica lor, hoți de
justiție, cunoscuți pentru furtul din murdărie. Ea a adăugat, de
asemenea, dovezi despre un alt criminal, inclusiv sfaturi despre
locul lui. Săpat, el a adunat suficiente dovezi pentru a presupune
că ea era fiica echipei de spargeri de pisici. Se potrivea cu felul
de întrebări pe care le pusese cu ani în urmă — despre sistemele
de securitate și seifurile.
Pe baza informațiilor limitate ale FBI, criminalul pe care ea îl
stabilise pentru arestare și-a ucis probabil tatăl în timpul unei
slujbe.
După aceea, fusese dificil, dar în cele din urmă i-a găsit
adresa IP și apoi a fost o chestiune de a trimite un vânător de
capete după ea pentru un loc de muncă la SeCure. Imaginați-vă
surpriza lui să afle că locuia la doar două ore distanță în Phoenix.
El o urmărește acum, cu părul lucios ascuns după ureche,
șuierând prin testele stupide pe care le-au compensat pentru ea.
Oh, erau adevărate teste – ar fi fost o provocare pentru oricine
altcineva, dar știa că ea va trece cu brio.
Dacă acea blestemată de întrerupere a curentului nu ar fi pus-o împreună

cu Jackson King, angajarea ei ar fi un lucru sigur. Dar se pare că a spus sau a
făcut ceva pentru a-l enerva pe CEO. El speră ca King să nu-i împiedice să o
angajeze.
~.~
Kylie
Deschid ușa casei pe care o împart cu bunica. Picioarele mele sunt

înțepenite după cele două ore de mers înapoi la Phoenix și sunt gata să dau
la gunoi aceste tocuri. — Mémé, ești acasă?
Bunica mea apare din bucătărie, cu fața cărnită ruptă într-un rânjet.
„Minette!” Numele meu de companie, Minette, este cuvântul francez pentru
pisicuță. Părinții mei au venit cu asta. Mama mea era franceză — tata a
cunoscut-o într-o echipă care lucra la un furt de artă în Arles. A fost dragoste
la prima vedere, felul în care a spus povestea.
„Ei bine, cum a mers?” Mémé îmi vorbește întotdeauna în franceză, iar eu
răspund întotdeauna în engleză. Vorbesc fluent cinci limbi, iar franceza este
una dintre ele, dar acasă sunt leneș. Sau poate face parte din încercarea de a
fi normal.
Mă afund pe un scaun de la masa din bucătărie și dau jos tocurile înalte
din piele lăcuită neagră. Ce alegere proastă ei
au fost.
Mémé se așează lângă mine. "Aștept."

suflă o zmeură. "Nu bine. Am greșit, de fapt. E bine, Mémé. S-a întrerupt
curentul în timp ce eram în lift.”
"Nu." Mémé dă o gâfâitură exagerată și își acoperă gura în modul animat

pe care îl mai angajează doar oamenii din generația ei. Mémé știe despre
claustrofobia mea. Probabil că îi poate ghici originea, deși nu discutăm
niciodată despre profesia părinților mei sau despre fostele mele activități
ilegale.
„Și am rămas blocat acolo cu Jackson King – Jackson King”.
Mémé îmi aruncă o privire goală.

„El este fondatorul SeCure. Dar nu știam că era el – era întuneric. Și am
spus niște lucruri nu atât de măgulitoare despre el.”
Mémé pare simpatic. "Ah. Păcat, ma petite fille.” Mă bate pe umăr și se

ridică. "Îmi pare rău.
Îți aduc niște supă.”
Desigur. Pentru că mâncarea rezolvă totul, nu-i așa?
Gătitul lui Mémé este la fel de bun ca și terapia. S-a mutat după ce tatăl
meu a murit și, timp de câteva luni, crepsele ei au fost singurul motiv
pentru care m-am ridicat din pat.
Mémé se deplasează la aragaz și pune bulionul fierbinte într-un castron.
Tariful de azi este ceapa frantuzeasca, preferata mea. Mémé servește bulionul
maro bogat cu o baghetă și brânză elvețiană.
„Atenție, e cald.”
Îi rânjesc lui Mémé. După ce Maman a murit, mi-am petrecut întreaga
copilărie având grijă de tatăl meu – încercând să-l țin departe de închisoare în
timp ce el îl juca pe Robin Hood, furând de la bogați pentru a îndrepta răul
lumii. După toți acești ani, este dulce să fii lasat de Mémé. Deși e dură când
trebuie să fie. Nu aș fi terminat facultatea dacă nu m-ar fi convins.
Am urmat întotdeauna cursuri online, doar pentru distracție. Dar ea

a insistat să iau cursuri la masă, de la aceeași facultate și să termin o diplomă. Ia diploma și

mă pun în lumea reală, chiar dacă era sub o identitate falsă. Asa am facut.
Dar abia mai am o viață socială. Sunt prea obișnuit să fiu un singuratic, să-mi păstrez
secretele ascunse. După ce s-a întâmplat, după... Iisus al tatălui meu . Încă nu mă pot gândi
la asta fără o durere arzătoare în piept. Uciderea lui . Trădarea și crima lui cu sânge rece. Da.
După aceea, am oprit orice activitate ilegală. Ne-am șters identitățile, nu că eu și tata am
fost vreodată pe grilă. Am devenit legitim. Cu ucigașul tatălui care mă căuta, m-am ascuns la
vedere, ca un cetățean american obișnuit.
Furturile au fost opera părinților mei, oricum. Au fost un Bonnie și Clyde obișnuiți. Dar
mama a murit într-un accident de mașină când aveam opt ani, așa că am devenit noul
partener al tatălui. Refuzasem să plec de lângă el, deși ar fi preferat să stau în siguranță într-
un internat sau cu Mémé la Paris. Dar chestia lui Hoții pentru Justiție nu era chemarea mea.
Mi-a plăcut doar să piratez.
Așa m-a convins Mémé să-mi iau actualul job pentru compania de jocuri. Dar abia sunt
legat de lumea reală. Plec rar de acasă. Nu mă întâlnesc și nu am prieteni apropiați. În unele
privințe, încă sunt Catgirl, pândind în umbră.
Poate de aceea întâlnirea cu liftul m-a aruncat atât de mult. Niciodată nu am fost atins
de un bărbat, cu atât mai puțin de un hottie ca Jackson King. Înspăimântător, cât de ușor mi-
a spart pereții.
Telefonul meu mobil bâzâie și îmi iau poșeta să-l caut. Un număr SeCure. "Buna ziua?"
„Bună Kylie, sunt Stu, de la SeCure.”

„Bună Stu.” Genial KK, cu adevărat genial.
„Sunt pentru a vă anunța că am fost impresionați de abilitățile
dumneavoastră și am dori să vă oferim postul.”
"Într-adevăr?" O parte din mine vrea să pompeze aerul cu pumnul în
triumf. Am dat cea mai proasta impresie vreodată și am primit în continuare
oferta. Ia asta, Interviu pentru dumies.
Restul dintre mine sunt sceptic.
— Nu există un al doilea interviu sau altceva?
"Nu. Ai obținut 100 la sută la test, iar conducerea te-a plăcut.”
„Management?” El nu se poate referi la Rege.

„Da, Luis a crezut că ești grozav. Așa că departamentul de HR vă va suna
cu oferta reală, dar am permisiunea să discut despre salariu cu
dumneavoastră. Oferim o sută treizeci și cinci de mii de dolari plus cheltuieli
de mutare.
Asigurarea completă de sănătate și stomatologie, împărțirea profitului și
opțiunile de acțiuni adaugă încă o treime la pachetul salarial.”
Ei... wow. Îi zâmbesc lui Mémé, dând din cap. Sunt cincizeci de K mai
mult decât fac în acest moment și nu m-am așteptat niciodată să
plătească factura pentru mutare. Probabil prea frumos pentru a fi
adevărat. Dar nu pot refuza. „Mulțumesc, sună grozav.”
— Deci vei accepta oferta? Sună entuziasmat.
Ar trebui să joc greu pentru a obține, dar la naiba. „Da. Absolut.
Sunt incantat."
"Grozav. HR vă va trimite o ofertă scrisă mâine. Cum
în curând poți începe?”
„Nu știu... o lună?”
”
„Speram două săptămâni, spune Stu.
"Într-adevăr? Este destul de rapid.”
„Plătim pentru relocare, așa că asta vă va simplifica mutarea.”
„Două săptămâni sunt o cerință?”

"Da."
”
„Atunci voi fi acolo, Spun.
„Genial. Vom finaliza actele mâine. Bine ai venit in echipa."
Închid și trimit la Grandmere. "Am luat slujba!"

Mémé își aruncă brațele în jurul meu și îmi sărută tâmpla.
"Asta e minunat! Felicitări."
Accept îmbrățișarea, întrebându-mă ce crede King despre angajarea mea.
Cel puțin nu a pus veto. Asta nu ar trebui să mă entuziasmeze la fel de mult pe
cât o face.
Jackson
simți momentul în care Kylie intră în clădire. Chiar dacă nu aș fi știut deja că este
eu prima ei zi la SeCure, nu aș fi ratat prezența ei. Lupul meu simte înțepătură. Un mârâit
îmi urcă în gât. Înghițindu-l înapoi, mă deplasez de la birou și mă îndrept spre
ferestrele de la perete la perete, uitându-mă la poalele Cătălinei. Gulerul meu este brusc
prea strâns. Vreau să-mi arunc hainele, să-mi iau forma de lup. Vreau să fug. Să urle. A vana.
Când Tucson l-a curtat pe SeCure să ne mute sediul în oraș, am jucat

greu, făcând eforturi pentru avantaje fiscale și noi drumuri către locația
propusă. Dar, în adevăr, a fost o idee deloc. Tucson este perfect pentru
un shifter - amplasat între trei lanțuri muntoase, cu o populație de doar
un milion, îmi oferă acces rapid la sălbăticie, păstrând în același timp
toate avantajele pentru afaceri. Atragerea angajaților de calibru înalt nu
a fost greu – cei mai mulți profesioniști au fost încântați să se mute în
deșert, chiar și cu verile fierbinți.
Am construit sediul la poalele munților. Conacul meu se cuibărește și în

zona din față a Catalinas, așa că pot alerga și vâna în orice moment.
Mă plimb în fața ferestrelor, furnicând pielea. De fapt, mă gândesc să

schimb în plină zi. Lupul meu vrea să iasă.
Vrea să vâneze, să omoare. Sau la naiba.
A mea.
Da, lupul meu vrea să-l ia dracu pe omul ăla fierbinte de la etajul șase. Dacă
aș fi deștept, aș sta la naiba departe de ea. Dar nu mă gândeam cu mintea când
i-am recomandat să o angajez în primul rând.
Nu o pot scoate pe Kylie din cap. În ultimele două săptămâni, mirosul ei vine la mine
noaptea. O văd în visele mele. Amintirea picioarelor ei lungi și a sânilor de liliac mă îngreunează
de fiecare dată.
Cum poate un om să fie atât de atrăgător?
O apăsare pe ușa mea. "Domnul. Rege? Ora ta nouă dimineața este aici.”
Oftând, mă așez la birou. „Trimite-l înăuntru.” Mai mult
rahatul de afaceri cu care să te ocupi. Kylie va trebui să aștepte.
~.~
Jackson
Mă forțesc să aștept până la unsprezece. Până atunci, întregul meu corp se

zvâcnește din cauza efortului de a rezista instinctului. Trag în picioare, ies cu
pași mari din biroul meu, pe lângă biroul secretarei mele.
Ea arată, surprinsă. — Ora unsprezece vă așteaptă, domnule.
Mi-a spus deja o dată, iar eu i-am cerut un minut.
"Da, stiu. Mă întorc în cinci.” Sau zece. Sau cât de mult îmi ia să-mi arunc
micuța Batgirl de perete și să o iau dracu fără sens.
Îmi împing lupul înapoi în jos. Aceasta este o idee proastă. Ea este umană.
Frumoasa. Fragil. Spărgător. În cel mai bun caz, aș învineți-o.
În cel mai rău caz... aș rupe-o.
Dar trebuie să o văd.
Iau liftul până la etajul al șaselea — amintirea că am atins-o, îmi face
penisul și mai tare. Mulțumim soartei că am fost blocați împreună. Mulțumesc
sorții, nu mi-am dat seama cum mi-a chemat parfumul ei decât după ce am
ieșit din spațiul închis. Doar ani de control l-au împiedicat pe lupul meu să
preia controlul și să o revendice chiar acolo. Control și a fi atât de confuz.
Nu m-am simțit niciodată așa până acum. Nu ar trebui să mă simt așa.

Mai ales nu despre un om.
Mă uit pe hol, ignorând felul în care toate conversațiile angajaților mor
când mă văd. De cele mai multe ori, salut nervozitatea lor. Îmi satisface partea
de prădător. Astăzi, am o pradă diferită.
Nu trebuie să întreb unde este plasat micul meu hacker.

Mirosul ei lasă o urmă. Vanilie și condimente și o aromă pe care nu o recunosc.
Vânătoarea mea se termină într-un birou minuscul fără ferestre. Kylie stă
studiindu-și ecranul computerului cu o cană de cafea la buze.
Deși nu fac niciun zgomot – schimbătorii calcă mult mai liniștit decât
oamenii – ea își plescă capul în direcția mea înainte să trec prin prag, clipind
de parcă nu prea crede că sunt real.
"Domnul. Rege." Se rotește pe scaun, dar nu stă în picioare.

Lupul meu îi place că și-a pierdut frica de mine. Își încrucișează picioarele
lungi și goale și le mulțumesc destinelor că poartă o altă fustă scurtă.
„Sau ar trebui să-ți spun JT?”
Așa că e încă enervată de mica mea înșelăciune. Vocea ei are o notă
de dispreț pe care niciun alt angajat nu ar folosi-o, și la naiba, dar îmi
zvâcnește penisul.
Vederea ei mă încântă, dar îmi permit doar un mic rânjet. "Po฀ i."
Privirea ei se îndreaptă spre ușa din spatele meu și numai pentru că

sunt în parte lup recunosc o ușoară vibrație de animal prins sub
încredere. De parcă i-ar fi mâncărime să aibă singura ieșire blocată.
Trebuie să facă parte din claustrofobia ei. Intru în birou și mă îndepărtez
de ușă pentru a-i oferi o ieșire neîngrădită, iar ea se relaxează.
Mă sprijin de perete, încrucișându-mi brațele peste piept.

Lupul meu vrea să-mi umf mușchii și să fug să vânez și să-i aduc înapoi
un iepure la prânz. Jos baiete.
Mirosul ei mă lovește puternic, aducând înțepătura
schimb. O voi întoarce, sperând că ochii mei nu și-au schimbat culoarea.
Ea își arcuiește o sprânceană. „Pe asta treci?”
"Nu."
Își lasă cana de cafea jos și se ridică. Fusta îi îmbrățișează corpul
strâns, călcâiele făcând mușchii gambelor să iasă în evidență cu o
ușurare totală. Un tricou decolorat de Spiderman i se întinde pe piept.
Fata asta are un fetiș de supererou.
Păcat că sunt ticălosul. Vreau să ridic tricoul și
trage-mi limba pe burta aceea plată până la sânii plini de viață.
„Ascultă, vreau să-mi cer scuze din nou pentru ceea ce am spus. Nu eu am
înseamnă orice. Eram doar... gelos.” Sună sincer.
Nu mă așteptam la alte scuze. Setul umerilor ei spune că este în

defensivă, dar moliciunea din față și din vocea ei îmi spune că de fapt
încearcă să fie drăguță. Ceea ce este... răcoritor. Angajații mei, colegii
de afaceri, la naiba, toți cei din viața mea fie mă supără, fie vorbesc
prostii despre mine la spatele meu. Sau amândouă. Doar ceilalți
schimbători sunt adevărați, dar haitele din Arizona nu mă iubesc. Ceea
ce este vina mea.
„Invidios pe ce?”
Ea ridică din umeri. „Creierul tău, cred.”
O altă surpriză. Majoritatea oamenilor sunt geloși pe succesul meu, pe
banii mei, pe puterea mea. Ei par să creadă că nu le-am câștigat. Am avut
noroc. „Dacă ai intra în capul meu, n-ai spune. Doar o viață întreagă a găsi
”
vinovăție. Orice terapeut ar multe lucruri care merită păstrate,
sublinia impulsul meu obsesiv de carieră drept compensatorie. Și dacă
psihoterapeutul ar ști ce am făcut ca să-mi merit disprețul de sine, m-ar
închide. Dar greșeala mea nu poate fi anulată. Mama mea nu poate fi readusă
din morți, iar moartea tatălui meu vitreg a venit încă prea târziu.
Kylie mă studiază.
Ce vede ea? Un tocilar uriaș și incomod? Un tip înfiorător?
Sau vede lupul în ochii mei, prădătorul care vrea să o pună pe mâini și
în genunchi și să o ia dracu fără sens?
„Îți place codul meu.” Vocea mea este răgușită, guturală, asta
aproape de schimbare.
"Fac." Ea oferă un zâmbet lent, senzual, de parcă vorbirea codului ar
fi un preludiu. Dintii ei sunt perfecti si albi, buzele plinute si lucioase.
„Ochii tăi sunt mai ușori decât îmi aminteam.”
La dracu.
Clipesc rapid, forțând schimbarea înapoi. „Se schimbă.”

Nu o minciună. „Am lucrat la o nouă limbă.” Isuse, asta a fost într-adevăr
o vorbă tocilar. Următorul lucru pe care îi voi spune o poveste „o dată, în
tabăra trupei...”.
Ochii i se luminează și ea înaintează, invadându-mi spațiul. E tonifiată
și cu picioare, dar sânii și fundul ei ar face o mână perfectă.
„Aș vrea să-l testezi pentru mine.”

O, soarta, ce naiba fac? Nu las pe nimeni să-mi vadă munca, mai ales
pe un angajat nou-nouț despre care nu știu nimic.
Ea se aplecă mai aproape. "Mi-ar plăcea să."
Sfarcurile ei sunt dure?

„Trebuia să fie după ore, în lateral. Știu că Stu are altă treabă pentru
tine.”
„Sigur, grozav.” Ea nu este descurajată de orele suplimentare, se pare.
Cu siguranță un tocilar legitim.
„Biroul meu, șase seara” Sună ca o întâlnire. Trebuie să fi sunat așa și
pentru ea, pentru că mirosul de excitare feminină îmi ajunge la nas.
Îmi strâng pumnii, apăsându-mi unghiile tocite în palme pentru a nu-i

strânge trupul de al meu. Mi-o imaginez goală, întinsă pe biroul meu, cu
picioarele larg deschise.
Nu Nu NU NU. Nu se poate întâmpla. Unii lupi sunt capabili să facă sex

cu oameni, nicio problemă, dar nu ar avea chef să se împerecheze cu unul.
Un om nu ar trebui – nu ar trebui – să inspire dorința de a o marca
permanent cu parfumul meu. Dar se pare că acesta are. Și asta face ca să-
l draci
imposibilitate. Pentru că nu o pot marca fără răni grave sau moarte.
Buzele ei de fructe de pădure se despart, de parcă ar aștepta un sărut.
fac un pas înainte.

„Sunt iertat?” Vocea ei de whisky merge direct la penisul meu.
O fix cu o privire rece. „Vom vedea.”

Mirosul nectarului ei devine mai puternic. Îi place autoritatea mea.
Plec înainte să-i ridic fusta, să-i smulg chiloții și să-mi îngrop limba în ea.
Nu se va intampla. Nu pot. Întâmpla.

Plec, corpul încordat. Lupul meu vrea să fie dezlănțuit.
Poate trebuie să ies afară. Îmi folosesc mobilul pentru a-mi suna secretara.
„Vanessa, anulează-mi întâlnirea. Ies afara."
~.~
Kylie
Sfinte mingi sexuale, Batman. Jackson King are ceva pentru mine.
Altfel, de ce ar apărea, tot mârâitor și intens, și m-ar invita în biroul lui?
Vrea să-mi arate codul. Asa o numesc copiii zilele astea?
Poate că este drăguț, compensând prima lui impresie. Poate că vrea să mă

pună în largul meu, un nou angajat, în prima mea zi. Aruncă-mi un os. Cel
mare în pantaloni. Heh.
Dar nu. Eu nu sunt fata aceea. Nici măcar nu am fost cu un tip.

Nu am citit Sfaturi de carieră pentru manechini, dar sunt destul de sigur
că să te culci cu șeful meu nu este o idee bună.
Chiar dacă este Jackson King...
După câteva minute de visare cu ochii deschiși, mă scutur.
Nu, KK, îmi cer libidoul. Nu încurca asta. Tocmai am obținut jobul
meu de vis. Gata cu viața criminală sau pe fugă. Gata cu ascunderea,
singura emoție din viața mea să descopăr ce a făcut Mémé pentru prânz.
Și Jackson King este probabil un jucător. Poate de aceea nu există

știri despre o iubită. Probabil se culcă cu angajații săi și îi plătește pentru
tăcerea lor. Jerkwad.
Dacă nu ar avea ochi atât de drăguți. am crezut că ei
erau verzi. Astăzi, erau albastru deschis.
Îmi ating tastatura, fiind ocupat în caz că Stu mă întrerupe.
Chiar dacă putem e-mail sau chat prin intranet, el intră des în biroul
meu. Încă nu mi-am dat seama de ce a fost atât de gata să mă angajeze.
Recomandările strălucitoare din partea profesorilor de facultate nu par
suficiente.
Trag Google pentru a căuta pe Stu, pentru a vedea dacă pot afla mai
multe și ajung să introduc în schimb numele lui Jackson King.
Iată-l, fără zâmbet ca întotdeauna, într-o ședință foto pentru revista Wired . Se
uită prin cameră, cu părul des zdrobit și maxilarul strâns. Tipul lui mă lasă în
pace, altfel arată.
Mă face doar să vreau să mă apropii.

Cu doar câteva ore înainte să mă duc să-i văd codul . Și chiar vreau
să stau și să programez cu el, chiar dacă înseamnă ore suplimentare
neplătite. Poate scufundarea într-un proiect va pune capăt stingheriilor
dintre noi. Sunt împotrivă și sarcinată
viața reală, dar online, sunt Catgirl. Sărind clădiri înalte dintr-o singură sală.
Rezolvarea problemelor lumii, un hack la un moment dat. Când tatăl meu
era în viață, ne-am mișcat atât de mult între furturile lui – incapabili să stăm
într-un singur loc. Calculatorul era casa mea. Nu mi-am întâlnit prietenii la
mall. I-am cunoscut online. Și codificarea - numerele pur și simplu aveau
sens. O provocare și un confort în același timp. Ceva despre ascunderea la
vedere.
Din anumite motive, cred că Jackson King ar înțelege.

La șase seara, sări de pe scaun. Inima îmi bate la un ritm plin de zgomot în
timp ce urc scările până la etajul opt – nivelul executiv.
Când ies din casa scării – ceea ce îmi aduce amintiri proaste, dar nu la
fel de rele ca un lift – merg cu viteză. Comportați-vă ca și cum ați aparține,
iar oamenii vor presupune că o faceți. Tatăl meu a dat un sfat mai bun
despre amestecare decât orice carte de afaceri. Ca hoț, ar ști.
Îmi aparțin aici, îmi spun, în timp ce mă îndrept spre biroul de la colț.
Pentru prima dată în viața mea, îmi aparțin.
Asistenta executivă a lui King își împachetează, își pune o jachetă ușoară
și își pune poșeta peste un umăr. Ea este draguta.
Și bluza ei este desfăcută mult prea jos.
Decolteu sfânt, Robin.
Încerc să trec pe lângă ea.
"Scuzați-mă? Vă pot ajuta?"
Mă învârt cu un zâmbet strălucitor. "Sigur. Sunt aici să-l văd pe dl.
Rege."
Asistenta scutură din cap, făcând-o perfectă
bucle blonde. "Nu. Nu are nicio programare.”
„Da, el are. Mi-a cerut să mă uit la un cod.” Întind mâna, făcând tot
posibilul să arăt prietenos, în ciuda primirii geroase. „Sunt Kylie
McDaniel, noul specialist în infosec.”
Tânăra scutură din nou din cap și îmi ignoră mâna. "Nu. Nu este în
programul lui. Și domnului King chiar nu-i place să fie deranjat. Pot să
încerc să-ți fac o programare?” Vocea îi picură de îndoială.
Ușa din spatele ei se deschide. "Domnișoară. McDaniel.”

Nu ar fi trebuit s-o fac. Aș fi putut doar să aștept până când femeia
a plecat și a intrat oricum. Dar ceva în mine mă mâncărime de luptă.
Cu ochii lipiți de fața asistentei, răspund: „JT”

Ochii asistentei se mari chiar înainte ca fața ei să se ciupească strâns.
Din fericire, familiaritatea mea excesivă nu pare să-l enerveze pe

Jackson. Nu se explică secretarei sale, dar apoi nu trebuie – este
compania lui. Se dă înapoi și semnează nerăbdător către biroul lui.
Numai asupra lui autoritatea ar părea atât de fierbinte.

”
„Îmi pare bine să te cunosc, îi spun asistentei în timp ce trec pe lângă.
Ea mă ignoră. — Ai nevoie să rămân, domnule?
Nu, mulțumesc, nu sunt în trei.
"Nu."
Așa că le oferă și altora răspunsurile monosilabice. Bine de stiut.
"Bine noapte buna?" spune secretara, cu un strop de disperare în

voce.
Fără un cuvânt, închide ușa. Nu ar trebui să satisfacă
eu, dar o face. Și acum sunt singur cu Jackson King.
”
— Ai întârziat, mârâie King.
Și-a scos jacheta de costum și cravata. Gulerul îi stă deschis. Umerii lui
largi umplu cămașa rochiei.
„Am probleme?”
Nu răspunde, doar își suflecă mânecile.
Fierbinte sfântă, Batman.
„Dacă ți-e dor de mine, sunt doar două etaje mai jos.”
King mormăie ca răspuns și se îndreaptă în spatele unui birou mare,
masiv din stejar, cu un scaun de căpitan din piele. O retragere, dar s-a
întors pe scaunul puterii. Două scaune mai mici stau în fața biroului. Îmi
arunc geanta într-una, dar nu mă așez. Nu sunt un student obraznic care
vizitează biroul directorului.
Acum, asta e o fantezie.
Biroul lui King este impresionant. Doi pereți întregi de ferestre din
podea până în tavan prezintă o vedere uluitoare asupra poalelor Cătălinei,
care strălucesc roz și violet în decor.
soare.
„Sigur că secretarul tău te protejează. Te draci cu ea?” Hopa, poate un

pic prea direct. Dar dacă el este un om-ho, care lepădă pe toți angajații lui,
vreau să știu.
"Scuzați-mă?" Acea voce severă mă avertizează să mă așez.
Păcat că mă face doar mai entuziasmat.
dau din umeri. „Pare geloasă.”
— Deci ai ajuns la concluzia că am dus-o în pat?
Fața mea se inundă de căldură. Încă o dată, primele cuvinte din gura
mea sunt total nepotrivite. Ce este la el care scoate la iveală gândurile
interioare? În jurul lui, nu mă pot ascunde.
Își înclină capul în lateral. „Nu cred că ea este cea care este geloasă. Ce credeai că o
să facem aici sus, Kylie?

Mă tremur când îmi spune numele.

— Ai crezut că vom dormi împreună?
"Nu." Minciuna mea nu este foarte convingătoare. Ar trebui sa stiu. am fost
antrenat să mintă. "Deloc."
Privirea lui coboară spre sânii mei și își ridică sprâncenele, ca și cum
ar fi spus. Ochii lui sunt din nou albastru-deschis – aproape argintii.
Schimbarea lui Mémé așa. Uneori arata maro-ciocolata, ca al meu, alteori
sunt aurii.
Mă uit în jos. Sfarcurile mele ies în evidență până acum
se arată prin sutienul și tricoul meu.
La naiba.
Îmi încrucișez brațele peste piept pentru a le ascunde. „Uite, amândoi

suntem adulți. M-ai invitat aici. Arată-mi ce o să-mi arăți și îți voi spune
ce cred.”
„Crezi că ești gata?”
Mă îndrept spre biroul lui și îmi plantez mâinile pe el, aplecându-mă.
„Rege, am fost pregătit pentru tine toată viața mea.”
Pentru o clipă, King mă privește. El pivotează, îndreptându-se spre
mine. Pare mai mare, mai voluminos. Ochii lui ard în ai mei, albastru ca
gheață, cu o bandă neagră în jurul lor.
Un parfum moscat ma cuprinde, picant si masculin. Pulsul îmi crește
când aud un zgomot scăzut. Vine de la King.
mă îndrept. "Esti bine? Pari-"

„Asta nu va funcționa.”
"Ce?" Mă sufoc, de parcă m-ar fi lovit cu pumnul în stomac.
Închide ochii, îi deschide, punându-se sub control cu un efort vizibil.
Fie că e vorba de temperament sau atracție, nu pot fi sigur. Mă simt
amorțit în timp ce se întoarce la u฀ ă, probabil ca să mă vadă afară.
„Uite, îmi pare rău.” Îi ating brațul. Electricitatea îmi trece prin vârful
degetelor. King tragă aer în piept. „O să mă comport. Chiar vreau să
văd codul tău.”
Se dă înapoi, fără să ajungă la îndemână. "Nu. Aceasta a fost o greșeală.”
”
„Dă-mi o altă șansă, te rog. „Pot să mă comport profesional, jur.”
Se întoarce și mă lovește cu toată forța privirii. Ochii lui plutesc

peste gura mea, sânii mei, pe lungimea picioarelor mele goale.
furnicături s-au răspândit prin mine. "Pot fi. Dar nu pot.”
tremur iar. Simțurile mele trec în alertă, pericolul împletindu-se cu
entuziasm. E un prădător în cameră și are ochii îndreptați asupra mea.
— Trebuie să pleci, Kylie.

Ai. Nici măcar vocea lui sexy nu poate atenua respingerea. Mă întorc
spre u฀ ă, înghi฀ ind. Aerul din birou este electric, făcându-mi părul de
pe ceafă să se ridice.
S-a întâmplat ceva între noi. Ceva ce nu prea înțeleg.
"Îmi pare rău." Caut mai multe de spus. „Nu am vrut

—”
„Nu sunt cineva cu care ar trebui să fii singur.”

"Ce? Nu înțeleg."
„Nu este o idee bună.” Capul plecat, corpul masiv conturat în roșu
de la apus, Jackson King arată ca un erou într-o carte de benzi desenate,
o ființă dintr-o altă lume.
”
„Rege, spun eu și fac un pas înainte.
i se ridică capul și mă prinde cu albastrul ăla aprins. "Ieși."
Spatele meu lovește ușa și răsucesc clanța, nedorind să-mi dau

privirea de la marele Rege rău. Mușchii strânși și ochii
precaut, arată la fel de periculos pe atât de sexy. Dar nu mi-e frică. Vreau să-l
seduc.
Sunt nebun. Nu știu nimic despre seducție. Aceste sentimente sunt o

nebunie. Încerc din nou, pentru ultima dată. „Încă vreau să-ți testez codul. Ai
putea să-mi e-mail. Sau ceva."
”
"Nu, el spune. "Nu pot." Buzele lui se răsucesc într-un zâmbet mizerabil.
"Părăsi. Acum." Glasul i se înmoaie. „Cât mai ai o șansă.”
Ce vrea sa spuna? Nu stau să aflu. Închid

ușa prea tare și se trântește.
„Și stai afară”, mormăi eu, cu obrajii ardând.
Cel puțin secretara lui nu este aici să fie martoră la umilirea mea.
În timp ce mă îndepărtez, un sunet torturat ruptură din biroul lui King.

Un sunet inuman. Aproape ca un urlet.
~.~
Jackson
Îmi scot hainele în parcare și le arunc în portbagaj. Este nesăbuit. Mai sunt
mașini în lot și nici măcar nu e întuneric, dar trebuie să fug. Luna crește, ceea
ce îl face pe lupul meu mai înfuriat decât de obicei. Aceasta este problema. Nu
omul micuț cu gura inteligentă și îmbătătoare care numește totul așa cum
vede ea.
Pieptul îmi tremură cu un mârâit când mă gândesc la pericolul în care se

află Kylie. Lupul meu vrea să o protejeze de toate amenințările. Dar, desigur,
singura amenințare la adresa ei sunt eu.
Garrett m-a avertizat că asta se poate întâmpla. Tucson alpha are un pachet
strâns. Lupii lui sunt toți sănătoși, bine adaptați.
El și cu mine avem o relație slabă – sunt un lup singuratic la marginea teritoriului
său. Garrett continuă să întindă mâna. Nu doar pentru a-și afirma conducerea –
deși nu ar fi prea alfa dacă nu ar încerca – ci pentru a mă salva de răul lunii. Lupii,
în special lupii mari, dominanti, pot înnebuni dacă așteaptă prea mult pentru a-și
lua parte. Dacă voi afișa vreodată semnele, Garrett a spus clar că mă va doborî. I-
am spus să-și aducă cei mai buni luptători pentru a fi sigur că poate termina
treaba.
Nu pot fi deranjat cu un partener. La naiba, nici măcar nu vreau un rucsac,

nu după ce m-a alungat pachetul de naștere. Sunt un lup singuratic, sau aș fi,
dacă nu l-aș fi luat pe Sam. Dar asta era diferit. Sam are nevoie de mine, iar lupul
meu îi place copilul.
Lupul meu îi place mai mult decât Kylie. Vrea să o revendic, dar pretinderea
unui om este periculos. Știu care sunt consecințele de a-mi lăsa natura bestială
să scape. Oamenii sunt răniți.
Nu pot lăsa să i se întâmple asta lui Kylie.
Închid ochii și las căldura să mă consume. Celulele se rupe. Rearanja. Este
nedureroasă, dar necesită concentrare și necesită energie. Coborând în patru
picioare, alerg în spatele mașinilor, ieșind din terenul acoperit cu panouri solare,
spre pământul stâncos al deșertului. Urc direct pe coasta muntelui, alergând să
ajung în spatele crestei pentru a se acoperi.
Nasul coborât pentru a urma o urmă de iepure, mi-am lăsat lupul să conducă.
Nu mai fii CEO. Gata cu firma sau cod. Gata cu Kylie cu miros, îmbătător și interzis.
Durerea confuză de pe fața ei când i-am spus să iasă...
O lungă perioadă de timp, alerg pe munte, evitându-mă în și ieșind din copaci și tufături,
întinzându-mi mușchii. Soarele se rață sub orizont, iar luna răsare, strălucitoare și plinuță,
luminând panta muntelui.
Prind un parfum familiar de lup cu o clipă înainte să văd un fulger negru și o pereche de
ochi chihlimbari. Îmi încordez picioarele din spate și sar să mă abordez pe celălalt lup, lovindu-
l pe tânărul mascul pe o parte și ciugulindu-i urechea.
Sam este slăbit pentru un schimbător – încă mare după standardele lupilor. Fratele meu
tânăr de haită țâșnește și mușcă înapoi până când eu mârâi și îmi arăt dinții. Sam își bagă
coada și se văică, oferindu-și burta și gâtul.
Îi lins urechea și îl las pe copil să se ridice în picioare. Jocurile de dominare și supunere

sunt doar asta între noi: jocul. Este cel mai apropiat lucru de distracție pe care mi-l permit.
Dacă nu ar fi copilul – pachetul nostru de doi – nu aș interacționa cu nimeni la nivel personal
– nici uman, nici schimbător. Dar Sam refuză să plece.
Își amintește cum este să fii singur.
Îmi ridic botul și trap, știind că Sam va urma.

În seara asta, vom alerga și vom vâna exact așa cum am făcut în munții din California, unde
l-am găsit pe Sam înfometat și pe jumătate nebun, cu latura lui umană aproape pierdută. Se
pare că știe ce nu pot explica. În seara asta, eu sunt cel care are nevoie de salvare.
Kylie
Au trecut trei zile și nu l-am văzut o dată pe Jackson King. Nu de când m-a dat afară
eu din biroul lui. Trei zile de retrăirea conversației noastre iar și iar. Îmi spun să trec
peste asta, dar sunt obsedat de King de ani de zile, iar această îndrăgostire a înflorit
de la întâlnirea în lift.
Munca durează. Stu mă ține ocupat cu instalarea de noi firewall-uri și alte

chestii plictisitoare.
Între timp, am purtat fuste și tocuri în cazul în care îl revăd pe King. Nu că
vreau să-l impresionez. Vreau doar ticălosul ăla mare să vadă ce-i lipsește.
Oh, cu cine glumesc? Încă vreau să mă observe. Să intri în biroul meu și să

mârâie la mine, să mă apleci peste birou, să-mi ridic fusta și... mmm.
Sfântă cinste, Batman.

„Kylie? Te simți bine?"
Stu și restul echipei se uită la mine de la masa de conferință.
"Desigur." Mă ridic și încerc să-mi amintesc ultimele minute ale întâlnirii,

dar tot ce am sunt fanteziile lui Jackson King. La naiba. „Nu am vrut să merg
pe screensaver. Trebuie să am nevoie de mai multă cafea.”
Cineva râde de comentariul meu de economizor de ecran, dar nu este un

sunet frumos. mă în฀ epenesc. Sunt cel mai tânăr din această echipă, dar
muncesc la fel de mult ca oricine altcineva. Poate mai greu.
Atât pentru găsirea tribului meu.
„Ai oftat mult.” Stu refuză să-l abandoneze.
„Tocurile mă omoară”. Ceea ce nu este o minciună. Le dau jos sub masă
și îmi frec picioarele de picioarele scaunului. Trebuie să mă întorc la
îmbrăcămintea obișnuită a blugilor și Chucks mâine. Screw King. Nu mă
îmbrac pentru niciun bărbat.
Întâlnirea se termină, iar eu tot scriu pe laptop, închizându-l doar când
Stu își sprijină șoldul de masa din fața lui.
pe mine.
„Te instalezi bine?”

"Sigur." Îmi păstrez zâmbetul rece. Îmi place Stu, dar plutirea lui constantă mă
deranjează puțin. El continuă să încerce să-și facă prieteni, dar am senzația că mă vrea
prin preajmă doar pentru că crede că sunt fierbinte.
Cred că asta explică de ce a vrut să mă angajeze.

„Bossman te-a dat jos?” spune Stu, iar eu mă ridic ca și cum ar fi aruncat
apă cu gheață peste mine.
"Ce?"
„Știu că a trecut pe la biroul tău acum câteva zile. De atunci nu ai mai
fost la fel de fericit.”
Holy Stalker, Batman. Nu că aș fi unul care să judece, dar totuși.
„Ești fratele meu mai mare, Stu? Mereu privind?"
„Nu, uh.” Se înroșește. Saracul baiat. Este evident în mine, dar

încearcă să rămână profesionist. Ceea ce este mai mult decât am făcut
cu Jackson. „Încerc doar să-ți arăt frânghiile. Mă simt responsabil,
pentru că te-am angajat.”
Mi-ai angajat sânii. Sinele meu snark îi ridică capul. Creierul meu
este doar la plimbare.
„Știu că Jackson King este un nume mare, dar nu este un tip drăguț.
Cam ticălos, de fapt. Are o reputație pe aici de a fi un prost regal.
Doamnele se îndrăgostesc mereu de el.” Acum, Stu pare plângăcios și
gelos. „Dar el îi tratează la fel ca orice angajat. De-abia spune un cuvânt
care să nu fie nepoliticos.”
„Sunt bine, Stu. Nu a spus nimic nepoliticos. Și îmi place să lucrez
aici, până acum.”
„Ei bine, grozav.” Stu aruncă în jur. „Ai planuri pentru weekend?”
Geme.
”
„Stătând cu iubitul meu, Stu mint vesel.
împinge de pe masă, departe de mine. Bineînțeles, am tot trimis
vibrații Nu sunt interesat de zile întregi, dar acum că crede că un bărbat
m-a revendicat, în sfârșit ia un indiciu.
Nemernic.
„Corect”, spune el. „Ei bine, am plecat la întâlnirea cu Finanțe. Stabilim

un proiect pentru a le testa structura înainte de următoarele depuneri de
10 Q. Care este într-o săptămână. S-ar putea să am nevoie de tine.”
"Grozav." Prefac entuziasmul față de promisiunea orelor suplimentare și

îl fac pe Stu din punct de vedere psihic de la idiot la dickhat.
"Bine." Stu își îmbracă husa laptopului. „Mă îndrept în sus,
acum. Vrei să țin liftul?”
"Nu, mulțumesc." Ridic un răspuns sarcastic. „Voi urca pe scări. Am

nevoie de exercițiu.” Am scos un oftat când pașii lui se estompează.
„Te deranjează Stu?” O voce joasă mă face să trec și aproape să vărs

cafeaua peste mine. King se uită înăuntru, părând că este gata pentru
coperta GQ. „Voi vorbi cu el dacă este nepotrivit.”
"Nu. El este bine." Lordy, uitasem cât de largi sunt umerii lui. "Este bine."
bolborosesc. „Este pur și simplu incomod.
Toți tociștii sunt.”
"Suntem?"
îmi arcuiesc o sprânceană. „Tu, mai ales.” Rahat. Iată din nou serul
adevărului. „Ultima dată când te-am văzut, mi-ai spus să plec.
Nicio explicatie. Nimic. M-ai dat afară și nu mi-ai spus de ce.”
"Știi de ce." Vocea lui profundă și liniștită îmi face obrajii să se înroșească
și păsărica să torc.
Ca să-l ascund, îmi dau ochii peste cap. „Stu m-a întrebat același lucru
despre tine. Am vrut să mă asigur că nu mă deranjezi sau că nu ai fost
nepoliticos. Aparent, ai o reputație destul de bună, domnule rău.”
„Ce i-ai spus?” Maxilarul îi este strâns mai strâns decât în mod normal.
„I-am spus că ai pufăit, dar nu mi-ai dărâmat casa. Relaxați-vă." Zâmbesc,

iar tensiunea din el se u฀ urează pu฀ in. „Am omis partea în care mi-ai spus
că nu e sigur să stai.” Arunc o privire prin sala de conferințe goală. „Ceea ce
îmi amintește. Ai spus că nu ar trebui să fim singuri.”
Un grup de oameni trec pe lângă ușa deschisă, discutând tare.

„Nu suntem singuri. Și nu ar trebui.” Mă fixează cu o privire, iar părul

ciufulit îi cade peste obrazul scobit. Ar trebui să fie ilegal ca un bărbat să fie
atât de frumos.
„Cred că mă pot descurca cu tine.” Pot fi.
Ceva îi pâlpâie pe față. El își îndepărtează privirea. „Nu știi nimic
despre mine.”
”
„Știu că nu te-ai întâlnit niciodată cu nimeni, scap, mai ales pentru
a-i distrage atenția de la gândul care a pus durerea în expresie.
„Așa ai menționat. Încă mă urmărești, micuțule hacker?”
"Nu." Da.
Zâmbește de parcă știe că este o minciună.
Zâmbesc înapoi. "Mulțumesc. Mă descurc pe Stu. Dar e frumos să
pune pe cineva să mă verifice.”
„Dacă cineva de aici te hărțuiește, vreau să știu despre asta.
A intelege?"
Mă străbate un fior, dar îl ascund.
„Wonder Woman azi?”
"Ce?" Glug, înainte să-mi dau seama că vorbește despre cămașa mea. "Oh
da. Ei bine, tu ești Clark Kent.” Fac din cap spre costumul și cravata lui.
”
„Ai, „era se strâmbă. „Era un tocilar.”
”
Superman, corectez. „Și tu ești un tocilar.”
El ridică din umeri. „Tocilar miliardar.” Un rânjet se ascunde pe gura
lui abia din vedere. E frumos acum; ar fi uluitor dacă ar zâmbi. „Ca Iron
Man. Sau Batman. El este mai mult stilul meu.”
„Sau Lex Luthor. Poate că nu ești un erou.”

Zâmbetul care pândește în colțul gurii lui dispare, spre disperarea

”
mea. „Da, mormăie el. „Cu siguranță sunt tipul rău.”
"Glumeam. Nu ești un răufăcător.” Mă apropii și îmi pun mâna pe brațul lui înainte
să-mi amintesc de mine. „Te porți mare și rău, dar știu cum ești cu adevărat. Tu ești cel
care vine în ajutor. Îmi amintesc ce ai făcut pentru mine în lift.
”
"Nu, el spune. Ochii lui coboară până la mâna mea și până la fața mea. Îl scot și
dau înapoi, înroșindu-mă puțin. „Te înșeli.”
Întregul corp îmi încălzește din apropierea lui. Mă tot închide, dar
adevărul rămâne, încă stă aici. Știu că are ceva pentru mine. Doar că are
prea multă integritate pentru a acționa în acest sens. „De ce ești aici? Îți
marchezi teritoriul?”
"Pe mine? Tu ești cel care a pus-o pe secretara mea înapoi pe călcâie.”
— Nu am făcut-o, murmur, apoi rânjesc. „A fost doar o pisică mică

luptă. Și ea a meritat-o.”
Își ridică mâinile. „Bine, pisoi. Înveliți-vă
gheare.” Zâmbind, el pleacă cu pași mari, părând aproape... fericit?
Despre ce a fost vorba?
~.~
Jackson
Lupul meu se scâncește puțin în timp ce mă îndepărtez de micul meu

super-erou, dar el se comportă. Voia să închid ușa
și marchează-o cu parfumul meu, astfel încât oameni ca Stu să stea departe,

dar el este mulțumit că am putut să o vedem deloc.
Nu ar trebui să risc să mă apropii de ea, dar nu mă pot abține. Cel puțin
mi-am dovedit că pot fi în aceeași cameră fără să o sar. Îmi place că nu îi
este frică să mă tachineze.
Tu ești Clark Kent.
Dacă ar ști ea.
Sar peste lift, urc scările câte două.
Secretara mea îmi aruncă o privire uluită când trec pe lângă mine. Îmi dau
seama că sentimentul ciudat de pe chipul meu este un zâmbet.
"Domnul. Rege?" Mă întorc și parfumul secretarei mele lovește.
Dezavantajul de a avea un nas ascuțit.
— Da, Vanessa?
— Ai un telefon de la Garrett. Fără nume de familie. Nu te-aș deranja,
dar ai spus să-l supui...
"O să-l iau." De când Kylie s-a luptat cu ea, secretara mea a fost supusă. Încă devin greu
când mă gândesc la întâlnire. Dacă Kylie ar fi o schimbătoare, ar fi o femeie alfa. Perfect pentru
lupul meu. Suficient de puternică pentru a rezista regulii mele, suficient de sexy pentru a mă
ține înfășurată în jurul degetului ei mic. Suficient de dulce încât să mă țină tare, doar mă
gândeam să-mi pun penisul în ea. De nopți lungi alergând sub luna plină. La început doar noi
doi, dar, într-o zi, vor fi pui...
Scuturând din cap, ridic telefonul. Trebuie să fiu nebun de lună dacă mă
gândesc la pui.
"Rege?" Tucson alpha sună de parcă și-ar face vocea mai profundă. La
douăzeci și nouă de ani, este unul dintre cei mai tineri alfa din state. Ajută
faptul că tatăl lui duce o haită mare
Phoenix și susține revendicarea lui Garrett asupra teritoriului. „Am vrut

doar să fac check-in.”
Majoritatea alfa au o dungă de protecție. Garrett nu este diferit.
Dar nu sunt unul din haitele lui. Dacă vreun alfa ar încerca să mă
revendice, aș fi obligat să spun clar că nu sunt lupul nimănui.
Rapid și violent. Lupul meu tolerează „înregistrările” lui Garrett pentru
că îl consideră pe tânărul alfa ca pe un frate mai mic, cam ca Sam. Totuși,
Garrett și cu mine suntem atenți în interacțiunile noastre. Într-o luptă
pentru dominație, aș câștiga, dar nu am niciun interes să preiau haita lui.
Și ar fi păcat să-l depășesc, pentru că îmi place tipul.
„Garrett”, răspund eu. „Lună plină săptămâna aceasta.”

„De aceea sun. Tatăl meu găzduiește jocuri de împerechere pe haita de
lângă Phoenix. Am vrut să te invit să alergi cu noi.”
"Te duci?"
„Da. Băieții vor să adulmece niște lupi ei. Nu se vor împerechea,
dar le-ar plăcea să se pună în culcare.” Există mai puțin de douăzeci
de membri în haita lui Garrett, toți bărbați tineri, neatașați, ca el. Și
toți locuiesc în același bloc de apartamente. Un pic de fraternitate.
„Apreciez, dar nu reușesc. L-aș trimite pe Sam, dar i-am promis

că ne vom conduce proprietățile.
”
„Tata spune că ești întotdeauna spune Garrett amabil.
binevenit, banii mei sunt bineveniți. Sunt abia tolerat, stăruitor
chiar și pentru un lup singuratic. Sunt suficient de dominant pentru
a-mi deține teritoriul, dar asta nu înseamnă că vreau o haită. Am
evitat adunările de când m-a alungat pachetul de naștere.
„Nu există multe femei singure, dar s-ar putea să găsești una
care îți place.”
„Spune-i tatălui tău mulțumesc, dar nu, mulțumesc. Poate peste câțiva ani,
dacă Sam își dorește o pereche.” Nu vreau să insult Phoenix alpha, dar mi se
pare cel mai bine să fiu direct. Poate nu cel mai sensibil din punct de vedere
politic, dar sunt destul de mare, oameni în vârful picioarelor în jurul meu.
„Uite, King, nu-mi pasă deloc dacă te împerechezi sau nu.

Evident, nici eu nu mi-am luat partener. Dar trei bărbați din haita tatălui
meu au înnebunit luna în ultimii ani.
Este responsabilitatea mea să mă asigur că măcar te amesteci cu niște
femele, din moment ce nu avem niciuna aici jos.”
Ceea ce vrea să spună cu adevărat este: ești un lup singuratic trecut de
vârsta de treizeci de ani și un dominant și mai susceptibil să înnebunești
luna, dacă nu îți iei o pereche.
De asemenea, există cel puțin o femeie de lup în Tucson. Frumoasa soră
mai mică a lui Garrett este studentă la Universitatea din Arizona, dar nu-l
pot reproșa pe tip că a lăsat-o în afara ecuației. Oricum, nu că mă interesează
ea. Mi se ridică în minte imaginea sânilor întinși de la Batgirl a lui Kylie.
Nu un lup.
Garrett continuă: „Îmi aduc rucsacul să le dau
toate o șansă de a scăpa cel puțin de tensiune.”
„Nu știam că potrivirea face parte din fișa postului alfa, trăg eu târâtor.
”
„Știu că lupul tău este dominant. Fără haită pe care să alerge, trebuie
să fie pe moarte să aducă o lupoaică la călcâi.
Fiecare mușchi din corpul meu se strânge, imaginându-mi să-mi aduc
micul hacker la călcâi.
„În plus, având în vedere ratele natalității în rândul persoanelor care schimbă
schimbarea, este bine pentru haita dacă cei mai dominanti dintre noi se stabilesc și au
pui cât mai curând posibil.” Sună ca tatăl său. „De ce să o amâni?”
imi bat joc. „Spune burlacul cronic. Ce, mama ta a sunat cerând pui buni și
ai decis să-mi dai sfatul?
Orice alt alfa s-ar putea supăra și s-ar supăra de lovitura mea, dar nu și
Garrett.
"M-ai prins." Îi aud zâmbetul și este un mod bun de a-mi calma lupul, care este
enervat să poarte această conversație în primul rând. „Îmi dau seama că dacă are nunta
ta cu care să se găsească în paginile de bârfe ale societății schimbătoare, mă va lăsa în
pace.”
„Sunt cu tine acum. Mă voi gândi la asta luna viitoare. Sam ar trebui să-și
facă cu siguranță o prietenă.”
"În regulă." Garrett râse. „Te vom căuta. Ne vedem prin preajmă, rege.”
— Încă un lucru, Garrett. Renunț la toată jovialitatea. Cu noua atracție a

lupului meu față de un om, dintr-o dată nu sunt atât de sigur de propria mea
stabilitate. „Dacă o să înnebunesc vreodată luna, promite-mi că îl vei proteja
pe Sam. Și adu-ți tot pachetul ca să mă oprești. Tot ce este nevoie."
”
"Tot ce este nevoie, Garrett jură. Tăcerea atârnă rece și serioasă
între noi. Închidem amândoi fără să ne luăm la revedere.
Îmi bat degetele pe birou, avertismentul fiind o greutate în piept. Garrett a făcut ceea
ce trebuie, aducând în discuție răul lunii în cel mai tact mod posibil. Mă enervează că a fost
nevoie de acest memento pentru a mă face să mă retrag pe Kylie. Animalul din mine este
periculos și caută doar un moment de slăbiciune ca să se poată elibera.
Nu mai sunt teste ale controlului meu. Gata cu jocuri ca azi. Trebuie să stau
departe de Kylie. Pentru binele ei.
Îmi deschid laptopul, gata să mă cufund în muncă, când sună chatul.
Batgirl4u: Hei
Pentru o secundă, îmi trag răsuflarea, crezând că mi-am găsit dușmanul în

sfârșit – Catgirl, hackerul care mi-a spart codul cu ani în urmă.
Dar nu. Este Batgirl, cu B. Și este pe intranetul nostru, rețeaua privată pe

care o folosesc angajații mei. Numai că permit doar conexiuni cu echipa mea
executivă. Ceea ce înseamnă că am fost spart.
Regele 1: Cine este acesta? Tastesc, deși pot ghici.
Batgirl4u: Cine crezi?
Eu dau din cap. Regele 1: Drăguț truc, pisoi. Dar dacă ai timp să spargi
intranetul nostru, trebuie să-l fac pe Stu să-ți dea mai multe de făcut.
Batgirl4u: Doar îmi dovedesc valoarea. Ai putea să-mi trimiți codul pe

care ai vrut să-mi arăți
Cursorul clipește la mine.
Aceasta nu este o idee bună. Vreau să veghez asupra ei, dar nu pot. Astăzi,
am avut un moment slab. Am prea multe din astea
in jurul ei. Vă place sau nu, sunt periculos. Mortal. Ea crede că nu sunt un
răufăcător.
Ea greșește.
Îmi opresc computerul. E timpul pentru o altă alergare.
~.~
Kylie
După o oră de așteptare a răspunsului lui King, îmi opresc laptopul și

mă întorc acasă. Nu ar fi trebuit să-l batjocoresc așa. Mă făceam în
evidență și, dacă nu sunt atent, s-ar putea să conecteze punctele într-o zi
și să-și dea seama că sunt Catgirl.
Om înfuriat. Într-o zi cred că o să mă aplece peste biroul lui și să mă
tragă fără sens, în următoarea dată mă va da afară din biroul lui. Apoi se
întoarce la flirt. Și apoi mă ignoră online. Nu pot să țin pasul.
”
„Sfinte mesaje amestecate, Batman, Mormăi în timp ce închid
ușa de la intrare și îmi smulg călcâiele. Un lucru este sigur, nu mai port
acești pantofi pentru el.
"Eu eu? Tu acasa?"
Un bilețel de pe masă, în mâzgălirea bucală a bunicii mele, îmi spune
că a fugit la magazin, așa că iau poșta și scot plicul mare de manila fără
adresă de retur. Trag clapeta cu degetul mare și o desfac.
A apărut un pachet gros de hârtii, cu o scrisoare de intenție dactilografiată.
La naiba.
Inima mea încetează să mai bată.
Știm cine ești, Catgirl, și avem dovada să te îndepărteze.
Pentru a ne asigura tăcerea, aveți la dispoziție douăzeci și patru de ore

pentru a instala codul de pe această unitate de memorie în unitatea principală
a SeCure.
Dacă nu vă conformați, dacă deteriorați fișierele de pe unitatea

de memorie în vreun fel sau dacă vorbiți despre asta cuiva, vom
trimite acest pachet noului dvs. angajator și FBI.
Nu.
Mă chinui să respir în timp ce răsfoiesc restul paginilor pachetului.
Acestea includ toate dovezile de la intrarea mea în SeCure cu ani în urmă,
precum și acte de identitate și fotografii cu mine și părinții mei sub diferite
pseudonime.
Niciuna cu numele meu real.
La naiba, chiar și eu am uitat asta.
Capul îmi trezește, iar camera se învârte. Cineva
m-a gasit. Poate nu el, dar aceasta este o amenințare uriașă.
Să începem cu începutul. Există ceva în acest pachet care să mă bage la
închisoare?
Răsfoiesc din nou paginile.
Nu. Dar va ridica steaguri. SeCure mă va concedia, cu siguranță. Voi
pierde șansa de a lucra cu Jackson King, nu că se pare că am lucra
îndeaproape, dar totuși. La revedere șansa mea de a fi normal.
Dar nu pot să o fac și să rămân. Dacă cedez în fața acestor tipi, voi fi târfa
lor pentru totdeauna. Apoi, îmi vor cere să sparg în seiful cărților de credit.
Apoi altundeva. Nu pot face asta. trebuie să dispar. Așa cum am mai făcut
de un milion de ori înainte.
Merg în dormitor, iau o valiză din dulap și o arunc pe pat. Fără să mă

gândesc, mâinile îmi mișcă, împachetând cele necesare. Haine negre, câte o
pereche din fiecare lucru.
O pungă simplă de articole de toaletă.
Alergând din nou. Nu contează cât de mult încerc să depășesc Catgirl și
moștenirea părinților mei, trecutul mă ajunge mereu din urmă.
Dar ce zici de Mémé? Ne-am mutat de atâtea ori, încât nu vreau să o mai
târesc pe drum. De data aceasta, viețile noastre nu sunt în pericol. Nu e corect
să o faci să ridice și să se miște.
Pot să o părăsesc?
Ea este singura familie pe care o am. A renunța la ea pentru a o păstra în

siguranță este ca ceea ce mi-a făcut tatăl meu, când a încercat să mă bage la
internat după ce mama a murit. Nu l-aș lăsa și pun pariu că nici lui Mémé nu-i
va plăcea să fie lăsat în urmă.
Bine, deci ne-am mișca amândoi. Mémé poate face supă oriunde.
Trebuie să fugim. Trebuie să ne ascundem. Ce altă alegere avem?
Atât pentru șansa mea de a fi normal.

Deschid sertarul. Cămașa Batgirl se uită în sus
pe mine.
„Nu pot”, spun eu. „Nu sunt un super-erou.”

Sunt cu siguranță tipul rău, mi-a spus Jackson. Dacă ar fi știut.
Sunt dușmanul lui, oricât de rău sunt ei. Am crezut că am fost liber de vechea
mea viață. Am gândit greșit.
În trecut, îmi scăpam orice problemă – a mea sau a tatălui meu. Am fost
împreună. Mereu pe fugă, dar împreună. Mă simțeam în siguranță. Puternic,
chiar. Dar Luvru a spulberat asta. Înjunghiat în fața ochilor mei, tatăl meu a
plecat
pentru totdeauna. Aproape că am murit în puțul acela de aer condiționat,

sufocându-mă de propria mea panică. Nu m-am simțit niciodată în siguranță
într-un spațiu îngust.
În afară de lift, cu King.
Îmi amintesc de presiunea brațelor lui în jurul meu, de declanșarea
reflexului de calmare. L-am căutat când am ajuns acasă. Tot ce am găsit a fost
referire la posturi de yoga care implică blocarea bărbiei în stern pentru calmare.
Mâinile mari ale lui Jackson fuseseră mult mai bune decât o postură de
yoga. Radiaseră căldură și siguranță.
Dacă te hărțuiește cineva, vreau să știu despre asta.
Nu e adevărat. Nu este sigur. Nu pot avea încredere în el.
Dar dacă pot?
Bag hârtiile înapoi în plic, scriu o notă rapidă pentru Mémé și fug în camera
mea pentru o ținută nouă înainte să mă pot răzgândi.
Mi-am construit viața pe minciuni.

Poate că este timpul să încercăm adevărul.
~.~
Jackson
Luna strălucește argintie, luminând coasta muntelui. De obicei, alerg și

vânez cea mai mare parte a nopții când luna este atât de aproape de plină, dar
instinctul meu țipa să se întoarcă devreme. Nici din cauza ploii nu a fost.
Sam mă urmărește, ciugulindu-mi picioarele din spate, dar mă întorc și

mârâi spre tânărul lup, făcându-l să-și bage coada și să scâncească. Nu vreau
compania lui Sam, nu vreau niciodată, dar copilul
este umbra mea permanentă auto-numită. Când ajungem în partea din

spate a proprietății mele, înghețăm amândoi. Ploaia face imposibil să
parfumăm ceva, dar tonul ascuțit stabilit la o frecvență pe care numai
registrul caninilor ne spune că sistemul meu de alarmă a fost declanșat.
Sam mârâie, buza superioară ridicându-se pentru a arăta colți. El acuză

înainte, dând colțul.
Zbor înăuntru, prin ușa câinelui din spate, pentru a verifica interiorul.
Nu simt nimic neobișnuit. Mă schimb și trag de haine în timp ce merg în
camera de control să mă uit la fluxul de securitate.
O bicicletă singură stă sprijinită în afara porților de fier care înconjoară
partea din față a proprietății mele și o mică siluetă întunecată se îndreaptă
prin ploaie spre ușa mea din față. Un mârâit reverberează, jos în gâtul meu.
Cine naiba?
Sam sosește cu viteză maximă, colții sclipind și sare prin aer, cu labele
din față aterizează pe umerii intrusului și trântându-l la pământ.
Ia asta, nenorocitule.
Furie întunecată care îmi pompează prin vene, părăsesc camera de
control pentru a înfrunta oaspetele nedorit. Cobor treptele alunecoase și
traversez pietrișul îmbibat de ploaie.
„Cujo ușor.” Sunetul tremurător al vocii ei mă șochează ca un fir sub
tensiune.
Kylie.
”
O zguduire de frică îmi tremură corpul. „Oprit. Întoarce -te, trage. eu
Sam nu se mișcă, partea lui de lup nu lasă loc rațiunii umane, instinctul
său de a-și proteja și apăra terenul de origine prea puternic. Mulțumesc
destinelor, Sam nu și-a rupt carnea.
Micul meu hacker e inteligent – a rămas perfect nemișcat sub Sam.
Îl apuc de gâtul fratelui meu de haită și îl trag înapoi. „Am spus

oprit.”
Sam scutură din cap și își trage coada la sunet
de tonul furios al alfei sale. Face câțiva pași înapoi.
Mă uit în jos la intrusul nostru. Chiar și umedă, într-un hanorac și
blugi, e frumoasă. Ea zace în noroi, fără să pară atât de frică pe cât ar
trebui.
„Ce naiba cauți aici?”
Ea geme și începe să se miște, dar tresări, întinzând mâna spre
ceafa ei.
Ei bine, la naiba. O stâncă de dimensiuni bune zăcea lângă ea. Trebuie să fi făcut-o
a lovit-o când Sam a doborât-o. a grămăit ea.
”
„Trebuia să vorbesc
cu tine, oricine altcineva, aș grătar chiar acolo, în timp ce ei
stau pe spate în pământul de la picioarele mele. Dar nu Kylie.
Acea căldură nouă, ciudată, înțepătoare, ia stăpânire și țipă la
mine să o protejez – de Sam, de ploaie, de stâncă, de mine însumi.
O smulg de la pământ și o pun pe picioare, uitând să mă prefac că
e grea.
Ochii ei se rotesc, nefocalizate, de parcă mișcarea o doare capul.
„Uf. Wow."
Mă întind în jur și îi iau ceafa, cu degetele căutând până găsesc oul
de gâscă în creștere.
Ea tresări când o ating.
„Ești rănit.” Mă întorc și mă uit cu privirea la Sam, care își aplecă capul.
Ea se uită și la colega mea de casă. „Bine că ai fost prin preajmă,

altfel cred că Cujo m-ar fi mâncat. Este chiar a
câine?"
„Este în parte lup.”
„În parte lup, în parte ce? Garguila?”
Îmi suprim un zâmbet. Îmi place că ea scoate duhul ironic în ciuda rănii
sale. Dar apoi, este mecanismul ei de apărare implicit, așa cum am aflat în
lift.
o studiez. Ar trebui să sun la poliție sau să o sperie cumva să-mi respecte
limitele. — Ai de gând să-mi spui de ce naiba ai intrat în locul meu?
Ea își dă ochii peste cap. „Te rog, dacă aș pătrunde în casa ta, nu aș
împiedica obiectivele laser pentru a-mi anunța prezența. Iartă-mă, dar nu
am văzut soneria de la ușă acolo.
Ce femeie știe despre sistemele de securitate cu laser? Și nu țipă când

un lup uriaș o prinde de pământ?
„Nu-mi amintesc să te fi invitat. Cum naiba m-ai găsit?”
„Sunt un hacker, îți amintești?”

„Sau un urmăritor”.
"Același lucru." Mâna ei merge spre partea din față a hanoracului și aud
șifonul hârtiei. "Am ceva sa iti arat. Abia aștepta până mâine.”
O iau de cot și o conduc pe treptele lunete din țiglă italiană și în interiorul

conacului. Kylie se mișcă țeapănă, de parcă mai mult decât doar o doare
capul din cauza atacului lui Sam. Nu o împiedică să se uite în jurul meu, în
timp ce o escortez la baia de oaspeți de la etajul doi. Cumva, mă îndoiesc că
a ratat ceva. De ce e aici, într-adevăr?
O înclin prin ușa băii. Intenționam să-i iau un prosop și să o las să se

împrospăteze, dar mă regăsesc
strângând poalele hanoracului ei îmbibat.

"Ce faci?"
Trag materialul în sus. „Te scot din hainele astea umede.”
Culoarea îi infuzează obrajii, făcându-i ochii să strălucească.

Șuvițe din părul ei umed și castaniu i se lipesc de obraz și gât, o picătură de
ploaie îi curge pe gât. Vreau să-l lins.
Ea își lasă brațele slăbite și urmărește mișcarea hanoracului, lăsându-
mă să-l trag peste cap fără protest.
Penisul îmi palpește dureros de fermoarul blugilor când prind un ochi

de piele. Îi scot cămașa de corp cu hanorac și nu stă în decât un sutien roșu
cu dantelă și blugi umezi.
Pieptul ei se ridică și își ține privirea atentă pe fața mea, ca și

cum ar aștepta să văd ce voi face în continuare.
Ce voi face?
Știu ce vreau să fac. Vreau să dezlipesc blugii strânși și îmbibați și să o
aplec peste blatul de la baie.
Vreau s-o arunc din spate la fel de mult pe cât vreau să intru în acea minte a ei
deșteptată de bici și să aflu ce face ca femeia unică să ticăie. Și la naiba, da,
vreau să-mi înfund colții acoperiți cu ser în carnea ei și să o marchez pentru
totdeauna ca fiind a mea.
Ceea ce nu se poate întâmpla.

Arunc hanoracul pe podea și aud din nou foșnetul hârtiei.
Kylie se concentrează asupra hainelor aruncate, iar ea se aruncă spre

ea, rupând privirea între noi. Prins între stratul de cămașă și hanorac se află
un dosar manila,
pe care o preia și o îmbrățișează la piept, acoperind acele sâni perfecte din

punctul meu de vedere.
Își linge buzele uscate. "Domnul. Rege, înainte de a împărtăși asta cu
tine, vreau doar să-ți spun că, când am făcut ceea ce am făcut, eram un
adolescent îngâmfat care încerca să-mi demonstrez valoarea mea mie și
lumii hackerilor. Nu am luat niciodată numerele de card de credit ale
nimănui și nu am vândut niciodată nicio informație. A fost pur și simplu un...
Realizarea mă lovește ca un pumn în intestin. "Fata pisică."
Bineînțeles că se dracului de Catgirl. Singura persoană care mi-a spart
codul. Nu e de mirare că era nervoasă în legătură cu interviul la SeCure. Ce
naiba de joc juca ea, apărând la sediul meu, la mine acasă, de dragul naibii?
Singura breșă în securitate care m-a bântuit în ultimii opt ani tocmai mi-a
explodat în față. Din nou.
Îi smulg dosarul manila din mâini și arunc conținutul pe blatul de la baie.
"Îmi pare rău." Vocea ei sună mică.

La naiba.
Urăsc s-o aud diminuând, chiar și pentru mine, un alfa natural care cere
supunere din partea tuturor. Chiar și când sunt supărat pe ea.
„Ce dracu este asta?”

Întorc teancul de hârtii și o citesc pe cea de sus. La dracu
Nu. Furia se ascuți într-un sentiment mai mortal de conștientizare.
฀ antaj.
Cineva vrea să saboteze SeCure.
Sau este un joc elaborat pe care Catgirl îl joacă? Pentru că oricine la fel de
strălucit ca ea ar putea avea o strategie nevăzută să meargă aici.
Necazurile acestei fete și judecata mea despre ea au fost întunecate

de poftă.
Ea stă perfect nemișcată, cu mâinile ei mici încleștate
”
pumnii. „Îmi pare repetă ea.
rău, arunc hârtiile înapoi pe tejghea. „Ce naiba?
Ce vrei? De ce ești cu adevărat aici?”
Urăsc să văd lacrimile umplându-i ochii, dar mă opresc împotriva
instinctului meu de a o strânge în mine sau de a-i ucide dușmanii. Nu se
poate avea încredere în acele instincte.
Ea scutură din cap. "Nimic. Nu vreau nimic.”
Vocea i se clătinește la primul cuvânt, dar apoi își recapătă controlul.
„M-am gândit doar că dacă aș mărturisi eu însumi, nădușitorii își vor
pierde influența. Nu vreau să negociez cu teroriștii, știi?
„Tocmai ți-am oferit toate informațiile de care ai nevoie pentru a le

preda FBI-ului pentru a construi un caz împotriva mea. Evident, sper
că te vei mulțumi cu demisia mea.”
”
„Nu, mârâi, surprinzându-mă vorbind înainte să știu ce am de
gând să spun.
Dar nu am de gând să o las să plece atât de ușor. În lumea mea –
în comunitatea schimbătorilor – transgresiunile sunt tratate direct. Ele
nu sunt gestionate de polițiști sau demisii.
Pedeapsa este rapidă, de obicei fizică. Sau se cere, sau se oferă, și se
acceptă răsplata.
Ea tresări, umerii ei subțiri se scufundă. "Ceea ce ai de gând să
faci?" Vocea ei sună răgușită.
Sângele îmi curge spre penis la gândul că o iau la sarcină. Cu
fermitate. Îmi cobor vocea la un nivel periculos. "Ce crezi ca ar trebui
sa fac?"
„Ei bine” – își linge buzele pline, inteligența revenindu-i pe față –

„dacă aș fi în locul tău, aș vrea să-i prind pe acești nenorociți. Așa că s-ar
putea să mă țin ca momeală.”
La naiba, aproape că am încredere în ea. O greșeală enormă.
„Știi, monitorizează-mă îndeaproape ca să te asigur că nu mă
comport rău, dar așteaptă să vezi cine ia legătura și să-i oprești pe acești
tipi.”
Da, te voi monitoriza îndeaproape.
Urmăriți cum acele cupe roșii de sutien din dantelă îi ridică sânii plini
de viață. Monitorizează mirosul excitării ei, forma în schimbare a acelei
guri luxuriante. Buze sărutabile. "Înțeleg. Și cum ar trebui să pedepsesc
comportamentul tău greșit anterior?” Vocea mea este cu siguranță
profundă și răgușită. Dacă nu știe la ce mă gândesc, atunci e complet
nevinovată.
Dar ochii ei se dilată, sfârcurile trec prin țesătura ei
sutien. Asa e, iubi.
„Nu e milă pentru pisicuță?” Își pierde răsuflarea la cuvântul pisică,
ceea ce îl face să sune de douăzeci de ori mai sexy.
"Dreapta." O învârt și o aplec peste tejghea.
Palma mea se conectează cu buzunarul umed al blugilor ei înainte ca
creierul meu să cunoască planul. Face un trosnet puternic, satisfăcător
la fiecare nivel. Penisul meu se întărește la gâfâitul ei.
Kylie își aruncă capul, privind peste umăr, cu dinții descoperiți. Ei ii
place. Judecând după parfumul excitării ei — mult.
Loviesc celălalt obraz, mai tare.
La naiba, vreau să scot blugii ăia umezi de pe ea, să aflu ce culoare
poartă chiloții înainte să-i dărâm și eu. Dar dacă îi văd fundul gol, nu o
să mai rețină fiara.
Chiar și acest contact ușor peste hainele ei mă face mai greu decât o
piatră nenorocită și dinții mi se lungesc.
Din moment ce nu s-a speriat, continui să bat, palme puternice

care răsună pe țigla italiană. — M-ai spart, Catgirl? O lovesc iar și iar.
„Ce erai... ca doisprezece?” gâfâie ea. „Nu am luat niciodată
”
— nimic – jur…
Cincisprezece, ung.
Ultimul sunet de pe buzele ei sună prea mult ca și cum aș fi dracu-

o cu ea în loc să dau o palmă, iar viziunea mea tunele, lupul meu
gheare pentru a prelua controlul.
Mă opresc să mai bat, luptându-mă să-mi încetinesc respirația. Îmi
țin mâna pe fundul ei, pentru că, ei bine, gândul că nu mă ating de ea
mă omoară. — Am vrut doar să văd dacă poți, iubito? Acum că s-a
instalat, faptul că ea este Catgirl mă excită și mai mult. Fata asta m-a
spart când eram adolescent. E un geniu al naibii, iar eu leșin după
creierul ei aproape la fel de mult ca și corpul ei sexy.
Ochii mei îi întâlnesc pe ai ei în oglindă. Fața ei este îmbujorată,

ochii dilatați și sticloși. Mă întind în jurul ei și îi iau sânul drept,
strângându-l și trăgându-l înapoi pe pieptul meu.
”
„Fată rea, îi șoptesc la ureche și ea scoate cel mai drăguț geamăt.
Trebuie să o trag. Ca și în, o să mor dacă nu îmi bag penisul în ea acum.

Trebuie să o dețin complet. Pedepsește-o cu cel mai dur dracu din viața ei până
când ea țipă numele meu și învață că sunt singurul bărbat care își va sparge
vreodată codul dracului. Apoi o să o iau de la capăt, încet. Linge durerea. Fă-o să
vină iar și iar până când plânge.
Dar nu am încredere în controlul meu în jurul ei, așa că mă

mulțumesc să o răsturn pe spate, să o ridic de talie și
aruncând-o jos să stea pe tejghea. „Ți-a plăcut bătutul tău, iubito?”
„D-da.”
Iubesc onestitatea ei. Îi împing genunchii și îi aduc pe ai mei
degetul mare la cusătura blugilor ei, chiar peste păsărică.
Se arcuiește în mine și îmi prinde umerii, capul
căzând înapoi. „Jackson...” șoptește ea.
Împing pliul dur de material în cusătura ei, frecându-i până la clitoris.
Ea smucitură și scoate un strigăt nevoiaș. Degetele ei coboară și îmi

acoperă mâna, îndemnându-mă să-i dau mai mult.
Îmi scapă facultățile mentale. Deschid butonul de
blugii ei și coboară fermoarul, despărțind cele două părți.
Chiloți asortati. Dantela rosie, ca sutienul. ฀ tiam eu.
Satisfacția mea este de scurtă durată pentru că o furtună de furie
suflă fierbinte pe călcâie. „Cine te-a văzut în astea, iubito?”
„C-ce?”
„Cine te-a văzut în chiloții ăștia drăguți ca naiba?” Mă duc direct în
fața ei, cu dinții care se văd. „Pentru cine porți astea?”
Îmi împinge umerii, dar, desigur, nu mă clin.

Puterea femeii umane împotriva masculului alfa schimbător? Fără comparație.
„Ce dă, Jackson?” E o frică reală în ochii ei și mă lasă ca un glonț. Flashul de
furie se evaporă, înlocuit de nevoia de a-mi calma și proteja femela.
La dracu. O consider deja femeia mea.

” murmur eu. "Este
Îmi sprijin fruntea de a ei. „Îmi pare rău, greșit
să vrei să-l ucizi pe tipul pentru care i-ai cumpărat acelea?”
Ea scoate un râs tremurător. "Esti nebun."
Pentru că sunt un ticălos încăpățânat, aștept, tot dorind ca ea să-mi

răspundă la întrebare.
” mormăie ea.
„Nimeni nu i-a văzut,
naiba, roșește? Poate că e mai inocentă decât credeam.
"Nici unul?" Nu sunt în stare să țin neîncrederea în tonul meu.
Ea împinge din nou, dar am revenit la scopul meu inițial.

Cu un braț înfășurat în jurul taliei ei, o trag de pe tejghea să stea în
picioare și îmi înfund degetele în pantalonii și chiloții ei.
La naiba, da.
Căldura umedă a miezului ei îmi alunecă degetul, trimițând o lovitură de

poftă prin mine atât de puternic încât trebuie să trag în aer.
„Jackson.”
„Da.” Ea îmi poate striga numele cu vocea aceea răgușită oricând.
Îmi frec degetul mijlociu de-a lungul fantei ei plângătoare, răspândind

umezeala până la mugurul umflat al clitorisului.
Încă mă gândesc la fard de obraz. Îi este rușine că nu a fost cu nimeni
recent? Având în vedere felul în care se lipește de gâtul meu și geme în
momentul în care îi ating păsărica perfectă, cred că este o posibilitate
distinctă.
O mândrie bărbătească ridicolă mă învârte. Eu voi fi cel care o va
satisface. Mă forțesc să încetinesc în timp ce încercuiesc clitorisul ei,
mâna mea liberă alunecându-i ca să-i prind fundul și să-i trag pelvisul
mai aproape.
Ea macina peste degetul meu.
”
„Fata lacomă, i- murmur eu. Dacă i-aș fi dat jos chiloții, aș face-o
ai bătut păsărica, dar potrivirea e prea strânsă.
Respirația ei se bâlbâie în timp ce înșuruez un deget în ea strâns
canal. Îmi lucrez călcâiul mâinii împotriva clitorisului ei.
Ea se ridică în vârful picioarelor și mă gheare pe ceafă, unghiile mă
înțepenesc așa cum o femeie își marchează partenerul.
Dinții mi se ascuți în gură și îmi strâng buzele pentru a nu o marca, eu
însumi.
Pelvisul ei se ondula înainte și înapoi în împingeri lacome.
Trec un al doilea deget în interiorul ei. "Ești asa de. La naiba.
Strâmt."
Ea se înțepenește ușor, deși mă refeream la asta
compliment, dar i-am mângâiat peretele interior și i-am lovit punctul G.
Mușchii ei se strâng și devine și mai umedă.
„La naiba... nu... vreau să spun, da. Oh te rog!" Ea atârnă de gâtul meu, cu
sânii apăsați în mine în timp ce își pompează șoldurile peste degetele
mele.
Mă simt ca un lup pubescent, gata să vină în pantaloni.
Dar asta este pentru ea, nu pentru mine. Am intrat și ieșit din ea, lăsându-
mi degetele să se lovească cu forță până când ea țipă și își prinde interiorul
coapselor. Mușchii ei interni se contractă și îmi trece peste degete în cea
mai tare afișare de orgasm feminin pe care am văzut-o vreodată.
Am făcut asta. Lupul meu rânjește de satisfacție.

Când orgasmul ei dispare, îmi scot degetele și îi revendic gura,
deschizându-i buzele cu limba. Îi trec o mână în jurul bazei capului pentru
a o ține ostatic și a jefui, îi poruncesc să se supună.
Ea face. Ea deschide pentru mine, apăsă trupul ei ucigaș

împotriva mea, mă sărută înapoi.
La naiba.
Cu mare efort, rup sărutul.

Ea se uită în sus la mine, frumos dezordonată de ploaie și asaltul meu.
„Asta înseamnă că suntem pătrați?” Sună fără suflare.
— Nici măcar aproape, iubito. Îmi ești dator și intenționez să colectez.”
Privirea ei coboară asupra mea înțepenită. "Cum?" Ea nu așteaptă

răspunsul, dar se cufundă în genunchi.
Scârțâitul unei plăci de podea pe hol mă face să blestem în interior. O
smulg înapoi în picioare înainte să-i dăm lui Sam un spectacol. De ce naiba n-
am închis ușa băii?
Deși sunetul este suficient de moale, am crezut că îi va fi dor, Kylie tresări,
întinzându-și gâtul pentru a vedea în jurul umărului meu.
Fiecare celulă din corpul meu strigă după mine să ajung la clanța ușii, să închid
ușa și să-i spun să continue, te rog.
Dar nu, Kylie este umană. Și angajatul meu. Pentru că eu sunt
ținând-o pe picioare, unde o pot urmări.
Ține-ți dușmanii mai aproape.
Am mers deja mult prea departe cu ea. Mai departe, și aș marca-o, și apoi
aș avea o lume de noi probleme pe mâini.
Forțând reținerea, trag un prosop curat din dulap și i-l arunc. „Intra la dus
si incalzeste-te. Îți voi găsi niște haine uscate.”
O întorc și o propulsez spre cabina de duș,

dând o altă lovitură în fundul ei în formă de inimă.
Ea scoate un sunet scăzut de toc în gât și se uită
peste umărul ei cu căldură.
Musc înapoi un geamăt. Este nevoie de toată puterea mea de voință pentru a se întoarce
în jur și ieși, închizând ușa în urma mea.

Ginrummy
H
telefonul mobil emite bipuri. Este opt seara, iar el este încă la SeCure,
dar asta nu este neobișnuit. Nu este neobișnuit pentru jumătate din
angajați de acolo. Ei lucrează în timp flexibil și o mulțime de
programatori își fac cel mai bun lucru pe timp de noapte.
Domnul X cheamă.
Da, serios. Nemernicul se numește domnul X.
Nu știe câți oameni are sub el sau în spate. A făcut tot ce a putut să sape și
tot ce a venit a fost că domnul X nu există. Face parte dintr-un puternic grup de
crimă organizată.
Pai, indiferent. Și-ar face partea și ar deveni un om bogat.

Poate chiar o avertizează pe Kylie să se ascundă înainte ca FBI-ul să o ia. Sau nu.
Încă nu s-a hotărât cu privire la ea. El este atât mai atras, cât și mai respins de
ea acum că a cunoscut-o în persoană.
Își glisează ecranul. "Care-i treaba?"

„Se pare că amenințarea ta nu a fost suficient de convingătoare.”
Nu este o surpriză. Ea este Catgirl, la urma urmei.
"De unde ฀ ti฀ i?"

„Valigiile ei sunt împachetate. Am luat-o pe bătrâna cu care locuiește,
totuși. O vom lua de aici.”
Respirația i se blochează în piept și i se face rău la stomac. Ei bine, duh.
Desigur, acești tipi nu ar fi mai presus de răpire. Isuse, probabil că nici ei nu
sunt mai presus de crimă. Un fior îi străbate membrele. Ce vor face cu bătrâna?
Ce vor face cu Kylie?
La dracu.
El nu vrea să facă parte din toate acestea. Dar el vrea cele cincizeci de
milioane de dolari și ieșirea în siguranță din țară care i-au fost promise. Și
acesta este motivul pentru care s-a asociat cu bărbați precum domnul X. Ei
sunt dispuși să facă lucrurile grele. Tot ce trebuia să facă era să scrie codul.
Și e al naibii de târziu să dai înapoi. Da, are sentimentul că singura cale de

a ieși din asta acum va fi printr-un glonț în cap.
~.~
Kylie
Picioarele îmi clătinesc când intru în duș. S-ar putea să fiu încă ud, dar sunt
sigur că nu mai e frig. Degetul sfânt, Batman. Și acum văd avantajul unui
partener sexual real. Îți fac lucruri despre care nu știai că sunt posibile.
În tot acest timp m-am mulțumit perfect să mă uit la porno și să-mi folosesc
iubitul cu baterie. Îmi scot blugii umezi și îmi dau jos sutienul și chiloții.
Cine te-a văzut în chiloții ăștia drăguți?

A întors cu adevărat agro peste vreun alt om imaginar? Un fior mă
străbate și pășesc sub jet de apă.
Este un steag roșu total? Poate că este la fel de înfiorător precum l-am
portretizat în lift. M-ar ține închis într-un dulap pentru biciuire?
Oh Doamne. Doar gândul la izolare într-un spațiu mic îmi face plexul
solar să se răsucească. Șterg gândul, concentrându-mă în schimb pe
partea de biciuire.
M -a bătut .
Un rânjet îmi desparte fața și mă întind înapoi pentru a-mi palma fundul,
care arde putin sub stropii de apa calda.
Delicios.
Serios, acesta a fost cel mai tare lucru care s-a întâmplat vreodată
mie.
Bine, da, este singurul lucru fierbinte căruia i s-a întâmplat vreodată
pe mine.
Cardul meu V nu a fost niciodată perforat. Am trăit o existență atât

de ciudată, niciodată în stare să am încredere în nimeni. Am început
facultatea la vârsta de șaisprezece ani, am avut câteva conexiuni
nesatisfăcătoare în care mi-am abandonat obiectivul de a da cu pumnul
și mi-am făcut mui în schimb. Deci da. Aceasta este viața mea sexuală pe scurt.
Total virgină, futută cu degetul de Jackson King în al lui
baie după ce a mărturisit că l-a spart când era adolescent.
Faptul că el m-a mulțumit pe mine și nu pe el însuși este un argument
împotriva factorului de înșelăciune. Dar cine sau ce l-a oprit când eram gata să-
l sug? A auzit ceva în casă.
Are un coleg de cameră? Iubita secretă?

Menajera? Băiat de la piscină?
Chiar dacă nu mi-a plăcut nici una dintre experiențele mele timpurii cu
bărbații, eram atât de gata să-i surprind mintea lui Jackson. Mi-a făcut gura
apă să-i gust penisul, să-i fac plăcere ca o vedetă porno.
Să sperăm că va mai exista o șansă. Îmi trec din nou mâinile peste fund,
reluând lovitura. Rezemandu-mi fruntea de faianta, imi duc degetele intre
picioare.
Ohhh. Niciodată n-am fost atât de umflat și umflat. Îmi imaginez pe

Jackson pășind în duș cu mine, cu corpul lui uriaș înghesuindu-mă pe spate
de perete. Îmi ordona să-mi pun mâinile pe perete și să mă plesnesc în
fund până când îl implor să se oprească, apoi mă prindea de șolduri și mă
trântea din spate. Îmi trag degetele în sus, unduindu-le între picioare.
Un al doilea punct culminant mă sfâșie și capul îmi înoată de căldură.

Respir adânc până când stelele se limpezesc, apoi închid spray-ul.
Când ies afară, hainele mele ude au dispărut și un prosop și

un hanorac MIT bine împăturit sta pe tejghea.
O rușine de jenă mă străbate. A intrat în timp ce eu mă masturbam?
Iau prosopul și mă usuc apoi îmi pun hanoracul cald. E uriaș pe mine,
căzând până la jumătatea coapsei ca o rochie pulover, ceea ce e bine, din
moment ce nu mi-a lăsat nici un chiloți. Îmi place să port ceva care îi
aparține. O trag la nas, respirând leșinul lui
aromă.
Nu mă pot opri să mă gândesc la degetele lui groase care se mișcă în
mine și mor deodată de pachetul complet. Să-mi împlinească cartea V de
către Jackson King ar fi cea mai bună împlinire a fanteziei hackerilor. Dar
nu, nu este vorba de bifarea unei casete sau de a avea o persoană celebră.
Este vorba despre atracția animală dintre Jackson și mine. Am simțit-o în

lift înainte să știu cine este.
Mi-a plăcut modul în care a preluat controlul cu mine acolo, la fel de
mult pe cât mi-a plăcut să fiu aplecat peste blatul de la baie pentru o
bătaie.
Caut o perie, dar aceasta pare a fi o baie pentru oaspeți. Nu există
nicăieri obiecte personale, doar articole de curățenie și hârtie igienică.
Îmi rup degetele prin părul ud și plec afară.
Casa – conacul, într-adevăr – este enormă. Urmăr scara curbată de jos și

urmăresc sunetele mișcării către o bucătărie imensă, deschisă.
Bărbatul care stă în spatele imensei insule cu vârf de granit și

mănâncă mezeluri din recipient cu degetele nu este însă Jackson.
”
„Oh, hei, Spun nebunesc, dând un mic semn de mână.
El este tânăr – de vârsta mea sau mai tânăr – cu părul blond, care
este zgârcit și umed ca al meu. Mușchii slabi ai brațelor lui sunt acoperiți
cu tatuaje, iar ambele urechi sunt întinse cu inele. Are purtarea nemișcată
a unui prădător și mă privește apropiindu-mă fără să mă mișc.
Trag în jos de tivul hanoracului lui Jackson. „Sunt, uh, Kylie, ofer,
”
sperând să primesc o prezentare înapoi.
„Sam.” Cumva am senzația că nu mă place.
La dracu. Jackson este gay? „Tu și Jackson sunteți…?”
Comportamentul lui rece sparge cu un zâmbet pâlpâit. "El este fratele
meu."
stau cu gura căscată. Clar că nu un frate de sânge. Nu arată nimic
deopotrivă. — Se pare că și tu ai fost... um, în ploaie.
Tânărul nu răspunde.
— Văd că l-ai cunoscut pe Sam. Vocea profundă a lui Jackson îmi trimite
tremurături prin corpul, ca după cutremure din punctul culminant al meu.
Clime. Plural. Pentru că el era cu siguranță responsabil pentru ambele.
Privesc de la corpul uriaș al bărbatului de munte și părul întunecat al

lui Jackson până la bărbatul slăbit și musculos și nu sunt convins că nu sunt
iubiți. Mai ales că Sam îl împușcă pe Jackson. Ce naiba? uite.
De ce mă face asta disperat să-mi revendic Jackson? Dar nu este dreptul

meu. Am probleme mari cu angajatorul și șantajatorii mei și trebuie să
facem un plan de joc.
„Vrei să vezi ce este pe acea unitate de memorie?” Întreb.

Plicul cu amenințarea și drive-ul a dispărut din baie în timp ce făceam duș.
Chiar dacă încă nu s-a întâmplat nimic groaznic, încă nu sunt sigur că am
făcut alegerea potrivită venind aici. Să ai încredere în altcineva decât în
familie. Îmi amintesc cât de rău a ieșit asta pentru tatăl meu.
”
Jackson îmi dă un semn cool din cap. „Da. O sa arunc o privire la el,
spune el disprețuitor.
Urăsc să primesc dispoziția asta. Adică, sunt un hacker până la capăt.
Trebuie să văd codul, să știu ce plănuiau. Mai ales că mă implică. „Pot să-l
văd?”
Jackson mă consideră pentru o clipă. — Nu te-ai uitat înainte de a-l

aduce aici? În ciuda faptului că tocmai am împărtășit cel mai tare și mai
intim moment din viața mea sus, el s-a întors la Mr. All Business. Fața lui ar
putea fi sculptată din granit.
Eu dau din cap. „Vrei să te uiți la asta acum?” Nu adaug cele care sunt pe
buzele mele.
„Vreau să mă uit la asta mai întâi”, spune el. "Singur."
Se declanșează soneriile de alarmă. Am făcut o greșeală aducând asta aici?
Nu mă ocup singur de lucruri? Acum soarta mea este în mâinile lui și încă nu
știu cum va juca lucrurile.
„Și eu sunt destul de bun cu hack-urile.”
Ochii i se îngustează. „Deci îmi amintesc.” Se uită la Sam. „Noul meu
angajat se dovedește a fi singurul hacker care mi-a spart vreodată codul.”
Nu pot să-mi dau seama dacă este încă supărat sau dacă detectez acolo o
notă de admirație.
„Și se presupune că tocmai a primit o scrisoare de șantaj prin care i-a cerut
să instaleze programe malware în sistemul nostru în schimbul tăcerii despre
identitatea ei de hacker.”
Ar fi. Lovitura mă lovește ca o grenadă de mână în plexul solar. Nu mă
crede? Desigur că nu. De ce ar face-o? Doar pentru că amândoi ne-ar plăcea să
ne dezbrăcăm unul pe celălalt nu înseamnă că ar trebui să avem încredere
unul în celălalt.
Doar că vreau să am încredere în el. Și probabil este doar dragostea mea
greșită de adolescentă, dar vreau cu disperare ca Jackson să aibă încredere în
mine.
Dar la naiba, poate că planul lui este să mă predea polițiștilor de îndată ce
știe cu ce are de-a face.
~.~
Jackson
Kylie palidează când spun că ar fi fost șantajată.

Dacă nu pentru durerea pe care am citit-o pe chipul ei, s-ar putea să fi rămas cu
gardul în legătură cu ea. Dar este atât de palpabil, jur că îl pot parfuma.
Și apoi această nouă parte din mine condusă de partener trebuie

să se apropie și să compenseze pentru că am rănit-o. Ea stă pe
partea opusă a insulei față de Sam, care a mâncat trei pachete de
mezeluri de când stăm noi aici. Mă opresc lângă ea și îi arunc lui
Sam o privire de avertizare în legătură cu carnea. Mătură imediat
pachetele goale, aruncându-le la gunoi, ceea ce, desigur, nu face
decât să atragă mai multă atenție asupra apetitului său carnivor.
”
„Ți-a fost foame, observă Kylie.
auzul lupului meu detectează zgomotul stomacului ei mormăind.
Nu vreau să o hrănesc. Ei bine, asta e o minciună, dar trebuie să o
scot din casă înainte să fac ceva de neiertat trupului ei fierbinte. Ea
nu stă în nimic altceva decât în hanoracul meu, care pare incredibil
de fierbinte, alunecând de pe un umăr. Știind că păsărica ei goală
este la doar o mână de mână, mă face să-mi bat pumnii pe blat.
— Ți-e foame, Catgirl?

Ea ezită o clipă, apoi dă din cap.
Îmi înclin capul, enervat că a mințit. Dacă Sam nu stătea acolo, i-aș da o a doua
palmă pentru asta. „Spune cu voce tare „Ce?”
”
spun eu încet.
"Minți. Vreau să te aud spunând asta cu voce tare, ca să știu

cum sună când minți.”
Se înroșează până la urechi și, de data aceasta, îmi face plăcere
să o fac să se zvârcolească. Am urmărit sute de angajați sau alți lupi
mă agită sub dominația mea, dar nu m-a încântat niciodată așa.

Vreau s-o dezbrac, s-o leg și s-o interoghez cu un cros.
Și acea imagine nu mă ajută să rămân deconectat. Deloc.

Dar ea se adună, ridicând bărbia. „Nu am venit aici să mănânc.”
”
„Sam, ia-i ceva, Eu comand. De îndată ce o spun, îmi
dau seama că va suna la ea. Fără obiectivul dinamicii haitei, ea îl va vedea exact
ca băiatul biciuitor pe care l-a descris în lift.
Pentru a înrăutăți situația, Sam îmi aruncă o privire de condamnare

înainte să se supună. Scoate un pachet de mezeluri, pâine și
condimente și începe să facă un sandviș fără să întrebe ce îi place.
Mă enervează mai mult decât ar trebui, dar stomacul lui Kylie se

plânge din nou și se uită apreciativ la mâncare, așa că îmi dau seama
că e în regulă.
„O să te duc acasă. O să vii la muncă mâine, ca și cum nimic nu s-
ar fi întâmplat. Anunță-mă dacă iau contact din nou,
” îi spun în timp ce Sam face sandvișul.
Ea scoate o pufătură nerăbdătoare, dar coboară bărbia.

"Da domnule."
Penisul meu devine greu. Auzind acele cuvinte, aceleași care, în
mod normal, mă enervează al naibii din partea angajaților care sărută-
mă, se simte ca o victorie totală. De data aceasta o imaginez în
genunchi la picioarele mele, privind în sus cu acei ochi frumoși, pătați
de aur, așteptând comanda mea.
Sam îi pune farfuria pe tejghea către Kylie.
„Mulțumesc, Sam.” Ea îl ridică și mănâncă cu suficientă poftă
pentru a satisface partea din mine care mâncărime, împinsă să o îngrijesc
confort.
„Trebuie să fac ceva?” întreabă Sam.

„Adu-i bicicleta de lângă poartă și pune-o înăuntru
spatele Range Rover-ului.”
El dă din cap și pleacă, iar eu mă întorc pe Kylie. „Dacă spui un cuvânt
nenorocit despre el că este băiatul meu care mă biciuiește, te voi apleca și te
voi bate din nou.”
Buzele ei se întind într-un zâmbet larg și ea scoate ultima firimitură de
sandviș din colțul gurii cu limba. Sclipirea roz îmi face penisul să se ridice din
nou. Abia o țin împreună cu fata asta.
„Este un frate adoptat. L-am primit ca un adolescent fără adăpost.”
„Hmm.” Ea mai mușcă. „Este un fapt care nu a fost niciodată raportat

despre tine.”
„Nu datorez publicului nicio parte din viața mea privată.”
„Sunt bun la păstrarea secretelor – de obicei.” Ea se înroșește din nou.
Îmi arc o sprânceană, încercând să-mi dau seama ce a făcut-o să roșească.

„Din anumite motive, a fi în preajma ta este ca și cum ai bea serul
adevărului.” Nu prea poate să mă privească în ochi și mi se pare atât de
atrăgător, încât mă întind spre ea, trăgându-i corpul de al meu, cu un braț în
jurul taliei ei și o mână în spatele capului.
— Ar fi bine să nu mă minți niciodată, fetiță, sau te voi părea rău.
I se prinde respirația, buzele pline despărțite. Mirosul amețitor al excitării

ei se ridică și îl face pe lupul meu să urle. Căldura îmi înțepătează pielea. „Îți
place să pedepsești.” Sună fără suflare. „Am avut atâta dreptate.”
"Ai făcut."
Înainte de seara asta, aș fi negat, dar cu siguranță mi-a plăcut la naiba să-i
bat fundul perfect. Îi ciugulesc buzele, gustând dulceața de acolo. Cu mare
efort, mă îndepărtez și îi iau bărbia. „Deci, adevărul. Cine crezi că ți-a lăsat
plicul?”
O linie se încrețește între sprâncenele ei. "Nu știu. Asta e
de ce vreau să văd codul. S-ar putea să recunosc stilul.”

Dau din cap. "Bine. Poate mâine. După ce arunc o privire.” Încă nu am
încredere deplină în ea și trebuie să mă uit la malware atunci când nu sunt
distras de prezența ei îmbătătoare. "Să mergem."
Trebuie să aduc această femeie înapoi în hainele ei și să o scot din mine
casa. Înainte să-mi pierd mințile complet.
~.~
Kylie
Nu vreau să merg acasă cu Jackson, dar sunt prea epuizat pentru o altă
plimbare lungă cu bicicleta pe ploaie. Chestia este că nu-mi place să merg în
mașinile altora. Sunt bine în sinea mea. Cunosc ieșirile și pot controla vehiculul.
Pot să dau geamurile în jos dacă mă mâncărime.
Sunt ușurat să văd că este un Range Rover și nu o mașină sport minusculă.

Mă urc pe partea pasagerului și îi dau adresa mea. Îmi țin mâna pe mânerul
ușii.
Jackson se transformă din nou în Mr. Silent, aproape dându-mi lovitura de
bici cu chestia caldă și rece. Știu că e interesat de mine.
Chiar dacă sunt fără experiență, sunt sigur de asta. Dar e ca el
nu vrea sa fie. Și nu e vorba de încredere, pentru că el era așa chiar

înainte de a-și da seama că sunt Catgirl.
Iese din aleea închisă și pe drum.
"Ce ți s-a întâmplat?" întreabă el încet.
Îmi întorc privirea spre el, iar el își ridică bărbia spre degetele mele
albe de pe mâner. „Spatiile restrânse.
S-a întâmplat ceva.” Fără să-l întreb, îmi sparge geamul un centimetru,
deși plouă.
Mi se închide gâtul. N-am vorbit niciodată despre asta, nici măcar
cu Mémé. Nici măcar nu sunt sigur că pot. Dar Jackson este adevărul meu
ser.
”
„Da, mormăi. „S-a întâmplat ceva.” Închid ochii împotriva amintirii panicii.
Pereții se închid în mine, umerii mei comprimați, capul incapabil să se ridice, întuneric de jur
împrejur.
Nu spune nimic, iar spațiul dintre noi se întinde ca

o invitație, un bazin de real în care aș putea sări dacă aș îndrăzni.
Pot sa? Să fii real cu cineva care nu este membru al familiei?
Nu. Moartea tatălui meu a dovedit că nu poți avea încredere în
nimeni decât în familie. Dar buzele mele se mișcă oricum. „Odată am
rămas blocat într-un spațiu îngust. Nu era nimeni în preajmă care să
ajute și mi-a luat ore întregi să ies.” Mă apuc atât de tare de mânerul
ușii încât s-ar putea să-l rup.
Jackson se întinde și îmi strânge mâna. „Îmi pare rău că ți s-a
întâmplat. Ești în siguranță acum, iubito. Ai propria ta ieșire. Mă voi
opri imediat dacă ai nevoie să eliberezi cauțiune. Bine?"
Ceva se strânge în plexul meu solar în timp ce chinul acelei traume

anume încearcă să iasă la iveală. Aspir adânc
respiratii. În niciun caz am să încep să plâng în mașina lui Jackson King. La

naiba să-l fi scos asta din mine.
"Hei." Îmi eliberează mâna și își contorsionează brațul pentru a împinge
plexul meu solar, așa cum a făcut în lift. "Ești bine." El începe să se tragă, iar
eu scutur din cap.
”
"Nu. Continua sa conduci. Nu este mașina, mă sufoc.
„Spune-mi restul”, cere el. Vocea lui este dură, ca și cum ar fi brusc
furios. La ce, nu pot să înțeleg.
Eu dau din cap. „Aruncă-l.”
"Nu se va intampla. Spune-mi, sau mă opresc și te ajut, iubito.”
Habar nu aveam ce ai vrut să spui, dar nu am vrut asta

”
să fie mare lucru. "S-a întâmplat ceva rău. Chiar înainte, murmură. eu
Mâna lui se strânge pe volan.

„Nu ceea ce crezi.” Îmi dau seama că ar putea merge cu ceva abuz sexual
sau molestare a copiilor pentru că fața lui a devenit absolut criminală.
„Nu sexual”. Gâtul meu funcționează. „Am văzut o crimă”.

Crimă. Cuvântul are o margine zimțată care încarcă spațiul restrâns al
vehiculului cu pericol. Pericolul în care mă aflu din acea noapte. „A trebuit
să rămân ascuns. Și apoi, după aceea, nu mi-am putut găsi calea de ieșire.
Presupun că șocul m-a derutat.”
Jackson blestemă. "Cati ani aveai?"

"฀ aisprezece." La un an după ce am spart SeCure și am crezut că sunt
cea mai deșteaptă fată din univers.
Îmi slăbește presiunea pe stern și își alunecă mâna în spatele capului
meu. "Mulțumesc că mi-ai spus."
Dau jos geamul până la capăt și las ploaia să-mi curgă fața, ascunzând
lacrima necinstită care a alunecat. De fapt, incredibil, mă simt mai ușor.
Ca și cum rostirea cuvintelor a eliberat lacătul pe întunericul pe care l-am
prins în piept acum opt ani. Se ridică de la mine, încă atârnat în mașină,
încă serios și deprimant, dar mai puțin intens. Îmi imaginez că este aspirat
pe fereastră, înapoi în eter. Oricare ar fi eterul.
”
„N-am spus niciodată nimănui, spun în cele din urmă, cu vocea ușor
răgușită din cauza lacrimilor reținute.
"Acum ai."
Un sentiment profund de confort se instalează peste mine ca o pătură.
Pentru prima dată în ultimii ani – de când a murit mama – nu simt că port
greutatea lumii pe umeri. Singur.
Cineva îmi împărtășește secretul și lumea nu a explodat.
Nu încă, oricum.
Poate voi plăti pentru asta mai târziu. Îmi las capul pe spate de tetieră,
răcorit de stropii ploii, liniștit de zgomotul ștergătoarelor lui Jackson.
Oprește în fața casei mele. "Ne vedem mâine."

Pentru o clipă, mă gândesc să alerg din nou. Am făcut ceea ce trebuie,
dându-i lui Jackson unitatea de memorie, dar dacă lucrurile se vor încinge,
dacă șantajatorii vor suna FBI, ar fi mai bine să plec din oraș.
Numai că gândul că nu-l vedem pe Jackson mâine este prea mult.

Deschid ușa și ies afară. „Da. Ne vedem mâine."
~.~
Jackson
Sunt uluit de nevoia mea de a o proteja pe Kylie. Vreau să omor

fiecare dragon care și-a arătat vreodată dinții. Pentru a repara greșeala
pe care a suferit-o. Și trebuie să fiu nebun pentru că, de îndată ce ajung
acasă, o cercetez, verificând bazele de date ale organelor de ordine și
asistenței sociale cu numele și numărul ei de asigurări sociale. Deloc
surprinzător, nu găsesc nimic.
Numele și numele pe care le-a folosit în cererea de angajare au fost
probabil falsificate. O fată ca ea, un hacker de calibru ei, ar avea
capacitatea de a crea identități false credibile. Ea putea accesa orice
Departament de Autovehicule, Biroul de Statistică Vitală. Puterea pe
care o poate exercita este uluitoare. Și totuși, nu a furat nimic de la
clienții mei când a spart SeCure. A fost un joc. Era doar un copil.
Oricare ar fi povestea ei, viața ei nu a fost ușoară. Nici un adolescent

se îndepărtează de a fi martor la crimă fără cicatrici.
Ar trebui sa stiu.
Nemulțumit, jur că voi continua să sap până când voi afla exact ce s-a
întâmplat cu micul meu hacker. Dar, deocamdată, am ceva mult mai presant
de cercetat. Pe un laptop cu energie spălată pe care îl păstrez doar pentru
testarea codului, deschid unitatea de memorie și studiez malware-ul cu care
ar fi trebuit să infecteze Kylie SeCure.
Nu are sens pentru mine, așa că încep să fac brainstorming

în ce unghi se îndreaptă.
Și mi-aș dori s-o las pe Kylie să rămână ca să putem privi împreună.
Mâine. Într-un loc public unde sunt mai puțin tentat să o ating.
Mâine, vom lucra împreună.
Nu pun la îndoială corectitudinea felului în care se simte,
pentru că nimic din efectul lui Kylie asupra mea nu are sens.
Doar Kylie. Numai Kylie are sens pentru mine.
~.~
Kylie
Luminile sunt aprinse în căsuța pe care am închiriat-o lângă

universitate. Am ales acea zonă pentru că este modern și există o mulțime
de restaurante și magazine la câțiva pași. Întotdeauna aleg locuri în care
este ușor de amestecat.
"Eu eu?" Deschid ușa și apoi mă opresc. Se simte ceva neregulat. Păr
înțepăt pe ceafa mea, intru, încercând să identific ce este diferit.
Nimic nu pare deplasat.

"Eu eu?" Iese ascuțit și sper că nu e deja în pat.
Mă uit în jurul bucătăriei și văd saci de cumpărături despachetate

pe podea. Soneriile de alarmă pornesc din plin.
Telefonul meu sună. Îl scot din buzunar și mă uit la cuvintele număr
blocat. În mod normal, nu aș răspunde niciodată, dar ceva nu este în
regulă, așa că glis pe ecran și pun telefonul la ureche. "Buna ziua?"
„Nu ați urmat instrucțiunile noastre.” Vocea este

generat de calculator. Un val de furie mă străbate.
„La naiba cu instrucțiunile tale.”
„Ne-am dracului de bunica ta. Ar fi trebuit să faci
ceea ce ți s-a spus.”
Gheața îmi inundă venele. Mă legăn în picioare. "Eu eu?" țip, alergând
prin casă.
„Instalează codul și o vei vedea din nou pe bătrână.”

Apelul se termină înainte să le pot extrage unul nou. Nu sunt
sigur ce aș fi spus. Cel mai probabil, o să vă omor nenorociților!
Mâna îmi tremură de furie în timp ce alerg din nou prin

casă. Desigur, știu că este inutil. Ea a plecat. Ei o au. Și nu am
de ales decât să dobor imperiul de miliarde de dolari al lui
Jackson King pentru a o recupera.
vreau sa fac vomita. Și țipă. De cele mai multe ori, aș vrea
să pun mâna pe oricine credea că răpirea unei bătrâne este
o idee bună și să-i bag în gât un agent de fragezat carne.
Kylie
Îmi pare rău, Jackson.

eu Decizia mea idioată indusă de îndrăgostire de a merge direct
la Jackson în loc să ies naibii de la Dodge
Mémé aseară a fost mai mult decât invers.
Am pus singura persoană pe care o iubesc, singurul membru al
familiei care mi-a rămas, într-un pericol teribil. Nu mă voi ierta
niciodată dacă i se întâmplă ceva. Așadar, în ciuda momentelor
captivante pe care le-am avut cu Jackson King, în ciuda dorinței mele
de a face o conexiune autentică cu el, de a avea încredere în el că ar
putea acoperi decalajul uriaș pe care l-am creat între mine și restul
lumii, compania lui va să coboare de mâna mea.
Mémé este mai important.
Trebuie să-i iau unitatea de memorie fără să trezesc suspiciuni.
Mă hotărăsc să merg cu direct.
Cu siguranță este o zi Chucks. Purtând o fustă scurtă de blugi, un
tricou anime și Converse-ul meu negru strălucitor, intru în SeCure la
6:45 am, mă gândesc că va fi deschis și sunt bancar.
că Jackson a ajuns devreme pentru a rămâne în vârful amenințării. Urc

scările până la etajul opt.
Luminile sunt stinse, ușile încuiate. Mă las pe podea în fața biroului
lui Jackson, mă sprijin cu spatele de ușa lui și îmi scot laptopul personal.
Nu am mai multe lucruri de cercetat — am stat treaz toată noaptea
încercând să urmăresc numărul de telefon blocat de la apelul
amenințător la o adresă IP, dar încă nu l-am blocat.
Cum m-au găsit? Am fost atât de atent, în toți acești ani.
Liftul bate. Îmi ridic privirea de pe ecran, cu degetele încă zburând

peste tastatură, căutând șiruri de date.
Jackson se oprește când mă vede. „Nu ai putut dormi?”
Mă ridic în picioare. "Nu. Tu?"
"Deloc."
„Ce ai găsit?” Mă duc cu să ne prefacem că suntem aliați și în această
tactică împreună. El ridică o sprânceană pentru a mă anunța că nu sunt
în regulă. El este la conducere, iar noi nu suntem o echipă. „Îmi pare rău.
Ar trebui să te sărut în fund și să-ți spun domnul Rege la serviciu?
”
„Mi-a plăcut când m-ai sunat domnule, spune el, deblocându-i pe a lui
ușa și trecând pe lângă mine.
”
— Pun pariu că ai făcut-o, mormăi, amintirea modului dominant în
care a fost tratat cu mine noaptea trecută revenind. Intru în spatele lui,
făcându-mă ca acasă în biroul lui uriaș, căzându-mă pe un scaun și
trăgându-mi laptopul înapoi. „Mi-am adus computerul personal pentru
a încărca malware-ul. Aș dori șansa să-l studiez, dacă ești gata să mă
lași să arunc o privire.” Frica și necesitatea au readus-o înapoi pe
bătrâna Kylie, cea
capabil să mintă pe oricine, chiar și pe Jackson King, criptonitul meu

personal.
Mă ignoră, cu fața de necitit în timp ce o scoate pe a lui
propriul laptop și îl aruncă în stația de andocare.
Prea agitat ca să stau acolo și să aștept ca el să mă considere demn de
răspuns, întreb: „Ar trebui să fac cafeaua?” Trebuie să aibă propria sa stație
de băutură personală la acest etaj.
Se oprește din mișcare, cu ochii mai deschisi în lumina soarelui care

pătrunde prin ferestrele lui de la perete la perete. E ceva de pradă în
felul în care mă privește. Ca și cum oferta mea de a face cafea l-a
încurajat. Ei bine, poate că are o chestie fetiș stăpân-sclav. El coboară
când este servit.
Cu siguranță era șef cu Sam, colegul lui de casă.
„Smântână, fără zahăr.”
"Unde este?"
„După colțul din dreapta. O vei găsi.”
Amuzant, dar s-ar putea să am reversul aceluiași fetiș
pentru că mă excită să-i aduc cafeaua.
Recunoscător pentru cheltuirea energiei maniacale care mă
stăpânește, mă strec din biroul lui și fac cafeaua. Este fasole proaspăt
măcinată de la Peet's, iar jumătate și jumătate sunt adevărate în
frigiderul de mai jos. Îmi fac și eu o ceașcă și mă întorc, exact când
sosește secretara lui.
Dacă privirile ar putea ucide, aș fi în douăzeci de bucăți pe podea.
”
„Nu-ți face griji pentru cafeaua lui, spun eu cu brio. „L-am prins deja.”
Îmi aruncă ochii în sus și în jos, buzele curgându-și când îmi vede
adidașii.
Îmi arăt cel mai strălucitor zâmbet în timp ce mă îndrept spre biroul lui Jackson.
— Cafeaua dumneavoastră, domnule. Mă întorc pe partea lui a biroului și stau
prea aproape în timp ce mă aplec ca un pisoi sexual să-l livrez.
Secretara lui rămâne cu gura căscată în prag.

”
— Ai grijă, pisicuță, sau te pedepsesc și aici, pe un ton mârâie el
subțire.
"Ce?" intreb eu nevinovat.
„Anulează-mi toate întâlnirile și închide ușa, Vanessa.
”
Avem de rezolvat o situație aici, îi spune el secretarei în timp ce își deschide
biroul și scoate o riglă de lemn.
O pune pe birou între noi, aruncându-mi o privire plină de sens.
În ciuda tuturor – în ciuda lipsei de somn și a îngrijorării de rău din cauza

lui Mémé, în ciuda sarcinii mele descurajante de a introduce unitatea de
memorie și de a accesa sistemul SeCure în următoarele douăsprezece ore, o
acuză de dorință sexuală pură trece prin
pe mine.
La naiba, da, poate să mă bată din nou.

O să vrea să facă mult mai rău când își va da seama ce am de gând să fac.
Iar acest gând atenuează pofta imediat
pe mine.
îmi întind palma. „Drive drive?”

Chiar nu sunt sigur că o să mi-l întindă, dar, după o clipă, îl scoate din
buzunar și îl aruncă în aer.
Îl smulg, iar el zâmbește la reflexele mele rapide.
„Vei rămâne în biroul meu în timp ce lucrezi la el.” Își ridică bărbia spre scaunul de
vizavi de el.
La dracu. Cum naiba ar trebui să intru în SeCure și să încarc malware-ul în

timp ce stau în biroul lui lucrând pe un computer care nu este conectat la
sistem?
Mă așez pe un scaun și conectez unitatea de memorie. Este un program sofisticat și nu
sunt pe deplin sigur cum funcționează, dar nu mă pot concentra să-l descopăr. În schimb, trec
în revistă tot ce am învățat despre hackingul SeCure în urmă cu opt ani. Desigur, știu că nimic
nu va mai fi la fel de data asta.
La naiba, am fost la serviciu doar de câteva zile. Cum se așteaptă să

instalez asta? Nu mi s-a dat încă acces de securitate la nimic. Dacă nu…
Care sunt șansele de a intra pe computerul șefului?

Iată-mă, stând în biroul lui. Dacă s-a conectat la sistem, pot să-i iau parola
sau poate chiar să încarc codul de pe computerul lui. Omul va trebui să
folosească toaleta la un moment dat, nu? Sau plec la prânz?
Inima îmi bate cu putere în timp ce contempl trădarea și

Jackson ridică privirea, de parcă ar auzi ritmul dezlănțuit.
Îmi țin capul în jos, de parcă aș studia foarte mult.
Va trebui să alerg după el în momentul în care termin, altfel voi pleca
cătușată. Mă gândesc la ieșiri. Casa scărilor duce în spatele clădirii. S-ar putea
să ajung la mașina mea.
Și atunci unde mă duc?
Nemernicii șantaji nici nu mi-au spus cum să iau legătura. Cum îl voi
recupera pe Mémé?
O frică teribilă, îngrozitoare, mă lovește ca un șoc electric la coloana
vertebrală. Dacă nu intenționează să o dea înapoi? Dacă e deja moartă, cu
trupul ei întins undeva în deșert?
Ar fi trebuit să-i cer să-i aud vocea. Ce naiba e în neregulă cu mine?
Odată ce încarc malware-ul, nu voi avea niciun efect de pârghie.

Eu și Mémé vom fi amândoi de neutilizat. Voi lua toamna pentru
atac, iar Mémé moare.

"Ce?" Vocea lui Jackson trece prin birou.
Îmi ridic capul să-l găsesc privind o gaură prin mine.
Nările i se fulgeră de parcă ar mirosi ceva neplăcut.
Inima îmi bate mai tare. Am spus ceva cu voce tare?
„Îți simt agitația. Ce ai gasit in cod? Știi cine a făcut-o?”
Isuse, îmi simte agitația? Nu e de mirare că acest bărbat a construit

o companie de miliarde de dolari din nimic altceva decât un laptop.
Și mereu am crezut că este pipernicit din punct de vedere social. Poate
că stă departe de oameni pentru că îi poate citi prea bine, iar ei îl
plictisesc.
Mintea mea caută ceva să-i dea. „Cred că am fost înființat”.
Buza i se ridică cu dispreț. „Credeam că știm acea parte.”

„Vreau să spun din interior. Cum am obținut acest job? Un vânător
de capete m-a sunat din senin. Nu l-am vazut niciodata postat nicaieri.
Nu am aplicat niciodată la SeCure.”
Jackson palidează și jur că ochii i se schimbă din nou în albaștri.
Se ridică cu o expresie sumbră. "Ma intorc imediat." Iese pe u฀ ă,
închizând-o în urma lui.
Număr până la cinci, liniștindu-mi respirația. Apoi merg repede la
biroul lui Jackson și mă așez pe scaunul lui.
Am învățat în zilele mele de furt să deconectez frica atunci când
sunt la serviciu. Timpul a fost întotdeauna esențial și, dacă îți pierdeai
capul, slujba era la fel de bine ca și peste. Am învățat să mă scufund
într-o gaură neagră de concentrare. Nu mă concentrez pe nimic, în
afară de sarcina în cauză. Acesta este spațiul de cap pe care îl găsesc
acum, vederea mi se îngustează la solicitările de pe ecran în timp ce
cerne prin ecranele de conectare pentru a extrage parola lui Jackson. Găsesc douăze
nici un model vizibil. El trebuie să aibă unul diferit pentru fiecare autentificare.
Om destept.
Lucrez pentru a trece prin firewall și în codul infosec. Nu îmi permit să mă
gândesc la ce se va întâmpla dacă Jackson se întoarce înainte să reușesc eu.
Sau dacă nu pot intra.
Sau dacă nu-l lasă pe Mémé să plece.
Văd doar personajele pe un ecran. Un puzzle de rezolvat.
Șaisprezece minute mai târziu, am intrat.
Nu e timp de sărbătorit. Iau unitatea de memorie și o introduc în portul lui.
Îmi pare rău, Jackson. Îmi pare atât de rău.

Se lansează automat, codul se desfășoară în fața ochilor mei cu o viteză
fulgerătoare.
Mă ridic de pe scaunul lui, îmi iau lucrurile și ies repede afară. Nu-i recunosc
secretara. Călătoresc pe hol, de parcă mă îndrept spre baie și mă strec în casa
scărilor.
Opt povești. Apoi o parcare și voi fi în mașina mea.

Doar că știu deja că am fost luat. Nu-l lasă pe Mémé să plece. Cum ar putea
să mă încadreze dacă o bătrână spune o poveste despre a fost răpită?
Așa că tocmai am comis o altă crimă și am distrus degeaba singura

companie pe care am admirat-o vreodată.
Mai rău, am distrus tot ce aveam cu Jackson King. Și asta... asta aproape că
doare la fel de mult ca gândul că Mémé ar fi mort.
~.~
Jackson
După cum văd eu, acest atac trebuia să vină de la cineva din
departamentul meu Infosec.
Din păcate, asta o restrânge la 517 de persoane, localizate în toată
lumea. Doar 137 dintre ele sunt în această clădire. Dar pot începe cu
Luis, CSO-ul meu și Resurse Umane, pentru a obține câteva răspunsuri
despre angajarea lui Kylie.
Mă îndrept direct spre biroul lui Luis și intru fără să bat. E la telefon,
cu soția lui, probabil, pentru că pot auzi vocea feminină pe linie,
spunând o poveste lungă și lungă.
Luis se ridică drept, aruncându-mi o privire atentă în timp ce

încearcă să întrerupă monologul. "Îmi pare rău, dragă. Domnul.
King tocmai a intrat în biroul meu.
”
"Oh! Bine, sună-mă mai târziu, spune ea repede.
„Da”. Închide telefonul și îmi aruncă o privire sfioasă. „Soția mea este preocupată să-
l aducă pe copilul nostru în show-ul de talente din școală.”
Trebuie să i-o dau lui Luis. După toți acești ani în care am înlăturat
toate discuțiile personale, el încă face încercarea. Parcă vrea să-mi
amintesc că are o familie și este uman, așa că nu-i cer prea multe.
Nu că mă oprește vreodată.
„Ce ai aflat despre noul angajat în Infosec?” Întreb.
Sprâncenele lui Luis se încrețesc. „Kylie McDaniel? Ce vrei să spui?"
„Te-am rugat să cauți unde am găsit-o. Cine a verificat

a ei? Cât timp a fost deschisă această poziție?”
„Avem mereu posturi deschise. Mi-ai cerut să ne dublez echipa
Infosec în urmă cu trei ani și am lucrat la asta
aceasta. Este greu să găsești noi angajați. Este nevoie în medie de trei luni
pentru a ocupa un post.”
„Și această poziție a fost postată?”
„Nu este postat, nu. Folosim un vânător de capete. Atenuează timpul
pierdut prin trecerea la cerne prin solicitanții necalificați. Ea a căutat activ
candidați în ultimul an.”
„Și cum a găsit-o pe Kylie?”
Luis ridică din umeri. "Îmi pare rău. Nu m-am uitat în el. Este bine
cunoscut că plăcile hackerilor sunt folosite pentru aceste locuri de muncă.
Este logic să angajăm din grupul celor care înțeleg cu adevărat cu ce avem
de-a face. Facem excepții speciale pentru candidați precum Kylie. De
exemplu, cerințele oficiale de muncă necesită douăzeci până la douăzeci și
cinci de ani în domeniu. Dar abilitățile ei demonstrate, bazate pe testul
administrat de Stu, sunt folosite în locul anilor de experiență.”
Totul are sens și chiar sună plauzibil. Dar Kylie avea dreptate. A fost o
coincidență prea mare că i s-a trimis nota de șantaj imediat după ce a
început cu SeCure. Dacă hackerii ar fi căutat un intru, le-ar fi luat mai mult
de câteva zile să identifice și să pună murdăria pe fiecare angajat.
Mi s-a părut un cadru de primă clasă.

„Aș dori numele și numărul vânătorului de capete.”
„Este ceva în neregulă, domnule? Am crezut că ți-a plăcut fata, în ciuda
obrazniciei ei.
„Nu contează dacă o plac sau nu. Vreau să aflu mai multe despre practicile
de headhunting folosite pentru a ocupa cele mai sensibile posturi la compania

”
mea, răspund, folosind vocea mea cea mai autoritară.
Luis își pune instantaneu chipul calm și liniștitor. "Desigur domnule. Am

înțeles. Voi suna HR chiar acum și vă voi primi informațiile.” Își ridică telefonul.
”
„Nu contează, spun eu. „Voi merge și eu acolo.” Am nevoie să văd ochii
oamenilor, să fiu suficient de aproape pentru a le simți frica atunci când îi
interoghez. Mă îndrept spre lift și cobor până la etajul al patrulea pentru a-l vedea
pe directorul de HR.
Nu ajung mai departe cu ea, în afară de a primi numele

și numărul vânătorului de capete.
În acest moment, lupul meu se zgârie la suprafață, spunându-mi ceva despre Kylie. Îmi
e mâncărime să o văd. Aproape nevoie.
La naiba. Este posibil ca adevăratul partener al unui schimbător să fie om?

Pentru că nu există altă explicație pentru felul în care mă simt.
Doar dacă nu este doar instinctul meu care avertizează despre potențialul ei
pericol pentru mine.
Cu acest gând, urc scările câte două înapoi la biroul meu, nedorind să stau
liniștit într-un lift. Mirosul ei este peste tot, umplându-mi nasul de parcă ar fi în
casa scării cu
pe mine.
Ajung la biroul meu și deschid ușa.

Computerul meu este deschis și un program derulează rapid pe ecran.
Oh, la naiba.
Inima mă sufocă, blocată undeva între claviculă și gât. Palmele mele devin
umede; mi se pătrunde vederea de furie.
Spune-mi că nu este ceea ce cred că este. Spune-mi...

La naiba!
Cu un vuiet, îmi iau laptopul și îl arunc împotriva

zid, sfărâmându-l într-un milion de bucăți.
"Domnul. Rege!" Vanessa fuge în birou.
„De cât timp a plecat ea?” Sunt surprins cât de calm sună.
"Oh! Hm... vreo zece minute, domnule. De ce? Ce s-a întâmplat?

domnule? Este ceva greșit?"
O ignor și fug pe lângă Vanessa.
Casa scării.
Al naibii de casa scărilor. Nu e de mirare că am crezut că o miros
în ea. Așa a scăpat.
~.~
Kylie
Ajung la mașină și ies din parcare. Mă îndrept spre centru, dar habar
n-am unde să merg.
Polițiștii mă vor căuta acasă. E timpul să cauțiune. Am făcut asta de
cel puțin douăzeci de ori. Știu să-mi șterg existența și să pun una nouă
în alt oraș. O altă țară, chiar. Dar o să fiu al naibii dacă voi pleca din
Tucson fără Mémé.
Deci, am nevoie doar de unde să stau jos. Pentru a aștepta

Apelul șantajatorilor de care mă tem că nu vine.
Mă duc la Bank of America, unde am o cutie de valori. Poate pot intra
înainte ca FBI să avertizeze orice are legătură cu numărul meu actual de
securitate socială. Intru vioi în bancă, trăgând de tivul tricoului meu în
jos, dorindu-mi să fi purtat tocuri azi.
Îmi retrag toate economiile în numerar, le dau actul meu de identitate

și cer să am cutia de valori. M-au trimis la un birou să aștept. Trec trei
minute. Cinci.
Vă rog, lăsați acest lucru să meargă bine pentru mine.
Managerul supraponderal cu o coafură nouăzecistă revine cu cutia.
Slavă domnului.
Îl deschid și scot totul. Am pașapoarte și acte de identitate acolo,

împreună cu mai mulți numerar pentru urgențe. Îmi pun comportamentul
cel mai de afaceri și rezist nevoii de a îndesa totul în poșetă și de a alerga.
Îmi păstrez mișcările curate și clare. Nu este un gest sau moment irosit,
menținând în același timp exteriorul rece, calm și adunat necesar pentru
a evita suspiciunea.
”
"Mulțumesc foarte mult, îi spun directorului băncii cu un zâmbet
strălucitor. În timp ce plec, aproape că mă prăbușesc.
Dacă alerg acum, voi fi complet singur. Nu Mémé. Fara prieteni.
Nicio șansă de a menține stilul de viață normal pe care l-am adoptat.
Dar, dacă rămân, voi ajunge în închisoarea federală. În loc să mă urc
în mașină, încep să merg. Centrul orașului Tucson este mic, dar sunt
oameni peste tot și mă potrivesc. Mă duc pe strada Congressului, fără să
mă îndrept într-o direcție anume, doar că trebuie să mă mișc. A gandi.
Telefonul meu rămâne îngrozitor de tăcut. Cu siguranta ca

șantajerii știu că codul a fost instalat.
Deci da. Nu au nicio intenție să-l elibereze pe Mémé.
Găsesc o cafenea și îmi scot laptopul pentru a lucra din nou la
urmărirea apelului primit cu o seară înainte. Doar că am ceva familiar de
făcut îmi scade nivelul de stres. Restul zilei lucrez fără noroc. Până când
ferestrele se întunecă
iar barista îmi aruncă o privire murdară, știu că nu există speranță.
Nu vor suna.
Sunt oarecum surprins că cineva de la SeCure sau FBI nu a încercat
măcar să-mi sune telefonul, nu că i-aș răspunde.
Ies din cafenea și mă întorc la mașina mea. Nu este înconjurat de mașini de poliție sau
sechestrată, dar trec pe lângă ea, oricum. Nu merită riscul. În schimb, sun la Uber și folosesc
un cont fals pentru a mă duce la un hotel ieftin de lângă drumul frontal I-10. Rezerv o cameră
cu noua mea identitate și card de credit.
În camera de hotel, îmi dau jos pantofii și mă așez pe pat

cu cel mai bun și singurul meu prieten, laptopul meu.
Gândește-te, KK, gândește-te.
Ce fac acum? Conduceți din oraș? Urcăm într-un avion din țară? Ce
se poate face cu Mémé?
Sunt o femeie deșteaptă, dar nu îmi vine niciun răspuns. desenez
genunchii până la piept și legănesc înainte și înapoi.
~.~
Jackson
Îmi strâng tâmplele cu o mână în timp ce cealaltă se mișcă peste

tastatură. E patru dimineața
Fiecare angajat din Infosec și cu mine am lucrat toată ziua și noaptea
pentru a izola nenorocitul de malware, dar a dispărut peste tot. Am
implementat măsuri de urgență de transfer a datelor financiare a
milioane de utilizatori pe noi servere securizate, dar mă îndoiesc că
suntem suficient de rapidi. ei
probabil că au deja suficiente pentru a face pagube majore. Încă nu

știu ce caută. Acest lucru pare mai mare decât obținerea datelor
cardului de credit. Ar exista hack-uri mai ușor decât SeCure dacă asta
ar fi tot ce și-ar fi dorit.
„Spune-le tuturor din departament că nimeni nu se va duce acasă
”
în seara asta până când nu terminăm transferul, îi răspund lui Luis.
„Și dacă cineva respiră un cuvânt despre ceea ce avem de-a face aici, o
să-i fac fundul. A intelege?"
”
„Le-am spus deja, răbdare. „În spune Luis cu infinitul său
ce moment implicăm FBI-ul?”
„Nu până când nu vom rezolva toată această situație. Nici măcar nu vreau
ca restul echipei executive să audă despre asta până când nu va fi limitat.”
Luis pare îndoielnic, dar dă din cap. "Da domnule."

Directiva mea are perfect sens. Ne aflăm într-o urgență de proporții
epice. Dacă vor ajunge în presă, acțiunile SeCure se vor prăbuși, iar
populația națiunii va deveni frenetică pentru furtul banilor și
informațiilor lor.
Dar am un alt motiv pentru a refuza să implic forțele de ordine.
Vreau să am de-a face personal cu Kylie McDaniel. Ea m-a trădat și trebuie

să mă uit în ochii ei și să înțeleg cum am făcut o asemenea greșeală. Trebuie
să mă asigur că nu se va mai întâmpla niciodată.
Și, mai este ceva. Ceva pe care nici nu vreau să recunosc este un
motivator, dar este.
Kylie nu ar supraviețui în închisoare.
E claustrofobă. Ar ucide-o.
Așa că aș prefera să iau dreptatea lupului pentru asta. Găsește-o pe

Kylie și fă-o să plătească în mod tradițional. Pedeapsa și rambursarea.
Ea va repara asta.
Chiar dacă trebuie să o țin prizonieră până o va face.
„Știm încă cum au trecut, domnule? Tu
suspectezi noul angajat? Am auzit că a dispărut astăzi.”
„Mă voi descurca cu oamenii din spatele asta. Rămâneți concentrat pe
limitarea dezastrului.”
"Da domnule."
„Rămâneți aici și supravegheați. Voi găsi cine a făcut asta și voi face
să plătească.” Prădătorul din mine trebuie să-mi vâneze prada. Trebuie să
o găsesc pe Kylie.
Luis trebuie să vadă înverșunatul lupului meu pentru că palidează
și dă din cap. "Da domnule."
Jackson
T
părul de pe ceafă mi se ridică în timp ce merg spre Range Rover în
parcarea acoperită cu panouri solare. Îmi ridic nasul în aer și
adulmec, dar tot ce miros este aerul rece de primăvară al deșertului.
Luna îmi face semn, îmi face mâncărimi să mă schimb și să o vânez pe

Kylie.
Ajung la vehicul și mă opresc.
Un cap întunecat este vizibil pe scaunul pasagerului mașinii mele. eu
știi imediat că este ea.
Corpul meu intră în modul de urgență, schimbarea asupra mea.
Nu știu ce să cred – cineva a ucis-o și a băgat-o acolo. Sau că așteaptă să mă
omoare. Sau s-a sinucis și și-a lăsat cadavrul să-l găsesc eu.
Știu că este Kylie și să ajung la ea este o urgență al naibii. Deschid ușa.
Nu e moartă. Nici măcar nu este rănită. Și nu ține o armă în mână.

Tot ce găsesc este o față palidă, striată de lacrimi, punctată de ochi uriași și
nenorociți.
Ușurarea și furia îmi inundă simultan venele. O scot din mașină de
încheieturile ei și trântesc ușa.
Nu simt miros de frică pe ea, dar e docilă, de parcă știe că merită mânia mea.
Evident că s-a predat mie, ceea ce nu are sens logic, dar lupul din mine aprobă.
„Pisicuță, trebuie să fii nebună să apari aici în seara asta.”

O singură lacrimă îi urmărește fața. Ea își mușcă buza și dă din cap. „Da. Sunt
nebun."
„Ai treizeci de secunde să te explici.” Nu mă aștept să aibă o explicație – nu
pot înțelege nimic care ar putea să-i scuze comportamentul, dar trebuie să aud
ce are de spus.
„Când am ajuns acasă aseară, bunica mea nu mai era.

Au luat-o.” Mai multe lacrimi curg în ochii ei frumoși, iar parfumul lor îi face ceva lupului
meu. Fiecare celulă din corpul meu strigă la mine să o protejez, să repar orice a făcut-o să
plângă. „Au sunat și o voce generată de computer a spus că ar fi trebuit să fac ceea ce mi-au
cerut să fac.” Încă două lacrimi îi urmăresc obrajii.
Sunt gata să-i sfâșie pe nenorociții ăștia cu dinții. Nici nu ar fi nevoie să mă

schimb pentru a o face.
„Memé este tot ce am. Prostul de mine. M-am gândit că o vor da înapoi dacă
instalez codul. Dar, sunt sigur că e moartă. Am fost perfect pregătit să iau
căderea pentru ruinarea SeCure. Îmi pare rău, Jackson. Te-am dat jos, dar voi
face orice ca să te ajut să o repari. Știu că nu ai de ce să mă crezi. Știu că ai și mai
puțină încredere în mine. Dar sunt aici. Eu mă ofer
depinde de tine." Își întinde încheieturile de parcă aș avea cătușe.

„Sună la poliție, dacă vrei. Dar știi că îți sunt mai util în afara închisorii.
Și cu siguranță vreau să-i fac să plătească pentru ceea ce au făcut
pentru... Fața ei se mototolește și sunt neputincioasă să fac altceva
decât să o trag de pieptul meu.
Corectitudinea trupului ei față de al meu îl liniștește pe lup.
„E posibil să nu fie moartă.”
Kylie îmi strânge cămașa cu nasturi în pumni ca ea
lacrimile îl udă. „De ce ar ține-o?” ea se sufoca.
Mirosul suferinței ei mă omoară. Ea are dreptate.
Bunica ei probabil a murit.
”
„Urcă-te în mașină, zic eu, mai burlancă decât vreau să o fac. Deschid
ușa. „Ești prizonierul meu până când ne dăm seama. Nu vei părăsi conacul.
Nu vei face altceva decât să mănânci, să dormi și să urmărești acest cod
nenorocit pentru a-l opri. Am în฀ eles?"
”
Ea dă din cap și se alunecă pe scaunul pasagerului. „Da, domnule,
șoptește ea. Sună atât de tristă și pierdută, dar lupul meu încă își ia respectul
ca pe o victorie.
A mea.
S-a întors la mine. Al meu de manevrat. Al meu de pedepsit.
A mea.
~.~
Kylie
Jackson nu vorbește în timp ce conduce la conacul lui. Nu-mi vine să

cred că nu mi-a pus un pumn în jurul gâtului și nu mi-a strâns. Sau sună
la poliție.
E supărat, încă. Îi simt furia, fierbinte sub controlul strâns în lesă.

Dar nu l-a împiedicat să mă învelească în brațe și să mă lase să plâng
pe cămașa lui.
Am avut dreptate să rămân în oraș. Este prima decizie corectă pe care o iau
făcută în mult timp.
Nu am avut niciodată încredere în nimeni decât în familie, dar ceva
despre Jackson King mă face să mă întorc, să-mi verific nesiguranța la
ușă și să mă ofer pe un platou de argint. E o nebunie.
Pentru că el îmi ține cu adevărat viața în mâinile lui acum. I-ar fi

fost atât de ușor să mă predea poliției. Ar putea face un caz ferm
împotriva mea. Și poate că tot o va face, după ce îl ajut să pună în
carantină datele infectate.
Dar, cumva, nu cred. Jackson se simte în siguranță pentru mine. Ca
acasă. Opusul singurătății absolute pe care am trăit-o mergând pe
strada Congressului, gândindu-mă la viitorul meu.
”
„Mulțumesc, spun eu răgușit.
Își întoarce privirea serioasă asupra mea. „Mă bucur că te-ai întors.”
"Mă crezi?"
„Împotriva judecății mele mai bune, da. Fac."
Mă a฀ ez cu spatele lângă scaun, epuizat, dar u฀ urat. „Voi face
orice pentru a ajuta. Nu mă voi odihni până nu o rezolv. Bine? I฀ i
promit."
Se întinde mâna și mă perie pe obraz. „Te voi ajuta și pe tine,
pisicuță. Voi angaja un detectiv privat mâine pentru a cerceta dispariția
bunicii tale.
Este un gest dulce, dar mă îndoiesc că un PI va fi capabil să găsească
ceva pe care un hacker nu ar putea. Totuși, lacrimi de recunoștință curg din
colțurile ochilor mei.

Nările lui Jackson se fulgeră, iar privirea lui se mută de la drum la fața mea.
Îndepărtează una dintre lacrimi cu un deget. „Spune-mi despre bunica ta. Ea
locuiește în Tucson?
Respir lini฀ tit. „Ne-am mutat aici împreună.

Traim impreuna. Locuiesc cu ea de când... Mă opresc pentru că i-am spus
deja prea multe despre mine. Nu vreau ca el să pună totul împreună.
"De cand?" întreabă el tăios, de parcă știe deja.

”
„De când părinții mei au murit. Ea este toată familia pe care o am. Am
avut, modific, stomacul meu zguduit.
„E moartă, pisicuță? Îl știi în intestine? A ajunge
dincolo de frică. Da sau nu?"
Nu.
”
Ușurarea mă alunecă ca o pătură. — Nu cred, croak. Sunt fascinat eu
de încrederea lui Jackson pe instinctul instinctului față de logică. Un bărbat

cu un creier ca al lui? Dacă el are încredere, și eu am.
Jackson dă un singur gest din cap. „Atunci trebuie să spargem asta
codifică și găsește-o.”
Îmi îndrept umerii, mantaua scopului revenind.
Creierul meu se lansează să disece ceea ce am văzut despre malware. Îmi scot
computerul. — Te superi dacă lucrez în mașină?
„M-aș supăra dacă nu ai fi făcut-o.”

Conducem încă zece minute în tăcere, cu mine studiind codul nelansat
pe care l-am copiat mai devreme de pe unitatea de memorie.
Când ajungem la conacul lui Jackson, poarta automată se deschide, iar el
trage în alee. Îmi închid laptopul rapid și îl bag în geantă, privind în sus la
casă.
Câinele lup negru al lui Jackson stă pe treaptă și se uită la noi în timp ce mașina trece pe
lângă. În salutul lui îi lipsește bucuria cu coada ondulată a unui animal de companie normal.
Are o distanță, o calitate ciudată care face ca firele de păr de pe ceafa mea să se ridice.
” mormăi ca
„Nu sunt sigur că lupii ar trebui ținuți ca animale de companie,
el trage în garaj.
Jackson arcuiește o sprânceană. „Nu-l voi lăsa să te rănească.”
Nu-l voi lăsa să te rănească este destul de diferit de el nu va răni
tu. Capacitatea de a mutila sau răni este cu siguranță acolo.
"Cum îl cheamă?"
Jackson ezită, ca și cum câinele lui nu ar avea un nume, sau el
”
nu-și amintește. „Lupul, „Lupul? spune el în cele din urmă.
Asta e original.”
— Ține-o tot așa, pisoiule, și voi adăuga pedeapsa ta.
Mă străbate un fior, deși nu cred că este frică.

"Pedeapsă?" Îmi dau un cinste mintal pentru că rostesc cuvântul fără
ca vocea mea să tremure.
„Mmm hmm. Dar ne vom ocupa de asta mai târziu. În acest moment, avem de lucru.”
Coborâm din mașină și intrăm printr-o spălătorie și în bucătărie. Lupul ne întâlnește

acolo. Își dezvăluie dinții la mine, mârâind. El este și mai înfricoșător în plină lumină. Stă la
fel de sus ca talia mea, iar blana neagră de la ceafă este ciufulită de furie, ochii chihlimbari
privind fix la mine.
"Suficient." Jackson nu pare atât de îngrijorat pe cât ar trebui, în

ceea ce mă privește.
eu inghet. „Nu cred că mă place prea mult.”
Jackson mă împinge cu spatele de la u฀ ă, încă nepăsător.

„Este doar protector.” Câinelui îi spune: „Kylie rămâne cu noi. Vei avea grijă de ea, înțelegi? Îi
îndepărtează botul lui Wolf, iar câinele se întoarce și iese din bucătărie.
Respir tremurat. „Spune-mi din nou de ce ai un lup ca animal de

companie?”
Jackson ignoră întrebarea mea. "Haide. Te duc în camera ta.”
Renunț la dezamăgirea că am propria mea cameră.

Dar ce am crezut? Jackson m-ar lua în patul lui și m-ar îmbrățișa după ce
i-am făcut companiei lui?
O lovitură ca aceasta poate să nu pună capăt SeCure-ului, dar chiar
dacă izolăm potențialele daune, o pierdere a reputației poate submina
în cele din urmă bunăstarea întregii companii. Chiar și cu ajutorul meu
la curățare, daunele vor persista.
Îl urmăresc pe scări.
Jackson mă conduce într-un dormitor pentru oaspeți și aprinde o
lumină. Camera este amenajată cu gust, dar, ca și restul casei, îi lipsește
orice atingere personală. Am impresia că a angajat un decorator. „Vei
rămâne aici. O să dorm câteva ore înainte de a fi nevoit să mă întorc la
birou.”
”
„Voi sta treaz, spun imediat. Nu am cum să mă odihnesc, mai ales
acum că cred că munca mea poate ajuta la recuperarea lui Mémé. Îmi
scot laptopul din nou. „Am nevoie de sistemul tău, te rog. Pentru a ști
cum funcționează și se răspândește acest lucru. Și trebuie să știu ce face
echipa ta pentru a o opri.”
El ridică o sprânceană. „M-am gândit că l-ai spart deja. Dar, nu, ai
urmat calea ușoară și ai folosit computerul meu. Eu trebuie
fii cel mai mare idiot de pe Pământ care te-a lăsat singur în biroul meu.”
Se aplecă deja asupra mea, introducând parola pentru Wi-Fi-ul lui, apoi
conectându-mă la SeCure. Miroase divin.
Ca pinii și... puterea masculină. Da, știu că nu este un miros. Dar asta evocă
parfumul lui.
„Nu, nu ai fost un idiot. Ai crezut că poți avea încredere în mine. O să
mă compensez cu tine.”
Îmi prinde bărbia și îmi ridică fața. „Îmi place când te grăbești, pisoi”.
O înroșire se întinde pe pieptul meu și pe gât. — Pun pariu că da, spun

”
sec, roșind și mai mult când îmi amintesc că urmează o pedeapsă.
Ce va fi de data asta? O altă bătaie? Sper să fie ceva... și mai intens.
El explică ordinele pe care le-a dat echipei infosec pentru carantină și

mutarea datelor SeCure. Planul lui mi se pare solid. „Se pare că îl au bine în
mână, așa că voi lucra la urmărirea malware-ului până la sursă.”
"Bun." Îmi aruncă un sărut în vârful capului. „Trezește-mă la șapte

dimineața dacă nu m-am trezit deja.”
NU-MI VINE SĂ CRED. Mă joc acasă cu Jackson King. Directiva merge
direct la părțile mele obraznice, când îmi imaginez că îi smulg cearșafurile
de pe corpul gol și îl stârnesc.
Ieșiți din minte, KK. Mai este de lucru.
Jackson
mă trezesc cu colții căzuți și cu parfumul lui Kylie în nări. Nu e de

eu mirare că am visat să dețin trupul ei fierbinte în toate cele două
ore în care am dormit. Trebuie să fi marcat-o în fiecare poziție din
somn. Nu ar trebui să mă simt odihnită, dar frustrarea sexuală mă
pompează cu energie.
Revendicare. mate. Marcă.
Lupul meu iubește că e în casa mea. Mă forțesc să intru la duș cu

spray-ul rece ca gheața ca să nu mă duc să o vânez.
Nu ajută. Încă sunt gata să o domine când voi ieși. Urmează-o pe un

munte stâncos, doboară-o la pământ și-mi înfundă dinții atât de adânc
în carnea ei, încât va
฀ ipăt…
Da, și asta ar ucide-o. Ea ar țipa, bine, și nu ar fi da, Jackson.
Azi sar peste costum și cravată, optând pentru un buton în jos și

kaki. Angajații mei au lucrat toată noaptea, nu trebuie să prezint nimănui.
Mirosul lui Kylie mă lovește puternic în momentul în care ies din camera
mea. Penisul mi se umflă de fermoarul pantalonilor. O găsesc în camera
ei, încă lucrând.
Are un pix înfipt într-un coc dezordonat în vârful capului și nu arată
mai puțin frumos pentru că nu a dormit toată noaptea. În orice caz,
vederea ei trezită, muncind din greu pentru mine – în beneficiul companiei
mele – trimite o nouă lovitură de poftă să treacă prin mine. Bineînțeles că
nu o face pentru mine, o face pentru bunica ei, dar lupului nu-i pasă de
asta.
Toți lupii trebuie să-și domine femelele, dar nu am știut niciodată cât de entuziasmat
aș fi dacă am una sub labă, ca să spun așa. În același timp, dorința de a avea grijă de ea
se ridică puternic. "Buna dimineata. Ți-e foame, pisoiule? Ar fi trebuit să-ți spun să te ajuți
la orice în bucătărie.”
Ea afișează un zâmbet ușor, de genul care nu are nicio intenție în spate,

dar care ar putea răsturna națiuni. „Oh, aș fi făcut-o. Eram pe cale să plec
în căutarea unei cafele.”
„Găsiți ceva?”
„Este o secvență complexă. Este ceva familiar în stil, dar nu pot pune
degetul pe el. Am verificat încrucișarea postărilor vechi de pe placa DefCon,
dar până acum nu mi-am dat seama. Angajații tăi au toate datele tale în
siguranță acum, dar bănuiesc că șantajatorii au avut acces la cel puțin
250.000 de înregistrări înainte de a le pune în carantină.”
Am auzit deja același lucru de la Luis și Stu, dar este bine să știu că
micul meu geniu este de acord.
„Hai, hai să-ți aducem micul dejun. Corpul tău are nevoie de combustibil
după ce a stat treaz toată noaptea.”
La naiba. De ce vorbesc despre corpul ei? Este o tortură suficient

pentru mine fără să menționez asta.
„Voi coborî într-un minut.” Își bate cu degetul de marginea ecranului
în timp ce citește.
Jos, îl găsesc pe Sam stând la tejgheaua de mic dejun.
Se pare că niciunul dintre noi nu a dormit prea mult noaptea trecută.
"Ce se întâmplă?" cere el în momentul în care intru. L-am sunat când

am stat târziu noaptea trecută și i-am spus ce făcuse Kylie, așa că apariția
mea cu ea la primele ore ale dimineții trebuie să fi părut incongruentă.
„Santajatorii i-au răpit bunica. Ea sa predat mie. Lucrăm la obținerea

unei urme pe cod pentru a găsi orice indicii.”
Sam scutură din cap, cu gura înșurubat într-un inel de judecată. "Nu-
mi place. Nu te porți corect, Jackson. E un om al naibii. De ce naiba ai
adus-o aici?”
Un mârâit îmi izbucnește din gât, lupul din mine gata să-mi apere
partenerul ales până la moarte.
Maxilarul lui Sam se slăbește în timp ce se uită. „Glumești al naibii de
mine?”
"Ce?" intreb strans.
— Îți dai seama că ți-a declanșat instinctul de împerechere?
Îl ignor și scot o cutie de ouă, apoi le sparg într-un castron. „Am nevoie să stai aici și
să fii cu ochii pe ea. Nu o lăsați să părăsească conacul sub nicio circumstanță.”
Sam nu răspunde, ceea ce mă obligă să mă uit. Mă privește cu ochii

mijiți.
„Și nu o răni.”
„Trebuie să o țin prizonieră aici, dar nu am voie să o rănesc.” Tonul

lui picură de îndoială.
Din gâtul meu izbucnește un alt mârâit, dar reușesc să-l opresc în
timp ce simțurile mele de lup o detectează pe Kylie coborând scările.
Nu ar fi trebuit să poată auzi conversația noastră, dar, când intră,
expresia ei este ascuțită.
— Deci, Sam e gardianul meu? întreabă ea strălucitoare.
Îmi strâng buzele. La naiba. Are un auz supraomenesc. Trebuie să-
mi amintesc asta. "Dreapta. Îți interzic să pleci din casă cât timp sunt
plecat.”
„Tu interzici .” Tonul ei se potrivește perfect cu cel al lui Sam
îndoiala-infuzie.
îmi arcuiesc o sprânceană. „Ai o problemă cu asta?”
"Tu esti seful." Ea ridică din umeri.
La naiba drept.
„Arest la domiciliu cu Sam. Nu mă pot gândi la ceva mai distractiv.”
”
„Uită-te la sarcasm, pisoiule, Spun, dar lupul meu nu este
fericit. Nu o suport al naibii să folosească cuvântul cu și numele altui
bărbat, chiar dacă este din ordinele mele.
Ea se uită în bolul cu ouă. „Ce faci?”
Simțul meu înnăscut de încredere scade, nevoia de a-mi mulțumi
femela, de a o hrăni, crește în importanță. „Mă gândeam la pâine
prăjită. Sună bine?” Fates, nici măcar nu mă recunosc. Când întreb
vreodată pe cineva dacă ceva este în regulă?
Ea arată acel zâmbet perfect, iar lupul se relaxează. "Sună bine. Mulțumiri.
Există cafea?” Ea se uită în jur.
"Ajută-te." Sam arată spre potul plin.

În același timp, îi sunt recunoscător lui Sam pentru că a reușit și sunt

supărat că poate să i-o ofere.
Ea dă jos două căni și scoate jumătate din frigider. Îmi întinde o cană plină.
— Smântână, fără zahăr, nu, șefu’? Tonul ei răgușit, împreună cu actul ei de
serviciu, îmi trimite dorința cu piciorul.
Împreunește-o.
O vreau aici în fiecare dimineață, făcându-mi cafea în timp ce îi gătesc

ouăle. Vreau să mă uit la acei ochi pătați de aur care se uită peste vârful cănii
ei în timp ce îmi spune ceva genial. Vreau să câștig acel zâmbet ușor spunând
ceva plin de umor.
Record zgârietură. Nu sunt un tip amuzant. Nu spun niciodată nimic

umoristic. Doar că eram în lift. Atunci o făcusem să râdă. În jurul ei, mă
transform în altcineva. Cineva mai bun.
Nu ești tipul rău.
Am scufundat patru bucăți de pâine cu stafide cu scorțișoară în aluatul de
ouă și le arunc într-o tigaie încălzită, untă cu unt topit.
„Mă duc la birou după ce mâncăm. Vreau actualizări din oră. Dacă nu
dormi.” Mă învârt pentru a o fixa cu privirea mea cea mai severă. — Ai de gând
să dormi puțin?
Ea își ridică ceașca de cafea în aer. "Nu pentru o vreme.

Nu vă faceți griji. Fac cea mai bună treabă când sunt pe jumătate delir.”
"Nu cât sunt eu aici. Trebuie sa te odihnesti."
Ea își dă ochii peste cap, iar eu îi lovesc fundul când trece. Penisul meu se
întărește la strigătul ei.
Sam se uită pe fereastră de parcă n-ar fi văzut niciodată așa ceva
priveliște fascinantă.
„Hai, șefule, trebuie să lucrez. Vă rog." Cerșit ei

„
mă topește. „Oricum, prefer somnul pe pisică decât opt ore solide.
Întorc pâinea prăjită, delirând de nevoia să știu dacă este adevărat. Vreau să știu fiecare
detaliu despre această femeie. Trebuie sa.
Îmi scot telefonul mobil și i-l dau. "Da-mi numarul tau." Ea derulează
la contactele mele și se adaugă cu o viteză remarcabilă în timp ce pun
painea prăjită și scot siropul de arțar din frigider.
” și mă face
Văd că ea s-a înscris ca „Catgirl,
zâmbet. „Care este numele tău adevărat, pisicuță?”
Se încordează, iar ezitarea ei mă rănește mai mult decât vreau să recunosc.
„De ce este un secret?” întreb eu încet. — Din cauza crimei pe care

ai văzut-o?
Paliște și regret imediat că am împins-o, dar, dacă e în pericol,
trebuie să știu. Nevoia de a o proteja de toți dușmanii ei este o fiară
sfâșietoare și mistuitoare în mine.
„Da.” Ea ridică o farfurie de pâine prăjită și le unge cu unt.
Sam trebuie să-și dea seama în sfârșit că este o a treia roată, pentru
că stă de la barul de mic dejun. „Ulă dacă ai nevoie de mine. Voi fi prin
casă, Catgirl.
”
„Nici el nu cred că mă place, spune Kylie după ce pleacă. Ea nu știe
că Sam mai poate auzi fiecare cuvânt.
„El este doar protector. Ce vrei să spui și tu?”
„Ca Lupul. Câinele tău de mărimea unui monstru.” Ea furculiță o
bucată de pâine prăjită și un zgomot scăzut, aproape ca un toar, se
ridică în pieptul meu. Îmi place să o hrănesc. Prea al naibii de mult. —
Unde este, apropo?
„Probabil că a ieșit. Are nevoie de mult spațiu pentru a se plimba.” Nu o

minciună.
— Bine, deci eu sunt prizonierul tău, iar Sam e gardianul meu. Mai
ia o mușcătură, limba ei sclipind pentru a prinde puțin zahăr pudră, iar
eu aproape gemu. „Trebuie să te actualizez în fiecare oră. Alte ordine?”
Isuse, devin atât de greu când ea se joacă supusă cu mine.

Și, crede-mă, știu că este o joacă – o alegere, nu personalitatea ei. Fata
este toată alfa dacă am întâlnit vreodată una. O femela alfa care se
supune doar masculului ei.
O tragere de dor ma trage la piept. În sfârșit, întâlnesc o femeie care mă interesează –
ambele părți ale mele – om și lup – și este umană. Fragil. Incapabil să reziste la un marcaj.
Cum o voi păstra? Trebuie să.
~.~
Kylie
Mâncarea și cafeaua ajută. Îmi petrec dimineața intrând în sistemul FBI pentru a
obține toate fișierele lor despre hackeri cunoscuți. Malware-ul folosit pentru a infecta
SeCure nu a fost cel mai sofisticat lucru pe care l-am văzut vreodată. Ceea ce este bine – i-
a permis lui Jackson să țină sub control amenințarea. Dezavantajul este că trebuie să caut
suspecții într-un bazin mult mai mare.
Jackson îmi trimite un mesaj pentru a spune că nu a angajat un

detectiv privat pentru că nu are încredere în nimeni să nu ia dracu cu
mine, dar lucrează la un plan.
Până la prânz, am greață din cauza lipsei de somn, dar acum sunt
atât de agitat de cafea și adrenalină, mă îndoiesc că voi putea
a se odihni. Mă ridic să-mi întind picioarele și rătăcesc prin camerele de la etaj.

Nu l-am auzit pe Sam — bănuiesc că camera lui este undeva la parter.
Sunt atras să caut în camera lui Jackson. Hackerii sunt prin natură
urmăritori și mor de nerăbdare să aflu mai multe despre dragostea mea.
Bat ușor la o ușă închisă și o deschid. Bingo.
Suita principală mare trebuie să aparțină lui Jackson. Îi prind parfumul și
îmi calmează imediat sistemul supraconectat.
Întotdeauna am avut un simț al mirosului supradezvoltat. Tatăl meu obișnuia să mă tachineze
despre asta.
Ca și restul casei, camera este elegantă, dar simplă.

Nu sunt prea multe de privit, dar rătăcesc, uitându-mă pe blatul dulapului la
schimburile lui libere, verificând coșul de gunoi pentru ceva interesant, dar nu
e nimic.
"Ce faci?"
Gâfâi și sar, sistemul meu suprasolicitat aproape că mă trimite
în stop cardiac. „Isuse, Sam. M-ai speriat."
Ochii i se îngustează. Nu pare genul de tip cu care să te încurci. Poate fi
slăbit și slăbănog, dar tatuajele decorează mușchii tari, iar piercing-urile îi dau
o atmosferă de a nu-mi trage cu mine. Îmi amintesc că Jackson a trebuit să-i
dea directiva, nu o răni. Asemenea câinelui său-lup, violența este acolo, chiar
sub suprafață.
Eu merg după adevăr. „Cosomnesc. Încerc să-l înțeleg mai bine pe Jackson.”
Sam scutură rapid din cap. „Secretele lui nu sunt

ca tu să o desfaci, Catgirl.”
Îmi place că îmi spune Catgirl. Numele are încă o putere
la el, evocă adolescentul invincibil care am fost cândva. Inainte de.
Îmi sprijin șoldul de comodă, ținându-mă de loc. „Deci există secrete?”
Sam își încrucișează brațele pe piept și se sprijină de tocul ușii. „Toată

lumea are secrete.”
Încerc o abordare diferită. „Nu am vrut niciodată să-l rănesc. Sunt aici
pentru a remedia lucrurile, nu pentru a le înrăutăți.”
„Să fii aici cu siguranță înrăutățește lucrurile.”
Acum e rândul meu să-mi îngustesc ochii. „Care este problema ta cu
mine?”
„Uite, pot spune că e ceva special la tine.
Jackson nu ar fi interesat, altfel. Dar el nu poate fi cu tine — nu va funcționa.
Și a fi în această casă va fi o problemă pentru el.”
Îi întorc cuvintele în cap, dar nu au sens. Singurul lucru cu care pot veni
este că el și Jackson sunt un cuplu și mă avertizează.
„Este gay?”
Sprâncenele lui Sam se răsucesc nedumerit. "Nu. Ce te face sa crezi
asta?"
— Încercam doar să-mi dau seama dacă tu și el...
Sam râde. "Nu. Ți-am spus, el este fratele meu.”
Ușurarea mă inundă. Jos, fată. Încă nu este al tău. „Cum te-ai cunoscut?”
Fața lui Sam se lasă și, pentru o clipă, pare cu treizeci de ani mai bătrân,
obosit de orice s-a întâmplat în viața lui tânără. „Rătăceam în munții Santa
Cruz, pierdut, și m-a găsit.”
„Ce făceai la munte?” Îmi imaginez un pierdut

Boy Scout, dar nu se potrivește.
„Am fost un fugar. M-am gândit că aș putea supraviețui acolo pe cont

propriu. Dar mor de foame. Pe jumătate nebun – am fost singur atât de
mult.”
"Cât timp?"
El ridică din umeri. "Nu știu. Câteva luni, poate. Jackson m-a văzut și
am fugit. M-a gonit. M-am luptat cu el. Nu am vrut să mă întorc în
civilizație, dar m-a forțat să mă întorc cu el. Am promis că nu voi spune
nimănui că m-a găsit.”
O val de simpatie îmi inundă pieptul. Sam s-a ascuns, ca mine. Cineva
acolo vrea ceva de la el. O familie abuzivă, probabil. El are dreptate. Noi
toți avem
secrete.
„De cât timp a fost asta?”
"Șapte ani. Aveam paisprezece ani.”
„Mă bucur că te-a găsit. Și nu voi spune nimănui.”
”
„Nu mai sunt îngrijorat, spune el. "Dar multumesc." Un zâmbet
reticent îi trage buzele și se îndreaptă spre mine, întinzându-și pumnul.
Îl lovesc și îl urmăresc afară din cameră, bucuros că am dezgropat o altă
bucată mică din puzzle-ul Jackson.
~.~
Jackson
Când ajung acasă, o găsesc pe Kylie prăbușită pe canapea, cu laptopul

deschis înclinat la piept.
Sam e în bucătărie și mănâncă un teanc de zece hamburgeri. Iau
unul și iau o mușcătură. „De cât timp este ea așa?”
”
— Câteva ore, spune Sam cu gura plină. „Am găsit-o cotrofând
în dormitorul tău. Ea a spus că vrea să știe secretele tale.”
Mă gâdilă un sentiment de îngrijorare necăjit. Dacă sunt încă

jucat de fata asta? Dar asta nu avea sens – ce putea să-și dorească
sau să aibă nevoie mai mult? Ea făcuse deja destule pagube ca să
mă doboare.
Nu, hackerii au probleme de limită. Au un sentiment umflat de
putere. Ei pot spiona pe oricine și pe orice. Citiți e-mailuri, anulați
cardurile de credit. Verificați notele de liceu. Mișcarea lui Kylie prin
camera mea a fost o extensie a acestui lucru. Ea nu a reușit să mă
pirateze personal pentru că nu există nimic de găsit. Nu este
singura care știe să creeze sau să șteargă o identitate.
„Ce plan ai cu ea? Nu o poți ține aici pentru totdeauna.”
”
Îmi înjunghi degetele prin păr. „Nu știu, răspunde sincer. eu
”
" Nu po฀ i. Ține-o aici, „De repetă Sam.
ce naiba nu?” mă răstesc, deși știu că are dreptate.
El își ridică sprâncenele. „Plănuiești să o împerechezi?”

mă încruntă. Amândoi știm că nu este posibil. O mușcătură de
vârcolac a unui om ar putea să o omoare. Ar provoca cicatrici și
daune grave, cel puțin. Și asta presupunând că Kylie vrea.
Ceea ce ar însemna să-i spui — o încălcare clară a regulilor haitei.
Și dacă îi spun și nu ne împerechem, va trebui eliminată. Regulile
pachetului. Sau să-i șteargă mintea de un vampir. Nu pot risca să i
se întâmple niciunul dintre aceste lucruri.
Deci da. Sam are dreptate. Nu pot să o țin aici.
Dar, la naiba, nu o pot lăsa să plece.

”
„Doar până se va termina, promit.
Buzele strânse ale lui Sam îmi spun că știe că este o minciună. "฀ tii
ce se întâmplă cu un lup care își ignoră instinctul de împerechere?”
Greața se răsucește în adâncul stomacului. Boala de lună.
„Nu asta se întâmplă aici. Ea nu poate fi partenerul meu sortit – este umană.”
Sam ridică din umeri. „Îmi dau seama, dar te comporți ca un bărbat gata
să marcheze. Și luna este plină mâine.”
„Am situația sub control.” Și porcii zboară.
Sam își șlefuiește al cincilea hamburger și îmi împinge farfuria cu
burgerii rămași. "Ne vedem. Lucrez la club în seara asta.” Uneori lucrează ca
bouncer la Eclipse, clubul de noapte al lui Garrett.
Nu te grăbi acasă.
Lupul meu o vrea pe Kylie singură. Care este probabil cea mai proastă idee
vreodată.
~.~
Kylie
Mă trezesc la sunetul motocicletei lui Sam care se retrage și la vocea

furioasă a lui Jackson din bucătărie. „Cine a divulgat-o presei? le voi avea
fundul. Ei bine, află și termină-le înainte să pun mâna pe ele. A intelege?
Bun."
La naiba. Furtuna de rahat a lui Jackson s-a înrăutățit dacă unul dintre
angajații lui a divulgat situația în presă. Mă întreb dacă asta înseamnă că
am fost numit făptuitor? Cât timp înainte ca FBI să fie implicat? Ma dau de
pe canapea. Ferestrele sunt
întuneric, ceea ce înseamnă că trebuie să fi dormit toată după-amiaza. Verific

ora pe laptop. Șapte seara
Jackson pornește din nou — trebuie să facă telefonul
apeluri. „Adu-mi-o pe Sarah, în PR.”
Urc la etaj, hotărât să fac un duș și să mă fac prezentabil înainte să mă
vadă el. Eșuez lamentabil, pentru că iese în sufragerie și mă privește urcând
scările în timp ce țipă la directorul său de relații publice.
Trec și îi fac un val de capitulare, rostind cuvântul duș.
Dă din cap și continuă cu tirada.
Când FBI se va implica, mă va preda? Mă strec în baia lui de oaspeți și

amintirea a ceea ce am făcut acolo în urmă cu două nopți revine repede înapoi.
Mă dezbrac și urc în duș, lăsându-mi degetele să alunece

între picioarele mele ca data trecută.
Am o altă pedeapsă.
Deodată sunt disperat pentru asta. Timpul meu aici poate fi limitat. Dacă
FBI mă caută, poate că trebuie să plec în grabă. Și afacerea mea cu Jackson
pare neterminată.
Vreau atingerea lui, măiestria lui, încă o dată.
Corect, și el este jos în modul de control al crizei.
Dar poate că și un pic de distragere a atenției este exact ceea ce are nevoie.
Aș putea să-i fac mufa pe care nu am apucat-o data trecută. Ar putea fi
penitența mea pentru ceea ce am făcut.
Îmi frec clitorisul, entuziasmat de perspectiva. Dar nu vreau să mă termin.
Aș prefera să am acolo degetele pricepute ale lui Jackson.
Opresc apa și ies afară, îndepărtându-mă prosopul.

Da, există o singură modalitate de a juca asta. Îmi înfășor prosopul în

jurul taliei și cobor jos, cu sânii goi, încrețindu-se în aerul răcoros al serii.
Jackson este încă la telefon, dar, când mă vede, nu mai vorbește. Ridică
un deget și arată spre mine. Nu știu ce înseamnă, dar continui să vin.
„Știi ce să faci. Nu mă suna până nu se termină. Am în฀ eles?" El închide.

"Pisoi." Vocea lui sună sugrumată.
„Ce naiba faci?”
Eu joc la cochetă și aduc un deget între mine
dinții, mușcând în jos. „Este timpul pentru pedeapsa mea?”
"La dracu." Iese într-o explozie. Ochii lui par mai albaștri decât
Le-am văzut – un albastru pal. Nici urmă de verde.
Arătă spre canapeaua din sufragerie. „Voi intra imediat.”
Palmele mele sunt umede. În ciuda bravadei mele, habar n-am ce fac.
Seducția este un joc nou pentru mine, iar pedeapsa este complet străină. Nu,
nu este adevărat. Am urmărit partea mea de porno fetiș. Dar nu am
experimentat niciodată durere reală. Nu sunt sigur cum îmi va plăcea.
Jackson se întoarce ținând o lingură de lemn și stomacul mi se răstoarnă.
Îmi mușc buza inferioară și fac eforturi pentru a-mi păstra respirația calmă.
Se așează pe secțiunea suprapusă de piele intoarsa maro
și îl mângâie în poală. — Pierde prosopul, pisoiule.
Pasarica mea se strange. Nu sunt sigur dacă sunt mai emoționat sau mai
nervos, dar în orice caz, merg înainte. Arunc prosopul pe podea și mă urc
peste poala lui, oferindu-mi fundul sus pentru pedeapsa lui. Mă rog ca o
lingură de lemn să nu fie cel mai rău instrument de tortură din lume. Probabil
că nu este, din moment ce
a fost folosit în mod regulat pe fundul copiilor în zilele în care bătaia era
considerată o formă utilă și acceptabilă de pedeapsă. Nu că sunt de acord
cu astfel de măsuri.
„Oh, pisoi.” Sună ca un bocet, aproape un geamăt.
Jackson își trece mâna pe spatele coapsei mele și peste curba unui obraz. Îi
simt lungimea tare apăsată de șoldul meu.
Îmi despart coapsele.

„Iubito, mă voi ocupa în curând de durerea aia dintre picioarele tale.
Dar, ai dreptate. E timpul pentru pedeapsa ta, acum.” Îmi dă o palmă în
fund, dar este doar cu mâna lui.
”
„Mmm, îl încurajez.
plesnește pe cealaltă parte și îndepărtează înțepătura. Încă câteva
palme în dreapta și în stânga și încep să mă clătin, dorind mai mult.
El se aplecă și mă mușcă de fund, iar eu țip și chicotesc.
El chicotește și el.
— Bine, să zicem... douăzeci cu lingura de lemn.
Habar nu am dacă asta e mult sau puțin, din moment ce nu am simțit
încă lingura, așa că îmi țin gura.
Se aplecă. „Dacă e prea mult, iubito, vreau să-mi spui.”
"Da domnule."
Geme. „Îmi place când îmi spui așa.”
„De aceea ai devenit CEO?”
Mă trage cu lingura de lemn. Cu siguranță este mai rău decât mâna lui,
dar nu oribil. "Nici un bebelus. Nu vreau să-mi spună cineva, domnule. Doar
tu." Începe să bată rapid, pe o parte apoi pe cealaltă.
Îmi rostogolesc șoldurile, smucind de impact.

„Îmi place doar de la tine. Restul dintre ei se pot duce la dracu.”
Îmi strâng fundul împreună. Doare. Mult. Dar apoi s-a terminat.
Douăzeci de lovituri în douăzeci de secunde. Aproape îmi pare rău că au
fost doar douăzeci. Aproape.
Jackson își mângâie palma peste fundul meu tremurător, iar eu gândește.
”
geme încet. „Nu sunt sigur că a fost suficient, nu știam „Eu
cum ai lua asta.” Degetele lui se scufundă între picioarele mele, iar
gândurile îmi zbârnesc.
„Ar trebui să facem o altă rundă, pisoiule? Încă douăzeci?”
"Nu."
Bucături de căldură peste tot; păsărica mea plânge după el.
"Nu?" Atingerea lui este atât de ademenitoare, degetele alunecând
în sus și în jos pe pliurile mele lunete. Creierul meu nu poate calcula că
mă amenință cu mai mult din lingura de lemn.
"Da?" Spun.
Mârâie, jos și sexy. Mai degrabă un bubuit de aprobare.
„Îmi place să te palme, pisicuță. Îmi place să te răspândesc în poală
pentru pedeapsă.”
"Cine altcineva?" Mă sufoc, pentru că, dintr-un motiv oarecare, sunt a
cățea geloasă când vine vorba de Jackson.
Se oprește din mișcare. "Scuzați-mă?"
„Pe cine altcineva ai bătut?”
Chicotul lui scăzut merge direct în zonele mele erogene, strângându-mi
sfarcurile, făcându-mi păsărica să se strângă. „Doar tu, iubito. Doar tu." Ridică
din nou lingura și mă aruncă cu ea.
Cu siguranță nu-mi place de data asta, pentru că deja mă doare de la

prima lovitură, dar nici nu sunt dispus să spun că este prea mult. Aplică
o altă rundă cu foc rapid, iar eu mă zvârcolesc
și țipă peste poală. „Ai, te rog!” strig la final, dar el se oprea oricum.
Degetele lui alunecă imediat între picioarele mele și îmi dau seama că
sunt de trei ori mai udă ca înainte. Cred că aveam nevoie de o a doua
lovitură.
„Doamne, măgarul ăsta drăguț care se clătește peste poala mea mă face să
vreau să fac asta toată noaptea.”
”
„Nuuuu, geam. Cu siguranță nu sunt de acord
trei.
El chicotește și mă răstoarnă. Este un tip mare și știu că este puternic,
dar jur că face să pară că am mai puțin de trei kilograme. Cu o palmă
uriașă înfășurată în jurul coapsei mele, el o deschide și îmi ridică șoldurile.
Gura lui lovește miezul meu, smulgând un țipăt de pe buze.
Sfântul cunnilingus, Batman. Limba lui îmi înconjoară buzele interioare.

Îmi suge și țâșnește labiile, își aspira buzele peste clitorisul meu.
Mă țin de el, închizând gura în jurul țipetelor care nu se vor opri să
vină.
Mârâie, pătrunzându-mă cu degetul mare în timp ce el
continuă tortura sa zguduitoare a părților de doamnă.
Vin dezlipit, un punct culminant care mă sfâșie cu suficientă putere
pentru a alimenta o rachetă.
„La naiba, pisicuță.” Jackson își scoate gura și pompează
cifra lui intră și iese din mine, privindu-mi fața în timp ce termin.
O parte din mine crede că ar trebui să-mi fie rușine că îmi vede fața O,
dar restului meu nu-i pasă. Sau, mai degrabă, crede că merită privilegiul,
deoarece el este cel care îl produce.
„La naiba, la naiba, la naiba.” Există disperare în tonul lui Jackson.

Ochii lui strălucesc albastru deschis. Mă răsturnează din nou, de data asta
în genunchi pe canapea cu trunchiul atârnând peste brațul canapelei.

Îmi plesnește în fundul dureros și aud foșnetul hainelor.
Îmi dau seama că sunt pe cale să-mi pierd cardul V. Lucrurile se mișcă
atât de repede. Respirația lui Jackson este neregulată, mișcările lui
sacadate. Își freacă capul penisului peste intrarea mea udă. Nu cred că
și-a pus prezervativul. O parte din mine este încântată că i-am inspirat
atâta pasiune. Cealaltă parte este... ai.
Gâfâi, lacrimile îmi împinge ochii când el se împinge în mine, rupându-
mi rezistența.
El îngheață. „Kylie, nu.”
Încă îmi țin respirația.
„Iubito, nu.” Trunchiul lui îl acoperă pe al meu și îmi mângâie părul
înapoi de pe fața mea, încercând să mă vadă. Penisul lui mă umple,
întinzându-mi deschiderea. Acum că șocul inițial al durerii a dispărut, se
simte bine. Vreau să înceapă să se miște.
"Îmi pare atât de rău. Am doar...
"Da. Sunt bine. Continua."
El blestemă și iese.
”
„Nu îndrăzni, mă. ma repez. „Nu iei asta de la
Termină ce ai început, omule mare.”
Mă mângâie șoldul. „Kylie.” Aud regretul în vocea lui și mă enervează. Nu
sunt o păpușă de porțelan. Sau poate că nu vrea să facă sex cu o virgină.
Poate că este o oprire totală și și-a pierdut erecția.
”
„Nu îndrăzni, șoptesc din nou, iar vocea mi se rupe.
„Kylie”. Mâinile lui sunt blânde de data aceasta. Mă ridică și încearcă
să mă pună în poală, dar sunt prea umilită. Mă opresc și fug pe scări.
Nuditatea mea nu mai este sexy. Este doar... vulnerabil.
Jackson e pe călcâie, dar, spre meritul lui, nu mă atinge. „Kylie. Kylie,

stai. Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău.”
Fug în dormitorul meu, dar când încerc să-i închid ușa în față, el o
oprește cu mâna.
Lacrimile de frustrare îmi curg din colțurile ochilor.
„Kylie, te rog.” Își pune tot corpul în tocul ușii, așa că n-am cum să-l
închid. Renunț și merg spre pat, trăgându-mi hainele de o zi.
"Îmi pare rău. Am pierdut total controlul. Nici măcar nu am avut

dracului de prezervativ și nu aveam idee că ești un...
Mă învârt și mă uit la el, ceea ce oprește cuvântul
de la ieșirea din gură.
El dă din cap. „Nu am plănuit niciodată să fac sex cu tine. Voiam să-ți
fac doar o mică plăcere. Dar erai atât de fierbinte și mi-am pierdut
controlul.” Își împinge degetele prin păr, făcându-l să se lipească în toate
direcțiile.
„E mai bine așa, pisicuță.”
De ce pare că s-a despărțit de mine? Vreau să arunc ceva în fața lui
simpatică.
„Mă bucur că ceva ne-a oprit. Eu... nu pot face sex cu tine.”
Ce dracu este asta? În primul rând, Sam mi-a spus că nu va funcționa

acum, Jackson.
De ce nu poate fi cu mine? De ce? Este deja căsătorit?
Supus convulsiilor? Doar că nu pot să-mi dau seama ce ne face imposibil
să fim împreună.
Dar sunt prea fragil ca să-l scot din el acum.
”
„Trebuie să fiu singur, acum, Îi spun lui.
Fața lui cade. "Dreapta. Bine. Dar, ești rănit? Promite-mi că nu ești rănit.”
îmi ridic bărbia. „Cu siguranță nu rănit.” Nu fizic.

Jackson, pe de altă parte, pare că suferă enorm. Observ că penisul lui încă
se umflă în kaki.
Foarte bine. Îi servește drept pentru oprire. Sper că acele bile albastre l-au
rănit toată noaptea.
~.~
Jacqueline
Jacqueline se rostogolește în pământ și geme. E prea bătrână pentru

porcăria asta. Dacă nepoata ei nu era în pericol groaznic, s-ar lăsa să moară
aici, în deșert.
Ar fi atât de ușor. A suferit atât de multe răni de glonț.
Patru, cel puțin. Nici măcar un schimbător nu ar trebui să poată supraviețui
unui glonț în cap.
Dar încă mai respiră, așa că asta înseamnă că a supraviețuit.

De cât timp este ea aici?
O noapte și o zi întreagă, cel puțin. Ar putea fi mai mult; ea a fost
în și în afara conștiinței.
Dar pisica din ea s-a adunat, împingând gloanțele din carne, închizând
rănile. Totuși, mai e unul blocat în capul ei. Și a pierdut mult sânge. Vrea doar
să doarmă.
Dar Minette. Filiala ei mică este în pericol. Bărbații care au răpit-o au
planuri pentru Minette. Ea trebuie să primească ajutor. Dacă ar fi putut să se
schimbe.
De obicei, dacă un schimbător este grav rănit în timp ce este în formă
umană, corpul lor se va schimba în mod natural la fiară pentru protecție.
si vindecare. De ce este încă în forma ei slabă, umană, nu știe. Trebuie să aibă

ceva de-a face cu rana la cap.
Trebuie să ajungă la alți schimbători.

Au fost doar o săptămână în Tucson, dar ea a făcut o vizită lupului alfa,
Garrett, pentru a se prezenta acum câteva zile. Trebuie să ajungă la el. El va
putea ajuta.
Se forțează să se ridice la mâini și genunchi și apoi la picioare. Hainele ei
sunt rigide, pline de sânge și murdărie. Ea nu își poate mirosi drumul către
civilizație pentru că nimic altceva decât mirosul de sânge îi umple nările.
Poate că cel mai bine ar fi să aștepte până dimineața, când poate judeca
direcția soarelui. Dar nu vrea să mai petreacă o noapte în frig. Nu sub formă
umană.
Schimbă, la naiba, schimbă.
De ce nu se poate schimba?
~.~
Jackson
Eu sunt cel mai mare fund. Mă plimb în dormitor, ascultând fiecare scârțâit
sau mișcare din camera lui Kylie.
Mă simt îngrozitor că am luat virginitatea lui Kylie fără să o întreb. Fără a
folosi măcar protecție. Și mai rău, dacă lucrurile ar fi continuat, aș fi marcat-o.
Eram deja pe jumătate fiară. Niciun gând nu mi se mișca prin creier, în afară
de a o lua. Revendica-o.
Marcați-o ca fiind partenerul meu.

Da, dacă nu i-aș fi lovit rezistența virginală, s-ar putea să-mi fi

înfipt dinții îmbrăcați chiar în umărul ei, rupându-i carnea umană
delicată, posibil chiar ucig-o.
Dar faptul că i-am rănit mândria – am insultat-o prin oprire – a
făcut situația insuportabilă. Cum de nu mi-am dat seama că era atât
de lipsită de experiență? Privind retrospectiv, ar fi trebuit să fie
evident din înroșirea ei, dar ea se poartă cu atâta încredere, sexuală
și de altă natură, nu am ghicit niciodată.
Lupul din mine se preface că este primul ei, ceea ce mă dezgustă
și mai mult. Nici măcar nu am făcut-o bine pentru ea. A fost un cinci
negativ pe o scară de la unu la zece.
Și totuși, nu îmi pot da seama cum să o fac mai bună. Nu pot
termina ceea ce am început. Dacă am învățat ceva în seara asta, este
că nu pot avea încredere în mine. Mai ales cu luna plină.
Nici emoțiile lui Kylie nu sunt singura mea problemă în seara asta.
Cineva a scurs povestea presei, numind-o pe Kylie ca fiind vinovată.
Mâine voi avea medici la birou, dorind s-o investighez, și sigur că nu-i
pot lăsa să o găsească.
Mă conectez la computer pentru a vedea cum apare povestea în
presă.
Fiica hoțului de artă Vigilante Hacks SeCure Corporation.
Hoț de artă? Trag povestea pentru a citi despre Kylie.
„Fiica hoțului de artă în stil Robin Hood, Jacob Anders, Kaye Anders,
cunoscută și sub numele de Kylie McDaniel, ar putea fi responsabilă
pentru piratarea SeCure Corporation și furtul sute de mii de numere de
card de credit. McDaniel a fost angajat de companie cu doar câteva zile
înainte de a sparge sistemul și de a instala malware.
„Sarah Smith, director de relații publice de la corporația

SeCure, spune că proprietarii conturilor încălcate vor fi
anunțați cât mai curând posibil și recomandă anularea
tuturor cardurilor de credit afectate de încălcare.
„Smith spune că nu se știe dacă McDaniel a organizat încălcarea ca
un alt furt în stilul justiției, călcând pe urmele tatălui ei. Jacob Anders era
cel mai bine cunoscut pentru revendicarea artei și a altor antichități
furate de naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și pentru
returnarea comorilor proprietarilor lor de drept sau muzeelor. Cadavrul
său a fost descoperit la Luvru în 2009 cu multiple răni de înjunghiere pe
care oamenii legii le cred că le-au fost provocate de un partener în
timpul unui furt. Tabloul Degas „Elegant, un tablou confiscat de la
Dancer condamnat, criminalul de război nazist Hedwig Model și donat
'
vreme. Luvru, a fost descoperit dispărut de la muzeul de artă la acea
„McDaniel, ale cărui alte pseudonime includ pseudonimul

de hacker Catgirl, a fost căutat pentru audieri încă de la
crima din 2009, dar nu a apărut din nou până acum.
„Oficialii FBI nu au fost disponibili pentru comentarii, dar
purtătorul de cuvânt al SeCure Corporation spune că vor
lucra mână în mână cu forțele de ordine pentru a ajuta la
arestarea lui McDaniel și vor depune acuzații în toată măsura legii”.
Kylie, hoț de artă, pe lângă cel mai talentat hacker din lume.
Spărgătorul meu frumos și talentat de pisică. Dar Isus, ea și-a
privit tatăl ucis în fața ochilor ei. Nu e de mirare că are PTSD.
Trebuie să o protejez.
Un mârâit îmi bubuie în piept, lupul meu gata să plece la
vânătoare. Nimeni nu se va atinge de pisoiul meu. nu stiu cum
să rezolv asta, dar sunt sigur că nu o voi lăsa pe Kylie – sau orice ar fi numele
ei adevărat – să cadă.
Am angajat un hacker și un hoț în compania mea. PR-ul va fi un iad.
Din camera ei se aude un scâncet și mă ridic în picioare,

zburând pe ușă să stea în fața ei.
Încă un scâncet.
Împing ușor ușa. Micul meu hacker doarme pe o parte, cu un braț aruncat
peste cap, pe care îl rostogolește înainte și înapoi.
Vis urât.
Mă așez pe pat în spatele ei, încrețindu-mi mult mai mare

trupul din jurul ei. „Shh, iubito. Este doar un vis."
Ea scâncește mai tare. „Nu pot ieși nu pot ieși nu pot ieși.” Respirația ei se
târăște și iese prea repede, așa cum a făcut-o în lift.
Îmi sprijin mâna pe coastele ei și o scutur ușor.

„Kylie. Pisoi. Trezeste-te draga."
Ea tresări se trezește cu un țipăt.
Încep să-i acopăr gura, dar îmi dau seama că nu va face decât să
înrăutățească claustrofobia, așa că mă duc din nou după sternul ei.
„Respiră, iubito. În. Afară. Esti in siguranta. A fost un vis. Doar un vis, pisicuță.”
Ea scoate un scâncet tremurător, iar eu o rostogolesc pe spate ca să-i văd

chipul în întuneric.
Brațele ei se întorc în jurul gâtului meu și se lipește de mine, tremurând.
o frec pe spate. „Shh, iubito. Ești bine. nu ma duc la

lasă pe oricine să te rănească.”
La fel de repede cum s-a întors spre mine, se retrage,

dându-se de pe pat și să se ridice în picioare.
O urmăresc. „Kylie.”
Ea mă ignoră și se plimbă înainte și înapoi, umerii ei
cocoșată, cu capul aplecat de parcă s-ar gândi bine.
Ea îmi respinge ajutorul. Luptându-și singura problemele - așa cum
a făcut-o de când era doar o adolescentă. Poate toată viața ei.
Vreau să se întoarcă la mine. Cu disperare. Dar nu știu cum să trec.
— Ai văzut uciderea tatălui tău.

Ea se oprește din plimbare și respirația ei o lasă cu un hooș.
„La Luvru? Unde ai fost? Într-o conductă de aer?”

Genunchii ei se cataramează și o prind în timp ce se împiedică
înapoi. O trag în brațe, dar ea se luptă cu mine. Mirosul lacrimilor ei mă
lovește, sărat și plin de durere. Nu o las să plece.
Are nevoie de mine, chiar dacă nu vrea să-mi accepte ajutorul.
”
„Nu te mai lupta cu mine, murmur în timp ce ea mă împinge în piept.
„Sunt de partea ta, iubito. Nu va mai certati."
Ea se prăbușește împotriva mea, ținându-și fața de gâtul meu,
udându-mi pielea cu lacrimile ei.
”
„La naiba, Jackson. La naiba, plânge ea.
"De ce, iubito?" i-am mângâiat capul. „Știu că sunt un nemernic, dar
de ce ești supărat?”
„Nu vreau să ai grijă de mine atât de bine.”
Îi găsesc gura, captează acele buzele fragede, îmi împletesc limba
cu a ei.
Ea se mișcă în brațele mele, mă ține de gât și își balansează un picior
ca să mă călărească. Penisul meu devine greu, apăsând în crestătura
picioarelor ei, căldura miezului ei trimițând săgeți de poftă.
prin fluxul meu sanguin. Nu voi pierde controlul de data asta, totuși.
Femeia mea are nevoie de mine. Are nevoie de mângâiere. Blânde฀ e.

Și, minune a minunilor, se supune lupul meu. Nevoia de a o proteja
depășește nevoia lui de a se împerechea. Dinții mei rămân de mărimea
unui om, chiar dacă îmi crește penisul.
„Nu-mi spune că nu poți face sex cu mine.” Ea îmi deschide nasturii,
apăsând nasturii.
O, destinele și toate lucrurile sfințite.
O duc în dormitorul meu și o întind ușor pe spate. Îi împing fusta în
sus și smulg chiloții ei în lateral, punându-mi gura acolo unde își dorește
întotdeauna să fie.
Chiar pe miezul ei. Gustând esența ei dulce, oferindu-i plăcere. Sa o
satisfaca.
Se arcuiește, trăgându-și genunchii pentru a se deschide larg.
"Asa e, iubi. Lasă-mă să te fac să te simți bine.”
Ea se întinde în jos pentru a ajuta, frecându-și clitorisul în timp ce o
pătrund cu limba. „Vreau penisul tău, omule mare. Am nevoie de el aici.”
Ea își bate păsărica.
geam.
Pot sa fac asta?
Trebuie să.
Ea este femeia mea și are nevoie de mine. Până și lupul înțelege.
Iau un prezervativ din dulapul meu.

”
„Dă-te hainele, ordonă ea. „Vreau să vă văd pe toți, Jackson King.”
Zâmbesc și îmi dezlipesc hainele cu intenție, stând în lumina lunii

aproape pline prin fereastră. — O să te las să dai ordinele, doar de data
asta, pisicuță. rostogolesc
prezervativ pe lungimea mea, rânjind la atenția ei cu ochii mari.

„Pentru că am dat naibii mai devreme. Dar nu uita cine are lingura de
lemn.”
Fața ei se înroșește, iar parfumul excitării ei umple camera, chiar mai
puternic decât înainte.
Îmi prind baza penisului și îl îndrept în direcția ei.
„Îți place ceea ce vezi?”
„Nu e de mirare că a durut”, spune ea, dar zâmbește.
— Dezbrăcați-vă, pisoi. Asta va fi o regulă. Nu ar trebui să porți
niciodată mai multe haine decât mine.”
Iau inelul muzical al râsului ei ca pe o altă victorie.
Am de gând să am grijă de tine, iubito.
Ea se scoate din haine și se întinde pe spate. Văd de ce am fost păcălit.
Nu este nimic nevinovat în sânii ei cu vârfuri de piersică, în curba
șoldurilor ei, în monșii ei frumos tunși și în picioarele lungi și bine formă.
Chiar și cu un roșu de obraz pe obraji, îmi dă ochi veniți aici . Nu știu cum
a făcut să treacă atât de mult fără să facă sex, dar lupul meu face duble
backflips pentru a sărbători că a fost primul.
vreau să gemu. Vreau sa cant. Închinați-vă la altarul ei

trup pentru tot restul vieții mele.
O să o țin împreună de data asta. Îi datorez.
~.~
Kylie
Jackson îngenunchează între picioarele mele. Corpul lui este chiar mai
incredibil decât mi-am imaginat – tăiat dintr-un mușchi solid. Pieptul lui
este acoperit de bucle întunecate, iar penisul lui... mare.

Îmi împinge intrarea cu vârful învelit al penisului și mă arcuiesc, plăcerea
ieșind în spirală, interiorul coapselor tremurând de anticipare. Respiră mai
greu decât în mod normal, dar merge încet, intră în mine, deși a deschis
deja calea.
Nu există durere de data asta, doar satisfacție. El mă umple, ține

nemișcat ca să mă adaptez. Îmi ridic șoldurile cu nerăbdare. Nu fragil,
amice. Am nevoie de asta. O merit.
Jackson geme și se urcă peste mine, sprijinindu-și greutatea pe pumnul
său lângă capul meu.
El este imens, planează peste mine.
Înainte să-mi pot controla reacția, mă înțepenesc și mă îndepărtez de
el, având nevoie să văd ieșirea.
Îngropat încă în mine, el ne rostogolește trupurile, așa că eu ajung
deasupra. Trag aer în piept, mușchii mi se relaxează.
Îmi arată palmele deschise de parcă ar dovedi că nu are o armă, apoi le
înfige sub fund. „Tu deții controlul, pisicuță.”
Îmi ciugulesc buza pentru că a spus clar că îi place să fie cel care
conduce. Și îmi place dominația lui. Pur și simplu nu suport să fiu aglomerat.
Totuși, să-l călăresc se simte bine, iar șoldurile mele încep să se miște de la
sine, legănându-se peste bărbăția lui uriașă și dură. Îmi înclin pelvisul
înainte pentru a-mi măcina clitorisul peste el, frecându-mă mai tare și mai
repede.
Buzele i se desprind de pe dinți și își strânge ochii
închis, respirația trăgând și ieșind audibil.
Un val de putere mă străbate, știind că îl afectez atât de mult. Mă
stimulează. Alunec în sus și în jos
mai repede, sânii mei sărind peste pieptul lui. Îmi înfig unghiile în umerii
lui, ducându-l mai adânc.
” urlă el. Fața lui se contorsionează. Mâinile lui zboară
„La naiba, pisicuță. La dracu,
eliberate de poziția lui autoimpusă și îmi prind șoldurile. Îi sunt recunoscător că a preluat
controlul pentru că mu฀ chii îmi tremură, încercând să se elibereze.
Mă smulge peste penis, în sus și în jos, apoi strigă, cu șoldurile

ridicându-se de pe pat, purtându-mă cu el, chiar dacă mă ține la un
unghi mai adânc decât credeam că este posibil.
strig și eu, mușchii contractându-se în jurul penisului lui enorm,
mulgându-l pentru tot ce merită într-o mișcare de pompare dincolo de
controlul meu.
Scăpat de aer, tremurând, cad peste el, mulându-mi corpul pe al lui,
înghițindu-i gâtul.
Își înfășoară brațele puternice în jurul meu și mă ține strâns.
De data asta, nu mai este frică. Doar satisfacție de platină.
"Sărută-mă, iubire."
Întorc capul, iar el îmi prinde gura, sărutându-mă
agresiv, lăsându-mă să simt dinții și limba, stăpânindu-mă.
Da. Asta e ceea ce imi place. Jackson controlează.
Readuce acel sentiment de casă. Apartenenta.
Penisul lui se umflă în mine. Doamne. Este deja pregătit pentru
runda a doua?
Geme. „Ar fi bine să dai jos de pe mine, pisicuță, sau te voi arunca
pe spate și te voi duce în uitare.
Și probabil că deja te doare.”
Eu sunt. Îl liniștesc, verificându-i penisul să văd că este încă la fel de
mare. „Jackson?”
Se întinde mâna să-l prindă și se ridică în sus, întâlnindu-mă pe mine
ochi. „S-a desprins prezervativul!”
Mă înroșesc, de parcă aș fi făcut ceva greșit. Nu sunt prost.

Am citit Cosmo. Știu că se întâmplă. De asemenea, știu că acum sunt în
pericol de sarcină.
Jackson preia conducerea, apăsându-mi șoldurile de pat și înfundându-
și degetele înăuntru. Moment sfânt jenant, Batman.
El preia prezervativul. „La naiba. Imi pare rau, draga."
”
„Probabil a fost vina mea, mormăi, încercând să mă rostogolesc
departe.
Mă prinde de șold și mă rostogolește înapoi pentru a-l înfrunta. "Hei.
Sunt în asta cu tine. Orice s-ar întâmpla. Nu mi-ar părea rău dacă ai avea
puiul meu.”
Inima îmi bate cu putere, dar pufnesc. „Cățeluș?”
”
"Pisoi, se corectează repede. „Mi-ar plăcea să-mi oferi o pisicuță”.
Îmi oferă un zâmbet devastator.
Îmi dau ochii peste cap. Cel puțin nu a spus: „Voi plăti pentru avortul
tău” sau a scăpat. Dar da, este prea mult pentru a fi absorbit. Tocmai
am făcut sex pentru prima dată. De două ori, pentru că prima dată a
fost o misiune întreruptă. Apoi se pierde un cauciuc în cârligul meu. Și
acum aș putea fi lovit de nimeni altul decât de tipul după care am poftit
de când eram adolescent. Ah, și s-ar putea să fug de FBI.
Dacă aș putea doar să respir și mai mult de câteva ore de somn,

probabil că aș putea face față.
Kylie
Nu m-am culcat cu un bărbat în viața mea până acum. Nu aveam idee

eu cât de incredibil de minunat ar fi. Corectitudinea de a fi cuibărit de corpul
unui bărbat – nu al oricărui bărbat, ci al lui Jackson King – cu brațul lui
greu întins peste talia mea. Cât de sigur și de confortabil m-aș simți.
Nu vreau să se încheie această poveste de dragoste imposibilă și de scurtă durată.

Dar realitatea cheamă. Sunt căutat de FBI pentru că am jefuit compania noului
meu iubit. Deci, da, ascunderea la el acasă nu va funcționa pentru mult timp.
Primele raze de lumină luminează ferestrele. Penisul lui Jackson se

zvâcnește pe spatele meu, trimițând o nouă lovitură de poftă în mine.
Mă întreb dacă îi place sexul de dimineață pentru că eu sunt pe deplin .

Da, am fost virgină până ieri, dar dimineața este ora mea de masturbare.
Îmi împing fundul împotriva bărbăției lui, iar penisul lui răspunde lungindu-
se, alunecând între coapsele mele.
Mâna mare a lui Jackson mă întinde pe o parte și îmi palmă sânul.
Își pompează șoldurile, dând naibii de golul dintre picioarele mele și

trecându-și lungimea tare de-a lungul fantei mele.
„Mmm, pisoi. Această păsărică este din nou udă pentru mine? Îmi
rostogolește sfarcul între cele două degete.
Așa s-ar părea.
Îmi ciupește sfarcul și mă zvârcesc surprins de durere.
Mă întind între picioarele mele pentru a-i trage penisul strâns de mine
miez. O ondulare lentă a șoldurilor îmi măcina clitorisul peste el.
Geme și mă mușcă urechea. „Mă vrei în tine,
bebelus? Ai nevoie să te dracui treaz în dimineața asta?
”
„Da, raspesc. Îmi ajustez șoldurile și îi înclin penisul spre mine
Intrare.
„La naiba, iubito, nu am...” Se alunecă în mine. Mă înfior de plăcere, mușchii
mei strângându-se în jurul penisului lui.
Un prezervativ. Oh da.
”
„Hopa, Spun.
ritmul respirator al lui Jackson crește, iar el mă ține de șold,
împingând adânc în canalul meu. Știu că ar trebui să-l opresc, să-i spun
să ia prezervativul, dar se simte. Asa de. Bun.
”
„Scoate înainte să vii, El scoate Îi spun lui.
”
un sunet dureros. „Mă opresc acum, spune el, dar continuă să mă
arat cu o forță crudă și delicioasă. Prinderea lui pe șoldul meu este
demnă de vânătăi; coapsele lui se plesnesc împotriva mea
cur.
— Jackson... Gâfâi.
Mă împinge pe burtă și mă urcă din spate, prinzându-mi încheieturile
deasupra capului.
Din fericire, claustrofobia nu intră. Poate pentru că priveliștea din
fața mea nu este blocată. îmi ridic fundul la
el, iubind noul unghi, dorind mai mult, dorind totul. Fiecare poziție, fiecare
variație, fiecare ritm.
Un mârâit ciudat, animal, izbucnește din Jackson și mă răsuc să mă uit
peste umăr.
Și țipă.
Țig din răsputeri și nu mă opresc din țipat.
Pentru că Jackson este un vampir. Colții au lovit, iar ochii lui sunt albaștri
ca gheața. Gheață albastră. Deloc verde. Și sunetul pe care îl scoate nu este
uman. O să mă muște și o să mă transforme într-un vampir. Simt că m-am
prăbușit direct într-un film de groază.
Ca și claustrofobia, teroarea mea este un lucru viu. Nici un gând, doar

frică alimentată de adrenalină.
Din fericire, țipătul meu îl surprinde și se trage suficient de înapoi pentru ca eu să ies
de sub el. Îmi iau hainele de pe podea și cobor complet goală.
Desculț.
Zbor pe ușa din spate, trăgându-mi cămașa peste cap în timp ce fug. Am
crezut că va ieși în garaj, dar trebuie să fi fost confuz – sunt în deșert care
duce direct la poalele dealurilor. Îl aud pe Jackson strigând în spatele meu,
așa că am fugit direct la poalele dealurilor, spre munte.
„Kylie!” strigă Jackson. E afară și sună furios.
Îmi dau seama acum că au încercat să mă avertizeze. El și Sam au

spus amândoi că nu poate fi cu mine. De ce nu ascultasem?
Mă opresc suficient de mult ca să-mi smulg fusta de blugi și să continui să
alerg. Nu voi ajunge departe fără pantofi. E tot
stâncă și cactus, iar picioarele mele sunt deja învinețite. Mă întorc să mă uit
peste umăr, dar nu-l văd pe Jackson urmărindu-mă.
Slavă domnului. Poate s-a întors să se îmbrace. Apoi o formă enormă
delimitează dealul. Un lup de argint. Și vine direct pentru mine.
Dumnezeule. Jackson nu este un vampir. El este un lup.

Nu mă pot decide dacă e mai bine sau mai rău. Vârcolacii vă infectează
cu mușcătura lor și vă transformă și pe voi într-unul? Sau sunt vampiri? Nu,
vampirii îți scurge sângele. Deci da.
Vârcolacii infectează. Încă simt că sunt blocat în acel film de groază, doar că devine mai
campion.
Lupul este peste mine în cel mai scurt timp, dar nu se năpustește în
drum... Isuse. Sam a fost cel care m-a atacat în afara conacului? Acesta este
cu siguranță Jackson. Îmi dau seama după ochii albaștri ca gheața. Îmi
înghiontește mâna cu nasul.
"Obține. La naiba. Departe de mine."
Se coboară în coapsă și se văică. El este enorm.
De două ori mai mare decât un lup normal, cu o haină groasă, argintie. Un
lup frumos, dar cu siguranță mortal.
Clipesc, iar el este un bărbat, din nou, ghemuit lângă mine.
Gol. "Hei. Esti in siguranta. Nu o să te rănesc, pisicuță.”
„Nu-mi spune așa!” Vocea mea sugrumată sună ușor isteric. În general,
sunt o persoană care se mândrește că o menține împreună, dar această
situație m-a aruncat într-o buclă totală.
Alerg pe deal. La periferia mea apare lupul, trapând lângă mine, de parcă
ar fi hotărât să devină animalul meu de companie. „Du-te acasă, ordon. Dacă
”
ar fi un simplu câine, aș putea să alerg acasă.
Desigur, continuă să trapească lângă mine.

Mă uit la el. „Deci, ești un vârcolac? Acesta este marele tău secret? Si ce?
Trebuie să muști pe cineva în luna plină? Ceva de genul?"
Jackson – sau mai degrabă, lupul – se strigă din nou.

"Ce vrei cu mine?" suspin.
Îmi linge vițelul în mișcare.
"Nu!" Eu strig. "Nu mă atinge. Nu mă mai urmări. Merge.
Acasă." O stâncă se răsucește sub piciorul meu, iar eu cobor în genunchi,
tare. Durerea îmi trece prin tot piciorul. Îmi strâng ochii, încercând să-l ignor.
Când le deschid, Jackson este din nou în formă umană.

Gol. Mă prinde în brațe.
”
„Nu, protestez. "Pune-ma jos."
El merge cu fața de piatră pe deal. „Ești rănit.”
„Nu mă voi întoarce cu tine în casa aceea.” Partea mea încăpățânată s-a
ridicat, imună la logică. Dacă este un vârcolac periculos, care așteaptă să
mă transforme, nu-i va păsa unde vreau să ajung.
Dar Jackson se oprește. Umerii i se lasă. "Bine în regulă." Începe să

alerge în sus pe deal cu o viteză incredibilă.
Îl strâng de umerii. "Unde ma duci?" icnesc.
„Am o cabană sus pe munte.”
Grozav. Mă duce undeva și mai îndepărtat ca să mă poată întoarce.
Numai că nu îmi mai este frică. Acum că oroarea inițială a dispărut, creierul
meu începe să se întoarcă online.
„Jackson, ce se întâmplă când muști pe cineva?”
„Un ser îmi acoperă dinții. Îmi lasă parfumul în pielea ta.”
— Și mă transformă într-un vârcolac?
"Nu." El continuă să se miște cu o viteză amețitoare, picioarele goale și
pașii lungi mănâncă muntele. Nu-mi pot imagina cum
”
nu i se sfâ฀ ie picioarele. „Nu schimbăm oamenii, spune el țeapăn și îmi dau
seama, cu un balon de amuzament, că poate l-am jignit.
„Dar sunt în pericol? Ce face serul?”

Se oprește din alergat și închide ochii resemnat.
„Când un lup își alege perechea, el o marchează cu dinții. Un ser de
împerechere îi acoperă colții și îi lasă permanent mirosul asupra ei,
astfel încât alți lupi să știe că ea a fost revendicată.”
Mă uit cu gura căscată la el. În mod ilogic, un puls fierbinte pornește între picioarele
mele.
— Ai... vrei să mă marchezi?
”
" Nu pot, măruntă el, urcând încă o dată pe munte. „Un om nu ar
putea rezista unei astfel de mușcături. Shifters se vindecă repede, dar un
om ar pierde sânge, poate chiar ar muri. Schimbătorii nu se împerechează
cu oamenii.”
Un nor pare să se rostogolească peste noi. "Ah. De aceea a spus Sam
nu puteai fi cu mine.”
"Dreapta." Își strânge maxilarul atât de tare încât jur că se va sparge.
O mică cabană din bușteni apare la vedere. El preia o cheie din

partea de sus a tocului ușii și deschide ușa. În interior se află o cabană
de munte frumos amenajată, simplă, dar confortabilă. Mă duce pe
canapeaua de piele și mă aranjează pe ea, cu spatele lipit de cotieră și
picioarele ridicate pe perne. Glezna mea și-a dublat dimensiunea din
cauza umflăturii, iar genunchiul meu este tăiat și învinețit.
„Voi lua niște gheață.” Jackson dispare după colț.

Când se întoarce, este pus pe o pereche de blugi și poartă o cârpă de
vase înfășurată în jurul unui pachet rece. Se ghemuiește lângă picioarele
mele și aplică pachetul.
„Îmi pare rău că m-am speriat de tine.”

El dă o clătinare nerăbdătoare din cap. „Nu, mă bucur că ai făcut-o.
te-aș fi mușcat.”
Mă uit la glezna mea palpitantă, incapabil să mă uit la Jackson.
„Ei bine, cred că sunt flatat.”
Scoate un râs aspru care nu pare deloc amuzat. Când se ridică, își
înjunghie degetele prin păr, așa cum a făcut aseară.
"Acum înțelegi. Sunt periculos pentru tine, Kylie.

Îl studiez cu ochii mijiți. „Nu mi-e frică de marele lup rău.”
Ochii lui arată bântuiți. „Învață să fii. Ascultă, trebuie să ajung la birou. Am cu care să
mă ocup cu federali.” Se îndreaptă spre un birou de modă veche și împinge capacul în
sus. În interior, luminile reconfortante ale unui router wireless clipesc. Scoate un laptop
și mi-l aduce. „De aici poți lucra. Sau mă voi întoarce să iau mașina și să te conduc pe
munte.
”
„Aici e bine, spun eu repede. Din anumite motive, nu sunt pregătit
să mă întorc la conacul lui.
„Există mâncare în dulapuri. Îți aduc lucruri ca să nu fii nevoit să te
ridici.”
Pleacă și se întoarce cu o pâine și unt de arahide și jeleu, împreună
cu o cutie de stridii. „Mi-aș dori să am un analgezic să-ți ofer, dar
schimbătorii nu le folosesc.”
Schimbătoare. Încă se instalează, dar acum că a făcut-o, îl face cu
atât mai fascinant și mai atractiv. Nu e de mirare că m-am îndrăgostit de
Jackson King. El este supraomenesc.
„Îmi pare foarte rău că am speriat. Sunt jenat. Mi-aș dori să putem
face o schimbare și voi fi foarte cool în privința asta.
Putem încerca?"
Un zâmbet reticent îi trage buzele lui Jackson. „Cum ar merge?”
„Aș fi ca, oh, tu ești un vârcolac. Asta e tare. Nu uita de prezervativul.”
O umbră coboară pe fața lui, poate la amintirea accidentului cu

”
prezervativul. „Sunt rău pentru tine, spune el strâns.
„Acesta... nu poate funcționa.”
Ceva se strânge în plexul meu solar. Vreau să-l apuc și să-i spun că
nu mi-e frică, dar el mă smulge primul, își împinge buzele peste ale
mele, răsucindu-mi gura cu o intensitate pe care o găsesc amețitoare.
Simt disperarea în sărut.

La revedere.
„Nu-mi trimite mesaje. Nu vreau ca nimeni să te urmărească prin
mine. Mă voi întoarce în seara asta. Cât de repede pot. Vrei să-l trimit
pe Sam să te verifice?
Eu dau din cap, înghițindu-mi dezamăgirea.
„Nu, sunt solid. Voi continua să lucrez la malware.
Jackson?”
„Da?”
„De ce nu m-au contactat dacă bunica mea este încă în viață?”
Se încruntă. „Poate că se agață de ea în caz că vor

Ai nevoie de mai multă pârghie asupra ta?”
Eu dau din cap. „Nu, mi-au scurs istoria presei.
Acesta a fost cu siguranță un cadru.”
El îmi atinge umărul și jur că îi simt puterea transferându-se în
mine, încălzindu-mă. „Nu știu, dar instinctul meu spune că și ea este
în viață.”
Mă sărută din nou și scoate blugii. Penisul lui este încă dur, impresionant de
gura apă.
Mă uit de data asta cum se transformă. Se aude o sclipire în aer și apoi se lasă
în patru picioare, un lup imens și frumos.

Îndrăznesc să întind o mână pentru a-i atinge blana, iar el o linge, apoi linge rana de
pe genunchi curat. Se furnică. Îmi amintesc că un medic din Mexic mi-a recomandat
să pun un câine să-mi lingă o tăietură de pe mână pentru a o face să se vindece mai
repede. Eu și tatăl meu am râs de medicina Lumii a Treia, dar, desigur, am cercetat-
o mai târziu și are ceva în asta. Mă întreb dacă saliva unui vârcolac este chiar mai
bună?
Îi mângâi urechile mătăsoase. Vreau să-mi îngrop mâinile în blana lui, dar el se
învârte și trap spre bucătărie. Aud balansul a ceea ce trebuie să fie o ușă de câine și
a plecat.
Asa de. Jackson King este un vârcolac.
Acum stiu.
Sunt surprins de cât de protectiv mă simt față de secretul lui. Voi munci și mai
mult pentru a îndrepta totul la SeCure, acum că știu că genialul CEO al companiei
este la fel de vulnerabil ca mine să fie expus.
~.~
Jacqueline
Jacqueline își deschide ochii murdari, clipind împotriva soarelui dimineții. Încă
în deșert. Încă în formă umană. Se târăște în picioare și verifică unghiul soarelui.
Se ridică peste lanțul muntos îndepărtat, ceea ce înseamnă Catalinas. Deci ea se află
în Munții Tucson, pe partea de vest.
Probabil în Marana undeva, unde crackheads își gătesc metanfetamina.
Nu este singura care știe să cerceteze lucrurile online. Minette ei crede că

este capabilă doar să facă supă...
Minette.
Ea începe să meargă spre est. Mersul ei este stângaci la început, dar după o
duzină de pași, coordonarea îi revine. Auzul ei sensibil detectează zgomotul
mașinilor în depărtare. Dumnezeu merci.
Păcat că e plină de sânge. Va fi greu de explicat dacă dă jos o mașină.
Dacă ar fi putut să se schimbe.

Ea se lasă în patru picioare și închide ochii, dorind să se schimbe. Problema
este că nu s-a schimbat destul de des în ultimii ani. Pentru a rămâne agili,
schimbătorii trebuie să se miște înainte și înapoi așa cum îi cere natura. Un
schimbător care rămâne prea mult în formă de fiară, va uita cum să redevină om
și invers. Trăind cu Minette, nepoata ei halfling care nu s-a manifestat niciodată
ca un schimbător, nu a fost capabilă să fugă atât de des pe cât și-ar dori. Mai ales
când se ascundeau în orașe. Acum, slab, flămând și rănit, este și mai greu să
invoci magia.
Tine minte. Amintește-ți cum este. Se gândește la prima ei tură la pubertate,
la bucuria de a-și urmări sora prin mediul rural francez. Acolo.
Magia strălucește în jurul ei. Se oprește să-și scoată hainele însângerate,

astfel încât să nu fie nevoită să se lupte cu ele după schimbare și transformare.
Acum, să rămână ascunsă de ochii oamenilor în timp ce fuge în centrul orașului.
Cel puțin ea își amintește drumul.
Garrett i-a arătat odată o hartă a teritoriului lor din partea de vest.
Haita lui merge în Parcul Național Saguaro de Vest.
Aproape de centru și de sediul lui. Tot ce trebuie să facă este să urmărească
albia râului Santa Cruz spre sud.
~.~
Jackson
Intru în birou ca un nenorocit de gladiator. Fiecare angajat care mă

vede aruncă o privire și își abate privirea.
Chiar și oamenii știu să se supună atunci când dominanta este în căutare de
sânge.
”
„FBI-ul este de acord cu domnul Anderson, domnule, spune Vanessa,
arătând spre biroul directorului financiar. Luis este și el acolo. Știam
deja acest lucru din cele cincisprezece convorbiri telefonice pe care le-
am avut, dar îi fac un semn scurt din cap.
Nimeni de la SeCure nu a recunoscut că a scurs informații despre
Kylie, ceea ce ar putea însemna că are dreptate, acestea provin de la
șantajatorii ei. Deși șantajatorii ar putea fi și ei în interior.
Nu pot opri conștientizarea înțepătoare că mai sunt mai multe în

acest atac pe care nu le-am văzut. Un hacker s-ar deranja să răpească o
bătrână și să încalce pe cineva pentru mai puțin de un milion de numere
de cont? Pot fi. Dar era riscant. Nu știu câți bani au reușit să deturneze,
dar fereastra lor era scurtă. Le-am închis ieri.
Intru în biroul lui Anderson și iau un scaun. Echipa mea executivă

transpira. Aceasta este mai multă presiune decât le-am supus vreodată
și încă nu sa terminat.
Luis a dat federalilor dosarul lui Kylie și dă din cap

în sus și în jos, fiind de acord cu ceva ce spun.
Se uită peste. "Domnul. King, FBI-ul are propria echipă infosec pe
care ar dori să o desfășoare în sistemul nostru.”
Dau din cap. "Bun. Arată-le breșa și tot ce avem
făcut pentru a o susține.”
Unul dintre agenți se ridică și îi întinde mâna. „Agent special
Douglas”.
o scutur. „Jackson King”.
"Domnul. King, înțeleg că puneai întrebări despre Kylie McDaniel
înainte de încălcare. Ai avut motive să o bănuiești?”
Eu merg după adevăr. Dacă Douglas este suficient de inteligent, îmi va

urma logica. Dacă nu, nu suntem mai rău decât înainte. „De fapt, mă întrebam
cum a fost angajată în acest post. Se presupunea că era un hacker, dar nimic
din CV-ul ei nu ne-ar fi spus asta. Am vrut să știu cine a semnalat-o pentru
această funcție și de ce.”
— Crezi că are un partener pe dinăuntru?

dau din umeri. "Pot fi. Ceva nu e în regulă cu toată treaba asta și
este mai mult decât un hacker de douăzeci și patru de ani care și-a
numit Catgirl în adolescență.”
„Ea a fost de mult asociată cu hoții vigilenți. Acest
ar putea fi un atac organizat din această direcție.”
îl consider pe bărbat. Pare ascuțit. "Domnul. Douglas, aș face-o
Îmi place să împărtășesc câteva informații cu tine în privat.”
Echipa mea pare revoltată, dar mă ridic și mă îndrept spre ușă,
știind că Douglas va urma. Îl duc la birou și arunc pachetul pe care mi l-
a adus Kylie în noaptea în care totul a început.
"Domnișoară. McDaniel s-a transformat în mine după ce a primit asta,

”
Explic.
Douglas se amestecă prin hârtii, asimilând rapid informațiile. „Dar ea încă a
instalat codul. Din biroul tău, înțeleg.”
îmi frec fruntea. "Da. Am adus-o în biroul meu a doua zi și

i-am cerut să decodeze malware-ul pe un computer fără
rețea.”
„Dar ea a folosit ocazia pentru a-l încărca pe al tău.”
"Da."
„Deci ce crezi că s-a întâmplat?” El ridică pachetul. „A fost
un truc să intri în biroul tău? Să-și salveze necazul de a fi
nevoită să-ți spargă firewall-urile?”
Eu dau din cap. "Nu. M-a contactat mai târziu pentru a-mi
spune că bunica ei a fost răpită și ținută ostatică. Bunica nu a
fost returnată după ce a încărcat malware-ul, așa că și-a oferit
ajutorul.”
„Cum te-am contactat?” întrebă el tăios.
Aici devine zguduitor. Sunt sigur că nu vreau să o caute pe
Kylie la mine sau în jurul meu. „Ea mă aștepta în parcare.”
„Hackerul care ți-a dărâmat sistemul te aștepta în parcare

și nu ai sunat la poliție?
Cu siguranță ceva nu e în regulă cu această poveste, domnule
King. Ce nu-mi spui?”
Nevoia de a o proteja pe Kylie face ca furia să-mi curgă în stomac. nu
raspund.
"Oh, am înțeles. Ai ceva pentru doamna McDaniel, nu? Nu
lipsește nota de dispreț din vocea lui. „Eu
Am auzit că voi doi ați fost prinși împreună în lift în prima ei dimineață.
Crezi că a fost o coincidență?”
O fărâmă de îndoială mi se lipește în piept. Kylie ar orchestra așa
ceva? De ce? Să te apropii de mine? Seduce-ma?
Dar nu, teroarea ei în acel lift fusese reală. Nicio femeie claustrofobă nu ar
alege un lift pentru a pune în scenă o seducție.
Mă plimb prin birou, băgându-mi mâinile în buzunare.

„Așa că te-a întâlnit în parcare și s-a oferit să ajute.
Ce-ai făcut?"
„Am lăsat-o să plece.” Sunt cu fața spre Douglas și mă uit pe
fereastra pe toată lungimea. Minciuna nu este punctul meu forte și nu-
mi place dezonoarea ei, dar voi face orice pentru a-mi proteja partenerul.
La dracu. Nu prietenul meu. Nu pot fi partenerul meu.
"Rahat. Unde este, domnule rege?”
Degetele mele se strâng în pumni. — Încearcă să-și găsească bunica, mă
”
răstesc.
”
Se uită lung la mine. „Bine, „Vom urmări acest spune el în cele din urmă.
exemplu”.
Îmi forțesc dinții să se desprindă.
„Și când ești gata să-mi spui unde să-ți găsesc misterioasa Catgirl,”
voi aștepta. Îmi aruncă un cartonaș pe birou. „Telefonul meu mobil este
acolo.”
Dau din cap.
El ridică pachetul. „În regulă să iau asta?”

Sunt surprins că cere permisiunea, dar probabil că este doar o
curtoazie.
"Da. Spune-mi ce ai găsit la bunica.”
Se oprește în drum spre u฀ ă. — Lucrez pentru dumneavoastră, domnule

King?
îmi dresesc glasul. Nu este în natura mea să mă zgâiesc, așa că asta
face de două ori astăzi. O dată pentru Kylie, o dată pentru ea. "Vă rog."
Fantoma unui zâmbet se joacă în jurul buzelor lui. "Voi tine la curent."
Mă afund în scaunul meu când pleacă. Alfa din mine vrea să sfâșie
lucrurile și să urle.
Luna este plină. Compania mea este atacată. Femela mea este în pericol.
Un om îmi știe secretul, ceea ce înseamnă că prin legea haitei trebuie să fac
ceva în privința ei. Și, în timp ce îi spuneam lui Kylie că ar fi trebuit să pună
capăt relației noastre – acum că înțelege de ce nu putem fi împreună – lupul
meu nu va înceta să o vadă ca pe nenorocitul meu de partener.
~.~
Ginrummy
Planul se desfășoară. Kylie a spart SeCure și i-a instalat codul. Atat de

mult a lucrat. La fel și scurgerea către presă pentru a pune FBI-ul asupra ei.
Nu-i păsa dacă FBI-ul a găsit-o sau nu – scopul era doar să-i arunce de pe
urma lui.
Domnul X a spus că au avut grijă de bunica ei. El nu a făcut-o
intreaba ce a insemnat asta. El stia.
E timpul să emitem următoarea amenințare cu șantaj. Se mișcă pe scaun,
căldura crescând sub guler. Federalii sunt peste tot în clădire și toată lumea
vorbește despre întâlnirea privată pe care King a avut-o cu unul dintre agenți.
Ce naiba a însemnat? Ce ar putea avea King de spus agentului pe care nu i-

ar spune în fața echipei sale executive?
Nu-i place.
Și-a petrecut toată dimineața răspunzând de patru ori la aceleași întrebări

despre Kylie unor agenți diferiți. Acum, el ar trebui să le ofere acces la sistemul
SeCure, astfel încât oamenii lor din sectoarele de informare să poată face
propriile investigații.
Nu are nimic de ascuns. Kylie a încărcat malware-ul; IP-ul sau amprentele
lui nu sunt pe nimic.
Își verifică telefonul. A venit un mesaj de la domnul X.
Apelând la King, acum.

Un mușchi îi zvâcnește în obraz. Aceasta este partea din planul domnului
X care merge dincolo de securitatea cibernetică și numerele cardurilor de
credit.
Ei fac o piesă pentru a distruge întreaga companie.

Furtul numărului de card de credit a fost o deviere de la adevărata infecție în
date de rezervă, ceea ce a oferit echipei X capacitatea de a șterge fiecare

înregistrare stocată de SeCure. Deci, a cere SeCure să transfere cinci sute de
milioane de dolari pentru a restaura fișierele nu va fi prea mult. Dacă va avea
succes, va fi cel mai mare atac ransomware din istorie. Dacă nu, au furat deja
o jumătate de miliard în tranzacții cu cardul de credit.
~.~
Kylie
La amurg, merg șchiopătând la duș pentru a face curățenie înainte de

apariția lui Jackson. Nu m-a contactat toată ziua și îmi e mâncărime să-l văd. Să-
l ating. Mă doare trupul din cauza sexului și a alergării pe munte, dar tot ce mă
pot gândi este să am mâinile lui Jackson pe mine, să mă ia cam așa cum vrea
el - să mă muște și să mă marcheze ca fiind ale lui. Parcă m-a afectat și luna
plină.
Zgârieturile de pe genunchiul meu par vechi de o săptămână în loc de o zi. Cred

că saliva vârcolacului este mai bună decât scuipatul de câine.
Mi-am petrecut ziua accesând mai multe site-uri ale companiilor de carduri
de credit pentru a obține datele despre numerele de carduri furate. După
estimarea mea, aproximativ cinci sute de milioane de dolari au fost furate în
cele douăzeci și patru de ore înainte ca proprietarii să fie anunțați și cardurile
înghețate. Trebuie să fi fost totul automatizat. Folosind conturile micilor
vânzători furate, aceștia au perceput sume aleatorii sub câteva mii de dolari
pe fiecare card de credit. Din nou, sugerează un insider, cineva care știa ce
date vor găsi și cum vor fi configurate pentru a avea preprogramate o formulă
atât de complexă.
Fără niciun contact din partea lui Jackson – deși motivele lui pentru limitarea
acesteia sunt solide – se instalează golul. Nu crede că poate fi cu mine. El vrea
– știu atât de multe – dar crede că îmi va face rău.
Nu mi-e frică, totuși. S-a tras înapoi când am țipat.

S-a dus la burta lui, chiar și atunci când l-am urmărit. Are mult mai mult control
decât crede. Și nu mi-e frică să fiu marcat.
De fapt, ideea mă încântă. Poate de aceea bărbații obișnuiți nu m-au interesat
niciodată. Aveam nevoie de un supraom.
Vreau să știu totul despre viața lui de schimbător. Cum este, cum
funcționează. Ce se întâmplă pe luna plină. Care este
astă seară.
Ușa băii se deschide și se închide, iar inima mea ia viteză. Prin
ușa de sticlă cețoasă a dușului, văd cadrul larg al lui Jackson.
„Jackson?”
O clipă mai târziu, deschide ușa dușului. Este gol, erecția lui
învelită și mai pronunțată decât a fost azi dimineață. Ochii albaștri
ard de pe fața lui. Mâinile îi strâng pumnii lângă el, cu expresia
întunecată, furioasă.
Foame.
Îmi trag răsuflarea. „Jackson?” Vocea îmi clătină.
El intră în duș cu mine. Mă aștept pe jumătate să văd colți
alungiți când deschide gura și mă încordez, nu sunt sigur dacă îl
voi lăsa să mă marcheze sau nu.
„Mi-am dorit să te trag sub duș de când ai apărut prima dată la
mine acasă.” Vocea lui este joasă și gravă. — Crezi că nu te-am
văzut atingându-te prin ușa aceea de sticlă încețoșată?
Un fior de dorință pură mă străbate, împușcându-mi interiorul

coapselor, încrețindu-mi degetele de la picioare.
Îmi prinde încheieturile și mă învârte spre peretele dușului. Atingerea
lui este reverentă în timp ce îmi apăsă palmele de țiglă. „Regulă nouă,
”
îmi murmură el la ureche. „Nu te atingi de păsărică fără permisiunea
mea . A intelege?"
Nu, dar sunt prea încântat să vorbesc.
— Trebuie să aud un da, domnule.
"Da domnule." Cuvintele îmi scapă înainte chiar să știu că le voi
rosti. Căldura înflorește în miezul meu la edictul șef.
"Stii de ce?" Vocea lui este ca un huruit în urechea mea.

„N-nu.”
Se întinde să-mi ia mons, alunecând două degete de-a lungul fantei
mele umede. „Această păsărică îmi aparține. ajung să fac plăcere. Locul
meu de muncă. Am în฀ eles?"
O, Isuse, la naiba. Picioarele îmi tremură de dorință. nu pot
orice altceva decât să geme de acordul meu.
"Fata buna." El mă răsplătește cu un shimmy rapid
cu degetul peste clitorisul meu.
Genunchii mi se cataramează, dar nu contează, pentru că îmi înfășoară
un braț în jurul taliei, prinzându-mă și ținându-mă sus în timp ce mă
pătrunde cu două degete. Îmi arunc capul pe spate pe umărul lui și închid
ochii, pierdut în extazul atingerii lui, al căldurii lui.
„M-ai lăsat cu bilă albastră în dimineața asta, pisicuță.”

strig în timp ce el măcina călcâiul mâinii peste clitorisul meu.
— Va trebui să te pedepsesc acum.
”
„Da, respir. Pedepsește-mă. Dă-mi naiba. Ține-mă ca jucăria ta. Vreau să
fiu deținut de Jackson. Marcat de el, oricât ar doare.
Își trage mâna departe de crestătura dintre mine

coapse, iar eu gemu de dezamăgire. „Fă-mă, iubito.”
Mă supun imediat, împingându-mi fundul înapoi pentru pedeapsa lui.
El îl plesnește, iar eu țip. Apa îl face să usture mult mai tare; țiglă face
ca trosnetul palmei lui să ecou. Îmi lovește celălalt obraz, apoi repetă, în
dreapta și în stânga. Sunt în rai, cacofonia senzațiilor — apa dușului,
durerea loviturilor lui, plăcerea atingerii lui, toate se amestecă pentru a
mă aduce până la limita orgasmului.
Jackson geme. „Fates, îmi place să te bătesc. Ar trebui să-ți iau o centură la
fund pentru starea în care m-ai lăsat astăzi. Vocea lui este un bubuit profund
care pare să-mi pătrundă în corpul prin fiecare por.
Când nu sunt de acord, el înjură. „O să te trag atât de tare, pisicuță,

că nu vei putea merge bine. Atunci îți vei aminti cui îi aparține această
păsărică.”
Îmi arunc o privire peste umăr, verificând dacă nu există colți.
Dominația este fierbinte, dar este și mult peste vârf, în seara asta, și
nu sunt sigur dacă el deține controlul. Când îmi schimb greutatea,
durerea din gleznă îmi tremură.
Jackson se ridică înainte și se prinde sub coapsa piciorului meu rănit,
ridicându-mi genunchiul până la peretele de țiglă. Corpul lui se mulează
pe spatele meu, capul penisului îmi împinge intrarea.
„Ești bine, iubito?” Buzele lui îmi ating urechea în timp ce vorbește.
Dacă este posibil, păsărica mea devine și mai topită. El este înăuntru
Control. Protejându-mă. Așa cum a făcut-o de la început.
”
„Da, Gâfâi.
„Întinde-te și ghidează-mă înăuntru”.
Mă supun, întinzându-mi mâna între picioarele mele desfăcute și
îndreptându-i penisul spre punctul dulce de intrare.
El se îndreaptă înainte, despărțindu-mă, umplându-mă, centimetru
cu centimetru delicios. Poziția este atât de obscenă, dominația lui atât
de extremă, mă simt ca vedeta unui film porno. Jackson face un zumzet
de aprobare în spatele meu și apoi se împinge în sus.
”
„Ia-mă pe tot, mârâie el.
strig. Este genul bun de rănire - profundă și delicioasă.
Penisul lui mă întinde, lovește partea din față a pasajului meu la fiecare
lovitură.
”
„O, Doamne, geme.
"Nu încă, dragă." Jackson trebuie să vorbească între dinții strânși. El se

sprijină cu o mână de peretele dușului de lângă capul meu și continuă să
se arate în mine.
Am nevoie de bobine strânse în mine. "Vă rog."
„Oh soartă, iubito. Cerșiți? Continuă să cerșești.
Asta mă face atât de greu pentru tine, pisicuță.”
Lacrimile îmi ustură ochii. Sunt disperat după eliberare. Singurul meu
picior în picioare tremură atât de tare, încât este de mirare că mă ține sus.
”
„Te rog, te rog, Jackson, te rog.
Un sunet inuman iese din gât, iar eu încremenesc. Mă ia atât de adânc și
de tare, încât văd stele. Un alt vuiet izbucnește împotriva pereților dușului, iar
Jackson se cufundă adânc, ridicându-mă de pe picioarele mele, năvălindu-mă
cu penisul lui care erupe. Mă prinde în jurul taliei, ținându-mi în continuare
genunchiul ridicat cu cealaltă mână.
Mă strâng în jurul lui, eliberez în spirală din mine într-o serie divină de
strângeri și fiori, până când sunt strâns și șchiopăt de plăcere. Tot timpul,
aștept mușcătura, dar nu vine niciodată.
Nu mă pot decide dacă sunt dezamăgit sau u฀ urat.

„Îmi iei penisul atât de bine, iubito.” Buzele lui sunt din nou chiar la
urechea mea, vocea lui profundă și răgușită seducătoare. „Deschide ochii
și privește unde ești.”
Mai sunt ochii închiși? Se pare că sunt. Le permit să se deschidă. Sunt
încă din nas cu peretele dușului, trupul musculos al lui Jackson lipit de
spatele meu.
„Acesta este un spațiu îngust, nu crezi?”
Inima îmi sughiță. Este un spatiu foarte ingust. Și ieșirea este
blocat. Și nu mi-e deloc frică.
Am scăpat un hohot de râs. "Este."
Mă strânge urechea. „Ai supraviețuit.” Se iese din mine și mă întoarce ușor.

Ochii lui sunt încă albaștri, iar dinții par mai ascuțiți decât de obicei, dar este
clar Jackson omul, nu lupul.
„Nu mi-e frică când sunt cu tine.” E adevărat. Nici o stropire de claustrofobie.
El dă din cap. „Nu trebuie să-ți fie niciodată frică
din nou. L-ai cucerit.”

Nu sunt sigur că împărtășesc încrederea lui în mine. Această situație
este special. Data viitoare, probabil că nu voi avea un bărbat demn de zeiță
să-mi scape lumina zilei ca să mă facă să uit să fiu speriat. Dar îmi place că își
amintește. Că el
îi pasă.
Îi zâmbesc. „Poate că ar trebui să exersăm puțin mai mult ca să fim siguri.”
Agonia îi trece peste expresia. „Nu sunt sigur că voi supraviețui. Trebuie să
plec de aici și să fug. Altfel, o să ajung să te leg de pat și să te trag în
următoarele opt ore. Și asta dacă ai noroc și nu-mi pierd controlul.”
Și mușcă-mă. Marcați-mă ca fiind al lui.
Căldura proaspătă crește în miezul meu. Nu m-am simțit niciodată atât de

dorit în viața mea. Da, știu că am un corp fierbinte și chiar l-am folosit ocazional
în avantajul meu. Dar această latură animală a lui Jackson, acest nebun, nu
suport-să fiu lângă tine, fără-dracu, mă face să mă simt ca Helen din Troia.
Sau cea mai irezistibilă sirenă.
El smulge prezervativul și iese din duș pentru a-l arunca. Când ies afară,
îmi deschide un prosop.
Nu doar mi-l dă, ci așteaptă să intru în el
apoi o înfășoară în jurul meu. Există o familiaritate în gest - ca și cum am fi un

cuplu de lungă durată, ușor cu micile dulciuri. Dintr-o dată îmi doresc atât de
mult asta – vreau să rămân și să-l fac pe Jackson King să fie normalul meu.
Pachetul meu.
Dar el a spus deja că nu se poate întâmpla. Trebuie să împerecheze un alt
schimbător. Nu eu.
Durerea aproape că mă orbește. Mă întorc ca să nu-mi vadă pe fața.
Trebuie să-l salvez pe Mémé și să plec din oraș.
Vinovăția pentru că mă gândesc la un bărbat când lipsește ea îmi strânge
stomacul.
Da, găsirea lui Mémé și părăsirea orașului este singurul final al acestei
povești care are sens. Mă rog doar să fie încă în viață. Ea este singura casă pe
care o am.
~.~
Jackson
Nu știu cum am supraviețuit dracu-n-o cu Kylie fără a o marca. Dinții îmi

erau în jos, serul îmi acoperea colții, dar cumva l-am ținut în frâu pe lup.
Pentru că trebuia. Pentru a-mi proteja femela.
Da, tocmai am răsturnat pasărea la boală de lună. A lua femela pe care

lupul meu vrea cu disperare să se împerecheze fără să o muște ar trebui să-
mi câștige o medalie de realizare. Dar tot corpul meu mâncărime să se miște
acum. Și nu știu ce se va întâmpla după ce i-am dat frâu liber lupului.
Îmi înfășor un prosop în jurul taliei și mă îndrept spre ușa din spate, unde
blochez baricada în ușa uriașă. Ultimul
ceea ce vreau este să intru după ce am alergat sub luna plină și să o atac pe
Kylie.
”
„Nu mă lăsa să intru dacă sunt pe patru Ii spun ei.
picioare, ea m-a urmărit afară, îmbrăcată și ea într-un prosop. Îmi vine în
minte că i-ar plăcea să schimbe hainele — de trei zile poartă hainele mele sau
aceeași fustă de blugi și tricou — și mă simt ca un nenorocit că nu am remediat
situația pentru ea. Una mică în comparație cu bunica ei dispărută. Are ochii
mari, dar dă curajos din cap. Nicio surpriză acolo. Micul meu hoț de hackeri,
furând picturi de milioane de dolari până la vârsta de zece ani.
Undeva pe munte, Sam urlă, strigându-mă să fug. "Trebuie să plec. Încuie

ușa după mine și nu o deschide. A intelege?"
Încă un semn din cap.
O apuc pentru un sărut dur, gura noastră topindu-se, limbile împletindu-

se cu suficientă căldură încât să-mi tragă din nou colții în jos. Este nevoie de
tot efortul meu să mă îndepărtez de ea, să mă schimb și să fug în noapte.
~.~
Kylie
Mă trezesc la sunetul urletului chiar în afara cabinei.

Firele de păr de pe ceafă mi se ridică la strigătul ciudat. Un lup.
Mă uit la ceas – patru sunt leșinate în patul mare și confortabil în ceea ce
presupun că era dormitorul matrimonial, imediat după ce Jackson a plecat. Și
acum, se pare, s-a întors.
Dar e pe patru picioare, ceea ce înseamnă că nu-l pot lăsa să intre.
Bufnitură. Asta suna ca un cadavru aruncat pe ușa din spate. Încearcă să

intre. Mă dau jos din pat și șchiopătesc spre bucătăria din spatele cabinei. Nu
port decât unul dintre tricourile lui Jackson, pe care l-am găsit în dulap. Mă uit
pe fereastră și îl văd pe Jackson, în forma lui uriașă de lup argintiu, ridicându-
se la ușa baricadată a câinelui.
Lupul negru – trebuie să fie Sam – apare în spatele lui și îi strânge sferturile
din spate.
Jackson se întoarce împotriva lupului mai mic și atacă. Cei doi se rostogolesc
pe pământ, mârâitele lor oribile umplând aerul. Pare mai mult decât joacă.
Dinții lui Jackson plesnesc, geamătul răspuns al lui Sam sună dureros.
Jackson aleargă din nou și își ridică corpul enorm la ușă. Încearcă serios să sufle și să
umfle ușa în jos. Faptul că nu se schimbă doar și folosește clanța ușii îmi spune că este
incapabil de asta. Și de aceea mi-a spus să nu-l las să intre.
Mă străbate un fior care nu are nicio legătură cu aerul rece de munte.
Deci ce face Sam? Încerci să mă protejezi? Ține Jackson departe? S-ar părea
că așa, pentru că lupul mai mic vine încă o dată după Jackson, ciugulindu-l și
fugind înainte ca Jackson să-l muște în schimb. Când Jackson îl ignoră și merge
din nou după ușă, Sam repetă acțiunea.
De data aceasta, Jackson se mișcă mai repede, mușcându-l pe flancul lui

Sam. Lupul țipă jalnic, iar mâna mea zboară spre mânerul ușii. Trebuie să
opresc asta înainte ca Sam să fie rănit. Dar nu sunt un lup. Ce știu despre
oprirea unei lupte de lup? Poate că aceasta este doar o joacă cu lună plină.
Dar nu. Jackson rămâne pe Sam, chiar și atunci când Sam se răstoarnă și
îi dă burta. Marele lup de argint se duce după gât. Eu țip în același timp în
care Sam se transformă în formă umană.
„Jackson.” Urgența din tonul lui Sam mă sperie.

Dragă Doamne, dacă fălcile lui Jackson se lovesc de gâtul lui Sam în formă
umană, îl va ucide? Zbor pe ușă, având nevoie să ajut.
Privirea de chihlimbar a lui Sam se îndreaptă spre mine, alarmată. "Nu!"

Jackson se învârte și sare către trepte într-un singur arc imposibil. Umărul
lui mă lovește de talie și mă lovește de ușă.
„Ooph.”
Sam se transformă înapoi în lup și face un salt grațios similar, aterizează
deasupra lui Jackson și aruncându-l de pe trepte. Cei doi se ceartă din nou.
Îmi pun în cușcă țipătul. Bunul simț îmi spune să alerg înapoi în cabină și
să încui ușa, dar nu-l pot lăsa pe Sam să rămână aici și să se rănească pentru
mine. Nu pot.
„Jackson!” strig să-i distrag atenția.
Capul i se ridică cu un mârâit feroce și atacă
eu inca o data.
Sam se mișcă mai repede, sărind prin aer și aterizează între noi. Încă o dată, trece la
forma umană, întinzând mâna spre clanța ușii. "Obține. Interior."
Jackson se schimbă și el și îl trântește pe Sam de perete, sufocându-l cu

un antebraț peste trahea lui Sam. Ochii lui sunt albaștri ca gheața, ciudat de
inumani. "Stau. Departe de ea.”
”
Palmele lui Sam zboară în sus în semn de capitulare. „Ești... un pericol, el
șuierătoare.
Pentru o clipă, cred că Jackson îl va ucide pe Sam, dar culoarea ochilor lui
începe să sângereze în verde și îl eliberează pe Sam, care gâfâie și se strânge
de gât. Sângele picură pe piciorul lui Sam de la mușcătura anterioară.
”
„Sam, Jackson răpăi, regretul împletit printr-o singură silabă. Își
leagăn capul lui Sam și își sprijină fruntea de cea a tânărului. "La dracu.
Mulțumesc. Îmi pare rău."
"Esti bine?" întreabă Sam, ceea ce pare invers, deoarece el este cel care
este rănit. Dar știu că întreabă dacă Jackson deține controlul.
„Da.” Jackson mă apucă de braț și mă învârte, făcându-mi fundul un

pop. „Intră înăuntru, femeie. Ți-am spus să nu deschizi acea ușă.”
Fluturii imi decoleaza din burta la un semn de pedeapsa

a veni.
„Vrei să rămân?” întreabă Sam în timp ce mă îndrept înăuntru, așa cum mi-am spus.
„Nu, m-am întors. Multumesc frate." Există o solemnitate în felul în
care vorbește, ca și cum ar rosti un jurământ sau un jurământ solemn.
Un fior de recunoaștere a rolurilor lor de haita îmi dă carne de găină.
Jackson intră, cu penisul complet îngropat, balansându-se în timp ce

merge. Este o priveliște incredibilă – sălbatică, miroase a pin și murdărie
și aerul nopții. Mușchii lui se umflă și se mișcă în timp ce se aplecă să
mă arunce peste umăr. Expresia lui este întunecată.
Vorace.
„Jackson. Jackson. Te simți bine?"
Mă duce în dormitor și mă pune pe picioare. "Nu știu. Să-mi spuneți.
Este în regulă să nu mă asculti?” Îmi smulge tricoul dintr-o tragere
rapidă. Îmi înfășoară un pumn în păr și îmi trage capul pe spate.
Sunt incredibil de excitat și un pic speriat, pentru că nu este chiar

Jackson. Există o foame aprigă în fața lui, o violență controlată chiar sub
suprafață.
Îmi depărtează picioarele. "Deschide-ti picioarele."
Ma supun.
Palma lui se conectează cu păsărica mea, o palmă punitivă.

„Mai larg.”
M-am răspândit mai larg. Îmi plesnește din nou pe păsărică, încă
controlându-mi capul cu părul.
"Răspunde-mi la întrebare. Este în regulă să nu mă asculti, pisicuță?”
În orice moment, o să-i spun să dea jos un nivel, să se asigure că este
un joc și nu real. Dar, aparent, nu vreau asta, pentru că păsărica mea
topită mă doare pentru atingerea lui și „N-nu,
”
este singurul sunet de pe buzele mele.
O altă palmă. O alta. Doare și cântă deodată. Palmă.
Palmă. El continuă să-mi dea o bătaie în părțile doamnei mele. Picioarele
îmi tremură și mă întreb dacă pot veni singur din bătaia păsăricii.
”
Nu apuc să aflu. "Fată rea, îmi murmură el la ureche.
Palma lui uriașă îmi frământă fundul. Nu pare deloc supărat. Tot ce aud
este emoție. Seduc฀ ie. Îmi mișcă un deget între obraji și îmi apasă anus.
Trec surprins, strângându-mi obrajii de rușine.
„Va trebui să-ți trag fundul pentru asta.”

Îmi eliberează părul și se învârte în jurul patului, aruncând pernele în
centru.
Bietele mele picioare clătinitoare abia mă țin sus, iar burta îmi flutură.
„Jackson, nu cred că...” mă opresc, uitându-mă la erecția lui enormă. În
nici un caz. „Ești prea mare. Nu cred că te pot lua.”
Iese din cameră și aud un râs întunecat. Când se întoarce, ține în mână
o sticlă de ulei de măsline din bucătărie.
„Oh, mă iei, fetiță. Vei lua fiecare centimetru din mine.
Asta e pedeapsa ta. Când nu asculti, pisoiule, te bagi în fund.”
Sună ca o idee oribilă. O idee terifiantă, minunată, oribilă. Dar nu mă

pot decide să refuz. Corpul meu este înfășurat într-o spirală strânsă, disperat
să fiu ars.
Mă plesnește în fund. „Întinde-te peste perne, iubito. O să dețin acel
corp fierbinte al tău.”
Ceva asemănător cu un mieluit îmi iese de pe buzele mele, dar mă
trezesc ascultând, clătinându-mă spre pat și cățărându-mă peste perne.
Prezentându-i fundul meu ca un tort pe o farfurie.
Se aude un bubuit întunecat de aprobare. Mă uit peste umărul meu în timp
ce el își învelește penisul și toarnă o cantitate generoasă de ulei peste el, apoi
se prelinge un alt flux de-a lungul crăpăturii mele.
Se târăște peste mine, cu o mână băgându-și penisul, cealaltă masând

uleiul în fundul meu, în jurul anusului meu.
„Există consecințe pentru neascultarea de alfa.” El
împinge capul penisului lui de anusul meu și așteaptă.
Mă strâng împotriva atingerii lui, dar, o clipă mai târziu, mușchii cedează.
De îndată ce se slăbesc, Jackson împinge înainte, pătrunzând în gaura mea
strânsă.
Am scos un strigăt aprins.
Se liniștește, întinzându-mă larg, așteptând să mă calmez. Grija pe care
o acordă mă asigură că deține controlul, iar eu cedez, dorind ca podeaua
pelviană să se relaxeze. El împinge mai departe și întinderea devine mai
intensă, apoi se ușurează.
"Acolo. Acesta este capul. Am intrat, iubito. Acum, ia restul din mine.”
Sânc, dar îmi las toți mușchii să se slăbească, îmi arcuiesc puțin spatele și
aștept.
”
„Fătă bună, bubuie el, o mână mergând pe partea mea, mângâindu-mă pe
piele.
Lauda trimite bucle de căldură prin mine, iar eu mă arcuiesc
mai mult.
„Asta e, iubito. Ia-o ca pe o fată bună și o să sărut păsărica aia coaptă când
termin.” El intră și iese ușor, dându-mi un sentiment extraordinar de urgență
de fiecare dată când mă umple.
Fundul meu este plin de penisul lui, dar păsărica mea se simte tragic goală.
Îmi întind mâna între picioare pentru a remedia situația. Carnea mea este
suculentă, umflată fără a fi recunoscută, chiar și pentru degetele mele familiare.
Jackson mârâie și îmi prinde încheietura, trăgându-mi mâna afară. "A mea.
Ce ți-am spus despre atingerea păsăricii?
Numai eu pot stăpâni această dulceață.” Îmi acoperă corpul cu al lui, întinzându-
se în jurul meu să-mi ia mons. Este exact ceea ce am nevoie. Tremurul încep
prin corpul meu.
„Jackson.” Strigătul răgușit nici măcar nu sună ca vocea mea. „Jackson, te
rog.”
„Asta e, iubito. Roagă-mă." El ia viteza, jefuindu-mi fundul in timp ce
degetele lui ma trag de jos. Sunt amețit de poftă, drogat de nevoie. Cabina se
învârte și se înclină.
„Jackson!” Camera se umple de strigăte aprinse, care trebuie să fie ale
mele.
Un mârâit și un vuiet le traversează, iar Jackson se aruncă adânc. Îi prind

degetele în păsărică și le împing mai adânc
și ține-le acolo când vin și eu, mușchii mei vaginali strângându-se, anusul
strângându-se în jurul circumferinței sale uriașe.
Iese prea devreme, poticnându-se înapoi, iar eu mă răsuc să văd
ceea ce știu deja va fi acolo. Colți.
El rupe prezervativul și îl aruncă. Apoi vine pentru
pe mine.
~.~
Jackson
Dacă nu mă satură de Kylie, voi muri. Trebuie să o stăpânesc în toate

privințele.
Fates, aproape l-am ucis pe Sam acolo. Lupul meu a simțit mirosul lui Kylie
în cabină și a trebuit să intre înăuntru cu o disperare care m-a zguduit. Când
Sam a încercat să intervină, lupul a crezut că mă provoacă pentru ea.
Mulțumesc la naiba că sa schimbat, altfel m-aș fi îmbolnăvit cu lună.
Chiar și acum, faptul că tocmai am avut orgasm nu ușurează nimic din

nevoia acerbă care mă strecoară. Mă rog dacă continui să o revendic, să-i fac
plăcere, să o iau dracului, îl va liniști suficient de mult pe lupul meu încât nu o
va marca.
Îi scot pernele de sub fundul ei în formă de inimă și o răsturn. Îndepărtează-
i genunchii. Aplică-mi gura pe miezul ei, lins și sug de parcă viața mea depinde
de asta.
Ea este moale la început, genunchii căzând deschiși, încă langouroasă
după orgasmul ei. Dar degetele ei vin la părul meu când îi pun clitorisul în
limbă și ea scoate un geamăt slab. nu mă opresc.
Are gust de rai. Mă ospăt cu sucurile ei, devorând-o. Îi frec clitorisul, îi sug și
îi mușc labiile.
Ea îmi sfâșie părul, strigăte răgușite ieșind din gâtul ei.

Este incredibilă, felul în care se dăruiește mie, atât de dispusă să primească
toată plăcerea pe care trebuie să o revars asupra ei. Corpul ei neantrenat este
infinit de receptiv. O pătrund cu două degete, îi găsesc punctul G pe peretele
ei interior și îl lucrez până când țesutul se întărește și se încrețește.
„Jackson. Jackson. Vă rog. Nu mai suport.” A ei

genunchii se strâng în jurul capului meu.
O penetrez atât cu limba, cât și cu degetele, apoi mă întorc să-i sug
clitorisul, pompând trei degete înăuntru și afară din ea până când vine
pentru a treia oară în seara asta, canalul ei strângându-se și eliberând în
timp ce ea scoate un strigăt lung și ascuțit.
Aș vrea să fie de ajuns. Știu că deja mi-am epuizat
mic om. Femeie prețioasă, frumoasă.
Mă urc să mă așez pe pat și o trag în poală.
Mirosul ei mă pune din nou în modul animal. I-am bătut fundul frumos,
rapid și tare. „Isuse, pisoi. Mirosul excitării tale mă înnebunește.
Întotdeauna pot simți mirosul când ești pornit. Am știut asta în prima zi
în lift după ce te-am atins.”
Ea scâncește, iar eu înregistrez că o rănesc, dar nu mă pot opri. Este

al naibii de bine să-i lovești fundul suculent, iar strigătele mici pe care le
mormăie le face doar să-mi hrănească frenezia. Lupul meu începe să urle.
O lovesc până când fundul ei devine roșu.

"Îmi pare rău!" plânge ea, iar eu îmi trec mâna sub șoldurile ei, îi
răsucesc din nou micul clitoris. Continui să plesnesc, iubind felul în care
obrajii ei se turtesc și îmi trec înapoi sub mâna mea.
„Nu am nevoie de tine, îmi pare rău. Am nevoie doar de predarea ta. Acest
este singurul mod în care îmi împiedic lupul să te marcheze.”
Ea se zvârcoli peste mâna mea, iar pizda ei curgând sucuri pe degetele

mele.
„Îți place asta, iubito?”
”
„Nu... da... ohhh, ea pantaloni. "Prea mult. Prea mult, Jackson. Nu mai
suport.”
O împing din poala mea, dar nu mă poate opri. „Înăuntru mârâi. O ridic la mâini și
”
fața ei genunchi, apoi o forțez pe tine, cu partea superioară a corpului în jos, astfel încât
să se apasă pe cuverturi.
Cumva, în mod miraculos, îmi amintesc să-mi pun alt prezervativ. O apuc și
împing în căldura ei umedă. Colții îmi scapă mai mult; un mârâit îmi smulge
din gât.
Nu marca. Doar. La dracu.
Mate, lupul răcnește.
Doar. La dracu.
Bilele mele se lovesc de ea, penisul alunecând și ieșind din canalul ei

strâns. Ea mă ia pe toți în această poziție, mă duce adânc. Coapsele îmi
tremură, bilele se strâng strâns.
Ea geme și se tânguie, strigătele ei deopotrivă jalnice și dezordonate.
Pasarica ei este inca uda si dispusa. Generos în cât de greu este nevoie.
Doar la dracu', doar la dracu'. Nu. Mușcă.

Vin din nou cu un hohot. Țipetele lui Kylie se alătură mârâitului meu, iar
ea are orgasm, mulgându-mi penisul cu mușchii ei strânși, trăgând și mai
mult esperma din mine. Mă înfioră, frisoane și căldură mă străbat ca și cum
aș fi avut febră.
Kylie scoate un suspine în timp ce eu scap din ea. Arunc prezervativul și
prind un miros de sare. Nu. O lacrimă alunecă pe ea
nas.
Mirosul îmi doboară imediat lupul. Se scâncește și se retrage. Ceața
indusă de poftă peste creierul meu se dizolvă.
Oh, soarta, femeia mea. Am rănit-o?

”
„Iubito, iubito, iubito, murmur, aruncând repede prezervativul. O
prind în brațe, o leagăn de pieptul meu. Mă așez pe spate pe pat. "Ești
rănit?"
„Nu rănit... doar stors.” Își bagă capul sub bărbia mea, corpul ei
moale mulându-se pe al meu.
”
„Spune-mi că ești bine, te rog.
Ea mă sărută pe gât. "Da. Sunt bine. Te iubesc."
Merg nemișcat, iar ea se înțepenește, părând că își dă seama ce a
scăpat. "Vreau să spun-"
” Avertizez. o leagăn
„Shh. Nu îndrăzni să-l iei înapoi, cu fața în
palma mea și să-l întorci pentru a-l privi în ochii ei căprui.
"Te iubesc." Nu spun că și eu te iubesc, pentru că nu vreau să sune mai

puțin serios decât recunoașterea ei. O rostesc ca pe un jurământ. Nu știu cum
naiba o să fac lucrurile să funcționeze cu un om, mai ales dacă fiecare lună
plină este așa, dar sigur că trebuie să încerc. Nu renunț la ea pentru nimic.
Și asta înseamnă că trebuie să elimin toate amenințările la adresa femeii

mele.
— Kylie, trebuie să știu ce s-a întâmplat la Luvru.
Ea clipește surprinsă și încearcă să se îndepărteze. Pot să-i văd
literalmente retragerea emoțională în fața ochilor mei.
”
„Nu fugi, „De Eu comand. "Uită-te la mine. Trebuie să știu."
ce?”
„De atunci te-ai ascuns. Și acum ai fost
scos. Ești în pericol?”
Ea scutură din cap. „Nu în următorii șapte până la zece ani.”
"Spune-mi."
„A fost partenerul tatălui meu la furt. O încrucișare dublă.
Tatăl meu a plănuit să returneze tabloul proprietarilor de drept — rude
din familia evreiască din care a fost furat în timpul războiului. De îndată
ce au avut tabloul, l-a înjunghiat pe tatăl meu și a luat pânza. Nu știa că
voi veni.
Nu am știut niciodată că există un martor. Am stat ascuns ca măsură de
precauție. M-am gândit că dacă ar ști unde să mă găsească, m-ar dori
moartă. Dar, destul de ciudat, a devenit victima a mai multor atacuri
cibernetice în ultimii ani, inclusiv unul care a furat suficiente dovezi pentru
a trimite FBI-ul după el.”
Micul meu războinic curajos îmi zâmbește. „Deci, sunt în siguranță
deocamdată. Până când iese din închisoare și vine să mă caute.”
mârâi. Nu indeajuns de bun. Promit să elimin complet această amenințare.
Dar cel puțin știu, deocamdată, ea este în siguranță din acea direcție.
Kylie își ridică bărbia. "฀ i tu? Te vrea cineva mort?”
îmi frec fruntea. "Pot fi. Dacă m-aș întoarce acasă, probabil că aș fi
provocat.”
"De ce?"
Mă doare capul brusc. Îmi sprijin fruntea de a ei.
— Nu vrei să știi, iubito.
„Ți-am spus al meu. Spune-mi pe a ta.” Vocea ei este fermă, provocarea
limpede în ochii ei. Femela mea este alfa până la capăt.
„Mi-am ucis tatăl vitreg”. Singura persoană pe care i-am spus-o până
acum este Sam, deși Garrett ar putea ști dacă a făcut vreo cercetare în
istoria mea.
Spre meritul ei, Kylie nu tresări, nu arată nici un șoc. Ea îmi atinge
fața. "Ce s-a întâmplat?"
„El a fost liderul haitei. Alfa. Un ticălos de primă clasă. Bate-mi regulat
mama. Nu ca o lovitură, felul în care lupii stabilesc dominația. Cu pumnii lui.”
Kylie palidează, dar rămâne tăcută.

„A băgat-o pe mama la spital odată. Shifters se vindecă repede, așa
că trebuie să știi cât de rău a fost.” Amintirile i-au revenit. Văzându-și
mama însângerată și bătută pe patul acela de spital. Nu mă întorc,
Jackson, i-a spus ea. Nici tu nu te întorci.
„Ea nu s-a vindecat. Pot doar să presupun că nu a vrut. Sau că și el i-

a bătut mintea atât de rău, încât capacitatea de a se vindeca s-a oprit.”
Aveam doar paisprezece ani. Suficient de bătrân pentru a vrea să mă
lupt cu tatăl meu vitreg, dar prea mic pentru a-l opri. „Ea a murit trei zile
mai târziu. Am privit-o pur și simplu alunecând. Și eu...” Gâtul meu
funcționează. Nu vreau să-i spun partea asta.
Mă mângâie pe braț, ascultând. A฀ teptare.
"L-am omorât."
"Cum?"
„Nu mă întreba asta, iubito. Nu vreau să te gândești la mine
—”
”
„Poți să-mi spui, să murmură ea. „Nu se va schimba modul în care eu
simt pentru tine.”
Ca naiba nu va fi.
„Am fugit acasă de la spital. Colții mei erau probabil jos, așa cum erau în
seara asta. Abia începusem să mă schimb și aveam puțin control asupra
animalului din interior. M-a auzit mârâind și a ieșit afară din casă. Stătea acolo
ca un fiu
de cățea cu mâinile pe șolduri. Ce? rânji el. Mama ta te trimite după mine,
băiete? Se mai preface ea că nu se vindecă?
„Este greu să omori un schimbător. De obicei, un glonț în cap o face. Sau
tăierea capului. Acolo stătea un topor pe blocul de tocat. L-am ridicat și am
venit la el. Am spus ceva de genul, E moartă, mizerabil, și apoi m-am balansat.
M-am gândit că mă va opri. Poate să mă omoare și pe mine. Am mai încercat
să mă lupt cu el și am ajuns întotdeauna să fiu sângeros.
„Dar el a stat acolo când am venit la el. Probabil că șocul auzit că o

ucisese cu adevărat. S-a schimbat după lovitură, dar era prea târziu. A murit
doar câteva secunde mai târziu.”
Respirația i se blochează, dar își păstrează fața netedă. "Wow.
Asta e... intens. Îmi pare rău, Jackson. Îmi pare rău că a trebuit să treci prin
asta.” Ea clipește cu ochii mari de căprioară spre mine, iar ei înoată cu
simpatie.
Nu groază.
Ușurarea se revarsă prin mine. Ușurează greutatea din piept pe care am
purtat-o în fiecare zi de la moartea mamei mele.
Împărtășirea secretului meu teribil cu Kylie ușurează povara.
„Atunci, ce s-a întâmplat? Ai plecat? Ai vreun îngropat
identitate ca mine? Ești căutat undeva pentru crimă?”
„Da, am plecat. Nu mi-am pierdut identitatea. Nimeni nu a venit niciodată
după mine. Nu s-a depus niciun raport de poliție, dar sunt din spatele
Carolinei de Nord, unde întreg orașul era format din schimbători, inclusiv
șeriful. Afacerile cu schimbătorii sunt, în general, păstrate pentru schimbători.”
„Și nu te-ai întors?”

Eu dau din cap. "Nu. Am lăsat în urmă un frate vitreg mult mai tânăr. Mă
urăsc pentru asta. Dar întregul
orașul era alcătuit din familia extinsă a tatălui meu vitreg. Ar fi fost bine
îngrijit. Știam atâtea.”
— L-ai luat pe Sam să-l compensezi.
Sprâncenele mele se ridică la presupunerea ei. — Da, presupun că da.
Își bagă capul sub bărbia mea și fredonează încet. Nu-mi vine să cred că
mă ghemuiesc. Cu un om. Și nimic nu s-a simțit atât de bine în viața mea.
Îi mângâi părul. „Nu voi lăsa să ți se întâmple nimic,

pisoi." Chiar dacă înseamnă să o protejez de mine însumi.
Kylie
J Ackson mă trezește dimineața trăgându-mi un tricou peste cap și

ridicându-mă în brațele lui.
„Hai, dragă fată. Te duc înapoi la mine acasă.” Mă duce din cabină la
mașina lui.
„Nu este suficientă mâncare bună pentru tine aici. În plus, îl vreau pe Sam în
apropiere, ca să te poată proteja dacă se întâmplă ceva.
Scot un toc mulțumit în gât. Îmi place să fiu purtată ca și cum n-aș cântări
nimic, depus ușor în scaunul mașinii. Jackson chiar îmi pune centura de
siguranță pentru mine. Când a devenit lupul cel mare și rău atât de dulce?
Se urcă la volan și coboară pe munte, aruncând din când în când priviri
preocupate în direcția mea. „Cum te simți în această dimineață?”
Mă întind, încă eclozând din somn. "Bun. Tu?"

El pune o mână pe coapsa mea și o târăște până la păsărica mea goală,
trecându-și ușor degetele peste carnea mea sensibilă.
„Ce zici de această păsărică dulce? Prea dureros?”
Mă înroșesc puțin la faptul că pisica mea este subiectul, recunosc. "Dar

”
conversație înainte de ora opt dimineața „Puțin doare,
nu mă plâng. A fost cel mai tare sex din viața mea aseară.”
Jackson scoate un sunet sufocat și mândria se luptă cu

neîncrederea pe chipul lui. „Ai fost virgină acum două zile.”
"Asa de? Era încă cald.”
„A fost al naibii de nuclear. Iubito, vreau să știi că n-am mai făcut sex
așa cu vreo femeie până acum — om sau lup.
Zâmbesc la tonul serios pe care l-a adoptat.

Îmi împinge tivul tricoului – al lui, într-adevăr, dar cel pe care îl port –
până la talie, expunându-mi păsărica goală.
„Întinde pulpele alea cremoase, iubito. Trebuie să văd inima ta roz.”
Respirația îmi bâlbâie, dar îmi despart picioarele. El are mons-ul meu.
— Îți amintești cui îi aparține asta?
mă înroșesc.
"E al meu. Și dacă aș fi prea dur cu asta, ai fi în dreptul tău să faci un pic,
pisicuță. Fă-mă să-l sărut mai bine când ajung acasă diseară.”
Gândul îmi strânge sfârcurile, strâng păsăricile.

Imaginea noastră ca un fel de cuplu căsătorit din anii 1950 îmi plutește prin
minte. Sunt soția pisicuței sexuale, așteaptă să vină acasă dintr-o zi grea la
muncă. Oferă-i ceva de băut și slăbește-i cravata înainte să fac boci și fă-l să-
mi lingă păsărica ca compensație pentru că m-a lovit prea tare cu o seară
înainte.
Bine, devin mult prea entuziasmat. Și mai e de lucru
Terminat. Munca serioasa.
Intră în garaj și insistă să mă ducă înăuntru.

„Te doare glezna și nu porți chiloți.”
Râd. „Deci acestea sunt cele două criterii pentru a fi transportat?”
"Asta e corect. Acum, uită-te la sass sau va trebui să mă ocup eu

fundul ăla drăguț al tău înainte să plec. Te doare și?”
Mă întind înapoi și îmi trec mâna peste obrajii goi. "Nu."
Nu mă pot decide dacă sunt bucuros sau dezamăgit. Mă așează pe
canapea. „Ascultă, nu ți-am spus ceva ce sa întâmplat ieri. Am primit un
telefon de la șantajist – cu vocea robotică. Ei s-au identificat drept
Catgirl. Au spus că au instalat un cod de corupție pentru a șterge toate
datele de rezervă ale SeCure. Mi-a spus să transfer cinci sute de milioane
de dolari până la miezul nopții în seara asta, dacă vreau înapoi.
stau drept. „Spuneți-mi că aveți informațiile susținute în altă parte.”

Bineînțeles că face. El este Jackson King, geniu al securității cibernetice.
"Fac. Salvat triplu. Nici măcar echipa mea Infosec nu știe cum.” Aruncă din
sprâncene și înțeleg că crede că această amenințare a venit din interior.
„Deci ce le-ai spus?”

„Le-am spus să se ducă la dracu.”
Râd. „Cred că am folosit exact acele cuvinte.”
Ochii lui se încrețesc și îmi sărută vârful capului. „Am rezolvat. Doar
am vrut sa stii. Niciun contact cu mine.
Stai departe de telefon, sau te vor urmări aici.”
Îmi dau ochii peste cap. "Da da da. Predica corului, tip mare. Am
scris manualul despre întuneric.”
El dă din cap reticent. "Bine. Asigurați-vă că mâncați și vă odihniți
mai mult.”
Este prea furmos ca sa fie adevarat. Îmi place prea mult. Vocea mică din
ceafă îmi spune să nu mă obișnuiesc cu asta. Să nu ai încredere. El a spus deja
clar că nu poate fi cu un om. Și nu pot sta ascuns în conacul unui membru al
CEO-ului Forbes Fortune 500.
Trebuie să-mi pun capul drept, să repar această situație și să mă pierd. Nu

contează cât de bun a fost sexul. Cât de mult vreau să fiu revendicat, marcat
și păstrat de Jackson King. Nu se poate întâmpla.
Nu se va întâmpla.
Iau niște pâine prăjită și cafea și încep să lucrez. Încep prin a deschide
panoul de mesaje antic parizian preferat al lui Mémé.
Eu și Mémé ne-am aranjat dinainte să ne trimitem mesaje unul altuia dacă
suntem vreodată despărțiți sau trebuie să luăm legătura. Am făcut
aranjamentul cu ani în urmă și l-am uitat până aseară. Sper că memoria ei o
servește mai bine. Îi caut pseudonimul și dau clic pentru a-i trimite un mesaj
privat. Chiar dacă este un mesaj privat, îmi păstrez nota criptică.
Te caută. Putem să ne întâlnim?

Sper să-și amintească.
De acolo, fac clic pe deschiderea plăcilor DefCon. Locul unde se întâlnesc
hackerii. Locul pe care l-am lăsat să scape, cu ani în urmă, pe care l-am spart
în SeCure. Cineva acolo mă pusese la cale. Și acum că îmi dau seama că ceva
din malware mi-a zguduit memoria. Dacă găsesc conversația de care îmi
amintesc, s-ar putea să am hackerul meu.
~.~
Ginrummy
Ceva este greșit. Ar trebui să audă mai multe despre amenințarea cu

șantajul. Ar trebui să se lupte cu toții să încerce să-mi decodeze corupția. Știe
că SeCure nu are backup suplimentar. El este responsabil de rahatul asta.
Și clovnii FBI ar trebui să fie peste tot.

Ceea ce înseamnă că Jackson King nu a spus nimănui despre apel. De ce
naiba nu?
Poate din nostalgie, deschide panourile DefCon. Ar fi interesant de văzut
dacă vorbeau despre hack-ul SeCure. Probabil că un idiot se laudă acolo că a
fost el.
Găsește un mesaj direct în căsuța de e-mail DefCon. De la Catgirl.
Pulsul îi bâlbâie când îl deschide.
Ginrummy,
Eu am nevoie să vorbesc cu tine. În persoană. Ne întâlnim la Park 'n Save de

la aeroportul din Tucson la 1 seara. Structura de umbră de pe rândul 7.
~ Catgirl
Inima îi bate cu putere de trei ori. Știe, fără nicio umbră de îndoială, a
merge la acea întâlnire ar fi o mare greșeală.
Ar trebui să informeze FBI-ul că a primit un pont că va fi acolo. Dar dacă îi
prezintă FBI-ului murdăria pe el? Mai bine să-i spui domnului X.
Dar acest gând pur și simplu nu se potrivește cu el. Acum nu are nicio
îndoială că o vor ucide pe Kylie așa cum au făcut-o pe bunica ei. Și, deși ar
trebui să fie bucuros că lucrează
cu o organizație dispusă să leagă capete libere, nu poate suporta asta.
Catgirl înseamnă ceva pentru el. Chiar dacă ea nu răspunde. Chiar dacă
ceea ce înseamnă ea este mai ales în capul lui.
Nu este dispus să renunțe la acea fantezie.
Ce vrea ea să-i spună? De ce vrea să se întâlnească? Fascinația față de
fiecare mișcare a ei, fiecare gând îl agăță ca un barb, îl împinge. Cum
funcționează acea minte strălucită? Plănuiește un contrașantaj?
Ea a cerut să ne întâlnim pe aeroportul din Tucson. Asta înseamnă că a

plecat din oraș? Dacă e, o va lăsa să plece. Lasă-o să dispară din nou ascunsă,
purtând suspiciunea pentru crima lui. Poate că vrea doar să-l anunțe că știe.
Sau poate că vrea să-l omoare.

Nu. el nu crede că Catgirl este un criminal. Ea are principii. Standarde
morale foarte înalte. Își amintește discuțiile lungi pe care le-au avut despre
bine și rău, despre care și-a dat seama mai târziu că trebuie să fi fost colorate
de hoțul de justiție al părinților ei.
Deci, ce vrea ea cu el?

La naiba. Tentația de a se întâlni cu ea trece peste rațiune.
Nevoia de a cunoaște, de a-l vedea pentru ultima oară pe frumosul hacker i se
infiltrează în ființa, sugându-l în groapa deciziilor proaste.
Are o armă. O va aduce la întâlnire, în caz că ea încearcă ceva. Și nu va

anunța pe nimeni – nici FBI-ul sau domnul X încă.
Mai bine să-ți dai seama mai întâi de jocul ei, apoi să ia o decizie
despre cum să reacționezi.
~.~
Jackson
Munca este încă un coșmar de relații publice. Sunt la teleconferință cu

consiliul de conducere cea mai mare parte a zilei și mulți dintre ei îmi cer
demisia. Prețul acțiunilor noastre a scăzut și există amenințări cu procese.
Tot ce pot să mă gândesc este să-i dracu pe toți.
Nici măcar nu mă pot face să-mi pese de prețul acțiunilor SeCure sau de ce
aș face dacă consiliul mă concediază. Mintea mea este concentrată doar pe un
singur lucru. Să-mi dau seama cine a înscenat-o pe Kylie.
În afară de mine, încerc să-mi amintesc cine de la SeCure știa că Catgirl ne-
a spart acum opt ani. Luis. Câțiva membri ai echipei Infosec la acea vreme.
Cine au fost ei? Stu?
Nu, atunci nu a lucrat aici. De ce mi-a trecut în cap, totuși?
Îmi amintesc de interviul lui Kylie. Cât de dornic era să o angajeze. La

momentul. Credeam că are legătură cu frumusețea ei, sânii Batgirl.
Dar dacă Stu ar fi fost cel care a orchestrat angajarea ei?
Ar fi capabil să scrie codul care ne-a infectat sistemul – este un programator al

naibii de bun și probabil un alt hacker devenit profesionist în infosec.
O înțepătură îmi trece pe ceafă și mă ridic. Trebuie să vorbesc cu el.
De parcă l-aș fi evocat cu gândurile mele, îi văd pe fereastra mea

zgomotoasă, mergând spre mașina lui. Sentimentul înțepător nu a dispărut,
așa că mă îndrept spre ușă și cobor scările spre parcare cu viteză mai mare. A
lui
mașina scoate porțile. Merg la Range Rover-ul meu și urc.

Este tot ce pot să nu țip cauciucurile în urma lui, dar bunul simț învinge și mă
păstrez la distanță. Conduce mult timp. Aceasta nu este o întâlnire rapidă la
prânz. Este la patruzeci și cinci de minute cu mașina până în partea de sud a
centrului orașului.
Deși nu am nimic de făcut, instinctul îmi spune să continui să urmăresc.
El intră în Park 'n Save de la aeroportul din Tucson și parchează lângă o

structură umbrită. Își dă jos fereastra de parcă ar fi pe cale să facă un târg cu
droguri. Instinctele mele trec în alertă maximă. Acest lucru nu este normal. Orice
ar face el este total suspect.
Stau înapoi lângă câteva mașini, parchez la distanță de el și stau în mașina

mea. El rămâne și în mașina lui. Un mârâit îmi bubuie în gât în timp ce lupul
meu se pregătește de pericol.
Mă opresc, totuși, când o motocicletă familiară trece în fața mea și oprește
lângă mașina lui, bruneta cu picioare lungi arătând mult prea bine pe
motocicleta lui Sam. Ce naiba caută Kylie aici?
Durerea îmi trece prin inima ca un cui într-un sicriu.

Perforează direct pe partea cealaltă și mă lasă să respir șuierând.
Tradat.
Ea a lucrat cu Stu tot timpul? În urechile mele pornește un vuiet mare, mă
asurdă. Corpul meu amorțește, înghețat de frig când totul se fixează la loc.
Ea și Stu lucrează împreună la asta. Am fost atât de prost să cred toate
minciunile ei. Un hoț cunoscut, un hacker cunoscut, am văzut -o de fapt
instalând malware-ul în sistemul meu și nu mi-am dat seama că sunt jucat? M-
a luat de mingi.
Ce naiba e în neregulă cu mine? Mă gândeam cu pula, nu cu creierul, la

asta. Am lăsat o pereche de picioare sexy și sânii Batgirl să mă conducă de nas.
Ce nenorocit de idiot.
Privesc, ca un mort, cum își scoate casca și coboară de pe bicicletă. Ea se

sprijină pe spate de el, încrucișându-și brațele peste aceiași sâni pe care i-am
închinat abia noaptea trecută.
Nu pot spune ce spun ei. Chiar dacă auzul meu de lup le-ar putea detecta
vocile prin fereastră, zgomotul din urechi mă împiedică să mă pot concentra.
Devin slăbit, ca și cum ea m-ar fi înfășurat în lanțuri de argint — criptonitul

unui vârcolac. Puterea pur și simplu se scurge din tălpile picioarelor mele,
curge sub mașină ca sângele.
Trădarea îmi acoperă gura, îmi pune un filtru roșu peste vederea.
Întunericul cade peste tot – viitorul plin de piersici cu Kylie pe care încercasem
mult prea mult să-l dau seama. Întunecă timpul petrecut împreună, îmi tulbură
încrederea în propriile mele instincte.
De parcă aș fi din nou acel adolescent, acoperit de sângele tatălui meu

vitreg, am amorțit. Doar opriți.
~.~
Kylie
— Ai de gând să mă împuști cu chestia aia? întreb eu, uitându-mă la Stu

prin geamul deschis al mașinii.
Are o armă în buzunar îndreptată spre mine. E palid, transpira
împletindu-și fruntea. „Ce vrei, Catgirl?”
"Bunica mea. Unde este ea?"

Ceva care seamănă cu simpatia îi pâlpâie pe față. "Dreapta. Au luat-o pe
bunica ta. Îmi pare rău, nu știu.” Își freacă fruntea cu mâna care nu ține
pistolul. „Nu aveam idee că vor face așa ceva.”
O răsucire bolnavă îmi strânge stomacul. "Cine sunt ei?"

Ridică din umeri de parcă am pleca la o cafea și discutăm despre cod sau
despre ce credem despre șef. „Tipul se numește domnul X. Asta e tot ce știu.”
Mâinile îmi devin moale și mă legăn în picioare. „Tocmai ați doborât cea
mai mare companie de securitate a cardurilor de credit din țară care lucra
pentru un bărbat pe nume domnul X? L-ai cunoscut pe acest tip?”
Un fulger de îndoială trece peste chipul lui Stu înainte ca acesta să o
ascundă. „Suntem în comunicare de peste un an. A plasat un avans cu bună-
credință în contul meu offshore.”
— Cont offshore, hm?
„Este dovada hack-ului, Catgirl.”
Voi vedea despre asta. L-am tăiat cu privirea mea cea mai disprețuitoare.
„Trebuie să fii destul de mândru de tine, punându-mă să te îmbogățești.”
Din nou, o licărire de regret pare să-i treacă peste chip. „Ieși din oraș, Catgirl. Încă
poți pleca. Nu te vor găsi niciodată. Ești la fel de rezistent la hack precum vin ei. Acesta
este unul dintre motivele pentru care te-am ales. Nu vei fi mai rău decât înainte.
Ascunderea și asumarea de noi identități este ceea ce faci cel mai bine.”
Trebuie să fiu nebun pentru că chiar îi văd logica. „Trebuie să știu unde
este bunica mea.”
"Îmi pare rău. Chiar nu știu, dar... nu aș aștepta în jur.” Din nou, îi pare
aproape rău pentru mine. "Iesi din
oraș, cât poți.”

Îi privesc arma. A fost o nebunie din partea mea să vin aici neînarmat,
dar a trebuit doar să-l privesc în față și să-l aud spunând singur ce a făcut.
Îmi spune că bunica mea a murit. Mâinile încep să-mi tremure — nu sunt
sigur dacă de furie sau șoc. Oricum, nu pot face nimic acum. Nu când Stu
are o armă și eu sunt complet dezarmat. În plus, violența fizică nu a fost
niciodată calea mea. Întotdeauna am fost genul atacurilor cibernetice.
Dacă crede că banii lui vor sta în liniște în contul lui offshore, e al naibii
de delir.
Dau din cap, o dată. "Bine."

Ușurarea îi pâlpâie pe față. "Bine? Vei pleca din oraș?”
dau din umeri. „Ce alegere am?”
"Bun." Își suprimă geamul și mă uit cum pune mașina în viteză și se
îndepărtează. Vreau să arunc casca lui Sam prin geamul lui din spate, să-
l urmăresc după mașină și să-l scot din ea, să stau pe gât până îmi spune
unde să-l găsesc pe Mémé, dar sunt neajutorat. La fel ca atunci când l-am
văzut pe tatăl meu ucis și nu puteam face nimic să-l salvez. Nu a făcut
nimic să-l salveze.
Întotdeauna m-am întrebat dacă lucrurile ar fi altfel dacă aș fi plecat

după partenerul lui în acea noapte, în loc să mă ascund ca un copil
îngrozit. Deja îl înjunghiase pe tatăl meu, dar dacă aș fi găsit o modalitate
de a-l ucide? Ar fi fost lucrul onorabil de făcut? În loc să te ascunzi și să
mergi după el pe calea ascunsă? Calea rușinoasă?
Acum, fac același lucru. L-am lăsat pe Stu să plece după ce practic a
recunoscut că Mémé a fost ucis.
Sunetul unei uși de mașină trântind în apropiere mă face să ridic
capul. Mi se închide gâtul când văd silueta năvălind
spre mine, întunecat și furios.

Jackson.
Mâna lui uriașă țâșnește și mă prinde de gât.
”
„Jackson, mă sufoc, o frică reală năpăd în mine. Ochii lui sunt albaștri
ca gheața, inumani.
De parcă prinde frica, ceva pâlpâie în expresia lui. Furia scapă, înlocuită cu
ceva mult mai crud și mai spart.
"Asa de." Își aduce fața până la a mea. „Ai lucrat cu Stu tot timpul. M-
ai făcut de prost, nu-i așa?
”
„Nu, icnesc. „Ai greșit. Am venit-"
„Taci.” Îmi dă puțină tremuratură. Cu greutatea suspendată de
coloana gâtului, mă trage în vârful picioarelor. „Tot ce trebuie să fac
este să strâng pentru a-ți zdrobi gâtul.”
Există o amenințare ascuțită la adresa vocii lui pe care nu am mai auzit-o până acum.
Mă îngrozește. „Sau pocnește pentru a-ți rupe gâtul.” Îmi amintesc că acesta este omul care
și-a pierdut controlul asupra lupului și și-a ucis tatăl vitreg cu un topor. Cine vânează și
aleargă sălbatic pe munte. Nu este străin de violență. "Pe care ai prefera-o?"
"Nu." E greu să vorbesc în jurul degetelor care îmi taie parțial aerul,
în jurul panicii zdrobitoare, pentru că strangularea seamănă foarte mult
cu claustrofobia.
Lacrimile curg, imi picura din colturile ochilor.
Nările i se fulgeră și mă eliberează brusc, cu o expresie de groază pe
chipul lui. Isi baga degetele prin par.
"Pleacă de-aici. Ieși din ochi înainte să-ți fac rău. Nu ești în siguranță cu
mine.”
”
„Nu lucrez cu Stu, cu degetele Raspesc, ma doare gatul
lui.
Se aruncă din nou spre mine, acoperindu-mi gura cu mâna. „Fără

minciuni din gura aceea drăguță. Nu mai.
Doar. Părăsi.
Îmi ia casca din mâini și mi-o pune peste cap, chiar și cu catarama.
Trage de barbie înainte și își împinge buzele peste ale mele.
Geme în gura lui, nădăjduind că e încă cu mine, că mă va asculta, dar

scoate un sunet rupt și, când se îndepărtează, nici nu se uită la mine.
Un sărut de rămas bun.

La dracu.
Asta a fost. Mă îndepărtează.

El pleacă fără un alt cuvânt.
Deschid gura să strig după el, să explic, dar lacrimile îmi sufocă
vocea, urmate îndeaproape de furie menită să protejeze împotriva tipului
de rănire pe care am suferit-o.
Spărgerea inimii.
Ar fi trebuit să mă lase să explic. De ce mi-ar oferi tot timpul beneficiul

îndoielii și apoi ar alege acum să cred că sunt împotriva lui? Acum, când
sunt deja îndrăgostit fără speranță de el? Acum, când nu pot să mă
îndepărtez de el decât să pot de la Mémé?
Lacrimile curgându-mi obrajii, arunc un picior peste motocicleta lui

Sam și decol. Nu am unde să mă duc, nicio direcție de urmat. Stu avea
dreptate. Ar trebui să plec din oraș cât mai sunt
poate sa.
Atunci de ce aș prefera să-mi tai brațul?
~.~
Jackson
Mergând înapoi la birou, îmi ia mult timp să-mi dau seama că sună
telefonul. Verific ecranul.
Garrett.
Pentru că tipul nu mă sună des și asta înseamnă că e treaba cu lupii,
preiau apelul. „Rege vorbind.”
„Este Garrett. Ascultă, știi ceva despre a
o femeie pe nume Kylie?
Distorsiunea vederii mele și vuietul din urechi dispar, atenția mea
ascuțindu-mi până la un vârf de ras.
"Ce zici despre ea?" ma repez.
„ O cunoști ?”
Aștept, cu degetele întinzându-mă în jurul volanului, gata să-l smulgă.
„O pisică în vârstă a apărut aici în această dimineață, suferind de patru

răni de gloanțe, inclusiv una la cap, care ar fi trebuit să o omoare. Nu s-a
putut schimba o zi, dar a intrat șchiopătând în locul meu, dezorientată și
foarte deshidratată.
— Schimbător pentru pisici? am repetat, creierul meu sărind în douăzeci

de direcții.
„Da. Jacqueline Dumont. O cunoști?"
„Ce treabă are ea cu Kylie?” Cer printre dinți scrâșniți, nerăbdarea mă
sfâșie, deși știu deja răspunsul.
„Spune că este bunica ei. Crede că Kylie lucrează pentru tine și are
probleme. Aceasta este femeia care a fost peste tot la știri pentru că ți-a
spart locul?”
"La dracu. Da. Unde este ea acum – bătrâna?”
"Locul meu."
"Voi fi acolo."
” avertizează Garrett.
„Ea este sub protecția mea,
”
„Nu o să o rănesc, sună înainte Eu practic strig în
de a-l arunca pe scaun.
Centrul orașului este la doar câteva ieșiri distanță. Urmează
drumuri care ar trebui să fie familiare ca și cum aș conduce într-
un oraș nou. Mintea mea întoarce noile informații. Kylie chiar are
o bunica. Care a fost împușcat de mai multe ori. Dacă nu era o
schimbătoare, cu siguranță ar fi murit.
Și ho-boy—bunica lui Kylie este o pisică schimbătoare? Kylie
este? Ea nu poate fi. Frica ei când m-am schimbat parțial era
reală. Dar cum ar avea ea un schimbător pentru o bunica și nu
știe nimic despre vârcolaci?
Se strecoară un alt gând, plin de căldură și furnicături. Kylie are
sânge de schimbător. Nu e de mirare că lupul meu a vrut să o împerecheze.
Și înseamnă că probabil că i-ar fi supraviețuit.
Dar asta e apă sub pod. Kylie tocmai sa întâlnit cu Stu,
dovedind că era în comun cu el tot timpul.
Numai că, acum că această nouă informație m-a scos din
stupoare, se strecoară îndoiala. Ar putea exista o altă explicație
pentru întâlnirea ei cu Stu?
Opresc în fața apartamentului lui Garrett și ies, mergând
repede în lift. Mă opresc pe podeaua lui Garrett și cobor. Mă
lovește mirosul schimbătorilor – atât de lup, cât și, da, de felin.
Bat la ușă și unul dintre colegul lui Garrett îi răspunde și se dă deoparte

ca să mă lase să intru. Bătrâna este pe canapea, palidă și slăbită. E îmbrăcată
cu unul dintre tricourile lupului — mult prea mare pentru ea.
Ea se ridică când intru, cu ochii strălucitori aurii. "Unde este ea?" Ea

vorbește cu un accent gros francez.
Mi se îngustează ochii. Nu este obiceiul meu să răspund la cererile
nimănui, mai ales cuiva pe care tocmai l-am întâlnit.
”
„Jackson, cunoaște-te pe Jacqueline, spune Garrett, apărând din bucătărie.
„O miros pe tine. Unde este Minette?” cere Jacqueline.
„Nu cunosc pe nimeni pe nume Minette”.

Ea face o tăietură nerăbdătoare din mână și încearcă să stea în
picioare, dar este evident că este prea mult pentru ea. Ea se lasă cu
spatele pe canapea. „Nepoata mea, Kylie. Se spune că lucrează pentru
tine. Ea are probleme.”
Trag un scaun de pe masa din bucătărie și îl așez lângă canapea,
așezându-mă în el. „Kylie are probleme, da. Ea a furat sute de milioane de
dolari de la clienții mei.”
„Pfft.” Ea flutură cu mâna disprețuitoare. „Nu, nu a făcut-o.
Acești oameni au făcut-o.” Ea arătă spre un loc din partea laterală a capului în
care trebuie să fi fost împușcat. Părul crește din nou, iar pielea se închide, dar
este extrem de norocoasă că nu a murit.
Zidul pe care l-am petrecut ultimele patruzeci de minute ridicând fiori,

parcă mișcat de un cutremur.
Acesta este momentul. Ori continui să cred în Kylie și povestea ei așa
cum am făcut-o de la început, ori rămân cu înțelegerea mea mai nouă și
chinuitoare că ea m-a trădat.
Dacă Kylie ar fi în comun cu Stu, n-ar fi o franțuzoaică bătrână întinsă
pe o canapea cu răni de gloanțe, nu-i așa? O bătrână care seamănă foarte
mult cu micul meu hacker.
Pomeții înalți sunt inconfundabili, împreună cu ceva despre gura ei.
Ceea ce înseamnă... am făcut o greșeală groaznică.

Pentru a doua oară într-o oră, inima îmi bâlbâie. Se opreste.
Începe din nou cu un nou ritm.
Destine. Am trimis-o pe Kylie să-și înfrunte dușmanii singură.
Este de neiertat. înghit în sec. „Spune-mi ce s-a întâmplat cu tine.”
Clipește la mine cu ochii ei mari aurii, de parcă ar judeca dacă sunt demn
de povestea ei. Trebuie să trec testul ei pentru că ea spune: „Bărbații au venit
la noi acasă. Erau naționalități diferite. Un irlandez, unul american. Doi nemți,
după sunetul accentelor lor.”
Mă aplec înainte.
„Mă întorceam de la magazin. Mașina lui Minette era acolo, dar nicio
lumină nu era aprinsă. M-au surprins – așteptau în casă. M-a drogat înainte
să mă pot schimba și să lupt.”
Ce surpriză ar fi fost pentru bărbați dacă bătrâna s-ar fi transformat într-o

pisică uriașă și i-ar fi atacat. Păcat că nu avusese șansa.
„Cum ai scăpat?”
Femeia geme și mâna ei expresivă flutură spre fața ei. „M-au ținut drogat.
Nu am fost niciodată în stare să lupt pentru că de fiecare dată când mă
trezeam, mi-au înfipt un alt ac în gât.” Ea își freacă un loc sub urechea stângă.
„Următorul lucru pe care l-am știut, m-au scos în deșert și m-au umplut cu
găuri de gloanțe. Probabil că au crezut că sunt mort când m-au părăsit.
Mulțumesc destinelor că au fost prea leneși să mă îngroape.” Cu un efort
vizibil, își balansează picioarele spre podea ca să mă înfrunte
a sta în picioare. „Acum, ți-am spus povestea mea. Spune-mi unde să-mi
găsesc Minette.
Ea dă dovadă de aceeași hotărâre de oțel la care am fost martoră
în Kylie și mă doare pieptul.
Îmi frec o mână pe față. „Tocmai am trimis-o departe. Am crezut că m-a
trădat.”
Ochii lui Jacqueline se mișcă peste fața mea și trebuie să-mi vadă mizeria
pentru că ceva asemănător cu înțelegerea pâlpâie în ochii ei. — Îți pasă de
Minette mea?
Dau din cap. Cum as putea sa fac o asemenea greseala? Lupul a știut, tot
timpul. Ar fi trebuit să am încredere în instinctele mele. Pentru a-mi distrage
atenția de la durerea arzătoare care m-a tăiat de la gât până la vintre, întreb:
„Ce fel de pisică ești?”
"Panteră."
— Kylie nu știe?
"Non. Minette nu s-a manifestat niciodată. Mama ei a murit când era încă
fată, iar ea a fost separată de mine în timpul pubertății. Tatăl ei știa să mă
contacteze dacă dădea semne de schimbare, dar nu a făcut-o niciodată. M-am
reunit cu ea după uciderea tatălui ei, dar nu a avut nevoie de mine. Nu până
acum.”
Ea se uită la mine și nu sunt sigur dacă se referă din cauza bărbaților care au
înscenat-o sau din cauza mea.
— Ea este jumătate sau sfert?
"Jumătate. Mama ei a fost cu adevărat hoțul de pisici.”
Pielea mea se înțeapă. Schimbător de jumătate. Nu e de mirare că lupul meu
o vrea.
mate.
Nu am vrut să o spun cu voce tare, dar trebuie să o fac pentru că ochii lui
Jacqueline strălucesc de curiozitate. „Știe ea despre tine?”
"Da. Mi-a văzut dinții când lupul a vrut să o marcheze.”
Bătrâna se schimbă și, chiar și cu fragilitatea ei evidentă, mișcările ei

evocă grația unei pisici. — Ai marcat-o, lupule?
Ma simt imediat ca un tanar adolescent care obtine gradul al treilea la

usa parintilor iubitei lui. Rușinea nuanță răspunsul meu. "Nu. Dar am speriat-
o.”
Ochii lui Jacqueline sclipesc în acea manieră nepământeană de pisici
avea. Nu pot citi reacția ei.
Alunec spre marginea scaunului meu. — Jacqueline, vino la conacul
meu. Te voi proteja și o putem găsi pe Kylie împreună.”
"Non." Ea nici măcar nu ezită. „Nu voi fi momeala ta pentru nepoata
mea. Sunt în siguranță aici. Dacă Kylie dorește să te vadă, va lua legătura.
Între timp, Garrett mă va proteja.”
Banda din jurul gâtului mi se strânge. E ca și cum femeia știe deja că nu

merit să o revăd pe Kylie. Am dat naibii — am pus-o în pericol, nu am avut
încredere în femeia care se pusese în mâinile mele de atâtea ori.
Am scos un blestem scăzut – nu la Jacqueline, ci la mine. Îmi scriu

mobilul pe cartea de vizită și i-o dau înainte să mă ridic. „Vă rog să mă
contactați dacă veți de la ea. Spune-i că îmi pare rău și că am făcut o
greșeală. Voi face tot ce pot să o ajut. Acesta este un jurământ.”
Trec prin mișcările de a strânge mâinile lui Garrett și ale membrului lui
haită la ieșire, dar mișcările mele sunt sacadate. Mecanic. Sunt deja la o mie
de mile distanță și îmi caut perechea. Să-mi dau seama cum o să-i fac
vreodată asta.
~.~
Kylie
Părăsesc motocicleta lui Sam în centrul orașului și mă înregistrez la

motelul No-Tell de pe Miracle Mile, un loc unde poți plăti o cameră cu
numerar și chirie la oră. Se afișează porno la televizorul din cameră.
Grozav. Atmosfera foarte placuta. Îl opresc și îmi scot laptopul.
Mor de nerăbdare să mă pierd în cod. Nu, mor în general.

Nu m-am simțit asta pierdut, așa distrus de la moartea tatălui meu. Pe
atunci, Mémé era singurul lucru care m-a ținut să merg. Daca nu o am
acum...
Nu. Nu pot să cred asta. Instinctul meu spune că e încă în viață, iar eu
trebuie să ai încredere în ea. E dură, chiar și pentru o bătrână.
Deci noul meu plan este să-l găsesc pe Mémé și să părăsesc orașul.
Dar golul acelui plan, chiar fiind reunit cu Mémé, mă lasă mai slab decât
o fantomă. Să-l las pe Jackson să creadă ce este mai rău din mine este de
neconceput. O parte din mine îl urăște pentru că nu are încredere în
mine – după ce am făcut aseară, el crede că l-am jucat?
Dar poate de aceea l-a tăiat atât de adânc. Nu este cineva care să-și
acorde încrederea cu ușurință sau foarte multor. Aseară, mi-a împărtășit
cea mai profundă tragedie. Văzându-mă cu Stu trebuie să fi fost cea mai
mare trădare pentru el. Dar înțelegerea nu diminuează tăietura ascuțită
a neîncrederii lui.
M-a jupuit într-un milion de bucăți înapoi la aeroport.
Totuși, trebuie să îndrept lucrurile. Nu-l voi lăsa să mă creadă
i-a distrus toată opera vieții. Că l-am furat.
Și chiar dacă nu mi-ar păsa de Jackson și SeCure, trebuie să-i fac pe

nenorociții ăia să plătească pentru că m-au implicat în planul lor lacom. Stu,
inclus.
Mă apuc de muncă urmând urma banilor. În cele din urmă, FBI-ul ar
trebui să poată urmări și el, dar până o vor face, banii vor fi deturnați de
mult.
Trebuie să intru în cinci bănci diferite, ceea ce mă ia restul după-amiezii,
dar iau traseul.
Bingo.
Am scos o vrăjitoare rea chicotind în timp ce trimit banii înapoi la primul
loc de unde au fost deturnați și inversez fiecare tranzacție. Majoritatea
acestor conturi vor fi înghețate sau în așteptare. S-au emis numere noi. Dar
ideea este că banii vor fi legați în timp ce băncile încearcă să-și dea seama
unde ar trebui să meargă.
Ia asta, domnule X. Ia asta, Stu. Încadrarea Catgirl a fost cea mai mare
greșeală a ta.
Lumina s-a redus și iau o pauză și verific placa antică pentru un mesaj de
la Mémé. Cu un val de bucurie, văd un mesaj în căsuța mea de e-mail.
Minette, sunt cu prietenii. Sună-i la 520-235-5055.

Inima îmi bate cu putere. Nu îndrăznesc să-mi folosesc telefonul, dar
conectez imediat o linie vocală pe internet și formez numărul. Raspunde o
voce masculina. "Buna ziua."
Pentru o clipă, încremenesc, nu sunt sigur cu cine vorbesc sau dacă este
în siguranță.
"Buna ziua?"
— Pot să vorbesc cu Jacqueline?

"Ah. Ea a așteptat apelul tău.” Nu mai spune nimic, dar vocea lui Mémé
se aprinde. „Minette! Dumnezeu merci. Este
sigur să vorbim?”
"Da. Unde ești?"

„Sunt cu haita de lupi Tucson. Centrul orasului."
Pentru o clipă, pur și simplu reluez cuvintele ei în timp ce creierul meu
se străduiește să ajungă din urmă. — Ai spus haită de lupi?
„Oui. Îmi pare rău, nu ți-am spus niciodată, Minette. Sunt un schimbător
- o pisică. Și mama ta.”
Am avut prea multe surprize azi ca să iau totul. Mâna mea cade moale
lângă mine. „C-ce?”
— Unde ești, Minette?
Minette. Cuvântul francez pentru puroi. Întotdeauna mi-a spus pisicuță
pentru că... e o pisică. Mintea mea se răstoarnă peste ceainic pe o pantă de
zori. "Mama mea?" cronesc.
„Da, și mama ta. Acesta este motivul pentru care acest lup este atras
de tine. Unde ești, draga mea?”
„Nu departe de centru. Ești rănit? Ce s-a întâmplat?"
„Am fost rănit, dar voi fi mai bine în curând.”
Motoarele mele încep să pornească în sfârșit. „Trebuie să părăsim
orașul imediat.” Mă ridic și îmi iau poșeta din piele.
"Esti sigur?" În vocea lui Mémé e ceva care convinge, dar nu pot descifra.
„Lupul tău tocmai a fost aici. A spus că îi pare rău și că vrea să ajute.”
Strângerea în piept lasă loc u฀ urarii, urmată rapid de furie. O pană de

încăpățânare se ridică în mine. Nu ajunge să se flip-flop atât de repede. Îi
răsturnesc o pasăre mentală.
Nu este cavalerul meu în armură strălucitoare. Eu sunt cel care îi salvează
fundul. Mă voi menține la planul meu de a inversa calea banilor și de a
rambursa milioanele în tranzacții și de a scăpa dracului de la Dodge.
Dacă Jackson vrea să-mi implore iertarea când asta e tot

complet, s-ar putea să-l consider. Vom vedea.
— Dă-mi adresa unde să te găsesc, Mémé.
Trebuie să-i înmâneze telefonul înapoi proprietarului, deoarece
tânărul se întoarce și zdrăngănește adresa unuia dintre puținele
apartamente înalte din Tucson din centrul orașului. Își drese glasul.
„Bunica ta are nevoie de niște haine proaspete când vii și tu.”
Urăsc țepii înghețați care îmi trec pe brațe la auz

”
acea. „O să-i aduc niște haine, mă I฀ i promit.
gândesc la opțiunile mele. Sunt fără vehicul, pentru că am abandonat
deja motocicleta lui Sam. Aș putea aștepta un taxi. Aș putea pirata Uber
și aș putea configura cu un card de credit cu unul dintre noile mele nume
de identitate. Dar, din anumite motive, vreau să fac asta fără să încalc
legea. Nu știu, poate trebuie să demonstrez că nu sunt criminalul pe care
lumea îl crede că sunt.
Casa mea este la câteva mile distanță. Hainele lui Mémé sunt chiar
înăuntru. FBI-ul va urmări. Dar presupusul domn X? Probabil.
La naiba. Am deja o geantă împachetată pe pat. Ar fi atât de grozav să

alerg și să-l iau și câteva lucruri pentru Mémé. Poate că ceea ce am nevoie este
o diversiune.
Chem un taxi și aștept să sosească. Apoi chem un jaf violent în desfășurare
la casa de vizavi de a mea.
Pierd taxiul la un bloc distanță de locul meu și mă îndrept pe aleea

din spate, lipindu-mă de umbre în acoperirea nopții. Sirenele strigă din
mai multe direcții la casa vecinului meu. Urc treptele din spate și folosesc
cheia ascunsă în gura unei broaște de ceramică din grădină.
Înăuntru, casa se simte greșit. Oamenii au fost înăuntru. Nu știu cum pot
spune, dar știu fără îndoială. Dar asta nu este o surpriză. Cu siguranță poliția
a percheziționat deja locul. Mă deplasez prin întuneric fără să aprind nicio
lumină. Îmi iau valiza și mă mut în camera bunicii. Aud cocoșul pistolului
chiar înainte ca o mână să-mi aplaudă gura și un metal dur să-mi atingă
ceafa.
~.~
Jackson
Nu m-am simțit atât de impotent în viața mea. M-am încurcat cu Kylie,

compania mea este în jgheab și mă plimb cu biroul meu după miezul nopții,
incapabil să vin cu o strategie pentru a remedia lucrurile.
I-am spus agentului special Douglas despre suspiciunile mele despre

Stu, deși nu am vrut să-i spun despre întâlnirea cu Kylie. Nici despre bunica
lui Kylie nu puteam să-i spun prea bine. Cumva mă îndoiesc că „am văzut-o
pe bătrână, dar se dovedește că este o schimbătoare, așa că gloanțele nu au
rănit-o puțin”, ar zbura.
Imi suna telefonul mobil.

Garrett.
Primesc apelul, mușcând: „Acesta este regele”.
„Jacqueline se aștepta ca nepoata ei să o ia
aici cu ore în urmă. Bătrâna pisică crede că s-a întâmplat ceva.”
Gheața mă cuprinde și blestem destul de tare încât să scuture ferestrele.
„Știu, frate.”
„De unde venea ea? Care era planul?” Eu cer.
„Ea nu a spus unde este. Am încercat numărul de la care a sunat, dar sună
și se deconectează. Ea a spus că era pe drum și a cerut adresa. I-am spus să-i
aducă niște haine pentru Jaqueline pentru că ale ei au fost distruse de sânge.
Era pe la șapte seara”
Mă transform parțial, lupul meu dorind să ucidă. Lupt să-mi aduc latura
umană înapoi, dar vocea îmi iese pur mârâit. „O să adulmec prin casa ei.
Păstrăm legătura."
Închid fără să aștept răspunsul lui.
Îmi blestem clădirea de birouri pentru că sunt atât de departe de casa lui
Kylie. Vreau să mă schimb imediat și să alerg acolo, dar nu îndrăznesc să pierd
timp prețios. Conduc, mâinile aproape rupând volanul în bucăți. Doi federali
stau de-a lungul străzii într-o dubiță și urmăresc casa. Bat la ușa dubei în timp
ce trec și merg până la ușa din față. Prind o varietate de mirosuri, bărbați
umani. Nimic proaspăt. Mă plimb prin casă, dorind să mă pot schimba, dar nu
îndrăznesc. E în regulă. Nasul meu uman încă funcționează mai bine decât
simțurile olfactive ale majorității celorlalți oameni. Simt un miros de Kylie pe
ușa din spate. Mirosul ei proaspăt. Încerc mânerul și îl găsesc deschis.
Mirosul ei este ușor de urmărit – într-un dormitor, dar ceea ce mă

îngrozește este aroma unui bărbat uman. Nu Stu, un alt bărbat. Și praf de
pușcă.
La dracu.
Kylie a avut probleme. La naiba cu ea. De ce naiba avea ea

ai riscat să te întorci aici? Ar trebui să știe mai bine.
Mă trântesc pe ușă, adulmecând briza, încercând să aflu unde a dus-o. Nu
era pe ușa din față — eu
l-ar fi mirosit acolo. În plus, federalii ar fi văzut. Prind pe alee o urmă din
parfumurile ambelor lor și apoi dispare. Trebuie să fi fost o mașină care aștepta.
Hristos pe un băț, asta nu poate fi mai rău. Imi iau telefonul, apoi apelez lui
Garrett, comunicând cu el ceea ce am găsit.
Iisuse dracului. Dacă i se întâmplă ceva, voi smulge gâtul fiecărui bărbat pe
care îl bănuiesc că îl știu.
Pentru a suta oară, mă blestem că am neîncredere în ea. Pentru că a trimis-

o singură în pericol.
Kylie. Pisicuța mea. Acolo, singură, în pericol de moarte.
Îmi ridic gura spre lună, abia reținând un urlet
de furie și angoasă.
~.~
Kylie
Sunt în portbagajul unei mașini, cu mâinile lipite cu bandă adezivă la spate,

o altă bandă care îmi acoperă gura. Mă sufoc de moarte din propria mea scuipă.
Respirația îmi aspiră și expiră cu încercări frenetice și sfâșietoare, dar nările se
închid, împiedicându-mă să reușesc.
Stelele dansează în fața ochilor mei. Portbagajul se învârte.

Nu mă face să te bâjbâi din nou.
Trebuie să fi leșinat, pentru că îl aud pe Jackson vorbindu-mi. Evoc senzația
mâinilor lui apăsând ferm pe sternul meu.
Respirația îmi liniștește ritmul frenetic și sufocant.

Îmi imaginez pe Jackson întins în spatele meu în portbagaj, cu brațele lui uriașe în jurul
meu, cu palmele prinzându-mi centrul pieptului.
Îți declanșez reflexul calm.

Am lăsat relieful să curgă peste mine așa cum a fost în lift.
Sentimentul de securitate din apropierea lui Jackson m-a adus.
Sentimentul de apartenență, de acasă.
Desigur, știu că este cel mai bine să uit, dar dacă mă amăgi în
acest moment cu amintirea lui Jackson King ajută, o fac.
Mașina trage pe pietriș și apoi încetinește până la oprire. Mă

încordez, pregătindu-mă să lupt. Piciorul meu scapă în clipa în care
portbagajul se deschide, dar nemernicul se ferește din drum și mă
lovește cu pumnul în față. Durerea îmi explodează în obraz, spulberă
puțină concentrare pe care o adunasem.
Mă ofilesc, boala urcându-mi în burtă, disperarea sângerând.
Tipul mă scoate afară. Suntem într-un fel de depozit.
Mă trage înăuntru, unde sunt adunați alți câțiva bărbați, inclusiv Stu care stă
aplecat deasupra unui computer așezat pe o masă de cărți. „Uite cine a apărut
”
la ea acasă, răpitorul meu tărăgăn.
Mă uit cu privirea la Stu, care are curajul să pară îmbolnăvit de aspectul meu.
”
„Primul lucru care a mers bine toată ziua, răspunde un tip cu un accent
britanic clar. „Așează-o aici”. Dă scaunul de lângă Stu. „Cineva a inversat urma
banilor de pe cardurile deturnate. L-am pus pe Stu să lucreze la asta, dar cât
de mult vrei să pariezi că acest mic hack a avut ceva de-a face cu asta?”
Vreau să spun al naibii de clar, dar nu sunt sinucigaș.

Sunt aruncat pe scaun și mă uit peste umărul lui Stu la ecranul lui.
Împarte o privire între mine și ecran.
Disperarea este prezentă în fața lui. Și frică.
Se pare că Stu a mușcat mult mai mult decât poate mesteca. Ar trebui
să mă bucur, dar nu sunt fericit pentru mizeria lui. Nu mă ajută prea mult
ca un răufăcător care este pe jumătate aliat pentru mine să aibă probleme
cu ceilalți.
„Ce-ar fi să-i tăiem degetele? Oprește-o definitiv să pirateze?” Aceasta
vine de la galeria de arahide, unul dintre cei patru bărbați sprijiniți de
lăzi, fumând trabucuri și vorbind.
"Taci. I-ai tăiat degetele, ea nu poate rezolva asta.”
British Accent se apropie de mine.
„Păcat că am ucis-o deja pe bătrână. Ar fi avut altul de la galeria de
”
a fost o pârghie bună, acum, arahide
declară.
Încerc să arăt lejer, în ciuda pulsațiilor teribile din obraz, unde tipul
m-a lovit. De parcă ar fi prima mea zi la serviciu, nu ca și cum aș fi fost
răpită și amenințată.
Încrucișez un picior peste celălalt și mă apropii de Stu. "Deci ce se
întâmplă?"
British Accent apucă o mână de păr și îmi smulge capul pe spate atât
de tare că îmi zdrăngănește dinții. „Ai inversat calea banilor?”
Îi arunc privirea mea cea mai zgomotoasă. „De ce aș ajuta

Sigur? Jackson King crede că sunt responsabil pentru toate acestea.”
Mă plesnește, reaprinzând durerea răutăcioasă a vânătăii mele.
” porunce฀ te el.
„Aduceți-l înapoi în sistem,
Mișc degetele lipite la spate. „Voi avea nevoie de degetele mele libere,
”
„Fără degete. Eu cânt afară.
Vorbește-i despre asta.”
La naiba.
Ignor British Accent și îmi îndrept atenția către Stu.

„Bine, unde ești?”
El încearcă un hack simplu în SeCure, despre care amândoi știm că nu va
funcționa. Mi se pare că s-ar putea să nu se străduiască atât de mult. Poate că
a văzut scrisul de pe perete. Probabil că vor scăpa de el de îndată ce va
termina afacerea.
British Accent îmi smulge din nou părul. "Ajuta-l."

Îmi permit furia să se arate. „Bine idiotule. Știi ceva despre hacking? Nimeni nu știe
vreodată calea de intrare. Este vorba despre experimentare. Continui să încerci lucruri
până când faci ceva progrese. Dacă o să-l ajut pe Stu, am nevoie de propriul meu
computer și degetele mele. Privind peste umărul lui, ne încetinește pe amândoi.”
Accent britanic — Îl voi numi BA, se uită la Stu, care ridică din umeri.
"Ea are dreptate."
E prea mult să sper că îmi vor da computerul, dar el îmi trage banda de
pe încheieturi și îmi împinge un alt laptop în față. În ciuda faptului că încă mai
port fusta mini cu câteva zile înainte, îmi propti o gleznă pe genunchi pentru
a-mi face un birou și a deschide laptopul.
Am fost în sistemul lui Jackson toată săptămâna prin computerul lui, dar
mi-am lăsat o ușă deschisă, așa că am transferat fondurile înapoi astăzi. Nu
intru pe ușă, acum. Mă duc la firewall, la fel ca și Stu.
„O face ea?” cere BA.

Stu se uită peste umărul meu. „Da.”
Le ignor pe toate, degetele mele zburând peste taste în timp ce pun
programele de dezvăluire automată a parolelor.
De îndată ce se uită în altă parte, inițiez un hack în Verizon, așa cum

mi-am dat telefonul către Mémé înainte. Stu se uită peste, iar eu trec la
fereastra deschisă din spatele ei, ținându-mi degetele în mișcare. Îmi țin
respirația.
Se uită prea mult timp și știu că m-a văzut. Aștept să coboare ciocanul.
Nimic nu se intampla.
„Știi, cu Kylie lucrând la asta, nici măcar nu ai nevoie de mine. O voi
încetini doar.” Stu își închide laptopul și se ridică.
Sunetul armătului de armă ne face pe amândoi să înghețăm. BA —

care, până acum, cred că trebuie să fie domnul X — ține botul unui pistol
în lateralul capului lui Stu. — Ești sigur că vrei să cred că nu avem nevoie
de tine? Tonul lui înghețat îmi dă fiori pe șira spinării.
Cred că l-a făcut pe Stu să-și facă pipi la pantaloni pentru că scoate
un scârțâit ciudat, se așează și își deschide laptopul. Totuși, trebuie să i-
o dau pentru că chiar o aduce înapoi. „Mă amenințăți? Nu ai nimic fără
mine. Zero."
„Tocmai mi-ai spus că tot ce am nevoie este de ea.”
„Și cine va ști dacă pirata SeCure sau intră
IRA a mamei tale?”
Domnul X dă cu palma pistolul și îl lovește pe Stu într-o parte a capului cu
el, destul de tare încât să-l facă să cadă la podea cu un geamăt.
Trec, mai ales la sunetul metalului pe os, dar și la mormanul patetic

mototolit în care a devenit Stu.
Reamintire pentru sine — sunt pe cont propriu, aici. Nimic nou, însă.
Schimb din nou ecranul, introdu numărul pe care l-am memorat pentru
Mémé și trimit un mesaj text.
Nevoie de ajutor. În depozit, la 10-15 minute cu mașina de casa mea.
Toyota Corolla roșie a parcat în față. Lic. DCR 583.
Îl închid și trec înapoi la ecranul principal.
Mémé mi-ar primi ajutor. Am fost prost să mă întorc în casă, dar tot s-ar
putea să supraviețuiesc asta. Mai ales că acum au nevoie de mine în viață.
Tot ce trebuie să fac este să obțin timp...
~.~
Jackson
Port o gaură în podea mergând la apartamentul lui Garrett.

Sam este și el acolo. E două dimineața, dar nimeni nu doarme. Jacqueline
pare mai palidă și mai uzată decât în această după-amiază, teama ei pentru
Kylie îmbătrânind-o încă zece ani.
Aș mângâia-o, dar sunt gata să dărâmă clădirea.
Sunetul telefonului lui Garrett îi face pe toată lumea să arate. Citește
textul cu voce tare. Instantaneu, toți oamenii lui stau în picioare, o forță unită.
Este prima dată când am un sentiment cald despre o haită în ultimii ani, poate
vreodată. Dar această solidaritate, acest sprijin, este ceva de care m-am tăiat.
Nu mă păcălesc să cred că o fac pentru mine.

Este clar că toți o iubesc pe bătrână. În plus, sunt eroi crescuți în mod natural.
Garrett are o armată de tineri de douăzeci și ceva de ani. Războinici, gata să-
și apere haita.
„Asta nu poate însemna prea multe locuri. Există depozite în South Kino
și unele la sud de centrul orașului, pe de altă parte
marginea șinelor de tren.” El ridică o hartă pe telefon și o ține plat pentru ca

toată lumea să o vadă. „Ne vom împărți, vom face drumuri. Dacă observi
ceva, suni. Nimeni nu intră de unul singur, înțeles? Garrett latră ordinele și,
pentru o dată, alfa din mine nici măcar nu se stăpânește. Capul lui este mult
mai nivelat decât al meu acum. Sunt recunoscător pentru conducerea lui.
„Jackson și Sam, luați aceste blocuri pătrate la est de Kino.”

Dau din cap si ies pe usa, nici macar nu astept sa faca el
terminați împărțirea zonelor.
Kylie are nevoie de ajutor și sunt sigur că o voi găsi.
Conducem spre cartierul depozitelor și conducem încet în sus și în jos pe
străzi și alei, căutând Corolla.
Treizeci de minute trec. Patruzeci și cinci. Nodul din stomacul meu este atât
de strâns, încât este răsucit până la gât.
Telefonul meu sună.
"Am găsit-o. 738 North Toole.”
Nu mă obosesc să-i răspund lui Garrett, ci doar călc pe accelerație,
decojindu-mă după colțul aleii cu un strop de pietriș. Sunt acolo în două
virgule cinci minute. Am oprit motorul înainte să ajung la clădire și să trag în
umbră. O motocicletă cu unul dintre soldații lui Garrett stă deja acolo. Alți
trei trag în spatele meu, toți la fel de tăcuți și precauți.
Băieți deștepți, oamenii lui Garrett.

Ne scoatem hainele și ne schimbăm.
~.~
Kylie
Aud ceva afară, dar nimeni altcineva nu pare să observe.

Sper să fie cavaleria, dar să nu îndrăznesc să cred. Metalul zgârie lângă ușă și
toți cei cinci bărbați se întind după arme.
„Shh... ce a fost asta?” domnul X șuieră.

”
Mă ridic în picioare. „Hei, trebuie să fac pipi, anunț într-un
Voce puternică. "Unde este baia?"
„Stai naibii jos.”
merg înainte. Poate am luat pastile stupide, nu stiu.

Poate că eram atât de sigur că va veni ajutor. Am subestimat cât de periculoși
erau acești bărbați.
Tipul își îndreaptă pistolul spre pieptul meu. Stu — ca un nebun — sare în fața mea și ia
glonțul exact când explozia îmi sună în urechi. Îl văd căzând, văd viața scăzând din ochi.
La naiba. Stu tocmai a murit pentru mine.
Haosul izbucnește peste tot în timp ce ușa metalică a garajului se împinge

deschis și o haită de lupi giganți inundă.
Pistoalele trag. Gloanțele zboară. Deasupra zgomotului teribil din urechile
mele, aud scânteietul lupilor care sunt loviți și țipetele oamenilor atacați de fălcile
pocnind ale fiarelor.
Deși există mulți lupi de argint, nu mă înțeleg pe al meu. Imens. Maiestuos.
Feroce. Mă vede în același timp și îl costă un moment de distragere a atenției.
Unul dintre ticăloși țintește și trage.
"Nu!" țip și mă scufund în fața lui. Durerea mă străbate, prin față, prin spate. Flăcări
albe fierbinți de căldură. Încerc să fug în continuare spre Jackson, dar corpul meu se
mototolește într-o grămadă. Satisfacția se ridică și mă linge
față. Pentru o dată nu am stat acolo și am privit murind pe cineva pe care-l

iubeam. Stu m-a salvat. Și, acum, l-am salvat pe Jackson.
Și da, îl iubesc pe Jackson. O știu cu o claritate absolută. El este siguranța
mea. Casa mea. El este trecutul și viitorul meu. Ale mele
acum.
Jackson sare peste mine într-un arc grațios de cincisprezece picioare și un
sunet de gâlgâit îmi umple urechile. Nu mă uit, pentru că știu că tocmai mi-a
scos gâtul trăgătorului.
Apoi e aici, lângă mine. El stă deasupra mea, protejând
trupul meu căzut cu al lui. Lingându-mă pe față, plângând.
O înțepătură îngrozitor îmi vine peste tot corpul. Sclipiri de căldură mă
lovesc ca fulgerul. Vederea mea se îngustează la un tunel, dar pare să se
ascuți. Sunetele devin mai puternice, mirosurile mai puternice.
Vederea mea devine neagră, în același timp, celulele mele par să se despartă.
Sunt nimicul și totul deodată.
Sfântă viață de apoi, Batman. Tocmai am murit.
Nu pare corect. Abia l-am găsit pe Jackson. Mi-am permis să-mi recunosc
dragostea pentru el. Am crezut că putem fi împreună.
Vederea mi se limpezește și, odată cu ea, toată durerea îmi revine cu o

intensitate brutală. Încerc să gemu, dar singurul sunet care iese din gura mea
este un mârâit scăzut.
Mârâi?
Jackson sclipește și se mișcă, chipul lui uman se profilează în fața mea. El
clipește în lacrimi, dar nu pare trist.
Fața lui este plină de mirare. „Asta e, pisicuță. Te-ai schimbat. Mi-ai arătat
sinele tău panteră.”
Sinele pantera?
Mă uit în jos la labele negre uriașe. Schimb sfânt, Catgirl.
Jackson mă mângâie pe bot. Îmi netezește blana. „O să fii bine,

iubito. Shifters se pot vindeca de rănile de gloanțe.” Reușește un zâmbet
apos. „Mulțumesc destinelor. Te-ai schimbat. Ai făcut-o, iubito.”
Un zgomot frumos vine din pieptul meu.

Tocand. Mărește mușcătura rănii de glonț, dar știu din instinct că e
bine. Mă vindecă.
Jackson continuă să-mi mângâie fața și urechile, privind
la mine cu o aten฀ ie înver฀ unată.
Sirenele sună în apropiere.
Un lup latră, ascuțit și zgomotos. Sună ca o comandă.
Jackson mă prinde în brațe și fuge afară. Mă uit peste umăr la corpul
neînsuflețit al lui Stu. La un om care a îndreptat în cele din urmă
cântarul justiției. A devenit un erou în moarte, în loc de un criminal.
Ceva în actul lui s-a corectat mai mult decât această situație nenorocită.
Se simte ca o răscumpărare și pentru moartea tatălui meu. Așa cum
universul mi-ar fi dator. Nu, ca și cum universul îmi arată dovada că
încă mai sunt bune. Că pot avea încredere mai mult decât în familie.
La naiba, în jur sunt oameni — schimbători — care au apărut să mă

ajute. Schimbători care nici măcar nu mă cunosc.
Sam e lângă Range Rover și smulge o pereche de blugi când
ajungem acolo. El deschide ușa banchetei din spate pentru fratele său
de haită, iar Jackson urcă, ținându-mă în continuare.
Sam sare pe scaunul șoferului și pornește vehiculul, pornind fără să
aprindă luminile. Sirenele cresc mai tare.
Îmi așez capul greu în poala lui Jackson și închid ochii, durerea prea
mare. El continuă să-mi mângâie blana și să murmură încet, iar eu cred
— nu, știu, fără umbră
de o îndoială — că în sfârșit, pentru o dată în viața mea, totul va deveni bine.
~.~
Jackson
Primele raze de lumină apar peste munți ca Sam

intră în garajul meu.
La ordinele mele, s-a oprit să o ia pe Jacqueline. Știam cât de îngrijorată
fusese bunica ei și invers. Vreau ca Kylie să aibă tot sprijinul de care are nevoie,
mai ales având în vedere că este primul ei schimb. Deși schimbarea a fost
necesară pentru supraviețuirea ei, s-ar putea să nu știe cum să se întoarcă
înapoi când va veni momentul.
O port înăuntru. Sam încearcă să o ducă pe Jacqueline, dar bătrâna pisică

insistă să meargă singură, sprijinindu-se greu de Sam. Le instalăm pe
amândouă în dormitorul de oaspeți de la etaj. Jacqueline se mișcă și își învârt
corpul lângă cel al lui Kylie, împrumutându-i vibrațiile torcătoare pentru
vindecarea nepoatei sale.
Mă așez lângă pat, cu inima întinsă în spatele bărbiei mele, cu degetele
mișcându-mi blana neagră și elegantă a lui Kylie.
E al dracului de magnifică. O panteră neagră uriașă cu ochi aurii. Cu
adevărat uluitoare. Este prima dată în viața mea că ceva are sens. Desigur,
lupul meu a ales această femelă incredibilă. Ea este tot ce aș putea spera
vreodată într-o parteneră – puternică, strălucitoare, frumoasă. Și un schimbător.
Vine dimineața ca un tren de marfă, telefonul îmi sună de pe rădăcină cu

apeluri. Ies din camera ca să nu o deranjez pe Kylie, apoi dau ordine și fac
declarații la apeluri cu
Luis, Sarah în PR și CFO la SeCure. Banii au fost restaurați — toți. Îi spun lui Luis să-l pună
pe SeCure să-și asume creditul pentru inversare pentru că știu, fără nicio îndoială, cine este
responsabil. Angajata mea vedetă, Kylie McDaniel.
Când mă întorc în cameră, respirația lui Kylie curge

uniformă și relaxată, rănile ei deja închise.
„Se pare că toți banii s-au întors acolo unde le este locul. Ai făcut asta,
nu-i așa, frumos?” murmur, frecându-i obrazul. Ea mă împinge în mână.
„Poți să te schimbi înapoi, pisicuță? Adu-o pe Kylie înapoi?

Ochii marii pisici se fac mari. După cum mă temeam, ea nu știe cum.
„Când Sam a încercat să se piardă pe un munte din California, i-am stat

pe gât și i-am cerut să se transforme. Animalul poate prelua, dacă treci prea
mult fără partea umană. Uiți cine ești.”
Jacqueline se schimbă și se reimbracă. îi murmură lui Kylie în franceză.

Prind cuvinte pe care le înțeleg ici și colo. „Găsiți” și „liniștiți” și „amintiți-vă”.
Nu știu dacă este diferit pentru pisici, așa că mă bucur că Jacqueline este
acolo să te ajute.
Kylie se mișcă neliniștită. Ochii ei se deschid și se închid, labele flexate,
arătând gheare enorme și ascuțite. Se rostogolește și se ridică pe pat. Se
rostogolește înapoi lângă ea.
Jacqueline vorbește din nou, un flux constant de coaching.
Kylie strânge patul cu gheare, sfărâmă cearșafurile și păturile.
”
„Întoarce-te la mine, pisoi. Vreau să te sărut, Ea își murmur eu.
întoarce ochii de aur spre mine, iar privirile ni se blochează.
Niciunul dintre noi nu pare să respire. În cele din urmă, aerul din jurul ei strălucește.
”
„Asta e, iubito, încurajez, dar strălucirea se estompează.
„Ai fost acolo. Încearcă din nou. Trebuie să sărut gura aia drăguță a ta.”
Aerul strălucește din nou, iar Kylie apare, palidă, dar și mai frumoasă
decât îmi amintesc.
"Bebelus." Mă arunc să-i înfășor o pătură în jurul ei și să o trag în
brațe.
„Unde este sărutul pe care l-ai promis?” croncăie ea.
”
„Adu-i niște apă, îl latre pe Sam, care stă aplecat în prag. El dispare
imediat.
"Bine?" cere ea.
nu ma abtin. Îi revendic gura cu fiecare pic de ferocitate din mine.
Nevoia de a poseda, revendica, marca, împerechea potopul ei de la mine
într-un torent. Nevoia de a o pedepsi pentru că a luat un glonț a
însemnat pentru mine. Nevoia de a-i arăta dragostea mea, afecțiunea
mea, promisiunea mea de a fi alături de ea data viitoare. Să nu o
dezamăgesc așa cum am făcut de data asta. Îi despart buzele cu limba
mea, împletindu-le pe ale ei. Îmi înclin gura peste a ei, cerând mai mult,
luând totul. O beau. O devorez.
”
„Îmi pare al naibii de rău, că cronesc când ne despărțim în sfârșit,
amândoi gâfâind după aer. „Nu te voi mai lăsa niciodată să pleci de
lângă mine. Nu te voi părăsi niciodată. Asta e o promisiune al naibii.”
Ea zâmbește slab și îmi amintesc de starea fragilă a sănătății ei. Un
junghi de vinovăție pentru că i-ai sărutat niște înțepături atât de tari
pe mine.
Sam se întoarce cu apa, iar eu i-o smulg pentru a o înmâna

partenerului meu. „La naiba, omule. Asa va fi pentru toata sarcina?”
Toți cei din cameră îngheață când îi răsturn cuvintele în capul meu.
Sarcina?
Iisus. Da. Mirosul lui Kylie s-a schimbat. Victoria mă lovește ca un
meteor. Lupul meu face o dublă întoarcere înapoi și se plimbă pe lună
în cerc în jurul lui Kylie în timp ce pompa pumnul. Ea îmi poartă puiul.
Puiul meu .
”
Jacqueline își acoperă gura. „Mon Dieu, respiră, apoi se lansează spre noi,
chicând rapid în franceză.
Nedumerirea lui Kylie înflorește în ochii umezi.
O strâng de corpul meu, lupul meu protector, chiar și fără nicio
amenințare prezentă. „Așa te-ai schimbat, pisicuță.
ADN-ul puiului meu a înclinat scara.”
Ea râde printre lacrimi. "Sunt însărcinată? De unde ฀ ti฀ i? Esti
sigur?"
Jacqueline, Sam și cu toții dam din cap. „Mirosul tău s-a schimbat,
iubito. Esti insarcinata." Lacrimile îmi înțepă ochii.
Jacqueline și Sam au harul să iasă din cameră,
închizând u฀ a în urma lor.
„Pisicuță, am știut că ești partenerul meu din momentul în care ai
intrat în acel lift. Am nevoie de tine. Ești singura persoană în care am
avut încredere, singurul lucru în care am crezut. Pot să mă joc cu tine
chiar acum, să mă prefac că îți ofer să alegi să fii sau nu partenerul
meu, dar adevărul este că ești al meu. Fugi tu, te voi urma. Te ascunzi,
te voi găsi. Așa că, vă rog, ușurează-ne amândoi și spune-mi că vei
rămâne.”
Kylie își strânge buzele și fluieră. „Ar putea fi cea mai proastă
propunere pe care am auzit-o vreodată.”
Nu mă pot lupta cu zâmbetul care îmi trage din gură. "Este un DA?"
Ea îmi aruncă o privire lungă – suficient de mult încât mă opresc să
respir, trebuie să mă forțez să nu mă frământ. „Încă sunt supărat pe tine
pentru că nu crezi în mine.”
Îi leagăn obrazul. "Știu. Am dat naibii. Dar promit că o să-mi petrec

tot restul vieții învingându-mă. Tu și bunica ta îmi vei conduce viața.”
Ochii i se aburi din nou și își sprijină fruntea

A mea. „Credeam că tu ești cel căruia îi plăcea să conducă.”
„Mmm hmm. Da. Mereu. Poți trăi cu ea?”
"Da." Ea nu a ezitat de data asta, iar eu aproape cad
jos cu u฀ urare. „Există doar o mică problemă.”
Umerii mi se încordează. "Ce este asta?"
„Sunt căutat de FBI”.
„Repar asta”, promit. „Garrett a rămas să pună în scenă cadavrele la
depozit, așa că se pare că Stu și cohortele lui s-au ucis. Vi se va acorda
tot creditul pentru recuperarea banilor. Nu te mai gândi la asta.” Nu pot
să-mi opresc mâinile să rătăcească peste pielea ei moale, alunecând în
sus în tricoul ei pentru a-i cupa sânii. „Singurul lucru pentru care trebuie
să vă faceți griji este să ne creșteți copilul.”
Își înclină capul pe spate, oferindu-mi din nou gura, iar eu o pretind,
abia cred că este cu adevărat a mea.
„Când ai de gând să mă marchezi?” Vocea ei sună răgușită, fără frică.
„De îndată ce ești recuperat, iubito. Imediat după ce mă întorc

fundul ăla drăguț roșu pentru că a luat glonțul însemnat pentru mine.”
Ea își mișcă fundul în poala mea. „Știi că vei fi mereu eroul meu.” Ea
îmi atinge fața. „Nu puteam să mă uit neputincios în timp ce o altă
persoană pe care o iubesc a fost ucisă.”
Inima ricoșează în jurul pieptului meu. "Tu mă iubești?"
Ea râde de râsul husky care mă înnebunește. „Te iubesc, lupule. Ți-
am mai spus asta, înainte.”
„Nu mă deranjează să-l aud din nou.”
„Te iubesc, te iubesc, eu...”

Am închis-o cu un sărut, înăbușindu-i gura cu a mea, mângâindu-i
buzele, unindu-ne limba. „Te iubesc, pisicuță. Tu esti acasa acum."
” ea
Și-a lăsat capul să cadă pe spate și a închis ochii.
„Da, a oftat. „Tu ești casa mea.”
EPILOG
O lună mai târziu
Kylie
„P Ridică fusta aia, iubito. Lasă-mă să văd ce mă așteaptă când

ajungem acasă.” Prietenul meu nu a devenit mai puțin șef de
când m-a marcat. Drumul nostru de acasă de la muncă
împreună a devenit doar una dintre multele plăceri de a lucra pentru Jackson
King. Pauzele de prânz comune sunt încă una. Și să-l ajut cu noul său cod.
Se uită la mine ca un om înfometat. De parcă nu m-ar fi tras deja

peste biroul lui după ce mi-a folosit o riglă pe fund în timpul prânzului.
Ca și cum n-ar avea acces complet la mine în fiecare seară acasă.
„Acum, pisoiule. Fiecare secundă în care mă faci să aștept va câștiga

ai o lovitură cu cureaua mea.”
Am întins deja mâna spre tivul fustei mele strânse, dar mă opresc
acum, arătând un rânjet obraznic. "Chiar așa?"
Acum că mi-am pornit ADN-ul schimbătorului, corpul meu se vindecă

aproape instantaneu, ceea ce înseamnă că Jackson poate folosi orice formă
de pedeapsă dorește și durerea este doar trecătoare. E puțin trist, într-adevăr.
Pentru că acum nu mă pot sătura niciodată.
Jackson apucă materialul și îmi ridică fusta până la talie, rupând materialul
cu forța ei. Îmi plesnește coapsele. „Arată-mi ce este al meu”. Vocea lui este
groasă. Îmi place să-l aud așa, pe jumătate plecat de dorința pentru mine.
Acum că știe că sunt un schimbător, nu se teme să fie dur cu mine.
Ultima lună plină, m-a instalat din nou în cabina lui și m-a revendicat în
fiecare poziție, unghi și orificiu inventat vreodată. Am crezut că a fost nesățios
data trecută, când a încercat să nu mă marcheze, dar se pare că împerecherea
cu el nu îmi asigură siguranța când luna este plină.
Nu că m-aș plânge vreodată.

Mă întind în jos și mângâiesc crestătura dintre picioare. „Te uiți la asta?”
torc.
”
El mușcă un blestem. „Opriți, mârâie el. „Chiloții jos sau eu
rupeți-le.”
Îmi fac un spectacol de chiloți și îi atârnă în fața feței lui în timp ce
conduce.
Le smulge, le aduce la nas și inspiră adânc înainte de a le băga în
buzunarul de la piept. Azi este într-un costum care m-a udat toată ziua. Îmi
place când poartă ținuta de CEO aproape la fel de mult pe cât îmi plac
tricourile strâmte și blugii.
„Asta, iubito.” Întinde mâna peste mașină și își pune mâna între picioarele
mele. „Deschide-mi coapsele mai larg. eu
trebuie să-mi văd păsărica.”

Încerc să mă supun, dar oricum nu se vedea, pentru că degetele lui
sunt tape-tap-tap, îmi lovesc clitorisul și pliurile feminine, făcându-mă
să mă zvârcolesc în timp ce căldura îmi inundă între picioare.
Mârâitul huruit al lui Jackson umple Range Rover. El

împinge un deget în mine.
”
„Jackson, icnesc. „Nu în timp ce conduci la volan.”
el împinge și alunecă degetul frumos, intruziv înăuntru și în afară,
trimițând spirale de căldură și plăcere care se învârte prin corpul meu.
„Cine dă ordinele pe aici, pisicuță?”
Geme în timp ce el lucrează cu degetul și mai adânc. Nu știu cum
reușește să conducă drept. Sunt orb de dorință, lumea mea se înclină și
se legănă, alunecând într-o parte, apoi redresându-se și alunecând în
cealaltă. „T-ai așa.”
"Asa e, iubi."
Îmi strâng clitorisul de călcâiul mâinii lui, luându-i degetul mai adânc.
„Cine deține fiecare orgasm al tău?”

Îmi ridic pelvisul ca să-i întâmpin împingerile, scrâșnind din dinți.
"Tu faci! P-te rog, Jackson.”
El mârâie. „Cerșiți pentru asta, pisicuță.”
Nu sunt prea mândru. „Te rog, te rog, te rog, Jackson!”
Se aplecă înainte pentru a schimba unghiul și introduce un al doilea
deget.
Îmi ridic șoldurile de pe perna scaunului, înghițind un țipăt chiar
înainte să vin.
"Asa e, iubi. Vino peste degetele mele. Îmi vei strânge penisul când
vei veni din nou, de îndată ce ajung acasă. După biciuirea ta.”
Coapsele îmi tremură în timp ce cad înapoi, moale și tremurând de la

eliberare.
Jackson intră în aleea lui – alea noastră , așa cum îmi tot amintește. Încă nu-
mi vine să cred cât de deplin împletite sunt viețile noastre acum. Coborâm din
vehicul și îmi pot ajusta fusta. Jackson se învârte în jurul mașinii și mă împinge
de ea. Îmi surprinde fața cu o mână și o ține prizonieră pentru un sărut
fierbinte și dur.
„Știu că păsărica aia încă se strânge pentru mine.” Cum știe el asta, habar
n-am, dar are dreptate. Mâna care îmi ține fața scădea până la ceafă. „Așa că o
să intrăm înăuntru și să o sărutăm pe Mémé și să mâncăm cina. Dar, când îți
voi da semnalul, te vei grăbi la etaj și vei da jos tot, în afară de tocurile alea
sexy. Și vreau să mă aștepți cu fundul în aer și cu fața în pături.
A intelege?"
Strângerea între picioarele mele devine mai distragătoare.
"Da domnule."
Zâmbește și își urmărește degetul mare peste buza mea inferioară. "Fata
buna. Să mergem."
Înăuntru, casa miroase a gătitul ceresc al lui Mémé.
„Ah, ești acasă.” Memé grinzi. Poartă șorțul prostesc pe care i-a cumpărat-
o Sam și care are piramida alimentară franceză pe el – pâine franțuzească,
brânză și quiche.
Jackson o sărută pe obraz. „Ce miroase atât de bine, Mémé?”
„Fleptură pentru lupi. Somon pentru pisici. Orez și salată

și pâine proaspătă pentru noi toți.”
Sam intră pe ușa din spate purtând un platou plin de fripturi de la

grătar. — Carnea ta, mademoiselle. Îi face lui Mémé o plecăciune și o
face cu ochiul.
Ea roșește ca o școală. Ea și Sam se înțeleg celebru. La început, Sam
sugerase să se mute, dar eu și Mémé nu am auzit de asta, iar Jackson ne-
a susținut. el a insistat. „Voi trei. Am nevoie de voi toți la mine acasă
”
„Tu ești haita mea, unde să vă pot proteja. Și, Sam, am nevoie
de tine pentru a-mi proteja femelele când sunt plecată.”
„Adu-l în sufragerie”, îi îndreaptă acum Mémé lui Sam și ne împinge

după el. Încerc să stau pe scaun, dar Jackson mă trage în poală. Încă nu
s-a săturat să mă hrănească. Ceva despre privilegiul unui lup.
În timp ce îmi privesc mica familie adunându-se în jurul mesei, inima

mea se umflă atât de tare, încât sunt sigur că va izbucni. Oricât de ciudat
și puțin probabil o haită ca și noi, cu ei, experimentez un profund
sentiment de apartenență. Acesta este normalul pe care l-am căutat în
toți acești ani.
Sunt în sfârșit cu felul meu, iubit peste măsură.
Acasă.
***
Vă mulțumim că ați citit Ispita Alpha! Dacă ți-a plăcut, am aprecia

foarte mult recenzia ta - fac o diferență enormă pentru autorii indie.
Sari în următoarea carte Bad Boy Alpha, Alpha's Danger. (Întoarceți

pagina pentru o previzualizare).
VREAU MAI MULT? VERIFICAȚI PERICOLUL ALFA
Pericolul lui Alpha - Prolog
Chihlimbar
Notă pentru sine: oamenii nebuni supuși viziunilor ar trebui să stea departe
de aeroporturile aglomerate.
Îmi rostogolesc valiza până la chiuveta din baie și îmi privesc fața în
oglindă în timp ce mă spăl pe mâini. Migrena mea m-a transformat într-un
monstru, cu ochii injectați de sânge și scufundați, de parcă s-ar retrage în
craniul meu pentru a scăpa de toate. Îmi usuc mâinile cu un prosop de hârtie
și îmi bat hârtia umedă pe obraji, înăbușind un geamăt.
La ce mă gândeam, zburând aici? Nimic nu-mi declanșează halucinațiile

ca să fiu în preajma prea multor oameni. Un tip în costum de afaceri s-a
ciocnit de mine și mi-a fulgerat amintirea în cap: el în pat cu o femeie. Își
înșală soția.
Nu știu de unde știu, dar știu. Și mi-aș dori să nu fi făcut.
Poate o să mă ascund în baie până îmi sună zborul. Da, acesta este un
plan. Chihlimbarul nebun, ascuns în băi
pentru că are viziuni oriunde merge. Am fost la facultatea de drept pentru asta?
Telefonul meu emite un bip. ora 10:42. Cincisprezece minute până la

îmbarcare și cinci ore înainte de interviul meu. Sapă după aspirină, tresărind la
zdrăngănitul pastilelor din sticlă.
Notă pentru sine: cumpărați medicamente pentru durere în capace de gel.
"Scuzați-mă." O voce caldă se aude în spatele meu și o bătrână mă atinge

pe spate în timp ce se întinde pe lângă mine după un prosop de hârtie.
Vreau să mă îndepărtez fără contact vizual, dar femeia mă ține prins între
chiuvete și prosoape de hârtie, incapabil să scap. Ridic privirea cu zâmbetul
meu politicos lipit pe loc.
Femeia are părul lung și alb, dar o față surprinzător de tânără și ochi
albaștri largi. „De cât timp ai practicat artele intuitive?”
Mă uit în spatele meu, deși știam că nu este nimeni altcineva acolo. Dar
femeia nu putea să vorbească cu mine, nu-i așa?
"Scuzați-mă?"
Ea încă mă atinge, acum degetele ei sprijinindu-mă ușor pe mâneca mea.

„Artele intuitive? De cât timp exersezi?”
Un fior mă străbate. „Îmi pare rău, nu știu despre ce vorbești.”
Fața femeii se înnebunește. "Oh." Expresia ei se limpezește.

„Ei bine, ar trebui, dragă, și vei continua să ai dureri de cap până o vei face.”
Vederea mi se încețoșează cu imaginile cu filmul rapid pe care încercasem

să le suprim. Greața explodează prin mine. văd o
bărbat uriaș, cu mușchi, stând pe o plajă, sprâncenele încrețite, pumnii

strânși. Apoi un lup într-o cușcă, mârâind.
Îmi forțesc respirația din plămâni și aspir oxigen proaspăt, clătinând
din cap, ca și cum asta ar putea clarifica viziunile stupide. Când îmi revin
concentrarea la baie, clipesc. Femeia a plecat.
Îmi apuc mânerul valizei, o scot din baie, cautând femeia cu părul
alb când ceasul îmi atrage atenția. 10:42 am Trebuie să fie greșit.
Îmi verific telefonul exact când cele două se schimbă în trei. Aproape
că nu a trecut timp în baie, dar nu există nicio urmă de
femeie.
Cum a dispărut ea în aer?
Trei ani mai tarziu
Pericolul Alpha - Capitolul unu
Chihlimbar
Intru în lift, proptind ușa deschisă cu piciorul pentru a o ține pentru

grupul care se apropie.
"Mulțumiri." O voce profundă rezonează în spațiul mic. O mână
mare tatuată cu fazele lunii se înfășoară în jurul ușii, urmată de un
gigant cu ochi albaștri.
Sub tricoul și tatuajele sale decolorate, are mușchi precum Conan
Barbarul. Probabil că ar putea să mă mănânce la prânz și încă să-i fie
foame.
Doi bărbați mai tineri, la fel de uriași ca mărime, îl flanchează.

Capete bărbierite, o mizerie de piercing-uri și mai multe tatuaje. Trebuie să mă
opresc să mă retrag.
Ce caută îngerii iadului în blocul meu?
Nu arăta frică. Primul lucru pe care l-am învățat în plasament.

Studiază amenințarea. Din nou, asistență maternală, deși lecția s-a
transferat frumos în sala de judecată.
Mă ridic până la înălțimea mea de cinci picioare și trei inci. Indiferent că
abia ajung până la umărul celui mai scund tip.
Și eu sunt un prost. Poate că nu am urechi uriașe sau un piercing în sprâncene - ai, vorbiți
despre suferința pentru modă -- dar port pantofi ascuțiți. Îmi ciupesc naibii din picioare, dar cu
un toc cu vârf de trei inci, se vor dubla ca o armă.
„În vizită pe cineva în clădire?” vocea mea are un ton îndoielnic. Nu sunt de
fapt o cățea năzuiască, dar când siguranța mea este compromisă, ghearele ies.
Primul tip se uită în jos la mine și colțul gurii îi zvâcnește. "Nu."
Cel puțin acest tip arată oarecum normal, cu excepția dimensiunii sale
uriașe. Scratch Conan Barbarul. Tipul ăsta este Thor, până la aspectul său
frumos cu fălcile pătrate.
Cei trei bărbați se îndreaptă spre lift, sufocând spațiul mic. E atât de mult
testosteron aici, este o minune că pot respira.
Mă sprijin de perete, sper că tipii ăștia nu sunt buni. Nu vreau să judec, dar
nu aș fi supraviețuit copilăriei dacă aș ignora o amenințare. Și tipii ăștia arată
aspri.
Prezența lor îmi înțepăt pielea. Nu stomacul -
zvâcnirea unei vederi deplină, dar un bâzâit ușor care nu poate însemna decât
un singur lucru.
Pericol.
Mă uit la pieptul butoi al lui Thor, conturul înălțat al mușchilor ieșind în
evidență sub tricoul lui și îmi înjură sfârcurile pentru că mă plimb la o astfel
de demonstrație evidentă de putere masculină.
Ce naiba e în neregulă cu mine? Rareori sunt excitat de bărbați, iar hormonii
mei aleg acest moment pentru a se reacționa?
Alege acest He-man care conduce motocicleta? Probabil că este un criminal.
Îmi ridic un șold și aștept ca el să explice de ce cei trei bătăuși sunt aici.
Nu spune nimic, dar unul dintre băieții mai tineri îi zâmbește

pe mine.
Mâna îmi flutură spre gât, gata să frământă tensiunea de la baza craniului.
Acoper gestul defensiv verificând pentru a mă asigura că updo-ul meu este în
siguranță înainte de a apăsa butonul pentru etajul al patrulea. "Care etaj?"
Întreb pe tonul cel mai bun „Aș putea să-ți dau curul în tribunal”.
”
„La fel ca și al tău, e Thor trage târâtor.
asta? Sau o amenințare? Mă urmăresc? Nu, asta e o prostie. Ar fi putut să

mă prindă în parcare dacă ar fi vrut. Le-am auzit motocicletele rostogolindu-
se, deși nu mi-am imaginat niciodată că piloții vin aici.
Thor se uită la mine, deși refuz să-i întâlnesc privirea. Îmi țin servieta în
fața mea ca un scut până când liftul se oprește și ușile alunecă spre podeaua
mea.
Vă rog să nu-i lăsați după mine. Paranoia, vechiul meu prieten.
Mă judec aici, dar motivul pentru care m-am mutat într-un bloc de apartamente
în loc să-mi cumpăr o casă a fost să mă simt în siguranță.
Nu vei fi niciodată în siguranță.
Telefonul mobil este gata, aștept ca gașca de motocicliști să iasă prima.

Să vedem dacă chiar au unde să meargă. Bărbații se îndepărtează, trecând
pe lângă ușa apartamentului meu și - o rahat - se opresc chiar la ușa de
alături.
În nici un caz. Nu putea fi. — Sunteți vecinii mei? Locuiesc aici de câteva
săptămâni, dar încă nu am întâlnit pe nimeni. Noua clădire este chiar în
centrul orașului, iar chiria este destul de mare, chiar și pentru salariul meu.
Nu fi nepoliticos, dar tipii ăștia cu tricourile și blugii rupte nu par să-și
permită locul.
Doar dacă nu sunt traficanți de droguri. Ceea ce ar fi doar norocul meu.
"Este vreo problemă?" întreabă Thor.
„Ah... nu. Desigur că nu." Nu până când nu organizezi o petrecere
dezgustător de zgomotoasă, cu biciclete și prea multă băutură.
Sincer, nu pot să cred că nu au făcut-o deja. Băieții ăștia par probleme cu
un T mare.
Îmi introduc cheia în lacăt, aruncând o privire înapoi pentru a mă
asigura că chiar intră în apartamentul lor. Tâlharul numărul doi - cel care
zâmbește plin de râs - se aruncă spre mine, mârâind ca un câine feroce.
Țip și îmi las servieta, strângându-mă de ușă.
Thug Number Three râde.

Thor apucă tricoul bărbatului care lătră și îl smulge înapoi. „Dă-i drumul,
”
spune el. "Intra inauntru. Nu trebuie să o sperii.” Ochii lui aterizează din
nou asupra mea. „Ea însăși face o treabă destul de bună din asta.”
Cei doi tineri se plimbă înăuntru, chicotind încă. Îmi iau servieta. Vricile
de păr mi se desprind de pe clema de păr, iar eu glis spre ele pentru a-mi
ascunde obrajii înroșiți. La naiba
punkii. Îmi tremură mâna și urăsc asta mai ales. Nu am supraviețuit copilăriei
mele dezbinate doar ca să mă ascund în prag.
Capul meu se simte puțin strâns, vestitorul unei viziuni care se apropie.
Nu am mai avut unul de ceva vreme, așa că acesta ar trebui să fie un doozy.
Grozav.
Inima batându-mi coastele, intru în apartamentul meu și încep să-mi închid

ușa. O cizmă cu vârf de oțel se blochează în prag, oprindu-mă. Ochii mei zboară
până la fața lui Thor, aterzând pe ochii albaștri uimitori. Colțurile s-au încrețit și
îmi aruncă un zâmbet pe jumătate prădător.
tremur.
„Eu sunt Garrett.” Își întinde mâna mare prin golul din u฀ ă.
Mă uit la el timp de două secunde înainte ca bunele maniere să învingă

frica. Transfer telefonul în mâna stângă pentru a-i lua palma. Căldura de la mâna
lui o învăluie pe a mea, un șoc de conexiune curgându-mi pe braț. Un sentiment
ciudat al cunoașterii mă străbate - ca tipul ăsta și cu mine suntem prieteni vechi
și tocmai am uitat.
Mă scutur de deja vu. Trebuie să o țin pe Crazy Amber la distanță.

„Îmi pare rău, Trey te-a speriat. Mă voi asigura că nu se va mai întâmpla.”
Vocea lui este profundă și catifelată, care se potrivește cu aspectul său robust.
Îmi trimite căldură ondulată în burta mea joasă. Se pare că nu este cu mult mai
în vârstă decât cei douăzeci și șase de ani ai mei. Prea bătrân ca să te îmbraci și
să te comporti ca un punk. Deși o face atât de bine. Tricou decolorat întins peste
pectoralii giganți, tatuaje care îmi aruncă privirea de pe mânecile și gulerul lui.
Dezbrăcat, abia ieșit din pat și zgârieturi la amiază. Mmmm.
Notă pentru sine: băieții răi tatuați îmi fac ovarele să se ridice și să cerșească.
Îmi împing pofta de trezire înapoi. Nu este momentul să

fi pornit. Tipul ăsta pare periculos.
„Sunt...” Îmi dresez glasul, încercând să par conversațional
în loc de paranoic. „Voi stați toți trei acolo?”
„Da. Așa că vei fi în siguranță cu noi în jur.” El afișează un zâmbet
plin care îmi taie răsuflarea. Are gropițe adânci și buze remarcabil de
pline pentru un bărbat atât de bărbătesc. Chris Hemsworth nu are
nimic despre acest tip.
Sigur. Da, sigur. "Fantastic. Ma simt mai bine deja. Te deranjează să-
ți scoți piciorul de la ușa mea?” Mă duc pentru cool, calm și adunat, dar
iese să sune puțin
tartă.
Îmi aruncă un zâmbet leneș care, din păcate, aprinde un lent

arsură între coapse. „Nu mi-ai spus niciodată numele tău.”
"Știu." Mă uit fix la piciorul lui.
Se frământă, își încrucișează brațele și se sprijină de tocul ușii mele.
„Uite, prințesă...”
„Nu-mi spune prințesă.”
El ridică o sprânceană. „Atunci cum te numesc?”
"Domnișoară. Drake. Amber Drake.”
„Ești profesor sau așa ceva?”

"Avocat. Și ești aproape de o acuzație de hărțuire.” El nu este de
fapt. Nu au făcut nimic rău. De obicei nu-mi arunc greutatea avocatului,
dar vreau să intru în apartamentul meu înainte să am o viziune. Nu am
nevoie de noul meu vecin fierbinte știind că sunt nebun.
„Nu am vrut să te sperii.”

”
„Nu mă sperii, spun eu repede.
„Atunci ce era cu tine strângându-ți perlele? Te-ai comportat ca și
cum chiloții tăi erau răsuciți într-un nod.”
Doamne. Vorbește despre chiloții mei. „Nu port perle, spun pe

”
tonul meu cel mai avocat.
„Ce zici de chiloți?”
Părțile sensibile acoperite de respectivul contract de
îmbrăcăminte la mențiune. "Fără comentarii." Trag de ușă, dar nu
se mișcă. El ridică mâinile în semn de capitulare.
"Figură de stil. Le-ai prinde dacă le-ai avea. Perlele.”
Imaginea mea strângându-mi chiloții în schimb, în timp ce mi-i

smulge cu dinții aceia puternici și albi, îmi face respirația grea.
Pentru a-mi ascunde pofta crescândă, mă întorc la încruntat,
renunțând să mai trag de ușă.
”
„Ascultă, spune el. „Băieții mei sunt cool. S-ar putea să arate
dur, dar sunt nenorociți de Boy Scouts.”
Tresesc la blestemul prost plasat. „Ei bine, domnule... Garrett,
poate ar trebui să te întorci să ajuți bătrânele să treacă strada.” Îl
alung, dar nu se clintește.
„Aș prefera să te ajut să traversezi hol spre apartamentul meu.”
Se aplecă mai aproape și căldura se năpustește peste mine. A
trecut mult timp de când nu am fost lovit de cineva atât de fierbinte.
Poate vreodată. Lipsa subtilității mă face să-mi dau ochii peste cap,
dar trebuie să recunosc că există ceva în directitatea lui înflăcărată.
Nu. Nu sunt deloc tentat.
Notă pentru sine: găsește un tip drăguț, normal, care nu
înfricoșează și flirtează cu el. Niciodată, niciodată să nu mă gândesc
să merg la casa vecinului meu înfricoșător, purtând altceva decât
chiloți și perle. Și poate o pereche de tocuri.
Oh Doamne.
”
„Serios, vocea lui Garrett scade cu o octavă, zgomotul scăzut
mă emoționează. „Vino, bea o bere. Ajunge la
cunoaște-ne.”
Se poate transforma avocatul Amber în Amber the Biker Chick? Pentru o

fracțiune de secundă, mă văd din costumul meu de afaceri șic și în blugi
strâmți și un top tub. Părul în jos în jurul umerilor mei, obrajii sărutați de
soare și înclinați în vânt. Mă agățăm de Garrett, aplecându-mă în curba
drumului în timp ce călărim.
clipesc. Tocmai am avut o viziune? Capul îmi bate puțin înăuntru
răspunde, dar nu e nicio durere.
— Deci, ce va fi, prințesă? Garrett încă se uită la mine, prietenos cu ochii
albaștri. O fată s-ar putea pierde în acel cerulean
mare.
Nu. Sigur.
"Nu, mulțumesc."
"Bine. Pierderea ta." Își retrage cizma.
Strângerea mea strânsă pe ușă o face să ne trântească în fața amândoi.
țip ca un idiot. Doamne. Respir prelung și tremurător.
Ceva s-a dezlănțuit în burta mea și se răsturnează ca un balon care își
eliberează aerul.
Încuind zăvorul, îmi apăs urechea de lemn și ascult. Trec trei secunde
până aud pași care se îndepărtează.
M-am lăsat de prag, mi-am pus o mână la cap. Ușor pulsație a dispărut.
Notă pentru sine: sunați mâine conducerea clădirii și aflați exact cine
sunt acei tipi și dacă există plângeri împotriva lor.
Din câte știu, apartamentul meu ar fi putut fi disponibil pentru că nimeni

nu vrea să locuiască lângă tipii ăia. Sunt sigur că nu.
Cel puțin, asta îmi spun și eu.

”
„Nici măcar nu am perle, mormăi, dând jos pantofii și punând servieta pe
masă în timp ce apelez rapid pe cel mai bun prieten al meu.
”
"Salut, fato, Ea raspunde. S-ar putea să fiu plictisitor și normal
(sau cel puțin încerc să fiu), dar iubita mea este cool. Totuși, mama
ei era hippie, așa că a ajuns să aibă un nume scandalos.
„Hei, Foxfire. Cum stă treaba?"

„Încerc să fiu ocupat... știi, să-mi țin mintea departe de asta.”
Foxfire și-a prins iubitul trișând în weekend-ul anterior și l-a dat afară. Era timpul,
dar despărțirile sunt naibii, așa că m-am numit majoreta ei numărul unu și
coordonatorul activităților până când riscul ca ea să spelejeze și să-l ceară înapoi
se termină.
„Vrei să vii la mine? Am putea să ne uităm la Netflix și să ne

relaxăm.” Sunt gata pentru un pic de televiziune amorțită în seara
asta. Nimic ca reality show-uri stupide care să-mi țină la distanță
viziunile nebune. Dacă mi-ar ajuta durerile de cap.
”
„Nu, mulțumesc, Foxfire oftează.
Simt o spirală tristă care se apropie și mă grăbesc. "Hei, tu
știi ce ar trebui să facem?”
"Ce?"
„Ieși să dansezi mâine seară. The Morphs joacă la Club Eclipse.”
"Nu știu. Nu prea am chef.”

"Glumești cu mine? Sunt preferatele tale. Îmi spui mereu cât de buni
sunt în concert.” De cele mai multe ori, evit cluburile, barurile și orice
alte spații zgomotoase, de care depinde sănătatea mea mentală. Care,
având în vedere tendința mea de a avea viziuni, asta
doar s-ar putea. Foxfire, mai bine ai aprecia asta. Respir adânc și îmi întind
fața. „Acum chiar vreau să plec.”
"Tu? Urăști să ieși. De obicei, eu sunt cel care te târăște.”
„Uh, da, și acum mi-e dor. Știu că nu ai chef... - nu asta e ideea. Ideea
este să te forțezi să ieși și să fii social.” Folosesc de multe ori argumentul
pe care l-a folosit asupra mea. „Pariez că un milion de tipi te lovesc.”
Foxfire pufnește. "Mă îndoiesc de asta. Dar mi-ar plăcea un Cosmo.”
"฀ i eu." E rândul meu să oftez.

„Deci ce e cu tine? Ai lucrat atât de mult în ultima vreme.”
„Da, centrul a fost ocupat.”

„Mulți copii trec prin sistem?” spune Foxfire cu blândă simpatie.
"Câțiva."
„Ei bine, știu că îi ajuți. Aproape că le dai avocaților un nume bun.”
„Nu știu despre asta. Dar este necesar să ajuți acești copii. Isuse, atât
de mulți dintre ei au cele mai nenorocite vieți. Merită cel puțin o persoană
care să-i reprezinte în sistem căruia îi pasă.” Iau un burete de la chiuvetă
și șterg blatul, deși este deja curat. „Așa că... tocmai i-am întâlnit pe băieții
care locuiesc alături.”
"Oh da?" spune Foxfire pe un ton sugestiv.

„Nu, nu așa. Băieți cu aspect înfricoșător.” Îmi amintesc de ochii
albaștri ai lui Garrett și de zâmbetul cu gropițe. Poate că nu este atât de
înfricoșător. Dar cu siguranță m-a lăsat să mă simt tulburat și dezorientat.
"Nu știu. Nu mi-am putut da seama dacă mă intimidau sau flirtau.”
„Sună interesat.”
„Nu, cu siguranță nu.” Minciună totală. Mâna îmi furnică acolo unde a
apucat-o Garrett. Un bărbat ca el ar fi suficient de mare pentru a urca ca într-o
sală de sport din junglă. M-ar lăsa să merg deasupra? Oh, la naiba. Capul din
jgheab, Amber!
Nu-l vreau în patul meu. Chiar dacă probabil că este foarte bun. Dar bun în
pat nu înseamnă că va fi un vecin bun. Fără poftă, imaginea mea alăturându-
mă uneia dintre nopțile lor în chiloți și perle îmi apare în creier.
Încetează.
„Sunt fierbinți?” Lasă-l lui Foxfire să citească printre rânduri.
Chiar dacă sunt singur în apartamentul meu, obrajii mi se încălzesc. Am

scos un chicotit sugrumat. „Hm... da. Unul dintre ei a fost--este--orice. Dar nu
genul meu. Cu siguranță nu genul meu.”
~.~
Garrett
Îmi ridic palma spre față și inspir parfumul care încă persistă de la omul
frumos blond. A purtat al naibii din fusta aceea scurtă și jacheta, și, oricât de
mult a vrut să se proiecteze pe măsură, i-am simțit interesul.
Era trezită. De mine. Și când ne-am atins mâinile, am simțit șocul a ceva.
Degetele încă îmi furnică din cauza conexiunii noastre.

Am simțit puțin miros de frică asupra ei, dar în mare parte notele erau
calde și sufocante, vanilie, portocale și condimente. Lupul meu nu a făcut-o
vreau să o sperii, ceea ce este prima. De obicei, îi place să-și arunce

greutatea și nu simte decât nerăbdare pentru femeile umane. De ce aș
fi interesat de un om? Și ea este cu siguranță umană - am intrat aproape
ca să fiu sigur.
Habar n-am de ce mi-a făcut pula atât de tare. Micuță atrăgătoare, trăgându-
și actul de fetiță din oraș în timp ce genunchii îi tremurau de frică. Voiam s-o
împing în sus de peretele liftului, să-mi înfășor genunchii care ciocănesc în jurul
taliei mele și să-i scap imediat din ea. Pun pariu că nu a avut niciodată un orgasm
adecvat. S-ar putea să trebuiască să-i arăt cum este să-mi vin peste penis,
numele meu căzând de pe buzele acelea de fructe de pădure ca o rugăciune.
Îmi aranjez penisul umflat în blugi înainte de a mă arunca pe

canapeaua din piele. Trey și Jared au deschis deja sticle de bere și ies în
evidență pe balcon, vorbind tare. Probabil că nu este cel mai bun pentru
noile relații cu vecinii.
Poate devin prea bătrân să trăiesc cu frații mei de haită.
Mama îmi spune de ani de zile că trebuie să-mi iau o pereche, să mă comport
ca un adult și să fac din pachetul Tucson ceva mai mult decât un club MC de
schimbători în mare parte bărbați. Trăim liberi și liberi, dar sentimentul de
fraternitate îi face pe cei mai mulți lupi care doresc să întemeieze o familie să
se mute la haita tatălui meu în Phoenix sau în afara statului.
”
Telefonul meu sună și verific ecranul. „Hei, soră, răspunde la apel. eu
„Bună, Garrett”, sună fără suflare. „Ghici unde mă duc în vacanța de

primăvară?”
„Hm... San Diego?”
"Nu."
„Big Sur?”
„Nu, nu California.”
„Unde, puștiule?”
„San Carlos!”
"Nu." Îmi fac vocea profundă și interzicătoare. San Carlos este un oraș
de plajă mexican la câteva ore la sud de Tucson, dar, potrivit știrilor, are
probleme cu cartelurile de droguri.
— Garrett, nu întreb. La douăzeci și unu de ani, sora mea, Sedona, numită
după frumosul oraș roșu din Arizona, unde au conceput-o părinții mei, este încă
copilul lasat al familiei. Ea vrea autonomie deplină atunci când o cere și sprijin
deplin - financiar și de altă natură - în restul timpului.
Aveam zece ani când s-a născut Sedona, o „oopsie-beby”, așa că

seamănă mai mult cu o fiică decât cu o soră. „O, ar fi bine să întrebi sau
avem o mare problemă.” Îmi ascuți tonul. Oamenii mei i-au permis lui
Sedona să meargă la Universitatea din Arizona doar pentru că locuiesc
suficient de aproape ca să o veghez. S-ar putea să fiu un tip ușor, dar încă
sunt un alfa. Lupul meu nu tolerează testele de autoritate.
”
„Bine, îmi pare rău, am întrebat, ea capitulează, trecând de la
încăpățânat la implorător. „Garrett, trebuie să plec.
Toți prietenii mei pleacă. Ascultă, nu vom merge prin Nogales, am aflat
că există o rută mai sigură. Și vom fi într-un grup mare. În plus, nu sunt
om, îți amintești?
Bandele de droguri nu îmi pot face rău.”
„Un glonț în cap ar face rău oricui.”
„Nu voi primi un glonț în cap. Nu voi cumpăra droguri, evident, și nu
voi fi prin locuri în care chestii de genul ăsta se prăbușesc. Ești mult prea
supraprotector. Sunt adult, în caz că ai uitat.”
„Nu deveni nespus.”

„Te rog, Garrett? Te rog frumos? Trebuie să plec!"
„Spune-mi cine pleacă.”
O profesionistă în a înfășura oamenii în jurul degetului ei mic, Sedona
înțelege rezistența mea care se prăbușește. Ea ară cu nerăbdare în
descrierea ei a grupului. Patru băieți, cinci fete, dintre care doi sunt
cupluri. Tot uman, în afară de ea.
Dacă ar fi lupi, mi-aș pune piciorul pe genurile mixte - nu că sunt de
modă veche. Cu oamenii, totuși, niciun bărbat nu ar fi capabil să o învingă
pe sora mea în orice scenariu. Totuși, o excursie pe plajă de vacanță de
primăvară pare că ar consta în prea mult băutură și petrecere, ceea ce
duce întotdeauna la luarea deciziilor proaste.
Un strigăt de la balcon mă face să mă uit cu privirea la mine

colegi de cameră.
”
„Vreau să-i cunosc pe acești copii, îi spun surorii mele.
„Garrett, te rog! Mă vei face de rușine total. Nu este cinstit."
„Atunci răspunsul meu este nu.”

Ea bâfâie în telefon. "Amenda. Ne vom opri pe drumul nostru
afară din oraș să-și ia rămas-bun.”
Foarte isteț. Aș fi cel mai mare ticălos de pe Pământ care să-i tragă
din priză călătoria ei în ultimul moment. Tatăl meu ar face-o, dar nu eu.
Acesta este principalul motiv pentru care Sedona și-a ales o facultate în
orașul meu, față de a merge în statul Arizona.
"Bine. Când pleci?"
"Mâine."
„Suni pentru a cere permisiunea cu o seară înaintea ta
excursie?” mârâi în telefon.
”
„Ei bine, încercam să evit chestia cu cerul permisiunii, spune ea cu o voce
mică.
„Ești norocos că te-ai reconsiderat.” Îmi forțesc mâna să se relaxeze.
Nu vreau să sparg un alt telefon mobil.
„Deci pot să plec?”
„Nu vei permite nimănui să conducă beat în orice moment.”
"Dreapta."
„Și nu vei bea niciodată mai mult de două pahare într-o noapte.”
— Hai, Garrett, știi că pot bea mai mult decât atât.
"Nu-mi pasă. Îți dau prevederile mele. Dacă vrei să mergi, ar fi bine să fii de
acord cu ei.”
„Bine, bine, sunt de acord. Ce altceva?"
„Vreau un mesaj de check-in în fiecare zi.”
"Am în฀ eles."
suspin. „Ai luat asigurare mexicană pentru mașină?”

"Da. Suntem gata. Ne vedem dimineață. Te iubesc, frate mare. Tu ești cel
mai bun!"
Dau din cap, dar zâmbesc când închid. Oricine se împerechează
sora mea are mila mea. Este imposibil să-i refuzi ceva.
„Hei, șefule, te-ai dus la club în seara asta?” Trey se plimbă
intru de pe balcon.
„Nu în seara asta”, îmi examinez telefonul pentru crăpături. Sedona scoate
în evidență partea protectoare a mea, spre deosebire de oricare alta. Cel puțin,
până am întâlnit-o pe micuța domnișoară Prim 'n Proper de alături. Dintr-un
motiv oarecare, lupul meu a decis deja că va fi sub protecția mea, indiferent
dacă îi place sau nu.
„Pentru că mă gândeam să-l invit pe noul nostru vecin
afară. Vezi dacă are o latură sălbatică.”
"Nu, " mârâi. Telefonul îmi scârțâie în strânsoarea mea. Furia izbucnește
de nicăieri, surprinzându-mă pe mine. "Las-o în pace." Ochii lui Trey cad pe
podea. Dincolo de el, Jared îngheață.
„Doar stai departe de vecinul nostru.” Lupul meu este aproape,

făcându-mi vocea răgușită.
” Ambii lupi își pleacă capetele.
„Da, Alpha, în
loc de o explicație, un mârâit îmi urcă în gât. Sunt alfa. Nu trebuie să
explic. „Și nu mai bea pe balcon, adaug cu o privire strălucitoare. Când
”
deschid mâna, bucăți din telefonul meu mobil cad pe canapea.
Furia mea se estompează pe măsură ce se furișează, dar sentimentul

de satisfacție rămâne. Lupul meu este fericit că am protejat-o pe Amber.
Dar de ce? Ce contează pentru mine un mic om?
Pericolul lui Alpha
„Ai încălcat regulile, om mic. Sunt proprietarul tău acum.”
Sunt un lup alfa, unul dintre cei mai tineri din State. Pot alege orice lupoaică din
haită ca partener. Deci de ce adulmec în jurul avocatului uman sexy de alături? În
momentul în care prind parfumul dulce al lui Amber, lupul meu vrea să o revendice.
Să stai în jur este o idee proastă, dar nu respect regulile.

Amber se comportă cu atenție, dar are și un secret. Poate că nu
își dorește abilitățile psihice, dar sunt un dar.
Ar trebui să o las să plece, dar felul în care se luptă cu mine mă

face doar să o vreau mai mult. Când află ce sunt, nu are scăpare pentru
ea. Ea este în lumea mea. Fie că îi place sau nu. Am nevoie ca ea să-și
folosească darurile pentru a-mi recupera sora dispărută - și nu voi
accepta un nu pentru un
Răspuns.
O dețin acum.
CITIȚI TOATE CĂRȚILE ALFA BĂIAȚI RĂU
Seria Bad Boy Alphas

Ispita lui Alpha
Pericolul lui Alpha
Premiul Alpha
Provocarea lui Alpha
Obsesia lui Alpha
Dorința lui Alpha
Războiul lui Alpha
Misiunea lui Alpha

Păirea lui Alpha
Secretul lui Alpha
Prada lui Alpha
Sângele lui Alpha
Soarele lui Alpha
Schimbător Ops
Luna lui Alpha
Jurământul lui Alpha
Răzbunarea lui Alpha

Midnight Doms
Sângele lui Alpha
Mortorul Său Captiv
Cărți suplimentare ale altor autori
VREI CĂRȚI GRATUITE?
Accesați http://subscribepage.com/alphastemp pentru a vă înscrie la buletinul

informativ al lui Renee Rose și pentru a primi cărți gratuite. Pe lângă poveștile
gratuite, veți primi și prețuri speciale, previzualizări exclusive și știri despre noile
lansări.
Descărcați gratuit o carte Lee Savino de pe www.leesavino.com

ALTE TITLURI DE RENEE ROSE
Paranormal
Seria Bad Boy Alphas
Ispita lui Alpha
Pericolul lui Alpha
Premiul Alpha
Provocarea lui Alpha
Obsesia lui Alpha
Dorința lui Alpha
Războiul lui Alpha
Misiunea lui Alpha
Păirea lui Alpha
Secretul lui Alpha
Prada lui Alpha
Soarele lui Alpha
Schimbător Ops
Luna lui Alpha
Jurământul lui Alpha
Răzbunarea lui Alpha
Seria Wolf Ranch
Stare brută
Sălbatic
Sălbatic
Sălbatic
Feroce
Nemilos
Neîmblânzit
Seria înaltă Wolf Ridge
Alpha Bully
Alpha Knight
Midnight Doms
Sângele lui Alpha
Mortorul Său Captiv
Seria Alpha Doms
Foamea Alfa
Promisiunea Alfa
Pedeapsa lui Alfa
Alte paranormale
Furtuna de iarnă: o cronică pentru totdeauna
Contemporan
Chicago Bratva
„Preludiu” în Black Light: Roulette War

Directorul
Reparatorul
„Deținut” în Black Light: Roulette Rematch
Enforcer
Vegas Underground Mafia Romance
Regele diamantelor
Mafia tati
Jack of Spades
Asul de inimi
Joker's Wild
Regina lui a trefurilor

Mâna Mortului
Wild Card
Seria Reguli Tata
Fire tati
Tatăl de la Hollywood
Fratele vitreg tati
Seria Master Me
Stăpânul ei regal
Maestrul ei rus
Stăpânul ei marin
Da, doctore
Seria Double Doms
Ei să pedepsească
Ei de protejat
Sărbători să se simtă bine
Punct cu Moș Crăciun

Salvat
Alte contemporane
Black Light: Ruleta Valentine
Black Light: Ruleta Redux
Black Light: Ruleta celebrităților
Black Light: Războiul Ruletei
Black Light: Revanșa la ruletă
Punishing Portia (scris ca Darling Adams)
Fata Profesorului
În siguranță în brațele lui
Sci-Fi
Seria Zandian Masters
Sclavul Său Uman
Prizonierul Său Uman
Antrenându-și umanul
Rebelul Său Uman
Vasul Lui uman
Partenerul și Stăpânul Său
Zandian Pet
Partenerul lor Zandian
Posesia Sa umană
Mirese Zandian
Noaptea Zandianilor
Cumpărat de zandieni
Stăpânit de zandieni
Lumini Zandian
Păstrată de zandian
Revendicat de zandian
Furat de zandian
Alte Sci-Fi
Mâna răzbunării
Stăpânii ei străini
Regen฀ ă
Incidentul de la Darlington
Umilit
Scandalul Reddington
Afacerea Westerfield
pe placul colonelului
occidental
Micul Lui Lapis
Diavolul din Whisky Row

Mireasa haiducului
Medieval
Mercenar
Disciplina medievală
Doamne și Doamne
Prizonierul Cavalerului
Logodit
Seducția Cavalerului
Miresele cucerite (set cutie cu 5 cărți)
Reținut pentru răscumpărare (epuizat)
Rena฀ tere
Disciplina Renașterii
ȘI DE LEE SAVINO
Romantism paranormal
Saga Berserkerului și Berserker Brides (vârcolaci menage)
Acești războinici fioroși nu se vor opri la nimic pentru a-și revendica partenerii.
Draekons (Dragons in Exile) cu Lili Zander (menage alien dragons)
Nava spațială prăbușită. Planetă închisoare. Doi extratereștri mari, uriași, bronzați, care se transformă
în dragoni. Cea mai bună parte? Dragonii insistă că sunt partenerul lor.
Bad Boy Alphas cu Renee Rose (băiatul rău vârcolaci)
Nu te întâlni niciodată cu un vârcolac.
Tsenturion Masters cu Golden Angel Cine știa că e-
readerul meu este un portal către altă galaxie? Acum sunt blocat cu un comandant extraterestru
feroce care vrea să mă revendice ca fiind al lui.
Romantism contemporan Royal
Bad Boy Nu mă
îndrăgostesc de șeful meu arogant, enervant și zeul sexului. Nu. În nici un caz.
Logodnic fals regal Ducele
de Noua Arcadie are o problemă de imagine pe care numai un logodnic o poate rezolva. Și eu sunt doamna
norocoasă pe care a ales-o să joace Cenușăreasa.
Beauty & The Lumberjacks După
acest sezon forestier, renunț la sex. Pentru motive.
Tatăl ei marin Eroul
meu fierbinte marin vrea să-i spun tată...
Taticii ei de duel
Doi tatici sunt mai buni decât unul.
Innocence: dragoste întunecată cu mafia cu Stasia Black
Sunt regele lumii interlope criminale. Mereu obțin ceea ce vreau. Și ea este obsesia mea.
Bestia Frumuseții: o dragoste întunecată cu Stasia Black Cu ani
în urmă, tatăl lui Daphne a furat de la mine. Acum este timpul ca ea să-și plătească datoria
familiei... cu trupul ei.
DESPRE RENEE ROSE
RENEE ROSE, autorul cel mai bine vândut din USA TODAY, iubește un erou alfa dominant, care vorbește
murdar! Ea a vândut peste un milion de exemplare de romantism vaporos, cu diferite niveluri de îndoire.
Cărțile ei au fost prezentate în USA Today's Happily Ever After și Popsugar. Numită următoarea autoră
erotică din Eroticon USA în 2013, ea a câștigat, de asemenea, autorul preferat de SF și Antologie al lui
Spunky și Sassy , The Romance Reviews Best Historical Romance, și a ajuns pe lista USA Today de șapte ori
cu seria Wolf Ranch și diverse antologii.
Vă rugăm să o urmăriți pe:

Bookbub | Goodreads
Renee îi place să intre în legătură cu cititorii!

www.reneeroseromance.com
reneeroseauthor@gmail.com
DESPRE LEE SAVINO
Lee Savino este un autor cu bestselleruri în SUA, mamă și ciocolată.
Avertisment: Nu citi seria ei Berserker, altfel vei fi dependent de uriașii

războinici dominanti care nu se vor opri la nimic pentru a-și revendica
perechea.
Repet: Fă. Nu. Citit. Saga Berserkerului. Mai ales nu este extrasul palpitant
de mai jos.
Descărcați o carte gratuită de pe www.leesavino.com (Nu citi nici asta.
Prea multă dragoste sexy).

Partajez Bad - Boy - Alphas - 1 - Alphas - Temptation - Renee" Cu Dvs.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partajez Bad - Boy - Alphas - 1 - Alphas - Temptation - Renee" Cu Dvs.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Copyright © iulie 2017 Alpha's Temptation de Renee Rose și Lee Savino

Publicat în Statele Unite ale Americii

Renee Rose Romance și Silverwood Press și Midnight Romance Publishing

Kate Richards, Wizards in Publishing

Vreau mai mult? Consultați Pericolul lui Alpha

CONVERSAȚIE DINTRE HACKER ȘI JACKSON

CG: Catgirl a fost aici.

CG: Frumos cod.

Regele 1: Cobori. Nicio milă pentru pisicuță.

CG: Oooh, vorbește-mi dur, iubito.

— Conversație între hacker și Jackson King,

Un grup de angajați trec pe lângă mine, râzând și vorbind. Arată

La naiba, vreau slujba asta.

fel cu o jachetă în formă și o fustă scurtă și strâmtă. Am optat pentru

Acum, s-ar putea să mai am o șansă de a lupta cibernetică cu King,

Trag în picioare, cu mâna deja întinsă, gata să tremur.

„Bună, sunt Stu Daniel, manager infosec aici la SeCure.” Arată ca un

Urmează după escorta mea. „Clădire frumoasă pe care o ai aici.”

În plus, șansele ca cineva din vechea mea viață să mă găsească acum

Mă concentrez pe butoanele luminoase și sper să fie o călătorie rapidă.

Grozav. Exact ceea ce am nevoie - timp suplimentar într-un lift. Înghit în

Suntem la jumătatea drumului când luminile pâlpâie. O dată, de două ori,

„Ce naiba…” mă opresc pentru a mă concentra pe respirație. am cam

Tipul cel mare înjură. „Nu există recepție aici.”

Două mâini mari mă împing înapoi de peretele liftului, ținându-mă

„Declanșează-ți reflexul calm.” Sună calm, ca și cum ar împinge

„Da. Să mă bâjbâie un tip ciudat mă calmează întotdeauna.” Mi-am

„Ar trebui să stai jos.”

„Ani și ani de femei terifiante în locuri întunecate.”

Se așează lângă mine, jacheta lui de costum o periază pe a mea.

Nu glumesc niciodată – mai ales la serviciu – dar bruneta cu picioare cu

atras de un om înainte — la naiba, nu am fost niciodată atras de o

Mă uit la ea, cu un avantaj distinct pentru că pot vedea în întuneric și

Cred că asta mă face răufăcător.

Sunt prea ocupat să-mi conving lupul să nu o sară.

că majoritatea timpului meu este acum petrecut pe marketing sau management,

„Unul dintre acei tipi, nu? Asta este trist."

Fierbinte și tocilar. Interesant. Trebuie să aibă abilități nebunești pentru a

"Niste." Sună lipsit de angajare în acest fel

codul vestimentar din America corporativă când aveam întâlniri în afara —

Micul meu programator, totuși, a reușit să țină ținuta – exact amestecul

„Nu mă face să te bâjbâi din nou.” Bine, cu siguranță nu ar trebui să spun

Ea pufnește, ceea ce îi schimbă tiparul de respirație și o ajută să se relaxeze.

— Deci ești nervos în legătură cu interviul? Întreb. Conversația nu face

Poate că vorbitul este o idee proastă.

„Crezi că poți să o iei?”

Și fiecare bărbat din clădire îi mulțumește lui Dumnezeu că a făcut-o. "De ce

Încerc să-mi opresc lupul să se pavească. „Sigur vrei să lași pijamalele

„Da. Ar fi bine să ai un motiv să pleci din casă.

„Normalul este supraevaluat. Trebuie doar să-ți găsești haita.”

„L-ai întâlnit vreodată pe Jackson King?”

„Deci, ce fel de tocilar ești?” Întreb.

Devine din ce în ce mai greu să nu o sărut fără sens. Niciodată nu am fost

Lupul meu pare mai interesat să-l protejeze pe acest om drăguț și

„Poate că ai putea fi de acord să nu te uiți la mine când luminile se aprind

„Sper că nu voi face chestia asta blasfemată în timpul meu

Luminile se aprind, iar liftul se zvârnește în mișcare. La naiba.

Lumina îi luminează frumusețea. Piele perfectă. Buze pline.

„Ei bine, acum ești liniștit.”

pete roz strălucitoare pe obraji. Adorabil.

Chiar dacă am întârziat la cel puțin douăzeci de întâlniri, o urmăresc.