Partajez Follow - Me - Helen - Hardt (3) " Cu Dvs.

Machine Translated by Google

Laudă pentru Helen Hardt
URMATĂ-MĂ ÎN ÎNTUNEC
O alegere a editorilor Amazon pentru cea mai bună poveste de dragoste
Unul dintre cele mai bune 22 de romane erotice de citit din revista Marie
Claire
„Hardt învârte aurul erotic.”
—Publishers Weekly
„Intens erotic și extrem de emoționant.”
– Lisa Renee Jones, autoarea de bestselleruri din New York Times
„Cu un erou nervos, enigmatic și o mulțime de tensiune sexuală, ritmul

rapid Follow Me Darkly a lui Helen Hardt m-a făcut să întorc paginile
până târziu în noapte!”
— New York Times, autorul de bestselleruri J. Kenner
„Un tur de forță în care cititorul va fi atras ca și cum ar fi fost sedus de

Braden Black, dus la o plimbare sălbatică și lăsat să-și dorească mai mult.”
— Autoarea de bestseller-uri USA Today, Julie Morgan
"Fierbinte. Sexy. Intrigant. Semn de carte."
—Autoarea de bestselleruri internaționale Victoria Blue
„Darul lui Helen Hardt pentru o povestire captivantă și personaje de neuitat

este la maxim.”
— Autorul de bestseller-uri USA Today, Angel Payne
„Christian, Gideon și acum... Braden Black.”
— Cărți, vin și besties
„Această carte este foarte fierbinte, foarte aproape de opărire.”
— Cele mai bune cărți
„M-a consumat complet și sunt îndrăgostit de

Braden misterios. Vreau și trebuie să știu mai multe despre

acest om.”
— Blogul Sassy Nerd

Cuprins
Drepturi de autor
Dedicare
Prolog
Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
Capitolul zece
Capitolul unsprezece
Capitolul doisprezece
Capitolul treisprezece
Capitolul paisprezece
Capitolul cincisprezece
Capitolul șaisprezece
Capitolul șaptesprezece
Capitolul optsprezece
Capitolul nouăsprezece
Capitolul douăzeci
Capitolul douăzeci și unu
Capitolul douăzeci și doi

Capitolul douăzeci și trei
Capitolul douăzeci și patru
Capitolul douăzeci și cinci
Capitolul douăzeci și șase
Capitolul douăzeci și șapte
Capitolul douăzeci și opt
Capitolul douăzeci și nouă
Capitolul treizeci
Capitolul treizeci și unu
Capitolul treizeci și doi
Capitolul treizeci și trei
Capitolul treizeci și patru
Capitolul treizeci și cinci
Capitolul treizeci și șase
Capitolul treizeci și șapte
Capitolul treizeci și opt
Capitolul treizeci și nouă
Capitolul patruzeci
Capitolul patruzeci și unu
Capitolul patruzeci și doi
Capitolul patruzeci și trei
Capitolul patruzeci și patru
Capitolul patruzeci și cinci
Capitolul patruzeci și șase
Capitolul patruzeci și șapte
Capitolul patruzeci și opt
Capitolul patruzeci și nouă
Capitolul cincizeci
Capitolul cincizeci și unu
Capitolul cincizeci și doi
Capitolul cincizeci și trei
Capitolul cincizeci și patru
Capitolul cincizeci și cinci
Capitolul cincizeci și șase
Epilog
Mulțumiri
Despre autor
Afrodita în floare, de Anonim

Această carte este o operă de ficțiune. Numele, personajele, locurile și

incidentele sunt produsul imaginației autorului sau sunt folosite în
mod fictiv. Orice asemănare cu evenimente reale, locații sau persoane,
vii sau morți, este coincidență.
Copyright © 2021 de către Helen Hardt. Toate drepturile

rezervate, inclusiv dreptul de a reproduce, distribui sau transmite sub
orice formă sau prin orice mijloc. Pentru informații privind drepturile
subsidiare, vă rugăm să contactați Editorul.
Entangled Publishing, LLC
10940 S Parker Road
Suita 327
Parker, CO 80134
rights@entangledpublishing.com
Amara este o amprentă a Entangled Publishing, LLC.
Vizitați site-ul nostru la www.entangledpublishing.com.
Editat de Liz Pelletier
Design de copertă de Bree Archer
Imagini de copertă Gorlov/GettyImages-1292424729,

OGphoto/GettyImages.157588714, Anna
Kim/GettyImages-1156926694,
MRS.Siwaporn/Shutterstock-1018213306
Design interior de Toni Kerr
ISBN 978-1-68281-556-4
Ebook ISBN 978-1-68281-557-1
Fabricat în Statele Unite ale Americii
Prima ediție august 2021

10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
Tot de Helen Hardt

SERIA FOLLOW ME
Urmărește-mă întuneric
Urmărește-mă mai jos
Urmărește-mă mereu
Întuneric
LUPI DIN MANHATTAN
Rebel
Pustnic
Fugi
SAGA STEEL BROTHERS
Pofta
Obsesie
De฀ inere
Topi
A arde
Predare
spulberat
Răsucit
Dezlegat
Cu sufletul la gura
Vorace
Nesăturabil
Soarta
Mo฀ tenire
Coborâre
Trezit
Pentru toți cei aflați în această călătorie numită viață.

Follow Me Always este o dragoste super-sexy care include un

erou dominant; discuții despre adulter, viol la întâlnire, asfixiere
erotică și urmărire; și vătămare traumatică, moartea unui
părinte, alcoolism și abuz conjugal în poveștile de fundal ale
personajelor. Sperăm că aceste probleme au fost tratate cu
sensibilitate, dar pentru toți cititorii care ar putea fi sensibili la
aceste elemente, vă rugăm să luați notă.
Prolog
Oh? Care sunt limitele tale dure?
Am doar unul.
Ce este?
Nu vorbesc despre asta.
Nu crezi că ar trebui să știu? Deci nu o scot în discuție?
Crede-mă, Skye. Nu o vei aduce niciodată în discuție.
…
Braden a greșit. Am adus-o în discuție. De ce a crezut că nu o voi face?
Control. Este pierderea supremă a controlului și a presupus că nu voi
merge niciodată acolo.
"De ce?" Întreb. „De ce nu o faci?”
"De ce? Poate o să-ți spun de ce... de îndată ce îmi spui

de ce simți că ai nevoie de el.”
"Nu știu."
El inspiră. Expiră. Inspiră din nou. Se gândește cum să-mi răspundă?

Este supărat? Trist? Simte ceva?
Pentru că nu pot spune.
— Pentru numele lui Dumnezeu, Braden, spun în cele din urmă. „Poți
să-mi arăți o emoție o dată în viață?”
Își înclină capul în timp ce nările îi fulgeră. „Tu crezi că nu
iti arata emotie?” El stă. "Cum poți spune că? Ți-am arătat mai multă
emoție decât am arătat vreodată nimănui.
Oricine, Skye. Dacă nu știi asta, ar trebui.”
El are dreptate. Nu sunt corect. Mi-a arătat o mulțime de emoții aseară când
mi-a ars cina și am pierdut-o.

„Braden...”
"Nu. Tu nu vorbesti. Nu până nu termin. Ți-am spus cine sunt. Ți-am spus
că nu sunt conectat pentru relații. Dar am făcut o excepție pentru tine. Am
făcut acea excepție pentru că te iubesc, Skye. Nu căutam să mă îndrăgostesc.
Știam că mi-ar pune o adâncitură în viața...
Nu pot să nu răspund. Sunt sfâșiat în jumătate și sunt supărat. — O lovitura,
Braden? Sunt un nenorocit?
"Taci! Taci naibii, Skye. Voi avea cuvântul meu,
și apoi o poți avea pe a ta. Dacă ești suficient de curajos.”
"Indeajuns de curajos? Ce vrea sa insemne asta?"
„Știi exact ce înseamnă și dacă mă întrerupi
din nou, această discuție s-a încheiat.”
Buzele îmi tremură în timp ce dau din cap.
Își drese glasul. „Am făcut o excepție pentru tine. Am decis să am o relație
– sau să încerc, cel puțin – dar mă tem că acest mic experiment al meu a eșuat.”
Micul experiment? Sunt un experiment al naibii? Vreau să țip, să țip, să-i
smulg părul. Loviți-i fața înmulțumită până când este învinețită și lovită.
Vreau să plâng, să plâng în brațele lui și să-i spun că voi face orice pentru a-
i face plăcere.
Vreau să-l implor să mă ducă înapoi în subteran, să mă lege, să mă sufoce.
Vreau să-mi dezvelesc sufletul, să-mi mărturisesc dragostea, să-i spun că
voi face orice... Orice...

Dar stau linistit. Stau linistit pentru ca mi-e frica. sunt foarte
frică de unde duce asta.
Daca esti suficient de curajos...
Am pierdut deja atât de multe.
Și acum sunt pe cale să-l pierd pe bărbatul pe care-l iubesc.

Capitol unul
Secundele trec ca ore.
Bifă.
Tock.
Bifă.
Tock.
Eu astept.
Aștept în timp ce emoția mă străbate într-o masă de furie, tristețe și frică.
Aștept ca Braden să continue. Să spună ce are de spus.
Pentru a pune capăt relației noastre – o relație care poate nu ar fi trebuit

să înceapă niciodată.
Aș putea fi mulțumit chiar acum. Cine are nevoie de Susanne Cosmetics?

Aș putea să lucrez în continuare pentru Addison Ames. M-a plătit destul de
bine și da, e o târfă narcisică, dar eu făceam contacte.
Și Tessa. Aș avea-o în continuare pe Tessa. Cel mai bun prieten al meu

pentru totdeauna, cu excepția faptului că pentru totdeauna se pare că are
un sfârșit până la urmă. Poate că m-aș întâlni cu tipul ăla Peter. Nu este
miliardar, dar este arhitect la o firmă importantă. El face bine. Cine are
nevoie oricum de un jet privat? Sau un șofer privat? Mă voi mulțumi cu un
tip cu o mașină decentă. Cine trebuie legat? Lovită?
Înecat?
Nu am facut niciodata.
Eram multumit inainte.
Doar că nu eram.
Nu am fost niciodată provocată.

Și Braden?
Mă provoacă. Nu doar în modurile obișnuite, de zi cu zi. El îmi provoacă

însuși modul de a gândi. El îmi provoacă conceptul despre mine. Mă
îndrăznește să încerc lucruri noi. Lucruri pe care nu le-am conceptualizat
niciodată înainte.
Lucruri despre care nu am știut niciodată că există.
Și nu vorbesc doar despre robie.
eu vorbesc despre viata. Despre fotografia mea. Despre a vedea o

imagine mai mare. Despre să devin ceea ce trebuie să fiu.
Braden a făcut toate astea pentru mine.
Și acum o va lua.
"Bine?" întreabă el în cele din urmă.
Îmi ridic sprâncenele, temându-mă că dacă vorbesc, el va pleca mult

mai devreme.
„Poți vorbi”, spune el.
Dau din cap. "Deci ce?"
„La naiba cu totul, Skye. Nu ai nimic de spus?”
Ce? A spus ceva după comentariul despre experiment? La dracu. El

poate avea. Eram ocupat să am o mică petrecere de milă pentru mine în
capul meu.
"Îmi pare rău. Sunt puțin... distras.”
„Distras? Într-adevăr? Deci nu-ți pasă că ne despărțim?”
Inima mi se scufundă până la burtă. Cuvintele lui nu sunt neașteptate.

Nu. De fapt, le-am prezis. Dar le auzi de fapt? În a lui
voce?
M-au lovit ca o tornadă, ciocnindu-mă în mine și spulberând fiecare

geam de sticlă din sufletul meu.
Este o implozie de gândire și emoție. De realitate și identitate.
"Îmi pare rău." Am sufocat un suspine. Am făcut o prostie ultima

noaptea, plângând după cina mea ruinată. Nu o voi mai face.
Nu pentru Braden.
Nu pentru oricine.
„A fost o greșeală”, spune el, „și îmi asum întreaga responsabilitate”.
„Contractul meu...” Cuvintele ies independent de gândire.
„Da, m-am gândit la asta. Dacă Susanne anulează contractul pentru că

nu mai ești prietena mea, te voi remunera până când vei găsi de lucru.”
Îmi înclin capul, cu corpul amorțit. — Mă vei plăti ?
"Da. Simt că este doar corect. Asocierea ta cu mine te-a costat slujba cu
Addie, iar asocierea ta cu mine te-a făcut, de asemenea, să începi ca
influencer. Dacă nu mai ești asociat...”
"Nu. Remunerarea înseamnă a plăti pentru serviciile prestate. De ce ai

folosi acest cuvânt? Crezi că te-am servit , Braden? Că ți-am lăsat...
„De dragul naibii. Desigur că nu. Dar sunt foarte conștientă că femeile
mă vor lăsa să fac ceea ce vreau să fac în schimbul privilegiului de a fi cu
mine.”
Oricât sunt de inima zdrobită, nu-l pot lăsa să scape cu prostiile astea.
"Privilegiu? Glumești cu mine? Chiar crezi că te-am lăsat să mă lege doar ca
să fiu bomboana pentru brațul tău?
"Nu. Am spus că nu. Dar s-a întâmplat în trecut.”
„Cu Addie?”
"Hristos! E serios, Skye. Avem o problemă semnificativă

conversație și ne aduci din nou pe Addie și pe mine?
„Ai adus-o în discuție. Ai spus că s-a întâmplat în trecut.”
„Nu vorbeam despre Addie.”
Dreapta. El nu era. Lui... Ce a fost oricum? Dragostea lui...? Oricum,

oricare ar fi fost, timpul lui cu Addie a avut loc înainte să-și facă milioanele.
Cu mult înainte să-și facă miliardele.
„Nu sunt ca oricine altcineva”, spun eu.
Inima pare să se fragmenteze, explodând în bucăți mici în interiorul

corpului meu și apoi se scufundă în picioare.
Fundul de stâncă.
Trebuie să fie așa cum se simte fundul.
Mai contează? Addie și Braden?
Nu. Nu dacă eu și Braden nu mai suntem împreună.
„Nu regret timpul petrecut cu tine”, spune el.
îmi bat joc încet. "Grozav. Nu regret timpul petrecut cu tine,

fie."
"Mă bucur."
Tăcere pentru câteva clipe. Pana cand-
„Skye...”
"Ce?" Tonul meu este mai puțin frumos decât anticipam.
„Nu vreau să pun capăt lucrurilor. Vă rog să înțelegeți asta.”
„Dacă nu vrei să pui capăt lucrurilor, nu pune capăt lucrurilor”, spun eu

categoric.
"Nu este atât de simplu."
„Mi se pare că este. Încheiați lucrurile sau nu. Alegere simplă, Braden,
și tu ești cel care o faci.
„Sunt lucruri pe care nu le știi.” Își ține bărbia sus.
„Numai pentru că nu-mi spui!” Furia se aprinde în mine.

Am ajuns deja la fund, deci ce naiba? Nu mă pot scufunda mai jos, așa că
aș putea la fel de bine să-mi spun cuvântul.
„Unele lucruri despre care nu vorbesc”, spune el, „cu nimeni”.
„Atunci această relație a fost condamnată de la început, Braden.

Nu am avut niciodată o șansă, nu-i așa?"
Oftă și se freacă de tâmple. „Poate că nu am făcut-o.”
Nu mă pot abține atunci. Am lăsat să cadă o lacrimă. Unu. Două. Trei.

Apoi încă câteva, până când plânsetele îmi izbucnesc din gât și lacrimile
devin țâșnițe. "Gresesti! Întotdeauna am avut o șansă.
Da, am făcut niște greșeli, dar și tu. Ar fi trebuit să fii sincer cu mine.
Despre Addie. Despre mama ta. Despre tot!"
Linia maxilarului i se încordează. Aproape că îi văd dinții scrâșnind

împreună, de parcă pielea și mușchii lui ar fi translucide.
„Voi fi sincer cu tine în ziua în care vei fi sincer cu mine”, el

spune.
„Am fost sincer cu tine de la început. Nu este

corect.”
„ Crezi că ai fost sincer cu mine, dar nu ai fost.

Nici măcar nu poți să-mi spui de ce ai vrut să te sufoc în seara asta. Tu.
Skye Manning. Regina controlului. Ai vrut ca un bărbat să-ți pună funie la
gât, să-ți taie aerul. Tu
ai idee ce înseamnă asta?”
„Eu doar...” șuier în timp ce un alt suspine îmi izbucnește din gât. "Eu
doar…"
Braden strânge maxilarul. „Spune, Skye! Spune-o naibii!”
Toată emoția din adâncul burtei mele se înfășoară spre exterior ca un

șarpe. „Am vrut să mă scufund! Cufundă-te în neant! Să-ți ofer controlul
suprem asupra vieții mele, bine? Asta vrei să auzi? Te face să te simți un om
mare să mă faci să recunosc asta? Da?”
„Este periculos”, spune el solemn. „Ești un inteligent

femeie. Nu ar trebui să-ți spun asta.”
Gâfâi încă un suspine. "Am încredere în tine."
„Știu că faci. Nu mai este vorba despre încredere, Skye.”
„Atunci despre ce este vorba?”
„Dacă ceva nu a mers prost? Ce ar fi dacă tu…"
„Am spus că am încredere în tine”, spun, dorindu-mă să dobândesc

controlul asupra corpului meu și asupra emoțiilor mele. „Dar dacă este atât
de periculos, de ce îi lași pe alții din clubul tău să o facă?”
"Conteaza?"
„Desigur că contează!”
Se oprește o clipă, frecându-și bărbia. „Sunt asigurat. Clubul este

asigurat. Oamenii merg acolo pentru a-și trăi fanteziile supreme și le dau
libertatea de a face asta.”
"In regula, atunci?" Îi întâlnesc privirea, ochii lui albaștri nu de foc dar
încă neclintit.
„Nu înseamnă că le împărtășesc toate fanteziile. Și respirație
controlul de orice fel este limita mea grea.”

Îmi duc mâinile la șolduri. „Chiar dacă aș vrea?”
— Mai ales dacă vrei, Skye. Nu te voi pune în pericol. Dacă ai avea un
fetiș de a fi aruncat în fața unui vehicul în mișcare. Vrei să mă răsfăț cu asta?”
Îmi rezist să-mi dau ochii peste cap. Nu va trece bine. "Este
diferit, și tu știi asta.”
"Este?"
"Desigur ca este. Nu vreau să-mi fac rău.”
"Ce vrei atunci?"
"La-"
Mă opresc brusc, cu gura căscată.
Îmi las privirea spre patul lui Braden și netezesc o ridă

pe consola lui bleumarin.
O să mă împingă. Va insista să răspund.

Și adevărul este...
Nu stiu raspunsul.
Adică, știu răspunsul care este glazura de pe tort. Vreau să-mi pierd
controlul. Vreau să mă pierd, mai ales acum când mi-am pierdut deja atât
de mult din viața mea. Locul meu de muncă. Cel mai bun prieten. Contractul
cu New England Adventures.
Și acum... Braden.
Dar acesta este un răspuns de suprafață și Braden îl știe.
El vrea răspunsul adevărat. Răspunsul profund. Nu doar tortul de sub

glazură, ci și umplutura.
Și sincer?
Nu sunt sigur că sunt pregătit să înfrunt răspunsul real.

Capitolul doi
„Vreau să... mă regăsesc?”
La naiba. Deja mă reproșez pentru că am adăugat inflexiune

răspunsului meu. El va ști că nu sunt sigur de răspunsul meu și va suna
eu afară.
"Într-adevăr?" spune el, îndoiindu-și tonul.
Inspir adânc, atrăgând atât de mult curaj cât pot, ceea ce nu este prea
mult în acest moment. Vedea? Când pierzi atât de mult, îți pierzi și curajul.
„Să mă provoc”, spun, păstrându-mi tonul la fel de uniform ca mine

poate sa.
— Și crezi că mă sufoc, te vei provoca?
Tonul lui nu este batjocoritor, dar cuvintele lui sunt. aleg să iau
el la valoarea nominală. Și la valoarea nominală, întrebarea lui este valabilă.
Merită un răspuns, unul sincer.
"Sincer? Nu știu. Tot ce știu este că am văzut-o în scenă și mi-am dorit-

o.”
„Și mai vrei acum?”
Aș putea să-l mint. Spune-i că am trecut peste asta. Orice să-l țin în
viața mea. Dar îl iubesc prea mult ca să mint. El va ști
oricum.
„D-Da. Încă îl vreau acum.”
"Înțeleg."
Se ridică și trece peste covorul turcesc roșu-închis. El

își trece degetele prin părul deja răvășit.
Frica alunecă prin mine. Știu deja că ne-am terminat, dar în timp ce îl
privesc, mă uit la el, îl văd , îmi dau seama cât de adânc am
căzut.
E frumos, da. Fundul lui strâns în pantalonii aceia negri, umerii lui largi și
musculoși se văd în nasturii negri. O capodoperă.
Dar nu m-am îndrăgostit de frumusețea lui masculină.
Și el este bogat. Atât de bogat neevlavios. Am luat masa în cele mai bune
restaurante, am degustat cele mai bune vinuri, am zburat cu un jet privat, pentru
numele lui Dumnezeu.
Dar nu m-am îndrăgostit de banii sau lucrurile lui.
M-am îndrăgostit de bărbatul care face voluntariat la o cămară de alimente
când se putea descurca scriind un cec gigantic.
M-am îndrăgostit de bărbatul care a salvat doi câini – unul pentru

pe mine.
M-am îndrăgostit de bărbatul care și-a scurtat călătoria de afaceri pentru
că abia aștepta să revină la mine.
M-am îndrăgostit de bărbatul Braden Black, nu de Braden Black

icoana.
Și trebuie să-i spun.
„Te iubesc, Braden.”
Se întoarce, cu ochii plini de pleoape și puțin străluciți. „Eu
te iubesc ฀ i eu. Mi-aș fi dorit să nu fi făcut, dar o fac.”
Cuvintele lui mă încălzesc și mă taie. El mă iubește . Dar el
ar vrea să nu mă iubească.
Buzele îmi tremură. „Atunci nu putem rezolva asta?”
El dă din cap încet. "Nu. Nu când nu poți fi

sincer cu mine.”
"Dar eu-"
„Skye, nu ești. Și mai mult, știi că nu ești.

Privește în interiorul tău. Gândește-te, pentru că până nu o faci, vei tânji
mereu după ceva ce nu ți-l pot oferi. Și nu vorbesc doar despre sclavia
gâtului.”
…
M-a lăsat să dorm în dormitorul lui. Nu știu unde a dormit.
După ce am strigat, poate am dormit puțin. Sincer, nu știu.
Știu doar că m-am trezit dimineața și l-am însoțit pe Braden în tăcere

până la aeroport. Ne-am urcat în avion, tot în tăcere. Slavă Domnului că a
fost un zbor scurt. Christopher ne-a întâlnit și m-a lăsat la mine. Braden,
care a fost un domn, m-a condus până la u฀ ă.
Mi-a atins ușor obrazul. „La revedere, Skye.”
Am dat din cap. Niciun cuvânt nu mi-a trecut de nodul din gât.
Toate acestea s-au întâmplat cu câteva ore în urmă și se simte ca o

durata de viață.
Mă întind pe pat, incapabil să mă mișc.
Incapabil sa-
mă smuci în sus. Contractul meu. Nenorocitul meu de contract!
Sunt încă sub contract pentru a crea conținut pentru Susie Girl
Cosmetice și ultima mea postare a fost grozav.
Fără lacrimi. Sunt toti strigat. Fug în baie

și-
Oh, Doamne. Arăt ca o crăpătură. O cărgăriță cu ochii roșii, cu fața

umflată și cu nasul muci.
Și trebuie să fac o postare pe Instagram astăzi.

Trei postări pe săptămână, conform contractului meu.
Contractul meu pe care îl am doar pentru că sunt iubita lui Braden.
Cumva, trebuie să mă adun. Trebuie să fac postarea și trebuie să fie

grozav după ultimul dezastru.
Dacă aș avea cu cine să vorbesc.
Tessa m-ar putea ajuta, dar nu vorbim.
Penny se ghemuia cu mine, îmi linga fața și mă făcea să mă simt

suficient de iubită încât poate să-mi curgă sucurile creative.
Dar ea este încă la Braden și va fi până când mă mut într-un loc care acceptă
câini.
Asta este! Mă duc la Braden să o văd pe Penny. Ea este a mea

câine, la urma urmei. Ar trebui să-mi pot vizita propriul câine.
Îmi mușc buza de jos.
Nu acesta este răspunsul și îl știu. Deși tânjesc să-mi văd cățelul, sper cu
adevărat să-l văd pe Braden. Sper că se va răzgândi când mă va vedea, își
amintește cât de mult mă iubește.
Mă va acuza că l-am manipulat.
Și va avea dreptate.
O voi vizita pe Penny mâine, atunci când Braden va fi la biroul lui.

I-a spus deja lui Christopher, în timpul drumului nostru tensionat spre casă,
mai devreme, că am voie să-l văd pe Penny de câte ori vreau, atâta timp cât
nu este acasă. Am chiar și numărul lui Christopher pentru a-i scrie personal.
Telefonul meu este ca un far magnetic în buzunar.
Un singur mesaj... Poate Braden nu e acasă? Poate a intrat în biroul lui?

Pot fi…
Dar nu pot.
Sunt o mizerie și oricât de mult îmi doresc cățelul, nu pot fi așa

femeie.
Este manipulativ. Necesar și manipulator.
Respir adânc și mă uit la reflecția mea dezgustătoare. Să începem cu

începutul. Un duș. Unul rece pentru a ajuta la ameliorarea umflaturii de
pe fata mea. Nu va fi plăcut, dar nu vreau nimic plăcut momentan. Vreau
suflarea de apă rece pe corpul meu. Poate că va alimenta partea creativă
a creierului meu, pentru că, la naiba, am nevoie de o postare pentru a
încheia toate postările de astăzi.
Trebuie să le dau lui Eugenie și restului echipei un motiv să mă țină pe

statul de plată, chiar dacă nu sunt partenerul semnificativ al lui Braden
Black.
Le voi arăta că Skye Manning merită încrederea lor doar pentru că

este Skye Manning.
Acum... Dacă mă pot convinge.

Capitolul trei
Dușul rece ajută puțin, dar tot parcă am fost în iad și înapoi. Scot în grabă
contractul din servietă.
Fiecare postare trebuie să fie un selfie? Sper ca nu.
Am citit instrucțiunile pentru fiecare postare și... „Da!” Eu strig. Nimic

în limbă nu spune că trebuie să apar în fiecare postare.
Ce pot face, atunci?
Ce pot face cu această nouă grămadă de produse Susie fără a le folosi

efectiv pe față? Le cercetez, uitându-mă pe fiecare, sperând că unul dintre
ei îmi va vorbi în cuvinte.
Desigur, asta ar însemna că aud voci, ceea ce nu ar fi un lucru bun.
Haide, Skye. E timpul să fii creativ. Gândește-te, creier. Gândi.
Și când în sfârșit vine la mine, inima îmi bate cu bubuituri.
Susie Girl Mood Lip Gloss și Plumper.
Isi schimba culoarea in functie de nuanta pielii si de starea de spirit, sau cam asa ceva
spune.
Să demonstrăm, atunci. Voi arăta lumii cum arată altcineva decât mine
astăzi și mâine îl voi purta. Dar cine?
Aceasta este o linie nouă și este vorba despre femeia obișnuită, nu?
Deci, de ce să nu găsești o femeie obișnuită care să modeleze una dintre
culorile buzelor? Nu trebuie să fiu eu, mai ales când arăt ca o sperietură.
Tessa, desigur, este prima mea alegere, dar nu este o opțiune.

Păcat, pentru că nuanța ei mai închisă a pielii și culoarea buzelor ar fi
contrastul perfect cu corectitudinea mea.
Deci... Betsy.
Ea este perfectă. Foarte drăguță, dar nu glam ca Tessa. Pielea ei este destul de
deschisă, dar nu la fel de palidă ca a mea, iar buzele ei au un ton mai degrabă
portocaliu în comparație cu rozul meu. De asemenea, părul ei este puțin mai închis
la culoare, iar rochiile ei boho o vor arăta ca un suflet lipsit de griji.
Desigur... s-ar putea să mă refuze din cauza relației ei cu Addie. Addie poate să-
i aducă mult mai multe afaceri cu Bark Boutique decât mine, mai ales dacă nu îl am
pe Braden să mă susțină.
La naiba.
Pot să ies, să găsesc pe cineva la un magazin sau o cafenea locală, să mă prezint
și să-i rog să mă ajute.
Doar că arăt ca o crăpătură din iad.
Nu am de ales. Trebuie să fie Betsy.
Dau cu pumnul în numărul ei.
"Buna ziua?" ea spune.
„Bună, Betsy. Sunt Skye.”
„Hei, Skye”, spune ea ezitant. "Care-i treaba?"
„Cum ți-ar plăcea să joci într-una dintre postările mele pe Instagram?” Spun,
dorind ca vocea mea să sune entuziasmată și nu nazală din cauza plânsului de mai
devreme.
— Vrei să spui aici, la magazin?
Rahat. Desigur, a crezut că mă refeream la magazin. Ea crede că o sun să o ajut.
În schimb, o sun să o ajute

pe mine.
Vorbiți despre egocentrism.

— Nu contează, Bets. Îmi pare rău că vă deranjez."
"Esti bine?" ea intreaba.
„Sigur,” mint. "Ce mai faci?"
"Bun. Adică, da. Bun."
"Esti sigur?" Întreb. „Sună... oprit.”
"Nu, sunt bine. Este o zi bună la magazin. Lucrurile sunt bune

cu Petru. Știi, bine.”
De câte ori poate să spună bine și să mă gândească în continuare

nu știi că se întâmplă ceva?
„Ce zici de Tess? E bună?” Eu inghit.
Niciun răspuns pentru un minut. Apoi: „E o mizerie, Skye. Ea ar fi

dă-mi cu piciorul în fund dacă știa că ți-am spus, dar e încă o mizerie.”
— Despre Garrett?
„Despre Garrett, da. Si despre tine."
Si eu sunt o mizerie. Nu pot face asta fără ea. Nu pot face asta
fără Braden. Fără Penny. Fără tine, Betsy. Fara voi toti. Sunt o fraudă, până
la capăt. Nici măcar nu-mi cunosc propria minte.
Aceste cuvinte nu trec niciodată pe lângă buzele mele, desigur. A zice

le-ar răni prea tare.
„Îmi pare rău”, este tot ce spun.
„Ar trebui să o suni.”
„Eu... nu pot.”
"De ce nu?"
— Pentru că am ajuns la fund, Betsy. Sub fundul stâncii.”
O altă pauză. Apoi, „Tocmai ai spus că ești bine”.

"Am mintit. Am mințit al naibii.”
"Wow. Îmi pare atât de rău. Ce s-a întâmplat?"
Nu-i pot spune că Braden a renunțat. Dacă o spun, devine reală.
Dar este real și nu mă pot ascunde de realitate. Pur și simplu nu pot.
"Sunt un dezastru. Sunt atât de blestemat încât pun pariu că Tessa arată
uimitor lângă mine.” Îmi rezist nevoii de a izbucni din nou în lacrimi.
De abia.
„Skye, am niște clienți…”
„Da. Înțeleg. Scuze.”
„Te sun înapoi cât de curând pot.”
"Bine. Mulțumiri. Pa, Betsy.” Închei apelul și în câteva secunde, telefonul
meu sună din nou, un număr pe care nu-l recunosc.
„Bună, aceasta este Skye.”
„Skye, salut. Sunt Kathy Harmon.”
Kathy Harmon. Iubita lui Bobby Black. „Bună, Kathy.”
— Mă întrebam dacă ești liber pentru cină în seara asta.
Cină? Nu cât timp sunt la fund.
Pentru un minut fierbinte, mă gândesc să-i cer să ia locul lui Betsy în postul
meu, dar să hotărăsc împotriva. Trebuie să-mi dau seama de asta. Îmi place
Kathy, dar nu sunt potrivit să stau cu nimeni la

moment.
— Nu pot în seara asta, Kathy. Dar te sun în curând, bine?”
"Ar fi minunat. Abia aștept să te revăd.”
"La fel. Vorbim curand." Închei din nou apelul.
Am oftat exasperat. Acum ce? Nu Braden. Nu Tessa. Fără Penny. Și nici
Betsy și nici Kathy, de unul singur

face.
Trebuie să vin cu o idee nouă pentru o postare. Astăzi.

La naiba azi.
Nu numai atât, trebuie să postez și alte lucruri. Dacă voi fi un influencer,

postările mele nu pot fi doar despre sponsorizări.
Ele trebuie să fie despre viață. Despre viata mea .
Îi va păsa cuiva de viața mea dacă nu îl implică pe Braden?
Trebuie să le faci să-i pese.
Cuvintele îmi ajung atât de repede în minte încât nu știu de unde

provin.
Trebuie să le fac să le pese. Fac.
Și le va păsa dacă au legătură cu mine.
Azi sunt trist. Sunt atât de trist. Am pierdut tot ceea ce

contează, dar mai am acest contract. Încă contează.
Încă contează.
Chiar dacă nu lipesc pe o față fericită.
Ce e în neregulă în a posta că am o zi proastă? Cine naiba nu se poate

lega de asta? Nu s-a făcut mult, desigur. Majoritatea profilurilor susțin în
mod constant cât de bun este totul. E grozav, dar ce inspiră?
Sigur, unii oameni se vor simți bine să știe că un influencer se simte

bine, să știe că un influencer este în vârful lumii, să știe că un influencer
precum Addie s-a născut în bani.
Dar altele? Pentru alții, postările de acest fel nu fac decât să inspire invidie.
Nu vreau să inspir invidie. Într-adevăr, nu am nimic de invidiat la mine,

mai ales acum că Braden a plecat.
Sunt doar o femeie obișnuită.

Și încă contează. Chiar dacă nu mă simt așa în acest moment.

Sentimentele mele nu sunt importante acum. Sentimentele pe care le invoc
în publicul meu sunt.
Mă întorc în baie și mă uit la reflecția mea.

În mod ciudat, arăt puțin mai bine. Ochii mei sunt încă puțin injectați de
sânge și ușor umflați, iar nasul îmi este încă roșu și pe margini. Nu mai
adulmec, iar lacrimile s-au uscat.
Îmi periez părul și îl las să zboare peste umeri.

Culoarea este maro de bază, nu prea strălucitor, dar este o culoare
frumoasă și uniformă și este groasă. Și ochii mei sunt căprui, nimic

deosebit. Dar tu stii ce? Sunt încă ochii mei și sunt mult mai puțin roșii
decât erau acum o oră.
Ma spal repede pe fata cu apa rece, scapand de ultimele urme de rimel

de aseara.
Asta face toată diferența.
Apoi cerne încă o dată grămada de produse cosmetice Susie, căutând

ceva care să iasă în evidență pentru mine.
Buzele pline de starea de spirit? Pot fi. Dacă într-adevăr va arăta starea
de spirit, dar în acest moment, buzele mele nu au nevoie de nicio suprafață.
Sunt încă umflați din cauza crizei mele de plâns.
Fard de obraz? Doamne, nu. Sunt deja mai roșie decât vreau să fiu.
Rimel? Și să atrag atenția asupra ochilor mei umflați? Eu nu

asa cred.
Fard de ochi? Da, este un nu.
Lac de unghii.
Bingo!
De ce nu m-am gândit la asta înainte? Nimeni nu trebuie să-mi vadă

fața dacă îmi fac unghiile. Eugenie mi-a trimis două culori — Make
Things Happen, un roz neon strălucitor, și Night on the Town, un negru

roșcat.
Rozul. Pot folosi asta la bun sfârșit. Îmi voi face un selfie și voi spune
că nu am avut cea mai bună zi și că este în regulă să nu am o zi bună din
când în când.
Apoi voi face postarea lui Susie — o fotografie cu mâna mea cu oja
roz. Rozul îi face pe toți să se simtă mai bine, nu? Acum să ne dăm seama
de copiere.
Mă gândesc la ce să spun în timp ce îmi vopsesc unghiile. Trebuie să

recunosc, lustruirea este drăguță. Nu este prea groasă și se usucă repede.
Nu mi-au trimis strat de bază și top, așa că folosesc ceea ce am la
îndemână. Oricum nu contează. Tot ce vor vedea adepții este rozul.
Îmi privesc unghiile terminate și zâmbesc.
Chiar mă simt mai bine.
Puterea rozului -
Și apoi râd în hohote.
Asta e copia mea! Puterea rozului!
Îmi iau telefonul.

Capitolul patru
Postările intră în direct, iar eu cad în pat. Doar un pui de somn, cu excepția cazului
în care mă trezesc, soarele răsare.
Am dormit peste douăsprezece ore?
La dracu. Postările mele!
Îmi iau telefonul... și e mort, desigur. Îl conectez în grabă

în încărcător și verifică cele două postări ale mele de ieri.
Și îmi rămâne gura deschisă.
„Like-urile” sunt în afara topurilor pentru ambele și văd mai multe

comentarii decât am avut vreodată.
Cu toții avem zile proaste. Trimit îmbrățișări!
Ușor face asta. Ai asta!
Rozul acela este fabulos!
Putere roz!
Puterea fetelor!
Nu lăsa viața să te tragă în jos!
Ești rock, Skye!
Culoare superba!
Inca esti frumoasa!
Ce s-a întâmplat? Trimit multă dragoste.
Culoarea aia te impresionează.
Ar trebui să fii un model de mână.
Nu-i lăsa pe nenorociți să te doboare!
Le răsfoiesc pe toate – durează ceva timp – îmi curg lacrimi în ochi. Acestor
oameni le pasă. Poate că nu atât de mult despre mine

ca ideea despre mine, dar le pasă că am avut o zi proastă și asta este ceva
uimitor.
Nu au nevoie ca eu să fiu bomboana lui Braden pentru a se relaționa

cu mine. Au nevoie doar să fiu om.
Au nevoie de mine pentru a fi identificabil.
îmi bat joc încet. Addie mai are sute de mii

adepți decât mine și ea nu se poate identifica.
Dar ea dă iluzia de a fi identificabilă. Asta e cheia.
Voi fi identificabil fără să folosesc iluzie, fără să folosesc dissimularea

de mână.
Voi fi relatabil pentru că sunt eu.
Sunt o femeie care tocmai a pierdut bărbatul pe care-l iubește.
Renunț la Braden? In niciun caz. Dar toată lumea se poate raporta la

pierderea unei iubiri. Nu voi posta despre asta, desigur, dar știrile vor
apărea în cele din urmă și va trebui să o abordez.
Între timp?
Poate că trebuie să mă cunosc puțin mai bine, nu doar pentru Braden,

ci și pentru mine. Dacă nu aș putea să-i dau mai mult decât o „cireașă de
pe tort” la întrebarea lui, poate că este timpul să mă privesc în oglindă.
Pune-l pe Skye sub lupă.
Dar de unde să încep?
Terapie?
Nu este o idee rea și o voi cerceta. Am beneficii COBRA de la angajarea
mea cu Addison și aș putea la fel de bine să le folosesc. Voi găsi un terapeut.
Dar mai intai…
Trebuie să mă întorc de unde am început.

Kansas.
Trebuie să merg acasă.
Înainte de a face alte planuri, totuși... ce zici de un selfie la capul patului?
Doar o postare personală pentru a le arăta urmăritorilor adevăratul eu, pentru
că acesta este noul meu obiectiv. Adevărata Skye. Nu iubita lui Braden Black.
Pur și simplu Skye.
Și încă un Bingo! Tocmai am creat un nou hashtag. #simplyskye
Mă ridic și merg la fereastra mea, lăsând soarele să curgă peste mine. Îmi
țin telefonul și îmi îndrept camera pe față, mișcându-mă până când razele mă
lovesc exact, făcându-mi pielea să strălucească. Pleoapele și buzele mele au
revenit la dimensiunea lor normală, iar la lumina soarelui arăt... bine. Nu
superb sau altceva, dar bun, de parcă zorii unei noi zile m-ar fi vindecat.
Sunt vindecat?
Nu.
Dar mă simt mai bine. Dimineața are acest efect asupra mea.
Îmi fac un selfie, fac câteva modificări minore și postez.
Cap de pat! Nimic mai bun decât zorii unei noi zile. #feelingbetter
#embracethenewday #simplyskye
E timpul pentru cafea. Mă îndrept spre bucătărie, încep o oală, apoi îmi
pornesc laptopul la masă pentru a verifica e-mailul.
Stomacul meu se prăbușește.
Un mesaj de la Eugenie este scris cu caractere aldine în mijlocul ecranului
meu. Pare să pulseze, făcându-l să iasă în evidență față de celelalte mesaje noi.
Mă pregătesc și dau clic pe el.
Bună dimineața Skye,

Felicitări! Postarea dvs. care prezintă oja noastră de ieri ne-a adus un
număr record de comentarii pe contul de Instagram Susanne Corporate. Ce
idee grozavă să-l folosești ca o modalitate de a te simți mai bine atunci
când ai o zi de odihnă. Am fost inundați de solicitări de a schimba numele
culorii în Puterea rozului. Deși acest lucru nu este fezabil, dat fiind faptul că
am fabricat deja o mulțime de nuanțe cu ambalajul original, am dori să vă
aducem înapoi la New York pentru a discuta despre crearea unei noi
nuanțe. Experimentul tău în artă și fotografie te face un expert în culoare și
ne dorim cu adevărat contribuția ta. Vă rog să-mi spuneți disponibilitatea
dvs.
Cu cat mai repede cu atat mai bine!
Cu drag,
Eugenie
Îmi rămâne gura deschisă.
Nimic despre postarea mea proastă de acum două zile? Și deja, în

decurs de șaisprezece ore, oamenii cer să schimbe numele lacului de unghii?
Și toate acestea s-au întâmplat în perioada de când Braden s-a despărțit

cu mine?
Desigur, asta nu este încă cunoscut.
Pot fi…
Doar poate... nu va conta.
Trebuie să mă orientez. Sunt gata să îi răspund lui Eugenie imediat, dar

mă opresc. Cafeaua s-a gata și trebuie să mă gândesc cum să abordez asta.
Primul meu instinct este să-i scriu înapoi și să-i spun cât de entuziasmat
sunt, ceea ce este adevărat. Dar trebuie să mă gândesc bine.
suspin.
Ar trebui să-i spun despre Braden și despre mine.
E un risc, da.
Dar ea trebuie să știe.
Sunt sub contract și voi fi plătit pentru patru luni, indiferent. Pot găsi
un loc de muncă alternativ în acea perioadă dacă aleg să mă abandoneze.
Trebuie să fiu sincer și sincer și nu ar trebui să o fac într-un e-mail.
Trebuie să o sun pe Eugenie.
Iau o înghițitură de cafea și mă uit la ecranul laptopului. Răsfoiesc

restul e-mailurilor mele, sperând că voi găsi unul de la Braden.
Eu nu.
Chiar sa terminat.
Opresc lacrimile care amenință să-mi iasă în ochi. Nu pot deveni din
nou o masă de emoții moale. Nu azi. Nu când încerc să demonstrez că nu
am nevoie de Braden pentru a-mi face treaba.
Mă ridic și mă îndrept spre baie, unde îmi fac dușul.

Intru și, în timp ce apa caldă îmi curge corpul, închid ochii și inhal aburul
parfumat. Sunt încă puțin congestionat de suspinele mele de ieri, iar
terapia cu abur ajută.
După duș, îmi dau prosopul și mă îmbrac în halat.
Apoi înapoi la e-mailul meu.
Încă nimic de la Braden.
Nu că mă așteptam la ceva. Doar sperat.
Speranța este un lucru bun, nu?

Deci... două lucruri necesită luarea în considerare. În primul rând, Eugenie.
Acesta este mijlocul meu de trai și necesită atenția mea.
În al doilea rând... eu. Trebuie să-mi pun întrebarea pe care mi-a pus-o Braden,
ceea ce înseamnă să încep cu o călătorie acasă.
Trec la telefonul meu.
Deja postarea mea pentru capul patului explodează!
Postarea mea care nu are nicio legătură cu Susanne Cosmetics și Eugenie.
Ceea ce mă face să realizez unde trebuie să-mi fie atenția

concentrat.
Nu pot să-mi fac cea mai bună treabă dacă mă zgâiesc și acum sunt pierdut. Sigur,
sunt suficient de creativ încât mi-am dat seama ieri de o modalitate de a ocoli ochii și
buzele mele umflate, dar nimic din toate acestea nu m-a ajutat să ajung acolo unde
trebuie să fiu.
Îmi deschid aplicația de călătorie și rezerv un zbor spre Kansas
asta lasa doua zile de acum incolo.
Acasă este locul în care voi începe această călătorie.

Capitolul cinci
În continuare... Eugenie.
Inspir adânc. Trebuie să-i spun circumstanțele mele

s-au schimbat. Este doar corect. Dau rapid numărul ei.
„Susanne Corporate”, răspunde o femeie.
„Eugenie Blake, te rog. Aceasta este Skye Manning.”
— O clipă, doamnă Manning. Voi vedea dacă e înăuntru.”
Mai multe secunde care par ore. Timpul în picioare pare să fi devenit
parte din viața mea acum și este destul de nasol.
„Bună dimineața, Skye!”
Îmi adun puțin curaj pe care îl găsesc. „Bună, Eugenie.”
„Presupun că ai primit e-mailul meu.”
"Am facut. Mă bucur că postarea merge bine.”
„Mult mai bine decât am sperat, având în vedere că este doar al

doilea post al tău.”
Primul era nasol.
Ea nu o spune, dar o aud pe tonul ei. Ar trebui să menționez asta?
In niciun caz.
Cuvintele sunt în vocea lui Braden și are dreptate. De ce ar trebui să

scot în discuție ceva negativ dacă ea nu o va face?
Ar fi ridicol.
„Mulțumesc”, spun simplu.
„Care este programul tău? Poți zbura înapoi la New York săptămâna
viitoare?”
„Tocmai am rezervat o excursie acasă în Kansas pentru duminică”, îi spun.
— Presupun că aș putea să zbor la New York în seara asta și să mă întâlnesc cu
tine mâine. Dar mâine e sâmbătă.”
„Nu este nicio problemă”, spune ea. „Lucrăm non-stop
Aici. Nu am lucrat mai puțin de șaizeci de ore pe săptămână de ani de zile.”
îmi dresesc glasul. "În regulă. Îmi pot rearanja zborul spre casă și pot zbura
de la New York la Wichita duminică.”
„M-aș bucura ca asistentul meu să facă aranjamentele
pentru tine”, a spus ea. „Mai ales că este atât de ultimul moment.”
„Asta ești amabil din partea ta”, spun eu, „dar mai este ceva noi
ar trebui să discutăm mai întâi.”
"Ce-i asta?"
„Este... Ei bine, circumstanțele mele s-au schimbat.”
"Cum așa?"
„Nu mai sunt…” Oft. Doamne, Skye, doar scuipă-o. „Nu îl mai văd pe Braden
Black.”
Tăcere.
Din nou acele secunde care trec ca ore. Intru ceva
un fel de deformare a timpului când aștept vești proaste?
În cele din urmă, Eugenie spune: „Va trebui să conduc asta de către
vicepreședintele de marketing, dar nu sunt sigură că va schimba ceva.”
„Cum se poate să nu?”
„Următoarele tale au crescut exponențial de când ai început să influențezi.
Da, a fost nevoie de Braden ca să te dezvolte, dar ai un potențial uriaș de a
crește singur.”
"Fac?"
"Tu faci. Știi ce? Nu am de gând să o deranjez pe Elaine

cu asta. Ea este vicepreședintele marketingului. Compania este obligată

pentru primele patru luni conform contractului dvs., așa că haideți să
încercăm. Dacă creșterea dvs. se va reduce și nu generăm vânzări, nu ne
vom exercita opțiunea conform contractului. Este atat de simplu."
Desigur, sună destul de simplu. Patru mii pe săptămână sunt alune

pentru o companie ca Susanne. Dacă Braden ar fi aici, mi-ar spune să sar în
căruța aia și să nu mă uit niciodată înapoi.
Dar Braden nu e aici.
Eugenie îmi dă o șansă — o lovitură pe care ar trebui să-l salutăm. S-ar

putea să eșuez, dar nu este înscris în piatră. Este un dat doar dacă nu încerc.
„Skye? Esti tot acolo?"
"Da sunt aici."
„Trebuie să știi că am luat în considerare acest lucru înainte
ti-am oferit oferta. Braden Black nu a fost niciodată într-o relație serioasă de
care cineva să fie conștient, așa că, desigur, despărțirea ta a fost o posibilitate
pe care am luat-o în considerare.”
— Și totuși ai ales să lucrezi cu mine? La naiba. Acea inflexiune din nou.
"Noi am facut. Ești fața ideală pentru această nouă linie. Tu esti
frumos, dar ești și accesibil. Ești Susie Girl perfectă. În plus, fotografiile tale
sunt minunate. Ești destul de talent, Skye.”
Mă încălzesc peste tot. Ha! Cine are nevoie de Braden Black?
imi bat joc in tacere. Fac. Am nevoie de el. Am nevoie de catelul meu. Am nevoie…
O altă batjocură tăcută. O astfel de indulgență de sine. A plecat și mai

am un contract. Eugenie îmi dă o șansă și trebuie să o iau și să fug.
— Încă mai vrei să vin la New York, atunci? La naiba!

Oprește-l deja cu inflexia!
"Desigur. Shaylie pregătește deja o prezentare, iar echipa noastră

de design își dezvoltă culoarea. Îți fac rezervare pentru un zbor în
seara asta. Va funcționa asta pentru tine?”
„Da, asta va fi grozav. Mulțumesc, Eugenie.”
"Cu multa placere. Mă voi ocupa de zborurile tale și îți voi trimite
detaliile prin e-mail de îndată ce vom avea totul programat.”
"Minunat. Mulțumesc."
După ce termin apelul, mă îndrept spre baie și mă uit la reflecția

mea. Capul de pat. Un astfel de cap de pat. Și totuși, Susanne mă vrea.
Pentru că sunt blocați cu mine timp de patru luni conform contractului?
Sau pentru că mă vor cu adevărat?
Și o lumină strălucește în mine.
Pentru că nu contează. Răspunsul la această întrebare nu contează,

pentru că rezultatul este același.
Am patru luni să mă dovedesc. Patru luni pentru a deveni cel mai

bun influencer de acolo. Pentru a face fotografii. Să arăt lumii arta
mea. Pentru a arăta lumii cine sunt.
O voi face, la naiba.
Și în timp ce o fac, poate mă voi arăta.
…
Nici un jet privat de data asta, dar Eugenie m-a rezervat la clasa întâi.
Scaunele mai mari sunt drăguțe, iar însoțitorii de bord sunt obsechiosi.
De fapt, mi se oferă o băutură înainte chiar de a pleca. Pare o prostie,
pentru că voi avea toate zece minute să-l beau înainte de a fi nevoit să-
l dau înapoi, așa că refuz.
După zborul scurt, îmi iau bagajele de la preluarea bagajelor și

spion un șofer îmbrăcat în negru, ținând în mână un pancartă pe care scrie
Manning.
Mă apropii de el. „Sunt Skye Manning”.
„Bună seara, doamnă Manning. O să te conduc la hotel.”
Hotelul meu. Marriott Marquis din Times Square. Amuzant.

Am fost la New York de două ori acum și nu am făcut nimic turistic.
Fără Empire State Building. Fără Ground Zero.
Fără Statuia Libertății. Nu Met. Nu cumpărați un hot dog de la un
vânzător ambulant.
Nici de data asta nu voi avea timp pentru nimic din toate astea,
pentru că mă voi întâlni cu Eugenie mâine și apoi voi zbura acasă în
Kansas a doua zi, care este duminică.
Oh bine.
Șoferul meu mă lasă și îmi dă geanta. Îi dau bacșiș? Nu am nici o

idee. Oricum, nu am bani la mine, așa că este o problemă discutabilă.
Pur și simplu îi mulțumesc din plin, sper că asistentul lui Eugenie a
adăugat un bacșiș generos, iar apoi îmi notez mental să nu călătoresc
niciodată fără să mă opresc mai întâi la bancomat.
Afară e deja întuneric și sunt obosit. Un lucru bun despre această

excursie la New York, nu am avut prea mult timp să mă gândesc
despre Braden și despre cum au mers lucrurile atât de prost.
Odată ce sunt în camera mea, totuși, gândurile vin urlând ca un

val. Mă invadează și știu că nu voi fi niciodată eliberat de el.
De ce?
Pentru că nu vreau să fiu liber de el.
Îl iubesc.
Ce e mai mult? El mă iubește. El recunoaște. Cum renunți la cineva pe

care-l iubești, care te iubește înapoi?
În mod clar, este mai ușor pentru el decât pentru mine.
Dar este?
suspin.
Nu știu. Își ascunde atât de multe emoții. Sincer, nu știu ce simte

despre despărțirea noastră.
Ceea ce știu, totuși, este că Braden este un făcător. El transpune

gândurile în acțiune, așa că poate că asta trebuie să fac și eu.
Mâine, o voi uimi pe Eugenie și echipa ei, îi voi face să-și dea seama
că au dreptate să-mi asume o șansă.
Apoi, duminică, mă duc acasă. Înapoi acolo unde a început totul

pentru mine.
Și cumva, voi găsi răspunsul la întrebarea lui Braden.

Capitolul șase
Același șofer care m-a luat de la aeroport mă conduce la Susanne

Corporate. Sunt îmbrăcat până la nouă, în haine pe care mi le-am
cumpărat de data aceasta. În timp ce am făcut bagajele ieri, am tânjit
după contribuția Tessei. Nu puteam purta același lucru pe care l-am
purtat la ultima întâlnire cu Eugenie și staff-ul ei, așa că a trebuit să mă
descurc. În cele din urmă, m-am hotărât pe pantaloni și pantofi negri
simpli, cu un top de mătase visiniu care arată o cantitate mică de
decolteu. Machiajul meu este pur Susie Girl, bineînțeles, inclusiv plinul
de buze pe care m-am gândit să-l folosesc pentru o postare anterioară.
Se pare că este un trandafir simplu, întunecat, care va arăta

bun pe aproape orice ten. Bravo, Susanne.
„Mulțumesc”, îi spun șoferului când mă lasă la clădirea din

Manhattan. La naiba, adaug eu. Am uitat să dau la bancomat pentru
bacșiș.
Sunt nespus când intru în clădire.
Addison este aici. O simt. Va fi la birou, ca întotdeauna. Și îmi va

face un comentariu șmecher despre clemele pentru mamelon sau un
dop.
Ha! Gluma e pe ea.
Braden și cu mine am terminat și nu e nimic nou cu care să mă

batjocorească.
Cu excepția despărțirii în sine, desigur.
Inspir adânc. Expiră. Treci cu asta, Skye. Eugenie

crede in tine. Acum trebuie să crezi în tine.
Mă înregistrez cu securitate, mă îndrept spre lifturi și apăs pe

butonul sus. Îmi trec mâinile peste brațe, încercând să atenuez fiorii
care izbucnesc pe carnea mea.
O să fie în fața mea când se deschide liftul.
Sună soneria și ușile se deschid și știu că va fi

Acolo. stiu doar...
Interiorul liftului este gol în timp ce intru și expir încet ușurat.
Fiori izbucnesc din nou pe măsură ce urc.
Ușile se deschid -
Nu Addie.
Bine. Doi jos. O sută de dolari spune că vorbește din nou cu Lisa la
recepție.
Dar în timp ce mă uit prin ușile din sticlă limpede, nu văd niciun
semn de ea.
Încă frisoanele. Probabil e în spate cu Eugenie.
Mă apropii de recepție. "Buna Lisa."
Ochii Lisei strălucesc de recunoaștere. "Domnișoară. Manning, mă

bucur să te revăd.”
„Te rog, spune-mi Skye.”
"Desigur. Ai o întâlnire cu Eugenie astăzi?”
"Fac." Ridic privirea la ceasul de deasupra biroului Lisei. „În cinci

minute.”
"Grozav. Îi voi anunța că ești aici. Pot să-ți aduc ceva? Cafea?"
Doamne, nu, s-ar putea să mă zgâiesc. "Sunt bine. Mulțumiri." Mă

așez pe unul dintre scaunele din zona de recepție, apoi îmi arunc
privirea spre fiecare colț, așteptând să iasă Addie.
În schimb, apare Eugenie, arătând elegantă și profesionistă ca

întotdeauna într-un costum verde deschis, părul ei scurt, gri, coafat la

perfecțiune. Eu ma ridic.
„Skye!” Ea mă prinde ferm de mână. „Atât de grozav de văzut

tu! Vino înapoi.”
Ea mă conduce în aceeași sală de conferințe în care Shaylie,

Brian și Louisa așteaptă. Toți zâmbesc când intru.
„Bună”, spun eu, încercând să nu par nervos.
„Nu va dura mult”, spune Eugenie. „Shaylie a creat un PowerPoint

pe planul nostru de marketing pe rețelele sociale pentru noul lac de
unghii Power of Pink Susie Girl. Brian te va ghida prin numere. Dar
ceea ce suntem cu adevărat aici este să decidem cu privire la culoarea
reală.”
Zambesc. „Apreciez că mi-ai permis să am contribuție la umbră.”
"Absolut. Ai venit cu numele și ai o înțelegere profundă a culorii. Ne

dorim cu siguranță părerea ta.”
Shaylie și Brian își fac prezentările și ca Eugenie

promis, sunt rapizi și distrași.
Louisa, stagiarul, vorbește cu vocea ei comandantă, dar ușor

șovăitoare. „Am adunat câteva mostre de culori care sunt diferite de
ceea ce oferă Susie Girl în prezent. Eu sper că îți place de ei."
„Sunt sigur că toate sunt drăguțe”, spun eu.
Louisa ne distribuie mostre de culoare tuturor. „M-am gândit să le

pun într-un PowerPoint, dar pur și simplu nu obțineți vibrația culorilor
în acest fel.”
"Sunt total de acord." Răsfoiesc cele zece mostre. „Ei sunt

totul frumos."
„Sunt de acord”, spune Eugenie. „Skye, care îți place cel mai mult?”
„Este încă greu de spus fără a vedea cum arată polonezul
o unghie adevărată. S-ar putea să se schimbe puțin. Culoarea poate fi amuzantă.”
Shaylie dă din cap. "Ai atâta dreptate. Am cumpărat în trecut culoarea
unghiilor și a buzelor, care arată uimitor în pachet, dar când ajung acasă îmi
arată groaznic.”
Dau din cap. „Există totuși anumite nuanțe care măgulesc pe aproape
toată lumea.”
„Cu siguranță”, spune Eugenie. Ea răsfoiește mostrele, aruncând trei în
centrul mesei. „Pentru mine, sunt acești trei.”
Alegerile ei sunt la punct. „Ai un ochi excelent pentru culoare.”
Ea zambeste. „Vinând de la tine, acesta este un compliment. Mulțumesc."
Mai arunc unul în grămadă. „Aș adăuga asta. Este puțin mai neutru, dar
încă destul de vibrant.”
„Shaylie?” întreabă Eugenie.
„L-aș arunca pe acesta.” Ea aruncă un roz neon în amestec.
Este o culoare frumoasă, dar nu va funcționa pe toate tonurile de piele. eu
nu spune nimic, totusi. Nu e chiar locul meu.
„Brian?” întreabă Eugenie.
Obrajii lui Brian se înroșesc. „Sunt doar un tip cu cifre.”
Toți râdem.
„Louisa”, spune Eugenie, „tu le pui laolaltă, dar le faci
ai vreun favorit pe care nu le-am băgat în grămada?”

Louisa mai alege una, un roz moale, pal. "Acesta este

mai deschisă decât celelalte, dar este o nuanță atât de frumoasă.”
Dau din cap. Este frumos, dar este mult prea ușor pentru a fi numit
Puterea rozului. Din nou, totuși, nu cred că e locul meu să spun asta.
"În regulă. Bună treabă, tuturor”, spune Eugenie. „Le voi da pe acestea
șase departamentului de artă, iar ei ne vor aduna niște mostre. Skye, voi
contacta când vor fi gata. Te vrem aici când alegem culoarea finală.”
„Sunt onorat”, spun, pielea mi se încălzește. "Mulțumesc."
Un sentiment de triumf se instalează în mine. Am facut asta. Și am făcut

fără a fi iubita lui Braden Black.
Eugenie mă duce înapoi și ne luăm la revedere rapid. Încă mă aștept ca

Addie să se târască afară din lemn, dar până acum e bine.
Intru în lift, cobor, ies, merg spre

uși rotative unde șoferul meu așteaptă.
Încă nu Addie.
Zâmbesc, simțind din nou sentimentul de triumf.
Pentru o femeie care a reușit să-și piardă dragostea vieții, eu

simt că tocmai am câștigat o bătălie.
Nu un război, ci o bătălie.
Addison nu este astăzi la Susanne, dar nu a plecat.
Ea pândește după un colț.
O pot simți.
Capitolul șapte
Sunt autocar zburător, desigur.
Gata cu avioanele private pentru mine și știi ce? Se simte cam bine.
Atât de bine încât fac un selfie în avion de pe scaunul de la geam. Nu
menționez antrenor, dar menționez că mă îndrept în orașul meu natal.
#simplyskye
Și da, știu că Braden o va vedea, dar asta nu contează.

Dacă este interesat, are resursele să mă găsească oriunde aș fi
a.m.
În plus, nu-l interesează.
Mi-e dor de el, totuși. Îl iubesc cu adevărat și știu că și el mă iubește.

Cumva, ne vom da seama de asta. Dar înainte de asta, îmi voi da seama.
Am o călătorie de trei ore cu avionul înaintea mea, așa că, de îndată ce

însoțitorii de bord anunță că putem folosi dispozitivele noastre mari, scot
laptopul pentru a-i scrie Eugenie.
Draga Eugenie,
Vă mulțumesc din nou pentru ospitalitatea de ieri. Mi-a plăcut să lucrez

din nou cu echipa ta și ador marketingul pe care l-ai creat pentru The
Power of Pink. Nu te voi dezamăgi!
Voi fi în Liberty, Kansas, cu familia mea săptămâna viitoare, după cum

știți, dar am computerul și telefonul și îmi voi face toate postările conform
programului.
O zi bună!
Skye
Am apăsat trimite cu mai multă forță decât vreau.
Am fost sincer cu Eugenie și a dat roade. Am făcut corect

lucru. Influența nu a fost niciodată jobul meu de vis, dar m-am împiedicat
de el și plătește facturile.
Și la naiba, mă simt bine să fiu sincer.
Dar jocul de influență este plin de necinste. Uită-te la Addie, de exemplu.

Ea urăște cafeaua, dar Bean There Done That îi plătește o avere să le vândă
băuturile.
Mă îndrept acasă pentru a deveni real cu mine, așa că de ce să nu încep

acum?
Influențarea poate fi profitabilă și îmi permite șansa de a face fotografii.

Până acum, însă, nu mi-am îndoit cu adevărat mușchii fotografici creativi.
Mâine, voi începe să fiu mai creativ. Am fost creativ acum trei zile cu oja
și copia mea. Bun început, dar sunt fotograf, nu scriitor. Acolo pot străluci.
Mă uit în jos la ecranul computerului meu.
Însoțitorii de bord vin cu băuturi și covrigi.

Iau o sticlă de apă, dar renunț la carbohidrați. Îl voi consuma foarte mult
acasă. Mama mea este un brutar premiat. Plăcintele ei sunt legendare la
târgul județean în fiecare an.
Îmi pun laptopul deoparte și îmi verific postările de pe Instagram

ultimele două zile.
Oh... Am un mesaj privat de la @realaddisonames.
Intestinele îmi zvâcnesc. Știam că ea pândea undeva.
Il pot sterge fara sa ma uit la el. Probabil ar fi cel mai bine. Cine are
nevoie de negativitatea ei?
Dar sunt un lacom de autoflagelare, se pare. Dau clic pentru a deschide

mesajul.
Îmi pare rău pentru ziua ta proastă, dar am încercat să te avertizez.

Asta este.
Ea stie.
Ea știe că Braden și cu mine am terminat.
Singura mea consolare este că mesajul a venit la trei zile după

postarea în cauză, ceea ce înseamnă că nu îmi verifică feedul zilnic.
Este atât de bună? Nu neaparat. În ochii ei, înseamnă că nu mă
consideră o mare amenințare pentru publicul ei.
Și, de fapt, nu sunt. Cel puțin nu încă.
suspin. Va face publică despărțirea lui Braden și a mea?

Probabil ca nu. În primul rând, ea nu are nicio dovadă concretă.
În al doilea rând, urmașilor ei nu le-ar părea bine ca ea să bârfească
despre un alt influencer. În plus, relația ei – în lipsa unui cuvânt mai
bun – cu Braden nu a fost niciodată publică.
Din câte știe ea, s-ar putea să-mi fi spus totul. Ceea ce mă duce la al
treilea motiv pentru care nu va împărtăși despărțirea noastră. A face
acest lucru ar atrage atenția asupra trecutului ei cu Braden - ceva
despre care niciunul dintre ei nu a fost dispus să vorbească.
În realitate, Braden nu mi-a spus nimic.
Tot ce știu am învățat de la Betsy.
Dar Betsy a spus că s-a despărțit de Addie când ea nu s-a întunecat

din nou cu el.
Se pare că s-a despărțit de mine din motivul opus.
Oh? Care sunt limitele tale dure?
Am doar unul.
Ce este?
Nu vorbesc despre asta.
Nu crezi că ar trebui să știu? Deci nu o scot în discuție?

Crede-mă, Skye. Nu o vei aduce niciodată în discuție.
Doar că am făcut-o.
De ce este limita lui grea?
Dacă nu…
Controlul respirației. Robia gâtului. Trebuie să aibă ceva

face cu Braden și Addison.
Degetele mele sunt așezate peste tastatură pentru a răspunde la mesajul
lui Addie. Ceva de genul „M-ai sufocat”. Cu siguranță, va recunoaște dublul sens.
Dar mă opresc.
Nu sunt Addison. Nu rănesc oamenii pur și simplu pentru a mă face să mă

simt mai bine.
Fac o captură de ecran a mesajului și apoi îl șterg. Nu
doare să țin evidențe.
Avionul meu aterizează și iau un taxi până acasă. Nu le-am spus părinților
mei că vin. Mereu îmi cer să vizitez, așa că m-am gândit de ce să nu-i surprind?
În timpul călătoriei de șaizeci de minute cu taxiul, îmi sună telefonul. Un
număr de Boston pe care nu-l recunosc. Ar putea fi o lucrare nouă, așa că îi

răspund.
„Ea este Skye.”
„Bună, Skye. Este Ben Black.”
îmi scap maxilarul. — Fratele lui Braden?
„Unicul și singurul.”
De ce mă sună Ben? Nu a trecut nici măcar o săptămână de atunci
Braden s-a despărțit de mine. Poate că nu știe.
"Bine. Bună."
— Presupun că te întrebi de ce te sun.
„Da, mi-a trecut prin minte.”
„Trebuie să-i arunci fratelui meu un os.”
Inima îmi bate. „Trebuie să... ce?”
„Este nefericit. Ce naiba s-a întâmplat?"
E nenorocit? Un rânjet larg îmi desparte fața. Nu ar trebui să fiu fericit

că Braden este nefericit, dar înseamnă că este nefericit fără mine. Deci da,
sunt puțin amețit.
Fă asta foarte amețitor .
„Eu... cred că asta e între el și mine”, spun eu.
„Doamne, sună exact ca el. E în regim de nemernic,

Skye. E scăpat de sub control.”
Fara control.
Deci spre deosebire de Braden.
„Și asta e anormal pentru el?” Nu pot să nu întreb.
Ben chicoti. „Omule, voi doi sunteți făcuți unul pentru celălalt. Să
spunem că este mai urât decât de obicei. Când am întrebat despre tine,
tot ce am primit a fost un mârâit.”
„Un mârâit?”
„Da. Și nu exagerez. Sunt literal. A mârâit ca un lup, apoi a spus că ai

terminat.
„Atunci știi câte știu eu”, spun eu.
— Fără supărare, Skye, dar asta e o porcărie și amândoi știm asta.
Nu pot reproșa observația lui, dar în niciun caz nu-i spun lui Ben că
fratele lui m-a lăsat pentru că am vrut să-mi lege o frânghie de gât. E puțin
prea personal.
De fapt, toate acestea sunt puțin prea personale.
Dar... am patruzeci și cinci de minute până ajung la casa mea rurală.

Poate pot învăța ceva.
„Ben, ce s-a întâmplat între Braden și Addison Ames?”
Se oprește o clipă. A căzut apelul?
În cele din urmă, el spune: „Addie? Aceasta este istoria antică.”
„Nu este atât de antic.”
„Nu pot să-ți spun nimic din ceea ce Braden nu a făcut deja.”
„Nu mi-a spus nimic.”
"Nimic?" Inflexiunea lui îl face să pară cu adevărat surprins.
„Doar că amândoi erau tineri și nu știau în ce se bagă.”
„Asta este o mare parte.”
„Dar am mai auzit alte chestii...”
"De la cine?"
Eu inghit. Nu voi încălca încrederea lui Betsy. „Nu pot spune.”
„Destul de corect, dar dacă nu cunosc sursa, nu vă voi putea spune

dacă este adevărată sau inventată. Deci trebuie să-mi spui.”
„Nu trebuie să fac nimic. Nu vă spun.”
„Atunci de ce ai scoate-o în discuție?”
Mă are acolo. Fac o pauză de câteva secunde.
"Esti tot acolo?" întreabă Ben.
„Da.”
„Conexiunea pare ciudată. Unde ești?"
„Într-un taxi.”
"Oh."
„Conducerea în zonele rurale din Kansas.”
"Ce?"
„Sunt pe drum să-mi vizitez părinții.”
"Când te întorci?"
„Biletul meu dus-întors este pentru sâmbătă. Voi fi aici o săptămână.”
„Hmm. Bine. Dar o săptămâna de nemernic Braden mai urmează

pentru a ne purta pe toți.”
„Nu te pot ajuta, bine? Braden este cel care a pus capăt. Aceasta
nu am fost eu.”
Rândul lui să tacă. Apoi, „Serios?”
Îmi împiedic maxilarul să cadă din nou. „Da, serios. Crezi că aș

minți despre asta? Nu ți-a spus același lucru?”
— Tocmai a spus că s-a terminat, așa că am presupus...
— Ai presupus că eu am aruncat? Dau din cap la telefon. "Necrezut."
„S-a despărțit serios de tine.” Cuvintele lui nu sunt a

întrebare. Sunt mai degrabă o declarație uluită.
"Da. S-a despărțit serios de mine. De ce ai presupune că a fost

invers?”
„Din cauza felului în care se comportă. El este nefericit și oricine

atât de nenorocit nu ar fi provocat el însuși nefericirea.”
„Se pare că a făcut-o.”

„Dar Braden nu...”
Nu ce? Se face mizerabil? Nu, el nu. Nu mă pot abține să chicotesc

în sinea mea. La acea dată, s-a întors devreme de la New York pentru
că voia să mă vadă, iar eu am înțeles că i-am furat poșta de la el, și-a
exprimat poziția clară.
Aș putea încheia lucrurile cu tine, dar nu am zburat două sute

mile astăzi să mă pedepsesc.
Nu, Braden nu se face nefericit.
„Braden nu ce?” Întreb.
Din nou, mai multă liniște pentru câteva secunde. Apoi, „A plecat devreme în
această dimineață”.
"Ce? De ce?" întreb
„A spus că se întoarce la New York pentru o perioadă lungă de

timp. Posibil la infinit.”
New York. Trandafirul Negru sub pământ. Ben știe

despre clubul lui Braden?
Boston este casa lui Braden. A spus asta de multe ori.

Atât de clar, încât păstrează o parte din sine doar la New York.
Și acum se gândește să meargă acolo la infinit.
Ceea ce înseamnă clubul.
Ceea ce înseamnă scene.
Și dacă nu sunt acolo să fac scene cu el, va fi altcineva. Femeile se

vor alinia pentru a face fetișurile lui Braden Black să devină realitate.
Femei care nu-i vor cere să facă ceva care este

de neconceput pentru el.
Femeile care…
Femei care nu sunt eu.

Capitolul opt
„Ești încă acolo, Skye?” spune Ben.
Înghit vărsăturile din care amenință să se târască

stomacul meu. „Da. Sunt aici."
„Trebuie să vorbești cu el.”
îmi dresesc glasul. "De ce? Dacă s-a dus la New York, nu va trebui să-i
suporti comportamentul prost”.
"Ha! Bineînțeles că o voi face, la fel și toți ceilalți. Un virtual

idiotul este tot un idiot.”
Mă are acolo. „Aș vrea să te pot ajuta, dar...”
„Atunci sună-l. Spune-i că-ți pare rău.”
— Nu -mi pare rău, Ben. Nu eu sunt cel care a pus capăt lucrurilor.”
— Deci ai fi cu el dacă nu ar fi pus capăt, nu?
"Pai da."
"Spune-i că."
Scutur din cap, conștient că numai taximetristul mă poate vedea din

oglinda lui retrovizoare, dacă măcar se uită. "În nici un caz. Inca am
respectul meu de sine. Nu mă voi întoarce la un tip care m-a părăsit.”
„Nu are nimic de-a face cu respectul de sine, Skye. Omul este nenorocit.”
— Atunci e vina lui, nu-i așa?
„Da. Desigur ca este. Dar Braden nu este obișnuit ca lucrurile să nu

meargă în felul lui. Găsește soluții și orice s-a întâmplat între voi doi l-a
încurcat.”
Am eliberat un hohot exasperat. "Confuz? El știe exact

de ce a încheiat-o.”
„Nu la asta vreau să spun.”
"Oh? Ce vrei să spui, atunci?”
„Braden găsește soluții. Așa a făcut-o atât de mare. Ideea lui originală a
fost o soluție la o problemă în construcții. Și fiecare succes pe care l-a avut
de atunci, de la inovații la investiții, a fost rezultatul găsirii unei soluții. Asta
îl deranjează, Skye.
"Și?"
"Si ce?"
„Îmi pare rău, Ben, dar nu îl urmăresc. Relațiile nu sunt

probleme de rezolvat. Sunt relații.”
„Nu așa vede Braden.”
„Nu mă pot abține. Asa este ."
„Poate”, spune el.
„Probabil că ești la fel ca el, nu-i așa? Nu vrei

fie o relație.”
"Ce? De unde a venit asta?”
„Doar o bănuială.”
Oftă. „Nu caut, este adevărat. Dar nu sunt contrariu unei relații dacă
găsesc persoana potrivită.”
„Braden mi-a spus, la început, că el și cu mine nu putem avea o relație.

Se pare că avea dreptate.”
"Nesurprinzător. Nici unul dintre noi nu este conectat pe termen lung

dragoste."
"De ce spui asta?"
Tăcere.
Serios, liniște atât de densă peste o linie de telefon mobil încât am

jur că îi aud densitatea.
"Esti tot acolo?" Întreb.
„Da.”
„Vrei să răspunzi la întrebarea despre care știi că sunt

a întreba?"
Mai multă liniște. Apoi, „Nu pot”.
"De ce nu?" Întreb.
„Sunt lucruri despre care Braden și eu nu vorbesc. Nu nimănui.”
Respirația îmi strânge. „Și unul dintre acele lucruri este motivul pentru care ești
nu este conectat pentru relații?”
Niciun raspuns.
„Voi lua tăcerea ta ca pe un da”, spun eu.
„Nu este ceea ce crezi tu”, spune el.
„Nu mă gândesc la nimic.”
"Sigur ești. Crezi că are ceva de-a face

Braden și Addison.”
„De ce aș crede asta? Este ea un motiv pentru care nu ești conectat

pentru relații?”
Mai mult aer mort.
— Devine plictisitor, Ben, spun în cele din urmă.
„Nu pot vorbi în numele lui Braden”, spune el, „dar cu siguranță Addie
nu are nicio legătură cu situația mea ”.
"Înțeleg."
Încă mai multă tăcere. Apoi, „Cred că poți să-l faci pe Braden
fericit, Skye.”
În ciuda mea, inima îmi tresări puțin. "Evident nu."
"Puteți. El a fost diferit cu tine. Diferit decât cu orice altă femeie pe

care a adus-o vreodată acasă.”
„Dacă nu mă poate face fericit?”
"Eu doar…"
„Ai presupus că oricine ar fi încântat să fie alături de tine

frate. Sau cu tine. Înțeleg."
„Nu, nu asta am vrut să spun.” Tonul lui este urât și

hotărât.
„ Tocmai asta ai vrut să spui. Se întâmplă că fericirea mea este

importantă și aici.”
„Nu am spus niciodată că nu este. Dar, Skye, tocmai mi-ai spus dacă el
nu m-am despărțit de tine...
„Răcotește-te cu eufemismele tale, Ben. M- a părăsit . Spune-i cum

este.”
"Amenda. Dacă nu te-ar fi părăsit, tot ai fi fost cu el. Asa de

clar că te -a făcut fericit.”
Ben nu greșește. Braden m-a extaziat. Mi-a arătat o lume despre care
nu am știut niciodată că există – o lume a plăcerii, a iubirii și a pierderii
controlului. O lume pe care o puteam înfrunta doar în întuneric.
Poate am dus-o prea departe. Poate că totul este vina mea. Poate că
trebuie să înfrunt totul la lumina zilei ca să înțeleg.
Dar cum pot fi de vină pur și simplu pentru că cer ceea ce vreau?
"Ce vrei sa fac?" intreb in sfarsit.
„Întinde mâna la el.”
„Ce te face să crezi că o să vorbească cu mine?”

„Nu știu dacă o va face.” Ben oftă. „Dar îl doare și

ești singurul care îl poate ajuta.”
„Bine”, am cedat în cele din urmă. „Îi voi... e-mail. Sau trimite-i un mesaj. eu
nu-l voi suna.”
„Este un început. Mulțumesc, Skye.”
„Dacă asta se transformă în ceva mai rău, vin după tine.”

Spun.
"Am în฀ eles. Poți să-mi dai un pumn în nas sau așa ceva.”
Nu mă pot abține de un râs scurt. Ce naiba pot face vreodată

Ben Black? O grăsime mare de nimic. „Să nu crezi că nu voi face.”
„Cred că o vei face. Am știut de prima dată când ne-am întâlnit că

Braden și-a întâlnit meciul. Cred că asta ar putea fi o parte a problemei
aici.”
"Problemă?"
„Sunteți prea mult la fel. Asta l-a atras la tine în primul rând.”
Din nou, nu greșește. Braden a recunoscut că a fost atras de

nevoia mea de control. Aproape ca și cum ar fi vrut să mă rupă. Și mi-
am permis. I-am dat controlul meu, ceea ce a dus la cele mai uimitoare
lucruri pe care le-am experimentat vreodată.
Dar poate…
Poate că nu vrea de fapt controlul suprem asupra mea.
Poate că acea parte din el este o iluzie.
Și poate că acum află asta singur. Pot fi

asta l-a derutat.
Sunt aproape de casa. Chiar și în timp ce taximetristul conduce, mă așez pe
marginea scaunului meu, când casa mea rurală iese la vedere. Verde. Kansas este
atât de verde în comparație cu Boston. Câmpurile de porumb se aliniază de fiecare parte a

drumul judetean.
„A fost interesant, Ben”, spun eu, „dar trebuie să plec.

Sunt aproape acasă.”
"Am în฀ eles. Gândește-te doar la ce am spus, bine?”
"Sigur. I-am spus că îi voi trimite mesaje.” Desigur, nu am spus când.
Mă voi gândi la asta. Aș putea face ceva în privința asta? Nu chiar.
Nu am de gând să-l implor pe Braden să mă ia înapoi. Oricât de mult îmi

doresc să fiu cu el, oricât de mult îl iubesc, nu voi cerși niciodată nimic.
"Bun. Să te distrezi acasă, Skye.”
"Eu voi. Și Ben?”
„Da?”
„Dacă ai ocazia, spune-i lui Braden...”
„Da? Spune-i ce?”
„Spune-i doar că am salutat.”
"Bine. Se va face. Pa."
Îmi bag telefonul înapoi în geantă în timp ce taxiul parcă. Îi va spune Ben
lui Braden că i-am salutat? Dacă o face, va trebui să-i spună că m-a sunat,
ceea ce s-ar putea să nu iasă bine.
"Multumesc mult." Îi plătesc taximetristul și iau
bagajele pe care mi le-a scos din portbagaj.
Apoi trag aer în piept.
Sunt acasă. Locul meu natal.
E timpul să-mi dau seama cine sunt cu adevărat.
Este timpul să ne dăm seama de ce este atât de importantă legarea gâtului

pe mine.
Zâmbesc și învârt clanța de la ușa din față. știu că e
deschis, pentru că nu ne-am încuiat niciodată ușile. Trăim în cel mai

sigur loc de pe planetă.
intru.
Și maxilarul meu aproape cade pe podea.

Capitolul nouă
Mama stă pe canapeaua albastră din sufrageria noastră mică. Tatăl meu
stă în vechea lui fotoliu din piele.
Au un vizitator.
În fotoliul de brocart decolorat stă Braden Black.
Carnea îmi îngheață, iar degetele îmi eliberează valiza. Aceasta

cade pe podea cu o bufnitură puternică și se răstoarnă pe o parte.
"Miere!" Mama se ridică și mă trage într-o îmbrățișare. "Ce faci aici?"
Trec câteva secunde înainte ca vocea mea să funcționeze. "Eu locuiesc aici.
Cel puțin obișnuiam. Care este scuza lui?”
"Domnul. Black... Ei... Braden a sunat azi mai devreme și a întrebat dacă
ar putea veni.”
„De ce nu ne-ai spus că ești într-o relație, Skye?” se întreabă tatăl meu.
„Pentru că nu sunt într-una”, spun eu.
Braden își drese vocea, se ridică și merge spre mine.
„Îmi dau seama cum poate arăta asta.”
Cum poate arăta asta? Sentimentele mele sunt un vârtej în interiorul meu.
Sunt fericit să-l văd? Supărat de prezumția lui? Puțin din ambele. De cele
mai multe ori sunt perplex. Cuvântul acela pe care îl iubește atât de mult.
Nu prea mă perplexă, Skye.
„Se pare că mă spionezi”, răspund eu.
„De ce te-ar spiona iubitul tău?” întreabă mama.
„Nu este iubitul meu”, spun categoric. „Este un bărbat de treizeci și

cinci de ani și nu am habar ce face
Aici."
„A venit să ne cunoască”, spune tata.
— Fără să mă obosesc să-mi spui, spun.
„Am fost în zonă”, spune Braden, „deci, firesc, m-am gândit să trec
pe aici să salut părinții tăi.”
„Braden, ce...”
"Vino cu mine." Mă conduce înapoi pe ușa din față.
Apoi, „Ce cauți aici?”
„Uh... cred că am spus deja clar. Eu locuiesc aici."
"Tu nu. Casa ta este în Boston.”
„Casa părinților mei este casa mea. Asta mi-au spus mereu. Sunt
sigur că am mult mai multe drepturi să fiu aici decât tine. Ce naiba,
Braden?
„Nu am vrut să afli tu. De ce esti aici?"
Îmi duc mâinile la șolduri. „Nu trebuie să îți explic asta, dar cu
siguranță trebuie să mi-l explici. Ce cauți în casa părinților mei?”
Mă arde cu privirea aceea albastră ca safir. Privirea aceea care

spune: „Nu mă testa, Skye”. Ei bine, prea târziu pentru toate astea.
Nu mă mai poate pedepsi.
"Aștept…"
„Am fost în zonă.”
"Rahat. Ce naiba de afaceri ai în Liberty, Kansas?
"Toate felurile. Compania mea produce produse folosite în

construcții sau ați uitat?”
„Da, și sunt sigur că ai multe de făcut într-o astfel de înflorire

metropolă. Nu avem tocmai zgârie-nori aici. În plus, Ben a spus că ești la

New York.
La dracu. Eroare fatala. Acum știe că am vorbit cu Ben.
În mod ciudat, nu mă apasă pe mine. În schimb, „Am o întâlnire în

Kansas City mâine, așa că am zburat mai devreme, am sunat părinții tăi și
m-au invitat”.
„Desigur că au făcut-o. Părinții mei sunt oameni foarte primitori.

Dar de ce? Nu suntem împreună.”
„Pentru că am vrut…” Își trece degetele prin părul întunecat. „Am vrut
să-i cunosc. Cred că eu…"
„Ce, Braden? Pentru dragostea lui Dumnezeu, ce?”
„Am vrut să-i cunosc pentru că fac parte din tine.”
"De ce?"
— Pentru că... Pentru numele naibii, Skye, știi de ce.
„Mi-e teamă că nu”.
„Pentru că te iubesc, bine? Te iubesc al naibii și vreau să-mi dau seama

ce se întâmplă cu tine. De aceea.
Mulțumit?”
Ridic sprâncenele. Îl cred? Dacă o fac, trebuie

acceptă că am venit amândoi aici din același motiv.
Am venit să mă regăsesc. Pentru a-mi da seama de ce controlează — și

mai recent, pierderea controlului – este o parte atât de mare din viața mea.
E aici să mă ajute?
„Eu numesc prostii.”
„Spune-i cum vrei”, spune el. „Nu trebuie să-ți explic.”
„Oh, cu siguranță o faci când apari neanunțat la

casa parintilor mei."
„Nu am fost neanunțat. I-am sunat primul.”
„Mi-a fost neanunțat .”
„Nu aveam idee că vei veni azi.”
„Nu ai făcut-o? Eu numesc din nou prostii.”
— Crezi că te urmăresc? El se apropie de

eu, privirea aceea din ochii lui pe care o cunosc atât de bine.
Am mers prea departe?
Ochii îi sunt în flăcări, maxilarul încordat. Am văzut acest aspect

inainte de. E furios. Furios și plin de poftă.
Vrea să mă apuce. Sărută-mă. Leagă-mă și dă-mă dracului, așa cum a

făcut în ziua aceea în biroul lui, când am venit grăbit, aruncându-i acuzații.
„D-Da.” Buzele îmi tremură. „Nu l-aș lăsa pe lângă tine.”
„De ce te-aș fi urmărit dacă nu suntem împreună?”
„De ce ai apărea acasă la părinții mei dacă nu suntem împreună?”
„La naiba, Skye!” Mă prinde de umăr. Greu. „La naiba să fie totul la
naiba!” Buzele lui coboară pe ale mele.
Părinții mei sunt încă în casă, la doar câțiva metri distanță. ei

poate foarte bine să privească.
Nu-mi pasă.
Braden îmi este imposibil să rezist. Când limba lui cere intrare, îmi
desfac buzele și îl las să intre. Ne sărutăm furioși pentru un minut, până
când el rupe brusc sărutul.
"La naiba!" spune el din nou.
— Nu ai nicio treabă aici, nu? Spun.

El nu răspunde.
Doamne, el și Ben sunt tăiați din aceeași pânză. Dacă nu le place

răspunsul, pur și simplu nu răspund.
— Atunci de ce ești aici? Întreb.
„Sunt îngrijorat pentru tine”, spune el.
„Sunt o femeie adultă.”
"Știu că."
„De ce să-ți faci griji, atunci?”
„Doar pentru că nu pot fi cu tine nu înseamnă că nu mai

te iubesc." Îmi trece un deget pe obraz.
mă furnicăm peste tot. "Și eu te iubesc. De ce nu putem face asta să

funcționeze?”
"Știi de ce."
„De ce crezi că am venit aici?” Întreb. „Am venit aici să încep de la

început. Să mă dau seama.”
El dă din cap, deși nu sunt sigur la ce dă din cap.
„De ce ești aici?” întreb din nou. „Și nu-mi spune că ești îngrijorat
pentru mine. Știi că pot avea grijă de mine.
Spune-mi de ce, Braden.
„Poate că am venit aici să încerc să-ți dau seama și pe tine.”
— Vrei să-ți dai seama de mine, Braden? Inspir adânc, adunând curaj
pentru ceea ce sunt pe cale să spun. „Sau ești tu?”
Capitolul zece
Din nou, el nu răspunde.
M-am săturat de acest joc de tăcere pe care lui și fratele lui îi place să îl
joace. Sunt vești vechi.
„Cred că am răspunsul meu”, spun.
Totuși, nu spune nimic.
— Te-ai uitat în oglindă, nu-i așa? Eu continui.

„Așa cum am făcut eu. Și nu ești exact sigur ce vezi.”
— Dimpotrivă, Skye, știu exact ce văd.
"Tu? Sau crezi doar că știi? Ce ascunzi, Braden?
Își împinge mâinile în buzunarele pantalonilor. "Te-as putea intreba

acelasi lucru."
— Ai putea, dar nu am un răspuns. Am venit aici să găsesc

unu."
„Și nu-ți vine să crezi că poate am venit aici pentru

același motiv?"
„Nu ai nicio istorie aici. Asta îmi aparține. Vrei să te regăsești? Începeți
din South Boston.” Îmi adun mai mult curaj.
„Începe cu Addie.”
— La naiba, Skye...
„Scăroară asta. Addie a venit mult mai târziu. Începeți cu dvs

tată, Braden. Începe cu mama ta.”
Maxilarul i se încordează din nou, iar ochii îi sunt aprinși de foc.

„La naiba să fii”, spune el între dinții strânși.
„La naiba și pe tine”, contrazic. „La dracu’ de tine.”

Apoi buzele lui sunt din nou pe ale mele, fără măcar o aparență de
blândețe. E dur. Este dureros, chiar.
Și este magnific.
Stăm în curtea părinților mei, cu gurile unite și sunt gata. Deci gata. Gata
să mă dezbrac pentru el și să fac dragoste chiar aici, în fața casei în care am
copilărit.
Unde m-am jucat cu jucăriile. Unde m-am pierdut în lanul de porumb.
Rup sărutul și îl alung. "Încetează."
"Nu."
"Da, tu vei. Ai uitat că părinții mei sunt înăuntru?

Ne privești cu ușurință prin fereastră? Probabil că tatăl meu își încarcă pușca
acum.”
Trage aer în piept. „A fost o greșeală.”
„Pariezi că a fost. Ai depășit o linie, Braden.
El batjocorește. „Am trecut o linie? Ai uitat câte linii ai trecut? Să furi o

bucată de corespondență din casa mea?
Intru în biroul meu și cer informații?
Da, niciunul dintre acestea nu au fost cele mai frumoase momente ale
mele, dar „Nu vorbim despre mine. Vorbim despre tine. Dar de când m-ai
adus în ea, ultima dată când am verificat, nu m-am anunțat niciodată la casa
tatălui tău. Aceasta este o linie majoră .”
El nu răspunde. Nu sunt surprins. Nu poate să-mi argumenteze punctul

meu și știe asta.
„Ce cauți cu adevărat aici?” Îi cer al entimea

timp. Sunt hotărât să primesc un răspuns înainte să plece.
El dă din cap. — Nu știu sincer, Skye. Tot ce știu este că eram în avion,
gata să plec la New York și i-am spus pilotului să schimbe planul de zbor.”
„Nu știai că vin aici?”
"Nu. Jur că nu am făcut-o.”
"Atunci de ce? Serios. Și nu-mi spune că ți-ai făcut griji pentru mine sau
că ai încercat să mă înțelegi.”
„Acesta este de fapt adevărul.”
„Nu, acesta este adevărul pe care ți l-ai spus ca să poți trăi

cu tine pentru a lua această decizie. Vreau adevărul adevărat.”
"Spun adevărul. Sau cel puțin, adevărul parțial.”
„Ce este restul, atunci?”
"Nu știu. Știu doar…” Își trece din nou degetele prin păr. „Nu m-am simțit
niciodată așa până acum. Este... enervant.”
„ În ce fel ai simțit?” Îmi țin respirația.
Emoțiile îi joacă pe față în timp ce își încrețește fruntea, își strânge

buzele. Este furios, regretat, impunător. Poate chiar ușor amuzat.
Apoi își îndepărtează privirea de la mine. „Când ai vorbit cu fratele meu?”
„Interesant pivot”, spun eu. „Nu este nici măcar puțin legat de întrebarea
mea. Dar voi juca împreună. M-a sunat acum o oră, în timp ce eram în taxi
venind aici.
"Înțeleg."
„El spune că ești nefericit fără mine.”
„De aceea relațiile nu sunt în cărți pentru mine. Am o problemă cu

mizeria de orice fel.”
Nu mă pot abține să râd. „Crezi că asta te face unic? Nu

unuia îi place să fie nefericit.”
„Îmi place mai puțin decât majoritatea.”
"Tu faci? Pentru că tu, marele Braden Black, știi cât de suferință îi
afectează pe toți ceilalți de pe planetă?”
"La naiba!" Este din nou încordat, atât de încordat trupul îi tremură
usor din rigiditate.
„Asta nu ajunge nicăieri”, spun eu. „Mă întorc înăuntru.”
Braden îmi oferă un zâmbet pe jumătate. „Mama ta m-a invitat
stai la cina.”
El îmi întâlnește privirea. Este aproape o strălucire. Mă provoacă

— mă provoacă să iau decizia pentru el. Vrea răspunsul meu. Dar
refuz să joc.
„Este o țară liberă. Stau."
„ Vrei să rămân?”
Am scos un hohot și am chicotit. „De când îți pasă ce vreau ?

Potriviți-vă.” Mă îndrept spre u฀ ă.
Deși pune o întrebare interesantă. Vreau să rămână? I-am cunoscut

pe tatăl și fratele lui. Dacă eram încă împreună, până la urmă l-aș fi
adus acasă să-mi cunosc părinții. Poate nu chiar atât de curând, dar s-
ar fi întâmplat.
Rânjesc în sinea mea când pașii lui mă urmăresc. Trag ușa cu ecran
și apoi ușa principală. Părinții mei nu mai sunt în sufrageria mică. O
găsesc pe mama în bucătărie. Tatăl meu este probabil jos, în subsol,
în fața televizorului. Este peștera lui bărbat.
"Buna dulceata. Te simți bine?" întreabă mama.
"Da, sunt bine."
„Prietenul tău va rămâne la cină?”

"Prietenul meu? Mamă, acesta nu este un tip de la care l-am adus acasă
฀ coală. Acesta este un miliardar.”
Ea zambeste. „Știu asta, dragă. Toată lumea știe cine este Braden Black.
Ceea ce nu știam este că tu și el erați...”
"Împreună? Nu au fost."
„Dar ai fost.”
„Doar pentru câteva săptămâni.”
Braden intră în spatele meu și își drese glasul. "Este
invitația la cină încă deschisă, doamnă Manning?
"Desigur ca este. Și vă rog să-mi spuneți Maggie.”
El dă din cap.
„De ce nu te alături lui Steve în subsol? Va fi fericit

să-ți servească ceva de băut.”
„Mi-ar plăcea asta. Are Curcanul Sălbatic?”
Mama râde. „Este doar preferatul lui.”
Braden dă din cap și merge spre scările de la subsol.
„Pot să iau vreunul dintre voi ceva?”
„Sigur”, spun eu. „Voi lua și un curcan sălbatic. Adu-i pe mama a

vodcă și seltzer.”
Dă din nou din cap și coboară scările.
Mama se întoarce spre mine. „Văd că avem multe de discutat.”

Capitolul unsprezece
Mama are dreptate. Vreau să vorbesc cu ea, dar nu despre Braden. Am venit
acasă cu un motiv: să încep de la început și să-mi dau seama. Nu doar pentru
a putea răspunde la întrebarea lui Braden despre ce vreau, ci și pentru a mă
cunoaște mai bine. Pentru a înțelege de ce sunt cine sunt.
Trebuie să încep de la început.
Nu sunt sigur că pot face asta cu Braden aici.
Totuși, încă îl vreau aici. Îl vreau atât de mult cu mine încât pot să gust —
acea aromă irezistibilă de mentă afumată, scorțișoară și om.
Braden.
„Cu ce te pot ajuta aici?” o intreb pe mama.
„Am terminat destul de mult.” Ea zambeste. „Bănuiesc că nu ești
gata să vorbesc despre tine și...”
Inspir și decid să trag un Braden și să o ignor
întrebare. "Friptură înăbușită. E aproape ca și cum ai fi știut că voi fi acasă.”
„Eu și tata luăm friptură la oală cam o dată pe săptămână și fac întotdeauna
multe, ca să poată lua un sandviș în următoarele două zile. Deci avem destule
pentru tine și oaspetele tău.”
El nu este oaspetele meu.
Scot capacul de pe oala de pe aragaz. „Succotash?”
"Da."
Un alt element de bază. La urma urmei, trăim într-o fermă de porumb. Voi
Lui Braden îi place? Este atât de... rural.
„În plus morcovi și cartofi noi”, continuă mama, „gătiți împreună cu
friptura, desigur.” Ea ia o pâine înfășurată

scos din frigider și pune jumătate din ea pe o farfurie. — Ai putea să-mi

pui asta pe masă, Skye?
"Sigur." Pâine de la băcănie feliată pe masă. Un alt element de bază

din copilăria mea. Mama este brutar, dar numai deserturi.
Ea nu își coace pâinea singură.
Un val de jenă mă cuprinde.
Pâine feliată cumpărată din magazin pe masă. Ce va crede Braden?
O imagine îmi plutește în minte.
Este Benji, băiețelul care a intrat în cămară cu mama lui în ziua în

care eu și Braden ne-am oferit voluntari acolo. În timp ce mama lui l-a
târât în căruța lui roșie, el a scos o pâine dintr-unul dintre pungi și a
stors-o.
La fel cum am făcut de atâtea ori.
Mă uit la pâinea de pe farfurie, pătratele aproape perfecte de alb cu

cruste maro deschis. Când eram copil, feliile erau mereu stricate de
când stoarceam pungile de pâine proaspătă de la băcănie.
Da, sunt acasă.
Pâine pe masă și toate, sunt acasă.
Mama scoate morcovii și cartofii într-un castron.

— Vrei să stingi succotash? ea intreaba.
"Lucru sigur." Găsesc un bol de servire și ridic capacul oală. Bunătatea

untului de porumb plutește spre mine. Un alt parfum minunat de casă.
Scot porumbul și fasolea lima în bolul de servire, adaug o lingură mare
și o pun pe masa din bucătărie lângă pâine.
Mama ridică privirea. "Oh, îmi pare rău. M-am gândit, din moment ce avem un
oaspeți și toți, am mânca în sala de mese bună.”
"Oh. Bine." Iau castronul cu succotash și farfuria cu pâine și ies din

bucătărie către masa formală.
cameră.
Nu este deloc formal. Când eram copil, mașina de cusut a mamei stătea
de obicei pe masa de stejar. Acum? Masa este pregătită pentru patru cu
porțelanul bun pe care mama a moștenit-o de la bunica ei când eram mic.
Ziua în care am spart una dintre acele plăci nu a fost o zi bună

pe mine.
De fapt…
Mai multe imagini se repezi în capul meu. Amintiri.
A fost ziua în care m-am rătăcit în lanul de porumb. nu a fost? am fost

fugind... fugind...
Nu e timp să mă gândesc la asta acum. Așez pâinea și succotash pe masă

și arunc o privire la tapetul alb și auriu. Acum este vechi și ușor îngălbenit
de vârstă, dar totuși elegant. Mereu m-am întrebat de ce nu am folosit
niciodată această cameră. Sau porțelanul bun.
„Este doar pentru companie”, spunea întotdeauna mama.
Singura companie pe care am avut-o vreodată a fost familia, iar ei nu au avut-o

rată. Am mâncat în bucătărie sau ne-am servit singuri și am mâncat afară.
Braden Black, aparent, evaluează .
Mă duc înapoi în bucătărie.
„Du-te și spune-i tatălui tău și lui Braden că cina este gata”, mama
spune.
"Bine." Mă îndrept în jos în peștera omului.
Spre surprinderea mea, Braden râde. Râs cu mine

tată în timp ce amândoi beau Curcan sălbatic. Se pare că a uitat că trebuia să
aducă băuturi înapoi în bucătărie pentru mama și mine.
Pot conta pe o mână câte ori am fost martor la Braden
râzi așa. Este un sunet minunat, ca niște clopoței în timpul sărbătorilor.
îmi dresesc glasul. „Mama spune că cina este gata.”
„Bine, scumpo. Spune-i că vom fi imediat.” Tata se întoarce către Braden.

„Am o mică pivniță în colț. Sunt sigur că este
nimic în comparație cu ceea ce ești obișnuit, dar hai să alegem un vin pentru
cină.”
— Plăcerea mea, spune Braden ridicându-se.
Plăcerea este de partea mea? Îi face plăcere să aleagă niște vin ieftin pe
care tatăl meu îl ține în raftul lui de lemn, pe care el îl numește pivniță?
Trebuie să recunosc, Braden îl încântă pe tatăl meu și nu mă pot abține să-l
iubesc pentru asta.
Este mai mult decât atât, totuși.
Braden se distrează. De fapt, mă distrează cu tatăl meu în peștera lui bărbat.
Bând Curcanul sălbatic și urmărind Jeopardy.
Și îmi dau seama... Braden este acasă în acest modest
existență — această existență modestă care poate fi mai luxoasă decât felul în
care a crescut. Familia mea nu a vizitat niciodată o cămară de mâncare.
De fapt, am donat ce ne-a mai rămas din recoltă la sfârșitul anului, după ce
toate contractele au fost îndeplinite, pentru a-i ajuta să-i hrănim pe cei flămând.
Nu, nu eram bogați. Nu am avut niciodată mai mult de o mașină și nu ne-
am luat vacanțe de lux. N-am mers la Disneyland până la vârsta de nouăsprezece
ani, când Tessa și cu mine ne-am strâns banii și am luat un

ochi roșii către LA în vacanța de primăvară. Ne puteam permite doar două
zile în parc, așa că restul timpului ne-am petrecut pe o plajă publică.
Dar familia mea nu a fost niciodată foame. Nu ne-a fost niciodată frig.
Întotdeauna am avut o mulțime de haine și, de când eram copil unic, nu am
purtat niciodată haine. Mama mea era vicleană și îmi coasea multe haine, dar
erau întotdeauna destui bani ca să am câteva dintre cele mai recente modă
odată ce am ajuns la liceu.
E amuzant cum nu am apreciat niciodată asta până acum, după ce am apreciat-o
văzut luxul unui avion privat.
Aștept cât Braden citește cu atenție cele câteva sticle de vin din raftul
tatălui meu. El alege unul. „Acesta, cred. Ar trebui să meargă bine cu friptura
pe care a făcut-o soția ta, care miroase uimitor, apropo.”
"De acord." Tatăl meu îl mângâie pe Braden pe spate.
Trebuie să mă opresc să râd. Tatăl meu tocmai l-a bătut pe Braden Black
pe spate! Nu-mi pot imagina tatăl lui Braden făcând asta vreodată. Desigur, l-
am întâlnit doar o dată pe Bobby Black. Era fermecător... și se întâlnea cu
cineva de vârsta mea...
Nici eu nu-mi pot imagina tatăl meu făcând asta .
„După tine, scumpo”, spune tata.
Dau din cap și urc scările spre sala de mese. Braden și tata mă urmează.
„Cina este gata”, strigă mama din bucătărie. „Voi intra imediat cu carnea.”
— Sună bine, Mags.
Tata îi arată lui Braden unde să stea, dar mai întâi îmi ține scaunul
afară pentru mine.
Braden a făcut mereu asta. El este un domn. Dar văd că tata este
impresionat pe măsură. Braden și tata așteaptă amândoi până vine mama.

Tata îi întinde scaunul pentru mama și, odată ce ea s-a așezat, atât el, cât și
tata se așează în sfârșit.
Tata spune o grație rapidă și apoi urmează tăcerea.
Trec cel puțin cinci minute în această liniște insuportabilă. Iau câte o porție
din fiecare fel de mâncare care mi se oferă, cu privirea concentrată pe farfuria
cu pâine cumpărată din magazin.
Până când Braden apucă două felii. „Acest lucru mă duce înapoi”, spune el.
„Pâine feliată pe masă în fiecare seară. M-am obișnuit cu asta.”
"Într-adevăr? În Boston?” spune tata. „Am crezut că este o chestie din Vestul
Mijlociu.”
„Este cu siguranță o chestie de Boston”, spune el. "Uneori,
pâinea era singurul lucru pe masa noastră.”
Ochii mi se fac cercuri. Braden și-a oferit un alt indiciu? În primul rând
cămara cu alimente. Acum asta?
Tăcere din nou. Niciunul dintre părinții mei nu pare să știe cum să răspundă
la revelația lui Braden și, de fapt, nici eu. I se înroșesc puțin obrajii și mă întreb
dacă regretă cuvintele sale.
Și apoi înțeleg.
De ce e aici.
Poate că face același lucru cu mine. Revenind la rădăcinile lui pentru a-și da
seama. Numai rădăcinile lui nu mai există.
Familia lui nu mai locuiește în South Boston. El nu poate „să meargă acasă din
nou” să înceapă de la început, așa cum am făcut eu.
Am avut dreptate.
Nu a venit aici să mă dea seama.

A venit aici să- și dea seama.
Tatăl meu începe o conversație despre bursă, ceva de care mama

și eu nu ne interesează, dar îl ține pe Braden ocupat. Între timp,
devorez friptura mamei. Lângă tocanita ei, este mâncarea mea
preferată gătită acasă.
Succotash-ul este de asemenea delicios. Nimic mai bun decât porumbul
proaspăt și untul pentru a face fasolea de lima gustoasă.
Când toate farfuriile sunt goale, mă ridic să curăț masa.
Mama ma opreste. — Stai jos, Skye. Mă voi ocupa de asta.”
„E în regulă, mamă. Sunt bucuros să ajut.” Și bucuros să ieși din

sala de mese pentru câteva minute. Cu tatăl meu și Braden discutând
opțiunile de acțiuni, simt că tocmai aș ateriza într-o altă galaxie.
Tatăl meu știe destul de multe despre piață. S-a descurcat bine de-
a lungul anilor, alegând acțiuni în care să investească și obținând un
profit modest. Dar cunoștințele lui nu sunt nimic în comparație cu ale
lui Braden. Totuși, Braden ascultă cu atenție, de parcă tatăl meu ar
avea ceva valoros de oferit. Sunt impresionat.
O ajut pe mama să-și aducă plăcinta de casă cu soc. Este unul

dintre preferatele mele și ceva ce nu găsesc în Boston. Tata și mie ne
place. Boabele de soc sunt cam de dimensiunea BB, iar sămânța
ocupă cea mai mare parte a boabelor. Sunt totuși încântător de acre
și tanice, iar semințele nu sunt mai rele decât consumul de mure sau
zmeură. Îi va plăcea lui Braden?
Chiar dacă nu o face, va fi politicos.
Eu unul, abia aștept. Mama are și frișcă de casă aromată cu vanilie

și bourbon - complementul perfect.
„Sper că ai loc pentru desert, Braden”, spune mama în timp ce îi

întinde o felie uriașă de plăcintă, acoperită cu o bucată mare de
frisca.
— Întotdeauna am loc pentru desert, Maggie.
Deși se adresează mamei, privirea lui se fixează cu a mea.
Desert, într-adevăr.
De multe ori, Braden și cu mine ne-am răsfățat cu desertul.
Dar dacă mă gândesc prea mult la asta acum, nu voi putea

să nu mă mai zvârcolesc împotriva gâdilatului dintre picioarele mele.
„Plăcinta cu soc a mamei”, spun eu. "Favoritul meu."
„Nu cred că am mai mâncat vreodată plăcintă cu soc”, spune el, „deși
mama a făcut o dată plăcintă cu agrișe. Îmi amintesc că am crezut că era
cam acru.”
Mama zâmbește. „Acum asta mă duce înapoi. nu am avut
plăcintă cu agrișe în ani.”
„Ce este o agrișă?” Întreb.
„Este o boabă verde”, spune mama.
"Verde? O boabe?”
„Da. Le mai gasesti in magazine cu conserva
uneori fructe, dar nu am mai văzut o agrișă proaspătă de când eram de

vârsta ta, Skye. Se întoarce spre Braden. „De asemenea, fructele de soc sunt
acre, dar nu-ți face griji. Folosesc o cantitate destul de mare de zahăr în
această plăcintă, plus frișca va adăuga și dulceață.”
„Sunt sigur că este delicios. Ceva nu trebuie să fie dulce

ca să-mi placă.” Braden zâmbește.
Îi zâmbește mamei. Zâmbetul acela pe care aproape că nu apuc să-l văd!
Calmează-te, Skye. A fi gelos pe mama ta este absolut

ridicol.
Își manevrează repede privirea spre a mea, totuși. Cuvintele lui

răsună în mine.
Ceva nu trebuie să fie dulce pentru ca să-mi placă.
Nu vorbește despre plăcinta cu soc. Nici el nu vorbește despre

păsărica mea, deoarece a vorbit solilocvii despre cât de bun gust am.
Nu. Vorbește despre mine.
Personalitatea mea.
nu sunt dulce.
Amenda. Nici el.
Braden mușcă din plăcintă, mestecă și înghite, fără să-și ia niciodată

ochii de la mine. "Delicios."
"Ma bucur ca iti place." Mama rânjește.
Dar chiar nu vorbește despre plăcintă.
mă zvârcolesc. Mă furnicăm peste tot, iar inima îmi tună. Iau o

bucată de plăcintă, sperând că o pot duce la gură fără ca ea să
aterizeze în poală. Mâinile îmi tremură.
Plăcinta trece pe lângă buzele mele, dar nu are aromă. Singura aromă
de pe papilele mele gustative în acest moment este Braden.
Textura buzelor sale pline atingându-mi pe ale mele.
Gustul picant al limbii lui se împletește cu al meu.
Aroma sarata si moscata a penisului lui in gura mea.
Sunt la fel de excitat ca vreodată, aproape de orgasm... și stau la

cină cu părinții mei.
Asta nu va merge. Braden trebuie să plece. Cum ar trebui să-mi

dau seama când tot ce face corpul meu este
ii raspund? Nici măcar nu mă atinge și tot îl vreau. Totuși corpul meu

strigă după el.
strig după el.
Îmi termin plăcinta, tot nu o gust. O ajut pe mama să curețe masa,

iar când totul e în bucătărie, se întoarce spre
pe mine.
„Du-te să te distrezi cu prietenul tău”, spune ea. „Mă voi ocupa de

asta.”
Dau din cap.
Distrează-te cu prietenul tău.
Dacă ar ști ea.

Capitolul doisprezece
Când mă întorc în sufragerie, Braden și tatăl meu ies.
"Unde stai?" întreabă tatăl meu.
„Hotelul din oraș”, spune el, luându-și telefonul. "Voi suna

un taxi."
„Nu fi prost.” Tata zâmbește. „Poți sta aici. Avem camera.”
„Mulțumesc, dar nu vreau să te scot.”
„Dacă insisti”, spune tata, „dar nu ai nevoie de taxi. Skye te poate

conduce.”
Amândoi se uită la mine.
„Uh... da, sigur. Te voi conduce.”
Dacă tata ar ști ce face corpul meu la mențiunea despre

conducându-l pe Braden la un hotel, și-ar retrage cuvintele.
„Mulțumesc, Skye”, spune Braden. „Aș aprecia asta.”
„Cheile sunt pe cârlig”, spune tata.
Zilele noastre cu o singură mașină s-au terminat când am ajuns la liceu.

Tata și mama au fiecare câte o mașină acum și apoi, bineînțeles, este
camioneta lui tata, dar nu am numărat niciodată asta.
Dar acelea sunt cheile care sunt pe cârlig.
— O să văd dacă pot să iau mașina mamei, spun. „Nu-mi place să

conduc camionul.”
„Potriviți-vă. Mașina mea este în magazin pentru o perfectionare.” Tata

îi întinde mâna. — Mă bucur să te cunosc, Braden. Sper să ne revedem.”
"Si eu sper la fel." Braden strânge mâna tatălui meu și apoi se întoarce
spre mine. "Oricând ești gata."
Mă îndrept spre bucătărie să iau cheile hatchback-ului mamei.

Braden a mers vreodată într-un hatchback?
Pot fi. Când era copil.
Trag aer în piept și ținnesc tastele. "Gata?"
"Eu sunt. Îți mulțumesc din nou pentru cină, îi spune el tatălui, și
te rog, spune-i și soției tale mulțumesc.”
„Cu siguranță o voi face. Noapte bună."
"Noapte bună domnule."
domnule? Nu l-am auzit niciodată pe Braden referindu-se pe nimeni ca domnule.
Interesant.
Ieșim și îl conduc la trapa albastru deschis a mamei. „Fără bagaje?”
„Am lăsat totul la hotel și am luat un taxi aici.”
— Nu o limuzină? Nu pot să nu întreb.
El nu răspunde și nu-l învinovățesc. Sunt un nebun și știu asta.
Descuiez mașina și intru în partea șoferului. Braden se alunecă lângă

mine, cu picioarele lungi strânse. Se lăutărește cu mânerele de pe partea
laterală a scaunului până când acesta alunecă înapoi într-un mai mult
poziție confortabilă.
„Deoarece avem un singur hotel în minuscul centru al orașului

Libertate, presupun că rămâi acolo.
„Îți asumi corect.”
Pornesc motorul și ies pe drumul lung. E o

douăzeci de minute cu mașina în oraș. „De ce nu ai închiriat o mașină?”
"Nu știu. Am vrut doar să ajung aici. O să închiriez unul mâine.”
Dau din cap.
„Spune-mi ceva despre copilăria ta”, spune el.
„Este aceasta o stradă cu două sensuri?” Întreb.
"Sigur. Spune-mi ceva, iar eu îți spun ceva.
Numai că pot să aleg ceea ce îți spun.”
„Este o stradă cu două sensuri?” întreb din nou.
"Sigur. Tu alegi ce să-mi spui. Știu despre
lan. Știți despre călătoriile mele la cămară. Atât știm despre copilăria celuilalt.”
"Destul de corect." îmi dresesc glasul. „Mama îmi făcea haine când eram
mică. Nu am purtat niciodată nimic cumpărat de la magazin până când am
ajuns la liceu.”
"Înțeleg."
„Acum, du-te.”
„Am ajuns să port haine cumpărate din magazin”, spune el, „dar nu au fost
niciodată noi. Le-am luat de la magazine second-hand, iar când am rămas fără
ele, Ben le-a purtat. A luat capătul mai scurt al bățului. Deși nu au fost niciodată
noi, cel puțin pentru mine au fost noi.”
Inima îmi zboară. Nu am purtat niciodată nimic folosit. Hainele mele
poate au fost cusute manual, dar erau mereu noi.
„E rândul tău”, spune el.
„Eu... m-am descurcat bine la școală.”
"Imi asum asta. Sapă mai adânc, Skye.”
"Asta este profundă. Am fost unul dintre copiii inteligenți. Copilul inteligent
în haine lucrate manual.” Nu sunt corect. Mulți dintre copiii cu care am

crescut purtau haine cusute manual. Este o chestie rurală. Nu a fost
mare lucru și nu am fost niciodată agresat pentru asta.
„Skye...”
"Randul tau."
"Amenda." Trage aer în piept. „Tatăl meu a băut. Mult."
Ridic sprâncenele. "El a facut? Pare bine acum.”
„Este un alcoolic în curs de recuperare. Ai observat că nu a băut

acea noapte la cină?”
„Nu, nu am făcut.” Pentru că eram mai preocupat să fac

o impresie bună asupra lui Bobby și Ben și urmărirea lui Kathy.
„E rândul tău”, spune el.
„Stai, așteaptă, așteaptă... Nu poți să-l arunci și apoi să spui că e

rândul meu. Trebuie să detaliezi.”
„Asta nu a făcut parte din înțelegere.”
Îmi dau ochii peste cap. "Amenda. Părinții mei nu sunt alcoolici. Au
fost căsătoriți fericiți de când...”
"De cand?"
Mi se formează un nodul în stomac. Nu mă gândesc niciodată la acel

moment groaznic. Am pus-o în trecut. Dar poate... doar poate...
Braden a aruncat ceva și apoi nu a explicat. Aș putea face cu ușurință
același lucru, dar am venit acasă cu un motiv. Ca să-ți dai seama.
Și poate ceea ce sunt pe cale să spun face parte din cheie.
„Când eram mic, pe la șapte sau opt ani, tatăl meu a plecat o vreme
chiar înainte de recoltare. Mama mea a petrecut mult timp plângând, iar
eu am petrecut mult timp încercând să-i atrag atenția.
S-a întors în timpul Crăciunului. Mama s-a oprit din plâns
apoi, dar lucrurile au fost ciudate pentru o vreme.”
"Unde a plecat?" întreabă Braden.
suspin. "Nu știu. Nu au vorbit niciodată despre asta. am

suspiciuni, desigur. Probabil că avea o aventură.”
„Dar nu știi sigur.”
„De ce altfel ar pleca un soț și o soție ar plânge tot timpul?”
— Ai întrebat-o pe mama ta?
„Da. i-am întrebat pe amândoi. Tot ce spun ei este că este în trecut

și nu e nimic pentru care să-mi fac griji.”
„Când ai întrebat ultima dată?”
Îmi încreț fruntea. „În anul în care am început liceul, cred. Au avut
o mare ceartă despre... Nici nu-mi amintesc ce. Tatăl meu a ieșit
năvalnic și am retrăit acea zi în care tatăl meu plecase înainte. Am
întrebat-o pe mama despre asta și, din nou, mi-a spus că totul este
bine și că nu trebuie să-mi fac griji.”
— Și n-ai mai întrebat de atunci?
"Nu. De ce să întreb în continuare când nu îmi vor spune?”
„Asta nu sună ca Skye pe care îl cunosc.”
Îmi înclin capul. Nu, nu este. Am ciocănit

Braden pentru adevărul despre Addie și el de când ne-am cunoscut.
De ce am încetat să o întreb pe mama despre acea perioadă? Din moment
ce nu am un răspuns, spun: „E rândul tău”.
El chicotește. „Te-am ținut să mergi mai mult decât am crezut că o

voi face.”
„E rândul tău”, spun din nou.
"În regulă. Tatăl meu a dat foc casei noastre când era
beat o dată. Mama mea…"
La dracu. Mama lui. Mama despre care nu va vorbi. "Ce?
Dar mama ta?”
„A fost arsă grav.”
"Oh, Doamne. Oare ea…”
„Nu, ea nu a murit. Oricum, nu la acel moment.”
Răspunsul lui mă încurcă. „Tatăl tău... El nu... a făcut-o

intenționat, nu-i așa?”
El dă din cap. "A fost un accident. Un beat
accident. Dar asigurările nu plăteau pentru că au numit-o incendiu,

iar tatăl meu nu a putut dovedi că nu a dat focul intenționat, așa că a
pierdut casa. Apoi, facturile medicale ale mamei mele au fost atât de
revoltătoare…”
„Și așa ai ajuns să mergi la cămară.”
El dă din cap. „Mama mea purta întotdeauna o eșarfă pe față pentru

a ascunde cicatricile.”
Înghit în sec, sufocând lacrimile. Sărmanul Braden. Sărmanul Ben.

Biata doamna Black. Trebuie să fi fost frumoasă să facă copii atât de
frumoși.
Mă opresc la un semafor roșu. „Cum ți-ai iertat vreodată tatăl?”
Se întoarce spre mine, cu privirea de safir arzând. „Ce te face să

crezi că am?”
Capitolul treisprezece
„El lucrează pentru tine”, spun eu. „Am presupus doar…”
„A devenit treaz. El este inteligent. El munceste din greu. El este tatăl meu.
Nu aș exista dacă nu era el. Așa că l-am lăsat să meargă pe coada mea și se
pricepe la treaba lui. Nu înseamnă că l-am iertat.”
— Și Ben?
El chicotește. "Randul tau."
Cum de nu este asta de cunoștință publică? Zeci de publicații au scris pe
larg despre Braden și familia lui și, desigur, le-am citit pe toate.
„Braden…”
"Nu. Randul tau."
Nu pot depăși asta. Tatăl meu nu este un bețiv. Mama nu are cicatrici.
Sigur, s-au despărțit câteva luni când eram tânăr. Încă nu știu de ce, dar nu
ne-am pierdut niciodată casa și am avut mereu mâncare pe masă.
Lucruri pe care le-am luat de bune în toți acești ani. Lucruri pe care încă le
iau de bune acum.
Viroz pe drumul principal și intră micul nostru oraș
vedere. „Bine ați venit la Liberty. Nu clipi sau vei rata.”
„Este fermecător”, spune el.
„Are un pic de farmec”, sunt de acord, „dar farmecul merge la rahat atunci
când cauți o ceașcă bună de cafea și tot ce este disponibil este apa neagră a
doamnei Temper la Sunrise Café.”
El chicotește.
Amuzant. L-am văzut râzând mai mult de când am ajuns acasă decât mine
am fost în săptămânile în care am fost împreună în Boston.

Conduc cu mașina la hotelul mic. „Doar patru camere. Ai avut noroc

să obții unul.”
„De obicei sunt rezervate?”
„Am fost sarcastic, Braden. Nimeni nu vine aici.” Trag

într-un loc deschis pe stradă. "Poftim."
„Vrei să vii?”
— Nu crezi că tatăl meu va observa dacă nu vin direct acasă?
— Nu-ți cer să faci sex, Skye. doar intreb...”

Oftă. „La naiba, habar n-am ce întreb.”
— Nu te așteaptă la New York? Întreb.
"Sunt. Dar ei vor aștepta. Nu ca și cum ar avea de ales.”
„Presupun că nu.”
El apucă mânerul ușii mașinii, dar se ține de el, fără să se deschidă

usa pasagerului. „Skye...”
"Da?"
„Nu mă pot opri să mă gândesc la tine.”
— Nici eu nu mă pot opri să mă gândesc la tine.
„La masă, privindu-te... Doamne, așa te vreau

mult."
El este chinuit. Nu neliniștit – sau perplex, așa cum îi place să spună

– așa cum l-am văzut de multe ori înainte, dar cu adevărat angoasă.
„Braden, ce sa întâmplat?”
"Nimic. Nimic nu este greșit."
Este o minciună și amândoi o știm. „Mulțumesc”, spun eu.

"Pentru ce?"
„Pentru că mi-ai spus despre mama ta. Inseamna mult pentru mine."
„Oh, Skye... În marea schemă a lucrurilor, nu ți-am spus nimic.”
Nu mă prinde și nu încearcă să mă sărute.
Sunt dezamăgit, dar o parte din mine înțelege. Se află într-un

spațiu ciudat. Mi-a spus lucruri la care probabil nu se lasă să se
gândească des. De fapt, știu că este adevărat, deoarece nici el, nici
Ben nu vorbesc despre mama lor.
„Când zburați la New York?” Întreb.
„Mâine cândva.”
îmi dresesc glasul. "A฀ i dori să-"
„Te iau cu mine?”
Gâfâi de uimire. "Nu! De unde a venit asta ?”
— M-ai implorat să te duc la New York săptămâna trecută.
„Da, și știm cu toții cum a ieșit.”
"Da facem."
Are regrete?
„De ce este totul alb-negru cu tine, Braden?”
"Ce te face să spui asta?"
„Ți-am cerut ceva ce nu ai vrut să-mi dai.

În loc să rezolvi, să găsești un compromis, ai pus capăt relației noastre.”
„Nu l-aș fi încheiat dacă ai fi putut să-mi răspunzi la întrebare.”
„Poate că am nevoie de ajutorul tău pentru a găsi răspunsul.”

"Tu?" el intreaba.
"Nu știu. Pot fi."
El dă din cap. "Tu nu. Dacă aveai nevoie de mine, nu ai fi venit aici.
În orașul tău natal. Ai fi venit la mine.”
Și îmi răbdește atunci.
Poate că nu am nevoie de el să-mi găsească răspunsurile.
Dar el are nevoie de mine.
Și urăște că are nevoie de mine. Îl deranjează . Îl perplex .
— Nu te mai lupta cu tine, Braden, spun eu.
„Nu știu cum să fac.”
imi ridic spranceana. Nu răspunsul la care mă așteptam. Mă

gândeam mai degrabă, nu știi despre ce vorbești, Skye.
Se pare că știu despre ce vorbesc.
Oricât de mult mă încurcă uneori propriul meu psihic,

poate că mă cunosc mai bine decât se cunoaște Braden .
„Vrei să vii cu mine?” întreabă el încă o dată.
"Tatăl meu-"
„Tatăl tău știe că ești adult.”
„Adevărat, dar...”
„Te rog, Skye. Vino cu mine. Fă dragoste cu mine."
— Tocmai ai spus că nu îmi ceri să fac sex.
"Nu sunt. Îți cer să faci dragoste.”
"Sens…?"
„Adică doar tu și cu mine. Fără jucării. Fara jocuri. Fără legături și

fără comenzi. Doar actul în sine. Vreau să experimentez ceva special
cu tine.”
„Ce este atât de special la sexul cu vanilie?”
Se oprește o clipă, uitându-se pe parbriz și, în cele din urmă, când

sunt convins că nu va mai vorbi niciodată...
„Nu am mai făcut-o niciodată”.

Capitolul paisprezece
Îmi rămâne gura deschisă. "Nu?"
„Cum te poate surprinde asta?”
„Eu...” Cuvintele nu vin. Ar trebui să mă surprindă? Știu deja că el și Addie

au devenit pervers, dar nu știu nimic despre celelalte cuceriri ale lui. El
deține un club BDSM. De ce este revelația lui atât de surprinzătoare?
Pentru că toată lumea începe de la nivel de vanilie.
Dreapta?
Se pare că toată lumea, cu excepția lui Braden Black.
„Chiar nu ai făcut niciodată dragoste? Fără toate...”
„Cuvântul pe care-l cauți este îndoielnic, Skye. Fără toate îndoielile.”
îmi dresesc glasul. „Da. Îndoiala. Dominanța.”
„Nu, nu am.”
"De ce nu?"
„Pentru că” – își drese glasul – „Nu am avut niciodată

dorinta de a. Nu până acum.”
Mi se încălzește carnea și o furnicătură fulgeră prin mine. El vrea

a face dragoste. Doar fă dragoste. Și vrea să o facă cu mine.
— În regulă, Braden. Eu voi urca cu tine.”
Câteva momente mai târziu suntem în camera lui de hotel. Patul este
Queen-size, nu cu ce suntem obișnuiți când suntem împreună, iar decorul

este american timpuriu, nu sofisticarea elegantă care îmbracă dormitoarele
lui Braden.
Totuși, pare perfect.

El stă în picioare și se uită la mine.
"Bine…?" Spun.
El zambeste. Da, un zâmbet. Un fel de zâmbet timid. Foarte ne-

asemănător cu Braden. „Nu sunt sigur de unde să încep.”
„Nu ai mai avut niciodată această problemă”, spun eu.
„Ai dreptate, pentru că întotdeauna am știut unde merg.

Chiar și atunci când m-ai provocat la fiecare colț, știam unde mă îndrept și
până la urmă am ajuns acolo. Faptul că m-ai făcut să lucrez pentru asta a
făcut parte din joc.”
„Am fost un joc?”
— Nu vreau să spun rău, Skye, dar știi și tu

în timp ce fac asta, ne jucam un joc de pisica și șoarecele.”
suspin. El are dreptate. Sunt la fel de vinovat ca și el de manipulare.
„Undeva de-a lungul liniei m-am îndrăgostit”, spune el. — Și nu pentru

că ai cedat în fața mea în cele din urmă.
"Atunci de ce?"
El chicotește. „Ai idee de câte ori mi-am pus această întrebare? Și singurul
răspuns cu care am venit este că dragostea nu este întotdeauna rațională.”
„Deci să mă iubești este irațional? Nu este chiar un compliment,

Braden.”
„Nu la asta vreau să spun. Ești inteligent și ești frumoasă. Ești talentat.
Și Doamne, ești o provocare. Ți-am spus odată că ești Everestul meu. Tu esti.
Chiar și după ce mi-ai cedat tot controlul, ești încă o provocare. Pur si simplu
nu ma asteptam...”
"Ce?"
"A te indragosti." Se oprește o clipă. „De obicei, după mine

cuceresc ceva, trec la următorul lucru.”
— Și simți că m-ai cucerit?
"Nu. Nu asta spun.”
„Atunci ce spui mai exact?”
„Nu mai este problema dacă te cuceresc. Problema este că sunt

îndrăgostit de tine și nu vreau să trec la următorul lucru.”
Din nou ma simt cald si furnicator.
„Niciodată în viața mea nu am avut o dorință de sex vanilie. Dar

la naiba, Skye, vreau să fac dragoste cu tine. Vreau să te ating și
vreau să mă atingi. Nu vreau să-ți iau niciunul dintre simțurile. Nu
vreau să te privez de orgasm sau să te pedepsesc. Nu vreau să te
leg de data asta. Vreau doar să stau lângă tine, ca egalul tău, și să
fac dragoste cu tine.”
Din nou, se oprește. Deschid gura, dar el îmi face semn să nu

vorbesc încă.
— Și Skye?
"Da?"
„Sunt dracului...”
„Ce, Braden? Ce?"
„Mi-e frică, Skye. Al naibii de speriat și nu m-am speriat niciodată

de nimic în viața mea de adult.”
Ochii lui sunt chinuiți, iar eu mă topesc în brațele lui. Braden

Black tocmai a recunoscut vulnerabilitatea. Mie. Pentru Skye Manning.
Ceva pe care probabil nu l-a recunoscut niciodată unei alte

ființe umane, inclusiv el însuși.
— E în regulă, spun la pieptul lui.

„Nu este”, spune el. „Nu-mi place acest sentiment.”
mă trag înapoi.
„Nu mă refer la dragostea pe care o simt pentru tine. Vreau să spun doar... nu sunt
sigur că o pot exprima în cuvinte.”
Dau din cap. "Cred ca pot. Vulnerabilitatea înseamnă că nu deții

controlul. Am trecut prin același lucru acum câteva săptămâni când am
început. Este greu, dar nu este de netrecut.”
„Simt de parcă nu sunt eu însumi.”
Nu mă pot abține de un râs blând. „Băiete, știu de unde vii?”
Îmi sărută vârful capului. „Nu vreau să vorbesc

mai mult. Vreau să te duc în pat și să fac dragoste cu tine.”
Zambesc. "Bine."
Mă conduce la pat. Nu-mi ordonă să mă dezbrac
sau să-l dezbrace. Ne dezbrăcăm unul pe altul. Încet.

Metodic. Savurând fiecare centimetru nou de carne pe care îl expunem pe
celălalt, până când stăm amândoi goi. Gol și vulnerabil.
Braden mă ia de mână și o pune pe umărul lui. „Atinge-mă, Skye. Vă rog."
De atâtea ori am fost legat și incapabil să-l ating.

Cât m-am durut pentru o clipă ca asta. tremur — de fapt tremur.
Îmi trec degetele peste căldura aurie a umărului lui musculos și de-a
lungul brațului lui până la mâna lui perfectă, unde îmi împletesc degetele
cu ale lui.
Închide ochii. „Îmi doare atingerea ta, Skye. Mă doare naibii de asta.”
„Atunci de ce mă legați? De ce faci ca eu să nu pot

te atinge, cu excepția condițiilor tale?”
Cu ochii încă închiși, oftă. „Și eu mă doare pentru asta. Întotdeauna mi-am
dorit femei așa. Dar cu tine e diferit. Vreau întunericul, dar vreau și lumina.”
„Și asta te sperie”, îmi spun mai mult pentru mine decât pentru el.
El dă din cap. "Vă rog. Atinge-mă pe toți.”
Mă aplec spre el și îi sărut pieptul musculos. L-am sărutat pe al lui
buzele înainte, i-au sut pula, dar nu mi s-a permis niciodată să-l ating peste
tot. Fiecare parte frumoasă și magnifică a lui.
Penisul lui este tare și superb, ca de obicei, și, deși îmi face semn, aleg să
fac ce îmi cere. îl ating. Pur și simplu atinge-l, toate cele zece degete mele
alunecând peste carnea lui masculină maiestuoasă. Îi este cald și se înfioră la
mângâierea mea.
Dau din cap uimită că simpla mea atingere afectează
el așa, îl face să tremure și să geme încet.
Pectoralii lui sunt tari și mușchi, iar când trec peste un mamelon, acesta
se întărește sub degetul meu. Mă deplasez în jos, peste abdomenele lui de
șase pachete până la triunghiul de păr negru. Îmi împletesc degetele prin el,
evitându-i penisul, deși vreau mai mult decât orice să cadă în genunchi și să-l
sug adânc.
Mă mișc în jurul taliei lui până la spate, îi mângâi pe obrajii fundului perfect
format și apoi apăs în el în timp ce alunec încă o dată pe spatele lui până la
umeri. Îmi trec buzele peste pieptul lui și un alt fior ușor îl străbate.
Îi sărut din nou pieptul, mișcându-mi ușor buzele de fiecare dată,
până când apăs un sărut pe un sfârc.
El inspiră. "La naiba."
Îmi trec limba peste mamelon, bucurându-mă de erecția lui și

apoi închid buzele peste el și sug ușor.
Tremură din nou, trăgând o altă suflare.
„Spune-mi ce vrei”, îi șoptesc.
„Tu o faci. Vreau atingerea ta. Pretutindeni."
Îmi ridic bărbia și îi sărut buzele încet. El deschide și limbile noastre se

întâlnesc ușor pentru câteva secunde. Apoi închei sărutul și plou cu ciocănii
moi de-a lungul maxilarului lui miercuri, chicotind în timp ce miriștile lui
mă gâdilă. Mă duc apoi la gâtul lui, sărutându-l încă o dată pe umărul lat.
Acolo unde înainte îmi duceau degetele, acum buzele mele preiau
controlul, în timp ce presăr sărutări blânde peste pieptul și abdomenul lui.
Când ajung la penisul lui, îi dau capului câteva mișcări de limbă, rezultând
mai multe respirații aspirate și gemete, apoi mă îndrept în jos spre
coapsele lui cu mușchi tari. Îl explorez cu mâinile și buzele simultan,
bucurându-mă de plăcerea de a-l face pe plac.
Dându-i ceva ce nu i-a mai cerut niciodată.

Ceva pe care probabil nu a mai experimentat niciodată cu nicio altă femeie
până acum.
Și simt puterea.
Putere în faptul că vrea atingerea mea.
Puterea în predarea lui față de mine.
Deci, din punct de vedere tehnic, nu este o predare, pentru că vom

face dragoste unul cu celălalt, dar pentru Braden? Este o renunțare la
controlul lui.
Acest lucru trebuie să fie enorm pentru el. Nu e de mirare că e speriat.
E la fel de speriat ca și mine când i-am renunțat prima dată la control.
Și acum e rândul meu.
Rândul meu să preiau controlul. Nu doar peste corpul lui pentru astea
câteva momente prețioase, dar peste viața mea. Este timpul să o descoperi pe Skye
Manning.
Voi începe aici. În această cameră de hotel cu bărbatul pe care-l iubesc.

Capitolul cincisprezece
Călătoresc pe coapsele lui, peste genunchi, pe picioarele lui până la

picioarele goale, atingându-l, sărutându-l, mulțumindu-l.
Apoi mă ridic, îmi împletesc ambele mâini cu ale lui și îl conduc la pat.
Da, eu îl conduc.
Corpul lui magnific este al meu în seara asta. Toate ale mele, la fel ca
al meu este al lui. — Ești atât de frumos, Braden, spun eu pe nerăsuflate.
„Nimeni nu mi-a mai spus asta până acum.”
Nu pot să nu chicotesc. „Probabil pentru că nu îi lași să vorbească.”
El zambeste. Zâmbetul pe care l-am văzut în seara asta la cină. Zâmbetul

acela pe care îl văd atât de rar. El lasă o parte din el însuși afară cu mine în
seara asta, o parte pe care o ține prinsă înăuntru. Încă nu știu de ce face
asta, dar sunt onorat că mi-l împărtășește.
Ceea ce înseamnă că îi datorez la fel. Trebuie să aflu de ce legarea

gâtului și controlul respirației sunt atât de importante pentru mine, astfel
încât să le pot împărtăși cu el. Fă-l să înțeleagă.
„Touch”, spune el. „Dar în ceea ce privește frumusețea, nu sunt nimic

în comparație cu tine. Ești drăguță, Skye, și nu doar pe dinafară.”
"Da, știu. Sunt o provocare.”
„Asta face parte din asta, dar mergi mai adânc decât atât și știi asta.”
Căldura mă învăluie. "Mulțumesc. Nu sunt sigur că cineva mi-a făcut

vreodată un compliment mai profund.”
"Sunt serios. Da, mă faci sălbatic, uneori până la mânie.

Dar pentru că ești atât de provocator.”
— Te provoc, nu?
„Doamne, da.”
"Este bine sau rău?"
„Sunt ambele.” Se ridică și mă răstoarnă pe spate. "Randul meu
să te ating peste tot.”
Gem încet. „Te rog, Braden. Te rog atinge-mă.”
Începe din vârf, sărutându-mă ușor pe frunte. Este un sentiment aproape
hrănitor, de parcă ar verifica dacă am febră.
Cu toate acestea, nu este hrănitor în același timp. Este senzual pentru că este
Braden — bărbatul pe care îl iubesc și care mă iubește înapoi.
Mi-am lăsat ochii să se închidă, iar apoi buzele lui îmi ating pleoapele în
cea mai blândă mângâiere.
Îmi sărută ochii. Un lucru atât de minor, dar mă năuci. Peste tot îmi erup
pielea de găină, iar miezul îmi pulsează de o nevoie dureroasă.
Cum voi supraviețui asta? Braden mă sărută și atingând peste tot când am
nevoie de el în mine, să mă dracui?
Oftez în timp ce el își mișcă buzele pe linia maxilarului meu în timp ce îmi
ține sânii în același timp. Degetele îmi tachinează sfarcurile, apoi el le ciupește.
Îmi ridic șoldurile cu un geamăt. Mă sărută acum pe gâtul ăla sensibil, iar eu
tremur.
„Doamne, ești frumoasă”, spune el pe pielea mea.
฀ oldurile mele se ridică din nou. Căutându-l. Atingerea lui. A lui
limbă. Degetele lui. penisul lui.
Dar nu voi renunța la asta. Oricât de mult am nevoie de el în mine,
Vreau să experimentez atingerea lui. Mângâierea lui supremă.
Își periază mâinile pe părțile mele până la șolduri, care

își pune gura la țintă cu sfarcurile mele.
„Te rog, Braden.”
"Spune-mi ce vrei."
„Sfarcurile mele. Suge-mi sfârcurile.”
Își aruncă limba peste unul, făcându-mă să sufle, apoi o suge ușor.
Și îmi trece prin cap. A întrebat ce vreau ! O senzație atât de ciudată,

venită de la Braden.
Vreau doar să stau lângă tine, ca egalul tău, și să fac dragoste cu tine.
Atat de frumoase cuvinte.
Mi-e dor de îndoire?
Da, un fel. Probabil că este și el. Dar acesta este ceva ce noi
amândoi vor și are meritele ei. Multe merite, de fapt.
„Te iubesc atât de mult, Skye”, spune el, după ce eliberează mamelonul.
„Doamne, și eu te iubesc.”
„Sânii tăi sunt atât de superbi.”
Nimic din ce nu a spus înainte, dar în vocea lui profundă care sună
puțin fără suflare acum, este complet diferit de felul în care a spus-o
înainte cu acea voce întunecată și poruncitoare.
Darken Braden nu a plecat. Știu asta din instinct. E doar în pauză. El se

va intoarce. Se va întoarce când voi putea să-i răspund
întrebare.
Și îi voi răspunde la întrebare.
Îmi voi găsi adevărul și îl voi împărtăși bărbatului pe care îl iubesc.

Alunecă de la sânii mei până la burtă, cufundându-și limba în buricul meu în
timp ce mă prinde de șolduri. Apoi mă răstoarnă ca o clătită și își alunecă limba
între obrajii fundului meu.
„Mmm”, geme el. "A mea. Fundul ăsta e al meu.”
Braden întunecat. îl recunosc. Dark Braden s-a întors,
și el vrea fundul meu.
Apoi, aproape ca și cum și-ar da seama ce face, alunecă în jos, sărutându-mi
spatele coapselor și făcându-mă să tremur. Îmi sărută și mângâie până la picioarele
mele, apoi îmi sărută fiecare deget de la picioare și își alunecă limba între ele.
Nu am știut niciodată că picioarele mele sunt atât de sensibile.
Mă întoarce încă o dată, de data aceasta puțin mai blând,
iar apoi îmi întinde picioarele.
"Atât de frumos. Pasarica ta este umeda pentru mine.”
„Doamne, da.”
„Am vrut să merg încet. Pentru a face dragoste adevărată, dar am nevoie de
tine, Skye. Se urcă înainte și își înfige penisul în mine. "Am nevoie de tine acum."
Asa plin. Atât de complet. Închid ochii, a฀ teptându-mă să-i ordone să se
deschidă. Nu o face, dar le deschid oricum și îi întâlnesc privirea de foc.
Ochii lui sunt plini de nevoie și pasiune. Plin de iubire.
Și sper că, în timp ce mă uit în ei, el va vedea același lucru în mine

proprii.
Pentru că simt toate astea. Pofta. Nevoie. Pasiune. Dragoste. Atât de naibii
multa dragoste.
El coboară încet spre mine până când buzele noastre se ating. Apoi
limbile noastre și apoi gemetele blânde din fiecare gât, ale lui cu o octavă mai jos
decât ale mele. Este muzică, o melodie discordantă născută din pasiunea noastră.
Îmi dau seama, în acest moment, că nu am făcut niciodată dragoste cu niciun
bărbat în afară de Braden Black. Și deși această dată este diferită, celelalte ori cu
el nu au fost mai puțin să facem dragoste.
A face dragoste nu este despre actul sau cum o faci. Este vorba despre
dragostea pe care o simți în inimă și în suflet pentru partenerul tău.
Braden își mărește ritmul împingerilor și știu că va veni. Sunt aproape de
mine, nu din cauza frecării pe care o tânjesc de obicei, ci din cauza trupurilor
noastre care vibrează împreună în sincronie perfectă.
„Skye”, spune el, „am să vin. Vino cu mine.

Vă rog."
Ca întotdeauna, la îndemnul lui, corpul meu răspunde și am izbucnit într-un
punct culminant zdrobitor.
Niciodată nu-mi iau privirea de la a lui. Îmi înconjoară brațele în jurul lui, îi
cobor capul spre al meu și îl sărut în timp ce avem orgasm împreună. Îmi trec
degetele prin părul lui mătăsos, îmi alunec mâinile în jos peste umerii lui și apoi
în jos pe spatele lui până la el.
fundul, apucându-l și împingându-l mai mult în mine.
Pentru o clipă, în timp ce punctul culminant mă face să mă ridic, nu știu unde
se termină și încep. El este eu și eu sunt el și întreaga lume suntem noi.
Și știu că sunt cu adevărat acasă.
Când orgasmele noastre se potolesc în sfârșit, el se retrage și se rostogolește
pe spate, cu un braț peste frunte.
Mă umple de bucurie. Bucurie amestecată cu dragoste amestecată cu pace.

Încă nu mi-am dat seama totul, dar o voi face. Eu trebuie. Pentru
Braden și pentru mine.
Pentru noi.
Capitolul șaisprezece
„Stai”, spune el încet, cu ochii închiși.
"Nu pot."
"Vă rog."
Braden nu spune aproape niciodată te rog, dar a spus-o de mai multe

ori în seara asta. Vreau sa stau. Vreau să dorm în brațele lui și să mă
trezesc împreună. Faceți dragoste pasională de dimineață - genul în care
respirația de dimineață și capul de pat nu contează.
Dar chiar dacă sunt acasă cu Braden, sunt și în mine

orașul natal și trebuie să fiu respectuos față de părinții mei.
Îi sărut buzele ușor. „Vreau să rămân mai mult decât orice, dar nu pot.
Sper ca întelegi."
El dă din cap. „O să te conduc în jos.”
Râd în hohote. „Braden, Liberty, Kansas este cel mai sigur

loc în lume.”
"Nu contează. Oricum te voi duce în jos.” Se ridică, își trage pantalonii
înapoi și își pune picioarele goale în pantofii rochii. Își apucă cămașa și
nasturii câțiva nasturi.
Omule, arată sexy. Doar nenorocit și sexy.
Mă îmbrac și eu în grabă și părăsim camera de hotel.
„Vrei să vii la micul dejun dimineața?” Întreb. „Veți primi o cafea mai
bună de la mama mea decât la Sunrise.”
Mă sărută ușor pe obraz. "La ce oră?"
— Pe la opt, cred. Mama și tata se trezesc cu

păsări, dar nu voi fi pregătit pentru vizionare publică până la opt.”
"Bine. Voi fi acolo."

"Pot sa te iau eu."
"Este în regulă. Voi ajunge acolo.”
Zambesc. „Bine, Braden. Mulțumiri."
"Pentru ce?"
"Pentru seara asta. Pentru că mi-ai spus puțin despre copilăria ta.
Pentru…"
El își ridică sprâncenele.
„... totul,” termin.
„Te iubesc, Skye”, spune el. "Încerc."
„La fel și eu. Noapte bună.”
…
Chiar dacă tânjesc să fiu în brațele lui Braden, dorm mai bine decât am
făcut-o de multă vreme. Mă trezesc revigorată și simțindu-mă în viață.
Braden și cu mine vom rezolva lucrurile. sunt sigur. Dar el nu este

singura mea problemă. Încă trebuie să-mi rezolv prietenia cu Tessa. E o oră
mai târziu în Boston, așa că o pot prinde în drum spre serviciu. Îmi iau
telefonul și dau un apel.
"Bună! Aceasta este Tessa. Sunt fie la alt apel, fie plecat
clubing! Lasă un mesaj și te sun imediat.

Sau ori de câte ori am chef!” Apoi un chicot.
suspin. Nu prea vreau să las un mesaj, dar ea va vedea

numărul meu și știu că am sunat. Trebuie să las ceva.
„Hei, Tess, eu sunt. Sunt o săptămână la părinții mei. Trebuia doar să

scape. Mi-e dor de tine. Sună-mă, bine? Să rezolvăm asta.”
Nu mesajul meu cel mai elocvent, dar cred că mi-am înțeles punctul de
vedere. Mă îndrept spre duș. Este șapte și Braden va fi
aici într-o oră.
După duș, merg la bucătărie, unde e mama

lucrând la niște coji de plăcintă.
„Dimineața, scumpo.”
"Buna mama. L-am invitat pe Braden la micul dejun la opt. Sper că e

în regulă.”
"Desigur. O să fac niște turnover-uri de mere cu câteva din

această crustă. Îi va plăcea asta?”
„Este un fel de tip cu slănină și ouă, dar cred că îi va plăcea.”
Ea râde. „Poate să bea și slănină și ouă. Avem destule.”
"O sa o fac."
„Nu fi prost. Sunt fericit să o fac. Mie și tatălui tău îl place foarte mult,
Skye.”
Cum să nu ei? A fost uimitor aseară. Mai prietenos decât l-am văzut
vreodată. „Si eu da. Dar... nu suntem de fapt împreună acum. Sper să
putem repara.”
„Sunt sigur că poți. Este norocos să te aibă.”
Buzele mi se curbesc într-un zâmbet. "Asa crezi?"
"Bineinteles ca da."
„Mama…?”
„Hmm?”
suspin. Discuția mea cu Braden de aseară mi-a adus în minte amintiri

peste care nu le-am depășit niciodată. „Ce s-a întâmplat între tine și tata
în acele luni când aveam șapte ani?”
„Skye...” Ea șterge făina de pe mâini pe ea

șorț și se întoarce să se uite la mine.
"Vă rog. Sunt adult acum. Mă descurc."
Ea oftă. „De ce trebuie să repetați toate astea?”
— Am folosit porțelanul bun aseară, spun eu absent.
"Da. Asa de?"
„Îmi amintesc că am spart o farfurie odată și în ziua aceea...” Deschid

ușa frigiderului și mă uit în ea, fără să caut nimic anume. „Încerc să-mi dau
seama de unele lucruri.”
„Închide frigiderul”, spune mama. „Risipești electricitate.”
Râd încet. Deci ca mama mea. Închid ușa și îi întâlnesc privirea.
„Nu-mi place să mă gândesc la acele zile”, spune mama.
„Știu asta și îmi pare rău. Dar înseamnă foarte mult pentru mine.”
Se întoarce la crusta ei, luând sucitorul.

"De ce? De ce ar trebui să însemne ceva pentru tine? Ai fost un copil.”
„Pentru că este important pentru mine.”
Mama taie triunghiuri mari în crusta de plăcintă întinsă, părând

intenționată să nu se mai uite la mine. „Am pus asta în pat cu mult timp în
urmă. Nu m-ai întrebat despre asta de ani de zile.”
„Din primul an de liceu, imediat după ce tu și tata v-ați certat. Amintesc."
Ea pune umplutură pe unul dintre triunghiuri și îl sigilează.

„Nu are nimic de-a face cu tine.”
Iritația se fierbe prin mine. "Cum poți spune că? Sunteți părinții mei.
Când unul dintre voi pleacă pentru trei luni, și
alții își petrec mult timp plângând, desigur că are legătură cu mine.”
„Vreau să spun că nu a fost vina ta.”
„Nu am crezut niciodată că este. Dar m-a afectat și, așa cum am spus,
încerc să-mi dau seama de unele lucruri.”
Mama își alunecă turnover-urile pe o foaie de prăjituri și deschide ușa

cuptorului. "Ce fel de lucruri?"
„De ce sunt așa cum sunt.”
— Ești o tânără inteligentă și generoasă, Skye.

Stii cine esti."
Ea nu înțelege și nu știu cum să explic mai bine fără să menționez

incursiunea mea în BDSM, iar asta nu se întâmplă.
Hei, mamă, am vrut ca iubitul meu să mă lege de gât și să mă sufoce,

dar a refuzat.
Da. Chiar nu se întâmplă.
Acest lucru nu ajunge nicăieri. — Nu contează, mamă.
Închide ușa cuptorului și își șterge fruntea, lăsând o pată de făină pe

sprânceana stângă. „Credeam că ai lăsat asta să treacă cu ani în urmă.”
„Nu l-am lăsat niciodată să plece. Am încetat să mai întreb.”
Se întoarce la crusta ei de plăcintă și mai taie câteva triunghiuri pentru

turnover-uri. „Trecutul este trecutul. Nu folosește la nimic să-l revedeți.”
„Nu este adevărat”, spun eu. „În terapie...”
Se întoarce brusc și îmi întâlnește privirea. „Ești în terapie?”
"Nu. Nu în prezent, dar nu am exclus asta.”

Paloarea ei se albește. Mă în฀ epenesc în scaun. Pentru o clipă eu

mă întreb dacă e pe cale să leșine.
„Ce e în neregulă cu terapia, mamă?”
„Nimic, desigur. Nimic. Dar ești un succes, dragă. Mereu mi s-a părut
fericit.”
Aparenta aversiunea mamei pentru terapie mă deranjează. Ce

se intampla exact?
„Sunt destul de fericit, dar nu despre asta se referă întotdeauna terapia,

mamă. Sunt unele lucruri pe care nu le înțeleg despre mine. Lucruri pe care
vreau să le înțeleg.”
"Oh Doamne." Ea umple rapid aluatul cu mere și le aruncă pe o altă

foaie de biscuiți unsă. Apoi se așează lângă mine. „Speram să nu se întâmple
asta.”
În mine se strânge teama. "Ce vrei sa spui?

Nu mă vrei la terapie?”
„Nu, nu asta vreau să spun. Dacă ai nevoie de terapie, eu

cu siguranță te vreau în terapie. Am sperat mereu...”
„Ce spera? Despre ce vorbim mai exact aici?”
Își mușcă buza inferioară. „Unde crezi că tatăl tău

a mers pentru acele luni?”
"Sincer? Presupun că a avut o aventură.”
"Oh?" Mama ridică capul. E surprinsă?
„Dacă îmi spui doar, voi ști.”
Ea scutură din cap. "Nu pot."
"Pentru numele lui Dumnezeu-"
Sar la sonerie.
Braden. Braden este aici, tocmai când fac eu

avans cu mama mea. Ma ridic sa raspund la usa. „Asta nu s-a terminat”,

îi spun. „Nu prea mult. Pleacă în seara asta pentru a merge la New
York, dar eu sunt aici pentru tot restul săptămânii.
Braden nu zâmbește când deschid ușa, dar pare relaxat, ceea ce

este un lucru bun.
„Bună dimineața”, spune el în timp ce intră. Mă sărută

castă pe obraz.
"Buna dimineata. Mama mea are un răsfăț pentru tine. Cifra de

afaceri cu mere de casă.”
El inspiră. „Asta miros? Sună delicios.”
„Plus slănină și ouă. Și cafea tare.”
"Perfect." Mă urmărește în bucătărie. „Bună dimineața, Maggie.”
Mama își lipește un zâmbet pe față, deși nu este

păcălindu-mă. Ceva a înnebunit-o.
„Bună dimineața, Braden”, spune ea. „Vă rog, luați loc. Îți aduc o
ceașcă de cafea. Smântână și zahăr?”
„Doar negru. Mulțumesc."
Mama pune o ceașcă în fața lui. „Numerele de afaceri vor fi

eliminate în cinci minute. Cum îți plac ouăle?”
„Scrambled”, răspundem Braden și cu mine la unison.
„Este amestecat.” Se întoarce la aragaz și ia patru
ouă din cutie.
Simt că stau pe un bloc de gheață. Ce mi-au ascuns părinții în toți

acești ani? Dar lângă mine stă Braden, bărbatul pe care-l ador, arătând
delicios în blugi și un nasturi albastru, de culoarea exactă a ochilor lui.
Sunt plin de ambivalență. Corpul meu nu știe cum să reacționeze.
Apropierea lui Braden mă încălzește, mă face să mă simt toată moale înăuntru.
Dar discuția mea cu mama mă face frig, gata fie să lupt, fie să iau zborul.
Poate că tatăl meu nu a avut o aventură. Asta ar trebui să mă mulțumească.
Dar tot ce știu cu adevărat este că mama trebuie să discute cu tatăl meu înainte
de a-mi spune ceva.
Ceea ce mă face să cred că nu poate fi decât rău.

Capitolul șaptesprezece
„Când zburați?” Îl întreb pe Braden când ne-am curățat amândoi farfuriile

pentru micul dejun.
— Până la cinci seara, am o mașină care mă întâlnește la hotel la două

și jumătate.
"Bine. Ce ai vrea să faci până atunci?”
Privirea lui arde în mine.
Da, știu răspunsul.
„Nu aici”, spun pe sub răsuflarea mea, deși nu trebuie să fiu atât de
precaută. Mama a scăpat din bucătărie imediat ce a servit micul dejun. E
speriată într-un mod major. Nu sunt sigur că am mai văzut-o așa.
Cu excepția poate…
Imagini fragmentate îmi plutesc prin cap. Mama mea. Tatăl meu. Pe
mine. Dar sunt ca niște puzzle-uri cărora le lipsește acea piesă esențială
care rămâne evazivă, indiferent cât de mult aș căuta-o.
„Arată-mi în jur”, spune Braden.
"De ce? Ai văzut casa. Și lanurile de porumb sunt uriașe,

dar dacă vezi un acru, le-ai văzut pe toate”.
Se întinde spre mine, trecându-mi un deget peste antebraț.

„Arată-mi o anumită parte din ea.”
"Ce parte?"
„Partea în care te-ai pierdut.”
Din nou stau pe acel bloc blestemat de gheață. Nu m-am aventurat

niciodată atât de departe în câmp după acea perioadă. Nu m-am gândit la
asta de mulți ani, cel puțin nu până când i-am spus povestea lui Braden
acum câteva săptămâni.
Dar poate că acest lucru este important. Poate că trebuie să înfrunt

acea parte din mine pentru a înțelege celelalte părți. Eu inghit. "În regulă.
O sa te duc acolo."
Sunt adult acum. Nu am șapte ani. Sunt mai înalt decât porumbul și
chiar dacă nu sunt, Braden cu siguranță este. Nu ne vom pierde.
El îmi atinge mâna. „Ești speriat.”
„Nu tocmai speriat. Puțin teamă.”
"De ce?"
"De ce crezi?"
— Nu te-ai întors niciodată acolo, nu-i așa?
Am ochii mari. „De unde ai știut asta?”
„Ai devenit rigid. Încordat la un simplu gând.”
— Poți să spui asta uitându-te la mine?
"Desigur. Te cunosc, Skye. Uneori cred că te cunosc mai bine decât

te cunoști pe tine însuți.” Se uită spre intrare și apoi coboară vocea.
„Trebuie să-mi cunosc partenerul. Trebuie să-i pot citi corpul când nu
poate să-mi vorbească. Face parte din stilul de viață. O parte din modul
în care te țin în siguranță.”
Cuvintele lui îmi dau speranță. „Ne vom întoarce vreodată acolo,
Braden?”
„Sper,” spune el, „pentru că nu cred că pot exista

fără acea parte a vieții mele.”
„Vrei să spui că noaptea trecută nu a însemnat nimic pentru tine?”
„Aseară a însemnat totul pentru mine. A fost complet nou pentru

mine și mi-am dorit-o cu tine. Dar nu pot nega că încă tânjesc partea mai
întunecată a sexului. Mereu voi. Și dacă tu și cu mine nu putem merge
acolo, mă tem că nu avem viitor pentru noi.”
Tristețea mă cuprinde. — Putem merge acolo, Braden.

Tu ești cel care a oprit-o, nu eu.”
"Adevărat. Dar atâta timp cât ai această nevoie – pentru legarea gâtului
– nu pot fi cu tine. De aceea am nevoie să-ți dai seama de ce vrei asta. Doar
așa putem face față, dar până nu știi motivul din spatele acestei nevoi, vei
dori întotdeauna ceva ce nu ți-l pot oferi. Și asta nu este o modalitate de a
începe o relație. Să începem un viitor împreună.”
„Cum poate să nu existe viitor? Ne iubim."
Îmi prinde obrazul, trecându-și degetul mare peste buza mea de jos.
„Dragostea nu este întotdeauna suficientă, Skye.”
"Dragostea invinge tot."
„Ești mai bun decât un clișeu”, spune el. „Ești mai deștept decât atât.”
Dau din cap. Nu pot lupta cu adevărul cuvintelor lui. Iubirea nu cucerește
întotdeauna totul, oricât de puternică ar fi. Indiferent de motiv, nu mă va
lega de gât. Și din orice motiv, am nevoie de el.
— Îți voi răspunde la întrebare, Braden, spun. „De aceea am venit aici.
Pentru a înțelege chestia asta. Dar când răspund la al tău, mă aștept să-i
răspunzi pe al meu. Vreau să știu de ce este limita ta grea.”
El dă din cap. „Întotdeauna am intenționat să fac.”
„Atunci te voi ține de asta.”
…
Curtea noastră este mare, iar unul dintre câmpurile noastre iese în sus,
despărțit de garduri din zale. Este, desigur, domeniul în care m-am rătăcit.
Nu mi sa permis niciodată să merg nicăieri în apropierea
alte câmpuri, deoarece nu există acces din casă.
Inspir profund, dorind ca inima mea să rămână stabilă. Vrea să concureze,
dar nu o voi lăsa. Dacă nu îmi pot controla corpul, ce pot controla? Nu prea
mult.
Îl conduc pe Braden la poarta din zale din partea îndepărtată a curții.
— Aici ai intrat în lanul de porumb? el intreaba.
"Da. Poarta era deschisă.”
„Ai știut să deschizi poarta?”
„Da. Dar nu am făcut-o niciodată.”
„Ai avut voie să intri pe teren?”
Dau din cap. „Atâta timp cât mama era în apropiere și atâta timp cât eu
nu a mers prea departe.”
„Dar în ziua aceea, ai intrat.”
„Da. Eu urmăream o mantis rugătoare, îți amintești?
"Dreapta. Ți-au plăcut bug-urile.”
Zâmbesc la amintire. „Nu am fost niciodată o fată feminină. M-am jucat
în noroi. Nu am purtat niciodată rochii decât la ocazii speciale. Nici măcar nu
m-am machiat până în ultimul an de liceu.”
„Ai ajutat cu agricultura?”
„Nu agricultura propriu-zisă, nu. Dar am ajutat-o pe mama să se usuce și
pot porumb toamna. Am ajutat-o la târgurile ei de meșteșuguri și la copt.

Genul ăsta de chestii.”
— Ai vrut vreodată să ajuți la câmp?
Eu dau din cap vehement. „Nu după ziua aceea.”
"Bine. Unde ai plecat de aici?”

arăt. „Vezi acea postare în depărtare?”
„Da.”
„Acolo era cândva sperietoarea. Acolo mi-am lovit

cap și m-am doborât.”
„Asta e destul de departe pentru un copil mic.”
„Crede-mă, mi s-au părut kilometri, mai ales când tu

nu pot vedea peste tulpinile de porumb.”
Se uită în jur. „Mantisele rugătoare sunt verzi, nu?”
„Da.”
Își încrețește fruntea. „Cum naiba ai putut să-l gonești aici? Nu s-a
amestecat cu tulpinile?”
"Nu chiar. Este o nuanță diferită de verde.”
„Ah”, spune el. „Ochiul fotografului tău”.
„Presupun că da. Mama m-a întrebat de fapt același lucru odată ce

am venit și i-am spus ce fac. Pentru mine, verdele sunt total diferiti.”
Am dat o respirație. Mă simt mai bine. Vorbirea ajută.
"Total diferit?" spune Braden, cu o sprânceană înclinată.
"Bine. Subtil diferit. Dar văd diferența.”
Braden mă apucă de mână. „Ești rece ca gheața.”
„Sunt? Credeam că mă simt mai bine.”
"E în regulă. Nimic nu te va răni.”
— Pentru că mă vei proteja, nu?
„Întotdeauna”, spune el, „dar nu ai nevoie de mine să te protejez

Aici."
"Știu." Mi-am sufocat un râs. "Glumeam."

„Știu că ai fost. Îți dai seama că folosești umorul când ești nervos?”
„Eu?”
"Tu faci."
Mergem pe poteca arat, îndreptându-ne din ce în ce mai departe,

spre vechiul stâlp de sperietoare. Se pare că nu ne apropiem, totuși,
până când nu iese din pământ și mă oprește în loc. Rezist nevoii de a
striga surprins.
„Iată-ne”, spune Braden.
"Da."
— Ia locul ăsta înapoi, Skye.
"Ce vrei să spui?"
"Iată-l. Este un stâlp vechi. Nimic nu vă poate face rău aici. Așa
că ia-o înapoi. Luați înapoi puterea pe care ți-a furat-o cu toți acești
ani în urmă.”
„Ai făcut vreodată așa ceva?” Nu pot să nu întreb.
„Nu este vorba despre mine. E despre tine."
„Dar ai...”
„Nu ai idee ce a trebuit să iau înapoi în viața mea.”
„Vrei să spui...”
— La naiba, Skye. Trebuie să fii mereu atât de obstinat?”
Am scăpat un râs nervos. „Nu de asta mă iubești?”
El dă din cap. "Doamne ajuta-ma. Ai parțial dreptate.”
Zambesc. Un fel de. — Înțeleg ce încerci să faci, dar

Nu trebuie să iau asta înapoi, Braden. Nu mă sperie.”
„Nu-i așa?”
"Nu. Recunosc că sunt reticent să vin aici, dar acum sunt bine. Într-
adevăr."
Nu mint. Inima mea bate normal, iar pielea mea

nu mai este răcită. Sunt bine.
„Atunci poate te înșeli.”
"Despre ce?" Întreb.
„Poate că nu asta a dat naștere nevoii tale de control.”
„Nu, asta este”, spun eu. „Totuși, până când am ajuns aici, nu mi-am
dat seama că acest loc nu este ceva care să-mi împiedice viața.
În plus, am renunțat la control. Pentru tine. Tine minte?"
"Ai făcut. Sau mai degrabă poți crede că ai făcut-o.”
"Ce vrei să spui?"
„Sentimentul scăpat de sub control este legat de anxietate. Așa te

simți când pierzi controlul într-o situație. Probabil așa te-ai simțit când te-
ai pierdut aici cu toți acești ani în urmă.”
Dau din cap.
Îmi amintesc atât de viu când a pus situația în acele cuvinte. Inima
îmi bătea, frica curgând prin mine. Picioarele mele încercând să fugă, dar
se împiedică, iar apoi stâlpul s-a ridicat exact ca azi, rupându-mi calea.
Lovindu-mă în cap.
Apoi trezindu-ma in pat.
„Dar”, continuă Braden, „așa te simți când ești

nu controlezi acum?”
Este? „Nu”, răspund eu. "Nu chiar."
— Deci vezi, Skye, nevoia ta de control nu este chiar cine

ești deloc, nu-i așa?”
Are dreptate? Așa am putut să cedez atât de ușor în fața măiestriei

lui?
„Eu... nu știu.”
„Ceea ce definiți ca fiind un ciudat al controlului este de fapt doar o

preferință. Preferi să poți gândi clar. De aceea nu te îmbăți.”
"Crezi?"
"Este posibil. De fapt, dorința ta de a renunța la controlul asupra mea

în dormitor poate fi pentru că e frumos să nu trebuiască să te gândești
uneori. Este frumos să lași pe altcineva să fie la conducere.”
El are dreptate.
Are exact dreptate.
„Tessa spune că nu îmi las părul în jos suficient.”
„Se pare că ai dezamăgit cu mine.”
„Da, da… De fapt…”
"Ce?"
Spune-o. Doar spune-o. „Vreau să o dezamăgesc mai mult decât ești

dispus să mă lași.”
"Este adevărat."
"Deci ce facem acum?"
— Trebuie să-ți dai seama singur, Skye. Nu te pot ajuta.”
„Dar tu doar...”
„Am avut noroc doar cu o bănuială. Controlul cel mai autoproclamat

ciudații nu sunt de fapt ciudați de control. De exemplu, nu microgestionați.”
"De unde ฀ ti฀ i?"
„Addison nu te-ar fi lăsat.”
Nu greșește. „De când ai crescut-o...”
"Bună încercare." Buzele îi tremură, de parcă ar încerca să nu râdă.

„Nu vorbim încă despre mine.”
suf. "Amenda."
„De asemenea, nu te-ai schimbat pe tine însuți sau situația ta pentru mine.”
"Nu aș face niciodată asta."
„Tocmai acesta este punctul meu de vedere. Ești cine ești. Nu te

schimbi pentru a controla situația.” El face o pauză. Apoi, „Să te întreb
ceva”.
"Bine."
— Ai fost atras de mine de la început?
"Desigur."
„Un adevărat ciudat al controlului ar fi încercat să-mi gestioneze

impresia despre ea. Nu ai făcut asta.”
Îmi înclin capul. E pe ceva? Vreau să aud mai multe.
— Ai vrut să te culci cu mine în prima noapte?
"Desigur!"
„Dar nu ai făcut-o.”
„Nu, eu...”
"Intelegi ce vreau sa spun?"
„Dar eu controlam situația.”
„Nu, nu ai fost. Ai renunțat la ceva ce ai vrut

ai fi putut avea. Cum se controlează asta?”
„A fost... A fost prea devreme.”
„După cine?”
Buna intrebare. "Nu știu. Conform regulilor pe care mi le-am

stabilit în capul meu?” Râd nervos.
„Bingo. Aceasta este iluzia ta de control – acele reguli din capul

tău. Dar nu asta face un adevărat ciudat al controlului. Tu
controlează-te doar pe tine. Un ciudat de control preia controlul pe alții.”
îmi scap maxilarul. Cuvintele lui au un sens ciudat.
„Ce ai câștigat controlându-te?” el intreaba.
"Nimic. Adică te-am făcut să aștepți, cred.”
"Ai făcut. Ne-ai făcut pe amândoi să așteptăm ceva

dorit. Dar tu stii ce?"
"Ce?"
„Nu m-am îndoit niciodată că vei veni în patul meu. Și eu niciodată

mă îndoiam că în cele din urmă îmi vei ceda.”
Îmi înclin capul. — Ai spus că sunt o provocare.
„Da, și ai fost. Tu esti. Dar nu mă dau niciodată înapoi de la o

provocare și nu există un lucru pe care să-l fi făcut după ce să nu fi
primit.”
„Deci spui…”
„Spun că există un singur adevărat maestru al controlului în picioare

aici, Skye, și nu ești tu.”
Capitolul optsprezece
Vocea lui Braden s-a întunecat din nou, iar genunchii îmi slăbesc.
Oricât de minunat a fost noaptea trecută, mereu îmi voi pofti

partea mai întunecată în dormitor... și, din fericire, la fel va fi.
„Dacă aș spune că vreau să te trag chiar acum, Skye? Chiar aici,

împotriva acestui stâlp care te-a speriat cu atâta vreme în urmă. Mi-ar
plăcea să te legam la ochi, să te leg de ea și să te iau din spate tare și
repede, forțându-te să stai liniștit tot timpul.”
Nici nu trebuie să mă gândesc la răspunsul meu. „Aș zice să o faci.”
Geme. „Nu ai idee cât de mult vreau.”
„Nimeni nu te oprește din ce să văd.”
"Doar tu."
fac ochii mari. „Nu ți-am spus doar să o faci?”
„Ai făcut-o, iar eu sunt tentat.” Mă apucă de mână și o duce la

umflătura fermă de sub talie. „Simți ce-mi faci? Ce-mi faci mereu?”
Dau din cap, tremurând.
„Dar dacă ne întoarcem acolo – înapoi în acel loc pe care îl dorim

amândoi – tot vei dori lucruri pe care nu ți le pot oferi. Până nu-mi poți
spune de ce vrei acele lucruri, nu pot merge acolo.”
„Pot trăi fără el.” înghit.
"Poti tu?"
„Pentru numele lui Dumnezeu, Braden, am trăit fără toate acestea

în primii douăzeci și patru de ani din viața mea. Am mai avut relații
sexuale. Relații sexuale satisfăcătoare.”
El își înfășoară brațele în jurul meu, ținându-mă de sperietoare

post. „La fel de satisfăcător ca al nostru?”
Corpul meu este jeleu. Jeleu total. O să-i cedez cum vrea el chiar acum.
"Ei bine, nu. Dar asta pentru că te iubesc. Nu i-am iubit pe niciunul dintre
ei.”
„Este singurul motiv?”
Nu raspund imediat. În schimb, mă întind înainte, strâng

și freacă-i erecția.
Îmi îndepărtează mâna. — Încetează, Skye.
„Amândoi ne dorim asta.”
„Asta nu contează.”
"De ce? Pot trăi fără sufocare, bine?” Gâfâi în sus un suspine. „Nu știu
de ce mi-a vorbit atât de mult. Poate dacă aș ști de ce nu vei...
Își pune degetele peste buzele mele. „Cunoscând povestea mea

nu o va schimba pe a ta.”
"Dar-"
„Nu va fi și nu ar trebui.”
nu raspund.
„Locul ăsta nu te mai sperie.”
"Nu." Îi aduc un zâmbet răutăcios. „M-ar speria

mai puțin dacă m-ai tras aici.”
El îmi atinge obrazul. "Bună încercare. Să ne întoarcem acum. Îți voi

cumpăra prânzul în oraș și apoi trebuie să mă îndrept spre New York.
"Îmi va fi dor de tine."
"Si mie imi va fi dor de tine. Fă-ți puțin timp pentru tine. Aș dori
pentru a putea răspunde la întrebarea mea când te vei întoarce la Boston.”
Dau din cap. — O voi face, Braden. I฀ i promit."
Este o promisiune pe care sunt hotărât să o țin.
…
După un prânz delicios cu paste la Luigi's, drumul lui Braden a venit după el
și a plecat. Am stat pe strada principală, în fața
hotel de cărămidă roșie și am urmărit mașina până când nu a mai fost

vizibilă.
Speranța îmi umple inima. Putem rezolva asta. Știu că putem acum,
pentru că știu că el își dorește asta la fel de mult ca mine. Trebuie doar să-i
dau un răspuns la întrebarea lui. Mă plimb pe Main Street câteva minute,
admirând obiectivele turistice. Au trecut doi ani de când sunt aici și, deși
încă arată ca un orășel din anii 1950, observ o mică schimbare. Ceea ce era
înainte Biroul de Avocatură Tabor Brooke are acum un alt chiriaș.
Rosa Brooke, terapeut de familie. fiica lui Tabor Brooke.
Hmm.
O cunosc pe Rosa. Ea și cu mine am mers împreună la liceu. Era o

oră฀ eană. Unul dintre oamenii frumoși și o majoretă, dar a fost întotdeauna
drăguță cu mine, în ciuda faptului că eram un copil rural.
Poate că ar fi dispusă să discute despre... problema mea.
Îmi adun curajul și trec prin intrare.
Un mic birou se află între două uși închise. "Pot sa ajut

tu?" întreabă recepționera.
suspin. "Nu." Mă întorc.
Apoi, aproape la fel de repede, mă întorc la ea. "Îmi pare rău. eu

nu ai programare.”
"Domnul. Brooke nu este astăzi. El este în instanță.”
„De fapt, speram să o pot vedea pe Rosa.”
"Oh. Ea este cu cineva momentan, dar ei sunt aproape

Terminat. Care e numele tău?"
„Skye Manning”.
O adolescentă iese pe una dintre uși. Ea

face semn cu mâna la recepționer. „Ne vedem săptămâna viitoare, Mary.”
„O zi minunată să ai”, răspunde Mary. Apoi își ridică telefonul. „Rosa,

e o tânără aici să te vadă. Skye Manning.”
Câteva secunde, apoi iese Rosa, încă la fel de blondă și frumoasă

precum era în liceu. „Skye, ce bine să te văd!”
„Bună, Rosa. Treceam pe lângă tine și ți-am văzut semnul.”
„Când ai ajuns în oraș?”
"Doar ieri. Voi fi aici toată săptămâna.”
„Nu cred că te-am văzut de la absolvire. Arăți uimitor, dar apoi ai făcut-
o mereu.”
Zambesc. Da, a fost întotdeauna drăguță cu mine. "Mulțumesc. Arăți

minunat și tu.”
„Ar trebui să luăm prânzul cât timp ești acasă.”
"Ar fi minunat. Mi-ar plăcea să vorbesc.”
"Desigur. Vom ajunge din urmă. Am auzit că ești un mare fotograf în

Boston.”
Dau din cap. „Nu aș spune mare, dar măcar fac poze.”
"Minunat. Abia aștept să discut. Care este programul tău?”

"Bine." îmi dresesc glasul. "Sunt liber acum."
„Am o jumătate de oră. Sigur. Hai să luăm un sifon.”
îmi răsucesc buzele. „Rosa, când am spus că vreau să vorbesc, mă

refeream la... profesional.”
"Oh!" Ea face ochii mari. "Desigur. Vino în biroul meu.”
O urmăresc, iar ea închide ușa.
"Ia loc."
Aleg canapeaua, iar ea ia scaunul cu spătar alăturat lângă mine.
Îmi dresez glasul din nou. „Am asigurare. Pot să vă plătesc.”
„Nu sunt îngrijorat de asta. Cu ce te pot ajuta?"
Doamne, de unde să încep? "Sunt intr-o relatie. Un fel de. Cu…

Cu Braden Black.”
Ochii îi ies aproape din cap. "Tu esti?"
„Suntem oarecum din nou pe drum în acest moment.”
"Serios? Braden Black?”
„Doar în ultimele săptămâni. Presupun că tabloidele nu au ajuns

încă aici.”
„Libertatea este ultima care primește orice fel de știri. Așa că spune-mi
totul despre el.”
Îmi încrucișez mâinile în fața mea pentru a nu mă frământa.

„De fapt, de aceea sunt aici. Avem o problemă pe care trebuie să o
rezolv.”
„Voi face tot posibilul să ajut, dar dacă vei fi aici doar o săptămână,
există o limită a ceea ce pot face.”
"Am înțeles. Dacă îmi spui că am nevoie de îndrumări suplimentare, o voi face
Găsește un terapeut când ajung acasă.”
„O sesiune de terapie nu este de obicei suficientă.”
„Sunt aici toată săptămâna. Pot să intru de mai multe ori.”
„Dacă este loc în programul meu, voi fi bucuros să te văd.

Dar trecem înaintea noastră. Ce te-a adus astăzi, Skye?
— Sunt Braden, spun eu. „El și cu mine avem un...

relație neconvențională.”
"Cum așa?"
„Viața noastră sexuală este” – obrajii mei caldi – „un fel de...” Înghit un
val de greață. „Totul acesta este confidențial, nu?”
"Desigur. Nu aș fi un consilier foarte bun dacă aș fi

a spus poveștile clienților mei în tot orașul.” Ea zambeste.
Știu că spune adevărul, dar cuvintele ei mă fac nervos.

Poate asta a fost o idee proastă.
Ea pare să-mi simtă teama. — Skye, evident că ceva te deranjează. Te

asigur că poți avea încredere în mine.
Sunt un profesionist și sunt legat de etica profesiei.”
suspin. "Bine. Viața noastră sexuală este... Îi place BDSM.”
Ea dă din cap, deloc surprinsă. A mai auzit ea genul ăsta de chestii? E

consilieră, da, dar este o tânără consilieră din Liberty, Kansas. Cât de multe
ar fi putut găsi în scurta ei viață profesională?
„Cum te simți despre BDSM-ul din dormitor?” ea intreaba.
Obrajii mei sunt plini de foc acum. Trebuie să fie foc

motor roșu. „Am rezistat puțin la început. Dar doar puțin. De fapt”—la
naiba, obrajii mi-au în flăcări!—“foarte mult îmi place.”
"În regulă. Asta e bine. El nu te constrânge să faci ceva ce nu vrei

să faci.”
„Nu, nu este. A fost foarte respectuos. Am fost surprins

cât de mult îmi place, totuși.”
"De ce este asta?"
„Pentru că întotdeauna am fost destul de tip A și am depus

dormitorul îmi ia tot controlul.”
„Nu neapărat”, spune ea.
fac ochii mari. "Ce?"
„Unii spun că supusul este cel care are controlul în asta

un fel de relație.”
„Cum poate fi asta adevărat?”
„Pentru că supusul – cel puțin într-o relație sănătoasă Dominant/

sub – poate alege cât de departe vrea să meargă. Submarinul este cel
cu cuvântul sigur. Submarinul poate opri oricând ceea ce se întâmplă.
Prin urmare, submarinul are mai mult control decât Dom.”
Ridic o sprânceană. „Hmm. Nu m-am uitat niciodată așa.”
„Majoritatea oamenilor nu, dar are merit.”
„Da. Dar iată partea ciudată. Am vrut să fac ceva, iar Braden a spus
că nu”.
„Ce ai vrut să nu ți dea?”
Îmi mușc buza de jos. Aici merge. Rosa este o profesionistă și

ea poate avea un răspuns. „Am vrut să mă sufoce”.
Dacă este șocată, fața ei nu arată. "De ce ai făcut-o

vreau aceea?"
„Asta trebuie să aflu. Nu știu."
„Când ți-a venit ideea?”
„Am fost într-un club BDSM și am văzut un alt Dominant făcând-o
supusului său. Vreau să spun că m-a încântat, dar aproape că pare prea
blând. Mi-a aprins un foc în burtă, dacă asta are sens. Ideea de a fi complet
la mila lui Braden, cu viața mea literalmente în mâinile lui... A stârnit ceva în
mine.”
„De ce crezi că ți-ai dorit atât de mult?”
"Imi doresc sa fi stiut. Braden a refuzat să o facă, a spus că este singura

lui limită grea, dar nu îmi va spune de ce. Totuși, vrea să-i spun de ce vreau
asta.”
„Poate că nu vrea ca motivul lui să-l afecteze pe al tău.”
„Da. A spus la fel de multe.”
Rosa notează câteva note. „Sună ca un om inteligent.

Desigur, nu ar fi unde este astăzi dacă nu ar fi deștept.”
„Este genial, da”, spun eu. „Dar el este și cu adevărat privat, știi? S-a
deschis puțin față de mine, dar nu am idee de ce îi place atât de mult partea
întunecată a sexului.”
— S-ar putea să nu existe un motiv pentru asta, Skye. Unora le place

slăbirea și sunt oameni perfect normali din punct de vedere psihologic.
Am văzut câteva studii care arată că sunt mai sănătoși din punct de vedere
psihologic decât oamenii care practică doar sexul vanilie. Deși un alt studiu
ar putea arăta exact contrariul. Asta e problema cu studiile. Poți găsi unul
care să spui cam tot ce vrei.” Ea zambeste.
Îi întorc zâmbetul și dau din cap. „Da. Ai dreptate în privința asta.

De unde știi atât de multe despre toate astea?”
Ea râde atunci, dar nu într-un mod nepoliticos. „Nu aș fi un terapeut

foarte bun dacă nu aș ști despre diferite stiluri de viață sexuală.”
rad si eu. „Presupun că ai dreptate. De cât timp exersezi?”
„Puțin sub un an. Dar am făcut un stagiu de trei luni cu un terapeut

sexual în timp ce îmi obțineam masterul, așa că am auzit totul.”
„Atunci mă poți ajuta? Poți să-ți dai seama de ce îmi doream atât
de mult sufocarea?”
„Numai tu poți să-ți dai seama, dar eu te pot ajuta să te îndrept în

direcția corectă.” Ea își verifică ceasul. „Sunt sigur că am ceva timp
mâine. Verifică-l pe Mary și ea te va pune la cale.
"Perfect. Mulțumesc, Rosa.”
"Plăcerea este de partea mea. Ne vedem mâine."
Plec din biroul Rosei și după ce am pus totul la punct

Mary, mă întorc pe Main Street.
Și mă simt al naibii de bine.

Capitolul nouăsprezece
Mama e afară în grădina ei de flori când ajung acasă. „Bună, dragă”,

spune ea.
Mă aplec lângă ea și zâmbesc. "Pot sa ajut?"
Ea scutură din cap. „Cina este în Crock-Pot, iar eu sunt

cam făcut aici.”
„Unde e tata?”
"Tu unde crezi? La lucru.”
Dau din cap. Bineînțeles că știam deja asta. Vreau să abordez

subiectul inconfortabil despre care am vorbit în această dimineață și
recurg la discuții.
Oftă și îmi întâlnește privirea. Ochii ei sunt căprui ca ai mei. Semăn

mult cu ea. Am mereu. Ochii tatălui meu sunt albaștri – albastru închis,
totuși, nu ca albastrul strălucitor și înflăcărat al lui Braden.
Mama mea este drăguță și arată grozav pentru vârsta ei. Nu există
nicio linie pe față, dar privirea ei spune o altă poveste în această după-
amiază. Miroase a resemnare. Cu ceva ce nu vrea să se confrunte, dar
trebuie.
„Nu o să renunți la asta”, spune ea. Este o afirmație, nu o întrebare.

Ea știe deja.
— Nu pot, mamă.
"De ce?"
"฀ i-am spus. Încerc să-mi dau seama câteva lucruri despre mine.
Despre relația mea cu Braden. Despre relația mea cu toată lumea,
sincer. Și totul pare să se întoarcă la acele câteva luni când tata a
plecat.”
„Te-ar surprinde să știi că el să plece nu a fost ideea lui?”

Ea suflă. „Bănuiesc că răspunsul este da. Ești surprins.” Se ridică și își

scoate mănușile de grădinărit. „Nu aveam mulți bani în acele vremuri, dar
în acel an am avut o recoltă excelentă și am avut nevoie de ajutor
suplimentar. Am angajat o mână de lucru. Numele lui era Mario.”
Îmi înclin capul. „Nu-mi amintesc pe nimeni cu acest nume.”
„Gândește-te, Skye. În ziua aceea ai fugit, urmărind o mantis rugătoare.

Mario a fost cel care te-a găsit.”
Îmi încreț fruntea. „Nu-mi amintesc să mă fi găsit cineva. Îmi amintesc

că m-am trezit mai târziu în patul meu.”
„Mario te-a găsit.” Ea face o pauză. „Mario este

motiv pentru care ai fugit.”
Strâng ochii, de parcă aș încerca să văd ceva mai clar.

„Nu, nu este adevărat. Eu urmăream o mantis rugătoare și...
Mă opresc brusc. În minte îmi apare o imagine. O imagine nedorită.
Oh. Ale mele. Dumnezeu.
— Te-ai lovit foarte tare la cap, Skye. Ai avut un

comoție."
„Mario. Era tânăr, spun eu. "Par inchis la culoare. Chiar arătos.”
"Da el a fost."
Imaginile devin mai clare, iar cea a lui Mario nu este singura față.
vad si eu…
Mama mea. Mama mea ca o femeie tânără și frumoasă.
Mi se deschide gura, dar cuvintele nu vin. Căci nu există

cuvinte. Fără cuvinte pentru a descrie imaginea care este acum atât de
perfect clară în mintea mea încât aș fi putut-o fotografia singur.
Mario.
Mama mea.
În pat.
În patul părinților mei.
Ea dă din cap, cu lacrimi în ochi. "Iti amintesti."
dau încet din cap.
„Erai atât de supărat încât ai fugit. Ai spart una dintre farfuriile de

porțelan și apoi ai fugit.”
Eu dau din cap. "Nu. Îmi amintesc farfuria, dar... eram

urmărind o mantis rugătoare.”
„Probabil ai urmărit o mantis rugătoare. Ai iubit toate animalele, chiar

și gândacii.” Ea râde. „Ai fost un băiețel pentru o vreme, acasă în blugi
murdari și tricou. De câte ori am încercat să te pun în chestii roz cu volan,
ai fugit afară cât ai putut și le-ai acoperit pe toate de noroi.
„Puterea rozului”, murmur eu.
"Ce?"
"Nimic. Doar că... nu mai urăsc rozul. Adică, eu

să nu crezi că am făcut-o vreodată. Eu doar…"
„Tocmai te-ai luptat. Te-ai luptat cu mine în orice. Semeni atât de mult
cu tatăl tău.”
"Eu sunt?"
Ea deschide gura pentru a răspunde, dar o opresc cu un gest.
„Nu ie฀ i din subiect. Ce naiba făceai tu și Mario în pat?

Ea scutură din cap. „Exact ceea ce crezi că făceam.”
Furia îmi urcă din intestine — genul de furie care preia controlul
întregul tău corp. „În tot acest timp, am crezut că tata are o aventură.”
"Nu. Am facut."
Stau în picioare, cu mâinile încovoiate în pumni. "Cum ai putut?"
Mama se lasă înapoi pe iarba moale. „Skye, stai jos. Vă rog."
Fără tragere de inimă, mă așez din nou pe pământ, dar numai pentru că
nu plec până nu îmi spune fiecare detaliu de ce a crezut că e în regulă să-i
fac asta tatălui meu.
„Tata este un om bun”, spun eu.
"El este."
Mă străduiesc să nu țip la ea. "Deci de ce? De ce dracu ai făcut-o?”
Ea nu mă certa pentru limbajul meu. Bun. am douăzeci-

La naiba de patru ani și pot vorbi cum vreau.
„Sunt lucruri pe care nu le știi. Relațiile nu sunt întotdeauna ceea ce par.”
„Desigur, sunt lucruri pe care nu le știu. Aveam șapte ani, pentru numele
lui Dumnezeu!”
Ea tresări la blasfemia de data aceasta. „Eu și tatăl tău...

Nu ne-am văzut întotdeauna ochi în ochi despre cum să te creștem.”
"฀ i ce dacă? Crezi că sunteți singurii doi oameni care

nu ai fost vreodată de acord cu un copil?”
„A fost mai mult decât atât. Și-a dorit mai mulți copii”, spune ea.
Apoi, după o pauză, „Nu am făcut-o”.
„Și ăsta e un motiv bun pentru a te dracu cu alt tip? Nu-l cumpăr,
mamă.”
„Nu acesta a fost motivul. Vă dau doar exemple despre ceea ce nu am

fost de acord.”
Întorc capul, neputând să mă uit o clipă la ea. Margaretele ei înfloresc.

Floarea preferată a mamei. Și acum tot ce vreau să fac este să smulg
fiecare petală de pe fiecare floare și să le măcinați în pământ. „Avansează
rapid până la partea în care ajungi în pat cu Mario. Și de ce naiba nu mi-
am amintit până acum.”
„După ce ne-ai prins, l-am rugat pe Mario să plece. Nu a meritat să-mi

pierd respectul copilului meu.”
— Dar a meritat să-ți pierzi respectul soțului tău?
Își îngroapă capul în mâini, apoi, și un suspine îi scapă din gât.
Crede serios că îi voi oferi confort? Așa a fost acum șaptesprezece ani.
฀ i ce dacă? Pentru mine, este o informație nou-nouță, de parcă s-ar fi
întâmplat ieri.
În cele din urmă ridică privirea, o lacrimă curgându-i pe obraz.

„De ce împingi asta? De ce nu ai putut să-l lași în trecut? De ce aduci în
discuție asta și lași să afecteze ceea ce noi toți
ai acum?”
mă în฀ epenesc.
Déjà al naibii de vu.
Braden mi-a spus aproape aceleași cuvinte după ce Betsy mi-a povestit
despre el și Addie și cu mine am intrat în biroul lui.
Ce naiba?
Nu. Resping gândul. Aceasta nu este problema mea . Acesta este al

mamei mele.
"Ce s-a întâmplat? Când s-a întors tata?”
„S-a întors în ziua aceea. L-am sunat."
"Din cauza mea."
— Da, dar nu s-a mutat înapoi atunci. După ce Mario a plecat, tata a
avut nevoie de puțin mai mult timp pentru a se ocupa de lucruri. Am

înțeles, desigur.”
„Plânsul”, spun eu. „Ai plâns mult.”
Ea dă din cap. „Am greșit și știam asta. Mi-a părut milă de mine și mi-a
fost dor de tatăl tău.”
— Ți-ai cerut scuze față de el?
„De mai multe ori decât pot număra”, spune ea.
„Și... el este...?”
„A durat ceva timp, dar m-a iertat. Am devenit aproape

din nou, și într-un fel, cred că îl iubesc mai mult din cauza asta.”
Nu mă pot abține cu o batjocură. "Ce? În ce lume face asta

sens?"
„Nu te pot face să înțelegi totul când încă nu mă înțeleg. Este suficient
să spun că am crescut.”
„Stai, tu și Mario ați fost...? Înainte să plece tata?”
Ea dă din cap. "Da. Nu sunt mândru de asta.”
Eu dau din cap. "Cum ai putut? Trebuie să se fi simțit înlocuit.”
„Nu a fost înlocuit. Respins.”
"Semantică."
Ea nu spune nimic. Cum poate ea? Am dreptate.
Mai multe întrebări îmi inundă mintea. De ce era în pat cu un alt

bărbat când fiica ei mică era acasă?
Cum a început în primul rând? De ce a început în primul rând? Ce a
făcut tatăl meu ca să o facă să-și dorească un alt bărbat?
De ce? De ce? De ce?
Și de ce mi-au ascuns asta în toți acești ani?
Cel mai important dintre toate — de ce am reprimat amintirea lui

mama mea în pat cu Mario?
Asta trebuie să fie un fel de cheie.
Poate că Rosa va face puțină lumină când mă voi întâlni cu ea

Mâine. Doamne, sper că are restul săptămânii disponibil.
Doar că nu mai vreau să stau aici toată săptămâna. Vreau să merg

acasă la Boston.
Braden nu va fi acolo. Va fi la New York. Tessa nu e
vorbește cu mine și Betsy se străduiește din răsputeri să mă evite.
O dorință violentă de a-mi smulge pumni de păr din scalp mă

smulge. Mai bine, vreau să smulg părul mamei. La naiba cu petalele ei
de margarete. Îi voi lua propriile petale, șuviță cu șuviță.
Mama mea, care, în felul ei, a fost cea mai influentă persoană din
viața mea până acum.
Și atunci ceva se ivește la mine. O altă întrebare care

trebuie să se răspundă.
Mă uit la mama mea, cu ochii încă plini de lacrimi. Mă uit lung și

intens la buzele ei pline, la pomeții ei înalți și la ochii ei atât de
asemănători ai mei.
„Mamă, de ce nu ai mai vrut copii?”

Capitolul douăzeci
De ce nu ai mai vrut copii?
Cuvintele mele par să plutească în aer în jurul nostru, estompând

culorile margaretelor și ale altor flori din grădina mamei mele.
De ce nu ai mai vrut copii?
Are de gând să răspundă?
Sau aceasta intrebare va fi alta la care nimeni nu va raspunde?

La fel ca Braden despre relația lui cu Addie. La fel cum mama mea nu
răspunde niciodată despre separarea lor... până când
acum.
Acum.
Totul vine la un cap acum.
Știu deja răspunsul.
Pe mine. Eu sunt răspunsul.
Mama nu a mai vrut copii din cauza mea.
„Ai fost atât de deșteaptă, Skye”, spune ea. „Ești încă, desigur, și ai
fost atât de încăpățânat și rezistent.”
„M-am luptat cu tine în toate”, murmur eu, reluând cuvintele pe care le-a
spus cu câteva minute în urmă.
Ea dă din cap. „Despre tot. Cele mai banale lucruri, cum ar fi

Frosted Flakes în loc de fulgi de porumb cu zahăr la micul dejun.
Sunt același lucru, pentru numele lui Dumnezeu, iar fulgii de porumb obișnuiți
erau mai ieftini.”
„Nu sunt același lucru”, spun eu. „Frosted Flakes au un strat de

zahăr pe ei. Au un gust mai bun.”
Mama își aruncă mâinile în aer.

Înțeleg. Inca o fac. Mă lupt cu ea pentru ceva care este cu adevărat

lipsit de sens. Nici măcar fulgi de porumb nu mai mănânc și nu mai
mănânc niciodată cereale cu zahăr.
Imaginea lui Benji, băiețelul de la cămară, stoarce pâinea în minte.

Mama ura când stoarceam pâinea, dar totuși, am făcut-o. S-a luptat cu ea
de fiecare dată...
„Am fost o problemă, așa că nu ai vrut să riști să ai alta

copil ca mine. Da, înțeleg.”
Ea îmi ia mâinile în ale ei. „Nu, Skye. Să nu te gândești niciodată la asta.

Te-am iubit mai mult decât viața mea. Inca fac. Asta nu se va schimba
niciodată, niciodată.”
„Dar este vina mea că nu am un frate sau o soră.”
"Desigur că nu. Nu e vina ta. E al meu. Eu sunt cel care nu te putea

descurca. Tatăl tău ar putea. El a găsit răzvrătirea ta fermecătoare.”
„Dar nu el a fost cel care a trebuit să aibă grijă de mine douăzeci și

patru și șapte”, spun eu.
„Nu, nu era. S-a oferit chiar, dar nu eram făcut să preiau ceea ce a
făcut el la fermă. Agricultura este o muncă grea și, evident, nu sunt la fel
de puternic ca el, în plus, pur și simplu nu am interes.”
Zâmbesc ușor. Tatăl meu ar fi devenit un soț de casă pentru mine?

Pentru mai multi copii? Este uimitor și, oricât de mult îl ador, el a câștigat
mai multe puncte de tată.
Mama are dreptate. Agricultura este o muncă grea. Știu, pentru că uneori
am lucrat alături de tatăl meu. Pe măsură ce am îmbătrânit, mi-am luat
aparatul foto și i-am făcut câteva fotografii uimitoare pe câmp. Unele
dintre cele mai bune lucrări ale mele chiar și astăzi.
Ești o provocare, Skye Manning, și nu dau niciodată înapoi

dintr-o provocare.
cuvintele lui Braden.
Se pare că nu este singurul care îmi găsește o provocare.

Prima persoană pe care am provocat-o în viața mea a fost mama.
Eu sunt cine sunt. Braden spune că nu sunt un adevărat maestru al

controlului. Poate că are dreptate, având în vedere nerăbdarea mea de a-
i supune complet, până în punctul în care am vrut să-i dau control asupra
accesului meu la oxigen.
Nu un ciudat al controlului, nu. Doar o provocare. Doar cineva care

luptă la fiecare pas.
Practic, o mare durere în fund.
Asta e ceea ce sunt.
De aceea nu am frați. Dar de asta...?
„Mamă, te rog spune-mi că nu te-ai apucat să te culci cu Mario din

cauza mea.”
"Desigur că nu! Asta e între tatăl tău și mine.”
„Dar eu am fost unul dintre lucrurile cu care nu ai fost de acord.”
„Crede-mă, au fost și alții.”
„Atunci, care a fost catalizatorul? De ce ai făcut-o?"
Ea oftă. „Nu sunt sigur că nici măcar nu-mi mai amintesc.”
„Asta e o prostie și știi asta.”
Ea scutură din cap, chicotind încet. „Continui să te lupți cu mine.

Mereu."
Îmi bag în tocuri. Literal, în timp ce stau în grădină, călcâiele mele se

scufundă în pământul moale. „Acest lucru este important pentru mine. Ți-
am spus deja că încerc să-mi dau seama câteva lucruri despre mine, iar
asta pare să fie o parte a cheii.”
„Nu a avut nimic de-a face cu tine”, spune ea, „și totul
a face cu mine. Mario m-a făcut să mă simt...frumoasă, cred.”
— Ai fost întotdeauna frumoasă, mamă.
„Nu am crezut. A fi soție de fermă nu este ușor. Este multă muncă

grea. Nu am avut niciodată timp pentru mine. Erai... Te iubeam atât de
mult, Skye, dar erai...”
"Rebel. Știu."
"Da. A fost obositor, luptând mereu pentru tot cu tine.

Tatăl tău era la câmp douăsprezece ore pe zi și venea acasă epuizat.
Nu e vina lui, desigur, dar era prea obosit să vorbească cu mine,
darămite... Știi...
Da, stiu. Faceți sex, faceți dragoste - orice eufemism doriți să-l
numiți. Ideea ca părinții mei să facă așa ceva mă enervează, dar mai
puțin decât ideea mamei mele cu un tânăr herghelie pe nume Mario.
„L-ai iubit mereu?” Întreb. „Tată, vreau să spun.”
"Da am făcut."
"Atunci de ce…?"
— Pentru că sunt om, dragă. Pur și simplu uman și aveam nevoie

de puțină intimitate. Mario mi-a oferit-o, iar eu am acceptat. N-ar fi
trebuit, dar am făcut-o.”
Eu dau din cap. „De ce nu te-ai controlat?”
Ea deschide gura, dar nu iese nimic. Ea nu

au un raspuns.
La fel cum eu, autoproclamata regină a controlului, nu am

răspuns de ce vreau legarea gâtului cu Braden.
Eu doar o vreau.
Dar el nu o face.
Poate dacă mi-ar spune de ce, aș înțelege.
Dar are dreptate. Știind de ce nu mă va aduce mai aproape de al

meu.
În sfârșit, mama vorbește. „Ar fi trebuit să rezist. Ar fi trebuit să mă

controlez. Nu am niciun motiv decât că mi-am dorit asta și am cedat.”
„Deci recunoști că ai fost slab.”
„Da, Skye. Nu sunt tu. Nu sunt puternic ca tine și ca tine

tatăl sunt. Am cedat.”
„Asta este o scuză.”
Ea oftă. „Poate că este. Am avut șansa să iau ceva

am vrut și am luat-o.”
„I-ai dat un gând lui tata? Mie?"
„Desigur că am făcut-o.”
„Dar noi am pierdut, iar tu ai câștigat.”
Ea lasă capul în jos și își fixează privirea pe pământul din față

a ei. „Nu are rost să ne certăm despre asta. Ai dreptate."
„Nu simt nicio satisfacție să am dreptate, mamă.”
„Iubito, de aceea m-am opus să-ți spun totul. Eu și tata am lucrat

prin asta. Suntem buni acum. De fapt, suntem mai buni decât eram
înainte de Mario. Și amândoi te iubim atât de mult, Skye. Întotdeauna
am făcut-o.”
Da, ei au.
În ciuda faptului că mama aparent mi s-a părut dificil – mă găsește

greu – nu a existat niciodată un moment în care am simțit că nu mă
iubește.
Nici acum nu simt asta. Știu că mă iubește.

Totuși, mai am nevoie de un răspuns.

Capitolul douăzeci și unu
„Mamă”, încep eu, „de ce ai fost în pat cu Mario când eram eu în casă?”
„A fost nefericit”, spune ea oftând. „Trebuia să fii acasă la prietena

ta Myrna, dar frățiorul ei a făcut febră mare, așa că mama lui Myrna
te-a lăsat înapoi acasă în drumul ei la medic. A sunat, dar nu am auzit
telefonul.”
„Cine m-a lăsat să intru în casă?”
„Ușa era descuiată. Aveai șapte ani. Te lași să intri.”
Myrna. Nu i-am dat niciun gând de ani de zile. Ea și familia ei

locuiau la o fermă vecină, dar s-au vândut și s-au mutat când eram în
clasa a cincea.
Dreapta. Îmi amintesc acum. Am deschis ușa și am intrat în casă.

Am strigat după mama, dar ea nu mi-a răspuns. Apoi am auzit sunete
venind din dormitorul ei.
Așa că am deschis ușa și...
Ciudat cât de clar este acum. Cum am uitat? Se poate ca comoția

să fi avut ceva de-a face cu ea, dar mi-am amintit de mantis rugător.
Mi-am amintit că m-am pierdut în lanul de porumb. Farfuria de
porțelan…
Nu l-am mai văzut pe Mario după aceea, așa că cel mai probabil a
fost ușor pentru mintea mea de șapte ani să blocheze o amintire atât
de neplăcută.
Și, desigur, mama nu a auzit telefonul. Ea era... Dumnezeu.

Instinctul meu este să mă lupt cu ea și pentru asta. La ce se gândea,
nu auzea telefonul?
Dar sunt șaptesprezece ani în trecut.
Poate că trebuie să-i dau drumul. Poate…
Poate că trebuie să-mi aleg bătăliile.
Nu trebuie să lupt cu totul.
Poate că trebuie să-mi aleg și luptele cu Braden.
…
„Este atât de ciudat”, îi spun Rosei a doua zi la ședința noastră. „Este
limpede ca ziua acum, dar pentru cea mai lungă perioadă de timp nu mi-
am amintit să fi prins-o pe mama mea în pat cu acel tip.”
„Reprimarea memoriei din copilărie nu este neobișnuită”, spune Rosa.

„Mai ales ceva atât de neplăcut. Apoi, aveți problema suplimentară a
comoției, care poate provoca amnezie retrogradă.”
„Totuși, nu a fost. Îmi amintesc că am urmărit mantis rugător,

și îmi amintesc că m-am rătăcit.”
— Dar ți-ai amintit că ai fost la Myrna în ziua aceea?
— Nu, până când mama nu mi-a spus.
"Vedea? Nu-ți amintești totul din copilărie. Nimeni nu face."
„Dar să-mi găsesc mama în pat cu o fermă... Că eu

ar trebui să-ți amintești.”
"Tu faci. Acum. După cum am spus, a fost neplăcut pentru tine în acel
moment, iar copiii reprimă adesea amintirile neplăcute ca mecanism de
apărare. Bănuiesc că nu ai reprimat-o în acel moment, dar a dispărut după
ce părinții tăi s-au întors împreună și totul a decurs fără probleme. Mintea
tânără este foarte rezistentă, Skye. O voi spune din nou. Ceea ce descrii nu
mi se pare deloc neobișnuit.”
„Totuși, nu este ca mine. Prefer să fiu responsabil de tot, în special de

propria mea minte.”
Ea zambeste. „Aveai șapte”.
suspin. Știu. Aveam șapte ani. Doar un copil. Dar inca…
„Să vedem dacă nu putem strânge o parte din asta”, Rosa

spune. „Te simți responsabil pentru despărțirea părinților tăi?”
"Desigur că nu. De ce aș?"
Ea dă din cap. „Dacă ți-aș spune că, la un anumit nivel, cred că ai?”
„Aș spune că te înșeli.”
„Să revenim la tine și Braden pentru o clipă. Când i-ai cerut să-ți lege
gâtul – să te sufoce – și el a refuzat, a spus că este îngrijorat că devii
dependent de pedeapsa lui. De fapt, a crezut că nu mai face parte din
experiența sexuală pentru tine și că devine prea reală.”
„Nu am fost de acord atunci și încă nu sunt de acord.”
Rosa face câteva note și apoi îmi întâlnește privirea. „Dacă ți-aș spune
că cred că ar putea avea rost?”
„Atunci încă nu sunt de acord cu tine. Îmi place sexul pervers. La fel
și el.”
— Dar el este la conducere, nu?
„Mi-ai spus ultima dată că eu sunt la conducere.”
„Sunteți, în unele privințe. Dar la fel este și el. El poate refuza să facă
ceva ce vrei tu. Este dreptul lui, dar îi împotriviți.”
"Nu e asta. Nu îmi va spune de ce nu o face. De ce este limita lui grea.”

„Ar trebui să conteze? Îi rezisti. Nu-l lași să aibă controlul în

dormitor, la care ai spus că ai renunțat.”
„Ei bine... tehnic nu eram în dormitor. Am fost la club.”
Rosa clătină ușor din cap. „Skye, știi foarte bine ce vreau să spun.”
Respir adânc. Ea are dreptate. Ea știe asta, și eu la fel. Nu mă pot

abține de un râs blând. „Mama mi-a spus că m-am certat cu ea în
orice, când eram copil. Nu doar chestii importante, ci și lucruri prostii,
cum ar fi purtarea unei perechi de șosete murdare sau cearta de
cereale pentru micul dejun. Ce naiba e in neregula cu mine?"
Ea zambeste. „Nu e nimic în neregulă cu tine. Ești puternic de

voință. Nu e nimic în neregulă cu asta. Dacă ai fi răzbunător și iritabil,
dacă ai învinovăți alții pentru comportamentul tău încăpățânat, s-ar
putea să ai un strop de tulburare de sfidare obstinată, dar nu văd asta
în tine.”
„Cred că pur și simplu nu mi-am dat seama că am fost așa

via฀ ă."
„Personalitățile noastre sunt formate până la vârsta de cinci ani”,

spune Rosa. „Ești un luptător. Nu e un lucru rău. De aceea ai succes.”
Mă opresc o clipă, gândindu-mă. De aceea am succes?

Sunt un fotograf bun, am studiat disciplina la facultate și am devenit
și mai bun. Mi-am luat slujba cu Addison ca să pot face fotografii, iar
acea slujbă, plus relația mea cu Braden, au dus, din neatenție, la
influențarea mea în devenire.
Carieră.
Asta înseamnă succes?

Pana la urma e din cauza mea?
Nu din cauza lui Addie și Braden?
„Arăți de parcă te gândești”, spune Rosa. „Frntea ta este toată

încrețită.”
Dau din cap. „Da. Eu sunt. Mă întreb…"
„Te întrebi ce?”
„Bănuiesc că mă întreb dacă eu sunt cu adevărat motivul meu

succes. Cred că nici măcar nu sunt sigur că am succes .”
"Desigur ca esti. Ești un fotograf talentat și un

influență viitoare. Mi se pare succes.”
„Întotdeauna m-am gândit că nimănui nu i-ar păsa ce cred eu dacă eu

nu erau iubita lui Braden.”
„Nu te voi minți. Probabil asta a ajutat. Dar dacă ai fi prietena lui
Braden, dar nu ai putea să scrii o copie bună sau să faci o fotografie
bună, ai fi totuși acolo unde ești?”
„Eu... sincer nu știu.”
"Tu stii de fapt. Pur și simplu nu vrei să recunoști, Skye.” Ea face o

pauză. „Să atacăm asta dintr-un unghi diferit. Braden este îngrijorat
de faptul că vei primi prea multă plăcere de pedeapsă. Dacă nu vrea
să spună de fapt plăcere?”
„Braden spune întotdeauna ce vrea să spună.”
„S-ar putea să creadă că asta vrea să spună, dar dacă nu este

plăcerea de la pedeapsa pe care o urmărești? Dacă este pedeapsa în
sine?”
„De ce aș vrea să mă pedepsesc?”
„În primul rând, pentru că crezi că nu ești demn de succesul tău.”

Ridic o sprânceană. Ceea ce spune Rosa nu este complet din

câmpul stâng. De câte ori mi-a trecut prin minte gândul că sunt o
fraudă? Mai mult decât câteva.
„Hai să facem un pas mai departe”, spune ea. „Dacă ți-aș spune că
nu doar că te simți nedemn de succesul tău? Dacă te învinuiești pe
tine însuți pentru ceea ce s-a întâmplat între părinții tăi în urmă cu
atâția ani?
Eu dau din cap. "De ce aș face asta? Nu a fost vina mea.

Am fost un copil."
„Da, și ai dreptate. Nu a fost vina ta. Dar undeva în tine se află

acea fetiță de șapte ani și ar putea crede că a fost vina ei.
Am făcut-o?
eu ?
„Nu sunt sigur că am gândit în mod conștient la acel moment.”
„Aceasta nu este mintea ta conștientă la serviciu, Skye. Este

subconștientul tău. Nu te-ai gândit la faptul că te-ai luptat cu mama
ta pentru orice, sau că faci parte din motivul pentru care ea nu și-a
dorit mai mulți copii. Dar în interiorul psihicului tău, știai. Și poate că
subconștientul tău s-a întrebat întotdeauna dacă ți-ai alungat tatăl și
ai dus-o pe mama ta în patul altui bărbat.”
„Nici nu mi-am amintit de Mario până ieri.”
„Dar subconștientul tău a făcut-o. Altfel nu ar fi

ți-au venit zgomotos când ți-a spus mama ta.”
Ea nu greșește. Imaginea este acum atât de clară în mintea mea

încât aș fi putut să o fotografiez și eu. In culoare. Nenorocit de
Kodachrome.
„Cum are această legătură cu nevoia mea de pedeapsă?”

„Cum nu are legătură? Te pedepsești nu numai pentru succesul

tău, pe care crezi că nu-l meriți și pentru care nu îți vei lua niciun
merit, în ciuda faptului că l-ai câștigat, ci și pentru despărțirea
părinților tăi în urmă cu toți acești ani.”
"Dar…"
"Ce?"
„Eu... mă bucur de pedeapsă.”
"Tu?"
„Ei bine, da… Dar…”
"Dar ce?"
„Pedeapsa nu este chiar o pedeapsă. Când Braden vrea cu adevărat

să mă pedepsească, nu mă leagă și nu mă biciuiește. Îmi refuză un
punct culminant. Celelalte lucruri nu sunt menite să fie
pedeapsă."
„Iată. El nu vrea să fie o pedeapsă, dar la un anumit nivel, o faci. Și

asta este ceea ce îl deranjează.”
Nu pot nega că raționamentul ei face un fel de ciudat

sens. „Vrei să spui că sunt dependent de pedeapsă?”
„Nu l-aș pune în acești termeni, dar este posibil ca ceea ce

Braden vede ca fiind o ciudățenie și o parte din ceea ce îi place în
dormitor, să vezi ca pe o pedeapsă reală. După cum spui, când
vrea să te pedepsească cu adevărat, îți ia orgasmul. Celelalte
lucruri sunt pentru plăcere, atât ale lui, cât și ale tale. Sau așa credea el.”
„Dar îmi place. Îmi face plăcere .”
„Știu că da. Întrebarea este de ce?”

Capitolul douăzeci și doi
De ce într-adevăr?
Telefonul meu sună și îl scot din buzunar. Este Braden.
„Trebuie să iei asta?” întreabă Rosa.
"Este el. Sunt Braden.”
"Ce sa-ti spun." Ea își verifică ceasul. „Ne-au mai rămas doar cinci
minute și ți-am dat multe de gândit. Așa că du-te și gândește-te, iar
mâine îți dau cinci în plus.”
suspin. „Plec în seara asta.”
— Credeam că ai spus că vei rămâne săptămâna.
"Am fost. Dar după conversația mea de ieri cu mama, vreau doar
să merg acasă.”
Ea zambeste. — Nu fugi, Skye. Rezolvă."
"Cu mama mea?"
„Cu mama ta. Tatăl tău. Braden. Toti. E timpul să-ți ierți mama. Și
este timpul să te ierți pe tine însuți.”
"Eu insumi? Pentru ce?"
„Pentru că ai fost un copil dificil. Pentru că te-ai luptat atât de mult

cu mama ta. Nu ai fost anormal. Mulți copii au o încăpățânare
dâră. Eu am avut unul.”
— Ai dus-o pe mama ta în patul altui bărbat?
„Nu, dar nici tu.”
Dau din cap. Înțeleg ce spune ea. „Nu a fost vina mea.”
„Nu, absolut nu a fost. Probabil că ambii părinți ți-ar spune același

lucru.”
„Mama mea a făcut-o deja.”
"Vedea?"
Telefonul meu nu mai bâzâie. „Am ratat apelul.”
"Merge. Sună-l înapoi. Atunci sună-mă mâine la două seara și mai

vorbim. Dacă ai nevoie de mai mult ajutor după aceea, voi găsi o
recomandare pentru tine în Boston. Dar, Skye?”
„Da?”
„O să fii bine. I฀ i promit."
…
Înapoi pe Main Street, îmi întind telefonul pentru a-i returna apelul lui
Braden, când sună din nou.
Mi-am dus-o la ureche, zâmbind. "Hei! Îmi pare rău că nu am putut răspunde. eu
tocmai mă pregăteam să te sun înapoi.”
„Ai fost?” O voce feminină care sună vag familiar.

Nu Addie, ci Addie-like.
La dracu. Nu m-am uitat la număr. Am presupus doar că este

Braden încearcă din nou.
„Îmi pare rău, mă așteptam la un alt apel.”
„Tu ești Skye Manning?”
"Depinde. Cine e฀ ti tu?"
„Sunt Apple Ames. sora lui Addison.”
Măr. Sora geamănă hippie a lui Addie. Am întâlnit-o o dată, acum un

an. Ea vorbea la nesfârșit despre Zen și motociclete și Dalai Lama. În
ciuda ADN-ului lor duplicat, ea și Addie sunt ca zi și noapte. Deși care
este, nu aș putea spune.
„Bună, Apple. De ce mă chemi?"

„Trebuie să vorbesc cu tine”, spune ea, „despre Braden Black”.
Inima îmi tună. "De ce?"
„Sunt lucruri pe care trebuie să le știi. Lucruri pe care le va face Addie

nu-ți spun niciodată. Lucruri pe care nimeni nu le știe, cu excepția lui Addie și a mea.”
„Nu Betsy?”
„Betsy?”
„Betsy Davis. Prietenul tău din copilărie.”
"Dreapta. Wow. Nu i-am dat niciun gând de vremuri.”
„Nu ai? Addison postează pentru ea tot timpul.”
Ea batjocorește. „Se pare că ești în iluzie că plătesc a

atenție la Instagram-ul lui Addie. Nu mi-ar păsa mai puțin.”
Da, noapte și zi, în regulă.
„Sunt plecat în oraș, în prezent, dar mă întorc în seara asta.”
"Grozav. Ne vedem la aeroport. Dă-mi informațiile despre zborul tău.”
„Stai, stai, stai... Ce zici de mâine cândva?”
— Abia aștept, Skye. Sunt serios."
Inima mea începe să bată ca o capcană în timpul unui marș la Sousa.

„Nu mă poți lăsa atârnat așa. Serios.
Ce se întâmplă?"
Tot ce pot să vă spun este că Addie vă urmărește pe amândoi. Sunt

îngrijorat pentru tine.”
„Știu deja că pune la cale ceva. Am urmărit-o. Sunt sigur că și Braden

a făcut-o.
"Da probabil. Dar poate avea grijă de sine.”
"În regulă. De ce totuși? De ce îmi spui toate astea?”

„Ei bine, așa cum a spus odată cineva înțelept, dușmanul dușmanului meu
este prietenul meu, lăcusta.”
Am mai auzit acea frază. Din Arta Războiului?

Pot fi. Nu partea lăcustelor. Nu sunt sigur de unde Apple a luat asta.
"Bine. Dar acum nu poți să-mi spui nimic?”
„Nu la telefon. Îmi pare rău. Nu am încredere în sora mea atât de departe ca mine
poate să o arunce. Ar putea monitoriza apelurile.”
Adevărat. Când încheie apelul, îmi arunc telefonul în poșetă. Braden

este la New York și habar n-am când se va întoarce la Boston. Probabil
că nu în seara asta. Ce vrea Apple să-mi spună? Mai important, ce este
atât de important încât să nu poată spune asta la telefon pentru că
crede că Addie ar putea asculta?
În ce m-am băgat?
Mă îndrept spre casă. Mama și tatăl meu stau împreună pe puntea

din spate. Îi privesc înainte ca ei să-și dea seama de prezența mea. Nu
se ating unul de altul – tata răsfoiește o revistă, iar mama citește o
carte – dar confortul dintre ei este palpabil. Ei aparțin împreună. Se
iubesc. Au depășit de mult evenimentele de acum șaptesprezece ani.
Cel puțin pot face este același lucru.
"Buna mama. Hi tata."
Amândoi se uită în sus.
„Bună, scumpo”, spune tata. — Nu te-am auzit venind afară.
„Amândoi păreau îngropați în orice citiți.”
Mama ține în sus o copie zdrențuită a lui Jane Eyre, una dintre
preferatele mele. „Pariez că ai uitat că ai lăsat asta aici.”
Dau din cap. „Am o altă copie de la cursul iluminat pe care l-am urmat la
facultate.”
„Tocmai am început-o. Din moment ce îl iubești atât de mult, m-am gândit că este
când am citit-o.”
„Ce crezi până acum?”
„Este puțin lent.”
„La început, da. Dar nu renunta la asta. Este o poveste fantastică.

Ce citești, tată?”
Își ține revista în sus. „Săptămânalul Agriculturii”.
Zambesc. Tata chiar iubește ceea ce face. Întotdeauna a făcut-o.

Acele câteva luni departe de fermă trebuie să fi fost un iad pentru el
și nu doar pentru că știa că soția lui se culca cu altcineva.
Mânia își ridică capul urât.
trag aer în piept. Apoi altul. Acum șaptesprezece ani, Skye.

฀ aptesprezece nenoroci฀ i de ani. Doar pentru că ți se pare că ieri nu
înseamnă că a fost.
"Ghici ce?" spune tata.
"Ce?"
„Eu și mama tocmai am deschis conturi de Instagram. Este timpul

ca noi să ne îmbarcăm cu noua ta carieră. Arăți superb în toate
postările alea, dragă.”
Zambesc. "Mulțumesc tată."
„Ai mâncat deja prânzul?” întreabă mama.
"Nu încă."
Ea își lasă cartea jos. „O să-ți fac ceva.”
"Nu, este in regula. Voi lua ceva pentru mine.”

Tata se ridică atunci. „Ar trebui să mă întorc la muncă. Ne vedem la

cină, dragă.”
„De fapt...” încep eu.
„Da?”
„Am decis să zbor înapoi la Boston în seara asta.”
„Dar tocmai ai ajuns aici”, spune tata.
"Știu. Și promit că mă voi întoarce cât de curând voi putea, dar

Sunt sub contract și trebuie să mă întorc la muncă.”
„Atunci de ce ai de gând să stai săptămâna?” întreabă mama.
Buna intrebare. Am răsuflat în timp ce decid să fiu sinceră. „Eu

m-am întors să-mi dau seama de unele lucruri despre mine.”
„Și tu ai?”
Dau din cap. „Nu toate, dar am un început bun. Apreciez vorbirea
noastră, mamă. Și între Rosa Brooke și Braden, cred că sunt pe drumul cel
bun.”
„Despre ce vorbești, scumpo?” întreabă tata.
„Nu i-ai spus?” o intreb pe mama.
"Spune-mi ce?"
„Oh, Skye...”
„Îmi pare rău, mamă, dar are dreptul să știe.” Mă întorc către tata. „Am
întrebat-o pe mama de ce v-ați despărțit cei doi în urmă cu atâția ani și, în
cele din urmă, ea mi-a spus adevărul.”
Tata își drese glasul. „Maggie…”
„Te-am făcut să arăți bine”, spune mama. "A fost vina mea."
„Amândoi au fost vina noastră”, spune el. „Mama ta nu primea de la

mine ceea ce avea nevoie.”
„Tata, eu...”
— Asta e tot ce voi spune despre această chestiune, Skye. Unele lucruri
sunt între soț și soție și nu sunt treaba nimănui, în special a fiicei lor.”
„Dar trebuia să știu”, spun. „Explică atât de multe despre mine.”
— Are dreptate, Steve. Mama dă din cap. „Ar fi trebuit să vorbesc mai
întâi cu tine, dar are dreptate.”
Tata oftă. "Ce e făcut e făcut. Eu și mama ta am trecut peste asta și

trebuie să faci și tu.”
"Eu voi. Încearcă totuși să înțelegi. Asta s-a întâmplat cu mult timp în
urmă, dar pentru că nu-mi aminteam, mi se pare că a fost ieri.”
„De asta pleci devreme?” întreabă mama.
"Nu. Bine, poate parțial. Trebuie doar să-l las să se afunde și să-mi dau
timp să trec peste. De asemenea, să trec peste rolul meu în asta.
Dar trebuie și să mă întorc la muncă. Susanne Cosmetics îmi denumește o
nouă culoare de unghii.”
„Pink Skye?” Mama mea zâmbește.
„Nu după mine. După o copie am scris, explic. "Este

se va numi Puterea rozului.”
„Este minunat, dragă,” spune tata, „dar mă îngrijorează sentimentul tău

că ai avut un rol în ceea ce s-a întâmplat între mine și mama. Nu a avut nimic
de-a face cu tine.”
„Mulțumesc că ai spus asta”, spun eu.
"E adevărat."
Da este adevarat. Pentru el. Nu atât pentru mine, dar nu vreau să mă
cert cu tatăl meu. El și cu mine am fost întotdeauna apropiați și, cu toate

acele amintiri care se repetă, și eu
amintește-ți cât de mult mi-a fost dor de el în acele luni. A venit după mine în
fiecare weekend și am petrecut toată ziua împreună, dar nu a fost suficient.
Dar dacă părinții mei ar putea trece peste asta, pot și eu.
Mă îndrept spre bucătărie și îmi pregătesc un prânz ușor.
Apoi îmi vine în minte.
Nu i-am răspuns la telefonul lui Braden.

Capitolul douăzeci și trei

„Îmi pare rău că am ratat apelul tău”, îi spun. "Am fost…"
„Tu ai fost ce?”
Inspir profund. Nu trebuie să fii nervos. „Într-o sesiune. O ședință de

terapie.”
„De ce nu ai vrut să-mi spui asta?”
"Nu știu. Este personal, cred.”
„Vrei să spui că ți-a fost rușine.”
"Nu, nu chiar. Știu că nu am de ce să-mi fie rușine.”
„Dar este un fel de stigmat, nu? Marele Skye Manning

ar trebui să poată rezolva totul singură.”
Nu pot să nu chicotesc. „Uneori e înfricoșător, cât de bine ești

mă cunoști."
„Mă văd multe din mine în tine.”
„Cu excepția faptului că, așa cum mi-ai spus zilele trecute, nu sunt de
fapt un maestru al controlului. Oricum, nu așa cum ești.”
„Nu, nu ești”, spune el. „Dar asta nu face ca nevoia ta de a fi la

conducere mai puțin valabilă.”
"Știu."
„Te-ar surprinde să știi că am fost la terapie?”
Sprâncenele mele se ridică. „Uh... da, de fapt. Ar fi."
"Eu am. De fapt, am o întâlnire lunară permanentă cu terapeutul

meu, doar pentru a face check-in.”
"Tu faci?"
"Fac."
"De ce?"
„Pentru că nu pot conduce o companie de un miliard de dolari dacă nu

sunt sănătos mintal.”
Am scos un râs scurt. „Când o spui așa, are tot felul de sens.”
„Când am spus-o așa? Ce alt mod de a spune?”
„Nu altfel”, spun eu. „Absolut în niciun alt mod. Ai dreptate."
"Ca de obicei." El zâmbește.
Da, nu-l pot vedea, dar știu că zâmbește.
„Sesiunea ta te-a ajutat să înțelegi lucruri?” el continuă.
„A ajutat foarte mult, de fapt. Nu pot spune că am toate

răspunsurile, dar cel puțin acum pun întrebările potrivite.”
"Bun. E bine, Skye. Sunt mandru de tine."
„Mă întorc la Boston în seara asta”, îi spun.
"De ce?"
De ce într-adevăr? Minciuna pe care le-am spus părinților mei

nu va zbura cu Braden. „Am nevoie de puțină distanță față de
părinții mei. Am aflat ceva care m-a deranjat.”
„Vrei să-mi spui despre asta?”
„Nu la telefon, dar pot să vă spun că cred că da

ceva de-a face cu motivul pentru care sunt așa cum sunt.”
— Ceva legat de lanul de porumb?
„Da.”
„Voi fi acasă în câteva zile. Putem vorbi atunci. Sau ori de câte
ori ești gata.”
"Bine."
„La revedere, Skye.”
— La revedere, Braden.
Abia după ce închei apelul îmi dau seama de ceva profund.
Braden nu m-a deranjat să-i spun. Nu așa cum îl deranjez despre

copilăria lui, despre mama lui și, mai ales, despre relația lui cu Addison.
Oricând ești gata.
Aș putea atribui cuvintele lui la orice număr de lucruri. Poate că e

ocupat acum, trebuie să se întoarcă la o întâlnire. Sau poate este la un
prânz târziu și i-a sosit mâncarea. Poate a venit un alt apel pe care
trebuia să-l ia imediat.
Dar în inima mea, știu că nu este niciunul dintre acele lucruri.
Braden îmi dă timp să rezolv lucrurile, să fiu gata să vorbesc despre

anumite lucruri.
Un lux pe care nu i l-am oferit niciodată.
o voi face acum. O să văd Apple, dar doar pentru a afla de ce mă

urmărește Addie. Nu o voi întreba despre Addie și Braden și nici nu o
voi întreba pe Braden despre mama lui sau despre Addie, indiferent
cat vreau sa stiu.
Merită același respect pe care mi-l acordă mie.
…
Recunosc Apple imediat. Desigur, pentru că este geamăna identică a
lui Addie. În același timp, nu seamănă deloc cu ea.
Trăsăturile lor faciale sunt identice, dar aici se termină asemănarea.

Părul lui Apple este negru acum, evident a
vopsit, deoarece ea și Addie sunt în mod natural blonde. Treptele ei

întunecate sunt înfășurate într-o împletitură franțuzească care i se
drapează peste umărul stâng, la Katniss Everdeen. Apple are două inele
pentru nas și un inel pentru buze, iar stele negre sunt tatuate în jurul
ochiului ei stâng. Se îmbracă asemănător cu Betsy, cu excepția culorilor.
Bluza ei țărănească și fusta boho sunt gri închis, respectiv negru.
Unghiile de la mâini și de la picioare sunt și ele vopsite în negru, dar
birkenstock-urile ei sunt maro închis.
Ea este anti-Addie și mă face să vreau să chicotesc.
Ea se apropie în timp ce eu stau la carusel așteptându-mi valiza.

„Skye?”
"Asta sunt eu." îmi întind mâna. „Ce mai faci, Apple?”
"Agă฀ at." Ea mă ia de mână și o scutură puternic.
Îmi spionez geanta neagră și o iau.
„Hai”, spune Apple. „Sunt parcat în lotul economic.

Vrei să iau geanta?”
„Fără valet?” Nu pot să nu întreb.
Ea batjocorește. „Acela este Addie, nu eu. Nu cred în cheltuirea

banilor doar pentru că pot.”
Zambesc. Cu siguranță anti-Addie. „Ma descurc cu geanta, dar

mulțumesc.” O urmăresc până la parcare unde facem o plimbare lungă
până la ea — nu glumesc cu tine — VW Beetle. VW Beetle verde lime,
până acum. Nu negru.
Începe să-mi placă foarte mult Apple Ames.
Ea descuie portbagajul și îl deschide, iar eu îmi așez valiza

interior.
„M-am gândit să mergem la un bar și să bem o băutură rapidă”, spune ea.
„Undeva public.”
Omule, ea chiar este îngrijorată de urechile lui Addie. "Bine. Este

încă devreme.”
Cumva ajungem într-un mic pub de la marginea Swampscott,

suburbia în care locuiește Bobby Black. Nu menționez asta. Apple
probabil știe oricum.
Barul este un fel de scufundare, dar este liniștit. Ne prindem o masă

mică în spate și după ce un server ne preia comanda, Apple începe să
vorbească.
„Știu că Addie te-a avertizat în afara lui Braden Black”, spune ea.
"Oh?"
"Glumești? Îi cunosc MO. Ea a fost obsedată

cu el de peste zece ani.”
„Este adevărat că l-a urmărit?”
Apple râde. „Puntat? Acesta este un cuvânt destul de blând pentru ceea ce
a făcut ea.”
„Ce cuvânt ai folosi atunci?”
„Ambusca seamănă mai degrabă”.
Inima mea aproape se oprește. "Ce vrei să spui?"
„După ce a lăsat-o...”
„Stai, stai, stai”, spun eu. Curiozitatea mă omoară, dar nu mai aud.
„Îmi dau seama că a fost zguduită și tot, dar chiar nu vreau să...”
— Scuturat? Apple se lăutărește cu unul dintre multele inele pe care

le poartă pe degete. „Addie nu a fost zguduită. Doar dacă vrei să spui
zdruncinat până la capăt de respingerea lui.”
"Bine. Nu așa am auzit-o.”

Serverul ne aduce băuturile, iar Apple bea o înghițitură din sifonul ei.
"Nesurprinzător. Există doar trei oameni în lume care știu ce s-a întâmplat
cu adevărat. Addie, Braden și eu.”
"De unde ฀ ti฀ i ?"
— Pentru că am fost acolo, Skye. Am fost acolo."

Capitolul douăzeci și patru
Iau o înghițitură din bourbonul meu. Înțepă mai mult decât de obicei.
Sau înțepătura este din cuvintele lui Apple?
Dacă ea îmi spune adevărul – dacă chiar a fost acolo –

atunci știe ce s-a întâmplat între Addie și Braden.
Ea știe ce am încercat să ies din Braden de săptămâni întregi.
Ea știe.
Și apoi propriile mele gânduri mă bântuie.
Nu mi-am promis, după ce am vorbit cu Braden în această după-amiază,

că îi voi da spațiul de care pare să-mi spună totul?
În condițiile lui ?
La vremea lui?
Dacă primesc povestea de la Apple, îmi încalc promisiunea tăcută față

de Braden.
La naiba, totuși. Ea este aici. Acum. Gata să-mi spună ce vreau să știu.
Gata sa-mi spuna...
Aproape că l-am pierdut pe Braden după ce Betsy mi-a spus ce știa.

Apoi l-am pierdut pentru că nu puteam să-i spun de ce legarea gâtului era
atât de importantă pentru mine. Dar el mă iubește. A făcut dragoste cu
mine. Și îl iubesc mai mult decât orice.
Încă nu mi-am dat seama, dar sunt pe drum.

Are de-a face cu pedeapsa. Pedeapsa groaznică pe care simt că o merit.
Rosa are dreptate.
Braden are dreptate.

Braden înseamnă totul pentru mine și, dacă află el, l-am primit pe al lui
poveste de la altcineva, s-ar putea să nu mă ierte niciodată.
Chiar acum, el și cu mine avem o șansă. Sunt pe cale să pot răspunde la

întrebarea lui și nu mă împinge pentru informații.
De aceea am promis să nu-l împing nici pe el.
Dacă îl las pe Apple să-mi dea prima ei, îl trădez.
„Tu ai fost acolo”, îi repun cuvintelor.
"Am fost." Ea mai ia o înghițitură și tresări. "Apa minerala

Are gust de rahat, dar nu are culoare și conservanți.”
„Nu bei?”
Ea scutură din cap. „Nu de când eram copil. Sunt sigur
ai auzit totul despre petrecerile pe care le organizam eu și Addie.”
"Nu chiar." Doar cea în care au apărut Braden și Ben, iar Addie a devenit
obsedat de Braden.
„Da, erau legendari. Odată ce am intrat în budismul zen, am oprit

consumul de alcool și droguri și am început să-mi tratez corpul ca un templu.”
"Înțeleg." Cu excepția faptului că tratarea corpului ca pe un templu,

aparent, nu anulează cerneala și piercing-urile. Dar hei, toți copiii lui Dumnezeu...
„Oricum”, spune ea, „toată treaba cu Addie și Braden a început la una

dintre petrecerile noastre. Oamenii erau plecați din oraș, iar Add și cu mine
tocmai terminasem liceul.”
Merită același respect pe care ți-l acordă, spune The

îngeraș pe umărul meu.
Ea este dispusă să verse totul, scandează diavolul de cealaltă parte. Tu

vrei să știi. Știi că vrei să știi. Te-a omorât.
„Oricum, așa a început. Nu sunt sigur cum, dar

Braden și Ben Black au ajuns la una dintre petrecerile noastre.”
îmi ridic mâna. Nu pot să-i fac asta lui Braden. "Stop. Vă rog."
"De ce? Vrei să știi, nu? Desigur, știți deja cât de incredibili sunt
amândoi, așa că au fost un mare succes.”
— Câțiva tipi din South Boston?
„Da, ciudat, nu? Dar, cumva, au aflat de shindig-ul nostru și au

apărut. Addie și cu mine abia aveam optsprezece ani și eram
intenționați să o reducem puțin în acea vară. Braden și Ben Black au
fost candidații perfecți.”
„Cum a făcut ea și...”
Merită același respect pe care ți-l acordă, spune The

îngeraș pe umărul meu.
E dispusă să verse totul, scandează diavolul.

Tot.
Mai iau o înghițitură de bourbon. „Nu mai pot asculta.”
"Glumești, nu?"
„Mi-aș fi dorit, dar mi-am promis că îl voi lăsa pe Braden să-mi

spună chestiile astea când va fi gata.”
„Nu va fi pregătit”, spune Apple. "Vreodată."
"De unde stii ca?"
Ea nu răspunde. Mai bea o înghițitură de apă sodă

ea urăște. Apoi, „Încerc să te ajut”.
„Știu și apreciez. Eu într-adevăr."
"Ce sa-ti spun." Ea își termină sifonul. „Te duc acasă. Ai numărul
meu. Dacă te răzgândești, eu sunt
Aici."
„De ce îți pasă să-mi spui chestia asta?”
"Deja ti-am spus. Dușmanul dușmanului meu, iubito.”
„Eu și Addie nu suntem dușmani.”
„S-ar putea să nu crezi așa. Ea face."
"De ce? Nu o voi avea niciodată să o urmărească.”
"Nu contează. Ai altceva pe care ea își dorește.

Ceva pe care și-a dorit întotdeauna și nu ar putea avea niciodată.”
„Braden?”
„Parțial, da.”
„Braden și cu mine nici măcar nu suntem împreună acum, așa că nu-l

mai am.”
„Totuși, este foarte îndrăgostit de tine”, spune Apple. — Și Addie știe

asta.
Capitolul douăzeci și cinci
A doua zi dimineața mă trezesc din vise zdrobite toată noaptea.
Lanul de porumb. Alergare. Mantisa rugătoare. Dar fug și de imaginea

mamei și a lui Mario în pat împreună. Gol.
Sperietoarea. Polul.
Frica și durerea când îl lovesc...
Cum aș fi putut îngropa acea amintire?
Cum?
Dar cum nu contează atât de mult. Sunt conștient de asta acum și, deși
doare, are un scop de servit. Mă ridic și încep o cafea. Am un telefon cu

Rosa la trei - două ora ei. Înainte de atunci, trebuie să fac o postare pentru
Susie... și trebuie să o sun pe Tessa. Nu mi-a răspuns la apel și este timpul
să rezolv asta. Am nevoie de ea.
imi bat joc de mine. Am nevoie de ea.
nu gresesc. Am nevoie de ea, dar poate că ar trebui să mă concentrez

pe nevoile ei și nu pe ale mele. Această parte care controlează natura
mea... Are rădăcini în egoism? În auto-absorbție?
Omule, altceva să o întreb pe Rosa în după-amiaza asta.
Mi-am promis ieri că îi voi lăsa lui Braden spațiul de care are nevoie în
ceea ce privește trecutul său. Că nu o să mai întreb.
Oh, da, va fi dificil, dar sunt hotărât. El

merită același respect pe care mi-l acordă.
La fel și Tessa.
Da, am nevoie de ea, dar nu este vorba despre mine. Este vorba despre ea. Și eu
știu ce să fac.
Îmi iau telefonul și o sun.
Se duce la mesageria ei vocală, desigur.
expir. „Bună, Tess, eu sunt. Skye. M-am întors acasă acum și vreau să știi
că sunt aici pentru tine dacă ai nevoie de mine. Chiar vreau să rezolv lucrurile,
dar dacă ai nevoie de spațiu acum, te aud. Simțiți-vă liber să mă suni. Sau nu.
Depinde de tine. Dar sunt aici și te iubesc.”
Închei apelul, în speranța că mesajul îmi vine pe lângă mine

înseamnă că. Am nevoie de ea și vreau să rezolv lucrurile.
De asemenea, vreau să-i ofer orice timp și distanță are nevoie.
Câteva minute mai târziu, totuși, telefonul meu bâzâie. Un larg

zâmbetul îmi desparte fața. „Tess?”
„Bună, Skye.” Vocea ei este... diferită. Tessa este de obicei atât de

optimistă.
„Nu mă așteptam să aud de la tine atât de curând, dar mă bucur că ai

sunat.”
Trec câteva secunde. Apoi, „Îmi pare rău”.
„Nu, Tessa. Îmi pare rău. Ar fi trebuit să te sun când

Braden și cu mine am mers la New York. Călătoria noastră de cumpărături.”
„Da, ar fi trebuit. Dar ar fi trebuit să ți-o spun

m-a deranjat în loc să-l periez. Nu a fost corect.”
„Ar fi trebuit să fiu acolo pentru tine. Cu toată situația lui Garrett. Îmi
pare rău. Mai mult îmi pare rău.”
„Putem să ne pare rău amândoi, Skye.”
„Presupun că putem, dar asta e vina mea. Nu am vrut să uit de tine, dar
văd că am făcut-o. Promit că nu va fi
s-a intamplat din nou."
„Nu am nevoie de nicio promisiune”, spune ea. „Îmi vreau doar prietenul cel
mai bun înapoi.”
„Deal”, spun eu. „Vrei să iei micul dejun? Apoi yoga?”
Ea chicotește. „Am acest lucru mic numit muncă.”
"La dracu. Desigur. Nu am un început grozav.”
Ea face o pauză. Își regândește poziția? Nu o pot învinovăți. A-i cere să

meargă la micul dejun și la yoga când trebuie să fie la serviciu într-o oră a
fost o mișcare prostească. O mișcare absorbită de sine.
„Este în regulă”, spune ea. „Ce zici de băuturi în seara asta după muncă?”
"Absolut. Am atât de multe să-ți spun.”
„Despre Braden? Muncă?"
„Toate cele de mai sus, dar mai ales despre unele lucruri sunt
să-mi dau seama despre mine. Am vorbit cu... un terapeut.”
"Aveți? Este grozav!”
eu chicotesc. „Nu știam că vei fi atât de entuziasmat de asta

știri."
"Nu sunt. Adică... cred că terapia este bună. Pentru toti."
Pentru mine. Ea înseamnă pentru mine. Aș putea să mă cert cu ea, dar

care e ideea? Ea are dreptate. "Cum sunt lucrurile cu tine?"
"Sunt bine. Garrett Ramirez este un idiot, dar orice.”
„Ce s-a întâmplat cu voi doi?”
„N-ai crede dacă ți-aș spune.”
„Sigur că aș face-o.”
Trec câteva secunde înainte ca ea să vorbească. „L-am prins

cu altcineva.”
„Tess, îmi pare atât de rău.”
„Nu este ca și cum am fi fost exclusivi sau altceva, dar m-am

dus la el într-o noapte să-l surprind, iar o femeie în prosop a
răspuns la ușă.”
"Wow."
„Da. Ce as putea sa fac? Sunt sigur că arătam ca un complet

cur. Așa că i-am spus că eram ea sau eu și el a ales-o”.
Ai. — I-ai dat un ultimatum.
„Sigur am făcut-o. Nu sunt prea mândru de asta, dar...”
„Ai tot dreptul să vrei să fii singura persoană dintr-un

patul tipului, Tessa. Valorezi atât de mult.”
„Mulțumesc că ai spus asta. Vrei să știi partea cea mai bună?”
"Ce?"
„Trei zile mai târziu, mă sună și spune că a făcut o greșeală

groaznică. Că s-a conectat cu Lolita — îți vine să crezi că acesta
este de fapt numele ei? — pe Tinder, și era doar supărat pe mine
că l-am făcut să aleagă, așa că a ales-o pe ea.”
"Serios?"
„Da. Așa că începe să-mi spună că se îndrăgostește de mine

și... Doamne, Skye, nu ai idee cât de mult mi-ai fost dor de tine
când se întâmpla asta. Am vorbit cu Betsy și cu Eva și chiar cu
alte câteva prietene de la serviciu și yoga, dar nu a fost același
lucru.”
"Știu. Ave฀ i încredere în mine. Știu."
„Oricum, i-am spus să iasă dracu”.

"Bravo ție."
"Bun pentru mine. Dreapta. Cu excepția faptului că Betsy și Peter sunt

un fel de obiect acum, iar Pete și Garrett sunt cei mai buni prieteni, așa că
a fost puțin ciudat.
„Fără motiv să fii.”
"Este. Încă mai am sentimente pentru el.”
Nu sunt sigur ce să spun. Asta nu este ca Tessa. Ea nu-și face griji

niciodată că va pierde un tip, pentru că întotdeauna este altul care așteaptă
la coadă. „Poți să-l ierți?”
„Într-un fel, nu am nimic pentru care să-l iert. Nu am vorbit niciodată

despre exclusivitate. Dar s-a legat cu cineva pe care nu-l cunoștea, Skye.
Asta mă deranjează.”
„Ai mai făcut-o”.
„Nu în timp ce mă vedeam pe altcineva.”
"Adevărat."
„M-a sunat de câteva ori de atunci. Le-am lăsat pe toți să meargă la

mesageria vocală.”
„Se pare că vorbește serios să te dorească înapoi. E un lucru bun, nu?”
Ea oftă. "Cred."
„Poate că este dispus să fie exclusiv acum.”
"Pot fi. Este tentant, dar nu pot uita ce m-am simțit când am
l-a găsit cu o altă femeie. A fost umilitor.”
"Am înțeles." Ei bine, nu tocmai, dar un fel. Mi-am prins

mamă cu alt bărbat odată.
"Asa de. Cum sunt lucrurile cu tine?"
"Bun." Cu excepția faptului că eu și Braden ne-am despărțit. La fel de mult ca

Vreau să vărs totul — despre Braden, despre Susanne Cosmetics, despre
Addie și Apple — nu vreau. Vreau ca Tessa să știe că sunt aici pentru ea. Că
nu voi mai uita de ea.
Mai ales după micul dejun și gafa mea de yoga la mijlocul săptămânii.
„Mă bucur”, spune ea. „Trebuie să mă îmbrac și să mă apuc de treabă. Ne
vedem diseara. Îți voi trimite un mesaj cu un loc.”
"Sună bine."
„Mulțumesc, Skye. Pentru că am sunat din nou.”
"Absolut. Cei mai buni prieteni pentru totdeauna, nu?”
"Dreapta."
Zâmbesc și închei apelul, apoi îmi conectez telefonul la încărcător, iau o
ceașcă de cafea și mă duc la duș. Este timpul să-mi fac sucul creativ să curgă
pentru postarea de azi cu Susie.

Capitolul douăzeci și șase
Iubește-mi umiditatea colorată Susie Girl! Pune-ți strălucirea! #sponsorizat
#susiegirl #susieglow
Fotografia este un selfie – chiar ieșit de la duș și îmbrăcat într-un maieu
roz, cu părul încă ud. Buzele mele sunt încrețite de parcă aș arunca un sărut
publicului meu. Și da, pielea mea este de fapt strălucitoare. Nu port alt
machiaj. Nu am folosit niciodată o cremă hidratantă colorată, dar o voi face

de acum înainte.
Îmi lasă fața hidratată și sănătoasă, iar nuanța ușoară îmi uniformizează
nuanța pielii. Aceste produse cosmetice pot fi ieftine, dar sunt cu adevărat de
top.
Este un sentiment grozav să-mi placă produsul pe care îl fac reclamă.
Revin la postările lui Addie pentru Bean There Done That.
Femeia disprețuiește mirosul și gustul cafelei, totuși ia o grămadă de aluat de
la companie pentru a le face reclamă băuturilor și nu are nicio reținere în a
face acest lucru.
Dacă am succes la acest lucru care influențează, voi posta doar despre
produse sau locuri pe care le iubesc cu adevărat. Voi fi influențatorul cu
integritate.
Prind un curs rapid de yoga și apoi iau prânzul la un drive-thru. Până
ajung acasă, a sosit timpul pentru apelul meu cu Rosa. Dau cu pumnul în
numărul ei.
„Bună, Skye”, spune ea. „Am încredere că ai ajuns acasă în siguranță.”
"Am facut. De fapt, am niște vești bune. Eu și cel mai bun prieten al meu
sunt din nou la termeni de vorbire.”
"Grozav! Ce zici tu și Braden?”
„E încă la New York, dar am vorbit cu el după ce am plecat de la tine
birou ieri și cred că am avut un fel de descoperire.”

„Un fel de descoperire?”
Râd puțin. „Da. I-am spus că am vorbit cu un terapeut și că am ceva de

spus când s-a întors. A spus că nu contează când. Ori de câte ori eram gata.”
"Oh?"
„Da, și asta a fost descoperirea. L-am împins în legătură cu trecutul lui.

Despre relația lui cu Addison Ames și despre mama lui. E cu buzele
apropiate despre ambele, deși mi-a povestit puțin despre mama lui și
despre copilăria lui. Oricum, când mi-a spus că îmi va acorda timpul necesar,
mi-am dat seama că trebuie să fac același lucru pentru el. Trebuie să nu mă
mai gândesc la propriile mele nevoi și să încep să mă gândesc la ale lui.”
„Nevoile tale sunt și ele importante”, spune Rosa.
suspin. "Am înțeles. Fac. Și în inima mea știu că nu sunt o persoană

egoistă. Dar această dorință pe care o am de a mă ocupa de tot mă face să
vreau să știu totul. Cunoașterea înseamnă putere, nu?”
"Adevărat."
„Dar el nu este pregătit să-mi spună despre unele părți din trecutul său,
și trebuie să accept asta.”
Ea se oprește o secundă. „Ești dispus să accepți că el

s-ar putea să nu fii niciodată gata?”
trag aer în piept. „Cred că trebuie să fiu, fie că vreau

sau nu."
„Bine pentru tine”, spune ea. „Știu că e greu.”
„Nu ai idee cât de greu. Aseară, am cunoscut-o pe sora lui Addison și ea

era gata să-mi spună totul despre Addie și Braden. Am oprit-o.”
"Într-adevăr? Pentru asta a fost nevoie de puțină voință.”
„Nu glumești. Aveam toate răspunsurile chiar în buzunarul din spate

și i-am spus să nu-mi spună.”
„Sunt mândru de tine și aș vrea să privești decizia ta într-un mod

diferit.”
"Cum?"
„A fost nevoie de mult control pentru a nu asculta ceea ce a avut de spus.”
Rosa nu greșește. "Tu imi spui mie."
„Deci aici ești. Control. Singura diferență este că pui nevoile altcuiva
înaintea nevoilor tale. Lăsând informațiile să plece, ai exercitat controlul
pe care îl dorești, doar într-un mod diferit. Și ai făcut-o pentru că îți pasă
de o altă persoană mai mult decât ai nevoie de informații.”
„Nu m-am gândit niciodată la asta.”
— Ești tânără, Skye. Amandoi suntem." Ea râde. „S-ar putea să

înțeleg psihologia, dar încă mai am multe de făcut. Cu cât știu mai mult,
cu atât îmi dau seama mai mult de ceea ce nu știu.”
Râd împreună cu ea. „Dacă nu acesta este adevărul.”
"Deci spune-mi. Ieri am plecat cu întrebarea de ce vă face plăcere să

vă supuneți pedepsei lui Braden. Sau, mai degrabă, ceea ce numim
pedeapsă pentru lipsa unui cuvânt mai bun, pentru că pentru el nu
simți că este o pedeapsă.”
"Dreapta. Ideea lui despre pedeapsă este să-mi refuze orgasmul.”
"Da. Deci lovitura, biciuirea, legarea... Toate

lucrurile acelea. Câștigă multă plăcere din asta.”
Eu inghit. "Da. Mai ales sclavia.”
„Poate că ești doar un supus natural.”

„Poate, deși este împotriva a tot ceea ce știu despre mine.”
„Uneori asta este cheia”, spune Rosa. „Credem că ne cunoaștem pe noi

înșine, dar nu ne cunoaștem întotdeauna. Uneori intră în joc subconștientul
nostru, așa cum cred că s-ar putea întâmpla cu amintirea ta reprimată a
mamei tale în pat cu un alt bărbat.”
„Braden spune că nu crede că sunt un adevărat maestru al controlului.”
„De ce crede asta?”
„El spune că mă controlez doar pe mine și că un adevărat maestru al

controlului va dori să-i controleze pe alții.”
„Simți că îi controlezi pe alții?”
"Nu. Are dreptate în privința asta. Mă controlez doar pe mine și se pare

că nici nu mă mai pricep la asta.”
"De ce spui asta?"
— Pentru că i-am dat controlul meu în dormitor.
„Și care a fost rezultatul?”
suspin. „Cele mai uimitoare și pasionale experiențe din viața mea.”
„Deci nu ai regrete.”
„Nu unul.”
„Atunci revenim la întrebare. De ce câștigi așa

multă plăcere din ceea ce vezi ca pedeapsă?”
Îmi iau un moment să mă gândesc. „Probabil provine din nesiguranța

mea. Simt că încep să influențez doar din cauza lui Braden.”
"Exact. La nivel conștient. Ce zici de a

nivel subconștient?”
Oftez din nou. „Separarea părinților mei. S-au luptat mult pentru
mine. Wow. Au facut. Nu m-am gândit la asta de mulți ani.”
„Memoria reprimată va începe să aducă înapoi alte amintiri.

Amintiri care nu au fost reprimate dar păreau nesemnificative până
acum. Ce s-au certat pentru asta a fost despre tine?”
eu chicotesc. „Încăpă฀ ânarea mea. Sunt foarte asemănător cu

tatăl meu și a fost prea mult pentru ca mama să se descurce, având
noi doi. M-am luptat cu ea pentru orice. Exemplul pe care mi l-a dat
este Frosted Flakes versus Cornfulkes cu zahăr presarat deasupra.
Fulgii de porumb obișnuiți erau mai ieftini și nu aveam mulți bani
atunci, așa că asta a cumpărat ea. Dar erau și alte lucruri. M-am luptat
cu ea în orice, de la a-mi face temele la curățenia camerei până la a
aduna ouă de la găinile pe care obișnuiam să le ținem. Ceea ce este
cu adevărat ciudat, pentru că mi-au plăcut găinile alea și mi-a plăcut
să adun ouă, așa că de ce m-am luptat cu ea? Chiar și acum, mi se
pare atât de lipsit de importanță, dar se pare că pentru ea a fost o
afacere uriașă. Suficient încât să nu mai vrea copii. Sau pui, de altfel.
Am păstrat găinile până au murit, dar nu le-am înlocuit niciodată”.
„Poate că ai fost încăpățânat și încăpățânat, dar ceea ce descrii

este încă în limitele normale pentru un copil. Nu e ca și cum ai făcut
ceva super oribil.”
„Nu, nu am făcut.”
„Te-ai gândit că a fi mamă a fost dificil pentru?

a ei?"
"Nu." Îmi scutur capul de telefon.
„Nu pot vorbi încă din experiență, dar din tot ceea ce am studiat,
pentru unii oameni, educația este destul de dificilă. Asta nu înseamnă
că nu-și iubesc copiii.”
„Încep să înțeleg asta. Părea mai ușor pentru tatăl meu.”
Ea face o pauză. „Tatăl tău a lucrat toată ziua.”
"Da el a făcut."
„Nu a fost toată ziua acasă cu fiica lui încăpățânată. Dacă, după cum spui, e
la fel de încăpă฀ ânat ca ฀ i tine, voi doi v-a฀ i fi dat cu capul, dar ar fi câ฀ tigat,
pentru că el este părintele.”
Interesant, dar simt că Rosa nu este corectă cu mama. "Ale mele
mama este o femeie puternică.”
„Nu spun că nu este. Remarc doar că a-ți fi părinte a fost dificil pentru ea.
Asta nu este un dezamăgit pentru ea sau pentru tine și asta trebuie să înțelegi.”
„Tatăl meu a spus că amândoi au fost vina lor. Mama mea nu a fost sinceră
cu el și el nu se asigura că nevoile ei erau satisfăcute.”
„De obicei, acesta este cazul. Relațiile nu sunt aproape niciodată o stradă cu
sens unic.”
„Totuși, amândoi spun că nimic nu a fost vina mea.”
„Nu a fost. Ai fost un copil. Trebuie să-i crezi.”
„Nu am crezut niciodată că este vina mea.”
„Nu în mod conștient. Dar subconștientul tău poate avea. Și asta poate juca
un rol important în motivul pentru care îți dorești ceea ce percepi ca pedeapsă.”
Fac o pauză de câteva secunde.
— Ești acolo, Skye?
„Da”, spun eu. "Inca aici. Doar ma gandeam."

"Despre ce?"
„Că trebuie să nu mă mai gândesc la îndoiala din dormitor

ca pedeapsă. Dar dacă acesta este singurul motiv pentru care îl vreau?”
"Conteaza?"
„Desigur că da. Dacă nu mă mai gândesc la asta ca pe o pedeapsă,

poate nu o voi mai vrea. Și dacă Braden vrea , unde ne lasă asta?”
„Tot ce trebuie să știe Braden este de ce ți-ai dorit gâtul

legând atât de mult. Poți să răspunzi la această întrebare acum?”
suspin. "Da. Cred că pot. Când am asistat la scenă – femeia legată de

gât și bărbatul trăgând de gulerul improvizat și sufocând-o ușor – m-am
încântat.
Dar era diferit de o pornire obișnuită. S-a simțit aproape…”
„Aproape ce?”
„Aproape... necesar. Necesar pentru cine sunt eu.”
„Cu excepția faptului că știi cine ești – o tânără inteligentă și talentată

care este pe cale să devină un mare succes – asta nu are prea mult sens.”
„Bine”, sunt de acord. „Nu este.”
„Deci cum a fost necesar?”
"Imi doresc sa fi stiut."
„Hai să atacăm asta din alt unghi”, spune ea. "Tu

știi de ce majoritatea oamenilor practică controlul respirației în BDSM?”
"Nu chiar."
„Ai auzit de asfixiere erotică?”
„Da. E periculos."
„Este, motiv pentru care este o limită grea pentru Braden. Dar
restricția de oxigen intensifică și experiența orgasmică.”
Sprâncenele îmi zboară aproape de pe cap. „Da, am auzit asta,

dar…”
„Dar nu de aceea ți s-a părut necesar.”
"Nu deloc. Am vrut-o pentru că... Pentru că părea

ca ceea ce am meritat.”
„Skye”, spune Rosa, „cred că suntem pe drumul cel bun”.

Capitolul douăzeci și șapte
Ispă฀ ire.
Acesta este cuvântul folosit de Rosa la sfârșitul conversației noastre,
și dintr-o dată sunt capabil să văd lucrurile din alt unghi.
Deși știu ce înseamnă ispășirea, o caut

oricum.
Reparație pentru o greșeală sau vătămare.
Dacă dorința mea de a fi pedepsită s-a bazat pe faptul că succesul meu s-

a datorat relației mele cu Braden și a legăturii mele anterioare cu Addie, nu
este deloc ispășire.
Dar dacă are legătură cu faptul că mă simt responsabil pentru despărțirea

părinților mei cu toți acești ani în urmă...
Atunci este cu siguranță cuvântul potrivit.
Și se fixează atât de mult.
Eu și Rosa am făcut aranjamente să continuăm să ne vedem prin Facetime

o dată pe săptămână și să ne reducăm la nevoie. Era pregătită să recomande
un terapeut în Boston, dar mă simt confortabil cu ea și prefer să continui așa
cum suntem deocamdată.
Mă simt mult mai bine și deja sunt dispus să respect limita dură a lui
Braden. Nu vrea să se angajeze în controlul respirației pentru că este
periculos și nu vrea să facă rău
pe mine.
E un lucru bun. Un lucru nobil.
Ce e mai mult? Nu am nevoie să ispășesc nimic. Da, va dura timp pentru

a alunga total ideea că am fost responsabil pentru despărțirea părinților
mei, dar acum sunt pe drumul cel bun, așa cum a spus Rosa. Și merit tot
succesul pe care îl am în cariera mea de influență. Fac fotografii al naibii de
bune și vin
cu idei inteligente și copiere. La naiba, acesta este motivul pentru care Addie m-a
angajat în primul rând.
Abia aștept să-i spun lui Braden.
Vreau să-i spun că îi respect limita grea. Pe care îl respect
dorințele și dorințele lui. Că îl respect atât de mult.
Si o fac.
Chiar mai mult? Îl iubesc atât de mult.
„Uimitor”, spune Tessa la băuturile noastre în această seară, după ce vă transmit
toată povestea. „Ti s-au întâmplat atât de multe și nu știam despre asta. Îmi pare
rău că nu am fost acolo pentru tine.”
„Îmi pare rău că nu am fost și eu acolo pentru tine, cu toată chestia cu Garrett.”
Ea ia o înghițitură din margarita ei albastră. „Bănuiesc că amândoi ne-am
încurcat”.
Dau din cap. „Bănuiesc că am făcut-o, deși cred că am greșit mai mult.”
Ea izbucnește în râs. „Skye, mă ucizi. Chiar vrei să controlezi asta.”
Mă alătur chicotelilor ei pentru că are dreptate. "Eu dau. Suntem amândoi
vinovați.”
„Și gradul de vinovăție nu contează. Spune-o cu mine, Skye.”
„Gradul de vinovăție nu contează”, repet.
„Spune-o de parcă ai fi serios”, îmi răspunde ea.
„Amândoi suntem vinovați. Gradul de vinovăție nu contează. O să ne descurcăm

amândoi mai bine.”
„Iată. Cei mai buni prieteni pentru totdeauna." Ea o termină

băutură. „Vrei să comanzi ceva de mâncare?”
"Sigur." Fac semnal către serverul nostru.

Facem o comandă rapidă pentru niște tacos de stradă și încă unul

margarita pentru Tessa. Încă lucrez la bourbonul meu.
„Timp selfie!” Mă ridic și mă duc de cealaltă parte a mesei
cu telefonul meu.
„Arăt bine?” întreabă Tessa.
"Glumești? Arăți mereu superb.” Fac câteva fotografii și o las pe

Tessa să aleagă pe care să o posteze. Fac câteva editări rapide și apoi
postez.
Nimic mai bun decât băuturile cu BFF! @tessa_logan_350 #bffsforever

#margaritaville #menwhoneedsthem? #tessaandskye
Și îmi dau seama, chiar și cu Braden și cu mine încă nu am dreptate,

nu am fost atât de fericit de mult timp.
Folosesc linia de îngrijire a pielii Susie de puțin peste o săptămână, așa

că este timpul să-mi compar postarea de dinainte cu modul în care arăt
acum.
Hmm. Nu-i rău deloc. Nu am acnee sau altceva, dar tenul meu este
vizibil mai uniform.
Înainte și după o săptămână de îngrijire a pielii Susie. Pielea mea

este mai uniformă și se simte grozav! #sponsorizat. #susiegirl
#anyonecanbeasusiegirl #susieglow
Ultima mea postare despre umezeala nuanțată mi-a câștigat un

text de la Eugenie. Copia pentru aceasta nu este la fel de inspirată, dar
vreau ca publicul meu să se concentreze pe fotografii. Voi posta din
nou peste o saptamana.
Astăzi este sâmbătă. Ziua din care trebuia să mă întorc

Kansas.
Ziua în care Braden urmează să se întoarcă de la New York.
Am vorbit la telefon în fiecare zi, doar ne-am înregistrat.

Ieri, însă, l-am anunțat că trebuie să vorbesc cu el despre ceva important.
Am să-i răspund la întrebare.
Unde va duce?
Nu știu. Ce știu este că Braden este îndrăgostit

eu si sunt indragostit de el.
Ceea ce mai știu este că Braden însuși are ceva ce ascunde, ceva ce ține
îngropat în el. Am luat decizia să nu-l forțez. Nu ca și cum aș avea succes
oricum.
În seara asta, voi împărtăși cu el o parte din mine pe care tocmai am

descoperit-o.
Sper că îl inspiră să împărtășească ceva mai mult cu mine.
Dacă nu?
Este în regulă. Încă îl iubesc și îi voi oferi tot timpul

el are nevoie. Dacă trebuie să fie fără mine, voi accepta asta.
Sper totuși că va decide să se întoarcă la mine.
Mi-e atât de dor de el.
El vine la mine până la șapte. O să-i gătesc cina. Étouffée-ul meu de

creveți care a fost distrus, motivând a doua noastră călătorie la New York.
Începutul sfârșitului.
În seara asta, totuși? În seara asta va fi începutul începutului.
O voi face să fie.

Fac o călătorie rapidă la magazinul de băuturi alcoolice pentru a ridica un
Beaujolais-Villages, postând un selfie pe parcurs.
Postarea începe să devină a doua natură pentru mine. Pentru a avea succes,
trebuie să fiu un prieten pentru publicul meu, nu doar un agent de publicitate.

Trebuie să le arăt că sunt om. sunt acelasi
asa cum sunt. Skye Manning bea ceva cu prietena ei. Skye Manning merge la
cursuri de yoga. Skye Manning face magazine pentru ingrediente étouffée și
acompaniamentul perfect pentru vin.
Este de fapt destul de distractiv.
În plus, îmi folosesc talentele, aranjez ingredientele exact așa. Găsirea locului
perfect în magazinul alimentar, unde iluminarea va pune în evidență culorile,
astfel încât acestea să fie cele mai vibrante.
Batez étouffée și o las să fiarbă. Mi-am făcut deja mousse-ul de ciocolată
pentru Braden, așa că mă hotărăsc asupra unui alt favorit franțuzesc pentru a
completa masa — crème brûlée. Partea de cremă este complicată. Trebuie să fie
groasă și cremoasă, dar nu prea mult, sau devine mai mult ca flanul.
După ce totul s-a făcut, cu excepția stratului de zahăr ars de pe crème brûlée
- care trebuie făcut cu o lovitură mică
lanternă chiar înainte să o mâncăm — îmi verific ceasul. Șase treizeci.
Ajunge timp pentru duș înainte de sosirea lui Braden.
Mă întorc și...
Cineva bate la u฀ ă. Îmi șterg mâinile pe șorț
Eu port. Nu poate fi Braden. Nu e niciodată devreme.
Mă uit în vizor.
La naiba! Este Braden. Cu o jumătate de oră mai devreme. Deschid ușa încet,
știind că sunt o frică.
„Skye”, spune el.
"Ai ajuns devreme."

"Știu."
— Ei bine, intră. Voiam să mă bag la duș.
„Este o idee grozavă”, spune el. „Vă voi alătura.”
Îmi încreț fruntea. „Nu a fost o invitație.”
„Am fost la întâlniri aproape douăzeci și patru și șapte de când am plecat

Kansas”, spune el. — Și eu am nevoie de un duș.
— Atunci fii oaspetele meu. Îi fac semn spre baie.
"Oh nu. Nu poți agăța ideea unui duș cu tine în fața mea și apoi o iei.”
— Nu am agățat nimic, Braden. Știi asta la fel de bine ca mine. Nu

suntem împreună acum, în ciuda...”
„La naiba cu totul, Skye. Nu-mi pasă." Mă prinde și își lovește gura de
a mea.
Sărutul este mai mult decât o pasiune reținută. Este primordial, ca un

marcă. Ca atunci când mi-a mușcat partea de sus a sânului acea dată.
I-a fost dor de mine. I-a fost dor de mine la fel de mult pe cât mi-a
fost dor de el.
El nu poate sta departe de mine la fel cum pot sta eu departe de el.
Totuși, seara asta trebuia să fie specială. Aveam de gând să împărtășesc
ceva cu el. Aveam de gând să-i răspund la întrebare.
De acord, vreau să răspund după un duș, așa că arăt bine.
Dar acum va trebui să facă.
Rup sărutul și îl alung.
El lasă capul. Are de gând să spună ceva? Arată curios.
Dar el rămâne tăcut.

„Tu ești cel care a pus capăt lucrurilor”, îi spun. „Atunci mergi acasă la
părinții mei fără să-mi spui. Atunci spune-mi că vrei să faci sex vanilie.”
„Toate afirmațiile adevărate”, spune el.
„Dar nu poți fi cu mine, spui. Nu până nu pot răspunde

întrebarea pe care mi-ai pus-o după club.”
"Este adevărat."
„De ce mă săruți? De ce încerci să intri la duș cu mine? Pentru că

amândoi știm ce se va întâmpla la duș.” Mă ud doar cu gândul la asta.
Se îndreaptă spre mine și mă împinge de perete, ținându-mă, cu

mâinile lui prinzându-mă de umerii. „De ce te sărut? Nu știi până acum?”
„N-Nu. Adică, da. Tu mă iubești. Mă dorești.”
El dă din cap. — Merge atât de mult dincolo de asta, Skye. Știi asta,
pentru că și tu o simți.”
Dau din cap, tremurând. Da, stiu asta. Și da, o simt.
„Ai devenit un drog pentru mine și la naiba, nu pot pleca

tu singur, indiferent cât de mult știu că ar trebui.”
— Nu trebuie să mă lași în pace, Braden.
„Nu-i așa?”
"Nu. Pentru că am un răspuns. În seara asta îți voi răspunde la

întrebare.”
Își zdrobește încă o dată buzele de ale mele. Șorțul meu este o mizerie
murdară și știu că înțeleg Dumnezeu știe ce peste costumul lui scump. Dar
dacă lui nu-i pasă, de ce să-mi fac?
Limbile ni se încurcă și se duelează. Sărutul rămâne primordial, parcă

suntem două animale care ne pregătim de împerechere.
Căci asta este dorința noastră – animalistică. A fost de la
inceputul. Suntem atrași unul de celălalt de parcă universul ne-ar fi forțat
împreună pentru un scop divin.
Și poate că a avut.
Poate că trebuia să-mi dau seama câteva lucruri despre mine pentru a trăi
o viață mai fericită.
Poate că Braden trebuie să facă același lucru.
Dragostea noastră a venit după instinctul primordial de a veni împreună, ca

dacă inimile noastre ne-ar urma sufletele.
Cel mai bun fel de iubire.
Ne sărutăm și ne sărutăm și ne sărutăm, până când mirosul savuros al
étouffée-ului de creveți mi se învârte. Îmi rup gura de a lui și inspir adânc.
„Trebuie să verific cina. Nu pot lăsa să se strice din nou.”
Îmi trage un deget pe obraz. "Bine. Vom avea

duș după cină.”
„După ce vorbim”, spun eu.
El dă din cap. „După ce vorbim.”

Capitolul douăzeci și opt

Spre deosebire de prima mea încercare, această masă pentru Braden
iese perfect. Étouffée de creveți este picant și delicios, iar Beaujolais-
Villages pe care l-am cules îl completează foarte bine. Nu vorbim prea
mult la cină. Doar puțin despre călătoria lui și despre postările pe care
le-am făcut săptămâna aceasta. Pare mulțumit de progresul meu ca
influencer.
„De o săptămână folosesc linia de îngrijire a pielii”, spun

l. "Ce crezi?"
„Cred că ești la fel de frumoasă ca întotdeauna.”
"Serios. Tonul meu pielii este puțin mai uniform, nu crezi?”
„Sincer, habar n-am.”
"Glumești cu mine? Arăt mai bine, iar tu nici măcar

înștiințare?"
El chicotește. „Spre deosebire de credința populară, rutinele de

frumusețe nu sunt pentru bărbați, Skye. Sunt pentru femei.”
„Vreau să spun doar...”
„Vrei să spui că vrei să-ți spun că arăți mai bine.

Dacă am făcut-o? Primul lucru pe care l-ai spune atunci este: „Vrei să spui
că nu ți-a plăcut cum arătam înainte?””.
imi bat joc. „Poate unele femei. nu aș face-o.”
El dă din cap. „Nu ești ca orice altă femeie pe care am întâlnit-o

vreodată, așa că poate nu ai fi făcut-o. Dar îți spun adevărul când spun
că nu văd nicio diferență. Erai frumoasă acum o săptămână și ești
frumoasă acum.”
Obrajii imi sunt caldi. Nu sunt frumoasă ca Tessa, dar în ochii lui
Braden, sunt. Asta e tot ce conteaza.
Deja văd că am parcurs un drum lung în scurt timp.
„Gata pentru desert?” Întreb.
„Hai să vorbim mai întâi”, spune el.
Inima îmi bate tare. Iată-l. Timpul de socoteală. Mă voi deschide cu Braden și
trebuie să accept că s-ar putea să nu fie pregătit să facă același lucru.
Este în regulă.
Trebuie sa fie.
În plus, poate mă va surprinde.
— În regulă, spun eu. „Vrei cafea?”
„Cred că doar puțin vin.” Își umple paharul pe jumătate și apoi își ridică
sprâncenele spre mine.
"Nu, mulțumesc." Zambesc. „Vrei să stai pe canapea? este
mai confortabil."
"Sigur." Își ridică paharul de vin și merge spre cei vii

cameră.
Îl urmăresc, mă așez și mă bat pe scaunul de lângă mine.
El sta asezat.
„Mi-ai pus o întrebare ultima dată când am fost în New
York împreună. O întrebare la care nu am putut răspunde atunci.”
"Am facut."
„Nu credeai că am fost suficient de curajos pentru a găsi răspunsul.”
„Nu este exact ceea ce am spus. Am spus că o să-mi spun cuvântul și apoi ai
putea să-l ai pe al tău, dacă ai fi suficient de curajos.”
"În regulă. Cuvintele exacte nu contează cu adevărat, pentru că mi-am dat
seama că nu răspunsul este important pe termen lung.

alerga."
"Oh?"
„Nu, aceasta este întrebarea. Vezi, Braden, mi-am pus întrebarea. Am

întrebat de ce sufocarea a fost atât de importantă pentru mine și am un
răspuns, dar nici măcar răspunsul nu este important.”
"Ce vrei să spui?"
„Înțelegerea acestor lucruri nu este alb-negru. Știu că îți place să te

gândești la lucruri așa. Semănați foarte mult cu Tessa în acest fel.”
El chicotește. „Sunt?”
„Nu râde de mine.” Îi dau o lovitură prietenoasă pe braț. "Sunt serios.

E contabilă. Un matematician. Există întotdeauna un bine și un rău cu ea.
Tu ești la fel.”
„Voi recunoaște că sunt analitic, da.”
"Sunt un artist. Alb și negru există pentru mine doar ca extremități

opuse ale unui spectru. Sunt atât de multe culori între ele. Și apoi între
mijlocul.”
„Sunt pregătit pentru o lecție de filozofie?”
„Încerc doar să explic că da, am un răspuns la întrebarea ta, dar nu mă

voi opri să pun întrebarea.
Este o călătorie. Și deși răspunsurile în sine sunt importante, ele sunt doar
puncte de-a lungul călătoriei.
Pentru mine, răspunsul nu este la fel de important ca întrebarea. Și
întrebarea pe care mi-ai pus-o a fost de ce legarea gâtului era atât de
importantă pentru mine. Am un răspuns la acea întrebare, dar înainte să
ajung acolo, a trebuit să pun o altă întrebare.”
— Vorbești în cercuri, Skye.

„Nu sunt, de fapt. Doar refuzi să vezi nuanțele și straturile dintre alb și
negru.”
"Nu este adevarat. Nu aș fi un om de afaceri dacă aș fi
nu am recunoscut că nu există absolute.”
„Iată, atunci. Nu există un răspuns absolut la întrebarea ta. Am un

răspuns astăzi – și răspunsul are sens astăzi – dar simt că mai sunt de
învățat despre mine și asta ar putea schimba răspunsul mai târziu.”
"Destul de corect. Care este răspunsul tău astăzi?”
„M-am pedepsit.”
El ridică o sprânceană. "De ce?"
„Odată ce mi-am dat seama că văd robia ca pe o pedeapsă, am știut

imediat de ce o vreau. Pentru că mă simt ca o fraudă. Singurul motiv
pentru care cuiva îi pasă de ceea ce cred eu este pentru că sunt prietena
ta. Lucrurile s-au prăbușit după aceea. Mi-am pierdut prietenia cu Tessa.
Am scris o postare pe jumătate pentru Susanne pentru că nu credeam că
sunt mai bună decât atât. Și apoi, în acea noapte la New York, m-ai părăsit
și pe mine.”
„Dar asta a fost după...”
"Știu. Știu. Ajung la asta.”
„Bine”, spune el. "Continua."
„Așa că am vorbit cu mama și am vorbit cu un terapeut și, cu ajutorul

lui, mi-am dat seama de ceva.” Îmi țin lacrimile în timp ce vărs povestea
lanului de porumb cu amintirea adăugată de a-mi surprinde mama în pat
cu Mario. Despre cum mama mea nu a mai vrut copii.
„Bănuiesc că a fost de acord cu tine”, îi spun. „Am fost o provocare.”

„Sper că nu vă învinovățiți pentru nimic din toate astea.”
„Nu mai sunt. Dar am fost mult timp.”
„Dar nu ți-ai amintit.”
„Nu am făcut-o, dar undeva în mine, subconștientul meu a făcut-o.

Vedeți, m-am simțit ca o fraudă, dar acesta a fost doar stratul superior.
Cireasa de pe tort. Tortul și umplutura erau mult mai semnificative și
se ascundeau în subconștientul meu. Când Rosa m-a întrebat ce îmi
place la stilul nostru de viață, i-am spus cât de multă plăcere îmi oferă.
Dar când m-a întrebat de ce îmi doresc atât de mult legarea gâtului,
chiar și după ce mi-ai spus că este o limită grea, a trebuit să mă
gândesc cu adevărat ce simțeam atunci.”
„Și cum te-ai simțit?”
„Nu mă gândeam la asta ca la o pornire. Mă gândeam la asta ca la un

necesitate. Apoi a trebuit să-mi dau seama de ce era o necesitate.”
"Si acum?"
„Nu mai este o necesitate. Nu pot nega că am fost captivat de

concept. O parte din mine încă mai este, dar pot accepta că este o
limită grea pentru tine. Și pot accepta asta fără să știu de ce.”
Îmi străpunge privirea. "Poti tu? Într-adevăr?"
Dau din cap. „Îți înțeleg reticența. Mă cunoști bine, dar odată ce
câteva lucruri se pun la loc, totul se schimbă. Nu vă spun că natura
mea încăpățânată va dispărea peste noapte.”
„Nu ai fi tu, altfel.”
"Exact. Și îți place o provocare.”
"Fac."
„A mă cunoaște mai bine nu schimbă esența a ceea ce sunt”, spun

eu. „Îmi schimbă doar reacția. Eram un copil dificil
care a fost mult pentru mama mea. Eu sunt încă așa și ea mă iubește
în ciuda tuturor lucrurilor.”
— Și eu te iubesc, Skye.
Zambesc. "Știu. Si te iubesc."
„Ești sigur că poți renunța la controlul respirației?”
"Absolut. O pot face pentru că nu mai este necesar.

Desigur, sunt intrigat de asta, dar te iubesc mai mult decât am nevoie.”
Îmi prinde părul cu degetele. „Sunt foarte bucuros să aud asta.”
Îmi poți spune de ce este o limită grea pentru tine?
Cuvintele îmi sunt înfipte în fundul gâtului. Curiozitatea mea, nevoia

mea de a știu... totul este prins acolo cu cuvintele pe care vreau să le
spun.
Dar le țin acolo.
Nu-l voi cicăli după informații. Nu mai. Îl respect prea mult ca să fac
asta.
Dar mai este ceva de care trebuie să-mi dau de pe piept.
„Braden…”
„Hmm?” Mă sărută pe frunte și îmi adulmecă părul. „Îmi place

șamponul ăla cu zmeură.”
Pielea îmi furnică, iar gâdilatul dintre picioare se intensifică.
Nu. Trebuie să vorbesc mai întâi.
„Mai trebuie să-ți spun ceva.”
"Ce?" Se înțepenește ușor.
"Relaxați-vă. Nu este nimic rău, dar vreau sinceritate deplină.” La

cel puțin din partea mea, deși țin ultima parte pentru mine.
"În regulă."
„M-a sunat sora lui Addie.”
"Măr? De ce?"
„S-a oferit să-mi spună ce s-a întâmplat între tine și

Addie acum zece ani.”
Se întărește și mai mult. De fapt, el este rigid. Ar putea fi o statuie

sculptate în marmură. "Înțeleg."
„Am fost tentat”, spun eu. „Am fost la un pahar cu ea și eram gata să
aud toată povestea, dar apoi mi-am amintit ceva ce mi-ai spus.”
"Oh?"
„Da. Ai spus că îmi pot lua timpul. Că am putea vorbi când eram gata.
Nu m-ai împins, Braden, și te iubesc pentru asta. Vă datorez același respect
și curtoazie.”
Buzele lui se curbe în sus într-un zâmbet pe jumătate. „Trebuie să fi

fost dificil pentru tine.”
„Oh, habar n-ai.”
Îmi prinde obrazul și îmi sărută vârful nasului. „Meriți o recompensă.”
"Așa cred."
Mă sărută din nou pe nas. „Ești o femeie uimitoare,

Skye. Nu am întâlnit niciodată pe nimeni ca tine.”
Nu mă pot abține. „Este un compliment sau o insultă?”
"Femeie!" Își trece degetele prin păr. „Nu

știi până acum ce-mi faci?”
"Da, știu. Îmi faci același lucru. Ai de când am pus ochii pe tine pentru
prima dată. Nimeni nu vă poate nega evidenta
atracție fizică, dar comportamentul tău a fost cel care a ajuns la

mine. Prezenta ta. Umple fiecare cameră în care ești, Braden.
Nimic nu te sperie. Nimic."
„Un singur lucru”, spune el, ținându-mă din nou pe obraz.
"Ce-i asta?"
„Gândul la viața mea fără tine.”

Capitolul douăzeci și nouă
Deschid gura, dar iese doar un oftat blând.
L-am adus în genunchi.
L-am adus pe Braden Black în genunchi.
El pune două degete peste buzele mele. „Nu spune nimic. Știu
că am încheiat relația noastră și am făcut-o din motive întemeiate.
Dar fiind fără tine... El clătină din cap. „Nu este ceva ce vreau să
experimentez din nou.”
„Nu trebuie,” spun eu.
„Nu credeam că mi se va întâmpla asta.” El dă din cap. „Am

început la fel cum am început întotdeauna. Am văzut ceva ce îmi
doream și m-am dus după el. Dar ai intrat cumva în mine. Și apoi,
chiar înainte de ultima călătorie la New York, m-ai rupt. Lacrimile
tale, tristețea ta. Aș fi comis o crimă pentru a ține acea tristețe
departe de tine pentru totdeauna.”
Zambesc. „Nu trebuie să devii un criminal pentru mine. eu
am avut grijă de asta. Sau cel puțin am început călătoria.”
„Am mai spus-o. Ești o femeie uimitoare, Skye.”
„Și tu ești un om uimitor. Ceea ce ai realizat depășește sfera a

ceea ce majoritatea oamenilor își pot imagina.
Te-ai tras de bootstraps, fără niciun ajutor, și ai ajuns sus. Esti
incredibil."
Mușchii feței i se încordează. Doar puțin, dar observ. L-am

supărat?
Se înmoaie din nou în câteva secunde, bătându-mi buza

inferioară. „Doamne, gura asta.”
Apoi buzele lui sunt pe ale mele, limba lui pătrunzând între ele
lor. Sărutul este ferm și drogat și mă dor mai mult,

mai mult mai mult…
De parcă mi-ar fi citit gândurile, se întinde în jos și îmi împinge

cămașa în sus peste sânii mei. El strânge unul, găsind sfarcul peste
materialul sutienului meu și atrăgându-l cu vârful degetelor.
Imaginile îmi curg în minte. A face dragoste în Kansas. Scena noastră

inițială la Black Rose Underground. Prima dată împreună la el. Cu câteva
săptămâni în urmă, se pare că de atunci a trecut o viață întreagă.
Îmi eliberează sânul și își trage mâna în jos, desfăcându-mi blugii.

Apoi degetele lui sunt în interiorul chiloților mei, jucându-se cu faldurile
mele.
Rupe sărutul și icnește dintr-o suflare. „La naiba, ești așa

umed. Atât de umed pentru mine.”
— Întotdeauna, respir.
„Trebuie să te gust.” Îmi trage blugii de pe picioare și apoi îmi aruncă

și chiloții. Îmi întinde picioarele și apoi se uită între ele. „Buzele păsăricii
tale sunt umflate și roz.
Atât de frumos. O să te mănânc, Skye. O să te mănânc până mă rogi să
mă opresc.”
Închid ochii în timp ce el își trece limba peste deschiderea mea.

Se îndepărtează pentru o clipă și îmi ciugulește și suge interiorul coapsei.
Gem încet, cu ochii încă închiși.
„Deschide ochii”, spune Braden. „Uită-te că te mănânc”.
Le deschid și îi întâlnesc privirea albastră arzătoare. El este în flăcări

— în flăcări ca și mine. Vreau gura lui pe mine. Pe păsărica mea. Pe
toate mine.
„Ține ochii aceia minunați deschiși”, îi comandă Braden.

„Nu le lua de pe ale mele.”
Își îngroapă fața între picioarele mele, buzele și gura lui atingându-mă
pe toate deodată. Degetele mele se îndreaptă spre sânii mei, mai întâi
prinzându-le și apoi sondând sfarcurile acoperite de sutienul meu. Sunt
grei. Tari și încordați și își doresc libertatea.
Îmi ridic în grabă sutienul, expunându-i.
Braden îmi dă drumul la clitoris. „Îmi plac al naibii sânii tăi. Joaca
cu ei, iubito. Joacă-te cu ei în timp ce îți mănânc păsărica.”
Îmi răsucesc degetele în jurul mameloanelor, dându-le doar o ușoară

atingere. Mă tachinez, pentru că vreau să mă concentrez pe buzele lui
Braden dintre picioarele mele, dar când stropesc un mamelon, o săgeată
de curent trece prin mine.
Închid ochii la un geamăt.
Încetează să mă lingă. „Deschide ochii ăia, la naiba.”
Vocea lui bogată, poruncitoare, zboară în mine. Ochii mi se deschid

aproape de la sine. Aceasta este puterea pe care o deține. Toată puterea. Și
sunt bine cu el. Atât de bine cu el.
— Nu le mai închide, Skye. Nu vă va plăcea rezultatul.”
Fără orgasm. Acesta va fi rezultatul. La naiba cu el! Doar că îl iubesc atât

de mult. Iubesc puterea pe care o are asupra mea. Îmi plac comenzile,
întunericul, controlul.
Îmi place totul.
Trebuie să fiu în flăcări. Flăcări invizibile mă înconjoară, mă încinge.

Înlănțuiește-mă pe această canapea, la Braden. Nu vreau să fiu eliberat
niciodată de controlul lui și de buzele lui și de acei ochi albaștri arzător în

mine.
Îmi suge clitorisul și deja alerg spre vârf, prăpastie, paradisul acela care
există doar în mine.
ceață climatică. Un deget mă umple. Apoi altul, iar eu sar. Sar al

naibii în abisul în care nimic nu există în afară de Braden, de mine
și de iubirea noastră. Orgasmul iradiază prin mine, până în
abdomen și apoi în piept. Curând, corpul îmi tremură peste tot și
îmi strâng sfarcurile mai tare. Din ce în ce mai greu, până când
durerea îmi izbucnește ca o rachetă și mă adaugă plăcerii.
„Braden, vin! Vin!"
"Asta este. Vino. Vino după mine.”
Degetele lui continuă să mă ispitească, mișcându-se înăuntru și de

jur împrejur și găsind fiecare crăpătură care mă face să mă spulber și
mai departe.
Și în tot acest timp, privirea mea nu se abate niciodată de la a

lui. Chiar dacă mă învârt printr-o spirală de senzații fizice și
emoționale, chiar dacă azurul ochilor lui dă loc unor flăcări albastre
toride, îmi țin ochii ațintiți asupra lui.
Apoi e peste mine, penisul lui eliberat și e în mine, pompând.
El mă umple, mă completează, mă întregește și, pe măsură ce

mă trag, orgasmul meu continuă să înflorească.
„La naiba, Skye”, spune el printre dinții strânși. "Te simt

venire. Peste tot penisul meu. Pasarica ta o strânge. La dracu!"
Totuși mă uit în ochii lui albaștri frumoși, chiar și atunci când îi

strânge și îmi pulsează și eliberează. Nu o închid pe a mea. Rămân
deschiși, blocându-se cu pleoapele lui.
Mi-a spus să nu închid ochii, iar eu nu.
El rămâne încorporat în mine, penisul lui pulsand, cămașa lui

spărgându-mi sfarcurile sensibile. Și când în sfârșit deschide ochii,
mocnesc ca cenușa unui foc pe moarte.
Numai că focul lui nu moare.
Este abia la început. Văd că prinde viață încă o dată în a lui
privirea.
Buzele lui le întâlnesc pe ale mele, apoi, într-un sărut dur și învinețit. Nu
sărut obișnuit, nici măcar sărutul sălbatic pe care l-am împărtășit mai devreme.
Nu. Acesta este un sărut a două suflete pierdute și acum găsite.
Și știu, în acel moment, că Braden a împărtășit o parte din
el însuși cu mine pe care nu l-a împărtășit niciodată cu nimeni.
Nu mai contează dacă îmi vorbește despre el și Addie. Sau chiar despre mama lui.
Îl cunosc într-un fel pe care nimeni altcineva nu îl va face vreodată.

Capitolul treizeci
Odată ce cobor din înălțimea mea de vis, nu mă pot abține să chicotesc.
"Ce?" întreabă Braden.
„Ești încă îmbrăcat complet, ca de obicei.”
"Ca de obicei?"
„Vrei să spui că nu știi că de obicei rămâi îmbrăcat

când facem dragoste?”
„Bănuiesc că nu m-am gândit niciodată la asta. Deși recunosc că este un

brand pentru mine.”
"Da este. Întotdeauna în control.” Mă uit la el. Buzele lui sunt umflate și
roșii de la ultimul sărut pedepsitor. Doar că nu a fost pedepsitor. A fost
violent, da, dar nu pedepsitor. A fost o întâlnire de suflete.
„Nu voi nega”, spune el.
"Ha! Mai bine nu. Voi ști că minți.”
— Nu mint, Skye.
Nu, el nu. Poate că îmi ascunde lucrurile, dar el

nu minte. "Știu. Vrei niște desert acum?”
"Sigur."
"Cafea?"
„Da, ar fi grozav.”
Mă ridic și îmi trag în grabă sutienul și cămașa înapoi peste mine

sanii. „Unde sunt blugii mei?”
"Nu știu. Le-am aruncat undeva.”
"Ah." Îi spionez sub un scaun.

„Le poți lăsa deoparte”, spune el. „De fapt, scoate restul. Vreau să-
mi servești desertul gol.”
— Vei fi și tu goală?
„Uiți cine face regulile aici?” el intreaba.
Zambesc. „Braden, asta înseamnă că relația noastră s-a întors

pe?"
El lasă capul. „Vrei să fie?”
" Tu?"
El dă din cap. „Ești în continuare aceeași Skye, certându-te despre

fiecare lucru mic. Da, vreau să fie, dar îți dau un out.”
"De ce?"
„Pentru că nu sunt pregătit să-ți dau ceea ce mi-ai dat. Nu sunt

pregătit să-ți spun lucrurile pe care vrei să le știi și, să fiu sincer, s-
ar putea să nu fiu niciodată.”
Îl pot scoate oricând de la Apple.
Dar știu că nu voi face. Nu-l voi trăda pe Braden. îl iubesc și

respecta-l prea mult.
Îmi dezbrac cămașa și sutienul și merg gol în brațele lui. Îi sărut

buzele încet. "E în regulă. Vreau să fiu cu tine. Sigur, aș vrea să fii
sincer cu mine despre acele lucruri din trecutul tău, dar dacă trebuie
să aleg între tine și să știu despre tine și Addie, te aleg pe tine.”
„Ești o persoană mai puternică decât mine”, spune el.
"Mă îndoiesc."
"Tu esti. Ți-am dat o provocare și ai alergat cu ea. Te-ai dat seama
chiar dacă a fost dificil și ți-a provocat durere.”
„Sunt departe de a mă fi înțeles”, spun. "Ca eu

spus, este o călătorie, iar călătoria este ceea ce este important.”
"Sunt de acord. Și vreau să-ți dau ceva.”
— Adevărul despre tine și Addie? Ridic sprâncenele, sperând.
"Nu. Asta nu pot face. Dar vreau să vă spun puțin mai multe despre
mama mea.”
Mă uit în jos la sânii mei goi. "Acum?"
Scoate ceva din buzunar. "Poate dupa

desert."
Un fulger de roșu. Apoi un fulger de negru. "Ce sunt acelea?" eu

cere.
Susține două bucăți de material, fiecare roșie pe o parte și

negru pe de alta. „Restrângeri”, spune el. „Reține de mătase.”
„Și se întâmplă să-i ai pe cei întinși în buzunar.”
„Ai știut vreodată că nu vin pregătit?” Vocea lui are un strop de

amuzament, dar expresia lui rămâne stoică. Acesta este Braden
întunecat. Bradenul de care m-am îndrăgostit prima dată.
Sfarcurile mele se întăresc într-o clipă, de parcă ar fi un vânt rece

suflând peste ele.
„Mătasea nu este cel mai bun material pentru a reține pe cineva”,

continuă el. „Se poate înnoda strâns și uneori este dificil de eliberat.
Din fericire, am suficient de experimentat încât să nu pună o problemă.”
mă înfior. Pentru prima dată, vorbirea lui despre experiență nu

trezește gelozie în mine. Nu, fără gelozie. Doar dorinta. Vreau ca
mătasea aia să-mi atingă corpul, să mă lege.
Mă uit în jur. Unde mă va lega? Am o tăblie,
dar spre deosebire de a lui, nu este construit pentru robie.
„Pentru a-ți răspunde la întrebare...”
"Ce întrebare?" intrerup.
„Te văd aruncând o privire în jur. Mă întreb ce o să-ți fac cu aceste rețineri.
M-ai subestimat, Skye. Îți amintești în seara aceea când ți-ai oprit telefonul ca
să nu primești e-mailul meu?”
Dau din cap. Nu cel mai frumos moment al meu.
„Am avut ceva timp aici singură și m-am uitat în jurul acestui loc.” Aruncă
o privire spre jardiniera suspendată din bucătăria mea. „Accel cârlig este fixat
cu un șurub Molly. Poate suporta cel puțin cincizeci de lire sterline.”
„Apreciez complimentul, dar cântăresc mult mai mult decât atât.” Îi ofer
ceea ce sper să fie un zâmbet tachinator.
„Nu contează, pentru că picioarele tale vor fi pe pământ. Cârligul vă va
ține pur și simplu încheieturile legate deasupra capului. Tot ce am nevoie este
să-ți alunec ușor masa spre dreapta.”
Pe masă încă mai păstrează câteva dintre preparatele noastre de cină, dar cu o
înflorește, îl alunecă peste el fără să-i zguduie.
„De asemenea, tavanele tale sunt joase.” Calcă pe un scaun și apucă planta
agățată, așezând-o ușor pe masă.

„Unde este crema brûlée?”
„În frigider, dar trebuie să fac toppingul.”
"Nu in seara asta. În seara asta vreau doar smântână.” El ridică o
sprânceană. „Deși știu că nu va fi la fel de delicioasă ca crema ta .”

Mă zvârcolesc, strângându-mi coapsele. Sfarcurile mele sunt atât de tari

încât se pot desprinde.
„Întinde-ți încheieturile.”
Ma supun. El înfășoară legăturile în jurul lor într-un model complicat,

asigurându-mă strâns, dar nu atât de strâns încât să fiu inconfortabil. Două
fâșii de mătase – puțin peste doi metri lungime, după estimarea mea – îmi
atârnă de încheieturile mâinii, probabil pentru a mă fixa de cârligul din
tavan.
„Nu trebuie să măsori?” Întreb.
El clătină din cap și apoi îmi întâlnește privirea. „Nu îmi lipsește niciodată.”
Corpul îmi tremură de anticipare când Braden calcă încă o dată pe scaun
și fixează celelalte capete ale sistemului de reținere.
carligul.
"Bun?" el intreaba.
Am puțin slăbiciune și picioarele mele sunt plat pe podea, cam

cincisprezece centimetri unul de celălalt, deci cred că e bine. „Da. Bun."
Mută scaunul din drum. — O să stai acolo, Skye. Vei sta acolo în liniște.
Fara vorbe.
Și o să iei ceea ce-ți ofer.”
Capitolul treizeci și unu
El se plimbă în jurul meu până când iese din viziunea mea.
"Oh!" Tiresc când palma lui coboară pe fundul meu.
"Fara vorbe!" Mă plesnește mai tare de data asta.
Îmi strâng buzele ca să nu mai scârțâi din nou.
„Ai cel mai frumos fund, Skye. Inca nu am avut
plăcerea de a o dracu.”
Dreapta. Acea noapte. Trebuia să...
„Nu în seara asta”, spune el.
Dezamăgirea curge prin mine.
„În curând”, continuă el, „dar nu în seara asta”.
El ridică felul de crème brûlée pe care l-a pus pe masă anterior. Își bagă
degetul în cremă, o învârte și apoi mi-o ține de buze. "Gust."
Îi ling degetul curat, lăsând să stea luxuriantă a desertului
pe limba mea înainte să înghit.
Își învârte din nou degetul în cremă și de data aceasta el
îl gustă. Din pieptul lui se ridică un mârâit scăzut.
sunt în flăcări. Imaginea lui Braden sugând crème brûlée de pe degetul
său gros mă face gata să izbucnesc. Sfarcurile îmi încordează și trag instinctiv
de legăturile mele.
„Nu,” spune el. „Nu rezista. Ești al meu, legat și gata pentru plăcerea mea.”
Dau din cap.
În cremă îi intră încă o dată degetul, dar de data aceasta îl unge peste
unul dintre sfarcurile mele. Căldura pielii mele se topește

crema groasă și se scurge în jos peste sânul meu mare.
Ochii lui Braden mocnesc. „Arăți atât de atrăgător.”
Te rog linge-l. Vă rog.
În schimb, el unge și celălalt mamelon cu cremă și în curând mi se

topește pe abdomen, îndreptându-se spre păsărica mea palpitantă.
Ceea ce face el în continuare mă face să suflu. Braden, care este

întotdeauna atât de meticulos, scoate toată crème brûlée din farfurie
și îmi acoperă corpul cu ea. Mă pictează cu degetele, cremă alunecându-
i pe antebrațe pe cămașa lui de bumbac.
„Ești delicios”, spune el. „Acoperit în gros și lipicios

dulcea฀ ă. Și acum am de gând să ling fiecare din tine.”
Doamne, da. Vă rog.
Își lasă capul în jos și linge un sfarc, sugând și sugând. Mă doare

să-mi trec degetele prin părul lui des, mă doare să-i spun cât de bine
se simt buzele lui pe carnea mea. Dar sunt legat de mătase și de
porunca lui.
Și nu vreau altfel.
Suge și mănâncă cremă de la ambele sfarcuri, chinuindu-mă de

plăcere. Buzele și limba lui călătoresc în jos, dar la naiba, el evită
clitorisul meu. Îmi suge crema din interiorul coapselor, din gambe,
chiar și din vârful picioarelor.
"Delicios." Își trece limba peste buze.
Și cred că s-ar putea să leșin de dorință.
"Am pierdut ceva?" întreabă el nevinovat.
El știe că a făcut-o. El știe exact ce a făcut. Nu voi

spune-o, deși vreau să țip.
Mănâncă-mă! Mănâncă-mi păsărică! Mor aici! Vă rog.

În cele din urmă își alunecă limba între picioarele mele.
Și aproape că plodez pe loc. Nu-mi pot mișca brațele. nu pot vorbi. Pot
doar să simt — și mă simt încântat. Ispitit.
Omul ăsta de-al meu mănâncă păsărică ca nimeni altul și, deși ne-am
tras doar câteva clipe mai devreme, sunt udă și coaptă și gata să plec din
nou. Îmi rezist să trag de mătase. Nu vreau să scot cârligul din gips-
carton. Așa că stau, nu suspendat, dar aproape, în timp ce Braden mă
linge, mă tentează, mă mănâncă de parcă aș fi o sărbătoare.
Alunec într-un punct culminant, miezul îmi pulsa, apoi altul.

Întreaga mea lume se sfărâmă în jurul meu și explodează între picioarele
mele. El linge, și el linge, și el linge, iar când cred că nu mai pot să mai iau
o tragere de clitoris, îl suge între buze și înfige două degete în mine.
Și mai vin o dată, de data asta nu în clitoris, ci înăuntru.

Punctul meu G. Punctul culminant trece prin corpul meu, aprinzând
fiecare celulă în foc.
„Braden!” strig. „Braden, te iubesc! Te iubesc atat de mult!"
…
Braden și cu mine împărțim un duș ca să pot spăla crema lipicioasă de pe
corp. Nu m-a luat după orgasmul meu suprem, așa că mă ridică în brațe
și mă trag cu putere de peretele dușului, iar un alt orgasm se împușcă
din mine.
El împinge mai tare, iar spatele meu lovindu-mă de țigla udă

dusul. „La naiba, Skye. La naiba, te simți atât de bine.”
Sunt încă în norii culmei mele când el erupe, al lui

cuvintele bâzâind în capul meu.
Te iubesc. Te iubesc, Skye.

Și nu sunt sigur că acele cuvinte au sunat vreodată atât de dulce.

Capitolul treizeci și doi
Din moment ce Braden a venit direct din New York, are bagajele cu el. Își
pune o pereche de pantaloni, în timp ce eu mă îmbrac într-un halat de satin.
Mă ține de mână în timp ce mergem spre canapea unde ne-am tras doar cu
puțin peste o oră mai devreme.
Eu nu spun nimic. I-am promis că nu-l voi împinge și mă voi ține de arme
dacă mă ucide. El trebuie să facă primul
mișcare.
Mă ia de mână și îmi freacă cercuri în palmă cu degetul mare. „Nu este

ușor pentru mine.”
"Știu. E în regulă. Nu vă grăbi฀ i. Sau nu spune nimic. Nu contează." Și

nu este. Oh, sunt încă curioasă. Păcăroasă ca toți să iasă. Dar asta nu este
despre mine. Este vorba despre Braden. Despre cu ce se simte confortabil.
„Mi-am iubit mama”, spune el. „La fel a făcut și Ben.”
„Sunt sigur că și ea v-a iubit pe amândoi.”
"Ea a facut. Eram tot ceea ce o făcea să meargă uneori. Nu sunt sigur că
ar fi avut puterea să meargă la cămară dacă nu ar fi avut cele două guri de
hrănit.”
„Nu putea fi ușor pentru ea.”
El face o pauză. Inspiră. Pentru o clipă, mă tem că s-ar putea prinde,

dar apoi continuă.
„După incendiu, ea a petrecut câteva săptămâni în spital. A avut o durere

constantă. Ben și cu mine nu aveam voie să o vedem pentru că trebuia
ținută într-un mediu steril până când i se iau grefele de piele.”
"Îmi pare atât de rău."
— Nu caut simpatie, Skye. Nu sunt niciodată.”

"Am înțeles. Nu pot încă să-mi pare rău că biata ta mamă
a trebuit să treacă prin toate astea?”
"Presupun." Oftă. „Oricum, înainte de incendiu, aveam mereu să mâncăm. Nu
era mâncare gourmet, în niciun caz, dar nu ne-am dus la o cămară de mâncare și
nu am beneficiat de asistență guvernamentală.”
„Tocană de vită”, spun eu încet.
„Tocană de vită?”
„În seara aceea, când ai apărut aici neanunțat și ți-am servit restul de tocană
de vită. Ai spus că mama ta obișnuia să o facă.”
"Ea a facut. Carnea tare de tocană era un aliment de bază la noi acasă. L-ar
găti pentru totdeauna și era delicios. Asta a fost înainte de incendiu, totuși. După
incendiu, nu ne-am putut permite nici cea mai dură carne de vită.”
"Îmi pare rău."
„Încă nu caut simpatie. Oricum, așa cum ți-am spus mai devreme, asigurarea
nu ar plăti chiar dacă incendiul a fost un accident. În cele din urmă, mama a venit
acasă și cred că ar fi fost bine dacă...”
"Dacă ce?"
Braden își îngroapă capul în mâini.
Eu astept. Și aștept.
Are nevoie de timp și îmi propun să i-l ofer.
În cele din urmă, ridică privirea și îmi întâlnește privirea. „Eu și Ben nu am
putut să o vizităm la spital. Așa că, când a venit în sfârșit acasă…”
înghit. Instinctiv, știu deja ce urmează.

„Am plâns când am văzut-o. A țipat chiar. Cicatricea a fost atât de...
deci... Cuvântul care îmi vine în minte este urât. Infricosator. O vedeam
prin ochii unui copil de șase ani. Mă așteptam să o văd pe frumoasa mea
mamă, dar...”
„Nu te-a pregătit tatăl tău?”
„A încercat. Dar ai văzut vreodată o victimă a arsurilor, Skye?
Dau din cap. "Da. Nu în persoană, dar am fost odată la o expoziție foto
în care subiecții artistului erau toți victime ale arsurilor. A fost o muncă
frumoasă. Umanitatea lor a strălucit.”
— Atunci erai adult.
"Da."
„Și nu ai cunoscut personal nici una dintre victime.” Își trece degetele
prin părul încă ud de la duș.
„Nu poți pregăti un creier tânăr pentru asta. Aceasta a fost mama mea.”
Fața lui Braden se contorsionează în timp ce își strânge ochii. Într-un

fel, este din nou acel băiețel, torturat de imaginea mamei sale.
Îi las câteva minute. Apoi, „Cum a reacționat Ben?”
El deschide ochii, părând mai calm. „Nu a țipat.

Asta ține de mine.”
„Dar el era mai tânăr.”
„Mai tânăr, da. Dar el nu a reacționat așa cum am făcut eu. Nu pot să
explic.”
— Ai vorbit cu el despre asta?
"Glumești? Nu vorbesc cu nimeni despre asta. Cu exceptia

terapeutul meu ocazional. Și acum tu.”
Sunt onorat că îmi împărtășește această parte din sine. eu

pune mâna peste a lui. „Braden, nu ești responsabil pentru ceea ce a trecut
mama ta.”
"Știu că. Dar nu a mai fost niciodată aceeași persoană după aceea și dacă
n-aș fi țipat când am văzut-o...
„Oprește-te”, spun eu. "Doar opreste. Ai fost un copil, în primul rând.
În al doilea rând, fusese deja traumatizată de foc și arsuri și durere. Timpul ei
în spital. Micul rol pe care l-ai jucat a avut puțină importanță.”
"Știu. Am trecut prin suficientă terapie ca să știu asta.”
"Bun."
„Problema este că nu voi uita niciodată. Nu voi uita niciodată cât de mult
m-a făcut să mă simt când o văd.”
„Cum te-a făcut să te simți?”
„M-a făcut să simt... Doamne, nici măcar nu pot spune asta.”
"Puteți." Îi strâng mâna.
„Am fost respins, Skye. Vederea mamei mele a respins

pe mine."
Capitolul treizeci și trei

Își strânge ochii închiși încă o dată.
Nu ai idee ce am avut de luat înapoi în viața mea.
Braden este din nou un băiețel de șase ani, care își vede frumosul
mama cu cicatrici urâte de arsuri.
Și îl înțeleg mai mult decât știe el.
„Este în regulă”, spun eu.
"Nu e în regulă. Nu va fi niciodată în regulă. Ce fel de copil crede că

mama lui este respingătoare?”
„Un copil de șase ani care se așteaptă să-și vadă frumoasa mamă
după ce a rămas fără ea săptămâni întregi.”
— Am auzit totul, Skye. Am auzit toate motivele pentru care acest lucru
sentimentul era valabil la acea vreme.”
„Îți mai iubeai mama?”
Ochii lui strălucesc cu foc albastru. „Desigur că am făcut-o!”
— Și te-ai obișnuit cu cicatricile ei?
„Da, în câteva zile. Era încă mamă.”
„Atunci pentru ce te învinovățești?”
Își freacă bărbia. „Ea nu a fost niciodată aceeași.”
„Nu a fost ea? Aveai șase ani, Braden. Ești sigur că ești
iti amintesti nu?”
El dă din cap. „Nu, nu sunt sigur. Am fost în jur de asta cu terapeutul

meu.”
„Te-ai gândit că nu tu ai fost problema?

Poate că tatăl tău era. La urma urmei, focul a fost vina lui.”
El dă ușor din cap.
El stie. El și terapeutul lui au trecut prin asta. El stie. Dar încă îl bântuie,
cum simte că și-a respins mama când a venit acasă.
„Nici ea și tatăl meu nu au mai fost la fel după aceea”, continuă el.
„Trebuia să stea cu el. Nu mai avea unde să meargă, plus că ne-a avut pe
Ben și pe mine.”
„L-a iubit pe tatăl tău?”
„În felul ei, da, cred că a făcut-o. Dar... lucrurile nu au fost niciodată la
fel.”
"Cum așa?"
El chicotește. „În unele privințe, lucrurile au fost mai bune. Tata a

încetat să mai bea, dar a avut dificultăți în a găsi de lucru pentru o perioadă.
Locuim într-o casă mobilă închiriată și abia ne puteam permite asta. Așa că
am apelat la asistență guvernamentală, pe care mama și tatăl meu l-au
urât”.
ascult cu atentie. Nu este surprinzător de unde a primit Braden nevoia

de control asupra propriei vieți și a celorlalți.
El a avut-o mai rău decât am avut-o vreodată. Mult mai rău. Totuși uite
unde a ajuns.
„Ce s-a întâmplat până la urmă cu mama ta?” intreb ezitant.
"Ea a murit."
„Știu atât de multe.”
„Nu-mi place să mă gândesc la asta”, spune el. „Mă simt încă oarecum
responsabil.”
"Nu sunte฀ i."
„Sunt lucruri pe care nu le știi. Lucruri pe care nimeni nu le știe.

Puteți spune cuvintele. Pot chiar să le cred. Dar nimic din toate acestea
schimbă orice.”
Mă ghemuiesc la pieptul lui și îl îmbrățișez. Sunt aici.

Sunt aici pentru tine.
Vreau să îndepărtez această durere și singurul mod în care pot face

asta este să-l las să-l dezbrace.
„Oprește-te, Braden. Nu merge mai departe. Nu vreau să te rănești.”
Îmi sărută vârful capului. "Esti dulce. Atât de dulce și

uimitor. Îmi dai un out pe care nu ți l-am dat niciodată.”
"Ai făcut. Ai spus că îmi vei acorda timpul de care am nevoie. eu doar
nu a avut nevoie de atât de mult timp.”
„Nu știu ce am făcut vreodată ca să te merit”, spune el.

„Dar dacă îmi dau seama, o voi face din nou de un milion de ori diferite.”
„Nu trebuie.” Îi sărut vârful mâinii. „Mă ai deja.”
„Și mă ai”, spune el, „deși uneori mă întreb

de ce m-ar vrea cineva.”
Mă trag ușor înapoi. "Glumești, nu?"
— Știi că nu am glumit niciodată, Skye.
„Ești captura secolului!”
„Numai pe hârtie.”
„Hârtie verde”, adaug eu.
Își încrețește sprânceana. Din nou, am cedat la ceva care suna mai
amuzant în capul meu.
„Stai”, spun eu. „Nu a ieșit bine.”
„Sigur că a făcut-o. Sunt încărcat. Nu ești singurul atras de banii mei.”

„Banii sunt un beneficiu secundar frumos. Nu voi minți. Dar asta e

nu ceea ce am vrut să spun, și știi asta. A fost o glumă, Braden.”
"Știu. Nu am crezut că ești după banii mei. Te -am urmărit , îți

amintești?
Zambesc. "Ai făcut. Și am rezistat, deși tu ai fost

cel mai atrăgător bărbat pe care l-am întâlnit vreodată.”
„Este natura ta să reziste. Este ceea ce m-a atras la tine.”
„Am fost o provocare”, spun eu.
„Încă ești.”
„Sunt? Nu o să mă părăsești acum că mă ai?”
"De ce aș face asta?"
Povestea lui Betsy îmi vine în minte. Cum se presupune că Braden l-

a părăsit pe Addie pentru că nu s-a angajat din nou în jocul BDSM cu el.
Nu este adevarat. Nu poate fi adevărat.
Se poate?
Aș ști sigur dacă aș fi ascultat Apple. Dacă Braden niciodată

la nivel de mine despre Addie, nu voi afla niciodată adevărul.
„Dacă vrei ceva ce nu-ți pot da?” Întreb.
„M-ai părăsit când ai vrut ceva ce nu ți-am putut da?”
"Nu. M-ai părăsit.”
„Numai pentru că trebuia să-ți dai seama de lucruri înainte să te pot

duce mai departe în stilul de viață. Nu te vreau în stilul de viață pentru
un motiv greșit, Skye. Ai putea fi rănit.”
Dau din cap. "Știu. Înțeleg asta acum.”

„Acest stil de viață nu este pentru cei slabi de inimă. Știu asta, și tu la
fel. Trebuie să fie ceva de care să ne bucurăm amândoi din motivele
corecte. La început, am văzut natura ta de control, dar am simțit că o parte
din ea era o fațadă. O parte din tine mi s-a părut supusă și am vrut să
trezesc acea parte adormită din tine. Dar apoi lucrurile au mers puțin cam
prost.”
"Sens?"
"M-am îndrăgostit."
Mă încălzesc peste tot. "Asa am facut si eu."
„Dacă nu te-aș iubi, poate mi-ar fi plăcut să te conduc prin toți pașii
stilului de viață din motive greșite, dar însemni mai mult pentru mine
decât atât. Nu am putut s-o fac. Dacă e vreo consolare, să închei lucrurile
cu tine a fost cel mai greu lucru pe care l-am avut vreodată de făcut.”
Nu mă pot abține cu o batjocură blândă. „Nici nu ai făcut o treabă foarte

bună.”
„Ai dreptate în privința asta. Nu te-am putut lăsa să pleci, Skye. Am

alergat la părinții tăi, sperând să găsesc un indiciu de ce ți-ai dorit atât de
mult controlul respirației. Apoi, odată ce ai ajuns, știi rezultatele. Nu am
putut sta departe.”
„Nici eu nu puteam, evident.”
„Dar mi-am promis că nu te voi duce înapoi la stilul de viață până când
nu vei putea răspunde la întrebarea pe care am pus-o. Vezi tu, Skye, stilul
de viață nu este despre pedepse, chiar dacă te voi pedepsi din când în
când. Dar este alegerea mea să te pedepsesc. Nu al tău."
— Înțeleg toate astea, Braden.
„Cred că începi.”
„Începi?”
„Nu este o insultă. Este doar o afirmație exactă. Tu ai spus că

aceasta este o călătorie.”
"Este. De asemenea, cred că stilul tău de viață este o călătorie.”
„Nu sunt de acord. Dar este o călătorie pe care trebuie să am

controlul. Eu aleg ceea ce facem, iar apoi poți alege dacă îmi dai
consimțământul sau îmi spui nu.”
"Am înțeles. Cu adevărat. Poate că am spus acele cuvinte înainte și

de fapt nu am înțeles, dar acum înțeleg.”
El dă din cap. „Atunci poate că suntem gata să ne întoarcem la

club.”
Capitolul treizeci și patru
Fiori înfiorătoare îmi năpădesc corpul. Clubul. Trandafirul Negru sub pământ.
Gândul încă mă entuziasmează.
Păsărica îmi furnică și...
La naiba.
Nemernicul îmi pulsa. Serios pulsatil. Este asta chiar posibil din punct de
vedere fiziologic?
Braden nu m-a dus încă acolo.
El avea de gând, acea noapte fatidică care a dus la despărțirea noastră.
Dar nu a făcut-o. Sunt încă virgină în acest sens.
„Ce altceva mai este la club?” întreb, cu vocea aproape fără suflare.
„Oh, Skye, sunt multe altele. Ai fost doar în camera de sclavie.”
înghit. „Ce alte camere mai sunt?”
„Unele camere sunt doar pentru joacă ușoară.”
„Joacă ușoară?”
"Da. Lovitură de bază, sclavie ușoară. De exemplu, cum ți-am legat
încheieturile cu cravata mea la birou.”
„Atunci, ce este robia? Este joc ușor?”
„Bondage, în afară de sclavia ușoară, este un joc greu. Ce
pe care l-ai văzut la club este considerat un joc greu.”
— Mai ales legarea gâtului, nu?
„După părerea mea, orice implică gâtul este un joc de vârf.”
„Ce este edge play?”

„Orice lucru care implică un risc de vătămare fizică sau psihică.”
„Rău mintal?”
„Da. Mă feresc de jocul de margine, în cea mai mare parte. Nu mă

interesează prea mult. Majoritatea nu sunt permise la Black
Rose Underground.”
„Dar am văzut controlul respirației.”
„Nu toată lumea ia în considerare jocul de control al respirației, așa că îl
permit, dar toți practicanții trebuie să semneze un formular special de
consimțământ înainte de a putea face acest lucru la clubul meu.”
"Înțeleg. Și nu am semnat acel formular.”
„Nu ai făcut-o, dar nu contează. Oricum nu aveam de gând să o fac.”
„Limita ta grea.”
„Da”, spune el, dar, desigur, nu oferă nicio explicație suplimentară.
„Ce altceva este considerat joc de margine?”
„Orice trage sânge.”
icnesc. „Oamenii chiar fac asta?”
El dă din cap. „Jocul cu cuțitul, jocul cu armele, jocul cu focul. Nu permit niciuna
de care."
„ Joc cu armele? Joc de foc? Oamenii fac asta?”
El dă din cap.
„Este o altă limită grea pentru tine?”
— Ți-am spus deja că am o singură limită, Skye.
Dau din cap. Nu pot nega că jocul de respirație încă mă intrigă, dar nu
se mai simte necesar.
Deci e bine.
„Ce alt fel de joc greu există la club?”
„Există joc de suspendare. Biciuire și lovitură. Fetișuri de animale.”
Îmi scade stomacul. „Vrei să spui sex cu animale?”
El râde atunci, iar eu mă simt ridicol.
"Desigur că nu. Unii oameni le place să fie conduși așa

sunt animale. Joaca de cai. Joacă cu câini. Lucruri de genul acela."
fac ochii mari. „Oamenii fac asta? Pentru fiecare a lui, cred.”
— Înțeleg că nu vrei să încerci asta.
„Greu să treci pe ăla.”
"Nici o problema. Totul depinde de tine, Skye.”
„Îți... place genul ăsta de joacă?”
„Nu este unul dintre preferatele mele, dar nu sunt împotriva lui dacă
te interesează.”
„Nu este.”
"Destul de corect. Există deprivare senzorială. am prezentat

tu la asta deja la scară minoră. Există și larping.”
„Ce este larping?”
„Jocuri de rol live. Este uriaș în comunitatea de jocuri. Clubul o

duce la un nivel sexual.”
"Sens…"
„Ca și cum Superman făcea sex cu Wonder Woman. Chestie

ca asta. Sci-fi-ul este mare. Sex cu extratereștri. Acel tip de lucru."
„Deci ai o cameră în care…”

„Unde poți urmări oameni care fac sex cu extratereștri? Da.

Cu excepția faptului că nu sunt extratereștri adevărați, desigur. Totuși,
unele costume sunt destul de elaborate.”
Sunt destul de sigur că maxilarul meu este pe podea undeva. "Oh. Ale mele.
Dumnezeu."
„Ți-am mai spus că îmbrăcămintea este un fetiș pentru unii. La fel și

costumația.”
„Dar nu pentru tine.”
"Nu. Prefer să fiu eu însumi când joc. Sunt Braden Black

și nimeni altcineva.”
„Bine, pentru că Braden Black este cel cu care vreau să fac sex.”
„Sună ceva intrigant pentru tine?”
„Ce fel de lucruri vezi în camera de larping?”
El dă din cap. „Nu sunt sigur că m-ai crede dacă ți-aș spune.”
"Pot sa o vad?"
"Sigur. Data viitoare când mergem la club. Ce te mai interesează?”
„Nu larping. Sunt doar curios cum funcționează, dar nu o fac

vreau să o fac eu. Prefer să fiu cu tine. Ca mine."
„Bine cu mine. Altceva?"
Robia este ceea ce îmi vorbește cu adevărat. Încrederea cerea și eu

am încredere în Braden din toată inima. Totuși, sunt dispus să învăț mai
multe. Sunt dispus să fac ceea ce vrea el să fac. Deci îmi știu răspunsul.
„Orice vrei”, spun eu. „Voi face ce vrei.”

Capitolul treizeci și cinci
„Nu am terminat ceea ce am început ultima dată”, spune Braden.

„Acel fund este al meu.”
"Este al tau." Zambesc.
"Bun. O să-l iau mâine seară. La mine acasă."
Sunt ușor dezamăgit. „Nu la club.”
„Nu, Skye. M-am răzgândit despre asta. O voi lua aici, în Boston.
Pentru că aceasta este casa mea și aceasta este casa ta. Și fundul ăla va
fi al meu aici și oriunde altundeva îl vreau.”
Eu inghit. "În regulă."
Cum mă va lua? Mă va lega? Mă lega la ochi? Spune
sa nu simt nimic?
Vreau să știu.
Totuși nu vreau să știu. Vreau să savurez anticiparea.

Surpriza.
„Sunt epuizat”, continuă el în timp ce tastează ceva în telefon, „deci

nu voi rămâne aici cu tine în seara asta. Dacă o fac, niciunul dintre noi nu
va dormi și am nevoie de el după săptămâna pe care am avut-o.”
Dau din cap. „Sunt dezamăgit, dar înțeleg.”
"Mulțumesc. Christopher te va lua aici mâine

seara la cinci. Fii pregătit."
"Voi fi. Ce ar trebui sa port?"
"Orice iti place. Te vei schimba la mine.”
„În ce?”
„Vei afla destul de curând.” Telefonul îi sună.

„Christopher e jos, mă așteaptă.”
Dau din cap.
Se ridică și mă trage lângă el. El îmi atinge obrazul. „Nu este niciodată
ușor să-ți spui la revedere.”
"Într-adevăr?"
„Cu siguranță știi asta.”
„În noaptea aceea la New York, când ai pus capăt lucrurilor. Păreai atât
de... rece.”
„Am învățat să-mi ascund emoțiile. A trebuit, în scopuri de afaceri. Dar

după cum știi, nu mint. Acesta a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut
vreodată.”
Plăcerea mă sfâșie împreună cu tristețea. Este o senzație ciudată. Mă

bucur că a fost atât de greu pentru el, dar nu-mi place să mă gândesc la el
în vreun fel de durere.
Într-un fel, înainte de seara asta, aproape că mă gândeam la Braden ca

fiind insensibil la durere.
Își lipește buzele de ale mele fără să le deschidă. La fel de bine. Dacă le
deschide, vom ajunge înapoi în pat. Nu că m-aș plânge, dar dacă are nevoie
de somn, vreau să-l aibă.
Vreau ce e mai bun pentru Braden. Mereu.
…
Câinele în jos al Tessei este încă impecabil, iar al meu încă e nasol.
„Uf”, spun eu. „De ce chiar încerc?”
„Pentru că este bine pentru tine.” Tessa își trage corpul în sus.
„Îmi place yoga și da, ajută la stres și toate astea, dar nenorocitul de
câine în jos!”
„Este greu pentru unii oameni.”
„Așa spui mereu.”
„Și încă am dreptate.”
Râd. Să fii cu Tessa înapoi la yoga într-o sâmbătă se simte bine. Al

naibii de bine. Tocmai am terminat o clasă de yoga fierbinte și
amândoi gâfâim și transpiram. Totul e bine.
În plus, am revenit la jocul meu cu postările mele pe Instagram.
Și Braden și cu mine suntem din nou împreună. Mai avem multe de făcut
învățăm unul despre celălalt, dar suntem amândoi dispuși. Erau indragostiti.
I-am trimis un e-mail lui Eugenie în această dimineață pentru a-i

spune că eu și Braden ne-am împăcat. Chiar dacă ea a spus anterior
că nu a fost o problemă, că oricum era dispusă să vadă cum am
procedat, știu că a fost dezamăgită înainte. Da, Braden este motivul
pentru care am acest contract. Dar tu stii ce? Este o oportunitate, și aș
fi prost să nu profit de nicio oportunitate care îmi iese în cale.
Braden m-a învățat asta.
Iau un prosop și-l înfășoară în jurul gâtului pentru a-l prinde

sudoare. "Am nevoie de un duș."
„Ne vedem în baia de aburi”, spune Tessa.
Dau din cap, mă îndrept spre vestiar și fac un duș rapid. Îmi
învelesc părul ud într-un prosop și intru în baia de aburi a doamnelor.
Inhalez menta si eucalipt. De aceea îmi place foarte mult baia de
aburi. Nu am nevoie de căldură. Tocmai am făcut yoga fierbinte. Am
nevoie de vârful proaspăt de parfum care îmi deschide sinusurile ca
nimic altceva.
— Ești aici, Tess?
"Aici."
Îi urmăresc vocea până la banca cu gresie și mă așez lângă
a ei. Tessa bea din sticla ei de apă. „Nu o să crezi asta.”
"Ce?" Întreb.
Tocmai am dat de Garrett.
— În vestiarul doamnelor?
Ea chicotește. "Nu. După ce ai părăsit studioul de yoga, a intrat.”
„Garrett? La yoga?”
„El purta o cămașă musculară și pantaloni scurți. La dracu,

Skye, arăta uimitor.”
„Uh-oh.”
"Dreapta? Oricum, a spus că așteaptă clasa noastră

termină ca să poată vorbi cu mine.”
„Uf. Urmărește mult?”
Regret cuvintele. Garrett probabil nu este un urmăritor. Nu ca

Addie l-a urmărit pe Braden. De parcă s-ar putea să-l urmărească încă pe Braden.
„Nu, doar a spus că îi pare rău că m-a deranjat și dacă de data aceasta
îi spun că nu, mă va lăsa în pace.”
„Deci ce i-ai spus?”
„I-am spus... că voi lua cina cu el în seara asta.”
„Tessa…”
„Ei bine, nu este ca și cum am spus că suntem exclusivi, nu?”
"Dreapta. Ai dreptate."
„Mi-a fost dor de el.”
„De ce nu îți găsim un alt tip?”

„Nu intru pe un site, Skye.”
„Nu la asta vreau să spun.” O lumină clipește în capul meu. — Vrei să-l
cunoști pe fratele lui Braden?
„Ben Black?”
„Acela este.”
„Este disponibil?”
"După cum știu."
Ea inspiră o respirație și o lasă să iasă încet. "Nu, eu nu

asa cred. Adică, mulțumesc pentru ofertă, dar urăsc reparațiile.”
Mă hotărăsc să nu o împing. "Bine. Anunță-mă dacă te răzgândești.”
„Ca să fiu sinceră, sunt încă obosit de Garrett.”
"Știu. Sau i-ai fi spus să ia dracu’.
„Ai avut dreptate. Așa că am nevoie de o favoare.”
"Desigur. Orice."
„Am nevoie să vii la cină cu noi în seara asta.”
La dracu. Orice în afară de asta. Braden e în seara asta. Ora cinci.

Ceva atât de special se va întâmpla între noi.
Nu pot renunța la asta.
Nu pot.
Nici măcar pentru Tessa.
„Îmi pare atât de rău, Tess. Am făcut planuri cu Braden.”
Ea oftă.
„Îmi pare rău”, spun din nou.
„Întotdeauna o să-i cânt la al doilea lăutar, nu-i așa?”

E puțin deplasată cu aia, dar vreau să calc ușor. Nu vreau să risc

să o pierd din nou. — Nu, dar nici nu aș rupe planurile cu tine dacă
mi-ar cere.
Ea bea înghițituri din sticla ei de apă. "Ai dreptate. Ai lucruri mai

bune de făcut decât să fii dădaca mea.”
"Pot fi…"
„Poate ce?”
„Aș putea să verific cu Braden. Poate am putea să vă alăturăm, băieți

pentru cină și apoi...
Ea își ridică mâna, fluturând cu abur în fața mea. "Nu.

Nu vă faceți griji. Eu doar…"
"Ce?"
„Dacă nu am un însoțitor, voi ajunge în patul lui.”
„Fii propriul tău însoțitor.”
„Este un lucru atât de Skye de spus.”
„Și a avea nevoie de un însoțitor este o chestie de la Tessa. alb-

negru. Dacă nu ai pe altcineva acolo, te vei culca cu el. Nu există
cale de mijloc. Uneori semeni atât de mult cu Braden.”
"Eu sunt?"
„Da. El spune că nu acceptă nimic ca absolut, dar

în felul lui, o face.”
"Ce vrei să spui?"
Nu i-am spus Tessei despre limita lui tare și nu o voi face. Viața
noastră intimă este personală. „El are propriile lui idei și nimic nu-l
va influența.”
„Sună mai mult ca tine decât ca mine”, spune Tessa.

„Seamănă foarte mult cu mine în alte privințe. Îți voi acorda asta. Dar nici
măcar asta nu este punctul meu de vedere. Ideea mea este că nu ai nevoie
de un însoțitor. Te poți controla pe tine însuți.”
„Da. Ai dreptate. Ar face lucrurile mai ușor.”
„Viața nu este întotdeauna ușoară.”
„La naiba”, spune ea. „Sigur ai avut dreptate.”
Tessa, habar n-ai.

Capitolul treizeci și șase
Oricum sunt tentat să-l întreb pe Braden despre cina cu Tessa și Garrett.
Chiar vreau să fiu acolo pentru cel mai bun prieten al meu și este doar cină,
nu? Orice a plănuit Braden va avea loc după cină, presupun. Sunt gata să-i
trimit mesaje, dar apoi mă opresc.
Nu.
Tocmai am primit-o pe Tessa înapoi, dar și pe Braden. Nu vreau să pun în
pericol niciuna dintre aceste relații. Tessa e în regulă, deci de ce legăna barca?
În plus, vreau ca această seară să fie doar despre Braden și despre mine
și despre actul intim pe care îl vom împărtăși. Asta nu e egoist.
Se ține doar de planurile pe care le-am făcut deja.
În fundul minții mele există o imagine a lui Ben Black. Chiar cred că el și
Tessa ar fi bine. Desigur, l-am întâlnit de câteva ore, așa că ce știu?
Poate îl voi întreba pe Braden în seara asta. El a fost cel care a adus
la urma urmei, susține ideea lui Ben și Tessa în primul rând.
Sunt gata devreme, într-o mini-rochie verde armată care stă între casual
și elegant. Îmi coafez părul castaniu și îl port jos, undele sale fluturând peste
umeri. O mică cremă hidratantă colorată Susie Girl, rimel și tentă de buze și
sunt gata pentru orice mă așteaptă.
Tocmai! Rimelul Susie Girl îmi oferă doar atingerea de care am nevoie.
#sponsorizat #susieglow #susiegirl #sexyeyes #simplyskye
Sunt tentat să numesc drop, să le spun cititorilor mei că mă pregătesc
pentru întâlnirea mea cu @BradenBlackInc, dar nu o fac.
Seara asta e specială.

Nu vreau pe nimeni acolo, în afară de noi doi. Niciun urmăritor care să știe
totul despre seara noastră.
Parcă le-aș spune oricum.
Telefonul meu bâzâie.
Eugenie Blake.
De ce mă sună Eugenie într-o sâmbătă după-amiază?
Primesc apelul. „Ea este Skye.”
„Skye, sunt Eugenie. Îmi pare rău că te deranjez în weekend, dar tocmai ți-
am citit e-mailul și sunt încântat că tu și Braden ați rezolvat lucrurile!”
"Oh." Desigur că este. "Mulțumesc. ma bucur de asta,

de asemenea."
„Sunt sigur că amândoi sunteți extaziați. Și din moment ce v-ați întors
împreună, am dori să vorbim din nou cu voi despre câteva completări ale
campaniei. Hashtag-urile dvs. #susieglow și #simplyskye se dovedesc a fi
foarte populare în rândul clienților noștri, așa că vom crea o altă campanie în
jurul lor.”
„Este... foarte generos din partea ta, dar tocmai am făcut campania roz.”
„Aceasta nu este atât o campanie, ci un produs nou-nouț.
Am dori să profităm de faptul că tu ești fata de alături.
Simplyskye este perfect pentru asta. L-am pus pe Brian să cerceteze
documentele pentru a depune o marcă comercială. La fel și pentru susieglow.”
— Vrei să spui că ai deține marca comercială pentru susieglow și
simplyskye, chiar dacă le-am inventat?
"Ei bine, da. Suntem dispuși să punem niște bani serioși,

așa că bineînțeles că vrem să deținem mărcile înregistrate.”
Nu sunt sigur ce să spun. Mi-aș dori să fie Braden aici. "Bolnav

trebuie să te gândești la toate acestea.”
"Desigur! Am vrut doar să vă spun cât de încântați suntem de acest nou pas.
Și, de asemenea, cât de fericiți suntem că tu și Braden sunteți din nou împreună.”
Dreapta. De aceea apelul de sâmbătă. Ei se gândeau la asta, dar nu au vrut
să-l împingă în timp ce eu nu eram cu Braden. Doar în cazul în care asta mi-a
împiedicat influențarea
Carieră.
Din nou, Braden este motivul pentru care ajung oriunde.
În mod ciudat, nu mă deranjează la fel de mult ca înainte. După cum i-am
spus Tessei, oportunitatea este o oportunitate. Dar Susanne care deține mărci
comerciale pentru hashtag-urile cu care am venit mă deranjează puțin.
Bine... multe. Mă deranjează foarte mult.
Nu sunt un geniu creativ. Acestea sunt hashtag-uri din două cuvinte, până la
urmă. Dar totuși, sunt hashtag-urile mele din două cuvinte. Nu ar trebui să
primesc un fel de credit pentru asta?
Braden va ști ce să facă. Îl voi întreba mai întâi.
— Îți mulțumesc că ai sunat, Eugenie, spun în cele din urmă. „Ca întotdeauna,
apreciez încrederea ta în mine și mă voi gândi serios la toate acestea.”
"Minunat! Când tu și Braden veți fi din nou la New York?
"Nu sunt sigur." Dar curând, sper.
„Va trebui să luăm cina din nou. Primim mostrele de culori de unghii la
sfârșitul săptămânii viitoare și ne-ar plăcea să fiți aici pentru dezvăluire.”
„Și mie mi-ar plăcea asta. Voi vorbi cu Braden despre călătoria.”
„Vom fi bucuroși să vă trimitem ambele bilete.”

„Sunt sigur că nu este necesar.” Știe și ea asta.
„Ei bine, anunțați-mă. O seară minunată, Skye.

Și suntem atât de fericiți de veștile bune!”
Se aude o bătaie în u฀ ă când închei apelul. Christopher este prompt,

ca de obicei. Îmi bag telefonul în poșetă. — Vin, Christopher.
— Ce mai faci în seara asta, doamnă Manning? el intreaba.
L-am lovit pe braț. „Este Skye. De câte ori vom face

ai discutia asta?”
El zambeste.
Nu mi-am dat seama niciodată cât de frumos este Christopher.

Este înalt, aproape la fel de înalt ca Braden, cu părul blond nisipos și ochi
aluni. Buze frumoase și pline și o construcție musculară.
Un alt candidat perfect pentru Tessa.
Deși, sunt sigur că ar merge după miliardar și nu șofer.
Dar poate că nu. Tessa mă surprinde de cele mai multe ori.
Îl urmăresc pe Christopher până în stradă, unde mă ajută să intru în

Mercedes.
Și acesta este ultimul meu gând despre Tessa.
Numai Braden este în mintea mea acum.
Braden... și ce așteaptă.
Capitolul treizeci și șapte
„Arăți frumos”, spune Braden, odată ce Christopher și restul

personalului său s-au făcut săraci.
"Mulțumesc. La fel si tu."
Doamne, el are. Poartă blugi decolorați – nici măcar nu știam că

Braden deține o pereche de blugi decolorați – și un buton albastru
deschis. Fără pantofi, picioarele lui sunt goale. Mai ușor să-i dai jos
pantalonii. Zâmbesc în sinea mea.
Părul îi este încă ușor umed, de parcă tocmai a ieșit din

duș. Zâmbesc din nou.
„Totuși, la fel de frumoasă ca tine” – ochii lui mocnesc

— „va trebui să-ți dai jos hainele.”
Mă uit în jur. Stăm în mijlocul foaierului și, cu planul deschis al lui

Braden, aproape oricine din camera de zi, din bucătărie sau din
sufragerie ne poate vedea.
„Nimeni nu te va vedea în afară de mine”, spune el. „Acum, fă cum îți

spun.”
Dau din cap, tremurând, și îmi scap din sandale. Trec bretelele
rochiei verzi peste umeri și trec din rochie de soare. Stau acum doar
într-un sutien și un tanga fără bretele.
Maxilarul lui Braden se strânge și un mârâit scăzut iese din gât.

"Totul."
Inspir. rosii. Busuioc. Usturoi. Italiană. Avem

Italiană. „Vrei să mănânc goală?”
„Absolut”, spune el.
Îmi desfac buzele.
Trage aer în piept. „Acea gura.”

Mă furnicăm peste tot, sfarcurile împingându-mi satinul

sutien. Mă întind în jur, îl desprind și îl las să cadă pe podea.
Trage o altă suflare. "La dracu. Sânii alea, Skye.”
Îmi trec degetul pe sub talia minusculă a tanga și

împing-o peste șolduri și fund, lăsând-o să cadă lângă sutienul meu.
Nimeni nu e aici. Nimeni în afară de Braden și de mine.
Dar oricine putea intra.
Gândul mă entuziasmează. Mă sperie. Mă uimește.
— Presupun că vei rămâne îmbrăcat? Spun.
Buzele îi tremură, de parcă ar vrea să zâmbească, dar ține

înapoi. „Vom vedea. Urmați-mă."
Îmi iau în grabă hainele, presupunând că mergem în dormitor, dar în

schimb mă conduce la bucătărie.
Inspir din nou. Cu siguranță italiană.
„Aplecă-te pe insulă”, spune el. „Pune-ți mâinile pe tejghea.”
Mă supun, trăgând aer în piept marmura rece de pe burtă. Îmi întind

mâinile drept așa cum mi-a spus el.
Braden își plimbă degetele calde peste obrajii fundului meu.

„Am așteptat mult timp asta, Skye.”
Oh. Ale mele. Dumnezeu. Se va întâmpla acum? În bucătărie?

Împotriva acestui blat rece din marmură?
Picioarele îmi tremură, aproape cedând, dar rămân nemișcată, ținând

mâinile plate.
Își mișcă mâinile între pliul fundului meu, căldura lor este binevenită în
timp ce eu îngheț brusc.
„Ți-e la fel de foame ca mine?” Respirația lui este fierbinte împotriva mea
gât.
— Da, spun eu încet.
"Pentru mancare? Sau pentru altceva?”
"Ambii?" La naiba cu inflexiunea asta. „Amândoi”, spun din nou, ferm de

data aceasta.
„Atunci te voi hrăni”, spune el, cu voce joasă și hipnotică.
Dau din cap, corpul meu aclimatându-se în sfârșit cu blatul rece.
"Dar mai intai…"
"Oh!" Trec în timp ce el își alunecă limba între obrajii mei.
"U฀ or." El mă prinde de șolduri. „Trebuie să te pregătesc pentru ceea

ce urmează.”
El continuă să mă lingă, cu limba lui caldă și moale pe carnea mea cea

mai intimă. Sentimentul este sublim și închid ochii, aplecându-mă în față.
Gâfâi când sânii mei lovesc frigul marmurei.
„Ușor”, spune el din nou împotriva fundului meu. „Un fund atât de
minunat, Skye. Abia aștept să te trag aici.”
„Ce-ce te oprește?”
tresar. Chiar am spus acele cuvinte?
Dacă și-ar fi lăsat pantalonii chiar acum și s-ar bloca în mine, l-aș avea să
vină.
„Tu ești”, spune el. „Nu ești pregătit. Dar vei fi. Stai linistit acum.”
Trec câteva secunde și...
"Oh!"
Mă sondează cu degete moale. Lubrifiant. De parcă l-a folosit pe ultimul

timp cu mufa. Se simte frumos și mătăsos.
„O să-ți pun ștecherul”, spune el. „O vei purta în timpul cinei. Va ajuta
pentru mai târziu.”
Dau din cap.
Oțelul inoxidabil este cald de data aceasta. Trebuie să se fi încălzit
este în mâinile lui. A fost dulce din partea lui. Îmi sondează janta strânsă.
„Relaxează-te”, spune Braden. „Inspiră, apoi expiră.”
Mă conformez, iar pe măsură ce îmi curge respirația din nas și

gura, el introduce dopul.
Bine făcut. Nici măcar am simțit-o de data asta. În mod clar, sunt gata
pentru seara asta.
Mă trage în sus și departe de tejghea și spre el.

„Știi ce o să-mi facă, știind că porți acel dop în timp ce mâncăm cina?”
— Același lucru pe care ți l-a făcut în timpul întâlnirii tale când eram cu
Eugenie la New York?
„Oh, habar n-ai.” Vocea lui are un zgomot. E al naibii de cald. „În ziua
aceea, tot ce m-am putut gândi era că ești la Susanne Corporate cu fundul
tău dulce plin. Umplut cu dopul pe care l-am pus acolo. Nu știai încă, dar
eu știam, unde mergeam în seara aceea. Am fost greu toată ziua. Toată
ziua, Skye.”
„La fel am fost și eu.” Am scos un chicot jenat. „Adică am fost

aprins toată ziua, în timpul întâlnirii mele și tot.”
"Știu. Acesta a fost planul meu. Vreau să te aprinzi în timp ce mâncăm

cina.” Mă ia de mână și o duce la erecția lui, uriașă și magnifică sub blugii
lui. „Sunt deja dur ca o piatră. Așa că gata să-mi îndesc penisul în acel
nemernic strâns al tău.”
Un geamăt blând răsună din gâtul meu.

„Dar mai întâi, mâncăm. Nu mânca prea mult. Vreau să ai energie,

dar să nu te simți plin. Nu vreau să te simți inconfortabil în niciun fel
în seara asta.”
"În regulă. Miroase divin. Ce avem?”
„Ceva simplu. Lasagna. Vom mânca fiecare câte o porție mică și

vor fi o mulțime de resturi dacă ne este foame după aceea.” Își coboară
ușor pleoapele. — Îți va fi foame, Skye. Vei folosi multă energie în
seara asta.”
dau din cap ezitant. — Orice vrei, Braden. Voi face orice spui.”
„Marilyn face o lasagna excelentă.”
„Sunt sigur că Marilyn face totul excelent.”
Mă conduce în sala de mese, unde masa a fost deja pusă. Două

pahare de vin roșu stau lângă farfurii, iar lasagna este acoperită. O
pâine italiană cu ulei de măsline pentru înmuiere și o mică salată
verde.
Asta este.
Și este perfect.
Braden îmi trage scaunul, iar eu stau, foarte conștient de nuditatea

mea și chiar mai conștient de presiunea dopului în fundul meu.
Sfarcurile mele sunt dure și turgente și nu scapă de privirea lui. Ai de
gând să te dezbraci?
Cuvintele nu trec pe lângă buzele mele, totuși.
Nu este vorba despre ceea ce vreau eu.
Cu excepția faptului că așa este.
Atât Braden, cât și Rosa m-au învățat asta. Am putere și în această

relație. Chiar acum, îmi exersez puterea de a nu vorbi. Pentru a nu-l
întreba pe Braden dacă plănuiește să-și renunțe
haine. Pentru că până la urmă nu contează. În cele din urmă, vom

ajunge în dormitor unde îmi va lua virginitatea anală.
Cum ajungem acolo nu este dezbătut și sunt de acord cu asta.
Braden stă vizavi de mine și îmi servește un pătrat mic de lasagna.

Salata a fost deja placată și o felie de pâine stă pe vasul meu de pâine.
Apoi se servește singur.
Aceasta este o masă ocazională. În mod normal, ne-am mânca mai întâi
salata, dar în seara asta se servește totul împreună. Zambesc. El face asta pentru mine.
Pentru a mă face confortabil. Chiar dacă sunt goală, el îmi face așa
ceva casual.
„Să pătrundă”, spune el de peste masă.
Încep cu o furculiță de salată. Este îmbrăcat cu o vinaigretă de

miere care îmi stârnește papilele gustative. Frumos făcut, Marilyn. Îmi
scot o bucată de pâine și o scufund în ulei de măsline. Mai multă
deliciu și din nou papilele mele gustative reacționează la un tang.
Uleiul de măsline a fost infuzat cu ceva picant, cel mai probabil
cayenne sau jalapeño cu o notă de usturoi.
Și apoi lasagna. Sosul este acid cu un picant iute datorat din nou
ardeiului iute. Ceva la care nu mă așteptam. Masa din această seară
pare să aibă o temă. Picant.
Exact ca ceea ce vine în dormitor.
Braden avea dreptate când mănâncă doar porții mici. Prea mult
picant ar putea provoca tulburări gastrice, ceea ce ar afecta seara. Cu
toate acestea, aroma mâncării va spori și ceea ce urmează.
Se gândește la toate.
Braden ridică paharul de vin. „Spre descoperire”.

Îmi ridic paharul și îl clin de al lui. „Spre descoperire”.

Apoi iau o înghițitură. Vinul completează perfect masa, ca de obicei.
Aciditatea și picantența sa luxuriantă sunt perfecte.
„Ce vin este acesta?” Întreb.
„Este un Brunello di Montepulciano din Italia, făcut din struguri

Sangiovese.”
"E minunat. Atât de suculent și picant. Perfect cu această masă.”
Dă din cap și mai bea o înghițitură. "Mănâncă încet. Vom avea doar
un pahar de vin, de asemenea.”
"Bine."
Sunt atât de gata. Atât de conform. Cred că mi-ar putea spune să fac
orice acum și aș face-o.
Supunerea este un sentiment minunat. Să mă predau unei alte persoane

în care am încredere... Niciodată, într-un milion de ani, nu m-aș fi gândit că
o voi găsi atât de plină de satisfacții.
Îmi iau mușcături delicate din mâncare. Termin toată salata, cea mai
mare parte a pâinii și jumătate din lasagna.
Îmi bat buzele cu șervețelul și apoi îl asez pe o parte a farfurii.
Braden îmi întâlnește privirea, cu ochii plini de pleoape. — Ești gata,

Skye?
„Da, Braden. Sunt gata."

Capitolul treizeci și opt
Ochii îmi ies în cercuri când intru în dormitorul lui Braden.
Lumina lumânărilor emite o strălucire blândă și îmi trece ceva prin minte.
Nu am văzut niciodată o lumânare în locul lui Braden.

Nu. De fapt, la prima noastră cină din New York, i-a cerut chelnerului să ia
lumânarea de pe masă.
Nu m-am gândit niciodată la asta, dar acum are sens perfect pentru mine,
știind cât de incendiu i-a devastat familia.
Asta este pentru mine. Mi-a dat lumânări, pentru a face starea de spirit
romantică.
Și dacă se poate, mă îndrăgostesc și mai mult de el.
Îmi prinde obrazul. „Eram gata să-ți iau fundul în noaptea aceea
la club, dar retrospectiv, mă bucur că nu s-a întâmplat acolo.”
"Oh?"
"Da." Îmi lovește buza de jos.
"De ce?"
„Nu este evident? Aici ar trebui să ne angajăm în acel act intim pentru
prima dată. Asta nu înseamnă că nu o vom face și la club, dar pentru prima
dată, ar trebui să fim aici, într-un mediu în care ești cel mai confortabil. Unde
te simți în siguranță.”
— Mă simt mereu în siguranță cu tine, Braden.
"Știu. Cred că nu explic prea bine ce vreau să spun.
Lasă-mă să fiu direct. M-am răzgândit. Vreau să o fac aici. In dormitorul meu.
Vreau să fiu aici pentru că este ceva extrem de personal pentru mine.
Personal și privat și vreau să fim singuri.”

— Dar Christopher și restul personalului...
„Nu sunt aici. I-am trimis pe toți în weekend. Ei vor

revenim mâine seară.”
— Atunci cine mă va conduce acasă?
"Nici unul. Nu te duci acasă weekend-ul acesta, Skye.

Tu stai aici. Cu mine."
Zambesc. "Sună bine."
„O să am grijă de tine. O să fac asta bine

pentru tine într-un fel pe care nu l-aș putea la club. Vei fi răsfățat.”
Mă încălzesc peste tot, iar la lumina lumânărilor, sânii îmi strălucesc.

Braden observă, lăsându-și privirea în jos și gemu din piept. Mârâitul
scăzut pare să curgă din el și în mine, adăpostindu-se între picioarele
mele. tremur. Gol și tremurând, fundul meu gata să se deschidă, să lase
ștecherul și să iau tot ce îmi poate da Braden.
Sunt atât de gata. Nu vreau să mai aștept.
Dar acesta este dansul lui Braden. Ne mutăm amândoi, dar el este înăuntru
conducerea.
Și eu sunt bine cu asta.
„Am așteptat mult timp pentru asta”, spune el, „și suntem
o să o facă corect.”
Să fii aici înseamnă ceva pentru el. Aici, în dormitorul lui din Boston,
unde nu face lucruri la care poate participa la club.
Pur și simplu dau din cap. „Orice vrei tu este ceea ce vreau eu.”
Mârâitul scăzut zumzea din pieptul lui în mine încă o dată.
„Te voi lega de tăblie, așa cum am mai făcut și înainte, cu fața în sus.”
"Cu fața în sus?"
"O da. Cu fața în sus. Vreau să mă uit în maroul tău cald

ochi când iau fundul ăla.”
„Dar... doar am presupus...”
„Că te-aș lua din spate? Acesta a fost planul meu la club, dar asta
va fi mult mai intim. În plus, vei putea să urmărești. Vreau să fii pe
deplin absorbit de experiență.”
„Îmi folosesc toate simțurile în seara asta?”
„Da, fiecare din urmă. Acesta este ceva ce nu-mi doresc niciodată
să uiți, Skye.”
Zambesc. „Nu voi uita niciodată nimic din ceea ce facem împreună.”
Buzele lui se înclină în sus. „Cu siguranță nu vei uita asta.

Întinde-te pe pat.”
Mă supun, înghinindu-mi ștecherul în fund. Nu pot opri un chicot

ușor.
Braden se îndreaptă spre garderoba lui și scoate manșetele de

piele pe care le-a mai folosit la mine o dată. Le plasează în jurul
fiecăreia dintre încheieturile mele și apoi le fixează de treptele tăbliei,
dându-mi doar o mică slăbiciune. Îmi strâng pumnii în jurul frânghiei
de piele care fixează manșetele de tăblie.
"Bine?" el intreaba.
"Da."
"Bun. Nu vei putea să mă atingi și așa vreau eu. Trebuie să-ți

concentrezi toate celelalte simțuri asupra a ceea ce îți fac. Poți face
asta pentru mine?"
"Da."
"Excelent." Își alunecă limba peste buza de jos, doar

suficient pentru a fi cu adevărat senzual. — Arăți delicios, Skye. Mai bine

decât sărbătoarea cea mai glorioasă. Ești singura sărbătoare pe care o
vreau în seara asta. O sărbătoare pentru ochii mei, urechile mele, buzele
și limba, nasul meu.” El inspiră. „Ești ud. Îți simt deja mirosul de mosc.
Este cel mai dulce parfum.”
Îmi ridic șoldurile instinctiv, cuvintele lui mă aprind. Sunt atât de

pregătit pentru asta. Deci gata pentru el.
„Ușor”, spune el. „Sunt la fel de nelini฀ tit ca ฀ i tine, dar mă voi
bucura mai întâi de fiecare bucă฀ ică din ospă฀ ul meu. Începând cu
sânii ai tăi delicioase.”
Sfarcurile mele se încordează înainte, de parcă ar fi auzit cuvintele lui.

Sunt strânși și încrețiți și gata pentru buzele, limba și dinții lui.
Braden își scoate cămașa, iar eu trag aer în piept, îmbătat ca

întotdeauna de umerii, pieptul și abdomenul lui. E și mai izbitor la lumina
lumânărilor.
Lumina lumânărilor.
Ceară fierbinte.
Ideea ma intrigă. Ar face-o dacă l-aș întreba? El

nu-i place nimic de-a face cu focul, dar nu este o limită grea.
Alung repede gândul. În seara asta e despre altceva. Ceva pe care

Braden și cu mine am așteptat cu nerăbdare. S-a dat atât de greu să facă
asta bine pentru mine și intenționez să mă bucur de fiecare secundă.
Își dezlipește blugii și boxerii și își iese penisul, luminat de strălucirea

blândă a lumânărilor. E gata, bine. La fel de pregătit ca și mine. Dar am
mai văzut acea privire în ochii lui. El nu va fi grăbit.
Mi se alătură pe pat și îmi sărută buzele încet, ca o

aripi de fluture. Îmi desfășesc buzele, sperând în mai multe, dar el mi le

trage peste obraz și pe partea laterală a gâtului, dându-mi pielea de
găină. Știu încotro se îndreaptă și sfarcurile mele sunt mai mult decât
pregătite. În cele din urmă, ajunge în vârful sânilor mei, lingând și
sărutând carnea trandafirie. Mă cutremur sub el, sfarcurile mele gata și
gata. Îmi mângâie sânii cu limba lui caldă și, tocmai când sunt pe cale
să-i strig să-mi sugă mamelonul, în cele din urmă își închide buzele în
jurul unuia.
„O, Doamne,” geme.
E așa de bine. Atât de bine. Sunt gata să-mi desfac picioarele și să-l
las să mă jefuiască.
„Shh...” spune el împotriva sfarcului meu. „Nu mai vorbim.”
Dau din cap, deși nu-mi poate vedea capul. Nu mai vorbim.
Lui Braden nu-i place să vorbesc când facem dragoste.
Cu excepția acelei date în hotelul din Liberty când și-a suspendat regulile.
Mi-a plăcut această experiență cu el și sper să o avem din nou.
Dar adevărul?
Sunt încântat când îmi cere cereri. Mai mult decât
încântat. Captivat. Ceva în mine tânjește dominația lui, tânjește să-i

asculte. A face dragoste nu este înscris în piatră. Este unic pentru fiecare
cuplu, iar eu și Braden avem gusturile noastre.
Mi se pare totul palpitant.
Suge un mamelon în timp ce îl ciupește pe celălalt într-un ritm

discordant pe care nu îl pot identifica. Tocmai când cred că aș putea
expira pe loc dacă nu suge mai tare, pare că îmi citește gândurile. Suge
mai tare, ciupește mai tare, iar săgețile în flăcări se îndreaptă direct
spre clitorisul meu. Plugul anal pare să îmbunătățească fiecare scânteie
care explodă în mine, făcând totul mai mult
vibranta si mai frumoasa.
Încă ciupind un mamelon, Braden îl lasă pe celălalt să cadă de pe buze

în timp ce îmi sărută partea inferioară a sânului și apoi partea superioară a
abdomenului meu. Senzația mă face să sfârâie. Deși sfarcului meu îi lipsește
gura, carnea îmi tremură la fiecare atingere a lui. Se apropie. Din ce în ce
mai aproape de premiul din seara asta.
Și abia aștept.
Capitolul treizeci și nouă
Buzele și limba lui Braden sunt într-o căutare, dar el urmează traseul pitoresc.
El serpuiește, sărutând și sugând fiecare centimetru din carnea mea, în timp
ce eu unduiesc sub el, încercând să-l ghidez spre destinație.
Merge încet. Făcându-mă să poftesc și mai mult de el. Fundul meu pulsa
împreună cu clitorisul. Este o senzație ciudată. O senzație foarte plăcută. Sexul
anal. Cel interzis. Tabuul.
Amuzant, cum încă mă gândesc la asta în acei termeni. Aproape tot ceea
ce facem cu Braden împreună este considerat tabu pentru majoritatea. Mie?
Este intimitate cu bărbatul pe care îl iubesc și este complet normal. Sunt exact
acolo unde trebuie să fiu.
Sufletele noastre s-au legat, iar inimile ne-au urmat.
Și chiar acum buzele lui urmează o cale pe care o dorim amândoi.
În cele din urmă, el sărută partea superioară a osului meu pubian, un
geamăt emanând din gâtul lui. „O să-mi fie dor de târga asta dulce în seara
asta, iubito.”
Oft la cuvintele lui. El nu a mai folosit niciodată „cunt” înainte, iar

murdăria lui mă face mai fierbinte.
„Mă voi ocupa de asta dimineață, dar deocamdată…”
Îmi împinge coapsele înainte și slăbește ușor dopul anal din mine. „Minunat.
Dilatată și perfectă.”
Geme și trag instinctiv de legăturile mele. Doamne, dacă aș putea să-l
ating. Carnea lui caldă, părul mătăsos, penisul tare.
Dar nu pot. Sunt obligat pentru plăcerea lui.
Și pentru a mea.
Îmi urmărește gaura cu degetul, cu respirația tăioasă. Apoi

strânge un pic de lubrifiant în palmă înainte de a o freca

pe mine.
Lubrifiantul este cald. L-a încălzit în mână.
Pentru mine.
— O să te iau acum, Skye. Aceasta este a mea. Doar eu."
Capul penisului lui se ghiontește împotriva mea.
„Relaxează-te”, spune el, cu vocea întunecată. „Poate doare la început și
ai permisiunea de a vorbi dacă va fi prea mult.”
Dau din cap, dar știu deja că nu-l voi opri, chiar dacă durerea
este insuportabil. Vreau să fac asta pentru el.
Pentru noi.
Eu respir. În. Afară. În. Afară. Rămân foarte conștient de mine
respirând în timp ce a฀ tept să intre în mine .
Apoi icnesc în timp ce el îmi sparge marginea strânsă. Îmi mușc buza
nu mai striga. Durerea ascuțită mă străbate.
Pot să-i spun să se oprească. Pot să închei asta acum.
Dar eu nu.
Am eliberat aer, forțându-mi mușchii să se relaxeze.
„Asta e”, spune el. „O să merg până la capăt acum.”
Eu dau din cap, iar el împinge repede. El este complet încorporat în
eu, și sunt atât de plină. Deci, atât de plin.
Da, durerea este încă acolo, dar nu mă mai deranjează. De fapt, salut. Aceasta
este demonstrația supremă de încredere între Braden și mine. Îmi place.
„O să mă retrag acum”, spune el.
Un scâncet îmi părăsește gâtul, dar în curând aflu că nu

înseamnă trage până la capăt. El doar trage afară până la vârf și apoi
împinge încet înapoi.
Și sunt din nou plin. Completați într-un mod nou - un mod care ne
leagă pe Braden și pe mine chiar mai profund decât eram înainte.
O strălucire de transpirație îi strălucește pe frunte. Lucrează din

greu. Reținându-se. Vrea să mă tragă. Vrea să mă tragă tare.
Tânjesc să deschid gura și să-i spun să o facă, dar mi-e interzis să

vorbesc.
„Păsărica ta strălucește, Skye.” Mă prinde de șolduri, dar apoi

alunecă o mână peste centrul meu și înfige un deget înăuntru. "Atât
de ud." Apoi își alunecă degetele peste clitorisul meu.
Gâfâi, tot corpul îmi tremură.
„Îmi place cum îmi răspunzi. Atât de umed, atât de roz și frumos.
Fundul tău se simte atât de bine în jurul penisului meu. Am să te trag
acum. Și nu voi putea merge încet.”
Dau încă o dată din cap și el se cufundă în mine.
Atât de invaziv. El atinge o parte din mine pe care nimeni nu a

atins-o până acum și, deși simt durere, simt și plăcere.
Plăcere intensă care vine din durere, dar și din apropiere. Din intimitate
și încredere.
Braden continuă să-mi lucreze clitorisul în timp ce mă trag, și a

o nouă senzație mă învăluie.
Interzis. Tabu. Ca fructul care a ispitit-o pe Eva. Este întunericul

actului. Întunericul împreună cu încrederea și intimitatea. Salut
durerea. Salut plăcerea.
Devin durerea.
Devin plăcerea.
Stimularea clitorisului de către Braden mă rostogolește spre vârf. Un

punct culminant este la orizont. Un nou tip de climax.
Și Doamne, nu începe în clitoris, ci în fundul meu.
Apoi alerg, strig, merg cu viteză spre prăpastie

cum pompează, pompează, pompează...
Și mă spulber. Sparg. Mă prăbușesc al naibii. Și în tot acest timp el

continuă să pompeze, invadându-mi corpul, penisul completându-mă.
Închid ochii și văd doar sclipiri de lumină și culoare — plăcerea și emoția
transformându-se în viziuni psihedelice în spatele vălului ochiului minții
mele.
Dacă rămân tăcut este un mister. Te iubesc, Braden! Te iubesc, Braden!

Sunt cuvinte sau gânduri?
Nu știu.
Nu-mi pasă.
Braden tragă aer în piept. „La naiba, Skye, ești atât de fierbinte. Se simte
asa de bine."
Împingere. Împingere. Împingere.
Și apoi se cufundă încă o dată, atât de adânc în mine, și simt fiecare

contracție a eliberării lui.
Fiecare. Singur. Unu.
Deschid ochii când propriile mele valuri climatice încep să se diminueze.

Ochii lui Braden sunt strânși și mă strânge cu putere de șolduri. Voi avea
note. Urme roșii frumoase.
Pentru un moment atemporal, rămânem blocați împreună. unu

fiind. O inimă. Un suflet.
Până când deschide ochii și se îndepărtează de mine. „Stai pe loc”,

spune el. "Ma intorc imediat."
Închid ochii încă o dată și un minut mai târziu, căldura îmi alunecă peste
fund. Deschid ochii. Braden are grijă de mine cu o cârpă caldă.
Doamne, îl iubesc pe acest om.
„Poți vorbi acum.” Vocea lui este răgușită, întunecată, saturată.
Deschid gura, dar tot ce iese este un oftat blând.
„Spune-mi la ce te gândești”, spune el.
„A fost... A fost...” Cuvintele îmi plutesc în cap în timp ce eu
apucă pentru cel potrivit. "Necrezut."
„Și pentru mine. Vreau să fiu singurul bărbat care a intrat vreodată în
fundul ăla, Skye. Singurul om.”
Bine cu mine. Totuși, nu o spun cu voce tare. Îmi spune că avem un viitor?
Un viitor real, inclusiv căsătorie, copii și toate chestiile alea cu gard alb?
Nu îndrăznesc să-mi permit să sper.
Se ridică din nou din pat și îmi eliberează legăturile. Îmi frec încheieturile
absent.
"Bine? Vreo frecare?”
"Nu."
„Ce zici de brațele tale? Vreo durere de la întindere?”
„Nu”, spun din nou.
"Bun." O pauză în timp ce își aruncă privirea asupra mea. „Te iubesc, Skye.”
— Și eu te iubesc, Braden. Atâta."
„Îți mulțumesc că ai împărtășit acea parte din tine.”
Mulțumesc. El a spus mulțumesc.

Sunt umilit într-un mod nou. Îmi mulțumește.
— Mulțumesc și ție, spun eu. — Mulțumesc pentru tot, Braden.

Capitolul patruzeci
Braden se ridică încă o dată și stinge toate lumânările. Acum
numai lumina vizibilă este ceea ce strălucește din portul Boston prin ferestrele
sale masive.
Mirosul de ceară de lumânare se îndreaptă spre mine. „Braden?”
"Da?"
„De ce nu este jocul cu lumânări o limită grea pentru tine?”
„Pentru că sunt foarte atent. Nu este o piesă în care mă angajez frecvent.”
„Totuși, nu permiteți acest lucru în club.”
„Nu permit jocul de foc în club. Pentru că poate duce la daune semnificative
dacă nu este făcută corect. Nicio poliță de asigurare nu ar acoperi acest lucru.”
„Este jocul cu foc diferit de jocul cu lumânările?”
„În mintea mea, da. Lumânările conice făcute din ceară de soia – care nu arde
la fel de fierbinte ca parafina sau ceara de albine – nu prezintă prea multe riscuri
dacă sunt manipulate corespunzător.”
„Vrei, atunci?”
„Aș vrea ce?”
"Fa-o pentru mine?"
El își ridică sprâncenele. „Ești interesat de jocul cu lumânări?”
„Ideea de ceară fierbinte pe sfârcurile mele mă entuziasmează.”
— În regulă, Skye. Pentru dumneavoastră. Am să fac asta pentru tine."
„Dar nu aici”, spun eu. "La club."
"Sunt de acord. Dormitorul meu nu este pregătit pentru jocul cu lumânări.”

îi zâmbesc. „Nu am mai văzut niciodată o lumânare aici
astă seară."
„Le-am luat special pentru tine. Pentru a vă oferi atmosfera romantică

pe care o meritați.”
„Și a fost perfect, Braden. Totul a fost absolut perfect.”
"Da, a fost. Ai fost și tu un soldat. Știu că ai experimentat ceva durere,

dar te-ai relaxat și ai rezolvat-o.”
"Puțin. Adică, da, a fost dureros. Destul de ascuțit la început, dar... nu

știu. Durerea a fost mereu acolo, dar s-a transformat în plăcere. Cam ca
atunci când m-ai bătut. Era perfect în durerea ei. Dacă asta are vreun sens.”
„Îți place durerea”, spune el.
"Nu. Nu chiar. Nu sunt masochist. Dar îmi place durerea când mă aduce
mai aproape de tine.”
Fără cuvinte mai adevărate.
„Când ne vom întoarce la New York?” Întreb.
"Nu știu. Vreau să vă las puțin timp să continuați

rezolvați lucrurile înainte de a ne întoarce la club.”
„Oh, nici măcar nu vorbeam despre club. Eugenie vrea să se întâlnească

din nou cu mine despre o nouă campanie de social media construită în
jurul unora dintre hashtag-urile mele. Trebuie să vorbesc cu tine despre...
Un căscat îmi despica fața.
„Ești epuizat și, sincer, la fel sunt. Îmi poți spune totul despre noua
creație a lui Eugenie dimineață. După scufundarea noastră în cadă.”
"O baie?"
El dă din cap. „O înmuiere vă va ameliora durerea.”
„Nu mă doare acolo jos. Într-adevăr."
"Nu acum. Încă ești la maxim de la orgasm. O să te doare dimineața.

Ave฀ i încredere în mine." Își trece buzele peste ale mele. "Acum du-te
la culcare."
„Mmm. Afacere." Imi inchid ochii-
Doar ca să le deschid din nou când îmi sună telefonul.
„Ignoră-l”, spune Braden.
"Ha! Știi că nu pot face asta mai mult decât poți tu.”
El chicotește. "Știu."
Scotoc telefonul din poșetă pe noptieră.

Tessa. La ora asta? „Hei, Tess”, spun eu în telefon, înăbușind încă un
căscat.
„Skye?” Vocea ei este neobișnuit de înaltă și scârțâitoare.
„Da? Te simți bine?"
„Nici măcar puțin.” Ea își sufocă un suspine și apoi

strănută.
Mă ridic în sus, cu ochii mari. "Ce s-a întâmplat? De ce plângi?"
„La naiba cu alergiile astea”, spune ea. "Am nevoie de tine. Vă rog."
"Bine bine. Calma. De ce ai nevoie?"
„Este Garrett. Eu... m-am culcat cu el.”
"Bine."
„De ce nu ai putut să vii la cină cu noi? Știai ce

avea să se întâmple.”
„Tess, eu...”
„Am avut nevoie de tine diseară.”
"Bine bine. Calma." Toate acestea sunt foarte neasemănătoare cu Tessa.

Trebuie să-i fie rău pentru Garrett. Și eu sunt prietena ei. Ar trebui
stiu asta.
"Unde ești? Voi veni la tine."
"La mine acasă. A plecat, Skye. S-a tras cu mine și apoi a plecat.”
„I-ai cerut să rămână?”
"Am facut. A spus că a avut o întâlnire devreme dimineața. Dar mâine e

duminică. A mințit ca să nu-și petreacă noaptea cu mine. Cum aș fi putut să
fiu atât de prost încât să-l las din nou în patul meu?
Din nou, aceasta nu seamănă deloc cu Tessa. „Bei?”
Ea adulmecă. "Puțin."
La dracu. Ultima dată a făcut extaz. „Spune-mi că n-ai luat nimic altceva.
Vă rog."
"Nu. Nu încă. Dar sunt o mizerie. Poți veni?”
Sunt obosit, dar... „Da. Sigur."
Urăsc gândul să părăsesc patul lui Braden, dar nu mă voi lăsa

cel mai bun prieten al meu jos. Am făcut destule din asta recent.
Dar asta e ciudat. Tessa nu se supără atât de mult pe bărbați.

Ce e cu Garrett? Când i-a frânt inima prima dată, ea s-a drogat, pentru
numele lui Dumnezeu. Trebuie să mă asigur că nu va mai merge pe acea
cale. Fie o are foarte rău pentru tipul ăsta, fie... se întâmplă altceva. Ceva
despre care aș ști dacă nu ne-am fi certat.
„Voi fi acolo cât de curând voi putea. Stai acolo, bine?”
„Mulțumesc, Skye.”
"Nu este nevoie să îmi mulțumești. Pune-ți mâna pe tine și voi fi acolo
în curând.” Îmi bag telefonul în poșetă. „Braden, trebuie să plec. Tessa
este într-un mod rău.”
„Te conduc eu.”
„Nu trebuie. O să sun un Uber. În plus, ai dat

Christopher în noaptea liberă.”
„ Pot să conduc, știi.”
Zâmbesc slab. "Mulțumesc. Asta înseamnă foarte mult pentru mine. Îmi pare
atât de rău. După noaptea noastră minunată.”
Braden se îmbracă și mă îndrept spre dormitorul meu și găsesc ceva

mai confortabil decât teaca verde în care am ajuns.
Un tricou confortabil din bumbac și pantaloni de jogging din lână sunt
perfecte. Când cobor, Braden mă așteaptă la lift.
Cincisprezece minute mai târziu, oprim în fața clădirii Tessei.
„Poți la fel de bine să te duci acasă”, spun eu. „Ar trebui să stau cu ea în
seara asta.”
El dă din cap. „O să te conduc. E târziu."
Îi sărut obrazul. "Voi fi bine."
— Te conduc, Skye. Nu este dezbătut.” El

alunecă din mașină și îmi deschide ușa pasagerului.
Câteva minute mai târziu, bat la ușa Tessei. Îl deschide, cu fața plină
de lacrimi, iar ochii ei... ciudați, de parcă cineva s-ar uita în altă parte sau
așa ceva, dar nu chiar.
Din nou, deci nu Tessa. Îi place pe Garrett, dar nu se destramă de

bărbați.
„Hei”, spune ea slab. — Bună, Braden.
„Bună, Tessa.” El intră direct în apartamentul ei, luând

comanda. "Ce putem face pentru tine?"
La dracu. Exact ceea ce Tessa nu are nevoie acum. Braden Black

încearcă să repare lucrurile. Găsește soluții, dar Tessa nu vrea o soluție.
Vrea să plângă pe umărul celui mai bun prieten al ei.
„Braden...” încep eu.
"Ai mâncat?" el intreaba.
„Am luat cina cu Garrett.”
El ridică o sticlă de vodcă aproape goală. „Cât de mult

asta ai avut?”
„Braden...” încerc din nou.
„Câteva lovituri”, răspunde Tessa.
Îl apuc de braț pe Braden și îl conduc afară pe ușă. "Ea

nu trebuie interogat, șoptesc eu. „Te rog, du-te.”
Îmi prinde obrazul. „Sună-mă dacă ai nevoie de ceva.”
"Eu voi." Închid ușa și mă întorc către Tessa. "Îmi pare rău pentru
asta."
"E în regulă. Îmi pare rău că îți stric seara.”
„Nu ai făcut-o.” Mi-aș fi dorit să stau în pat cu Braden, dar am îndeplinit

sarcina pentru seara asta. Am scăpat un râs. Sarcina pentru seara asta.
Și acum încep să simt acea durere Braden

m-a avertizat despre.
Oh bine. Tessa are nevoie de mine, așa că mă doare fundul poate aștepta.
Mă așez pe canapeaua ei și mă bat pe scaunul de lângă mine. "Haide.

Vărsă-l.”
Ea oftă. „Este atât de stupid. M-am dus și m-am îndrăgostit de idiot.”

„Nu e o prostie.”
„De ce nu aș putea întâlni un bărbat ca Braden? Te tratează cu atât

de mult respect și dragoste.”
— Ai uitat că m-a părăsit acum câteva săptămâni?
"Nu. Dar lucrurile par în regulă acum.”
„Sunt buni, dar a fost nevoie de multă muncă din ambele părți. eu
chiar a început terapia pentru a ajunge la fundul tuturor.”
"Știu." Ea scutură din cap. „Cred că vreau mai mult decât Garrett
vrea să dea acum.”
„Deci nu ești în același loc. Asta nu trebuie să fie un lucru rău. S-a
întors la tine și este dispus să fie exclusivist.”
— Oricum asta spune el.
— Crezi că minte? Întreb.
"Nu știu. El ar putea fi. La urma urmei, a mințit că avea

o întâlnire devreme mâine.”
"Esti sigur?"
— E duminică, Skye.
„Braden are întâlniri în miezul nopții uneori. Am zburat la New York

devreme într-o duminică dimineața aceea, ca să se poată descurca cu
un fel de contract în China.”
tresari un pic. Călătoria aceea mă costase pe Tessa. Am fost atât de

absorbită de Braden și de interviul meu cu Susanne Cosmetics, încât
am neglijat să o sun pentru a ne despărți data de cumpărături.
Totuși, ea nu aduce asta în discuție, slavă Domnului. În schimb,

spune ea, „Garrett Ramirez nu este Braden Black. El este arhitect.”
„Deci poate are o întâlnire la micul dejun cu șeful. Sau a

întâlnire cu rachete sau ceva de genul ăsta.”
„Atunci asta ar fi trebuit să spună. Dar ce el de fapt

a spus: „Am o întâlnire devreme mâine”.
Îmi verific ceasul. După miezul nopții. „E prea târziu să comanzi pizza.
Ce-ar fi să alerg peste strada spre magazin și să iau câteva halbe de Ben
& Jerry's?
Ea zambeste. „Ai vrea?”
„Aș face-o absolut. Atâta timp cât promiți că nu mai bei. Alcoolul nu
rezolvă nimic.”
"Știu. Știu."
— Ăsta nu este ca tine, Tessa.
Oftă din nou.
„Chiar ești îndrăgostit?”
"Așa cred. Îmi dau seama că nu l-am cunoscut de mult.”
„L-ai cunoscut de când îl cunosc eu pe Braden și suntem îndrăgostiți.

Uneori doar știi.” Nu mă pot abține să zâmbesc.
„Și uneori o persoană simte ceva cealaltă

nu face.”
„Tessa, ești o prinsă. Amândoi știm asta, la fel și Garrett.”
„Nu sunt sigur că o face.”
„Atunci sincer? Nu merită." Îmi iau poșeta. „Mă întorc într-o clipă.
Aruncă restul.” Fac din cap spre sticla de votcă.
"Da doamna."
Zâmbesc și părăsesc clădirea. Nu-mi place să ies singură

noaptea, dar magazinul este chiar vizavi de clădirea lui Tessa. Ea și cu

mine mergem acolo tot timpul. Băiete, dacă Braden știa că ies singur după
miezul nopții, s-ar fi supărat al naibii.
Intru în magazin și mă îndrept spre secțiunea de congelare. Doar două

selecții. Chunky Monkey și Cherry Garcia. Este mai degrabă o seară de
terapie cu ciocolată, dar orice port într-o furtună. Iau câte o halbă din
fiecare și mă îndrept spre casă...
Addison Ames stă la casierie.
Aproape că scap ambele halbe.
spun ceva? Ea nu m-a văzut încă. Pot pune

înghețată înapoi și furișează afară.
La naiba cu asta.
Îmi țin capul sus și mă îndrept în spatele ei. — Bună seara, Addie.
Se întoarce, cu ochii îngusti. Pare ciudat de nesurprins să mă vadă.

„Vrei să spui bună dimineața, nu-i așa?”
Da, are dreptate. E după miezul nopții.
Ea se uită la achiziția mea. "Probleme in paradis?"
"De ce ai crede asa ceva?"
„Mi se pare o exces de înghețată.”
„Poate că o să ne mâncăm unul pe altul.”
Ea batjocorește. „Braden se joacă cu înghețată? Nicio sansa.

În plus, nu suntem nicăieri aproape de casa ta sau a lui. Frumoasă
încercare, totuși.”
Pentru informația ta, cățea, Braden a lins ciocolata

mousse și crème brûlée de pe fiecare centimetru din corpul meu.
Dar cuvintele nu vin. Indiferent cât de mult mi-ar plăcea
batjocorește Addie, nu mă pot decide să o fac.
Interesant este că cumpără un pachet de țigări.
— Nu știam că ți-ai luat obiceiul cu nicotina, spun eu.
„Nu sunt pentru mine. Sunt pentru sora mea. Ea rămâne

cu mine o vreme.”
"Măr?"
„Singura soră pe care o am.”
Apple, care nu bea și își consideră corpul ca pe un templu.

Care nu o suportă nici pe Addie. Nu cumpără.
„De ce stă ea cu tine?”
„Își are locul redecorat. A plăti o sumă nelegiuită pentru a o face

să pară o groapă din anii șaptezeci, se pare.
Suma nelegiuită? Nici asta nu sună ca Apple. Desigur, am petrecut

doar o oră cu ea.
Addie plătește țigările și apoi așteaptă cât eu îmi plătesc înghețata.
„Nu ai unde să fii?” Întreb.
"Nu chiar. Apple poate aștepta câteva minute pentru a fuma.”
„Știi ce e interesant?” Spun. — Nici noi nu suntem nicăieri aproape

de casa ta. Și ultima dată când l-am văzut pe Apple, ea nu fuma.”
„Când naiba l-ai văzut pe Apple?”
„Da, nu treaba ta”, spun eu.
„La naiba nu este. Ce ți-a spus Apple?”
Ridic o sprânceană. — Te deranjează ceva, Addie?

Ea își coboară ușor pleoapele, aproape bătându-le pentru o secundă.

"Desigur că nu."
"Într-adevăr? Pentru că mă gândesc că acele fumuri nu sunt pentru

Apple. Când ai început să fumezi?”
Ea batjocorește. "Eu nu fumez."
„Și, de asemenea, când ai început să stai prin această parte a orașului?”

Un bec clipește în creierul meu. „Pe care dintre noi îl urmărești, Addie?
Braden? Sau eu?"
„Nu trebuie să stau aici și să iau asta.” Ea se ridică, îndreptându-se
Dumnezeu știe unde. Nu-i văd mașina nicăieri. Aceasta este o zonă decentă,
dar nicio femeie nu ar trebui să meargă singură după miezul nopții.
„Orice”, murmur eu. Îmi iau înghețata și mă întorc

la Tessa.
Odată ajuns acolo, bat.
Nici un raspuns.
„Tess?” spun eu, încercând să nu strig prea tare. Este după miezul nopții.
Ea nu răspunde, așa că rotesc butonul. E deschis. Ea

nu am închis după ce am plecat, ceea ce nu seamănă deloc cu ea.
Așa că nu este Tessalike. Ce naiba se intampla?
Intru. „Tess, m-am întors.”
Trebuie să fie în baie. agit de mânerul ușii și

—
"Oh, Doamne!"
Capitolul patruzeci și unu
Corpul Tessei este prăbușit peste vasul de toaletă, care este umplut cu
vărsături. Poate de asta avea nevoie.
„Tess, haide.” O zgudui pe umăr.
Ea nu se mișcă.
„Tessa! Haide!"
"Ce s-a întâmplat?"
Sar din piele la voce.
Addison Ames stă în pragul băii Tessei.
„Cum naiba ai intrat aici?”
„La fel ai făcut-o tu. Am intrat.”
„De ce dracu ești... Oh, la naiba. Nu face nimic. Ajutați-mă

scoate-o de aici.”
Spre surprinderea mea, Addie mă ajută să o trag pe Tessa afară din

baie.
„Este înfricoșată”, spune Addie.
„Mulțumesc că ai afirmat ceea ce este evident.” O mângâi pe obrazul Tessei.
„Tessa, haide. Este Skye. Treze฀ te-te."
Inima îmi bate sălbatic pe măsură ce frica se instalează. De ce nu

răspunde ea?
A luat mai multe droguri? Au existat droguri în

casa? La dracu. „Sună la 911”, îi spun lui Addie.
„Doar e beată.”
"Pentru numele lui Dumnezeu." O las pe Tessa pentru o clipă să-mi

iau poșeta și să-mi iau telefonul. Formez rapid 911 și explic situația. „Te
rog, grăbește-te”, spun înainte de a încheia apelul. Apoi eu
sunați pe Braden.
„Hei”, spun eu când îmi răspunde. „Tessa a leșinat și

Mi-e teamă că s-ar fi putut consuma niște droguri sau așa ceva.”
"Sunt pe drum."
„E posibil să nu fiu aici. Am sunat la 911.”
"Noi? Cine suntem noi?”
La dracu. „Addie. E o poveste lunga. Îți spun când ajungi aici.”
„Addie?” aproape că mârâie. „S-ar putea să fi știut.”
„Știți ce?”
„Nu pot să explic acum. Mă îndrept spre Tessa. Dacă ambulanța

ajunge înaintea mea, trimite-mi un mesaj unde mergi.”
Dau din cap în telefon. Nu mă poate vedea, dar nici măcar nu mă pot
gândi la asta acum. Știa că Addie era aici?
Dar cui ii pasa? Tessa este inconștientă și nu am idee ce a luat.
Mă întorc către Addie. "Ce trebuie să fac? Ce se întâmplă dacă s-ar descurca?”
— Vrei să spui că Braden nu a avut toate răspunsurile? spune ea cu

sarcasm.
"Încetează. Doar oprește-l. Această femeie este inconștientă. Ce fac eu

do?"
„De ce crezi că aș ști?”
„Ești bogat. Probabil că ai experimentat cu droguri.”
„Apple a făcut-o. Nu eu am."
„Atunci sunați la Apple. Vă rog. Nu știu ce să fac.”

Ea dă din cap și își ia telefonul. Câteva secunde mai târziu, „Apple a

spus că verifică pentru a se asigura că are puls.”
Sfat bun. De ce nu m-am gândit la asta? Îmi pun degetele pe gâtul

Tessei. Este slab, dar este acolo. „Da, are puls.”
„E în viață”, spune Addie la telefon. "Acum ce?"
Pauză.
„Ea a spus să te asiguri că stă întinsă pe o parte în caz că vomită.”
„Ea a vomitat deja.”
"Nu contează. Ar putea vomita din nou.”
"Am în฀ eles." O rostogolesc pe Tessa pe o parte. "Acum ce?"
„Șterge-i gura.”
Arunc o privire rapidă. „E clară.”
Addie ascultă cu atenție cu telefonul la ureche. Apoi,

„Asta este tot ce știe Apple. Așteptăm doar paramedicii.”
Dau din cap. "Spune-i multumesc."
Stau, mâna Tessei în a mea, de fapt recunoscătoare că Addie este aici.

Am un alt om conștient mă ajută, chiar dacă este Addison Ames. De ce e
aici, încă habar nu am. Braden nu părea surprins, dar nici măcar nu-mi
pasă de acest drept
acum.
Fiecare secundă trece ca o oră. Au trecut doar zece minute de când

am sunat la 911, dar fiecare moment este un moment mai puțin pe care
îl are Tessa.
„Addie, uită-te în jur”, spun eu, cu cealaltă mână pe gâtul Tessei peste
carotida ei. „Vezi dacă poți găsi dovezi de droguri. Trebuie să putem spune
paramedicilor ce ea
a luat."
Addie dă din cap, paloarea ei cu două nuanțe mai deschisă decât în mod normal.
E la fel de speriată ca mine? Nici măcar nu o cunoaște pe Tessa.
„Nu văd nimic. Fără sticle de pastile. Fără seringă. Doar această sticlă goală
de vodcă.”
„Ea a băut deja asta înainte. Ceva s-a întâmplat în timp ce eram afară să iau
înghețată. La naiba!"
Apoi o lovitură puternică în ușă care aproape că îmi trimite
inima până la gât.
Addie deschide ușa și lasă paramedicii să intre. Se grăbesc spre Tessa.
"Care e povestea?" ne întreabă unul dintre ei.
„A băut și acum nu o pot trezi. S-ar putea să fi consumat un fel de drog, dar
nu putem găsi nicio dovadă.”
"Am în฀ eles. Pulsul ei este lent, dar este acolo. Este o atletă?”
"Profesional? Nu. Dar e în formă bună. Yoga și alergare.”
"Ce vârstă are ea?"
"Douăzeci și cinci."
Paramedicii o pun pe Tessa pe o targă.
„Unde o duci?” Întreb. „Pot să merg cu ambulanța?”
„General de masă. Familia dumneavoastră?”
„Prietene.”
— Presupun că da, dacă nu e nimeni altcineva.
„O voi conduce eu.”

Mi se topește inima.
vocea lui Braden. El este aici. Totul va fi bine acum.
"Asta e bine. Vom face tot ce putem pentru prietenul tău.”
Dau din cap și înghit: „Mulțumesc”.
"Ce faci aici?" cere Braden lui Addie.
Addie nu răspunde.
„Este în regulă”, îi spun. „Ea chiar m-a ajutat.”
„Sunt aici acum”, îi spune lui Addie. "Stai aici. Voi chema un taxi din
mașina mea pentru a te duce acasă.”
Ea dă din cap nervoasă. Asta pare să fi zguduit-o. nu sunt

Sigur de ce, dar acum mă concentrez pe Tessa.
Nu vorbesc în timp ce Braden mă ajută să intru în mașina lui.
Nu vorbesc când cheamă un taxi pentru Addie.
Nu vorbesc restul drumului către Mass General.
Nu vorbesc când îi dă cheile valetului și mergem la urgență.
Părinții Tessei. Trebuie să-i sun. ce sa le spun?

Dacă se droga cu adevărat?
Braden merge cu încredere la recepție. „Tessa Logan a fost

Tocmai adusă. Ce mai face?
„Ești membru al familiei?”
„Sunt Braden Black. Prietena mea este cea mai bună prietenă a Tessei.
Ea este cea care a sunat la 911.”
— Îmi pare rău, domnule Black, dar nu pot oferi nicio informație
despre pacient decât dacă sunteți membru al familiei.
Pe jumătate mă aștept ca Braden să scoată câteva sute de dolari

facturi, dar nu e stilul lui. El respectă regulile, deși știe că mi-aș da brațul
stâng să știu ce se întâmplă cu Tessa.
Se întoarce la mine și se așează.
„Trebuie să-i sun părinții”, spun eu amorțit.
El dă din cap. — Vrei să spui că nu ai făcut-o?
"Nu. Eu... nu m-am putut gândi. Habar n-am ce să le spun.”
Îmi ia telefonul de la mine. „Care este numărul?”
„Este în contactele mele sub Dan și Carlotta Logan.”
Braden deține controlul, ca de obicei. Găsește contactul și apasă pe
apel. „Bună ziua, domnule Logan? Îmi cer scuze că am sunat la această oră
târzie. Numele meu este Braden Black, iar prietena mea este Skye Manning.
Îmi pare rău să-ți spun că fiica ta Tessa a fost dusă la Urgențele Generale a
Mass.”
Pauză.
„Ea bea și Skye a găsit-o leșinată și nu a putut s-o trezească. Asta e tot
ce știu, pentru că nu vor oferi nicio informație membrilor care nu sunt de
familie.”
Pauză.
"Nici o problemă. Îmi pare rău că sunt purtătorul de vești proaste. Bine
pe curând." Se întoarce spre mine. „Sunt pe drum.”
Dau din cap. Cel puțin vom primi câteva răspunsuri în curând.
Sper doar că sunt cei potriviti.

Capitolul patruzeci și doi
Dan și Carlotta ajung în douăzeci de minute. Se duc direct la recepție și nu

ne spun nimic. Nu că îi dau vina pe ei.
Fetița lor s-a întors acolo și, din câte știu ei, s-ar putea să aibă OD.
La naiba!
Garrett Ramirez nu merită așa ceva.
Ce putere are el asupra ei?
La dracu. Ar trebui să o sun pe Betsy. Dar nu până când nu am niște vești

Tessa.
O asistentă iese și vorbește cu Dan și Carlotta.
În cele din urmă, se îndreaptă spre Braden și cu mine.
Nu mă pot convinge să vorbesc.
„Bună, Skye”, spune Carlotta. „Mă bucur că ai găsit-o.”
Încă nu pot vorbi.
Braden se ridică. „Sunt Braden Black. Cum este Tessa?"
„O să fie bine”, spune Carlotta. „Îi pompează stomacul.”
Apoi au fost droguri. La naiba.
"Atat de curand?" întreabă Braden.
„Este o măsură preventivă”, spune Dan. „Nu vor primi raportul ei de

laborator de toxicologie pentru o oră și ceva.”
Braden dă din cap. "Înțeleg."
„Voi doi puteți merge acasă”, spune Dan. — Te sunăm când vom ști mai
multe, Skye.
„Skye?” întreabă Braden.

„Vreau să rămân”, spun în cele din urmă.
"În regulă." Braden se întoarce la locul lui. „Pot să fac ceva pentru
oricare dintre voi?”
„Niște cafea ar fi bună”, spune Carlotta. — Mulțumesc, domnule

Black.
Braden mă ia de mână și mă trage din scaun. Presupun că merg

cu el. Nimic în spital nu este deschis, desigur, așa că mergem la un
magazin din apropiere. Braden ia două cafele. „Vrei ceva?” el intreaba.
Eu dau din cap. "Ar trebui sa fiu acolo."
„Au avut nevoie de ceva timp pentru a se ocupa de ceea ce tocmai au găsit
afară.”
— De asta m-ai târât cu mine?
„Asta și pentru că trebuia să scapi.”
nu raspund.
— Nu e vina ta, Skye.
„M-a rugat să iau cina cu ea și Garrett în seara asta.

Am spus nu, pentru că tu și cu mine aveam planuri. Știam că vom... Și
așteptam cu nerăbdare. Mi-am dorit atât de mult.”
„De ce nu m-ai sunat? aș fi înțeles.”
"Știu. Dar nu am vrut să rup întâlnirea noastră. Am vrut…

La naiba! Cât de egoistă sunt?”
„Nu este egoist să refuzi să încalci un angajament anterior, Skye.

Amândoi știm asta. Tessa este un adult. Ea este responsabilă pentru
propriile ei acțiuni.”
El are dreptate. Desigur, știu că are dreptate. Dar după ce Tessa și cu mine
tocmai ne-am împăcat, ar fi trebuit să fiu acolo pentru ea. Ar fi trebuit să o pun
pe ea pe primul loc.
În schimb, l-am pus pe Braden pe primul loc. M-am pus pe primul loc.
Nu sunt sigur că mă voi ierta vreodată.
…
Câteva ore mai târziu, un tânăr doctor vine în sala de așteptare și se apropie
de Logan. „Sunt Dr. Mary Hedstrom. Am vesti bune. Tessa o să fie bine.”
Navala alunecă de pe umeri mei. Vina mea nu
se calmează, dar cel puțin Tessa este în regulă. Acesta este principalul lucru.
„Aș putea vorbi cu voi doi în privat?” Dr. Hedstrom spune.
„Este în regulă”, răspunde Dan. „Skye este cel mai bun prieten al Tessei,
iar domnul Black este... prietenul lui Skye. Ambele au fost de mare ajutor.
Poți vorbi liber.”
"În regulă. Tessa a avut o reacție alergică bazată pe o
interacțiunea a două substanțe diferite pe care le-a ingerat.”
Droguri. S-a drogat din nou. La ce se gândea?
„Ce substanțe?” întreabă Dan.
„Alcool și ketamina.”
Braden ridică din sprâncene. „Ketamină?”
„Ce este ketamina?” întreabă Carlotta.
Bun. Vreau să știu și eu, dar nu am energie să întreb.
„Din punct de vedere tehnic, este un anestezic”, spune dr. Hedstrom, „dar
este, de asemenea, folosit uneori pentru a trata durerea sau depresia.”
În sfârșit, îmi găsesc vocea. „Tessa nu este deprimată.”
„Skye are dreptate”, spune Carlotta. „Tessa nu a fost niciodată predispusă
la anxietate sau depresie.”

Deși a acceptat despărțirea de Garrett cu greu, ceea ce este atât de

diferit de ea. Și în seara asta... s-a supărat atât de mult pentru că el nu a vrut
să-și petreacă noaptea. Din nou, spre deosebire de ea.
Dr. Hedstrom își dresează glasul. „Ketamină într-o doză mai mică
poate face o persoană docilă. De asemenea, poate provoca amețeli și

diminuarea reflexelor. Uneori, mișcările ochilor pot părea necoordonate.”
„Ochii ei erau ciudați”, spun eu. „Înainte de a leșina, vreau să spun.”
"Nu sunt surprins. Domnule și doamna Logan, am verificat numele

Tessei în baza noastră de date. Nu îi arăt că i s-a prescris vreodată ketamina.
Asta nu înseamnă că nu era. Dacă furnizorul ei nu face parte din rețeaua
noastră, nu am avea înregistrările. Dar majoritatea furnizorilor din Boston
fac parte din această rețea.”
„Dacă nimeni nu i-a prescris, atunci cum l-a luat?” întreabă Carlotta.
Medicul respiră adânc înainte de a continua.

„Din păcate, ketamina este un drog de club de noapte. Bărbații îl folosesc
uneori pentru a droga femeile. Este cunoscut ca unul dintre drogurile pentru
viol la întâlnire.”
Carlotta gâfâie, cu mâna zburându-i la gură.
— Dintre toate... Dan clătină din cap.
„Nu”, spun eu. „Tessa nu a fost într-un club în seara asta. Ea și Garrett
au mers la cină, apoi s-au dus la ea și...
„Știi asta sigur?” întreabă doctorul Hedstrom.
„Nu am fost acolo, dacă asta vrei să spui. Dar asta mi-a spus ea. Dar…"
„Ce, Skye?” Braden mă înghiontește.

„Tessa nu a fost ea însăși în seara asta. Era atât de supărată de ceva

care, în mod normal, nu ar fi supărat-o. La fel ca ultima dată.”
"Ultima oara?" spune Carlotta.
Rahat. Nu am vrut să spun asta. Nu pot să-i spun pe Carlotta că Tessa

ia extaz. Continui: „Fie este cu adevărat îndrăgostită de acest tip, fie...”
„Sau a drogat-o”, spune Braden practic.
Sângele îmi este rece. Garrett? Nu. Nu ar droga-o. El nu ar fi făcut-o.

Dar dacă ar face-o, atunci Peter, cel mai bun prieten al lui, ar face la fel?
"Domnul. Negru, dacă știi ceva, trebuie să ne spui”

spune Dan.
„Spune-mi Braden. Dacă Tessa nu a fost la un club în seara asta, cum

altfel ar fi luat ketamina?
Trebuie să spun ceva. Nu vreau, dar trebuie. Pentru binele Tessei.
„Tessa nu se droghează în mod normal”, spun eu, „ci un cuplu

cu săptămâni în urmă, când ea și Garrett s-au despărțit, a luat extaz.”
Carlotta aproape că își pierde picioarele, dar Dan și Braden o stabilesc.
„Nu este marca pentru ea”, spun eu. „Am fost surprins ca și voi toți.
Dar am simțit că ar trebui să spun ceva. Dacă a luat ecstasy, este posibil
să fi luat ketamina.”
Doctorul vorbește cu Dan și Carlotta, iar în curând vocile lor sunt doar
un bâzâit între urechile mele.
Pentru că nimic din toate acestea nu are sens.
Imaginile îmi apar în minte. În noaptea aceea am mers la club

Tessa, Betsy, Garrett și Peter. Tessa a fost în poala lui Garrett într-un
minut, iar până la sfârșitul serii, Betsy a fost îmbrățișată cu Peter...
pe care tocmai îl cunoscuse.
Au fost îndrăgostiți pe tot parcursul drumului și nu m-am gândit

la asta.
În afară de acum?
Niciunul dintre ei nu se comporta ca ei înșiși.
Braden are dreptate?
Garrett i-a dat ketamina lui Tessa?
Și i-a dat Peter lui Betsy?
Oh. Ale mele. Dumnezeu.
Peter m-a lovit primul și Braden a apărut și m-a luat de lângă el.
Peter părea să se teamă de Braden când l-am văzut la
Gala Breslei Operei.
La acea vreme, m-am gândit că era din cauza contractului pe

care firma tatălui său îl dorea cu Black, Inc.
Și Braden părea ferm că stau departe de Peter.
A fost gelozie?
Parțial, da. Dar dacă ar fi și altceva?
Spărg prin vocea bâzâită. „Braden.”
„Da?”
„Vorbești serios, nu-i așa? Crezi că Garrett i-a dat Ketamina Tessei.
„Nu am nicio dovadă în acest sens.”
„Atunci de ce ai adus-o în discuție?”

„Să spunem că cred că ar putea avea acces la el.”
Vocea doctorului încă bâzâie pentru Logan.
In sfarsit, scap. — O putem vedea pe Tessa?
„Deocamdată doar părinții ei”, spune dr. Hedstrom.
Dau din cap. Atat de multe intrebari. Tessa mi-a promis că nu se va

droga. Totuși, cumva, ketamina a intrat în sistemul ei. Tessa m-ar minți?
Nu, nu cred că ar face-o. Ea nu a mai făcut-o niciodată.
Ceea ce înseamnă că Garrett i-a dat-o ei sau altcineva.
Și oricine a făcut-o, a făcut-o fără știrea ei.
A fost drogată... iar Garrett este principalul suspect.
„Domnule doctor”, spun eu, „ar putea ketamina și alcoolul să aibă

un efect atât de groaznic? Evident, a fost o doză mică de ketamina, nu?
"E greu de spus. Vom ști mai multe după ce vom putea vorbi cu
Tessa. Dacă nu are amnezie retroactivă, vom ști că doza a fost mică.”
„Amnezie retroactivă?” întreabă Carlotta.
„Amnezie care te face să pierzi timpul dinainte de a lua

drogul. De exemplu, dacă Tessa a luat medicamentul la...
Dan își drese glasul. „Fiica mea nu a luat acest medicament.”
M-a auzit spunând că a luat extaz? Deși sunt de acord cu

el acum. Tessa nu a luat ketamina.
Totuși, a intrat în sistemul ei cumva.
„Trebuie să vă întreb pe amândoi”, spune dr. Hedstrom. „Tessa mai

ia ceva? După cum am spus, nu am găsit nicio rețetă în sistemul nostru,
dar mai ia ea ceva?”
„Vrei să spui lucruri fără prescripție medicală?” întreabă Dan.

„Da, medicamente fără prescripție medicală. Suplimente pe bază de plante.
Tot."
„Sincer nu știu”, spune Carlotta. „Nu a locuit cu noi de la vârsta

de optsprezece ani.”
„Alergiile ei au deranjat-o în seara asta”, spun eu. "Ea

ia chestia aia. Cred că este echinaceea.”
Dr. Hedstrom ridică din sprâncene. „Știi cum

Câtă echinaceea ia?”
„Nu, doar că ea o ia. Are febră groaznică a fânului.”
„Asta poate fi problema. Echinacea poate interacționa cu

ketamina și poate face efectele mai profunde. Apoi alcoolul peste
tot... Dr. Hedstrom scutură din cap. „Dar vestea bună este că Tessa
este în afara oricărui pericol. Probabil că ar fi venit singură, dar mă
bucur că ai adus-o, mai ales că vomita.
"Domnul. Negru…” începe Dan.
„Braden, te rog.”
Dan dă din cap. „Braden, se pare că îl cunoști pe acest Garrett.

Trebuie să iau legătura cu el.”
„Nu este o problemă”, spune Braden. „Dacă Garrett Ramirez i-a

dat Tessa ketamină, voi afla.”
„Mulțumesc”, spune Carlotta. „Dar ce putem face acum? Fapta

este făcută. Sunt doar recunoscător că Tessa este bine.”
„Suntem cu toții recunoscători pentru asta”, este de acord Braden, „dar o voi face
uita-te la asta. M-am uitat prea mult în altă parte.”

Capitolul patruzeci și trei
„Ce ai vrut să spui acolo”, mă trezesc în cele din urmă cu nervii să

întreb, când Braden și cu mine ne întoarcem la el, „când ai spus
că te-ai uitat prea mult în altă parte?”
Oftă. „Amintește-ți când am apărut la MADD

gala, iar Peter Reardon a stat departe de tine după aceea?
"Cum aș putea uita?"
„Nu te-am vrut cu el pentru că te-am dorit, dar acesta nu a fost

singurul motiv.”
"Oh?"
„Deja hotărâsem că firma tatălui său nu va primi

contractul meu, chiar dacă oferta lor a fost cea mai mică.”
„Nu sunt ei arhitecți buni?”
„Sunt arhitecți excelenți, de fapt. Pur și simplu nu-mi place

felul în care fac afaceri.”
"Nu sunt sigur ce vrei sa spui."
„Nu sunt cei mai etici oameni și totul începe de la

top cu tatăl lui Peter, Beau Reardon.”
„Braden, Betsy se întâlnește cu Peter acum. Și s-au îmbrățișat

îngrozitor de repede. Nu crezi că…?”
"Este posibil. Aud lucruri în cercurile mele care nu devin

cunoscute. Beau Reardon folosește uneori metode neconvenționale
pentru a obține ceea ce își dorește.” Ochii lui Braden sunt
întunecați de furie. „Mă voi ocupa de asta”, spune el succint.
"Cum?"
"Conteaza?"
"Pai da. Nu vreau să intri în necazuri.”

„Nu voi avea probleme. Nu vă faceți griji. Dar familia Reardon și

Garrett își vor dori să nu fi încrucișat niciodată un prieten de-al meu
când voi termina cu ei. Acum, hai să-ți facem baia caldă pe care ți-am
promis-o.”
…
Mă sprijin pe spate de pieptul dur al lui Braden și las apa caldă și
parfumată să liniștească fiecare parte din mine. Da, fundul meu dureros
are nevoie de ea, dar restul corpului meu are nevoie de el nu mai puțin.
Această noapte a dat stresului un nou sens. Imi inchid ochii.
Cel puțin Tessa e bine.
Am mai multe întrebări. Multe altele. Cum a ajuns Addison la

magazinul de vis-a-vis de Tessa's după miezul nopții? De altfel, cum știe
Addie întotdeauna totul despre Braden și despre mine?
Mă urmărește? Încă îl urmărește pe Braden? Dacă ea este, el trebuie

să știe. Are ochi și urechi peste tot.
Nu pot întreba, totuși. Cel puțin nu acum, când respir aburul liniștitor
de lavandă din această baie uimitoare. Braden a transformat jeturile la
nivel scăzut, astfel încât să ofere apei doar cele mai blânde vârtejuri, de
parcă ne-am scălda într-un izvor termal natural minunat.
Își mișcă mâna încet în sus și în jos pe brațul meu, doar șoapta unei
atingeri, și mă liniștește.
O să-mi dau seama totul.
Mai tarziu.
…
Mi se deschid ochii. Soarele curge prin ferestrele dormitorului lui
Braden. întorc capul. Nu Braden. Apoi mă ridic și îmi iau telefonul de pe
noptieră.
În nici un caz! Unu seara?
Are sens, cred. Am stat aproape până dimineața așteptând vești

despre Tessa. Apoi ne-am întors aici și ne-am îmbăiat împreună, ceea
ce a fost uimitor de senzual.
Mă ridic, mă îndrept spre dulapul lui Braden și iau una dintre

cămășile lui. Îl pun în jurul meu și respir parfumul lui de pin și masculin
– parfumul meu preferat din lume. Apoi îmi iau telefonul și o sun pe
Carlotta. Mă lasă să vorbesc cu Tessa.
„Hei, Skye.” Vocea Tessei este puțin răgușită, dar sună... bine.
„Tess, slavă Domnului. Ce mai faci?"
"Obosit. Dar bine. Sunt foarte recunoscător pentru tine și Braden.”
"Vă rog. Dacă aș fi fost cu tine în prima...
„Oprește-te”, îl întrerupe ea. „Nu merge acolo. Nu-ți face asta. Sunt
adult. Cel puțin acum știu de ce mă comportam atât de ciudat.”
O mânie proaspătă se aprinde în mine. „Nu pot să-l cred pe Garrett. a lui Braden
o să mă ocup de asta.”
"Bun." Tessa scoate o batjocură răgușită. „Spune-i să lase
porcul o are.”
"Nu vă faceți griji. Eu voi. Când ți-au sărit?”
„Astăzi”, spune ea. „Mama stă cu mine o vreme. Nu am putut-o

convinge să nu facă asta.” Tușește încet.
„Nu vreau să te țin. Trebuie sa te odihnești. Vrei să trec pe aici?”
"Nu. Cred că îmi voi lua ceva timp să stau cu mama. Tu

nu te superi, nu?”
"Desigur că nu. Orice ai nevoie. Sunt aici dacă ai nevoie

pe mine."
"Știu. Mulțumesc, Skye.”
Închei apelul și ies din cameră. „Braden?”
"La birou."
Îi urmăresc sunetul vocii până la biroul lui de acasă. El sta asezat
în spatele biroului său, uitându-se la ecranul laptopului.
„Hei”, spun eu.
"Buna dimineata. Sau ar trebui să spun bună după-amiaza.” În cele din

urmă ridică privirea și trag aer în piept. „Arăți al naibii de sexy în cămașa
mea.”
Zambesc. Nu mă pot abține. Bumbacul moale de pe corpul meu infuzat

cu parfumul lui. Mă simt sexy în această cămașă.
"La ce lucrezi?"
„Nimic care să nu aștepte. Vino aici." Își mișcă mâna în jos.
Odată ce sunt în spatele biroului lui, văd că și-a eliberat penisul din
pantalonii săi. Îmi desfac buzele.
„La naiba, ești sexy”, spune el. — Urcă-te mai departe, Skye.
Sunt deja ud. Nicio surpriză acolo. Simpla prezență a lui Braden mă face
ud și gata, și chiar acum, cu capul lui ciufulit și pleoapele grele, sunt gata să
mă năpustesc.
Mă urc în poala lui și mă călăresc pe el, coborând încet

pe erecția lui.
„Doamne…” gemu.
Gemetul lui se întâlnește cu al meu în timp ce stăm nemișcați pentru

câteva secunde și îmi place senzația că el este adânc înfipt în mine.
"La dracu." El inspiră. „Nu mă pot sătura de tine. Niciodata deajuns."
El preia controlul atunci și mă prinde de șolduri, ridicându-mă până când

capul lui penis nu face decât să-mi tachineze buzele păsăricii. Mă ține acolo
un minut, sfarcurile mele zdrobindu-i bumbacul cămășii. Mă lupt cu puterea
lui, încercând să mă scufund înapoi, astfel încât să fiu complet din nou, și
tocmai când cred că îmi pot pierde serios calmul, el în cele din urmă mă
împinge înapoi pe duritatea lui.
Este rapid. Este pofticios. Nu este deloc romantic, dar nu-mi pasă.
Noi suntem.
Pur și simplu noi.
Mă prinde din ce în ce mai tare și mă simt ca un piston pe un motor. Și

îmi place. O iubesc atât de mult. Presiunea crește în mine și înainte de a-mi
da seama, un orgasm este iminent.
„Braden! O să vin. Dumnezeu!"
„Fă-o, iubito. Fă-o. Vino.”
Cu cuvintele lui, mă spulber, doar pentru a fi forțat împreună la

nivel molecular în timp ce mă uit în ochii lui albaștri fascinanti.
Ochii aceia mă privesc cu mirare.
Cu uimire.
Cu pofta.
Cu dragoste.
„Te iubesc”, spun între respirații. "Te iubesc atat de mult."
El mă blochează cu putere pe penisul lui și, pe măsură ce punctul

culminant meu continuă, îi simt fiecare explozie.
Fiecare din urmă.
Îmi așez capul pe umărul lui dur, încă gâfâind. El a făcut totul
treaba, dar totuși respirația îmi vine în râpă ascuțită. Punctul culminant.
Braden. Totul. El îmi taie respirația literalmente.
Zâmbesc lângă umărul lui. Ăsta nu suntem noi. Fiecare sesiune de

dragoste este de obicei o afacere uriașă. Fie s-a gândit la asta din timp, fie
vine cu asta din moment. Oricum, durează mult mai mult decât câteva
minute din acesta.
Nu am fost legat. Nu mi s-a spus să mă concentrez pe un singur simț. eu

nu i s-a spus să nu vorbească.
Chiar și așa, nu am vorbit, decât să-i spun că vin și că îl iubesc. Nu m-am

mișcat, așa că aș fi putut la fel de bine să fi fost legat. Și deși nu mi s-a spus
să mă concentrez, m-am concentrat oricum, pe fiecare mișcare. Pe parfumul
lui.
Despre totul despre acest moment prețios în timp.
Am ajuns la o nouă înțelegere, Braden și cu mine.
Și sunt tot înăuntru.
„Skye”, îmi spune el în părul meu.
„Hmm?”
— Ai verificat-o pe Tessa?
„Da. Azi este eliberată. Mama ei se mută

cu ea o vreme pentru a avea grijă de ea.”
„Ești de acord cu asta?”
"Sigur. Carlotta e grozavă.”
„Vreau să spun” – îmi împinge o șuviță de păr din ochi – „trebuie să fii
aici pentru ea?”
"Nu. O să o iau doar în calea Carlottei. Tess și cu mine am vorbit. Vrea

ceva timp cu mama ei.”
"Bine atunci."
Închid ochii, simțindu-mă că visez. „Bine ce?”
„Ne întoarcem la New York. Astă seară."

Capitolul patruzeci și patru
Cui îi place să sărute? Nuanta de buze Susie Girl în Fab Fuchsia vă oferă
încrețirea roz pe care o iubiți! #sponsorizat #powerofpink #susiegirl
#susieglow #simplyskye #lipsaremadeforkissing
Selfie-ul este eu încrețit ca un pește, și credeți sau nu, nu arăt deloc

urât. Este o poză distractivă pentru o postare distractivă. Deja like-urile
se încălzesc.
Nu trebuie să arăt perfect în fiecare fotografie. Nu sunt Addison

Ames. Eu sunt Skye. Skye imperfectă. Și încep să văd meritul în asta —
ceea ce văd Eugenie și restul personalului Susanne.
Este în regulă să nu fii perfect, pentru că știi ce? Nici unul dintre noi
nu este.
Addie poate crede că este. Unii dintre adepții ei ar putea chiar

crede.
Știu că nu este.
Și mi-aș fi dorit să nu fi început să mă gândesc la Addie, pentru că

acum am mai multe întrebări pentru Braden.
Nu.
Nu.
Nu.
Îl voi lăsa să vină la mine la timpul lui.
Ne îndreptăm spre New York în câteva ore. Am contactat-o deja pe

Eugenie și ne întâlnim mâine cu cina seara.
Și apoi... Black Rose Underground?
Nu știu.
Braden pare distant. Nu departe de mine. El a fost
foarte afectuos. Dar nu a menționat clubul. Am făcut tabuul sexului anal și

îmi doresc mai mult. Jocul cu lumânări mă intrigă. Încă îmi place ideea de
legare a gâtului, dar este o limită grea pentru Braden și înțeleg. Așa cum
știu, el înțelege limitele mele dure. Sporturi de sânge, de exemplu, despre
care nici nu știam că există până nu mi-a spus despre ele.
Nu este o limită grea pentru el. El a spus clar că are o singură limită grea.
A făcut sporturi de sânge? Vreau macar sa stiu?
În plus, era doar la New York, iar această nouă călătorie a apărut destul
de brusc. Ceva se fierbe în capul lui. Mi-aș dori să aibă încredere în mine,
dar știu mai bine decât să întreb. Îmi va spune când va fi gata.
Nu pot să-l împing. Nu voi. Învăț să-i evaluez dispozițiile și nevoile. În

același timp, învăț cum să-mi controlez propriile nevoi. Da, vreau să știu
toate aceste lucruri. Sunt curios. Dar pot exista fără să știu.
Este eliberator, într-adevăr, să lași pe altcineva să preia conducerea.
Tessa a încercat mereu să-mi spună. Lasă-ți părul jos, Skye.
Ea avea dreptate.
Deși atitudinea ei de „lasă-ți părul în jos” poate că a făcut-o în necazuri.

Slavă Domnului că va fi bine. De fapt... vreau să o văd. Sigur, a spus că e
bine, dar nu mă simt bine să plec din Boston fără să văd asta.
Termin de făcut valiza mea mică pentru New York. Braden este
încă în biroul lui. Bat încet și apoi intru. "Hei."
„Aproape am terminat”, spune el.
"Grozav. Mă duc să o văd pe Tessa. Ar trebui să ajungă acasă

acum. Mama ei va sta la ea o vreme, dar vreau să o văd înainte să

plecăm.”
El dă din cap. „Întoarceți-vă în două ore. Asta ne va oferi suficient

timp pentru a ajunge la aeroport.”
"Eu voi." Îmi iau telefonul. „Doar să prind un Uber.”
"Nu este nevoie. O mașină te așteaptă jos.”
„Christopher s-a întors?”
"Nu. Am comandat astăzi o mașină în cazul în care aveam nevoie de una

și se dovedește că avem nevoie. Aș merge cu tine, dar trebuie să termin
acest document.”
"E în regulă. Am înțeles. Nu vreau să o copleșesc.”
— Crezi că aș copleși-o?
„Braden” – încerc să nu râd – „copășești pe toată lumea”.
Partea stângă a gurii îi zvâcnește ușor. Încearcă să nu zâmbească.

Nu mă pot abține. Râd. Râd cum n-am mai râs niciodată. „Încerci atât
de mult să fii stoic tot timpul. De ce?
Dă-ți drumul, Braden!”
„Sună ca Tessa”, spune el.
"Da, o iau. Și ea are rost. Lasa-l! Lasă-te să râzi! Pentru numele lui
Dumnezeu, am dreptate și știi asta. Îi coplești pe toată lumea. Este
cine ești. Iubește-te pentru cine ești. Lasa-l!"
Pe buzele lui se formează un zâmbet. „Oh, Skye”, spune el. "Tu nu

vreau să-l dau afară.”
"Bineinteles ca da. Fi fericit!"
"Sunt fericit. Tu stii asta. Sunt mai fericit decât am fost vreodată cu
tine.”
Cuvintele lui mă încălzesc. Fă-mă să mă simt drăgălaș ca un ursuleț

de pluș. „Nu la asta vreau să spun, deși sunt foarte bucuros de asta.
Ceea ce vreau să spun este că viața e nasol uneori. Am avut o
câteva ori grele. Dar ne-am întors împreună. Tessa va fi bine. Viața este
bună, Braden. Bucură de ea."
Ochii lui Braden mocnesc. „Chiar vrei să mă las să plec?”
"Da. Eu într-adevăr."
"Esti sigur? Pentru că nu sunt sigur că știi ce ceri.”
Picioarele îmi slăbesc și tremur peste tot. El transformă asta în ceva

sexual, iar corpul meu este deja complet. Nu s-a lăsat niciodată să
plece sexual?
Și dacă da, ce înseamnă asta pentru mine?
„Poate că nu știu ce cer”, îi spun.

„Majoritatea din ceea ce mi-ai arătat a fost nou pentru mine. Dar te
iubesc, Braden, și sunt dispus să merg oriunde vrei tu.
Privirea lui arde în a mea. „O să vedem despre asta când vom

ajunge la New York.”
Sunt atât de copt după cuvintele lui și numai privirea lui încât sunt gata să o fac
se aruncă din nou asupra lui.
Dar trebuie să o văd pe Tessa.
„Mă întorc”, spun.
„Oferă-i lui Tessa și alor ei tot ce am mai bun.”
"Eu voi. Îți mulțumesc că ai fost cu mine aseară.”
„Skye, unde altundeva pe pământ aș fi în afară de cu

femeia pe care o iubesc?”
Aproape că leșin. Aproape se topește într-o băltoacă chiar acolo, pe

podea. Cum este posibil să fiu atât de norocos să-l fi îndrăgostit pe Braden
Black de mine?
Nu înțeleg jumătate din timp.
Chiar acum, totuși, trebuie să o văd pe Tessa. îi zâmbesc lui Braden

și se întoarce să-și părăsească biroul.
…
„Îmi amintesc totul”, îmi spune Tessa, întinsă pe canapea în pijama de flanel
roșu aprins – atât de Tessa. „Și nu, nu am luat niciun medicament aseară. Cu
siguranță nu ketamină.”
„E bine că îți amintești. Nu ți-ai ajuns

provoacă orice amnezie.”
— Chiar crezi că Garrett m-a drogat?
Eu dau din cap. „Sincer nu știu, dar aseară, în timp ce treceai prin toate
astea, am început să mă gândesc. În acea noapte, când am mers la club și
era prima întâlnire a lui Betsy cu Peter, ea părea să se împrietenească cu el
foarte repede.
Adică, mai repede decât aș fi crezut că va face.”
„Tu și cu mine o cunoaștem doar de puțin timp.”
„Adevărat”, spun eu, „dar am crezut că am simțit destul de bine cine este
ea.”
„Cu alte cuvinte, s-ar putea să mă culc cu un tip pe care tocmai l-am cunoscut,
dar Betsy nu ar face?”
"Pai da. Tu ești Tessa, iar ea este Betsy. Ceea ce m-a făcut să cred că s-ar
putea întâmpla ceva cu tine a fost că erai atât de tulburat de plecarea lui
Garrett aseară. Nu ești tu, Tess. De obicei ești o fată „orice”, știi?”
Ea inspiră. „M-am gândit ceva la mine.”

"Și…?"
"Ai dreptate. Nu am fost eu însumi de ultimele două ori cu Garrett. Când

a început să mă sune după ce l-am prins cu Lolita, i-am spus să ia dracu.
Abia când a apărut la yoga m-am gândit să-i mai dau o șansă.
Apoi aseară... Îmi pare rău, Skye.
"Pentru ce?"
„Pentru că te-am învinuit. Îți pun o călătorie de vinovăție pentru că nu mergi
la cina cu noi. Mi-am ales singur să mă culc cu el.”
„Ești sigur că a fost alegerea ta? Poate că au fost droguri.”
„S-a părut ca alegerea mea”, spune ea, „dar în acest moment, pur și
simplu nu știu. Adică, nu o să plâng de viol. Nu am niciun regret. Singurul
meu regret este că am plecat cu ochii în lacrimi. Trebuie să fi fost un fulg
complet.”
"Nu deloc. Dar m-am tot gândit că nu era ca tine.”
"Ai dreptate. Nu a fost. Mă gândesc la asta acum, cam

vreau să arunc.”
„Ai aruncat destul.”
Ea scutură din cap. „Ketamină. Nici nu-mi vine să cred.”
„Tess…”
„Da?”
„Ce zici de extazul pe care l-ai luat? Ultima oara?"
„Nu cel mai frumos moment al meu.”
„De unde l-ai luat?”
„O presupunere.”
— Garrett?
„Petru, de fapt. A avut-o la club în noaptea aceea. Betsy nu s-ar atinge de
asta. L-am luat, dar am pus-o în poșetă. Apoi, după toată chestia cu Garrett,
am spus ce naiba?
Nu sunt sigur ce să spun, așa că nu spun nimic.
„Știu”, spune ea. „Crezi că asta nu este ca mine.”
„Nu, dar n-ai luat ketamină în noaptea aceea.”
„Nu am fost. Sau nu cred că am fost. Cine naiba știe
mai? Ketamina nu este singurul drog de viol pentru întâlniri. Sunt mai mult
decât puțin speriat de asta.”
"La fel ฀ i eu."
„Va trece mult timp până voi accepta o băutură de la cineva pe care nu l-
am analizat mai întâi”, spune ea. „Cred că zilele mele de clubbing s-au
încheiat.”
Îmi prind mâna de gură într-un șoc simulat.
"Știu, știu. Îmi place scena de club. Dar serios, Skye, asta e o naiba.
„Nu trebuie să-mi spui. Îmi pare atât de rău că ți s-a întâmplat asta.”
„La fel și eu. Și dacă este ultimul lucru pe care îl fac, voi demonstra ce mi-
a făcut Garrett.”
„Braden se uită la asta”, spun eu.
"El este?"
„Da. El crede... Ei bine, nu am nicio informație,
într-adevăr, dar dacă cineva își poate da seama, este Braden.”
"Spune-i multumesc."
"Eu voi. Ești bine aici?”

Ea dă din cap. „Mama e afară și ia niște lucruri de la farmacie.

Fără îndoială că mă va conduce înapoi la sticla de vodcă pentru
următoarele două zile cât rămâne aici, dar sincer? Mă bucur să
o am. Este plăcut să ai părinți uneori.”
Zambesc. "Da este."
Și inima mi se umflă puțin.
Cred că am iertat-o pe mama.

Capitolul patruzeci și cinci
„Îmi pare rău”, îi spun eu Eugenie. „Nu vă pot lăsa marca comercială hashtag-uri
pe care le-am creat. Nu sunt sigur că hashtag-urile pot fi chiar mărci înregistrate.”
„Pot”, spune Eugenie. „Bineînțeles că am verificat mai întâi cu

avocații. Hashtag-urile pot fi înregistrate dacă servesc ca un identificator
pentru bunurile sau serviciile companiei.”
Rahat. Ar fi trebuit să vorbesc cu Braden despre asta mai întâi, dar

cu tot ce se întâmplă cu Tessa, nu am avut timp.
„Atunci s-ar putea să vă permită să marcați susieglow, dar nu pur și

simplu Skye.”
„Desigur că am putea. Lucrezi pentru noi.”
Eu dau din cap. „Nu lucrez doar pentru tine. Trebuie să pot folosi
propriul meu hashtag pentru alte lucruri.”
„Suntem dispuși să achiziționăm drepturile asupra hashtagurilor de

la tine”, spune ea, „pentru zece mii de dolari fiecare”.
Douăzeci de mii? Poate pot fi cumpărat. Cred că mi-a dat prețul.

Dar…
"Îmi pare rău. S-ar putea să fiu dispus să-l las pe susieglow să plece, din moment ce eu
nu l-ar folosi pentru nimic altceva, dar nu pur și simplu.”
„Simplyskye este o mină de aur”, spune Eugenie. „Am făcut-o deja

a întocmit documentele privind ambele hashtag-uri.”
Stomacul mi se învârte, iar greața începe să-mi urce în gât. Eugenie

nu mă intimidează. Nu asta se întâmplă aici. Dar chiar acum, Susanne
este singura mea sursă de venit, în afară de brutăria mea de acasă,
care mă plătește în bancnote de o sută de dolari și baghete.
Braden, ce ai face?
Poate că nu e prea târziu. Îmi verific ceasul. „Este vorba de prânz

timp. Te superi dacă mă gândesc la asta timp de o oră?
Ea dă din cap. "Desigur. Am comandat deja prânzul, dar dacă ai nevoie

de timp, înțeleg.” Ea pune un zâmbet care pare fals.
E supărată.
Chiar a crezut că aș semna pe linia punctată.
Și atunci știu ce să fac. Nu ceea ce ar spune Braden
să fac, dar ceea ce știu este potrivit pentru mine.
"M-am răzgândit. Nu am nevoie de ora. Voi semna

susieglow, dar nu pur și simplu.
„Dacă ne mărim oferta?”
Eu dau din cap. „Eugenie, apreciez tot ceea ce tu și toți ceilalți de la

Susanne ați făcut pentru cariera mea în plină dezvoltare.
Toți însemnați lumea pentru mine. Dar nu pot să-l las pe Simplyskye să plece.
Dacă cariera mea continuă, am nevoie de ea.”
De fapt, o să mă uit personal la înregistrarea unei mărci comerciale imediat ce
voi ieși din această întâlnire.
„Va trebui să întocmim noi documente.” Eugenie se încruntă.
„Îmi dau seama că asta îți va crea muncă suplimentară”, spun eu, „dar eu
nu am fost de acord cu asta la telefon, după cum știți.”
„Da, înțeleg asta.” Linia maxilarului i se întărește. "Foarte bine.

Prânzul nostru va fi aici în curând. După ce terminăm de mâncat, vom merge
la departamentul de artă și vom arunca o privire la noua ta culoare de
unghii.”
Salata mea de friptură și avocado are gust de murdărie. Pofta de mâncare

mi-a zburat cocolata, dar zâmbesc și mănânc și vorbesc cu Eugenie și echipa
ei. Până terminăm, sunt puțin
mai putin pe margine.
Puțin.
— În regulă, spune Eugenie. „Sunt gata pentru noi în artă

departament, așa că haideți să vedem noua culoare a unghiilor.”
Zambesc. „Sunt încântat să văd.”
Zâmbetul ei pare mai autentic de data aceasta. Poate avea nevoie să-și
umple burta. Martini murdar pe care l-a avut asistentul ei pentru ea probabil
a ajutat și el.
Departamentul de artă este la celălalt capăt al etajului. Eugenie deschide

ușa și intră. Îl urmăresc, împreună cu Louisa și Brian.
O femeie se apropie de noi. „Eugenie”, spune ea. Atunci la mine,

„Tu trebuie să fii Skye. Te-aș recunoaște oriunde.”
"Da buna ziua."
„Sunt Adrienne Ficke, directorul artistic. Suntem încântați să lucrăm cu
tine la noua nuanță. Haide. Hai să aruncăm o privire." Ea mă ia de braț și mă

conduce într-o sală de conferințe.
Mai multe sticle de lac de unghii stau pe masă. Un proiector și un ecran
sunt configurate. „Avem trei prototipuri și cu toții ne place cel mai mult
numărul unu, dar trebuie să obținem părerea ta.”
În mod uimitor, ea vorbește mai mult cu mine decât cu Eugenie.

Eugenie pare să nu-i deranjeze totuși. Cu siguranță este într-o dispoziție mai
bună. Adrienne începe să parcurgă PowerPoint-ul ei, arătându-ne cum au
venit cu nuanțele.
„Am luat mostrele tale de culoare și am ales trei nuanțe cu care să

lucrăm. Obiectivul nostru principal a fost să creăm un roz care să poată fi
purtat cu orice, astfel încât să nu putem merge prea neon. E în regulă,
totuși, pentru că avem deja neonul cu Make Things Happen pe care l-ai
folosit în puterea ta de roz.
post. Aveam nevoie de un roz care să fie versatil, care să poată fi purtat zi
sau seara și credem că am creat trei prototipuri excelente. După cum v-am
spus deja, echipa noastră votează în unanimitate numărul unu, dar ne-am
dori părerea dumneavoastră.”
Intrarea mea. Pot sa fac asta. Culoarea este ceva ce înțeleg bine. Dar mă
uit la Eugenie. Ea face parte din companie, iar eu sunt doar un antreprenor.
Ea ar trebui să vorbească prima.
„Skye?”
Sunt surprins când ea se așteaptă la mine.
„Hmm”, spun eu. „Numărul doi îmi spune roz milenar.

Este o culoare deschisă, cu doar o notă de portocaliu. Cam ca roz de câini.
Este destul de drăguț, dar când mă gândesc la puterea rozului, nu mă prea
taie. În plus, deși Susie Girl este destinată femeilor mai tinere, nu vrem să
ne țintim doar milenialii.”
„Gândurile mele exact”, spune Adrienne. „Ce părere ai despre unu și

trei?”
„Trei este ceea ce aș numi fuchsia sau magenta. Este destul de aproape
de neonul Make Things Happen pe care l-am purtat în postarea originală.
Este frumos, dar mi-ar fi greu să-l asortez cu alte culori.”
„Da, da”, este ea din nou de acord.
— Ce crezi, Eugenie? Întreb.
„Culoarea este copilul departamentului de artă”, spune ea. "Și a ta,

desigur. Ai un ochi excelent de fotograf, Skye.”
Bine, poate nu e supărată pe mine până la urmă. Nu pot fi primul

antreprenor independent care refuză să semneze documente deja pregătite.
„Numărul unu...” Am lăsat culoarea să-mi pătrundă în minte. "Este…

Este superb, ca nimic din ce am mai văzut până acum. E puțin pepene verde,
cu...”
„Lemn de trandafir. Doar un strop de maro.”
"Este perfect. Este cu siguranță roz, dar acel adaos de maro îi conferă
neutralitatea pe care o cauți. Această culoare emană fericire, dar va merge cu
orice garderobă de culoare. Cum ai făcut-o?”
"Este munca mea." Adrienne zâmbește.
„Mi-e dor de partea aceea de a fi artist”, spun eu. „Ca fotograf, trebuie să
lucrez cu culorile subiectului meu.
Da, pot edita și pot manipula iluminarea, dar pentru a crea o culoare nouă...”
„Nimic nu te împiedică să intri în artă”, spune ea.
„Ei bine... eu sunt. Fotografia este prima mea dragoste, dar amestecul de
culori m-a fascinat întotdeauna. Vă mulțumesc foarte mult că m-ați lăsat să
fac parte din acest proces.”
„Ai venit cu sloganul.”
„Pur și simplu aveam o zi proastă și mi-am pus niște lac de unghii.”
„Și te-a făcut să te simți mai bine?” întreabă Adrienne.
A facut-o? Bănuiesc că a făcut-o. Totul a dus la acest moment, oricum. The
Despărțirile de Braden și Tessa par acum departe în trecut.
„Da”, răspund eu. „M-a făcut să mă simt mai bine. Mult mai bine."
„Și asta este puterea rozului”, intervine Eugenie. „Cred că suntem cu toții
de acord că numărul unu este calea de urmat. Când va fi asta pe rafturi?”
„Desigur, depinde de producție, achiziție și distribuție”, spune Adrienne,
„dar sperăm că într-o lună,

acum că culoarea a fost aleasă. Tu și Skye ar trebui să începeți să concepeți
campania pe rețelele sociale.”
Eugenie închide dosarul în fața ei. „Suntem la asta.
Mulțumesc, Adrienne. Aceasta este o culoare superbă. Sunt de acord cu Skye.
Nu sunt sigur că am văzut așa ceva.”
„Suntem destul de mândri de asta. Vă mulțumesc amândoi pentru contribuție.”
Ies din departamentul de artă singur cu Eugenie. Asta a fost distractiv.
Desigur, acum trebuie să revenim la marca înregistrată a hashtag-ului
susieglow.
— Să-ți spun, spune Eugenie. „Probabil pot avea noile documente pentru
hashtag-uri întocmite până în această seară. O voi aduce la întâlnirea noastră
la cină. Sunt sigur că ai dori ca Braden să se uite la asta.
îmi las gura deschisă. Nici măcar nu i-am spus lui Braden despre toate
astea. "Nu e nevoie. Pot să trec pe aici și să semnez dimineața.”
„Dacă pentru tine este la fel, aș vrea să pun asta în pat
cândva azi. O să-l aduc la cină.”
„Desigur, orice este mai ușor pentru tine.”
Ciudat. În orice caz, Braden va fi mai sever decât mine.
Dar in fine. Îmi place rozul pe care l-au creat Adrienne și echipa ei și sunt
încântat de campania The Power of Pink.
Lucrurile sunt bune.
…
Întors la penthouse-ul lui Braden din Manhattan, aștept cu răbdare. Probabil
că se află la biroul lui din New York și nu mă aștept la el cel mai devreme până
la șase. Rezervările pentru cină sunt la opt. Nu e niciun personal aici, așa că
mă ajut cu o sticlă de apă spumante de la a lui

frigider și gândește-te la ce să te îmbraci la cină.
Trec când ușile liftului se deschid.
Este doar trei seara, dar în plimbări Braden.
Și nu pare fericit.
„Skye”, spune el simplu.
„Braden.”
„Mi-e teamă că nu voi putea să mă alătur ție și Eugenie pentru

cina în această seară.”
"Oh? De ce nu?"
El inspiră. „S-a întâmplat ceva.”
"Ce?"
„Nimic de care trebuie să te preocupe.”
„Braden, tot ce te preocupă mă privește pe mine.” trag aer în

piept. — Addison încă te urmărește?
Sprâncenele îi zboară aproape de pe frunte, dar nu o face

Răspuns.
"Haide. Ea trebuie să fie. Ori asta, ori mă urmărește.

Sau amândoi. Cum altfel ar ști ea toate lucrurile pe care le știe? Cum
altfel ar fi ajuns la magazinul de vis-a-vis de casa lui Tessa noaptea
trecută?
„M-am ocupat de asta”, spune el.
„Așa este.” Eu dau din cap. „De ce nu mi-ai spus?”
„Acest lucru nu este atât de simplu pe cât crezi.”
„Desigur, este la fel de simplu pe cât cred eu. Fă-o să se oprească, legal
dacă trebuie. Nu apreciez să fiu spionat.”
„Crezi pentru un minut că nu am mai multe cozi pe mine

ea decât o are pe mine?”
„Ți-am mai spus că am urmărit-o. De ce te surprinde asta?”
„Atunci, ce-i cu jocul pisica și șoarecele? De ce o lași să facă asta?”
Respiră adânc. „Sunt lucruri pe care nu le știi.”
„Numai pentru că nu îmi vei spune.”
Am mers prea departe? Momentan, nu-mi pasă pe bună dreptate.

Tocmai am trecut printr-o întâlnire stresantă cu priceperea de afaceri a
lui Braden Black. Îl iubesc, dar nu am nevoie de el.
Și merit un răspuns, la naiba.
— Te-ai gândit că s-ar putea să nu- ți pot spune?
fac ochii mari. "Ce?"
Se îndepărtează de mine pentru o clipă și se uită pe fereastra din

zona de zi. Manhattan este gri, ca de obicei. De ce locuiesc oamenii aici?
Boston este mult mai frumos.
Nu- mi poate spune?
Cum este posibil asta chiar și de departe?
Dacă nu…
„Braden, are ceva la tine?”
Se întoarce spre mine, dar nu-mi întâlnește privirea. Foarte

neasemănător lui Braden.
La naiba. Nu vreau să am dreptate. Chiar nu vreau să am dreptate.
Daca am dreptate, inseamna ca...

Iisus. De ce nu am ascultat Apple? Dacă aș fi avut, aș ști bine

acum. Aș cunoaște acest mare secret pe care Braden îl păstrează.
„De ce o protejezi?” Întreb. „Ce ar trebui să cred? Nu-mi vei spune.

Pot deduce doar că are ceva asupra ta.
„Ea nu. Cel puțin nu în modul în care gândești.”
„Cum poți să știi la ce mă gândesc?”
„Te cunosc , Skye. Crezi că ceea ce ți-a spus Betsy este adevărat.
Crezi că i-am făcut ceva lui Addison pe care nu ar fi trebuit să-l fac.
Gresesti."
"Demonstrează-mi. Atunci dovedește-mi că greșesc.”
„Nu ar trebui să-ți demonstrez nimic. Daca tu vei

Niciodată să nu ai încredere în mine, cum poți fi încă în această relație?”
Deschid gura, dar constat că nu am cuvinte.
Pentru că are dreptate.
Dacă nu am încredere în el, nu am nicio treabă să fiu într-un

relatia cu el.
Mi-am făcut o promisiune. Către el. Că i-aș da timp să-mi spună. Și

acum mă salut?
„Îmi pare rău”, spun în cele din urmă. „Am promis că nu voi
împinge. Am încredere în tine, Braden. Știu că ești un om bun. Nu aș
putea fi cu tine dacă nu aș crede asta.”
Se îndreaptă spre mine și mă trage la pieptul lui. „Știu că ai

încredere în mine, Skye. Ai dovedit asta de multe ori. Trebuie să ai
încredere în mine și cu asta.”
"Fac." Dau din cap în umărul lui.
Mă îndepărtează ușor și îmi întâlnește privirea. „Îți voi spune ce

vrei să știi, dar am nevoie de promisiunea ta
nu merge mai departe decât tine.”
— Îi spun totul Tessei.
"Nu asta. Te pot face să semnezi un NDA, așa cum ai făcut-o pentru club.”
„Nu este necesar. Nu îi voi spune Tessei despre club și nu îi voi spune
nimic din ce nu vrei să fac.”
"Bun. Și nu este doar Tessa. Nu poți spune nimănui ce sunt pe cale să-ți
spun. Mai ales nu Addie sau prietena aia de-a ei.”
"OMS?"
„Cel care deține magazinul de articole pentru câini.”
„Betsy? Ea și Addie nu sunt cu adevărat prieteni.”
„Poate că nu, dar ea știe o parte din asta. Nu-i poți spune nimic mai mult.
Am în฀ eles?"
Mă uit în acei ochi albaștri frumoși. Sunt împletite cu puțină tristețe. Doar
o atingere, dar o pot vedea. Îi pare rău că trebuie să facă asta, dar este
dispus să facă asta. Pentru mine.
— Desigur, Braden. Poți avea încredere în mine. Cu orice."

Capitolul patruzeci și șase
Ascult.
Pur și simplu ascultă, lăsând cuvintele lui Braden să se transforme în imagini în
mintea mea.
…
Era frumoasă, dacă îți plac blondele. Braden a preferat întotdeauna
părul mai închis la culoare.
— Sunt amândoi în căutare, îi spuse Ben. „Și au pus ochii

pe noi. Ar putea fi o noapte norocoasă pentru frații Negri.
Putem lua niște păsărică de înaltă clasă.”
— Taci dracului, spuse Braden.
„Ce ai fundul tău?”
"Nimic. Pur și simplu nu am chef.”
„Nu ai chef de sex?” Ben a râs. "Amenda. Bea. Bea cinci

pahare. O să-mi aduc o parte din asta.” Se îndreaptă spre
surorile Ames.
Gemeni identici, atât blonzi, cât și frumoși. Ben a început

să-și lucreze magia pe cel cu părul mai lung. Curând au
dispărut.
Celălalt, însă.
Ea era... Braden nu putea pune degetul pe ea. Se holba

la el, încercând să-i atragă atenția toată noaptea, dar ceva
nu era cu ea.
Totuși... nu făcuse sex de ceva vreme. Când lucrai în

construcții șase zile pe săptămână sub soarele fierbinte, erai
murdar ca un porc și epuizai tot restul timpului. Cât timp
liber avea petrecut cercetând. Avea o idee — o idee
asta ar putea fi mare. Trebuia doar să-și dea seama cum să o scoată de
pe pământ. Cu atât de puțin timp și chiar mai puțini bani, nu părea
probabil. Totuși, era visul lui și își petrecea timpul liber lucrând la el. Nu
ai timp să te îmbraci și să mergi după pui. Cum a putut să găsească
femei cărora le-a plăcut ceea ce îi place lui, oricum? Nu toate fetele lasă
un tip să le lege. La douăzeci și patru de ani, devenise prea bătrân
pentru sex ocazional. Ben abia avea douăzeci și unu și încă îi plăcea să-
și arate actul de identitate în baruri.
Aceasta a fost scena lui, nu a lui Braden.
Ben auzise despre petrecerea de la conacul familiei Ames prin

intermediul unui prieten al unui prieten. Când le-a sugerat să verifice,
Braden a fost în cele din urmă de acord. Avuseseră ziua liberă de la
muncă, așa că nu era obosit, așa cum era de obicei. În timp ce timpul
ar fi fost mai bine petrecut lucrând la ideea lui de la parter, Ben îl
convinsese în sfârșit.
Celălalt geamăn Ames s-a apropiat de el.
Braden se uită în jur. La dracu. Fara scapare. Casa se aglomera.
Ea i-a zâmbit. "Bună. Bine ati venit. Eu sunt Addison

Ames.”
„Braden Black”.
"Cine e prietenul tau? Cel care a plecat cu sora mea?
„Nu este prietenul meu. El este fratele meu, Ben.”
"Oh. Deci ce faci, Braden Black?
"Constructie."
Ochii ei aproape i-au iesit din cap. "Constructie?

Locuiești pe aici?”
A scuturat din cap. „Sudul Boston”.

Ea a zâmbit. South Boston părea să o facă pe plac. De ce? El nu știa.
„Pot să-ți aduc ceva de băut?” ea a intrebat.
"Curcan sălbatic."
"Ce-i asta?"
"Bourbon."
"Oh. Ei bine, avem mai multe bourbonuri. Urmați-mă."
L-a îndrumat spre bar. „Hmm. Urmă de bivol. Vultur

Rar. Kentucky Gold. Fără curcan sălbatic. Scuze.”
„Orice dintre acestea este în regulă.”
"Bine." Ea turnă două degete într-un pahar și i-l întinse.
A luat ceva de băut. Grozav. Neted.
S-ar putea obișnui cu asta.
„Vrei să mergi în camera mea?” ea a intrebat.
Aproape că își scuipă gura de băutură. "Scuzați-mă?"
"M-ai auzit. Ești fierbinte. Să ne ocupăm.”
„Exact câți ani ai?” el a intrebat.
„Oh, sunt legal. Am optsprezece ani. Chiar îți voi arăta identitatea mea
dacă vrei.”
„Atunci, nu este legal să bei ceea ce beau eu.”
"Nu, nu este. Dar este legal pentru mine să fac sex. Asta caut în seara
asta.”
A mai băut. Da, era frumoasă. Și gata

si dispus. O dracă rapidă ar putea fi drăguță.
Dar o dracu’ rapidă nu fusese niciodată ceea ce urmărea Braden. El

avea gusturi mai...exclusive.
Și-a terminat băutura și a pus paharul gol înapoi pe
bară de lemn. „Este o ofertă frumoasă, dar trebuie să trec.”
Furia i-a strălucit în ochi.
El a luat-o. El refuza o moștenitoare a hotelului Ames, iar ea era supărată.
Ei bine, ar trece peste asta.
— Mulțumesc pentru băutură, spuse el. „Dacă îl vezi pe fratele meu,

spune-i că am plecat acasă”.
…
Braden avea un apartament mic lângă chiria unde locuia tatăl său. Ben încă
locuia cu tatăl lor, dar a petrecut mult timp prăbușindu-se la Braden.
„E timpul să începi să dai bani pentru chirie”, a spus Braden.
— Nu ai de gând să mă întrebi despre seara mea de aseară?
„Știu deja cum a fost seara ta. Ai luat un geamăn Ames. Ai fost culcat. De
aceea ai acel zâmbet prost pe buze.”
Ben a avut mereu acel zâmbet prost pe față, dar azi dimineață a fost mai
prost decât de obicei.
Omule, ora șase dimineața a venit devreme.
Ben părea însă nerăbdător să plece. Să-și scoată pietrele a fost de acord
cu el. Desigur, a fost destul de de acord cu toți bărbații.
Braden și-a turnat o ceașcă de cafea și a băut.

"La naiba!"
„Îți arzi gura de fiecare dată”, a spus Ben. „Gândește-te că vei învăța până
acum.”
„Este ceea ce mă face să mă mișc. Haide. Vom întârzia.”
Ben dădu din cap.
Un lucru pe care băieții negri îl aveau din abundență era etica muncii.
Amândoi aveau probleme cu tatăl lor, dar el îi învățase atât de multe.
Învățase pe calea grea, arzându-le casa din temelii când băieții erau mici.
Mama lor nu și-a revenit niciodată pe deplin, dar le salvase viețile amândoi.
…
„Ea te-a salvat?” Întreb.
Braden dă din cap.
„Sunt atât de multe că nu mi-ai spus despre mama ta.”
„Totul este legat de povestea pe care ți-o spun”, spune el. "Fii răbdător."
Răbdarea nu este punctul meu forte, dar sunt din ce în ce mai bine. Dau din cap.
…
Niciun nori în acea zi. Nici unul. Soarele era fierbinte și până la sfârșitul
zilei de aproape zece ore, Braden era deshidratat, obosit și ars de soare.
Ben ieșise la o bere cu unii dintre băieți, dar Braden nu voia decât să
ajungă acasă și să facă un duș rece.
Așa că a fost mai mult decât puțin surprins când cineva a fost
a฀ teptându-l la camioneta lui.
Addison Ames. Moștenitoarea petrecerii de aseară. Ea purta decupaje

din denim și un crop top roz aprins. Burta îi era plată, iar buricul avea un
piercing cu bijuterii roz.
— Bună ziua, domnule Black, spuse ea.

„Este Braden. Cu ce vă pot ajuta?"
„Mi-ar plăcea o plimbare.”
„Da? Cum ai ajuns aici?"
„S-a întâmplat să fiu în zonă.”
Bine. Asta ar putea fi adevărat. Ei lucrau la un mall

lângă casa Ames. Dar ea mințea. Braden putea să spună.
„Îmi pare rău, am unde să fiu. Voi fi bucuros să vă chem un taxi.”
„Nu fi așa.” Și-a bătut genele lungi și maro.

Apoi a mers pe partea pasagerului și s-a alunecat direct în camioneta lui.
La dracu. Acum ce? Era obosit și murdar și chiar nu

nevoie de această distragere.
A intrat. „Bine. O să te conduc acasă.”
A făcut-o, doar pentru a o găsi a฀ teptându-l din nou la sfâr฀ itul muncii
a doua zi.
Asta a durat patru zile la rând, până când în cele din urmă a spus:
— Fără zaruri astăzi, doamnă Ames.
„Spune-mi Addie.”
— Fără zaruri, Addie. Găsește-ți propriul drum spre casă.” Braden a

urcat în camioneta lui și a lăsat-o acolo, cu mâinile pe șolduri.
Nu văzuse ultimul dintre ei. El știa asta. Dar s-a săturat de jocurile ei.
Nu-i dăduse niciun motiv să creadă că avea o șansă, deși era aproape
să-și piardă controlul în jurul ei. Era frumoasă și se oferea.
Vârsta lui, pe care o folosise în prima noapte pentru a se păstra

verifica, nu mai functiona. Era încă al naibii de tânăr, cu un libido al

naibii de puternic.
Deci asta trebuia să se oprească acum.
Dacă nu…
Ar putea ea să-i dea ceea ce și-a dorit?
Nu căuta dragoste, dar nu i-ar fi deranjat să se rostogolească

fânul. Mai multe role chiar, atâta timp cât erau în condițiile lui.
A doua zi, ea nu-l aștepta după serviciu.
Suficient de bun. Fără rostogolire în fân, și asta a fost în regulă.

În sfârșit, primise mesajul.
A condus acasă și...
— La naiba, spuse el pe sub răsuflarea.
Addison Ames, de data aceasta îmbrăcat într-un trenci – da, un

trenci pe căldura asta – aștepta în fața ușii apartamentului său.
Blugii lui Braden erau acoperiți cu rumeguș, iar ceea ce păreau a fi

cinci straturi de murdărie îi acopereau corpul și îi zăceau sub unghii.
"Ce faci aici?" el a cerut.
"Ce crezi?"
"Sunt epuizat." Și-a deschis ușa. „Nu am timp
pentru aceste jocuri. Du-te la mahala în altă parte.”
Ea și-a împins buza de jos, iar el nu s-a putut abține.

S-a gândit să-l muște.
Greu.
„Ești sigur că asta vrei?” a tachinat ea.
Nu, nu era deloc sigur. De fapt, în ciuda oboselii, era

îngreunându-se.
La dracu. Doar ceea ce nu avea nevoie.
— Asta vreau eu, spuse el cu gura căscată.
Și-a deschis trenciul. „Încă sunteți sigur?”

Capitolul patruzeci și șapte

"Serios? Ea te-a aruncat în parcare?
"Ea a facut." Braden dă din cap.
„Și din moment ce ești băiat...”
„Eram mai tânăr atunci”, spune el, de parcă asta ar fi o scuză bună.
„Hei, ai vrut să știi toate astea.”
suspin. "Ai dreptate. Continua."
…
Mamă dracului.
Purta un sutien din piele cu găuri pentru sfârcurile ei. Și sfarcurile acelea
au fost prinse. Deja prins. La naiba.
Înlocuise bijuteria roz din buricul ei cu o mreană de onix, iar singurul

lucru care o acoperea pe restul ei era un tanga de piele neagră.
Ea a scos din buzunar un pantalon negru.
„Nu o să-mi folosești niciodată asta”, a spus el.
"Știu." Ea se apropie mai mult de el. „O să-l folosești pe mine.”
El era obosit. Atât de obosit. Și excitat.
Nu o cunoștea pe această femeie. La naiba, abia era femeie.

Dar ea era legală și asta era tot ce conta.
„Am nevoie de un duș”, a spus el, mai mult pentru el decât pentru ea.
"Amenda. Ia o." Ea a redus distanța dintre ei, sfarcurile ei încleștate
aproape atingându-i pieptul. „Și nu trebuie să fie frig.”

S-a terminat să se lupte cu ea. Ea a vrut asta? Amenda. El ar da

ea. Dar în condițiile lui.
„Hai să lămurim un lucru”, a spus el, întâlnindu-se cu ea excitată

privirea. „Dacă te las să intri, dacă facem asta, o facem în felul meu, înțelegi?”
"Absolut. Știu ce îți place."
„De unde naiba ai să știi?”
— Mi-am făcut cercetările, domnule Black. Multe cercetări.”
„Ce naiba de cercetare ți-ar spune ce îmi place?”
"Secret comercial." Ea a zâmbit timidă. „Dar îți place ceea ce sunt

purtând, nu-i așa?”
Nu putea nega. Ea a fost visul umed al unei Dominante. Dar el nu era

un Dominant. Nu chiar. Îi plăcea mai ales sclavia și nu era împotrivă să
bătui și să biciuiască, dar să aibă dominație totală asupra cuiva? Acela nu
era el. Nu putea
imagineaza-ti.
…
„Nu ai putut?” Întreb.
„Ți-am mai spus”, spune Braden. „Amândoi eram tineri

și fără experiență. Niciunul dintre noi nu știa ce facem.”
"Dar-"
Își pune degetele peste buzele mele. „Shh. Vom ajunge acolo.”
…
Habar n-avea cum Addie îi cunoștea gusturile, dar știa cumva. „Am nevoie
de acordul tău”, a spus el.
"O ai."
„Și am să-ți dau un cuvânt sigur.”

"Ce vrei tu."
A deschis ușa și a lăsat-o să intre în apartamentul lui.

„Cuvântul tău sigur este negru.”
"Numele dumneavoastră?"
„Numele meu de familie, da.”
— Și dacă ți-aș striga numele din pasiune?
„Atunci îmi vei striga prenumele.”
"Nu. Vreau să-l chem pe domnul Black.”
Acest lucru deveni înfiorător acum. „Ai un fel de

fetișul tati sau așa ceva?”
„Nu fi prost. Ești mult prea tânăr pentru a fi tatăl meu.”
„Sunt, dar nu mă interesează asta. Nu-mi vei numi domnul Black.

A intelege?"
Ea a zâmbit din nou. "Desigur. Orice doriți, domnule.”
domnule. Hmm. Ar putea trăi cu asta. "Bun. Sună-mă domnule. Și
cuvântul tău sigur este negru.”
…
„Nu mi-ai cerut niciodată să te sun, domnule”, spun eu. „Și nu mi-ai dat
niciodată un cuvânt sigur.”
„Pentru numele lui Dumnezeu, Skye, mă lași să termin?

M-ai deranjat de săptămâni întregi să-ți spun toate astea. Nu sunt același
bărbat care eram atunci. Ești la fel ca acum unsprezece ani?”
„Ei bine, acum unsprezece ani aveam treisprezece ani, așa că o să spun
nu.”
Buzele i se frământă. „Ar trebui să te aduc peste genunchi și să-i dau

fundului ăla drăguț al tău o palmă din iad.”
Miezul îmi pulsa. „Bine”, spun eu timid.
„Îmi pare rău, iubito. Aceasta este singura ta șansă de a auzi această poveste. Asa de
alege. Lovitură sau asta.”
Aș putea să-i spun că eu aleg povestea, că știu că mă va bate mai târziu.

Dar acesta nu este Braden. Dacă aleg povestea, el nu mă va bate în mod
intenționat mai târziu, oricât mi-aș dori.
Sunt prins între o stâncă și un loc greu, locul meu obișnuit cu Braden.
„Continuă”, spun eu. „Trebuie să știu și cred că poate tu

trebuie să-mi spui.”
Capitolul patruzeci și opt
Ea a dat din cap.
„Nu, spune-mi în cuvinte.”
„Da, sunt de acord cu toate acestea.”
„Toate ce?”
„O să vă spun domnule, iar cuvântul meu sigur este negru.”
„Și vei face ce vreau.”
— Doamne, da, spuse ea fără suflare. „Voi face orice tu

vrei. Domnule.”
Penisul lui Braden era tare în blugi. "Mă duc să fac un duș. Sunt un
dezastru."
„Cred că arăți grozav”, a spus ea. „Toate murdare după o zi de

munca grea. Muncă care îți oferă acei mușchi uimitori.”
— Vrei să spui că nu vrei să fac un duș?
— Nu, spuse ea. „Te vreau așa cum ești. Ești așa de bună."
Braden se îndreptă spre ea, fără să o atingă intenționat.

„Iubito, nu este vorba despre ceea ce vrei.” S-a dus la baia lui, și-a
dezbrăcat hainele și a intrat sub zgomot
apă.
Și-a curățat corpul cu apă călduță, întrebându-se ce va găsi odată

ce va termina. Cel mai probabil, își va da seama în ce se băgase și își va
întoarce coada și va alerga. Ar fi bine. El s-ar fi gata și s-ar fi terminat.
Nu ca și cum n-ar fi făcut niciodată asta înainte. A fost cea mai mare
parte a sexului pe care l-a avut zilele astea.
A ieșit din duș, și-a uscat părul și corpul și

apoi și-a înfășurat un prosop în jurul taliei.
Aici nu merge nimic. A deschis ușa și a ieșit înăuntru

zona de locuit.
Își trecuse în minte ce ar putea găsi. Cel mai probabil ar fi plecat.

Dacă nu, ar fi intrat în mica zonă de bucătărie și a scos câteva beri din
frigider.
Poate niște bourbon. Poate doar niște apă cu gheață. Asta suna grozav
chiar acum.
Sau poate și-ar fi aruncat trenciul și ar fi fost

vultur întins pe patul lui.
Acestea erau lucrurile la care se aștepta.
Nu ceea ce a primit.
Addison stătea în genunchi lângă patul lui.
În genunchi.
Această femeie știa ceva despre supunere. Mai mult decât știa
Braden în acest moment.
Și era mai mult decât ușor încântat.
S-a dus la ea. "Ce se petrece aici?"
— Pot să vă privesc în ochi, domnule?
A cerut permisiunea să-l privească în ochi? Asta a fost ceea ce

ea a vrut? Ce credea ea că vrea?
Amenda. Ar face o încercare. A fost pervers. Ce naiba?
"Po฀ i."
Ea și-a ridicat capul, întâlnindu-i privirea cu gâtul îndoit pe spate. „Ce

pot să fac pentru a-ți face plăcere?”
„Adu-mi biciuitorul tău și apoi urcă-te în pat.”
Se îndreptă spre trenciul ei, scoase floggerul din buzunar și apoi se

așeză pe pat. Ea i-a întins biciuitorul ca și cum ar fi fost o ofrandă.
Bine, ar putea trăi cu asta.
„Aceasta este o stradă cu două sensuri”, i-a spus Braden. „O să-ți

spun ce vreau să fac și tu ai de ales să spui nu.”
„Am fost deja de acord. Nu vreau alegerea asta.”
„Cred că ți-am mai spus. Nu este vorba despre ceea ce vrei tu .”
— Da, domnule, spuse ea. „Dar eu vreau ceea ce vrei tu.”
„Poți crede asta. Îți dau de ales. Înțelegi?"
"Da domnule."
"Bun. Ne înțelegem. Te voi întreba de fiecare dată când facem ceva

nou dacă am consimțământul tău și îl vreau verbal. Fără scuturare de cap
sau încuviințare din cap, înțelegi? Am nevoie de un da verbal sau un nu
verbal.”
„Am înțeles, domnule. Dar va fi întotdeauna da.”
Cu siguranță avea o minte unică. Grozav. Tot ceea ce. Avea să vadă
destul de curând cât de departe era dispusă să meargă. Braden dorea să
experimenteze ceva BDSM de ceva vreme, dar găsirea unui partener de
bunăvoie fusese o problemă.
Acum, unul intrase direct în viața lui. Un nenorocit de hotel

moștenitoare, pentru numele lui Dumnezeu. Dar ea era legală, deci ce naiba?
În fundul minții lui, ceva i-a lovit gâtul. Acea

ceea ce era pe cale să facă ar putea fi o mare greșeală.
Dar el era drept, iar o femeie era în genunchi în fața lui.
A ignorat vocea conștiinței sale.
Era ultima dată când făcea asta.

…
"Într-adevăr?" Întreb. „Știai că nu ar trebui să faci asta?”
El dă din cap. „Nu a fost că am crezut că vom face ceva rău. Îmi
cunoști gusturile. Le împărtășești. Dar eram lipsit de experiență și
eram pe cale să mă apuc de ceva întunecat cu cineva despre care nu
știam nimic. Ea părea să știe mult mai multe despre mine decât despre
ea.”
„Se pare că nu seamănă cu tine.”
„Da. Acum. Apoi? Chiar nu pot să-ți spun. Eram tânără și excitată,
iar ea se oferea.”
imi bat joc. „Bărbații sunt porci.”
El chicotește. — Presupun că ar trebui să fiu jignit de asta.
"Și tu nu ești?"
El dă din cap. "Nu sunt. Bărbați – în special bărbați tineri

— au obiceiul de a gândi cu capul greșit.”
„Tu nu faci asta.”
"Nu, eu nu. Nu mai."
Nu de atunci din viața mea.
El nu spune acele cuvinte, dar sunt clare ca ziua,

bâzâind în capul meu de parcă le-ar fi rostit de fapt.
„Continuă”, spun eu.

Capitolul patruzeci și nouă
Nu a legat-o prima dată. Pur și simplu a făcut-o să stea pe mâini și

genunchi în timp ce i-a biciuit fundul până a devenit roz.
Apoi a tras-o din spate.
…
„Skye?”
expir. „Da?”
"Esti bine?"
Aștept câteva secunde, adunându-mi gândurile. "Da. E doar

mai greu decât credeam să te aud spunând că ai fugit-o.”
„Am tras-o cu ea. Știi deja asta.”
Inspir din nou. Expiră. "Știu. Dar auzindu-te spunând asta…”
„Ați prefera puțin mai puține detalii?”
"Pot fi. Să-l păstrăm pe baza necesității de a cunoaște, bine?

Explicați ce s-a întâmplat și care a fost rezultatul final.”
— Fără să explic cum am ajuns acolo?
"La dracu." Îmi mușc buza de jos. "Nu știu."
„Nu plănuiam să pictez o imagine în mintea ta, Skye.

Tot ce am spus a fost că am biciuit-o și apoi am tras-o. Pentru mine, nu
sunt prea multe detalii. Cu greu pictez un tablou.”
„Dar tu pictezi un tablou. Sunt un artist. Văd imagini în toate. Cum

crezi că îmi dau seama ce să fotografiez?”
„Atunci creezi singur imaginea.”
Nu greșește. "Știu."
„Vrei să înaintez repede?”
„Poate doar puțin.”
"Suficient de bun."
…
Aventura a durat câteva săptămâni. S-au întâlnit în zilele libere ale lui Braden
și au experimentat BDSM. Îi lega încheieturile, gleznele, uneori toate cele
patru anexe. Și a bătut-o și a biciuit-o. Braden s-a mulțumit să o părăsească
Acolo.
Dar Addison a vrut mai mult.
Când el a refuzat să meargă mai departe, ea a început din nou urmărirea.
Ea a apărut la locul de muncă și în apartamentul lui.
Braden a citit ceva și, în cele din urmă, a consimțit să meargă mai departe.
Au început cu o sclavie mai elaborată. În cele din urmă, a adăugat ceva
privare senzorială și a experimentat cu cald și rece.
Addison a fost cel care a adus în discuție asfixierea erotică.
…
„Deci de aceea este limita ta grea”, spun eu.
„Pentru că ea a adus-o în discuție? Nu."
"Atunci de ce?"
— Pentru numele lui Dumnezeu, Skye. Fii răbdător."
Oft și dau din cap. Răbdarea va fi moartea mea.
„Am făcut niște cercetări. Am crezut că mă descurc.”
„Și tu nu ai putut?”
„Ți-am mai spus. Eram amândoi fără experiență. Total peste capul
nostru.”
…
După multe cercetări, Braden era gata să-i lege gâtul lui Addie și să încerce
o sufocare minimă. Scena a început prin a-i pune pe amândoi să se treacă
printr-o serie de biciuituri și joc de sâni și apoi mergând la oral. Când
Addie s-a simțit bine și s-a înfățișat, Braden și-a legat o buclă în jurul
gâtului, un fel ca un guler pentru cățeluș.
A dat o smucitură chiar când orgasmul era iminent și Addie a venit.
„A fost incredibil!” a exclamat ea când s-a terminat.
Braden a recunoscut că a fost uimitor de urmărit. Uimitor de exercitat

acea cantitate de control asupra plăcerii altei persoane.
Credea că și-a găsit chemarea. Era bun la asta.

Bun la preluarea controlului. La dominare. Poate că era un Dominant
până la urmă, deși nu-i plăceau etichetele.
Au practicat legarea gâtului și controlul respirației de mai multe ori,

de fiecare dată Braden luând din ce în ce mai mult din aerul ei pentru a
induce asfixiere erotică.
Până ultima dată...
Braden nu mai vorbește la mijlocul propoziției.
„Nu te poți opri acum. Tocmai m-am obișnuit cu imaginea din mintea
mea în care te înfrunți cu ea. Acest lucru nu este corect.”
„Nu este ușor pentru mine să vorbesc despre asta”, spune el.
„Ai ajuns până aici.”

El dă din cap și continuă.
…
Braden a fost dur, atât de greu, și l-a pus pe Addie să meargă. Avea ochii
închiși, iar el o tachinase cu câteva smucituri mici.
"Vrei mai mult?" el a intrebat.
"Da. Vă rog, domnule."
Încă o smucitură moale.
"Mai mult?"
"Da domnule. Vă rog." Vocea ei era respirabilă, aerisită.
I-a înconjurat clitorisul cu degetele în timp ce, cu cealaltă mână, îi trăgea

reținerea din jurul gâtului ei. „Spune-mi că vrei. Spune-mi că vrei să te sufoc.
Greu."
— Da, domnule, spuse ea. „Vreau să mă sufoci tare. Mai greu, vă rog,
domnule.”
El a dat frânghiei o ultimă lovitură în timp ce și-a înfipt penisul în ea. Nu

a durat mult să vină, iar când s-a retras...
Era moale. Addie devenise moale.
„Addie?”
Niciun raspuns.
A mutat-o pe spate. Avea ochii închiși, gâtul încă legat. El a scos rapid
frânghia. „Addie! Treze฀ te-te!"
Își puse degetele la gâtul ei. Slavă domnului. Pulsul ei

era lumină, dar era acolo.
Ce naiba făcuse?
911. Sună la 911. Și spune-le ce? Că a sufocat un

femeie în patul lui? Nu e cea mai bună idee.
El o bătu pe obraz. Moale la început, apoi mai tare. "Haide!

Trezește-te, Addie! Haide!"
Timpul a trecut în transă. Minute au trecut de ore asemănătoare.

După ce au trecut cinci minute, și-a luat telefonul. Da, probabil că ar
merge la închisoare, dar nu a putut să o lase să moară.
Era gata să introducă cifrele, când...
„Domnule?”
vocea lui Addie. Moale și răgușită, dar totuși vocea ei. A oftat
u฀ urat. "Slavă domnului!" El i-a atins obrazul. "Te simți bine? Poți să
respiri?”
„Da.” A tras aer în piept și apoi a lăsat-o să iasă
฀ uierătoare scâr฀ âitoare. "Ce s-a întâmplat?"
„Ți-ai pierdut cunoștința pentru câteva minute. La dracu. Esti in

regula?"
"Sunt bine." Vocea ei era încă o mizerie. „A fost uimitor, domnule.

Uimitor."
"Uimitor? Leșini și îl numești uimitor?”
„Nu asta e ideea?”
— Pentru numele naibii, Addie, ai fi putut să mori!
„Nu, acesta este ideea. Pierde cunoștința și orgasmul.

Doamne, domnule, orgasmul...”
„Nu-mi pasă dacă a fost cel mai uimitor orgasm din lume și ai
zburat către Jupiter. Nu vom mai face asta niciodată.”
„Dar domnule, vreau…”

Ușurarea lui Braden s-a transformat în furie. — Ai uitat ceva. Nu a fost

niciodată despre ceea ce vrei tu . Este vorba despre ce vreau eu . Și spun că
am terminat cu asta.”
„Domnule, dacă ați ști cum am simțit.”
„Cred că tocmai am spus că nu-mi pasă. Te duc la urgență să

să te verifici.”
"Sunt bine."
„Vocea ta nu sună corect.”
„Deci sunt ușor răgușit. Se va vindeca.”
„Mergem la urgență.”
Braden a stat deasupra ei în timp ce se îmbrăca și apoi au mers cu

mașina la cea mai apropiată cameră de urgență. Braden a fost sincer cu
medicul și i-a spus exact ce s-a întâmplat.
„Ești o femeie norocoasă”, i-a spus doctorul lui Addie. „Eu

Vă recomandăm să nu vă mai implicați niciodată în acest comportament.”
După aceea, Braden l-a condus pe Addie acasă cu camioneta lui. "Cred că
avem nevoie de ceva timp separat”, i-a spus el.
„Timp separat? De ce, domnule?”
„Pentru că nu mă simt confortabil cu ceea ce sa întâmplat. Trebuie să

mă gândesc la ce am făcut. Gândește-te dacă vreau să mai fac parte din el.”
„Dar, domnule...”
„Trebuie să-ți reamintesc din nou? Acest lucru nu a fost niciodată despre
ceea ce îți dorești.”
"O sa ma suni?" ea a intrebat.
— Nu, spuse el categoric. "Nu voi."
A trecut o săptămână, apoi încă una.

Braden a fost u฀ urat că ea a ie฀ it din via฀ a lui. Descoperise multe lucruri
care îi plăceau în dormitor și un lucru pe care îl ura. Ceva pe care nu l-ar mai face
niciodată, indiferent de ce.
Indiferent cât de atent ai fost cu controlul respirației, a existat întotdeauna un risc.
Braden a fost un riscator. Întotdeauna fusese.
Dar nu era dispus să riște viața unei persoane.
I s-a ușurat relația – dacă ai putea să o numești așa –

a fost peste.
S-a dovedit că nu a fost.
Urmărirea a început din nou.
Addie a așteptat lângă camionul său după muncă, de data aceasta purtând un
salopetă neagră și un choker din catifea neagră împletită.
— Vă rog, domnule, a implorat ea. "Am nevoie de ea. Am nevoie de tine."
— Ți-am spus că s-a terminat, spuse el. „Nu este vorba despre ceea ce vrei tu.”
"฀ i-e dor de mine. Trebuie să vă. Eram atât de sincronizați.”
„Am fost peste capul nostru.”
„Dar noi am învățat. Putem face mai bine.”
— Nu, spuse el categoric. "S-a terminat."
Când urmărirea nu s-a oprit, în cele din urmă nu a avut de ales. A chemat
poliția.
…
„Așa că nu ai părăsit-o pentru că nu ar deveni pervers.”
„Desigur că nu am făcut-o. M-am speriat, Skye. Nu ai fi?”

„Da. Da, aș fi. Nu pot să cred că a vrut să încerce din nou.”
„Se pare că punctul culminant a fost atât de bun”, spune el.
„Mai probabil ea nu a vrut să te lase să pleci. Te-ai gândit să te întorci cu
ea și să faci doar celelalte lucruri?
„Da, m-am gândit la asta. Dar după ce a continuat să mă urmărească, mi-
am dat seama că nu am de-a face cu o persoană rațională. Era atât de
obișnuită să obțină ceea ce își dorea, încât nu se putea descurca să nu mă
aibă. Nu a fost o persoană cu care mi-aș fi dorit vreo implicare pe termen

lung.”
„Deci nu ai fost niciodată îndrăgostit de ea?”
„Cum poți să mă întrebi asta?”
„Este o întrebare validă.”
„Valabil, da, dar inutil. Știți deja răspunsul.
Ți-am spus că nu am iubit niciodată o femeie până la tine, Skye.

Capitolul cincizeci
Corpul meu se încălzește peste tot și inima aproape că mi se topește din cauza
căldurii cuvintelor lui.
Braden este un om care spune atât de multe fără să zică nimic. Este
ușor să uiți asta, dar îmi promit că de acum înainte îmi voi aminti.
Nu l-a iubit niciodată pe Addie.
„Era îndrăgostită de tine?”
„Ea a crezut că este.”
"Ea a spus asta?"
„De câteva ori, în timp ce mă urmărea după incident. Contrar credinței

populare, am sentimente . Doar că nu le port pe mânecă. Mi-a părut rău
pentru ea, dar nu eram îndrăgostită de ea. În plus, ceea ce voia să facă
era periculos. Mi-a fost mai ușor să-l strâng din boboc.”
„Bărbații mai mici ar fi putut rămâne cu ea pentru bani.”
„Bărbații mai mici ar putea avea. Nu voi spune că nu mi-a trecut prin
cap, dar dacă voiam să fiu vreodată bogat, am vrut să fie în propriile mele
condiții.”
"Si e."
„Așa este”, răsună el, deși nu pare complet convins.
„Braden?”
Oftă. — Povestea nu s-a terminat, Skye.
Eu inghit. "În regulă. Continua."
…
A doua zi după ce Braden a sunat la poliție, a primit o vizită de la tatăl

lui Addison, Brock Ames. În loc ca Addie să a฀ tepte lângă camionetă
după serviciu, Brock stătea acolo, îmbrăcat până la nouă într-o dungă
gri croită ฀ i fumând o pipă. Braden a inhalat parfumul de scoarță de
cireșe. Frumos, dar fumatul nu era ceva ce ar fi făcut vreodată.
"Domnul. Negru." Brock a golit cenușa din pipă

pământul și întinse mâna. „Sunt Brock Ames”.
„Știu cine ești”, a spus Braden.
— Atunci presupun că știi de ce sunt aici.
„Nu pot să spun că da”.
— Aș vrea să renunți la acuzațiile împotriva fiicei mele.
"Domnul. Ames, fiica ta m-a urmărit. Ea apare aici lângă camionul

meu după muncă, nu spre deosebire de tine azi. Ea apare la mine
acasă. Mă sună la orice oră din zi și din noapte. Trebuie să se oprească.”
„Nu cred că acuzațiile formale sunt răspunsul.”
"Într-adevăr? Care este răspunsul, atunci?”
„Renunțați la acuzații și voi face să merite timp.”
"Ceea ce ai de gând să faci? Să o trimiți în Europa sau așa ceva? Ea

are optsprezece ani. Ea este adultă.”
„În ochii legii, da, dar e încă o fată foarte tânără.”
Braden întâlni privirea lui Brock. Cum i-ai spus unui tată de ce este
capabilă fiica lui? „Nu încerca să-mi spui că nu știe ce face. Ea știe exact
ce face.”
„Dacă ți-aș spune” – și-a dres glasul Brock – „că te-aș aresta pentru
agresiune sexuală”.
„Ți-aș spune să te draci.” Braden nu o atacase pe Addie.

Totul a fost consensual. Cu toate acestea, în ciuda cuvintelor sale,
nervii i-au zguduit. Brock Ames era un om puternic.
„Addie va depune mărturie că ai atacat-o și că și-a pierdut

cunoștința”, a continuat Brock.
Degetele lui Braden se strânseră în pumni. „Asta nu s-a întâmplat niciodată.”
„Crezi că asta contează?”
Pe ceafa lui Braden îi trecură fiori. „Nenorocitul dracului...”
„Ușor, domnule Black. Văd că ești un om inteligent.”
„Ne-am dus la Urgențe. Ea a coroborat ceea ce i-am spus

doctor."
„Și poate spune cu ușurință că ai constrâns-o să-și confirme.”
„Deci spui că mă vei șantaja dacă nu renunț la acuzațiile de

urmărire? Despre asta este vorba?”
„Șantajul este un termen atât de negativ”, a spus el, șlefuindu-și

cenușa din pipă în blat cu piciorul îmbrăcat în piele italiană.
„Prefer să mă gândesc la asta ca la doi oameni care fac o înțelegere.”
„O înțelegere în care ai toată pârghia”, a spus Braden printre

dinții strânși.
„Poate ți se pare interesant să știi că Addie crede că este

îndrăgostită de tine. Ea nu vrea să facă nicio pretenție de agresiune.”
„Atunci de ce purtăm această conversație?”
„Pentru că ea va face pretenția... dacă amenințăm că o voi

întrerupe.”
Bani. Furia îl cuprinse pe Braden. Totul s-a rezumat la bani. Dacă

a avut vreodată bani în viața lui, nu i-ar folosi niciodată pentru a-i controla pe
alții.
La naiba niciodată.
„Atunci, ne-am întors la șantaj”, a spus Braden.
"Nu neaparat. Ne-am întors la planșa de desen unde

vom face afacerea noastră.”
…
„Cum nu i-ai stins luminile?” Întreb.
"Ave฀ i încredere în mine. A fost dificil”, spune el, „dar asta ar fi înrăutățit
lucrurile”.
„Nu am găsit niciodată vreo înregistrare a vreunei acuzații împotriva ta sau
împotriva lui Addie.”
„Când erai cu nasul,” spune el.
"Pai da. Știi că am fost curioasă. Dar nu m-am uitat recent, Braden. Crede-
ma. Am luat decizia de a-ți respecta dreptul de a-mi spune în timpul tău.”
"Știu." El zambeste.
Doamne, cât de mult iubesc acel zâmbet. Pare să zâmbească mai mult în ultima vreme,
acum că înțelegerea dintre noi a crescut.
„Deci, ce s-a întâmplat în cele din urmă?”
„Am încheiat o înțelegere”, spune el. „O afacere care mi-a schimbat viața.”
Capitolul cincizeci și unu
„Ai văzut vreodată Nașul?” întrebă Brock.
Braden clătină din cap. Nu au avut niciodată televiziune prin cablu în
copilărie, iar acum el nu mai avea timp să se uite la televizor sau să transmită filme.
Fie lucra, fie dormea.
— Păcat, spuse Brock.
"De ce?"
— Pentru că sunt pe cale să-ți fac o ofertă pe care nu o poți refuza.
Braden nu a răspuns. Pur și simplu și-a ridicat sprâncenele, așteptând.
„Iată ce se va întâmpla”, a spus Brock. „Veți renunța la acuzațiile

împotriva fiicei mele și veți fi de acord să nu mai vorbiți niciodată despre
ceea ce s-a întâmplat între voi doi.”
— Și ea nu va înceta să mă urmărească?
„Va încerca să se oprească.”
Braden clătină din cap. "Nici o afacere."
„Îmi cunosc fiica. Ea doar face o furie. Ea e

nu obține ceea ce își dorește. Este felul ei.”
„Drumul ei? Ar trebui să suport micile ei crize?
Brock și-a dres glasul. „În schimb, îți voi finanța mutarea în alt loc. Ea
nu te va putea găsi.”
„Trebuie să plec din Boston?”
„Da. Dar poți găsi de lucru în construcții oriunde.”
„Poate că nu vreau să plec din Boston. Tatăl și fratele meu sunt aici.”
"Asa de? Am făcut niște cercetări, domnule Black. Nu există dragoste
pierdută între tine și tatăl tău. Și mama ta... Ei bine, nu mai este o problemă,
nu-i așa?
Furie, din nou. furie roșiatică-violet. Cum îndrăznesc asta

nenorocitul vorbește despre familia lui? Despre mama lui?
Braden și-a ținut gura închisă, totuși, oricât de dificil era. N-avea cum să-
și lase temperamentul să dicteze ce urma. Nici un fel.
— Nu mă mut, spuse în cele din urmă Braden.
„Aceasta este prerogativa ta. Dar Addie știe unde să găsească

tu. Urmărirea, așa cum vă place să o numiți, poate continua.”
„Așa cum îmi place să o numesc? Cum dracu îl numești?”
„Eu o numesc pur și simplu o încercare de a păstra legătura.”
Braden î฀ i strânse din nou mâinile în pumni. „Nu pot să cred asta. Nu
vreau să mă mișc. Nu mă voi mișca.” El a fost
neclintit. Boston era casa lui. Nu voia să trăiască
oriunde altundeva.
„Deci respingi oferta mea?”
„Resping prima ta ofertă. Aș dori să fac o contraofertă.”
— Nu accept nicio contraofertă, domnule Black. Aceasta este singura

mea ofertă.”
„Și dacă refuz?”
„Addie va merge la poliție și va acuza de agresiune.”
Pielea lui Braden s-a strâns în jurul lui, inima îi bubunea.

„Nu vei scăpa cu asta. Adevărul este de partea mea.”
„Poate că da, dar ești dispus să afli această șansă? Voi avea cei mai buni
avocați să consilieze acuzarea, iar tu vei pleca
pentru o crimă pe care nu ai comis-o.”
La dracu. Brock știa că Braden nu o atacase pe Addie. El
știa dracului. Dacă ar fi avut un magnetofon pe el. Un fir.

Apoi putea dovedi că Brock tocmai recunoscuse că Braden nu a
comis nicio crimă. A deschis gura ca să-l cheme pe Brock despre
minciuna...
Apoi ceva l-a lovit ca un fulger.
Bani.
Toate acestea s-au rezumat la bani. Brock o avea. Braden nu a făcut-o.
„Cât te va costa asta?” întrebă Braden.
"Ce?"
„Acei avocați lacomi care vor sfătui acuzarea.

Nu uitați de judecător. Poate că trebuie să-l cumperi. Cât te va
costa până la urmă să mă dobori?”
„Banii nu contează.”
„Nu pentru tine. Deci cat de mult?"
Brock miji ochii. „Șase cifre. Posibil șapte.”
„Iată contraoferta”, a spus Braden, „și ai face bine să o accepti.

Ține-ți micuța dragă departe de lumina reflectoarelor și banii tăi
departe de mâinile avocaților. Dă-mi-o în schimb.
Voi renunța la acuzații și îmi garantați că asta s-a terminat.
La naiba s-a terminat.”
"Sens?"
— Înseamnă că fiica ta nu va face niciodată acuzații false împotriva

mea. Îl vreau în scris, semnat atât de tine, cât și de ea.
Voi semna și eu că nu voi vorbi niciodată despre incidentul care a
dus-o în camera de urgență. Nu voi mai vorbi niciodată cu ea,
dacă asta e nevoie.”
„Addie nu va fi de acord cu asta.”
„Fă-o să fie de acord.”
„Așa cum ați spus înainte, domnule Black. Ea este adultă. Ea crede că te
iubește.”
"Un milion. Asta te-ar costa să-mi strici viața.

Dă-mi-o în schimb și voi semna ce vrei tu.”
Brock î฀ i miji privirea. Se gândea la asta.
Bun.
— Un sfert de milion, spuse el în cele din urmă. „Și nu suni niciodată

din nou poliția pe Addie.”
"Nici o afacere."
"Jumate de milion."
Braden a zâmbit. Asta urmărea. O jumătate de moară. El

ar putea scoate noul său produs cu asta.
„Jumătate de milion”, a spus el, „și Addie încetează să mă urmărească”.
„I-am spus să se oprească, dar nu pot controla ce face ea în cele din

urmă.”
„Atunci nu pot garanta că nu voi mai chema niciodată poliția asupra ei.”
Brock întâlni privirea lui Braden, a lui hotărâtă. „Fără șovăieli cu privire la
acea parte a înțelegerii. Nu poți chema poliția pentru fiica mea. Niciodata. O
voi scrie în contract dacă va trebui. În caz contrar, vei avea asigurarea mea
că nu vei fi urmărit penal pentru acuzații false. Și va exista un acord de
nedezvăluire.”
…
Ochii mei sunt farfurii de masă. "Ai fost de acord."
Braden își drese glasul. "Am facut."
„Și Addie...”
„M-a urmărit de atunci.”
Inima îmi bubuie. "Treaba ta…"
„A fost însămânțat cu banii lui Brock Ames”, spune el, cu vocea monotonă.
„Și am semnat un document prin care afirmă că nu voi vorbi niciodată
despre ce s-a întâmplat între mine și Addie.”
"Deci de aceea…"
— De aceea nu ți-aș putea spune, Skye. De ce nu ar trebui să-ți spun

acum. Deși probabil că nu contează. Acum pot să cumpăr și să vând afacerea
Ames. Dacă crac, ce îmi pot face? Dă-mă în judecată, dar oricum iese totul la
iveală.”
„Atunci de ce nu mi-ai spune? La început, vreau să spun.”
— Pentru că sunt un om de cuvânt, Skye. Un om nu este nimic fără

cuvântul lui.”
Și acum nu mai este un om de cuvânt. El mi-a spus.
Dar nu pentru că l-am îndemnat în asta.
Mi-a spus pentru că mă iubește. Pentru că are încredere în mine. Și
dacă vom avea o relație, nu pot exista mari secrete între noi.
„Am învățat câteva lucruri valoroase de la Brock Ames în acea zi”,

continuă el. „În primul rând, nu accepta niciodată prima ofertă, chiar dacă
cealaltă parte spune că este singura ofertă.”
Dau din cap.
„În al doilea rând, am învățat că un bărbat este la fel de bun ca cuvântul său.
Brock s-a ținut de cuvânt față de mine. Addie nu a făcut niciodată acuzații
false și nu a vorbit despre niciun detaliu din timpul petrecut împreună...
„Nu a făcut-o? Atunci de unde știe Apple? Betsy?”
„Cel mai probabil i-a spus lui Betsy înainte de acord. Cât despre Apple,
ea este o familie și a fost acolo, așa că probabil că a fost martoră la multe
la ceea ce s-a întâmplat.” Braden își bagă mâinile în buzunare.
„Addie este încă un băiat răsfățat la suflet. Urmărirea nu s-a oprit niciodată,
Skye. De fapt, continuă până în zilele noastre.”
„Deci așa...” Mintea mea se zburdă.
„Fără îndoială că știa ea despre clemele pentru mamelon. Plugul anal.

Despărțirea noastră. M-a urmărit de atunci.
Ceea ce nu știe este că am urmărit-o de când sunt
își putea permite. Dacă iese din linie, o voi ști și o voi opri.”
„Nu consideri că ea știe despre un dop anal neconform?”
„Locul meu este cât se poate de sigur. Al tău nu este. Cel puțin nu încă.
Nu am simțit că este corect să ai securitate instalată în casa ta fără să-ți
spun mai întâi.”
„Bun apel”, spun eu.
„Addie este practic inofensivă. O ignor, în cea mai mare parte, dar
uneori diavolul de pe umărul meu mă învinge. Totuși, nu pot fi prea
supărat din cauza asta. La urma urmei, așa ne-am cunoscut tu și cu mine.”
Zambesc. „Comentariul tău la postarea ei cu cafea. Desigur."
„Femeia urăște cafeaua. Întotdeauna a făcut-o. Uneori este

ceva atât de mic de genul ăsta care mă scoate în evidență.”
"Înțeleg. Sincer."
„Sunt sigur că faci, după ce ai lucrat pentru ea.”
„Știe că îmi place cafeaua și știi că nu o dată

s-a oferit să-mi dea de băut? Ea a aruncat-o mereu.”
„Nu este surprinzător”, spune Braden. „Totul este de unică folosință

pentru ea.”
"Exceptie pentru tine." mă încruntă.
"Aparent. Ea nu a trecut niciodată peste mine. Dar poate fi pentru că

de banii și statutul meu acum.”
Mă gândesc pentru o clipă. Sigur, Braden are bani și statut

acum, dar nu a făcut-o atunci. Dar avea un lucru.
Se.
El a fost întotdeauna Braden Black. Întotdeauna un om magnific și

uimitor.
„Nu cred”, îi spun. „Cred că ea ar fi încă după tine, indiferent de ce.

Dar nu putem trăi așa, Braden. Nu-mi pot trăi viața știind că ea
urmărește fiecare mișcare pe care o fac.”
„S-ar putea să te urmărească oricum”, spune el. "La urma urmelor,

acum ești pe teritoriul ei.”
„Adică te am pe tine?”
El chicotește. „Nu, Skye. Nu am fost niciodată teritoriul ei. Sunt

vorbind despre influențarea rețelelor sociale.”
imi bat joc de mine. Desigur, are dreptate. „Nu voi fi niciodată unde
ea este."
„Nu te vinde scurt. Ai ceva ce ea nu are.”
"Tu?" eu chicotesc.
„Ești incorigibil. Nu. Te ai pe tine. O ai pe Skye Manning, iar Skye

Manning este o persoană reală. O persoană la care toată lumea are
legătură. Darul tău ești tu.”
Darul tău ești tu.
Cu aceste cuvinte, plutesc în aer.
Mă văd într-o lumină nouă.
Da, îl am pe Braden, iar dacă Braden mă iubește, asta trebuie să însemne
Sunt ceva special.
Dar nu asta mă face cu adevărat specială.
Eu sunt eu. Sunt #simpluskye.
Și asta nu are nimeni altcineva, nici măcar Addison Ames.
Nu ar fi lumea minunată dacă oamenii ar vedea?
ei înșiși ca daruri?
Acesta, chiar aici, este cel mai grozav lucru pe care l-a făcut cineva vreodată
pentru mine.
„Te voi iubi pentru totdeauna pentru că ai spus asta, Braden.” Îmi învelesc
brațele în jurul gâtului lui.
„Te voi iubi pentru totdeauna doar pentru că ești tu”, spune el înapoi.
Capitolul cincizeci și doi
„Așa știu că Addie nu e peste tine. Pentru că tu ești tu.

Tu ești Braden. Nu ești muncitor în construcții. Nu ești un
miliardar. Ești doar Braden Black și ești incredibil.”
El zambeste. Cu adevărat zâmbește. Poate acum voi vedea acel zâmbet adevărat
Mai mult. Dar durează doar o clipă până se încruntă.
"Ce s-a întâmplat?"
„Îmi știi secretul acum.”
„Despre tine și Addie. Da. Îmi pare rău că a fost rănită.”
„La fel și eu, dar nu despre asta vorbesc. Întotdeauna mi-am dorit să fiu
bogat în propriile mele condiții, dar nu sunt. Știi că am avut ajutor la
înființarea companiei mele.”
— Te referi la banii lui Brock Ames?
El dă din cap.
Râd. Râd serios aproape incontrolabil.
„Nu văd ce e amuzant în asta din punctul în care mă aflu.”
„Nu ești tu cel care mi-a spus că oportunitatea este oportunitate? Că ar

trebui să folosesc toate resursele disponibile pe măsură ce îmi construiesc
cariera? Doamne, am petrecut săptămâni întregi crezând că nu sunt suficient
de bun. Că am fost căutat doar pentru că eram iubita lui Braden Black. Chiar
și că contactele pe care le-am avut erau de la Addie.”
Buzele lui se ridică ușor.
„Și în plus, nu erau banii lui Brock Ames. Erau banii tăi . Tu și el am făcut
o înțelegere.”
„Pe care tocmai l-am rupt.”

"Pentru mine. Pentru noi. Și ai cuvântul meu că povestea nu va părăsi

această cameră. Jur pe viața mamei mele. Despre viața tatălui meu. Pe
propria mea viață. Pe dragostea mea pentru tine.”
Buzele lui se ridică mai mult.
— În plus, continui, ai avut un dosar de urmărire ferm împotriva lui

Addison. L-ai renunțat în schimbul a jumătate de milion de dolari și a
asigurării că nu vei fi urmărit penal pentru ceva ce nu ai făcut. Probabil
că Brock Ames a ieșit ieftin.
L-ar fi costat mult mai mult să inventeze un caz împotriva ta și să plătească
pe toată lumea să vadă lucrurile în felul lui.”
„Totul este adevărat”, este de acord Braden.
„Deci nu au fost banii lui Brock. A fost al tău.”
El chicotește atunci, clătinând din cap. „Asta chiar aici. De aceea te

iubesc, Skye.”
„ De asta mă iubești? Pentru că te-am ajutat să vezi

ceva ce știai deja?”
„Ei bine, acesta și alte o mie de motive.”
Mă topesc în el și-mi înfășoară gâtul cu brațele.

"Mai bine." Îmi trec buzele peste ale lui.
Încă nu mi-a spus despre mama lui, dar ne-am săturat pentru o zi. Nu
voi împinge.
— Trebuie să mă pregătesc pentru cina mea cu Eugenie, spun.
El dă din cap. „Îmi pare rău că nu pot fi alături de tine.”
"Esti sigur? Chiar te vreau acolo.”
„Mi-aș dori să pot, dar este ceva care are nevoie de mine
atentie imediata."
suspin. — Bine, dar mai întâi trebuie să-ți spun ceva. Vă transmit
povestea hashtag-urilor.
"Bravo ție. Nu ar trebui să vinzi Simplyskye. Este al tau."
— Și susieglow?
„Sunt de acord cu asta. Oricum, nu l-ai folosi pentru altceva decât

pentru munca ta cu Susanne. Companiile plătesc pentru creații tot timpul.”
O pungă de cărămizi îmi cade de pe umeri. Braden este de acord cu

mine. Am făcut ceea ce trebuie. Știam asta atunci, dar mă simt grozav
știind că el este de acord și m-ar fi sfătuit la fel.
Poate că sunt gata să iau cu adevărat propriile mele decizii de afaceri.

Îmi va plăcea contribuția lui, desigur, dar pot lua singur deciziile finale.
Pentru un minut, port un costum strâmt de Wonder Woman. Mă simt

total împuternicit.
Și îmi place sentimentul. Imi place mult.
Braden îmi dă un sărut aprins. "Trebuie să plec. Îmi pare rău.

Limuzina este la parter și te va duce la cină când ești gata.”
"Am înțeles. Si multumesc."
"Pentru ce?"
„Pentru că ai încredere în mine.”
El dă scurt din cap și, în câteva secunde, este în liftul coborând. Departe
de mine. A face ceea ce?
Ceva despre Addie? Ceva despre Tessa? Avea de gând să se uite la situația
cu ketamină, unde Addie tocmai se întâmplase în acea noapte.
Totul nu poate fi legat. Se poate?
Nu e timp să mă gândesc la asta acum. Mă îmbrac pentru cină într-o

camisolă roz, pantaloni negri și un blazer gri. De afaceri
totuși sexy. Îmi place aspectul.
Am câteva minute înainte de a trebui să mă îndrept spre
limuzina. Este un moment bun pentru a verifica Tessa.
„Hei”, îmi spune ea la ureche.
"Bună. Doar mă înregistrez. Cum te simți?”
„Bine ca nou, sincer să fiu. Fără efecte secundare ale medicamentului. eu

jură, Skye. Nu voi mai consuma niciodată niciun fel de drog.”
„Ei bine, acesta nu a fost tocmai vina ta.”
„Știu asta, dar am făcut extazul înainte. Niciun bărbat nu merită asta.”
„Povestea adevărată”, spun eu.
„Garrett și cu mine am terminat, indiferent de ce. Fie că el

mi-a dat ketamina sau nu. Și tocmai am vorbit cu Betsy.”
"Despre ce?"
„Despre ea și Peter. I-am spus ce sa întâmplat și ea

este de acord că ea nu a fost chiar ea însăși în prima noapte.”
Inima îmi cade la stomac. „S-a culcat cu Peter în noaptea aceea?”
— Da, și de câteva ori după.
„Braden se uită la asta”, spun eu.
"Știu. Spune-i din nou mulțumesc.”
"Eu voi. Nu e aici acum. Mă pregătesc să plec la cină cu Eugenie.”
„Fără Braden?”
„Da, sa întâmplat ceva pentru el.”
"Ce-a fost asta?"

„Nu a spus.”
„Ei bine”, spune ea, „sper că totul este în regulă”.
"Da, si eu. Trebuie să fug. Mă înregistrez din nou mâine, bine?”
"Bine. Te iubesc."
"Te iubesc ฀ i eu." Închei apelul și mă îndrept spre lift.
Eugenie, am venit.
Capitolul cincizeci și trei
Un bourbon și un pahar de vin. Tot ce am avut de băut la cina cu Eugenie.

Am citit fiecare cuvânt din noile documente pe care le-a întocmit – erau
corecte, concise și nu prea pline de legalitate – și apoi am semnat pe linia
punctată.
Limuzina mă lasă la clădirea lui Braden, iar șoferul mă duce la lift. Trec
cardul. „Mulțumesc mult pentru călătorie.” Zambesc.
Își înclină pălăria. — La dispozi฀ ia dumneavoastră, doamnă Manning.

Bună seara și ție."
Ușile liftului se deschid și eu intru. Se închid. Îmi verific ceasul. 1030.

Braden este acasă? Nu am nici o idee. Nu a trimis mesaje sau nu a sunat.
Trec cu degetul peste câteva comentarii la ultima mea postare,

răspund și șterg după caz, când îmi dau seama de ceva.
Liftul nu se mișcă. Ciudat. Nu apăs pe un buton pentru podea pentru

că nu este unul pe care să apăs. Acest lift merge direct la penthouse-ul lui
Braden. Există, totuși, una marcată „ușa deschisă”. îl împing.
Ușile se deschid și...
Trec, aproape că mă poticnesc.
Peter Reardon stă în fața mea cu un bărbat mai în vârstă.
„Bună, Skye”, spune Peter, pe tonul lui nervos.
Este nervos? Pot fi. Nu-l cunosc suficient de bine ca

Spune.
"Petru. Ce faci aici?"
Mai important, de ce nu funcționează liftul? eu pastrez

acesta din urmă pentru mine însumi.
„Am venit să-ți vedem iubitul”, spune celălalt bărbat.
"Si tu esti?"
„Tatăl meu”, spune Peter. „Beau Reardon.”
îmi dresesc glasul. „Nu este încă acasă.”
„Oh, știm asta”, remarcă Beau.
„Atunci de ce ești aici? Dacă știi că nu este, vreau să spun.”
"Doar astept. Așa cum ești.”
„Prefer să aștept sus.” Mă întorc în lift și îmi glisez cardul. „Dacă

mă scuzați.”
Din nou, ușile se închid, dar din nou, liftul rămâne nemișcat.
Ce naiba?
Apăs încă o dată butonul de deschidere.
Peter și Beau încă stau în fața ușilor liftului. Făcut
au ceva de-a face cu asta?
"E ceva în neregulă?" întreabă Beau.
Tonul lui este grăitor – înghețat cu o margine sardotică. El stie

exact ce e în neregulă cu liftul.
"Ce crezi ca faci?" Eu cer. „Ce ai făcut cu liftul?”
„Lucru amuzant, să fii arhitect”, spune Beau. „Trebuie să înțelegem

structura clădirii, cum funcționează lifturile. Toate chestiile astea.
Lucruri care nu îi interesează pe majoritatea oamenilor.”
„Braden are camere de securitate peste tot aici”, spun eu.

„Orice ai încerca să faci, nu vei scăpa de asta.”
„Înțelegem și securitatea”, spune Peter. "Odata ce tu

știi unde sunt camerele, sunt ușor dezactivate.”
Mă uit spre ușa clădirii. Limuzina mai este acolo? Pot să alerg
după el. Acești doi îmi dau
se strecura.
"Ce vrei?" Întreb.
„Doar ca să vorbesc.”
țurțurile îmi zboară ceafa. Respiră, Skye. A respira.

Nu le arătați că ți-e frică de rahat.
„Dacă asta e tot ce vrei, ai un telefon. Ai dezactivat

Securitatea lui Braden și liftul lui. Ce se petrece aici?"
Dar cunoașterea își iese drum în mintea mea înspăimântată.

Știu foarte bine de ce sunt aici.
Braden avea dreptate.
Peter și Garrett i-au dat lui Betsy și Tessa ketamina.
Și l-au primit de la tatăl lui Peter.
„Nu veți scăpa cu asta”, le spun.
„Micuță, am scăpat cu mult mai rău, așa cum știe iubitul tău.”
„De aceea nu ți-a dat contractul de construcție”, spun eu,

ducându-mi mâna la șolduri. „Știe că te joci murdar.”
„Și el nu?” Beau clătină din cap.
„Nu, nu are”, spun eu.
„Poate ai vrea să știi cine i-a finanțat drumul spre vârf”, spune
Peter.
La naiba. Ei stiu. Dar cum? A existat un NDA. Cu exceptia…

Addie nu și-a reținut partea din târg. Dacă ea a continuat să-l
urmărească pe Braden – de fapt, îl urmărește în continuare – ea ar
fi putut foarte bine să fi divulgat informațiile despre așezare.
„El și-a finanțat singur compania.”
Nu este un neadevăr. Erau banii lui Braden, așa cum i-am spus mai
devreme. A fost o oportunitate. Erau bani pentru cooperarea și
tăcerea lui.
„Sunt multe pe care nu le știi”, spune Beau.
Amenda. Lasă-i să creadă că nu știu. Doar că mă pune într-o poziție

mai puternică. Nu voi da ferma.
"Într-adevăr?" Spun. — Și presupun că o să mă luminezi?
„Ne-ar face plăcere”, spune Beau, „dar nu avem timp”.
"De ce nu? Braden nu e încă aici. Se pare că avem timp până la

urmă.” Intru cu pasi mari în hol, sperând să arăt mai puțin nervos
decât simt. Mă așez pe unul dintre spatele aripilor din piele. — Vreți
să vă alăturați mie, domnilor?
Inima îmi bate rapid, iar gura îmi este uscată. Totuși, mă rezist să
înghit și să-mi ling buzele. Nu vreau să știe cum mă afectează.
Habar n-am în ce mă bag. Dacă drogează în mod obișnuit femeile,

ar putea fi capabile de orice. Ar fi putut
pistoale.
Pielea imi da frisoane. Mă simt ca un cub uriaș de gheață.
Fiecare ocupă un loc pe canapea vizavi de mine. Grozav. Sunt chiar

în poligonul lor de tragere.
Trebuie să mă apuc.
Braden, unde ești?
De ce nu i-am trimis mesaj în timp ce eram în lift?
„Iubitul tău nu face nimic bun”, spune Beau.

„Dacă vrei să spui că te va opri pe voi, oameni buni, să drogați femeile,

atunci aș spune că face multe lucruri bune.”
Urechile lui Peter se înroșesc în jurul marginii. Oh, încearcă să se uite

calm și adunat ca tatăl lui, dar am ajuns la el.
„Acestea sunt acuzații nefondate”, spune Beau.
"Interesant. Prietenul tău Garrett a drogat-o pe Tessa, iar eu aș fi

dornic să pariez că i-ai făcut același lucru lui Betsy, Peter.
„Mai multe acuzații nefondate”, spune Beau. "Prietenul tău

are un istoric de consum de droguri.”
„A consumat droguri o dată.”
Rahat. Mi-aș fi dorit să nu fi spus asta. Nu trebuie să le dau informații.
„Acuzațiile împotriva lui Garrett și a fiului meu sunt inventate”,

spune Beau, cu gura în linie dreaptă.
Bărbatul este rece ca gheața. Îl frământă ceva?
"Sunt ei? Pentru că sunt destul de sigur că prietenul meu a fost drogat.”
— Oricum, asta îți spune ea, spune Beau.
„Am terminat de vorbit.” Îmi iau telefonul pentru a trimite un mesaj lui Braden.
Apoi îmi las falca aproape pe podea.
Braden trece repede pe ușă, trecând pe lângă recepția fără echipaj. Vine
direct la mine, mă ia de mână și mă trage de pe scaun și în protecția corpului
său. „Ești bine, Skye?”
Dau din cap. "Da." Voi ca vocea mea să nu tremure.
„Și presupun că există un motiv bun pentru care portarul meu

nu e la postul lui?” Braden îl privi pe Beau și apoi pe Peter.
„Nu era acolo când am ajuns”, spune Beau.
"Bună încercare. Am primit un mesaj de la el după ce l-ai amenințat.
Știind că Skye va fi acasă în curând, mi-am întrerupt întâlnirea.”
"Domnul. Negru, spune Beau, te asigur că...
"Încetează. Opreste-te chiar acum. Ai crezut că poți ajunge la mine prin
Skye. Habar nu ai cu cine ai de-a face.
Skye are mai multă inteligență în mâna ei dreaptă decât aveți voi doi
împreună.”
Puțină căldură se strecoară pe gâtul meu. imi place cat de mult
Braden crede în mine. Totuși, mă bucur că a apărut.
Chiar bucuros.
„Este formidabilă”, este de acord Beau, „dar are asta?”
Trag aer în piept când Beau scoate un pistol. a lui Braden
trupul se încordează, dar numai eu observ, din moment ce îl ating.
A mai fost ținut sub amenințarea armei?
Nu am, și felul în care îmi bate inima și pielea
înțepăt de frică, nu este ceva ce vreau să repet vreodată.
Dar Braden deține controlul. Deci foarte în control.
„Pune asta deoparte, Beau”, spune el. „Tu și cu mine știm amândoi
nu ești suficient de bărbat ca să-l folosești cu adevărat.”
Oh Doamne. Oh Doamne. Oh Doamne.
Dacă Braden greșește? Ce se întâmplă dacă arma aia se stinge? Dreapta

în corpurile noastre?
Doamne, Braden! Totul devine negru și urât dintr-o dată.
Bărbatul pe care-l iubesc ar putea să dispară cu o singură apăsare de trăgaci.
Ar trebui să trec în fața lui Braden. Salveaza-l. Dar picioarele mele nu se vor
mișca. Sunt înfundate în beton. Și apoi acest maniac s-ar putea întoarce
împotriva mea. Nu-l pot pierde pe Braden. Și nu vreau să mor.
Sunt prea tânăr. Viața mea abia începe. Am cea mai minunată carieră din
lume, cel mai minunat om din lume, cel mai...
Mai repede decât o fulgerare, Braden execută un fel de lovitură,

trimițând pistolul să zboare din mâna lui Beau și alunecând pe podeaua
de marmură a holului până se oprește de un perete.
„Nici să nu te gândești la asta”, spune Braden, în timp ce Peter privește

pistolul. „Amândoi știm că nu ai mingi.”
Fața lui Peter devine palidă, iar ochii lui... La naiba. Sunt cei
lacrimi curgându-i în fundul ochilor?
Cum am fost vreodată atras de acest nemernic?
„Nu vrem probleme”, spune Beau.
"Tu nu? Întotdeauna amenințați oamenii cu o armă când nu doriți

probleme? Și apropo, securitatea mea a revenit de când am sosit, așa că te-
am lăsat mort în drepturi pentru asalt cu o armă mortală. Plus ce i-ai făcut
lui Skye.”
„Nu i-am rănit”, spune Beau.
„Ai amenințat-o. Ai dezactivat liftul, așa că ea
nu putea scăpa de tine. Crede-ma. Voi face ca taxele să rămână”.
„La naiba,” spune Peter.
„Taci, Peter”, îi poruncește tatăl său. „Vom uita doar că s-a întâmplat
asta.”
„Mă tem că nu”, spune Braden. „Polițiștii sunt deja pe drum. Amândoi
veți fi arestați.”
„Nu am rănit pe nimeni”, spune Peter.
— Ai speriat-o pe Skye. Mi-ai amenințat portarul și tu

ne ținea pe Skye și pe mine sub amenințarea armei. În plus, ai drogat

femei de ani de zile.”
„Nu poți dovedi asta.”
"Eu pot. Doamna Logan și doamna Davis sunt amândoi dispuși să

depună acuzații împotriva dvs. — îl privește pe Peter — și domnului
Ramirez. Dar domnul Ramirez va merge. Vrei să știi de ce?”
Peter pare să arunce, dar Beau rămâne calm.

În exterior, cel puțin.
„Probabil pentru că nu a făcut nimic”, spune Beau.
„Dimpotrivă. L-am abordat după ce doamna Logan a fost internată în

spital. Tot ce a fost nevoie a fost puțină îndemn și a cântat ca o soprană
de coloratură. Cum el și fiul tău au drogat-o pe doamna.
Logan și dna Davis cu substanțele pe care le-ați furnizat.
Cum ai drogat clienții de ani de zile pentru a-i determina să semneze
contracte cu firma ta.”
„Nu poți dovedi nimic din toate astea.”
„Pot”, spune Braden, „și o voi face”.
„Ce îți pasă?” cere Peter. "Aveți

Tot. De ce nu stai departe de viețile noastre!”
„Am făcut-o, de mulți ani. Nu ar fi trebuit, dar am făcut-o. Până când a

lovit aproape de casă. Tessa Logan și Betsy Davis sunt prietenii lui Skye și,
prin urmare, sunt importanți pentru mine.” Se uită în jos la mine. „Îmi
pare rău că mi-a luat atât de mult timp să pun capăt acestui lucru.
Dacă aș fi făcut-o când am bănuit prima dată, Tessa și Betsy nu ar fi fost
în nicio poziție de a fi profitate.
„Nu e vina ta”, îi spun. „Nimeni nu ți-a cerut să salvezi lumea.”
„Asta mi-am spus mereu. Dar m-am înșelat.

La ce mă folosește averea dacă nu o folosesc pentru a-i ajuta pe alții?”
Peter cade la podea. "Vă rog. Totul este tatăl meu. Nu am vrut niciodată
să fac nimic din toate astea. Dar el-"
„Ridică-te, rahat plângător.” Beau batjocorește. „Mi-e rușine să te am

ca fiu.”
Oricât de supărat sunt, nu mă pot abține să-mi pară rău pentru Peter
în acel moment. A fi crescut de Beau Reardon nu ar fi putut fi un picnic.
Sirenele răsună în depărtare și două mașini de patrulare se îndreaptă

spre clădire. Intră cinci blues, iar Beau și Peter sunt încătușați și acuzați,
se citesc drepturile lor Miranda.
Totul trece neclar, în timp ce polițiștii îi iau atât pe Beau, cât și pe Peter.
În cele din urmă, când au plecat, ies din brațele lui Braden, dar
apoi aproape cad. Mă stabilește repede.
"Esti bine?"
„Nu”, spun eu. "Nici măcar un pic."
„Păreai atât de calm.”
— A fost un act, Braden. M-au încolțit. Nu eu am

știu ce să fac. Mă bucur că ai apărut.”
„Am avut sentimentul că Beau nu va accepta asta întins. Dar eu

l-a subestimat. M-am gândit că va veni direct la mine.”
"De ce? Este evident că exploatează femei de ani de zile.”
„Nu doar femei. Folosește drogurile și pentru a obține ceea ce își

dorește în afaceri.”
„Este un laș.”
„Ai perfectă dreptate”, spune Braden. „Nu voi mai face această
greșeală. Mi-a găsit călcâiul lui Ahile. Îmi pare atât de rău că te-am pus prin
asta, Skye.”
"Voi fi bine."
„Știu că vei face asta. Esti puternic. Cea mai puternică femeie pe care o am
cunoscut vreodată. Ei bine, oricum ești legat.”
"Oh? Legat cu cine.”
Expiră încet. „Cu mama mea, Skye. Ești legat de mama mea.”
Capitolul cincizeci și patru
Întors la Braden, el turnă câte un bourbon pentru fiecare dintre noi.
Iau o înghițitură, lăsând lichiorul fumuriu să-mi ardă gâtul. E o
ardere bună. O arsură de care am nevoie în acest moment.
Inima încă îmi bate din cauza că am îndreptat o armă spre mine.
Mereu am crezut că îmi pot imagina cum ar putea fi. M-am înșelat. Este
teroare. Teroare pura. Viața ta nu îți trece în fața ochilor. Tot ce vezi este frica.
Frica cu capul ei urât, negru și roșu, râzând de tine într-un mod satanic,
batjocoritor.
Nu vreau să experimentez asta din nou prea curând. Ca

vreodată.
„Te voi proteja întotdeauna”, spune Braden.
"Știu." Și eu îl cred. Știu că va încerca mereu. Și știu de două ori că, dacă a
eșuat vreodată, nu s-ar ierta niciodată.
Și cu acest gând, știu ceva despre mama lui.
„Îți dai vina pe tine însuți”, murmur eu. „Nu doar pentru că te simțea respins
de cicatricile ei când erai mic. Te învinuiești pe tine însuți pentru moartea ei.”
"Da. Fac. Mereu voi."
„Nu a fost vina ta.” Nu știu ce sa întâmplat, dar deja știu că nu a fost vina lui.
Braden avea șase ani.

Braden nu ar putea fi niciodată de vină. Știu asta la fel de bine cum știu
propriul meu nume, Skye Margaret Manning.
„A supraviețuit incendiului”, spun eu. „Era puternică.”
"Ea a fost. S-a asigurat că Ben și cu mine ajungem în siguranță.”
„Orice mamă și-ar salva copilul mai întâi.”
"Știu. Dar ea nu a fost niciodată la fel. Chiar dacă ea era

inca frumos."
— Sunt sigur că a fost, dacă era mama ta.
Pur și simplu dă din cap.
— Nu trebuie să-mi spui, Braden.
"Nu. Vreau să. Este timpul." El dă din cap. "Niciodata nu am
a spus această poveste oricui.”
Zambesc. „Atunci sunt onorat.”
„Nici nu i-am spus terapeutului meu.”
„Sunt de două ori onorat.”
Respiră adânc. „Ea și tatăl meu au rămas împreună și el a devenit treaz.

A încercat, dar nu a fost făcut pentru căsătorie, într-adevăr. În felul lui, tatăl
meu a iubit-o.”
Dau din cap.
„Dar ea nu a mai fost la fel după incendiu. Ea a căzut în
depresie.”
Oh Doamne. Știu încotro se îndreaptă asta și nu vreau să mai aud.
Dar, în timp ce continuă, fac ochii mari. Această cale duce într-un loc
neașteptat.
„Noi am continuat-o. Ben și cu mine.”
„Te-a iubit foarte mult.”
"Ea a facut. Și l-a iubit pe tata, pentru toate greșelile lui.”
— Și tu îl iubești, nu-i așa?
"În calea mea. Dar nu l-am iertat niciodată pentru cât a costat
pe mine."
"Mama ta?"
"Da."
El tăce când timpul pare să se suspende. Eu nu împing.

Dacă a terminat de vorbit, e în regulă. Oh, sunt extrem de curioasă, dar
se poate păstra. Braden și cu mine avem tot timpul din lume.
„S-a îmbolnăvit”, spune el în cele din urmă. „Una dintre răni de arsuri
nu s-a vindecat niciodată corespunzător și s-a infectat. Ea a dezvoltat o
tulpină de bacterii streptococi. Cea pe care ei o numesc bacteriile care
mănâncă carne.”
"Oh, Doamne. Streptococul A.”
„Acela este. Tocmai începusem liceul, iar Ben a făcut-o

tocmai a început gimnaziu.”
„Și ți-ai pierdut mama.”
El dă din cap, cu ochii plini. Cu toate acestea, nu există bazine de

umiditate în ele. Braden nu plânge. Am senzația că nu a mai plâns din
acea zi.
Dacă chiar a făcut-o atunci.
„De ce îți este atât de greu să vorbești despre asta?” Întreb. "Nu e vina
ta."
"Este."
„Braden, nu este. Da vina pe tatăl tău dacă vrei. eu cel putin

ia asta. Dar nu tu însuți.”
— Nu înțelegi, Skye. Acea zi... Acea zi a

foc…"
"Ce? Ce s-a întâmplat în ziua incendiului?”
„Nu am vrut să părăsesc camera mea”, spune el. „Nu am vrut să las
cărțile mele prețioase de benzi desenate pentru a fi arse în cenu฀ ă. Ea
strigă la mine să ies. Îl are pe Ben în brațe și nu mai are un braț în plus
pentru mine. Așa că în sfârșit pleacă, primește
Ben la siguranță și apoi se întoarce după mine. Ea mă ridică și las jos

pumnul de benzi desenate. Am țipat la ea, Skye. I-am spus…"
"E în regulă. Ce i-ai spus?”
„I-am spus că o urăsc pentru că m-a făcut să-mi părăsesc benzile

desenate.”
„O, Doamne…” înghit.
"Asta e corect. M-a pus în siguranță și apoi s-a întors să ia benzile

desenate. Dar erau deja în flăcări și asta e... El clătină din cap.
„Asta a ars-o”, spun eu monoton. „Focul din benzile tale”.
El nu răspunde.
În cele din urmă, „Poate. Nu știu dacă au fost benzile desenate sau
nu. Dar a intrat din nou și a fost târâtă afară de un pompier cu arsuri
de gradul trei pe partea stângă a corpului.
Ce pot să-i spun? Este o poveste îngrozitoare. Dar era un copil. Doar
un copil. Și copiii au idei stupide despre ceea ce este important. Cu
siguranță știe asta.
ma duc la el? Sa-l iau in brate? Să-i săruți buzele?

Îl îmbrățișați?
„Spune-mi”, spun în cele din urmă. „Spune-mi de ce ai nevoie chiar acum.”
Bea o înghițitură din bourbonul său. „Nimeni nu știe această

poveste”, spune el. „Nici măcar Ben sau tatăl meu. I-a spus că s-a întors
să ne ia cărțile pentru copii.”
„Te-ai gândit că poate acesta este adevărul?”
"Nu. Era în dormitorul meu când pompierul a târât

ea afară.”
— Deci tatăl tău știe, atunci.
„Știe că a fost în dormitorul meu. El a presupus că acolo era cartea

pentru bebelușul meu. Nu a fost. Cărțile pentru copii erau într-un cufăr
de cedru în sufragerie, sub niște pilote.”
— Și Ben nu știe?
„Avea doar trei ani. Habar n-avea unde își rezervă copilul
au fost.”
„Și ai făcut-o.”
„Da. Uneori, mama și cu mine ne uitam la ei împreună.

Mi-a plăcut să mă uit la prima șuviță de păr.” El dă din cap. „Nu m-am
lăsat să mă gândesc la asta de atâta vreme.”
Din nou, nu știu ce să fac. Dar mâna mea, aparent de la sine, întinde
mâna și atinge obrazul lui Braden.
"E în regulă."
"Nu este. Nu a fost niciodată în regulă și nu va fi niciodată.”

Capitolul cincizeci și cinci
„Acum știi mai multe despre mine decât oricine altcineva”, îmi spune
Braden. "Oricine."
Umerii mei cântăresc — într-un sens bun — cu cunoștințele declarației

lui. — Poți avea încredere în mine, Braden. Toate secretele tale sunt în
siguranță cu mine.”
Își trece degetele prin păr. „Am încredere în tine. Mai mult decât știi."
„Mai mult decât știu?” îmi ridic sprâncenele. "Cum poate-"
Își aruncă bourbonul în gât și geme. Apoi mă prive฀ te. Sever. „Acest
lucru nu poate continua.”
Inima mi se prăbușește. Indiferent la ce ar ajunge, nu poate fi bine.

"Ce?" Întreb încet, cu vocea trosnind.
„Reardon mi-a găsit slăbiciunea. M-am dus la el, l-am amenințat și, în
loc să mă ducă după mine, a mers după tine, Skye.
Călcâiul meu lui Ahile.”
Mă ridic să merg spre el, dar el mă oprește cu un gest.
Îmi las fundul înapoi în scaun. „Toată lumea are călcâiul lui Ahile,
Braden.”
"Eu nu." Își mai toarnă un deget de bourbon. „Eu

nu pot.”
Nu. Asta nu se întâmplă. Nu după tot ce am trecut pentru a fi împreună.

Nu după ce mi-a dat încredere în cele mai păzite secrete ale lui.
Nu, la naiba! Nu!
„Nu vezi?” Își trântește paharul pe masă. „Eu

nu te pot ține în siguranță.”
„Dar m -ai ținut în siguranță.”
„Din cauza circumstanțelor. Dacă portarul nu ar fi făcut-o

mi-a trimis un mesaj?”
„Dar a făcut-o.”
„La naiba, Skye!” Se ridică și aruncă paharul de perete.
Mă ghemuiesc împotriva loviturii, împotriva micilor cioburi clare care

plouă pe covor. Inima mea încă bate fulgerător. simt... simt...
Îmi adun voința să spun ceea ce trebuie spus.
— Mi-ai spus în lanul de porumb că între noi era un singur stăpân al

controlului, spun eu, cu buzele tremurând. "Tu.
Tu, Braden. Tu deții controlul și m-ai protejat.”
„Dacă nu pot data viitoare?”
„Cine spune că va fi o dată viitoare?”
„M-am înșelat”, spune el. „Nu credeam că se poate

te ating. Atinge- ne. nu mi-am dat seama…”
„Nu ți-ai dat seama ce?” indemn.
„Chiar și acum, mă surprinde cât de mult te iubesc. Cât de mult am

nevoie de tine în viața mea. A fi fără tine va fi tortură.”
Stau din nou, dorind—nu, nevoind—să fiu lângă el. Întind tentativ înainte.
„Nu trebuie să fii fără mine.”
„Nu înțelegi?” Se freacă cu furie la tâmplă, ca și cum ar fi atenuat o durere

palpitantă. „Trebuie să te las să pleci. Nu pot risca...”
Închid distanța dintre noi și cad în el, hotărând să nu vărs lacrimile care
amenință. El crede că sunt cea mai puternică femeie pe care o cunoaște.
Acum este momentul să-i demonstrez că are dreptate.
„Nu te voi lăsa să pleci”, spun la pieptul lui. "Nu voi. Eu refuz."
„Oh, Skye...” Îmi sărută vârful capului.
Mă dau înapoi și mă întâlnesc cu privirea lui. „Nu am muncit atât de greu

pentru a fi împreună doar pentru a ni se smulge. De Beau Reardon? De Peter
și Garrett? În niciun caz, Braden. Nu accept asta. Nu pentru un minut al
naibii.”
„Nu ai de ales.” El dă din cap. "Niciunul dintre

noi facem.”
"Rahat." Îmi bat pumnul în pieptul lui. „Dacă ar fi cu adevărat o tortură

să trăiești fără mine, de ce te-ai supune la asta?”
"Pentru siguranta ta."
"Imi pot purta singur de grija."
— Și dacă nu aș fi venit în seara asta?
"Ai făcut."
"La naiba! Luptă corect, Skye.”
„De ce ar trebui? Nu sunte฀ i."
Își îndreptă privirea asupra mea. „Lupt întotdeauna corect.”
"Nu cu mine. Este drumul tău sau autostrada, întotdeauna. Ei bine, nu

în seara asta, Braden. Nu suntem în dormitor momentan și de data asta îmi
iau drumul .”
Inima mea bate ca a unui colibri. Rapid și twitter.

Sunt gata să mă lupt pentru bărbatul pe care îl iubesc, chiar dacă el este cel
cu care mă lupt.
„Nu te pot pierde”, spune el, cu vocea resemnată. „Nu ca și cum am

pierdut-o.”
Ochii îi sunt scufundați, ca și cum ar fi hotărât să-și facă soarta.
Îmi strâng mâinile în pumni, gata să câștig acest război. " Nu sunt
mama ta, Braden.”
Oftă. "Știu."
„Ea a făcut o alegere. Ea te-a ales pe tine. Eu fac aceeași alegere.

Vrei să ne condamni pe amândoi la tortură fără fiecare
alte? Nu te voi lăsa.”
„Nu am ținut-o în siguranță”, îmi spune el în părul meu. "Am pierdut-o."
Mă trag înapoi și îi prind umerii puternici. „Ai avut șase ani, pentru
numele lui Dumnezeu! Ai de gând să ții un copil la un standard de
netrecut?”
"Tu nu?"
O întrebare corectă și la care nu mă așteptam. „Nu”, spun eu.

"Absolut nu. Despărțirea părinților mei nu a fost vina mea.”
Pentru prima dată, cred cuvintele din toată inima. Călătoria mea
este departe de a fi finalizată, dar merg înainte. Și cu fiecare pas, mă
înțeleg puțin mai bine.
— Și moartea mamei tale nu a fost vina ta, Braden. Aceasta

nu este. Nu a fost niciodată.”
Îmi prinde obrazul, apoi, trecându-și degetul mare peste buza de

sus.
„Nu voi renunța la tine”, spun eu. „Mă vei proteja. Și te voi proteja.
Așa este când iubești pe cineva. Amândoi avem o obligație egală unul
față de celălalt.” Îi acopăr mâna cu
a mea.
Ceea ce pare o veșnicie trece între noi, cu privirea blocată. Braden

nu plânge, dar ochii lui sunt străluciți cu ceea ce bănuiesc că sunt
lacrimi nevărsate.
Îmi rețin lacrimile — pentru el și, de asemenea, pentru mine.
În cele din urmă, zâmbește. Este slab, dar este un zâmbet. „Nu te voi controla
niciodată cu adevărat, nu-i așa?”
Mă îndrept înainte și îmi ating buzele de miriștea lui

obraz. „Braden, ai crezut vreodată sincer că o faci?”
Capitolul cincizeci și șase
Trandafirul Negru sub pământ.
Suita privată a lui Braden.
Port doar stilettos cu platformă și chiloți din dantelă negru și roșu.
— Întinde-te pe masă, spune Braden întunecat.
Un cearșaf negru stă deasupra mesei de piele. Braden are

pregătit pentru ceva. Sfarcurile mele sunt dure și dureroase.
Știu ce urmează și știu cât de mult dă

pe mine.
Mă întorc la ultima dată când am fost în această cameră — aceea
seară îngrozitoare când aproape că am terminat definitiv din cauza a ceva ce

îmi doream. Ceva ce nu mi-a putut da.
Acest stil de viață înseamnă pentru mine la fel de mult - poate mai mult -
ca întotdeauna. Dar acum, văd piesa așa cum este: joacă. Nu este o pedeapsă
pentru ceva ce a făcut oricare dintre noi în trecut. Este pur și simplu o parte
din viața noastră sexuală, o parte de care amândoi ne bucurăm enorm.
Și amândoi trebuie să fim confortabili cu ceea ce se întâmplă.
Mă întind așa cum mi s-a poruncit, șurubul cu diamante al lui Braden

greu în jurul gâtului meu – un simbol al cui aparțin când sunt aici.
"Ține asta." Braden pune un flogger din piele neagră lângă șoldul meu.
O prind în mână, cu trupul tremurând. Ce-mi va face cu biciuitorul? Cum

se va simți împotriva sfarcurilor mele dure, a abdomenului meu, a clitorisului
meu?
Abia aștept să aflu.
Dar Braden nu se va grăbi. E mereu la timpul lui.

„Nu te voi lega în seara asta”, spune el. „În această cameră nu ai decât
supunerea ta față de mine să te ții nemișcat în timp ce fac ceea ce fac. Înțelegi?"
„Da”, spun eu.
„Nu ți-am dat niciodată un cuvânt sigur. Vă dau unul acum.”
— Bine, dar nu cred că voi avea nevoie de el.
— Pentru orice eventualitate, spune el. „Cuvântul tău sigur este „întotdeauna”.
Pentru că ești a mea. Mereu."
— Întotdeauna, repet încet. "Și ești al meu. Mereu."
"Eu sunt. Nu m-am gândit niciodată că aș vrea să aparțin altei persoane, dar
sunt al tău. Mereu."
Nu mă pot abține să zâmbesc și mă întind înainte...
Braden ia floggerul de la mine și îmi bate mâna
departe.
Îl las înapoi pe o parte, înțepătura fiind o flacără minunată care îmi iese direct
la clitoris.
„Stai nemișcat”, poruncește el. „Și stai liniștit, de asemenea. Singurul lucru pe
care ai voie să-l spui este cuvântul tău sigur, dacă ai nevoie de el.”
Dau din cap.
Am înțeles.
Îl înțeleg pe Braden mult mai bine decât ultima dată
au fost aici împreună.
Și eu mă înțeleg mult mai bine.
Și sunt gata.
Sunt pregătit pentru orice alege să-mi dea în seara asta.
Ceea ce se întâmplă în această cameră este alegerea lui, nu a mea. Alegerea mea
este dacă să consimți.
Se îndepărtează de masă și se îndepărtează de linia mea vizuală.
Când se întoarce, ridică încă o dată floggerul și mi-l biciuiește peste sâni.
Gâfâi la înțepătură.
Gâfâie și el. „Ti-am adus un fard de obraz pe sânii. Atât de frumos."
Sfarcurile mele se încordează, crescând și mai tare de la flogger.
Mi-o aduce din nou peste sâni și apoi încă o dată.
Apoi îmi biciuiește încet abdomenul. Apoi mai greu. Mai greu încă.
Până când vine la clitorisul meu.
Este greu și încordat și vreau mai mult decât orice să ridic
șoldurile mele, oferă-mi lui Braden pe un platou de argint.
Dar sunt obligat.
Legat doar de porunca lui, dar voința lui este mai puternică decât cea mai
dură frânghie.
Mă tachinează cu floggerul, trăgându-l atât de ușor peste clitorisul meu.
Sunt gata să explodez. Se sparge serios ca acele cioburi de sticlă de pe
paharul lui de pe covor noaptea trecută.
Carnea îmi furnică și sunt gata, așa că gata...
El îmi biciuiește clitorisul apoi, iar eu trec, scânteile zboară
mă întind la membre și apoi săgeată înapoi la păsărică.
Te rog, te rog din interior. Te rog, Braden. Am nevoie de tine!
Se întoarce de la mine pentru o clipă, se agită cu ceva dintr-un sertar. Apoi
se întoarce spre mine, cu o lumânare roșie în a lui

mână.
„Ceară de soia”, spune el. „Arde mai rece decât parafina. Nu pot risca
să-ți arde pielea frumoasă.”
El îmi dă lumânarea atunci. îl apuc strâns.
Scoate un chibrit. „Mi-ar plăcea o brichetă, dar prefer chibriturile.” Îl

lovește și apoi aprinde lumânarea. „Uită-te la flacără. Lasă-l să te
hipnotizeze în timp ce îl ții.”
Aduc lumânarea în fața mea, respirând aroma chibritului aprins,

dulceața cerii aprinse. Mica flacără crește, pâlpâind într-un ritm
discordant. Mă uit la căldura ei portocalie, la ceara roșie care începe să
se topească. Relaxarea mă depășește, deși corpul meu încă zumzea de
biciuire.
După ceva timp — n-aș putea spune cât timp — Braden ia lumânarea
de la mine și o înclină, așa că o picătură de ceară îi lovește interiorul
antebrațului.
Deschid gura să-l întreb ce face, dar mă privește cu severitate.
Dreapta. Trebuie să tac.
— Testez ceara, Skye. Nu voi pune niciodată pe corpul tău ceva pe

care nu l-aș pune singură. Este de datoria mea să te protejez. Mereu."
Mereu.
Cuvântul meu sigur.
Doar că este mult mai mult decât un cuvânt sigur.
Nu doar pentru mine, ci și pentru el. Braden a fost atât de supărat

când a crezut că nu m-a protejat de Reardon. Atât de supărat încât era
gata să mă părăsească decât să mă pună din nou în pericol.
Acum, mai mult decât oricând, înțeleg nevoia lui de a mă proteja. Nu mă

va dezamăgi niciodată, iar eu nu-l voi dezamăgi niciodată.
Ceara se întărește pe antebraț și dă din cap. "E gata."
mă furnicăm peste tot. Unde va picura mai întâi ceara? Pe coapsele

mele? Pieptul meu? Sfarcurile mele. Neștiind la ce să mă aștept, mă încântă
peste măsură.
Braden ține lumânarea deasupra mea, iar anticiparea mă înnebunește.

Nu îndrăznesc să închid ochii, deși sunt tentat, doar ca să nu știu unde vine
ceara fierbinte...
Până când este acolo. O picurare pe partea superioară a unui sân.

icnesc. Arde, da, dar doar pentru o fracțiune de secundă. Apoi este căldură,
deoarece șerpuiește câteva secunde înainte de a începe să se întărească.
Braden înclină încă o dată lumânarea, iar o altă picătură se scurge pe

areola mea.
Sfarcul meu se întărește pe măsură ce areola se micșorează în jurul lui.

Nuanța roșie a ceării îmi face mamelonul să pară vopsit.
Vopsit în roșu.
Și e al naibii de fierbinte, în mai multe moduri.
Șoldurile mele se ridică, aparent de la sine. Da, Braden mi-a spus să stau
nemișcat, dar nu mă mustră.
El doar geme.
„Ești atât de frumoasă”, spune el, în timp ce picură mai multă ceară
peste sânii și sfârcurile mele. „Doamne, nu știam cât de fierbinte va fi asta.”
Oft, din nou tentat să închid ochii și să mă predau momentului.
Mai multe picături, căldura arzătoare topindu-se împotriva mea,

cuprinzându-mă în dorință și apoi răcindu-mă rapid în forme, niciuna la fel.
El trage lumânarea mai jos, iar eu îmi rețin un gâfâit. El va

picură ceară pe clitorisul meu? Pe păsărica mea? Vreau ca el?
Am cuvântul meu sigur.
Dar nu o voi folosi. Știu asta deja. Braden nu va face niciodată

pune-mă în pericol.
Am incredere in el.
Îi încred trupul, inima, sufletul.
Și am încredere în el cu această lumânare.
Geme din nou. „M-am gândit să te leg, dar m-am hotărât să nu fac asta
și mă bucur. Nu ai putea fi mai frumoasă decât ești acum, legată doar de
porunca mea.” Îmi picură ceară pe abdomen, aproape de movila mea, iar eu
tremur la arsă și apoi la căldură și apoi la furnicături pe măsură ce ceara se
răcește și se întărește.
Braden coboară până la coapsele mele, picurând ceara în râuri lungi

peste carnea mea. Cu fiecare arsură nouă, entuziasmul meu crește. Inima
mea bate mai repede, iar păsărica mă doare chiar
Mai mult.
Îmi întinde picioarele. — Străluci, Skye. Atât de ud.

La dracu." El stinge lumânarea.
Trag aer în piept, în parte din dezamăgire, dar mai mult din anticipare.
O să mă tragă acum. O știu în oase. Sunt în sincronizare cu pasiunile și
dorințele lui Braden.
Se dezbracă repede și în câteva secunde plutește deasupra

eu, gata să mă plonjez înăuntru.
„Te iubesc, Skye. Te iubesc atât de mult.”

Se împinge în mine.
Formele de ceară se îndoaie ușor la fiecare împingere a lui, iar

sfârcurile mele reacționează la frecare. Întâlnesc privirea albastră de foc
a lui Braden. Nu mi s-a spus să vorbesc, dar nu mă pot abține.
— Și eu te iubesc, Braden. Atâta."
El își ridică ușor sprâncenele la nesupunerea mea, dar apoi închide

ochii, strângându-le în timp ce continuă să mă tragă tare și repede.
Și cu fiecare împingere, îmi ridic șoldurile, dorind să-l apuc de cur și

să-l forțez din ce în ce mai mult în mine, dar mă rețin. Am neascultat deja
o dată. Nu am sa mai fac.
În schimb, mă grăbesc. În interiorul corpului meu mă repez spre vârful

pe care l-am urcat doar cu Braden. Cu acest om minunat pe care îl iubesc
atât de mult.
Și când vin, mă unduiesc în el, îi iau trupul în al meu cu mai multă

pasiune ca niciodată.
Geme și strig, tremur sub el în timp ce păsărica mea explodează în

jurul penisului lui.
„La naiba”, geme el.
Când se eliberează, simt fiecare strop, fiecare contracție, fiecare gram

de dragoste pe care o revarsă în mine.
Și știu.
Știu că acesta este omul cu care îmi voi petrece viața.
Mereu.
Epilog
Două zile mai târziu, ne întoarcem la Boston. Penny aleargă spre mine
și îi piper fața mică cu sărutări. Deja aproape că și-a dublat dimensiunea.
Îi acord o atenție egală lui Sasha, în timp ce Braden își atârnă haina pe
șiraga de lângă ușa liftului.
Arunc o privire rapidă la telefonul meu. Betsy nu m-a sunat

niciodată înapoi, așa că o voi suna. Îi datorez lui Kathy Harmon un
telefon și o întâlnire la cină. Am un terapeut care mă ajută. Tessa și cu
mine suntem grozavi. Braden și cu mine suntem grozavi. Mi-am iertat
părinții și pe mine și sunt într-o călătorie către iubirea de sine și acceptarea.
Va dura ceva timp să trec peste trauma cu Reardon, dar o voi face.
Trebuie să.
Addison nu mai este o amenințare pentru niciunul dintre noi.

Braden s-a întâlnit cu Brock Ames și cu o grămadă de avocați în această
dimineață, i-a plătit înapoi jumătate de milion de dolari pe care i-a dat
Brock cu toți acești ani în urmă și au încheiat un nou acord, anulându-
l pe cel anterior. Termenul de prescripție pentru orice acuzații pe care
Addie le-ar putea face împotriva lui Braden a expirat de mult. Acum,
dacă se apropie din nou de oricare dintre noi, vom depune acuzații.
Zâmbesc în sinea mea.
Christopher și ceilalți par să fi dispărut, iar eu mă îndrept spre

bucătărie pentru un pahar de apă. „Vrei ceva?”
îl întreb pe Braden.
"Nu, sunt bine. Mulțumiri."
Iau un pahar, îl umplu cu gheață și apă și iau o băutură lungă.

Zborul mă usucă, chiar și un zbor scurt precum New York la Boston.
Am pus paharul pe blat și...
icnesc.
Braden este în bucătărie, îmi prinde fața și mă sărută

lung si greu. Mă topesc în el și îi întorc sărutul, deja palpitând de

dorință. Nu mă voi sătura niciodată de Braden Black.
Așa că sunt dezamăgit când rupe sărutul.
„Te iubesc, Skye,” spune el, cu vocea burlană.
"Și eu te iubesc."
Apoi face ceva la care nu mă aștept, mai ales nu de la Braden Black.
El cade într-un genunchi.
icnesc.
Scoate din buzunar o cutie de catifea roșu rubin, o deschide și mi-o

dă.
Inima mea aproape se oprește. Este un inel. Un inel cu diamante și

este mare, dar nu ostentativ. Braden mă cunoaște. El știe că nu mi-aș
dori nimic exagerat.
„Nu am vrut să fac asta la New York”, spune el. "Am vrut
sa o fac aici. La noi acasă.”
" Casa noastra?"
"Da. Vreau să te muți cu mine, Skye.
Îmi strâng mâna la gură.
„Ghokerul cu diamante pe care îl porți la club este al tău acum”,

spune el. „Îi spune lumii că ești al meu în întuneric. Dar Skye, vreau ca
lumea să știe că ești a mea tot timpul. Oriunde mergem.”
„O, Doamne, Braden.”
„Vei accepta acest inel? Te casatoresti cu mine? Vei fi a mea. Mereu?"
Mă las în genunchi în fața lui, îi strâng ambii obraji și

în timp ce o lacrimă curge din ochiul meu, răspund.
— Întotdeauna, Braden. Te voi urma mereu.”
Vă plac cărțile GRATUITE?! Descărcați unul dintre cele mai bine vândute de la Entangled
carti aici!
Mulțumiri
Aceasta a fost o explozie! Sper că ți-a plăcut călătoria lui Braden și
Skye la fel de mult ca mine.
Mulțumesc foarte mult echipei incredibile de la Entangled

Amara pentru credința și dedicarea față de acest proiect. Liz,
Jessica, Stacy, Heather, Bree, Riki, Lydia, Curtis, Toni, Meredith – cu
toții ați avut o mână uriașă în a face să strălucească seria Follow Me!
Aceste noi coperți sunt superbe!
Mulțumesc femeilor și bărbaților din grupul meu de cititori,

Hardt și Soul. Sprijinul tău nesfârșit și neclintit mă menține în
continuare.
Familiei și prietenilor mei, vă mulțumesc pentru dvs

încurajare.
Multumesc mai ales cititorilor mei. Fără tine, nimic din toate
acestea nu ar fi posibil. Dacă vă simțiți dor de Braden și Skye, nu
vă temeți. S-ar putea să vedem mai multe dintre ele în viitor!
Despre autor
Pasiunea autoarei Helen Hardt pentru cuvântul scris a

început cu cărțile pe care mama ei i le-a citit la culcare . Ea
a scris prima ei poveste la șase ani și nu s-a oprit de atunci.
Pe lângă faptul că este o autoare premiată de ficțiune
romantică, ea este o mamă, un avocat, o centură neagră în
tae kwon do, un tocilar al gramaticii, o apreciatoare a
vinului roșu fin și o iubitoare a înghețatei lui Ben și Jerry. Ea
scrie din casa ei din Colorado, unde locuiește cu familia ei.
helenhardt.com
Această antologie erotică are ceva pentru toată lumea și se adresează

multor gusturi și înclinații diferite. Descoperă ce te interesează
sau te entuziasmează. Explorează care este povestea ta perfectă.
Întoarce-te la el din nou și din nou. Te provocam.
Nu ratați această colecție extraordinară de douăsprezece povești

inventive și sofisticate garantate să trezească dorințele interzise ale unei
noi generații. De la dulce romantic la sublim tabu, fiecare novelă
provocatoare oferă o oportunitate de a-ți explora cele mai secrete
fantezii.
O fecioară primește un cadou deosebit de satisfăcător la un bal mascat...
Un duce se oferă să plătească datoria unui bărbat pentru o noapte cu

soția lui...
Ca o introducere într-un club secret, moștenitorul unui viconte este

transformat într-o femeie și își descoperă adevăratul sine...
Plus încă nouă povești senzuale despre pofta libidinoasă, care răspund
gusturilor diferitelor apetite sexuale. Indiferent de dorința ta, Afrodita
în floare este gata și dispusă să servească...

Partajez Follow - Me - Helen - Hardt (3) " Cu Dvs.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partajez Follow - Me - Helen - Hardt (3) " Cu Dvs.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Laudă pentru Helen Hardt

„Hardt învârte aurul erotic.”

„Intens erotic și extrem de emoționant.”

– Lisa Renee Jones, autoarea de bestselleruri din New York Times

„Cu un erou nervos, enigmatic și o mulțime de tensiune sexuală, ritmul

— New York Times, autorul de bestselleruri J. Kenner

„Un tur de forță în care cititorul va fi atras ca și cum ar fi fost sedus de

— Autoarea de bestseller-uri USA Today, Julie Morgan

"Fierbinte. Sexy. Intrigant. Semn de carte."

—Autoarea de bestselleruri internaționale Victoria Blue

„Darul lui Helen Hardt pentru o povestire captivantă și personaje de neuitat

— Autorul de bestseller-uri USA Today, Angel Payne

„Christian, Gideon și acum... Braden Black.”

— Cărți, vin și besties

„Această carte este foarte fierbinte, foarte aproape de opărire.”

— Cele mai bune cărți

„M-a consumat complet și sunt îndrăgostit de

Braden misterios. Vreau și trebuie să știu mai multe despre

— Blogul Sassy Nerd

Capitolul douăzeci și unu

Capitolul douăzeci și doi

Capitolul douăzeci și trei

Capitolul douăzeci și patru

Capitolul douăzeci și cinci

Capitolul douăzeci și șase

Capitolul douăzeci și șapte

Capitolul douăzeci și opt

Capitolul douăzeci și nouă

Capitolul treizeci și unu

Capitolul treizeci și doi

Capitolul treizeci și trei

Capitolul treizeci și patru

Capitolul treizeci și cinci

Capitolul treizeci și șase

Capitolul treizeci și șapte

Capitolul treizeci și opt

Capitolul treizeci și nouă

Capitolul patruzeci și unu

Capitolul patruzeci și doi

Capitolul patruzeci și trei

Capitolul patruzeci și patru

Capitolul patruzeci și cinci

Capitolul patruzeci și șase

Capitolul patruzeci și șapte

Capitolul patruzeci și opt

Capitolul patruzeci și nouă

Capitolul cincizeci și unu

Capitolul cincizeci și doi

Capitolul cincizeci și trei

Capitolul cincizeci și patru

Capitolul cincizeci și cinci

Capitolul cincizeci și șase

Afrodita în floare, de Anonim

Această carte este o operă de ficțiune. Numele, personajele, locurile și

Copyright © 2021 de către Helen Hardt. Toate drepturile

Entangled Publishing, LLC

10940 S Parker Road

Amara este o amprentă a Entangled Publishing, LLC.

Vizitați site-ul nostru la www.entangledpublishing.com.

Editat de Liz Pelletier

Design de copertă de Bree Archer