CUPRINS

Cuprins.............................................................................................................................................2
CUPRINS.........................................................................................................................................9
LISTĂ DE REDARE.....................................................................................................................10
AVERTISMENT DE DEclanșare..................................................................................................11
1......................................................................................................................................................12
ELSA..............................................................................................................................................13
2......................................................................................................................................................24
ELSA..............................................................................................................................................25
3......................................................................................................................................................33
HADES ..........................................................................................................................................34
4......................................................................................................................................................45
HADES ..........................................................................................................................................46
5......................................................................................................................................................52
ELSA..............................................................................................................................................53
6......................................................................................................................................................59
HADES ..........................................................................................................................................60
7......................................................................................................................................................65
ELSA..............................................................................................................................................66
8......................................................................................................................................................73
ELSA..............................................................................................................................................74
9......................................................................................................................................................79
HADES ..........................................................................................................................................80
10....................................................................................................................................................84
HADES ..........................................................................................................................................85
11....................................................................................................................................................92
ELSA..............................................................................................................................................93
12..................................................................................................................................................103
HADES ........................................................................................................................................104
13..................................................................................................................................................113
ELSA............................................................................................................................................114
14..................................................................................................................................................121
HADES ........................................................................................................................................122
15..................................................................................................................................................129
ELSA............................................................................................................................................130
16..................................................................................................................................................137
HADES ........................................................................................................................................138
17..................................................................................................................................................144
 ELSA............................................................................................................................................145
18..................................................................................................................................................150
ELSA............................................................................................................................................151
19..................................................................................................................................................159
ELSA............................................................................................................................................160
20..................................................................................................................................................166
HADES ........................................................................................................................................167
21..................................................................................................................................................173
ELSA............................................................................................................................................174
22..................................................................................................................................................182
ELSA............................................................................................................................................183
23..................................................................................................................................................193
HADES ........................................................................................................................................194
24..................................................................................................................................................198
HADES ........................................................................................................................................199
25..................................................................................................................................................206
ELSA............................................................................................................................................207
26..................................................................................................................................................213
HADES ........................................................................................................................................214
27..................................................................................................................................................221
ELSA............................................................................................................................................222
28..................................................................................................................................................232
HADES ........................................................................................................................................233
29..................................................................................................................................................239
ELSA............................................................................................................................................240
30..................................................................................................................................................251
HADES ........................................................................................................................................252
31..................................................................................................................................................257
ELSA............................................................................................................................................258
32..................................................................................................................................................260
HADES ........................................................................................................................................261
33..................................................................................................................................................265
HADES ........................................................................................................................................266
34..................................................................................................................................................272
HADES ........................................................................................................................................273
35..................................................................................................................................................279
ELSA............................................................................................................................................280
36..................................................................................................................................................282
 HADES ........................................................................................................................................283
37..................................................................................................................................................293
ELSA............................................................................................................................................294
EPILOG .......................................................................................................................................304
MOSTENIT SALBATIC.............................................................................................................310
DESPRE AUTOR........................................................................................................................320
INIMILE PĂCĂTOASE
O MAFIA ÎNTUNECĂ DUȘMANI ROMÂNȚILOR
INIMILE ÎNTUNECOASE
CARTEA A TREIA
JAGGER COLE
 Inimi păcătoase
Jagger Cole © 2023
Toate drepturile rezervate.
Coperta și design interior de Plan 9 Book Design
Fotografie de Ren Saliba
Aceasta este o operă literară de ficțiune. Orice nume, locuri sau incidente sunt produsul imaginației autorului. Asemănările sau
asemănările cu persoane reale, vii sau moarte, sau evenimente sau instituții, sunt doar coincidențe.

Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă, scanată sau distribuită în orice formă tipărită sau electronică fără permisiunea
prealabilă scrisă a autorului, cu excepția utilizării de citate scurte într-o recenzie de carte.

Reproducerea, transmiterea, distribuirea sau utilizarea neautorizată a acestei lucrări protejate prin drepturi de autor în cadrul
instruirii AI este ilegală și o încălcare a legii SUA privind drepturile de autor.

H Creat cu Vellum
 CUPRINS
Lista de redare
Avertisment de declanșare
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26
Capitolul 27
Capitolul 28
Capitolul 29
Capitolul 30
Capitolul 31
Capitolul 32
Capitolul 33
Capitolul 34
Capitolul 35
Capitolul 36
Capitolul 37
Epilog
Moștenitor sălbatic
Tot de Jagger Cole
Despre autor
 LISTĂ DE REDARE
Slow Down - Chase Atlantic
Întuneric în imaginația mea
Lost Track of Time - MTNS
Ieși afară - Iepure înspăimântat
vicios - Tate McRae
Greu de obținut - Bec Lauder, Two Feet
Angel - Atacul masiv
Orașul vedetelor - Gavin James
Dieta Mountain Dew - Lana Del Rey
Joc de așteptare - BANK
Păstrează-te cald - Iepure fricos
Luna mea Omul meu - Feist
Hipnotic - Zella Day
Nerușinat - Camila Cabello
îngroapă un prieten - Billie Eilish
Francesca - Hozier
Moaning Lisa Smile - Wolf Alice
The Joker - Trupa Steve Miller
Can You Feel My Heart - Bring Me The Horizon
Cineva de uitat - ARMNHMR, Lumini
715 - CRΣΣKS - Bon Iver
Dragoste ca fantome - Lord Huron

Ascultă lista de redare pe Spotify !

 AVERTISMENT DE DECLANȘARE
Această carte conține teme mai întunecate și descrieri grafice ale traumei trecute, precum și
mențiuni despre SA. În timp ce aceste scene au fost scrise pentru a crea o poveste mai vie și mai
aprofundată, ele pot declanșa unii cititori. Vă rugăm să citiți cu asta în minte.
1
 ELSA
„ORICE AI FACE, nu-l dracu.”
"Pardon?" eu pufnesc.
Comentariul lui Taylor mă ia neprevăzut, crescându-mi ritmul cardiac
și aducându-mi o înroșire pe față. Îmi înfund rapid ultima șuviță din
părul alb-blond în masca de piele neagră și dantelă înainte de a mă
întoarce cu fața la ea.
Șefa mea zâmbește ironic în timp ce își termină ajustarea propriei
mască. A ei este o piesă mult mai simplă de aur și negru mat, care
ascunde doar jumătatea superioară a feței ei – spre deosebire de a
mea, mai mult glugă decât mască, care acoperă asta plus părul meu,
până la ceafă. Ah, și are urechi de pisică. Arăt ca un fel de jefuitor de
bănci cu tema Fifty-Shades.
Care este viața mea acum?
„Dante. Nu-l dracu.”
Taylor termină să se verifice în oglinda de până la podea din
somptuosul dressing privat roșu sânge și auriu. Suntem amândoi
îmbrăcați la fel, în ceea ce aș considera că dezvăluie scandalos rochii
de cocktail negre. Dar Taylor m-a asigurat – sau poate a fost mai
degrabă un avertisment – că ceea ce purtăm este de-a dreptul
conservator în comparație cu ceea ce vom vedea odată ce ieșim din
camera privată și ne scufundăm în burta fiarei care este Club Venom. .
club sexual real, sincer față de Dumnezeu și ea este membră, înclin să
o cred.
Diferența dintre noi este că Taylor pare să fie complet confortabil
mergând în cel mai infam loc de joacă privat din New York pentru
întuneric și deviant. Un loc unde cei bogați, puternici și periculoși vin
să joace.
Între timp, simt că stau pe marginea unui zgârie-nori, pe cale să încerc
BASE jumping pentru prima dată. Legat la ochi.
Pulsul îmi zumzea în vene. Mă simt gura uscată. Transpirația îmi
alunecă partea mică a spatelui.
„Elsa.”
Tres, realizând că m-am uitat cu ochii mari la reflectarea mea în
oglindă. Privirea mea se îndreaptă spre Taylor și o găsesc zâmbind.
„Hei, doar glumesc.” Sprâncenele ei se împletesc. "Probabil. Doar că
Dante are o anumită... reputație , așa cum ați putea ghici.”
„Unul despre care sunt sigur că nu are nimic de-a face cu reputatele
lui legături cu mafia, bogăția, aspectul frumos și faptul că deține acest
loc.”
Taylor rânjește, luând o înghițitură din șampanie pe care personalul
ne-a deschis-o când am fost introduși aici pentru a ne pregăti.
„Ah, acum există mintea juridică ascuțită pentru care te-am angajat.”
Zâmbesc înapoi, luând o înghițitură mai mare din propria mea
șampanie decât ar trebui probabil. Dar îmi calmează, măcar puțin,
nervii.
„Pentru a fi clar, nu cred că ai pătrunde cu un potențial client, Elsa.
Vreau doar să fii pregătit. E un pic fermecător...” se încruntă ea.
„Bine, este foarte fermecător. Și având în vedere că el este...”
— Revoltător de arătos?
Ea chicotește, dar, deși se întoarce, pot observa o ușoară nuanță de
roz în obrajii ei coborând de sub mască.
Îmi place să-l am pe Taylor ca noul meu șef. Sau cel puțin, ca unul
dintre cei trei noi șefi ai mei, de acum zece luni, când m-am aruncat și
m-am mutat peste iaz de la Londra la New York pentru postul de
partener nebun de râvnit la Crown and Black.
Taylor Crown este „Coroana” în prestigioasa firmă de avocatură din
New York, iar „Blackul” este de fapt doi frați – Alistair și Gabriel. Sunt
grozavi amândoi. Dar Taylor este cea care m-a luat cu adevărat sub
aripa ei.
Suntem aici în seara asta pentru prima noastră întâlnire oficială cu
Dante Sartorre, proprietarul majoritar al Club Venom și Crown și cel
mai nou potențial client al lui Black. Nu sunt pierdut pentru mine că
două femei în rochii de cocktail negre și subtire, cu decolteuri adânci,
se potrivesc cu reputația de playboy a lui Dante puțin mai bine decât,
să zicem, Gabriel sau Alistair – sau orice alt bărbat, de altfel. Dar
acesta este jocul și înțeleg perfect.
Totuși, nu mă face să fiu mai puțin speriat să merg acolo.
Nervii, totuși, nu sunt doar pentru că Club Venom este un club care se
adresează în mare parte celor întunecate, periculoase și puternice din
New York. Nu sunt doar pentru că înțeleg pe deplin că Taylor să mă
aleagă să vin cu ea în seara asta este o mare problemă și vreau să o
impresionez.
Nervii sunt pentru că nu sunt aici doar pentru muncă.
Și eu sunt aici într-o misiune. Dar eu sunt singurul care știe asta.
Taylor respiră adânc, aruncându-se încă o dată peste ea în oglindă
înainte de a se întoarce spre mine.
"Gata?"
"Absolut."
Se încruntă puțin, cu ochii zăbovind pe masca mea Michelle Pfeiffer
Catwoman.
„Știi, au alte măști pe care le poți împrumuta.”
Mi se încruntă sprânceana. "Oh. Acesta nu...”
„Oh, vreau să spun, e mai mult decât bine. Pentru acest loc?” Ea
zâmbește. „Crede-mă, arăți fantastic. Nu, vreau să spun, te vei simți
confortabil în asta?
Adică, este o mască S&M neagră și aurie cu urechi de pisică din piele
și dantelă care îmi acoperă practic tot capul, cu excepția bărbiei,
obrajilor și gurii.
„Confortul” nu este tocmai funcția sa principală de design.
Toți membrii acestui club, patronii și personalul deopotrivă, vor purta
măști. Dar din motivul pentru care sunt aici — dincolo de întâlnirea de
afaceri cu Dante Sartorre — am nevoie de ai mei să ascund complet
cine sunt, cu o sută la sută certitudine.
Cine aleg în seara asta nu poate ști cine sunt. Înțeleg că într-un oraș
de zece milioane de oameni șansele mele de a fi recunoscut sunt
aproape de zero. Dar vreau să fie absolut zero. Asta e toată ideea.
Doar așa voi reuși să trec cu asta, ca să nu mai spun cum îmi voi
împiedica nervii să se reverse pe podea ca spaghetele crude.
Anonimat complet și absolut.
"Sunt bine!" Zâmbesc cu o nerăbdare și o ușurință pe care nu o simt
nici pe departe. „Îmi place, de fapt.”
Taylor rânjește, arcuindu-și sprânceana în timp ce privirea ei se
ridică. „Urechile sunt o atingere drăguță. Bine, da?”
„Hai.”
Când Taylor își termină paharul de șampanie, mă întorc și îmi scot
telefonul din geantă. Îi trimit o notă rapidă surorii mele Nora,
amintindu-i că voi ajunge acasă târziu de la întâlnirea mea de afaceri.
Ea trimite înapoi un emoji cu degetul mare în sus, urmat de un gif cu
Juno Temple de la Ted Lasso, zâmbind îngâmfat cu legenda „ai
înțeles pe deplin asta”.
Zâmbesc și încep să țin telefonul când bâzâie din nou. De data
aceasta, când arunc o privire asupra mesajului, zâmbetul meu dispare
și o groază rece și neagră îmi pătrunde în inimă.
Textul nu este de la Nora.
Este de la el .
CAPUL DRACULUI
nu mai astept. Vei face cum am spus. Întâlnește-mă în
seara asta, sau vor exista consecințe pe care nu cred că
ești pregătit să le faci față.
Mă uit, greață, la textul de la bărbatul pe care îl urăsc și îl detest.
Omul care se pare că m-a urmat până la New York.
Omul ale cărui amenințări dezgustătoare și înfricoșătoare au crescut
exponențial în ultimele săptămâni, până la punctul în care m-am
hotărât să fac ceea ce voi face în seara asta, să scap de el o dată
pentru totdeauna.
Leo crede că are putere asupra mea. Dar în seara asta, voi sparge
lanțurile acelea de care crede că m-a legat.
Pentru că în seara asta, mă duc cu un străin.
În seara asta, la douăzeci și șase de ani, îmi voi pierde în sfârșit
virginitatea.
La un club de sex.
„Ai grijă să lași asta aici”, spune Taylor. „Nu sunt permise telefoane
în club.”
„Oh, desigur.” Închid repede telefonul și îl bag înapoi în geantă. —
Bănuiesc că acesta este o parte din motivul pentru care un bărbat ca
domnul Sartorre preferă să aibă întâlniri de afaceri aici?
Ea zâmbește. „Ding ding ding. În regulă, jocul continuă. Amintiți-vă,
faptul că a oferit chiar această întâlnire la toate vorbește. El vrea să
lucreze cu noi. Trebuie doar să-i arătăm exact cât de ușoară îi va fi
viața când o va face.”
Dau din cap, înghițind înapoi ciocănitul din inima mea. Nici o
problemă. Trebuie doar să-mi ajut șeful să-și asigure un nou client cu
legături mafiote care probabil reprezintă aproape douăzeci de
milioane de dolari pe an în ore facturabile, iar apoi, pentru puncte
bonus, mergi să găsești un străin care să-mi ia, fără să știe,
virginitatea și să mă elibereze de sufocarea pe care o are Leo. pe
mine.
Nu e mare lucru.
În afara vestiarului privat, doi angajați cu masca neagră în costum ne
mai înmânează două fluturi de șampanie. Apoi se apropie două femei
mascate, în rochii de cocktail din tifon negru, subțiri, transparente,
fiecare ținând o valiză neagră mat. Le susțin și le deschid, dezvăluind
două colecții potrivite de brățări elegante, în diferite modele și
combinații de culori.
Mă uit la Taylor, care doar zâmbește.
„Sunt denumirile îndoielnice ale clubului.
Fața îmi arde fierbinte, ochii mi se fac mari la diferitele benzi.
„Toate semnifică... gusturi diferite ”, explică Taylor, clar ușor amuzată
de propria mea stare de tulburare. „Și rolul tău preferat. Roșul este
sadomasochismul. Deci roșu cu linii negre peste el înseamnă un
Dom. Roșu cu linii aurii, un sub.”
Înghit în sec, simțindu-mi pulsul bubuind.
„Uh-huh.”
„Verdele este...” Taylor își drese glasul, privindu-mă. "Știi ce? Să
facem asta ușor pentru amândoi. Suntem aici pentru afaceri, așa că
să mergem cu alb și auriu. Înseamnă că ești doar un voyeur.”
"Super."
Mă încântă din cauza propriei mele stânjeniri. Din fericire, Taylor nu o
împinge în timp ce întinde mâna spre o bandă albă și aurie din
servieta deschisă din fața ei. Aleg unul identic din carcasa din fața
mea, strecurându-mi cu un fior pe încheietura mâinii.
„Elsa?”
Ma uit la Taylor.
"Relaxați-vă. Nu te-am adus în seara asta pentru că am crezut că ai o
experiență extinsă în cluburi sexuale sau cunoștințe despre stilul de
viață kink”, spune ea cu un zâmbet liniștitor. „Te-am adus pentru că
ești cel mai promițător și mai strălucit avocat tânăr pe care îl cunosc.
Bine?"
Expirez, lăsând puțin din tensiune să scape, în timp ce îmi forțesc un
zâmbet calm pe care nu îl simt.
"Mulțumesc."
Ea dă din cap, punându-mi o mână pe umărul meu în timp ce se
apropie. „Pentru consemnare, sunt doar un membru aici, pentru că
este locul unde clienților le place să se întâlnească. Nu vă faceți griji.
Nici asta nu este scena mea. Suntem aici pentru Dante, nimic mai
mult. Așa că hai să mergem acolo și să-l omorâm.”
Discuțiile încurajatoare îmi ajută cu siguranță nervii. La fel și dacă îmi
dobesc restul șampaniei dintr-o înghițitură. Apoi, cu brățările puse, ne
urmăm cei doi ghizi mascați mai departe pe hol. Muzica devine mai
tare. Un murmur murmurător de oameni care vorbesc mă cuprinde.
Dar când începe să fie punctat de gemete gâfâite de plăcere feminină,
pulsul îmi sare și pielea îmi furnică.
Apoi ieșim în camera principală și îmi cade maxilarul .
Este ca ceva din Eyes Wide Shut . Sau o orgie romană.
Sfânt. La dracu .
Camera este decorată opulent, plină de canapele și scaune pentru
privitorii eleganti, mascați. Mai mulți oaspeți vorbesc între ei la două
cocktail-baruri de-a lungul părților laterale ale camerei. Dar accentul
principal – și este imposibil să nu te concentrezi asupra ei – este
masa de corpuri care se zvârcește, se împinge, geme și mormăie,
încurcate în moduri extrem de creative pe paturile mari și canapelele
din centrul camerei.
O femeie superbă, cu pielea închisă la culoare, complet goală, în afară
de brățară și de o mască aurie și neagră, gâfâie în extaz în timp ce
bărbatul musculos care o aplecă peste brațul canapelei se izbește de
ea. Când un al doilea bărbat își încurcă degetele în împletiturile ei
lungi și îi ghidează gura către penisul lui tare ca piatra, ochii mei se
umflă, iar fața mea capătă culoarea holului roșu de sânge pe care
tocmai am trecut.
Alături de ele, pe aceeași canapea, două femei blonde cu sâni care
sfidează gravitația călăresc un tip tatuat, cu aspect italian, care stă
întins pe spate - una dintre ele sărind în sus și în jos pe pula lui,
cealaltă zdrobindu-și păsărica de gura lui. Un alt cuplu ia dracu pe
podea ca și cum ar fi un eveniment olimpic și ei merg după aur, iar un
patruzeci pe un pat supradimensionat în spatele lor se încurcă în
moduri pe care nu le-aș fi crezut că este posibil din punct de vedere
logistic, ca un joc de Twister cu rating X.
Am mai văzut sex. Doar că nu am mai văzut niciodată sex până acum.
Nu chiar. Nu asa. Adică, nu, s-ar putea să nu fi apucat niciodată să o
fac eu. Totuși, am urmărit o mulțime de porno online.
Dar vizionarea videoclipurilor și vizionarea... asta ... chiar în fața mea
este ca și cum ai merge de la o tricicletă la o Harley. Și foarte repede,
anxietatea mea cu privire la ce naiba cred că voi face aici în seara asta
crește vertiginos.
„Este un pic de șoc prima dată”, murmură Taylor încet lângă mine. Se
întoarce să-și arcuească o sprânceană, zâmbind. "Te simți bine?"
„Oh, da, nu, bineînțeles”, ridic cât pot de lejer din umeri. „Este doar
sex. Toată lumea o are, nu?”
Taylor zâmbește. „ Exact . Ah, iată-l. Aș recunoaște acei umerii
oriunde.”
Mă întorc de la orgia din fața noastră, urmându-i privirea către
bărbatul înalt și puternic construit, la jumătatea lui de treizeci de ani,
care traversează camera spre noi. Poartă un costum închis la culoare
impecabil, croit clar personalizat, și chiar și cu masca aurie și neagră
care îi acoperă jumătatea superioară a feței, este evident că este
extrem de chipeș.
"Domnișoară. Crown, mârâie el cu un bariton scăzut. „Bine ați venit
pe umilul meu loc de joacă.”
Taylor îi dă din cap și strânge mâna profesionist. Dar când îi aduce
mâna la buze și sărută partea din spate, îi văd obrajii încălziți.
„Și tu trebuie să fii doamna Guin”, toarcă el, întorcându-și ochii
întunecați spre mine. Tremur când îl iau de mână. Din fericire, nu îl
sărută pe al meu.
„Este o plăcere să vă cunosc, domnule Sartorre.”
El zâmbește, aruncând o privire la Taylor și apoi înapoi la mine. „Te
rog, doar Dante. Este puțin dificil să fii atât de formal cu toate astea
care se întâmplă la trei metri distanță, nu-i așa? El dă din cap la filmul
porno live-action care se zvârcește și geme în spatele nostru. Fața mi
se încălzește în timp ce ceva rău se scurge în miezul meu.
Dante își drese glasul, împreunându-și mâinile în timp ce se întoarce
către Taylor. „Ușoară schimbare de planuri. Apreciez că ai adus talent
suplimentar de la firma ta în seara asta. Dar aș prefera să scot la
iveală detaliile aranjamentului nostru doar între noi doi.
Taylor arcuiește o sprânceană. "Oh?"
„Pot presupune că afacerea pe care aș aduce la firma dumneavoastră
mi-ar aduce un partener numit ca avocat personal?”
"Desigur."
— Partenerul ăla numit ești tu?
Taylor dă din cap din bărbie. „Cu siguranță, dacă asta ți-ai dori.”
"Este. Și aș vrea să încep acum. Sunt pregătit să semnez contractul
nostru aici în seara asta.”
Taylor se întoarce să se uite la mine, apoi înapoi la Dante. „Ne-ai
acorda nouă nouă o clipă?”
„Nu este o problemă”, zâmbește el larg.
Taylor zâmbește în timp ce mă trage deoparte. „Așadar, răsturnarea
complotului.”
„Vrei să insist să mă alătur?”
Ea scutură din cap. "Nu, sunt bine. Crede-mă, mă descurc cu un
bărbat ca el. Îmi pare rău că te-am târât afară în seara asta degeaba.
Vă rog, nu ezitați să plecați.”
Când dau din cap, se întoarce spre Dante. „Ei bine, deschide calea.”
Îi zâmbește șefului meu, fără scuze, de lup și de foame, înainte de a se
întoarce spre mine. „Te rog, doamnă Guin, stai și distrează-te. Joacă-
te, sau pur și simplu urmărește...” rânjește la brățara mea albă și
aurie. „Club Venom există pentru a-ți permite cele mai sălbatice
dorințe să devină realitate.”
Se întoarce către Taylor, întinzându-i un braț prin care ea îl trece pe al
ei. Încep să se îndepărteze spre ceea ce pare a fi o cameră privată,
când Taylor aruncă o privire peste umăr pentru a-mi arcui o
sprânceană întrebătoare.
Îi spun „Mă duc” cu o smucitură din degetul mare, iar ea dă din cap
cu un zâmbet înainte ca ea și Dante să dispară pe ușa păzită.
Îmi bate pulsul.
Pielea îmi furnică.
Acest lucru merge mai bine decât se aștepta.
Planul meu inițial pentru noapte, pe care l-am trecut la fel de
meticulos ca și cum plănuiam să asalt plajele din Normandia, a fost...
complex. A implicat sosirea cu Taylor, întâlnirea cu Dante și apoi
plecarea cu Taylor. În acel moment, aș inventa o scuză că vreau să
aștept propria mea plimbare, să stau până când Taylor a plecat și apoi
să reintru singur în club. Dar acum că Taylor e ocupat, ei bine, cred că
am trecut rapid la partea singură.
Ca oaspete, am acces complet la club pentru noapte. Pe care am
plănuit să îl folosesc în planul meu principal pentru a găsi un străin,
a-mi pierde virginitatea și, prin urmare, a rupe stăpânirea lui Leo
asupra mea și a-i spulbera interesul nenorocit pentru mine.
Am fost pionul lui de prea mult timp, oricât de bine l-am evitat. Asta
se termină în seara asta.
Dar mai întâi... Hristos, am nevoie de o altă băutură.
Tremurând de căldură, îmi smulg privirea de la scena groaznică care
se desfășoară în fața mea și mă îndrept spre unul dintre baruri.
— Vodcă dublă și sifon, te rog, îi răspund barmanului. Când o aduce,
sug jumătate din ea repede înainte să mă întorc pentru a-mi lăsa ochii
să alunece prin cameră, cu inima bătând cu putere.
Nu e mare lucru. Sau cel puțin, nu trebuie să fie. Este doar sex și, așa
cum tocmai i-am spus lui Taylor, atât de aerisit, toată lumea îl are.
În afară de mine .
Dar asta se schimbă chiar acum.
Îmi mestec buza, privirea îmi alunecă prin cameră și, în cele din urmă,
aterizează asupra unui bărbat construit, mai în vârstă, cu barbă. Pare
să simtă că mă uit la el, pentru că se întoarce și își arcuiește o
sprânceană întunecată în spatele măștii. Un zâmbet înfometat îi
curbește colțurile buzelor, iar eu roșesc.
Pot fi?
Dar apoi ochii mei coboară spre banda de pe încheietura lui: roșie, cu
linii negre. Potrivit lui Taylor, asta îl marchează ca un Dom sadic.
tremur. Da, asta va fi un nu. Adică, îmi place să urmăresc lucruri
hardcore online. Dar cine știe cât de hardcore vrea să devină acest
străin. Și când privirea lui se îngustează întunecată și periculos, iar
zâmbetul lui devine de-a dreptul crud și flămând, mi-e hotărât.
Nici un fel.
Kinky sună intrigant. Durul sună incitant. Să fiu legat, căzut cu minge
și biciuit în timp ce tipul ăsta îmi picura ceară de lumânare pe vagin,
sună ca să sar în adâncul capătului când nici măcar nu știu să înot.
Eu clătin din cap, tremurând din nou la felul în care se uită la mine
înainte ca și el să-și îndepărteze privirea pentru o altă pradă.
Ochii mei aterizează pe un bărbat înalt, cu părul scurt, zbârnâit și o
falcă curată, cu tatuaje pe gât. Amestecul de tăietură curată și
periculos îmi atrage interesul și mă înroșesc când se întoarce să
rânjească și să ridice paharul în direcția mea...
…Până când bruneta de care nu mi-am dat seama că era pe brațul lui
se întoarce să-mi zâmbească și la mine, îndoindu-mi un deget.
Ei bine, asta e mai mult decât sunt dispus să asum.
Foarte flatat, dar echipă greșită.
Scuturând din cap, oft și mă întorc la bar, realizând că mi-am terminat
cumva deja băutura. Sunt în plină comandă a unui altul când dintr-o
dată o voce care râde străbate totul și îmi trimite instantaneu
stomacul să se prăbușească pe podea și ritmul cardiac prin acoperiș.
Este o voce pe care o cunosc .
„Ei bine, ar trebui. Vin aici destul de des.”
Înghit în sec, fața mea devenind albă în timp ce îmi alunec încet capul.
Spatele lui este la mine. Fața lui este parțial acoperită. Dar când își
ridică mâna pentru a-și băga degetele prin părul lung și întunecat și
văd tatuajul de pe încheietura mâinii și dosul mâinii, pe care l-am
văzut de zeci de ori, inclusiv mai devreme, știu al naibii de bine cine
este . este.
Pentru un moment înghețat, mă gândesc să alerg. Sau măcar să mă
strecor și să sper în Dumnezeu și în tot ce este bun și sfânt că pot să
ies de acolo și să mă schimb din nou în Elsa plictisitoare, cu nasturi
și cu șireturi drepte înainte ca el să-și dea seama că sunt eu în rochia
neagră scandaloasă și Mască de pisoi S&M.
Există un milion de baruri în New York City. Tinder este un lucru. Nu
mi-ar fi foarte greu să mă culc chiar în secunda în care mi-am dorit.
Dar scopul de a face asta la Club Venom în seara asta a fost
anonimatul total .
Și acum iată-mă la un pas de un bărbat pentru a cărui familie lucrez ,
pe care îl văd de câteva ori pe săptămână, de dragul naibii.
Un bărbat care este la fel de arogant, pretențios și îngâmfat, pe cât
este revoltător de superb.
Un om care este un criminal periculos, criminal. Nu „pretins” despre
asta, în ciuda a ceea ce spun în timpul orelor de birou.
Un bărbat cu părul închis la culoare, pielea bronzată, ochi
străpunzători de un albastru ca gheața și o linie a maxilarului suficient
de ascuțită pentru a tăia sticla. Un bărbat cu un trup construit pentru
păcat, sculptat în marmură, o dovadă a orelor în care a lucrat la el în
sălile de box și la luptele subterane pentru care este cunoscut.
Un bărbat care este, de asemenea , cunoscut pentru ușa sa care se
rotește la nesfârșit cu femei.
Hades Drakos, prințul moștenitor întunecat al familiei mafiote grecești
Drakos.
Mă încrunți la spatele lui și un fior îl tachinează pe al meu.
Dintre toate nenorocitele de gins...
Deși sunt partener la Crown and Black, în timpul meu liber mă aflu la
lumina lunii ca avocat neoficial al familiei Drakos. Ares, cel mai mare
frate și rege al imperiului, este profesionist și politicos în relațiile
noastre. Kratos, al treilea frate Drakos, este de asemenea bine în
cărțile mele, iar Calliope, copilul familiei, este o iubită cu un simț al
umorului fantastic.
Dar Hades? Hades este însuși nenorocitul de diavol.
Și-a făcut ca aparenta lui misiune în viață să fie un spin în partea mea.
O pietricică în pantoful meu. O prezență constantă, cu ace, care se
profilează mereu doar în afara vederii, gata să-mi strice ziua.
El este arogant. Nechibzuit. Cocky peste măsură. Și dureros de
conștient de aspectul său și de efectul lor asupra sexului opus. Ar fi
un ticălos inofensiv, clișeic, cu fondul fiduciar, care se joacă la
gangster dacă nu ar fi, ei bine, chiar periculos ...
Vicios nemilos.
Picurând violență și energie întunecată.
Și lucrul este că aș putea ignora toate aceste lucruri. La urma urmei,
este Ares, nu Hades, căruia îi raportez oficial. Iar Hades ar putea fi
doar un om mai păcătos de arătos, dacă s-ar putea observa de la
distanță și apoi uita de el.
Cu excepția faptului că sunt complet incapabil să fac a doua parte.
Nu pot uita de el. Nu pot să-l ignor. Și în ciuda cât de foarte, foarte
mult îmi doresc să fiu imună la farmecele lui, se pare că nu sunt la
curent cu vaccinurile mele Hades.
Oricât de mult vreau să mă prefac că nici măcar nu există, pur și
simplu nu pot. El este personajul central în fiecare fantezie întunecată
pe care o am odată ce luminile se sting noaptea.
E o prostie.
Este complet nedrept.
O preluare sistemică, malignă, pe întregul corp, fără un tratament
cunoscut.
Hades este dovada vie că ceea ce dorește mintea și ceea ce vrea
corpul nu sunt aliniate. Pentru că mă face să țip și să-mi smulg părul.
Dar mă face și să țip după el , în timp ce mă trage de păr.
„Știu cine ești, știi.”
Tresesc, smuls din gândurile mele furtunoase, smulse de vocea unei
femei. E pe cealaltă parte a lui Hades: brunetă, înaltă ca model, cu
sânii de zile întregi, superbă și îmbrăcată pentru a ucide într -un mic
număr roșu care face ca ceea ce port să pară un obicei de călugăriță.
„Tu, acum?”
Ea chicotește, lovindu-și o mână pe pieptul lui. mă încruntă.
— Bineînțeles că da, Hades, țâșnește ea cochet.
Îmi dau ochii peste cap sub masca.
„Ah, dar nu te cunosc. Poate ar trebui să schimbăm asta.”
Ea rânjește larg. „Nu cred că iubitului meu i-ar plăcea atât de mult.”
„Totuși, nu cred că îți pasă, nu?”
Ea explodează într-un chicot înnebunit care îmi face maxilarul să
mănânce.
„Ești atât de rău ”, țâșnește ea, lovindu-i din nou pieptul și de data
asta lăsându-și mâna acolo.
Oh, îngenunchează-te și suflă-l chiar aici, micuță domnișoară
Obvious.
Îmi dau din nou ochii peste cap, întorcându-mă și înghițind trei
înghițituri uriașe din cea de-a doua mea sodă cu vodcă.
„Știi, ai avut o chestie cu prietenul meu odată.”
„Chiar am făcut-o?” Hades mârâie, împingându-și părul înapoi de pe
față din nou.
„M-hmm. Krista Pryce. Ea a spus că ai redefinit sexul pentru ea.” Fata
chicotește din nou odios. „De asemenea, ea a spus că ai o pula
magică, ca să nu mai vorbim de uriașă.”
Fața mi se încălzește în timp ce buzele îmi strâng. Iisuse Hristoase,
unii oameni nu au granițe.
Fac o față, întorcându-mă pentru a mai băga vodcă. Aceasta a fost o
mare greșeală. Ar trebui să plec înainte ca Hades să mă recunoască și
să-și facă misiunea de a nu mă lăsa să uit niciodată de acea perioadă
în care m-a văzut îmbrăcat ca un pisoi sexual literal într-un club
nenorocit. Sau, cel puțin, ar trebui să plec înainte ca această tipă să
înceapă să scoată mai multe detalii despre Hades decât trebuie să
știu.
Ceva întunecat bule sub suprafața pielii și strâng din dinți.
Da, asta este. Plec.
Jur că o să fac. Într-adevăr.
Apoi, brusc, ceva declanșează.
Nu.
nu nu nu .
Încerc să alung gândul, dar deja și-a înfipt ghearele în mine și se țin
strâns.
Mă întorc încet, pentru a-mi lăsa ochii să stea peste umerii largi ai lui
Hades și cadrul musculos de sub costumul lui negru croit.
Înghit în sec, pulsul îmi bate chiar sub suprafață.
Ar putea fi un ticălos arogant și o durere în fundul meu. Ei bine, nicio
putere în acest sens, el este. Dar ne place sau nu, dacă e de crezut
zvonurile și poveștile tabloide, bărbatul care stă chiar în fața mea este
fără îndoială și altceva: darul lui Dumnezeu orgasmului feminin.
Este o idee foarte proastă, Elsa .
Taci, creier. Poate că este unul de geniu.
Am venit aici în seara asta dintr-un motiv foarte precis. Dar nu trebuie
să suge, nu? Nici un joc de cuvinte. Nu trebuie să fiu biciuită și
înlănțuită de Dom cu barbă înfiorătoare. Nu trebuie să amestec
pierderea virginității cu experimente în propria mea sexualitate cu
domnul și doamna „trei este o mulțime încântătoare” acolo.
Dacă scopul serii a fost, și este, să terminăm deja cu asta... de ce să
nu o faci cu un bărbat ca Hades, care, evident, știe foarte bine ce
face?
Dacă ai de gând să înveți să conduci, ar putea fi la fel de bine într-un
Lamborghini, nu?
La ce naiba te gândești, femeie ?
Ignor vocea îngrijorată din capul meu în timp ce mă întorc către
barman și comand două shot-uri de vodcă, rece. Primul coboară cu
ușurință și îl simt că își face deja treaba, pe măsură ce mă simt
relaxat.
Eu port o mască. Părul meu distinct alb-blond este acoperit. Și acesta
trebuie să fie ultimul loc de pe pământ la care Hades se aștepta
vreodată să o găsească pe Elsa Guin, avocată pe care o primește cu
nasturi.
E vocea mea, desigur. Accentul londonez m-ar putea dezvălui destul
de repede. Dar am o soluție chiar și pentru asta.
„Jolene” este un personaj cu o voce atrăgătoare pe care l-am inventat
pentru a o distra pe Nora când ne-am mutat prima dată în Statele
Unite – o fată americană din sud, modelată în întregime după
incredibila Dolly Parton, de unde și numele ei, un vârf de pălărie
pentru cântec. Și eu am devenit înfricoșător de bine.
Mai trag o respirație, încă mă simt de parcă aș sta la marginea unei
stânci, încercând să decid dacă într-adevăr o să sar sau nu.
Dar știu deja că sunt. Trebuie să.
Nu voi mai fi pionul nimănui. Aceasta este alegerea mea. Puterea mea,
luată înapoi.
La naiba, Leo .
Într-o singură mișcare, înainte de a putea să mă ghicesc sau să mă
înțeleg, dau înapoi cea de-a doua doză de vodcă, îl apuc de jacheta lui
Hades și îl strâng cu fața spre mine. Sprâncenele i se încruntă, ochii
lui superbi, păcătoși de periculoși, de un albastru ca gheața, mă
înjunghie direct.
Dar nu le dau timp să-și facă rău. În schimb, îi apuc cravata, mă ridic
pe picioarele mele și îi trag gura în jos spre a mea.
Și întreaga lume dispare.
Totul. Muzica, oamenii, anxietatea, Leo și amenințările lui, orgia, chiar
și fata care zvâcnește în spatele lui înainte să plece. Totul dispare
până când tot ce știu este senzația buzelor lui perfecte zdrobite de ale
mele.
Fiorul mâinii lui, când apare brusc, mă prinde posesiv maxilarul.
Gustul de citrice și whisky al limbii lui în timp ce se împinge pe lângă
buzele mele pentru a dansa cu ale mele. Efectul de declanșare a
părului cealaltă mână a lui alunecând peste șoldul meu îl are asupra
căldurii care se acumulează între coapsele mele.
Habar n-am pentru cât timp îl sărut. Un minut? Trei ore? Pentru
totdeauna? Dar când se retrage, ceva se agăță de noi. Ceva care
sfârâie și se aprinde în timp ce ochii lui se pârjoșesc în mine ca niște
flăcări albastre.
„A fost un aperitiv bun”, mârâie el încet, strângându-se asupra mea
într-un mod care îmi face pulsul să treacă și îmi tremură picioarele.
„Care este felul principal, dragă?” Toarc în tărăboiul meu sudic.
Iau tot ce am pentru a nu sufoca, sau poate să mă îndepărtez și să fug
, când văd umbra întunecată alunecând peste ochii lui, transformând
albastrul de gheață în culoarea unui uragan vicios.
„ Tu ”, mârâie el întunecat. „Chiar naibii acum.”
2
 ELSA
AȘ FI CREZUT CĂ voi fi măcar puțin nervos, dacă nu chiar o epavă. Dar
când închide ușa camerei private în care m-a dus, nu mă simt deloc
nervos.
Dimpotrivă, mă simt entuziasmat.
Giddy, chiar.
Maxilarul lui Hades se macină în timp ce ochii lui alunecă peste mine
cu poftă, poftă. Sincer, nu am văzut niciodată un bărbat să mă
privească cu un foc atât de evident până acum. Dar de ce ar reține
cineva asta, aici, într-un club de sex din toate locurile?
El se îndreaptă spre mine, făcându-mă să tremur de nerăbdare, dornic
ca el să mă apuce, să mă arunce jos și să-și ia drumul rău cu mine.
Dar el nu face asta. Doar trece pe lângă mine, lăsându-și degetele să
alunece peste șoldul meu. Mă înfioră, îmi țin respirația în timp ce ochii
îmi închid, așteptând să se năpustească.
Care, de asemenea, nu vine.
Înghițind în sec, mă întorc și îl văd continuând prin camera slab
luminată. Pereții sunt de un roșu intens ca sângele ca holul de la
parter, podeaua și tavanul sunt de același negru mat, iar mobilierul
este realizat în tonuri potrivite de negru mat, roșu sânge și auriu.
Două canapele stau în fața unui șemineu care trosnește. Există, de
asemenea, un cărucior de bar complet aprovizionat, o ușă care duce
la ceea ce pare a fi o baie privată și un pat - o chestie uriașă cu
baldachin acoperită cu o plapumă roșu intens, cu emblema aurie Club
Venom a viperei emblemată pe ea. .
„Pot să-ți aduc ceva de băut?”
Da, nu. Trec pe lângă zumzet chiar acum. Dacă mai am ceva, o să fiu
plin de beție și nu cred că vreau asta.
Nu pentru asta.
Vreau să fiu relaxat, dar încă vreau să dețin controlul.
„Mulțumesc, zahăr, dar nu am nevoie de unul.”
Apoi, în cea mai îndrăzneață mișcare din întreaga mea viață , îmi
închid ochii cu ai lui, îmi ridic mâna și îmi alunec curelele de pe umeri.
Rochia îmi alunecă pe corp, strângându-se pe podea în jurul tocurilor
mele negre înalte, cu funde aurii pe ele. Nu port sutien, pentru că pe
ce lume porți sutien cu o rochie ca asta? Ceea ce mă lasă acolo în
fața unui bărbat, pentru prima dată, în doar chiloți crem din dantelă și
tocuri. Și masca, desigur.
Maxilarul lui Hades se strânge, ochii lui rătăcind peste corpul meu.
Simt că mă încălzesc sub privirea lui, sfarcurile mi se încrețuiesc
până la puncte în căldura însuflețită a camerei.
„Deci...” înghit în sec. „Ar trebui să facem asta pe pat, sau…?”
Zâmbește încet, zâmbindu-mi în timp ce își scoate jacheta și o pliază
cu grijă pe spătarul canapelei. Își scoate și cravata, desfăcând nasturii
de sus ai cămășii în timp ce stă.
Mă încremenesc, dându-mi seama cât de stângaci am scos asta. Bine,
poate sunt mai nervos decât cred.
"Prima dată aici?"
„Eu...” Nu are rost să minți. În plus, îmi amintesc de un profesor de
drept pe care l-am avut la Cambridge, care obișnuia să glumească
despre încălcarea unei singure legi la un moment dat.
Deja ascund cine sunt de un bărbat pe care îl cunosc și cu care lucrez
, cu scopul expres de a-mi lua virginitatea — fără să știu asta, sau eu.
Să nu mai adăugăm minciuni la toate acestea.
— Da, de fapt, mă înroșesc. „M-a adus un prieten.”
"Cine e prietenul tau?"
mă înţepenesc. El rânjește.
"Asta e o gluma. Nu sunt nume aici.”
„Și iată că eram pe punctul de a te întreba pe a ta, prostule”.
Zâmbetul lui devine foame și întunecat.
„Nu, nu ai fost.”
tremur.
„Și cred că îți place că ești pe cale să fii futut de un bărbat al cărui
nume nu-l cunoști și care nu-l cunoaște pe al tău.”
Ești pe cale să fii dracu.
Este atât de mult Hades - brut, contondent și totuși păcătos de
trezitor.
Se cufundă înapoi în canapea, privindu-mă cu ochi albaștri mocnit.
Mă mișc pe călcâie, întrebându-mă brusc dacă vreau ca băutura aceea
să-mi calmeze nervii. Brațele îmi încrucișează pieptul, de parcă aș
face o încercare jalnică de a-mi acoperi sânii goi.
Încet, Hades ridică o mână. Căldura îmi înroșează obrajii în timp ce el
își încurcă două degete, făcându-mi semn să trec.
„Vino.”
Fac un pas spre el, dar el dă din cap.
"In genunchi."
Tremur, căldura pulsând în mine și amestecându-se cu nervii mei.
Pentru prima dată, ochii mei coboară spre banda de pe încheietura lui
— verde, cu linii negre.
Dă-mi naiba. Habar n- am ce înseamnă asta. Taylor nu a ajuns atât de
departe. Și deodată, o mică teamă se cufundă în mine.
Roșu însemna sadomasochism. White observa. Dar verde? Ce naiba
înseamnă verdele că-i place? Ma raneste? Sau să-l rănesc eu ? Mă
leg? Ceva care implică urina? Nu, ar trebui să fie galben, cu siguranță.
Albesc, realizând brusc că s-ar putea să fi muscat mult mai mult decât
pot mesteca.
„Înseamnă că sunt un Dom”, mârâie el încet, privind unde mi-au
aterizat ochii. „Din moment ce e prima dată aici.”
"Oh."
„Nu este roșu pentru că nu mă interesează în mod special să te
rănesc sau să te umilesc, dacă de acolo vine frica din ochii tăi.”
Zâmbesc slab, mestecându-mi buza.
„Eu... poate puțin.”
„ Tu , totuși, ești un puzzle. Albul și auriu-ți spun că ești aici doar ca
să te uiți. Dar m-ai prins și m-ai sărutat, cu cea mai mare insistență.”
Ma inrosesc.
„Și cu siguranță ai scris supus peste tot. Deci: da sau nu, chiar acum.
O să ne jucăm, pisicuță, sau o să plec?”
E acum ori niciodată. Fă sau mori. Aș putea opri tot acest plan
nebunesc chiar acum.
Dar știu deja că nu o voi face.
Eu dau din cap. „Mi-ar plăcea să mă joc”, șoptesc eu încet.
"Fata buna."
La naiba . Căldura îmi bate între picioare în timp ce mă zvârnesc sub
privirea lui.
„Acum, pe mâini și în genunchi.”
Îmi bate pulsul în urechi. Aproape în transă, fac ce spune el,
ghemuindu-mă pe podea.
„ Acum poți veni aici.”
Îmi arde fața. Dar încet, încep să mă deplasez pe podea spre bărbatul
superb și periculos care stă pe canapea.
Mă târăsc până la el, ajungând între picioarele lui desfăcute. Tremur
când mâna lui Hades se întinde în jos, ținându-mi maxilarul și
înclinându-mi capul în sus, astfel încât ochii mei să se blocheze cu ai
lui.
„Pisicuță bună.”
Dorința mă trage și deodată simt că mi se alunecă chiloții.
Care este exact când mă sărută din nou. Buzele lui se lovesc cu
foame de ale mele, limba lui invadându-mi din nou gura. Și l-am lăsat,
de bunăvoie. Geme, tremurând în timp ce erotismul și nebunia tuturor
mă lovesc ca pe un drog.
Mă scânc atunci când mă strânge buza înainte de a se îndepărta.
Ochii îi arde fierbinți în timp ce mângâie scaunul gol de pe canapeaua
de lângă el.
"Aici sus. Târăște-te.”
Un fel de energie nervoasă la felul în care mă ordonă și, în mod
ciudat, îmi spune „pisicuță”, explodează prin miezul meu. Dar la fel și
dorința, fierbinte și foame, și mă târăsc pe canapea.
Îngenunchind lângă el, ochii ni se blochează. Hades se încruntă
deodată.
"De unde ești?"
La dracu .
„Tennessee”, scap eu în tonul meu Dolly Parton.
Zâmbește curios. — Arăți atât de cunoscut, pisicuță.
Înghit în sec, forțând în vocea mea o notă curajoasă pe care nu o simt
cu adevărat.
„Ai ajuns vreodată la Nashville? Poate că am...”
„Oh, sunt sigur că mi-aș fi amintit.”
Fără avertisment, mâna lui se ridică brusc la gâtul meu și mă tremur
în timp ce degetele lui se înfășoară în jurul gâtului meu. Nu există
presiune, dar este un gest mic care îmi amintește că cel puțin pentru
seara asta, în această cameră, sunt a lui .
Degetele lui coboară peste clavicula mea și trec printre sânii mei.
Respirația îmi vine din ce în ce mai repede, pentru că oriunde se
mișcă el este undeva unde nu am fost niciodată atins așa. Degetul lui
urmărește panta unui sân și rostogolește mamelonul sub acest deget
mare. Tremur, icnind în timp ce căldura explodează între picioarele
mele.
"Întoarceţi-vă."
Sunt înghețat pe loc.
„ Întoarceți-vă. În jur , mârâie Hades, cu o margine în glas.
În cele din urmă, fac ce spune el, întorcându-mă în genunchi, astfel
încât să fiu cu fața departe de el, cu fundul în aer.
Rușinea, dar și dorința, se ia în miezul meu.
„Arată-mi cât de ud ești.”
Căldura îmi explodează în față.
„ Eu ...”
„Dă-ți naibii de chiloți jos”, mârâie el. „Arată-mi cât de umedă este
păsărica ta. Și fă-o încet.”
Tremurând, cu fața tremurândă, mă întind înapoi, încă aplecat, și îmi
strec degetele în lenjerie. Îl decojesc, simțind că pulsația din fața mea
devine mai fierbinte și se răspândește mai mult pe corpul meu.
Dantela se agață de excitarea mea pentru o clipă înainte de a se
desprinde, chiloții căzându-mi pe coapse până la genunchi pe
canapea.
Hades nu spune nimic la început. Mă simt atât de expusă, atât de...
neascunsă . Și sunt aproape să-mi smulg lenjeria înapoi, să-mi apuc
rochia și să ies pe ușă.
Până când, deodată, simt ceva ce nu am mai simțit până acum. Și se
simte ca pur. La naiba. păcatul .
strig în timp ce limba lui Hades îmi trage în sus buzele, despărțindu-
le, gustând cât de incredibil de umed sunt. Un geamăt îmi smulge din
gura — flămând și dornic — în timp ce el mârâie în mine. Mâinile lui
puternice și puternice mă strâng de fund, trăgându-mă mai tare de
gura lui și desfăcându-mă cu desfrânare în timp ce limba lui se
cufundă în mine, de parcă m-ar trage cu ea.
Nu merge încet. Nu face asta ca să mă tachineze.
El face asta să mă devore. Să mă spulbere. Să mă cucerească.
Se simte uimitor.
Limba lui trage în sus și în jos păsărica mea, încolăcindu-se în jurul
meu clitoris. Buzele lui se înfășoară în jurul protusei palpitante și
îngrădite, sorbind în timp ce gura mea se deschide într-un țipăt tăcut.
Plăcerea explodează prin tot corpul meu în timp ce degetele lui îmi
înfund pielea și limba lui îmi împinge adânc în păsărică.
Încep să mă desfac. Vederea mi se încețoșează, brațele îmi tremură,
apoi cedează. Fața mea cade pe canapea cu fundul nerușinat sus în
aer, în timp ce zeul lumii interlope mă întoarce complet pe dos cu
limba lui rea și păcătoasă.
Palma lui coboară brusc pe fundul meu, bătaia smulgând un strigăt
brusc de plăcere din gura mea slăbită. O face din nou, și din nou,
până când pielea mea este crudă de căldură.
Până când excitarea mea îi picură pe bărbie în timp ce mă devorează
întreg.
Loviturile continuă să vină, iar limba lui este nemiloasă pe clitorisul
meu în timp ce îmi sufoc plăcerea pe canapea, cu unghiile înfipte în
tapițerie. Buzele lui se înfășoară în jurul clitorisului meu palpitant
exact când palma lui se lovește din nou de fundul meu și, brusc, îmi
pierd orice control.
Deodată, vin și vin greu .
Ochii mi se rotesc înapoi în cap în timp ce fața mea se prăbușește.
Suspinele de plăcere îmi smulge din gât, întregul meu corp tremurând
și tremurând. Îmi împing fără rușine șoldurile înapoi pe limba lui în
timp ce vin pentru ceea ce pare a fi o eternitate până când mă
prăbușesc pe canapea într-o grămadă tremurândă și tremurândă.
Exact atunci când îmi trage trupul șchiopătat și tremurător în poală.
Geme în timp ce picioarele mele se desfășoară de fiecare parte a
șoldurilor lui, realizând că cumva și el este gol acum. Mă uit la el, cu
gura căscată, în timp ce beau cu adevărat în vederea lui Hades Drakos
în toată gloria lui sălbatică, crudă și sexuală.
Pielea lui bronzată acoperită de tatuaje. Umerii lui bombați și brațele
puternic musculare. Puterea plată a pieptului și șanțurile ireale ale
abdomenului cizelat și liniile șoldurilor îndreptate în jos spre...
Sfânt. La dracu.
Nu-mi dau seama că mă uit la penisul lui enorm, tare și palpitant până
nu aud mârâitul scăzut în gâtul lui. Apoi icnesc când el mă ia de mână
și o trage spre el. Îmi încurcă degetele mici în jurul grosimei lui și își
trage privirea spre a mea, în timp ce mă așez pe șoldurile lui
musculoase.
„Acum fii un pisoi bun și ia-mi penisul. Vreau să mă ghidezi în acea
ticălosă dulce care picură și vreau să iei fiecare centimetru din mine
ca pe o fată bună.”
Dulce. Isus .
Felul în care vorbește este atât de revoltător de murdar și sexual încât
îmi face pielea să se furnizeze de nevoie. Îmi mestec buza, tremurând,
în timp ce pieptul meu se ridică și coboară greu cu respirația.
Asta este.
Chiar fac asta.
Tremur ușor în timp ce mă ridic, folosindu-mi mâna pentru a ghida
capul umflat al penisului său superb împotriva buzelor păsăricii mele.
De obicei sunt oarecum... cavaler când vine vorba de întreținere acolo
jos. Dar știind că vin aici în seara asta, pentru a face asta, m-am
bărbierit. Iar senzația de capul mătăsos al penisului lui împotriva
buzelor mele moi și goale îmi taie răsuflarea.
Încep să mă las în jos, cu ochii răsturnându-se în spate, când îi simt
capul care îmi împarte faldurile și se cufundă în mine.
Și apoi, dintr-o dată, ochii mei se uită larg în timp ce degetele lui
puternice se înfășoară în jurul gâtului meu.
„Ți-am spus să -mi iei penisul, nu în vârful picioarelor.”
Mă scânc, ochii mei închizându-se cu ai lui prin măștile noastre.
„ Ia -mi nenorocitul de cocoș, pisoi”, mârâie el. „Vreau să te privesc
cum sări în ea.”
El este atât de mare, iar eu sunt destul de mic, ca să nu mai spun că
n-am mai făcut asta până acum . Dar sunt, de asemenea, atât de ud
încât pot să simt că picură pe lungimea lui peste degetele mele.
Așa că împing în jos, gâfâind când îl simt că mă deschide din ce în ce
mai mult, împingând mai adânc. Există o durere bruscă ascuțită care
mă face să tresar, dar când el mârâie și își legănă șoldurile mai adânc,
disconfortul se topește în plăcere, în timp ce penisul lui se ară în
mine.
Hades folosește o mână pentru a-mi lua ambele încheieturi, ținându-le
împreună în partea mică a spatelui meu. Degetele celuilalt se strâng în
jurul gâtului meu.
Și apoi deodată, fără avertisment, mă smulge de jos.
Fiecare. Singur. Un centimetru din el alunecă în mine până la mâner.
strig, sunetul sufocat al plăcerii mele umplând camera în timp ce mă
înfior de extaz.
„ Pisicuță bună .”
Și apoi, începe să mă tragă. Nu face dragoste cu mine. Nu mă tachina.
Nu te mișca cu mine. Dă-mi naiba.
Hades dracu de parcă ar sparge zidurile unui oraș care a îndrăznit să-l
sfideze, iar eu sunt cucerirea serii.
Este o nebunie .
Gem sălbatic în timp ce mă trântește în sus și în jos pe grosimea lui,
folosindu-și strânsoarea de gâtul și încheieturile mele pentru a mă
ghida, de parcă aș fi jucăria lui sexuală personală. Spatele meu se
arcuiește de plăcere, cu gura deschisă în timp ce presiunea și
nebunia și căldura pur păcătoasă a sălbăticiei lui explodează prin
mine.
Sunt mai udă decât am fost vreodată, sărind greu și adânc pe penisul
lui gras. Se ridică cu un mârâit, cu gura strânsă în jurul unui sfarc și
mușcând — la naiba mușcând — asta. Efectul pe care îl are asupra
corpului meu este imediat, precum electricitatea care trosnește prin
mine. Simt că mă strâng în jurul lui, plăcerea aproape copleșitoare în
timp ce gura lui atacă un mamelon și apoi pe următorul, înainte de a
trece la gâtul meu.
Ochii mi se rotesc înapoi în cap și gem sălbatic, pierzând tot controlul
asupra mea și orice idee despre realitate în timp ce el suge cu putere
pielea moale a gâtului meu. Mă lovește de nenumărate ori, mușcând și
sugându-mi gâtul o dată, de două ori, de trei ori în timp ce camera se
învârte în jurul meu.
„Pot să simt cât de lacomă este pisicuța ta dezordonată, pisicuță”, îmi
răspund el în ureche. "Asa de. La naiba. Disperat după penisul meu
mare și gras. Atât de nerăbdător pentru esperma mea dracului.”
Încep să mă despart, să-mi pierd orice control.
„Dacă o vrei, va trebui să o câștigi, pisicuță.”
Se sprijină pe spate de canapea, lăsându-și strânsoarea pe
încheieturile mele, dar ținându-l în jurul gâtului meu.
„ La dracu’ -mi penis, pisoi. Dă-o dracu’ bine și mulge acea esperma
din mingile mele .”
Ceva se schimbă în mine. Sinele meu obișnuit, cu sentimentul meu
obișnuit de control total asupra tuturor, zace deja spulberat în ruine în
jurul nostru. Dar felul în care îmi vorbește și felul în care mă domină,
mă atinge și mă ia dracu este atât de mistuitor, încât ceva mă
cuprinde.
Și când se întâmplă, îmi dau drumul. Mi-am dat drumul la rușine și
anxietăți. Am renunțat la lanțurile trecutului meu și la limitele vieții
mele, atât de primitoare și corecte până acum.
I-am dat drumul și îl călăresc până la Kingdom come, sărind în sus și
în jos pe penisul asemănător lui Ares, în timp ce camera se topește în
jurul meu. În timp ce spatele meu se arcuiește, iar unghiile mele trage
în jos pe pieptul lui și pe abdomen. În timp ce ochii mei se întâlnesc
cu ai lui prin măști, degetele lui se strâng în jurul gâtului meu.
„Vino după mine, pisoi”.
Când o fac, este ca un nenorocit de uragan care se izbește de o
coastă și o distruge. Este o schimbare în realitate. O forță a naturii.
Țig în timp ce explodez, iar apoi deodată, gura lui se strivește de a
mea, înghițindu-mi strigătele și gemetele mele, de parcă le deține și el.
El mă stăpânește pe tot în acest moment - corpul meu, plăcerea mea
și eliberarea mea.
Îi simt penisul umflându-se și mai mult în timp ce geme în gura mea,
urmat de fluxul fierbinte al esperma lui care se revarsă în mine.
Brusc, ne întoarcem. Brusc, spatele meu este pe canapea, cu
picioarele desfăcute în jurul șoldurilor lui.
El este încă dur în mine.
"Ce-"
„Oh, pisoi ”, mârâie el, coborându-și gura la gâtul meu și mușcând cu
putere. „Abia suntem la început.”

PIERD noțiunea orelor. Dar după patru runde de sex cel mai deviant,
nebunesc și rupător de trup și mai multe orgasme decât pot număra,
camera este în sfârșit liniștită. Hades doarme lângă mine, cu brațul
înfășurat în jurul meu posesiv, ținându-mă lângă el.
Pulsează peste tot — tremurând, de parcă tocmai aș fi alergat un
maraton — și încă nu îmi pot face inima să se oprească din curse. Și
mă doare: atât de doare, peste tot. Între picioarele mele, desigur. Dar
și coapsele și sânii mei din gura lui. Gâtul și încheieturile mele din
strânsoarea lui. Maxilarul meu, de când l-am întins atât de larg pentru
a încerca să-mi potrivesc penisul enorm în gura mea, încă slipe de
păsărică.
Roșesc viu, reluând totul în mintea mea. Simțindu-i cum pe pielea
mea, gustându-l pe limba mea. Simțind durerea de la atingerea lui
aspră peste mine, ca o durere profundă, senzuală.
rânjesc. Sunt... diferit .
Mai usoara. Mai liber.
S-a terminat. S-a terminat cu . Stăpânirea lui Leo asupra mea a
dispărut.
Dar acum, din păcate, trebuie să plec și eu.
Elsa pe care o cunoaște Hades nu a fost niciodată aici. Nu va ști
niciodată că sunt eu. Pentru că exact acesta era planul, oricât de
deraiat a devenit când l-am ales pe el în loc de un străin.
Dar așa să fie.
Este ceea ce este.
Tremurând, mă strec cu grijă afară de sub brațul lui. Se agită, dar
continuă să doarmă în timp ce traversez în liniște camera și îmi trag
rapid chiloții și mă îmbrac. Îmi port călcâiele în mâini în timp ce
traversez camera înapoi spre pat și mă aplec peste el, sărutându-l
ușor pe obraz.
„ Mulțumesc ”, șoptesc păcatul meu secret și micul meu secret
murdar.
Atunci am plecat.
3
 HADES
Zece ore mai devreme:
"AICI. Arăți de parcă ai putea folosi asta.”
Cu un mormăit, îmi ridic capul de la masa de conferință la sunetul
vocii surorii mele. Callie se sprijină de masă, privindu-mă cu un
amestec de amuzament și îngrijorare reală. Cu excepția faptului că
amestecul este probabil mai aproape de nouăzeci la sută distracție și
poate de îngrijorare de zece la sută, mai degrabă decât de cincizeci și
cincizeci.
"Ce?"
Ea chicotește. "Acest." Când ridică cafeaua cu gheață și îi dă un
shake tentant, oboseala și durerea de aseară încep să se estompeze
puțin. De obicei o iau negru, dar nici măcar nu-mi pasă că are tone de
lapte și probabil mult prea mult zahăr în el.
În acest moment, ar putea fi împletit cu motorină și nenorocitul de
arsenic și probabil că l-aș încărca cu recunoștință.
„Te rog spune-mi că nu te trage cu mine.”
Callie rânjește. "Nu. Pentru realitate, ia-o. Arăți ca un rahat.”
„Ei bine, dă-ți naiba și cu tine”, mormăi eu printr-un zâmbet
superficial în timp ce îi smulg paharul de plastic oferit din mână. Sug
cu lăcomie paiul și regret imediat.
„Doamne, chiar ai luat cafea cu zahărul tău astăzi?”
Callie face o mutră. "Ce? Îmi place dulce.”
„Asta are gust de diabet.”
„Va avea gust de nimic altceva decât nenorocitul tău de mahmureală
când o voi lua înapoi, pentru că ești un ticălos nerecunoscător.”
Mâna ei se întinde ca și cum ar fi vrut să o smulgă înapoi. Dar mă
retrag, luând un alt melc greu. Doza de zahăr care putrezește dinții
sau nu, undeva în acest amestec de bomboane-dulci este niște
cofeină. Probabil, cel puțin. În timp ce înghit în sec, nasul meu se
încrețește.
„Ceva nu e în regulă cu acest lapte.”
„Oh, este lapte de ovăz. Mă duc fără lactate.”
Îmi încreț nasul. Sora mea își dă din nou ochii peste cap. „Băi, haide.
Cal cadou. Gură. Nu trage cu ochiul. L-ai auzit vreodată pe asta?”
„Rahatul ăsta are gust de parcă ar fi venit din gura unui cal... stai ...”
Dar, în starea mea de epuizare, bătută, sunt prea lent pentru viteza
alimentată cu zahăr a lui Callie, în timp ce îmi smulge din nou ceașca
din mână.
„Bucură-te de mahmureala, fundule.”
Oftez, rostogolindu-mi durerea de pe umeri și împingându-mi degetele
prin păr. „Nu am mahmureala.”
„Doamne. M-ar fi putut păcăli.” Callie se uită la ceas. „Cum se face că
suntem noi primii?”
Are un punct. Dintre toți frații mei, Callie tinde să fie partenerul meu în
infracțiuni minore legate de ceas. Ca și cum ai întârzia la cine de
familie. Sau la întâlniri convocate de fratele nostru cel mai mare Ares,
relativ nou șef al imperiului familiei Drakos.
De fapt, de aceea suntem aici astăzi: o întâlnire completă de familie în
noile birouri ale Thermopylae Acquisitions – numită așa după locul în
care legendarii trei sute de războinici spartani s-au ținut împotriva a
mii de oameni, pentru că bunica noastră Dimitra crede cu adevărat că
suntem urmasii baietilor fara camasa cu abdomenul CGI din filmul 300
si nimeni nu o poate convinge de contrariu .
Această afacere nouă – și legitimă – este începutul unei noi direcții în
care Ares încearcă să împingă familia noastră criminală istorică.
Vreau să spun, da, criminalitatea este încă foarte mult pe masă. Dar,
cu o firmă de administrare imobiliară și de capitaluri private cu totul
deasupra bordului, putem ascunde mai bine aceste crime. Ca să nu
mai vorbim că ne spălăm mult mai ușor banii murdari.
„Chiar și un ceas stricat are dreptate de două ori pe zi.”
Sora mea mai mică râde în timp ce se lasă pe scaunul de lângă mine.
„Ei bine, mă înregistram la The Banshee în timp ce intram. Așa că
eram practic chiar după colț.”
„Și cum este noul tău pub irlandez?”
Ea rânjește larg, emoția strălucind în ochii ei. „O, Doamne, arată atât
de minunat. Vii la deschiderea soft luna viitoare, nu?
„Nu l-aș rata pentru nimic.”
Recent, Callie, cumnata mea Neve și sora ei Eilish au intrat împreună
să cumpere un pub irlandez mai vechi din West Village. La început,
am fost sceptic, gândindu-mă că Callie își dorea doar un loc unde să
petreacă. Dar, pe măsură ce au trecut prin procesul de remodelare a
locului într-un loc uimitor, cu un lounge la subsol și o scenă mică,
angajând personal și lucrând la branding și marketing, cu atât sunt
mai convins că Callie ar putea fi de fapt o fire în acest sens. .
„Oricum, asta e scuza mea pentru că am fost mai devreme. Tu?"
mormăi fără angajare. Când oftă și îmi dă cafeaua înapoi, îmi forțesc
în gât încă o gură de lapte și zahăr. Callie îmi aruncă o privire
înmulțumită.
„Lasă-mă să ghicesc, nu ai dormit la tine aseară.”
dau din umeri. Callie chicotește.
„Să mă obosesc să întreb cum o cheamă sau ar trebui să rămânem la
ceva mai ușor de reținut pentru tine, cum ar fi culoarea părului? Sau
poate mărimea cupei?”
„Ha-ha-haaa”, trăg eu târâtor. „Pentru înregistrare, am ieșit cu Sean.”
"Wow. Chiar ți -ai făcut drum prin fiecare femeie din New York, astfel
încât să trebuiască să bat pentru cealaltă echipă acum?
„Oh, avem toate glumele azi, nu-i așa”, mormăi eu. „Sean Farrell . Și
din nou, nu am mahmureală. Mă doare al naibii. Nenorocitul ăla mi-a
trecut fundul prin stoarcet noaptea trecută.
Callie mușcă un râs pufnit. „Sunt atât de multe glume fără gust pe
care le-aș putea face chiar acum.”
Îmi dau ochii peste cap. „ Box , nenorocit de ciudat.”
Ea chicotește. „Da, da, da, știu.” Ea își arcuiește o sprânceană. „Nu
sunt surprins că te rănești grav în această dimineață. Sean este o
fiară.”
Sean Farrell, alias fiul lui Dominic Farrell, șeful uneia dintre familiile
vasale din familia mafiei irlandeze Kildare, a devenit un bun prieten
de-al meu. Cu mai puțin de un an în urmă, dacă noi doi ne-ar fi certat,
cel mai probabil ar fi fost în stradă în loc de un ring, și probabil ar fi
fost implicate cuțite, posibil pistoale, nu mănuși de box.
Pentru că pe atunci, Kildarei erau dușmanii noștri și ne îndreptam
spre un război total, de sânge în străzi, la nivel nuclear cu ei. Apoi,
fratele meu mai mare Ares s-a căsătorit cu Neve Kildare, alăturându-
se familiilor, creând un front unit și îngropând ostilitățile.
Întotdeauna știusem vag undeva în ceafă că Sean era un luptător de
top. Apoi, când ne-am intersectat accidental într-o noapte la luptele
subterane la care merg uneori, ne-am lovit.
Sunt destul de bun, dar Hristos. Tipul acela este fenomenal . Sincer
față de Dumnezeu, există șanse mari să devină profesionist. Și din
când în când, ca aseară, îl conving să mă pună la iveală într-un ring.
Acest lucru are ca rezultat, de obicei, să îmi servesc fundul. Dar este
și o modalitate grozavă de a învăța și de a deveni mai bun.
Așa că nu, nu am dormit la mine în Brooklyn aseară, pentru că am
fost atât de răvășit după zece runde cu nenorocitul ăla, încât m-am
prăbușit pe canapeaua apartamentului lui din Lower East Side.
Bine... s -ar putea să fi fost câteva sau douăsprezece shot-uri de
whisky aseară, din moment ce Sean insistă să întruchipeze fiecare
stereotip al unui irlandez care bea din greu și se luptă dur. Da, de fapt,
Callie are dreptate: îmi trezesc o mică mahmureală pentru a însoți
durerea întregului corp de a-mi scăpa de rahat aseară. Combinație
distractivă. Nu.
Callie oftă tare și își aruncă din nou privirea la ceas. Ares a spus zece,
nu? Este nouă cincizeci și opt. Dacă nu e aici în doi, eu sunt...
Ca la un semnal, ușa sălii de conferințe se deschide, iar restul familiei
noastre se prăbușește ca un val de haos, spulberând liniștea. Ya-ya
intră prima, cu ochii mari și strălucitori, în timp ce își strânge mâinile,
bând din priveliștea Manhattanului de Jos prin peretele ferestrelor.
Este prima dată când bunica noastră vede birourile Thermopylae
Acquisitions complet terminate și, deși sunt epuizată, dureroasă și
mahmură, rânjesc la mândria și bucuria de pe chipul ei.
„ Theé mou! Eínai ómorfo! ”
Doamne, e frumos.
Kratos, fratele meu mai mic, dar enorm, chicotește un hohot de râs în
timp ce intră după ea.
„Nu-i rău, nu, da?”
În spatele lui, Ares pășește ultimul, ca un împărat care năvăli în
camera lui de război. Nu pot să nu rânjesc.
Ares nu trebuia să fie niciodată rege. Și nu cu mult timp în urmă, nu
era, la fel cum nu era cel mai mare frate Drakos. Pe atunci, fratele
nostru mai mare, Atlas, era cel care a domnit asupra imperiului nostru
familial, după ce ne-a ucis tatăl.
Din fericire, acea domnie a fost comic – sau tragic, în funcție de
punctul tău de vedere – de scurtă durată din cauza idioției și mândriei
lui Atlas – și a fost o detronare care l-a ucis în acest proces. Ares a
luat coroana după el, gemând și gemând că „nu este menit” să fie
rege.
Dar adevărul este că este o coroană pe care s-a născut să o poarte.
Atlas a fost cel mai vechi, dar și cel mai crud. Cu ani mai în vârstă
decât noi toți, s-a simțit întotdeauna mai mult ca un unchi rău decât
un frate. Iar ironia specială a faptului că Atlas a ucis tatăl nostru la fel
de neiubit este că Atlas a fost întotdeauna preferatul tatălui nostru.
Cel în care și-a revărsat cel mai mult din cruzime, răutate și mândrie.
Ares era deștept, totuși. El a luat puterea din creșterea noastră brutală
și a lăsat pe masă cruzimea și răutatea. Fratele meu mai mic Kratos
este cel puternic și tăcut. Apoi mai este fratele nostru cel mai mic ,
Deimos, care în prezent conduce partea europeană a imperiului
nostru din Londra și este în fiecare centimetru Zeul Terorii după care
a fost numit. Calliope, sau Callie, copilul familiei, ei bine... Ea este
propria ei forță a naturii, de aceea ne înțelegem atât de bine.
Și apoi sunt eu. Wild card. Cel dezgustat. Însuși Dumnezeul lumii
interlope.
Nu ar trebui să fie cazul, dar cumva, chiar dacă uneori nu suntem de
acord, toți facem ca aceste personalități să lucreze împreună – atât ca
familie, cât și ca imperiu.
Ares se oprește lângă capul mesei, arcuind o sprânceană severă spre
mine și Callie.
„Mulțumesc că te-ai îmbrăcat”, mormăie el, privind șlapii lui Callie,
pantalonii scurți de blugi și hanoracul, și blugii mei negri, cizmele de
motocicletă și tricoul alb.
— Nu ai menționat un cod vestimentar, îi răspunde Callie.
„Vreau să spun, este o întâlnire de afaceri la noua noastră firmă
financiară, Callie”, oftă el. „Este oarecum subînțeles.”
„Da, Callie ”, îi rânjesc. Ea mă dă jos.
„Cum de nu ați știut să vă îmbrăcați?” Kratos mormăie, uitându-se în
jos la costumul său ascuțit albastru închis, croit personalizat pentru
cadrul lui mare.
„ Suge ”, mormăie Callie, înghițindu-și cafeaua cu gheață.
Ares oftă și clătină din cap înainte de a se așeza în capul mesei.
Kratos și bunica noastră stau vizavi de Callie și de mine, iar Ares se
aplecă înainte pentru a apăsa un buton al difuzorului din fața lui. După
câteva sunete, linia se ridică.
„D, ești cu noi?”
„Tare și clar”, răspândește tonul inconfundabil de grav al lui Deimos
prin telefon. „Bună, Ya-ya.”
„ Geia sou engone ”, ciripește ea înapoi.
„Ei bine, suntem cu toții aici”, oft, ridicându-mi rapid brațul pentru a-i
smulge cafeaua cu gheață a lui Callie din mâini. Mai iau o tragere
grea, fac o strâmbă înainte să-l dau înapoi. „Ar trebui să începem
chestia asta?”
„O secundă”, Ares se uită la ceas. „Așteptăm doar...”
Ușa din spatele lui se deschide.
La naiba .
Adică, desigur că e aici. Ea este consilierul juridic al familiei noastre
și un partener la Crown and Black, firma pe care o folosim pentru
majoritatea nevoilor noastre legale de afaceri legitime. Dar chiar și
totuși, a doua Elsa Guin intră cu pași mari în cameră, sprânceana mea
se încruntă profund.
Femeia este nemesisul meu.
Sincer, nici nu știu cum a început asta. Nu ne-am ciocnit vreodată
pentru ceva mare și important. Este doar... ea . Totul la ea se
îndreaptă sub pielea mea. Faptul că e o nenorocită de regină a gheții
cu un băț în fund de mărimea clădirii Chrysler. Acele costume
conservatoare, monotone, cu fustă gri pe care le poartă mereu, cu
părul ei blond-alb de regina gheții - părul care o face să arate ca o
soră Targaryen pierdută de mult în Game of Thrones - răzuit într-un
coc sever sau, în zilele noastre . se simte sălbatică, doar o coadă de
cal.
Sunt unii oameni pe care îi întâlnești în viață și care sunt doar opusul
tău. Și asta este Elsa pentru mine. Ea este ceaiul decofeină de
mușețel pentru doza mea de whisky. Trotineta electrică la mașina mea
americană care consumă benzină.
Pătura nenorocita umedă a focului meu.
Este un câine pentru orice distracție și o expertă în a stinge această
distracție cu vibrația ei de profesor responsabil cu detenția.
Dar, lăsând toate astea deoparte, există un alt lucru la Elsa care mă
enervează dincolo de orice altceva. Și oricât aș încerca, nu pot
schimba nimic la asta.
Ea mă pune la naiba.
Este o prostie completă și totală. Ceva total fugit cu cablajul meu
interior. Un defect critic în programarea mea. Dar orice ar fi, în ciuda
faptului că sunt un ghimpe în coasta mea și cea mai rece regină a
gheții din lumea occidentală... Elsa este al naibii de fierbinte .
Nu într-un mod deschis. Vreau să spun că femeia este ca un robot
care a fost programat să găsească zero umor în orice și să vorbească
ca o informare juridică tot timpul. Poartă ochelari cu rame groase și
sincer mă îndoiesc că deține o singură piesă vestimentară care nu
este ținută de birou în diverse tonuri de gri sau negru.
Ea nu este atrăgătoare în felul în care sunt femeile de care sunt atrasă
de obicei – modele cu picioare în picioare, cu gânduri neplăcute,
nimic altceva decât îmbrăcăminte de club curvă în dulapurile lor și
guri mult mai potrivite pentru a-mi suge penisul decât pentru a se
angaja în orice se apropie chiar de la distanță de inteligent.
conversaţie.
Nu, Elsa este fierbinte în bibliotecara aia sexy pe care vrei să o faci cu
o carte de broșat în timp ce o dracu pe rafturile secțiunii Classic Lit.
… Nu că m-am gândit la acel scenariu.
De cateva ori.
Cred că este și accentul ei. Există ceva în tonul acela elegant britanic
care mă face să vreau s-o aud spunând lucruri murdare cu el.
Când intră, ochii ei îmi surprind privirea pentru doar o jumătate de
secundă. Dar este suficient ca nasul ei să se încrețească, un mic
rânjet încrețindu-i buzele înainte ca aproape instinctiv să-și rotească
ochii și să-și îndepărteze atenția de la mine.
Șeful ei, sau cel puțin unul dintre șefii ei, Alistair Black, intră cu pași
mari în spatele ei. Nu-l cunosc deloc pe Alistair. Dar știu că, în ciuda
faptului că sunt un campion al legii, există un întuneric în el. Numiți-l
joc de recunoaștere a jocului sau un individ cu gusturi nenorocite îl
recunoaște pe altul. Dar farmecul lui cu părul blond și cu ochi albaștri
nu mă păcălește. În plus, zvonurile spun că el este membru al clubului
în care plănuiesc să merg în seara asta. Genul de club la care merg
devianții ca mine.
Alistair închide ușa sălii de conferințe înainte să-i strângă mâna lui
Ares.
„Sper că nu te-am ținut?”
Fratele meu scutură din cap. "Deloc. Abia începeam.”
Alistair arată încăperii unul dintre zâmbetele sale fermecătoare de
milioane de dolari, care pare că a fost făcut la comandă pentru a
câștiga jurii și judecători înainte să-și descheie jacheta și să ia loc la
masă.
Elsa, între timp, se uită în jur ca o profesoară care supraveghează
camera de detenție pe care trebuie să o monitorizeze. Fațada se
sparge doar puțin când îi dă surorii mele – pe care a ajutat-o cu
aspectele legale ale redeschiderii The Banshee – un zâmbet rapid
înainte de a se așeza.
Ares își drese glasul. „Din moment ce discutăm despre achiziție
astăzi, i-am rugat pe domnul Black și pe doamna Guin să participe la
această întâlnire.”
Îmi arc o sprânceană, ridicându-mă când o spune. „Achiziția” este
ceva despre care vorbim cu mâna de luni de zile. Dar dacă suntem cu
toții aici să vorbim despre asta, cu reprezentare legală, am senzația că
a devenit mai mult decât o idee plină de speranță.
„Așa cum am mai vorbit cu toții, Serj Mirzoyan, șeful anumitor
albanezi”... se uită la Elsa și Alistair, dresându-și glasul... „
întreprinderi din New York...”
Este un mod drăguț de a evita cuvântul „mafie” în fața avocaților.
Chiar dacă amândoi sunt dureros de conștienți de ceea ce face familia
noastră și cine suntem, negarea plauzibilă este întotdeauna un lucru
bun.
„... vrea să iasă. A terminat cu treburile de conducere și vrea să plece
cu un salariu gras în mână. Și suntem foarte bine poziționați să fim
cei care îi dăm acel salariu gras, în schimbul controlului deplin asupra
tuturor activelor sale de afaceri.”
Deimos își drese glasul la celălalt capăt al liniei telefonice.
„Amintește-mi din nou de ce își snobește copiii în legătură cu asta?
De ce nu ar prelua unul dintre ei pur și simplu dacă este gata să se
pensioneze?”
Ares scutură din cap. „Nu îi respinge. Vor fi compensați bine
pentru...”
„Pentru că Melik și Vanya Mirzoyan au fost crescuți ca niște băieți de
fonduri fiduciare, nu ca moștenitori ai mafiei,” intru. „Și Serj este
suficient de inteligent încât să înțeleagă că o plată fixă este o
moștenire mult mai bună pentru ei decât un imperiu pe care aproape
sigur îl vor arde. la pământ sau vinde pe bucată pentru cocaină și bani
pentru cumpărături.”
Ares zâmbește. „Aceasta este în principiu versiunea scurtă, da.”
— Totuși, nu ne îngrijorează motivele lui? mă încruntă. „Vreau să
spun, Serj are o mulțime de motive să încerce să ne ia dracu cu asta.”
Fratele meu mai mare dă din cap. — Te referi la sângele rău de acum
ani?
„ Da , mă refer la faptul că tatăl nostru, să-l-ardă-n-Iad, a aruncat un
glonț prin tatăl lui Serj. Spune-mă de modă veche, dar simt că nu este
cea mai bună bază pentru un...”
"Domnul. Mirzoyan a fost destul de deschis cu privire la... relația
dintre cele două familii ale tale.”
Maxilarul îmi măcina când îmi alunec ochii de la Ares pentru a-mi
înjunghia privirea letal în Elsa.
„Îmi pare rău, de ce ești din nou aici?”
Callie mă dă cu piciorul sub masă. Ares se uită la mine.
„Pentru că ea a lucrat la această afacere de la început și a făcut
cercetări semnificative asupra finanțelor oferite de Serj, de aceea ”,
mormăie el, cu o privire care spune: „La naiba”.
Ridic din umeri, lăsându-mă pe spate în scaun.
„Da, există o istorie între familia noastră și a lui”, dă Ares din cap.
„Dar, după ce am vorbit cu Serj, sunt încrezător că trecutul este cu
adevărat în trecut. Avea pentru tatăl său cam la fel de multă dragoste
precum noi toți pentru al nostru. Și vrea această înțelegere. Îi este
foame de asta.”
Mă încruntă, încrucișându-mi brațele peste piept. „Bine, deci care va fi
paguba?”
„O sută cincizeci de milioane. Asta pentru toată treaba. Fiecare activ,
fiecare afacere pe care Serj o controlează.”
Kratos fluieră. Deimos mormăie un blestem în greacă peste linia care
atrage o privire ascuțită de la bunica noastră în timp ce merge să
lovească difuzorul.
„Este mult, știu.” Ares își pune mâinile pe masa de conferință din fața
lui și aruncă o privire spre Elsa și Alistair. „Poți te rog să ne acorzi un
minut?”
Cei doi avocați dau din cap, stând în picioare și închizându-și
documentele legale înainte de a ieși.
Creierul meu refuză să recunoască cât de bine arată fundul Elsei în
tweed gri, chiar dacă ochii mei insistă să-l urmărească pe uşă.
Când au plecat, Ares ne rânjește.
„Da-ya, vrei să preiei această parte?”
Bunica noastră zâmbește, bătând cu vârful degetelor pe blatul mesei.
Ea poate fi mică și fragilă, dar lista oamenilor care l-au supărat în ziua
în care au subestimat-o pe Dimitra Drakos este lungă. Femeia este
ascuțită ca o lamă, cu toată puterea distructivă a unui uragan atunci
când își pune mintea la asta.
„O sută cincizeci nu este un număr mic”, spune ea pe un ton lent și
măsurat. „Dar, ne va aduce mai mult decât chiar și Serj este
conștient.”
Sprânceana mea se arcuiește curioasă.
„După cum știți, fac parte dintr-o serie de consilii care supraveghează
rezonarea și reamenajarea în întreg orașul.”
În ciuda vârstei sale, Dimitra stă pe nu mai puțin de patru dintre
aceste scânduri. În primul rând, pentru că își dorește cu adevărat să
îmbunătățească New York-ul și să se asigure că orașul păstrează
locuințe la prețuri accesibile, în special pentru imigranți, având în
vedere că și ea este una.
Dar, în al doilea rând, pentru că cunoștințele ei din interior, acumulate
la diferitele întâlniri ale acestor consilii, ajută la distribuirea unei gropi
de locuri de muncă în construcții către companiile deținute de Drakos.
„Unul dintre ele este noul sector de redezvoltare urbană West Side”,
continuă bunica mea. „Ceea ce cuprinde Nine-Fifty-Two Lincoln
Place.”
Ceva clacă în creierul meu. Dar Deimos mă învinge.
„Aceasta este parcarea lui Serj.”
Dimitra rânjește. „Este... Momentan, da.”
mă încruntă. „De ce ne interesează un garaj în ceea ce privește
această afacere? Adică, este New York, înțeleg că parcarea este un
venit pasiv ușor. Dar-"
„Este interesant”, zâmbește Dimitra, „pentru că în nouă luni orașul va
aproba rezonarea întregului bloc pentru locuințe cu utilizare mixtă și
retail”.
Camera tace.
La dracu , e imens. Garajul lui Serj — un lucru sumbru, brutalist din
anii optzeci — ocupă aproape două treimi din bloc.
Ares rânjește. „Spune-le partea cea mai bună, Ya-ya.”
Ea ridică din umeri, cu un rânjet înmulțumit pe față. „Discuția privind
rezonificarea este sub un ordin strict de gag. Toate întâlnirile cu ușile
închise, toți participanții s-au încheiat cu NDA. Nici un suflet nu știe
că se întâmplă. Nici măcar Serj Mirzoyan.”
Sprâncenele tuturor celor din jurul mesei încep să se ridice pe măsură
ce implicațiile tuturor acestor lucruri se instalează.
„De fapt, cea mai bună parte”, mârâie înfometat Ares, „este că, având
în vedere proprietăți comparabile din zonă, ne uităm la un potențial
profit de două miliarde de dolari din asta.”
„ La naiba. Eu , respiră Callie.
Buzele mele se îndoaie într-un zâmbet. — Și Serj chiar nu știe?
Ya-ya scutură din cap. "Nu. Niciunul dintre proprietarii de proprietăți
nu va afla despre asta timp de încă șase luni, pentru a evita un război
al prețurilor sau orice probleme cu proprietarii care încearcă să-i
împingă pe chiriașii existenți pe proprietățile adiacente.”
Ares încruntă sprâncenele. „Totuși, mai este ceva. Până acum două
săptămâni, Serj a fost extrem de dornic ca afacerea noastră să se
întâmple. De atunci, se pare că s-a răcit puțin. Bănuiam că făcea curte
cu altă ofertă și se pare că aveam dreptate.”
Scoate un plic din jachetă și scoate o serie de fotografii alb-negru, pe
care le aruncă peste masă pentru ca noi toți să le vedem.
La dracu .
„Aceasta, evident, este întâlnirea Serj Mirzoyan cu Gavan Tsarenko.”
Mă încruntăm la pozele cu Serj mai în vârstă, cărunt, cu părul gras,
care dă mâna în afara Salonului de ceai rusesc cu tânărul, înalt, părul
negru, foarte tatuat și foarte chipeș, șeful operațiunilor din New York
din Reznikov Bratva.
Este foarte probabil unul dintre cei mai puternici bărbați din întreg
orașul, în ciuda faptului că are doar douăzeci și patru de ani.
— Presupun că știm cine este celălalt cumpărător interesat al lui Serj,
mormăie Deimos.
Ares dă din cap. „Da. Și cunoscându-l pe Gavan, aproape că nu are
cum să nu știe despre acea rezonare, sau ar fi și mai puțin interesat
să aibă de-a face cu Serj decât noi. Rușii și albanezii au avut o dispută
pe teren în urmă cu mai puțin de un an, iar oamenii lui Serj au învins
unul dintre cei mai buni avtoriți ai lui Gavan , despre care cred că era
și un prieten apropiat al lui.
— Și acum el și Serj fac afaceri...? mă încruntă. „Da, asta nu s-ar
întâmpla decât dacă Tsarenko ar fi știut cu adevărat că îl încurcă pe
Serj pe mare.
— Exact, oftă Ares. „Deci trebuie să fim deștepți. Dacă venim prea
puternici, probabil că Serj își va da seama că știm ceva ce nu știe,
ceea ce îl va speria. Și chiar dacă asta nu se întâmplă, nu putem
câștiga un război de licitații împotriva rușilor. Ei au buzunare mult mai
adânci decât noi.”
Se încruntă când ochii lui îi întâlnesc pe ai mei.
„Totuși mergi la asta...” El își drese glasul, aruncând o privire rapidă
către Ya-ya înainte de a se întoarce spre mine. — Clubul ăla al tău,
da?
Ridic un umăr neangajant. "Câteodată?"
"Bun. Ștergeți-vă programul pentru noapte. Vreau să conduc ceva de
la tine mai târziu.” Dau din cap, iar el apăsă un buton de pe masa din
fața lui. „Jenna, poți să-i trimiți înapoi pe doamna Guin și pe domnul
Black, te rog?”

DOUĂZECI DE MINUTE MAI TÂRZIU, încheiem ultimele bucăți de afaceri

legitime pentru care Ares are nevoie de avocați. Apoi, toată lumea stă
în picioare și stă singur sau în perechi. Abia când îmi dau rămas bun
de la Callie din cap, îmi dau seama că singurele două persoane
rămase în cameră în afară de mine sunt Elsa și Alistair.
— Încă ești bun pentru întâlnirea din seara asta cu Taylor și Dante
Sartorre?
Mi se ciulesc urechile la nume. Pe lângă faptul că este un jucător
important în lumea interlopă a orașului New York, ca să nu mai
vorbim de proprietarul majoritar al Club Venom, Dante Sartorre este și
vărul lui Luca Carveli, un mare jucător de pe coasta de vest cu
legături, să spunem, nefericite cu familia noastră.
„Conexiuni”, ca și în, tatăl nostru a făcut o afacere cu el cu ani în
urmă în schimbul mâinii lui Callie în căsătorie când aceasta
împlinește douăzeci și unu. Care... se apropie.
Este ceva cu care cu siguranță va trebui să ne confruntăm la un
moment dat. Probabil mai devreme decât mai târziu.
Deci, da, la naiba, sprâncenele mele se ridică când aud pe Elsa și
șeful ei menționând numele lui Dante. Îmi scot telefonul și mă prefac
că fac ceva pe el, cu spatele la ei.
„Absolut”, răspunde Elsa în acea regină de gheață, potrivită,
înghețată, cu un băț în fundul ei.
"Bun. Mulțumiri. Taylor este un avocat ucigaș, dar este întotdeauna
bine să ai sprijin. Mai ales cu un tip ca Sartorre.”
Îmi ating telefonul, ridicând privirea pentru a da un mic semn din cap
din bărbie lui Alistair în timp ce trece pe lângă mine și iese pe uşă.
Și apoi, suntem doar noi doi.
Îmi rotesc scaunul leneș, încruntându-mă în timp ce Elsa își
împachetează laptopul și teancurile de agende legale în servieta ei
gigantică cu curele de umăr.
— Ai o întâlnire cu Dante Sartorre?
Capul ei se ridică brusc, acei ochi alun de cremen ai ei îngustându-se
suspicios, așa cum fac întotdeauna în jurul meu, de parcă ar fi
încrezătoare că complotez mereu ceva.
Adică, este cel puțin pe jumătate adevărat.
„Ai ascultat cu urechea?”
„Stăteam la opt metri distanță de tine și urechile mele funcționează.”
Mi se încruntă sprânceana. „Sartorre este un om periculos, știi.”
Elsa ridică din umeri. „Familia ta este la fel de periculoasă, iar eu sunt
bine.”
„Dante este diferit. Ar trebui să fii atent."
Oftă din greu, de parcă ar aștepta ca eu să renunț la o glumă pentru
care am pus-o. Când nu vine, ea se încruntă.
„Există vreun motiv pentru care îți pasă?”
„Mă uit doar la regina mea preferată de gheață. Dacă ești lovit, cum
altfel voi răcori o cameră vara?
Buzele roz ale Elsei se îndoaie într-un rânjet sarcastic. „Hades, este
perpetuu uimitor pentru mine cum un bărbat poate ajunge la vârsta de
treizeci de ani fără să fi evoluat vreodată dincolo de insultele de la
locul de joacă pentru copii.”
„Am douăzeci și nouă de ani.”
„Chiar nu-mi pasă.”
Rânjesc larg. Elsa se uită la mine peste marginea ochelarilor.
„Ceva amuzant?”
"Da. Este amuzant cât de imun crezi că ești la farmecele mele.”
Își dă ochii peste cap, ducându-și pe umăr cureaua genții. „ Sunt , de
fapt, imun la tine, Hades. Pentru fiecare dimensiune a voastră –
amândoi, de fapt. Și îmi pare atât de rău dacă nicio femeie nu a avut
inima să-ți spună asta până acum, dar umorul adulți și pretenția
fondurilor fiduciare nu te fac, de fapt, fermecătoare sau atractivă.”
„Cred că sunt mai multe femei, probabil, la distanță de scuipat de
această clădire, care nu ar fi de acord.”
Nasul ei se încrețește de dezgust. "Exact. Hades, lasă-mă să o spun
așa, se răstește ea cu răceală. „Nu m-aș culca cu tine dacă ai fi
ultimul om de pe pământ și continuarea rasei umane ar depinde de
asta.”
Mi se încruntă sprânceana când îmi mângâi maxilarul. "Interesant.
Foarte interesant."
"Oh? Ce , vă rog să spuneți, este interesant?”
„Se pare că te-ai gândit mult la mecanica și la situațiile care mă
implică.”
Fața ei palidă devine purpurie într-o jumătate de secundă, ochii ei
crescând în timp ce gura ei formează o mică formă de „O”.
„ La dracu’ , Hades.”
Ea trece furtun pe lângă mine până la uşă.
„Oh, și regina de gheață?”
Se încordează în pragul ușii deschise, întorcându-se să mă privească.
Eu doar rânjesc. „Data viitoare când te gândești la mine...”
„ Nu mă gândesc la...”
„Să știi că aș putea să te fac să devii mai greu decât ai venit vreodată
în viața ta cu un singur deget.”
Se uită la mine, cu fața roșie aprinsă și fumegând, în timp ce eu îi
rânjesc.
„Care deget ar fi acela?” Ea zâmbește în timp ce ridică o mână.
"Aceasta?"
Degetul mijlociu al Elsei se ridică țeapăn în aer, cu un rânjet strâns pe
buze, înainte ca ea să se învârtească și să iasă furtună pe ușă.
4
 HADES
Prezent:
TRESESC când conștiința mă smulge din ceața în care tocmai înotam.
Gemuind, mă întind sub cearceaf, simțind un fel de durere în mușchi
care poate veni doar dintr-o dracu’ de maraton. Buzele mele se
îndoaie de foame când îmi simt penisul îngroșându-se puternic pe
coapsă.
De ce să te oprești acum?
Cu o mișcare sălbatică a maxilarului, mă rostogolesc pentru a-i
desfășura picioarele și mă afund înapoi în păsărica micuță revoltător
de drăguță, nerăbdătoare, care picură și strâns, care mi-a drenat
mingile toată seara. Dar mă opresc scurt dintr-o tresărire când îmi dau
seama că patul de lângă mine este gol.
Ochii mei se deschid dornic când mă trezesc complet. Încruntat,
scanez camera. Dar e gol. Și ușa de la baia privată este deschisă, cu
luminile stinse.
La dracu .
Mă ridic, uitându-mă la partea ei a patului. Mâna mea aterizează pe
cearșaf și mă încruntă.
Inca cald. Nu a plecat de mult.
Pentru o secundă, aproape să sar din pat și o alerg după ea. Dar apoi
mă opresc, dând ochii peste cap.
Eu nu urmăresc femei. Chiar și o femeie care, probabil, tocmai a
resetat ștacheta cu o milă mai sus în ceea ce privește propria mea
definiție a sexului bun.
Îmi permit un zâmbet să se strecoare peste maxilarul meu în timp ce
mă las înapoi pe perne, împingându-mi degetele prin păr.
La naiba , a fost bine. Foarte bun. De exemplu, „patru runde de
maraton și încă vreau mai multe” bine.
Și niciodată nu vreau mai mult de la o femeie, chiar dacă sexul este
fantastic. Doar că nu. Eu nu urmăresc. Nu sun mai târziu și nu îmi fac
planuri pentru data viitoare.
La naiba, plec.
Veni. Vidi. Vici .
Odată ce am terminat... am terminat . Nu mă conectez emoțional cu
mulți oameni din afara familiei mele imediate. Și cu siguranță nu mă
conectez emoțional cu femeile. Deci e doar sex. Și chiar dacă este un
moment bun?
Întotdeauna există o altă femeie, într-un alt club, cu un alt zâmbet plin
de speranță și sclipire în ochi, de parcă ea va fi cea care mă va repara.
Că ea va fi cea care mă va face să vreau mai mult.
Dar nu mă pot repara. Nu voi vrea niciodată mai mult. Nu de la aceeași
femeie. O repetare înseamnă atașament și nici eu nu fac asta.
Obișnuiam să cred că e ceva în neregulă cu mine din cauza acestei
incapacități de a fi intim în orice capacitate reală în afara mecanicii
fizice a sexului. Dar, pe măsură ce am îmbătrânit, mi-am dat seama că
nu este faptul că capacitatea de a simți sau de a experimenta
intimitatea emoțională este ruptă în interiorul meu.
Este că este complet împrejmuit, în spatele unor bariere groase de o
milă și înălțime de trei mile. Poate că o parte din asta – sau probabil o
mare parte – este ceea ce mi s-a întâmplat când eram tânăr. Dar asta e
doar o bucată din asta. Undeva în adâncul sufletului, știu că mereu
am fost așa.
Pentru o vreme, când am devenit prietenos cu Cillian Kildare, după ce
fratele meu s-a căsătorit cu nepoata lui Cillian, m-am gândit că poate
voi găsi pe altcineva care este la fel de diferit ca mine. Cillian, la urma
urmei, este un psihopat legitim, certificat. Sau cel puțin, e ferm pe
scară undeva. Dar se dovedește că nu este complet lipsit de emoții
sau incapabil să aibă relații personale. Nu doar pentru că suntem
prieteni – cel puțin la fel de „prieteni” cât poți fi cu un bărbat ca
Cillian. Dar pentru că acum este căsătorit cu Una.
Ei pot fi cel mai întunecat și mai gotic cuplu de rege și regină al
balului pe care l-am întâlnit vreodată. Și sunt sigur că viața lor intimă
implică să bea sângele unul altuia, sau să smulgă aripile de la lilieci
sau fluturi sau niște lucruri ciudate de genul ăsta.
Dar sunt îndrăgostiți. Chiar și Cillian este îndrăgostit.
Asta nu mi s-a întâmplat niciodată. Și nu văd că se schimbă.
Mă îndoiesc că sunt de fapt psihotic. Cred că sunt doar... furtunos.
Probabil un pic dezordonat în câteva moduri destul de profunde pe
care nu am niciun interes să le examinez. Sau poate că sunt doar o
forță a haosului, a naibii, a alergând și a călătoresc prin lume.
Oricare ar fi motivul, iată-mă: mă apropii de treizeci de ani fără să fi
avut vreodată o relație semnificativă sau intima cu o femeie care a
durat mai mult de opt ore.
Mă uit înapoi la locul pe care pisicuța mea l-a eliberat recent și îmi
redau în minte flashback-urile serii, începând cu felul în care m-a
prins și m-a sărutat.
Am avut femei care s-au aruncat asupra mea de mai multe ori decât
aș putea număra vreodată. Dar niciodată așa. De alte ori, a fost simțit
aproape jalnic - o încercare disperată pentru mine de a le „aleg”. Ca și
cum ar fi „speciale”, sau altfel decât oricare dintre femeile fără chip,
de unică folosință care au venit înaintea lor sau cele care vor veni
după.
Dar pisicuța care m-a sărutat în seara asta nu se arunca asupra mea.
Nu mă implora să o iau.
Ea mă alegea .
Și sunt destul de sigur că asta nu mi s-a întâmplat niciodată înainte.
Cu un geamăt, îmi întind din nou mușchii dorniți și mă așez în pat.
De patru ori .
rânjesc.
La naiba, a fost bine .
Stau în picioare, întinzându-mă din nou înainte de a traversa camera
până la căruciorul de bar. Îmi turnez un whisky atât de necesar, îl
trântesc înapoi, apoi mai torn unul și îl aduc înapoi în pat cu mine. Mă
așez pe margine și mă uit la ceasul meu așezat pe noptieră.
La dracu . Ar trebui să mă aflu la biroul lui Leo Stavrin – ei bine, să-i
supraveghez biroul – acum douăzeci de minute. Și am greșit deja
prima parte a planului care îl implică în seara asta.
Mintea îmi revine la pisicuța care mă sărută, dar apoi mă derulez
înapoi puțin mai departe, la fata cu care vorbeam înainte să vină
Kitten.
Fata pe care de fapt am venit la Venom în seara asta să o văd. Nu
pentru că aș fi avut cel mai mic interes să o trag, cu atât mai puțin să
vorbesc cu ea. Dar pentru că Ares mi-a cerut, iar familia este un lucru
pentru care voi face întotdeauna orice .
Chiar și seducerea iubitei cu moarte cerebrală a lui Leo Stavrin.
Cam așa: Leo este căpitanul de top al lui Gavan Tsarenko. Până
câteva luni, a lucrat mai jos pe totemul din Marea Britanie, unde co-
șeful lui Gavan al Reznikov Bratva, Konstantin Reznikov, conduce
lucrurile. Dar când războiul rușilor cu albanezii l-a ucis pe căpitanul
de vârf al lui Gavan, Artyom, poziția sa trebuia ocupată. Și s-ar părea
că Leo a ocupat bine postul.
Asta, evident, îl apropie de Gavan. De asemenea, probabil de la sine
înțeles că îl familiarizează intim cu orice planuri pe care le pregătește
Gavan atunci când vine vorba de a face o piesă pentru imperiul lui
Serj.
Dar mai este ceva despre Leu pe care puțini oameni îl știu: Leo este
un încornorat.
Nu vreau să spun asta ca pe o insultă. Asta e în mod legitim treaba
lui. Fetișul lui Leo este pentru iubita lui Anya – bruneta în moarte
cerebrală menționată mai sus, cu sânii ridicol de falși – să iasă și să
fie futută de tipi la întâmplare, apoi să vină acasă și să-i povestească
totul despre asta.
Poate fi sau nu o parte din acea îndoială care implică, uh, curățarea ei
cu limba. Și, hei, nu o să fac rușine nimănui, chiar și niște pungi
nesăbuiți ca Leo Stavrin, dar al naibii .
În orice caz, asta a vrut Ares să „fuge pe lângă mine” după întâlnirea
noastră de mai devreme. Leo i-a făcut ca Anya să fie membru la
Venom pentru a-i facilita tragerile la întâmplare. Așa că planul era ca
eu să fac apariția, să o găsesc, să o seduc și să o fac să vorbească
despre orice despre afaceri pe care ar fi auzit de la Leo.
Planul ăla s-a întors puțin când m-a recunoscut , desigur. Anya ar
putea fi proastă... și este... dar mă îndoiesc că chiar și ea ar fi
suficient de proastă încât să înceapă să vorbească despre afacerile
iubitului ei din Bratva cu cineva care este, în mod evident, membru al
unei familii concurente.
Și apoi, bineînțeles, Kitten m-a prins și m-a sărutat, iar planul a trecut
de la plin de găuri la scufundat pe fundul mării chiar lângă nenorocitul
de Titanic în aproximativ o nanosecundă.
Nu că am vreun regret. Sincer, a fost un plan de rahat de la început și
sunt mai mult decât puțin supărat când Ares vrea să transforme cum
sunt eu cu femeile în scopuri de afaceri.
Adică, da, am probleme. Nu sunt o curvă, totuși.
Am planuri care îl implică și pe Leo. Dar a mea implică să-l spioneze
folosind echipamentul de supraveghere de ultimă generație pe care l-
am ascuns într-un apartament vizavi de restaurantul pe care îl
folosește ca birou. Nu-și lovește fata.
Și la naiba, ar fi trebuit să fiu acolo acum douăzeci și cinci de minute
acum.
Repede, îmi dau înapoi restul băuturii și mă îmbrac. Mă uit o dată
înapoi la pat înainte să-mi dau ochii peste cap și să rezist nevoii de a
mă plesni.
Apoi plec de acolo.

O JUMĂTATE DE ORĂ MAI TÂRZIU, îmi trag gluga hanoracului jos peste față
în timp ce mă strec pe ușa din spate a blocului. Am închiriat
garsoniera de la etajul al patrulea printr-o companie de piață, doar
pentru a fi în siguranță. Nu sunt prost. Dar nu poți fi prea atent.
Așa cum stau lucrurile, suntem doar potențial într-un impas în afaceri
față de ruși. Dar sunt foarte conștient de cum ar arăta să fii oprit să
spionezi pe căpitanul de top al lui Gavan în propriul său loc de afaceri
atunci când nu suntem deschis în ostilități. Inca.
Oricât de mândrie am în propria mea familie și oricât de mult mi-ar
plăcea să-i spun lui Gavan și echipajului lui să se ia dracu, ar fi epic
neînțelept. Ne-am făcut mult mai puternici când ne-am asociat familia
cu familia Kildare. Dar Reznikov Bratva este o mare putere. Ca să nu
mai vorbim de aliații cu alte patru familii la fel de uriașe de Bratva.
Deci, numele jocului chiar acum este „asigură-te că nu te lași prins”.
Pot sa fac asta.
În garsoniera închiriată goală, las luminile stinse în timp ce mă îndrept
spre fereastră. Spărg jaluzelele doar cât să pot vedea afară, uitându-
mă la fața restaurantului Leo's, Perla Mării Negre: faimos – sau ar
trebui să spun infam – pentru caviarul său prea scump, vodca ieftină
turnată în sticle cu etichete premium. , și faptul că Leo Stavrin își face
cea mai mare parte a afacerilor dintr-un birou de la etajul al treilea, cu
fața în față.
Un birou la care am în prezent două camere cu teleobiective și un
microfon orientat de calitate militară.
Îmi pun căștile, strâmbând ochii printr-una dintre camere, în timp ce
concentrez microfonul pe ferestrele biroului de peste drum.
La dracu .
Tot ce aud este statică deformată. Există câteva indicii ale vocilor
bărbaților și chiar ale unei femei — Anya, probabil. Dar nu aud nimic.
Și nuanțele sunt de asemenea desenate.
Fir-ar sa fie.
Mă îndepărtez de cameră și mă uit prin jaluzele. La naiba . Mă uit
veninoasă la semnul cu neon pentru restaurantul care atârnă chiar
lângă ferestrele biroului lui Leo. Undeva în fundul minții îmi amintesc
că am citit ceva despre lungimile de undă pâlpâitoare ale neonului
care aruncau microfoanele vizate. Ar putea fi sau nu o prostie, dar
oricum, nu aud nimic.
La dracu.
Încerc să obțin ceva încă câteva minute înainte de a arunca prosopul
și de a recunoaște înfrângerea. Asta nu se întâmplă. Nu în seara asta,
cel puțin.
Sunt pe cale să închid totul și să plec acasă, când ceva îmi atrage
atenția afară. Este o fată care iese furtună pe ușa din față a
restaurantului. Sprânceana mea se încruntă în timp ce o privesc, cu
spatele la mine în timp ce ia ceea ce pare o respirație tremurată și își
înfige degetele prin părul ei lung și blond.
Și apoi, brusc, lumina de la semnul de neon de deasupra ei
strălucește de pe brățara de la încheietura mâinii.
Nu, nu o brățară.
eu merg in continuare. Fața mea coboară spre vizorul camerei de
lângă mine, uitându-mă acum la ea prin teleobiectiv.
O brățară . Unul auriu și alb.
Poartă tocuri negre cu funde aurii ornamentate pe degete. O rochie
neagră de cocktail fără spate, sexy, dar nu prea sexy.
Și chiar dacă fața ei este întoarsă, pot vedea urme roșii furioase -
urme de mușcături - curgând pe partea laterală a gâtului ei delicat.
Trei dintre ele.
La dracu. eu .
O asemănare ar fi ciudată. Combinația dintre toate îngrămădite este
prea mult pentru a fi ignorată. Și urmele de mușcături de pe pielea ei
pe care încă le pot gusta și banda aurie și albă care este evident de la
Club Venom, o mută de la o coincidență ciudată la fapte:
Fata cu care tocmai mi-am petrecut patru ore încurcat în pat într-una
din camerele private ale Clubului Venom tocmai a ieșit din Leo
dracului de restaurant-birou al lui Stavrin.
Nu cred nicio secundă că este o coincidență. La urma urmei, ea m -a
ales .
Sunt pe cale să mărșăluiesc chiar acolo jos – la naiba să fie pericolul
expunerii – și să o prind ca să-mi dau seama exact la ce se juca, când
brusc, se întoarce.
Și lumea mea rămâne complet nemișcată.
Părul ei lung, alb-blon, zboară în lateral. Semnul de neon sclipește în
cremenul alun al ochilor ei și strălucește de pe buzele roz moale ale
buzelor ei.
Ochi care de obicei se rotesc la orice spun. Buze care aproape
întotdeauna rânjesc când sunt lângă mine.
Și atunci mă lovește brusc ca un camion Mack în față.
Fata care stă pe trotuar în fața casei lui Leo, fata de la club, este
nenorocita Elsa Guin .
Ce. The. La naiba .
Simt că mi se strânge gâtul în timp ce vederea îmi curge. Maxilarul îmi
macină dureros în timp ce pulsul îmi bate ca o tobă de război în
urechi.
La naiba, încă mai pot gusta din ea pe limba mea. Încă pot simți
dulceața catifelată a cunei ei care îmi strânge penisul în timp ce ea a
izbucnit sub mine.
Dar uită să încerc să-mi înfășor capul în jurul reginei de gheață,
bărbați anonimi de la Club Venom. Adică, o să -mi dau seama acea
parte, chiar dacă înseamnă să o smulg din ea bucată cu bucată.
Nu, chiar acum, mi-ar plăcea foarte mult să știu ce dracu’ face Elsa
Guin ieșind din biroul lui Stavrin, la unu dimineața, după ce m-a
înșelat toată seara.
Cu un mârâit care îmi bubuie pe buze, mă învârt de la fereastră și ies
cu furtună din garsonieră. Urc scările câte două, ridicându-mi capota
în timp ce explod pe ușa laterală a clădirii.
…Tocmai la timp pentru a o privi pe Elsa strecurându-se pe bancheta
din spate a unui Uber și plecând.
Mașina mea este la doar un bloc distanță. Dacă fug, aș putea reuși. Aș
putea să o urmăresc. Am putut-
Ușa restaurantului se deschide și, deodată, Leo și patru dintre
slujitorii săi ies, arătând furioși ca naiba.
La dracu .
Mă întorc, smulgând gluga peste fața mea înainte de a aluneca în
umbră, uitându-mă pe Uberul care o transportă pe Elsa alunecând
după un colț și dispărând în noapte.
Asta nu sa terminat. De fapt, acesta este cel mai îndepărtat lucru de
peste.
Pentru că am gustat căldura care stă îngropată adânc în interiorul
reginei gheții.
Și acum vreau nenorocitul de odihnă.
5
 ELSA
ACEST LUCRU NU AR FI TREBUIT SĂ MEARGĂ ATÂT DE DEPARTE.
Tremurând, ies din Uber pe care tocmai l-am luat de la Club Venom.
Se îndepărtează de bordură după ce închid ușa și ridic privirea la
panoul cu neon strident care zboară „Perla Mării Negre” deasupra
mea.
Cu siguranță nu mă așteaptă, mai ales neanunțat. Dar aici face Leo
afaceri. Și, judecând după numărul de bărbați negri, cu aspect ursuz,
în costume cu tatuaje Bratva vizibile care se învârt prin bar și zona de
lounge când intru, el este aici în seara asta.
La naiba, Leo. Aceasta se termină în seara asta.
Urc una dintre scări de la nivelul sufrageriei principale până la lounge-
ul și barul de la etaj, strâmbându-mă la fiecare pas. Întotdeauna mi-am
imaginat că ar putea exista cel puțin un anumit disconfort după ce am
făcut ceea ce plănuiam să fac în seara asta pentru prima dată. Dar mi-
am imaginat că se va întâmpla o singură dată.
Nu am plănuit un maraton cu patru runde. Așa cum nu am plănuit pe
Hades Drakos.
De asemenea, nu am plănuit cu dependența instantanee.
Incapacitatea de a spune nu sau de a tape. Felul în care mi-a tachinat,
manipulat și jucat corpul ca un maestru. Pofta de mai mult, mai mult,
mai mult .
Nici nu aveam de gând să fie spânzurat ca un cal nenorocit.
Fac din nou o strâmbă de disconfort când fac ultimul pas în zona de
lounge. Dar chiar și așa, o înroșire mi se strecoară pe gât și o senzație
caldă și senzuală se întinde în miezul meu. Dur sau nu, a fost bine .
Foarte, foarte bine. Ca sa zicem asa.
Îmi fac drum prin mulțimea mixtă – atât new-yorkezii obișnuiți, cât și
tipurile evidente de Bratva – sorbând vodcă în salonul de la etaj. La
capătul îndepărtat, doi bărbați corpulenti în costume și căști îmbrăcați
în urechi străjuiesc scara până la etajul trei, unde Leo ține tribunalul
în biroul său privat.
Amintirile tachinatoare din această seară se estompează pe măsură
ce realitatea cum am ajuns chiar și în acest punct își apasă piciorul pe
ceafa mea.
Din nou, acest lucru nu ar fi trebuit să meargă atât de departe.
L-am scos pe Leo din viața mea înainte de a avea optsprezece ani. Cu
siguranță ne-a tăiat pe Nora și pe mine din ai lui, ceea ce mi-a fost mai
mult decât în regulă. Și când m-am hotărât cu puțin mai puțin de un
an în urmă să ne mut la New York, mi s-a părut că am luat o gură și
mai mare de aer proaspăt. Am pune un ocean întreg între noi și el.
Până ne-a urmat.
Leo a lucrat întotdeauna pentru Reznikov Bratva — mai întâi sub
Antin Reznikov, când eram mic. Și mai recent, după ce Antin a murit,
sub Konstantin, fiul lui Antin.
In Anglia . Sau, uneori, în Rusia.
L-am urmărit pe Leo de când aveam optsprezece ani și am preluat
tutela legală a surorii mele. Am vrut să știu unde se află, să mă asigur
că nu este nicăieri în apropierea noastră . Așa că am auzit despre asta
când s-a mutat la New York imediat după ce am făcut-o noi, pentru a
începe să lucreze pentru co-regele lui Konstantin al imperiului
Reznikov, Gavan Tsarenko, șeful prezenței organizației în SUA.
Mi-am spus că a fost o coincidență. Mi-am spus că New York-ul este
un oraș vast și că nu ne-am putea întâlni cu ușurință niciodată.
Până când Leo a traversat-o pe ale mele, cu două luni în urmă, și
imediat și-a înfipt din nou ghearele în mine.
Brusc, Leo avea nevoie de mine. Pentru că și mai rău, știa .
El știa că nu m-am culcat niciodată cu nimeni.
Nu aș putea niciodată să dovedesc asta în instanță. Dar știu al naibii
de bine că a obținut informația aia deosebit de personală de la o
asistentă de la cabinetul ginecologului meu. O asistentă care a avut
dintr-o dată banii, cel puțin conform postărilor ei extatice de pe
rețelele de socializare, să renunțe la slujbă și să se mute cu iubitul ei
într-o casă luxoasă pe plajă din Nha Trang, Vietnam.
O asistentă care, evident, i-a vândut lui Leo datele mele medicale
personale. Și a folosit acele informații pentru a mă chinui și a mă
amenința în ultimele două luni.
Pentru că în lumea nenorocită a mafiei, a Bratvei și a tot rahatul ăsta,
se pare că asta e tot o femeie: o marfă tranzacționabilă a cărei valoare
este determinată de faptul că este sau nu virgină.
Nu e ca și cum aș fi fost vreodată „agățat de virtutea mea” sau ceva
de genul ăsta. Nici nu sunt deloc religios, sau năduv, sau asexuat.
Adică, am dorințe. Sunt excitat sexual. Doar că nu m-am culcat
niciodată cu nimeni.
Ei bine, până în seara asta.
La început, am știut că sunt prea tânăr. Apoi, eram în esență mama
Norei și cine naiba are timp să se întâlnească sau să aibă o viață
socială când crești un copil de șapte ani la vârsta de optsprezece ani?
După aceea, a existat întotdeauna altceva care să-mi ocupe timpul.
Universitatea, apoi facultatea de drept. Și apoi m-am aruncat absolut
la muncă. Meseria mea era iubitul meu. Iar ideea unei aventuri de o
noapte sau a oricărui fel de sex ocazional pur și simplu... nu m-a atras
niciodată.
Și apoi a fost Hugo.
Aveam douăzeci și doi de ani și lucram o sută de ore pe săptămână la
primul meu loc de muncă la Londra. Hugo era cu câțiva ani mai în
vârstă și unul dintre cei mai promițători parteneri juniori ai companiei.
Era drăguț și fermecător și am fost de acord să ies cu el.
Trei întâlniri mai târziu, am fost complet înnebunit și nu aveam niciun
interes să-l revăd.
Pentru că Hugo era unul dintre acei bărbați – genul de tip, ca Leo,
care vedea virginitatea ca pe un fel de marfă. Sau, mai rău, ca un
semnal de „bunătate” – spre deosebire de „prostie”, așa cum mi-a
explicat Hugo atât de colorat la acea a treia și ultimă întâlnire, după ce
i-am spus în sfârșit că mi-am pierdut interesul pentru el.
Dar Hugo nu prea a auzit asta și nu a vrut să audă cuvântul „nu”. A
devenit obsesiv – nu doar cu mine ca ființă umană, ci cu „statutul
meu virginal”. A devenit atât de rău încât a trebuit să mă mut într-o
firmă nouă. A escaladat chiar până la punctul în care ne urmărea
apartamentul, noul meu loc de muncă și Nora la școala ei .
În sfârșit, am primit un ordin de restricție împotriva lui și totul a
încetat. Dar după aceea, am terminat oficial cu întâlnirile. Nu când
existau bărbați care aveau să mă reducă doar la un fel de fetiș al
virginității.
Nu, mulțumesc.
Și pentru o vreme, nici măcar nu m-a afectat deloc. Am fost prea
nebunește de ocupat cu munca în ultimii ani ca să am timp oricum să
întâlnesc. Vibratoarele există. La fel și pornografia pe internet. Și am o
imaginație vie .
Dar acum două luni, Leul a intrat din nou în imagine pentru a
valorifica încă o dată lipsa mea de experiență sexuală într-o marfă
tranzacționabilă.
Dar dă-i naiba cu asta și dă-i naiba cu el.
Aceasta se termină în seara asta.
Gardienii din partea de jos a scării de la etajul al treilea mă privesc cu
privirea, apropiindu-se mai mult, în timp ce unul scutură din cap și
ridică o mână.
„Nimeni nu urcă”, mormăie el.
Zâmbesc un zâmbet strâns. „Sunt sigur că Leo va dori să știe că sunt
aici.”
Tipul arcuiește o sprânceană, aruncând o privire către celălalt gardian
înainte de a clătina din cap.
„Te așteaptă?”
"Nu."
„Atunci ar trebui să pleci.”
— Ar trebui să-i spui că Elsa este aici să vadă...
„Măi, măi, nu suntem cu toții îmbrăcați?”
Tremur, un amestec de frică și repulsie mi se târăște pe coloana
vertebrală când mă întorc. Bărbatul subțire cu ochii scufundați și
capul ras care se uită la mine m-a făcut mereu să mă gândesc la un
schelet de când l-am întâlnit pentru prima dată acum două luni.
Numele lui este Pascha și este mâna dreaptă a lui Leu.
El, de asemenea, mă înfiorează complet și complet.
La fel ca și alte câteva ori în care ne-am intersectat, Pascha se uită la
mine de parcă mă dezbracă mental, ceea ce îmi face stomacul să se
întoarcă. Este și mai rău în seara asta, totuși. De obicei, tot ce trebuie
să lucreze sunt costumele cu pantaloni sau fuste gri sau negre.
În seara asta, sunt îmbrăcat așa . Ceea ce, desigur, nu face decât să-și
transforme privirea obișnuită într-una de-a dreptul periculoasă.
„Arăți delicios”, șuieră el, zâmbindu-mi acel rânjet înfiorător.
„Și arăți ca un infractor sexual, ca întotdeauna. Sunt aici să-l văd pe
Leo.”
Pascha se uită la mine. „Ai face bine să mă tratezi cu respect,
malen'kaya suchka .”
„Singura cățea pe care o văd aici ești tu ”, îi zâmbesc dulce.
Ochii lui Pascha se îngustează periculos. „ Atenție .”
„Spune-i doar că sunt aici.”
„Poți să-i spui singur.” Pascha dă din cap către cei doi paznici robusti
înainte să mă apuce de cot și să mă smulgă furios după el, în timp ce
urcă scări. Strâng din dinți, încă tresărind la fiecare pas, dar
bucurându-mă de triumful pe care îl voi simți odată ce îi voi spune lui
Leo că micul lui plan tocmai a ieșit în fum.
La etaj, mergem pe un hol aurit lipicios până ajungem la o uşă grea.
Gardienii se dau deoparte în timp ce Pascha trece pe lângă ei și prin
el, cu mine în remorche.
În cameră sunt alți șase bărbați — unii beau la bar de-a lungul unui
perete, alți câțiva care curăță pistoale pe o măsuță de cafea între două
canapele din piele. Leul însuși își ridică privirea de pe biroul lui mare
și ornamentat când intrăm, mai întâi cu o expresie curioasă, apoi
amuzată pe față.
„ Ah, iată-o,” toarcă el cu accentul său rusesc, clar stins de vodcă la
ora târzie.
„Bună, Leo.”
Se încruntă. — Te poți adresa cum trebuie, știi.
„Care este cum, mai exact?”
„Ca tată , pentru început.”
Râd rece. „Îți pot promite că asta nu se va întâmpla, Leo .”
Tatăl meu ignoră săpatura. „Pot să presupun că ai venit aici în seara
asta pentru a-ți îndeplini în sfârșit responsabilitățile familiale?”
Nu pot decât să mă uit la el. „Responsabilități de familie?” şuier.
„Unde naiba au fost „responsabilitățile tale de familie”? Ca, vreodată
?”
Leo se întoarce cu privirea la mine. „Ai fost asigurat de copil. Aveai
mâncare, haine, un acoperiș deasupra capului…”
„Nu, mulțumesc ție. Mama a făcut toate astea.”
Își dă ochii peste cap. "Cum? Supgând pula?”
Mi se aprinde temperamentul. „ Oprește-te .”
„Dacă nu vrei să recunoști ce a fost ea…” ridică el din umeri. „Ei bine,
nu te pot forța.”
Mama mea era multe lucruri – printre ele, da, o dansatoare exotică.
Dar ea nu s-a culcat niciodată cu bărbați pentru bani.
„Banii pentru nevoile tale au venit de la mine, moya doch”. Oftă,
ridicând un pahar de cristal cu ramă argintie și sorbind ceea ce
trebuie să fie vodcă peste gheață. „Dar destul. Este în trecut. Acum,
avem viitorul spre care să privim și ce înseamnă acesta pentru tine și
familia noastră.”
Râd din nou rece. „ Familia noastră ? Eu am familia mea, iar tu pe a
ta.”
Zâmbește, scoțând un tsking cu dinții în timp ce scutură din cap.
„Sângele este sânge, moya doch” . Și aveți ceva ce această familie
poate folosi pentru a avansa.”
Îmi rezist impulsului de a vomita în timp ce el se aplecă în față peste
birou.
„Știu că nu ai fost niciodată cu un bărbat”, mârâie el încet. „Este bine,
foarte bine. Pentru că un bărbat ca Melik Mirzoyan poate aprecia o
mireasă care nu a sângerat niciodată pentru un alt bărbat.”
De data asta, chiar trebuie să sufoc vărsăturile care mi se ridică în
gât.
Pentru că acolo este: motivul pentru toate acestea. Motivul pentru
care am ieșit în seara asta să fac ceea ce am făcut, să mă scap de
nenorocita mea virginitate, ca să nu mă mai poată ține deasupra
capului.
Tatăl meu vrea să mă căsătorească ca pe un fel de vacă de premiu cu
prințul mafiei albaneze, Melik Mirzoyan, pentru a obține o înțelegere
cu tatăl lui Melik, Serj. O astfel de înțelegere ar permite Reznikov
Bratva să cumpere imperiul lui Serj. Dar se pare că Melik este unul
dintre acei saci de rahat care este interesat doar de o mireasă virgină.
La dracu. Acea.
Încet, pe măsură ce tăcerea crește în cameră, încep să zâmbesc — din
ce în ce mai larg, până când sprâncenele lui Leo se încruntă.
„Este amuzant pentru tine?”
„Nu, dar alegerea ta de formulare tocmai acum este.”
E acum ori niciodată. Nu intenționam să fiu atât de dramatic cu ea și
nici nu anticipam să mai fie o jumătate de duzină de bărbați în
cameră, inclusiv ultra-înfiorătorul Pascha. Dar la dracu, de ce nu.
„Ce frază?”
Un bărbat ca Melik Mirzoyan poate aprecia o mireasă care nu a
sângerat niciodată pentru un alt bărbat.
Fără să spun un cuvânt, mă aplec în genunchi și mă întind în jos. Fața
lui Leo se strânge de confuzie în timp ce mâna mea alunecă sub tivul
rochiei mele. Cu o tresărire, decojesc chiloții de dantelă de culoare
crem de pe părțile mele încă fragede și îi trag în jos pe picioare. Apoi
le strec peste călcâie și le atârnă dintr-un vârf de deget, zâmbind.
Apoi, înainte să-mi pot pierde nervii, le arunc direct pe biroul lui Leo.
Ochii îi cad și fața i se răsucește când observă pata roșu închis de pe
ei.
"Ce dracu ?!" pufnește el, stând brusc și dându-se înapoi, de parcă
tocmai aș fi aruncat o bombă, sau antrax, pe biroul lui. Ochii lui se
ridică spre ai mei, cu repulsie pe față. "Ce este asta!? Ești în perioada
ta sau...
„Nu, Leo, nu sunt.”
Se încruntă. Apoi clipește.
Și încet, îl lovește.
Culoarea îi năvăleste pe față, îmbinând-o cu un roșu-purpuriu
profund, în timp ce buzele lui se îndoaie vicioase.
„ Nu .”
Eu doar zâmbesc. „Hopa. Atât despre angajamentul de puritate pentru
bietul Melik și fragilul său ego masculin.”
Fața lui Leo se contorsionează de furie, ochii lui strângându-se în
fante.
"Tu. La naiba. târgă- ”
„Nu poți să -mi vorbești așa”, mă răstesc eu. „De fapt, nu poți să
vorbești cu mine deloc.” Scutur din cap, ținându-mi capul sus, în timp
ce mă uit fix în fața lui. „Asta s- a terminat . Nu te mai apropia de mine
niciodată.”
Apoi, cu o dovadă de încredere rece pe care nu o simt deloc, mă
întorc și ies cu pași mari din cameră, cu bărbia sus și umerii drepti.
Țin fațada până ies afară. Apoi aerul iese din plămâni mei cu un sunet
sfâșietor în timp ce ridic privirea și îmi trec degetele prin păr.
S-a terminat .
S-a terminat.
Uber-ul pe care l-am comandat pe drumul de întoarcere prin
restaurant se ridică la bordură. Rânjind, intru. Și apoi plecăm în
noapte.

NORA doarme adânc pe canapea când ajung acasă. Netflix încă mai
crede că se apropie de The Witcher , așa că opresc în liniște Henry
Cavill fără cămașă și ucigaș de monștri, îmi acopăr sora cu o pătură,
mă asigur că jaluzelele sunt trase, astfel încât prima lumină să nu o
trezească și o las să doarmă. .
Există aproape o figură de regret când fac duș – de parcă aș crede că
spălând parfumul lui, atingerea lui și... ei bine, alte lucruri de pe mine
vor șterge amintirea. Dar nu trebuia să-mi fac griji. După ce mă târăsc
în pat și mă ghemuiesc sub cuverturi, este singurul lucru la care mă
pot gândi.
O parte din mine se simte puțin vinovată pentru că l-am folosit. Dar nu
atât de vinovat. Acesta este Hades despre care vorbim, până la urmă.
Pentru el, sunt sigur că am fost doar o altă fată întâmplătoare într-o
altă noapte întâmplătoare. Este un gând care îmi stă acru în creier
mult mai mult decât ar trebui. Dar am împins acru în jos.
Este ceea ce este. Și am zero regrete.
Nimeni nu trebuie să știe niciodată.
El poate fi propriul meu păcat secret.
Micul meu secret murdar.
Și cu reluări nesfârșite ale tuturor modurilor în care m-a făcut să
explodez năvălindu-mi prin cap, ca un drog puternic, că mă scufund
încet la somn.
6
 HADES
PRIMUL MEU PLAN după ce am părăsit restaurantul lui Leo implică să
merg direct la biroul Elsei, să intru și să-mi dau seama exact cât de
greu își bate familia, din moment ce ea lucrează în mod clar pentru
Leo.
Să mă întorc a fost aproape sigur o parte din asta.
Știu că trebuie să fi auzit-o pe Anya țâșnind despre „cunoașterea
mea” la Club Venom. Poate că purtam o mască, dar între Anya care
îmi folosea numele nenorocit și tatuajele mele recunoscute – pe care
le poți vedea chiar și când sunt îmbrăcată – Elsa știa absolut cine
sunt.
Ea nu m-a sărutat doar pentru că a crezut că sunt un tip întâmplător.
M-a sărutat pentru a-mi atrage atenția . Să mă seducă. Care... a
funcționat.
Încerc doar să-mi dau seama ce rost avea să mă dracui în legătură cu
lucrul ei cu Leo.
Din păcate, planul meu de a-i sparge biroul este zădărnicit când mă
trag în fața clădirii de birouri din Midtown, care găzduiește Crown și
Black. Se pare că sucursala băncii de la parter este conectată pentru
un sistem de securitate nou și îmbunătățit, ceea ce înseamnă că sunt
aproximativ douăzeci de polițiști care lucrează la fiecare intrare și
scară.
Adică, familia Drakos are „prieteni” în forța de poliție. Dar douăzeci de
polițiști care închid ochii când mă valsează într-un birou de avocatură
la două dimineața? Împingând-o.
Cinci ore mai târziu, totuși, după ce am dormit în mașină, este pornit.
E sambata. Sunt sigur că Crown și Black au parajuriștii și stagiarii lor
care fac orele de weekend, ca orice altă firmă mare din New York. Dar
este încă devreme, iar ultimele trei etaje care adăpostesc Crown și
Black sunt goale. Pentru orice eventualitate, totuși, intru în liniște
printr-un lift de întreținere, asigurându-mă că evit camerele de
securitate până ajung la biroul Elsei.
Este blocat, desigur. Dar strâng lacăte de când aveam zece ani, iar al
ei nu este tocmai Fort Knox.
Odată înăuntru, mă apuc de treabă.
Computerul ei desktop este prima mea alegere, evident. Dar este
protejat prin parolă și nu am timp să încerc forțarea brută și nici nu o
cunosc suficient de bine pe Elsa pentru a încerca să ghicesc parole
aleatorii.
O cunosc suficient de bine pentru a cunoaște sunetele pe care le
scoate când vine. Să știi cât de dulce are păsărica ei. Să știu că a
devenit al naibii de sălbatică când am tras-o de păr și i-am bătut-o în
fund.
Să știu că aproape că a venit când i-am dat esperma de pe degete.
Suficient. Strâng din dinți, scuturând reluările care distrag atenția din
cap, în timp ce pula mea se transformă în oțel în pantaloni. Suficient
timp mai târziu să mă smuci amintindu-mi noaptea pe care tocmai am
petrecut-o cu ea.
Chiar acum, sunt aici pentru afaceri.
Dosarul încuiat se deschide la fel de ușor ca ușa biroului ei. Îl
pieptănesc, căutând ceva legat de Reznikov sau Stavrin. Orice are de-
a face și cu Mirzoyan, de altfel. Dar tot ce găsesc este niște prostii
slabe legate de niște autorizații de construire pentru Gavan Tsarenko,
despre care știu că o angajează și pe Taylor Crown pentru propriile
sale nevoi legale.
Mă încrunți în timp ce închid dulapul fără nimic de arătat pentru
eforturile mele. Este același rezultat dezamăgitor cu dosarele din
sertarul ei de la birou și singurele lucruri pe care le găsesc în dulap
sunt patru costume de fustă tip bibliotecară în diferite nuanțe de gri,
gri și gri și un covoraș de yoga.
La dracu.
Fac o lovitură rapidă în jurul băii private atașate, dotată cu duș, când
aud ușa biroului zdrăngănind și apoi deschizându-se.
La dracu .
Mă las înapoi în spatele ușii de la baie pe jumătate închisă, uitându-
mă prin cantul ușii.
O dă naibii . Elsa gâfâie, pieptul ei se ridică și coboară sub sutienul
sport pe care îl poartă sub un top de alergat cu glugă, cu fermoar,
împreună cu jambiere și pantofi de jogging.
Toate negru și gri, pentru că desigur .
Chiar și-a luat părul în coada de cal severă tipică. O privesc cum se
întoarce să se încruntă la clanța ușii, pentru că am lăsat-o descuiată
și probabil că se întreabă cum a ratat să o încuie cu o zi înainte.
Dar ea o scutură, întorcându-se să se îndrepte spre biroul ei. Mă
schimb într-o parte pentru a încerca să văd mai bine prin ușa crăpată.
… Care al naibii scârțâie când mă ating de el.
La naiba .
Instantaneu, îi aud respirația ascuțită.
„Oricine dracu este acolo, am o armă!”
La dracu.
„Și chem poliția!”
"Rezistă." Îmi scot mai întâi mâinile pe ușa băii. „Nu-mi arunca mintea
în aer, bine?”
Încet îmi bag capul după colț, unde ochii mei sunt întâlniți instantaneu
de o Elsa furioasă și speriată. Nu ține un pistol în mână, dar îndreaptă
spre mine o cutie de spray cu piper.
— Nu mi se pare o armă, Elsa.
"Nu?" scuipă veninoasă, ținând-o în continuare.
"Nu. Asta e publicitate mincinoasă.”
Ea mijește ochii la mine. „Ce-ar fi să-l folosesc oricum pentru tine și
poți depune o plângere pentru publicitatea falsă după aceea?”
„Nu, e în regulă.” Ochii îmi trage de la privirea ei rece, alun, la duza
spray-ului cu piper, îndreptată încă spre mine. „Nu ai putea să-mi
îndrepti asta?”
„Poți să explici cu amabilitate ce naiba faci în biroul meu?”
Uh, nu chiar .
De asemenea, nu vreau să-i spun că știu despre dublu-traversarea ei.
Nu încă. Nu până când nu o voi sprijini într-un colț din care nu va ieși
niciodată.
Ies complet din baie, cu mâinile încă ridicate. „Tocmai am lăsat niște
documente pentru Achizițiile Thermopylae.”
Se întoarce și pentru prima dată, ochii mei aterizează pe cele trei
semne de pe gâtul ei. Ceva sălbatic mârâie înăuntrul meu – ceva
flămând de mai mult la vederea semnului meu pe ea.
În mod evident, a pus corector peste ele. Dar fie de la fuga ei, fie
pentru că am mușcat și suge prea tare pentru ca ei să fie ascunși,
sunt acolo pentru ca toată lumea să le vadă.
Și să-mi amintesc. Ceea ce penisul meu face instantaneu.
— La șapte și cincisprezece dimineața într-o sâmbătă? ea
batjocorește.
"Da. Se trezește devreme.”
„Deci unde sunt?”
Ei bine, asta se dezvăluie rapid.
rânjesc. — Cred că i-am uitat în mașină.
"Dreapta."
Încet, îmi cobor mâinile. Din fericire, Elsa își scade și spray-ul cu
piper. De asemenea, se întărește și își pune fermoarul de alergat
foarte repede peste sutienul sport - suficient de sus pentru a-și
acoperi rănile gâtului.
„Ce făceai în toaleta mea privată?”
„Să faci un piș, ce altceva?”
Își încrețește nasul. „Ei bine, dacă ai terminat de spart și de intrat...”
„Nu am pătruns și nu am intrat.”
„Ușa biroului meu a fost încuiată aseară.”
„Huh. Nenorociți de curățeni.”
Ea își dă ochii peste cap.
— Apropo de asta, ce cauți aici la ora asta?
Elsa se încruntă. — Lucrez aici, Hades. Unii dintre noi muncesc
pentru a-și câștiga existența.”
Tonul trufaș „peste asta” este cel tipic pe care îl folosește
întotdeauna când vorbește cu mine. Dar ea exagerează.
Supracompensarea .
Îl văd în înroșirea obrajilor ei, care provine din mai mult decât din
alergarea ei. O pot vedea în felul în care refuză să-mi întâlnească
privirea, de parcă ar ști că, dacă o va face, voi vedea direct în ea și îi
voi dezvălui toate secretele.
Nu știe ea că singurul secret pe care încearcă cel mai disperat să-mi
ascundă nu este deloc un secret al naibii.
Dar pot folosi asta.
I-aș putea spune chiar aici și acum. La naiba, aș putea să devin
psihopat din interiorul meu, să devin periculos și amenințător și să
scot din ea adevărul despre implicarea ei cu rusul chiar acum.
Dar aș putea să aștept. Aș putea, de asemenea, să o închid încet și să
o las să-și construiască propria cușcă. Dacă o anunț că știu acum
despre dublu-traversarea ei, totul s-a terminat. S-ar putea să obțin
ceva din ea, dar ceea ce primesc este ceea ce primesc.
Dacă, totuși, nu o anunț că sunt pe ea, s-ar putea să-mi arate și mai
multe. Dacă ea crede că habar n-am că lucrează cu Leo și, în plus,
habar n-ar că ea a fost cea pe care o făceam într-o mizerie
scâncătoare, tremurândă, azi-noapte, nu va ghici că o urmăresc la
fiecare mișcare.
Învățându-i fiecare secret.
Așteptând momentul perfect pentru a se năpusti.
— Puțin devreme pentru birou, nu-i așa?
— Cam târziu să fii încă treaz , nu-i așa? ea trage înapoi.
rânjesc. Vitriolul ei obișnuit este... tremurător chiar acum. Ea se
străduiește prea mult să-l vândă.
Este foarte amuzant de urmărit.
— Ai făcut ceva distractiv aseară?
Ea geme. „Hades, te rog pleacă. Am multe de facut."
„Doar fac o conversație politicoasă.”
Ea își dă ochii peste cap. „Noaptea mea a fost bine, mulțumesc.”
„Da? Ce ai făcut?”
Ochii Elsei se îndreaptă spre ai mei. „Ce vrei , Hades?”
eu chicotesc. „Iisuse Hristoase, diminuează suspiciunile. Încerc doar
să fiu drăguț.”
„Tocmai de aceea sunt suspicios.”
„Vrei să știi ce am făcut aseară?”
„Nu chiar...”
„Am întâlnit un străin fierbinte de fum.”
Poșetele ei. „Ce palpitant pentru tine.”
„Da.” Ridic din umeri, întorcându-mă să mă plimb pe lângă rafturile ei
cu cărți juridice, trecându-mi vârful degetului peste coti. „I-a dat și
creierul afară.”
Elsa tace in spatele meu. Zâmbesc, încă examinându-i cărțile.
"De trei ori." Încet, sprânceana mea se încruntă în timp ce mă întorc
să-i privesc peste umăr. — Sau au fost patru?
Fața ei devine purpurie și maxilarul ei se deschide și apoi se închide
din nou, de parcă ne aflam în punctul culminant al Inimii revelatoare a
lui Edgar Allan Poe și este îngrozită că adevărul se va răsturna.
„Ce crezi, Elsa?” Zâmbesc larg. Ea tremură când închid încet distanța
dintre noi, până când stau chiar în fața ei. „A fost de trei ori sau de
patru?”
Ea înghite în sec, cu fața arzând din ce în ce mai fierbinte, de parcă ar
putea arde sub presiune.
„Eu... de unde naiba să știu?” mormăie ea, cu mâinile strânse în
lateral.
„Aceasta este o întrebare grozavă .”
Energia dintre noi zumzea. Ea înghite din nou, buza inferioară
tremurând înainte ca dinții să se prindă ferm în ea.
„Cred că ar trebui să pleci. Am treabă de făcut,” scapă ea în cele din
urmă.
Zâmbesc doar, lăsându-mi ochii să-i pătrundă în ai ei înainte ca ea să-
și smulgă privirea cu un fior. Abia atunci o eliberez din privirea mea.
Mă întorc și mă îndrept spre uşă.
„Hades”.
La jumătatea ușii, mă întorc cu un zâmbet pe buze și o sprânceană
ridicată.
„Nu mai pătrunde niciodată în biroul meu.”
"Remarcat. Bucură-te de weekendul tău… pisoi .”
Gâfâie și jur că e pe cale să vomite.
Apoi plec, cu un rânjet flămând pe față.
7
 ELSA
EL. Stie .
La trei minute pline, lungi după plecarea lui Hades, încă stau în
mijlocul biroului meu.
Nemişcat. Uimit. Privind ușa, încercând să-mi amintesc cum să respir.
„Bucură-te de weekendul tău… pisoi”.
Un fior aprins mă strecoară pe șira spinării. Străluciri de respirații
gafâite, de degete și membre care se răsucesc în așternuturi, de
unghii care i-au târât pe spatele musculos. De transpirație și plăcere.
De stele care sclipeau în fața ochilor mei în timp ce corpul meu s-a
desfăcut complet la atingerea lui.
Tres, tremur și mă strâng înapoi în prezent, clipind în timp ce mă uit
neobișnuit la ușa închisă a biroului meu.
O pierd.
Hades nu „știe”. Bineînțeles că nu. Dacă ar fi făcut-o, mi-ar fi frecat
sută la sută fața în ea, sau l-ar fi folosit ca pârghie, sau mi-ar fi agățat
secretul murdar și păcătos pe cap, ca să mă facă să dansez cu
bucurie și să-l roage să nu spună nimănui.
Sau l-ar fi folosit ca să mă tragă din nou.
Tremur, căldura pulsand periculos între coapse. Apoi mă forțesc să
respir lung și adânc.
El nu știe. Nu are cum să facă. Evident, tot ce a spus a fost „bucura-te
de weekend”. Și eu, fiind speriat că stătea în fața mea la mai puțin de
douăsprezece ore după ce mi-am revendicat fiecare centimetru din
corp și mi-am redefinit definiția orgasmului, pur și simplu am auzit
greșit.
Am inventat definitiv acel ultim „pisoi”, deși habar n-am ce ar fi putut
să spună că sună a pisoi.
Tremur din nou înainte să trec prin cameră și să încui din nou ușa.
Nu că asta l-a oprit înainte. Știu al naibii de bine că am încuiat asta
când am plecat de la serviciu ieri după-amiază și știu, de asemenea,
că curățenii nu uită să încuie când au terminat.
Nu. El nu știe. Nu a fost el care mi-a frecat fata. A fost doar Hades, știi,
Hades . Îngâmfat, detestabil, arogant. Un bătăus. Un nebun. O curvă
nerușinată.
Da? Ei bine, l-ai dracu, soră.
Căldura îmi inundă din nou fața în timp ce mă forțez să mă întorc pe
scaunul meu de birou.
El nu știe și asta e sfârșitul. Trebuie să fie, sau o să mă înec în chestia
asta până mă destrămăz. O voi plasa doar în cutia aia din capul meu -
locul în care depozitez și ascund orice mă împiedică sau mă trage
departe de traiectoria mea planificată.
Ceea ce, evident, nu este sănătos, așa cum mi-au spus în repetate
rânduri toți cei patru terapeuți pe care i-am văzut de când aveam
șaptesprezece ani. Dar este ceea ce este. Așa mă descurc. Cum
respir, atât pentru mine, cât și pentru Nora. Iau toate lucrurile care mă
târăsc în jos sau zac pe cărare în fața mea și le bag adânc în spatele
unui dulap de care pot uita apoi.
Într-o zi, desigur, dulapul va trebui să fie curățat.
Dar nu astăzi.
Așa am reușit să ajung unde sunt. Și, să nu-mi trag propriul corn prea
tare, dar nu poți fi unde sunt, la vârsta de doar douăzeci și șase de
ani, fără niște obiceiuri de sănătate mintală serios nesănătoase. Dar,
terapia va exista și mai târziu, odată ce mi-am dat pasul și voi putea în
sfârșit să respir. Odată ce am creat o viață de fier pentru mine și Nora,
pot repara părțile din mine care s-au rupt pe parcurs.
Până atunci, însă, acest tren nu se oprește. Pentru orice.
Cu siguranță nu pentru Hades, dracului de Drakos. Sau jocurile lui
mintale.
Sau pula și limba lui asemănătoare lui Dumnezeu.
Mă înroșesc profund, scuturând acele gânduri din cap pentru ultima
oară. Apoi fac ceea ce fac întotdeauna pentru a îngropa sau ascunde
lucruri cu care nu vreau să mă ocup: îmi deschid laptopul.
Și muncesc.
Pentru Nora. Pentru mine. Pentru viitor. Pentru că nu voi fi mama
noastră, legată de o viață care o macină sub călcâi și de un bărbat
care o stăpânește, o rănește și ia tot ce o face ea însăși.
Fug de acel viitor potențial de când aveam paisprezece ani. Și nimic,
nici măcar Dumnezeul Iadului însuși, nu mă va opri acum.

"STOP."
Gâfâi, aproape vărsându-mi cafeaua. Mă învârt spre vocea din spatele
meu.
„Doamne, m-ai speriat al naibii.”
Fumi – colega mea care are biroul lângă al meu și care este, de
asemenea, singura mea prietenă adevărată din New York – face o
mutră în timp ce se sprijină de tocul ușii. Nu este neobișnuit ca ea să
se lanseze direct în mijlocul unei conversații, fie că ești într-o întâlnire
programată, fie că te afli într-o baie învecinată.
Dar, în mod normal, nu îmi provoacă un atac de cord ca un moment
de frică într-un film de groază.
Dau vina pe amenințarea înflăcărată și superbă care a pătruns în
biroul meu în urmă cu două zile.
„Îmi pare rău,” tresări Fumi, băgându-și o șuviță de păr negru ca jet
după ureche. „Am avut doar ceva foarte important să te întreb.”
Dau din cap când mă scufund în scaunul meu de birou și iau cu
prudență o înghițitură din cafeaua mea fierbinte aburindă.
"Desigur. Intrați."
Ea pășește în biroul meu și se lasă pe unul dintre cele două scaune
de peste birou față de mine, dând încet din cap în timp ce își bate
vârfurile degetelor împreună meditativ.
Sprâncenele mele se împletesc. „Este vorba despre cazul
Chesterman? Am vorbit cu consilierul lor de familie vineri după-
amiază. Părea să creadă că ar putea fi supuși unui...
„Frumoasă încercare, dar nu întreb despre muncă.”
Înghit în sec, arcuind o sprânceană în timp ce un rânjet se
răspândește pe chipul lui Fumi.
"Bine…"
Zâmbetul ei se lărgește. „Cum a fost weekendul tău?”
Ridic un umăr ușor. „Bine, în mare parte. Am rămas înăuntru și am
ajuns din urmă cu munca. S-a asigurat că Nora nu a avut probleme.
Cina. Știi, de obicei.
„Uh-huh, uh-huh”, dă ea încet din cap, cu ochii ei întunecați ațintiți
asupra ai mei.
îmi dresesc glasul. „Deci, cum a fost...”
„Doar mă întreb ce parte a readucerii din urmă la muncă, a gestionării
surorii tale adolescente și a gătirii de cină ți-a dat sughioșii.”
Fața îmi explodează de căldură în timp ce mâna îmi zboară la gât –
doar ca să-mi amintesc repede că port o eșarfă de mătase în jurul ei.
Fierb la foc mic, încercând să arăt cât se poate de nonşalant.
„Ce șuțoi?”
Fumi își dă ochii peste cap. "Într-adevăr? Ești un avocat profesionist
și chiar ești atât de prost să minți?”
Îmi strâng buzele, încercând să-mi strâng căldura de pe față.
„Nu mint ...”
"Obiecţie. Nu ai fost niciodată în eșarfele pentru gât.”
„Poate că vreau să le dau o încercare.”
„Ce parizian din partea ta.”
Când fața mea arde și mai tare, ea rânjește mai larg.
„Hai! Nu lucrăm pentru o mănăstire, Elsa. Ai voie să ieși și să-ți pui
nebunia. Dar...” Ea clătină din cap, oftând din greu.
"Dar ce?"
„Dar trebuie să- mi spui toate detaliile după aceea , ca să pot trăi
indirect prin capetele tale sexuale!”
Simt roșeața înghițindu-mi fața. Dar încă forțesc un râs pufnit și un
ochi peste cap.
„Nu e nimic de genul asta, crede-mă.”
Ea geme. „Elsa! Trebuie să prezentăm un front unit în acest sens!
Surorile care ajută surorile! Am poftă de detalii sângeroase. Acum du-
te! Și să nu îndrăznești să-mi spui că ai uitat pactul.”
Rânjesc larg. „Pactul” este ceva care a ieșit dintr-o noapte foarte
lungă de băut după muncă într-o zi, la puțin timp după ce m-am
alăturat Crown and Black. Amândoi ne simțeam compătimiri că
suntem căsătoriți cu slujbele noastre și că nu înțelegeam cum cineva
care lucrează la orele pe care le-am lucrat ar putea găsi timp până la
întâlnire, chiar și întâmplător.
A fost suficient de reconfortant să aud că nu eram singurul care
simțea așa. Dar venind de la cineva ca ea, m-a făcut să mă simt și mai
văzut. Pentru că, împreună cu tatăl ei japonez și mama coreeano-
italiană, Fumi este grozav de superbă . Ca, în mod scandalos, să-l
scoți din parc, să câștigi-la-loteria-genetică frumoasă.
Deci, dacă nici măcar ea nu găsea întâlniri, chiar era treaba. Nu natura
mea nevrotică. Sau cel puțin, nu în totalitate asta.
Pactul nostru bețiv era în două părți: unul, dacă eram amândoi încă
căsătoriți complet și complet cu Crown și Black până la vârsta de
treizeci de ani, ne-am căsători unul cu celălalt. Nu din cauza vreunei
tendințe gay latente. Dar numai pentru a ne asigura că niciunul dintre
noi nu a murit singur, doar pentru a fi mâncat de pisică, sau ceva
tragic de genul ăsta.
Cealaltă parte a pactului era că unul dintre noi îi spunea celuilalt dacă
și când reușește cumva, printr-o minune oarecare, să meargă la o
întâlnire sau, mai bine, să se pună culcat.
Fumi, o prietenă la fel de apropiată ca ea, nu știe totuși că sunt – sau
am fost – o fecioară de douăzeci și șase de ani. Pentru că cine naiba
vrea să aibă această conversație?
Râd și flutură o mână disprețuitoare. „Serios, nu este ceea ce crezi.
Am văzut niște TikTok sau ceva cu această fată purtând unul și m-am
gândit să încerc să aduc aspectul eșarfei. Asta este."
„Oh, bine”, dă Fumi din cap. „Ei bine, dacă asta e tot...”
Ea s-a trezit înainte ca eu să-l înregistrez, se aruncă în jurul biroului
meu și smulge eșarfa înainte să o pot opri.
"Hei-!"
„ Știam asta !” cântă ea triumfătoare.
Fața îmi arde fierbinte când trag eșarfa la loc.
„Detalii, femeie! Acum!"
geam. „Nu a fost cu adevărat nimic. Am fost la acest club prost...”
„Uf, urăsc cluburile.”
Stiu asta. Și la fel. Dar Fumi înseamnă cluburi de dans , nu varietatea
periculoasă și periculoasă de cluburi de sex.
"Exact. Și ca exemplu perfect de ce o facem, acest tip a fost peste
mine.”
Ea se încruntă. „Nu ai acceptat nu ca răspuns? Pentru că îl voi
înjunghia al naibii.” Ea ridică din umeri. „Din punct de vedere legal
vorbind.”
rânjesc. „Nu, nu, a fost bine.”
Ea arcuiește o sprânceană întrebătoare. „Sunt mai mulți șuțoi... în altă
parte ?”
Mă înroșesc fierbinte.
Da. Da sunt. Pe sânii, sfarcurile, șoldurile, probabil pe spate, pe
interiorul coapselor, la linia bikinilor. Vicioșii, chiar așa.
„ Nu , la naiba. A fost doar chestia asta stupidă.”
"Ai…"
"Nu!" scap, clătinând din cap. „Nu am părăsit niciodată clubul”
Susținut pe o tehnică. Continua.
„Și va fi un spectacol repetat? De exemplu, ar trebui să mă
aprovizionez cu eșarfe la modă pentru viitoarele cadouri de Crăciun și
de ziua de naștere?”
Îmi dau ochii peste cap. „Tocmai am băut niște băuturi și mi-am
aruncat niște aburi. Asta a fost. Nu am făcut nici măcar nume
comerciale.”
Ea geme apreciativă. „Doamne, asta sună fierbinte. Minte-ma. Spune-
mi că l-ai lovit în baie sau măcar ai fost bătut sub bar. Dă-mi ceva
pentru bancheta, de dragul lui.
Roșesc profund, clătinând din cap în timp ce îmi dau ochii peste cap.
„Ai nevoie de ajutor profesional.”
„Nu, am nevoie de pula …”
"Domnișoară. Guin.”
Trec la sunetul vocii șefului meu în pragul ușii. Fumi capătă culoarea
laptelui degresat, devenind absolut liniștit în timp ce baritonul
profund și aspru al lui Gabriel Black bubuie în biroul meu.
"Un moment?"
— Desigur, domnule Black.
Taylor și cu mine suntem pe o bază de prenume, la insistențele ei.
Alistair este la fel, atâta timp cât nu suntem cu clienții.
Gabriel este fără echivoc, fără dreptate, „Dl. Negru”, și Dumnezeu să-i
ajute pe oricine încearcă să-i numească orice altceva. Deși să fiu
sincer, cu părul lui negru, ochii negri și maxilarul negru, care cumva
mă face mereu să mă gândesc la un rege pirat din secolul al XVIII-lea
sau la ceva la fel de amenințător, „Dl. Negru” i se potrivește destul de
bine.
Fumi se strâmbă la mine înainte de a scrie ceva cu viteza luminii pe
telefonul ei. Al meu bâzâie pe biroul din fața mea, un text din ea citind
„nu m-a auzit spunând asta, nu?” apare pe ecran. Mă uit la ea și îi ofer
cea mai subtilă scuturare a capului dintr-o parte în alta.
Chiar dacă sunt cel puțin cincizeci la sută sigur că tocmai a auzit-o
spunând că are nevoie de pula.
Fumi se ridică, dresându-și glasul și respirând înainte să se întoarcă
să zâmbească strălucitor și profesionist șefului nostru.
— Bună dimineața, domnule Black.
"Domnișoară. Yamaguchi, mârâie el. Ea trece pe lângă el și iese pe
uşă.
Când suntem singuri, Gabriel închide ușa biroului meu și apoi se
sprijină de ea.
„Cum merge cazul Chesterman?”
E amuzant. Până săptămâna trecută, chiar și având în vedere cât de
cool sunt cu Taylor și Alistair, Gabriel Black m-a aruncat întotdeauna
puțin. Adică îi aruncă pe toată lumea în diferite grade, variind de la
„puțin” la „pipi-te-pantaloni”, care este un fel de superputerea lui
diabolică. Este, de asemenea, ceea ce îl face un avocat vicios de
nemilos și de succes.
Dar acum, în cele trei zile de când l-am văzut ultima oară, m-am
întâlnit față în față cu un întuneric mai feroce.
Un răufăcător mai letal.
O forță mai consumatoare a naturii.
Și îmi dau seama că este puțin greu să fii intimidat de oricine, chiar și
de Gabriel Black, după ce l-ai tras pe Dumnezeul Iadului.
De patru ori.
— Grozav, de fapt, răspund eu. „Am vorbit cu consilierul personal al
familiei săptămâna trecută și cred că vor putea ajunge la un acord.
Nimeni de partea lor nu vrea să vadă interiorul unei săli de judecată.”
El dă încet din cap. "Bun. Ține-mă la curent, dar nu ezitați să
procedați după cum credeți de cuviință.”
— Desigur, domnule Black. Mulțumesc."
Zambesc. El nu are. El doar stă acolo, cu sprânceana întunecată
încruntă.
— Mai este ceva cu care te-aș putea ajuta?
"Există." Își drese glasul. "Domnișoară. Crown și cu mine tocmai am
ieșit dintr-o întâlnire cu Gavan Tsarenko.”
Dau din cap. Ochii lui Gabriel se îngustează ușor.
„Ar vrea să vorbească cu tine.”
Un fior îmi curge pe șira spinării. Nu îmi fac iluzii că asta are de-a face
cu altceva decât cu tatăl meu, căpitanul de vârf al lui Gavan.
"Oh? Când a vrut să organizeze o întâlnire...
"Chiar acum."
Pulsul îmi slăbește.
„Asta va fi o problemă?”
"Deloc."
El dă din cap, pregătindu-se să plece. "Bun. Oh, și încă ești bine
pentru seara asta?
Îmi rezist nevoii de a mă strâmba. În seara asta, mă întâlnesc cu un
potențial nou client Crown and Black pentru o cină de prezentare. Pe
de o parte, sunt onorat că numele partenerilor au încredere în mine
pentru a face acest solo.
Pe de altă parte, Howard Kenmore, potențialul client, mi -a cerut în
mod special . Howard are cincizeci și trei de ani, dezgustător de bogat
și are o istorie foarte publică de întâlniri cu blonde mici de mai puțin
de jumătate din vârsta lui, dintre care ultimele două purtau ochelari cu
rame groase.
Evident, acest lucru ridică întrebarea oarecum tulburătoare dacă voi
ieși în seara asta să-l propun pe Howard pe Crown și Black sau să fac
o audiție pentru a fi următoarea lui iubită.
Dar, desigur, nu îi menționez preocupărilor mele lui Gabriel. În
schimb, dau din cap și zâmbesc. "Desigur."
"Excelent. Ah, și nu te gândi prea mult la chestia cu Gavan. El este pe
cale să dea mult mai multă muncă asupra noastră – mult mai mult
decât se poate aștepta în mod rezonabil că Taylor se descurcă. Cred
că vrea doar să cunoască câțiva dintre oamenii noștri de top care se
vor ocupa de o parte din acea muncă. Totul este deasupra bordului.
Nu lăsa zvonurile să te sperie.”
— Absolut, domnule Black.
Dă din cap și lovește cu degetele de ușa din spatele lui. Apoi a plecat.
8
 ELSA
EXPIRĂ în timp ce Gabriel închide ușa, încercând să compartimenteze
diferitele lucruri care îmi zboară în jurul creierului: cina cu Howard
mai târziu, întâlnirea iminentă cu co-regele uneia dintre cele mai
periculoase și puternice familii Bratva din lume... oh, și amintirile
persistente ale înșurubării lui Hades.
Exact atunci când ușa se deschide cu o bătaie abia, iar Gavan însuși
se sufla ca un nor negru.
La douăzeci și patru de ani, Gavan Tsarenko este chiar mai tânăr
decât mine. Înalt și construit, bărbatul arată la fiecare centimetru
regele Bratvei care este: păr negru, ochi oțel și gri, puternic tatuați.
Chiar și în costumele lui impecabile, croite, liniile de cerneală ies din
manșete și șerpuiesc pe dosul mâinilor, precum și până la gât până la
falcă.
Stau și îmi păstrez un zâmbet neutru și profesionist lipit pe față când
el intră. Dar înăuntru, simt că mi se îngheață sângele doar puțin. Nu
se știe că este prost temperat sau predispus la acte aleatorii de
violență sau altceva. De fapt, după reputație, este rece și calculat ca o
mașinărie. Dar asta nu mă împiedică să-mi retrag un fior în timp ce
energia lui întunecată curge în cameră ca cerneala neagră care se
revarsă pe hârtie.
Și apoi tot efortul pe care îl depun pentru a menține o înfățișare calmă
dispare când Leo intră în spatele lui, urmat de Paștele desăvârșit de
înfiorător.
Tatăl meu se uită la mine cu o jumătate de mârâit pe buze. Pascha
închide ușa biroului meu și se sprijină foarte deliberat de ea în timp ce
mă dezbracă mental.
vomita.
"Domnișoară. Guin, toarcă Gavan încet. „Nu cred că am fost vreodată
prezentați oficial.”
El traversează camera cu aerul unui bărbat care deține fiecare în care
intră. Îmi strânge ferm mâna peste birou, apoi își drese glasul. „Pot să
stau?”
„Desigur, te rog.”
Gavan își desface nasturele de la jachetă și își așează corpul
musculos într-unul dintre cele două scaune cu fața la biroul meu.
Când rămân în picioare, el își arcuiește o sprânceană.
„Vei să fii alături de mine?”
Mă sprijin de credenza din spatele biroului meu. „Sunt bine aici.”
Buzele lui se îndoaie la colțuri. Furios? Amuzat? Nu prea pot spune.
„Să sărim peste partea în care ne prefacem că nu înțelegem toate
istoriile și relațiile complicate din această cameră”, începe el. „Este o
pierdere de timp și suntem amândoi oameni ocupați. După cum am
înțeles, tatăl tău...
„Nu îl consider tatăl meu”, murmur eu rece.
Leul și Pascha se uită cu pumnale la mine. Gavan doar înclină capul
grațios. "Da. Deci, Leo a dorit să-mi ajute organizația într-o achiziție
importantă de afaceri, oferindu-ți mâna în căsătorie fiului lui Serj
Mirzoyan, Melik. Am asta corect până acum?”
Încuviințând țeapăn din cap.
„Totuși, înțeleg că au fost anumite... acțiuni întreprinse recent din
partea ta care au făcut ca această înțelegere să nu mai fie acceptabilă,
deoarece Melik și-a dorit exclusiv un...” își drese glasul. „ Mireasă fără
experiență . Este corect și asta?”
"Asa se pare."
„Și este adevărat? Adică tu...”
„Nu voi discuta despre corpul meu, despre alegerile mele personale
sau despre viața mea sexuală cu tine sau cu bărbații tăi, domnule
Tsarenko.”
Gavan scutură din cap. "Ai inteles gresit. Nu de aceea sunt aici,
doamnă Guin.”
„Atunci de ce ești aici?” Mormăi pe un ton despre care îmi dau seama
că se apropie de periculos având în vedere bărbatul pe care îl
folosesc. „Pentru că știu că nu este vorba despre „întâlnirea cu
ceilalți avocați din firma noastră care se vor ocupa de nevoile tale
juridice”, așa cum i-ai spus șefului meu.
El zâmbește. "Perceptiv."
"Mulțumesc."
Gavan își drese glasul. — Sincer, nu-mi pasă cu cine alegi să te culci,
doamnă Guin. Și, deși pot aprecia zelul căpitanului meu ,” se întoarce
pentru a-și arcui o sprânceană spre un Leu încruntat, „în încercarea
de a-mi asigura această înțelegere prin orice mijloace considera
potrivite, nimeni nu forțează pe nimeni să se căsătorească cu
altcineva.”
Mă întorc să-l batjocoresc pe Leo. Se pare că are multe de spus. Dar
se uită doar la Gavan înainte de a se sprijini de perete cu brațele
încrucișate peste piept și rămâne tăcut, uitându-se la mine.
„Acum, după cum am înțeles, familia Drakos este și ea interesată să
facă afaceri cu Serj Mirzoyan?”
Ridic o sprânceană, scufundându-mi bărbia și păstrând o tăcere.
Gavan rânjește.
„Corect, desigur. Privilegiul clientului avocat și toate astea. Chiar și
așa... Se lasă pe spate în scaun, bătând cu degetele pe cotiera, în timp
ce ochii lui cenușii se înjunghie în ai mei. „Unele tranzacții, precum
cea a domnului Mirzoyan, sunt prea importante pentru a fi lăsate în
orice direcție ar putea sufla vântul la o masă de negocieri.”
„Atunci vă sugerez să păstrați un sfat grozav și să aduceți un cec
mare la masa de negocieri, domnule Tsarenko. Mi-e teamă că nu pot
divulga nicio informație despre alți clienți pe care aș putea să-i
reprezint sau nu.”
— Ai grijă la tonul tău, fiică , scuipă veninos Leo.
Gavan ridică o mână, cu ochii încă ațintiți asupra mea.
— Chinuri de alamă, doamnă Guin. De ce ți-ar trebui să divulgi
informații despre acești clienți ipotetici ai tăi?”
Clipesc, uluit de nebunia lui.
— Îmi pare rău, domnule Tsarenko...
„Gavan este bine.”
„ Domnule Tsarenko ”, spun din nou. „Vrei să sugerezi că ai vrea să
mă mituiești pentru a-mi încălca privilegiul de client avocat pentru a-ți
oferi informații sensibile despre un rival de afaceri de-al tău?”
„Oh, nu insinuez nimic, doamnă Guin”, zâmbește el. "Te intreb
categoric."
Mă încred, clătinând din cap. „Mă tem că asta nu se va întâmpla. Și nu
mă simt confortabil cu tenorul acestei conversații.”
Gavan nu spune nimic. Ochii lui nu-i părăsesc pe ai mei.
Eu inghit. „Cred că ar fi cel mai bine să pleci acum.”
Sprânceana i se arcuiește, iar colțurile buzelor i se îndoaie ușor.
"Esti sigur? Pentru că odată ce o ofertă de cadou în schimbul
informațiilor dispare, în general nu se mai întoarce.”
"Domnul. Tsarenko, vă spun categoric că nu voi lua bani în schimbul
încălcării codului meu de etică profesională, ca să nu mai vorbim de
lege.”
Gavan respiră adânc. Nu face nicio mișcare să stea în picioare.
Degetele lui bate brațul din nou și din nou, trecându-mi anxietatea
prin acoperiș până când simt că voi exploda.
„ Domnule Tsarenko... ”
Oftă. — Presupun că va trebui să mergem cu amenințarea, în schimb.
Mă îngheț ca ceva înghețat strălucește în ochii lui oțeli.
"Scuzați-mă?"
„Dacă nu doriți să acceptați morcovul, doamnă Guin”, spune el pe
tonul său profund și mârâitor, „atunci nu vom avea de ales decât să
folosim bățul”.
Un fior îmi curge pe șira spinării. "Domnul. Tsarenko, tot respectul
cuvenit. Dar din motive profesionale și legale, având în vedere că nu
sunt avocatul tău, mă tem că trebuie să-ți cer să pleci...
„Oh, pentru numele naibii!” plescă Leo în cele din urmă, ridicându-se
de pe perete și trântindu-și degetele pe marginea din față a biroului
meu și aplecându-se amenințător peste el. „Fă ce îți spune el să faci,
sau așa naibii de ajută-mă, Doamne, va fi o altă soră Guin – una care
probabil că încă nu s-a curvit – i s-a oferit lui Melik să-și asigure
această înțelegere.
devin livid .
„Vii oriunde lângă ea ...!”
"Leu."
Nu este nimic ascuțit sau tare în vocea lui Gavan. Și totuși deține o
putere pe care banii nu o pot cumpăra și răcește instantaneu camera.
Se întoarce să se uite la tatăl meu.
„Asta nu se va întâmpla.”
„Gavan, îi pot vinde pe Serj și Melik pe...”
„Nu oferi o fetiță de cincisprezece ani ca momeală pentru căsătorie”,
mârâie Gavan, cu vocea brusc șocant de vicioasă și rece. „Și, sincer,
faptul că trebuie să-ți spun asta cu voce tare este îngrijorător. Sora nu
e de la naibii de masă, în orice calitate. Este clar?"
Leo se încruntă.
„Este al naibii de clar , Leo?”
Tatăl meu îmi aruncă o privire veninoasă înainte să se întoarcă spre
Gavan. „Da, șefule. Clar."
Gavan își lasă privirea să se îndrepte asupra lui Leo pentru încă
câteva secunde înainte de a-și trage ochii înapoi spre mine. Mă întreb
dacă ar trebui să-i mulțumesc sau nu, când răspunde la întrebarea
nepusă.
„Nu.”
mă încruntă. „Nu...?”
"Multumeste-mi. Sora dumneavoastră ar putea fi în afara terenului de
joc, dar încă mă aștept să obțin ceea ce vreau, doamnă Guin.”
— Uite, domnule Tsarenko...
„Ai făcut tot posibilul pentru a-ți ascunde legătura cu tatăl tău, Elsa.
Luarea numelui de fată al mamei tale, distanțarea pe tine și pe sora ta
de el. Fă-ți drum prin școală singur.”
Mă uit la el. El doar ridică din umeri.
„Și pot să respect asta. Dar pot – și voi avea – nicio problemă în a
dezvălui toate acele secrete pe care atât de mult vrei să le ții ascunse,
dacă îmi va obține ceea ce vreau.”
Îmi iau câteva secunde să realizez gravitatea a ceea ce tocmai a spus.
Și când mă lovește, devin alb și înțepenit.
„Eu...”
„Ești una dintre vedetele acestei firme cu cea mai rapidă creștere,
dacă nu cea mai rapidă. Un partener fără capital propriu la douăzeci și
șase de ani și deja pe calea către un parteneriat cu capital propriu?
Este foarte impresionant.”
Bazine de groază în stomacul meu.
„Mă întreb”, oftează Gavan, întorcându-se absent să privească pe
ferestre pe lângă mine, bătând cu degetele pe cotiera scaunului său,
„Mă întreb cum s-ar simți dacă ar ști cine este tatăl tău?”
Picioarele îmi tremură și amenință să se îndoaie. Fața mea palidează.
Leo și Pascha zâmbesc amândoi. Fața lui Gavan rămâne ciudat de
neutră.
Încet, respir, încercând să-mi calmez pulsul accelerat înainte de a
vorbi.
— Este o amenințare, domnule Tsarenko?
El nu răspunde. Pur și simplu zâmbește, stă în picioare și se întoarce
spre uşă. Când ajunge la el, se întoarce, împingându-și degetele prin
părul întunecat, în timp ce ochii lui gunmetal aterizează asupra mea.
„ Voi obține ceea ce vreau, doamnă Guin. Ia asta cum vrei.”
El dă din cap, se întoarce și iese cu pași mari pe uşă. Leo
batjocorește la mine și, fără un cuvânt, își urmărește șeful afară.
Pascha mai zăbovește o secundă, ochii lui alunecând peste mine
pentru ultima oară în timp ce își linge buzele gânditor. Apoi se
strecoară și el afară.
Ce naiba. Este nouă și jumătate dimineața și sunt oficial șantajat de
Bratva să spionez mafia greacă.
Cum iti merge dimineata?
9
 HADES
"DECI CE CREZI?"
Geme în timp ce mestec încet, lăsând friptura să se dizolve în gură.
Când nu spun nimic – nu pot, pentru că rahatul ăsta este mult prea
bun pentru a fi întrerupt cu cuvinte – și doar scutur din cap, Sean
rânjește.
„Este al naibii de uimitor, nu?”
Îi mai las câteva secunde, lăsând aroma să se răspândească peste
limba mea un pic mai mult înainte să înghit în sfârșit. Mă uit la Sean,
dând din cap.
— E al naibii de bine, omule.
Zâmbetul lui se lărgește în timp ce își clintește paharul de whisky pe
al meu. „Ce pot să spun, omule? Asta e fata mea."
Suntem la Shank, o friptură nou-nouță, cu o atmosferă modernă, în
Meatpacking District, lângă Muzeul Whitney. Sean este un investitor
în acest loc, iar iubita lui Maya este bucătarul de bucătărie al localului,
care a fost recent selectat pentru un premiu James Beard.
Restaurantele sunt notoriu investiții suspecte, deoarece ceva de
genul optzeci și cinci la sută dintre ele se închid în primul an, de
obicei mult îndatorate. Dar cred că Sean a ales un câștigător aici –
atât cu locul, cât și cu fata.
Mâncarea este al naibii de nebună . Lista de cocktailuri este cool și la
modă, fără a fi hipster și odioasă. Și au o listă de vinuri ucigașă,
îngrijită de unul dintre cei mai buni sommelieri din New York. În plus,
atmosfera este grozavă - lumini slabe, corpuri de iluminat din alamă
germană, cărămidă expusă și lemn de esență tare închis la culoare
peste tot. Sean și cu mine suntem postați la bar, dar există și un
lounge cu vinuri la etajul doi, sala de mese principală în spatele
nostru și chiar câteva săli de mese private cu pereți de sticlă de-a
lungul peretelui din spate. Sticla de pe acestea poate fi opaca prin
atingerea unui buton. Ceea ce este extrem de misto.
„Sean, locul ăsta îl va ucide. Felicitări, omule.”
Zâmbește în timp ce îmi ridic paharul la al lui.
„Nu, omule. Totul este Maya. E o forță naibii.”
„Amintește-mi de ce nu ai fost încă suficient de deșteaptă ca să o iei
de soție?”
Face o mutră în timp ce ia o înghițitură. „Nu știu, omule. Adică o
iubesc și rahat, dar este un pas mare, știi? Și nu avem încă treizeci de
ani. Cine știe ce ne rezervă viitorul?”
Îmi dau ochii peste cap. „Omule, în calitate de prieten al tău, voi
ajunge la egalitate cu tine.”
„Da? Te rog sa faci."
„Sean, ești un gigant de 1,8 metri și patru, cu abilități de oameni și
maniere la masă în general proaste, o problemă moderată cu băutura
și o ticălosă sub medie.”
Pufnește în râs. „Ești așa de prost.”
„Spun doar, omule... „viitorul”? Pentru dumneavoastră? Maya iese
din categoria ta și nu știu cum a fost de acord să iasă cu tine în primul
rând. Nu fi un nenorocit. Pune un inel pe asta ieri.”
El rânjește.
„Cum e friptura, băieți?”
Sean pufnește whisky-ul lui în timp ce amândoi ne întoarcem și o
vedem pe bucătarul în spatele nostru, cu părul alunecat pe tâmple
sub pălăria albă de bucătar, cu o culoare pe față de haosul și căldura
bucătăriei.
„Maya”, scutur din cap, fluturând cu furculița spre farfuria din fața
mea. „Asta e dracului... dayum .”
„Hades este pe cale să facă mizerie cu lenjeria lui peste friptura ta. Și
nu sunt sigur ce ar trebui să mă simt în legătură cu asta”, îi rânjește
Sean prietenei sale, aplecându-se să o sărute pe obraz.
Ea râde. — Ei bine, încearcă să nu faci o scenă, Hades. Dar dacă tu și
friptura trebuie să obțineți o cameră, Standardul este chiar lângă
stradă. Fara intrebari."
— Nu mă amenința cu un timp bun, Maya.
Ea chicotește în timp ce mă îmbrățișează rapid, apoi se retrage. — În
regulă, ei bine, încercați să nu faceți jizz pe niciunul dintre oaspeți.
Trebuie să mă întorc acolo.”
„Te iubesc”, mârâie Sean, trăgând-o aproape.
Ea se înroșește. „Încetează-te, sunt o mizerie transpirată.”
„Da?” rânjește el, înghițindu-i gâtul. "Bun."
Îl sărută încă o dată înainte de a se repezi înapoi în bucătărie.
"Serios. Ca ieri , nenorocitule de irlandeză, mormăi eu pe sub
răsuflarea mea. „Te voi împinge eu în trafic dacă nu te căsătorești cu
ea.”
Râde, golindu-și paharul înainte de a-i face semn barmanului pentru
altul.
"Da da da. Știu. Uite, oricum, am vrut să-ți cer părerea despre
altceva.”
"Trage."
— Îl cunoști pe Bob Warren?
Mă uit la el. „Bob Warren ca în promotorul de box Bob Warren?”
„Da.”
„Da, am auzit de el. Ai auzit de tipul ăsta Michael Jordan care obișnuia
să joace baschet?”
Sean chicotește. „Ei bine, vrea să lucreze cu mine. Ce crezi-"
„Cred că dacă trebuie să-mi pui o altă întrebare prostească de genul
„ar trebui să mă căsătoresc cu cea mai bună femeie pe care am
întâlnit-o vreodată și pe care o voi întâlni vreodată” sau „ar trebui să
lucrez cu cel mai faimos promotor de box din lume care îmi va face
cariera. ', O să te pun la naiba. Isuse al naibii de Hristos, rahat. Îi spui
la naiba...
Nu-mi termin gândul. Nu pot.
Pentru că în spatele lui Sean, Elsa Guin tocmai a intrat în Shank.
Elsa, care arată uimitor într-o rochie de cină fără mâneci, gri închis –
bineînțeles, dar aici funcționează, cu părul măturat.
Elsa, care este clar aici cu cineva .
Ceva mârâit și gheare vicioase și monstruoase în interiorul meu. O
ceață roșie pe care nu o înțeleg prea bine, pe care nu am mai întâlnit-o
până acum, mi se strecoară prin colțurile vederii în timp ce ochii mei
aterizează pe ei doi: Elsa și tipul nenorocit cu care iese la cină.
Tipul pe care vreau, din orice motiv nebunesc, să-l sparg în jumătate
cu mâinile goale chiar acum.
Arată destul de bătrân pentru a fi tatăl ei , de dragul naibii. Iar el are
scris peste tot „un nenorocit cu bani”. Aș putea să trec cu vederea
rânjetul de năpăstui pe care îl arată în tot locul, ca și cum toată lumea
ar trebui să se ridice și să-l aplaudă pentru că există pur și simplu. Aș
putea ignora bronzul prea bronzat de pe orice insulă de pe care
tocmai s-a întors și comboveritatea comică de a-și ascunde chelia.
Dar nu pot — nu pot , din motive care mă încurcă în acest moment —
să trec cu vederea felul în care își pune mâna pe spatele mic al Elsei,
în timp ce îl urmăresc pe maître prin sala de mese.
Deodată, vreau să-l omor. Vreau să smulg mâna aia nenorocită de pe
ea, să o scot și să-l scot și brațul de care este atașat din corpul lui și
să-l bat până la moarte cu ea în timp ce ea privește.
Sau, și mai deranjant, poate în timp ce ea mă călărește pe penis.
Ce dracu e în neregulă cu mine ?
Sean îmi spune ceva. Habar n-am ce. Nu pot să-mi întorc privirea să-l
privesc pe Elsa și pe tipul ăsta trecând prin restaurant și într-una din
sălile de mese private, cu pereți de sticlă din spatele meu, unde stau
unul față de celălalt, cu zâmbetul pe buze.
Sunt plin de furie.
Și totul este foarte, foarte confuz.
De ce dracu ar trebui sau îmi pasă cu cine iese Elsa la cină? Pentru că
am tras-o? Am tras mai multe femei decât îmi amintesc. Și nu mi-am
dat nici măcar un rahat despre ei în clipa în care s-a terminat.
Nu fac urmăriri. Eu nu sun. Nu am a doua întâlnire.
Veni. Vidi. Vici .
Vin, eu... ei bine, vin și plec. Și dau zero naibii după aceea.
Deci de ce nu pot să-mi smulg ochii și privirea departe de ei doi?
„Da, Hades. Buna ziua? Hades. Echipajul de control către maiorul
Tom."
Clipesc, reușind în sfârșit să-mi smulg privirea de unde Elsa
zâmbește și vorbește fericită cu vibratorul. Când mă întorc la el, Sean
îmi aruncă o privire confuză.
„Cine este fata?”
„Nimeni”, mormăi eu, cu totul prea repede.
El zâmbește. "Într-adevăr."
„Da, într-adevăr.”
Se încruntă, privind pe lângă mine. „Ei bine, cineva ar trebui să-i
spună că nu poate să-și supună întâlnirea în restaurant.”
Îmi răsucesc capul atât de repede încât văd neclarități.
La naiba .
Sean chicotește în timp ce îmi întorc privirea spre el. Elsa și fuck-face
stau la masă ca niște oameni obișnuiți, purtând o conversație.
„Vezi, de aceea îți bat mereu fundul în ring, frate”, râde Sean. „Ești
mult prea ușor să te joci emoțional.”
„M-ai bătut în ring pentru că ești un monstru uriaș de ghimbir cu un
penis mic.”
„Frate, jur pe Dumnezeu...”
"Ține minte idea."
Stau. Și înainte să știu ce fac, mă plimb prin sufragerie, de parcă aș
merge la război.
„Hades!” Sean sună după mine. Dar îl ignor.
ignor totul.
Totul, cu excepția faptului că un tip nenorocit crede că o poate duce
pe Elsa la cină. Vorbeste cu ea. Uită-te la ea. Atinge- o dracului .
Și chiar dacă eu nu prea înțeleg, știu un lucru.
E al naibii de greșit. Și e pe cale să învețe asta pe calea grea.
10
 HADES
ÎI IA o secundă să înțeleagă ce se întâmplă în timp ce intru în camera
privată, purtând unul dintre scaunele din sala de mese principală, îl
las pe masa dintre ele și alunec în el.
Dar când o face, ochii ei cremosi alun se îngustează până la fante.
" Ce esti ..."
„Ați mai fost aici băieți? Un loc grozav.”
La naiba se încruntă la mine. „Îmi pare rău, acesta este un privat...”
„Kennedy Rockefeller DuPont al patrulea”, ciripesc eu, împingându-
mi mâna în fața lui.
„Howard Kenmore”, mormăie el, scuturându-l din obișnuință, părând
mai mult decât puțin nedumerit.
„Deci, ce bem în seara asta?” Le zâmbesc strălucitor celor doi.
Howard McFuck-Face pare confuz. Elsa, între timp, pare că vrea să
cadă ceva greu prin tavan peste mine și numai pe mine.
„Uh, acesta este un 1969...”
Howard se încruntă când îi scot paharul de pe masă și îl scurg dintr-o
înghițitură.
„Mmm. Gustos. Foarte….aromat de vin.”
I se încruntă sprâncenele. „Îmi pare rău, exact cine naiba sunt...”
„Kennedy Rockefeller...”
„Acesta este Hades Drakos, domnule Kenmore”, îl întrerupe Elsa
concis, arătând palidă. „Și domnul Kenmore”, șuieră ea, uitându-se la
mine, „este un domn foarte important care ia în considerare Crown și
Black pentru nevoile sale legale.”
„Huh. Nici un rahat.”
Howard se încruntă. Elsa geme, ciupindu-și nasul în timp ce se
întoarce spre el.
„Îmi pare foarte rău, domnule Kenmore. Familia lui Hades lucrează și
cu Crown și Black.”
Sprânceana i se încrețește. „ Drakos... ” gândește el, încercând să
conecteze punctele.
„Da, bine, din păcate, Hades suferă de...” își drese vocea politicos. „Ei
bine, familia face ce poate, desigur, dar când el nu își ia
medicamentele…”
Howard dă din cap. "Ahh văd." Se întoarce spre mine. „Fiule, există o
mașină pe care aș putea să-l sun să te iau...”
„Ieși naibii afară.”
Ochii Elsei aproape ies din cap. Howard se încruntă.
"Scuză-"
„Am spus să ia. The. La dracu. Afară. Tu. Vechi. La dracu. Înainte să-ți
trag fundul afară cu acea combover ridicolă.
Fața lui devine lividă. „Tinere, ai naibii de idee cine sunt eu?”
„Nu chiar, ca să fiu sincer, și nu-mi pasă”, mârâi, făcându-l palid în
timp ce mă uit în fața lui ca un maniac. „Dar poate aș putea să-ți spun
despre familia mea .”
Se încruntă. „Drakos, ca în...?”
Când fața lui devine o nuanță de alb, pot vedea că în sfârșit a conectat
punctele.
„Orice te-ai gândi, ai dreptate”, mormăi eu. „Acum, sunt aici în seara
asta să-ți spun că, din păcate, nu ai loc pentru tine în lista de clienți a
lui Crown și Black. Toate sunt pline. Nicio cameră la han. Așa că, din
nou, la dracu .”
Elsa pare că va vomita. Howard are acea înfățișare pe care am văzut-o
la alți o sută de oameni – un amestec de a vrea să mă lovească, dar
înțelegând pe deplin cât de oribil s-ar termina pentru ei dacă ar face-o.
Așa că, pentru că este o păsărică mare, își întoarce mânia asupra
Elsei.
„Acest lucru este complet inacceptabil, doamnă Guin.”
"Domnul. Kenmore, îmi cer sincer scuze pentru...
„Cred că până la urmă voi pleca”, șuieră el . „Și apoi i-am sunat pe
Gabriel și Alistair Black, împreună cu Taylor Crown, și le-am spus
dintr-o singură lovitură exact cât de prost ai greșit această potențială
afacere.”
Firea mea devine neagră în timp ce se uită cu privirea peste masă la
Elsa.
„Îmi voi duce afacerea în altă parte, doamnă Guin. Poate că atunci
când îi voi suna pe șefii voștri, vă voi sugera că, oricât de nenorocit
este avocatul lor drăguț și blond, poate data viitoare ar trebui să
trimită un profesionist...
Gâfâie ascuțit, cuvintele lui murind în gât în timp ce fața lui devine
palidă, de parcă cineva i-ar fi ținut un cuțit de friptură la mingi.
Ceea ce probabil se datorează faptului că cineva este .
Pe mine.
„O să te opresc chiar acolo, dracu’,” mârâi eu rece, îndreptându-mi
privirea vicioasă spre el. „Înainte de a spune ceva, vei regreta – sau
cel puțin mingile tale. Acum: asculți?”
El scoate un zgomot jalnic de miunăit în timp ce îi apăs vârful puțin
mai tare pe nucile lui zbârcite prin pantaloni.
„Nu te-am auzit.”
El dă din cap cu nerăbdare. "Da!" el behăie. "Ascult!"
"Minunat. Iată ce se va întâmpla, domnule Ken Doll.”
„Kenmore.”
„Întrerupe-mă din nou. Vă rog .”
Își face culoarea fulgii de ovăz, buza inferioară tremurând.
„Iată ce ai de gând să faci, la naiba. O să te ridici, să încerci să nu te
pipi pe tot podea restaurantului și să plătești factura. Și o să dai
bacșiș ca dracu’ bogat care ești. După aceea , vei suna pe oricine
trebuie să apelezi la Crown and Black și le vei spune că, din păcate,
ești mulțumit de reprezentarea ta legală actuală, dar ai fost atât de
uimit de perspicacitatea și profesionalismul doamnei Guin încât" Îi
vom angaja pe Crown și Black ca consilier juridic accesoriu. Le vei
promite cinci milioane pe an în ore facturabile...
„Storgi puțin...”
Howard behăie din nou, devenind o culoare alb-verzuie în timp ce îmi
apropii puțin vârful lamei de bărbăția lui.
„Fă-i șase. Acum sunt șase milioane pe an în ore facturabile. Și vei fi
al naibii de sigur că îi dai tot meritul doamnei Guin pentru asta. Acum,
m-am exprimat foarte clar?”
El dă din cap energic, tremurând.
„Sunt sigur că nu trebuie să menționez că, dacă o faci cu asta, sau o
dai peste cap în vreun fel, îți voi îndepărta mingile din corp în timp ce
dormi. Și, în plus, din moment ce m-ai enervat, dacă și când e vorba
de asta, voi folosi ceva mai mult ca o furculiță în loc de un cuțit.”
Se pare că va vomita. Dar reușește să dea din cap în timp ce
scâncește patetic.
„Acum ridică-te. Și ieși naibii afară .”
În clipa în care scot cuțitul de pe nucile lui, Howard a plecat . Îl
privesc amuzat cum trece peste restaurant, aruncând câteva
bancnote de sute de dolari în stația gazdă înainte de a cădea pe ușa
din față în stradă.
„Este un nenorocit de nenorocit pentru un tip de vârsta lui...”
„Ce dracu e în neregulă cu tine!”
Îmi înghit înapoi geamătul. Este acel accent al naibii de elegant și
lustruit al ei. Mai exact, acel accent elegant și lustruit când spune
lucruri complet neșlefuite. Ca și cuvântul „la naiba”, care se pare că
mă încurcă imediat ori de câte ori o spune ea.
Mai turn un strop de vin în paharul meu și mi-l aduc la buze în timp ce
Elsa se uită la mine ca și cum aș fi un maniac.
„ Hades ”, șuieră ea.
"Da?"
Ochii i se umflă. "Ce dracu faci aici?"
O repar cu o privire. "Într-adevăr?"
„Chiar ce ?”
„Chiar vrei să joci jocul „de ce ești aici”?”
„Nu am idee despre ce vorbești...”
„Bine, dacă insisti. Eu voi merge primul. De ce ai fost vineri seara la
restaurantul lui Leo Stavrin?
Fața ei palidează. Ea înghite în sec, cu buzele lipite. Mâna ei se
strânge atât de tare pe tija paharului ei de vin, încât mă tem în mod
legitim că se va rupe.
Dar încet, ca nenorocitul de profesionist care este, ea înghite totul
înapoi. Gura ei se răsucește într-o grimasă, iar ochii ei devin
acuzatori.
„M-ai urmărit?”
"Răspunde la întrebare."
„Nu trebuie să răspund la nimic, ticălos arogant”, mormăie ea. „Ceea
ce fac eu în timpul meu nu este treaba ta.”
„Ei bine, îmi fac treaba mea.”
Ea se uită la mine. „Hades, am și alți clienți, știi.”
„Pe cine vezi la unu dimineața?”
Ochii ei fulgeră. — Urmărește mult?
„Leo Stavrin nu este un client al Crown and Black.”
„De ce simt că nu trebuie să menționez că șeful lui, Gavan Tsarenko,
este ?”
„Gavan nu a fost la Perla Mării Negre, ci celălalt...”
„O, Doamne, ești complet nebun.” Își împinge scaunul pe spate, stând
brusc în picioare, în timp ce privirea ei mă prindea. „Hades, încetează
să mă urmărești. Lasă-mă în pace și stai dracu departe de cariera
mea. Te rog . Am și alți clienți în afară de tine și familia ta. Acum, dacă
mă scuzați, plec.”
Ea ajunge aproape până la ușa de sticlă din sala de mese principală.
Aproape .
„Știu ceilalți clienți că îți place să-ți pui o mască de pisică, să mergi în
cluburi și să fii futut ca o fată rea?”
Puteți auzi recordul zgâriendu-i viața, când se oprește înghețat.
Întregul ei corp se încordează și apoi convulsează și, pentru o
secundă, sunt îngrijorat că e pe cale să vomite. Ea cu spatele la mine,
o privesc cum se cutremură, mâinile ei strângându-se și tremurându-i
pe lângă ei.
„ O fac?”
Elsa respiră tremurând, tremurând.
„Nu am idee ce ești...”
„Ai o aluniță mică la sud de sânul stâng, pe cutia toracică.”
Ea tresări. Ezitant, ea își întoarce pe jumătate fața spre mine, fără să-
mi întâlnească ochii.
"Nu, eu nu-"
„Și un semn de naștere în formă de două puncte suprapuse, ca o
diagramă Venn, pe interiorul coapsei.”
Orice culoare a rămas pe față se scurge prin podea.
„Asta… nu…” mormăie ea. „Nu este adevărat...”
„Da? Ei bine, la naiba este adevărat că mi-ai luat esperma de patru ori,
aseară. De două ori în adâncul păsăricii tale ude, o dată pe spate și pe
fund și încă o dată pe gât, ca micuța curvă lacomă care, aparent, ești.
Spune-mi că nu este adevărat, pisicuță , șuier. "Doar incearcă. Am
fost acolo .”
Ea începe să tremure. Îi văd gâtul ridicându-se și coborând greu în
timp ce încearcă să înghită nodul prins acolo. Și când se întoarce să
mă privească cu ochi mari, îngroziți și cu o față complet lipsită de
culoare, aproape că mă simt rău.
Aproape .
Dar toleranța mea față de oamenii care mă folosesc este destul de
scăzută.
„Continuă să negi, te rog.”
Ea deschide gura, dar nu iese nimic înainte ca aceasta să se închidă
din nou încet, frica picurându-i pe față.
„C-ce vrei?”
Vocea ei este atât de mică și fragilă. Tonul obișnuit trufaș, plictisit și
disprețuitor pe care îl folosește de obicei când îmi vorbește a dispărut
.
Pe de o parte, este aproape descurajant. Pentru că, pentru tot felul în
care ne înghițim unul pe altul, chiar îmi place atitudinea ei obișnuită,
de afaceri, de a nu ia rahat. Sincer, este o pornire.
Acestea fiind spuse, pe de altă parte, să o văd cum se micșorează
puțin și să o privesc... îndrăznesc să spun... să mă supun este...
Ei bine... de asemenea , o pornire.
Una uriașă.
„Ce vreau … ” gândesc, învârtind vinul din paharul meu. „Hmm… mă
întreb acum.”
Când se întoarce să mă privească cu o privire rece și îngrozită,
rânjesc răutăcios și îmi clătin din sprâncene în sus și în jos.
Instantaneu, căldura îi inundă fața.
„Nici să nu te gândești la asta”, șuieră ea încet.
Mă prefac șoc. „Nici să nu te gândești la ce ? Isuse, Elsa, unde ți- a
mers creierul cu asta?
— Că o să mă șantajezi, mormăi ea. „Nu va funcționa.”
„Oh, cred că cu siguranță ar funcționa. Dar, de asemenea, cine crezi
că sunt?”
„Un psihopat criminal?”
„Vreau să spun, nu te abține sau altceva”, mârâi eu.
Ea înghite în sec, mestecându-și buza de jos.
„Hades...” Elsa se îmbrățișează, arătând palidă. „Eu... cariera mea...
Dacă le spui despre Venom...”
Sprânceana mea se împletește. „Stai, exact cât de reprimat ești că ești
îngrijorat că șefii tăi știu că ai făcut sex consensual?” Zâmbesc
subțire. „Chiar nu cred că le pasă...”
"Ce vrei? Vreau să spun să nu le spui că mă vezi la Leo Stavrin.
Se aude din nou tonul acela mic, rupt. O parte din mine vrea să râdă.
Adică, la dracu, e o avocată rockstar. Probabil că ea scoate acest ton
tot timpul în instanță pentru a scoate bătrânele din acuzațiile de
ucidere din culpă pentru că nu mai pot vedea peste volan. Pun pariu
că judecătorii și juriile o mănâncă din mâna ei.
Dar, în general, sunt al naibii de bun la citirea oamenilor. Este una
dintre superputerile mele. Și când mă uit în ochii Elsei, nu văd prostii
și replici exersate și un ton repetat chiar acum.
Văd frică. Frica reală, reală.
Și în loc ca creierul meu să meargă în locuri întunecate implicând-o să
mi se supună – să zicem, de exemplu, în genunchi, scâncind „da tati,
te rog tati” cu penisul în gură – mă trezesc că schimb în mod
inexplicabil drumul.
Dintr-o dată, nu vreau să folosesc asta împotriva ei. Mai degrabă,
vreau să o salvez de orice o sperie atât de mult acum. Și are dreptate.
Evident, nu este vorba despre faptul că am fost la Club Venom și tot
ce s-a întâmplat acolo. Nici măcar nu sunt eu , deși sunt destul de
sigură că Elsa și-ar dori ca nimeni în lume să știe că s-a culcat cu
mine.
Nu, este Leu. Sau poate Gavan. Asta o sperie al naibii. Și când văd
acea frică pe fața ei, mă trezesc că vreau să o protejez de ea.
Vreau să stau între ea și orice i-a zdruncinat puterea.
Și acesta este unul nou pentru mine.
„Hades...”
Telefonul ei sună din geantă. Ea împinge o mână pentru a o reduce la
tăcere, înghițind în timp ce ochii ei se ridică spre ai mei.
"Eu doar-"
Telefonul ei sună din nou. De data aceasta, îl scoate din geantă și se
uită la ecran, încruntat.
„Eu... stai, asta este clădirea mea super.” Ochii ei se ridică spre ai
mei, ca și cum ar căuta permisiunea. Eu doar dau din cap, iar ea
răspunde la telefon.
„Bună, George? Care-i treaba-"
Fața ei devine albă. Mâna ei zboară la gură în timp ce aceasta cade
deschisă, cu ochii mari și îngroziți.
„ O, Doamne ! Rezistă! George, poți... nu, ține-i departe dacă nu au
mandat! Mă urc într-un taxi chiar acum!”
Uită cât de palidă și îngrozită părea ea înainte. Acum, pare că va
exploda.
„Elsa...”
"Trebuie să plec."
Ea se învârte și fuge spre ea — ieșind din camera privată și fugind
prin sala de mese. Chiar nu-mi dau seama cât de repede am urmărit-o
până nu o ajung din urmă chiar în fața ușilor din față a restaurantului.
Elsa încearcă nebunește să coboare un taxi când o prind de braț.
"Ce se întâmplă?"
"Este bine!" scapă ea, cu ochii sălbatici, în timp ce continuă să fluture
o mână în aer. „Eu... trebuie să ajung acasă. Acum."
„Ce ... ”
„Este sora mea , bine!?” țipă ea. „Trebuie să ajung acasă la…”
"Haide."
Gâfâie când o prind de braț și de șold, împingând-o pe stradă.
"Lasă-mă!!" țipă ea, răsucindu-se sub strânsoarea mea. „Trebuie să
iau un taxi...”
„Nu, nu faci.”
Ne oprim chiar în fața Camaro Z28 al meu verde închis din 67 și îi
deschid ușa laterală pasagerului.
"Intră."
Clipește, părând șocată și amorțită în timp ce se întoarce spre mine.
"Ce?"
„Te conduc. Intră."
„Eu... Hades, am nevoie de un taxi.”
„Sunt mult mai rapid decât un taxi, crede-mă. Acum urcă-te în
blestemata de mașină.”
11
 ELSA
„NU ȘTIAM CĂ ai o soră.”
Nu mulți oameni o fac. Îmi păstrez viața personală personală. Mai ales
după ce am fost retras pentru un loc de muncă foarte competitiv la o
firmă din Londra, când au aflat că locuiesc cu mine un copil de zece
ani. Nicio persoană din acea cameră de interviu nu credea că ea este
o soră mai mică și că pur și simplu nu mai erau părinți în preajmă.
Puteam vedea în ochii lor aceeași privire pe care o aveam când o
duceam pe o Nora și mai tânără la locul de joacă.
Când diferența de vârstă dintre tine și sora ta este la fel de mare ca și
între Nora și mine, oamenii nu văd o adolescentă cu surioara ei.
Ei văd o mamă foarte tânără cu o greșeală cataclismică.
Ei văd pe cineva pe care îl pot judeca în tăcere în timp ce zâmbesc
bine.
Acea firmă anume, după ce m-a încântat timp de trei luni, mi-a spus
brusc că nu cred că sunt „potrivitul potrivit” pentru „cultura lor”.
„Cei mai mulți dintre partenerii noștri juniori muncesc din greu și apoi
își întemeiază propriile familii”, mi-a spus unul dintre ei.
Am plecat înainte să le pot spune tuturor să se ia dracu. Că ar putea
încerca să crească singuri un copil când erau încă adolescenți după
ce mama lor moare.
Dar nu există nicio judecată în tonul lui Hades. Și când mă întorc să-l
privesc în timp ce liftul se ridică, tot ce văd este o privire autentică de
interes în ochii lui ascuțiți, albaștri ca gheața, înainte ca el să se
întoarcă să se întoarcă cu fața la uși.
Îmi iau două secunde să-mi dau seama că încă mă uit la el înainte de a
reuși să-mi smulg privirea.
La naiba, de ce este atât de atractiv?
Din nou, ar fi atât de ușor să-l elimini pe Hades ca un fel de ticălos de
fond fiduciar care se joacă doar să fie un gangster. S-a născut cu mai
multă bogăție pe care mi-o pot imagina. Casa familiei Drakos din
Central Park South este un conac neoclasic din zona rurală britanică -
așa cum era literalmente un conac din Anglia pe care străbunicul lui
Hades îl mutase, cărămidă cu cărămidă, și reconstruit pe acoperișul
unei clădiri de patruzeci de etaje. cu vedere la Parcul Central.
Hades nu și-a dorit niciodată nimic. Nu a trebuit niciodată să tragă
toate nopțile zile în șir pentru a pune mâncare pe masă în timp ce
crește o soră mai mică și merge la universitate. A primit o
indemnizație de la fondul său fiduciar, în timp ce a fugit și a făcut
drum prin Harvard.
Și totuși, oricât de ușor ar fi să te gândești la el ca la acest ticălos
moale, cu bani și răsfățat... chiar și eu știu că nu este deloc adevărat.
Și să recunoaștem, cuvinte precum „moale” și „răsfățat” sunt ultimele
pe care le-aș folosi pentru a descrie Hades.
Nu este arătos în felul în care este de obicei un băiat bogat în fonduri
fiduciare. A lui este o frumusețe periculoasă, letală. Și nu doar ochii
albaștri, străpunzători, sprâncenele întunecate și pielea bronzată,
tatuajele și mușchii, sau maxilarul și pomeții ascuțiți ca brici îi conferă
această atractivitate totală mortală.
Este faptul că el este mortal. El este sălbatic și vicios. El este letal.
El este un ucigaș.
Hades nu se preface a fi un tip dur. Se preface a fi normal. Și
momentele în care îmi dau seama cu adevărat că sunt momentele în
care atracția mea păcătoasă față de el, în ciuda fricii mele de el, arde
cel mai puternic.
„Numele ei este Nora”, spun în cele din urmă. „Are cincisprezece
ani.”
Hades dă din cap. „Și ea locuiește cu tine chiar acum?”
„Ea a trăit mereu cu mine.” Ascensorul se oprește, iar ușile se
deschid. Hades începe să iasă cu mine, dar mă opresc, întorcându-mă
înapoi spre el cu o sprânceană încruntă. „Uite, sunt bine, poți să pleci.
Mulțumesc că m-ai condus, mormăi eu.
El dă din cap, cu ochii îndreptându-se în mine într-un mod care îmi
trimite o undă de căldură pe șira spinării.
„Ne vedem”, scap eu.
Mă întorc și încep să merg pe hol.
Ne mai vedem?
Serios?
Gemu, dar când trec prin colț și îi văd pe cei doi ofițeri de poliție stând
în fața ușii apartamentului meu, interacțiunea mea înfiorătoare cu
Hades și căldura lui păcătoasă se topește.
Cei doi polițiști sunt aici pentru că a sunat un vecin să se plângă de
muzica tare și de mirosul de fum de oală care venea din apartamentul
meu.
„Bună seara, ofițeri”, mă aventurez cu un zâmbet profesionist. Îmi
întind mâna ca să o strâng pe a lor. „Elsa Guin. Sunt proprietarul
unității.”
Amândoi dau din cap politicos și îmi strâng mâna înainte ca unul
dintre ei – un ofițer Gonzales, așa cum scrie pe ecuson – să ofte.
„Uite, urăm să te deranjez așa, domnișoară, și ne-ar plăcea să-l
scăpăm acum că ai sosit. Dar, din păcate, din moment ce am simțit
noi înșine mirosul de marijuana de aici, în hol și fiindcă celălalt
oocupant este minor, trebuie să depunem documentele.
Strâng din dinți.
La naiba, Nora .
„Acum, ne poți refuza intrarea, desigur. Dar am dori să vorbim și cu
cei doi tineri de acolo.”
mă înţepenesc. „Îmi pare rău, ce ?”
Cei doi polițiști se uită nefericiți unul la altul.
„Se pare că mai sunt două persoane cu ea. Cel puțin așa a sunat când
am bătut prima dată.”
„Uh, bine, da...” Anxietatea îmi inundă sistemul în timp ce îmi trec
mâna peste părul meu strâns pe spate.
Ofițerul Gonzales îmi aruncă o privire compătimitoare, cu buzele
răsucite. „Îmi pare rău, domnișoară. Nu încercăm să-ți spargem
mingile. Dar în timp ce New York ar putea fi un stat legal de
agrement...
„Da, sunt conștient. Vârsta legală este de douăzeci și unu, mormăi eu,
terminând pentru el. „Și ai mirosit ce ai mirosit.”
El ridică din umeri. „Din păcate, da, am făcut-o. Va trebui să
depunem...
Ochii lui trec brusc pe lângă mine și toată atitudinea lui se schimbă.
Se înțepenește, de parcă tocmai a intrat un supraveghetor.
"Domnul. Drakos, domnule.”
Ce?
Mă învârt, încruntându-mă când văd un Hades rânjător pășind cu pași
mari peste el, cu mâna întinsă.
„Jose, cum sunt lucrurile, omule?”
Ofițerul Gonzales radiază, dând din cap cu nerăbdare.
— Nicio plângere aici, domnule Drakos.
Hades rânjește acel rânjet neted și fermecător al lui pe care îl
folosește atunci când încearcă să-și ia drumul.
„Și, Chuck, salut, ce mai face băiatul tău?”
— Foarte bine, domnule Drakos, rânjește celălalt polițist. „Tocmai am
făcut echipa universității.”
Hades fluieră și arată. „Baschet, nu?”
Dacă ofițerul Chuck rânjește mai larg, o să-l implor pe Hades să-i dea
bărbatului un autograf înainte să se enerveze.
— Da, domnule, domnule Drakos, domnule.
— E minunat, Chuck. Dă-i tot ce am mai bun.”
Hades își drese glasul, oftând în timp ce-și bate din palme.
„Uite, băieți, cred că toate acestea sunt doar o mare neînțelegere. Tu
nu?" Își rostogolește umerii înainte ca mâna să-i alunece în buzunarul
jachetei. Iese o secundă mai târziu ținând un pachet de bani.
Culoarea se scurge de pe fața mea.
Nu este destul de nebun pentru a încerca să mituiască -
„Ce credem noi, băieți?” Hades ridică neglijent din umeri, rânjind acel
rânjet fermecător al lui, în timp ce întinde cu nebunie mâna care ține
banii între două degete. „Voi, băieți, tocmai vă terminați tura, nu? Ce
zici de cina cu mine?”
Eu hiperventilez. Pete negre împrăștie viziunea mea în timp ce număr
secundele înainte ca acești doi polițiști să-l arunce pe Hades ca pe un
sac de cărămizi și să-l ducă până la incintă pentru crima foarte gravă
de tentativă de a mitui un ofițer de poliție.
Vreau să spun că există nebunie și apoi nebunie.
Doar că tot ceea ce se întâmplă este că ofițerul Gonzales se întoarce
către Chuck, iar ei doi doar ridică din umeri.
„Da, aș putea mânca. Ce zici tu, Chuck?
„More de foame”.
Hades zâmbește și îmi cade maxilarul în timp ce îi întinde teancul de
sute ofițerului Gonzales și apoi îi strânge ferm mâna.
"Bucurați-vă băieți."
— Mă bucur să te văd, domnule Drakos.
Cei doi polițiști abia se uită la mine, în timp ce își înclină pălăria în fața
lui Hades și apoi se plimbă după colț. Când aud ușa liftului
închizându-mă, mă întorc spre psihopatul care stă lângă mine,
îngrozit.
„Tocmai ai mituit poliția ?!”
Ridică un umăr obișnuit, împingându-și degetele prin păr.
„Ce mită? Le-am oferit cina în semn de apreciere pentru serviciile
uimitoare pe care le fac pentru marele nostru oraș.”
imi bat joc. „Asta se numește luare de mită și este o infracțiune.”
— Nu ai mulți prieteni, nu-i așa?
„Am mulți prieteni . Pur și simplu nu am polițiști strâmbi la
dispoziție.”
— Ei bine, dacă vrei ca sora ta să fie procesată pentru posesie și
utilizare, îi pot suna înapoi.
Mă uit la el înainte să trec pe lângă el ca să-mi înfig furios cheia în
uşă.
— Apropo, cu plăcere, mormăie el în spatele meu.
Ignorându-l, împing ușa. Instantaneu, sunt asaltat de parfumul
persistent de oală și de muzică mult prea tare. Mă năpustesc pe hol în
sufrageria principală și mă opresc brusc în loc în timp ce doi băieți
aproape levita de pe canapea cu fețe albe.
„Cine dracu ești?!” url la ei.
Unul dintre ei se aventurează să zâmbească neliniștit. „Uh, mergem la
școală cu Nora...”
"Unde este ea?"
„Uh…”
Ochii lor trec brusc dincolo de mine și cumva devin și mai mari.
„ O, la naiba. domnule Drak ... ”
Se întâmplă atât de repede, încât nici măcar nu pot să-l accept. Hades
trece furtună pe lângă mine ca o forță a naturii, prinzându-i pe cei doi
băieți de gulere și smulgându-i din picioare atât de tare încât cad
amândoi în genunchi.
„ Unde. Este. Ea ?” mârâie el cu răutate.
"In camera ei!" scapă unul dintre ei, arătând de parcă ar fi pe cale să
plângă, sau poate să se facă pipi. Sau amândouă. „Este în camera ei!
Tocmai ne petreceam, domnule Drakos! Jur! Doar puțin fum și puțină
muzică! Atât noi...”
Fără măcar să clipească, Hades se întoarce brusc și îi trage
literalmente afară prin ușa glisantă de sticlă către balconul din camera
de zi.
„Hades...?”
Încep să-l urmăresc, dar apoi fața mea devine albă în timp ce el
smulge pe ambii băieți și îi împinge cu putere de balustrada
balconului, până în punctul în care sunt aplecați peste ea cu
picioarele zbârnâind să rămână pe pământ.
„Hades!” țip eu. „Ești nebun al naibii!?”
Dar mă ignoră, ochii lui sunt două fante periculoase, letale, în timp ce
se uită la cei doi adolescenți care clar îl cunosc cumva.
— Aveți amândoi optsprezece ani, răpește el întunecat, în timp ce
aceștia își sufocă suspinele și își învârt capul ca să stea cu gura
căscată la pământ la treizeci de etaje sub ei. „Și Nora are
cincisprezece ani , nenorociților,” mârâie Hades. „De acum înainte, o
lași naibii în pace. Nu te apropii de ea. Nu vii în casa ei. Și nu îi dai
droguri. Este al naibii de clar?!”
Cei doi băieți dau din cap atât de tare și cu atât de multă frică și
panică în ochi, aproape că îmi pare rău pentru ei.
— Da, domnule, domnule Drakos! unul dintre ei behăie jalnic. „Nu
vom face! Jurăm!” Celălalt băiat înghite în sec, întrebarea atârnându-i
evident pe buze.
„ Vorbește ”, șuieră Hades.
„Uh, tatăl meu...”
„Ești suficient de deștept ca să înțelegi ce-ți spun?” Hades scuipă
înapoi.
Amândoi dau din cap sălbatic.
„Atunci nu cred că niciunul dintre tații tăi nu trebuie să audă despre
asta. Dacă te apropii vreodată de Nora, crede-mă, asta se va schimba.
Suntem al naibii de limpezi, nenorociți?
Cue încuviințează din nou capul dureros din cap și scuzele sufocate.
"Bun."
Încă mă uit la întreaga scenă de parcă ar fi un fel de vis nebunesc de
febră. Hades îi ridică înapoi peste balcon în siguranță și le ține gulere
în timp ce le trage înapoi prin apartamentul meu înainte să-i împingă
pe ușă și să o închidă.
Când se întoarce spre mine, zâmbește.
„Ești nebun ?!” am grăbit. "Ce naiba a fost aia?!"
El ridică din umeri. „Au optsprezece ani și ar trebui să știe mai bine.
De asemenea, ambii tații lor lucrează pentru familia mea.”
— Oh, la fel ca acei doi polițiști?
„De obicei ești atât de prost când oamenii îți fac favoruri?
Sunt pe cale să-i spun să-și împacheteze nebunia și să iasă când aud
vocea Norei.
"Buna ziua?"
Cu o ultimă privire spre el, îmi atrag atenția de la Hades și mă întorc în
camera de zi. Iau telecomanda pentru stereo și dau clic pe ea,
reducând instantaneu la tăcere muzica rock tare și îngrozitoare care
răsună prin difuzoare.
„Nora?” Mârâi printre dinții strânși.
Ea tace.
— Nora, ieși aici.
Se aude un oftat greu și un scârțâit de la ușa dormitorului ei în timp
ce aceasta se deschide. O secundă mai târziu, sora mea iese târâind
pe hol care duce la ambele camere, îmbrăcată în jambiere și un
hanorac, cu părul închis la culoare și încadrându-i fața și ochii ei
alune, care în prezent nu sunt impresionați de mine.
"Ce?"
îmi arcuiesc o sprânceană. "Într-adevăr? Vei deschide cu atitudine?
Serios, așa vei juca asta?”
Ea își dă ochii peste cap. „El, reacționezi exagerat.”
Mă uit la ea. „Reacționează excesiv? Nora, poliția a fost chemată în
apartamentul nostru, iar tu fumai iarbă! Vorbesti al naibii de serios
acum?!”
„Este legal acum, în cazul în care ai ratat nota!” latră ea înapoi la
mine. — Tu ești avocatul, nu-i așa?
„Nu, dacă ai cincisprezece ani, nu este! Și băieții ăia sunt mult prea
bătrâni pentru tine!”
„Nu sunt un copil al naibii, Elsa!”
„Din punct de vedere legal, da, ești. Și ei sunt, din punct de vedere
legal, adulți .”
„Te-au rănit?”
Nota întunecată și tăiată din vocea lui Hades mă sperie chiar și pe
mine. Nora aproape sări din piele înainte ca ochii ei să treacă pe lângă
mine spre locul în care el tocmai a ieșit în sufragerie.
„Uh, cine naiba ești?”
„Răspunde-i”, murmur eu în liniște, cu groaza cum se strânge în
stomac.
Nora își dă din nou ochii peste cap. „ Nu . Nu m-au rănit. Iisus."
„Au fost în camera ta?”
Fața ei devine purpurie în timp ce trage cu pumnale în Hades.
„O, Doamne, serios ?!”
„Nora.” Sprânceana mea se încruntă în timp ce mă îndrept spre ea.
„Având în vedere vârsta lor și a ta...”
„La dracu’, vorbești serios.” Se uită la mine. „Ce crezi că sunt? Da,
Elsa, le-am aruncat pe amândouă pentru oală. Ea își dă ochii peste
cap. „ Apropo, asta e o glumă . Doar să te asigur că ai primit-o.”
„Nora, la ce te gândeai?”
"Sincer? Mă gândeam că vreau doar să fumez iarbă și să ascult niște
muzică cool! Ce, ca și cum nu te-ai lăsat niciodată să se desprindă și
nu ai fi petrecut când erai de vârsta mea?”
„ Nu !” ma repez. "Nu eu am!"
„Ei bine, ar fi trebuit!”
"Nu am putut! Am fost prea ocupat să te cresc! ”
Camera tace, iar eu ma infiorez.
La naiba .
„Nora, îmi pare rău. Nu am vrut să spun…”
"Tot ceea ce."
Ea începe să se întoarcă pentru a se întoarce în camera ei.
„Unde este buruiana?” întreabă Hades.
Ea se înțepenește, întorcându-se să-l privească. „Din nou, cine ești și
ce cauți în casa noastră?”
„Acesta este Hades”, mormăi eu. „El este... un client.”
Nora zâmbește, arcuind o sprânceană. „Omule, te cheamă serios
Hades ?”
„Ultima dată când am verificat.”
„Ca, zeul lumii interlope?”
„Tatăl meu era puțin obsedat de mitologia greacă. Nu schimba
subiectul. Preda oala.”
Ea oftă. „Nici măcar nu-l am. Au venit cu unii, dar tot ce voiau să facă
era să vorbească fotbal și să cânte muzică de rahat. Așa că am stat în
camera mea și am jucat propriile mele lucruri.” Oftă, uitându-se la
mine. „Nici măcar nu am fumat. Fericit?"
— Adică, da, presupun?
„Pot să mă întorc în camera mea acum?”
„Vom vorbi mai multe despre asta mai târziu, dar da.”
„ Abia aștept .”
Nora se întoarce și prinde un teanc de reviste de pe măsuța de cafea
înainte de a începe să se îndrepte pe hol.
„Da, voi lua oala aia acum.”
Ea se înțepenește, întorcându-se să arunce o privire precaută către
Hades.
"Ce?"
„Sacul de iarbă pe care tocmai ai luat-o cu acele reviste. Adică,
recuzită pentru a încerca. A fost o mișcare frumoasă. Dar simt că nu
ești cu adevărat demografia țintă pentru revista Legal Digest .”
Clipesc, tocmai acum îmi dau seama ce reviste a luat Nora. Îl aruncă
cu privirea pe Hades, cu buzele închise înainte de a mărșălui și
aruncă teancul înapoi pe masă, smulgând mica pungă Ziploc de iarbă
împinsă între două numere.
„ Narc ”, mormăie ea, dându-i-o lui Hades înainte ca ea să se învârte
și să pășească pe hol. Tres când ușa ei se închide trântind, apoi expir
încet.
„Mulțumesc”, mormăi eu pe sub răsuflare, fără să mă uit la el.
Încercând să nu mă gândesc la faptul că în urmă cu mai puțin de o
oră, acest bărbat m-a privit în ochi și mi-a spus că știe .
Joc încheiat. Secret bine și cu adevărat vărsat.
Hades știe ce s-a întâmplat la Club Venom. Îmi pot spune că nu-i
place atât de mult pe cât îmi place mie, dar tot ce o să fac este să mă
facă să par ridicol.
M-am culcat cu zeul războiului.
Și el știe al naibii de bine.
— Am nevoie de o băutură, scap, merg cu pași mari în bucătărie și
scot o sticlă de vodcă din congelator. "Vrei una?"
Evit cu scrupulozitate contactul vizual direct cu el, așa cum am fost
încă de la restaurant. Dar prind cu coada ochiului ridicarea ușoară a
umărului său lat.
"Sigur."
Ce fac? De ce vreau să -l țin aici?
Dar cumva iată-mă: turnam două vodcă peste gheață, i-am dat una și
ieșesc afară, spre balcon, cu Hades chiar în spatele meu. Mă uit la
luminile strălucitoare din Chelsea și partea de vest a Manhattanului în
timp ce îmi iau o băutură lent, cu pulsul încă bătut din cauza
schimbului aprins cu sora mea.
Și din ceea ce tocmai s-a revărsat despre care nu vorbim, aparent.
"Nu înţeleg."
Mă încruntă, aruncând o privire înapoi la el. „Primiți ce?”
„Ai această carieră de criminal, un apartament grozav...”
„Oh, te rog, sunt sigur că penthouse-ul tău sau oriunde locuiești este
mult mai frumos.”
El ridică un umăr. „ Și tu crești un copil de cincisprezece ani.”
— Abia, mormăi eu.
„Cred că este mai mult decât abia.”
Eu inghit. „Deci, ce nu primești?”
Când nu răspunde, mă întorc. Imediat, îmi cade maxilarul când îl văd
rostogolind un rost pe masa mea din patio cu oala pe care tocmai i-a
confiscat-o Norei.
„Scuză-mă, ce dracu faci?”
Hades linge marginea hârtiei, o sigilează și apoi își lipește rostul între
buze. El împinge bricheta marca Yankees care era în geantă, dă foc la
capăt și inspiră adânc.
„ Hades... ”
„Toke?”
„Hm, nu ? Scapă de asta chiar acum!”
Zâmbește, expirând din colțul gurii, cu articulația atârnându-i de buze.
Are efectul extrem de nedrept de a-l face să arate revoltător de
fierbinte, ca un tânăr Marlon Brando mocnit.
„Știi că acum este legal în New York, nu? De asemenea, e nenorocita
de iarbă , nu heroină.” Inspiră din nou, încruntându-și sprânceana în
timp ce își smulge articulația de pe buze cu o privire acru. „Oh,
buruiană de rahat, totuși.”
"Grozav. Poți scăpa de el acum?”
„Depinde. Poți să-mi spui de ce naiba ai fost la Club Venom?
Sunt atât de nepregătit pentru întrebare, încât chiar tresar la cuvintele
lui. Fața mi se încălzește, gâtul mi se strânge în timp ce înghit nervos
și încerc să mă opresc să nu tremur.
„De ce ai fost la Cub Venom?” Mă întorc într-o încercare evidentă de
abatere.
— Specialele băuturi și nachos, evident, trage el sarcastic, ștergând
rostul de sub călcâi. „De ce crezi că am fost acolo?”
Buzele mi se curbesc într-un rânjet. „Deci, am fost doar o gaură caldă
și disponibilă pentru tine?”
„ Nu ,” mârâie el, zâmbetul jucăuș și tachinator dispărându-i dintr-o
bătaie de inimă, în timp ce ochii lui albaștri înghețați se transformă în
fante. „ Tu ești cel care m-a sărutat, îți amintești? Tu ești cea care s-a
aruncat asupra mea .”
„Nu-mi amintesc să fi protestat prea tare.”
„Avocatul din cameră a auzit vreodată de agresiune sexuală prin
înșelăciune?”
Mă uit la el. „Voi al naibii de serios?”
„Știai exact cine sunt.”
— Asta nu este o înșelăciune , Hades, grăiesc eu. „Și se pare că nu-mi
amintesc că mi-ai întrebat numele meu .”
„Da, e amuzant că asta nu se întâmplă la cluburile de sex anonime ”,
se mârâie el. „Știi, genul în care porți măști dracului ?!”
Înghit în sec, mâna mea strângându-mă în jurul sticlei de stânci din
mână. Hades se ridică de pe masa din terasă, făcându-mi strângerea
inimii în timp ce se zărește peste mine cu acei ochi albaștri
pătrunzători care îmi înjunghie chiar sufletul.
„Vreau să știu de ce .”
„De ce ce , Hades? Poți să te duci cu un străin fără probleme într-un
loc ca Venom pentru că ești bărbat? Dar eu sunt tipul rău când o fac,
pentru că am un vagin al naibii?”
„Încercarea de a aduce în discuție stereotipurile de gen este o joacă
drăguță de avocat, pisicuță ”, mormăie el, făcându-mă să tremur când
folosește acest nume. „Dar eu nu sunt un juriu de mame de fotbal,
așa că poți salva. Ce vreau să știu este, de ce eu ?”
Înghit în sec, înroșindu-mă ca bazine de căldură în miezul meu.
„Nu aveam idee cine ești...”
„Ești un mincinos destul de prost pentru un avocat.”
Îmi dau ochii peste cap. „ Bine ! Te-am auzit vorbind și ți-am
recunoscut tatuajele. Deci da , Hades. Știam cine ești, bine!? Și acum
știi cine sunt , sau am fost, sau orice altceva. Suntem chit-"
"Nu chiar."
Se întâmplă atât de repede încât nici nu am timp să icnesc. Mâna lui
mare se ridică și se înfășoară în jurul gâtului meu exact când gura lui
coboară pe a mea. Și deodată, Hades mă sărută cu toată forța
agresivă a unei armate cuceritoare.
Buzele lui se învinețin de ale mele. Limba lui cere intrare, împingându-
mi în gura și gustând-o pe a mea. Mă înfior, iar când scâncetul îmi
zumzăie în gât, jur că îl simt zâmbind triumfător prin sărut.
Jumătate dintre mine vrea să-l împingă și să-i plesnească nenorocitul
de față.
Cealaltă jumătate vrea să mă domine și să mă aducă din nou în
genunchi, așa cum a făcut la club.
Și cu cât îl sărut mai mult și cu cât corpul meu devine mai cald pe
măsură ce se topește păcătos și trădător pe pieptul lui tare ca piatra,
cu atât cealaltă jumătate din mine câștigă bătălia.
„Ai fost la cumpărături? Mi-e foame."
Sunetul vocii Norei este ca și cum mi-ar fi aruncat apă cu gheață
peste cap. Cu un gâfâit speriat, îmi smulg buzele de la Hades și îl
împing înapoi. Mă împiedic de el, gâfâind, cu ochii mari, când mâna
mea se ridică pentru a-mi atinge buzele umflate și umflate.
„Elsa.”
Întorcându-mă de la zeul grec din fața mea, mă întorc și o văd pe Nora
intrând în sufragerie și aruncându-mă curioasă pe ușa de sticlă
deschisă spre balcon.
„Voi face livrarea. Burrito-urile funcționează pentru tine?”
Eu doar dau din cap, încă amorțit.
Încă furnică peste tot.
Încă încerc să mă țin departe de vârtejul întunecat învolburat al unui
bărbat care stă la mai puțin de doi metri de mine, care tocmai mi-a
sărutat dracu’.
„Uh, da, mulțumesc.”
Ea dă din cap pe lângă mine. — Narc rămâne și pentru burritos?
„Aș putea face un rău serios unui barbacoa...”
„Nu este”, spun eu subțire.
Nora ridică din umeri și intră în bucătărie jucându-se cu telefonul, în
timp ce mă întorc către Hades.
Pentru acei ochi.
Spre acele buze.
La acea expresie aprigă din chipul lui care spune că este gata să mă
devore.
„Vreau să pleci. Și acum suntem chiar…”
Aproape că mă sufoc cu ultimul cuvânt când Hades se îndreaptă spre
mine, forțându-mă să mă întorc până când spatele meu se lovește de
peretele de sticlă de lângă ușa din camera de zi. Mă plâng în ciuda
mea, când el se topește împotriva mea, ținându-mă de sticlă în timp
ce buzele lui îmi perie pielea sensibilă de pe gât, unde vânătăile mele
– vânătăile lui – tocmai au început să se estompeze.
„ Hades... ”
Gâfâi ascuțit când buzele lui se prind peste unul dintre semnele
decolorate, iar dinții lui se înfundă în pielea mea. Greu. Atât de tare,
de fapt, încât ceva încălzit pâlpâie și își linge drumul pe șira spinării
pentru a-mi strânge între coapse.
„Nu suntem încă aproape nici măcar, pisicuță .”
Apoi a plecat. Și sunt încă trântit de sticlă, încercând să-mi amintesc
cum să vorbesc sau să merg, când aud ușa apartamentului meu
închizându-se în urma lui.
12
 HADES
"ASA DE. CINE ESTE EA?"
Abia sunt în holul clădirii pe care se află casa familiei mele când aud
vocea lui Castle în spatele meu.
La fel ca Sean Farrell, Castle este un alt prieten neașteptat, datorită
parteneriatului Drakos-Kildare care a apărut când Ares s-a căsătorit
cu Neve. Odinioară Army Ranger, care a fost odată bodyguard pentru
Neve și sora ei Eilish, este acum numărul doi de facto al lui Cillian.
După ce Ares și Neve s-au căsătorit, Castle și cu mine încă ne-am
lovit cu capul de mai multe ori. Dar în ultimele luni, ne-am înțeles
destul de bine.
Cred că mi-am dat seama că nu adulmeam după ce Eilish Kildare a
ajutat la rezolvarea oricăror probleme existau între noi. Castle îi
protejează cu înverșunare pe cele două femei, care sunt ca niște
surori mici pentru el.
Nu că Eilish nu ar fuma, dar nu e genul meu. Ce pot să spun: inocent
și dulce este o întorsătură pentru mine.
Castle și cu mine ne conectăm și prin box, la fel ca Sean. Dar am
devenit și mai prietenoși doar lucrând împreună decât cred că ne-am
fi așteptat oricare dintre noi. E dragut.
Când fratele meu s-a căsătorit cu Neve, scopul a fost să creez un
armistițiu: Drakos și Kildare lăsând deoparte toate ostilitățile
anterioare pentru a prezenta un front unit împotriva oricăror și tuturor
dușmanilor. În ceea ce privește afacerile, ideea inițială a fost ca
fiecare familie să-și mențină propriul imperiu independent una de
cealaltă. Acesta este încă mai ales cazul, deși unele dintre interesele
noastre de afaceri... mai puțin decât legitime au început să se
suprapună.
De exemplu, și vorbesc complet ipotetic, desigur, dacă o bandă
colombiană care a încercat să se antreneze într-unul dintre jocurile
noastre de poker din Harlem ar trebui să i se amintească cine naiba
de joc a fost și noi ar trebui să ardem. un depozit pe care l-au folosit
pentru importurile lor de droguri până la pământ.
Toate ipotetice, desigur...
După cum se dovedește, Castle își cunoaște remarcabil de bine
drumul în jurul unei bidoane de gaz și a suporturilor de structură.
După ce am descoperit asta și, mai mult, după ce ne-am dat seama că
suntem parteneri de sparring egali, lucrurile au fost destul de bune
între noi.
"Ce? OMS?"
„Oricine cu cine m-ai înșelat, dick. M-ai ridicat la sală de două ori
săptămâna trecută.”
Pufnesc, clătinând din cap când pășim amândoi în lift. Îmi folosesc
amprenta pentru a debloca accesul la ultimul etaj, unde se află moșia
Drakos, iar liftul începe să se ridice.
„La naiba, îmi pare rău, omule. Am fost lovit de muncă.”
„Tot bine, pur și simplu mă trag cu tine. Apropo, felicitări pentru
lansarea Thermopylae Acquisitions. Cum te simți să fii legal?”
Tot ce pot oferi ca răspuns este un mormăit fără angajare. Castle
chicotește.
Ușile se deschid cu un sonerie ușor, iar noi doi ieșim în intrarea din
față generoasă a moșiei Drakos. Chiar dacă a fost aici de vreo zece
mii de ori până acum, Castle încă fluieră pe sub răsuflare, cu ochii
trăgându-se spre tavanul înalt boltit, aurit, observând lambriurile
elegante și extrem de englezești de pe pereți și ieșind pe ușile de
sticlă din față pentru motivele.
Da, suntem deasupra unei clădiri cu vedere spre Central Park South și
există terenuri private .
Bunicul Drakos nu s-a bătut cu locul ăsta.
„Încearcă să nu saliva pe parchet, bine? Ya-ya va fi supărat.”
Castle rânjește, clătinând din cap și trecându-și degetele prin părul
scurt blond. „Îmi pare rău. Mă prinde de fiecare dată, acest loc. E al
naibii de nebunie, omule, știi asta?
„Dimitra menține literalmente un număr de telefon fix separat,
exclusiv pentru toți agenții și brokerii imobiliari care apelează la oferta
pentru a-și tăia mâinile pentru a obține lista, dacă vrem să decidem să
vindem. Trebuie să asculți cândva mesajele, e jenant. Tipul ăsta a
lăsat odată un mesaj, oferindu-se să mă sufle pe mine, pe Ares și pe
Kratos. Iar tipul este hetero și căsătorit.”
„El ar putea avea, de asemenea, o definiție destul de vagă a „drept”.
Râd în timp ce noi doi mergem pe unul dintre holurile aurite și ieșim
pe una dintre ușile laterale care dă spre teren. Este duminică, ceea ce
înseamnă seara cinei în familie. Acesta a fost întotdeauna „lucrurea”
lui Ya-ya și, de la fuziunea familiilor, ea a început să-i includă și pe
Kildare. Este exact cum sună: ambele familii se așează împreună să
mănânce, să bea și să râdă, singura regulă fiind să nu fie treaba la
masă.
În seara asta, pentru că vremea este frumoasă, bunica mea a decis să
mâncăm în aer liber. Și încă o dată, încerc să nu-mi dau ochii peste
cap la fluierul scăzut, impresionat al lui Castle, când urmăm poteca cu
pietriș alb de după colț până la foișorul care acoperă zona de luat
masa în aer liber.
Viță de vie florală albă, târâtoare, lumini de grădină sclipitoare și mese
și scaune din lemn lustruit sub o pergolă drapată cu perdele albe.
Hashtag: viață naturală. Hashtag: familie. Hashtag: trăiește râde
dragoste. E ca și cum ai lua masa într-o panou de Pinterest.
Acestea fiind spuse, îmi place la naiba să mănânc aici.
Da, încă mai poți auzi zumzetul orașului dedesubt. Dar te simți și
îndepărtat de ea. Și dacă te pierzi complet în masă, conversație și
familie — sau cel puțin în câteva băuturi tari — poți să te prefaci că
ești undeva în Grecia, mâncând sub același cer spre care s-au uitat
spartanii.
Personalul încă amenajează zona de luat masa. Ya-ya se oprește din
supraveghere și se desprinde să vină și să mă îmbrățișeze puternic și
un sărut pe obraz când ne vede. Apoi se întoarce și se ridică în vârful
picioarelor pentru a-l mângâia pe Castle pe obraz, numindu-l „Apollo”
– o poreclă pe care i-a dat-o recent, având în vedere înălțimea și părul
lui blond și... da... aspectul lui bun.
Este serios mitologie greacă până la capăt cu familia asta nenorocită,
jur.
Castle mă mângâie pe umăr și se îndreaptă spre locul în care Cillian și
Una se relaxează cu băuturi în toată gloria lor întunecată, gotică. Sunt
pe cale să-mi iau unul când apare Kratos, dându-mi o bere.
„Cititorule minții”, zâmbesc eu, lovindu-mi sticla de a lui și apoi luând
o înghițitură. Când fratele meu continuă să mă privească în timp ce
lucrează încet la propria lui bere, îmi arcuiesc sprânceana.
— Ai ceva în minte?
„Ai putea spune asta.”
„Ei bine, nu mă ține atârnat. Vorbeste."
„Ce naiba făceai la apartamentul Elsei Guin noaptea trecută?”
M-am sufocat cu berea mea, prins cu garda pe scurt.
"Ce? Nu am fost.”
Kratos îmi aruncă o privire „oh-te rog”.
„Ai fost. Fiul lui Donnie Petrakis, Theo, i-a spus tatălui său că l-ai
speriat pe el acolo.”
La dracu. Uitasem complet să-i amenințăm pe Theo Petrakis și Nick
Eliades că le vor spune taților lor despre iarbă.
Mă încrunți, arcuindu-mă spre Kratos.
"Aștepta. Copilul s-a bătut serios pe el însuși ?
Fratele meu zâmbește. "Asa se pare."
„Ce nenorocit. Donnie ar fi bine să-l îndrepte pe copil dacă vrea
vreodată să conducă. Eu dau din cap, bând berea. „Vreau să spun
cine naibii țipă pe ei înșiși ...”
"Asa de?"
Mă uit înapoi la el. "Şi ce dacă?"
„ Deci , vrei să-mi spui de ce ai fost acolo la zece noaptea?”
Îi arunc o privire sceptică. "De ce crezi? Ares vrea să o vâneze
departe de Crown și Black pentru a lucra exclusiv pentru noi, cu
normă întreagă.”
„Da?” mormăie el. „Ei bine, sunt destul de sigur că o tragi nu face
parte din planul lui de a o cuceri.”
Prefac o indignare dreaptă.
„Ce crezi exact că sunt?”
„Un fel de târfă, dacă suntem sinceri”, intervine Callie în timp ce ni se
alătură cu un zâmbet pe față și un cocktail în mână.
„Ei bine, dă-te dracu și cu tine”, mormăi eu în timp ce Kratos
chicotește împreună cu ea. „Hai să ieșim din viața ta personală
sordidă, Callie.”
Ea ridică din umeri, luând o înghițitură din băutură. "Pe mine? Nu am
o viață personală sordidă. Dar nu-ți face griji, Hades, al tău este destul
de sord pentru noi toți!” Mă lovește cu afecțiune pe braț.
„Da, continuă să vorbești prosti și te voi supăra cu Ares despre
băutura aia.” Dau din cap spre paharul din mâna surorii mele de
douăzeci de ani.
„N-ai îndrăzni.”
"Sunteţi sigur? Continuă să-mi spui curvă și vei afla.”
Ea se încruntă. „Bărbatul este șeful unui imperiu criminal literal, iar eu
sunt înșelat pentru o băutură nenorocită la o cină privată în familie? E
așa de prostie.”
„Trebuie să trag linie undeva”, spun eu zâmbind. „Este ceea ce ne
separă de animale. Dreapta?" Arunc o privire către Kratos, care
clătină din cap cu o tristețe simulată.
— Suntem noi sau maimuțele, Callie.
Ea își dă ochii peste cap. „Eu, dacă am un martini cu rodii, nu va face
societatea să se transforme în trupe de maimuțe.” Ca și pentru a-și
dovedi punctul de vedere, ia o înghițitură din cocktailul violet din
mână înainte de a-și lăsa ochii să se întoarcă spre mine.
„Hei, apropo, cum a fost Elsa noaptea trecută?”
Fostul naibii de a mă-njură?
„Am auzit că stai la ea”.
Oh, noaptea aceea .
„Am văzut-o pe Eva Petrakis la prânz acum câteva zile. Se pare că
aproape l-ai făcut pe frățiorul ei Theo să se pire.
dau din umeri. „Tocmai am lăsat niște documente. Theo încerca să o
facă pe sora mai mică a Elsei. Are doar cincisprezece ani.”
Kratos arcuiește o sprânceană. „Elsa are o soră mai mică?”
"Nu-i așa? Noutăți și pentru mine.”
Callie își dă ochii peste cap. „O, Doamne, cum de nu știați asta?”
„Cum ai făcut ? ”
„Umm, pentru că ne petrecem? Ea este de fapt foarte cool.”
fierb la foc mic. „De fapt, nu este , prin orice definiție, cool.”
„De ce, pentru că nu te-ar supăra în patru minute de la întâlnirea cu
tine într-un club neplăcut, ca femeia obișnuită la care mergi?”
Ai fi surprins...
„Adică era la ea acasă la zece noaptea”, rânjește Kratos.
"Adevărat." Callie îmi aruncă o privire de avertizare. „Serios, nu te
perversă pe Elsa. Ea este o prietenă.”
Gâfâi tare. „O dracu, Callie! Iată că vine Ares.”
„Da, mai bine ascunde dovezile”, mormăie Kratos.
Ochii lui Callie se măresc frenetic și, dintr-o înghițitură, își bea restul
băuturii, încercând să nu se sufoce, în timp ce se întoarce pentru a
pune paharul gol pe o măsuță.
Kratos începe imediat să crape. Sora noastră se încruntă confuză
înainte să se întoarcă să se uite peste umăr.
… Acolo unde Ares nu vine.
„Ok, serios, să vă ia dracu pe amândoi.”

DOUĂZECI DE MINUTE MAI TÂRZIU – DUPĂ CE Ares sosește în sfârșit, cu Neve

pe braț și Eilish în remorche – auzim sunetul familiar al Dimitrei care
lovește micul clopoțel de alamă pentru cină de pe bufet, ceea ce
înseamnă că cina este servită.
Ne ocupăm cu toții locurile. Râdem, mâncăm, bem. Și viața e al naibii
de bună. Sau cel puțin, la cât de bine îmi este, cred.
Pentru că, deși o îngrop sub glumele mele crude, atitudinea mea
cavaler față de lume în general - și față de femei în special - și
nenumăratele mele aventuri de o noapte fără chip, fără sens și fără
emoții, sunt totuși foarte conștient că sunt diferit.
Un pic rupt, poate. Puțin nenorocit.
Cablat greșit. Sau cel puțin, diferit de majoritatea oamenilor.
Și oricât de mult îmi iubesc familia și iubesc aceste cine, atunci când
mă uit în jurul mesei, este doar o amintire uriașă a cât de diferită sunt.
O văd pe Ares, stând lângă Neve și rânjind în timp ce îi pune o
măsline în gură. Îl văd întorcându-se și ținându-i bărbia în mână,
sărutând-o adânc înainte de a se îndepărta cu un alt zâmbet.
Au fost dușmani de moarte și acum sunt doi dintre cei mai
dezgustător de îndrăgostiți oameni pe care i-am văzut vreodată.
Apoi mai sunt Cillian și Una — Cillian în look-ul lui obișnuit de Johnny
Cash, complet negru, și Una într-o rochie de cocktail neagră scoasă la
spate, care arată acel tatuaj negru pe tot spatele ei. Psihopatul literal
și mireasa lui, probabil, la fel de psihopat. Adică întâlnirea lor de la
Hollywood, drăguță, a implicat-o pe Una care a pus un cuțit în Cillian.
Da, chiar și acei doi nenorociți de ciudați și-au găsit dragostea.
Kratos este singur, dar doar pentru că alege să fie. Pentru că el este
— așa cum unul dintre cei mai mulți terapeuți pe care i-am avut de-a
lungul anilor îi plăcea să spună — „fericit cu el însuși”. În timp ce mă
urăsc între să mă urăsc și să urăsc restul lumii.
Callie este și singură, dar din nou, e tânără. În plus, mai e toată
mizeria cu logodna ei aranjată cu Luca Carveli de rezolvat. Eilish nu
este atașat, cel puțin din câte știu eu. Dar este ca Elsa prin faptul că
este căsătorită cu cărțile ei, având în vedere că tocmai a început la
Columbia School of Business. Castle e la fel: absolut căsătorit cu
slujba lui și complet bine cu asta.
Aș putea – și fac , adesea – să-mi spun că sunt singură la alegere.
Pentru că sunt un om sălbatic și un agent al haosului și iubesc fiorul
vânătorii și să mă pierd într-un alt străin de fiecare dată când ies.
Dar asta e o prostie.
Sunt singur pentru că sunt o bombă cu ceas autodistructivă.
Și asta nu se va schimba niciodată.

DUPĂ CINĂ, stau cu Callie pe câteva șezlonguri și mă uit la Manhattan

peste marginea acoperișului, când Ares se plimbă.
„Unde este jumătatea ta mai bună, frate?”
Își dă ochii peste cap. „Eu și Neve suntem de fapt doi oameni
separați. Nu suntem alăturați la șold.”
Arunc o privire laterală către Callie. Ea se uită la mine. Amândoi ne
crapăm. Ares oftă.
„Ilar. Se întâmplă ceva interesant la casa lui Leo zilele astea?
Maxilarul mi se strânge. Adică da și nu. M-am întors să-i spionez
restaurantul din garsoniera de peste drum de câteva ori de când am
văzut-o pe Elsa plecând. Dar nu am mai strâns nimic interesant în
privința albanezilor. Poate pentru că sunt – sau cel puțin Gavan este –
suficient de deștepți pentru a nu vorbi despre achiziții de afaceri
majore, de o sută de milioane de dolari, în camere pline cu ferestre
care dau cu alte încăperi pline cu ferestre.
Nici eu nu am văzut-o pe Elsa acolo.
Acesta este un punct major de lipit. Am mai săpat din acea dimineață
când am intrat în biroul ei. De fapt, m-am întors la biroul ei de două ori
de atunci – ambele ori noaptea, ca să îmi pot lua timpul. Chiar ieri m-
am strecurat în apartamentul ei, în timp ce ea era la serviciu, iar Nora
era la școală, să-și treacă la biroul de acasă.
Nimic . Nu există nimic nicăieri care o leagă de Leu sau Gavan. Și cu
cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât mă îndoiesc că lucrează
pentru sau cu oricare dintre ei.
Ceea ce ridică întrebarea: ce naiba făcea ea la The Pearl în acea
noapte după Club Venom?
"Nimic." Eu dau din cap. „Dacă vorbesc despre afacerea Mirzoyan, nu
o fac la restaurant.”
Ares dă din cap. "Bine. Totuși, ceva?”
"Nu."
N-am menționat nimănui că am văzut-o pe Elsa în acea noapte în fața
restaurantului lui Leo. Nici măcar nimeni din familia mea, inclusiv
Ares.
Nu sunt sigur de ce.
— În regulă, atunci, într-o notă separată, vrei să-mi spui de ce ai fost
în apartamentul Elsei la ora zece aseară?
„O, pentru numele naibii…”
Callie râde în timp ce îmi dau ochii peste cap și gemu.
"Bine?"
„El a fost pervers cu ea.”
Ridic degetul mijlociu către Callie.
„Lăsam niște documente.”
„Ce acte?”
suspin. „Doar documente . De ce dracu’ sunt toată lumea atât de tare
în legătură cu asta?”
„Pentru că te-ai amestecat istoric cu ea la fel de bine ca uleiul cu apa,
de aceea. Ce se întâmplă?"
În afară de faptul că am tras-o de patru ori noaptea trecută și apoi am
sărutat-o din nou acum câteva zile? Nu prea mult.
Dar chiar și asta e o minciună. Vreau să pot spune că nu e nimic între
Elsa și mine. Că este o regină de gheață cinstita la dracu, o nădejde —
ei bine, de cele mai multe ori — și o durere serioasă în fundul meu.
Numai că am aruncat o privire în spatele acelei regine a gheții I. Și nu
mă refer doar din cauza maratonului nostru, a dracu-a-thon-ului
mascat de la Club Venom — bine, poate că asta e o mare parte din
asta. Dar mai mult decât atât, încă din noaptea aceea, când i-am
intersectat calea, văd o Elsa diferită de cea pe care o vedeam înainte.
Și din nou, nu mă refer doar pentru că acum, când mă uit la ea, îmi
imaginez că e goală, gemând și zvârcolindu-se pe penisul meu.
Obișnuiam să o văd pe Elsa ca pe dușmanul meu. Toby Flenderson
lui Michael Scott al meu, dacă viața ar fi un episod din The Office . O
cățea micuță, care urăște distracția, toată treaba, înghețată și
înghețată .
Acum, cam înțeleg.
Elsa este partenera nenorocită la cea mai prestigioasă firmă de
avocatură din New York la vârsta de douăzeci și șase de ani. E o
nebunie când te gândești la asta. Nu pot să înțeleg munca și orele pe
care trebuie să le fi luat până acolo.
Și pe deasupra, de parcă aceasta nu ar fi fost suficient de o realizare
herculeană, are sora ei adolescentă care locuiește cu ea.
„Și ea locuiește cu tine chiar acum?”
„Ea a trăit mereu cu mine.”
Ce naiba ar trebui să însemne „întotdeauna”? De exemplu, Elsa nu a
plecat niciodată de acasă când mergea la școală în Anglia? Sau că a
făcut-o și Nora a venit cu ea? Îmi vine prin minte că nu știu nimic
despre Elsa sau despre familia ei.
Dar în concluzie, indiferent de motiv, acum întâmpin cu capul în jos,
strictețea tuturor afacerilor și înghețul general. Nu sunt sigură că Elsa
este o cățea regina gheții, ci mai degrabă felul în care închide lumea,
pentru a-și oferi spațiu chiar și pentru a respira.
„Nimic, Isuse”, spun eu cu o oarecare iritare, trecându-mi degetele
prin păr și împingându-l de pe față. — Relaxează-te, omule.
Mă privește cu o privire care spune că nu îmi cumpără neapărat
rahatul, dar că e gata să-l lase pe raft pentru moment. Apoi își drese
glasul.
„Tu, ah, mai vorbești cu Vanya Mirzoyan?”
Mamă. Nenorocitule. Mă întrebam când va aduce rahatul ăla. Așa că
joc prost.
„Despre achiziționarea imperiului mafiot albanez al tatălui ei? Nu, mă
scuzați."
Ares se încruntă. "Ştii ce vreau să spun. De când v-ați întâlnit la
facultate.”
Maxilarul îmi strânge. „Nu ne-am întâlnit .”
„Am încercat să fiu politicos. Bine, te întreb dacă mai ții legătura cu
Vanya de când ai fugit-o la facultate.
„În primul rând, o muie în stare de ebrietate, mult prea plină de dinți,
nu înseamnă că ne-am întâlnit.”
Callie scoate un zgomot.
În al doilea rând, nu aș putea spune nu...
„ Nici nu înseamnă că o încurcam în mod regulat. Pentru numele
naibii, de ce întreaga familie are cea mai proastă părere despre mine
când vine vorba de femei?
„Hades, nu încerc să-ți sparg mingile. Vreau doar să știu dacă există o
legătură acolo pe care am putea-o folosi pentru a pune puțină
presiune asupra înțelegerii. M-am ferit să folosesc faptul că tu și
Vanya ați fost împreună la Harvard, pentru că mi s-a părut o piesă
ieftină pe care Serj ar fi considerat -o ieftină. Dar acum că îl avem pe
Gavan Tsarenko și buzunarele lui infinit de adânci în amestec,
mănușile mi se desprind. Mai aveți sau nu vreun contact cu Vanya
Mirzoyan?”
— Nu, răsturn eu. „Ea mă urăște și sentimentul este hotărât reciproc.”
Ares își suge dinții, întorcându-se cu o privire. „Ei bine, suge-l,
buttercup, și înghite-ți nenorocitul de ego. Am nevoie să vezi dacă o
poți face să te placă din nou.”
"Nu se intampla."
„Ce-ar fi să tragi pentru „nu te urăsc”, și o să numim un început.”
Oftă, întorcându-se înapoi spre mine. „Uite, știu că asta este o
întrebare mai presus de rahat, omule. Și îmi cer scuze. Nu încerc să
insinuez nimic despre viața ta socială, crede-mă. Mă apuc de orice pai
nenorocit pe care îl găsesc pentru a-i ține pe ruși departe de fundul
nostru și a încheia această înțelegere.”
dau încet din cap. „Bine, la naiba. Amenda. Da, voi trimite un card
„Îmi pare rău că m-ai mușcat pula și nu te-am mai sunat niciodată”.
Ares zâmbește. "Mulțumesc."
— Adică, atâta timp cât ești sigur că nu va fi o problemă cu prietena ta
avocată, Hades? Callie chicotește.
— Nu aveai de gând să iei un alt martini cu rodii, Callie ?
Ea se uită la mine. Ares se încruntă la ea.
— Callie, hai. Am vorbit despre asta. Nu când ai încă douăzeci de ani.”
Ea își dă ochii peste cap. „Ei bine, pe atât de distractiv este să fii
certat de propriul tău frate, Eilish și cu mine trebuie să plecăm. Pa,
nebunii. Nu te distra prea mult cu Little Miss Jaws, Hades.
Îi zâmbesc în timp ce ea se îndepărtează. Când ea a plecat, Ares oftă
și se afundă în scaunul pe care tocmai l-a eliberat. Îi arunc o privire.
„Omule, trebuie să te relaxezi cu toată rutina tatălui cu Callie. Ea este
un adult – o persoană competentă, completă, inteligentă. De exemplu,
ea nu este acolo să lovească și să se urce la volanul unei mașini. Este
o băutură responsabilă la cina cu familia ei. Alege-ți bătăliile, omule.”
El dă din cap, frecându-și bărbia. "Știu, știu. Ai dreptate. Încă mă
gândesc la ea ca la acest copil pe care trebuie să-l protejăm de lume.”
„Ei bine, am putea începe cu anularea acelui nenorocit de înțelegere
cu Luca Carveli. Are aproape douăzeci și unu de ani, frate, și știi că
nenorocitul de porc îl are marcat pe calendarul lui nenorocit cu
cerneală roșie.
Ares se încruntă. "Lucrez la asta. Problema este că afacerea pe care
tata a încheiat-o cu el a fost uriașă și există un interes în acel
contract. Sincer, să o rupi ar însemna să-i plătim lui Luca mai mulți
bani decât avem noi.” Oftă, întorcându-se să-mi arunce o privire și să-
mi dea un semn liniştitor din cap. „Dar nu-ți face griji. Rahatul acela
nu se va întâmpla. Ai cuvântul meu în privința asta.”
Dau din cap, trăgându-mi privirea înapoi spre luminile strălucitoare
ale orașului.
— O bătălie pe rând, Hades, mormăie Ares. „Ia legătura cu Vanya și,
de dragul naibii, te rog să-mi spui că de fapt nu o înșurubați pe Elsa.”
Îmi dau ochii peste cap. „Nu o încurc pe Elsa. Relaxați-vă."
Adică, nu este o minciună totală . În momentul de față, exact în acest
moment, o iau literalmente pe Elsa și îmi înfund dinții în gâtul ei în
timp ce păsărica ei se strânge și imi vine peste pula.
Dar trecutul s-a întâmplat. Și cât despre viitor?
Strâng din dinți când ceva întunecat, vicios și flămând se agită adânc
în mine și începe să-mi umfle penisul.
Ei bine, va trebui doar să aflăm.
13
 ELSA
ACEST LUCRU ESTE JENANT. Adică sunt destul de rușinat pentru mine așa
cum este. Dar dacă altcineva ar intra aici și ar vedea omagiul adus lui
Hades Drakos acoperind ecranele mele gemene de computer desktop,
ar fi mortificator căderea prin podea.
Este cercetare. Nu un omagiu .
Cercetare. Da, asta este. Recunoaștere pe bărbatul care ar fi trebuit să
fie micul meu secret păcătos și murdar, care acum pare să-și croiască
drum în fiecare fațetă a vieții mele.
Și gândurile mele.
Ca să nu mai vorbim de nenorocitele mele de visuri — pline de viață și
de noapte, de când m-a sărutat pe balcon noaptea trecută, ca un rege
care își revendică teritoriul de drept. Și cel mai rău este că, deși știu
că ar trebui să fiu supărat că pur și simplu a „hotărât” să mă sărute
așa – brutal, sălbatic și complet fără scuze...
Nu sunt. De fapt, cu cât îl redau de mai multe ori, cu atât sunt mai
activ. Cu cât pulsul îmi bate mai repede. Cu cât sunt mai detaliate
erotic fanteziile mele de noapte, de vis despre el, devin.
Tremur când îmi revin concentrarea pe ecranele din fața mea. Pe ele,
există o întreagă litanie de articole și bârfe online despre Hades. A
fost recent un articol în Financial Times despre lansarea Thermopylae
Acquisitions — fără nicio mențiune despre celelalte interese de
afaceri ale familiei Drakos. Ceea ce pariez înseamnă că fie sunt
prieteni cu tipul care a scris piesa, fie i-au făcut oferta proverbială pe
care nu a putut-o refuza.
Ochii îmi trec peste ea. Un pic dincolo de partea în care țâșnește
despre „înțelepciunea financiară strategică” a lui Ares Drakos, găsesc
puțin despre Hades. Autorul, Mark Duccet, continuă să-l picteze pe
Hades într-o lumină extraordinar de favorabilă ca fratele mijlociu
rezistent, învățând să-și îndoaie aripile dincolo de umbra fratelui său
mai mare.
Îmi dau ochii peste cap la expresii precum „încrezător și întemeiat”
sau „vocea echilibrată a rațiunii și mâna fermă la cârmă care ajută la
ghidarea navei regelui Ares”.
Dă-mi o pauză .
Minimizez articolul înainte de a vomita. Apoi, mă înroșesc brusc când
imaginile cu Hades umplu ecranul - alte ferestre pe care le-am deschis
în spatele articolului din Financial Times .
Imagini cu Hades într-un costum croit impecabil, la strângerea de
fonduri a unui polițist. Sau făcând jogging pe terenul clubului de
fotbal – scuze, fotbal – pe care familia Drakos l-a deținut cândva și,
probabil, a spălat banii, în Anglia.
Și apoi, mai sunt și alte poze: fotografii sincere, de paparazzi, cu
Hades, fără cămașă, tolănit pe prova unui iaht undeva. Hades lângă
piscină într-o stațiune de lux, de asemenea, fără cămașă. Hades
trecând linia de sosire a Maratonului de la Londra.
Fără cămașă, din nou, pentru că de ce naiba nu.
Mai sunt. Imagini cu Hades în afara premierei unui film prost de listă
B, braț la braț cu starleta-lunii cu aspect neîncetat pe care se pare că
o „văzuse” în acel moment.
Mă încrunți, închizând imediat fereastra aceea .
Oftez, lăsându-mă pe spate în scaun, în timp ce ochii mei scanează
cele nu mai puțin de zece poze cu Hades de pe ecranele mele.
Da, cercetare. Sigur.
Continuă să-ți spui asta, urmăritor.
Nu este că mă pierd și mă încurc în bărbatul cu care m-am culcat și
despre care mă tot fantezez acum.
Nu este .
Acestea fiind spuse, mă aflu pe google pe „Costumul de baie de plajă
Hades Drakos” când se aude o bătaie la ușă și se deschide înainte ca
eu să pot răspunde. Având în față în timp ce era aproape de un atac
de cord, îmi trântesc ecranele înainte de a ridica ochii pe lângă ele
spre prag.
Instantaneu, fața mea se scobește, pielea mea devine moale și
stomacul mi se înnodează de groază la bărbatul rânjit și lamuritor
care stă în ușa biroului meu.
„Toc, toc”, rânjește Pascha cu desfrânare în timp ce se plimbă
înăuntru.
„Sunt în mijlocul...”
Închide ușa în urma lui cu un clic răsunător, înainte să se întoarcă
spre mine, cu un zâmbet înfiorător pe fața lui marcată de buzunar.
„Așa cum am spus, sunt în mijlocul a ceva”, șuier uniform. "Părăsi."
Pascha mă ignoră, întorcându-se să se plimbe dezinvolt prin biroul
meu, șerpuindu-și drumul pe lângă rafturile cu texte legale, spre micul
zonă de canapea pe care am amenajat-o în colț.
„Tatăl tău ar dori o actualizare.”
Stau în picioare, mergând în fața biroului meu și sprijinindu-mă de el
cu brațele încrucișate.
— Îi poți spune lui Leo că lucrez la asta, mormăi eu.
„Da, bine, nu am obiceiul să-l mint pe șeful meu.”
„Nu este o minciună. Lucrez la asta."
Se învârte pentru a mă arunca cu privirea, ochii lui alunecând cu
nebunie și greață peste corpul meu în felul acesta, făcându-mă să mă
încântă.
"Da. Bine. Munciți mai mult.”
Se întoarce, plimbându-se lejer spre canapele și aplecându-se peste
cea cu fața opusă noastră. Chicotește în sinea lui și începe să se uite
la ceva, nu văd ce.
„Scuză-mă, ce dracu ești...”
Îngrozitor, îmi dau seama că este geanta de sport pe care am scăpat-o
acolo în drum azi, exact când Pascha stă în picioare și se întoarce
spre mine.
Rânjind lasciv.
în mână unul dintre nenorocitele mele șosete de gimnastică .
„Lasa asta jos, nenorocitule...”
Îl ridică la față și adulmecă adânc, făcându-mi pielea să se târască în
timp ce bila îmi urcă în gât.
„Mmm... delicios.”
„Lasa asta jos !”
Mă năpustesc spre el, smulgându-i șoseta din mână, apucând geanta
mea de sport și apoi mă întorc năvalnic prin cameră pentru a-i arunca
pe amândoi sub birou. Când mă întorc înapoi la el, răsuflă. El stă chiar
în spatele meu.
Peste mine. Batjocotit la mine. Mă dezbracă cu ochii lui.
„ Ieși din biroul meu ”, șuier eu încet.
Rânjetul lui Pascha pur și simplu se lărgește.
„Nu te juca nevinovată și timidă cu mine, fetiță”, chicotește el
întunecat. „Amândoi știm că acum nu ești niciunul dintre acele lucruri
când vine vorba de bărbați.”
Stomacul mi se ridică. Urăsc că acest bărbat știe și probabil se
gândește la viața mea sexuală.
La naiba .
"Obține. Afară, am scuipat la el.
Zâmbetul lui amenință să-i despartă fața. "Sunt curios…"
„Nu-mi pasă deloc...”
„În ce poziție ai fost când ai fost prima dată fuita ca o curvă de zece
dolari de un străin?”
Greața și furia explodează prin sistemul meu.
— De ce vrei să știi, Pascha? imi bat joc de el. "Gelos?"
Regret că am spus-o în clipa în care îmi părăsește buzele. Pentru că
felul în care îi strânge maxilarul îmi spune că am mai dreptate decât
mi-am dorit vreodată să am despre asta.
Și mă îngrozește.
Mă îngrozește. Iar faptul că sunt singur cu el chiar acum îmi provoacă
anxietatea să crească vertiginos.
„ Sau ...” se uită el. „Poate că nu s-a întâmplat niciodată? Poate ai
mințit că te-ai curvit cu un alt bărbat pentru a scăpa de aranjamentul
pe care tatăl tău l-a făcut cu tine?
„Oh, crede-mă”, răspund eu. „Nu a fost o minciună.”
"Nu sunt atât de sigur. De ce nu verificăm?”
Pascha mă apucă și mă împinge cu putere pe partea laterală a biroului
meu. Teroarea și frica explodează prin mine în timp ce mâna lui se
blochează între noi și se înfige sub tivul fustei mele.
„Dă-te naibii de pe mine!!”
L-am lovit, tare, o dată, de două ori...
Și apoi rămân nemișcat și rece în timp ce marginea goală a cuțitului
lui mă apasă pe gât. Panica și teroarea își găsesc drum prin mine în
timp ce stau acolo, îngrozit, lipit de birou, cu mâna sprijinită de
coapsa mea și cu arma de jugulară.
„Chiar ai face foarte bine să fii mai drăguță cu mine, cățea”, îmi
mârâie Pascha la ureche.
Înghit cu greu, sunetul pulsului meu răcnind în urechi, în timp ce mă
forțesc să-l privesc direct în față.
„Nu mă poți atinge.”
„ Uită-te la mine .”
"Tatăl meu-"
„Sunt ca un fiu pentru tatăl tău”, se răstește Pascha. „Tu, pe de altă
parte, nu ești altceva decât o curvă.”
Mâna lui mă apucă de coapsă, ajungând mai sus, când bila și
vărsăturile se amestecă în stomacul meu.
„Pot să fac orice naiba vreau...”
Ușa biroului meu se deschide. Instantaneu, mâna lui Pascha smulge
înapoi de sub fusta mea în timp ce sare înapoi de la mine. Încă
înghețat, tot ce pot face este să-mi întorc ochii spre ușă, tocmai la
timp să-l văd pe Leo trecând, distras de telefonul la ureche.
Mă înfior când Pascha se apropie din nou de mine, cu respirația lui
acră pe gâtul meu.
„Nici un cuvânt al naibii ”, șuieră el încet. „Sau vei regreta. Și
amândoi știm că oricum are încredere în mine decât în tine.”
Urăsc cât de dreptate are Pascha. El chiar este ca fiul lui Leo, din tot
ce am văzut. Dacă i-aș spune lui Leo ce tocmai mi-a făcut Pascha,
probabil i-ar spune să meargă mai departe și să mai facă.
Pulsul îmi bate în continuare și pielea încă se târăște de la a fi atinsă
de acel nenorocit când ușa se deschide din nou.
Nu mai bate nimeni ?
De data aceasta, Nora este cea care intră. Fața mea se scurge de
culoare.
"Ce faci aici?!" am grăbit.
Sprâncenele surorii mele se ridică în timp ce își smulge ochii de pe
telefon. „Avem... o întâlnire la prânz?”
tresar.
„Corect, îmi pare rău. Desigur."
Deodată, Leo a terminat cu apelul și și-a băgat telefonul în buzunarul
jachetei. Se întoarce să-mi zâmbească rece.
"Aha. Doar avocatul pe care îl căutam.”
Inima îmi bate repede, frica îmi trece prin vene. Numai că acum, nu
pentru că mi-e frică de ce mi-ar putea face Pascha sau Leul.
Pentru că Nora a intrat fără să vrea în mijlocul tuturor acestor lucruri.
Îmi forțesc un zâmbet pe buze în timp ce îmi îndrept atenția către ea.
„Nora, pot să am un minut cu”... Îmi dresez glasul, întorcându-mi
privirea spre tatăl meu... „Dl. Stavrin?”
Sprâncenele Norei se încruntă. Dar apoi ea rânjește. „Oh, vrei să spui
Leo?”
Fața mea devine și mai albă.
Leo chicotește. „Am urcat împreună cu liftul. Îi spuneam Norei aici ce
avocat grozav este sora ei mai mare!”
Sunt amorțit în timp ce el își pune o mână pe umărul ei, zâmbindu-mi
fix.
„Și ea îmi spunea totul despre școală. Și dansul ei , de fapt!”
„Nora...” Mă sufoc, cu greu reușind să formez cuvinte în timp ce mă
uit, îngrozită, la locul în care mâna lui Leo se sprijină pe umărul ei.
„Știi, Nora”, oftă Leo, „și soția mea a fost dansatoare. A trecut, din
păcate.”
Vreau să vomit. Sau țipă. Sau înjunghie-l în față cu orice obiect ascuțit
pe care pot pune mâna. Sau toate aceste trei lucruri împreună.
În schimb, pot doar să privesc îngrozit cum fața Norei se umple de
simpatie în timp ce ea îi mănâncă prostiile.
„Oh, Leo, îmi pare atât de rău...”
„Nora.” Îi latră numele mult mai aspru decât am vrut. Dar îi atrage
atenția asupra mea. — Îmi pare rău, dar am nevoie de un minut rapid
singură cu domnul Stavrin.
Sprânceana ei se încurcă, dar dă din cap. În general vorbind, cu toată
neliniștea ei adolescentă și sasitatea ocazională, este destul de
grozavă în a-mi respecta munca.
„Da, nicio problemă. Voi fi afară...”
„De ce nu stai aici cu asociatul meu de afaceri?” Leo rânjește. „Eu și
sora ta putem vorbi de afaceri pe balcon.”
Înainte să pot spune ceva, se îndreaptă spre mine, îmi înfășoară
strâns o mână în jurul antebrațului și începe să mă tragă după el către
ușa glisantă care dă spre balconul biroului meu.
„Nora...”
„O să-i fie bine cu Pascha”, râde Leo cu un râs amabil în timp ce
deschide ușa balconului. Mă trage prin ea și apoi o trântește, lăsându-
ne în pace.
Îmi smulg violent brațul din strânsoarea lui, mârâind. „Stai dracu
departe de ea!”
Leul râde, rânjind. — Oh, dar sunt atât de multe de spus, Elsa.
„Ce, așa că e fiica ta naibii?”
Zâmbetul lui scade. „Nu este fiica mea.”
L-aș putea ucide cu bucurie. Este aceeași prostie pe care obișnuia să-
i spună mamei când aveam unsprezece ani și Nora tocmai se
născuse. Că, din moment ce mama mea nu „scădea destul” pentru el,
Nora era evident copilul unui alt bărbat.
Acuzația era absurdă. Mama a rămas blocată pe Leu. Bolnav de el, ca
o boală, în ciuda cruzimii, violenței și a femeii sale.
Dar singurul motiv pentru suspiciunile și acuzațiile lui Leo cu privire
la descendența Norei a fost că a fost paharul care i-a rupt spatele.
Sora mea nici măcar nu era încă una când Leo în cele din urmă s-a
ridicat și a plecat definitiv.
Este cel mai frumos lucru pe care l-a făcut vreodată pentru noi.
„Nu mai fac asta cu tine, idiotule”, șuier la el.
„ Nu este , Elsa”, se răstoarnă Leo. „Îmi pare rău dacă adevărul doare,
dar ea...”
„O, Doamne, pur și simplu nu te oprești niciodată...”
„Mama ta a fost o curvă!”
„ Taci. Sus .”
„Vreau să spun la propriu!”
„Era dansatoare .”
„Cine a supt cocoșul pentru bani.”
Știu că aș putea face un test de paternitate pe Nora. De fapt, aproape
că am făcut-o, poate de două duzini de ori. Dar nu trec niciodată până
la capăt. Uneori, mă întreb dacă este teama ca el să aibă dreptate și ce
ar face cu Nora și relația mea dacă s-ar întâmpla așa.
Dar asta e ridicol. Pentru că, chiar dacă Leo ar avea dreptate, sau
chiar dacă mama mea a găsit-o pe stradă, Nora ar fi în continuare, și
va fi mereu, sora mea.
Mă întorc, tresărind când o văd vorbind cu Pascha înapoi în biroul
meu, fără să știe că vorbește cu un prădător.
— Ce naiba vrei, Leo? plesc rece.
„Vreau să știu unde stau lucrurile cu tine pentru a ne oferi ceea ce ne
dorim.”
"Lucrez la asta."
„Munceste mai mult.”
Mă uit la el. „Eu sunt avocatul lor, nu confidentul lor, Leo. Și nu sunt
implicat personal în orice crezi că sunt implicați în ceea ce privește
Serj Mirzoyan.”
„Nu te prosti pe mine.”
Nu sunt ”, șuier. „La ultima întâlnire la care am fost cu ei, ne-au rugat
pe mine și pe celălalt avocat prezent să părăsim camera când era pe
cale să apară. nu sunt implicat. Nu cunosc niciunul dintre detalii.”
„Atunci schimbă asta.”
Îmi dau ochii peste cap exasperată. „Nu așa funcționează. Sunt
avocat , Leo, mă răstesc eu. „Nu un scolo al mafiei.”
„Apropie-te de ei”, mârâie el. „Aflați despre planurile lor. Nu știu, dă-i
naiba cu unul dintre ei dacă trebuie. Am auzit că asta e treaba ta
acum.”
Mă uit la el, cu ochii mari.
— Vei face asta, Elsa. Nu este o negociere.”
„Ieși naiba din biroul meu...”
„O să-mi aduci ce vreau, sau o să trecem la Nora și să vedem ce ne
poate oferi.”
Leo îmi zâmbește rece.
„Fiind că ea este... nepătată , spre deosebire de tine.”
Boala îmi crește în stomac și amenință să-mi se ridice în gât.
„Nu te vei apropia de ea.”
„Nu vreau?”
Își întoarce capul. Tremurând, îi urmăresc privirea în interiorul
biroului. Instantaneu, mi se răcește. Înăuntru, Pascha îi arată Norei
ceva pe telefon. Ei râd împreună la orice urmăresc, iar apoi el pune
telefonul pe biroul meu.
Îngrozită, o văd pe Nora aplecându-se, cu coatele pe birou pentru a
vedea mai bine în timp ce râde la videoclip. Pașa, între timp, rămâne
în picioare. Se întoarce încet, lăsându-și privirea înfiorătoare să o
înjunghie în a mea prin sticla dintre noi. Apoi se întoarce, ochii lui
căzând lasciv la fundul Norei.
Mă îndrept spre uşă, un vuiet în gât. Dar sunt oprit și sunetul este
întrerupt brusc când Leo mă apucă de gât și mă împinge înapoi de
balustrada balconului.
„Dă-te naibii de jos...!”
„ Taci .”
Trec, înțepenindu-mă în timp ce el își trage jacheta înapoi pentru a
arunca patul pistolului în tocul de sub braț.
„Taci și doar privește.”
„ Te rog …”
Înăuntru, Pascha îmi rânjește, chicotind în timp ce Nora râde la orice
urmărește pe telefonul lui. Își întoarce din nou privirea gânditor către
fundul ei, zâmbind în continuare în timp ce își duce mâna îngrozitor
de aproape de ea – nu atingând-o, ci la doar doi centimetri distanță.
Se întoarce din nou către mine, zâmbetul lui lasciv și înfometat înainte
de a-mi arunca o față sărutată care mă face să vreau să vomit.
„ Ea este interzisă ”, mă sufoc. „Gavan a spus...”
„Gavan este tânăr și încearcă să găsească echilibrul”, șuieră Leo.
„Dar prioritatea lui este întotdeauna și va fi întotdeauna afacerea. Lui
îi pasă de rezultate, nu de metodele mele. Crede-mă pentru asta.”
Dă din cap înăuntru către Pascha, care îmi rânjește în timp ce își lingă
încet buzele și aruncă o privire înapoi la sora mea.
„ Dă-l naibii departe de ea .”
„Atunci dă-mi ce vreau, micuțule,” mârâie Leo.
Îmi eliberează brațul. Instantaneu, mă năpustesc înăuntru, mă apropii
de birou și smulg telefonul lui Pascha de lângă Nora.
„Hei, mă uitam la asta...”
"Domnul. Stavrin și prietenul lui trebuie să plece.”
O spun cu înțelepciune, uitându-mă cu moartea la Leo în timp ce se
întoarce înăuntru și apoi ridicând ura pură către Pascha. Își smulge
telefonul din mâna mea întinsă, zâmbindu-mi în felul ăla înfiorător
înainte de a se îndrepta spre ușă.
Când Leo face același lucru, îl urmăresc, gata să trântească și să
încuie ușa în urma lui. Dar se oprește brusc în prag, întorcându-se să-
și coboare gura la urechea mea.
„Nu am nicio problemă să fac tot ce ți-ai putea imagina de rău pentru
odrasla femeii pe care ai numit-o mamă și orice dracu de cinci dolari i-
a adus pe lume acel nebun. Ia-mi ce vreau, Elsa. Sau vei regreta. Și vă
pot promite că și Nora cu siguranță o va face.”
14
 HADES
„LA NAIBA, omule. Ai fost o fiară acolo în seara asta.”
Rânjesc prin sângele din gură, scuipând o parte din el pe podeaua
murdară dintre picioare. Îmi ridic privirea de pe banca din vestiar și îl
văd pe Sean clătinând din cap.
„Aduceți acea intensitate la unul dintre meciurile noastre de sparring
și chiar s-ar putea să mă învingeți.”
„Acum știu că mă smuci.”
El chicotește și îmi trage un prosop. „Ei bine, s-ar putea să nu pierzi
la fel de rău, cel puțin.”
Vestiarul mizerabil în care ne aflăm este atât de groaznic încât este de
fapt condamnat în mod legitim. Întreaga clădire este — un vechi
gimnaziu Boys and Girls Club of America, care a fost închis la
sfârșitul anilor optzeci pentru încălcări ale codului de incendiu și
vopsea cu plumb sau ceva rahat.
În mod normal, ar fi nemaiauzit ca un imobil ca acesta să stea atât de
mult timp nevândut sau nedezvoltat în New York. Dar suntem departe
în Brooklyn – pe lângă localurile hipster și barurile ironice, pe lângă
Marcy Projects, pe lângă, ei bine, totul.
Acesta este pământul nimănui. Ceea ce de fapt îl face destul de ideal
pentru meciurile de box subterane și, ocazional, EDM-ul îi face
încântați pe cei doi tipi israelieni care dețin acest loc pentru care îl
folosesc.
„Cum mai face Lamar?”
„Ech, va fi bine. Dar îl resetați la parolele implicite cu ultima lovitură.
La naiba , Hades.”
mă strâmb. Știu că aceste lupte subterane ar trebui să fie exuși pentru
furie. Este locul în care trebuie să mergi pentru a scăpa de abur și toți
cei implicați înțeleg asta.
Dar mă îndoiesc că Lamar – cu care m-am mai luptat până acum – se
aștepta să vin la el ca un urs grizzly pe cocaină în seara asta. Eu stau
aici cu doar câteva vânătăi și încă îl dezlipesc de pe podeaua inelului.
„El chiar e bine?”
Sean chicoti. "Relaxați-vă. O să fie bine. Dar pe bune, omule. De unde
dracu a venit asta în seara asta? Cu cine te-ai luptat acolo?”
Elsa, asta e cine. Mă luptam cu Elsa acolo.
Adică, nu la propriu sau la figurat. Nu o loveam pe Lamar imaginându-
și fața sau ceva psihopat de genul ăsta. Dar mă legănam să scap de
dependența chimică de ea pe care se pare că am dezvoltat-o.
Rupe lanțul care mă ține să o învârt ca un câine care mârâie, incapabil
să fug. Dar trebuie să o rup. Trebuie să mă retrag de orice atracție
nebună și irațională pe care o am față de micul avocat șargan și
înghețat.
Nu există cum să iasă ceva bun din toate astea. Nicio sansa. Cel mai
bun scenariu care ar putea veni în cazul în care eu urmăresc... orice ar
fi asta cu Elsa Guin... este că ar deveni doar o femeie în plus, cu un
topor care să mă așeze cu mine, după ce invariabil o enervez sau o
fantasma.
În cel mai rău caz, ar putea să-mi renunțe familia din programul ei
legal. Nu doar să refuzăm să devină consilierul nostru cu normă
întreagă, așa cum Ares tot trage. Adică lasă-ne ca să renunțe la orice
lucrează ea cu noi prin Crown și Black. Și asta e mult .
Privilegiul avocat-client este un lucru. Dar, oricât de mult m-am plâns
despre ea, există ceva despre Elsa care funcționează pur și simplu
când vine vorba de a face față nevoilor legale – sau uneori nu atât de
legale – ale familiei mele.
Știu că Elsa face un mare spectacol de distanțare de munca mai
întunecată și mai sinistră pe care a făcut-o pentru noi - cum ar fi
supravegherea îndepărtării acelui cadavru de la nunta lui Ares și
Neve, de exemplu, și blocarea trupei și a invitaților la oficialul.
poveste. Dar pot spune că în secret îi place . Există un fior pe care
încearcă cu disperare să-l ascundă în ochii ei, pe care știu că l-am
observat în timp ce ea lucrează astfel de lucruri pentru noi și o face să
facă doar clic cu familia Drakos.
Este un lucru rar de găsit. Și nu cred că ar fi ușor de găsit din nou la
alți consilieri juridici. Ceea ce înseamnă să te joci cu ea și, inevitabil,
să o enervezi, este o idee gigantic de teribilă.
Dacă aș putea să-i conving pe ceilalți dintre mine că nu se pot opri să
se gândească la gustul buzelor ei, la scâncetul supunerii ei, la
senzația mătăsoasă a cunei ei înghițindu-mi penisul și la modul
senzual în care corpul ei m-a implorat pentru mai mult...
Ei bine, asta ar fi al naibii de umflat.
După ce fac duș și mă îmbrac, Sean și cu mine ne îndreptăm spre
celălalt vestiar pentru a-l verifica pe Lamar. Îmi aruncă o privire
precaută de unde s-a prăbușit pe o bancă. Dar rânjește și îmi strânge
mâna când mă ghemuiesc să-i spun ce luptă bună a fost.
„Frate, ai fost un animal al naibii de acolo.”
"Îmi pare rău pentru asta."
„Totul bine, frate. Toate bune."
Când terminăm acolo, Sean pleacă să o întâlnească pe Maya după
tura ei la restaurant. Mă așez pe aripa Z28-ului meu și sorbesc o bere
sub strălucirea slăbită a farului care pâlpâie.
"Funcționează?"
Mă încruntă, tresărită de vocea din umbră. Când mă întorc și mă uit la
ele, un tânăr zvelt și palid, cu ochi întunecați, plin de mărgele, un cap
ras și o față marcată de buzunar iese din întuneric. Blugii spălați cu
acid și jacheta strâmtă de blugi îl pictează destul de clar ca european.
Îl privesc cu prudență, fără să mă mișc din mașină.
„Ce funcționează? Camaro?”
Zâmbește un zâmbet cu dinți și îngălbenit.
"Nu. Luptă în jgheab. Te face să te simți mai puțin ca micul prinț
privilegiat care ești?”
Nu, nu european.
rusă .
Și, încet, îmi dau seama că-l cunosc: Pascha Andreev, unul dintre
slujitorii lui Leo Stavrin. L-am văzut în jurul Perlei ici și colo și
furișându-se cu Leo de câteva ori l-am urmărit.
Evident că știe cine sunt. Dar nu știu nimic despre el, în afară de
faptul că arată ca un nenorocit complet. Și acel zâmbet fix al lui și
felul în care se uită fix la mine nu fac prea mult pentru a schimba acea
impresie.
„Nu,” ridic din umeri, răspunzând la întrebarea lui cu un zâmbet sec.
„Dar ce pot să spun? Îmi place să lovesc oamenii.”
Îmi păstrez limbajul corpului casual. Dar mă încordez puțin pe
dinăuntru când își strecoară o mână în buzunarul jachetei. Mâna iese
înapoi, dar numai cu un pachet de țigări rusești, nu cu o armă. Mă uit
cu răceală când își strecoară unul între buze și îl aprinde înainte de a-
mi întinde pachetul.
"Tu vrei?"
"Sunt bine."
El dă din cap, inspirând. „Voi, americanii, nu mai fumați, nu?”
„Nu. Se pare că sunt dăunătoare pentru sănătatea ta.”
El dă din cap, cu ochii închiși în ai mei. „La fel, continuă să petreci
timp cu Elsa Guin.”
Merg nemișcat, mâinile mele involuntare încolăcindu-mă în pumni în
timp ce maxilarul îmi strânge.
"Scuzați-mă?"
Un rânjet îngâmfat se răspândește pe fața lui.
„Englezoaica”, mormăie el. "Stai departe de ea."
Încet, alunec de pe aripa Camaro, privirea mea trecând cu laser prin
lumina pâlpâitoare de la felina dintre noi.
„Ar putea fi puțin greu, având în vedere că ea este avocata familiei.”
Pascha zâmbește ciudat. „Din punct de vedere social, vreau să spun.”
Trec încet distanța dintre noi. "Știi ce? Mai am ceva ce poți adăuga la
acea listă de lucruri care sunt dăunătoare pentru sănătatea ta.” Mă
opresc chiar în fața lui, uitându-mă cu privirea la el. „ Dându-mi ordine
.”
El nu răspunde. Pur și simplu își târăște fumul, ochii nu-i părăsesc
niciodată pe ai mei.
Da, la naiba cu asta.
Mă întorc și încep să plec. Apoi deschide din nou gura.
„Este o curvă, știi.”
Și văd al naibii de roșu . Roșu pur, malign, răzbunător . Știu din punct
de vedere strategic că ar trebui să-mi pun în cușcă emoțiile chiar
acum. Dar unul, la naiba. Și doi, nu am cum să pot reține mârâitul de
furie care explodează din gura mea.
„ Scuzați-mă ?” suier veninos.
Rânjetul lui Pascha se lărgește. „Se ia cu bărbați la întâmplare.”
Vederea îmi strica din cauza efortului necesar pentru a nu se sparge
chiar acum și a-i rupe fața.
Lovirea lui Pascha ar putea, de fapt, ar putea lansa o reacție în lanț nu
atât de mare. Nu suntem în ostilități deschise cu Bratva, dar nici nu
suntem chiar legați de niciun fel de tratate de pace cu ei.
Dar sincer, faptul că sunt chiar în acest moment, că mă deranjează
chiar atât de mult, este mult mai îngrijorător decât faptul că sunt gata
să dau jos cu unul dintre subalternii lui Gavan Tsarenko.
nu sunt acest om. Nu mă înțeleg deloc teritorial cu femeile. Nu pentru
că sunt o păsărică sau pentru că nu sunt dispus să lupt pentru ceea
ce îmi doresc, sau pentru ceea ce este al meu. Dar pentru că pur și
simplu nu mi-a păsat niciodată .
Ei bine, aparent, asta s-a schimbat. Pentru că în acest moment, îmi
pasă foarte mult de ce dracu spune acest mic tâmpit despre Elsa.
— O să-ți dau un sfat diplomatic gratuit, mârâesc eu încet. "Pleacă.
Dreapta-"
„Da, se dă cu bărbați la întâmplare, micul prinț”, mă uită Pascha cu
privirea, clar distrându-se. „Și-a tras una ca să-și piardă fecioria chiar
noaptea trecută, ca o curvă completă.”
Totul merge nemișcat. Mă încordez, clipind, în timp ce încerc să
procesez ceea ce tocmai a spus.
Ce. The. LA DRACU.
Buzele mele se ondula periculos. "Ce-ai zis?"
El râde. „I-am spus că Elsa Guin a lăsat-o pe un bărbat să-i ia un bun
valoros, tranzacționabil, într-un club al păcatului, chiar noaptea
trecută.”
Sfânt.
La naiba.
La dracu .
M-a sărit în noaptea aceea și m-a pus să o aduc înapoi într-una dintre
camere să o iau dracu... să-i iau nenorocita de virginitate ?
„Ce club al păcatului ”, mârâesc eu.
Pascha aproape chicote în bucurie să-mi spună. „Club Venom. Un loc
în care curvele ca ea să-și tragă bărbați străini cu măști, ca pentru a-și
ascunde rușinea.”
Nu pot să-mi dau seama dacă aș fi vrut să spună ceva diferit – să
numesc un alt club în care Elsa s-ar fi putut duce recent să-și ia un
strop de alt tip și să-și piardă virginitatea. Sau dacă auzind asta m-ar
fi pus într-o furie criminală.
Oricum, iată-l, chiar pe masă.
Club Venom.
Cealalta noapte.
O străină ia virginitatea.
Și nenorocitul ăla de străin am fost eu .
"Cine ştie?" Pascha chicotește, aruncându-și țigara. „Poate că nu a
fost nici măcar un singur bărbat. Poate că a tras o cameră întreagă
plină de pula...”
„Îți vei închide dracu’ și te vei duce să-i spui șefului tău să-și țină
nasul departe de treburile familiei mele. Cu cine facem afaceri sau pe
cine folosim pentru servicii juridice, nu sunt de interesul lui.
Consideră asta un avertisment...”
„Este păcat, nu-i așa?” Pascha drone. „Ce gură drăguță are, nu? Și
fundul ăla strâns? De fapt, sunt puțin supărat. De câte ori mi-am golit
mingile imaginându-mă că sunt primul bărbat care a pătruns prin acel
micuț dulce...”
Se sufocă în timp ce pumnul meu i se izbește de nas, spulberându-l și
trimițându-i sângele pe față. El tipă ca un porc blocat în timp ce se
prăbușește la pământ, ținându-și fața ruinată. Mă ghemuiesc lângă el,
buzele mele curbate periculos.
— Data viitoare îți spun să taci din gură, mârâiesc eu. „Ți-aș sugera să
o faci . Și spune-i lui Leo să meargă la dracu.”
Stau în picioare, scuipă pe el și îl las acolo unde se află pe pământul
murdar înainte să mă întorc la mașină și să răpi.

ÎN CIUDA FAPTULUI CĂ I-AM ZDROBIT NASUL LUI PASCHA și am condus prin

oraș ca un maniac în ultimele două ore, până mă întorc în sfârșit
acasă, sunt încă în flăcări.
Încă sunt gata să sparg lumea în jumătate.
Turnez un strop greu de whisky într-un pahar și mă las pe canapea cu
laptopul. Privind moartea pe ecran, încep imediat să aduc în discuție
tot ce am despre Elsa.
Sincer, nu este mult.
Chiar nu cred că există vreo legătură între ea și Leo sau Gavan. Cu
excepția cazului în care totul este un rahat de sub masă, dar mă
îndoiesc sincer de asta. Chiar și de câte ori ne-a ajutat familia cu
lucruri mai puțin curate, cum ar fi cadavrul de la nunta lui Ares și
Neve, ea a insistat să ne factureze orele folosind metode foarte
curate. Chiar dacă însemna facturi cu lucruri de genul „consultații
privind confidențialitatea și căsătoria”, în cazul acelei nunți.
Nu, nu lucrează pentru ruși. Totuși, asta ridică întrebarea ce naiba
făcea băiețelul lui Leo, spunându-mi să stau departe de Elsa. De ce le
pasă?
Îmi dau înapoi jumătate din băutură, maxilarul mi se măcina în timp ce
parcurg dosarul pe care l-am întocmit despre ea. Chiar nu sunt multe.
Școlarizare finanțată de guvern în versiunea din Marea Britanie a unei
școli publice sărace și în dezordine, apoi o bursă bazată pe merit la
Cambridge, unde și-a luat licența în drept în doi ani în loc de cei trei
obișnuiți. Top din clasa ei, pentru că evident.
Și-a făcut drum prin trei dintre cele mai prestigioase firme din Marea
Britanie, ajungând până la statutul de asociat senior la ultimul ei loc
de muncă, înainte ca oferta de statut de partener la Crown and Black
să o aducă la New York. Dosarul ei de încercare este, de asemenea,
aproape perfect, cu o rată de câștig uimitoare de nouăzeci și doi la
sută.
Băuțându-mi mai mult din băutură, aduc în discuție câteva dintre
paginile de socializare ale Elsei.
Ea are douăzeci și șase de ani. Douăzeci și naibii de șase .
Oricât de mult ideea că ea este cu orice alt bărbat mă face să vreau să
zdrobesc paharul de cristal din mâna mea în praf, nu există nici un fel
al naibii de a fi fost primul tip cu care s-a culcat. Înțeleg că am avut o
viață sexuală mai puțin sănătoasă, care a început cu totul prea tânăr.
Dar nimeni – mai ales cineva atât de fierbinte ca Elsa – nu rămâne
virgin până la vârsta de douăzeci și șase de ani. Nicio sansa.
Dar cu cât parcurg mai mult și îi urmăresc prezența rară pe rețelele de
socializare, cu atât devin mai puțin sigur de această convingere.
Sigur, există poze cu ea împodobită la gale și la evenimente de lucru,
unele în care chiar stă lângă și zâmbește cu bărbați. Dar niciunul
dintre ei nu arată nici pe departe ca parteneri romantici sau sexuali.
Sunt foarte evident colegi și colegi.
Continui să sap, găsind poze mai recente cu ea aici, în New York,
unele făcute la o funcție care stă lângă Gabriel și Alistair Black.
Câteva cu alte prostii cu aspect legal.
Dar asta e tot. Nu există niciun bărbat în nicio poză cu ea care să
arate ca un iubit evident.
Înghițind, mă așez pe spate, lăsând totul să se cufunde.
Nu poate fi adevărat.
Dacă nu este.
Adică, lucrează un milion de ore pe săptămână. Volumul ei de muncă
este nebunesc. Și pe deasupra, practic a crescut un copil. Poate că nu
a avut niciodată timp pentru un iubit. Dar nu trebuie să fii într-o relație
stabilită pentru a fi futut din când în când. Adică nu am avut niciodată
o prietenă și am fost cu mai multe femei decât îmi amintesc.
O încruntare vicioasă se încruntă brusc pe fața mea la gândul că Elsa
face sex ocazional cu bărbați la întâmplare.
Sau orice sex, cu orice bărbat care nu sunt eu .
La fel ca mai devreme, în parcarea cu Pascha, violența pe care o simt
ridicându-mă în mine chiar și gândindu-mă la ea cu un alt bărbat mă
șochează.
Dacă are dreptate?
Și dacă noaptea trecută cu mine, în ciuda tuturor improbabilităților,
chiar a fost prima dată? Știu că cei mai mulți băieți s-ar simți
înmulțumiți de asta - toți triumfători și umflați.
Nu eu.
Nu mi-am dorit niciodată să fiu primul al nimănui. Pentru că la naiba .
Nu pentru că sunt îngrijorat că fecioarele „devin lipicioase”, ceea ce
pare să fie o preocupare serioasă pentru fiecare personaj masculin
din fiecare comedie pentru adolescenți.
Nu mi-am dorit niciodată să am de-a face cu fecioare pentru că prima
ta dată înseamnă ceva.
Sau cel puțin, ar trebui. Și nu mi-am dorit niciodată această
responsabilitate.
Sexul este o scăpare pentru mine, nimic mai mult. O modalitate de a
deconecta lumea și întunericul din interiorul meu. Nu mă pierd în
femei.
Le folosesc ca să nu mai simt nimic.
Dar celălalt motiv pentru care nu bat cu pumnul sau mă mângâie pe
spatele naibii de potențial real pe care l-am fost prima al Elsei este că
ea m- a folosit , după sunetele lui.
Și chiar urăsc când o femeie mă folosește de mine și de sex pentru a
obține ceva ce își dorește.
Strângând din dinți, închid laptopul, cufundând camera în întuneric.
Îmi simt furia crescând înăuntru, furia mea față de Elsa și prostiile ei
devenind o frenezie.
Doar că nu fierbe. Vreau . _ Dar de fiecare dată când încerc să-l
împing acolo, sunt deturnat de reluări ale acelei nopți.
Gura ei. Pielea ei. Nerăbdarea ei.
Acea privire flămândă din ochii ei în timp ce își târa unghiile pe
spatele meu și implora mai mult.
Ceva întunecat în interiorul meu mârâie și își linge buzele.
Am fost primul ei .
Nu mi-am dorit niciodată să fiu primul cuiva. Doar dintr-o dată, ideea
de a fi prima a Elsei mă umple de...
Foame.
Dorință.
Posesivitate.
Și o nevoie nesățioasă de mai mult .
15
 ELSA
MĂ DOR OCHII. Clipind și tresărind, mă retrag de pe ecranele
computerului, dându-mi umerii peste cap, dându-mi seama că am fost
la doar câțiva centimetri distanță de ei în timp ce studiez cu atenție
informația juridică pe care mi-a transmis Taylor mai devreme astăzi.
Ore în urmă. Ore care au trecut într-o ceață de jargon legal. Îmi
amintesc vag că Fumi era îngerul păzitor și prietena uimitoare care
este, care mi-a lăsat prânzul mai devreme. Apoi mă verific din nou la
sfârșitul zilei de lucru.
Dar chiar și asta a fost...
Mă uit la ceas și gemu.
Acum cinci ore nemaipomenite .
M-am întâlnit cu Nora mai devreme și i-am trimis o livrare de la locul
ei preferat de sushi pentru cina ei. Îmi arunc privirea spre telefon și
zâmbesc la mesajul text de la ea care stă încă pe ecran:
NORA
Cel mai bun. soră. Vreodată. Vă economisesc o parte -
NU TOATE - din această rolă de jaguar. Te iubesc
Zâmbetul meu se lărgește. Ne certăm uneori. Adică are cincisprezece
ani: bineînțeles că ne ceartăm. Dar, la sfârșitul zilei, ea este sora mea.
O sclipire de anxietate izbucnește în mine în timp ce mintea îmi revine
cu două zile în urmă, când Leo și micuțul lui Pascha erau aici.
Ma ameninta. Mai rău, amenințând -o . Gândul că Pascha se apropie
de sora mea mai mică mă face să vreau simultan să vărs și să-l
înjunghi.
Și nu sunt, prin fire, o persoană violentă.
Respir, scuturându-mi acele gânduri din cap în timp ce mă las pe
spate în scaunul meu de birou. Ușa mea este închisă, dar sunt sigur
că sunt ultimul care mai este aici. Chiar și Alistair, dependentul de
muncă, dispare de obicei la nouă.
Am recitit rapid ultimul paragraf al briefing-ului pe care tocmai mi-am
petrecut unsprezece ore.
Terminat .
Sunt pe cale să deschid un nou document pentru a scrie notele pe
care le-am luat la briefing-ul pentru Taylor, pentru că, chiar dacă ea
nici nu are nevoie de asta până săptămâna viitoare, sunt un psihopat
așa. Dar chiar atunci, telefonul meu sună cu un mesaj.
TAYLOR CROWN
Ar fi bine să nu fii încă la birou cu briefing-ul lui Klein.
Zâmbesc în timp ce ridic telefonul și ating un răspuns rapid.
PE MINE
Vinovat. Tocmai am terminat, totuși, și eram pe cale să
vă aduc notele mele.
TAYLOR CROWN
OMG, nu. NU. La naiba cu totul despre asta. Nu pot să
cred că ai citit toată chestia azi. Pleacă de acolo chiar
acum! Aceasta este o comandă!
PE MINE
Tu esti seful. Bine, o împachetez.
Sincer, mulțumesc lui Dumnezeu pentru gândirea ei rațională, pentru
că să-mi scriu notițele în seara asta ar fi fost o nebunie pură.
Așa că îmi închid computerul de lucru. Dar nu mă trezesc imediat.
Chiar dacă sunt o soră și sushi care mă așteaptă acasă. În schimb,
roșind, deși nu e nimeni aici, trag Instagram pe telefon.
El este, rușinos, în fruntea căutărilor mele recente.
Majoritatea fluxului lui Hades este plin de imagini cu mașina lui, sau
mănuși de box sau cărți vechi, despre care scepticul din mine
presupune că sunt organizate pentru a arăta artistic și interesante,
probabil pentru a corteja și impresiona femeile.
De parcă ar avea nevoie de ajutor în acel departament.
Păreai că l-ai încurcat fără probleme fără să-i vezi eul artistic, după
carte.
Fierb, muşcându-mi buzele în timp ce parcurg postările lui. Dincolo de
fotografiile lui Camaro întunecat, verde de curse britanic, și chestiile
de box, și cărțile și câteva postări promoționale despre pub-ul
irlandez pe care i-am ajutat pe Callie, Neve și Eilish să se pregătească
să deschidă, acolo sunt... alte poze. Imagini pe care le-aș folosi în
mod normal, cel puțin pentru mine, ca muniție pentru a-și bate joc de
vanitatea lui și de întreaga lui atmosfera „fierbinte, bogată și periculos
de știut”.
Cel puțin aș face-o dacă aș putea să nu mai saliva peste ei.
Imagini ca cea cu el fără cămașă, pe jumătate în umbră și picurând
transpirație, de parcă tocmai s-a întors de la alergare sau de la sală.
Doamne , devine jenant. Trebuie să nu mă mai uit la această poză.
Dar nu pot.
Evident, abdominalii lui sunt cei care trag mai întâi ochiul. Jumătate în
umbră, și în felul în care lumina îi lovește, par nebunești, aproape de
parcă le-ar fi fotografiat. Doar că știu că nu a făcut-o.
Pentru că știu că așa arată ei în viața reală.
Știu cum se simte strângându-mă de fundul meu sau ținându-mă de
perete.
Mă înroșesc profund.
gust are transpirația de pe acele abdomene dăltuite și pe liniile
șoldurilor cu caneluri păcătoase care coboară în pantalonii lui de
sport .
Știu ce gust are multe dintre ele...
Nu doar abdomenele umbrite, șoldurile și pieptul îmi plac la această
imagine. Este chipul lui. Este, de asemenea, pe jumătate umbrită în
fotografie, cu o parte aproape complet întunecată.
În afară de ochiul lui.
Cea de pe partea luminată este destul de sexy, cu acea privire rece,
albastră ca gheața. Dar ochiul lui de pe partea umbrită a feței cred că
este ceea ce îmi place cel mai mult la această imagine.
Este intensitatea ei. Modul în care, chiar dacă restul acelei părți a feței
lui este în umbră, ochiul pare să scânteie. Este intens și puternic și
mă face să tremur.
Dar cumva, dezvăluie și o vulnerabilitate în el. E ceva bântuitor în acel
ochi umbrit care mă prinde și nu mă lasă.
Cele două mii de comentarii la această postare sunt aproape exclusiv
de la femei, desigur. Fiecare țâșnește plin de emoji, înflăcărare,
greață, despre aspectul lui, abdomenul și cât de sexy este.
Buzele mele se strâng chiar și smulgându-le.
Dar nici unul dintre ei, cel puțin nu cel pe care l-am văzut, nu
menționează ochiul umbrit.
Și cam așa îmi place. E ca și cum privirea aceea pe care o văd de
fiecare dată când perv această imagine este doar pentru mine și
pentru mine. Micul meu secret murdar.
La fel ca restul lui.
Evident, știu despre reputația lui Hades. Știu că a noastră a fost
probabil una dintr-un șir de un milion de nopți la fel ca pentru el, toate
cu femei diferite pregătite și dispuse să facă orice și totul cu el.
Asta mă înfurie. Ca, furioasă, chiar dacă nu am dreptul să mă simt
așa. Pentru că l-am păcălit să se culce cu mine. Și am făcut-o știind
exact cine și ce era. Este.
Adică, cam asta era ideea.
Dar totuși, chiar dacă mă gândesc la toate acele fete care sunt cu el
îmi vine să țip, le pot bloca. Și fac asta lăsându-mi mintea în gol și pur
și simplu retrăind acea noapte.
Fiecare atingere. Fiecare sărut. Fiecare geamăt de buzele mele și
fiecare poruncă mârâit de la a lui. Și odată ce mă înec în căldura
acelor amintiri, totul se estompează până când îmi pot imagina că
suntem doar el și eu.
Nimeni altcineva. Fara alte fete.
Doar eu.
Eu și păcatul meu secret.
Bătăitul puternic la ușa biroului meu îmi trimite inima în gât.
… Și degetul mare atingând de două ori poza cu Hades pe care am tot
salivat.
Mamă. La naiba .
Fața mea devine albă în timp ce mă uit la pictograma inimii roșii. La
naiba, nici măcar nu-l urmăresc pe Hades. Din câte știu eu, nici măcar
nu știe că sunt pe Instagram, darămite să-i strecoare pozele.
Și mi-a „apreciat” una dintre cele mai tari poze de pe feedul lui, care a
fost postată acum cincisprezece luni.
Sfînt înfiorător .
S-ar putea să nu-mi placă, dar el va primi în continuare notificarea.
Gemuind, închid aplicația și las telefonul pe birou înainte ca ochii să
meargă până la ușă.
„Da? Încă lucrez în...”
Ușa se deschide și mă transform în piatră.
Eram suficient de cenușie pentru a-i „placă” abdomenele lui Hades.
Când Pascha intră în biroul meu la zece și cincisprezece noaptea, mă
albi de frică.
Zâmbește cu cruzime când intră, închizând ușa în urma lui.
— Lucrezi până târziu.
Înghit în sec, simțind că pulsul începe să-mi bată puternic în urechi în
timp ce gâtul mi se închide puțin.
"Ce vrei?" cronesc.
Buzele lui Pascha se învârtesc la colțuri, de parcă ar fi prins mirosul
fricii mele și se îndepărtează de ea. Ceea ce ar putea fi de fapt cazul.
Mă înfior și mă ridic repede în timp ce el se îndreaptă spre biroul meu.
„Am spus, ce vrei ? ”
Unghiile îmi înfig în palme, încercând să nu mă tremur.
Sau alergând.
„Uite, au trecut doar câteva zile. Dacă vrei să găsesc ceva despre
familia Drakos, va trebui să mai ai puțină răbdare...
„Nu de asta sunt aici.”
El continuă să se îndrepte spre mine – încet, fără grabă. Frica începe
să se înnodeze și să se răsucească în stomacul meu, transformându-
mi sângele în gheață.
"Pardon?"
Pascha se oprește lângă biroul meu, rezemându-se de el în mod lejer,
cu acel zâmbet subțire și înfiorător pe față.
„Știu ce ai făcut, știi.”
Sprâncenele mele se împletesc. Maxilarul îmi strânge strâns, de parcă
aș scăpa de frică.
„Nu am idee ce ești...”
„Nu a fost un om la întâmplare care te-a tras, nu-i așa?”
Interiorul meu devine atât de rece încât chiar ar putea îngheța și
crăpa. Încerc să înghit, dar este zadarnic. Încerc să respir, să rostesc
un singur cuvânt, dar nu vine nimic.
Zâmbetul letal al lui Pascha se ondulează demonic la colțuri.
„A fost Hades Drakos, nu-i așa… curvă mică.”
Sub gheață, ceva încălzit și furios se trage.
„Cu cine mă culc este cel mai îndepărtat lucru din afacerea ta pe care
ți-l poți imagina”, șuier încet.
„Ahh...” rânjește el, ridicând încet un deget și scuturându-l, împreună
cu capul dintr-o parte în alta. „Dar nu în acest caz. Pentru că el este
inamicul. Însuși inamicul pe care tatăl tău vrea să-l spioni. Și, în
schimb, ai ieșit și l-ai dracu .” Ochii lui Pascha devin periculoși.
„Acest lucru nu te pictează într-o lumină foarte bună, nu-i așa?”
Camera tace. Pulsul îmi bate puternic, sângele meu gros în vene în
timp ce încerc să rețin teroarea pură. Pentru că Pascha este ca un
rechin chiar acum, care mă înconjoară, adulmecând după sânge în
apă. Dacă îmi arăt frică, este ca și cum aș deschide o venă. Și nu va
pierde nicio secundă să mă rupă în jumătate.
„Cred că ar trebui să pleci.”
Zâmbește rece. "Nu. Nu cred că suntem nici măcar aproape de
terminat aici.”
Eu inghit. „Bine... deci care este planul tău, Pascha?” șuier printre
dinții strânși. „Du-te cu mine cu Leo? El însuși mi-a sugerat să-i pun
pe unul dintre ei ca să mă apropii de familie. Chiar crezi că i-ar păsa?”
Buzele lui se îndoaie. „Se apropie și se apropie prea mult . S-ar putea
lua în considerare ce ai făcut spionând. Sau , că lucrezi cu șerpii
Drakos împotriva intereselor tatălui tău și ale lui Gavan Tsarenko. Și
nu ar fi înțelept…”
Îmi mușc un gâfâit în timp ce el face un pas spre mine.
„...sau sănătos.”
Fața mea palidează, unghiile îmi înfipt greu în palme.
„Nu voi spune, totuși.”
O spune cu un zâmbet brusc, iar eu mă înțepenesc.
„Nu o voi face, într-adevăr.”
Se apropie. Nu vreau, pentru că nu vreau să-i arăt cât de speriat sunt
acum, dar fac un pas înapoi aproape pe instinct.
Pascha rânjește.
Rechinul a prins mirosul.
„Sunt sigur că putem ajunge la o... înțelegere.”
Pielea mea se târăște la felul în care ochii lui iau încet în sus și în jos
tot corpul meu când o spune.
„ Pleacă ”, mă sufoc.
Pascha ridică din umeri, cu ochii încă ațintiți asupra mea.
"Esti sigur? Dacă plec chiar acum, nu se va termina bine pentru tine.”
Vocea îi răpăi ca o sticlă spartă.
„Întreabă-mă ce vreau pentru tăcerea mea.”
Îmi scrâșnesc dinții, ura și frica abjectă mi se răsucesc în stomac ca
două lame în timp ce cuvintele lui atârnă în aer.
„ Bine ”, șuier eu. „Ce naiba faci...”
„Arată-mi sânii tăi.”
am amorțit. Bila îmi urcă în gât, iar camera se învârte.
„ Nu .”
Ochii lui s-au străduit în mine când își înclină capul în lateral.
"Nu? Atunci lucrurile sunt pe cale să devină urâte pentru tine.” El
rânjește. „Și pentru sora ta”.
Nu…
„Poate că va fi bucuroasă să-mi arate ce a crescut sub sutienul acela
de antrenament...”
„ La naiba. TU ,” mârâesc eu, veninul picurându-mi pe buze.
"Bucuros. Acum arată -mi naibii, sau voi fi lângă ușa Norei și nu-i voi
cere același lucru atât de frumos.”
"Aici!"
Este oroarea pură, de neimaginat, a faptului că i-a făcut rău Norei.
Însăși ideea ca acest monstru să o atingă, sau chiar să se gândească
la ea așa, dărâmă până la ultima barieră și fărâmă de rezistență pe
care mi-am lăsat-o.
"Amenda! Aici!"
Tremurând, cu lacrimi în ochi, îmi deschid bluza și o deschid.
"Fericit?!" eu rânjesc. „Nenorocitule naibii!”
Sprâncenele lui Pascha se ridică. "Puțin. Dar nu complet. Sutienul, de
asemenea.”
Privesc în altă parte, lacrimile încep să-mi curgă pe obraji.
„ Te rog …”
"O da. Mă voi bucura mult mai mult de asta dacă folosești acest
cuvânt.”
Aș putea încerca să protestez sau să mă lupt cu el în această privință.
Dar s-a terminat deja și el știe asta. Amenintarea Norei a fost ultima
lovitura.
Aș face orice pentru a-l împiedica să o rănească.
Orice.
Intru într-o stare amorțită, de fugă, de parcă mă închid sau mă uit la
realitate. Îmi întorc privirea de la Pascha în timp ce îmi desprind
partea din față a sutienului, simțind aerul rece pe pielea mea.
Simt atingerea malignă a privirii lui plutind peste corpul meu,
transformându-mă încet în piatră.
"Ajunge pe genunchi."
Mă sufoc, de fapt usc, când groaza a ceea ce se întâmplă se
prăbușește pe deplin asupra mea. Ochii mei trage înapoi spre el,
implorând.
„ Nu… ”
Plâng când văd lama deschisă în mâna lui, cu ochii lui plini de foame
de prădător.
"Obține. Pe. Ta. Genunchii.”
„ Nu face asta… ”
Mă sufoc, plângând în hohote în timp ce Pascha mă împinge în
genunchi, cu o manie frenetică în ochii lui în timp ce își deschide
frenetic cureaua.
„Fă-o bine, curvă mea mică”, mârâie el. „Fără dinți, sau îți voi tăia
gâtul și o să-ți trag asta în...”
Ușa biroului meu se deschide atât de tare încât aproape că se rupe de
balamalele. Nu pot vedea bine prin lacrimile care îmi încețoșează
vederea. Tot ce văd este o formă întunecată care traversează camera,
urlând și se lovește de Pascha ca un camion.
Abia atunci, în timp ce îi văd pe amândoi prăbușindu-se peste scaunul
meu de birou, îmi dau seama că este Hades.
Nu există o luptă lungă și lungă. Ei nu fac schimb de lovituri. Hades
doar îngenunchează călare pe pieptul zgomotos al lui Pascha –
brațele bombate, dinții descoperiți și ochii demonici – în timp ce
mâinile lui se înfășoară strâns în jurul gâtului lui Pascha.
Și strângeți.
Și strângeți.
Și strângeți , ignorând mișcările zguduitoare ale brațelor rusului.
Ignorând cuțitul în timp ce Pascha face o încercare slabă și zadarnică
de a-l înjunghia. Ignorând chiar și felul în care mă uit la această scenă
îngrozitoare care se desfășoară chiar în fața mea, de parcă aș fi într-
un coșmar din care nu mă pot trezi.
Brusc, totul s-a terminat.
Brațele lui Pascha se lasă moale. Corpul lui încetează să se
zvâcnească și să se zvârcească. Pieptul lui încetează să se ridice și să
coboare, iar capul i se lasă într-o parte, cu ochii mari și uitându-se la
nimic.
Buze albastre și lipsite de viață.
Clipesc și încet, mi se ridică ochii. Îl găsesc pe Hades, fulgerându-mi
înapoi cu o privire de putere pură, letală.
Pură furie mârâitoare.
Posesivitate pură .
Nu pot privi în altă parte.
Nu vreau să mă uit niciodată în altă parte.
16
 HADES
E ATÂT DE albă încât pentru o clipă, îmi fac griji că bucata de rahat a
tăiat-o. Că paloarea feței ei și albastrul venelor de pe gât sunt pentru
că sângerează dintr-o rană pe care nu o văd.
Dar nu asta e, slavă Domnului.
Doar că e mai îngrozită decât bănuiesc că a fost vreodată în viața ei.
Este „doar” asta.
Nu am cuvinte pentru asta.
E imobilă, abia tresare când îi închid bluza și o trag în picioare. Ochii
ei au o privire pierdută și îndepărtată în ei, în timp ce se uită dincolo
de mine la trupul lui Pascha.
Fără cuvinte, o târesc în baie și departe de scena îngrozitoare
răspândită pe covorul ei. Asta pare să ajute, pentru că brusc, ea se
concentrează din nou – clipind, arătând confuză, nesigură cum a
ajuns de acolo până aici, în timp ce o așez pe scaunul de toaletă
închis.
Apoi ochii ei se fixează pe ai mei.
„Hades...”
"Stai aici."
Mâna ei mă apucă de încheietura mâinii într-o strânsoare de moarte
când mă întorc să ies din baie.
„Mă întorc imediat”, mârâi încet, coborându-mă pentru a o privi în
ochi. "Nu ma duc nicaieri."
Elsa are un cărucior de bar în biroul ei, ca orice avocat de mare putere
care se respectă, care nu doarme niciodată și aleargă din pură ambiție
și efort. Ignorând durerea arzătoare din umărul meu de unde
nenorocitul m-a tăiat felii, turn un strop foarte greu într-un pahar și
apoi îl aduc înapoi în baie.
"Băutură."
Clipește, clătinând din cap în timp ce ridică privirea la mine.
„Eu—nu vreau un—”
„Nu a fost o cerere.”
Ea dă din cap, tremurând în timp ce mâinile ei se înfășoară în jurul
paharului și îl duc la buze.
„Toată treaba”, mârâi eu încet. „Și atunci am nevoie să stai chiar aici.”
Ea dă din nou din cap.
Înapoi la birou, lucrez repede, înfășurând covorul cu trupul lui Pascha
în el și făcând o măturare rapidă pentru orice sânge. Aceasta nu va fi
niciodată o scenă a crimei, așa că nu trebuie să ies și să cumpăr
înălbitor și o lumină neagră. Odată ce sunt încrezător că nu există
sânge evident sau alte semne ale ceea ce tocmai s-a întâmplat aici,
îmi scot telefonul.
Kratos răspunde la al doilea apel.
"Salut, ce faci-"
„Cea nouăzeci și nouă de dezvoltare a străzii la care lucrează echipa
lui Ezio Adamos. Vor turna fondul de ten mâine, da?
Linia tace.
„Kratos, am nevoie să răspunzi la naiba...”
„Macar vreau să știu cine?”
"Probabil ca nu."
Oftă greu, încet. „Da, la prima oră mâine la opt. Bănuiesc că vrei să-i
spun maistrului să nu se uite prea tare în groapă înainte de a turna?
„Bingo”.
„ La naiba . Bine, da, consideră că este gata.”
"Mulțumiri."
„Hades... ești bun, omule?”
Mă uit mai întâi la tăietura de pe umăr care îmi udă tricoul cu sânge,
apoi la trupul suflecat în covorul Elsei.
"Sunt bine. Frate mulțumesc."
Înapoi în baie, paharul Elsei este aproape gol, iar Elsa însăși arată
mult mai bine, cu mai multă culoare în obraji. Se încruntă,
înțepenindu-se când vede sângele de pe umărul meu.
„Este de la...?”
Eu dau din cap. „Asta sunt tot eu.”
Încruntarea ei se adâncește când se ridică brusc. "Ia să văd."
"Sta. Ești în stare de șoc.”
„Și sângerezi foarte mult ”, răspunde ea înapoi. "Ia să văd."
Mă sprijin de chiuvetă, uitându-mă pe Elsa în timp ce stă lângă mine
și trage delicat înapoi mâneca tăiată a tricoului. Ea tresări și face o
mutră în timp ce ochii ei se ridică spre ai mei.
„Hades, ai nevoie de cusături.”
„Da, ei bine, nu prea am timp pentru cusături acum.”
„Pot avea grijă de asta.”
Scuze, ce?
Sprânceana mea se arcuiește în timp ce o privesc neîncrezător.
"Scuzați-mă?"
Poșeta buzelor ei. „Pot să o fac, crede-mă.”
„ Poți coase o rană de cuțit.”
Elsa dă din cap, întorcându-se și deschizând unul dintre sertarele de
toaletă. Ea scoate una dintre acele truse de cusut pentru a pune
nasturi înapoi pe cămășile de rochie. Maxilarul mi se strânge, iar ea se
uită la mine.
„Nu mă crezi?”
„Mai mult, unul nu ești medic și doi doar ai băut un shot triplu de
whisky. Dar da, în afară de asta, nu există probleme aici. Tot auriu.”
Ea zambeste.
Bun. Dacă zâmbește, înseamnă că șocul dispare.
„Stai”, dă ea din cap spre scaunul de toaletă. După ce o fac, ea își
drese glasul, cu obrajii înroșiți. „Poți, uh…”
Îmi dezlipesc tricoul, zâmbind la felul în care ea își îndepărtează
privirea de la mine.
„Pacientul este pregătit, doctore.”
Ea dă din cap, înghițind nervoasă. Nu inspiră tocmai încredere. Dar nu
încercam să fiu dur înainte: cu adevărat nu am timp să merg să-mi fac
cusături chiar acum – cu siguranță nu la un spital, nici măcar de la
doctorul pe care știu că Cillian îl folosește în astfel de circumstanțe.
Elsa se spală pe mâini, înfășoară acul și apoi îl scufundă în drojdia de
whisky pentru a-l steriliza. Se aplecă spre umărul meu, inspiră adânc
și apoi se apucă de treabă.
Mă strâmb, dar privesc cum ea împinge cu dibăcie acul prin marginile
curate ale tăieturii cuțitului. Lucrează încet, dar știe clar ce face. Ceea
ce este... puțin curios.
„De unde știi cum să faci asta?”
"Mama mea."
— A fost asistentă?
Ochii i se întunecă în timp ce inspiră profund.
„Tatăl meu obișnuia să...” Elsa se strâmbă. „A lovit-o mult. Uneori
prost, și adesea cu ceva. Nu a vrut niciodată să meargă la poliție sau
la spital, pentru că era un bărbat periculos. Asta și el a amenințat
mereu că se va asigura că mă va pierde dacă va fi dat vreodată
deoparte.
Furia fierbe în mine.
"Îmi pare rău."
Ea ridică din umeri. „A fost cu o altă viață în urmă.” Ea înghite în sec,
împingând din nou acul. „Deci toată rutina „nu arăta durere” este ca
un lucru macho pe care îl faci?”
zambesc. „M-am obișnuit. Boxez mult.”
Elsa dă din cap.
„Asta, iar fratele meu cel mai mare obișnuia să mă bată dracu’ mereu
viu când eram tineri.”
Ea se încruntă, ridicându-se brusc la mine. "Atlas?"
„Da. Cred că l-ai întâlnit odată, când erai încă în Anglia?
Ea dă din cap.
„Era un nemernic și mă bucur că a plecat, chiar dacă era fratele meu.”
Nu am idee cum sau de ce iese la iveală. Nu spun nimănui cum mă
lovea Atlas. Și nu am exprimat niciodată ceea ce simt despre moartea
lui în cuvinte reale, cu voce tare, chiar și pentru frații mei.
Elsa termină ultimele două ochiuri fără cuvinte. Apoi, dând din cap,
folosește o pereche de mașini de tăiat unghii pentru a tăia firul rămas,
cu un încuviințare satisfăcută.
"Acolo. Totul este gata."
„La fel ca și cum aș coase un nasture înapoi.”
Ea zâmbește scurt, dar dispare rapid pe măsură ce îngrijorarea îi trece
pe față și se întoarce să se uite la ușa biroului ei.
"Si acum ce?" spune ea cu o voce mică care mă face să vreau să stau
între ea și lume.
suspin. „Acum, mutăm un covor.”

EXISTĂ șanse zero să ieșim pe ușile din față ale acestei clădiri și să
mergem pe Madison Avenue cu un nenorocit de cadavru înfășurat
într-un covor, fără să fim arestați. Și mai mult complică lucrurile este
faptul că majoritatea biroului are camere instalate - crede-mă, știu. Am
mai pătruns în acest loc de patru ori înainte.
Până la urmă reușesc să sar de pe balconul Elsei pe cel alăturat
biroului de lângă al ei, apoi pe cel de lângă acela . De acolo, pot
ajunge la platforma spălătoarelor de geamuri, de unde prind o
frânghie de rezervă și apoi sar înapoi la Elsa.
Folosesc frânghia pentru a ridica covorul rulat de la balconul ei până
pe acoperișul clădirii. De acolo, luăm liftul de întreținere până în
garajul de sub clădire și îl punem pe Pascha în sicriul lui de covor în
portbagajul mașinii mele.
Da noi.
Elsa tace în timp ce mergem spre proiectul de pe strada nouăzeci și
nouă pe care familia Adamos – una dintre mai multe familii vasale ale
familiei Drakos – îl supraveghează. Cel care este programat să-și fie
turnat fundația mâine, care va fi acum și pentru totdeauna locul de
odihnă final al acestei piese de rahat.
„Rămâneți aici”, murmur eu când opresc mașina chiar în interiorul
porților de construcție.
Mă aștept pe jumătate să se lupte cu mine pentru asta, pentru că de
ce să se rupă de tradiție. Dar Elsa rămâne într-adevăr pe loc când
închid porțile, îmi sparg portbagajul și apoi trag fundul mort al lui
Pascha până la marginea gropii de fundație. Intră, covor și tot, urmat
de o linguriță generoasă de murdărie de la unul dintre terastenii din
apropiere.
Este gata.
Când mă întorc la mașină, închid ușa, dar nu pornesc încă motorul. În
schimb, amândoi stăm acolo, în întuneric, privind noaptea în oraș.
Încet, mă întorc spre ea. Ea încă se uită drept înainte. Strălucirea
tabloului de bord îi luminează fața moale și maxilarul strâns.
Arată atât de vulnerabilă. Așa că au nevoie disperată de protecție.
„În noaptea aceea, la Venom…”
Nu trebuie să aduc asta în discuție chiar acum. Dar nici eu nu pot să
nu mai aduc în discuție.
Elsa înghite în sec, mestecându-și buza de jos în timp ce se întoarce
spre mine cu ochi păziți.
„De ce m-ai sărit așa?”
Ea roșește profund.
„Nu am sărit ...”
„Potayto, potahto. De ce m-ai sărutat? De ce m-ai ales pe mine?”
Ea înghite din nou inconfortabilă. „Am nevoie de o priză. Știi, să scapi
de abur.”
— Dar de ce eu , mârâi eu încet.
Ea tremură, încă mestecându-și buza de jos în timp ce privește în altă
parte. „Eu... nu știu.”
„Cred că faci.”
„Cred că pentru că reputația ta mi-a spus că măcar vei ști ce faci.”
zambesc. „Simt că ar trebui să fiu insultat.”
„Dar nu ești.”
Ea rânjește puțin în timp ce riscă să-mi arunce o privire înapoi.
„Deci, faci asta des?”
Zâmbetul îi scade de pe buze.
"Fă ce?"
„Du-te la Club Venom, sau la orice club, de altfel, și ia naiba cu un tip
la întâmplare ca să-și dea aburul?”
Fața Elsei se încălzește în timp ce gâtul ei se clătește în sus și în jos.
„Eu... fac ce trebuie să...”
„Știu că am fost prima ta, Elsa.”
Mașina tace, iar ea rămâne nemișcată, în afară de vena pulsatorie de
la gâtul ei delicat și de la tâmplă.
Nu trebuie să spună un cuvânt ca să știu că am dreptate. Inhalarea ei
ascuțită și felul în care ochii îi umflă puțin o dau deoparte.
Deci este adevărat.
Am fost bărbatul care i-a luat virginitatea și a scufundat un penis dur
în ea pentru prima dată.
Și, din nou, nu pot să-mi dau seama dacă asta mă enervează la naiba
sau mă umple de un sentiment primar și sălbatic al îndreptățirii .
Posesivitate.
Lăcomie.
„Hades, te rog”, râde ea nervoasă. „Am douăzeci și șase de ani...”
"Stop."
Gura ei se închide brusc. Ochii ei se îndreaptă spre ai mei, mărindu-se
când vede foamea crudă din ai mei, nuanțată de furie.
— Nu-mi place să fiu folosită, Elsa.
Ea râde rece. „Oh, da, sunt sigur că urai să fii „folosit” așa.”
„Știai cine dracu’ sunt și ce sunt și m-ai lăsat să cad în patul ăla cu
tine, fără să-mi spui că ești virgină.”
Ea se încremeni. „S-ar fi schimbat un singur lucru dracului dacă aș fi
făcut-o?!”
"Da! ”
„ Prostii! Am primit amândoi ceea ce ne-am dorit...
"Nu chiar."
Pur și simplu se întâmplă. Nu cred, nu este planificat și habar n-am
unde să merg de aici. Tot ce știu este că într-o secundă vorbește și nu
mă pot opri să o privesc în ochi, iar în secunda următoare îi prind
posesiv fața în mâini și o sărut de parcă mi-ar aparține.
Pentru că o face al naibii de bine .
Elsa geme pe buzele mele, scâncind înainte de a se trage brusc înapoi
cu un gâfâit. Mâna ei se ridică, vârfurile degetelor trecând ușor peste
buzele ei umflate, în timp ce ochii ei se fixează pe ai mei.
"Ce faci?" respiră ea, scâncind încă o dată când îi strâng din nou
maxilarul.
„Luând ceea ce este al meu”.
Ochii i se fac mari si obrajii i se incalzesc.
„Eu... Hades, nu sunt al tău...”
„Da, tot îți spui asta.”
Gura mea se zdrobește din nou de a ei.
Cu înverşunare. În mod violent. Fără scuze.
Și de data aceasta, nu mă voi opri prea curând.
17
 ELSA
NE ARUNCĂM pe bancheta din spate a mașinii lui înainte ca eu să pot
înțelege. Nu face nimic să oprească felul vorace în care îl sărut, la fel
de tare și de nechibzuit cum mă sărută el pe mine.
Geme în timp ce cad pe spate, picioarele mele înfășurându-se în jurul
șoldurilor lui, în timp ce limba lui îmi invadează gura. Se îndepărtează
de mine doar cât să-și smulgă tricoul, cu trunchiul musculos cizelat și
sprijinit în întunericul întunecat al mașinii.
El șuieră în timp ce îmi ridic mâna, sărutând și apoi sugându-i pieptul
ferm, trăgându-mi dinții pe pielea lui. De parcă aș vrea să rod o gaură
în el și să mă târăsc până la capăt. Îl mușc din nou, iar Hades mârâie,
apucându-mi un pumn de păr și trăgându-mă înapoi pentru a-și trânti
gura de a mea.
El aproape că îmi rupe bluza, trimițând cel puțin doi dintre nasturi
împrăștiați pe podea. Urmează sutienul meu și, deodată, îmi arcuiesc
spatele și șuier de plăcere în timp ce buzele lui se înfășoară în jurul
unuia dintre sfarcurile mele. strig în timp ce dinții îi mușcă, trimițând
un șoc electric de plăcere să-mi smulge miezul înainte ca el să se
retragă pentru a-și îndrepta privirea aprigă spre mine.
Felul în care planează asupra mea în întuneric, ca un animal sexy,
prădător, îmi furnică pielea și miezul îmi palpită de nevoie. De parcă ar
fi acest viking cuceritor și sălbatic, gata să-și revendice după ce a
distrus un sat.
Dar asta este doar o parte din asta. El nu este doar bărbatul care mi-a
luat virginitatea în acel club. El nu este doar bărbatul superb și
periculos care a reușit să-și strecoare în creierul meu și să-mi
invadeze fiecare gând și dorință.
El este omul care tocmai a ucis pentru mine, iar acum ia ceea ce i se
datorează.
Și, oricât de nenorocit este, totul despre asta este scandalos , păcătos
fierbinte pentru mine.
Hades mă sărută cu înverșunare din nou înainte ca gura lui să-mi
atingă gâtul. Geme când mușcă tare – atât de tare încât s-ar putea să
fi scos sânge. Tot ce face este să mă facă să rup și să smulg mai tare
de hainele lui, cu o urgență care mă dă peste cap.
Îi împing blugii în jos, tremurând și gemând în timp ce îmi strec
mâinile în boxerii lui și îmi înfășuresc degetele în jurul penisului lui
dur și gros. Hades mârâie, împingându-mi larg coapsele în timp ce își
împinge blugii și boxerii în jos.
Gura mea se ușește la a lui în timp ce îmi smulge între picioarele
chiloților în lateral și, dintr-o singură lovitură, îngroapă sălbatic
fiecare centimetru din penisul său uriaș adânc în mine.
strig, scâncind și gemând în gura lui în timp ce el îmi strânge cu
pumnii pe spatele părului. El mârâie, șoldurile lui rostogolindu-se în
timp ce bate înăuntru și ieșit din mine, împingându-mă până la
marginea eliberării mele în câteva secunde. Mă agățăm de el, unghiile
mele zdrobindu-i spatele și bicepșii în timp ce se unduiesc sub pielea
lui bronzată și tatuată.
„ Eu am fost primul tău ”, râpănă el pe buzele mele. „ Eu am fost omul
care a sfâșiat această păsărică drăguță pentru prima dată. Să simt că
strângi atât de tare în jurul penisului meu. Să simt că ești desfăcut în
jurul meu.”
Geme profund, dând din cap și înecându-mă în posesivitatea
sălbatică a lui – felul în care mă consumă în întregime.
„ Am fost primul bărbat care te-a tras, pisicuță. Și voi fi singurul
bărbat care te va dracu. ”
Poate că acesta este felul în care mă bate de parcă ar încerca să mă
omoare. Dar și mai mult decât atât, cred că acele cuvinte care mârâie
de pe buzele lui mă împing peste prăpastie. strig, sfărâmându-mă și
explodând în timp ce orgasmul îmi străbate corpul.
Hades nici măcar nu încetinește. El continuă să mă lovească,
făcându-mă până la punctul culminant, chiar dacă țip pentru mai mult.
Apoi se retrage, împingându-și penisul până când dintr-o dată,
esperma lui fierbinte, albă, îmi stropește pielea în frânghii groase
peste stomacul meu, sânii și păsăricile mele.
Privirea lui se fixează cu a mea în timp ce se aplecă să mă sărute
profund. Apoi se retrage, iar degetul lui se târăște în sus prin esperma
lipicioasă de pe pieptul meu, strângându-l înainte de a-l duce la buze.
„Deschide larg, pisoi”.
Mă plâng în timp ce îi sug degetul în gură și îl lins curat. O fac din nou
când își aduce degetul înapoi cu mai mult și apoi a treia oară. Pulsul
îmi bate la pofta primordială din ochii lui și la vederea maxilarului
încleștat și a mușchilor încolăciți, în timp ce se mișcă brusc peste
mine, călare pe pieptul meu. Mâna lui se strânge în părul meu, ochii
noștri închiși în timp ce își conduce penisul umflat, încă dur și
strălucitor către gura mea.
Îl iau înăuntru, tremurând de căldură și scâncind la mârâitul scăzut
care îi bubuie din piept.
" Fata buna ."
El împinge mai adânc, împingându-și penisul gros mai adânc în gâtul
meu, ochii lui nu-i părăsesc niciodată pe ai mei, acea privire letală
albastră ca gheața înjunghiându-mă direct în mine. Abdominalii i se
strâng, șoldurile curg și îmi ia gura superficial până devine tare ca
fierul.
Gâfâi, aspirând aer ca un amestec de scuipat și precum și suc de
păsărică îmi picură pe bărbie. Mă sărută din nou tare, invadându-mi
gura cu limba înainte să se retragă brusc.
Mă plâng când mă răstoarnă ca o păpușă de cârpă.
Ca propria jucărie personală, gata pentru mai mult.
Gâfâind amândoi, îmi împinge fusta în sus, îmi strânge cu brutalitate
chiloții până la genunchi și se întinde pe șoldurile mele cu genunchii
lui, aplecându-mă pe fața mea pe bancheta din spate a mașinii.
Penisul lui umflat se scufundă între coapsele mele și îmi deschide
buzele, relaxându-se înăuntru.
„ Spune-mi ce vrei, pisoiule ”, mârâie el întunecat.
„ Eu... vreau să... să...”
„La ce.”
„ Dă-mă dracului ”.
"Fata buna."
El intră fără milă, zdrobindu-mi aerul din plămâni în timp ce strig de
plăcere. Mă sufoc în pielea scaunului de mașină, gemând și
zvârcolindu-mă sub el în timp ce Hades mă ia ca un animal sălbatic.
Șoldurile și abdomenul lui mușchi mă lovesc în fund la fiecare
lovitură, iar eu icnesc când mă apucă de păr și trage cu putere de el în
timp ce mă lovește. Mâna lui se strecoară sub mine, ciupindu-mi
sfarcurile și strigându-mi sânii în timp ce mă zvârcesc și cer mai mult.
Și altele.
Și din ce în ce mai mult și mai mult . Niciodată nu vreau să înceteze să
mă ia dracu, niciodată. Niciodată nu vreau să înceteze să mă consume
sau să mă înece în păcatul lui vicios, înarmat.
Când vin, lumea explodează în jurul meu.
Nu este un orgasm. Este o trezire.
O renaștere.
De parcă aș respir aer pentru prima dată.
Corpul lui se apasă pe al meu, un braț în jurul meu ținându-mi sânii și
celălalt strângându-mi gâtul în timp ce își înfige penisul uriaș și
superb în mine pe tot parcursul orgasmului meu. Dintr-o dată, mă
mușcă cu putere de gât, iar penisul lui se umflă și crește în mine.
Sperma lui se revarsă adânc, luând orice respirație mi-a rămas, până
când amândoi ne scufundăm în abis, fără greutate.
Și nu vreau să mă mai întorc niciodată.

SUNT două ore mai târziu când oprim în afara clădirii mele.
Sunt o mizerie .
Vânătăile și urmele de mușcături îmi acoperă corpul, de la maxilarul
până la coapse. Părul meu arată de parcă tocmai aș trecut printr-un
uragan. Sau ca și cum aș fi fost prost.
Hainele mele sunt rupte în bucăți. Machiajul meu este dezordonat sau
pătat în întregime și îi pot simți esperma uscată pe sânii mei, pe
stomac, între coapse, posibil încă pe bărbie și pe gât.
Ce naiba .
Și totuși, prin toate acestea, singurul gând omniprezent pe care îl am
este: mai mult .
Mult mai mult.
Mă întorc spre el, înroșind când îmi dau seama că deja se uită la mine
cu acel zâmbet înfățișat și acei ochi albaștri letali.
Ispitindu-mă la păcat. Făcându-mă să vreau să-i spun să ne conducă
undeva ca să mă poată devasta din nou până nu pot merge o
săptămână.
Exact atunci când telefonul meu bâzâie cu un text.
Nora: esti aproape acasa? E târziu?
Și tocmai așa, bula în care am existat în ultimele ore, înfășurată în el
și numai el, iese. Și realitatea mă lovește ca o palmă în față.
La ce naiba ma gandesc ?
Am o viață. Am o carieră și responsabilități. O am pe Nora , pentru
numele lui Dumnezeu. Exact ce cred că fac să mă joc prietena
gangster cu Hades, dracului de Drakos ?
„Elsa...”
„Nu putem face asta din nou.”
Se prăbușește din mine înainte ca mintea mea supra-analitică să-l
poată mesteca și reformata ca un argument juridic convingător.
Hades ridică o sprânceană, zâmbetul lui îngâmfat transformându-se
într-o privire dură.
„Ce, mai exact?”
„ Acesta . Asta... orice ar fi chestia asta între noi.”
„Oh, nu vrei să faci asta? Pentru că, dacă da, a fost o performanță al
naibii de uimitoare tocmai acum. Chiar și demn de Oscar.”
Fierb, mi se încălzește fața. „Nu la asta vreau să spun. Nu vreau să...”
„Suntem doi adulți consimțiți, Elsa. Nu văd care este problema.”
„Este mai complicat decât atât.”
"De ce."
„Pentru că... pur și simplu este.”
„Dar de ce trebuie să fie „complicat”?” Se încruntă. „Îmi face plăcere
să te trag și să te văd sări în sus și în jos pe penisul meu, cerșind mai
mult ca o fată bună.”
Fața mea este plină de căldură.
„Și tu, la rândul tău, se pare că îți place să fii acea fată bună care sări
în sus și în jos pe penisul meu și cerșând pentru mai mult. Nu este
nimic complicat în asta.”
„Deci, asta este? Pur sex, nimic mai mult?”
Maxilarul i se strânge.
„Dacă atât a fost tot, ai fi de acord cu asta?”
Spune nu. Spune nu la toate astea și pleacă. Pleacă înainte ca
nebunia și atracția gravitațională de pe orbită atât de aproape de
Hades Drakos să te absorbe.
„ Poate ?” şoptesc eu liniştit.
Maxilarul îi macină, iar apoi încet, acel zâmbet îngâmfat revine.
„Deci, avem un acord. Fara sentimente. Fara atasament."
De parcă ar fi capabil de oricare dintre acestea.
„Doar naibii.”
Roșesc, mestecându-mi buza.
„Doar naibii”, respir.
„Deal”, mârâie el.
Înghit în sec când mă întind, luându-i mâna și strângând-o de parcă
am încheia o casă sau ceva de genul, ignorând fiorul de căldură care
îmi alunecă pe șira spinării la atingerea lui.
"Afacere."
vreau să-l sărut. Dar apoi mă întreb dacă asta depășește limita pe care
tocmai am trasat-o de la „doar dracului” la „sentimente”, chiar dacă
până acum au fost o mulțime de săruturi implicate în „doar dracului”
nostru.
Deci, până la urmă, nu o fac. Pur și simplu ne închidem ochii, eu
tremurând și tremurând în timp ce durerea și nevoia dureroasă din
corpul meu pulsa neîncetat.
„Deci...” Gâtul meu se clătește în sus și în jos. "Pe curând."
El dă din cap.
Sus, reușesc să mă strec înăuntru și să ajung în camera mea, ca să
pot duș păcatele nopții. Mă strec într-un maiou și pantaloni scurți,
apoi mă gândesc mai bine la asta și mă schimb în pijamale mai lungi,
care acoperă semnele întâlnirii mele sexuale agresive și sălbatice cu
zeul lumii interlope.
Acum o pot înfrunta pe Nora.
Un fel de.
Sfarsim prin a discuta putin si apoi sa ne uitam la cel mai nou episod
Ted Lasso inainte de a merge amandoi la culcare.
La naiba. Ar fi trebuit să-l sărute .
Este ultimul gând pe care îl am înainte de a mă scufunda în somn.
18
 ELSA
„AM AUZIT UN ZVON SUCULENT DESPRE TINE.”
Mă înțepenesc la sunetul vocii lui Fumi în spatele meu, în pragul de la
salonul personalului.
Un zvon suculent?
Noduri de groază în stomacul meu și fața îmi palidează. Pentru că
atunci când vine vorba de „zvonuri suculente” și despre mine,
singurul loc în care merg mintea mea este Hades .
Ea stie. De unde știe ea?
Încet, mă întorc de la espressor să mă înfrunt cu ea.
„ Oh ?” Croc, căldura inundându-mi în față.
Fumi rânjește larg, arcuind o sprânceană.
„Da, că ai terminat întregul briefing Klein într-o singură zi. Dar acum
sunt foarte curioasă să aflu ce secret sordid despre care credeai că
vorbesc.”
Mă zvârcolesc în timp ce chipul îmi pulsa.
"Nimic. Tocmai m-ai prins cu garda jos, asta e tot.”
Fumi își dă ochii peste cap. „Elsa, ești un avocat grozav. Dar sunt un
procuror nemilos pentru că nu pot fi mințit. Adică, literalmente nu pot
fi. Văd chiar prin rahatul ăsta.”
Din fericire, acesta este momentul exact în care espressorul se
termină cu un zgomot. Râzând cât de ușor mă descurc, mă întorc și
apoi îmi iau timp să ridic ceașca mică de ceramică și să suflu pe ea.
„Crede-mă, Fumi, n-aș îndrăzni să încerc.”
„Ei bine, ai face-o , pentru că tocmai ai făcut-o. Dar acum știi.
Antiglont, iubito. Așa că vărsați.”
Îmi înghit căldura de pe față, întorcându-mă spre ea în timp ce
sorbesc espressoul.
„Nu este cu adevărat nimic de vărsat.”
Au trecut două zile de la noaptea nebună pe bancheta din spate a lui
Hades. Noaptea în care am căzut din nou în păcat , pentru că în mod
clar sunt complet incapabil să mă controlez în jurul lui. Ceea ce este o
problemă pentru că unul, el este Hades . Dar mai mult la punctul doi,
având în vedere că familia lui mă angajează, el este, din punct de
vedere tehnic, clientul meu.
Și asta e o mare problemă. Nu doar moral și etic, ci și legal . Dacă
cineva urmează cea mai strictă literă a legii, o relație sexuală între un
avocat și propriul client este considerată abuz sexual.
Tehnic, asta m-ar putea costa licența.
Și totuși, cumva, asta nu mă aruncă într-un strop. Nu sunt în modul de
panică, îngrijorându-mă că acest lucru planează asupra mea, gata să-
mi distrug viața sau să o arunce în bucăți.
În principal, mă întreb când se poate întâmpla din nou.
Doamne, ce este în neregulă cu mine.
Pentru că să nu-mi fac griji cu privire la implicațiile a ceea ce ar fi
acest lucru între Hades și mine nu este singurul lucru care se
întâmplă cu mine acum. Celălalt are legătură și cu aceeași noapte.
Pasca.
Am mai văzut cadavre – pe mesele morgăi, la locurile crimei, când a
trebuit să o identific pe mama noastră, naiba, chiar și la nunta lui Ares
și Neve.
Dar nu am văzut niciodată pe cineva devenind un cadavru. Nu am
văzut niciodată pe cineva ucis chiar în fața ochilor mei.
Niciodată, adică până acum două zile, când Hades l-a sugrumat pe
Pascha din existență, la nici trei metri de mine, în biroul meu.
Asta ar trebui să mă facă să cad în bucăți. Ar trebui să fiu un
nenorocit de anxietate, panică și dileme morale.
Si nu sunt.
Am crezut sigur că ieri, când a trebuit să intru în același birou și să
mă comport de parcă nu l-aș fi văzut pe Hades sufocând viața unui
bărbat de acolo cu o seară înainte, voi avea o criză de nervi. Dar nu
am făcut-o.
Și în această dimineață, nici măcar nu sunt sigur că aș putea să-ți
spun exact unde pe jos sa întâmplat. Am ales chiar și un covor nou
online.
Nu știu... asta mă face un fel de psihopat, lipsit de empatie? Adică, ar
trebui să am măcar puțină empatie pentru cineva care își pierde viața,
dacă acea persoană ar fi un monstru? Azi dimineață, în oglinda de la
baie, am decis că nu.
Și eu sunt bine cu asta.
"Nu?" Ace de fumi. „Deci tocmai te-ai decis să aduci aleatoriu
eșarfele de gât înapoi în rotația ta din nou? Absolut niciun motiv?”
Nu roși. Nu roși. nu roși-
Ma inrosesc.
Nu este fără niciun motiv. Pentru că am răni noi de luptă, din partea
zeului lumii interlope, pe tot gâtul meu. Și sânii mei. Și fundul meu,
șoldurile și coapsele.
Aparent, dracu de Hades Drakos este un sport de contact complet.
Sau poate un meci de gladiatori până la moarte.
Fumi rânjește. „Ești complet dracului cu cineva.”
Nu sunt .”
„Fata, știi că ești adult, nu? Ai voie să faci orice sex vrei și să nu-l
ascunzi ca pe un mic secret murdar. Este un fel de avantaj de a fi
nevoit să îmbătrânești, să plătești taxe și să mergi la muncă în fiecare
zi.”
Eu dau din cap în timp ce privesc în altă parte.
"Bine bine. Da , m-am… văzut pe cineva.”
Fumi tipă. „ Da . DA. Ia-o, doamnă. Omule, nu știam cum să spun asta
fără să sune ca un idiot total, dar trebuia să fii culcat. De exemplu,
timpul prescripției medicului.”
Îmi dau ochii peste cap, roșind.
— N-o să-mi spui nimic despre el sau despre cine este, nu-i așa?
"Nu."
Ea începe să râdă, dar apoi se întărește brusc. — La dracu, nu e unul
dintre frați, nu-i așa?
„Frații?”
Ea se apropie, rânjind conspirativ în timp ce își coboară vocea. —
Alistair sau Gabriel?
fac o față. „Doamne, nu .”
„Ești sigur de asta.”
„Destul de sigur, da.”
Ea rânjește. „Voiam să spun, vorbind despre zvonuri groaznice,
rahatul pe care l-am auzit despre cei doi…” dă din sprâncene ea. " Da
."
„Da, bine, nu . Nu mă culc cu niciunul dintre șefii noștri.”
— Altcineva de la birou?
"Nu."
"Matthew McConaughey? Pentru că nu e mișto. Știi că am dibs.”
Râd, clătinând din cap. „ Nu .”
„Timothée Chalamet”.
Mi se încrețește nasul. „Ew... nu.”
„ Ce ? E superb."
„Sunt de acord să nu fiu complet de acord. Cred că arată ca un
curător de coșuri direct din Dickens.
Ea își dă ochii peste cap.
"Oh, stiu! Barmanul fierbinte de la locul de peste drum pe care lui
Taylor îi place să meargă la prânz.
"Negativ."
"Mick Jagger."
eu chicotesc. „ Nyet .”
„Un prinț saudit.”
„ Nein .”
"Henry Cavill."
„ Nu .”
„Hades Drakos”.
Aproape am un atac de cord. Tușesc, ochii îmi ies din cap când
maxilarul lovește podeaua. Din fericire, Fumi se uită dincolo de mine
la ceva și nu prinde rușinea și păcatul scrise pe toată fața mea.
„ Ce ?”
„Hades Drakos”.
Înghit în sec, respirând tremurând exact când ochii ei alunecă înapoi
spre ai mei.
„De ce naiba ai...”
„Pentru că el este aici și în prezent mărșăluiește spre noi, uitându-se
la tine de parcă ar fi pe cale să-ți smulgă hainele și să te răpească de
frigiderul de la birou, indiferent dacă ies din cameră sau nu.”
La naiba .
Urăsc când se încurcă cu mine.
„Ha naibii ha. Dreapta. Lasă-mă să mă întorc și să-i salut clientul meu
de coșmar...
„Ai un client de coșmar? Păcat."
Podeaua se îndepărtează când îi aud vocea – pe bune, în persoană –
chiar în spatele meu, în pragul de la salonul de pauză.
Fumi își drese glasul. „Eu, uh, nu glumeam.”
La naiba .
Nu mă întorc să-l înfrunt. Nu pot. Pentru că dacă o fac, nu sunt sigur
că aș putea spune nu, chiar dacă ar începe să-mi smulgă hainele și să
mă răpească de frigider chiar aici și acum.
— Bună ziua, domnule Drakos, spune Fumi plin de strălucire.
„După-amiază, doamnă Yamaguchi. Trebuie să vorbesc cu avocatul
meu.”
"Desigur." Ochii ei alunecă înapoi spre ai mei, foarte plini de întrebări.
Sprâncenele ei se ridică doar cât să spună „Voi scoate asta din tine
mai târziu” înainte de a-și drese glasul. — Te voi ajunge din urmă mai
târziu, Elsa?
„M-hmm”, dau din cap, cu gâtul clătinându-mi.
Când ea a plecat, instantaneu, parcă toată camera s-a încălzit. Încă
sunt cu spatele la el în timp ce mă apropii de chiuvetă și îmi arunc
espresso-ul nebăut.
"Ce vrei?" murmur eu.
Tremur când îi aud pașii care îl apropie.
— Trebuie să te văd în biroul tău.
"Sunt ocupat."
„Este o adevărată rușine.”
Trec, gâfâind în timp ce Hades îmi apucă cu îndrăzneală un pumn de
păr. El trage suficient de tare încât să-mi tragă capul pe spate și să mă
tragă de el în timp ce buzele lui îmi perie gâtul furnicături.
„Pentru că în șaizeci de secunde, te aplec peste cea mai apropiată
suprafață plană și te trag până când îl vezi pe Dumnezeu . Dacă vrei
să fac asta aici în sala de pauză, sunt joc. Tu ce mai faci?"
Căldura îmi explodează pe față și pe piept pentru a se întinde între
coapse. Pulsul îmi bate sălbatic, picioarele îmi tremură în timp ce se
strâng împreună cu o nevoie dureroasă.
Pentru el.
Aș putea să-i spun să ia naiba. Dar sunt ud și în flăcări și îl vreau.
Prost .
De asemenea, este suficient de nebun pentru a face față acestei
amenințări și amândoi știm asta.
„Noi...” înghit în sec, tremurând când simt că mâna lui mă apucă
posesiv de șold. „Am spus că nu vom mai face asta.”
„Ești avocat”, mârâie el. „Oamenii nu mint tot timpul?”
Spune-mi despre asta . M-am mințit fără oprire în ultimele două zile
despre el. Cum nu o voi mai face niciodată. Cum trebuie să se
termine. Cum aceasta este o idee dincolo de teribilă și nu am cum să
mă mai culc cu Hades vreodată.
Minciuni vicioase, nemiloase, multe dintre ele.
Pentru că sunt destul de sigur că mă voi culca din nou cu Hades.
Ca acum.
„Tic tac, pisicuță”, îmi răpește el în ureche, făcându-mă să-mi mușc
buza atât de tare încât aproape că simt gust de sânge pentru a opri
scâncetul. „Biroul tău, sau chiar aici, în sala de pauză, pentru ca toată
firma să te poată privi cum te-ai luat ca o curvă lacomă care ești.”
Tremur, gâfâind și strângând tejgheaua din fața mea cu degetele albe,
când ceva păcătos și fierbinte erupe în mine.
„Eu…”
"Trei. Două-"
„ Biroul meu ”, mă sufoc.
Mă îndepărtez, încă nedorind să-l privesc în ochi, ca nu cumva să mă
prăbușesc și să-l sar chiar aici. Merg pe picioare instabile, încercând
să-mi țin capul sus și o expresie de afaceri, în timp ce îmi fac drum
prin cabinele de la etajul principal.
Sperând în tot ceea ce este bun și sfânt că se pare că mă îndrept spre
biroul meu cu un client pentru a discuta chestiuni legale.
futut complet și complet de clientul respectiv.
„De aici”, mormăi prin adrenalină și pofta care îmi răcnește prin vene,
arătând spre ușa biroului meu de parcă Hades nu ar fi fost niciodată
aici până acum.
Mă opresc în afara ei, încă fără să-i întâlnesc privirea în timp ce
gesticulez cu mâna. Din corpul lui iradiază energie neagră și un
magnetism palpitant în timp ce alunecă pe lângă mine în birou. Intru
după el, întorcându-mă să închid ușa în urma noastră.
„Hades...”
Gâfâi când mă prinde brusc de uşă, cu faţa la ea, în timp ce gura lui
îmi devorează gâtul. scâncind, mă înfior, strângând cu gheare în ușă
în timp ce dinții lui trec peste pielea mea sensibilă, buzele lui lipindu-
se de gâtul meu și sugând în timp ce mâinile lui alunecă în fața mea.
Nasturii bluzei mele se deschid violent și mă scâncesc când mâinile
lui mari alunecă înăuntru. El deschide clema din față a sutienului meu,
împrăștiindu-mi sânii în mâinile lui. Degetele puternice îmi ciupesc și
îmi răsucesc sfarcurile în timp ce îmi pun propria mână peste gură
pentru a-mi înăbuși strigătele de neoprit de plăcere.
Dintr-o dată, el cade în genunchi în spatele meu. Îmi fac ochii mari în
timp ce îmi împinge fusta în sus, de parcă nu ar exista o firmă de
avocatură uriașă, cu personal complet, care lucrează și lucrează chiar
de cealaltă parte a ușii biroului meu.
Plâng când mă mușcă – literalmente mă mușcă în fund. Degetele lui
imi prind centura tanga, trăgându-mi de șolduri și coapse pentru a-mi
încurca genunchii. Mâinile lui puternice mă strâng de fund,
desfăcându-mă deschis când îi simt respirația fierbinte pe spatele
coapselor mele.
— O să vrei să ții mâna aia peste gură, pisoi.
„ Eu ...”
Fața mea se prăbușește și ochii mi se rotesc înapoi în cap când gura
lui se scufundă între coapsele mele pentru a-mi acoperi păsărica.
Limba lui trece încet prin buzele mele, făcându-mă să țip în mână în
timp ce degetele de la picioare mi se îndoaie în tocuri înalte.
Hades mârâie adânc, degetele lui groase și puternice înfipându-mi în
fund în timp ce își târăște limba în sus și în jos păsăricile mele. Strig
când o împinge înăuntru, adâncindu-mă, de parcă m-ar devora din
interior spre exterior. Capul îmi înoată de plăcere, cu o mână
strângând cu gheare în ușa de care gâfâi, iar cealaltă strânsă dureros
între dinți.
Limba lui se mișcă mai jos pentru a se învârti în jurul meu clitoris
dureros și nevoiaș. Își înfășoară buzele în jurul nobului palpitant,
sorbind-o, făcându-mi picioarele să tremure. Ochii mi se închid,
sprânceana mi se încrețește în timp ce gemu în mâna prinsă în gură.
Căldura umedă dintre picioarele mele crește și palpită. Felul în care
limba lui se târăște peste clitorisul meu palpitant în timp ce îi picură
peste bărbie, mă face să văd dublu în timp ce vederea îmi este
încețoșată.
Încet, limba lui se mișcă mai jos, apoi înapoi. Apoi mai înapoi. Mâinile
lui se strâng, deschizându-mă mai larg, când simt că limba lui începe
brusc să se târască în sus spre...
„ Hades ...” Mă sufoc, prins între plăcerea amețitoare și păcătoasă pe
care vârful limbii lui o târăște din mine, în timp ce se tachinează din ce
în ce mai aproape de fundul meu și rușinea că asta e... murdar.
Prea murdar.
Prea rușinos.
Asta... Nu ar trebui să se simtă atât de bine.
„Hades...”
Mă întind înapoi, degetele mele alunecând în părul lui pentru a-l
împinge, chiar dacă se simte atât de bine încât vreau să țip.
"Aștepta-"
Mă scânc în timp ce el mă apucă de încheietura mâinii și îmi prinde
mâna de partea mică a spatelui meu.
„Nu mă întrerupe în timp ce încerc să mănânc, pisoiule”, mârâie el pe
pielea mea.
„Asta... adică... nu poți...”
„Nu pot sau nu vrei să fac?”
Înghit în sec, tremurând.
„ Răspunde-mi , pisicuță.”
Mamă dracului . E ca și cum acel cuvânt – acel mic nume de animal de
companie – este acum conectat în creierul meu ca un declanșator.
Sunt destul de sigur că aș putea fi la o înmormântare nemaipomenită,
sau pe scaunul medicului stomatolog pentru a-mi face un canal
radicular și, dacă ar spune asta, tot m-aș uda instantaneu.
„Eu...” Ochii mei se închid, căldura îmi pulsează pe față. „Tu... nu poți
.”
Hades mârâie profund. „Voi interpreta asta ca „vrei să o fac, ți-e prea
rușine să ceri asta”.
Dinții mi se scufundă în buza de jos, un scâncet clocotindu-mi în gât
când îi simt limba târându-mi în interiorul coapsei.
„ Hades...”
"Răspunde-mi. ”
Ochii mei se închid strâns.
„ Vreau să... ” Vocea mea este o șoaptă.
„Ce pisoi bun.”
Geme în timp ce el îmi strânge mâna prinsă în fund. Întinde mâna și
trage cealaltă mână de pe fața mea, coborând și pe aia.
„Acum răspândiți-vă ele pentru mine, pisicuță.”
Sfinte dracu '.
Practic tremur în timp ce îmi alunec mâinile peste fund, apucându-mă
de obraji.
„ Răspândește .”
Fac. Căldura explodează în fața mea când îi simt ochii târându-se cu
nebunie peste mine în această poziție incredibil de intimă și expusă.
Dar nu mi-e rușine. Nu sunt înnodat de anxietate, vreau să se termine.
Sunt nerăbdător să înceapă .
Geme când degetul lui îmi perie clitorisul. Gura lui coboară și, brusc,
în timp ce limba lui se târăște ușor peste locul meu cel mai intim, văd
stele nenorocite .
„ O, Doamne… ”
Senzația este nebună . Este ca și cum ai descoperi terminații
nervoase și puncte de plăcere pe care nu am știut niciodată că le am.
Limba lui se învârte peste gaura mea, tachinând, înghinând și lingând,
dându-mi capul să se clatine în timp ce plăcerea murdară explodează
prin miezul meu.
Este combinația dintre actul în sine și senzația de a fi atât de murdar
și de intim în același timp. Este degetul mare care îmi rostogolește
clitorisul și două dintre degetele lui se îndoaie adânc în păsărică.
Mârâiturile lui profunde, sălbatice și flămânde, în timp ce îmi trage cu
limba fundul și mă lovește intermitent în același timp.
Îmi ia tot ce am pentru a nu țipa de plăcere atât de tare încât cineva de
cealaltă parte a ușii sună la poliție.
Limba lui umedă și păcătoasă împinge mai adânc. Degetul mare
adaugă mai multă presiune asupra clitorisului meu palpitant. Și lumea
mea abia începe să se spargă și să se spargă la margini, când, brusc,
Hades împinge un al treilea deget în păsărica mea udă. Și jocul s-a
terminat.
Îmi mușc buza atât de tare încât gustul de cupru îmi inundă limba.
strig prin dinții strânși și buzele care sângerează, spasme, tremurând
și zvârcolindu-mă - împingându-i rușinos înapoi pe limba și degetele
lui în timp ce corpul meu explodează.
19
 ELSA
ORGASMUL îmi îndoaie degetele de la picioare și îmi arcuiește spatele,
rupându-mă ca un uragan până când nu sunt sigur că pot sta nici
măcar în picioare.
Exact atunci când se retrage, mă învârte și mă prinde tare de ușă.
Geme, încă tremurând de eliberarea explozivă pe care tocmai mi-a
smuls, în timp ce gura lui coboară la gâtul meu pentru a lăsa noi
cicatrici de luptă.
Mă apucă, ridicându-mă cu ușurință de corpul lui, mâinile lui
prinzându-mă de fund și picioarele mele strânse în jurul șoldurilor lui.
Întorcându-se, mă conduce prin birou și, cu o singură mișcare a
brațului, îmi eliberează biroul de aproape orice, în afară de
monitoarele computerului.
Mă înfior, scâncind în timp ce mă plantează pe marginea ei, îmi
desfășoară picioarele larg și își desface fermoarul pantalonilor.
Gemend, îi smulg cămașa și îmi trag limba în vena pulsantă a gâtului
lui, în timp ce îl simt scoțându-și penisul. Îmi arunc privirea în jos, îmi
țin respirația și ochii mi se strălucesc la dimensiunea superbă a lui.
Maxilarul lui Hades se strânge în timp ce își înfășoară o mână în jurul
penisului și împinge capul gras împotriva clitorisului meu, făcându-
mă să plâng cu nerăbdare.
„Exact de câte ori te-ai gândit că penisul meu te întinde larg și te
umple până la refuz de aseară?”
Gemu, închizând ochii cu el.
„De câteva ori.”
"Fi. La naiba. Specific , consilier, mârâie el, frecându-mi capul umflat
peste clitorisul meu palpitant și trimițând focuri de artificii proaspete
care explodează prin sistemul meu.
„ Nu am cum să țin evidența .”
Geme. „Și de câte ori te-ai jucat cu această păsărică drăguță,
gândindu-te că o trag până când îmi treci peste minge?”
scânc, cu fața inundată de căldură.
„Eu…”
"Spune-mi."
„ De patru ori ”, scap, căldura inundându-mi fața și pieptul.
„ Fata bună. ”
Gâfâi, strângându-l cu gheare în timp ce el își scufundă capul gros al
penisului în mine. Ochii mi se rotesc înapoi când el împinge încă un
centimetru tare înăuntru, doar ca să se retragă.
„Îmi place că sunt singurul bărbat care a simțit vreodată această
pisică dulce în jurul penisului său, pisoi”, mârâie el.
Doamne , este atât de scandalos de sexy.
„Îmi place că această păsărică îmi aparține mie și numai mie...”
„Este o afirmație îndrăzneață”, respir. "Cine spune-"
Aproape că țip, ochii mei dându-mă înapoi în timp ce el își îngroapă
fiecare centimetru din penis în mine cu o lovitură rapidă și puternică a
șoldurilor.
„ Eu ”, mârâie Hades cu sălbăticie. „ Așa spun eu . Eu sunt cel care
am învățat această păsărică cum să trateze. Cum să vin cu penisul
îngropat adânc în el. Cum să mă ud, să mă doare și să fiu nevoiaș
când nu sunt în ea. Așa că da, pisicuță, răpește el. „Este al dracului al
meu .”
Își punctează cuvintele rostogolindu-și șoldurile înapoi și apoi
împingând din nou puternic în mine.
„ Toate. La naiba. A MEA .”
Gem în timp ce el mă împinge brusc înapoi peste birou, mă apucă de
coapse și îmi împinge picioarele sus și lat. Șoldurile lui lovesc cu
putere împotriva mea, penisul lovindu-i adânc și puternic în timp ce
încep să mă înec de plăcere.
Care este exact momentul în care se oprește și se trage încet din
mine.
"Ce…"
Capul umed, alunecos și umflat al penisului alunecă în jos, iar eu
tremur când îl simt că se tachinează de inelul strâns al fundului meu.
Nu-i spun să se oprească.
Chiar dacă știu că este suficient de nebun să o facă.
Pentru că sunt suficient de nebun încât să vreau să o facă.
„Eu am fost primul care a pretins gura aia aia dăunătoare și
inteligentă a ta”, mârâie el. „Și primul care a luat această drăgălașă
roz și drăguță.”
Tremur în timp ce degetul mare se rostogolește peste clitorisul meu și
penisul îi palpește pe fundul meu.
„Cred că mai este o altă gaură pe care trebuie să o revendic.”
Sfânt. La naiba .
Nu pot spune care este mai nebunească: ideea că Hades este pe cale
să mă tragă în cur pentru prima dată, la serviciu, pe birou , cu un
birou plin de oameni la douăsprezece metri distanță. Sau faptul că
sunt la câteva secunde să- l implor să .
Geme în timp ce își mângâie penisul alunecos de gaura mea strânsă,
trăgându-și ochii pătrunzători în sus pentru a se bloca cu ai mei.
„ Deschide-mi, pisoi ...”
Se aude o bătaie fermă la ușa mea.
Trec, aproape căzând de pe marginea biroului meu înainte de a reuși
să mă prind. Hades mârâie, învârtindu-se pentru a arunca cu pumnale
în uşă.
„Uh… stai!” am grăbit. „Sunt cu un client!”
"Domnișoară. Guin?”
La dracu. Pe mine. Este Erin, asistenta personală a lui Taylor.
„ Da ?” mă sufoc.
"Domnișoară. Crown a vrut să știe dacă ai putea să vii la biroul ei
pentru a examina notele despre briefing-ul Klein?
Fir-ar sa fie.
„Uh, când?”
"Chiar acum?"
La dracu .
Hades se întoarce, zâmbind în timp ce îmi tachinează capul penisului
încă foarte tare peste fundul meu. Îmi mușc cu putere buza,
tremurând când ochii îmi pornesc din orbite.
„ Oprește-te ”, șoptesc eu.
„ De ce .”
„ Pentru că trebuie să merg să-mi văd șeful! ” șuier.
„Spune-i că ești ocupat să iei fiecare centimetru din penisul meu gras
în fundul tău virgin.”
Ochii mi se umflă la vulgaritatea scandaloasă.
… Nu ar trebui să fie atât de fierbinte cum este.
"Domnișoară. Guin?”
„ Da , Erin!” am grăbit. "Vin!"
„Uau, deja?”
Îi arunc lui Hades o privire înainte de a-l împinge fără reticență.
„ Trebuie să plec .”
„La naiba faci.”
„Hades...” îmi mestec buza, privindu-l. "Vă rog."
Sprâncenele i se încruntă. — Asta nu s-a terminat, pisicuță.
Căldura îmi inundă fața. „Voi ajunge acolo în două minute, Erin!”
Încă tremur în timp ce alunec de pe birou, ignorând zona de dezastru
de hârtii și dosare pe care tocmai le-a măturat pe podea. Îmi aranjez
bluza și fusta cât pot de bine, apoi mă duc la oglinda de deasupra
chiuvetei din baie.
Doamne Dumnezeule, arăt de parcă aș fi fost pur și simplu furioasă.
Într-o tornadă.
Îmi smulg părul din coc – oricum e deja aproape în mare parte –
scuturându-l în oglindă.
„Ar trebui să-l purtați mai des.”
Încep, înroșind în timp ce privesc dincolo de reflexia mea spre locul în
care Hades își nasture cămașa în spatele meu.
„Întotdeauna l-am purtat la serviciu.”
El își arcuiește o sprânceană, iar eu roșesc.
„Și... practic... tot timpul.”
„Uzura-l jos. E sexy așa.”
Miezul meu furnică.
— Da, pentru că exact asta vreau să transmit intrând într-o depoziție
sau într-o sală de judecată, Hades. „Sexy”. Foarte profesional."
„Sexy nu trebuie să însemne neprofesionist. Nu vreau să spun că ar
trebui să intri în următorul tău caz în lenjerie și coapsă. Se oprește,
buzele curgându-și răutăcios. „Deși mă pot gândi la alte ocazii în care
acea ținută ar funcționa.”
Mă înroșesc profund.
"Serios. Sexy poate transmite putere, de asemenea. Nu trebuie să fii
cu nasturi ca o călugăriță cu părul zgâriat pe spate atât de strâns
încât îți afectează vederea pentru a deveni profesionistă sau
puternică. Reputația ta va face asta de la sine.”
mă încruntă. „Reputația mea?”
— Că ești o fiară de avocat.
Aruncă furnicături prin obraji în timp ce îmi mușc un rânjet.
"Oh."
Își înclină capul, luându-mă înăuntru. „Doar părerea mea. Ar trebui să-
ți porți părul mai des. Nu te face să arăți deloc mai puțin profesionistă
sau mai puțin prost.”
îmi mestec buza. „Ei bine... poate o voi face.”
"Bun."
Încă palpită peste tot în timp ce mergem împreună spre uşă. Apoi îl
opresc.
„Uh... tu mergi primul. Plec în câteva minute.”
El zâmbește. „Cât de clandestin.”
Îmi dau ochii peste cap. "Eu doar-"
Trec în timp ce el intră brusc în mine, îmi apucă o mână de păr în
pumn și mă sărută.
Brutal.
„ O să termin ceea ce am început, pisicuță”, mă mârâie el în ureche.
Apoi se întoarce, se îndreaptă spre ușă și o deschide.
„Oh, și Elsa?”
Încă ard când îi întâlnesc ochii.
„Dacă ai fi căutat astea…”
O Doamne.
Îmi atârnă curelea de degetul lui, chiar acolo, în pragul nenorocitului
de către restul firmei, doar faptul că umerii lui sunt atât de largi
împiedică toată lumea să-l vadă.
„ Dă-mi …”
„Știi unde să mă găsești.”
Le strecoară în buzunarul pantalonilor în timp ce mă uit la el.
Apoi a plecat.
Ce. The. La naiba mă încurc ?
Îmi iau încă trei minute să mă calmez, să-mi trag respirația și să-mi
pun niște corector pe urmele proaspete de mușcătură și suge de pe
gât. Apoi merg sus spre biroul lui Taylor, făcând tot ce pot pentru a
ignora nevoia dureroasă care încă îmi pulsa între coapse.
Asta și faptul că nu port lenjerie intimă.
„Îmi pare atât de rău că te fac să aștepți.”
Taylor ridică privirea în timp ce eu intru. Ea zâmbește.
"Nici o problema. Luați loc și vom... Ea se oprește brusc, privindu-mă
curioasă.
imi este frig. Am ratat un loc?
„Ce ... ”
"Oh, nimic!" ea radiază. „Voiam să spun, îmi place aspectul cu părul
căzut al tău. Ar trebui să le balansezi mai des!”

DOUĂ ORE mai târziu, mă întorc în biroul meu, stând pe scaun,

înconjurat de haosul lăsat de Hades în urma lui. Fișierele și
documentele sunt împrăștiate pe podea, împreună cu două carnete
legale, un ceas de birou și o mână de pixuri.
Nu am făcut prima mișcare să le curăț de când m-am întors de la
întâlnirea mea cu Taylor acum zece minute.
Pentru că tot ceea ce fac este să mă holbez la marginea biroului meu
și să-mi amintesc senzația lui.
Gustul gurii lui.
Puterea lui, răsucindu-mă și legându-mă în noduri.
Și exact atunci ușa se deschide brusc. Ridic repede privirea, palidând
în timp ce Leo vine furtunos înăuntru cu un nor întunecat care se
profilează în ochi. Închide ușa trântind în urma lui, cu ochii îngustați
la mine, letal.
„ Da ?” şuier.
Ochiul îi zvâcnește în timp ce buzele i se curbesc.
„Unde dracu este Pascha?”
Cu Hades, sunt total incapabil să ascund adevărul sau oricare dintre
emoțiile mele. Din fericire, când vine vorba de aproape oricine în afară
de el, experiența mea într-o sală de judecată mă servește bine.
Mă uit în gol la Leo. "Nu am nici o idee."
„Ei bine, atunci poate că îl implicăm pe Gavan în asta.”
„Da, poate că facem”, mormăi eu încet. „Și pot să-i spun cum a
încercat să mă atingă nebunul tău de lacheu sau cum ai amenințat o
fată de cincisprezece ani. Crezi că asta ar ajuta?”
Buzele lui Leu se curbe în jos. „Deci, fetița mea are gheare până la
urmă.”
— Ieși din biroul meu, Leo.
El mârâie la mine. „Acest lucru nu dispare. Omul meu a dispărut.”
„Ai încercat grădina zoologică? Poate că în cele din urmă l-au închis
acolo unde îi este locul.”
Leul cu peri. „Dacă nu-l găsesc, mă întorc. Și când o voi face, voi fi
mult mai puțin agreabil în privința asta.”
"Obține. Afară.”
El clătină din cap, zâmbindu-mi întunecat.
„Ai grijă, fetiță”, mormăie el în timp ce se întoarce și deschide ușa. —
Mergi pe o frânghie periculoasă aici. Nu sunt sigur că înțelegi cât de
aproape ești de cădere.”
Apoi a plecat.
El greșește cu privire la ultima parte. Nu sunt conștient de cât de
aproape sunt de cădere.
Știu foarte bine că am deja .
Zeul lumii interlope tocmai m-a făcut Persefona lui din viața reală.
Doar că sunt destul de sigur că nu ar trebui să fiu atât de entuziasmat
să fiu târât în păcat și ispită.
De asemenea, sunt destul de sigur că vreau doar mai mult .
20
 HADES
CÂND OPRESC în fața magazinului din Jamaica unde am întâlnirea mea
cu Jayden, trebuie să stau de fapt în mașină și mă măsurând
respirația încă zece minute.
Nu poți să te uiți exact la încheierea unei afaceri profitabile, cu o
stăpânire furioasă.
De asemenea, bilele albastre sunt un lucru real, iar între bilele mele
umflate și penisul meu tare ca piatra, disconfortul din pantaloni mă
face să strâng din dinți la o oră întreagă după ce am părăsit biroul
Elsei.
În același timp, totuși... la naiba , asta a fost bine.
Prea bun.
Mult prea bun.
E prea bună, prea mult, iar felul în care corpul meu îl tânjește pe al ei,
ca un drog pe care nu îl găsesc altundeva, este aproape înfricoșător.
Este un concept foarte nou pentru mine.
A trecut o lună de la acea noapte la Club Venom.
Nu am mai fost cu nicio altă femeie de atunci.
Dar asta creează o situație „care a venit pe primul loc”, pui/ou. Sunt în
mod tulburător de obsedat de Elsa și sunt total agățat de Elsa pentru
că nu m-am lăsat să mă înec în oceanul meu obișnuit de sex hedonist
și fără sens, care de obicei mă lasă să mă simt gol în interior? Sau am
ales să renunț la auto-medicația obișnuită cu străini de care nu-mi
pasă și cărora nu le pasă de mine ca ceva mai mult decât o poveste
amuzantă de spus mai târziu, pentru că sunt obsedat de Elsa ?
Mă încrunți, uitându-mă prin parbriz la distanță mijlocie, în timp ce
reluez ceea ce tocmai sa întâmplat în biroul ei. Nici măcar nu este
ceva ce am plănuit. Am intrat astăzi acolo, la cererea lui Ares, să
vorbesc cu ea în calitatea ei de avocat al familiei noastre – să o pun
să arunce o ultimă privire asupra contractului care stă pe scaunul
pasagerului de lângă mine.
Mi-am spus că e bine. Că, în ciuda a ceea ce se întâmplă – și mai
departe – între noi, suntem adulți. Și suntem capabili să discutăm
despre lucruri normale, adulților, fără ca acestea să se transforme
într-un haos carnal alimentat de pofta pură și nestăpânită.
Sau nu.
Pentru că în secunda în care am pus ochii pe ea când am intrat în
birourile Crown și Black, rahatul acela a ieșit chiar pe fereastră. Unu.
La naiba. Uită-te la acel coc blond strâns și la fundul ei și mai strâmt
în fusta aia gri și am știut că trebuie să o devorez întreagă.
Nu fac repetari. Vreodată. Și totuși, cumva, incredibil, am fost cu ea
de șapte ori – de patru ori la Club Venom, de două ori în mașina mea
și o dată în biroul ei în urmă cu o oră.
Gemuind, mă uit la ceas, apoi în jos la erecția bombată care îmi cort
pantalonii.
La naiba . Trebuie să încetez să mă mai gândesc la nimic din
rahaturile astea, altfel o să pierd întâlnirea mea cu Jayden și nu voi
încheia această afacere.
Inspir, trecându-mi mintea la asta și departe de gândurile vii de a
vedea păsărica roz și drăguță a Elsei înghițindu-mi penisul întreg.
Jayden Robinson este unchiul lui Lamar, cel de care m-am sfâșiat la
box noaptea trecută și șeful unui sindicat criminal jamaican relativ
discret din Queens. Și înțelegerea cu el este cea pe care o încheiem
de două luni. Este, de asemenea, un fel de precursor, o perioadă de
probă dacă vrei, pentru achiziția albaneză. Chiar dacă din punct de
vedere tehnic cumpărăm o parte dintr-o operațiune criminală de la
Jayden, ca și noi, el are lucruri ascunse în spatele fronturilor legitime.
Și sunt acele fronturi legitime pe care le vom cumpăra prin
Thermopylae Acquisitions, în valoare de trei milioane de dolari.
Nu sunt bani de achiziții albanezi și nici reamenajarea garajului de la
nouă și cincizeci și doi de bani din Lincoln Place. Dar hei, trei mil sunt
încă trei mil. Și este o afacere solidă pentru ambele părți. Jayden
ajunge să plece de pe o proprietate pe care nu prea are forța de
muncă pentru a o conduce sau chiar interesul să o mai păstreze. Și
avem o altă unitate de depozitare pe malul apei din care epuizăm
lucrurile.
Mă uit din nou în jos.
In sfarsit . Pena mea a decis să se așeze și să tacă. Mulțumesc.
Profitând de ocazie, iau contractul, sar din mașină și merg până la
intrarea din spate a magazinului. Mirosul de coadă de bou, rundun și
capră cu curry îmi face stomacul să bubuie când bat la ușa din spate.
Un tip uriaș cu dreads și o față ca un munte îi deschide o crăpătură cu
o privire înghețată. Dar când vede cine sunt, dă din cap, arătând un
rânjet cald și primitor.
„Hades, ce mai faci?”
— Nu mă pot plânge, Danny.
Zâmbește, deschizând ușa larg pentru a mă lăsa să intru. „Am auzit
că l-ai reglat destul de bine pe Lavar noaptea trecută.”
tresar. „Ce mai face?”
„Vorbesc în limbi, frate.”
mă încruntă. Danny mai zâmbet.
— Pur și simplu mă trag cu tine, omule. El este bine. Probabil caută o
revanșă. Dar hei, intră. Ești aici pentru domnul Robinson, da?
„Da,” flutură contractul în mână. „El mă așteaptă.”
Corpul mare al lui Jayden chicotește. „Toată afacerea este toată ziua
aici, astăzi, cred.”
"Oh?"
Danny ridică din umeri, conducându-mă prin fundul pieței, pe lângă
butoaie uriașe deschise de condimente și frunze de curry, apoi urcă
scările spre biroul lui Jayden.
„Da, frate. Tipul cel mare și-a pus pălăria de șef azi, vă spun eu. Nici
măcar n-am ieșit la prânz... Am avut italieni aici în această dimineață,
câțiva ruși cu aspect răutăcios acum o oră, acum tu...
„Ați spus ruși?”
Familia lui Jayden și a mea sunt destul de îndepărtate. Bunicii noștri
făceau afaceri împreună aici, în New York, pe vremuri. Dar chiar și
așa, au existat măsuri de precauție atunci când ne-am așezat prima
dată pentru a face această înțelegere. Și anume, măsuri de precauție
pentru a păstra liniștea .
Aceasta a fost o afacere bună pentru amândoi și niciuna dintre părți
nu a dorit sau nu a avut nevoie de cineva care să vină și să încerce să
încurce lucrurile cu un război al licitațiilor. Sau să facem orice altceva
care ar pune prea mult în considerare tranzacția, depozitul sau oricare
dintre companiile noastre ființe implicate în proces.
Din partea lui Jayden, era nervos că haitianii vedeau înțelegerea ca un
semn de slăbiciune sau că el se pregătea să demisioneze din funcția
de șef al organizației.
De partea noastră? Ei bine, rușii . Și anume, Reznikov Bratva. Nu am
vrut să audă nici măcar o șoaptă despre această afacere, pentru că
Gavan este un nenorocit deștept. Și ar vedea asta exact ceea ce este:
o rulare de probă pentru ceva mai mare.
Ca imperiul lui Serj Mirzoyan.
Deci da. La naiba, mă încordez când Danny vorbește de ruși.
El ridică din umeri. „Nu știu, omule. Sunt doar securitate. Dar da, erau
ruși.” Se încruntă. "Cred că. Poate ucraineană? Sau poloneză?”
ma relaxez putin. Oricât de mult îmi place Danny, este așa cum spune:
el nu face chiar parte din cercul interior. Cine știe cu cine naiba a
vorbit Jayden mai devreme. Ar fi putut fi importatori de cereale
lituanieni, din câte știu.
La ușa biroului, Danny bate un ritm staccato care sunt sigur că este
un cod. O mică fereastră se deschide totuși, cu ochii întunecați care
se uită înainte ca fața să dea din cap. Fereastra se închide, ușa se
descuie și apoi se deschide.
„Mult noroc acolo, frate”, mă bate Danny pe spate. „Oh, hei, nu ai mai
adus nimic din acea baklava, nu-i așa?”
„La naiba. Am uitat. Data viitoare, cu siguranță.”
Zâmbește când mă întorc și intru cu pași mari în birou și închid ușa în
urma mea. Dau din cap la câteva fețe cunoscute din cameră înainte să
mă apropii să-i strâng mâna lui Jayden. La șaizeci și cinci de ani, a
îngrășat câteva kilograme în jurul mijlocului său, iar temele lui lungi
sunt gri. Dar este încă un tip formidabil.
Din fericire, grecii și jamaicanii s-au înțeles mereu al naibii de bine în
acest oraș.
„Zi mare, Jay”, rânjesc, lăsându-mă pe un scaun și lăsând contractul
pe birou dintre noi. „Ești gata să oficializezi asta și să-mi iei banii?”
Camera este complet linistita. Și deodată îmi dau seama că sunt
singurul nenorocit care zâmbește aici. Jayden se încruntă, dresându-
și glasul.
„În primul rând”, îmi zâmbește stânjenit, „vreau să-ți mulțumesc
pentru interesul față de proprietate, Hades. Știu că familiile noastre se
întorc cu mult timp în urmă și apreciez modul în care ai încheiat o
înțelegere care a fost bună pentru amândoi.”
A fost bun? Nu-mi place cum începe asta. Deloc.
— Vrei să-mi spui ce se întâmplă, Jay?
I se încruntă sprâncenele. „Tu, ah, vrei să bei ceva, Hades?”
„Vreau să știu ce se întâmplă, de fapt”, mârâi eu.
Oftă. „Uite, nu există o modalitate ușoară de a spune asta, dar am vrut
să-ți spun față în față, ca bărbaților.”
La naiba ..
— Ți se răcește, Jay?
— La naiba, Hades, nu am vrut să se întâmple asta. Am spus nu la
început. Dar a continuat să pună bani pe masă, frate. Și la un moment
dat, devine imposibil să continui să spui nu.”
Imi macina falca.
„ Cine a tot pus bani pe masă”, mârâi eu.
Jayden oftă. „Îmi pare rău, Hades. Știu că asta va arăta ca un snob și
nu am vrut să fie. Sunt doar afaceri...”
„ CINE .”
Își târă degetele prin barba gri.
„Gavan Tsarenko”.
fiule. De. A. Cățea .
— A intrat acum mai puțin de o oră, Hades. Nu l-am invitat niciodată și
chiar nu știu de unde a știut că este de vânzare. Dar a făcut-o, și cu
cât îi spuneam mai mult că nu este de vânzare, cu atât îmi spunea mai
mult că totul poate fi de vânzare la prețul corect și arunca mai mulți
bani pe masă.”
Jayden pare în mod legitim rău și puțin speriat în timp ce ridică din
umeri și își ridică brațele în apel. „Adică ce trebuia să fac, frate? Tot
respectul pentru tine și familia ta, Hades, este al naibii de Bratva rusă
.”
Îmi privesc în altă parte, cu maxilarul măcinat.
"Cât costă."
Jayden își suge dinții. "Șapte."
La naiba. Iad.
„A scăzut șapte milioane ?!”
Jay dă din cap.
„Este al naibii de nebunie.”
"Tu imi spui mie."
„De asemenea…” Desmond, nepotul lui Jayden și următorul în rândul
pentru tron, se ridică de pe una dintre canapelele din birou. „Gavan s-
a rostogolit cu treizeci de tipi nenorociți de ruși, care au înconjurat
literalmente locul.” El ridică din umeri. „Nu cred că plănuia să înceapă
ceva, dar Gavan cu siguranță a vrut să trimită un mesaj.”
„Pe care l-am înțeles tare și clar, ați auzit ce spun?” mormăie Jayden.
— Da, mârâi eu. "Te aud."
Numai că nu cred că mesajul era pentru el.
A fost pentru mine și familia mea. Tsarenko vine cu treizeci de oameni
și apoi plătește o sută treizeci și trei la sută peste prețul actual?
Da, nu . Nu a fost un război de licitații. Asta a fost o lovitură peste
arcul familiei mele.
„Hades, îmi pare rău, frate. Nu eu am-"
"Este bine."
Stau în picioare, rupându-mi gâtul înainte să mă întind și să strâng
mâna lui Jay.
„Hades, ne întoarcem...”
„De aceea sunt doar supărat și nu furios ”, mârâi eu.
„Putem corecta acest lucru. Am alte...”
"Nu vă faceți griji."
Când Jay înghite nervos, eu forțez un zâmbet și îl bat pe mână.
„Serios, Jay, suntem buni. Rahatul se întâmplă, știi? După cum ai
spus, este doar afaceri.”
Bănuiesc că aceasta a fost cealaltă parte a micului atac surpriză al lui
Gavan: să ne enerveze pe jamaicani pentru că i-au vândut lui în locul
nouă.
Să ne despartă.
Și asta este chiar mai îngrijorător decât să cumpere un depozit de
care nu are nevoie doar pentru a „trimite un mesaj”.
Mult mai îngrijorător.
De aceea este foarte, foarte important să ne asigurăm că Jay știe că
suntem cool.
„Serios, suntem buni”, îi zâmbesc. „Ascultă, sora mea deschide acest
nou bar în West Village, iar familia și prietenii o vor deschide în câteva
săptămâni. De ce nu treci tu și Desmond?
Îngrijorarea din jurul ochilor lui se topește puțin. „Da?”
"Desigur. Vă trec pe amândoi pe lista de invitați.”
„Faceți stoc pe Red Stripe”, chicotește Desmond. „Toate băuturile
unchiului.”
Rânjesc prin întunericul care se învârte în mine. "Voi vedea ce pot
face."

„ LA NAIBA .”
Ares se întoarce să-și înjunghie privirea prin ferestrele mari ale sălii
de conferințe Thermopylae Acquisitions. Am ochii pătrunzători ai
mamei noastre, de un albastru de gheață. Ares i-a luat pe cei
întunecați și chinuiți ai tatălui nostru.
— Ești sigur că nu a fost ideea lui Jayden?
Eu dau din cap. "Pozitiv. Nu contează istoria dintre familiile noastre,
oricum am fost întotdeauna un pic mai mari și mai puternici decât el –
și asta a fost înainte să ne unim forțele cu Kildare. Nu, el are prea mult
respect pentru istoria noastră și prea multă apreciere pentru dinamica
puterii ca să strice asta.”
— Chiar și pentru patru milioane de naibii peste prețul nostru?
Dau din cap. "Chiar daca. Jay nu e actor, omule. Și părea speriat ca
un rahat când am intrat acolo. Aceasta a fost o lovitură peste arcul
nostru, dar a zguduit și geamurile lui Jay.
Ares scutură din cap. „Această înțelegere a fost încheiată. Adică
singurii oameni care știau că suntem noi, familia lui Neve și echipa lui
Jay. Poate unul dintre băieții lui a lăsat-o să scape? Sau, la naiba,
vreau să spun că știu că Cillian și Castle tocmai au adus niște sânge
nou. Pot fi-"
„Ares.” Îmi bat cu degetele pe masa de conferință, ridicând privirea la
el când se întoarce spre mine. „Cred că o parte din motivul pentru
care Gavan a făcut asta a fost pentru a ne face să ne suspectăm aliații
noștri. La fel ca și cum pariez eu că spera că va crea o pană între noi
și jamaicani.”
Ochii i se îngustează. „El încearcă să ne despartă.”
Dau din cap.
„Și seamănă nemulțumire”.
"Da."
Maxilarul i se strânge. „În război sau în politică, ambele sunt mișcări
pe care le faci asupra dușmanilor tăi înainte de a invada... ”
dau încet din cap. „Sigur că sunt.”
„Trebuie să aflăm cum au știut rușii despre această înțelegere, Hades.
Și trebuie să aflăm ieri.”
21
 ELSA
AI CREDE CĂ PÂNĂ ACUM aș fi devenit imun la... murdăria lui Hades .
Capacitatea lui de a mă zgudui spunând lucruri care ar trebui să mă
facă livid și dezgustat, în loc de cald și umed.
Imun sau cel puțin amorțit. Desensibilizat. Dar se pare că nu sunt. Caz
concret: felul în care m-am uitat la ecranul telefonului meu în ultimele
cinci minute solide, recitind din nou și din nou ultimul text pe care mi
l-a trimis.
HADES
ii lipseste fundul tau limba mea?
L-am recitit literalmente de aproape o sută de ori. Și încă nu și -a
pierdut marginea.
Încă mă furnică de fiecare dată când îl citesc. Încă îmi simt pulsul
accelerat, încă îmi strâng coapsele la birou.
Încă zguduit, dureros și nevoiaș. Adică, ce naiba, eu?
Sunt așa de ieri, când el... da .
M-a prins de ușa biroului meu, mi-am smuls chiloții în jos și mi-am
smuls clitorisul. Apoi fundul meu, până am venit ca o minge de
demolare. Și oricât de mult vreau să mă simt — nu știu, jenată? —
pentru ceva atât de nebunește de murdar, atât de bine, nu pot.
Tot ce simt când mă gândesc la asta este nevoia de mai mult, ca o
dependență.
Și acesta este Hades pe scurt: ceva murdar care se simte atât de bine.
Telefonul meu bâzâie pe biroul din fața mea.
HADES
Mă ignori sau ești prea ocupat să te joci cu păsărica în
timp ce te gândești la mine să răspund la mesajele tale
Fața îmi tremură de căldură. Adică, îndrăzneala omului.
PE MINE
Tu ești cel care îmi trimite mesaje, Hades.
Îmi mușc buzele, rânjind în timp ce degetele mele bate peste ecran.
PE MINE
Aș putea adăuga ca o întâlnire la bal de absolvire.
HADES
ai fost chiar la bal? sau ai fost prea ocupat să-ți
organizezi chitanțele și să-ți călci lenjeria
PE MINE
Tu ești cel care deține momentan o pereche din lenjeria
mea, îmi spui: arată și se simt călcate?
HADES
Nu, dar miros a pisică-ta și îmi face foame
Adică, dulce ISUS . Cu asta am de-a face. Cum răspunzi la asta? Și de
ce naiba mă excită atât de tare când îmi vorbește așa?
Fierb la foc mic, zvârcolindu-mă pe scaun, în timp ce căldura se
întinde între coapse.
PE MINE
Nu avem bal în Marea Britanie. Cel puțin, nu am făcut-o
când eram la școală. Am avut formalități de școală.
HADES
sună a balului de absolvire, dar cu migălii afară și un tip
pe nume Jeeves care îți ia haina și cizmele de călărie la
ușă
PE MINE
laugh out loud. Eram săraci, la fel și școala la care am
fost. Forma mea a fost biscuiți și punch cu fructe servit
pe o masă pliabilă în sala de sport cu un DJ prost. Și
apoi o petrecere de după la un motel insignifiant, unde
toată lumea ar putea să-i dezvolte.
Îmi mestec buza în timp ce fac o completare la ultimul meu text.
PE MINE
Adică, evident că nu TOȚI. Sunt destul de sigur că am
fost prea ocupat să spun tuturor să nu se îmbată să
facă nimic din toate astea, lol.
HADES
Vrei să spui prea ocupat ca să-i încurci pe băieți
Îmi dau ochii peste cap. Aproape îi pot simți privirea posesivă prin
telefon.
PE MINE
Oh, nu, am făcut o grămadă de asta. Dick toată noaptea.
Întreaga echipă de rugby, de fapt. Choo Choo!
Nu există niciun răspuns pentru un minut întreg. rânjesc.
PE MINE
ŞTII că glumesc. Ce faci, îmbufnat?
HADES
Știu că glumiți, dar nu
Îmi dau din nou ochii peste cap.
PE MINE
De ce, mă rog?
HADES
pentru că nici nu vreau să glumiți că sunteți cu alți
bărbați
Oh. Ale mele. Dumnezeu. Mult posesiv?
PE MINE
De ce?
HADES
pentru că ești a mea
Căldura explodează în miezul meu. Pulsul începe să-mi bată și mai
repede și încep să tremur. La naiba, există ceva nebun de sexy în
această rutină ridicol de exagerată a omului cavernelor, chiar dacă nu
aș fi găsit vreodată asta, chiar și ușoară, la oricine altcineva.
Dar... acesta este Hades.
Ceva nou. Și sălbatic. Și nebun.
HADES
și nu m-am îmbufnat, am căutat lista de clase de la
școala ta
PE MINE
Scuze, ce? De ce?
HADES
Ca să-i pot verifica pe toți tipii care ar fi fost la acea
petrecere post-formală, sau la orice petrecere, care ar fi
putut să te fi atins
Îmi bate pulsul în urechi. Respirația mea devine tremurată.
PE MINE
De ce este asta?
HADES
Ca să-i găsesc și să-i ucid
Nu există „lol” la sfârșitul acelei declarații. Nici un gif amuzant. Fără
emoji drăguț.
Nu este o glumă. El este în mod legitim atât de nebun, și periculos și
mai mult decât capabil să facă asta. Și se pare că sunt mult mai mult
decât capabil să devin mai umezi decât ploaia când spune așa ceva.
PE MINE
Serios ai ucide pe cineva pentru că m-ai atins?
HADES
da
PE MINE
Asta e tot?? Doar pentru că m-ai atins?
HADES
Trebuie să existe vreun alt motiv
Mă uit la ecran, cu ochii care îmi ies din față, cu gura căscată.
Și chiloții mei sunt o mizerie .
Poate că e ceva în neregulă cu Hades. Poate că este chiar mai
psihopat – ca, în mod legitim – decât am ghicit vreodată. Dar dacă
este, atunci există o șansă mare, având în vedere cât de mult mă
excită tot acest act, că și eu sunt.
HADES
iar tu devii. vorbeam despre fundul tău că-ți era dor de
mine
Roșesc aprig.
PE MINE
Nu, TU vorbeai despre asta.
HADES
încă o dată, abatere în loc de un răspuns sincer.
PE MINE
Prea rău.
HADES
raspunde-mi sau vin acolo si intreb si eu si de data asta
voi lasa usa nenorocita deschisa
La naiba . Întregul meu corp se strânge și se zvârcolește. Pielea mea
se simte electrică sub haine. Ce naiba mi-a făcut omul ăsta?
PE MINE
Amenda. Nu, nu face.
HADES
Am spus un răspuns CINST
Mă înroșesc profund.
HADES
ești prea ocupată să fii această fată bună cu nasturi ca
să recunoști că ai venit ca un nenorocit de gheizer cu
limba mea în fund, nu-i așa?
PE MINE
Cine vorbește chiar așa?
HADES
eu, evident
în orice caz, mă bucur că îi este dor de mine
PE MINE
OMS?
La dracu. Am intrat direct în acela.
HADES
fundul tău. nu-ți face griji, nu am terminat cu ea. data
viitoare, nu va fi doar limba mea care o va deschide
Mă uit la ecran cu ochi largi, scandalizați, dar atât de nerăbdători .
Sfânt. La dracu .
PE MINE
Sens?
HADES
știi ce vreau să spun, pisicuță
PE MINE
S-ar putea să am nevoie de lămuriri.
Apar trei puncte și apoi dispar. Și apoi, dintr-o dată, o imagine apare
chiar pe ecranul meu care îmi aspiră aerul din plămâni și îmi trimite
maxilarul să se prăbușească pe podeaua.
penisul lui.
Pe deplin erect al lui Hades , FOARTE mare, foarte gros, foarte
bombat-cu-o-venă-curgând-pe-lungimea- cocoșului .
... și cireașa de pe tort este tanga mea furată înfășurată în jurul bazei
acestuia.
Dulce. Tap-dans. Hristos.
Ar trebui să fii supărat pe pozele nesolicitate. Și, în mod normal, aș fi
al naibii de bine.
… Doar dacă, aparent, acea poză nesolicitată vine de la Hades
Drakos. Pentru că atunci când penisul lui superb îmi umple ecranul,
tot ce vreau să fac este să-l lins. Peste tot.
Sunt absolut, sută la sută, înnebunesc.
HADES
cum este claritatea asta
tremur.
PE MINE
Când ai luat asta?
HADES
chiar acum
PE MINE
Ești acasă?
HADES
Stau în trafic, de ce
Doamne, e un animal. Tocmai a făcut o poză cu pula lui masivă cu
chiloții mei înfășurați în jurul ei în traficul din mijlocul orașului. Ca,
cine face asta?
Si deasemenea…
Ochii mei alunecă peste imagine, căldura răspândindu-se prin fiecare
colț și colț al corpului meu. Sfarcurile mele se simt electrizate pe
sutien. Mă doare clitorisul să fiu atins sub chiloții mei moale.
Hades are o pula al naibii de frumoasă . De exemplu, chestia aia este
Brad Pitt sau Benicio del Toro al ticăloșilor. E ridicol.
Este și uriaș . Ca genul de uriaș în care sunt de fapt confuz cum se
potrivește în vaginul meu. Și asta e făcută pentru a naște copii, de
dragul naibii.
PE MINE
Simt că trebuie să-mi stabilesc niște așteptări.
HADES
cu privire la
PE MINE
Referitor la fundul meu.
HADES
te rog, elaborează
PE MINE
În ceea ce privește penisul tău.
mă încântă. Chiar am spus „penis”, nu-i așa?
HADES
vorbește-mi murdar, iubito. spune-mi mai multe despre
membrul penisului și cavitatea ta vaginală
Chicotesc, tare.
HADES
sau orice alte cavități corporale despre care discutam.
Și aceste așteptări pe care doriți să le stabiliți
Ma inrosesc.
PE MINE
Nu are cum să-ți intre penisul acolo.
HADES
este incorect de fapt
rânjesc.
PE MINE
Vorbesc serios. Nu este posibil fizic.
HADES
ce te face atât de sigur
Derulez în sus până la imaginea din mijlocul conversației noastre, o
fac o captură de ecran și apoi îi scriu captura de ecran.
PE MINE
Uuuuhh...pentru ca pula ta este de marimea unei bâte
de baseball??!
HADES
nu trebuie să mă cucerești cu lingușiri, iubito. Sunt
ceea ce ei numesc un lucru sigur
Îmi dau ochii peste cap, rânjind cu smerenie.
PE MINE
Luați asta oricum doriți. Concluzia... nici un joc de
cuvinte... fundul meu nu vrea nimic de-a face cu pula ta.
HADES
Aștept cu nerăbdare momentul în care recunoști cât de
greșit ai greșit
PE MINE
Viseaza. Trebuie să plec. Am o treabă reală de făcut.
HADES
nu înainte să-mi arăți că nu
PE MINE
Iti arata ce?
HADES
cât de ud te gândești la penisul meu gras care se
scufundă în fundul tău
Căldura îmi explodează pe față.
Nu am făcut asta niciodată. Adică, evident că nu am trimis niciodată
cuiva o astfel de poză.
Dar se pare că acest om este capabil să deblocheze fiecare primă a
mea pe care și-o dorește. Pentru că înainte să știu ce fac, înainte să
mă pot opri, îmi las telefonul sub birou și îmi desfac încet picioarele.
Faceți clic pe .
tresar. Prima fotografie nu este... sexy. Încețoșat, prost luminat și
practic de coapsa mea. Da, nu, mulțumesc. Mai incerc cateva, dar e
acelasi rezultat. În cele din urmă, dându-mi seama că este lipsa
luminii de sub birou și după ce am aflat la greu că fotografiarea cu bliț
a picioarelor tale este cea mai puțin sexy lucru vreodată, mă ridic și
mă mut în mica zonă de relaxare de lângă ferestrele mele.
Mai încerc câteva unghiuri acolo, înainte să spun, în sfârșit, să-mi dau
jos chiloții. Roșind, mă întind pe spate pe canapea, cu picioarele
desfăcute și fusta strânsă, în timp ce aduc obiectivul camerei în
intimitatea mea.
„Zâmbește...” murmur, înroșind în timp ce—o, Doamne, îmi fac câteva
poze cu păsărică.
Primii sunt meh. Dar apoi... aici este. Filmul cu bani, unde poți vedea
de fapt căldura strălucitoare a excitării mele și înroșirea roz de pe
buzele mele.
Nu bănuiesc. Nu te gândi prea mult la asta. Am apăsat pe trimitere și
apoi îmi întorc imediat telefonul cu fața în jos pe măsură ce fața mi se
încălzește.
Ce dracu tocmai am făcut ?
Eu inghit. Este bine. Nu e ca și cum fața mea ar fi în ea. Și oricât de
nebun ar fi, simt că Hades este ultima persoană care ar împărtăși
vreodată așa ceva, având în vedere tensiunea lui posesiva nebună.
PE MINE
Sper că este suficient. Ma duc la munca acum.
HADES
ține chiloții jos când o faci
PE MINE
Lol, în nici un caz.
HADES
nu a fost o cerere. nu le pune la loc
Îmi mușc buza, rânjind.
PE MINE
Și de unde ai ști dacă am făcut-o sau nu?
HADES
intrând în biroul tău sau poate așteptând până când te
afli într-unul dintre birourile șefilor tăi, aplecându-te,
ridicându-ți fusta și verificând. Așa
Aaaa și din nou, e suficient de nebun încât să o facă și el.
PE MINE
Psiho. Bine, au plecat. Lucrez acum. Pa.
Îmi deschid aplicația foto și șterg toate pozele pe care tocmai le-am
făcut cu păsărica mea, pentru că da , nu am nevoie de cele care apar
într-o întâlnire sau ceva de genul ăsta.
Apoi, îmi smulg chiloții de pe canapea. Sunt pe cale să le strec înapoi,
pentru că sincer, de ce nu? Dar apoi, căldura mi se învârte în față, mă
întorc la birou și le bag adânc în geantă.
Când mă așez, simt un fior de dorință furnicându-mi între picioare
până la obraji.
Telefonul meu sună încă o dată.
HADES
Fă-o
PE MINE
??
HADES
nu vei putea termina nicio treabă până nu o faci
PE MINE
Ce vrei sa spui?
HADES
te faci să vii
E ca și cum ar avea o telecomandă pentru libidoul meu. Spre creierul
meu. Și păsăricii mele. Pentru că instantaneu, trezește de o nevoie
atât de disperată încât chiar îmi face capul să se învârtă.
PE MINE
Mie mi se pare o proiecție. Conversația noastră te-a
făcut atât de fierbinte și deranjat încât a trebuit să te
smulgi?
HADES
să-mi spuneți
Sunt pe cale să întreb ce înseamnă asta chiar și atunci când apare o
altă imagine.
O poză atât de scandalos de groaznică, atât de ridicol de murdară,
încât aproape îmi scap telefonul.
Și totuși, o imagine atât de fierbinte, coapsele mele se strâng
împreună involuntar, în timp ce miezul meu se învârte și se zvârcește
de nevoie.
O imagine a penisului umflat al lui Hades, chiloții mei încă înfășurați
în jurul bazei groase, cu esperma alb lipicios și strălucitor picurând
fiecare centimetru magnific din el și strângându-mi în tanga.
Este, probabil, cel mai sexy lucru pe care l-am văzut vreodată.
HADES
distrează-te, pisicuță
Abia am închis ușa băii în urma mea, înainte să mă sprijin de chiuvetă
cu o mână sub fustă și cu cealaltă înăbușindu-mi strigătele
sugrumate.
22
 ELSA
CÂTEVA ORE MAI TÂRZIU, se aude o bătaie la ușa biroului meu.
"Intrați."
Când ridic privirea și îi văd pe Neve, Eilish și Callie intră, rânjesc.
"Hei!"
Neve face o mutră, dând din cap la briefing-urile juridice răspândite
pe biroul meu. „La naiba, scuze, ești în mijlocul a ceva?”
Tocmai ai descris nouăzeci și nouă la sută din viața mea de veghe și
poate treizeci la sută din viața mea de dormit. Dar nu este nimic care
să nu aștepte. Care-i treaba?"
Eilish ține în sus un folder de fișiere. „Licențierea finală pentru băuturi
alcoolice și chestii de cod de incendiu. Au nevoie doar de o singură
dată și de o semnătură, iar apoi vor putea fi închise pentru totdeauna
în seiful de la The Banshee.”
Le zâmbesc celor trei. „Sunteți entuziasmați pentru asta?”
Callie rază. „Uh, la naiba da . Ajungi la deschiderea moale, da?”
"Desigur!"
Mă trezesc aproape incapabil să o privesc pe Callie în ochi, din
moment ce mi-am petrecut aproape o oră din zi mai devreme făcând
sex cu fratele ei. Ceea ce, având în vedere ea și prietenia mea, mă
simt oarecum ciudat acum.
Iau folderul cu fișiere și îl răsfoiesc. — Vă pot trimite astea înapoi,
băieți, mai târziu în seara asta, dacă doriți?
Neve scutură capul de păr roșu. „Nu trebuie neapărat să fie în seara
asta.”
„Sincer, nu este mare lucru. Vrei să-l arunc la unul dintre locurile
tale?”
— Ești cam aproape de West Village, nu?
Dau din cap. „Vest al șaptesprezecelea și al nouălea. Chiar lângă
Chelsea Market.”
Ea ridică din umeri. „Ai putea să-l lași chiar la Banshee? Știi combo
sigur, nu?
rânjesc. „Da, da, nu e nicio problemă.”
Eilish face o față. "Sunteţi sigur? Nu căutăm să facem mai multă
muncă pentru tine.”
„Serios, chiar nu ești. Nu aș oferi dacă ar fi o problemă.”
„Mulțumesc”, oftă ea. „Ar fi de mare ajutor, dacă chiar nu te superi.
Am un curs târziu în seara asta, Neve are o afacere cu Ares, iar
Callie…” se întoarce spre sora lui Hades, care face o mutră.
„Am o conversație video”, mormăie Callie întunecată. „Cu logodnicul
meu .”
tresar. „Îmi pare rău, doamnă.”
Fiind că logodnicul ei este un bătrân de cincizeci de ani, grotesc și
notoriu josnic de mafie italiană din Los Angeles... ah .
„Ei bine, mă bucur să-l las și să-l bag în seiful de la birou.”
„Mulțumesc, Elsa”, rânjește Eilish. "Oh! Înainte să uit, am schimbat
încuietoarea tastaturii de pe ușa din spate. Acum este șapte-nouă-
nouă-doi-zero-cinci.”
"Am înţeles." Fac o notă mentală.
„Oh, și de asemenea?” Neve ridică un deget. „Acesta este în afara
subiectului Banshee, dar aveți dosarele de servitute pentru
dezvoltarea străzii a paisprezecea? Ares m-a întrebat dacă le-aș putea
lua de la tine dacă trec pe aici.
„Da, nu este o problemă.” Mă întorc la birou și îmi deschid e-mailul.
„Există o grămadă de documente diferite, stai. O să-ți trimit un e-
mail... ăștia ...” Mă încrunt și apoi mă uit la ea. „De fapt, știu că
ultimele două sunt salvate ca PDF-uri pe telefonul meu. Simțiți-vă
liber să o luați și să vi le trimiteți prin e-mail.”
„Da?”
„Da, este chiar acolo.” Zâmbesc, dând din cap cu bărbia spre
telefonul meu așezat pe colțul biroului. „Parola este unsprezece-
nouăsprezece-douăzeci și trei.”
"Minunat multumesc."
„Este probabil în fotografiile mele recente. Stai, îți trimit primele cinci
documente...”
„ Ooook, WOW . Da .”
Neve aproape că îmi scăpa telefonul în timp ce îl așează rapid cu fața
în jos pe biroul meu și aproape că sare înapoi de pe el.
„Îmi pare rău!! Eu... da, îmi pare rău .”
Sprâncenele mele se împletesc. "Ce-"
O, sfântă mamă a lui Hristos.
Am șters mai devreme toate selfie-urile cu rating X ale propriilor mele
private.
…Dar nu am șters captura de ecran din conversația mea cu Hades,
inclusiv poza cu penisul lui, pe care i-am trimis-o înapoi.
Am o idee destul de bună ce tocmai a văzut Neve în fotografiile mele.
Întorc culoarea căpșunilor coapte când mă lovesc. De fapt, călușesc,
de parcă aș voma chiar aici, pe podeaua biroului meu, dar reușesc să
mă opresc.
Callie rânjește în timp ce se îndreaptă spre telefon. „Uau. Bine, orice
ar fi asta, trebuie să văd...
Neve, din milă, ajunge la ea prima, trântindu-și mâna peste ea înainte
ca Callie să o poată smulge și să rămână pentru totdeauna cicatrice.
— Nu pentru ochii noștri, Cals.
„Oh hai!” Callie protestează.” Sună suculent la naiba !”
Eilish îmi rânjește. „Doamna Elsa Guin face sex cu cineva?”
„ Nu ”, răspund eu. „Eu…”
mă înec. Hiperventilatoare. Posibil să aibă un atac de panică minor.
„Băieți, nu e treaba noastră, bine?” Neve aruncă o privire celorlalți
doi. „Deci, putem să-l lăsăm?”
Eilish ridică din umeri. "Sigur. Îmi pare rău. N-am vrut să mă
strecoare.”
Eu inghit. "Nici o problemă."
„Ugh, buzzkill”, oftă Callie. „Dar trebuie să plec oricum.”
„La fel, de fapt”, dă Eilish din cap. „Trebuie să ajung la clasă.” Se
întoarce spre Callie. „Te îndrepți în oraș? Castelul e jos. Vă putem
oferi o plimbare.”
"Perfect multumesc."
Neve își drese glasul. „De fapt, trebuie să trec peste alte chestii
contractuale cu Elsa.” Ea se întoarce să mă privească cu atenție. —
Dacă ai o secundă?
Încuviințând țeapăn din cap. „M-hmm.”
"Grozav. Ne vedem amândoi mai târziu.”
Reușesc un val slab la Callie și Eilish. Când au plecat, îmi trag ochii
spre Neve, mortificat.
„Îmi pare atât de rău...”
Ea scutură din cap. „Este telefonul tău. Îmi pare rău că am înțeles.”
"Încă. Îmi pare rău că ai văzut... asta .”
Ea chicotește, mestecându-și buza în timp ce mă privește.
„Deci... tu și Hades?”
„ Ce ?!” eu pufnesc.
Își suge dinții. „Am văzut poza. Aș putea spune."
Mă uit la ea, cu fața în flăcări. „Îți poți da seama pe baza...” Eu inghit. „
Asta ?” cronesc.
„Adică sunt căsătorită cu fratele lui. Asemănare de familie, cine știa.”
Mă tot uit la ea, uluit. O secundă mai târziu, ea se rupe, zâmbind și
zâmbindu-mi.
„Glumesc complet . Am văzut numele lui de contact în partea de sus a
capturii de ecran.”
Aerul îmi iese din plămâni când mă prind pe marginea biroului meu.
"Relaxați-vă. Adică, am văzut un sfert de secundă dintr-o pula și apoi
mi-am întors privirea. Crede-mă, nu am reținut nimic .”
Fierb, mestecându-mi buza. „Ei bine, în afară de faptul că sunt... da .
Cu Hades.”
„În afară de asta... da.” Ea îmi rânjește. „Nu aveam asta pe cardul meu
de Bingo, nu o să mint.”
„A spune „este complicat” este o expresie prea clișeală în acest
caz?”
„Literal, nu îmi pot imagina o situație mai potrivită pentru utilizarea
sa.”
Zambesc. Și Neve o face, înainte ca sprâncenele ei să se încrunte.
„Este...” se încruntă ea, de parcă ar căuta cuvântul potrivit.
— Nu e grav, scap eu.
Ea chicotește. „Nu asta aveam de gând să întreb și oricum nu e treaba
mea. Nu, încercam să găsesc o modalitate plină de tact de a te întreba
dacă te presează să faci ceva sau să fii prea... ei bine, Hades .
Eu dau din cap. "El nu este."
„Vreau să spun doar – și te rog să nu te jignești pentru asta, dar nu
ești cu adevărat...”
„Tipul lui?”
Ea tresări, făcând o mutră. "Nu! Ei bine, da, dar asta sună ca o
dezamăgire când încerc să te joc pe tine și să mă rahat de gustul lui
obișnuit teribil pentru femei. Și s-ar putea să greșesc total în privința
asta, iar dacă sunt, vă rog să-mi spuneți, dar niciodată nu m-ați lovit
atât de mult de tipul întâlnirilor. Asta e tot."
— Pentru că sunt căsătorit cu slujba mea?
„Ding ding ding.”
Roșesc, zâmbind. "Ai dreptate. Dar e…"
"Complicat."
"Foarte."
„Aș întreba dacă te distrezi, dar am să presupun din acel rânjet
prostesc de pe fața ta că este un da.”
Și iată-mă, rânjind și mai larg.
„Mai știe cineva?”
„ Nu .”
"Misto. Așa rămâne, cel puțin din partea mea.”
— N-o să-i spui lui Ares?
„Că am văzut o poză cu prostul fratelui său? Nu, Elsa. Îmi place să
trăiesc pe o planetă care nu a fost distrusă de o furtună nucleară.”
Pufnesc în râs.
„Nu, pe bune, nu sunt. Aceasta este între tine și Hades.” Ea se uită la
mine. „ Totuși, te tratează bine, nu?”
Dau din cap. „Am controlul total.”
Ei bine, asta este doar poate zece la sută adevărat, dar cine ține
scorul.
"Bun. Dar, pe bune, putem fi de acord să nu-i spunem niciodată lui
Ares că am văzut măcar o milisecundă a organelor genitale ale fratelui
său? De fapt, te rog, pot să te rog să nu-i spui niciodată lui Hades? Ea
se încruntă. „Uite, am putea pur și simplu să fim de acord colectiv să
uităm că s-a întâmplat vreodată ceva din toate astea și să nu spunem
nimănui despre asta, niciodată ?”
„Neve, avem sută la sută o înțelegere.”
Râdem amândoi în timp ce ne scuturăm de el. Apoi ne îmbrățișăm. Ea
se întoarce să plece.
„Hei, Neve?”
Se oprește la ușă, întorcându-se să se uite înapoi la mine. „Da?”
„Asta e, uh…” Îmi dresez glasul neliniştită. „Asta este singura poză
pe care ai văzut-o… Nu?”
Ea dă din sprâncene, trecând cu un deget pe buze.
expir încet.
„Doar, știi, spune-mi cândva cine este aparatul tău de ceară pentru
bikini.”
Oh, Dumnezeule meu .
Neve mai pufni în râs, zâmbindu-mi în timp ce îmi deschide ușa
biroului.
„Te iubesc, Elsa.”

CÂTEVA ORE MAI TÂRZIU, deși nu atât de târziu pe cât a trebuit să rămân
uneori, în sfârșit plec. Îmi iau geanta de gimnastică de pe canapeaua
din biroul meu, încui și iau o casă Uber.
Când ajung acolo, mă încruntă când văd livrarea de mâncare pe care
i-am trimis-o Norei cu câteva ore în urmă, încă stând pe blatul din
bucătărie. Unul, pentru că trebuie să încep să-mi găsesc timp să-mi
fac surorii mele mâncăruri gătite acasă, în loc să o hrănesc cu nimic
altceva decât mâncare la pachet. Dar doi, l-am trimis cu ore în urmă și
este încă nedeschis.
„Nora?”
Ea nu este în sufragerie când bag capul acolo. Îi verific camera în
continuare, bătând ușor la ușa închisă.
"Hei! Sunt acasă. Cum a fost ziua voastră? De asemenea, trebuie să
mori de foame! Italianul pe care l-am trimis... Mă încrunt. „Nora?”
Deschid ușa scârțâind. Ea nu este aici.
Scotând telefonul afară, îi trimit un mesaj rapid. Nu sunt extrem de
îndrăzneață în privința unei stări de acces sau unde poate sau nu
poate merge. Are cincisprezece ani, e un copil deștept și e New York.
Atâta timp cât mă anunță unde va fi și că totul este în regulă, ea are
multă libertate.
PE MINE
Hei, tocmai mă înregistrez. Ești bine?
Răspunsul ei vine aproape imediat:
NORA
Da, scuze, am uitat să trimit un mesaj mai devreme. Se
întâmplă multe. Sunt la Gemma acasă. Te completezi
mai târziu?
PE MINE
Da desigur. Și nicio problemă. Uber sau taxi dacă este
după zece, ok?
Ea îmi trimite un emoji cu degetul mare în sus și atât.
Evident, a fost acasă mai devreme, după școală, când am primit
mâncarea, deoarece stă pe blatul din bucătărie. Dar cred că s-a
întâmplat ceva cu prietenii ei. Urăsc să iau în lumină drama ei
adolescentă, pentru că și eu am avut acea vârstă odată. Dar uneori,
este greu să nu-mi dau ochii peste cap la cea mai recentă catastrofă
zguduitoare care de obicei se învârte în jurul nimicului.
În bucătărie, îmi dau seama că mor de foame. Așa că deschid punga
de mâncare și bag niște cavatelli cu cârnați picant și broccolini în
cuptorul cu microunde. Sunt la jumătatea drumului să-l devorez,
împreună cu un pahar mare de pinot noir, când telefonul unității sună
cu un apel de la recepția din hol.
„Hei, Gerry.”
„Seara, doamnă Guin. Trebuie să pachet aici pentru tine.”
Sprâncenele mele se împletesc. „Fișiere de lucru?”
„Nnno, nu cred. Cutie mare neagră cu o panglică, iar curierul a spus
că a fost plătit să nu spună de la cine provine.”
Bine... e ciudat.
Chiar atunci, telefonul meu sună cu un mesaj:
TAYLOR CROWN
Hei, sper să nu-ți întrerup seara. Am vrut doar să vă
mulțumesc din nou pentru actul de superfemeie cu
briefing-ul Klein. Notele și recomandările privind
continuarea sunt de top. Nu pot sublinia suficient cât de
emoționați suntem eu și frații să te avem cu noi, Elsa.
Nici măcar nu răspunde la asta. Doar bucură-te de
noaptea ta. Și din nou, mulțumirile noastre sincere.
rânjesc. Oricare ar fi pachetul, cred că asta explică de unde a venit.
"Domnișoară. Guin?”
"Da scuze. Sunt aici."
„Vrei să aduc în discuție?”
„Nu, aș putea să-mi întind picioarele. Voi fi imediat jos. Mulțumiri."
Zece minute mai târziu, mă întorc sus, așezată în sufrageria mea,
uitându-mă la cutia neagră mată legată cu o panglică de satin neagră
și o fundă așezată pe măsuța mea de cafea. Nu există nicio notă sau
altceva, dar rânjesc la gestul dulce al lui Taylor.
PE MINE
Hei Taylor, mulțumesc mult și cu plăcere absolută. Sunt
atât de fericit la Crown and Black. Este tot ce am căutat
vreodată într-o firmă pe termen lung. Mulțumesc, într-
adevăr. Feedback-ul tău înseamnă foarte mult pentru
mine.
Taylor este un obositor pentru rutina ei de culcare și sănătatea
somnului, așa că are deja setul de răspuns automat „nu deranja”
pentru mesaje. Dar totuși, o va vedea dimineața și va ști că am primit
pachetul.
I-am recitit textul din nou, zâmbetul meu crescând. Îmi place să lucrez
pentru ea și pentru Alistair și Gabriel. Este o șansă minunată la un
nou început, departe de Leu și de amintirile mai puțin distractive din
copilărie și de la Hugo, pârâșul. Așa că este incredibil de valid să aud
că sunt bucuroși că și eu sunt aici.
Iau un melc mare de pinot noir și apoi desfac panglica legată în jurul
cutiei. Scot capacul, zâmbind curios la hârtia creponată neagră mată
din interior, înainte să o trag deoparte...
… Și mergi foarte, foarte, încă.
Sunt destul de sigur că acesta nu este un cadou de la Taylor. Și dacă
este, am, ei bine, câteva întrebări. Pentru că nu este o sticlă de vin,
sau un coș cu fructe, sau o placă de Lucite gravată cu laser, sau
altceva șeful tău ți-ar trimite pentru o treabă bine făcută.
În interiorul cutiei, mă uit la cea mai erotică și provocatoare lenjerie
pe care am văzut-o vreodată, cu excepția celor mai mici.
Gura îmi cade deschisă, obrajii îmi ard în timp ce mă uit la conținut.
Demi-sutienul este din dantelă neagră transparentă, cu suficientă
țesătură pentru, practic, într-un fel, partea inferioară a sânilor tăi fără
a acoperi cu adevărat nimic.
Încep să scot chiloții asortați – în aceeași dantelă delicată, neagră,
transparentă ca și sutienul – înainte să mă opresc, cu ochii mari.
Există puțin, și apoi mai este, ei bine, asta . Este ca un tanga, dar... nu
chiar. Partea din față are o lățime de aproximativ 2 inci, ducând în jos
până la gușon, despre care îmi dau seama, când le țin în sus, se
desparte.
Fața mea înflorește de un roșu aprins în timp ce face clic.
Chiloți fără crotch. Sunt înnebuniți de chiloți fără crotch.
Spatele este și mai subțire. După ce șiretul din față se desparte în
două, pentru a nu-ți acoperi deloc vaginul, iese pe spate peste fund în
două benzi, câte una peste fiecare obraz, până unde se leagă din nou
cu centura delicată.
Asta este.
Cutia conține, de asemenea, dantelă neagră pentru coapsă, cu un
portjartier din dantelă neagră asortată.
Deci, nu, acesta este destul de evident că nu este de la Taylor. Și nu
este nevoie de un geniu pentru a-și da seama cine a trimis-o.
Hades, clar.
Apoi îmi dau seama că mai e ceva în cutie. Încă două , de fapt, ambele
în cutii mici de satin negru. O ridic pe prima, fără nici cea mai vagă
idee ce ar putea fi când o deschid.
Imediat devin roșu aprins.
Este un vibrator. Un mic, strălucitor, vibrator auriu. Genul care are un
fel de formă de „U”, în care glisați un capăt în sus și înăuntru , iar
celălalt capăt îmbrățișează partea din față pe clitoris.
Adică, deci am auzit...
Tremur, mestecându-mi buzele în timp ce mă uit la lenjeria revoltător
de sexy și la vibratorul auriu – sau cel puțin placat cu aur –, prin
amabilitatea lui Hades sângerosul Drakos.
Ceea ce ridică serios întrebarea: ce dracu este în cealaltă cutie?
Cătuşe? Un căluș nebun de mingi?
Fierbem cu căldură interzisă în timp ce ridic capacul celei de-a doua
cutii.
Imediat, ceva fierbinte pulsa și sfârâie în adâncul stomacului meu, în
timp ce mă uit la mica jucărie bulboasă care stă în interiorul cutiei, tot
aurie.
Este un dop anal.
Bărbatul mi-a făcut rost de un dop al naibii de aur.
Mâna îmi tremură când mă întind spre ea. Respirația îmi devine mai
grea pe măsură ce vârfurile degetelor îmi trec suprafața lustruită și o
ridică.
E greu. Și... gros .
La fel ca el .
Un zgomot de poftă topită îmi pulsa corpul.
Înghițind, pun ștecherul înapoi în cutie, pe care l-am așezat pe măsuța
de cafea. Respir adânc în timp ce îmi las ochii să bea totul.
Nu am deținut niciodată așa ceva. Nu am purtat niciodată nimic
aproape de asta. Și cu siguranță nu i s-a dat niciodată așa ceva, de
către nimeni.
Ochii mei se îndreaptă spre telefonul meu.
Stop. Nici nu ar trebui să mă angajez.
Oh, pe cine glumesc.
PE MINE
Ce dracu sunt toate astea?
HADES
abia acum ai curaj să-mi scrii? Curierul meu mi-a predat
asta acum o jumătate de oră și știu că ești prea
nerăbdător să fi așteptat atât de mult ca să-l deschizi
La dracu. E... deranjant, cât de în capul meu este.
PE MINE
Nu are nimic de-a face cu curajul. Doar mă hotărâm
dacă îl arunc sau nu.
HADES
amândoi știm că nu vei face asta
PE MINE
Și dacă o fac?
HADES
o altă cutie așa cum ar ajunge destul de repede
Tremur de emoție.
PE MINE
Ce sunt toate astea?
HADES
s-ar putea să fi fost futut pentru prima dată de curând,
dar nu te preface că nu știi exact ce sunt toate acestea
Îmi dau ochii peste cap.
PE MINE
Știu ce ESTE. Adică ce sunt toate astea în ceea ce mă
refer la mine. Sau la tine?
HADES
este ceea ce vei purta data viitoare când te voi vedea
pufnesc.
PE MINE
Ai vrea tu.
HADES
nu vreau. Eu cer. iar tu te supui
Este serios de necredibil. Oamenii adevărați nu vorbesc așa. Și totuși,
iată-mă, rânjind și roșind ca o școală îndrăgostită, jucându-și jocul.
Foarte, foarte binevoitor.
Dar exact când scriu un răspuns obraznic, ușa apartamentului se
deschide brusc.
La naiba .
Sufocându-mi vinul, bag înapoi în cutie conținutul extrem de adult al
pachetului. Apoi sar și mă încurc pe hol spre dormitorul meu pentru a
le băga pe toate în dulap.
În afara camerei mele, o aud pe Nora trântind ușa propriei camere.
La dracu .
E timpul să-mi pun pălăria surorii mele mai mari.
Ies din camera mea si bat la usa ei.
„Nora?”
"Intrați."
Frica și îngrijorarea mă înjunghie la tonul blând, complet rupt al vocii
surorii mele. Împing repede ușa.
„Nora?”
Oh, la naiba .
„Oh, la dracu, Nora, dragă, ce e în neregulă?!”
Mă așez pe pat lângă ea și o cuprind în brațe în timp ce își strigă
inima.
„Hei, e în regulă! Shh, e în regulă. Sunt aici. Sunt aici."
Îi mângâi părul în timp ce se lipește de brațul meu, plângând.
"Vrei sa vorbim despre asta? S-a întâmplat ceva cu cineva la școală?”
Ea scutură din cap, apoi se răsucește, ridicând ochii, încețoșați de
lacrimi, spre ai mei. „Unii copii de la școală au fost săriți în seara
asta.”
Mi se încruntă sprânceana. — A sărit ca într-un jefuit?
„Așa cum au luat-o din ei.”
Sfinte rahat.
„De aceea am fugit la casa lui Gemma. La început am crezut cu toții
că au fost într-o ceartă. Dar este mult mai rău decât atât.”
— Doamne, Nora. Fața mea cade în timp ce o îmbrățișez strâns. "Ce s-
a întâmplat? Cine a fost rănit?”
Ea nu spune nimic.
„Hei”, zâmbesc, ridicându-i fața spre a mea. „Poți să-mi spui orice. Tu
stii asta."
„Promiți că nu te vei supăra?”
„O mie la sută.”
„Theo Petrakis și Nick Eliades”.
Cei doi băieți care erau aici fumând oală în ziua aceea, Hades m-au
condus acasă.
„De asemenea, alți doi tipi, Evan Chan și Kyle McMasters. Dar Nick și
Theo au avut cel mai rău lucru.”
tresar. "Cat de rau?"
Nora se înfioră, sufocând un suspine. „Amândoi sunt în spital. Nick
are un braț rupt, un picior rupt și o orbită fracturată.
Isus al naibii de Hristos.
S-ar putea să fie unul dintre ticăloșii care au încercat să o facă pe
sora mea de cincisprezece ani, și așa a fost al naibii de bine planurile
lui pentru acea seară. Dar totuși, el este doar un copil.
„Doamne, asta e oribil”, murmur eu, îmbrățișând-o mai aproape.
Fața Norei palid. „Theo a înțeles și mai rău. Presupun că l-au doborât,
apoi l-au stropit cu vodcă și i-au dat foc.”
Sfinte rahat.
„O, Doamne, Nora, îmi pare atât de rău.” O strâng strâns. „I-au prins
pe cei care au făcut-o?”
Ea scutură jalnic din cap. "Nu." Ea tremură brusc violent. „Ei sunt
încă acolo. Elsa, ce se întâmplă dacă vizează copiii de la Academia Sf.
Mark?
Scutur repede din cap, trăgând-o mai strâns spre mine. „ Nu , Nora.
Nu. Nimeni nu vizează pe nimeni. Este oribil și fără sens, dar sunt
sigur că a fost doar un act de violență întâmplător. Adică toți sunt
copii suficient de bogați, din familii cu bani. Poate că tipii ăștia care
le-au sărit au văzut patru adolescenți cu ceasuri de lux și s-au gândit
că sunt ținte ușoare?
„Dar de ce i-am rănit atât de rău? Elsa, Theo este într-o formă foarte
proastă. Și Nick își va pierde locul în echipa de hochei Cornell anul
viitor.” Ea se cutremură și plânge din nou. „De ce naiba au trebuit să-i
rănească așa?!”
Eu dau din cap, legănându-o. — Nu știu, Nora, murmur eu încet. „Dar
sunt sigur că a fost pur și simplu violență fără sens, întâmplătoare.”
Ea nu trebuie să știe că atât tații lui Theo, cât și ai lui Nick lucrează
pentru familia Drakos. De asemenea, nu trebuie să se oprească
asupra ideii că a fi stropită cu vodcă și aprinsă pe foc este un mesaj
destul de tăiat și uscat de Bratva.
Nici ea nu trebuie să știe că dintr-o dată sunt îngrijorat că ceva foarte,
foarte rău se profilează la orizont.
23
 HADES
TEHNIC VORBIND, am un birou la Thermopylae Acquisitions. Doar că nu
l-am folosit niciodată . Pentru mine, întregul oraș este biroul meu.
Uneori, biroul meu este casa mea. Alteori, un bar sau o cafenea. Încă
alții, natura muncii pe care o fac pentru familia mea nu implică deloc
un „birou”.
Adică să spargi nasul cuiva sau să-i aprinzi mașina în foc nu chiar
vine cu un cod vestimentar casual de vineri sau cu o petrecere
obligatorie de sărbători.
Astăzi, din moment ce fac de fapt muncă-muncă, spre deosebire de a
răni oameni sau de a le distruge bunurile personale, sunt la casa
familiei din Central Park South. Am locuit aici când eram copii, înainte
ca mama să moară și tatăl nostru ne-a mutat pe toți la Londra, un oraș
pe care l-a preferat mereu New York-ului.
De când ne-am întors, ocuparea cu normă întreagă a scăzut. Ares și
Neve sunt în mansarda lor din sticlă și oțel, în partea de vest. Am
locul meu în Brooklyn, deși țin o cameră la casa principală. Și Deimos
este la Londra, evident. Ceea ce îi lasă pe Callie, Kratos și,
bineînțeles, pe Ya-ya, care nu a plecat deloc.
Este o casă comic mare pentru doar trei persoane. Dar funcționează
pentru ei. Și îmi place să îmi recuperez munca de aici, mai ales când
pot să-mi fac magazin afară, ca astăzi. Chiar dacă această muncă
presupune să răspund la e-mailuri, ceea ce este, fără îndoială, lucrul
meu cel mai favorit din lume.
Cine naiba mai trimite e-mailuri? Eu abia dacă îl verific pe al meu. Toți
avem smartphone-uri. De ce nu trimitem doar mesaje? Oricum, e-
mailul este doar poștă nedorită digitală în zilele noastre.
Dar, deoarece fac cea mai puțină activitate preferată, fac și pauze
aproximativ la fiecare două minute pentru a-mi verifica telefonul.
Ca un complet. La naiba. Măgar.
Pentru că, evident, caut în mod compulsiv orice de la Elsa.
Pentru că, de asemenea , evident, m-am transformat cumva într-unul
dintre acei tipi incredibil de șchiopătați, care își verifică telefonul la
fiecare nouăzeci și opt de secunde pentru a vedea dacă fata care îi
place i-a trimis mesaje.
Totul este incredibil de patetic și necool.
Dar au fost câteva zile liniștite pe frontul Elsei, din noaptea în care i-
am trimis lenjeria și jucăriile. De fapt, regret că le-am trimis, pentru că
se pare că a închis-o la dracu.
Ea a fost complet offline în acea noapte, fără să încheie cu adevărat
conversația noastră text, ceea ce este neobișnuit pentru ea. Mi-a dat
niște scuze prostii a doua zi că sora ei avea nevoie de ea sau ceva de
genul ăsta. Dar chiar și după aceea, au trecut câteva zile fără prea
mult nimic în afară de mesajul ciudat ici și colo.
Îmi pot spune tot ce-mi place că e ocupată și căsătorită cu slujba ei și
tot rahatul ăsta. Sau că Crown and Black are un eveniment de gală
uriaș pentru clienții lor de mare viteză mâine seară, care probabil îi
consumă o grămadă din timp.
Dar inca…
Arunc o privire la telefon pentru a enusa oară.
Încă nimic.
Al naibii de păsărică jalnică.
„Ei bine, acum înțeleg de ce nu ești niciodată la birou.”
Mă întorc, dând din cap către Ares, în timp ce trece prin grădină până
unde mă așez eu la masa în aer liber. Se lasă pe un scaun vizavi de
mine și bate cu degetele pe partea de sus a mesei.
„Ce să spun, Ares, doar trăiesc acea viață de vagabond. Midtown,
Brooklyn, Little Odessa, K-town. Lumea este stridia mea. Cine știe
unde voi ajunge mai departe?”
El zâmbește, clătinând din cap înainte de a-și încrunta sprâncenele.
"Trebuie să te întreb ceva."
"Trage."
„Nu o să-ți placă.”
— Ruh-row, Shaggy.
Îmi aruncă semnătura fratelui său mai mare Ares, „nu mai trage prin
jur”. am închis gura.
„Ce se întâmplă cu tine și Elsa?”
La dracu .
îmi dresesc glasul. "Elaborat?"
„Hai, omule. Nu mă face să trec prin prostii. Știu că o vezi.”
„Nu o văd ... ”
„Hades...”
Mă încrunți la tonul lui mustrător. „Și dacă sunt, oricum? Nu ține de
treaba ta.
„De fapt, este la propriu . Pentru că știi că am încercat să o facem să
vină să lucreze pentru familie cu normă întreagă. Și pentru că tu ești ,
Hades...”
Buzele mele se îndoaie.
„... și aceasta este o femeie pe care nu o pot lăsa să fugă sau să-și
piardă rahatul pentru că o tragi sau îi faci promisiuni pe care nu o vei
ține niciodată.”
„Oh, la dracu’ , Ares.”
„Nu încerc să fiu un nemernic aici, frate”, mârâie el. „Eu chiar, chiar
nu sunt. Dar chiar și acum, în calitate de persoană noastră la Crown
and Black, ea este o parte importantă a afacerii noastre, iar tu ești...
„ La naiba. Tu. ” șuier. „ Știi de ce sunt așa cum sunt.”
Ares își îndepărtează privirea, cu maxilarul strâns și cu fața sumbră.
„ Știu , omule”, spune în cele din urmă el încet, întorcându-se înapoi.
Întinde mâna peste masă, strângându-mă ferm de umăr în timp ce dă
din cap. „Uite, îmi pare rău. Nu încerc să insinuez că ești asta...”
„Târfa care, evident, se gândește doar cu pula lui și care, evident, va
face orice, poate strica totul, doar ca să se pună în culcare?”
„Nu am spus asta.”
„Ai cam făcut-o.”
Oftă. „Deci, o vezi. Da?”
Privesc în altă parte. "Este complicat."
„Ei bine, atunci, lasă-mă să simplific, deoarece este evident că
niciunul dintre voi nu v-ați gândit la asta.”
„Ares, așa că ajută-mă, Doamne, dacă încerci să mă „tată” chiar
acum, o să mă încep.”
„Nu încerc să tatăm cu nimeni”, latră el. „Încerc să te ajut.”
"Într-adevăr? Asta este?”
Își dă ochii peste cap. „Omule, te-ai gândit măcar cât de rău i-ar putea
exploda asta în față? Toată viața și-a făcut curele pentru a obține
această funcție.”
"Și?"
„Și ea are o relație profesională cu familia noastră. Ești conștient că te
culci cu ea creează o încălcare masivă a eticii?”
„Da, dar este ca un jaywalking. Nimeni nu impune...”
„Ar putea fi exclusă , Hades. Sau cel puțin, dacă Taylor, Gabriel sau
Alistair află, ar putea-o concedia. Aproape că ar trebui să o
concedieze pentru a-și acoperi propriile fund legal.”
tac.
La naiba .
Desigur, nu știam asta de fapt.
Dar nu schimbă nimic.
Nu când ea e sub pielea mea nenorocită și bântuie fiecare moment de
trezire ca o dependență.
„Hades...”
„Știi ce, omule?” Stau. „Biroul a fost un adevărat grind astăzi. Așa că
iau un prânz.”
Expiră, împingându-și degetele prin păr. „Uite, îmi pare rău. Eu sunt
doar-"
„Fă-ne o favoare amândoi și stai dracu’ departe de viața mea
personală. Caz inchis. Bine?"
Își suge dinții. Dar apoi dă din cap.
— Mai trebuie să discutăm despre ceva?
„Da, de fapt.” Oftă. „Dar o să-ți placă și mai puțin.”
„Iisuse Hristoase, acum ce?”
„Serj Mirzoyan a contactat o întrebare personală. Mi-a propus ideea
că o iei pe Vanya ca întâlnire la gala Crown and Black mâine seară.
Pufnesc, dându-mi ochii peste cap și privind în altă parte.
Apoi îmi dau seama că vorbește serios.
„Stai, nu te tragi cu mine?”
"Nu. Uite, știu că nu ești un fan al ei. Dar…"
suspin. „Dar este o cerere a lui Serj, iar dacă el spune săriți și
întrebăm cât de sus, asta ne pune într-o poziție bună pentru a încheia
această afacere înainte ca Gavan să se poată implica.”
Ares oftă. "Pai da."
Strâng din dinți.
„ Bine . Chiar plec acum...”
„De asemenea, ar vrea să vii astăzi să te întâlnești cu ea, să te cunoști
din nou…” Se strâmbă. „Și cereți-i în mod oficial permisiunea să o
ducă la Crown and Black”.
„Este o nenorocită de gală , nu o capelă de nuntă.”
Oftă din nou. "Știu. Și nu-mi face plăcere să-ți cer să faci asta. Dar...”
ridică el din umeri. „Tot ce îți cere Serj este ca tu să vin și să-i cina
puțin fiica lui și să te joci frumos cu el. Cred că ne-ar putea ajuta.
Multe, de fapt.”
mă strâmb. „La naiba. Amenda."
Ares dă din cap. "Mulțumesc. Într-adevăr. Apreciez asta."
„Nu-ți face griji pentru asta”, mormăi eu înainte să mă întorc către el.
„Și ți- a făcut plăcere să-mi ceri să fac asta, nu-i așa, idiotule?”
El rânjește. "Poate un pic."
„Poate du-te să te draci puțin.”
24
 HADES
— AHH, DOMNULE DRAKOS.
Serj Mirzoyan se ridică în picioare de pe canapeaua din biroul
luxosului său conac din Bronx, zâmbindu-mi.
"Vino Vino. Te rog aseaza-te."
Bărbatul îmbrăcat în costum care m-a condus aici de la ușa de la
intrare dă din cap către șeful său și închide ușa biroului la ieșire.
Serj este un tip mare, cu vânătăi — genul de tip care și-a construit
imperiul din brutalitate și prin tăierea mâinilor de pe inamicii săi. Si
arata. Are urechile de conopidă ale unui luptător de stradă, fața
cicatrice a unui om care a plecat la război de câteva ori și bogăția și
puterea unui om care nu numai că a câștigat acele războaie, dar și-a
zdrobit dușmanii.
Toate acestea spuse, el este extrem de fermecător. Cel puțin, chiar
acum este. L-am mai întâlnit poate o singură dată, doar în treacăt, așa
că habar n-am. Dar am senzația că am un pic de covor roșu pentru
mine.
Se apropie cu pași mari și mă ia de mână, dându-i o strângere
aproape ridicol de fermă în timp ce rânjește.
— O băutură, da?
„Ar fi grozav, mulțumesc, domnule Mirzoyan.”
"Vă rog. Prietenii mei îmi spun Serj.”
„Atunci suntem prieteni?”
Îmi aruncă o privire peste umăr din căruciorul barului. — Mi-ar plăcea
foarte mult asta, domnule Drakos.
— Atunci e doar Hades, Serj .
El chicotește, aducându-mi un pahar cu ceva limpede, iar eu îmi
ascund zâmbetul. Simt mirosul de anason de la trei metri distanță.
Da... Dacă îmi toarnă ouzo tradițional grecesc, întinde covorul roșu. Și
mă întreb brusc dacă poate că Gavan s-a plictisit de această bătălie
continuă asupra imperiului lui Serj și a dat înapoi. Ar explica cu
siguranță că Serj mă îmbrățișează.
Își clintește paharul cu al meu.
„ Gëzuar .”
„ Stin yit mas .”
Bem, iar el dă din cap. „Pentru un viitor minunat și pentru a îngropa
orice sânge rău era între familiile noastre. Se află în trecut, da?”
Poate că Serj a trecut cu adevărat de faptul că tatăl meu i-a ucis-o pe
a lui, ceva de genul în urmă cu treizeci de ani. Poate că nu este.
Oricum, banii vorbesc.
Și o sută cincizeci de milioane de strigăte .
„Știu că lucrurile au durat poate puțin mai mult decât ți-ai fi dorit când
familia ta a cumpărat afacerea mea. Dar trebuie să fac ceea ce este
mai bine pentru copiii mei și pentru viitorul lor. Asta, sper că puteți
înțelege.”
„Vrei să obții cei mai mulți bani posibil, desigur.” rânjesc. „Da, pot
înțelege complet asta. Banii nu cumpără fericirea, dar cu siguranță
acoperă multe prostii.”
Serj chicoti, clintindu-si paharul cu al meu. "Exact. Tocmai îi spuneam
bunului meu prieten...
Ușa de la birou se deschide zgomotos. Când mă întorc, ridic o
sprânceană în timp ce privesc pe Melik, fiul lui Serj.
— Ce naiba caută aici, tată?
Îmi rezist nevoii de a-mi da ochii peste cap. Adică, da, din câte am
înțeles, decizia lui Serj de a-și vinde imperiul în loc să-l transmită
copiilor săi nu a mers atât de bine cu niciunul dintre ei. Dar asta nu
este doar Melik supărat din cauza asta. El este întotdeauna atât de
prost.
Îi cunosc pe Melik și Vanya de la Harvard — Melik era în clasa mea, iar
Vanya era cu doi ani mai tânără. Tatăl lor este un imigrant cu mulți
bani, așa că, desigur, i-a trimis la cea mai sclipitoare și mai
prestigioasă școală pe care a putut-o.
Vanya a reușit de fapt să absolve. Melik a fost dat afară pentru că nu a
mers la curs. Și agresând un profesor. Și să-și ducă vagonul G în
partea laterală a unei clădiri administrative în timp ce era beat. Și vând
coca-cola. Și... ei bine, practic, fiind un ticălos de fond fiduciar care se
preface a fi gangster.
Este cumva și un laș și un cap fierbinte, iar Serj este înțelept să-și
vândă imperiul în loc să-l lase în seama lui. Dacă crede că imperiul
său va dura două săptămâni sub îndrumarea lui Melik, este generos.
Adică tipul a scos un album rap în urmă cu trei ani sub numele
„Pussy Slayer”, fără nicio fărâmă de ironie sau satiră. Asta îți spune
tot ce trebuie să știi despre Melik Mirzoyan chiar acolo.
„ Hesht! Se repezi Serj la fiul său, uitându-se la el. — El este oaspetele
nostru, Melik.
„Este un invadator al naibii, așa este.” Își trage privirea disprețuitoare
spre mine. — Nu ai nicio treabă în casa mea, Drakos .
Zâmbesc politicos. „Cum e industria rap în zilele noastre, Melik?”
Se încruntă. „Jocul este trucat. Mulțumesc evreilor.”
Dreapta. corect . Există și faptul că Melik este un neo-nazist furios .
Deci e o cireșă drăguță deasupra întregului morman aburind de rahat
care este deja.
„Am vorbit despre asta, Melik”, îl mustră Serj pe fiul său. „Familia
Drakos a făcut o ofertă generoasă...”
„Să jefuiesc ceea ce este al meu de drept!” scuipă el. „Barbari de la
porți...”
„ Melik !”
Chiar și eu tresar la zgomotul zgomotos al lui Serj care își aruncă
actul „bogatul civilizat cu casa mare” și dezvăluind luptatorul de
stradă care se ascunde dedesubt.
„Ne vei părăsi”, se mârâie el spre fiul său. „ Acum .”
Melik se uită la mine, mormăind ceva în albaneză înainte să se învârte
pe călcâie și să iasă furtuni din cameră.
Serj oftă din greu. — Ai scuzele mele sincere, Hades.
"Nu este o problemă." dau din umeri. „Uneori am acest efect asupra
oamenilor.”
„Este supărat de direcția pe care am ales să merg. Te rog, iartă-l.”
— Desigur, Serj.
La naiba, Melik.
„Și el este supărat pe o fată. Recent, a existat o cerere în căsătorie cu
privire la fiica unui potențial aliat care...” Serj își încruntă fruntea.” Ei
bine, nu mai este favorabil unui bărbat tradițional ca fiul meu.”
„Sunt sigur că există o mulțime de alți pești în mare pentru un bărbat
ca Melik.”
Bătrânul Mirzoyan își dresează vocea cu înțelepciune. "Da bine.
Oricum, am vrut să vii astăzi aici, pentru că am vrut să-ți cer o
favoare.”
Vrea să o aduc mâine pe Vanya la această gală. Știu deja asta. El știe
deja că știu asta. Dar Serj este atât de veche, încât o să facem toată
această rutină „da-mi onoarea de a-ți duce fiica la dans”. Tot ceea ce.
— Orice pot face, Serj.
El dă din cap. „Gala Crown and Black mâine seară. Fac afaceri cu
Gabriel Black și, ca atare, am primit o invitație. Din păcate, am un
angajament de muncă. Dar i-ar frânge inima fiicei mele să nu plece. Ea
iubește atât de mult aceste lucruri.”
Zâmbesc benign, scrâșnind din dinți pe dinăuntru.
„Îmi faci onoarea de a o lua ca întâlnire? Ar fi nemaipomenit să intre
acolo pe brațul tău, prietene.”
În orice altă situație, în afară de aceasta, aș spune că nu.
Am trecut cumva de patru ani de la Harvard aproape perpetuu beat
sau nenorocit de coca, de care nu mă mai ating. Sunt mulți dintre
acești patru ani pe care nu-i amintesc ca fiind altceva decât o ceață.
Dar îmi amintesc de Vanya.
Pe atunci, imaginea pe care o aveam despre Vanya Mirzoyan era
aceea a unui tip de prințesă-mafiotă a unui fond fiduciar destul de
neîncetat. Îmi amintesc că a încercat să vină cu mine de câteva ori, iar
eu am spus nu de fiecare dată.
Dar îmi amintesc absolut momentul în care m-a încolțit, când eram
prea beat ca să spun nu, chiar dacă fiecare celulă din corpul meu țipa
asta.
Nu mă îmbăt din minte și nu fac sex, pentru că îl disprețuiesc. Îmi
aduc înapoi toate acele amintiri negre de când eram mai tânăr.
Am fost irosit în noaptea în care Vanya m-a împins într-un dormitor
întunecat la o petrecere și a încercat să mă sufle. Eram atât de beat și
atât de împietrit de flashback-uri încât m-am cam întins și am lăsat să
se întâmple până când pur și simplu nu am mai suportat. Am ieșit în
sfârșit din cameră și nu am mai vorbit de atunci.
Deci, nu, escortarea ei la o gală nu este tocmai în fruntea listei mele
de dorințe.
Dar celălalt motiv, din motive la care nu sunt sigur că sunt nici măcar
gata să mă gândesc, este că și Elsa va fi acolo. Ea va fi acolo și mă va
urmări intrând cu o altă femeie.
Și am o senzație că nu va merge prea bine.
S-ar putea să fiu posesiv la naiba, probabil la un nivel psiho. Sincer,
sunt surprins că nu a speriat-o încă. Dar are și ea acel tip. Am văzut
asta în ochii ei când a apărut subiectul despre mine cu alte femei sau
despre trecutul meu.
Dar sunt blocat. De fapt, nu pot să-i spun nu lui Serj. Pentru că
această „favoare” face în mod clar parte din afacerea noastră. Și sunt
mult prea mulți bani pe masă pentru ca eu să-mi las propriul rahat să
stea în calea succesului familiei mele.
— Aș fi onorat să o iau, Serj.
El radia larg, batându-mă din suflet pe umăr.
„ Excelent , prietene. Excelent. Ea este aici chiar acum, de fapt. Doriți
să vorbiți detalii despre ziua de mâine? Poate ai putea să-ți
coordonezi cravata cu rochia ei sau așa ceva. Nu știu cum
funcționează aceste lucruri.”
„Ei bine, sunt sigur că ea și cu mine putem vorbi la telefon...”
Nu. Serj trece chiar pe lângă mine, deschide ușa zvâcnind și burfește.
„VANYA!”
Se întoarce să-mi zâmbească. Aud zgomotul tocurilor clic pe podelele
de marmură în timp ce ea se apropie și, deodată, fiica lui Serj intră,
părul întunecat ondulandu-se în jurul ei ca o mantie de răufăcător. Ea
îmi oferă un zâmbet lustruit, exersat.
„Hades. Mă bucur să te revăd.”
— La fel, mormăi eu.
Serj grinzi. „Ei bine, vă las pe voi doi să discutați. Hades, mulțumesc
din nou.”
Dau din cap când el iese și închide ușa. Atunci, suntem singuri.
Vanya oftă, umerii ei relaxându-și un păr în timp ce se îndreaptă spre
căruciorul de la bar și își toarnă o vodcă.
— Deci, se pare că ești întâlnirea mea de mâine, spune ea sec.
— Grozav, mârâi eu.
Oftă, înclinându-și șoldul în timp ce mă privește. — Uite, știu că nu mă
placi prea mult, Hades.
pufnesc. "Mă întreb de ce."
Ea ridică din umeri. „Eu... de fapt m-am întrebat asta. Credeam că ne
înțelegem bine la școală, știi? Întotdeauna am presupus că este
pentru că nu te-aș trai.”
Mă uit la ea neîncrezător, cu maxilarul strâns.
"Glumesti?"
„Nnn...o?”
Râd rece. „Nu ai idee de ce s-ar putea să nu fiu cel mai mare fan al
tău.”
„Eu cu adevărat nu. Dar nici mie nu-mi pasă atât de mult, Hades, așa
că e în regulă. Putem merge mâine la chestia asta stupidă de gală,
pentru că tatăl meu insistă să merg – și bănuiesc că ține înțelegerea
ta peste cap pentru a te face să pleci și tu . Deci, putem merge, să ne
îmbătăm, să nu vorbim unul cu celălalt și să numim o noapte. Suna
bine?"
Fierul acestei femei este de necrezut.
„Serios, nu-ți amintești ce s-a întâmplat la acea petrecere de frați de la
casa Sigma. Primul an al tău, cel al meu junior.”
„Hades, asta a fost acum nouă ani. Chiar nu, îmi pare rău.”
Furia începe să-mi facă să fiarbă sângele.
„A fost o petrecere de Halloween. Anul tău în primul rând.”
Se uită la mine de parcă aș avea două capete. „Hades...”
— Purtai un costum de Cleopatra, cu o mască de aur, șuier eu. —
Eram beat, Vanya. Foarte beat. Și te-ai folosit pentru a...
„Hades, nu am fost în țară de Halloween, anul meu de primă clasă la
Harvard. Tatăl meu a plătit pentru mine și câteva prietene să zburăm
la Ibiza.”
Fața mea se întunecă. „Asta e o prostie.”
"Nu este?" Ea se încruntă. „De ce aș minți despre asta? Și, oricum, ce
crezi că s-a întâmplat între noi?
— Chiar vrei să mergi acolo, Vanya?
„Ți-am spus deja: chiar nu-mi pasă. Dar se pare că. Uite, nu e ca și
cum te displace în mod activ , Hades,” ridică ea din umeri. „Nu am
alergat niciodată în același cerc. Nu am fost pe atunci când eram o
petrecăreasă... singura petrecără de la școală care nu te-a păcălit
pentru că aveam un oarecare respect de sine... și nici acum nu avem
încredere în mine. Deci, dacă vrei să „mergi acolo”, te rog, prin toate
mijloacele...”
„M-ai găsit atât de beat, încât abia puteam să văd direct, m-ai împins
într-o cameră și ai încercat să-mi sug pula, chiar dacă îți spuneam să
te oprești”, răsturn eu. „Și nu-mi spune nenorocitul acela de „un tip
nu poate spune nu” prostii”, șuier. „Pentru că al naibii am făcut-o .”
Sprânceana ei este îngrijorată, iar fața ei palidează puțin.
„Ti s-a întâmplat asta?” spune ea încet.
Mă uit la ea.
„Hades”, spune Vanya cu blândețe, mergând spre mine. "Îmi pare atât
de rău."
„Nu vreau scuzele tale naibii...”
„Am fost în Ibiza , Hades. Îmi pare foarte, foarte rău că cineva ți-a
făcut asta. E ingrozitor." Fața ei se întunecă în timp ce privește în altă
parte. „M-am trezit când un tip încearcă să-și pună mâna pe pantalonii
mei în subsolul unei petreceri odată, în ultimul an.” Ochii ei se ridică
spre ai mei. — Adică, dacă vrei vreodată să vorbești despre asta...
Sângele îmi urlă în urechi. „Tu ai fost . Știu că tu ai fost, Vanya. Ai
purtat o Cleopatra...
„Stai, Halloween anul meu în primul rând?” Ea se încruntă, încercând
să-și amintească. „Cleopatra?”
Apoi își strânge buzele.
„Whitney la naiba cu Gerrard”, spune ea încet.
"Scuzați-mă?"
„Whitney Gerrard. A fost în căminul meu în primul an. Părul negru, iar
mama ei este albaneză, așa că avem un ten similar.” Ea clipește,
clătinând din cap. „A purtat un costum de Cleopatra în acel
Halloween. Categoric. Și le-a spus tuturor că voi doi vă întâlniți cam o
lună după. Îmi amintesc clar, pentru că avea aceste Polaroid-uri ale
voastră doi îmbrățișați la acea petrecere lipite pe ușa căminului ei.
Amândoi arătați destul de risipiți.”
Camera se estompează.
La naiba .
Sunt vag conștient că Vanya se apropie. Și despre mine tresărind
puțin când ea își pune mâna pe brațul meu, apoi mă relaxez.
„Vrei să stai?”
Dau din cap, lăsând-o să mă ghideze spre canapea.
"Aici."
Îmi dă un pahar de whisky. Mormăiesc o mulțumire și îl trântesc
înapoi dintr-o înghițitură.
„Îmi pare atât de rău, Hades. Doamne, la dracu’ cu Whitney. Ce rahat
total.”
Dau din cap.
„De asta nu m-ai plăcut niciodată?”
Mă uit la ea care stă lângă mine.
"Mai ales." Zâmbesc ironic. „Asta, și eu m-am gândit mereu la tine ca
la acest tip prințesă-mafiotă.”
Ea rânjește. „Vreau să spun, eu sunt un ticălos prințesă-mafiotă.”
eu chicotesc.
„Dar am acceptat asta. Melik este tot îndoit în legătură cu această
afacere. Dar, te rog...” își dă ochii peste cap. „Adică, nu poate
desfunda o toaletă fără să ceară ajutor. Nu există nicio șansă să poată
conduce imperiul tatălui nostru. Doar că are foame de putere. De
aceea este supărat.”
mă încruntă. „Am avut impresia că amândoi sunteți supărați de
vânzare.”
Ea pufnește. „ Eu ? Nu. Nu, Hades, vreau doar bani, nu putere, nu un
imperiu. Vreau doar să-mi petrec restul vieții pe o plajă undeva, unde
femeile care arată ca Gal Gadot îmbrăcate în Wonder Woman îmi
reaplică crema de protecție solară și îmi țin paharul de vin plin.”
Ea rânjește în timp ce căldura i se strecoară pe față.
„Apropo, acesta a fost felul meu ciudat de a-ți spune că mi-am dat
seama că sunt gay. Ceva ce tatăl meu refuză să recunoască, așa că tu
ești întâlnirea mea de mâine.”
„Da, obținerea de la Wonder Woman este un fel de oboseală.”
Ea râde, încă puțin stânjenită. Zâmbesc curios.
„De fapt, nu știam asta despre tine.”
„Nu, nu ai vrea. Sunt destul de privat în privința asta.”
„De ce să-mi spui?”
Ea ridică din umeri. — Pentru că mi-ai spus ceva, presupun că nu le
spui multor oameni. Părea corect.”
Astăzi nu merge sută la sută așa cum mă așteptam. Și sunt foarte de
acord cu asta.
— Presupun că nu pot îndulci deloc vasul ca să te fac să mă ajuți să
duc această înțelegere?
„Nu trebuie să îndulciți nimic. Deja fac forță pentru asta. Și tatăl
meu...”
Ea se rupe. Și deodată, începe să plângă.
La dracu .
„Hei, te-am prins.”
Îmi înconjoară umerii Vaniei cu un braț platonic, oferindu-i sprijin în
timp ce adulmecă lacrimile și tamponează fața ei.
„Îmi pare atât de rău, nu știu de unde a venit. Eu... îmi pare rău.”
„Nu fi.” mă încruntă. "Te simți bine?"
„Eu...” se uită ea în jos. „ Nu , de fapt.” Ea mai sufocă suspine în timp
ce își ridică ochii roșii și umflați spre ai mei. — Are cancer, Hades.
Tatăl meu, vreau să spun. Tocmai a aflat recent că este terminal.”
tresar. "Iisus. Îmi pare atât de rău, Vanya.”
„Mulțumesc”, adulmecă ea. „Încă încerc să-mi fac capul în jurul ei.
Dar... de aceea, în principal, face toate astea. Nu are mult timp, Hades.
Nu vreau imperiul, iar Melik ar fi un dezastru dacă l-ar obține. De
aceea tata îngroapă trecutul între familiile noastre și face această
înțelegere.”
Hristos . Mă simt un pic vinovat acum, știind cât de mult va valora
într-o zi una dintre proprietățile pe care suntem pe cale să le
cumpărăm de la Serj. Dar este ceea ce este. Vanya și fratele ei vor
primi o plată masivă. Și oricum va fi mort.
Fața Vaniei se răsucește în timp ce ridică privirea la mine. „Nu ar fi
trebuit să spun asta. Vă rog-"
„Nu o să-l folosesc pe tatăl tău să fie bolnav ca o tactică de negociere,
Vanya”, mârâi încet.
Buzele ei se răsucesc. „Rușii ar face-o.”
„Ei bine, nu o voi face. Și nici fratele meu nu va face.”
"Mulțumesc."
"Desigur."
Dar îți mulțumesc că ai confirmat că Gavan urmărește și imperiul
tatălui tău.
25
 ELSA
— NU ADUCI PE NIMENI ÎN SEARA ASTA?
Sunt în biblioteca de cercetare la serviciu — o cameră superbă, cu
pereți de sticlă, cu rafturi de cărți din podea până în tavan, pline de
texte legale. Am turnat peste studii de caz până când ochii mi se
încețoșează, dar împing lucrarea din fața mea deoparte când intră
Fumi.
"Ce?"
„La gală. Nu aduci pe nimeni?”
"Spune cine?"
Ea zâmbește, ținând tableta în mână. „Spune lista RSVP.”
"Oh." dau din umeri. „Nu. Aveam de gând să o aduc pe Nora, dar ea
și-a făcut planuri cu prietenii ei și a renunțat la mine.”
"Brutal."
eu râsesc. „Voi trăi. Aduci pe cineva?”
sunet „ ha-ha ” foarte sec, foarte inspirat de Simpsons .
„Credeam că încercați aplicațiile?”
„Oh, am fost, vreo treizeci de secunde. Dar după cum se dovedește,
bărbații sunt îngrozitori. Știu de ultimă oră.”
fac o față. "Atat de rau?"
„Numărul de salcioane care mi s-a arătat fără să cer să le văd este un
comentariu legitim terifiant asupra stării lumii. Ca, cine face asta?
Buna, ce faci de serviciu? Ce iti place sa mananci? Oricum, iată o
fotografie cu viermele meu nu foarte impresionant. Putem dracu
acum?”
Am pufnit în râs în timp ce ea dă din cap disperată.
„Elsa, e brutal acolo, îți spun eu. Vreau să spun, aș putea să-mi
înfășor capul în jurul lui dacă ai avea o pula drăguță , nu? Adică dacă
ai un cocoș de supermodel? Adică, sigur, probabil că încă mai întrebi
primul. Dar dacă e așa de frumos? Da, poate sunt dispus să arunc o
privire, știi?”
mă strica. În primul rând, pentru că Fumi este al naibii de hilar. Și în al
doilea rând, pentru că râsul acoperă roșeața bruscă care mi-a acoperit
fața, pentru că acum mă gândesc foarte mult la pozele pe care mi le-a
trimis Hades zilele trecute.
„Dar rahat sfânt. Te rog scutește-mă de acele fotografii neclare și
prost iluminate ale micro-penelor tale. Și de ce naiba există
întotdeauna o toaletă în fundal? Adică, dacă îmi fac poze cu păsărica,
rahatul ăla va fi un oraș glamour, nu făcut într-o toaletă. Cum ar fi, ai
puțin respect pentru intimitățile tale, nu?
Aproape că cad de pe scaun râzând.
„Se pare că iubitul tău vine în seara asta...”
Asta îmi scoate râsul imediat. Mă înțepenesc și mă uit la ea.
"Scuzați-mă?"
Fumi rânjește și îmi cântă numele lui. „Hades Drakos”.
Sfârșesc, clătinând rapid din cap. „ Nu este iubitul meu.”
„Ei bine, el este clar ceva .”
"Absolut nu. Pentru numele naibii, el este un client , Fumi.
„Da, și eu am clienți, fată. Chiar și câțiva care sunt aproape la fel de
fierbinți ca Hades. Dar nu sunt eu cel care este târât în biroul meu de
vreunul dintre ei pentru a fi nenorocit timp de o oră în mijlocul zilei de
lucru.”
Am ochii mari și fața îmi arde mai strălucitoare decât soarele.
„Eu—Fumi—” înghit în sec. „ Nu am făcut-o! Am avut o întâlnire...”
„Înțelegi că nu sunt un nenorocit de idiot, nu? Cum ar fi, știi asta?”
Buzele îmi apasă strâns, obrajii încă furnică.
— Da, mormăi eu. "Știu că."
"Misto. Am vrut doar să clarific asta.”
Îi aduc un zâmbet ironic în timp ce mă forțesc în sfârșit să o privesc în
ochi. Fumi își arcuiește sprâncenele, oftând.
„Deci... nu iubitul tău.”
"Nu."
"Dar…"
"Dar. Nimic. El este clientul meu, Fumi. Ar fi complet lipsit de etică.”
„Uh-huh”, oftă ea sec. "Sigur."
„Și aș putea avea o grămadă de probleme pentru asta.”
„Am înțeles. De aceea , cu siguranță nu ești cu Hades Drakos.
„Fumiii...”
„ Elsaaa .”
Îmi dau ochii peste cap. Ea râde, apoi oftă. „Nu voi spune un cuvânt,
relaxează-te. În plus, crede-mă. Există încălcări mult mai flagrante ale
legăturilor consilier-client care au loc în acest loc decât tu și Hades.”
Imi cade maxilarul. „ Cine ?”
Își trage un deget pe buze. "Ah ah ah. Capcana de otel. Nu am spus
nimic."
rânjesc.
„Deci: Hades.”
suspin. "Complicat. Definiția actuală a dicționarului complicat.”
„Ei bine, cu siguranță este ușor pentru ochi.”
Roșesc, iar Fumi râde.
„Spun doar că, dacă cineva ar trebui să-mi trimită o poză, solicitată
sau nu, și acea persoană era Hades Drakos, nu sunt sigur că m-aș
plânge atât de mult.”
"Se poate spune că din nou."
La dracu . Nu am spus asta doar cu voce tare.
Doar că tocmai am făcut-o. La dracu.
Fumi chicotește, dând din sprâncene spre mine. „Oh, așa e , nu?”
Gemu, îngropându-mi fața în mâini. „Pledez al cincilea.”
"Rahat. Cât de mari vorbim aici?”
„O, Doamne , într-adevăr?”
„Uh, da?” Își întinde mâinile întinse și le mută mai aproape și mai
departe, ca și cum ar măsura. "Acest? Sau asta?"
„Nu vorbesc despre asta cu tine.”
„Ceea ce aproape întotdeauna înseamnă că este fie tragic de mic, fie
o vedetă porno uriașă. Și având în vedere privirea strălucită din ochii
tăi după ce a plecat zilele trecute, o să merg cu ușa numărul doi pe
aceea.
Fața îmi arde fierbinte când scutur capul la ea. „Ești un nebun.”
Ea râde, lăsându-și ochii înapoi la tabletă. Apoi ei se încruntă.
"Ce?"
Ea își strânge buzele, uitându-se în continuare la ecran. „El chiar nu
este iubitul tău, nu?”
"Nu. Cu siguranta nu."
"Bun bine. Atunci nu trebuie să-l ucid.”
„Și de ce ar trebui să faci asta?”
„Pentru că are un plus unu în RSVP pentru seara asta.”
Ceva negru și răzbunător se ridică brusc în interiorul meu, mârâind.
Ceva care mă sfâșie cu gheare ascuțite și mă lasă să-mi doresc să țip,
sau să sparg ceva, sau ambele.
"Oh?" spun subtire.
Fumi își arcuiește sprâncenele. „Da. O Vanya Mirzoyan?”
"Oh. Misto."
Privesc în altă parte.
"Nu. La naiba cu asta.”
„Fumi, nu suntem un cuplu sau altceva...”
„Ei bine, încă. Asta e o prostie. Trebuie să-l faci să transpire că nu ți-a
adus el.”
"Ce? Nu. Nu-mi pasă.”
„Sigur, nu faci.”
Mă uit la ea. Dar ea îmi aruncă această privire ridicolă de mufă
năucită, care întotdeauna mă înnebunește, iar eu râd.
„Te pregătești la mine în seara asta înainte de gală. Trebuie să ne
asigurăm că sunteți cu toții îmbrăcați.”
"Mă îmbrac!"
„Elsa, te iubesc. Dar ideea ta de a te îmbrăca face să pară că ai o
întâlnire fierbinte cu o depoziție. Avem nevoie de tine îmbrăcat ca și
cum ai avea o întâlnire fierbinte cu o pula mare de vedetă porno .”
Gemu, roșind.
„Avem nevoie să arăți ca prințesa Diana în rochia de răzbunare după
ce Charles și-a înfipt pula în Camilla.”
„Fumi...”
„Fără negocieri, se întâmplă. Crede-mă... O să arăți fierbinte . ”

EA NU GREȘEȘTE.
Opt ore mai târziu, după ce mă supun cu reticență transformării lui
Fumi „strălucitoare”, intru în gală simțindu-mă ca un star de cinema
nemaipomenit.
Mă opresc chiar în foaierul Hotelului Plaza, unde are loc evenimentul,
pentru a mă arunca o privire într-una dintre oglinzile cu margini aurii
până la podea. Aruncă furnicături prin obraji în timp ce rânjesc.
Adică la naiba , eu.
Există un indiciu – poate mult, mult mai mult decât un indiciu – de
adevăr în ceea ce a spus Fumi mai devreme. Nu mă îmbrac niciodată.
Cel puțin, nu așa. Nu cu farmec. Dar în seara asta, port această rochie
uimitoare Alexander McQueen, roșu cireș, de la Fumi, care mi se
potrivește perfect și ar putea fi cea mai frumoasă rochie pe care am
purtat-o vreodată.
Fără mâneci, până la podea, cu gâtul înalt în față și întins până la
partea mică a spatelui, cu o fante până la coapsă. M-am apucat să
asortez tocuri roșii, falnice, iar Fumi și-a petrecut aproximativ
patruzeci și cinci de minute transformându-mi părul drept ca pai într-o
capodoperă curgătoare și ondulată, care se prăbușește pe lângă
umeri.
Nu m-am îmbrăcat așa o dată în viața mea. Și sincer, îmi place foarte
mult .
Fumi a luat atât de mult timp să mă pregătească, încât ea însăși
sosește puțin mai târziu. Așa că deocamdată zbor solo în timp ce
plutesc prin uși în sala principală de evenimente unde are loc gala.
„Al meu, al meu !”
Roșesc, întorcându-mă în timp ce Taylor valsează, arătând absolut
uluitor într-o rochie alb crem care aparține unui covor roșu de undeva
sau dintr-un palat regal.
„Îmi place această culoare la tine!”
rânjesc cu timiditate. "Mulțumiri. Este de fapt al lui Fumi.”
„Ei bine, este îngrozitor de uimitor pentru tine. Ar trebui să porți roșu
mai des.”
„Mulțumesc”, răspund eu. „Și, Doamne, și tu arăți incredibil.”
Taylor flutură cu mâna. „Meh. De obicei urăsc aceste lucruri. La fel și
Gabriel. Acestea sunt mai mult geanta lui Alistair. Dar trebuie să
zâmbești pentru camere și să săruți niște inele ici și colo, nu?
„ Tu faci ?”
Ea râde. „Ei bine, când deveniți partener de capital anul viitor, veți afla
cât de nedistractiv este cu adevărat în vârf.”
clipesc. Taylor se înțepenește, făcând o mutră înainte să-mi
zâmbească stângaci.
— Tocmai am spus asta cu voce tare, nu-i așa?
„Eu... îl poți lua înapoi.”
Ea rânjește. „Probabil ar trebui să te prefaci că nu ai auzit asta. Dar...
alertă spoiler, vă urmărim rapid. Îl zdrobești , Elsa. Și, având în vedere
revizuirea anuală a parteneriatului care urmează în cinci luni, frații și
cu mine suntem pe deplin de acord: ar trebui să fiți trecuți la
echitate.”
Ochii mei amenință să le cadă din orbite.
„O, Doamne , Taylor! Mulțumesc!"
Ea rânjește, îmbrățișându-mă înainte de a se retrage. „Nu este
caritate. Te-ai chinuit, Elsa. Pentru noi și pentru a ajunge aici în primul
rând. Ai câștigat asta.”
Înghit în sec, tremurând de adrenalină. Partener de capital. La naiba .
„Eu... wow . Taylor, mulțumesc...”
„Doar…” rânjește ea. "Într-adevăr. Ține-o pe jos deocamdată, bine?”
"Desigur."
Ea rânjește, întorcându-se să smulgă două fluturi de șampanie dintr-o
tavă care trece și apoi trecându-mi unul.
"Noroc. Pentru tine și pentru cariera ta lungă și fructuoasă la Crown
and Black.”

AM două pahare de șampanie cu Taylor. Pentru că cum spui nu când e

șeful tău și când ea tocmai ți-a spus că primești promovarea vieții,
care, apropo, vine cu o creștere a salariului de aproximativ patru sute
la sută.
Literalmente.
Așa că, în momentul în care mă îmbrățișează o ultimă înainte de a
merge să fac turul, mă simt grozav .
Adică beat .
Ajuns de beat încât îl ignor pe Leo când intră cu pași mari cu Gavan
Tsarenko și mă aruncă cu privirea dincolo de sala de bal. Suficient de
beat încât, atunci când reușește să mă încolțeze și să încerce să mă
apuce de încheietură, pur și simplu îl ridic din umeri și dispar în
mulțime.
Nu. Mă simt prea bine acum ca să fac față rahatului sau amenințărilor
lui. Oricum vor fi acolo mâine.
În seara asta, nimic nu mă poate doborî.
Fac singur turul, vorbind cu câțiva dintre clienții noștri VIP. Alistair
îmi face cunoștință cu un tip scoțian mai în vârstă pe nume Cormac
Heath, un client al Crown and Black pe care nu l-am mai întâlnit până
acum.
Sunt uimit când mi se prezintă soției lui și îmi dau seama că ea este
super-celebra artistă modernă Ella Veers. Adică, pentru numele lui
Dumnezeu, i-am văzut lucrarea atârnată la Tate Modern din Londra.
Deci, când îmi spune că îmi place rochia, este un fel de moment
suprarealist.
Beau mai multă șampanie și mă bucur de conversație și mă
concentrez pe toate lucrurile uimitor de bune din viața mea.
Dar apoi, râzând de ceva ce tocmai a spus Cormac, mă întorc, iar
ochii mei se îndreaptă asupra lui Hades, arătând păcătos de fierbinte
într-un smoking negru.
…Cu o brunetă drăguță atârnându-i de braț într-o rochie care o face
pe a mea să arate ca niște cârpe.
Trag cu pumnale în el, chiar dacă nu mă poate vedea prin mulțime. Nu
l-am văzut niciodată pe Hades îmbrăcat. Mersul lui pare să fie blugi de
culoare închisă și tricouri albe sau, ocazional, pantaloni business
casual cu o cămașă cu nasturi, fără cravată.
Dar într-un smoking?
Dulce Isuse.
Este în mod pozitiv criminal. Arată ca un nenorocit de vedetă de
cinema la premiera filmului său de acțiune cu supereroi. Este
maxilarul cizelat combinat cu părul închis puțin mai lung și cu ochii
albaștri pătrunzători. Pomeții înalți. Umerii largi, musculoși.
Generalul „la naiba cu lumea” cavaler, atitudine înflăcărată care se
învârte în jurul lui ca fumul.
Sau poate este doar faptul că atunci când mă uit la Hades, văd păcatul
pur . Văd un bărbat care m-a împins dincolo de fiecare graniță pe care
o am și m-a lăsat icnind acolo, tânjind după mai mult.
Totuși, chiar în această secundă, văd un bărbat care a reușit recent să
ocupe aproximativ optzeci și cinci la sută din gândurile mele mergând
la gală cu altcineva .
Și mă înfurie, deși știu că nu este corect și că nu am dreptul să mă
simt așa.
Dar la naiba. Fac.
Iau un fluier de șampanie de pe altă tavă. Mă uit încă la Hades și la
mica prințesă care atârnă de braț în timp ce beau, înainte să-mi dau
seama că paharul a coborât prea repede.
Bine că este mai multă șampanie la chestia asta.
Mult mai mult.
Sper doar că este suficient să oprești partea din mine care nu se
poate opri să se gândească la el.
26
 HADES
SFÂNT. La naiba .
O zăresc pe Elsa în secunda în care intru în sala de bal din Plaza. Ea
arată uimitor . Atât de uimitor încât nu-mi dau seama că tocmai i-am
călcat piciorul Vanyei cu pantofii ei deschiși până când ea tresări și
mă apucă de braț.
„Ai!”
„Îmi pare rău”, mormăi eu, încă fără să privesc de la Elsa.
Ea vorbește cu un tip mai în vârstă îmbrăcat în smoking, împreună cu
o femeie mai tânără care ar fi bine să fie soția lui, văzând cum Elsa se
chinuie la orice glumă stupidă pe care tocmai a făcut-o.
„Mă duc să fac turul.” Vanya mă mângâie pe braț înainte de a se
descurca. „Dacă te duci la bar, poți să-mi aduci un vin roșu? Ceva
scump și vechi.”
eu chicotesc. „Un astfel de ticălos de fond fiduciar.”
„Da,” rânjește ea înainte de a dispărea în mulțime.
Mă îndrept spre bar, ignorând costumele care încearcă să mă
oprească pentru o discuție. Comand un whisky și un pahar de ceva
roșu fără să mă specific. Te rog, este gala Crown and Black la Plaza.
Tot vinul este vechi și scump.
O siluetă întunecată se sprijină de barul de lângă mine. Mă întorc și
dintr-o dată mă trezesc ochi în ochi cu Gavan Tsarenko.
— Dintre toate rosturile de gin, hmm? gândește el, cu un zâmbet
strâns pe chipul cizelat.
„Amuzant, nu te-aș fi numit fan Casablanca .”
— Cred că este destul de sigur să presupunem că nu știm nimic unul
despre celălalt, Hades.
Îi aduc un zâmbet plat în schimb. „Ei bine, poate că asta e mai bine.
Dacă mă scuzați...”
„Interesantă mișcare, apropo.”
Nu ar trebui să vorbesc cu nenorocitul ăsta, din aproximativ un milion
de motive. Achiziția albaneză. Prostiile pe care le-a făcut cumpărând
depozitul lui Jayden Robinson. Faptul că fiii lui Donnie Petrakis și
Jason Eliades au fost amândoi săriți recent și că lui Theo Petrakis i s-
a turnat vodcă rusească înainte de a fi aprins pe foc.
În mod clar, răspunsul potrivit, diplomatic, lui Gavan în acest moment
este să plecăm naibii înainte să intrăm într-un schimb de focuri în
plină desfășurare în mijlocul nenorocitului de Plaza.
Din păcate, diplomația a fost întotdeauna cel mai slab costum al meu.
Zâmbind slab, mă întorc spre el. „Și ce mișcare este asta?”
„O aduc pe Vanya Mirzoyan ca întâlnire în seara asta.”
„Cred că mișcarea cu adevărat interesantă, Gavan ,” mârâi eu, „este
să aprinzi copiii în foc.”
Sprânceana i se întunecă. „Theo Petrakis. Da. Am auzit despre asta.”
„Oh, sunt sigur că ai făcut-o.”
Maxilarul i se strânge. — Nu crezi sincer că sunt capabil de asta, nu?
"Sincer?" dau din umeri. „De fapt, da.”
Pufnește, clătinând din cap în timp ce sorbi din Belvedere de pe
stâncile pe care tocmai i le-a turnat barmanul.
„Sunt insultat.”
„Ei bine, poate că ai putea să te împuți cu un alt bătrân să-ți vândă un
depozit de care nu ai nevoie pentru a te simți mai bine.”
Buzele lui se îndoaie la colțuri. — Cine spune că nu am nevoie de
depozitul domnului Robinson?
— Te joci cu familia nepotrivită, mormăi eu.
„Nu știam că nimic din toate acestea era un joc, Hades. Dar dacă doar
te distrezi , ” mârâie el, „poate că ai putea să nu mai adulmeci pe Serj
Mirzoyan și să ne salvezi amândoi de multe dureri de cap”.
„Gavan, nu m-aș eschiva de un tren cu viteză dacă te-ar scuti de o
durere de cap.”
El zambeste. „Poate că ai avut dreptate înainte.”
"Despre?"
„Scuzați-vă înainte chiar să începem această conversație. Nu sunt
sigur că avem despre ce să vorbim dacă așa ne vom comporta.”
„Aww, sunt despărțit.”
Clătină din cap, ridicând paharul într-un toast.
„Bucură-te de seara ta, Hades.”
— Mănâncă o pungă de puși, Gavan.
Mă uit la spatele lui în timp ce el dispare în mulțime. Sunt pe cale să-
mi trântesc whisky-ul și să mai comand cinci când Vanya se împinge
de barul de lângă mine.
„Care este reținerea vinului ăla?”
„Embargo rusesc”.
Ea își arcuiește o sprânceană. „Huh. L-am văzut pe Leo Stavrin
târâind. M-am gândit că cel care îi ținea lesa era probabil și pe aici.”
— Și tatăl tău vorbește cu ei, nu-i așa? Îmi închid ochii cu ea.
„Reznikov Bratva, vreau să spun.”
Ea dă din cap. "El este."
Mă întorc, înjunghiându-mi privirea prin mulțime, căutându-l pe
Gavan.
Când îl găsesc, maxilarul îmi strânge strâns.
Ce naiba .
În picioare chiar lângă înțepătura rusă se află o stropire familiară de
blond-alb într-o rochie roșie uimitoare.
Elsa.
Vreau să-mi spun să o las în pace. Gavan este un client al lui Taylor
Crown și este perfect logic ca el și Elsa să vorbească în treacăt la o
funcție Crown and Black.
Doar că urăsc asta. Urăsc cât de aproape stă el de ea. Și văd al naibii
de roșu, la fel de roșu ca rochia ei, când el se aplecă și îi murmură
ceva în nenorocitul de ureche.
„Hades?”
Fața mea este întunecată când mă uit înapoi la Vanya.
„Îmi pare rău. Ce ar trebui să fac ca să arunc un băț în spițele acelei
situații?”
Ea zâmbește. — Despre tatăl meu vorbind cu Gavan Tsarenko?
"Da. Și prin băț, vreau să spun dinamită aprinsă.”
Ea dă încet din cap. „Există ceva, de fapt.”
„Sunt toată urechile.”
„Toată treaba vine de la Melik. El a stat cu câțiva dintre tipii din echipa
lui Leo Stavrin de ani de zile, încercând să arate dur.”
mă încruntă. „Nu poate sta în preajma echipajelor propriei tale familii
pentru a arăta dur?”
„Nu când toți îl urăsc și cred că este o glumă.”
eu râsesc.
„Melik este cel care l-a adus pe Leo la tatăl meu, iar apoi Leo l-a adus
pe Gavan. Tatăl meu este dispus să-i asculte pe ruși, și voi fi sincer,
sunt sigur că i-ar fi bine ca chestia asta să se transforme într-un
război de licitații între familia ta și Gavan. Dar treaba este că îi urăște
pe ruși.”
„Din cauza războiului de teren dintre familia ta și ei acum aproximativ
un an?”
Ea dă din cap.
„Din câte am auzit, Gavan are încă un topor să mănânce despre asta”,
continui. „Oamenii tatălui tău i-au ucis căpitanul de vârf.”
— Da, mormăie ea. „Asta după ce soții Reznikov au împușcat o
mașină în care credeau că era tatăl meu. Nu era, după cum sa dovedit,
dar femeia cu care se întâlnea de aproape șase ani, după ce mama
noastră a murit, era. Plănuia să se căsătorească cu ea.”
„La naiba. Îmi pare rău."
Ea dă din cap. "Mulțumiri. Samantha. Mi-a plăcut foarte mult de ea, de
fapt.”
— Și totuși, tatăl tău încă mai acceptă propunerile lui Gavan cu privire
la această afacere?
Gura i se răsucește. „Banii vorbesc, cred. Dar încă îi urăște pe ruși.”
„Deci, cum se simte când Melik iese cu ei?”
„I-a interzis-o, amenințând literalmente să-l scrie pe Melik din
testament dacă continuă să o facă.”
Mi se arcuieste spranceana.
Interesant .
„ Așadar , dacă îi poți dovedi tatălui meu că Melik este încă prietenos
cu echipa lui Leo, tata își va pierde rahatul. Nu știu dacă va torpila
discuțiile cu Gavan. Dar s-ar putea.”
Dau din cap, rânjind. "Mulțumesc."
„Ești binevenit.”
Zâmbesc în timp ce clin paharul cu al ei. „Știi ce, Vanya? Ar fi trebuit
să lămurim asta între noi cu ani în urmă.”
Ea râde.
„ Ce ai clarificat ?”
Clipesc, învârtindu-mă să o văd pe Elsa aruncându-i o moarte
absolută lui Vanya, cu șoldul înclinat agresiv și cu fața foarte, foarte
îmbujorată. Judecând după felul în care ține flautul de șampanie
aproape gol în mână, bănuiesc că e beată.
Și arăt ca dracului acum .
Vanya zâmbește cordial, neclintită.
„Oh, o neînțelegere între de ani în urmă. Buna, eu sunt-"
„Încerci să-i suge pula?”
Da .
Vanya pare mai mult șocată decât ofensată. Dar dintr-o dată, îmi dau
seama că eram departe când credeam că Elsa era doar „beată”.
Are o față de rahat.
„Hm, bine... ” Vanya îmi aruncă o privire laterală înainte de a zâmbi
Elsei. „Îmi pare rău, s-ar putea să mă confundați cu altcineva. Hades
și cu mine suntem prieteni vechi...
„Nu, ai perfectă dreptate.”
Cu excepția faptului că iese mai degrabă ca „ ur absolut corect ” cu
felul în care Elsa slurnește.
îmi dresesc glasul. „Elsa…”
„Da, trebuie să te confund cu miile de femei care orbitează în jurul lui
încercând să obțină o bucată din el.”
"Crede-ma." Zâmbetul Vaniei devine mai puțin politicos. „ Nu este
cazul aici.”
"Nu? Îl dai peste tot cu sânii pe jumătate scos doar pentru că?
Elsa tresări când o prind de braț și îmi las gura la ureche.
„ Oprește-te ”, mârâi eu. „ Ești în afara limitei și nu cred că-ți dai
seama. ”
Ea îmi strânge mâna. "Ce? Sunt bine."
"Nu sunteţi-"
„Ei bine...” Elsa trage târâtor spre Vanya. „Cel puțin pot să-mi dau
seama, după felul în care mergi, că încă nu te-a tras în seara asta, așa
că e că...”
Isus al naibii de Hristos.
Sprâncenele Vaniei se împletesc. „O, Doamne, stai, voi doi...”
„Este doar o înșurubare”, spune Elsa veninoasă. "Asta este. Nimic
mai mult. Nu e mare lucru.”
Vanya îi zâmbește deloc-cordial-deocamdată Elsei în timp ce ochii ei
se îndreaptă spre ai mei.
„Îmi pare rău, cred că sunt târât în mijlocul a ceva...”
„Știi ce, aș zice că poate încă nu te-a înșutat pentru că ești atât de
plictisitor,” strigă Elsa. „Dar, poate că acesta este de fapt genul lui.
Deci, urcă acolo sus, soră. Mergi pe cocul ăla... hei !”
„ Scuzați-ne ”, șuier către Vanya, care îmi dă o sprânceană arcuită și
un încuviințare din cap în timp ce o apuc pe Elsa și o trag pe o ușă
laterală.
„Dă-ți naibii mâinile de pe...”
Gâfâie când o lovesc de peretele holului liniștit.
„Ești departe de linie”, mârâi eu.
„ Aww, sunt aiurea”, gângește ea sarcastic. „Ți-am jignit fundul
pentru noaptea?”
„Nu, ai insultat-o pe fiica unui lord al crimei oarecum periculos, dar
da, nicio problemă.”
Ea se încruntă. "Este bine."
„Ești irosit.”
„Hades... De ce îți pierzi timpul cu mine?”
Vocea ei devine brusc moale și tăcută, cu o margine ruptă. Gâtul ei se
clătește în timp ce își târăște ochii mari și alun spre ai mei, cu fața
căzând.
„De ce te deranjezi măcar cu un simplu muritor ca mine?”
Ea este întotdeauna atât de plină de pipi și oțet și atât de plină de
această încredere în afaceri, încât să o vezi atât de vulnerabilă așa
este aproape sfâșietor.
— Ai putea avea orice femeie în acest oraș, Hades.
„Elsa...”
„De ce îți pierzi timpul cu mine?”
Îmi ridic jacheta din umeri, drapându-i-o pe umerii ei.
"Haide. Te duc acasă.”

SUNTEM la o stradă de Plaza când mișcarea pe scaunul pasagerului de

lângă mine îmi atrage atenția. Mă întorc și maxilarul mi se strânge.
La dracu .
„Cred că ți-am atras atenția.”
Elsa e încă dincolo de beată. Dar, pe lângă „furioasă” și „trista”, Elsa
beată este și Elsa aparent excitată . Pentru că acum s-a întors pe
scaunul pasagerului cu fanta rochiei deschisă, oferindu-mi o vedere
foarte bună asupra chiloților ei de dantelă albă.
„Elsa, ești beată.”
"Asa de?"
Mâna îi alunecă pe coapsa moale și cremoasă. Ochii mei se întorc la
drum, dar apoi se întorc direct spre ea. Mă uit cum degetele ei se
tachinează peste talia chiloților ei și apoi alunecă brusc direct în ei.
La naiba .
Nu am de gând să mă încurc cu o femeie irosită, mai ales când eu
sunt treaz. Dar, sunt doar om. Și văzând cum se topește fața Elsei,
ochii ei dându-se înapoi în timp ce degetul ei își mângâie păsărica sub
chiloți, mă încurcă în câteva secunde.
Foarte, foarte greu.
„Te face asta să mă vrei?”
„Știi că da”, mârâi eu. „Elsa, asta ar face ca un mort să te dorească.”
Ea se înroșește.
„Dar nu trebuie să faci nimic pentru a mă face să te vreau.” Ochii mei
se blochează pe ai ei. „Te vreau mereu.”
Ea tremură, mestecându-și buza și apoi gemând încet în timp ce
degetele ei îi tachinează păsărica.
„Mă vrei chiar acum?”
"Da."
Bineinteles ca da. Întotdeauna fac . Zi și noapte. Indiferent la ce naiba
mai am sau la ce ar trebui să mă gândesc sau să mă concentrez.
Urmăresc drumul, pentru că traficul devine îngreunat, când simt dintr-
o dată o mână alunecând peste coapsa mea.
„Elsa...”
Gemu în timp ce degetele ei moi se înfășoară în jurul penisului meu
bombat sub pantalonii mei de smoching.
„ Ești atât de greu …”
„Elsa, oprește-te.”
„De ce?”
„Pentru că ești beat.”
Ea chicotește. "Știu."
Aud clicul centurii ei de siguranță desfăcându-se. Încruntat, mă uit la
ea.
"Ce naiba ești-"
Se învârte, în genunchi pe scaunul pasagerului acum, când se aplecă
și începe să încerce să-mi deschidă pantalonii.
„Elsa, oprește-te ”, mârâi eu, frânând brusc și schimbând benzile.
— Ai grijă doar la drum, toarcă ea.
Maxilarul meu se strânge în timp ce ea reușește cumva să-mi lase
fermoarul în jos, șerpuindu-și mâna ei mică înăuntru pentru a se
înfășura în jurul penisului meu tare și palpitant.
„Și doar lasă-mă…”
„Elsa, e suficient .”
Ea se oprește. Mâna ei alunecă brusc înapoi din pantalonii mei, ochii
ei, mari și răniți, uitându-se la mine în timp ce mă uit piept la ea.
„Nu sunt eu la fel de fierbinte ca celelalte fete ale tale?”
La naiba.
„Elsa...”
„Sau este chestia virgină? Nu fac bine? Pentru că o pot face oricum
tu...”
„Poate din cauza faptului că, în ciuda eforturilor tale nenorocite, îmi
place de tine! Multe!”, mă răstesc eu. „Și nu vreau să trag cu tine
când sunt treaz și ești extrem de irosit!”
Mașina tace, eu mă uit la șosea cu o strângere cu degetele albe de
volan, Elsa încă în genunchi aplecându-se peste consola din mijloc.
„Tu...” îmi aruncă ea un zâmbet neglijent, beat. "Îți place de mine?"
Oft, clătinând din cap. „Da, ei bine, nu-l lăsa să treacă la...”
Ea vomita.
Direct pe picioarele mele.
"…Cap."
27
 ELSA
"CUM TE SIMTI?"
Ca la rahat, așa.
Ca absolut. La naiba. La dracu. Cel puțin mă simt relativ treaz după ce
am aruncat toată șampania din stomac și mă simt mult mai bine după
dușul pe care tocmai l-am făcut. Dar totuși... nu grozav.
Învelit într-un halat, ies din baie în dormitor. Când pune întrebarea, îmi
ridic privirea către Hades, care se află în prezent în camera mea, stând
pe patul meu.
De ce să nu stai, să zicem, în sufragerie? Pentru că nu poartă
pantaloni, văzând că am vomitat peste ei acum o oră și jumătate. Și
Hades fără pantaloni nu este ceva la care îl expun pe tânărul de
cincisprezece ani care locuiește și el în acest apartament.
Adică nu e gol. Dar ar putea la fel de bine să fie. În prezent, poartă slip
negri și un tricou vechi de-al meu, foarte supradimensionat. Pe el,
totuși, dracu’ de chestia pare a fi pictat pe el. Ar fi comic dacă nu ar fi
atât de scandalos de sexy.
— Ca o grămadă aburindă de gunoi fierbinte, mormăi eu. „Dar mai
bine.”
Și mult mai sobru.
Ceea ce este regretabil. Pentru că dacă aș fi beat chiar acum, mi-ar fi
infinit mai ușor să-l înfrunt, după ce i-am vomitat în poală. Ca să nu
mai vorbim de diareea verbală de dinainte, ca să nu mai vorbim de
lucrurile oribile pe care le-am scăpat la femeia cu care era acolo.
Mi se încruntă sprânceana când mă uit la podea.
„Hades, eu...”
„Nu.”
„Nu ce?”
„Erai pe cale să-ți ceri scuze. Nu.”
Gâtul mi se clătește în timp ce ochii mei se ridică spre ai lui. „Este
destul de jenant.”
„Nu transpira. Ar fi putut fi mai rau."
Gura mi se răsucește. „Exact cum ar fi putut să fiu mai rău dacă
vomita cu tine?”
El zâmbește. „Puteai să-mi iei penisul în gură când ți-au revenit cele
cincisprezece mii de pahare de șampanie.”
Roșesc aprig. „Eu... da. Ei bine, mulțumesc că nu m-ai lăsat să mă
prostesc când sunt beat.”
„Oh, ai făcut o treabă destul de solidă în toate astea singură.”
geam. „Mă refer la felul în care mă comportam în mașină. Nu toți
băieții m-ar fi împiedicat să... da.”
„Nu sunt majoritatea băieților.”
„Fără rahat.”
Roșesc când recunoașterea iese din mine, fața mi se încălzește când
mă întorc.
„Trebuie să-mi cer scuze femeii cu care ai fost pentru că i-a spus
toate acele lucruri oribile.”
El ridică din umeri. „Va trece peste asta. Am fost cu toții acolo.”
„Da, ei bine, asta a fost...” Eu dau din cap. "Destul de rău. Eram mult,
departe de linie și nu știu cum...
„Dacă mă vezi cu ea te-a făcut să simți chiar și o mică parte din ceea
ce m-aș simți eu văzându-te cu un alt bărbat, nu trebuie să-mi explici
nimic”, șuieră el încet. „Dar pentru a clarifica, Vanya Mirzoyan și cu
mine suntem doar prieteni. Și abia atât.”
Eu dau din cap. „Asta nu este niciunul meu...”
"Da, este."
Ochii mei se îndreaptă spre ai lui. „Nu, nu este . Pe cine alegi...”
— Nu mă interesează să mă bat cu nimeni altcineva, Elsa.
Fața mi se încălzește, dinții îmi strâng buza de jos.
"Oh." îmi dresesc glasul. „Ai... Vreau să spun, de când suntem...” Mă
întorc să merg spre fereastră, neputând să-i întâlnesc privirea. „Wow,
bine, te rog uită tot ce tocmai a ieșit din...”
"Nu."
Tremur la mârâitul scăzut din vocea lui, întorcându-mă să mă uit
peste umăr la el, întins pe tăblia mea în boxeri și un tricou strâmt,
arătând ca păcatul original.
„Nu, nu am făcut-o. Și pentru ca ei să continue să respire și să
rămână în viață, ar fi mai bine să nu fi existat alți bărbați.”
Există o letalitate în tonul lui care, simultan, mă sperie și mă
deranjează. Îmi sug dinții când mă întorc spre el.
— Nu au fost, spun eu încet. „Alți băieți, vreau să spun. Tu ești... Îmi
strâng buzele. "Tu esti."
Ceva sălbatic, primordial și triumfător strălucește în ochii lui.
„De ce nu ai avut tu înaintea mea?” întreabă el, întorcându-se și
lăsându-și privirea să-mi străpungă.
„Cum am ajuns la douăzeci și șase de ani fără să pun pe nimănui?”
Maxilarul îi macină. „Da. Adică, nu judec, dar ești superbă, inteligentă,
de succes...”
dau din umeri. „Un băiat cu care mă întâlneam în liceu era cu adevărat
agresiv în privința ca noi să „ducăm lucrurile la următorul nivel”. Și
m-a oprit total. Apoi, pe măsură ce am îmbătrânit, sexul ocazional nu
m-a interesat niciodată cu adevărat și nu am avut niciodată timp
pentru relații, nu cu munca și viața mea. Asta și majoritatea bărbaților
sunt îngrozitori, mai ales dacă ești—cum ai spus-o?— „frumos,
deștept și de succes”. Sprânceana mea se împletește din nou. „Și
atunci ai ajuns la o anumită vârstă la care încă nu ai făcut nimic și
până atunci a devenit o problemă. Este fie un deal-breaking atunci
când întâlnești pe cineva. Sau este invers. Ei îl fetișizează.”
Maxilarul i se strânge, ca și cum aș menționa doar un scenariu
ipotetic în care mă întâlnesc și mă întâlnesc cu un alt bărbat și-a
crescut furia. Pot să văd violența pe care o simte față de bărbații care
nici măcar nu există scrisă atât de clar pe fața lui încât îmi furnică
pulsul ca o flacără sub piele.
„Ultima dată când am încercat să mă întâlnesc a fost acum aproape
patru ani. Am fost la câteva întâlniri...
„Determină câteva întâlniri ”, răpește Hades întunecat, ochii lui
albaștri devenind instantaneu furtunosi și vicioși.
„Oh, strict anal și gang bang”, ridic din umeri cu un rânjet, evident,
glumând.
… Sau nu atât de evident, având în vedere felul în care Hades arată
brusc de parcă plănuiește execuții sumare în capul lui.
„Eu... asta e o glumă?”
„Cred că am fost clar înainte ce mă simțeam când vine vorba că
glumii despre astfel de lucruri.”
Înghit în sec, tremurând de căldură.
"Bine. Adevărat. A fost cina afară, de trei ori. Doar că s-a dovedit că
era genul de tip care fetișizează virginitatea. Ca, asta era ceea ce l-a
interesat. Nu în mine ca persoană, nu în a auzi despre cariera mea sau
despre alte părți ale vieții mele în orice calitate. Doar în valoarea mea,
determinată de dacă m-am culcat sau nu cu cineva înainte. A fost
dezumanizant și grosolan. După câteva întâlniri, i-am spus că nu va
merge, iar el a continuat să mă urmărească timp de trei ani – și Nora –
până când am primit un ordin de restricție. Apoi am mutat
continente.”
Furia pură, răuvoitoare explodează în spatele chipului lui Hades.
„ Nume ”, mârâie el întunecat.
"Ce?"
numele lui naibii .”
Fața mi se încălzește când scutur din cap. "Nu contează. S-a terminat
și gata. Nu cred că este nevoie de o execuție publică pentru a-mi
proteja onoarea, Hades.
„Nu poate strica.”
Zâmbesc, clătinând din nou din cap. „Aș vrea doar să uit de asta,
sincer.”
Mă întorc să iau loc. Dar scaunul de lectură din colțul camerei mele
este ocupat în prezent de un teanc masiv de documente legale și
câteva haine împăturite. Și patul meu este ocupat în prezent de un zeu
grec înclinat, aproape gol.
Și aceasta este o alegere grea pentru că...?
Pentru că sunt jenat de ceea ce s-a întâmplat în seara asta, evident.
Dar, de asemenea, mi-e teamă de ce spune despre mine că tot ce
vreau să fac este să alunec pe acel pat de lângă el.
În brațele lui, de preferință.
Dar asta ar trebui să fie doar distractiv. Ar trebui să fie sex sălbatic,
dezlănțuit, fără bariere, nimic mai mult. Și să mă ghemuiesc în pat
după ce am dezvăluit un secret întunecat despre mine pare că
depășește o linie de la „doar sex” în ceva mai mult decât atât.
„Nu am de gând să te abordez dacă vrei să stai pe pat.”
Roșesc viu – atât la felul lui de cititor al minții, cât și la ușoară
dezamăgire pe care o simt când o spune. Dar la fel, dau din cap,
zâmbind în timp ce mă apropii să mă așez pe marginea patului. Se
simte forțat și incomod. Așa că o secundă mai târziu, mă întorc să mă
așez pe tăblia de lângă el.
Oft, cu gura răsucită. „Îmi pare foarte rău că am fost atât de prost cu
acea femeie în seara asta. Eu doar...” Clatin din cap, oftând. „Doar că
toate acestea sunt atât de noi pentru mine. Văzându-te, vreau să
spun…” Roșesc. „Vreau să spun, nu că ne vedem că ne vedem. Dar...
vreau să spun, eu... tu...”
„Elsa.”
Tremur când mâna lui cade pe a mea, luând-o în cea mult mai mare și
strângând-o.
„Este nou și pentru mine.”
imi bat joc. „Ce, vin acasă cu o fată și nu te culcă?”
„Mă întorc acasă cu o fată când am mai venit acasă cu ea”.
Sprânceana mea se împletește. „Hmm?”
„Nu repet”, spune el încet. "Vreodată. N-am fost niciodată cu cineva
sau nu am ieșit cu cineva și apoi am făcut-o din nou.”
Pe de o parte, să mă gândesc că Hades merge acasă cu oricine , chiar
și o dată, mă face să mă simt ucigaș. Și numai asta este ceva ce ar
trebui probabil să despachetez cu ajutorul unui profesionist. Dar și...
stai, ce ?
„Și îmi place că am fost primul tău...”
mă încordez.
O simte.
„... nu din cauza vreunui fetiș legat de virginitatea ta. Dar pentru că
mă scutește de a fi nevoit să găsesc, să castrez și să ucid pe oricine
altcineva care te-a mai atins vreodată.”
Roșesc, rânjind în timp ce îmi mușc buza.
„De ce m-ai sărutat în noaptea aceea? ” Hades mârâie brusc.
Pulsul mi se accelerează când se întoarce spre mine.
„Vreau să spun că tocmai ai spus că nu ești interesat de sexul
ocazional. Dar m -ai ales dintre toți oamenii, într-un nenorocit de sex
club, pentru a-ți pierde în sfârșit virginitatea, la douăzeci și șase de
ani.”
Dau din cap. "Și?"
„Și cred că al naibii merit să știu de ce.”
El face. Dar nu pot să-i spun. O parte din mine – de fapt o mulțime din
mine – vrea să-i spună despre toate acestea. Despre Leo și presiunea
pe care o punea asupra mea și amenințările. Despre cum am mers la
acel club în noaptea aceea cu toată intenția de a smulge aparatul și de
a rupe stăpânirea tatălui meu asupra mea.
Dar nu pot. Pentru că mi-e teamă că, dacă o fac, el se va ridica din pat,
va ieși pe ușă și nu se va mai întoarce niciodată.
„Eu...” O respirație adâncă. „Cred că în sfârșit m-am hotărât că vreau.
Oricum mergeam la Venom cu șeful meu pentru o întâlnire cu
clienții.”
„Cu Dante?” mârâie el. „Despre asta vorbeai mai devreme în acea zi la
întâlnire?”
Dau din cap. „Cu excepția cazului în care am ajuns acolo, până la
urmă nu era nevoie de mine.”
„Și un club de sex în care toată lumea poartă măști și nu folosește
nume este un loc destul de solid în care să mergi dacă ești la piață
pentru a-ți pierde virginitatea cu un străin, dar te temi ca acel străin să
te lovească pe stradă după aceea. și te obligă să-ți înfrunți păcatele.”
Mamă. Nenorocitul . Se pricepe la asta – să-mi citească gândurile, să-
mi cerceteze sufletul. Văzându-mi gândurile, oricât de ascunse le țin.
„Da, practic.”
Oftă. „Și m-ai ales din cauza… reputației mele.”
Buzele mele se răsucesc în timp ce dau din cap. „Da. Îmi pare rău. M-
am gândit că dacă nimic altceva ai ști ce faci.”
El ridică din umeri și oftă. Niciunul dintre noi nu spune nimic nici un
minut în timp ce stăm acolo pe pat, ținându-ne de mână. Când mă uit
la el, văd că falca lui este strânsă. Apoi își îndepărtează privirea.
„Nu fac ceea ce fac pentru că sunt acest dependent de sex cu
pipernicie emoțională pe care toată lumea pare să creadă că sunt,
știi.” Maxilarul îi ticăie. „Aveam treisprezece ani când mi-am pierdut
virginitatea.”
tresar. „Isuse, Hades...”
„Fratele meu, Atlas, obișnuia să mă bată foarte tare. Adică, obișnuia
să-i bată pe toți frații, dar eu eram singurul suficient de prost încât să
nu stau jos, așa că a avut un interes deosebit să-mi facă viața un iad.
Când aveam treisprezece ani, el a decis că motivul pentru care eram
„o păsărică” și „o amenințare la adresa autorității lui” era că nu
fusesem încă cu o fată.”
Fața lui se întunecă, încă întors de la mine.
„M-a îmbătat, m-a dus la un bordel, m-a împins într-o cameră cu o
femeie de două ori mai mare decât mine și a spus că nu ne va lăsa pe
niciunul dintre noi să ieșim până nu terminăm. Până când am fost
„vindecat””.
Mi se rupe inima pentru el. Însuși sufletul mă doare la ideea ca un
tânăr Hades – Isus, mai tânăr chiar decât Nora – să fie forțat să facă
asta.
„Îmi pare atât de rău”, spun încet. Mâna mea o strânge pe a lui,
răsucindu-se în timp ce degetele noastre se împletesc.
El doar dă din cap.
„De aceea nu-mi place să fiu nenorocit sau beat când sunt intim.
Adică, o băutură sau două este în regulă, dar…”
Stăm acolo încă un minut de tăcere, doar ținându-ne de mână,
permițând deschiderii a tot ceea ce tocmai am împărțit unul cu celălalt
să se așeze așa cum va fi.
„Pentru cât valorează”, spune el în cele din urmă încet, întorcându-se
către mine, „nu a fost ușor”.
„Ce nu a fost?”
„Îți rezist în mașină în seara asta.”
Căldura îmi înflorește pe față și pe piept sub halat – ceea ce, sunt
brusc foarte conștient, este singurul lucru pe care îl port.
Într-un pat.
Cu Hades.
Înghit în sec când mă întorc să ridic privirea la el. „Pentru că eram
beat...?”
Dă din cap, cu maxilarul strâns strâns și cu ochii mocnind de flacără
albastră ca gheața, de parcă abia s-ar putea abține să nu mă atingă
sau să facă mult mai mult decât atât.
„Eu... nu mai sunt beat...”
Cuvintele mele se topesc într-un scâncet când el se întoarce, mă
apucă de față și își zdrobește gura de a mea. Limba lui trece pe lângă
buzele mele, încurcându-se cu ale mele, în timp ce eu gemu în buzele
lui și alunec pe poala lui.
Tricoul mic comic pe care îl poartă este pe podeaua mea într-o
fracțiune de secundă. Și mă înfior și gemu în timp ce îmi împinge
halatul de pe umeri. Privirea lui aprigă alunecă peste mine încet, bând
în fiecare detaliu gol al meu în lumina slabă a dormitorului. Gâfâi în
timp ce gura lui coboară la sânii mei, dinții lui zdrobindu-i un sfarc
înainte să muște.
La naiba .
strig, cu spatele arcuindu-mă în timp ce el mușcă și suge fără milă
mai întâi un mamelon și apoi celălalt, întorcându-mi miezul topit în
timp ce mă zdrobesc de umflătura groasă și tare din boxerii lui. Hades
mârâie, împingându-mă înapoi de parcă ar fi vrut să mă țintuiască de
pat. Dar deodată, îl împing înapoi de tăblie, întorcându-mă pe el în
timp ce scutur din cap.
„Uh-uh.”
îl sărut profund. Apoi, trăgându-mă, mi-am lăsat gura să treacă mai
întâi pe maxilarul lui, apoi pe gâtul lui, bucurându-mă de felul în care
mușchii lui se încordează și se încurcă sub atingerea buzelor mele.
Mă mișc din ce în ce mai jos, în jos peste abdomenul lui, apoi și mai
jos.
„Ce crezi că faci, pisicuță?”
Mă înroșesc în timp ce ochii îmi țin spre ai lui, degetele mele
alunecând în talia boxerilor lui. „Terminând ceea ce am început mai
devreme.”
Dezlipesc elasticul și apoi plâng când penisul său uriaș se eliberează,
complet erect, lovindu-i puternic abdomenul.
Sfinte rahat .
Îmi taie respirația de fiecare dată când îl văd. Și la fel ca de fiecare
dată, neîncrederea că acest lucru nenorocit se potrivește cu adevărat
în mine este atât uimitor, cât și scandalos de sexy.
Îmi țin ochii pe ai lui în timp ce întind mâna spre el, încurcându-mi
degetele în jurul circumferinței lui înainte de a-mi coborî gura spre
capul umflat. Îl mângâi în sus și în jos, fiind nevoit să folosesc ambele
mâini în timp ce îngenunchez între picioarele lui.
Limba mea se târăște peste și în jurul coroanei, iar felul în care Hades
geme atât de profund, felul în care abdomenele lui se strâng atât de
tare în timp ce șoldurile se ridică spre mine, îmi trimite un puls
ondulat prin nucleul meu. Geme, lingându-l din nou, trăgându-mi
limba în jos până la mingile lui înainte de a lepăda până la capăt.
Buzele mele se despart, iar când îl iau în gură, Hades șuieră de
plăcere.
„ Tocmai așa”, mârâie el. Tremur de electricitate când mâna lui
alunecă în părul meu și o ține în pumn. „Un pisoi atât de bun.”
Gemu, înghițindu-l mai adânc în fundul gâtului meu. Hades geme de
plăcere, strângându-mi părul cu pumnul în timp ce îmi clin gura în sus
și în jos, gustând dulceața sărată a precum și pe limba mea.
Merg mai repede, iar el geme adânc. Apoi încetinesc, făcând senzual
un mare spectacol de a-mi târâi limba umedă în jurul capului lui până
când devine alunecoasă și strălucește cu scuipa mea. Îmi sug capul
între buze, tachinand fanta chiar cu vârful limbii înainte să mă
îndepărtez și să-mi închid ochii cu el.
— Arată-mi cum îți place, torc încet.
Hades geme, dinții lui sclipind.
„Pot deveni aspru, pisicuță”, mârâie el.
Căldura explodează prin mine.
„ Bine .”
Pumnul lui se strânge în părul meu, trăgând suficient de tare încât să
mă facă să tresare, dar și suficient de tare pentru ca dorința pură și
căldura să-mi inunde miezul, întorcându-mi coapsele catifelate de
nevoie.
„O să fii o fată bună pentru mine?”
scânc și dau din cap cu nerăbdare.
„Hai să aflăm cât de bun poți fi.”
Ochii mi se umflă în timp ce el își bate brusc penisul adânc. Mă sufoc,
dar mă forțesc să-mi deschid gâtul mai larg, luând mai mult din el.
Ochii îmi lăcrimănesc, dar nevoia arzătoare și durerea pulsatilă pentru
el devin tot mai fierbinți și mai înverșunați pe măsură ce devine mai
aspru.
Hades șuieră în timp ce pumnul lui care mă ține de păr îmi ghidează
capul în sus și în jos, penisul lui palpitant, tare, strălucitor și umed.
Sunetele lascive de gluck umed ale penisului lui dracându-mi gura mă
face mai încântată și mai umedă decât am fost vreodată și încep să
gemu în timp ce îmi strâng picioarele.
Gura mea se clătește mai repede pe măsură ce îi înghit penisul mai
adânc. Scuipat alergă pe tija lui în timp ce îl mângâi, picurându-se pe
mingile lui grele în timp ce coapsele i se strâng și abdomenele se
ondula.
Ochii ni se blochează în timp ce îl înghit adânc, deschizându-mi gâtul
până la capăt pentru pula lui mare, în timp ce pofta pură urlă în ochii
lui, împingând înăuntru și afară.
„ Vino în gura mea, tată. ”
Nu știu de ce o spun. Poate o îndoială ascunsă pe care nu știam că
am, sau una pe care a scos-o în mine. Poate din ceva porno pe care l-
am vizionat. Cine naiba știe. Dar pur și simplu se prăbușește, iar când
se întâmplă, dintr-o dată, eu sunt cel care este tachinat și împins până
la margine. Spunând asta cu voce tare, mă udă atât de tare, încât aș
putea veni chiar acum doar dacă îmi ating clitorisul.
Și Hades? Pentru el, a spune acele cuvinte cu voce tare este ca și
cum ai apăsa un trăgaci. Ochii îi fulgeră, maxilarul zdrobindu-i vicios.
El mârâie în timp ce îmi apucă părul cu ambele mâini, abdomenele lui
flectându-se în timp ce îmi împinge cu putere în gura, până când îl
dracului de parcă ar fi păsărica mea călărind penisul lui.
Ochii ni se blochează. Lumea mea se estompează.
„ Te rog, intră în gura mea, tată ”, scap eu între împingeri.
Și deodată, cu un geamăt, își îngroapă penisul adânc în gura mea și
explodează peste limba mea.
Gemu, înghițind cu lăcomie frânghiile groase, sărat-dulce ale esperma
lui, în timp ce îmi inundă gura. Dar sunt prea multe și nu le pot face
destul de repede. scâncind, mă trag înapoi, mângâindu-l repede în
timp ce limba mea dansează peste coroana lui. Îi pot simți esperma,
fierbinte și lipicioasă, în timp ce mi se revarsă pe gura și pe bărbie,
picurându-mi obscen pe obraji, când o pun peste tot.
Când termin, sunt de fapt uluit de propriul meu comportament.
Ce dracu tocmai a trecut peste mine? E ca și cum nu m-aș putea
sătura de penisul lui - ca și cum aș fi fost beat de cocoș.
Roșesc cu înverșunare când ridic privirea la el, pe jumătate
așteptându-mă la șoc sau la o privire ciudată în ochii lui.
În schimb, văd pur și simplu. La naiba. Nevoie.
Pe toată fața lui. În falca lui strânsă. În felul în care penisul lui este
încă tare în mâinile mele.
În felul în care mă privește de parcă ar vrea să mă devore.
Și înainte să știu ce se întâmplă, icnesc și ochii îmi pornesc din cap în
timp ce Hades mă aruncă pe pat, înfășurându-mi o mână în jurul
gâtului și mișcându-mi între picioare. Mă scânc în timp ce îmi ridică
gleznele și le aruncă peste umeri. Își aliniază penisul palpitant,
liniștindu-l între buzele mele umflate în timp ce ochii ni se blochează.
Roșesc, simțindu-i cum începe să se usuce pe pielea mea. „Așteaptă,
lasă-mă…”
strig, arcuindu-mă de pe pat de plăcere când el împinge fiecare
centimetru adânc în mine.
„ Uh-uh , pisoi”, mârâie el, mușchii lui ondulindu-și și ochii strălucind
în timp ce mă apucă de șolduri, cu gleznele încă peste umerii lui
puternici, când începe să mă tragă tare. „Vreau să te văd venind pe
pula mea cu esperma pe toată fața ta ca o fată bună.”
Se lovește de mine și lumea mea explodează. Unghiul este atât de
perfect încât lovește locuri din interiorul meu pe care nici măcar nu
știam că sunt acolo și parcă mă înec în el. Mă întind în spate,
zgâriindu-mă de tăblia patului pentru viață dragă, în timp ce Hades mă
trage în țeapă pe penisul lui iar și iar, lăsându-mă să simt fiecare
centimetru gros, dur și umflat din el în timp ce mă fuge de parcă ar
încerca să mă omoare.
Întinde mâna, înfășurându-mi o mână în jurul gâtului meu și
strângându-mă cât să mă trimită în spațiul cosmic, în timp ce penisul
lui se lovește de mine iar și iar. Marginile vederii mele se întunecă, iar
mintea mea se estompează. Ochii mi se rotesc înapoi, fața mi se
mototolește înainte de a-mi forța privirea să se blocheze cu a lui.
Când o fac, focul întunecat și mocnit din ochii lui mă consumă
complet, în timp ce îmi domină complet corpul. Presiunea se umflă în
timp ce pielea mea pâlpâie de foc senzual. Miezul meu se strânge și
picioarele încep să-mi tremure, până când, dintr-o dată, nu se mai
poate opri.
„ Hai nenorocitul meu de penis, pisicuță ”, răpește Hades, cu ochii
ațintiți la ai mei. „ Vino după tati .”
Sfânt. La naiba. La naiba .
Când vin, mă lovește ca o bombă care detonează și totul devine alb.
Abia îmi dau seama că mâna lui îmi acoperă gura pentru a-mi înăbuși
strigătele de plăcere în timp ce explodez pentru el. Valurile vin din ce
în ce mai repede și mai tare, devenind din ce în ce mai puternice pe
măsură ce vin a doua oară, apoi a treia, când el continuă să mă trag
neobosit.
Dintr-o dată, se aplecă peste mine și își trântește gura de a mea,
înghițindu-mi țipetele de plăcere în timp ce geme în buzele mele.
Întregul său corp se încordează în timp ce penisul lui se umflă și mai
mare în interiorul meu, pulsand în timp ce sperma lui se revarsă
adânc.
Sunt destul de sigur că sunt mort. Sau cel puțin, nu mai este în
realitate. Plutesc undeva în eter, abia conștient de propria mea
existență, când îi simt corpul încolțindu-se în jurul meu, buzele și
dinții lui ciugulindu-mi gâtul.
Ce. The. La naiba . A fost. Acea.
Asta nu a fost sex. A fost o experiență religioasă. Asta a fost nirvana.
O perie cu o putere mai mare.
Asta a fost o nebunie .
Sunt înroșit, sunt moale de transpirație și încă tremur când îmi pot
deschide în sfârșit ochii. Hades este încă fix deasupra mea, cu ochii
ațintiți asupra mea.
… și sunt destul de sigur că tocmai am lăsat „sexul cauzal” undeva în
praf.
„Ce dracu mi-ai făcut...”
Trec, gâfâind și biciuindu-mi privirea către ușa dormitorului când aud
lovitul împotriva ei.
„Ai terminat al naibii?! Sau va trebui să merg la plimbare!?”
Sfinte împușcă-mă acum în cap .
E sora mea dracului .
Mă îngrozesc când Hades îmi rânjește diabolic.
„Îmi pare atât de rău, Nora!!” murmur, fața mi se umplu de căldură.
„Televizorul era prea tare și...”
„Da, pentru că sunt o idioată , Elsa!” strigă ea prin uşă. "Asa de?
Merg pe jos sau nu!?”
„Nu te duci să te plimbi la...” Mă uit la ceas și mă încântă. „Una
treizeci dimineața!”
„Atunci deja destul!!”
Când ușa dormitorului ei se trântește, gemu și îmi îngrop fața în
mâini. Hades chicotește, alunecând ușor dintre picioarele mele și
depărtându-se de pat. O secundă mai târziu, el s-a întors, iar eu
icnesc când simt ceva cald și umed între picioare.
O cârpă de spălat.
Zeul nebun și haotic al lumii interlope mă curăță după sex.
Ceea ce se întâmplă chiar.
„Hades...”
„Shh”, comandă el cu un deget la buze. „Nu vrem să-l trezim din nou
pe dragonul adormit.”
Gemu, roșind viu. Dar stau întins acolo, lăsându-l să curețe între
picioarele mele, apoi mă șterg pe față cu o a doua cârpă. Când
termină, își drese glasul în timp ce se așează pe marginea patului.
„Ar trebui să plec”, mârâie el încet.
„Nu trebuie.” Pur și simplu scapă din mine. „Adică, știu că suntem
doar...”
"Mi-ar plăcea să."
Furnituri de căldură în fața mea.
"La?"
"Stau."
28
 HADES
ACEASTA ESTE MAI MULT.
Mai mult decât am căutat sau așteptat. Mai mult decât am simțit
vreodată că merit. Mai mult decât mi-am dorit vreodată.
Mai mult... totul.
Asta, apropo, este un lucru bun.
În întunericul camerei, cu doar luminile orașului care pătrund pe
marginea draperiilor, o privesc pe Elsa în timp ce doarme lângă mine.
Aceasta este o premieră.
Nu m-am culcat niciodată – ca și cum am dormit – am dormit – cu o
femeie până acum. Presupun că, în sensul cel mai tehnic, încă nu am,
dat fiind că sunt treaz și o privesc. Dar sunt pe cale să închid ochii și
să leșin, iar când o voi face, va fi prima dată când voi petrece noaptea
cu cineva.
Sunt ciudat de bine cu asta. De fapt, sunt mult mai mult decât de
acord cu asta. Dacă nu eram, aș fi fost deja pe ușă și aș fi plecat. Dar
să o las pe ea și patul ei chiar acum este ultimul lucru pe care vreau
să-l fac.
Ceea ce este o dracu de minte .
Am văzut-o pe Elsa cu nasturi, cu fundul în sus, încordată, de afaceri.
Am văzut și celălalt capăt al spectrului, când ea se zdrobește pentru
mine, zgâriindu-mi pielea și strângându-mi strâns penisul cu micuța ei
dulce.
Aceasta este o latură nouă pe care nu am mai văzut-o până acum: „în
pace” Elsa. Îmi las ochii spre femeia care adoarme lângă mine, iar
buzele îmi curbe în timp ce scutur din cap.
„ Ce te face atât de special ?” Murmur, ochii mei alunecând peste
umărul ei gol, în timp ce îi bag o șuviță de păr blond-alb în spatele
urechii.
Știu deja ce o face diferită. Mi-am petrecut toată viața de adult
pierzându-mă în străini. Nu să aflu nimic despre mine, ci să mă
ascund de mine. Nu a fost niciodată din cauza dorinței de plăcere și
de evadare.
Mai degrabă, era o nevoie de ștergere pe care mi-a adus-o sexul fără
sens cu nenumărați străini. Și asta e partea în care familia mea a
greșit mereu atât de mult cu glumele lor despre viața mea personală.
Nu sunt dependent de sex. Tocmai am încercat în ultimii șaisprezece
ani să scap de amintirea unei camere care mirosea a chimicale, a unei
femei care avea gust de țigări și regret și a unui frate căruia nu-i păsa
. Și evadarea goală și neagră de a oferi mici bucăți din mine oamenilor
cărora nu le păsa de mine ca om a fost întotdeauna cea mai simplă și
mai rapidă modalitate pentru mine de a face asta, chiar dacă a fost
doar o ușurare temporară.
Dar cred că tocmai am găsit unul mai bun. Doar că nu este deloc o
scăpare.
Este un leac.
Ea murmură, mișcându-se în somn doar cât să-și strângă corpul
înapoi pe al meu în timp ce mă alunec în spatele ei.
Buzele mele o perie pe umăr. Brațul meu o înconjoară.
Apoi somnul mă trage în jos.
Când mă trezesc și găsesc un pat gol, instantaneu, maxilarul mi se
strânge. Exaltarea din noaptea trecută, în timp ce o priveam cum
dormea și mi-am dat seama că nu mai trebuie să fug de demonii mei,
se întrerupe ca o respirație înecată.
Până aud pași. Până când ușa dormitorului ei se deschide și o Elsa
gâfâită și transpirată, purtând haine de alergat, intră sări.
Ea rânjește, scoțându-și căștile din ureche, în timp ce ochii ei
aterizează pe ai mei.
"Esti treaz."
Mă uit la ceas și gemu. Nu sunt o persoană matinală.
„Este cinci și patruzeci. de ce esti ? Am crezut că vei avea
mahmureală.”
Ea chicotește, ridicând din umeri. „Am avut Gatorade. Îmi place să
alerg înainte să mă pregătesc pentru ziua respectivă.”
„Tip A mult?”
Elsa rânjește. „Este cafea în bucătărie dacă vrei.”
„Este și o soră mai mică acolo? Pentru că pantalonii mei sunt încă în
uscătorul tău.”
Elsa râde. „De fapt, e în drum spre cursul de dans. Ajută-te. Voi fi la
duș.”
Intră în baie, închizând, dar fără zăvor, ușa în urma ei. Când aud că
apa începe să curgă, penisul mi se îngroașă pe coapsă.
Mă dau jos din pat, dar nu mă duc în bucătărie. Intru în baie, care deja
se umple de abur. Hainele de alergare ale Elsei sunt aruncate la
grămadă pe podea. Prin abur, îi văd trupul gol sub jetul dușului.
Cafeaua sună bine.
Mă pot gândi la ceva care sună mult mai bine, totuși.
Gâfâie când deschid ușa de sticlă și intru în spatele ei. Se scâncește
când buzele mele se zdrobesc de ale ei.
Apoi geme când o fix pe peretele dușului și îmi ghidez penisul între
picioarele ei.
Nu sunt o persoana matinala.
Dar sunt destul de sigur că m-ar putea transforma într-unul.

EXISTĂ un lucru care mă deranjează aseară. Nu am discutat cu ea

atunci, pentru că mă distram prea bine cu ea.
Dar acum, mi-ar plăcea foarte mult să știu de ce Elsa părea atât de
încolțită și speriată în timp ce vorbea cu Gavan Tsarenko.
Și sunt pe cale să aflu.
O femeie blondă ridică privirea la mine în timp ce intru în holul băii
rusești pe 78 .
„ Dobryy den”. Imya uchetnoy zapisi? ”
„Bună ziua”, răspund, exploatând limba rusă extrem de limitată pe
care o am. „Nu, nu am un cont.”
Ea zambeste. — Atunci sunteți aici să vedeți pe cineva, domnule?
răspunde ea în engleză cu accent puternic. „Suntem doar membri, mă
tem.”
„Da, sunt aici ca oaspete al lui Pascha Andreev. Totuși, nu cred că
este aici încă.”
Sau va mai fi vreodată .
Bate ceva pe computerul ei și apoi îmi zâmbește. „Ah, desigur,
domnule. Dacă vrei să-l aștepți în salon...
„Mi-ar plăcea să mă relaxez puțin și să mă întâlnesc cu el în baia de
aburi, dacă aș putea?”
Acest loc este al naibii de zero pentru afacerile rusești din Bratva. Era
un joc de noroc dacă Pascha avea sau nu un membru aici. Dar, din
fericire, se pare că o face. Sau, a făcut. Sau... orice.
Femeia de la birou zâmbește. „Nu este o problemă, domnule. Dacă
doriți să urmați holul pe lângă aceste uși, a doua dreaptă va fi
vestiarul, care va duce la restul facilităților.”
"Mulțumesc."
— AI NIȘTE mingi mai mari decât aș fi ghicit, Drakos.
Mă așez pe una dintre băncile de gresie din baia de aburi gigantică.
Vizavi de mine, pe jumătate ascuns de nori de ceață cu un prosop
înfășurat în jurul taliei, la fel ca mine, un Gavan fără cămașă și tatuat
îmi aruncă o privire ascuțită.
dau din umeri. „Dacă ăsta e modul tău de a-mi cere să scot
prosopul...”
Zâmbește, dar ochii lui rămân letal nituiți asupra mea.
„Nu știam că ești membru.”
„M-am gândit să mă alătur, așa că am cerut un tur. Până acum sunt
impresionat.”
Inspiră adânc, frecându-și mâna peste maxilar.
„Eu sunt proprietarul acestui loc, în caz că nu știai.”
"Fantastic. Se pare că asta ar putea avea grijă de nevoia de
sponsorizare...”
„Ce dracu vrei ” , mârâie Gavan. „Pentru că vin aici să nu fiu deranjat
de nimeni și pentru tăcere.” Se uită la mine. „Îmi place tăcerea,
Hades.”
Mi-am întins brațele. "Amenda. Cărți pe masă. Ce vrei de la Serj
Mirzoyan?”
Gavan zâmbește. „Cred că este evident că vrem același lucru de la
Serj. Dar nici nu cred că vorbim cu adevărat despre albanezi în acest
moment, nu-i așa?”
Gura mi se subțiază. „Cine dracu este ea pentru tine?”
El zâmbește. „Elsa?”
Vreau să-i bat dinții pentru că i-am spus numele. Dar mă rețin.
„ Da ”, șuier.
Gavan scutură din cap. „Oricât de mult mi-ar plăcea să trag cu tine în
asta, ea nu este nimeni pentru mine. Este un avocat care se întâmplă
să lucreze pentru firma pe care o folosesc pentru majoritatea nevoilor
mele legale.”
— Atunci ce dracu vrei cu ea?
"Pe mine? De fapt, nu vreau nimic de la doamna Guin.”
"Rahat. Băiatul tău, Leo...
„ Poate ,” șuieră Gavan încet, „ar trebui să-l găsești pe Leo când face
o baie de aburi și să-l întrebi atunci. Sau poate Pascha Andreev, care
a dispărut atât de misterios.” Gura i se răsucește într-un zâmbet
subțire. „Deși sunt extrem de curioasă să aflu ce anume te împiedică
să o întrebi direct.”
„Atenție”, mârâi eu.
Gavan își trage prosopul doar cât să-mi arate cuțitul într-o teacă
legată de coapsa goală, cu cerneală.
— Crede-mă, sunt întotdeauna atent, Hades. El dă prosopul înapoi în
jos. „Și, de asemenea, nu mai am răbdare și răspunsuri.”
Sunt doar pe jumătate sigur că cred ceea ce tocmai a spus el despre
Elsa. De asemenea, pot să-l citesc suficient de bine încât să văd că nu
voi primi nimic altceva de la el. Dar asta era doar jumătate.
Cealaltă jumătate a fost să-l anunț în termeni nesiguri că dacă vrea
ceva cu Elsa sau chiar vrea să vorbească cu ea din nou, va fi prin
mine .
Încep să ies din baia de aburi.
„Hades”.
Mă uit înapoi și îl văd pe Gavan privindu-mă cu atenție.
„Această cascadorie pe care ai făcut-o astăzi este amuzantă odată .
Pot să-ți apreciez mingile. Dar nu confunda amuzamentul cu o
invitație. Nu suntem prieteni, Hades. Nici nu suntem parteneri de
afaceri. Și nu vom fi niciodată.”
„Așadar, asta ne face dușmani?”
El zâmbește. „Dacă se întâmplă din nou, vă pot promite că veți afla
destul de repede.”

„CEFUL DIMINEȚII, ZEUL IADULUI.”

Cillian dă din cap, făcându-mă deoparte și introducându-mă în biroul
lui. Încă lucrează din biroul răposatului său frate vitreg de la casa de
culoare grea a familiei Kildare din Upper East Side, deși apartamentul
lui penthouse se află înapoi în Brooklyn – nu atât de departe de casa
mea, de fapt.
Dar nimeni nu-l întâlnește acolo. Am ajuns să văd penthouse-ul ridicol
de cool construit în vârful unui vechi turn cu ceas, cu vedere la
podurile Williamsburg și Manhattan, și asta a fost înainte să o
întâlnească pe Una. De atunci, din câte știu, nimeni nu a mai fost
invitat.
Bănuiesc că a-și bea sângele unul altuia și a te dracu pe pentagrame
sau ce dracu’ ăia doi se ridică necesită intimitate.
Așadar, da, azi este piatra brună unde mă întâlnesc cu el. Irlandezul
psihotic, cu ochi verzi, mă privește curios în timp ce stăm pe două
canapele față în față.
„Care îi datorez vizita neașteptată?”
dau din umeri. „Meh. Eram în cartier.”
Cillian nu spune nimic. El îmi aruncă doar acea privire tipică, ușor
dezorientată, a lui. Care, chiar dacă suntem prieteni acum, încă are
capacitatea de a mă speria complet uneori.
Expirez pe buzele închise.
„De fapt, am nevoie de un tip.”
„Va trebui să fii mai specific.”
„Un tip care se poate uita la oameni.”
Sprâncenele lui Cillian se arcuiesc. "În regulă. Prieten sau dușman?"
„Prietene. Dar e complicat.”
„Și... blondă?”
Mă uit la el, maxilarul mi se strânge.
— Există ceva ce ai vrea să-mi spui, Cillian?
Își înclină capul gânditor, lăsându-se înapoi pe canapea. „Aș vrea să
vă reamintesc că sunt foarte bun la citirea oamenilor. Dar ca să-ți
răspund la întrebare, da, am pe cineva. Numele lui este Oren Frey și
este bun.”
"Cat de bine."
„ Foarte . El este, fără îndoială, cel mai bun. Dacă se găsește ceva, îl
va găsi. Bărbatul este un câine de sânge.”
Dau din cap. „Și ce are nevoie pentru a începe?”
„Bani și un nume.”
"Bun. Îmi poți trimite a lui...
— Ești sigur că vrei să mergi pe acest drum, Hades?
Mâna lui Cillian se întinde automat la buzunar înainte să se oprească,
cu un mârâit scrâșnit pe buze. Recent s-a lasat de fumat. Ceea ce este
grozav pentru sănătatea lui și destul de groaznic pentru sănătatea
aproape tuturor celor din jurul lui care nu sunt Una.
„Vreau doar să se clarifice unele... inconsecvențe.”
„Uneori este mai bine să nu cauti monștri sau să pui întrebări la care
nu vrei răspunsuri. Trebuie să te întreb pentru ultima dată: te-ai gândit
cu adevărat la asta?”
Nu chiar. Dar trebuie să știu. Trebuie să știu care este legătura dintre
Elsa și Bratva. S-ar putea să nu-l implice deloc pe Gavan. Dar cu
siguranță îl implică pe Leu.
Și m-am săturat să mă întreb dacă o să înnebunesc.
"Bine?"
Cillian mă privește pentru ultima oară înainte să ridice din umeri.
"Daca insisti."
Își scoate telefonul, iar o secundă mai târziu, al meu zboară cu un
contact comun.
„Mulțumesc...”
„Oamenii își îngroapă fantomele și scheletele pentru un motiv ,
Hades”, mârâie el. „Și în experiența mea plină de poveste și destul de
plină de sânge, am descoperit că cel mai bine este să-i las acolo unde
sunt.”
29
 ELSA
HADES
încă nu mi-ai purtat cadourile. Încep să mă simt insultat
FAȚA ÎMI ARDE FIERBINTE când îi citesc textul.
PE MINE
Cine spune că nu le-am purtat?
Este destul de deranjant cât de confortabil am ajuns să mă joc cu
focul când vine vorba de Hades. Cât de mult îmi place să-i apăs
butoanele, în moduri în care știu că mă va pedepsi pentru mai târziu.
…Poate pentru că îmi place când o face el.
„Cui trimiți mesaje?”
Trec, trântind telefonul la piept în timp ce îmi îndrept privirea spre
Nora.
"Nimeni."
Ea zâmbește, arcuind o sprânceană. „ Serios .”
„Doar chestii de lucru.”
„Este amuzant pentru mine cum încă mai crezi că am șase ani.”
Îmi dau ochii peste cap. "Vă rog. Nu cred că ai șase ani.”
„Oh, pur și simplu nu este suficient de mare pentru a înțelege că ai un
iubit? Sau conceptul de sexting?”
Gura mea se deschide. „Ce naiba știi despre conceptul de sexting?!”
„Știu că există , El. Nu am spus că am făcut -o. Doamne.”
"Foarte bine. Ține-o așa."
Ea chicotește. „Generația ta și mai în vârstă încă nu par să înțeleagă
că internetul este pentru totdeauna. Generația mea nu are niciun
interes pentru asta. De exemplu, să trimiți oamenilor poze cu prada ta
este o nebunie.”
"Corect. Complet nebun. De aceea nu fac sex nimănui.”
„Doar Hades”.
Fața mea arde fierbinte. „ Nu sunt . Și nu este iubitul meu.”
Se încruntă într-un mod exagerat de gânditor, mângâindu-și bărbia.
„Deci... ceea ce îmi spui, în calitate de soră, tutore și model de urmat,
este că bărbatul pe care l-ai înșurubat de trei ori în apartamentul
nostru este doar un tip la întâmplare? Așa că ar trebui să găsesc eu
însumi „un tip la întâmplare” și să nu-mi fac griji că sexul are sens
sau o componentă emoțională? Bine de știut, mulțumesc.”
Îi arunc o privire în timp ce ea îmi rânjește.
„Ai terminat încă?”
Rânjetul ei tachinat se lărgește. "Pentru acum."
Da, Hades a mai trecut de două ori din noaptea galei de acum o
săptămână și jumătate. Da, a dormit peste ambele ori. Și da, am făcut
tot posibilul să fim liniștiți în... activitățile noastre , inclusiv, dar fără a
se limita la, Hades, înăbușindu-mi gemetele cu mâna lui, gura lui,
chiloții mei și penisul.
Dar nu, vizitele lui nu au trecut neobservate de sora mea.
Oft în timp ce ușile se deschid și coborâm din lift pe podeaua noastră.
„Ceea ce eu, ca adult, aleg să fac în mod consensual cu un alt adult
consimțit este treaba mea, Nora.”
„Deci, el nu este iubitul tău.”
Strâng din dinți. "Nu știu. Nu. Poate.” Ma uit la ea. "Este complicat."
„Ești exclusivist?”
„Da .”
La dracu.
I-am răspuns într-un fel prea repede și nu a trecut neobservat de cel
mai ascuțit tânăr de cincisprezece ani din lume.
"Iti place de el?"
suspin. „Da, Nora. Îmi place de el."
„Deci, haideți să revizuim. Îți place de el, îl lovești...”
„Nu-i spune așa...”
„El doarme peste el, te simți moale când trimite mesaje sexuale –
scuze , doar mesaje obișnuite – tu și ești exclusivist. Cam asta
rezumă?”
Dau din cap când facem colțul spre ușa noastră. "Corect."
„Sunt destul de sigur că asta se numește întâlnire.”
„Nu este... Nora !”
Plămânii îmi devin de gheață când îi prind mâna înapoi, exact când se
întindea spre ușa noastră ținând cheile ei.
… Pentru că ușa noastră este deja deschisă și întredeschisă.
Fața Norei devine albă când se mișcă în spatele meu.
Cineva era acolo.
Inima mi se strânge.
cineva acolo .
„Elsa?” îmi șoptește Nora cu o voce mică și speriată în timp ce mă
strânge de cămașă. „Cred că ar trebui să-ți suni nu prietenul.”
"TOATE BUNE."
Hades zâmbește în timp ce se întoarce pe hol, dar în ochi îi pâlpâie o
umbră de întuneric când se uită la mine.
„Probabil că nu te-ai închis în spatele tău când ai plecat.”
Nora expiră tare. „Ei bine, a fost terifiant.”
El chicotește. "Voi paria. Totul e bine dacă vrei să intri.”
Când ea e înăuntru, el se întoarce spre mine, zâmbetul lui dispărând.
„Locul este complet curat. Dar cineva cu siguranță a trecut prin
lucrurile tale. Și a Norei.”
Stomacul meu scade, fața îmi devine albă.
„ Ce ?!”
„Au fost buni, dar nu atât de buni.” Maxilarul i se strânge. „Nu am vrut
să o sperii, dar niciunul dintre voi nu va rămâne aici în seara asta. Nici
un fel.”
Dau din cap, cu gâtul clătinându-mi puternic. „Bine, mă voi uita la
hoteluri...”
„Am loc.”
Clipesc surprins când mă întorc către el. "Ce?"
„Am loc la mine. Faceți bagaje pentru amândoi. Nu o speria pe Nora.
Spune-i că ai aflat că ușa lăsată întredeschisă a fost de fapt întreținere
a clădirii și ei spun că trebuie să facă niște upgrade importante la
sistemul tău electric în seara asta, poate și în noaptea următoare.”
Mă uit la el. „Hades, nu stăm la tine...”
„Da,” mârâie el, făcându-mă să icnesc în timp ce gura lui coboară la
urechea mea. "Tu esti."

„BĂI, MAȘINA ASTA E BOLNAVĂ .”

Hades ridică privirea în oglinda retrovizoare, zâmbind către Nora de
pe bancheta din spate. "Mulțumiri. Mai conduci?”
„ Nu ”, se îmbufnează ea. „Regina o interzice.”
Îmi dau ochii peste cap. — Nu -l interzic, Nora, oft. „ Legea o interzice.
Ai cincisprezece ani.”
„Ei bine, ea poate exersa.”
Îi arunc lui Hades o privire ofilită în timp ce el îmi rânjește, în mod clar
conștient de ceea ce face.
„Da!” Nora ciripește de pe bancheta din spate. „Pot exersa!” Oftă,
clătinând din cap către Hades în oglindă. „Ea crede că doar pentru că
nu conduce, nimeni altcineva nu ar trebui.”
Roșesc când el își îndreaptă privirea spre mine. „Nu știi să conduci?”
„Toată viața mea am trăit în orașe complet imposibil de condus”, ridic
din umeri, defensiv. „Deci nu, n-am învățat niciodată.”
„Ei bine, ar trebui să schimbăm asta.”
Mă uit la el, clocotând când văd acel rânjet îngâmfat și acei ochi
pătrunzători care se îndreaptă spre mine. Își drese glasul în timp ce se
uită din nou la Nora.
„Hei, apropo: alți băieți de la școală te deranjează zilele astea?”
Ea scutură din cap, cu buzele strânse.
"Nu. După ce sa întâmplat cu Theo...
„O să fie bine, știi.”
"El este?"
Hades dă din cap. „Îl cunosc pe tatăl lui. Theo are niște terapie fizică
de făcut și încă o intervenție chirurgicală pe umăr. Dar e un copil dur.
El va fi bine. Și Nick se redresează.”
Nora zâmbește puțin. „Ei bine, cred că întreaga lume a auzit deja
povestea cu ei alungați din apartamentul meu. Deci, când au sărit...”
Gura ei se răsucește. „Practic, toată școala este acum îngrozită de
mine. Sau cel puțin toți băieții sunt.”
Zambesc.
„Bine”, mormăie Hades. "Ține-o așa. Micile rahaturi ar trebui să le fie
frică de femeile cu coloana vertebrală.”
Nora rânjește.
„Ascultă”, continuă el. „Tu porti un breloc?”
Sora mea dă din cap.
"Aici."
Hades se întinde peste mine, deschizând torpedoul și scoțând ceva
mic înainte de a-l închide din nou. Își răsuceste brațul în spatele lui,
întinzându-i Norei fob-ul cu un nasture.
„Pune asta pe brelocul tău”.
„Ce este asta”, se încruntă ea. „Un tracker?”
"Buton de urgență. Are un ping dacă îl împingi de două ori.”
„Și atunci, ce, te îndoiești cu Batman și vii să mă salvezi?” spune ea
sec.
Hades chicotește. „Nu, dar sora ta o va face. Îl voi conecta la telefonul
ei când ajungem la mine.”
„Ce, ca să mă poată spiona?”
Zâmbește, clătinând din cap. „Nu, nu funcționează așa. Dar dacă ai
vreodată probleme sau te simți în siguranță... Maxilarul i se
încordează. "Împingeți-l. Sora mea mai mică are douăzeci de ani și am
și eu una pe cheile ei.
Nora dă din cap, privind micul fob puțin mai puțin sceptică. "Misto.
Mulțumiri."
Mă uit la el, un zâmbet curbat buzele mele.
„ Mulțumesc ”, spun eu.

ÎMI CADE GURA când Camaro se oprește în fața unei pietre brune
uimitoare pe o stradă idilică din Brooklyn Heights, peste East River
față de Manhattanul de jos.
„Stai, acesta ești tu?”
„Mm-hmm.”
Apăsă un buton de pe bord și apoi conduce mașina pe o alee în pantă
care duce sub piatră brună la un garaj cu ușă automată. Parcăm
înăuntru lângă alte două mașini superbe; unele, vechi clasice și altele
strălucitoare roadstere noi de performanță. Nora fluieră.
„Uau, toți chiriașii acestei clădiri sunt nebuni de mașini?
„Ai putea spune asta.”
îl opresc cu o privire. „ Mai sunt alți chiriași?”
Hades dă din sprâncene, fără să spună nimic în timp ce ne duce
bagajele la un lift, în care ne îngrămădim cu toții.
„Încă nu am refăcut primele trei etaje.”
Nora pufnește. „Stai, ești proprietarul întregii clădiri? Și toate mașinile
alea de acolo?
Când el dă din cap, ea se întoarce și îmi dă un cot în lateral. Greu.
„ Frumos ”, face ea cu ochiul.
Îmi dau ochii peste cap.
Ușile se deschid la etajul al patrulea, iar eu și Nora aproape că ne
împiedicăm de limbi.
Sfânt. La dracu .
Locul este uimitor și sincer? Nu este deloc cum mi-aș fi imaginat
vizuina infamului Hades Drakos. Mi-am imaginat o temniță BDSM sau
un alt fel de peșteră subterană. Sau poate un loc de tip frat-house
amenajat cu prostii de burlac, ca un magazin Sharper Image lipicios.
Băiete, m-am înșelat.
Aproape întregul etaj al casei a fost transformat într-un spațiu mare
de mansardă. Pereții superbi din cărămidă expusă, ferestre uriașe și
grinzi de lemn și căpriori de tavan îmi pun maxilarul pe podea în timp
ce mă uit cu uimire.
Mobilierul este din lemn vechi, în stil fermă, învechit, și piele tăbăcită
adânc. Și pereții... rahat. Întreaga lungime a locului pe o parte nu este
altceva decât rafturi din lemn de la podea până la tavan. Și sunt pline
de cărți – aceleași cărți pe care obișnuiam să le batjocoresc drept un
fel de „momeală pentru întâlniri” pe Instagramul lui.
În spatele spațiului mansardei, o zonă enormă de bucătărie este
încadrată de un perete din spate realizat în întregime din fier negru și
sticlă, cu uși asortate care duc la o terasă luxuriantă, plină de plante.
„Omule, locul ăsta este de-a dreptul! ” Nora respiră, plimbându-se cu
ochii mari și cu gura căscată.
„Eu... nu mi-am imaginat că ai cărți.”
„ Știu să citesc, oricât de șocant ar fi.”
rânjesc. La fel și el.
„Nora, asta vei fi tu.” Îi duce geanta într-o cameră de oaspeți mare,
superbă, din cărămidă și grinzi de lemn.
„Da, nu plec niciodată. Îmi pare rău, nu îmi pare rău.”
El chicotește. „Și sora ta va fi în camera de alături.”
Nora arcuiește o sprânceană. „Oh, asta e camera ta?”
"Nu. Camera mea este sus.”
— Deci, sora mea nu va fi alături, atunci.
Hades ridică o sprânceană, aruncându-mi o privire. Fața mea se
înroșește în douăsprezece nuanțe de roșu în timp ce gemu.
„Da, am cincisprezece ani , nu sunt un idiot”, râsește Nora.
„Foarte bine de știut, mulțumesc.”
Hades ajunge să comande mâncare pentru a fi livrate, care sosește
exact când încep să trec de la foame la foame. Și dulce Isus miroase
al naibii de uimitor.
„Al lui Frankie”, spune el, cu fața aproape îngrozită de extaz, în timp
ce transferă toți gnocchi, cavatelli și cacio e pepe delicioase cu
mirosuri delicioase din cutiile de mâncare pe farfurii pe care să le
împărțim noi trei. „Al naibii de mâncare italiană uimitoare . Probabil
cea mai bună mâncare din tot New York-ul, de fapt.” Se întoarce și îmi
face cu ochiul. „Doar să nu-i spui niciodată asta bunicii mele.”
Mâncăm în curtea grădinii lui Hades, râzând, ascultând muzică și
bând vin. Ei bine, Hades și cu mine bem vin. Nora îl are pe Perrier.
Când muzica – o copie în vinil a albumului „Oh Mercy” al lui Bob
Dylan pe care l-am ascultat prin difuzoarele pe verandă – se termină,
Hades ne aruncă o privire asupra sorei mele și mie.
„Cine alege următorul?”
Nora iese imediat din scaun. "Pe el."
Zâmbesc în timp ce ea se aruncă înăuntru pentru a se scufunda în
imensa colecție de discuri a lui Hades.
„Asta e tot tu, nu?”
Zâmbesc în timp ce mă întorc către el. "Ce?"
„Cresc-o”.
Dau din cap. „Da, destul de mult, cred. De când aveam șaptesprezece
ani, iar ea șase.”
„Ai făcut o treabă al naibii de uimitoare”, murmură el. „Este un copil
grozav.”
Un înroșire mândră se strecoară pe fața mea. "Mulțumiri."
Apoi, instantaneu, mă încântă în timp ce următoarea melodie iese
peste difuzoare.
La naiba, Nora .
Diavolul însuși vine sărind înapoi pe verandă, chicotind în timp ce
„The Joker” al lui Steve Miller Band fredonează din difuzoare.
Hades ridică o sprânceană la rânjetul ei și la geamătul meu stânjenit.
„Ceva îmi lipsește?”
Nora chicotește. „Este cântecul preferat al Elsei.”
Râde zgomotos, întorcându-se să mă privească prin fața mea
îmbujorată. "Serios? Steve Miller Band?”
„Hei, este în colecția ta de discuri, mănule”, mormăi în timp ce el îmi
rânjește. „Și a fost o fază , mulțumesc foarte mult.”
"Da, sigur. Ea a jucat cam un an consecutiv, când aveam poate nouă
ani. „Ah-hoo, whoo”!”
„O fază lungă ”, oft în timp ce ei doi se rup.
O oră mai târziu, Nora pare gata să adoarmă la masă. Căscă,
întinzându-și brațele în timp ce stă în picioare.
„Bine, mă duc să mă culc. Voi băieți vă puteți înțelege sau orice
altceva acum.”
Îmi dau ochii peste cap la ea. "Te iubesc. 'Noapte."
Ne face niște fețe de sărută exagerate înainte de a se întoarce
înăuntru și de a dispărea în camera de oaspeți.
Și deodată sunt foarte conștient de două lucruri: unul, că am cam
poftit de atingerea lui Hades toată noaptea, de când a intrat ca un
cavaler negru pentru a ne elibera apartamentul. Și doi, suntem singuri
acum.
„Știi ce cred?”
Mă înroșesc, realizând că m-am uitat la Hades, pierdut în gânduri, în
timp ce el se uita direct la mine.
„Uh, ce?”
Maxilarul i se strânge.
„Cred că ar trebui să vii aici.”
Căldura îmi inundă miezul în timp ce îmi mușc buza. Dar încet, mă
ridic, bătându-mi restul vinului înainte să mă plimb în jurul mesei.
„Unde, mai exact?”
Își mângâie poala. "Chiar aici."
Roșind, încep să mă duc în poala lui. Mă înfior când mă trage de el
mai repede, trăgându-mă pe picioarele lui, cu fața la el. Mi se prinde
respirația când mâinile lui mari îmi înconjoară talia, strângându-mă în
timp ce mă alunecă pe spate în părul meu. Și înainte să-mi dau seama,
gura mea se cufundă la a lui și îl sărut profund.
Limba lui se adâncește printre buzele mele, tachinandu-mă și
gustându-mă în timp ce mă zvârcesc în poala lui. Este ca un răspuns
pavlovian pe care îl primesc acum doar că sunt lângă el. Șoldurile îmi
măcina și se rostogolesc, iar pulsul îmi bate în timp ce îl sărut cu
înverșunare.
Spune-i .
Gândul este ca o lamă rece care pătrunde în mine. Mi-a făcut o gaură
în partea din față a creierului de săptămâni întregi: trebuie să iasă,
mai ales cu ceea ce suntem unii pentru alții acum. Oricare ar fi
aceasta, orice etichetă vrem să-i dăm.
Hades trebuie să știe că Leo Stavrin este tatăl meu, chiar dacă nu
vreau să am nimic de-a face cu el. Cu cât voi continua să nu-i spun,
cu atât va fi mai rău când o voi face în sfârșit.
„Trebuie să-ți spun ceva”, am grăbit eu încet.
Hades ridică o sprânceană, privindu-mă.
„Tu acum.”
„Eu…”
Ochii mei se blochează cu albastrul lui aprig de gheață și, dintr-o
dată, sunt pierdut, iar nervii îmi dispare în fața zeului fioros care se
uită înapoi la mine.
Zâmbesc, clătinând din cap.
"Poate aștepta."
Trebuie sa. Nu mă pot decide să stric acest moment perfect cu așa
ceva.
"Esti sigur?"
"Pozitiv."
„Bine”, mârâie el. — Pentru că nu sunt sigur că pot .
Mă plâng când îi simt mâna alunecând spre fundul meu și apuc o
mână din fusta mea, împingându-o până la talie. Dorința îmi curge
între coapse în timp ce degetele lui îmi mângâie pielea goală și apoi
se strecoară sub spatele curelei mele. Când simt că unul dintre ei
alunecă mai jos și se tachinează peste fundul meu, icnesc și mă
retrag de la sărutul lui.
„ Hades ... la naiba ...”
Degetul lui coboară mai jos, găsind păsărica mea deja udă pentru el.
Spatele meu se arcuiește, împingându-mi fundul afară, în timp ce
degetul lui se îndoaie în mine și începe să mă mângâie de punctul
meu G. Buzele lui se aprind din nou de ale mele, sărutându-mă și
înghițindu-mi gemetele înainte ca el să se retragă și să ridice încet
cealaltă mână între noi.
Ochii mi se fac mari, fața mi se umple de căldură când îmi dau seama
ce ține.
„Serios ai cumpărat al doilea ?”
Ochii lui Hades sclipesc, buzele lui curgându-se rău în timp ce
răsucește plugul de aur din mână.
„Nici un al doilea, nu.”
Mă uit la el. „Tu... E din apartamentul meu?”
"Sigur este. Deschide-ti gura."
Mă înroșesc de căldură, pulsul bătându-mi puternic chiar sub piele.
„ Ce ?”
„Deschide-ți gura”, mârâie el, coborându-și buzele la urechea mea și
lăsându-și dinții să pășească lobul moale. „Și nașpa .”
Ochii ni se blochează când se trage înapoi. Pielea îmi furnică și ceva
murdar și nevoiaș îmi pulsa în miez.
Buzele mele se despart.
"Fata buna."
Ochii noștri rămân unul pe celălalt în timp ce îmi înfășoară buzele în
jurul metalului strălucitor, învârtindu-mi limba peste el în timp ce
pofta îmi explodează prin întregul corp. Cealaltă mână a lui alunecă în
spatele meu, apucând ceva ce nu pot vedea. Când îmi trage din nou
tangul în lateral și îmi strecoară un deget peste fund, se simte moale
și cald.
Gemez, sug și învârt plugul, în timp ce Hades își învârte degetul
lubrifiat în jurul fundului meu. El adaugă presiune, iar eu scânc înainte
ca degetul lui să se strecoare în mine.
Gâfâi, tremurând în poală, în timp ce el geamă la gâtul meu. Fișa îmi
alunecă din gură și tremur peste tot când el o aduce în spatele meu.
Vârful metalic cald se concentrează pe gaura mea și încerc să nu mă
încordez când îl simt că începe să împingă ușor.
„ Deschide-mi, pisicuță ”, mârâie el îngrozit în urechea mea. "Relaxați-
vă. Lasă-mă să văd fundul tău strâns cum îl înghite ca o fată bună.”
Ștecherul nu părea foarte mare în mâinile mele și nici nu se simțea
foarte mare în gură.
Împotriva fundului meu, se simte uriaș .
Dar încet, încet, cu respirația țintă, pot simți că capul conic și bulbos
începe să mă întindă. Dinții lui Hades mă târăsc pe gât,
transformându-mă în jeleu înainte ca, brusc, dopul să fie aspirat, de
parcă corpul meu l-ar fi înghițit chiar dincolo de partea groasă pentru
a se strânge în jurul bazei înguste.
„ Oooh fuuuckk ,” mă sufoc, gâfâind și tremurând.
Este o senzație ciudată. Mă simt plin într-un mod pe care nu l-am mai
simțit până acum. Dar se simte și incredibil . Ca și cum ar fi această
presiune de fundal acolo, care îmi pulsa în miez.
„ Un pisoi atât de bun”, răpește Hades întunecat.
scânc din nou. „Este... este atât de mare...”
Gâfâi când dinții lui îmi mușcă din nou lobul urechii.
„ Nu la fel de mare ca mine .”
Mă sărută tare și mă topesc când îl simt că îmi strecoară curelea la
loc, ținând ștecherul în mine. Apoi stăm în picioare, iar picioarele
mele sunt atât de tremurate încât este o luptă să nu mă clătin în timp
ce mă ia de mână și începe să mă conducă prin spațiul superb de la
mansardă.
Simt că nenorocitul de dop mă umple și mă frecă la fiecare pas. Și la
naiba, se simte uimitor .
Ajungem la scara metalică în spirală care duce în camera lui Hades,
pe care nu am văzut-o încă. Tocmai când sunt pe cale să fac primul
pas, el mă oprește. Îmi prinde fața și își coboară gura pe a mea, iar eu
sunt atât de pierdut în sărut, încât abia îl înregistrez cum trage
fermoarul fustei în jos, până când totul îmi cade în picioare.
„ Hades ...”
Ochii mei se îndreaptă spre ușa camerei de oaspeți, cu Nora chiar de
cealaltă parte.
— Ar fi bine să te plimbi, nu-i așa?
Mă înroșesc profund, privindu-l și apoi întorcându-mă pentru a urca
scările doar în bluza mea și o pereche de chiloți tanga.
Și un cap în fund.
Simt cum se schimbă în mine cu fiecare pas, la fel cum îi simt ochii
părăsind o cărare arzătoare pe fundul meu în timp ce mă urmărește în
sus.
Scările se termină, iar deodată, în vârf, îmi cade maxilarul.
Woah .
Dormitorul lui Hades este tot din sticlă, ca o seră uriașă pe acoperișul
clădirii sale, cu vederi panoramice ale întregului Brooklyn, întregului
East River și întregului Manhattan de Jos. Un pat uriaș umple mijlocul
camerei și mă tremur când simt că mâna lui o ia pe a mea,
conducându-mă la el.
Mă opresc la picioarele patului, roadându-mi buza în timp ce mă
întorc spre el.
„Deci, toți oaspeții tăi trebuie să urce în acea spirală perfidă...”
— Sincer nu crezi că am adus vreodată pe cineva aici, nu-i așa?
Clipesc, inima mi se umflă. „Eu...”
Mă scânc în timp ce el își trântește gura de a mea și îmi prinde părul.
Bluza și sutienul meu sunt aruncate deoparte. Îi urmează cămașa și
blugii.
"Ferestrele…"
„Pahar cu sens unic”, mârâie el, trântindu-și gura de a mea.
Gem în gura lui și îmi alunec mâinile în boxerii lui pentru a-mi înfășura
degetele în jurul penisului lui masiv, când mă aruncă înapoi pe pat și
eu icnesc. El cade între picioarele mele, decojindu-mi chiloții udați în
jos și desfăcându-mi coapsele.
Limba lui moale și umedă îmi trage în sus cusătura, făcându-mă să
strig în timp ce un fior de căldură îmi străbate corpul. Hades îmi
tachinează clitorisul, sugând nodul dureros dintre buze și învârtindu-
și limba în jurul ei în timp ce suge. Degetele lui puternice îmi înfig
coapsele, împingându-le larg în timp ce mă devorează ca și cum ar fi
un om înfometat care mănâncă prima masă dintr-o lună.
Tremur când îi simt degetele pe priză. Se prinde de bază, iar respirația
îmi prinde și ochii mi se rotesc înapoi în timp ce o răsucește încet în
mine, de parcă mi-ar fi înșurubat.
Sfânt. La naiba .
Senzațiile sunt nebunești, deoarece dopul neted și alunecos freacă
încet peste un milion de terminații nervoase. Îl răsucește într-un fel,
apoi în celălalt, apoi înapoi din nou în timp ce gura lui coboară la
păsărica mea. Iar combinația dintre mufa și limba lui mă face să văd
stelele în timp ce ochii îmi ies din focalizare.
„ Hades... la naiba, eu—sunt— ”
Începe să răsucească ștecherul mai repede, trăgând ușor de el de
parcă ar fi pe cale să-l scoată din mine, doar pentru a-l împinge înapoi
exact când începe să mă deschidă din nou. Sentimentul este ireal, iar
lumea mea începe să se topească pe măsură ce mă înec în plăcerea
tuturor.
Limba lui pe clitorisul meu. Degetele lui alunecând în păsărica mea și
mângâindu-mi punctul G. Ștecherul îmi înșuruba în fund. Totul se
reunește ca o simfonie a păcatului și dintr-o dată mă lovește ca o
bombă care explodă.
strig, trântindu-mi mâna peste gura, în timp ce spatele meu se
arcuiește de pe pat. Tremur și tremur, zvârcolindu-mă și gemând sub
limba și degetele lui, în timp ce explozia orgasmului mă sfâșie.
Nici măcar nu mi-am luat încă respirația când alunecă între picioarele
mele, gol și tare și atât de gata. Vârful umflat al penisului lui uriaș se
scufundă în buzele mele în timp ce ochii îmi umflă.
Deja mă simt atât de plină cu ștecherul în fund. Și e atât de mare...
„ Ia-mi penisul ca pe o fată bună, pisicuță .”
Își rostogolește șoldurile, împingându-și penisul în mine în timp ce
gura mea se slăbește.
Oh, dracu ' .
Gemu, agățandu-mă de el cu disperare, trântindu-mi cu nerăbdare
gura de a lui. Penisul lui gros se scufundă din ce în ce mai adânc, iar
combinația dintre el și priza mă face să văd dublu în timp ce camera
se învârte.
Ochii ni se blochează în timp ce mâinile lui se încurcă în părul meu. Îi
strâng umerii musculoși, unghiile mele trăgându-i pe pielea bronzată
când începe să se lovească de mine. Corpurile ni se macină, șoldurile
plesnind împreună, în timp ce sunetele umede ale dracului nostru
umplu camera.
Gâfâi în pielea lui, sărutându-l și mușcându-l de umăr în timp ce el se
lovește în mine mai repede. Una dintre mâinile lui se întinde în jos, iar
când începe să se răsucească și să tragă din nou de dop, un strigăt
de extaz pur îmi smulge din gură.
Hades mă lovește și mai tare, trupurile noastre măcinandu-ne în timp
ce căldura explodează peste noi doi. Mă agățăm de el, înfășurându-mi
picioarele în jurul șoldurilor lui mușchi și nu vreau să mă las
niciodată.
„ Hades...”
„Dă-mi esperma aia, pisicuță”, răpește el pe buzele mele. „Dă-mi tot
nenorocitul de esperma de la această păsărică drăguță, chiar acum.”
Ștefa alunecă până la capăt, apoi o împinge instantaneu înapoi în
același timp în care penisul lui se scufundă adânc în mine. Și dintr-o
dată, lumea mea se estompează la margini.
Gura lui se lovește de a mea, înghițindu-mi strigătul de eliberare în
timp ce orgasmul explodează în mine. Mușchii îmi tremură și tremură.
Pielea mi se aprinde. Unghiile îmi trec pe spatele lui în timp ce corpul
meu se strânge și spasme în jurul prizei și penisul lui mă umple
complet.
Hades geme, împingându-mă și mai adânc în mine în timp ce penisul
lui pulsa și pulsează, iar eu gemu din nou când simt jeturile fierbinți și
umede ale esperma lui care se revarsă în mine.
Încă tremur când el se trage încet din mine și se mută lângă mine.
Abia reușesc să respir, cu atât mai puțin să formez cuvinte, în timp ce
el își înconjoară brațele puternice în jurul meu și îmi trage spatele
strâns de pieptul lui.
Buzele lui imi pasesc ceafa in timp ce tremur din cap pana in picioare.
„Ce ai vrut să-mi spui înainte?”
Nu. Nu acum .
Gâtul mi se înclină. Dinții îmi trec peste buze.
„Nimic”, murmur în cele din urmă, răsucindu-mă în brațele lui pentru
a-l înfrunta pe el și cu acei ochi albaștri strălucitori. Buzele mi se
curbesc într-un zâmbet. „Doar că te plac cu adevărat.”
„Da, cred că am înțeles asta. Și mie îmi place foarte mult de tine,
murmură el, prinzându-mă de mână și ducând-o la buze. "Mult."
rânjesc.
La fel și el.
Ochii îmi devin grei și nu sunt sigură că obrazul meu se sprijină pe
pieptul lui înainte să adorm în brațele lui.
30
 HADES
ELSA SE ÎNFIORĂ, muşcându-mă atât de tare de umăr, încât există şanse
mari să-i fi extras sânge. Dar abia îl simt, pentru că sunt mult prea
concentrat pe raiul pur al păsăricii ei care îmi sugrumă penisul în timp
ce explodăm împreună.
Gemu, mâna mea în părul ei trăgându-i gura de a mea, ca să o pot
sărut în timp ce sperma mea se revarsă adânc în curtea ei. Coapsele
ei se prind în jurul șoldurilor mele, gleznele ei blocate în jurul spatelui
meu, cu chiloții încă atârnând de un călcâi.
Încet, trăgându-ne răsuflarea, îmi trag capul pe spate. Fața Elsei este
roșie stacojie și despicată de un rânjet uriaș. Dar sprânceana ei se
prăbușește brusc în timp ce își aruncă privirea pe lângă mine către
ușa biroului ei.
„Nu am fost prea tare, nu?”
Mă feresc doar să nu spun „cui dracu îi pasă” pentru că o va arunca
într-un strop. Probabil că am fost prea tare, aproape sigur. Dar chiar
nu-mi pasă.
Sunt complet îndepărtat cu ea și nu am nicio intenție să înot înapoi la
marginea piscinei prea curând.
„Nu, am fost bine.”
Îmi strâng șoldurile în ea pentru ultima oară, aducându-i un scâncet
pe buzele ei în timp ce îmi simte pulsul penisului în ea.
Nici măcar nu mai ascundem asta. De două săptămâni, am fost în
vizită la „avocatul meu” la locul ei de muncă aproape în fiecare zi,
unde avem o întâlnire cu ușile închise de cel puțin o oră.
Adică, mă duc cu Elsa absolut nesimțit pe fiecare suprafață
disponibilă în biroul ei, până când esperma i se scurge pe coapse și
ea nu poate să meargă sau să vadă drept.
Din noaptea în care cineva – „cineva” aproape sigur fiind Leu sau
unul dintre mânjitorii lui – a pătruns în locul ei, am avut bărbați
Drakos care păzesc clădirea ei: doi în afara ușii din față, doi lângă ușa
din spate, unul pe acoperiș. , și încă două patrulând holurile de la
etajul ei.
Dar chiar și cu asta, ea a fost mult la mine. La început, a rămas și
Nora, lucru cu care sunt complet în regulă pentru că este o copilă
foarte cool. Dar odată ce Elsa a acceptat că apartamentul ei este unul
dintre cele mai sigure locuri din oraș, cu oamenii mei care îl păzesc, a
făcut câteva nopți solo aici, Nora și-a luat apartamentul mai mult
decât fericită.
O sărut încet înainte de a aluneca cu răzbunare din căldura umedă a
păsăricii ei dulci. Fără să dau din ochi, îi trag chiloții înapoi în sus
picioarele ei și îi potrivesc strâns de pisică.
Vreau ca esperma mea să rămână exact unde este. Vreau să mă simtă
picurând încet din ea pentru tot restul zilei.
Vreau ca chiloții ei să fie lipiți de ea când pleacă de la serviciu mai
târziu, pentru a-i aminti de mine.
Așa cum am spus: de la capătul nenorocit de adânc .
"Ce vrei sa faci diseara?"
Acesta este codul pentru „cine doarme unde?”
Elsei se răsucește gura. „Mi-ar plăcea să vin. Dar simt că o neglijez pe
Nora. A mers și a ieșit pe ușă la școală sau a exersat fără mine de trei
zile la rând acum.”
Dau din cap. Înțeleg pe deplin.
„Atunci, stai la tine”, mârâi eu, nasturindu-mi cămașa înapoi. „Și
putem vorbi...”
„De ce nu stai la mine?”
rânjesc. La fel și ea, cu fața tentă de roz.
— Adică, dacă tu...
— Da, mârâi eu. "Vreau să. M-am gândit că ar trebui să mă întâlnesc
cu Sean mai târziu pentru o rundă de sparring.
Ea ridică din umeri când termină de ajustat bluza și de aranjat părul.
— Atunci, vii după?
„Voi fi transpirat.”
Ea rânjește în timp ce se aplecă să mă sărute.
„ Bine . Și, ah... aici.”
Sprâncenele mele se ridică în timp ce Elsa îmi apăsă o tastă în palmă.
O cheie a apartamentului ei .
Ei bine, aceasta este o premieră absolută, de o milă.
Ea se înroșește. „Vino oricând. Te voi astepta."

ÎMI PETREC restul zilei făcând comisioane și apoi ajutând-o pe Callie și

Eilish la transportul cu o grămadă de bere pentru The Banshee până
la frigiderul de la subsol. Apoi mă îndrept către sala de sport locală a
lui Sean din Lower East Side pentru niște antrenamente de sparring
de mult așteptate.
Telefonul îmi sună exact când trag în sus. Privind în jos, observ
numele lui Ares pe ecran înainte să răspund.
"Hei ce mai e nou? Sunt pe cale să mă îndrept în...”
„Tocmai am fost loviti.”
Totul merge nemișcat.
„ Ce. ”
„Cât de repede poți ajunge la mine?”
„Birou sau apartament?”
"Apartament. Și Hades? Pazeste-ti spatele. Cineva încearcă să
înceapă un război.”
"Pe drum."

SFINTE RAHAT.
Mi se macină maxilarul în timp ce mă sprijin pe blatul bucătăriei din
penthouse-ul din sticlă al lui Ares și Neve, cu vedere la Hudson. Dar
nu analizez viziunile acum. Mă încruntăm la locul unde Castle
peticește o tăietură pe fruntea lui Mike Karagiannis.
... O tăietură pe care a primit-o în urmă cu aproximativ o oră, când un
echipaj și-a izbit într-un depozit de-al nostru pe care îl păzea, i-a spart
o liliac peste cap și a scăpat cu produse electronice de ultimă
generație de pe piața neagră în valoare de aproximativ două milioane
de dolari. .
Au lăsat alte două milioane de dolari de unelte care erau depozitate
acolo sfărâmate în bucăți.
Acesta a fost cineva care trimitea un mesaj destul de clar.
"Domnul. Drakos, scapă Mike, arătând îngrozit în timp ce se uită cu
ochii mari la Ares. „Îmi pare atât de rău, domnule...”
— Nu e vina ta, Mike, mârâie încet Ares, apropiindu-se pentru a pune
o mână mângâietoare pe umărul tremurător al bărbatului în vârstă.
Aceasta este diferența dintre Ares și mine și este ceea ce îl face un
lider atât de mare. Dacă aș fi eu, mă îndoiesc că aș fi atât de calm. Așa
cum stau lucrurile, abia le țin împreună, stând aici dincolo de cameră.
Un bărbat de șaizeci de ani nu va opri zece tipi înarmați să facă
prostii. Lucrul îngrijorător nu este doar furtul sau vandalismul. Este
că cineva chiar știa că depozitul merită să fie lovit în primul rând.
Există câteva locuri în jurul acestui oraș în care familia noastră își
ascunde activitățile și produsele mai... subterane . Uneori și numerar.
Și când spun că sunt ascunse, sunt al naibii de ascunse . Rahatul
ăsta este închis strâns pe baza strictă a necesității de a cunoaște.
Doar că ticăloșii ăștia știau clar.
„Spune-ne din nou ce sa întâmplat”, mormăie Ares. „Încercați să vă
concentrați și asupra oricăror mici detalii, dacă puteți.”
Mike dă din cap, tresărind când Castle termină de cusut tăietura din
frunte.
„Tocmai făcusem un tur al perimetrului și mă îndreptam înapoi la
birou. Au intrat pe ușa laterală... au folosit o lanternă cu plasmă
pentru a tăia imediat balamalele blestemate și au venit năvalnic ca o
grămadă de comandouri.
„Câți dintre ei au fost acolo, din nou?”
Mike se uită în jos. „Zece dintre ei. Mi-am tras pistolul, domnule
Drakos, jur...
„Nimeni nu se îndoiește de asta, Mike”, mormăie fratele meu. „Vrem
doar detalii.”
„Mi-au stricat unul bun”, oftă Mike. „Am înaripat unul cu piesa mea.
Dar m-au pus greu pe noggin. Apoi altul mi-a legat brațul de calorifer.
A fost norocos că am putut folosi piciorul pentru a scoate telefonul de
pe birou, ca să te sun mai târziu. Au trecut prin tot locul ca și cum ar fi
știut exact unde este totul. Am luat probabil jumătate din marfă și apoi
am mers în oraș cu restul cu lilieci și călcători.
Ares se uită la mine, apoi la Kratos, înainte ca ochii să-i alunece
înapoi spre Mike.
„Bine, vreau să încerci să-ți amintești totul pe cont propriu, fără ca eu
să te îndemn. Când ai sunat prima dată, ai menționat...
„Erau al naibii de ruși, domnule Drakos”, mârâie Mike. Ochii lui se
îndreaptă spre Neve. — Vă cer scuze pentru limbaj, doamnă.
„La naiba cu asta”, mormăie Neve. „Ești sigur că erau ruși? Ar fi putut
fi un alt Balcani...
„Mama fostei mele soții era rusă”, mormăie Mike. „Crede-mă, aud
rahatul ăsta în coșmarurile mele.”
Maxilarul lui Ares se strânge în timp ce ochii lui se blochează cu ai
mei și ai lui Kratos.
îmi dresesc glasul. "Întâlnire de familie." mârâi. "Patio. Acum. ”
Castle, care era cu Ares și Neve când a sunat Mike, rămâne în
bucătărie cu gardianul rănit. Ares, Neve și Kratos mă urmăresc pe
terasa întinsă a penthouse-ului de sticlă.
„Este Gavan.”
Ares pare sumbru. „Nu știm asta. Ar putea fi-"
— A fost o lovitură clară peste prova, Ares, mormăi eu. „O lovitură de
avertizare.”
— Da, dar Gavan nu are de ce să...
„El, uh…” Mă încruntă, dresându-mi glasul. "El ar putea."
Ochii fratelui meu se îngustează. „ Hades ...”
„Nu a fost mare lucru. Am fost să-l văd zilele trecute despre ceva și...
„Ceva despre care ai neglijat complet să mă informezi?!” Ares
pocnește.
„Nu a fost o afacere de familie.”
„ Rahat , Hades”, mârâie el. „Te-ai dus să-l vezi pe șeful nenorocitului
de Reznikov Bratva – cu care, apropo, suntem încă într-un război
tăcut de oferte cu privire la albanezi. Nu-mi pasă dacă ai fi venit să ai
o întâlnire de club de carte cu Gavan. Când îl vezi pe șeful acelei
organizații, crede-mă, este o afacere. Și asta înseamnă că îmi spui
despre asta .”
Strâng din dinți. „S-ar putea să nu fie el. Spun doar că lucrurile s-au
încălzit, iar Gavan poate să fi interpretat vizita mea ca pe o
amenințare.”
„Oh, crezi al naibii , Hades?!”
Ușa penthouse-ului se deschide. Castle își drese glasul în timp ce își
scoate capul afară.
„Tocmai am primit un telefon de la un prieten de-al meu din VA.
Lucrează la pază la Mt. Sinai și a vrut să-mi spună că un membru
cunoscut al organizației Reznikov tocmai a venit pentru cusături.”
Ochii i se întunecă. „Pune glonț, umărul stâng, de la un nas de treizeci
și opt. În același loc, Mike l-a înaripat pe unul dintre ei. Aceeași armă.”
Ares dă din cap țeapăn înainte de a se întoarce spre mine.
„Se pare că cineva a considerat vizita ta ca pe o amenințare.”
„Deci ce vom face în privința asta?” Kratos bubuie.
Buzele mi se curbesc când mă uit mai întâi la el, apoi la Castle.
„Nu știu despre voi băieți, dar cred că devine răcoare. Mi-ar plăcea să-
mi încălzesc picioarele lângă un foc de tabără în seara asta.”
Kratos dă din cap din barbie, încrucișându-și brațele peste pieptul
mare. Castle rânjește.
Ares îmi aruncă o privire și dă scurt din cap.
"Fă-o. Alege ceva de valoare similară și fără pierderi de vieți, Hades.
Nu încercăm să începem al treilea război mondial aici. Dar dacă
Gavan dorește să înceapă să tragă, este timpul să trimitem un mesaj
al nostru înapoi.”

DOUĂ ORE MAI TÂRZIU, picioarele mele se prăjesc din plin lângă un foc
care urcă în ceruri. Cei patru oameni ai lui Gavan care păzeau acest
depozit special al lui Reznikov sunt legați, călcați și legați la ochi,
legați pe un dig care iese peste East River.
Arunc o privire către Kratos și încuviință, clintindu-mi berea cu a lui
înainte de a mă întoarce și a face același lucru cu a lui Castle.
„Nu trebuia să te implici în asta, știi”, am mormăit la el.
Ridică din umeri, sorbindu-și berea în timp ce privește flăcările.
„Da, ei bine, nu am avut un nou episod din Succession să văd în
seara asta. Ce altceva aveam să fac cu mine.”
Noi trei stăm acolo, privind cum focul se învârte și mârâie spre cer
înainte de a auzi sunetele sirenelor apropiindu-se.
Timpul de plecare.
31
 ELSA
MĂ TREZESC UȘOR treaz când îi simt greutatea scufundându-se pe pat.
„Shh. Du-te înapoi la somn."
Rânjesc, cu ochii încă închiși, când Hades se alunecă lângă mine și
mă trage în brațele lui. Apoi nasul meu se încrețește puțin.
Mă așteptam să vină proaspăt de la antrenamentele de box. Și în timp
ce în mod clar a făcut duș, probabil sub dușul meu , nu este
transpirația unui antrenament pe care încă pot mirosi că persistă pe
el.
Este fum.
Nu fum de tutun. Fum real, acru, lemnos.
Îmi mestec buza, gândindu-mă. Apoi o alung.
Nu trebuie să întreb despre asta. Dacă vrea să-mi spună, o va face.
Da, sunt lucruri despre el care m-ar putea speria. Dar el este cine este
și asta îmi place.
Îmi place asta, și el, atât de mult. De fapt, există și alte cuvinte pe care
ar trebui să le folosesc probabil în loc de „like”.
"Ce faci maine?"
Mă întorc în brațele lui pentru a-l înfrunta în aproape întuneric.
"Nimic de ce?"
„Vreau să vii la familia și prietenii deschidere ușoară pentru The
Banshee pe care Callie, Eilish și Neve o aruncă.”
"Oh?" mă încruntă. „Nu știam că mai e ceva de semnat...”
„Elsa...” chicotește el, cuprinzându-mă pe față.
"Ce?"
„Nu ca nenorocitul lor de avocat. Ca întâlnirea mea.”
Merg nemișcat, cu ochii noștri blocați în umbră.
„Tu... vorbești serios?”
"Foarte."
„Hades, toată familia ta va fi...”
„Da. Cam asta este ideea.”
Buza îmi prinde între dinți. „Ești foarte serios.”
"Chiar sunt."
— Și ești sigur că este o idee bună?
Oftă, aplecându-se aproape și sărutându-mă încet. „Cred că m-am
săturat să mă prefac că nu ești prima persoană cu care vreau să
vorbesc dimineața și ultima persoană pe care vreau să o văd înainte
de a merge la culcare.”
Ei bine... la naiba . O modalitate de a da picioarele unei fete...
Rânjesc ca un idiot când mă sărută din nou.
"Vino maine. Apropo, asta nu este o cerere.”
eu chicotesc. „Atunci cum pot să spun nu?”
"Nu poţi. Tu vii. Și chiar acum…”
Mă scânc în timp ce el se scufundă sub cuverturi și îmi desfășoară
picioarele.
„Chiar acum, vii pe limba mea.”
32
 HADES
"HEI!"
Fața mea se desparte într-un rânjet când răspund la telefon, sunetul
vocii Elsei făcându-mi pielea să furnice așa cum face întotdeauna în
zilele noastre.
Ce naiba mi-a făcut fata asta?
Ideea este că nu mă mai încruntă de confuzie sau tulburare când mă
gândesc la această întrebare.
Eu doar zâmbesc al naibii.
„Hei, tu,” rânjesc în telefon.
„Așadar, mi-e teamă că întârzii puțin în ceea ce privește deschiderea
delicată din seara asta”, oftă ea. „Tocmai termin o declarație în
Brooklyn. Dar scurtă întrebare, rochia aia albastră a mea este la tine?
Este aproape suprarealist. De fapt, am conversația „a cui casă este
piesa vestimentară la” cu o femeie pentru prima dată în viața mea. Și
îmi place al naibii că o am cu ea.
Da, rochia ei este la mine – încă acolo din noaptea de săptămâna
trecută în care mi-a călărit penisul pe podeaua bucătăriei înainte să o
trag aplecată peste tejghea.
„Este, da.”
„Oh, stai, da, cred că l-am purtat noaptea...” încetează ea și practic îi
pot simți căldura înroșirii prin telefon.
"Continua."
Ea râde liniştită. „Cred că amândoi știm ce noapte a fost”, murmură
ea.
„Oh, chiar o facem, vreau doar să te aud spunând asta cu voce tare.”
„Stau pe holul Tribunalului din Brooklyn.”
„Și ideea ta este?”
Ea chicotește. „Voi vorbi murdar cu tine mai târziu .”
rânjesc. — O să te țin de asta, consilier.
"Afacere. Crezi că aș putea să trec pe la tine și să-l iau înainte să mă
întorc acasă să mă schimb? Cred că mi-ar plăcea să-l port în seara
asta.”
„Iată o idee mai bună: pregătește-te la mine și vin să te conduc la
deschiderea moale după ce termin să ajut fetele cu ultima configurație
de aici.”
"Într-adevăr?"
— Știi codul ușii mele din față, nu?
„Da.”
"Atunci fă-o. Pregătește-te la mine și te sun când voi fi pe drum.
Afacere?"
„Deal”, țâșnește ea. „Mulțumesc, ești cel mai bun.”
"Nici o problemă. Pe curând."
„Da, ne vedem curând. Lo…” se oprește scurt, dresindu-și glasul.
"Dreapta. Pe curând."
Ea închide brusc. Rânjesc ureche la ureche în timp ce strec telefonul
în buzunar și mă întorc să mă întorc în The Banshee, unde mai e
destul de mult de făcut.
Callie pășește chiar în fața mea, oferindu-mi una dintre înfățișările ei
brevetate „Sunt pe cale să-ți dau rahat despre ceva”.
"Da?"
"Cine a fost acela?"
dau din umeri. "Nimeni."
Ea își dă ochii peste cap. "Rahat. Rânjiți ca o școală.”
"Deloc. Pur și simplu încântat de cocktailurile gratuite din seara asta.”
Ea scutură din cap, întorcându-se să plece. „Orice, bine. Păstrează-ți
secretele.”
La naiba .
îmi dresesc glasul. — De fapt, asta a fost Elsa.
Callie se întoarce, părând extrem de curioasă. La fel și Eilish, care
iese din spatele barului.
"Stai ce?" Sora blondă a lui Neve își arcuiește sprânceana.
„Aceasta a fost Elsa.”
Callie se încruntă. „ Aaaand ?”
„Și ea vine în seara asta.” Mă uit la ei doi și îmi dresez glasul. „Ca
întâlnirea mea.”
Sprâncenele lui Callie se ridică atât de mult încât aproape că dispar în
linia părului ei. Eilish rânjește răutăcios.
„Fără rahat ”, scapă Callie, uitându-se la mine. „De exemplu, o
întâlnire?”
„Nu face asta ciudat.”
„Fratele meu, în vârstă de aproape treizeci de ani, în stare terminală,
este pe cale să meargă la prima sa întâlnire. E deja al naibii de ciudat,
omule.”
O răsturn în timp ce ea și Eilish chicotesc. „Păi, pur și simplu nu fi o
pungă de proști în privința asta.”
„Despre ce este ea să fie o pungă de ticăloși?”
Mă întorc, rânjind când îl văd pe Sean transportând trei cutii uriașe de
sticle de lichior în bar dintr-o dubă de afară.
"Nimic. Mulțumesc pentru ajutor, omule.”
„Oricand. Băuturile sunt gratuite în seara asta, da?”
pufnesc. "Cel mai sigur."
Nu e nimic”, zâmbește Callie. „Hades are o iubită.”
Sean zâmbește. „Cred că Hades are multe prietene.”
„Nu, nu”, rânjește Eilish. „Ca o adevărată prietenă-iubită.”
Sean îmi aruncă o privire cu un rânjet uluit pe buze. „Nici un rahat?”
„De ce naiba fac toată lumea asta atât de ciudat ”, mormăi eu,
întorcându-mă să ies pe uşă.
Sean mă urmărește afară, ajutându-mă să mai trag câteva cutii de
lucruri în bar înainte să văd o mașină neagră familiară oprindu-se în
fața clădirii. Mă îndrept spre bordură, deschid ușa pasagerului și ajut-
o pe bunica mea să iasă.
Ea se uită radiată la fața recent remodelată a pub-ului irlandez pe care
nepoata ei, Eilish și Neve sunt pe cale să-l deschidă.
— E greu de crezut că ea a reușit, nu-i așa, da?
Mă mustră Dimitra, plesnindu-mă jucăuș pe mână în timp ce rânjesc.
— Nu este deloc greu de crezut, Hades. La urma urmei, e o Drakos.
Un dragon. Sângele spartanilor...
Nu spartanii din nou. „Hei, da?” îmi dresesc glasul. „Voiam să-ți spun
ceva.”
"Oh?"
„Am… am întâlnit pe cineva. Nu este greacă, dar...
„Dar este foarte inteligentă, foarte drăguță și destul de intimidantă”,
termină ea pentru mine, zâmbind la privirea mea confuză. „Și
britanic.”
clipesc. Dimitra chicotește, ridicându-se să mă mângâie cu drag pe
obraz.
— Sunt bătrân, Hades. Nu orb sau prost. Și cred că va fi foarte bună
pentru tine.”
rânjesc. „Si eu da. Ea vine în seara asta.”
„Bine”, răsună ea. "Bun. Ea ar trebui să facă parte din asta. Putem să
prăjim pentru sora ta și cumnatele tale și pentru a ne îndrăgosti și a
avea o mulțime de copii.”
Râcnesc, dându-mi ochii peste cap. „Da, lasă-mă să iau un cocktail în
mine înainte să începem să vorbim bebelușilor, bine?”
Ea râde, bătându-mă pe mână în timp ce o intru în bar.
„ Gamoto ”, gâfâi ea deodată, încruntându-se în timp ce se întoarce.
„Mi-am lăsat geanta în mașină.”
Zâmbesc, aplecându-mă să o sărut pe obraz. "Am înțeles."
„Hades!” Callie mă oprește la ieșire. „Unde este această întâlnire
fierbinte a ta?”
Îmi dau ochii peste cap. „Lasă-mă să iau geanta lui Ya-ya, apoi o voi
lua”.
Ea rânjește. "Bun. Și hei…” Ea ridică un umăr și zâmbește. „Sunt
foarte fericit pentru tine, știi.”
O îmbrățișez, sărutându-i vârful capului. "Mulțumiri. Și sunt cu
adevărat mândru de tine .” Ridic ochii, privind în jur noul pub. —
Locul ăsta e nebun, Cals. Și tu ai făcut asta .”
Ea radiază.
„Bine, lasă-mă să iau geanta aia, atunci tu și cu mine bem.”
„Înainte să apară Ares.”
Râd. „Cu siguranță înainte ca Ares să apară.”
Mă îndrept, bătându-l pe Sean pe spate, în timp ce se strecoară pe
lângă mine în The Banshee purtând în ultima cutie cu lichior. Găsesc
geanta lui Ya-ya pe bancheta din spate a mașinii orașului și mă întorc
la cârciumă cu un rânjet pe față când explozia zdrobește lumea.
Explozia lovește geamurile și explodează ușa de pe Banshee,
trântindu-mă înapoi de mașină atât de tare încât văd stele în timp ce
mă las pe mâini și în genunchi.
Nu .
Mă ridic în picioare, cu ochii mari de groază și un zgomot răsunând în
urechi. Este tot ce pot auzi în timp ce mă poticnesc ca un bețiv spre
gura neagră căscată care nu acum patru secunde era fața noului pub
frumos al surorii mele.
NU .
Încep să fug, fără să bag în seamă cioburi de sticlă și bucăți de lemn
în flăcări care plouă în jurul meu. Nepăsător de sângele care mi se
revarsă pe față. Fără băgare de seamă la nimic în timp ce intru în
epava în flăcări.
Unde tocmai stătea familia mea.
33
 HADES
LA ÎNCEPUT, tot ce știu este durerea.
Zgomotul alb al țipetelor îndepărtate și al sirenelor slabe. Sarcina
frenetică și totuși amorțitoare de a zbura prin dărâmături și foc, fără
să țină seama de felul în care îmi arde pielea din mâini. Zgomotul de
care îmi dau seama în sfârșit este propria mea voce când pompierii
încearcă să mă scoată din epava Banshee-ului.
În cele din urmă, Castle reușește să facă asta și o face în felul lui:
lovind-mă în față. Probabil că este singurul mod în care aș fi părăsit
acea gaură neagră fumegândă.
Mă năucește și liniștește monstrul care furișează în mine suficient de
mult încât să mă poată trage din clădirea mocnită și să mă împingă de
lateralul unei mașini. Apoi îmi strânge fizic capul într-o parte pentru a-
mi arăta unde o încarcă pe bunica mea, sora mea și Eilish Kildare în
spatele a trei ambulanțe.
Callie se urcă în ea însăși.
Dimitra și Eilish nu.
Asta mă pornește din nou, urlând și țipând furie și ură pură, oarbă
spre cer, în timp ce Castle mă aruncă cu forța în spatele mașinii sale,
în timp ce parfumul morții se învârte în aer în jurul nostru.

„ÎMI PARE ATÂT DE RĂU, FRATE.”

Ares mă îmbrățișează strâns, cu maxilarul încleștat în timp ce eu mă
agățăm de el.
Callie se ridică deja și se mișcă. Eilish va fi bine odată ce iese din
operație pentru a îndepărta bucățile de schij din umăr și picior.
Bunica noastră, ca prin minune, e bine, dracu’ știe cum. Ei o țin
pentru observație, în ciuda protestelor ei, pentru că vor să
urmărească sângerări interne de la lovitura pe care a primit-o. Dar ea
e bine.
Toți sunt în viață.
Ochii mei se închid.
Sean Farrell nu este.
Pompierii spun că se pare că a suportat greul exploziei când și-a
folosit corpul pentru a-mi proteja sora și bunica de tot ce este mai
rău.
Îl numesc erou. Și asta e al naibii de grozav și tot, dar nu vreau să
laud un erou.
Vreau să-i mulțumesc nenorocitului meu prieten pentru ceea ce a
făcut și apoi să merg să-i cumpăr o bere.
Strâng din dinți de umărul fratelui meu și respir adânc înainte de a mă
îndepărta, cu fața sumbră.
— La naiba, șuieră Ares, privind în altă parte.
Neve clipește înapoi lacrimile când vine să mă îmbrățișeze, tremurând
în timp ce se lipește de mine. Când se trage înapoi pentru a se
scufunda în brațele fratelui meu, mă întorc să cercetez scena din sala
de așteptare a spitalului din jurul meu.
Fețele și hainele stricate de cenușă și murdărie. Rănile, precum
tăietura de pe capul meu, care nu sunt suficient de mari pentru ca
nimănui de aici să-i dea naiba acum. Nu în timp ce Dimitra este
monitorizată pentru sângerare internă, iar lui Eilish îi sunt îndepărtate
chirurgical bucăți din pub-ul ei.
Lacrimile. Durerea. Spiritele spulberate.
Și apoi mai este furia. Și chiar dacă fierbe sub suprafață, se vede clar
pe fețele tuturor: Ares, Neve, Kratos, Castle, Cillian și Una.
La mine, furia nu este atât de mult sub suprafață. Este pe cale să
explodeze în exterior cu o forță care va face ceea ce tocmai s-a
întâmplat la The Banshee să pară o rachetă ieftină.
Nu bomba care a fost.
Și a fost o bombă. Castle tocmai a vorbit cu pompierii, care a
confirmat asta. Nu o scurgere de gaz. Nu un act al lui Dumnezeu.
bombă dracului .
Se spune că a fost conectat sub lounge barul de la parter, pus
intenționat în acea locație centrală, astfel încât să provoace daune
maxime atât lounge-ului de la parter, cât și barului de deasupra lui,
unde era cea mai mare parte a familiei noastre.
Ei spun că a fost și un IED relativ complex. Unul care a avut timp să
fie configurat.
De asemenea , ei spun că, în timp ce hard disk-urile camerelor de
securitate au fost în mod evident reduse la zgură topită, jurnalele din
afara amplasamentului arată că ușa din spate a locului a fost deschisă
folosind un cod de securitate noaptea trecută.
Cineva a încercat să ne ucidă familia. Și aproape că au reușit .
Mă întorc, smulgându-mi telefonul pentru a încerca să o sun din nou
pe Elsa. Dar la fel ca înainte, merge direct la mesageria vocală.
Nu sunt ingrijorat. Ei bine, nu atât de îngrijorat. Clădirea mea este
mult mai sigură decât pare, în ciuda tuturor sticlei. În plus, i-am trimis
pe trei dintre oamenii noștri să păzească locul, fără să-i fac griji pe
Elsa, în timp ce eram în drum spre spital.
Îi trimit un mesaj lui George, unul dintre bărbații pe care i-am trimis
acolo, doar pentru a verifica. Răspunsul lui instantaneu „tot bine aici”
mă face să expir încet.
Poate e sub duș, sau face un pui de somn sau așa ceva.
Ares aruncă o privire spre mine și pe Kratos.
„Nu există niciun motiv să taci în privința asta”, se sufocă Neve
strâns, clătinând din cap spre fratele meu. „Toți ne gândim oricum la
același lucru.”
Expresia lui Ares devine sumbră. Dar el dă din cap.
"Amenda."
Oricum, sala de așteptare nu este plină de nimic altceva decât de cei
Kildare și Drakos, iar acest lucru le privește evident pe ambele familii.
Ares expiră încet, cu ochii trăgându-se spre Cillian.
— Dominic știe încă?
Ca și în Dom Farrell, tatăl lui Sean.
Cillian dă din cap împotrivit. "El face. Este într-un avion chiar acum
din Chicago.”
Ares scutură din cap. „Îmi pare atât de rău, Cil. Sean a fost un om
bun. Și ei spun că a salvat viețile lui Callie și Ya-ya. Știu că lui Dom
nu-i va păsa de asta chiar acum și e în regulă. Dar vreau să știe asta.
În cele din urmă."
Irlandezul dă din cap încet. „El va ști.”
Ares strânge din dinți în timp ce ochii lui mătură încet încăperea.
„Nu există o modalitate ușoară de a pune asta. Dar oricum ne gândim
cu toții la asta, așa că la naiba.” El face o pauză. „Cineva tocmai ne-a
declarat război. S-ar putea foarte bine să fie rușii, dar înainte ca
vreunul dintre noi, sau oricare dintre familiile vasale, să iasă acolo și
să înceapă să ducă al Treilea Război Mondial pe străzile din
Manhattan, vom fi al naibii de siguri că este. Putem, te rog, să fim de
acord cu asta?”
Maxilarul lui Cillian se macină. Dar el dă din cap.
„Pot să le spun oamenilor noștri să renunțe”. Ochii i se întăresc. „
Deocamdată . Dar nepoata mea este la operație , Ares. Și există o
limită a răbdării mele când vine vorba de a renunța la răzbunare.”
"Destul de corect. Dacă cineva i se datorează favoruri, numiți-i naiba,
acum.
Telefonul meu bâzâie. O smulg repede, aşteptându-mă să fie Elsa. Mi
se încruntă sprânceana când văd numele pe ecran.
Oren Frey: „detectivul” lui Cillian.
Mă mut în colțul camerei și îi răspund.
— Tocmai am auzit ce s-a întâmplat, Hades. Și îmi pare foarte rău.”
Oren și cu mine am mai vorbit o singură dată, acum câteva
săptămâni. Aproape că uitasem că l-am sunat și l-am rugat să facă
ceea ce am făcut. Acum, în mijlocul haosului din toate astea, pare atât
de meschin și stupid.
„Mulțumesc”, mârâi eu. „Acum poate că nu este cel mai bun
moment...”
„Din păcate”, mârâie el. „Ar putea fi un moment prea bun.”
Ochii mi se întunecă. "Ce vrei sa spui?"
„Vorbesc despre ce, sau ar trebui să spun despre cine, mi-ai cerut să
mă uit.”
Elsa.
L-am rugat să se uite la Elsa și mi-am petrecut ultimele trei săptămâni
regretând de fiecare dată când mi-a zâmbit sau m-a sărutat.
„Oren, asta chiar nu este cel mai bun...”
— Nu sunt un detectiv privat de pagini galbene, Hades. Nici nu sunt
conștient de politica complicată implicată cu oameni ca tine și familii
precum a ta atunci când lucrez pentru ei. Sunt pe deplin versat în
dinamica familiei voastre și a lui Cillian, precum și a celor pe care
amândoi le-ați putea numi inamici. De aceea m-am chinuit chiar și să
te sun chiar acum.”
Pulsul mi se accelerează, un sunet de scâncet îmi sună în urechi.
"Ce ai găsit."
Expiră încet. „Fondul ei este curat. Mama a murit când avea
optsprezece ani, iar sora ei avea șapte. Erau destul de săraci, dar ea
lucra la două locuri de muncă: stagiari la o firmă de avocatură,
conducerea cafelei, făcând copii, așa ceva și, de asemenea,
conducerea back office-ului unui magazin alimentar local. Ea a reușit
să intre nu mai puțin decât în Cambridge, unde a fost de top în clasa
ei, totul în timp ce se juca de mama surorii ei mai mici, Nora.”
Știu deja toate astea. Încă mă face să rânjesc de mândrie prostească,
chiar dacă lumea arde în jurul meu. Dar nu sunt sigur unde se
îndreaptă cu toate astea sau cum este relevant pentru orice se
întâmplă.
„Oren...”
„Motivul pentru care sun chiar acum și motivul pentru care m-am
luptat cu adevărat cu asta, Hades”, mârâie el, „nu este din cauza cât
de inteligentă este, sau cât de condusă, sau din cauza sângelui și
transpirației de care ia trebuit ajunge acolo unde sunt ea și sora ei
chiar acum. Te sun din cauza cine este tatăl ei.”
Zgomotul din urechile mele devine mai puternic. Pulsul îmi bate mai
tare.
"Si el este?"
Oren tace.
„ Oren ...”
„Stavrin.”
Podeaua cade.
„Leo Stavrin. Ți-aș spune cine este, dar știu că știi deja. Și având în
vedere evenimentele din această seară, de aceea nu eram atât de
sigur că sun.”
"Mulțumesc."
„Uite, Hades...”
„Atât îmi trebuie”, spun cu o voce care sună ca muchia unui cuțit.
„Mulțumesc, Oren.”
Închid. Într-o transă, cu fața mea o mască de furie pură, lividă, mă
întorc și încep să merg spre uşă.
Ares mă zărește primul, încruntat în timp ce se mișcă să mă
intercepteze.
„Woah, cine a fost acela?”
"Dă-te din calea mea."
Maxilarul i se strânge. „Hades...”
Cu un vuiet furios, explodez, împingându-l înapoi în timp ce scot
pistolul din tocul de sub jachetă.
„HADES!” Neve țipă.
Ares își ridică mâna spre ea, cu ochii încă ațintiți asupra mea. Fața lui
se întunecă când încăperez o rundă, fața mea o mască rece de furie.
„ Spune-mi ce naiba se întâmplă , omule”, mârâie el. „Nu te pot ajuta
dacă nu...”
— O să mă ocup de ceva, Ares, mârâesc eu. „Asta este tot ce trebuie
să știi.”
El clătină din cap, Castle și Kratos se mișcă în spatele lui, privindu-mă
cu atenție pe mine și pe arma.
— Nu te duci singur după Gavan, făcându-l pe Tsarenko, frate, mârâie
încet Ares. „Hai să rezolvăm lucrurile aici, iar apoi tu, cu mine, și
ceilalți dintre noi, putem merge cu toții să-l dărâm pe Gavan...”
„Nu mă duc după Gavan”.
Se încruntă. "Atunci cine-"
„ GET. OUT. DE. ALE MELE. CALEA .”
Camera este tăcută după ce vocea mea răsună prin ea. Ares și cu
mine închidem ochii. Apoi, încet, își scufundă bărbia într-un semn lent
din cap. Se îndepărtează, lăsându-mă să trec pe lângă el și să ies pe
ușă ca un înger răzbunător al morții.
Nu, nu mă duc după Gavan.
Mă duc după nenorocitul de spion care se joacă de mine ca un
nenorocit de idiot. Micuța trădătoare blondă care m-a înfășurat în jurul
degetului ei, în timp ce dădea informații inamicului.
Și când o voi găsi, o voi îngropa.

ESTE un miracol că nu mor într-un accident de mașină înflăcărat când

țip peste podul din Manhattan în Brooklyn. E ca și cum aș avea ochile
pe-așa cum văd în viziunea tunelului, complet inconștient de orice și
tot ce mă înconjoară, în timp ce arat nesăbuit prin trafic.
Totul vine în fulgerări – fulgerări oribil, orbitor de evidente, acum că
mă gândesc la asta.
În acea primă noapte, când am fost atât de prins să-mi dau seama că
fata de la Club Venom era Elsa, încât nu m-am concentrat pe partea în
care pleca de la Leo la unu dimineața.
Bineînțeles că era. Pentru că ea e nenorocita lui fiică .
Mă gândesc la toate momentele în care am fost atât de prost de
cavaler cu ea. De fiecare dată când mi-am lăsat telefonul deschis în
preajma ei sau am vorbit cu Ares cu ea la îndemână.
Ascultare. Scriind toate rahaturile alea.
Complot să mă distrug pe mine și pe a mea, totul în timp ce dărâm
încet fiecare zid pe care îl am. Și acum cineva a murit – un prieten a
murit – și bunica mea și, practic, cumnata mea sunt încă în spital
pentru că am fost neglijent cu sentimentele mele.
Ea s-a jucat cu mine.
Am de gând să o distrug .
Mașina urcă pe bordură în afara clădirii mele când mă opresc
zgomotos. Ochii mei se îndreaptă spre duba de peste drum cu
„Athenian Dry-Cleaning” scris pe o parte, care este tipul meu George
și echipa lui.
Mă năpustesc acolo să le spun să se împrăștie — să plece naibii de
aici înainte să încep să trag. Când ajung la dubă, mă încruntă.
E gol.
Ce dracu se întâmplă ?
Deodată, ceva îmi atrage atenția: lichid, picurând din ușa glisantă
laterală a dubei.
Sprâncenele mele se împletesc, iar când mă aplec mai aproape,
venele îmi încorporează.
Este sânge.
Puls accelerat, deschid ușa glisantă și strâng instantaneu din dinți.
Dă-mi dracu '.
George și ceilalți doi tipi pe care i-am trimis sunt morți în grămada pe
podeaua dubei, toți cu gâtul tăiat.
nu cred. Mă învârt, trec peste stradă, introduc codul de la tastatură în
clădirea mea, apoi urc scările prin podelele neterminate până ajung
sus.
Nu-mi dau seama dacă vreau ca ea să fie acolo, ca s-o pot ucide cu
mâinile goale, sau dacă sper că ea a plecat ca să nu fie nevoie.
Așa că nu trebuie să o ucid pe femeia pe care o iubesc pentru că a
jucat un rol esențial în moartea prietenului meu și aproape că mi-a
ucis familia.
Dar, din fericire sau din păcate, ea nu este acolo.
Spărg prin casă, uitându-mă sub fiecare pat și în fiecare dulap. Dar
locul e gol.
Hainele ei lipsesc din dulapul meu. Periuța de dinți pe care a lăsat-o
aici acum câteva săptămâni a dispărut.
Elsa a plecat. Și habar n-am dacă senzația de hohote din interiorul
meu care cere să o urmăresc este ca să o sărut de parcă viața mea ar
depinde de asta...
...sau o omoară.
34
 HADES
FURIA ESTE UN LUCRU PUTERNIC.
Furia este un medicament care îți va reporni inima dacă se oprește. Te
va menține atunci când vrei să cazi și să mori. Te va susține atunci
când ești prea rupt și nenorocit să mănânci, să bei și chiar să dormi -
cel puțin, pentru o vreme.
Poate pentru totdeauna. Până acum sunt în ziua a cincea de alergare
pe furie pură și nu-mi amintesc când am făcut ultima dată aceste
lucruri, așa că cine naiba știe.
De când explozia a rupt Banshee, lumea mea s-a răsturnat. În plus,
Callie se vindecă și Ya-ya a fost autorizată să părăsească spitalul. Ea
se descurcă bine în afară de o grămadă de vânătăi dureroase pe care
le-a luat în explozie. Eilish se odihnește la pat la Mt. Sinai, dar se va
întoarce acasă la Kildare brownstone în doar câteva zile.
Deci, toate acestea sunt lucruri bune.
Toate celelalte sunt în flăcări.
A început în noaptea bombardamentului, când rușii au intrat în
blocare completă . Când am primit rapoarte a doua zi că mai mulți
mușchi Reznikov au fost transportați din Europa și Rusia, contorul de
defcon sa mutat puțin mai sus.
Apoi, în urmă cu trei zile, o spălătorie care este un front pentru un
cazinou subteran cu mize mari conduse de una dintre familiile noastre
vasale a luat foc. A doua zi, Kratos și cu mine am făcut o gaură în
chila unuia dintre iahturile de dimensiuni medii pe care Gavan le
deține și le ține ancorat la Chelsea Piers Marina, trimițându-l pe fundul
Hudsonului.
Și în această dimineață, a venit lovitura de întoarcere așteptată, sub
forma unuia dintre proiectele de construcție ale lui Ezio Adamos, care
a fost închis de Securitatea Internațională din cauza „preocupărilor de
securitate a personalului”.
Ghici la ce naiba de baie rusească are calitatea de membru șeful
diviziei de securitate internă din New York.
În acest moment, am trecut de prostii.
un război total cu Gavan Tsarenko.
Lucrul bun este, totuși, că, atunci când îți stăpânești furia, nu ai timp
să fii trist. Să simți cum se zdrobește inima în interiorul tău.
Tradarea ustura. Să pierzi femeia căreia erai gata să-i dai tot
nenorocitul tău de suflet este un nenorocit.
Dar furia? Mânia ți-a luat spatele. Furia va înăbuși toată treaba, până
când tot ce poți gusta este furie amară și tot ce respiri este răzbunare.
Ei bine, în prezent, este de fapt mai mult un amestec de răzbunare,
ulei de armă și parfum plastic al armurii proaspăt scoase din ambalaj.
Ne aflăm la subsolul clădirii Central Park South a familiei mele, care
este o armurerie, un garaj și o fortăreață all-in-one: Ares, Kratos și cu
mine, plus Castle, pentru că un atac asupra lui Eilish sau Neve este
un atac asupra sângele lui, iar acum trage să sângereze mai mult pe
străzi.
Mai sunt vreo douăzeci de bărbați din Drakos și alți cincisprezece din
partea Kildare, cu toții purtând armuri și încărcând reviste. În
aproximativ patruzeci și cinci de minute, câinii de război sunt pe cale
să se elibereze din lanțuri.
„Hades”.
Îmi ridic privirea și îl văd pe Ares aruncându-mi o privire
pătrunzătoare.
„Da?”
„Știi că nu trebuie să faci asta.”
Maxilarul mi se strânge.
„Adică...” își drese glasul. „Dacă lucrează cu Leo, există șanse să fie
acolo când noi...”
„Nu-mi pasă dracului”.
Fără un alt cuvânt, mă întorc la a împinge cu răceală rondele în revista
din mâinile mele.
"Baieti?"
Cu toții ne întoarcem la sunetul vocii lui Callie pentru a vedea o privire
aprigă și dură în ochii ei.
suspin. „Dacă ești aici să ne convingi de asta, îți irosești dracului...”
„Oh, vrei să spui toate astea ?” plescă ea, dând din cap pe lângă
mine. „Nebunia asta?”
Ares ridică privirea, încruntat. „ Acesta este jocul, Callie. Când cineva
vine după tine sau te rănește, îl faci să doară. Nu vreau un război al
naibii cu Gavan. Dar ceea ce vreau sau nu vreau nu contează când el
este cel care tocmai a bombardat Pearl Harbor. Suntem în asta acum.”
Oftă din greu, împingându-și degetele prin păr.
"Acum te rog. Du-te înapoi sus până...”
„Am nevoie să mă asculți pentru o dată !!!” se repezi ea. Callie se
înrădăcină, apropiindu-se de noi patru în timp ce-și clătește gâtul. „De
asemenea, am nevoie să vii la etaj”.
„ De ce ”, mârâi eu.
„Pentru că Vanya Mirzoyan tocmai a apărut la ușa noastră și chiar
trebuie să o asculți.”

MI-AM PETRECUT ultimele cinci zile ud de furie. Scăldat în ea. Hrănindu-

se cu el și devenind cel mai apropiat prieten al lui. Așa că, când văd
aceeași emoție vicioasă sculptată în chipul Vaniei când intrăm într-
una dintre camerele de relaxare ale Dimitrei, mă dă o pauză.
Ares se strâmbă. — Îi datorez tatălui tău un telefon, știu, scuze. Dar
există o problemă mai mare la...”
— Te vei război cu Reznikov, spune ea rece. "Da, știu."
Mă uit la frații mei și la Castle, apoi ridic din umeri. "Și?"
„Și cred că s-ar putea să te războiești cu oamenii nepotriviți.”
"Scuzați-mă?"
„Tatăl meu este un mincinos ”, scuipă ea, cu ochii îndreptându-se de
la mine, la Ares, la Kratos, la Castle, la Callie.
Ares se încruntă. „Elaborat cu amabilitate?”
„ Cu plăcere ”, șuieră ea veninoasă. „Tatăl meu a decis să petreacă
ultimele trei luni spunându-mi că moare de cancer. De aceea a vrut să
facă această înțelegere, astfel încât fratele meu și cu mine să avem
mai mulți bani decât am ști vreodată cu ce să facem odată ce el va fi
plecat.”
Imi macina falca. „Ce vrei să spui că ți-a spus că are cancer?”
„Oh, ar trebui să fiu mai clar?” se răstește ea, tremurând de furie.
„Vreau să spun că m-a mințit . Tocmai am aflat că nu este deloc
bolnav. Nenorocitul e complet bine . Tocmai m-a folosit ca pe un
nenorocit de pion pentru a transmite acel mesaj.”
Mi se încruntă sprânceana. "Iisus. Îmi pare rău, Vanya.”
„Da, bine, am terminat. Am terminat să joc fiica prințesei mafiote
pentru el. Am terminat să fiu și piesa lui de șah. Și chiar am terminat
să mă prefac că tot ce îmi doresc în lume este ca un om mare macho
să vină să se căsătorească cu mine și să mă pună într-un nenorocit
de turn de fildeș undeva. Pentru că toate acestea sunt al naibii de cel
mai îndepărtat lucru de ceea ce îmi doresc de fapt!”
Ea își îndepărtează privirea, trecându-și degetele prin părul lung. „Am
o diplomă de licență și un master în afaceri de la nenorocitul de
Harvard , pentru numele naibii!”
Mă uit la Ares și apoi mă întorc către ea.
„Ce putem face pentru tine, Vanya.”
Ea zâmbește cu amărăciune și dă din cap, privind în altă parte de
parcă nu m-ar fi auzit.
„Tatăl meu crede că am fost la Harvard pentru a avea ceva drăguț de
pus în CV-ul meu de socialist și poate să cunosc un soț.” Ea se
strâmbă, dându-și ochii peste cap. „Știi ce am făcut în schimb?”
Ea se uită înapoi la mine, zâmbind triumfător.
„M-am minorat în lingvistică. Nici măcar nu știe că vorbesc patru
limbi.”
îmi dresesc glasul. „Vanya, urăsc să mă grăbesc cu asta, dar...”
"Inclusiv…." Zâmbetul ei se lărgește, se întunecă. „ Rusă . Acum,
Hades, știi când e frumos să poți vorbi și să înțelegi rusă când nimeni
din jurul tău nu își dă seama că poți?
„Nu”, mârâie Ares. „Dar cred că mi-ar plăcea foarte mult.”
Ochii ei se îngustează în fante criminale. „Este util atunci când
nenorocitul tău mincinos de tată are întâlniri regulate, atât în
persoană, cât și la telefon, cu Leo Stavrin. În. La naiba. rusă .”
mă înţepenesc. Ares înjură pe sub răsuflare.
„Nu am fost mulțumit de asta. Dar eram dispus să-i păstrez secretele
și să-l las să joace micile lui jocuri, pentru că eram concentrat pe
propria mea ieșire. Dar asta a fost înainte ca el să mă minți despre
moarte și înainte ca oamenii să înceapă să fie răniți. Inainte de…"
Ea scutură din cap, îndepărtându-și o lacrimă din ochi. Callie se
îndreaptă spre Vanya de parcă pentru a o mângâia. Însă albaneza
scutură din cap, ridicând o mână.
„Nu, lasă-mă să termin. Vă rog." Ea înghite în sec, adulmecând
lacrimile. „Nu știu ce plănuiesc. Eu sincer nu . Dar Leo și tatăl meu
lucrează împreună. Nu și Gavan”, adaugă ea rapid. „Vreau să spun
doar Leo, doar cu tatăl meu.”
Buzele ei se răsucesc.
„Oh, și aș elibera pe cauțiune pe această afacere pe care ești atât de
hotărât să lucrezi cu tatăl meu.”
Ares se încruntă. „De ce am face asta?”
Buzele Vaniei se răsucesc. „Există un subsol sub biroul principal al
acelei parcări la care ai pus ochii.” Ea zâmbește ironic. „Cel despre
care crezi că va fi rezonat.”
Eu și frații mei ne privim cu prudență.
„Sau, ar trebui să spun, va fi rezonat”, continuă Vanya. „Crede-mă, el
știe totul despre asta.”
mă încruntă. „De ce naiba ar fi dispus să ni-l vândă la prețul de pe
masă?”
„Pentru că nu este afacerea secolului pe care o crezi.” Ea înghite. „Nu
știu exact ce este, dar i-am auzit discutând despre ceva care se află în
acel subsol, care va distruge orice afacere de dezvoltare. Îți vinde o
lămâie.”
Vanya inspiră tremurat, zâmbindu-mi trist.
— Tatăl meu nu este un om bun, Hades. Și nu a uitat sângele rău
dintre familia ta și a noastră, sau dintre a lui Gavan și a noastră.”
Ares își încrucișează brațele peste piept. "Trebuie sa intreb…"
„De ce te ajut?”
„Mi-a trecut prin minte.”
Oftă din greu. „Pentru că nu am cerut niciodată să mă nasc în această
viață și nu vreau asta.”
mă încruntă. „Bine, dar să ne spui toate acestea este puțin mai mult
decât să-i dai degetul mijlociu bătrânului tău, Vanya. Acest lucru ar
putea – și probabil va avea – consecințe pentru tine…”
„Eram îndrăgostit de cineva.”
Vanya își îndepărtează privirea, cu lacrimi în ochii ei fioroși.
„Numele ei era Katja și era bucătarul nostru de casă. Acum șapte luni,
după ce l-am ascuns toată viața, am venit la tatăl meu. Am ieșit; Katja
și cu mine.” Vanya se întoarce spre noi cu o privire întreruptă. „Știi
cum a reacționat?”
Maxilarul meu ticăie la durerea și furia de pe fața ei.
„A concediat-o, i-a fost revocată viza și a trimis-o înapoi în Ucraina”.
Fața ei se sparge. „Ea a fost ucisă de o bombă rusească în afara
Bakhmut noaptea trecută. Tocmai am aflat."
Isus .
„Vanya”, mârâi eu încet. „Îmi pare atât de rău...”
„ El a ucis-o . Deci, Hades?” Vocea ei este ca o sticlă spartă în timp ce
mă privește cu ochii plini de lacrimi. „Au existat deja „consecințe”
pentru mine. E rândul lui acum.”
Își scoate telefonul, fața ei fiind o mască de furie lividă în timp ce îl
atinge. Al meu bâzâie în buzunar.
„Uită-te la asta.”
Videoclipul pe care tocmai mi l-a trimis este neclar și tremurător. Dar
este destul de evident ceea ce arată: Serj Mirzoyan și Leo dracului de
Stavrin, împreună cu regretatul și neplânsatul Pascha Andreev,
vorbind pe ceea ce trebuie să fie curtea din spate a lui Serj.
„Eu însumi nu vorbesc rusă…”
„Atunci dă-mi voie ”, șuieră ea subțire. „Vorbesc despre începerea
unui război între Reznikov și alianța Drakos-Kildare. Serj le oferă o
listă de ținte potențiale, inclusiv un depozit plin de electronice de
ultimă generație furate care aparțin familiei tale. Pascha vorbește
despre planuri de a începe să folosească violența pe străzi împotriva
copiilor din familiile vasale Kildare și Drakos, făcuți să arate ca o
agresiune Reznikov Bratva”.
La dracu. Pe mine.
Mintea mea fulgeră la faptul că bietul Theo Petrakis este aprins cu
vodcă rusească și Nick Eliades își pierde locul de prestigiu la echipa
de hochei Cornell după ce a fost bătut la rahat.
„Vor să stârnească furia dintre voi și ruși, până când veți fi forțați cu
toții în război deschis. Când devine rău, planul tatălui meu este să
pretindă că este de partea ta, să se apropie, în timp ce Leo se va
acomoda cu Gavan. La un moment dat, amândoi vor face mișcări
pentru a-și ucide regii respectivi — Gavan de mâna lui Leo, iar tu,
Ares, împreună cu Cillian Kildare, dacă este posibil, de a tatălui meu.
Mă uit la fratele meu mai mare, a cărui față este o mască de piatră.
— Tatăl tău mi-a lăsat un mesaj în această dimineață, de fapt, șuieră el
încet. „Întrebând cum ar putea ajuta la ostilitățile tot mai mari dintre
familia noastră și Reznikov.”
La naiba .
În videoclip, Leo și Serj rânjesc și își dau mâna.
„Acea strângere de mână este ca Leo și tatăl meu să fie de acord să
împartă prada odată ce ambele imperii sunt în flăcări.” Fața Vaniei
este aliniată în timp ce își ridică privirea la mine. „ Nu vrei să intri în
război cu rușii, crede-mă. Sunteți jucați cu toții.”

O ORĂ MAI TÂRZIU, Ares, Kratos, Castle și cu mine folosim o rangă

pentru a sparge ușa de la subsolul de sub garajul lui Serj, la nouă și
cincizeci și doi Lincoln Place. Kratos lovește întrerupătorul de pe
perete și un șir de becuri de șantier luminează o scară veche care
coboară la ceea ce arată ca un subsol de pământ.
„La naiba e asta?” mormăie Ares în timp ce coborăm cu grijă scările.
În mare parte, este plin cu nimic altceva decât cutii vechi. Dar la
peretele îndepărtat, există o perdea de plastic trasă peste o gaură
neagră. Mă încruntă, smulgând-o înapoi și privind în întunericul de
dincolo.
Castelul trec lângă mine. "Ce este?"
Eu dau din cap. Chiar atunci, Ares face un pas înainte, aprinde
lanterna de pe telefonul său și o strălucește în întuneric.
Woah .
Primul lucru pe care îl văd sunt scheletele — și cele vechi , după cum
arată, acoperite de praf și murdărie. Pe lângă ei, există două tunuri
sincere față de Dumnezeu și o grămadă uriașă de ghiule de tun uriaș.
„Ce naiba?” mormăie Castle. „Rahatul ăsta pare să fie aici de un
secol.”
— De fapt, două secole și jumătate.
Ne îndreptăm cu toții către Kratos, care se uită la un anunț mare,
galben, cu aspect oficial, lipit de peretele de lângă perdeaua de
plastic, cu „New York City Historical Preservation Society” blazonat în
partea de sus.
Fratele meu se strâmbă în timp ce se întoarce spre noi.
„Aceasta spune că toate acestea au fost descoperite în urmă cu șase
luni, în timp ce încercau să extindă subsolul. Este o veche casă de
depozitare din Războiul Revoluționar.”
"Mamă. Nenorocitul !” Ares geme, întorcându-se și lovind o bucată de
piatră pe podeaua de pământ. „Este un loc al naibii de conservare
istorică. Rezonat sau nu, nu poate fi dezvoltat.”
Serj, smecher. Mamă. Nenorocitule.
Ares se încruntă în timp ce respiră.
„Vanya are dreptate. Ne-am jucat cu toții —”
"Mulțumesc."
Noi patru ne învârtim, smulgând pistoalele la sunetul vocii din spatele
nostru.
lui Gavan Tsarenko .
Și nu este singur. Suntem patru, dar Gavan a adus de trei ori mai
mult, și fiecare pistol din fiecare mână rusească este în prezent
îndreptată direct spre noi.
Tsarenko zâmbește, tronindu-și gâtul în timp ce și el ridică o armă
strălucitoare în mâna tatuată.
„Vă mulțumesc că m-ați scutit de osteneala de a vă săpa un
mormânt”.
35
 ELSA
TOT CE ȘTIU ESTE ÎNTUNERICUL.
Tot ce simt este frica mereu prezentă, care planează asupra noastră
amândoi.
Pândind.
Tremurând, mă apropii de Nora, aruncând o privire în jos la ea în timp
ce doarme. În întunericul aproape total al locului care a fost
închisoarea noastră în ultimele cinci zile, abia o pot desluși în
întunericul care ne învăluie ca cerneala. Dar o aud respirând.
Sper să visez la un loc care nu este acesta .
Știu că e noapte, pentru că trenul pe care îl aud ocazional bubuind nu
prea departe nu a trecut de ceva vreme. În timpul zilei, este mai mult
ca în fiecare oră, ceea ce sugerează că ar putea fi un tren de navetiști.
Ar putea fi un tren plin de polițiști, pentru tot ce contează. Mi-am
suflat vocea în prima zi în care am fost aici, țipând și țipând după
ajutor.
Dar nimeni nu ne-a auzit.
Nimeni nu a venit după noi.
Nu aici.
Sângele meu se răcește la zgomotul brusc de zgârietură metalic al
ușii de la subsol care se deschide. Se strânge înăuntru pe balamalele
ruginite, iar eu tresar la lumina orbitoare care mă lovește. Este doar
un singur bec pe cealaltă parte, dar după cinci zile în întuneric, ochii
mă ustură la strălucirea bruscă.
„Ești gata să ieși încă?”
Tremur violent și mă uit cât de tare pot, dar chiar și așa, când mă uit
la ușă, tot ce văd este întunericul siluetei lui, cu lumina care îl
înjunghie ca niște cuțite.
„Ies doar dacă iese și ea.”
Îi aud pocnetul nerăbdător al limbii pe dinți.
„Dar nu pe ea o vreau.”
„Dacă mă vrei, atunci o vrei și pe ea.”
E tăcut pentru o secundă. Apoi oftă.
— Atunci poate mâine.
Eu inghit. "Amândoi. Voi face ce vrei tu, mă sufoc. „Dar amândoi
ieșim din această cameră.”
Abia îi văd piciorul bătând pe podea.
„Lasă-mă să mă gândesc la asta.”
Se întoarce pentru a pleca, dar apoi se oprește, silueta lui răsucindu-
se înapoi pentru a se uita din nou la mine.
„În curând, vom râde despre asta, Elsa. În curând, aceasta va fi o
poveste amuzantă pe care o spunem la petreceri.”
Venin, bilă și frică îmi urcă în gât.
El chicotește cu drag.
„Sunt atât de bucuros că te-am găsit, iubirea mea.”
Ușa se închide cu un alt zgomot metalic, iar suspinele pe care l-am
reținut cu disperare în fața lui îmi izbucnește din gât.
Nora se agită lângă mine, iar eu mă întorc să-i trag capul în poala mea
în timp ce îl arunc pe al meu pe peretele de piatră din spatele meu.
Vă rog să mă găsiți.
Oriunde ai fi, Hades.
Vă rog.
Gaseste-ma.
36
 HADES
„NU VREI SĂ FACI ASTA.”
Gavan zâmbește rece. „ Dorința are foarte puțin de-a face cu asta. Ai
ales o cale împotriva mea, Hades, atât de simplu. Toți aveți.”
Ares își linge buzele, încercând să rămână calm. „Gavan, trebuie să
asculți...”
„Te-am întrecut cu trei la unu, și asta înaintea celor douăzeci de
bărbați pe care îi am la etaj. Așa că nu, Ares, răpește el rece, nu am
nevoie să fac nimic. Coborâți armele. Voi toti."
Mă uit la frații mei și la Castle. Ares dă rapid din cap din bărbie.
Nu există niciun motiv să ai un schimb de focuri chiar acum și să cazi
într-o grădiniță de gloanțe rusești.
Noi patru coborâm armele pe podea.
Gavan zâmbește din nou. „Da, îți mulțumesc că m-ai condus atât de
convenabil la tine și că ai intrat într-o gaură din pământ fără alți
oameni cu tine. Mi-ai făcut ca ștergerea imperiului tău de pe fața
nenorocitei planete să fie mult mai ușoară pentru mine.”
Ochii i se îngustează în timp ce ridică pistolul.
„Pentru asta, voi fi rapid cu restul familiei tale...”
"Stop! Suntem al naibii de jucat , Gavan!” mârâiesc. "Uite."
Gestesc în spatele meu, spre gaura căscată din perete. Gavan se
încruntă, întorcându-se și dând din cap spre unul dintre oamenii săi.
Tipul face un pas înainte, luminând lanterna telefonului în întuneric.
Se încruntă fruntea liderului Reznikov.
„La naiba e asta?”
„Un depozit de arme din epoca Războiului Revoluționar, împreună cu
rămășițele oamenilor care o păzeau.”
Se înţepeneşte.
„Înseamnă că tot acest nenorocit de garaj este un loc de conservare
istoric, iar Serj este pe deplin conștient de asta.”
Buzele lui Tsarenko se ondula periculos.
„Se joacă al naibii de noi toți, Gavan. Iar afacerea este doar începutul.
Aici."
Mă întind după buzunar.
Douăsprezece degete rusești devin brusc tensionate .
„Este telefonul meu ”, mârâi eu, îndreptându-mi privirea spre Gavan.
„Este ceva ce trebuie să vezi.”
Mă privește suspicios. Apoi dă din cap.
„ Încet .”
Scot telefonul din buzunarul din spate, îl debloc și i-l dau.
„Este cel mai recent videoclip din camera mea. Asigurați-vă că
volumul este ridicat.”
Chipul lui Gavan este impasibil în timp ce îmi smulge telefonul din
mână și dă clic pe bobina camerei mele. Deodată, sunetul lui Leo și
Serj vorbind în rusă umple camera de pământ.
… Și întreaga expresie a lui Gavan devine livid .
Văd că furia și realizarea trădării se strecoară asupra lui în timp ce
urmărește videoclipul în întregime, de două ori. Apoi a treia oară.
Ochii lui se ridică spre ai mei în timp ce îmi dă telefonul înapoi.
"Bine?"
Văd cum mușchii gâtului lui se ondula.
"De unde ai luat asta."
"Chiar contează?"
Nările îi fulgeră în timp ce privește în altă parte.
„Nu”, mârâie el. „Nu este. Deși s-ar putea explica că principalul meu
avtoritet a lipsit în ultimele patru sau cinci zile.”
Înjură răutăcios în rusă. Apoi se întoarce pentru a-și îndrepta privirea
către noi patru.
„ Opustite oruzhiye ”, mârâie el.
În jurul lui, oamenii lui coboară treptat și își pun armele în toc. Gavan
inspiră încet.
„Mi-ai ars depozitul”, șuieră el încet.
„Și ai încercat să arunci în aer familia mea !” Ares urlă.
Fața lui Gavan se întunecă. "Nu am. Nu-mi imaginez că înseamnă mult
pentru tine acum, dar ai cuvântul meu în acest sens. Nu eu am pus
acea bombă. Nu cred în uciderea unor nevinovați și bunici, la fel cum
nu accept să dau foc copiilor”, râpăi el. „În cazul în care nimeni nu ți-a
tradus videoclipul complet, micuța nevăstuică Pascha Andreev își
prezintă clar planurile de a merge după copiii familiilor voastre vasale
pentru a ne pune pe gâtul celuilalt. S-ar putea să fi fost cel care a pus
bomba și în pub-ul tău.” Maxilarul îi macină. „Sincer, acțiunile lui mă
dezgustează. Când îl voi găsi...
„Nu vei face.”
Îmi aruncă o privire ascuțită. Ridic un umăr neangajant.
„Consideră asta o ofrandă de pace. Nu -l vei găsi . ”
Gavan ridică o sprânceană. „Notat în mod corespunzător. Recunosc...
ți-am incendiat cazinoul.”
„Sper că ai avut asigurare pe barca aceea”, rânjește Kratos întunecat.
„Cum mai merge colecția ta de televizoare și Playstation furate în
aceste zile?” Gavan se aruncă înapoi.
„ Destul .” Ares scutură din cap, ținându-și mâinile în sus. „Putem
juca acest joc toată ziua. Cine a tras primul, cine a făcut mai multe
pagube. Nu contează . _ Totul a fost o configurație și ne-am jucat cu
toții în mâinile lui Serj și Leo. Ei vor să ne ardem imperiile unul altuia
până la pământ, ca să poată pătrunde prin cenușă.”
Se uită la Kratos și la mine, apoi aruncă o privire spre Gavan.
„Aleg să te cred despre atentatul din Banshee. Sper să nu aflu
niciodată că greșesc.”
Gavan dă din cap în timp ce fratele meu continuă.
„Și fiindcă toate acestea au fost puse în mișcare de cineva care este
în mod clar un inamic comun, sunt pregătit să uit de loviturile cu
privire la proprietatea celuilalt. Nu s-au pierdut vieți din partea
noastră.”
— Nici din partea mea, mârâie Gavan.
„Deci nu trebuie să mergem la război. Nici noi nu trebuie să fim cei
mai buni prieteni, dar nu avem nevoie de asta pentru a deveni
nucleare.”
Gavan zâmbește fără veselie. „Îmi este greu să ne văd ca prieteni,
Drakos”, mârâie el. „Dar, acestea fiind spuse, războiul este teribil
pentru afaceri.” Respiră lent și adânc, apoi își întinde mâna. „Suntem
de acord să scădem temperatura?”
Ares aruncă o privire spre mine și pe Kratos. Când amândoi dăm din
cap, el se întoarce spre rus și îi strânge mâna.
„Luați în considerare temperatura scăzută. Nu avem ostilități deschise
cu tine, începând de acum. Voi da cuvântul oamenilor mei imediat.”
"La fel."
„Voi vorbi cu Cillian”, mârâie Castle. „Dar să ia în considerare și pe
Kildares să renunțe.”
Gavan își permite un mic zâmbet înainte ca fața să se întunece.
„Acum, vom arunca o monedă să vedem cine îl jupește pe Serj
Mirzoyan de viu?”

„M—DL. DRAKOS?”
Mă opresc pe holul aripii de recuperare pe termen lung a spitalului Mt.
Sinai. Încruntat la sunetul unei voci pe care o recunosc, mă întorc să
privesc ușa deschisă a camerei de lângă mine.
Theo Petrakis îmi zâmbește nervos când intru în camera lui.
„Eu... te-am văzut trecând și am vrut doar să te salut.”
Dau din cap, zâmbindu-i. „Cum merge recuperarea, puștiule?”
El ridică din umeri. "E în regulă. Pielea grefează mâncărime ca naiba,
dar totul se vindecă destul de bine. Și, hei, tatăl meu a venit în această
dimineață și mi-a spus veștile bune. Nu ne vom război cu Bratva?”
mă încruntă. „ Noi ? Theo, ești doar un copil.”
El clipește. — Am optsprezece ani, domnule Drakos. Tatăl meu mă
învață deja despre conducerea afacerii.”
Zâmbesc, dând din cap. "Destul de corect. Dar nu, nu există război.
Am apelat înapoi. Totul e rezolvat.”
"Mă bucur să aud asta."
Dau din cap.
În ultimele douăsprezece ore s-au rezolvat multe lucruri. În primul
rând, nu, alianța Drakos-Kildare nu o va trage în stradă cu oamenii lui
Gavan. Toate părțile de ambele părți au fost informate și a fost emisă
o încetare totală a ostilităților.
Gavan a ajuns să arunce o monedă în acel subsol. A câștigat chiar și
la sorți. Dar nu-l va jupui pe Serj de viu.
Nimeni nu-i va face nimic în viață lui Serj.
Pentru că e mort al naibii.
Se pare că el și Melik au intrat într-o ceartă aprinsă cu privire la
vânzarea imperiului în așteptare. Erau amândoi beți, iar când Melik a
desenat o piesă despre propriul său tată , menită doar să-l intimideze,
aceasta s-a descărcat, făcând o gaură în intestinul lui Serj. În acel
moment, Papa Mirzoyan și-a scos propria armă și și-a împușcat
copilul în piept. Ceea ce sună rece , dacă nu l-ai întâlnit vreodată pe
Melik.
Daca ai fi avut? Da, l-ai cam pricepe.
Atât Serj, cât și Melik au sângerat înainte să-i găsească cineva, iar
acum Vanya este noul șef al familiei albaneze. În prezent, este un
mare „de stabilit” ce face ea cu ea.
„E grozav de auzit”, oft. „Uite, Theo, n-am vrut să te întâmpin atât de
greu de acea dată la apartamentul Norei Guin. Tatăl tău este un tip ok
și știu că ești un copil bun. Vreau doar să știi asta.”
El zambeste. „Nu, am înțeles. Trebuie să fi arătat super schiță. Dar
sincer, domnule Drakos, nu încercam să mă înțeleg cu Nora. Nici Nick
nu era. Chiar doream doar să ne relaxăm și să petrecem timp. Serios."
Dau din cap, cu sprânceana încrețită. „Ai vorbit recent cu ea? Nora,
vreau să spun.”
Elsa nu a mai fost văzută din noaptea bombardamentului. Potrivit
super-ului ei de clădire, ea nu a fost în apartamentul ei, iar când am
trecut la Crown and Black, prietena ei Fumi mi-a spus că era în
vacanță, după ce mi-a spus că nu și-am rănit prietena.
, ea nu a menționat că nu a ucis-o .
Este un gând care mă ține treaz noaptea, răsucindu-mă înainte și
înapoi: dacă vreau să o găsesc pe Elsa, să mă răzbun pe ea sau dacă
nu vreau să mai pun ochii pe ea niciodată, ca să nu trebuie fa aia.
Pentru că dacă o găsesc, o voi face. Nu există nicio întrebare despre
asta. Elsa este cea care îi dădea informații lui Leo. Elsa este cea care
știa despre depozitele noastre ascunse și despre parola pentru ușa
din spate a Banshee.
Probabil că e cu tatăl ei undeva, dat fiind că nimeni nu poate găsi
niciunul dintre ei. Dar ceva nu mă convine că ea a adus-o și pe Nora la
plimbare. Pentru că i-am verificat școala și cursul ei de balet – și ea a
dispărut din acea noapte.
„Nora?” Theo ridică din umeri. „Probabil petrecând timpul din viața ei
pe o plajă din Thailanda.”
mă înţepenesc. "Ce?"
„Este în Thailanda. Cel puțin asta a spus ultimul ei TikTok. Ea și sora
ei merg acolo, să explodeze insula pentru o vacanță de o lună.”
Iisus Hristos. La Crown and Black, Fumi a menționat doar că Elsa era
în vacanță. Nici măcar Alistair, când era presată, nu părea să știe
unde plecase. Doar că ea încasase într-o grămadă de zile de vacanță
pe care au fost prea bucuroși să i le ofere, văzând că ea este noul lor
avocat drag de acolo.
"Tailanda."
El dă din cap. „Ghici că da. N-am fost niciodată, ai...
„Trebuie să plec. Fă-te bine curând, Theo.”
Afară, pe hol, ochii îmi arde de furie. Înainte să știu ce fac, mă afund
într-o sală de așteptare goală și scot telefonul.
Din punct de vedere tehnic, directorul de operațiuni FBI din New York,
Shane Dorsey este „tipul” lui Cillian, nu al meu. Cillian i-a făcut niște
lucruri serioase care, practic, i-au făcut cariera. În schimb, Shane se
asigură că FBI închide ochii la orice activitate îndoielnică a lui Kildare
– și acum și a lui Drakos – din New York.
Este un aranjament reciproc avantajos, iar Cillian a spus clar să nu
zguduiți acea barcă nici măcar cât de cât.
Dar trebuie să știu asta și trebuie să știu acum.
Dorsey răspunde la al treilea apel.
„Hades”, mârâie el. „Sunt cam în mijlocul...”
„Am nevoie de locația a două pașapoarte.”
Oftă. „Nu se oprește cu voi, oameni buni, nu-i așa?”
„Hei, noi te zgâriem spatele, tu te zgârie...”
— Cillian mă zgârie pe spate, Hades, mormăie el încet. „ Asta e
afacerea. Uite, pot să-ți ajut familia când pot. Dar numai când Cillian
este conectat în buclă...
„Îți amintești când fratele meu a luat un glonț și te-am lăsat să iei
meritul pentru uciderea tipului rău, care, dacă îmi amintesc bine, ți-a
oferit promovarea vieții? Sa nu uiti asta?"
Shane oftă. „Sună un clopoțel.”
„Al naibii de grozav . Acum poți sau nu poți să cauți locațiile a două
pașapoarte.
„Sunt directorul operațiunilor din New York City pentru nenorocitul de
FBI, Hades”, mormăie el. „Ce naiba crezi ?” Oftă din nou. "Bine.
Nume?”
„Elsa Guin și Nora Guin.”
"Rezistă."
Linia tace, dar pentru un clic pe o tastatură. Apoi, înjură.
"Ce?"
„Amândoi sunt cetățeni britanici, Hades.”
"Și?"
„Și FBI-ul este o forță de poliție americană ”.
„ Și? ” Mormăi, devenind nerăbdător.
„ Și creează probleme serioase dacă ne petrecem timpul spionând
unde se află cetățenii unuia dintre cei mai mari aliați ai noștri, dacă nu
cel mai mare”, se repetă el.
Lupt să-mi păstrez calmul. „Shane, nu ți-am cerut niciodată un rahat.
Dar chiar am nevoie de asta.”
„ Nu pot , Hades. Nu pot să vă spun unde sunt ei din aproximativ
cincisprezece motive diferite, legale și ale tratatelor internaționale.”
Oftă. „ Dar, pot să vă spun unde nu sunt .”
Mi se arcuieste spranceana. "Asta merge. Deci, unde nu sunt?”
„Oriunde în afara Statelor Unite continentale.”
„Nu sunt în Thailanda?”
„Nu pot să-ți spun asta.”
„Dar ei nu sunt acolo.”
Shane oftă. — Trebuie să plec, Hades. Nu pot atinge asta cu un stâlp
lung de o milă.”
El închide. Mă uit la podea, gândindu-mă.
De ce le spune Nora Guin prietenilor săi că se află în Thailanda, când
nici ea, nici Elsa nu au părăsit țara?

EILISH, motivul real pentru care am venit astăzi pe Muntele Sinai,

zâmbește când intru în camera ei privată.
„Cum te simți, blondine?”
Ea face o față, ridicând din umeri. „Meh, sunt bine.”
„Ți-am adus ceva care să înveselească locul.”
Ea rânjește la buchetul de flori din mâinile mele. „Atât de fermecător.”
Ridic din umeri, luând capacul unui ulcior cu apă de pe noptieră și
punând florile în el.
„Hades...”
Mă uit la Eilish. Sprânceana îi este încruntată, gura răsucită de
cuvinte pe care nu este sigură că le vor spune cu voce tare.
„Eilish, nu vreau să vorbesc despre...”
„Hades, hai . Ea nu a făcut nimic din toate astea. Ea nu poate avea.”
„A făcut ”, mârâi eu. „Și știu că nu este un adevăr plăcut sau
convenabil și știu că ustură al naibii, crede-mă , da”, mârâesc eu. „Dar
asta este ce naiba este. Ea ne-a trădat pe toți.”
Eilish scutură din cap. „Refuz să cred asta.”
„Da, și am refuzat să cred că fratele meu mai mare Atlas spunea
adevărul când mi-a spus că Moș Crăciun nu era real când aveam șase
ani. Dar, ho-ho-la naiba-ho.”
Ea se uită în jos.
— Ea este motivul pentru care ești aici , Eilish, mârâi eu. „Ea este
naibii motiv pentru care Sean este...”
tresar când fața ei se contorsionează.
— Îmi pare rău, spun încet.
Da, Sean a fost un bun prieten de-al meu. Dar era și ca un văr cu
Eilish și Neve.
Gura îi devine mică. „Este în regulă”, murmură ea. „Vin la serviciu
săptămâna viitoare.”
"Vreau o cursa?"
Ea zâmbește blând. „Da, ar fi frumos.”
Oft, frecându-mi maxilarul. „Pot să-ți aduc ceva acum?”
Eilish își dă ochii peste cap. "Sincer? O ceașcă de cafea decentă. M-
au limitat la o cană dimineața, dar asta este ca un sfert din doza mea
obișnuită și o pierd.”
rânjesc. „O cafea de contrabandă. Pot sa fac asta. Înapoi într-o
secundă.”
Mă ridic să părăsesc camera. În timp ce trec pe lângă ușa băii private
a lui Eilish, geanta de sport care atârna de clanța ușii cade. Când mă
întorc să-l iau, îngheț.
„Nu, nu ești nebun”, spune Eilish încet. „Este a Elsei, știu.” Ea ridică
din umeri. „A părăsit-o din întâmplare când a venit cu câteva zile
înainte”... fața i se întunecă... „știi, ce s-a întâmplat ... Cred că N-am
crezut că este al meu și l-a împachetat cu lucrurile mele pentru a le
aduce aici.”
Înghit în sec, neputând să-mi smulg ochii din geanta pe care am
văzut-o în biroul Elsei de peste o duzină de ori. În dormitorul ei.
În a mea.
„Știi de unde știu că ea nu a făcut nimic din toate astea?” spune
Eilish încet.
Strâng din dinți când ochii mei se ridică spre ai ei.
— Pentru că te-a plăcut foarte mult, Hades. Gura i se răsucește.
„Vreau să spun, cred că te-a iubit. Sau... iubiri .”
Durerea mă străbate.
Și o iubesc.
Încă o iubesc.
Și de aceea doare atât de mult.
„Mă întorc cu cafeaua aia”, mârâi încet în timp ce mă întorc să plec.
Un sunet metalic ciripește prin cameră. Când sprâncenele mele se
încruntă în timp ce mă uit la geanta de sport de pe pământ, Eilish
oftează.
„Da, a făcut asta de două ori ieri. Și o dată în dimineața asta. Pur și
simplu sună așa. Dar sunt destul de sigur că geanta e goală. Poate e
ca fob pentru ușa de la intrarea la sala de sport sau ceva de genul?
Încruntarea mea se adâncește în timp ce mă aplec pentru a ridica
geanta. Eilish are dreptate: este complet gol. Nici un ceas inteligent,
nici un fob de gimnastică, nici ceva de genul care ar putea fi sursa
semnalelor sonore. Ochii mei scanează înăuntru și afară, mâinile
trecând peste materialul de nailon.
Dintr-o dată, mă duc nemișcat.
E ceva în geantă. Doar că nu se află în geantă.
Este în căptușeală.
Îmi bate pulsul în timp ce îmi iau cuțitul din buzunarul din spate și îl
deschid.
„Hades?” Eilish mă privește ca și cum aș fi nebun. "Ce naiba ești-"
Desfac căptușeala pungii exact când se aude din nou bipul. Degetele
mele se închid în jurul micului disc metalic în timp ce îl scot și îl
susțin în lumină.
O placă de circuit mic rotundă, cu un fir minuscul, ca o antenă, ieșind
din ea. Și un mic cerc negru lipit de spate.
Nu, nu un cerc.
Un microfon .
Cineva a pus geanta de sport a Elsei. Și când ochii mei aterizează pe
literele imprimate chiar deasupra bateriei mici a ceasului de pe placa
de circuite, întreaga mea lume se amorțește.
Scrie „baterie”.
În rusă .
"Ce este asta?"
Înghit în sec în timp ce ochii mei se ridică spre cei ai lui Eilish. „Este o
eroare de supraveghere pe rază scurtă.”
„ Ce ?”
i-o dau. Eilish îl răsucește în mâini, sprâncenele încruntate în timp ce
se uită la el. „Scrierile de pe aceasta este rusă.”
Dau din cap.
— Bine, dar dacă Elsa lucra pentru ruși...
„Atunci de ce naiba i-au bătut blestematul de geanta de sport”,
termin.
Elsa a luat această geantă peste tot . Casa mea. Apartamentul ei. În
vestiare și băi. Toate locurile în care nu ar aduce niciodată cu bună
știință un microfon fierbinte.
Și brusc, începe să dea clic.
Conducerea ei. Felul în care a fost căsătorită cu slujba ei toată viața.
Armura ciocănită cu grijă în jurul emoțiilor și inimii ei. Așa cum mi s-a
părut întotdeauna, din prima zi în care am cunoscut-o, că Elsa era
genul de persoană care mergea constant înainte, pentru că nu exista
cale de întoarcere.
Dar îmi dau seama brusc că nu a fost pentru că îi era foame de ziua de
mâine.
… Pentru că era urmărită .
Sfinte dracu '.
Poate că este copilul lui Leo. Dar am fost orbit atât de complet de
furia mea încât am trecut cu vederea evidentul.
A crescut-o singură pe Nora.
Se numește Guin, numele de fată al mamei sale, nu Stavrin.
A venit la New York pentru o nouă slujbă - o nouă viață . Și apoi Leo a
căzut în mai puțin de o lună mai târziu.
Era atât de îndrăzneață în privința motivelor ei în acea noapte la Club
Venom - de ce a mers acolo în acea noapte ca să-și piardă
virginitatea.
Oh, la naiba.
„Și el este supărat pe o fată. A existat recent o cerere în căsătorie
referitoare la fiica unui potențial aliat, care nu mai este favorabilă unui
bărbat tradițional precum fiul meu.”
Sfinte rahat.
Viitorul aliat era al naibii de Leu . Și Elsa a fost nenorocitul de trofeu
al căsătoriei. M-a dracu și și-a pierdut virginitatea în noaptea aceea a
fost să torpileze acel aranjament.
Ea nu s-a dus la casa lui Leo în acea noapte după aceea pentru a-i
dezvălui informații sau pentru a-i spune despre spionaj.
S-a dus acolo să -i spună ce a făcut . Și nu cred că a fost pentru că a
avut chef să împărtășească detalii intime din nenorocitul ei de viață
sexuală cu tatăl ei.
Ai fost naibii de tine. Un deget mijlociu.
În cele din urmă rupse o legătură între ei.
Când totul se lovește deodată, mă sufoc literalmente din cauza
greutății care mă lovește.
Sfinte dracu '.
„Hades?”
Îmi ridic ochii sălbatici către Eilish. Ea se încruntă.
"Ce-"
— Nu cred că Elsa și sora ei au fugit cu tatăl lor, murmur eu. „Cred că
i-a luat .”
Ochii ei zboară larg în timp ce mâna îi bate peste gură.
„ O, Doamne …”
Îmi scot telefonul și încep să scriu frenetic. Nu am mai făcut asta până
acum, pentru că ar fi al naibii din punct de vedere etic să o urmăresc
pe sora de cincisprezece ani a Elsei. De aceea am legat butonul de
panică al brelocului pe care l-am dat Norei și aplicația care îl
monitorizează la telefonul Elsei , nu la al meu.
Dar încă știu parola.
Inima îmi bate repede pe măsură ce aplicația se termină de descărcat
și mă conectez cu contul pe care l-am creat pentru Elsa, sperând și
rugându-mă că Nora este la fel de inteligentă pe cât cred că este.
Dacă am dreptate că Leo le-a luat, nu știu dacă a făcut-o separat sau
împreună. Dar oricum, dacă Nora și-a păstrat inteligența cu privire la
ea, sper că Dumnezeu și-a amintit să-și dezvolte...
Aplicația emite un ping cu o locație pe hartă.
Butonul .
Nora a apăsat pe buton. Și chiar acum, îmi oferă o locație exactă unde
se află ea, exactă pe o rază de 6 metri.
Acum, trebuie doar să sper că ea și Elsa sunt împreună.
„Hades?”
„Sună-ți unchiul”, șuier eu, alergând spre ușă și trimițându-i un mesaj
cu o captură de ecran a hărții. „Cheamă-i pe frații mei. Sună Castle.
Sună-i pe toată lumea ! Și spune-le să-și ducă fundul în acea locație,
ACUM.”
Ies cu șuruburi pe ușă și alerg pe holul spitalului.
Mă rog ca Elsa să fie cu Nora.
Dar cel mai mult….
Mă rog să nu am întârziat.
37
 ELSA
„ȚI-AM PREGĂTIT MICUL DEJUN. Așa cum îți place ție, iubirea mea.”
A descrie ceea ce simt ca fiind „înființat” este ca și cum mă refer la o
furtună de o sută de ani ca „un loc de vreme rea”.
Nu sunt „înfiorată” să fiu legată de un scaun de la masa din bucătărie
a căsuței murdare, vizavi de sora mea îngrozită, în timp ce Hugo
Johansen pune două farfurii cu ouă poșate în fața noastră.
Sunt absolut îngrozită .
„Oh-oh-oh, nu trebuie să uit!” chicotește în sinea lui, întorcându-se să
apuce două pahare murdare cu suc de portocale în ele, așezându-le și
în fața Norei și a mea. „Proaspăt stors, așa cum îți place ție, dragă.”
Stomacul meu se întoarce când îl privesc pe bărbatul cu care am
lucrat cândva. Omul care m-a urmărit ani de zile după cele trei întâlniri
ale noastre, înainte să depun un ordin de restricție împotriva lui.
Omul pe care credeam că l-am lăsat în trecutul meu pentru totdeauna
odată ce ne-am mutat la New York.
Atât de prost .
Niciunul din trecutul meu nu a rămas vreodată acolo. Nimic din el nu a
rămas în Anglia. Mai întâi, Leo a fost cel care m-a urmărit peste
Atlantic. Și acum, Hugo este cel care s-a întors să-mi zguduie viața.
De parcă nu s-ar fi spart deja în destule bucăți carbonizate și distruse.
Când bomba a aruncat în aer The Banshee în noaptea deschiderii
blânde, eram la Hades și mă pregăteam. Telefonul meu a început să
înnebunească cu mesaje și notificări de pe rețelele de socializare
despre asta, iar când nu am putut ajunge la Hades, am ieșit pe ușă
într-o panică oarbă.
...Direct în Leu.
Leo, cu o armă, un cuțit însângerat și trupurile ucise a trei bărbați în
spatele lui, în ușa glisantă deschisă a unei dube, cu „Curățătorie
Athenian” tipărită pe lateral.
Leo, care mi-a cerut să mă urc în mașina lui.
Leo, care apoi s-a mototolit la pământ când cărămida s-a rupt în
jumătate deasupra capului său, dezvăluind celălalt coșmar din
trecutul meu stând în spatele lui, zâmbindu-mi înfricoșător.
Hugo.
Tremur în timp ce mintea mea reluează orele maniacale care au urmat:
vederea lui Hugo târând un Leu inconștient la mașina lui. Nebunia
mea când am văzut-o pe sora mea legată și călăușată pe bancheta lui
din spate, care a fost redusă la tăcere doar de Hugo care mi-a înfipt
țeava pistolului în partea mea.
Îl rog să nu o facă rău în timp ce îl lăsam să mă împingă pe scaunul
pasagerului. Gemetele oribile ale lui Leo din portbagaj, în timp ce
Hugo ne conducea spre nord, în afara orașului, urmând Hudson până
în Catskills.
Gemetele s-au tăcut în cele din urmă chiar înainte de a ne opri în
această căsuță, care a fost închisoarea noastră de atunci.
Înghit în sec, privirea îmi înjunghie pe fereastra bucătăriei spre
gazonul maroniu de afară, cu mormanul proaspăt de pământ în colțul
îndepărtat.
Ultimul loc de odihnă necinstit al lui Leu.
Nu sunt sigur dacă ironia că unul dintre demonii mei a fost ucis de
celălalt s-a scufundat până la capăt.
Hugo se întoarce, iar ochii mei se îndreaptă instantaneu spre cei ai
Norei de peste masă.
„ O să fie în regulă ”, îi spun eu.
Fața ei este palidă ca a unei fantome, iar ochii ei sunt mari și plini de
groază. Dar ea dă din cap spre mine.
— Nu vrei micul dejun, iubirea mea? Hugo toarcă cu o voce care se
simte ca și cum mi-ar fi turnat slime rece pe gât. Se întoarce,
zâmbindu-mi acest zâmbet înfiorător, mult prea concentrat. Pupilele
lui sunt dilatate și, când privirea mea alunecă pe lângă el, văd
răspunsul la întrebarea mea nerostită: o mică oglindă de mână striată
cu linii electrice albe și o bancnotă de un dolar rulată, așezată lângă
aragaz.
„Eu...”
„Am făcut-o doar pentru tine. Exact așa cum știu că îți place.”
Ma uit in jos la oul din fata mea. Am avut ouă poșate poate de două
ori în toată viața mea.
"Nu-ţi aminteşti?" Îmi zâmbește un rânjet neglijent, alimentat cu
cocaină. „A fost a doua noastră întâlnire. Am fost la La Tua Pasta,
acel mic local italian de lângă Borough Market.”
am nicio idee despre ce vorbește. Dar pot vedea mania în ochii lui și
nu e doar de la coca.
Există un motiv pentru care acest om m-a urmărit, și acel motiv nu
este neapărat „eu”. E nebun. Și între asta și droguri – ca să nu mai
vorbim de faptul că tocmai ne-a ținut pe Nora și pe mine încuiate într-
un subsol fără ferestre, cu o găleată pentru toaletă timp de cinci zile –
îmi este foarte, foarte frică de el și de ce este capabil să facă bine.
acum.
Nu pentru mine. Dar pentru Nora.
„Oh, desigur!” Zambesc. „Da, îmi amintesc acum. Mmm, ouă poșate,
mulțumesc!”
Zâmbește larg. „Ești atât de binevenit, dragă.” El ridică sprânceana.
"Bine? De ce nu l-ai atins?”
„Al meu...” înghit în sec. „Hugo, am mâinile legate.”
Își aruncă privirea spre încheieturile mele, care de fapt sunt legate de
brațele scaunului, la fel cum sunt ale Norei de ale ei.
„Prostule de mine”, oftă el, chicotind pentru sine. „Am fost atât de
preocupat să fac asta perfect perfect pentru tine, că nici măcar nu mă
gândeam. Iartă-mă?"
Nu într-un milion de ani nenorociţi, nenorocit .
— Desigur, îi zâmbesc larg.
Hugo se apropie, iar eu tremur când folosește un cuțit de buzunar
pentru a tăia frânghia. Dar numai pe una dintre încheieturile mele.
„Sapă, te rog”, răsună el.
Chiar și după cinci zile de nimic altceva decât apă și sandvișuri cu unt
de arahide și jeleu cu câteva banane ici și colo, nu am poftă de
mâncare. Dar din nou, acest om este nebun. Așa cum aș fi să nu fac
ce spune el.
Așa că zâmbesc în timp ce mă apuc de oul poșat blând, dând din cap
și mestecând cu nerăbdare.
"Bun?"
„ Atât de bine”, ţâşnesc eu.
Hugo rânjește, întorcându-se și coborându-și fața spre liniile de
cocaină de pe oglindă.
„Hugo?” mă aventurez.
Se întoarce, cu o manie reînnoită în ochi, în timp ce adulmecă tare și
își șterge nasul.
"Da, iubirea mea?"
Mă înfior din nou la termenul de drag.
"Ce este asta? Adică... toate astea? Suntem aici?”
Ochii lui se închid pe ai mei.
„Nu poți ghici? Acesta este un nou început, iubirea mea.”
„ Nu .”
Se prăbușește din mine și nu mă pot opri. De fiecare dată când îmi
spune „dragoste”, vreau să vomit.
Pentru că nu știu dacă bărbatul pe care îl iubesc este viu sau mort. Nu
știu dacă familia lui este, de asemenea. Și am petrecut cinci zile într-o
gaură neagră făcând tot ce pot să nu mă gândesc la asta, dar de
fiecare dată când Hugo spune acel cuvânt, mă apropii de explozie.
„Nu ce ... ”
„ Nu-mi spune așa ”, mă sufoc, îngrămădindu-mă pe scaun.
Hugo se încruntă. Frica mă înjunghie. Apoi dă încet din cap.
„Da, știu, Elsa”, oftă el. "Știu. Eram prea îndrăgostit de tine și te-a
speriat. Și încă sunt îndrăgostit de tine până în ziua de azi, motiv
pentru care doare atât de tare că m-ai înșelat.”
Merg nemișcat, cu fața palidă în timp ce ochii mei se îndreaptă spre ai
lui.
"Ce?"
„Erai slab , iubirea mea.”
„Hugo, nu știu ce ești…”
Eu și Nora țipăm amândoi în timp ce el se învârte violent și lovește
peretele firav de lângă sobă, trimițându-și pumnul prin el într-un nor
de praf de ipsos.
„Ai fost slab!” mârâie el, întorcându-se înapoi spre mine. — Și ai luat
un alt bărbat.
Eu dau din cap. „Nu, Hugo...”
„Am găsit esperma lui pe chiloții tăi când am intrat în apartamentul
tău, iubirea mea .”
Aproape că mă sufoc, ochii mi se fulgeră când cuvintele mă lovesc ca
o palmă în față.
Când am intrat în apartamentul tău.
Nu Leo s-a rupt în timpul în care am mers să stăm cu Hades. Era
Hugo.
„Hugo…”
Se învârte din nou, cufundându-se pentru a pufni o altă linie de coca-
cola. Când își întoarce privirea spre mine, este sticloasă. Tresesc
când se repezi deodată lângă mine, cu o expresie îngrozită pe chip, în
timp ce se ghemuiește la nivelul ochilor mei.
„Dragă Doamne”, se sufocă el. „A...” înghite el. „Te-a violat , iubirea
mea?”
vreau să vomit.
„Este în regulă, poți să-mi spui, Elsa. Spune-mi doar și te voi ierta.
Știu că ar fi greu pentru orice bărbat să ți se reziste.”
Stomacul mi se întoarce.
Aș putea spune da. Aș putea să o spun și să închei asta. Sau măcar
să-i tempereze mania și furia.
Nu pot.
„Nu”, mă sufoc, clătinând din cap. „Nu, nu a făcut…”
Îngrijorarea din ochii lui se risipește.
„...pentru că îl iubesc, Hugo.”
Se uită la mine, cu ochii fără să clipească și culoarea i se scurge de
pe față.
„ Nu ”, șoptește el.
„Hugo... Uneori simți lucruri pentru cineva, iar ea nu simte același
lucru înapoi...”
„ NU! ”
Gâfâi în timp ce el țipă în fața mea, ridicându-se în picioare și dându-
se înapoi.
„Elsa…”
„Îl iubesc”, mă sufoc. „Hugo, există cineva acolo pentru tine, știu că
există! Va rog ! Doar... Lasă-ne să mergem.”
Hugo începe să plângă. Privirea mea alunecă de la el la sora mea.
Nu o voi lăsa să facă rău.
Ea nu va muri aici.
„Te rog, Hugo... ”
"NU!" urlă el. „Nu, nu pot! Nu voi! Draga mea, șuieră el, refuz să cred
că tu nu...
"Bine!"
Privirea mea se întoarce din nou spre Nora, atât de palidă, atât de
îngrozită.
te scot de aici .
"Bine!"
Înghit în sec, întorcându-mă înapoi către Hugo.
Și zâmbindu-i .
„Eu, eu... M-ai prins.”
Este nevoie de tot ceea ce am – toată energia mea, toate abilitățile
mele teatrale perfecționate în sala de judecată – pentru a forța uriașul
zâmbet plin de sapă să-mi iasă pe față. Aproape că nu pot.
Așa că, în loc de Hugo, îmi imaginez că Hades este cel care stă în fața
mea. Nici măcar nu știu dacă este în viață sau mort, dar el este cel la
care mă prefac că mă uit când ridic privirea în ochii demenți și
înnebuniți ai lui Hugo.
„Eu... m-am înșelat.”
Se încruntă. "Ce?"
„Mi-a fost atât de frică de propriile mele sentimente. Atât de frică de
ceea ce au vrut să spună și că erau prea puternici.”
Buzele lui se curbesc într-un zâmbet. "Ce vrei să spui?" el respiră.
„Spun că... Tu ești persoana mea. eu….”
Înghit înapoi otrava și bilă.
Prefă-te că e Hades.
„Te-am dorit mereu. Nebunește, într-o măsură cu adevărat
nebunească. Mi-a fost întotdeauna atât de frică de cât de mare se
simțea în interior.”
Hugo pare să izbucnească din nou în lacrimi.
„ Elsa ”, se sufocă el. „Asta e... poezie. Exact așa simt și eu!”
„A fost menit să fie”, șoptesc eu. „ Am fost meniți să fim. De aceea și
cum m-ai găsit din nou. Pentru a-mi arăta ce este dragostea
adevărată.”
Zâmbește larg. „Soarta, iubirea mea.”
Dau din cap. „Da, exact. Soarta.”
Ochii îmi alunecă spre Nora. Apoi înapoi la el.
„Vreau să... să fiu cu tine, Hugo.”
El radia. "Tu faci?"
dau din cap energic. "Da. Da .”
Înghit din nou bila în jos, făcându-i semn să se apropie. Mă înfior când
mâinile lui alunecă pe brațele mele.
„Ce este, iubirea mea?” îmi murmură la ureche.
„Eu... te vreau . Îmi doresc un bărbat adevărat, ca tine.”
Geme. „Doamne, Elsa. Am așteptat atât de mult să aud asta de pe
buzele tale.”
Dar Hugo, eu...” Îmi închid ochii cu el, apoi îi arunc spre Nora și
înapoi. — Nu cu sora mea în casă, știi?
El rânjește.
„Putem avea puțină intimitate? Ca să-mi poți arăta ce este adevărata
plăcere?”
Se uită la mine, cu ochii bombați, respirația îi vine mai repede.
Secundele trec.
„Hugo?”
Zâmbetul lui scade brusc. Greu.
La dracu.
Sprâncenele i se încruntă și începe încet să-și scuture capul.
„Hugo…”
„ Nu ”, se mârâie el, întorcându-se să pășească prin mica bucătărie.
„Nu, nu, nu, nu, NU ! Îmi amintesc acum de ce ai fost întotdeauna un
avocat atât de bun, Elsa! se repezi el.
— Stai, Hugo...
„Pentru că ești așa. Un bun. La naiba. MINCINUSOASA !”
Nora țipă, iar eu strig în timp ce palma lui mă lovește peste față,
uimindu-mă. Dar când își îndreaptă atenția către sora mea, este
propriul meu vuiet care explodează prin bucătărie.
„Stai la naiba departe de ea!!”
Mă ignoră, umblând mai aproape de ea, uitându-se în fața ei.
— Puritatea ta a fost murdară, draga mea?
Isus al naibii de Hristos .
Nora palid.
"STAI DEPARTE DE EA!" țip din nou.
Hugo mârâie, învârtindu-se să mă privească înainte de a se îndrepta
spre dulapurile din bucătărie. Deschide unul, iar eu mă albesc când
scoate un revolver cu nasul moale. Îmi flutură cu mâna, râzând înainte
de a se întoarce lângă Nora.
„Răspunde-mi, dulceață.”
Fața surorii mele devine albă.
„C-ce?”
— Ți-a luat cineva castitatea încă?
eu gag.
„ LUGAȚI DE —”
Se învârte, îndreptând pistolul spre mine înainte de a-și întoarce
privirea monstruoasă spre ea.
— Răspunde-mi, Nora.
Ea începe să plângă.
„ Nu ”, plânge ea, tremurând în timp ce lacrimile îi curg pe obraji.
"Esti virgin?"
Un alt suspine i se smulge din gât în timp ce dă jalnic din cap.
„ Bine .”
Se întoarce spre mine, zâmbind gânditor.
„Seamănă atât de mult cu tine, Elsa.”
Țip, încercând să mă trântesc de pe scaun, deși o încheietură este
încă legată de el. Bâjbâiesc după furculița mea, apoi trec în timp ce
Hugo trage un foc în tavan.
"STA. JOS .”
Se întoarce spre Nora, ignorând țipetele mele și suspinele ei
tremurate în timp ce îi prinde obrazul.
„Nu plânge, micuțul meu. Dumnezeu a salvat inocența ta pentru mine.
Pentru astazi."
Asta nu se va întâmpla.
El este cu spatele la mine, nu știu pentru cât timp, dar e tot cu ce am
de lucrat. Iau furculița de pe masă, o întorc și greblând și zgâriind
nebunește frânghia veche și zdrobită care îmi leagă cealaltă
încheietură de scaun. Pielea mea se rupe și sângerează, dar frânghia
cedează.
Hugo începe să se întoarcă la zgomotul scaunului meu căzând pe
spate, dar eu sunt deja pe el, înjunghiându-l în umăr cu vârfurile furcii.
„ Târfa tu !”
Țig, înjunghiind din nou și din nou, înainte ca brusc să-mi întoarcă din
nou cu greu.
Dar nu am terminat și nu mă duc fără luptă. țip din nou, aruncându-mă
spre el și înjunghiând sălbatic cu furculița. Din nou și din nou,
reușesc să-i lovesc doar mâna liberă și cea care ține pistolul în timp
ce se împiedică înapoi încercând să-mi blocheze loviturile. În cele din
urmă, primesc o lovitură pe lângă mâinile lui, direct în fața lui.
Hugo răcnește în timp ce furculița îi trece peste ochi, însângerând pe
unul dintre ei. El plânge, căzând cu spatele și zvârcolindu-se pe
podea în timp ce se strânge de față.
Nu prea am timp.
Îmi folosesc degetele și furculița împreună pentru a smulge și
sfărâma frânghiile de la încheieturile Norei înainte de a o smulge de
pe scaun și a ieși din ușa bucătăriei. Afară este ceață și gri, iar
pământul este ud în timp ce coboară o pantă spre un set de șine de
tren. Pe sens invers, panta duce până la un petic de pădure.
Nora icnește în timp ce o prind de față, cu ochii mei ațintiți pe ai ei.
„Trebuie să fugi !” răbufnesc, întorcându-mă și împingând-o în sus pe
panta în direcția copacilor.
Ea se răsucește, biciuindu-se ca să scuture din cap la mine.
"Nu! Elsa...!”
„ FURGĂ !”
Am împins-o și am împins-o din nou, uitându-mă adânc în ochii ei.
"VĂ ROG. ALERGA."
Se mai uită o dată la mine, mută. Apoi pleacă, urcând în zig-zag panta
și dispărând în pădure.
Slavă domnului-
Strig când ceva se lovește de capul meu din spate, întorcându-mi
vederea încețoșată când mă las pe mâini și în genunchi. Gemu,
văzând stele, capabile în sfârșit să stea în picioare.
… Doar să mă întâlnesc față în față cu Hugo și arma lui. Furia vicioasă
îi răsucește fața — un ochi s-a concentrat mortal asupra mea, celălalt
o mizerie îngrozitoare și sângeroasă.
„ O să plătești pentru asta .”
Mă sufoc când el mă apucă de gât, trăgându-mă și trântindu-mă
puternic de peretele exterior al căsuței mici.
"Dar mai intai…"
Frica și adrenalina mă înjunghie ca niște cuțite gemene, când Hugo
începe să-și desfacă cureaua.
„ În primul rând ,” mârâie el, „voi lua ceea ce am visat. Nu chiar cum
am visat-o”, mormăie el în timp ce își dă labele la fermoar. „Dar pun
pariu că târga ta are un gust la fel de dulce...”
Genunchiul meu se ridică, puternic, lovindu-i mingile.
Nu mă opresc să văd cât de mult rău am făcut. Mă întorc și fug .
Nu privi înapoi. Nu privi înapoi. Nu. Uite. Înapoi.
Când aud vuietul mâniei lui Hugo în spatele meu, nu mă pot abține.
Este ca un răspuns automat.
Mă uit înapoi.
Doamne .
Aleargă ca un maniac după mine, cu un ochi curgându-i sânge pe
față. Cel bun al lui este blocat pe mine.
Dar el vine după mine .
Nu Nora.
Chiar acum, el vrea să se răzbune, nu ea.
Am coborât dealul spre șinele de navetă. Pe cealaltă parte a lor, există
un deal și mai abrupt, care coboară spre un drum care merge paralel
cu un râu despre care abia acum îmi dau seama că este Hudson.
Sunt aproape la șine. Dacă pot ajunge la drum...
Țip când ceva se lovește de mine din spate, împingându-mă până la
mâini și genunchi, jupuindu-mă pe amândouă. Adrenalina îmi
explodează prin vene și încerc să mă ridic în picioare.
Pumnul lui Hugo se lovește în fața mea. Gustul de cupru îmi inundă
gura în timp ce mă răsturn pe spate, strigând în timp ce ceafa mea se
lovește de pământ. Lumini și puncte negre înoată prin vederea mea
uluită.
O formă întunecată se profilează peste mine.
Oh Doamne…
Eu țip, sufocându-mă când Hugo mă prinde de păr și mă smulge. Mă
trage plângând și țipând spre șine, ținându-mă jos, cu călcâiele mi se
lovesc de șina cea mai apropiată de noi.
Începe să vibreze.
„Paisprezece și ora, Elsa”, mârâie Hugo, cu ochiul lui bun
străpungându-mă. „Ca al naibii de mecanism.”
Zgomotul șinelor devine mai puternic, iar vibrațiile împotriva
călcâielor mele devin mai puternice. Ochii mei se rotesc în lateral și
orice culoare a rămas pe față se scurge imediat.
Sfinte dracu '.
Pe șine, poate la o milă distanță, un tren de navetiști se îndreaptă
direct spre noi.
„ Hugo ...”
„M-ai fi putut avea”, șuieră el, cu ochiul tremurând. „Ți-aș fi dat
lumea. Am fost suflete pereche, Elsa.”
„ Niciodată ”, scuip.
Zâmbește cu cruzime. „Atunci sora ta va deveni noua mea obsesie.”
Rânjetul de pe chipul lui se ondula demonic în timp ce se apropie.
„Și pun pariu că are gust. La naiba. Mai dulce .”
Buzele mele se îndoaie, iar dinții îmi fulgeră.
„ Nu vei afla niciodată. ”
Zgomotul bubuitor al trenului se apropie. Pietricelele de peste barele
șinei încep să sară și să sară.
Nu își pune niciodată mâinile dezgustătoare pe sora mea.
Nu. Vreodată.
Ochii îmi cad la centura lui Hugo. S-a strâns din nou de când a
încercat să-l smulgă înainte, dar este liber.
Te iubesc, Nora.
„Și când ești mort”, rânjește Hugo lup, cu brațele încordându-se de
parcă s-ar fi pregătit să mă arunce în calea trenului. „Voi sărbătoresc
cu țipetele surorii tale mici. Dar nu le vei putea auzi. Pentru că tu,
draga mea Elsa... ei bine, vei fi moartă.”
Mâna îmi iese în afară, strecurând prin cureaua liberă din jurul taliei
lui, până când curba cotului meu este strânsă de ea. Hugo are ochii
mari.
„ La fel vei face și tu .”
Mă arunc înapoi peste șine, Hugo trântindu-mă peste mine.
Ochii i se umflă în timp ce țipătul asurzitor al unui fluier de tren se rup
peste noi; o dată, de două ori, din nou și din nou, în timp ce chiar
metalul șinelor de sub noi începe să tremure de parcă lumea însăși s-
ar destrăma.
Hugo țipă și răcnește, încercând să se elibereze. Dar îmi închid
picioarele în jurul taliei lui, iar ochii îmi înjunghie în ai lui.
„Nu o vei atinge niciodată pe sora mea!”
"DA-MI DRUMUL!"
Țipetele roților metalice care se apropie pe șine metalice este
asurzitor.
„ LĂSAȚI !”
Imi inchid ochii.
Mă gândesc la Nora.
Apoi mă gândesc la Hades.
Te iubesc-
Trec când trenul se lovește de mine.
Numai că nu sunt sub ea. Mă rostogolesc lateral de pe șine, un corp
ferm mă ține, brațe puternice strângându-mă strâns în timp ce mă
rostogolesc până la oprire.
…Și uită-te în sus, spre niște ochi pătrunzători, albaștri ca gheața.
Hades .
Fluierul trenului zboară prin aer. Sunetul smulgerii metalului îmi
despica urechile. Capul îmi bate în lateral exact când Hugo se ridică în
picioare, cu o manie febrilă în ochi.
„EA ESTE MI...”
Țip, neputând să-mi întorc privirea în timp ce trenul de navetiști Metro
North îl transformă pe Hugo într-o ceață purpurie.
Hades îmi acoperă fața cu brațul său, întorcându-mă și ținându-mă
strâns în timp ce mă agățăm de el.
„ Ești bine ”, se sufocă el în urechea mea, sărutându-mă pe față în
timp ce plâng împotriva lui. "Ești bine."
„ Nora—! ”
„—este în mașina mea. E în siguranță , Elsa.”
Ne închidem ochii în timp ce trenul urlă pe lângă noi, plecând cu
viteză pe șine.
Tăcerea coboară peste noi.
„S-a terminat”, murmură el încet, amândoi respirând greu în timp ce
ochii ni se blochează. „S-a terminat și îmi place...”
Îmi zdrobesc buzele de ale lui, sărutându-l nebunește în timp ce
lacrimile îmi curg pe față.
„… Tu. ”
 EPILOG

O lună mai târziu:

„SUNĂ-MĂ, BINE?”
Nora își dă ochii peste cap în modul dramatic pe care numai un
adolescent îl poate reuși.
„Da, mamă .”
Mă uit la ea. „Nu face asta. Știi că urăsc când mă spui așa.”
Ea rânjește. — O să sun, Elsa.
Scot limba la ea. "A se distra."
— Nu vom ieşi târziu, doamnă Guin.
mă încântă. Theo mă sună așa de... mamă.
Noapte bună , Theo, oft, făcând un semn cu mâna în timp ce
Escaladele negre se îndepărtează de bordură și pleacă.
„Te simți încă bătrân?”
Gemu, întorcându-mă să-l văd pe Hades în spatele meu, trântindu-se
pe treptele din fața clădirii sale.
„Puțin, da.”
El rânjește. „O să fie bine.”
Mă întorc, o văd pe Nora plecând cu Theo, un alt băiat și o fată pe
care îi cunosc din clasa ei și o altă fată pe care nu o cunosc.
„Theo nu e după sora ta, nu-ți face griji. Unul, știe că-l voi castra al
naibii dacă chiar încearcă să o atingă. Și doi, este îndrăgostit de
Galina.”
mă încruntă. — Galina?
— Cealaltă fată din mașină. Hades zâmbește. "Rusă. Tatăl ei lucrează
pentru Gavan. Deci asta ar putea deveni foarte interesant foarte
repede.”
Deocamdată, când vine vorba de Reznikov Bratva, există încă o
încetare a focului. Nu un armistițiu, o încetare a focului. Familiile
Drakos și Kildare nu sunt acum dintr-o dată aliați ai rușilor. Dar
nimeni nu are de gând să se omoare unul pe altul pe străzi. Cel puțin,
nu astăzi.
Deci este un plus.
„De asemenea, încă mai are acel buton de panică pe chei”, adaugă
Hades.
„Da? Bun."
Îmi înfășoară un braț în jurul umerilor, aplecându-se să mă sărute pe
obraz.
„Hai sus. Hai să luăm cina."
Un miros de deliciu pur mă lovește în clipa în care coborâm din lift și
ajungem la ultimul etaj. Cina de diseară este o mâncare la pachet de
la Shank, pe care Hades a mers și l-a luat mai devreme, ceea ce știu
că a fost și o scuză pentru a verifica pe Maya, iubita lui Sean.
Ea se descurcă bine, sau cel puțin la ce se poate aștepta acum. De la
slujba de pomenire a lui Sean, care a fost cu adevărat drăguță, familia
lui a primit-o ca pe una a lor. Ultima dată când am auzit, ea chiar
locuiește cu ei.
Ochii îmi alunecă spre grămezile de documente și contracte care
acoperă masa din sufragerie.
„Așteaptă, îmi pare rău, le voi șterge.”
Hades ridică din umeri. „Lasă-i. Putem mânca afară.”
Le stivuiesc oricum, cernindu-le pe măsură ce merg: daune de
asigurări, evaluări structurale, autorizații de construire.
Pentru noul Banshee.
Sunt serios înfricoșată de Callie și surorile Kildare. Nimic nu-i
oprește, nici măcar o bombă care aproape i-a ucis.
Deoarece daunele de la explozie au totalizat aproape clădirea, inclusiv
etajele de deasupra acesteia, restul proprietarilor de unități și-au luat
banii de asigurare și au fugit, vânzând ieftin lui Neve, Eilish și Callie.
Planurile pentru noul și și mai bun Banshee includ nu doar un pub și
un lounge la parter, ci și un restaurant care ocupă ultimele două etaje.
Sunt în discuții cu Maya pentru a vedea cum să o ademenească
departe de Shank. Sper că e de acord cu planul.
Pe balconul plin de plante, Hades pune deja farfurii și deschide o
sticlă de barolo prăfuită și veche când ies afară.
"Rezistă."
Mă oprește înainte să mă așez și mă plimbă pe terasa luxuriantă de
lux până la marginea acoperișului cu vedere la Manhattan, peste râu.
— S-ar putea să am nevoie de tine pentru ceva muncă.
"Oh?"
„Da. Autorizații de construire.”
"Pentru?"
El rânjește. „M-am gândit să ajung în sfârșit să fac restul acestei
clădiri. Știi, terminând etajele inferioare.”
Sprâncenele mele se arcuiesc în timp ce mă afund pe pieptul lui ferm,
bucurându-mă de senzația brațelor lui puternice în jurul meu.
"Oh, chiar aşa?"
„Da.”
— Vreun motiv anume?
„Aș putea folosi spațiul.”
Râd. „Hades, ai deja, ce, trei mii de metri pătrați aici sus?”
— Treizeci și trei sute, dar cine numără.
Chicotesc în timp ce el ridică din umeri, aplecându-se să mă sărute pe
gât, făcându-mă să tremur ca întotdeauna.
„Dar mă gândeam că aș putea avea și doi noi colegi de cameră la care
să mă gândesc.”
eu merg in continuare. Ochii mei clipesc rapid.
"Scuze, ce?"
„Vinde-ți locul”, mârâie el. „Piața este grozavă acum. Vei face curat.”
Mă uit la el.
— Îmi ceri să mă mut cu tine?
"Pot fi. Sau, dacă preferați, v-aș putea spune.”
Mă înroșesc, coapsele îmi strâng împreună. La naiba, știe că mă
„controlează” – cel puțin într-o anumită măsură – este slăbiciunea
mea față de el.
— Și Nora?
„Ar putea avea propriul ei etaj. Literalmente."
Eu dau încet din cap. „Vrei un adolescent în casa ta?”
Te vreau în casa mea”, mârâie el. „Deci da, acesta este un sacrificiu
pe care sunt dispus să-l fac. Oricum e un copil bun.”
Sprâncenele mele se împletesc. — Chiar vorbești serios, nu-i așa?
„Aproape cât de serios sunt eu în privința asta.”
Când cade în genunchi, aproape că îmi zboară inima din gură.
„ Hades... ”
Ridică cutia, deschizând-o și lăsând luminile grădinii să sclipească
peste inelul uriaș cu diamant solitar din interior.
„Vreau să te căsătorești cu mine, Elsa.”
Nu pot spune un cuvânt. Hades arcuiește o sprânceană.
„Aceasta este partea în care spui da, dacă nu a fost clar.”
Îmi mușc buza și îl privesc cochet.
„Și ce dacă spun nu, domnule Dumnezeu al lumii interlope?”
O umbră întunecată și letală îi traversează fața. „Atunci te leg de patul
meu nenorocit ca o Persefonă adevărată și oricum te țin pentru
totdeauna.”
rânjesc.
— Deci, ridică el din umeri. „Da, mi se pare mai ușor...”
„ Da ”, șoptesc eu. Obrajii îmi înfloresc de căldură. „Mi-ar plăcea să
mă căsătoresc cu tine.”
„Da?”
„ Cu siguranță .”
Dintr-o dată, ni se trântesc gurile, iar eu îl sărut puternic și mă las pe
spate pe unul dintre șezlonguri.
Mă prinde, dezbrăcându-mi blugii și chiloții împreună, urmat rapid de
cămașa lui. Îmi mușc buzele, ochii alunecând peste trunchiul lui
musculos cu toată cerneala, iubind felul în care corpul lui se înfășoară
când e pe cale să mă devore, de parcă ar merge la război.
„ Desfă-ți naibii de picioare pentru mine, pisicuță .”
Și pe Dumnezeu îl iubesc când îmi spune așa.
strig în timp ce capul lui se strecoară între coapsele mele, iar când
limba lui îmi târăște buzele ude de păsărică, mă topesc. Este un
amestec de agresiv și moale, iar să fii cu el este întotdeauna ca și
cum ai dansa cu o armă încărcată. Limba lui se învârte în jurul
clitorisului meu, conducându-mă în sus pe perete în timp ce mâinile
lui puternice îmi împing genunchii în sus și înapoi.
Geme când degetele lui alunecă mai jos, găsind dop de aur deja în
fundul meu.
Poate că m -am simțit mai mult decât puțin confortabil să-l port zilele
astea.
Tot timpul.
Și prin „confortabil” vreau să spun „obsedat de”.
Mă plâng când el trage de baza lui, întorcându-l într-un cerc lent în
fundul meu, în timp ce limba lui face același lucru cu clitorisul meu.
Senzația este uluitoare, iar când corpul meu începe să tremure și să
se zvârcolească sub el, el doar o trage și mai mult.
„ Pisicuță nerăbdătoare ”, mârâie el lângă coapsa mea înainte de a-și
înfige limba în mine.
Îmi arunc capul pe spate, strigătele mele umplând aerul nopții în timp
ce Hades îmi tachinează corpul într-o mizerie transpirată, scâncitoare,
tremurândă.
Buzele lui se prind în jurul clitorisului meu, limba lui învârtindu-se în
jurul lui în timp ce suge. Și dintr-o dată, întregul meu corp se
convulsează când trăgaciul din mine este apăsat.
„ Vin naibii! ”
Țip și țip, coapsele mele strângându-se în jurul capului lui și spatele
arcuindu-mă în timp ce orgasmul mă sfâșie. Abia am trecut de pragul
pragului și încă mă zgâiesc la marginile minții mele când el se mișcă
între picioarele mele.
O Doamne da .
Penisul lui umflat se lovește de mine, forțând aerul să iasă din
plămâni în timp ce am ochii mari. Gemu, strivindu-mi buzele de ale lui
în timp ce picioarele mele se înfășoară strâns în jurul șoldurilor lui
mușchi. O mână mă înfășoară în jurul gâtului, cealaltă ținându-mi
încheieturile deasupra capului.
Și îmi pierd tot controlul. Așa cum fac întotdeauna cu acest om care
îmi distruge controlul. inhibițiile mele. Pereții mei. Parcă tocmai
pentru asta s-a născut.
Gem pe buzele lui în timp ce mă sărută, trupurile noastre măcinandu-
se disperat în timp ce șoldurile lui se rostogolesc. Penisul lui superb
se lovește în mine de nenumărate ori, osul pubian lovind-mi clitorisul
cu fiecare împingere, în timp ce sfârcurile îmi trage electric pe pieptul
lui.
Hades nu doar mă ia dracu.
El mă consumă . Mă prinde și mă târăște în bârlogul lui din lumea
interlopă, aparent pentru a mă ține acolo pentru totdeauna, de fiecare
dată când facem asta.
„ Hades ...”
„Vreau să vii pentru mine, pisicuță”, gemu el pe buzele mele. „Lasă-
mă să simt că păsărica aia dulce și suculentă vine după penisul meu
mare, ca o fată bună.”
Se cufundă până la capăt în mine, făcându-mă să mă simt atât de
plină între el și priză. Mâna lui se strânge în jurul gâtului meu doar cât
să mă trimită în stratosferă.
Și deodată, îmi trântesc buzele de ale lui, țipând eliberarea mea în
gura lui când vin ca o explozie termonucleară. Hades suspină
eliberarea lui, sărutându-mă de parcă i-aș aparține, în timp ce își
îngroapă adânc penisul palpitant. Sperma lui se revarsă în mine în
timp ce picioarele mele se blochează în jurul șoldurilor lui și buzele
mele se ușesc de ale lui.
Și apoi, facem totul din nou.
Încă de trei ori .
Când terminăm, amândoi arătăm de parcă am fi concurat unul
împotriva celuilalt în luptă cu gladiatori. Sunt acoperit de vânătăi și
urme delicioase de pe gura și mâinile lui, tremurând și tremurând pe
canapeaua din spate, cu un picior și un braț atârnând de el. Hades s-a
prăbușit pe podea lângă mine, amândoi gâfâind după aer, cu o
strălucire de sudoare pe corpurile noastre uzate.
— Știi, dacă Nora și cu mine ne mutăm în...
„La naiba e cu asta dacă rahat?”
eu chicotesc. „Îmi pare rău. Când Nora și cu mine ne mutăm, nu sunt
atât de sigur că voi și cu mine vom putea face asta.
"Sex?"
Ma inrosesc. „Pe masa din sufragerie, pe podeaua sufrageriei și lângă
frigider? Uh, nu , nu atât.”
„Și de ce, te rog să spui?”
Îmi dau ochii peste cap. — Pentru că aici vom avea o a treia persoană
care locuiește.
— Exact de ce crezi că o să renovez un nenorocit de etaj pentru ea?
rânjește, gemând în timp ce se împinge de pe podea și pe canapea,
luându-mă în brațe. „Ca să nu mai vorbim de faptul că te asigur că are
izolare fonică suplimentară?”
„Hm…”
„Pentru ca ea să nu fie niciodată nevoită să vină aici, unde ne vom
petrece timpul făcându-ne pe fiecare suprafață nenorocită la fiecare
oră nenorocită a fiecărei zile nenorocite.”
Zâmbesc leneș, clătinând din cap.
„Ceea ce, de fapt, ar putea să mă omoare”.
„Totuși, al naibii de drum de făcut.”
„S-ar putea să fii de fapt nebun. Știi asta, nu?”
„Ce spune asta despre tine?”
Ridic din umeri, roșind în timp ce gura lui se coboară, plutind la
milimetri de a mea.
„ Vinovat ca acuzat ”, murmur eu.
„ Te iubesc ”, mârâie el încet.
"Și eu te iubesc."
„Mă vei iubi mai puțin dacă menționez că penisul meu este încă
flămând de tine?”
Gemu, chicotind în timp ce mă răsucesc în brațele lui. Tremur în timp
ce picioarele mele se întinde pe fiecare parte a șoldurilor lui canelate.
„ Nu .”
„ Pisicuță bună .”

Seria Dark Hearts continuă cu povestea lui Gavan în

Inimi răsucite .

Nu te-ai săturat de Hades și Elsa?

Obțineți scena suplimentară aici sau introduceți acest link în browser:
http://Bookhip.com/BMWLSBH

Acesta nu este un epilog sau o continuare la Sinful Hearts. Dar

această poveste de „urmărire” foarte fierbinte este garantată să
mențină aburul.
 MOSTENIT SALBATIC
Vă mulțumesc foarte mult pentru că ați citit Sinful Hearts ! Dacă v-a
plăcut cartea, v-aș fi incredibil de recunoscător dacă ați putea lăsa o
recenzie!
După cum am menționat, seria Dark Hearts continuă cu povestea lui
Gavan în Twisted Hearts , o poveste de dragoste întunecată între
inamici și iubiți Bratva. Dacă doriți să vă familiarizați cu Reznikov
Bratva, împreună cu alte câteva familii de Bratva, înainte de a vă
scufunda în Twisted Hearts , v-aș sugera să vedeți seria Savage Heirs.
Puteți începe lucrurile cu această serie de dragoste a academiei de la
Bratva cu Savage Heir , pe care o puteți vedea în paginile următoare.
Puteți găsi liste complete de cărți și comenzi de lectură sugerate pe
site-ul meu.
www.jaggercolewrites.com

Derulați mai departe pentru a obține o scurtă privire asupra lui Savage
Heir .

Capitolul 1
Tenley

„Nu poți să fii serios.”

Ochii îmi alunecă de pe mâini, ocupați să-mi încheie nasturii pe față a
hainei de ploaie, în oglinda unde se întâlnesc cu ai lui Charlotte.
Zâmbesc curios.
„Desigur că vorbesc serios. Toate programele sportive de aici sunt
mult prea competitive pentru ca să mă rog să intru, iar echipa de
matematică nu are prima întâlnire decât la jumătatea termenului.”
Colega mea de cameră palidează, clătinând din cap. „Nu, trebuie să
găsești altceva. Serios. Uite, știu că totul este nou pentru tine, dar îți
spun...
„Char, este doar instruire. Am mai făcut-o de un milion de ori înainte.”
Bine, am mai făcut-o de un milion de ori înainte în școala publică, în
Carolina de Nord și apoi DC, după ce ne-am mutat acolo. Nu am făcut-
o niciodată la cea mai exclusivistă și prestigioasă școală pregătitoare
privată din lume.
Dar la fel... îndrumarea este îndrumare, nu-i așa? Și se pare că, chiar
și la Academia Oxford Hills, care ghidează cei mai de elită, conectați
și, să fim reali, studenții bogați din lume intră în orice învățământ
superior care se potrivește cel mai bine pedigree-ului lor perfect,
există încă unii care au nevoie de un avans.
Și îndrumarea arată uimitor în CV-urile înainte de facultate.
„Tenley...” Buzele lui Charlotte sunt subțiri, iar culoarea i-a părăsit
complet fața în timp ce se tremură înainte și înapoi. „Nu poți să -l
îndrumezi . Nu te poți apropia de el.”
Sprânceana mea se încruntă în timp ce mă întorc cu un zâmbet.
„Charlotte, am ajutat la pregătirea SAT în unele dintre cele mai
periculoase școli din DC.” Privesc în jur spre zona de zi uimitor de
superbă – cu ferestre din sticlă în stil Tudor, grinzi de tavan curbate și
complicate, rafturi de cărți cu incrustații din lemn și un șemineu care
s-ar potrivi chiar la Hogwarts. „Vreau să spun, uite unde suntem. Sunt
sigur că voi fi...”
— Îi spun „Lupul” dintr-un motiv, Tenley, șuieră ea încet.
Eu inghit. Nu este prima dată când aud porecla.
În cele trei zile de când m-am mutat în locuința studenților cu
Charlotte, am auzit numele șoptit ca un blestem, sau poate o
rugăciune, în zonele comune ale campusului.
Ilya Volkov: Lupul de pe dealurile Oxford.
L-am căutat pe net. Adică cum să nu faci după o astfel de poreclă.
Nici măcar nu l-am întâlnit sau l-am văzut față în față. Dar o căutare de
imagini pe Google mai târziu și am înțeles pe deplin de ce este Lupul.
Pentru că atunci când acel bărbat se uită în obiectivul unei camere,
este ca un prădător gata să se năpustească asupra pradei sale.
Ei bine, asta și faptul că numele lui de familie este literalmente rusesc
pentru „lup”, cred. Numele său de familie este, de asemenea, la fel de
sinonim cu crima organizată din Rusia, așa cum ar fi „Capone” în
state. De fapt, unchiul său este Yuri Volkov, șeful familiei notoriu de
brutală și cu sânge rece Volkov Bratva.
Fața mea se înroșește când mă gândesc la fața lui Ilya răspândită pe
pagina motorului de căutare. Părul negru, ochii verzi și aspectul bine
cizelat și structura osoasă a unui model aristocratic. Dar toată fața
este spălată într-un întuneric chinuitor de care nu poți să nu treci de
fiori.
La fel cum fac eu, chiar acum, chiar și mă gândesc la asta. Dar mă
opresc și mă scutur de acel fior. Ilya Volkov ar putea fi „Lupul”. El ar
putea – se presupune – să fie moștenitorul uneia dintre cele mai
periculoase, puternice și mai bogate familii criminale din lume. S-ar
putea, în mod uluitor, să fie în probă academică după câteva
probleme anul trecut.
Dar nu voi lăsa nimic din toate astea să mă afecteze sau să mă
arunce. Pentru că toate acestea fac parte din Plan.
Bine, deci Planul a fost ușor editat de către media și echipa de
consultanță în jurul mișcărilor politice anticipate ale tatălui meu. Dar
este în mare parte Planul pe care l-am avut în cap de când aveam
doisprezece ani.
Licențiat absolvent, apoi Columbia pentru licență, unde voi absolvi,
desigur, cu onoruri. După aceea, este dreptul la Harvard Law și
stagiari la renumiții Welsley și Kane care mă vor face un Junior
Associate. De acolo, voi trece la firma și mai prestigioasă Lancer,
Stein și Ramirez din DC, unde voi fi partener în doi ani. După câțiva
ani acolo, voi urca pe scara într-o funcție de judecător pentru
Districtul Columbia. Și până când voi împlini patruzeci de ani, voi face
impulsul către obiectivul final: judecătorul de la Curtea Supremă
Tenley Chambers — cel mai tânăr judecător din istorie.
Înalt? Poate. Imposibil? Nu cu The Plan, motiv pentru care îl am.
În ultimul an, însă, Planul s-a schimbat. Un fel de. A fost „recolorat”,
așa cum a spus Jill, noul șef de relații publice al tatălui meu. Pentru
că Planul implică acum mult mai mult decât mine.
Planul implică acum că tatăl meu ar putea deveni următorul
vicepreședinte al Statelor Unite.
În prezent, tatăl meu este secretarul de stat al SUA. Ceea ce, sunt sub
zero iluzii, este aproape în întregime motivul și cum sunt la Oxford
Hills. Este puterea și prestigiul pe care le deține, nu banii. Nu ne-am
luptat niciodată când eram copil. Tatăl meu s-a descurcat bine ca
ofițer naval și avocat la instanțele militare.
Dar există „a se descurca bine” pentru oamenii normali, și apoi există
„a se descurca bine” pentru genul de oameni ai căror copii merg la
Oxford Hills.
Și Oxford Hills este într-o clasă complet proprie.
Studenții de aici sunt eșalonul superior — elita elitei mondiale. Fiii și
fiicele magnaților miliardari, oligarhilor și regalității — regalitate
literală, adevărată. Sunt dintr-o suburbie din clasa mijlocie superioară
și dintr-o școală publică. Ceilalți studenți de aici provin din castele
reale sau din case cu propriile lor coduri poștale și nu au spălat
niciodată o linguriță.
Dar acum șase luni, tatăl meu a fost abordat de senatorul George
North. Senatorul de la New York este foarte speculat, de către întregul
spectru politic al mass-media, că va fi următorul președinte al Statelor
Unite. El a primit deja un degetul în sus de la POTUS care va părăsi în
curând actualul POTUS, iar echipa lui l-a ales pe tatăl meu pentru a fi
potențialul său partener de alergat atunci când el anunță.
În urmă cu șase luni, viața s-a complicat foarte mult . Dintr-o dată,
școala publică și burbs nu a fost de ajuns. A fi un student model cu
cele mai mari note posibile nu a fost suficient. Nu, aveam nevoie de
„statut de elită”. Aveam nevoie de „pedigree”.
Aveam nevoie de „o viață socială”.
Așadar, iată-mă: din DC și peste ocean, spre bucolicul peisaj
englezesc unde se află Oxford Hills. Aici, imaginea mea va fi
„perfecționată” de clasele de elită, prietenii de elită și un iubit de elită
.
Gura mi se strânge la doar gândul la asta.
Patrick North, fiul senatorului North, se află și el la Oxford Hills. Cu
toate acestea, el a fost aici în ultimii trei ani, având în vedere că tatăl
său este senator american și investitor miliardar. Desigur, nu sunt
expert în PR politic. Dar ideea ca fiul viitorului președinte să se
întâlnească cu fiica viitorului vicepreședinte mi se pare...
dezgustătoare. Jill și echipa de PR, totuși, consideră că este un slam-
dunk pentru sondaje. Senatorul North este de acord, iar tatăl meu
pare să fie alături de călătoria sălbatică.
Așa că acum am o școală nouă, o țară nouă și un nou iubit fals cu
care să pozez pentru camere.
Dar cel puțin noul coleg de cameră este tot felul de minunat. Charlotte
este ca mine. Adică, a fi aici îi dă și sindromul de impostor la maxim.
Char este la Oxford Hills deja de un an. Dar, ca și mine, ea nu este cu
adevărat aici.
Cu puțin peste un an în urmă, mama lui Charlotte, o profesoară
obișnuită, normală, dintr-o suburbie a Londrei, s-a căsătorit cu regele
— adevăratul, adevăratul Rege — al micuței țări Luxlordia. Asta face
din Charlotte o adevărată, adevărată prințesă. Sau, pentru o persoană
„normală” ca mine, o face. Pentru alte regale, o face un impostor.
Practic, așa am devenit prieteni rapid acum două luni, când am fost
anunțați că vom fi colegi de cameră în acest termen la Oxford Hills.
Un singur apel telefonic s-a transformat în FaceTiming aproape
nocturn, iar acum suntem cei mai buni prieteni. Și totul din cauza
glumei că singurul motiv pentru care am fost adunați ca colegi de
cameră este pentru că suntem „impostorii”.
Faux-printesa și recuzita cursei prezidențiale.
„Tenley.”
Vocea ei mă smulge din capul meu.
"Nu poţi-"
„Charlotte, voi fi bine ”, zâmbesc. Chiar dacă înăuntru, stomacul meu
se încordează. Inima îmi strânge împreună cu degetele în palma
mâinii mele. Încerc să fiu curajoasă. Dar nu pot să nu simt că sunt pe
cale să intru direct în bârlogul leilor.
Sau al Lupului, după caz.
Privesc afară, prin ferestrele elegante cu geam, la ploaia care se
revarsă pe peisajul rural englezesc. Îmi ridic gluga hainei de ploaie
visiniu și mă întorc la oglindă. Ochii mei albaștri se întâlnesc cu
reflexia lor. Îmi bag o șuviță rătăcită de păr roșu după ureche, sub
glugă, și trag aer în piept.
Bine, pot face asta. Totul este pentru The Plan. Iar judecătorul Curții
Supreme și Persoana anului din revista Time Tenley Chambers nu se
teme de Big Bad Wolf.
Mă uit înapoi la Charlotte, încovoiată pe canapea și zâmbesc. „Mă
întorc într-o oră, cred.”
„Da, dacă nu te mănâncă ”, mormăie ea cu o încruntătură îngrijorată.
Îmi dau ochii peste cap, fac semn cu mâna și mă întorc să ies pe ușă
în ploaie.
Ilya Volkov nu mă mănâncă.
Locuința pentru studenți la Oxford Hills este ciudată, dar cu bani. Nu
există clădiri mari pline de cămine cu băi comune sau ceva
asemănător la alte școli private. Studenții sunt împerecheați doi într-o
„căsuță” – case capricioase de frumoase în stil Tudor, aranjate în
patru, cu alte trei la fel, cu o zonă comună, superb îngrijită și
amenajată în curte.
Fiecare cabană are o bucătărie la parter - deși există o zonă de luat
masa din Great Hall, care servește trei mese și două ceaiuri pe zi - o
bibliotecă de studiu și o cameră de zi. La etaj, sunt două dormitoare
cu băi private și o zonă comună între ele.
Afară, îmi strâng gluga împotriva ploii și străbat campusul. Adresa de
locuință pentru Ilya pe care mi-a dat-o biroul de servicii pentru
studenți spune pur și simplu „Lordship Manor”. Nu am explorat prea
mult campusul de când m-am mutat acum trei zile. Dar o hartă online
îl avea situat în partea îndepărtată a grajdurilor - da, există grajduri - și
dincolo de poligonul de tir cu arcul. Da, există un poligon de tir cu
arcul.
Cizmele mele de ploaie stropesc prin bălți de-a lungul alei de ardezie
și pietruite care străbat terenurile dealurilor Oxford. Mai sunt doar
câțiva oameni pe vremea asta, dar par să mă ignore chiar și atunci
când fac un val.
Învăț rapid că copiii elitei lumii nu sunt cei mai prietenoși grupe.
Trec pe lângă grajduri, zâmbind la mirosul de fân și de cai. Poligonul
de tir cu arcul este gol și gri în ploaie. Am coborât capul ca să scap de
ploaie, așa că nu observ peretele și poarta până când aproape că
lovesc în el.
tresari si ma dau inapoi. Ridic privirea, iar ochii mi se fac mari.
Pe lângă zidul de piatră acoperit cu iederă și poarta de fier
ornamentată, este o casă veche uimitoare . Se pare că aparține
terenului Versailles sau ceva de genul — un conac de piatră uriaș,
frumos și totuși impunător, acoperit pe jumătate de iederă. Ferestre
de fier negru împrăștie fațada, iar ușa de la intrare pare că ar rezista la
asediul unui regat rival.
Sunt pe cale să-mi scot telefonul și să-mi dau seama cât de aproape
sunt de cabana Ilya, când ochii mei se îndreaptă brusc spre cuvintele
săpate în zidul de piatră de lângă poartă. Îmi rămâne gura căscată de
șoc când citesc „Lordship Manor”.
Ce. The. La dracu.
Aici locuiește Ilya Volkov? Nu e cabana. E un castel al dracului. Eu
dau din cap neîncrezător. Dar asta este, bine. Și palat sau nu,
studentul pe care ar trebui să-l predau pentru a-mi mări CV-ul este
acolo.
Va fi bine.
Dacă nu te mănâncă.
Tremur când deschid poarta și trec. Urc rapid pe pasarela de piatră
până la ușa enormă, neagră de fier și lemn vechi. Nu există sonerie.
mă încruntă. Ce dracu ar trebui să fac, să folosesc un berbec? A
chemat scutierul meu la Domnul tărâmului?
Respir, îmi trag pumnul înapoi și bat. Apoi bat din nou, și din nou. În
cele din urmă, aud sunetul unui lacăt tras înapoi. Ușa crăpă și apoi se
deschide. Clipesc surprins.
Fata nu este cea la care mă așteptam. E... uluitoare. Înalt, cu picioare,
blondă și absolut superbă. Și iată-mă în picioare în ploaia torențială,
într-o haină de ploaie roșie, cu părul lipit de față, fără machiaj, arătând
ca un supraviețuitor al naufragiului.
Aspectul de dispreț cu nasul șifonat pe care mi-o dă pare să susțină
asta.
"Cine eşti tu?" Ea rânjește cu un accent britanic trufaș și elegant.
Sprânceana ei îngrijită se arcuiește cu dezgust.
„Eu—eu sunt…”
Îmi dau brusc seama că în spatele ei are loc o petrecere. Interiorul
conacului este chiar mai superb decât exteriorul. Și e plin de studenți
care beau, dansează, se fac, fumează țigări – și altceva după mirosul
ei – și hohotesc de râs. Muzica bubuituri.
„Ai fost invitat ?” Ea batjocorește.
mă încruntă. „Nu, eu... adică, eu sunt...”
Ea zâmbește brusc larg. „ Oh ! Oh, nu, dragă,” zâmbetul ei se
subțiază. „Nu vom avea nevoie de serviciul de menajeră până mâine.
Și când te întorci, asigură-te că intri prin intrarea de serviciu din
spate, da?
Ochii ei reci mă străpung în timp ce buzele ei se subțiază. „Pai, pa …”
Ea începe să-mi închidă ușa în față. Dar cizma mea de ploaie iese
afară ca să o oprească. Ea se uită la mine de parcă tocmai m-am ușat
pe bijuteriile regale.
„Ești dracului ...”
— De fapt, eu sunt tutorul? Zâmbesc slab. Apoi trag aer și mă
compun. Stau puțin mai înalt. „Eu sunt profesorul. Sunt aici pentru
Ilya.”
Se uită la mine. Dar încet, buzele ei se curbesc de amuzament.
„Ilya?” Spune ea zâmbind.
„Uh, da. Locuiește aici?”
Ea rânjește larg. „Ești sigur că o cauți pe Ilya. Ilya Volkov.”
Bună durere.
— Sunt sigură, spun eu strâns. "Pot sa-"
„Rămâneți aici, îl iau eu.” Ea începe să se întoarcă. Dar apoi se uită
înapoi la mine și clătină din cap. „Ești sigur de asta?”
„Iartă-mă?”
Ea chicotește în timp ce ochii ei alunecă în sus și în jos peste mine,
de parcă m-ar mări. Buzele ei zâmbesc.
„Oh, dragă,” clătină ea din cap și îmi aruncă o privire de fals
simpatică. „Amintiți-vă, ați avut șansa să alergați și nu ați făcut-o.”
Ea închide ușa. Stau acolo, sub ploaia torenţială, clipind şi încercând
să-mi dau seama ce dracu' tocmai s-a întâmplat.
Minutele trec. După vreo cinci dintre ei, îmi dau seama că mi se fac o
farsă, sau că mi-au fost tulburat sau ceva de genul ăsta. Da, la dracu
asta. Pot preda pe oricine. Dar nu trebuie să mă descurc cu rahatul
ăsta de fete răutăcioase.
Totuși, când încep să mă întorc spre casă, aud ușa scârțâind. Îmi dau
ochii peste cap, gata să-i dau degetul domnișoarei Ice Queen. Încet,
mă întorc cu râsul pe buze în timp ce ușa se deschide.
Și apoi inima mea încetează să mai bată pentru o secundă.
Deodată, sunt față în față cu Lupul însuși.
Părul închis la culoare, ochii verzi pătrunzători. Expresia întunecată și
amenințătoare de pe fața lui perfect cizelată. Ochii îmi cad și mă
înroșesc.
De asemenea, este fără cămașă. Fără cămașă și... construit. Și tatuat
până în iad și înapoi. Fața îmi arde în timp ce ochii mei iau umerii largi
și mușchi, liniile pieptului și abdomenului lui perfect Photoshop și
șanțurile șoldurilor i se scufundă în talia blugilor lui negri.
Îmi trag încet ochii spre chipul lui sever, dar ușor amuzat. Și tremur.
Ilya Volkov este uluitor. Și terifiant. Și superb. Și aspect periculos.
Părul lui este atât zvârlit, cât și perfect. Acei ochi verzi aproape
supranaturali îmi străpung chiar sufletul. Există un zâmbet îngâmfat
pe buzele lui perfecte și ceea ce arată și miroase ca un spliff atârnând
de ele.
Se sprijină de tocul ușii ținând un pahar de cristal cu ceea ce arată ca
whisky sau scotch în el. Privirea lui rece și amuzată mă cuprinde.
tremur sub el.
"Bine?" El mârâie — mârâie, la propriu. Ca un... ei bine, ca un lup.
mă încruntă. "Deci ce?"
Zâmbetul lui se adâncește. „Ei bine, facem asta afară, în ploaie sau în
camera mea?”
„Eu... uh, camera ta ar fi bună?”
El chicotește întunecat. Arunc o privire pe lângă el la petrecerea
furioasă care are loc.
„Uite, dacă ești în mijlocul a ceva, mă pot întoarce oricând mai
târziu...”
„Sunt gata chiar acum.” Ridică din umeri, ochii lui nu clipesc
niciodată și nu-i părăsesc pe ai mei. „Am putea merge chiar acolo, pe
podea, în mijlocul ei, dacă un public este lucrul tău.”
Mă încruntă confuz. „Îmi pare rău, știi cine sunt?”
El ridică din umeri. „Știu ce vrei și asta funcționează foarte bine
pentru mine.”
Încruntarea mea se adâncește. „Știi ce eu...” Eu clătin din cap. „Eu
sunt Tenley.”
— Și am lucruri de făcut, Tenley, mormăie el încet. „Așa că, dacă ești
atât de disperat, de ce nu te întorci, ridici fusta aia și spui te rog.”
Îmi rămâne gura căscată și mă uit la el. „ Scuzați-mă ?!”
Buzele lui rânjesc; spliff-ul încă atârnă de ei în timp ce fumul se
învârte în jurul ochilor lui verzi pătrunzători.
„Am spus să fiu sigur că ai spus te rog ...”
Nu știu ce mă prinde. Știu doar că nu suport prostiile de genul ăsta. O
să duc ființa mutată într-o altă țară nenorocită. Mă voi descurca cu
porcăriile falsului iubit. Îmi voi satisface Planul perfect pentru a se
potrivi noilor realități ale vieții mele. Mă voi descurca chiar și cu snobi
bogați care vorbesc cu mine pentru că nu m-am născut cu un sceptru
cu bijuterii în fund.
nu voi suporta rahatul asta.
Fără să mă gândesc cu adevărat, mâna îmi scapă. Îi smulg paharul din
mâini, îl trag înapoi și îi stropesc conținutul direct în față.
Jur, muzica din spatele lui se oprește. Oamenii din spatele lui
îngheață și se uită cu expresii îngrozite. Și abia atunci îmi dau seama
cu adevărat ce am făcut.
Tocmai i-am aruncat o băutură în fața Lupului – moștenitorul celei mai
brutale familii mafiote din lume.
Și totuși, nu spune nimic. Nici măcar nu clipește. Fața lui superbă
picură cu scotch. Spliff-ul din buzele lui atârnă moale și s-a înmuiat pe
bărbia lui înainte să-l scuipe. Maxilarul îi macină.
Dar deodată, un foc scânteie ca o magie verde topită în ochii lui. Gâfâi
când el închide rapid distanța scurtă dintre noi. Mâna lui iese afară, iar
eu mă sufoc cu răsuflarea în timp ce el îmi prinde cu pumn partea din
față a hainei de ploaie de gât. Frica mă străbate în timp ce mă strânge
cu putere în el.
Paharul îmi cade din degete, aterizează în iarba umedă de lângă alee.
Capota îmi cade înapoi de pe cap. Ploaia se revarsă peste noi
amândoi în cearșafuri, în timp ce acei ochi ard ca focul verde chiar în
ai mei. Buzele lui perfecte se trag înapoi într-un mârâit de animal,
dinții albi sclipind de furie.
Sunt împietrit. Nici măcar nu pot să țip, darămite să încerc să mă
eliberez și să fug pentru viața mea. Tot ce pot face este să tremur în
timp ce ochii mei mari se uită în sus a lui.
Secundele trec în timp ce aștept moartea. Până în cele din urmă, i se
deschide gura.
„ Fugi, micuțule ”, mârâie el îngrozit și încet. Strânsoarea lui se
strânge, aproape sufocându-mă cu gâtul hainei. „Fugi, înainte să te
mănânc .”
Mă împinge înapoi și dă drumul. nu cred. Nu întreb ce vrea să spună.
Războiul intern de luptă sau fuga se încheie într-un sfert de secundă:
zborul câștigă.
Mă întorc și fug cât de repede pot de pe Lupul mare și rău din Oxford
Hills.

Continua să citești!
 Savage Heir - Exclusiv pe Amazon și în Kindle Unlimited!

Vino în grupul meu de Facebook, destinat exclusiv cititorilor, pentru a

vedea primele coperți, cărți noi, oportunități ARC și lecturi live. Ne
vedem acolo!
 ȘI DE JAGGER COLE
Inimi întunecate :
Inimi deviante
Inimi vicioase
Inimi păcătoase
Inimi răsucite

Regi și răufăcători :
Regatul Întunecat
Burned Cinder (Cinder Duet #1)
Empire of Ash (Cinder Duet #2)
Regele vânător (Duet vânat # 1)
The Hunted Queen (Hunted Duet #2)
Prințul urii

Moștenitori sălbatici :
Moștenitor sălbatic
Prințul întunericului
Regele brutal
Coroana interzisă
Dumnezeu zdrobit
Regina sfidătoare

Afirmația lui Bratva :

Plata datoriei Bratvei
Mireasa furată a lui Bratva
Vânat De Bestia Bratva
Prințesa sa captivă Bratva
Deținut de Regele Bratva
Dragostea încuiată a lui Bratva

Familia Crimelor Scaliami :

Obsesia lui Hitman
Tentația șefului
Slăbiciunea bodyguard-ului

Putere :
Tiran
Haiduc
Domnul războinic

Independenți :
Linii întrerupte
Bosshole
Grumpaholic
Stalker-ul meu
 DESPRE AUTOR

Cititor în primul rând, Jagger Cole și-a tăiat dinții de romantism

scriind diverse povești de fan-fiction pline de aburi în urmă cu ani.
După ce a decis să-și închidă cizmele de scris, Jagger a lucrat în
publicitate pretinzând că este Don Draper. Totuși, a funcționat
suficient pentru a convinge o femeie care iese din liga lui să se
căsătorească cu el, ceea ce este o victorie totală.
Acum, tată pentru două mici prințese și rege pentru o regină, Jagger
este încântat să se întoarcă la tastatură.
Când nu scrie sau citește cărți de dragoste, el poate fi găsit lucrând
lemnul, savurând un whisky bun și făcând grătar afară - ploaie sau
soare.

Puteți găsi toate cărțile lui la

www.jaggercolewrites.com