Adair 5 - Doar Tu - Samantha Young

Machine Translated by Google

DOAR TU
UN ROMAN DE FAMILIE ADAIR
SAMANTHA YOUNG
Doar tu
Un roman al familiei Adair
De Samantha Young
Copyright © 2023 Samantha Young
Fără a limita drepturile de autor rezervate mai sus, nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă,
stocată sau introdusă într-un sistem de recuperare sau transmisă, sub orice formă sau prin orice mijloc (electronic,
mecanic, fotocopiere, înregistrare sau altfel) fără permisiunea prealabilă scrisă a autorului de mai sus a acestei
cărți.
Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, locurile și incidentele sunt fie produsul imaginației autorului,
fie sunt folosite în mod fictiv. Orice asemănare cu evenimente reale, locații sau persoane, vii sau morți, este
coincidență.
Această lucrare este înregistrată și protejată de Copyright House.
Design de copertă de Hang
Le Fotografie de cuplu de Regina Wamba
CUPRINS
Tot de Samantha Young

Despre autor
Mulțumiri
Nota autorului
Prolog
1. Monroe
2. Monroe
3. Brodan
4. Brodan
5. Monroe
6. Monroe
7. Brodan
8. Brodan
9. Monroe
10. Monroe
11. Monroe
12. Monroe
13. Monroe
14. Monroe
15. Brodan
16. Brodan
17. Monroe
18. Brodan
19. Monroe
20. Brodan
21. Monroe
22. Brodan
23. Monroe
24. Monroe
25. Brodan
26. Monroe
27. Brodan
28. Monroe
29. Monroe
30. Brodan
31. Monroe
32. Brodan
33. Monroe
34. Monroe
35. Monroe
36. Brodan
37. Monroe
38. Monroe
Epilog
Epilog II
ȘI DE SAMANTHA YOUNG
Alte romane contemporane pentru adulți de Samantha Young
Juca pe
Ca Dust Dansează
Inima neagră încâlcită
Hold On: A Play On Novella
In adancuri
Out of the Shallows
Erou
Villain: A Hero Novella
O zi: O novelă de Valentine
Lupta sau zbor
Mult zgomot pentru tine
Un fel de iubire cosmică
Pe Dublin Street Series:
Pe strada Dublin
Down London Road
Înainte de Jamaica Lane
Fall From India Place
Echoes of Scotland Street
Lumina lunii pe Nightingale Way
Până la Fountain Bridge (o novelă)
Dealul Castelului (o novelă)
Valentine (o novelă)
One King's Way (o novelă)
Pe Hart's Boardwalk (o novelă)

Seria Hart's Boardwalk:
Singurul lucru real
Orice lucru mărunt
Lucruri pe care nu le-am spus niciodată
Cel mai Adevărat Lucru
Seria Familiei Adair:
Aici cu mine
Acolo Cu Tine
Mereu tu
Fi cu mine
Doar tu
Titluri contemporane pentru tineri adulți de Samantha Young
Vastitatea imposibilă a noastră
Obișnuitul fragil
Alte titluri de Samantha Young:
Drip Drop Teardrop, o novelă
Titluri scrise împreună cu Kristen Callihan
Depășit
Titluri scrise sub S. Young
Frica de foc și umbră
Seria Adevărata Nemurire:
Războiul inimilor
Sărutul răzbunării
Legat de pentru totdeauna
Trilogia Războiul Covens:
Vânat
Destinat
Urcat
Seria Cei șapte regi ai djinilor:
Șapte regi ai Jinnului
De dorință și furie
Regina umbrei și a cenușii
Legea stelelor și sultanilor

DESPRE AUTOR
Samantha Young este autoare de bestselleruri din New York Times, USA Today și Wall Street Journal din
Stirlingshire, Scoția. Ea a fost nominalizată la Goodreads Choice Award pentru cel mai bun autor și cea mai bună
poveste de dragoste pentru bestsellerul ei internațional On Dublin Street. Pe Dublin Street este primul lui Samantha
serial romantesc contemporan pentru adulți și s-a vândut în 31 de țări.

MULȚUMIRI
În cea mai mare parte, scrisul este un efort solitar, dar publicarea cu siguranță nu este.
Îi mulțumesc enorm iubitei mele prietene Catherine Cowles pentru că a citit prima
versiune a filmului Only You și pentru că a oferit informații și sprijin care înseamnă lumea
pentru mine. Te iubesc din plin!
Desigur, trebuie să-i mulțumesc minunatului meu editor Jennifer Sommersby Young
pentru că a fost mereu acolo pentru a mă ajuta să devin un scriitor și povestitor mai bun.
În plus, Jenn, ești doar cea mai bună majoretă și cea mai susținătoare om. Îți mulțumesc
că ești tu. Te iubesc!
Îi mulțumim lui Julie Deaton pentru că a corectat Only You și a prins toate lucrurile.
Ai un ochi uimitor pentru detalii și sunt întotdeauna sigur că poveștile mele ies în lume
în cea mai bună formă posibilă.
Și îi mulțumesc prietenei mele și extraordinarei PA Ashleen Walker pentru că s-a
ocupat de toate lucrurile mărunte și m-a sprijinit în toate. Te apreciez atât de mult. Și mi-
e dor și te iubesc multe.
Viața unui scriitor nu se oprește cu cartea. Munca noastră se extinde dincolo de
cuvântul scris la marketing, publicitate, design grafic, management al rețelelor sociale și
multe altele. Ajutorul de la cei care cunosc este un drum lung. Un mare mulțumire Ninei
Grinstead de la Valentine PR pentru încurajare, sprijin, perspectivă și sfat. Ești neprețuit
pentru mine și sper că știi cât de mult te prețuiesc. Mulțumesc întregii echipe de la
Valentine care lucrează atât de mult pentru a se asigura că cărțile mele își găsesc cititori.
Sunteți cu toții minunați!
Mulțumesc fiecărui blogger, instagramer și iubitor de cărți care a ajutat să
răspândească vestea despre cărțile mele. Sunteți cu toții atât de apreciați! În această
notă, le mulțumesc enorm cititorilor fantastici din grupul meu privat de Facebook,
Samantha Young's Clan McBookish. Ești cu adevărat
speciali și cei mai drăguți cititori pe care i-ar putea cere o fată. Sprijinul vostru
continuu și neîncetat este uluitor și vă sunt atât de recunoscător pentru toți.
Mulțumim enorm lui Hang Le pentru că a creat încă o dată o coperta uimitoare
care stabilește atmosfera vizuală perfectă pentru această poveste și această serie.
Esti un talent extraordinar! Și îi mulțumesc Reginei Wamba pentru frumoasa fotografie
de cuplu care îi dă viață lui Brodan și Monroe.
Ca întotdeauna, îi mulțumesc agentului meu Lauren Abramo pentru că a făcut
posibil ca cititorii din întreaga lume să-mi găsească cuvintele. Ești fenomenal și sunt
atât de norocos să te am.
Le mulțumesc enorm familiei și prietenilor mei pentru că m-au susținut și încurajat
mereu și pentru că m-au ascultat vorbind, uneori în cercuri, despre lumile în care
trăiesc.
În sfârșit, îți mulțumesc că ai citit. Înseamnă totul pentru mine.

NOTĂ AUTORULUI
Dragă cititor,
Cu mulți ani în urmă, am fost inspirat să scriu această serie care se
desfășoară în satul meu pitoresc și fictiv din Highlands scoțiani. Din cauza
obligațiilor față de alte cărți, am pus această serie în așteptare. Pentru asta sunt
recunoscător, pentru că de-a lungul anilor a evoluat în ceva atât de tridimensional
în mintea mea, uneori pare imposibil ca Ardnoch și personajele sale să nu fie o
realitate vie, care respira. Dragostea și sprijinul pe care mi-au oferit-o cititorii,
iar această serie m-a uluit și a făcut scrierea ei și mai specială. Mulțumesc foarte
mult. Nu vei ști niciodată cât de mult te apreciez.
Când mi-am dat seama că am ajuns atât de repede la ultimul capitol din
această saga de familie, m-a umplut de un sentiment de neliniște. De obicei,
când termin o serie, mi se pare corect. Complet. Cu toate acestea, oricât de mult
cred că povestea epică de dragoste a lui Brodan și Monroe semnalează sfârșitul
încercărilor și necazurilor familiei Adair (i-auzi u ura i?), nu sunt încă pregătit
să-l las pe Ardnoch în urmă.
Beyond the Thistles este prima carte din seria Highlands și are loc în această
lume pe care am ajuns să o iubesc atât de mult. Odată ce ai terminat povestea
lui Brodan și Monroe, sper că vei fi entuziasmat de ce și cine urmează.
Veți găsi tot ce trebuie să știți după ce veți derula la ultima pagină... dar nu vă
grăbiți acolo. Nu vă grăbi i. Găsește un loc în care să te ghemuiești o vreme și
lăsați paginile să vă ghideze în frumusețea accidentată a Highlands-ului scoțian și într-o poveste de
dragoste pe care am simțit-o adânc în suflet cu fiecare cuvânt pe care l-am tastat.
Cu dragoste și recunoștință,
Sam x
PROLOG
MONROE
CU ANI ÎN URMĂ …
T cinematograful era un loc liniștit într-o dimineață de luni, chiar dacă era
vara si vacantele scolare. Doar o mână de oameni așteptau în foaierul mare. Nimic care
să-mi distragă atenția de la bannerul vertical din tavan cu chipul superb al lui Brodan Adair
tencuit peste el. Nu mi-a venit să cred prima dată când l-am văzut pe fratele său Lachlan la o
emisiune de chat care promova filmul său de debut la Hollywood.
De acolo, Brodan a început să apară în roluri secundare. Nimic care m-a tentat să mă uit
la filmele și emisiunile lui TV. Cu toate acestea, a fost greu să ratezi succesul său crescând.
Acum, acolo era pe un afiș uriaș care face publicitate pentru primul său rol principal într-un
film de succes.
O durere pe care o purtasem în piept ani de zile s-a spart dureros.
Întoarce-te și pleacă naibii de aici, m-am îndemnat. Nu mai fi așa
un masochist.
Dar nu am putut.
Dorința de a vedea ce se întâmplase cu el era prea mare. Am crezut ani de zile, dar în mod
în afară l-ar amorți, chiar l-ar putea șterge … ironic, distanța a avut
doar mi-a făcut inima încăpățânată.

La dracu.
Dându-mi umerii pe spate, am traversat foaierul spre bilet

ghișeu și a cumpărat un bilet la următoarea proiecție a filmului lui Brodan.
Acolo era el. Acea durere oribilă a înflorit mai fierbinte în timp ce mă uitam la un Brodan mai
mare decât viața, jucând rolul cu un accent american impecabil. Aproape că l-a făcut să pară o
persoană diferită. Cu excepția acelor ochi. Totul era mereu în ochii lui Brodan. A fost puțin
deconcertant să văd că era un actor atât de excelent pentru că, pentru o vreme, aproape că
puteam să uit că acest om principal a fost cândva cel mai bun prieten al meu.
Până când a sărutat-o pe femeia principală cu pasiune autentică.

Se zvoneau că se întâlneau în viața reală.
Privindu-i, nu-mi venea să cred că nu era adevărat – chimia lor era
foc.
Răni ridicole și gelozie m-au umplut. Posesivitate.

El a fost primul al meu, m-am gândit copilăresc.
Brodan nu fusese niciodată al meu așa cum mi-am dorit, dar când eram copii, el era totul
pentru mine. Amintirile pe care am încercat atât de mult să le uit m-au consumat, învârtindu-
mă în fața mea, încețoșând vederea lui Brodan Adair, actor de la Hollywood
…
După buza tăiată a mamei, când am intrat în bucătărie, am știut că era una dintre acele zile.
Am deschis gura să vorbesc, iar ea a clătinat frenetic din cap.
La dracu.
Locuim într-o căsuță mică, la marginea Ardnochului. Satul nostru era mic, dar nu atât de
mic încât să nu avem străzi cunoscute pentru locuințe
oameni care au avut mai puțin decât alți oameni. Locuim pe una dintre acele străzi.
— Monroe ăla? a strigat tata din sufrageria de peste hol.

Mama a spus: „Plecă”.
Inima mi-a tresărit în piept și m-am întors să plec exact când tata a apărut
u a bucătăriei.
Fața lui era roșie, ochii strălucitori de whisky, pumnii strânși în lateral.
Când eram copil, nu știam că tata este alcoolic. Sau cel puțin nu am înțeles. Aveam
doisprezece ani acum, în primul meu an la Academia Ardnoch. Așa că am știut. Știam
lucruri acum pe care nu le știam atunci. Știam că băutura l-a transformat pe tatăl meu
într-un monstru.
Mâinile mi-au devenit umede.
"Hi tata."
"Unde ai fost?" S-a îndreptat spre mine cu beligerant.
" coală."
— Ar trebui să lucrezi, să ajuți, mârâi el.

„Am douăsprezece ani”, i-am amintit încet.
„Lucream la doisprezece ani, leneșule”.
„Trebuie să merg la școală, tată. Este ilegal să nu faci.”
Nările i s-au deschis. „Crezi că nu știu asta? Încerci să fii inteligent
cu mine?"
"Nu. Doar că... puține locuri aici te vor angaja pentru un loc de muncă cu jumătate
de normă până la 15 ani.” În plus, am vrut să merg la școală. Am vrut să fac ceva cu viața
mea.
"Incearca mai tare. Avem facturi de plătit.”
Nu știu ce m-a cuprins, dacă m-am săturat să merg pe coji de ouă cu bărbatul, dar
am mormăit: „Poate dacă nu ți-ai cheltui toți banii pe băutură”.
De îndată ce cuvintele mi-au ieșit din gură, am înghețat, greață de frică.

Expresia i s-a întunecat. „Ce naiba spui?”
"Tata-"
— Callum, nu, a rugat mama.
„Câta obraznică. Vino aici!”
Totul din acel punct a fost o estompare de negru, roșu și durere. O auzeam pe mama
strigând: „Oprește-te!” Probabil că în sfârșit l-a scăpat de pe mine, dar mă durea fața peste tot și
nu am putut deschide niciun ochi.
"De ce?" uieră mama. „De ce l-ai provocat?”
Am încercat să vorbesc prin agonie, dar singurul lucru la care mă puteam gândi era
chipul celui mai bun prieten al meu.
Brodan.
Am vrut să fiu cu Brodan.
M-a făcut să mă simt în siguranță.
Partea mea dreaptă a țipat de durere când mama mă ridica pe picioare instabile.
„Uite ce l-ai făcut să facă”, a strigat mama încet. „Asta este vina ta.”
Vina mea?
A fost?
Poate că a fost.
Tatăl lui Brodan nu ar îndrăzni niciodată să-și rănească copiii. Știam că și-a dorit Brodan
era mai mult prin preajmă. Având grijă de frații Adair și de sora lor, Arrochar, îi căzuseră în mare
parte celui mai mare, Lachlan, dar totuși, domnul Adair era un om blând. Nu și-a bătut niciodată
fiica până la o pulpă.
„Acum va trebui să te ținem departe de școală, căci Hristos știe cât timp.”
Mama pufăi și am putut vedea prin singurul meu ochi că plângea.
„Lasă-mă să-ți iau niște antiseptic pentru buză și apoi îți vom pune niște gheață pe față.”
Pe care parte? m-am gândit amorțită.
În timp ce ea a ieșit abătută din bucătărie, m-am ridicat. Tata era încă aici.
Ar putea să se întoarcă și să facă mai multe daune. Poate chiar să mă omoare de data asta.
Așa că m-am împiedicat spre ușa bucătăriei, podeaua clătinându-se în sus și în jos ca valurile
în mare. Am trecut de sentimentul ciudat și m-am aruncat afară

al casei.
Teroarea m-a făcut să-mi ridic picioarele grele și am fugit. Am luat-o pe străzile din spate
spre drumul care ducea la Ardnoch Estate. Brodan și frații săi au mers cu bicicleta la castelul pe
care l-au numit acasă. Peste câțiva ani, Lachlan avea să fie suficient de mare pentru a-i conduce la
școală.
Durerea ascuțită mi-a tăiat coastele și a trebuit să încetinesc pentru a merge pe jos. Au trecut multe
ani până când voi ajunge la vechiul castel cu curent de aer și m-am durut atât de mult, că nu știam dacă
Aș putea să reușesc.
"Icre!" strigă o voce familiară.
Mi-am ridicat capul, încercând să văd prin singurul meu ochi bun. Pe drumul din față au
apărut figuri neclare.

Pe biciclete.
Brodan?
Brodan! Am încercat să deschid gura, dar deodată lumea s-a înclinat și picioarele mi-au
dispărut.
Durerea mi-a trecut prin genunchi.

„Monroe!”
Brodan.
Mi s-a părut că doar câteva secunde mai târziu, mâinile erau pe mine și mi-am ridicat privirea
în chipul frenetic al lui Brodan. Lacrimile i se licăriră în ochi. „Arran, ia-l pe tata.”
„Ce... ce se întâmplă?” L-am auzit pe fratele lui Arran șoptind.
„Arran, ia-l pe tata!” strigă Brodan. Auzeam panica la prietenul meu

voce.
Apoi brațul lui a fost în jurul meu și m-a ținut lângă el. „O să fii bine, Sunset, vei fi bine. Nu
voi lăsa să ți se întâmple nimic niciodată. Esti in siguranta. Te-am prins, Roe.
Am clipit, ieșind din una dintre cele mai vii amintiri din copilăria mea.
Lacrimile mi-au udat obrajii și m-am uitat în jur pentru a mă asigura că nimeni nu a plătit
Aten ie.
Au fost doar alte două persoane la proiecție, iar atenția lor a fost lipită de film.
Lui Brodan.
Din momentul în care tatăl meu începuse să mă bată, Brodan, cel mai bun prieten al
meu din prima zi de școală primară, devenise protectorul meu. Chiar și la doisprezece ani,
el fusese hotărât să aibă grijă de mine. Din cauza lui și a tatălui său, viața mea s-a schimbat
după acea zi.

Și am crezut prostește că angajamentul pasionat al lui Brodan față de binele meu...
fiind însemnat ceva.
Aș avea paisprezece ani când, în sfârșit, mi-am recunoscut că eu
l-a iubit pe Brodan mai mult decât doar un prieten.
Speranța mă legase de el până când a spulberat-o.

În durerea mea, acționasem impulsiv.
Am stricat totul, el și eu.
Deci de ce nu aș putea să fiu liber de el?
Emoția mi s-a revărsat când m-am uitat la fața lui pe ecran.
Atât de familiar.
Totuși, atât de străin.

Nu știam cine este acel bărbat. Acea cunoaștere a fost atât de dureroasă
Nu am putut suporta.
Ștergându-mi furios lacrimile, m-am împins de pe scaun și mi-am întors

înapoi pe ecran.
Pe el.
Suficient. Era de ajuns acum.

A trebuit să-l uit. A trece peste.
A trebuit să.
MONROE
ZIUA DE AZI
ARDNOCH, SCOȚIA
eu Am încercat cu disperare să nu mă gândesc la mormanul de scrisori care aveau nevoie

de marcaj stivuite pe bancheta din spate a mașinii mele, când am găsit în mod miraculos
un loc de parcare pe strada Castle. Renovările erau în curs de desfășurare la hotelul și
restaurantul local, Gloaming, așa că parcarea a fost plină cu dube de lucru, vehicule și rulote
ale ultimilor turiști ai sezonului.
Cumpărăturile de mâncare ale mamei erau în portbagajul mașinii, dar i-am promis că o
voi ridica o cafea de la Flora și aveam un pachet de luat de la oficiul poștal înainte de a se
închide. Apoi a trebuit să las mâncarea, să pregătesc cina mamei, să mă întorc în rulotă, să-
mi pregătesc cina și să-mi petrec restul serii notificând matematica din clasa a cincia și
munca lor online, în timp ce îmi găsesc episoadele din Gilmore Girls pe laptop .
Ce viață plină de farmec am dus.

Cu cât ajungeam mai repede la mama, cu atât mă puteam întoarce mai repede la
rulota mi-a închiriat Gordon pentru alune în parcul lui de rulote de pe plajă.
S-a dovedit că întoarcerea în orașul meu natal, Ardnoch, nu a fost atât de simplă pe cât
credeam că va fi. Când vecinul mamei a sunat să-mi spună asta
Mama și-a rupt șoldul și nu se descurca singură și că era o deschidere pentru un profesor
la școala primară din sat, chiar nu aveam nicio scuză bună să nu fug la salvarea mamei. Dar
după ce am acceptat slujba, am încercat să găsesc un loc de închiriat și mi-am dat seama
că orașul meu natal s-a ridicat de la nivelul meu financiar. Am făcut un salariu destul de bun
și eram doar eu. Cu toate acestea, chiria era mare în sat. Asta, plus taxa medie de consiliu,
a făcut să locuiască în Ardnoch aproape imposibil. Pur și simplu nu îmi puteam permite
nimic din ce era disponibil, nu cu chiria și toate celelalte facturi. Nu pe cont propriu. Așa că
acum eram blocat în parcul de rulote al lui Gordon și încercam să nu intru în panică din
cauza asta.
Aș putea oricând să mă mut cu mama, dar după câteva săptămâni de locuit cu ea, când
m-am întors prima dată, am jurat că nu o mai fac niciodată, altfel mă resemnez cu o viață
de mizerie.
Nu, singura mea opțiune cu adevărat sensibilă a fost să o duc în caravană pentru
an.
Îngrijorări până în ochii mei, am mers pe strada Castle spre Flora's pentru a lua mamei
și eu o cafea. Am salutat din cap câțiva localnici în timp ce mă îndreptam spre ghișeu. Flora
și-a ridicat privirea de la curățenie și mi-a zâmbit larg.
„Monroe. Ce mai faci azi, iubito?”
Flora a fost întotdeauna drăguță cu mine. Mama ei, doamna Belle Rannoch, era vecina
mamei și, deși Flora era mai în vârstă decât mine și nu am crescut tocmai împreună, ea știa,
așa cum știa mama ei, cum era situația mea familială. Nu le-am confundat bunătatea cu
milă și le-am fost recunoscător amândurora. Întoarcerea acasă nu fusese ușoară, așa că să
am câteva fețe prietenoase printre cei care bârfeau despre întoarcerea mea a însemnat
foarte mult.
„S-a repezit de pe picioarele mele, ca de obicei.” I-am zâmbit. „Cum a fost ziua ta
fost?”
„Mai liniștit. Au mai rămas doar câțiva turiști acum. Ca de obicei?" ea a intrebat.
"Vă rog." Am venit aproape în fiecare dimineață și după-amiază pentru cafeaua.
Flora a pus în funcțiune mașina de cafea artizanală și apoi s-a întors către mine.
„Deci, ai reluat legătura cu vreun vechi prieteni?”
Am încercat să nu tresar la întrebarea ascuțită. Flora mă încurajase să fac mai mult

efort pentru a-mi reaprinde vechile prietenii. Din păcate, toți cei trei vechii mei prieteni
aparțineau aceleiași familii – Adair. Soții Adair făceau parte din ceea ce odată a fost
cunoscut sub numele de nobilii pământești, castelul și marea lor proprietate s-au
transmis de-a lungul generațiilor. Când eram copii, ei erau și ceea ce era cunoscut
drept bogați în pământ, dar săraci în numerar. Până când cel mai mare dintre cei cinci
frați, Lachlan Adair, a făcut bani ca actor și om de afaceri și s-a retras din actorie pentru
a-și transforma casa într-un club exclusiv pentru membri pentru cei din industria
filmului și TV. Thane, al doilea cel mai în vârstă, era un arhitect respectat; Brodan era,
evident, un star de la Hollywood chiar mai mare decât Lachlan; Arran se întorsese din
călătoriile sale pentru a cumpăra Gloaming cu Lachlan, pentru a-l renova și pentru a-l
conduce; iar cel mai tânăr, Arrochar, era inginer silvic. Pe cât de aproape eram de
Brodan, eram și bun prieten cu Arran și Arro
… A fost odată ca niciodată.
În timp ce Arran îi spusese deja destul de clar că vrea să fie din nou prieteni, era
prea multă apă sub pod. O evitasem pe Arro și ea nu făcuse nicio încercare să mă
întindă, așa că cred că evitarea era modalitatea corectă de
merge.
În ceea ce privește numărul trei, probabil că a plecat la niște filmări exotice din țară
cel mai recent film al lui.
Oricum nu a contat. Începusem deja să mă adresez școlilor de-a lungul Centurii

Centrale din Lowlands, întrebând despre posturile de predare deschise pentru
anul urmator.
La clătinarea bruscă a capului meu, Flora s-a încruntat, dar s-a întors pentru a
termina cafeaua. Cu două pahare de luat în mână, ea a rotunjit tejgheaua pentru a mi
le înmâna. "Pe casa."
„Flora, trebuie să încetezi să-mi mai dai cafea gratis.”

„Nu trebuie să fac nimic de acest fel.” Le-a împins spre mine.
Cu un zâmbet recunoscător, le-am luat. "Mulțumesc."
Ea a refuzat să-i dea drumul, totuși, în timp ce și-a aplecat capul să-mi dea o
privire foarte serioasă. „Este ceva ce ar trebui să știi despre Brodan...”
— Dacă este vorba despre prăbușirea lui la nuntă, Flora, știu deja. Am întrerupt-o, inima mi-a
bătut cu putere la simpla menționare a numelui lui. Scăpasem să-l văd pe Brodan Adair când era în
oraș în urmă cu câteva săptămâni, dar nu numai că sătenii mi-au povestit că s-a prăbușit la nunta
dublă a fratelui și a surorii lui, ci și tabloidele au descoperit-o de la cineva de la spitalul unde a fost
tratat.
"Nu. Este vorba despre...” Se întrerupse în timp ce soneria de deasupra ușii ei sună și se întoarse
să vadă cine a intrat. Flora dădu cafeaua și se încordă înainte de a-mi arunca o privire îngrijorată.
Pulsul accelerat la reacția ei ciudată, m-am uitat spre ușă și am simțit că podeaua a cedat sub
picioarele mele.
Brodan Adair.
În carne și oase.
Mai frumos acum decât era în tinerețe. Brodan era în mod clasic arătos, cu un nas puternic și
drept, ochi frumoși de un albastru pal și o gură cu buza inferioară mult mai plină decât cea
superioară. Avea linii în jurul ochilor care nu erau acolo, dar nu fac decât să-l facă mai atrăgător.
La fel și umbra de la ora cinci.
Acum avea treizeci și șapte de ani. Am fost amândoi.
Este atât de nedrept că bărbații îmbătrânesc în aspectul lor, m-am gândit.
Nu-l mai văzusem pe Brodan în viața reală de aproape optsprezece ani.
Și se uita la mine de parcă ar fi văzut o fantomă.
Încordarea i-a înăsprit trăsăturile în timp ce privirile noastre se conectau prin încăpere.
Acei ochi albaștri pal obișnuiau să dea tot ce simțea Brodan. Acum nu era nimic în ei în afară de
răcoare politicoasă.
Chiar și mânia ar fi fost mai bună decât atât.
Un bărbat s-a mișcat în spatele lui Brodan și, pentru prima dată, mi-am dat seama că nu era
singur. Modul în care îmi era dor de însoțitorul lui era dovada capacității lui Brodan de a mă face să
uit tot ce mă înconjoară. Prietenul lui era cel puțin

șase picioare patru, șase cinci și foarte frumos. Avea o barbă tunsă și un păr închis la culoare,
care era ras în lateral și mai lung deasupra. Pieptul lui era la fel de lat ca al lui Brodan, iar cei
doi păreau să umple toată cafeneaua.
Simțind atenția asupra noastră în timp ce patronii urmăreau reunirea lui Brodan și
Monroe, obrajii mi s-au încins și mi s-a făcut mai mult decât puțin rău la stomac.
Greața a crescut doar când Brodan se îndreptă spre tejghea, privirea lui îndreptându-se
spre Flora. „Flo, ce mai faci?” a întrebat el, mișcându-se în spatele meu și nerecunoscându-mi
prezența. „Putem avea doi americani, vă rog?” Am încercat să nu tremur la bubuitul vocii lui
cunoscute.
Flora mi-a aruncat o privire dureroasă pe care nu o puteam suporta.
„Ne vedem mai târziu”, am șoptit.

"Bine dragă."
Am plecat fără să mă uit înapoi, dar tovarășul lui Brodan
a blocat ușa.
Fața lui era inexpresivă în timp ce s-a deplasat într-o parte și a deschis ușa pentru mine.
„Mulțumesc”, am murmurat și am ieșit grăbit înainte de a-mi permite să simt cu adevărat

prima mea întâlnire cu fostul meu cel mai bun prieten.
Mă ignorase.
După toți acești ani, pur și simplu m-a ignorat.
De parcă n-aș fi însemnat nimic pentru el.
Pe de altă parte, nu ar trebui să fie o surpriză, din moment ce mă aruncase

și nu s-a uitat niciodată înapoi.
O prăpastie atât de dureroasă, încât m-a făcut fără suflare, deschisă în piept. Bărbatul
acela îmi ocupase mintea de mai multe ori decât îmi plăcea să recunosc, ceea ce era nasol
având în vedere că, evident, nu s-a gândit niciodată la mine.
Orbește, m-am îndreptat către oficiul poștal chiar înainte ca acesta să se închidă să-mi
iau coletul. N-aș putea să vă spun ce cuvinte am schimbat cu doamna de post, mintea încă
năucindu-mă de întâlnirea cu cafenea. Pachetul, însă, m-a scos din stupoare. Era o cutie
mare, incomodă, care conținea provizii de artizanat pentru a
proiect pe care l-am avut în vedere la școală. Din păcate, la fel ca majoritatea școlilor la
care lucrasem, bugetul nu era acolo pentru astfel de lucruri, așa că, la fel ca mulți dintre
colegii mei, l-am cumpărat din buzunar.
În cele din urmă, am echilibrat precar cele două cafele de deasupra cutiei și am
mers pe stradă. Deși niciodată nu fusesem atât de recunoscător să-mi văd vechiul Yaris,
situația era o distragere a atenției de la prostul care se întorsese din trecutul meu. Până
am ajuns la mașina mea.
M-a ignorat!
Coborând cutia la pământ, am deschis cizma și mi-am dat seama că trebuie să fac
spațiu, așa că am scos pungi de cumpărături pline cu alimentele mamei mele.
Când am scos unul, fundul pungii a cedat, iar laptele mamei,
pâine, fructe, supe conservate și toate au zburat în orice loc.
Lacrimi de frustrare mi-au ars în nas și apoi am făcut greșeala de a privi drept
înainte.
Inima mi-a tresărit când Brodan stătea în fața Florei cu prietenul lui tăcut
și s-a uitat impasibil la vederea mea înconjurată de alimente căzute.
Apoi și-a întors brusc privirea și acele lacrimi au încercat cel mai mult să se reverse,
dar le-am forțat înapoi, ciupindu-mi buzele împreună în timp ce îmi plecam capul să
adun alimentele.
Pe vremuri, Brodan ar fi fost prima persoană care s-a grăbit
peste drum să mă ajute.
Eram vag conștient de pași în timp ce mă ghemuiam și mă întindeam sub mașină
pentru lapte. Când în sfârșit l-am luat și l-am scos, m-am întors să-l văd pe prietenul lui
Brodan adunând celelalte alimente.
Îndreptându-mă, m-am uitat înapoi la Flora. Nu Brodan. Am căutat Castle
Stradă. Nici urmă de el.
Prietenul lui tăcut a venit la mine cu un braț de mâncare. "Unde vrei
lor?" el a intrebat. Era și el scoțian.
„Uh, în portbagaj, mulțumesc.” am gesticulat.
S-a apropiat de mine și i-am simțit mirosul după barbierit atrăgător în timp ce se apleca
și a aruncat obiectele în locul meu.
— Mulțumesc, am repetat.
Mi-a întâlnit privirea când a făcut un pas înapoi. "Nici o problemă."

„Eu sunt Monroe.”
— Știu cine ești, spuse el misterios.
„Ai un nume ca să-ți mulțumesc corect?”

"Cadru de mers."
— Mulțumesc, Walker.
Mi-a dat un semn stoic din cap înainte să se întoarcă și să plece cu pași mari.
Dacă aș fi trăit într-o lume căreia îi păsa de mine și de ce aveam nevoie, aș fi putut să mă întorc
direct în rulotă (dacă am vorbi despre lume ideală, aș avea propria mea casă) și aș fi plâns o găleată
de lacrimi la prima mea întâlnire cu Brodan. Nu numai că mă ignorase, dar îmi întorsese spatele.
Prietenul lui monosilabic era mai cavaleresc! A ridicat cumpărături vărsate sub atotputernicul
Brodan Adair?
Nenorocit.
Dar nu. În starea mea proastă și emoțională, a trebuit să petrec timp în preajma mamei.
„Am spus data trecută că urăsc acest tip de pâine”, mi-a tăiat mama în timp ce ea
plutea în pragul bucătăriei.
„Ar trebui să te îndepărtezi”, i-am reamintit.
Când a căzut pe scările înguste din casă și și-a rupt șoldul, vindecarea mamei nu a mers așa
cum speraseră medicii. Acum era programată pentru o înlocuire a șoldului, ceea ce însemna că
eram blocată să mă joc doica de la Dumnezeu știe cât timp. Gândul m-a făcut să țip.
— Asta e supa greșită, a tăiat ea, luând cutia de linte. "Urăsc

acest brand.”
„Este mai ieftin”, am murmurat.

„Oh, ei bine, plătesc pentru asta, așa că doar cumpără marca nenorocită care îmi place.”
Am tras respirația. „De fapt, plătesc pentru asta. Nu mi-ai dat bani pentru alimentele
tale.” Ea promisese că o va face, dar eu îi cumpărasem cumpărăturile de șase săptămâni
acum și ea nu scoase un ban.
„Oh, deci acum sunt un zguduitor!”
Am tresărit când ea și-a ridicat vocea, dar am continuat să pun deoparte mâncarea.
"Ce vrei la cină?"
— O fiică recunoscătoare, mârâi ea. „Ți-am plătit mâncarea până când ai fost
optsprezece, fată. Cu siguranță că câteva săptămâni de întoarcere a favorii sunt puțin de cerut.”
Ei bine, din punct de vedere tehnic, este treaba unui părinte să-și hrănească copilul, dar cine ar
putea contrazice această logică?

"Cină?"
Ea scoase un sunet de dezgust și se întoarse. "Nu contează. Oricum, va avea gust de

rahat.”
Lacrimile au amenințat din nou, dar mi-am permis indignării mele să le respingă în
timp ce mă grăbeam să desfac restul de mâncare și să pregătesc cina mamei.
Curiozitatea m-a stăpânit și am căutat pe google numele lui Brodan pentru că ar putea
explica întoarcerea lui în sat.
Și da, acolo era.
Articolele detaliau modul în care Brodan s-a retras din mai multe proiecte de film și s-
a crezut că se recupera de epuizare la celebra Ardnoch Estate a fratelui său Lachlan.
Brodan era acasă.
La infinit.
La dracu.
Brodan se recupera de epuizare.

Un pic de îngrijorare mi-a aprins panica, dar am împins-o direct înapoi.
Omul nu-i păsa dacă eu exist, așa că de ce ar trebui să-mi pese deloc de el?
Împingând gândul în spatele minții mele, i-am luat cina afară la mama și i-am schimbat
lenjeria de pat de pe patul de o persoană pe care l-am pus în sufragerie pentru a o salva.
de a trebui să meargă la etaj.

— Ai auzit de tata în ultima vreme? am întrebat, cuvintele răspândindu-se înainte să le pot
opri. Am întrebat-o de nenumărate ori în ultimele luni dacă a auzit de la tatăl meu, dar ea a
spus întotdeauna nu. A făcut-o din nou, cu un mormăit de enervare, dar tot am împins. „Știi
cum să-l contactezi?”
— Nu, se răsti ea. „Acum lasă-mă să mănânc în pace.”
A meritat încercat. Am căutat pe internet să-l găsesc, dar nimic. Aș putea angaja un
detectiv privat, dar nu aveam bani pentru asta.
Ceva m-a deranjat în legătură cu felul în care mama se sustrage mereu de contactul vizual ori
de câte ori întrebam despre el. Instinctul mi-a spus că știe ceva. Ar trebui doar să încerc din
nou mai târziu.
Am plecat cu criticile ei la adresa cartofilor copți și a cinei cu salată pe care le făcusem să-
mi țiuie în urechi.
Trebuia să-i fac ceva rapid, ca să pot scăpa dracului
Acolo.
Mama mea a fost ultima persoană cu care mi-am dorit să fiu după întâlnirea oribilă și
goală cu Brodan.
Conducând cu mașina către parcul de rulote amplasat deasupra dunelor de pe plaja Ardnoch, I
lasă mizeria din toate acestea să mă învăluie. Doar pentru câteva secunde.
Când am pășit în rulotă și am simțit acel frig înțepător de cădere în aerul serii, m-am
agățat de mizerie pentru puțin timp mai mult. Locul ăsta ar îngheța venind iarna.
Îngrijorarea mi-a răscolit în intestine.
Nenorocirea mamei a răsunat în jurul capului meu.

Apoi m-am gândit la Brodan.
Era acasă.
De ce naiba m-am întors aici?

MONROE
TRECUTUL
A Academia rdnoch s-a ocupat nu numai de Ardnoch, ci și de împrejurimi

sate. Era încă mic în comparație cu majoritatea liceelor. Ca academie, împreună
cu orele normale, puteți învăța discipline pentru anumite locuri de muncă, cum ar fi
construcții, educație timpurie și îngrijirea copiilor și abilități rurale. Nu m-a deranjat
micimea ei – mi-a plăcut destul de mult. De fapt, spre deosebire de Brodan și Arran, mi-a
plăcut liceul. Trebuie să mă concentrez pe cursuri care mă vor duce la predare. Cu toate
acestea, nu mi-a plăcut doar partea de învățare. Mi-a plăcut să fii oriunde, decât în partea
de acasă.
La academie, eram în siguranță.
Luna trecută, pe 3 ianuarie, Brodan a împlinit paisprezece ani, iar eu eram pe cale să
o fac. După vară, aveam al patrulea an. Gândul m-a făcut să mă simt bine. Urăsc să fiu
considerat printre bebelușii școlii. La înălțimea mea, mulți adulți încă mă tratau ca pe un
copil. Am încetat să mai fiu copil de multă vreme
în urmă.
Cu siguranță nu am vrut ca Brodan să mă vadă ca un copil, mai ales ca

au fost doar șase săptămâni între noi.
Gândindu-mă dacă aș putea vreodată să-mi fac curajul să-i spun prietenului meu cel
mai bun că am fost îndrăgostit de el, am visat cu ochii deschiși în timp ce mă plimbam pe
hol spre una dintre ieșiri. Ultimul clopoțel suna și majoritatea elevilor se repezi spre uși ca
și cum ar fi scăpat de iad.
„Scuză-te.” Harry Grant și-a aruncat greutatea pe partea mea, iar cărțile și hârtiile mele
s-au prăbușit peste tot. Mă durea partea superioară a brațului acolo unde luasem greul
bătului lui și m-am uitat la el în timp ce m-am coborât în coada pentru a-mi aduna lucrurile.
Harry mi-a dat un zâmbet răutăcios și s-a întors. Ceva l-a făcut
s-a în epenit, apoi a ie it din intrarea laterală într-o mi care neclară.
Drept în față stătea Brodan, uitându-se în urma lui.

Apoi, cel mai bun prieten al meu a fost brusc în genunchi în fața mea, ajutându-mă să-
mi iau lucrurile.
„Mulțumesc”, am mormăit, luându-le de la el.
"Esti in regula?" a întrebat Brodan în timp ce mă apuca de cot și mă ajuta să mă ridic.
M-am uitat în jos la mâna lui pe mine și am încercat să nu mă înroșesc ca un idiot. Era
Brodan. Eram cei mai buni prieteni de la cinci ani. Doar pentru că aș face-o
A început să-mi ia fluturi în stomac când mi-a zâmbit, nu însemna că trebuie să mă comport
ca un idiot roșit în jurul lui. "Sunt bine."
Când oamenii descriau ochii cuiva ca fiind pătrunzători, vorbeau despre Brodan. Ai lui
erau albastru-pal și se putea uita direct în tine cu ele.
Sora lui Arro avea ochi de aceeași culoare și, totuși, nu păreau să cerceteze sufletul unei
persoane așa cum a făcut-o al lui Brodan. Amintiți-vă, avea doar zece ani.
Brodan avea paisprezece ani și deja șase picioare înălțime. Oamenii, chiar și profesorii,
l-au confundat ca fiind mai în vârstă tot timpul.
Din fericire, de-a lungul anilor m-am obișnuit cu acel aspect piercing. Cam.
„Sunt bine”, am insistat.
Prietenul meu s-a uitat peste umăr spre locul în care Harry dispăruse.
Apoi mi-a luat rucsacul de la mine, deși avea al lui de cărat. eu
a încercat să-l ia înapoi prima dată când mi-o duse, dar Brodan m-a ignorat. Ca să fiu
corect, erau atât de multe cărți în rucsacul acela, că prietenul meu care îl poartă a fost
o ușurare.
Am fost liniștiți în timp ce am ieșit afară, dar apoi Brodan a spus cu o supărare
ursuz: „Știi că lui Harry îi place pantalonii de pe tine. De aceea este un prost pentru
tine.”
De data aceasta, nu m-am putut abține de fardul care mi-a pătat obrajii în roșu.
Ochii lui Brodan s-au îngustat pe fața mea. „Dar asta știai deja.”
Asta era problema cu a fi prieten cu cineva atâta timp cât fusesem prieten cu
Brodan. Ne-am putea citi ca pe o carte. Încercând să fiu obișnuit în privința asta, am
ridicat din umeri. „M-a cerut să ies la începutul anului.” Și a fost un mic rahat de când
l-am refuzat.
„De ce nu ai spus nimic?” Se încruntă. „Cum de nimeni nu a spus

pe mine?"
Probabil pentru că știau că te vei comporta ca un frate mai mare supraprotector.

Uf. Am ridicat din umeri din nou. — Pentru că nu-mi place de el și nu a contat.
Încruntarea dintre sprâncenele lui Brodan nu s-a u urat în timp ce ne îndreptam spre
poarta școlii unde Arran aștepta lângă suportul pentru biciclete.
Un diavol mi-a dat un ghiont, iar eu am izbucnit cu o brioșenie care mi-a dezmințit
gelozia: „Oricum, m-am gândit că ai să nu o faci pe Michelle Kingsley chiar acum”. În
ultimele săptămâni, Brodan s-a strecurat ori de câte ori putea pentru a scăpa de
Michelle. Michelle a fost în anul deasupra noastră și au existat zvonuri că îl lăsa pe
Brodan să facă mai mult decât să o ia.
Gândul mi-a făcut rău.
Brodan m-a înghiontat blând. „Când nu te-am dus vreodată acasă?”
Nu. M-a dus mereu acasă. Doar când nu a fost pe rare
ocazii era acasă, rău.
Arran a apărut în vizor, stând cu niște colegi la suportul pentru biciclete. Era în al
doilea an și avea o creștere economică. Era un drăguț. Toți Adair au fost binecuvântați
pe nedrept cu aspectul frumos, dar blestemat de durere de inimă și de un
vechi castel prăbușit care ar putea într-o zi să-i scufunde în sărăcie. Nu că aș lăsa vreodată să se
întâmple ceva lui Brodan și familiei lui dacă ar fi fost în puterea mea să ajut.
— Mă bucur că i-ai spus nu lui Harry, mărturisi brusc Brodan.
Jur că inima mi s-a răsturnat în piept. "De ce?"
„Pentru că e un prost mic. Ești prea bun pentru el.” S-a uitat în jos la
eu, expresia lui aprigă. „Ești prea bun pentru oricine de aici.”
Având puls, nu puteam decât să-l privesc cu gura căscată, întrebându-mă dacă se numără
printre cineva.
„Frate! Icre!"
Ne-a rupt contactul vizual intens când Brodan s-a întors spre apel.
Fergus, prietenul lui Brodan care era în anul nostru, dar arăta ca în primul an, a alergat spre
noi, cu rucsacul lui masiv sărind aproape comic. Bietul Fergus a fost teribil de hărțuit pentru că
familia lui nu avea mulți bani și, de asemenea, din cauza cât de mic era. S-ar putea ca Adair să nu
aibă bani, dar nimeni nu a îndrăznit să se încurce cu ei, mai ales pentru că cei trei cei mai mari,
Lachlan, Thane și Brodan, au fost construiți ca și cum ar avea sânge viking. De asemenea, familia
lor avea o poziție în Sutherland ca gentry land. Ei locuiau într-un castel sângeros pe una dintre
cele mai mari moșii din țară. Nimănui nu-i păsa dacă din punct de vedere tehnic nu aveau fonduri.
Fergus nu a fost atât de norocos, dar Brodan a încercat să-l protejeze cât a putut de bine.
Acesta era Brodan și probabil unul dintre multele motive pentru care începusem să am sentimente
pentru cel mai bun prieten al meu.
Uneori mi-aș fi dorit să fim din nou copii.
Viața era mult mai puțin complicată atunci.
La fel și sentimentele.
— Nu-l lăsa pe Arran să te audă spunându-ne așa, mormăi Brodan bine...
cu fire, pe măsură ce Fergus ne-a ajuns din urmă.
Fergus mi-a zâmbit, iar eu am zâmbit. Nu m-au deranjat poreclele pe care ni le-a dat Arran pe
Roe și Bro. M-a făcut să simt că conexiunea noastră a fost așa

puternic, toți ceilalți puteau vedea asta.

Arran s-a îndepărtat de prietenii săi, iar el și Brodan și-au descuiat bicicletele de pe suport.
Ardnoch Estate era la zece, cincisprezece minute de mers cu mașina de sat, așa că băieții
trebuiau să meargă cu bicicleta de cele mai multe ori. Totuși, luna trecută a fost zăpadă pe
pământ, așa că tatăl lor, Stuart, i-a condus pe toți Adair la școală. În noiembrie, Lachlan avea
să împlinească șaptesprezece ani și va fi suficient de mare să-i conducă. Când va absolvi, acea
datorie i-ar reveni lui Thane.
Băieții vorbeau despre un meci de fotbal pe care îl aranjau pentru weekend, iar eu am
mers în liniște lângă Brodan. Întotdeauna și-a încetinit pasul lung, ca să pot ține pasul.
Ne-am luat la revedere de la Fergus mai întâi, apoi Arran s-a urcat pe bicicletă și a mers
încet înaintea noastră. Se uită înapoi peste umăr la fratele său. „O să te pun pe drum.”
Brodan se încruntă. „Nu merge prea departe”.

— Doar du-te cu el, am spus.
El a clătinat din cap, iar eu mi-am dat ochii peste cap, deși mi-a plăcut că el
a vrut să mă ducă la casa mea.
"Cum stau lucrurile?" a întrebat Brodan când ne apropiam de strada mea îngustă
cabane pe rând.
Am încercat să nu mă încordez la întrebare. Cu tatăl meu plecat, lucrurile erau cumva la
fel de îngrozitoare. Mama nu și-a ridicat mâinile spre mine, dar cuvintele ei crude au lovit cu
suficientă forță încât să lase un semn. Dar nu am vrut ca prietenul meu să-și facă griji pentru
mine. "Ei sunt bine."
Nu părea convins. "Apus de soare."
"Este ceea ce este." I-am zâmbit strălucitor. Mi-a dat porecla Apus de soare când aveam
doisprezece ani, iar când l-am întrebat despre asta, el a rânjit acel rânjet băiețel și mi-a răspuns:
„Mă gândesc la părul tău de fiecare dată când văd apusul”. Nu credeam că și-a dat seama cât
de romantic îmi suna asta acum.
La zâmbetul meu, privirea lui Brodan se îndreptă spre gura mea și se încruntă
adâncit.
Simțind că vrea să împingă subiectul, l-am schimbat. „Mă gândeam că am putea sări
într-un autobuz și să mergem la Inverness sâmbăta aceasta. Am sunat la Ness Island Vinyl
și au importul american pentru albumul The White Stripes.” Nu am putut scoate albumul
în niciun caz pentru că nu fusese încă lansat în Marea Britanie. „Ei au spus că o vor lăsa
deoparte pentru mine, dacă pot garanta că vin să o iau sâmbăta asta. Am făcut economii.”
Bunica mea din tată îmi trimitea bani de Crăciun și de ziua de naștere în fiecare an și
economisisem aproape fiecare bănuț. Acum că tata nu mai era, eram și mai lipsiți de bani
ca înainte. Mama era asistentă la spitalul din Golspie, la aproximativ douăzeci și cinci de
minute nord de aici. Să spunem doar că și-a păstrat toate manierele de lângă pat pentru
pacienții ei.
La tăcerea lui Brodan, mi-am ridicat privirea spre el. Părea preocupat.
"Sau nu." Am ridicat din umeri, de parcă nu m-ar deranja dacă nu voia să petreacă
sâmbăta cu mine. Desigur, m-a deranjat al naibii.
El a aruncat privirea în jos. „Nu, da, sigur. Sâmbătă."
„Putem merge altă dată dacă ești ocupat.”
A scuturat din cap. „Pot anula celălalt lucru.”
Gelozia a pătruns în mine când ne-am oprit la ușa mea din față. M-am întors către
prietenul meu, forțându-mă să-i întâlnesc privirea în timp ce zâmbeam prin durere. „Dacă
ai planuri cu Michelle, putem merge altă dată.”
Brodan mi-a cercetat fața pentru câteva secunde, apoi colțul gurii i s-a înclinat în sus
în timp ce și-a aplecat capul spre mine, astfel încât nasul nostru să fie prea aproape pentru
a mă mângâia. „Roe, nu e prietena mea. Pot anula.” S-a îndreptat, dar a tras de o șuviță de
păr care îmi căzuse din coada de cal. „Aș prefera să merg la Inverness cu tine. Aș prefera
întotdeauna să petrec timpul cu tine.”
Mi-a frecat părul între degete înainte de a-l elibera și și-a așezat mâna pe celălalt mâner
al bicicletei, cu zâmbetul de băiețel. — Inverness, sâmbătă?
Am încuviințat din cap, cu inima bătând atât de tare, că eram sigură că-mi pulsul în gât
trebuie să fie vizibile. "Sâmbătă."

Mi-a dat rucsacul și aproape că l-am scăpat, era atât de greu.
Brodan a chicotit pe sub răsuflare și apoi a mormăit brusc: „Oh, da, înainte să uit.” Și-a
scos rucsacul și l-a deschis fermoarul. Scotocind printre cărți, scoase o cărămidă neagră.
Greseala mea.
Un telefon mobil.
"Ce-i asta?"
„Tata are un contact la Nokia.” A împins telefonul spre mine. „L-am rugat să-ți ia unul.
Plătim pentru minutele și mesajele, așa că nu trebuie să vă faceți griji pentru asta.”
Majoritatea tuturor celor de la școală au venit cu un telefon în primul trimestru anul trecut.
Nu aveam cum să-i cer mamei mele unul, așa că mă simțeam ca un om ciudat. În pauză,
toată lumea își trimitea mereu mesaje unul altuia, chiar dacă erau nenorociți unul lângă
celălalt.
„Nu pot suporta asta.” I-am împins mâna departe.
Brodan se încruntă. „Ia-l pentru mine. Am înțeles așa că dacă tu... Privirea lui s-a mutat
spre ușa mea din față. „Dacă ai nevoie vreodată de mine, poți să suni și eu vin să te iau.”
„Brodan, sunt bine.”

Expresia i s-a întunecat, ochii lui sclipind cu ceva un pic așa cum nu mi-aș dori niciodată
panică. „Pentru mine, Roe. Ia-l pentru mine ca să mă simt bine. Nu pot …
să trec prin ceea ce am trecut noi în primul an.”

Oricât de greu mi-a fost să suport bătaia pe care tatăl meu a plouat asupra mea în
primul an, o bătaie care ne-a schimbat viața, am știut prin cât de vigilent și și mai protector
crescuse Brodan că găsirea mea așa îl traumatizase. . A fost protectorul meu suprem în
timpul bârfelor din săptămânile următoare. S-a luptat cu oamenii care au făcut comentarii
șmecheroase și a încercat să mă ascundă de privirile de milă.
Pentru că îi păsa de mine.

Întotdeauna l-am iubit pe Brodan. De când eram copii.

Dar în acel moment, când îmi întindea telefonul, m -am îndrăgostit de el
l.
Și când am luat telefonul pe care voia să-l am pentru liniștea lui sufletească,
mi-am dorit să putem fi din nou copii. Pentru că eram destul de sigur că dacă
Brodan se va îndrăgosti înapoi de mine, nu s-ar smuci pe Michelle Kingsley în
spatele școlii în fiecare zi.
BRODAN
ZIUA DE AZI
Era o vedere din suita lui Lachlan din castelul renovat al familiei noastre.
eu
Cu Robyn însărcinată, nu a stat niciodată pe moșie peste noapte, așa că mi-a oferit
camera lui până mi-am dat seama de următoarea mișcare. Ferestrele dădeau spre Marea
Nordului și, într-o seară perfectă de septembrie, soarele apunea peste apă cu stropi de roșu,
portocaliu și auriu. Nici măcar o picătură de roz sau violet care să înmoaie cerul de foc.
Așadar, firesc, tot ce puteam vedea a fost părul lung, roșu-auriu al lui Monroe
Sinclair.
Femeia abia se schimbase în aproape optsprezece ani.

Chiar fusese ca și cum ai privi fața unei fantome.
Și ca unul, o tratasem de parcă nu ar exista.
Am privit-o cum făcea băcăniile acelea și mi-am trimis bodyguardul în ajutor

a ei.
Foarte matur.
„Prick”, am mormăit pentru mine.
Nu am putut să-mi scot din cap ochii aceia mari și gri ai ei.
Aproape optsprezece ani.

Acum eram despărțiți mai mult decât am fost prieteni. Mi-am frecat pieptul unde
ma durea.
O bătaie la u ă mi-a atras capul, iar Walker Ironside a intrat în cameră. Făcuse
parte din echipa mea de securitate privată timp de patru ani și, la fel ca fratele meu
Lachlan cu fostul său bodyguard Mac, când doi scoțieni se găsesc în țări străine, au
tendința de a se lega. Walker a fost mai mult decât bodyguardul meu – era prietenul
meu.
„Te îndrepți în continuare către Gloaming?” întrebă Walk, plutind lângă u ă.
Când m-am hotărât în sfârșit că am alergat destul și, pentru o dată, l-am lăsat pe
fratele meu mai mare să preia conducerea carierei mele, majoritatea echipei mele de
securitate și-au luat slujbe în altă parte. Nu Walker. Lachlan i-a oferit un loc în echipa
de securitate aici, la Ardnoch, clubul privat exclusiv pentru membri, care se ocupa de
oamenii din industria filmului și TV. Walker a acceptat slujba, dar a spus clar că
prioritatea lui era încă să mă protejeze.
„Da.” Am dat din cap și m-am îndepărtat de apusul care îmi amintea prea mult de
o fantomă. "Plec acum." Le-am promis fraților mei mai mari și mai mici că o să-i
întâlnesc la pub-ul, restaurantul și hotelul lor recent renovat (dar nu tocmai terminat)
pentru o băutură.
"Vin cu tine."
Nu s-a spus cu tonul unui prieten, ci pe tonul unui bodyguard.
„Mergi, ți-am spus, sunt mai în siguranță aici decât oriunde.”
„Tocmai te-ai mutat înapoi și veștile despre asta sunt peste tot. Ar putea exista în
continuare o amenințare și până când nu stabilesc că satul este în siguranță, nu vei
merge singur nicăieri.
Era cel mai mult spusese Walker într-o propoziție într-o perioadă. Buzele zvâcnind,
l-am plesnit pe spate. "Atunci să mergem."
Spre surprinderea mea ulterioară, când Walker ne alunga din moșie spre sat,
prietenul meu a vorbit din nou. „Vrei să vorbim despre orice te are într-o dispoziție
ciudată?”
Am aruncat o privire spre el. Walker știa mai multe despre mine decât oricine, chiar și familia
mea. El știa chiar și despre cel mai bun prieten care se culcase cu fratele meu și apoi plecase, de
care nu se mai auzise niciodată. „Roșcata de azi.”
„Da?”
„Acela a fost Monroe.”
"Știu." S-a uitat la mine înainte de a se uita înapoi la drum. "Ea mi-a dat
numele ei."
Încruntat, i-am răspuns: „N-ai spus nimic”.
„Așteptam să spui ceva. Oricum, știam că trebuie să fie cineva pentru că nu l-am văzut
niciodată pe Brodan Adair renunțând la șansa de a se grăbi în ajutorul unei femei superbe.”
Încruntarea mea s-a adâncit.
El a pufnit. "Nu vă faceți griji. Chiar dacă ea era genul meu și nu e, eu
nu ar merge acolo.”
„Nu-mi pasă”, am mințit.
Walker a scos un sunet liniștit de neîncredere, dar l-am lăsat să stea.
Sincer, eram încă prea obosit ca să mă descurc cu orice simțeam.
Prăbușirea la nunta dublă a lui Thane și Arrochar a fost un mare semnal de alarmă. Am împins și
împins.
Alergare.
Eram prea obosit ca să-mi falsific măcar farmecul și umorul faimos.
Unul dintre motivele pentru care l-am lăsat pe Lachlan să anuleze proiectele de film la care m-
am semnat a fost pentru că nu aveam combustibil în rezervor. Fără pasiune. Gândul de a ridica din
umeri asupra personajului altcuiva m-a epuizat.
Mi-a fost dor de familia mea.
Mi-a fost dor de Highlands.

Mi-a fost dor de cine eram înainte și nici măcar nu eram sigur că știu cine era acela
mai mult.
„Am treizeci și șapte de ani și sunt rătăcit în sânge”, am recunoscut eu vagă.
— O să fii bine, frate, spuse Walker încet. „Viața este despre alegeri.
Trebuie doar să te asiguri că îți faci timp să te gândești la lucruri înainte de a face
următoarea mișcare.”
La sfatul sănătos al lui Walker, m-am întors spre el. De-a lungul anilor, l-am
deschis puțin. Era mai locuitor cu mine decât oricine, dar de obicei deschidea gura
doar când avea ceva important de spus. Și tot ceea ce spunea avea întotdeauna
sens. Mi-a trecut ceva prin minte. "Am o idee."
"Bine."
„De acum înainte, tu faci toate alegerile mele. Toate deciziile mele.” Am zâmbit,
simțindu-mă deja liber de povara. „Da, chiar îți voi plăti un bonus pentru că ai făcut-
o.”
Walker mi-a aruncat o privire neîncrezătoare. „Vrei să fiu șeful tău?”
„Cine mai bun?” M-am ridicat, starea mea de spirit ridicându-mă pe măsură ce am intrat în spiritul ideii.
„Walker Ironside este un om înțelept.”
— Îmi dai al doilea nume?

„Cu un nume precum Ironside, oamenii ar trebui să te numească al doilea tot timpul.”
A mormăit pentru că l-a enervat când a aflat că l-am angajat, parțial, pe baza
numelui său de familie.
„Hai, Walk. mă clatin. Sunt dracu'. Nu știu ce naiba fac. Dar ești un om de bun
simț și o perspicacitate care se limitează la ocult.”
„Frate...”
„Am luat niște decizii cu adevărat stupide în ultimii ani. eu

știi că ești partenerul meu, dar și tu poți fi de acord cu asta.”
„Considerând că te-ai epuizat în spital, da, pot fi de acord
cu ce."
„Deci... tu decizi ce fac cu zilele mele. Pentru urmatoarele … trei luni.
Trei luni în care mă stăpânești. Va fi o schimbare plăcută pentru tine, sunt sigur.” A
fost sarcasm. Era un nenorocit sef.
Walker părea că se gândește la asta. „Pot să-ți fac totul

decizii de acum înainte?”
„Da.”
"Timp de trei luni?"
"Trei luni. Viața mea este în mâinile tale.” Am reconsiderat asta, deoarece viața
mea era zilnic în mâinile lui. "Mai mult decât de obicei."
„Și tu trebuie să faci tot ce-ți spun eu?”
"Tot."
„Ce se întâmplă dacă nu faci ceea ce îți spun eu?”
Hmm. „Îți voi spăla hainele timp de o lună.”
A pufnit la asta. "Jalnic."
„Îți voi, uh… să-ți cumpăr un ceas foarte frumos.”
„Ce dracu îmi pasă de ceasurile foarte frumoase?”

m-am încruntat. „Ei bine, ce vrei?”
Walker a tras într-un loc de parcare în afara Gloaming și a oprit motorul. S-a întors
spre mine cu diavolul în ochi. „Pentru a te asigura că iei asta în serios...
Vreau Umbra ta Neagră.”
„Hai la dracu”, am hohotit. Am deținut unul dintre puținii Vincent Black din 1950
Motociclete în umbră încă mai existau și mă costase șase cifre.
Prietenul meu a ridicat din umeri. „Dacă vrei să fac asta, dă-mi un motiv
cred că îmi vei lua în serios luarea deciziilor.”
„Ți-a spus cineva vreodată că ești un nenorocit intens?”
S-a uitat la mine cu o privire rece care fie însemna că se plictisește, fie
pregătindu-se să mă omoare.
Vedea?
Intens.
— Bine, am fost de acord. „Dacă nu reușesc să-ți urmez luarea deciziilor, tu

ia-mi Umbra Neagră.”
Cu un semn din cap, Walker a alunecat din SUV. L-am observat că ne verifica
împrejurimile, mereu în modul de lucru. Am ieșit și am intrat în
Strălucind împreună, așteptând cu nerăbdare fețele cunoscute.

A fi în preajma familiei mele a fost un balsam. M-am simțit puțin în afara asta, am ratat
atât de multe dintre schimbările uimitoare care au avut loc în viața lor în ultimii ani, dar
doar să fiu aproape de ei a fost suficient.
Abia am acceptat transformarea cârciumii când a ieșit un străin
de nicăieri, centimetri în fața mea. Ea s-a uitat la mine cu o venerație nestăpânită.
„Spunea online că vei fi aici, dar nu m-am gândit niciodată că o să te cunosc”, a spus ea
cu un accent care suna galez. „Sunt Angharad și sunt un fan.”
Disconfortul și mai mult decât o stropire de enervare au trecut prin mine. L-am împins
în jos când i-am văzut pe Lachlan, pe soția lui însărcinată Robyn și pe fratele meu cel mai
mic Arran, și pe prietena lui Eredine, care stăteau la o masă cu banchete în spatele pub-ului.
Atenția mi-a revenit la Angharad când l-am simțit pe Walker plutind chiar peste umărul
meu. Abia se uitase la el, ceea ce era șocant, deoarece Walk era greu de ratat. „Bună,
Angharad, mă bucur să te cunosc”, am spus cât se poate de răbdător și de plăcut.
„Am venit de la Cardiff doar ca să te văd și m-am întrebat dacă poți să mă semnezi.” Își
smulse gulerul tricoului, aproape expunându-se. „O să-l transform într-un tatuaj.” Cu cealaltă
mână, întinse un marker.
Nu era prima dată când cineva îmi cerea să semnez decolteul.

Amintindu-mi de înțelegerea noastră, m-am uitat la Walk. "Bine?"
El a mormăit și și-a ridicat bărbia.

Așa că mi-am mâzgălit autograful acolo unde a vrut Angharad din Cardiff și
a spus: „O seară bună.”
Ea m-a apucat de braț pentru a-mi opri plecarea și l-am auzit pe Walker dresându-și
glasul în semn de avertizare. Angharad î i lăsă mâna jos repede. "Pot să-ți ofer ceva de
băut?"
M-am uitat la Walker ca avertisment. El a clătinat din cap, așa cum l-am știut
ar.
„Sunt aici să petrec timp cu familia mea, așa că nu astăzi, dar mulțumesc.”
"Oh, bine." Dezamăgirea i-a făcut să tremure zâmbetul, dar a rezistat
telefonul ei hotărât. „Atunci, vei face un selfie cu mine?”
"Nu." Walker a pus o mână între mine și telefon. „Fără selfie-uri.”
S-a uitat cu ochii mari la Walker de parcă tocmai ar fi observat că mă uriaș
Gardă personală. Apoi s-a uitat la mine. "Nu?"
I-am dat un umeri de scuze. „El este șeful.”
"Oh." Ea se încruntă confuză.
„Îmi pare bine să te cunosc, totuși. Noapte bună. Călătorie în siguranță înapoi la
Cardiff”, am adăugat, simțindu-mă puțin rău că a venit până aici și Walk nu a lăsat-o să
facă un selfie. L-am întrebat de ce când ne apropiam de masa familiei mele.
"Esti acasa. Ai nevoie de normalitate. Nu avem nevoie de ea să-ți posteze fața

online și să reamintească tuturor unde pot veni să-și facă un selfie cu Brodan Adair.”
Cum am spus.
În elept.
Cele mai multe dintre întâlnirile mele față în față cu fanii au mers bine. Uneori, fanii
prea zeloși au încercat să mă atingă în mod nepotrivit, dar cele mai proaste întâlniri cu fanii
au venit de fapt prin poștă. Toate e-mailurile mele ale fanilor au ajuns la o căsuță poștală pe
care am înființat-o și, în cele din urmă, am angajat pe cineva care să o rezolve, astfel încât
să nu trebuiască să văd lucrurile urâte. Lenjeria necurată pentru bărbați și femei, înfășurată
ca cadouri. Tunsoare de păr. Tăiere de unghii de la picioare. Scrisori îndrăgostite care
proclamă că eram meniți să fim.
Singurul corespondență pe care am văzut-o vreodată au fost amenințările. A

trebuit să anunțăm poliția despre aceștia și, din fericire, erau puțini. Totuși, am fost
vigilenți de acum doi ani, când amenințările pe care le-am primit s-au dovedit a fi de la
vechiul meu prieten de școală, Fergus. L-a înjunghiat pe soțul surorii mele în intestin,
a ucis un gardian la Ardnoch Estate și a răpit
Lachlan și Robyn cu ajutorul starletei de la Hollywood Lucy Wainwright.

Lucy a ucis-o pe Fergus și acum executa o închisoare pe viață pentru crimele ei. Lucy era
un psihopat obsedat de Lachlan.
Raționamentul aparent al lui Fergus pentru rolul său a fost că mă supăra că l-am lăsat
în urmă și o ură pe sora mea Arrochar pentru că s-a despărțit de el când eram mai mici.
Deci, da, am luat în serios astfel de amenințări.

Și deși Angharad nu era o astfel de amenințare, am apreciat că Walker îmi protejează
intimitatea.
„Atunci, fanii te-au găsit deja?” întrebă Arran ridicându-se și făcând semne
la două locuri goale. Am întâlnit privirea lui Lachlan când m-am așezat vizavi de el.
"Esti bine?" a întrebat fratele meu mai mare.
Am dat din cap. "Amenda. Știi cum e.”
Lachlan a fost de fapt cel care m-a băgat pe ușă la Hollywood. Începuse să-și facă un
nume ca tânăr vedetă de acțiune și, după ce am fost de câteva ori pe platourile de filmare
cu el, am prins problema actoriei și am început drama la universitate. Cu toate acestea,
lui Lachlan nu i-a plăcut niciodată actoria și s-a retras pentru a transforma castelul și
moșia neglijate ale familiei noastre în stimatul club privat care este astăzi.
A cunoscut-o pe Robyn în urmă cu doi ani, fiica înstrăinată a lui Mackennon „Mac”
Galbraith, șeful de securitate al lui Lachlan. Mac l-a avut pe Robyn când avea doar
șaisprezece ani și locuia în State. S-au reconectat când Robyn a venit în Scoția să-l
găsească, iar ea și Lachlan s-au îndrăgostit după o perioadă foarte dificilă.
start.
I-am zâmbit în semn de salut, atenția mea căzând asupra ei, dar
cucui proeminent. Părea gata să izbucnească. "Cum te simti?"
Robyn zâmbi obosită în timp ce își netezește o mână pe burtă. "Obosit,
Mai ales. Gata să o cunosc.”
„Cât mai durează acum?”
„Trei săptămâni, da sau ia.”
Într-o întorsătură bizară a destinului, sora mea Arrochar a rămas însărcinată în același timp
și urma să apară la câteva zile după Robyn. Și mai complicat, ea a fost căsătorită cu Mac, tatăl lui
Robyn. Frații mei au fost hotărâți să facă din arborele nostru genealogic un punct de discuție
pentru generațiile viitoare.
„Îți primești ceva?” întrebă Arran.
Walker s-a alunecat pe scaunul de lângă mine și a dat din cap în tăcere în salutul familiei
mele.
— Voi avea o halbă, am spus. "Mers pe jos?"
"Conducere."
Am dat din cap și apoi m-am întors către Eredine, în timp ce Arran a dispărut prin camera
din spatele barului. Privirea ei superbă, verde-alun, a întâlnit-o pe a mea. „Ce mai faci, dragă?”
Ea a zâmbit zâmbetul ei drăguț și m-a surprins că nu am simțit sentimentul de atracție pe
care l-am simțit cândva. Bănuiesc că acum că era ferm cu Arran, am făcut schimbarea psihologică
că era interzisă. "Sunt bine."

Știam că a fost un răspuns sincer pentru că pentru prima dată în cei șapte
ani în care o cunoscusem pe Eredine Willows, părea de fapt bună. Aerul de tristețe și îngrijorare
se scursese din întreaga ei ființă. Ea strălucea într-un asemenea mod încât era aproape ca și cum
ar fi privit la o persoană nouă. Probabil că asta avea ceva de-a face cu faptul că de ani de zile se
ascunsese de fostul iubit criminal al surorii ei gemene. În cele din urmă o ajunsese din urmă pe
Ery, dar Ery ripostase și câștigase, iar acum ticălosul era acolo unde trebuia să fie - putrezind în
închisoare, așteptând procesul său, nu doar pentru uciderea surorii lui Ery, ci și pentru mai multe
capete de acuzare. agresiune sexuală. Mai multe alte femei se prezentaseră
de la încarcerarea sa, inclusiv fiica unui senator american.

Nenorocitul a fost dracu.
Bună scăpare pentru el.
I-am îmbrățișat-o rapid cu un singur braț. „Mă bucur să aud asta. Fratele meu ia
ai grijă de tine, atunci?”

"Tu știi asta."
Privindu-l pe Lachlan, am făcut semn spre cârciuma care fusese luminoasă cu tencuieli și
mobilier noi. Părea foarte mult ca designerul de interior pentru Castelul Ardnoch a fost aici și
nu mă îndoiam că era adevărat. „Arata bine.”
— Este, a fost de acord Lachlan. „Arran face o treabă uimitoare. Mai sunt doar câteva
renovări de făcut la etaj și apoi se va face. Conform programului, nu mai puțin.”
"Despre ce vorbim?" Arran a pus halba în fața mea înainte de a se așeza lângă Eredine și
de a-și întinde brațul în jurul spătarului scaunului ei.
„Ce treabă fantastică ai făcut pe Gloaming.” Eram mândru de fratele meu, dar trebuia să
recunosc, eram și gelos. Nu cu mult timp în urmă, Arran fusese cel pierdut, îndepărtându-se
din ce în ce mai mult de familia noastră. Făcusem tot ce puteam ca să-l țin cu noi, iar când s-a
întors, s-a dovedit că nu numai că este capabil să aibă grijă de familia lui, ci și să fie un om de
afaceri al naibii de bun. Nu era decât mulțumire în jurul lui și, oricât de fericit m-a făcut... da, și
eu eram puțin invidioasă.
Arran rânji. „Mulțumesc, frate. Cum merge recuperarea?”

„Ei bine” – mi-am înghițit o înghițitură de bere și apoi m-am relaxat pe spate în scaun – „Eu
a luat o decizie importantă astăzi.”
"Oh?" întrebă Robyn, părând cu adevărat interesată.
„Omul ăsta de aici” – l-am bătut tare pe Walker pe spate și el s-a uitat la mine – „de acum
înainte îmi ia toate deciziile. Cu excepția cazului în care mănânc și fac un pipi, desigur.”
"Fermecător." Eredine și-a încrețit nasul.

„Trăiesc pentru a fi așa.” I-am zâmbit, iar ea și-a dat ochii peste cap.
„Glumești, nu?” întrebă Lachlan obosit.
"Nu. Iar Umbra mea Neagră este a lui Walk dacă nu reușesc să trec prin orice îmi spune el
să fac, așa că am o persoană interesată să fiu un angajat excelent.”
— Pariezi pe Umbra ta Neagră? Arran a rămas cu gura căscată la mine.
m-am strâmbat. „A fost singurul lucru care l-ar face pe nenorocit să fie de acord.”
Și toți știau că nu am renunțat niciodată la un pariu. Walker își folosea simțul onoarei împotriva
mea.
— Cred că tu și cu mine trebuie să ne cunoaștem mai bine, Walker. Arran
chicoti. „Sună ca genul meu de oameni.”
Walker și-a înclinat capul spre Arran într-un acord tăcut.
„Un om cu puține cuvinte”, a bănuit Robyn.
Walker doar se uită la ea.
Și ea s-a uitat înapoi, cu ochi mari și superbi de culoare alune care nu clipeau,
complet neintimidat.
Doamne, Lachlan s-a căsătorit cu o femeie sexy.
Mi-am dat seama după modul în care colțul gurii lui Walker s-a zvâcnit în timp ce continua
să se uite la ea, așa a crezut și el.
— Deci, moara de bârfe zbârnâia astăzi, spuse Arran, atrăgându-mi atenția. Era încruntat,
tot umorul dispăruse. „Se vorbește că ai dat-o pe Monroe la Flora și ai ignorat-o. Despre ce este
vorba?”
— Arran, murmură Lachlan ca avertisment. Eredine și-a înghiontat iubitul
cu o încruntătură.
Fratele meu mic a ridicat o sprânceană, fără a o lăsa să cadă. "Bine?"

"Nu este treaba ta." Acesta a fost o reamintire a modului în care Ardnoch și-a protejat
celebritățile în spatele porților moșiei, dar se bârfeau unul despre celălalt ca și cum ar fi un
sport olimpic.
„Ea este prietena noastră, sau ai uitat asta?”
Woa, de unde a venit asta? „A fost, nu este.”
„Ea nu are pe nimeni. Iti pasa?"

O durere mi-a străbătut pieptul și am ignorat și asta. „Bănuiesc că m-am oprit
îi pasă când și-a tras fratele meu.”
Tensiunea trosni în jurul mesei în timp ce Eredine murmura pe sub răsuflarea ei
iar Arran s-a aplecat spre mine, cu ochii strălucitori. „Unul, nu e politicos să menționez
în fața lui Ery. În al doilea rând, nu m-am culcat cu prietena ta, frate, și am terminat să mă
comport de parcă ar fi fost genul ăsta de trădare... cu excepția cazului în care, desigur, recunoști
în sfârșit că l-ai dorit pe Monroe pentru tine.
— Arran, se răsti Lachlan.
Arran a clătinat din cap, uitându-se încă la mine. „Nu, m-am săturat să port această
vinovăție. Nu poate să mă trateze ca și cum l-am trădat dacă nu-i pasă de Monroe. Ori
îi pasă, ori nu”.
Inima batându-mă, m-am împins de pe scaun, am smuls banii din mine
buzunar și l-a aruncat pe masă. „Nu mi-ar putea păsa mai puțin de ea.”
"Sta."
La zgomotul din stânga mea, m-am întors să-mi privesc bodyguardul. "Glumești cu
mine?"
Walker ridică din umeri lejer. „Eu iau toate deciziile tale și m-am hotărât
îți termini halba.”
„În timp ce acest mic înțepătură mă antagonizează?”
"Sta."
Cu Black Shadow pe linie, m-am așezat încet și am luat o gură lungă de bere.
Lachlan a zâmbit de la Walker la mine și înapoi la Walker. „Cred că îmi place acest
nou aranjament.”
Robyn sa înecat vizibil cu râsul ei, iar eu m-am uitat la ei.
„Deci, suntem buni, atunci?” Arran se aplecă pe lângă Ery. „Din moment ce nu-ți pasă.”
„Da, suntem bine.” Aș vrea să-i lovesc curul antagonist, dar am fost bine.
„Ce ai de gând să faci cât timp ești acasă?” Eredine a întrebat:
ruperea tensiunii.
„Odihnește-te”, mi-a răspuns Lachlan.
„Nu mă pot odihni pur și simplu. Trebuie sa fac ceva."
Toți s-au uitat la Walker, surprinzător de mult prea bine în privința mea
bodyguard luând toate deciziile în numele meu.
Walker oftă. „Mă voi gândi la ceva productiv.”
Din fericire, îngerul Eredine a schimbat subiectul la faptul că mai mulți localnici
apăruseră la cârciumă în seara asta decât de obicei. Sătenii le-a luat ceva mai mult timp
să se obișnuiască cu ideea ca Arran și Lachlan să conducă Gloaming cu toate schimbările
pe care le făcuseră.
Mai târziu, în timp ce eu și Walker ne-am urcat în SUV-ul pentru a ne întoarce la
proprietate, am simțit un nor negru planând deasupra mea. Uneori, alcoolul, chiar și în
cantități mici, mă deprima, motiv pentru care, după ce m-am îmbătat și am început o ceartă
la un club din LA în urmă cu câțiva ani, în mare parte m-am îndepărtat de chestii.
„Poate că următoarea ta decizie pentru mine ar trebui să fie ca noi să plecăm. Am putea
merge pe o insulă undeva cu frumuseți exotice care să ne servească mâncare în bikini cu coajă
de cocos.”
Walker a oftat în timp ce ne-am îndepărtat de Gloaming. "Nu. Tu ești unde

ar trebui să fii.”
Am ridicat o sprânceană. „Chiar crezi așa?”
„Da. Problema este că există lucruri pe care le-ai ascuns familiei tale.
Și ai lipsit. Le este dor de tine. Ei sunt îngrijorați pentru tine.”
A fost un ticălos vorbăreț în seara asta. „Așadar, asta îi dă lui Arran dreptul de a fi un
pula?”
„Înseamnă doar că lucrurile vor fi probabil accidentate pentru o vreme până când vei
rezolva toate acele resentimente vechi.”
Walker cel Înțelept, m-am gândit fără umor.
„Ce naiba o să fac aici luni de zile? Sunt răvășit, dar gândul că nu fac nimic mă face
neliniștit.”
„Poate că vom începe cu familia ta. Vezi dacă au nevoie de ajutor
orice."
„Arran are nevoie de ajutor cu o lovitură în față. Rahat obraznic.”
Buzele lui Walker tremurară. „Frate tipic. Apăsând toate butoanele potrivite.”
Indignarea m-a cuprins. „Nu a fost apăsat niciun buton. Ea nu este un buton.”
Era o fantomă.
Și aveam destule fantome care mă bântuiau.
Nu aveam nevoie de altul.

BRODAN
TRECUTUL
T era pălăria. Nu am devenit niciodată serios cu o fetiță, niciodată. Bine, deci eu

știa deja asta, dar Michelle Kingsley avea sută la sută
mi-a pecetluit soarta de burlac pe viață.
Și abia aveam cincisprezece ani.
Nu eram singurul tip cu care Michelle se încurcase în ultimul an. Nu era singura fată
pe care o aveam. Dar în urmă cu câteva luni, ea a fost prima fetiță cu care am făcut sex
și, deși nu era prima ei oară, se purta ca și cum era și dintr-o dată, trebuia să fim iubit și
prietenă.
Trecerea la Laura Bannerman ca persoana mea ocazională a făcut lucrurile frumoase

si clar.
De aceea îmi petreceam pauza de prânz cu Michelle în față

și o audiență jenantă de colegii noștri de clasă pentru a asista la prăbușirea ei.
„Crezi că ești prost, dar nu ești!” strigă Michelle, cu fața violet de furie.
Mi-a fost greu în acel moment să-mi amintesc de ce mi-a plăcut vreodată.
„Știam amândoi scorul”, i-am amintit încet.

"Scorul?" Ea rămase cu gura căscată. "Scorul!" M-a împins atât de tare, încât mi-am pierdut
picioarele și aproape că am căzut.
M-am îndreptat, sângele curgându-mi pe față în timp ce cei cântăriți au suflat și smuiau.
Pumnii mi s-au strâns în lateral în timp ce mă încrunteam la ea. În mod clar mulțumită de
reacția mea, Michelle m-a împins din nou. M-am sprijinit de ea, pieptul mă durea acolo unde
ea și-a înfipt vârfurile degetelor în mine.
Problema era că ea știa că nu voi ridica niciodată mâna ca să o opresc. Deci ea
m-a tot împins și îmi țipa insulte în față.
Totuși, mi-am ținut mâinile pentru mine și am lăsat-o să facă asta.
Văzusem ce s-a întâmplat când un bărbat și-a ridicat mâinile către o fată.
Imaginile cu fața drăguță a lui Monroe umflată, învinețită și sângerând mi-au umplut
mintea. În ziua aceea, am găsit-o pe drumul către moșia noastră, încă mă bântuia. Nu am
fost niciodată atât de speriat în viața mea.
De parcă aș fi evocat-o, Roe a apărut de nicăieri și a împins-o pe Michelle de lângă mine
cu o forță pe care nu știam că o are. De asemenea, purta o expresie pe care o vedeam rar –
una de furie pură.
Michelle abia se redresase de șocul apariției lui Roe când Roe o împinse din nou. „Cum
îți place, eh?” a strigat Roe, iar sprâncenele mele s-au ridicat surprins. My Roe a fost un
pacifist.
Nu azi, se pare.
O împinse din nou pe Michelle. — Crezi că poți să-l lovești pentru că nu te va lovi înapoi,
da? Roe s-a pregătit în fața mea și am putut vedea liniile corpului ei tremurând de furie. „Ei
bine, am lovit înapoi și s-ar putea să nu arate așa, dar am lovit foarte tare.”
Mândria și recunoștința m-au umplut în timp ce cel mai bun prieten al meu m-a susținut.
Majoritatea băieților le-ar fi, probabil, rușine la naiba să aibă o fată să-i susțină. Dar nu am
fost majoritatea băieților. M-am apropiat de Roe în timp ce Michelle aruncă o privire spre
publicul ei. Chiar dacă avea câțiva centimetri pe Roe, a înghițit din greu și a dat înapoi în
timp ce a rânjit: „Ești jalnic să stai în jurul lui, așteptând
el să te observe.”
Indignarea mi-a zvârlit în intestin și mi-am trecut brațul pe umărul lui Roe. — Nu ea ea
patetică aici, Michelle. Ai primit ceea ce ți-ai dorit.” Am făcut un gest spre toată lumea și spre
spectacolul pe care îl făcuse. „Am încercat să fac asta într-un mod frumos, dar din moment ce
asta nu a fost nevoie … la naiba. Pentru bine."
Hurt i-a aprins trăsăturile și, de fapt, m-am simțit vinovat. „Sper că Laura îți dă o boală.” Se
întoarse și dădu din cap către trupa ei, iar cei patru tresăriră
departe.
Mulțimea s-a spart, iar quad-ul a devenit din nou un spațiu de întâlnire normal.
Monroe s-a întors spre mine oftând, cu ochii ei cenușii și mai mari decât de obicei.
Am râs de expresia ei și am întins mâna să-i bag o șuviță de păr în spatele urechii, pentru a-
mi potoli nevoia mea constantă de a o atinge. „Acum ești garda mea de corp?”
Prietenul meu mi-a aruncat o privire mustratoare. „Ei bine, dacă tot te încurci
cu multe fete, vei avea nevoie de una.”
M-am încruntat, nu-mi plăcea că s-ar putea să o fi dezamăgit. „Ea știa

Scor."
„Totuși, oricât de mult îmi displace Michelle sau ceea ce tocmai a făcut ea, oamenii au
sentimente, Brodan. De ce nu poți alege o fată cu care să te întâlnești cu adevărat?”
Gândul m-a enervat. „Nu vreau să fiu iubitul nimănui, Sunset. Nu voi fi niciodată iubitul
nimănui.”
S-a uitat la mine neîncrezătoare. "Vreodată?"
— Întotdeauna, am promis.
"De ce?"
Mi s-a sucit intestinul. "Doar pentru că."

— Ăsta nu este un răspuns, Brodan.
I-am zâmbit obraznic pentru a-mi acoperi inima năvalnică. „Este singurul răspuns pe care îl
primești. Acum, Bodyguard, unde ar trebui să mergem mai departe? Și rețineți că oriunde
mergem, urmează haosul.”
Ea a râs fără tragere de inimă. Am ignorat senzația de swooping din stomacul meu,
la fel cum l-am ignorat prima dată când am simțit-o acum puțin peste un an.
S-a întâmplat zilele astea ori de câte ori cel mai bun partener îmi zâmbea.
MONROE
ZIUA DE AZI
M Ultima slujbă fusese la o școală primară din suburbiile orașului Glasgow,

și au fost câteva nopți în care nu am ajuns acasă până la ora șase, deși ultimul
clopoțel suna la trei și jumătate. Cu toate acestea, de când m-am mutat înapoi la Ardnoch, nu
am avut de ales decât să ies din clasă până la trei și jumătate din cauza îndatoririlor mele
actuale de îngrijire.
Trecând pe lângă clasa P6 a lui Ellen Hunter, i-am urat noapte bună în timp ce ea stătea la
biroul ei și marca note. Ea mi-a făcut cu mâna absentă și am ieșit grăbit din școală. Spre
surprinderea mea, am văzut doi copii zăbovind tristi la poartă și am fost și mai surprins când
mi-am dat seama că băiatul era în clasa mea.
Lewis Adair.
Stătea alături de sora sa mai mică, Eilidh, despre care știam că era la P3.
Era un băiat tăcut, inteligent, cu o latură atletică care l-a făcut popular printre semenii săi.
L-am plăcut. Tatăl lui era Thane și mi-am amintit că Thane era un pic de zgârietură când eram
noi. El era întotdeauna cel la care Brodan și Arran căutau protecție, pentru că celorlalți băieți
le era frică de Thane. Din toate punctele de vedere, devenise un domn civilizat, dar
din păcate, o pierduse pe mama lui Lewis și Eilidh cu câțiva ani în urmă. De atunci, se
recăsătorise și provocase scandal, deoarece noua sa mireasă era dădaca lui în vârstă de
douăzeci și șapte de ani – care se întâmpla să fie și sora soției fratelui său, Lachlan.
Păstrând-o în familie, acei Adair, m-am gândit ironic în timp ce treceam

parcarea pentru a se asigura că copiii erau bine.
„Lewis!” L-am sunat, iar copiii s-au întors.
Lewis avea mâna surorii sale strânsă strâns în a lui.

Adorabil.
Ceva ca o ușurare i-a fulgerat pe față când m-a văzut pe mine și pe mine
inima s-a poticnit. "Domnișoară. Sinclair.”
"Esti in regula?"
— Ești profesorul lui Lewis, anunță Eilidh strălucitor. Era un copil frumos, cu ochi mari
albaștri și păr creț închis la culoare.
Am zâmbit. "Eu sunt."
Deodată, ea se încruntă. "Ești foarte drăguț."

Buzele mele s-au zvâcnit, întrebându-mă de ce asta ar face-o să se încrunte. „Mulțumesc
tu." Atenția mi s-a îndreptat spre Lewis. "Totul este bine?"
Având în vedere că toți ceilalți copii fuseseră adunați și acești doi erau încă
stând aici, a trebuit să mă gândesc că nu.
„Cine te ia azi?”
— Mamă, răspunse Lewis, cu sprâncenele ciupit. „Ar trebui
tăcea."
Am observat vag că și-a numit mama vitregă și cât de frumos era asta
înainte să dau din cap. „Bine, hai să ne întoarcem înăuntru și să vedem dacă putem să o sunăm.”
"Domnișoară. Sinclair!”
Întorcându-mă, m-a șocat să văd profesorul nostru director, doamna Anita Cooley,
traversând grăbiți parcarea. Nu o văzusem niciodată mișcându-se într-un ritm lini tit.
„Ah, Slavă Domnului”, a spus șefa mea în timp ce încetini până la oprire. "Sunt asa bucuros
aștepți cu copiii. Doamna Adair tocmai a sunat. Unchiul copiilor, Arran, este pe drum
să-i ia, deoarece doamna Adair a fost nevoită să-și ducă sora de urgență la spital. E în
travaliu.”
Vai.
„Unde este unchiul Lachlan?” Lewis făcu un pas înainte, îngrijorat. Eilidh
aplecat în partea lui.
— Era pe moșie, spuse Anita. „Este și el în drum spre spital,

dar mama ta era cu sora ei în acel moment”.
Tocmai atunci, am auzit sunetul semnalizator al unui motor și un Range Rover
negru a derapat până se oprește în afara porților. Arran a sărit din partea șoferului și
am ignorat neliniștea pe care o simțeam la vederea lui. Știam că Arran vrea să fim din
nou prieteni, dar a fost prea complicat pentru mine.
Ușurarea lui Arran când i-a văzut pe copii a fost palpabilă și apoi privirile ni s-au întâlnit
iar recunoștința îi umplea expresia. „Vă mulțumesc că ați așteptat cu ei.”
"Desigur. Sper că cumnata ta este bine.”
— Robyn este o războinică, spuse Arran, exact când Eilidh se aruncă asupra lui. „E
în regulă, dragă.” El o ridică în brațe și ea se lipi de el ca o maimuță mică. — Mătușa
Robyn e dură, nu-i așa?
— E mai dură decât tine, unchiule Arran, încuviin ă Eilidh cu un semn serios din cap.
Anita a pufnit în spatele meu, ceea ce mi-a fost greu să-mi înăbușe râsul.
Arran zâmbi, complet nerușinat. — Nu ai cunoscut-o pe Robyn. Eilidh spune doar
adevărul.”
"E adevărat." Lewis dădu din cap. „Mătușa Robyn a fost ofițer de poliție și
a fost împușcată și a predat artele marțiale din familie pe fiecare fetiță.”
Știam multe despre asta din bârfele din sat, dar să aud că s-au confirmat m-a făcut
vreau să o cunosc personal pe Robyn Adair. Ea părea un personaj.
Desigur, dacă aș întâlni-o, ar fi doar în treacăt. Nu aș avea niciodată
șansa de a o cunoaște.
„Oricum, mai bine mergem. Mulțumesc din nou." Arran mi-a dat un intens
uite. „Sper că ne vedem curând.”
Am încercat să nu roșesc. Știam că știa că îl evit. Arran încercase să mă facă să

închiriez o cabană deținută de familia Adair la un preț redus, dar l-am refuzat și nu ne
mai văzusem de săptămâni întregi.
Le-am aruncat un zâmbet neangajat și le-am făcut semn cu mâna.
— Ne vedem mâine, doamnă Sinclair, spuse Lewis înainte de a-l urma pe a lui
unchiul si sora.
„Ne vedem mâine, Lewis.”

Odată ce au plecat, m-am întors spre mașina mea și aproape am scârțâit de frică
la vederea Anitei. Uitasem că era acolo.
Arăta de parcă se chinuia să nu zâmbească, de parcă ar fi știut destul de bine că i-
am uitat prezența. „Zvonurile spun că erai destul de aproape de Adair.”
Anita Cooley a fost transplantată din Aberdeen. Ea a preluat funcția de directoare

la școala primară în urmă cu zece ani, așa că eu și Brodan am fost înainte de timpul
ei aici. „Cu ani în urmă, da.”
„Se apropie seara părinților. Înțeleg că asta nu va fi o problemă pentru tine.”
— Deloc, am promis. Și n-ar fi. Thane Adair probabil că abia și-a amintit de mine
și nu era ca și cum Brodan ar mai rămâne mult în Ardnoch. Trecuseră câteva
săptămâni de când nu mă ignorase pe Castle Street, așa că sigur că picioarele îi
mâncăriseră să plece până acum. În plus, chiar dacă nu a plecat curând, nu aș fi fost
niciodată în preajma lui Brodan pentru că îl predam pe nepotul lui.
Lucrul bun despre conducerea unei mașini mici era că mă puteam strânge în spații
mici. Am luat ultimul loc de parcare de lângă cabana mamei, dar ea nu a fost prima
mea oprire. Mâinile pline cu pungi de cumpărături, a trebuit să le așez pe pământ
pentru a descuia ușa vecinului meu.
Mama Florei, Belle, îmi dăduse o cheie de rezervă odată ce am început să insist
făcând-o la cumpărături pentru ea. Spre deosebire de mama mea, Belle îmi dădea bani în
fiecare săptămână pentru ajutorul meu. Flora obișnuia să o facă pentru ea, dar, din moment
ce o aduceam deja pe mama ei, nu vedeam niciun rost ca Flora să se streseze încercând să
conducă cafeneaua și să aibă grijă de Belle. Știam că soțul Florei era polițist și avea puțin
timp liber. Așa că am ajutat. Acesta a fost motivul pentru care Flora nu m-a lăsat să plătesc
cafeaua.
„Belle, eu sunt!” Am sunat când am pășit înăuntru, ducându-i cumpărăturile.

„Bună, Monroe!” strigă ea din sufragerie. Bucătăria, ca și a noastră, era în fața căsuței,
așa că am lăsat sacii mai întâi înainte de a intra în camera de zi din spate.
Octombrie adusese cu ea primele semne de frig de iarnă, iar Belle părea confortabil,
așezată pe șezlong, cu o pătură în poală și o carte în mână, cu bastonul de mers cuibărit
lângă ea.
"Uită-te la tine." Și-a odihnit cartea în poală. „ Obrajii toți roz cu
rece. Ești drăguță ca în poză.”
Am zâmbit la complimentul ei. „Lingu irea te va duce peste tot, Belle.
Ce mai faci? Pot să-ți aduc ceva înainte să-ți las cumpărăturile deoparte?”
„Ai timp pentru o ceașcă?”
Bineînțeles că am făcut-o. „Lasă-mă să pun cumpărăturile deoparte și apoi o să aduc câteva
prin ceai și biscuiți.”

Nu mai târziu, m-am așezat vis-a-vis de Belle pe canapeaua ei florală, sorbind ceai și
mângâind pe scurte. Știam că cu cât așteptam mai mult să merg alături să mă ocup de cina
mamei, cu atât va fi mai scârboasă, dar Belle părea să se bucure de vizitele mele. Știam că
Flora își iubește mult mama, dar în ciuda comportamentului ei uneori însorit, Belle s-a
concentrat pe articolele negative pe care le-a citit online sau în ziar. Am observat că mulți
oameni în vârstă au făcut asta. Am înțeles că poate fi obositor și cred că Flora nu prea știa
cum să se descurce fără să se frustreze sau să se deprima.
Dar toată lumea avea nevoie de cineva cu care să vorbească, așa că am ascultat-o în
timp ce Belle mi-a vorbit despre guverne corupte, conspirații împotriva persoanelor în vârstă și
cum schimbările climatice ne devastau deja și toată lumea își îngropa capul în nisip.
Odată ce ne-am terminat ceaiul, i-am dat Bellei un sărut pe obraz, iar ea a zâmbit
la mine cu drag înainte să plec.
Am găsit-o pe mama în bucătărie, bâjbâind, durerea gravată pe ea
Caracteristici.
"Ce faci?" Am întrebat.

"Ce fac?" Ea s-a uitat la mine. "Mi-e foame. Unde ai
fost?”
„Îmi pare rău că ți-e foame, dar a trebuit să las cumpărăturile pentru Belle.”
„Eu sunt mama ta, nu vrăjitoarea aceea bătrână.” Ea a pășit în spațiul meu, ea
fața aproape atingându-l pe a mea. „Îți amintești cine a avut grijă de tine.”
Mi-am tras capul departe de al ei. „Amuzant, asta vine de la cineva
care nici măcar nu a vrut să am grijă de ea aici.”
„Atunci la dracu”, se răsti ea, călcându-și cu furie bastonul de mers
a încercat să se grăbească din bucătărie. „Nu ești dorit.”
Aparent, nu am fost niciodată.
Ignorând modul în care pieptul meu s-a prăbușit într-un mod în care credeam că ar fi dispărut
odată cu vârsta, mi-am scos haina și m-am apucat de pregătit cina mamei.
MONROE
TRECUTUL
mi-am petrecut majoritatea zilelor pe Ardnoch Estate. Familia lui Brodan

eu
deținea acri peste acri de pământ și, crescând, ne-am propus ca misiunea vieții
noastre să exploreze fiecare centimetru. Ei dețineau chiar și o plajă privată, cu
nisip auriu, iar în acele zile superbe de vară, ne petreceam acolo. De cele mai multe
ori, Arran era acolo, uneori chiar și Fergus. Când eram mult mai tineri, ni s-ar fi
alăturat și Lachlan și Thane. Cu toate acestea, azi, cerul de deasupra moșiei
castelului era îngrozit, pântecele mov ale norilor amenințau cu o ploaie. Era umed,
totuși. Atât de umed, încât părul mi s-a lipit de ceafă și m-am încurajat să port o
rochie scurtă de vară chiar și cu amenințarea ploii. Starea mea de spirit s-a oglindit
în timp ce traversam gazonul sălbatic spre castel.
„Spune-mi ce se întâmplă, Sunset.” Brodan m-a înghiontat. — Ai plecat de zile

întregi.
I-am zâmbit cu buzele strânse. "Nimic nu este greșit."
Prietenul meu s-a încruntat și a privit drept înainte. A fost sugestia lui să petrec
la el astăzi și, deși nu eram cea mai bună companie, aș face
orice pentru a scăpa de mama. Ea a făcut parte din motivul stării mele de rahat. Din
fericire, doar bietul Brodan a fost infectat de asta astăzi. Fergus a trebuit să lucreze,
Arran a plecat cu o fată, iar Lachlan ar fi trebuit să fie acasă pentru vara după al doilea an
la Universitatea St. Andrews, dar din întâmplare, a ajuns ca figurant într-un film și a captat
atenția. a producătorului care îi făcuse o audiție pentru un alt film. Și a primit rolul! A fost
nebunesc. Chiar acum, el filma un film de acțiune de la Hollywood în Canada. Încă nu
puteam să-mi înțeleg faptul că am putea merge la cinema să-l vedem pe Lachlan într-un
film. A fost uluitor. Așa credea și toată familia lui.
Thane Adair s-a întors din primul an la Glasgow Uni, dar a avut o
job de vară la o firmă de arhitectură din Inverness, așa că l-am văzut puțin.
Cât despre Arrochar, acum avea treisprezece ani și avea un grup de prieteni cu care
și-a petrecut vara, mergând cu bicicleta prin Ardnoch. M-a surprins că Brodan îi permitea
surorii sale atât de multă libertate. De obicei erau peste biata fetiță. Spre șocul meu,
Brodan fusese destul de atent cu mine în ultimele câteva săptămâni. Nu că nu ar fi fost
un prieten implicat, dar pe parcursul ultimului termen, între numeroasele lui legături
ocazionale și faptul că aveam un iubit, cu siguranță am petrecut mai puțin timp împreună.
Brodan părea hotărât să schimbe asta în această vară.

Din moment ce nu mai aveam un iubit, nu aveam de ce să nu petrec zilele cu cel mai
bun prieten al meu.
Un alt motiv pentru care eram într-o dispoziție proastă.
Așteaptă, m-am gândit în timp ce îl urmăream pe Brodan în castel. Peste un an

aveam să absolv liceul și să mă îndrept spre universitate, unde sigur voi întâlni un băiat
care m-ar putea face să mă îndrăgostesc de cel mai bun prieten al meu.
Când Brodan a luat la stânga în loc de la dreapta, m-am încruntat. "Unde mergem?"
Castelul Ardnoch era prea mare pentru ca familia să-și permită să folosească întregul
loc. De fapt, au folosit doar câteva camere. Restul castelului era umed, întunecat și
puțin înfiorător. În copilărie, am explorat și noi fiecare centimetru.
Brodan și-a aruncat un zâmbet peste umăr și apoi m-a prins de mână, trăgându-
mă după el. Am vrut să-mi strâng degetele în jurul lui, dar m-am forțat să nu o fac.
Spre surprinderea mea, m-a condus la ușa singurei turelă a castelului.
"Ce facem?"
„Hai.”
Am urcat pe scara îngustă de piatră dinăuntru, până la ușa alăturată și

când am ieșit afară, am tras respirația.
În copilărie, ne jucam în turelă. Era locul nostru, unde ne spuneam unul altuia
toate secretele noastre. Era locul în care îi spusesem în cele din urmă lui Brodan că
tatăl meu m-a rănit și unde mă implorase să spun cuiva. Îl imploram în schimb să-mi
păstreze secretul, iar până în acea zi fatidică avea la dispoziție aproape cinci ani
în urmă.
Brodan ne transformase locul într-un camping. Înșirase luminițe peste tot, așa că
nu părea atât de rece și posomorât. A adus mai mulți saci de dormit, pilote și un coș
mare de picnic plin cu gustări.
"Ce este asta?" l-am întrebat mirată.
Prietenul meu cel mai bun s-a uitat la mine. Acum era mai înalt decât Thane, aproape
la fel de înalt ca Lachlan. Asta l-a pus cu exact un picior mai înalt decât mine. Nu este o
diferență de înălțime confortabilă și unul dintre multele mici motive pe care le-am
compilat pentru a-mi aminti că eu și Brodan nu vom fi niciodată mai mult decât prieteni.
Începusem să mă întâlnesc cu Phil în decembrie anul trecut, pentru că știam că
era timpul să trec de la aceste sentimente pentru Brodan. Uneori, însă, când se uita
la mine așa cum mă privea acum, îi făcea foarte greu să uit că sunt îndrăgostită de el.
„M-am gândit că poate dacă te aduc aici...” El a ridicat din umeri, privind în jur la
locul plin de amintiri. „Ai vorbi cu mine.”
„Brodan...”
„Nu.” Mi-a aruncat o privire rănită. „Nu spune că ești bine. Știu
nu sunte i. Am făcut ceva? De asta nu vei mai vorbi cu mine?”
Am clătinat din cap, simțindu-mă vinovată că l-am exclus. "Nu, desigur că nu."
"Atunci de ce?" Acei ochi albaștri erau atât de răniți și tulburați. „Nu am făcut-o
chiar și am absolvit încă și simt că te pierd. Asta ucide, Roe.
Aceasta a fost problema când erai la fel de aproape ca mine și Brodan. Întotdeauna ne-
am spus unul altuia exact cum ne simțeam. Niciodată să nu-ți fie frică să fii vulnerabil. Până
când m-am îndrăgostit de el și am închis comunicarea.
Lucrurile dintre noi nu mai fuseseră la fel de câțiva ani, dar îmi făcusem fundul pentru ca
Brodan să nu simtă distanța aceea.
Am bănuit că tocmai mă săturasem să mă prefac.

Nu a fost vina lui, totuși.
Nu mi-a cerut să mă îndrăgostesc de el.
„Vorbește cu mine”, a rugat Brodan.

Oftat, m-am apropiat de patul cu pături și saci de dormit, mi-am dat jos pantofii și m-
am așezat, cu picioarele întinse, lăsându-mă pe spate pe mâini. Brodan a luat asta și s-a
apropiat, cu ochii lipiți de fața mea de parcă ar căuta ceva. Și-a dat jos pantofii și s-a așezat
lângă mine, oglindindu-mi limbajul corpului.
„Mama a fost deosebit de proastă în ultima vreme”, i-am spus încet. „Ea continuă să
încerce să mă convingă să renunț la facultate, spunându-mi că este o pierdere de timp, că voi eșua.
Și tot ce fac prin casă nu este suficient. Slujba mea de weekend la magazin nu este
suficientă.” Lucram la magazinul general în fiecare weekend de peste un an. "Niciodata
deajuns." Aparent, asta a fost o temă în viața mea.
Uneori mi se părea imposibil să pot simți atât de mult pentru Brodan și să nu-l pun să simtă
înapoi. Alți băieți m-au găsit atrăgător, așa că mi-a înțepat că el nu.
Rețineți, el a fost Brodan. Era cel mai frumos tip din Ardnoch.
Poate chiar tot judetul. Nu că înfățișarea lui ar fi fost principalul motiv pentru care am fost
îndrăgostit de el sau chiar atras de el. Mi-a plăcut deschiderea lui Brodan cu mine
când era atât de închis cu oricine din afara familiei lui. Mi-a plăcut că știam lucruri despre el pe care
nimeni altcineva nu le știa, cum ar fi cum încă îi plăcea să mănânce Chewits și chipsuri gata sărate
în același timp. O „delicatate” pe care o descoperise când eram noi. naiba. Am zâmbit în sinea mea
la acest gând. Mi-a plăcut cât de loial mi-a fost mie și familiei lui. Era popular, dar nu era un bătău .
I-a tratat pe toți cu bunătatea pe care o meritau până când au dovedit contrariul, dar nici atunci nu
a fost răutăcios. Dacă ai fi o persoană de rahat, pur și simplu nu ți-ar da timpul lui.
Dar da, am fost atras de el.
Corpul meu a reacționat la al lui într-un mod în care nu a reacționat niciodată la al lui Phil.
Nu am simțit acea tracțiune profundă de nevoie în burtă când m-am uitat la Phil, așa cum am
simțit când m-am concentrat pe mâinile lui Brodan sau pe spatele și umerii lui lați.
Nu am primit fluturi când Phil mi-a zâmbit, dar cu siguranță am făcut-o ori de câte ori Brodan mi-a
zâmbit băiețel.
„Abia aștept să scapi de acea femeie.” Brodan mi-a adus gândurile înapoi la mărturisirea
despre mama mea. Și-a întors capul să se uite la mine. „Știi că greșește, nu? Îi este frică să nu fie
singură, așa că spune orice pentru a te face să stai.”
Am ridicat din umeri, de parcă nu mi-ar păsa. „Nu face decât să mă împingă mai departe.”
"Îmi pare rău." M-a înghiontat cu brațul. „Meriți mult mai bine.”
I-am aruncat un zâmbet trist.
„Deci, ea este singurul motiv pentru care ai fost tăcut în ultima vreme? Nu ai petrecut prea
mult timp cu Phil…”, a spus el cu o țintare neobișnuită.
Totuși, adevărul era că Brodan nu mi-a vorbit despre Phil decât dacă a trebuit.
Cred că a fost ciudat pentru el că am început să mă întâlnesc. Cred că poate voia să stau într-un loc
în care nu trebuia să recunoască că sunt fată.
"Ne-am despartit." Mi-am netezit tivul rochiei, desi nu avea nevoie de netezire. Când m-am
uitat la Brodan pentru a vedea reacția lui la știrile mele, i-am găsit atenția pe tivul meu. Sau
picioarele mele. Simțindu-mi privirea, ochii lui s-au smucit spre ai mei.
„Când te-ai despărțit?”

"Acum o saptamana."
„De ce nu mi-ai spus mai devreme?”

„Eu procesam.”
Brodan se încruntă. „Te rog să nu-mi spui că ești supărat din cauza asta. El nu era
destul de bun pentru tine, Sunset. Mă bucur că te-ai despărțit.”
Indignarea răbufni prin mine. "Grozav."
El a oftat. "Sunt doar sincer. Tipul este un ticălos.”
„Nu este nimic în neregulă cu Phil. Dacă cineva nu era suficient de bun pentru
nimeni, eu nu era suficient de bun pentru el.”
Batjocorind, Brodan clătină din cap. „Este norocos că i-ai acordat timp
zi. Încă nu știu de ce ai făcut-o.”
„Pentru că a fost drăguț. Și amuzant. Nu l -am tratat corect . Brodan, doar că nu
… Nu eu am … sunt ca tine. Nu pot să fac sex cu cineva și să fiu
bine dacă nu am sentimente reale pentru ei.”

Prietenul meu se ridică, trăgându-și genunchii la piept și înfășurându-și brațele
în jurul lor. A rămas cu gura căscată pe fereastra mică a turelei, părând sufocat, când
a întrebat: „Ai... ai făcut sex cu Phil?”
La tonul lui neîncrezător, am simțit un amestec de furie și rănire. „Este atât de greu de făcut
crezi?”
Brodan a înghițit în sec, încă fără să se uite la mine. „Nu, desigur că nu. eu doar
nu mi-am dat seama că ești atât de serios în privința lui.”
„Nu era că aș fi vorbit serios despre el. Am vrut să fac sex, așa că am avut
sex."
"Dreapta."
La refuzul lui de a mă privi, durerea a cucerit și am simțit că mă retrag.

"O să plec."
S-a biciuit, mâna lui aterizând pe genunchiul meu. "Nu. Nu, nu.”
Pielea îmi furnică acolo unde m-a atins. Brodan obișnuia să mă atingă lejer tot
timpul. Nu mă deranja niciodată. Acum era ca și cum ai fi lovit de o zguduire
electricitate. „Te poți descurca să vorbești despre asta? Nu sunt Arro, știi.”
Brodan și-a încrețit nasul când și-a îndepărtat mâna de pe piciorul meu și și-a
înfășurat din nou brațele în jurul genunchilor. „Primul, lui Arro nu i se permite
niciodată să facă sex. Nu se intampla. Sexul nu există pentru Arrochar Adair.”
Am chicotit, iar expresia lui Brodan s-a luminat.
„Doi” – privirea lui mi-a trecut peste față și mi-a măturat rapid corpul înainte de a-
și îndepărta privirea – „nu ești sora mea, Roe. Suntem cei mai buni prieteni. Putem
vorbi despre orice.” Mi-a întâlnit din nou ochii. "I i promit."
„Pot să vorbesc cu tine despre asta?”
"Desigur." Brusc, chipul i s-a întunecat. „Te-a rănit?”

"Nu." m-am strâmbat. „Dar a fost rău.” Atât de rău, că s-ar putea să mă fi descurajat de sex
definitiv dacă nu eram atât de sigur că lipsește ceva.

Brodan și-a trecut o mână prin păr, ceva ce a făcut când era
incomod. „Uh... ei bine, prima dată ar trebui să fie ciudată.”
Acum că îmi promisese că pot vorbi cu el despre asta, am vrut sfatul lui Brodan.
Chiar dacă uram să mă gândesc la el cu alte fete, era experimentat, iar părerea lui
conta. „Am făcut-o de mai multe ori și nu a încetat să fie ciudat. Cred că poate am
omis unele părți. Ca preludiu.” Obrajii mi-au ars, dar eram mândru de mine că …
am fost suficient de îndrăzneț ca să-l scot acolo.
Capul lui Brodan s-a biciuit, iar obrajii mei au ars mai tare doar la ai lui, nu-i așa...”
expresie îngrozită. „Nici măcar nu mi- … Ochii i s-au târât în jos
a luat din nou corpul și și-a întors privirea, împingându-și mâna însângerată prin păr
încă o dată, în timp ce a zis: „Te rog spune-mi că nu a făcut doar... că el...”
— Uau, sufocă, Brodan. Am crezut că am stabilit că nu sunt Arro. Tu
a spus că putem vorbi despre chestiile astea.”
Strălucirea lui ar fi putut să mă incinereze. „Știu al naibii că nu ești al meu

soră mică.”
Ce însemna asta?
Mi-au făcut ochii mari, dar simțind că ceva se mișcă între noi, am împins.
„Bine, spune-mi unde a greșit Phil, sau renunț definitiv la sex și nu mai vorbesc niciodată
despre nimic cu tine.”
Ochii lui Brodan s-au îngustat la provocarea mea și și-a întors corpul spre
pe mine. "Amenda. Pur și simplu și-a înfipt pula în tine fără să te pregătească?
Eram destul de sigur că tot corpul meu s-a îmbujorat cu sfecla roșie. „Trebuie să fii așa
bont?"
"Tu ai cerut-o." El a zâmbit, încântat de reacția mea.

Amenda. Provocare acceptată. Era exact ca atunci când eram copii și Brodan mă tot
tachina și mă îndrăznea să merg cu bicicleta în cel mai înalt punct al unei cariere la nord
de Ardnoch. Când am făcut o mișcare pentru a accepta provocarea lui, el a urlit de
indignare panicată și apoi m-a tras fizic departe de carieră. Era atât de supărat și speriat,
încât m-am simțit îngrozitor după aceea. Dar învățase să nu mă provoace niciodată să fac
ceva ce nu voia cu adevărat să fac.
Sau așa credeam eu.
"Nu. Nu m-a „pregătit”, am citat eu, făcându-l să se încruntă. "El
m-a împins de câteva ori și a venit. Am făcut-o de toate patru ori.”
La asta, Brodan clătină din cap, încruntat. „Ce ticălos egoist.”
Încurajat de sinceritatea noastră, m-am apropiat puțin de el. „Ce ar fi trebuit să facă?”
… Aveam o idee din filme și despre lucrurile pe care le-am auzit pe oameni spunând la
școală, dar nu am experimentat nimic din toate astea. Și, desigur, mă atinsesem și mă
întrebam dacă Phil m-a atins acolo unde îmi plăcea să mă ating, poate că lucrurile ar fi
mers mai bine.
Ochii lui Brodan s-au mărit la întrebarea mea, dar apoi mi-au căzut la gură și nu pentru
prima dată, am sperat că Brodan ar putea avea sentimente mai mult decât prietenoase
pentru mine. Uneori îl prindeam privindu-mi gura sau picioarele sau sânii mei, dovedind
că era, de fapt, conștient de mine ca pe o fată adevărată și nu doar pe cea mai bună
prietenă a lui. Nesiguranța mea mi-a permis să uit acele momente până când s-au
întâmplat din nou.
Ca și acum, când respirația lui Brodan s-a oprit și atenția i s-a mutat pe decolteul meu
și apoi a coborât spre coapsele mele goale. Crestele obrajilor lui
a devenit roz într-un mod pe care nu îl mai văzusem până acum și și-a îndepărtat privirea.
„După cum ai spus” – vocea lui era burlană – „preludiu”.
"Precum ce?"
Mi-a aruncat o privire supărată. "Știi ce."

„Cred că am stabilit că nu, deoarece Phil era egoist”.
Brodan nu a râs sau a zâmbit la tachinarea mea. În schimb, privirea lui a fost brusc
intensă într-un mod care mi-a făcut inima să bată repede. „Este o risipă completă că a fost
prima oară. Amintește-mi să-l îmbracă data viitoare când îl văd.”
— Nu vei face nimic de genul, Brodan Adair. Cred că... Vinovația m-a cuprins și mi-am
lăsat ochii în jos de rușine. „Cred că i-am rănit cu adevărat sentimentele când m-am despărțit
de el.”
„Ei bine, asta primește pentru că nu te tratează corect. La dracu. Nu simți
rău pentru buricul.”
Phil avea ochii în lacrimi când m-am despărțit de el, așa că m-am simțit rău. "El doar …
Nu cred că a vrut să fie egoist. Cred că era pur și simplu fără experiență.”
"Rahat. A avut trei iubite înaintea ta și știu sigur că

el obișnuia să-i pășească pe unul dintre ei pentru că ea mi-a spus.”
Mi-am încrețit nasul când am bănuit că ea i-a spus asta lui Brodan după ce l-a bătut și pe
el. „Deci, Casanova, ce ar fi trebuit să facă? Serios. Sunt curioasă ce sunt dispuse toate fetele
de aici până la Inverness să-ți suporte rahatul pentru a avea șansa de a te păcăli?
Brodan a zâmbit la tachinarea mea. „Sunt foarte, foarte dăruitor.”

Pulsul mi-a accelerat și mi-am împins stânjenirea. "Ce înseamnă asta?"
— Nu vorbim despre asta, Sunset.

„Credeam că ai spus că putem vorbi despre orice. Cei mai buni prieteni vorbesc despre
exploatările lor sexuale, știi. hai.” I-am dat un pic. „Am propriul meu Don Juan la care să
apelez pentru un sfat. Nu te sfii cu mine.”
Ochii i s-au îngustat din nou în timp ce a oferit răspicat: „De obicei merg mai departe
ei înainte de a face sex.”
Nu roși, nu înroși, nu înroși. Din păcate, imaginea capului lui Brodan între picioarele
mele a provocat o strângere adâncă în burtă și pielea mea s-a înroșit în consecință. L-am
văzut studiindu-mi reacția cu o îngâmfare care m-a făcut să trec peste jena și excitarea mea.
„Îți... îți place să faci asta?”
Respirația lui Brodan s-a oprit la întrebarea mea și bărbia i s-a înclinat cu încăpățânare.
„Da. Totuși, nu le place tuturor fetelor. O fată nu m-a vrut acolo jos cu gura. Așa că am
scăpat-o frecându-și clitorisul.”
Grosimea lui deliberată nu mă împingea de la subiect, ci mai degrabă îmi stimula
curiozitatea – și mă întorcea, trezind dorința ca el să aibă grijă de tensiunea de care nu aș
putea scăpa niciodată. Mi-am strâns coapsele împotriva senzației de pulsații dintre picioare,
iar privirea lui Brodan s-a lăsat pe mișcare. Nările i s-au evazat, iar pe creastele obrajilor i s-
a înroșit.
Era Brodan … aprins?
Speranța și nesăbuința s-au ciocnit în mine și înainte să mă pot opri,

Am scapat: „Arată-mi”.
Brodan s-a strălucit, dar în ochi îi era căldură.

— Arată-mi, am repetat.
Sigur dacă nu ar fi vrut, ar fi protestat imediat?
În schimb, respira greu, iar mâinile i se strânseră în pumni. Înainte de a putea să mă
scot din moment, înainte de a-mi putea pierde curajul, l-am apucat de una dintre mâini și
am așteptat ca el să reziste.
Brodan a înghițit vizibil, dar nu s-a îndepărtat.

Nu când l-am sprijinit încet de interiorul coapsei.
De fapt, pumnul i s-a desfăcut, iar mâna s-a turtit, degetele gâdilând pielea sensibilă de
acolo. Am scos un mic gâfâit, iar mușchiul maxilarului lui s-a bifat când i-am strecurat mâna
sub rochia mea. Pulsările dintre picioarele mele s-au intensificat.
„Arată-mi”, am șoptit și mi-am desfăcut picioarele.
Brodan a inspirat brusc și m-a prins cu putere de coapsă. „La naiba... Roe.”
Ochii lui au zburat în sus să-i întâlnească pe ai mei. „Dacă fac asta … nu schimba nimic. Sunt doar…” El
și-a lins buzele aproape nervos. „Îți arăt doar cum ar trebui să fie, nu? Nu schimbă nimic între
noi. Prietenia noastră înseamnă prea mult. Promisiune."
Hormonii mei, din păcate, au controlat total acel moment.
Pentru că m-am gândit, în timp ce zăceam acolo cu posibilitatea ca Brodan Adair să mă atingă
intim, că ar fi de ajuns. Că dacă ar fi tot ce aș putea avea de la el, l-aș lua. "I i promit."
S-a înfiorat și apoi această înverșunare i-a pus stăpânire pe expresia în timp ce s-a înălțat
brusc pe mine. Se profilează deasupra, umerii lui atât de largi, corpul lui atât de mare, nu am
simțit niciodată mai mult diferențele dintre noi. Niciodată nu m-am simțit mai fragil și mai
feminin.
O privire în josul corpului său a arătat că nu era neafectat.
Durerea lui era clar vizibilă prin pantalonii de trening.
Sânii mi s-au umflat la știrea că el mă dorea cu adevărat și sfarcurile mi s-au întărit. Brodan
a remarcat acest lucru deoarece nu purtam sutien cu această rochie, iar strânsoarea lui pe
coapsa mea sa strâns.
Apoi degetele lui au alunecat sub lenjeria mea, iar degetul mare a găsit-o pe a mea
clitoris.
„Brodan”, am gâfâit, șoldurile mele arcuindu-se în atingerea lui.
Și-a sprijinit mâna liberă de o parte a capului meu și s-a aplecat peste mine, cu ochii ținându-
i pe ai mei, în timp ce își freca degetul mare peste mănunchiul sensibil de nervi dintre coapsele
mele. Am întins mâna spre el, având nevoie de ceva de care să mă țin, degetele mele strângându-
l de spate, atrăgându-l mai aproape. Respirațiile ni se întâlneau, fețele noastre atât de aproape
în timp ce el se juca cu mine.
Și apoi și-a împins degetele înăuntrul meu în același timp, și tremură
mi-a căzut în cascadă pe coloana vertebrală. „Brodan.”
— Roe, gâfâi el lângă buzele mele. "Icre. Atât de strâmt. La dracu. Icre."
Într-o parte a creierului meu, nu-mi venea să cred că se întâmplă asta, dar
fruntea oricărui gând era urmărirea senzațiilor care mă răvășeau. La fiecare împingere
a degetelor lui, mi-am arcuit șoldurile, călărind atingerea lui. Tensiunea din interiorul
meu devenea din ce în ce mai încordată cu fiecare împingere, bătăile inimii îmi
năpădeau și băteau în urechi.
Apoi dintr-o dată corpul mi s-a blocat, iar Brodan și-a trântit gura peste a mea cu o
secundă înainte ca tensiunea să se spargă într-un milion de bucăți glorioase. Mușchii
mei interiori s-au strâns atât de tare în jurul degetelor lui, încât l-a atras mai mult în
mine, iar Brodan a mormăit lângă gura mea. Sărutul lui fu brusc feroce. Degetele lui s-
au scos din mine și apoi mâna lui a fost pe sânul meu, strângându-l și modelându-l în
timp ce își lipi șoldurile între picioarele mele. Și-a înghiontat excitarea în mine și nu am
putut să mă țin de el decât în timp ce mă săruta cu o foame sexuală palpitant.
Un fior mi-a cuprins corpul când Brodan practic s-a aruncat.

Am clipit la distanța bruscă dintre noi și m-am așezat pe coate
îl găsesc pe Brodan gâfâind și privindu-mă la mine de parcă nu m-ar fi văzut niciodată.
M-a cuprins frica și m-am ridicat, trăgându-mi genunchii strânși la piept.

Brodan a acceptat mișcarea și ceva asemănător cu durerea i-a pătruns în expresie
înainte să întindă mâna să-mi atragă una dintre mâini la gură. Mi-a sărutat degetele și
și-a strâns ochii închiși. — Nimic nu se schimbă, spuse el răgușit. „Promite-mi, nimic nu
se schimbă.” Când a deschis ochii, nu-și mai ascundea durerea sau frica. — Nu te pot
pierde, Roe.
Nu înțelegeam.
El a simțit clar pentru mine cum am simțit eu pentru el sau ultimele minute fericite
nu s-ar fi întâmplat.
Orice a văzut în ochii mei l-a făcut să-mi strângă mâna între amândoi
al lui și roagă: „Te rog”.
"Ți-a plăcut. Știu că ai făcut-o, am șoptit eu slab.
"Icre." Și-a lăsat capul, încă strângându-se de mine.
Când nu a spus nimic altceva, m-am tras de mână, dorind să fug cât mai repede și
cât mai departe de el. Pentru că în mod clar plăcerea lui nu era despre
pe mine. Tocmai reac iona ca un adolescent excitat tipic. La dracu '!

Capul lui Brodan se ridică în timp ce se ținea strâns de mine. "Nu. Nu. Uite …"
A tras aer în piept înainte de a mărturisi: „Dacă aș vrea ceva serios cu o fată, aș fi cu tine,
Monroe”.
Inima mi s-a avântat
– „Dar nu voi dori niciodată asta cu nimeni”.
Ce?
„Nu este în mine să vreau asta. Nu voi deveni tatăl meu. A pierdut-o pe mama și a
încetat să mai trăiască, Roe. El abia dacă există. Nu voi deveni ca el pentru că sunt suficient
de prost încât să devin serios cu cineva. Am decis cu mult timp în urmă că viața mea va fi
o serie de dracu’ ocazionale.” S-a aplecat spre mine, cu ochii luminați de emoție. „Nu vei fi
niciodată un nenorocit. Deci suntem prieteni.
Ești prietenul meu cel mai bun. Și nu te pot pierde doar pentru că cred că ești superbă.”
În ultimii cinci ani, nu mi-am dorit altceva decât să-l aud pe Brodan
Adair spune-mi că a crezut că sunt drăguță.
Acum o parte din mine și-a dorit să nu fi avut niciodată.
Dar în timp ce el implora: „Nu mă lăsa din cauza asta. Vă rog. Nu te pot pierde, Roe,
așa că te rog doar preface-te cu mine. Prefă-te că asta nu s-a întâmplat niciodată. Nu ar fi
trebuit să se întâmple niciodată”, a încheiat el într-o șoaptă dureroasă și aspră.
Și pentru că puteam vedea frământarea și teama autentică în expresia lui, am pus
sentimentele lui Brodan deasupra mea și am murmurat: „Nu s-a întâmplat niciodată. I i
promit."
Totuși, în timp ce am intrat în casa în care uram să mă întorc acasă după ce Brodan m-
a condus înapoi în oraș, nu m-am putut abține de acea mică înflorire de speranță care a
luat viață în mine.
Brodan spusese că dacă ar putea vorbi serios cu cineva, aș fi eu.
Asa de … Trebuia doar să joc jocul așteptării.
Trebuia doar să aștept ziua în care Brodan Adair a crescut din trauma lui, din fricile lui.
Aș putea avea răbdare pentru cel pe care-l iubeam. Mai ales după ce am
experimentat un mic moment despre cum ar fi între noi.
Când era gata, eu aveam să fiu cel pe care l-a ales.

BRODAN
ZIUA DE AZI
a fost un copout. I-am cerut lui Walker să ia toate deciziile pentru mine. A fost o
eu
nenorocire și știam asta.
Nu eram deosebit de mândru că eram atât de dracu de cap încât nu puteam
vedea suficient de clar pentru a lua decizii cu privire la propria mea viață. Cu toate
acestea, nu puteam nega asta, pe cât de mult nu era admirabil că i-am dat frâiele lui
Walk... rezultatele meritau orice răni pentru mândria mea.
Trecuse mult timp de când simțeam că sunt exact acolo unde trebuia să fiu.
Apa Mării Nordului era astăzi de un albastru cenușiu, aproape imposibil de distins
de cerul livid de deasupra. Ar trebui să plouă într-o zi atât de îmbufnată. Dar nici o
picătură nu a căzut din cer în timp ce stăteam la biroul meu. Mutasem piesa de
mobilier pe fereastra din apartamentul meu de pe proprietate, așa că am avut o
vedere în timp ce scriam.
În această dimineață, m-am pregătit împotriva vântului înfățișat din octombrie

pentru a urma cursul de yoga și mindfulness al lui Eredine de dimineață. Walker mi-a
ordonat să iau cursurile de trei ori pe săptămână. Am crezut că o face ca să se încurce
eu, dar ședințele cu Ery m-au ajutat. Acolo unde sala era locul în care îmi revărsam
frustrările și grijile și, de asemenea, unde trebuia să fiu pentru a menține fizicul pe care
Hollywood-ul îl considera atât de dorit, cursurile lui Ery erau diferite. Yoga m-a întins, la
fel și meditația mindfulness. Mintea mea fusese ca un mușchi înnodat de tensiune și
stres, iar meditația mi-a permis să nu mai gândesc peste tot în trecut, prezent și viitor
și să mă gândesc doar la moment, să fiu pe deplin conștient de existența momentului.
Spre șocul meu, m-a ajutat să mă simt mai puțin copleșită.
Apoi Walker a găsit o modalitate prin care să fiu productiv. De ani de zile, îi spuneam
că vreau să fiu în spatele camerei. Că am vrut să scriu scenariile. Scrisul nu a fost o
pasiune care a fost mereu cu mine. M-a furișat de-a lungul anilor. Am început să citesc
scenarii și apoi, între luări, am început să devorez cărți. Actoria îmi dăduse o sete de a
povesti.
Deci ce a comandat Walk?
Să mă așez după-amiaza și să lucrez la un scenariu.

Au durat zile până să vină cu adevărat cuvintele. O altă surpriză: cred că am fost
scriind o poveste de dragoste. Una tragică. Dar unul, totuși.
Telefonul mi-a vibrat lângă laptop, scoțându-mă din gânduri și am sperat că nu era
una dintre femeile pe care le număram printre prietenii mei, sau agentul meu, Anders.
Din când în când, primeam un mesaj sau un apel de la o femeie cu care am avut o
chestie ocazională anterioară, cerând o legătură. Deși mi-ar plăcea să mă culc, gândul
de a da dracu cu o femeie de care nu-mi pasa cu adevărat m-a lăsat să mă simt ciudat
(și îngrijorător) de gol.
Cât despre Anders... ei bine, după ce Lachlan (nemernicul cu mâna mare) mi-a
concediat managerul pentru că mă suprasolicitasem, m-am răcorit suficient pentru a-

mi da seama că are dreptate. Managerul a rămas concediat, dar mi-am păstrat agentul.
Anders, însă, era speriat de vacanța mea pe termen nedeterminat de la actorie și suna
cel puțin o dată pe săptămână. Când i-am spus despre scenariul, l-a liniștit puțin.
Din fericire, apelantul meu nu a fost o aventură sau Anders. Era Regan. Ar fi naiv
din partea mea să ignor faptul că sunt în preajma familiei mele, sărbătoresc doi
ocazii importante, nu au avut un efect asupra mea. Era încă o deconectare – nu puteam
să depășesc ani de distanță în doar câteva luni. Dar ajungeam acolo. Uitasem cât de
mult aveam nevoie de ei pentru a fi mulțumit în mine.
„Bună, superbă.”
„Hei, însuți. Doar verific că nu ai uitat de cină?
M-am uitat la ceasul de pe telefonul meu. mai aveam timp. „Nu, nu am făcut-o. este
nu până la șase, totuși, nu?
"Dreapta. Și Walker este mai mult decât binevenit. Voi doi pari a fi un
pachet pachet zilele astea.”
"Sens?"
„Îmi amintești de Mac și Lachlan. Oricum, anunță-l că este
invitat.”
„El lucrează, dar eu voi fi acolo. Pe curând."

— Vine unchiul Brodan, mamă? Am auzit-o pe nepoata mea Eilidh în fundal.
„El este, dar ce a spus mama despre întreruperea oamenilor când vorbesc la telefon?”
"Este nepoliticos."
Am chicotit la răspunsul ascuns al lui Eilidh.

Apoi a strigat: „Spune-i unchiului Brodan că stau lângă el la cină!”
O durere mi-a aprins pieptul. „Spune-i nepoatei mele preferate că abia aștept.”
„Nu mai poți spune asta.” Regan chicoti. „Pentru că acum chiar ai nepoate, plural.”
Era adevărat. Acum două săptămâni, Robyn a născut o fetiță pe nume Vivien Stacey
Adair, numită după mama noastră și mama lui Robyn. În timp ce le vizita pe Robyn și
Vivien la spital, Arrochar a intrat în travaliu. A ei a fost puțin mai lungă și plină de nervi
pentru toți, nimeni mai mult decât Mac, dar în cele din urmă și-au întâmpinat fiica și,
într-o mare tradiție de a numi oamenii din familia noastră după locurile din Scoția, i-au
numit Skye Robyn Galbraith.
Am fost unchi de patru ori acum.
Dorința lui Eilidh de a petrece timp cu mine m-a făcut să mă simt grozav, dar m-a și umplut
eu cu vinovăția că mi-a fost dor de prima copilărie a ei și a lui Lewis.
Nu mai. Nu cu mult timp în urmă, eram hotărât să evit Ardnoch. Acum, după ce am
petrecut doar câteva luni acolo, nu am vrut să plec niciodată. Conștientizarea, liniștea, timpul
pentru a reflecta, îmi aduseseră acea clarificare. Acasă era ceea ce îmi lipsea de ani de zile. Era
timpul să nu o mai ratam.
„Ei bine, spune-i uneia dintre cele trei nepoate ale mele preferate că abia aștept să stau
lângă ea la cină.” Am zâmbit și am privit după-amiaza plictisitoare în timp ce se întuneca spre o
seară de început de iarnă.
"Eu voi. Ne vedem în curând, unchiule Brodan, îl tachina Regan.
William's Wine Cellar, chiar lângă Castle Street, avea o colecție variată și impresionantă de
alcool și a rămas deschisă mai târziu decât majoritatea magazinelor. Am ajuns singur în
Ardnoch, realizând că o parte din motivul pentru care mă simțeam grozav era sentimentul meu
de libertate. Walker dedusese cu câteva săptămâni în urmă că acum eram suficient de în
siguranță pentru a rătăci singur pe Ardnoch. Nu voia să merg în altă parte fără un detaliu de
securitate, dar era mulțumit că am intimitate și respect aici, acum că majoritatea turiștilor
plecaseră. Vacanța din octombrie aducea întotdeauna un nou grup de ei, dar asta se terminase
și școlile erau din nou în sesiune.
În timp ce whisky-ul era băutura mea preferată (era singura băutură alcoolică pe care o
puteam savura într-un ritm lejer și nu mă deprima), știam că doamnele familiei noastre erau
băutoare de vin. Hotărând să iau o sticlă bună de vin pentru cină, am aruncat Range Rover-ul
pe care îl împrumutasem de la flota proprie a lui Lachlan într-un spațiu din afara Gloamingului.
Arran nu ar fi fost acolo – probabil că era deja cu familia. Deși Regan m-a sunat, cina de
duminică a fost la Robyn și Lachlan. Toată lumea ar fi prezentă,

inclusiv nepoatele mele proaspete.

Poate trei sticle de vin, m-am gândit în timp ce mă plimbam pe aleea pietruită dintre
vechea închisoare transformată în muzeu și restaurantul chinezesc al lui Chen și Wang
Lei. Aleea era luminată de stâlpi de iluminat în stil victorian și m-au protejat de vântul
înghețat.
Magazinul chic de vinuri s-a luminat ca un far pe aleea întunecată, iar eu m-am
grăbit înăuntru, afară din frig. I-am zâmbit politicos proprietarului și am dat din cap,
apoi am rotunjit rafturile și rafturile cu whisky pentru a vedea peretele masiv de vin din
spate. Chestiile scumpe erau într-o pivniță încuiată, cele mai ieftine pe peretele alăturat,
pe rafturi deschise.
M-am oprit la vederea unei femei.
Stătea cu spatele la mine, uitând cu atenție vinul mai ieftin.
Tuguri de păr roșu familiar cădeau pe spatele ei îngust de sub a
căciulă verde închis. Purta un puf scurt. Blugii strâmți, albastru închis, i-au îmbrățișat
perfect fundul. În picioare ea purta moda locală - cizme de drumeție.
Mi-a bătut pulsul și eram pe cale să mă întorc în liniște și să plec când am văzut
spatele ei se îndreptă brusc. De parcă m-ar simți, s-a întors încet.
Monroe dracului de Sinclair.
Obrajii îi erau înroșiți de frig, ochii ei mari, cenușii, străluciți sub luminile magazinului.
Părea atât de tânără, nici pe departe de cei treizeci și șapte pe care știam că este.
Monroe era o frumusețe naturală. Genul de frumusețe pe care nu o mai întâlnisem de
atunci și am lucrat cu unele dintre cele mai frumoase femei din lume și le-am întâlnit.
Ea chiar nu se schimbase. Era ca și cum ai fi privit în fața lui Roe, în vârstă de

nouăsprezece ani. Cel mai bun prieten.
Care mă abandonase.
Da, aceasta a fost femeia care mi-a dat o lecție foarte valoroasă.
M-am încruntat la ea, hotărând în acel moment că nu voi fi alungat din magazin
sau din Ardnoch, pentru că ea hotărâse să se întoarcă.
Ignorând-o, m-am plimbat spre crama mare și am citit lucrurile scumpe.
Cu toate acestea, abia am putut să înțeleg etichetele. Îi simțeam atenția asupra mea. Mâinile
mi s-au strâns în pumni în lateral, în timp ce obrazul îndreptat spre ea se încingea. La auzul
pașilor ei care se apropiau, am aruncat o privire bruscă la ea.
Monroe s-a uitat la mine și și-a lins nervos buzele pline. Ochii mi s-au îngustat pe gura ei.
Am urât că ar putea să mă facă să mă simt atât de mult, chiar și după toți acești ani.
„Eu … uh … am simțit … Am vrut doar să te recunosc.” Monroe ridică din umeri obosită.
„Trăim în același oraș, Brodan. Oamenii vorbesc. Am vrut doar să vă salut și să fiu civilizat cu tine.”
A auzi vocea ei după toți acești ani a fost un pumn în stomac. Mi se simțea gâtul îngroșat de
emoție și îmi era teamă că, dacă vorbesc, ea va auzi asprimea.
Ar ști că faptul că sunt în prezența ei m-a afectat dincolo de suport. Nu aveam cum să-i dezvălui
asta.
Așa că, m-am uitat direct prin ea și i-am întors spatele. În timp ce mă îndreptam spre ieșire,
am văzut reflexia ei în vitrina magazinului. Monroe și-a strâns dinții pe buza de jos, ceva ce făcuse
întotdeauna când se lupta cu lacrimile.
Iisus Hristos.
Nu m-aș simți vinovat, am jurat, când am ieșit din magazin. Aveți
nimic pentru care să mă simt vinovat, mi-am amintit.

Nu eu am fost cel care a părăsit-o.
Ea m-a părăsit.
Ea mă ignorase când am ajuns la ea.
Aproape douăzeci de ani de cea mai puternică legătură pe care o simțisem vreodată cu cineva și
m-a părăsit de parcă ar fi fost ușor.

Bebelușii care plângeau aveau un mod de a te face să uiți orice, în afară de sunetul
copiilor care plâng.
Se pare că nepoatele mele erau deja cele mai bune prietene pentru că, de îndată ce
una a început să plângă, cealaltă a plâns alături de ea. La naiba, capul meu ciugulea. Nu
aveam idee cum se descurcau frații mei cu asta.
În ciuda faptului că cina era găzduită la Robyn și Lachlan's, Regan gătea.
Mi-a zâmbit recunoscător când am depus trei sticle de vin pe care le cumpărasem de la
Morag's pe insula în fața ei, iar Eredine se năpustise pentru a ne turna celor care beam
un pahar chiar înainte de a începe cina.
Ar fi putut avea ceva de-a face cu cacofonia indignării copiilor.
Deși Hristos știa pentru ce trebuiau să fie supărați.

„Sunt atât de tare, mamă!” Eilidh stătea lângă Regan, cu chipul ei drăguț îngrozit de
groază.
„Și ai fost zgomotos odată”, i-a amintit Thane fiicei sale în timp ce o apuca
două pahare de vin și am mers la sora noastră să-i ofere unul.
Arro clătină din cap, îndepărtând vinul cu mâna, în timp ce îl privea pe Mac legănându-
și fiica dintr-o parte în alta. A murmurat cuvinte pe care nu le-am putut auzi, dar plânsul
lui Skye s-a stins.
Al lui Vivien, nu atât.
Robyn o ținea în brațe în timp ce Lachlan plutea deasupra lor, arătând de parcă n-ar
fi dormit de zece ani.
Ca să fiu corect, toți păreau că n-ar fi dormit de zece ani. Toți patru își luaseră
concediu de maternitate. Lachlan angajate chiar un nou manager de ospitalitate la
Ardnoch. Aria Howard, fiica eficientă și foarte atrăgătoare a legendarului regizor Wesley
Howard. Era membru al consiliului de administrație al Ardnoch Estate și deținea una
dintre casele de milioane de lire de pe terenul de coastă al proprietății. Lachlan îmi
prezentase Aria înainte ca Robyn să nască. Era un ciudat al controlului, așa că era nervos
să predea frâiele, dar îi promisesem că voi fi cu ochii pe el. Până acum, Aria conducea
locul ca
eficient așa cum ar face Lachlan. Cu atât mai mult pentru că nu a fost distrasă de un nou-
născut.
— Să încercăm să le dăm jos din nou, sugeră Arro cu voce tare pentru a fi auzit.
Robyn dădu din cap, iar Lachlan se aplecă să-și ia fiica. "O să o fac."
Cu Vivien în brațe, el și Mac urcă la etaj spre grădiniță pentru a încerca
încă o dată pentru a le face pe fete să adoarmă.
Cumnata-mea a împărtășit un zâmbet obosit cu sora mea.
— Atunci merge bine, am tachinat eu, ridicând un pahar către ei.
— Merită, spuse Arro, chiar dacă își sprijinea capul de fotoliu și închise ochii.
„Oh, da, arată.”

La sarcasmul meu, Robyn a înclinat o sprânceană. „Doar așteaptă până când este a ta
întoarce. Vei înțelege atunci.”
„Nu se va întâmpla niciodată”, am spus cu convingere absolută. Paternitatea nu era în

cărți pentru mine. Ignorând durerea de pierdere de la memento, am căutat distragere în altă
parte.
În timp ce frații mei vorbeau despre scutece și orele de baie și toate rahaturile alea în timp
ce Eredine stătea în poala lui Arran și ei ascultau bucuroși, m-am concentrat asupra nepotului
meu. Lewis stătea pe fotoliul cel mai îndepărtat, cu căștile puse și o tabletă în mână.
Om destept.
M-am îndreptat spre el și el s-a uitat la mine în timp ce mă așezam pe

cotieră. Lewis și-a scos o parte a căștilor.
"Ce te joci?" Mi-am aruncat privirea spre ecranul lui.
„All Star Tower Defense”.
Nu am auzit niciodata de asta. "Dreapta."
Lewis a zâmbit la mine. „Este pe Roblox.”
Vorbea o limbă străină. "Desigur ca este."

Nepotul meu a zâmbit. "Vrei sa vezi?"
"Sigur."
Și așa, până când cina a fost gata, nepotul meu a jucat și mi-a explicat ce se întâmplă cu
personajul său anime și misiunea în care se afla. Nu am fost niciodată un jucător, dar am putut
vedea atractivitatea.
Spre ușurarea tuturor, Mac și Lachlan le-au făcut pe fete să adoarmă exact când Regan și
Thane predau cina la masă. Am vorbit în liniște (deși lui Eilidh a trebuit să i se reamintească să-
și coboare vocea de mai multe ori) pentru a nu trezi bebelușii.
Una peste alta, am crezut că fac o treabă grozavă de a scăpa de întâlnirea cu Monroe
… până când Eredine i-a întrebat pe copii cum merge la școală.
Eilidh ne-a oferit o rezumat completă de cinci minute a vieții în primară trei. După felul în
care a spus-o, ea era liderul binevoitor al clasei ei și campioana celor defavorizați. Niciun bătăuș
nu trecea de Eilidh Francine Adair. Copilul era atât de drăguț, încât m-a ucis. I-am zâmbit tot
timpul în care a vorbit, privind-o gesticulând cu mâinile ei mici. Mama ei vitregă o tăcea ușor
de fiecare dată când vocea ei se ridica de emoție.
Apoi a venit rândul lui Lewis. „Școala e bună.” El a ridicat din umeri. "Domnișoară. Sinclair este
cel mai bun profesor pe care l-am avut.”
Mi s-a încleștat intestinele și mi-am îndesat o bucată de pui fript în gură, ca să nu fiu
nevoită să mă uit la nimeni.
Le-am simțit atenția asupra mea, oricum, dar am așteptat cu răbdare ca cineva să schimbe
subiectul. Lewis nu era deosebit de vorbăreț, așa că eram sigur că am terminat.
„De ce este ea cea mai bună?” întrebă Robyn.
La naiba, mulțumesc, Robyn.

„Uh … Nu știu. Ea doar este.” Lewis ridică din nou din umeri.
Eilidh zâmbi la fratele ei. „Lewis îi place ea.”

Lewis a devenit sfeclă roșie. — Nu, Eilidh. Taci!"
Aproape fiecare adult de la masă l-a tăcut în grabă. Thane a dat
fiul său o privire de avertizare. „Nu-i spune surorii tale să tacă.”
„Ei bine, spune-i să nu mai mintă.”
Eilidh a zâmbit rău la fratele ei. „Spun doar adevărul.”

Înainte ca Lewis să se poată arunca peste masă spre sora lui, Lachlan și-a aplecat capul
spre nepotul nostru și a spus ceva în liniște care l-a făcut pe Lewis să se relaxeze. De acolo, din
fericire, subiectul doamnei Sinclair a fost abandonat.
Dar era prea tarziu.
I-am tot văzut expresia reflectată pe fereastră când mă îndepărtasem de parcă nu ar fi

vorbit niciodată. Și nu pentru prima dată, m-am întrebat de ce era încă doamna Sinclair. De ce
nu se căsătorise? De ce naiba era Monroe încă singură? Nu avea sens. Tot ce își dorise Roe era
o viață simplă.
Mi-a spus că își dorește o slujbă la care ține, un soț care o iubește și copii pe care îi vor adora,
rupând ciclul de abuz și singurătate din familia ei.
Și totuși era încă singură?
Având nevoie de puțin aer, m-am scuzat după desert și am ieșit în grădina din spate,
închizând ușile glisante în urma mea, ca să nu las frigul să intre. Luminile exterioare au
iluminat puntea și o mică parte din grădină.
Luna, în cea mai mare parte ascunsă de nori, dansa în cioburi rupte peste apa neagră
dincolo de stânci. Auzeam marea prăbușindu-se dedesubt și, deși tremuram de noaptea rece,
am închis ochii și m-am concentrat asupra prezentului.
Încet, tensiunea mi s-a slăbit.
Apoi ușa s-a deschis în spatele meu și m-am întors și l-am găsit pe Arran ieșind să mi se
alăture. A închis ușa și a băgat mâinile în buzunare.
„Este al naibii de Baltic. Ce cauți aici afară?”
„Am nevoie doar de un minut.”
„William McLoud oferă barului de la Gloaming mai mult

alcool scump, spuse Arran brusc. „Am devenit prieteni.”
La dracu.
Arran se uită cu privirea. „Am primit un mesaj de la el că ai ignorat-o pe Monroe când ea

te-a abordat în magazinul lui în seara asta. Că ai plecat fără un cuvânt.
Will a spus că Monroe arăta de parcă ai fi pălmuit-o.
În epătură. — I-ai spionii tăi să mă urmărească?
„Știi cum este locul ăsta, Brodan. Nu te preface că nu faci.

Cineva se uită mereu.”
„Ei bine, nu este înfiorător?” am tras.
Arran oftă. „Am crezut că tu și cu mine am trecut de asta. Credeam că nu mai ești
supărat pe mine pentru ceea ce s-a întâmplat cu toți acești ani în urmă, dar ceea ce ai spus
acum câteva săptămâni la Gloaming m-a deranjat cu adevărat.
Încă ții noaptea aceea beată cu Roe împotriva mea.
I-am aruncat o privire supărată. "Eu nu sunt. Da, nu se poate nega că eram supărat în
acel moment, dar a fost doar pentru că dracu’ de Monroe era ca și cum ai fi fugit-o pe sora
mea.” Minciună. Minciuna sângeroasă. „Nu sunt supărat acum. Am trecut peste."
Sincer, nu știam într-un fel sau altul dacă acesta era adevărul.
se batjocoră Arran. „Dacă ar fi adevărat, ai vorbi în continuare cu Monroe, nu ai trata-o
de parcă nici nu ar exista.” Am auzit cenzura în vocea lui și mi-am întors privirea. „Fergus s-a
culcat cu Arro la spatele nostru când ea nici măcar nu era legală și i-am iertat cu toții pe el și
pe ea. Desigur, asta a fost înainte să ne dăm seama că este un sociopat.”
Tremurând la amintirea că prietenul meu s-a întors împotriva familiei mele, și-a luat
carnea de vită cu mine pe ei, m-am uitat la marea întunecată. „Este posibil să-l ajung din
urmă pe fratele meu fără ca el să aducă oameni care nu mai contează?”
„Dacă nu ar conta, nu ai fi atât de furios pe ea.”

„Arran … lăsați-l."
„Nu i-a fost ușor.” Fratele meu a împins. „În acest moment, are grijă de mama ei și, din
câte îmi amintesc, acea femeie a fost o vrăjitoare pentru Monroe.”
Mi-am amintit. Mi-aș fi dorit ca Monroe să se mute imediat ce s-a întors
optsprezece. Tata fusese chiar de acord să o lase să stea la castel, dar Roe era prea mândră
ca să o facă.
„Trăiește în rulota lui Gordon și iarna se apropie. Își va îngheța fundul acolo, dar nu va
accepta un loc mai bun în care să trăiască. Am
încercat."
Deci era încă prea mândră. Am refuzat să o imaginez într-o rulotă lângă
apă în timpul iernii aspre din Highland.
„De ce îți pasă atât de mult?” am întrebat leneș, de parcă nu mi-ar păsa că Arran
îngrijit.
Fratele meu m-a tras de braț, atrăgându-mi privirea înapoi la a lui. S-a uitat la mine neîncrezător.
„Pentru că ea este prietena mea. Am cunoscut-o toată viața.
Pentru că este o persoană bună. Și cândva, ai fi murit înainte de a lăsa să i se întâmple ceva. Îți
amintești măcar asta?”
Furia ma cuprins, dar am controlat-o. L-am transformat în gheață în vene.
„Lucrurile se schimbă”, i-am spus fratelui meu categoric. „Nu m-am gândit la Monroe Sinclair de
aproape optsprezece ani. Ea nu înseamnă nimic pentru mine. Nu-mi pasă mai puțin unde locuiește
sau cu ce are de-a face. Ar putea cădea de pe suprafața planetei, iar eu nu aș observa.”
Arran și-a ondulat buza superioară, iar eu am încercat să nu tresar în fața disprețului lui.
„Când te-ai transformat într-un nenorocit atât de insensibil?”
S-a îndepărtat, strecurându-se în casă, înainte să pot spune altul

cuvânt.
Scrâșnind din dinți, m-am întors spre mare și am închis ochii, ascultând valurile care se
prăbușesc, încercând să-mi găsesc liniștea pe care o avusesem înainte ca fratele meu mai mic să-mi
apese nasturi.
Nu am putut.
Tot ce mă puteam gândi era frigul care încerca să-mi pătrundă prin tricoul cu mâneci lungi. Și
apoi tot ce mă puteam gândi a fost la Monroe, înghețat și neprotejat într-o rulotă în care oricine
putea pătrunde. Cu doar câțiva ani în urmă, Fergus pătrunsese în cel în care stătea Robyn și a
atacat-o cu un cuțit.
Gândul mi-a făcut să se strângă pieptul.
Robyn supraviețuise.
Și Roe ar supraviețui unei ierni singur într-o rulotă.
Era făcută din chestii aspre.

Ar fi bine.
BRODAN
TRECUTUL
A Oricât de mult mă bucuram de timpul petrecut în St. Andrews, a trebuit să recunosc că
a ratat al naibii din Ardnoch. Nu știam dacă era să fiu departe de Highlands
în general, sau dacă lipseau oamenii care s-au întors acasă . Asta a inclus și Monroe.
Nu devenise mai ușor.
Tocmai începusem amândoi al doilea an la facultate și să o părăsisem din nou
după săptămâni de petrecere a timpului a fost o prostie. Așa că eram încântat să
vin acasă în weekend și să o văd. A fi despărțit de ea săptămâni la rând a fost dur.
Neștiind cum era ea sau ce se ridica pentru a mă agita. Ne-am înregistrat tot timpul,
am trimis mesaje zilnic și ne-am sunat în fiecare săptămână, dar nu a fost la fel. Ea
și cu mine eram alăturați la șold de când aveam cinci ani. A fi departe de ea era ca
și cum ai lipsi un membru.
Arran și cu mine eram cât de apropiați ar fi putut fi orice frați și mi-a fost dor și
de el, dar cu Roe era diferit. Cel puțin știam că Arran era acolo, ținând un ochi pe ea.
Nu a fost singurul, totuși.

Mi-am sorbit berea, arătând obișnuit observatorului din afară, când, de fapt,
Inima îmi batea al naibii, fiecare capăt nervos țipă. Totul pentru că Monroe invitase câțiva
prieteni de-ai ei de la Universitatea din Highlands and Islands, unde a studiat la Inverness.
Unul dintre ei era peste ea.
Roe purta blugi și un tricou Killers mulat care se mulează perfect pe corpul ei. Fata mea
poate fi scundă, dar avea curbe care mă înnebuneau de când aveam cincisprezece ani.
Totul despre Monroe era frumos. Nu doar corpul ei, masele ei de păr roșu sau acei ochi
gri... ci și sufletul ei. A fost cea mai bună, cea mai puternică și cea mai loială persoană pe
care am cunoscut-o vreodată. Prea bine pentru mine sau pentru oricine, de altfel.
Inclusiv fundul pe care o adusese de la uni, care îi tot atingea șoldul,

chiar dacă Roe se îndepărta de fiecare dată când o făcea.
„Sunteți sigur că voi doi sunteți doar prieteni?” Vocea lui Arran mi-a atras atenția
din Roe and the rawhole.
M-am încruntat la fratele meu. „Desigur”, am mințit. Ei bine, nu a fost chiar o minciună.
Ziua în care am făcut-o să vină în turnul castelului mi-a ars în creier? Da.
Fiecare detaliu nenorocit. A fost nevoie de fiecare gram de control în urmă cu două veri
pentru a nu face dragoste cu ea în acea după-amiază. Uneori, ziua aceea joacă ca un film
masochist iar și iar în mintea mea. Uneori îmi imaginez că am avut
sex.
Dar nu l-am mințit pe Roe în ziua aceea. Nu puteam să fiu așa cu ea. Dacă aș crede că
este dureros să fiu departe de ea acum, imaginează-ți cum ar fi dacă ar fi a mea complet și
apoi ceva a luat-o.
Mi-am frecat pieptul la acest gând.
"Sunte i sigur?" Arran a împins. — Pentru că te uiți la Luca de parcă ai vrea să-i smulgi
capul.
"OMS?"
„Luca. Tipul cu care vorbește.”

Am studiat Arran. Am uitat că îi cunoștea pe toți prietenii lui Roe, pentru că trebuia să
petreacă mai mult timp cu ea. Spre nemulțumirea tatălui nostru, Arran se hotărâse să nu
faca universitate și, în schimb, se agita, fără direcție. Sincer să fiu, am fost
îngrijorat pentru el. Dar cel puțin l-a avut pe Roe în viața lui. Am sperat că îl va împiedica să
intre în prea multe probleme. „Eu și Roe suntem doar prieteni”, am reiterat. „Doamne, o
cunosc de când aveam cinci ani. Nu este așa între noi.” Imaginea ei înroșită, ochii ei
strălucitori în timp ce se uitau în sus, uimiți în ai mei, când atingea punctul culminant în
jurul degetelor mele, mi-a trecut prin minte. Pielea mi s-a încălzit la amintire și am mai băgat
bere.
„De ce vrei să-l omori pe Luca?”
„Îl cunosc pe Roe.” am ridicat din umeri. „Ea nu vrea mâinile acestui tip pe ea. Sunt
ținând un ochi. Aș face același lucru pentru Arro.”
„Ai făcut același lucru pentru Arro și mai rău”, mi-a amintit Arran,
chicotind.
Era adevărat.
Thane ne pusese pe mine și pe Arran să ne ocupăm de intimidarea pe viitorii iubiți ai

surorii noastre când a început să se întâlnească. Prima, am crezut că este prea tânără ca să
se întâlnească, dar din moment ce nu am putut fi ipocriți și să o împiedicăm să se întâlnească
la vârsta la care am început să facem sex, am luat-o pe cealaltă cale. Nu am vrut ca ea să
vadă pe cineva care nu era suficient de puternic pentru a rezista dezaprobării celor patru
frați ai ei mai mari. am zâmbit. „Pe cineva nou pe care trebuie să-l intimidam?”
„Nu. Ea pare să fi renunțat pentru o vreme. Concentrarea pe școală.”
"Bun." Privirea mea s-a întors la Roe. Nu o mai văzusem de săptămâni. O voiam aici cu
mine. Ea i-a spus ceva lui Luca Asehole și apoi a dispărut din cameră. Probabil pentru a
folosi baia. Nevoia de a o urma era reală, dar cu Arran urmărindu-mă, nu am vrut să-i dau
dovada că am mințit mai devreme.
În schimb, m-am întors să vorbesc cu el și cu grupul de prieteni pe care îi invitase la

castel. Tatălui nostru nu i-a păsat niciodată când aveam oameni la noi și, deși nu mă văzuse
de săptămâni întregi, abia își făcuse apariția. M-a salutat aseară când am apărut și apoi am
plecat.
Nu aș putea spune că nu m-a durut, dar m-am obișnuit.
Știam că tatăl meu mă iubește. Ne-a iubit pe toți. El doar... era așa de uriaș
o parte din el a murit când a murit mama, așa că doar jumătate din el a fost aici cu noi.
Asta a fost încurcat.
Tocmai de aceea am plănuit să evit să mi se întâmple asta vreodată.
Am simțit asta în momentul în care Monroe s-a întors în cameră și am cerut-
o să vină la mine. Când au trecut câteva minute și ea nu a făcut, am aruncat o
privire peste umăr și am cercetat mulțimea. Luca a avut-o practic prinsă în colț.
Atunci îl vedea ea?

De aceea nu se apropiase de mine?
Un val de indignare și durere aprinsă m-a cuprins.
Gelozie.
Da, nu era prima dată când simțeam arderea acelei emoții.
De fapt, gelozia m-a determinat să-l ating pe Monroe când aveam
șaptesprezece ani. Când mi-a spus că și-a pierdut virginitatea cu Phil Forrester,
am vrut sincer să-l vânez și să-i smulg capul. A fost destul de rău că se întâlnea
cu ticălosul, la fiecare secundă tortură, dar să știe că s-a culcat cu el.
…
Încă eram impresionat de cât de calm și de cool m-am comportat când mi-a spus ea,
având în vedere frământările care se petreceau în mine.
Apoi, când mi-a explicat cum a tratat-o, am fost supărat din alt motiv. Am
vrut să-i arăt că sexul trebuia să fie grozav. Problema era că învățasem o lecție
uriașă de care nu puteam să o scut – nu mai fusesem niciodată cu cineva pe care
îl iubeam. A fost mai bine decât grozav. Cu Monroe, a fost o grabă diferită de
orice am experimentat. Ea era tot ce vedeam, simțeam, mă gândeam. A fost cel
mai sexy moment din viața mea. De fapt, a fost nevoie de mai multă voință decât
știam că trebuie să mă îndepărtez de ea.
Nu aveam dreptul să fiu geloasă pe cineva cu care s-a culcat Monroe, având în vedere că eu
era cam opusul unui călugăr. Dar eram gelos, totuși.

Ea s-ar simți mereu ca a mea.
Chiar dacă nu ar fi niciodată a mea.
La dracu.
Am mai băgat bere și era pe cale să-mi întorc privirea definitiv de la ea când am văzut-o
împingând mâna lui Luca. A lipit-o de perete și m-a cuprins furia. Într-o secundă stăteam rece
și strângeam cu o bere în mână. În următorul moment, am băgat berea lui Arran, am sărit
peste canapea și am traversat camera în câteva secunde pentru a-l scăpa pe cel mai bun
prieten al meu.
— Vrei să te atingă, Roe? l-am întrebat, împingându-l atât de tare pe care îl avea
să se oprească să nu cadă.
Fața lui Monroe era îmbujorată, ochii ei sticloși de alcool și strălucitori de alcool
iritație. „Ar fi un nu.”
„Problemă aici?” Arran a apărut lângă noi.

„Da. Nebunul ăsta are nevoie de o escortă în afara proprietății.”
L-am scos pe Luca și pe unul dintre prietenii lui de pe moșie. A încercat buricul
batjocorește-mă la o luptă spunând prostii sexuale despre Roe. Dacă n-ar fi fost Arran,
probabil l-aș fi îngropat pe nenorocit.
A spune că mi-a crescut adrenalina până ne-am întors la mica petrecere a fost un
eufemism. Arran a intrat înapoi în cameră și s-a dus la fata cu care vorbea, în timp ce eu o
căutam imediat pe Roe. Ea nu era aici.
Încruntat, am verificat baia și nu am putut-o găsi. Apoi bucătăria din spatele castelului
de jos, deși mă îndoiam că era acolo. Singura altă cameră de la acest etaj cu care era la fel
de familiară era camera mea, așa că m-am îndreptat în acea direcție.
Desigur, lumină a revărsat de sub crăpătura ușii. Dormitoarele noastre din aripa asta a
castelului erau destul de masive. De asemenea, erau greu de încălzit, așa că știam că acolo
trebuie să fie al naibii de frig.
Intrând înăuntru, m-am oprit în prag și am găsit-o pe Monroe întinsă pe spate peste
patul meu, cu buclele ei lungi și roșii desfăcute pe cearșafurile mele.
Înghițind din greu la zgomotul din sângele meu, am traversat camera spre ea.
Tricoul ei se ridicase, arătându-și abdomenul plat. Pistrui mici împrăștiați sporadic pe pielea
ei.
Am vrut să-i sărut pe fiecare.
Trăgându-mi privirea spre a ei, am găsit-o privindu-se la mine prin pleoapele joase
ochi. Obrajii i se înroșiră. am zâmbit. — Am băut prea mult, Sunset?
— Poate, murmură ea, apoi chicoti.
Mi-a plăcut sunetul acela.
Strângându-mi mâinile în pumni, m-am așezat lângă ea și am bătut-o pe genunchi.

„Poate ar trebui să te ridici înainte de a leșina.”
Cu un geamăt, a făcut-o, dar apoi și-a sprijinit capul pe umărul meu. Parfumul ei mi-a
gâdilat nasul și mi-am frecat mâinile de coapse pentru a le forța să se țină singure.
„Îmi pare rău pentru Luca.”
M-am încordat la memento. „Spune-mi doar dacă mai ai probleme cu

tipul acela, bine? Știu că nu sunt aici tot timpul, dar Arran este.”
"Știu." Ea a oftat din greu, apoi și-a zdruncinat puțin cuvintele în timp ce ea
a mărturisit: „Mi-e atât de dor de tine”.
Luându-i mâna în a mea, ne-am legat degetele. "Și mie mi-e dor de tine."
Ridicându-și capul de pe umărul meu, și-a ridicat privirea spre mine și m-am întors să-i
întâlnesc privirea. Degetele mele s-au strâns pe ale ei la expresia adorativă de pe chipul ei.
— Te iubesc, Brodan.
Panica m-a cuprins pentru o fracțiune de secundă până când am chicotit, forțându-mă
joc prost. — Și eu te iubesc, Roe.
Sprânceana i s-a încrețit, nasul încrețindu-se în felul acela drăguț al ei. „Nuuu.”
"Nu?" am tachinat, încercând să păstrez momentul ușor.
"Nu." Și-a sprijinit bărbia pe umărul meu acum, cu ochii mari. „Sunt îndrăgostit de tine.”
La dracu.
Inima mi-a bătut puternic, năvălindu-se spre ea, în timp ce plecam cu viteză, ca
euforia și spaima mă umpleau în egală măsură.

„Și știu că nu ești pregătit pentru asta, dar vreau să știi că eu și te așteptăm. O sa te
nu ai uitat ce ai spus să fii gata. Să … astept
treci peste ceea ce ți-a făcut pierderea până când ești gata să fii curajos. Să fii cu mine. Într-
o zi, să iubești pe cineva așa cum tatăl tău a iubit-o pe mama ta nu te va speria, Brodan. Și
voi fi aici. Vreau să fiu persoana pe care o iubești așa.”
Durerea mi-a trecut prin piept.

Asta am primit pentru că i-am spus totul acestei fete.
Și a durut că a crezut că timpul îmi va învinge temerile.
Înainte să pot spune ceva, ea și-a ridicat mâna, ținându-mă cu tandrețe pe obraz,
înainte să-și lipească gura moale de a mea.
Pentru o clipă, am fost slab.
Pentru că o iubeam pe Monroe Sinclair mai mult decât pe oricine în asta
lume.
Am sărutat-o înapoi. Încă un gust, mi-am spus.

Dar apoi i-am simțit mâinile înghețate alunecând sub tricoul meu, zguduindu-mă înapoi la
realitate.
În panica mea de a pune capăt acestui lucru, pentru a o împiedica să-și irosească viața
așteptându-mă, am scos imediat minciuna: „Am întâlnit pe cineva la universitate. Am o
iubită serioasă.”
Monroe se dădu înapoi șocată, cu expresia rănită și îngrozită.
Apoi a vomitat imediat la picioarele mele.
MONROE
ZIUA DE AZI
întotdeauna primeau fluturi în serile părinților. Când am început să predau,

eu
nu am făcut-o. Dar de-a lungul anilor, am descoperit că nu știi niciodată ce vei
obține când un părinte intră în sala ta de clasă pentru a discuta despre copilul lor.
Cu excepția cazului în care, desigur, erau părinți elicopter și sunau în mod constant
la școală pentru a cataloga nevoile copilului lor, de parcă nu aș avea alți copii în
clasă. Am vrut să le dau tuturor copiilor exact ceea ce au nevoie, dar asta era
imposibil când eram o singură persoană care predau douăzeci de copii deodată.
Am făcut tot ce am putut și am fost mândru să spun că le-am dat cu adevărat tot
ce aveam.
Când un copil nu reușește în sala mea de clasă, mi-am făcut ca misiunea mea
personală să-l ajut pentru că simțeam că nu reușesc împreună cu el.
Poate că fluturii pentru seara asta au avut mai mult de-a face cu faptul că aș
interacționa cu părinții cu care am fost la școală. L-aș vedea și pe Thane Adair
pentru prima dată în optsprezece ani.
Primul meu părinte a fost, iată, Michelle Kingsley. Era clar de la
comportamentul ei înghețat și capriciul că nu uitase altercația noastră din liceu despre

Brodan. Din fericire, fiul ei era un copil drăguț și nu aveam decât lucruri bune de spus
despre el. Trebuie să fi luat după tatăl său, despre care știam că a divorțat de Michelle
în urmă cu câțiva ani.
Gândindu-mă că Michelle va fi cea mai rea, am încercat să mă relaxez pe măsură
ce seara trecea.
I-am văzut pe Thane și pe soția lui, Regan, care așteptau în afara clasei mele cu
ceilalți părinți și am respirat adânc în timp ce am primit-o pe mama unui nou student.
— Mă bucur să te văd din nou, doamnă Harrow, i-am spus în timp ce îi făceam
semn să ia un scaun vizavi de biroul meu. Ne-am cunoscut acum o săptămână când
fiica ei Callie s-a înscris la școală. Sloane Harrow era o mamă foarte tânără. M-ar
surprinde dacă ar avea peste douăzeci și cinci de ani, făcând-o adolescentă când și-a
născut fiica. Am știut de la prima noastră întâlnire că ea și Callie se mutaseră din Los
Angeles cu viza de muncă a lui Sloane. Obținuse un loc de muncă la Ardnoch Estate
ca menajeră. Totul a fost un pic misterios pentru mine de ce Sloane ar părăsi Statele
Unite într-un sat îndepărtat din Highlands, dar
era treaba ei.
Sloane a zâmbit când s-a așezat și nu am observat pentru prima dată cât de
frumoasă era. Avea un aspect dulce, o atractivitate naturală care nu era exagerată,
dar zâmbetul ei era plin de farmec. M-am întrebat dacă toți oamenii din LA s-au născut
cu acea anumită calitate de stea. Părul blond striat de soare al lui Sloane, până la
umeri, îi cădea în jurul feței în valuri de plajă, pielea strălucea de un bronz care avea
să dispară după câteva luni într-o iarnă din Highland și o căldură lini titoare îi umplea
ochii mari, căprui închis.
„Știu că Callie a început doar acum o săptămână, dar am vrut să vă spun cum
merge."
"Chiar apreciez asta." Sloane dădu din cap, strângându-și mâinile în fața ei. „Îi
place foarte mult și a făcut diferența că are un profesor care o face să se simtă în
siguranță și confortabil. Am vrut să-ți mulțumesc.”
A băgat mâna în geanta ei mare și a scos o cutie Tupperware. "Eu coc. Sper că vă plac
cupcakes.”
Unii părinți au fost grijulii și și-au pus copiii să-mi aducă cadouri la sfârșitul anului, dar
nu am primit niciodată produse de patiserie în seara părinților. Luând cutia cu o mulțumire
amabilă, am icnit când le-am deschis. Înăuntru erau cele mai frumos decorate cupcakes.
Glazură cu cremă de unt roz, în trei stiluri diferite de duze, cu perle comestibile roz și
inimioare împrăștiate peste ele. Păreau profesioniști. — Le-ai copt și decorat?
Ea a zâmbit, încântată de reacția mea. „Coacetul este pasiunea mea.”

„Ei bine, acestea sunt frumoase. Mulțumesc foarte mult."
"Cu plăcere. Deci, așa cum am spus, Callie pare să se potrivească, dar eu
am vrut parerea ta. Și să văd cum se descurcă cu temele școlare.”
„Se descurcă foarte bine”, i-am promis, iar ea a căzut u urată. Mi-a plăcut să am de-a
face cu părinți cărora le păsa cu adevărat. Din păcate, au fost unii părinți care nu s-au obosit
niciodată să arate și alții care au apărut doar pentru că arăta rău dacă nu. Era clar, însă, din
sinceritatea expresiei ei că Sloane Harrow își iubea copilul. „Și-a făcut prieteni în prima zi.”
Cu nimeni altul decât Lewis Adair. Am fost cu ochii pe Callie în timpul pauzei de săptămâna
trecută și am văzut-o pe terenul de joacă cu Lewis și prietenii lui. „Au petrecut fiecare pauză
împreună și sunt copii buni.”
„Lewis.” Sloane dădu din cap. „A vorbit mult despre el.”
„Lewis Adair, da.”
Ochii ei s-au rotunjit. „Ca în... șeful meu Adair?”
Am dat din cap, sperând că nu se simte inconfortabil cu asta, pentru că nu credeam că
ar fi înțelept în acest moment să o rog pe Callie să nu mai fie prietenă cu Lewis. "Da. El este
nepotul lui Lachlan Adair.”
"Oh." Ea se gândi. "Bine."
„În ceea ce privește temele lui Callie, se pare că cursurile ei americane au acoperit deja
multe din ceea ce facem noi. Există unele diferențe în stilurile matematice cu care ea să se
obișnuiască, iar diferențele de ortografie și de limbă sunt puțin
frustrant pentru ea, dar Callie este foarte inteligentă și cred că va scrie
favorit cu un tu în cel mai scurt timp.”
Sloane chicoti. „Este o veste atât de grozavă. este … a fost mult în mișcare
aici, și sunt foarte norocos că am o fiică care e pregătită pentru o aventură, dar eu
îngrijorare. Îmi fac griji pentru ea. Este o ușurare că se descurcă bine.”
Chiar dacă nu ar trebui, m-am întrebat cum se descurca Sloane cu cei mari
mișcare. Era ceva atât de drăguț la ea. am vrut sa fac
sigur că era bine. „Te acomodezi cu emigrarea?”
Părea surprinsă de întrebarea mea. „Uh … Sunt … este... uh.” A ei
zâmbetul se clătina. „Este ciudat, dar va deveni mai ușor.”

Nu exista nicio regulă conform căreia nu poți învăța copilul unui prieten, dar a fost
considerat adecvat să te renunți de la a învăța orice copil pe care l-ai putea
au părtinire față de. A fost foarte greu de făcut într-o școală din sat și știam
cum era să fii singur. Eram singur . În ciuda istoriei mele aici, nu am avut
prieteni adevărați. Prietenii mei cei mai apropiați fuseseră Adair și am părăsit totul
altele pentru ei. Acum nu mai aveam decât o mână de cunoscuți. Nimeni să
vorbește cu adevărat. Poate de aceea am oferit: „Dacă vrei vreodată să iei un
cafea, sunt aici.”
Ochii ei s-au luminat. "Într-adevăr?"

"Desigur. Îți dau numărul meu.”
"Mi-ar placea asta. Callie are dreptate. Ești cel mai drăguț.”
Sloane a plecat cu numărul meu și am sperat să fi descoperit un nou prieten.

Aproape, dar nu chiar, m-a distras de la Thane și Regan Adair.
Le-am ținut ușa deschisă și am închis-o. L-am cunoscut pe Regan la începutul lui
școală și ea fusese drăguță. Potrivit bârfelor din sat, ea avea treisprezece ani
cu ani mai tânăr decât Thane.
Am împărtășit gena părului roșu, dar cam asta a fost. Regan era mai înalt,
elegant și intimidant de frumos. Din fericire, ea era prietenoasă și cu picioarele pe pământ,
așa că nu era pentru ea cea care era îngrijorată.
Ochii mei i-au întâlnit pe cei ai lui Thane în timp ce am făcut semn spre scaunul vizavi de birou.
Dar m-a surprins făcând un pas înainte, cu privirea cercetătoare, în timp ce-și întindea
brațele. „Ar fi nepotrivit să te îmbrățișez?”
Întrebarea a fost ca un declanșator al emoțiilor mele, iar o senzație de sufocare mi-a
strâns gâtul, făcându-mă incapabil să vorbesc în timp ce mă luptam cu lacrimile. Am intrat
în îmbrățișarea lui, iar îmbrățișarea lui strânsă mi-a amintit de Brodan. Toți bărbații Adair
au avut cele mai bune îmbrățișări. De parcă le-ar fi spus cu adevărat.
— Mă bucur să te văd, Monroe. A trecut prea mult timp."
L-am strâns pe spate, recunoscător pentru bunătatea lui. Am presupus că toți Adairii
mă urăsc după ce sa întâmplat între mine și Arran. A fost frumos să știu că cel puțin Arran
și Thane nu au făcut-o. Știam cu siguranță că Brodan mă disprețuiește după felul în care
mă îndreptase la William fără să scoată un cuvânt. Se uita la mine de parcă aș fi fost un
străin. Un bug iritant al unui străin. Dar nu m-am putut gândi la asta.
Cât despre Arro, ea nu întinsese mâna, dar tocmai dăduse pe lume primul ei copil,
așa că era puțin preocupată.
Thane m-a eliberat și mi-a aruncat un zâmbet frumos, înconjurat de o barbă groasă,
dar bine tunsă. "Esti bine?"
Am dat din cap, puțin uluit de căldura lui. "Tu?"
„Da, foarte.” Se dădu înapoi pentru a zâmbi adorator lui Regan. „Știu că ai cunoscut-o
pe soția mea.”
"Eu am. Mă bucur să te revăd.”
Regan a radiat, apărând gropițe frumoase în obraji. " i tu. Lewis te iubește.”
M-am înroșit la asta, încântat. „Este întotdeauna plăcut de auzit.” Luând loc la birou, i-
am înfruntat în timp ce Thane s-a așezat și el. „Este un băiat minunat.”
Trecându-i prin temele lui Lewis, punctele forte și slăbiciunile lui, am observat că
ambii părinți au ascultat cu atenție. Ei s-au implicat, de asemenea, punând întrebări
despre cum ar putea ajuta acasă să se îmbunătățească acolo unde mai trebuia de făcut
munca. Le-am dat câteva sfaturi și apoi am trecut la comportamentul lui. „Lewis este tăcut
și respectuos. Am câțiva copii în această clasă
care sunt întotdeauna cei care îmi răspund la întrebări și sunt tare despre asta.” Am zâmbit.
„Așadar, nu este adesea ușor pentru copiii mei mai liniștiți să se prezinte pentru a răspunde
la întrebări. Dar mi-ar plăcea să văd mai multe de la Lewis.”
— Și el este tăcut acasă, spuse Regan, ținându-l de mână pe Thane și sprijinindu-și

mâinile împreunate în poala ei. Am simțit un pumn de invidie la apropierea lor evidentă.
„Sora lui este foarte gregară și zgomotoasă în cel mai bun mod, dar cred că, poate, este
obișnuit să se dă înapoi. Lăsând-o să strălucească. Poate de aceea este și el așa în clasă.”
"Eventual. Dar, destul de interesant, există un lucru despre care Lewis devine foarte
vorbăreț. Poate că se află în genele Adair.” M-am tachinat, iar ei s-au aplecat, intrigat. „Lewis
este foarte entuziasmat de viitoarea noastră piesă de Crăciun.
S-a anunțat săptămâna aceasta că vor fi două piese de teatru anul acesta, una organizată de
școala inferioară, P1 la P4, și alta de școala superioară, P5 la P7. Lewis este încântat de asta.
Ne-am reunit vineri cu celelalte clase pentru a discuta idei pentru că ne face plăcere să avem
implicarea copiilor, iar Lewis era plin de sugestii.” M-am aplecat spre ei acum. „Și mi-a spus
că nu doar că i-ar plăcea să ajute cu designul decorului, ci și că și-ar dori un rol și s-a întrebat
dacă le poate face pe amândouă.”
Regan zâmbi de la ureche la ureche în timp ce-și ghiontea soțul. — Parțial arhitect,
parțial actor, nu?
Thane a chicotit, dar a părut surprins. „Partea de decor nu mă șochează. Lewis a fost
întotdeauna interesat de munca mea. Dar actoria mă uimește.”
„Totuși e bine, nu?” Regan îl studie. „L-ar putea scoate din

coaja lui un pic. Dă-i încredere.”
Thane dădu din cap, contemplându-l. „Da, da. Sunt doar surprins că vrea. Dar asta e
grozav.” S-a uitat la mine. „Poate să le facă pe amândouă? Decor și actorie, vreau să spun.”
„Îmi propun să mă asigur că copiii mei își pot urma pasiunile, orice ar fi
fi. Îi vom oferi spațiu să le facă pe amândouă.”
"Bun. Mulțumesc, Roe, adică, doamnă Sinclair. Mi-a dat un

privire afectuoasa.
„Poți să-mi spui Roe.”
Regan chicoti. „Atunci trebuie să încetezi să ne mai spui domnul și doamna Adair.”
Câteva minute mai târziu, le-am luat la revedere, întorcându-mă la ultimul meu părinte al lui
noapte și prind cuvinte pe care nu cred că Regan Adair a vrut să le aud.
„Bine, curiozitatea mea mă omoară acum. Trebuie să-mi spuneți cum sunteți cu toții
o cunosti."
Stomacul mi s-a răsturnat la gândul că Thane îi spune povestea mea.

"Domnișoară. Sinclair.”
Părintele care stătea în fața mea m-a atras din gândurile mele panicate.
Uitându-mă în ochii lui întunecați, mi-am căutat mintea încurcată după numele lui. "Domnul.
Barr?”
— Sună-mă Haydyn, te rog. Zâmbetul lui era aproape cochet.
Scuturând ideea, i-am zâmbit cu buzele strânse și l-am condus în sala de clasă. Când m-am
uitat peste umăr la el, i-am găsit ochii pe balansul fundului meu.
Bine, poate că zâmbetul lui fusese cochet.
Din păcate, nu ar fi prima dată când un tată flirta cu mine. Chiar și un tată flirtase cu mine
în fața soției lui. Elegant.

— Ia loc, domnule Barr, am oferit eu.
„Haydyn, te rog.” Își desfăcu nasturii hainei stilate de lână și se așeză, încrucișând un picior
peste celălalt. Acum că nu mă gândeam la Adair, am observat că domnul Haydyn Barr era
atractiv. Știam de la fiul său, Michael, că ei locuiau într-unul din satele periferice și că Haydyn era
profesor la Universitatea Highlands and Islands. Un profesor de ce, nu știam. Din lipsa de discuții
a lui Michael despre o mamă și faptul că o dădacă l-a luat de la școală, am bănuit că domnul Barr
era singur. Cum și-ar putea permite un profesor o dădacă și haina de designer pe care o purta,
nu știam.
„Deci, cum este progresul lui Michael anul acesta?”

Michael a fost unul dintre cei mai străluciți elevi ai mei și i-am spus asta tatălui său, relanzând
realizările sale în primul mandat.
"Minunat. Sper că el va merge pe urmele mele în inginerie, și tu

trebuie să fie complet pentru asta.”
„Ești inginer?”
„Predau inginerie civilă în campusul din Inverness al UHI.”
Inteligent si atractiv.
Nu-i mai observa atractivitatea. „Sunt sigur că dacă Michael este interesat de inginerie,
se va ocupa cu ușurință de subiect.”
"Dacă?" Domnul Barr zâmbi. „Michael are nouă ani. Nu am de gând să forțez
el să-mi calce pe urme. Doar mi-ar placea. Asta e tot ce am vrut să spun.”
Dându-mi seama că îmi prinsese ușura admonestare, am încercat să nu roșesc. "De
curs."
„Vorbește despre tine. Abia așteptam să-l cunosc pe profesorul el

se bucură atât de mult și trebuie să spun că înțeleg pe deplin acum.”
Oh baiete. "Este foarte frumos."
"Aici." Și-a strecurat mâna în haină și a scos o carte de vizită.
„Dacă ai nevoie vreodată să discuti despre Michael.”
Am luat cardul. "Mulțumesc."

„Sau...” S-a aplecat spre mine, cu un zâmbet îmbucurător. „Dacă ai vrea vreodată să bei
o băutură. De obicei, ți-aș cere numărul, dar sunt destul de sigur că nu ar fi potrivit... așa că
îl voi lăsa în mâinile tale.” Stătea în picioare în timp ce mă uitam cu gura căscată la el, șocată
de sinceritatea lui. „Sper să suni pentru băutura aceea.”
Mi-am lins buzele nervos pentru că treceam prin cea mai lungă perioadă de secetă din
lume și o femeie avea nevoi. Amintindu-mi exact de ce treceam prin vraja uscată, totuși, m-a
scuturat din stupoare și i-am aruncat un zâmbet blând. „Nu ar fi potrivit.”
Haydyn Barr a zâmbit și s-a îndreptat spre ușa clasei mele pentru a o deschide. „Păstrează
cardul pentru anul viitor. Când nu mai ești al fiului meu
profesor."
Wow.
Am întors un zâmbet și el a chicotit, a dat din cap și a ieșit afară.
Întorcându-i cardul în mână, m-am uitat la cuvintele în relief: Dr.

Haydyn Barr, profesor de inginerie. Mai jos erau datele lui de contact la universitate.
Era tentant, dar unul, nu mi-aș pune niciodată în pericol munca întâlnindu-mă cu un
părinte; și doi, nu am mai vrut să ies niciodată. Istoria mea romantică nu a fost încărcată de
mulți bărbați. După ce am fugit din Ardnoch și m-am străduit să-mi fac chirie ca student în
Inverness, am evitat să mă întâlnesc timp de aproape doi ani.
Nimeni nu era Brodan, așa că nu i-am vrut.
Când m-am mutat la Edinburgh pentru formarea profesorilor, l-am cunoscut pe Nick
printr-un prieten de la universitate. Era cu câțiva ani mai mare, pompier și mi-a adus aminte
de Brodan. Nu în înfățișare, ci doar farmecul lui înflăcărat care ascunde o dulceață. M-am
gândit că s-ar putea chiar să-l iubesc puțin, dar după patru ani de întâlnire, s-a îndrăgostit de
un coleg. Ea a fost opusul meu din toate punctele de vedere. S-au tras la spatele meu timp de
șase luni până i-am prins împreună. Toți prietenii mei erau prietenii lui, așa că i-am pierdut și
a trebuit să o iau de la capăt.
Apoi m-am mutat la Glasgow pentru a preda. M-am întâlnit puțin, dar nimic grav, un
și apoi l-am cunoscut pe Steven când aveam douăzeci și șapte de … dezastru de epopee
ani. Steven proporții. Mi-au trebuit trei ani să ies din acea situație.
Am fost singură de șapte ani de atunci.
Toate visele mele de a fi soție și mamă au crescut într-o pufă de fum.
Pentru că oricât de dureros și de singur era să fiu singur, cel puțin eram în siguranță.
10
MONROE
TRECUTUL
T el ultimele săptămâni fusese chinuitoare. Abia mă puteam concentra asupra

tutorialele și prelegerile mele. Mama era mereu pe mine pentru că am fost distrată în
casă și îmi verificam constant telefonul pentru mesaje de la Brodan.
Obișnuiam să trimitem mesaje în fiecare zi și să sunăm în fiecare două zile.
Nu mai auzisem de el de câteva săptămâni. La câteva zile după acea noapte la castel, i-am
trimis un mesaj și l-am întrebat ce mai face, iar el mi-a răspuns că este bun, dar ocupat. Brodan
m-a întrebat mereu cum mă descurc, dar de data aceasta nu a existat nicio reciprocitate, nicio
dorință de a continua conversația.
Și nu a sunat.
A fost distant de când mi-a spus că are o iubită.

O parte din mine chiar voia să creadă că el minte ca să mă alunge.
Fusesem beat în acea noapte, dar nu atât de irosit încât să nu-mi amintesc să-i fi spus că sunt
îndrăgostit de el. Obrajii îmi ardeau de rușine de fiecare dată când mă gândeam la asta. Ori a
mințit despre fată, ori a fost distant din cauza a ceea ce am mărturisit.
Aș prefera să cred că minte. Evident.

Arran nu știa nimic. El și cu mine ne apropiasem de când Brodan plecase la universitate.
Însă nu era atent la adevăratele mele sentimente pentru fratele său.
De aceea era și cea mai bună sursă de informații faptice. Am luat legătura, dar nu l-am văzut
până acum pentru că era ocupat weekendul trecut.
Fluturii mi-au îngrozit stomacul în timp ce conduceam mașina de rahat pentru care o
economisisem. A fost sincer un miracol că vechiul Brava m-a putut duce înainte și înapoi la
Inverness. Și oricât de mult a fost o bucată de rahat, mi-a plăcut și mie. Ea (mașina mea era
cu siguranță o fată) reprezenta libertatea mea.
Ea s-a oprit să se oprească în fața castelului și, când am ieșit, ușile duble s-au deschis și
Arran a ieșit cu o sticlă de bere în fiecare mână, cu brațele desfăcute larg în timp ce striga:
„Hai să fim dracului!”
Am râs de prostiile lui și am rotunjit boneta. „Da, dă-mi, dă
pe mine."
Rânjind, a întins o bere. „Nu-i spune lui Brodan că te corup cât timp
el a plecat."
Mențiunea fratelui său a provocat acea durere familiară, iar dorința de a izbucni în
lacrimi era reală. M-am forțat să-mi dau ochii peste cap și am luat berea. — Am fost corupt
cu mult înaintea ta, Arran Adair.
„Oh, da?” El dădu din sprâncene. „Cine a fost ticălosul norocos?”
Încrețindu-mi nasul, am pufnit: „Nimeni nu merită menționat”.
— Atât de rău, nu? Arran pufni.
Împingându-l spre casă, i-am răspuns: „Nu e treaba ta. Sper

sunt gustări aici.”
Arran m-a condus în dormitorul lui și am întrebat dacă mai este cineva acasă
sfârșit de săptămână.
„Tata e din nou în Skye în weekend pentru cine știe ce. mă întreb dacă
are un prieten dracului acolo.”
„La asta e tot ce te gândești?”
„Destul de mult. Oricum, Lachlan filmează în Canada, iar Thane e la universitate.
Și la fel, desigur, este și Brodan.”

— Apropo de, am condus eu cu dezinvoltură, „este adevărat, atunci? Că are o iubită?
Nu am vorbit prea mult în ultima vreme.”
Arran se lăsă pe pat încruntat. „Rahatul mare nu scade

mingea prieteniei tale pentru că are o iubită, nu-i așa?
Mi s-a tăiat respirația când intestinul mi s-a răsucit dureros. Lăsându-mi părul să-mi ascundă
în timp ce mă așezam în fotoliul lui confortabil, am întrebat: „Deci, este adevărat?”
„Da. Cine ar fi crezut?" Arran făcu semn către grămada de gustări de pe patul lui.
„Ce delicatesă ai prefera cu berea ta, doamnă? Pringles, alune, ciocolată?”
Am ridicat din umeri, iar el mi-a aruncat o pungă cu nasturi de ciocolată. i-am prins,
deși mintea mea țipa la el să-mi spună mai multe.
Din fericire, Arran a vorbit fără alte îndemnuri. „Brodan l-a adus pe a lui
pasăre acasă weekendul trecut.”
„Nu-i spune pasăre”, am avertizat eu.

El a zâmbit. "Scuze. Și-a adus doamna acasă weekendul trecut.”
Brodan a adus-o aici.
„Thane și tata erau amândoi acasă, așa că a vrut să o cunoaștem cu toții. Nu pot să
cred că în sfârșit devine serios în privința cuiva.” Arran și-a încrețit nasul.
„Era în formă, nu mă înțelege greșit, dar a tot chicotit la tot ce a spus Bro. A fost al naibii
de enervant.”
„Vorbesc serioși?”
Arran s-a ridicat să ia o gură de bere, cu ochii îngustându-se la mine. Am încercat să
nu mă zvârcolesc în privința lui. Înghițindu-și o gură, a întrebat: „Brodan chiar nu ți-a
spus despre ea?”
Nu.
Brodan nu numai că mințise când mi-a spus că nu va vorbi niciodată serios despre
nimeni (insinuând că dacă ar putea vorbi serios, ar fi vorba despre mine), dar m-a scos
din viața lui.
Fără exagerare, durerea din piept era chinuitoare. m-am simtit ca eu

urma să cadă într-un milion de bucăți sau să plutească departe de mine, nelegat pentru
eternitate. Ambele gânduri m-au panicat.
"Icre? Esti bine?"
Nu-l lăsa să vadă. Nu-i lăsa pe niciunul dintre ei să vadă.
Și nu-l lăsa niciodată pe Brodan Adair să vadă ce mi-a făcut.
Vrând să fiu amorțit, mi-am dus berea înapoi până am gâfâit

suflare.
"Icre?" Arran s-a aplecat spre mine, îngrijorând pe chipul lui frumos.
"E o prostie … Eu doar … Nu m-am gândit niciodată că mă va lăsa când va avea o

prietenă.” Am înșelat adevărul ca să nu vadă. Nu aș vedea că sunt înăuntru
agonie.
„Nenorocitul ăla.” Arran părea furios. — Chiar nu ți-a vorbit?
„Nu în câteva săptămâni. Obișnuia să scrie mesaje în fiecare zi și să-i sune pe toți. Nu ți-
a spus nimic despre mine, nu-i așa? Am împins, sperând ca Brodan să nu-i spusese lui Arran
că sunt îndrăgostit de el.
El a clătinat din cap, încruntat. „Nici un cuvânt nenorocit. Dar o să vorbesc cu el. Nu te
poate lăsa doar pentru că are o iubită. Iar Vanessa ar fi bine să nu fie motivul.”
— Vanessa?
„Da, acesta este numele ei.”

Vanessa.
Mă abandonase pentru cineva numit Vanessa.
Brodan mă abandonase.
Era singura persoană de pe planetă care știa cât de singură mă simțeam pentru că
a părinților mei de rahat. Chiar și așa, mă abandonase. Exact așa cum au făcut.
În acel moment, l-am urât. Cu adevărat. Am lăsat acea ură să se strecoare prin mine și,
în mod miraculos, mi-a înăbușit anxietatea crescândă. „Nu-i spune nimic.” Vocea mea nu
suna ca a mea. Era plat, frig. „Nu vreau prietenia lui Brodan doar pentru că fratele lui i-a
reamintit să dea un naiba”.

Arran trase aer în piept. "Icre … Îmi pare rău."
Nevrând să-i fie milă, mi-am aruncat restul de bere, terminând-o. am tinut
scoase sticla goală și o clătina. „Ai ceva mai puternic?”
Cu un oftat, Arran se ridică de pe pat și traversă camera pentru a lua sticla goală. În
schimb, degetele lui s-au înfășurat în jurul meu. — Ești prietenul meu, Roe. Și nicio pasăre,
adică, doamnă, nu mă va face să uit de tine.
Lacrimile au amenințat, așa că mi-am tras mâna înapoi și i-am dat o mișcare
zâmbet. „Bine de știut, Arr. Acum, ai ceva mai puternic?”
A chicotit și a dat înapoi. „Purtă muzica în timp ce merg să vânez lucrurile bune.”
De îndată ce Arran a părăsit camera, panica a încercat să-și forțeze drumul înapoi
înăuntru. M-am repezit prin cameră, deschizând vechea fereastră însângerată care nu
oferea puțină protecție împotriva frigului și am aspirat un plin de aer nocturn. Am observat
că mi-au tremurat mâinile și mi-am dat seama că tot corpul meu era și el.
„Calmează-te”, mi-am șoptit. Aceasta nu a fost o reacție normală, nu?
Dar Brodan mă abandonase.
La fel ca toți ceilalți care ar fi trebuit să mă iubească.

STOP!
Nu am vrut să mă gândesc la asta. Nu am vrut să mă gândesc la nimic. M-a durut prea

tare.
Am pornit-o pe Biffy Clyro pe desktopul elegant pe care Lachlan i-a cumpărat lui Arran,
am rătăcit prin camera lui, căutând o distragere. Din fericire, s-a întors nu prea mult mai
târziu cu o sticlă plină de whisky.
La început, totul era liber și clar de distrugătorul de cunoștințe care
a fost alcool.
Am vorbit despre timpul petrecut la universitate și despre meseria lui de chelner la un

restaurant elegant la nord de Ardnoch. Ne-am amintit despre școală și am vorbit despre
locurile pe care am vrut să le vedem. Mi-a spus că Lachlan s-a oferit să-i aducă pe el și pe
Brodan pe platoul său de filmare vara viitoare. Dar nu mi-am putut aminti mare lucru
a conversației noastre după un anumit punct.

Sincer, nu știam cine a ajuns primul la cine.

Momentul ar fi pentru totdeauna fragmentat în amintirile mele, sclipiri de
pupici, de senzatie.
Totul s-a prăbușit înapoi în realitate clară, dureroasă și concentrată la sunetul cuiva
care răcnea: „Am de gând să te omor!
Nu cineva.
Brodan.
Arran era deasupra mea. Inauntrul meu.
Eram goi.
Șocul a cuprins fața lui Arran, iar el și-a răsucit capul pentru a se uita peste umăr. Apoi
s-a îndepărtat de mine, dezvăluindu-l pe Brodan, care mă privea cu gura căscată într-o
trădare abjectă, privirea lui mă tăia până la miez.
Camera se legăna când îi șoptam numele.
A tresărit, iar apoi privirea i s-a îndreptat spre Arran, care o trăgea pe a lui
blugi. „Uite, frate, doar...”
Brodan l-a întrerupt trântindu-se prin cameră spre fratele său. M-am trezit repede.
Practic, căzând de pe pat, m-am grăbit să-mi pun hainele în timp ce am auzit mirosul
revelator al unui pumn întâlnit cu carnea.
"Nu!" Am strigat, smulgându-mi puloverul ca să-l văd pe Brodan deasupra
Arran.
Arran s-a zbătut sub el, încercând să evite pumnii fratelui său.
„Brodan, oprește-te!” Am tipat.
Dar nu ar fi făcut-o.
Nu s-ar opri.
Îl lovea pe Arran.
Pumn după pumn, mirosul de carne îmi întoarce stomacul.
Teroarea m-a propulsat spre ei, iar eu am tras de brațul lui Brodan, dar el m-a dat din
umeri cu atâta forță, încât am zburat înapoi și am lovit piciorul patului. Durerea mi-a ricoșat
în partea inferioară a spatelui și am strigat când am aterizat puternic pe încheietura mâinii.
Brodan se învârti, cu groază pe chip. "Icre." S-a uitat înapoi în jos
la Arran, care era o mizerie însângerată, gemută. Brodan s-a dat de la fratele său. Lacrimile
îi curgeau în ochi, un milion de emoții chinuite înăuntru.
Și nu l-am putut înfrunta.
Nu puteam înfrunta ce le-am făcut.
Așa că am fugit.
Ne gândind clar, am ajuns la mașina mea, am vomitat pe pietrișul de lângă ea și

apoi am intrat unde am plâns beat și am condus nesăbuit până acasă.
Nu fusesem niciodată atât de beat încât să nu-mi amintesc detalii. Dar peste următorul
Câteva săptămâni (și ani), am încercat cu disperare să-mi amintesc cum am ajuns să
… reușit. Terminasem o sticlă întreagă de whisky și ne
facem sex cu Arran și nu am
apucasem de pachetul lui de bere. Am fost bolnav zile întregi de cea mai urâtă
mahmureală din viața mea.
Nu eram în mintea mea bună când am făcut sex cu Arran. Nici el nu era.
Au fost doar fulgerări de amintiri, totul venind în atenție
în momentul apari iei lui Brodan.
A fost o noapte de care abia îmi aminteam … și totuși se ruinase
Tot.
11
MONROE
ZIUA DE AZI
L Aplecându-mă de birou, am încercat să nu râd la vederea lui Ellen Hunter și a lui David
White, profesori de P6 și P7, așezați în scaunele mici care aparțineau elevilor mei.
În schimb, m-am concentrat asupra sarcinii în cauză.
Era ora prânzului. Copiii erau în cantină sau afară pe terenul de joacă și ne inhalam
propriile prânzuri, astfel încât să avem timp să discutăm despre viitoarea piesă de Crăciun. Din
păcate, a trebuit să mă grăbesc la mama imediat ce s-a încheiat ziua de școală pentru a o duce
la o întâlnire târzie cu kinetoterapeutul. Așa că aceasta a fost singura dată când am avut
săptămâna aceasta să alegem un musical dintr-o listă foarte mică pe care am putea obține
legal o licență pentru a cânta.
„Nu știu despre voi doi, dar sunt complet în afara profunzimii mele ca regizor de scenă.”
Au chicotit, iar Ellen a dat din cap. „Am făcut-o o dată sau două, dar vă avertizez pe
amândoi, va fi stresant pe lângă tot ceea ce ne petrecem.”
De asta eram îngrijorat.

„Și”, a spus David, aplecându-se în față, privirea lui zvârnind între mine și Ellen, „Cooley este
hotărâtă să facă reputația Ardnoch Primary la fel de stelară ca și Academia Ardnoch, așa că vrea
piesele pe rețelele sociale și vrea să aibă potențialul devine viral. Nici o presiune."
m-am încruntat. "De ce? Suntem un sat mic din nordul Scoției. De asemenea, Ardnoch Academy
este o unitate de învățământ secundar care oferă învățare într-un domeniu specializat. Nu este un
liceu obișnuit. Ar trebui să știu, am fost acolo.”
El a zâmbit. „Tot ceea ce știu este că Cooley consideră că, dacă facem școala adorată de public,
ar putea primi mai mult din bugetul ei anul viitor de la consiliu. Ca la academie.”
„Academiei Ardnoch i se oferă bugetul în funcție de ratele de succes și are o rată de succes
destul de mare în a-și trimite elevii la studii superioare.
Cooley vrea să-i călăuzim pe copii ca animalele de la grădina zoologică pe rețelele sociale pentru a
obține un buget mai mare?”
„Nu te uita așa la asta.” Ellen mi-a aruncat o privire de admonitor. „Încă putem face acest lucru
distractiv pentru copii și să îi dăm Anitei ceea ce își dorește. Nu-i mai spune Cooley, David. Nu ești
unul dintre copii.”
S-a încruntat la ea ca pe unul dintre copii, iar eu am oftat în interior. Mi-am făcut griji când mi-
am dat seama că noi trei va trebui să lucrăm împreună. În timp ce mă înțelegeam individual cu
amândoi (până acum), am observat în doar câteva săptămâni de la muncă la școală că Ellen și David
se ciocneau adesea în personal.

cameră.
Cum aveam noi trei să scriem și să regizati o piesă de teatru?
„Ceva preferate pe lista respectivă?” Am dat din cap către hârtia din mâinile lui Ellen. Ni s-a
spus că, deși trebuia să organizăm întreaga școală pentru a deschide seara spectacolului cu un
amestec de cântece de Crăciun, piesele în sine nu trebuiau să aibă tematică de Crăciun. Școala
inferioară alesese deja Spărgătorul de nuci.
„Am făcut Guys & Dolls în liceu”, a oferit David ridicând din umeri. "Este
asta pe lista?”
m-am strâmbat. "Nu. Și e puțin matur, nu-i așa?”

„Există ceva numit Toți vorbesc despre Jamie.” Ellen
miji la hârtie.
„Din nou, un pic matur.”
S-a uitat la mine în gol, sugerând că nu știe conținutul majorității pieselor de pe
lista ei.
Minunat.
Am oftat. "Ma gandeam … Vrăjitorul din Oz.”

„Hai să o facem”, a răspuns David.
"Pur si simplu?"
„Trebuie să aplicăm pentru licență acum, altfel nu va fi muzical.”

"De acord." Ellen m-a surprins cu încuviințarea ei emfatică din cap.
"Bine. Vrăjitorul din Oz este. Să aplicăm pentru asta astăzi. Acum." Le-am zâmbit
puțin isteric. „Presupunând că obținem licența... cum regizăm un musical?”
„Unchiul meu ar putea ajuta.”
Am tresărit la vocea tânără.

Lewis Adair stătea chiar în sala mea de clasă, cu ochii lui mari rotunzi și
dornic.
Din păcate, nu i-am procesat cuvintele. „Lewis, ce faci
Aici? Ora prânzului nu s-a terminat.”
„Mi-am lăsat mărul în rucsac”. Făcu semn către peretele de cârlige de unde copiii
își atârnau pungile.
„Bine, apucă-l și pleacă, te rog.”
"Asteapta asteapta." Ellen îl opri. „Lewis, cu care unchiul ne-ar putea ajuta
piesa?"
Ce?
Panica m-a cuprins și m-am așezat drept.

Lewis îi aruncă un mic zâmbet și făcu un pas înainte. „Unchiul meu Brodan.
Este un star de cinema.”
A spus-o de parcă noi nu știam deja asta.

„Vorbiți despre a face școala să devină virală”, murmură David, cu ochii uriași de
entuziasm. „Brodan Adair regizat.”
Nu.
Nu. Nu. NU!!!!!!
„Trebuie să o direcționăm noi înșine”, am răspuns eu grăbit, încercând să nu plesc

de dragul lui Lewis. „Nu putem avea ajutor din exterior.”
"Neadevarat." Ellen clătină din cap. „Anul trecut, cei de la P7 au făcut piesa de Crăciun, iar
un părinte a regizat-o. Brodan Adair este unchiul lui Lewis. Este ca un părinte.”
"Nu. E ca un unchi. În plus, nu îl putem impune pe unchiul lui Lewis pentru că sunt sigur
că nu rămâne în Ardnoch definitiv.
Lewis făcu din nou un pas înainte, respirând puțin mai repede de entuziasm.
„Pot să-l întreb. Sunt sigur că va spune da.”
— Ar fi minunat, Lewis. Ellen a radiat. „Ați putea să vă întrebați
unchiul săptămâna asta și să ne dea un răspuns până vineri?”
— Da, doamnă Hunter.
"Mulțumesc!"
"Grozav." Ea și David au împărtășit un zâmbet extatic.
La dracu. Ale mele. Via ă.
BRODAN
„Cum a decurs scrisul azi?” a întrebat Walker în timp ce ne duceam la Thane pentru cină.
"Merge bine. Cred că primul proiect se va termina în curând.” eu inca

nu puteam să-mi înțeleg faptul că scriam și chiar mă bucuram de asta. „Ești bun la acest rahat de
management al vieții, știi. Ați putea să o luați ca a doua carieră.”
Walk mormăi în timp ce se uita la peisajul care trecea. „Gestionează-ți viața
este suficient pentru moment.”
„Pentru a fi corect, nu ai fost nevoit să iei multe decizii în ultima vreme.”
„Da, pentru că cele pe care le-am făcut deja te țin ocupat.”
am zâmbit. "Adevărat." I-am aruncat o altă privire. „Nu te-ai plictisit să lucrezi la pază pentru moșie,
nu-i așa? Știu că nu este viața de jet-setting cu care te-ai obișnuit.” Walker fusese gardian de corp pentru
mai multe celebrități înainte de a deveni șeful detaliului meu de securitate.
„Dacă aș fi plictisit sau nefericit, nu aș fi aici.”
Destul de corect.
În mod caracteristic, prietenul meu, nu atât de locuitor, nu a vorbit pentru tot restul călătoriei.
Thane și Regan ne invitaseră la cina luni seara – am ratat duminica din cauza haosului pe care noile
mele nepoate l-au plouat asupra fraților mei. Noii părinți și fiicele lor adorabile, dar foarte zgomotoase,
nu au participat în seara asta. Am făcut o notă să mă uit la ele săptămâna aceasta. Pentru a fi siguri că
erau toți în regulă.
L-am îmbrățișat pe Regan în timp ce ea ne întâmpina și încerca să nu râdă în timp ce ea întinse
brațele către Walker, iar el se încruntă la ea în semn de avertizare și o bătu pe umăr stângaci în semn
de salut.
„Nu e genul care se îmbrățișează”, i-am murmurat la ureche în timp ce am intrat în spațiul principal
de locuit.
Gropițele ei au izbucnit în timp ce ea a dat din cap. „Notat în mod corespunzător.”
„Unchiule Brodan!” Eilidh a sărit de pe un scaun pe insulă și m-a repezit.
Mi-am dat seama în timp ce o strângeam în brațe. Gândul m-a făcut să mă simt al naibii că am ratat
atât de multe, așa că l-am aruncat.
Am fost totul despre prezent în aceste zile.

Nu este permisă locuința.

Eilidh m-a eliberat cu un rânjet obraznic și s-a apropiat de Walker, înclinându-se
capul ei înapoi pentru a ridica privirea la el. „Ești la fel de înalt ca unchiul Mac.”
Expresia lui Walker s-a înmuiat cel mai mic. "Chiar așa?"
„Da. Este tatăl mătușii mele Robyn, dar este căsătorit cu mătușa mea Arro.
Trebuie să fie cu adevărat confuz pentru Skye și Vivien.”
Mi-am tușit în pumn pentru a-mi acoperi râsul, ochii mei întâlnindu-i pe cei ai lui Arran
dincolo de cameră. Eredine î i întoarse capul în umărul lui Arran pentru a-l înăbu i pe al ei
amuzament, dar Arran chicotea flagrant.

Walker, totuși, a păstrat o față sinceră. „Trebuie doar să-i explici
ei când vor fi mai mari.”
„Explică-i cum?” Eilidh și-a încrețit nasul. „Nu cred că poți explica asta.”
Thane a tușit zgomotos, acoperind cu siguranță un râs în timp ce Regan ne-a întors cu
spatele mulți dintre noi și s-a ocupat în bucătărie, încercând cu siguranță să nu-și rupă
măruntaiele.
— Ei bine, să vedem, spuse Walk răbdător. „Skye și Vivien sunt veri primari pentru că
Lachlan și Arrochar sunt frate și soră. Dar Skye nu este doar nepoata lui Robyn și Lachlan, ci
și sora vitregă a lui Robyn. Vivien nu este doar nepoata lui Mac și Arrochar, ci și nepoata lui
Mac, așa că asta face mătușa lui Skye Vivien.”
Mâinile lui Eilidh zburară la șolduri indignate. — Și nu crezi că asta e confuz?
Râsul a izbucnit din mine înainte să-l pot opri, iar buzele lui Walker s-au zvârlit de
amuzament. „Presupun că este.”
„Îmi place acest copil.” M-am aplecat pentru a sărut rapid tâmpla lui Eilidh, zâmbind în
timp ce mă îndreptam, cu ochii pe Thane. „Bună treabă, frate.”
Thane ridică mâinile. „Nu pot să îmi iau credit. A ieșit așa.”
Mi-au atras atenția pașii fulgerați pe scări, iar Lewis a apărut brusc în partea de jos a
acestora. „Este cina gata încă? Mi-e foame." Ochii lui
s-a lărgit la vederea lui Walker, apoi și-a îndreptat privirea în jurul camerei de parcă ar fi
căutat. Văzându-mă, nepotul meu a radiat într-un mod care a tras de durerea aceea care
mă roade în piept. „Unchiule Brodan!”
Lewis era de obicei atât de tăcut, încât era îmbucurător să-l vezi dând dovadă de entuziasm
despre prezența mea. „Hei, amice, cum merge?”

A traversat în grabă camera, strecurându-se ușor în șosete nepotrivite.
— Trage-ți șosetele, Lew, înainte de a rupe ceva, spuse Thane de pe canapea, scoțându-
mi cuvintele din gură.
„Unchiule Brodan, trebuie să te întreb ceva.”
„Lewis, lasă-ți unchiul să mănânce înainte să-i ceri favoruri”, strigă Regan
din bucătărie.
Fața i-a căzut și s-a îndreptat greu spre masă cu un „Bine, mamă”.
Doamne, era un copil bun. Curios, m-am întors către Thane și i-am spus:
"Favoare?"
Thane mi-a aruncat o privire ciudată, aproape precaută. Buzele i se întredeschiseră de parcă ar fi vrut să spună
ceva, dar apoi doar a făcut semn către masă.

Curând, ne-am așezat cu toții și ne-am servit cu toppinguri pentru fajitas de pui pe
care Regan le gătise. A fost dezordonat și delicios pentru că femeia avea atingerea magică,
dar concentrarea mea era pe nepotul meu. Odată ce am inhalat o fajita și am pus topping
pe următoarea, am spus: „Bine, lovește-mă cu ea, Lew.
Care-i treaba?"
Al naibii de copil grozav care era, s-a uitat mai întâi la Regan pentru aprobare.
Ea a zâmbit și a dat din cap.
Lewis s-a întors spre mine, cu expresia lui implorând.

Ce naiba …
„Unchiul Brodan, clasa mea și cei P6 și P7 fac Vrăjitorul din Oz

pentru muzicalul nostru de Crăciun.”
Înțelegerea a apărut. „Ai primit o parte, amice? Ai nevoie de ceva

indicii?”
„Ei bine, da, dar i-am auzit pe profesori speriandu-se cum
ei nu știu să pună o piesă și i-am spus că te-aș întreba dacă o regi.

Asa de … ne vei direcționa?”
La dracu.
Nu mă așteptam la asta.
Dar privind în jos la fața lui drăguță, cu ochii rugându-mă să spun da, nu puteam spune
nu. A regizat copii mici într-un musical nu a sunat chiar ca o slujbă ideală pentru următoarele
câteva luni, dar aș putea să petrec mai mult timp cu Lewis. Poate recuperezi timpul pierdut.
— Înainte să răspunzi, a intervenit Thane, și a fost acea privire precaută

din nou chipul lui. — Amintiți-vă că doamna Sinclair este profesoara lui Lewis.
Fuuuuuuuuuccccck.
Oh, la naiba nu.
Nu aveam cum să petrec săptămâni întregi cu femeia aia.

La dracu.
M-am uitat la Lewis, încercând să mă gândesc la cuvinte blânde pentru a-l dezamăgi pe omul mic.
— O va face, anun ă Walker hotărât de peste masă.

M-am uitat la el. Repetă asta și te voi eviscera.
Nenorocitul nici nu tresări. Tocmai a mai mușcat din fajita lui.
— Vrei, unchiule Brodan?
„Uite, Lewis...”
Walker și-a dres glasul cu voce tare, iar eu m-am întors către nenorocitul.
Mi-a ținut privirea pietroasă în timp ce și-a șters gura cu un șervețel și a spus: „Două cuvinte:
Negru. Umbră."
Și trebuia să fie prietenul meu.

Ce ticălos. Am promis în tăcere răzbunare. Dar cu cuvântul dracului reverberând în capul
meu, m-am întors către nepotul meu și mi-am făcut fundul, promițând cu entuziasm: „O voi
face”.
12
MONROE
U De regulă, o plimbare dimineața devreme pe plaja Ardnoch ar spăla a

noapte îngrozitoare sau dimineață de rahat, dar bucurarea de nisipurile aurii era
acum retrogradată după-amiezii. Era prea întuneric dimineața în timpul toamnei, deoarece
era încă amurg când am plecat la serviciu, așa că am ajuns la școală într-o dispoziție la fel de
proastă ca atunci când m-am trezit.
Nu că m-am trezit exact, având în vedere că abia dormisem cu ochiul. Primul lucru pe
care l-am făcut a fost să comand un șemineu electric de pe internet. Arran mă avertizase că
toamna și iarna în rulotă vor fi înghețate. Noaptea trecută a fost baltică și purtasem straturi
înainte de a aluneca sub plapumă. Vin iarna, m-am văzut purtând o pălărie și mănuși în pat
însângerat.
Aș vrea să pot spune că doar frigul m-a ținut treaz, dar a mea
nici mintea nu s-ar opri.
De fapt, în prezent mă uitam la cauza insomniei mele.

Colm, tânăra noastră recepționară a școlii, l-a condus cu câteva secunde în urmă pe
Brodan în sala de sport unde l-am așteptat cu Ellen, David și copiii. Ellen și David s-au grăbit
să-l întâmpine pe Brodan, în timp ce eu m-am retras, simțindu-mă ca o căprioară prinsă în
faruri.
Durerea m-a cuprins în timp ce îl priveam întâmpinându-mi colegii cu celebrul zâmbet
care îi încrețea colțurile ochilor. Avea o barbă scurtă, cu mâna sexy pe el. Într-un palton
bleumarin, pulover gri deschis, blugi închiși la culoare și închis la culoare
pantofi, era stilat fără efort. Era frumos peste măsură, iar hainele lui erau scumpe. Totul la el
țipa de neatins.
Luând în considerare întâlnirea noastră anterioară, eram destul de sigur că eram ultima
persoană de pe pământ pe care Brodan Adair ar fi salvat vreodată dintr-o clădire în flăcări, fără
să o găsesc atractivă.
Am lăsat durerea istoriei noastre și sentimentele mele să zăbovească pentru o secundă,
apoi mi-am evocat propria rănire și ura față de Brodan. Eram hotărât să-i dau drumul, să las
trecutul în urmă, dar dacă ar fi vrut să se delecteze cu disprețul său față de mine, atunci aș
întoarce cu plăcere favoarea.
Ridicând din umeri acele sentimente negative precum armura, m-am întors pentru a cerceta
copiii, cu privirea îndreptându-mi spre Lewis. S-a așezat înainte de la locul lui de pe podeaua sălii
de sport, atenția îndreptată asupra unchiului său. Nu se putea nega cultul eroului de pe chipul
lui Lewis. Nu puteam decât să sper că Brodan era un unchi bun și merită. Dar apoi, trebuia să fie
dacă ar fi fost de acord cu asta.
Astăzi a fost prima zi a lui Brodan care se întâlnește cu copiii de la școală ca actor
regizor pentru muzicalul nostru de Crăciun.
Când Lewis ne-a spus că Brodan a fost de acord să regizeze, am vrut să vomit.
De ce naiba ar fi Brodan de acord cu asta? Nu avea de făcut un film de la Hollywood? Nu și-a dat
seama că sunt profesorul lui Lewis? Doar
Gândul că trebuie să petrec două dimineți pe săptămână cu el în următoarele șase săptămâni m-
a trimis într-o spirală descendentă.
M-am strâns suficient pentru a o cere lui Ellen să fie o legătură cu Brodan. Dacă Ellen i s-a
părut ciudat că nu vreau să fiu legătura, având în vedere că Lewis era elevul meu, colegul meu
nu a spus niciun cuvânt. Era prea ocupată să fie extaziată încât a ajuns să fie persoana de
referință a lui Brodan la școală. Ellen și David s-au întâlnit cu Brodan înainte de azi pentru a
discuta despre scenariu și cântece.
Îmi folosisem îndatoririle de îngrijire pentru mama ca scuză pentru a nu fi prezent la întâlnire.
Desigur, vestea a încântat-o pe Anita. Ea spera la ceva aur în rețelele sociale din cauza
prezenței lui Brodan. Profesorii școlii inferioare nu erau

atat de fericit. Au mormăit că am folosit ajutor din afară. Cu toate acestea, Anita le-a
reamintit că ar putea folosi pe altcineva pentru a regiza, de asemenea. Totuși, nu am crezut
că folosim ajutorul extern atât de mult, cât folosim un actor celebru de la Hollywood, așa
cum s-a spus ajutorul extern. Dacă ar fi după mine, nu s-ar întâmpla, dar se pare că aveam
foarte puțin control asupra vieții mele la
moment.
Cel puțin, așa se simțea uneori.

Ni s-a dat un program pentru când am putea folosi sala de sport. Peretele din spate al
sălii de sport s-a pliat pentru a dezvălui cantina noastră mare, care avea să devină zona de
relaxare pentru public în seara spectacolului. Sala de sport a fost, de asemenea, o zonă de
scenă și de culise și un loc grozav pentru repetiții. Ellen, David și cu mine adunasem copiii
acolo pentru a-l aștepta pe Brodan.
Vorbăria emoționată a copiilor se stingise la sosirea lui Brodan și acum am întâlnit
privirea lui Lewis.

— Pot să mă duc să salut, doamnă Sinclair? întrebă el încet.
„ Poți.” Am făcut semn către starul de la Hollywood fără să mă uit la el.
Lewis zâmbi și se ridică în picioare. Privirea mea l-a urmărit fără tragere de inimă în
timp ce se grăbea spre Brodan. Pieptul mi s-a strâns când toată fața lui Brodan s-a luminat
la vederea nepotului său. L-a tras pe Lewis în lateral pentru a o îmbrățișa, aplecându-și
capul pentru a-l întreba ceva ce nu am putut auzi. Lewis și-a întins capul pe spate, zâmbind
spre unchiul său, în timp ce dădea din cap și răspundea. Orice ar fi fost făcut pe Brodan să
chicotească și să se aplece pentru a apăsa un sărut în vârful capului lui Lewis. Atât de ușor
de afectuos. Era la fel și când eram copii – mereu mă lua de mână, mă îmbrățișează, mă
sărută pe tâmplă.
Aducându-mă la orgasm în turela castelului.
Obrajii mi s-au îmbujorat la amintirea nepotrivită și, din fericire, copiii mi-au distras
atenția. Vorbăria lor a crescut odată cu nerăbdarea lor tot mai mare, așa că i-am tăcut în
timp ce Ellen și David se plimbau cu Brodan și Lewis în spatele lor.
Spre groaza mea, am observat felul în care ochii lui Lewis s-au fixat asupra mea, iar el l-a
tras de mâna unchiului său, atrăgându-l spre mine.
Mi-a trecut prin minte amintirea lui Brodan care mă ignoră în cea a lui William și m-
am forțat să nu tresar. Furia mea a reapărut.
„Unchiule Brodan, acesta este profesorul meu, doamna Sinclair”, ne-a prezentat Lewis
în timp ce se opriră lângă mine.
Valorificându-mi tot profesionalismul, am dat din cap spre Brodan, ai cărui ochi
se odihnea oriunde în afară de mine. „Bună ziua, domnule Adair.”
Un mușchi i s-a flectat în maxilar în timp ce îmi ridică bărbia în semn de salut și
s-a întors, atrăgând pe Lewis cu el.
„Toată lumea, am dori să vă prezentăm directorului nostru, domnul Brodan Adair.
Salutați-l pe domnul Adair.” Ellen radia de la ureche la ureche. Sincer, nu am văzut-o
niciodată atât de fericită.
„Bună ziua, domnule Adair!” au spus copiii în cor.
Brodan rânji. "Buna tuturor."
„Mama mea îi place de tine”, a strigat un băiat din clasa lui Ellen. „I-a spus tatălui meu
că l-ar lăsa pentru tine dacă l-ai întreba.”
David acoperi un pufnit cu o tuse, în timp ce Brodan încerca să nu râdă.
Ellen, însă, se încruntă la elevul ei. — Nimic din toate astea, Max Kristofferson. Ea îi aruncă
o privire lui Brodan și observă mâinile lui sprijinindu-se pe umerii lui Lewis. „Lewis,
întoarce-te la locul tău, te rog.”
Câteva secunde mai târziu, toți, cu excepția adulților, erau așezați, iar copiii așteptau
în liniște direcția. Ellen se grăbi spre scaunul unde pusese grămada de scenarii și le
adusese pentru a le înmâna.
"Domnul. White cântă la pian, așa că suntem norocoși că nu trebuie să așteptăm ca
profesorul de muzică să ni se alăture pentru a repeta numerele muzicale. Am crezut că
am putea începe de acolo”, a oferit Ellen.
Brodan a dat din cap, dar i-am observat încruntarea.
— Poate, am oferit eu încet, am putea alege piese astăzi. Vedeți care dintre copii ar
dori un rol principal și audiați-le.”
Nu s-a uitat la mine. În schimb, a spus, de parcă n-aș fi rostit niciun cuvânt: „Cred că
ar fi mai bine dacă am alege astăzi părțile copiilor”. El i-a zâmbit
copiii. „Ridică-ți mâna dacă vrei un rol principal în muzical.”

Atât Ellen, cât și David s-au încruntat, privirile lor sărind între mine și
Brodan.
Mai multe mâini s-au ridicat, inclusiv a lui Lewis.

Le-am rugat pe copiii care își doreau un rol principal să se ridice și să se îndrepte. Am
pășit fără tragere de inimă spre Brodan și colegii mei. „Probabil ar trebui să începem cu
rolurile Dorothy, Vrăjitoarea rea, Omul de tablă, Leul și Sperietoarea.”
Brodan s-a încordat lângă mine și a citit cu atenție scenariul nou condensat ca și cum
n-aș fi vorbit.
Sprâncenele lui Ellen s-au adunat când a observat că buzele mele se ciupesc de
frustrare și jenă. Ea și-a dres glasul. — Da, poate ar trebui să le rugăm pe cei care doresc
să o interpreteze pe Dorothy să citească și să cânte mai întâi?
Brodan dădu din cap. „Excelentă idee.”
Nu am putut întâlni privirile colegilor mei.

În timp ce David s-a așezat la pian și Brodan i-a făcut pe copii să râdă pentru a-i relaxa
puțin, Ellen s-a apropiat de mine. — Pen a menționat că voi doi aveți istorie, murmură ea
pe sub răsuflarea ei.
Pen era un profesor P3 care fusese în clasa lui Lachlan Adair la școală.
Era și o bârfă.
"Nu-i nimic."
Ellen oftă din greu. „Cred că este ceva. Dacă există animozitate între voi doi, ar fi
trebuit să spuneți ceva. Aceasta ar putea fi o idee groaznică.”
"Nu. Copiii îl iubesc.” Am făcut semn prin camera unde îi făcu să râdă de cine știe ce.
„Îl ajuți să audieze copiii. Îi voi ține pe ceilalți liniștiți.” Și stai departe, departe de calea
ticălosului imatur.
BRODAN
Știam că sunt un prost imatur.

Dar de fiecare dată când Monroe se apropia suficient de mult încât să-i pot miros
parfumul, voiam să-mi dezvelesc dinții ca un animal sălbatic. Nu conta dacă se afla la
un centimetru de mine sau la treizeci de metri distanță. O simțeam în cameră. În
fiecare secundă.
O zărisem imediat ce am intrat în sală.

Purta o rochie verde închis, cu mâneci lungi și gât înalt. Tivul a ajuns chiar deasupra
genunchilor ei pentru a dezvălui colanții întunecați pe picioarele ei scurte, dar grozave.
Verdele îi făcea părul să arate ca cuprul în timp ce i se revărsa pe spate în valuri
naturale.
Niciunul dintre profesorii mei din școala primară nu semăna cu Monroe Sinclair.
Doamne, avea treizeci și șapte de ani și încă părea că abia terminase facultatea.
Cunoșteam femei din domeniul meu de muncă care ar ucide pentru tinerețea perpetuă
a lui Monroe. Privind-o, a îngreunat reținerea amintirilor, așa că m-am oprit.
De fapt, eu nu o recunosteam categoric.

Ca o înțepătură.
Nu știam cum altfel să trec peste asta.

Forțându-mă să mă concentrez asupra copiilor, m-am concentrat pe nepotul meu.
Am observat că apucase mâna unei fete pentru a veni alături de el la audiție. Era o
fetiță drăguță, cu codițe blonde și ochi mari și albaștri. Callie era numele ei și avea un
accent american. M-am șocat pe mine și pe Thane că Lewis dorea
audiție pentru musical, deoarece era puțin introvertit în comparație cu sora lui.
Dar Lewis m-a surprins și mai mult făcând un pas înainte cu hotărâre să fac o
audiție pentru rolul Sperietoarei. Șocul meu a fost și mai mare de descoperit
că nepotul meu era un mic comic. A rostit replicile cu nervozitate plină de umor și fizicitatea lui
stângace m-a făcut să râd în hohote. Am bănuit că actoria era în gene, până la urmă.
Prietena lui americană, Callie, era în mod clar timid și probabil constrâns de Lewis să facă o
audiție pentru Dorothy, dar ea a rostit replicile cu o drăgălășeală pe care știam că publicul o va
găsi adorabilă. După ce i-am pus pe toți copiii să alerge, le-am rugat să cânte orice melodie doreau
a capella.
Lewis nu avea o voce fantastică, dar nu avea nevoie de una.

Callie, totuși, avea o voce blândă, dar dulce, care, cu un pic de lucru la proiecție, i-ar face bine
pentru Dorothy.
De îndată ce ne-am oprit să discutăm în liniște, însă, atenția mi-a dispărut de la Ellen și David
către Monroe. Mi-a furnicat ceafă și m-am întrebat dacă mă urmărește. Dacă ea era la fel de
conștientă de mine ca și eu de ea.
Cedând, m-am întors lejer să-i citesc cu atenție pe copii și să-mi las privirea să zăbovească
Monroe.
Ea nu se uita la mine. Ea a îngenuncheat lângă o fetiță, ascultând cu atenție tot ce spunea.
Expresia ei era blândă și blândă în timp ce dădu din cap și apoi îi dădu fetei un zâmbet liniștitor.
Am privit-o luând mâna fetei și au stat împreună. Inima mi-a bătut în piept când Monroe a
traversat camera, murmurând împreună cu copilul în timp ce ea o strângea de mână. I-a spus
ceva lui Ellen, care a dat din cap, iar apoi am privit cum Monroe o conducea din cameră.
Mă durea pieptul de parcă aș fi fost lovit.
Un glas și-a dres glasul și m-am întors și am găsit-o pe Ellen uitându-se la mine cu curiozitate.
Mă surprinsese uitându-mă la Monroe.

La naiba.
Aceasta a fost tortură.
Și Walker Ironside ar plăti pentru că m-a pus în această poziție.

13
MONROE
a dat peste Arrochar Adair Galbraith în Golspie, din toate locurile.

eu
După ce mi-am petrecut toată ziua de vineri dimineața cu Brodan, eram disperat să
fug din Ardnoch și tot ceea ce reprezenta. Așa că am condus pe coastă sâmbătă dimineața și
m-am plimbat în jurul orașului vecin pitoresc Golspie. M-am gândit să conduc puțin mai
departe ca să-mi petrec dimineața la Castelul Dunrobin, pentru că nu mai fusesem acolo de
ani de zile, dar mă așezam într-o cafenea chiar lângă Main Street și mă bucuram prea mult de
ultima mea carte ca să plec. Proprietarul mi-a păstrat cu bucurie cafeaua plină, fără să-i pese
dacă mi-am lipit fundul de unul dintre scaunele ei mici de bistro.
Era pace.
O distragere minunată.
Așa că imaginați-vă surpriza mea când clopoțelul a clintit deasupra ușii și a intrat Arrochar,
împingând un cărucior. Pulsul mi-a accelerat când ochii ni se conectau. Nu știam cum va
reacționa Arro dacă sunt acasă. De fapt, a fost un miracol că încă nu ne ciocnim unul de altul.
Acum iată-ne, într-un alt sat, ne uitam unul la altul.
Spre șocul meu, chipul lui Arro s-a împărțit într-un zâmbet frumos. "Icre!"
Sprâncenele mele au sărit în sus. „Arro.”
Ea a împins căruciorul spre masa mea, iar ochii mi-au căzut când am auzit un bebeluș
care făcea gâlgâit din interior. Fetița lui Arro. Dumnezeule.
Uneori am simțit că timpul nu a trecut și apoi mi-a reamintit că așa a trecut. Arro a
împins căruciorul în colțul de lângă masa mea, iar eu m-am ridicat să o salut în timp
ce ea și-a cuprins brațele în jurul meu. Mirosul parfumului ei m-a învăluit, iar lacrimile
mi-au sărit în ochi când m-a strâns puternic.
„Mi-a fost dor de tine”, a spus ea, părând puțin răgușită.
Mi-am dres glasul. — Și tu, am șoptit.
Când s-a tras înapoi, nu m-a eliberat. Arro s-a uitat la mine, studiindu-mi fața în
timp ce eu o studiam pe a ei. Ea nu se schimbase prea mult. De fapt, strălucea, cu
părul blond mai deschis decât înainte, cu ochii la fel de albastru-pal izbitor ca ai lui
Brodan. Fericirea radia din ea și m-am bucurat. Când am descoperit prima dată că era
căsătorită cu tatăl cumnatei ei, nu știam ce să cred. Apoi l-am văzut într-o zi pe
Mackennon Galbraith în sat și cu siguranță am putut vedea atracția. O avusese pe
Robyn foarte tânără, așa că diferența de vârstă dintre el și Arro nu părea atât de
drastică în realitate. Mai ales dacă ținem cont că Arro era o femeie matură la treizeci
de ani.
Totuși, ce arbore genealogic complicat creșteau Adairs.
„Nu pot să cred că ne-am lovit aici. De când am auzit că te-ai întors, am așteptat
să te văd. De fapt, am sunat la școală pentru numărul tău, dar nu mi l-au dat.”
Șocat de această revelație, a trebuit să-mi retrag lacrimile proaspete. Eram atât
de sigur că Arro era supărat pe mine. Dar nu. „Nu ar face-o? Îmi pare rău." M-am
înroșit de frustrare față … Am presupus că nu vrei să auzi de la mine.
de mine. „Eu De aceea nu…”

Arro mi-a mai strâns brațele și sa dat înapoi. „Toată apă sub pod. Te superi dacă
Skye și cu mine ți se alătură?
Era pe vârful limbii să o resping, la fel cum îl respingesem pe Arran de multe ori
în care încercase să se angajeze în prietenie. Dar după felul în care Brodan m-a tratat
în repetiție – de fapt, din prima zi la Flora – am terminat să mă comportam de parcă
aș fi greșit cu ceva. Eram sătul și obosit să găzduiesc toată vina pentru deteriorarea
prieteniei noastre. De ce ar trebui să fac
eu sunt mizerabil pentru cineva care nu mai exista? Brodan nu a fost băiatul amabil și
protector al copilăriei mele.
A fost un semaș complet și total.
Atenția mi s-a mutat spre cărucior, spre fetița adorabilă dinăuntru care se uita la
mama ei. „Oh, Arro, e frumoasă.”
"Mulțumesc. Hai să ne instalăm și o poți ține în brațe dacă vrei.”
O durere mi-a sfâșiat pieptul. "Mi-ar placea asta."
„Poți să o urmărești în timp ce comand o cafea?”
"Desigur."
"Vrei ceva?"
"Sunt bine." mă tăvăleam. Acest lucru a simțit suprarealist la atât de multe niveluri.
În timp ce Arro aștepta să fie servit, m-am aplecat peste cărucior. „Bună, Skye”, l-am
salutat încet pe copil.
Ochii ei albaștri s-au mutat spre mine și ea și-a ridicat pumnii, oferindu-mi un zâmbet
întoarcere.
Durerea dorului s-a intensificat.

M-am gândit că voi avea copii, la plural, până acum. Poate chiar unul deja la liceu.
Viața nu a ieșit așa cum mă așteptam. M-am întrebat dacă a fost pentru cineva.
Când Arro s-a întors la locul ei, am întrebat: „Ce te aduce la Golspie?”
„Au avut nevoie de Mac la proprietate pentru o actualizare a sistemului de securitate astăzi.”
Ea a ridicat din umeri înainte de a lua o înghițitură rapidă de cafea. „Și sincer, am vrut doar
să arunc o privire cu Skye fără să dau de cineva la fiecare cinci secunde.” Dându-și seama
cum suna asta, a pus o mână peste a mea. "Nu tu. Acest lucru este diferit. Mă bucur atât
de mult că ne-am lovit unul de altul.”
„Nu, am înțeles. De ce crezi că sunt aici?”
Arro a chicotit și apoi a clătinat din cap în timp ce îmi ținea privirea. „Nu te-ai schimbat
deloc.”
„Nici tu.”
"Esti prea bun." Ea a netezit o mână peste pătura lui Skye. "Am
schimbat de când această mică picătură de praf de stele a căzut în viața mea. De atunci, pentru
început, nu am mai dormit o noapte întreagă.”
„Ei bine, nu ai ști niciodată. Arăta i frumos."
Arro mi-a zâmbit blând. — Veșnic amabil, ca întotdeauna, Roe. Doamne, nu pot să-ți spun
cât de minunat este să te văd.” Zâmbetul ei a scăzut. — Deși Arran mi-a spus că stai în rulota lui
Gordon. Asta nu va merge, Monroe.
Nu peste iarnă. Unul dintre motivele pentru care am vrut să dau peste tine a fost să-ți ofer
cabana lui Mac de pe strada Castle. L-am închiriat ca închiriere de vacanță, așa că nu există
chiriaș actual. Îți putem închiria ție la același preț ca orice care Gordon închiriază rulota.”
Ceea ce ar fi o reducere nebună. M-am înroșit la generozitatea ei și la faptul că o cer.
Mândria m-a făcut să dau din cap. „Apreciez asta, dar sunt bine, într-adevăr.”
Ea a deschis gura ca și cum ar fi vrut să se certe, așa că m-am grăbit să întreb: „Pot să-l țin
pe Skye?”
Un minut mai târziu, aveam în brațe un copil cald și mirositor. "Ce vârstă are ea acum?" am
întrebat în timp ce ea scotea sunete de bebeluș și sufla zmeură

pe mine.
„Șase săptămâni, aproape șapte. Nu știu unde a trecut timpul.” Arro se uită cu adorație la
fiica ei. „În afară de a se trezi noaptea, e atât de bună. Atât de relaxat.”
„Trebuie să obțină asta de la tine.” Mi-am amintit mereu că Arro era relaxat.
„Și Mac. Nu arată, dar este foarte rece.”
"Ești fericit?" am scapat eu.
Arro mi-a întâlnit privirea și mi-a răspuns sincer: „Mi-aș dori ca toată lumea să aibă
ceea ce am. Lumea ar fi mai bună pentru asta.”
Emoția mi-a usturat ochii. „Mă bucur pentru tine, Arro.”
Îngrijorarea îi încreți din sprâncene. — Ești fericit, Roe?
Știam la ce se gândește. Ea a fost una dintre puținele persoane care ar fi făcut-o
mi-am cunoscut visele simple de viitor. Învățătură, căsătorie, copii.

Cel puțin eu am avut una dintre ele.
„Voi fi”, am răspuns, sperând că este adevărat.
BRODAN
Nu căutați niciodată pe google. Regula numărul unu.

Am încălcat regula.
Acum, după cum v-ați imagina, ceea ce am găsit m-a enervat.
Nu la zvonurile care se învârteau despre locul meu, retragerea mea, „sfârșitul lui Brodan
Adair”, așa cum îl știm noi, ci la vreo influență mincinosă a rețelei de socializare numită Harriet
Blume. Avea cinci milioane de urmăritori și, deși nu eram în centrul tuturor bârfelor și minciunilor
ei, cu siguranță părea luată de mine. A strâns milioane de vizualizări la un videoclip cu mine cu o
Robyn însărcinată, pe care o făcuse în Ardnoch. Blume nu insinuase nimic.
Ea ar lăsa videoclipul să facă treaba.
Oamenii au crezut că m-am dus acasă pentru că am lăsat pe cineva însărcinată.
Din fericire, cei care au acordat atenție s-au grăbit la comentarii să verifice faptele și să spună altora
că Robyn era cumnata mea. Dar era evident că nebunul a postat asta pentru vizualizări.
Am încercat să nu-l las să ajungă la mine.
Blume nu mai era în Ardnoch. Ar putea posta prostii despre mine și despre alte vedete și nu ar
trebui să mă deranjeze nici măcar.
Un mesaj text a căzut pe ecran, așa că am ieșit din platformă,
jurând să șterge aplicațiile și a deschis mesajul.
Era de la Rachel Wilde, un actor cu care făcusem primul meu film mare.
Ne-am culcat împreună în timpul realizării filmului și ori de câte ori ea nu era
într-o relație. Potrivit zvonurilor, ea tocmai își rupsese logodna cu un nepot al unui
om de afaceri miliardar.
Aparent, era adevărat.
La Paris, în decembrie, timp de o săptămână. Ar putea folosi o companie.
Mi-ar plăcea să mă culc cândva în curând, fără a fi complicate.
Spre indignarea mea, o imagine cu chipul lui Roe mi-a trecut prin minte.
Siruri de caractere? Ea a fost un muzeu al corzilor.
Înainte să pot răspunde, o bătaie la u ă mi-a auzit. Poate că a fost
menaj. "Intrați."
Spre surprinderea mea, sora mea a intrat, cu obrajii înroșiți de
răcoare din noiembrie. Și era singură.
M-am încruntat în timp ce am stat. „Unde este minunata mea nepoată?”
„Jos cu tatăl ei. M-am gândit să apar și să ne vedem înainte să plecăm.” Arro s-a
uitat în jurul apartamentului meu, cu o încruntătură încruntă. „Mi-aș dori să te muți
de aici și să intri cu unul dintre noi.”
„Acesta este încă acasă pentru mine, Arro.” M-am asezat pe marginea patului. "Ar putea fi
plin de străini, dar aici am crescut.”
Oftând din greu, Arro s-a așezat pe un scaun vizavi de mine. „Vorbind că m- … eu
am lovit astăzi de Monroe în Golspie. Am băut cafea.”

Mi-a crescut pulsul. "Și?"
Arro m-a studiat cu atenție. „Nu am scos mare lucru din ea. E greu de prins
am avut optsprezece ani la o cafea cu un copil în mână, dar am văzut destule.”
Curiozitatea m-a înțepat. "Nu sunt interesat."
— Nu faci musicalul școlii cu ea?
am ridicat din umeri. „Nu interacționăm cu adevărat.”
Îngrijorarea a umplut ochii surorii mele. „Nu a spus-o, dar nu este fericită,
Brodan. Sunt îngrijorat pentru ea.”
— Vorbești cu ea timp de cinci minute și ai dedus asta

mult?"
Arro se încruntă. „Am vorbit timp de o oră și ea era foarte bună să fie
vagă despre viața ei și despre sentimentele ei. Ceva pe care voi doi aveți în comun.”
„Arro”, l-am avertizat.
„Nu-ți pasă? Ea a fost cea mai bună prietenă a ta din întreaga lume.”
"Hristos." M-am împins de pe pat, îndepărtându-mă de ea spre
fereastră. — Sună ca Arran.
"Bine?"
"Deci ce?" M-am rotit spre ea. „Arro, nu o mai cunosc pe acea femeie.
Ea nu are nimic de-a face cu mine și mi-aș dori ca familia mea să înceteze să încerce să
transforme asta în ceva ce nu este. Nu mi-ar putea păsa mai puțin de ea. Ea este o străină
pentru mine acum.”
Sora mea s-a ridicat, uitându-se la mine. „Am de gând să urmăresc o prietenie cu
a ei."
"Fă ce iți place."

Ea a batjocorit și a clătinat din cap. „Este amuzant că ar trebui să spui că Roe este a
tine acum Cuvintele ei … Pentru că, sincer, așa simt pentru tine.” străin pentru
lovesc puternic. Au dor al naibii. "Ce înseamnă asta?"
Arro a ridicat din umeri trist. „Doar că nu te mai cunosc. Fratele meu amuzant,
fermecător, afectuos și iubitor s-a întors în această toamnă, un bărbat păzit și îndepărtat,
ascuns în spatele unui zâmbet fals. Văd asta, deși crezi că sunt prea ocupată ca proaspătă
mămică pentru a o observa. Nu ești fericit, Brodan, și nu vei recunoaște asta. Nu vei vorbi cu
mine despre asta.”
Am zâmbit ca să ascund felul în care cuvintele ei au lovit un nerv. „Tu ai spus-o singur
— ești ocupat cu Skye.
„Nu prea ocupat să vorbești dacă ai nevoie.”
"Eu nu."
Arro oftă. "Asta voiam sa spun. Mă minți chiar acum.”

"Ce vrei să spun?" m-am repezit. „Că naiba mea viața este la toaletă? Că nu știu ce fac
sau ce vreau? Viața aceea nu a ieșit așa cum am crezut că va fi și văzându-l pe Monroe Sinclair
în fiecare naiba mă duce înapoi într-un loc care mă ucide!”
Cuvintele au răsunat prin încăperea spațioasă, șocându-ne pe amândoi.

Arro a făcut un pas spre mine. „Da, Brodan. Vreau să-mi spui acele lucruri.”
„Nu pot”, am spus între dinți strânși. „Pentru că dacă nu o țin împreună,
Mi-e teamă …"
"Frica de ce?"
„Că nu voi putea ridica piesele.”

Sora mea m-a repezit, aruncându-și brațele în jurul meu. Am strâns-o pe spate,
ținându-mă de corpul ei ușor de parcă ar fi fost un colac de salvare.
— Vorbește despre lucrurile care te deranjează, Brodan. Sau totul va exploda din tine
într-o zi într-un mod în care nu vrei.”
Am dat din cap. Deși nu eram pregătită să vorbesc, m-am înfiorat, ținând-o mai tare.
Arro m-a frecat pe spate. „E în regulă, frate mai mare. Doar să știi că sunt aici când ești
gata să eliberezi totul.”
14
MONROE
Nu mi-am dorit să ucid un Adair mai mult în viața mea. Nu a fost surprinzător că
eu
Brodan a putut face o persoană placidă, nonviolentă, să devină însetată de sânge. Cum
nu mi-am dat seama niciodată ce prost enervant era el cu adevărat? Serios.
Totuși, am ales să privesc așa: să fiu luminat pentru Brodan
Sinele adevărat al lui Adair a fost bun pentru mine.
Ziua nu începuse bine. A trebuit să o las pe mama la o programare la medic, așa că

am întârziat la repetițiile pentru muzical, și nu doar târziu, ci într-o dispoziție proastă.
Încercasem să o întreb din nou pe mama despre tata în drum spre spital, iar ea mă
mușcase din cap.
„Nu te-a iubit niciodată, așa că nu știu de ce ești atât de hotărât să-l găsești”,
scuipase ea veninoasă.
Am încercat să nu o las să vadă cât de mult tăiau cuvintele, dar de îndată ce m-am
îndepărtat de acel spital, lacrimile au căzut. Furios că am lăsat-o să ajungă la mine, m-
am oprit, mi-am reparat machiajul și m-am dus la serviciu încercând să-mi dau acea cip
de pe umăr.
Din păcate, David avea și o programare la doctor în acea dimineață, iar Ellen
programase profesorul de muzică a școlii să ne ajute cu repetiția.
Două săptămâni de repetiții și Brodan mă ignorase cu fiecare ocazie, până la punctul în
care Lewis înțelegea asta și simțea că se comporta distant cu mine.
Oricum, dacă două săptămâni din comportamentul lui disprețuitor nu au fost suficient de rău,
Brodan intensificase lucrurile flirtând cu profesorul nostru de muzică.
Doamna Ava Reid abia ieșea de la facultatea de formare a profesorilor și chicotea ca
o fată mică la tot ce spunea Brodan.
Mi-am dat ochii peste cap pentru a suta oară, în timp ce Brodan se apleca peste Ava unde
stătea la pian. Au murmurat împreună, în timp ce nivelul de zgomot printre copii creștea odată cu
creșterea nerăbdării lor. Am prins-o pe a lui Ellen
privirea.
Buzele ei strânse, neamuzată. "Domnul. Adair, poate ar trebui să continuăm.”
Brodan se îndreptă și îi aruncă lui Ellen zâmbetul de băiețel. "Domnișoară. Reid și cu mine
tocmai discutam despre schimbarea tempo-ului „We're Off to See the Wizard”.
Oferă-i publicului ceva puțin diferit și neașteptat.”
m-am încordat. „Din păcate, nu avem timp de schimbări în această etapă. Trebuie să mergem
mai departe cu ceea ce avem.”
Fiul de cățea nici măcar nu m-a recunoscut. Se întoarse spre Ava, îi murmură ceva la ureche
care o făcu să chicotească și arătă spre cartea de cântece de pe pian.
Obrajii mei ardeau de frustrare, iar inima mă durea. Când am aruncat o privire de-a lungul
șirurilor de copii, l-am observat pe Lewis care se uita la mine cu o încruntătură între sprâncene.
"Domnul. Adair, vocea lui Ellen pocni ca un bici, iar Brodan se îndreptă din nou.
— Da, doamnă Hunter? trase el.
„Nu sunt sigură dacă nu ați putut-o auzi pe doamna Sinclair din cauza mormântului doamnei
Reid”, a spus Ellen cu înțelepciune, aruncându-i lui Ava o privire ascuțită, „dar nu avem timp și nici
dreptul legal să facem modificări la musicalul. Să ne punem atenția asupra copiilor, vă rog.”
Pedepsit și amuzat de asta, Brodan îi dădu lui Ellen un gest militant din cap, râzând pe buze.
În acel moment, nu am găsit nimic la el fermecător. Era un bărbat-copil imatur și începeam să cred
că am avut noroc
scăpa când m-a abandonat cu toți acești ani în urmă.

O jumătate de oră mai târziu s-a schimbat mai mult flirt, dar măcar ajungeam undeva cu
copiii. Totuși, când l-am rugat pe Lewis să stea într-un anumit loc, el m-a ignorat. A trebuit să
mă repet, iar privirea lui Brodan s-a îngustat asupra nepotului său, în timp ce Lewis se prefăcea
că nu mă aude.
Răbdarea slăbită, mi-am întărit vocea. „Lewis, te rog să răspunzi când i se vorbește.”
S-a uitat la mine, mișcându-se pe picioare, ezitând.

— Lewis, a avertizat Brodan.
Lewis i-a aruncat unchiului său o privire confuză, dar mi-a urmat instrucțiunile.
Iritația a trecut prin mine și a trebuit să mă opresc să nu-l țin pe Brodan cu ochi furios. Nu și-a
dat seama că el era motivul pentru care Lewis se comporta? Își urmărea unchiul ca un șoim și
ceea ce a văzut a fost că Brodan mă lipsește de respect la fiecare pas. Deci, în mod clar, a dedus
că există un bun
motiv.
În timp ce copiii erau preocupați, m-am îndreptat spre Brodan și am stat direct în fața lui,
ca să nu mă poată concedia. Privirea lui mi-a pâlpâit fața înainte de a dansa deasupra capului
meu.
"Domnul. Adair, aș dori o vorbă în privat, te rog.
"Sunt ocupat."
„Un cuvânt în privat. Acum."
A oftat puternic, dar a dat din cap și m-a urmat până în partea cealaltă a gimnaziului.
Totuși, Brodan nu s-a uitat la mine, atenția lui asupra copiilor. Am văzut-o pe Ava urmărindu-ne
curioasă. Saraca fata. Habar n-avea că este jucată cu ea.
„Două lucruri și ambele sunt legate de profesionalismul tău. Sunt sigur că ai fost nevoit să
lucrezi cu alți actori care nu ți-au plăcut foarte mult, la fel cum sunt sigur că ai luat-o de cap și
ai fost un profesionist. Nu este diferit, Brodan. Lewis îți urmărește fiecare mișcare și învață de
la tine.”
Capul i s-a repezit spre mine. „Dacă lui Lewis nu te place, nu e al meu
problemă."
Furia mi s-a umflat în gât, aproape sufocându-mă. „Eu și Lewis ne-am înțeles
minunat înainte de a sosi și știi asta.”
"Nu știu nimic."
A fost mereu atât de neplăcut?
Expresia lui Brodan se strânse la orice vedea în privirea mea. "Orice
altfel, doamnă Sinclair, sau pot să mă întorc la îndatoririle mele?”
M-am înțepenit la disprețul din vocea lui. "Da. Nu mai cocheta cu profesorul nostru de
muzică. În primul rând, abia iese la școală, iar în al doilea rând, este extrem de nepotrivit în
fața copiilor, iar singura persoană care va ajunge să arate rău este Ava. Așa că oprește-te.”
Expresia lui a rămas plată, lipsită de emoție. „Pot cocheta cu oricine dracu îmi vine să
flirtez. Totuși, ar trebui să faci o treabă mai bună de a-ți ascunde gelozia.”
"Gelos?" M-am batjocorit, urandu-l in acel moment. „Îmi pare rău că ți-am dezumflat ego-
ul, Adair, dar bărbații-copii imaturi și detestători nu o fac cu adevărat pentru mine.”
Ochii lui Brodan se îngustară. „Sau poate că ești doar gelos pentru că Ava este a
tânără în floarea ei, iar tu ești o femeie de vârstă mijlocie.”
M-am uitat la el de parcă nu l-aș fi văzut niciodată — pentru că nu l-aș fi văzut.
Oricine se întorsese la Ardnoch, nu era prietenul meu din copilărie.

Observând reacția mea, mușchiul din maxilarul lui Brodan a bifat și apoi a șuierat: „La
naiba” și s-a îndepărtat de mine.
Lacrimi fierbinți s-au acumulat în spatele ochilor și m-am întors, apăsându-mi degetul arătător
și degetul mare la nas pentru a le stăpâni. Îl urăsc, am decis. L-am urât cu adevărat.
"Domnișoară. Sinclair, ești bine?
Am sărit puțin la sunetul vocii directorului meu și am clipit înapoi din lacrimi în timp ce
m-am întors către ea cu un zâmbet strălucitor. "Domnișoară. Cooley, ce te aduce aici?
Anita mi-a cercetat fața, îngrijorarea evidentă. „M-am gândit să trec și să văd cum merg
repetițiile.” Ea a repetat: „Ești bine?”
„Puțină durere de cap”, am mințit. „Mi-am luat doar un moment.”

„Dacă ești sigur.” Anita se întoarse spre copii. „Voi observa de aici. Nu vreau să le distrag
atenția.” Privirea ei s-a mutat spre Brodan, care era din nou la pian, discutând cu Ava. „Totul
este foarte interesant, nu-i așa?”
Cu toate acestea, nu a trecut mult până când entuziasmul Anitei a murit în loc de
dezaprobare. Brodan se întorsese să flirteze cu Ava cu fiecare ocazie și, în timp ce repetițiile
se mișcau, am putut vedea cum se ridica iritația Anitei.
Și, din păcate, așa cum știam că se va întâmpla, supărarea ei nu era

în regia lui Brodan.
În cele din urmă, cu o bufnitură, Anita traversă gimnaziul cu pași mari. Oricât de mult m-
a enervat neprofesionalismul Avei, mi-am făcut griji pentru ea în timp ce Anita o conducea pe
tânăra profesoară din sală. M-am îndreptat spre copii, în timp ce Ellen o făcu pe Callie să
repete câteva rânduri cu care se lupta. Ava s-a întors câteva minute mai târziu, cu ochii în jos,
obrajii roșii aprinși și nici nu s-a uitat la Brodan. …
Da, fusese bine și cu adevărat pedepsită.

Brodan a vorbit cu ea, iar ea i-a dat un semn strâns din cap, fără să se uite la el
l. S-a încruntat și s-a îndepărtat pentru a-i îndruma pe copii.
Nu m-am putut abține. De îndată ce toată lumea s-a angajat pe deplin în altă parte, m-am
dus pe lângă Brodan. Îl simțeam încordat la apropierea mea și am zâmbit, simțind că se ridica
în mine o răzbunare pe care nimeni nu o provocase vreodată.
„Ava a fost mustrată de șeful ei. Asta e lumea în care trăim, Brodan. Echitabil sau nedrept, este
un fapt. Știi destul de bine că ești de neatins aici. Un om puternic. Deci, ce contează dacă faci
o tânără să arate rău în fața șefului ei atâta timp cât te distrezi? Dar, privind în urmă, ai fost
întotdeauna un ticălos egoist.” M-am îndepărtat înainte ca el să poată vorbi și m-am alăturat
lui Ellen de cealaltă parte a scenei.
Inima mi-a năvălit de la confruntare, dar satisfacția a amorțit puțin

rănirea pe care o provocase.
15
BRODAN
M Onroe a terminat de jucat frumos.

Aș spune că prefer să fie sinceră decât prostiile ei false
„profesionalism”, dar nu se poate nega că m-a enervat ieri.
Mai ales pentru că ceea ce a spus ea era adevărat.
Eram atât de ocupată încercând să mă asigur că știa cât de puțin îmi păsa de ea, încât
nu luasem în considerare poziția Avei Reid. Aș pune-o într-un loc prost cu Anita Cooley. A
fost egoist.
Am urât al naibii că ia dat lui Monroe o deschidere.
Apoi, din nou, după felul în care am tratat-o, am meritat-o.
Toată situația asta cu ea m-a dezechilibrat. O secundă am fost
clocotind, canalizând fiecare lucru de rahat care se întâmplase în acel weekend, am găsit-o
cu Arran în furia mea. Apoi, odată ce am spus clar cât de puțin contează ea pentru mine, m-
aș învârti într-o scurgere înfundată de vinovăție. Fața ei ieri, când am spus asta despre ea că
este o necăjită...
Aveam sentimentul că ea mă ura cu adevărat acum.
A fost pentru bine.
Chiar dacă știrea asta era presiunea care îmi zdrobea pieptul.
În timpul pauzei din repetiția de vineri dimineață, s-ar deschide o vânzare de produse
de panificație. Am avut vânzări de produse de prăjitură când eram copil, la Primaria Ardnoch.
În fiecare trimestru, copiii și părinții coaceau prăjituri, le vindeau la pauză și
banii au ajutat la finanțarea școlii.

Așa că, de îndată ce a sunat soneria de pauză, copiii au plecat la cantina din
spatele sălii de sport pentru vânzare. Monroe a dispărut și el.
Lewis m-a ajuns din urmă. — Vii la vânzare, unchiule Brodan?
Mama e acolo cu Eilidh.”
„Desigur, micuțule. O să-mi umplu burta cu orice a copt ea.” Regan se dovedise
minunată în bucătărie.
Mesele și părinții și copiii au împachetat cantina. Mirosea uimitor. Nu eram cu
adevărat un tip cu prăjituri, dar din când în când, îmi plăcea un răsfăț. Nu am fost
surprins să-l văd pe Walker intrând în cantină în spatele nostru cu o insignă de
vizitator atârnându-i de gât. A insistat să aibă acces la școală în cazul în care aveam
nevoie de el pentru securitate. Regan vorbise despre vânzarea de prăjituri la cină
aseară, cina la care l-am invitat și, în ciuda fizicului său musculos, Walker Ironside
avea un gust dulce. Avea un control strâns asupra ei, dar o dată pe săptămână,
cumpăra produse de patiserie pentru micul dejun și apoi alerga câțiva kilometri în
plus pentru a le elimina.
"Ce faci aici?" am tachinat.

Bodyguardul meu s-a încruntat la mine. „Locul este plin. M-am gândit că este cel mai bine să
fiu aici pentru tine.”

"Sigur. Asta e credibil.”
Mi-a aruncat o privire întunecată înainte ca o masă de prăjituri din apropiere să-i fure pe a lui
Aten ie.
"Niciunul din alea." Am dat cu degetul spre el. „Dacă cumperi, ești
cumpărând de la masa Adair. Regan o să lovească în fundul tuturor.”
„Nu este o competiție, unchiule Brodan”, m-a informat Lewis.
m-am încruntat. „A fost când eram copil.” Ne lăudam mereu cu a cui masă a fost
eliberată primul. Nu am fost niciodată eu. Tata nu a copt, așa că a fost lăsat pe
seama lui Lachlan și Thane să pună ceva împreună după ce mama a murit și să
spunem că nu erau brutari naturali.
Urmându-l pe Lewis prin camera aglomerată, Walker în spatele meu, noi
ajunse la masa lui Regan doar ca să descopere că o împarte. Se pare că cu Callie, mama lui
Dorothy.
Mama lui Callie era o blondă foarte atrăgătoare, foarte tânără.
„Brodan, Walker”, ne-a întâmpinat Regan cu acel zâmbet cu gropițe, în timp ce și-a
rotunjit masa pentru a-l îmbrățișa pe Lewis de o parte. S-a uitat în jos la fiul ei vitreg.
„Cum a fost repetiția?”
Lewis a ridicat din umeri.
M-a înțepat vinovăția. Nu mai fusese în ultimele două repetiții și îmi era teamă că
Monroe ar putea avea dreptate că el își dă seama de animozitatea dintre noi.
„Unchiule Brodan, am ajutat-o pe mama să facă chifle!” Eilidh mi-a desenat

atenție la locul în care stătea cu Callie și blonda.
„Arata uimitor”, am complimentat, frecându-mi burtica pentru a accentua.

Regan îl trase pe Lewis în spatele mesei cu ea în timp ce făcu semn către Callie și blonda.
„Ea sunt Sloane Harrow și fiica ei Callie. Deși, Brodan, o cunoști deja pe Callie din muzical.”
"Fac. Ea este minunata noastră Dorothy.” Am întins mâna peste masă și am întins o
mână lui Sloane. "Încântat de cuno tin ă."
Oamenii au reacționat într-unul din două moduri de a mă întâlni: încântare stânjenitoare
sau indiferență deliberată ca un fel de „punerea mea în locul meu”. Sloane, însă, a reacționat
normal. Ea mi-a zâmbit frumos și mi-a strâns mâna de parcă aș fi fost doar tipul de alături.
„Îmi pare bine să te cunosc și pe tine”, a spus ea, cu accentul ei american nesurprinzător. —
Callie se distrează foarte mult, nu-i așa, fetiță?
Callie dădu din cap timid. Se pare că ea a fost unul dintre acei copii care au ieșit
din carapacea ei pe scenă, dar s-a întors înapoi înăuntru de îndată ce a coborât.
„Acesta este Walker Ironside.” I-am făcut semn lui Walker, care privea prăjiturile în fața
lui Sloane ca un om înfometat. Ce-i drept, cupcakes-urile au fost decorate perfect. Păreau
profesioniști. La fel și plăcinta și madeleinele pe care le coacese.
Ochii lui Sloane s-au luminat de interes la vederea lui Walker. N-ar fi prima dată
când o femeie mă aruncă pentru Walk, nenorocitul chipeș care era el.
— Lucrezi la pază la Ardnoch, nu? întrebă Sloane.

Walker ridică privirea spre ea, cu privirea cercetătoare. „Știu că tu... ești noua
menajeră.”
— Ești menajeră la Ardnoch? întrebă Regan.
Sloane dădu din cap, încă privindu-l pe Walker. „Am început cam în același timp,
cred.”
"Dreapta." Atenția lui Walker s-a retras la prăjiturile ei, fără să știe cum
ochii ei îi rătăciră umerii și pieptul.
Sau îi ignora interesul.
Era greu de spus cu el.
Am oftat pe sub răsuflare. „Walker este garda mea de corp, dar lucrează la
Ardnoch cât suntem aici.”
"Oh." Privirea lui Sloane s-a dus în josul trupului lui și în sus din nou, cu o nuanță
de roz pe obrajii ei.
I-am zâmbit lui Regan, care a zâmbit cu bună știință. Da, o prinsese și ea.
"Ce e amuzant?" întrebă Eilidh cu voce tare.
„Viață, prințesă”, am răspuns, apoi mi-am frecat mâinile. "Bine,
Cât de mult pentru unul dintre acele scones delicioase?”
„Ați dori să încercați o cupcake?” l-a întrebat Sloane pe Walker în timp ce i-am
predat banii nepoatei mele.
„Da, cât?”
"Doua lire."
Walker se încruntă și își scoase portofelul. Îi întinse un bilet de cinci lire. "Păstrați
restul. Nu încărcați suficient.”
"Oh. Încă mă obișnuiesc cu cât ar trebui să coste totul aici.” Ea se întinse, luă o
briocă cu glazură albă de unt și i-o întinse lui Walk.
"Mulțumiri." A dezlipit hârtia ca să muște în ea. Ochii i se mariră în timp ce mesteca.

„La dracu’, murmură el, în timp ce atenția i se concentra asupra celorlalte prăjituri.
Regan se uită cu privirea la Walker. „Sunt copii prezenți.”

El nu asculta. A inhalat restul de cupcake și și-a luat din nou portofelul. „Voi lua o cutie.”
Râzând, m-am gândit la trădarea standului Adair la reacția lui.

"Atât de bun?"
„Încearcă unul”, a răspuns el, în timp ce Sloane a radiat în timp ce mai găzduia patru
cupcakes pentru Walker.
„Vrei să încerci și tu madeleinele mele?” Ea făcu un semn către scoica...
ca prăjiturile.
„Da, aruncă câteva dintre acestea.” Walker dădu din cap spre plăcintă, deja tăiată.
„Ce este în plăcintă?”
Umerii mi-au tremurat de amuzat când Regan pufni. „Sloane da
dă-mă cu piciorul în fund în departamentul de panificație.”
Sloane se îmbujora. „Plăcinta este ciocolată și caramel sărat.”

„L-ai copt?” el a intrebat.
"Da. Am copt totul aici.”

— Mama mea este cel mai bun brutar din lume, spuse Callie încet.
Privirea lui Walker se îndreptă spre fetița și se îmblânzi. "Este corect?"
Ea a încuviințat din cap, împingându-se de partea mamei ei. „Ar trebui să încerci plăcinta.”
"Atunci voi. Feliie de plăcintă.”

„Vei intra într-o comă de zahăr în acest ritm”, l-am avertizat.
Mi-a aruncat o privire și mi-a răspuns bellicios: „Dacă ai încerca prăjiturile ei, ai înțelege.”
Chicotind, m-am uitat la Regan. „Te superi, surioară?”

„Fii bine. Callie nu minte. Eilidh și cu mine am mâncat o prăjitură înainte să sosiți, și a
fost...” Ea a făcut un sărut de bucătar.
„Oh, doamnă Sinclair!” Sloane a sunat brusc în spatele nostru, iar eu m-am înțepenit ca
Monroe a apărut la vedere. M-a surprins când Sloane l-a învăluit pe Monroe într-o îmbrățișare,
de parcă ar fi fost prieteni. Fostul meu cel mai bun prieten m-a remarcat și și-a întors rapid
privirea către gama de produse de patiserie.
— Voiam să-ți spun că eu și vecinul meu am devorat brioșele pe care mi le-ai făcut
cadou, Sloane. Cele mai bune cupcakes vreodată. Serios. De fapt, am nevoie de mai mult.”
Monroe și-a deschis poșeta. „Cât pentru unul?”
— Cinci lire, răspunse Walker în jurul unei guri de madeleine.
Sloane îi aruncă o privire surprinsă, buzele ei tremurând. „Cred că putem
reducere pentru profesorul preferat al lui Callie.”
El a mormăit.
Monroe a chicotit și mi-a declanșat o durere ascuțită în apropierea inimii. Nu mai
auzisem acel sunet de optsprezece ani. „Voi plăti cei cinci. Este pentru școală, iar prăjiturile
tale merită.”
„Încearcă o madeleine.” Walker luă tava și le întinse

Monroe.
"Oh. Bine. O să iau și eu una dintre ele.” Monroe întinse mâna spre unul. "Cum
mult?"
"Unu-"
— Două lire cincizeci, îl întrerupse Walker pe Sloane.

L-am auzit pe Regan sufocându-se de râsul ei și, în ciuda prezenței lui Monroe, m-a
umplut de amuzament la reacția proprie a lui Walker la produsele de patiserie ale lui Sloane
Harrow – și la faptul că frumoasa tânără se uita la el ca și cum ar fi un zeu și Walker nu-și
dădea seama că aceasta.
„Nenorocirea plăcintei... este și uimitoare”, a adăugat Walker.
Privirea lui Monroe s-a lăsat spre poșetă și am văzut ușoară ciupire în jurul buzelor ei
înainte ca ea să-i facă semn să plece. „O cupcake și madeleine mă vor ajuta mai mult.”
A fost numerarul o problemă pentru ea? De aceea era în rulota lui Gordon, înghețându-
și fundul?
Nu ar trebui să mă deranjeze, ideea că Monroe se chinuie.
„Trebuie să luați un scone, doamnă Sinclair”, o strigă Regan. „Eilidh și Lewis m-au ajutat să le
coac.”
"Într-adevăr?" Fața lui Monroe s-a luminat și s-a mișcat în jurul mesei, trecând pe lângă mine
ca să ajung la ei. Am simțit o mișcare a parfumului ei și intestinul mi s-a strâns, ochii mi s-au căzut
spre fundul ei strâns în timp ce trecea pe lângă mine într-o fustă care se mulează pe corpul ei. O
scurtă despicare în spate era enervant de tentant.
Hainele pe care le-a purtat la școală au schimbat între tinere la suflet și recepționer jucăuș și
sexy.
„Astea arată atât de bine. Bravo, Eilidh. Bravo, Lewis.”

— Mulțumesc, doamnă Sinclair. Eilidh a radiat.
Lewis se încruntă la masă.
La dracu.
Fața lui Monroe căzu în timp ce Regan se uită surprinsă la fiul ei vitreg. „Lewis,
ce îi spui doamnei Sinclair?”
El a ridicat din umeri.
Dublu dracu.
„Lewis, nu o ignorați pe doamna Sinclair.”
Ochii lui s-au îndreptat spre mine și apoi spre Monroe. "Mulțumiri."
La dracu. La dracu. La dracu.
Monroe avea din nou dreptate.
Regan mi-a atras atenția și s-a uitat între mine și Monroe, un avertisment în expresia ei pe care
să-l vadă toți. Grozav. Acum cumnata-mea a prins vibrația și nu a trecut mult până când Thane a
auzit despre asta. Fratele meu mai mare nu ar fi fericit că îi fac probleme fiului său la școală.
Nu am fost fericit.
Pentru că asta însemna că va trebui să mă comport așa cum aș suporta să fiu

în jurul lui Monroe de dragul lui Lewis.
— Dacă mă scuzați, spuse Monroe încet și plecă cu pași mari.
M-am forțat să nu o privesc plecând și m-am angajat într-o conversație cu o Eilidh exuberantă
care a încercat să mă facă să gust tot ce ea, Regan și

Lewis a copt. Mai mulți oameni au venit la masa noastră, iar Walker a devenit
divertismentul meu, distrandu-mi atenția cu modul în care a vândut prăjiturile lui Sloane
pentru ea. Ce a adus un american la Ardnoch ca menajeră și cum a obținut slujba în
primul rând? Curiozitatea mi-a amintit să-l întreb pe Lachlan.
„Am ajutat-o pe mama cu plăcinta”, i-a spus Callie lui Walker în timpul unei liniște
moment.
„Da?” el a intrebat. — Și tu un brutar bun, atunci?

Callie zâmbi timid. "Imi place. Mama vrea să deschidă o brutărie și aș putea să ajut.”
Walker se uită la Sloane. "Brutărie?"

Ea a oftat. "Vis ireal."
„Nu știu despre asta. Poți coace, femeie.”
Ochii i s-au încins la complimentul mârâit și i-am aruncat o altă privire lui Regan.
Cumnata-mea i-a urmărit pe Sloane și Walker de parcă ar fi cea mai bună telenovelă de
la televiziune.
— Ar trebui să încerci cândva plăcinta mea cu bezea cu lămâie, spuse Sloane cu un
strop de flirt. Nu prea evident, dar suficient pentru ca un bărbat să audă invitația în
cuvintele ei.
Walker Ironside dădu din cap. „Asta s-ar vinde bine aici. Data viitoare."
Regan s-a uitat la mine, dându-și ochii peste cap exasperată.

Walker era un burlac perpetuu. Fie că nu știa cu adevărat
Atracția lui Sloane pentru el sau nu voia să o conducă mai departe. Ar putea fi fie.
În timp ce Callie vorbea cu Walker despre cele mai bune arome de cremă de unt (un
subiect în care nu m-am gândit niciodată că îl voi auzi pe Walker activând), atenția mi-a
rătăcit. Ca un magnet, am rămas blocat pe Monroe.
Enervarea a izbucnit în mine la vederea ei râzând cu un tip arătos și cu fiul lui. L-am
recunoscut pe copil din repetițiile noastre. Era în cor și unul dintre prietenii lui Lewis.
Martin sau Michael sau Mason sau
ceva cu M.
Tipul arătos i-a întins lui Monroe o prăjitură, iar ea se înroși.

El făcu un gest cu ea, iar ea și-a dat ochii peste cap înainte de a-i lua o mușcătură din
mână. Ea dădu din cap, făcându-i ochi mari la el, iar ticălosul se aplecă și își șterse încet o
firimitură de pe buză cu degetul mare. Apoi și-a lins firimitura de pe degetul mare. Furia mi
s-a învârtit în intestin când Monroe s-a înroșit, a murmurat ceva, i-a zâmbit dulce și a ieșit
din cantină.
Gelozia mi-a lins coloana vertebrală în timp ce mă uitam cu privirea la tip. Se uita după
Monroe cu o satisfacție hotărâtă.
Ne gândind bine, m-am scuzat. Walker era prea ocupat să o asculte pe Callie pentru a
observa că plec, dar simțeam privirea atentă a lui Regan asupra mea.
Ignorând-o, m-am grăbit printre mulțimi, auzindu-mi numele murmurând printre ei și nici
măcar neobosindu-mă să le ofer un zâmbet prietenos de la Hollywood.
Parcă eram posedat.

Cizmele mele au răsunat de pe podelele strălucitoare ale coridorului când am făcut
stânga la recepție și am trecut grăbit prin ușile duble către sălile de clasă. Mi-am aplecat
capul în fiecare prag până am găsit-o în sala de clasă, la jumătatea coridorului.
Monroe stătea la biroul ei, privind pe fereastră, parcă năucită.

Din cauza tatălui nenorocit care practic și-a lins o firimitură de pe buză? S-a întâmplat
ceva între ei?
Voiam să discut despre Lewis.
Să promită că va fi mai profesionist, ca să se întoarcă la tratament

Monroe cu respect.
Dar a fost ca și cum un diavol mi-a pus stăpânire pe corpul și gura mea.
„Știi că ai un obraz care mă plesnește pe încheietură pentru flirt

cu un profesor de muzică când pare că te-ai dracu de părintele unui elev.”
Monroe s-a învârtit asupra mea.
Mi-am văzut cuvintele afundându-se.
"Scuzați-mă?" ea clocoti, cu ochii mijiți.

„Toată lumea a prins spectacolul”, am tras, plimbându-mă cu o dezinvoltură pe care am făcut-o

nu simti fata de ea.
Spre uimirea mea, Monroe s-a retras fizic.

Asta m-a enervat, ea purtându-se de parcă ar fi avut de ce să se teamă de mine.
Diavolul meu m-a făcut să mă mișc și ea și-a dat deodată seama că era
dând înapoi și oprit.
— Ce vrei, domnule Adair? Ea și-a înclinat bărbia sfidător.
Am bufnit la formalitatea ei. „Vreau să nu fii nepotul meu nepotul meu, învățătoarea
îndrăzneață. Dar aici ești.”
„Îndreptățit de sine?”
„Îți bagi nasul în aer.” I-am cercetat fața, privind-o cu atenție și mi-am dat seama că pe
frunte ei avea mai mulți pistrui decât înainte.
Era unul nou și în colțul ochiului ei drept. „Să mă avertizezi pe mine și pe Ava pentru flirt
inofensiv, în timp ce îl lași pe tatăl elevului tău să-ți lingă practic gura.” Acea gură mi-a atras
atenția și o căldură perversă a pâlpâit prin mine. Roe avea o gură plină și plină, care mă
înnebunise când eram adolescent și mă făcea să mă simt vinovat de fiecare dată când fanteam
să-i fac ceva sexual.
Îmi aminteam încă cât de bine a sărutat. Cât de moi erau buzele ei.
La naiba.
Ochii mei s-au îndreptat spre ai ei pentru a o găsi uitându-se la mine. — Dă-te înapoi, domnule Adair.
Vedea? Acolo era din nou. Insinuarea că i-aș fi rănit.

„Îți este frică să fii prea aproape de mine? Prea tentant?”
Monroe a rânjit, iar eu am simțit-o disprețul ca o felie în intestinul meu. „Aș vrea
mai devreme dracu un cactus.”
În mod ironic, cuvintele ei mi-au înțepat vanitatea. „Destul de gura de olita pentru a
profesor de școală primară.”
„Cred că trebuie să încetezi să mai obsedezi gura mea și să mă lași în pace,
Brodan. Am preferat când mă ignorai.”
Nu m-am îndepărtat. M-am apropiat, hotărât să văd căldura aceea din ea
ochii pe care îmi dădea când eram adolescenți. Nu mă întreba de ce. Numiți-o nevoia
masochistă de a vă juca cu focul. „Nu am venit aici să mă cert cu tine, doamnă.
Sinclair. Am venit să vă anunț că de acum înainte voi fi profesionist și vă voi recunoaște în
timpul repetițiilor, de dragul lui Lewis. Dar nu vreau să-l confundi cu mine că sunt interesat
de iertare sau de prietenie.”
Ochii ei cenușii i-au cercetat pe ai mei. Apoi și-a ondulat buza superioară. — N-aș
confunda niciodată asta cu asta, domnule Adair. Te poți sufoca cu amărăciunea ta pentru
tot ce îmi pasă, atâta timp cât nu interferează cu relația mea cu Lewis. Nu mai ești nimic
pentru mine.”
Furia și alte sentimente pe care nu le-am putut recunoaște prea bine mi s-au agitat în
intestin în timp ce îmi împingeam fața în a ei, făcând-o să sufle. „Nu ar fi trebuit să te întorci
niciodată aici. Nimeni nu te vrea aici.”
Adevăratul chin a fulgerat în ochii ei și deodată mi-am adus aminte de părinții ei.
Toată durerea pe care o provocaseră.
Toată rănirea pe care probabil i-au mai provocat-o.

Bărbatul meu necugetat a căpătat deodată o calitate monstruoasă. Ce naiba
a gresit cu mine?
Ura de sine m-a trântit, dar înainte să pot spune ceva, ia
înapoi cuvintele, o voce profundă familiară intră în cameră. „Brodan.”
M-am uitat peste umăr și l-am găsit pe Walker uitându-mă la mine. "Ce?"
„Aici afară. Acum."
Am ridicat o sprânceană la cererea lui, dar m-am întors către Monroe. Privirea ei
coborase pe podea, iar culoarea i se scurse de pe obraji.
Ce mi-a păsat, totuși, nu?
Instinctul meu nu era în noduri din cauza ei.
Am deschis gura să vorbesc:
„Brodan, acum”.
La tonul tăiat al lui Walker, am mormăit un blestem pe sub răsuflarea mea și am împins
de pe perete.
Am așteptat ca Monroe să se uite la mine, dar ea a continuat să se uite în podea.

Ochii mi-au căzut spre mâinile ei cu pumni. Degetele îi erau albe de încordare.
M-a cuprins angoasa. O mie de scuze și o mie de acuzații se învârteau înăuntru. M-am întors
și am ieșit din cameră, uitându-mă cu privirea la Walker în timp ce treceam cu furtună pe lângă
el. „Ce dracu este?”
M-a ajuns repede din urmă, dar a rămas tăcut până ne-am apropiat de
ușile cantinei și zgomotul vânzării de panificații dincolo. „Brodan.”
M-am oprit și m-am uitat la el. Ceva în expresia lui m-a făcut să tac. În jurul prietenului meu
era un aer amenințător la care am fost martor doar când fanii se apropiau prea mult de mine.
„Voi spune asta o dată și o singură dată”, a avertizat Walker. „Dacă te aud vreodată intimidând
sau vorbind cu o astfel de femeie din nou, nu-mi pasă dacă mă concediezi, îți voi bate dinții eu
însumi.”
Parcă m-ar fi lovit cu pumnul. Indignarea mi-a furat respirația. „Nu l-am intimidat pe Monroe.”
Am fost?
„Te-am văzut înălțându-te peste o femeie de jumătate din dimensiunea ta și vorbind cu ea
de parcă ar fi fost un rahat pe pantoful tău. Ăsta ești, Brodan? Pentru că dacă da, spune-mi acum
și nu va trebui să mă concediezi. Mă voi vedea afară.”
Bila mi s-a urcat în gât.
„Nu ar fi trebuit să te întorci niciodată aici. Nimeni nu te vrea aici.”
Dezgustul autodirigit m-a cuprins. M-am simțit atât de pierdut. Atât de detașat de mine însumi.
Acesta nu eram eu. Acesta nu era bărbatul care mi-am dorit să fiu. Ultimele saptamani
mi-a trecut prin minte și am stat în afara mea, văzând felul în care o tratasem pe Monroe. Chiar
dacă mă abandonase când aveam cea mai mare nevoie de ea …
chiar voiam să fiu omul care a procedat așa? Pe cineva pe care l-am urât?
Pe cineva pe care prietenii mei nu-l mai respectau?
Mi-am frecat mâna pe față, epuizată. "La dracu. La naiba, la naiba!”
Walker s-a uitat la mine stânjenit.
Tremurând de dezamăgirea lui, mi-am cerut scuze, simțindu-mă ca un băiețel. nu se va mai
„Îmi pare rău, Walk. eu … întâmpla.”

„Nu mie trebuie să-mi ceri scuze.”

Însuși gândul de a fi vulnerabil față de Monroe mi-a zgârcit mingile.
"Nu pot." M-am uitat la ușile cantinei, zgomotul din spatele lor crescând peste măsură. „Nu
înțelegi. Și nu mă pot întoarce acolo. Le vei spune că m-am simțit rău și a trebuit să plec
devreme?”
— Ce dracu se întâmplă, Brodan?
Fața abătută a lui Monroe mi-a trecut prin minte. „Ea mă duce înapoi într-o perioadă
groaznică din viața mea. Dar ai dreptate.” Mi-am frecat pieptul, încercând să potolesc
durerea ascuțită. „Nu este o scuză. Acum optsprezece ani... ei bine, dacă aș fi văzut pe cineva
tratând-o pe Monroe așa cum am tratat-o cu ea, i-aș fi expus.
Nu știu ce dracu este în neregulă cu mine.”
— Știi... Walker se mișcă inconfortabil. „Poți vorbi cu mine dacă ai nevoie.”
Am apreciat asta și am spus asta. „Dar vreau doar să uit. Nu vreau să-l trag.”
„Nu știu dacă asta funcționează pentru tine. Și în timp ce am crezut că îți iau deciziile
pentru o perioadă ar putea fi un lucru bun, văd că m-am înșelat. Viața ta este din nou a ta,
Brodan. Păstrează-ți Umbra Neagră. Este timpul să iei propriile decizii.”
Am dat din cap, înțelegând. „Prima mea decizie este … a nu fi aici.” Și
cu asta, m-am întors și am plecat înainte ca Walker să poată spune altceva.

Adevărul era că nu eram sigur dacă eram supărat pe Monroe sau dacă o foloseam doar
ca sac de box. Dar nicio femeie, nicio persoană nu merita asta și dacă nu-mi puteam fixa
suficient capul pentru a fi în preajma ei, atunci nu aș putea fi în preajma ei.
Dar a nu fi în preajma ei însemna să-l dezamăgesc pe Lewis.
Așa că tot ce a mai rămas de făcut a fost să îngroape furia și să mergi mai departe.
16
BRODAN
A fost prima dată în câteva săptămâni când familia Adair s-a trezit complet
eu
un loc. Casa lui Thane era plină de frații mei, de partenerii lor și de copiii lor în timp ce
mă plimbam în zona de zi. Nervii mei fuseseră sfâ ia i în ultimele zile, dar în timp ce
stăteam acolo, cuprinzându-i pe to i, un sentiment de pace m-a lini tit.
De asta aveam nevoie.
Familia mea.
Camera mirosea uimitor, bogat cu preparatele lui Regan. Insula era încărcată cu
ingrediente pentru tacos cu pui. Grozav.
„Unchiule Brodan!” strigă Eilidh înainte de a sări de pe canapea.
Dragostea pură m-a umplut când mi-am ridicat nepoata în brațe. Picioarele ei lungi
atârnau comic. "Bună prințeso. Cum te simți azi? Să-ți tratezi bine supușii regali, sper.”
Eilidh și-a încrețit nasul în timp ce și-a încolăcit brațele în jurul gâtului meu. „Uneori le
îngreunează. Mai ales mama.”
„Eilidh Adair”, Regan, care era cel mai aproape de noi în bucătărie cu Robyn,
avertizat pe jumătate în glumă.
Am pufnit în timp ce Eilidh s-a strâmbat și a șoptit: „Oops. Am uitat că era
Acolo."
„Ce ți-am făcut vreodată?” Regan pufăi, cu mâinile pe șolduri.

„Știi ce ai făcut”, a spus ea ca o bătrână de patruzeci de ani.
Tremurând de râs, am lăsat-o pe Eilidh în picioare, iar ea i-a dat lui Regan o sprânceană
ridicată și s-a dus să se arunce înapoi pe canapea lângă Arran și Eredine.
„Nu am idee ce am făcut.” Regan se uită confuză la sora ei. "Tu?"
Robyn a ridicat din umeri. „Nu, dar dacă deja primești genul ăsta de nădejde de la ea, ești
nenorocit când e adolescentă.”
„Ai dat naștere unui Adair, așa că noroc când Vivien începe să vorbească.”
Lăsând surorile să se tachineze una pe cealaltă, am rătăcit mai departe în cameră,
salutând pe toată lumea. „Unde sunt celelalte două nepoate ale mele preferate?”
— Dorind un pui de somn la etaj, răspunse Lachlan. Stătea în fotoliul lui Thane, cu ochii
închis.
Am chicotit când Mac dădea din cap de unde stătea la masa cu sufragerie
Arro. „Fetele dorm ori de câte ori sunt împreună.”
„Da, cred că va trebui să ne mutăm cu toții împreună”, a pocnit Arro.
Ochii lui Lachlan s-au deschis. „Este trist că aproape că vreau să fac asta.”
L-am bătut pe umărul fratelui meu mai mare când am trecut. "Nopti nedormite?"
„Vivien trece printr-o fază nocturnă chiar acum”, murmură el, a lui
ochii se închid deja din nou.
Privirea mea s-a îndreptat spre Robyn, care și-a studiat soțul cu simpatie afectuoasă. Părea
și ea obosită. Doamne, nu i-am invidiat. Dar apoi traversă camera și se așeză pe brațul
scaunului. Ea a apăsat un sărut pe tâmpla lui Lachlan în timp ce îi dădea tandrețe părul pe
spate de pe fața lui.
Ochii i s-au deschis și a zâmbit încet înainte de a o trage în poală.
Bine.
Poate i-am invidiat puțin.
Mi-am făcut griji și pentru Lachlan. Dacă s-ar întâmpla vreodată ceva cu Robyn sau Vivien,
l-ar distruge.
L-ar distruge pe Thane să-l piardă pe Regan sau pe copii. Arran să o piardă pe Eredine.
Arro să piardă Mac sau Skye.

Crescând și pierzând ceea ce aveam, frații mei trebuiau să fi știut ce riscau. Ei au
fost mai curajoși decât mine.
Gândul a încercat să-mi acru starea de spirit, așa că l-am împins și m-am dus la
Lewis, jucând un joc pe tableta lui. Nu salutase și m-am întrebat dacă era pentru că am
renunțat la repetiție.
De parcă mi-ar fi citit gândurile, Eredine a spus de la celălalt capăt al canapelei mari
de colț: „Te simți mai bine, Brodan?”
m-am încruntat.
„Regan ne-a spus că ai părăsit vânzarea de produse de panificație devreme pentru că ești bolnav.”
"Oh. Da. Am avut o durere de cap. ” Simțindu-mă vinovată de minciună, m-am

coborât pe cap lângă Lewis, atrăgându-i atenția de la joc.
„Hei, amice.”
— Bună, unchiule Brodan. S-a uitat la mine impasibil.
"Putem vorbi?" Mi-am smucit capul spre ușile glisante, făcând semn spre exterior.
— Vei avea nevoie de jachete pentru asta, strigă Regan din bucătărie, dovedind că
avea urechi de liliac. Ea se îndreptă spre hol. „Și nu fi prea lung. Cina va fi gata în curând.”
În timp ce am stat, Regan s-a întors cu jacheta lui Lewis. Și-a coborât tableta pe
canapea și s-a ridicat să o ridice din umeri, tot fără să se uite la mine sau să scoată un cuvânt.
M-a consumat mai multă vinovăție. A fost o minune că puteam funcționa cu cantitatea
pe care o purtam zilnic.
L-am condus pe Lewis către glisoare, l-am auzit pe Regan întrebându-l pe Eilidh: „Acum, ce este asta
despre mine să-ți fac ceva?”

— Știi ce ai făcut, repetă Eilidh hohoteat.
„Eilidh, nu-ți scăpa cu obrazul pe mama ta”, a avertizat Thane pe un ton aspru.
Am deschis ușa glisantă, aerul aprins din noiembrie pătrunzând prin noi.
„Mi-a stricat pantofii preferați. Ea a spus că le va repara, dar eu
le-ai găsit în dulapul tău!”
— Are un nume, spuse Thane cu vocea lui autoritară de tată. — Și ce făceai în dulapul
nostru?
„Hm…”
„Eilidh.”
„Caut cadouri de Crăciun.”

Am închis glisorul în spatele meu și al lui Lewis, în timp ce camera a izbucnit în zgomot,
în timp ce toată lumea a interceptat conversația. Cu excepția lui Lachlan și Robyn, care cred
că ar fi putut de fapt adormit.
Întorcându-mă către Lewis, lumina de pe punte ne luminează, am zâmbit. „Sora ta este
altceva.”
Lewis zâmbi în timp ce își freca mâinile înghețate. „Prietenii ei i-au spus că Moș Crăciun
aduce un singur cadou, iar restul este de la familia noastră. Apoi i-au spus toate locurile
bune să le vâneze.”
— Te-ai alăturat vânătorii?
A scuturat din cap. „Aș prefera să aștept până la Crăciun.”
Dând din cap, m-am întors și m-am uitat la întunericul de dincolo. Norii au ascuns luna
în seara asta și nu am putut distinge marea. Dar am auzit-o prăbușindu-se de coastă. În
ciuda frigului care ne strângea pielea, aerul proaspăt al mării era minunat. Nu pentru prima
dată, am luat în considerare acel teren care mă aștepta de-a lungul coastei din casele
construite de arhitectul fraților mei.
Thane le proiectase pe fiecare pentru a maximiza priveliștea spectaculoasă.
„Este îngheț”, mi-a amintit Lewis.
"Dreapta." Mi-am aruncat privirea spre el. „Am vrut doar să vorbesc cu tine despre ceva.
În primul rând, îmi pare rău că am plecat devreme vineri.”
Și-a lăsat privirea în jos. "Este bine."
"Nu. Nu este. nu am jucat... Nu am fost cel mai bun unchi
tu și îmi pare rău.”

Lewis se încruntă. „Ajuți la muzica noastră de la școală. Ceilalți copii
cred că sunt luminat.”
„Aprins?”
Rahatul mic a zâmbit. — Înseamnă mișto, unchiule Brodan.
Dreapta. Am știut că.

„Oricum, unii dintre prietenii mei chiar ți-au văzut filmele.”
Buzele mi-au zvâcnit. — Și ei cred că ești luminat din cauza mea?
El a dat din cap serios.
Rânjind, am întins mâna și l-am îmbrățișat lângă mine. „Ești un copil bun, am observat că
Lew. Dar … ai fost puțin nepoliticos cu doamna Sinclair în ultima vreme și eu
cred că știu de ce.”

Nepotul meu s-a înțepenit împotriva mea, dar nu s-a îndepărtat.
„Știi, cu mult timp în urmă, doamna Sinclair și cu mine eram cei mai buni prieteni. Putin
ca tine și Callie.”
"Într-adevăr?" S-a uitat la mine, șocat.
„Da. Când eram de vârsta ta. Mai tânăr, chiar. Am devenit prieteni în P1 și nu ne-am uitat
niciodată înapoi.” În pieptul meu s-a deschis un gol. „Dar viața se întâmplă și lucruri în care nu
voi intra pentru că sunt private s-au întâmplat între noi. Cred că ești suficient de mare ca să
înțelegi asta. Că unele lucruri sunt doar între două persoane.”
Lewis dădu din cap, solemn.
„Dar tot ce trebuie să știi este că comportamentul meu a fost greșit.” Am avut două zile
gândindu-mă singur în camera mea de la moșie, cu amenințarea lui Walker răsunând în urechi,
să ies cu adevărat în afara mea. Să mă văd pentru nenorocitul care eram. Vinovația și frica mă
deformaseră. Și am jurat că nu îi mai las să mă controleze. „Am fost nepoliticos cu doamna
Sinclair și se va opri. Nu vreau să crezi că ea mi-a greșit cumva și să acționezi în consecință,
oricât de mult apreciez loialitatea ta. Dna Sinclair este o profesoară bună și știu că o placi.
Merită să fie tratată cu respect.”
Se relaxă, tensiunea părând să se scurgă din el. M-a făcut să mă simt ca un nenorocit
egoist și mai mare.
— Bine, unchiule Brodan.
— Ești un copil bun, am repetat.
„Sunt un actor bun?” El a zâmbit.

Chicotind să văd farmecul Adair pe care îl folosisem în cariera mea strălucind la mine,
am dat din cap. „Da, și tu ești așa. Dar dacă voi avea drumul meu, vei merge pe urmele
tatălui tău. Știi că e mult mai luminat decât mine, nu?
"Asa crezi?" Lewis părea încântat de asta.
„Oh, da. Tatăl tău este cel mai bun dintre bărbați. Pot doar să sper să fiu jumătate din
omule este tatăl tău, Lew.
Nepotul meu și-a umflat pieptul cu mândrie și a dat din cap. S-ar putea să fiu un unchi
pe care Lewis îl admira, dar Thane era tatăl pe care îl venera eroul. Bărbatul pe care l-a
iubit și pe care și-a dorit cel mai mult să fie.
O durere mi s-a spulberat în piept în timp ce mă uitam în jos la nepotul meu, plină de
mai multă dragoste pentru băiat decât anticipasem vreodată. Acea durere, mi-am dat
seama, era dor. Poate chiar ceva de genul invidiei față de Thane. M-a șocat. Dar nu puteam
nega că am simțit-o.
Atracția pe care o poate simți un bărbat atunci când își dorea copiii.
La dracu.
Dezechilibrat, am ridicat din umeri sentimentele mele confuze cu un zâmbet. „Hai,

hai să mâncăm tacos.”
Trecând înapoi înăuntru, căldura delicioasă ne-a lovit în același timp și privirile
curioase ale familiei mele. Eram sigur că Thane mă va întreba mai târziu despre ce era
vorba, dar restul se putea întreba. Trăgănașii băgărași.
La scurt timp mai târziu, așezați cu toții în jurul mesei, am creat o cacofonie de zgomot
la care Lachlan continuă să tresară, atenția lui fiind concentrată pe monitorul pentru
bebeluși de lângă farfurie. În cele din urmă, conversația noastră s-a stins în timp ce am
săpat în tacos-urile pe care Regan și Robyn le-au pregătit.
„Voiam doar să vă avertizez”, a spus Regan, rupând tăcerea verbală, cu ochii ațintiți
asupra mea. „Jurnalul acela de pe rețelele de socializare, Harriet Blume, care a fost aici
deranjand pe toată lumea în această vară, bârfește despre tine pe platforma ei.”
Ignorându-mi iritația, am înghițit o mușcătură de taco. tergându-mi bărbia cu a

șervețel, am răspuns: „Ce e nou? Cârpele de bârfă vor bârfi.”

„Ei bine, ea postează frecvent despre tine și despre cum te ascunzi aici pentru că
Celia Bergstrom ți-a frânt inima.”
am pufnit. Am lucrat cu atrăgătorul actor suedez la un film anul trecut, ne-am tras o
dată și abia a fost memorabil pentru niciunul dintre noi. Uneori, chiar dacă ai avut chimie
bună pe ecran, nu se traducea în dormitor.
„Lasă-o să scrie orice prostii vrea. Atâta timp cât ea nu este aici, asta e tot ce îmi pasă.”
„Nu știu cum te descurci cu oamenii care inventează povești despre tine.”
spuse Arro, cu sprâncenele ciupit. „M-ar înnebuni.”
„Motiv pentru care nu ești actor.”
"Iti lipseste?" întrebă Thane serios.
Am simțit acum ochii lui Lachlan asupra mea.
„Da și nu”, am răspuns. "Este complicat."

Thane dădu din cap, părând că înțelege.
„Ar trebui să începi să te gândești să găsești un loc mai permanent
în direct”, a sfătuit Regan. „Acum că rămâi.”
„Oare stau?” am tachinat.
S-a încruntat la mine. „De ce nu ai vrea să stai aici înconjurat de
oamenii care te iubesc?”
„Punctul bine făcut.” Am mu cat restul taco-ului, sim ind că familia mă urmăre te,
a teptând să spun mai multe. Înghițind mușcătura, am chicotit. „Eu rămân, bine. Nu am
de gând să plec în curând. Dar nu mă grăbesc să cumpăr o casă.”
„Sau construirea unuia?” Arran ridică o sprânceană.

„Sau construind unul. Tocmai încă.”
Asta părea să-i liniștească.

„Știi cine are nevoie de o casă.” Arro mi-a aruncat o privire rapidă înainte de a se
adresa lui Arran. „Monroe.”
Mi-a căzut stomacul.
„Gordon mi-a spus ieri că a acceptat livrarea unui foc electric de sine stătător pe
care Roe îl pune în rulota lui. Nu este încântat de asta pentru că este îngrijorat că este
un pericol de incendiu, dar l-am întrebat ce altceva se așteaptă ca ea să facă. Caravana
are douăzeci de ani și este baltică sângeroasă.”
„Despre asta pot depune mărturie.” Robyn dădu din cap. „Și nu am stat în ea
iarna.”
"Ce putem face?" întrebă Eredine, îngrijorarea ei pentru un străin evidentă.

„Arran a încercat să vorbească cu ea despre plecarea de acolo, luând ajutor de la noi,
dar nu vrea să asculte.”
"Știu. I-am oferit cabana lui Mac cu reducere, dar ea a refuzat-o.” Arro a împărtășit
o privire exasperată cu soțul ei.
Am simțit că acea exasperare crește în mine.
De ce naiba nu ar accepta doar ajutorul cuiva?

Restul serii a fost neclar. Abia am intrat în conversația mereu în mișcare și m-am
scuzat devreme, spre supărarea lui Regan, care cumpărase o plăcintă de ciocolată de
la Sloane Harrow pentru desert.
Mi-am îmbrățișat femeile la revedere și când mi-am încolăcit brațele
Robyn, i-am șoptit: „Care rulotă?”
S-a înțepenit în brațele mele și s-a lăsat pe spate, studiindu-mi fața. Apoi
hotărâtă, ea a șoptit în schimb: „Ultimul pe malul mării”.
Am strâns-o recunoscător, deși nu eram sigur de ce am întrebat-o. Până am urcat
în Range Rover-ul pe care îl împrumutasem definitiv să conduc spre castel și în ultima
secundă am luat drumul care duce la plajă.
La parcul de rulote al lui Gordon.
În rulote erau foarte puține lumini aprinse în timp ce urmam drumul spre
proprietățile de pe malul mării. SUV-ul s-a transformat pe pietriș, pietrele scrâșnind
sub cauciucuri în timp ce l-am alunecat încet spre capăt. Am parcat mașina, cu fața la
apă, cu ochii atrași de ultima rulotă. Destul de sigur, mașina veche a lui Monroe era
parcată afară, rulota s-a luminat ca un far.
Ca o țintă.
Nu era în siguranță aici.

Femeie încăpățânată.
Furios pe prostia și mândria ei, am sărit din SUV și am mărșăluit pe pietriș și am urcat
treptele rulotei. Auzeam murmurul unei emisiuni TV venind din interior și mi-am ridicat
pumnul pentru a lovi cu nerăbdare în ușă.
Auzind un blestem mormăit, anticiparea mă străbătea, încălzindu-mi

sânge.
O perdea de pe o fereastră, lângă partea din față a rulotei s-a mișcat și a
fa a umbrită se uită afară.

Apoi pașii au tunat spre u ă.
S-a deschis și acolo era ea.
Monroe Sinclair.
Părul ei lung era îngrămădit în vârful capului într-un coc dezordonat, cu fața ștearsă
curată de machiaj, iar ea purta un top termic și pantaloni de jos ca pijamale.
"Ce dracu faci aici?" se răsti ea.
Am luat asta ca pe o invitație și am intrat, trântind ușa în urma mea. Tragându-mă de
eșarfă, m-am uitat în jur la împrejurimile strâmte. Pe canapeaua din partea din față a dubei
era deschis un laptop, iar noi stăteam în mijlocul unei bucătării. La celălalt capăt, am văzut
un hol îngust care ducea la un pat dublu în spate. Baia trebuie să fi fost într-o u ă
în spatele bucătăriei. Un mic foc electric era pe podea lângă canapea.

La dracu.
„Tu faci pipi?” M-am învârtit să mă uit la ea în timp ce mi-am aruncat

eșarfă jos pe blatul ei din bucătărie.
"Tu esti?" strigă ea, cu fața roșie de indignare. Ochii ei cenușii

erau strălucitoare sub lumina îngrozitoare de aluminiu.
Ar trebui să fie o crimă pentru o femeie să arate la fel de frumoasă ca în albastru
termice fără o bucată de machiaj.

„Uită-te la locul ăsta, Monroe. Ce dracu este în neregulă cu tine că tu
nu poti accepta ajutorul de la sora mea? Ai prefera să-ți înghețe fundul într-o rulotă decât să
te odihnești nenorocit de mândrie a ta.”
"Nu ma mai injurati!"
Am strâns din dinți. „Ti se poate întâmpla orice aici. Știi că Robyn a fost atacată de Fergus
chiar în rulota asta? Diferența este că Robyn poate avea grijă de ea însăși.”
Ochii lui Monroe străluceau. „ Pot avea grijă de mine. Crede-mă, am grijă de mine de
când mă târam, Brodan Adair! Cum îndrăznești să intri aici, țipând la mine, când nu ți-ar păsa
dacă o întreagă armată de Dothraki m-ar răpi!
„Am crezut că asta este fantezia oricărei femei.”

Nările i s-au deschis. „La naiba! Și ieși afară!”
"Nu fara tine. Ia-ți rahatul, plecăm.” M-am îndreptat spre ea
dormitor. — E aici valiza ta?
"Stop!" mârâi ea în spatele meu.
Am ignorat-o, căutând spațiul îngust. Unde dracu a ținut ea
orice? Nu exista depozitare.
"Stop!" Monroe m-a prins de braț, trăgându-mă spre ea. „Opriți această nebunie chiar
acum. Nu te mai preface că îți pasă. Ai spus destul de clar că nu o faci. Nu am nevoie de asta
și nu vreau asta în viața mea, Brodan.
„Și ce este asta?” Am înghesuit-o, forțând-o înapoi până când picioarele ei au lovit patul.
Căldura mi se învârtea în intestin.
„Comportamentul tău miopic!”

„Comportamentul meu miopic?” Am ridicat o sprânceană. „Tu ești cel care a venit
înapoi."
„Pentru că am crezut că ai plecat!”

M-a rănit și m-am apropiat până când corpul meu s-a lipit de al ei. „Deci m-ai luat în
considerare în decizia ta de a te întoarce?”
Ea s-a uitat la mine. "Dumnezeu! Ce vrei de la mine?"
M-am uitat înapoi la ea, neștiind ce dracu’ îmi mai doream.

Înainte să mă pot hotărî, Monroe a scos un mârâit sexy de frustrare înainte să se
ridice și să-mi smulgă capul în jos spre al ei, zdrobindu-și buzele peste ale mele.
17
MONROE
O În minut, am fost șocat de sosirea lui Brodan. Îmi făcusem tot ce am blestemat
pentru a-l exorciza din mintea mea în acel weekend după altercația de vineri.
Fusese atât de crud cu mine, încât am simțit că ceva moare înăuntru. De atunci nu mai fusese
decât durere. Evitasem apelurile telefonice ale mamei pentru că nu suportam ca altcineva să
mă trateze ca și cum aș fi nimic.
Așa că Brodan să apară, să se prefacă că îi pasă, chiar dacă se uita la el
Eu de parcă m-ar urî, era prea mult.
Toată furia și frustrarea mea au devenit un foc în interiorul meu pe care nu știam cum să-
l alung. Aparent, corpul meu hotărâse exact cum voia să elibereze toată acea furie reținută.
O parte din mine avea nevoie de asta. Să simt altceva decât tristețe. O altă parte dorită
să mă pun pe el, să-l stric.
Așa că l-am sărutat. Și m-a sărutat înapoi.
Buze, limbă, foame. Sărutări feroce, mu cătoare, care ne furau respira ia. I-am împins
paltonul, împingându-l pe brațe fără să ne rup sărutul, apoi am căzut pe pat. Mâinile lăbuțând
în timp ce buzele și limbile căutau orice loc gol pe care l-au putut găsi. Mi-a strâns sânii
suficient de tare încât să treacă durerea de plăcere prin mine, în timp ce mi-a strâns între
picioare. Apoi degetele lui s-au îndoit în jurul taliei elastice a lenjeriei și a lenjeriei mele și le-a
împins pe amândouă până la genunchi.
Nerăbdarea a întunecat expresia lui Brodan în timp ce se uita la mine cu privirea cu câteva
secunde înainte ca gura lui să o găsească pe a mea din nou și degetul mare să alunece peste clitorisul
meu. Am gemut în timp ce el a masat mănunchiul de nervi. Sărutările lui au devenit mai râvnitoare în
timp ce m-am chinuit să trag fermoarul de pe blugi.
Degetele lui s-au băgat în mine. Umed pe care a găsit-o acolo l-a făcut să mormăie în gura mea.
Și-a smuls buzele de ale mele, iar pieptul meu s-a ridicat și a căzut în respirații frenetice când a băgat
mâna în buzunarul din spate și a scos portofelul.
Mâinile lui Brodan tremurară în timp ce o deschise nerăbdător și scoase un pachet de folie.
Anticiparea m-a făcut să mă zvârcolesc sub el, în timp ce a aruncat portofelul și a tras fermoarul
de la blugi în restul drumului. Nu a întrerupt niciodată contactul vizual când și-a împins blugii și boxerii
suficient de departe pentru a-și elibera erecția groasă și umflată.
O voce minuscul din spatele mintii mele a incercat sa ma avertizeze ca era o idee groaznica. Că
beatitudinea de moment a sexului nu ar merita niciodată chinul de după.
Cu toate acestea, am împins vocea afară.
Disperat după ceva. Orice în afară de durerea dintre noi.
Brodan mi-a ținut privirea în timp ce s-a rostogolit pe prezervativul și a căzut între mine
picioarele, cu coatele sprijinite de fiecare parte a capului meu în timp ce mă săruta.
Mi-am lăsat picioarele să se deschidă, larg și, în timp ce el a înghiontat, am respirat greu în ale lui
gură.
Brodan a împins în mine. Greu.
Dorința mea i-a ușurat drumul, dar el era gros și acea plinătate copleșitoare pe care o căutasem
cu disperare îmi aruncă scântei electrice de plăcere pe șira spinării.
aveam nevoie de mai mult.
„Brodan”, am gâfâit, alunecându-mi mâinile pe fundul lui, împingându-i blugii mai departe, astfel
încât să-mi pot îndoi degetele în mușchiul lui mătăsos și dur.
„Spune-o din nou”, a mârâit el lângă buzele mele, ținând nemișcat în mine.
"Ce?" am murmurat năucit.
"Spune-mi numele."
„Brodan.” Am întins mâna spre buzele lui, dar el s-a împins pe mâini și și-a mișcat șoldurile.
Dacă gândirea rațională a avut vreodată o șansă, a fost pierdută ca întreaga mea ființă, întreaga mea
existență, centrată pe hard disk-ul fierbinte, rapid și rapid al lui Brodan Adair din interiorul meu. Șoldurile mele
s-au ridicat în împingeri superficiale pentru a-i întâlni pe ale lui, strigătele mele i-au umplut urechile în timp ce
gemetele lui le-au umplut pe ale mele.
Unghiile mele s-au înfipt în brațele lui în timp ce mă ținem de el, luându-i loviturile cu
gemete de plăcere.
Tensiunea din interiorul meu s-a strâns, s-a strâns, s-a strâns de fiecare dată când el a
ie it i a trântit înapoi înăuntru. Atât de plin. Deci copleșitor de plin.
Brodan era în mine.
Deasupra mea.
Înconjurându-mă.
Era perfect.
Și m-a dus la margine atât de repede. Prea rapid.

„Sunt aproape”, am gemut.
A întins mâna spre coapsa mea, înfășurându-și mâna mare în jurul ei și a tras-o în sus de
șold, schimbând unghiul de împingere. Era o ușoară durere în ea, dar o durere bună. A fost
prea mult. Doar cantitatea potrivită de prea mult. Dur și posesiv și atotcuprinzător.
Blugii lui s-au zgâriat delicios de coapsele mele goale. Tragerea penisului său înăuntru și
ieșit din mușchii mei strânși a provocat o serie de furnicături pentru a strânge tensiunea adânc
în mine. Inima mi-a bătut atât de tare. Pielea mi s-a îmbujorat. Mai mult.
Da-mi mai mult.
Expresia lui Brodan era aspră de disperare, gemetele și bufniturile lui și

nevoia acerbă care o alimentează pe a mea.
Tensiunea din interiorul meu s-a spulberat, luminile pâlpâind în spatele ochilor mei și i-am
strigat numele în timp ce mușchii mei interiori s-au strâns puternic pe el și au pulsat ca
un pumn strâns în jurul penisului.
Brodan mormăi, șocul slăbindu-i trăsăturile. "La dracu!" Șoldurile lui au bătut mai
repede împotriva mea și apoi s-au oprit momentan. „Monroe!” gemu el, strânsoarea lui pe
coapsa mea învinețindu-se în timp ce șoldurile lui se zvâcneau de umflarea și pulsația
eliberării lui.
În timp ce punctul culminant îi tremura prin el, mi-a dat drumul coapsei și s-a prăbușit
peste mine. I-am simțit greutatea caldă și grea și am închis ochii, necrezând ce tocmai s-a
întâmplat.
Respirația noastră grea a umplut dormitorul minuscul.
Mi-a sărit practic pulsul în gât.
În cele din urmă, sângele care imi curgea în urechi s-a calmat și am devenit pe deplin
conștient de situația noastră.
M-am întins pe pat cu Brodan deasupra mea, între picioare, încă în mine. Eram amândoi
îmbrăcați complet, cu fundul termic în jurul gleznelor și blugii lui Brodan în jurul șoldurilor.
Fusese frenetic.
Agresiv.
La naiba.
Și cel mai bun orgasm din viața mea.
Brodan s-a înțepenit și și-a ridicat capul să se uite la mine. Ceva chinuit în privirea lui m-
a făcut să îngheț ca o căprioară în faruri. Apoi expresia i s-a oprit și s-a scos din mine,
mușchiul maxilarului flectându-se înainte să se rostogolească și să se ridice. M-am împins
pe coate, frica mi-a răcorit pielea încălzită de plăcere, în timp ce l-am privit ținându-și
coatele pe genunchi și capul în sus.
mainile lui.
Postura de disperare.
Ceea ce fiecare femeie dorea să vadă de la bărbatul care tocmai făcuse în întregime
a fugit-o.
„Brodan?”
S-a încordat și apoi s-a uitat peste umăr la mine. Privirea i s-a coborât spre
între picioarele mele și m-am simțit brusc incredibil de vulnerabilă. Mi-am pus la loc termicele
și lenjeria. Brodan a împins de pe pat și a deschis ușa de pe hol către baia mică. Înăuntru, am
auzit câteva foșnet și am dedus când a ieșit înapoi, închis, că a aruncat prezervativul.
Prezervativul.
Pentru că tocmai am făcut sex.
Nu am văzut asta venind.

„Brodan?”
Mi-a aruncat o privire de necitit înainte să se aplece să-l ia pe a lui

haină aruncată. Ochii lui s-au întors la ai mei când a ridicat din umeri. „Deci m-am … Cum
comparat cu Arran?”
O durere atât de extremă m-a tăiat, încât ar fi putut la fel de bine să mă fi blocat cu o
cu it.
Realizarea a apărut.
Mă sărutase înapoi … și m-a tras pentru răzbunare.
Să mă rănească și mai mult.
Un fior s-a târât prin mine. aveam nevoie. Nu aveam nevoie să simt decât frig pentru că
altfel m-aș sparge în fața lui. Și nu i-aș da ticălosului satisfacția.
"Ieși. Acum."
Pentru o dată, a ascultat.
Brodan se răsuci pe călcâie și ieși din cameră și prin mica rulotă. Ușa s-a închis trântind
în urma lui câteva secunde mai târziu și un minut după aceea am auzit zgomotul pietrișului
când mașina lui a plecat.

M-am târât de pe pat, strângându-mă de stomac ca și cum aș fi fost de fapt eviscerată și
m-am împins în baia minusculă. Cu dușul la fel de fierbinte, m-am dezbrăcat de termice,
promițând că le voi arde mai târziu și am pășit sub spray-ul fierbinte. Mi-am frecat pielea,
încercând să-l spăl, suspinele mele umplând camera mică ca o furtună care sparge căldura.
18
BRODAN
era oficial.
eu
Am fost un nenorocit egoist.
Cuvintele de pe pagina cărții mele s-au estompat la fiecare cinci secunde.

Monroe.
Nu am putut să-mi scot femeia din cap.
Gemetele ei răsuflate, parfumul parfumului ei, senzația ei strânsă, palpitantă și fierbinte în
jurul meu.
Apoi, expresia de pe chipul ei la cuvintele nici măcar mie nu-mi venea să cred că venise
din gura mea.
Trădare.
Nu o văzusem niciodată purtând acea expresie fragilă până acum. Ca orice cald
sentimentul pe care l-a avut vreodată pentru mine a murit cu doar câteva cuvinte.
Totul pentru că mi-a fost frică de ceea ce simțeam când mă mișcam în ea.
De parcă eram în sfârșit acasă.
A fost înspăimântător, așa că m-am lovit.
Nici măcar nu mai eram supărat că se culca cu Arran. Aș renunța la asta cu ani în urmă. A
fost ceea ce a venit după ce m-a distrus. Pentru că Monroe Sinclair mă abandonase când se
petreceau atâtea lucruri în viața mea, demonstrând ceea ce mi-am temut mereu.
Bărbații Adair au fost blestemati să piardă femeile pe care le iubeau.

Dar de fiecare dată când am pedepsit-o pentru că m-a rupt, mă uram puțin
Mai mult.
A trebuit să o iert pe Monroe sau să o las în urmă definitiv.

În această dimineață, am luat un alt curs de yoga și mindfulness lui Ery, dar nici asta nu a
ajutat. Ery mă urmărise, îngrijorarea încrețindu-i din sprânceană și m-am grăbit de la curs de
îndată ce ea a sunat la sfârșit.
La bătaia la ușa apartamentului meu, mi-am lăsat cartea pe pat și am traversat camera ca
să răspund.
„Lachlan?” M-am uitat la fratele meu cel mai mare, cu ochii injectați de sânge
epuizare. "Intrați."
Mi-a zâmbit cu gura închisă și m-a bătut pe umăr în timp ce el

a trecut. Închizând ușa, m-am întors în timp ce el a luat în apartamentul care era odinioară a lui.
„Te simți nostalgic?” am tachinat.

Lachlan a aruncat un zâmbet peste umăr în timp ce se mișca prin cameră.
„Doar pentru momentele în care Robyn și cu mine am împărțit aici fără întrerupere.”
Rânjind, m-am așezat pe marginea patului în timp ce el s-a lăsat într-un fotoliu. — Fără sex
pentru noii părinți, atunci?
Și-a frecat o mână pe față. „Sincer suntem prea epuizați.”

Simpatic, am asigurat, „Am auzit că a trecut. Lucrurile vor deveni mai ușor.”
Lachlan dădu din cap. "Știu. Și crezi sau nu, merită.”
Da, începusem să mă gândesc că poate era. "Ce te aduce aici,

apoi?"
„Mă înregistram cu Aria și Mac. Totuși, totul arată bine.”

Amintindu-mi curiozitatea față de admiratorul lui Walker, pe care îl văzusem de atunci în
jurul castelului, i-am spus: „Ai o nouă menajeră. Sloane. American."
S-a încruntat. — Personalul meu este interzis, Brodan.
Enervat, mi-am ridicat mâinile defensiv. „Nu mă interesează așa. Ea doar …
Eram curioasă pentru că este americană și cred că are de ce
Mers pe jos."
Încruntarea lui s-a adâncit. „Ea a fost angajată de-a Ariei. O anumită legătură cu
familie, așa că am fost de acord să o găzduiesc pe ea și pe fiica ei într-una dintre cabanele de pe

Loch Ardnoch.”
— O legătură cu familia Howard? Am ridicat o sprânceană.
Ridicând din umeri, Lachlan oftă. „Am încredere în Wesley și, implicit, în Aria, așa că sunt
nu caută răspunsuri la informațiile pe care nu le-au furnizat ei înșiși. Aria este
fac o treabă excelentă ca manager de ospitalitate și îmi fac viața mai ușoară, așa că
asta e cel putin ce pot face. La naiba, sunt atât de obosit.”
I-am aruncat fratelui meu o privire pătrunzătoare. „Sigur că căsătoria și paternitatea sunt
merită?"
Lachlan se a eză înainte pe scaun, cu coatele până la genunchi. „Tu ceri
un motiv anume?”
Respirând, am deschis un subiect de conversație, probabil niciunul dintre noi
a vrut să se scufunde în. Dar aveam nevoie. De dragul lui Monroe. „Arran mi-a spus ție
amândoi s-au îmbătat la ceilidh aniversar anul acesta. Te-ai înflorit pentru că
ți-a fost teamă că i se va întâmpla ceva lui Robyn în timpul nașterii, mama.” … din cauza
Încruntarea fratelui meu mai mare s-a adâncit. "Este adevărat. De ce mentionezi
aceasta?"
Inima batea acum, am expirat încet. Nu mi-am dorit niciodată ca cineva să mă vadă așa
lașul în care mă vedeam, dar aveam sentimentul că Monroe o făcea deja, așa că eu
presupunea că nu conta dacă Lachlan credea la fel. „Mi-e teamă să mă … uh … Sunt o-
apropii de oricine. Pentru o femeie. Suntem blestemati.” … Cred că ai dreptate. Acea
Lachlan mi-a dat un semn sumbru de înțelegere. „Pentru a pierde femeile noi
dragoste. Știi că eu obișnuiam să gândesc la fel. Și i-am dat lui Robyn un timp infernal
din cauza ei. Sunt norocos că m-a iertat și m-a luat înapoi.”
Sângele mi-a năvălit în urechi când m-am aplecat spre fratele meu. Știam asta
Lachlan simțise așa, iar Thane simțise atât de opusul pe care îl primise
un tatuaj care însemna „spărgător de blesteme” pe umărul lui. Sentimentul de control al lui Thane
peste viață era doar un alt motiv pentru care îl invidiam pe nenorocit.
Cu toate acestea, să-mi recunosc temerile cu voce tare lui Lachlan – să știi că a înțeles
cu adevărat ceva ce ținusem atât de mult timp înăuntru – a fost o ușurare. „Cum ai scăpat
de ea? Frica?"
Fratele meu mi-a aruncat o privire încurajatoare. — Nu scapi de asta, Brodan. Trăiește
în tine tot timpul Dar de dragul femeii…pe care o iubesc, o depășesc. În fiecare zi. Îmi
amintesc că un moment cu Robyn merită orice durere pe care o risc în viitor. Am alunecat
puțin când era însărcinată, dar a trebuit să trec și peste asta, pentru că avea nevoie să fiu
puternică. Ea are propriile temeri și eu trebuie să fiu cea care o face să se simtă în siguranță.
Trebuie să pun bunăstarea ei înaintea demonilor mei. A iubi pe cineva înseamnă a fi altruist,
Brodan.”
Emoția mi-a înfundat gâtul și mi-am lăsat capul în jos.
Fiecare lucru rahat și egoist pe care i-am spus lui Monroe mi-a sărit în minte. „Dacă ai
rănit persoana iubită? Le-a stricat. Te poți întoarce de la asta?”
Lachlan a tăcut câteva secunde și apoi a întrebat: „Este vorba despre asta
Monroe?”
Mi-a ridicat capul, întâlnindu-i privirea. Tremura la orice vedea în ea.

— Ți-ar fi al naibii de rușine de mine, frate, dacă ai ști jumătate din ceea ce i-am făcut
pentru a o îndepărta.
"O iubesti?"
"Ea m-a părăsit. Ea m-a abandonat.”
„O iubești suficient de mult încât să o ierți?”

Lacrimi fierbinți mi-au ars în ochi. Rușinat, mi-am întors privirea.
„Brodan?”
Am dat din cap, incapabil să vorbesc, în timp ce îmi curgeam lacrimile.
„O iubești suficient de mult încât să fii altruist?”

Am dat din nou din cap.
„Atunci trebuie să repari orice este stricat între voi. Trebuie să faci
amendamentele, iar amendamentele ei ar putea urma.”
Înghițind nodul, am întrebat, cu vocea răgușită: „Așa ai luat-o pe Robyn

înapoi?"
Lachlan dădu din cap, cu o licărire de umor în ochi. „Asta, și o tonă de dracu’.
Mi s-a încrețit nasul la acest gând. "Serios? Groveling?”

Râzând de expresia mea, Lachlan s-a ridicat și a arătat spre mine. "Doar asteapta. Ea te va
ține pe mâini și în genunchi, cerșind pentru ea, înainte de a se termina anul.”
„Cred că am mai multă mândrie decât atât.”

"Amenda. Dar dacă nu arunci acea mândrie în toaletă în numele femeii pe care o iubești,
va trebui să te mulțumești cu mândria fiind singurul lucru din patul tău care te ține de cald
noaptea.”
Am dat din cap, simțindu-mă că eram pe cale să intru într-o bătălie pe care s-ar putea să nu o câștig.
Panica trecu prin mine. "Dreapta. Spune la revedere mândriei mele. Am în eles."
Însuși gândul m-a făcut neliniștit în oasele mele. am mormăit un blestem
pe sub răsuflarea mea și m-am ridicat. „Cred că am nevoie de o alergare.”
„Robyn fuge și ea când trebuie să-și rezolve capul.”

„Ești obsedat de acea femeie.” Poate că a da în dragoste a fost o
idee groaznică până la urmă.
— Spune-mi, spuse Lachlan târâtor, când ai fost ultima dată

nu te-ai gândit la Monroe Sinclair?
La dracu.
M-am uitat la el. „Punctul luat.”

19
MONROE
Trecuseră două zile de când Brodan m-a evidențiat metaforic. Școala era o distragere
eu
foarte necesară. Dar în orele de dinainte și de după curs, amintirea lui mă chinuia.
A reveni acasă a fost o mare greșeală. Abia așteptam să treacă anul școlar ca să pot
scăpa dracului de acolo.
O altă distragere a venit sub forma mamei. Pe lângă problemele cu șoldurile, făcuse
osteoartrită. Avea o întâlnire cu un specialist, așa că mi-am luat ziua liberă de la școală ca
să o conduc la și de la Inverness.
Era în jurul orei unu când ne-am întors la cabana ei. Fusese tăcută și docilă toată
dimineața, o amânare de la limba ei acerbă.
De fapt, m-a făcut suficient de curajos să-l aduc din nou pe tatăl meu, în speranța de a
obține niște răspunsuri de data aceasta.
Am terminat de făcut ceaiul în bucătăria mică și i-am dus mamei o ceașcă și niște
biscuiți, care stătea la masă.
Respirând, am decis să o spun înainte să-mi pierd nervii. „O să-l dau de urmă pe tata.
Arro spune că Mac l-ar putea găsi. Era adevărat. Am băut din nou cafea săptămâna trecută,
iar când i-am spus lui Arro despre tatăl meu, ea îi oferise expertiza lui Mac.
Mama încremeni pentru o secundă, ținând ceașca în aer înainte ca buzele ei să se

strângă strâns.
Încercând să nu scot un oftat de exasperare, am intrat în bucătăria ei mică pentru a

spăla vasele pe care le lăsase să se adune noaptea trecută.
"De ce?"
Am aruncat o privire peste umăr la cuvântul tăios. "Ce?"
„De ce ai vrea să-l găsești pe acel nenorocit?” Venom nuanțat fiecare
cuvânt.
Atât pentru starea ei de docilă.
Această femeie mă tratase ca o porcărie toată viața mea din cauza abandonului tatălui,
dar ea îl ura la fel de mult pe cât mă supăra. „Pentru a face pace.”
Mama a pufnit de dispreț. „Ei bine, este prea târziu pentru asta.”
"Niciodată nu e prea târziu." La strălucirea dură din ochii ei, mi-a căzut stomacul.
"Ce este?"
„E mort.”
Inima mea a ratat o bătaie de frică. "Ce vrei sa spui?"

Luând o înghițitură obișnuită din ceai, ea a așteptat să răspundă calmă: „M-a sunat
acum vreo șase ani să-mi spună că moare de cancer și că a vrut să ia legătura cu tine. I-am
spus că poate putrezi în iad.” A mai luat o înghițitură de ceai ca și cum tocmai mi-ar fi spus
că Morag nu mai avea pâine proaspătă.
Am vrut să-i plesnesc ceașca din mână.
Pielea mi s-a simțit brusc rece. "Minți."
Ochii mamei străluciră de furie. "De ce aș minți? Căutați moartea lui în
registru. A murit putrezind din interior spre exterior, așa cum ar fi trebuit.”
Nu.
Nu Nu NU.
— A vrut să vorbească cu mine?
Ea a ridicat din umeri. „A spus că vrea să vadă ce faci. A spus că are lucruri de spus. I-
am spus că nu se apropie de tine după ce ne-a abandonat.”
A avut lucruri de spus?

Oare ar fi vrut tata să-și ceară scuze?

Pentru a face pace?
Să-mi dea pace?
Să-și dea pace?
Și ea ne-a furat asta de la noi.
Lacrimile de furie mi-au răsărit pleoapele. „Spune-mi că minți.”

Ochii i se mariră. „Oh, nu-mi da asta după tot ce a făcut omul acela.
Te protejeam.”
Am râs neîncrezător și a fost un sunet atât de îngrozitor, până și ea a tresărit.
„Nu m-ai protejat niciodată în toată viața ta. Ai făcut asta din ciudă. Nu mi-ai spus niciodată
că tatăl meu a murit. Pentru sase ani!"
„Nu a fost niciodată un tată pentru tine!”
„Nu, nu era. Dar poate am fi putut vorbi.” Un suspine a izbucnit din mine,
un vaiet care nu semăna deloc ca mine. „Am fi putut face pace.”
Ea a batjocorit. „Trăiești într-un vis dacă crezi că s-ar fi întâmplat asta. Uită-te la tine.
Fată melodramatică.”
„Știi, ai fost întotdeauna o mamă de rahat, dar ești și doar o
ființă umană îngrozitoare, îngrozitoare!”
„Cum îndrăznești să-mi vorbești așa! Și peste acel om!”

„Bărbatul acela m-a stricat în atât de multe feluri, mamă … și aveam nevoie de ultima discuție
cu el. Aveam nevoie de aia. Trebuia să-l iert. Și mi-ai furat asta!”
„Unii oameni nu merită iertați”, șuieră ea.

Într-o clipă, ceva s-a rupt înăuntru. Un calm s-a cuprins în timp ce mi-am apucat geanta
și cheile și m-am ridicat lângă ea să mă aplec și să șuier pe spate: „Îți amintești că ai spus
asta”.
M-am întors și m-am îndreptat spre u ă.
"Unde te duci? Am nevoie de ajutor cu ceaiul meu.”

M-am oprit și m-am uitat înapoi la ea. "Ajută-te. Nu mă voi întoarce.”
„Monroe!” a strigat ea când am ieșit din cameră spre ușa din față.
„Monroe!”
L-am deschis.
„Cățea egoistă, nerecunoscătoare!”
Închizându-mi emoțiile la țipetele ei, i-am trântit ușa și am intrat
mașina mea.
Fiecare mușchi din corpul meu mă durea când mă forțam să păstrez controlul. Am mers cu
mașina de la casa ei la rulotă, am parcat și am ieșit afară pentru a simți o briză înghețată, care
mătura dunele de nisip din apă.
M-am împins în ea, dornic de mângâierile lui rapide prin părul meu, în timp ce mă împiedicam
pe dune și pe plajă. Pașii mei au fost repezi când am mers pe nisip spre țărm. De parcă universul ar
fi știut că am nevoie de mângâiere, nu era nimeni altcineva aici.
Picioarele mele lovesc linia țărmului, apa umbându-mi cizmele în timp ce toată emoția pe care
o împingesem în jos se fierbea în mine. Pieptul mi se ridică, umerii ridicându-mă în timp ce mă
străduiam să respir prin amploarea lui.
Un țipăt mi-a smuls din plămâni, transformându-se într-un suspine, când genunchii mi-au cedat
și m-am lovit de nisipul umed. Durerea atât de veche și profundă și-a rupt în cele din urmă drumul
și nu mi-aș fi putut opri strigătele tulburătoare ale corpului meu dacă aș încerca.
"Icre!" Am auzit vocea ca pe o amintire în mintea mea și am ignorat-o.

"Icre!" Acum suna mai tare.
Apoi am tresărit în timp ce brațele puternice s-au înfășurat în jurul meu, iar bărbia mea a fost
forțată în sus.
Brodan.
„Roe, ce naiba s-a întâmplat?”
Nu puteam vorbi, nu puteam gândi. S-a prăbușit împotriva lui în timp ce suspine
s-a vărsat din acel colț al inimii mele pe care-l încuiisem atât de mult timp.
Brațele lui s-au strâns în jurul meu și i-am simțit bărbia pe capul meu. „La naiba, Sunset, mă
sperii naibii.” Când plânsul nu mi s-a liniștit, m-a strâns tare. — Sunt aici, Roe. Te-am prins. Shh, e în
regulă. Te-am prins."

Nu știam cât timp a trecut în brațele lui Brodan pe plaja rece, dar în cele din urmă suspinele
mi-au atenuat, chiar dacă durerea mi-a înconjurat coastele de parcă trecutul se ținea mult
prea tare.
Apoi s-a absorbit realizarea.
Cine mă mângâia.
Cineva de la care nu mi-am dorit sau nu am avut nevoie de mângâiere niciodată.
L-am împins pe Brodan și m-am ridicat în picioare când a căzut în fund surprins. S-a
uitat la mine, arătând atât de mult cu băiatul pe care îl iubeam, încât am simțit că mi se
frânge din nou inima.
"Apus de soare?"
Am tresărit la porecla. „Nu,” am clocotit. „Nu îndrăzni.”

„Roe...” Brodan se ridică în picioare, ridicându-se din nou peste mine. Nu purta decât
un tricou și pantaloni de jogging, tricoul întinzându-se peste umerii lui impresionanți,
făcându-mă să mă simt mic în umbra lui. "Ce s-a întâmplat?"
"Nimic."
„Este...” Ceva de genul fricii îi trecu pe față. „Este vorba despre noi?”
M-am batjocorit: „Nu. Nu are nimic de-a face cu tine. Când ai plecat duminică
noaptea, mi-am făcut duș și mi-am frecat corpul până când pielea mea a devenit crudă.”
El tresări.
„Și am jurat să nu-mi mai pese niciodată de tine. Deci, nimic de-a face … aceasta are
cu tine și cu siguranță nu am nevoie de tine, dintre toți oamenii, să mă consolezi chiar

acum.” M-am întors să plec, dar apoi Brodan era în fața mea. Și-a ridicat mâinile într-un
gest de a mă opri.
"Vă rog. Roe, hai să vorbim. Am atât de multe de spus.”
„Cred că te-ai făcut foarte clar. A fost o răzbunare, nu?
Groaza i-a slăbit expresia, iar eu am clătinat puțin. — Nu, spuse el răgușit, făcând un
pas spre mine, dar s-a oprit când m-am retras. „Nu, nu a fost asta. Nu știu de ce ți-am spus
asta și nici măcar nu sunt supărată
despre tine te culci cu Arran. Știu că amândoi ați fost risipiți în noaptea aceea... a fost ceea ce
a urmat. M-ai abandonat, Monroe. Pentru asta sunt supărat.”
Neîncrederea a reînnoit furia pe care doar cu câteva secunde în urmă eram hotărât să nu
o simt față de el. „Te-am abandonat?” M-am uitat la el neîncrezător. „Am fost umilită și m-ai
făcut să mă simt vinovat, de parcă te-aș fi înșelat atunci când ai spus perfect că ești într-o
relație serioasă cu altcineva. O relație, aș putea adăuga, mi-ai spus că nu vei fi niciodată, ceea
ce a fost o minciună. Pur și simplu nu ai vrut să ai o relație cu mine!
„M-ai încurcat cu emoțiile mele ani de zile. Dar am fost făcut să mă simt ca tipul rău. Și nu
ai venit niciodată după mine. M-ai aruncat la prima greșeală după treisprezece ani de prietenie.
Tu erai cel care trebuia să vină după mine. Dar nu ai făcut-o. Erai tot ce aveam. Nu eram tot ce
ai avut.” Lacrimile, lacrimi stupide, frustrante, mi-au usturat ochii. — Nu tu ai fost cel care a
fost abandonat, Brodan.
A deschis gura să se certe, dar l-am întrerupt.

„Eram atât de îndrăgostit de tine, încât aproape m-a ucis.”
Disperarea, autentică sau fabricată, îi întări expresia.
M-am batjocorit de mine. „M-am gândit chiar să o termin o dată.”
Brodan părea de parcă aș fi înfipt un cuțit în el. "Icre."
"Nu vă faceți griji. Erau doar gândurile melodramatice ale unei tinere femei care și-a dat
seama că aproape toți cei pe care i-am iubit vreodată nu mă pot iubi înapoi. Am vrut să mă
învinuiesc, motiv pentru care m-am gândit să sar de pe partea de sus a unei clădiri de colegiu.
Dar în timp ce stăteam acolo pe margine, am căutat și am căutat motive, acțiuni atât de oribile
încât i-ar face pe oamenii pe care i-am iubit să mă trateze ca pe un rahat și nu am găsit nimic
care să justifice cruzimea. Eram supărată pe părinții mei pentru că nu mă iubesc, dar nu eram
supărată pe tine că nu mă iubești așa cum mi-am dorit. Eram supărată pe tine că te-ai încurcat
cu capul și că nu mă iubești, nici măcar ca prieten.
„Dar știu că nu sunt o persoană rea. Că merit ceva. Că

vina părinților mei și a ta. Așa că m-am hotărât în acel moment să mă retrag de pe margine
și mi-am promis că, chiar dacă va dura o viață întreagă, nu voi lăsa amărăciunea să mă
consume. Nu m-aș opri din căutarea până nu aș găsi pe cineva care m-a iubit așa cum toată
lumea merită să fie iubită. Cineva bun, protector și iubitor.
„Iată lucrul trist și asta s-ar putea chiar să te facă să râzi de absurditatea, dar nu cred
că mi-am dat seama până în ultimele luni că o parte din mine încă spera că acea persoană
poți fi tu. Și asta mi-a trecut prin minte pentru că în sfârșit mi-am dat seama duminică
seara că persoana pe care o caut nu vei fi niciodată tu.”
Lacrimile i-au luminat ochii lui Brodan. Real? Cine stia?

Tot ce am îmbuteliat înăuntru a fost eliberat. Nechibzuit liber. "Am avut o
ex, cineva pe care am încercat să o iubesc. M-a bătut, la fel ca tata.”
Șocul, furia i-au trecut pe față. A fost și asta real?
„Ce este la mine care îi face pe cei care ar trebui să mă iubească
vrei să mă rănești?”
— Monroe, șopti el, ca în agonie. "Îmi pare atât de rău."

Am ridicat din umeri, fragil, rece, aproape amorțit din cauza celor întâmplate. Tatăl
acela a dispărut și nu m-aș închide niciodată cu el. Mama aceea mi-a furat asta. Că singurul
bărbat pe care l-am iubit toată viața mea a fost o dezamăgire la fel de amară ca oamenii
care m-au crescut.
„Nu ți-ai ridicat niciodată mâinile spre mine, dar eu sunt sacul tău de box
la fel."
— Monroe, nu... A pășit spre mine, dar mi-am ridicat mâinile, al meu
expresie un avertisment dur pentru el să stea înapoi.
"Nu contează. Plec din Ardnoch. Pentru bine. Odată ce se termină anul, îmi iau un loc
de muncă în Lowlands. E prea multă durere aici.” M-am uitat la el, făcând semne între noi.
„Chiar și acest loc care odată era atât de sigur durere acum. Nu ai idee cum se … este tot
simte să-ți trăiești viața cu nimeni care te iubește cu adevărat, Brodan. Nici nu am idee cât
de singur este. Dar refuz să renunț
găsind pe cineva. Să renunți la speranță, pentru că fără ea, ce rost are? Așa
că trebuie să renunț la acest loc. Trebuie să te las să pleci. Sau mi-e teamă că
voi dispărea.”
Plângând, i-am întors spatele și anii petrecuți și pierduți
intre noi.
20
BRODAN
Y Cu urechi în urmă, când l-am pierdut prima dată pe Monroe, nu credeam că aș putea să simt așa ceva
rău așa cum m-am simțit în acele luni de după. Ei au fost motivul pentru care am
căutat actoria. Voiam să mă pierd în alte personaje, în alte vieți, așa că nu a trebuit să mă
opresc asupra a tot ce pierdusem în a mea.
Apoi, cu câțiva ani în urmă, primisem o scrisoare care mi-a luat capul și nu credeam că mă
voi simți vreodată mai vinovat, sau mai mult eșec, așa cum am avut în acel moment. Deși
daunele pe care Fergus le-a făcut familiei mele din cauza mea, cu siguranță au făcut cel mai
rău.
Nimic din viața mea, însă, nu m-ar putea pregăti pentru starea mea actuală de
agonie.
Pe vremuri, Monroe Sinclair era atât de vitală pentru mine, încât aș fi protejat-o împotriva
oricui ar încerca să o rănească, indiferent de ce era nevoie pentru a o face în siguranță și
fericită.
Cum a fost posibil ca eu să fiu sursa atât de mult din durerea ei?
Cred că mi-am permis să cred că ea nu m-a iubit așa cum am iubit eu
a ei. Îi făcuse mai ușor să o lase să plece.
Dar, pe măsură ce mă făcea în bucăți cu mărturisirea ei, a început să-mi dau seama.
Uimit, am lăsat-o să mă lase pe plaja aceea. I-am dat acel spațiu.

Pentru că aveam de descoperit un adevăr înainte să vorbesc din nou cu Roe.
Eram ca rănitul care mergea când băteam în ușa doamnei Sinclair
după-amiaza următoare. Așteptând, simțeam că furia mea se construiește, de parcă

aș avea nevoie de acea emoție pentru a face față cât de mult durea totul. Nu am
dormit aseară. Mă forțasem să stau departe de ușa mamei lui Monroe până nu mai
puteam. Erau necesare răspunsuri.
Erau esențiale.
A luat ceva timp pentru a deschide, dar în cele din urmă doamna Sinclair a apărut în fața
mea, arătând de parcă ar fi îmbătrânit patruzeci de ani în cei optsprezece de când am văzut-o
ultima oară. Dacă ar fi făcut ceea ce eram destul de sigur că a făcut, aș da vina pe sufletul ei
negru pentru declinul ei fizic.
S-a uitat la mine, iar apoi recunoașterea i-a slăbit fața încrețită.
"Ce vrei?"
"Trebuie sa vorbim." Am intrat înăuntru, trecând pe lângă ea, în timp ce ea a răbufnit și
a zăbovit ca un pește de aur.
În cele din urmă, cu un oftat asediat, a închis ușa și m-a urmat înăuntru, cu
bastonul bătând pe podeaua mochetă. Să stai în căsuța ei era ca și cum te-ai întoarce
în timp. Abia se schimbase nimic de la ultima dată când am fost aici. Apropo de care
un fotoliu. … M-am întors cu fața spre ea în timp ce ea s-a așezat
„Scrisoarea pe care i-am lăsat-o lui Monroe cu toți acești ani în urmă... nu i-ai dat-
o, nu-i așa?”
Buzele ei s-au ciupit, apoi ochii i s-au îngustat. „Tu ești motivul pentru care Monroe
s-a comportat recent ca un copil petulant? Am crezut că ai plecat la Hollywood cu
curvele tale de la Hollywood ca să-ți țină companie.
Ce îți pasă de Monroe?”
"Răspunde la întrebare."
„Oh, crezi că, pentru că ești bogat și faimos, poți să intri în casa unei bătrâne și să
o interoghezi? Eu nu cred acest lucru."
"Scrisoarea?"
Ea a batjocorit la mine și, pentru prima dată, am văzut răutate pură pe chipul
acelei femei. M-a distrus știind că asta fusese Monroe
supusă toată viața ei.

„Nu i-ai dat-o.” Nu a fost o întrebare. Stiam deja.
La dracu.
Prost nenorocit pentru că ai încredere în această vacă neglijentă că va face un lucru bun
pentru fiica ei.
Înainte să-mi pierd cumpătul, ușa de la intrare s-a trântit și pașii au răsunat pe hol. Dintr-
o dată, Monroe era acolo, ținând în brațe două pungi de băcănie. Ochii i s-au marit de șoc,
iar privirea ei s-a mutat de la mine la ea
mămică.
Doamna Sinclair bâfâi: — Credeam că nu te vei întoarce.

„Am venit doar să las un ultim magazin și să te întreb unde este îngropat tata.” S-a uitat
din nou între noi în timp ce am încremenit la vestea că tatăl ei era mort. "Ce se întâmplă?"
„Acest băiat tocmai pleca, asta e ceea ce se întâmplă”, a răstit mama lui Monroe.
„Monroe, lasă pungile jos. Te rog, am cerut eu.

"Ieși!" mârâi doamna Sinclair.
M-am uitat la ea. „Nu înainte ca ea să cunoască adevărul.”

„O, Doamne, ce acum?” Monroe a scăpat pungile, de parcă nu le-ar mai fi putut ține,
cumpărăturile se vărsă pe covorul de la picioarele ei.
Am făcut un pas de încercare spre ea, bând în chipul ei frumos, dorind să o pot ține în
brațe în timp ce îi spuneam adevărul. Știind că s-ar putea să nu o mai țin niciodată în brațe.
Înghițind din greu împotriva acestui gând, am spus: „Nu te-am abandonat niciodată, Monroe”.
Bărbia ei s-a smucit înapoi. "Ce vrei să spui?"

"Ajunge!"
Am arătat cu degetul către doamna Sinclair și i-am spus: „Taci.”
Buzele ei s-au trântit de parcă nu-i venea să creadă că i-am vorbit așa
acea. Vrăjitoare bătrână.
Întorcându-mă la Roe, i-am explicat: „Când ai fugit în acea noapte, ai plecat

telefonul tau. Nu am putut lua legătura cu tine. Și sincer, nu știam dacă ai vrea să o fac, așa
că am venit aici.”
Monroe clătină încet din cap.
„Am venit aici cu telefonul tău și o scrisoare. În scrisoare, mi-am cerut scuze pentru
modul în care am reacționat și ți-am spus că vreau doar să știu că ești bine. Că erai” –
emoția mi-a îngroșat vocea – „că ești încă cel mai bun prieten al meu și, dacă mai eram al
tău, atunci doar să mă suni.”
Ochii lui Monroe s-au umplut de lacrimi când le-a întors acuzator către mama ei. „Nu
am primit niciodată acea scrisoare sau telefonul meu.”
„Ceea ce ar avea sens, deoarece am încercat să te sun câteva săptămâni după aceea.”
Am mai făcut un pas spre ea. „Mi-am lăsat mândria mea stupidă să-mi stea în cale pentru
că ar fi trebuit să vin la tine la școală. Dar m-am convins că ai terminat cu mine.”
— Că team abandonat . O lacrimă a alunecat pe obrazul lui Monroe și i-am simțit

chinul de parcă ar fi fost al meu. La dracu. Eram o tragedie greacă.
Și ea nu a greșit. Cea mai mare parte a fost făcută de mine.

Ei bine, nu ne-am termina ca o tragedie. Oricât de mult a speriat ea
Eu, viața cu ea trebuia să fie de un milion de ori mai bună decât viața fără ea.
Ochii ei gri plini de lacrimi zburară spre mama ei. "De ce?"
Doamna Sinclair și-a ridicat bărbia cu aroganță. „Nu ai fost făcut pentru oameni ca un
Adair. Întotdeauna am știut că acel băiat te va răni. Te protejeam.”
„De parcă m-ai proteja când nu mi-ai spus tatălui meu pe moarte
ai vrut sa ma vezi?” ea clocotea.
Ce naiba?
Ieri, pe plajă, când alergam și o văzusem pe Monroe în față, mi s-a părut că lumea a
cedat sub picioarele mele la sunetul țipetei ei sfâșiind cerul. Sunetul acela m-a îngrozit.
Agonia ei mă bântuia. Acum cred că știam ce a cauzat durerea.
Furia mi s-a agitat în intestin în timp ce mă uitam la mama ei. „Nu ai făcut-o.”
„Nu voi fi vorbit așa în propria mea casă!”
"Amenda." Monroe clătină din cap. „Nu contează mormântul tatălui. Nu mai vreau nimic
de la tine. Voi afla singur. Poți să putrezești izolat pentru tot ce îmi pasă. Să nu mă mai suni
niciodată.” Monroe s-a întors și a dispărut din vedere.
„La fel ca tatăl tău! Abandonarea familiei tale! Târfă groaznică!”
Doamna Sinclair țipă după ea.
"Suficient!" Am lătrat, iar ea s-a trântit pe spate în scaun ca și cum ar fi fost speriată. Acea
parte furioasă din mine a găsit o satisfacție perversă în frica ei.
— Ai auzit-o pe Monroe. Nu o mai contactați niciodată.”
"Sau ce?"
„Nu am protejat-o de tine când ar fi trebuit … dar nu voi face
acea greseala din nou. Dacă trebuie, te voi alunga din Ardnoch pentru a te ține departe de
Monroe.
„Nu poți face asta.”
„Ai fi surprins ce poate face un Adair.”

„Mă amenințăți? O femeie batrana? Jalnic."
„Nu, ceea ce este jalnic este o femeie atât de plină de ciudă și dezgust de sine încât nici
măcar nu este capabilă să-și iubească propriul copil.” Mi-am aplecat capul spre ea, cu vocea
plină de promisiuni: „Încrucișează-te din nou pe Monroe și te voi face un nenorocit de paria în
orașul ăsta. Înțeles?”
Ea a batjocorit: „Deci asta se ascunde în spatele farmecului tău fals.

Ești un bătăuș.”
„Este nevoie ca cineva să cunoască unul.” I-am aruncat o ultimă privire întunecată și am plecat de acolo
cabana aceea rece. Afară, am căutat-o în stânga și în dreapta pe Monroe și m-a umplut de
ușurare când am găsit-o stând în mașina ei. M-am grăbit și am intrat în partea pasagerului.
Monroe tresări, întorcându-se spre mine, cu fața palidă, cu ochii bântuiți, cu obrajii plini
de lacrimi. Am vrut să o ating, să-i șterg lacrimile de pe față, dar știam că era prea devreme.
„Brodan. Am crezut că m-ai părăsit.”
Știam că ea a vorbit acum optsprezece ani. "Nu eu am. Dar am făcut-o.”
Monroe clătină din cap. „Dar am crezut că m-ai aruncat din cauza lui Arran și am fost atât de
supărat pe tine. Și în tot acest timp, ea mi-a ascuns scrisoarea. A trebuit să-mi iau un telefon nou și
nu mi-au transferat numărul pentru că tu îl deții.”
„La naiba.” Desigur. Din punct de vedere tehnic, Lachlan a deținut-o. În mod evident, încetase să
plătească și nu a adus-o în discuție pentru că Monroe nu era un subiect pe care l-am lăsat pe nimeni
să-l discute.
— În tot acest timp, șopti ea, îndurerată. „Tot timpul acela pierdut. Și
acum tot ce a mai rămas între noi este resentimente și rănire.”
Cuvintele ei m-au tăiat. — Asta nu e tot ce este între noi, Roe.
"Da, este." Ea sa întors. „Nu schimbă trecutul. Nu schimbă felul în care m-ai tratat. Cine ai
devenit. Am fost antrenamentul tău țintă, Brodan. Dar... inima mea nu mai suportă.”
M-a cuprins panica și am întins mâinile ei, strângându-mă strâns. „Te rog, dă-mi șansa să
demonstrez că nu sunt cine sunt. Nu te voi mai trata niciodată așa.”
M-a privit neîncrezătoare. "Eu nu te cred. Te-am iubit o dată într-o
așa cum nu am iubit niciodată pe nimeni.”
Emoția mi-a înțepat nasul și mi-a îngroșat gâtul.
„Dar îl iubesc pe băiatul pe care l-am lăsat în urmă. Nu-l iubesc pe bărbat. N-aș putea niciodată să iubesc
cineva care m-a tratat așa cum m-ai tratat tu.”
La naiba, asta a durut. I-am eliberat mâinile și un bufit încordat a scăpat când am încercat
a suge lacrimile.
„Îmi pare rău”, a șoptit ea, părând la fel de pierdută pe cât mă simțeam.
Am clătinat din cap. „Nu ai de ce să-ți părăsești rău”, i-am spus pe un ton hohotitor.
„La revedere, Monroe.” Am coborât din mașina ei, aerul rece de la sfârșitul lunii noiembrie mi-a
biciuit pielea ca o palmă din partea universului. M-a făcut să mă opresc înainte să închid ușa.
Monroe avea dreptate. Nu avea cum să iubească un bărbat care să fi tratat

ea ca dușmanul din ultimele luni. Cine o luase și apoi o batjocorise.
Ăsta nu era bărbatul care îmi doream să fiu. Vreodata din nou.
Un bărbat mânat de trauma și fricile lui.

Cineva de care mi-era rușine.
Totuși, un bărbat se poate schimba, nu-i așa? O persoană ar putea deveni mai bună decât
era înainte?
M-am întors și m-am aplecat în mașină.
Ochii mari ai lui Monroe îi țineau pe ai mei.

"Nu."
Ea a ridicat o sprânceană. "Ce?"
„Nu la revedere.” M-a umplut determinarea. „Mi-am petrecut viața fugind de orice ar
putea să mă rănească, dar am terminat. Știu din ființa mea că nu te voi mai răni niciodată în
mod intenționat.”
„Brodan...”
„Nu mă crezi. Știu. Înțeleg de ce. Dar vei crede

eu, pana la urma. Am de gând să demonstrez. Doar dă-mi timp.”
"Cu ce scop?" Părea atât de epuizată încât am vrut să o iau în mine
brațe și ține-o acolo pentru totdeauna.
Cu toate acestea, a fost nevoie de răbdare pentru acest rezultat.
„Să fiu cu tine”, am răspuns sincer.

Buzele ei s-au întredeschis în stare de șoc.
„Vreau ce aș fi putut avea dacă nu m-aș fi purtat ca un băiețel speriat când eram copii. Te
vreau." Hotărând că a avut suficiente șocuri pentru o zi, i-am zâmbit mic și m-am ridicat să-i
închid ușa.
Amintirea expresiei ei uluită m-a făcut să zâmbesc trist pentru mine însumi în timp ce mă
îndreptam spre SUV-ul meu. Răbdarea nu a fost una dintre virtuțile mele, dar pentru Monroe,
aș avea toată răbdarea din lume. Frica a persistat în fundal, așa cum avertizase Lachlan, dar
am terminat să-l las să învingă.
21
MONROE
încă nu era foarte sigur cum s-a întâmplat asta.

eu
Într-un minut stăteam în rulotă, marcam scrisorile copiilor mei, priveam cum
se întuneca înainte de patru și jumătate. Și în ceea ce părea a fi în minutul următor,
stăteam în cabana lui Mackennon Galbraith.
Bătaitul a aterizat în u ă după ce măcinarea pietri ului m-a atras spre fereastra
rulotei. Spre surprinderea mea, două SUV-uri parcaseră lângă mașina mea și apoi doi
bărbați foarte înalți au sărit din ele. Lumina de securitate din afara ușii rulotei le-a
scos la iveală și am tras aer în piept la vederea lui Brodan și Mac.
Ce naiba făceau ei aici?

Ultimele zile le-au luat pragul. Eram epuizat din punct de vedere emoțional și fizic
de ceea ce fusese dezvăluit, încă necăjit de declarația lui Brodan că mă vrea.
Oricât de mult mi-aș fi urât să recunosc, o mică parte din mine îi aparținea în
continuare fetei din trecut și ea a experimentat o ușurare și exultare. Cu toate acestea,
eu adult nu l-am crezut. El a fost ghidat (sau greșit) de vinovăție și destul de curând și-
a dat seama ce greșeală am fost noi doi împreună. Eram din lumi diferite acum. Am
fost profesor de școală primară, iar el a fost un actor celebru de la Hollywood. Aveam
puțin sens. Dar cel mai important blocaj dintre noi a fost lipsa mea de încredere în el.
Îmi promisesem, după ce relația cu Steven a devenit violentă, că nu voi mai permite
niciodată unui bărbat să mă trateze ca sacul lui de box, emoțional sau fizic.
Jurământul lui Brodan de a nu mă maltrata niciodată s-a simțit ca un angajament gol în fața
acțiunilor sale din trecut.
De aceea am fost cu adevărat surprins să-l văd în seara următoare

momentul nostru în mașina mea, acum stând pe treptele rulotei cu Mac.
Am deschis ușa, lingându-mi buzele de nervozitate, iar Brodan s-a uitat la mine cu ochii
mari pentru o secundă. Mac l-a înghiontat și și-a dres glasul. Brodan clipi rapid și apoi intră
direct înăuntru.
Bufăind de exasperare, m-am dat înapoi pentru a-i permite și Macului să intre. Ei pot ajuta
a micșorat rulota în timp ce priveau în jurul spațiului mic. „Uh tu?” …
Brodan s-a întors spre mine, cu expresia granitică cu hotărâre. "Este

Baltic aici, și nu mai rămâi în această capcană mortală.
"Scuzați-mă-"
— Are dreptate, mă întrerupse Mac. „Rulota lui Gordon este veche. Nu este construit cu
izolația adecvată, ca modelele mai noi din parcul său. Nu poți sta aici iarna, Monroe.
Am ridicat o sprânceană la șefia lor. „Trebuie să fii Mac.”

Își întinse mâna. "Scuze. Mac Galbraith. Mă bucur să te cunosc oficial.”
Strângându-și mâna mare, uitându-mă de aproape în chipul lui aspru și frumos, am putut
vedea cu siguranță atracția. Brodan și Lachlan erau cei mai înalți dintre Adair, dar Mac avea
înălțime chiar și pe ei. Eram mic lângă el, iar el era copleșitor de masculin. " i tu. Deși sunt
încă confuz de ceea ce vă așteptați amândoi să obțineți aici.”
Brodan a zâmbit la vocea mea de profesor, iar eu am crescut la afecțiunea din zâmbetul
lui. Nu mai văzusem acea privire de optsprezece ani. „Te mutăm afară. Chiar acum."
Uimit, mi-am ridicat mâinile. "Spre ce?"

— Cabana mea de pe Castle Street, spuse Mac, privirea lui aruncând din nou în jurul
rulotei. „Am un contract de închiriere în mașină pe care o poți citi. Deocamdată, haideți să
vă facem bagajele. Vreunul dintre aparatele de bucătărie vă aparține?”
Am clătinat din cap, prea tulburat ca să vorbesc.
"Bine. Nu cred că vom avea nevoie de prea multe cutii, dar voi lua câteva din mașină.”
Mac a dispărut din rulotă.
M-am învârtit spre Brodan care se îndrepta deja spre dormitor. "Ce faci?"
— Ai o valiză aici?
„Sub pat”, am răspuns fără să mă gândesc. „Brodan! Nu poți pur și simplu să intri aici
și să preiei controlul.”
„Pot atunci când mândria ta încăpățânată te ține în groapa asta”, a răspuns el. — Ar fi
trebuit să te scot de aici cu săptămâni în urmă.
— Nu e locul tău... M-am întrerupt brusc la vederea lui în genunchi
lângă pat. "Ce faci?"
A întins mâna sub ea și a apărut valiza mea, împreună cu o cutie de pantofi. Ale mele
obrajii înroșiți, inima îmi bate cu putere.
"Ce este în-"
„Nu!”
Dar era prea tarziu.
Scoase capacul de pe cutia de pantofi.
Păcălaș nebun.
Simțindu-mă fierbinte peste tot, l-am privit pe Brodan ridicându-și privirea din conținut
cu râsete pe buze și cu răutățile pe care mi-o aminteam atât de bine în ochii lui. Mi-a ridicat
vibratorul roz din cutie. — Ești sigur că este suficient de mare? a tachinat el.
M-am aruncat peste pat și i-am smuls din mână. „Pune-l înapoi!”
„Este o întrebare sinceră. Adică, mă simt puțin inadecvat după ce am văzut asta.”
"Taci." L-am băgat în cutie, trântind capacul înapoi. „Nu poți să intri aici și să începi să te
uiți prin lucrurile mele.”
"De ce? Ai mai multe jucării sexuale pe unde ar trebui să știu?
S-a uitat sub pat. „Sunt surprins că s-ar potrivi cu chestia aia ocupând atât de mult loc.”
"Am de gând să te omor."

Se ridică, chicotind. — Nu te rușina, Roe. Masturbarea este
perfect natural, chiar dacă alegerea ta de jucării nu este.”
„Ești un nenorocit.”
Râsul lui Brodan a umplut rulota când i-am luat valiza din mână și am deschis micul
dulap. Le-am scos hainele de pe umerase și m-am încordat în timp ce Brodan plutea lângă
spatele meu.
„Asta e tot ce ai cu tine? Unde sunt restul hainelor tale?”
— Acestea sunt toate hainele mele, am scrâșnit între dinții strânși.
El a mormăit, părând agitat.
Rușinat, m-am întors să mă uit la el. „Nu toți suntem făcuți din bani
și își pot permite un dulap de mărimea unei case, plin cu haine.”
Ochii aceia palizi s-au fixat pe ai mei. — Nu te judec , Sunset.

Porecla m-a sfâșiat. „Brodan...”
— Ar fi trebuit să am grijă de tine, spuse el cu un reproș dur.
m-am înțepenit. "Am grijă de mine. Și oricum” — m-am întors spre dulap
— „Nu sunt al tău să ai grijă.”
A urmat un moment de tăcere și apoi i-am simțit căldura scorul de-a lungul spatelui meu.
Respirația lui mi-a gâdilat urechea când s-a aplecat înăuntru, împrăștiindu-mi pielea de găină
pe șira spinării. „Întotdeauna ai fost al meu de care să am grijă. Și astăzi este ziua în care nu
mai reușesc la asta.”
„Am primit cutiile!” Mac a sunat de la celălalt capăt al rulotei și am lăsat
răsuflă în timp ce Brodan se îndepărta.

Mi-a luat mai puțin de jumătate de oră să-mi împachetez viața și cred că mi s-a părut mai
deprimant decât orice. În cele din urmă, i-am lăsat pe Brodan și pe Mac să mă miște
din rulotă, pentru că știam că amândoi au dreptate. A trăi acolo în toamna rece fusese
mizerabilă și îmi puteam doar imagina că iarna va fi îngrozitoare.
Încercând să-mi exorcizez cuvintele lui Brodan în dormitor, le-am urmat cam
năucit, conducând mașina din parc și pe drumul de țară, spre centrul satului. Am
parcat în locul de parcare alocat în spatele caselor rânduri și, pentru că nu era nicio
ușă din spate, m-am plimbat în jurul clădirii până pe strada Castle unde Brodan și Mac
parcaseră în fața casei.
cabana.
Făcând turul casei cu rânduri, am decis că nu-mi pasă dacă toată situația era o
înțepătură pentru mândria mea. Cabana a fost minunată. A fost confortabil și primitor.
Ușa de la intrare ducea în sufragerie, cu scara lipită de peretele chiar vizavi de intrare.
Un arzător de lemne (raiul!) stătea în colțul sufrageriei, iar dintre cele două canapele
din piele întunecată și uzată, una îndreptată spre foc, cealaltă către televizorul uriaș
montat pe perete. Un adevărat televizor. M-am simțit ca o veșnicie de când am avut
una dintre ele. Erau tartan
perne și pături aruncate, taburete și o măsuță de cafea din lemn stricat.
O ușă din spatele camerei ducea într-o bucătărie mică. Fusese renovat și era
foarte modern, cu dulapuri albe elegante, podea cu gresie albă și un blat de cuarț gri.
Minunat. O ușă de lângă bucătărie ducea la o baie mică de la parter.
La etaj era un dormitor ordonat pentru oaspeți și un dormitor principal.

Dormitorul principal nu era masiv, ci confortabil. Un șemineu original trebuie să fi
fost folosit de chiriașii anteriori, deoarece era cenușă în grătar și un coș cu lemne de
foc proaspete lângă el. Un foc și în dormitor? Acesta a fost cu adevărat raiul. Patul
ocupa cea mai mare parte a spațiului, iar cadrul era din stejar masiv de culoare
închisă. O grămadă de perne decorative peste perne plinuțe și luxoase m-a făcut să
vreau să mă scufund direct în el.
Da, cu siguranță merită mândria mea, m-am hotărât când am semnat contractul
de închiriere. Știam cu adevărat că Mac și Arro îmi percepeau o chirie mult mai mică
decât a valorat locul. A usturat și asta, dar am fost și incredibil de recunoscător și i-am spus asta
lui Mac. El a ridicat din umeri inconfortabil. „După contul lui Arro, Arran și Brodan, ești o familie.
Avem grijă de familia noastră.”
Emoția mi-a înfundat gâtul și am întâlnit privirea cercetătoare a lui Brodan.
— Ți-am spus, spuse el încet. „Voi face tot ce este necesar pentru a face acest lucru corect.”
M-a cuprins frica. „Cabana este minunată, Brodan, dar trebuie să știi
că nu este suficient. Nu pot fi cumpărat.”
"Știu că." Privirea i s-a mutat spre Mac.
Mac a dat brusc din cap înainte de a mă informa: „Este ceva mâncare în frigider, niște lapte.
Iată cheile tale și numărul meu.” I-a întins cheile și un card. „Dă-mi un strigăt dacă ai nevoie de
ceva.”
le-am luat. "Iti multumesc din nou. Spune-i lui Arro că o sun.”
"Voi face." A dat din cap spre mine, s-a întors și l-a bătut pe Brodan pe umăr
înainte de a ie i din cabană.
De îndată ce ușa cabanei se închise ușor în urma lui, Brodan păși

inspre mine.
M-am încordat cu prudență.
O fulgerare de durere îi străbătu expresia, dar se opri. „Dacă nu ești prea obosit, m-am
întrebat dacă am putea vorbi? Sunt niște lucruri care s-au întâmplat cu toți acești ani în urmă pe
care vreau să le știi.”
Sincer să fiu, nu eram sigur că inima mea ar putea suporta mult mai mult, dar îmi aruncasem
toată durerea la el pe plajă, doar pentru a afla că încercase să mă contacteze. Doar mama mi-a
stat în cale. Din nou. Nu avusesem timp să procesez pe deplin rănile pe care mama le-a provocat,
dar m-a ușurat oarecum să știu că Brodan nu tocmai plecase.
Așa că, poate, chiar dacă s-a schimbat puțin între noi, a fost corect să-i dau șansa să spună
partea lui a poveștii.
"În regulă."
A fost surprins de capitularea mea, dar a dat din cap sumbru. „Să stăm?”
Mi-am aruncat privirea spre canapele confortabile. Un loc unde aș putea sta cu televizorul
pe, marcând munca copiilor în confort. Un loc în care puteam să trag un pui de somn în după-
amiezile leneșe de sâmbătă, în timp ce arzătorul de lemne trosnea cald în colț.
Mi-a adus aminte de o căsuță pe care o aveam când lucram în Lowlands. Aș putea să am
asta din nou și să mi-l permit aproape oriunde, în afară de Ardnoch. Așa că puțin a contat ceea
ce a mărturisit Brodan în seara asta. As mai pleca anul viitor.
De ce trebuia să-mi reamintesc asta?

Un sonerie de avertizare mi-a sunat în fundul minții, dar l-am oprit. "Am putut
verificați dacă există cafea sau ceai în bucătărie.”
El a dat din cap, nervos. „O ceașcă de ceai ar fi grozavă.”

Îngrijorat că Brodan părea îngrijorat când credeam că nu a devenit nervos vreodată, i-am
aruncat o privire precaută și am rătăcit în bucătărie. Ceea ce nu observasem înainte a fost că
Arro îmi lăsase un coș plin cu ceai și cafea, biscuiți, biscuiți, brânză și toate gustări diferite.
Căldura m-a umplut. Era o nebună, acel Arrochar Galbraith.
Câteva minute mai târziu, m-am întors în sufragerie și am descoperit că Brodan își scoase
din umeri jacheta și stătea pe una dintre canapele. Am așezat tava cu ceai și gustări, mi-am
apucat ceașca și m-am așezat pe canapeaua de vizavi.
„Ajută-te la niște gustări. Arro mi-a lăsat un coș.”
Brodan a zâmbit. „Este foarte maternă sub fațada aia fără prostii.”
„A fost drăguță cu mine.” Am întâlnit privirea lui Brodan. Înainte, nu credeam că are
dreptul să știe, dar după ce am auzit despre scrisoarea lui, am decis să pun informațiile acolo.
„Nu-mi amintesc cea mai mare parte din noaptea aceea cu Arran. Eram atât de beat
… tot ce îmi amintesc este că ai apărut. Și m-am îmbătat atât de mult pentru că
Arran a confirmat că vorbiți serios despre Vanessa.
M-a studiat cu o expresie atât de neutră încât nu știam ce să cred.
Apoi Brodan oftă din greu. „Ți-am spus adevărul – nu mai sunt supărat pentru noaptea aceea.
Eu și Arran am trecut peste asta. În plus, așa cum mi-a amintit Arran de multe ori, nu ai fost
prietena mea. M-am asigurat de asta.”
Am vrut să întreb de ce, dar mi-a fost teamă că nu va interpreta greșit nevoia mea de a ști
adevărul ca dovadă aș putea fi câștigat din nou.

Brodan s-a așezat pe spate pe canapea, umbrele de tristețe din fundul ochilor împingându-
se în prim-plan. Nu voiam să simt simpatie pentru el, dar dragostea mea pentru băiatul care
fusese cândva încă exista. Încă m-a făcut să simt lucruri pe care nu mi-am dorit.
— Te-am iubit atât de mult, Roe, mărturisi el răgușit.

Fiecare mușchi din corpul meu s-a tensionat în timp ce inima mi-a sărit în piept.
Am văzut fantomele din ochii lui bântuindu-l. Și mi-am dat seama că sunt unul dintre
acele fantome. În tot acest timp … Am contat pentru el o dată.
„Am fost îngrozit. Sunt îngrozit .”
"Din ce?"
„Te pierd.” El a ridicat din umeri obosit. „Am pierdut-o pe mama și apoi pe mătușa mea.
Văzându-l pe tata devenind această jumătate de persoană fără mamă, nu am vrut niciodată să
las pe cineva care iubește să-mi facă asta. Când eram copii, era bine. Mi-a fost teamă să te
pierd, așa cum m-aș fi pierdut pe oricine îl iubeam, dar pe măsură ce am îmbătrânit și mi-am
dat seama că sunt îndrăgostită de tine, am încercat să îngrop sentimentele.”
Compasiunea și durerea se amestecau. „Știai că sunt îndrăgostit de tine?”
„Am bănuit asta. Apoi mi-ai spus când erai beat.”
Obrajii mi s-au încins, amintindu-mi asta. „A fost mortificator.”
Brodan clătină din cap. „Nu fi niciodată mortificat. M-a făcut atât de fericit, dar asta
m-a speriat mai tare. Așa că te-am mințit. Ți-am spus că am o prietenă.”
am tresărit. — Ai mințit despre Vanessa?
El a dat din cap, rușinat. „M-am gândit că dacă ai crede că mă întâlnesc cu altcineva, ai
merge mai departe.” A râs aspru. „Nu eram pregătit pentru cum ar arăta. Cum s-ar simți. Când
te-am văzut cu Arran, Roe, a fost ca și cum cineva mi-ar fi rupt măruntaiele. Asta ti-am …
facut?
Cu fetele? Cu Vanessa?”
Nu am vrut să mă întorc acolo. Nu am vrut să o retrăiesc. „Brodan…”
"Nu face nimic." A expirat. „L-am mințit și pe Arran despre ea, ca să vând minciuna.
Dar nu am mințit-o niciodată. Vanessa... eram ocazional. Dar aducerea ei înapoi
la castel a trimis mesaje mixte.”

— A crezut că iei serios în privința ei?
„Am spus clar că nu suntem.” Părea agonisit acum, iar inima mi-a năvălit de trepidare.
„Jur, Roe, am spus clar. Am trecut peste și peste toate momentele împreună pe care mi le
amintesc și am spus clar.”
"Ce s-a întâmplat?"
„Nu dintr-un capriciu am venit acasă în acea noapte. Ceva aveam doar... aveam nevoie
sa întâmplat cu o seară înainte și „Nu … de tine.” Ochii i s-au luminat.
am spus nimănui această poveste”.
Sângele mi-a șuierat în urechi. „Brodan…”

„Un grup dintre noi s-a dus la casa Vanessei. A fost menit să fie un hang casual. Ea
locuia într-o casă mare de la țară, chiar lângă Anstruther. Părinții ei trebuiau să fie în sud
pentru weekend, dar au venit acasă în acea noapte. Vanessa a părăsit camera să vorbească
cu părinții ei și l-am auzit pe tatăl ei strigând. Când s-a întors, obrazul îi era roșu aprins și
știam că nenorocitul o lovise, dar n-a vrut să vorbească despre asta. Ne-a spus că părinții ei
au fost de acord să stăm noaptea, dar a trebuit să plecăm dimineața. A trecut o oră, apoi
tatăl ei a intrat în camera în care stăm cu toții și avea o pușcă.”
Întregul corp mi-a înfrigurat când vocea lui Brodan s-a adâncit odată cu amintirea.
"Oh, Doamne."
„A fost irosit și ușor antagonizat. Ei bine... nu ne-a lăsat să ieșim
camera. Ne-a ținut sub amenințarea armei, râzând de parcă ar fi fost o glumă mare într-un
minut, în următorul făcând spume la gură de furie. Fetele plângeau, chiar și câțiva dintre
băieți. Nemernicului nu i-a păsat că ne traumatiza”, a rânjit el.
"Ce s-a întâmplat?"
„În cele din urmă ne-a lăsat să plecăm, dar unul dintre tipi a sunat la poliție, în ciuda
faptului că Vanessa l-a implorat să nu facă. De dragul Vanessei, am refuzat să dau o
declarație. Și din cauza faimei lui Lachlan, toți au fost de acord să-mi țină numele departe
de el, altfel ar exploda în presă. Așa cum a fost, a făcut local
știri, iar tatăl ei a fost arestat. A făcut șase luni pentru asta. Am rupt
relație întâmplătoare cu Vanessa în acea noapte. A fost unul dintre cele mai de rahat lucruri
Am făcut. Eram tânăr și speriat și nu voiam să mă încurc în ea
mizerie când nu vorbeam serios în privința ei. Știu că a fost egoist. Nimeni nu putea
reproșează-mă pentru asta mai mult decât am făcut-o deja.”
„Îmi pare atât de rău,” am șoptit, urandu-mă că trecuse prin asta, apoi a venit … și
acasă pentru mângâiere doar pentru a mă găsi cu Arran. Brusc, a lui

reacția violentă din acea noapte avea mai mult sens. Era deja pe margine și
l-am răsturnat direct peste el.
„În săptămânile de după asta, ea mi-a trimis un mesaj. A apărut la cursurile mele,
practic rugându-mă să o iau înapoi i-am spus … pentru a o ajuta să scape de tatăl ei.
că o voi ajuta cu aceasta din urmă, dar că nu pot fi iubitul ei.

Ea nu și-a dorit unul fără celălalt.” Se mi că înainte pe scaunul său. "Am fost
nerăbdător cu ea.”
Deși îi văzusem acum nerăbdarea pentru mine, nu mi-am putut imagina
Brodan, în vârstă de nouăsprezece ani, așa. Întotdeauna a fost atât de răbdător și amabil.
De parcă mi-ar fi citit gândurile, mi-a șoptit: „Te-am pierdut, Roe. Ceva înfricoșător
și mi s-a întâmplat o rahat, și aveam nevoie de tine, dar te pierdusem. Ai fost
plecat. Și am simțit că există într-adevăr un blestem asupra bărbaților din familia mea. eu
nu am putut-o ajuta pentru că mă înecam fără tine.”
La emoția zimțată din cuvintele lui, lacrimi au țâșnit înainte să mă pot opri
lor. Mi-am trântit obrajii pentru a scăpa de urmele lor.
„Nu vă spun asta pentru a vă face să vă simțiți rău … Aveam nevoie doar de tine
stiu unde era capul meu. Ce încurcat am fost. Am crezut că o faci

m-a abandonat. Eram supărat pe tine pentru că mi-ai fost atât de dor de tine.
Apoi … acum câțiva ani s-a întâmplat ceva. Ceva care chiar naibii
mă ridic și mi-a fost greu să mă descurc cu asta. M-am gândit că mă voi descurca până la …
tine. Știi despre Fergus? Despre Lucy Wainwright?
Am dat din cap. „Am văzut-o la știri. Și Arro mi-a mai spus puțin.”
„Aproximativ cu un an înainte ca Fergus să iasă la capăt, am primit vestea prin intermediul unui
Prieten de la universitate că Vanessa s-a sinucis.”
Simpatia pentru ea și pentru Brodan mi-a provocat o durere adâncă în piept. "Îmi pare atât
de rău."
Un mușchi îndoit în maxilarul lui. „Câteva săptămâni mai târziu, câțiva dintre noi din acea
noapte am primit scrisori. Vanessa le-a scris înainte să se sinucidă. Le-a lăsat pentru noi cei pe
care ea a simțit-o vinovată pentru acea noapte și pentru consecințe. În scrisoarea mea, ea
simte că și eu o iubesc, doar pentru a … ea mi-a spus că m-a iubit și am făcut-o
o abandona. Să o lase tatălui ei.

Că a vrut să o protejez și am eșuat.”
Groaza m-a cuprins și am întins mâna spre el, strângându-i mâna între a mea. „Brodan,
nu. Nu ești de vină pentru acțiunile acelui om. Și în mod clar Vanessa nu era în mintea ei bună
când a scris scrisoarea respectivă.

L-am văzut cum luptă împotriva emoțiilor și am urât că încă mă putea dezgustă să-l văd
îndurerat. "Știu că." Mi-a acoperit mâna cu cea liberă.
„În mod logic, știu asta. Dar m-a încurcat cu capul. Am căzut de pe margine. Începe lupte, te
comporți ca un prost pe platourile de filmare. Tabloidelor le-a plăcut. Apoi Fergus și Lucy au
mers după Lachlan, Robyn și Mac și m-a scuturat din spirală. Dar a și agravat-o. Am început să
văd un terapeut. Nimeni nu stie. Dar am avut ședințe săptămânale cu el timp de puțin peste
un an. A ajutat foarte mult. Așa că m-am gândit că mă voi descurca. Dar să te văd din nou a
declanșat totul.” M-a tras spre el, cu remușcarea bântuindu-i privirea. „Roe, am canalizat toată
… cât de rău îmi
acea furie, frică și durere în tine și îmi pare atât de rău. Nici nu pot să-ți spun
pare. De fiecare dată când mă gândesc la ceea ce am spus, la ce am făcut, mi se face rău la
stomac.”
Căutându-i chipul, fiecare trăsătură torturată, am văzut doar adevărul. "Eu cred
tu. Și te iert.”
Ușurare vie i-a slăbit trăsăturile. "Într-adevăr?"
Am dat din cap, dar mi-am desprins ușor mâinile și m-am așezat pe spate. Mi-a urmărit
mișcările cu intensitatea unui vânător. Dezamăgirea i-a sclipit în ochi înainte să spun măcar
cuvintele: „Dar asta nu înseamnă că pot fi cu tine”.
Brodan înghiți în sec.
„Apreciez că mi-ai spus toate astea. Are sens atât de multe. Și că mă poți răni atât
în timp ce cred că pot încerca să fiu prietenos... … de profund
Mă îngrozesc, Brodan. Nu suntem aceiași oameni care eram atunci și ne ținem de

dragostea dintre doi copii care nu mai există.”
„Nu cred asta”, șopti el.
Trebuind să mă feresc de el, m-am ridicat. „Îți pot oferi prietenie, dar nimic mai
mult.”
Brodan s-a ridicat încet și el, înălțându-se deasupra mea, atât de frumos încât
m-a durut. „Pot accepta prietenia... dar dacă de acum înainte vom fi sinceri unul
cu celălalt, ar trebui să-ți spun că intenționez să te fac să te îndrăgostesc din nou
de mine.”
Un balon de râs surprins și nervos s-a strecurat. „C-Ce?”
El a dat din cap, extrem de serios. „Eu stau în Ardnoch. Nu am nicio idee reală
ce fac cu viața mea, dar singurul lucru pe care îl știu este că mi-a fost dor de casă
dincolo de îndurare... și Ardnoch nu este cu adevărat acasă fără tine, așa că o să-ți
demonstrez că poate fi un om mai bun. Pentru mine. Pentru familia mea. Pentru
dumneavoastră. Și o să te îndrăgostești din nou de mine.”
Mi-am încrucișat brațele peste piept la aroganța lui. „Ești atât de sigur
tu?"
În ochi îi strălucea determinarea. „Știu că atunci când îmi pun mintea la ceva,
rareori eșuez. Pregătește-te, Monroe Sinclair, pentru că îmi pun mintea să compensez
ultimii optsprezece ani, ca să nu petrecem următorii optsprezece unul fără celălalt.
22
BRODAN
G
conduce.
aruncând înapoi spre casa lui Arran și Eredine, i-am făcut semn lui Ery în timp ce ea
Stătea în prag privindu-mă pe mine și pe fratele meu mergând pe jos
„Locul arată grozav.” M-am întors către Arran când am făcut la dreapta. Casa pe care
Thane i-a proiectat-o fusese finalizată cu câteva luni în urmă, iar fratele meu nu a pierdut
timpul cerându-i lui Eredine să se mute cu el.
"Ne place." Arran mi-a aruncat un zâmbet rapid. „Complotul tău te așteaptă.”
M-a umplut de anticipare la gândul de a pune rădăcini. „Da, sunt

plănuiesc să vorbesc cu Thane despre asta.”
Arran ridică o sprânceană. — Ai de gând să construiești?
Am dat din cap.
„De asta ai vrut să vorbești în dimineața asta?”

Am trecut pe lângă terenul care îmi aparținea și mi-am imaginat acolo o casă cu ferestre
mari cu vedere la mare. Mi-am imaginat-o și pe Monroe acolo cu mine. La capătul proprietății
pe care Adairs o deținem în Caelmore era o potecă care ducea în jos prin câmpuri și în dune
de nisip înainte de a ajunge pe o mică plajă publică. Acolo l-am condus pe Arran.
„Brodan?”
„Hai să vorbim odată ce ajungem la plajă. Voi fi prea ocupat să evit rahatul de oaie
concentrează-te pe conversație, am crapat eu. Era adevărat. Pământul nostru se învecina cu cel al
unui fermier local, iar el l-a folosit pentru pășunat.
Fratele meu mi-a aruncat o privire curioasă, dar a rămas tăcut. Zece minute mai târziu, ne
străbătusem drumul în jos, prin câmpuri și dune și pe nisipurile aurii ale plajei.
În ciuda frigului de iarnă, era doar o adiere ușoară, iar apa bătea ușor pe țărm pentru această
perioadă a anului. Nici un alt suflet nu s-a plimbat de-a lungul plajei mici, pe care am contat.
Am mers, făcându-i semn lui Arran să mă urmeze.

Apoi am vorbit.
După ce i-am împărtășit lui Monroe povestea lui Vanessa și a tatălui ei, mi-am dat seama că, de
fapt, lumea nu se termină. Mai bine, iertarea lui Roe m-a făcut să mă simt mai puțin rușinat. De ani
de zile, m-am simțit cel mai neloial laș pentru că a lăsat-o pe Vanessa în urmă după acea noapte,
știind că micul moment pe care l-am trăit în mâinile tatălui ei nu era nimic în comparație cu ceea ce
trecuse ea cu el. . Îmi spuneam că, pentru că nu o iubesc, nu era treaba mea.
Dar, într-adevăr, eram tânăr și prea devastat de propria mea pierdere, încât nu puteam să văd
dincolo de nasul meu egoist. Scrisoarea pe care mi-o trimisese cu câțiva ani în urmă mă făcuse să
ies în afara propriilor mele acțiuni și uram ceea ce vedeam în mine.
Am fost un laș al naibii. Aceste sentimente au fost agravate doar de faptul că lumea mă vedea ca pe
un fel de erou.
Lumea habar n-avea cine sunt.
Terapeutul meu încercase să-mi arate rațiunea și rațiunea, să mă ajute să mă mișc
trecut de ea. Am crezut că am avut într-o oarecare măsură. Dar nu am avut.
Nu până când Roe m-a iertat.
Dacă ar putea să mă ierte, atunci știam că aș putea fi un bărbat mai bun

redirec iona.
Dacă ar putea să mă ierte, am știut dintr-o dată că și familia mea o va face.
Așa că în dimineața aceea, pe plajă, i-am spus totul lui Arran.

Când am terminat, fratele meu nu a spus un cuvânt pentru ceea ce mi s-a părut pentru
totdeauna. Agitată, m-am întrebat dacă am supraestimat situația. Dar apoi fratele meu s-a
oprit, trăgându-mă de braț pentru a mă opri.
Îngrijorarea i-a încrețit sprânceana în timp ce se uita la mine. „De ce dracu nu mi-ai spus
acum ani, frate? Știai despre moartea lui Colin și cât de multă vină am purtat din cauza ei. Nu
crezi că eu, dintre toți oamenii, aș înțelege?”
Cu ani în urmă, în timp ce Arran era în Thailanda, se îmbătase și făcuse o baie în ocean.
Prietenul lui, Colin, crezuse că are probleme și a alergat să-l salveze, doar ca să se înece.
„Vinovația ta a fost greșită. Al meu nu este.”
„Amuzant, dar asta cred – că al tău este deplasat, dar al meu nu.
Pentru că așa funcționează vinovăția.”
„Am dat naibii”, am șoptit eu aspru.
Fratele meu a înjurat pe sub răsuflare și apoi m-a tras în brațe. M-am ținut de el ca și
cum ar fi un colac de salvare, ușurarea ușurând tensiunea din interior. „Poți să-mi spui orice”,
a spus el cu gura căscată, „și nu ne va schimba niciodată, frate.”
Emoția mi-a îngroșat gâtul și am dat din cap, mângâindu-l pe spate cu o bătaie
apreciativă pe care i-a răspuns. Ne-am îndepărtat, aruncându-ne unul altuia o privire
lini titoare, apoi ne-am întors pentru a ne întoarce pe plajă.
— Ar trebui să-i spui lui Lachlan, Thane și Arro, spuse Arran. „Au fost
îngrijorat pentru tine de ani de zile. Cunoașterea adevărului le va da puțină pace.”
„O voi face”, am promis. „Dar nu este singurul motiv pentru care am vrut să vorbesc cu tine.”
— Monroe, bănui Arran. — Ai spus că incidentul cu tatăl Vanessei a avut loc în aceeași
noapte în care ne-ai găsit. Acum înțeleg de ce l-ai pierdut atât de complet.”
„Ei bine, am fost cu siguranță înfuriat, dar nu te înșela, cea mai mare parte din furia mea
era să te găsesc cu fata de care eram îndrăgostită.”
Arran părea torturat în timp ce șuieră răgușit: „Trebuia să-mi spui”.
„Știu”, l-am asigurat. „Și nu te învinovățesc. Pentru prima dată în
viața mea, vreau să fiu sincer în privința asta. Să nu crezi că nu am observat că încerci să mă
împotriviți să recunosc asta.
Fratele meu a făcut semn între noi. „Cred că ar fi putut funcționa.”
„A fi în preajma lui Roe a funcționat. Dar am fost un nesimțit total și complet pentru ea de când
m-am întors.”
Fratele meu mi-a aruncat o privire întunecată. „Deci am auzit.”
„Este mai rău decât ceea ce ai auzit.” I-am povestit despre noaptea din
caravană.
Arran mi-a aruncat o privire atât de feroce, încât m-am gândit că s-ar putea să mă lovească.
„Nu trebuie să spui sau să faci nimic.” Mi-am ridicat mâinile defensiv.
„Mă urăsc suficient pentru asta, crede-mă.”
El a mormăit.
„Arran, încerc să mă revanșez cu ea.”
"Cu ce scop?"
La tonul lui suspicios, i-am răspuns sincer: „Pentru a o recâștiga”.
S-a gândit la asta, apoi m-a șocat întrebând: „Și ești sigur că acesta nu este doar un capriciu? Nu
cu mult timp în urmă, te-ai supărat pe mine că te-ai întâlnit cu Ery pentru că ai avut o chestie pentru
ea.”
M-am gândit deseori cât de ușor îmi trecusem peste sentimentele mele pentru Eredine și, după
o autoanaliză, am ajuns la o concluzie surprinzătoare. „Mi-a amintit de Roe.”
Sprâncenele lui Arran se ridicară.
am chicotit sec. „Știu că nu seamănă, dar în spatele zâmbetelor ei, Roe a avut întotdeauna
această privire bântuită în ochii ei. Din cauza nenorociților ei părinți.
Și de fiecare dată când am prins acea privire, am vrut să o fac mai bună pentru ea. Voiam să știe că
cineva o iubește, se gândea la ea, vrea să fie cu ea. Chiar dacă aș putea face asta doar prin prietenie.
Am văzut acea privire în ochii lui Ery și cred că am fost atras de ea din cauza asta. O iubesc pe Ery, i-
am promis, dar am reușit să renunț prea ușor la ideea despre ea, ca să fi fost ceva mai mult decât
platonic. Și știu asta pentru că de fiecare dată când văd

Monroe... Am privit în altă parte, teama crescând în mine că era prea târziu. „Se simte ca și cum
am dormit de ani de zile, apoi dintr-o dată ea e acolo și sunt treaz.
Sunt al naibii de groază să o pierd, Arran. Ce trebuie să fac?"
Fratele meu a sprijinit o mână pe umărul meu și mi-a strâns-o în semn de simpatie.
„Tuiești ca și cum nu ai mai zbătut niciodată”.
Un lătrat de râs a izbucnit din mine. „Lachlan a spus același lucru.”
„Fratele nostru mai mare ar trebui să știe. Am auzit că și-a înclinat fundul ca să o aducă
înapoi pe Robyn. Chiar și a zburat la Boston pentru ea.”
Am chicotit la gând, pentru că fratele meu mai mare, mai ales pe vremea lui Hollywood,
era un bărbat și mai mare decât mine. „Cum au căzut cei puternici.”
"Uite cine vorbeste. În această notă” – Arran se încruntă – „chiar te-ai gândit bine la asta?
Doar pentru că ai avut puțină pace și liniște aici în ultimele săptămâni nu înseamnă că ar trebui
să uiți că ești celebru, Brodan.
Lumea va fi foarte interesată de Monroe dacă alegeți să vă stabiliți cu ea aici. Crezi că poate
face față unui asemenea control? Poți să faci față? Este diferit să suporti rahatul ăsta pentru
tine, dar când afectează pe cineva pe care-l iubești, va fi de zece ori mai greu.”
M-am gândit la asta. Desigur, am avut. — Trebuie să încerc, Arran. Nu pot să trăiesc tot
restul vieții regretând că nu am încercat să fiu cu ea. Ea e aleasa." Am ridicat din umeri
neputincios. „Ea a fost întotdeauna. Mă sperie, dar să continui să trăiesc o viață goală fără ea
mă îngrozește mai mult.”
Arran a suflat. — La naiba, când cădem noi Adair, nu o facem la jumătate de măsură, nu?
„Da, poate de aceea este atât de înfricoșător.”
„Ei bine, dacă ești sigur că Roe este cine vrei, atunci este simplu. Cuvintele nu vor
lucrează cu Monroe. Acțiuni. Lasă acțiunile tale să vorbească în locul tău.”

„Ea este închisă pentru mine. Nu doar pentru ceea ce am făcut, ci pentru că
a ceea ce au făcut alții. A existat o relație anterioară proastă.”

Arran se încruntă. „Este pe cineva pe care trebuie să-l ucidem?”
Am dat din cap sumbru. "Cel mai probabil."

"La dracu." A scuturat din cap. „Viața este atât de nedreaptă uneori. Ea a avut-o
mai greu decât majoritatea.”
„Vreau să o fac mai bună.”
„Atunci asta faci. Fă viața lui Roe mai bună, pentru ea, nu pentru tine,
și fără a-i lua alegerile pe măsură ce o faci.”
M-am gândit la asta în timp ce urcam pe dune spre câmpuri. Mândrie
mi s-a umflat în piept. — Ești un om bun, Arran.
S-a uitat la mine serios. „Si tu esti, frate. I i promit."
23
MONROE
eu A fost o noutate să ies pe ușa mea din față și să mă plimb spre Flora în doar
câteva minute. A trăi în cabană a schimbat viața. Nu îmi dădusem seama cât
de mizerabil mă simțeam venind acasă la rulota aceea în fiecare seară și trezindu-
mă în ea în fiecare dimineață.
Acum abia așteptam să ajung acasă și să arunc niște lemne pe foc, să torn un
pahar de vin și să verific temele online ale copiilor mei cu televizorul pe fundal.
Faptul că le-am mulțumit Adairilor (adică, Brodan) a fost puțin ciudat, dar
puteam să mă descurc cu asta pentru a avea un loc minunat în care să-mi odihnesc
capul noaptea. Nu că am găsit că adorm ușor în ultimele nopți. Vinovatul a fost,
desigur, Brodan.
A fost drăguț cu mine.

La repetițiile muzicale din ultimele două zile, a fost amabil, atent și respectuos
cu mine. Nu era în mod deschis cochet sau neprofesionist. Doar drăguț. Era ceva
diferit la el.
Ceva... mai ușor. Ca și cum ar fi fost ridicată o povară. Chiar și Ellen și David au comentat
despre schimbarea comportamentului său. Nu m-am putut abține să nu mă întreb dacă
mărturisirea lui și iertarea mea au produs o asemenea schimbare. Ar putea părerea mea
să conteze atât de mult pentru el?
Uf.
Eram în frământare.
Oricât de mult am apreciat atitudinea lui nou-descoperită, nu puteam să renunț la cum

m-a tratat anterior.
Când mi-a cerut să mă întâlnesc cu el la o cafea sâmbătă, am fost u urat să-i spun sincer
că aveam deja planuri cu Sloane Harrow pentru un brunch la Flora.
Adevărul era că aveam nevoie de un prieten care să nu fie Adair. Oricât de mult l-am iubit
pe Arro, fără îndoială că ar fi înrădăcinat tot ceea ce l-a făcut pe Brodan fericit și, dacă ar crede
că ăsta sunt eu, ar exista presiune. Regan ar fi la fel.
Un prieten imparțial cu care aș putea vorbi despre chestiile astea odată ce ne-am simțit
mai prietenoși a sunat ca o soluție. Prin urmare, am sunat-o pe Sloane și am rugat-o să
mănânce. Din fericire, Callie își petrecea ziua la Lewis. O invitase să joace noul său joc video.
Deveniseră ca două mazăre într-o păstăie în clasă, iar pieptul mă durea de fiecare dată când
îmi aminteau cum eram eu și Brodan când eram copii.
Atât a fost, îmi spuneam continuu. Brodan nu era îndrăgostit de mine acum. Era doar
confuz de istoria noastră lungă și de dragostea pe care o împărtășisem când eram copii. Și-ar
da seama de asta destul de curând și cine va sfârși să fie rănit din nou?
Pe mine. Astfel, am fost puternic împotriva oricăror planuri pe care le avea de a mă face să mă
îndrăgostesc din nou de el.
Chiar l-am căutat pe google aseară.
Știam că este o idee proastă.
Dar eram slab și aveam nevoie de armură împotriva lui.

A fost de ajutor să văd imagini cu el cu o frumusețe uimitoare după alta și să citești articole
despre istoria întâlnirilor sale. Nu eram deloc ca acele femei. Pentru început, toate păreau
confortabile în lumina reflectoarelor. Cu siguranță nu am fost.
Și a fi într-o relație cu Brodan Adair ar schimba viața așa cum am știut-o.
Fața mea ar fi fost acoperită de tabloide și de internet, iar oamenii geloși ar face comentarii
urâte și s-ar întreba de ce m-a ales. Speculațiile m-ar face să mă simt prins în propria mea piele.
Nu, mulțumesc.
„Este o privire serioasă.” Vocea lui Sloane mi-a întrerupt gândurile.
Am clipit, realizând că eram atât de pierdut în gândurile mele, încât am intrat în Flora cu
pilot automat. M-am întors să-l găsesc pe Sloane la o masă lângă fereastră. "Bună." Am râs ironic
de mine. "Îmi pare atât de rău. Eram în țara viselor.”
Ea și-a arătat zâmbetul plin de farmec și a făcut semn către scaunul gol. "Nu
griji. Merg acolo des.”
Chicotind, am luat loc. "Ce mai faci?"
„Încă mai am momente de „ciupiți-mă” pe care le trăim eu și Callie în Scoția
Highlands acum, dar în rest, bine.”
Am vrut să întreb ce i-a adus aici, dar am simțit că ar fi mai bine să-l las pe Sloane să-mi
spună. „Dar îți place aici?”
"Ce nu e de placut? Toată lumea este atât de prietenoasă. Callie și-a găsit un nou cel mai bun
prieten, iar eu am un loc de muncă stabil și un loc frumos în care să trăiesc.”
„Nu este ciudat să rătăcim în acel castel, să văd toate acele chipuri celebre?”
Ea a ridicat din umeri. „Sunt din LA. Am crescut văzând o față celebră sau două.”
"Dreapta."
— Ai fost vreodată la castel? întrebă Sloane. „Este ceva

vedea."
Nostalgia m-a cuprins în timp ce amintirile alergării prin holuri îmi umpleau mintea.
„Obișnuiam să fiu destul de familiarizat cu el înainte de renovare. Pe vremuri era casa familiei
Adair, dar ei locuiau doar într-o mică parte.”
"Într-adevăr?" Sloane se aplecă înainte, cu bărbia în pumn. „Deci sunteți prieteni

cu ei toti? Am simțit asta la vânzarea de panificații.”
Melancolia amenin a. „Obișnuiam să fiu cel mai bun prieten cu Brodan. Când eram copii.
La fel ca Callie și Lewis. Este minunat că și-a găsit o prietenă bună.” Am încercat să schimb
subiectul.
Toată fața lui Sloane s-a luminat. „Sunt atât de u urat. Și Regan este o iubită.
Le-a spus tuturor despre coacerea mea și am primit câteva comenzi pentru prăjituri de ziua mea.”
Flora s-a oprit la masa noastră. „Ce pot să vă aduc, doamnelor?”

Am salutat-o cu căldură înainte să ne preia ordinele, iar ea mi-a pus o mână pe umărul și
mi-a strâns. Am întâlnit ochii Florei și ea a oferit un zâmbet sumbru și am știut că știa. Aseară
am intrat să o văd pe mama ei și i-am spus că nu o mai ajut pe mama. Chiar i-am spus de ce.
Belle a înțeles. Nici ea nu știa că tatăl meu murise. Se pare că mama nu spusese nimănui.
Belle era atât de tristă pentru mine și făcusem tot posibilul să o asigur că sunt bine. Evident, i-
a spus Florei.
Cred că îmi ignorasem sentimentele despre mama. Era mai ușor să fiu distras de Brodan
decât să contemplem minciunile mamei. Să mă gândesc la căutarea locului de odihnă al
tatălui meu.
Nu m-am putut gândi încă la asta.
Sloane și cu mine am revenit ușor la conversație. În timp ce ocolim detaliile personale
despre trecutul nostru, ne simțeam confortabil unul cu celălalt și simțeam că într-o zi ne-am
putea încredința lucrurile grele. Întotdeauna am avut un instinct cu privire la oameni, dacă o
persoană ar fi o cuno tin ă ocazională sau un prieten cu care a putea avea o rela ie
distractivă, dar superficială – sau cineva cu care a putea împărtă i o prietenie profundă i
autentică.
Nu mai simțisem asta din urmă de ani de zile, motiv pentru care m-am mutat înapoi în
Highlands fără ca asta să deranjeze viața cuiva din Glasgow. Sigur, am primit un mesaj din
când în când de la profesori cu care eram prietenos acolo jos, dar asta a fost tot.
Sloane Harrow a fost prima persoană după mult timp, în afara Adairs,
cu care m-am simțit atât de confortabil încât parcă ne-am cunoscut
ani.
Nu era ideal să-i învăț fiica, dar Ardnoch era un loc mic,
iar aceste lucruri nu puteau fi evitate.
Sloane era pe cale să-mi spună că Regan le invitase deja pe ea și pe Callie să petreacă
Crăciunul cu Adair, din moment ce erau singuri aici, când atenția ei s-a îndepărtat și a făcut o
pauză la mijlocul propoziției. O culoare
i-a întins obrajii și am aruncat o privire pe fereastră.

M-am încordat pe scaun.
Brodan și Walker se îndreptau spre cafenea.

La dracu.
Fluturii au fluturat la viață în burta mea.

Văzând ochii brusc strălucitori ai lui Sloane, m-am mișcat inconfortabil. "Am crezut
erai obișnuit cu oameni celebri.”
Privirea ei a zburat spre a mea. "Oh. Oh, nu, da, sunt. Nu este … am putin
îndrăgostit de garda de corp a lui Brodan.

M-am relaxat și m-am urât pentru reacție. "Ah."
„El este atât de...” Privirea ei visătoare se întoarse pe fereastră. „Robustă și sexy și
înaltă. Lucrează și pe moșie, știi. De fiecare dată când îl zăresc la serviciu, jur că genunchii
mi se transformă în jeleu. Ce este asta? Niciodată nu am reacționat așa la un tip. Și acel
accent... hum. Și îi place foarte mult să coacem.” Buzele lui Sloane s-au ciupit pentru o
secundă. „Dar el nu pare să știe că exist dincolo de coacere. Nu că ar trebui să fiu într-o
relație. De fapt, am nevoie de o relație ca și cum aș avea nevoie de o gaură în cap.” Ea s-a
aplecat spre mine și mi-a șoptit: „Totuși, ar fi bine să mă culcăm”.
Am chicotit, dând din cap. „Da, cunosc acest sentiment.”

Sloane rânji. „Și aș putea să urc pe acel om ca pe un copac.”
Am izbucnit în râs exact când clopoțelul de deasupra ușii Florei clintea.
"Ce e așa amuzant?"
Încordându-mă, m-am uitat peste umăr și îl văd pe Brodan zâmbindu-mi. Walker stătea
lângă el. Cei doi, ca întotdeauna, umpleau mica cafenea. am ridicat din umeri. „Doar
vorbește fetele.”
Mi-a studiat chipul de parcă ar fi memorat fiecare trăsătură înaintea lui
se uită la Sloane. "Îmi pare bine să te revăd."
" i tu." Ea i-a zâmbit frumos, întorcându-l imediat către Walker.
„Bună, Walker.”
„Sloane.” A dat din cap spre ea și apoi spre mine. „Monroe.”
"Bună."
„Flora, iubirea mea, ce mai faci?” strigă Brodan dincolo de cafeneaua aglomerată. „Ve loc locuri
suplimentare ca să ne putem alătura acestor doamne drăguțe?”
Flora zâmbi ca o școală în timp ce dădea din cap, iar Walker o urmă în spate pentru a
apuca scaunele pliante de bistro.
La dracu.
Sloane practic se zvârcoli de încântare. „Se pare că avem companie.”

Desigur, a fost palpitant pentru ea să stea cu îndrăgostitul ei. Nu atât de palpitant pentru
eu să stau cu Brodan.
M-a enervat.
I-am spus că am planuri, iar el le-a prăbușit în mod deliberat.
Mijind ochii asupra lui, mi-am lăsat nemulțumirea să emane din mine în timp ce ei
încercau să-și strângă trupurile prea înalte în scaunele mici. Brodan, desigur, s-a așezat lângă
mine. Și-a sprijinit coatele pe măsuța, așa că brațul lui l-a atins pe al meu. Zâmbetul lui era
ticălos de băiețel și sexy ca naiba. „Ei bine, asta e confortabil.”
M-am uitat la el.
Nenorocitul zâmbi mai tare.
— Oh, îmi pare rău, spuse Sloane deodată, cu obrajii înroșiți în timp ce îl împușca pe Walker
o privire.
El i-a făcut semn să plece. „Eu sunt cel care te-a dat cu piciorul.” Se încruntă la Brodan,
dar prietenul și șeful lui nu era atent.
„Arăți frumos”, a spus Brodan sincer.
Hotărât să nu mă las influențat de lingușire, m-am uitat la el cu stăpânire. "Tu
arata strivit. La fel și Walker.”
Walker mormăi afirmativ.
„Cu siguranță nu sunt zdrobit.” Și-a lipit piciorul de al meu sub masă. „Am dreptate.”
„Nu ai dreptate în cap, mai mult, i-am răspuns.

„Cred că sunt pentru prima dată în ultimii ani.”
Am oftat. "Ce faci aici?"
„Vă alătur la brunch.”

„Nu te-a invitat nimeni.”
"Am facut."
„Asta nu contează.”
El a zâmbit. — Am presupus că ești prea timid să mă inviti.

„Nu am fost niciodată timid în preajma ta, Brodan Adair.”
„Oh, nu știu?” Și-a clătinat din sprâncene sugestiv.
aveam de gând să-l omor. „Așa … acesta este modul în care ai ales să mori?”
că a zâmbit atât de mare încât aproape m-a rupt. „Aș prefera să fiu sub tine în acel
moment, dar un bărbat ia tot ce poate.”
„Brodan!” L-am împins, aruncând o privire în jur ca să mă asigur că nimeni dincolo de noi
masa l-a auzit.
Sloane s-a înecat cu râsul ei când Brodan și-a dat capul pe spate și i-a dat drumul. A atras
privirile și am vrut ca pământul să mă înghită întreg. „Tu faci o scenă.”
Râsul lui s-a liniștit în timp ce mi-a cercetat fața. „O să te fac să râzi
din nou într-o zi, Sunset.”
Durerea m-a străbătut, iar ochii i s-au întunecat de parcă ar fi văzut-o.
Sloane și-a dres glasul în timp ce se împinse înapoi de la masă. „De fapt, tocmai mi-am
amintit că am lucruri de făcut, așa că ar trebui să plec. Cadru de mers."
Ea se uită în jos la el. „Mă dai afară? Am copt niște cupcakes pentru Regan și Thane, deoarece
au fost atât de primitori și am în plus.
Sunt ale tale dacă le vrei.”
Dacă Walker ar fi fost un om care a căutat o scuză pentru a părăsi o situație, cred că ar fi
făcut-o. În schimb, dădu din cap cu dezinvoltură și se ridică încet, făcându-se înapoi pentru a-
i permite lui Sloane să treacă de el.
— Sloane... I-am aruncat o privire rugătoare.
Ea a zâmbit scuzându-se. „Vom ajunge din urmă mai târziu. O să te sun."
Am dat din cap, încercând să nu fiu îmbufnat în legătură cu plecarea ei.
"Mers pe jos." Brodan a spus numele prietenului său ca la revedere.

„Brodan.” Walker l-a lovit atât de tare pe umăr, încât Brodan tresări.
Am decis că îmi place foarte mult Walker Ironside. „Monroe.”

"Pa." I-am făcut un val obosit.
Apoi au plecat.
Și toți cei din cafenea încercau să nu se uite la noi „Poți să … și eșuând.
mergi și tu”, i-am spus pe gura lui Brodan.

Dar Flora s-a apropiat cu o tavă cu mâncare. „Presupun că asta e pentru voi doi
acum?"
„Nu putem irosi eforturile Florei”, a răspuns Brodan cu falsă inocență.
Am zâmbit dulce. „Sper că te îneci cu un sandviș.”

Flora s-a înecat cu un pufnit când a întins farfuriile. Ea mi-a făcut cu ochiul.
„Bucură-te.”
Privindu-mă la Brodan, am bufnit: „Dacă stai să mănânci, te poți mișca”.

El a zâmbit. „Este apropierea mea o tentație prea mare?”
„Să-ți bagi acest cuțit pentru unt în coapsă? Da. Mult prea tentant.”
— Am intrat în ăla, murmură el simpatic, dar se ridică să ia scaunul gol al lui Sloane.
Puteam să respir puțin acum că nu eram învăluit de căldura lui și aftershave. — Ce cauți
cu adevărat aici, Brodan?
Expresia lui deveni serioasă. „Am vrut să petrec timp cu tine și cu mine
știai că nu vei fi de acord cu asta.”
„Deci, ai forțat -o?”
„Eu … Sunt... la naiba.” Se lăsă pe spate în scaun, frecându-și mâinile în jos
fata lui. "Îmi pare rău." Se ridică de la masă. "Eu voi pleca."
"A eza i-vă." Am oftat exasperată. Nu ar fi trebuit să capitulez, dar el
semăna atât de mult cu acel băiețel pierdut pe care încă îl ținem în afecțiunile mele.
S-a așezat atât de repede încât a fost aproape comic. „Promit că nu o voi mai face.”
— Nu face promisiuni pe care nu le poți respecta, Brodan Adair.

„Îmi place când mă numești al doilea”, a tachinat el. „Îmi face lucruri.”
„Nu flirta nici cu mine.” Am îndreptat furculița spre el ca avertisment.

Brodan clătină din cap. „Nu, nu pot să promit asta.”
Mi-am dat ochii peste cap și am săpat într-un sandviș, așa că nu am avut de-a face cu el
timp de câteva secunde. Apoi, încă simțindu-mă ca și cum am avea un public, mi-a reamintit
să întreb: „Fără apeluri de la Hollywood, atunci? Niciun platou de filmare nu vă așteaptă
sosirea?”
Își înghiți mușcătura de patiserie. „Cred că am terminat cu actoria.”
Mi s-a tăiat respirația, dar nu l-am lăsat să vadă că vestea asta m-a afectat.
"Gândi?"
El a ridicat din umeri. „Obișnuiam să-l văd pe acest terapeut.”
„Ai menționat asta.” M-a șocat în continuare, dar l-am admirat pentru asta. "Mă bucur."
„Da, ei bine, am vorbit despre modul în care actoria a fost scăparea mea. Voiam să mă
pierd în viețile altora pentru că era mai ușor să mă descurc decât cu a mea.
Mai ales după ce tatăl meu a murit.”
Am auzit de la mama mea despre moartea lui Stuart Adair. La vremea aceea, l-am întristat,
și m-am întristat pentru copiii lui, pentru Brodan. Aș fi vrut să merg la Brodan.
Să stau lângă el la înmormântare, dar atunci am crezut că nu voi fi binevenit. Acum știam altfel.
„Îmi pare atât de rău pentru tatăl tău, Brodan. Îmi pare rău că nu am venit la
înmormântarea lui. Imi pare rau."
Brodan a întins mâna peste masă și și-a încremenit mâna peste a mea. „Eu
a intelege. Si multumesc." M-a eliberat și s-a așezat pe spate în scaun. „Am fost atât de supărat
când a murit pentru că am simțit că nu am avut ocazia să-l cunosc cu adevărat. Că l-am împins
la fel de mult cât ne-a împins el pe noi. Am avut o relație complicată și mi-a lăsat multe regrete.
Așa că m-am îngropat în actorie. Îmi dau seama cât de adevărat este asta acum. Cât de gol
eram între prize. Nu vreau ca asta să fie viața mea, Roe. Să mă transform în tatăl meu și să fiu
atât de schilodit de frică și durere încât i-a ținut la distanță pe cei care l-au iubit. Vreau să vin
acasă. Vreau să-mi văd nepoatele și nepoții crescând.
Poate, a făcut o pauză pentru o secundă, poate să am copii ai mei.

Instinctul mi s-a sucit la asta. "Oh."
„Deci, nu, nu mă voi întoarce la actorie. Dar încă îmi place lumea de
povestire, știi. Am, uh, am lucrat la un scenariu.”
M-a cuprins surpriza. "Într-adevăr?"
Brodan dădu din cap, părând aproape timid. „Nu știu dacă este ceva bun. Defapt eu …
M-am întrebat dacă ai putea să-l citești.”
"Pe mine?" Mi-am lipit o mână la piept. Cu siguranță, s-a înșelat. „Brodan,
ce știu despre scenariul?”
„Citiți mai multe cărți decât oricine cunosc și eu provin dintr-o familie de cititori. Dar nu
vreau părerea lor la fel de mult pe cât o vreau pe a ta. Știi o poveste bună. Asta e tot ce vreau
să știu. Vreau părerea ta sinceră, dacă crezi că este o poveste bună. Am încredere în tine."
Ei bine... la naiba.
„Brodan...”
"Vă rog."
Oftând, am dat din cap. "Bine. O voi citi pentru tine.”

"Grozav." El a zambit. „O să vin la tine cu el. O să aduc vin.
Lucrurile bune.”
Mi-am îngustat ochii. „Nemernic oportunist.”
Brodan chicoti și ridică din umeri fără scuze.
„O vei aduce la școală joia viitoare. O voi citi în timpul meu și
Voi reveni la tine. Acum taci și mănâncă câteva dintre aceste sandvișuri.”
„Îmi place această latură de șef a ta.” Privirea lui mocnea. „Mi-ar plăcea să văd
cum se traduce în dormitor.”
M-am înțepenit, înarmandu-mă împotriva farmecului lui cochet și înflăcărat. Fără să-i
întâlnesc ochii, i-am spus încet: „Ultima dată când ai fost în dormitorul meu, m-ai umilit, așa
că nu te vei mai întoarce niciodată acolo”.
Încă o dată, Brodan a întins mâna peste masă pentru a-și încolăci mâna în jurul
încheieturii mele. Mâhnirea chinuită îi întuneca chipul. „Dacă le-aș putea lua înapoi
cuvinte, aș face-o. Dar să știi că nu am intenționat să te umilească. Le-am spus să te alunge

pentru că eram atât de speriat de cât de uimitor era să fiu cu tine.” Strânsoarea i s-a strâns.
„Nu aș minți niciodată despre asta, Monroe. Și nu aș spune niciodată aceste cuvinte pentru
a te cuceri. Spun aceste cuvinte pentru că sunt adevărul. Până când am stricat, a fost cea
mai bună noapte din viața mea, a doua după după-amiaza … noaptea aceea cu tine
noastră în turnul castelului.”
Căldura mi s-a înroșit pe piele în timp ce cuvintele lui mi-au provocat o răsturnare
adâncă în burtă. Mi-am strâns picioarele sub masă și mi-am smuls încheietura din strânsoarea
lui. Toate femeile revoltător de frumoase și cu experiență cu care fusese, femei din toată
lumea, și se aștepta să cred că dracu’ nostru grăbit în rulotă și mângâierea neexperimentată
în turelă erau cele mai bune din viața lui?
„Vorbește cu mine, Sunset.”
L-am privit drept în ochi. „ Nu te cred. Și vreau să faci

Stop. Mă doare, Brodan.
„De ce nu mă crezi?” aproape a implorat. „Monroe?”
— Pentru că, am uierat, aplecându-mă peste masă. „Am urmărit, cu restul lumii, cum
ai trecut de la o femeie extraordinară la alta și te aștepți să cred că sunt specială.” Am pufnit
și m-am împins de la masă. „Singurul lucru special la mine, Brodan, este că sunt prima
femeie care îți spune nu. Sunt o provocare și te vei plictisi. Ca de obicei." M-am ridicat și mi-
am smuls portofelul din geantă, căutând niște notițe. Le-am aruncat pe masă în timp ce el
se uita la mine. "Doar lasa-ma in pace."
M-am grăbit să ieșim din cafenea, fără să-mi mai pese dacă am stârnit un cuib de bârfe,
și am mers repede spre cabană.
"Icre!" Brodan a sunat după mine.
La dracu '!
m-am învârtit. „Nu înțelegi engleza?”

Determinarea și furia i-au gravat trăsăturile în timp ce mărșăluia spre mine și s-a oprit
doar când centimetri ne-au despărțit. „Da, am fost cu multe femei. Și fiecare dintre acele
întâlniri a fost goală pentru că nu voiam nimic mai mult de la ele decât ușurarea rapidă a
sexului.”
Gelozia mi-a acrit intestinele. „Brodan...”
„Nu știu ce face pe cineva persoana care ți se potrivește.” El a ridicat din umeri exasperat.
„Dar tu ești acea persoană de când eram un băiețel mic. Mai întâi ca cel mai bun prieten al
meu.”
„Brodan...”
„Atunci...” Respiră greu, de parcă ar fi alergat. „Atunci, într-o zi, ne plimbam pe plajă și te-
ai întors să zâmbești la ceva ce i-am spus și ți-am simțit zâmbetul aici.” Și-a pus un pumn pe
burta inferioară. „Mi-ai dat fluturi. Nu am avut fluturi în viața mea. Brodan se apropie. „Aveam
cincisprezece ani și fusese cald în acea dimineață, așa că purtai această rochie albastră de vară
cu bretele. Dar vremea s-a schimbat pe măsură ce ne plimbam pe plajă. Vântul ți-a tot biciuit
părul și rochia. Nu purtai sutien, iar rochia ta era modelată pe fiecare centimetru din tine... și
am vrut să te întind pe plajă și să fac dragoste cu tine.”
Șocat, am rămas cu gura căscată la el. Mi-am amintit după-amiaza aceea. Brodan ajunsese
rece și distant cu mine și era atât de diferit de el, încât îmi făcusem griji.
„Încă din acea zi, nu am putut separa să te iubesc de să te doresc.

Și știam că dacă aș ceda acele sentimente, ai deveni totul pentru mine. Pentru că doar te potrivi,
Roe. Mi-ai potrivit. Refuz să fiu acel băiețel speriat care nu și-a dat seama ce ai însemnat pentru
mine... erai deja totul pentru mine. Vei fi mereu. Optsprezece ani distanță doar au amorțit
durerea goală pe care ai lăsat-o în urmă. Dar acum ești aici, în fața mea, și știu că ești piesa
mea care lipsește. Nimeni nu mi se va potrivi ca tine. Nici unul."
Lacrimile mi s-au vărsat înainte să le pot opri.

Brodan a întins mâna să-mi ia fața și să perie picăturile sărate cu degetele mari. S-a aplecat
să-și sprijine fruntea pe a mea. „Într-o zi mă vei crede”
a promis el înainte de a-mi apăsa un sărut blând pe frunte.

Apoi a plecat, mergând înapoi pe stradă, spre Flora's.
Lăsându-mă acolo într-o stare confuză de un milion de emoții.
24
MONROE
B înainte să știu, era 1 decembrie. Ca în fiecare an de la începutul meu

douăzeci de ani, săptămânile se topiseră în următoarea până când a mai fost un an
aproape gata.
Stând înapoi de copii și urmărindu-i cum repetă, mândria m-a umplut.

Musicalul se apropia. Callie devenise mai încrezătoare în ultimele săptămâni și era o
Dorothy minunată, cu cea mai dulce voce. Lewis era în mod hilar bulversat ca Sperietoarea,
iar unul dintre cei mai înalți elevi ai lui David, Andrew, a fost exagerat de ticălos ca
Vrăjitoarea rea.
„Se descurcă grozav”, murmură Brodan în timp ce păși lângă mine.
Am încercat să nu mă încordez în timp ce brațul lui superior mă frâna pe umăr. Era
mult mai mare decât mine. Bărbații mari m-au făcut să fiu precaut. Brodan a făcut-o și el,
doar nu fizic. — Sunt, am fost de acord.
Ieri, la repetiție, a fost prima dată când l-am văzut de când s-a prăbușit cu brunch în
weekendul precedent. De când rostise acele cuvinte sincere care îmi continuau să se
învârtă în minte. Nu am vrut ca ei să se pătrundă în mine așa cum au făcut-o. Am vrut să le
uit, de fapt. Dar de fiecare dată când încercam, chipul lui angoasă îmi fulgera în minte, iar
inima mea proastă, neglijată, bătută s-a agățat de declarația lui.
În nevoia mea de a mă proteja, nu fusesem tocmai călduros cu el ieri, dar Brodan era
imun la distanțarea mea. Mi-a amintit că
când Brodan Adair a vrut ceva, a primit viziunea tunelului. Nu era nimeni atât de hotărât ca acest
om. Atât de mult nu se schimbaseră la el. Gândul m-a încântat pe cât m-a înspăimântat.
Frustrarea mea față de mine și de el era la niveluri explozive. Era un alt motiv pentru care mă
ferisem să fiu în preajma lui la școală. Mi-a fost teamă că voi detona peste tot peste el într-una
din zilele astea și nu voiam martori.
„Am scenariul cu mine. M-am întrebat dacă aș putea să merg la a ta după școală cu el?
— Postează-l doar prin cutia poștale, am murmurat.

„Monroe.”
La tonul lui, mi-am ridicat privirea spre el. S-a uitat la mine, cu o expresie aproape vulnerabilă.
„Vorbesc serios în privința scenariului. Nu este un truc. Înseamnă ceva pentru mine. Și știu că nu
merit să-ți pese de orice înseamnă ceva pentru mine, la naiba!

… dar vreau să faci tu.”
Oftând din greu, m-am uitat înapoi la clasă. "Amenda. Dar numai dacă vei fi
liniște în timpul repetiției.”
De fapt, i-am simțit corpul dezumflat odată cu eliberarea tensiunii. "Mulțumesc."
La dracu. Am fost o atingere atât de moale când a fost vorba de acest bărbat.
După oră, am condus direct acasă, acum că nu o aveam pe mama de îngrijit.
Gândul la ea a fost brusc împins pentru că încă nu eram pregătit să mă descurc cu sentimentele
mele. Mergând după colțul căsuței, am găsit SUV-ul lui Brodan parcat în față, el rezemat de el.
Lămpile stradale din sat se aprinseseră în timp ce ziua scurtă se întuneca spre amurg, aruncând
o strălucire galbenă asupra lui Brodan. Privirea lui s-a fixat pe a mea când m-am apropiat și a
împins SUV-ul. Am notat plicul din piele de dimensiune A4 din brațul lui.
„Mulțumesc că ai făcut asta”, a spus el.

„Puteai să mi-l dai la școală”, am mormăit eu în timp ce mi-am băgat cheia în broască.
I-am simțit căldura în spatele meu și apoi respirația lui pe obrazul meu în timp ce și-a îndoit-o pe a lui
cap să spună încet: „Ai fi putut insista că am făcut-o”.
Pielea de găină mi s-a împrăștiat pe gât și pe coloana vertebrală și l-am blestemat pe sub
răsuflare când am împins ușa. Avea dreptate, desigur. Nu aveam niciun motiv să-i permit să mă
urmeze acasă.
În afară de singurătatea abjectă.
Frecându-mă de durerea din piept, m-am făcut deoparte pentru a-l lăsa pe Brodan să intre
în cabană. Din fericire, încălzirea era pe un cronometru, așa că a fost drăguț și plăcut să mă
întorc acasă. Brodan rătăci înăuntru, privirea lui zbârnind prin încăpere, cuprinzând spațiul.
„Nu ați schimbat sau adăugat nimic”, a remarcat el. „Dacă mă gândesc bine,
unde sunt toate cărțile tale?”
Închizând ușa din față, m-am aplecat să-mi iau corespondența. Mi-am lăsat toate
cărți în urmă în Glasgow cu mult timp în urmă. „Am un e-reader.”
„Dar chestii ?”
„M-ai ajutat să împachetez”, am răspuns sec în timp ce răsfoiam poșta.
„Deci, asta e cu adevărat tot ce ai în ceea ce privește lucrurile?”
„Este tot ce...” M-am întrerupt în timp ce m-am răsturnat la capătul micului meu teanc de
corespondență și am găsit felicitarea de Crăciun. Știam că este o felicitare de Crăciun chiar înainte
am deschis-o pentru că am recunoscut scrisul de mână de pe eticheta adresei. Obrajii mi s-au
înroșit în timp ce adrenalină curgea prin mine, mâinile tremurând în timp ce răsturnam cardul
pentru a verifica dacă există o etichetă de retur.

Nu era niciunul.
Cum m-a găsit aici?
„Nu este posibil”, am șoptit frenetic, lăsându-mi poșta ca să o deschid

card.
Era o imagine ilustrată a unui cuplu îndrăgostit așezat în fața unui șemineu împodobit de
Crăciun, cu un brad în colț. Nu Nu NU NU. am deschis

cardul și mi-a căzut stomacul.
Nu există unde să te duci unde să nu te găsesc. Crăciun fericit, Monroe.
Al tău întotdeauna, Steven
„Monroe?”
Să mă găsească în Ardnoch a fost destul de ușor... dar de unde știa că m-am

mutat la cabană? Locuisem aici doar de câteva săptămâni. Cu siguranță, ar fi trebuit
să trimită cardul la mama. De unde a știut că sunt aici?
"Icre?"
Oare venise aici? Mă privea?

Avea de gând să iasă din umbră într-o zi? Poate când mă așteptam mai puțin.
Asta vrea el! În fiecare zi de naștere și în fiecare Crăciun … el a făcut asta
să mă încurci cu capul. Pentru că era un laș al naibii!

"Ce se întâmplă? Da-mi aia."
Brodan mi-a smuls cartea din mână, făcându-mă să ciocnesc înapoi
camera. „Brodan...”
Fața i s-a întunecat de furie, acei ochi albaștri pal ca niște așchii de gheață în timp
ce le-a ridicat de pe card către mine. „Ce dracu este asta? Cine este Steven și de ce te
amenință?
O parte din mine a vrut să-i spună lui Brodan să se rătăcească și să mă lase cu existența mea
de rahat. Dar o parte și mai mare era atât de obosită. Atât de singur. Aveam nevoie de cineva cu
… iar el era acolo.
care să vorbesc
„Steven este fostul meu.” Mi-am lăsat geanta pe măsuța laterală și m-am uitat
obosit la Brodan. „Nu ești singurul motiv pentru care nu am încredere în tine.”
Mușchiul maxilarului i s-a flectat. "Spune-mi. Vă rog."

Am dat din cap. „Cred că mi-ar plăcea mai întâi o cafea cu țepi, totuși. Tu?"
Nerăbdarea lui era evidentă, dar o controla, dând din cap. De parcă i-ar fi fost teamă că
voi dispărea într-o pufă de fum, Brodan m-a tras ca un cățeluș în bucătărie și m-a privit făcând
cafea întinsă cu whisky-ul pe care îl găsisem în spatele unui dulap. Apoi m-a urmat înapoi în
sufragerie și ne-am așezat împreună, cu cana caldă între palmele mele reci.
"Apus de soare?" a îndemnat el încet.

Nu prea puteam să mă uit la el în timp ce vorbeam. „Mi-a luat mult timp să trec peste
tu. Au existat încercări dezastruoase de a face sex la uni, ocazional, care m-au lăsat goală.”
Aruncându-i o privire, am observat că își dădea alb cu capul, propria lui privire
pe băutură de parcă i-ar fi frică să se uite și la mine. L-a deranjat? The
te-ai gandit la mine cu altii? Din anumite motive, asta a durut. Nu a fost nici o satisfacție.
„Când m-am mutat la Edinburgh pentru formarea profesorilor, l-am întâlnit pe un pompier
pe nume Nick. Mi-a amintit puțin de tine.”
Brodan se uită la mine acum, cu angoasa limpede. „Ce naiba de pereche suntem,
Apus de soare."
Durerea mi-a încălzit pieptul într-un foc strălucitor, iar lacrimile mi-au ars ochii. I-am
respins cu un zâmbet sumbru în timp ce dădeam din cap. Mi-a luat un minut să pot vorbi
despre nodul din gât. „Nick și cu mine am fost împreună timp de patru ani până când am
descoperit că se culca cu un coleg la spatele meu. Au decis să fie împreună, iar eu am plecat.
Majoritatea prietenilor noștri erau ai lui, așa că l-au ales pe el și pe noua femeie.”
— Nenoroci ilor, a spus Brodan. „Mulți dintre ei.”
am zguduit de acord.
„Roe... ar trebui să știi că nu am înșelat niciodată pe nimeni și niciodată
ar fi.”
"Știu. Ai fost întotdeauna foarte sincer când te-ai săturat de o fată și

a trecut la următorul.”
El tresări.
Remușcarea m-a lovit pe neașteptate. Nu era vina lui Brodan că lui Steven îi plăcea să mă
chinuie, iar eu nu voiam să-i fac lui Brodan ceea ce mi-a făcut el mie. Nu am vrut să continui
să-l lovesc. „Îmi pare rău.”

Mi-a făcut semn de scuze. „Doar spune-mi despre celălalt tip. Această persoană Steven.”
„Steven Shaw. L-am cunoscut când m-am mutat la Glasgow să predau. Era cu zece ani
mai în vârstă decât mine, carismatic, inteligent și lucra în industria financiară. Încă nu știu
exact ce presupune meseria lui, dar știam că a avut succes pentru că m-a împodobit cu
cadouri scumpe și m-am lăsat să mă las dus din picioare de el. Cine de lux, vacanțe de lux,
apartament elegant în West End din Glasgow.” am zâmbit cu amărăciune. „Dar nu stilul de
viață m-a atras. El a fost. Eram eu. Căuta pe cineva ca mine.”
"Ce înseamnă asta?"
„Cineva vulnerabil. Cineva disperat să fie iubit. După tine, după Nick... M-am uitat în
whisky-ul meu. „Steven trebuie să fi mirosit pe mine ca și cum un rechin miroase sânge.”
"Icre." Numele meu părea să fie târât afară din Brodan, dur și zdrențuit.
M-am uitat la el și i-am văzut auto-recriminarea.
Am clătinat din cap. „Nimeni nu este responsabil pentru viața nimănui sau pentru a ei
alegeri.”
„Dar te-am iubit și m-am îndepărtat de tine pentru că nu credeam că îți mai pasă. Era mai
ușor să lași frica să învingă. Lașitatea mea te-a lăsat să crezi că nimeni nu te iubește. Nu mă
pot ierta pentru asta.”
— Nu ești de vină, Brodan. Nimeni nu este de vină în afară de Steven. E o bucată de rahat.
S-ar putea să nu te ierți, dar eu te iert. ne iert.

Trebuie să ne ierți și pe noi.”
Expresia i s-a înmuiat. „Tu ai fost întotdeauna mai înțelept decât mine.” Apoi, la fel de
repede cum se înmuiase, trăsăturile i se întăriră. „Acum spune-mi ce aia
ticălosul ți-a făcut.”

Am mai luat o gură de cafea înainte de a continua. „Steven m-a atras cu cât de
pasionat era pentru mine. Cât de mult mă dorea și cât de repede s-a îndrăgostit de
mine. Mi-a spus că niciodată nu s-a îndrăgostit de cineva atât de repede. M-am simțit
special pentru că el m-a făcut să mă simt așa. M-a făcut să mă simt iubită. Și chiar dacă
nu l-am iubit înapoi în același mod, eram dependent de cât de mult mă dorea.
„Cu toate acestea, la un an de la relația noastră, și-a pierdut slujba și a început să-
mi ia problema. Steven s-a dovedit a fi exact ca tatăl meu.” Gândul la tata amenința să
deschidă un vulcan de emoții, așa că am continuat repede: „De fiecare dată când
încercam să-l părăsesc după ce mă lovea, își cere scuze și mă făcea să mă simt iubit din
nou”.
„Doamne la naiba”, a spus Brodan, dând drumul unui oftat înfiorător care părea să
îi zdrăngăni interiorul.
Nu m-am putut uita la el, mărturisind: „Încerc din greu să nu-mi fie rușine de faptul
că am stat cu el atât de mult timp. Era parțial frică, parțial manipulare și o mică parte
din mine începuse să creadă că poate sunt eu. Poate că a existat un motiv pentru care
oamenii m-au „iubit” astfel.”
— Roe, nu, șopti Brodan cu asprime.
"Știu." Și am urât că a existat vreodată un moment în viața mea când am crezut
asta. „Știu mai bine acum. Am vorbit cu un consilier din spatele lui Steven
înapoi, iar ea m-a ajutat foarte mult. Mi-a luat mult timp să rup ciclul, dar în cele din
urmă, l-am părăsit și am primit un ordin de restricție. Până atunci, aveam treizeci de
ani. Mi-a luat trei ani să mă eliberez de el. În ultimii șapte ani, mi-a trimis o felicitare de
ziua mea și de Crăciun. Nu a făcut altă mișcare.
După tot acest timp, consider că e doar un laș. Nu are de gând să-mi facă nimic, dar
mă place la nebunie. Nu vrea să-l uit. Doar că... nu știu cum a știut să trimită unul la
cabană, având în vedere că mi-am trimis corespondența aici doar de câteva săptămâni.
S-a lăsat tăcerea între noi și, în cele din urmă, m-am forțat să mă uit la Brodan.
Tot trupul îi tremura de furie.

Apoi a spus cu o furie liniștită: „O să-l găsesc și o să-l termin.”
M-a zguduit frica. "Nu, nu v-ei. Te rog, Brodan. Nu face nimic. După cum am spus, el
trimite doar cărțile pentru a se încurca cu mine. Nu are nicio intenție să facă nimic. Au trecut
șapte ani.”
„Șapte ani prea mult.” Brodan se ridică în picioare. „Acest lucru se oprește acum.”
„Brodan...”
„Nu îl voi omorî. Chiar dacă îmi va lua fiecare gram de autocontrol pe care o am. Dar
eu și Walker îl vom găsi și ne vom asigura că știe că acum ești interzis. Nimeni nu te ia din
nou, Monroe. Și voi ruina pe oricine încearcă.”
Chiar dacă inima îmi bătea frenetic la cuvintele lui, m-am ridicat și am forțat
pentru a-i aminti: „Pot avea grijă de mine.”
„Da, poți și o faci foarte bine, iubirea mea. Dar asta nu înseamnă că eu
nu pot avea grijă nici de tine.”
Dragul meu.
Mintea mi s-a zguduit la dragostea lui, iar fluturii au luat viață în mine
burtă, trădându-mă. Aș fi un prost să-l cred.
Dar epuizat, nu am protestat când l-a sunat pe Walker să-i dea numele complet al lui
Steven și i-am oferit ultima adresă cunoscută. Brodan a vrut să-l găsească, i-a spus lui
Walker, dar îi va explica totul mai târziu, când îl va vedea. După apel, Brodan a insistat să
ridic picioarele pentru a-i citi scenariul în timp ce el gătea. Dacă m-a surprins că omul știe să
gătească, l-am ascuns. La fel cum mi-am ascuns nedumerirea.
Așa cum m-am ascuns de adevăr.
Asta în timp ce stăteam acolo în sufragerie, citeam un scenariu minunat care m-a făcut
să râd, să plâng și să leșin, scris de omul care pregătea cina în bucătărie.
… Am simțit ceva aproape de siguranță pentru prima dată în optsprezece ani.
25
BRODAN
T aici nu era zăpadă pe pământ, dar nu conta. Ardnoch a fost ca

o carte poștală de Crăciun. Am cercetat târgul stradal care fusese amenajat în
orele întunecate ale dimineții și am observat șuvițele peste fire de lumini de zâne,
acoperirile de tarabe cu zăpadă artificială, roșii și verzi, clienții împodobiți de iarnă și
miros de aer crocant, afumat, vin fiert și gogoși fierbinți. A teptând în fa au ii lui
Monroe, am trăit o mul umire pe care nu o mai sim isem de multă vreme.
Eram un băiat dintr-un oraș mic care fusese prins prea mult timp în corpul unui
călător.
Ușa din spatele meu s-a deschis și m-am învârtit și l-am găsit pe Monroe ieșind
din cabană. Părul ei superb strălucea aramiu în lumina scăzută a soarelui dimineață,
șuvițele căzând în jurul umerilor ei de sub o căciulă verde care îi părea adorabil. Și-a
încuiat ușa și s-a întors spre mine, cu ochii umpluți de o lumină pe care nu o mai
văzusem de ceva vreme.
Inima îmi bate puțin mai repede.
Din noaptea în care am gătit cina și ea mi-a citit scenariul, lucrurile s-au schimbat
între noi. Roe era încă precaut, puțin păzit, dar nu mai era animozitate. Nu dormisem
în noaptea aceea. Am vrut să fiu încântat de evaluarea ei asupra scenariului meu. Îi
plăcuse. Ea a avut câteva note despre personajele mele feminine, care au fost grozave.
Dar nu scenariul meu m-a ținut treaz. M-am răsturnat și m-am întors, refuzându-mi nevoia
de a sări într-o mașină și de a conduce la Glasgow. Steven Shaw a fost foarte norocos că am
promis că nu-l voi transforma într-un om mort. Walker nu a ajutat tocmai. De fapt, a trebuit să
-l strâng în frâu. Bodyguardul meu a avut toleranță zero față de violența împotriva femeilor. A
fost singurul lucru care l-a transformat din șeful meu rece și sensibil al securității într-o armă
înfierbântată.
Am vrut să-i trimitem un mesaj lui Shaw și amândoi au fost de acord că ar fi mai bine ca
niciunul dintre noi să nu o facă, pentru că probabil îl vom mutila pe nenorocit. Prin urmare, i-
am trimis câțiva băieți pe care îi cunoaște pe Walker să explice calm, dar cu forță, că Monroe
Sinclair era oficial interzisă și, dacă ar fi respirat în direcția ei, mai apoi ar fi respirat printr-un
tub.
Gândul că ar răni această femeie prețioasă era o menghină în jurul lui
batându-mi organul în piept.
"Te simți bine?" Zâmbetul de bun venit al lui Roe s-a estompat puțin.
am zâmbit. „Ești prea drăguț cu pălăria aia. Mi-am pierdut capacitatea de a
vorbește un minut.”
Își dădu ochii peste cap cu un pufâit de neîncredere care o făcu și mai drăguță și se
întoarse pentru a participa la târgul stradal de Crăciun, care făcuse să conducă pe Castle Street
să fie o zi interzisă. „Mi-aș fi dorit să fi avut asta când eram noi copii.” Roe a coborât de pe
trotuar spre zgomot.
Am urmat-o și am luat-o cu blândețe de braț ca să-l trec prin al meu, bagând-o în partea
mea. Înălțimea noastră a făcut-o puțin ciudat, dar nu-mi pasă mai puțin.
Căldura ei, parfumul ei, meritau orice.
Roe mi-a aruncat o privire de parcă ar fi vrut să spună, știu ce faci, dar ea nu a făcut-o
trage departe. Asta a fost cu siguranță o îmbunătățire. Optimismul mi-a crescut.
„Să vedem mai întâi taraba lui Sloane. A fost atât de drăguț din partea lui Regan să-i ia a
stau în ultimul moment.”
Era de fapt Lachlan. Regan a încercat și nu a reușit să convingă comitetul orășenesc să

permită unui vânzător de ultimă oră să se alăture târgului, în special un „străin”, așa că a vorbit
cu Lachlan, care făcea parte din comitet ca un
proprietar de afaceri proeminent. Nu numai că îi convinsese, dar avea un prieten de la consiliul local
să obțină un permis pentru Sloane.
Urmându-l pe Roe prin mulțime, am observat că unii oameni făceau o dublă ieșire când s-au
uitat la mine. Le-am dat din cap, dar am sperat că afluxul de turiști în afara orașului Ardnoch nu va
fi o problemă. Observând o tânără pe care nu o recunoșteam, încercând și nu reușind să-mi fac o
fotografie pe telefonul ei, am încercat să nu mă încordez. Cine știa unde va ajunge acea fotografie
în abisul internetului. Devenisem o societate respingător de confortabil să facem imagini sau
videoclipuri cu străini în momente private și să le postăm online pentru divertisment, o cultură care
se dezvoltase cu siguranță din modul în care tratam celebritățile.
Privind în jos la Monroe, am observat că era prea preocupată să citească
marfa de la tarabe să fi observat. Din fericire.
— Sunt Sloane și Callie. Taraba ei este deja atât de ocupată.” sună Roe
încântată pentru prietena ei, iar afecțiunea m-a inundat.
Am lăsat-o pe Roe să mă conducă la taraba, chicotind în timp ce ne împingea drumul spre față.
Sloane și Callie s-au uitat amândoi la noi cu zâmbete strălucitoare. "Ai făcut!"
— Am făcut-o, spuse Roe, uitându-se la toate produsele de copt. „Cum ați tras
asta oprit? Uită-te la toate astea!”
„Voi avea doi bărbați de turtă dulce, patru cupcakes și patru mini Moș Crăciun
cheesecake!” a strigat femeia de lângă Roe la Sloane.
Sloane ne-a aruncat o privire de scuze, dar Roe a făcut-o cu mâna și apoi mi-a plesnit dramatic
în piept în timp ce striga: „Brodan, uită-te la prăjiturile cu brânză de Moș Crăciun. Sunt adorabili!”
Ușurința ei cu mine mi-a amintit atât de mult de cum a fost cândva. eu
rânji ca un nebun. "Sunt adorabili." Era adevărat. Sloane ținea cremă de brânză și adăuga căpșuni
pudrate cu zahăr în partea de sus a fiecărei prăjituri și apoi punea un punct de cremă de brânză
deasupra, așa că căpșunile arătau ca niște pălării de Moș Crăciun.

„Ooh, nu știu ce să iau.” Roe și-a mușcat buza în timp ce privirea ei s-a aruncat
taraba de parcă ar fi fost cea mai importantă decizie din viața ei.
„Ce-ar fi să luăm câteva din toate?” Am sugerat.
Ochii ei au zburat spre ai mei. „Nu putem face asta. Cine le va mânca pe toate?”
— Mi-ai cunoscut familia, nu?
Monroe a râs, cu ochii încrețindu-se la colțuri, sunetul și privirea ei atât de dulci, a fost nevoie
de tot în mine să nu sărut râsul de pe buze. Probabil că mi-a prins căldura în ochi, pentru că s-a
îmbujorat și și-a îndepărtat rapid privirea. „Familia ta nu va vizita singură piața?”
— Da, dar în ritmul acesta, Sloane se va epuiza înainte să ajungă aici.
Ea s-a gândit la asta. „Poate că ar trebui să luăm câteva lucruri.”
Câteva minute mai târziu, taraba se degajase puțin și i-am spus lui Sloane: „Dă
eu patru din toate.”
„Patru!” Monroe gâfâi. „Cum vom duce asta?”
— Îl voi păstra în spatele tarabului pentru tine, spuse Sloane. „O poți colecta
după."
"Vedea?" Am zâmbit la soluție.
— Totuși, vreau o pălărie de Moș Crăciun acum, murmură Roe, arătând ca un copil mic.
am chicotit. „Nu-ți face griji, poți să ai pălăria ta de Moș Crăciun, iubirea mea.”
Sloane i-a aruncat lui Roe o privire cu ochii mari înainte să înceapă să pregătească dulcele.
„Aceasta va fi cea mai mare vânzare a noastră a zilei.”
— O să te ajut, mamă, spuse Callie, întinzând mâna să cutie mai multe dulceațe.
— Vrei să fii și tu brutar, Callie? Am întrebat. „Sau ai prins bug-ul actoriei?”
Ea mi-a zâmbit. „Îmi place să fiu în muzical, dar cred că îmi place să copt
Mai mult."
„Este de înțeles. Sunt actor și îmi place să mănânc produse de patiserie

Mai mult."
Callie a chicotit și am simțit atenția lui Roe asupra mea.

"Ce?" Am întrebat.
Roe pufni. „Nu arăți de parcă ți-ar plăcea mai mult produsele de copt.”
„Și dacă aș face?” am întrebat, un indiciu de seriozitate în întrebare. A fost nevoie de
multă dedicare pentru a rămâne în formă. Fără antrenorul meu personal la îndemână,
mergeam din greu la sala de sport a proprietății în fiecare dimineață cu Walker înainte ca
cineva să se trezească. Când am avut timp, am înotat poale în piscina cu acoperiș de sticlă.
Monroe mi-a zâmbit tandru. „Atunci ai fi în continuare Brodan. Doar

mai drăgălaș.”
Am zâmbit, u urat, i m-am aplecat să-i murmur la ureche: „Sunt drăgăla acum,
și ești binevenit să explorezi cât de drăgălaș sunt. Oricând.”
Când m-am tras înapoi, obrajii ei erau roz și am recunoscut dorința când am
am văzut-o. Cu toate acestea, ea a răspuns: „Am deja o jucărie cu care să mă îmbrățișez”.
O imagine a ei cu jucăria în cauză mi-a trecut prin minte și

căldura mi-a inundat vintre. La dracu. M-am uitat la ea frustrată. "Joacă-te frumos."
Părea mult prea înmulțumită pentru binele meu.
— Mamă, e Walker, spuse Callie cu voce tare, amintindu-mi că nu eram
singur.
Mi-am aruncat o privire peste umăr și îl văd pe Walk plimbându-se țeapăn prin piață,
în timp ce femeia cu care se întorsese la Ardnoch noaptea trecută se lipește de brațul lui.
Mi-a spus azi dimineață, la sală, că s-a întâlnit cu cineva dintr-un cârciumă din două sate la
nord și a adus-o înapoi la bungaloul pe care îl închiriase acum că știam că nu plecăm. Lui
Walker îi plăcea aici la fel de mult ca și mie, așa că hotărâse să rămână și el. Era un bărbat,
totuși, căruia îi plăcea separarea muncii de spațiul de locuit, așa că găsise un loc lângă locul
unde obișnuia să locuiască Arro. Walker plecase din casă azi dimineață cu femeia încă
dormind în patul lui, sperând că ea va fi plecată până se va întoarce el.
Evident, asta nu se întâmplase.

Simțind brațul lui Roe încordat în jurul meu, mi-am aruncat privirea spre ea și am găsit-
o privind îngrijorată la Sloane. Destul de sigur, drăguța blondă a părut abătută la vederea
lui Walker cu o altă femeie.
La dracu. Uitasem că Sloane avea ceva pentru Walk.
Mi-aș fi dorit să-i pot spune că, probabil, cealaltă femeie a însemnat foarte puțin pentru Walker,
dar oricum n-ar conta. Îl cunoșteam pe bărbat de o jumătate de deceniu și, în acel timp, nu a devenit
niciodată serios în privința unei femei.
Un zâmbet fals, vesel, a îmbrăcat chipul lui Sloane în timp ce Walker se apropia de taraba.
El a dat din cap și apoi și-a salutat fiica. „Cum mai merge, Callie?”
Ea a radiat. "Grozav! Domnul Adair tocmai a cumpărat patru din toate.”
Walker s-a încruntat la mine. „Nu ai cumpărat totul, nu-i așa?”
am pufnit. „Relaxează-te, dragă dulce, mai sunt multe pentru tine.” M-am uitat la tovarășul lui,
nevrând să fiu nepoliticos. "Bună."
Ea a rămas cu gura căscată la mine. „Ești Brodan, dracului de Adair!”

Am tresărit la cât de tare era ea și am văzut chipul lui Walker întunecându-se.
„Îmi plac filmele tale.” Ea a fluturat din gene spre mine. „Ești un actor minunat. Mi-a plăcut în
mod deosebit Drumul Răscumpărării.”

Bineînțeles că a făcut-o. A fost filmul în care am fost filmat gol în
duș. Fără frontal complet, dar fund și tot. S-au făcut multe meme din acea scenă.
„Mulțumesc”, am murmurat în timp ce îl trăgeam ușor pe Roe mai strâns de partea mea.
Femeia nu a înțeles aluzie. „Știi, mi-ar plăcea să mă așez și
bea o cafea cu tine, vorbește despre filmele tale.”
M-am uitat la Walker.
A avut decența să arate scuze. Apoi s-a întors spre ea. „Sunt sigur că ai face-o, dar în calitate de
gardă de corp, este un nu greu din partea mea.”
— Nu trebuie să fii geloasă, toarcă ea.
— Da, bine, s-a terminat, mormăi Walker, apoi îi întinse câteva lui Sloane
note. „Pune deoparte o cutie pentru mine, orice îmi va aduce asta. Mă voi întoarce după el."
Sloane o luă, fără să-i întâlnească privirea. "Sigur."
„Bine, tu, hai să mergem.”
— Dar am vrut să văd restul târgului, mormăi ea în timp ce Walker o conducea
departe.
Roe se strâmbă. „A fost ea cu adevărat?”

am ridicat din umeri. „Se întâmplă.”
„A fost nepoliticos cu tine și cu Walker.”

Sloane pufni, dar nu era un sunet vesel. „Walker nu era tocmai
Domnul Manners fie. Nici măcar nu ne-a prezentat-o. Asa se trateaza el
femei?"
Uitându-mă la Callie, mi-am acoperit cuvintele, neștiind cum să spun asta într-o
în fața unui copil de nouă ani. „Ea, uh … cuno tin ă întâmplătoare pe care a făcut-o ultima dată.
noapte, și cred că ea s-a invitat astăzi.”
„Atunci ar trebui să folosească o judecată mai bună.” Sloane și-a îndesat banii în șorț și a
pus furioasă prăjiturile într-o cutie pentru Walker.
Mai mulți oameni s-au înghesuit în jurul taraba ei și era evident într-o dispoziție proastă,
așa că Monroe i-a spus că ne vom întoarce și ne-am îndepărtat. În timp ce Roe își mușcă
prajitura cu brânză de Moș Crăciun, i-am spus: „Deci, Sloane are o chestie pentru Walker”.
Roe mi-a strâns brațul și a înghițit o mușcătură. „Ea mi-a spus că este doar o
zdrobi."
„Se pare că este mai mult decât atât.”
Ea a ridicat din umeri. „Nu aș putea să-ți spun.”
„N-ai face-o chiar dacă ai putea.”

Roe mi-a zâmbit, cu un pumn de cremă de brânză pe buză. „Cod pentru fete”.
I-am zâmbit cu drag și i-am șters crema de brânză de pe buză cu degetul mare înainte de
a o suge în gură. Ochii i s-au mărit, apoi a înghițit în sec. Greu.
Foarte foarte bine.

„Este norocoasă să te aibă ca prieten. Oricine ar fi, i-am spus.
Roe m-a împins jucău . — Ar trebui să mă aștept să fiu flatat toată ziua, Brodan
Adair?”
„Acesta a fost planul meu.”
„Am unul mai bun.” Expresia ei s-a luminat când a văzut o dubă cu burgeri.
„Este aproape ora prânzului, iar acel cheesecake nu a fost suficient. Mi-e foame."
„Ei bine, nu putem avea asta.” Am tras-o de braț, trăgând-o în coada pentru
burgeri. "Ce vrei?"
Ea a studiat tabloul meniului și practic am putut-o vedea salivând.
"Ce ai?"
— De preferat tu, dar între timp voi lua un cheeseburger.
Ea scoase un râs exasperat. „Ești neobosit.”
— O, bună vorbă, doamnă Sinclair. Mi-am înconjurat-o talia cu brațele, trăgând-o
înapoi la pieptul meu în timp ce i-am murmurat la ureche: „Și nu ai idee cât de neobosit
pot fi.”
Înclinând capul pe spate, Roe pufni. „O, Doamne, oprește-te.”
M-am cutremurat de râs împotriva ei. „Nu mă pot abține.”
„La naiba, tu ești Brodan Adair.” Vocea masculină mi-a tăiat
moment cu Roe și ea mi-a smuls din brațe.
Înfruntând intrusul, a fost nevoie de tot în mine pentru a nu mârâi la tânăr. Stătea
alături de o femeie tânără, iar ei clipeau spre mine ca două căprioare în faruri.
Înghițindu-mi iritația, am dat din cap salută.
Tipul și-a ridicat mâinile la cap și apoi și-a desfășurat degetele în timp ce scotea un
zgomot de explozie. "Cat de cool! Adică, știam că s-ar putea să vedem pe cineva faimos
cât am fost noi aici, dar Brodan Adair!” O trase strâns pe femeia de lângă el. „Ești pe
ambele liste ale noastre.”
Nu am întrebat pentru că știam deja ce înseamnă. Acesta nu a fost primul
când mi-o spusese cineva.
Totuși, s-a comportat așa cum i-am cerut. — Listele noastre de sex, a explicat el.
La dracu.
Am aruncat o privire către Roe. Se uită uluită la cuplu.

„Știi, de exemplu, dacă te-am întâlnit, ne dăm unul altuia permisiunea să te
tragem.”
"Scuzați-mă?" Monroe făcu un pas înainte, furia pătându-i obrajii în roșu.
Tânărul părea surprins de reacția ei. „Oh, oh, ca, este un compliment.”
"Este?" spuse Roe sarcastic, încrucișându-și brațele peste piept. „Este un compliment să-
i spui unui complet străin că ai permisiunea să-l tragi? Pentru că în lumea mea asta se
numește hărțuire sexuală.”
„Roe”, am murmurat, trăgând-o ușor înapoi. "Este bine."
Cuplul s-a uitat la Roe de parcă ar fi fost nebună. Ea avea dreptate. Dar unii oameni au
crezut pentru că m-au văzut într-o grămadă de filme că mă cunosc. Granițele pe care în mod
normal nu le-ar trece nu mai existau pentru ei. Nevrând ca situația să devină o anecdotă
urâtă online, le-am spus cuplului: „Vrei un autograf?”
Au rânjit larg. „Putem face un selfie cu tine?” Au împins o

sună la Roe înainte să mă pot conforma.
Roe se uită la ea în mâinile ei de parcă ar fi fost o pungă de rahat de câine.
Am frecat-o pe spate. — E în regulă, am repetat.

Din fericire, ea a făcut fotografia fără un cuvânt, dar ușurința dintre noi a dispărut.
Odată ce am luat câțiva burgeri, a devenit evident că orice intimitate pe care am putea-o
avea a fost suflată. Turi tii de la târg anun aseră că sunt aici. Am stat deoparte, mâncând
burgerii, dar am simțit amândoi atenția publicului asupra noastră.
„Cum poți fi de acord cu ei să-ți vorbească așa?” Monroe

a întrebat.
Ridicând din umeri, i-am explicat: „Este mai ușor să-l ignori, să le dai o fotografie sau un
autograf și să pleci. Vine cu jobul. Pentru ei, nu sunt un străin.”
"Da tu esti. Și ți-au vorbit ca și cum ai fi o jucărie sexuală neînsuflețită.”
Am pufnit la cuvintele ei. „Ești foarte sexy când ești furios. Asta ar putea fi o problemă
pentru mine.”
— Taci, spuse ea fără căldură.
„Ai fost mereu așa.”
"Precum ce?"
„La fel de protector cu mine ca și eu cu tine. Amintește-ți când Michelle

Kingsley m-a tot împins în quad? Ai venit fugind să-mi salveze.”
— E norocoasă că nu i-am rupt nasul perfect al ei, mormăi Roe, clar încă agitat de tânărul
cuplu de la duba cu burgeri.
"Recunoaste." Am dat-o în ghiont. „Îți pasă încă de mine.”
Monroe m-a privit serios. — Nu a fost niciodată o chestiune de asta, Brodan.
La naiba, îmi venea atât de tare să o sărut.
"Domnul. Adair.”
Mi-am strâns ochii închiși de frustrare, dar am lipit un zâmbet în timp ce m-am întors
pentru a înfrunta cei mai noi întrerupători. Era o familie de patru, toți se uitau la mine cu o
emoție timidă. Mi-am lărgit zâmbetul. „Bună.”
Mama a spus: „Dl. Adair, suntem atât de mari fani. Te-am putea deranja pentru o
fotografie?”
Și așa a început.
La al patrulea grup care a cerut o fotografie, m-am întors să văd dacă Roe era bine și am
găsit spațiul în care stătuse gol.
Mi s-a sucit intestinul. Mi-am evocat abilitățile de actorie pentru a zâmbi pentru camera
cu ventilatorul. În momentul în care el a dat din cap mulțumindu-i și a plecat, două femei mai
în vârstă m-au privit de parcă ar fi vrut să se apropie. Tocmai când și-au făcut curaj să facă
asta, telefonul mi-a vibrat în buzunar. L-am scos și am găsit un mesaj de la Roe.
Scuze că te-am părăsit. Doar că mă simțeam puțin rău și nu voiam să întrerup.

Să ave i o zi bună.
M-am încruntat la tonul formal al textului.
De asta mă temeam.
Asta chiar dacă l-aș putea convinge pe Roe să-mi mai dea o șansă, faima mea
s-ar putea să fie prea mult pentru ea.
Dându-le femeilor care se apropiau o salutare rapidă din cap, m-am grăbit pe lângă ele
spre taraba lui Sloane. Ea făcea curățenie pentru ziua aceea. În mod evident, se răspândise
despre coacerea ei uimitoare. „Bună”, am spus.
„Oh, hei. Avem cutiile tale. Le poți purta pe toate?”

„În grămezi-le”. Mi-am întins brațele.
Destul de sigur, au ajuns până la nasul meu. Puteam să văd peste vârf și am plecat cu
Callie chicotind la cât de ridicol arătam în timp ce încercam să merg cu grijă pe stradă.
Partea de sus a fost că cutiile m-au deghizat în timp ce mă îndreptam încet pe Castle Street
până la Monroe's. A trebuit să-i dau ușa cu piciorul în loc de o bătaie.
Ceea ce s-a părut pentru totdeauna mai târziu, ea a deschis-o.
„Ce naiba?” întrebă Roe dincolo de cutii.

„Ia-ți lucrurile și vino cu mine.”
„Brodan...”
— Știu că nu ești bolnav, Roe. Îmi pare rău pentru târg.” Acest lucru a fost ridicol. „Uite,
nu pot să vorbesc cu tine când nu te pot vedea. Doar ia-ți lucrurile.
Vă rog."
Spre ușurarea mea totală, Monroe a făcut ceea ce i-am cerut. „Acum la mașina mea.”
„Lasă-mă să iau câteva dintre acestea.”
"Nu. Mă ascund.”
Ea a chicotit în timp ce ocolim târgul pentru a ajunge la SUV-ul meu pe care îl parcasem
în fața Gloaming. A fost un miracol că nu scăpasem niciuna dintre cutii.
Odată ce au fost încărcate, am scos o grămadă de note din portofel și i-am întins lui Roe. "O
sa astept aici. Te întorci și cumperi niște vin fiert și câte ciocolată caldă poți purta.”
"Unde mergem?"
„Familia mea nu a apărut încă, așa că le ducem piața.”
„Brodan...”
Am intrat în ea. „Va fi așa pentru o vreme. Dar faima se va stinge acum că m-am
pensionat. Nu va fi la fel de rău ca asta.”
Roe oftă. „Brodan...”

„Doar... astăzi trebuia să petrecem timp împreună ca prieteni. Nu vreau să fie stricat.
Deci haideți să aducem puțină bucurie de Crăciun
unor noi părinți foarte epuizați.”

Ea se gândi la asta și apoi dădu din cap. "Bine."
M-am dezumflat de ușurare, privind-o plecând înainte să mă urc în Range Rover.
Apoi l-am sunat pe Regan să-i spun să adune pe toți la ea.
I-a plăcut ideea pentru că îi plăcea să fie înconjurată de familie. Cei doi din
noi aveam asta în comun.
Nu mult mai târziu, Monroe s-a întors cu o încărcătură impresionantă de vin fiert
și ciocolată caldă. „Familia ta știe că suntem doar prieteni, nu? Și sunt buni cu asta?
Eredine este bună cu asta? Monroe a tras în mine când am scos mașina din spațiu și
am luat drumul lateral care mă ducea să ies din Ardnoch.
„Ei știu și sunt buni cu asta. Eredine este bună cu el. Ea doar
vrea să fiu fericit, iar să fiu prietenul tău mă face fericit.”
Roe gemu. — Ești un diavol cu limba argintie, Brodan Adair.
am zâmbit. „Oh, există...”
„Nu faceți o aluzie despre limba voastră.”
Râsul m-a cutremurat. Pentru că la naiba, mă cunoștea atât de bine.
26
MONROE
T a mai rămas doar o săptămână de repetiții înainte ca copiii să se îmbrace

Musical de Crăciun pentru prieteni și familie. Asta însemna că în curând acolo
nu ar fi o scuză reală pentru a-l vedea pe Brodan de două ori pe săptămână.
Aș minți dacă aș spune că nu am simțit că mă înmoaie față de el. Că nu m-am

bucurat de acel sentiment familiar de camaraderie și afecțiune dintre noi.
Când am dus dulceața la cuptor, ciocolata caldă și vinul fiert la Thane și Regan,
familia Adair m-a cuprins de ușurința și buna dispoziție, în ciuda a două serii de
epuizare a părinților. Au fost recunoscători că le-am adus târgul.
Thane a aprins focarul din grădina din spate și ne-am strâns cu toții acolo, cu
marea drept priveliște, această casă spectaculoasă plină de o cantitate extraordinară
de dragoste. M-am bucurat că Brodan a avut asta și m-am simțit puțin melancolic
pentru mine că nu am avut. Dar mi-a făcut plăcere să fiu întâmpinat de familia Adair.
Arran m-a luat într-o îmbrățișare masivă, părând cu adevărat încântat să mă vadă.
Lewis a fost atent la început, încercând să dea sens relației mele cu unchiul său,
cred. Curând, s-a relaxat și sa bucurat de un joc de fotbal cu unchii, sora și mama
vitregă, în timp ce eu vorbeam cu Arro, Robyn și Eredine.
Eredine, care în trecut fusese rigidă și neprimitoare, era ca o cu totul altă
persoană. Era rezervată, dar amabilă și părea cu adevărat interesată de meseria
mea. De asemenea, trebuie să le țin pe fetițele lui Arro și Robyn
un timp și m-am străduit foarte mult să-mi ascund dorul abject.
Ridicând privirea la un moment dat, însă, l-am surprins pe Brodan privindu-mă cu o expresie
gânditoare pe chip. A simțit cum era pentru mine să țin un copil în brațe, crezând că probabil că
nu voi avea niciodată un copil al meu? Copiii mei de la școală ar trebui să împlinească acel gol.
În ciuda tristeții pe care am păstrat-o pentru mine, a fost o după-amiază minunată care s-a
transformat într-o seară distractivă. Am comandat mâncare la pachet și m-am bătut cu vinul fiert.
Brodan m-a condus acasă, tachinandu-mă tot timpul, iar apoi ticălosul oportunist m-a dus în
cabană și sus, la culcare. Mi-a scos jacheta, pălăria și eșarfa, apoi cizmele și m-a băgat în pat. Mi-
am amintit sărutul lui pe frunte înainte să leșin.
Deci da.
Ideea de a mă lăsa să cedez pe deplin unei prietenii cu Brodan m-a intrigat cu siguranță. Cu
toate acestea, vibrația dintre noi a fost afectată de o tensiune sexuală mult mai puternică decât
era atunci când eram adolescenți hormonali. Tocmai când lucrurile începeau să se simtă
confortabil între noi, Brodan se uita la mine de parcă ar fi vrut să mă mănânce de viu și știam că
mă clătinam la limita controlului.
În ciuda emoțiilor mele tumultoase în jurul lui, cel dominant a fost dezamăgirea să știe că
săptămâna viitoare va fi ultima noastră repetiție.
De aceea, când s-a apropiat la sfârșitul penultimei noastre săptămâni de repetiție, un amestec
de ușurare și frică s-a învârtit în mine când m-a cerut să ies la o întâlnire.
„Credeam că ți-am spus, dacă pot să-ți dau ceva, va fi doar prietenie,
Brodan, am spus eu, cu vocea tremurândă.
Îmi aruncase o privire arogantă și sigură și mi-a răspuns: „Amândoi știm că asta e o prostie.
Întotdeauna va fi mai mult decât o prietenie între noi. Să încetăm în sfârșit să mințim despre
asta.”
Și din moment ce avea dreptate enervant de sânge, am oftat și i-am spus
sincer, „nu cred că sunt pregătit”.

„Nu vei fi niciodată pregătit dacă nu-mi dai o șansă.” Făcuse încă un pas spre mine. „Nu
cer promisiuni. Îți cer să mergi la o întâlnire cu mine. Vom vedea ce se întâmplă de acolo.”
Amintirile despre ceea ce se întâmplase în dimineața dinaintea după-amiezii noastre

minunate la Regan și Thane au rămas cu mine și îmi șoptisem scuze: „Nu sunt sigur că mă
descurc cu faima”.
Brodan dădu din cap înțelegând. „Îți promit că nu ți-o țin
dacă devine prea mult.”
„Brodan...”
„Monroe, dă-mi o șansă. Să nu mai pierdem încă optsprezece ani.”

De aceea eram în prezent o mizerie de nervi, chiar incapabil să mănânc
micul dejun, în timp ce așteptam ca Brodan să mă ia. Pentru prima noastră întâlnire.
"Cum am ajuns aici?" Am murmurat pentru mine în timp ce genunchiul meu a sărit rapid.
Cum trecusem de la jurământul să mă păzesc de acest bărbat la promisiunea unei întâlniri?
E doar o întâlnire, mi-am spus. Fără promisiuni. Doar o întâlnire. Nu-l săruta.
Asta va complica cu siguranță lucrurile și te va tulbura și te va seduce să uiți toate motivele
pentru care încă nu ai încredere în el.
Ar trebui să-i spui asta. Fără săruturi sau mângâieri, mi-am ordonat.
Faceți limitele clare de la început.
Soneria a sunat, dându-mi o zguduire, iar eu m-am ridicat, respirând adânc. eu
nu-mi aminteam ultima dată când am fost atât de nervos în privința unei întâlniri.
E doar Brodan, pentru numele Domnului.
Netezindu-mi jacheta de iarnă, mi-am chemat calmul interior și am străbătut camera cu

pași mari pentru a deschide ușa.
Brodan stătea pe trotuar, frumos în paltonul lui de lână și eșarfa gri, cu obrajii înroșiți de
frig. Acei celebri ochi albastru-pal străluceau de încântare la vederea mea. „Dimineața, apus de
soare.”
Renunțasem de mult să-i spun să nu-mi spună așa. am zâmbit. "Diminea ă,
Adair.”
El întinse o mână. "Gata de plecare?"

M-am uitat la mâna lui întinsă, apoi la fața lui. „Trebuie să existe reguli
primul."
Brodan î i lăsă bra ul în jos, cu expresia precaută. "Bine?"

Lisindu-mi buzele, m-am ridicat și am ordonat cu intenție: „Nu va exista sărut la această
întâlnire. Cu siguranță nu va exista sex. Dorința fizică va fi ignorată, astfel încât să avem toate
facultățile noastre despre noi.”
"De ce? Vom rezolva ecuații la această dată?” a tachinat el.
„Voi rezolva puzzle-ul care ești tu, Brodan, așa că da, de fapt.
Va trebui să fiu limpede, ca să pot decide ce vreau și nu pot face asta dacă am pofta să
mănânce lucrările.”
Buzele lui tremurau de amuzament. „Nu crezi că uimitoarea noastră chimie sexuală este
un factor decisiv important?”
Omul tipic. „Spre deosebire de unii oameni, nu sunt condus de vagin.”
"Oh, chiar a a?" A făcut un pas spre mine, provocarea aprinsă în privirea lui.
"Amenda. Pun pariu că pot rezista mai mult decât tine.”
Surprins, am rămas cu gura căscată. "De la ce? Mă săruți?”
„Să sărut, la naiba... multe.”

Am pufnit lung și batjocoritor. „Mi-ar plăcea să te văd încercând.”
„Și vei face. Pariez că dacă scapi mai întâi, trebuie să fii de acord să te întâlnești cu mine
timp de cel puțin trei luni.”
"Ce?"
El dădu din cap, cu anticiparea clară în expresia lui. „Și dacă mă rup prima, este doar …
o lună.”
„Pfft. Dacă te spargi mai întâi, nu trebuie să mă întâlnesc cu tine deloc.”
„Nu, nu accept acel pariu.”

„Ha, pentru că nu ai încredere că nu vei sparge primul.”
"Amenda." Se încruntă. „Dacă rup prima, nu trebuie să te întâlnești deloc cu mine.”
Mi-am întins mâna, simțindu-mă destul de sigur că voi câștiga acest pariu și
încercând să nu mă gândesc de ce asta m-a umplut de neliniște. „Agitați pe el.”
Brodan mi-a strâns mâna, încă strălucitor. Când m-a eliberat, mi-a aruncat o privire
de așa dor, am simțit o trosnire în inima mea. Privind în altă parte, am întins mâna să-mi
iau cheile și geanta de pe bufet și apoi am ieșit să încui. „Bine, hai să facem asta.”
Când Brodan ne-a condus spre sud și traversam firth, am fost îngrijorat pentru o secundă
că ne duce la Inverness. Eram destul de sigur că n-am avea nicio clipă de liniște în oraș,
dacă târgul de Crăciun ar fi fost ceva de așteptat.
"Nu. Mergem la Portmahomack”, a explicat Brodan.

"Într-adevăr?" Micul oraș-port se afla pe coastă, privind înapoi peste apă, spre
Sutherland, inclusiv Ardnoch și Caelmore. Deși pitoresc de carte poștală, nu erau multe
acolo, cu excepția unei plaje mici și minunate.
„M-am gândit că putem lua un prânz liniștit la pub. Departe de privirile indiscrete ale
lui Ardnoch. Și consider că este unul dintre puținele locuri în care nimeni nu ne va
întrerupe.”
Am socotit că avea dreptate. Era mijlocul lui decembrie. Majoritatea turiștilor plecaseră
acasă pentru iarnă, iar Portmahomack ar trebui să ne ofere puțină intimitate.
"Te deranjeaza?" am întrebat în timp ce conduceam de-a lungul coastei înghețate.
"Ce?"
„Străinii îți cer selfie-uri și pătrund în intimitatea ta

oriunde mergi?"
„Nu obișnuia. Acum că îmi vreau viața înapoi, cred că mi-ar fi mai greu să mă descurc
cu ea. Târgul nu a fost distractiv pentru mine, ca să știi.”
Puteam să înțeleg asta și l-am urât pentru el. Cu toate acestea, amândoi știam că este
consecințele alegerilor pe care le făcuse. „Îmi pare rău că am plecat așa.”
„Nu, am înțeles. E mult." Degetele lui s-au strâns în jurul roții, în ciuda
tonul lui înțelegător.

Schimbând subiectul, am întrebat: „Ai lăsat pe altcineva să-ți vadă scenariul?”
Brodan s-a relaxat și mi-a zâmbit. "Am facut. Mi-am făcut curajul să-l trimit
agentului meu, Anders. Mă deranjează de săptămâni, așa că scenariul i-a făcut ziua.
Nu este fericit că mă retrag, dar cred că crede că mă voi răzgândi, așa că dă drumul și
cumpără scenariul oamenilor – actori, producători etc. – pentru a vedea dacă mușcă
cineva. Mi-ar plăcea să fiu producător la el, să o rezolv, dar va trebui doar să așteptăm.”
„Ar însemna asta să fii pe platoul de filmare?” Asta ar însemna că călătorește din
nou constant?
"Uneori. Nu tot." De parcă ar fi simțit teama mea, a adăugat: „Nu ar mai fi ca
înainte. Nu aș fi plecat tot timpul. Nu vreau să fiu. Un film pe an ar satisface.”
Îndoiala m-a urmărit. „După ce te-ai epuizat în spital, Brodan, nu-mi pot imagina
că ești fericit să stai prin Ardnoch aproape tot timpul anului.”
— Ți-am spus, spuse el, cu vocea răvășită de emoție, fugeam de o mulțime de

lucruri. Dar mereu mi-a fost dor de casă. Și să fiu acasă în ultimele luni nu m-a făcut
decât să realizez cât de mult îmi doresc să fiu aici. Aveam să-ți spun mai târziu, dar
acum că ai adus în discuție, m-am gândit cât de mult mi-a plăcut să-i învăț pe Lewis și
Callie și pe copii despre actorie. Adevărul este că nu știam că am în mine să explic
meșteșugul și să o explic într-un mod pe care copiii îl pot înțelege.” A râs puțin
conștient, amintindu-mi de Brodanul copilăriei mele. „Crezi că ar fi ridicol din partea
mea să mă gândesc să predau teatru?”
Mi-a bătut pulsul. "Serios?"

S-a încruntat.
„Nu, nu vreau să spun așa”, m-am grăbit să-l asigur. „Sunt surprins că ai vrea să
faci asta. Cred că ai fi minunat la asta.”
„Da?”
Am dat din cap. "Desigur."
„Universitatea din Highlands and Islands are un curs de teatru. Mi-au cerut de câteva
ori de-a lungul anilor să țin o prelegere invitată, iar eu nu am făcut-o. Dar cred că mi-ar
plăcea să schimb asta.”
Oricât de minunat ar fi, având în vedere că alma mater era la doar patruzeci de minute
cu mașina de Ardnoch în Inverness, m-am simțit obligat să-i spun: „Brodan, ești unul dintre
cei mai buni actori ai generației tale. Nu spun doar asta. Ai putea o prelegere invitată la cele
mai bune școli de actorie din țară. În lume."
A rămas tăcut o clipă. Apoi a răspuns: „Oricât de mult apreciez asta,

și eu fac, Roe, mai mult decât știi tu, atingând … nici una dintre aceste școli nu este în interior
distanța de tine sau familia mea.

Sângele mi-a năvălit în urechi și mi-am înghițit frica pentru a-i aminti: „Nu știu dacă voi
fi aici anul viitor. Am pus niște ansambluri pentru o slujbă în Ținuturile Joase. Nu ar trebui să
te decizi în funcție de locul în care voi fi.”
Capul i se biciui spre mine. „Nu mi-am dat seama că vorbeai serios
acea."
Am intrat în Portmahomack, urmând indicatoarele către parcarea de pe plajă.

Doar câteva mașini erau acolo, iar Brodan a alunecat SUV-ul într-un loc, a oprit motorul și s-
a întors spre mine. Ochii lui mi-au cercetat fața. "Icre?"
„Nu am mințit când am spus că este multă durere în Ardnoch pentru mine. Știu că tu și
cu mine lucrăm pentru a remedia asta și sunt recunoscător că suntem, Brodan, dar nu ești
singura persoană care m-a rănit.
— Nenorocita ta de mamă, mușcă el furios.
"D-na. Waddle m-a certat dimineața trecută la Flora pentru că am abandonat-o pe mama
când avea nevoie de mine. Am clătinat din cap, indignarea arzând în piept.
"D-na. Se clătina?"
„Locuiește la câteva uși mai jos de mama. Ține minte, ea obișnuia să ne spună
să ne coborâm oricând stăm în fața casei ei, pe calea publică ?
Recunoașterea a luminat ochii lui Brodan. „Eu și Arran ne-am abonat la o revistă porno.”
Am izbucnit în râs, amintindu-mi asta. „Ați fost niște băieți, deci voi
au fost.”
El a zâmbit. „Ea a meritat.” Apoi zâmbetul i s-a stins. — Mai ales că ți-am spus asta în
Flora. Nu are nicio idee prin ce te-a supus mama ta.”
Buzele mi-au zvâcnit. „Flora i-a dat o ureche înainte ca eu să pot. Dar așa este să trăiești
în Ardnoch. Toți cei din afacerea ta și toți care cred că au dreptul la ea.”
„Acestea sunt doar părțile negative. Doamna Waddle nu este problema. Problema este
să nu vorbești despre mama ta și tatăl tău.”
"Nu pot." Am implorat: „Te rog, Brodan, nu pot. De fiecare dată când mă las să mă
gândesc la asta, simt că ceva în mine se va sparge din nou.”
Emoția îi lumina ochii. „Nu voi împinge. Dar vreau să promiți
vino la mine în momentul în care ești gata să faci față.”
Mi-am întors privirea, uitându-mă la apă. „Să nu facem nicio promisiune
reciproc."
Simțind degetele lui reci ating bărbia mea, i-am permis să-mi întoarcă fața înapoi spre
a lui. „Avem o problemă aici, Sunset. Pentru că vreau să ne facem toate promisiunile unul
altuia.”
„Cum poți fi atât de sigur?” Am soptit. "Despre mine? Nu sunt sigur de nimic, Brodan.
El a ridicat din umeri neputincios. „Odată am convins un regizor să mă lase să-mi fac
propriile cascadorii, inclusiv sărituri de bază de pe unul dintre cei mai înalți zgârie-nori din Europa.
Și totuși, nimic nu m-a făcut să mă simt la fel de viu cum m-am simțit în ultimele luni acasă
… Cu tine."
Bărbatul era hotărât să mă facă să mă topesc peste el. „Brodan…”
Apoi cuvintele lui au pătruns și m-a umplut furia pentru nesăbuința lui. eu
îl lovi cu putere peste umăr.
"Au." A frecat locul. "Pentru ce a fost aia?"

„Pentru că te-ai aruncat de pe un zgârie-nori însângerat.” Mi-am desfăcut centura în
furia mea și am ieșit din mașină. Aerul sărat și fragil al mării m-a lovit puternic, dar aveam
nevoie de el.
Spre surprinderea mea, ticălosul a coborât din mașină, rânjind de la ureche la ureche, ca
a rotunjit boneta ca să ajungă la mine.
„Despre ce ai de ce să zâmbești?”
Și-a aplecat capul spre al meu și și-a trecut buzele peste urechea mea. "Deoarece
chiar ma placi."
M-am smucit. „Ține buzele acelea pentru tine, sau voi lua în considerare pariul încheiat.”
Brodan a avut un izvor în pas în timp ce mergeam pe strada portului.
„Într-adevăr, chiar mă placi.”
"Eu nu."
„Fă și tu.”
„Nu fac. Ești o durere în fundul meu, Adair.

„Dar îți pasă că m-am aruncat de pe o clădire.”
„Dacă vrei ca întâlnirea noastră să continue, nu mi-aș continua să-mi amintesc.”
"Îți place de mine."
„Dacă nu te oprești, te voi arunca dintr-o altă clădire.”

El a rânjit băiețel pentru sine.
Nu m-am putut abține de zâmbetul care mi-a tras buzele.
„O să te țin de mână pentru că nu a fost stipulat în pariu”, el
a anun at.
„Atingerea era implicită.”

„Da, ca și cum limba mea pe clitorisul tău se atinge? Nu se țin de mână.”
Jur că clitorisul mi-a pulsat la cuvintele lui. Oprirea în mijlocul liniștii
stradă, am rămas cu gura căscată la el. „Nu ai spus doar asta.”
Brodan mi-a cercetat fața, încântat de tot ce a găsit acolo. "Oh …

oh, asta e bine.”
Am pufnit un non-răspuns.
Practic a făcut un jig. „Nu am stipulat niciodată că nu ar putea exista discuții sexuale, nu?”
„Brodan...”
„Și uită-te la obrajii ăia trandafirii doar la mențiunea că mă îndrept pe tine.”
„Brodan...”
"Asta o să fie amuzant." Și-a frecat vesel mâinile. „La fel ca să te trag pe mâini și în genunchi
până când vezi stele, dar asta poate aștepta.”
„Brodan!” M-am uitat frenetic în jur pentru a mă asigura că nu era nimeni în preajmă
auzi cuvintele lui murdare.
„Și vei continua să-mi spui numele așa de fiecare dată când mă bag în păsărica ta dulce și
strânsă.”
Întregul meu corp s-a îmbujorat în timp ce palpitam de nevoie, cu gura căscată la el
dorinta si groaza.
"La dracu." Și-a frecat o mână pe față. „Acest lucru mă face greu.”
— Bine, am repezit eu, mergând spre el. „Atunci poate te vei gândi de două ori
despre a-mi vorbi așa în public.”
— Am, încuviin ă el, grăbindu-se să ajungă din urmă. „O voi păstra pentru când suntem
singur."
Mi-am strâns ochii închiși de disperare.
Acesta avea să fie cel mai chinuitor pariu din viața mea.
Brodan mi-a întins mâna și m-am uitat la el.
El a zâmbit înapoi. „Cred că întâlnirea merge bine până acum.”

27
BRODAN
D Să-l iei pe Monroe Sinclair a fost o tortură extraordinară.
Din punct de vedere tehnic, ne-am întâlnit doar de o săptămână, iar autocontrolul
meu fusese împins la limite. Cu toate acestea, eram hotărât să nu fiu cel care a rupt. Era prea mult
în joc. În plus, a usturat puțin faptul că Roe chiar credea că ne voi pune în pericol viitorul pentru un
sărut. Oare credea că sunt un câine prepubescent care nu-și putea controla hormonii, de dragul
naibii?
Cu toate acestea, încercarea de a o tenta să se spargă mai întâi a fost o formă de auto-chin.
optind lucruri murdare la urechea ei, m-a făcut să tânjesc să fiu înăuntrul ei, dar în exterior, am
încercat să par cât se poate de calm. Mai ales pentru că a enervat-o că era atât de agitată, iar eu
eram cool și îndrăzneață. Și Roe supărat a fost o priveliște glorioasă. Ea era ca întruchiparea fizică a
focului.
Mi-a fost greu să cred că orice bărbat a manipulat-o așa cum o făcuse Shaw, iar știind că o
zdrobise pentru o clipă în timp m-a făcut să vreau să-l ucid. Totuși, ar trebui să mă mulțumesc să-l
avertizez pe nenorocit. Contactele lui Walker îi făcuseră o vizită săptămâna trecută, iar Walk a spus
că bătău ul aproape că s-a udat la amenin are i a promis că îl va lăsa pe Monroe în pace. Băieții
noștri au fost asigurați că Steven Shaw nu va mai trimite cărți poștale amenințătoare.
Un loc de muncă a bifat lista „Fă viața lui Monroe Sinclair mai bună”.
Acum trebuia doar s-o conving că dacă îmi dai o șansă adevărată ar face-o
viata si mai buna. M-aș ocupa de asta.
— Ai o privire pe fața ta, a spus Walker în timp ce mă însoțea

in scoala primara.
După o altă repetiție ieri și una astăzi, în seara asta a fost în sfârșit noaptea în
care copiii au interpretat muzical. Îi așteptam cu nerăbdare.
Au muncit foarte mult și s-au adunat frumos.
„Ce fel de privire?” am întrebat, evitând privirile părinților, sperând că am putea
treci chiar pe lângă ei spre culise.
„Același aspect pe care îl ai mereu când vrei ceva.”
„Oh, privirea aceea. Da, port acel look.”
Walker mormăi. "Noroc."
„Știi ce vreau?” am zâmbit.
„Toți cei care sunt atenți știu ce vrei.”
"Bun." L-am văzut pe tatăl care flirtase cu Roe la vânzarea de panificații. "Apoi
vor da înapoi ce este al meu.”
— Sună ca un ticălos, spuse Walker blând. Expresia lui, însă,
a fost suficient de feroce pentru a croi calea prin părinți.
Am râs. „Așteaptă până găsești o femeie la care să nu te mai gândești.
O să te transformi și tu într-un ticălos.”
„Nu se va întâmpla niciodată.” Deodată, ochii i s-au îngustat în fața noastră, lângă
ușile din culise. „Sloane.” Vocea îi bubui, atrăgând și mai mult
se uită în drumul nostru.
Blondul în cauză a tresărit la vocea lui, iar ea s-a întors spre noi.
Sloane a oferit un mic zâmbet, deși ochii ei s-au îndepărtat de Walker.
"Hei."
— Vrei să fii acolo cu Callie? întrebă Walk, întinzându-se spre ușa din culise.
„Oh, nu cred că am voie să intru.” Părea nervoasă. „Dar Callie era

foarte nervos și mă simt rău că nu sunt cu ea.”
— Haide, îl îndemnă Walker. „Te vom primi.”
"Esti sigur?"
„Da.”
S-a uitat la mine.
„Dacă ai fi acolo o vei calma pe Callie, atunci ar trebui să fii acolo.” am gesticulat
ca ea să meargă înaintea noastră, iar ea a zâmbit recunoscător.
În culise era un zgomot urcuș în timp ce copiii se învârteau în costum, râzând, strigând și
urmărindu-se unii pe alții. Adulții se mișcau în jurul lor, încercând să se organizeze, în timp ce
David exersa la pian din colț.
Monroe mi-a spus că încep cu școala superioară (musicalul nostru) și se termină cu școala
inferioară, care cânta Spărgătorul de nuci.
Părul roșu strălucea sub lumini puternice și am văzut-o pe Monroe vorbind cu Callie.
Inima mi-a bătut mai repede când am văzut-o pe Monroe în elementul ei și m-am întrebat
dacă asta va dispărea vreodată. Va veni o zi în care aș putea să mă uit la această femeie fără
să-mi simt întreg corpul vibrând de viață?
Sloane s-a grăbit înaintea noastră să ajungă la Callie, iar Monroe părea bucuroasă să o
vadă. Apoi, de parcă m-ar fi simțit, s-a încordat și s-a întors încet să se uite în direcția mea.
Ochii noștri s-au ținut, iar ea mi-a aruncat un zâmbet lent, superb.
Orice altceva s-a oprit în jurul nostru.
Era doar Monroe. Zâmbindu-mi ca și cum aș fi tot ceea ce voia ea să vadă.
Pulsul mi-a tunat în timp ce degetele îmi mâncăriu și o panică s-a instalat la acest gând
de ea plecând de lângă mine într-o zi.
La naiba, eram îngrozitor de îndrăgostit de această femeie.
MONROE
Ar fi trebuit să fiu într-o dispoziție grozavă.
Musicalul mersese grozav. Au fost doar câteva rânduri flupped, iar

publicul părea să-l găsească adorabil, așa că am fost buni. Copiii au primit ovație de
lungă durată din partea părinților și au fost plini de energie, încercând să-i împingem
cât mai repede pe locurile din fața publicului, acum eliberate de școala inferioară.
Încercarea de a-i ține liniștiți pe copiii încântați în timpul Nașterii Domnului nu a fost
ușoară, dar toată lumea era dispușită și se simțea foarte plăcută de Crăciun. A fost un
stimulent natural al dispoziției.
Cu toate acestea, piesele de teatru s-au încheiat, iar părinților li s-au oferit ceaiuri și
cafele cu delicii coapte înainte de plecare. În timpul acestei recepții, mamele (și câțiva
tați) l-au abordat pe Brodan.
I-au atins brațul provocator și au zâmbit și și-au bătut genele
sus la el. am fost iritat.
Din când în când, îmi găsea privirea și îmi dădea un zâmbet de scuze, dar nu se
îndepărta niciodată din situații, așa că, în mod clar, a renunțat la flirt și atenție. Sau să
mă forțez să pierd pariul. … sau el încerca în mod deliberat să mă facă gelos
Ei bine, nu a fost un gând îngrozitor?

Am avut dreptate să mă păzesc de acest om? Sau am suflat totul disproporționat?
De ce a avut capacitatea de a mă suci înăuntru așa?
M-am învârtit ca să nu mai văd și aproape că m-am ciocnit

cu Haydyn Barr. „Oh, scuze.”
Mi-a zâmbit. "Nu este nevoie. Îmi place foarte mult să alerge femeile frumoase
in mine."
Roșind la compliment, am râs nervos și m-am uitat în jur.

„Unde este Michael?”
„În culise cu unii dintre ceilalți copii. Cred că trebuie să scape după noaptea cea
mare. Ai făcut o treabă uimitoare. Michael s-a bucurat de fapt.” Haydyn chicoti. „Credeam
că singurul lucru care i-a plăcut băiatului a fost Nintendo. Minunile nu încetează
niciodată.”
Un zâmbet autentic mi-a tachinat buzele. "Mă bucur."

A întins mâna brusc și mi-a atins părul, bagându-l după ureche. eu
înțepenit în timp ce se uita în ochii mei. „Părul rătăcit”, a explicat el.
Am mângâiat locul pe care îl atinsese, simțindu-mă inconfortabil. Hotărând că nu era
corect să-l conduc mai departe sau să-i permită să creadă că îl poate atinge pe profesorul fiului său
fără voie, am deschis gura să-i spun că nu era potrivit (mai ales în fața celorlalți părinți) când
am tresărit la senzația unei mâini mari pe talie. Căldura s-a răspândit pe partea mea, în timp
ce un aftershave familiar mi-a umplut simțurile.
Brodan și-a alunecat posesiv mâna pe șoldul meu, aplecându-se în mine în timp ce se uita
pietros la Haydyn. „Nu cred că am fost prezentați.” În tonul lui era mai mult decât un indiciu
de amenințare și m-am înțepenit împotriva lui.
Haydyn clipi rapid. „Uh… nu. Dreapta. Brodan Adair. O placere sa te cunosc." Ridică mâna
să o strângă pe a lui Brodan. „Îmi plac filmele tale.”
Brodan se uită la apendicele lui Haydyn de parcă ar fi fost un bug. "Este frumos." Își ridică
privirea spre Haydyn, care înregistrase brusc cum ținea Brodan
asupra mea.
"Oh." Făcu un pas inconștient înapoi. "Voi doi …"

„Da, suntem împreună.”
„Nu mi-am dat seama.” Haydyn a zâmbit cu buze subțiri. „Îmi pare rău.”
"Acum știi." Brodan ne-a îndepărtat de tatăl elevului meu și
mormăi pe sub răsuflarea: „Prick”.
Fiind lângă el, m-am sufocat: „Scuză-mă”. Apoi m-am scos din strânsoarea lui și am
încercat din răsputeri să nu ies cu furtună din cantină pentru că nu voiam să fac să treacă
limba. Dându-le părinților un zâmbet dureros, m-am grăbit cât de repede din cameră, în sus
pe scări și de-a lungul coridorului către liniștea clasei mele. Încă nu ajunsesem în cameră când
am auzit pași în spate
pe mine.
Privind peste umăr, l-am văzut pe Brodan urmându-mă. M-am strălucit și apoi
a intrat în sala mea de clasă, învârtindu-se spre el.
A apărut câteva secunde mai târziu, cu o expresie precaută.
„Cum îndrăznești?” am scapat eu furioasa.

Se încruntă. „Vrei să flirteze cu tine nemernicul ăla?”
Întunecat de indignare, am încercat să-l prăjesc cu o privire singură. „Tocmai eram pe
cale să-i spun domnului Barr că nu era potrivit ca el să mă atingă fără permisiunea mea.
Depindea de mine să fac asta. Nu aveam nevoie să vii și să faci pipi în jurul meu ca și cum aș fi
o posesie pentru care să mă certam.
Brodan expiră încet și apoi strânse puntea nasului.
Am tremurat în timp ce așteptam ca el să mă enerveze încercând să-și justifice acțiunile.
În schimb, m-a șocat.
"Ai dreptate. Ai dreptate." Mi-a aruncat o privire rugătoare.

„Îmi pare rău, Sunset.”
Uimit, m-am dezumflat. „Îți pare rău?”
„Da, îmi pare rău.” A făcut un pas spre mine. „Nu am fost niciodată teritorial… doar tu. Și
peste femei nu sunt mândru de asta și promit că voi face mai bine pentru a scăpa de
fundul posesiv din interior. Eu sunt doar … Mi-e teamă că te vei răzgândi despre
mine. Că vei pleca. Poate chiar găsești pe altcineva.”
Voiam să fiu supărată pe el, dar pe măsură ce mă gândeam la propria mea reacție geloasă
față de părinții care flirtau cu el mai devreme, aș fi ipocrit. Totuși, a fost un bun memento. —
Nu m-am hotărât despre noi, Brodan. Și să-ți urmăresc fanii” – am făcut semn spre u ă,
arătând legiunea care îl așteaptă în cantină – „căprietul peste tine nu mă face tocmai să vreau
să ne dau o șansă”.
Brodan se încruntă, făcând încă un pas spre mine. „Nu au nimic de ce

face cu mine. Nu pot să ajut ce fac alții, Roe.
„Nu te-ai extras tocmai din situație.”
„Am regizat musicalul în care erau copiii lor.” Vocea i se ridică cu
exasperare. „Au vrut să-mi mulțumească, să vorbească despre asta. Nu mă pot ajuta dacă
flirtează în timp ce fac asta, dar eu nu flirtam înapoi și știi asta. Acțiunile altora nu sunt
responsabilitatea mea, Roe, iar să le ții împotriva mea nu este al naibii de corect. Părea
devastat dintr-o dată. „Și nu pot trăi
viața mea de teamă că vei pleca de lângă mine din cauza asta.”
Deci, în schimb, a plecat de lângă mine.
Panica mi-a cuprins pieptul cu o neașteptare care mi-a făcut genunchii să se
clătinească. Cum s-a transformat această discuție în ceva atât de devastator de final?
Mi-aș lăsa gelozia să mă ajute.

Exact așa cum a făcut.
La naiba.
Tot timpul când devenim din nou prieteni, nici măcar o dată nu ținuse noaptea aceea
cu Arran împotriva mea. Mi-a arătat compasiune și înțelegere pentru noaptea mea
pierdută, în ciuda faptului că a fost catalizatorul care ne-a distrus.
Încă nu știam dacă aș putea să-mi încred pe deplin inima mea lui, dar știam că vreau
să încerc, iar relația noastră nu va supraviețui dacă am ține lucrurile unul împotriva
celuilalt.
Ieșind grăbit din cameră, am trântit ușa clasei în urma mea și am încuiat-o. L-am
văzut pe Brodan mergând pe coridor, aproape dispărut.
„Brodan!” am strigat, grăbindu-mă după el.

A continuat să meargă.
„Brodan!”
Spre ușurarea mea, s-a oprit și s-a întors. Când m-am apropiat, am văzut mușchiul
flectându-i maxilarul, cu expresia precaută.
Nu m-am oprit până când aproape că ne-am atins, înclinându-mi bărbia pentru a-i
ține privirea în timp ce îmi puneam mâinile ușor pe pieptul lui. Inima lui bate repede sub
palma mea. „Îmi pare rău”, am șoptit.
În timp ce el a rămas păzit, am continuat: „Brodan, îmi pare rău. Eram amândoi
geloși. Suntem amândoi pe cap în timp ce rezolvăm chestia asta. Promit să fac
mai bine."
Întregul corp i s-a lăsat de ușurare și a întins mâna spre mine, înfășurându-și brațele
în jurul taliei mele, în timp ce se apleca pentru a-și sprijini fruntea de a mea. "I i promit
să faci și mai bine.”

28
MONROE
„Y ești sigur că familia ta nu se deranjează că mă prăbușesc în ziua de Crăciun? eu

întrebă, simțindu-se mai nervos că se apropie de Thane și Regan
acasă decât am avut în după-amiaza târgului de Crăciun.
Ziua de Crăciun a fost pentru familie. Mama și cu mine nu petrecusem ziua de Crăciun
împreună de mai bine de un deceniu, așa că nu a existat nicio schimbare în acel departament.
O sunam mereu, chiar dacă mă simțeam ca un rahat după apel. Nu, de-a lungul anilor, am
petrecut ziua de Crăciun cu prietenii și cu familiile altora. Când cineva a auzit că o cheltuiești
singur, ofertele s-au revărsat. A fost sezonul generozității, până la urmă.
Cu toate acestea, îmi petrecusem treizeci de ani singur de Crăciun. După Steven, m-am
mutat din Glasgow și am început din nou în Renfrewshire. Mi-a fost rușine să le spun noilor
mei colegi de muncă și prieteni că îmi petrec Crăciunul singură, așa că aș minți că mă duc
acasă.
Acesta ar fi din nou primul meu Crăciun cu o familie. O tachinare tentantă
de ceea ce ar putea fi.
„Bineînțeles că nu”, m-a asigurat Brodan în timp ce cotim pe drumul de țară, spre cele
două case care aparțineau fraților săi mai mari.
„Sloane, Callie și Walker vor fi și ei acolo.”
Am dat din cap u urat la reamintire i apoi am studiat casa în timp ce ne-am oprit în
spatele unui ir de ma ini care înglobeau aleea. În intrarea acoperită a
Al lui Thane și Regan era un brad mare de Crăciun, însoțit de o coroană masivă luminată
pe ușă. Arăta frumos, cald și primitor.
„Mi-am petrecut fiecare Crăciun singur de când aveam treizeci de ani”, am mărturisit
brusc.
Brodan a oprit motorul, fără să scoată un cuvânt.
De teamă de ce ar putea crede despre asta, mi-am târât fără tragere privirea de la
intrarea din față și m-am uitat la el. Brodan s-a uitat la mine, jumătate angoasă, jumătate
vinovăție.
„Nu face asta”, am șoptit practic. „Nu trebuia să fiu singur,
Brodan. Am făcut alegeri care m-au condus și la asta.”
„Dacă ai fi avut o familie demnă de tine, nu ai fi petrecut niciodată un Crăciun singur.”

S-a întins și m-a mângâiat pe obraz. „Vreau să-ți dau asta” – făcu un semn către casă –
„pentru tot restul vieții tale nu vrei asta, promite-mi…” … dar dacă tu te hotără ti
Durerea i se aprinse în ochi. „Promite-mi că o vei găsi cu altcineva. Pentru că aș prefera să
sufăr prin agonia de a ști că iubești pe altcineva decât să sufer niciodată durerea de a ști
că ești singur în lume. Meriți mult mai mult decât atât, Monroe.”
Un suspine a scăpat înainte să-l pot opri și frica pe care o ținusem adânc în mine a
izbucnit. „Dacă nu te merit?”
Brodan făcu ochii mari, șocul la întrebarea mea evident. Confuzia de asemenea. A
deschis gura pentru a răspunde, dar am sărit amândoi cu un zdrăngănit de geamul
șoferului. Eram atât de pierdut în momentul nostru, încât nici măcar nu-l observasem pe
Regan ieșind din casă.
Blesind pe sub răsuflarea lui, Brodan apăsă pe un buton, iar fereastra s-a coborât
pentru a dezvălui Regan și zâmbetul ei strălucitor, plin de gropițe. „Crăciun fericit, băieți!
Poți să te miști... Ea se întrerupse văzând că mă șterg la ochi și zâmbetul ei căzu. „O,
Doamne, îmi pare rău. Am întrerupt ceva?”
"Nu." I-am aruncat un zâmbet fals. „Crăciun fericit, Regan. Vă mulțumesc că m-ați
invitat.”
"Desigur." Privirea ei îngrijorată se îndreptă spre Brodan. "Esti bine?"
„Da. Crăciun fericit. De ce ai nevoie?”

"Nu face nimic. Arro și Mac s-ar putea să nu conducă, așa că este posibil
parcare fara probleme. Intra."
Mi-am desprins centura de siguranță, refuzând să întâlnesc privirea tatonătoare a
lui Brodan. „Mai bine nu uitați de cadourile din spate.” Am sărit din SUV și am deschis
ușa pasagerului din spate. Din fericire, invitația mea a venit suficient de devreme pentru
ca să cumpăr câte ceva pentru toată lumea. Am vrut în special să le fac lui Arro și Mac
un mic cadou de mulțumire pentru că m-au lăsat să stau în cabană.
Regan s-a grăbit pe veranda din față, dar a așteptat să ne urmăm. Brodan și-a luat
pungile cu cadouri pentru toată lumea și a rotunjit mașina. Ochii i s-au îndreptat spre
cumnata lui înainte de a se întoarce la mine. — Să nu crezi că această discuție s-a
terminat, murmură el.
Minunat.
„Intră, intră.” Regan ne-a făcut semn să intrăm în casă și, pentru prima dată, am
observat că purta o bentiță de ren, bulele de Crăciun atârnând de urechi, iar rochia ei
era roșie și verde. M-a făcut să zâmbesc.
Până când am pășit înăuntru și ea a spus: „Oh, oprește-te”, în timp ce a închis ușa
in spatele nostru.
Eu și Brodan am făcut ce ne-a cerut ea, presupunând că voia să ne scoatem pantofii.

Sunetul râsetei și al vorbei însoțite de muzică de Crăciun de nivel scăzut și parfumul
gătitului delicios s-a îndreptat spre noi.
Anticiparea mi-a fluturat în burtă și am fost ușurată pentru distracția ei.
Regan mi-a stricat momentul zâmbind diabolic. Ea arătă cu degetul spre cer. „Nici
un cuplu nu poate trece pe sub vâsc. Este o cerință de intrare.”
Mi-a zburat pulsul. Brodan, spre surprinderea mea, fusese un băiat foarte, foarte
bun anul acesta. El a respectat cerințele pariului. Uneori simțea că are mai multă
stăpânire de sine decât mine, mai ales când îmi șoptește nimic murdar la ureche. Asta
însemna că buzele noastre nu se atinseseră de săptămâni întregi. Și după momentul
meu vulnerabil în mașina lui, nu eram sigur că voiam ca acesta să fie momentul
s-a întâmplat.
— Pariul nostru, am murmurat.
El a ridicat din umeri, cu ochii strălucind de amuzament. „Îmi vreau Crăciunul

cina, așa că consider că numim o încetare temporară a focului.”
"Amenda." M-am ridicat în vârful picioarelor și mi-am lipit scurt buzele de ale lui
înainte de a mă așeza din nou. "Acolo."
Regan făcu dezamăgire. Voyeur. „Nu a fost un sărut. Tu esti
nerespectând vâscul”.
Brodan mi-a cercetat fața. Orice a găsit acolo l-a făcut să-l întrebe pe Regan în liniște:
„Să o lăsăm să se desprindă, surioară, nu?”
"Amenda. Știi că am pus vâscul ăla acolo, așa că Thane este forțat să mă sărute înainte
să plece la serviciu în fiecare zi. Ea a zâmbit obraznic.
„Într-un fel mă îndoiesc că fratele meu se simte forțat”, a observat Brodan, luând
gândul din cap.
— Nu, nu, a fost de acord Regan. "Pe aici." Ea a mers în fața noastră, conducându-ne
în spațiul principal de locuit. Camera era decorată frumos, un copac mare în colțul
îndepărtat, înconjurat de cadouri pe care copiii le deschiseseră deja și altele care au rămas
împachetate.
Sala era o rafală de activitate. Eredine era în bucătărie, cu un pahar de vin în mână, iar
Arran stătea la insulă. Lewis stătea cu Thane pe canapea, uitându-se peste ceea ce am
presupus că este un laptop nou strălucitor. Eilidh și Callie s-au ghemuit în fotoliul mare,
chicotind din tot ce făceau pe o tabletă. Amândoi erau îmbrăcați în cele mai drăguțe rochii
de Crăciun, Callie în verde, Eilidh în roșu și arătau ca o carte poștală perfectă.
Căutând-o pe mama lui Callie, am găsit-o pe Sloane așezată lângă Robyn și Baby Vivien, în
timp ce Walker stătea de vorbă cu Lachlan lângă masă.
Singurii oameni care lipseau erau Arro, Mac și Baby Skye.
„Uite cine a sosit, toți!” anunță Regan.
Ochii zburau spre noi, iar zâmbetele și strigătele de „Crăciun fericit” ne-au întâlnit
urechile. Regan ne-a făcut semn să lăsăm bagajele, iar Arran a fost primul
abordare pentru a ne îmbrățișa. Cu momentul în mașină încă în minte, am încercat

să nu mă încordez în timp ce Arran mă îmbrățișa strâns și mă săruta pe obraz.
„Crăciun fericit, Roe. Atât de fericit că ești aici.”
Am vrut să mă uit la Brodan. Pentru a-i vedea expresia. Am vrut … a sti.
Dar lașul care eram, mi-am păstrat atenția fixată pe Arran și i-am răspuns: „Crăciun
fericit. Fericit să fiu aici.”
Eredine a ocolit tejgheaua, zâmbind strălucitor în timp ce îl îmbrățișa pe Brodan, apoi
pe mine. Am făcut schimb de îmbrățișări și strângeri de mână de jur împrejur (și am primit
un salut din cap de la Walker, despre care nu eram sigur că știa cum să zâmbească) înainte
de a ne scoate din umeri din jachete și de a ne instala.
Arro, Mac și Skye au sosit nu mult mai târziu, iar apoi am fost plini. Eu și Brodan
ne-am oferit să ajutăm la bucătărie, dar Regan și Eredine ne-au asigurat că o au
sub control. Ei ar țipa dacă ar avea nevoie de noi.
După un pahar de vin, m-am relaxat puțin, discutând cu Sloane și Robyn și, în
timp ce Brodan se implicase în orice făceau Thane și Lewis, îi simțeam din când în
când ochii lui iscoditori asupra mea.
„Deci, părinții tăi nu au putut veni în Scoția de vacanță?” Robyn l-a întrebat pe
Sloane după ce Lachlan a venit să o ia pe Vivien. El și Mac au avut
a dispărut pentru a pune fetele jos la etaj.

Sloane părea inconfortabilă în timp ce privirea ei se îndreptă spre Callie, iar ea tremura
capul ei. „Suntem pe cont propriu.”
Robyn, fiind o prăjitură inteligentă, a lăsat-o așa. „Da, bine, uneori îmi doresc
eram pe cont propriu.”
Regan, ea cu urechi de liliac, a strigat: „Amin!”

Sora ei a pufnit, iar eu am întrebat: „Nu te înțelegi cu părinții tăi?”
Poate că aveam asta în comun.
"Da și nu. Tatăl lui Regan, tatăl meu vitreg, este cel mai bun. Dar mama noastră este...”
— Regina agresiunii pasive, spuse Regan cu ajutor.
Buzele mi s-au zvâcnit când Robyn se strâmbă. „Nu greșește. Mama a vrut să
venim la Boston anul acesta de Crăciun, deoarece zboară aici.
Dar a fost cel mai rău an când ne-am cerut să facem asta din cauza Vivien. Și acum, Regan și cu
mine am fost tratați cu o împletire de vinovăție nu atât de subtilă în ultimele luni, iar ea a
refuzat să zboare aici. Chiar dacă ne-am oferit să plătim pentru asta. Tatăl meu vitreg nu o va
lăsa pe mama singură, așa că Crăciun fericit.”
Cuvintele ei m-au făcut să tresar. "Îmi pare rău. Știu cum e să ai o

mamă dificilă.”
Simpatia umplu expresia lui Robyn. „Ei bine... să uităm de asta
pentru astăzi și bucurați-vă de gătitul groaznic al lui Regan.”
"Hei!" strigă bucătarul în cauză, iar câteva secunde mai târziu, o varză de Bruxelles crudă a
zburat prin cameră și a sărit pe capul lui Robyn.
Robyn chicoti, aplecându-se să-l ridice. — Ai o țintă bună, totuși.
— Niciun desert pentru tine, Robbie.
"O, haide. Toată lumea știe că glumesc,” a pufnit Robyn și s-a ridicat pentru a traversa
camera cu pași mari spre sora ei. „Sunt foarte recunoscător că gătești o cină delicioasă de
Crăciun pentru hoarda noastră și îmi pare rău că te-am tachinat. Chiar dacă îți este foarte greu
să nu faci când porți acele coarne pe cap.”
Sloane și cu mine am chicotit la gluma surorilor. „Este frumos”, a spus Sloane
în liniște în timp ce ne uitam prin cameră. „Așa ar trebui să fie.”
Ochii ni s-au întâlnit și am văzut în ai ei o tristețe care o oglindea pe a mea. Un moment de
conexiune profundă a răsunat între noi și am întins mâna să-i strâng mâna. — Crăciun fericit,
Sloane.
Ea mi-a strâns mâna în schimb. „Crăciun fericit, Roe.”
„Ce whisky este acesta?” întrebă Brodan, încruntându-se când simțea mirosul.
Se schimbaseră cadouri înainte de cină, iar generozitatea familiei Adair aproape că am
ajuns la lacrimi. Nu numai că fiecare cuplu mi-a oferit un cadou,

le dăduseră ceva și lui Sloane, Callie și Walker. Aveam acum totul, de la parfum la un
voucher spa de luat acasă cu mine.
Darurile mele de o carte despre scenariu și o sticlă din aftershave-ul lui l-au încântat
pe Brodan. A fost impresionat că am ghicit corect ce purtase.
Aproape că îmi arsem nasul într-un magazin de parfumuri încercând să găsesc al naibii
de parfum, dar a meritat să văd acel zâmbet de băiețel.
Cu toate acestea, mi-a spus că vrea să aștepte până când suntem singuri să-mi dăm
cadoul, așa că am rămas blocat în așteptare pe tot parcursul cinei. Cât despre cina,
fusese o afacere gustoasă, zgomotoasă. Skye și Vivien l-au întrerupt de câteva ori,
părinții lor sărind de pe scaune la mijloc pentru a alerga sus să-i verifice.
Eilidh și Lewis s-au certat pe cine avea cei mai mulți piure de cartofi, în timp ce Callie
privea uimită. Arro a băut un pahar de vin și aproape că a aterizat în cina ei de oboseală,
așa că Regan s-a ridicat să-i facă o cafea foarte tare.
Au existat tachinări și conversații printre Adair, iar ei ne-au atras pe mine, pe Sloane
și pe Walker, ca și cum am fi fost mereu acolo. Am aflat că Regan studia ca să obțină o
diplomă în afaceri, astfel încât să poată deschide o grădiniță în Caelmore, o idee
excelentă, din moment ce noi lipseam foarte mult în acel departament.
Arran ne-a răsfățat cu cele mai recente povești din Gloaming. L-am văzut pe Sloane
privindu-l pe Walker de câteva ori, mai ales că stătea pe cealaltă parte a lui Callie.
Era blând cu fiica lui Sloane într-un fel în care nu era cu nimeni altcineva și trebuia să
recunosc că înțeleg de ce asta ar putea intensifica îndrăgostirea lui Sloane pentru el.
A fost haotic și vesel și nu am avut niciodată o cină de Crăciun ca aceasta.
Acum, adultul după cină bea whisky și Baileys (pentru cei care
nu a băut whisky) fusese servit.
— Cred că e Tobermory, spuse Thane ca răspuns la întrebarea lui Brodan.
„Bem Macallan”, a răspuns Brodan, indignat.
„A fost un cadou. M-am gândit să încercăm.”
„Nu bem doar Macallan”, a adăugat Lachlan. „Îmi place destul de mult
Talisker.”
— Da, Talisker este drăguț, a fost de acord Mac.
„Prefer un whisky mai turbător”, a spus Walker. „Ca Caol Ila.”
— Nu, prea afumat, nu a fost de acord Arran.
"Exact." Walker se uită cu privirea la el.
M-am uitat la Sloane și am spus: „Serios?”
Ea a ascuns un zâmbet în spatele paharului ei de Baileys.
„Hei, asta e o idee.” Brodan se uită la Lachlan de parcă ar fi fost lovit de el
fulger. „Tu și cu mine ar trebui să deschidem o distilerie.”
Lachlan pufni. „Da, voi da doar câteva milioane de lire sterline pentru a face asta,
trebuie?”
Brodan ridică din umeri. „Ne putem permite.”
— O gaură de nebunie, a tachinat Arran.
Fratele lui îi aruncă un deget mijlociu în timp ce continua să vorbească cu Lachlan. — Serios,
Lachlan. Un whisky Ardnoch promovat de faimoșii frați Adair. Oamenii o vor mânca. Și am putea crea
un whisky pe care să fim cu toții de acord.”
Lachlan se gândi la asta, în timp ce inima îmi bătea puțin mai repede pentru Brodan. Era cu
adevărat entuziasmat de această idee. „Fă cercetările, adu-mi numerele și ceea ce este necesar și
putem vorbi.”
"Într-adevăr?" Brodan zâmbi, cu siguranță entuziasmat.
Fratele lui mai mare chicoti. "Într-adevăr."
„Trebuie să fie frumos să arunc câteva milioane la o distilerie”, a spus Arran
în glumă și și-a ridicat paharul. „Să înțepe cu prea mulți bani.”
Walker clinti paharul de pe cel al lui Arran.
Lachlan și Brodan s-au uitat unul la altul, au ridicat din umeri și apoi și-au ridicat și ei ochelarii,
făcându-ne să râdem.
Thane, totuși, și-a ridicat-o și a spus serios: „Bărbaților care au muncit din greu
pentru fiecare bănuț și a adus prosperitatea înapoi în locul pe care îl numesc acasă.”
„O, frate mai mare.” Arran se lansă spre Thane, îmbrățișându-l cu putere.
"Coborî!" Thane îl împinse, râzând.

„Nu vărsați whisky-ul!” strigă Regan din cealaltă parte a camerei, observând cearta
prietenoasă.
— Nu-ți face griji, nu e Macallan, îi răspunse Brodan.
„Oh, pentru numele lui Dumnezeu, te voi găsi pe nenorocitul de Macallan”, a bufnit Thane.
și se îndreptă spre bucătărie.
„Mulțumesc, frate mare”, strigă Brodan după el.

„Ești groaznic cu el. Voi amandoi.” Lachlan clătină din cap, zâmbind.
„Este atât de ușor.” Brodan zâmbi.

— Fii drăguț cu fratele tău, Brodan Adair, i-am avertizat.
S-a întors să mă privească, cu ochii strălucind sub luminile de Crăciun. „Îți spun ce,
o să fiu drăguț dacă vii cu mine.”
"Unde?"
Întinzându-și mâna, a insistat: „Vino cu mine”.

I-am aruncat lui Sloane o privire uluită înainte de a-mi pune mâna în cea a lui
Brodan. A început să mă conducă prin sufragerie, iar obrajii mi s-au îmbujorat fără
niciun motiv.
— Pleci, unchiule Brodan? strigă Eilidh din locul ei pe podea cu Callie. Ei construiau
versiunea Lego a casei din filmul Home Alone.
— Nu încă, prințesă. El îi făcu cu ochiul. "Mă voi întoarce curând."

„Ne vei ajuta cu asta când te vei întoarce?”
— Desigur, a promis el.
Inima mi s-a topit pentru că știam că nu era o promisiune goală.
Am lăsat în urmă zgomotul camerei principale, iar Brodan m-a tras pe hol, spre
intrarea din față. Chiar înainte de vâsc, a deschis o ușă și ne-a condus într-un birou. A
închis ușa în liniște în urma noastră și apoi mi-a luat paharul din mână și l-a sprijinit pe
birou cu al lui. Având puls, l-am înfruntat, încercând să-mi păstrez o expresie calmă.
"Să începem cu începutul. De ce ai crede că nu mă meriți?” el a intrebat

fără preambul.
La naiba.
Știam că va fi un câine cu un os în legătură cu asta.

N-avea rost să facem acoperire. Dacă durerea dorului din interiorul meu era ceva care
să treacă, deja pierdeam această bătălie pentru a-mi proteja inima de el.
„Te-am iertat pentru felul în care m-ai tratat”, am spus. „Dar nu sunt sigur că m-am
iertat pentru Arran. Am crezut că am. Dar mă tot întreb, de fiecare dată când se apropie de
mine, cum poți să privești și să nu-ți amintești noaptea aceea și cum ne-a distrus. Știu că nu
am fost împreună, dar ai fost cel mai bun prieten al meu și te-am rănit.”
S-a încruntat adânc, dar a pășit spre mine pentru a-mi strânge fața în mâinile lui.
„Pentru început, te-am rănit primul. Și în al doilea rând, când mi-ai spus cum a fost pentru
tine în acea noapte, cum a fost doar un gol până în momentul în care am apărut, nu am
simțit decât simpatie pentru tine. Pentru că am fost acolo și știu cât de înfricoșător este
acest sentiment.”
Surprins, am întrebat: „Ce s-a întâmplat?”
Și-a mutat mâinile de la fața mea la umerii mei, apoi le-a netezit pe brațele mele până la
mâinile mele pentru a-și trece degetele prin ale mele. — Acum câțiva ani, când am primit
acel bilet de la Vanessa?
Am dat din cap pentru ca el să continue.
„După cum am spus, am făcut o spirală. A fost în urma pauzei psihotice a lui Fergus. Am
băut și am petrecut mult. Apoi, într-o dimineață, m-am trezit și...” Mi-a aruncat o privire
precaută. „În cameră erau mai mulți străini goi.
Femei și bărbați. Și nu-mi aminteam nimic. Dar și eu eram goală.”
Mâinile mele s-au strâns pe ale lui. „Brodan.”

„M-a speriat al naibii. Așa că știu cum se simte să scapi
alcool și nu știu ce naiba faci. Notă secundară, am făcut fiecare control al sănătății sexuale
sub soare după aceea, așa că nu trebuie să vă faceți griji
noaptea noastră împreună. Cât despre noaptea ta și a lui Arran împreună... Nu sunt supărat
pe tine și pe Arran. Sau gelos când te îmbrățișezi. Arran este cap peste cap pentru Ery și
știu că nu simți așa pentru el. Nu văd în noaptea aceea ceva ce ai făcut să se întâmple. A
fost o noapte care ți s-a întâmplat . Îmi pare rău că a făcut-o. Îmi pare rău că ni s-a
întâmplat tuturor.”
Compasiunea lui m-a rupt.
Tragându-l de mână, am deschis ușa și i-am făcut semn să facă
urmează-mă în hol. A făcut asta, cu nasul încrețit de confuzie.
Am stat sub vâsc și m-am uitat la fața lui frumoasă. „The
Pariul este oprit, Brodan. Nu vreau să mai joc. Doar te vreau."
Ușurarea i-a inundat expresia și a fost urmată rapid de încălzit
determinare. M-a strâns de corpul lui dur, aplecându-se să ajungă la mine.
Apoi gura lui fierbinte a fost pe a mea și mi s-a părut că s-a întors acasă.
29
MONROE
nu știam cum am depășit cu răbdare restul serii.

eu
Brodan, așa cum a promis, a ajutat-o pe Eilidh să construiască o parte din Lego-ul
ei. Walker ia luat pe Sloane și pe Callie acasă pentru că Callie era obosită. Până acum, Robyn,
Lachlan, Arro și Mac plecaseră și ei cu cei mici. Când ochii lui Eilidh s-au căzut de oboseală,
Regan i-a spus că era timpul să se pregătească de culcare. Când a izbucnit în plâns, mi-a
amintit cât de tânără era cu adevărat Eilidh. Era epuizată, dar nu voia să înceteze să se mai
joace cu unchiul Brodan. Îți jur că m-am topit într-o băltoacă de glumă, în timp ce Brodan îl
îmbrățișa pe copilul cu picioare lungi în brațele lui, liniștind-o în timp ce o ducea sus pe
lângă un Thane recunoscător, care la urmat.
Între asta și sărutul nostru fierbinte pe hol, am știut că sunt gata.

Brodan nu știa.
Dar era pe cale să o facă.
Conducerea noastră înapoi la cabană după rămas-bun a fost tăcută și am știut că

Brodan era probabil îngrijorat de ce.
I-am spus clar, totuși, când i-am spus: „Parchează-ți mașina în jurul
spatele cabanei.”
"Ce?" S-a uitat repede la mine.
"Stai cu mine in noaptea asta."
strânsoarea lui Brodan pe volan sa strâns și mi-a dat brusc din cap, ca
nu prea putea vorbi, în timp ce atmosfera dintre noi sfârâia. Am fost într-o ceață de poftă
în timpul mersului nostru de la mașină la cabană. Odată ce am ajuns înăuntru, am încuiat,
fără să mă obosesc să aprind luminile. În schimb, mi-am dat jos pantofii și m-am îndreptat
spre scară, ridicând din umeri din jachetă și lăsând-o pe podea. M-am mișcat cu o
dezinvoltură care a dezmințit bătăile rapide ale inimii mele. Ultima dată când am făcut
asta, Brodan îmi rănise sentimentele peste măsură.
A fost un salt masiv de credință să nu mai facă.

Am auzit respirația rapidă a lui Brodan, în timp ce puloverul meu de Crăciun mi-a
urmat geaca și am urcat scările în doar sutien. Părul meu mi-a periat pielea goală din
mijlocul spatelui și am tremurat în așteptarea să simt că degetele lui Brodan mă mângâie
în schimb.
Scările scârțâiau sub pașii lui grei în timp ce mă urma în sus.
Cu o privire peste umăr în timp ce traversam hol, stomacul meu s-a răsturnat la
intensitatea încinsă gravată aspru pe chipul lui Brodan. Aproape că părea un străin și
totuși expresia lui m-a entuziasmat al naibii. Pielea de găină mi s-a împrăștiat pe șira
spinării, iar sânii mi s-au simțit brusc grei.
Respirația mi-a crescut în timp ce m-am mutat în dormitor și am trecut la fereastră

pentru a închide jaluzelele. O lumină moale a umplut camera întunecată și m-am întors și
am văzut că Brodan aprinsese una dintre lămpile de noptieră.
M-am simțit nervos. Nu era ca și cum aș călători înapoi când aveam optsprezece ani
și nu-mi venea să cred că toate visele mele de adolescentă se împlinesc. Prea mult timp
ne purtase ca șmirghel, ne remodela, transformându-ne în ceva făcut din același material
ca înainte, dar... diferit. Colțurile fuseseră rase, iar experiențele ștergeseră șlefuirea
tinereții și a naivității.
Și totuși, încă îmi doream această nouă versiune a lui Brodan la fel de mult cum mi-
am dorit vreodată băiatul pe care îl iubeam cu toți acești ani în urmă. Lacrimile îmi curgeau
în ochi când mă uitam prin cameră la el, văzându-mi gândurile oglindite în ochii lui.
— Doare, șopti el răgușit. „Cât timp am pierdut.”
Am dat din cap. "Știu."
Brodan a răsuflat înfiorător când a traversat camera pentru a-mi strânge fața în mâini și
și-a lipit fruntea de a mea. „Nu vreau să mai pierd”, a spus el zdrențuit pe buzele mele.
„Eu … Nu pot face promisiuni”, i-am spus cu onestitate lini tită. "Dar eu vreau
a incerca. Voi regreta toată viața dacă nu o voi face.”
Și-a ridicat capul să se uite în ochii mei. „Nu trebuie să... în seara asta. Dacă
se simte prea mult.”
I-am aruncat un zâmbet ironic. — Întotdeauna se simte prea mult cu tine, Brodan.
Colțul gurii i se înclină în sus. „Da, și cu tine.”
Apoi, înainte să pot opri cuvintele, am grăbit: „Ce vezi în mine?”
Obrajii mi s-au încins de jenă că am lăsat întrebarea nesigură să scape. Cu toate acestea,
l-am găzduit luni de zile. Când eram copii, nu m-am învinuit niciodată că Brodan nu mi-a întors
sentimentele. Cred că îl cunoșteam atât de bine încât în adâncul sufletului am crezut
întotdeauna că păstrează distanța romantică pentru că îi era frică să mă iubească așa.
Că nu eu am fost problema. Dar acum... știind că era obișnuit să călătorească prin lume, să
experimenteze lucruri extraordinare și după ce a îndurat sarcina stupidă și dureroasă de a-l
căuta pe google pe el și pe toate femeile lui ocazionale pline de farmec, nu m-am putut abține
să nu simt că un profesor mic de școală primară care nu avea decât a călătorit vreodată în
afara țării nu a fost exact pe măsură.
Sprâncenele lui Brodan s-au ridicat la întrebarea mea.
"Nu face nimic." Am râs, stânjenită. "Intrebare stupida. Sunt minunat, desigur. De ce nu
m-ai vrea?”
Mi-a văzut prin bravada mea falsă, mâinile lui alunecând pe gâtul meu și peste umerii
mei. „Văd o femeie care a îndurat durerea de când era copil cu o putere care mă umilește.”
m-am încordat.
Dar Brodan a continuat, tonul lui devenind mai pasional. „Văd o femeie care îi protejează
pe cei despre care crede că nu se pot proteja, care îi găsește
plăcere autentică de a modela mințile copiilor care ar testa răbdarea celor mai mulți
oameni dacă ar trebui să fie în preajma atât de mulți în fiecare zi.”
Am chicotit pentru că era adevărat.
Brodan a zâmbit la sunetul râsului meu, dar nu și-a pierdut niciodată intensitatea în
timp ce a continuat: „Văd o femeie care s-a pus înaintea altora în detrimentul propriei
sale bunăstare. Văd o femeie care este cea mai mare prietenă, cea mai loială prietenă,
care poate vorbi ore întregi despre ciudat și minunat sau, dacă ai nevoie, poate crea cel
mai mare umăr pe care să se sprijine din micuțul pe care îl poartă.” S-a aplecat să apese
un sărut pe umărul respectiv, iar eu a trebuit să clipesc în spate lacrimile la tandrețea lui.
Când și-a ridicat capul, a șoptit: „Văd o femeie bună pe care nu o merit, dar apoi am
fost întotdeauna
… un nenorocit egoist și, când vreau ceva, rareori îmi pasă dacă îl merit”.
„Brodan.”
„Acum, lasă-mă să-ți arăt toate modurile în care te vreau , iubirea mea.”
Anticiparea mi-a inundat burta și am dat din cap pe mut.

M-a cercetat pe față și s-a aplecat să-mi împingă cel mai blând sărut pe frunte, apoi
pe colțul ochiului drept. „Ai pistrui noi pe frunte și unul chiar acolo în colțul ochiului”, șopti
el răgușit, părând aproape îndurerat. „Ma deranjează mai mult decât pot suporta faptul
că nu știu când au apărut pentru prima dată.”
„Brodan”, am șoptit eu în lacrimi. „Nu mă mai face să plâng. Nu este sexy, corect
acum."
A râs de buzele mele și și-a trecut ușor gura peste a mea. Am întins mâna în ea,
dorind mai mult, dar s-a reținut. „Am observat că cele de pe stomacul tău sunt încă acolo.”
"Ce?" am murmurat, simțindu-mă atras de o amețeală de poftă închisă.

„Pistruii tăi pe burtă. Când eram adolescenți, uneori, topul tău se ridica, iar eu
vedeam pistruii aceia și mă gândeam să-i explorez pe toți. La naiba, habar nu ai de câte
ori a trebuit să ascund a
înțepenit din partea ta.”
Am scos un hohot de ras. "Nu știu."

El a zâmbit. "Știu. Ai fost adorabil de nevinovat.”
Zâmbetul meu era aproape sufocant. „Dacă muți asta un pic, s-ar putea să descoperi
Nu mai sunt nevinovat.”
Expresia lui Brodan se întunecă. „Vreau să-mi iau timpul cu tine.”
— Vrei să ne torturezi, vrei să spui?
„Poate puțin”, a tachinat el, apăsându-mi un sărut rapid pe gât.
Degetele mele s-au zvâcnit lângă mine, disperată să mă întind după el. Dar am fost și eu
curios să văd cum se va desfășura asta.
„Nu aveai idee ce mi-a făcut zâmbetul tău. Ce frumos ai fost. Au fost atât de multe nopți
în care mi-am înfășurat mâna în jurul penisului și mi-am fanteziat cum ar fi fost între noi
dacă mă lasam să te am.”
Mi s-a oprit respirația.

„Te-ai gândit la mine atunci? Te-ai atins gândind
Despre mine?"
Am dat din cap.
Ochii i se îngustară. „Te-ai gândit la mine când erai cu alții

băieți?”
Indignarea mi-a răscolit dorința. „Te-ai gândit la mine când erai cu alte fete?” am
contracarat.
Brodan dădu din cap. „Mi-e rușine să spun că am făcut-o.”
Am închis ochii. „Suntem destul de pereche.”

— Asta înseamnă că și tu ai făcut-o?
„Da”, am mărturisit. Nu o dată, închisesem ochii când eram cu un băiat și îmi închipuisem
că e Brodan. Nu a fost corect cu ei. Nu a fost corect pentru niciunul dintre noi.
— Am făcut-o acum un an, murmură Brodan.

Mi s-au deschis ochii.
„Era 8 februarie.”
Am scos un gâfâit. "Ziua mea de naștere."
El dădu din cap, mâinile lui căzând să se așeze pe talia mea, de parcă i-ar fi fost teamă
s-ar putea îndepărta. … că ea sunt doar o femeie pe care am întâlnit-o la un bar. Intregul
„Experiența a fost goală. Odată ce am început, m-am simțit prins în propria mea piele. Am
vrut să o împing, să-i spun să iasă, dar mi s-a părut ca și cum să recunosc că era să recunosc
că am fost rupt cumva”, a mărturisit el cu un zâmbet nefericit.
„Ai fost în mintea mea. M-am întrebat unde ești, cu cine ești, dacă s-a împroșcat de ziua ta,
dacă au existat copii care au făcut felicitări cu „La mulți ani, mamă” pe ele. Și încă m-a durut
al naibii, șopti el neîncrezător, imaginându-l. Îmi imaginez viața fără mine. Așa că am închis
ochii și m-am prefăcut că ești tu.”
Inima bătând sălbatic, m-am întins și l-am mângâiat pe obraz. Brodan a intrat în contact
cu mine, închizând ochii ca și cum ar fi durere. „Nu trebuie să ne mai imaginăm. Să ne
oprim... bine? Să fim doar aici. Chiar acum. Suntem aici împreună acum.”
Ochii i s-au deschis și o înverșunare i-a aprins în timp ce dădea din cap. "Noi suntem. Și
încă ești atât de frumoasă încât mă omoară.”
„Da?” Am zâmbit, pielea mi-a înroșit de plăcere. "Arăta i-mi. Arată-mi cât de frumoasă
crezi că sunt, Brodan Adair.”
Și așa a făcut.
Mâinile lui mi-au mutat talia, vârfurile degetelor mi-au mângâiat coastele, iar pielea de
găină mi-a înțepat peste sâni. Erau atât de grei, disperați după mâinile lui, gura lui.
„Brodan…”
Palmele lui au patinat încet pe stomacul meu, iar Brodan și-a înfipt degetele mari în talia
blugilor mei, cu o expresie hotărâtă și fierbinte, în timp ce ochii noștri rămâneau conectați.
Încet, mi-a descheiat nasturii și mi-a desfăcut fermoarul, apoi mi-a tras denimul în jos peste
șolduri. Erau cei mai buni blugi ai mei skinny și s-au agățat strâns de mine, așa că a trebuit
să-i ghideze în jos, coborându-se în coapsă pentru a face.
asa de. I-am simțit respirația fierbinte pe lenjeria mea de bumbac și m-am înfiorat de nevoie.
Împinzând o mână pe umărul lui puternic, am ridicat un picior după altul ca să-și poată
scoate blugii.
Când și-a încremenit mâinile mari în jurul gambelor mele, și-a ridicat privirea în ochii
mei, am simțit o tracțiune adânc în pântece. A provocat un alt zgomot de umezeală pentru a
umezi materialul dintre picioarele mele, iar privirea lui Brodan s-a coborât acolo. Mâinile lui
au urcat mai sus și apoi și-a alunecat degetele mari spre interiorul coapselor mele și a cerut:
„Deschide-ți picioarele”.
Un alt val de excitare a pulsat prin mine și am gemut în timp ce m-am conformat.
El mi-a împins ușor sub lenjerie și am gâfâit când două degete groase au alunecat ușor în
mine.
„La naiba, da, la naiba”, a mormăit el entuziasmat și apoi a gemut în timp ce își odihnea
fruntea pe stomacul meu. „Am uitat cât de uimitor te simți.”
„Aș dori să mi se amintească cât de uimitor te simți”, am spus puțin fără suflare.
Brodan s-a uitat la mine și a zâmbit. "In curand, iubirea mea." Apoi și-a îndepărtat
degetele de pe mine, doar pentru a-mi trage lenjeria pe picioare. Am ie it din ele, cu trupul
tremurând de nevoie. Brodan m-a surprins ridicându-mi piciorul stâng peste umărul lui. Am
gâfâit, apucându-mă de celălalt umăr pentru echilibru.
Mi-a aruncat un alt rânjet răutăcios. „Cred că apusul meu de soare are nevoie de un lins bun
înainte de felul principal, nu-i așa?”
Nici nu știam ce zgomot am făcut, doar că era unul de acord gutural. Unghiile îmi
mușcău de umărul lui când eram ținut deschis față de el, vulnerabil și totuși total dezinhibat.
Voiam gura lui pe mine. Era imperativ să se întâmple imediat.
„Este un da, iubirea mea?” Mi-a tachinat clitorisul cu degetul mare.

— Da, da, da, am murmurat, ondulandu-mă spre el.
Ochii lui străluceau de triumf și apoi și-a aplecat capul între ai mei
coapse și m-a lins de la intrare până la clitoris.
„Uhhh”, am gemut, o mână alunecându-i în părul lui, degetele mele încrețindu-se în
firele moi în timp ce limba lui mă savura. Nevoia m-a trântit și am încercat să mă mișc lângă gura
lui. Degetele lui s-au înfipt în coapsa mea și i-am simțit geamătul în fiecare sfârșit nervos.
— Brodan, am gâfâit.
El mi-a sut clitorisul, trăgând de el cu putere, iar eu am gâfâit în timp ce tensiunea frumoasă
s-a acumulat adânc în interior. Limba lui mi-a înconjurat clitorisul și apoi a alunecat în jos într-o
lingă murdară și vorace înainte de a împinge în mine.
„Da,” am strigat, împingându-mă cu disperare de gura lui în timp ce urcam din ce în ce mai
sus spre a mă destrăma complet.
Simțindu-mi disperarea, Brodan s-a întors la clitorisul meu și a împins ușor două degete în
mine. M-a tras incet in timp ce sugea pachetul de nervi de la varful meu si am terminat.
Orgasmul meu a fost ca o explozie de foc care mi-a umplut vederea cu lumină, eliberarea
tremurând delicios prin mine în timp ce mă înfioram de gura lui Brodan.
Mi-a coborât ușor piciorul tremurător, iar eu m-am legănat împotriva lui, cu mușchii interiori
care îmi pulsau. Brodan s-a ridicat, iar eu m-am aplecat spre el. Am fost uimit, nu doar de măreția
eliberării mele, ci și de faptul că corpul meu încă se simțea încordat, în ciuda acesteia.
am vrut mai mult.
Strânsoarea lui Brodan asupra taliei mele s-a strâns în timp ce se uita la mine ca un om
înfometat. Toată acea poftă, acea dorință, acea nevoie sălbatică din expresia lui, era pentru mine.
Se gândise la mine când era cu alte femei. Asta mi-a frânt inima, dar m-a și făcut teritorial
triumfător. De parcă ar fi al meu.
În acel moment, nu-mi păsa dacă avea fiecare centimetru din mine în schimb.
Pieptul mi s-a zvârlit cu respirațiile mele obositoare și emoționate, când el și-a adus mâinile
pe umerii mei. Ochii lui i-au urmat vârfurile degetelor în timp ce mi-au mers cu o încetineală
chinuitoare peste claviculă și în jos, spre ridicarea sânilor mei. Mi-am vrut sutienul jos. Voiam din
nou gura lui pe mine. Sfarcurile mele au ajuns la sutien cu anticipare.

„Nu mă mai chinui”, am șoptit eu plângător.

Ca răspuns la cererea mea de nevoie, Brodan m-a prins de șolduri și m-a tras
el ca să pot simți oțelul erecției lui pe stomacul meu gol.
Cu blândețe, mi-a luat fața în mâini și m-a sărutat atât de profund, încât am putut să mă
gust. M-am mirat de controlul lui. Dacă aș stabili ritmul, sărutul nostru ar fi foame, umed, rău.
Dar sărutul lui Brodan a fost languid, sexy și atât de tandru încât aproape că puteam plânge
din nou. Mâinile mi s-au încolțit în jurul bicepșilor lui, simțindu-i puterea și nu știam ce vreau
să fac mai mult: să-l iau în mine sau să-l las să mă țină în brațe în timp ce am plâns amândoi o
viață întreagă de lacrimi.
Dar nu i-am spus mai mult. În seara asta am înceta să mai privim înapoi și doar
fii in clipa.
I-am întors sărutul, canalizând toți acei ani de dor în el și, de parcă ar fi simțit-o, Brodan
mi-a strâns talia, degetele lui aproape mu cându-mi pielea de nevoia lui. Apoi părea să-și
recapete controlul pe sine. Respirația i s-a încetinit, tensiunea i s-a atenuat. Mâinile lui s-au
mișcat peste corpul meu cu mișcări ușoare.
A învățat fiecare centimetru din mine – coaste, talie, stomac. Palmele lui au alunecat în jurul
fundului meu pentru a-mi strânge obrajii în mâinile lui, iar acel control pe care tocmai îl
dobândise s-a rupt.
Sărutul lui Brodan s-a adâncit, a devenit din ce în ce mai foame și m-a atras de penisul lui.
L-am sărutat înapoi cu aceeași foame, iar limbile noastre s-au mângâiat în mișcări adânci și
umede. Trebuind între picioarele mele, m-am prins mai tare de bicepșii lui, împingându-mi
șoldurile împotriva erecției lui, dorindu-l în mine.
Mi-am mângâiat mâinile pe brațele lui, deprinzând forma tare și musculară a lui prin
puloverul lui. Era mult mai mare decât mine. În noaptea aceea în rulotă, eram atât de conștient
de asta. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut cât de delicat și feminin m-a făcut să mă simt. Explorarea mea
l-a lini tit, iar sărutul lui Brodan a devenit mai blând. Mi-a ciupit buza inferioară și apoi s-a
îndepărtat, doar pentru a se uita în ochii mei, în timp ce și-a alunecat mâinile pe spatele meu
la sutien. Cu o ușurință care vorbea despre experiența lui, l-a desfăcut și apoi mi-a trântit
curelele pe brațe până când a căzut pe podea.
Privirea lui s-a deconectat încet de a mea, iar eu am tremurat în timp ce expresia lui a devenit
glugă. Mâinile lui s-au strâns în jurul bicepșilor mei în timp ce el s-a ospătat cu vederea sânilor mei goi.
Sfarcurile mele au atins vârful sub mugurii săi care i-au cercetat, strânși, nevoiași, care i-au implorat
gura.
„Apus de soare”, a murmurat el în timp ce mă prindea.
Am gemut și m-am arcuit în atingerea lui. Ondule de dorință se ondulau jos în burta mea în timp
ce el se juca cu sânii mei, sculptându-i și frământându-i, mângâindu-mi și ciupindu-mi sfarcurile. Tot
timpul, atenția lui oscila între fața mea și sânii mei. M-am băgat în atingerea lui. „Brodan, Brodan...”
Numele lui abia trecuse pe lângă buzele mele a doua oară când gura lui a găsit-o pe a mea. Acest
sărut a fost dur, dur, disperat, iar geamătul lui m-a umplut în timp ce mi-a ciupit ambele mameloane
între degete și degete mari. Am gâfâit, iar mârâitul lui de satisfacție m-a făcut să mă înroșesc de
plăcere. Eram peste măsură de pregătit. Simțind țesătura puloverului lui sub mâinile mele, mi-am
strâns pumnii în ea și mi-am smucit buzele de pe ale lui. Am tras de material, dorind să-l văd dezbrăcat.
Desigur, îl văzusem în filme, dar era un străin în film. Acesta a fost Brodan. Brodanul meu. In speranta.
In cele din urma?
Brodan m-a eliberat, a făcut un pas înapoi și și-a smuls puloverul în sus și jos. În timp ce l-a aruncat
în spatele lui și apoi și-a lucrat cizmele și blugii, am rămas cu gura căscată la el. Știam că a fost făcut
frumos, sculptat ca o sculptură a perfecțiunii masculine printr-un antrenament riguros. Dar nu eram
prea pregătit. Părea mai mare gol. Umerii lui erau atât de largi, încât aproape că nu părea real.
Pielea netedă, măsline, ondulată peste pectoralii definiti, un pachet de șase și talia conică a unui
înotător. Coapsele lui groase și gambele musculoase au provocat o altă răsturnare tare în burta mea,
și mi-am dorit mult să-i văd fundul.
Am gemut când a trebuit să-și dezlipească boxerul peste erecția lui, iar când a fost eliberat, penisul
i-a fost atât de tare încât s-a încordat spre abdomen.

Era... frumos. Atât de frumos, am fost îngrozit.
Și totuși, știam că dacă Brodan Adair stătea în fața mea, un om obișnuit cu el ar fi în continuare
fără abdomene sau mușchi îndoiți în coapsele și bicepșii...

extraordinar.
Mi-a ținut privirea, afecțiunea și pofta amestecându-se în ale lui. Fiecare parte a corpului
meu s-a umflat spre el în timp ce l-am privit scoțând un prezervativ din portofel și rostogolindu-
l în erecția lui.
A întins mâna spre mine, luându-mă de mână în timp ce se cobora pe marginea patului.
Apoi m-a îndrumat să călătoresc pe el, cu excitarea lui fierbinte pe stomacul meu. Mi-a bâlbâit
respirația la vulnerabilitatea de a fi răspândit peste el.
Degetele mi s-au încremenit în umerii lui mari când am luat în seamă expresia lui Brodan.
Nevoie, nevoie aprigă, luptat cu blândețea. L-am iubit pentru asta. De îndată ce mi-a trecut
prin minte acel cuvânt, l-am aruncat din cap. Nu eram pregătit să mă predau lui în toate
privințele.
Pentru o secundă, îndoiala s-a strecurat.
Dar Brodan mi-a distrat ușor atenția, alunecându-și mâna de-a lungul ceafei mele,
încurcându-mi părul pentru a apuca o mână. Apoi mi-a tras ușor capul pe spate, mi-a arcuit
pieptul și mi-a acoperit mamelonul drept cu gura lui.
Am gâfâit când senzația m-a trântit, șoldurile mele unduindu-mă automat împotriva lui,
în timp ce el sugea, spăla și mușca. Tensiunea s-a încolăcit între picioarele mele, s-a strâns și s-
a strâns în timp ce el se mișca între sânii mei, gura lui fierbinte, limba lui... „Brodan,” am gemut.
Apoi s-a oprit, iar eu mi-am ridicat capul ca să cerșesc, să-l implor să mă atingă în
continuare, dar m-am oprit când m-a prins de șolduri. Călăuzindu-mă, m-a ridicat și m-am uitat
la el, așteptând să-și ia penisul în mână și să-l pună între picioarele mele. Da da da. Emoția
mea a pulsat când m-am coborât pe el, simțind vârful fierbinte al lui lângă deschiderea mea
lisoasă. Furnituri electrice mi-au coborât în cascadă pe coloana vertebrală și în jurul burticii
mele, adânc în sexul meu.
Brodan m-a prins de șold, cu degetele strânse în pielea mea, în timp ce mi-a luat sânul
drept cu cealaltă mână și mi-a strâns. Am gâfâit la senzația copleșitoare și densă a lui în timp
ce mă coboram.
Tensiunea de înfă urare rămasă de la ultimul meu orgasm m-a clătinat pe margine
de a veni din nou. Am strigat și m-am lipit de umerii lui, în timp ce m-am ridicat și m-am aruncat
înapoi în jos. Strânsoarea lui Brodan s-a strâns în timp ce l-am călărit pentru ceea ce mi s-a părut
doar câteva secunde înainte ca punctul culminant să mă sfâșie, mușchii mei interiori ondulindu-
se, trăgând și atrăgându-l pe Brodan mai adânc. Tremurând, cu șoldurile smucindu-se,
abdomenele spasme, mi-am înfășurat brațele în jurul gâtului lui ca să mă țin. Și-a sprijinit fruntea
de a mea, umerii mișcându-și în sus și în jos cu entuziasmul lui.
Când a trecut ultimul tremur, am simțit plinătatea copleșitoare a lui în mine și am știut că
nu am terminat. Oh, Doamne. Bărbatul mă transforma într-un demon al sexului.
Înroșindu-mă, mi-am ridicat capul pentru a-i vedea reacția, iar furtuna de dorință din ochii
lui a făcut să-mi bată mușchii interiori în jurul lui.
Brodan a mormăit la sentiment și apoi a spus, cu voce răgușită: „Știi cât de greu a fost să nu
vin cu tine?”
„De ce nu ai făcut-o?” am întrebat pe buzele lui moi.
Ca răspuns, Brodan s-a ridicat cu mine înfă urat în jurul lui, apoi s-a întors să ne lase pe
pat, eu pe spate. Mișcarea l-a făcut să pătrundă adânc în mine și am scos un strigăt sugrumat de
plăcere.
„La naiba, la naiba, la naiba”, murmură Brodan cu voce tare și apoi și-a înfășurat mâinile
în jurul încheieturilor mele și le-am prins de patul de ambele părți ale capului meu.
Controlul i s-a spart.

S-a băgat în mine. Greu.
"Oh Doamne!"
Satisfacția strălucea în ochii lui când se mișca în mine. am vrut să-l simt; Voiam să-i prind
fundul în mâini și să-l simt încleștându-se și eliberând cu fiecare lovitură, dar el m-a ținut jos.
Asta doar m-a entuziasmat mai mult.
Tensiunea a crescut din nou în mine cu fiecare târâtură groasă a lui înăuntru și ieșire.
Unitățile lui veneau mai repede, mai greu. Apoi mi-a eliberat încheieturile, dar numai ca să se
poată ridica în genunchi. Prinzându-mă de picioare, m-a întins mai larg și mi-a înclinat șoldurile
sus de pe pat, cu degetele mu cându-mi spatele coapselor. Apoi a pompat în mine și mai repede,
mai tare. Șoldurile lui s-au izbit de ale mele, în timp ce trăsăturile lui s-au încordat de dorință.
Privirea lui mi-a târât peste corpul, urmărindu-mi sânii tremurând și tremurând de forța
împingerilor lui și i-am văzut expresia întunecată de poftă pură. Vederea lui deasupra mea, între
mine, făcându-mă de parcă nu se satură, a fost distrugerea mea.
M-am spulberat din nou. Senzația rafinată de mușchii mei care mulg penisul lui Brodan mi-a
prelungit punctul culminant. M-am înfiorat și am tremurat sub el, gâfâind și gâfâind neîncrezător,
în timp ce senzația mă cuprinse.
„La naiba, apus de soare. La dracu!" Strânsoarea lui Brodan pe coapsele mele a fost aproape
dureroasă în timp ce m-a strâns mai strâns de el și mi-a dat drumul. I-am simțit penisul umflându-
se în mine și contractându-se în timp ce atingea punctul culminant, palpitând și pulsand, geamătul
lui lung aproape animal în timp ce tremura prin eliberare.
Strânsoarea lui asupra mea s-a u urat în timp ce gâfâia să- i respiră, privirea lui întâlnindu-se pe a mea
uimire spulberată.
am inteles pe deplin.
S-a tras ușor din mine, iar eu am șuierat la senzație, simțind o ușoară înțepătură.
"Esti bine?" S-a poziționat deasupra mea, cu îngrijorarea gravată în relația lui relaxată
Caracteristici.
„Nu știu”, am șoptit eu înapoi. „Cred că mi-ai stricat sexul
oricine altcineva pentru totdeauna.”
El a rânjit, încet, langouros, sexy în timp ce împingea între coapsele mele desfăcute și se
apleca asupra mea. Pielea umedă a stomacului lui tare s-a lovit de mine în timp ce mă prindea
posesiv între picioarele mele. "Bun. Pentru că acesta este al meu acum.”
I-am zâmbit buzele. — Genul ăsta de discuție funcționează cu alte femei, Brodan Adair?
O licărire dură i-a pătruns în ochi. „Nu i-am spus sau am vrut niciodată să-i spun
alta femeie."
„Ei bine, lasă-mă să te educ”, am murmurat somnoros, smuls din cele mai uimitoare
orgasme din toate timpurile. „Ceea ce mângâi cu mâna acum îmi aparține doar mie.
Dar, din moment ce tocmai mi-ai făcut plăcere viața, sunt dispus să-ți ofer, eventual,
coproprietatea. Șaizeci și patruzeci, poate.”
Brodan lătră în râs, cu ochii încrețindu-și la colțuri. „Este bine de auzit pentru că
pula mea tocmai a experimentat o versiune a raiului despre care nu știa că există până
acum și ne simțim amândoi destul de atașați.”
„Nu am fost doar eu, atunci. Asta a fost...” Nu aveam cuvinte.
„Al naibii de epic”, a spus Brodan și m-a sărutat cu foame. Când m-a eliberat, a
murmurat: „Mă voi descurca cu prezervativul, apoi vom dormi. O să ai nevoie de odihnă
pentru că nu am de gând să te las să ieși din acest pat săptămâna viitoare.
M-am ridicat din pat cu el să fac curățenie, iar el mi-a zâmbit tot timpul în oglinda
de la baie. A fost suprarealist. Era o amețeală în mine, de parcă eram din nou adolescent.
Dar simțeam murmurul întunecat al fricii plutind în fundalul gândurilor mele. Brodan
nu părea să împărtășească aceleași temeri, ceea ce m-a surprins, având în vedere cât
de îngrozit fusese cândva de angajament.
În schimb, m-a luat de mână, m-a condus înapoi în dormitor și m-a ajutat
am desenat pe o cămașă de noapte pentru că nu-mi plăcea să dorm goală.
Eram pe cale să ne urcăm în pat când a spus: „La naiba. Am uitat să-ți fac cadoul.”
„Oh, asta înseamnă…”
Dar se grăbea deja să iasă din cameră și să coboare la parter. Câteva secunde mai
târziu, l-am auzit urcând, apoi nu era acolo, în afară de boxeri, cu o cutie lungă de
bijuterii de catifea în mână.
Vai.
„Brodan…”
Și-a încolăcit brațul în jurul taliei mele, strângându-mă de o parte, în timp ce

întindea cutia. „Crăciun fericit, apus de soare.”
„Dar...” Mâna mea a plutit peste catifea neagră. „Eu … Te-am prins doar pe tine
after-shave."
Brodan s-a scuturat de mine în râs. „Doar deschide-l.”

Cu fluturii răvășind în burtă, am luat cutia și am deschis-o.
Surpriza, uimirea, apoi tandrețea m-au umplut.
Pe catifea neagră era întins un lanț subțire de aur cu un pandantiv de aur. Dar nu orice
pandantiv. Era un cerc, jumătatea inferioară de aur solid, partea superioară tăiată cu laser
pentru a semăna cu un soare și cu razele lui în timp ce apunea la orizont. În centrul soarelui
era un grup de diamante mici. Era modern și neobișnuit.
Și atât de semnificativ.
„Este un apus de soare”, am șoptit, atingând ușor metalul în timp ce vederea mi se
încețoșa.
„L-am cumpărat a doua zi după ce m-am confruntat cu mama ta în legătură cu

scrisoarea mea”, a mărturisit Brodan. „Voiam să cred că ne-am afla într-un loc în care ți-aș
putea oferi asta în ziua de Crăciun.”
I-am zâmbit, clipindu-mi lacrimile. "Îmi place. Este perfect. Mulțumesc."
Mi-a apăsat un sărut pe tâmplă. „Mulțumesc, iubirea mea.”

Pentru o clipă, nu am putut decât să mă uit la colier, încă dezorientată de tot ce s-a
întâmplat între noi în ultimele săptămâni. Brodan a chicotit și mi-a luat colierul, așezându-l
pe noptieră. „Poți să te uiți la ea dimineața. Hai să dormim puțin.”
Am dat din cap, amețit.
Odată ajunși în pat, ne-am băgat cu lingura în întunericul camerei, fără niciun sunet în jurul
nostru, cu excepția respirației noastre blânde.
Brațul lui Brodan s-a înfășurat strâns în jurul meu, mâna lui sprijinindu-se între sânii
mei. L-am acoperit pe al lui cu ai mei și am închis ochii, hotărând să accept noaptea
incredibilă. Ca să nu mă gândesc prea mult la asta.
Să-mi fac plăcere să mă culc cu bărbatul pe care visasem să dorm
cu prea mulți ani de numărat.
30
BRODAN
Întotdeauna m-am considerat în concordanță cu Monroe. Ca actor, îmi plăcea să cred că

eu
sunt priceput să citesc oamenii, să le simt stările de spirit. Că am fost empatic. Dar cu
Roe, a fost mai mult. Când eram copii și am înțeles prima dată cât de proastă era viața ei
acasă, o priveam pe Roe ca un șoim. Gata să coboare și să o salveze în momentul în care are
nevoie.
Monroe rareori avea nevoie de salvare, dar adesea avea nevoie de confortul de a ști că cineva
îi pasă de ea. Prin urmare, am urmărit acele momente în care ea avea nevoie să fiu acea
persoană.
A fost un obicei care a evoluat până când am fost mereu conștient de schimbarea ei
stări de spirit.
Aparent, încă eram.

Și eram îngrijorat.
Zilele de după Crăciun au fost al naibii de magice. Nu exista alt cuvânt pentru asta. Am
anulat planurile de Boxing Day cu familia mea pentru că mă transformasem într-un tânăr
excitat de optsprezece ani și nu mă puteam sătura de Roe. Timp de două zile magnifice, de
neuitat, ne-am învățat fiecare curbă și goluri ale corpului celuilalt. Gurile noastre acoperiseră
fiecare centimetru. Doar să mă gândesc la asta m-a îngreunat.
Din păcate, a trebuit să ne întoarcem pe pământul celor vii. A trebuit să apuc

ni te haine de la mo ie. Și aveam nevoie de mâncare. Totuși eram hotărât noi
intră în sat în cuplu. Nu am vrut să o ascund, chiar dacă a însemnat bârfă printre săteni.
Singurul lucru pe care Ardnoch putea fi contat, însă, era să aprecieze consecințele pozitive
ale boom-ului economic adus de clubul exclusiv al fratelui meu. În schimb, au respectat
intimitatea vedetelor care au rămas acolo. Am avut încredere că mi se va acorda aceeași
intimitate și că vor păstra orice bârfă între ei.
Ne-am aventurat afară și, din moment ce nu puteam să stau cinci minute fără să-l ating
sau să-l sărut pe Roe, probabil că era bine cunoscut printre săteni că eram un cuplu când
ajungeam acasă după cumpărăm cafea și cumpărături.
De asemenea, i-am vizitat individual pe membrii familiei mele și știam că sunt fericiți pentru
noi. Arro trimisese un mesaj după vizita noastră: Ei
bine, a venit vremea!
Aceasta a fost urmată de o serie de emoji-uri de femei care dansează. Am bănuit că a
fost un lucru bun.
Unii din familia mea se pregăteau pentru petrecerea lui Lachlan, Hogmanay, pe moșie.
În fiecare an suna în noul an împreună cu membrii săi și, în ciuda nașterii lui Vivien, Robyn
insistase să nu rateze. Era o tradiție. Eredine nu-i plăcea Hogmanay, așa că ea și Arran au
ales să-i îngrijească pe Eilidh și Lewis, iar Arro și Mac li se alăturau împreună cu Skye și
Vivien. Asta însemna că Robyn, Lachlan, Regan și Thane vor participa la petrecere.
I-am spus lui Roe că nu merg. Prefer să sun în noul an cu ea, sperând că va fi un semn
bun pentru viitor. Dar mai ales, eram îngrijorat că, dacă o duc în lumea aceea, lumea
strălucirii, a strălucirii și a faimei, s-ar putea să o sperie. Era deja îndrăzneață în privința
celebrității mele.
În timp ce stăteam pe canapea din cabana ei, însă, la doar câteva zile de la petrecere,
am privit-o pe Roe cu prudență peste partea de sus a cărții științifico-fantastice pe care am
citit-o.
M-am gândit că până acum s-ar fi instalat frica mea. De a o pierde. Se auzi o pâlpâire
ocazională, dar euforia de a fi cu ea cu ea a împins-o
afară.
Acum era frică.
Frica ca ea să se retragă.
Schimbându-și părerea.
Mă aplecasem să o sărut în bucătărie în urmă cu o oră și ea sa întors, așa că i-am prins
doar colțul gurii. Mi-a oferit un mic zâmbet care nu i-a ajuns în ochi.
Acum, ea stătea pe cealaltă canapea când noi nu ne-am detașat

noi înșine unul de celălalt în zile.
Era lipită de emisiunea care juca în liniște la televizor. Ne uitasem la un film în urmă cu
două nopți și ea s-a părut amuzant în timp ce răsfoiam o aplicație de streaming pentru a da
clic pe toate filmele în care jucasem. „Doamne, Brodan, oamenii se vor sătura să vadă acea
față superbă. pretutindeni."
După ce i-am gâdilat viața pentru a primi telecomanda înapoi și chicotele ei se potoliseră,
ea mi-a aruncat o privire mustrătoare și mi-a spus: „Cu toată seriozitatea, nu e de mirare că
te-ai prăbușit. Te-ai muncit până în oase.”
Era adevărat. Devenisem obsedat să urmăresc o distragere. Din cauza ei,

Am făcut niște filme de care nu eram mândru. A fost o lecție de viață, cu siguranță.
Nu am vrut ca Roe să fie următoarea mea obsesie. O explozie pasională de flăcări
care s-a ars prea repede.
Aveam de gând să încetinesc și să nu ignor momente ca acestea. „Există
ceva în neregulă, am spus în cele din urmă după ce am înăbușit ore întregi.
Privirea lui Monroe se îndreptă spre a mea. "Oh? Ce s-a întâmplat?"
Oftând, mi-am lăsat cartea jos și m-am aplecat spre ea, cu coatele pe genunchi.
"Cu tine. E ceva în neregulă cu tine.”
S-a întors complet să mă privească. „Nu e nimic în neregulă cu mine.”
„De când ne-am întors de la Arro, ai fost ciudat. Îndepărtat."
„Nu, nu am.” Se încruntă și se întoarse spre televizor. "Sunt chiar aici."
Frustrarea a clocotit în mine pentru că auzisem că prietenii se plâng
partenerii lor punându-le aceeași întrebare. I-am mulțumit dracului că nu a trebuit să suport
acel nivel de interogatoriu. Uită-te la mine acum.
"Icre. Nu mă face să par ca o prietenă plângătoare.”
Mi-a aruncat o privire. „Nu spune prostii sexiste.”
„Cum e sexist?”
„Uh, pentru că bărbații întreabă ceea ce ceri tu la fel de mult ca și femeile. Dar
noi suntem cei nesiguri? Pfft.”
„Am dreptate să întreb? Ai ceva în minte?”

"Nu e important." Ea mi-a zâmbit strâns. "Ești plictisit? Tu
ai nevoie de o altă carte? Sau vrei să te uiți la altceva?”
Iritat, m-am dat jos de pe canapea și apoi m-am lăsat în genunchi în fața ei,
împingându-și picioarele larg înainte de a o strânge spre mine.
„Brodan,” a bubuit ea, cu mâinile ei așezându-se pe umerii mei

ea rămase cu gura căscată. "Ce faci?"
„Am vrut toată atenția ta.”
Mâinile ei au alunecat pe brațele mele și în jurul spatelui meu, iar căldura a strălucit
prin mine.
Rămâi concentrat.
„Ei bine, cu siguranță îl ai”, murmură ea, cu ochii îngustați de căldură.

La dracu.
— Vorbesc serios, Sunset. I-am strâns talia mică. "Ce am pierdut?"

Roe oftă. „Brodan, nu e nimic. Sunt doar... sunt prost.”
"Spune-mi."
Ea și-a ciugulit buza de jos.

„Monroe?”
Încă un oftat greu. „Bine „Ce … Eu sunt doar … Ți-e rușine de mine?”
dracu?” A alunecat furios.

S-a încordat și a încercat să se îndepărteze, dar m-am ținut tare.
„Nu, nu poți să întrebi rahatul ăla și să fugi. Explica."
Ochii ei străluciră. — Nu mă stăpânește, Brodan Adair.
Un alt fel de căldură a fiert.
Rămâi concentrat.
— Spune-mi, Monroe.
M-a eliberat, încrucișându-și brațele peste piept, cu expresie mulish.

„O să fii un prost în privința asta?”
Respirând adânc, am clătinat din cap. "Nu. Îmi pare rău. Continua."
Expresia ei era suspectă, dar spre u urarea mea, ea a explicat: „Nu mă refer în general.
Evident, ești fericit pentru toți cei de aici să știe că suntem împreună, dar... nici măcar nu ai
luat în considerare invitația la petrecerea Hogmanay a fratelui tău. Să merg la una din acele
lucruri cu un profesor de școală … tu... ar fi jenant pentru
primară?”
ocul m-a inut încremenit i fără cuvinte pentru câteva secunde. Nici măcar nu mi-
a trecut prin cap că ar presupune asta. La dracu. Am tras-o mai aproape, iar brațele i-au
căzut de peste piept pentru a se odihni din nou pe umerii mei. „Apus de soare, nu. Desigur
că nu." Hotărând că prea multe minciuni ne-au deraiat în trecut, am răspuns sincer: „Nu am
vrut să te duc acolo pentru că îmi fac griji că sunt înconjurat de acei oameni, fiind în acea
lume, te va alunga de mine. Tu... mi-ai spus că nu ești sigur că te descurci cu faima.”
Înțelegerea a înmuiat chipul lui Monroe și ea s-a mutat în mine, înfășurându-și

picioarele în jurul spatelui meu, până când pieptul ei s-a lipit de al meu. „Îmi pare rău că
te-am făcut să te simți așa. Nu vreau să te simți vreodată nesigur în legătură cu acea
parte a vieții tale. Dacă vrem să facem asta să funcționeze, mă voi ocupa de asta.”
„Da?” Îndoielile mele s-au risipit cu ușurare. „Vrei să mergi la acest shindig,
apoi?"
Ea mi-a zâmbit trist. „Oricât de mult mi-ar plăcea să văd ce este, nu am o rochie pentru
s-a întâmplat cu vechiul castel … așa ceva.”
Dacă ar fi după mine, ea ar avea un milion de rochii, dar Roe a mea avea o dâră
independentă lată de o milă și nu voiam să-i învinețim mândria spunându-i că mă voi ocupa
de rochie. Ar trebui să se facă într-un mod în care ea nu i-ar fi părut rău. Mi-aș da seama.
Deocamdată, am murmurat pe buzele ei: „Ei bine, nimic nu mă oprește
de a-ți arăta prin castel dacă ești curios despre asta.”
M-a sărutat încet. "Într-adevăr? Pentru că mi-ar plăcea să-l văd.”
„Putem aranja asta, dar mai întâi...” Am ridicat-o în brațe în timp ce mă ridic și
strigătul ei de frică m-a făcut să râd în timp ce mă îndreptam spre scară.
"Din nou?" întrebă ea fără suflare, cu obrajii înroșiți.
„M-ai făcut să mă simt foarte nesigur, iubirea mea”, am tachinat-o. „Am nevoie de câteva
reasigurare."
„Și așa face cocoșul tău?” întrebă ea ironic.
Apendicele menționat s-a întărit. „Îmi place când vorbești elegant și murdar all-in
o propozitie."
Râsul ei a umplut casa scărilor și inima mea care bătea rapid. Prea multe emoții mi-au
trecut prin sânge, crude și sălbatice. Când am ajuns în dormitor, am aruncat-o pe pat și nici
măcar nu i-am dat timp să se dezbrace complet înainte de a-i împinge corpul fierbinte și strâns
și a turnat fiecare gând și fiecare sentiment în ea împreună cu al meu.
MONROE
Aveam ceva de lucru pe care trebuia să le pregătesc pentru curs începând din ianuarie, așa că,
când Brodan a anunțat că a promis că va vizita Lachlan pentru a-l ajuta cu detalii pentru
petrecerea Hogmanay, nu am pus la îndoială. În schimb, pe cât de mult mi-a plăcut micul nostru
balon, am profitat de ocazie pentru a-mi lucra la programul meu și a crea foi de teme pe care
copiii le-ar putea completa online. Fiind organizat pentru muncă, doar m-a pus într-o dispoziție
mai bună, iar Brodan și cu mine aveam de gând să inițiem noul an în seara asta.
Aș prefera să fac asta fără altceva în minte.

A fost un șoc, atunci, când a apărut Brodan cu două genți de haine

mai târziu în după-amiaza aceea.
M-am uitat la el de pe laptop când le-a pus peste canapea și a spus: „Mă întorc”, înainte
ca el să dispară din cabană și apoi să se întoarcă un minut mai târziu cu două cutii de pantofi.
„Ce naiba…?” am întrebat, închizând computerul ca să mă ridic.

Brodan întinse mâna după o geantă de haine, o desfăcu fermoarul și dezvălui un kilt și o
jachetă.
"Bine?"
A zâmbit răutăcios, iar eu nu m-am putut abține să nu zâmbesc înapoi în timp ce desfăcu
fermoarul următoarea geantă de îmbrăcăminte și dezvăluie o rochie uluitoare, verde închis.
„Pentru tine”, a spus el. "Pentru seara asta. Mergem la petrecere.”
„Nu pot să cred că te-am lăsat să mă convingi în asta”, am murmurat. Fluturii mi-au fluturat
ca nebuni în stomac când am intrat în Castelul Ardnoch pentru prima dată în optsprezece
ani. Și pe brațul lui Brodan Adair, nu mai puțin. Purtând tocuri de patru inci, speram să nu-mi
rup glezna.
Brodan arăta incredibil în kilt-ul său din tartan Sutherland în verde închis, roșu, negru și
alb. Purta o jachetă și o vestă gri închis peste o cămașă albă. S-au făcut kilturi pentru scoțieni
precum Brodan.
Și, în ciuda faptului că nu am un artist de machiaj sau un coafor care să-mi coafeze părul,
cred că și eu m-am curățat destul de bine. Cum îmi găsise Brodan o rochie și pantofi într-un
termen atât de scurt, care mă potriveau perfect, era unul dintre multele mistere ale
bărbatului. El a fost încântat să nu-mi spună nici cum a făcut-o, râzând când am devenit
curioasă de asta. Îi plăcea să mă chinuie.
Rochia a fost ceva ce poate nu mi-aș fi ales niciodată, dar a trebuit să recunosc că m-am simțit
drăguță în ea. Rochia din satin lungă de ceai avea o margine veche de la Hollywood, cu fusta
ei plină în straturi, talie strânsă și croiată dramatic.
decolteu inimă fără bretele. Sânii mei erau împinși în sus impresionant, iar chiar deasupra decolteului
meu se afla colierul de aur pe care mi l-a cumpărat Brodan de Crăciun. Era singura bijuterie pe care
am purtat-o.
Pentru a merge cu vechea temă de la Hollywood, mi-am dat părului ceva înălțime și apoi l-am
prins într-o coadă laterală de valuri moi. Pantofii erau sandale verzi cu bretele care se potrivesc cu
rochia.
Aș fi vrut să refuz ca Brodan să-mi cumpere o rochie, dar era atât de încântat să mă ducă la
petrecerea Hogmanay, încât am acceptat cadoul. Reacția mea instinctă a fost să-i refuz generozitatea
din cauza modului în care Steven și-a folosit-o pe a lui împotriva mea în relația noastră. Cu toate
acestea, Brodan nu era Steven și trebuia să am încredere că generozitatea lui venea dintr-un loc bun.
Trebuia să am încredere că știam cine este Brodan.
"Wow." M-am uitat cu privirea când am intrat în recepția principală.
În timp ce oasele sale frumoase încă existau, Lachlan transformase castelul înapoi la glorioasa
sa maiestate. Parchetul fusese restaurat și lustruit. Decorul a fost tradițional scoțian, dar și opulent.
Scara mare a fost echipată cu un nou șervețel de lână tartan roșu și gri în locul celui uzat cu care ne
împiedicasem în copilărie. A dus la palierul unde Lachlan înlocuise cele trei ferestre cu vitralii din
podea până în tavan, care părea că ar fi fost mereu acolo. Ghirlande frumoase de Crăciun și luminițe
atârnau în șiruri de-a lungul balcoanelor cu galerii de la fiecare capăt al sălii de recepție. Mi-am
amintit că ne strigam unul altuia de peste balcoane.
Cineva restaurase ca prin minune tavanul pictat.
Un foc a ars în vatra imensă de pe peretele adiacent intrării și vizavi de scară. Lămpile Tiffany
împrăștiate pe mesele de la capăt au dat spațiului o strălucire caldă, la fel ca și bradul masiv de
Crăciun din colț.
Peste tot erau oaspeți. Fețe celebre printre altele pe care nu le-am recunoscut. Servitorii cu tăvi
de tartine și fluturi de șampanie s-au deplasat prin cameră pentru a oferi răcoritoare petrecăreților.
„Petrecerea Hogmanay a lui Lachlan este râvnită. Membrii zboară din peste tot spre
fii aici”, îmi spusese Brodan înainte să plecăm. Am putut vedea dovada în fața mea.
A fost un pic de strângere.
„Brodan Adair, așa cum trăiesc și respir.” O frumusețe familiară cu un minunat accent britanic
de prune s-a oprit în fața noastră.
Angeline Potter.
Am încercat să nu rămân cu gura căscată.
Dar mi-au plăcut filmele ei.
Ochii ei s-au îndreptat spre mine înainte de a se întoarce la Brodan. „Mi-au spus că locuiești
aici, dar începeam să cred că este o minciună. Unde ai fost?" Ea i-a frecat o mână peste reverul într-
un mod familiar, cochet.
Brusc, nu mi-a plăcut de ea atât de mult. Ochii mi s-au îngustat la mâna ei, iar Brodan și-a dres
glasul și m-a tras mai strâns de partea lui. „Am fost prin preajmă.”
„Ei bine, sunt aici de câteva săptămâni, i-a … Suita Ducesei. Cauta-ma." Ea
dat un zâmbet înflăcărat.
— Nu voi face asta, spuse el răspicat. „Ea este prietena mea, Monroe.”
Era prima dată când rostise cuvintele cu voce tare.
Pentru o clipă, m-au șocat, dar am reușit să zâmbesc.
Angeline m-a privit acum, gânditoare. „Pareți cunoscut. Esti in
Cel mai recent film al lui Andy Bradshaw?”
Ea a crezut că sunt o vedetă de cinema?
Simțindu-mă răutăcioasă, am ridicat din umeri.
„Am auzit că ești destul de bun.” Mi-a luat din umeri ca pe un da înainte de a se întoarce la
Brodan. — Dacă nu ești liber, dragă, te rog spune-mi că șeful securității a trecut peste sora ta.
Mac?
Brodan zâmbi. „Angeline, Mackennon Galbraith nu va fi niciodată peste mine
sora. Sau fetița pe care tocmai au avut-o.”
"Dreapta." Ea a făcut bofă și apoi a oftat din greu, privind în jur. „Oh, atunci. Se pare că mă
pun cu cineva pe care l-am făcut deja în seara asta. Ta ra.”

Cu asta, ea s-a îndepărtat.

Am pufnit, iar Brodan mi-a rânjit. „Asta a fost Angeline Potter”, eu
șoptit.
"Era."
„Și ea a crezut că sunt actor.”

"Ea a facut."
„Este destul de amuzantă în viața reală.”
Buzele lui Brodan se ciupiră.

„Nu-ți place de ea? Pare atât de plăcută în filmele ei.”
„Ea este opusul simpaticului. Cauzează probleme pe platoul de filmare și ea s-a

tras cu un prieten de-al soțului meu în timp ce făceau un film împreună. Din toate
punctele de vedere, egoist până la bază, ăla. Și o regină a dramei. În plus, parcă ar
trăi aici. Lachlan glumește că încearcă să obțină mai mult din calitatea de membru
decât plătește, dar s-ar putea să nu greșească. Am auzit-o odată
—”
„Nu-mi mai spune nimic.” Mi-am încrețit nasul. „Îmi distrugi unele dintre filmele
mele preferate.”
Râzând, Brodan m-a tras mai adânc în partea lui. „Hai să găsim oameni care ne
plac și poate unele dintre acele tartine care șuieră mereu lângă noi.”
Noaptea nu semăna cu nimic din ce am experimentat vreodată. De fapt, ar fi fost

puțin prea mult dacă nu pentru Brodan, frații săi și partenerii lor.
Deși Lachlan a fost forțat din partea noastră o mare parte a serii împreună cu Robyn
să joace rolul de gazdă, am râs bine cu Thane și Regan. Nu a existat nicio pretenție. L-
am bucurat pe Regan cu povești din copilăria noastră și mi-am dat seama, pentru
prima dată, că acele povești dureau mai puțin. Trecuse doar o săptămână, dar deja
simțeam că mă vindec de trecut.
Pe fundal, o mică orchestră s-a distrat, dar au cântat versiuni instrumentale ale
muzicii pop moderne. Regan mi-a spus că un an a cântat trupa indie rock High Voltage
la petrecerea Hogmanay.
Deoarece focul era o parte importantă a sărbătorilor Hogmanay, nu m-a surprins
când Brodan m-a condus afară cu toți ceilalți să privesc dansatorii de foc.
Dar am fost surprins de cât de spectaculoasă era imaginea procesiunii dansatorilor pe
aleea extinsă a proprietății, flăcările lor luminând întunericul de dincolo de castel. Am
gâfâit alături de toți ceilalți, în timp ce suflătorii de foc împușcau mingi de foc în cerul
nopții, iar dansatorii se învârteau pe evantai de foc, iar alții se învârteau lângă ei în roți
aeriene.
Era atât de de altă lume încât aproape că am uitat că stau pe Ardnoch Estate. A
fost un moment pe care probabil că nu îl voi uita, iar după un an atât de dificil, a fost
suprarealist.
Cât de repede se poate schimba viața.
Pentru o dată, a mea s-a schimbat în bine și m-am întrebat dacă sunt într-adevăr
pregătit să renunț la acest lucru la sfârșitul trimestrului școlar din acest an. Gândul m-
a umplut de groază, chiar dacă știam că nu sunt pregătit să recunosc că vreau să
rămân cu Brodan în Ardnoch.
31
MONROE
O După ce dansatorii de foc și-au terminat spectacolul, ne-am întors să găsim servere
cu mai multă mâncare a teptând în timp ce Lachlan anun a procesiunea haggis-
ului. Trecuse mult timp de când nu luasem parte la o sărbătoare atât de tradițională
Hogmanay și mi-am lăsat deoparte gândurile mele morose de mai devreme pentru a mă
bucura de ea. Am simțit o durere caldă de mândrie în piept în timp ce cimpoiul conducea
haggis-ul, melodia tristă a „Auld Lang Syne” părând să umple întregul castel. Pielea de găină
mi-a înțepat pielea expusă, iar Brodan, observând cumva, și-a liniștit palmele în sus și în jos
pe brațele mele pentru a mă încălzi.
Servitorii au coborât asupra noastră ținând mai multă șampanie și chestii delicioase de
patiserie haggis stropite cu sos de whisky și am fost în raiul mâncării.
Când muzica s-a oprit brusc, ne-am întors cu toții să-l vedem pe Lachlan stând pe primul
palier al scării principale. Pe măsură ce conversația se stingea, fratele lui Brodan ridică
paharul. „Vă mulțumesc, oaspeți de onoare”, a rezonat vocea lui profundă în sala mare,
„pentru că sunteți aici pentru a sărbători Hogmanay la Ardnoch”.
Mi-am ridicat paharul cu toți ceilalți pentru a înveseli, zâmbindu-i lui Brodan, care mi-a
zâmbit tandru.
„Au fost câteva schimbări aici, la Ardnoch, anul acesta. Am salutat-o pe Aria Howard în
cadrul personalului nostru.” Făcu un semn cu paharul către o brunetă frumoasă și curbată,
care stătea lângă Robyn. „Ca noul nostru manager de ospitalitate, Aria a făcut-o
Am păstrat locul ăsta să funcționeze ca un ceas în timp ce mi-am petrecut ceva timp cu soția
mea și noua noastră fiică, Vivien. Pentru Aria!”
Ne-am ridicat ochelarii spre ea, iar bruneta a zâmbit politicos tuturor.
Aceasta a fost femeia care a ajutat-o pe Sloane să obțină slujba aici. Sunt toate informațiile
pe care le aveam până acum de la Sloane despre misterioasa ei imigrație. Curiozitatea mi-a
fost stârnită. Cine a fost Aria Howard? Și de ce părea atât de familiară?
„Și dacă ai putea să mă răsfeți – lui Robyn și Vivien. Întotdeauna m-am gândit la Ardnoch
ca acasă, dar de îndată ce v-am întâlnit pe amândoi” — privirea lui s-a aplecat asupra soției
lui, expresia lui sclipind de atâta dragoste, m-a făcut să mă aplec înapoi în Brodan — „Mi-am
dat seama că era doar un loc până când tu . Spre adevărata mea casă. Pentru Robyn și Vivien.”
„Pentru Robyn și Vivien!” am aplaudat noi. Regan chicoti încântat la

zâmbetul inconfortabil pe chipul lui Robyn.
„Urăște să fie în centrul atenției”, ne-a spus Regan veselă.
„Ai un mod amuzant de a-ți arăta dragostea uneori. Știi asta, soție?” spuse Thane sec.
„Se pare că nu te superi cum îți arăt dragostea”.

„Oh, destul.” Brodan se strâmbă. „Niciun frate nu are nevoie de acea imagine.”
Thane zâmbi mulțumit.
Lachlan vorbi din nou peste murmurele tot mai mari ale mul imii. „Sper că, în timp ce
vă privesc pe toți, ți-ai găsit fiecare propria casă, un loc în care aștepți cu nerăbdare să fii
când intrăm în acest nou an. În seara asta, renunțăm la ziua de ieri și îmbrățișăm noi
începuturi.” Lachlan a ridicat din nou paharul, iar noi am urmat exemplul. „Fie ca tu să fii
fericit și dușmanii tăi să știe asta! Slàinte
Mhath!”
„Slàinte Mhath!” am strigat noi.

În ciuda strălucirii, strălucirii, fețelor celebre, a trebuit să recunosc că mă distram. Nu m-
a surprins că Lachlan va găzdui un Hogmanay care nu numai că și-a distrat oaspeții, dar și-a
respectat moștenirea scoțiană. Și
Sincer, nu simțeam decât mândrie să fiu scoțian și să fac parte din ea, să văd că toți
acești oameni din diferite locuri din întreaga lume se bucură și de tradițiile noastre.
Eram atât de nervos să vin în seara asta și, totuși, mă distram minunat. Abia așteptam
să-i spun lui Brodan pentru că știam că fusese nervos
aducându-mă în acest domeniu al vieții lui.

Ceasul a încetinit constant spre miezul nopții și, un timp mai târziu, în timp ce
Regan și Thane i-au urmat pe Lachlan și Robyn și pe toți oaspeții de afară, pentru ca
drona să facă numărătoarea inversă până la clopote, Brodan m-a surprins reținându-mă.
Am așteptat cu o curiozitate năprasnică până când doar personalul a rămas în ei
frac tradiționale și mănuși albe.
Odată plecat ultimul oaspete, un bărbat mai în vârstă, într-o vestă verde închis,
care îl diferenția de restul personalului, s-a apropiat de Brodan. I-a dat un mic din cap
și a spus: „Dl. Adair, am respectat cerințele dumneavoastră.”
Brodan a zâmbit. — Mulțumesc, Wakefield. Apoi m-a tras de mână.
"Haide."
„Brodan, unde mergem?” am întrebat, gâfâind cu un balon de amețeală alimentat

de trei pahare de șampanie.
M-a condus pe lângă orchestra mică și sus.
„Brodan!” am uierat, trăgându-l de mână.
— Nu este interzis, Roe, a tachinat el peste umăr. „De fapt, acesta este drumul
către suita mea.”
„Acolo mergem?”
"Nu."
„Brodan...”
"E o surpriza."
Am încercat să preiau multele schimbări aduse castelului, fără să cred că ne
grăbim pe coridoarele mochetate de pluș ale unor părți ale castelului care zăceau
întunecate, umede și goale când eram copii. Fustele rochiei mele foșneau când mă
grăbeam să țin pasul cu el, iar picioarele mă dureau în sandalele cu bretele.
„Frate...” am întrerupt-o când el s-a oprit la intrarea în …
Turnul castelului.
În nici un caz.
Privirea mea a zburat spre a lui. "Ce ai mai făcut între timp?"
„Așteaptă și vezi.” A deschis ușa și a întins o mână, trăgându-mă înăuntru.
Scara în spirală era încă strânsă, dar nu mai era slab luminată, rece și umedă, iar podelele de
piatră fuseseră așezate cu mochetă. Respirația mi-a răsunat în urechi în timp ce Brodan m-a
tras în sus și afară în spațiul turnulețului care fusese cândva locul nostru.
Locul în care barierele prieteniei au căzut pentru prima dată între noi, așa cum a făcut el
m-a adus la punctul culminant cu degetele lui.

Amintirile m-au inundat chiar și când am luat-o la renovare. turela avea
a fost transformată într-o mică bibliotecă confortabilă. Rafturi încorporate pline până la refuz
cu cărți, un fotoliu confortabil și covor sub picioarele mele. Era și cald, așa că Lachlan trebuie să
fi instalat un fel de sistem de încălzire și izolație. Și pe o măsuță de lângă fotoliu era ceea ce mi-
am imaginat că sunt cerințele menționate de Wakefield.
Două pahare de șampanie, o sticlă de șampanie într-o găleată de gheață, o vază cu câteva
flori roșii de amaryllis și o prăjitură mică acoperită cu ganache de ciocolată strălucitor și decor
în foițe de aur. Părea direct dintr-o patiserie franceză.
Două furculițe stăteau lângă el. Muzică soft redată de pe un telefon cuibarit de găleată.
"Ce ai mai făcut între timp?" am întrebat în liniște, un zâmbet împingându-mi buzele.
Am simțit căldura lui Brodan în spatele meu și apoi am tremurat când el îmi săruta umărul
gol, săruturi blânde în șoaptă care îmi strângeau mameloanele în spatele sutienului meu fără
bretele. Apoi mi-a tras fermoarul rochiei, sunetul rezonând în jurul camerei în timp ce o cobora
încet, materialul desfăcându-mi în jurul sânilor și taliei mele.
„Am vrut să te aduc aici”, a spus el, cu vocea lui ursuz, „ca să termin ceea ce am
început cu toți acești ani în urmă. Ca să te fac a mea așa cum ar trebui să am în ziua aceea.”
A fost ca un vis când m-am întors în brațele lui și am lăsat rochia să cadă
podea. Am ieșit din ea în timp ce i-am desfăcut nasturii vestei. Exploserăm fiecare centimetru
din corpurile celuilalt și totuși dorința de mai mult persista. Să experimentez în mod repetat
beatitudinea lui Brodan din mine.
Am scos sutienul fără bretele care se potrivea cu lenjeria mea, tot prin amabilitatea lui
Brodan, dar el a murmurat îngrozitor pentru ca eu să-mi țin lenjeria în timp ce se dezbrăca până
la fundul gol. Apoi m-a coborât pe covorul de pluș, întinzându-mă sub el și s-a uitat în ochii mei
în timp ce-și ținea mâinile deasupra capului meu.
Un milion de emoții s-au răscolit în privirea lui palidă izbitoare.

"Ce este?" Am întrebat.
A clătinat puțin din cap. „Trebuia doar să-mi reamintesc că acest lucru este real.”
Voci puternice care numărau invers de la zece rup aerul de afară înainte să pot spune ceva,
iar eu am zâmbit în timp ce Brodan murmura împreună cu ei numărătoarea inversă.
Uralele au umplut aerul cu strigăte de bun venit în noul an.
„La mulți ani, Brodan.”
"Un an Nou fericit draga mea." M-a sărutat blând, dulce. Dar puteam simți
el tare și fierbinte între picioarele mele.
I-am mângâiat spatele gol și puternic și i-am șoptit în așteptare: „Tu
chiar trebuie să-mi scot lenjeria dacă vrem să ducem asta mai departe.”
„Intenționez,” a promis el, sărutându-mi sânul. „Dar mai întâi, o mică reamintire...” Mâna
lui a coborât pe stomacul meu și mușchii mi s-au contractat de dorință în timp ce degetele lui
alunecau pe sub materialul lenjeriei înalte. Apoi degetele lui s-au pus pe acea nodură de nervi,
rostogolindu-se și apăsând, plăcerea zbârnind pe coloana vertebrală. Mi-am arcuit șoldurile în
atingerea lui. El și-a ridicat privirea și m-a privit cu o hotărâre sălbatică pe față în timp ce urcam
spre punctul culminant. — Asta e, Sunset. Gaseste-l."
De îndată ce am făcut-o, mi-a înghițit gemetele în gură. Sărutul lui aprig, dornic, care m-a
cuprins. L-am simțit că se sprijină din nou peste mine, turnându-se în mine până când am gâfâit
amândoi. Când i-a plecat gura

al meu, a fost ca să mă sărute peste tot. Sărutările lui tandre au tras un drum pe gâtul meu, pe
pieptul meu, pe sânii mei, până la stomacul meu, unde și-a luat timpul pentru fiecare pistrui de
care părea atât de fascinat.
Când a ajuns la talia lenjeriei mele, eram din nou nevoie de dorință. Ochii ni s-au întâlnit când
degetele lui s-au ondulat în țesătură, iar eu mi-am ridicat șoldurile pentru a-l ajuta să le scoată. A
fost ceva în acest act care l-a încurajat pe Brodan și mi-am reamintit să-mi las mereu chiloții, ca să-i
poată da jos. Gândul m-a făcut să zâmbesc, iar curiozitatea a strălucit în ochii lui la această priveliște.
Dar apoi lenjeria mi-a fost scoasă, iar gura lui Brodan era pe mine, limba lui înconjurându-mi
clitorisul, degetele strângându-mă strâns de coapsele mele în timp ce se ospăta.
El a sărutat, a lins și a spălat până când am explodat de ușurare. Abia am încetat să tremur prin ea,
când Brodan s-a sprijinit din nou peste mine, ținându-mi privirea în timp ce s-a înfipt în mine.
"Protec ie?" Am avut premeditarea să icnesc.
Brodan zâmbi. „M-am îmbrăcat în timp ce tu veneai foarte greu, iubirea mea.”
Am chicotit până când a devenit un geamăt în timp ce el a apăsat înăuntru într-o alunecare
lentă și groasă. M-a sărutat din nou, profund, dar languit, iar eu l-am înfășurat, coapsele mele
strângându-i șoldurile, brațele în jurul spatelui lui, strângându-l de mine.
În cele din urmă, am rupt dulceața sărutului nostru pentru că nu mi-am putut stăpâni
gemetele. Cu fiecare împingere lentă, Brodan mă împinge spre punctul culminant. Vederea și
simțirea plăcerii mele părea a fi distrugerea lui Brodan, iar eu am simțit încordarea și tensiunea
din corpul lui în timp ce se forța să țină un ritm constant și chinuitor.
„Brodan”, am șoptit eu într-o rugăminte. „Brodan.”
„Nu mă voi sătura niciodată de asta”, mi-a spus el răgușit. „Te aud spunând al meu
numele pe măsură ce vii.”
Cuvintele lui m-au împins și mai departe spre acea stâncă de satisfacție. Mi-au înfipt unghiile
în umerii lui și el a strâns din dinți, forțându-mă mai tare, chiar dacă ținea acel ritm chinuitor. „Vino
după mine, Sunset. Lasă-mă să simt că vii.”

Și chiar așa, am făcut-o.
Am strigat, aruncându-mi capul pe spate și strângându-mi coapsele în jurul lui,
arcuindu-se în împingerile lui în timp ce mușchii mei interiori spasmau în jurul penisului lui.
Brodan s-a înțepenit și apoi a scos un mârâit animal în timp ce pulsa în mine, șoldurile încetinindu-
și până la o tresărire când atingea punctul culminant.
A gemut, prăbușindu-se peste mine, având grijă să țină o mare parte din greutatea lui de pe
mine chiar și în timp ce își îngropa capul de gâtul meu. Și-a înțepenit corpul inferior în al meu în timp
ce ultimele frisoane l-au împins.
I-am mângâiat spatele umed în timp ce mă uitam în tavanul de piatră de deasupra. Mi-a trecut
prin minte gândul de a suna în fiecare an nou cu Brodan așa, doar pentru a fi alungat de frică. Nu am
vrut să mă gândesc prea departe. Să-mi fac promisiuni pe care nici el, nici eu le-am putea respecta.
Așa că, când Brodan și-a ridicat capul, m-a sărutat dulce, s-a uitat adânc în mine
ochii și am mărturisit cu grosime: „Te iubesc atât de mult, Monroe Sinclair”, am încremenit.
Am încremenit literalmente în brațele lui.
În parte extaziat, în parte complet îngrozit.
Pentru că și eu l-am iubit. Știam, în ciuda a tot ceea ce se întâmplase între noi, că nu încetasem
niciodată să-l iubesc pe Brodan Adair.

Dar eu … oamenii pe care i-am iubit aveau tendința să mă rănească.
„Brodan…”
Dezamăgirea a izbucnit în ochii lui, dar, spre șocul meu, mi-a șoptit pe buzele mele: „Este în
regulă. Nu sunt un om răbdător, iubirea mea. Dar pentru tine, aș aștepta o mie de vieți.”
Lacrimile mi-au ars în ochi și am strigat tremurând: „Ești așa de romantic
Bastard. Vă urăsc."
Brodan și-a dat capul pe spate în râs și, pentru că era încă în mine, am simțit senzația prin tot
corpul meu. Am chicotit printre lacrimi până când Brodan mi le-a sărutat de pe obraji. „Nu, nu,”
murmură el la fiecare sărut. "Tu mă iubești. Dar pot aștepta până când ești gata să-mi spui asta și tu.”
32
BRODAN
O La șuieratul tigaii, am auzit ușa cabanei deschizându-se și închizându-se.

„Uf, asta a fost cea mai lungă primă săptămână înapoi la școală vreodată”,
a strigat Monroe și am auzit-o dând jos bagajele, probabil dând jos pantofii. M-a
umplut de anticipare și m-am întors să o privesc trecând prin ușa bucătăriei.
Îmi văzusem fața tencuită peste panouri publicitare, mă întâmpinaseră sute de

fani care țipă la premiere... dar așteptarea ca Monroe Sinclair să vină acasă la mine
era visul pe care nu-mi venea să cred că s-a împlinit.
Ea a zâmbit cu un zâmbet obosit, dar fericit. „Ceva miroase bine.”

„Fajitas de pui”, i-am spus câteva secunde înainte să mă aplec să sărut gura pe
care mi-a oferit-o. "Zi dificilă?"
Roe a oftat din greu, iar eu i-am făcut semn către paharul de vin pe care îl
turnasem deja pentru ea. "Esti eroul meu." Luă paharul și se sprijini de blat,
împingându-și părul de pe față. „Parcă copiii săreau de pe pereți
. Adică, știam cu toții că prima zi după Crăciun va fi rea, dar asta a durat toată
este … săptămâna sângeroasă. Hyper nici măcar nu acoperă

întotdeauna.”
Am dat din cap, privirea mea dansând între ea și amestecul de condimente de pui
din tigaie. „Thane a primit un telefon de la școală săptămâna aceasta despre Eilidh.
Se pare că o altă fată îl hărțuia pe prietenul lui Eilidh în legătură cu ce a primit, sau
nu am primit, de Crăciun. Așa că Eilidh și-a propus să o lovească peste față. Este greșit că sunt
mândru de ea?”
Monroe m-a împins jucău . — Mai bine nu i-ai fi spus asta, Brodan
Adair.”
"Ce? Că sunt mândru că nepoata mea a susținut prietena ei?”

„Nu este atât de simplu și știi asta. Ea nu poate să meargă cu palme
oameni în față, indiferent cât de mult ar merita.”
am zâmbit. „Este o regulă groaznică.”
Și-a dat ochii peste cap, clătinând din cap. „Oricum, am auzit despre asta de la profesorul
lui Eilidh. A fost destul de un moment. Se pare că fata a rămas uluită.
Și, deși nu putem tolera violența fizică, poate că se va gândi de două ori să-i chinuie pe oameni
care au mai puțin decât ea.”
„Da. Potrivit lui Thane, Eilidh a fost la fel de surprins de moment ca
oricine. A plâns ea, draga mea. Ea știe că a greșit.”
Monroe s-a apropiat de mine. „Îmi place cum o iubești.”
Cuvintele Iubești cum te iubesc eu? atârnat de vârful limbii mele, dar
I-am forțat înapoi. Trecuseră două săptămâni de când i-am spus lui Monroe că o iubesc.
Am mai spus-o o dată, iar ea nu mi-a răspuns. În timp ce ustura, am înțeles. Și puteam aștepta.
"Cina e gata." Am luat tigaia de pe foc si am lingura puiul

în tortilla pe care le-am aranjat.
„Știi cât de uimitor este să te întorci acasă după o săptămână grea la muncă la un bărbat
sexy care gătește cina?” se tachina Monroe veselă în timp ce arunca topping-uri pe fajitas.
„Unde ai învățat să gătești?”
„Am jucat odată un bucătar într-un film.”
„Oh, da, mi-l amintesc pe acela. A fost un film de groază, nu? Cam brut,
Dacă-mi amintesc corect." Și-a încrețit nasul.
O durere ma simțit în piept. În ultimele luni, mi-am dat seama din fragmentele pe care
Roe mi-a spus că probabil că a urmărit fiecare dintre filmele mele. Nu am tachinat-o niciodată
despre asta pentru că dacă lucrurile ar fi fost invers
în jur, m-aș fi uitat și eu la fiecare film al ei. Și m-ar fi ucis să o văd, dar să mă simt atât de
deconectat.
Mi-am dres glasul. „Da, a fost o groază despre un sous-șef, personajul meu
angajează cine începe să pună oameni...”
„Ick, nu. Mâncând." A luat o mușcătură masivă de fajita pentru a-și spune punctul de vedere,
și am pufnit.
„Oricum”, am spus, urmând-o în sufragerie cu cina mea, „directorul a vrut să iau niște
lecții culinare, așa că am părut că știu ce fac. Un bucătar britanic de top m-a instruit cum să
feliez și să zaresc ca un adevărat bucătar și l-am convins să-mi dea câteva sfaturi și rețete de
gătit. A spus că sunt un firesc.”
"Desigur ca esti." Se a eză, cu picioarele încovoiate sub ea. „Ești bun la orice îți pui
mintea.”
"Crezi asta?" am întrebat cu toată seriozitatea.
Prinzându-mi tonul, Roe și-a înghițit mușcătura și a întrebat: „Ce se întâmplă
pe?"
Ceea ce se întâmpla a fost că eram gata să mă angajez pe deplin în Ardnoch, iar să aștept
ca cineva să-i placă scenariul pe care l-am scris nu mi-a părut un loc de muncă. Am fost
ocupat săptămâna aceasta și am luat două decizii foarte mari pe care știam că trebuie să le
conduc de Monroe. Am sperat că ea le va împărtăși într-un fel sau altul. Apoi a existat o a
treia problemă referitoare la ea în întregime pe care trebuia să o ridic. "Trei lucruri. Una este
că am lucrat cu Thane în ultimele săptămâni la desene pentru o casă.”
Ea a încetat să mănânce; ochii i se mariră pu in.

Am mers înainte, simțindu-mă mai nervos decât credeam că voi fi în acest moment. „Ca
parte a moștenirii noastre, Lachlan a împărțit un teren în Caelmore, astfel încât să avem cu
toții un teren pentru a construi o casă. Complotul meu este aproape de parcelele lui Arran și
Arro. Vedere chiar deasupra apei. Construcția va fi în conformitate cu casele fraților și surorii
mele. O casă mare de familie, design modern, multă sticlă cu vedere la apă.”
Roe înghiți în sec. „Asta e … asta e uimitor."

"Crezi?"
"Desigur."
„Aș vrea … Aș vrea să te uiți la desene. Aș dori părerea ta.”
Pentru că sper ca naiba că aceasta va fi casa ta la fel de mult ca și a mea.
Ea dădu încet din cap. „Aș fi bucuros să mă uit la ele.”
— Chiar vreau părerea ta, Sunset.
Orice a văzut ea în expresia mea a făcut să se înțeleagă în a ei. A ei
buzele formau un O. Apoi răsuflarea â ni din ea. „Brodan știe că nu m- … Eu tu
am hotărât să rămân…”
Durerea a izbucnit, dar am încercat să nu o arăt. „Da, știu. Dar în caz că tu
do."
La incertitudinea bruscă și tristă de pe chipul ei, am schimbat subiectul. "Două,

Lachlan și cu mine ne-am uitat la proprietățile noastre și credem că am găsit un teren
asta ar merge bine pentru o distilerie. Lachlan vrea să intre în afaceri cu
eu, și așa că mă pregătesc să fac toate cercetările.”
Zâmbetul ei superb era autentic. „Brodan, este o veste minunată! sunt asa de
entuziasmat pentru tine. Cred că un whisky de la tine și Lachlan ar fi uriaș
lovit. Aveți deja un cârlig pentru publicitate. Va fi fantastic.”
"Asa crezi?" Un val de nerăbdare a trecut prin mine la acest gând
de a conduce o afacere pe care mi-a plăcut-o și de a o face acasă. Ar aduce mai mult
locuri de muncă și să stimuleze și economia locală.
"Bineinteles ca da." Ea s-a întins și mi-a strâns piciorul. "Cum am spus,

poți face orice îți pui în minte.”
La asta m-am băgat.
Și nu pentru distilerie.
Mi-am bătut pe capacitatea mea de a umple viața lui Monroe Sinclair cu atât de multe
vremuri bune, nu s-ar fi gândit niciodată să mă părăsească.
Dar mai era ceva de care trebuia să discutăm. Și ăsta nu am fost
așteaptă cu nerăbdare. Am vorbit mai mult despre săptămâna lui Roe la școală, despre planurile noastre
pentru weekend și, odată ce am terminat cina și am stat împreună pe canapea, am

abordat subiectul.
„Este al treilea lucru pe care am vrut să-l discut. Trebuie să-ți spun ceva.”
S-a întors spre mine, cu fețele noastre la câțiva centimetri distanță. „Sună serios. Avea
te-ai decis să deschizi o moară de lână, precum și o distilerie?”
La tachinarea ei, i-am gâdilat coastele și ea a țipat, încercând să scape.
Râzând, am tras-o în brațe. „Încetează să te zvârcoli.”
„Nu mă gâdila, atunci.” Roe a făcut bofă, iar eu am furat un sărut rapid pentru că gura
ei era chiar acolo și acesta era un motiv suficient. Când m-am tras în spate, i-am dat părul
de pe față, urandu-i că era pe cale să-și piardă expresia aceea fericită, aproape visătoare.
„Ești gata să vorbești despre tatăl tău?”

S-a înțepenit în brațele mele. Dar ea nu s-a retras. În schimb, umbrele pe care le-am
urât atât de mult s-au strecurat în ochii ei cenușii, iar ea a răspuns liniștit: „Vreau să-l
găsesc, Brodan. Poate... poate să-i găsesc mormântul... poate mai pot să-mi iau rămas
bun. Poate mai pot să-l iert. Dacă asta și-a dorit. Trebuie să cred că asta și-a dorit.”
Ridicându-mi fundul de pe canapea, am scos bucata de hârtie care îmi ardea o gaură
în buzunarul din spate și i-am întins-o. Avea pe el adresa unui cimitir din Dumfries și
Galloway. „L-am găsit pentru tine.”
O mică gâfâit îi scapă când luă hârtia. Ea a devorat cuvintele
pe el. „Ce făcea el așa departe în sud?”
"Nu știu."
„Brodan, cum l-ai găsit?”

„Am contacte. Oameni care știu să găsească oameni.”
Lacrimile i s-au scurs în ochi, dar nu s-au revărsat în timp ce ea a șoptit: „Mulțumesc.
Mulțumesc foarte mult." Ea și-a aruncat brațele în jurul meu, iar ale mele s-au îmbrăcat în
jurul ei, ținând-o lângă mine, aproape de teamă să-și dea drumul. Am respirat parfumul
citricelor care stăruia în părul ei de la șamponul ei. Eu doar …
a inspirat -o, ținând-o acolo. frică să expire.
Câteva ore mai târziu, focul a trosnit în șemineu și Roe zăcea goală, cu spatele la pieptul meu, pe
canapea. Ea a desenat cercuri leneșe pe antebrațul meu în timp ce o țineam, iar noi am ascultat
tăcerea întreruptă doar de izbucnirea flăcărilor.
Pacea, spre deosebire de orice îmi aminteam, s-a așezat peste mine. Făcusem dragoste cu
femeia pe care o iubeam după o noapte de conversație despre totul și nimic.
Pentru prima dată în optsprezece ani, nu urmăream acest sentiment de gol în interior.
Cu ea în brațe, mă simțeam întreagă.
„Nu mi-am imaginat niciodată că voi putea fi atât de fericit”, am mărturisit.
Monroe și-a întors capul, părul ei gâdiindu-mi pieptul în timp ce își ridica privirea
pe mine. — Ți-e frică, Brodan?
Frica s-a strâns ca un pumn în jurul gâtului meu și am putut doar să dau din cap.
— Și eu, a recunoscut ea.
Apoi s-a mișcat în brațele mele, întorcându-se să se călărească pe mine. Ținându-mi ceafa în
mâini, ea a șoptit: „Totuși, vreau să mă țin. Vei rezista cu mine?”
Ca răspuns, mi-am înfășurat brațele și am tras-o aproape, îngropându-mi fața în curba gâtului
ei. M-aș ține pentru totdeauna acum. Nu asta m-a îngrozit. Ce m-a îngrozit a fost ceea ce s-a
întâmplat dacă ea a alunecat din strânsoarea mea sau a fost smulsă de mine de forțe mai puternice
decât strânsoarea mea?

La dracu.
Am respirat lini titor, amintindu-mi că era genul ăsta de gândire
care ne-au costat optsprezece ani împreună.
A trebuit să luăm câte o zi.
Câte o zi pe rând.
Și poate, în cele din urmă m-aș instala în sentimentul de a fi cu adevărat
fericit pentru prima dată în viața mea.

33
MONROE
G uilitatea și rușinea mi-au dat cu piciorul în fund tot drumul pe stradă în timp ce mergeam
să-l întâlnesc pe Sloane la o cafenea din satul vecin Golspie.
Deși ne-am trimis mesaje, nu ne mai văzusem de sărbători și am vrut să ajungem din urmă fără
urechile și ochii băgători ai lui Ardnoch.
În plus, Flora's era mereu atât de ocupată sâmbăta, încât era greu să găsești o masă.
Brodan era în modul de cercetare pentru ziua respectivă, iar Sloane avea după-amiaza liberă.
Aceasta s-a dovedit a fi o raritate între Callie, slujba de menaj la castel și concertul secundar de
coacere și vânzare de prăjituri. Astăzi, însă, Callie își petrecea din nou după-amiaza cu Lewis.
Thane și Regan duceau copiii la prânz și la cumpărături în Inverness.
Ceea ce însemna că Sloane era liber.
Și m-am bucurat, pentru că aveam nevoie disperată de cineva cu care să vorbesc.
În această dimineață, la câteva ore după ce l-am rugat pe Brodan să mă țină și i-am promis
același lucru în schimb, mi-am deschis e-mailul personal pentru a afla că fusesem selectat pentru
un interviu pentru un post de profesor în Ținutele Joase. Aproape de Edinburgh.
O parte din mine speriată a vrut să meargă la interviu. Dar făcând asta, nu m-ar face la fel de
rău ca Brodan când eram copii? Aș fugi de el așa cum ar fugi de mine.
Diferența a fost că nu l-am tratat niciodată prost pe Brodan când eram adolescenți.
Când s-a întors la Ardnoch, mi-a arătat o latură a lui care nu-mi plăcea.
Știam că acum nu-i plăcea nici acea latură a lui, dar aș fi încredințat că nu mă va mai trata
niciodată așa. Sau că nu avea să cedeze într-o zi fricii lui și să mă lase în urmă.
Totul era minunat acum între noi, dar restul lumii nu se amestecase încă. Nimeni nu
știa că ne întâlnim, dar de îndată ce a apărut la știri, fața mea avea să fie tencuită pe tot
internetul. Anonimatul meu – un lucru prețios pe care nu l-am luat ca de la sine înțeles –
avea să se piardă. Nu conta dacă Brodan s-a retras din actorie. Acum era regalitatea de
la Hollywood. Numele lui era pe o stea de pe Hollywood Walk of Fame. Credeam că mi-
am dat seama de toate, dar invitația la interviu m-a derutat din nou.
Mintea zbârnâind, inima bătută și stomacul mișcându-se, am simțit o durere de cap

când am intrat în cafeneaua liniștită de pe o stradă laterală a satului. Alți câțiva oameni
au vrut să bea o ceașcă de ceai, dar l-am văzut pe Sloane la o masă din colț, departe de
urechile indiscrete.
S-a ridicat să mă îmbrățișeze, iar eu i-am strâns-o strâns înapoi. "Ce mai faci?"
„Puțin obosită”, a răspuns Sloane, iar eu am observat cearcănele de sub ea

ochi.
„Muncești prea mult.”
Ridicând din umeri, ea oftă. "Trebuie să. Nu pot rămâne pe moșie pentru totdeauna. Aceasta
Ar fi frumos să-i dau lui Callie o casă adevărată.”

M-a umplut de îngrijorare pentru că, dacă nu îmi puteam permite singur un loc în
Ardnoch cu salariul unui profesor, cum ar fi trebuit să facă Sloane cu banii pe care i-a
câștigat? De parcă mi-ar fi citit gândurile, ea a spus: „Sper că dacă voi construi destule
afaceri cu coacerea mea, între asta și menaj, voi avea suficient de închiriat”.
„Și, între timp, te vei străpunge în pământ?”

„Ce pot să vă aduc, doamnelor?” a întrebat serverul, o femeie de vârsta mea.
Am comandat și, odată ce a plecat, am ținut prelegeri ca o soră mai mare. "Tu vei fi
nu-i folosește Callie dacă te epuizezi până la punctul în care te îmbolnăvești.”

Sloane mi-a zâmbit obosit. "Știu. Eu doar … Vreau să o fac să funcționeze
pentru noi aici. Nu vreau să ne luptăm și să economisim tot timpul.”

„O vei face să funcționeze … dar trebuie să ai grijă și de tine.”
"Bine. Promit că voi încerca.”

"Bun. Atunci voi înceta să-ți dau prelegeri.”
„Este bine că îți pasă suficient de mult încât să vrei.”
Am împărtășit o privire caldă și apoi m-am lansat direct în ea. "Am nevoie de sfat."
"De la mine?" Sloane î i lipi o mână la piept. „Din acest dezorganizat
mizeria pe care o vezi înaintea ta?”
Chicotind, am dat din cap. „Mi-ar putea folosi cu adevărat o casă de sunet.”
"Bine. Atunci spune-mi toate lucrurile și voi încerca să fiu de ajutor.”

„În primul rând, trebuie să vă ofer mai multe informații despre mine și despre Brodan.” I-
am spus povestea noastră și i-am explicat cât am putut despre prietenia și dragostea noastră
unul față de celălalt în adolescență, fără a intra în prea multe detalii. I-am spus cum s-a
terminat și cum a fost el când a revenit în viața mea. Apoi am explicat despre interviu și cum
nu știam dacă ar trebui să merg pentru el.
„Brodan este ca un bărbat diferit de cum era când s-a întors prima dată. El
pare dedicat lui Ardnoch, mie. Mi-a spus lucruri pe care știu că nu le-a spus nimănui. Și mi-a
spus că mă iubește.”
Ochii lui Sloane se luminară. "Într-adevăr? El a spus: „Te iubesc”.
„De două ori acum. Și nu am spus-o înapoi.”
„De ce nu ai făcut-o?”
„Mi-e teamă”, am recunoscut. „Mi-e teamă că o altă persoană pe care o iubesc o va face
mă dezamăgește. Mă va răni. Are puterea de a mă rupe și este înfricoșător.”
"Îl iubești?" întrebă Sloane, pe un ton serios.
Emoția aproape că m-a înecat când am dat din cap.
„Treizeci și doi de ani este un timp îngrozitor de lung să iubești pe cineva, Monroe. Asta
nu va dispărea doar pentru că decizi să pleci. Te va urma și mă tem că vei regreta că nu ai
riscat. eu … dacă aș fi eu, aș rămâne.”
Ea s-a întins și mi-a strâns mâna cu pumnii. „În plus, ești cel mai apropiat prieten al meu
aici și, în mod egoist, nu vreau să te pierd.”
I-am acoperit mâna cu a mea. "Mulțumesc."
"Asta înseamnă că vei rămâne?"
M-am gândit unde eram mental și emoțional când am aplicat pentru jobul din sud.
Apoi m-am gândit cum ar fi viața în Ardnoch dacă l-aș scoate pe Brodan din ecuație. Dacă
a decis că viața în Highlands era prea mică pentru el. Cu ce aș rămâne?
Prieteni.
Prieteni pe care nu i-am avut înainte.
Sloane și Arran și Arro. Colegii mei de la școală. Floră. Belle.

Toți făceau parte din viața mea acum.
Ardnoch nu era acasă fără Brodan, dar era așa ceva, chiar și cu el plecat. Trebuia doar
să am încredere că nu va trebui să-mi fac griji pentru asta. Că Brodan a vorbit serios când
a spus că mă iubește. Că planificarea casei și luarea în considerare a părerii mele în design
a fost pentru că a fost neclintit că voi locui în ea cu el.
Vreau, am recunoscut, doare inima.

Voiam să vin acasă la Brodan în fiecare seară și să mă întind în brațele lui
pe canapea, mă uit la televiziune nenorocită și gem de ziua mea.
Voiam să fac dragoste cu el în orele întunecate ale nopții și să adorm lângă el,
simțindu-mă prețuită și nevoie.
Mi-am dorit ceea ce am avut în ultimele săptămâni și am vrut să dureze pentru
totdeauna.
— Ceva îmi spune că tocmai ai luat o decizie, ghici Sloane, cu privirea ei

in cautarea.
„Cred că am făcut-o.” Zâmbindu-i printre lacrimi strălucitoare, am clătinat din cap. „Jur
pe Dumnezeu că omul acela mă transformă în zâmbet.” Expirant, am fluturat o mână.
„Bine, mai puțin din asta acum. Sa vorbim despre tine. Nu vreau să intru și îmi poți spune
să mă ocup de treburile mele și promit că nu voi fi jignit … dar
de ce Highlands?”
Dacă Sloane părea epuizată înainte, ea părea deodată complet epuizată în timp ce dădea
solemn din cap. "Bine. Ceea ce sunt pe cale să vă spun trebuie să rămână între noi.”
M-am încordat, dar i-am răspuns: „Știu să păstrez un secret, Sloane. Am crescut într-un
sat care a îngreunat totul, așa că credeți-mă, sunt un seif.”
Ea dădu din cap, mușchiul maxilarului flectându-se. Și apoi a început să-i spună a
poveste care m-a șocat și ma consternat.
Până la sfârșit, nu am simțit altceva decât ușurare că era aici și în siguranță. Atât ea
și Callie.
Am jurat, acum că mă hotărâsem să rămân definitiv în Ardnoch, că voi face tot ce va fi

necesar pentru a mă asigura că Sloane și fiica ei vor înflori aici. Pentru a ne asigura că au
rămas protejați.
Mi-a bătut pulsul ca nebun când am intrat în cabană mai târziu în acea după-amiază. o
făceam.
Chiar dacă încă eram îngrozit, o făceam.
Aveam de gând să-i spun lui Brodan că și eu sunt îndrăgostit de el și că voi rămâne
definitiv în Ardnoch.
„N-ai crede ce este nevoie pentru a lansa o distilerie”, a anunțat Brodan când închideam
ușa în urma mea. Avea focul aprins în grătar și mi-a încălzit obrajii reci. Ridicând din umeri
din haină, m-am simțit dezumflat de la exagerarea să-i spun că îl iubesc, doar pentru a fi oprit
de salutul lui.
Se ridică de la computer și îi făcu semn. „Nu contează milioanele de lire sterline pe care
le vor lua, sunt lucruri de luat în considerare pe care nici măcar nu mi-am dat seama. Pentru
început, terenul despre care credeam că ar putea funcționa pentru distilerie va trebui
investigat, deoarece vom avea nevoie de o aprovizionare constantă cu apă pe tot parcursul anului. A
Distileria de pe una dintre insule și-a suspendat producția de câteva ori din cauza
secetei de pe insulă. Terenul cu o aprovizionare constantă cu apă este o necesitate.”
Făcu un gest cu insistență, cu ochii puțin deschiși de emoție sau de frică, sau
ambele, poate.
„Și există o listă de așteptare de cinci ani pentru alambicurile de cupru de care
vom avea nevoie. Adică, probabil că am putea face cumpărături în altă parte, dar
acestea sunt cele mai bune companii din lume și ne vom dori ce este mai bun. Și
așteptarea celor mai bune costă timp și bani. Apoi va trebui să finăm whisky-ul în
sine, să-l obținem așa cum ne dorim, ceea ce va dura și timp, iar apoi va trebui să
se maturizeze minim trei ani. Am putea la fel de bine să construim distileria
principală în timp ce creăm whisky-ul propriu-zis în afara locației, undeva mai mic.
Va trebui să ocolim chestia asta cu alambicurile de cupru pentru că abia așteptăm
opt ani să o scoatem la pământ. Și-a frecat fruntea, părând brusc epuizat.
Toate gândurile de a-i spune că-l iubesc au fost puse în așteptare în timp ce am
rotunjit canapeaua pentru a-i freca o palmă liniștitoare pe braț. „Hei, știi că nu
trebuie să mergi înainte cu asta dacă nu vrei. Dar... ai bani și palat, Brodan. Și înveți
răbdarea foarte repede, frumosule.”
Expresia lui Brodan s-a înmuiat și m-a îmbrățișat de partea lui. "Eu doar …
Sunt puțin copleșit de fapte.”
„Toată această întreprindere ar necesita timp și bani, și nu este din partea ta,
zonă de comfort … dar ai mai făcut-o înainte. Câteva lucruri anul acesta te-au scos
din zona ta de confort. Uite cum au iesit alea.”
La tachinarea mea, el a zâmbit. — Da, au ieșit destul de bine, nu-i așa?
Crezând că acesta este momentul meu, momentul perfect, am deschis gura să

o spun. Să-i spună. Dar cuvintele s-au blocat și înainte să le pot târâ afară, Brodan
m-a tras lângă el pe canapea. „Acum, celălalt lucru pe care trebuie să ne hotărâm
este dacă deschidem distileria publicului. Vreau părerea ta despre câteva lucruri.
Uite, uite...”
Chiar așa, momentul meu a dispărut.
Sau m-am înecat cu asta.
Împingându-mi frustrarea deoparte, m-am forțat să mă angajez în

conversa ie.
34
MONROE
nu am observat nimic ieșit din comun în acea dimineață când mi-am luat cafeaua
eu
de la Flora, dar am fost distras pentru că nu i-am spus lui Brodan că îl iubesc încă.
În ultimele zile, mi-am lăsat să fiu abătut de alte lucruri și a fost o prostie pură din
partea mea. L-am iubit. L-am iubit pe Brodan.
Nu se putea nega, așa că ce rost avea să nu-i spun? Uf, a trebuit să o iau împreună.
În seara asta, mi-am promis. I-aș spune în seara asta să vină la naiba sau în sus
apă.
După ce am luat acea decizie exact la timp pentru copiii care vin în acea dimineață,
eram mai conștientă de împrejurimile mele și am remarcat că nu numai colegii pe
lângă care am trecut în hol mă priveau ciudat, dar părinții dincolo de copiii care
așteptau erau grupați. împreună, șoptind și uitându-se.
M-am gândit că poate sunt paranoic... dar nu.
Erau cu siguranță o mulțime de părinți care mă priveau în timp ce am primit copiii
în clădire la sunetul soneriei. Odată ce copiii au fost aranjați, am ridicat din umeri
sentimentul ciudat până când o asistentă de la P4 a venit în clasa mea pentru a pune
o întrebare în numele profesorului ei. S-a uitat fix la mine, cu ochii puțin rotunzi și
năuciți.
Ce naiba?
În cele din urmă, când am intrat în camera personalului la pauză și toate vorbirile au încetat
la sosirea mea, mi-a crescut indignarea. M-am îndreptat spre Ellen. „Bine, ce se
întâmplă?” Am întrebat.
Ea a ridicat o sprânceană la tonul meu. "Ce vrei sa spui?"
„Toată lumea se uită la mine și șoptește. Am făcut ceva?”
Ellen s-a uitat la mine de parcă mi-aș fi pierdut mințile. „Monroe, chiar nu am idee
despre ce vorbesti."
Ea nu părea cu adevărat.
Cineva și-a dres glasul în spatele meu și m-am întors și am văzut-o pe Summer
Smith, tânăra profesoară de P2, întinzându-și telefonul. Ea mi-a aruncat un zâmbet de
oi. „Cred că acesta ar putea fi motivul.”
Încruntat, i-am luat telefonul și, de îndată ce am citit ecranul, mi s-a prăbușit
stomacul. Era un articol de pe site-ul unui tabloid național cu titlul „Star Finds Love in
the Highlands”, împreună cu o fotografie grozavă și sângeroasă cu Brodan sărutându-
mă pasional pe strada Castle, lângă cabană. Imagini mai mici ne urmăreau, mergând pe
stradă braț la braț. Mă uitam micuț lângă el. A fost aproape amuzant. Într-una dintre
ele, râdeam de ceva ce spusese, privind drept înainte, în timp ce el mă privea cu atâta
tandrețe, încât mi s-a tăiat respirația. Oricine se uită la acea fotografie ar ști că mă
iubește.
Mi-a luat un moment să-mi trag ochii de la fotografie la articol. Am citit cu
repeziciune povestea și m-a umplut de frică, deoarece au numit un influencer familiar
de socializare ca sursă pentru povestea originală. Am dat clic pe link și s-a deschis
profilul ei.
Harriet Bloody Blume.
O întâlnisem vara trecută și încercase să mă facă să vă spun detalii despre asta
cei Adair.
Văzând poza cu Brodan și cu mine pe grila ei, am dat clic pe ea și am deschis un

videoclip în care stătea cu cărți în fundal. Nepăsând că toată lumea din camera
personalului ar putea să audă, am ascultat cum ea a vărsat minciuni.
Panica s-a acumulat din intestine până când inima mi-a bătut mult prea tare.
Sudoarea mi-a alunecat palma în timp ce ascultam cum vacuța vicioasă îi spunea cinci milioane
adepții și, prin urmare, lumea, pe care le-am vorbit exclusiv cu ea. Și cineva – să zicem,
Brodan – ar putea să o creadă pentru că avea detalii despre relația noastră. Ea știa că suntem
prieteni încă de la școală. Ea știa că l-am iubit și că el a plecat. Ea știa că mă simțeam
abandonată de el. Și acum știa că ne întâlnim și trăim împreună în cabana de pe strada
Castle. Că am petrecut Crăciunul și Revelionul cu familia lui. Că eram serioși.
De unde știa ea toate aceste lucruri?

„Ea minte”, am șoptit, simțind o mână mângâietoare pe umărul meu. „Eu
nu i-a spus nimic din toate astea. Ea minte.”
Dar Brodan... Dacă nu mă credea? Dacă credea că Harriet spunea adevărul? A sărit la
concluzii înainte. Mă urâse înainte.
Oh, Doamne.
M-ar urî pentru asta.
Greața a crescut în mine și tocmai am reușit să-i dau lui Summer telefonul ei
înapoi înainte să mă năpustesc din cameră și să traversez hol în baie. eu
am căzut în fața celei mai apropiate toalete și mi-a vomitat toată frica și umilința.
BRODAN
Arran avea Gloaming-ul arătând ca un milion de dolari. Am coborât scările de la inspectarea

camerelor libere pe care le refăcuse și m-am plimbat prin restaurant până la bar. Fratele meu
era în spatele ei, curăță ochelari și erau doar câțiva patroni în acest moment al zilei. Un foc
trosnea în vatra mare din spate, dând încăperii întunecate, istorice, viață și căldură.
„Sunt mândru de tine”, am spus în timp ce mă alunecam pe un scaun de la bar. "Locul

arată ca un butic, nu ca un han.”

Arran rânji. „Da, ei bine, se pare că a funcționat pentru că suntem pe deplin
rezervat din mai până în octombrie.”
„Este uimitor, Arr. Serios."
„Mulțumesc, frate. Vrei ceva?”
„Da, dă-ne un Irn-Bru. Atunci va trebui să intru puțin. mă îndrept spre
Inverness să finalizeze desenele cu Thane pentru casă.” cum se
Arran se gândi la asta. "Asa de … simte agentul dvs. acum despre dvs
pensionare?"
"In faza de negare." am ridicat din umeri. „Totuși, am vorbit cu publicistul meu și ne
pregătim să o anunțăm.”
„Și tu ești fericit?”
Privindu-mă pe fratele meu drept în ochi, i-am răspuns sincer: „De ani de zile, am
crezut că îmi place actoria. Am luat un high din asta. Dar am încurcat să iubesc evadarea
din dragoste pentru slujba reală. Hotărând să mă retrag... să fiu acasă cu tine, să fiu cu
… greutate uriașă pe care o purtam s-a ridicat de pe umeri.
Monroe, este ca și cum această
Mă simt liber, Arran.”
Arran se relaxă de u urare. „Nu aș putea fi mai fericit să aud asta. Mă bucur că ești
acasă.”
„Mă bucur că ești.”
El a chicotit. „Da, te-ai gândit vreodată că tu și cu mine ne vom întoarce acasă
deveniți băieți cu o singură femeie?”
„Niciodată”, am recunoscut. „Ma sperie rahatul. Dar merita."

Telefonul mi s-a înțepat în buzunar și l-am scos pentru a vedea un mesaj de la
publicista mea, Annie.
Trebuie sa vorbim.
Sub textul ei era un link. Am dat clic pe el și s-a deschis un videoclip cu Harriet Blume.
Am mărit volumul și l-am simțit pe fratele meu oprind ceea ce făcea în timp ce îl ascultam
pe influențatorul din rețelele sociale.
La dracu.
Furia mea a crescut pe măsură ce imaginile cu Monroe și cu mine pe Castle Street au umplut
ecran. Momente private.

Nu că nu eram obișnuit ca tabloidele să împărtășească momente private … dar asta
a fost diferit. Acesta a fost Monroe.
Arran ocolise barul pentru a viziona videoclipul și trase aer în piept.

„Nu, frate, acesta este șarpele ăla care stătea pe aici vara trecută. Am dat peste ea care o
hărțuia pe Monroe, iar Roe cu siguranță își ținea gura închisă chiar și atunci, și asta era
înainte ca tu și ea să te fi împăcat.
Nu are cum să-i dea acestei vipere vreo informație.”
O furie diferită m-a umplut când m-am întors către fratele meu, care cu fermitate ca și
a apărat Roe … cum aș crede un străin față de femeia pe care o iubeam. „Știu naibii
de asta.” M-am uitat la el. „Crezi că aș avea încredere într-un vlogger celebru în detrimentul
lui Roe?”
Fratele meu și-a ridicat mâinile defensiv. "Desigur că nu. Scuze.”
„Dar cineva i-a spus nebunului ăla despre noi.” Mi-am căutat rapid numele pe Google
și, desigur, articol după articol a apărut despre mine și Monroe. Am dat jos scaunul. „Acesta
este peste tot. Iar vloggerul știe lucruri pe care doar cei de aici le-ar ști. Cineva a vorbit.
Atât pentru acest sat care ne păstrează intimitatea, nu?
"Unde te duci?" Arran s-a grăbit după mine în timp ce mă îndreptam spre
u ă.
„Pentru Roe. E peste tot, Arran. Probabil că știe și se sperie

la scoala."
Am încercat să conduc cât mai calm până la școala primară, în timp ce l-am sunat pe
Thane să-i explic mizeria sângeroasă. Era la fel de supărat în numele meu și a promis că
vom ajunge la capăt. Oricine ar fi vorbit, le-am găsi.
Când am ajuns la școală, însă, recepționerul mi-a spus că Roe a făcut-o
a plecat deja devreme pentru că era bolnavă.
Ce naiba?
Am încercat să o sun în timp ce mă întorceam spre Castle Street, dar telefonul ei era
mergând direct la mesageria vocală. Îngrijorarea și furia mea s-au amestecat. Eram disperat
să ajung la ea.
Văzându-i mașina parcată în locul ei, m-a făcut să mă simt mai bine în timp ce am
condus Range Rover-ul lângă ea. M-am aruncat din mașină și am alergat în jurul clădirii
și în cabană.
Roe stătea pe canapea în fața ușii, cu fața albă de cretă, când am intrat înăuntru. Ea
se ridică de pe scaun și ridică mâinile tremurânde. „Brodan, promit că nu am fost eu. Ea
minte. Știu că știe lucruri despre noi pe care nu ar trebui, dar nu am fost eu. Ea minte.”
La tonul rugător, la cerșit, la frica și panica din ochii ei străluciți... inima mi s-a izbit
în piept.
A speriat-o că am crezut-o pe Harriet Blume.
Ce naiba?
Pentru o clipă, am vrut să fiu supărată, dar uitându-mă la femeia pe care o iubeam
în suferință, am tras câteva respirații liniștitoare și m-am gândit de ce ar crede asta.
Și a hotărât... de ce nu s-ar gândi la asta? După felul în care m-am tratat
ea în trecut.
Îl vedeam clar ca ziua în fața mea.
Prejudiciul pe care l-am făcut. Nu dispăruse doar ca magic pentru că i-am spus că o
iubesc.
Am străbătut camera cu pași mari, iar ochii ei s-au mărit înainte să o trag în brațe și
să-i sărut vârful capului, ținând-o atât de tare. „Iubirea mea, știu. Știu, am asigurat-o.
Trupul ei tremurător s-a topit și a plâns împotriva mea.

La dracu '!
„Știu, știu”, am continuat să șoptesc. „Știu că nu ai face niciodată asta. Haide, apus
de soare. E în regulă. Mă omori aici.” Vocea mi-a crăpat când emoția îmi îngroșa gâtul.
Mâinile ei s-au strâns de jacheta mea, trăgând de ea cu putere în timp ce încerca să-
și aline strigătele. „Îmi pare rău”, reuși ea printre lacrimi. „Îmi pare rău că m-am gândit...
pentru că ai crezut că nu mă vei crede.”

Mi-am sprijinit obrazul peste capul ei. „Îmi pare rău că ți-am dat motive
îndoiește-te de mine.”
Ea sa mișcat ca și cum ar fi vrut să se tragă înapoi, așa că mi-am ridicat capul. Ea și-a
nu va fi din nou. … înclinat bărbia. „Te iubesc, Brodan. De când aveam doisprezece ani, am
Am fost îndrăgostit de tine.”
Ușurarea și bucuria mi-au tăiat emoțiile mai întunecate și am sărutat-o. Am sărutat-o de
parcă acel sărut ar putea s-o țină cu mine pentru totdeauna. „Și eu te iubesc”, i-am șoptit pe
buzele ei acum umflate.
„Știu cine i-a spus.”
Asta m-a făcut să mă smulg înapoi de la ea. "OMS?"

Furia îi lumina ochii, dar acolo era și umbra fricii. Asta m-a făcut să vreau să ucid pe
cineva. Întorcându-se, a întins mâna după o bucată de carton de pe măsuța de cafea și mi-a
dat-o. „Asta a fost postat prin cutia poștală.
Fără ștampilă. A fost livrat manual.”
Am luat cardul.
Peste ea erau scrise de mână cuvintele:
Bucură-te de faimă, cățea. Asta primești pentru că trimiți bătăuși la ușa mea.
Înțelegerea a apărut. Steven Shaw.

— O să-l distrug pe nenorocit, am mârâit încet.
„Brodan, nu.” Monroe mi-a smuls cardul din mână, cu o expresie mulish. „I-am spus
lucruri când eram împreună. Înainte să-mi dau seama că era un ticălos. I-am spus că te
cunosc, că am crescut împreună, că te iubesc. Nu i-am spus totul, dar i-am spus destule. Pe
atunci, sincer, nu credeam că mă credea. Dar când i-ai trimis acel mesaj după felicitarea de
Crăciun...
„Și-a dat seama că totul era adevărat.” Ochii mei au zburat spre fereastră. — Probabil că
ne urmărea, Roe. A făcut acele fotografii.”
— Și i-a vândut povestea lui Harriet.
Furios, m-am uitat la ea. — Și vrei să stau și să-l las să scape cu asta?
Făcu un semn cu cardul. „Uite ce l-a antagonizat. E un sociopat, Brodan. Să-i acorde
atenție este ceea ce se hrănește. Trebuie doar să-l ignorăm.”
"Ignora-l? Toată lumea și unchiul lor știu despre noi, Roe.

„N-ar fi ieșit până la urmă?”
„Da, desigur. Dar într-un fel aș putea controla oarecum.”
"Este gata." A lăsat cardul pe masă și și-a lipit mâinile de pieptul meu. „Nu vreau să-
i mai acord lui sau ei din timpul nostru.” Expresia lui Roe se îmblânzi de uimire. „Ne
iubim, Brodan. Ne-a luat peste două decenii să ajungem aici. Nu vreau ca nimic să strice
asta.”
Pentru ea, am încercat să-mi eliberez furia. Am cuprins-o din nou în brațe. "În
regulă."
Ea a oftat u urată i i-a înfipt capul pe pieptul meu.
Apoi mi-am amintit de recepționera de la școala ei. „Școala a spus tu
a plecat acasă pentru că ai fost bolnav?”
Roe se trase în spate, cu o expresie sfioasă. „Am aflat în camera personalului
despre articole și videoclip … Am intrat atât de panicat, încât am vomitat.”
"La dracu." Furia mi-a revenit.

„Brodan. Vă rog. Sunt bine."
I-am strâns fața în mâini. „Acum avem încredere unul în celălalt, nu? Mergând înainte...
nimic altceva decât dragoste și încredere.”
Ea dădu din cap, fericirea tăind umbrele din ochi. "Nimic

dar iubire și încredere.”
35
MONROE
S Teven și Harriet Blume ieșind cu Brodan și cu mine a însemnat că am primit în sfârșit un

gust despre cum era viața lui Brodan. Când a sunat să vorbească cu publicista lui, Annie,
a pus-o pe difuzor și ne-a prezentat. Annie a fost puțin surprinsă să audă că sunt iubita lui
Brodan, dar a trecut de ea cu un profesionalism neclintit. Ea a insistat că, dacă Brodan vrea să
preia controlul tabloidelor, atunci ar trebui să posteze pe rețelele sale de socializare. Se pare
că era mai greu să-i convingi pe cititori să urmărească clickbait-ul dacă celebritățile își postau
deja viața personală pe rețelele sociale.
Așa că în acea noapte, ne-am dus la Gloaming, iar Arran a făcut câteva fotografii sincere
cu Bro și cu mine, îmbrățișați în cabina pubului. Brodan a postat una dintre ele pe rețelele sale
de socializare cu legenda: „Este bine să fiu acasă cu dragostea mea”.
Mi-a spus că secțiunea lui de comentarii a luat-o razna, dar nu se uita la ele. Brodan a
închis aplicația imediat ce a postat și nu am fost niciodată mai recunoscător că nu am conturi
de social media.
Adevărata problemă, ne spusese Annie, era că odată ce Brodan și-a anunțat retragerea
din actorie, a trebuit să ne pregătim pentru speculația că eu sunt motivul. Unele dintre aceste
speculații ar deveni negative, iar fanii m-ar putea învinovăți. Gândul nu m-a umplut cu atâta
teamă pe cât anticipasem. De fapt, mi-a amintit că rareori îmi păsa ce gândesc străinii despre
mine. Tot ce îmi păsa până la urmă era Brodan.
Am fost inundați de solicitări de la emisiunile de chat și de la televiziunea de dimineață

pentru interviuri live pe care Brodan și-a pus oamenii să închidă imediat. Și înainte să ne
apucăm măcar de a face față anunțului viitor al retragerii lui Brodan, a trebuit să suportăm
paparazzii care au coborât asupra lui Ardnoch. Walker și-a luat concediu din poziția sa de pe
proprietate pentru a fi garda de corp cu normă întreagă a lui Brodan, iar un agent de securitate
de la moșie, care era fost forțe speciale, a acceptat să fie garda mea de corp temporară.
Numele lui era Jock și era profesionist, dar mult mai cald decât Walker. A fost înfricoșător să
părăsesc cabana dimineața în fața unei mulțimi de papi, împingându-și camerele în față, în
timp ce Jock îi împingea înapoi. Când unul dintre ei m-a apucat de braț suficient de tare încât
să lase vânătăi, Brodan s-a săturat. Ne-am împachetat câteva lucruri și ne-am mutat în
apartamentul lui din castel, unde nu au putut ajunge la noi.
El și Lachlan erau destul de siguri că nu va dura mult până când tabloidele se vor plictisi și
vor pleca. Satul le-a protejat pe celebritățile care au stat la Castelul Ardnoch și nu ajungeau
nicăieri cu vecinii noștri. De asemenea, nu au putut să intre în castel sau să mă urmeze în
școală pentru că Anita ceruse prezența poliției. Mă simțeam îngrozitor să creez o astfel de
agitație, dar am avut senzația că Anita o părea incitant, așa că mi-am dat drumul vinovăției.
După o săptămână în care a fost urmărit, totuși, un politician din Londra a fost surprins
pe un videoclip pufnind cocaină, în timp ce o femeie pe jumătate goală, care nu era soția lui,
se dădea peste el. Eu și Brodan eram o știre veche și, deși a fost plăcut să fim îngrijiți la castel,
m-am bucurat să mă întorc la cabana noastră. Pentru a nu fi urmărit de Jock și Walker oriunde
am merge.
Cu toate acestea, să am viața mea amoroasă plasată pe tot internetul, toate speculațiile și
bârfele și urmărirea de către mass-media nu a fost nici măcar cel mai rău moment din toate
acestea.
În urmă cu câteva nopți, în timp ce încă mai stăteam la castel, Brodan făcea duș și eu eram
pe pat, creând fișe de lucru online pentru copii. Și-a lăsat telefonul lângă mine și, în timp ce a
redus la tăcere toate notificările de pe rețelele de socializare, își păstrase soneria și notificările
text activate. Telefonul lui bâzâia
de câteva ori și de fiecare dată mă uitam instinctual la ecran.

A treia oară când a bâzâit, am notat numele Lotte și prima linie a lui
textul era vizibil pe ecranul de notificare.
Hei, sexy. La fel și roșcata de ce nu m-ai luat cu Inima care îmi bătea în …
piept, voiam cu disperare să știu pe ce nu o luase Brodan. Cine a fost ea? Mi-am zguduit
creierul și apoi brusc, m-a lovit.
Sfinte rahat.
Lotte Fischer. Minunat actor german american care a jucat acum câțiva ani într-un
thriller romantic cu Brodan.
Ce făcea ea pentru a trimite mesaje lui Brodan?
Nevoia de a citi restul textului era reală, dar dacă Brodan mi-ar invada intimitatea în
acest fel, aș fi atât de dezamăgit încât nu a avut încredere în mine. Totuși, stăteam cu greață
pe pat, incapabil să mă concentrez până când el ieșea de la duș. Își freca părul cu un prosop
când păși în dormitorul principal, purtând nimic altceva decât boxer și arătând ca ceva dintr-
o reclamă Calvin Klein. Nu am vrut să fiu geloasă pe relațiile lui anterioare, dar ce naiba
făcea Lotte Fischer trimițându-i mesaje?
Orice a văzut în expresia mea l-a făcut să se oprească. "Ce s-a întâmplat?"
„Telefonul tău a sunat de câteva ori.” Nu m-am putut abține de tonul meu îmbufnat.
"Bine?"
„Nu ți-am citit textele, dar pot vedea o parte din ele când apar
Monitorul."
Brodan se încordă. "Ce este?"
„Lotte crede că ești sexy și vrea să știe dacă roșcata este motivul pentru care nu ai
acceptat-o...” Am ridicat din umeri. „Atât am văzut pe ecran, așa că cine știe despre ce nu ai
luat-o.”
A scăpat prosopul în timp ce un mușchi i-a bifat maxilarul. Brodan a rotunjit patul pentru
a sta la picioarele mele. Mi-a ținut privirea pentru o secundă înainte să întindă mâna spre
telefonul său și să deblocheze ecranul. Ochii lui s-au mutat peste el și apoi s-au întors la mine.
„Vrea să știe de ce nu am acceptat-o la invitația ei de a i se alătura la Londra de Anul

Nou.”
Rănită, nu eram sigur că mi se permite să simt că m-a făcut să-mi trag genunchii înăuntru. „Deci
o femeie te-a rugat să petreci Anul Nou cu ea și nu mi-ai spus?”

Brodan m-a studiat cu prudență. „Nu credeam că contează, din moment ce nu aveam
intenția de a o lua pe ea.”
— Este Lotte Fischer? Am dat din cap spre telefonul lui.
"Este."
„Ea a fost...?”
— La naiba prietene, spuse el răspicat. „De câte ori este singură și suntem în
același loc, mă sună.”
— Atunci ai avut câteva dintre ele?
„Da. Ți-am ascuns niciodată asta.”
„Dar încă îi trimiți mesaje. Cu ceilalti? Au fost în contact recent?” Sângele mi-a
șuierat în urechi în timp ce așteptam cu nerăbdare să răspundă.
Brodan oftă din greu. „Câțiva au contactat și le-am spus că nu sunt

mai disponibil.”
„Dar le mai scrii mesaje? Sunt încă pe telefonul tău?”
S-a uitat la telefonul său și a scos o ușoară bufătură. „Ei bine... ei sunt încă prietenii
mei.”
— Ori sunt prietenii tăi sau prietenii tăi, Brodan, dar nu pot
fii amândoi.”
„Desigur că pot.”
„Poate înainte să fii într-o relație serioasă.”
Își miji ochii. „Vrei să dictezi cu cine pot fi prieten?”
Că nu putea să vadă cât de dureros era asta m-a făcut să vreau să țip în al lui
față. În schimb, mi-am împins laptopul deoparte și am împins de pe pat cu un hohot

de râs amar. Împingându-mi picioarele în cizme, l-am înghesuit cu o privire întunecată.
„Mi-ar plăcea să văd reacția ta dacă totuși prietenii mei îmi trimiteau mesaje.”
„Roe...” Se ridică.
Am apucat mânerul ușii. „Merg la o plimbare pentru că dacă rămân, s-ar putea să arunc
ceva în tine. Dar gândește-te la asta, Brodan, cât timp sunt plecat... ce crezi că îmi spune că
trebuie să ții legătura cu prietenii tăi? Dacă nu poți ghici, lasă-mă să-ți spun.” Lacrimile mi-au
ars ochii și l-am urât pentru asta. „Îmi spune că în adâncul sufletului crezi că vei avea nevoie
de ele din nou și nu vrei să arzi acele poduri.”
„Monroe...”
Am ieșit trântit din cameră înainte ca el să poată răspunde pentru că nu eram

Glumesc când am spus că s-ar putea să arunc ceva în el.
În timp ce mă grăbeam pe coridor, Angeline Potter, dintre toți oamenii, a apărut după
colț, îndreptându-se spre apartamentul ei.
„Monroe!” a strigat Brodan în spatele meu, iar eu m-am uitat înapoi să-l prind
practic căzând din cameră în timp ce își ridica blugii și îi închidea fermoarul.
Uf. Nici măcar nu am avut loc să fug de o ceartă.
"Probleme in paradis?" m-a întrebat Angeline cu șmecher când am trecut.
„Oh, la dracu’, Potter”, am mârâit eu.
„Uh!” Ea a scârțâit revoltată în spatele meu.

„Monroe!”
Am întors colțul, aproape alergând acum, în timp ce încercam să evadez fără ca Brodan
să vadă în ce direcție mergeam. Am fugit spre turelă, singurul loc din tot nenorocitul de
castel care părea vreodată să fie liber de alți oameni.
Dar abia ajunsesem în camera circulară când am auzit ușa de sub mine deschizându-se
și închizându-se și niște pași tunând în sus. Brodan a apărut în vârf, nici măcar fără suflare,
gol cu piciorul și pieptul.
„M-ai urmărit în fața lui Angeline Potter pe jumătate goală, așa că acum scuipatul nostru
va fi peste tot pe moșie”, am răsturnat eu fără preambul.
Ochii lui Brodan străluceau când se îndrepta spre mine. „Nu eu sunt cel care
i-a spus să ia dracu’.
„Ai auzit asta?”
„Nu, ea mi-a țipat când am alergat pe lângă ea. Bravo, apropo.”

Am pus o mână în fața mea pentru a-l opri.
A intrat direct în palma mea. I-am simțit bătăile inimii bătând sub pielea
netedă și fierbinte și mi-am lăsat mâna ca și cum m-ar fi ars. „Nu fugi de mine în
mijlocul unei certuri. Nu pot suporta, mârâi el.
„Atunci, nu fi prost.”
Brodan își scoase telefonul din buzunarul din spate al blugilor, bătu pe ecran
și îl ridică. Numele Lotte m-a aruncat cu o privire fulgerătoare. Apoi a atins ecranul
de lângă numele ei și a șters contactul.
Am tras respirația în timp ce el a derulat și a șters alte cinci
nume de femei din ea.
„Asta sunt toate. Am nevoie să crezi asta.”
Adrenalina încă năpădea prin mine din cauza geloziei și a durerii mele, dar
acum ușurarea mi-a slăbit umerii.
"Mă crezi?"
Studiindu-i expresia de panică, am simțit remu cări. "Te cred."
Brodan dădu din cap, panica transformându-se rapid în iritare, în timp ce
arunca telefonul pe măsuța laterală cu un zgomot puternic. "Ai dreptate. Dacă ai
fi în contact cu bărbați cu care ai avut o relație sexuală, m-ar deranja. Nu vreau să
crezi niciodată că am un picior pe ușă în asta. Sunt în asta cu tine, Monroe. Știi cât
de greu mi-a fost să ajung în acest punct, dar sunt aici și voi face
… și poți să alergi aici sau să alergi până la Timbuktu …
te urmaresc. Nu voi renunța niciodată la tine fără o luptă.”
Am dat din cap, simțindu-mă prost acum pentru izbucnirea mea. „Am fugit în singurul
loc în care știai că voi alerga, Brodan. Nu vorbește despre vreo intenție reală de a fugi de
tine, nu-i așa?
Colțul gurii i s-a tras în sus. "Am observat ca."
„Încerc să fiu rațional în privința asta, dar mă doare să mă gândesc la tine cu toate
acele femei pline de farmec. Dar știu că nu i-ai iubit niciodată pe niciunul dintre ei. Știu asta.
Si mie imi pare rau."
„Nu fi.” A zâmbit, trăgându-mă în brațele lui. „Lucrurile au devenit a

cam monoton pe aici.”
Simțind ceva tare înțepenit în mine, am scăpat de neîncredere. „Ești încântat de această luptă?”
Brodan zâmbi nerușinat. „Atât de greu acum, vreau să te aplec
scaunul ăla și să te ia naibii fără sens.”
Mi s-a oprit respirația când furnicăturile au explodat la viață între picioarele mele. „Atunci de ce
nu faci?”
La provocarea mea, căldura a izbucnit în ochii lui Brodan și, câteva secunde mai târziu, m-am
trezit aplecat peste un scaun, cu rochia împinsă în sus. Aerul rece mi-a mângâiat pielea în timp ce mi-
a rupt lenjeria până mi-a lovit gleznele și apoi i-am auzit fermoarul. Un sifon de folie. Pieptul mi s-a
zvârlit de scaun când m-am uitat peste umăr la el.
Nevoia uriașă și rea s-a uitat la mine.
Apoi am simțit împingerea groasă și fierbinte a lui înăuntru.
Împingerile lui erau rapide și furioase, strânsoarea lui învinețindu-mi șoldurile.

Dar era ceea ce aveam nevoie. Ce avea nevoie.
Pasiunea noastră nu a putut fi replicată. Știam că nu a avut niciodată asta cu altcineva. Această
nevoie copleșitoare de a fi o parte a celuilalt. Să pretind ceva ce nimeni altcineva nu l-a avut de la noi.
Eu eram al lui, iar el era al meu.
Gelozia mi s-a diminuat pe măsură ce am atins punctul culminant împreună, iar el a rămas
îngropat în mine, apăsându-mi sărutările pe ceafă și murmurându-și dragostea pentru mine iar și
iar.
Odată ce paparazzii au părăsit Ardnoch și am fost asigurat de locul meu în inima lui Brodan, am
putut să respir din nou.

Un fel de.
Era mica chestiune că îmi ascundeam grețurile matinale

Brodan.
În dimineața după întâlnirea noastră fierbinte în turelă, mi-a fost din nou rău... și mi-am dat
seama că menstruația a întârziat. De când folosim protecție (pentru că controlul nașterii mă
îmbolnăvea, așa că nu puteam să o suport), nu mi-a trecut prin cap că boala era altceva decât
nervi. Până când mi-a lipsit menstruația.
S-a dovedit că s-ar putea să nu fi fost panica cea care m-a făcut să vomit la școală. Paparazzii
dispăruseră. Viața revenea la o oarecare aparență de normalitate și încă eram bolnav în fiecare
dimineață. Din fericire, spre deosebire de unele femei pe care le-am cunoscut, greața mi-a lovit
doar dimineața.
Nu avusese ocazia să cumpăr un test de sarcină fără cineva lângă mine, dar acum că Jock se
întorsese la Ardnoch Estate, aveam de gând să mă duc cu mașina la o farmacie aflată la câteva
sate distanță și să cumpăr una.
Nu am vrut să mă gândesc la ce s-ar putea simți Brodan când am rămas însărcinată atât de
curând. Sau deloc. Nu credeam că se va întâmpla atât de ușor, având în vedere vârsta mea, dar
acolo eram... posibil însărcinată. O mare parte din mine era amețită de emoție și recunoștință.
Totuși, nici nu am vrut să stric ceea ce se construia între noi. Așa că nu m-aș gândi la asta până
nu am știut sigur. Mai întâi un test de sarcină și apoi o călătorie la medic.
Copiii plecaseră pentru a doua zi, iar eu tocmai traversam mașina care se golea
parchează la mașina mea când cineva m-a sunat.
M-am întors, smuls de grijile mele, și am găsit-o pe Michelle Kingsley stând lângă ușa
șoferului a mașinii ei. Fiul ei, pe care l-am predat, era deja în spatele Fordului, fără să acorde
atenție. "Domnișoară. Kingsley?”
Ea a zâmbit, dar o sclipire în ochii ei m-a făcut să mă tem. "Am vrut doar să spun
Îmi pare rău pentru toate lucrurile urâte pe care le spun oamenii despre tine online.”
m-am înțepenit. „Nu aș ști despre asta.” Și nu aș face-o, pentru că aș face-o
i-a promis lui Brodan că nu ne voi căuta pe google numele.
— O, oamenii sunt răi, spuse Michelle, făcându-mi o mare plăcere să-mi spună.
„Adică, doar pentru că nu ești un model glamour nu înseamnă că nu poți fi

atrăgând pe cineva ca Brodan. Atracția uneori nu este evidentă pentru noi ceilalți.”
Că ea.
„Nu îi cred când se spune că un profesor de școală primară dintr-un oraș mic nu-l poate
distra mult timp pe Brodan Adair. Nu e ca și cum se va plictisi și se va fugi cu o frumusețe
care se potrivește mai bine stilului său de viață, nu-i așa? Nu ești îngrijorat că te va părăsi.
Din nou? Tu esti?" Nu și-a putut ascunde zâmbetul.
Scuturând din cap, nu am simțit decât milă pentru ea. „Nu l-ai înțeles niciodată pe
Brodan. Sau ce era între noi. Nu ai făcut-o când eram noi copii și nici acum. Și faptul că îți
face plăcere să încerci să mă superi doar mă face să-mi pară rău pentru tine, Michelle.
Expresia ei se slăbi de surpriză și neîncredere.

"Sa ai o seara placuta." M-am urcat în mașină și nu mi-am pierdut niciun gând cu ea.
Sau oricine altcineva care a permis geloziei lor să-și controleze cuvintele și acțiunile.
Scuturându-mă de întâlnirea neplăcută, sigur că s-ar putea să nu fie ultima, am trecut

cu mașina prin Golspie și pe Brora pentru a intra în farmacie de acolo. Mi-a sunat telefonul,
se conectează la mașina mea, iar numele lui Brodan a apărut pe ecran. Am apăsat butonul
de răspuns de pe volan. „Bună, frumos,” am răspuns, zâmbind doar la gândul la el.
Doamne, m-am îmbolnăvit de cât de iubiți eram.

„Bună, iubirea mea”, a răspuns el cu acea voce profundă care m-a făcut să mă furnicăm
peste. „Ești în drum spre casă?”
Acasă.
Zâmbetul meu s-a adâncit. "Nu încă. Ce faci pentru cină?”

„De fapt, mă gândeam că putem mâncă la Gloaming în seara asta, acum că papii au
plecat.”
„Da, asta va funcționa.”
„Tocmai mă întorc acasă de la o întâlnire la Inverness cu Thane despre
casa. Abia aștept să vă împărtășesc noile desene.”
Emoția a clocotit în mine. " i eu."
"Deci unde esti tu acum? Mă vei bate acasă?”

„Hm…” Nu am vrut să mint în totalitate, așa că notând pachetul de pe scaunul meu pe
care l-am adunat de la oficiul poștal în pauza de masă, am răspuns: „Mă duc la Brora.
Cadoul pe care ți l-am primit de ziua ta și care nu a apărut la timp a fost livrat la oficiul
poștal lui Brora în locul nostru.” A fost o jumătate de minciună. Adevărul era că comandasem
un cadou de ziua lui Brodan (3 ianuarie) înainte de Crăciun și a durat săptămâni până să
ajungă. Primul lui scenariu îl transformasem într-o carte, legată în piele și tot. A existat un
anumit interes din partea unui regizor, dar încă nu ieșise nimic solid din asta. Dar tot am
crezut că scrisul lui este important și ar trebui sărbătorit.
— Deci, ești în drum spre Brora?

"Da."
„Bine, atunci probabil că voi fi acasă mai întâi. Ne vedem în curând, Sunset.”
„Ne vedem în curând, frumosule.”
Nu mă voi simți vinovat, mi-am spus în timp ce închideam. Nu avea rost să-i spun lui
Brodan suspiciunile mele până nu știam sigur.
Odată ce am parcat în Brora, mi-am băgat părul sub căciula din lână, simțindu-mă
paranoic după ultima săptămână. Nu am vrut ca nimeni să mă recunoască și să spună pe
internet că mi-am cumpărat un test de sarcină. Însângerată Nora, ar fi trebuit să o sun pe
Sloane și să o cer să-mi cumpere.
Ei bine, am fost aici acum.
Farmacia avea câțiva oameni în ea, dar am ținut capul jos, am găsit câteva analize și le-
am adus la ghișeu. Din fericire, tânărul de la casă era atât de plictisit încât nici măcar nu s-a
uitat la mine în timp ce mă suna. Am ieșit din magazin respirând ușor că nu fusesem văzut
și am urcat înapoi în mașină.
Se întuneca în timp ce mă întorceam pe A9 spre casă. Traficul fusese destul de
aglomerat pe drumul până aici, dar se rărise, iar farurile mele erau singurele pe o porțiune
de drum. Era un câmp în stânga mea și marea dincolo de acesta și un zid jos de piatră
așezat înaintea pădurilor de pe mine
dreapta.
Farurile au apărut brusc pe partea opusă a drumului. Nu m-am gândit la asta.
Până când luminile au trecut pe partea mea.

Inima mi-a sărit în gât când vehiculul a alergat direct spre mine.
„Ce...” am strigat, instinctul făcându-mă să trag roata spre dreapta pentru a evita
o coliziune frontală. Corpul mi s-a zguduit, capul trântind înapoi când airbag-ul a
izbucnit de pe volan. O bubuitură mi-a explodat în urechi, urmată de un zgomot și un
șuierat puternic. Amețită, tremurând de adrenalină, durerea mi-a radiat pe gât, am
încercat să dau un sens la ceea ce se întâmplase.
Înainte să apuc, ușa mea a fost deschisă și am simțit apăsarea rece a metalului
pe tâmplă. Neîncrederea m-a umplut când mi-am ridicat privirea și am văzut o siluetă
mascată care se uita în mașină. Metalul de la tâmplea mea aparținea botniței armei
din mâna lor.
Teroarea mi-a tăiat dezordinea.
„Ieși din mașină”, a cerut o voce masculină. Era acea voce cunoscută?
Ce naiba?
"Acum!" lătră el.
Tremurând, mi-am desprins cureaua și mi-am împins airbag-ul din drum. Partea superioară
a corpului meu a gemut de durere din cauza impactului și, în timp ce am ieșit clătinând din
mașină, am văzut că partea din față a ei s-a mototolit când a lovit peretele de piatră.
Farurile au radiat în depărtare și am simțit un val de ușurare, până …

când durerea mi-a pătruns pe ceafă și totul s-a înnegrit.
36
BRODAN
M Onroe ar fi trebuit să fie acasă până acum.

Un sentiment de groază m-a cuprins nu cu mult timp în urmă și am sunat-
o pe Monroe să o verifice. Nici un raspuns. M-am plimbat prin cabană și am încercat să o
sun din nou.
Nu răspunsese la telefon de treizeci de minute.
Nu era ca ea.
Și ar trebui să fie acasă până acum.

Nu am vrut să cedez în fața paranoiei și fricii mele. Chiar dacă nu trecuseră decât
treizeci de minute, nu puteam uita că fratele meu s-a trezit cu prima soție moartă în patul
lui de un anevrism, că mama a murit la naștere și mătușa noastră Imogen a urmat-o nu
prea mult timp mai târziu. Că Robyn a fost aproape eliminată de Lucy, că Regan a fost
vânat noaptea de un tip care devenise obsedat de ea. Că sora mea a fost aproape ucisă
de un fost, iar Eredine de fosta surorii ei.
Nu voiam să cred că noi, bărbații Adair, eram blestemați, dar, la naiba, era greu să
nu o facem când femeile noastre fuseseră supuse de-a lungul anilor.
Spaima din stomacul meu nu s-ar diminua.
Primul meu gând a fost să-l sun pe Arran, dar să-i spun ce? Să arăți ca un prost
paranoic pentru că prietena mea nu răspundea?
Privind la telefonul meu, am văzut că timpul trecuse până la patruzeci de minute.
„La naiba,” am murmurat și am încercat să o sun din nou.

După două sunete, am auzit clicul telefonului ridicându-se, iar stomacul meu a încetat să
se răsucească. "Apus de soare?"
„Am iubita ta”, a răspuns o voce masculină necunoscută și o frică înghețată
m-a înghețat la fața locului.
Mi-a luat o secundă să mușc: „Cine dracu este acesta?”
— Am iubita ta, repetă el. „Și dacă vrei ca ea să rămână în viață, vei veni singur. Voi ști
dacă nu vii singur și o voi ucide.”
Furia, spre deosebire de orice simțisem vreodată, îmi inundă venele. „Dacă întinzi o mână
pe Monroe, te voi pune capăt. Ma auzi? O să te pun la capăt.”
„Să nu pierdem timpul cu amenințări goale. Dacă vrei ca prietena ta să fie în viață data
viitoare când o vezi, vei veni singur. O să închid și o să-ți scriu instrucțiuni către o locație. Fii
acolo în douăzeci de minute, sau moare.
Nenorocitul a închis înainte să pot spune altceva și m-am uitat în gol la telefon, șocată.
Ce s-a intamplat? A fost asta pentru răscumpărare? A fost un fan nebun?
Atunci mi-a trecut ceva prin minte.

Shaw.
Steven Shaw.
Telefonul mi-a bâzâit în mână când furia mea a înăbușit până aproape de explozie.
Textul de pe telefonul lui Monroe era indicații către o cabană din Claymore Woods, o zonă
pitorească națională în interiorul Caelmore și, deși ar exista ceva trafic pietonal acolo în lunile
de vară, era în mare parte izolat în timpul iernii.
Grăbindu-mă sus, am căzut în genunchi la pat și am întins mâna sub el după seiful pe
care îl așezasem acolo când începusem să locuiesc cu Roe. Înăuntru era Glock-ul pentru care
aveam licență. M-am antrenat să folosesc armele cu ani în urmă pentru unul dintre primele
mele roluri de acțiune. I-am luat tocul, m-am ridicat și l-am atașat de spatele taliei mele. Cu
pistolul introdus în siguranță în toc, mi-am tras
sacou peste ea pentru a o ascunde.
Coborând în grabă, mi-am luat cheile și telefonul și am alergat spre Range

Rover.
Eram la vreo două minute de la bifurcația de unde am fost instruit să ies și să merg în
pădure. Am lovit ecranul în mijlocul bordului meu și am apăsat pe apelurile recente. Găsindu-
l pe Walker, i-am apăsat numele. Mâinile îmi tremurau de adrenalină.
El a răspuns pe două sunete. "Pot să te sun înapoi? Suntem în mijlocul

—”
„Walk, cineva are Roe.”
A rămas tăcut pentru o secundă și apoi a ordonat: „Vorbește cu mine”.

Am transmis ce sa întâmplat și unde eram.
„Nu mișca niciun mușchi”, a poruncit el. „Stai în mașina aia, Brodan, până pot duce o
echipă la locație.”
M-am oprit, am oprit motorul și mi-am luat telefonul. „Îți trimit textul acum. Dar intru,
Walk. El îl are pe Monroe, iar eu nu pot să stau aici.”
„Brodan, jur că...”
„Doar ajunge aici cât de repede poți.” Am închis, am pus telefonul în tăcere și am coborât
din SUV. Mica parcare dinaintea intrării în pădure era goală. Nu era nimeni în vedere.
Sângele curgându-mi în urechi, m-am străduit să aud peste șuieratul în timp ce pășim spre
poteca care avea să mă ducă în pădure.
Poate că făcusem șase sau șapte pași când am auzit scârțâitul răiței
și s-a învârtit.
Prea târziu.
Un pistol îndreptat în fața mea. Un bărbat pe care nu l-am recunoscut a ținut-o, a lui
expresie plină de furie.
Furia lui și faptul că eu nu-l cunosc era ceea ce m-a făcut să fiu sigur că asta era
Steven Shaw.
„Întoarce-te și continuă să mergi”, a cerut el. „Sau o voi sufla asta drăguț
a se îndrepta."
„Unde este Monroe?” am întrebat, cool, calm.
Buza i s-a ondulat. "Sigur. Pentru acum. Mergi sau mori.”

„Shaw?” Am întrebat.
Își miji ochii. "Mers pe jos."
Da.
Cu siguranță Shaw.
Și de îndată ce aveam ocazia, l-aș ucide pentru asta.

37
MONROE
A sunet ciudat mi s-a filtrat în conștiință și apoi mirosul. Aceasta

a fost înțepător. Ca peștele. Zgomotul a continuat să mă împingă spre
suprafață și am gemut.
„Se pare că cățea ta se trezește la timp pentru spectacol”, a spus o voce din apropiere.
Frica mă înfiora și nu știam de ce. Neliniștită, am forțat să deschid ochii așa cum aș
face dacă aș fi avut un vis urât. Vederea mi s-a clarificat și am devenit conștientă de frigul
înghețat, de umezeală. Mirosul de lemn umed s-a filtrat prin mirosul de pește și mi-am
dat seama de ce, în timp ce micuța cabină s-a concentrat. Pe pereții dinaintea mea atârnau
unelte de pescuit.
O cabană de pescuit.
Ce?
O durere palpitantă mi-a trecut prin cap și am întins mâna să o ating, șuierând
la nodul pe care l-am găsit.
Totul s-a întors cu inundații.

Mașina.
Omul mascat.
Am zburat în sus, cu capul învârtit, greața în creștere și un strigăt de groază mi s-a

prins în gât la vederea lui Brodan legat de un scaun, cu fața învinețită și însângerată.
Frica mea s-a oglindit în ochii lui în timp ce el se uita la mine cu o groază mută.
Privirea mea a zburat către bărbatul care stătea deasupra lui.
Un bărbat pe care nu l-am recunoscut.
"Cine e ti tu?" M-am sufocat. "Ce vrei?"

„Nu-l cunoști?” Vocea lui Brodan sună răgușită. „Asta nu este
Shaw?”
Am clătinat din cap când ochii lui Brodan au zburat spre străin. Era înalt, cu
părul negru și ochi albaștri și părea să fie de vârsta noastră. Ar fi putut chiar să fie
considerat arătos dacă nu l-ar fi bătut pe Brodan și nu ar fi ținut o armă de mână.
Observând frânghiile înfășurate strâns în jurul gleznelor lui Brodan, că mâinile lui
erau reținute în spatele scaunului, am știut că sunt singura noastră speranță. Trebuia
să iau pistolul acela dacă aveam vreo șansă să scăpăm cu viață. Orice gând despre
motivul pentru care am fost aici, despre ce naiba se întâmpla, mi-a fost împins în fundul
minții în timp ce se grăbea să găsească o soluție.
Străinul rânji la Brodan. „Nu știu cine este Shaw, dar el nu este
motivul pentru care o să te ucid și o voi face pe prietena ta să se uite.”
Mi-am înăbușit scâncetul când Brodan se uita la el. „Dacă ai de gând să mă
omori, cred că merit să știu primul cine ești. Pentru că nu te-am văzut niciodată în
viața mea.”
„Nu, nu ai făcut.” Scoase o fotografie din buzunarul din spate și o ridică la fața
lui Brodan. Oricine era pe ea l-a făcut pe Brodan să se slăbească de șoc. — Da, îți
amintești de ea, totuși, nu?
— Vanessa, șopti el.
Vanessa? Fosta lui iubită de la Universitatea Vanessa? Cel care a ucis
se?
„Cu aproximativ un an în urmă, am găsit ciorne de scrisori pe care le scrisese înainte

să se sinucidă. Cinci scrisori către oamenii despre care credea că au distrus-o. Ai fost unul
dintre ei.”
Brodan se uită stânjenit la fotografie. „Nu sunt responsabil pentru a lui Vanessa
demoni.”
Necunoscutul l-a lovit atât de tare pe Brodan, încât am țipat. A ridicat pistolul
mie. „Taci dracu’, cățea.”
Mi-am dezvăluit dinții, dorind să-l ucid.
Brodan clătină din cap în timp ce sângele i se prelingea pe sprâncene.
Brodan.
— Am încercat să ridic bucățile, spuse străinul, cu vocea trosnind

emo ie. „Pentru că am iubit-o atât de mult. Am încercat să o fac să vrea să rămână, dar
ce i-a făcut tatăl ei … a rupt-o în moduri pe care nu le-am putut repara. Și eu abia
știa jumătate din ea. Am citit restul în scrisoarea ei către el. Și ce i-a făcut …
Ei bine, l-am pus să plătească pentru asta acum două nopți.”
"Ce?" întrebă Brodan, părând la fel de confuz ca și mine.

"L-am omorât. Mai întâi, l-am torturat, apoi l-am ucis”.
Teroare reînnoită m-a cuprins, dar am luptat prin ea, căutând pe cei mici
cabană de pescuit, căutând o armă, în timp ce bărbatul continua să vorbească. „Ei vor
să-i găsesc trupul destul de curând, dar nu înainte de a termina eu. Ai dracu de noroc
pentru că nu-mi pasă ce mi se întâmplă după ce am de-a face cu fiecare dintre ele
tu. Și tu ești următorul care a abandonat-o când a avut nevoie de tine. Nu știu
cum naiba aș lua pe cineva ca tine singur, dar apoi te-ai hotărât să joci
casa înapoi acasă cu roșcată. Era peste tot în ziare. Și am știut
era timpul să fac mișcarea mea. Ai fost primul bărbat pe care l-a iubit vreodată.” eu
am auzit ura din vocea lui în timp ce ochii mei s-au agățat de o scobitoare de gheață lângă o găleată
de abordare. „Tu ești motivul pentru care nu a putut avea deplină încredere în mine. Dar acum, mă duc
să-i arăt că aș face orice pentru ea.”

— Ți-ai pierdut mințile, observă calm Brodan.
„Huh... știi cât de … acum că te am aici … acum ca pot sa vad
speriat ești pentru ea...”

Ochii mei s-au întors spre ei pentru a-l găsi pe străin care zâmbește la mine.
„S-ar putea să te fac să te uiți în timp ce eu o omor mai întâi”.
Un vuiet chinuit a izbucnit din Brodan și l-am văzut cum îl folosea pe al lui
putere impresionantă de a se arunca pe el însuși și cu scaunul în străin.
Nu am așteptat.
Prin amețeli și greață, m-am împins în sus și m-am repezit prin spațiul mic pentru
scobitorul de gheață. Întorcându-mă, l-am văzut pe străin împingându-l pe Brodan de pe
el. El a împins scaunul pe spătar, făcându-l pe Brodan să strige în timp ce mâinile lui se
ciocneau de podea.
Bărbatul era atât de consumat de Brodan, încât nu i-a fost atent
pe mine.
Și ceva primordial a venit peste mine.

L-am repezit cu un strigăt de furie, iar el s-a îndreptat șocat la vedere.
A scăpat pistolul în luptă. Nu avea ce să se protejeze.
Adrenalina m-a umplut cu o forță pe care nu mi-aș fi putut imagina niciodată
a înfipt scobitorul de gheață în piept.
Fața i s-a slăbit de șoc și s-a împiedicat. Atenția mi s-a mutat asupra pistolului pe care-
l scăpase și m-am grăbit s-o iau înainte ca el să-și amintească de existența ei.
Am îndreptat pistolul spre el când a căzut în genunchi și a scos scobitorul de gheață.

Sânge a curmat din rană, prea repede, prea mult. A devenit palid de moarte înainte de a
se prăbuși pe spate.
Ochii deschiși, dar liberi.
Greața a crescut, dar un sunet de la Brodan mi-a reamintit că nu aveam timp să mă
gândesc la faptul că probabil tocmai ucisesem un bărbat. I-am tras scaunul lui Brodan cu
dinții scrâșniți și apoi m-am lăsat în spatele lui pentru a-i dezlega mâinile învinețite.
„Apus de soare”, a spus el cu răbufnire, angoasa lui atât de vizibilă, a fost ca un țipăt
prin liniștea scârbitoare a poreclei lui pentru mine. "Apus de soare."
Ușa cabinei s-a deschis, balansându-se atât de tare de peretele interior, încât și-a
spart balamaua. Am strigat, ridicând pistolul către oricine venea înăuntru.
Mi-a izbucnit suspinele la vederea unui Walker Ironside înarmat.

„Apus de soare”, a șoptit Brodan, iar eu am rotunjit scaunul pentru a-i strânge fața în
mainile mele.
Tristețea și ușurarea se amestecau în privirea lui.
„Apus de soare, îmi pare atât de rău...” Vocea i se frânse la ultima silabă.
Am clătinat din cap. Nu. Nu a fost vina lui.
"La dracu." Walker mușcă cu răbdare în timp ce intră cu pași mari înăuntru, urmat de alți doi
bărbați înarmați. Unul dintre ei era Mac, mi-am dat seama. „Voi doi sunteți bine?”
— Roe ar putea avea o comoție cerebrală, răspunse Brodan încet.

am pufnit. „Are nevoie de o ambulanță.”
— Amândoi, spuse Mac, cu privirea furioasă. „Este deja unul pe drum.
Trebuie să te ducem înapoi în parcare.”

"Cine este aceasta?" Walker s-a lăsat în coapsă și a verificat
pulsul străinului. "Mort."
Mi-am amintit cum simțea scobitorul de gheață pătrunzând prin pieptul lui și am simțit că
îmi crește greața. „Eu … eu…”

„A fost autoapărare”, a spus Brodan. „Am făcut-o în autoapărare.”
Ochii mei au zburat spre ai lui. „Brodan, nu...”
„Cu mâinile legate la spate?” întrebă Walker sec. "Nu vă faceți griji. Monroe nu va fi acuzat
pentru autoapărare.” Deschise jacheta străinului și îi bătu buzunarele interioare. Găsind ceva, a
scos un portofel și l-a deschis. „Ian Moffat.” S-a uitat la noi. "Tu-l cunoști?"
Brodan clătină din cap când unul dintre ceilalți bărbați îi eliberă mâinile și picioarele.
„Din ceea ce spunea, s-a întâlnit cu Vanessa Woodridge. A găsit scrisorile ei către mine și către
alții pe computerul ei. A recunoscut că și-a ucis tatăl.”
Walker dădu din cap și se ridică. „Poliția este pe drum. Putem spune
toate acestea, dar mai întâi să te ducem la spital.”

Nu am vrut să plec de partea lui Brodan. Deci nu am făcut-o. Ne-am ținut unul de celălalt
în timp ce Mac, Walker și ceilalți ne ghidau prin pădure până la parcare.
"Cât este ceasul?" am întrebat peste pașii noștri care scârțeau prin tufăr.
a răspuns Walk.
Huh.
— Două ore, am optit.

"Apus de soare?" Brodan mi-a strâns mâna.
„Au trecut mai puțin de două ore.” Deși acele momente din cabină se simțiseră ca o
eternitate.
Și știam că când închideam ochii în seara asta, voi vedea fața lui Ian Moffat
slăbiți în moarte.
— Te-am prins, a promis Brodan de parcă ar fi putut să-mi audă gândurile. — Nu-mi dau
drumul, Sunset. Nu mă las niciodată”.
38
MONROE
W Eram în drum spre spital în ambulanță când am

mi-am amintit testul de sarcina din masina mea.
Teroarea reînnoită de care nu puteam vorbi m-a ținut încordat în timp ce mergeam spre Inverness.
Paramedicii au considerat că am avut o comoție.

Nu puteam decât să sper că asta a fost cea mai gravă dintre rănile mele.
Brodan a fost bătut și învinețit, o posibilă comoție și o coastă crăpată sau două unde
Moffat îl dezactivase. În timp ce fusesem afară, Moffat îl condusese pe Brodan în cabină
și-l lăsase inconștient cu fundul lui.
pistol. Brodan stătuse afară suficient de mult pentru ca ticălosul să-l lege de scaun. De
îndată ce Brodan și-a recăpătat cunoștința, Ian Moffat începuse să-l lovească, ceea ce am
presupus că era zgomotul care m-a trezit.
Mi-a fost rău de fiecare dată când mă gândeam la asta.
Deși eram îngrozit și uluit și încă nu eram în stare să procesez că am ucis un bărbat,
nu m-aș simți vinovat pentru asta. A recunoscut că a ucis un alt bărbat și știam că
intenționa să ne omoare.
Exista o posibilitate reală să fi ucis mai mult decât pe tatăl Vanessei și nu mi-a fost
rușine să recunosc că, dacă ar fi fost adevărat, m-aș bucura că am înfipt acel scobitor în
el.
Ne-au despărțit la spital, în ciuda protestelor lui Brodan, iar Mac insistase să i se
permită să aștepte în afara camerei mele de examen. De îndată ce
a apărut doctorul, am plâns când i-am spus că bănuiam că sunt însărcinată și mă temeam că o
traumă fizică ar fi putut răni copilul.
Totul s-a mișcat mai repede la acea știre, pe măsură ce doctorul și asistentele s-au grăbit
rulați teste.
Lacrimile pe care nu le-am putut opri s-au rostogolit pe obrajii mei.
De ani de zile l-am vrut pe Brodan și mi-am dorit să fiu mama lui
copil.
Pentru câteva zile frumoase, mi s-a părut tot ce ar fi posibil.
Dar viața dovedise deja că nu știa să joace corect cu mine.
BRODAN
Monroe era mai palidă decât în mod normal, pistruii de pe frunte părând mai strălucitori sub
luminile spitalului. Genele i-au fluturat și m-am întrebat la ce visează.
M-am mișcat pe scaunul de lângă patul ei, coastele mele protestând la mișcare, dar am
refuzat să mă ridic și să mă întorc în propriul meu pat. Asistenta încetase să mai insiste cu ceva
timp în urmă.
Nu puteam să-l părăsesc pe Monroe. Medicii ne sfătuiseră să stăm amândoi peste noapte
din cauza comoțiilor noastre și asta a fost în regulă. Atâta timp cât trebuie să fiu cu ea.
Acele momente în cabină, când am intrat prima oară și am văzut-o inconștientă, când am
venit doar ca să mă trezesc legat și incapabil să o salvez

…
La naiba, nu m-am simțit niciodată mai neputincios.
Ea mă salvase.
Din nou.
Walker, dintotdeauna superdetectiv, îl verificase pe Ian Moffat chiar înainte ca poliția să

ne poată oferi mai multe informații. Moffat era din orașul natal al Vanessei și se părea că ar
fi putut-o cunoaște toată viața. Era un contract de închiriere cu ambele nume pe el, așa că
locuiseră împreună, iar Walker cumva a pus mâna pe rapoartele poliției pentru moartea
Vanessei.
Moffat fusese cel care o găsise. Conform fișelor sale medicale, Ian Moffat era tratat cu terapie
și antipsihotice pentru halucinații și paranoia declanșate de sinuciderea Vanessei.
O mică parte din mine a simpatizat cu el. Dar doar o mică parte,
având în vedere că amenințase că o ucide pe iubirea vieții mele.
Întinzând mâna lui Monroe, am strâns-o între amândoi și mi-am aplecat capul să-i sărut
încheietura mâinii. Simțindu-i pulsul acolo, am încercat să mă relaxez. Dar am avut acest
sentiment ciudat de la doctorul ei. De parcă nu mi-ar fi spus ceva. Mă neliniștea la naiba.
Privindu-mă la ea — stricat de trecutul meu în mai multe feluri — ar fi trebuit să mă facă

să vreau să mă ridic și să plec. Las-o din nou. Protejează-mă de un fel de durere de căscat
care m-ar rupe dacă i s-ar întâmpla ceva.
Dar nu mai puteam.

Nu am vrut.
Gustasem cum era viața cu Monroe. Cum era dragostea noastră.
A meritat inevitabila durere de nedescris pe care aș simți-o dacă ar lăsa asta

lumea dinaintea mea.
nu as alerga. Chiar dacă ea merita mai bine decât mine.
La urma urmei, întotdeauna am fost un nenorocit egoist când era vorba de Monroe
Sinclair.
Era a mea.
Pentru totdeauna.
Cum eram a ei.

Chiar dacă pentru totdeauna nu ar putea dura.
Emoția mi-a îngroșat gâtul și i-am mai sărut mâna.

Degetele ei tremurau, atrăgându-mi privirea spre chipul ei. Acele gri perfecte
ochii erau deschiși și priveau direct în mine. "Ce s-a întâmplat?" ea a șoptit.
„Doctorul tău îmi ascunde ceva”, am scapat eu.
Monroe mi-a cercetat fața în timp ce și-a încremenit degetele în jurul mâinii mele. —
Sunt însărcinată, Brodan.
Cuvintele ei au durat o secundă să pătrundă.
Apoi ușurarea, spre deosebire de orice îmi amintesc, m-a inundat. Am eliberat o
bufăit de neîncredere și s-a transformat în râs liniștit.
Roe făcu ochii mari. „Nu tocmai reacția la care mă așteptam.”
„Nu mori... ești însărcinată?”
Mâna ei s-a flectat în a mea. „Credeai că mor?”
„Am crezut că ceva nu este în regulă, da.” M-am ridicat, ignorând durerea din
coaste, să mă aplec și să-i sărut rapid, dar disperat, buzele. „Dar ești însărcinată.”
„Ești de acord cu asta?” ea a șoptit.

Am zâmbit, sprijinindu-mi mâinile de ambele părți ale capului ei. „Sunt mai mult decât
de acord cu asta. Desigur, ar trebui să ne căsătorim mai întâi.”
„Brodan, nu mă căsătoresc cu tine pentru că sunt însărcinată”, se răsti ea.
Ușurat să-i văd focul, am ridicat din umeri. „Nu, ne căsătorim pentru că
ești dragostea vieții mele și nu vreau să mai pierd timpul.”
Râsul îi lumina ochii. „Deci, îmi spui că ne căsătorim?
Nu întrebi?”
„Întrebarea era implicită.”
"A fost?"
Mintea mi s-a accelerat, teama de paternitate umbrită de anticiparea ei. „Mă întreb
dacă casa va fi gata la timp pentru copil? Cat de departe esti?"
Monroe s-a schimbat într-o poziție șezând, forțându-mă puțin înapoi. „Ești serios
bine că sunt însărcinată? Brodan, ne-am întâlnit cu mai puțin de doi
luni."
„Dar suntem îndrăgostiți de când eram copii. Tehnic, sunt al tău de când aveam cinci
ani, deci sunt treizeci și trei de ani. Aș spune că este o perioadă de timp perfect adecvată
pentru a fi îndrăgostit înainte de a avea un copil.”
Un zâmbet lent i-a luminat chipul frumos. „Ei bine, când o spui așa…”
Potrivindu-mă cu zâmbetul ei, m-am aplecat să o sărut, un sărut lent și dulce care a crescut
odată cu euforia mea. Era un pic maniac să treci de la o asemenea teroare la o asemenea fericire
în mai puțin de douăzeci și patru de ore, dar asta era viața, am presupus.
Monroe a rupt sărutul, cu degetele blânde pe fața mea, în timp ce a avertizat: „Sunt
treizeci și opt în câteva săptămâni, Brodan. Aceasta este o sarcină cu risc ridicat.”
S-a scurs un pic de realitate, dar nu am mai lăsat frica să mă stăpânească.
„Atunci vom lua fiecare zi așa cum vine. Orice s-ar întâmpla, nu voi părăsi partea ta.
Vreodata din nou."
Roe și-a rezemat fruntea de a mea, răsuflarea ei caldă pufăindu-mi buzele. „Te iubesc
atât de mult, Brodan Adair.”
„Și eu te iubesc, în curând vei fi Monroe Adair.”
Ea a zâmbit la asta, dar a spus: „Propunerea ta oficială ar fi mai bine să fie un upgrade
de la o comandă într-o cameră de spital, domnule Adair.”
„Oh, mă voi gândi la ceva bun.” Am sărutat-o din nou, alunecându-mi mâinile pe talia
ei pentru a-i simți căldura solidă, pentru a mă asigura că era aici și bine. Mâna mea a
alunecat în jos peste stomacul ei în timp ce ne-am sărutat și m-am mirat de ideea că copilul
nostru crește acolo.
"Domnul. Adair, trebuie să insist să te întorci în camera ta, se tăie o voce tăioasă
prin moment.
M-am uitat peste umăr pentru a găsi asistenta, iar Walker în spatele ei, stând de pază.
Aș fi putut jura că am văzut un zâmbet pe acea expresie de obicei stoică. "Cadru de mers."
S-a mutat în prag. „Da?”

„Vreau să fii primul care știe că Roe și cu mine avem un copil.”
De data aceasta, am văzut cu siguranță o buclă la colțul gurii în timp ce dădea din cap
la mine. „Mă bucur pentru amândoi.”
„Da, da, felicitări. Cu toate acestea, eu chiar...”

— Trebuie să insist să mă întorc în camera mea, am întrerupt-o pe asistentă. „Nici o șansă să intre
iad."
— Brodan, spuse Monroe încet. "Voi fi bine."

M-am uitat înapoi la ea. „Va trebui să mă îndepărteze fizic.”
Ea a ridicat o sprânceană, dar nu a spus nimic altceva.
Asistenta pufăi. "Amenda. Dar te rog să nu-mi deranjezi pacientul cu al tău
noțiuni amoroase.”
Monroe a pufnit, iar eu i-am zâmbit. „Te deranjez cu a mea

noțiuni amoroase?”
Umerii ei tremurau de râs. „Cum crezi că am rămas însărcinată?”

Dragostea, tandrețea, amuzamentul m-au umplut și recunoștința că am putut râde
după noaptea pe care am avut-o. — Nu mi-am dat seama că te deranjez ?
„Oh, cu siguranță mă simt supărată”, a tachinat ea.
„Deci asta este țipătul? Credeam că ai venit cu adevărat
greu."
„Brodan!” M-a pocnit peste braț, iar eu am chicotit ca un copil

asistenta, jignită, a fugit din cameră. „Ești groaznic.”
„A scăpat de ea, nu-i așa? Acum, pregătește-te pentru că intenționez

te deranjează cu noțiunile mele amoroase.”
Chicotele lui Monroe mi-au liniștit emoțiile devastate în timp ce îi sărutam râsul de pe
buzele ei, ignorând izbucnirea durerii din coastele mele. Nu am deranjat-o, totuși.
În schimb, ea s-a mutat pe pat și eu m-am strecurat lângă ea, ținând-o în brațe în timp ce
dormeam și jurându-mi că în zilele în care nu am putea reține întunericul, voi fi acolo să o fac
să râdă prin el. Aș fi acolo pentru a-i face viața mai ușoară, nu mai grea. Aș fi acolo pentru a
atenua asprimea zilelor rele și pentru a mă asigura că zilele bune le depășesc pe cele rele.
Doar că... aș fi acolo.

EPILOG
BRODAN
TREI LUNI MAI TARZIU
„ Nu sunt sigur că ar trebui să fim aici, a șoptit Monroe, așa cum am fost
eu
pătrunzând în casa altcuiva.
Am tras un zâmbet peste umăr în timp ce am condus-o spre u ă, cu mâna strânsă
al ei. „Suntem noi, Sunset. Avem voie să fim aici.”
„Dar nu este încă gata.”
„Trebuie să-ți arăt ceva.” Deblocarea ușii din față a casei noastre
era doar o plimbare de două minute până la casele lui Arran și Arro și mai puțin de o
La zece minute de mers pe jos până la Lachlan's and Thane's, l-am ghidat pe Monroe
în ceea ce avea să fie în cele din urmă intrarea noastră din față a casei principale. La fel
ca Thane, aveam o clădire secundară, dar în timp ce a lui era o anexă pentru oaspeți,
al nostru era un garaj mare securizat, cu un apartament deasupra. Garajul trebuia să-
mi protejeze Black Shadow și mica colecție de mașini pe care o expediasem din depozit.
Umbra Neagră a făcut-o un pic neliniștită pe Monroe, dar de îndată ce nu a mai fost însărcinată,
am fost hotărâtă să o pun pe spate. Era o aventurieră la suflet, sărind mereu în orice făceam noi, băieții,
când eram copii, așa că am bănuit mai mult decât că i-ar plăcea. În plus, nu aveam cum să mă scap de
un vehicul despre care simțeam că a fost parțial creditat pentru că ne-a adus pe Monroe și pe mine
împreună. Îi povestisem despre pariul meu cu Walker, iar ea râsese de răul lui Walker care mă forțase
să petrec timp cu ea. Cred că s-a îndrăgit de ea și mai mult în ziua aceea.
În ceea ce privește casa principală, am optat pentru ceva mai deschis decât a lui Thane și a lui
Lachlan, cu o scară impresionantă care ne întâmpina în mijlocul unui spațiu masiv. În stânga noastră
ar fi bucătăria noastră terminată și, în dreapta, sufrageria noastră. Un zid de ferestre trecea de la un
capăt la altul, oferindu-ne vederi minunate asupra Mării Nordului.
„Ce naiba...” Monroe rămase cu gura căscată la ceea ce l-am pus pe Arro să facă pentru mine doar câteva minute
înainte de sosirea noastră.
În ceea ce avea să fie sufrageria noastră, era așezată o pătură de picnic cu produse de patiserie și
petit fours pe care Sloane le coapse special pentru ocazie, două pahare de vin spumant fără alcool și o
sticlă într-o găleată. Și de-a lungul marginilor camerei erau lumânări peste lumânări aprinse. Flăcările
pâlpâiau și străluceau, dansând în reflexia ferestrelor.
"Haide." Am condus-o înăuntru și am ajutat-o să-și scoată haina ușoară de primăvară. L-am așezat
cu grijă peste una dintre cutiile stivuite care conțineau bucăți din bucătăria noastră. Apoi mi-am ridicat
din umeri, ochii mei îndreptându-mă spre burta mică și rotundă a lui Monroe, în timp ce ea se întoarse
să privească lumânările.
„Ce sunt toate acestea?”
Era însărcinată în patru luni și, în afară de grețurile matinale care s-au disipat după primul ei
trimestru, Monroe se descurca bine. Ceea ce a fost un lucru bun pentru că cine știa că logodnica ta
fiind însărcinată ar putea-o face mai excitată decât o adolescentă? Libidoul lui Roe era în exces în acest
moment și era extrem de sensibilă. Profitam de asta acum de când Arro și

Robyn o avertizase pe Roe că probabil „nu ar vrea să mă atingă cu un stâlp de barj până la
jumătatea celui de-al treilea trimestru”.
Lumânările aruncă o strălucire peste părul lui Roe, făcându-l să danseze ca apusul.
Încă nu știam dacă avem un băiat sau o fată, dar speram la o fată cu păr ca al mamei ei. Și o inimă
ca a lui Roe. Si mie mi-ar placea un baiat, desigur. Indiferent ce ar considera de cuviință universul,
aș fi recunoscător. Eram pur și simplu însângerată și uimită că stăteam într-o casă care mi-a
aparținut mie și a lui Monroe Sinclair, că era însărcinată cu copilul meu și dorea să-și petreacă
restul vieții cu mine.
Vorbind despre … "Vino aici." Am luat-o de mână și am condus-o spre
straturi de pături de picnic. "Stai aici." M-am coborât până la un genunchi și ochii ei s-au rotunjit
în timp ce am ridicat cutia de inele de catifea neagră în fața ei, deschizând-o pentru a dezvălui
inelul care îmi luase săptămâni să aleg din selecțiile pe care mi le-au trimis bijutierii. Am urmărit
fața lui Roe ca un șoim pentru reacția ei.
Spre ușurarea mea totală, falca ei a căzut și și-a ridicat mâinile de parcă ar fi vrut să o atingă,
dar apoi s-a oprit, încântarea și neîncrederea dansând în ochii ei. „Brodan.” Privirea ei a zburat
spre a mea. "Este perfect."
Nu am vrut să-i fac rost de un inel prea modern sau prea demodat. În cele din urmă, am
găsit unul care avea un aspect vintage pe care l-am putut vedea imediat pe degetul lui Roe.
Bijutierul mi-a spus că are un centru de marchiză vertical, care cred că era doar un cuvânt elegant
pentru oval. Petale mai mici de diamante marchize pe ambele părți, apoi două diamante marchize
orizontale simple pe o bandă de aur roz cu muchia unui cuțit.
„Îmi pare rău că mi-a luat atât de mult timp să-mi împlinesc promisiunea de a cere în
căsătorie corect... dar am vrut să găsesc inelul perfect.”
Ochii ei s-au luminat de emoție. „Cu siguranță ai făcut asta.”
Am zâmbit, u urată, iar ea a întins mâna să-mi strângă fa a în palme. M-am aplecat în
atingerea ei, simțind atât de mult, prea mult. Mai mult decât aș merita să simt. „Te iubesc, Monroe
Sinclair, de când eram copil. Am

te-am iubit ca pe cel mai bun prieten al meu, te-am iubit ca pe fantezia unui adolescent” —
am râs în timp ce ea își dădea ochii peste cap — „Te-am iubit ca pe un tânăr speriat. Te-am
iubit chiar și atunci când nu mi-am dat seama că te iubesc.”
Ea dădu din cap cu o înțelegere tandră.
„Te-am iubit cea mai mare parte a vieții mele și știu cu certitudine că te voi iubi până la
și mă îngrozește în egală măsură Poate … ultima mea suflare.
chiar și atunci.”
Lacrimile i s-au revărsat pe obraji și s-a lăsat în genunchi lângă mine.
„Și promit că voi iubi copilul nostru cu aceeași înverșunare. Că voi face tot ce îmi stă în
putere pentru a ne face familia fericită. Să ne petrecem restul vieții iubindu-ne așa cum ai
meritat întotdeauna să fii iubit.” La suspinele ei sufocate, am simțit că mi se ridică emoția și
am eliberat inelul din cutie și am apucat mâna stângă a lui Roe. — Mă vei scuti de agonia
vieții fără tine, Monroe Sinclair, și îmi vei face onoarea de a deveni soția mea?
Ea a râs printre lacrimi și a dat din cap frenetic. — Da, mă voi căsători cu tine, Brodan.
Chiar dacă fusesem destul de sigură de răspunsul ei, am râs de bucurie pură și i-am
strecurat inelul pe deget. Făcu cu ochiul la lumina lumânării, iar ea clătină din cap,
minunându-se de asta. "Este asa de frumos."
"Ești atât de frumoasă." I-am legănat fața în palmele mele și am atras-o pentru un
sărut profund. Ea s-a topit în mine, înfășurându-și brațele în jurul gâtului meu și i-am simțit
umflătura de bebeluș sprijinindu-mă pe stomacul meu. Am sărutat-o de parcă n-ar mai fi
ziua de mâine, până când ea a rupt sărutul, gâfâind. Așezându-și fruntea pe a mea, ea mi-a
șoptit pe buzele mele: „Te-am iubit în fiecare minut, în fiecare secundă din viața mea. Nu a
mai fost nimeni altcineva. Doar tu."
Am închis ochii, simțind plăcerea magică durere a acestor cuvinte. Asa de
mult timp pierdut. Atât de mult timp de compensat. Dar am face-o.
„Abia aștept să te fac soția mea.” M-am așezat pe pătură, trăgând-o
peste poala mea. „Pentru ca noi să ne începem viața împreună.”
„Avem deja”, m-a asigurat Monroe, luând o mână pentru a o sprijini pe ea

burtă. „Și merităm asta, frumosule. După tot ce am trecut pentru a ajunge aici.”
Ea nu vorbea doar despre cei optsprezece ani petrecuți despărțiți, ci despre

noaptea în care Ian Moffat ne-a atacat. Lui Monroe i-au trebuit săptămâni să-și
găsească somnul cu ușurință și știam că o călărea vinovăția. Dar asigurările mele
constante că nu numai că ne-a protejat, ci și viața copilului nostru nenăscut păreau în
cele din urmă să se cufunde și ea era pe cale să se ierte.
Nu au fost aduse acuzații împotriva lui Monroe, deoarece a fost autoapărare
completă. Mai mult, au găsit cadavrul tatălui Vanessei, ceea ce a confirmat tot ce le-
am spus poliției. Moffat îl ucisese îngrozitor pe bărbat și, deși mi-aș fi dorit ca nimeni
să nu ajungă vreodată la un asemenea sfârșit, nu mi-a putut fi prea rău pentru
domnul Woodridge. El traumatizase o grămadă de studenți și mă temeam, din ceea
ce ne-a spus Ian, că i-a făcut mult mai rău Vanessei
ani.
A fost o tragedie pe care nu o voi uita niciodată. Cu toate acestea, a fost o tragedie de
la care eram hotărât să merg mai departe de dragul familiei mele.
Am decis să mergem mai departe împreună. Și asta a inclus și de la părinții lui
Monroe. Am condus spre sud, spre Dumfries și Galloway, unde am găsit nu numai
mormântul tatălui lui Monroe, ci și femeia cu care și-a petrecut restul vieții. Numele
ei era Isabelle și plătise pentru înmormântarea tatălui lui Roe. De asemenea, îi
spusese lui Roe că a încercat să ia legătura cu ea în timp ce el era pe moarte de
cancer. Că a vrut să-și ceară scuze pentru abuz și abandon. Nu era totul, dar știam că
îi dădea liniște lui Monroe să știe că tatăl ei îi pare rău. Și în timp ce stăteam la
mormântul lui, am ținut-o în brațe în timp ce ea plângea și i-am oferit o iertare pe
care nu sunt sigur că mulți alți oameni o vor face.
În ceea ce privește mama lui Monroe, ea se recupera de la protecția șoldului și
noi o zărisem în sat cu bastonul. Ne-a ignorat, iar Monroe știa de la Belle că doamna
Sinclair era conștientă de sarcina lui Roe.
Ea nu a întins mâna. Dar Roe decisese deja că nu vrea copilul nostru în preajma cuiva
la fel de toxic precum mama ei. Relația lor se terminase și
deși a fost sfâșietor să văd pe mama și fiica aduse într-un astfel de loc, nu m-am putut
abține să nu mă simt ușurată că a ieșit din viața noastră. Am dat vina pe ea pentru cei
optsprezece ani petrecuți despărțiți la fel de mult pe cât m-am învinovățit pe mine. Dar
mai ales, am învinuit-o că nu și-a iubit fiica așa cum merita să fie iubită.
Așa s-a făcut.
Roe avea o nouă familie acum și eram hotărâți să-i umplem viața
atât de multă dragoste, că ar uita că fusese vreodată singură.
„Vrei tort?” am întrebat, întinzând mâna spre tava cu petit fours.

— Sloane? Roe și-a frecat literalmente palmele, emoționată, inelul ei de logodnă
strălucitor. Pofta m-a lovit puternic și am simțit că mă îngroșesc sub fundul ei.
Roe m-a aruncat în ochi. „Credeam că sunt singurul încântat de tort

acum."
„Nu este tortul”, am răspuns eu hotarat, ținând tava lângă ea. „Este asta
inel pe deget.”
Înțelegerea a răsărit și ea a zâmbit în timp ce a luat o prăjitură și
a comentat: „Ești un astfel de om al cavernelor”, înainte de a-l băga în gură.
Am văzut-o cum mănâncă, trebuind să fiu de acord. Posesivitatea mea față de această
femeie a fost ceva ce am controlat și controlat zilnic. Nu am vrut niciodată s-o tratez ca și
cum o stăpânesc, dar nu puteam nega că se simțea atât de intrinsec o parte din mine, cu
siguranță am văzut-o ca fiind a mea. Iar eu eram al ei.
Ea a ridicat o sprânceană, simțindu-mă că mă întăresc. În ochii ei strălucea răul
răutăcios. "Ai nevoie de mine?"
"Mereu."
Mu cându- i buza de jos de emo ie, s-a întors în poala mea până a ajuns
călare pe mine. „Sunt deja gata”, a murmurat ea cu fierbinte pe buzele mele.
Căldura mă cuprinse cu anticipare când am strâns-o de talie. „După aceasta, te
doborâm din nou.”
Ea a râs de buzele mele în timp ce mi-a desfăcut blugii. „Hai să vedem
cum ne descurcăm cu asta.”

I-am prins mâna, cea cu inelul, și mi-am adus-o la gură
sărută-i încheietura mâinii. „Vreau să mă căsătoresc cu tine săptămâna asta.”
Monroe încremeni. „Eu … Am crezut că vom aștepta până după copil.

Planifică o nuntă potrivită.”
„Nu vreau să aștept. Tu?"
Ea clătină din cap, cu o emoție diferită în expresia ei. „Nu am nevoie de o nuntă mare de
lux, Brodan. Acela nu sunt eu." Ochii i se mariră cu o idee. „Hai să ne căsătorim, doar tu, eu și
Lachlan să oficiem în turelă.” …
O dreptate a trecut prin mine la plan. "Îmi place."

Monroe a radiat, înfășurându-și brațele în jurul gâtului meu pentru a mă trage aproape.
„Deci ne căsătorim săptămâna asta?”
„Săptămâna aceasta”, am promis.
„Bine, acum s-a rezolvat, hai să ne ocupăm în noua noastră casă.”

am zâmbit. „Pune-l? Ești atât de romantic.”
"Știu." Ea a râs pe buzele mele și apoi m-a sărutat. Adânc. Sexy.
Necesar. Apoi s-a tras înapoi, brusc serioasă, în timp ce a promis în șoaptă răgușită: „Numai
tu, Brodan”.
„Numai tu”, am jurat eu în schimb.
SFÂRȘIT... APROAPE...
CITIȚI PENTRU UN AL DOILEA EPILOG SPECIAL

EPILOG II
UN AN SAU AȘA ȘI MAI TARZIU …
LACHLAN
Robyn dăduse cuverturile de pat în somn, iar eu m-am uitat gânditor la picioarele ei lungi și
goale. Pantalonii ei de somn se înălțaseră și i-am putut vedea curba fundului perfect, în timp
ce tricou-ul ei se ridicase, dezvăluindu-i stomacul.
Nerăbdarea m-a călărit în timp ce stăteam deasupra patului cu telefonul la ureche.
— Ești sigur că e normal? întrebă Brodan, cu vocea răgușită de lipsă de somn.
Înțelegându-mi răbdarea și simpatia când tot ce voiam să fac era să închid și să fac
dragoste cu soția mea înainte ca copilul nostru să se trezească, am dat din cap și i-am răspuns
în liniște: „La șase luni, Vivien țipa și plângea ori de câte ori Robyn ieșea din cameră. Este doar
anxietate de separare.” Mă sunase la cinci dimineața pentru că Monroe nu putea să-și
părăsească fiul de șase luni fără ca el să plângă. Nu ar dormi decât dacă ea ar fi fost acolo, iar
asta era o nouă evoluție.
"Dreapta." Brodan încă părea tulburat.

„Uite, dacă te deranjează atât de mult, sună-ți vizitatorul de sănătate pentru a o întreba
pentru un sfat.”
„Nu, nah, sunt sigur că ai dreptate.”
M-am gândit la ce făcusem cu patuțul lui Vivien în timpul acela. „De ce nu aduci pătuțul lui
Lennox chiar lângă patul lui Monroe? Așa o poate vedea și amândoi pot dormi puțin.”
Și-au numit fiul după mine. Lennox era al doilea nume al meu. Nu numai că aveam privilegiul
să mă căsătoresc cu ei în turnul castelului despre care uitasem că era locul lor în copilărie, dar
ei mă onoraseră numindu-mi nepotul după mine.
De aceea am fost la fel de răbdătoare ca și acum.
Brodan trase aer în piept. „Da, asta voi face. Mulțumesc, Lachlan.
Îmi pare rău că te-am trezit.”
„Nu fi. Mă poți suna oricând…” Am zâmbit în timp ce ochii mei zăboveau cu dor pe picioarele
magnifice ale soției mele. — Nu oricând în următoarea oră, bine?
Fratele meu a chicotit. "Te aud." Apoi a gemut: „La naiba, mi-e dor de al meu
soție."
Înțelegând, l-am asigurat: „Primele luni sunt cele mai grele.
Crede-mă, veți găsi din nou energia și timpul unul pentru celălalt.”
„Mă agățăm de acel memento”, a glumit el. „Oricum, te voi lăsa să pleci. Vorbi
curând."
Am închis telefonul și mi-am pus telefonul în tăcere înainte de a-l așeza pe noptieră.
Monitorul pentru bebeluși de lângă el abia a trosnit, informându-mă că micul meu înger încă
doarme în camera alăturată.
Ceea ce a fost o veste grozavă pentru mama și tata.
Anticiparea și căldura mă străbăteau în timp ce mă uitam în jos la această femeie care
devenise totul pentru mine. Dacă aș fi crezut că o iubesc înainte de a o avea pe Vivien, am fost
șocat să descopăr cât de mult o puteam adora pe Robyn Adair după ce mi-a dăruit fiica noastră.
Am avut prieteni ale căror căsnicii s-au prăbușit odată ce au avut copii atât de calmi și adunați
în fața epuizării și stresului de a fi … dar ale noastre nu facuse decât să se întărească. Robyn era
părinți
unui nou-născut. Răbdarea ei m-a uimit. Ne-am îngrijit unul de celălalt în timpul trecerii de la doi
la trei și nu ne despărțise deloc. Vivien ne legase atât de strâns, încât eram două jumătăți ale
unui întreg.
Având nevoie de Robyn, mi-am scos pijamalele și am împins husa plapuma deoparte. Ea se
mișcă în somn, genele fluturând de vise. Nu m-am gândit să o las să doarmă. Soția mea mă
trezise în miezul nopții weekendul trecut pentru a-și potoli pofta. Am zâmbit la amintire și mi-am
încremenit degetele în pantalonii scurți și chiloții ei.
Ea a mormăit în timp ce le-am tras pe picioarele ei, dar șoldurile i s-au mișcat instinctual.
Penisul mi-a crescut greu în timp ce i-am ghiontit picioarele și am văzut-o.
Robyn s-a trezit cu un gâfâit trezit câteva secunde mai târziu, cu capul între coapsele ei și
gura pe ea.
„Lachlan!” a plâns ea și apoi și-a plesnit mâna peste gură ca să tacă.
M-am bătut la ea, lingându-i și sugându-i clitorisul. Degetele lui Robyn s-au încurcat
părul meu, strâns, ținându-mă de ea în timp ce își îndemna șoldurile împotriva mea, călare pe mine.
Strânsoarea mea pe coapsele ei s-a strâns când mi-am devorat soția.
Nu a durat mult.
Ea a venit, cu dinții strânși împotriva strigătului de eliberare care voia să-i smulgă din gât.
Mi-a fost dor să fiu tare. Ascultând entuziasmul lui Robyn m-a scos. Dar aniversarea de trei ani a
nunții noastre se apropia foarte curând, iar Arro și Mac fuseseră de acord să o îngrijească pe
Vivien în weekend. O surprindeam pe Robyn cu trei nopți la Paris și aveam de gând să o fac pe
soția mea să țipe de pe acoperișul hotelului nostru cu câte orgasme ne puteam încadra în
șederea noastră. Eram puțin îngrijorat să o părăsesc pe Vivien pentru prima dată, dar ea ar fi pe
mâini sigure.
Și am crezut că este bine pentru mine și Robyn să avem acele momente împreună.
Soția mea și-a alunecat mâinile peste brațele și pieptul meu, atrăgându-mă la ea
un sărut în timp ce ea încă tremura de la eliberare. I-am luat gura cu foame in timp ce am prins-o
de coapsa si am deschis-o. M-am împins în căldura ei umedă și am mârâit în sărut.
Robyn și-a ridicat picioarele, înfășurându-le în jurul șoldurilor mele, în timp ce mă sprijineam
peste ea și mă împingeam. Buzele noastre s-au întredeschis pe gâfâitul ei și i-am ținut privirea în
timp ce am tras-o încet.
— Scoate-ți tricoul, am cerut eu, rămânând nemișcat în ea.
Se grăbi să-l scoată, cu sânii goi tremurând de mișcare. Sfarcurile ei strânse m-au batjocorit
și mi-am aplecat capul să-mi sug unul în gură înainte ca ea să-și arunce chiar și tricou-ul.
— Lachlan, gemu ea, mu cându-mă cu degetele în spate în timp ce se ondula în ritm perfect
împotriva mea. "Continuă."
M-am mișcat din nou în ea, ridicându-mi capul pentru a-i vedea reacția roșie.
„Iubito, mai greu!”
„Shh”, am tăcut chiar și în timp ce am crescut puterea din spatele impulsurilor mele în ea.
„Oh, Doamne, da...” Ea și-a netezit mâinile pe spatele meu pentru a-mi apuca
cur. "Mai tare."
La nevoia febrilă din ochii ei, m-am ridicat în genunchi, forțând-o să-și desfacă picioarele și
am prins-o pe spatele coapselor, înclinându-i șoldurile în sus.
Robyn și-a pierdut achiziția pe mine, cu brațele căzute în lateral, pentru că nu putea face altceva
decât să se bucure de a fi futută atât de tare cât avea nevoie. Sânii ei tremurau cu fiecare
împingere al meu, iar gura lui Robyn era larg cu gemetele ei scăpate, ochii i se îngustau de poftă,
obrajii înroșiți.
Atât de frumos.
Deci foarte al meu.

„Lachlan!”
Am uitat să-i spun să tacă.
Am uitat totul, dar am făcut-o să vină.
„Asta e, du-te acolo, Braveheart”, am îndemnat eu aspru când i-am simțit căldura umedă
strângându-se în jurul penisului meu. Ea era raiul. „Vino în jurul meu. Lasă-mă să simt
tu."
"Mai tare!"
Coapsele i s-ar învineți din strânsoarea mea, dar soției mele îi plăceau tot felul de sex
și, evident, în această dimineață, avea chef de durere. A fost nevoie de fiecare gram de
voință pentru a-mi scoate penisul palpitant din ea, dar am făcut-o. „Pune-te în genunchi,
cu mâinile pe tăblie”, i-am ordonat.
Emoția a dansat în ochii lui Robyn, deoarece nu a luat deloc timp să urmărească
direcția. Cuprinzând fundul ei perfect în mâinile mele, i-am înghiontat genunchii cu ai
mei și apoi m-am dus înapoi în ea. Strigătul ei sfâșie aerul. Înfășurându-i o mână în părul
ei pentru a o ține lângă mine în timp ce o strângeam de șold cu cealaltă, am împins în ea
cu atâta forță încât patul scârțâia la fiecare pocnire a șoldurilor mele.
S-a împins înapoi în mine. "Da!"
„Asta este ceea ce ai nevoie?” am întrebat eu aspru, disperat.
"Da. Lachlan!”
M-am pierdut în ea, luând aproximativ ceea ce voia să dea.

— O să vin, scânci ea.
Cunoașterea mi-a revenit în acel moment și i-am înclinat capul pe spate pentru a-i
acoperi gura cu a mea, în timp ce strigătul ei răgușit de eliberare a fost înghițit de sărutul
meu. La tracțiunea tare și pulsatorie din jurul meu, am venit câteva secunde mai târziu,
gemând în Robyn în timp ce mă eliberez sălbatic în ea.
S-a topit de tăblia patului când m-am apăsat în ea, cu fața îngropată în curba gâtului
ei, în timp ce penisul încă mai pulsa în ea și mușchii ei interiori s-au contractat în jurul
meu.
— Ei bine, a fost destul de uimitor, spuse Robyn pe nerăsuflate, cu o

zâmbește în vocea ei.
Rânjind, mi-am ridicat capul să răspund când sunetul plânsului lui Vivien a izbucnit
brusc prin monitorul pentru copii.
„La naiba.” M-am scos din soția mea, iar ea s-a întors să mă privească cu un amestec de
poftă neclară și vinovăție.
„Noi am trezit-o?” întrebă Robyn.
„Nu știu, Braveheart. Mă duc să o văd.”

"O pot face."
Am zâmbit și i-am apăsat un sărut pe nas. „Mă îndoiesc că vei putea merge drept
acum.”
— Nenorocit, a tachinat ea, dându-și ochii peste cap.
Oricât de mult mi-ar fi plăcut să o trag pe Robyn în brațe și să o țin puțin, m-am
grăbit. Grăbindu-mă în baie, am făcut curățenie rapid și apoi mi-am desenat pijamalele.
Strigătele lui Vivien încă ne umpleau apartamentul.
„Vin, îngerule”, mi-am șoptit pentru mine în timp ce mă grăbeam de la
baie.
Robyn stătea întinsă pe pat, goală, relaxată, și așa a invitat-o durea fizic.
Ea mi-a zâmbit cu dragoste când am trecut, iar eu i-am făcut cu ochiul înainte de a
dispărea din cameră.
Pepiniera lui Vivien era chiar pe hol. La fel ca noi, a avut un magnific
vedere la Marea Nordului.
Priveliștea aceea nu era nimic în comparație cu fetița mea când stătea în pătuțul
ei, cu fața strânsă, obrajii roșii și lacrimile curgând. Pieptul mi s-a prăbușit la priveliște,
așa cum se întâmpla întotdeauna. Nimeni nu m-a pregătit pentru asta. Să simt
lacrimile lui Vivien ca un scor în inima mea, indiferent de ce le-a produs.
„O, micuțul înger, tati e aici”, i-am spus, simțindu-mă vinovată că am putea
au trezit-o.
Și-a întins brațele dolofane spre mine și atunci am observat cât de ușor s-ar fi
putut târâ afară din pătuț. Poate că era timpul să o mut într-un pat, dar gândul m-a
umplut de un sentiment ciudat de panică. Timpul se mișca prea repede. — Nu-i așa,
îngerule? I-am ridicat corpul cald în brațe, iar strigătele ei s-au liniștit instantaneu
până la sughiț și adulmecare. Am apăsat sărutările pe fața ei și i-am atras un zâmbet.
— Dada, spuse ea cu oboseală epuizată, u urată, înainte de a- i sprijini capul pe

umărul meu.
Am debordat de iubire, incapabil să-i stăpânesc amploarea în timp ce rătăceam
spre fereastra mare a lui Vivien pentru a-i arăta soarele dimineții care se revarsă peste apă.
„Este o dimineață frumoasă, Viv”, i-am șoptit în timp ce ea se uita somnoroasă afară
fereastră. „Vezi soarele sclipind pe apă? Ca diamantele.”
„Cookie”, a răspuns ea.
am zâmbit. Deși nu era încă pregătită să înșire propoziții întregi împreună, Vivien învățase
câteva cuvinte. Cu toate acestea, după ce a fost tratat cu un pic din prăjiturile lui Sloane
Harrow, cookie a fost noul cuvânt preferat al lui Viv. Robyn nu a fost mulțumită, deoarece era
hotărâtă că Vivien nu va fi dulce până la vârsta de cel puțin doi ani, la îndrumarea consilierului
nostru de sănătate. Spre amuzamentul meu, Regan, dătătoarea de prăjituri, avea o privire
vinovată pe față de fiecare dată când Viv spunea prăjituri. „Ce zici de niște banane?”
Vivien și-a ridicat capul să clipească spre mine, urmele ei de lacrimi încă o pătează
obrajii. „Nana?”
„Da, banană.”
Ea a făcut o față și a oftat din nou obosită în timp ce și-a sprijinit capul pe al meu
umăr. Am luat asta ca pe un da reticent.
Apăsându-i încă un sărut pe cap și respirând parfumul ei, mi-am strâns strânsoarea. Cu
câțiva ani în urmă, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi căsătorit și voi fi tată, aș fi râs de
absurditatea asta.
Totuși, aici am fost. Verigheta pe degetul meu inelar stâng. Fiica în brațele mele. Privind
soarele răsărind peste Caelmore. În câteva ore, m-aș duce la moșie să mă ocup de treburi. Mă
duceam apoi la mica distilerie pe care o deținem împreună cu Brodan pentru a verifica
clădirea distilerii principale, precum și progresul producției noastre de whisky. A fost un
proces lent, dar știam că va merita. De acolo, o sunam pe Robyn să văd unde o dusese pe
Vivien în călătoriile ei pentru ziua ei, cu camera în mână, și mă duceam cu mașina să le găsesc.
Fii cu ei.
Eram de gardă dacă cineva avea nevoie de mine. Poate că m-aș reîntoarce într-o rutină mai
normală pe măsură ce Vivien creștea. Dar deocamdată nu am vrut să ratez nimic.
În spatele nostru se auziră pași, iar Robyn, îmbrăcată în halatul ei, cu părul încă a
mizerie sălbatică de la sexul nostru spectaculos, pregătită lângă noi.
"Mumie." Vivien a ridicat un braț spre ea fără să-și ridice capul de pe umărul meu și
Robyn a rânjit, aplecându-se să sărute pe Viv peste tot. Fiica noastră a izbucnit chicote, iar
ea a zâmbit somnoroasă când Robyn își ridică capul.
Ochii ni s-au întâlnit, iar ea mi-a zâmbit.
Frica mi-a gâdilat în fundul minții. Umbra lui nu m-a părăsit niciodată, gândul
înspăimântător de a o pierde într-o zi, de a o pierde pe Viv. Dar am luptat în fiecare zi. Am
ales recunoștința. Pentru că foarte puțini oameni din această lume au avut șansa de a
iubi așa cum am iubit eu.
N-aș irosi acel cadou făcându-mi griji pentru ziua de mâine.

Soția mea și-a alunecat brațul în jurul taliei mele, sprijinindu-se de partea mea, fiica noastră
intre noi.
„Frumoasă dimineață”, a șoptit ea, uitându-se la apă cu noi.

„Da,” am răspuns, cu vocea îngrozită de emoție. „Asta este.”
THNE
Pentru soția mea, aș face orice.

Chiar și plutește în afara biroului nostru comun, ascultând-o cu urechea ca un spionaj
târî.
De ce aș face ceva care a ridicat un steag roșu în orice relație?
Pentru că în ultimele săptămâni am remarcat preocuparea lui Regan. În timp ce ea
venea cu ușurință în brațele mele oricând mă întindeam spre ea, simțeam că mintea ei
era în altă parte. Acest lucru m-a făcut extrem de neliniștit, deoarece Regan a fost unul
dintre cei mai deschiși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Și ar exista întotdeauna
acea voce minusculă în fundul capului meu care se întreabă de ce o tânără minunată și-ar
dori să rămână în Highlands scoțiani pentru a fi soția unui bărbat cu treisprezece ani mai
mare cu ea și mamă vitregă a copiilor săi.
Devenisem foarte bun la tăcere acea voce. Regan a făcut-o ușor. Ea

ne-a arătat în fiecare zi că era mai mult decât mulțumită de viața noastră împreună.
Această distanță bruscă pe care am simțit-o față de ea m-a deranjat până unde eram tot eu
s-ar putea gândi la. A fost bolnavă? Ea creștea nemulțumirea? Am uitat ceva important sau
am spus ceva greșit? Ce naiba se întâmpla? Nu eram un bărbat care să se bucure de acest
sentiment necunoscut de nesiguranță.
Când am rugat-o să-mi spună ce este în neregulă, mi-a zâmbit care nu i-a ajuns în ochi, m-a
sărutat și mi-a spus că este obosită.
Începuseră construcția viitorului ei preșcolar exact în momentul în care își termina
diploma de afaceri, în timp ce avea de-a face cu toate agențiile de care trebuia să se
înregistreze pe ea și cu afacerea. A fost o scuză plauzibilă.
Dar știam că minte.
Și asta m-a îngrijorat dracului.
Îngrijorarea mea s-a transformat și s-a schimbat acum trei zile, când aruncam gunoiul
și sacul s-a rupt. Eram afară, mormăind blesteme pe sub răsuflare, încercând să împing
totul înapoi și făcând o strâmbă la substanța necunoscută depusă pe mâini, când am zărit
un obiect care căzuse împreună cu deșeurile.
Un test de sarcina.
Pentru o clipă, nu am putut decât să mă uit la el.
Apoi, scuturându-mă de șoc, l-am ridicat. Trecând în lumina strălucitoare

lumina exterioară, mi-am mijit ochii la cuvintele imprimate pe bastonul alb.
Pregnant = două rânduri.
Nu este însărcinată = o linie.
Două linii roșii se uitau la mine.
Dintr-o dată, distanța lui Regan a luat sens.
Un fel de.
Un amestec de bucurie, frică și anticipare m-a umplut. Simțisem acele emoții de două
ori înainte. Ei au fost cu siguranță mai încurajați cu Lewis pentru că eram tată pentru prima
dată. M-am simțit mai sigur cu Eilidh. Acum am simțit
mai mult de emoție decât de frică.
Un copil cu Regan.
A noastra.
Dar de ce ar preocupa asta? De ce mi-ar ține asta?

Am așteptat zilele următoare să-mi spună ea vestea. Dar nimic.
De fapt, Regan părea să se îndepărteze și mai mult. Când m-am trezit dimineața, ea era
deja trează și se ținea atât de ocupată, ca și cum ar fi vrut să evite să vorbească cu mine.
Nu am putut rezolva.
Nu voia ea un copil cu mine?
Asta nu avea sens. Ea îmi spusese înainte să ne logodim că

Oricât de mult îi iubea pe Eilidh și Lewis, și-ar dori un alt copil.
Totuși, nu am mai vorbit despre asta de atunci.
Teama că Regan nu vrea un copil cu mine era probabil irațională,

dar nu puteam să-l ignor. M-a făcut să mă comport ca un prost.
Așa m-am trezit ascultând cu urechea la telefonul soției mele către ea

soră, în loc să se ridice și să-i spun că știam că este însărcinată.
„Nu pot vorbi cu adevărat aici.” L-am auzit pe Regan spunând încet. M-am străduit să
aud mai bine. „Nu, Thane e acasă. Copiii ies cu Arran și Ery... M-am
… dus, nu te-am sunat aseară pentru că nu puteam scăpa de Thane.
M-am încruntat la asta. Stai departe de mine?

„Știe că ceva nu este în regulă”, șopti ea. „Mă simt atât de rău că i-am ascuns asta... Da,
doctorul a confirmat asta ieri... Îl cunosc …
pe Robbie, cunosc … Nu-mi inventez asta în cap și îl transform într-un
dramă inutilă,” se răsti ea. S-a lăsat tăcere la capătul ei, apoi o liniște: „Știu că nu ai vrut să
spui așa, dar când s-au născut Vivien și Skye, Thane a spus și citez: „Gândul de a trece prin
asta din nou mă obosește. chiar oasele mele.”
Odată cu brusca grea a căderii unei nicovale, înțelegerea s-a trântit

in mine.
„Este un lucru destul de emfatic de spus.”

La naiba, am spus asta.

Am închis ochii și mi-am strâns puntea nasului. Ce prost
naibii de lucru de spus ei.
— Și dacă... Robbie, suntem atât de fericiți... și dacă asta o dă peste cap? Mai multă
tăcere și apoi pieptul meu s-a prăbușit la sunetul sufletului ei. „Îmi doresc atât de mult
acest copil… Știu că nu …
știu de ce mă sperii atât de mult. Crezi că sunt hormoni?” …
Dreapta.
Soției mele i-a fost frică să-mi spună că este însărcinată din cauza unui comentariu
stupid, necugetător, pe care l-am făcut cu luni în urmă.
Trebuia făcut ceva în privința asta.
Plecând în liniște departe de birou, m-am grăbit sus și m-am îndreptat spre capătul
holului. Luând cârligul stâlpului, l-am prins de ușa mansardei și am tras, dezvăluind
scările care se prăbușeau. Folosind cârligul, am tras scările în jos, le-am stabilizat și m-
am aventurat în sus. Spațiul mansardei era imens și aveam mobilier și tot felul de lucruri
aici în depozit, inclusiv colecția imensă de decorațiuni de Crăciun pe care Regan a
adunat-o în ultimii ani.
Mergând cu pași mari spre spate, am mutat câteva cutii din drum pentru a dezvălui
patuțul lui Eilidh. Aveam câteva pătuțuri de călătorie depozitate lângă ele, pe care le
folosim pentru Vivien și Skye ori de câte ori vizitau, dar pătuțul vechi al lui Eilidh era un
cadru clasic de lemn alb. A venit cu un baldachin verde care se prindea de tavan
deasupra lui. Am avea nevoie de o saltea nouă, dar pentru scopurile mele, aveam ceea
ce aveam nevoie. Spionând o cutie cu jucăriile și cărțile vechi ale lui Eilidh, am zâmbit.
Perfect.
În speranța că Regan va continua să mă evite pentru o vreme, am deșurubat părți

ale pătuțului pentru a-l putea coborî pe scări fără a face prea mult zgomot. Mi-a luat
puțin peste jumătate de oră și, din fericire, soția mea nu a venit să vadă ce fac.
Odată ce am terminat, am rătăcit jos, fierbinte de eforturile mele și

nerăbdător să avem această ciudățenie între noi.

Am intrat cu pași mari în birou și ea s-a întors de la computer. Observând cercurile
întunecate de sub ochi, m-am încruntat. Odată ce totul era la vedere, aveam cuvinte
despre ea că îi era frică să-mi spună adevărul. "Vino cu mine. Trebuie să-ți arăt ceva.”
Ea a zâmbit. „Te rog, s-ar putea să-mi dai fundul de pe scaun.”

"Te rog vino cu mine." Mi-am întins mâna.
Curiozitatea a stârnit în privirea ei și s-a ridicat, punându-și mâna în a mea. I-am
strâns strâns pe ai ei, uitându-mă în ochii ei superbi de culoare alune pentru câteva secunde.
Nu știa că până acum voi face ceva pentru ea?
„Thane?”
„Vino.” Am tras-o de mână și am condus-o în bucătărie/sufragerie și sus.
„Este acesta un apel de pradă după-amiază, pentru că eu … am ceva sa-ti spun

primul."
M-am uitat peste umăr și i-am văzut expresia nervoasă. Oh, era gata acum, nu-i așa?
„Sexul cu soțul tău nu este niciodată o priză”, am corectat eu. „Și nu, aceasta nu este o
plăcere de după-amiază. Inca."
Ea a pufnit, iar eu am fost u urată să aud sunetul.
„Atunci ce facem...” Cuvintele lui Regan s-au oprit într-un icnire în timp ce noi
a intrat în dormitorul nostru.
Întorcându-mă, am studiat-o în timp ce stătea cu gura căscată la creșa improvizată pe care o creasem.
Vechiul pătuț al lui Eilidh stătea lângă fereastră. Aș pune un cârlig temporar din
plastic pe tavan și aș atârna baldachinul astfel încât să se întindă în mijloc și peste părțile
laterale ale pătuțului. Am umplut pătuțul cu jucăriile și cărțile vechi ale lui Eilidh și am
așezat fotoliul și măsuța pe care le aveam deja în cameră lângă patul copilului.
Ochii lui Regan zburară spre ai mei, buzele ei perfecte întredeschise de stupefie. A ei
expresie a întrebat Cum?
„Un test de sarcină a căzut din sacul de gunoi în urmă cu câteva zile”, i-am explicat.
— Și tocmai am auzit conversația ta cu Robyn. Tragând-o
în mine, s-a împiedicat, cu brațele sprijinite pe pieptul meu. „Niciodată, niciodată, să-ți
fie frică să-mi spui ceva.”
Auzind cenzura din tonul meu, ea s-a înțepenit. „Abia mă poți învinovăți.
După ce ai spus despre Vivien și Skye.”
Am oftat. „O remarcă stupidă de care regret profund acum. Dar cum ar putea
ai lăsat asta să-ți stea în cale să-mi spui că ești însărcinată?”
"Deoarece!" Mi-a împins pieptul, dar nu i-am dat drumul. Lacrimile i-au strălucit în
ochi. „Nu vreau să schimb ceea ce avem. Îmi doresc foarte mult un copil, dar nu vreau
să te forțez să faci asta. Nu vreau ca Eilidh și Lewis să simtă că nu-i iubesc pentru că
vreau un copil.” Plângea suspine dureroase, dure, care erau complet necaracteristice
pentru ea.
Hormonii sarcinii.
Zâmbind tandru, am tras-o aproape și am lăsat-o să plângă împotriva mea în timp
ce îmi netezisem mâna peste părul ei. „Aw, mo leannan, nu m-aș putea simți niciodată
forțată să am un copil cu tine. Sunt peste lună că ești însărcinată.”
Capul ei s-a răsturnat pe spate, lacrimile mângâindu-i machiajul. "Într-adevăr?"
"Desigur." I-am strâns fața în mâini. „Regan, când îți vei da seama că sunt fericit
atâta timp cât tu ești fericit? Atâta timp cât copiii sunt fericiți.
Apropo de asta, nu există nicio posibilitate ca Eilidh și Lewis să se simtă abandonați. Nu
le vom lăsa. Eilidh va fi extaziată că nu mai este cea mai tânără.” La dracu. Urma să avem
un copil. „Avem un copil.” I-am zâmbit înțelegându-mi.
Regan râse printre lacrimi. „Avem un copil.”

Am sărutat-o încet și languit, turnând în ea tot ce simțeam. Regan s-a agățat de
mine, împingând sărutul, transformându-l fioros, înfometat. Apoi ma manevrat înapoi
în pat.
„După-amiază timp de plăcere”, mi-a șoptit ea pe nerăsuflate, în timp ce îmi căuta

fermoarul.
Râzând de buzele ei, m-am lăsat împins înapoi pe pat. I-am strâns mâna în timp ce
mi-a băgat blugii. „Mo leannan”, am gemut.
„Oricât de mult urăsc să pun capăt acestui lucru, trebuie să vorbim. Trebuie să știu ce a spus
doctorul.”
„Sunt însărcinată în opt săptămâni”, a spus ea grăbită și și-a împins mâna liberă în boxele
mele. „Am primul test de screening și analize de sânge săptămâna viitoare, scanare și un alt
screening la câteva săptămâni după aceea. Altfel, totul e bine. Sunt tânără, sunt sănătoasă,
Doc nu are griji, așa că acum aș vrea să fac dragoste cu soțul meu pentru a sărbători faptul
că avem un copil și tu ești fericită pentru asta. E bine cu tine?”
Am mârâit al naibii în timp ce ea și-a strâns strânsoarea penisului meu, sângele curgându-
mi din creier.
„Voi lua asta ca pe un da”, a spus ea înmulțumită înainte de a-mi săruta viața.
Un timp mai târziu, după ce ne sărbătorisem de două ori știrile despre sarcină, am ținut
Regan în brațele mele în timp ce ne întindeam în pat și ne uitam la pătuț.
„Tu i-ai spus mai întâi lui Robyn”, am spus eu, puțin frământat.
"Îmi pare rău." Regan și-a ridicat capul de pe pieptul meu, părul ei gâdiindu-mi pielea.
„Eu … Nu știu de ce am fost atât de speriat. Presupun că e totul. Să ne schimbăm viața, mai
ales când sunt pe cale să deschid grădinița. E mult. Mi-am făcut griji că am devenit atât de
confortabil încât ai fi dezamăgit.
Că copiii ar fi dezamăgiți. A fost o prostie. Îmi pare rău."
„Nu a fost o prostie. Am înțeles. Dar niciodată să nu-ți fie frică să-mi spui ceva, mo
leannan. Orice."
"Știu. Nu voi."
„Și promit că voi face mai multă forță pentru a afla ce se întâmplă în capul ăla al tău,
astfel încât să nu trebuiască să recurg la urmărirea conversațiilor tale ca un nebun.”
„Da, nu a fost grozav.”
"Îmi pare rău."

"Si mie imi pare rau." Ea mi-a apăsat un sărut blând pe buzele mele, cu degetele gâdilându-
mi pe barbă, înainte de a se așeza pe spate lângă mine. „Mă întreb dacă vom avea un băiat
sau o fată.”
Gândul m-a făcut să zâmbesc. „Sper că el sau ea vor primi gropițele tale.”
„Sper că vor primi accentul tău.”
Tremurând de râs la asta, am răspuns: „Este probabil. Copiii se dezvoltă
Accentul lor de la semeni, nu de la părinți.”
"Am știut că." Ea a zâmbit. „Nu fac decât prostii. Este posibil să ai creier de bebeluș
atât de devreme în sarcină? Adică, hormonii mei sunt peste tot, evident.”
M-am uitat la ceas. „Copiii vor fi acasă în curând.”

"Știu. Dar să rămânem aici atâta timp cât putem.”
Ca răspuns, am tras-o mai aproape și am căzut într-o tăcere de companie.
Trecându-mi degetele peste umărul ei, mi-am imaginat viitorul. Mi-am imaginat-o
crescând burta și apoi copilul nostru. Mi-am imaginat-o pe Eilidh purtându-se ca o
mamă mică față de copil și cu privirea lui Lewis, cu privirea de protecție liniștită, așa
cum era cu sora lui.
M-a umplut.
Această femeie, copiii noștri, această … a umplut fiecare parte din mine până acolo
viață nu a fost un gol de găsit.

„Fericiți aici?” L-am întrebat pe Regan, așa cum făceam adesea.
Și-a netezit mâna stângă peste stomacul meu, vârfurile degetelor mă gâdilau,
inelul de logodnă și verigheta strălucind în lumina după-amiezii. Și ea mi-a dat
cuvintele pe care mi-a plăcut să le aud. „Sunt fericit oriunde aș fi, atâta timp cât sunt
cu tine.”
ARROCHAR
O oră de navetă până la serviciu nu mă deranja niciodată. A făcut parte din afacerea
de a fi inginer silvic. Dar drumul către pădurea de lângă Loch Garve din Strathpeffer
însemna că am fost o oră acolo și o oră înapoi. Doua ore
din ziua mea, pe lângă orele de lucru pe care nu le petreceam cu soțul și fiica mea.
Din fericire, zilele de planificare logistică s-au încheiat. Totul era aproape implementat,
iar recoltarea avea să înceapă în curând. Următorul meu loc de muncă a fost ceva mai
aproape de casă. Totuși, mi-a fost dor de Mackennon și Skye într-un mod pe care nu mi-l
imaginasem niciodată înainte să devin mamă.
După puține discuții, Mackennon insistase să mă întorc la muncă după concediul de
maternitate și a luat o pauză de la locul de muncă ca șef al securității la Ardnoch pentru a fi

tată cu normă întreagă. El a economisit o mulțime de bani în timpul carierei sale, ceea ce ne-
ar permite să ne descurcăm financiar. A fost o ușurare pentru că slujba mea a fost puțin mai
dificil să-mi găsesc drumul înapoi dacă îmi luam mai mult timp liber.
Așa cum a fost, Marcello, managerul meu de proiect, a părăsit industria pentru a preda.
Marcello și cu mine ne înțelegeam atât de bine. Atunci a fost dezamăgitor să mă întorc din
concediul de maternitate la un nou manager de proiect, Scott, care mă submina subtil la
fiecare pas. am împins; Mi-am rămas în picioare și mi-am făcut treaba. Mi-am dorit doar ca
Scott să-mi facă viața puțin mai ușoară. A fost destul de greu să fiu departe de Skye, știind
că ea și Mackennon erau plecați în aventurile lor pentru o zi fără mine.
Când era într-o dispoziție morocănoasă, Skye și-a dorit tatăl. Mereu. O parte din mine
nu o putea învinovăți pentru că, atunci când eram într-o dispoziție morocănoasă, brațele lui
Mackennon erau cel mai bun loc vreodată. Cu toate acestea, a durut atât de mult când și-a
ridicat brațele mici și a plâns pentru tati în loc de mamă.
Era o dimineață uscată, recoltarea lemnului era în curs de desfășurare și stăteam în
așteptare în cazul în care erau necesare ajustări pentru podul nostru temporar pe care îl
construisem pentru a trece mașina de recoltat peste un mic pârâu. Scott era în față, urmărind
pe toți ca un șoim.
Apoi, dintr-o dată, am văzut un Range Rover familiar trecând lângă Defender-ul meu în
parcarea noastră improvizată. Inima mi-a tresărit la vederea lui Mackennon la volan. A sărit
afară, arătându-mi un zâmbet înainte de a deschide ușa pasagerului din spate. M-am grăbit,
rânjind de la ureche la ureche.
"Ce faci aici?"

"Mumie!" strigă Skye din scaunul ei de mașină, în timp ce Mackennon se grăbea
desface-o.
„Bună, fetița mea dulce și superbă,” i-am răspuns, cu inima topindu-se la vederea
zâmbetului ei mare.
„Mami, mami, mami!”
L-am auzit pe Mackennon chicotind. „Dă-mi o a doua mazăre dulce.”
O ridică de pe scaun și în brațe, în timp ce se îndreptă lângă mașină. Ea a întins mâna
spre mine și grijile pe care mi le-am adăpostit că am lăsat-o atât de mult s-au ridicat
pentru o secundă, în timp ce am luat-o și i-am acoperit fața în sărutări.
Chicotele ei m-au umplut de atât de multă emoție, încât am râs să o eliberez. Apoi mi-am
ridicat fața pentru buzele lui Mackennon, în timp ce el se apleca să ia un sărut mult mai
lung decât anticipasem. Am oftat în el, iar el și-a trecut degetul mare peste gura mea
când ne-am despărțit.
"Ce faci aici?" M-am întors către Skye. „Eh, Skye Pie? Ai
a venit un drum lung pentru a o vedea pe mami.”
— Da, a fost de acord ea, iar eu am chicotit. „Mami departe.”

Zâmbetul mi-a căzut puțin. „Mama e aici, Skye Pie.”
„Ne-am gândit să venim să te vedem. Sper că e în regulă.” Mackennon mi-a mângâiat
obrazul. „Păreai puțin deprimat în dimineața asta.”
M-am aplecat spre soțul meu în semn de recunoștință. „E încântător să te văd.”
„Arrochar!”
M-am încordat la auzul vocii lui Scott, iar ochii lui Mackennon s-au îngustat la reacția
mea. S-ar putea să fi existat o mică șansă să nu-i fi spus că Scott este un manager de
proiect de rahat, mai ales pentru că soțul meu era supraprotector și nu voiam să-și facă
griji.
Întorcându-mă cu Skye în brațe, vorbând cu mine în vorbări care nu aveau încă niciun
sens, m-am uitat cu prudență când Scott mărșăluia spre noi. Ochii lui s-au aruncat asupra
soțului și fiicei mele și a oftat exasperat în timp ce se opri. "Ce dracu este asta?"
Mackennon a mormăit în spatele meu, ceea ce a semnalat că nu era amuzat

Tonul lui Scott.
„Dacă ai putea să-ți urmărești limba în fața fiicei mele, ar fi grozav”, i-am spus lui Scott
fără ton.
"Fiica ta?"
„Skye. Și acesta este soțul meu, Mackennon. Mackennon, acesta este al meu
manager de proiect, Scott.”
Făcând un pas înainte, Mac întinse mâna. "Încântat de cuno tin ă."
Scott a trebuit să-și încline puțin capul pe spate pentru a întâlni privirea lui Mackennon. El
și-a strâns mâna fără tragere de inimă. Apoi a scăpat-o și și-a încrețit buza spre mine. „Ultima
dată când am verificat, nu a fost pauza de prânz.”
„S-ar putea să vrei să-ți urmărești tonul când vorbești cu soția mea.”
a avertizat Mac încet.
Oh, la naiba.
"Scuzați-mă?"
"M-ai auzit. De două ori te-ai adresat ei agresiv.”

„Mackennon”.
Soțul meu mi-a aruncat o privire supărată, dar am clătinat din cap, apoi m-am întors către
Scott. „Tocmai au trecut pe aici. Ei nu stau.”
„Mami plecată?” Skye și-a sprijinit mâna pe obrazul meu și a trebuit să lupt
emoție din spate.
— Am nevoie de tine aici și mă concentrez astăzi, spuse Scott, înmuiindu-și puțin tonul.
"Sunt aici."
— Vina mea, spuse Mackennon, încă uitându-se la Scott. "Noi doar

lasat de. Vom scăpa din părul tău.”
„Da, fă. Un șantier nu este un loc pentru un copil.” Scott se întoarse pe a lui
călcâi i a plecat.
— Ei bine, e un slujbă, mormăi Mackennon, făcându-mă să râd.
Începuse să înlocuiască cuvintele blestemătoare cu cuvinte prostești în jurul lui Skye și
iesea hilar din gura lui. Înțelegând că a vrut să spună nenorocitul, eu
mi-am murmurat acordul și am sărutat obrazul lui Skye.

„Dar are dreptate. Îmi pare rău, nu ar fi trebuit să trec pe aici fără o notificare. Eu
doar... Mackennon a intrat în mine. "Sunt ingrijorat pentru tine."
"Te iubesc." M-am aplecat spre el. „Doar că mi-e dor de voi, băieți, asta-i tot.
Scott nu este tocmai prințul fermecător, iar eu sunt … Mi-e dor de tine. Voi fi bine,
totuși, eh, Skye Pie? O vei vedea pe mami când ajung acasă diseară și o să-l citim pe Zog?
M-am referit la cartea ei preferată.
„Da”, a spus ea înainte de a mesteca urechea ursulețului ei preferat.
„Hai, mazăre dulce.” Mackennon întinse mâna spre ea, iar Skye, realizând brusc ce
se întâmpla, începu să plângă. A început ca un scâncet ușor în timp ce ea striga: „Nu, nu,
nu!” în mod repetat și apoi ea a țipat din plin.
Lacrimile mi-au umplut ochii când Mackennon a luat-o și am văzut îngrijorarea și
regretul în ale lui.
„Îmi pare rău, dragă.” L-am auzit peste suspinele ei pline de jale. „Nu ar fi trebuit să
o aduc aici.”
„A fost un gând frumos”, i-am promis, chiar dacă mă străduiam să-mi rețin lacrimile.
I-am netezit o mână pe spatele fiicei mele în timp ce ea și-a îngropat fața în gâtul lui
Mackennon. „Mami va fi acasă în curând, Skye Pie.” Cuvintele mele au prins.
Am așteptat, mușcându-mi buzele pentru a reține mai multă emoție, în timp ce Mac
a pus fiica noastră care încă plângea în scaunul mașinii și a închis ușa. S-a apropiat de
mine cu pași mari, mi-a strâns fața în mâinile lui și mi-a pus un sărut puternic pe gură.
Când s-a tras înapoi, acei ochi întunecați s-au uitat intens în ai mei. „Orice te va face
fericit este ceea ce vom face, dar niciodată să nu te simți vinovat că îți dorești cariera.
Cât despre ticălosul ăla de acolo, vreau să știu dacă îți dă bătăi de cap.”
I-am zâmbit trist. — Trebuie să duc propriile mele bătălii, Mackennon.
"Bine. Dar ține minte, sunt mereu aici când ai nevoie să mă lupt cu ei
Cu tine."
"Știu. Te iubesc."
"Și eu te iubesc. Skye va fi bine. O voi duce să vadă caii afară
Caelmore, iar asta o va înveseli. Vei fi acasă înainte ca ea să-și dea seama.”
Acoperându-și mâinile cu ale mele, i-am șoptit: „Simt că îmi lipsește totul”.
— Nu ești, a promis el. „Îi arăți fiicei noastre ce înseamnă să echilibrezi a fi o mamă
iubitoare, grijulie și o femeie puternică, capabilă și de succes. Pentru că asta vrei pentru
ea, nu?”
Soțul meu m-a făcut mereu să mă simt mai bine. "Mulțumesc."
Mi-a dat un alt sărut rapid. „Ne vedem acasă, dragă.”
În timp ce Mackennon îmi îndepărtase vina și tristețea, în timp ce îl priveam
inversând și plecând împreună cu Skye, simțeam melancolia panicată împingându-mi pe
margini.
„Arrochar!”
Vocea lui Scott mi-a străbătut indignarea.

Dacă aveam de gând să sacrific timp cu fiica mea pentru această slujbă, atunci nu
ar fi în aceste circumstanțe. Îndreptându-mă spre managerul meu de proiect, m-am
oprit doar când au existat centimetri între noi și am spus calm, dar sever: „Dacă îmi mai
vorbești vreodată pe acel ton, voi depune o plângere împotriva ta. Dacă îmi subminați
din nou deciziile, voi depune o plângere împotriva dvs. De fiecare dată când te
îndepărtezi de mine, Scott, voi fi acolo cu HR pe fundul tău, făcându-ți viața mizerabilă.
Pentru că nu voi lăsa un misogin arogant să strice o slujbă pe care o iubesc, o slujbă la
care se întâmplă să fiu excelent. Ne-am inteles?"
Scott a clipit la mine, uluit. Apoi a rânjit: „Dacă cineva ar trebui să depună o plângere,
acela ar trebui să fiu eu. Soțul și fiica dumneavoastră aici? Pe un șantier. Într-adevăr?"
Suficient.
— Încearcă-mă, i-am uierat în fa ă. — Încearcă să mă împingi, Scott. Pentru că
am terminat să-ți iau rahatul și m-am confruntat cu mai mult și mai rău în meseria asta,
crede-mă, și am ieșit câștigând. De fapt, să punem asta la loc. Următorul proiect care
apare, mă voi asigura că tu și cu mine nu suntem împreună. Până atunci, noi
trebuie să aibă de-a face unul cu celălalt. Pot fi profesionist. Poti tu?" M-am îndepărtat, mergând
cu pași mari spre doi dintre ei pentru a discuta despre progres.
L-am lăsat pe Scott căscată ca un pește de aur în spatele meu.
A doua zi dimineață, m-am trezit ușurat că am știut că era sâmbătă. Ceea ce nu m-am trezit a
fost corpul cald și dur al soțului meu, înfășurat în jurul meu. Mormăind pe sub răsuflarea mea,
am aruncat cuverturile și m-am ridicat, crezând că Skye trebuie să-l fi trezit. Am lovit telecomanda
de pe jaluzelele noastre și s-au ridicat, lăsând lumina plictisitoare a dimineții să se reverse în
cameră.
Norii atârnau jos peste Marea Nordului dincolo de ferestrele noastre și am blestemat
ploaia iminentă pentru că plănuisem să o duc pe Skye la grădina zoologică de la John O'Groats
astăzi. A fost un pic de călătorie, dar era grozavă în mașină.
Mergând pe hol în papucii mei, m-am uitat în dormitorul ei și l-am găsit gol. Pe măsură ce
mă apropiam de scări, am auzit chicotele lui Skye și murmurul adânc al lui Mackennon. Ceea ce
nu mă așteptam când am coborât în zona noastră de living și bucătărie în plan deschis a fost
să descopăr cearșafuri drapate peste mobilier, creând o mulțime de corturi.
Mackennon și Skye nu se vedeau nicăieri.
Râsetul mi-a bolborosit pe buze. „Și ce sunt toate astea?”

„Aceasta este mama?” Vocea lui Mackennon se auzi de sub cearceaf
între fotoliu și canapea.
"Mumie!" Skye țipă. „Mami, ascunde-te!”
Rânjind, i-am urmat vocea și m-am așezat pe mâini și în genunchi.
Destul de sigur, în interiorul cortului improvizat, Skye se zbătea cu picioarele clătinitoare înainte
și înapoi pentru a colecta jucăriile pe care le împrăștiase peste tot. Mackennon se întinse pe spate
în timp ce Skye își sprijinea jucăriile de-a lungul trunchiului lui, una câte una.
„Ce se întâmplă aici?”
Skye s-a întors cu un țipăit și a radiat spre mine, brațele ei zbândind emoționată.
"Mumie!" Ea s-a grăbit spre mine și m-am târât repede în direcția ei pentru că încă nu era
complet stabilă pe picioare. Am prins-o, întorcându-mă să cadă pe spate ca să o pot ridica
în aer deasupra mea.
Chicotele ei încântate s-au revărsat peste mine în timp ce am sprijinit-o pe burtă și i-
am gâdilat burta superbă. După ce râsul nostru s-a stins, ea a spus: „Mami, vezi!” și a
început să-mi arate cum își etala jucăriile pe tatăl ei foarte răbdător.
M-am târât la Mackennon și l-am sărutat. "Buna dimineata."

El a zâmbit. "Diminea ă."
„Atunci ce sunt toate astea?”
„Încercam să o țin distrată ca să poți dormi în ea”, a explicat el.

L-am sărutat din nou, mai mult, până când Skye a strigat: „Mami, nu!”
Când m-am tras înapoi, Mackennon a mormăit: „Este o mică care blochează pietrele”.
Chicotind, m-am ridicat. „Ea este asta. A luat micul dejun?”

— N-ar mânca nimic, spuse el, punând una dintre jucăriile ei înapoi pe a lui
piept după ce a căzut.
„Tati, nu.” Skye a luat ursulețul și l-a așezat la câțiva centimetri

unde avea.
„Așa mi s-a spus atunci.”
Râsul mi-a tremurat pe buze. „O să ne fac tuturor micul dejun.

O să mâncăm aici, cred. Vrei să iei micul dejun în cort, Skye Pie?
„Da.”
Am clătinat din cap cu un rânjet. — Dar tu, tati?
Mackennon și-a sprijinit mâinile în spatele capului, bicepșii flexându-și într-un fel I
simțit între picioarele mele. „Orice ai avea, dragă.”
„Ouă omletă pe pâine prăjită?”
"Sună bine."
Un timp mai târziu, m-am întors cu o farfurie de gustare pentru Skye cu cerealele
uscate care îi plăceau, un strop de ou omletă, niște banane tăiate și căpșuni,
și un smoothie vegetal pe care Mac l-a conceput pe care i-a plăcut cu adevărat. Skye
îi lăsă fără tragere de inimă lui Mackennon să se ridice, i el făcu asta, coco at sub
cort. Și chiar dacă nu putea să fie cel mai confortabil, el și-a mâncat micul dejun și
cafeaua așa, în timp ce eu le-am mâncat pe ale mele între hrănirea lui Skye.
În acea zi, ne-am dus la grădina zoologică, până la urmă. Când o capră a speriat-
o, Skye a izbucnit în plâns și a întins mâna spre mine, dorindu-și mamica. Mi-a amintit
că copiii au trecut prin etape și doar pentru că nu eram cu ea în fiecare secundă a zilei
nu însemna că nu are nevoie de mine sau nu simțea dragostea mea.
Știam că vinovăția mamei mele care lucrează nu se va risipi niciodată pe deplin, dar m-am
ținut de cuvintele de înțelepciune ale lui Mackennon și am jurat că mă voi bucura pe deplin de
timpul petrecut cu fiica mea.
Pe la șapte în acea noapte, după o zi lungă petrecută, Skye a adormit.

Am avut primele nouă luni grele cu ea, amândoi ne zdrobim în fiecare zi din cauza
lipsei de somn, dar în jurul celor zece luni, a început să doarmă regulat, ceea ce era
mai mult decât aș putea spune pentru vărul ei și jumătate... nepoată, Vivien, care încă
nu dormea minunat.
Am coborât după ce l-am pus pe Skye în pat după ce am citit Room on the
Mătură la ea, simțindu-mă mult, mult mai ușor decât cu o zi înainte.
Mackennon stătea întins pe canapea, urmărind un film de acțiune la volum scăzut
și și-a ridicat brațul pentru mine. M-am așezat lângă el, strâns de partea lui, încurcându-
mi picioarele cu ale lui. Degetele lui au trecut prin părul meu în timp ce a comentat:
„Azi pari într-o dispoziție mai bună.”
"Eu sunt." I-am sărutat pieptul. „Am vorbit ieri cu Scott și cred că a înțeles mesajul.
Apoi am petrecut o zi strălucitoare cu soțul și fiica mea, iar ea a adormit, fără nicio
problemă. A fost o zi bună.”
„Cuvinte cu Scott?”
Am oftat și i-am spus lui Mackennon cu ce am avut de-a face.

„De ce nu ai spus nimic?” a întrebat el morocănos.
„După cum am spus ieri, am vrut să mă ocup de asta fără să-ți faci griji
Despre mine."
„Dar știam că se întâmpla ceva și eram îngrijorat, oricum.”
"Îmi pare rău. Eu doar … M-am gândit că poate sunt sensibil pentru că mi-e dor de Skye,
dar după ce i-ai spus asta despre atitudinea lui, mi-am dat seama că
nu a fost. Așa că i-am lăsat-o să aibă.”
"Bun. Mă bucur."
„Oricum, la ce ne uităm?”
Ca răspuns, Mackennon a oprit brusc televizorul și a aruncat

la distanță la celălalt capăt al canapelei.
„Ce... uf!” M-am trezit pe spate în timp ce el a alunecat să se sprijine deasupra mea. Rânjind,
mi-am desfăcut picioarele pentru ca el să se potrivească mai bine între ele. "Aha, înțeleg."
A zâmbit în timp ce mângâia pielea de sub cămașă. — Îmi vine să te privesc, dragă, a
răspuns Mackennon, cu vocea plină de dorință, în timp ce vii în jurul meu.
Căldura s-a înroșit peste mine în timp ce îmi furnicam între picioare ca răspuns. „Sună ca
un plan excelent.”
Chicotul lui a murit pe buzele mele în timp ce mă săruta cu o pasiune și o foame pe care
speram că nu va muri niciodată între noi. I-am spus atâtea câte am făcut dragoste în liniște pe
canapeaua noastră din sufragerie. După aceea, i-am mulțumit că a stat acasă să-l urmărească
pe Skye. I-am mulțumit că m-a sprijinit în toate, și i-am mulțumit că m-a iubit.
„Nu trebuie să-mi mulțumești niciodată pentru aceste lucruri”, a răspuns Mackennon, cu
mâna pe stomacul meu, arătând că era gata să mă facă să vin din nou. — Este onoarea mea,
Arro. Onoarea mea să te iubesc.”
„Și al meu să te iubesc”, i-am șoptit lângă gura lui, unduindu-mă
atingerea lui când degetul mare mi-a găsit clitorisul. „Mulțumesc pentru o viață frumoasă.”
„O să se facă doar mai bine, dragă”, a jurat el înainte de a-mi surprinde gemetele pe buze.
ARRAN
"Agitat?" a întrebat Brodan lângă mine.

Deși pulsul mi-a bătut ca bătaie, era mai mult de-a face cu anticipare decât cu
nervozitate. „Nerăbdător să o duc la capăt.”
Fratele meu a pufnit. „O faci să sune ca un lucru rău.”
I-am aruncat o privire murdară. „Știi ce vreau să spun, domnule, nu am putut aștepta cinci
secunde să mă căsătoresc cu soția mea.”
„Da, căsătoria mea cu Roe atât de repede te -a făcut să arăți rău.” El a zâmbit. „Ți-
a luat destul timp să ajungi aici.”
Mi-am dat ochii peste cap înainte de a mă uita drept înainte, așteptând-o. Era
adevărat că Ery și cu mine nu ne repezisem la căsătorie ca restul fraților mei, dar am
vrut să așteptăm până când încercarea cu ucigașul surorii ei, Ezra Jefferson, se
termina. Trecuseră luni de când bruta rea s-a sinucis.
Luni de când Eredine a putut, în sfârșit, să respire cu adevărat. Și doar câteva luni de
când am cerut-o în căsătorie.
Acum iată-ne.
Familia mea stătea pe plaja privată din Ardnoch, cu fața lui Brodan, oficiul, și cu
mine. Era o zi călduroasă de primăvară târzie și, din fericire, briza era minimă. Soții
Adair și Galbraith erau îmbrăcați în cel mai bun mod, chiar și Skye și Vivien, care deja
deveneau neliniștite. Lewis și-a tras gulerul cămășii în timp ce Eilidh își continua să-și
netezească rochia, părând mult prea înaltă și crescută pentru un copil de nouă ani
după placul meu.
I-am atras privirea lui Arro și i-am împărtășit un zâmbet cu sora mea în timp ce ea
s-a aplecat de soțul ei, care și-a legănat fiica în brațele lui. Ery și cu mine am vorbit
despre copii și am decis când suntem pregătiți, am vrea să încercăm adopția. Ea a fost
o mare susținătoare a „familiei găsite” și am vrut să-i ofer orice ar face-o fericită.
Copilul nostru ar fi copilul nostru, de sânge sau nu.
Gândul la viitorul nostru și tot ceea ce ținea m-a făcut să-mi frec mâinile
nerăbdător. „Crezi că e ceva în neregulă? Ea durează pentru totdeauna.”
„Lachlan a făcut-o probabil să plângă cu niște discursuri moale și e
reparându-și machiajul”, a glumit Brodan.
„Sper că asta este tot.”
Deodată, muzica s-a schimbat. Vioriștii pe care i-am angajat au cântat o versiune
instrumentală a „Infinity” de Jaymes Young, melodia pe care o alesesem pentru ca Ery să
„mersească pe culoar”. I-am întrezărit capul lui Lachlan prin iarba dunei cu câteva secunde
înainte ca amândoi să apară și jur că mi s-a oprit respirația.
"Wow. E uluitoare, am murmurat cu uimire.

— Ea este asta, încuviință Brodan, bătându-mi o mână pe umăr și strângând-o.
Eredine și-a trecut brațul prin cel al lui Lachlan în timp ce acesta o conducea pe plajă,
picioarele ei goale uitându-se sub rochia albă de mătase care se modela pe corpul ei rafinat.
Pielea ei maro deschis strălucea pe albul rochiei de mireasă, iar părul îi atârna liber în buclele
lui naturale.
Era perfectă.
Elegant și sexy și cel mai amabil suflet pe care l-am întâlnit vreodată.
Și a vrut să fie a mea.
Am tras respirația, încă surprins că era adevărat.

Ochii ni s-au întâlnit și s-au oprit în timp ce fratele meu cel mai mare a condus-o spre mine.
În loc de tată, Eredine îl alesese pe Lachlan pentru că, deși nu erau rude (mulțumesc dracu’
pentru asta), se gândea la Lachlan ca la un frate mai mare. El o protejase cu mult înainte ca
eu să vin eu pe scena. I-aș fi recunoscător pentru totdeauna pentru asta.
Am ales să ne căsătorim doar cu familia noastră cadou. Thane, Regan și copiii (inclusiv
cel din burta lui Regan), Lachlan, Robyn și Vivien, Arro, Mac și Skye, Brodan (în calitate de
bărbatul meu de bine) și Monroe, care l-a ținut în brațe pe nepotul meu Lennox.
Familia noastră.
Cea mai bună familie la care cineva ar putea spera vreodată.

Asta a fost tot ce am avut nevoie de Eredine și de mine astăzi aici.
Lachlan îi sărută obrazul lui Ery și o eliberă. Am luat-o de mână, desenând-o

înaintea mea și în fața oficiului nostru.
„Arăți uluitor”, i-am spus încet.

„La fel și tu”, a spus Ery cu un zâmbet iubitor.
"Ești gata?"
"Eu sunt. Tu esti?"
„Sunt pregătit de când te-am cunoscut”, i-am promis.
„Adairs și Galbraiths”, a anunțat oficiul nostru peste valurile care lepădeau ușor din
spatele nostru, „ne-am adunat astăzi aici pentru a asista la unirea acestui bărbat, Arran
Adair, și a acestei femei, Eredine Willows, într-o căsătorie iubitoare.
…”
BRODAN
În timp ce Monroe îi privea pe Eredine și Arran dansând, Lachlan și Robyn legănându-se

lângă ei și Thane învârtindu-se pe Eilidh care râdea pe ringul de dans, am observat
încruntarea îngrijorată a soției mele.
Arran și Lachlan închiseseră Gloaming pentru petrecerea noastră privată pentru
recepția lui Ery și Arran. Cu toate acestea, cu o jumătate de oră în urmă, bonele pe care le
angajasem sosiseră să-i ia pe Lennox, Skye și Vivien. Aceștia erau bărbați și femei angajați
de celebrități, iar agenții de securitate îi însoțeau de pe moșia noastră.
Copiii nu puteau fi în mâini mai sigure și totuși știam că Monroe nu se putea distra.
Băiețelul nostru avea aproape șapte luni și era prima dată

l-am lăsat cu cineva care nu era familie.
„O să fie bine”, i-am șoptit la urechea lui Monroe.

Ea a tresărit surprinsă și apoi s-a întors spre mine cu ochi mari și vinovați. La vedere,
am oftat în interior. Poate că ar fi mai bine să părăsim recepția mai devreme. Dar apoi
m-a surprins. "Îmi pare rău. Vreau să fiu aici.” Roe mi-a strâns fața în mâinile ei. „Este
doar un pic de anxietate de separare.”
"Știu. Dacă vrei, putem merge.”
"Nu." Ea a clătinat din cap și mi-a întins o mână. „Ne vom bucura de nunta fratelui
tău.”
Rânjind, am lăsat-o pe soția mea să mă conducă pe ringul de dans, apoi am atras-o
adânc de corpul meu și am privit-o în ochii ei. M-a umplut de anticipare când mi-am
mișcat pelvisul pe al ei. Sexul fusese un lucru din trecut pentru ceea ce părea pentru
totdeauna, dar ne regăseam din nou ritmul. Totuși, nu am avut timp de mult mai mult
decât rapid și liniștit. Eram dornic să fac dragoste cu soția mea în mod corespunzător.
Știam după expresia ei că mintea ei era în același jgheab murdar ca

A mea.
„Știi, cred că fratele meu ar înțelege dacă am dispărea

sus pentru o vreme. S-ar putea să ne fac rost de o cameră.”
Monroe făcu ochii mari, obrajii ei înroșindu-se de semnul revelator de excitare. "Într-
adevăr?"
„Serios, apus de soare.”
„Ei bine, ce naiba așteptăm?”

Dându-mi capul pe spate în râs, am strâns-o strâns. „Ce s-a întâmplat cu anxietatea
de separare?”
Roe se încruntă. „Să mă tachinezi despre asta este o modalitate de a nu te culcă, Brodan
Adair.”
Încercându-mă să nu zâmbesc, am dat din cap. "Buna observatie."

"Bine?"
"Ce?"
„Uh … cameră … sus … acum.”
Nu trebuia să-mi spună de două ori. Luând-o de mână, am tras-o pe ringul de dans,
întâlnind privirea înțelegătoare a lui Arran și ignorând privirile la fel de cunoscătoare ale
fraților și surorilor mele.
„Toți știu”, a șoptit Monroe puțin pe nerăsuflate când am plecat
cârciumă și se grăbi la etaj.
„Și toți înțeleg complet”, am răspuns peste umăr.
Când am ajuns în camera noastră, Monroe chicotea lângă mine, făcându-mă să
chicotesc. De îndată ce am descuiat ușa, ea m-a împins înăuntru nerăbdătoare.
Ea încă purta rochia ei, iar eu scăpasem doar când era ea

m-a sărit.
„Ar trebui să ne luăm timpul”, am gâfâit, ținându-i șoldurile strânse
în timp ce stăteam pe marginea patului în timp ce ea mă călărea.
— Ne vom lua timpul după asta, mi-a bufnit Roe pe buze. "Am nevoie de tine
acum."
„La naiba”, am gemut în timp ce căldura ei strânsă mă mângâia.
Am venit ca niște adolescenți înfometați de sex și, în timp ce o țineam în brațe, am

zâmbit când am simțit-o pe Monroe tremurând de râs. "A fost rapid." Ea a chicotit, trăgându-
se înapoi să se uite la mine.
Am întins mâna pentru un sărut blând și lent și apoi am murmurat: „A fost excepțional.
Dar încep runda a doua. Prima ordine de lucru este să vă puneți foarte, foarte goală, doamnă
Adair.
Monroe a radiat, așa cum făcea întotdeauna când o numeam doamna Adair. Am realizat
multe lucruri în viața mea, dar nimic nu m-a umplut de mai multă mândrie decât însăși
existența fiului meu sau ca soția mea să-mi facă plăcere să-mi împărtășească numele.
De parcă mi-ar citi gândurile, i-a căzut fața. — Crezi că Lennox este bine?
Am dat din cap lini titor. „Nu aș lăsa pe nimeni să se apropie de el în care nu aveam încredere.”
Auzind adevărul dur din cuvintele mele, Roe s-a relaxat.

Când lumea a aflat că nu numai că mă pensionam, ci și mă așezam acasă cu soția mea
însărcinată, am fost nepregătiți pentru furtuna media. The
Paparazzi l-au lovit pe Ardnoch ca niciodată și a fost atât de rău, încât a trebuit să ne mutăm
temporar la Castelul Ardnoch. Întreaga familie a primit detalii de protecție și parcă a durat
săptămâni întregi, deși probabil a durat doar două săptămâni. Fanii mei au arătat un amestec
de sprijin și dragoste și vină și răutate față de Monroe. Am rămas departe de rețelele de
socializare, nu mai trebuia să țin pasul în felul în care am avut ca actor.
Până când s-a anunțat că produc filmul pe care l-am scris după ce un regizor renumit l-a
luat, atitudinile maselor s-au înmuiat puțin.
Erau încântați că încă mai lucram în film într-o anumită calitate. Filmul, despre prietenii din
copilărie care se îndrăgostesc unul de altul în momente diferite
și se depărtează doar pentru a se regăsi unul pe celălalt în cele din urmă, ar intra în producție
luna viitoare. Aș fi plecat de acasă pentru prima dată de când m-am întors. Din fericire, nu aș
fi nevoie de mine pe platoul de filmare pentru întreaga filmare, așa că călătoriile mele acolo
ar fi fost doar de câteva zile la un moment dat.
Cât despre distilerie, aceasta venea. Eu și Lachlan ne hotărâsem în sfârșit whisky-ul
nostru și acum se maturiza. Distilatorul se deschidea publicului odată ce primele noastre
sticle erau gata să fie vândute.
Viața în Ardnoch se liniștise din nou. Monroe, Lennox și cu mine am avut o viață destul
de normală, având în vedere. Adevărat, dacă ne-am aventurat mai departe, fotografiile cu noi
au ajuns pe internet undeva. Odată ce am început să planificăm vacanțele în străinătate, aș
angaja paza să ne însoțească. S-ar putea să fim în siguranță acasă, dar asta nu însemna că
mă simțeam confortabil să călătoresc cu soția și fiul meu fără protecție.
„Ery și Arran par atât de fericiți”, a observat Monroe în timp ce se uita la mine
ochi.
Strânsoarea mea pe ea s-a strâns. „Dacă ei sunt pe jumătate la fel de fericiți ca noi, ei pot
se consideră norocoși.”
M-a studiat gânditoare. — Încă ești fericit, atunci?
„Atât de fericit că este înfricoșător”, i-am promis.
Roe mi-a zâmbit înțelegător. " i eu."
„Voi fi și mai fericit dacă te dezbraci chiar acum.”

Soția mea a râs înainte să se liniștească de mine. Privirea ei s-a întors
sufocant. — Doriți un striptease, domnule Adair?
Lăsându-mă pe spate pe mâini, fără să-mi pese de semigolditatea mea, am simțit o
reînnoită val de sânge care îmi inundă penisul. „Mi-ar plăcea foarte mult asta, doamnă.
Adair.”
O bubuitură în ușa hotelului ne-a făcut pe amândoi să sărim de frică. „Brodan, ratezi
recepția fratelui tău!” Vocea lui Thane era plină de râsete și mai mult decât un mic indiciu
de whisky.
„La naiba! Fac dragoste cu soția mea!” am strigat eu înapoi.
„Poți să faci dragoste cu soția ta oricând!”
„Dacă nu scapi de acea ușă, o să te pun capăt, sadic
Bastard!"
Râsul profund și puternic al lui Thane s-a filtrat prin pereți, iar apoi eu
auzi vocea lui Regan. „Thane Adair, pleacă de la ușa aceea!”
„Aw, doar mă distrez, mo leannan.”
„Da, ei bine, vezi cum îți place când nu ai făcut sex
luni după nașterea copilului și cineva ne întrerupe oportunitatea.”
„Ce vrei să spui luni?” Am auzit întrebarea lui revoltată la fel
vocile li s-au stins.
M-am uitat la Monroe și am găsit-o chicotind isteric pentru ea însăși

a încercat să-și dezbrace hainele.
Văzând-o acolo, veselie în ochi, amuzament înroșindu-i obrajii în timp ce se străduia
să se dezbrace prin chicoteli ei, nu era chiar ceea ce mi-am imaginat când îmi oferise un
striptease.
Dar la naiba, vederea ei era perfectă, oricum.
Nu mi-aș dori ea sau viața cu fiul nostru pe care ne-am luptat din greu să o câștigăm
să fie altceva decât ceea ce era.
Era vorba despre familie.
Și eram o familie imperfectă, dar al naibii de mare, noi Adairs.

„Vino aici, soție. Lasă-mă să te ajut cu rochia aceea.”
SFÂRȘITUL
IN CURAND
Beyond the Thistles (Seria Highlands #1)
A trecut mult timp de când Walker Ironside a lăsat în urmă Scoția și amintirile care îl bântuie.
Cu toate acestea, după ani în care a călătorit prin lume ca bodyguard, lui Walker îi este
suficient de dor de patria sa încât să se întoarcă. Într-un sat din Highlands scoțiani care
găzduiește un club exclusiv pentru membri, Ardnoch Estate. Dacă nu este mulțumit, Walker
este mulțumit să lucreze cu securitatea de elită la club și să-și mențină stilul de viață de
burlac. Ceea ce nu are nevoie este distragerea atenției sub forma nou-venită ademenitoare,
dar prea tânără, mama singură Sloane Harrow.
Sloane nu și-a imaginat niciodată că va rămâne însărcinată la șaisprezece ani. Sau că un

deceniu mai târziu avea să scape din California împreună cu fiica ei, Callie, pentru a o lua de
la capăt în Highlands scoțiani. Ascuns și ferit de tatăl periculos al lui Callie, Sloane este
mulțumit de noile lor vieți. Fiica ei este fericită. Sloane are o slujbă stabilă, o căsuță ciudată,
o pasiune pentru copt care s-ar putea să se transforme într-o afacere și o pasiune enormă
pentru paznicul de securitate Walker Ironside.
Din nefericire, scoțianul morocănos pare imun la farmecul lui Sloane, dar nu se poate abține
să nu încerce să-l seducă cu cupcakes și prăjituri la cuptor ori de câte ori se ivește ocazia.
Cu toate acestea, când cineva sosește în Ardnoch intenționează să-l distrugă pe al lui Sloane
viața, Walker este primul care a făcut un pas înainte pentru a-i proteja pe ea și pe
Callie. Chiar dacă înseamnă a ceda ispitei și a-și trezi proprii demoni. Pentru că, făcând
acest lucru, Walker se confruntă nu numai că nu reușește să o protejeze pe Sloane de
trecutul ei, ci și să o protejeze de al lui.
nd
Ieșire pe 2 mai 2023 în ebook și paperback
Audiobook vara 2023
Amazon SUA
Amazon Marea Britanie
Barnes & Noble
Apple SUA
Apple Marea Britanie
Kobo SUA
Kobo Marea Britanie

Adair 5 - Doar Tu - Samantha Young

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Adair 5 - Doar Tu - Samantha Young

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Un roman al familiei Adair

Tot de Samantha Young

Alte romane contemporane pentru adulți de Samantha Young

Inima neagră încâlcită

Hold On: A Play On Novella

Out of the Shallows

Villain: A Hero Novella

O zi: O novelă de Valentine

Lupta sau zbor

Mult zgomot pentru tine

Un fel de iubire cosmică

Pe Dublin Street Series:

Down London Road

Înainte de Jamaica Lane

Fall From India Place

Echoes of Scotland Street

Lumina lunii pe Nightingale Way

Până la Fountain Bridge (o novelă)

Dealul Castelului (o novelă)

One King's Way (o novelă)

Pe Hart's Boardwalk (o novelă)

Seria Hart's Boardwalk:

Singurul lucru real

Orice lucru mărunt

Lucruri pe care nu le-am spus niciodată

Cel mai Adevărat Lucru

Seria Familiei Adair:

Titluri contemporane pentru tineri adulți de Samantha Young

Vastitatea imposibilă a noastră

Alte titluri de Samantha Young:

Drip Drop Teardrop, o novelă

Titluri scrise împreună cu Kristen Callihan

Titluri scrise sub S. Young

Frica de foc și umbră

Seria Adevărata Nemurire:

Legat de pentru totdeauna

Trilogia Războiul Covens:

Seria Cei șapte regi ai djinilor:

Șapte regi ai Jinnului

Regina umbrei și a cenușii

Legea stelelor și sultanilor

serial romantesc contemporan pentru adulți și s-a vândut în 31 de țări.

În sfârșit, îți mulțumesc că ai citit. Înseamnă totul pentru mine.

lăsați paginile să vă ghideze în frumusețea accidentată a Highlands-ului scoțian și într-o poveste de

doar mi-a făcut inima încăpățânată.

Dându-mi umerii pe spate, am traversat foaierul spre bilet

Până când a sărutat-o pe femeia principală cu pasiune autentică.

Răni ridicole și gelozie m-au umplut. Posesivitate.

— Monroe ăla? a strigat tata din sufrageria de peste hol.

— Ar trebui să lucrezi, să ajuți, mârâi el.

De îndată ce cuvintele mi-au ieșit din gură, am înghețat, greață de frică.

— Callum, nu, a rugat mama.

„Câta obraznică. Vino aici!”

nu am putut deschide niciun ochi.

"De ce?" uieră mama. „De ce l-ai provocat?”

chipul celui mai bun prieten al meu.

Am vrut să fiu cu Brodan.

M-a făcut să mă simt în siguranță.

fiica până la o pulpă.

Mama pufăi și am putut vedea prin singurul meu ochi că plângea.

Pe care parte? m-am gândit amorțită.