Gym Junkie T L Swan

Machine Translated by Google
MULȚUMIRI
Este nevoie de o armată pentru a scrie una dintre cărțile mele și am

cea mai bună armată din lume.
Pentru echipa mea de scris, mama mea, Vicki, Am, Rachel, Lisa K,
Nicole, Lisa D, Nadia, Charlotte, Jane și Jodie: mulțumesc. Nu știi cât de
mult apreciez orele și orele de muncă pe care le depui citind fiecare
ciornă a cărților mele. Rescriu totul de atâtea ori și știu că sunt epuizant,
iar faptul că sunt alimentat cu capitole la fiecare două zile trebuie să vă
înnebunească pe toți.
Echipa mea de editare, Victoria și Virginia, vă mulțumesc pentru

venind cu mine în această călătorie. Sunt atât de norocos să vă am pe amândoi.
Lindei și echipei mele de PR de la Foreword: vă mulțumesc pentru

tot ceea ce faceți pentru mine.
Mi-am făcut o nouă prietenă anul trecut și ea mă împinge înainte

în visele mele de a deveni scenarist. Mulțumesc, Rena. Esti ingerul meu.
Pentru Hang Lee, zeița de acoperire a lumii. Îl dai în cuie de fiecare

dată. Îți dau imaginile acum și știi ce să faci. Talentul tău îmi face viața
mult mai ușoară. Mulțumesc.
Fetelor mele din Swan Squad, vă legănați și mă faceți să râd în

fiecare zi. Sprijinul tău este ceea ce mă face să merg în zilele singuratice
ale autorului.
Pentru fiecare persoană care a descărcat vreodată una dintre

cărțile mele, sunteți atât de apreciat și îmi faceți visele
devenit realitate.
Frumosului meu soț care anul acesta s-a retras pentru a avea grijă de cei
trei copii ai noștri adolescenți, astfel încât să pot scrie mai multe.
Fără tine, nu aș avea copiii mei frumoși. Nu aș trăi această viață

uimitoare și cu siguranță nu aș putea scrie povești de dragoste... pentru
că nu aș ști dacă dragostea adevărată a existat cu adevărat.
Tu esti motivul meu.
Te iubesc.
xoxox
Sală de gimnastică
Junkie
TL Swan
Copyright 2018 by TL Swan Toate
drepturile rezervate.
Această carte este o operă de ficțiune. Orice referire la evenimente

reale, oameni reali și locuri reale sunt folosite în mod fictiv. Alte nume,
personaje, locuri și incidente sunt produse ale imaginației Autorului
și orice asemănare cu persoane, vii sau morți, evenimente reale,
organizații sau locuri este în întregime coincidență.
Toate drepturile sunt rezervate. Această carte este destinată NUMAI

cumpărătorului acestei cărți electronice. Nicio parte a acestei cărți nu
poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă sau prin orice
mijloace, grafice, electronice sau mecanice, inclusiv fotocopiere,
înregistrare, înregistrare sau prin orice sistem de stocare a informațiilor,
fără permisiunea scrisă expresă a Autorului. Toate melodiile, titlurile
și versurile conținute în această carte sunt proprietatea compozitorilor
respectivi și a deținătorilor de drepturi de autor.
CUPRINS
Prolog
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26
CĂRȚI DE TL SWAN
Stanton Adore #Stanton cartea 1
Stanton Unconditional #Stanton cartea 2
Stanton complet #Stanton cartea 3
Stanton Bliss #Stanton cartea 4
Găsește-mă Alastar #Alastar cartea 1
Salvează-mă Alastar #Alastar cartea 2 (în curând)
Joacă împreună
Dr. Stanton #Dr Stanton cartea 1
Dr. Stanton Epilogul #Dr Stanton cartea 2
Fata Marx
Gym Junkie #Men of Marx cartea 1
Anastas
Mr. Masters #Mr cartea 1
Mr. Spencer #Mr cartea 2 (în curând)

The Fireman Next Door #Uniform cartea 1 (în curând)
Escape Girl (în curând)

RECUNOȘTINȚĂ
Calitatea de a fi recunoscător: disponibilitatea de a
arăta apreciere și de a returna bunătatea.

Sală de gimnastică
Junkie
TL Swan
Prolog
Bătrâna merge în fața mea și mă uit la balansul șoldurilor ei, precum și

la mișcarea părului ei elegant, argintiu, și nu pot să nu zâmbesc. Sper să
am o astfel de nădejde când voi fi de vârsta ei. Sunt întotdeauna fascinat
când văd o persoană în vârstă care pare să fie în floarea vârstei.
Ce îi face atât de fericiți?
De ce unii oameni dansează prin viață cu bucurie, în timp ce alții

își petrec timpul limitat făcând altceva decât să se pregătească să moară?
În ultima vreme, mintea mea a fost încețoșată de aceste gânduri,

până la punctul în care mă țin treaz noaptea. Îmi sorbesc cafeaua în
timp ce privesc în spațiu și contemplez întrebările vieții.
Care este intelesul vietii?
Auzi întrebarea aruncată cu nepăsare atât de des, dar recent mi-a

fost resinată la un nivel mai profund. Am inteles acum. Înțeleg de ce atât
de mulți oameni pun aceeași întrebare pentru că și eu sunt curios de
răspuns. Mă întreb la ce vârstă ar trebui să rezolv asta.
Fericirea este ce, mai exact?
Centrul comercial este aglomerat astăzi, iar eu sunt brusc oprit de

mâna mea. Mă întorc să văd la ce se uită Simon.
"Iti place asta?" întreabă în timp ce se uită prin sticlă la diamantele

expuse.
Frustrarea mă umple. Nu asta din nou. „Simon.” Mă încruntă,

neștiind cum să pun asta frumos. „Nu vreau un inel de logodnă.”
Zâmbește, distras de bling-ul din fața lui. "De

bineinteles ca faci. Toate femeile vor să se căsătorească într-o zi.”
expir puternic. De ce nu ia niciodată ce nu este așa

indicii subtile? "Sunt prea tânăr."
Simon mă ia în brațe și îmi zâmbește. Arată atât de răutăcios și
frumos, iar eu nu mă pot abține să nu zâmbesc înapoi.
„Te iubesc”, șoptește el.
Îmi cuprind brațele în jurul umerilor lui. "Și eu te iubesc."
„Ei bine...” El își ridică sprâncenele. „Nu vrei să mă faci fericit?”
„Știi că da.” zambesc
„Deci, căsătorește-te cu mine.”
mă încruntă din nou. De data aceasta pare diferită de toate celelalte

ori când a vorbit despre asta. "Ești serios?" Întreb.
"Mortal."
Pieptul mi se strânge și tocmai așa, panica se ridică din adâncul

stomacului meu. Îl iubesc pe Simon. Mai mult decât orice, îl iubesc pe
Simon, dar suntem împreună de când aveam cincisprezece ani.
Întotdeauna am presupus că ne vom despărți pe parcurs, așa cum fac
adolescenții normali când cresc. Nu am intenționat niciodată să rămân cu
iubita mea din copilărie pentru totdeauna. Întotdeauna am avut planuri
pentru când ne-am despărțit în cele din urmă.
Un plan de despărțire, dacă vrei.
Urcă pe Himalaya.
Explorează Antarctica.
Luptă împotriva dragonilor cu săbiile.
Fă orice altceva decât să fii normal.
Vai, poate că nu așa va merge viața mea.
Mă uit la Simon și îmi forțesc un zâmbet pe buze. El este plin de

speranță și ochii lui sunt plini de atât de multă dragoste, încât am o
senzație profundă de scufundare în stomac.
Vinovă ie.
Acest bărbat frumos nu a fost decât bun cu mine și mă iubește atât

de mult și tot ce mă gândesc toată noaptea, în fiecare noapte, sunt
locurile în care vreau să călătoresc fără el.
Fără prieteni, fără iubiți, fără așteptări. Doar eu.
Gustul ticălos al vinovăției mă străbate. De ce simt asta

cale? Nu-mi place.
Îl sărut ușor pe buze în timp ce ochii mei îi cercetează pe ai lui. „Hai să

vorbim despre asta în seara asta, iubito.”
„Nu mai pot aștepta. Am nevoie de tine ca soție... acum.”

Mimez un zâmbet.
Te rog, nu mă face să aleg.
Nu pot să-l pierd. E un om bun. Cel mai bun. Știu că voi regreta
pentru tot restul vieții dacă-i dau drumul.
„Hai să intrăm în magazin și să încercăm câteva pe tine acum.

Puteți alege orice doriți.” Mă ia de mână și încearcă să mă tragă în
magazinul de bijuterii, dar eu îngheț pe loc și mă trag înapoi.
"Nu."
Se întoarce spre mine, cu sprâncenele ridicându-se surprins.

„Ce vrei să spui, nu?”
„Vreau să spun…” Ezit o clipă și înghit nodul

în gâtul meu. „Vreau să spun că nu vreau să încerc inelele astăzi.”
Se încruntă. "De ce nu?"
„Pentru că nu am chef.” Temperatul meu începe să se ridice.

Cum îndrăznește să mă trimită așa? Nici măcar nu am discutat corect
despre asta până astăzi. Adică, sigur, a dat de înțeles, dar un indiciu este
departe de a încerca cu adevărat inelele de logodnă.
„Ei bine, da”, spune el, cu tonul tăiat.
Bărbia mea se ridică sfidătoare. „Și ți-am spus că nu fac.” Mă întorc

de la el și mă întorc spre mașină.
Nu vreau să plec, dar sigur că nu vreau să încerc

pe inelele de logodnă și mai mult.
Este ora 3:00 și mă uit la ceas în timp ce trece la 3:01.
Sunetul respirației blânde a lui Simon este o constantă

reamintire a ceea ce am de pierdut.
Camera este întunecată, cu o umbră a stejarului mare care se legănă

peste perete. Ocazional, draperiile transparente se leagănă în timp ce un curent
de aer de la fereastra deschisă le prinde.
De ce a trebuit să ne întâlnim atât de tineri?
Și de ce mă simt așa? Dacă înțeleg de ce, atunci poate reușesc să abordez

problema direct.
Nu este ca și cum aș vrea să fiu cu altcineva, pentru că nu vreau. Nu mă

pot gândi la nimic mai rău decât să fiu cu un alt bărbat, așa că de ce simt că
trebuie să fug departe, departe?
Mi-aș dori doar să am ceva timp pe cont propriu — timp să mă ridic pe

picioarele mele, știi? Pentru a-mi lua propriile decizii și alegeri, călătoresc unde
vreau, când vreau. Am nevoie doar de douăsprezece luni. Dacă aș fi avut această
libertate în urmă cu doi ani, aș fi fost cu adevărat peste ea până acum.
Mi-ar da Simon douăsprezece luni?
Aș putea să-i cer să-mi acorde douăsprezece luni să fiu singur, apoi să
mă întâlnesc și să mă logodesc, să se stabilească și să trăiască o viață fericită
pentru totdeauna?
Nu, e atât de egoist. Nu puteam să-i cer asta. N-ar fi corect.
Inima începe să-mi bată mai repede.
Ar face asta pentru mine?
Dacă ar întâlni pe altcineva și s-ar îndrăgosti nebunește? Nu m-am putut

descurca. Nu puteam trece prin viață uitându-mă pe Simon iubind pe cineva
care nu eram eu.
Eu sunt persoana pe care o iubește; Sunt persoana cu care trebuie să fie.

Aceasta este o idee proastă. Bineînțeles că ar întâlni pe cineva
altfel. El este superb și inteligent. Un tânăr anestezist emergent ca el ar

fi smuls.
Mă dau jos din pat în grabă, merg la baie, aprind lumina și mă uit
la reflexia mea în oglindă. Inima îmi bate repede la gândul că-l pierd.
„Încetează”, îmi șoptesc. „Nu dracu asta. El este

frumoasa. Căsătorește-te cu el și uită de prostia asta stupidă.”
Ziua a cincea fără somn.
Mă întind pe o parte și privesc cum ticăie ceasul până la 3:23 dimineața

Perna mea este umedă de lacrimi. Simon și cu mine ne-am certat toată
săptămâna, iar acum nu mai vorbește cu mine.
Mă forțează într-un colț să mă căsătoresc cu el sau să plec.

Ia o decizie.
Simt că sunt în prăpastia Iadului pentru că știu ce trebuie să fac și

mi-e rău din cauza asta. O să-i cer o pauză de douăsprezece luni. Trebuie
să fiu sincer și să-i spun exact ce simt. Îl iubesc cu disperare, dar am
nevoie de acest timp pentru a mă descoperi. În fundul minții știu că l-aș
putea pierde, iar dacă o fac, îmi voi petrece restul vieții cu inima zdrobită
regretând decizia pe care urmează să o iau.
N-aș putea niciodată să iubesc pe altcineva. Simon este sufletul meu pereche.
Dar dacă nu plec, îmi voi petrece restul vieții întrebându-mă ce s-ar
fi întâmplat dacă aș fi făcut-o.
Douăsprezece luni și voi reveni cu tine, iubirea mea, și voi fi cea

mai bună soție la care ai putea spera vreodată.
Ai cuvantul meu.
Capitolul 1
8 luni mai tarziu
Brock
"Diminea ă." Zâmbesc în timp ce merg prin spațiul mare de birou.

Două rânduri de cinci birouri stau într-o sală principală. Există o mulțime
de activități în desfășurare și aici se desfășoară cea mai mare parte a
muncii noastre. Pe un coridor, în dreapta, este biroul meu privat,
împreună cu băile și depozitele. Cindy lucrează la recepție și, în afară de
Jesten și Ben, ceilalți bărbați care lucrează pentru mine nu au sosit încă
pentru acea zi.
Compania mea este Marx Security, iar noi suntem anchetatori

privați. Fiecare dintre bărbații care lucrează pentru mine au un trecut în
forțele armate sau în forțele de poliție. Toți vin cu bagaje, asta e un dat,
dar sunt și tari ca naiba, ceea ce îmi trebuie. Suntem zece în acest
moment, alți trei ni se alătură în curând din Statele Unite.
Ne ocupăm de cazuri speciale și suntem angajați de guvern sau clienți

care au suficienți bani pentru a ne permite. Foarte puțini civili pot, dar
obținem rezultate pe care alții nu le obțin și merităm fiecare bănuț.
„Hei”, mă salută Jesten în timp ce își studiază telefonul.
„Bună, Brock”, zâmbește Cindy, aplecându-se în față și sprijinindu-

se pe coate, în timp ce rânjește deasupra computerului.
Îmi forțesc un zâmbet și îmi las capul în jos în timp ce trec pe lângă
ea și intru în biroul meu. Știam că nu era o idee bună să o angajez.
Știam asta chiar înainte să deschidă gura. Minunată, tânără și la fel de tentantă
ca naiba, Cindy este o rețetă care se plimbă și vorbește pentru o întâlnire
după orele de lucru de pe biroul meu.
Din fericire pentru ea, îmi iau slujba foarte în serios și m-am străduit prea mult
ca să o dau dracu acum cu pula mea înfometată. Oricum, ea nu ar putea să ia
ceea ce am de dat. Se comportă ca o fată rea, dar îi cunosc genul. E mult prea
pură pentru gusturile mele. Bietul prost acum se leșinează deschis de mine în
fiecare zi și trebuie să-ți spun că e al naibii de enervant. Într-una din aceste
zile o să-i spun cât de mult. Îmi arunc geanta pe birou și mă uit în jurul biroului
meu. Este îngrijit, modern și a fost decorat de cele două surori ale mele,
Natasha și Bridget. Acesta este locul meu fericit acum. Pe vremea când eram
un sigiliu al marinei, visul de a deschide această afacere a fost ceea ce m-a
ținut să continui pe parcursul desfășurărilor mele mai lungi.
Există un birou mare, rustic din lemn, în biroul meu, precum și o pictură
abstractă la modă, un scaun cu spătar din piele și un pouf care stă lângă
fereastră. Derulăm afacerea dintr-un depozit transformat, care are tavane
înalte și podele rustice, pentru a-i oferi o senzație industrială, dar modernă.
Afacerea are succes și fiecare zi este diferită.
Asta îmi place cel mai mult la ea.
Ben își dă capul în jurul ușii, ca să poată vedea înăuntru

Biroul meu. „Ești gata să pleci?”
„Da, sigur.” Mă ridic și îmi iau lucrurile și, în două minute, Jesten – pe
care noi îl numim Jes – Ben și cu mine suntem în drum spre prima noastră
întâlnire a zilei.
Lucrăm în trei, astfel putem asigura siguranța tuturor. Jes și Ben sunt
partenerii mei. În mod ciudat, i-am cunoscut pe amândoi prin surorile mele.
Una s-a căsătorit cu o soră, cealaltă a avut chef de cealaltă soră, dar el nu a
fost la fel de norocos. Cumva, prin toate acestea, am câștigat doi prieteni și
angajați grozavi din asta.
Am avut noroc.
Mergem pe drum cu mașina mea. „Deci, unde mergem?” Întreb.

Jes răsfoiește documentele de pe bancheta din spate. „Să văd un

cancelar Hilary.”
„Ce e treaba ei?” întreabă Ben.
„Vârsta mijlocie, foarte bogat. Soțul ei a murit și asta

a fost determinată o sinucidere.”
Ochii mei îl găsesc pe Jes în oglinda retrovizoare. — Și soția nu crede că a
fost?
„Da, dar crede că a avut o aventură înainte de a muri și vrea să aflăm

cine a fost femeia.”
Îmi strâng fața. „La naiba, omule, noi nu facem așa ceva. Nu mi-ar
păsa unui dracu de zbor care-și suge pula.”
„La fel”, mormăie Ben în timp ce se uită pe fereastră,

dezinteresați.
„Chestia este...” continuă Jes. „I-am studiat autopsia

raport și nu sunt atât de sigur că a fost de fapt o sinucidere.”
Ochii mei îl găsesc pe Jes din nou. "Ce te face sa crezi asta?"
„Nu se adună. Momentul morții, unde a fost găsit... ar fi fost aproape

imposibil pentru el să fi făcut totul singur, fără niciun ajutor. De asemenea,
am văzut că a avut un traumatism anal în trecut.”
Ochii mei se îndreaptă spre Jes în oglinda în cauză. "Domnul.

Cancelarului i-a plăcut cocoșul?”
— Așa pare, deși nu sunt sigur dacă soția lui ar fi fost conștientă de
asta doar citind raportul de autopsie. Nu a fost scris exact în acești termeni.”
Mă încruntă când mă întorc pe strada lor. „Bine, atunci hai să aflăm.”
Oprim în fața unei case de lux care se îndreaptă spre portul Sydney și
zâmbesc instantaneu când văd priveliștea.
"Foarte frumos."
„Ce ticălos prost s-ar sinucide dacă ar locui aici?” Jes mormăie pe sub
răsuflarea lui.
"Dreapta?" șoptește Ben când ne apropiem de ușa din față.
Sun la ușă și un servitor răspunde la ușa uriașă. „Da, bună ziua, te

așteptăm. Te rog, treci.” El ne arată prin casă și ne duce în curtea din spate,
care are vederi spectaculoase peste port. „Vă rog să luați loc.” El zâmbește în
timp ce ne așezăm cu toții. „Pot să-ți aduc ceva de băut sau altceva?”
"Nu, mulțumesc." Zambesc. Doamna Cancelar se apropie din interior și

ne ridicăm cu toții imediat.
"D-na. Cancelar, eu sunt Brock Marx. Colegii mei sunt Ben Statham și
Jesten Miller. Este o plăcere să vă cunosc”, ne prezint în timp ce îi strângem
cu toții mâna și trecem peste cărțile noastre de vizită.
"Multumesc ca ati venit." Ea este o doamnă atrăgătoare, în vârstă de

patruzeci de ani, care este îmbrăcată impecabil și are un corp ucigaș. Se uită
nervoasă în jur să vadă dacă ne aude cineva înainte să se așeze.
Hmm, interesant. În mod clar, nu are încredere în personalul ei.
„Îmi pare foarte rău pentru soțul dumneavoastră, domnule cancelar.”

Spun. „Sincele noastre condoleanțe.”
Ea zâmbește blând. „Au trecut șase luni și mi-e mai dor de el în fiecare
zi.”
„Deci, de ce suntem aici?” Întreb.
Scoate din buzunar o bucată de hârtie împăturită

și o alunecă peste masă.
04123378903
"Numar de telefon?" Ben se încruntă.
Ea dă din cap. "Da. Dar habar nu am al cui.” Ea zâmbește, de parcă ar fi

stânjenită.
„După ce soțul meu a murit, am găsit acest număr de telefon în

înregistrările lui celulare. Cred că poate fi unul al unei prietene secrete.”
Îmi rostogolesc buzele. Urăsc rahatul ăsta.
— Crezi că avea o aventură?
„Nu sunt sigur, dar a sunat la acest număr în zilele în care plecam
în oraș, ceea ce mă face să cred că este cineva pe care l-ar întâlni atunci
când eram plecat.”
Toți dăm din cap și schimbăm priviri subtile. Cum îi spui cuiva că
bănuiești că soțul lui se vede cu un alt bărbat, nu cu o femeie? "D-na.
Cancelar, îmi pare foarte rău, dar cred că ai o idee greșită. Nu ne
ocupăm de cazuri de infidelitate”, îi spun.
„Am motive să cred că soțul meu era

șantajat.”
"De ce?" întreabă Jes.

„A vândut acțiuni în valoare de un milion de dolari în săptămâna
în care a dispărut, dar banii nu au fost niciodată recuperați.”
— Nu este în niciunul dintre conturile lui? mă încruntă.
„Nu, l-a retras în numerar în ziua în care a murit”.
Bine, interesul meu este trezit oficial. „Ce știi despre acest număr
de telefon?” Întreb.
„Numai că a fost deconectat în ziua morții sale”.
„Hmm.”
„Acolo am nevoie de tine. Știu că poți afla

cui îi aparține acel număr.”
Dau din cap și iau bucata de hârtie de la ea. „Vom analiza și vom
lua legătura. Voi avea nevoie de acces la extrasele bancare pentru a
putea face o investigație completă.”
„Brock?” ea spune.
"Da."
„Soțul meu era pe moarte de cancer la creier și se lupta să

supraviețuiască. Știu că nu s-a sinucis”, îmi spune ea cu tristețe în ochi.
Ce naiba? Nu știam că... Interesant.
Îi strângem mâna și ne conduce afară prin casă. Mă întorc către ea

înainte să plecăm.
"Mulțumesc." Ea zambeste.
„Nu putem face nicio promisiune.”
„Nu-mi pasă dacă avea o aventură. Dar vreau ca moartea lui să fie
considerată crimă, nu sinucidere. Îmi ucide copiii să cred că tatăl lor și-a
încheiat propria viață.”
Dau din cap și îi strâng mâna. „Am înțeles pe deplin. Bine

pastram legatura."
Odată afară și departe de doamna Cancelar, noi

urcă înăuntru și pornește mașina. "Incotro acum?" întreabă Jes.
„Trebuie să ne informam cu băieții.”
„Bine, deci aici suntem.” Băieții stau cu toții într-un grup în jurul meu, iar Cindy
preia procesul-verbal al întâlnirii. Arăt spre tabla neagră din fața mea în timp
ce încep să parcurg cazurile de formulare la care lucrăm. Facem asta la fiecare
două săptămâni ca un grup de doisprezece.
„De-a lungul săptămânii, am fost contactați de unul dintre

tații fetei uciși. A oferit o recompensă.”
Se încruntă concentrați în timp ce mă ascultă.
„Un milion de dolari oricărei persoane sau persoane care îl găsește pe

ucigaș.”
„Ce caz este acesta?” întreabă Mason.
Îmi suflă respirația pentru că acest caz este confuz și greu de explicat.
„Această poveste particulară datează de mult, iar una dintre ai noștri a fost,
de fapt, un suspect pentru una dintre primele crime.” Îi fac semn lui Ben care
dă din cap în semn de recunoaștere.
Toți băieții se încruntă mai tare, interesul le-a stârnit.
„Acum șase ani, un prieten extrem de bogat de-al nostru a făcut

sex cu o prostituată de lux. Fără să știe el, l-a filmat de trei ori făcând
sex cu ea. Ea a continuat apoi și a amenințat că va merge la paparazzi
cu filmarea dacă nu îi plătește milioane de dolari.”
Toți băieții ascultă cu atenție.
„Nu a plătit-o. În schimb, a pus echipa sa de securitate să încerce

să recupereze casetele video. Dar înainte de a putea, prostituata a fost
găsită moartă la docuri. Fusese legată de porc și împușcată în ceafă.
Trupul ei a fost puternic bătut înainte de a o termina.”
„Acest prieten al tău bogat a omorât-o?” întreabă Mason.
"Nu." Eu dau din cap. „Nu a avut nimic de-a face cu asta, deși voi
recunoaște că a trecut prin mintea echipei sale de securitate.”
Toți băieții aruncă o privire către Ben în timp ce încearcă să conecteze

punctele.
„Cum era numele ei?” întreabă Cindy în timp ce ia notițele.
„O vom numi TC”, răspund. „TC.” Am pus o fotografie a ei pe

avizier și am fixat-o la loc. „Minunată, tânără și capabilă să câștige cinci
mii de dolari pentru doar patru ore de muncă.”
Unul dintre băieți scoate un fluier scăzut.
„TC mituia mulți bărbați. La acea vreme, am crezut că lucrează

singură.” Încep să fac fotografii celorlalte șase femei și să le pun lângă
TC. „Totuși, de atunci, alte șase apelante de lux au avut aceeași soartă
nefericită ca și dragul nostru TC.”
— Crezi că este un criminal în serie? întreabă cineva.
Eu dau din cap. "Nu, eu nu. Cred că toate fetele lucrau pentru
aceeași persoană.”
"Ce vrei să spui?" întreabă Jes.

„Cred că lucrau pentru cineva care... poate încă șantajează
fete pentru a obține filmări cu bărbați și femei de mare profil,
astfel încât să poată șantaja clienții să plătească pentru tăcerea
lor.”
— Crezi că el ucide fetele după ce își fac treaba? întreabă
Big John.
Eu dau din nou din cap. „Nu, cred că el ucide fetele pentru
a le ține la rând. Gandeste-te la asta. Ce prostituată de lux vrea
să fie filmată făcând ceea ce fac ei?”
Toți băieții dau din cap în timp ce procesează informațiile.
„Fetele de acest calibru”, arăt spre imaginile lor de pe tablă,
„nu vor să fie filmate sub nicio circumstanță”.
„Cred că fie ucide femei care refuză să facă ceea ce cere
el, fie poate le anunță celorlalte fete ce se va întâmpla dacă nu
se încadrează în rând”.
Băieții cad pentru o clipă în conversații tăcute despre
posibile teorii.
„Avem vreun suspect?” întreabă Jes.

„Da,” răspund eu. Scot o imagine a unui bărbat și o pun
pe tablă alături de fetele decedate. „Avem doi, de fapt.” Arăt
spre prima imagine a unui bărbat de vârstă mijlocie, italian.
„Acesta este Eli De Luca.”
"Cine este el?" întreabă unul dintre băieți.
„Eli De Luca este al doilea la comanda unui puternic

imperiu criminal condus de o singură familie.” Mai scot trei
imagini și le fixez pe tablă. „Tatăl său Lorenzo este șeful. Un
multimilionar care, se pare,”, am citat și fac un gest către
imagine, „deține o afacere de import de granit și Caesarstone”.
"Aparent?" repetă altcineva.

„Spun aparent pentru că deține și șase cluburi în districtul
Kings Cross și conduce cel mai mare grup de droguri din
Australia. Importul de piatră este fața lui.”
Gestesc către imaginile celorlalți doi bărbați. „Un frate este avocat,
dar nu avem alte informații despre el, în afară de faptul că reprezintă
doar criminali mari și mafie. El l-a reprezentat pe Joshua pe cumnatul
meu odată. Celălalt frate…” îi fac semn către cealaltă imagine. „Trăiește
în Italia și avem motive să credem că el conduce afacerea acolo.”
„Deci, crezi că această familie De Luca este în spatele acestor

crime?” întreabă Jes.
„Ca să fiu sincer, nu”, răspund. „Sunt deja criminali de succes.

Sunt multe de făcut atunci când șantajați oameni, așa că nu are sens că
aceștia ar risca să atragă atenția asupra lor înșiși, având toate aceste
femei drept martori. E prea dezordonat pentru ei, sunt mai deștepți
decât asta.”
Toți băieții dau din cap în timp ce ascultă. „Atunci cine este al
doilea suspect?” întreabă Jim.
Pun o altă imagine și toți bărbații icnesc. „Da,

l-ați mai văzut cu toții înainte.”
Mă întorc și le zâmbesc băieților. „Steven Coleman. Sau poate îl

cunoașteți ca sergentul principal de poliție de la secție. Îi spun Cole.”
„De ce este suspect?” cineva pipăie.
„Ben a intervievat o fată când s-a întors acum douăsprezece luni

și ea a dat un act de identitate care să se potrivească cu imaginea lui,
dar nu a vrut să-i spună numele cu voce tare. Era nervoasă să fie
înregistrată. Ea a speriat la jumătatea interviului și a fugit. Din păcate,
ea a fost găsită moartă din cauza unei supradoze de droguri o
săptămână mai târziu.”
„A fost chiar ucisă?” Jes se încruntă.
„Nu știm, dar era destul de mare în droguri, așa că ar fi putut fi

doar o supradoză. Autopsia ei nu ne-a dat niciun motiv să ne gândim la
altceva. Nu știm dacă Cole este legat de acest caz definitiv, dar știm că
fetelor le este frică de el. Am nevoie de voi, băieți
lucrați la asta între celelalte cazuri ale noastre. Un milion de dolari va fi un

tampon bun de avut în contul nostru bancar.”
Telefonul meu sună și îmi termin partea din întâlnire pentru a prelua
apelul. „Așadar, asta ne aduce până la zece cazuri la care lucrăm în acest
moment. De asemenea, am luat încă unul în această dimineață, despre care
Ben vă va informa acum.”
Împing o dată, de două ori, de trei ori și expir puternic când îmi termin setul.
„Ești treaz”, gâfâi în timp ce stau în picioare. Îmi scurg sticla de apă și Ben se
întinde pe banca de greutăți înainte de a împinge ganterele grele sus în aer.
Suntem în sală și este ora 21:00. Tocmai am terminat de lucru pentru ziua
respectivă. Soția lui Ben este la sora mea, acasă la Natasha, și am venit aici
înainte ca el să o ia. Ben este cumnatul meu, căsătorit cu cealaltă soră a mea,
Bridget, și este unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei. Nu familie prin
sânge, dar cu siguranță familie prin alegere.
Își termină setul și se ridică să-și șteargă transpirația de pe frunte cu

prosopul. — Avem chestia aia mâine seară, da? pantalona, cu mainile inserate
ferm pe solduri.
"Ce lucru?" Mă încruntă în timp ce mă așez pe bancă.
Ușa din față se deschide și mă uit la oglindă în timp ce o femeie intră.

Felul în care merge îmi atrage atenția și mă întorc spre ea instantaneu. Are un
aer încrezător în privința ei. Nu multe femei îl au și îl pot mirosi la o milă.
Ochii ei albaștri mari și pielea măslinie sunt o combinație neobișnuită

cu părul ei blond-căpșuni. O privesc trecând și pun căștile, apoi mă îndrept
spre benzile de alergare și biciclete. Poartă colanți negri și o maiotă neagră
strâmtă, cu un sutien sport roz aprins dedesubt. O pot vedea în fiecare curbă.
Penisul îmi zvâcnește în semn de apreciere.
Poate că are cea mai perfectă structură osoasă pe care o am

vazut vreodata. Se întoarce, surprinzându-mă că mă uit la ea și îmi oferă

un zâmbet deformat înainte de a-și continua drumul.
Ben o urmărește o clipă și își ridică sprâncenele înainte ca ochii să
se întoarcă la ai mei cu un zâmbet plin de cunoștință.
„Isuse, nu?” Murmur pe sub răsuflare în timp ce mă întind înapoi

pe bancă. Îmi fac setul și stau din nou, atenția mea căzând înapoi la
femeia misterioasă.
Ea merge pe o bicicletă pentru a se încălzi. Ea este cu siguranță

atletică. Corpul ei este tonifiat și musculos... dar nu prea musculos. Este
tocmai corect. Are sâni mari și deliciosi și simt că mi se ridică intriga
pentru specimenul perfect din fața mea.
Ben se întinde să-și facă setul, dar ochii mei rămân lipiți de femeie.
„Probabil ar trebui să mergi pe bicicletă sau așa ceva”, mormăie el în
timp ce începe să ridice greutățile grele deasupra capului.
Ochii mei rămân ațintiți pe fundul ei. „Bicicleta nu este singurul

lucru pe care ar trebui să-l merg”, răspund sec.
Ben dă din cap în acord.
Iau o băutură din sticla mea de apă, neputând să-mi desprind ochii
de fundul ei.
Serios, al naibii de fierbinte...
Telefonul lui Ben sună și el răspunde. "Hei gagica." Ascultă o clipă

și se încruntă. „Da, bine, vin acum.” Oftă.
Zâmbesc în timp ce îl privesc ascultând soția lui Bridget și eu

imi da seama ca dezvata la celalalt capat al telefonului.
El ascultă o clipă și se uită în tavan, iar eu chicotesc în sinea mea.
„Da, bine, iubito. O să luăm câteva în drum spre casă.” Se încruntă

mai tare. „Veți fi bine?” Bridget mai spune ceva înainte să răspundă. "Ne
vedem în curând.
Plec acum." Închide și dă o clătinare subtilă din cap în timp ce suflă.
„O să-ți spargă nenorocitele de mingi înainte să o facă

acești gemeni.”
"Fara indoiala." Oftă în timp ce își scoate prosopul.

„Ce acum?” Întreb.
„Indigestie”, răspunde el sec.
Eu izbucnesc într-un rânjet larg. „Trebuie să o asculți plângându-

se de indigestie?”
— Ai fi surprins de ceea ce am de ascultat, Marx.

Indigestia este cea mai mică dintre grijile mele. Încercați să alegeți un
nume de copil cu ea.” El clătină din cap, exasperat. „Un nume ar fi
destul de rău, dar a alege două este aproape imposibil.”
Râd. Bridget urăște totul despre a fi însărcinată. Ea face din viața

lui Ben un iad. „Abia aștept să vină acești copii.” Zambesc. Motivele
mele sunt total egoiste, desigur. O vreau pe sora mea jucăușă înapoi.
Această versiune hormonală, nebunească, mă microgestionează până
la moarte.
Ben tresări. "La fel i eu. Au mai rămas patru luni.”
„Ha, asta dacă te lasă să trăiești atât de mult.”
Ben își trage mâna pe față. "Dreapta?" El alege

sus este telefonul și alte bunuri. "Ne vedem mâine."
„Da, ok.” Mă gândesc pentru o clipă. "Ce ai spus

am avut mâine seară?”
„Cina de ziua lui Tash.”
„Oh, da, așa e. Ne vedem dimineata."
Mă uit cum Ben iese pe ușă, apoi atenția mea revine la frumusețea
de pe bicicletă.
N-am mai văzut-o niciodată aici. Mă întreb cine este ea.
Pare să aibă vreo douăzeci de ani, înaltă – aproximativ 5 ft 8 – și este în
mod natural drăguță. Probabil e un model.
Îmi continui antrenamentul și din când în când ochii îmi trec spre
ea. De câteva ori o surprind că se uită
înapoi la mine în oglindă înainte ca ea să-și ia privirea, ca și cum ar fi

supărată că am surprins-o uitându-se.
Ar trebui să trec și să spun ceva. Nu. Ce să spun? Oh, salut, arăți al

naibii de comestibil.
Băieții înfricoșători încearcă să ia femei în sală tot timpul, iar eu nu

sunt acel tip înfiorător. Mă apropii de bara de tragere și îmi leg greutatea
de centură. Mă trag încet și încep setul de barbie. Am genunchii îndoiți în
spatele meu și o văd în oglinda din fața mea.
Încetează.
Îmi las ochii pe podea și mă concentrez asupra sarcinii pe care o am.

Sus, jos, sus, jos. Îmi ridic privirea și observ că a încetat complet să mai
circule cu bicicleta în timp ce mă privește. Trebuie să-mi las capul să-mi
ascund zâmbetul.
Deci, îți place să te uiți la barbie, iubito, nu-i așa? Mă hotărăsc să fac
douăzeci în plus pentru o măsură bună. Nu aș vrea să o dezamăgesc
acum, nu-i așa? Îmi fac chin-up-urile și ea începe să vândă încet în timp ce
privește, apoi, de parcă și-ar fi amintit unde se află, își dă privirea în grabă.
La naiba, mă duc să vorbesc cu ea. S-ar putea să nu o mai văd

niciodată aici. Mă voi lovi cu piciorul dacă nu spun ceva.
Ea coboară de pe bicicletă și trece la secțiunea de ridicare. Atunci

observ că și-a lăsat cheile pe tava bicicletei.
Bingo! Deschiderea mea.
Îmi șterg fața cu prosopul și, cu inima încă batând puternic din cauza
efortului ăsta fizic, mă apropii și îi iau cheile. Apoi mă îndrept spre locul în
care stă întinsă pe spate pe o saltea.
Are ochii închiși și căștile puse, așa că mă ridic și aștept să mă

observe. Inima îmi bate încă repede în timp ce o privesc ridicându-se într-
o poziție așezată și întinzându-se pe spate. Văd mușchii stomacului ei
contractându-se în timp ce se ridică.
La dracu. Este sexi.

Ea continuă să stea în picioare și să se întindă înapoi, iar eu am o

imagine a ei întinsă pentru mine în aceeași poziție, goală.
Picioarele sus, stomacul contractat, pisică...
La dracu. Încetează.
Scutur din cap ca să mă smulg din gândurile mele capricioase.
În cele din urmă mă observă și își trage repede căștile

afară.
„Îmi pare rău, nu am vrut să te surprin”, spun eu, ținându-i cheile

în sus și zgâlțâindu-le în aer.
"Oh, multumesc." Ea zâmbește călduros.
Vocea ei este răgușită și sexuală, și al naibii de mingile mele

nu dădeau deja atenție, sunt dracului acum.
„Mi-aș uita capul dacă nu ar fi înșurubat”. Ea respiră, apoi se

încruntă de parcă nu ar ști ce să sune
pe mine.
Sau... ai putea să-ți dai capul. „Eu sunt Brock.”
Ea zâmbește și apoi spune ceva, dar eu nu aud

ea în mod corespunzător. Singurul cuvânt pe care l-am prins a fost „Buzunar”.
mă încruntă. „Numele tău este Pocket?” intreb surprins.
Ea râde. „Nu, numele meu este Tully. Am spus că am nevoie de un

buzunar.”
"Oh." Zâmbesc, simțindu-mă prost. „Mi-a cam plăcut numele

Pocket.”
Ea îmi zâmbește. — Ai vrut să mă numesc Pocket?
"Cam. Nu ți-ai dorit vreodată un prieten pe nume Pocket? Mă

tachinez în timp ce ridic din sprâncene. Buzunarul pentru cocos mai
exact.
Ea râde liber, iar eu îmi strâng pumnii în lateral.

Cu siguranță este ceva la această fată.
„Mulțumesc, Brock.” Ea se ridică și îmi ia cheile din mână.
— Cu plăcere, Tully Pocket.
Îmi zâmbește cu căldură pentru că i-am numit Tully Pocket și își

mușcă buza de jos, lăsând o tăcere grea între noi.
„Nu te-am mai văzut aici”, spun eu.
„M-am alăturat doar săptămâna trecută. E prima mea vizită."
„Ai venit târziu”, spun eu în timp ce mă uit prin sala de sport,

observând că suntem singurii doi rămasi pe loc.
Ea se uită în jur de parcă ar avea aceeași conștientizare bruscă. "Da

cred. Îmi place să vin când nimeni altcineva nu este aici.”
" i eu."
Ochii afară zăbovesc unul asupra celuilalt pentru o perioadă lungă

moment.
Arăt cu degetul mare spre banca de greutăți din spatele meu.

„Mai bine mă întorc la asta.”
"Bine." Ea zâmbește din nou. — Mulțumesc încă o dată, Brock.
La naiba, nu vreau să mă întorc deloc la asta. Vreau să stau acolo și

să-i ascult vocea răgușită și să-mi imaginez că îmi spune lucruri murdare
și pervertite. Mă întorc la greutăți și încep un set de bucle pentru brațe.
Antrenamentul meu ar trebui să se termine până acum, dar la naiba, de
ce să nu stai aici și să admir peisajul? Nu pot răni, nu-i așa?
Amândoi continuăm să ne exersăm în tăcere încă o jumătate de

oră, cu ochii intermitenți unul spre celălalt.
Pot să spun că e interesată de mine.
La naiba, am de gând să o invit să iasă. Aceasta nu este forma mea

obișnuită, dar e superbă. S-a întors din nou pe banda de alergare acum,
alergând înainte să termine, fără îndoială. Mă duc să mă urc pe aparatul
de vâsle de lângă ea și mă voi ușura în conversație de acolo.
Îmi iau poziția pe aparatul de vâsle și încep să mă mișc. Îi simt

ochii pe spatele meu.
Picioarele mi se îndreaptă pe măsură ce vâslesc din ce în ce mai

tare, iar transpirația începe să-mi curgă pe față. Ar trebui să o întreb la
o întâlnire sau ar trebui să o fac mai casual și să sugerez să mergem la
o băutură acum? Hmm, e marți seara. Probabil că mâine are de lucru.
O simt urmărindu-mă, așa că chiar o dau aparatului de vâsle. Deodată,
frânghia mașinii de vâsle se rupe și eu zbor înapoi și lovesc peretele. O
bucată de frânghie se rupe și zboară pe banda ei de alergare, făcând-o
să călătorească și să cadă spectaculos pe podea.
„H-sfinte rahat”, bâlbesc eu în timp ce sar în sus.
„Ai,” șuieră ea.
„O, Doamne, ești bine?” Întreb. O prind de două mâini și o trag

de pe podea.
"Nu chiar." Ea își freacă mâinile peste coapse de rușine.
Mă uit în jos și văd că genunchiul ei are o arsură adâncă de la

centura benzii de alergare și sângele îi curge pe tibie. Arăt spre piciorul
ei. „Sângerezi.”
Se uită în jos la piciorul ei și se încruntă. "Grozav." Ea își pune

mâinile pe șolduri și se uită la mine. „Totul este vina ta.”
"Vina mea?" spun eu, surprins.
"Da. Esti de vina. Dacă nu te-ai fi arătat și ai încerca să fii

Superman, asta nu s-ar fi întâmplat. Ai rupt cablul aparatului de vâsle
fiind prost.”
Mi-am pus mâinile pe șolduri. — Nu mă făceam în evidență,

răsturn eu. „A fost evident defect”.
„Oh, asta e o prostie și știi asta.”
„Îți spun chiar acum, nu mă arătam. Mă antrenez din greu.”
„Mă antrenez din greu”, imită ea.

Încep să fiu bifat. — Evident, Tully Pocket, tu ai fost întotdeauna

copilul care s-a enervat și a dat vina pe alți copii ori de câte ori a fost
rănită.
Ea își dă ochii peste cap, neimpresionată. „Ei bine, evident că tu

ai fost copilul care s-a străduit mereu prea mult să fie un super-erou.”
„Încerci prea mult?” o întrerup. „Nu încerc deloc.”
Ea ridică din sprâncene, enervată. "Tot ceea ce." Ea

se îndreaptă furtuni spre baie.
A făcut ea orice eu?
Nimeni , indiferent de mine.
Mă plimb înainte și înapoi câteva minute până nu mai pot suporta

și mă năpustesc pe hol spre băi. Sunt patru uși. Toate sunt unisex și
toate au duș și toaletă. Fiecare ușă este acum închisă și nu am idee în
care se află.
„Tully”, strig eu.

Nici un raspuns.
„Tully Pocket!” Eu chem.
"Ce?" ea se trage prin ușa cea mai îndepărtată. "Pleacă de aici.

Esti enervant."
Retrag, femeia asta nu e sexy, e al naibii de odioasă. Deschid ușa

și o găsesc stând pe podea cu un șervețel umed, încercând să-și ștergă
sângele de pe picior. Mă afund în genunchi lângă ea.
"Te simți bine?" Întreb.
Ea ridică din umeri, dar rămâne tăcută.
Empatia învinge și mă simt rău. „Uite, lasă-mă să te cură ”. Mă

ridic și îmi pun mâinile pe șoldurile ei, ridicând-o să se așeze deasupra
ligheanului.
Ea tace în timp ce îi inspectez genunchiul. „Este adânc”, spun eu

încet.
Ea dă din cap.
Ochii mei se ridică să-i întâlnească pe ai ei și îmi dau seama brusc

că suntem singuri într-un spațiu mic. Îmi mușc buza și îmi întorc atenția
înapoi spre piciorul ei. „O să iau cutia de prim ajutor. Vin imediat."
„Bine”, șoptește ea.
Mă duc la birou și iau cutia mică, roșie, de prim ajutor și mă întorc

în hol. Stau o clipă în fața ușii.
Fixează-i piciorul și du-te acasă.
Deschid ușa și o găsesc stând pe tejghea unde am lăsat-o. Ea

zâmbește blând în timp ce își trece mâna prin păr, furia ei fiind în mod
clar înlocuită cu jena. „Îmi pare rău”, șoptește ea. „Sunt tulburat.”
Ochii mei îi țin pe ai ei pentru o clipă. Am pus trusa jos, am deschis-

o și am scos soluția salină, deschizându-l micuța. „Ar putea ustura
puțin.” Încep să-l torn pe pășunatul ei și ea șuieră, apucându-mă
involuntar de umăr.
Atingerea ei se simte bine și eu inspir pe nas. Nu este timpul pentru
gânduri sexuale, nenorocitul murdar. Ține-ți mintea pe treabă. Aplicare
band-aid, prostule.
Șterg excesul de sânge în timp ce ea urmărește în tăcere.

Mâna ei este încă pe umărul meu și simt căldura care mă arde prin
cămașă din cauza atingerii ei. Îmi alunec mâna pe gambele ei pentru a-
i ridica piciorul, iar pielea îi împrăștie pielea de găină.
Simt că penisul îmi zvâcnește în semn de apreciere și trebuie să mă grăbesc

dintii mei. Nu naibii acum.
Energia din cameră începe să se învârte între noi și ochii mei se

ridică să-i întâlnească pe ai ei.
"Doare?" întreb eu încet.
Ea dă din cap și știu că poate simți și electricitatea dintre noi.
„O să-mi pun aparatul și vei fi la fel de bună”, îi spun eu, distrasă.

Ea zâmbește încet și dă din nou din cap. "Mulțumesc."
Ea urmărește cum aplic cu grijă două bandaje și îmi alunec mâna pe

mușchiul gambei ei încă o dată.
Pielea de găină se împrăștie din nou, iar ochii mei se ridică să-i întâlnească pe ai ei.
"Piele de gaina?" Întreb.
Ea înghite nodul din gât, în timp ce ochii ei îi țin pe ai mei.
Aerul trosnește între noi și ochii mei coboară pe buzele ei

întredeschise. Mare, roz și atât de fierbinte.
"La ce te gandesti?" îmi șoptește ea.
Gura mi se deschide să vorbească, dar nu ies cuvinte. Pieptul meu se

ridică în timp ce încerc să-mi stăpânesc excitarea. Acest lucru este ridicol.
Neputând să mă abțin, mă întind și îmi pun degetul mare chiar sub buza ei
de jos și îi trag gura, astfel încât buzele ei să se despartă. — Vrei să știi la
ce mă gândesc, Pocket?
optesc eu.
Ea dă din cap, gura ei este deschisă cu degetul mare sprijinit pe buza

ei de jos.
„Îmi imaginez cum vei arăta cu penisul meu în gură.”

capitolul 2
Tully
Îmi fac ochii mari și inima începe să-mi bată repede.
Ce naiba? Chiar a spus asta cu voce tare? Degetul lui se sprijină pe

buza mea de jos.
Mă îndepărtez de degetul lui mare și îmi trec limba peste locul care
arde de la atingerea lui. „Nu sunt genul de fată pe care crezi că sunt”, îi
spun. „De fapt, sunt jignită de insinuarea că tu crezi că sunt o târfă.”
O urmă de zâmbet îi străbate chipul. "Chiar așa?" El trage

înapoi de la mine și își întoarce atenția spre genunchiul meu.
— Așa este , răsturn eu.
"Iarta-ma." Ochii lui se ridică înapoi pentru a-i întâlni pe ai mei. "Sunt
în mod normal nu așa, dar tu…” Vocea lui se stinge.
Dar eu ce? Ce avea să spună?
Cadrul lui mare preia camera. Falca lui este pătrată, ochii lui sunt
întunecați și la naiba dacă nu este cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut
în viața mea. Se uită în jos la mine, electricitatea bâzâind între noi.
„Eram destul de sigur că îți imagineai cum ar arăta și penisul meu în

gura ta?”
Râd, nu pentru că ar fi amuzant, ci pentru că este un lucru atât de

bărbat de spus. Este fantezia oricărui bărbat? Să viseze o femeie
întâmplătoare să-i suge penisul? "De fapt nu." eu chicotesc.
Mâna lui alunecă din nou pe mușchiul gambei mele, în timp ce

ochii lui întunecați îi țin pe ai mei. „Dacă ar fi să-ți imaginezi ceva despre
mine, care ar fi?” el intreaba.
Îmi înghit nodul din gât. Ce faci, Tully? Acest mic joc de imaginație
pe care îl joci aici este stupid. „S-ar putea să am o întrebare.”
"Ca?"
Ridic din umeri, simțindu-mă mai curajos decât ar trebui. „M-am întrebat
cum te-ai săruta.”
Sprânceana lui se ridică în timp ce se apropie de mine și pune a

degetul sub bărbie pentru a-mi ridica fața spre a lui. "Într-adevăr?"
Dau din cap, incapabil să vorbesc din apropierea lui. De ce am

spus asta?
Satisfacția îi trece pe față. — Vrei să știi cum sărut, Pocket?
înghit din nou.
Cu încetinitorul, el se apropie din ce în ce mai mult, până când ajunge

la doar câțiva centimetri de buzele mele.
Inima îmi sprintează în piept când îl privesc.
„O să-ți spun ce...” El respiră, atât de aproape încât îi simt respirația

pe buzele mele.
"Ce?" optesc eu.
„Îți voi arăta cum sărut dacă îmi pui brațele în jurul gâtului.”
mă încruntă.
Îmi ia brațele și le ridică încet peste umerii lui largi și musculoși.
"Acum ce?" optesc eu. Doamne, chiar se întâmplă asta?
„Acum o să te trag aproape.” Mă apucă de șolduri și mă împinge

înainte pe blat, trăgându-mi picioarele ca să poată sta între ele.
Excitația mea începe să bată în apropierea lui.

„Și apoi...” Îmi apucă o mână de păr și îmi trage capul înapoi
agresiv. Pielea de găină îmi împrăștie brațele din dominația lui naturală.
Ochii i se întunecă când mă vede că devin neputincios la atingerea lui.
Inima îmi bate atât de repede încât simt că sunt pe cale să intru
într-un stop cardiac.
Se apleacă încet și îmi linge buzele deschise. Stomacul meu se

strânge în semn de apreciere.
Dulce Isuse.
Buzele lui le iau încet pe ale mele, iar limba lui alunecă prin gura
mea deschisă. Incapabil să mă abțin, ochii mei se închid în timp ce mă
înec în plăcere.
Îi simt pula se întărește între picioarele mele și mă sărută din nou

- mai adânc de data aceasta. Limba lui o ia pe a mea și o trezește din
somnul adormit. Ne sărutăm iar și iar. Mă apucă de șolduri și mă trage
înainte pe erecția lui dură.
La dracu '!
Apoi, cumva, îmi pierd controlul și ambele mâini sunt în părul lui,
în timp ce pula lui se freacă înainte și înapoi de sexul meu și el îmi macina
corpul pe al lui.
„La naiba”, murmură el pe buzele mele. Începem să ne sărutăm

atât de violent încât dinții ni se ciocnesc, iar el mă ridică și cade pe
bancheta din colț, aranjandu-mă astfel încât să fiu călărțuit peste poala
lui.
Cu mâna pe șoldul meu, începe să mă legăne înainte și înapoi peste

penisul lui tare. Sărutul nostru este lent și erotic și cuvântul „curvă” se
rostogolește în capul meu gol.
Nu mă pot opri. E prea bun la asta. Oh Doamne.
Stop. Ridică-te și pleacă, îmi spun.
Dar corpul meu nu mă lasă. Vrea ceea ce are.
Mâna lui Brock alunecă pe colanții mei ca să-mi apuce o mână de

spate și chiar începe să mă împingă pe corpul lui cu forță. Gura lui
deschisă îmi devastează gâtul.
Picioarele mele sunt deschise și pot simți cât de mare este sub
pantalonii lui subțiri, în timp ce îmi trage sexul palpitant înainte și înapoi
peste el prin colanții mei.
Corpul îmi tremură și tremur. Oh nu. Mă în epenesc, realizând cât de

aproape este un orgasm.
„Nu te retrage de la mine”, mârâie el. Își strecoară cealaltă mână în

colanții mei, mă apucă de fund cu două mâini și chiar începe să mă
călărească. "Lasă-mă să o am." Mă aruncă în sus și în jos în timp ce mă
sărută aproape violent.
Mâinile mele se ridică de la umerii lui, la maxilarul lui, la părul lui.

Mi-am pierdut complet controlul asupra mea.
Doamne, nu m-am deslușit prin haine de când eram

coală. Sunt multe de spus despre asta. E atât de fierbinte.
Îmi simt orgasmul construind, înainte, înapoi, din ce în ce mai adânc.

Buzele lui, mirosul lui, dinții lui pe gâtul meu... întreaga combinație este al
naibii de letală.
— Brock, gâfâi.
Îmi zâmbește, cu satisfacția scrisă pe toată fața.
Vorbește-mă de asta. Spune ceva care să mă facă să plec. „Spune

ceva”, respir în timp ce mă legăn.
Zâmbește în timp ce mă privește călărind pe pula lui ca o femeie

posedată. "Nu. Mă voi preface că sunt un domn.”
Mă încruntă la el în discuție și pentru o clipă ceața mea de excitare se

ridică. Trebuie să știu ce altceva ar putea spune. „Ce ai spune dacă nu ai fi
un domn?”
Ochii îi sclipesc de excitare, de parcă tocmai asta ar fi întrebarea pe

care o aștepta. Își alunecă mâna dreaptă din spatele colanților mei și, într-o
mișcare rapidă, o pune în față și apoi își alunecă cele două degete mijlocii
groase în sexul meu umed.
Oh Doamne.
Amândoi ni se închid gura; al lui în plăcere, al meu în șoc. Ochii noștri

sunt închiși.
„Ți-aș spune că vreau să-mi strângi târcoaica frumoasă și strânsă în

jurul degetelor mele.” Mă pompează puternic și eu strig. „Câștigă-l”, mârâie
el, pompându-mă din nou atât de tare cu degetele, încât picioarele mele se
ridică automat.
Este aproape dureros, dar la naiba, arsura este bună. — B Brock,

gâfâi greu.
Ce naiba se întâmplă aici? Sunt într-o sală de sport

baie, fiind vorbit murdar și bătut cu degetele de un Dumnezeu.
Fața mea se strânge în sus când mă uit în jos la el. Aceasta este prea
mult. Sunt prea încântat. Acest lucru este prea public.
Nici măcar nu-l cunosc pe tipul ăsta.
Parcă mi-ar fi simțit frica. „Sărută-mă”, îmi șoptește el.

Buzele mele le iau din nou pe ale lui, iar de data aceasta sărutul lui este moale și tandru.
Mă trage încet cu degetele lui groase, picioarele mele sunt deschise peste
coapsele lui despărțite.
„Te simți atât de bine”, murmură el în gura mea.
Gata, nu mai suport. Îmi scap de sub control și mă strâng puternic în

jurul degetelor lui. Brock mârâie de apreciere când vin în grabă.
Corpul meu tresări violent, forțându-mă să eliberez un geamăt gutural

în timp ce el își continuă atacul. Degetele lui mari se rotesc încet prin carnea
mea care picură. Sunt umflat și sensibil.
Ne sărutăm și nu este un sărut nebun de excitare. Este un sărut de

apreciere, de parcă, cumva, știe deja că nu sunt genul de fată care ar face în
mod normal așa ceva.
Buzele noastre sunt blocate, iar eu zâmbesc împotriva lui. "Ce naiba?"
Gâfâi. "Ce s-a intamplat?"
El își ridică privirea la mine în timp ce își linge buzele și știu că se

gândește la următoarele cuvinte. Părul lui este dezordonat și excitarea
dansează în ochi ca focul.
„Nu fac sex într-o sală de sport”, șoptesc.
„Atunci vino cu mine acasă.” Ochii lui sunt ațintiți asupra mea
buzele și știu că e încă greu sub acei pantaloni scurți.
„Nici nu te cunosc”, șoptesc eu.
„Ce mod perfect de a mă cunoaște.”
Zâmbesc timid și ne sărutăm din nou. Simțul revine imediat.

Părăsi. Acum. Eu stau, iar el stă în picioare, lăsându-ne fețele la doar
milimetri distanță. Inima îmi bate încă de la orgasm. "Trebuie sa plec. Habar
n-aveam ce fel de servicii medicale oferiți pentru un genunchi jupuit.”
„Ai primit tratamentul intensiv.” Îmi ridică bărbia cu degetul arătător

și îmi ridică fața ca să o întâlnească pe a lui. — Mă bucur să te cunosc, Tully
Pocket. Mă sărută încet.
Zâmbesc în timp ce răul strălucește. „Plăcerea a fost toată a mea...

literalmente.”
„Târfa”, șoptește el cu un rânjet obraznic.
Mă uit la u ă. „Trebuie să plec.”
Se încruntă. „Chiar ai de gând să mă lași în asta

stat?" Își arată în picioare.
Zâmbesc și îl sărut repede. „Din noroc pentru tine, ai o imaginație

bună și poți să-mi imaginezi cu ușurință buzele mele în jurul penisului tău.
Termină treaba pentru mine când ajungi acasă.”
„Tully”, geme el.
Plec, ies din baie și aud ușa bubuind în spatele meu.
Isuse, trebuie să plec de aici înainte să mă convingă să merg acasă cu

el. Mă duc la rafturi unde geanta mea așteaptă în față.
Chiar s-a întâmplat asta?
Îmi iau geanta și mă îndrept spre ușa din față când aud
ușa băii se deschise. „Tully Pocket!” sună Brock.
Închid ochii cu spatele la el. La naiba, aproape că am ieșit de aici. El

face jogging pe lungimea gimnaziului până când este aproape de mine, iar
eu mă întorc cu fața la el.
„Ne vedem aici mâine seară?” întreabă el cu speranță.

"Acelasi timp?"
Mă uit la el pentru o clipă și îmi mușc buza de jos.
Se încremenește brusc. "Oh, la naiba. Nu pot maine seara. Am o

chestie de ziua surorii mele.” Se gândește o clipă. „Ne vedem aici joi
seara?”
Mă uit la el.
"Ora noua."
„Câte femei iei la sală?” Întreb.
Zâmbește blând. "Unul singur. Tu."
Îmi încrucișez brațele peste piept și îmi înclin capul în lateral,

a teptând să spună adevărul.
"Nu, serios." El râde. „Nu am mai făcut niciodată așa ceva. Oricum,
nu într-o sală de sport.”
Îmi dau ochii peste cap și încerc să mă comport neimpresionat, dar în curând trebuie
să mă întorc pentru a-mi ascunde zâmbetul. „La revedere, Brock.”
„Unde este sărutul meu de rămas bun?”
Mă întorc și îi arunc un sărut. Se preface că îl prinde și apoi îl

plantează pe față.
Ochii noștri zăbovesc unul pe altul în timp ce aerul trosnește între

noi. Zâmbește blând în timp ce mă privește. Stomacul mi se răstoarnă
când mă îndepărtez de el.
Este ceva la tipul ăsta. Ar putea fi orgasmul fierbinte pe care

tocmai mi l-a dat, desigur.
La naiba. Du-te acasă, târfă.
Cu o hotărâre reînnoită, mă întorc spre u ă.
„Ne vedem joi, Tully Pocket!” el sună.
„De ce îmi spui așa? Nu sunt un buzunar, întreb în timp ce plec.
„M-aș putea gândi la o mulțime de lucruri de pus în tine.”
Îmi mușc interiorul obrazului ca să mă opresc să nu zâmbesc.

ticălos murdar.
Ies din sala de sport și ies și mă urc în mașină. După ce pornesc

motorul, stau o clipă în parcarea slab luminată
și zâmbesc prost prin parbriz în timp ce apuc volanul cu ambele mâini.
Ce dracu tocmai sa întâmplat?
Pun o picătură de soluție pe sticlă și o ung pe film. Aștept o clipă, apoi mă

aplec pentru a o inspecta prin microscop. Zâmbesc în timp ce computerul
din fața mea efectuează verificări încrucișate. Se citește ca o potrivire de
99,5%... în sfârșit!
"L-am prins."
"Tu faci?" Rourke se încruntă de la locul lui pe bancul de lucru de

lângă mine.
"Da." Mă aplec să văd moleculele microscopice care sări pe filmul

de sticlă din fața mea.
„Lasă-mă să văd”, spune el, trăgând în fața mea.
Mă întorc într-o parte, iar Rourke se uită prin microscop, un zâmbet

lent ieșindu-se pe față înainte ca el să se întoarcă spre mine și să dăm
cinci.
"El a făcut-o." Mă uit din nou prin microscop. „Știam dracului că a

făcut-o.”
" i eu."
Rourke este partenerul meu în crimă. Sau ar trebui să spun că este

partenerul meu în detectarea criminalității.
În calitate de criminalist la Poliția Federală, zilele mele sunt petrecute

analizând probe, dovedind că suspecții sunt vinovați sau, în unele cazuri,
nevinovați. O zi obișnuită pentru noi poate fi analiza materialului seminal,
a scenelor crimei, studierea fotografiilor sau lucrul cu cadavre reci. Numiți,
noi o facem. Tocmai am găsit o potrivire pozitivă cu ADN-ul care a fost
extras dintr-un cadavru găsit într-un lac.
Există un monstru care a luat viața a cinci tinere frumoase. În mod

ironic, în ciuda uneltirilor sale inteligente
și mușamalizări, materialul seminal a fost găsit în cele din urmă pe un

șervețel din coșul de gunoi al suspectului. Îl bat pe Rourke pe umăr când
trec pe lângă el. — Nu plătește să te masteli în șervețele, Rourke.
„Sigur că nu, de aceea o arunc pe a mea în toaletă.”
Zâmbesc în timp ce îmi scot mănușile și iau telefonul pentru a apela

la parter. Taz răspunde la primul apel. „Lovește-mă”, spune el.
"L-am prins."
„Voi al naibii de serios?”
"Da. Un meci pozitiv.” Zâmbesc mândră.
„Tu frumusețe. L-am prins pe nenorocitul!” strigă el celorlal i din

birou. Sunetul lor aplauda se aude prin telefon și eu râd. Am crezut că
tipul ăsta e vinovat luni de zile, dar pur și simplu nu am putut dovedi asta.
Polițiștii sub acoperire au trecut prin gunoiul lui în miezul nopții de luni
de zile, iar până astăzi am venit cu mâinile goale.
„Hei, mai ai nevoie de o mână de lucru sâmbătă?” întreabă Taz.
"Este în regulă?" tresar. „Urăsc să impun.”
„Orice pentru tocilarul nostru preferat”, răspunde Taz.
Zambesc. Băieții de jos sunt ca frații mai mari pentru mine.

Am lucrat aici la poliția federală timp de trei ani și îmi place. Fiecare zi
este diferită, colegii mei de muncă sunt unii dintre cei mai mari oameni
pe care îi cunosc și rezolvarea crimelor a devenit parte din sângele meu.
Sunt dependent de fiorul urmăririi. Nu m-am gândit niciodată că voi
cădea în criminalistică. Cercetarea a fost planul meu inițial, dar fratele
meu Peter este detectiv la parter. A aplicat pentru job în numele meu și,
din fericire, am ajuns aici și nu aș putea fi mai fericit.
Ma mut in weekend. Proprietarul meu mi-a vândut cu nepoliticos

apartamentul și nu am avut de ales decât să-mi găsesc o casă nouă.
Prietenii mei, Taz, Peter și băieții polițiști de la parter mă ajută să mă mișc.
„Te vom muta în câteva ore.”

„Mulțumesc, chiar apreciez.” Zambesc. „Acum, du-te și arestează-

l pe nenorocitul ăla.”
— O să fac, șefu’. Închide și mă întorc către Rourke, partenerul

meu de încredere. Omul de știință tocilar cu o inimă de aur. „Cred că
merităm sushi la prânz.”
„Chiar azi primesc chifle de primăvară.” Fă ochii mari, exagerând

entuziasmul. „Stropind.”
„Oh, răzvrătit. Trăiește viața pe calea rapidă.”
Își aruncă brațul în jurul umărului meu. — Nu ai idee cât de

sălbatic pot deveni, Tully Scott.
Ușile liftului se deschid și Cole iese. Noi doi ne oprim pe loc. El

este șeful de la parter și, în ultimul timp, și-a pus misiunea de a fi în
contact permanent cu echipa de criminalistică. Nu a mai fost niciodată
așa, dar trebuie să recunosc, este frumos să avem cineva de la
conducere să recunoască ceea ce facem.
„Tocmai veneam să vă felicit, băieți”, spune el în timp ce ne

strânge ambele mâini. "O treaba bine facuta.
Felicitări."
"Mulțumesc." Zambesc. „Deși chiar băieții de la parter sunt cei

care merită laudele.”
"Deloc." El zambeste. „Ați lucrat împreună de luni de zile la asta

și sunt extrem de mulțumit de rezultat.”
Rourke și cu mine schimbăm priviri și îmi cocoșez umerii

sus ca un copil entuziasmat. "Multumesc domnule. Inseamna mult."
"Unde te duci?" el intreaba.
"Masa de pranz." Mă încruntă, nevrând să fiu nepoliticos. "Vrei

sa vii?" Întreb.
El zambeste. „Nu, mă duc să-i verific pe ceilalți. Sunt în laborator?”
"Eu nu cred acest lucru." Mă uit la Rourke.
„E în regulă, voi verifica oricum. Copii, aveți o pauză frumoasă

de prânz, hei?” Îl plesnește pe Rourke pe spate.
„Felicitări din nou.”
Ușile liftului se deschid, iar eu și Rourke practic

plutește înăuntru. Mă uit peste el.
— Cred că iau și eu chiflele de primăvară.
Barul este plin în seara asta. Muzica se aude în întreaga clădire, creând
atmosfera potrivită cu ajutorul felinarelor de foc amplasate sporadic,
care aliniază perimetrul exterior. Îi zâmbesc lui Callie de peste masă. Ea
este cea mai bună prietenă a mea și a fost partenerul meu în crimă de
când aveam doisprezece ani.
Callie se uită în jur la împrejurimile noastre. „Îți jur, sunt atât de excitat
încât aș putea să mă trag cu un copac chiar acum.” Ea oftă.
Îmi ridic margarita în aer și ea își clintește paharul cu al meu.
„La naibii de copaci”, spun, ridicând sprâncenele în timp ce iau o

înghițitură. Callie râde.
Telefonul meu emite un semnal sonor. E de la Taz.
TAZ: Tocmai l-am arestat.

Bravo, Tull.
„Da,sss”, șuier. „L-au prins.”
Callie rază. „Oh wow, asta e uimitor. Felicitări, iubito.” Ea își ține
băutura sus. „Încă un toast! Să dau fundul în laborator.”
Chicotesc și clinc din nou ochelarii. Am ochii mari ca eu

amintește-ți veștile mele. „O, Doamne, am uitat să-ți spun.”
Își linge sarea de pe buze în timp ce ridică privirea și așteaptă să

continui.
„Deci...” Fac o pauză pentru că această poveste pare atât de

ridicolă încât nu ar putea fi adevărată. Adică, cu greu cred.
„M-am cuplat cu un tip aseară.”
"Ce? Unde?"
"La Sala."
Gura îi rămâne deschisă. "La Sala? Ce vrei să spui la sală?”
Mi-am pus mâinile peste ochi, lăsând jena să învingă pentru o

clipă. „S-a întâmplat în baie.”
Când mă uit printre degete, îi văd ochii practic bombandu-le din

orbite. „Ce naiba? Te-ai conectat cu un tip în baia de la sala de sport?
Râd. „Este ridicol, știu.”

„Cum dracu s-a întâmplat asta?”
dau din umeri. „Ei bine...” mă gândesc pentru o clipă. „El era
acolo, iar eu acolo...”
Se încruntă în timp ce sorbi din băutură, ascultând cu atenție.
„Am început să vorbim puțin. Era atât de superb.”
„Cât de frumos vorbim?”
„Ca, al naibii de superb – prost fierbinte. Începe să se arate în

fața mea, jucându-se ca un om cavernist, iar eu mă pretindeam că nici
măcar nu l-am observat.”
"La naiba." Ea își lovește mâna pe masa din fața noastră. „De ce
băieții fierbinți nu se arată niciodată pentru mine?” Își plesnește
fruntea. „Sunt ușor impresionat. Mi-ar plăcea să mă arăt, pentru
numele lui Hristos.” Ea scutură pumnul spre cer.
„Este prea mult să ceri, universe?” Atenția ei revine asupra mea. „Îmi
pare rău. Continua."
„Tipul ăsta era pe aparatul de vâsle, mergea repede după piele,

iar eu alergam lângă el pe banda de alergare. Am fost total distras de
mușchii spatelui lui.”
Ea se încruntă în timp ce ascultă și continuă să-și bea băutura.

„Apoi a tras de mașină atât de tare încât s-a rupt cablul și o bucată a
zburat, a aterizat în fața mea și m-a împiedicat.”
Ea se încremenește în numele meu. „Este adevărat sau este ca o

glumă și se apropie linia de atac?”
Râd și îmi încrucișez degetul peste piept. „Îmi trece inima.”
Își suflă aer în obraji. „Bine, continuă…”
„Mi-am jupuit genunchiul foarte rău.”
"Esti in regula?"
„Bine acum”, mormăi eu. „Eram atât de tulburat, totuși, încât i-am
spus că era un spectacol și am intrat în baie.
Ea se încruntă în timp ce ascultă.
„Atunci m-a urmărit.”
„Unde erau lucrătorii de la sala de sport?”
„Nu era nimeni altcineva în sală, doar noi. Este o sală de gimnastică fără
pilot timp de douăzeci și patru de ore.”
„Aceasta este noua sală la care tocmai te-ai alăturat?”
"Da." Ezit în timp ce încerc să-mi amintesc toate detaliile. „Și cu

siguranță era după 21:30 până la această oră.”
"De ce atât de târziu?"
dau din umeri. "Nu știu. Am lucrat până târziu și la asta am ajuns de
fapt acolo.”
„Bine, deci tipul ăsta fierbinte te urmărește în baie și apoi ce se

întâmplă?” Ea stă în față pe scaunul ei acum, așteptând restul poveștii.
dau din umeri. „Nu prea știu ce s-a întâmplat mai departe. Mi-a
curățat genunchiul și a existat toată această chimie sexuală între noi. L-am
întrebat la ce se gândește.”
"Și?" Ea se încruntă.
„A spus că își imagina cum ar arăta penisul lui în gura mea.”
Gura îi rămâne deschisă. "El n-a făcut."
Ridic ambele sprâncene și dau din cap. "El a facut."
"Oh, Doamne." Își înclină capul pe spate și își scurge paharul.

"Atunci ce?"
dau din umeri. „În minutul următor ne sărutăm ca animalele și el

mă trage de păr. Înainte să-mi dau seama, sunt în poala lui și apoi își
pune mâna pe colanții mei.”
Ochii i se umflă din nou. "Ce?"

"Știu."
— Ai fost bătut cu degetele în sală de un străin? Gâfâie.
„Shh!” mă răstesc în timp ce mă uit în jur stânjenită. "Vorbește în

șoaptă."
Se aplecă spre masă, amintindu-și unde se află.

„Lasă-mă să înțeleg asta: ai fost bătut cu degetele într-o baie de la sală”,
șoptește ea.
Dau din cap.
Ea îmi smulge băutura de la mine și scurge și acel pahar.
Râd.
"Și?"
„Ei bine, am venit și apoi am ieșit naibii de acolo.”
Se uită la mine, îngrozită. „Ai venit și ai plecat? Ca un tip?”
Dau din cap. "Cam."
„Cine ești și ce ai făcut cu cel mai bun prieten al meu?”
"Nu-i așa?" dau din umeri. „Nu știu ce sa întâmplat.

Tipul ăsta a fost liber și cumva am uitat complet cine sunt.”
Ea își dă ochii peste cap. „La naiba, trebuie să merg la o sală nouă.
Acest lucru este ridicol. Sunt aici la sala mea de rahat, excitat ca
iad fără un deget la vedere. De ce nu mi se întâmplă niciodată rahatul

asta?” Ea oftă abătută.
"Mai vrei ceva de baut?" Întreb.
„Da, vin cu tine la plimbare.” Ne ridicăm și ne îndreptăm spre barul

aglomerat, luându-ne locul în spatele liniei. Callie râde în timp ce se uită
la mine, evident încă șocată. „Fucut cu degetul în baia de la sala de sport.
Ce urmează?” șoptește ea, cu ochii sclipind de răutate.
Simt un șarpe de mână în jurul taliei mele din spate și mă întorc,

complet uluit să-l văd pe Brock în spatele meu.
„O-oh”, bâlbesc eu, prins cu garda jos.
Ce caută aici? La naiba, nu ne-a auzit, nu-i așa?
Poartă un tricou negru cu decolteu în V cu blugi albaștri și stă

deasupra mea cu mâna întinsă pe tot stomacul meu.
„Hei”, spune el lin în timp ce ochii lui coboară pe corpul meu.

Port pantaloni negri strâmți din piele, cu un top de culoare visiniu pe
umeri și botine înalte, negre. Părul meu este coborât în valuri subtile.
Deodată, Brock mă sărută repede pe buze.
„Arăți al naibii de delicios”, murmură el, cu ochii aruncându-mi din nou în
corpul meu.
Zâmbesc și apoi mă uit la Callie, care se uită la el, rămasă fără

cuvinte.
„Em. Callie, el este Brock. Brock, ea este Callie.
Zâmbește sexy. — Bună, Callie. Își întoarce atenția spre mine.
„Brock este prietenul meu de la sală”, adaug, încercând să-i spun lui Callie
punctul meu de vedere.
Ochii lui Callie se fac mari în timp ce conectează punctele. „Acesta

este prietenul tău de la sală?” opte te ea.
Brock zâmbește întunecat și îmi face cu ochiul, știind foarte bine că,
evident, i-am spus lui Callie totul despre el.
Oh Doamne.
Deodată, trei bărbați se apropie, iar eu aproape îmi înghit limba.

„Tully și Callie, ei sunt Joshua și Ben, cumnații mei. Acesta este Adrian.”
Face o pauză și apoi îi zâmbește cu drag bărbatului blond. „Fratele meu
adoptiv. Surorile mele l-au adoptat, așa că cred că sunt blocat cu el.”
Adrian îngustează ochii și se comportă jignit.
Nu am văzut niciodată în viața mea patru bărbați, care sunt toți atât
de arătos, într-un singur loc. Băieții ăștia chiar ies? Joshua este înalt, cu o
tăietură de ciocolată neagră. Este ridicol de chipeș și poartă o cămașă
albă cu blugi albaștri. Ben este masculin și arată ca un total prost. Apoi
mai este blondul care este pur și simplu divin.
Bărbatul blond zâmbește. — Bună, Tully. Mă privește în sus și în jos,

evaluând fiecare centimetru din mine.
Doamne. Tot ce pot face este să zâmbesc stânjenit.
Bărbații se întorc apoi la conversația lor și comandă băuturi, dar

Brock își leagă degetul mic de al meu și ne scoate din conversațiile din jur.
Deodată, suntem doar noi doi în cameră.
„Vreau să te văd, dar nu o pot supăra pe sora mea. Este ziua ei de

naștere.” Arătă spre o masă și văd două brunete superbe și o femeie
blondă stând împreună și beau cocktailuri. Ei râd împreună.
„Oh, nu m-aș aștepta să faci.” Zambesc. „Du-te și distrează-te cu

prietenii tăi.”
Ochii lui coboară pe buzele mele și mă sărută din nou, încet

și tandru. "Ce faci mai târziu?" opte te el.
Ochii mei o găsesc pe Callie care se uită cu ochii mari și uluită la

acest exemplar frumos de sex masculin care îmi șoptește dulce la ureche.
Îi fac semn lui Callie. „Este o seară de școală, așa că mergem

Acasa curand."
Se întoarce spre Callie doar pentru scurt timp înainte să se uite

înapoi la mine. „Deci, ne vedem mâine seară? Ora noua?" întreabă el în
timp ce îmi strânge mâna în a lui.
Nu pot să nu zâmbesc blând. El chiar este destul de... „Sigur.

Pariezi.”
— Mă bucur să te cunosc, Callie. Dă din cap și își rostogolește buzele

împreună, ca și cum ar fi gândit în sinea lui, apoi mă sărută repede din nou,
doar o dată, înainte de a dispărea înapoi prin mulțime.
Eu și Callie îl privim plecând. Nu ne putem lua ochii de la umerii aceia

mari și musculoși, de la fundul acela strâmt și de la cel mai bun film porno
pe care l-am văzut vreodată.
„Sfinte dracu’, șoptește Callie, sună oarecum

furios. — Ăsta e tipul cu care te-ai descurcat la sală?
Îmi mușc buza de jos ca să mă opresc să nu zâmbesc prostesc.

„Uh-huh.”
"Nu am cuvinte." Ea scutură din cap. „De fapt, da.

Aș fi un nenorocit de drogat de sală dacă aș fi în locul tău.”
Îmi sparg un zâmbet larg.
— Oricum, cine naiba sunt prietenii lui fierbinți? Ea se încruntă.

„Merg ei la această sală de fantezie, pentru că dacă o fac, asta este!
Mă schimb sălile de sport.”
Ochii mei îl caută pe Brock și prietenii lui. „Nu știu, frații lui cred.” dau
din umeri. „Sunt destul de sigur că toți sunt căsătoriți cu surorile lui.”
Callie se uită la masa bărbaților. „Câtele norocoase.”
Mă încruntăm în timp ce ne târâm în sus spre prima linie. Băieții s-au

întors la masă până la ora asta. „Te superi dacă mergem acasă curând?”
Întreb. „Nu vreau să par un umeraș ciudat.”
Callie ridică din umeri și își unește brațele prin ale mele. "Sigur.
Mai bem o băutură și apoi plecăm.”
Douăzeci de minute mai târziu, ieșim pe ușile din față și suntem pe

drumul spre garajul taxiului. „Știi, mă gândeam”, spune Callie. „Dacă aș fi în
locul tău, l-aș urmări complet, în stil criminal în serie. E ridicol.”
Râd. „El este un pic.”

"Putin." Oftă când lovim bordura. "Mult."
Îmi ridic privirea și mă opresc pe loc. Simon merge pe cealaltă

parte a străzii cu brațul în jurul unei femei blonde. Este prima dată
când l-am văzut afară în cele opt luni în care ne-am despărțit. Mă uit
cum îi trage buzele la gură, spunându-i clar ceva care o face să râdă.
Amândoi se distrează.
Inima îmi cade în stomac și lacrimile se umplu instantaneu

ochii mei. „O, Doamne,” îi șoptesc nimănui în special.
Callie face ochii mari și se oprește pe loc. „La naiba.”
Scot telefonul și sun imediat la numărul lui Simon, cu inima în

gât când sună. Ridică, ridică.
Ridică, iubito.
Își scoate telefonul, se uită la ecran și apoi

o baga înapoi în buzunar.
Nu a vrut să-mi vorbească.

A ales-o pe ea în locul meu.
Buza de jos începe să tremure în timp ce mă uit la ei

vedere încețoșată.
Ei râd în hohote și dispar după colț.
Durerea îmi trece prin piept.
„Hai, iubito”, spune Callie în timp ce-și pune brațul în jurul meu.
"Hai acasa."
capitolul 3
Brock
"Oh nu." Bridget se încruntă. „Iată că vine din nou.” Ea își pune ambele
mâini peste piept pentru a încerca să oprească arsurile la stomac care
se apropie. „Nu pot să mă descurc cu rahatul ăsta de sarcină.” Se uită
la Natasha. „Cum de nu ai avut arsuri la stomac când erai însărcinată?”
„Pentru că a avut copii umani. Tatăl copilului tău

este o maimuță”, spune Joshua sec în timp ce își sorbiește berea.
Bridget râde. „Ha-ha. Esti atat de amuzant." Fața ei coboară în

timp ce sorbi cola. „Tot ce vreau este o marga dracului-rita. Este prea
mult pentru a cere?”
Joshua chicotește în timp ce Ben se întinde să ridice mâna soției

sale. Îi sărută partea din spate în semn de simpatie. Omul este un sfânt.
Sarcina lui Bridget i-a furat complet simțul umorului și orice aparență a
surorii mele frumoase și liniștite. Unele femei strălucesc în timpul
sarcinii.
Bridget nu este una dintre acele femei. I-au crescut coarne.
Coarne mari și rele.

„Așteaptă doar până când acești doi bebeluși ies și îți întind
vaginul până la uitare”, spune Abbie cu nonșalanță. „Va fi uriaș. Ca o
crăpătură uriașă.”
Ben se sufocă cu băutura, tușind și pufnind.

Joshua râde și îi plesnește pe spate.
tresar. Doamne, lucrurile pe care trebuie să le ascult. Niciun om

nu ar trebui să audă asta.
„Ce, ca al tău?” se răstește Adrian, complet revoltat că Abbie ar

spune așa ceva.
Abbie își încurcă fața. „Oh, taci, Adrian. De parcă ai ști orice despre
vagin.”
„Te-a luat acolo”, spune Joshua îngâmfat.
Îmi înclin capul înapoi spre cer frustrat.

Serios? Renunț la o noapte de plăcere de neegalat să o ascult pe sora
mea plângând despre arsuri la stomac și să aud despre vaginuri prea
întinse?
„Te văd, Brock”, se răstește Bridget. „Nu-ți da ochii peste cap la

noi.”
Mă uit la ea, neîncrezător.
Ben zâmbește sarcastic, fericit că altcineva este ținta ei în seara

asta.
Stăm în jurul unei mese din restaurantul aglomerat, dar mintea

mea este la o lume departe de această conversație șchioapă. Arunc o
privire către Tully pe care tocmai am văzut-o la bar în timp ce vorbește
cu prietena ei și îmi strâng maxilarul. Nu vreau să creadă că am suflat-
o. Ea părea să înțeleagă.
Ochii mei cad la balansul din șoldurile și fundul ei.
Deci... al naibii de... fierbinte.
Toată ziua mi-a fost greu să mă gândesc la ea.
Poartă pantaloni strâmți din piele neagră și un top feminin, fluid,

care arată suficientă piele pentru a scoate orice bărbat din mintea lui.
Destul de amuzant, ea este îmbrăcată exact așa cum îmi place să se
îmbrace femeile mele: discretă și lejer sexy. Nu-mi place când femeile
se străduiesc prea mult. Are efectul opus asupra libidoului meu. Părul
și fața ei sunt perfecțiune pură.
Obțin o imagine a acelor buze mari și pline și simt că mi se

întărește penisul. Îmi prind buza de jos sub dinții din față când îmi
amintesc cum arăta ea deasupra mea aseară.
La naiba.
Fetele și Adrian – sau Murph, cum îi spunem noi – intră în

conversație. Stau între Joshua și Ben și ochii mei merg să-l găsească din
nou pe Tully.
"Asa de?" murmură Ben ca să nu ne audă nimeni.

„Cum a fost de la ai verificat-o pe fata aia în sală aseară până când ai
sărutat-o pe buze la bar chiar acum?”
Joshua se aplecă pentru a se alătura conversației. El alearga

degetul arătător înainte și înapoi peste buză în timp ce ascultă.
Mă scarpin în cap și ridic din umeri. „Ne-am cam ocupat.”
Bens ridică privirea către fete pentru a se asigura că nu ne pot

auzi. "Unde?"
„În baia de la sala de sport, după ce ai plecat”, șoptesc eu.
Joshua râde și își ciupește podul nasului.

„N-al naibii-de-credibil.”
„La naiba,” șoptește Ben, aruncând o privire rapidă înapoi la Tully.

„Cum te-ai ocupat într-o sală de sport?”
Ochii mei plutesc înapoi la fetele care sunt încă adânci în

conversație. „Am spart aparatul de vâsle și am împiedicat-o.”
Băieții se aplecă amândoi în timp ce ascultă. "Și?" întreabă Ben.
Îmi țin mâinile ridicate înfrânt. „Am făcut ceea ce ar face orice
domn.” Iau o bucată de cartofi dulci din farfuria din mijlocul mesei și o
arunc în gură.
Amândoi se încruntă.
Il mestec si inghit. „Am dus-o în baie
să o curețe.”
Joshua își dă buzele, amuzat. „Vechiul truc „prefă-te că ești medic”.

Clătină din cap și sorbi din bere. „Funcționează pentru Cam de ani de
zile.”
"Dreapta?" mormăie Ben, neimpresionat. Cameron este fratele

lui Joshua. Este medic și se descurcă ridicol de bine cu doamnele.
Joshua ridică un prajit și îl mușcă, vorbind în jurul lui.

„Ai închis?”
Sorb din bere și scutur din cap. "Nu." Mă uit apoi și văd pe Tully
și prietena ei plecând pe ușile din față. „Deși, este al naibii de frunte
pe lista mea de priorități.”
„Ce se află pe lista ta de priorități?” îl întrerupe Bridget.
„Merg la sală, Bridget”, răspund eu categoric. „Nu mai uitați cu

urechea.”
Natasha și Bridget își dau ochii peste cap și se întorc la

conversația lor, în timp ce atenția băieților se întoarce spre mine.
„Deci, ce acum?” întreabă Ben.
Îmi sorbesc berea. „Mâine seară, voi încheia afacerea.”
Tully
Rolesc stiloul spre mine pe birou cu vârful degetelor, apoi îl rostogolesc.

Fac asta de o oră acum, privind în spațiu la biroul meu.
"Esti bine?" întreabă Rourke de la biroul lui de lângă mine.
"Da cred."
„Azi pleci.”
Îmi întorc atenția înspre el și îi aduc un zâmbet trist. "Eu sunt."
„Pot să fac ceva?”
Expiră puternic și îmi scot părul din coada de cal în care era,
refacendu-l rapid în elastic. „Poți să mă duci la prânz, dacă vrei.”
"Lucru sigur. Ce vrei sa mananci?"
Ridic din umeri, neinteresat de lume. „Orice îngrașă.”
Se apleacă și își ia cheile din servietă. „Orice îngrașă, iată-ne.”
Ieșim din birou și intrăm în lift. Tac si, din fericire, ma lasa. Asta
e frumusețea lui Rourke. Este colegul perfect de muncă, știind cumva
când trebuie să vorbesc și când am nevoie doar de tăcere. El știe totul
despre mine și totuși nu pune nicio întrebare. Ca un balsam vindecător,
el trage încet din mine orice toxic, fără ca eu să-mi dau seama.
Simon, fostul meu, îmi cântărește foarte mult în minte. Știu că

eu am fost cea care ne-a dat o pauză forțată, dar totuși m-a durut să-l
văd râzând cu altcineva aseară. Am o viziune cu el cu ea în cap și
stomacul meu se strânge. Obișnuiam să râdem așa împreună prin
oraș.
Dorm împreună? Bineînțeles că sunt, idiotule.
Simt gust de bilă în gură și îmi trec mâna prin păr cu o

consternare totală. Nu pot suporta asta. Mă simt sufocat, nebun și
nebun. În acest ritm, o călătorie neplanificată în Borneo poate fi exact
ceea ce am nevoie pentru a-mi limpezi capul.
Îmi scot telefonul și dau clic pe aplicația mea de călătorie. Ce

zborurile sunt în vânzare săptămâna aceasta?
Am fost în patru călătorii în străinătate anul acesta, dar dintr-o

dată, trebuie să plec din nou de aici cât mai repede posibil. Ce caută
Simon în Sydney, oricum? Locuiește în Melbourne de când ne-am
despărțit. Nici măcar nu aveam idee că era aici.
Rourke aruncă o privire spre telefonul meu și vede aplicația prin

care defilez. Ridică o sprânceană și apoi se întoarce să se uite în
spatele ușilor duble, comportându-se de parcă nu știe ce fac.
Ce fac? nici nu mai stiu.
Ușile liftului se deschid și ieșim în parcare

lot.
„McDonald’s suficient de gras pentru tine?” el intreaba.

Dau din cap. "Da."
Conducem în tăcere până la parcare. Telefonul meu sună la un

mesaj și mă uit la ecran. Simon. Mijesc ochii și deschid mesajul.
SIMON: Hei, Tull Îmi

pare rău că am pierdut apelul tău aseară.
Sunt la Sydney pentru o conferință.
Sunt ocupat toată ziua cu munca, dar te
sun mâine.
Sper ca esti bine.
xoxo
Dau clic furioasă din mesaj.
„Sper că ești bine”, imită eu cu o voce zguduită.

"Idiotule. Conferință de lucru, fundul meu.” Scutur din cap cu dezgust
și mă întorc către Rourke. „Simon se dă cu cineva în timpul unei
conferințe de lucru săptămâna aceasta.”
Rourke se încruntă în timp ce conduce. "De unde stii ca?"
„Callie și cu mine l-am văzut aseară.”
Se întoarce să se uite la mine. "Cu o fată?"
„Da, cu o fată.” Îmi dau ochii peste cap la întrebările lui stupide.
Nu am chef de ei azi. „Nu era cu un bărbat, nu-i așa? Ne-am dus aseară
la festivalul mâncărurilor și vinului și părea că îi vedem pe toți cei pe
care îi cunoaștem.”
Mașina se oprește, iar eu ies, trântind ușa cu putere în urma mea.
"Ceea ce ai de gând să faci?" întreabă Rourke în timp ce fuge să

mă ajungă din urmă.
Deschid ușa McDonald-ului cu forță. „Ei bine, chiar acum, am de

gând să mănânc tot ce este din meniul blestemat, urmat de două
vânătoare de sundae cu caramel fierbinte”.
Rourke ridică din sprâncene în timp ce merge lângă mine, pe jumătate

speriat să vorbească. "Bine atunci." Ridică privirea spre panoul de meniu cu
mâinile în buzunare. "Să începem."
Trag banda prin distribuitor și sigilez cu grijă ultima cutie. Mă uit în jurul
sufrageriei mele la toate cutiile îngrămădite. „Cred că aproape am terminat.”
Zambesc.
„Mulțumesc dracului.” Rourke oftă. „Există un singur lucru mai rău decât
mutarea.”
"Ce e aia?" Callie se încruntă în timp ce linge ciocolata fierbinte din lingură.
Ea a renuntat sa faca bagajele cu cel putin douazeci de minute in urma.
„Îmi mută pe altcineva”, răspunde el în timp ce alunecă pe altul

cutie la mine pentru a fi înregistrată.
Zâmbesc, recunoscător pentru prietenii mei frumoși. „Mulțumesc mult,

băieți. Nu aș fi putut să împachetez această casă fără tine.”
„Da, bine…” Rourke se oprește pentru o clipă. „După ziua pe care ai avut-o,
m-am gândit că s-ar putea să fi fost afară să bem în seara asta.”
Callie se încruntă, atenția ei trecând înainte și înapoi între noi.
„Doamne, ar fi trebuit să o vezi furioasă și rahat.”

spune Rourke.
Callie arată în direcția mea în discuție și îmi dau ochii peste cap. „Eu
a fost stresat.”
"Pentru că?" ea intreaba.
Ridic din umeri, dar nu răspund.
„Sper că ești bine”, imită Rourke cu o voce de copil.
Lipesc cutia, ignorând privirea întrebătoare a lui Callie.

„Cred că Simon este doar...” Eu clătin din cap în timp ce caut cuvintele
potrivite. „Poate încercând să-și dea seama ce își dorește cu adevărat. Știi,
găsește diferența dintre o fată cu care vrea să se căsătorească și o fată care
nu este altceva decât un timp bun.
E o mare diferență între cele două”, spun eu.
Callie își dă ochii peste cap și flutură lingura în aer. "Începem." Ea se

uită la mine, neclară. — Te auzi chiar acum, Tully?
„Nu, ascultă-mă. Există două tipuri de oameni pe Pământ.

Cei pe care îi iubești și pe care vrei să te căsătorești.” Mă opresc o clipă.
„Pentru mine, vreau să ajung cu Simon. Dar apoi sunt cei cu care vrei doar să-
i tragi.”
Rourke se oprește din ceea ce face și se încruntă, de parcă ar auzi

această teorie pentru prima dată.
„Da, înțeleg asta. Asa de?" continuă Callie.
„Ce tip de persoană sunt?” întreabă Rourke.
„De tipul cu care te căsătorești”, răspundem amândoi la unison, Callie și

cu mine.
Rourke își încurcă fața. „Urăsc al naibii de tipul ăsta. De ce sunt genul
ăsta de tip?”
„Doar ești.” Mă așez deasupra cutiei. „Și, mă gândeam la asta. Am fost

la două întâlniri de când Simon și nu mi-a plăcut niciunul dintre băieți.”
„Asta pentru că ești un nenorocit de idiot”, se răstește Callie. "Dacă

l-ai vrut cu adevărat pe Simon, ai fi cu Simon.”
Încerc să mă gândesc la cineva pe care îl cunosc pe care să-l pot folosi

ca exemplu între cele două tipuri diferite de tipi. „Oh, știu, ia-l pe drogatul de
la sală, de exemplu.”
Ochii lui Callie se luminează. "Oh Doamne. L! Dacă nu îl tragi, o voi face.”
eu chicotesc. „Vezi, exemplu perfect. Este genul de tip cu care te-ai

distra și dracu, dar nu ai putea visa niciodată la un viitor cu el.”
"De ce nu?" întreabă Callie.

„Din cauza felului în care este. El este atât de sexual.” Mă încruntă

când îmi amintesc că eram tot curvă în baie cu el.
„Și acesta ar trebui să fie defectul lui?” Callie se încruntă.

„Ai nevoie de terapie.” Ea își dă ochii peste cap.
„Chiar și eu trebuie să recunosc că acest drogat de sală sună fierbinte,”

adaugă Rourke.
— Ei bine, dă-i naiba cu el, Rourke. Evident, este un jucător care

face așa ceva tot timpul. M-a înfierbântat în baia de la sala de sport și
ar trebui să fii un idiot ca să te îndrăgostești de un tip ca ăsta.”
Sprâncenele lui Rourke se ridică, impresionate. „Puteți chiar să

ridicați fetele din baie? Unde este această sală, pentru că trebuie să
mă înscriu cât mai curând posibil?”
„Pune-te la coadă”, se răstește Callie. „Ar trebui să-l vezi pe tipul

ăsta nenorocit.” Își trage mâna pe față. „Și prietenii lui, toți blânzi și cu
aspect îndrăzneț. Hristos."
Râd și continui să lipesc cutiile.
„Nu ar trebui să te întâlnești cu el în seara asta?” întreabă Callie.
„Da.” dau din umeri. „Nu am de gând să merg.”
Ochii ei se fac mari. „De ce naiba nu?”
„Sunt obosit, trebuie să termin de împachetat pentru mutarea

mâine și...”
Vocea mi se stinge.
"Si ce?"
„Simon”, oftă Rourke, dezgustat. „Ea stă aici

mă gândesc să-l iau pe Simon și să-i fiu loial.”
„Nu este Simon!” ma repez.
„Ei bine, Simon este, probabil, până la adâncimea lui”, citează

Callie air, „materiale care nu sunt soție în acest moment și vă pot
garanta că nu se gândește la tine, Tully”.
Mimez un zâmbet. "Amuzant."

"E adevarat."
Mă uit la ea o clipă.
„Ia-ți mintea de la Simon. Trebuie să te distrezi. Trebuie să

recunoști că drogatul de la sală ar fi distractiv.” Își pune mâinile peste
inimă și își aruncă capul pe spate spre cer pentru a simula că leșină. „O,
Doamne, atât de distracție al naibii.”
Mă uit la Rourke în timp ce își ține mâinile sus în aer.

„Nu te uita la mine, încerc să aflu cum să sar gardul aici. Trebuie să mă
convertesc de la tipul de tip căsătorit la tipul nenorocit de drogat de
sală de sport... la dublu.”
„Vrei să fii tipul de tip căsătorit”, îi spun.
"Nu, eu nu. Vreau să fiu genul naibii de tip.

Nimeni nu vrea să fie tipul de tip căsătorit. Nici măcar bărbații care sunt
căsătoriți nu vor să fie tipul de tip căsătorit.”
Râd.
Callie se ridică. — Hai, Rourke, hai să mergem. Tully trebuie să

meargă la sală.” Ea îmi aruncă un sărut. „Du-te la sală, întâlnește-ți
drogatul de la sală și, pentru dragostea lui Dumnezeu, uită totul despre
Simon.”
Îmi trec cheia peste scanerul ușii la ora 21:35. Am întârziat, dar după ce
nu am vrut să vin și să deliberez pe toată treaba timp de peste o oră la
duș, am ajuns în sfârșit aici.
Nu sunt sigur de ce, dar ce naiba. Nu poate să doară, eu

presupune.
Intru in sala de sport si ma uit in jur. Sunt câțiva tipi în spate și o

fată pe banda de alergare.
Brock nici măcar nu e aici. Toată această supraanalizare degeaba

La naiba.
Mă urc pe banda de alergare și încep să merg. Măresc viteza și

merg mai repede. Presupun că mă voi antrena atunci. Asta e
un anticlimax.
Mi-a luat o oră să mă fac să fiu aici și nici măcar nu apare.
Al naibii de tipic.
Toți bărbații mă enervează.
Ei bine, pierderea lui. Măresc viteza și încep să alerg, dar când mă uit
în oglindă, el este. Îl văd. Stă pe banca de greutăți din colț și îmi zâmbește
lent și sexy. Poartă un tricou alb și pantaloni scurți sport bleumarin.
Stomacul meu dansează de emoție. Îmi forțesc un zâmbet

cu fața și apoi privirea în jos, prefăcându-se că nu este interesată.
Dumnezeu. El este atât de…
Probabil că nu este altceva decât o recuzită.
Asta aș face dacă aș avea o sală de sport. Aș plăti băieți minunați să

iasă și să fie prezenți. Are sens în afaceri, cu siguranță.
Alerg cincisprezece minute, în timp ce el își face seturile repetitive de

greutăți și mă urmărește. Sincer să fiu, mi-aș dori să-și uite în altă parte
pentru că mor aici. În mod normal, nu pot alerga atât de mult. Mă las în
evidență și pot să mă duc în orice moment la țâț și să-mi jupui celălalt
genunchi până la os.
Un bărbat părăsește în sfârșit sala de sport, iar apoi cinci minute mai
târziu urmează celălalt. Un alt grup de băieți iese din spate, până când
rămâne doar o femeie în sală care face abdomene. Ochii lui Brock se
îndreaptă spre ea și mă întreb dacă se gândește la același lucru ca mine:
Bumt, femeie. De ce ești la sală atât de târziu noaptea, prostule?
Mă opresc din alergat și readuc banda de alergare la un ritm de

mers. Îmi șterg fața cu prosopul și privesc cum doamna își împachetează
în sfârșit lucrurile și iese pe ușa din față.
Ochii lui Brock îi găsesc pe ai mei în oglindă și un zâmbet întunecat

îi încrucișează fața.
La naiba, inima începe să-mi bată atât de repede. Eu continui să merg,

iar el se ridică să se îndrepte spre mine.
„Bună”, toarcă el.
Zâmbesc prost. "Salut." De ce trebuie să fie atât de sexy? Nici măcar

nu mă pot preface că sunt cool.
Își pune mâna peste a mea de pe balustradă și simt că energia

zdrobește între noi.
„M-am gândit la tine toată ziua”, spune el.
Ochii mei îi țin pe ai lui în timp ce stomacul mi se răstoarnă. „T-ai?”

Gâfâi.
Dă încet din cap, ochii lui nu-i părăsesc niciodată pe ai mei, nici măcar
o secundă.
„La ce te gândeai, mai exact?”
„Mă gândeam că trebuie să vorbesc cu tine în privat.”
Zâmbesc, Doamne e adevărat? "Chiar așa?" Mă uit în jurul sălii goale.

„De aceea a trebuit să aștepți să plece toată lumea ca să poți veni să
vorbești cu mine?”
„Ei bine, nu am vrut ca nimeni să fie suspicios față de cei doi

am vorbit noaptea trecută în baie.”
„Vorbesc?” zambesc. „Așa îi spui?”
El zâmbește sexy și stomacul meu se strânge. Nu-mi zâmbi așa.
"Da." Se oprește și își rostogolește buzele împreună, parcă amuzat.

„A fost o conversație foarte... stimulativă . Pentru unii mai mult decât pentru
alții.”
Incapabil să mă abțin, râd. „Da, a fost o conversație foarte stimulatoare

pe care am avut-o aseară.”
Ochii lui îi găsesc pe ai mei. "Ți-a plăcut?"
Ce va fi, Tull? Am o viziune a lui Simon cu fata aceea.
Scufunda-te sau inoata.
"Am facut." Ochii noștri sunt închiși. „Foarte mult, de fapt.”

Doamne, tipul ăsta mă face să vreau să fiu o curvă murdară.
Satisfacția îi trece pe față și își linge buzele.

Își trece mâna pe antebrațul meu și ochii îi urmăresc propria atingere. „Mai
am ceva să-ți spun.”
Mă comport surprins. "Tu faci?"
„Da” Se oprește o clipă. "Fac."
"Ce?" întreb eu, încercând să nu cad pe banda de alergare doar din

cauza atingerii lui.
— Nu pot să-ți spun aici, Pocket. Concentrarea lui se mută pe buzele mele.
"De ce nu?" Simt arsura din privirea lui.
"Este personal."
Își ia mâna de pe brațul meu și mă încruntă la pierderea atingerii lui.

„Unde vrei să-mi spui aceste informații private?” întreb eu în timp ce mă joc.
„Probabil ar trebui să vorbim unde am vorbit ultima dată.” El

își mușcă buza pentru a-și ascunde zâmbetul.
"Într-adevăr?" fac ochii mari.
El dă încet din cap.
Continui să merg pe banda de alergare.
„Așadar, o să intru acum în sala de discuții”, spune el lin.
„Sala de discuții?” Ridic din sprâncene și râd din nou. "Esti altceva."
"Știu." El chicotește, apoi face semn spre tavan. ridic privirea.
Un aparat foto.
La dracu.
„Mă duc în sala de discuții. Ar trebui să mă urmărești în, să zicem, cinci

minute.”
„Dar, ne vor vedea”, șoptesc eu.

„Nu odată ce ai ajuns în baie. Trebuie doar să stai acolo cinci și ceva
minute. Dacă nu intrăm sau ieșim împreună, nimeni nu va ști nimic. Casetele
nu vor fi privite decât dacă există un incident și sunt vizionate înapoi.
"Oh." Mă încruntă și fără un alt cuvânt el dispare pe hol cu geanta de

sport în remorche. Merg încă cinci minute cu inima scăpată de sub control.
Este atât de obraznic, atât de înfricoșător de fierbinte și trebuie să spun, atât
de nepersonalizat pentru mine, nu este nici măcar amuzant.
Mă duc să vorbesc cu el, să văd ce are de spus. Sper că mă sărută din

nou. Sărutul lui era de moarte. Oricum, cine dracu este acest tip?
Nu aș face niciodată asta în mod normal. Nu sunt genul de fată care

se întâlnește cu băieți într-o baie publică. Ochii mei se îndreaptă spre hol în
timp ce entuziasmul mă străbate.
Sunt genul ăsta de fată?
Opresc banda de alergare lent, cu inima batându-mi în piept și îmi iau

prosopul, sticla și merg pe hol până la băi. Ridic privirea și văd camera
poziționată la capătul holului, astfel încât să arate toate cele cinci uși ale băii.
Îmi las repede capul să-mi ascund fața.
Atâta timp cât nu mă întorc afară, a spus că sunt bine.
Doamne, dacă cineva ar ști vreodată că fac asta, aș muri.
Mă îndrept spre ușa de la capăt și iau mânerul în mână. Încremenesc

o clipă și închid ochii. Inima îmi bate puternic când arunc o ultimă privire
înapoi în hol.
Ar trebui să plec? Nu. Doar fă-o.
Deschid ușa și intru repede, închizând ușa repede

în spatele meu. Trag lacătul și mă întorc.
Camera este plină de abur și paravanul de duș este deschis. Brock

este gol, deja sub duș, când se întoarce spre mine.
Umerii și pieptul lui mari au săpun spumat peste tot, iar părul îi picură
ud. Stomacul îi este ondulat
mușchii, iar penisul său uriaș dur atârnă greu între picioare.
Zâmbește sexy. — Ți-a luat timp, Pocket.
Sfânt. La naiba. La dracu.
„Brock.” Mă uit la el. „C-ce naiba faci?”
Mă uit înapoi la u ă, la naiba. Nu pot pleca pentru câteva minute.
Se uită atent la mine și își freacă săpunul pe tot pieptul. „Fă duș.
Cu ce seamănă?"
"Esti incredibil." Eu dau din cap cu dezgust. „Plec chiar acum.”
"De ce?" Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy și își întinde mâinile
în lateral. „A face un duș este un lucru obișnuit, de zi cu zi. Am vrut
doar să fiu curat pentru conversația noastră.”
Nenorocitul.
„Vrei să ai o conversație cu mine”, am

gest spre vintre, „cu pula ta atârnând”.
Se uită în jos la sine și apoi se uită înapoi la mine. „Te jignește

pula mea?”
"Da." icnesc. „Pena ta mă jignește.”
Îmi arunc privirea în jos, chiar în indicație. Este cea mai frumoasă
pula pe care am văzut-o vreodată. Bine, sigur, nu am văzut atât de
multe, dar sunt sigură că este cea mai perfectă. De dragul naibii, tipul
ăsta e atât de încrezător încât nici măcar nu am cuvinte să-l descriu și
de ce naiba mă enervează toate astea?
Acest lucru este al naibii de credibil. Cum naiba am ajuns în

această situație?
El continuă să-și frece pieptul cu săpun înainte de a se mișca în jos și

își săpună zona inghinală în sus. Trebuie să mă concentrez pentru a rămâne
din nou concentrat pe fața lui.
"De ce?" el intreaba.
mă încruntă. „Pentru că... pentru că...” Caut alegerea corectă a

cuvintelor. „Pentru că este presupunerea că sunt
mă simt bine că ești goală, ceea ce mă jignește și cu siguranță nu

sunt... confortabil.” Eu dau din cap și îmi arunc mâinile în aer. „Nu sunt
atât de confortabil acum.”
„Dacă te face să te simți mai bine, ar trebui să știi că mi-e bine că

și tu să-ți dai jos hainele.” El ridică din umeri lejer. „Pentru discuția
noastră.”
zambesc. "Esti un idiot."
El zâmbește din nou acel zâmbet sexy și simt că interiorul meu încep
să se topească. „Cred că sunt pur și simplu sincer.”
„Cum este să fii sincer? ”
„Ei bine...” Se oprește pentru o clipă în timp ce își săpună din nou
vintre.
„Vrei să încetezi să faci asta!” ma repez. „Este foarte distragător.”

Mă concentrez mult să-mi țin ochii la fața lui.
„Puii mari nu mint.” Spune el cu o sprânceană ridicată.
Mă uit la el, fără cuvinte, și îmi doresc foarte mult să houiesc de

râs. — Doar nu ai spus asta?
capitolul 4
Ochii lui sunt aprinși de răutate. "E adevarat. Pușii mari nu mint și am
câteva adevăruri să îți arăt.”
Neputând să mă abțin, zâmbesc și ochii îmi coboară înapoi.

„Îmi distragi din nou atenția cu...” Mi-am întins mâinile spre vintrele lui,
„asta”.
Zâmbește sexy. „Când fac asta?” Își ia penisul în mână și îl mângâie.
Îmi fac ochii mari și înghit nodul din gât.
„Asta vă distrage atenția?” El respiră.
El mângâie din nou, iar pula lui se întărește și mai mult. Sfântă mamă
dracului. Dau din cap și încerc să mă comport rece. „M poate. Da, mormăi
eu tremurând.
Ca și cum ar fi fost pintenit. „Ce zici când fac asta?” șoptește el

întunecat, punându-și piciorul pe raft înainte de a începe cu adevărat să se
tragă. Mă încruntă în timp ce îl privesc. Nu am mai văzut niciodată un
bărbat atât de încrezător din punct de vedere sexual. Este foarte copleșitor.
Oh Doamne.
Pieptul lui are un fir de păr întunecat și are acea dâră de păr care
merge de la buric până la părul pubian îngrijit și scurt. Îi văd fiecare mușchi
din stomac și braț în timp ce se mângâie.
„Ar trebui să... plec”, șoptesc eu.
„Chiar vrei să mergi?” Mângâie încet. „Sau crezi că ar trebui să mergi

pentru că asta ar face o fată bună?”
Dulce Isuse.
Fii o fată rea, fii o fată rea, fii o fată rea.
Gura mi se usucă și îmi apăs buzele și îmi strâng picioarele.
— Nimeni nu este aici, Pocket. Se mângâie încet și

apoi închide ochii de plăcere.
Îl privesc, încântat. Fiecare celulă din corpul meu a început să pompeze și
îmi aud pulsul în urechi în timp ce corpul meu intră în exces.
„Nimeni nu va ști niciodată ce se întâmplă între noi”, respiră el.

Camera este plină de abur și apa îi curge pe față.
Ochii mei îi întâlnesc pe ai lui.
„Dacă vrei ceva, Pocket”, își linge buzele încet, „ar trebui să-l iei.” Își
smucește penisul cu forță și o simt în sexul meu. Mă strâng pentru a
încerca să opresc excitarea mea să-mi întunece judecata.
Sprâncenele mele se ridică.
Dragă tată, iartă-mă, că sunt pe cale să păcătuiesc. eu merg

direct în iad cu Slut Bus.
Brock își ondula degetul. "Vino aici."
Stau și mă uit la el.
„Vino aici, Tully Pocket”, poruncește el.
Ca un zombi în transă, fac exact ce spune el și mă duc lângă duș.

Foarte încet, se aplecă și mă sărută. Buzele lui sunt moi și le suge la
presiunea potrivită. El se ridică deasupra mea și pot simți căldura omițând
din corpul lui mare. Mâinile mele se ridică pentru a se sprijini pe bicepșii
lui mari, în timp ce mă sărută încet. Încerc din greu să ignor faptul că este
complet gol.
Ochii mei se închid pe măsură ce plăcerea preia.
Mă sărută iar și iar și cu fiecare sărut pe care îl simt

mai mult din rezistența mea scad.
„Trebuie să-ți dai ceea ce vrei, Pocket.” Mă sărută din nou. „Nu ceea ce
crezi că ar trebui să-ți dorești. Ce îți dorești cu adevărat.”
Se întinde în jos, îmi ridică mâna și o pune pe pula lui. Instinctiv, îmi
încolăc degetele în jurul lui și închid ochii. E moale și dur și a trecut prea mult
timp fără bărbat.
"Vrei asta." Îmi prinde maxilarul și îmi suge din nou buzele. „Știu că faci.”
Am pierdut controlul asupra situației, sau el a câștigat controlul.

Oricum, sunt înnebunit... la propriu.
„Trebuie să te am.” Când ridic din nou privirea, ochii lui întunecați îi țin
pe ai mei și îmi trage încet cămașa peste cap.
Apoi mă întoarce, îmi dă jos sutienul, iar gura lui deschisă îmi strică gâtul din
spate. Mâinile lui sunt întinse peste stomacul meu. Oh, Dumnezeule meu.
Ce se intampla aici?
Îi spun să se oprească? Mintea mea începe să treacă în viteză... dar nu

vreau să se oprească.
Brock se apleacă și îmi scoate pantofii, apoi îmi trage colantii într-o
mișcare rapidă până când stau goală în fața lui. Buzele lui le iau pe ale mele
agresiv în timp ce mă trage sub apă și mă prinde de perete cu corpul lui.
La dracu.
Prea tarziu…
Stăm sub apă și el mă sărută ca pe viața lui

depinde de asta.
N-am mai avut asta până acum – niciodată nu am fost atât de fierbinte pentru asta
nimic altceva în lume nu contează. Aceasta este o nebunie.
Nebun de bine.
Îi simt penisul tare pe stomacul meu și al meu

nervii flutură.
Nimeni nu va ști.
El este mare; mai mare decât am avut vreodată. Mă ridică, buzele

noastre rămânând conectate și îmi înfășoară picioarele în jurul taliei
lui și mă prinde de perete. Mâna lui se întinde de dedesubt și alunecă
trei degete în sexul meu palpitant.
„Oh”, inspiră el brusc. "Asa de. La naiba. Strâmt."
Ne sărutăm agresiv, pierzând controlul. Ah, dă-mi ce am nevoie.
„Îmi prăjești nenorocitul de creier, Tully”, șoptește el în timp ce

începe să mă lucreze agresiv cu degetele. Mă apuc de umerii lui pentru
echilibru. Îi simt mușchii contractându-se în timp ce se mișcă. Ochii
noștri sunt închiși și Doamne, arată atât de frumos acum.
Mă sărută încet, limba lui dansând cu a mea, obrajii noștri

frecându-se unul de celălalt, și știu că este o prostie, dar se simte
cumva... nu?
„Spune cuvântul, iubito”, murmură el pe buzele mele.
Oh omule. Ne sărutăm iar și iar și nu suport. A lui

degetele sunt în interiorul meu, penisul lui atârnând chiar dedesubt.
N-ar trebui să fiu aici dorind asta, dar la dracu. Cum aș putea să
plec de la această experiență?
La dracu totul!
„La dracu-mă”, răsuflesc. "Umple-ma." Ne sărutăm violent.

„Dă-mi ce am nevoie.”
Inspiră puternic și ultimul control îi scapă când mă lovește de

perete.
Deodată îmi amintesc. „Prezervativul”, gâfâi. „Ai nevoie de

prezervativ.”
Mă lasă imediat jos, iese din duș și se îndreaptă direct către

geanta lui de sport. Gâfâi și ies după el.
Se apleacă și scoate un prezervativ și excitarea mea se risipește puțin.
„Ai un prezervativ în geanta de sport? De ce nu sunt surprins?”
Ochii lui se ridică spre ai mei. — Nu-mi da tonul ăsta dracului,

Pocket. Deschide pachetul și pune prezervativul.
Mă trage de la marginea dușului și mă îndepărtează de el, astfel încât să mă

aplec peste vană și să mă înfrunt cu oglinda mare din fața noastră. „Acest
prezervativ a fost împachetat în geanta mea pentru tine”, se răstește el ca și
cum ar fi enervat. Îmi ridică piciorul și mă trage în țeapă într-o singură
mișcare ascuțită, iar eu strig. Îmi rămâne gura căscată în timp ce mă uit la
reflectarea noastră în oglindă. Fața lui atârnă peste umărul meu, ochii lui
întunecați și blocați cu ai mei în reflexiile noastre.
El uieră. „Oh, la naiba, da.” Se trage încet și

împinge înapoi înăuntru. Geme instantaneu și închid ochii.
"Strâmt." Geme. „Al naibii de strâns.”
— Brock, scâncesc eu. "Atat de bun." Sunt intins ca

niciodată înainte. El umple fiecare centimetru din mine perfect.
Iese din nou încet, apoi împinge înapoi înăuntru.
Ochii lui se îndreaptă spre locul în care corpurile noastre se întâlnesc

și mă aplecă mai departe, astfel încât să poată vedea cu adevărat legătura
noastră. Zâmbește întunecat, complet fascinat.
„Ești al naibii de perfectă.” Mă trântește puternic și eu strig.
Apoi mă ia naibii, în stilul lui Brock.
Greu și rapid.
Deci, atât de greu.
Ne privesc in oglinda, pierduti undeva intre Rai si extaz. Fața lui este
concentrată, în timp ce fața mea este complet supusă. Ochii îmi trec înapoi
în cap. Orice speranță pe care am avut-o de a mă comporta ca și cum nu m-
ar plăcea asta a dispărut pe fereastră.
Se simte bine — prea bine. Aceasta este doar o nebunie.
În această cameră aburindă și încălzită se aude sunetul plesnirii pielii

noastre. Încep să convulsii.
„O să vin”, șoptesc.
Ochii lui se ridică să-i întâlnească pe ai mei, apoi îi aduce pe ai lui

vârful degetului la gură, îl udă și îl freacă în spatele meu.
Am convulsii mai tare, iar el se trage afară și, dintr-o mișcare rapidă, se
împinge în fundul meu.
Eu țip, iar fața mea se împinge în sus de oglindă.
El rămâne, realizând că acesta nu este ceva ce am mai experimentat

până acum. Îmi trage urechea la gură. „Shh, iubito”, șoptește el în timp ce
încearcă să mă calmeze. "Te-am prins."
— Ah, scâncesc eu.
„Shh.” Îmi sărută urechea încet. — Poți face asta, Pocket.
Îmi las capul în jos în timp ce încerc să mă descurc cu el pe toți.
„Sărută-mă”, șoptește el. Îmi ia buzele cu ale lui în timp ce degetele lui
se mișcă în jurul clitorisului meu. Îl înconjoară cu presiunea potrivită și corpul
meu începe să se deschidă pentru el.
Nu am fost niciodată deținut așa.
Geme în timp ce alunecă din nou acasă, iar puterea corpului lui mă
forțează înainte. Corpul meu se contractă când cel mai puternic orgasm pe
care l-am avut vreodată mă sfâșie.
„Da,sss”, mârâie el.
Ochii lui sunt acoperiți cu glugă, gura îi atârnă slăbită și zâmbetul lui
este întunecat în timp ce mă călărește greu. „Asta e, iubito”, scandează el.
"Asta e."
Continui să convulsii de la orgasm în timp ce el mă călărește, noi doi

acoperiți de transpirație.
Sunt în stare de șoc.
Îmi apucă fața și o aduce mai aproape de a lui pentru a mă săruta

profund. Îi simt penisul smucind adânc în mine în timp ce strigă pe buzele
mele.
El se liniștește, iar fețele noastre se sprijină unul pe celălalt în timp ce

gâfâim.
Ce dracu a fost asta?
El este încă adânc în spatele meu când îmi prinde tandru sânul și mă
sărută ușor peste umăr.
De ce se simte asta intim?

Ne sărutăm mult timp până când el șoptește: „O să mă retrag,

iubito”.
Mă încruntă, nesigur de ce îmi spune, dar când o face eu

scâncet. „Ai.” Inteligența asta.
Mă întoarce spre el și mă trage sub duș ca să mă țină aproape

sub apa fierbinte în timp ce mă piperează cu sărutări.
„A fost o nebunie”, șoptește el pe pielea mea.
Dacă aș putea vorbi, aș face-o, dar sunt complet copleșită, corpul

încă îmi tremură de orgasmul profund pe care mi l-a oferit. Spatele îmi
arde. Sexul meu este încă în flăcări.
Morala mea... sunt complet sfărâmate.
Îmi ridică fața spre a lui cu degetul sub bărbia mea și ochii mei îi
întâlnesc pe ai lui. — Ai mai făcut asta înainte, Pock? întreabă el încet.
Eu dau din cap, plin de rușine.
Zâmbește încet și mă sărută din nou. „Te simți bine, nu?”

Mă trage la pieptul lui și mă ține aproape. Dau din cap pe pielea lui.
Ce se intampla aici?
Mă simt nevoită și atașată. Sunt atât de patetic că sexul murdar

uimitor este tot ce este nevoie?
De parcă mi-ar fi simțit fragilitatea, mă spală cu grijă în timp ce eu

stai lipit de pieptul lui.
— Te întorci la mine acasă să dormi, Pocket. Te vreau lângă mine

în seara asta.” Îmi sărută încet tâmpla și eu zâmbesc împotriva lui,
simțind că mi se întoarce puțin din forță.
„N-am nici măcar un prosop”, murmur eu. „Sunt foarte nepregătit

pentru toate astea. Ce fel de drogat de sală ești, oricum?
El chicotește. „Ieși tu primul și folosește-mi prosopul. Așteaptă-

mă afară. Voi sta aici câteva clipe și voi pleca imediat.”
Ies de la duș și înfășoară prosopul în jurul meu.

Brock zâmbește în timp ce mă privește atent. Mă uit în jos la mine și la
apa de pe podeaua băii.
Cred că există un singur lucru mai rău decât să-ți smulgi

echipamentul de gimnastică în timpul unei bătăi sexuale încălzite, și
acela este să faci drumul rușinii în timp ce încerci să-ți pui colanții și
un sutien sport înapoi când ești încă pe jumătate ud și tipul care doar
la naiba, te uiți. Colanții sunt greu de pus când sunt uscat și singur în
dormitorul meu. Acest lucru este doar îngrozitor.
Omoara-ma acum.
Zâmbesc de rușine. „Vrei să te întorci?”

Se încruntă. "Pentru ce?"
„Pentru că...” îmi clătin capul ca să încerc și

ma articulez. „Aș dori puțină intimitate, te rog.”
El ridică sarcastic din sprâncene. „După ceea ce tocmai am făcut,

vrei să-ți pui dresuri private?”
Îmi fac ochii mari de parcă ar fi prost. "Da."
El clătină din cap și îmi întoarce spatele, continuând să se spele

în schimb.
Mă usuc repede și apoi îmi scot chiloții din dresuri. Trebuie să

țâșnesc ca să le iau. Bineînțeles, cad în apă și se udă foarte bine. La
naiba.
Încerc să-i distrag atenția. „Uită-te la mine, doar bietul participant

la sală, nebănuit de bănuieli, care s-a întâmplat să fie atacat în baie.”
"Da, sigur." Îi aud zâmbetul în glas. „Nu ai fost deloc implicat în

toate astea.”
„De fapt, nu am fost”, tachinez în timp ce continui să mă îmbrac.
„Nu mai vorbi prosti sau o să te aplec și o voi face din nou.” Se
aplecă din duș și mă plesnește în spate. țip și-l trântesc. „Se pare că
îmi amintesc că am auzit cuvintele: dă-mi naiba, Brock. Umple-ma. Dă-
mi ce am nevoie.” Face ochii mari. "Suna familiar?"
„Nu, te-ai uitat prea mult la porno și evident că ești delir”,

spun în timp ce îmi scutur topul și îl arunc peste umeri.
Râde, se aplecă și îmi apucă tricoul, târându-mă la el. Mă

sărută cu tandrețe. „Nu am văzut niciodată vreun porno atât de
bun”, mormăie el pe buzele mele.
Zâmbesc încet și îmi trec mâinile prin părul lui în timp ce mă

uit la el. "Nu?" optesc eu.
El dă din cap. "Nu."
Acesta este modul lui de a spune că a fost cel mai bun sex pe care l-a avut
vreodată?
Mă sărută din nou. " i tu?"
Fețele noastre sunt la doar milimetri distanță. „Cred, Brock...” Mă

încruntă. "Aștepta. Care e numele tău de familie?"
El râde. „Marx”.
Chicotesc pentru că e o nebunie. Cum am făcut sex și nici

măcar nu-i știu numele de familie? Mă scutur de gândul și continui.
— Ei bine, cred, Brock Marx, că te draci ca un zeu.
Aerul trosnește între noi în timp ce ne privim unul în celălalt

ochi.
„Și, abia aștept să o fac din nou”, adaug.
Zâmbește și își linge buza de jos, apoi se aplecă să mă sărute.

Sărutul este lent și tandru. O face din nou și din nou și în curând
iese din duș ținându-mă aproape de corpul lui umed. „Am nevoie
de mai mult din tine”, respiră el.
Chimia sexuală dintre noi este ridicolă. „Te voi aștepta afară.”
Ies în baie și țin capul în jos în timp ce mă îndrept pe coridor.

Spatele îmi doare, iar picioarele îmi simt ca un jeleu de la orgasmul
super-puternic pe care tocmai l-am avut. Mă văd în oglindă și îmi
cade stomacul.
Părul meu este într-un coc liber în vârful capului și am o

strălucire trandafirie pe față.
Aspectul pur și simplu nenorocit.
Îmi trag mâna pe față și închid ochii, lăsând să se strecoare puțină

rușine. Încă pot să simt furnicăturile din corpul meu de unde a fost el. Îi
mai simt miriștea pe fața mea, limba lui în gură...
El iese cu pasi lejer din baie, iar ochii mei se ridică să îi întâlnească
pe ai lui. Zâmbește sexy și face cu ochiul.
Zâmbesc recunoscător, el face ca asta să pară natural. Probabil

este pentru el.
Dumnezeu.
— Ai mâncat, Tull? întreabă el în timp ce se apropie de mine.
„Em.” Ezit pentru că mintea mea este literalmente amestecată.

Am mancat? "Nu mi-e foame."
„Bine, locul tău sau al meu?”
mă încruntă. „Mâine mă mut. Locul meu este plin de cutii.”
„Oh, unde te muți?” Fă un semn în față

ușile și ieșim în parcare.
„La doar câteva străzi distanță. Apartamentul meu a fost vândut.”
„Ai nevoie de ajutor pentru a te muta?” el intreaba. "Esti tu?" El

arată spre mașina mea. Este un hatchback alb.
„Da.” Deschid ușa mașinii mele și stau între mașină și ușă.
„Nu, fratele meu vitreg și prietenii au înțeles.” Mă uit la el.

"Multumesc oricum."
El zâmbește și îmi pune o bucată din păr după ureche.

— Atunci, locul meu?
Știu că ar trebui să merg acasă, dar nu sunt încă pregătit să-l las
să plece, așa că dau din cap. "Bine." Arunc o privire spre Range Rover
negru elegant din parcare. „Este mașina ta?”
Îmi zâmbește, dă din cap și apoi se aplecă să mă sărute ușor.

„Ai idee cât de frumoasă ești?” opte te el.
Zâmbesc pe buzele lui și îmi pun brațele în jurul gâtului lui.
„Așteaptă o secundă, telefonul meu sună.” Se amestecă în

buzunar și își scoate telefonul. Trebuie să fi fost în tăcere. Își mijește
ochii. „Jesten.”
„Jesten?” mă încruntă.
„El lucrează pentru mine.” El răspunde la telefon. „Ar fi bine să

moară cineva, Miller”, se răstește el.
îl privesc.
Se încruntă în timp ce ascultă, închizând ochii, parcă enervat.

"Serios?"
El ascultă din nou.
„La naiba, bine. Voi fi acolo într-o jumătate de oră.” El ascultă din
nou. „Nu, sunt în mijlocul a ceva aici. Voi fi o jumătate de oră.” Închide
și ochii lui revin la mine.
Forțez un zâmbet. "Totul este bine?"
„Alarma de la biroul meu a fost declanșată și compania de

securitate nu o va opri până când nu ajung acolo.” Se aplecă și mă
sărută ușor. Îmi cuprind brațele în jurul gâtului lui
inca o data.
„Ai un birou?” Întreb.
„Dețin o companie de securitate.” Mâna lui coboară spre spatele

meu și el strânge.
eu chicotesc. „Și alarma ta se stinge.”
Zâmbește în timp ce îmi bagă din nou părul după urechi.

„Ironic, nu? Nu suntem securitate ca atare. anchetatori privați.”
"Noi?"
„Angajez foști soldați din forțele speciale. Zece bărbați lucrează pentru
mine.”
mă încruntă. "Tu esti….?"

"Forta navala."
Îmi înghit nodul din gât. „Ești un Navy Seal?”
„Ex.” El zambeste. „O să te duc înapoi la mine acasă, apoi o să ies

repede și o să o rezolv. Nu voi întârzia mult.”
Mă încremenesc când îmi imaginez că așteaptă singur la el acasă

întoarce-te. „Oh, e în regulă. Ne vedem mai târziu.”
Fața îi cade. „Nu, te vreau acolo când ajung acasă.”

Mă sărută din nou.
„Sincer, trebuie să mă mut mâine, oricum. Trebuie să mă trezesc

în zorii zilei.”
„Al naibii de alarmă”, mormăie el pe gura. "Da-mi telefonul tau."
Sapă în geantă și îl pescuiesc. Îmi ia din mână și formează

numărul lui, noi doi urmărim cum telefonul lui vibrează. „Am înțeles”,
spune el. Își linge buzele în timp ce se uită la mine. „Nu sunt încă
pregătit să-mi iau rămas bun de la tine.”
Îi zâmbesc și îmi simt inima fâlfâind.
„De ce nu vii în biroul meu cu mine acum și îți putem lăsa mașina
aici?”
"Nu. Suna-ma maine." mă încruntă. „De fapt, cu

mută-te mâine, poate ai putea să mă suni duminică.
Mă sărută încet și eu zâmbesc pe buzele lui. „Ne vedem duminică,

micuțul meu Tully Pocket.”
Râd. „Îți poți gândi la o poreclă mai bună pentru mine decât Tully
Pocket? Sun ca o jucărie.”
Zâmbește obraznic. „Poți fi jucăria mea.”
Îmi dau ochii peste cap și intru în mașină. Îmi închide ușa. Cobor
fereastra ca să-l văd mai bine, iar el se aplecă să mă sărute prin ea.
„Conduceți cu grijă”, spune el.
„Da, tată.”
Bate pe plafonul mașinii, iar eu ies din mașină

parcare, făcându-i un semn timid în timp ce merg.
Ochii mei se ridică să-l privesc în oglinda retrovizoare în timp ce se

urcă în mașina lui scumpă și, cu cât mă îndepărtez de el, cu atât mai mult
simt că dezgustul din mine începe să se ridice.
Mă trezesc la sunetul alarmei mele. Trec și îmi plesc repede mâinile

peste față. Nu mă descurc astăzi. Am plâns toată noaptea. Nu am fost
niciodată atât de dezgustat de mine în toată viața mea. L-am lăsat pe un
tip pe care nici măcar nu-l cunoșteam să mă tragă în fund într-o baie
publică. Sunt o viață slabă — o geantă de curvă mai mică decât jos. Ochii
mi se umplu de lacrimi când mă gândesc la Simon. Frumoasa și blândul
meu Simon. Omul care nu m-ar lua niciodată anal. Bărbatul care m-a
făcut să mă simt bine cu mine însumi.
Ce am facut?
L-am forțat în brațele altei femei, asta e.
Doamne, ce ar crede despre mine dacă ar ști vreodată ce am făcut.

Mă târăsc în baie și mă uit la reflectarea mea în oglindă.
O versiune urâtă a mea se uită înapoi la mine. O versiune murdară.
Apartamentul meu este liniștit și sumbru. Atât de singur.
Intru la duș și îmi torn săpunul pe mâini. Încep să mă spăl pe

măsură ce se formează mai multe lacrimi. Îmi frec pielea până devine
roșie crudă.
Cum pot scăpa de acest sentiment de dezgust?
Opreste-l. Alunec în jos pe plăci până mă așez pe

podea, plângând rușinea departe.
capitolul 5
„Este ultimul.” Peter zâmbește în timp ce pune cutia grea pe podea.
„Mulțumesc mult, Pete.” Oftez în timp ce îmi ridic mâna și îi dau un sărut
pe obraz.
„Orice pentru sora mea.” Ochii lui îi țin pe ai mei și mă ține în brațe.
Simțindu-mă inconfortabil, îl smulg din strânsoarea lui.
Peter este fratele meu vitreg. E și detectiv la parter.

Împreună cu băieții de la serviciu, și-a petrecut toată ziua mutandu-mă. Ceilalți
au terminat cu aproximativ o jumătate de oră în urmă. Tocmai s-a împlinit ora
19:00
Peter scoate o sticlă de șampanie dintr-o cutie, iar eu zâmbesc. „M-am

gândit că ar trebui să sărbătorim”, spune el în timp ce trage dopul. Foșnesc într-
o cutie și găsesc două căni de cafea pe care să le folosim. El ne umple cupele
încet.
Iau o înghițitură și ochii mei îi țin pe ai lui.
Iată chestia, și nu i-am spus niciodată unui suflet asta, dar Peter este
atras de mine. Știu că este. Când aveam doisprezece ani, el paisprezece și
părinții noștri tocmai se cunoscuseră, el și-a exprimat dragostea nemuritoare
pentru mine. I-am spus atunci și acolo nu avea să se întâmple niciodată, dar de-
a lungul anilor i-am simțit ochii pe mine când crede că nu mă uit.
Întotdeauna am crezut că mi-am imaginat-o, dar în ultima vreme, și mai

ales de când l-a părăsit soția lui, și m-am despărțit de Simon, zăbovește după
conversațiile noastre, de parcă ar vrea să spună altceva.
Nu-mi place de el așa. Îl văd ca pe un frate și, să fiu sinceră, încep să

mă simt inconfortabil fiind singur cu el. Și urăsc asta pentru că ne înțelegem
foarte bine. Mi-aș dori doar să nu fi avut acest sentiment care pândește peste
mine; de parcă mi-ar pune asta în orice moment, de fiecare dată când vorbim.
„S-ar putea să-ți fie frică în seara asta”, spune el.
Zâmbesc și încep să despachetez o cutie cu cești în dulapul din

bucătărie, ca o distragere a atenției.
„S-ar putea să stau noaptea”, spune el degajat.
Îmi ridic privirea de la îndatoririle mele de despachetare.
"Nu, e bine. Nu ai unde să dormi.”
„Aș putea dormi cu tine.” Ochii lui îi țin pe ai mei. „Am putea să lingurim
ca pe vremuri”.
Îmi strâng buzele împreună. Mă ocup de asta acum? Sincer, sunt prea
obosit și obosit emoțional de Brock ca să mă gândesc la asta astăzi.
„Callie va fi aici în curând. Ea se culcă cu mine în patul meu în seara

asta.” Mimez un zâmbet.
„Anulează pe ea”.
„Nu, n-aș face niciodată asta. Multumesc oricum. Ar trebui să pleci, nu

vreau să te mai rețin, spun eu, știind că trebuie să scap de el.
Ochii lui îi țin pe ai mei și știu că vrea să-l rog să rămână.
El este fratele meu vitreg. naiba.
„O să fii bine?” el intreaba.
"Da." Zâmbesc în timp ce mă uit în jurul meu noul apartament.

"Perfect. Mă voi plimba acum și voi termina lucrurile plictisitoare.”
Se uită în jur la grămezile de cutii de pretutindeni.

„La naiba, să te muți e o cățea, nu?”
„Nu știu eu.” suspin. Mă duc direct în pat după ce pleacă, dar nu
îi spun asta. Mă voi preface cel puțin că sunt motivat și o să las rahatul
deoparte cu Callie. După escapadele mele la sală aseară, nu am dormit
cu ochiul, sunt absolut epuizată.
Callie a avut o nuntă în seara asta, iar Rourke a fost chemat la

serviciu, așa că sunt doar eu aici, în noul meu apartament.
Ceva ce Peter nu trebuie să știe.
Mă îndrept spre u ă să-i dau indiciu. "Ne vedem mai tarziu."

Zâmbesc când îl deschid.
"Pa." Oftă.
"Multumesc mult." Îl sărut repede, aproape împingându-l afară

pe u ă, înainte să o închid în spatele lui i să oft u urat.
Mă uit în jurul meu noul apartament și zâmbesc. Are o senzație

foarte bună, acasă. Este puțin vechi, dar are podele din lemn lustruit,
ferestre mari și multă lumină naturală. Există două dormitoare, o
bucătărie mare și o baie nou-nouț pentru
să mă leșin.
Îmi place. Chiar se simte ca un nou început pentru mine.
Telefonul meu sună. Mă uit peste, văd numele și mă grăbesc să

răspund.
"Buna ziua."
„Hei, Tull”, spune Simon, părând fericit. Închid ochii la sunetul

vocii lui. "Ce mai faci?" el intreaba.
„Bine”, răspund eu pe un ton tăiat. „Te-am sunat aseară.”
"Da scuze. Eram la serviciu și am ratat apelul tău.”
îmi îngust ochii. „Când am început să ne mințim unul pe altul?”

raspund categoric.
El tace.
— Te-am văzut, Simon. Mă opresc pentru o clipă, întrebându-

mă dacă este o idee bună să vorbesc despre asta la telefon. "Cine
este ea?"
Tăcere….
Închid ochii, durerea urcându-mi în piept.
— Ea nu este nimeni, Tull.
Ridic privirea spre tavan. „Cu siguranță arăta ca cineva.”
„Ai vrut această pauză.”
„Să călătoresc”, am răspuns. Doamne, dacă ar ști ce am făcut. O,

așa e, nu vreau să știu eu însumi.
„Deci, ar trebui să stau aici și să aștept să decizi dacă te întorci”,

întreabă el, enervat.
"Ma intorc." fac o pauză. — Mă întorceam, adaug eu.
— Te întorci, Tully. Nu-mi da rahatul tău și spune că te întorci

acum.”
eu tac.
„Tull.” Simon face o pauză la telefon. "Te iubesc. Fiind cu alți

oameni, mă face să apreciez mult mai mult ceea ce avem.”
Simt că mi se ridică din nou nodul în gât. Alti oameni?

Câte au fost?
„Știi cât de mult te-a durut noaptea trecută când te-am văzut
uitându-te la telefonul tău și l-ai pus înapoi în buzunar, apoi ai pus
brațul în jurul ei?” șoptesc, reținându-mi lacrimile.
„Tully”, șoptește el. „Iubito, nu.”
„Nu ce, Simon? Nu fi supărat că te draci

alte femei.”
Îmi închid fața în timp ce durerea îmi trece prin inimă.

S-a culcat cu altcineva. M-am transformat într-o curvă murdară.
Ce am devenit?
Inocența dintre noi nu va mai fi niciodată aceeași.
Acesta este cel mai rău coșmar al meu.

„Ai vrut o pauză.” El ezită o clipă. „Sper că și tu experimentezi
lucruri noi. A fost doar o noapte. Nu o voi mai vedea niciodată.”
„N-lucruri noi”, bâlbesc eu. „A face sex cu alte persoane este

lucruri noi?”
"Încetează. Oprește-te cu jocurile minții, Tully. Ai vrut o pauză. Ai

inteles. În patru luni, te întorci la mine cu rahatul ăsta din sistemul
tău, bine?
eu tac.
„Pentru că te iubesc și încă vreau să mă căsătoresc cu tine.”
Ascult, aștept, incapabil să vorbesc.
"Bine?" opte te el.
Mă simt puțin liniștită, dar nu mă pot abține. trebuie să

cere. „Îți pasă de ea?”
"Nu. Nu așa, oricum.”
"Esti sigur?" șoptesc în timp ce mă uit prin apartamentul meu.
„Tu ești fata pe care o iubesc. Tu ești fata la care mă duc

căsătorește-te, știu deja asta. Nu există nicio îndoială în mintea mea.”
Zâmbesc încet, iar speranța îmi revine.
— Scoate-l din sistemul tău, Tull. Oftă.
Crede-mă, este cu adevărat în afara sistemului meu. De fapt,

sistemul este complet stricat. mă încruntă. „Asta faci?” Întreb.
"Da."
Ascult, nesigur dacă vreau să aud asta, dar cine sunt eu

judec după ce tocmai am făcut?
„Pentru ca atunci când te întorci la mine, să pot fi cel mai bun

soț la care ai visat vreodată.”
Mi se înnebunesc ochii și mă umple ușurare. Chiar aveam nevoie

să aud asta. „Mi-e dor de tine”, șoptesc.
"Și mie mi-e dor de tine. Ma iubesti?" el intreaba.
Dau din cap și șterg o lacrimă rătăcită. "Da te iubesc. Nu

ignoră-mi apelurile naibii din nou, altfel îmi pierd rahatul.”
El chicotește. — Îți promit că nu o voi face, dar vorbesc serios, Tull.

Timpul meu la Melbourne se termină în trei luni și apoi mă voi întoarce.
Nu face ca această pauză pe care am avut-o să fie în zadar.”
Frica mă umple. — Și dacă nu ne găsim drumul înapoi unul la

celălalt, Simon?
"Vom." Se oprește o clipă. „Promit, vom face.

O iubire ca a noastră nu va muri niciodată și știi asta.”
„De ce trebuie să fii atât de rezonabil

timp?" suspin.
"Nu știu." Face o pauză și îmi dau seama că zâmbește.

„Această femeie înțeleaptă de care sunt îndrăgostită mi-a dat această discuție
încurajatoare în urmă cu opt luni. Cred că s-ar putea să fi fost pe ceva.”
„Femeia aceea a fost o idioată să te lase vreodată să pleci.” Zâmbesc

blând.
„Nu mi-a lăsat să plec. Ea încă mă are.”
Ochii mi se umplu de și mai multe lacrimi. „Hai să ne întoarcem

împreună acum, Si.”
"Nu. Trebuie să facem ceea ce am spus că facem. Mă duc acum”,

spune el.
"De ce?" Ar trebui să-i spun ce am făcut? Nu, nu pot. eu

nu-i pot spune niciodată despre Brock.
— Pentru că, Tully. Ai vrut această pauză și ți-o dau.”
„D-nu pleca”, bâlbesc eu, intrând brusc în panică. Vreau să

ține-te de el un pic mai mult.
„Tully.” Oftă. „Du-te și distrează-te.”
mă încruntă. "Te gandesti vreodata la mine?" intreb sper.
„Tot timpul naibii.”
"Te iubesc."
"Și eu te iubesc. La revedere." Telefonul sună și a plecat.
Este ora 21:00 și stau întinsă în patul meu, în noul meu dormitor. Nu-mi găsesc
cearșafurile, dar nu-mi pasă. Sunt prea obosit pentru rahatul asta. Sunt în sacul
de dormit.
Mintea mea continuă să-mi repară conversația cu Simon, precum și cu

femeia cu care era.
A spus că nu are sentimente pentru ea și pot spune sincer că mă pot

raporta la acea detașare.
Am o viziune despre Brock. Urăsc că mă afectează atât de mult.

De fiecare dată când mă gândesc la el – ceea ce a fost de fiecare dată când m-
am mutat astăzi și am simțit unde fusese el – mă simt trist.
Trist că ne-am întâlnit așa cum ne-am întâlnit. Trist că este conectat așa
cum este.
Și foarte trist că am avut atât de puțin respect pentru mine încât am

tocmai m-am predat lui.
Nu m-am gândit niciodată la un bărbat pe care să nu-l cunosc și care să nu-l cunoască
pasă de mine ar putea să mă convingă în ceva atât de ușor.
Sunt slabit.
Purtat pentru totdeauna.
Telefonul meu emite un bip și mă încruntă când văd

numărul apare. Cine e?
Sper că mișcarea a mers bine.
Ne vedem mâine.
xoxo
Am ochii mari. Oh, Doamne.

Brock! Ce vrea?
Îmi arunc telefonul pe podea ca și cum ar fi o bombă, iar lacrimi

de furie îmi ard ochii.
„Lasă-mă în pace”, strig. „Nu mă mai suna. Vă urăsc

pentru că m-ai făcut să mă simt așa.”
Mă îngrădesc în sacul de dormit și mă rostogolesc într-o minge.

Mizeria mea stăpânește și plâng lacrimi de rușine.
Brock
Formez numărul de telefon și mă uit pe fereastră, privind la orizont, în

timp ce aștept ca apelul să treacă.
Este amurg, iar luminile din oraș sclipesc

jos.
Am numărat orele până am putut să-l sun pe Tully.

În mod ciudat, n-am fost atât de dornic să mă întâlnesc cu o tipă în
viața mea.
„O voi lua la cină, apoi la băuturi. După aceea…” Mă opresc și

ascult când începe să sune.
Sună și sună până sună. Închid înainte de a lăsa un mesaj.
mă încruntă. Hmm, poate e la duș.
Enervat, deschid o bere. Răbdarea nu este punctul meu forte.
Iau telecomanda pentru televizor și răsfoiesc canalele, așteptând

o oră să-mi sune înapoi.
Acum este ora 19:00 și devin nelini tit.
Inel, inel, inel, inel, inel, inel.
"Ridica!" ma repez. Aștept mesajul ei vocal, apoi îi aud vocea

veselă și răgușită.
Bună, acesta este Tully.
Lăsa i un mesaj.
Mă opresc o clipă. „Tully, el este Brock. Sună-mă."

Închid, sorbesc berea și îmi întorc atenția către televizor, neimpresionată.
Nu aștept ca puii să mă sune înapoi. Ei mereu îmi răspund la

apeluri. Acest lucru este enervant.
Aveam planuri pentru noi în seara asta.
22:00 acum și mă uit la telefonul meu de pe măsuța de cafea. Deci, ea

nu mă sună înapoi, hei? Care e problema ei?
Aceasta este o premieră.
Intru in baie si imi rup hainele pentru a intra la dus.
Am lăsat apa fierbinte să-mi curgă peste cap și pe față în timp ce

mă uit la gresie.
Un sentiment inconfortabil mă cuprinde în timp ce îmi frec corpul

agresiv.
Dă-i naibii, atunci. Nu am nevoie de rahatul asta.

Îmi ridic ultima bărbie și gâfâi în timp ce cad înapoi pe podea, aruncând
o privire rapidă la ușa din față a sălii de sport.
Cu prosopul îmi șterg transpirația de pe față și de pe gât. Verific

ora de pe telefon și mă uit la ea pentru o clipă.
Este 21:30 luni seara. Tully nu e aici ca săptămâna trecută. Ea nu

m-a sunat înapoi și sunt foarte supărat.
Care este problema ei?
Îmi pun căștile și mă întind pe spate pe banca de greutăți să fac

niște muște.
Împing greutățile în aer ca reluare ultima dată când am fost cu

ea aici.
S-a bucurat să mă vadă, apoi m-a întâlnit în baie. eram gol.
Atunci noi…
mă încruntă.
Poate am fost prea mult pentru ea?
Un sentiment neliniștit mă cuprinde din nou. Este același pe care

îl am de ieri și nu-mi place deloc.
Împing greutățile în aer cu furie. Sexul nu este problema ei. Nu

poate fi. Ei i-a placut. Îi plăcea fiecare minut al naibii.
A venit ca un nenorocit de tren de marfă.
Atunci de ce?
Poate că are un iubit. Mă ridic și îmi beau

apă din sticla mea în timp ce mă gândesc la asta pentru o secundă.
Mijesc ochii și mă uit în spațiu. Nu. Dacă ar fi avut un iubit, nu m-

ar fi lăsat să o sărut în barul public aseară.
Dă-mi naiba. Umple-ma. Cuvintele ei se întorc la mine. Oh, ea a

vrut, bine. Nu mi-am imaginat asta.
Mă ridic și mă uit din nou la telefon, făcând clic

pentru a-i găsi numele. Degetul meu plutește peste numărul ei.
Sun din nou? La naiba.
Formez numărul ei și stau, așteptând să sune din nou. Îmi strâng

maxilarul. Formez din nou și de data asta aștept mesageria ei vocală.
Bună, acesta este Tully.
Lăsa i un mesaj.
— Tully, sunt Brock. Nu mai juca jocurile tale stupide și sună-mă

înapoi, mă răstesc eu. Închid, mă ridic și îmi iau geanta, îndreptându-
mă direct spre u ă.
Când mă sună înapoi, ia o gură al naibii.
Nu suport rahatul ei. Ies cu furtună pe ușă și îmi arunc geanta în

mașină. Telefonul meu sună și mă grăbesc să-l ridic. Dar numele Ben
luminează ecranul în loc de al ei. La naiba. răspund în grabă.
"Ce?" latra.
„Doamne, ce ai naibii de fund?”
"Nimic. Ce dracu vrei?”
„Sunt să văd dacă ne antrenăm dimineața,

nenorocită de cățea proastă.”
Îmi dau ochii peste cap. "Da. Ne vedem la 5:30.” Închid, enervat,
și parcurg telefonul până ajung la numele ei. Degetul meu plutește din
nou peste numele ei.
Nu. Nu mai suna.
Îmi mușc unghia degetului mare în timp ce mă uit prin parbrizul

din față al mașinii, cu piciorul sărind așa cum cred. Nu-i cunosc numele
de familie. Nu știu unde lucrează. Nu știu unde locuiește. Nu am absolut
nicio modalitate de a o găsi decât dacă o caut pe computerele mele de
serviciu, ceea ce mi-am avertizat personalul să nu facă vreodată. Este
instantaneu
concediere pentru a urmări pe cineva și a invada astfel intimitatea

acestuia. Îmi îngustez ochii, îmi strâng maxilarul și îmi pornesc mașina
cu temperatură.
Ar fi trebuit să o trag înapoi la casa mea în noaptea aceea. La ce

mă gândeam, l-am lăsat să plece? Furia mea începe să fiarbă.
Nu pot continua asta decât dacă mă sună înapoi sau nu vine la

sală.
Mingea este complet în terenul ei.
Și mă enervează al naibii.
Împing greutățile grele în sus cu picioarele. Acum este ora 6:00 și sunt
în sală cu Ben, cel mai apropiat prieten al meu. Nu este cel mai apropiat
prieten al meu, pentru că mi-a fost cel mai mult prieten, pentru că nu
mi-a fost prieten. Dar Ben a fost îndrăgostit de sora mea Bridget timp
de cinci ani de departe. M-a sunat în fiecare săptămână să o verific și
să-i pună bunăstarea în mâinile mele. În acel timp, și cu toate acele
telefoane noaptea târziu, gardienii noștri au fost complet dezamăgiți
unul cu celălalt.
Am vorbit despre lucruri despre care nu vorbim

oricine altcineva.
Presupun că, pentru că a trebuit să-și împărtășească slăbiciunea

cu mine, i-am arătat în schimb a mea, aceasta a devenit o înțelegere
profundă unul de celălalt.
El gândește ca mine, se simte ca mine. Doar ne luăm unul pe

celălalt.
Probabil că mă cunoaște mai bine decât oricine și, într-un moment

ca acesta, când am ceva în minte, este imposibil ca el să nu observe.
„Varsă”, spune el.

Împing greutatea în aer.
„Varsă ce?”
Îmi aruncă o privire sarcastică. „Ești un nenorocit de două zile. Care e

problema ta?"
„Nu am nicio problemă.” suf în timp ce stau în picioare.
Îi ia locul pe bancă. "Rahat." Își face setul.
Mă întind înapoi să-l fac pe al meu. „Am rahaturile cu tipa aia, asta-i
tot.”
Se încruntă. "OMS? Miranda?”
Îmi dau ochii peste cap. Miranda este o fată pe care o văd uneori.
Încearcă să se împrietenească cu surorile mele pentru a ajunge la mine
și mă enervează al naibii. „Nu, nu nenorocit de Miranda. Am renunțat
la ea.”
Ben se încruntă.
„Puiul acela de aici. Tully, roșcata fierbinte.”
Un zâmbet îi străbate chipul. „Oh, ea.” Sorbi apa din sticla lui.
Îmi strâng maxilarul. Mă enervează că e atât de fierbinte.
Se întinde să-și facă setul. „Deci, care este problema?”
dau din umeri. "Să-mi spuneți. Ne-am conectat. Era fierbinte și acum
ea nu îmi răspunde la apeluri.”
„Acesta este momentul despre care am vorbit aseară când nu ai

închis?” el intreaba.
"Nu. Am văzut-o din nou.”
Zâmbește și ridică o sprânceană. "Și?"
dau din umeri.
El zambeste. "Unde?"
"Aici."
„Ai închis?”
„A închis ușa”
El chicotește și face un alt set. „Și acum nu mai este

răspunde la apelurile tale?”
"Nu. Și nu înțeleg al naibii.”

Se gândește o clipă și trecem la alta
banc de greutati. „Ei bine... ce s-a întâmplat?”
Eu dau din cap. „Ne-am conectat, era fierbinte, ea

mi-a prăjit mingile, iar acum a dispărut.”
Se încruntă. "De ce?"
"Nu știu." Mă gândesc o clipă și îmi scot ideea din cap.
"Ce?"
dau din umeri. „Mi-am pierdut puțin capul.”
— Ai fost dur cu ea? Se încruntă.
„Mai dur decât am vrut să fiu.” Îmi trec mâinile prin păr. — Ea
doar îmi sufla mintea, știi?
Mă urmărește cu atenție. — Ai rănit-o?
"Ce?" Eu dau din cap. „Nu, nu am rănit-o. Îi plăcea al naibii de

asta.”
Fața mea cade. „A fost ea...” Vocea mea se stinge.

„Ea ce?”
tresar. „I-am rupt cireșele.”
Ochii i se fac mari de surprindere. „Era virgină?”
"Nu. Doamne nu.” expir puternic. "Anal."
Fața îi cade și se uită fix la mine, neîncrezător, apoi, de parcă

incapabil să creadă ce aude, izbucnește în râs.
"Ce?" ma repez.
„Ai cunoscut o fată bună în sală, ai dat-o în fund într-o toaletă

publică și trebuie să întrebi de ce nu vrea să aibă nimic de-a face cu
tine?” El râde în hohote. „Ești atât de prost.”
„Ea... i-a plăcut fiecare minut din asta”, bâlbesc eu.
Clătină din cap neîncrezător. „Nu poți să iei ce vrei de la fete bune
ca ea.”
mă încruntă.
— Cât timp a trecut de când ai fost cu o fată drăguță? El oprește

ceea ce face. „O fată cu adevărat bună care nu se dă dracu?”
Mă uit la el. Nu am fost cu o fată bună de ani de zile. Pe ultimul l-

am uitat. Îmi plac fetele mele până la oase. „Ce relevanță are asta cu
ceva?”
"Tot."
"De ce?"
„Pentru că nu poți lua o fată bună așa cum vrei tu. Oricum nu e
prima dată. Nu primele douăzeci de ori, de fapt.”
"Ce vrei să spui? E ridicol, o să-i iau așa cum vreau eu și le va

plăcea al naibii.” Ce noțiune ridicolă. Nu am avut niciodată o femeie
care să nu vrea să se întoarcă pentru mai mult.
„Trebuie să-i antrenezi, nu sunt conectați ca noi.

Trebuie să le antrenezi trupul și mintea să ne ia așa cum vrem noi să le
luăm”, spune Ben.
„Asta e o prostie. I-a plăcut, a venit ca un nenorocit de tren de

marfă.”
„Dacă i-ar plăcea, s-ar întoarce pentru mai multe.”
Mă uit la el, mintea mea fiind o grămadă de emoții.

"Om." El dă din cap. „Dacă aș fi încercat rahatul ăla pe Didge, aș fi
fost aruncat într-un al doilea apartament.”
„A trebuit să aștepți? Nu pot să cred asta. De ce ați aștepta ceva

ce vă doriți amândoi?” Aștepta. Didge este sora mea. Dezgustul mă
umple. „Nu pot să cred că avem această conversație.”
Își dă ochii peste cap, frustrat de prostia mea. „Asta e chestia.

Fetele bune nu sunt conectate să știe că își doresc asta. Trebuie să le
arăți cât de mult fac de fapt.
Încet."
Eu dau din cap. "Nu e asta. Știu că nu este asta.

Nu știi despre ce vorbești. Îți spun că i-a plăcut fiecare minut.”
El ridică din sprâncene. "Poate? Dar m-am căsătorit cu o

fată bună. Stan s-a căsătorit cu o fată bună – surorile tale – și
amândoi a trebuit să așteptăm să facem ce ne-am dorit în dormitor.
Îmi îndoi nasul, îmi încreț sprâncenele și gemu cu voce tare.

„Nu vreau să știu ce faci tu și Stan cu surorile mele și nu aștept pe
nimeni. Fac ce vreau în dormitor, când vreau.” Mă îndrept spre baie.
„Brock!” Sună Ben. Mă întorc la el.
„Fu-te cu fetele rele cum vrei tu pentru că ele vor doar penisul
tău.”
Mă uit la el pentru o clipă. „Și ce vor fetele bune?”
Ochii lui îi țin pe ai mei. „Respectul tău.”
"Ai un minut?" întreabă Miller în timp ce bate la ușa biroului meu. Este
mai târziu în cursul zilei, iar conversația mea cu Ben a fost în centrul
gândurilor mele toată ziua.
"Da, ce s-a întâmplat?" Ridic privirea de pe computer.

"Ia loc."
„Tocmai am primit înregistrările”, spune el în timp ce cade pe

scaun.
"Ah bine. Stai o secundă.” Îmi ridic telefonul și formează extensia.

Ben ridică. „Ben, vrei să intri aici pentru o secundă? Miller are ceva.”
"Lucru sigur."
Câteva clipe mai târziu, Ben intră și ia loc. "Ce ai găsit?"
„Bine”, spune Jes în timp ce deschide un dosar manila cu

înregistrările înăuntru. „Așadar, am făcut o urmă și, conform
înregistrărilor bancare, domnul cancelar a retras bani de la un
bancomat de pe George Street în zilele în care a sunat la acel număr.”
„Același bancomat?” Întreb.
„Da, de fiecare dată, ceea ce indică că a mers undeva aproape

de acest autoteller.”
— Ai făcut verificările? întreabă Ben.

"Da. Am spart hotelurile pe o rază de cinci mile până la
să vedem dacă ne putem face vreo idee despre unde se duce?
„Ai noroc?”
„Nu sub numele lui, dar în fiecare zi în care a sunat și a retras

numerar, a fost rezervată o cameră de hotel la Star Casino pe numele
lui Webber.”
"De fiecare dată?" Ben se încruntă.
"Da."
„Bingo”. zambesc. „Prostul a folosit același nume.” Eu dau din

cap. „Sincer, unii oameni sunt atât de groși. Trebuie să obținem
imagini de securitate din interiorul hotelului și să aflăm cu cine s-a
întâlnit.”
„Vrei să mergi acolo jos acum?” întreabă Jes.
Mă întorc la computerul meu. — Da, dă-mi zece ca să termin

acest raport.
Jes stă în picioare. „Bine, ne vedem jos.”

Este joi și stau în mașină în timp ce aștept ca Ben și Jesten să iasă.

Sun pentru a cincizecea oară săptămâna aceasta la numărul de
telefon al lui Tully.
Furia mea este la cote maxime.
Cum îndrăznește să nu răspundă la apelurile mele? Cine dracu

se crede ea?
Telefonul se stinge fără ca apelul să treacă și îmi îngust ochii.
Formez din nou și face același lucru. Mi-a blocat numărul.
Ea nu ar fi făcut-o.
Băieții ies și se urcă în mașină. Mi-am întins mâna lui Ben, care
stă acum pe scaunul pasagerului. "Da-mi telefonul tau."
O deschide și o predă. Introdu numărul lui Tully în telefonul lui

și ascult și sună mai întâi.
„Bună”, răspunde ea.
Furia mea explodează. „Voi al naibii de serios?” mârâi.
Telefonul sună când ea închide, iar eu lovin cu forță în volan.
„Iisuse al naibii de Hristos”, strigă Jes de pe bancheta din spate.

„Ce dracu’, omule?”
Am pus mașina în viteză și ies din parcare

lot. Sunt atât de supărat acum, nici măcar nu văd bine.
Ben se străduiește din răsputeri să nu zâmbească în timp ce se

uită prin parbriz, dar oricum mă uit la el.
"Cine a fost acela?" întreabă Jes de pe bancheta din spate.
„Șeful a fost părăsit”. Ben zâmbește sarcastic.
„La naiba,” răstesc eu când iau colțul cu viteză. „Eu

nu te lăsa aruncat al naibii.”
Ben chicoti. "Oh, chiar a a?"

Ochii mei furioși se întorc din nou spre el pe scaunul pasagerului.

— Nu mă momeli azi, Statham. Am chef să dau cu piciorul în fund
serios.”
Ben și Jes chicotesc, crezând că este o glumă grozavă.
Mergem în centru spre secția de poliție. Traficul este peste tot.

„La naiba de mișcare!” strig pe fereastră.
"Iisus. Calmează-te, mormăie Ben pe sub răsuflarea lui.
Un idiot este tras într-o parte și dă drumul pe cineva. Mi-am pus

mâna pe claxon. „Idioții ăștia habar n-au cum să conducă!” strig pe
fereastră.
„Ia o pastilă de răcoare”, îl îndeamnă Jes de pe bancheta din spate.
Arunc o privire spre trotuar. Există un restaurant acolo cu mese

și scaune la soare, cu umbrele de soare care le umbră. E plin de oameni.
Mi-am pus mâna înapoi pe corn. „Grăbește-te dracului!”

strig pe fereastră.
Mă uit înapoi la restaurant și văd ceva, apoi îmi mijesc ochii.

Trebuie să mă glumiți?
Tully stă la o masă cu un bărbat și ia prânzul.
Furia mea explodează și trag frâna de mână.

„Încercuiește blocul.” Cobor din mașină.
„Ce naiba?” se repezi Ben. "Ce faci?"

Las mașina în mijlocul drumului și mă năpustesc spre restaurant.
Trec prin u ă i ajung la masa lui Tully.
Ochii i se fac mari când mă vede. „B-brock?” se bâlbâie ea.
Mă uit în jos la bărbatul cu care e. Nu am fost niciodată atât de

supărat. Îl prind de gât.
"Părăsi. Înainte să te ucid.”

Capitolul 6
Tully
La dracu, nu.
„Brock!” Plâng. "Ce faci aici?"
„Mișcă-te, nenorocitul!” Mârâie la Rourke în timp ce îl smulge

de pe scaun și îl aruncă în lateral. Rourke cade pe podea înainte de a
se ridica rapid în picioare.
Am ochii mari de groază. „Brock, ce naiba crezi că faci?”
"Eu nu."
Rourke se duce să spună ceva și să se susțină, dar Brock se

întoarce spre el ca diavolul, îndrăznindu-l să încerce.
Rourke se încruntă, apoi se zboară de frică. Ochii lui trec între eu și
Brock. — Te voi aștepta afară, Tully.
Mă uit la el. Wimp.
Brock cade pe scaunul vizavi de mine și se așează pe spate pe

scaun. Își ridică bărbia și se uită la mine. Inima începe să-mi bată
repede, iar transpirația îmi încălzește axile. El radiază energie
termonucleară. Nu cred că am văzut vreodată pe cineva atât de
supărat.
"Ce crezi ca faci?" Îmi încrucișez brațele

in fata mea. „Nu îndrăzni să-l tratezi pe prietenul meu așa.”
Se aplecă înainte și își pune coatele pe masă.

„Nu ar trebui să fie întrebarea: ce dracu faci?” mârâie el în șoaptă.
„Iau prânzul, cum arată?”
Brock strânge maxilarul. „Cine este tipul ăla nenorocit?”
— Nu e treaba ta, răsturn eu.
Își lovește mâna pe masă și eu sar. — Nu mă enerva, Tully.

Mârâie din nou. „Și de ce naiba nu îmi preiei apelurile?”
Îmi îngust ochii la el. Dintre tot nervii. Evident, nu a mai fost
respins niciodată și este serios șocat. Ei bine, nu joc jocul lui.
„Pentru că nu mă interesează.”
Ochii îi arde de furie. „Acum spune-mi adevăratul motiv.”
"Ce?" șoptesc supărată. Oamenii încep să se uite peste noi acum.

Cobor vocea. „Ești atât de îngâmfat. Nu mi-a plăcut, bine?”
El se uită la mine. "Rahat."
Ridic din umeri, parcă neimpresionată. Trebuie doar să smulg

Collantul și să fiu răutăcios să scap de el o dată pentru totdeauna.
"A fost incredibil. Am fost acolo, Tully. Știu cum s-a simțit.”
Ochii mei îi țin pe ai lui. Chiar a fost. Mă forțesc să dau din cap.
„Ești delirante. Nu a fost atât de grozav, Brock.

„Tăiați prostiile și spuneți-mi adevărul.”
Dintre toate nervii, tipul ăsta nu e serios aici.

"Amenda. A fost bine. Foarte medie, cred.”
Se aplecă în masă. „Încerci să mă enervezi?

Pentru că funcționează, mârâie el.
„Brock”, șoptesc eu. "Nu îmi placi. Nu vreau să văd

tu din nou. Nu mă mai suna."
"Rahat. Spune-mi naibii de adevăr și te las în pace.”
Mi se umplu ochii de lacrimi pentru că nu vreau să o spun cu

voce tare.
Adevărul doare.
„Tully.” Vocea lui scade mai blândă când îmi vede lacrimile. "Ce este?"
„Mă faci să mă simt murdar”, îi șoptesc.
Fața îi cade.
„Nu dorm prin preajmă.”
Își strânge maxilarul furios, cu ochii ținându-i pe ai mei. Cu greu îl pot

vedea prin vederea mea acum încețoșată. „Ești doar a doua persoană cu care
m-am culcat vreodată și m-ai dat cu fundul într-o baie publică”, șoptesc furios.
„Și mă urăsc pentru asta.”
Îmi ia tandru mâna în a lui. „Tully”, șoptește el încet. Mă uit în jos la

mâinile noastre împletite și vreau doar să plâng. Urăsc că îmi place atingerea
lui. Urăsc că face ca totul să pară normal și în regulă.
„Nu, bine”, strig eu când mă smulg din strânsoarea lui. Mă ridic atât de
repede încât scaunul meu cade înapoi pe podea. — Lasă-mă în pace, Brock.
Nu-mi place felul în care mă faci să mă simt.” Ies din restaurant și mă repez
pe ușile din față, dar, bineînțeles, vine după mine.
— Tully, stai, trebuie să vorbim.
Mă întorc spre el, furios că m-a slăbit încă o dată la genunchi. "Nu." Îl
împing cu putere în piept.
— Ai spus că dacă ți-aș spune adevărul, m-ai lăsa în pace.
Încearcă să-și înfășoare brațele în jurul meu. îl împing departe.

„Nu mă atinge naibii!” Plâng, pierzând complet controlul.
Ochii lui îi țin pe ai mei și știu că încearcă să descopere cum să facă

față acestei situații. El a ieșit complet din adâncimea lui aici.
Îmi încred ochii împreună pentru a încerca să controlez lacrimile. „Te

urăsc pentru că m-ai făcut să mă simt așa.”
Fața îi cade. „Încetează”, șoptește el.
— Întoarce-te la curvele tale, Brock. Îmi șterg cu furie lacrimile. "Lasa-

ma naibii in pace." Mă întorc și mă năpustesc
spre clădirea mea de lucru.
„Tully!” mă strigă el. „Tully, te întorci aici!”
Îmi las capul în jos și puterea mă îndepărtez de el.
Mă simt u urată că am spus-o, dar am un sentiment profund că nu-

l mai văd niciodată.
Sincer să fiu, mă bucur că s-a terminat și nu trebuie să mă mai

gândesc la asta.
Trag aer în piept și șterg cu furie lacrimile în timp ce mă întorc la

birou. Intru în clădire, iau liftul până la biroul meu și îl găsesc pe Rourke
stând la biroul lui.
„Mulțumesc mult”, trag în el în timp ce îmi arunc geanta pe birou.

"Unde ai mers?"
Rourke se uită la mine, nesimțit. "Scuzati-ma. În cazul în care nu ai

observat, Hulk al unui iubit drogat de sală avea să-mi stingă luminile.”
Îmi dau ochii peste cap și mă las pe scaun.
„Este al naibii de nebun, Tully”, mormăie el. „Trebuie să fie pe

steroizi.”
Iau o grămadă de dosare, le las pe birou și aterizează cu o bufnitură.

„Ei bine, nu va mai trebui să-ți faci griji pentru el.”
"De ce?"
„Pentru că s-a terminat. L-am încheiat.”
Se uită categoric la mine. „Știe el asta?”

„Acum o face.”
Se încruntă și are această expresie stupidă pe față.
"Ce?" ma repez.
„El dracu’ la fel de nebun pe cât se comportă?”
Îmi răsucesc buzele și dau din cap.
Ochii lui îi țin pe ai mei.
„Și ideea ta este?” Întreb.

Ridică din umeri și se întoarce la munca lui.
"Ce?" ma repez.
„A trecut mult timp de când nu am văzut un bărbat devenind atât

de pasionat de nimic.” Începe să scrie ceva în dosarul său.
"Ce vrea sa insemne asta?" mă încruntă.
El ridică din umeri. „Nu știu ce înseamnă, dar știu că nu l-am văzut
niciodată pe Simon devenind cel mai puțin gelos pe tine. Am putea să
ieșim tot weekendul și să ne petrecem pijama și tot.
Mă uit la el. "Asa de?"
„Ei bine, tipul ăla aproape că mi-a smuls capul doar pentru că
stăteam cu tine.”
Mă uit la Rourke pentru o clipă, în timp ce mintea mea încearcă să

ajungă din urmă cu procesul lui de gândire. „Nu înțeleg ce vrei să spui.”
„Spun că aș da orice pentru ca cineva să fie atât de pasionat de

mine.” Se uită categoric la mine.
Îmi încurcă fața de dezgust. „Atunci du-te la sală și stai în toalete,

dacă ai noroc, s-ar putea să vină să te draci în fund.” Eu dau din cap. „Nu
m-ar surprinde deloc.”
Își dă ochii peste cap. „De ce ești atât de dramatic?”
„Pentru că mă întorc cu Simon și nu am nevoie de rahatul asta.”
Rourke se ridică de pe scaun. "Tot ceea ce." Își ia dosarele și dispare

jos, în celălalt laborator. Îmi pornesc computerul și mă uit la ecran.
De ce dracu am schimbat sala de sport?
Ies din liftul din clădirea mea și urc pe hol spre apartamentul meu când
se deschide o ușă. O fată cu negru
părul iese pe coridor. Poartă haine de modă veche, care nu se potrivesc. Am

văzut-o noaptea trecută când vorbea cu o fată de jos, în foaier. E destul de
drăguță sub stilul ei oribil.
„Bună”, îmi spune ea.
"Salut." Zâmbesc și trec pe lângă ea.
„Eu sunt Meredith.”
Mă întorc spre ea. „Bună, Meredith. Eu sunt Tully.”
— Tocmai te-ai mutat în acest weekend?
"Am facut. Locuiești în acel apartament?” cer sa fac

conversa ie.
„Uh-huh. Mama îmi plătește chiria pentru că nu vrea s-o mai ascult
între ele cu iubitul ei.”
albesc. Ce naiba? Bine, sunt prea multe informații. Ea ar fi de vârsta

mea sau aproape de ea; cel pu in douăzeci i patru. De ce naiba îi plătește
mama ei chiria? Și de ce și-ar dori să-și audă mama întreținând act sexual?
Bolnav.
Forțez un zâmbet. — Foarte încântat să te cunosc, Meredith. Am multe

de făcut, așa că ne vedem mai târziu.” Mă întorc și încep să merg pe hol spre
apartamentul meu.
— Tully? ea suna.
mă întorc. "Da."
„Vrei să fii cel mai bun prieten al meu?” intreaba ea speranta.
„Em.” Mă opresc o clipă. Ce naiba? „Vrei să fiu cel mai bun prieten al
tău?”
Ea dă din cap nerăbdătoare. „Nu am avut niciodată unul până acum. Îi

întreb pe toată lumea, dar nimeni nu mă vrea.”
"Oh." Trebuie să aibă probleme. Arată atât de plină de speranță,

zâmbindu-mi prost.
Empatia învinge. „Am deja cel mai bun prieten. Numele ei este Callie,
dar poți fi și prietena mea, dacă vrei? dau din umeri.
„Putem fi cu toții prieteni împreună.”
Ochii ei se fac mari de entuziasm. "Într-adevăr?"
Zâmbesc, simțind că mi-am făcut fapta bună pentru ziua respectivă.

"Da într-adevăr."
Ea dă din cap în timp ce se preface că o joacă cool. „Bine, ne vedem prin

preajmă.”
Zambesc. "Bine." Mă întorc.
„Ne vedem prin preajmă pentru că acum suntem într-o bandă împreună.”
Ezit o clipă în timp ce îmi încreț fața în sus. — Totuși, nu chiar o bandă, nu-i
așa?
— Mai degrabă o haită de lupi? întreabă ea entuziasmată.
"Sigur." Isuse, ce naiba? "Ne vedem mai tarziu atunci." Mă întorc... din nou.
„Ah-wooooo!” strigă ea.
Mă întorc să văd că are capul pe spate și urlă ca un câine sălbatic.
„Am putea primi o chemare a lupului”, spune ea. „Pentru haita noastră de
lupi.”
Mă uit la ea.
„Știi”, adaugă ea serioasă. „În cazul în care cineva are probleme, avem o
haită de lupi.”
În ce naiba m-am băgat aici? Crede că acesta este filmul The Hangover ?
„Ne vedem mai târziu, Meredith”, spun eu.
Ea urlă din nou ca răspuns.
Dă-mi naiba.
Mă repez spre ușa mea, intru repede înăuntru, trag lacătul și mă aplec
pe ușa închisă în spatele meu.
Ce urmează?
La 19:00 se bate la u ă. Mă ridic să o deschid în grabă.
„Am gata pizza și bere și vă stau la dispoziție.”

Callie zâmbește în timp ce ține cutia de pizza în aer.
Îmi întind mâna pentru ea și o sărut pe obraz când trece pe lângă

mine. "Intra."
Ea aruncă berea și pizza pe măsuța mea de cafea, privind în jur cu

mâinile în șolduri. „Uau, Tull, locul arată uimitor.”
Zâmbesc în timp ce mă uit în jurul meu noul apartament. „Îmi place

aici, Cal. E mai aproape de tot, iar apartamentul se simte atât de acasă, știi?”
Merge la bucătărie și scoate niște farfurii înainte de a se întoarce în

sufragerie și de a începe să ne servească pizza. „Îmi pare rău că nu am putut
vorbi azi când ai sunat. Șeful meu este un nenorocit imens”, spune ea în
timp ce îmi dă farfuria.
„Îl voi doborî într-una din zilele astea.”
eu chicotesc. "Este în regulă. Tocmai sunam să am o criză, oricum. Ai

ocolit un glonț.” Îmi mușcăm pizza și mă încruntă. „Hmm, atât de bine.”
"Spune-mi ce s-a întâmplat. Un drogat de gimnastică a avut o furie?

spune ea în jurul unei guri de pizza.
Dau din cap în timp ce mestec. "Complet. L-a prins pe Rourke, l-a
aruncat de pe scaun și și-a pierdut complet rahatul.”
"Ce a spus el?"
Deschid berea Corona și iau o înghițitură. „A continuat pentru că nu i-

am răspuns la apeluri toată săptămâna. I-am spus că s-a terminat, iar apoi…”
Scutur din cap dezgustat.
"Ce?" Ea se încruntă, căzând serioasă.
„I-am spus cum m-a făcut să mă simt, dar acum mă simt într-un fel
prost în privința asta.”
„Nu, este un lucru bun. Trebuia să afle adevărul”, ea

mă asigură. „Ce a spus odată ce i-ai spus?”
Bat, bat, bat.
"Cine e?" mormăi.
„S-ar putea să fie el”, îl tachinează Callie.
„Sper că nu.” Răspund la ușă și o văd pe Meredith stând pe hol.
„Bună”, spune ea, parcă supărată.
"Salut."
— Nu mi-ai spus că ne întâlnim în seara asta? Ea trece pe lângă mine

în apartamentul meu.
Callie se încruntă la mine în discuție. „O, Doamne”, spun eu

în spatele lui Meredith la Callie în timp ce trece pe lângă mine.
„Bună, lupule”, îi spune Meredith lui Callie.
Callie se uită la Meredith, iar apoi ochii ei se ridică la mine îndoielnic.
— Callie, ea este Meredith.
Meredith zâmbește fericită și dă mâna cu Callie.
„Meredith mi-a cerut să fiu cea mai bună prietenă a ei astăzi”, spun eu.
Obține indiciu, Callie.
Ochii lui Callie trec între noi doi, în timp ce ea încearcă în mod clar să
stabilească dinamica a ceea ce se întâmplă.
„Așadar, i-am spus că toți putem fi cei mai buni prieteni”, îi explic.
Callie preface un zâmbet. "Ai făcut? Îmi place asta.” Ea sorbi din bere.
"Da." Mă uit la Callie în timp ce încerc să mențin o față dreaptă.

— Și Meredith crede că ar trebui să facem o haită de lupi acum.
Callie se sufocă cu berea ei. „Scuză-mă”, șoptește ea printr-un gât

răgușit. — O haită de lupi?
Dau din cap și, neputând să mă abțin, chicotesc. Meredith sare pe

canapea și zâmbește fericită, încrucișându-și picioarele în fața ei.
Dacă aș putea citi mintea lui Callie. Nu-mi pot imagina ce gândește, dar
știu că ar fi al naibii de amuzant. Trebuie să mă explic puțin mai mult.
„Meredith nu a avut niciodată cel mai bun prieten”, continui.
Fața lui Callie cade. "Oh, chiar a a?"
„Și mama lui Meredith îi plătește chiria pentru ea, ca să nu o mai asculte
între ele.”
Fața lui Callie cade mai departe și o văd conectând

puncte. „Mama ta te ascultă făcând sex?” Ea se încruntă.
"Nu." Meredith scutură din cap. „O ascult făcând sex.”
Amândoi ne uităm la ea în timp ce gândul oribil se rostogolește în capul

nostru.
„Și ea se pricepe la asta, pentru că iubitul ei geme tare”, adaugă Meredith.
Ochii lui Callie sunt de mărimea farfurioarelor în timp ce încearcă să dea

sens acestei persoane ciudate din fața noastră.
Manierele în cele din urmă o au mai bine. — Vrei o bere, Meredith? ea

intreaba.
— Nu, mulțumesc, spune Meredith categoric. „Nu pot să beau bere. Îmi
face vaginul să miroase.”
Ochii lui Callie se fac mari de groază.
„Da, știi că uneori te gândești, la naiba, că această păsărică miroase”,

spune Meredith degajată.
Callie se uită fix la ea, impasibil. „Nu pot să spun că da.”
nu mă pot abține; Primesc chicotele incontrolabile. Cine naiba spune

rahatul asta?
Meredith se uită la mine. — Nu e amuzant, Tully. Este o mizerie foarte

fierbinte acolo jos. Fără bere pentru mine. Întrebați-o pe mama cât de rău
miroase.”
Fața lui Callie palidează și văd că ea primește un cu adevărat

vizual prost în capul ei în timp ce își ține pizza sus, în aer.
am izbucnit în râs.
Meredith își încrucișează picioarele în fața ei și zâmbește larg în timp

ce privește între noi. „Deci, despre ce vor prietenii mei să vorbească?”
„Orice, în afară de reacția ta la bere.” Callie oftă în timp ce sorbi din

băutură. „Sau mama ta adulmecând”.
Inca rad. "Sunt de acord. Orice în afară de asta.”
Este vineri după-amiază. 14:00 mai exact, și sunt jos, la secția de poliție,
cercetând niște dovezi cu unul dintre detectivi, Martin. Stăm la biroul lui,
fiecare cu o cafea în mână. Îmi place Martin. Avem o prietenie ușoară. Nu
se străduiește prea mult să fie cool sau amuzant, este doar cine este. Am
avut o săptămână bună, m-am instalat în noul meu apartament și am
planuri pentru weekendul cu Callie și Rourke. Au trecut șapte zile de când
am avut aventura în baie cu Brock. Cred că în sfârșit încep să mă iert puțin.
Presupun că este doar unul dintre acele lucruri. Indiferent cât de

mult aș regreta, nu pot să mă întorc și să schimb nimic, așa că, așa cum
spune Callie, de ce mă bat în legătură cu asta?
Nimănui altcineva nu-i pasă. De ce ar trebui?
A purtat prezervativ, i-am spus ce m-am simțit după el și, evident, a

primit mesajul pentru că de atunci nu m-a mai sunat.
Oricare ar fi motivul, oricum mă simt mai bine.

Poate asta e doar pentru că am avut ocazia să-i spun partea mea.
„Există întotdeauna o șansă cu investigația ca evenimentele

anterioare să fie aduse în discuție”, spune Martin.
„Nu, asta nu va merge. Trebuie să văd pe cineva despre asta acum.”

Aud o cerere de voce familiară de la recepție.
Cunosc acea voce. Ce…?

Mă întorc și îi văd pe Brock și pe prietenul lui de la sală vorbind

către recepționer. Brock cere să vadă pe cineva.
La dracu.
Mă întorc pe scaun, astfel încât să fiu cu spatele la zona de recepție, în

speranța că nu mă poate vedea.
Mă uit la ecranul computerului din fața mea în timp ce ascult cu

urechea conversația pe care o poartă cu ofițerul de poliție de la recepție.
„Vreau să știu cine conducea mașina de poliție cu numărul de

înmatriculare
NGH 167 aseară”, afirmă Brock.
„Îmi pare rău, domnule, nu putem da aceste informații publicului.”
„Nu sunt public, investighez o crimă și am

motiv să credem că unul dintre ofițerii tăi ar putea fi implicat.”
Am ochii mari în timp ce ascult. La dracu.
„Acest lucru este complet în afara sensului și vă pot asigura că

acuzațiile false pot și vă vor duce la judecată în instanță. Acum, te rog
să pleci.”
"Nu. Nu plec nicăieri până nu știu cine conducea mașina aia de

poliție aseară.”
„Domnule.” Polițistul oftă. „Nici măcar nu am acces la aceste

informații.”
"Cine?"
„Persoana care o face nu este din nou până luni.”
„Superează-te.” Brock rânjește. — Chiar te aștepți să cred că nu

știi cine conduce nenorocitele de mașini?
Mă încrunt în sinea mea, știind că ofițerul spune o minciună

completă. Informațiile despre vehicul sunt în camera din spate pentru
ca toți să le vadă. Toată lumea are acces la el.
„Te simți confortabil să faci asta?” întreabă Martin, întrerupându-

mi gândurile.
Mă uit la el. huh? Nu am absolut nicio idee despre ce vorbește.
„Acum este în imprimantă”, spune el.
Mă încruntă și arunc o privire spre imprimantă. Despre ce naiba

vorbeste? Telefonul lui Martin sună. El îi răspunde și dă din cap.
— Poți să-mi iei asta de la imprimantă, Tully, te rog?
"Sigur." Mă ridic și încerc să nu mă înfrunt în fața recepției. Mă

apropii să iau hârtia de la imprimantă și să mă uit la ea pentru o clipă. Sper
că Brock a dispărut până acum.
Îmi las capul în jos, mă întorc și mă strec pe scaun.
— Tully? Vocea lui Brock strigă.
Îmi închid ochii. La naiba. Mă întorc și îl văd pe Brock privindu-mă. îi

ofer un zâmbet. "Salut." La naiba, nu pot fi nepoliticos, așa că mă duc la
tejghea.
Brock se încruntă, evident confuz. „Ești polițist?”
„Em.” Ochii îmi pâlpâie la polițistul care stă lângă noi. „Nu, sunt
criminalistic.”
Fața îi cade. „Ești om de știință?”
dau din cap nervos. „Uh-huh.”
Poartă un tricou alb, blugi și la naiba, arată atât de frumos încât aș

putea plânge. El este personajul înalt, întunecat și frumos.
"Lucrezi aici?" El arată spre podea.
Dau din cap, neputând să mă împiedic să zâmbesc celor șocați

uita-te la fata lui. Mă întreb ce a crezut că fac pentru a-mi trăi.
„Da, de multă vreme. Câțiva ani, de fapt.”
El și prietenul lui schimbă priviri.
„Trebuie să mă întorc la muncă.” Îi zâmbesc prietenului lui. Cred că

îl cheamă Ben, dacă îmi amintesc bine. „Îmi pare bine să vă văd pe
amândoi”, spun eu degajat.
Brock se încruntă în timp ce mă privește. „Da. Ne vedem mai tarziu."

Mă întorc și mă întorc la biroul la care stă Martin. "Eu am

a merge sus. Putem termina asta mai târziu?” optesc eu.
"Lucru sigur."
Mă îndrept spre lift și apăs pe butonul astfel încât

ușile se închid. Expirez puternic odată ce fac.
Care sunt sansele?
Este ora 18:00 când plec de la serviciu. Mă îndrept să trec drumul și sunt pe
marginea bordurii când ridic privirea și îl văd cu pașii mei clătinând.
Brock stă sub un copac, cu umărul drept sprijinit de trunchi.
Încremenesc pe loc și îmi aruncă un zâmbet deformat

înainte să vină spre mine.
„Bună”, spune el ușor.
Îmi răsucesc mâinile în fața mea nervos. "Salut."
„Nu mi-ai spus că ești un pasionat al științei.”
Zâmbesc stânjenit. „Încerc să-l ascund.” Îmi strâng cureaua genții cu o

forță albă a degetelor.
Brock zâmbește categoric și se scarpină în cap. „Pot să vorbesc cu tine

un minut?”
Ochii mei îi țin pe ai lui. "Ce ziceti?"
Se dă înapoi pe piciorul din spate ca frustrat. „Tully, vreau doar să

vorbesc cu tine două minute. Putem să luăm ceva de băut sau așa ceva?”
"Nu." Mă uit spre drum. „Trebuie să-mi iau autobuzul.”
„Pot să te conduc acasă, dacă vrei.”
Îmi înghit nodul din gât. Nu vreau ca el

stiu unde locuiesc. „Nu, e în regulă. Multumesc oricum."
El lasă capul în jos, învins. „Nu vei trece peste asta, nu?”
„Brock”, șoptesc eu.
„Îmi pare rău, bine, nu știam.”
Mă uit la el.
„Urăsc că te-am făcut să te simți murdar”, spune el cu tristețe.
Îl privesc, nesigur ce să spun.
„Nu mă pot opri să mă gândesc la asta. E dracului cu capul meu.”
expir puternic. „Nu ai fost tu.”
„A fost, tu ai spus asta.”
„Nu, Brock. Am spus că sunt dezgustat de mine însumi.”
Ochii lui caută pe ai mei.
„Nu te învinovă esc deloc. Am cerut-o, am implorat-o, de fapt.” dau

din umeri. „Doar că nu-mi place cum m-a făcut să mă simt după aceea, asta-
i tot.”
Îmi ridică mâna și o ține în a lui. „Ești prima fată în care am săpat-o
pentru totdeauna.”
„Dar știu că nu sunt prima fată cu care te-ai luat pentru totdeauna.”
Îmi trag mâna din strânsoarea lui.
Se încruntă.
„Brock, pur și simplu suntem conectați diferit.” Zâmbesc trist. „Și asta
e în regulă. Asta te face pe tine, pe tine și ceea ce mă face pe mine pe mine.”
Se uită la mine de parcă ar încerca să înțeleagă. „De ce nu te-ai întors

la sală?”
„Mi-am anulat calitatea de membru.”
Fața îi cade. "Ce? Mă urăști atât de mult?”
„Nu te urăsc.” Eu dau din cap. „Doar că nu am încredere în mine în

tine.”
"De ce nu?"
„Pentru că ești prost fierbinte.”
Zâmbește, aproape timid. „Știi...” ridică privirea, făcând o pauză și trag

aer în piept înainte de a decide în sfârșit să spună orice are în minte. „Sexul
ăla de vanilie de care crezi că ai nevoie... nu o va face niciodată pentru tine.”
Ridic sprânceana. „Îmi dai sfaturi sexuale acum?”
„Tully.” Oftă și se încruntă ușor. „Știu că nu ni se va întâmpla acum.

Am distrus asta. M-am gândit la ceea ce ai spus și ai avut dreptate: suntem
prea diferiți.”
„De ce crezi că suntem atât de diferiți?” Întreb.
El ridică din umeri. „Vreau să mă distrez, iar tu vrei să fii serios și bun.”
Îmi strâng maxilarul de enervare. Nu este adevarat. vreau distracție,

de asemenea.
„Dar vreau să-ți spun ceva și, te rog, nu o lua greșit.”
De dragul dracului. Despre ce vorbește acum?
„Cunosc trupurile femeilor.”
Îmi dau ochii peste cap de dezgust. Nu acesta este adevărul murdar.
„Nu, ascultă-mă. Trebuie să știi... că ești în mod natural supus în timpul

sexului.”
Ochii mei îi întâlnesc pe ai lui.
„Vanilla, sexul pasiv nu o va face niciodată pentru tine.” El ridică din umeri.
„Doar că nu va fi.”
„Nu știi despre ce vorbești. iubesc

sex normal, Brock, într-un pat cu cineva pe care-l iubesc.”
„Poate, dar trebuie să fii luat și iubit din greu.

Ți-a plăcut, Tully. Știu că ai făcut-o. Ai venit atât de tare încât aproape mi-ai
rupt pula. De ce nu recunoști adevărul pentru tine?” Ochii lui îi țin pe ai mei.
Zâmbesc plin de compasiune. Pur și simplu nu înțelege. El nu va face

niciodată. „Pentru tine este totul despre sex?” suspin. „Este cu adevărat tot
aia conteaza?"
"Nu." Se încruntă, întinzându-mi mâna. „Spun doar adevărul.”
„Adevărul tău și adevărul meu sunt două lucruri diferite. Nu ne vom

vedea niciodată ochi în ochi pe acest subiect. Nu putem fi decât prieteni și sunt
de acord cu asta.” Mă îndepărtez de el.
„Nu vreau să mă urăști.”
„Nu, este vorba despre mine, nu despre tine.” zambesc. „Ești mult prea
fierbinte ca să urăști.”
Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy.
"Ne vedem mai tarziu." Mă întorc și merg spre stația de autobuz.
„Tully Pocket!” el sună. „A fost distractiv, hei?”
Mă întorc și îi zâmbesc, mergând cu spatele spre vârful autobuzului. —

Să ai o viață frumoasă, Brock Marx. Îi arunc un sărut și el zâmbește, prinzând-o
și lovindu-l pe obraz.
Râd și mă întorc de la el pentru ultima oară, plecând cu o vigoare

reînnoită. Este un moment dulce-amar din viata mea.
În principal pentru că a fost ultima dată când l-am văzut pe Brock Marx.
Capitolul 7
Sase saptamani mai tarziu
Mă întind pe spate și îmi îndrept fața către soare, simțind că căldura

vitaminei D se scufundă în pielea mea.
Asta e viata. Sunt fără griji și am vara vieții mele.
„Trebuie să iau niște laser”, mormăi Callie pentru sine în timp ce

își inspectează linia bikinilor de pe marginile bikinilor ei roz.
Ea aruncă o privire spre mine. „Când ai venit din nou? Ar trebui să
mergem împreună.”
Mă încruntă cum cred. „Tocmai l-am avut. Nu mă întorc de veacuri.”
„Mi-aș dori să am bani pentru a-mi distruge vaginul de un curent

electric care ar paraliza foliculii de păr.”
spune Meredith, cu vocea ei monotonă, în timp ce se întinde pe prosopul
lângă mine.
„Ar trebui să găsești o slujbă”, îi spune Callie, întinzându-se pe

spate pe prosop și închizând ochii.
„M-am gândit să devin prostituată”

spune Meredith serios.
"Ce? De ce?" Callie se încruntă, groaza gravându-și trăsăturile.
„Ei bine, duh.” Meredith face ochii mari, numind-o pe Callie proastă
fără să spună cuvintele cu voce tare. „Ești plătit să faci sex cu bărbați.”
Zâmbesc cu ochii închiși. Cumva, și sincer, chiar nu știu cum, Callie

și cu mine am adoptat-o pe Meredith.
Cei doi noștri au devenit acum un grup de trei. Meredith este de fapt
ciudată, amuzantă și ne oferă ore întregi de divertisment.
Nu îi cunoaștem diagnosticul, dar știm că este undeva în spectru.

Ne-am obișnuit cu lipsa ei de filtru creier la gură și, sub toate aceste
comentarii extrem de nepotrivite, se află o tânără care face tot ce
poate. Este o persoană bună și atât eu, cât și Callie ne simțim protectori
față de ea, pentru că știm cât de greu i s-a făcut de-a lungul anilor.
Amândoi simțim că suntem tot ce are Meredith în viața ei acum. Există
un motiv pentru care ne-a întâlnit.
Și mama ei este undeva pe spectru, ceea ce nu a ajutat situația.

Meredith nu avea deloc îndrumare cu privire la ceea ce este potrivit să
spună cu voce tare oamenilor.
Noi trei suntem momentan la Bondi Beach. Este ora 15:00 într-o
sâmbătă perfect însorită. Plaja este plină, iar muzică se aude de la
barul de peste drum.
— Ești virgină, Meredith? Întreb, curioasă de ce își dorește mereu

atât de mult sex.
„Nu”, răspunde ea degajată.
Eu și Callie ne așezăm amândoi, sprijinindu-ne pe coate în timp ce noi

uita-te la ea. „Cu cine ai făcut sex?” întreb eu, surprinsă.
"Sincer."
„Cine este Frank?” întreabă Callie.
„El este curatenia clădirii noastre.”
Îmi rămâne gura deschisă. — Ce naiba, Meredith?

„Dar este un secret.”
"De ce?"
— Pentru că Frank are oarecum o prietenă.
Eu și Callie ne uităm șocați. „Deci, ai dormit

cu el când știai că are un fel de iubită?
"Da. În dulapul cu mături, la subsol.”
— Meredith, geme Callie. „Nu te poți culca cu cineva când știi că

are o iubită.”
„Dar iubita lui este Peachy Sue. Nu-i pasă.”
Îmi îndoaie nasul. „Peachy Sue? Cine este Peachy Sue?”
„Ea trăiește la nivelul unu.” Meredith zâmbește soarelui,

complet relaxat. „Ea se culcă cu bărbați pentru bani.”
Eu și Callie ne uităm din nou unul la altul, cu ochii noștri din ce în

ce mai mari. — O prostituată locuiește la parter? Îndrăznesc să o întreb
pe Meredith.
„Da, și ei o numesc Peachy Sue pentru că vaginul ei este

moale ca o piersică. Frank spune că este și suculent ca o piersică.”
Cad înapoi pe nisip, exasperată. „Așadar, Frank te-a tras pentru că

prietena lui se ia cu alți bărbați.”
"Asta e corect."
— Îl mai tragi? întreabă Callie, fascinată.
"Nu." Ea zace nemișcată o clipă. „Obișnuiam, multe, dar

Nu mai fac asta.”
"De ce nu?"
„Pentru că el continuă să ejaculeze în gura mea și nu-mi place

gustul.”
Un chicot se ridică în piept.
„Cred că vreau să fac ceea ce face Peachy Sue”, spune Meredith.
"De ce?"
„Pentru că sunt excitat tot timpul.”
„Doamne, și eu.” Mă ridic și îmi șterg nisipul de pe picioare și îmi

pun părul într-un coc în vârful capului. „Nenorocitul ăla de drogat de la
sală m-a distrus. Ceea ce n-aș da să fie...” Vocea mi se stinge. „Sunt o
nimfomă înfometată de sex.” Mă uit peste oamenii care înoată în apă.
„Telefonul meu care vibrează în buzunar aproape că îmi dă un orgasm
zilele astea.”
„Ce este o nimfomă?” întreabă Meredith.
„Cineva care vrea să facă sex mult”, răspund.

„Atunci și eu sunt o nimfomă înfometată de sex”, spune ea

serioasă.
— De ce nu îți iei un iubit, Meredith? Întreb.
Ea ridică din umeri. „Nu cunosc pe nimeni care să vrea să fie

iubitul meu.”
Callie se uită la mine întrebător, iar eu ridic din umeri la ea.

Ne-am dezbătut dacă să o luăm sau nu într-o seară cu noi. Nu avem
idee cum va face față situațiilor sociale. Nebunul este că te obișnuiești
cu ciudățenia ei. Este de fapt drăguț.
„Poate că ar trebui să vii la club cândva cu noi”, sugerează Callie

dezinvolt.
Ochii lui Meredith se fac mari. "Aș putea?"
Zambesc. "Sigur ca poti." Mă gândesc pentru o clipă. „Puteți

purta hainele mele, iar noi vă vom face părul și alte lucruri.”
Pentru că Dumnezeu știe, nu o putem scoate în hainele ei.
„Îmi voi găsi un iubit?” ea intreaba.
eu chicotesc. "In speranta."
Callie se ridică cu o vigoare reînnoită. „Hai, fetelor, să mergem.

Am o idee."
"Ce?" Mă încrunt la ea.
„Mergem la sex shop să cumpărăm niște dildouri mari, hardcore.”

Ea se ridică și scoate prosopul. „M-am săturat cu această afacere
excitată. Să luăm asta în propriile noastre mâini... literalmente.”
Ochii lui Meredith îi găsesc pe ai mei. „Ce este un vibrator hardcore?”
Callie zâmbește răutăcios. „Hai și îți arăt.”
O ora mai tarziu

Meredith se încruntă în timp ce studiază vibratorul uriaș care se învârte și

vibrează în mâna ei. „Ești sigur că asta faci cu ea?” întreabă ea nevinovat.
"O da." Callie zâmbește. „Complet sigur.”
— Doar o bagi acolo sus? Meredith îl împinge în aer și se încruntă.
"Da." Zambesc. Acest lucru este hilar. „Dar trebuie să folosești și

lubrifiant.”
„Lubrifiant?”
„Este o cremă pe care ți-o pui pe vagin pentru a te face

umed. Înseamnă că nu doare și pur și simplu alunecă direct înăuntru.”
Meredith este complet fascinată în timp ce privește uriașul vibrator

negru care se învârtește în mâinile ei. „Aș vrea să știu despre asta înainte să
mergem la plajă.”
"De ce?" Întreb.
„Pentru că ar fi fost grozav să fac asta pe prosopul meu.”
Îmi pun mâinile peste față și râd.
„Pentru numele lui Dumnezeu”, se răstește Callie în timp ce o smulge

din mâinile lui Meredith. „Nu o iei peste tot cu tine. Nu este o carte.” Ea se
uită la mine dezgustată. „Este pentru acasă când ești în pat.”
Meredith dă din cap. "Bine. Înțeleg." Ea se gândește o clipă.

„Sau pentru dulapul cu mături.”
— Da, spune Callie. „Doar orele private.”
Cu toții luăm unul și ne îndreptăm spre ghișeu unde casieria ne sună

cumpărăturile. „Ai nevoie de baterii?” întreabă casieria.
Meredith se uită la Callie și la mine în cauză.
„Da, te rog”, răspunde Callie.
Mă uit la pachetele de baterii de pe tejghea. La naiba, nu vreau să fug

în mijlocul a ceva. Eu ridic
patru pachete pentru mine, iar celorlalte două le dau câte un pachet.
Meredith citește instrucțiunile de pe ambalajul vibratorului,

încruntându-se când se uită apoi în jos la cele patru pachete de baterii ale
mele. „Dacă ai de gând să te masturbezi timp de trei săptămâni întregi,
trebuie să iei concediu de muncă”, îmi spune ea cu voce tare.
„Shh.” Mă uit prin magazin. Îmi smulg punga de hârtie

de la casierie și aproape că iese din ușile magazinului.
O aud pe Callie râzând în spatele meu. Să cumperi acest rahat este

întotdeauna îngrozitor, dar să cumperi dildo-uri cu Meredith este îngrozitor.
E miezul nopții și sunt singur în liniștea dormitorului meu. Este ora asta din
noapte când mintea îmi joacă feste. Încep să supraanalizez și să mă gândesc
la lucruri la care nu ar trebui să mă gândesc. Întinzându-mi mâna, îmi scot
vibratorul și lubrifiantul din sertar. Opresc lumina și mă simt confortabil în
patul meu.
Nu mă las să mă gândesc la el în timpul zilei,

dar noaptea, în împrejurări ca aceasta, nu am de ales.
Brock.
Frumos Brock.
Este ironic, bărbatul care m-a făcut să mă simt murdar este

exact același bărbat despre care fantezez când sunt singur.
Cuvintele lui s-au repetat iar și iar în capul meu a

de mii de ori în ultimele șase săptămâni.
„Cunosc corpurile femeilor... Ești natural

supus…"
Îi văd chipul atât de clar când a spus-o. Chiar nu cred că încerca să mă

supere, dar de ce a trebuit să-mi planteze acele gânduri în minte?
M-a avertizat?
Ce mi-a dat un mesaj pe care a crezut că trebuie să-l știu?
„Vanilla, sexul pasiv nu o va face niciodată pentru tine. Pur și simplu

nu va fi.”
Mă încruntă când îmi amintesc conversația noastră. Mi-aș fi dorit să

nu se fi întâmplat. Chiar o fac, pentru că a sădit o sămânță — o sămânță
rea — care crește și se înflorește în interiorul meu.
„Trebuie să fii luat și iubit din greu. Ți-a plăcut, Tully?

Știu că ai făcut-o. Ai venit atât de tare încât aproape mi-ai rupt pula. De ce
nu recunoști adevărul pentru tine?”
Avea dreptate? Timp de zece minute, stau întins în tăcere și mă

gândesc la cuvintele lui. M-am gândit mult la ei. Mi-aș fi dorit să nu fi fost
enervat pe el la momentul respectiv pentru că am spus-o. Aș fi putut să-i
pun mai multe întrebări. Aș fi putut să-l fac să-mi explice lucrurile.
De ce a simțit nevoia să mă avertizeze despre propriul meu corp?

Sunt atât de neexperimentat încât nici măcar nu știu de ce am nevoie?
Totul este atât de confuz. Iau vibratorul, îl pun sub pături și îmi deschid
picioarele.
Închid ochii și mă gândesc la el.
Inima îmi bate repede, picioarele îmi tremură și doar pentru o clipă,
mi-am lăsat să cred că el este aici cu mine.
Brock
Cad pe saltea cu Tara chicotind in timp ce se intinde langa mine, in timp ce

Kylie cade din maini si din genunchi pentru a fi langa mine. Inima mea
scapă de sub control din cauza orgasmului pe care tocmai l-am avut. Cu
câte o fată sub fiecare braț, închid
ochii mei adormiți. Sunt extenuat. Suntem la asta de ore întregi.

Picioarele noastre sunt o mizerie încurcată, fiecare dintre noi acoperiți de o
strălucire de transpirație.
Mă distrez mereu aici. Acestea sunt două dintre cele mai frumoase
fete pe care le-am întâlnit vreodată. Sunt conectați ca mine. Noi trei ne-
am cuplat de câteva luni.
În ultimele câteva ori, totuși, ceva nu s-a întâmplat.
Kylie mă sărută în piept și închide ochii. Tara își trece mâna prin
părul meu și mormăie ceva somnoros chiar înainte să adoarmă și ea.
Îmi mușc buza de jos și mă uit în sus la tavan

pe mine.
Ce?
Ce este?
De ce am acest sentiment neplăcut de fiecare dată când fac sex?
M-am plimbat puțin – mai mult decât fac în mod normal, de fapt.
O fată, două fete, gemeni... La naiba, chiar am făcut trei deodată

în noaptea trecută.
Se pare că caut motivul; încercând să câștig un fel de perspectivă

cu privire la motivul pentru care mă simt dezorientat în ultima vreme.
Obișnuiam să ieșim, să mă distream, să luam în drum spre casă, să

tragem tare și apoi mă trezeam simțindu-mă ca un milion de dolari.
Dar nu în ultima vreme.
Mintea mea se duce imediat la Tully, iar cuvintele ei tăioase revin

în prim-planul minții mele.
Mă faci să mă simt murdar.
Am o viziune a ei și stomacul mi se strânge.
Mă întreb ce face ea acum?
Tara se ghemuiește la pieptul meu. Mă face să mă încruntă. Nu

vreau să fiu aici.
Desprind încet fetele de pe mine și cobor din pat. În mod normal,

aș rămâne peste noapte și aș lua mai multe din ambele la micul dejun
înainte de a pleca dimineața.
Intru în baie, aprind lumina și mă uit la reflexia mea în oglindă.

Părul meu este sălbatic, fața îmbujorată și penisul încă semi-dure.
Tocmai am suflat de cinci ori. Ar trebui să fiu relaxat până într-o

stare aproape de comat.
Deci, de ce nu sunt?
Mă faci să mă simt murdar.
Cinci cuvinte nu au înțepat niciodată atât de mult.
Mă scărpin pe cap de frustrare și ies afară la cada spa să-mi

recuperez hainele. Am o viziune despre mine stând pe o parte a spa-ului
în timp ce fetele îmi sug pe rând pe rând.
Iisus.
Intru înăuntru și îmi trag blugii în sus în timp ce mă uit la cele două
femei frumoase adormite, goale pe pat.
Ce naiba se întâmplă cu mine?
Îmi pun cămașa și pantofii, îmi iau cheile și

pleca in liniste.
Odată ajuns în mașină, ies în noapte, întorcându-mă

fereastra în jos pentru a lăsa vântul să-mi curgă prin păr.
Nu sunt mașini pe drum la 3:00, dar nu vreau să merg acasă încă.
Conduc la plajă, îmi parchez mașina, ies și cobor pe nisip. Stau o

vreme cu mâinile peste genunchi, apoi mă întind în cele din urmă pe
spate să mă odihnesc pe coate, doar privind valurile care se învârt. Briza
mării îmi sufla pe față și îmi trec mâna prin nisip în timp ce mă uit. in
noapte.
Ce este?
Ce s-a întâmplat?
„Bine, deci am verificat încrucișat toate hotelurile în care a fost folosit

numele Chancellor și doar pe acesta îl putem găsi”, spune Ben. „Dacă
vedea un bărbat pe o parte, nu sunt sigur când a făcut-o . Soția lui
spune că nu ieșea noaptea sau în weekend și că nu părea să aibă
niciodată o zi liberă de la muncă. Singurele momente în care putem
vedea că a avut ocazia este acolo unde l-am prins pe casetele de
securitate.”
"Ce vrei sa spui?" Întreb.
„Fie încă una dintre fetele din filmare este a

travestit sau... Face o pauză.
"Sau ce?" mă încruntă.
„Sau se vedea pe cineva la serviciu și se dădeau în baie.”
Dau din cap în timp ce procesez informația. — Ai scos palpatoarele

să vezi dacă cineva crede că era înclinat în acest fel?
Ben scutură din cap. „Da, dar am venit cu mâinile goale. Nicio
persoană nu bănuiește nimic.”
„Hmm.” Mă uit la imaginile fetelor când ajung și ies din camera

lui de hotel. „Nu arată ca transe.” mă încruntă.
— Ai vrea să crezi că ai fi în stare să spui, hei? El zâmbește.
"Dreapta?" eu chicotesc. „La naiba, imaginează-ți că duci o tipă

acasă și ea aruncă un cocoș.”
Ben râde și își ciupește puntea nasului.
„Oricum, trebuie să cobor la secția de poliție.”

spune Ben. „Mă întorc într-o jumătate de oră.”
Stau pe scaunul meu. „Voi veni la o plimbare.”

Ben zâmbește în timp ce iese pe ușa din față.
"Ce?" Îl privesc în timp ce îl urmăresc.
„Cum de vrei să vii mereu să faci o plimbare la

sectia de politie acum? Urăști locul ăsta.”
Mă uit la el, neclintit, apoi mă bag pe scaunul șoferului și pornesc

mașina. „Fără motiv”, mormăi eu. „Ma scoate din birou.”
Zâmbește și îmi face cu ochiul obraznic.
Conducem în tăcere până la secția de poliție. În cele din urmă, eu

parcați mașina și opriți motorul. "O sa astept aici."
Se încruntă spre mine. „Nu intri?”
Îmi trec degetul arătător pe partea de jos a volanului. „Nu.”
„S-ar putea să fie acolo astăzi.”
Ochii mei se ridică să-i întâlnească pe ai lui. „Cine ar putea fi acolo?”
Ben râde. „Nu-mi da dracului tău

prostii, omule. Cu cine crezi că vorbești?”
Mă uit la el în gol. "Despre ce vorbesti?"
"Fata."
"Ce fată?"
Își dă ochii peste cap. "Tot ceea ce. Ești un nenorocit de idiot.”
El coboară din mașină.
Îl văd trecând prin parcare și dispărând în secția de poliție. Profit

de ocazie să o sun pe Bridget, sora mea. Știu că e la mama cu cealaltă
soră a mea, Natasha.
"Hei." Pare încântată să audă de la mine.
„Bună, curaj gras.” zambesc.

„Brock.”
— Da, Bridget. rânjesc.
„Poți să spui rahatul ăsta când glumi despre asta.

Nu atunci când este de fapt adevărat.”
Râd și mă uit prin parbriz.
„Îmi cresc doi oameni în stomac. Numele intestine grase este un

compliment al naibii. Numele meu ar trebui să fie gras totul.”
"Ce faceti baieti?" Întreb.
„Tocmai pe cale să merg la cumpărături. Poți să te strecori și să vii

cu noi?”
Este o zi liniștită și nu am prea multe. „Cât timp vei fi?”
„Vârste.” Ea oftă. „Vino și stai cu mine pe băncile din afara

magazinelor... te rog?”
„Didge.” mă încruntă. „Știi că urăsc cumpărăturile.”

„Putem lua prânzul. Hai că nu te-am văzut singur de săptămâni și, în
curând, nu vei mai putea merge nicăieri cu mine.”
"De ce nu?"
„Pentru că voi avea doi copii care țipă într-un cărucior.”
tresar. Asta este adevărat. expir puternic. „Da, bine, sună

eu în două ore.” Închid.
Ben se întoarce la mașină și sare înăuntru, zâmbind

la mine ca pisica Cheshire.
"Ce?"
Îmi dă o bucată mică de hârtie.
"Ce este asta?" Întreb.
Tully Scott
Ben ridică din sprâncene și zâmbește. „Am un nume.”
Mă uit direct la el. "De ce?"

„Pentru că eu sunt bărbatul”. El lovește tabloul de bord.

„Conduce”, poruncește el.
Eu dau din cap cu dezgust. „Dacă aș fi vrut să o sun, aș fi sunat-o.”
„În afară de...” Ben arată către mine, „acea mică chestiune în care ea ți-
a blocat numărul, precum și că te urăște și rahat.”
Falsez un zâmbet, înșurubesc bucata de hârtie și o arunc pe bancheta

din spate. — Ține-ți nasul departe de treburile mele, Statham. Ești ca o fată
mare al dracului.” Pornesc mașina și ies în trafic. „Vrei cafea sau ce?”
Mă așez pe banca din afara magazinului de îmbrăcăminte și sorbesc din apă.
Bridget stă lângă mine cu picioarele ridicate pe scaun. Tash și mama

sunt în magazin, cu gărzile de corp ai Natașei care se plimbă prin preajmă. E
amuzant că nu le mai observ prea mult. Soțul ei, Joshua Stanton, este încărcat,
iar din cauza istoriei lor, Natasha trebuie să aibă tot timpul protecție cu ea.
Arunc o privire spre sora mea. O întrebare mi-a ardet în creier și știu că
ea este singura care poate să-i răspundă sincer. E o fată bună care s-a
îndrăgostit de un bărbat ca mine.
„Didge, când l-ai întâlnit prima dată pe Ben, cum v-ați reunit?”
Ea zâmbește blând, chipul ei devenind nostalgic. „Ei bine, chimia a fost

instantanee. Ne-am plăcut foarte mult, asta era evident.”
O privesc in timp ce ascult.
„Dar desigur, nu am putut face nimic în privința asta.”

Ben era garda de corp a soțului Natasha, iar cumnata șefului i-a fost
strict interzis.
„Deci, te-ai furișat?”
„De ce ești brusc atât de interesat?”
dau din umeri. "Nu știu. Știu doar că tu și Ben ați fost foarte diferiți, așa
că... Vocea mea se stinge.
„Nu am dormit împreună mult timp. Luni, probabil.”
"Luni?" Ce naiba?
„Nu, am fost doar prieteni la început. Cred că lui Ben s-a speriat că va
strica. Mă strecura afară și mă duceam la el acasă. Ne uitam la filme și ne
petreceam, știi, vorbim și alte lucruri.”
Mă uit la ea. "Vorbi?"
„Da.”
„Despre ce naiba e de vorbit luni de zile?”
Ea ridică din umeri. „Nu știu, dar așa m-am îndrăgostit de el.”
zambesc.
"Ce?"
„Să vorbești cu nenorocitul ăla nenorocit te-a făcut să te îndrăgostești

cu el? Doamne, Bridget, nu spune nimănui povestea asta.”
Ea chicotește și dă din cap. „Incredibil, știu.”
Stăm în tăcere o clipă.
„Uneori este frumos să te împrietenești mai întâi cu cineva. Așa se simte

confortabil femeile cu un bărbat care, în mod normal, ar...” Vocea ei se stinge
de data aceasta.
Mă uit prin parcul din fața noastră. „În mod normal, ce?”
„În mod normal, vreau doar să mă trag. Dacă ar fi vrut asta și numai
atât, nu ne-am fi adunat niciodată. A dat
Este timpul să, nu știu, să trecem unul la viața și personalitățile celuilalt.

Să vă cunoașteți cu adevărat.”
Mă uit la ea din nou, mintea mea fiind o grămadă de emoții.
„Dar ce s-a întâmplat dacă erați prieteni și atunci nu s-a întâmplat

nimic altceva?”
Ea ridică din umeri. „Atunci am avut un nou prieten foarte tare și ar

fi fost în regulă. Nu poți să te draci de femei aleatorii pentru totdeauna,
Brock. Ea zambeste. „Într-una din aceste zile, s-ar putea să întâlnești o
femeie cu care vrei să fii prieten.”
„Mă îndoiesc foarte mult de asta.” Zambesc.
Ea mă lovește cu pumnul în braț. „Li se întâmplă celor mai buni

dintre noi, amice.”
Este 1:00 dimineața și sunt în patul meu, uitându-mă în tavan.
Conversația mea cu Bridget cântărește foarte mult

mintea mea. În ultima vreme m -am simțit pe loc și poate...
Nu, asta nu poate fi.
Se poate?
Știu că nu mă simt confortabil cu faptul că l-am făcut pe Tully să se

simtă murdar. De fapt, mă face rău de stomac să mă gândesc la asta. Nu
știu de ce. Nu e ca și cum ar însemna ceva pentru mine.
Mă răsturn și arunc și mă întorc încă două ore până nu mai suport.
„La naiba!” trec frustrat.
Cobor în garajul meu purtând doar boxeri și mă zbârnesc pe

bancheta din spate a mașinii mele. Mă simt peste tapițeria de pe podea,
apoi sus peste
scaun. Îmi iau telefonul și pun lanterna, cercetând tot bancheta din
spate.
La naiba, trebuie să fi explodat pe fereastră sau

ceva. A fost acum o săptămână când Ben mi l-a dat.
Expiră puternic și sunt pe cale să închid ușa când văd bucata de

hârtie zvârlită înfiptă în buzunarul ușii.
Zâmbesc, îl ridic și citesc numele:
Tully Scott
Urc scările câte două și deschid laptopul.
„Bine, Tully Scott. Cine e ti tu?"

Capitolul 8
"Wow." Îi zâmbesc lui Meredith, cu ochii mari de neîncredere.

„Verifică-te.”
Se învârte mândră și își pune mâinile pe șolduri. „Destul de

fierbinte, nu?”
Callie chicotește în timp ce își ia geanta și cheile. „Sigur ești. Haide

să mergem."
Eu și Callie ne-am petrecut după-amiaza transformând-o pe

Meredith. Suntem pe cale să o ducem la primul ei club. Arată uimitor și
nu seamănă deloc cu fetița pe care am întâlnit-o prima dată.
Poartă o rochie neagră strânsă a lui Callie, iar părul ei a fost întins în
bucle mari de la Hollywood pentru a-și complimenta ochii fumurii și
buzele mari și roșii. Eu și Callie suntem foarte mândri de munca noastră
la îndemână.
„Selfie!”
Ne aplecăm împreună, iar Callie ne face o fotografie pe toți.

Acesta este un moment important în viața lui Meredith și îi simt emoția.
Facem o fotografie cu noi trei râzând, iar eu zâmbesc în timp ce mă uit la
ea pe telefon. Meredith pare atât de fericită. Luăm liftul, iar când ușile se
deschid la parter, un grup de cinci fete tocmai ies dintr-un apartament.
Îmi atrag atenția pentru că fiecare dintre ei este uimitor. Este neobișnuit
să ai atât de multe femei minunate împreună deodată.
„Bună, Meredith.” Unul dintre ei zâmbește și apoi, pe măsură ce se

apropie de noi, toți încep să o încerce pe Meredith de parcă ar fi un fel
de expoziție.
„La naiba fată”, spune unul. „Uită-te la tine, că ești fierbinte.”

Meredith zâmbește mândră „Mergem la club. Aceste

sunt noii mei prieteni, Callie și Tully”, anunță ea.
"Buna ziua." Toți zâmbesc.
Eu și Callie zâmbim, iar inima îmi bate puțin. Meredith chiar are o
inimă bună. Urăsc că e atât de greșit înțeleasă.
„Distrați-vă”, strigă fetele în timp ce dispar pe ușile din față înainte

de a ieși în stradă și de a se urca într-un SUV negru parcat.
"Cine sunt ei?" o intreb pe Meredith.
„Aceea a fost Peachy Sue și prietenii ei.”
"Oh." Văd mașina lor dispărând după colț. "Prietenii ei?"
"Da. Prietenii ei de serviciu. Cei care se culcă cu oameni bogați.”
Ochii lui Callie îi întâlnesc pe ai mei. „Uau, sunt impresionat de cât

de superbi sunt toți”, șoptesc eu. Nu sunt deloc așa cum mi-am imaginat
că vor arăta prostituate. "Cine stia?"
„De unde îi cunoști din nou?” întreabă Callie.
„Uneori am ceva cu ei în timp ce se pregătesc de muncă.” Ea ridică

din umeri. „Ei bine, eu am băuturi și ei au suflare.”
"A sufla?" Întreb.
„Cocaină”, mormăie Callies în timp ce își aplică rapid rujul.
"Oh." mă încruntă. „Dar, n-ai spus că te-ai culcat cu Peachy?

iubitul lui Sue? Sunt derutat."
„Nu, el vrea să fie iubitul ei, dar ea nu-l place. De aceea nu a vrut ca
ea să afle despre noi, ca să nu-i strice șansele.”
Mă încântă de dezgust. — Tipul ăsta sună ca un adevărat slezebag,

Meredith. Stai departe de el."
Ea dă din cap. „Asta a spus Peachy Sue.” Ea se gândește o clipă.

„Ea și Wendy Woo au spus că sunt prea bun pentru el.”
„Cine este Wendy Woo?”
„Fata cu părul întunecat care era cu ei.”
„Fata asiatică?”
„E thailandeză”, îmi spune ea.
„Era superbă”, spun eu în timp ce mă întorc și văd mașina lor

dispărând în depărtare.
„Are o pula. Este mare. Îi dă în fund cu bărbați bogați și căsătoriți.”
Callies și ochii mi se fac mari. "Într-adevăr?" optesc eu. „Este un

băiat lady?”
„Da. Bărbaților bogați și hetero le place să fie futuți de un bărbat

care arată ca o femeie. Ea face cei mai mulți bani din toate fetele.”
Meredith ridică din umeri. — Înfiorător, nu? Ea preface un fior.
„Îmi dă niște jeebii heebie.”
„Doamne”, mormăi eu când taxiul nostru oprește.
"Unde sa?" întreabă taximetristul peste umăr.
„Iedera.”
Meredith își mușcă buza de jos și chicotește ca un copil mic.

Callie îmi întinde mâna și eu o palm. Văzând-o pe Meredith atât de
entuziasmată, a făcut deja noaptea pentru amândoi.
Orice altceva din acest moment este un bonus.
Clubul este plin până la căpriori. Sunt oameni frumoși peste tot și bem
cocktailuri în bar. Port pantalonii mei albi cu un top alb, fără bretele,
aurii, stiletto cu bretele și un clutch asortat. Părul meu lung, de căpșuni,
este în jos și prins pe spate pe o parte. Am machiajul meu preferat de
aur grecesc. Mă simt mereu bine când port asta
imbracaminte. Primesc multe complimente. Albul pare să-mi complimenteze

pielea măslinie.
„Îți vine să crezi cât de mult se distrează?” întreabă Callie în timp ce o

privește pe Meredith. Mă uit peste și zâmbesc. Meredith dansează și râde cu
un grup de băieți și fete, arătând de parcă se petrece într-adevăr cel mai bun
moment din viața ei.
„A dansat cu aproape toată lumea din acest loc.” Eu dau din cap. „Sincer, nu
știam cum se va descurca cu asta, dar e în elementul ei.”
"Știu. Hai să mai bem un pahar.” Ne lăsăm paharele goale jos, ne

îndreptăm spre barul din camera alăturată și stăm la coadă.
„Îmi este puțin foame, de fapt”, spun eu în timp ce mă uit în jur. „Cum
am uitat să mâncăm?”
— Nu știu, mormăie Callie. „Și eu mor de foame.”
O bucată de gheață mă lovește în piept și mă uit în jur confuză. Cine

dracu aruncă cu gheață?
Îmi împing degetele prin păr, care acum are gheață în el. Asta e
enervant.
„Fetele, veniți des aici?” ne întreabă o voce necunoscută din spatele

nostru. Ne întoarcem să vedem un tip drăguț, dar tânăr. Ar putea avea doar
optsprezece ani dacă are noroc.
"Noi facem. Tu?" întreabă Callie.
O altă bucată de gheață mă lovește și mă uit din nou în jur.

Cine dracu’ tot face asta?
„Eu sunt Tom”, răspunde băiatul.
„Bună, Tom”, spun eu, distrasă în timp ce mă uit în jur.
O altă bucată de gheață mă lovește. „Cine naiba face asta?” Caut în

jurul clubului, întinzându-mi gâtul pentru a căuta oriunde pot.
Băiatul din spatele nostru vede pe cineva pe care îl cunoaște și începe

să vorbească cu ei, lăsându-ne să ne întoarcem și să ne întoarcem din nou
cu fața în față.
Apoi, dincolo de camera aglomerată, privirile ni se întâlnesc și el îmi

oferă acel zâmbet lent și sexy al lui.
Stomacul mi se răstoarnă și, neputând să mă abțin, zâmbesc prostesc.
Brock stă lângă perete cu alți trei bărbați lângă el.
Sfinte dracu'.
Își ondula degetul și îl mișcă, făcându-mi semn să plec

către el. Scutur din cap și zâmbesc timid. Oh, Doamne.
arat spre picioarele mele. „Vino aici”, spun eu.
El împinge instantaneu de perete și inima îmi bate rapid. La dracu.

Într-o secundă, stă lângă mine. „Ei bine, dacă nu este tocilarul meu preferat.”
Mă privește în sus și în jos încet. „Arăt tot... angelic.”
Încerc să-mi mușc zâmbetul ridicol. „Ei bine, dacă nu este nebunul
meu preferat.”
El chicotește și se aplecă înainte să mă sărute pe obraz.
„Bună, Tully Pocket”, respiră el la mine. Este atât de înalt, care se ridică
deasupra tuturor celor din jurul lui. În seara asta, poartă un tricou maro cu
blugi negri. Părul lui întunecat și umerii largi mă slăbesc la genunchi.
De ce naiba este atât de frumos?
În ultimele șase săptămâni m-am întrebat dacă mintea mea a exagerat

cumva frumusețea lui, dar nu; Pot să confirm că el este, de fapt, exemplarul
perfect.
"Salut." Ochii mei zăbovesc pe chipul lui frumos înainte de a pâlpâi

spre Callie. Îmi amintesc repede manierele mele. „Callie, el este Brock. Îți
amintești de el, nu-i așa?"
Callie zâmbește larg, ridicându-se pe degetele de la picioare și sărind

în entuziasm. "Fac. Buna ziua."
Zâmbește din nou acel zâmbet sexy și știu că el știe, că Callie știe. Oh,
naiba, de ce știe toată lumea?
„A trecut ceva vreme”, spune el lin.

Dau din cap, un răspuns inteligent îmi scapă. Nu atâta timp cât ai
putea crede. Fără să știi, în mintea mea faci o vizită de noapte în dormitorul
meu. Oh, omule, sunt un învins. Probabil că nu s-a mai gândit la mine de
când ne-am îndepărtat ultima dată unul de celălalt.
Callie se îndepărtează în fruntea liniei pentru a ne comanda băuturile.
— A trecut ceva timp, împing afară. "Cum ai fost?"
Ochii lui sexy îi țin pe ai mei și simt căldura în privirea lui.

„Bine, tu?”
Dau din nou prost din cap. Femeie, prinde-te pe tine.

„Terorizezi mai multe fete la sală în ultima vreme?”
Fața îi cade.
„Nu am vrut să terorizez așa ”, mă corectez repede.
Oh, doar taci naibii, chiar acum.
„Ce ai vrut să spui atunci?” întreabă el, neimpresionat.
„Vreau să spun... știi,” divabez nervos. „Vreau să spun, să suni pe

cineva de cincizeci de ori până ești blocat și apoi să-i smulgi prietenul de
pe scaun la prânz?” am scapat.
„În acest caz, nu.” Își linge buzele încet. „Îmi păstrez nebunia specială
doar pentru tine.”
Zâmbesc prost. „Atunci e bine”, șoptesc eu.
El ridică o sprânceană. "Este?"
Îmi mușc buza de jos în timp ce ochii ni se blochează. Iisus. Probabil

că nu ar trebui să mai beau.
Ochii lui coboară încet în picioarele mele și se ridică înapoi la fața

mea. "Arati foarte bine."
"Mulțumiri." Zâmbesc nervos.
Cei trei bărbați cu care stătea se apropie de noi, iar Brock le zâmbește.
„Tully, ei sunt Jesten, Mason și Scott.”
"Buna ziua." Cei trei bărbați îmi strâng toți mâna și îmi zâmbesc
înapoi. Fiecare dintre ei este nebun și superb. înghit în sec. Sunt patru
zei pe lume și toți sunt în același loc în același timp, aici cu mine.
Callie se întoarce cu cele două băuturi ale noastre și cu ochii ei

se lărgește instantaneu când vede cu cine stau.
„Callie, aceștia sunt prietenii mei, Jesten, Mason și Scott.”

îl prezintă Brock.
„Hei, Callie.” Ei zambesc.
Callie îmi dă băutura și îmi aruncă o privire care spune cu

siguranță că naiba, Tull. Îmi iau băutura, îi mulțumesc și iau o
înghițitură.
„Margarita?” întreabă Brock.

Dau din cap.
El chicotește. „Te-ai înțelege bine cu surorile mele.”
"De ce?"
„Au o ușoară dependență de margarita.”
" i eu." Zâmbesc nervos.
Unul dintre prietenii lui merge la bar.
„Deci, ce ai făcut?” întreabă el, făcând

conversa ie.
Fantezand despre tine. "Nimic adevărat." dau din umeri.

„Muncesc, ținem ocupat. i tu?"
"La fel. Funcționează, nimic mult.” Ochii lui zăbovesc pe ai mei și

parcă ar avea ceva ce vrea să spună. Cădem într-o tăcere stânjenitoare
și mă uit în jurul clubului pentru ceva de făcut. Callie este acum adânc
în conversație cu prietenul lui Brock.
Doamne, asta e incomod.
Îmi sorbesc băutura, rămânând tăcut.
„Am vrut doar să...” Vocea lui se stinge.

Mă încruntă și aștept ca el să continue, dar nu o face. „Ce ai vrut?”
„Vreau doar să știi că regret că sunt atât de…”
Eu astept.
El ridică din umeri, cuvintele lui eșuând.
"Nebun?" optesc eu.
Își mușcă buza de jos pentru a-și înăbuși zâmbetul și dă din cap o dată.
zâmbesc înapoi.
Ochii lui se ridică să-i întâlnească pe ai mei. „Știu că nu-ți place nebunia.”
Inima îmi bate atât de repede. „Cum da, dar poate că un pic mai
puțin nebun ar fi fost o idee bună.”
"Poate."
„Ești mereu atât de nebun cu prietenele tale?” El clipește. „Oh, nu am

vrut să spun că cred că sunt prietenă.” Mi-am pus mâna pe piept. De ce am
spus asta? "Nu asta am vrut sa spun." fac ochii mari. „A ieșit greșit.”
El izbucnește într-un zâmbet frumos. „Știu ce tu

și nu, nu am făcut asta până acum.”
Dintr-un motiv stupid, vreau să știu ce nu a făcut până acum. Sexul

sau urmărirea? „Ce vrei să spui că n-ai făcut asta?”
Ridică din umeri și doar pentru o clipă masca lui de macho îi alunecă
și pare jenat. „Ai sunat pe cineva de o sută de ori și ai devenit gelos până la
nebunie.”
„Atunci de ce cu mine?”
„Dacă aș ști de ce, nu aș vorbi cu tine chiar acum.

Mă gândesc de șase săptămâni.”
Aerul dintre noi trosnește. — Știi, ești destul de simpatic când te

comporți sănătos, Brock Marx.
Zâmbește răutăcios. „Da?”
„Da.” Îmi sorbesc băutura.

— Suficient de simpatic încât să uiți cum ne-am cunoscut? el intreaba.
"Poate."
Își clintește sticla de bere de paharul meu. „Să începem din nou.
Armisti iu?"
Nu pot să nu rânjesc. "Armisti iu."
Își întinde mâna ca să o strângă pe a mea, iar eu mă încruntă,

confuză când îl las să-mi ia mâna în a lui.
„Bună”, spune el, de parcă nu m-ar fi întâlnit până acum.
zambesc. De ce trebuie să fie atât de drăguț? "Buna ziua."
"Care e numele tău?"
„Tully.” eu chicotesc. "Care e numele tău?"
„Oh, eu sunt Brock.”
— Mă bucur să te cunosc, Brock.
Se înclină. „Plăcerea este toată a mea, Tully Pocket.”
Ochii noștri sunt încuiați și electricitatea scânteie între ele

ne.
Prietenul lui se întoarce de la bar cu o tavă uriașă de shot-uri și ne

trece pe lângă noi toți doi fiecare.
"Ce naiba?" Eu șoptesc, mortificat, iar prietenii lui râd cu toții imediat.
Brock scufundă două dintre fotografiile din tavă instantaneu, ochii

lui întorcându-se la mine.
„O să regret asta”, îi avertizez pe toți.
„Unele lucruri merită regretate.” Ochii lui îi țin pe ai mei

și el îmi oferă cel mai bun aspect pe care l-am văzut vreodată.
Știu despre ce vorbește, și nu sunt aceste fotografii stupide.
„Nu am nicio îndoială”, șoptesc. Iau primul pahar de shot și el se

apropie. Își pune mâna pe osul șoldului meu în timp ce stă deasupra mea.
Doamne, ce e cu tipul ăsta?
Iata. Puterea pe care corpul lui o are asupra mea. Jur, atingerea
lui, prezența lui, nu seamănă cu nimic din ce am întâlnit vreodată.
Sunt complet neputincios la asta. În momentul în care mă atinge,

tot ce vreau să fac este să-i plac. Ochii ni se blochează și țin paharul în
timp ce mă gândesc să mă retrag din această provocare de băut. „Fă-
o”, rostește el.
Îmi înclin capul pe spate și simt că căldura Tequilei alunecă pe

gât.
Îmi lins buzele în timp ce mă uit la el și sunt instantaneu dus

înapoi la noaptea din baie când mă îndrăznea să-i iau corpul. Acest
om este regele presiunii de la egal la egal.
„Din nou”, rostește el.
Îmi lins buzele, iar el îmi strânge șoldul cu degetele. Îmi înclin
capul pe spate și îl beau din nou.
„Fata bună”, îmi șoptește el la ureche.
Închid ochii în timp ce căldura se rostogolește pe gât. Sunt

amețit și nu din cauza băuturilor. Din cauza atingerii lui electrice.
Ce aș da să mă descurc cu el? Într-un pat, singur, fără întreruperi.

Adică, din punct de vedere tehnic , nu ar fi mai rău decât ceea ce am
făcut deja, pentru că este același tip. Ar fi?
Trec peste scenariul din capul meu pentru a încerca să-mi justific.
Prietenii lui Callie și Brock par să renunțe instantaneu.

După câteva clipe se mută pe ringul de dans pentru a dansa.
Mâna lui Brock alunecă în jos spre spatele meu, iar el se aplecă
jos să-mi șoptească la ureche. „Am o mărturisire de făcut.”
"Ce?" șoptesc în timp ce mă concentrez să nu mă întind și să-mi

pun brațele în jurul gâtului lui. Cum se face că mă simt imediat
conectat cu acest tip? Nici măcar nu ne cunoaștem, dar cumva mă
simt ca o cunosc.
„Am venit aici în seara asta să te caut.”

Zâmbesc, lipită de chipul lui în timp ce emoția mă străbate. "Ai

făcut?"
El dă din cap, iar mâna lui îmi strânge spatele.
„Ce ai de gând să faci acum că m-ai găsit?” Mă uit la buzele lui.
„Îți arăt câteva lucruri.”
Zâmbesc întunecat. Doamne, îmi place sunetul asta. "Precum ce?"

Eu respir. Am o viziune a lui care mi se înfățișează și nu pot să nu
rânjesc. — Ai de gând să-mi dai fulger?
El chicotește surprins. "Eventual." Mâna lui îmi strânge din nou

spatele și simt că excitarea mea începe să bată.
„Deși trebuie să recunosc, sunt puțin precaut de unde să încep.”
Ridic privirea spre el.
„Nu vreau să te sperii. Se pare că ai

așteptări incredibil de mari.”
„Poate că ar trebui să încerci să fii un gentleman”, îi șoptesc la

ureche.
Mă prinde agresiv pe spate. — Nu sunt un gentleman, Tully.
Inima mi se bate în timp ce mă uit în adâncul ochilor lui.
Acesta este, momentul în care trebuie să-l îndrept. Dacă îl suport

să spună că nu va fi niciodată un gentleman, atunci nu mă pot plânge
când nu este.
— Va trebui să înveți cum să fii un gentleman cu mine, Brock,

pentru că nu sunt o curvă. Și cu siguranță nu sunt ușor.”
Ochii noștri sunt blocați și el își strânge maxilarul. Parcă nu e

nimeni altcineva în club, doar noi. "Ce zici?" șoptește el și simt respirația
lui caldă împrăștiindu-mi urechea.
„Spun că aș vrea să dansezi cu mine.”

„Eu nu dansez.”
"Învăța."
„Nu învăț lucruri care nu mă interesează.”

Ochii mei îi cercetează pe ai lui și îmi ridic bărbia supărată.

„Bine, acesta este răspunsul meu.” Încerc să plec, dar el mă apucă de
mână.
"Ce faci?" el intreaba.
„Voi dansa și, ca să conștientizeze, dacă nu vrei să înveți lucruri care

mă interesează, nu am niciun interes să le învăț pe ale tale.”
„Nu sunt încă pregătit să dansez.”
"Eu sunt." Mă întorc și merg spre ringul de dans exact când apare
o melodie pe care o iubesc. Mă întâlnesc cu prietenii lui Callie și Brock și
încep să dansez cu ei.
Mă uit în sus și îl văd pe Brock stând acolo unde l-am lăsat, cu o

privire enervată pe față.
Ei bine, rahat dur. L-am rugat să danseze și m-a dat înapoi.
El nu dansează... pfft. Deci, crede că ar trebui să stau lângă el ca o

păpușă toată noaptea?
În următoarele două ore, beau prea multe cocktail-uri și shot-uri și

dansez cu Callie, precum și cu câțiva oameni diferiți. Trec între Meredith
și noii ei prieteni, prietenii lui Brock și Callie și nu am de gând să mă
întorc să vorbesc cu Brock, care stă exact în același loc lângă bar. De
fiecare dată când mă uit în calea lui, există o altă fată care încearcă să-l
ridice.
Uf. Este într-adevăr enervant că arată atât de bine.

„Nu este acesta cel mai bun moment vreodată?” Meredith plânge în timp ce ea
sare peste mine. Cu greu am văzut-o toată noaptea.
"Este. Cine este acel tip cu care vorbești?” Întreb.
„Obișnuia să locuiască în clădirea noastră. S-a mutat acum un an.

Numele lui este Rick.”
Simt că mâinile mari se strecoară în jurul taliei mele din spate și mă

întorc să-l văd pe Brock stând acolo.
„Bună”, spun eu, ușor surprinsă. S-a uitat la mine toată noaptea.
El dă din cap, distras. "Hei."
„Ea este Meredith”, le prezint. „Acesta este Brock.”
"Buna ziua." Ea îi zâmbește peste umărul meu.
„Mergem”, spune el.
Fața mea cade. „Oh, bine, ne vedem mai târziu.”
"Nu. Adică tu și cu mine mergem. Împreună"
Mă uit la el, uluit. „Dar, încă nu sunt pregătit să plec.”
„Rahat greu. Eu sunt."
Îmi ridic sprâncenele în discuție. "Scuzati-ma?"
„Am spus, mergem.”
Furia mea începe să clocotească. „Și am spus că nu sunt.”
„Nu fi al naibii de durere în fundul meu. Plecăm."
"Ce?" ma repez.
„Nu stau aici să te privesc dansând cu fiecare nenorocit din club

încă o secundă.”
Gura mea rămâne deschisă și ochii îmi pâlpâie spre Meredith.

Îl urmărește atent pe Brock.
„Vrei să o iei acasă să facă sex?” întreabă ea nevinovat.
„Asta nu se întâmplă”, am răspuns.
Brock își mijește ochii la mine și un tip trece pe lângă ringul de

dans. „Hei, vrei să dansezi cu mine?” îl întreb pe străin.
Zâmbește de parcă ar fi câștigat jackpot-ul. "Sigur."
Brock mă apucă de mână. „Ce dracu faci?” mârâie el.
"Dans." Mimez un zâmbet. „Ține minte, acel lucru tu

nu au niciun interes să învețe.”
„Nu îndrăzni să dansezi cu el.”
Zâmbesc și înclin capul.

„Serios serios, Tully. Nu mă împinge naibii.”
„La revedere, Brock. Du-te dracu’ cu una dintre fetele tale căreia
nu trebuie să faci niciun efort.”
El se uită la mine.
„Nu am nevoie de un bărbat”, îi spun cu încredere.
„Așa este”, îl întrerupe Meredith. „Are un vibrator imens.”
"Ce?" mârâie în timp ce ochii îi sclipesc. „Crezi că un nenorocit de

vibrator mă poate înlocui?”
„Da, de fapt, pentru că, spre deosebire de tine, vibratorul meu nu

este un fund îndreptățit care crede că este darul lui Dumnezeu pentru
femei. Își face treaba și își ține gura.”
„Urcă-te în mașină înainte să te trag afară.”
„Du-te dracu-te.” Mă întorc și merg spre ringul de dans.

Sunt atât de furioasă, încât simt că îmi aud bătăile bătătoare ale inimii în
urechi. Cine naiba se crede?
Omul acela este un nemernic.
Taxiul oprește la mine acasă la 4:00 și ies pe șosea.
Meredith și Callie au mers într-un alt club cu toți ceilalți, dar sincer,
pur și simplu nu am putut. Sunt atât de obosit. Plătesc șoferul și mă
împiedic pe alee, făcând un pas înapoi când îl văd pe Brock rezemat de
un copac.
E întuneric, sunt singur, iar el se uită la mine.
„Ți-a luat naibii de timp”, mârâie el. "Unde ai fost?"

Capitolul 9
„Dansez”, răspund eu categoric.
Fata sensibilă din mine ar trebui să fie revoltată că

el este aici. Cu toate acestea, masochistul din mine este încântat.
Fată bună vers fata rea. Există o mulțime de greșeli în

acea propoziție.
Nu ar trebui să fie un concurs.
„De unde știi unde locuiesc?” Întreb în timp ce deschid ușa foaierului
cu cheia mea.
„Sunt detectiv privat. Știu multe lucruri despre tine.”
„Ha,” suf în timp ce deschid ușa. „Trebuie să fii prost

meseria ta, altfel ai ști că îmi place să dansez.”
El preface un zâmbet. "Spiritual."
Ar trebui să-l rog să intre? Nu e beat sau altceva și este detectiv

privat. Cred că trebuie să fie de încredere. țin ușa deschisă. "Vii?"
Ochii lui îi țin pe ai mei pentru o clipă, de parcă ar fi surprins că, de

fapt, l-am invitat atât de ușor. Adevărul este că vreau să vorbesc cu el, dar
nu o fac afară, în frig.
Intru în lift și el stă lângă mine în tăcere.

Cadrul lui mare depășește spațiul, puterea radiind din corpul lui.
Doamne, asta este de necrezut. Ce naiba fac acum? În urmă cu trei

ore, am jurat să-l urăsc pentru totdeauna.
Cum func ionează asta? Este un tip fierbinte despre care fantezez de
săptămâni întregi. Se duce cavernic, își pierde rahatul la mine, pleacă
club, apoi apare la mine acasă și la 4 dimineața... și eu merg înainte și îl

invit ca și cum ar fi un vechi prieten de familie.
idiotule.
Îmi mușc interiorul obrazului ca să mă opresc să nu zâmbesc în

timp ce mă uit la podea.
Ușile se deschid și ies ca o femeie într-o misiune și o femeie care știe

exact ce face și de ce o face.
Sincer să fiu, nu am nicio idee proastă ce fac, dar strategia „fake-it-til-

you-make-it” pare a fi un bun punct de plecare. Deschid ușa apartamentului
și intru în grabă, aruncându-mi cheile pe bufet și scoțându-mi pantofii fără
grație.
„Oh, omule”, oft. "Ce ușurare. Pantofii aceia sunt diavolul.”
Brock își pune mâinile pe șolduri supărat, iar ochii mei se ridică spre
el și poziția lui ostilă. Mă face să zâmbesc. El este o carte atât de deschisă.
Nu are absolut niciun control asupra emoțiilor sale.
Dacă se gândește, o spune și la naiba care sunt consecințele. Sincer să fiu,
este o calitate de amiral pe care o deține și mi-aș dori să o pot face mai
des. Îmi păzesc majoritatea gândurilor și nu le-aș spune niciodată cu voce
tare.
Lucrul amuzant este că, chiar și cu toată această ostilitate, nu mă

sperie deloc. Pun pariu că e o pisică mare sub toată această înveliș cu
gaura alfa.
„Ce caută acel look?” Întreb.
"Tu ma enervezi."
"Pe mine?" arat spre pieptul meu. "Ce am facut?"
„Ai dansat cu toți ceilalți nenorociți din acel club și m-ai ignorat
complet.”
"Și?"
„Și, nu mi-a plăcut.”
Zambesc. "Chiar așa?"

Furia lui crește din cauza lipsei mele de interes pentru a mă

lupta cu el. "Da. Așa este.”
Ridic din umeri și intru în bucătărie și îmi torn un pahar

de apa. "Vrei una?"
Mă urmărește înăuntru, încruntându-se la mine de parcă aș fi prost.

„Nu, nu vreau unul.”
Eu beau tot paharul mare cu apă în timp ce se uită. Apoi îmi

umplu din nou paharul și repet procesul. Îl aud oftând când mă duc
să-mi umplu al treilea pahar.
"O, haide. Nu poți fi atât de însetat.”
Zâmbesc și mă întorc în dormitorul meu. Mă urmează.
„Nu o să stau ore în șir în timp ce dansezi cu alți oameni, știi”,

spune el cu petul în ton.
Îmi scot pijamalele din sertar și o închid trântind. "Bine."
„Ce înseamnă bine?”
„Înseamnă bine, nu sta în preajmă. Du-te acasă. Nicio piele de pe

nas.”
Își îngustează ochii spre mine și îi văd furia clocotind chiar sub
suprafață. „Așa e așa? Doar că nu-ți pasă?"
Intru în baie și mă urmărește și el acolo.
— Nici măcar nu-ți pasă dacă plec chiar acum? întreabă el furios.
dau din umeri. „Ești un băiat mare. Tu faci tu.”
„Nu mai fi un nenorocit de deștept, Pocket”, mârâie el.
Ochii mei se îndreaptă spre el și scutur din cap. "Nu. Nu poți să

mă suni așa în seara asta.”
El își înclină bărbia spre tavan. "De ce nu?"
„Pentru că Pocket este numele tău de companie pentru mine,

iar când te porți așa și mă enervezi, nu ai dreptul să mă faci să par
atât de familiar.”
„Deci, ești supărat pe mine?”
Se pare că îi place ideea că sunt supărată pe el. Doamne, chiar vrea

o luptă bună. Ei bine, nu primește unul de la mine.
Lupta este modul în care comunică? Hmm. Interesant.
„Nu am spus niciodată că nu sunt supărat pe tine.” îmi strâng

pastă de dinți pe periuța mea de dinți și încep să mă spăl pe dinți.
„Încetează să te speli pe dinți. Sunt în plină discuție cu tine.”
Îmi scuipă pasta de dinți în chiuvetă și trebuie să mă opresc să nu

zâmbesc la nerăbdarea lui. "Da. M-ai enervat și poate data viitoare, dacă
mai este o dată viitoare, vei dansa cu mine când îți voi cere înainte să pierzi
cu totul șansa.
Ochii ni se întâlnesc în oglindă. „Este o amenințare?”
„Aceasta este o promisiune.” Zâmbesc dulce.
„Crezi că mă poți face să dansez cu tine amenințându-mă?”
„Crezi că mă poți opri cu adevărat să dansez cu o furie nepotrivită?”
„Danseai cu alți bărbați. Aveam tot dreptul să mă enervez.”
Îmi încurc fața și scuipă apa înapoi în chiuvetă înainte de a clăti și de

a pune periuța de dinți deoparte. — Taci, Brock. Dau din cap când mă
întorc în baie.
„Nu suntem împreună și e prea târziu pentru rahatul asta. Mă duc la
culcare."
Stă în picioare și mă urmărește o clipă, clar confuz.
„Întoarce-te”, îi spun.
"Pentru ce?"
„Pentru că îmi pun pijamalele.” suf.
„Te-am văzut goală.”

„Nu când ești în timp, nu ai făcut-o.”
Fața lui cade doar pentru o secundă până când un mic zâmbet se
strecoară la loc. „Mă dai în timp?”
Dau din cap. „Uh-huh. Întoarce i-vă."
El îmi întoarce spatele, iar eu zâmbesc și îmi arunc pijamalele peste

cap.
„Pentru înregistrare”, îmi spune el cu spatele la mine. "Eu decid

care este în timp pe aici.”
„Nu, nu. Eu sunt șeful nostru”, răspund eu calm.
"Ce?" Capul lui se răsucește și se uită peste umăr.
"Întoarce i-vă."
„Nu ești nenorocitul de șef al nostru, Tully. Eu sunt șeful nostru.”
"Nu." Mă duc la presa de in și scot două pături.

„Tu ești șeful când vine vorba de sexul dintre noi. Tu ești cel...” Îmi îngust
ochii în timp ce mă gândesc la terminologia potrivită.
„Tu ești managerul operațiunilor. Contactul fizic sunt operațiuni.”
Își încurcă fața. „Și tu ce naiba ești?”
„Eu sunt directorul general.” Zâmbesc dulce. „Deci, practic, eu sunt

șeful de aici, iar dacă nu-ți place, nu-mi pasă.”
Îi împing cele două pături în mâini.
"Ce este asta?" Se încruntă în timp ce se uită în jos la ei în mâini.
„Păturile tale. Ești pe canapea.”
"Ce?" E revoltat că aș sugera chiar așa ceva. „Nu dorm în dracu’ de

lounge.”
"Bine. Nu. Du-te acasă."
Ochii mei îi țin pe ai lui. „Dormi pe canapea, ia-ți timp liber ca un

adult și mâine dimineață mă poți scoate la micul dejun unde, poate,
putem avea o conversație civilizată fără a ne certa.”
Își mijește ochii. — Nu dorm pe nenorocit de salon, Tully.
"Bine." Zambesc. Este cu adevărat distractiv să fii o cățea pentru

el. Acesta ar putea fi noul meu hobby. "Mă duc la culcare. Încuie când
pleci.”
"Ce?" Râde fără umor. „Nu te duci naibii de culcare.”
Mă urc în pat și sting lumina.
„În calitate de manager al operațiunii, încă nu te-am renunțat la

tură. Mai ai de lucru. Ore și ore de muncă grea.”
Zâmbesc în pernă la el care se joacă cu mine.
„Nu ai nicio putere managerială astăzi. Pauză

anulează orice management operațional. Urcă-te pe canapea.”
„Ești al naibii de necrezut”, mormăie el pe sub răsuflare în timp ce

se întoarce în camera de zi.
Zâmbesc din nou în perna mea.
„Niciodată, în toată viața mea, nu mi s-a spus să dorm în lounge”,

mormăie el dezgustat. Îl aud plimbându-se înainte și înapoi în timp ce
decide ce să facă. "Ma duc acasa."
„Este păcat”, strig. „Mi-e dor de tine la micul dejun. Și eu am vrut

să merg la plajă.”
„Morcovul pe care îl atârnești nu este atât de tentant. Pot obține

ouă și soare oriunde”, sună el, dar îmi dau seama că întinde păturile pe
lounge.
"Bine." Zambesc. „S-ar putea să am nevoie de crema de protecție solară,

asta-i tot, dar e în regulă. O să pun pe altcineva să o facă.”
„La naiba, Tully!” se repezi el. „Jur pe Dumnezeu că mă enervezi la

mare măsură. Nu mă mai amenința.”
Chicotesc în perna mea. Mare drog.
„Noapte bună, căpitane Cranky Pants”, strig.
E liniște pentru o vreme. Aud încuietoarea ușii din față clic și apoi
scârțâitul salonului în timp ce se întinde. Zâmbesc din nou. Tocmai am
câștigat acea luptă?
„Noapte bună, fetiță.” În cele din urmă tuts.
Chicotesc și îmi trag păturile în sus ca să mă ghemuiesc înăuntru.
Îl aud gemând. „Acest salon este mai greu decât nenorocitul de

podea.”
„Atunci dormi pe podea”, strig eu înapoi. „Mă bucur că va fi mai

moale pentru tine.” Chicotesc când mi-l imaginez pe podeaua rece și tare.
„Îmi place cum gândești în afara casetei cu rezolvarea problemelor.” Îmi
pun mâna la gură ca să nu râd în hohote. „Ține-o așa și s-ar putea să fii în
curs de promovare.”
„La naiba”, mormăie el în pernă și îl aud dând cu pumnii în ea de trei

ori.
Zâmbesc larg și închid ochii.
Disciplinarea lui Brock Marx ar putea fi distractiv.
Mă trezesc când soarele curge prin ferestrele dormitorului meu. Probabil

că am uitat să-mi închid draperiile aseară. Inspir adânc, mă răsturn și încep
să ațipesc înapoi.
Rezistă. Mi se deschid ochii. Brock este aici?
Mă ridic în grabă și ascult. Nu aud nimic.
Mă ridic în liniște din pat și mă strec în sufragerie.

Ochii mi se fac mari la vederea din fata mea.
Sfântă mamă dracului.
Brock stă întins pe spate purtând doar micii lui boxer negri. Păturile
lui sunt aruncate pe podea împreună cu
hainele lui. O mână este sus în spatele capului, cealaltă în jos

pantalonii, în timp ce își ține pula. Picioarele lui sunt desfăcute larg și
doarme ca un bebeluș. Ochii mei cutreieră peste specimenul perfect.
Ce naiba? Nu știam că există bărbați care să arate așa.
Este imens, îndrăgostit și arată ca un fel de stripteuză pe care ai

plăti orice ca să-l vezi. Stomacul său este o masă de ondulații și are o
împrăștiere de păr întunecat pe piept, precum și o mică dâră care iese
din buric, dispărând în slip. Genele lui întunecate flutură, iar buzele lui
mari, măcinate, mă fac să vreau să mă aplec și să le sărut.
Mă uit la el pentru o clipă, cum mă descurc cu asta?
Punga cu corn din mine vrea să-l călărească și să-l călărească

până la amurg. Moșca din mine vrea să se așeze și să vorbească cu el
înțelept despre comportamentul lui îngrozitor.
Cățea din mine vrea să se lupte cu el.
Dar eu sunt toți cei care doresc să petrec timp cu el astăzi.

Asemenea unui puzzle pe care trebuie să-l completez, vreau doar să
știu ce-l face să treacă.
În timp ce îl privesc, mintea mea se îndreaptă către Simon. Mă

încruntă în sinea mea, întrebându-mă ce face el acum și cu cine o face.
Întotdeauna am crezut că suntem suflete pereche, dar poate că

eram doar tineri și naivi. Mă întristează să cred că am pierdut ceea ce
aveam. Se va întoarce peste câteva luni, iar ultima dată când am vorbit
cu el a spus că se mută cu mine. Sincer să fiu, nici nu mai știu ce vreau.
Nici el nu cred. Dar trebuie să încercăm; am spus că o facem.
Este corect ca Brock să înceapă ceva când știu că are deja o dată
de expirare?
Părul întunecat îi atârnă peste față și își linge buzele și își

mângâie pula în somn. Zambesc. Oricum, Brock nu este genul de tip
cu care aș ajunge vreodată și probabil că va fi pe bicicletă în căutarea
următoarei lui jucării înainte de sfârșitul săptămânii. Degeaba îmi fac
griji.
De ce trebuie să mă gândesc mereu la tot? Luați-o așa cum este:

un pic de distracție.
Un pic de distracție cu un tip foarte fierbinte care este opusul lui

Simon.
Aș fi un idiot să nu mă distrez puțin cu el în timp ce eu
înca poate.
Mă duc la baie și folosesc toaleta, contemplând alegerile din fața

mea. Pot fie:
A) Cere-i lui Brock să plece și regretă pentru toată

eternitatea.
B) Scoate-i creierul și simți-te din nou ca o curvă
murdară.
C) Petrece ceva timp cu el, stabilește câteva reguli de
bază și vezi cum
el se descurcă.
Poate că nu vrea să-și facă timp să mă cunoască, dar presupun

că tot ce pot face este să întreb.
Mă spăl pe mâini și mă spăl pe dinți.
Dacă îl trag, el va pleca și probabil că nu îl voi mai vedea niciodată.
Dar nu asta vrei?
Dacă îi cer să plece înainte să-l trag, o să mă lovesc în seara asta.

Și avea dreptate, vibratorul meu nu putea înlocui niciodată ceea ce mi-
ar putea oferi.
Chiar am o singură alegere. Petrece ziua cu el, stabilește niște

reguli de bază și poate construi o prietenie, astfel încât să putem avea
o săptămână de sex ocazional fără să mă simt ca o călugăriță
capricioasă.
Apoi ne despărțim ca prieteni. Voila! Problema rezolvata.
Îmi rezolv băiatul rău, apoi mă întorc la Simon și trăiesc fericiți

pentru totdeauna. Zâmbesc la reflexia mea în oglindă în timp ce îmi
aranjez părul.
Fată, ești un geniu.

Ies în sufragerie să-l văd pe Brock care se agită. Se întinde în timp ce

deschide ochii și mă vede, cu zâmbetul lent și leneș. — Bună dimineața,
Pocket. Vocea lui este răgușită și sexy.
La naiba. Poate că am putea sări peste partea de a ne cunoaște și să

trecem direct la treabă.
Nu! Joacă-l bine.
"Buna dimineata." Zambesc.
Se ridică, sprijinindu-se pe coate, iar ochii mei se îndreaptă spre

pieptul lui gol și umerii puternici. Pielea lui măslinie are un bronz auriu.
"Dormi bine?" Întreb.
Se încruntă și se întinde pe spate. "Nu."
Zambesc. „Am dormit ca un copil.”
— Pun pariu că ai făcut-o, mormăie el sec. Mă așez pe fundul lounge-

ului lui, iar el își ridică picioarele pentru a le pune în poală.
— Unde mă duci la micul dejun, Tully Pocket?

Căscă.
Îmi sprijin mâinile pe picioarele lui goale. „Cunosc doar locul.”
„Sau am putea sări peste micul dejun și să mergem direct la

parte de protecție solară.” El ridică din sprâncene în discuție.
eu chicotesc. — Ți-ar plăcea asta, nu-i așa?
„Aș face, de fapt.”
"Nu. O să fac un duș și apoi te voi duce la cafeneaua mea preferată.

Cafeaua este atât de bună.”
Își dă ochii peste cap, drenându-și antebrațul peste ochi. „Este ca o

întâlnire?” mormăie el categoric.
„Da, așa că mă aștept să fii plin de duh și fermecător”, îi spun în timp

ce stau în picioare. „Poate chiar romantic.”
„E prea devreme pentru rahatul ăsta. Și nu fac romantic.

Lătrați în copacul greșit.”
„Eu nu latră. O să fac un duș acum.” Mă îndrept spre presa de

lenjerie pentru a lua un prosop. „Nu ești binevenit să intri.”
„Nu pot, oricum. Spatele meu este dracului. Voi fi norocos să merg
din nou astăzi.”
Chicotesc, mă îndrept spre baie și intru în duș. Starea mea

antrenată pe u ă. Nu am lacăt.
Ce aș face dacă ar intra chiar acum? Ar fi el? Nu aș trece peste el.
Încetează.
Mă spăl repede și ies în grabă. După ce m-am uscat, intru în

dormitorul meu cu un prosop și îl găsesc întins în aceeași poziție, cu
ochii închiși. Sărmanul ticălos. Chiar a dormit prost. E epuizat.
Acum, ce ar trebui să mă îmbrac?
Mi-am pus bikinii negru din croșetat. Din fericire pentru mine,
am cumpărat acest copil ca un incident doar în cazul în care trebuie
să fiu sexy . Îmi pun o rochie scurtă de vară, fluidă și albă, trăgând-o
peste bikini. Îmi trag părul lung într-o coadă înaltă.
Când în sfârșit ies din camera mea, Brock a plecat și merg pe hol
pentru a investiga.
Urinează, ușa băii este larg deschisă. El ridică privirea dezinvolt.
icnesc. „Închide ușa, vrei.”
"De ce? E doar pis. Toată lumea se supără.”
„Ești un animal”, spun eu clătinând din cap în timp ce mă întorc

și mă întorc în sufragerie.
Simon nu a mers la baie în fața mea în nouă ani. Acești doi
bărbați sunt ca creta și brânză.
— Poți să intri și să-mi ții, dacă vrei? strigă Brock.
"Nu. Sunt bine, mulțumesc." zambesc.
Idiot.
Aud robinetul deschizându-se în timp ce se spală pe mâini, apoi

reapare, purtând doar slip negru. trebuie sa ma concentrez
să nu se uite.
„Trebuie să venim la mine să luăm niște haine”, spune el în timp

ce își freacă ochii.
El este cu adevărat un bărbat cu aspect frumos.
"Bine."
Mă așez pe canapea și îl privesc cum își apucă blugii și intră în ei.

El glisează încet fermoarul în sus. Este greu să nu sar și să-i trag blugii
înapoi cu dinții mei.
Apoi își aruncă tricoul peste cap, ridică păturile și pune cu grijă
pernele înapoi pe canapea.
„Aș vrea să pot spune că am avut o noapte grea într-un mod bun”,
spune el sec.
zambesc.
„Dar am avut o noapte grea în cel mai rău mod posibil.” El

se preface că îmi lovește canapeaua. „Păcat de rahat”, îi spune el.
Râd.
"Ești gata?" el intreaba.
Îmi arunc prosopul și crema de protecție solară în geanta de plajă. "Da.

O să-mi iau cartea.”
„Nu vei avea nevoie de asta. Sunt foarte distractiv. Să mergem."
Ieșim în hol și el îmi ia mâna în a lui. Ridic privirea la el în cauză.
„Mi-am făcut timpul liber.” Mă privește în timp ce înaintează cu

încredere.
Zâmbesc și îi strâng mâna în a mea. „Ca un băiat bun.”
„Nu-l împinge.” Îmi strânge mâna înapoi. „Sau o să-ți arăt cât de
bun de băiat nu sunt de fapt.”
Coborâm jos și ieșim peste drum.

„Unde este mașina ta?” Întreb.
"După colț."
Facem colțul și îi văd Range Rover-ul mare, negru.

Luminile clipesc când îl deschide.
"Frumoasă mașină." Zâmbesc când intru.
„Da, este doar o mașină.” El pornește motorul. „Unde mergem la

micul dejun?”
„Este o mică cafenea la câteva străzi de aici. Unde este casa ta?" Întreb.
„Surry Hills”.
„Oh, asta e aproape. La doar câteva străzi distanță.”
"Da, stiu. M-am mutat aici când am aflat unde locuiești, ca să te pot
urmări non-stop.”
Mă încrunt la el, iar el zâmbește obraznic, făcându-mi cu ochiul.
„Vezi, lucrul înfiorător este că nu am idee dacă glumești sau nu.”
Îmi ridică mâna și o sărută pe dos. „Locuiesc aici de doi ani.”
"Oh." Mă simt jenat că tocmai am spus asta cu voce tare.
Îmi pune mâna la loc în jos pentru a se odihni pe coapsa lui.

Îi simt mușchii coapsei strânși prin blugi, iar excitarea mea se trezește. Îmi
suflă respirația în timp ce mă concentrez să nu-mi duc mâna până în
picioarele lui și înapoi peste coapsele lui cerești și groase.
Îndepărtează-te, animal poftit de sex.
Conducem câteva minute și apoi tragem din față

a unui rând de case chic cu terasă. "Traiesti aici?" Întreb.
„Uh-huh.” Parcă mașina și coboară.
Mă încruntă în timp ce mă uit la casa cu terasă din fața mea. Este

vopsit într-o culoare de cărbune închis, cu obloane albe contrastante.
Există o grădină frumos întreținută, cu numere de alamă pe poartă.
Pare ceva dintr-o revistă de acasă. Nu este

unde m-aș aștepta să trăiască o stripteză prost temperată.
39
Wow. Nu mă așteptam la asta.
Deschide ușa mare, din lemn, iar gura mea rămâne deschisă. La
dracu, e superb. „Aceasta este cu adevărat casa ta?” șoptesc, simțindu-
mă brusc jenată de canapeaua de rahat pe care l-am făcut să doarmă
noaptea trecută.
„Da, l-am cumpărat acum vreo doi ani. De atunci am renovat.”
Își întinde mâna pentru ca eu să o iau, și o fac. Livingul este

mare, podelele sunt toate din lemn de culoare închisă și lustruite.
Există un șemineu din piatră cu un covor antic mare în fața lui, care
merge lângă perete. Mergem prin sufragerie spre o bucătărie și
sufragerie luminoase, însorite, în stil din sticlă.
„La naiba, Brock, asta este uimitor.”
„Vino sus, îți arăt restul.”
Zâmbesc când îi văd mândria strălucind.
Urcăm la al doilea nivel și se deschide spre un living mare cu un

alt șemineu din piatră albastră. Pernele mari decorează podeaua, cu
o canapea mare din piele, cu aspect confortabil, așezată în mijloc.
Există și un televizor uriaș și am senzația că aici își petrece mult timp.
Mă duce pe un alt set de scări unde întregul etaj este dormitorul lui.
Pereții arată ca zidărie reciclată, care au bucăți de vopsea albă

pe ei. Patul este king-size, cu acoperiri din catifea neagră. Covorul și
mobilierul de aici sunt luxoase.
„Tocmai am pus o baie.” Deschide ușa pentru a-mi arăta o baie

frumoasă din gresie bej din marmură, cu o cadă uriașă de piatră
așezată în centru.
„J-Iisuse”, bâlbesc eu. „Ce ești, ca, un decorator sau așa ceva?”
Zâmbește mândru. "Uita-te la asta." El trage înapoi o perdea din

partea laterală a dormitorului său și văd că tot peretele a fost scos pe
terasa de alături.
„Tocmai am cumpărat terasa de alături. Mă voi alătura celor doi

împreună.”
Am ochii mari.
„La nivelul de jos vor fi bucătăria și zona de zi, iar apoi cele două
niveluri superioare de alături vor fi dormitoare.”
Mă ia de mână și mă conduce pe cealaltă terasă. Zâmbesc în sinea

mea, uitându-l cum se însuflețește în timp ce îmi arată prin apartamentul
murdar.
„A ta era în starea asta când l-ai cumpărat?” Întreb.
„Al meu a fost mai rău. A trebuit practic să-l elimin.”
„Tu ai făcut toate astea singur?”
„Da, surorile mele au ajutat cu stilul și mobilierul.”
Este a treia oară când își menționează surorile.

— Ești aproape de surorile tale? Întreb.
Zâmbește blând și știu că ei au ce este mai bun din el.

„Da, sunt niște pui tari.”
Îmi îngustesc ochii în timp ce încerc să-mi amintesc povestea lor. —

Ai spus că sunt căsătoriți? Tot ce îmi amintesc despre ei era că erau foarte
atrăgători și căsătoriți cu bărbați sfinți.
„Da, Natasha, sora mea mai mare, este căsătorită cu un tip foarte
bogat. Numele lui este Joshua Stanton și locuiesc între aici și LA Bridget,
sora mea mai mică, este căsătorită cu unul dintre cei mai buni prieteni ai
mei. El lucrează pentru mine. L-ai cunoscut. Ben, tipul de la sală.”
"Amintesc. Cum te-ai simțit când sora ta mai mică a luat legătura cu
unul dintre cei mai buni prieteni ai tăi?”
„L-am cunoscut prin ea.” El ridică din umeri. „Ei bine, nu chiar,
era garda de corp a soțului Natasha”.
mă încruntă. „Joshua are bodyguarzi?”
„Da. Sunt mega bogați. Milionari. El este un dezvoltator de

aplicații.”
„Uau,” șoptesc eu.
Brock mă duce la parterul celei de-a doua terase. E atât de

zguduitor în comparație cu apartamentul lui.
„Voi pune aici bucătăria mare”. El îmi arată. „Și apoi la etaj mai
adaug încă patru dormitoare. Se va uni cu cealaltă terasă la fiecare
nivel.”
„De ce ai nevoie de cinci dormitoare?”
„Ei bine, nu chiar acum, dar sper că într-o zi o voi face.”
Mă uit la el și stomacul mi se învârte cu un val de

nervozitate. Adică pentru o zi când are copii.
Te rog, nu te pricepe la mine. Ești băiatul meu rău. Nu trebuie

să fii altceva.
Te rog, fii pur și simplu capul de carne pe care am nevoie să fii.
Ne întoarcem sus, prin deschizătura în a lui

cameră.
— O să fac doar un duș rapid, bine?

"Sigur."
„Apropo, ești binevenit să intri.” A lui

ochii răutăcioși îi țin pe ai mei.
Chicotesc, îi trimite cererea mea de mai devreme

înapoi în fața lui. "Sunt bine."
"Bine." El ridică din umeri. „Potriviți-vă.”
Aud dușul pornind și mă așez pe pat și mă uit în jur. Doamne,

acest loc este frumos. Mă aplec și îi miros perna. Miroase bine, la fel
ca el.
Mă întind pe patul lui și îmi imaginez cum trebuie să fie să

trăiești într-o casă atât de frumoasă. Dușul se oprește în cele din urmă,
iar Brock vine cu un prosop înfășurat în jurul lui. Se oprește când mă

vede și zâmbește acel zâmbet lent și sexy al lui.
"Ce?" Il intreb.
— N-ai naibii de idee cât de bine arăți întins pe patul meu.
Inima mea începe să bată mai repede în timp ce ne uităm unul la celălalt.
Habar nu ai cât de bine arăți pe jumătate goală, vreau să-i spun,

dar gura mea începe să se usuce.
Lasă prosopul, uscându-se, iar respirația îmi ține.
La naiba să fie atât de confortabil în propria lui piele.
Sfinte... rahat. Corpul acela. Bănuiesc că dacă l-aș avea, mi-aș lua
și eu hainele tot timpul.
Fără un alt cuvânt, el dispare în garderoba lui, iar eu închid ochii

pentru a mă bucura de felul în care mă simt când am astfel de furnicături
în degetele de la picioare. La naiba, ține-o împreună, femeie.
Câteva clipe mai târziu, Brock revine complet în cameră

îmbrăcat și mă simt puțin dezamăgit.
Ce se întâmplă cu mine azi? Îi spun că vreau să fie un domn și apoi

sunt dezamăgit în secret când este al lui.
Trebuie să trec peste mine.
"Ești gata?" el intreaba.

„Uh-huh.”
Din nou, el mă ia de mână, iar eu zâmbesc în timp ce mă conduce

pe scări. Mă întreb dacă acest lucru este normal pentru el sau dacă
acesta este el care încearcă să se comporte cel mai bine.
Zece minute mai târziu, ajungem la cafenea și luăm loc.

Eu și Callie venim des aici. Tipul care face cafeaua se uită, ochii îi
dansează de încântare când mă vede că intru.
La dracu. El mă place. A făcut-o bine cunoscut de multe ori. Eu și

Brock stăm la masă afară, pe trotuar,
privind peste meniuri.
"Ce e bun?" el intreaba.
„Totul”, spun eu în timp ce încerc să decid ce să am. „Mă iau

Ouăle Benedict.”
"Bine." Continuă să caute. „Voi primi super-mâncărurile.” Închide

meniul și ridică privirea la mine, izbucnind într-un zâmbet frumos și
larg.
"Ce?" Îi zâmbesc înapoi.
"Tu."
"Și cu mine cum rămâne?"
„Când că ești șeful nostru și rahat.”
eu chicotesc. „Eu sunt șeful nostru, Brock.”
Ochii îi dansează de răutate. „Dar eu sunt șeful tuturor activităților

fizice.”
„Și pari foarte fericit de asta.”
„Sunt, de fapt.” Se întinde și inspiră profund. "Simt

ca și cum m-aș fi născut pentru acest rol.”
Râd. "Esti un idiot."
Tipul de cafea vine cu pixul și blocnotesul.

"Bună băieți. Cum te simți azi?" Atenția lui este concentrată doar
asupra mea.
"Bine multumesc." Deschid meniul, dar simt că ochii chelnerului

zăbovesc pe picioarele mele, apoi îmi cutreieră corpul.
„Te duci la înot?” el intreaba.
Ochii mei trec spre Brock, care ridică privirea din meniul său și
se încruntă. chicotesc nervos. "Da, sunt. Voi lua Ouăle Benedict și un
cappuccino degresat, vă rog, spun eu. Ridic privirea și chelnerul se uită
la mine, zâmbind cu o privire visătoare pe față.
„Porți întotdeauna bikini când înoți sau porți vreodată un

monopies?” întreabă el deschis.
Oh Doamne.
„Em. Bikini, cred.” Doar ia comanda și pleacă, eu

nu vreau să vorbesc cu tine azi. E atât de cochet tot timpul.
— Pun pariu că arăți bine în ea. El zambeste. Apoi își amintește

unde se află și se întoarce către Brock. — Și ce veți avea, domnule?
„Îți voi pune mingile pe un platou dacă nu te oprești să te uiți la

ea”, mârâie el.
Am ochii mari. „B-Brock!” bâlbesc.
Sărmanul băiat se uită fix la Brock, culoarea i se scurge de pe

față.
Brock se uită la el. „Voi lua micul dejun cu super-alimente, iar

dacă cochetezi din nou cu fata mea, te voi sufoca.” Bate în masa din
fața noastră. "Chiar aici."
Tipul palid..
"M-am facut inteles?"
Își înghite nodul din gât. "Cristal."
Brock îi dă meniurile. „Mai bine cafeaua mea ar fi bună,

nenorocitul”.
Capitolul 10
„Brock”, șoptesc eu în timp ce tipul se grăbește înapoi în bucătărie

pentru a preda comanda. „Ce naiba a fost asta?”
El ridică din umeri și pot vedea acel temperament fierbinte chiar

sub suprafață din nou.
„Nu poți amenința astfel de oameni”, îi spun.
„Nu a fost o amenințare. Sunt mai mult decât fericit să-l urmez.”
"Glumești cu mine?" icnesc.
„N-o să te fac să te lipsească de respect de un nenorocit într-o

cafenea care crede că poate să-mi verifice fata chiar în fața mea. El o
cerea.”
„Nu sunt fata ta.”
„Ești aici cu mine, așa că asta te face fata mea.”
Îmi dau ochii peste cap. „Ar trebui să fie o întâlnire romantică
și...” Eu clătin din cap, cuvintele nu mă lasă.
"Si ce?"
„Și până acum, în această dimineață, ai urinat în fața mea,

dezbrăcat fără nicio grijă în lume, iar acum ai spus cuiva că o să-l
sugrumi pe masă dacă îmi acordă vreo atenție.”
"Și?" spune el sec. „Ideea ta este?”
„Nu vezi nicio problemă cu asta?”
"Nu." Se uită la mine de parcă aș fi prost „Văd o problemă dacă

mă prefac că sunt altceva decât ceea ce sunt”.
Mă uit la el.
„Pariez că celălalt iubit al tău obișnuia să fie doar ochi de cățeluș

și să se chinuie de tine.”
zambesc. „El a fost, de fapt.” Eu aș spune să sari și Simon ar

spune cât de sus.
Își dă ochii peste cap, neimpresionat. „Patetic”, rostește el.
„Ce zici de fostele tale prietene?” Întreb. „Cu siguranță că nu ți-

ar fi suportat temperamentul.”
„Nu aș ști.” Își strânge buzele și se uită în jurul cafenelei la ceilalți

oameni, de parcă ar fi complet neinteresat de această conversație.
"Ce inseamna asta?"
„Ultima iubită pe care am avut-o a fost când aveam șaptesprezece ani.”
mă încruntă. "Câți ani ai?"
"Douăzeci și opt."
„Nu ai avut o iubită de unsprezece ani?” icnesc.

"Nu."
" i ce dacă? Doar te culci cu fetele și apoi... pleci?”
„Destul de mult.” El ridică din umeri. „De obicei avem o înțelegere

reciprocă.”
Cafeaua noastră sosesc de data aceasta de la o chelneriță, iar

ochii ei zăbovesc puțin prea mult asupra lui Brock. Ce este cu acest
loc?
„Mulțumesc”, mormăi eu, distrasă. Mă gândesc o clipă la asta.

„De ce nu ai prietene?” Întreb. "Nu înțeleg."
„Doar că nu este ceva ce m-a interesat vreodată. Am fost în

Marină, departe de mult timp și, de când m-am întors, m-am distrat.”
Mă uit la el în timp ce încerc să citesc printre rânduri. „Când ai

spus că știi multe despre mine, ce ai vrut să spui mai exact?”
Ochii lui îi țin pe ai mei. „Nu a fost întâmplător să ne întâlnim în

club. Te-am urmărit acolo.”
Ridic ambele sprâncene și mă uit la el.
„Mi-am sunat prietenii și am pus totul în scenă

întâlnire accidentală.” Ridică din umeri de parcă nu e mare lucru.
Încerc să mă comport neimpresionat, dar nu reușesc lamentabil și

zâmbesc în timp ce mi-l imaginez punând în scenă. "De ce ai face asta?"
" i-am spus. Dacă aș ști răspunsul la asta, nu aș fi aici chiar acum.”
Din anumite motive, un fior de emoție mă străbate.

M-a căutat. Îi iau mâna peste masă. „Îmi place că ai venit să mă cauți.”
Sorbi din cafea și îmi dau seama că nu se simte confortabil cu această

conversație.
„Dar trebuie să întreb... de ce ai făcut-o? De ce eu?"
„Pentru că nu am putut să te scot din cap”, spune el încet, cu o privire

de incertitudine traversându-i chipul.
Zâmbesc în timp ce îl privesc. Dacă nu a avut vreodată o prietenă, mă

îndoiesc că a avut vreodată astfel de conversații.
Sunt primul care încearcă să străpungă?
Inima îmi bate în piept la perspectiva, și micul dejun sosește. Brock

începe să mănânce în tăcere și simt că trebuie să-l liniștesc.
„Ei bine, domnule Marx. Probabil ar trebui să te informez că nici eu nu

te-am putut scoate din cap.” Îmi sorbesc cafeaua. „Ați avut o poziție regulată
în gândurile mele. Chiar dacă ești nebun”, adaug eu.
Îmi aruncă un zâmbet lent și sexy, iar ochii lui întunecați coboară pe
buzele mele. — Ai mai fost vreodată futut pe Bondi Beach, Pock?
Am pufnit cafeaua pe nas. "Nu." Gâfâi după aer, bătându-mă în piept.

"Absolut nu."
Ce naiba? El crede că facem sex pe plajă?

Ce urmează?
„Trebuie să-l distrugi?” Eu tusesc. „Acesta trebuia să fie un moment

romantic.”
Îmi zâmbește sufocându-mă în timp ce el o tăie cu ochiul lui

paine prajita.
„La ce zâmbești?” Întreb. Dumnezeu știe ce se întâmplă prin mintea

aia vicleană a lui.
"Nimic." Zâmbește în sinea lui.
„Ce este acel aspect?”
„A-ți sparge toate cireșele este o prioritate foarte mare pe agenda

mea, asta-i tot.”
Mă uit la el. „Ei bine, cu siguranță l-ai scos pe cel principal într-un mod
spectaculos.”
Zâmbește în timp ce mușcă mâncarea din furculiță. — Nici măcar nu

am început încă, Pock.
Mă uit la el, mintea mea fiind o grămadă de emoții.
Popping cireșe este limbajul iubirii lui Brock Marx.
În ce naiba m-am băgat aici?
"Aici?" Întreb în timp ce arăt spre nisipul de sub noi și mă uit în jurul plajei
Bondi.
„Da, aici e bine”, spune Brock.
Ne întindem lucrurile, apoi el cade pe prosop.

— E timpul să-ți dai jos rochia, Tully Pocket. Îmi bate prosopul întins lângă
el și îmi aruncă un zâmbet obraznic.
zambesc. „Ai așteptat toată dimineața doar să vezi

eu in bikini?”
„Pariezi că am”, răspunde el fără ezitare.

Stomacul meu dansează de nervi. Doamne, fără presiune.

Expirez puternic și îmi ridic rochia peste umeri, iar el se întinde pe
spate și își pune mâinile în spatele capului pentru a aprecia spectacolul.
Mă simt ca un act de circ și sunt destul de sigur că el crede că

devine mai mult de privit decât este de fapt. Își amintește măcar cum
arăt eu? Mă uit în jos la el nervos, exact când ochii lui flămânzi decid
să bea fiecare centimetru din corpul meu aproape gol. Timpul pare să
se oprească în timp ce aștept să spună ceva.
— Ești mai frumoasă decât îmi amintesc, Pock, spune el încet. El

mângâie nisipul lângă el, iar eu mă așez încet, apoi mă întind pe
spate. Se aplecă cu cotul peste mine, întorcându-se pe o parte.
Mâna lui merge la osul șoldului meu și îmi trage corpul pentru a
se potrivi perfect de al lui. „De ce ai fost nervos făcând asta?” întreabă
el încet.
"Ma enervezi."
"De ce?"
dau din umeri. „Ești mult mai experimentat decât mine.”
Se încruntă la mine și își ține o bucată de păr în spate

urechea mea. "Te deranjeaza?"
„Puțin”, șoptesc eu.
"De ce?"
Ochii mei îi țin pe ai lui. Cum naiba am ajuns deja la această

conversație?
„M-am culcat vreodată doar cu o singură persoană și apoi...”

Vocea mi se stinge.
"Si apoi, ce?"
"Si apoi tu."
Fața îi cade ușor. „Urăsc că ți-am făcut asta în sală.”

ocat că a recunoscut-o, ochii mei pro ti se umplu de

lacrimi, iar eu le opresc din ochi în speranța că el nu vede.
„Hei”, șoptește el în timp ce mă trage mai aproape. „A fost chiar atât

de rău?”
Zâmbesc și scutur din cap. „Nu, a fost... a fost pur și simplu în afara
caracterului meu și știu că faci așa ceva tot timpul.”
Mă urmărește o clipă, dar nu spune nimic, pentru că știe că este

adevărat. Ce este de spus?
Își lasă capul pe prosop pentru o clipă, cu gândurile zgomotoase, dar

de nedescifrat. „Unde vezi că merge asta, Tull?” Se încruntă spre cer, adânc
în gânduri. „Nu vreau să te mai simți vreodată așa.”
"Ce? Te referi la noi?” Întreb.
El dă din cap în timp ce întoarce capul să mă privească din nou la fața.
„Ei bine, în calitate de șef al nostru...” își dă ochii peste cap cu un zâmbet.
„Aș vrea să fim... prieteni.”
Zâmbește blând.
„Cu respect reciproc unul pentru celălalt”, adaug eu.
„Cine naiba?” adaugă el, împingându-și norocul.
eu chicotesc. „Chiar trebuie să lucrezi la materialul tău pentru întâlniri

romantice.”
El chicotește. "Fara indoiala."
„Nu știu despre naiba.”
Fața lui devine gravă. "De ce nu?"
Mă încruntă în timp ce privesc peste apă. „Nu-mi place ideea

de a fi unul dintre multele.”
Se încruntă.
„Dar atunci, nu vreau să fiu prietena ta sau altceva.”

dau din umeri. "Este greu de explicat."
„Încearcă”, spune el în timp ce mă privește cu atenție, cu mâna lui

mare întinzându-mi stomacul.
„Ei bine, știu că avem o dată de expirare și nu este ca și cum aș

plănui un viitor cu tine sau altceva. Nu ești genul de tip care se va
stabili și eu nu sunt genul de fată care te-ar forța să faci.”
„Îmi place asta la tine.” Mă sărută încet pe obraz.

"Dar…?"
Stomacul meu se strânge la senzația buzelor lui mari și frumoase

pe pielea mea. „Dar, sunt foarte, foarte atras de tine.”
„Și sunt cu adevărat atras de tine”, îmi șoptește el pe fața mea.
„Și mă încurci”, recunosc.
Mâna lui merge la falca mea și îmi aduce fața la a lui.

"De ce?"
Dintr-o dată, suntem singurii doi oameni de pe plajă.

Nimeni altcineva nu mai există.
„Pentru că ești genul de bărbat care nu se petrece cu fete ca

mine. Trebuie să mă întreb ce ți-aș putea oferi pe care nimeni altcineva
nu poate. Sunt fără experiență și nu știu cum să fac niciunul dintre
lucrurile pe care probabil că îți place să le faci.”
Zâmbește încet în timp ce buzele lui cad pe ale mele, mă sărută

și îmi ține respirația.
Îmi freacă stomacul cu mâna deschisă. "Singurul

femeia din mintea mea esti tu. Sunt de câteva săptămâni.”
Îi zâmbesc blând.
„Și vreau să te simți confortabil cu asta.” Se încruntă în timp ce

se întoarce și aruncă o privire peste plajă. „Când mi-ai spus că te-am
făcut să te simți murdar...” Își strânge maxilarul, amintindu-și clar acea
zi de temut, iar ochii lui se întorc la ai mei. „Nu mi-a plăcut.”
Îmi cuprind brațele în jurul umerilor lui mari.
„Deci... ce zici să ne sărutăm și să facem lucruri care te fac să te

simți...” își înclină capul într-o parte, „curat”.
„Simt că negociez un contract de curățenie.”

Se rostogolește deasupra mea și îmi prinde mâinile peste cap.

"Tu esti. Și în calitate de manager de operațiuni, este de datoria mea
să vă informez că trebuie să urmați un regim de antrenament intensiv.
Începând de azi. Trebuie să înveți protocolul de curățare.”
Râd la el. „Eu sunt șeful, îți amintești? Am stabilit protocolul.”
Ochii îi dansează de răutate în timp ce se uită în jos la mine.

„Șeful nostru, nu șeful operațiunilor. Contactul fizic este domeniul
meu.”
Zâmbesc prost.
— Ești gata să începi antrenamentul, Pock?
Îl sărut ușor pe buze și el mă eliberează din strânsoarea lui,

permițându-mi să-mi încolesc brațele în jurul lui. Își îngroapă capul în
curba gâtului meu. — Știi că suntem pe o plajă publică, nu? optesc
eu.
„Tully. Prima lecție pe care trebuie să o înveți este că nu-mi pasă

unde suntem. Te voi atinge când vreau, oriunde vreau.” Se sărută din
nou pe buze și mă prinde maxilarul. "Am inteles?"
Zâmbesc timid. Cu ce dracu am fost de acord?
Este ora 17:00 și suntem într-un cocktail bar de pe plajă. Suntem încă
în hainele noastre de plajă, noi doi relaxați și foarte sensibili unul cu
celălalt. Mă simt mai bine după mica noastră discuție de azi dimineață.
Știe cum mă simt acum și părea în regulă cu asta.
"Vrei sa dansezi?" întreabă el deodată.
Am ochii mari de entuziasm. "Într-adevăr?"
Zâmbește sexy și mă ia de mână pentru a mă conduce pe ringul

de dans unde își pune împrejurimile mari în jurul meu și
mă trage aproape. Se redă melodia „Girl Like You” de Maroon 5. Îmi place
acest cântec și mi se pare amuzant că acesta este cântecul pe care ar
trebui să dansăm primul nostru.
Îl radiesc. „Poți să dansezi?”
„Poate că este timpul să încercăm lucruri noi.” El zâmbește în jos

pe mine.
"Ca?"
Nu pare real să fii aici cu un bărbat atât de minunat.

Toată ziua am simțit că ochii femeilor zăbovesc asupra lui. El nu pare să
observe, totuși, și știu că a avut acest tip de atenție feminină toată viața.
Ne sărutăm iar și iar, iar el mă strânge strâns. „Voi face o înțelegere

cu tine, Tully Pocket”, șoptește el.
"Ce?" Eu respir.
Părul întunecat îi atârnă peste ochi în timp ce se uită în jos la

pe mine.
„În timp ce ne vedem, fie că este pentru o săptămână sau pentru o

lună, promit să nu văd pe nimeni altcineva.”
Ochii mei caută pe ai lui și mă opresc imediat din dans.

„De ce ai face asta când amândoi știm că oricum se va termina?”
„Pentru că vreau să petrec timp cu tine în toate privințele.”
„Vrei să spui sexual?”

"Da."
Mă încruntă, iar el începe din nou să se leagăne pe muzică. „Ai spus

că nu ai vrut să te culci cu mine pentru că nu ai vrut să fii unul dintre
mulți”, îmi spune el degajat, de parcă și-ar fi dat seama. Toată ziua a gătit
asta în cap?
„Este adevărat, dar...”
"Dar ce? Dacă ești singura femeie cu care mă culc, atunci nu este
nicio problemă.”
„Dar dacă dormim împreună, se complică

Tot. Cum îl vom pune capăt când va veni timpul?”
„Vom avea o conversație cu adulți.”
"Pur si simplu?" Îmi amintesc cât de sfâșietoare a fost conversația

mea despre despărțire cu Simon. Nu vreau să trec niciodată prin asta din
nou.
„Știm amândoi ce este asta. Nu există așteptări de nicio parte.

Suntem prea diferiți pentru ca să fie altceva decât o aventură pe termen
scurt.”
Îmi mușc buza de jos în timp ce mă uit la el. Ar putea funcționa asta cu
adevărat?
Mă sărută încet și eu zâmbesc pe buzele lui. „Deci, dansezi cu mine

chiar acum, ca să mă poți convinge să te iau la nebunie?” Întreb.
"Asta e corect." El chicotește. „Cum mai fac?”
eu chicotesc. "Esti un idiot." Mă învârte și buzele lui le întâlnesc din

nou pe ale mele.
„Nu-mi spune că nu mă vrei. Știu că faci.

Nu ai prefera să ai această conversație acum decât mai târziu?”
"Cred că da."
„Amândoi suntem adulți consimțitori.” Mă sărută. "Noi vrem

fiecare." Mă sărută din nou. "Care este problema?"
Zâmbesc pe buzele lui. „Moravurile mele.”
Mă sărută și mă apucă de spate. „Ca și operațiunile

director, îi dau domnișoarei Morals un preaviz cu două săptămâni.”
chicotesc din nou.
„Ea nu are locul aici, lucrând în compania noastră. E prea obstinată

și leneșă.”
Râd în timp ce mă învârte din nou.
„Brock”, șoptesc eu în timp ce îmi trec mâna pe gâtul lui gros și prin
părul lui.
— Da, Pocket? Îmi zâmbește și cumva asta se simte special între noi.
„Probabil ar trebui să vă spun că acest cântec este acum al nostru

cântec." Ochii mei zăbovesc pe ai lui în timp ce ne legănăm pe muzică.
Îmi aruncă un zâmbet lent, sexy, ridicând din sprâncene în discuție.

„Este mai mult din prostiile romantice despre care continuați?”
Zâmbesc prost și dau din cap. "Da. Deci, când te întreb ce

cântecul nostru este, ce vei spune?”
„‘You Shook Me All Night Long’ de la ACDC”, oferă el serios.
„Da, trebuie să lucrăm la asta.”
El chicotește și mă învârte. „Gata să te scuture oricând vrei, iubito.”
Îmi ling sarea de pe marginea paharului, cu ochii ținându-i pe ai lui.
Acum este ora 23:00, iar eu și Brock încă nu am fost acasă. A fost o
zi bună. Cel mai bun.
Ne-am simțit ca niște adolescenți de ore întregi. M-a sărutat de

parcă viața lui depinde de asta și, după ce am vorbit mai devreme pe
ringul de dans despre el că nu a văzut pe nimeni altcineva, sunt atât de
agitată, încât e de mirare că nu alunec de pe scaun.
În apă, pe prosop, chiar aici, la bar, e tot

peste mine.
Nu-i pasă cine e prin preajmă sau ce vor crede și e atât de fierbinte.
Nu am fost niciodată cu un bărbat ca Brock. Sincer, face doar ce

vrea, când vrea.
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei. „Tu continui să lingi sarea aia
asta și te voi pune sub masă să-mi sug penisul.”
Dumnezeu.
Cu fiecare băutură pe care o bea, își pierde încă o inhibiție, până la

punctul în care nu mai are niciun filtru pus. Și e fierbinte.
„Un bărbat nu poate decât să te privească îndepărtând ceva atât de

mult timp fără să ajungi la punctul de rupere.”
Zâmbesc când excitarea mea începe să fredoneze.
Plănuisem să fiu o fată bună, să nu mă mai culc cu el. Dar promisiunea

lui de fidelitate și antrenament sexual a deschis o oportunitate pe care știu
că vreau să o profit...
In gura mea.
Îmi sorbesc băutura, apoi mă aplec și îl sărut, cu limba împletindu-i

gura. Mă apucă de mână și o apăsă pe picioarele lui. Penisul lui erect a
pulsat toată ziua.
„Trebuie să mergem acasă acum”, mormăi eu pe buzele lui.
Ochii îi sunt aprinși de excitare și se ridică imediat. „Skull-ți băutura.”
Zâmbesc, îmi scurg paharul și, înainte să-mi dau seama, el mă trage
de mână spre garajul cabinei.
O jumătate de oră mai târziu, buzele lui sunt pe ale mele, mâinile lui sunt
sus pe rochia mea și noi izbucnim prin ușa apartamentului meu ca o pereche
de nebuni.
— La naiba, gâfâie el pe buzele mele. „Nu am fost niciodată atât de

excitat în toată viața mea.”
Chicotesc când un fior mă străbate. Știu că sunt probabil cea mai

neexperimentată fată cu care s-a culcat vreodată, dar la naiba, mă voi
asigura că sunt cea mai bună.
Mă trage în dormitorul meu și apoi cade nemișcat în timp ce se uită

la mine. Pare că încearcă să se calmeze, să se frâneze. Inima mea începe să
bată.
Starea de spirit a trecut instantaneu de la o excitare nebună la

altceva pe care pur și simplu nu pot pune degetul.
„Spune-mi când să mă opresc, Pock”, șoptește el în timp ce mă

sărută încet.
dau din cap nervos.
Îmi ridică rochia peste cap, apoi îmi desfășoară încet topul de
bikini, aruncându-l în lateral. Ochii lui întunecați cutreieră peste sânii
mei goi și îmi înghit frica.
Inima mea începe să bată într-un ritm frenetic.
Simt căldura din privirea lui în timp ce stau tăcut, așteptând

instrucțiuni.
Nu se poate înșela cine deține controlul când atinge

pe mine.
Amândoi știm că voi face orice vrea el. Degetul mare ii praf inainte
si inapoi peste mamelonul meu erect, zambetul lui crescand in timp ce
se vede ca ma atinge.
Ochii lui se ridică să-i întâlnească pe ai mei, apoi se apleacă încet și

îmi ia sfârcul în gură.
Mi se închid ochii. La dracu.
Se mută pe cealaltă parte și repetă procesul, doar că mă mușcă

de data asta. Suficient încât să sar, dar nu suficient pentru a mă răni.
Capul meu se întoarce spre tavan și îmi pun mâinile în părul lui în
timp ce îmi lucrează sânii. Se ridică și îmi ia maxilarul în mână, cu ochii
cercetându-i pe ai mei. „Iată cum o să meargă, Pock”, șoptește el. „O să
te răspândesc.”
Îmi înghit nodul din gât. Simt că nu pot să respir.
„Și am de gând să te ling.” Vocea lui a scăzut la

un ton profund, răgușit – unul care mă cheamă la un alt nivel.
Îmi prinde părul de ceafă și îmi aduce fața la a lui.
„Și o să te umplu atât de bine.”

Mă sărută agresiv și Doamne, aș putea veni doar din asta. Îmi mușcă
buza de jos în timp ce se retrage, iar eu scâncesc de pierderea lui.
Brock îmi alunecă încet fundul de bikini pe picioare și mă împinge

înapoi până cad pe pat. Apoi mă aranjează exact așa cum vrea el.
Îmi întinde picioarele larg.
Respirația îmi tremură de nervi și închid ochii pentru a încerca să mă

calmez.
Relaxează-te , relaxează-te, cânt în capul meu.
Cu ochii ațintiți pe ai mei, își scoate încet tricoul deasupra capului și

îl aruncă în lateral. Pieptul lui lat are un bronz sărutat de astăzi. Văd fiecare
mușchi din brațele și umerii lui.
Dumnezeule.
Își alunecă pantalonii scurți pe picioare până când tot ce poartă sunt
boxerii lui gri. Le lasă pe alea și știu că e ca să nu mă sperie.
Îl privesc în jurul patului. E ca și cum ar încerca să găsească de unde

să înceapă.
Ochii lui întunecați pâlpâie de excitare. „Arăți atât de frumos acum,

că cu greu pot suporta.”
Zâmbesc încet, iar el îmi ridică mâna și o sărută pe dos. — Calmează-

te, Pocket, șoptește el. „Nu te voi răni.”
Dau din cap. „Bine”, șoptesc eu.
Se apleacă și îmi ridică piciorul, sărutându-l pe fund în timp ce ridică

privirea la mine. Gura lui deschisă urcă încet pe piciorul meu, iar eu trag
aer în piept.
Când ajunge la coapsa mea, mă privește drept în ochi și inspiră adânc.
Doamne, trebuie să închid ochii ca să-l blochez. Aceasta este prea

mult. Nu mă pot descurca să-l privesc făcând asta.
În ce naiba m-am băgat? Îmi adulmecă vaginul.
La naiba.
El deschide buzele sexului meu deschise și se uită la mine pentru un

moment prelungit. „Roz perfect”, șoptește el.
Inima îmi bate în piept.
„Vino aici”, scâncesc eu, întinzându-mi brațele pentru el. Acest lucru
este prea intim.
Nu o pot face.
„Shh”, șoptește el înainte să se aplece și să-mi sărute sexul deschis.
Capul meu cade pe spate și aproape că mă dau jos de pe pat.
Sfinte naibii.
"Calm. Am nevoie de tine calm, Pocket, mormăie el împotriva mea.

Limbile lui alunecă prin carnea mea udă, iar el închide ochii de plăcere, în
timp ce eu tremur de o supraîncărcare de senzație.
Începe să mă lingă, din ce în ce mai adânc, cu spatele arcuit de pe pat.
„La naiba, ai un gust atât de bun”, mârâie el.
incep sa tremur. Nu pot să-l țin. Oh nu.
Cat de rusinos. Cu greu m-a atins, dar am convulsii în timp ce un

orgasm mă sfâșie.
Mâna mea merge în vârful capului lui. — Brock, scâncesc eu.
Zâmbește în timp ce continuă să mă lingă în sus și în jos, mâinile lui

mă despart. „Brock, nu pot”, gâfâi în timp ce încerc să-mi închid picioarele.
„Trebuie să ne încălzim pentru asta”, mă rog. "E prea mult.
Doar intră pe mine.”
Se ridică, buzele lui strălucind de excitarea mea și le linge încet în timp

ce ia în considerare cererea mea.
„Iubito, cu greu te-am atins”, șoptește el.
Îmi întind mâna pentru el. "Saruta-ma. Doar sărută-mă, mă rog.

„Doar... putem ajunge la asta, te rog?”
Se uită la mine o clipă, parcă confuz. „Vrei să te sărut?”
Dau din cap. Inima îmi bate atât de tare încât îmi aud pulsul în
urechi. Începe să se târască în sus pe corpul meu.
„Slip,” îi șoptesc.
El stă în picioare și, cu ochii ațintiți ferm pe ai mei, îi alunecă pe

picioare.
Ochii îmi cad între picioarele lui și simt un fluturat de frică. E al naibii
de mare. "Prezervativ?"
Zâmbește și își linge din nou buzele.
Mă trezesc zâmbindu-i înapoi. "Ce?"
„Nu așa mă rostogolesc. Eu sunt cel care da indicatii

pe aici."
„Umorează-mă”, șoptesc. „Doar prima dată. Vă rog?"
Se apleacă și mă sărută încet. „Pentru înregistrare, acesta este al nostru

a doua oară."
Chicotesc și îmi trec mâinile peste umerii lui largi. „Doar pentru a
doua oară”, mă corectez.
Își găsește portofelul și scoate trei prezervative, aruncându-le în

sertarul de lângă pat.
„Pune unul.”
— Nu te mai grăbi, femeie.
„Îmi pare rău, sunt doar nervos.”
Se liniștește și umerii i se prăbușesc. Știu că de aici încolo îmi va

onora cererile. El pune încet prezervativul și se întinde lângă mine. "Acum
ce?" El respiră pe buzele mele.
Zâmbesc în timp ce ne sărutăm și îmi cutreiera mâinile în sus și în

jos pe brațul lui. Simt fiecare mușchi. „Acum mă săruți până când
trupurile noastre se unesc în mod natural.”
El chicotește și clătină din cap. „Este un fel de prostie de care nu sunt
conștient? Cocoșii nu intră în păsărică în mod natural. Trebuie să împingi.”
Râd. „Taci și fă-o.”
Îmi ridică piciorul și îl înfășoară în jurul șoldului său, sărutându-mă

profund. Își alunecă partea laterală a penisului prin carnea mea lubrifiată
și corpul meu se ridică în întâmpinarea lui. "Ca aceasta?" opte te el.
Zâmbesc pe buzele lui. — Exact așa, șoptesc eu.
Corpurile noastre încep să se miște singure în timp ce se macină

unul împotriva celuilalt. Sărutul nostru devine profund și pasional și
știu că el este la fel de fierbinte ca mine. Respirația îi tremură în timp
ce luptă pentru control.
Gura lui deschisă îmi distruge gâtul. „O, Doamne,” scâncesc eu.
El împinge înainte și penisul lui dur alunecă acasă.
Ochii ni se blochează și văd excitarea dansând ca focul în ochii

lui. „Este în regulă?” opte te el.
Dau din cap, incapabil să vorbesc.
Alunecă încet afară și împinge din nou.
Sunt intins la limita mea.

Ai.
„Deschide-ți picioarele mai mult pentru mine”, împinge el afară.
Îmi forțesc picioarele înapoi spre saltea, iar el trage încet

afară, apoi alunecă încet înăuntru, eliberând un geamăt gutural.
„O, Doamne,” scâncesc eu. E atât de bun încât nici nu pot vorbi.
Se retrage încă o dată, făcându-și timp înainte de a merge greu

acasă.
Îmi trage aerul din plămâni și eu strig.
"Esti bine?" șoptește el panicat.
„Grozat”, gâfâi cu un zâmbet. „Dă-mă dracului”, îl implor.
Se retrage și se împinge înapoi, iar și iar, până când corpul meu

încetează să lupte și îl acceptă.
Înăuntru, afară, în afară, în jur și în jur. Atât de greu și atât de bun.

Se ridică pe brațele lui îndreptate, ținându-și pe ale lui
greutate deasupra mea, și apoi chiar începe să mă lase să o am.

Loviturile puternice îmi forțează întregul corp să se contracte în jurul lui.
Patul se lovește de perete. Mă uit în sus la el, privind în jos la

mine și am acest moment perfect de claritate.
Se încruntă de parcă ar avea și el și se apleacă să-mi ia încet gura

cu a lui. Ne sărutăm încet și trupul lui se mișcă ușor în interiorul meu.
Îmi strâng fața pe a lui.
Doamne, asta este perfect.
El este perfect.
Mi-a părăsit unul dintre picioarele și îl simt că se construiește din

nou. — Am să vin, scâncesc. Începe din nou să mă călărească tare și
repede și jur că o să mă rup. Sunetul plesnirii pielii noastre răsună în
apartamentul meu.
strig în timp ce un orgasm mă sfâșie și, cu trei pompe tari și

lungi, îi simt cocoșul tremurând. Își îngroapă capul în umărul meu și
se cutremură când intră în tăcere adânc în corpul meu.
Ne sărutăm cu tandrețe, iar mâna lui îmi cuprinde fața în timp

ce mă privește cu dragoste. „Prostii. Imi place."
Gâfâi cu un zâmbet.
La fel i eu.
Tocmai a dispărut ora 3:00 când mă îndepărtez de Brock. El este pe

spate și adormit adânc, arată atât de fierbinte. Nu fierbinte ca în
superb - deși el este și asta - vreau să spun fierbinte ca în el este un
infern. Simt că ard în foc. Desigur, acestea ar putea fi cele suta de
margaritas pe care le-am avut în seara asta. Nu mai sunt obișnuit să
mă culc cu nimeni.
Doamne, ce noapte. M-a ținut a doua oară în pat și apoi din nou
la duș. Sunt sigur că am pleca în continuare dacă nu avea prezervative.
Îmi lins buzele uscate. Am nevoie de un pahar cu apă, așa că primesc încet
ridică din pat și tresări. „Ai.”
La naiba, mă doare. El este un animal.
Poate că mi-am primit rândul blând prima dată, dar la naiba, a

compensat-o mai târziu.
Mă duc în bucătărie și îmi torn un pahar cu apă când, în întuneric,

telefonul mi se aprinde cu un mesaj pe blatul din bucătărie.
Mă încrunți și o ridic.
Numele Simon luminează ecranul.

Capitolul 11
Mă așez la birou și mă uit pe fereastră, incapabil să-mi șterg zâmbetul

stupid de pe față. Ce weekend, și sfânt iadul, ce om. A trecut mult timp de
când am venit la muncă într-o zi de luni atât de fericită. Sincer să fiu, a
trecut mult timp de când nu am fost atât de fericit și totul se datorează
unui singur bărbat.
Singurul bărbat pe care am jurat să-l urăsc pentru toată eternitatea.
Brock Marx, zeul sexului extraordinar și viața reală

diavolul însuși.
Îmi iau pixul și mă uit la dosarul din fața mea în timp ce încerc să mă
concentrez asupra sarcinii mele. Am o viziune a lui Brock târându-se între
picioarele mele cu zâmbetul lui răutăcios și mă simt că roșesc. Îmi strâng
buzele pentru a-mi ascunde zâmbetul, aruncând o privire rapidă la colegii
mei în timp ce lucrează lângă mine, ocupându-se de treburile lor. Doamne,
dacă ar fi știut lucrurile la care m-am gândit în acest weekend.
„Ce este cu tine astăzi?” întreabă Rourke cu suspiciune.

„De ce continui să zâmbești la nimic?”
Ridic din umeri, dar fața mea se contorsionează în timp ce încerc să-mi controlez zâmbetul.
"Fara motiv."
Îmi face cu ochiul înțelegător. „Te duci la prânz?”
"Este în regulă?"
"Sigur." Se întoarce la computer, iar eu îmi împachetez repede biroul

și părăsesc clădirea. Mă așez în parc pe o bancă și apoi îmi scot sandvișul
împachetat.
Mă uit la telefonul din mână și tresar, știind că trebuie să-l sun pe

Simon.
Nici nu vreau să vorbesc cu el acum. Vreau doar să rămân în această

bula obraznică de răutate. Vreau să rămân acolo unde nu trebuie să mă
gândesc la altceva decât la câte orgasme voi avea. expir puternic.
Doar termină cu; formează-i numărul.
El răspunde la primul apel. „Hei, Tull.”
Audându-i vocea mă lovește ca o tonă de cărămizi și gustul urât al

vinovăției îmi umple gura. „Hei, Si.” Zâmbesc trist.
"Te simți bine?"
„Da.” Îmi dau seama că zâmbește. „Mi-e dor de tine, totuși.”
Mi se închide gâtul când îl aud spunând asta și zâmbesc printre

lacrimi. Mă uit la parcul din fața mea. Doamne, asta e o mizerie.
„Nu vei ghici niciodată ce?” spune el deodată.
"Ce?" Zambesc.
„Mi s-a oferit să mă alătur Academiei Edward.”
Am ochii mari. "Ai făcut?" Îmi rămâne gura deschisă. Aceasta este o
mare afacere. „O, Doamne, Si, asta e uimitor.”
„Nu pot să cred.” Râde și îmi dau seama că este foarte entuziasmat.
"Eu pot. Ești cel mai deștept de acolo.”
Expiră puternic. — Totul merge bine, Tull. Voi face asta

transfer la Londra pentru o lună.”
mă încruntă. „Academia este la Londra?”
„Da. A fost fie acolo, fie în State.”
"Oh, bine." Mă încruntă în timp ce ascult, și un sentiment ciudat mă

cuprinde. Nu sunt trist că va pleca în străinătate, doar foarte fericit că
primește această oportunitate.
Poate că suntem doar prieteni acum? S-au schimbat sentimentele

mele pentru el?
„Voi face acest transfer și apoi, când mă întorc, voi mai avea doar trei
săptămâni în Melbourne înainte de a veni definitiv acasă la Sydney.”
Fața mea cade. „Oh, e grozav”, șoptesc eu în timp ce mintea mea

începe să treacă.
„Deci, apartamentul tău va fi suficient de mare pentru toate

lucrurile mele sau ar trebui să le vând înainte de a veni acasă? Ai spus că
are un garaj simplu sau dublu?”
Mă uit la pământ, sub picioarele mele, în timp ce încerc să mă concentrez

asupra a ceea ce spune el.
El continuă, în ciuda tăcerii mele. „Poate îmi poți trimite o listă cu

tot ce ai acum, ca să nu ne dublăm la niciun aparat. Dacă rulez niște
reclame pentru a vinde lucruri în anunțuri, le poți monitoriza cât timp
sunt plecat?”
La dracu. Acest lucru se întâmplă cu adevărat.
„Em.” mă încruntă. "Sigur." Îmi adun aer în obraji în timp ce mă uit

la parc.
La dracu, la rahat, la rahat.
„Oricum, sunt la serviciu, iubito, așa că nu prea pot vorbi.”
"Cand pleci?" Întreb.
"Trei zile."
mă încruntă. „De cât timp știi că mergi?”
„Am aflat acum câteva zile, dar nu eram sigur dacă o să o iau.”
"De ce nu?"
„Voiam să vin acasă și să te surprind.”
Ochii mi se fac mari, imaginându-l că îl găsește pe Brock în

apartamentul meu
La dracu.
„Ne vedem mai târziu, Tull.”
"Si?" ezit o clipa.
„Da?”
Îmi frec vârful pantofului în pământ, sub picioare.

— Încă te vezi pe fata aia?
— Ah, nah, ea nu e nimic, Tull.
Îmi mușc buza de jos. „Nu asta am întrebat.”
„Am văzut-o de câteva ori în mod întâmplător în ultimele

săptămâni.” Se oprește o clipă. — Totuși, nu seamănă cu ceea ce avem
tu și cu mine, Tully.
Zâmbesc, liniștită că nu m-a mințit. — Și eu am fost la câteva

întâlniri, șoptesc.
"Tu ai?"
Dau din cap, deși nu mă poate vedea.
„Nimeni special, sper.”
Fac un zâmbet și îmi închid ochii strâns. Oh, el este un fel de

special.
„Te vei întoarce în curând și atunci nu va trebui să ne facem griji

pentru alți oameni, nu-i așa?” optesc eu.
„Nu, nu vom face.” El rămâne tăcut și știu că este rănit că am

văzut pe altcineva, sau poate este doar șocat că am recunoscut asta.
De ce i-am spus? Poate că ar fi trebuit să-mi țin gura.
„Te iubesc, Tully.” Se oprește o clipă. „Nu uita niciodată asta, nu?”
Ochii mi se umplu de lacrimi și știu că el vrea să spună că eu

nu ar trebui să-l uit când sunt cu altcineva.
„Nu voi face, Si.”
„O să-i spui înapoi?”
Ochii mei plin de lacrimi de vinovăție și elimin una

pe măsură ce îmi scapă pe obraz. „Te iubesc”, șoptesc eu.
— Vrei să mă întorc, nu-i așa, Tull?
„Desigur, da”, șoptesc eu. Îmi trec mâna prin păr frustrată de
mine însumi. „Du-te în Anglia și termină cu asta ca să putem începe
din nou.”
"Bine." Îmi dau seama că zâmbește din nou acum. "Eu voi."
"La revedere."
„Șapte săptămâni și sunt tot al tău.”
Râd. "Am spus la revedere."
Închide telefonul și mă uit la telefonul din mână pentru o vreme.
Încă o vede pe fata aceea dezinvolt, dar, spre deosebire de înainte,

când am fost rănită, acum sunt u urată. Înseamnă că nu sunt singurul
care se întâlnește cu altcineva și cel puțin am fost suficient de curajos și
sincer să-i spun adevărul. În mod surprinzător, părea în regulă. Se vede
cu altcineva, știe că mă văd cu altcineva. Amândoi ne-am hotărât să ne
întoarcem împreună, așa că acum că totul este pe masă, nimeni nu va fi
rănit.
Gândurile mele se îndreaptă către Brock.
O să cer să-l văd în seara asta ca să-i pot spune despre Simon. Așa
știe și el totul.
Voi avea una aseară cu Brock și apoi ne vom despărți.
Zâmbesc trist. A fost atât de distractiv cât a durat. Dar sala de sport
drogații nu sunt genul de bărbați de care te îndrăgostești.
Brock
Stăm în mașină în vârful stâncii și ne uităm la polițiști care își

fac investigațiile jos. Au mănușile și costumele de protecție
pe ei și, de asemenea, nu au absolut nicio idee ce fac.
Suntem conectați la canalul poliției în timp ce le ascultăm

conversațiile prin radioul nostru.
„Au idee cine este?” întreabă Jes de pe bancheta din
spate.
„Femeie caucaziană în vârstă de douăzeci de ani.

Fată bănuită de muncă. Supradozaj suspectat.”
Ben oftă.
„Da.” Îmi dau ochii peste cap. „Pentru că toți cei care
au o supradoză de droguri se aruncă de pe o stâncă
nenorocită cu câteva secunde înainte de a termina,” mormăi
eu sarcastic.
„Idioti”, șoptește Ben.
Dau din cap și pornesc mașina. „Aceasta este a șaptea
fată anul acesta.”
„Probabil nici măcar nu o vor investiga pentru că este
o prostituată.” Jes oftă.
„Nu vor, dar noi vom face”, îi asigur în timp ce dau
înapoi mașina din parcare. "Cui ii este foame?"
„Da, hai să mâncăm.”

O jumătate de oră mai târziu, stăm la cafenea,
așteptând prânzul.
„Deci, cum a decurs weekendul cu puiul acela?”
întreabă Ben.
Îmi sorbesc cafeaua. „A fost în regulă, cred. Totuși, nu
cred că o voi mai vedea.”
"De ce nu?" Jesten se încruntă.
dau din umeri. „Mă pot gândi la o mie de motive.”
"Ca?"
„Are întreținere prea mare.”
"De ce?"
„De unde să încep?” expir puternic. „Am stat în fața
apartamentului ei vineri seara, sperând să o prind și ea nu
a ieșit. Așa că m-am întors sâmbătă seara și am așteptat
încă două ore și, din fericire pentru mine, acea dată, ea a
ieșit. Am urmărit-o și i-am sunat pe băieți, am organizat o
întreagă „întâlnire accidentală” în club.”
Ben se încruntă, confuz. „De ce nu ai sunat -o?”
Mă uit la el, nesimțit. "Sunt blocat,

tine minte?"
„Oh, așa e. Tu esti." Băieții chicotesc când își amintesc

că ea m-a blocat, găsindu-i clar amuzant.
„Oricum, băieții și cu mine ieșim și apoi fac toată, oh,

ce coincidență să te văd aici în scenariu.” Îmi dau ochii peste
cap, dându-mi seama cât de șchiop sună povestea asta.
„Lucrurile merg bine până când ea mă cere să dansez. Eu
zic că nu dansez. Apoi își ia rahaturile, se trage și dansează
cu alți tipi timp de două ore.”
Ben zâmbește în jurul cafelei sale, iubind această

poveste.
„Mi-am pierdut rahatul și am plecat, doar ca să merg
acasă și să pasesc încă trei ore și să mă trezesc din nou în
afara apartamentului ei, așteptând să vină acasă.”
„Isus al naibii de Hristos. Urmărirea ta este următorul

nivel.” Jesten scutură din cap.
"Dreapta?" Ben chicoti.
„Ea nu ajunge acasă până la ora 4 dimineața și apoi
se întâmplă toată chestia asta sexy și pasivă agresivă.”
"Ce vrei să spui?"

„Ea nu vrea să lupte, dar apoi nu vrea să vorbească cu
mine.” Dau din cap când mă gândesc. „Ea mă pune în timp
și îmi spune să dorm pe canapea.”
"Ce?" Ben se încruntă. "Pauză?"

Dau din cap. „Uh-huh. A trebuit să dorm pe nenorocita de
canapea.”
Băieții au izbucnit în râs. „De ce ai rămas?”
„Pentru că este furișă și mi-a promis o excursie la plajă

a doua zi, unde aș putea să o fac cu protecție solară.” Îmi
fac ochii mari când îmi amintesc ceva. „Apropo, asta după
ce a anunțat că ea este șefa noastră.” Eu dau din cap. „Nici
un rahat, de parcă ea ar fi șefa noastră.”
Băieții își aruncă capul pe spate și holă de râs. „Mie mi se

pare nenorocitul de șef.” Ben râde.
El și Jesten s-au ridicat unul pe celălalt.

"Tot ceea ce. Un tip prost de aici stă pe un pat de beton,
făcând ce i s-a spus, apoi merge la plajă pentru o zi, urmându-o
ca un cățeluș. Spatele meu este dracu de faza asta. Noi doi
ajungem să ne descurcăm timp de optsprezece ore consecutive
până când bilele mele devin albastre și îmi iau stăpânire pe
creier de mărimea unui bob de mazăre. S-au întâmplat niște
prostii voodoo și următorul lucru pe care îl știu, promit că voi fi
monogam cu ea doar ca să putem face sex.”
Fețele băieților coboară ambele în stare de șoc.

„Practic, am muncit șaptezeci și două de ore pentru a fi
legat de un pui care mă face să dorm pe nenorocita de canapea.
Și apoi, când am făcut sex, nici măcar n-am putut rezista mult
pentru că am continuat să suflam prea repede pentru că e ridicol
de fierbinte.” Eu dau din cap. „Aș putea să ies, să iau și să mă
dracu cu două fete diferite și să mă întorc acasă și să termin în
două ore. Tipa asta e mult prea mult efort.”
Amândoi chicotesc din nou.

Telefonul meu sună și numele Tully Pocket luminează
ecranul. „Vorbește despre diavol”. ii raspund. „Hei, Tully Pocket.”
"Hei, tu." Îi aud zâmbetul în voce.

Sunetul vocii ei sexy și răgușite aduce o
zâmbește-mi pe față. „Credeam că m-ai blocat.”
„Acum s-a terminat. Ești clar.”
Ben scrie ceva pe un șervețel și mi-l alunecă pe masă.
Arată-i cine e șeful
Îmi ridic degetul spre el și ei doi râd de parcă ar fi amuzant.

"Ce faci?" o întreb, concentrându-mă în schimb pe apelul

meu.
„Mă plimb cu un zâmbet prost pe buze.”
Îmi rotesc buzele pentru a-mi ascunde zâmbetul. "Oh da?"

„Da. L-am întâlnit pe acest tip foarte îndrăzneț în weekend
și mi-a surprins mintea.”
Zâmbesc larg de data aceasta, incapabil să mă abțin.
Ben alunecă un alt bilet peste masă.
Întrebați-o dacă puteți dormi din nou pe canapeaua ei.
Îmi țin pumnul spre el. „La naiba”, rostesc eu, concentrându-
mă în schimb pe Tully. „Băiat tare, hei?”
Zambesc.
„Doamne, nu mă pot opri să mă gândesc la cât de uimitor
ai fost în această dimineață. M-am plimbat furnicănd.”
Zâmbesc, știind că i-am dat-o bine la duș azi dimineață.

Adevărul să fie știut, am avut și furnicături de atunci.
"Ce faci diseară?" întreabă ea sugestiv.
Penisul îmi zvâcnește. "Tu."

Ea chicotește. „La ce oră vei fi aici?”
„Aproximativ opt.” Îmi ridic privirea către cei doi prieteni ai
mei care acum au mâinile ridicate ca niște cățeluși care se prefac
că cerșesc.
„La naiba”, rostesc eu. Trebuie să închei acest apel.
„Ne vedem diseară, Pock.”
„La revedere, Brock.” Ea închide, iar Ben aruncă
își strânge șervețelul și mi-o aruncă.
„Ce dracu e în neregulă cu tine?” Jes râde. „Deja poartă
mingile tale naibii de cercei”
„Ea naibii nu este. Îi dau bine în seara asta, apoi mâine voi
pleca de acolo.” Mi-am tăiat prânzul. "Sfarsitul povestii."
Tully
Îmi arunc halatul de baie alb pe umeri, aruncându-mă o

ultimă privire în oglindă pentru a-mi aranja părul. Am un
duș proaspăt și sunt păpușită până la nouă. Sunt complet
gol sub acest halat, gata să mă eliberez.
Brock va fi aici în orice clipă și sunt ca un copil mic de

Crăciun. Pe cine pacalesc? Să petrec timp cu el este mai
bine decât orice Crăciun pe care l-am avut vreodată. Am
furnicături adânc în corpul meu de fiecare dată când mă
gândesc la el, ceea ce este tot timpul. Mă face să râd, e
inteligent și nici măcar nu-i pot evalua nivelul de fierbinte
pentru că este pur și simplu ridicol. Nu am fost niciodată
atât de atrasă fizic de o altă ființă umană în toată viața
mea. Știu că Simon și cu mine ne-am cunoscut când aveam
cincisprezece ani, dar nu cred că asta este. Cred că este
mai mult în asta. Habar n-am exact ce este, dar intenționez
să aflu.
Se aude soneria de la panoul de securitate, iar eu
zâmbesc și apăs pe butonul. "Buna ziua."
„Bună”, spune vocea lui sexy, făcându-mă să zâmbesc
larg.
Apas butonul de intrare. "Vine sus."
Mă duc la ușă și stau în spatele ei, cu un rânjet uriaș
nebun pe față, sărind pe loc de entuziasm. Abia îl aștept.
Cioc cioc.
Deschid ușa în grabă și el stă acolo. Înălțime de 6 ft 3
inci, poartă un tricou gri, o șapcă neagră și pantaloni scurți
negri pentru alergare. Ochii lui sunt întunecați și flămânzi,
iar stomacul meu se strânge de nevoie.
Făcând un pas înainte, mă ia în brațe agresiv și își
plantează buzele pe ale mele. Chicotesc în timp ce ne duce
mai departe în apartamentul meu.
Mă ține de falcă exact așa cum mă vrea și mă sărută
profund, noi doi stând nemișcați o clipă.
Oh Doamne.
Limba lui trece prin buzele mele deschise și, exact așa,
în cinci secunde sunt redusă la o băltoacă. Mâinile lui puternice
alunecă pe halatul meu până când îmi prinde spatele și îmi
zâmbește buzele.
Multă vreme stăm în picioare și ne sărutăm. Eu nu
chiar am nevoie de altceva de la el, este suficient.
— Oricine ar crede că ți-a fost dor de mine astăzi, Marx.
eu chicotesc.
El ridică sarcastic din sprâncene, trăgând de snurul
halatului meu până se deschide. Ochii lui flămânzi coboară pe
corpul meu. „Mi-a fost dor de această păsărică frumoasă.”
O strânge cu o mână și mă trage spre el.
„Ei bine, mi-ai fost dor de tine”, șoptesc eu. "Voi toti."
Ochii ni se blochează și ceva se mișcă între noi. Îl sărut tandru
și îi închid ochii în reverență.
Îmi dezlipește halatul peste umeri, aruncându-l deoparte.
Apoi mă ridică și mă aruncă peste umăr. Râd de entuziasm.
„Brock, lasă-mă jos.”

Plecă spre dormitor, pălmuindu-mă puternic pe spatele
gol.
„Ai,” strig în timp ce îmi pun mâinile pe partea inferioară
a spatelui lui pentru a încerca să mă susțin. Doamne, cum
trebuie să arăt? Sunt gol și mă aplec peste blestemul lui de umăr.
Mă aruncă pe pat și eu sări, iar un alt chicot scapă de mine.
„Deschide”, gura el în timp ce se uită în jos la mine.

Îmi deschid picioarele.
"Atinge-te."
Am ochii mari. Ce naiba? Atât pentru preludiu. Brock își
ridică tricoul de la ceafă, dezlipindu-l repede peste cap.
„Atinge-te,” comandă el în timp ce își alunecă pantalonii

scurți pe picioare. Ochii lui flămânzi sunt ațintiți asupra sexului
meu.
Inima îmi bate repede și știu că nu poate face față
intimității dintre noi. Acest lucru este atât de nou pentru el,
așa că decid să o fac în felul lui. Îmi alunec încet mâna în jos
peste sânul meu, apoi peste stomac și prin părul meu pubian scurt.
„Asta e”, șoptește el, cu ochii aprinși de dorință. "Arăta i-

mi."
Mă încruntă, neînțelegând ce vrea să spună.
„Arată-te mie.”
Îmi mușc buza de jos. Oh, Doamne. Se întâmplă asta cu
adevărat? Acum zece minute nici măcar nu era aici și acum mă
gândesc să fac asta deja? Nu pot să cred lucrurile pe care omul
ăsta mă poate face să le fac. Mă despart, iar el zâmbește și își linge
buzele.
„Asta este”, șoptește el. „Pune degetul, arată-mi cât de ud
ești pentru mine.”
Inima îmi bate atât de tare.
Îmi alunec încet degetul în sexul meu, iar Brock își ridică
bărbia în semn de aprobare. „Altul”, răpește el, cu ochii ațintiți la
sexul meu.
Îmi deschid picioarele mai larg și alunec într-un al doilea
deget, aruncându-mi capul pe spate, excitat. Aceasta este prea
mult. Făcând asta cu el privind... regizor.
„Lucrează-te singur.”
Îmi alunec degetele încet și apoi afară din nou, repetând
până când el zâmbește și începe să rostogolească un prezervativ
pe erecție. Odată așezat, se târăște
peste mine.
Cu ochii ațintiți asupra ai mei, îmi ia cele două degete și le

suge, scoțând un șuierat când inspiră. — Ai al naibii de gust prea
bun, Pocket. S-ar putea să fiu dependent.”
Se aliniază și se lovește repede de mine, făcându-mă să strig

imediat. Încet, își rostogolește șoldurile pentru a mă întinde.
Mă sărută încet în timp ce rămâne în mine.

"Buna ziua."
eu chicotesc. "Buna ziua." îl sărut încet. "Acum putem vorbi?"
Zâmbește în timp ce se împinge cu putere în mine. „Acum

putem vorbi.”
Îmi frec mâinile peste spatele lui lat, prin părul lui în timp ce
se întinde deasupra mea, corpul lui luând ceea ce el
vrea de la a mea. Ochii lui au glugă și parcă ar fi fost pe cale să

moară dacă nu a intrat repede în mine.
"Cum a fost ziua voastră?" El zâmbește.

"Bine acum." Îi zâmbesc.
Îmi ridică piciorul și îl pune peste umăr.
Schimbarea de poziție ne lovește puternic și pe noi
geamăt.
"Dumnezeu." Mă lovește. "Te simti atat de bine." Mă

pompează din nou, ochii noștri nu se îndepărtează unul de
celălalt.
Simt deja cum se construiește orgasmul.
La naiba, e un iubit al naibii. Îmi ridică ambele picioare
peste umerii lui în timp ce se uită la mine, corpul lui accelerând
ritmul.
Nu pot face altceva decât să privesc și să călc pe valul
plăcerii.
Închide ochii și-și întoarce capul pe spate
sunetul plesnirii pielii noastre răsunând în jurul nostru.
"La dracu." Se strâmbă. „De fiecare dată.” El se trântește.
"Ce?" Gâfâi în timp ce îmi trec mâinile în sus și peste

umerii lui.
Conduce greu acasă și se ține adânc, iar corpul meu se
convulsează în jurul lui. Îi simt orgasmul prin penisul tremurând
adânc în mine.
El cade la mine și buzele noastre se ciocnesc împreună. eu
aruncă o privire spre ceas și izbucni în râs.
"Ce?" el pantaloni.
— Ești aici de douăsprezece minute.
El chicotește, își lasă capul pe umărul meu și îl sărută
încet. „Nu ar trebui să fii atât de fierbinte. Îmi gătești bilele, ele
explodează la impact.”
eu chicotesc. „Cum le gătesc?”

El zâmbește pe buzele mele. "Fierte tari."
Ne-am întins într-o stare de beatitudine pe canapea. Brock este

în spatele meu cu brațele în jurul corpului meu în timp ce ne
uităm la televizor împreună. Tot ce avem este o pătură peste noi.
Este ora 23:00 și am făcut dragoste de cinci ori de când a sosit.
Pur și simplu nu mă pot sătura de el. Se simte diferit în seara
asta. Mă simt aproape de el. Dar apoi…
Să fie asta doar pentru că am avut orgasm de atâtea ori

încât corpul meu eliberează acel prost hormon lipicios? nici nu
mai stiu.
Mă sărută pe o parte a feței. Închid ochii și zâmbesc. Nu-
mi amintesc ultima dată când am fost atât de relaxat.
„Brock”, șoptesc eu.

„Hmm”, mormăie el pe fața mea. Mâna lui îmi prinde
sânul, apoi își trage degetul în jos spre sexul meu și îl înconjoară
prin carnea mea umflată.
„De ce nu ai prietene?” Întreb.
"Nu știu." El continuă să-și rotească degetul și nu este într-
un mod sexual. Este mai mult o chestie de proprietate. O face
pentru că poate. Corpul meu este complet deschis pentru el și
el știe asta. „Bănuiesc că nu am întâlnit niciodată pe nimeni cu
care aș fi vrut să merg pe acel drum.” El răspunde în cele din
urmă.
mă încruntă. „Știi cum am spus asta
între noi a fost un lucru pe termen scurt?” spun eu linistit.
Îmi întoarce capul și mă sărută ușor și își alunecă degetul
în sexul meu, picioarele mele deschizându-mi instinctiv pentru
el.
„Hmm”, murmură el, distras de sexul meu. Limba lui
alunecă prin gura mea deschisă, în timp ce corpul meu eliberează
un alt val de cremă.
Geme când simte cu degetul.
„Chestia este...” șoptesc.
Mă pompează cu două degete și îmi închid ochii. Începe
să-și legăne degetele adânc, iar gura mea este deschisă.
„Chestia este, ce?” îmi șoptește el în gură.
"Lucrul este…"
Mă pompează din nou și îmi cade capul pe spate. eu

îi simt din nou erecția în spatele meu.
„Avem o limită de timp pentru cât timp putem face
acest." Sunt total distras de cât de bine se simte.
"De ce?"
Ochii mei îi țin pe ai lui peste umărul meu, degetele lui
încă adânc în sexul meu.
„Mă întorc cu fostul meu.”
El liniște. "Ce?"
„El și cu mine în pauză în acest moment.”
"Ce?" plescă el, smulgându-și mâna din mine și ridicându-
se în grabă.
"Nu. Nu, e în regulă, pentru că tu și cu mine am spus că
asta a fost doar o chestie pe termen scurt, nu-i așa? bâlbesc.
Doamne, nu mă așteptam la această reacție.
Stă în grabă. „Ai un iubit al naibii?” El mârâie.
„De exemplu, din punct de vedere tehnic”, șoptesc eu.
„Dacă este un fost, de ce te întorci cu el?”
„Pentru că am făcut o înțelegere.”

Fața i se încrețește de confuzie. "O afacere?"
„Da. Eram împreună de când aveam cincisprezece ani și
am vrut să încercăm și alte lucruri.”
"Alte lucruri? Ca și în mine?” El mârâie.
Fața mea cade. „Nu credeam că ți-ar păsa.”
"Nu vă faceți griji. Eu nu." Se năpustește în dormitor.
fug după el. "Ce faci?"

„Plecare.”
"De ce?" Încerc să-l prind de braț, dar el mă împinge
departe.
„Nu mă atinge naibii.”
"Ce s-a întâmplat?" mă încruntă.
"Nimic." Își trage pantalonii scurți și își aruncă tricoul
peste cap.
"Unde te duci? Nu pleca.” Încerc să
apucă-l din nou. "De ce esti nervos pe mine?"
Se uită la mine și își strânge maxilarul, ca și cum s-ar opri
din a vorbi.
„Asta nu schimbă nimic între noi”, spun eu, agățandu-mă

de ultima speranță, dar știu deja că a schimbat totul.
"Tot ceea ce." Își apucă geanta de noapte.

„Brock, stai și vorbește cu mine.” Încerc să-l prind de mână.
"Ce este? Ce s-a întâmplat."
Se întoarce împotriva mea de parcă ar fi diavolul însuși.
„M-ai făcut să mă simt ca un rahat timp de șase săptămâni
pentru că te-am făcut să te simți murdar.” Face un zâmbet și dă
din cap dezgustat.
„Brock”, strig eu.
„Nu mă băga naibii !” strigă el.
Fața mea cade.
Își ondula buza de dezgust. „Salutează-l pe iubitul tău
pentru mine.”
Se întoarce și iese din apartament, trântind ușa în urma
lui.
Mă uit la el îndelung. Sunt rănit că a plecat, dar și ciudat
de ușurat că a plecat și el.
Brock Marx nu este genul de om pe care îl poți face doar
pentru a-ți petrece timpul.
E consumator, și la naiba, îmi doream deja o altă noapte
întreagă cu el.
Capitolul 12
Totul este corect in dragoste si in razboi. Dar, chiar este? Pentru

că cu siguranță nu se simte așa în acest moment. Am crezut că
fac ceea ce trebuie, fiind sincer cu Brock. Și fiind sincer cu
Simon. Deci de ce s-a transformat totul în iad?
Brock este cel care a spus că nu avem viitor.

El este cel care a spus că suntem prea diferiți pentru a petrece
mult timp împreună și am crezut că a vrut cu adevărat. De ce n-
aș crede asta? Nu a indicat niciodată că asta era ceva mai mult
pentru el – că însemnam mai mult.
Dar după reacția lui de aseară, am sentimentul profund

că spunea asta doar pentru a se proteja. Nici măcar nu știe cum
să simtă pentru o femeie. Toate acestea sunt atât de noi pentru
el. El spune una, dar simte alta. Închid ochii dezgustat de mine
însumi. Aseară, înainte să-i spun, lucrurile erau atât de bune
între noi.
Perfect.
Și apoi trebuie să meargă și să strice totul fiind exigent.
Îmi pun capul în mâini și mă uit la ecranul computerului din fața
mea.
Nu pot citi cuvintele. Nu-mi pasă mai puțin de raportul
stupid la care sunt menit să lucrez. Vreau să fug la Brock și să
fac totul mai bine. Urăsc că este supărat pe mine. Vreau să-i
spun că a fost doar o glumă proastă și că nu am vrut să spun,
pentru că nu suport gândul să nu-l mai văd în seara asta.
Și asta în sine este o mare problemă.

Ce înseamnă asta pentru viitorul meu cu Simon?
Oricum, de ce stau aici trist și deprimat din cauza unui bărbat
cu care se pare că nu aveam viitor? La dracu '!
Acesta este cel mai rău coșmar al meu. De cine glumeam

crezând că aș putea să mă culc cu el și să nu mă atașez
prostește?
Și Brock...
Care a fost problema lui? El a stabilit regulile aici.
Condițiile relației noastre. Nu m-a întrebat niciodată în sală
dacă am un iubit. Nu i-ar fi păsat dacă aș fi făcut-o oricum. Era
concentrat pe un singur lucru și doar pe un singur lucru.
Sex.
Sex greu, frumos, carnal. Genul care îți ondulează
degetele de la picioare și te face să-i mulțumești lui Dumnezeu că ești a
femeie.
Am o imagine cu Brock aseară când i-am deschis ușa de

la intrare, arătând tot obraznic și răutăcios, cu șapca lui neagră
pusă. Zâmbesc când îmi amintesc felul în care m-a dus înapoi
în apartamentul meu, cu buzele lipite pe ale mele.
Expirez puternic și știu că nu mă voi putea relaxa până

nu vorbesc cu el. Pur și simplu nu mai suport o clipă. Trebuie
să-l sun.
„Mă duc la baie, înapoi într-o clipă”, anunț brusc.
„Da, sigur”, răspunde Rourke în timp ce se uită la analiza

computerizată din fața lui.
Îmi bag telefonul în buzunar și ies pe coridor, uitându-
mă vinovat în jur. Nu este nimeni prin preajmă, coasta este
senină. Formez numărul lui Brock și aștept.
Inel, inel... inel, inel... inel, inel. Se duce la mesageria

vocală.
Acesta este Brock Marx.

Lăsa i un mesaj.
Imi inchid ochii. La naiba. Formez din nou. Știu că are

telefonul în buzunar tot timpul. Nu răspunde intenționat.
Intepatura incapatanata.
Acesta este Brock Marx

Lasă un mesaj.
Aștept tonul. „Știu că îmi ignori apelurile. Voi continua

să sun până când ridici.” Închid, aștept cinci minute și sun
din nou.
Inel, inel, inel, inel, inel, inel.
"Ce?" răspunde el furios.
Un zâmbet prost îmi trece pe față. "Salut."
— Ce dracu vrei, Tully?
Îmi înghit nodul din gât. „Am vrut doar să vorbesc.”
„Da, n-am nimic de spus.”

"Eu am."
"Nu-mi pasă."
„Brock.” Umerii îmi cad. „Nu putem fi adulți și să
vorbim despre asta?” implor.
„Am făcut asta aseară. Te întorci la iubitul tău. Am
înțeles esența acelei conversații tare și clar.”
„Este mai mult o conversație de purtat.” suspin.
„Nu de la mine.”
"Pot sa te vad diseara?" Întreb.
"Nu."
Fața mea cade. "De ce nu?"
„Pentru că am o întâlnire.”
Mă încruntă și mă uit pe coridor. "Ce?" optesc eu.
„Te duci la o întâlnire cu altcineva? Dar ai promis că nu vei
face asta în timp ce ne vedem.”
El tace.
„Te rog, nu”, șoptesc eu. „Nu suport gândul la asta.
Putem rezolva asta.” Sunt în panică acum și nu mă tem să
arăt asta. Dacă vede pe altcineva?
Tăcere din nou.

„Brock.” optesc eu.
— Întoarce-te la iubitul tău, Pocket. Oftă trist.
Confuzia mă ia în stăpânire și îmi apuc o mână de păr

frustrată. „Dacă nu vreau?” eu
oaptă.
"Tu?"
Îmi las capul în jos și mă uit la podea. Nici măcar nu
știu. „Pot să te văd în seara asta, te rog?”
Eu dau din cap. "Vă rog."
Tace o clipă și știu că așteaptă să-i răspund la ultima
lui întrebare.
„Te rog, Brock. Vei veni?
„Dacă nu poți răspunde la această întrebare, atunci
nu vreau să te văd.”
Imi inchid ochii. „La ce oră vei fi aici?”
„Ți-am spus că nu vin.”
Mă uit în sus și mă uit pe coridor. — Deci, ne vedem
la opt? intreb sper.
— La revedere, Tully. Linia se stinge.
Îmi las capul în jos și închid ochii. Un bulgăre
mi se formează în gât în timp ce încerc să-mi rețin lacrimile.
A terminat cu mine.
Urc pe o parte a sufrageriei și cobor pe cealaltă, uitându-mă la ceas

din nou și din nou. ora 20:05
Va veni, știu că va veni.
Îmi strâng telefonul în mână. Mă plimb de o oră și cred că am

făcut o gaură în covor.
„Te rog vino”, șoptesc eu.

Telefonul meu sună și mă grăbesc să răspund. Când văd
numele Simon luminând ecranul, apăs instantaneu respingerea
cu dezgust.
Nu vreau să vorbesc cu tine. Vreau să vorbesc cu Brock.
Încep să merg din nou în pas, hotărând să-i trimit un mesaj.
Vii?
Aștept.
Îl trimit? Ce se întâmplă cu mine? Mă transform în această

persoană nevoiașă care nici nu-mi place. Mintea mea este împrăștiată,
frenetică și nu am idee ce să fac. Am sentimente reale pentru Brock?
Adică, trebuie. Sunt în panică aici, îngrijorându-mă că este afară cu
altcineva chiar acum.
Urăsc asta.
Apăs pe trimite și continui să merg.
Sosește miezul nopții, iar eu stau în pat și mă uit în tavan

imaginându-mi pe altcineva în brațele lui Brock chiar acum.
Se uită la ea așa cum s-a uitat la mine?
Fac sex? Îi face el ce mi-a făcut mie?
Pentru că, dacă este, mâine o să fie înnebunită după el.
Stomacul mi se rostogolește la acest gând și am o viziune a unei

alte femei care râde în brațele lui.
Nu am pe nimeni de vina în afară de mine însumi. Știam că este

periculos și, în adâncul sufletului, știam că mă va face să pun la îndoială
relația mea cu Simon, dar, ca un prost, oricum am sărit în foc.
Acesta este motivul pentru care nu te tragi cu băieții în toaletele de

la sală, Tully, idiotule.
Mă răsturn cu dezgust și îmi dau un pumn în pernă. Nu te mai

gândi la Brock. Este o binecuvântare că nu vrea să te vadă. Dacă aș
petrece mai mult timp cu el, mi-ar fi mai greu să-l părăsesc atunci când
ar trebui.
Am o viziune despre mine, trăind cu Simon, dar mereu tânjind în

secret după Brock.
Închid ochii de tristețe. Nu vreau să fiu acea persoană care este

căsătorită cu un bărbat și se gândește la altul. Am deschis o cutie urâtă
de viermi.
Ce dracu am făcut?
„Voi lua salata de pui și o cola dietetică, te rog?” Zâmbesc în timp ce îi

dau meniul înapoi chelneriței.
„Hmm, voi lua Wrap de vită”, îi spune Rourke.
„Și voi lua chipsurile fierbinți cu sos”, spune Callie categoric în timp
ce îi dă meniul înapoi. „Cu un milkshake de ciocolată.”
"Am în eles." Chelnerița zâmbește înainte să dispară.
Mă uit la Callie. "Ce este in neregula cu tine? De când mănânci

chipsuri și sos?”
„Mă simt ca un rahat.”
"De ce?" Rourke se încruntă.
„De unde să încep”, mormăie ea. „Sunt excitat la naiba, am PMT și

am atât de multă furie interioară încât vreau să taie pe cineva cu un
bisturiu.”
Rourke se strâmbă și își ridică mâinile. „Da.”
„Aștept să mă enerveze cineva ca să pot lăsa

ei o au.”
Două minute mai târziu sosesc băuturile noastre. "Mulțumesc."
Îmi sorbesc Cola în timp ce mă uit la cei doi prieteni ai mei. „Deci, eu cam
am încurcat lucrurile cu Brock, spun eu practic.
"De ce?" întreabă Rourke.
„I-am spus că mă întorc cu Simon”.
Callie și Rourke fac schimb de priviri, apoi se uită înapoi

mie.
„Și nu credeam că lui Brock i-ar păsa.” dau din umeri. „Până când a
ieșit năvalnic din apartamentul meu cu rahaturile. Mi-am petrecut toată
noaptea plimbându-mă și îngrijorându-mă că a ieșit cu altcineva.”
Rourke face ochii mari și sorbi din băutură, reținând clar ceea ce
vrea să spună.
Callie își dă ochii peste cap cu dezgust.

"Ce?" Întreb.
— Nimic, oftă Callie. — Oricum, nimic din ce vrei să auzi.
„Dacă ai ceva de spus, spune-o”, îi răspund.
„Bine, o voi face. Ești un nenorocit de idiot.”
"Ce? De ce?" întreb eu, surprins.
„Pentru că dacă ai fi vrut să-l draci cu Simon, ai fi cu Simon.” Ea

mârâie.
"Nu aș. Am vrut doar o pauză.” Fac o pauză pentru a

moment. „Să... călătoresc și...”
— Dar nu călătorești, Tully, îl întrerupe ea.
„Am făcut patru călătorii.”
— Că ai fi putut face cu Simon.
„Nu am vrut să-mi pierd slujba.” mă încruntă.
"Rahat. Nu ai vrut să fii cu Simon. Ești prea lipsit de curaj pentru a-ți
recunoaște asta și a te despărți de el.”
Îmi rămâne gura deschisă. „Nu sunt .” Mă uit la Rourke.

— Sunt eu, Rourke?
El tresări din nou. „Am luat prânzul cu voi doi astăzi a fost o idee
proastă.” Face un gest între mine și Callie. „Prea mult progesteron sau
niște rahat se întâmplă aici. Este ca o reclama Tampax .”
„Îl iubesc pe Simon”, declar. „Îl iubesc pe Simon de când aveam

cincisprezece ani.”
„Nu spun că nu. Dar nu mai ești îndrăgostit de el, nu?
îmi îngust ochii. „Nu-ți lua PMT pe mine.”
"Știi ce?" se repezi Callie. "Tu ma enervezi. Nu te mai joci de victimă

aici. Ce te așteptai să spună Brock când i-ai spus că te întorci la alt bărbat?
„A spus că suntem dezinvolti”, spun eu defensiv.

„Ei bine, evident că nu este, nu-i așa? Pentru că ar fi rămas și ar fi

făcut sex cu tine dacă nu ar fi avut sentimente cu tine. Faptul că a plecat
furios înseamnă că i-ai rănit sentimentele.”
La dracu.
Mă așez pe spate pe scaun, enervat când prânzul nostru ajunge la

masă.
„Știi, Tully, după cum văd eu, ai două opțiuni. Poți fi cu un bărbat
pentru că simți că se așteaptă de la tine, sau poți fi cu un alt bărbat pentru
că vrei să fii cu el cu adevărat.”
Mă uit fix la ea în timp ce cuvintele ei se rotesc în capul meu.
„Știu că întotdeauna ai crezut că vei ajunge cu Simon, Tully. Toată

lumea a făcut-o.”
Ochii mi se lacrimează. „Simon este perfect”, șoptesc eu.
„Știu, dar trebuie să-ți asculți instinctul când vine vorba de dragoste.
Totul nu este alb-negru. Simon este perfect pe hârtie, dar este el perfect
pentru tine?”
îmi las capul în jos. „Doar că nu mai știu.”
Callie își aruncă în gură primele chipsuri grase.

„Ei bine, mai bine ai rezolva-o repede sau vei pierde orice șansă pe care ai
avut-o vreodată cu Brock... sau cu Simon, de altfel.”
Ridic din umeri și mă uit la Rourke, care a ales să tacă. Om înțelept.
Callie continuă dezordinea ei. „De unde știm că Simon se va întoarce

cu același Simon? Se culcă și cu alți oameni. El va fi diferit, Tully.
Mă uit la ea. Nici măcar nu mă gândisem la asta.
„Acum ești diferit și indiferent dacă alegi să crezi sau nu, să te culci
cu Brock te-a schimbat. Nici lui Simon s-ar putea să nu-i placă noul tu.”
Doamne, asta chiar este o mizerie.

„Tu și Simon împreună aveți prea multe „ce ar fi dacă”, dacă

mă întrebați pe mine.” Ea ridică din umeri lejer și își pune un alt
prajit în gură.
Expiră greu și îmi iau cuțitul și furculița. „Această întâlnire

la prânz este deprimantă.” suspin.
„Sunt în acord cu această idee”, mormăie Rourke în timp ce
își mestecă mâncarea. „Mi-a dat și mie PMT”.
BROCK
"Ai un minut?" întreabă Ben bătând în u ă.
Ridic privirea din ceea ce fac. "Ce mai faci?"

„Am făcut o căutare completă a tuturor conturilor bancare ale
Cancelar."
"Ce ai găsit?"
„Lipsesc mult mai mulți bani decât am crezut la început.”
"Cât costă?"
„Trei milioane în ultimele opt luni par să fi trecut în mod

misterios pe jos.”
"Ce vrei să spui? Cum dispar atâția bani și nimeni nu i-a
mai ridicat până acum?” mă încruntă. Asta nu pare corect.
„A vândut acțiuni și acțiuni care erau în numele companiei

sale și apoi a retras fondurile, dar nu le-a depus niciodată
nicăieri.”
Mă leagăn pe scaun, ochii mei îi țin pe Ben. „Intrimul se
îngroașă.”
"Știu."
„Să vedem cu ce vine Jes astăzi.” Mă întorc la computerul meu.

Ben rămâne pe scaun, forțându-mă să ridic privirea. "Ce?"
"Nimic."
Mă întorc la computer și mă apuc de treabă, dar îl simt încă

privindu-mă, așa că îmi ridic din nou ochii spre el.
"Ce?"
El ridică din umeri.
Telefonul meu începe să danseze pe birou, numele Tully Pocket

luminând ecranul. Împing refuz și împing telefonul înapoi peste birou.
„Nu preiei apelurile ei?” Se încruntă.
Îmi țin ochii pe monitor și tastesc. „Da, gata cu asta.”
"De ce?"
„Are un iubit.”
Ben se uită la mine. Mă uit înapoi în sus.
„Deci, te-a bătut pe la spatele iubitului ei?” el intreaba.
"Nu. Are un fost la care mi-a spus deja că se va întoarce”, îi spun,

părând plictisit în timp ce scriu în continuare.
„Și o să-i dai drumul?” Se încruntă.
„Da, chiar sunt.”
Ben ridică din sprâncene.
"Ce?" ma repez.
— Îți place fata asta, Brock. De ce nu lupți pentru ea? Lupți pentru
orice altceva. Am văzut că vrei sânge peste un loc de parcare.
„Pentru că nu vreau să-i promit ceva ce nu pot să-i fac.” Expiră

greu în timp ce mă rotesc pe scaun.
„O las să plece pentru că îmi place de ea.”
„De ce crezi că nu poți avea o prietenă?”
„Nu cred că sunt programat să fiu cu o singură persoană.”
„Nici eu nu obișnuiesc. Nu până nu am întâlnit-o pe Bridget și

apoi…” Vocea i se stinge.
"Atunci ce?"
„Sexul nu mai era la fel pentru mine.”
Îmi strâng maxilarul în timp ce îl privesc, povestea sună ciudat de

familiară. "Ce vrei să spui?"
"Nu știu. Aș face sex cu femei aleatorii și m-aș simți îngrozit.” El ridică
din nou din umeri. „Nu pot să-ți explic, dar nu am avut același zgomot din
sexul ocazional pe care îl făcusem întotdeauna înainte. Parcă nu a fost
suficient pentru mine după Bridget. Dacă nu a fost cu ea, pur și simplu nu
am vrut.”
zambesc. „Ei bine, asta pentru că ești un ticălos mare, cu un penis

moale.”
"Poate." El chicotește și se ridică, făcând să plece înainte să se întoarcă

spre mine. „Tot ce spun este că pentru unele lucruri merită să lupți.”
Ochii mei îi țin pe ai lui.
„Chiar dacă persoana cu care te lupți ești tu însuți.”

Ben iese, iar eu expir puternic și îmi trec mâinile prin păr.
Mă uit la peretele din fața mea.
Urăsc asta. Urăsc să mă simt așa. Toată săptămâna, m-am gândit la

ea și am încercat să aflu de ce nu vreau să văd pe nimeni altcineva.
Ce este cu această fată care este atât de diferită de celelalte?
Dacă aș fi făcut să fiu tipul de iubit, eu

aș ști asta deja și aș lupta pentru ea.
Stau și mă uit pe fereastră, uitându-mă la parcarea de dedesubt.
Aș putea să o fac? Aș putea fi un tip de bărbat prieten?

Un sentiment profund de groază mă umple la gândul că o dezamăgesc.

Îmi amintesc felul în care m-am simțit în acele șase săptămâni în care am fost
despărțiți după prima dată când ne-am întâlnit și nu suport gândul să mă mai
simt așa vreodată. Majoritatea, dacă nu toți oamenii sunt conectați să fie cu
o singură persoană, dar poate că eu nu sunt.
Cel mai bine este pentru toți cei în cauză dacă o las să plece.
Tully
Mă uit la reflexia mea în oglindă. Nici măcar nu recunosc persoana care se

uită la mine acum. Fata care eram înainte era structurată și concentrată să-i
mulțumească pe toți ceilalți, în afară de ea însăși – să se țină de un plan de
joc. Fata pe care o văd acum vrea să-și urmeze inima și, dacă inima ei vrea să
o târască în Iad cu un bărbat pe nume Brock Marx, atunci așa să fie.
Am căutat suflet toată săptămâna, imaginându-mi un viitor cu un

bărbat pe care nu-l cunosc versus un viitor cu un bărbat pe care îl cunosc atât
de bine.
Nu există nicio comparație între cele două. O viață este cea pe care o
aleg, în timp ce cealaltă este cea pe care mă simt obligat să o trăiesc.
Pur și simplu nu mai pot trăi minciuna... și mă doare ca naiba să

recunosc asta chiar și pentru mine.
Trebuie să-i spun lui Brock. Este ca o otravă care se purifică în mine
acum și nu mă voi putea relaxa până când nu-mi iese din piept. Habar n-am
cum va reacționa, dar știu că mă voi simți mai bine odată ce el va ști tot ce
simt.
Apoi depinde de el ce se întâmplă cu noi, dar eu măcar trebuie să

încerc.
Ii trimit un mesaj pentru ultima dată lui Brock și jur pe Dumnezeu că urmărirea mea
este la cote maxime. Acesta este al zecelea meu apel săptămâna aceasta. Îl fac să pară
sănătos la minte.
TULLY: Te rog vino.
Îmi ies din minți să nu te văd.
Mă plimb înainte și înapoi, acest sentiment rău invadându-mi

stomacul.
Știu ce bărbat vreau, nu există nicio îndoială în mintea mea și nu

este Simon.
Nu știu dacă fac ceea ce trebuie. Cum poți, cu toată sensibilitatea,

să arunci aproape zece ani cu cineva după ce ai petrecut doar două
nopți cu un alt bărbat?
Șaptezeci și două de ore.
Eu și Brock s-ar putea să nu fim potriviți. Poate nici măcar nu mă

vrea?
Abia am dormit toată săptămâna. L-am sunat de două ori pe

Simon sperând să simt acea scânteie, rugându-mă ca stelele să se
alinieze și să am acest fulger de electricitate și claritate care îmi va
spune exact ce să fac.
Dar pur și simplu nu este acolo și urăsc să o spun, dar simt că

vorbesc cu fratele meu mai mare. Vreau doar să-i spun despre acest
tip uimitor pe care l-am întâlnit în sală.
Mă tot plimb înainte și înapoi timp de peste o oră, iar la 21:30

decid să fac ce ar trebui să facă orice femeie care se respectă în
această situație.
O să trec cu mașina pe lângă casa lui Brock să văd dacă e acasă

și jur pe Dumnezeu că dacă are o întâlnire, îmi pierd rahatul.
Trec pe lângă sala de sport și mă uit la parcare. Fără mașină.

Continui să conduc până ajung la casa lui unde îi văd mașina înăuntru
Soseaua.
E acasă.
Ce fac acum? Parcă peste drum și opresc mașina, stând

în întuneric, mușcându-mi unghia mare în timp ce privesc
prin parbriz.
Eu nu fumez, dar dacă ar fi să încep vreodată, cred că
această pilonare ar fi cauza. Simt că am nevoie de ceva de
făcut cu mâinile mele sau cu ceva rahat.
Ce dracu sa fac?
Merg acolo?
Îmi las mâinile la față și îmi sprijin coatele pe volan. Timp de o

jumătate de oră, stau în mașină și trec prin opțiunile mele.
Pot fie să trec peste această nebunie, să mă întorc la Simon și

să-l visez pentru totdeauna pe Brock, fie pot să intru acolo și să cer
o a doua șansă.
Dintre toate opțiunile, ultima pare a fi lucrul corect de

făcut.
Telefonul meu emite un semnal sonor.
BROCK: Ce faci?
Mă încurc, o să vină la mine acasă? Trimit mesaj înapoi

imediat.
TULLY: Aștept să vii.
Un alt text revine.
BROCK: Adică, ce faci stând în afara casei mele?
Vă pot vedea.
tresar și mă încremenesc. La naiba, sunt cel mai prost spion din istorie.
Trimit mesaj înapoi.
TULLY: Te urmăresc
Cu ce seamănă?
Un răspuns revine.
BROCK: De ce?
Mă uit la telefonul meu în mâini. De ce sunt aici?
TULLY: Pentru că trebuie să te văd.
Aștept răspunsul lui, dar nu vine. Zece minute, aștept. La naiba,

Brock.
De ce trebuie să fie atât de dificil tot timpul?

Viața mea era atât de simplă înainte să-l cunosc.
Al naibii de drogat de sală și pula lui magică.
La naiba, o să intru. Cobor din mașină, traversez strada și bat la

ușa mare de lemn. Inima îmi bate în piept. Habar n-am cum va
reacționa la ceea ce am de spus.
Deschide ușa în grabă și mă privește fix. "Da."
Zâmbesc blând. „Nu ești la o întâlnire?”
Își dă ochii peste cap. „Nu, nu am o întâlnire naibii.”
Îmi răsucesc nervos degetele în fața mea, ochii

căutându-i pe a lui. "Pot intra?"
Se uită la mine în gol. „Tully, ți-am spus să te întorci la

iubitul tău. Nu avem nimic de spus unul altuia.”
Fața mea cade. — Nu mă suna, Tully.

— Îmi spui Pocket, îți amintești?
"Ce faci aici? Dacă ești aici să mă tragi cu capul, nu te deranja.”
Îl apuc de mână. — Îmi dracului cu capul meu, Brock. eu

nu mai știu ce naiba mai fac, șoptesc eu.
Maxilarul i se strânge în timp ce mă privește.
„Știu doar că mi-e rău știind că nu vrei să mă vezi.”
Ochii îi cad pe podea. „La naiba,” șoptește el, clătinând din cap.
„Acum te transformi în persoana nebună. Am crezut că aceasta este poziția
mea în companie.”
Zâmbesc la mica lui glumă. „Putem să fim pe rând o persoană nebună.”
Se scarpină pe ceafă. — Nu sunt planul tău de rezervă, Tully.
Dau din cap. "Știu."
„Și nu vreau să te văd dacă ai de gând să te întorci la el.”
— Bine, Brock. Mă opresc în timp ce încerc să înțeleg asta corect. "Am

M-am gândit mult și mult la asta toată săptămâna, știi?”
Își încrucișează brațele și își ridică sprâncenele.
„Nu-mi arunca privirea asta”, mă rog. „Ascultă ce spun, vrei?”
Expiră puternic. „Ce spui, Tully? Tu

chiar știi?”
„Spun că vreau să văd dacă putem fi împreună.”
Își strânge maxilarul în timp ce se uită la mine, interiorul lui

se luptă să vadă clar în ochii lui.
"Bine?" Întreb.
Totuși, nu-mi răspunde.
„Ce spui, Brock? Putem încerca?"

„Nu vreau să-l mai vezi”, îmi spune el rece.
"Bine." Zâmbesc blând. „Nu îl voi mai vedea.”
Își strânge buzele, încă privindu-mă de sus.
— Ai spus că nu faci relații, îi șoptesc.
El nu spune nimic.
Îi iau mâna și o apăs pe obrazul meu. „Am fost frenetic toată

săptămâna crezând că ieși cu altcineva.”
„De aceea ești aici? Să văd dacă sunt singur?” Oftă, enervat.
Eu dau din cap. "Nu." Mă opresc în timp ce mă pregătesc să

spun următoarea propoziție. „Sunt aici pentru că cred că am
sentimente reale pentru tine.”
Mă urmărește.
dau din umeri. „Și nu genul de sentimente pe care îți place să

le primești.”
Ochii lui îi cercetează pe ai mei și dintr-o dată, de parcă simte ce este

și între noi își pune degetul mare peste buza de jos.
„Brock, știu că nu faci relații.”
"De unde stii ca?"
„Pentru că tu mi-ai spus.”
Își înclină bărbia spre cer, dar își ridică cealaltă mână spre fața mea.
— Ce vrei, Tully? el intreaba.
Mă încruntă pentru că nici nu-mi vine să cred că o spun.

„Poate am putea vedea cum mergem împreună... fără vreo dată de
încheiere în minte. Doar noi doi într-o relație adevărată.”
Se uită la mine o clipă.
„Nu vei ști niciodată dacă poți avea o prietenă dacă nu încerci o
singură dată?” Zâmbesc cu speranță.
„Nu-l fac să a tepte în aripi să mă încurc”.

"Ce vrei să spui?" mă încruntă.
„Tocmai ce am spus. Dacă o închei cu el, putem vedea cum

merge. Dacă îl ții pe gheață, atunci uită-l.”
"Știu." Îmi înghit nodul din gât. „O să termin cu el, indiferent de ce

se întâmplă aici cu tine și cu mine. Știu că dacă am aceste sentimente
despre tine, nu este corect să stau cu el.”
El ridică din sprâncene și știu că i-a trezit interesul.
"Tu mă sperii?" optesc eu.
Tandrețea îi străbate chipul. "De ce?"
„Sunt doar o fată. Probabil că te vei plictisi de mine într-o săptămână.”
El clătină din cap în timp ce își înfășoară brațele în jurul meu și, în
acel moment, știu că va fi bine. "Esti un idiot." Se apleacă și îmi sărută ușor
buzele. „Probabil că mă voi plictisi de tine în două zile.”
eu chicotesc. „Te rog să lucrezi la un material romantic nou”, mormăi

eu sec.
Mă sărută. "Asa sunt eu."
„Îmi place cum ești.” îl strâng în brațe. „Dar, în calitate de șef al

nostru, aș dori să cercetezi manualul de material romantic, te rog.”
El chicotește. „O să mă uit la asta.”
„Am avut cea mai proastă săptămână și sunt îngrozită că se va întâmpla

să mă destram și o să mă rănești?” optesc eu.
Îmi dă părul pe spate de pe frunte și îmi studiază fața. "Poate." El

ridică din umeri. — Nu știu, Tully, n-am mai făcut asta până acum. Buzele
noastre se întâlnesc din nou.
„Voi face o înțelegere cu tine”, îi șoptesc.
El zâmbește pe buzele mele. "Ce?"
„Învățați-mă lucrurile fizice pe care trebuie să le știu, iar eu vă voi

învăța lucrurile emoționale pe care am nevoie să le cunoașteți.”
Ochii lui caută pe ai mei. „Nu știu cât de bun de student voi fi.”
Îmi ridic mâna și îi dau părul pe spate de pe frunte.

— Îți cer doar să încerci, Brock.
El dă din cap și își înfășoară brațele în jurul meu. "Bine." El

mă sărută încet. "Putem incerca."
Zâmbesc în întuneric, cu inima bătându-mi sălbatic în piept.

Corpul lui este încă în interiorul meu, în timp ce stă în spatele meu.
Am revenit în brațele lui și totul este bine pe lume. Îmi sărută cu

tandrețe partea laterală a feței și eu îi zâmbesc în timp ce mă ține
aproape. O simte și el, știu că o simte.
Tocmai am făcut dragoste și, spre deosebire de toate celelalte

ori, el a fost blând și iubitor și totul pare atât de bine. El alunecă încet
din mine și îmi sărută buzele în timp ce îmi ține maxilarul în mâinile
lui puternice. „Vrei un pahar cu apă?” el intreaba.
"Vă rog." Mă întorc în întuneric.
"Poftim." Deschid ochii și îl văd pe Brock în fața mea ținând

telefonul întins.
Mă aplec pe cot. „Huh?”

"Sună-l."
"Ce?"
„Sună-l și spune-i că ești cu mine. Nu vei mai vorbi cu el decât

dacă sunt eu în cameră.
Capitolul 13
Mă încruntă în timp ce ridic privirea la el. "Ce?"

"M-ai auzit." Sorbi dezinvolt apa din pahar. "Formeaza
numarul. Acum."
„Nu îl sun cu tine să asculți.”
Stă lângă patul complet gol. „Oh, da, ești.” Își
rearanjează pula cu mâna. „Vrei să faci chestia asta între
noi.” El ridică bărbia sfidător. "Să mergem."
"Să mergem? Ce naiba înseamnă să mergem ?”

„Înseamnă că nu fac lucrurile pe jumătate, iar dacă
îmi aparțineți, atunci nu vă voi lăsa să vorbiți cu el când nu
sunt aici.”
— Suntem prieteni, Brock. Ce naiba?
"Nu. Prietenii tăi sunt Callie și fata aceea ciudată.
Celălalt tip este fostul tău și eu nu fac foști.” Își strânge
maxilarul și îi văd agitația crescând.
„Dacă ești cu mine, nu vorbești cu el.”
„Brock, aceasta va fi o conversație lungă și dureroasă.
Poate dura ore.”
Se aseaza pe pat. „Am toată noaptea.”
— Nu o fac cu tine asculți, Brock. Mă dau jos din pat
în grabă și intru în baie.
„Nu pot să cred că măcar tu crezi că aș face-o.”
Se năpustește în baie în spatele meu. „Oh, ar fi bine
să crezi. Putem conduce până la el acasă dacă preferați.” El
dă din cap de parcă ar fi procesat acel gând. „Da. Hai să
facem asta. Să mergem să-l vedem împreună. Oricum
vreau să-l cunosc pe nenorocitul ăsta.”
Întorc dușul. „Ai înnebunit al naibii?”
— Toată săptămâna am înnebunit, Tully, crezând că ești cu

el.
Mă încrunți și intru sub apa fierbinte. "Esti un idiot. De ce
aș fi cu el când te sunam în fiecare minut al zilei? Locuiește în
Melbourne și pleacă la Londra. Nu am fost cu el de opt luni.”
Își încrucișează brațele și se uită la mine.

"Ce?" ma repez. „Nu te uita așa la mine. Eu nu fac chestia
cu gelozia, Brock.
"Fac." El mârâie. „Obișnuiește-te naibii cu asta.” Iese
furtunos din baie și îl aud coborând.
Închid ochii în timp ce inima îmi bate cu putere în piept.

Simon nu a fost niciodată gelos.
Nu o singură dată. Doamne, Brock este ca o altă specie de
om, cu care nu sunt obișnuit.
Îmi iau timp să fac duș, apoi i-am îmbrăcat halatul și cobor
jos. Îl găsesc întins pe canapea prefăcându-se că se uită la
televizor. Știu că Simon zboară spre Londra, așa că îl voi lăsa să
creadă că a câștigat.
„Bine, îl voi suna acum”, spun eu.

se repezi Brock în timp ce ochii îi rămân lipiți de televizor.
Îmi mușc buza de jos pentru a-mi ascunde zâmbetul și

formez numărul. Urăsc să recunosc, dar dacă un tip devine gelos
pe mine se simte cam fierbinte. Telefonul suna.
La naiba, dacă chiar răspunde?
Ai ajuns la Simon Austin.

Apelul tău este important pentru mine.
Lăsați un mesaj după bip.
O zi plăcută.
Zâmbesc când aud mesajul. Vocea lui este un contrast atât

de mare cu mesajul agresiv de pe aparatul lui Brock. Aștept bip-
ul.
„Bună, Simon, sunt Tully. Chiar trebuie să vorbesc cu

tine. Te sun înapoi mâine seară.” Arunc o privire spre Brock,
iar el își ridică bărbia satisfăcut, crezând că a câștigat
argumentul.
Nu știe că îl voi suna mâine pe Simon, când nu este prin
preajmă.
Nu am cum să am această conversație în fața lui Brock.
Închid. "Esti fericit acum?" Întreb.

Își mângâie poala, iar eu zâmbesc și mă târăsc spre el,
ghemuindu-mă într-o minge când mă sărută pe frunte. — Nu
mă trage cu el, Tully. Nu voi suporta asta.”
Mă ghemuiesc în pieptul lui și îl simt că începe să se

relaxeze. — N-am de gând, Brock. Nu este nevoie să fii gelos.
Sunt o fată cu un singur bărbat și sunt cu tine acum.” Îi sărut
pieptul.
Își pune degetul arătător sub bărbia mea și îmi ridică
fața ca să o întâlnească pe a lui. „Nu fac lucrurile în jumătate”,
șoptește el. „Dacă sunt înăuntru, sunt în totalitate.”
"Știu." Zâmbesc încet și trebuie să mă întreb dacă acesta
este motivul pentru care nu a mai mers niciodată pe calea
iubitei. Poate că all-in- a fost întotdeauna prea mult pentru el.
„Ce-ar fi să pui pula aia mare all-in?” șoptesc în timp ce fac
ochii mari pentru a ușura starea de spirit.
Zâmbește și apoi mă trage peste poala lui ca să mă

încalec pe el. ridică privirea la mine în timp ce îi îndepărtez
părul negru de pe față. Tacem si ne uitam unul la celalalt.
"Chiar te plac." Zâmbesc blând.

"Mai bine ai."
Mă trezesc cu senzația unei erecții mari în spate.

Brock este cuibărit împotriva mea.
— Bună dimineața, Tully Pocket. Buzele lui cad la gatul
meu.
Mă întind în spate și îi iau fața. "Buna dimineata."

Zambesc. „Este întotdeauna greu chestia aia?”
„Doar atunci când este în jurul tău.”
„Hmm.” Zâmbesc somnoros. „Putul inteligent.”
Mă sărută pe umăr. „De fapt, geniu.”
Râd în timp ce mă rostogolesc pe spate. „Și ce are să-mi
spună genialul tău idiot în această dimineață, domnule.
Marx?”
Se uită în jos la mine cu ochii lui mari și căprui, cu fața
luminată de răutate. Arată atât de jucăuș. Îmi trec degetele prin
părul lui des și apoi în jos peste miriștea întunecată de pe fața
lui. „Vroia doar să vă verifice fetele.”
"Fetele mele?" mă încruntă.

„Da. Tu stii? Fetele voastre de petrecere.”
Îmi îmbrățișează sânul și apoi își trece mâna de la
genunchiul meu până la coapsă, unde degetele lui găsesc acel
loc între picioarele mele. Se rotește la presiunea potrivită. Îmi
mângâie sexul, de parcă ar trebui să știu ce înseamnă asta.
Sprâncenele mele se ridică și chicotesc. „Vaginul meu este

petrecăreța mea?”
El dă încet din cap cu un rânjet obraznic. "Unul din ei."
"Care este numele ei?" zambesc.

Își mijește ochii. „Teci de păsărică prințesă”.
"Ce naiba?" am izbucnit în râs.

„Tci de terci? Ce naiba este terci de mâncare.”
El chicotește în timp ce se aplecă și îmi ia sfarcul în gură
înainte de a trece la sărutări pe stomacul meu. „Micul dejun al
campionilor, asta este.”
Zâmbesc prost în timp ce el îmi trage picioarele înapoi la

saltea și suge puternic.
Îmi prinde respirația instantaneu și rămân fără cuvinte.
"Hraneste-ma, fetita." El mârâie în timp ce mă mușcă, iar

eu râd, sprijinindu-mi mâinile pe ceafa lui.
Doamne, acest om este pur și simplu delicios.
Îmi bat pixul pe birou și mă uit drept înainte.

Am trecut peste conversația pe care urmează să o am de cel
puțin o sută de ori în capul meu în această dimineață.
Simon, frumosul meu Simon. Bărbatul pe care am jurat
să-l iubesc pentru totdeauna, doar pentru a dezvolta sentimente
pentru un alt bărbat doar opt luni mai târziu.
Fac ceea ce trebuie? Sunt, știu că sunt, dar de unde știu
că a fi cu Brock este corect? Este doar domnul chiar acum? De
unde știu că sentimentele mele pentru Brock sunt reale și nu
doar o pasiune pentru felul în care mă face să mă simt?
Când sunt cu el, mă simt dorit și entuziasmat, tânăr și

sălbatic. Ceea ce știu, ar fi trebuit să simt tot timpul.
Poate că tocmai am fost hipnotizat de pula magică a lui

Brock, pentru că sunt destul de sigur că are puteri
supranaturale. Puteri uriașe, transpirate, furnicături ale
coloanei vertebrale care mă fac să-mi uit numele sau că orice
alt bărbat a existat vreodată.
Cuvintele lui Callie de zilele trecute revin la
pe mine.
Nu vrei să fii cu Simon, dar ești prea neîncrezător ca să

o întrerupi cu el. Din păcate, știu că are dreptate. Nu am
călătorit atât de mult pe cât credeam că o să fac. Nu am făcut
mare lucru de când eu și Simon ne-am despărțit. Oricum, nu
așa cum credeam că o să o fac.
Ar trebui să plec în Hawaii săptămâna viitoare, dar

prietenul cu care mergeam nu mai poate pleca, adică trebuia
să plănuiesc să merg singur. Dar când toate rahaturile astea s-
au prăbușit cu Brock și Simon și confuzia mea față de
sentimentele mele, totul mi s-a părut prea greu. Gândul de a
pleca singur în altă țară când eram tulburat în legătură cu
Brock era și el
copleșitor, așa că l-am anulat. O altă decizie luată din impuls.

Este și aceasta o decizie de impuls?
Rourke îmi întrerupe gândurile. „Ați văzut proba de la
Laboratorul A?” el intreaba.
mă încruntă. "Ce-a fost asta?"
„Am avut câteva șuvițe de păr care au fost găsite în mâna
corpului din zonele portuare săptămâna aceasta.
Nu a fost al ei. L-am verificat ieri, dar când m-am întors să
candid pentru DNA chiar acum, nu mai există.” Se scarpină în
cap în timp ce privește în jur.
"Nu." Stau. "Unde era?"
„Am lăsat-o în dosar. A fost acolo ieri înainte să plecăm,
știu că a fost.” Vocea lui se ridică pe măsură ce începe să se
instaleze panica.
„A fost ambalat?” Întreb.
„Da, desigur că a fost.” Se uită prin dosar. „Poți să vezi
dacă a verificat cineva?”
Mă conectez la computer și introduc numărul dosarului
de dovezi.
Punctul 2778 Criminalistică In asteptarea

rezultat
„La naiba, nu, spune că este încă aici.”

Rourke începe să se agite și răsfoiește plicurile cu dosar
cu viteză dublă. „Unde dracu este?” șoptește el furios. „Dacă l-
am pierdut, voi fi concediat.”
„Este în regulă, găsește-l.” Încep să-l ajut să se uite.

„Unde erai ieri când te uitai la asta?”
„Eram în laboratorul A. I-am verificat ADN-ul

păr și nu se potrivea.”
"Bine." dau din umeri. „Deci, unde te-ai dus atunci?”
Se încruntă în timp ce își întoarce pașii. „Era vremea
acasă, așa că l-am pus înapoi și l-am pus în sistemul de arhivare
pentru a putea lucra la el astăzi.”
„Sub numărul de caz?”
„Da, desigur, sub numărul nenorocit de caz.
Unde altundeva l-as fi pus?” se repezi el.
"Bine. Nu te supăra pe mine, nu e vina mea, spun eu

încet. Încep să trec prin sertarele sistemului de arhivare în
timp ce el întoarce laboratorul cu susul în jos.
Două ore și jumătate foarte stresante mai târziu, nu
există dovezi de găsit
Rourke ridică telefonul și apelează la
recepție criminalistică, punerea apelului pe difuzor.
— Michelle, a scos cineva vreo dovadă ieri? întreabă el
în grabă.
„Așteaptă, voi verifica.” O aud tastând înainte de a
reveni la apel. „Nu, au fost cinci loturi conectate, dar nimic
nu sa deconectat.”
„Al dracului de grozav.”
"Ce mai faci?" ea intreaba.
„Articolul 2778 lipsește.”
„Hmm. Sunați la ofițerii care se ocupă de caz. Poate că
au uitat să-l deconecteze.”
"Da bine." Rourke oftă. Răsfoiește notițele pentru a
afla cine este ofițerul. "Mulțumiri."
El sună la stație. „Bună, Charlie, poți să-l îmbraci pe Andrew,
te rog?”
„Andrew este în concediu până vineri săptămâna viitoare.”
„Pot avea numărul lui de mobil? Trebuie să vorbesc cu
el urgent.”
„Sigur, dar știu că a plecat să plece în Bali într-o
excursie de surfing în această dimineață. Nu sunt sigur că
vei putea ajunge la el. Cu ceva te pot ajuta?”
Rourke își încurcă fața, iar eu mă plesnesc pe frunte.
Care sunt sansele?
„Știi dacă a deconectat un articol ieri și a uitat să-l
înregistreze?”
„Nu știu, omule. Mă îndoiesc, dar s-ar putea întâmpla.
Voi verifica dacă altcineva s-a deconectat.
Care este numărul articolului?” întreabă Charlie.
„2778”.
„Bine, o să-l urmăresc.”
„Oricum voi lua numărul”, spune Rourke. El
ascultă și apoi mâzgălește numărul.
„O găsesc, lasă-l cu mine.”
"OK multumesc." Rourke închide și dă din cap în timp

ce încearcă să se calmeze. „Probabil că a înțeles.”
"Sa speram." suspin.

Telefonul meu începe să vibreze peste masă
numele Simon luminând ecranul. Inima mea se scufundă.
„Voi prelua acest apel afară”, îi spun lui Rourke.
"Da, sigur."
„Bună, Simon.” Zâmbesc în timp ce mă îndrept spre
lift.
— Bună, Tully. Vocile lui calme mă liniștesc.
"Totul este bine?"
Intru și apăs butonul la parter.
„Trebuia să vorbesc cu tine. Cum a fost zborul
dumneavoastră?"
„Da, a fost lung. Oribil, de fapt. Mulțumesc lui
Dumnezeu pentru minibar.” Oftă.
Fac un zâmbet în timp ce trec prin recepție, în grădină.
„Simon, trebuie să vorbim.”

"Bine?" Se oprește o secundă. „Sună serios.”
Stau pe banca din parc. "Eu sunt." Închid ochii

încercând să-mi amintesc cum mi-a mers conversația în
cap.
"Ce?"
„Da... știi când ai cunoscut-o pe fata aceea și ai
început să faci lucruri diferite?”
„Da.”
Îmi înghit nodul din gât. Chiar nu vreau să-l rănesc.
„Și eu am întâlnit pe cineva. Tine minte? Îți povesteam
despre el.”
"Bine."
Doamne, urăsc asta. „Și chestia este că, Si, sunt puțin
confuz cu privire la ce simt pentru noi acum.”
"Ce vrei să spui?"
„Ei bine, știu că ne iubim. Vom
iubește-te mereu, nu?
El tace.
„Doar că nu știu dacă ne mai suntem îndrăgostiți

unul de celălalt.”
"Este serios? Între tine și celălalt tip?”
Imi inchid ochii. "Nu încă." ezit. „Dar simt că vreau să

fie,” șoptesc.
El tace.
„Am încercat să nu mă mai văd săptămâna asta și...” Al meu
vocea se stinge.
— Mi-ai promis că nu se va întâmpla asta, Tully.
"Si."
„Mi-ai promis.”
Ochii mi se umplu de lacrimi când aud durerea din
vocea lui. „Știu, iubito.” Eu dau din cap în timp ce încerc
să-mi articulez gândurile. „Fata pe care ai întâlnit-o, te-ai
simțit... aproape de ea?”
"Nu. Mă simt aproape de tine.”
Imi inchid ochii.
„Mă urc într-un avion și mă întorc acasă.”
"Nu!" mă răstesc, știind că trebuie doar să o spun cu
voce tare. „Nu vreau să fim din nou împreună, Simon. Nu
vreau să te muți cu mine când te întorci.”
"Ce?" el plânge.
„Nu cred că mai trebuie să fim un cuplu.” Mă ridic și
încep să merg în pas. „Te-am văzut cu fata aceea, Simon, și
am văzut cât de fericit ești. Poate că nici nu îți dai seama
încă, dar o vei face.”
— Ești confuz, Tully.

Dau din cap în timp ce lacrimile îmi cad. "Nu." Îmi
șterg lacrimile cu furie. „Am fost confuz de douăsprezece
luni. Cred că în sfârșit știu ce vreau”, șoptesc.
"L?" se repezi el. „Îl vrei? După tot ce am trecut, crezi

că vrei un străin complet peste mine?
"Gandeste-te la asta. Nu ne este dor unul de altul.

Vedem alți oameni. Ești fericit în pat cu
altcineva și eu la fel. Acesta nu este un comportament

normal pentru oamenii care ar trebui să fie îndrăgostiți,
Si.”
Mai tace o dată.
„Dacă ai fi doar menită să fii cu mine, ai face-o
să-ți fie inima frântă că mă vedeam pe altcineva.”
„Tully…” Oftă trist și știu că m-am lovit de el. El știe că,
în adâncul sufletului, am dreptate.
„Simon, știu că ne-am planificat întreg viitorul, dar

cred că trebuie să-ți imaginezi un viitor diferit fără mine.”
Zâmbesc un zâmbet trist pentru nimeni în afară de mine.
„Un viitor în care să fim prieteni și să fii îndrăgostit
nebunește de altcineva. Pot fi fericit știind că ești fericit.”
„Te iubesc , Tully.”

„Te iubesc, Si.” Închid ochii, nodul din gât nu mă mai
lasă să vorbesc.
"Îl iubești?"
mă încruntă. "Nu." Dar undeva în adâncul
subconștientului meu țipă că sunt un mincinos.
El tace din nou.
„Nu este vorba despre el, ci despre noi.” Lacrimile îmi
curg pe față. „Și conștientizarea că nu ne facem să ne
simțim unii pe alții la fel cum obișnuiam să ne simțim”,
spun încet.
„Și el face?”
Tăcerea atârnă între noi.
Mă încremenesc, așteptând să vorbească, dar nimic
vine.
„Spune ceva”, șoptesc eu.

„Ce vrei să spun?”
„Spune-mi că înțelegi”, mă rog.
"Ce? Înțelege de care te-ai îndrăgostit
altcineva?"
I-am promis că asta nu se va întâmpla. Mi-am
promis că acest lucru nu se va întâmpla, așa că de ce
naiba a făcut-o? Cum am lăsat să ajungă la asta?
Durerea se simte exact ca în ziua în care l-am părăsit și m-am

mutat.
Crudă și profundă.
„Nu voi înțelege niciodată asta, Tully”, șoptește el.
"Te iubesc."
Deodată, linia se întrerupe și știu că a plecat. Îmi las capul în
jos și stau câteva clipe în timp ce încerc să procesez ceea ce am
făcut. Inima îmi bate tare în piept. Asta doare atât de tare. Primesc
o imagine a lui Simon și a ceea ce ar putea face acum și mi se face
rău. Chiar îmi pasă profund de el și nu suport gândul să-l rănesc.
Mă uit peste parcul din fața mea, cu limba să-mi lingă buzele și
gust din lacrimile mele sărate în timp ce mi se rostogolesc pe față.
Poate că nu mai sunt o persoană bună?

Am fost vreodată?
Este ora 20:00 și îmi torn al treilea pahar de vin al nopții.
Am avut cea mai proastă zi din istorie. Căutând toată ziua

după dovezi, despărțindu-mă de Simon, luptându-mă cu propriile
gânduri despre ce fel de persoană sunt acum.
Știu că ce s-a întâmplat între Simon și cu mine nu am putut

fi ajutat și știu, de asemenea, că în adâncul lui Simon nu mă iubește
așa cum ar trebui, dar asta nu ușurează cu nimic. Știu că în cele din
urmă va vedea adevărul singur. Într-o zi, sper să ne putem uita
înapoi la timpul nostru împreună cu amintiri frumoase unul despre
celălalt. Nu am idee unde merg lucrurile cu Brock, dar știu că atunci
când sunt cu el, mă simt în siguranță. Ceea ce este atât de ciudat
pentru că Brock nu este sigur . În mod ciudat, totuși, când eram cu
Simon, m-am simțit mereu încordat. Mereu am fost împietrită că o
să mă duc la dracu între noi. Era atât de perfect încât nici măcar
mie nu puteam să cred că mă iubește.
Poate de aceea Brock se simte atât de în siguranță

pentru mine. Știu că, dacă cineva are de gând să se dea
dracu între noi, va fi el.
Nu m-am gândit niciodată că voi vedea ziua în care
este o atât de ușurată să fiu cu cineva care nu este un pilon
strălucitor al societății. Și nu mă refer la asta într-un mod
derogatoriu. Simon este uimitor.
Doar că poate nu sunt.
Se aude soneria de securitate și apăs pe interfon.
"Buna ziua."
„Hei”, spune vocea profundă a lui Brocks prin intermediul
vorbitor și un zâmbet îmi străbate instantaneu chipul.
— Credeam că lucrezi în seara asta?
„Am coborât devreme.”
Mă străbate un fior la care a venit, deși nu ne-am

plănuit. "Vine sus." Apăs pe buton și deschid ușa din față
pentru el. Mai scot un pahar și îi torn un vin. Numai câteva
clipe mai târziu iese la vedere zâmbetul lui larg.
"Hei." Zâmbește sexy în timp ce îmi sărută buzele.

Zâmbesc la chipul lui superb. "Hei." Îi dau paharul lui
de vin și el clintește cu al meu.
„Ce sărbătorim?”
Sprâncenele mele se ridică. „De fapt, suntem
concomitent.”
"Ce?" Ia o înghițitură.
„Sfârșitul relației mele de nouă ani.”
Se încruntă. — Ai vorbit deja cu el?
— Ți-am spus că îl sun astăzi. suspin.
„Și ți-am spus să aștepți să fiu aici”, spune el, enervat.
Îmi dau ochii peste cap. „Nu mă enerva naibii în seara

asta, bine? Nu am chef, Brock. Am avut cea mai proastă zi
din istorie.”
Sorbi încet din băutură și îmi dau seama că știe că eu
chiar nu am chef. „Ei bine, ce a spus?”
dau din umeri. „Știe și el. Pot spune."

Mă urmărește o clipă. „Ai spus
el despre mine?”
Dau din cap. „Uh-huh.”
"Ce ai spus?"
expir puternic. „Am spus că mă văd cu cineva și el
m-a întrebat dacă te iubesc.”
Ușa din față se deschide și vine Meredith
intră în vals, cu fața căzând când îl vede pe Brock.
"Oh." Ea se uită la el categoric și își ondula buza I
dezgust. "Ce faci aici?" îl întreabă ea.
Brock ridică din sprâncene surprins de disprețul ei.
„Ar trebui să te întreb același lucru. Nu bati?”
Îmi dau ochii peste cap și îmi umplu paharul până la

refuz. Nu am chef de rahatul asta în seara asta.
„Ei bine, este noaptea întâlnirii haitei de lupi”, îi
spune ea, fără îndoială. „Ar trebui să pleci.”
Brock se încruntă. "Ce?"
„Aceasta este o zonă numai pentru fete.” Face
gesturi între ea și mine.
— Meredith, oft.
„Nu știu ce înseamnă noaptea întâlnirii cu haită,
dar tu ar trebui să pleci. Suntem ocupati,"
Brock răspunde, neamuzat.
Mă încrunți și îi dau o clătinare subtilă din cap.
„Zece minute”, spun eu.
Brock își dă ochii peste cap și intră în baie.
Meredith își încrucișează brațele în fața ei, supărată.

„Unde e Callie, oricum? Trebuie să începem întâlnirea.”
— Nu este nicio întâlnire în seara asta, Meredith.

Am avut o zi foarte proastă și vreau doar să mă relaxez
cu Brock.”
Ea își dă ochii peste cap. "Oh Doamne."
Ușa se deschide din nou și mama mea intră în vals.
„Bună, Meredith. Bună, Tully, spune ea, ne salută pe
amândoi.
mă încruntă. „Mamă, ce cauți aici?”
„Am venit să spun ceva sens în tine.”
O scutur subtil din cap.
„Ce este prostia asta despre despărțirea de Simon

pentru un alt bărbat? Simon a vorbit cu mine la telefon cu
inima zdrobită toată noaptea. Am venit să văd ce naiba se
întâmplă cu tine.”
Nu acum, mamă. Eu dau din nou din cap și, imediat,
Brock iese din baie în spatele ei. Își strânge buzele și evaluează
situația.
„Bună”, spune el.

Mama se întoarce surprinsă, privindu-l în sus și în jos,
cu gura căscată.
„Ha ha.” Falsez un zâmbet în timp ce sângele curge din
fata mea. „Mamă, el este Brock.”
Ea se întoarce spre mine, apoi se întoarce la el, repetând
procesul de mai multe ori înainte să reușească să vorbească
efectiv.
„V-adică. Wh...”
Aceasta este o premieră. A rămas fără cuvinte.
„Mamă, Brock este... prietenul meu”, adaug eu.
„Iubit”, îl corectează Brock, arătând foarte neimpresionat.
Sprâncenele mele se ridică și înghit nodul din gât.
Mama se încruntă când el îi ia mâna în a lui

și o scutură.
"Si numele tau este?" el intreaba.
„Robyn.” Ea își răsucește buzele în timp ce încearcă să-
și țină limba.
„Ar vrea cineva o bere?” întreabă Brock, îndreptându-se
spre frigider.
Îmi scurg paharul de vin dintr-o înghițitură. La naiba,
acesta este un dezastru. Nu așa am plănuit să aibă loc prima
lor întâlnire.
„Nu pot să beau bere”, spune Meredith. „Îmi face
vaginul să miroase.”
Întreaga față a lui Brock se ghemuiește de dezgust în
timp ce se uită în jur la ea, în timp ce eu pur și simplu continui
și îmi mai torn un pahar de vin. Doamne ajuta-ma. Scurg
repede paharul.
— Nu cred că ești iubitul ei, dragă. Mama mea preface un

zâmbet. — E puțin prematur, nu-i așa?
Brock deschide berea și ia o înghițitură, ținându-se de

ochii mamei. "Deloc."
Cei doi intră într-un fel de priviri.
Oh nu.
„Da, pentru că e mai bine dacă beau și eu vin.”
Meredith continuă în timp ce sugerează că i se oferă un pahar
de vin. „Nu vreau să miros mâine. Am o întâlnire în magazie.”
„Meredith!” ma repez. „Nu vrem să auzim despre vaginul

tău urât mirositor din dulapul măturii.”
Mama tresări la ceea ce tocmai am spus, apoi își îndreaptă

atenția înapoi spre Brock și falsifică un zâmbet. „Tully este doar
confuză în acest moment.”
„Hmm.” Brock se uită la ea. „Se pare că mulți oameni sunt.”
Încep să transspir. Nu știe că mama conduce clubul de

fani Simon For Life?
„Tully, am crezut că ai spus că vei rămâne cu vibratorul
tău pentru că nu este un fund îndreptățit care crede că este
darul lui Dumnezeu pentru femei, așa cum face Brock”, spune
Meredith serios.
Mama se încruntă îngrozită, iar Brock zâmbește.
Cum naiba i se pare amuzant?
„Meredith!” ma repez. „Trebuie să mergi acasă acum.
Nu este un lucru potrivit de spus.”
„Dar tu ai spus-o primul. Tine minte? Când te certai cu
Brock și ți-a spus că te va târî până la mașină?
Mama se întoarce indignată către Brock. "Tu

a amenințat-o cu violență?”
Brock își dă ochii peste cap. "Nu. Dar Meredith este în
pericol de câteva secunde acum.
„Tully își ia trei săptămâni de concediu pentru a se
masturba cu toate bateriile ei”, le spune Meredith ambelor.
— Nu-i așa, Tully?
Îmi fac ochii mari și îmi scurg paharul de vin.
Ajutați-mă!
„Doamne Dumnezeule, Meredith”, strigă mama. „Nu
mai vorbi despre asta. Este ofensator.”
„Nu, este pur și simplu natural”, răspunde Meredith
nevinovat. „Ar trebui să încerci cu adevărat. Este foarte bun
pentru nivelul tău de stres. Vă putem duce la sex shop, dacă
doriți. Mergem acolo, uneori, după plajă. Au chiar și
păsăricile false cu păr pe ele.”
Brock se uită cu privirea la Meredith și arată spre ușă.

Ea îngustă ochii. „Nu ești în haita de lupi, știi.”
Arată din nou, dar nu spune un cuvânt, nefiind nevoie,

iar Meredith se întoarce să treacă pe u ă, întorcându-se
înapoi în ultimul moment. „Această întâlnire a haitei de lupi
a fost nasol.”
Brock arată din nou ușa și ea dispare în sfârșit pe hol,
ușa închizându-se în urma ei.
Brock se întoarce spre mine și își pune brațul în jurul

umerilor mei. Știu că este un joc de putere pentru a o
enerva pe mama. — Vrei un pahar de vin, Robyn? întreabă
el dulce.
Ea se uită la el. „Nu m-aș simți prea confortabil aici
dacă aș fi în locul tău.”
Zâmbește calm. "Daca spui tu."
„Vei doi să oprești asta!” ma repez. Capul meu începe
să se învârtească din litrul de vin pe care l-am scufundat cu
viteză record. „Brock este noul meu prieten, mama, și ne
distrăm împreună. Pot să iau propriile mele decizii. Nu mă
întorc cu Simon. Trebuie să-ți bagi asta în cap.”
Brock își ridică buzele în timp ce ascultă.

„Dacă aș fi vrut să fiu cu Simon, mamă, aș fi cu Simon.”
Îmi arunc brațele în aer. „Și, sincer, sunt enervat că te
cheamă ca un bebeluș ca să se plângă despre mine.”
„Nu se văita.”
„Te-a sunat, nu-i așa?”
Expiră puternic și își încrucișează brațele peste piept.

„Esti doar confuz.” Mormăie pe sub răsuflare.
"Nu. Sunt. Nu, strig eu.

„Tully.” Brock încearcă să mă calmeze, iar eu mă smulg
din brațele lui.
„Acum, dacă nu vă supărați amândoi, am avut o zi de
rahat. Mă duc la culcare. Voi doi vă lăsați afară.” Mă năpustesc
în dormitorul meu și trântesc ușa în urma mea.
Nenoroci ilor.
Capitolul 14
„Atunci, ce s-a întâmplat?” Rourke se încruntă în timp ce privește

în microscop, profund concentrat.
"Nu știu. M-am culcat cu rahaturile.
Când m-am trezit, amândoi dispăruseră, așa că presupun că
au plecat la scurt timp după ce am plecat în fugă.” dau din umeri.
„Probabil că au avut o ceartă la ieșire. Ambele sunt personaje
puternice, iar Brock cu siguranță nu suporta prostiile ei de
amestec.”
"Iisus." Ridică o altă lamă și o pune la microscop. „De ce o
sună Simon pe mama ta acum?”
„Pentru că părinții mei îl iubesc, iar mama și tatăl lui au

devenit cei mai buni prieteni cu mama și tatăl meu vitreg.”
Rourke se încruntă. „Este pur și simplu ciudat.”

"Știu." suflă adânc. „Și al naibii de enervant.”
— L-ai sunat pe Brock azi dimineață?

"Nu." Mă las pe scaunul meu. „Și nu am de gând. Nici eu
nu mă las pe cale ferată de el.” Îmi pornesc computerul și aștept
să pornească.
"Hei." Aud o voce familiară peste mine
umăr, iar eu zâmbesc. „Cum e sora mea preferată?”
Zâmbesc când Peter intră în laborator. "Buna ziua."
Își îndreaptă atenția spre Rourke. „Hei, Rourke.” Zâmbește
tuturor celor din jurul nostru și
valuri.
„Ai timp pentru o cafea?” el intreaba.
"Nu pot. Tocmai am avut o pauză.” Îmi vine o idee și îmi
îngust ochii. „Te-a trimis mama aici să vorbești cu mine?”
El zâmbește. — Poate că m-a sunat la șase dimineața să-

mi spună că ți-ai pierdut mințile și
că trebuie să vă vorbesc urgent.”

geam cu voce tare. „O, pentru numele lui Dumnezeu.”
Tresc dosarul pe partea cealaltă a biroului meu. „Este un corp
al naibii de ocupat și trebuie să se ocupe de treburile ei.”
Pete chicotește.
„Ce i-ai spus?” ma repez.
Își ridică mâinile în fața lui, simțind
frustrarea mea. „Doar că te-aș verifica.”
„Verificat.” Îmi dau ochii peste cap. „Acum, sunt foarte
ocupat și trebuie să mă întorc la muncă. Ar trebui să mergi."
Se sprijină pe biroul meu cu spatele lui. „Cine este tipul

ăsta cu care te vezi?”
„O, Doamne, nu și tu?” Încep să apăs cu forță pe tastele
computerului meu. De ce este toată lumea atât de enervantă?
"Ce?" Zâmbește inocent.

„Aș fi atent dacă aș fi în locul tău”, mormăie Rourke în
timp ce își studiază specimenul. „Astăzi este în modul de cățea
complet.”
Îl privesc pe Rourke și el se ofilește, alegând cu
înțelepciune să se întoarcă la microscop.
„Mă văd pe cineva întâmplător. Nu e nimic grav. Este
doar un tip pe care l-am întâlnit la sală.”
"Bine." Se ridică și îi zâmbește lui Rourke. "Ale mele
treaba aici este gata. Informațiile vor fi raportate.”
Îmi dau ochii peste cap. „Ești la fel de rău ca Simon,
alergând la mama tot timpul.”
El chicotește. „Nimeni nu este la fel de rău ca Simon.” El
clătină din cap când iese din birou. „O are pe apelare rapidă.”
Merg până la stația de autobuz, adânc în gânduri. Nu am auzit

de Brock azi și mă face să mă întreb ce i-a spus mama aseară.
bietul ticălos. Nu a cerut să fie băgat în rahatul ăsta cu fostul
meu și micul lui fan club. Îl voi suna când
Ajung acasa. Mă sprijin pe partea laterală a adăpostului,

îmi scot telefonul și îl parcurg. Apare un mesaj de la Brock.
Zâmbesc și deschid un clic.
BROCK: Arăți superb astăzi.

Rozul este culoarea ta.
Zâmbesc și mă încruntă. De unde știe că sunt

îmbrăcat în roz? Mă uit în sus și acolo, peste drum, el stă
în picioare, sprijinit de mașina lui parcata. Poartă blugi
albaștri, un tricou alb, iar părul lui întunecat și dezordonat
și zâmbetul sexy îmi fac inima să-mi bată în piept. Telefonul
meu sună din nou.
BROCK: Ai nevoie de o plimbare?
Zâmbesc și îmi fac drum.

„Bună”, respir.
"Salut." Ochii lui jucăuși îi țin pe ai mei. Are acea
înfățișare despre el, cea care vorbește cu părțile doamnei mele.
Nu, de fapt, nu vorbește. Îi cucerește și îi trage înapoi în
peștera lui, în stilul lui neanderthal.
Zâmbesc în timp ce energia se învârte între noi. Parcă
nu l-am mai văzut de veci. „Nu m-ai sunat azi.
„Păreai că ai nevoie de puțin spațiu.”

„Nu de la tine.”
Îmi ia mâna în a lui și mă trage aproape, înfășurându-
și brațele mari în jurul meu. Închid ochii în timp ce el mă
strânge strâns. Nu cred că există un sentiment mai bun
decât să fii în brațele lui.
„Vrei să mergi să iei ceva de mâncare?”
Îi zâmbesc. „De fapt, aș vrea să trag, dar putem
mâncă mai întâi, presupun.”
El chicotește și îmi aruncă cu ochiul sexy. "Plan bun."
Îmi deschide portiera mașinii și eu intru, zâmbind în sinea
mea. Mă transform într-o altă persoană când sunt cu el. N-
aș fi spus niciodată ceva atât de sugestiv pentru Simon.
Brock pornește mașina și zece minute mai târziu stăm

într-un restaurant mexican. Muzica Mariachi este difuzată în
toată curtea grădinii și există lumini frumoase întinse
deasupra capului pentru a crea o senzație magică.
Este o noapte caldă de vară și, pentru prima dată în

două zile, mă simt relaxată „Ce va fi?” ne întreabă simpaticul
chelner, înarmat cu blocnotesul și pixul.
Brock îmi face semne și mă încruntă în timp ce cercetez

meniul. „Pot să am o margarita sărată într-un pahar de
martini și nachos, te rog?”
"Lucru sigur." Își îndreaptă atenția către Brock.
„Voi lua o Corona și nachos.” Își îndoiește meniul în
jumătate și îl trece înainte ca ochii să se apropie de ai mei.
"Stinge prin suflare."
zambesc. "Ce inseamna
asta?' „Înseamnă că nu mănânc prostii și nu beau într-
o noapte de săptămână. De obicei sunt la sala chiar acum.
Ești o influență proastă, Pocket.
Îmi rămâne gura deschisă. "Pe mine?" icnesc. „Tu ești
singura influență proastă pe aici.”
Își alunecă mâna pe piciorul meu sub masă și își linge
buzele în timp ce ochii lui obraznici îi țin pe ai mei.
Iată - acea electricitate pe care o primesc de la fiecare
atingere a lui.
"Mulțumesc." suspin.
O încruntătură îi trece pe față. "Pentru?"
„Pentru că nu ai fost exigent și detestabil ieri.”
Băuturile noastre ajung. "Poftim. Am o margarita

sărată și o Corona.”
"Mulțumesc." Zâmbim amândoi în timp ce le luăm de
la el.
Brock sorbi din bere și se încruntă. "Crezi
Sunt exigent și detestabil tot timpul?”
"Nu." Îmi sorbesc băutura. „Doamne, asta e bine.” Îi
fac semn către paharul meu. „Dar uneori poți fi”, adaug eu.
„Ca când?”
— Ca atunci când ai cerut să-l sun pe Simon în fața ta.
Ochii lui îi țin pe ai mei pentru o clipă.

"Ce?" Întreb.
El ridică din umeri. „Îmi este greu să am de-a face cu un
fost pe scenă când nu am…”
„Când nu ai avut niciodată unul?” am tăiat.
„Da. Cred." Își bea berea și apoi o pune înapoi pe masă.
„Nu știu dacă te vei întoarce la el într-o zi.”
Iau mâna pe care o sprijină pe coapsa mea.

„Te-ar deranja dacă aș face-o?”
El dă din cap, iar fața lui devine gravă.
Zâmbesc blând. „Îmi place această persoană.”
Se încruntă.
Îi pun fața și mă aplec să-l sărut. „Îmi place această
persoană care este cu mine aici în seara asta.”
"Ce vrei să spui?" Se încruntă.
„De ce nu ești așa tot timpul cu mine?”
"Precum ce?"
„Bland și înțelegător.” Zambesc.
„Nu știu de ce sunt așa cum sunt. Am acest temperament
furios care... nu știu. Zbor de pe mâner și nu mă pot controla
până nu este prea târziu.”
"Prea tarziu?" mă încruntă. „De aceea nu ai avut niciodată
o prietenă din cauza temperamentului tău?”
Zâmbește și apoi izbucnește într-un chicot.
„La naiba, nu, nu mi-a păsat niciodată de o femeie suficient de
mult încât să-mi pierd cumpătul cu ei.”
„Deci, de ce l-ai pierdut cu mine de multe ori?” mă încruntă.
Ochii lui îi cercetează pe ai mei și știu că încearcă să-mi

spună că îi pasă.
L-aș împinge să spună asta, dar probabil că nici el însuși
nu își dă seama încă.
„Ce vrei să spui prin prea târziu?” Întreb. "Când
ți-ai pierdut cumpătul și a fost prea târziu?”
Fața lui devine serioasă, cu ochi care se uită peste
restaurant pentru a-i evita pe ai mei. Brock bea o înghițitură
berea lui. „Mi-am ucis tatăl cu temperamentul meu.”

îngheț imediat. "Ce?"
Se uită fix la podea în fața lui pentru o clipă și văd că
este chiar acolo, retrăind-o.
„Sora mea se întâlnea cu cineva pe care nu-l aprob.” Se

oprește, trăgând aer în piept. „Mi-am pierdut rahatul și l-am
atacat acasă la părinții mei.”
Inima mea se scufundă.
„Ne-am certat, iar tatăl meu a încercat să ne despartă”.

El în depărtare și se oprește din nou, povestea despre care îi
este evident greu să vorbească. „A avut un atac de cord
masiv pe loc.”
Îi strâng mâna în a mea. „Brock”, șoptesc eu, îndurerat pentru el.
„Vărul meu Cameron era acolo și tocmai terminase școala de

medicină. A încercat să-l salveze în spatele ambulanței cu defibrilatoare.”
Brock sorbi din nou din bere, cu ochii lipsiți de emoție, și mi se

face rău când îmi imaginez groaza de cum trebuie să fi fost să fiu acolo
în acea zi.
„A murit oricum”, îmi spune el cu tristețe. „L-a luat și pe Cameron

mult timp. Tatăl meu a fost primul pacient pe care l-a pierdut vreodată.”
„Îmi pare atât de rău”, șoptesc. — Și încă te învinovăți pe tine?
"În fiecare zi."
Îmi las capul în jos și mă gândesc o clipă. nu stiu ce sa spun.
„De fiecare dată când îmi privesc surorile și mama plângând de

absența tatălui meu, mor puțin înăuntru.”
Mi se face un nod în gât. „Brock.”
Ochii lui triști se ridică să-i întâlnească pe ai mei. Știu că a fost

mare lucru pentru el să-mi spună asta. Știu că este probabil ceva pe care
de obicei l-ar păzi îndeaproape. "Mulțumesc."
"Pentru ce?"
„Pentru că mi-ai arătat ce e sub temperamentul tău.” Îi ridic mâna

și îi sărut ușor spatele.
Ochii lui caută pe ai mei.
„Putem lucra cu temperamentul tău, iubito”, îi sărut din nou mâna,

„dacă îmi dai mai des această latură a ta. Putem lucra cu orice.”
Pare atât de pierdut în această conversație și fiind deschis cu mine,

pot spune că afirmația a însemnat mult pentru el. Pur și simplu nu are
idee cum să-l verbalizeze încă. Mă ridic și mă duc de partea lui a mesei să
mă așez în poală. Îmi înconjoară gâtul lui cu brațele și îl sărut cu tandrețe,
buzele noastre plutind una peste ale celuilalt. Mi-aș dori să fim singuri
chiar acum. Trebuie să schimb subiectul și să nu fac mare lucru din ceea
ce tocmai mi-a spus.
„Știai că am săptămâna viitoare liber de la muncă?”
"Tu faci?" Zâmbește, părând recunoscător pentru schimbarea mea de

subiect.
"Da." Eu dau din cap. „Trebuia să merg în Hawaii.”
— Mergeai în Hawaii? Se încruntă.
„Da, dar am anulat-o săptămâna trecută.”
"Cum se face?"
„Nu ești singurul idiot pe aici.” Oft, iar el zâmbește, apăsând un

sărut pe umărul meu. „Fata cu care mergeam s-a retras acum câteva
săptămâni, dar apoi săptămâna trecută, când eram speriat, mi-am anulat
și călătoria.”
„De ce te-ai speriat?”
"Peste tine." Îi împing părul înapoi de pe frunte și îl sărut. „Ți-am

spus că sunt un idiot.”
El chicotește și mă mușcă de umăr, făcându-mă să sar.

„Cum este vina mea? De ce ai anula o călătorie din cauza mea?” El ridică
privirea la mine și e atât de frumos încât l-aș putea mușca înapoi.
Chelnerul sosește cu mâncarea noastră, așa că mă ridic și mă întorc

pe partea mea de masă. „Poți să-i spui să nu mă mai tragă
pe poala lui, te rog? Mă distrag foarte mult, îl întreb pe chelner cu dulceață

în timp ce îmi trag scaunul.
Cei doi chicotesc, iar chelnerul ne așează bolurile uriașe de nachos în

fața noastră. „Asta va fi tot?”
„Încă două băuturi, te rog”, îi spune Brock.
„Bineînțeles, și te rog să stai în poala lui, domnișoară”, glumește el

înainte de a dispărea din nou.
Îmi sapă în nachos, împingând unul încărcat cu salsa

gura mea, iar apoi îi zâmbesc răutăcios lui Brock.
„Nu mi-ai răspuns?” îmi amintește el.
"Oh." Îmi bag un alt nacho în gură. „Pentru că mă simțeam lipicios și

atașat de tine.” Îmi dau ochii peste cap.
„Și știam că vreau să fiu cu tine, dar m-am simțit prea vinovat ca să termin
cu Simon.” dau din umeri. „Totul părea prea greu.”
Se încruntă, mestecându-și mâncarea. „Dar de ce ai face-o

anulați o călătorie din cauza asta?”
„Nu am vrut să te părăsesc, prostule”, mormăi sec.

„Lipicios și atașat înseamnă lipicios și atașat.”
El zâmbește, iar apoi zâmbetul lui se transformă într-un rânjet, zâmbetul său
transformându-se în curând într-un zâmbet radiant uriaș.
Zâmbetul lui este contagios, iar eu chicotesc în timp ce continui să mănânc.

"Ce?"
„Lipicios și atașat?”
„Nu.” zambesc. „Știu cât de jalnic sună, chiar și pentru mine.”
Ochii îi sclipesc de încântare.
Îl rostogolesc pe al meu. „Știi cum ți-am schimbat subiectul înainte?”
El zambeste.
„Trebuie să schimbi subiectul acum pentru mine. E al tau

întoarce-te să-mi ia căldura de pe mine.”
Își dă buzele peste cap și își mijește ochii la mine în timp ce se preface
că se gândește la ceva de spus. „Hmm.” Îl scutură pe al lui
cap. „Nu, nu am nimic care să ne distragă atenția de la faptul că ești

lipicios și atașat.”
Îmi cade gura căscată când prefac șoc. „Nu mai spune asta cu
voce tare”, șoptesc eu.
"Nu." Își aruncă un alt nacho în gură. The

chelnerul trece pe lângă. — Scuză-mă, îl strigă Brock.
Chelnerul se întoarce. "Da domnule."
Brock arată spre mine. „Se simte lipicios și atașat de mine.”
Chelnerul izbucnește într-un zâmbet larg, cu ochii trecând între

noi. "Ah." El dă din cap. „Asta explică de ce nu va sta în poala ta atunci.”
Se întoarce și pleacă.
"Exact." Brock zâmbește în timp ce aruncă un alt cip

gura lui, ochii lui dansând de răutate în timp ce mă privește.
Îmi sorbesc băutura. „Grăbește-te și mănâncă-ți cina, ca să mă

poți duce acasă și să-mi faci lucruri obscene corpului. Te folosesc doar
pentru sex, știi?”
Brock isi bea berea. „Dorința ta este porunca mea.

În seara asta, numele tău de scenă va fi Miss Cock Pocket.
Mă sufoc cu băutura mea. — Ei bine, cel puțin nu este prințesa

Pussy Terci, murmur eu.
Încearcă să-și bea berea și apoi izbucnește într-un chicotit scăzut.
„De unde iei rahatul asta?” eu chicotesc.
El ridică din umeri. „Este talentul meu ascuns.”
Două ore mai târziu, camera se umple de abur când Brock se apleacă și
îmi alunecă încet pantalonii pe podea. Suntem în baia lui, iar noaptea a
luat o întorsătură neașteptată.
Mă simt aproape de el. Orice ar fi asta între noi, se simte intim.
S-a deschis puțin și, deși știu că este departe de tot ce am nevoie de la
el, cu siguranță este un început. Se aplecă și îmi sărută sexul, apoi se ridică și
deschide încet nasturii de la cămașa mea de lucru. Inima îmi bate repede în
piept și respirația îmi tremură în așteptare. Îmi ia mamelonul întărit în gură,
mușcându-l în timp ce cele două mâini ale lui se plimbă în sus și în jos prin
corpul meu. Știu că și el a așteptat cu nerăbdare asta. Mâinile îmi trec prin
părul lui. Îmi simt sexul palpitând în așteptare. Nu pot suporta, am nevoie de
el gol. Îi trec tricoul în sus peste cap, iar mâinile îmi trec pe pieptul lui mare și
peste umerii lui. Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei înainte ca buzele noastre să
se ciocnească. Îmi suge gura cu presiunea potrivită și simt că îmi slăbesc
picioarele dedesubt
pe mine.
Îmi trec degetele pe abdomenul lui ondulat și le alunec încet în jos

pentru a-i desface blugii. Le trag în jos și el le dă cu piciorul, lăsându-mă liber
să-mi alunec mâna în susul lui gros și să-l mângâi de câteva ori în timp ce ne
sărutăm. Mărgelele preejaculează și îmi trec mâna peste capăt pentru a o unge
pe lungimea lui.
Inspiră brusc. „Fă un duș”, spune el jos și poruncitor. „Am nevoie de tine
în pat.” Sărutul nostru devine disperat în timp ce mâna lui alunecă prin sexul
meu umed și alunecă trei degete în mine. tresar de agresivitatea lui.
„Am nevoie de această pisică frumoasă cremoasă în jurul penisului meu.

Acum."
Mă trage sub apă și mă prinde de perete.

Penisul lui tare alunecă înainte și înapoi peste stomacul meu în timp ce ia
săpunul și mă spală cu grijă.
Buzele noastre rămân blocate, mâna lui rătăcind peste tot corpul meu,
prin sexul meu și apoi spre spatele meu. Mintea mea se întoarce la prima zi în
care m-a luat și la cum a spus că a fost programat să facă lucrurile așa. De
atunci nu m-a mai atins acolo și urăsc să recunosc, dar mă doare pentru asta.
Tânjind ca el să-mi arate ce vrea.

Tânjind să-i placă.
Îi iau săpunul și îi spăl corpul mare, bucurându-mă de felul în care mă

privește de sus. Apa fierbinte curge peste capul lui și știind că sunt singurul
lucru pe care îl vede sau pe care îl dorește ar putea fi suficient pentru a-mi da
foc.
Ochii lui sunt întunecați, buzele mari au o nuanță de roșu învinețit, iar
maxilarul pătrat are o creștere de două zile. Nu am văzut pe nimeni atât de
frumos în viața mea.
„Ești atât de fierbinte”, șoptește el, aproape pentru sine,

în timp ce îmi prinde maxilarul în mâini, ochii lui negri îi țin pe ai mei.
„O, Doamne”, gâfâi. „Brock.”
„Afară”, ordonă el. Iese din duș și ține un prosop pentru a mă înveli. Mă
usucă și mă conduce în dormitor unde stăm la capătul patului și ne sărutăm
pentru
un moment.
Sărutul perfect printre tot haosul. Sărutul lui mă aduce înapoi la el.
— Arată-mi, mormăi eu lângă buzele lui. „Arată-mi cum să-ți fac pe plac.”
Ochii lui pâlpâie cu un nivel periculos de excitare, iar stomacul meu se

răstoarnă de emoție nervoasă.
„Vrei să-ți arăt?”
Dau din cap.
Își linge buzele și își ridică bărbia, aducându-mi un zâmbet blând pe

față.
Acesta este aspectul lui mulțumit. Bărbia i se ridică când este mulțumit.
„Îngenunchează”, șoptește el.
Înghit nodul din gât și cad în genunchi instantaneu. Brock se plimbă în

jurul meu încet.
„Picioare mai depărtate.”
Ochii mei se ridică spre el.
"Fă-o." El mârâie.
Mă amestec să-mi despart picioarele și, din nou, bărbia lui se ridică în
semn de aprobare. Își pune degetul mare sub buza mea de jos și îmi deschide
gura.
„O să-ți trag gura, Pocket, și o să-mi suflu încărcătura în gâtul tău.”
Înghit în sec, încercând să-mi controlez frica.
"Bine?" El ridică o sprânceană și știu că asta nu era o întrebare; a fost o

îndrăzneală.
Dau din cap.
"Răspunde-mi."
— Da, Brock, șoptesc eu, copleșită de puterea pe care o omite. Nu l-am

mai văzut așa. Doar fragmente din agresiunea lui sexuală au intrat vreodată
în joc.
Își pune degetul mare chiar sub buza mea de jos și îmi trage din nou
gura larg deschisă și își alunecă încet tija groasă peste buzele mele, mângâind
pre-ejaculatul pe limba mea.
Ochii lui negri îi urmăresc penisul, fascinați.
Hristoase atotputernic, aceasta este dezlegată.
Îmi trage gura mai larg și-și alunecă penisul drept în gâtul meu,
forțându-mă să călușesc.
„Deschide-ți gâtul.”
„Eu...” ezit.
"Tu ce?"
„Nu cred că vă pot lua pe toți. esti prea…”
Brock își pune mâna pe ceafă și mă împinge înainte. "Învăța."
Oh, naiba, în ce m-am băgat aici?
Închid ochii și încerc să mă calmez în timp ce el alunecă încet afară și

apoi înapoi din nou. Geme încet și mă încurajează. O face din nou, iar de data
aceasta mâna lui îmi împinge tandru părul înapoi de pe frunte, ochii lui
găsindu-i pe ai mei. „Asta e, Pock”, șoptește el.
Simt un val de cremă în sexul meu și încep să palpite. mă frec

picioarele mele împreună pentru a încerca să îmblânzesc focul de acolo jos.
„Vrei penisul meu, iubito?” el intreaba.
Dau din cap în jurul lui.
„Îl poți avea în curând.” Îmi împinge în gât și îl simt cum se umflă în
gură. E aproape. Împinge mai tare, prinzându-mă capul în mâinile lui și
călărindu-mă încet cu gura deschisă. Își înclină capul pe spate, privind în
sus în tavan.
"La dracu." El geme. „Nu ai idee cât de tare arăți acum.”
Doamne, îmi place asta. Îmi place să-l aduc astfel anulat.
El merge mai tare, iar eu călușesc din nou. El liniște. "Nu te mai gândi."
ezit.
"Ia-mă."
Dau din nou din cap, iar el se trage să mă sărute. Buzele lui le sug pe
ale mele cu suficientă presiune pentru a mă înnebuni și îmi face praf pe față
cu dosul degetelor.
Își strecoară penisul înapoi și de data asta parcă nu are control. Îmi ia
părul în mâini agresiv și începe să mă călărească pe gură. „La naiba, da.” El
uieră.
Zâmbesc în jurul lui, stimulat de excitarea lui.
Înăuntru, afară, înăuntru, afară. Îmi dezvelesc dinții și capul lui se

înclină pe spate. Simt o smucitură tare și apoi îi gust excitarea sărată în
timp ce îmi alunecă pe gât.
O beau jos.
Corpul lui se convulsionează în timp ce se golește adânc

gâtul meu și îl privesc întorcându-se încet pe Pământ.
Are această strălucire. Corpul lui este acoperit de o strălucire perfectă

de transpirație. Nu am văzut niciodată ceva mai perfect. Îmi trec mâna pe
spatele lui, sărutându-l cu tandrețe pe burta în timp ce iese. Brock se
liniștește și îmi ține capul aproape de corpul lui
pentru un moment. Ridic privirea la el în cauză. Ochii lui bântuiți îi caută pe ai

mei.
"Ce s-a întâmplat?" șoptesc în timp ce el mă trage în picioare.
Își trece vârfurile degetelor pe fața mea. „Nimic, iubito”, șoptește el

înainte de a mă săruta. Ochii i se închid în timp ce își gustă propria excitare în
gura mea și apoi încet pare să-și recapete atenția.
Se duce la patul lui și scoate o cutie de prezervative.
„Nu vreau asta”, spun eu.
„Nu vrei ce?”
„Ați folosit întotdeauna prezervative?”
"Da."
„Am avut vreodată un singur partener în afară de tine.”
Se încruntă, parcă confuz.
„Dacă de acum înainte vom fi unul cu celălalt, nu vreau să porți

prezervativ.”
El ezită în timp ce se uită la mine.
„Sunt la pastilă.”
Frica îi fulgeră pe față. — Nu vreau un copil, Tully.

Nu sunt pregătit pentru niciun accident.”
"Știu." Mă apropii și îl sărut în timp ce mâinile îmi cad la spatele lui.

"Ave i încredere în mine."
Se încruntă când buzele noastre se întâlnesc.
— Ai încredere în mine, repet.
Îi văd lupta internă cu asta. Doamne, niciodată nu a avut suficientă

încredere într-o femeie pentru a face asta.
„Dacă am încredere că nu mă rănești, poți avea încredere că nu te prind

în capcană”, îi spun. Nu pot să cred că cerșesc pentru asta. „Vă vreau pe toți
în interiorul meu.”
El lasă capul în jos și se liniștește o clipă. Ce naiba?

Aceasta este o afacere foarte mare pentru el.
„Cum mă vrei?” optesc eu.
Ochii lui îi țin pe ai mei și îmi dau seama că încă nu este sigur dacă
vrea să riște să intre în mine. „În genunchi pe pat”, spune el lipsit de emoție.
Îngenunch pe pat, aplecându-mă să mă sprijin pe coate, astfel încât

spatele meu să fie în aer, așteptându-l. Brock inspiră brusc și își trece
degetele peste intrarea mea din spate, rămânând tăcut.
La naiba. Închid ochii și îmi las capul să-i simt limba acolo.
Îmi țin respirația. Oh. Dragă. Dumnezeu. Încerc să merg înainte, dar
el mă apucă de oasele șoldului și mă trage înapoi pe fața lui, miriștea lui
arzându-mi obrajii.
La dracu.
Mă linge în timp ce cele patru degete ale lui alunecă prin buzele
umflate ale sexului meu.
Sunt atât de umed încât e ridicol. Sunetele excitării mele umede

iar respirațiile mele superficiale sunt singurele lucruri care se aud.
Cu limba lui lăsind la intrarea mea din spate, el alunecă trei degete în
sexul meu și eu gemu când mă apasă pe spate și mă împinge agresiv pe
saltea.
Îi văd penisul prin picioarele mele și e deja greu din nou. Pre-ejaculatul
este din nou mărgele și începe să picure. Doamne ajuta-ma.
Mai adaugă un deget, ceea ce mă face să scânc de arsura. Începe să

mă pompeze tare, atât de tare încât patul începe să se legăne. Îi văd fiecare
mușchi de pe umerii și brațul său contractându-se din reflexia lui în oglinda
din fața mea.
Sfinte Dumnezeule.
El își hrănește încet penisul tare în sexul meu, forțându-mi gura să se

deschidă pe măsură ce plăcerea preia. Îmi freacă salivă în intrarea din spate
și își alunecă degetul mare înăuntru.
Corpul meu convulsează instantaneu.
"Ține-l." El mârâie.
Genunchii mei simt că vor ceda sub mine. Nu am simțit niciodată

așa ceva. Cu osul șoldului meu ferm în mână, el începe să mă legăne
înapoi pe corpul lui. Sunt luat de degetul mare și penisul lui și, să fiu
sincer, nu știu care se simte mai bine.
Brock șuieră în semn de aprobare. — E al naibii de bine, Pocket.
Dau din cap, incapabil să vorbesc.
"Simti asta? Simți cât de adânc sunt în tine?”
dau din nou din cap. Doamne, asta e prea bun.
Începe să mi-o dea cu adevărat cu hard disk-uri adânci, până

când nici nu mai văd. Posesia lui m-a orbit complet. El ridică un picior
pentru a se sprijini pe saltea, celălalt luându-și greutatea, iar eu strig la
schimbarea poziției lui, convulsiv când sunt aruncat înainte de un
orgasm care sfărâmă oasele.
El îmi smulge din fund și îmi apucă ambele oase ale șoldului în
mâinile lui pentru a mă trânti tare, atât de tare și de repede. Mă
împinge în saltea în timp ce îmi ia ceea ce are nevoie din corpul meu.
Simt că trăiesc o experiență în afara corpului.
E prea bine, prea mult, prea tare.

"Ah."
Mă trântește una, două, trei ori și se ține adânc, venind în goană

adânc în mine.
Trupul lui începe să tremure și cade peste mine, târându-mă

până la saltea.
Și apoi mă sărută, atinge atingere moale, tandru și iubitor.

Exact opusul bătării pe care mi-a dat-o penisul. Se trage și mă
rostogolește, așa că sunt sub el. Sunt ca o păpușă de cârpă în brațele
lui. El deține complet controlul asupra corpului meu. Dacă ar fi vrut să
mă ia din nou acum, ar putea.
Mă sărută din nou și din nou înainte să se tragă înapoi să se uite

la mine. — Vrei să știi ceva, Tully Pocket? șoptește el în timp ce îmi
împinge părul înapoi de pe fața mea.
"Ce?"
„Mă simt al naibii de lipicioasă și atașată.”
îl trag aproape. „Ma bucur să știu că nu sunt singur în asta.”
Mă trezesc simțind buzele lui Brock pe ceafa mea.

„Hmm.” Îi simt gloria de dimineață în spatele meu.
Mă rostogolește pe spate și mă sărută. — Trebuie să merg

devreme la muncă, Pock.
— Bine, mormăi eu încet.
„Nu ai mașina ta aici.”
Mă încrunți, dându-mi seama că are dreptate. „Uf”, gemu eu.
„Rămâneți aici și vă iau un taxi pentru mai târziu.”
Mă ridic încet. "Nu. Este bine." Geme când mă ridic din pat.
"Voi pleca acum."
El dispare în baie și aud dușul pornind. „Intri?”
„Este prea devreme pentru dușuri.”
„Morâcănos”, strigă el înapoi.
Mă așez pe marginea patului în timp ce încerc să mă orientez.

Doamne, cât este ceasul? Trebuie să fie, cel târziu, cinci sau cinci și
jumătate. Soarele abia a început să răsară.
Cinci secunde mai târziu, aud dușul oprindu-se și Brock intră
înapoi în cameră cu un prosop negru înfășurat în jurul taliei.
„Ce mai face micuțul meu Come Pocket în dimineața asta?”

întreabă el ciripit, mergând spre zona lui de garderobă. — Băieții mei
înoată bine acolo?
Îmi strâng fața de dezgust. „Pentru numele naibii, Brock,

ce e cu poreclele tale? Nu-mi spune așa.”
Chicotește, iar când iese îmbrăcat, mă sărută și mă ia în brațe.

„Am ceva de băut în seara asta cu prietenii mei de la serviciu”, îmi
spune el.
"Bine."
"Vrei sa vii?"
mă încruntă. „Vrei să-ți cunosc prietenii de la serviciu?”
„Oricum îi vei întâlni într-o zi. Fie la fel de bine să mergi mai
departe.”
Îl privesc în timp ce se mișcă să se plimbe prin camera lui
ciripit și rahat.
"Bine."
Se uită prin sertar, scoțându-și hainele de sport

pentru după muncă. „M-am gândit să-mi iau și săptămâna viitoare concediu.”
"Într-adevăr?" mă încruntă.
„Da.” Se apropie și mă sărută din nou. „M-am gândit că mi-ar

plăcea să-mi duc fata în Hawaii.”
"Ce? Cine ești și ce ai făcut cu Brock?
El ridică din umeri lejer. „Pare doar corect. Ți -ai anulat călătoria
din cauza mea.”
Zâmbesc la progresul pe care parcă am făcut-o. "Vorbesti serios?"
"Mortal. Acum, urcă-te în mașină sau o să întârzii.”
„Nu am haine pe mine.”
„Găsește câteva”, îmi strigă el în timp ce dispare pe scări. „Ai cinci

secunde înainte să plec fără tine.”
Zâmbesc în sinea mea.
Brock Marx. Singurul bărbat pe care îl cunosc care mă poate face

leșina cu cele mai neromantice replici pe care le-am auzit vreodată.
„Grăbește-te, puiule”, strigă el de la parter.
Chicotesc în timp ce îmi arunc hainele pe mine. "Taci!" sun înapoi.

„Nu mă face să vin acolo și să te iau. Eu sunt șeful nostru, știi.”
eu chicotesc. "Ca naiba."
„Corect, asta este.” Îl aud urcând scările câte două, iar eu încerc
să fug în baie, dar el mă lovește în pat, făcându-mă să râd de râs.
„Te duci în mașina mea gol.” Încearcă să mă ridice și să mă

arunce peste umăr. Mă lupt cu el, dar mă trage repede înapoi sub el,
iar noi doi cădem serioși. Îi simt erecția în pantaloni. Îl flexează pe
stomacul meu.
„Credeam că întârzii?” zambesc.
„După cum te simți, iubito, vin în două minute.
Își desface blugii, îmi ține piciorul pe spate și alunecă spre casă.
„Ce o să fac cu tine, Brock Marx?” îi șoptesc.
"Taci și dă-mi dracu".

Capitolul 15
Brock
Data de nastere?
Mă încruntă în timp ce mă uit la formularul de rezervare online de pe

ecranul computerului meu.
Hmm, nu m-am gândit la asta. Nici măcar nu știu data ei de naștere.

Respir adânc și formează numărul ei. Sună de câteva ori până când în cele
din urmă îi aud vocea frumoasă și răgușită. „Bună”, respiră ea.
zambesc. Doar sunetul ei îmi face să tremure penisul.

„Bună ziua, Tully Pocket al meu.”
„Ah, bărbatul meu frumos mă sună la serviciu acum. eu

avea dreptate: devii lipicios și atașat de mine. ”
„Sau poate că pur și simplu nu știu data ta de naștere pentru a rezerva

zborurile.”
"Oh." Ea chicotește. „Chiar ești un investigator privat prost. Nu ai

chestiile astea pe un computer undeva?”
Zâmbesc în timp ce mă leagăn dintr-o parte în alta pe scaun. „Dar

atunci n-aș putea să-ți aud vocea sexy.”
"Asta este adevărat. Chiar ne rezervi bilete pentru Hawaii?” Îmi dau
seama că zâmbește.
— Ți-am spus că sunt, nu-i așa?
„Ei bine, pentru cât timp mergem?”

"Opt zile." mă încruntă în sinea mea. — Sau vrei să mergi pentru

zece?
„Mă sătura de tine în opt zile. Trebuie să-ți dau banii pentru bilet.”
Îmi rostogolesc stiloul pe birou cu vârful degetelor. — Mă voi sătura

de tine în trei și îmi poți plăti înapoi dându-mi capul bun.
Ea chicotește, iar eu mă trezesc zâmbind. Ea are cel mai îmbătător

râs. Îmi face lucruri care mă fac să vreau să-i fac mai mult pe plac.
„Bine, deci m-am născut pe unsprezece, oh cinci, nouăzeci și trei.”
Sprâncenele mele se ridică surprinse. — Ai douăzeci și cinci de ani?
„Ci ani credeai ca am?”
— Arăți de cel puțin treizeci și cinci de ani, tachinez eu.
„Uită-te la asta”, avertizează ea jucăușă. "Câți ani ai?"
„Am patruzeci și șase de ani.”
Ea izbucnește în râs. "Nu e ti."
Mă trezesc chicotind împreună cu ea. „Aș putea avea patruzeci și

șase de ani.”
„Nu cu rezistența ăla, nu ai putea.”
Zambesc. „Am douăzeci și opt de ani.”
"Vedea? Ne potrivim perfect.” Ea râde.
"Daca spui tu."
„Știu așa.”
Amândoi tăcem o clipă. Aș vrea să fiu cu ea

acum. "Ce faci?" Întreb.
„Analizez noroiul de pe talpa unei bocanci. Ce faci?"
Rezerv un zbor pentru o vacanță. Sincer, mi-aș dori să mergem

astăzi.” Mă ridic și mă apropii de fereastră să privesc spre parcul alăturat.
„Și eu, dar trei zile vor veni destul de repede”, spune ea.
"Știu."
„La ce oră vii să mă iei în seara asta?”
„Voi încerca mai întâi să fac o sesiune la sală. Voi fi acolo pe la opt?”
„Abia aștept să te văd”, respiră ea.
Zâmbesc larg. Mi se pare ciudat ca cineva să fie atât de deschis cu

mine. " i eu."
„Închideți mai întâi”.
Eu dau din cap și chicotesc. „Nu joc să închid

primele jocuri, Pocket. Nu am cinci ani.”
„Bine, închide atunci.”
Zâmbesc și țin firul.
„Vezi, le joci. Le joci prost și tu. Eu câștig." Ea mă închide, iar eu

zâmbesc cu o clătinare din cap.
„Ce dracu’, omule?” Jes geme.
Mă întorc brusc și îi văd pe Ben și Jes stând în prag.
„Ce faceți voi doi aici?” ma repez.
„ Închide”, îl tachinează Ben.
"Nu. Închizi , imită Jes cu vocea unei fete.
Îmi dau ochii peste cap. „La dracu’, amândoi.” Simt că mi se

înroșește fața la ei, surprinzându-mă că sunt atât de moale. "Ce?"
ma repez.
„Avem informații noi.” Ben zâmbește cu bună știință. Se așează și

scoate un plic mare galben.
stau pe spate. "Ce este?"
„Am analizat filmările de la hotel,

acoperind datele când cancelarul a fost acolo.”
"Și?"
„Se vedea cu trei fete diferite. Uneori îl vedea pe același de două ori
într-o săptămână. Alteori, vedea altele diferite.” Alunecă peste imaginile
unei femei și ale domnului cancelar intrând într-o cameră. Are părul lung
și închis la culoare și poartă o rochie albă scurtă și strânsă. Există cinci
fotografii luate din filmare. Le răsfoiesc.
— Întotdeauna aceleași trei femei? mă încruntă.
Ben alunecă peste alte două imagini. Din camera lui iese una dintre
femei și ea este blondă, atrăgătoare și poartă o rochie neagră strânsă.
"Da. Întotdeauna aceleași trei femei.”
„De câte ori în total?” Întreb.
„A avut loc de peste trei ani, deci de peste o sută de ori.”
O ridic și studiez imaginea. „El îi cunoaște bine, oricine ar fi?”
Jes alunecă o altă imagine. "Si acesta."
Această imagine este de aproape și îi pot vedea clar fața.

— Pare cunoscută, spun eu. Are părul castaniu-ciocolat, un corp ucigaș și
mă trezesc rezemat pe scaun în timp ce studiez imaginea. „Cunosc această
femeie.” Mă încrunt în timp ce încerc să-mi amintesc de unde o cunosc.
„Sunt cu siguranță escorte?” Întreb.
„Din câte putem vedea, acesta pare să fie cazul”, îmi spune Ben.
„Pentru cine lucrează?”
„Încă nu sunt sigur, lucrăm la asta”, răspunde Jes.
Mă leagăn pe scaun în timp ce studiez imaginea. "Este acesta…?"

Mă încruntă și mă uit la fată. „La naiba, cred că știu cine este.”
"OMS?"
„Ea este prostituata care a fost găsită moartă în portbagajul unei

mașini, pe zonele portuare.”
Ben începe să scrie pe tastatură pentru a-și afișa înregistrările.
„Da, aceasta este ea. Tine minte? Ea... a fost prinsă în portbagaj după
ce a fost împușcată în ceafă,” bâlbesc eu, entuziasmată că am făcut legătura.
Ochii lui Ben se fac mari în timp ce citește raportul. „La naiba, uită-te
la data morții ei.
Douăzeci și doi septembrie.”
Ochii mei îi întâlnesc pe ai lui. „Aceasta este aceeași zi în care a murit

Cancelarul.”
Îmi iau tastatura înapoi și încep să caut informații despre această

femeie. Aștept să apară pe ecranul meu. „Numele ei era Talia Thompson”.
Am citit notele. „Douăzeci și trei de ani, apelante de lux.” Am lovit imagini și
apar o selecție de poze cu ea. Unele dintre ele sunt și fotografii de modelare
de înaltă calitate.
„Era al naibii de frumoasă”, mormăie Jes pentru sine.

"Ce risipă."
"Știu." suspin. „Aici scrie că nu a fost găsit niciun angajator cunoscut.”

Îmi strâng buzele când gândesc. „Afișează fiecare imagine pe care poliția a
avut-o vreodată despre ea.”
Trecem prin imagine după imagine, și pentru peste un

oră căutăm prin toate informațiile pe care le găsim.
„O, Doamne,” mormăi în timp ce mă concentrez asupra imaginii.
"Ce?" Jes se încruntă.
„Uită-te în colțul din dreapta al aceleia.” Arăt spre oameni pe fundalul

imaginii.
Ne aplecăm cu toții și studiem ecranul. Este o poză cu ea la o

înmormântare, iar în colțul din dreapta este un bărbat pe care îl cunoaștem.
„Kissinger”.
Ben scutură din cap. „Dacă era una dintre fetele lui Kissinger, avea să
moară mereu.”
„Cine este Kissinger?” întreabă Jes.
„Un fost motociclist inteligent ca un bici, care conduce un serviciu de

bordel de lux în Sydney. Își devine fetele dependente de droguri, dă naibii
de ele atât de rău încât vor ajunge să facă tot ce le va cere.”
Jes ridică din sprâncene. „Se pare că Tahlia nu a făcut ceea ce i s-a
spus.”
Mijesc ochii în timp ce mă uit la ecran. „Sau a făcut-o?”
Ben se încruntă. "Ce vrei să spui?"
— Și dacă ar fi pus-o pe Tahlia să-l omoare pe Cancelar? ridic privirea

Dosarul cancelarului. „Ce a făcut din nou de serviciu?”
"ACEASTA"
Mă încrunt în timp ce încerc să conectez punctele. „Hmm, nu sunt

sigur cum se leagă toate acestea.” Mă gândesc pentru o clipă. „L-a
șantajat?” Mă întorc către Ben. „Îți sună cunoscut asta?”
„Voiam să spun același lucru.”
„Crezi că acel Cancelar are cumva legătură cu

moartea acestor fete?” întreabă Jes.
„Cred că trebuie să vorbim cu acest Kissinger”, spune Ben.
„Adu-l înăuntru.” Mă reconsider pentru o clipă.

„De fapt, îmi iau concediu săptămâna viitoare, așa că așteaptă până mă
întorc.”
„De ce ai o săptămână liberă?” Ben se încruntă.
„Eu fac o excursie.”
"Cu cine?" întreabă Jes. „Nu faci excursii.”
Mă întorc la computer și încep să scriu. "Un prieten."
Amândoi mă urmăresc, iar eu ridic privirea. "Ce?" ma repez.
— Tully? Ben zâmbește.

Îmi dau ochii peste cap. „Nu te devansa. Sunt doar câteva zile
distanță.”
"Unde te duci?" El zâmbește.
Îmi lins buzele, știind foarte bine cum va suna asta. „Hawaii.”
Jes chicoti. „Aloha.” Mă lovește cu pumnul în braț.

„Tu, cum ar fi, luna de miere sau ceva rahat acum? Nenorocitul
romantic?"
„La naiba.” suspin.
Ben chicotește și îmi masează umerii, de parcă ar fi antrenorul

meu. „Fata asta te prinde de mingi. Bilele tale mici, microscopice, sunt
în palma ei.”
Îi bat mâna de pe umărul meu. "Ea nu are."
Mă plesnește puternic pe spate de trei ori. „Se întâmplă celor mai

buni dintre noi, omule.”
Ei dispar din biroul meu și mă uit la mine

ecranul computerului pentru o clipă, zâmbindu-mi în sinea mea
Poate are un pic.
Tully
Mă uit la reflexia mea în oglindă în timp ce îmi aplic din nou luciul de buze.
Sunt nervos. Mă întâlnesc cu prietenii de la serviciu ai lui Brock în seara
asta și îmi frământă stomacul. Chiar și astăzi am ieșit în ora de prânz și
mi-am cumpărat o rochie nouă.
Mă întorc să mă uit la spatele ei în oglindă. Este un mini crem cu
bretele subțiri spaghetti care cade într-o fustă în formă de A.
E drăguț fără să încerci prea mult. Nu-mi plac hainele strâmte, încercând
să fiu sexy. Pantalonii sunt de obicei treaba mea, dar am vrut să încerc
să impresioneze în seara asta. Port sandale cu bretele maro, cu toc

înalt, cu un clutch asortat. Părul meu lung este întins și drept și am
rujul bronz preferat al lui Brock. Presupun că este preferatul lui, oricum.
De fiecare dată când îl port, el comentează cât de nenorocit arată gura
mea. Se aude soneria de securitate, iar eu îmi zâmbesc în oglindă. Bine,
hai să facem asta.
"Buna ziua?"
„Sunt aici să-mi iau buzunarul”, toarnă vocea lui profundă.
eu chicotesc. — Ai un mod cu cuvintele, Romeo. Vine sus." Apăs

butonul pentru a deschide ușa de securitate din față. Idiot.
De unde are el rahatul asta? Câteva clipe mai târziu, el apare și inima
îmi cântă.
„Hei”, spune el încet în timp ce mă ia în brațe și mă sărută buzele.
Mă agățăm de el și închid ochii. Doamne, de fiecare dată când îl

văd mă simt din ce în ce mai aproape. Mi-a fost dor de el azi, și nu doar
de gura lui deștept. Mi-a fost dor de tot. A fost un fel de dor adânc în
suflet. Unul pe care nu l-am mai simțit de ani de zile.
Mă ține de față și mă sărută din nou și parcă simte și el.
„Mi-a fost dor de tine azi”, îi șoptesc.
Îmi zâmbește și îmi împinge părul după umerii mei. „Arăți al naibii
de frumos.” Mă mușcă de gât și închid ochii. Mă mușcă mai tare și mi
se face pielea de găină.
Doamne, ce-mi face omul acesta.
Se lasă în genunchi în fața mea și mă sărută pe coapsă.

„Rochia asta”, toarcă el distras.
Mi-am pus mâinile pe umerii lui mari. "Vă place?"
O ridică și îmi sărută sexul prin chiloții mei albi și dantelati. „Îmi
place”, respiră el împotriva mea. Mă sărută din nou, apoi îmi ridică unul
dintre picioarele peste umeri și îmi trage chiloții în lateral.
„Doar un gust pentru a mă face să trec peste noapte”, șoptește el,

iar limba lui groasă îmi trece tandru prin carne.
Doamne, ce salut. Mă uit în jos la acest exemplar frumos de

bărbat în genunchi în fața mea, închinându-mi trupul de parcă ar fi cel
mai prețios lucru pe care l-a văzut vreodată și simt că inima îmi strânge.
Încep să-mi simt inima căzând liberă într-un fel de abis.

Un loc de unde nu vreau să mă întorc niciodată.
Ar putea fi mai perfect?
Îmi înclin capul pe spate când senzațiile mă copleșesc.
Începe să mă mănânce, să suge și să lingă, și o, Doamne... e atât

de bine. Mâinile îmi cad pe ceafă și el mă desparte cu mâinile lui mari.
Îmi sărută sexul cu gura deschisă din nou și din nou, iar eu
tremur, un orgasm aproape. Atunci îmi pune cu grijă chiloții la loc și
se ridică din nou. Fețele noastre sunt la doar milimetri distanță. „S-ar
putea să-mi fi fost dor de tine astăzi, Pock”, șoptește el.
Ochii mei îi cercetează pe ai lui. O simte, orice ar fi asta?
„Știi, cu un astfel de salut, nu prea vreau

să mai ieși afară”, îi spun.
Buzele lui le iau pe ale mele și suge agresiv. Aproape că îmi dă

drumul picioarelor. „O să-mi desprind chiloții ăia drăguți cu dinții mai
târziu.” Îmi mușcă buza de jos și eu țip, privind în ochii lui întunecați.
„Asigură-te că am ceva drăguț și cremos de supt.” Mă plesnește
puternic în spate și eu scârțâi surprins.
Interiorul meu simte că încep să se topească într-o băltoacă pe

podea. Doamne, e al naibii de murdar.
„Promite”, șoptesc în timp ce mâna mea alunecă peste erecția

mare a blugilor lui. Buzele îmi cad la gâtul lui și îl mușc în schimb. Fac
să cad în genunchi, dar el mă oprește.
„Pock, ieșim.”
„Dar, vreau să gust”, murmur pe buzele lui. "E rândul meu."
Îmi prinde obrajii din spate și îmi strânge corpul tare împotriva
erecției lui. „Iubito, vei primi mai mult decât un gust. Dar trebuie să
așteptați.”
Mă sărută din nou înainte să mă tragă de mână, conducându-

mă afară din apartament. Câteva clipe mai târziu, mă trezesc stând în
mașina lui cu un sex umed palpitant.
Omul ăsta e nenorocit.
Scara veche din lemn de la Hotelul Angel din Sydney este abruptă.
Suntem într-un bar în care nu am mai fost niciodată. De fapt, nici
măcar nu am știut că este aici. Are patru etaje înălțime și înguste. Se
pare că ne-am întors în timp, deși a fost decorat într-un mod la modă.
Barele de la fiecare nivel sunt din lemn de culoare închisă și complet
aprovizionate. Covoarele sunt pline de culoare, iar mobilierul are un
aspect vintage și antic. În bar se aude muzică și are o atmosferă foarte
cool.
"Ce este locul asta?" îl întreb pe Brock în timp ce mă conduce pe

un alt etar de scări.
„Aici bem.”
zambesc. "Straniu."
El chicotește. "Ca si tine."
Ajungem la ultimul etaj și stomacul meu se răsucește în noduri.

Mă simt atât de nervos în legătură cu prietenii lui de serviciu. Sper să
mă înțeleg cu ei. Nu mă pot gândi la nimic mai rău decât forțarea
conversației toată noaptea.
Există un bar care se întinde pe lungimea camerei, cu trei mese

de biliard ocupând spațiu în jur. În colțul îndepărtat, este un mic ring
de dans. Este ciudat, cu o atmosferă adevărată de oraș mic. Văd de ce
le place aici. În colțul îndepărtat stă
patru mese strânse împreună cu un grup mare de oameni în jurul lor. Și

când spun oameni, mă refer la bărbați.
Sunt grămezi de bărbați, toți uriași, superbi, iar mirosul testosteronului

lor arde prin aer.
inghit. La dracu.
Brock zâmbește, simțindu-mi nervii, și îmi aruncă cu ochiul înainte de

a mă conduce la masă. Doamne, de ce am fost de acord cu asta?
„Hei”, strigă toți, întorcându-se să ne zâmbească.
„Băieți.” Brock zâmbește mândru. „Acesta este Tully.” Își pune brațul
în jurul taliei mele.
Fac un mic val. "Salut." Îmi simt fața întorcându-se a

nuanță profundă de roșu, deoarece toți își iau timpul să mă evalueze.
Brock face ocolul mesei și mi le prezintă pe rând, iar eu le strâng toate

mâinile, dar știu deja că nu le voi aminti niciodată numele. Există un tip blond
care este îmbrăcat în tatuaj nenorocit și un afro-american sfânt fierbinte care
poate fi doar Dumnezeu însuși.
"Hei acolo." Zâmbește sexy și aproape îmi înghit limba când îi aud
accentul american. Isuse, ar putea face ceva rău.
Un european, poate italian, zâmbește și îmi ridică mâna, sărutând-o

ușor pe dos. Brock îl plesnește peste ceafă și băieții râd cu toții. Continuă să-
și croiască drum în jurul mesei, prezentându-mă tuturor până ajunge la
ultimele două. „Și acesta este Jesten”.
Jesten este înalt, are părul nisipos și o mânecă plină de tatuaj. El

are cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, precum și un zâmbet cald.
— Bună, Tully. Îmi strânge mâna. „Este grozav să te cunosc în sfârșit.”
"Salut." Zâmbesc nervos. Oh, îmi place de el.
Brock își freacă mâna pe spatele meu, de parcă simțea că am nevoie

reasigurare.
„Și acesta este Ben, cumnatul meu”.

Ben se aplecă și mă sărută pe obraz. "Încântat de cuno tin ă."

Zâmbește și nu pot să nu observ că are voie să mă atingă când ceilalți băieți
nu erau.
Îmi înghit nodul din gât. "Salut." Ben este fierbinte. La naiba, toate
sunt fierbinți.
Nu doar fierbinte, ci prost fierbinte.
Băieții revin la conversațiile lor, lăsându-l pe Brock să se concentreze

asupra mea. — Vrei o băutură, Pock?
Dau din cap. "Da, te rog." Îmi fac ochii mari la el. „Poate un ulcior?”
El chicotește în timp ce merge spre bar. „Fetele o vor face

fii aici curând.”
Nu mă părăsi. Plec după el. „Fetele?” mă încruntă.
Îmi ia mâna în a lui. „Fetele băieților. Vor ajunge aici după ce vor
termina munca.”
„Faci asta des?” mă încruntă.
„Venim aici o vineri seara pe lună.”
"Oh, bine." Dau din cap și stau lângă el la bar ca o mică marionetă.
"Ce vrei?"
„Em.” Mă încruntă în timp ce mă uit la meniul de băuturi. Nu vreau

să beau cocktailuri, voi arăta ca o prințesă. „Sauv blanc?”
"Bine." Brock ne comandă băuturile și mă uit înapoi la prietenii lui,

observând că o fată stă acum cu ei. E tânără și drăguță. Ea aruncă o privire
peste mine și mă privește în sus și în jos, îndepărtându-și repede ochii de
parcă ar fi agitată.
Hmm. Cine e?
Îmi trec mâna pe spatele lui Brock și îi șoptesc la ureche.

„Cine este fata cu băieții?”
Brock aruncă o privire înapoi. „Oh, ea este Cindy.”
„Cindy?”
„Secretarul meu.”
mă încruntă. — Ea este secretara ta?
"Da de ce?"
Mimez un zâmbet. „Doar mă întreb.” Mă uit înapoi să văd că ea mă

privește deschis acum. Are părul blond miere și un corp ucigaș. Poartă o
rochie gri, strâmtă, care nu lasă nimic imaginației și aș spune că arată în
jur de douăzeci și unu.
Hmm bine. Interesant.
Brock ne ia băuturile și îmi dă cu grijă paharul de vin. „Hai, te

prezint.”
Într-adevăr. trebuie? "Grozav." Prefac entuziasmul ca el

mă conduce peste.
„Cindy.”
Fața ei se luminează. „Bună, Brock.”
„Ea este Tully, iubita mea.”
Fața ei cade în timp ce privește între mine și Brock.
„G-iubita?” se bâlbâie ea.
Brock zâmbește și își pune brațul în jurul meu, trăgându-mă

aproape. "Asta e corect."
Ea nu își poate ascunde groaza, nici măcar nu ar încerca.

„Ei bine, când s-a întâmplat asta?” ea intreaba.
„Acum câteva luni”, răspunde el degajat.
Cumva, nu cred că Cindy este prea fericită cu mine

se întâlnește cu șeful ei. „Nu mi-ai spus niciodată că ai o prietenă.”
Își rostogolește buzele și nu-mi dau seama că este enervat de tonul ei.
„Ei bine, acum știi.”
Ea se uită la mine, iar Brock se uită la ea.
Doamne, ciudat.
„Îmi iau ceva de băut”, mormăie ea înainte de a dispărea în bar.
Mâna lui Brock cade în spatele meu și mă întorc spre el.

"Într-adevăr?"
Zâmbește, știind exact ce am să spun.
„Secretara ta are chef pentru tine?”

„Este evident?”
fac ochii mari. "Puțin."
Își trece mâna peste spatele meu, ridicându-l pentru a se odihni

osul meu șold. „A fost mereu interesată de mine.”
mă încruntă.
Se apleacă și mă sărută încet. "Gelos?"
„Pft”, îmi bat joc. "Nu." Îmi sorbesc băutura și ochii îmi cutreieră
spre Cindy la bar. E superbă... și tânără.
— Te-ai culcat cu ea? Întreb.
„La naiba, nu.” El tresări.
Îmi sorbesc băutura, enervat pe mine însumi pentru că am întrebat.
— Nu ai de ce să-ți faci griji acolo, Pocket.
„Nu ar trebui să am de ce să-mi fac griji nicăieri, Brock.”
El chicotește. "Și asta."
Îmi sorbesc încet băutura, dar îmi doresc foarte mult să-mi las capul
pe spate și să o toarnă pe gât.
Este un jucător?
O brunetă atrăgătoare urcă scările, iar unul dintre lupul băiatului

fluieră. Ea chicotește și vine să-l sărute, apoi începe să vorbească cu toți
ceilalți din grup.
Ne vede pe Brock și pe mine și zâmbește înainte de a merge la noi.

„Bună, eu sunt Emily.”
"Salut." Zâmbesc, recunoscător că văd o femeie prietenoasă. „Eu

sunt Tully”.
Ea se apleacă și mă sărută pe obraz. „Bună, Tully. Mă bucur să te

cunosc în sfârșit.”
Hmm, ea spune asta de parcă a mai auzit de mine. Brock stă pe un

taburet în spatele nostru și doi dintre prietenii lui vin
stai cu el.
„Deci, te întâlnești cu unul dintre băieți?” O rog să încerce să facă

conversație.
Mâna lui Brock se ridică în jurul coapsei mele din spate și o trece
pe piciorul meu, sub rochia mea în timp ce vorbește. Degetul mare trece
înainte și înapoi peste buzele sexului meu prin chiloții mei în timp ce
vorbește. Cred că nu știe că chiar o face.
„Da, ies cu marele John.” Ea arată spre un tip de cealaltă parte a

grupului care stă jos.
„Big John?” mă încruntă.
Ea chicotește. „Are 6 picioare și șapte”.
Îmi fac ochii mari, iar ea se aplecă și șoptește: „E mare în toate

locurile”.
Râd încet. Deja imi place fata asta.
"Ce bei?" ea intreaba.

„Doar un sauv blanc.”
"Oh." Ea se strâmbă. „Chestia aia va ucide un câine.”
Dau din cap, încruntându-mă la băutura mea. "Nu-i așa?"
„La naiba cu asta. Să mergem să luăm niște cocktailuri.”
Șase ore mai târziu
Am trei noi cele mai bune prietene, iar numele lor sunt Emily, Freya și
Monika. Ei ies cu câțiva dintre prietenii lui Brock și fiecare și-a făcut tot
posibilul să mă facă să mă simt confortabil. Am băut orice și orice.
Este uimitor cât de mult se pot lega femeile față de alcool. aș putea
fii cei mai buni prieteni cu oricine după câteva runde. Sincer să fiu, nu
l-am văzut pe Brock toată noaptea, dar l-am urmărit cu băieții. El este
cu siguranță liderul grupului. Nu vorbește mult, dar atunci când o
face, toată lumea se așteaptă la fiecare cuvânt. Ben a plecat la nouă.
A trebuit să ajungă acasă la soția sa însărcinată. Cred că este preferatul
meu dintre toți prietenii pe care îi are Brock. E atât de uscat și are
asta , nu-mi pasă o atitudine în privința lui. Clubul este plin până la
căpriori pentru că cântă o trupă. Devine zgomotos, fierbinte și
transpirat.
Cindy este pe ringul de dans, dansând pentru grupul de băieți

de parcă ar fi un fel de stripteuză. Toți se prefac că nu se uită, dar îi
văd pe toți aruncând o privire casual și prefăcându-se că nu o văd.
Stau și o privesc pentru o clipă.
"Ce e cu ea?" le intreb pe fete.
Emily se întoarce să vadă despre cine vorbesc, apoi se întoarce

înapoi la noi, dându-și ochii peste cap. „Este după bărbatul tău, scumpo.”
„Cine, Brock?” mă încruntă. Speram că vrea orice bărbat, nu

doar pe al meu.
„Este ridicolă”, șoptește Freya.

„Este obsedată de el.”
„Brock?” Repet.
"Da. Ar trebui să vezi ce poartă ea la aceste nopți și cum le face

un spectacol pentru băieți, în speranța că, într-o seară, Brock o va
duce acasă. De fapt, este o glumă între băieții de la birou. Toți îl
tachinează despre asta.”
Ne uităm cu toții pentru a vedea cum Cindy își balansează

șoldurile în jos până când ajunge aproape la nivelul podelei, înainte
de a-și ridica tot corpul.
„Târfa se trage?” mă încruntă. Oh te rog. Ce urmează? E atât de

clasa a patra.
Toate fetele au izbucnit în râs.
Mă aplec în grup. „A el vreodată... știi?”
Simt un șarpe mare de mână în jurul taliei mele din spate, iar
Brock îmi trage corpul înapoi la al lui.
"Hei." Zâmbește în timp ce mă sărută pe obraz din spate.
Toate fetele încep să vorbească.
"Te distrezi?" întreabă el, lăsându-și mâna în spatele meu.
Zâmbesc și dau din cap. „Acum că ești aici, eu sunt.”
Mă sărută peste umăr și apoi îmi linge gâtul până la ureche. „O să

vii pe fața mea în seara asta, Pocket”, șoptește el.
Pielea de găină îmi împrăștie brațele. Mă întind cu ochiul în spate

eu să-i iau penisul, iar el îmi sărută buzele în schimb.
"Esti ud?" întreabă ca doar eu să aud.
Ochii ni se închide când îmi dau răspunsul sub forma unui singur
semn din cap.
„Vrei să pleci curând?” Îmi dau seama că a băut la fel de mult ca

mine.
„Vreau să vin curând”, îi șoptesc înapoi.
Ochii i se întunecă. "Vrei sa vii aici?"
mă încruntă. "Ce vrei să spui?"
Mă apucă de spate și mă strânge pe șoldul lui în timp ce limba lui

iese pe gâtul meu. — Vrei să te trag în clubul ăsta?
Am ochii mari. "Ce?" Ma uit in jur.
„Pentru că pot”, șoptește el întunecat, apropiindu-se și sărutându-

mă agresiv. „Pot să trag oriunde vrei tu, iubito.
Tot ce trebuie să faci este să spui cuvântul.”
Mă ia în brațe și mă sărută de parcă am fi singuri.

Îi simt erecția în pantaloni.
„Doamne, Brock. Jos, băiete, șoptesc eu. „Vom merge într-o

jumătate de oră.”
Ochii lui întunecați îi țin pe ai mei, apoi își linge buzele și dispare
în bar.
Mă întorc la fete.
„La naiba.” Freya gâfâie. "Esti cu adevarat?"
Am ochii mari. Am uitat că sunt chiar aici. "Ce?"
— Ar fi trebuit să-l pui dracu în club. Emily râde.
mă încântă. „Oh, ai auzit asta?” Îmi pun mâna peste față și râd
de rușine.
„Știi câte femei ar ucide ca să-l tragă într-un club?”
imi increti nasul. „Atâta timp cât nu este secretara lui, nu-mi
pasă.”
„Nu a mers acolo”, spune Monika și ne uităm cu toții

înapoi la ringul de dans pentru a o vedea pe Cindy dansând sexy.
„Dar ea ar profita de ocazie. Nu ai încredere în acel mic skank

cât de departe poți să o arunci”, adaugă Freya.
Simt mâinile mari șerpuind în jurul șoldurilor mele din spate și

văd chipul Freyei căzând. Mă întorc și mă sperii. Nu este Brock. Este
un alt bărbat.
"Oh." Mă smulg din strânsoarea lui. „Nu face asta”, spun eu.
„Hei, iubito”, strigă el. „Întoarce-te aici, vreau puțin

distrac ie." Mă prinde din nou și mă trage spre el.
„Nu o atinge!” se repezi Monika, împingându-se împotriva lui.
„La naiba.” El mârâie. Doamne, e chiar beat.
Se aplecă și încearcă să mă sărute, dar eu îl împing înapoi.

„Nu!” ma repez.
"Pleacă de aici!" țipă Freya la el.
Mă prinde din nou și mă trage pe el. Oh, Doamne, e greu. Mă

străduiesc să scap din brațele lui.
„Ce dracu faci?” Îl aud pe Brock mârâind.

Oh nu.
„Orice dracu’ vreau, nenorocită”, răspunde bărbatul aspru și îl

împinge pe Brock înapoi.
Brock se uită la el. „Tully, du-te la baie.”

„B-Brock”, bâlbesc eu. "Să mergem."
"Mișcare!" țipă și mă împinge din drum tocmai la timp pentru a-l rata
pe omul care face o leagăn la Brock. Ce naiba?
Sunt prins din spate și scos din drum tocmai la timp pentru a-l vedea
pe Brock dând un pumn în maxilarul acestui bărbat.
"Încetează!" Plâng.
Mă lupt să mă eliberez de strânsoarea lui Jesten. Bărbatul ia o altă

leagăn la Brock și Brock îl lovește înapoi. În următorul minut, s-a transformat
într-o luptă cu pumnii cu bărbați care alergau de peste tot. Atât prietenii
bărbatului, cât și prietenii lui Brock sunt implicați în asta. Sunt doisprezece
bărbați în această luptă, iar zgomotul obligă trupa să nu mai cânte în timp ce
securitatea barului intră pentru a încerca să o despartă.
O masă este răsturnată și ochelarii se sparg peste tot. Îl văd pe Brock

deasupra acestui om de la pământ bătându-l dracului. A pierdut complet
controlul.
Mi-am pus mâinile peste față cu groază. "Stop!" țip eu.

Brock îl lovește din nou și din nou. O să-l omoare.
„Brock, oprește-te!” Plâng.
Dar nu o face, iar o secundă mai târziu un alt prieten al bărbatului fuge
și îl lovește pe Brock cât poate de tare în stomac. Brock cade la pământ, iar
apoi Jesten înnebunește, lăsându-mă în sfârșit să plec. Se aruncă pe bărbatul
care tocmai l-a lovit pe Brock. Începe din nou.
Mi-am pus mâinile peste ochi.
Ce dracu se întâmplă?
Când ridic din nou privirea, îl văd pe Brock ridicându-se. Expresia de pe

chipul lui este criminală și trebuie să-mi strâng fața în timp ce lacrimile încep
să cadă.
Nu pot urmări asta. Nu pot să-l privesc cum este așa.
E un animal al dracului.
Așa că mă întorc și fug.

Capitolul 16
Cobor scarile cat de repede pot, cu inima batandu-mi in piept. Toate

luminile mai strălucitoare au fost aprinse în timp ce bouncerii aleargă
pe scări spre luptă.
Am o viziune despre cât de violent era Brock și mă trezesc din

nou tresărind. Despre ce naiba era vorba? Într-un minut îmi șoptește
nimic dulce la ureche, iar în clipa următoare s-a transformat într-un
psihopat total.
Nu pot face față cu rahatul ăsta... sau cu el. Trebuie să plec de

aici. Urc scările câte două până ajung la parter. Am izbucnit prin ușile
din față. Un taxi tocmai lasă pe cineva și, fără să întreb, mă scufund
chiar pe bancheta din spate.
— Mă poți duce la Darlinghurst, te rog?
"Desigur." Șoferul taxiului iese întâmplător în trafic. Mă întorc

pe scaunul meu să privesc Hotelul Angel, care dispare în depărtare,
înainte de a mă întoarce pentru a înfrunta drumul din fața noastră.
Inima îmi bate atât de tare și de repede în piept.
Văd expresia de pe chipul lui Brock și îmi șterg lacrimile cât de repede
pot. Era ca o altă persoană.
Cabina își face drum prin trafic. și cu fiecare kilometru pe care

ne îndepărtăm, mă simt puțin mai rău de ceea ce tocmai am fost
martor. Brock a continuat să-l lovească, iar și iar. Adică, idiotul a
meritat primul pumn, dar de ce a trebuit să continue cu el?
Imi inchid ochii. Ce se întâmplă dacă bărbatul depune acuzații de agresiune?

Dar tipul a început și a ripostat destul de rău.
Poate că nu ar avea un caz.
Brock nu are control asupra furiei lui. Nici unul. L-am văzut cu
ochii mei și, deși a atins-o cu mine, a fost un șoc pentru sistemul meu
să fiu martor la asta.
Nu pot fi cu cineva care poate răni pe cineva așa, fără a ține cont
de mortalitatea umană. Mă uit pe fereastră cu ochii plini de lacrimi. Aș
fi crezut că după moartea tatălui său nu va mai face rahatul asta. Are
douăzeci și opt de ani, nu un băiat tânăr care se confruntă cu testosteron
în plus. Când o să crească? Lucrurile mergeau atât de bine pentru noi.
Am crezut că poate încep să cad în...
Oh Doamne.
El este prea diferit de mine.
Îi plătesc șoferul și încep să merg spre ușa din față. Ale mele
telefonul sună, numele Brock luminând ecranul.
„Bună”, răspund.
"Unde ești?" latră el.
"Am plecat. Sunt la mama mea.”
„Ce naiba? De ce, Tully? El mârâie.
Îmi încurcă fața de dezgust. „Dacă nu știi asta, ești un nenorocit

de idiot”, mă răstesc și închid, aruncându-mi telefonul înapoi în geantă
în timp ce sângele îmi fierbe.
Telefonul sună din nou imediat. Îl ignor și intru în clădirea mea,

apăsând butonul liftului când aud un zarva venind dinspre hol.
Ușa apartamentului lui Peachy Sue este deschisă și aud un bărbat

țipând.
La naiba, probabil că este proxenetul ei. La naiba, nu vreau să mă

vadă. Ce fac?
Am apăsat repede butonul liftului, dar nu vine.

Haide haide. Mă uit în sus la numere și văd că este încă la etajul zece.
La dracu.
Am auzit că ceva a lovit peretele din hol, orice ar fi

era zdrobită în bucăți.
„Ieși naiba afară!” țipă ea.
Doamne, nu vreau să mă vadă. Mă uit la ușile din față și apoi

înapoi în hol. Scările de ieșire de incendiu sunt lângă ușa ei, așa că m-
ar vedea dacă aș alerga după acestea. Mă grăbesc pe hol, deschid
camera de depozitare a portarului și intru alergând, trăgând ușa
închisă în urma mea. Stau în întuneric, cu inima bătându-mi puternic
în piept, în timp ce ascult mai mult zgomot.
Telefonul meu sună din nou. La naiba. Brock, nu acum. Bâjbesc

să-l transform în tăcere și mă concentrez, încercând să ascult din nou.
Altceva se sparge și aud o ușă deschizându-se peste hol.
A mai auzit cineva ceva?
Închid ochii în timp ce inima îmi bate ciocanul. Ar trebui să sun

la poliție. Și dacă o lovește? Dar dacă mă aude, probabil că mă va răni
și pe mine. Doamne, de ce nu a venit liftul? Cred că trebuie să mă
gândesc serios la mutarea apartamentelor.
Bang, bang, bang merge inima mea. Acesta este motivul pentru
care nu te prostituezi. Nu numai că trebuie să sugi la întâmplare, ci
trebuie să fii deținut de un proxeneț care te bate dacă nu mergi la
muncă.
Îmi fac ochii mari când îmi vine în minte un scenariu diferit.
Ce se întâmplă dacă Brock apare aici în starea lui de furie și se
întâlnește cu ei, rănându-l pe Sue. O să înnebunească, iar proxenetul
probabil are o armă asupra lui.
Oh, Doamne.
La rahat, la rahat, la rahat.
Ce fac? Îmi duc urechea spre u ă i ascult. Totul a dispărut

liniștit. La naiba, cum ies acolo?
Telefonul meu vibrează din nou în geantă. Pentru numele naibii,

Brock. Du-te acasă, idiotule.
Te rog să nu fii în fața clădirii? Nu, nu ar fi încă aici. M-a sunat

doar acum o clipă de la bar.
Aștept zece minute înainte să deschid ușa și să privesc afară.

Coridorul este gol și ușa lui Peachy Sue este acum închisă.
Îmi înghit frica din gât. Bine... pur și simplu acționează ocazional.
Acționați ocazional. Doar merg pe hol. N-am văzut nimic.
Merg pe hol și sincer simt că sunt pe cale să fac un atac de cord.

Am apăsat butonul liftului și, din fericire, ușile se deschid imediat. Sar
repede și apăs pe buton. Îmi țin respirația până ajung la podea, apoi
fug și descui ușa din față și mă scufund în apartamentul meu.
Închid telefonul și mă duc la baie pentru un duș.
Ce dezastru de noapte.
Brock
Apăs butonul de securitate de pe ușa din față a lui Tully. Este ora 15:00
și nu îmi preia apelurile.
Am dat naibii aseară. Am dat naibii de rău.
A plecat și s-a dus la mama ei când am intrat în acea ceartă. Ea

nu a vrut să mă vadă. Nu știu ce m-a cuprins ca să-mi pierd cumpătul
în fața ei așa și urăsc că m-a văzut atât de furios.
Apăs din nou butonul și o aud ridicând, dar nu îmi răspunde.
„Tully, eu sunt. Lasă-mă să mă ridic.” suspin.
"Nu. Sunt bine." se repezi ea furioasă.

„Putem măcar să vorbim despre asta?” Întreb.
"Nu am nimic de spus."
„Da, așa că lasă-mă să trec.”

În cele din urmă, soneria îmi permite intrarea și împing ușa cu

furie ca să mă îndrept spre lift. Inspir profund în timp ce încerc să mă
calmez. Nu-ți pierde rahatul din nou, asta te-a adus în această poziție
dracului în primul rând, îmi amintesc. Îmi trec mâinile prin păr în timp
ce încerc din răsputeri să mă răcoresc. Toate acestea sunt noi pentru
mine. Nu am mai fost niciodată în casa de câini cu o femeie până acum.
Nu-mi place al naibii.
Tully își deschide ușa, cu furia scrisă pe toată fața. Încerc să o

sărut, dar ea întoarce capul de la mine cu răceală.
Îmi pun brațul în jurul ei, dar ea mă împinge agresiv de pe ea.

"Nu mă atinge."
— Hai, Pock.
"Iti bati joc de mine. Nu mă băga !”
Tăcerea este tot ce pot veni ca răspuns.
— Despre ce dracu a fost aseară, Brock? se repezi ea.
„Pock”, șoptesc eu în timp ce încerc să-mi înfășor din nou

brațele în jurul ei.
„Nu mă băga !” strigă ea. „Sunt atât de supărat pe tine, că nici

măcar nu e amuzant.”
"De ce?"
Își pune mâinile pe șolduri și își mijește ochii.

„Nu poți fi atât de prost.” Părul e sălbatic și buzele mari sunt pline. Îi
văd silueta prin cămașa de noapte și simt că mi se întărește penisul.
Femeia asta m-ar putea excita serios în orice moment, chiar și atunci
când e furioasă.
Gândul mă face să zâmbesc.
„Crezi că asta e amuzant?”
„Nu”, răspund, dar o fac dintr-un anumit motiv. Un zâmbet prost

îmi trece din nou pe față.
Ea ridică perna de pe canapea și mi-o aruncă în cap. „Vafla mare,

nenorocită”. Ea strigă într-un
ultraj.
Perna se conectează cu capul meu și am izbucnit în râs la numele

de waffle. Acesta este unul nou. Tully intră furtunos în bucătărie, furios.
Îmi ciupesc podul nasului. În orice moment, se va întoarce și se

va pierde din nou. Știu deja că urmează.
Imediat pe semnal, ea începe să se năpustească spre locul unde sunt eu

din nou. "Și încă ceva…"
„Nu mi-ai spus încă primul lucru”, îi spun eu sec.
Ea își arată degetul în fața mea. „Nu mă momea,

Brock. Abia am dormit cu ochiul și sunt furios ca un taur.”
Expiră și mă uit în tavan. "Evident."

"Asta e. Ea țipă. "Ieși!"
"Ce?"
„Crezi că asta e amuzant?” strigă ea.
„Ce e amuzant? Scuipa-l, femeie.”
"Tu!" țipă ea, iar ochii i se umplu de lacrimi.
Inima imi scade. Doamne, e foarte supărată.
„N-ai încetat să-l lovești.”
Fața mea cade.
„Sunt atât de traumatizată când te văd așa.”
„Pock”, șoptesc eu încet. Urăsc că ea mi-a fost martoră

în cel mai rău caz.
De ce dracu am făcut asta?
„Nu mă ciugulește”, spune ea printre dinți strânși. "Tu

habar n-am cum se simte.”
O iau in brate. „Îmi pare rău, bine?” Încerc să o consolez. "Despre

ce vorbesti? Cum să nu știu cum se simte?” O țin aproape.
„Nu pot fi cu cineva care crede că acest comportament este

bine, Brock. Nu o voi face.”
„Tully, uneori trebuie să fac ce este bine. Nu pot să las lucrurile să plece.
Nu te voi lipsi de respect, iar tipul acela a cerut asta.”
„Deci, l-ai bătut până la o pulpă?” ea plânge. "Ar putea

a murit. Dacă s-a lovit cu capul de podea și ar muri?
Îmi suflă aer în obraji în timp ce încerc să o calmez. O trag aproape de

mine și o sărut pe tâmplă.
„H-iată-mă aici, mă îndrăgostesc de tine și... și tot ce îți pasă este să fii
în control și să câștigi”, se bâlbâie ea.
Eu încă instantaneu. Ce dracu tocmai a spus ea?
Ochii mei îi găsesc pe ai ei, iar ea își înșurubează fața în sus, făcând să
cadă mai multe lacrimi, dezamăgită și stânjenită că tocmai a lăsat asta să
scape.
„Te îndrăgostești de mine?” intreb in soapta cu sprancenele ridicate.
Se uită la mine, dar nu răspunde.
Încep să-mi aud bătăile inimii bătându-mi în urechi în timp ce

se instalează panica. Am această dorință copleșitoare de a alerga.
„Nu pot să fiu îndrăgostită de cineva care are acel temperament,

Brock”, șoptește ea.
Ochii mei îi cercetează pe ai ei.
„Trebuie să te ridici și să fii bărbatul de care am nevoie, sau trebuie să

te îndepărtezi.”
„Să te îndepărtezi? Ce inseamna asta?"
„Vreau să iubească un bărbat, nu un băiețel care face crize de furie,

lovește și lovește oamenii atunci când nu își iese pe cont propriu.”
Inima mea se scufundă.
— Ai spus că vrei să faci chestia asta cu relația, Brock.

Mă dau înapoi de la ea, un sentiment de frică mă cuprinse ca niciodată.
"Inca ma mai vrei?" opte te ea.
„Știi că da.”
„Deci, la ce vârstă vei crește?”
mă încruntă.
„Vrei să oprești prostia asta cu gaura alfa, omule și iubește-mă, sau vrei
să continui să lupți singur cu lumea?”
„Alpha-hole nu este un cuvânt”, spun eu, încercând să schimb subiectul.
"Da, este. Este un cod pentru Brock Marx.”
zambesc.
„Brock.” Ea își pune brațele în jurul meu și își ridică privirea cu tandrețe.
„Nu-l vreau pe băiatul cu temperament rău care se luptă cu lumea întreagă
pentru tot restul vieții.”
Îmi înghit nodul din gât în timp ce mă uit la ea.
„Vreau bărbatul blând despre care știu că mă poate iubi.” Mă sărută

încet și brațele ei alunecă în jurul șoldurilor mele în timp ce încearcă să mă
convingă să mă schimb.
— Nu fac blând, Tully.
— Da, da, Brock. Buzele ei se întâlnesc cu ale mele, iar limba ei alunecă
prin gura mea. „Știu că o vei face pentru că și ție îți pasă de mine.”
„Putem să nu mai vorbim despre toate chestiile astea de

dragoste, te rog?”
"Nu." Ea smulge repede din strânsoarea mea. „Vrei să ai o relație cu

mine, nu-i așa?”
Îmi ridic mâinile înfrânt, simțind că este complet

colapsul este la orizont.
„Atunci vorbim despre asta. Nu-mi cere să mă abțin de tine pentru că

sentimentele mele te sperie”, ea
se trage. „Nu îndrăzni să-mi ceri niciodată să fac asta!”
La dracu. Îmi trag mâna pe față. Toate acestea sunt puțin

dramatice, nu-i așa?
Mă uit la ea și ea îmi ia încet mâinile în ale ei.

— Îmi pasă de tine, Brock. Ea se oprește pentru o clipă. „De fapt, mă
îndrăgostesc de tine și nu-ți spun asta, așa că trebuie să-mi spui înapoi
sau ceva neplăcut de genul acesta.
Vă spun asta pentru că trebuie să știți că acesta este ceva special pentru
mine. Asta nu este doar o nenorocire cum știu că ești obișnuit. Și am
crezut că este special și pentru tine.”
Mă uit la ea în gol, dar chipul ei plin de speranță mă face în cele

din urmă să zâmbesc.
„Dar ești doar un nenorocit”, adaugă ea.
„Ușurează-te, hei? Încep să cred că tu ești cel cu probleme de

furie aici, nu eu.”
„Brock”, șoptește ea, aplecându-se să mă sărute. "Vreau

noi să lucrăm.”
Mă uit în jos la ea.
„Lăsați furia și sari... cu mine.” Ea zâmbește cu speranță.
Mâinile mele se strâng pe spatele ei. „Eu nu sar cu

vafe, îi șoptesc pe buzele ei.
Ea chicotește și își pune mâinile în părul meu. „Ești

făcând-o, chiar dacă trebuie să te împing de pe stâncă.”
Zâmbesc împotriva sărutului ei. „M-am gândit că asta se întâmplă

aici.
Tully
Este duminică seară și Brock mă duce să-i cunosc familia.

Se pare că sora lui, Natasha, și familia ei se duc acasă mâine în LA și
vrea să-i cunosc înainte să plece.
După lupta noastră de ieri și după ce m-am deschis față de el

și mi-am pus inima pe un platou, mă simt mai aproape de el ca
niciodată. Ne-am petrecut după-amiaza în pat făcând dragoste. Era
blând și tandru și, deși nu a menționat niciodată ce simțea pentru
mine, mi-a arătat în alte moduri. Aseară ne-am plimbat și am luat
mâncare thailandeză la pachet în treninguri. Nu simt că trebuie să
mă îmbrac sau să mă machiez cu el. Sunt total în largul meu. Mă
face să mă simt cea mai frumoasă femeie din lume atunci când sunt
în cel mai rău moment. Am stat până târziu și ne-am uitat la filme la
el acasă, iar în această dimineață chiar am plecat la alergat împreună.
Nu era nici o urmă a bărbatului violent pe care l-am văzut în

club vineri seara și, cu fiecare oră care trece, simt groaza că se
estompează puțin mai mult.
Brock este un bărbat frumos și, dacă vreau un viitor cu el, știu
că trebuie să am răbdare în timp ce el se înmoaie puțin la felul meu.
Acum este 18:00. M-a lăsat acasă acum câteva ore, ca să pot
face bagajele pentru călătoria noastră de mâine.
Hawaii.
Sunt încântat să-l aduc pentru mine pentru o săptămână – doar

noi doi, exact cum îmi place mie.
Trebuie să-mi iau rămas bun de la Meredith și să-i dau o cheie

pentru a-mi uda plantele. Nu am văzut-o la fel de mult pe cât o fac în mod
normal săptămâna trecută și mă simt puțin vinovat pentru asta.
ii bat la usa.
Astept dar nu am raspuns.
bat din nou. Inca nici un raspuns. Hmm. Ea nu trebuie să fie

acasă. Mă întorc să merg înapoi pe hol când îi aud brelocul
deblocându-se și ușa ei deschizându-se.
„Tully”, șoptește ea în timp ce privește prin crăpătura ușii.
"Salut." Zambesc.
„Shh.” Își duce degetul la gură. „Shh.”
Mă încruntă în timp ce mă trage de mână în apartamentul ei

și închide ușa în urma noastră, strângând toate încuietorile.
"Ce faci?" mă încruntă.
Ea se uită prin vizor. „Se întoarce. Trebuie să taci.”
„Huh?” optesc eu. „Cine se întoarce.”
„Jachetă neagră, jachetă neagră.”
Mă uit la ea. "Despre ce vorbesti?"
„Nu am văzut nimic.” Ea începe să se plimbe. „Nu am văzut

nimic.” Ea clătină din cap, își pune mâinile peste urechi și începe să se
plesnească pe cap. „Nu știu nimic, nu știu nimic”, repetă ea iar și iar.
„Mă încruntă în timp ce o privesc. — Meredith, te simți bine?

Doamne, cred că are un fel de episod psihotic. nu stiu ce sa fac. „Ți-ai
luat medicamentele astăzi?” Întreb.
Începe să se lovească din nou în cap. „Nu știu nimic, nu știu

nimic.” Ea se plimbă înainte și înapoi și nu poate sta pe loc.
— Meredith, ce-ar fi să te duc acasă la mama ta? Am cunoscut-o

pe mama ei și nu este atât de rea pe cât credeam la început. Ea se
descurcă pe Meredith mult mai bine decât eu și Callie, oricum, mai
ales în circumstanțe ca asta.
Ochii ei se fac mari. "Da." Ea fuge în dormitorul ei și începe să-și

rupă sertarele repede. „Jachetă neagră, jachetă neagră”, repetă ea iar
și iar.
„Da, adu-ți jacheta neagră.” Eu zic, naiba... ce se intampla

mai departe cu ea?
Nu cred că ar trebui să-i spun că plec cât ea e așa. Nu vreau ca

ea să aibă o criză.
Ea aleargă la baie și își ia tot coșul cu articole de toaletă. Ea fuge

afară și o răsturnează cu susul în jos în valiză. Lucrurile zboară peste
tot și apoi fuge înapoi în dormitorul ei.
„Ce ai mâncat azi, iubito?” intreb cu atentie. "Ai

ai vreun colorant alimentar albastru?”
Ea fuge afară și se uită la mine, cu ochii sălbatici și parcă mari

are o epifanie bruscă. "Da. Limonadă albastră.”
tresar. „Limonadă albastră? Asta nu sună bine.” eu

mergi la frigider. „Cât ai băut?” Întreb.
„Patru litri.”
„Patru litri”, repet în timp ce scot cele două sticle goale de doi
litri de pe rafturile interioare ale ușii frigiderului. "Ce naiba?" Eu dau
din cap. — Nu bea prostiile astea, Meredith.
Te va face să te simți rău.”
Ea dă din cap. "Da. Mă simt rău, foarte rău. Trebuie să merg la

spital acum.”
"Ce?" Oh la naiba. Trebuie să o duc la mama ei cât de repede

pot. „Nu-i nimic, scumpo, ia-ți lucrurile și vom merge la mama ta.”
"Da." Ea fuge din cameră. „A mamei, apoi la spital.”
„Poate că ar trebui să stai puțin cu mama ta

în timp ce, sun eu.
Ea fuge înapoi și mă privește cu ochii mari.

"Da. Bună idee." Ea dă din cap. „Nu știu nimic, nu știu nimic.”
Ea alergă înapoi în dormitor, iar eu o urmăresc, observând cum toată
mobila ei a fost împinsă spre u ă. „De ce ai mutat mobila, dragă?”
Întreb.
Începe să scuture din cap ca și cum ar fi cu adevărat frenetică în

legătură cu ceva.
„Este în regulă, este în regulă.” La naiba, ar trebui să chem o

ambulanță sau așa ceva? „Dă-mi valiza ta și plecăm acum”, spun eu calm.
„Se întoarce”, șoptește ea, în mod clar pietrificată.
„Cine se întoarce?”
"Jacheta neagra."
Despre ce naiba vorbeste? O conduc pe coridor de mână, în jos în

lift, și pare atât de speriată încât îmi rupe inima.
„Iubito, e în regulă.” Mi-am pus brațul în jurul umerilor ei pentru a

încerca să o consolez. Urcăm în mașina mea și se uită frenetic în jur. Parcă
i-ar fi frică de ceva ce nu poate vedea.
Trag mașina la mama ei imediat după. Meredith primește

iese din mașină și fuge înăuntru, de parcă ar fi urmărită.
Urăsc că trebuie să treacă prin asta. Mama ei iese. "Ce se întâmplă?"

întreabă ea confuză.
„Nu știu, tocmai am găsit-o așa.” dau din umeri. „Nu știam ce să fac.”
„Și-a ratat medicamentele?” întreabă mama ei.
"Nu sunt sigur. Avea o mulțime de aditivi alimentari care ar fi putut-

o fi nervos.”
„Bine, mulțumesc că ai grijă de ea, dragă.” Mama ei îmi zâmbește

trist și se întoarce înăuntru, lăsându-mă să stau o clipă în mașină.
Chiar urăsc că trebuie să treacă prin asta. De ce era atât de speriată?
Un lucru este să ai o prietenă ca Meredith, dar să vezi

ea în așa fel este inima zdrobitoare.
Îmi pornesc încet mașina și suflă respirația dezumflată. Dau colțul

pentru a mă întoarce la casa mea. Brock va fi acolo în orice moment să mă
ia, iar în seara asta, voi întâlni familia lui.
Sunt atât de nervos.

Telefonul meu mă avertizează la un mesaj și ecranul se aprinde.
SIMON: Sunt la tine acasă. Unde ești?
Am ochii mari. Ce naiba?

Capitolul 17
Doamne, Dumnezeule. Vor veni amândoi la apartamentul meu în

același timp. Pun piciorul pe accelerație și încep să accelerez. Nu pot
să-i fac să se întâlnească așa și, oricum, ce naiba face Simon înapoi de
la Londra? Ar trebui să fie plecat pentru încă trei săptămâni cel puțin.
Adică, știam că se va întoarce să mă vadă când se va întoarce și am
anticipat întotdeauna că el și Brock se vor întâlni într-o zi, dar nu mă
așteptam să se întâmple acum.
Mă întorc pe strada mea și văd mașina lui Brock parcată, cu el

stând în ea așteptându-mă. Simon stă lângă ușa din față.
Doamne nenorocit!
La dracu.
Având în vedere că Brock este Brock, acest lucru nu va scădea

bine. Ce naiba sa fac?
Nici măcar nu-l pot evita pe Simon. Încă nu sunt îmbrăcat să

cunosc familia lui Brock.
Ce coșmar al naibii.
Parcez pe stradă chiar jos și vizavi de

Brock și îl sun. El răspunde la primul apel.
„Hei, Pock. Unde ești?"
"Salut papusa." Oft în timp ce îl privesc în mașina lui. El nu are

stiu ca sunt aici. „Em, deci, iată chestia”, șoptesc eu.
„Iată ce chestie?”
„Tocmai am oprit și am parcat vizavi.”

El ridică privirea, mă vede și îmi oferă un zâmbet sexy. flutură slab.
„Simon e aici.”
Se încruntă. "Ce?"
„Îl vezi pe tipul de lângă u ă? Cel de pe telefonul lui?”
Brock se uită la ușile din față ale clădirii mele și îi văd maxilarul
încleștându-se.
„Brock, te rog”, șoptesc eu. „Dacă îți pasă de mine, mă vei lăsa să
mă ocup de asta.”
„Tully.”
„Te rog, iubito. Te rog. În ciuda a ceea ce crezi

din partea lui, nu a greșit cu nimic și este un prieten drag.”
Mă privește cu privirea prin parbriz, expirând puternic.
„Nu-i spune nimic.”
„La naiba,” se răstește Brock.
„Brock, te rog”, mă rog. „Te iubesc, sunt cu tine. Lasă-mă să mă

ocup eu de asta."
„Rămâneți în mașină și voi avea zece minute.”

"Ce vrea?" El latră.
Înghit nodul nervos din gât. „Vrea doar să vorbească cu mine, asta-
i tot.”
„Va dori să te întorci la el”, spune el fiind supărat

ochii îi țin pe ai mei peste drum.
„Asta nu se întâmplă. pentru că sunt cu tine. Dar trebuie să am

această conversație cu el și jur pe Dumnezeu, dacă îi spui un lucru, nu-ți
voi mai vorbi niciodată.”
Își mijește ochii. Îi văd furia față de amenințarea mea de aici.
„Acordă-mi zece minute și stai în mașină”, șoptesc eu înainte de a

închide.
Cobor din mașină și Simon mă vede imediat. Îmi aruncă un zâmbet

strâmb, apoi Brock coboară din mașină.
La naiba, Brock!
Inima începe să-mi bată în piept când mă apropii de Simon.
"Salut." El zambeste.
"Buna ziua." Zâmbesc, răsucindu-mi nervos degetele în fața mea. "Ce

faci aici?"
„Am zburat acasă din Londra. Mama ta a spus…”
„Bună”, anunță Brock, mișcându-se să se ridice. langa mine. Își bagă

mâinile în buzunarele blugilor. Picioarele lui sunt late, bărbia înclinată spre cer.
Arogan ă. Aroganță pură.
Înghit și mă scarpin pe cap stânjenit. „Simon, acesta este

Brock. Brock, el este Simon.
Brock se uită la Simon în timp ce îi strâng mâna.
„Hei”, mormăie Simon. Se încruntă și se uită între mine și Brock. "Cine e

acesta?" el intreaba.
„Em.” mă încruntă. Doamne, te rog lasă pământul să mă înghită. „Brock

este al meu...” Fac o pauză, „Iubitul”.
Fața lui Simon cade, ochii lui cercetându-i pe ai mei.
Instantaneu, ochii mi se umplu de lacrimi, l-am rănit. „Da”, șoptesc eu.
„Atunci este adevărat?
Brocks se strânge, dar el rămâne tăcut.
dau încet din cap.
„Dar ai spus...” începe Simon.
dau din nou din cap. „Știu că am făcut”, șoptesc. „Nu am vrut niciodată
să se întâmple asta și îmi pasă atât de mult de tine.”
Sprâncenele lui Brock se încruntă în timp ce mă privește luptându-mă.

„Știi că te iubesc, Simon, dar îl iubesc pe Brock într-un mod diferit.”
Simon își strânge buzele și ochii i se umplu de lacrimi. Brock lasă

capul în jos. Durerea lui Simon este palpabilă... chiar și pentru Brock.
„Voi aștepta sus”, spune Brock încet.
Zâmbesc printre lacrimi și îi dau lui Brock cheile.

„Mulțumesc”, spun eu.
Dă din cap și se întoarce către Simon, făcând o pauză, neștiind ce să

spună. "Scuze amice."
Ochii lui Simon rămân lipiți de pământ.
Brock dispare înăuntru, iar eu îl prind de mâini pe Simon.

„Suntem prieteni, Simon. Vom fi mereu prieteni. Dar ceva lipsea din relația
noastră.”
"Nu pentru mine."
"Da pentru tine. Erai fericit cu fata aceea, am văzut că ești.”
— A fost diferit de ceea ce avem noi, Tully.
„Știu, dar asta nu înseamnă că a fost un lucru rău. Ceea ce avem nu

va fi niciodată înlocuit, Si.” Îi strâng mâinile în ale mele. „Am făcut toate
primele noastre împreună.”
Ochii lui caută pe ai mei. „Mă voi întoarce acum. Nici măcar nu mă
voi întoarce la Londra”, se bâlbâie el.
Eu dau din cap. "E prea tarziu."
„Nu este”, scapă el.
„Nu am început nimic cu Brock până nu te-am văzut cu fata aia.”
Fața îi cade.
„Păreai atât de fericit... mai fericit decât ai fost vreodată cu mine.”
„Tully”, șoptește el.

„Mi-am luat decizia. Sunt cu Brock acum. Tu si eu

nu se vor mai întoarce împreună.”
"Cum poți spune că?" șoptește el, vădit panicat.

„Nici nu-l cunoști.”
Eu dau din cap. „Știu, nu așa cum te cunosc. Această decizie nu se

bazează pe Brock. Se bazează pe noi, Simon, și pe ceea ce lipsea între noi.”
Ceva se întâmplă în interiorul lui Simon și începe să se enerveze. „Deci,

îl primești de la el! Ce are el? Un nenorocit mare sau ceva?
Inima îmi scade și știu că trebuie să închei această conversație acum

înainte să devină urâtă.
„Nu vreau să fie așa între noi. Vreau să fim prieteni.”
„Vrei să fiu prieten cu tine și cu el, să joc împreună familii fericite?” se

repezi el. — Asta nu se va întâmpla, Tully. Te urci în mașină și vii acasă cu
mine acum sau se termină pentru totdeauna.”
Mă uit la el printre lacrimi. "Îmi pare rău." Fac un pas înapoi.
„Tully, nu”, șoptește el în timp ce mă prinde într-o îmbrățișare.

„Nu face asta, te iubesc.”
Își încurcă fața și stăm unul în brațele celuilalt pentru o perioadă lungă
de timp. Îmi vine prin minte că aceasta poate fi ultima noastră îmbrățișare,
iar emoția ei mă copleșește. plâng în hohote.
„Urăsc să te rănesc.” Îmi înconjoară brațele în jurul lui.
"Ei bine, ai."
Începe să mă doară pieptul. "Te rog să mă ier i." îl sărut încet. — La

revedere, Simon. Mă smulg din strânsoarea lui, mă întorc și intru în clădire.
„Tully”, șoptește el.
Regretul îmi șifonează fața. Doamne, urăsc asta.

„Tully, întoarce-te.”
Închid ochii și trec prin foaier.
„Tully!” plânge el, iar eu încep să fug. Nu pot privi înapoi. Nu

vreau să-l văd așa. Ușile liftului se deschid și mă scufund.
„Tulllllllyyyy!” strigă el.
Îmi înclin capul înapoi spre cer. Oh, Doamne.
Fug pe hol și deschid ușa. Brock mă cuprinde în brațe și mă ține

în brațe în timp ce plâng. „Hei”, șoptește el, pieptul meu sărind de
suferință.
„Plângea”, șoptesc eu. „I-am promis că nu voi întâlni pe nimeni”,

suspin. "Și am făcut."
„Shh”, mă calmează el.
„Dar eu nu-l iubesc. Te iubesc, iar acum îl doare din cauza mea.”
„Shh, iubito.” Mă conduce în baie. „Fă un duș și calmează-te.”
Totul doare. — Dar trebuie să mergem la mama ta.

adulmec.
„Putem întârzia.” Oftă. „O voi suna.” Se apleacă și îmi sărută

buzele încet. „Încă vrei să mergi? Nu trebuie să facem asta.”
Mă uit în sus la el fiind cu totul sensibil și grijuliu și zâmbesc în

ciuda lacrimilor mele. Într-un moment în care credeam că va înnebuni,
el se comportă de fapt ca omul care trebuie să fie.
„Te iubesc”, șoptesc eu.
Mă sărută cu tandrețe, buzele lui zăbovind peste ale mele. Îmi

ține maxilarul în mâini, apoi îmi împinge părul în spatele umerilor,
părând că vrea să spună ceva.
— O să am grijă de tine, Tully. Știu că nu sunt prea bun la toată

chestia asta cu relația, dar o să dau cea mai bună șansă.” Ochii lui
caută pe ai mei.
"Promisiune?" optesc eu.

"I i promit." Mă sărută din nou încet și aproape că îmi aud inima
scufundându-se, căzând liber în pieptul meu. Este prima dată când a
verbalizat vreo emoție față de mine.
Și aveam nevoie de el. Chiar aveam nevoie de el acum.
„Mâine plecăm”, respiră el pe buzele mele.

„Și te voi duce să dansezi.”
Zâmbesc la tacticile lui de distragere a atenției.
„Și îți voi cumpăra cocktailuri.”
Zambesc.
„Și trebuie să-ți plătești călătoria dându-mi o mulțime de cap uimitor.”
eu chicotesc. „O strici acum.”
Se aplecă în duș, îl pornește și apoi el

mă dezbracă cu grijă înainte să intru sub apa fierbinte.
— Îți fac niște ceai, spune el, făcând să iasă din cameră.
„Brock?” Eu chem. Se întoarce spre mine. "Mulțumesc. Îți mulțumesc

că ai fost drăguț cu Simon. Inseamna mult."
Ochii lui îi țin pe ai mei și zâmbește blând. „Nu mă pot gândi la nimic
mai rău decât să te pierd. Îmi pare rău pentru bietul ticălos.”
Zâmbesc trist, iar el se întoarce, aplecându-se să mă sărute încet.

„Ești gata să-mi cunoști familia nebună?”
„Dacă sunt pe jumătate la fel de nebuni ca tine, deja îmi plac.”
O oră mai târziu și suntem pe drum. „Bine, lasă-mă să înțeleg asta”, îi spun
lui Brock în timp ce conduce. „Natasha este sora ta mai mare și Bridget este
sora ta mai mică?”
El dă din cap. „Uh-huh.”

„Și mama ta este Victoria.”
"Da." Îmi aruncă zâmbetul său superb.
"Ce?" zambesc.
„Ai ascultat .”
— Și Natasha este căsătorită cu Jonathan? mă încruntă.
„Iosua. Numele lui este Joshua Stanton.”
"Dreapta."
— Și Bridget este căsătorită cu cel mai bun prieten al tău, Ben?
"Da. Ei bine, el este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.”
Dau din cap și suflă un aer nervos. „Cum se numesc din nou copiii
Natasha?”
„Jordana, Ellie și Blake.”
Dau din cap și îmi răsucesc mâinile în poală. — Crezi că o să mă placă?
„Poate”, răspunde el degajat.
Mă încruntă în timp ce îl privesc. "Poate?" icnesc.
El chicotește. „Vrei să te relaxezi? Nici măcar nu contează pentru

mine dacă nu te plac. Îmi placi."
Mă uit la el, incapabil să opresc rânjetul care se eliberează de pe fața

mea.
Își dă ochii peste cap. „Despre asta o să vorbești doar acum?”
Zâmbesc prost. „Uh-huh.”
— Nu-l uza, Cock Pocket. Acesta este un fel de „ocazii speciale” pe

care să-l spun.”
„Da, ca în fiecare zi.” Mă aplec și îl sărut în timp ce conduce. „Trebuie

într-adevăr să vorbim despre numele pe care mi le spui.”
Întinde mâna și îmi prinde sexul în mână agresiv, iar eu mă zvârnesc

pe scaun pentru a scăpa de el.
„Voi vorbi despre această cutie fierbinte tot ce vreau.” El mă apucă de

coapsă, iar eu sar și țip.
„Brock.” Gâfâi în timp ce încerc să scap de el. „Ești un astfel de

animal.”
Ochii îi dansează de răutate și mă apucă din nou.
— O să lovești mașina, știi? Râd.
Se întoarce pe o stradă, oprește în afara unei case și oprește

motorul.
Există un Audi SV negru și un alt Range Rover în volan, precum și

un alt Audi Sedan negru în față, cu patru bărbați așezați înăuntru.
"Cine sunt ei?" Întreb.
„Aceasta este echipa de securitate a lui Stanton.”
„De ce au din nou securitate?” mă încruntă.
„Joshua este un dezvoltator de aplicații mega bogat. El este bine cunoscut.

Securitatea este mai mult pentru Natasha și copiii lor. Așa l-am cunoscut
pe Ben, îți amintești? A fost paznicul privat al lui Joshua ani de zile înainte
de a se căsători cu Didge.
M-am pierdut. „Cine este Didge?”
„Didge este Bridget. Acesta este porecla ei.”
"Oh." Eu dau din cap. „Doamne, o să le încurc pe astea

nume în seara asta, doar știu asta.”
Brock își dă buzele, făcând o scurtă pauză înainte de a ieși din

mașina. Dacă nu mă înșel, pare nervos și el.
„Când ai adus ultima dată o fată acasă?” Întreb.
Inspiră brusc. „Asta nu ar fi niciodată.”
Fața mea cade. "Nu?"
"Nu."
mă încruntă. "Oh. Perfect. Nicio presiune pentru ca ei să mă placă

atunci.”
Zâmbește și coboară din mașină. Îmi ia mâna în a lui și urcăm pe

alee.
„Sunt aici”, aud vocea unei fetițe strigând din interior. Evident, ne
așteaptă la fereastră.
„Și ea este drăguță!” strigă ea. "Ea are par rosu."
„Iordana!” Aud un bărbat pocnind. „Depărtează-te de la fereastră.”
Brock zâmbește și îmi strânge mâna în a lui. Îl strâng imediat înapoi.

„E posibil să vomit”, șoptesc în timp ce urcăm treptele din față.
„Nu o curăț. Esti pe cont propriu." opte te el.
"Grozav."
Ușa de la intrare se deschide și două femei cu părul negru ies la

vedere. Ei zâmbesc larg, fără a-și ascunde entuziasmul.
Brock își dă ochii peste cap. — Vă veți opri cu privirea aceea.

Oftă. „Ea sunt Natasha și Bridget”, spune el în timp ce le sărută pe
amândouă pe obraz. „Și asta este...” Se oprește și îmi zâmbește cu
afecțiune. „Acesta este Tully.”
Natasha sare pe loc, emoția ei clocotind. Bridget mă apucă și mă

sărută pe obraz. „Oh, mă bucur să te cunosc. Intră, intră.”
Natasha mă sărută și ea și mă apucă de mână înainte de a mă

conduce în casă ca un porc prețuit. Intrăm în sufragerie și mă trezesc
înghițind.
La dracu '!
Dublu dracu!
Sufrageria are patru bărbați în ea.
Nu patru bărbați normali – patru bărbați prost de fierbinți care se

întâmplă să mă privească cu răsuflarea momeală.
Simt cum curge sângele de pe față.
„Tully, acesta este Adrian. Este un prieten drag al familiei și este, de

asemenea, directorul general al companiei lui Joshua.”
Adrian sare de pe scaun și își înfășoară brațele în jurul meu. „Ne-am

întâlnit înainte, la bar, îți amintești?”
Încuviinț timid din cap și mă uit nervos la Brock exact când îmi aruncă cu
ochiul sexy.
„Acesta este Iosua.”
Joshua se ridică, zâmbește și îmi strânge mâna. Oh, la naiba.

„Iosua este cumnatul meu.” spune Brock calm. „Și acesta este Cameron. Iosua
și el sunt frați.”
Cameron se ridică să mă salute. Are părul închis la culoare, cu o bucle

ușoară, iar comportamentul lui răutăcios este clar de văzut.
„Sunt membrul arătos al familiei.” Cameron zâmbește și îmi strânge

mâna. „Probabil voi fi preferatul tău.”
„O, Doamne”, mormăie Adrian, în timp ce Joshua își dă ochii peste cap.
"Priveste." Brock zâmbește.
eu chicotesc.
„Și știi că Ben și aceștia sunt micuții Jordy, Ellie și Blake”, anunță Brock cu
mândrie.
Copiii arată în jur de șase, cinci și patru, sau ceva de genul ăsta.
"Buna ziua." Fata cea mare zâmbește în timp ce îmi ia mâna în a ei. "Îmi
place părul tău."
"Mulțumesc." Zâmbesc nervos. Se
întoarce către Joshua. „Tata, pot să-mi vopsesc părul în acea culoare?”
„Absolut nu”, răspunde el categoric.
"De ce nu?"
— Pentru că ai șase ani.
Natasha și Bridget chicotesc.
„Vino aici și lasă-mă să-ți fac părul”, spune Adrian.

Ea alergă imediat și se așează în poala lui.
Brock se uită în jur. „Unde este mama?”

"În bucătărie." Natasha zâmbește. „Este puțin emoționată astăzi.”
Brock dă din cap și inima îmi cade. Din cauza tatălui său nu este
aici. Brock mă ia de mână și mă conduce afară în bucătărie, unde
mama lui amestecă ceva pe aragaz.
Hota pregătește o furtună și cred că poate nu ne-a auzit sosind.
"Mămică?" spune Brock încet.
Ea aruncă o privire peste umăr, iar fața ei se luminează imediat.

„Brock!” Ea se repezi și îl sărută pe obraz. "Buna, draga mea."
„Acesta este Tully, mamă”, îi spune el cu evlavie în a lui

voce în timp ce el mă prezintă ei.
Ea zâmbește și mă ia în brațe. „Oh, bună, dragă.”

Ea mă strânge strâns. „Am așteptat toată ziua să ajungi.”
Și dintr-o dată, mă simt și eu emoționat. Este evident cât de mult

îl iubește pe Brock în timp ce îl îmbrățișează. Ea plânge, iar Brock
scutură din cap. „Te vei opri?” El zâmbește. Îl biciuiește cu prosopul de
ceai, de parcă ar împărtăși o glumă veche, dar privată.
Zambesc. Nu a adus pe nimeni acasă până acum.
"Te pot ajuta cu ceva?" Întreb.
Ea zâmbește călduros. „Nu, dragă, am totul sub control.”
"Vă rog?" optesc eu. „Sunt foarte nervos.”
Ea își înfășoară brațele în jurul meu. „Ei bine, în cazul ăsta, intră
aici.” Ea mă conduce mai departe în bucătărie. „Oricum ard totul.”
eu chicotesc. " i eu."
„Atunci avem asta în comun.” Ea zâmbește călduros. Oh, deja

îmi place de ea.
„Îți aduc un pahar de vin”, spune Brock, zâmbind încet înainte

de a dispărea. Natasha și Bridget intră și stau la
blatul din bucătărie. Bridget este clar însărcinată.
„Cât de departe trebuie să mergi?” Întreb.

„Paisprezece săptămâni.” Ea zambeste. "Gemenii."
Am ochii mari. "Gemenii?"

"Știu." Ea scutură din cap. „Nu știu cum
la naiba, am de gând să o fac.”
Natasha freacă stomacul lui Bridget. „Va fi bine, nu-ți mai face
griji.”
"Esti speriat?" Întreb.
„Petrificată”, șoptește ea. — Dar nu-i spune lui Ben. sunt total
prefăcând toată afacerea asta „am rahatul ăsta în geantă””.
Natasha are părul lung și închis la culoare și poartă blugi albaștri

decolorați, decolorați și un tricou alb. Părul are o coadă de cal și nu are
machiaj. E frumoasă, cu cele mai perfecte gropițe pe care le-am văzut
vreodată. Are o atmosferă prietenoasă, cu picioarele pe pământ. Părul
lui Bridget este puțin mai deschis, iar ea poartă o rochie de vară albastru
ca gheață. Stomacul ei pare enorm. Nu e de mirare că Brock a spus că
se luptă.
Adrian iese si se aseaza la banca cu fetele.

Brock reapare cu o sticlă de vin și îmi toarnă un pahar, completând pe
cel al Natașei și al lui Adrian cât este aici, apoi își pune ușor mâna pe
șoldul meu și stă în spatele meu. — Ești bine, Pock? întreabă el încet.
"Sunt bine."
Se aplecă și îmi sărută tâmpla. „Voi fi doar în

sufragerie."
"Bine." Zâmbesc la el fiind atât de grijuliu. Îmi ridic privirea și îi

văd pe cei trei rânjind în timp ce urmăreau interacțiunea noastră.
„Doamne, voi trei sunteți al naibii de trupuri ocupate”, mormăie

Brock înainte de a dispărea în cealaltă cameră. Tacem, iar eu ma uit
nervos la ei trei.
„Deci…” Bridget zâmbește. „Probabil am putea să ne comportăm cool

și casual, dar acesta nu este stilul nostru și avem nevoie cu disperare să
cunoaștem toate detaliile suculente.”
rânjesc mai mare.
„De cât timp te întâlnești?” întreabă Adrian.
"Cateva saptamani."
Adrian. „Oh, da, așa este. Era în preajma zilei de naștere a Natașei, nu-
i așa?
Bridget spune ceva în schimb, dar atenția mea se îndreaptă către

Joshua când intră și își pune mâinile pe umerii lui Tash din spate. Ea se
întoarce spre el.
— Vrei o băutură, Presh? întreabă el încet.
Ea îi zâmbește cu dragoste și își ridică paharul. "Sunt plin."
Își linge buzele și se aplecă spre urechea ei. „Vei fi mai târziu.”
Se uită în jos la ea întunecat și dă o pocnire subtilă a gâtului. Doamne,
există o chimie sexuală serioasă între ei doi. Mă întreb cum s-au cunoscut?
Mă simt destul de fierbinte sub guler privindu-i împreună. Natasha își
rostogolește buzele și îi zâmbește obraznic, ridicând paharul la promisiunea
lui. Mă uit repede în jos, prefăcându-mă că nu observ interacțiunea lor
privată.
Victoria începe să pună totul în mâncărurile de servire pentru a le

duce la masă, iar Ben intră la scurt timp după ce o înconjoară pe Bridget
din spate. El își pune cu dragoste mâinile mari în jurul stomacului ei, iar ea
își întoarce capul și îl sărută pe umăr.
Zâmbesc încet în timp ce le urmăresc interacțiunea. Oh, îmi place

familia asta.
E atât de multă dragoste între ei toți. O pot simți.
„Ai”, strigă cineva din sufragerie. Dacă am dreptate, sună ca cea mai
mare fată.
Joshua își dă ochii peste cap. „Blake!” sună el, iar eu zâmbesc, cum
știe el că a fost Blake? Copilul ăsta e sălbatic sau așa ceva?
„Nu am atins-o!” sună băiețelul înapoi.
„Vino aici, te rog”, cere Joshua.

Blake intră și își pune mâinile pe șolduri sfidător.

„Jordy a început, iar eu nu stau lângă ea la masă”, ne spune el tuturor.
Joshua se uită fix la el, impasat. „Vei să stai acolo unde îți spunem
să stai.”
Cameron intră și îl ia pe Blake în grabă, aruncându-l peste umăr.

„Blake stă în ghiveci să-și mănânce cina.”
Îl duce pe Blake la uriașa plantă de ghiveci și se preface că îl va

pune în ea, în timp ce Blake țipă de încântare, lovind și țipând.
Zâmbesc în timp ce îi privesc jucând în timp ce toată lumea se

întoarce la conversația lor.
Victoria își dă ochii peste cap. „La naiba, Cameron. Nu poate vorbi
serios nici un minut.”
Chicotesc în timp ce îl văd jucându-se cu băiețelul.
Brock își pune mâna în spatele meu, iar eu îi zâmbesc.
„Îmi place familia ta nebună”, îi șoptesc.
Îmi zâmbește. " i eu."
Mă întind pe o parte în pat. Brock tocmai a făcut un duș și ne-am întors

acasă la el. Acum e târziu și se îndreaptă spre mine când își lasă prosopul
și îi zâmbesc. Doamne, încă sunt uimit de încrederea lui sexuală.
Indiferent de câte ori defilează în fața mea gol fără grijă în lume, mi se
pare îmbătător.
„Familia mea te-a iubit”, îmi spune el în timp ce se îmbracă în boxeri.
"Crezi asta?"
Se întinde lângă mine. „Știu așa.”
Mă urmărește o clipă. "Te simți bine? Ai fost liniștit în drum spre casă.”
Zâmbesc trist și mă rostogolesc pe spate. "Cred."
"Ce s-a întâmplat?"
Mă uit la el și ridic din umeri.
El ridică sprânceana. "Poti vorbi cu mine. Nu voi...” A lui

vocea se stinge.
Mă opresc o clipă. Chiar vreau să vorbesc cu el despre asta, dar nu

vreau să se enerveze pe mine. — Crezi că l-am tratat rău pe Simon? întreb eu
încet.
Se odihnește pe cot. „Spune-mi de ce te-ai despărțit din nou.”
Expiră și mă uit în sus spre tavan. „Ne-am întâlnit când am

aveau cincisprezece.”
El tace în timp ce ascultă.
„Și noi eram copii. Dragostea noastră a fost dragostea de cățel.” Mă uit
la el să văd cum se descurcă cu asta și îmi zâmbește. Zâmbetul lui îmi dă curaj
să merg mai departe.
„Dar întotdeauna am crezut că ne vom despărți într-o zi, știi? Și aveam

să fac toate lucrurile pe care mi-am dorit întotdeauna să le fac.”
Îmi ridică mâna și îmi sărută vârful degetelor.
„Dar nu am făcut-o niciodată.” Mă uit cu tristețe la orificiul de ventilație al

aerului condiționat din tavan.
„Și apoi acum zece luni m-a rugat să mă căsătoresc cu el”.
Zâmbetul lui Brock se estompează, o încruntare acoperându-i fața.
„Dar nu am vrut să mă căsătoresc și...” Eu clătin din cap în timp ce mă

întorc la ziua îngrozitoare când i-am spus că suntem
peste.
„Nu vrei să te căsătorești?” Se încruntă.
Ochii mei îi întâlnesc pe ai lui. "Fac. Acum da."
Fața îi cade. „Vrei să te căsătorești acum?”

eu chicotesc. „Nu intra în panică, nu mă refer acum, acum.”
El zambeste. "Continua."
Mă încrunți în timp ce încerc să spun povestea cât de corect pot. „Am

ajuns să-i cer lui Simon o pauză de douăsprezece luni și el a acceptat. I-am
promis că mă voi întoarce la el și că nu voi întâlni pe nimeni altcineva.”
Ochii lui Brock îi țin pe ai mei. El știe deja cum restul

din poveste merge. „Dar m-ai întâlnit”, îi șoptește el.
Mi se face un nod în gât și dau din cap cu tristețe. „Nu numai eu

te cunosc, te-am tras în cel mai rău mod posibil.”
„Pock.” Oftă în timp ce îmi prinde fața. „Poți să nu mai spui asta? Nu a
fost așa. Eram atât de atrași unul de celălalt încât nu ne-am putut abține.”
Aceasta nu este povestea reală și el o știe.
„Chestia este, Brock... că te-am întâlnit, fiind cu tine, totul m-a făcut să
realizez că sentimentele mele pentru el nu erau reale sau adevărate.”
Se încruntă din nou, cu ochii căutându-i pe ai mei.
„Eu niciodată…” Oft din greu.
„Niciodată ce?”
„Nu am simțit niciodată cu el ceea ce simt când sunt cu tine.”
"Ce vrei să spui?"
Ochii mei îi cercetează pe ai lui. „Uneori simt că voi muri dacă nu mă

atingi.”
Tandrețea îi străbate chipul și se aplecă să mă sărute blând.
„Chestia este că mi-am dat seama că îl iubesc pe Simon, dar nu mai

eram îndrăgostit de el.” Îmi trec mâna prin părul lui.
„Și chiar dacă tu și cu mine nu ne-am fi antrenat, Simon nu era bărbatul
potrivit pentru mine.”
El dă din cap, nefiind nevoie să-mi spună că înțelege. Fața lui spune
totul.
„Și nasol, știi.” Ochii mi se umplu de lacrimi.

„Pentru că nu a făcut niciodată nimic rău.”
Brock îmi prinde fața în mâinile lui.
„M-a iubit atât de mult”, îi șoptesc.
El își pune brațul în jurul meu, iar eu îmi sprijin capul pe pieptul
lui. Îmi trec mâna pe inima lui și pe abdomenul lui, așa cum cred.
„Sper că va întâlni pe cineva.” Tristețea mă copleșește când mi-l

imaginez trist și singur în seara asta.
Brock mă trage aproape și mă sărută pe frunte. — Nu e vina ta,

Tully.
M-am încruntat la el. „Nu crezi?”
"Oamenii se schimbă."
„Te-ai schimbat?” Întreb.
El dă din cap. „Da, m-am schimbat. Multe, de fapt.”

"Cum?"
„Ei bine, am avut prima mea iubită când aveam șaisprezece ani.”
Îi zâmbesc. „Cum era numele ei?”

„Rebecca.”
Îmi mușc buza de jos. „Ce s-a întâmplat cu Rebecca?”
Ochii i se fac mari. „A fost un dezastru total.”
eu chicotesc. "De ce?"
„Rebecca s-a îndrăgostit de mine și eu m-am îndrăgostit de ea

mamă."
Clipesc și mă uit. „Nu-mi spune că…”
Își ciupește puntea nasului, clătinând din cap, vădit amuzat.

„Doamne, nu.”
— Te-ai îndrăgostit de mama ei?
El chicotește. "Putin. Era o bebelușă totală. Numele ei era

Stephanie și a fost în centrul mai multor sesiuni de bătaie bancară”
Râd în hohote și îl plesnesc în piept. „Brock. Cine naiba se

masturba cu mama iubitei lor?”
El dă din cap. "Dreapta? Oricum, mi-am cam dat seama că poate

prietenele și eu nu prea ne amestecăm.”
mă încruntă. „Stai, deci...? Nu ai fost niciodată îndrăgostit? Ca vreodată?"
El ridică din umeri. „Am fost plecat cu Marina și nu am fost niciodată

în același loc multă vreme. am un pic...”
„Un pic ce?
„Detașat, cred.”
Zâmbesc în timp ce stau în brațele lui. „Suntem un cuplu grozav, nu-i

așa?”
Îmi sărută tâmpla.
„Eram prea atașat, iar tu erai prea dezlegat.”
„Până te-am întâlnit…”, recunoaște el încet.
Îi zâmbesc prostesc. — Crezi în soartă, Brock?
Își strânge buzele în timp ce gândește.
„Cred că trebuia să te întâlnesc când am făcut-o”, șoptesc visător.

„Când a fost momentul potrivit.”
— Crezi că ai fost menită să mă lași a doua zi, așa cum ai făcut și tu,
nu? El dă din cap. „Am fost al naibii tăiat.”
"Exact. Dacă nu te-aș fi părăsit, aș fi fost la fel ca orice altă fată pe care
ai întâlnit-o în trecut și ai fi dispărut de mult.
Se încruntă în timp ce ascultă.
„Singurul motiv pentru care am vorbit cu tine a fost pentru că nu am

căzut la picioarele tale.”
Mă sărută și mă trage aproape de pieptul lui.
„Acum poți să cazi la picioarele mele”, șoptește el seducător.
Închid ochii și zâmbesc. Mă simt atât de în siguranță în brațele lui.

"Întotdeauna fac."
Capitolul 18
Brock stă pe podea cu spatele sprijinit de perete, în timp ce eu stau întins cu

capul în poala lui. Așteptăm la aeroport și zborul nostru a fost întârziat cu trei
ore – nu este timp suficient pentru a merge acasă, dar suficient timp pentru a te
înnebuni. Brock se uită prin fotografiile de pe telefonul meu și, din când în când,
zâmbește în timp ce se uită la o imagine cu mine. Îl tot prind trimițându-le la
telefon.
"Unde a fost asta? Îmi arată o poză cu mine și Callie.
"Vietnam."
El dă din cap și continuă să deruleze.
„De ce salvezi toate aceste meme motivaționale?” El zâmbește.
„Pentru a mă motiva.” eu chicotesc.
El clătină din cap și chicotește în timp ce continuă să deruleze. Zâmbesc

în timp ce îl privesc. Învață despre mine din fotografiile mele, bea o bucată din
mine la fiecare fotografie.
„De ce faci fotografii cu meniurile din restaurante?” Se încruntă în timp ce

derulează.
„Ca să am toate meniurile la îndemână și să văd ce vreau înainte să merg

acolo dacă mă întorc vreodată.”
Ochii lui îi găsesc pe ai mei. „Sau ai putea doar să aștepți până ajungi
acolo și să vezi atunci.”
„Nu-mi bate joc de ciudateniile mele.”
Zâmbește și continuă să deruleze, apoi se încruntă și ridică privirea la

mine. „De ce ai aceste informații despre furie
și steroizi anabolizanți?”
Oh, la naiba. „Em.” Mă încrunți, neștiind dacă ar trebui să-i spun

de ce am salvat asta. „Când te-am întâlnit prima dată la sală, am crezut
că iei steroizi și de aceea ai avut probleme de furie. Am crezut că ai o
furie „roidă”.
"Ce? Vorbesti serios?"
dau din umeri. „Ei bine, ești super pasionat și ai fost ușor
înfricoșător.”
Fața îi cade. „Te sperie furia mea?”

Dau din cap. "Putin."
"De ce?"
„Pentru că nu ești Brock al meu când ești așa. Nu-mi place

persoana care devii.”
Înghite în sec, iar ochii lui se întorc la imagini. Nu spune nimic, dar nu
mi-e dor de felul în care începe să se joace cu părul meu în timp ce îmi
procesează cuvintele și se preface că se uită la mai multe fotografii.
„Ai spus că am putea face față mâniei mele atâta timp cât îți dau
o altă latură a mea”, îmi amintește el, cu vocea lui purtând un indiciu
de rănire.
— Pot, Brock, dar nu ești bun cu mine în închisoare pentru crimă,

nu?
Expiră puternic, dar nu răspunde și știu că m-am lovit de el.
Cred că i-am rănit sentimentele, dar trebuia spus. Nu am de ales

decât să fiu mereu sincer.
Mergem pe scara avionului și suntem imediat loviți de un zid de

căldură. „Doamne, e cald.” suspin. Aerul este umed și abur.
Suntem în Hawaii. Aloha!

Brock ridică o sprânceană și mă apucă de mână. "Atent,"

spune el făcând semn spre scări.
Mă uit în jur și zâmbesc în timp ce începem să mergem pe ele.

„Oh, uită-te acolo.” Arăt spre o clădire pe care o vedem în depărtare.
Îmi strânge strâns mâna și face din nou semn spre scări. — Tully,
ai grijă ce faci, te rog.
„O, Doamne, lasă-mă să fac o fotografie.” Mă opresc să-mi scot

telefonul din geantă.
„Nu poți să fii serios!” se repezi el. „Îți vei rupe gâtul într-o clipă.”
Zâmbesc răutăcios. — Vrei să mă duci în jos pe trepte, tată?
„Este mult mai sigur decât să le plimbi singur, asta e sigur. Ești mai
rău decât un copil de doi ani.”
„Copilul meu de doi ani va fi mult mai obraznic decât acesta.” suf.
Se uită la mine în gol pentru o clipă, de parcă gândul că poate avea

într-o zi copii obraznici nu i-a trecut niciodată prin minte până acum.
"Ce?" Zâmbesc când ajungem la capătul treptelor și traversăm

asfaltul.
„Crezi că copiii tăi vor fi obraznici? Nu toată lumea începe de obicei

cu convingerea că copiii lor vor fi perfecți?” Se încruntă.
Zâmbesc prost la noțiunea ridicolă. „Ei bine, în copilărie am fost un

coșmar și sunt destul de sigur că și tu ai fost un coșmar. Împreună, sunt
o mulțime de coșmaruri.”
Ochii lui se îndreaptă spre mine în timp ce face calculele. "Tot ceea ce.
Vom fi prea ocupați să facem sex sălbatic ca să fim părinți vreun copil, în
mod corespunzător”, mormăie el pe gura.
„Brock, nu putem face sex dacă am copii”, îi spun eu serios.
Se încruntă spre mine. "De ce nu?"

„Pentru că vaginul meu va fi prea întins”, șoptesc eu,

aruncând o privire în jur pentru a ne asigura că nimeni altcineva nu ne poate auzi.
Zâmbește în timp ce își predă pașaportul la vamă

ofițer pe birou. — Noroc că avem opțiunea B atunci, nu-i așa?
Ochii ofițerului vamal se îndreaptă spre Brock în timp ce el

se apropie de birou și ea zâmbește în timp ce îi citește numele
Uf, sunt chiar aici, știi!
Ea trece prin toate verificările oficiale cu noi doi, apoi ridică

privirea și îi zâmbește sexy. — Să aveți o călătorie plăcută, domnule
Marx.
Ochii lui îi țin pe ai ei. "Mulțumesc. Eu voi."

Își învârte părul și zâmbetul ei se transformă într-un rânjet
cochet. Brock se uită la mine și zâmbește în timp ce plecăm. Îi place
faptul că fiecare femeie care îl vede slăbește la genunchi.
„Nu m-aș entuziasma”, șoptesc. „Probabil că dă dracu cu orice

se mișcă.”
El chicotește când îmi ia mâna în a lui. „Sunt sigur că o face.”
Șoferul nostru intră pe aleea circulară mare. Privesc din mașină ca un

copil mic. „Aici stăm noi?” mă încruntă.
„Uh-huh. Ieși, Pock. Îmi sărută vârful degetelor și coboară din

mașină.
Am citit semnul hotelului:
Halekulanii
„Uau,” șoptesc eu cu uimire. Aceasta este cea mai frumoasă stațiune pe

care am văzut-o vreodată. Există un foaier mare, deschis din marmură, plin cu
Bellboys cu aspect elegant. Are arcade uriașe care duc spre peluze
frumoase îngrijite. Dincolo de asta, există o piscină uriașă cu șezlonguri
și umbrele albe căptușind marginile. În spatele piscinei se vede oceanul.
Acest loc are restaurante, cocktail-baruri și oameni frumoși împrăștiați
peste tot. Mă uit în jur, pierdut în magia tuturor.
Brock vine, îmi deschide ușa și mă trage din mașină cu mâinile

mele. „Brock, asta este uimitor.”
„Numai ce este mai bun pentru fata mea.” Îmi zâmbește.
„Abilitățile mele de suflare nu sunt atât de bune.” eu chicotesc.
Zâmbește larg și ridică o sprânceană. „Eu voi fi

judecă asta.”
Ne croim drum prin clădire, iar un însoțitor privat ne face un tur

al stațiunii înainte de a ne duce în camera noastră. Ea deschide ușile
uriașe duble și îmi prinde instantaneu respirația în fundul gâtului. Tot
peretele din spate este ferestre de sticlă care au vedere la piscină și la
ocean. Patul king-size și toate mobilierul sunt luxoase. Gâfâi cu voce
tare.
„Doamne, este frumos”, îmi șoptesc.
Însoțitorul cu aspect bun zâmbește. „Este calea Halekulani.”
„Uau”, spun eu. Halekulani Heaven, mai mult ca acesta.
„Acesta este controlul temperaturii aerului condiționat.” Ea ne

arată. „Acesta este serviciul dumneavoastră intern.” Ea răsfoiește și ne
arată totul. „Camerele dumneavoastră vor fi deservite de trei ori pe zi.”
"De trei ori?" icnesc.
Ea zâmbește călduros. „Aveți dimineața curățenie, apoi vă

umplem găleata cu gheață și vă livrăm platoul cu fructe proaspete în
fiecare după-amiază. De asemenea, oferim un serviciu complet de
turndown în fiecare seară.”
Mă uit în sus și văd o găleată de argint cu gheață plină cu gheață,

iar lângă ea sunt pahare groase de sticlă de cristal. Există, de asemenea,
o tavă mare cu fructe exotice, toate tăiate în forme fanteziste.
Există orhidee frumoase în vaze în baie și dormitor.
La dracu, acest loc la alt nivel.
„Ar mai fi ceva?” Ea zambeste.
Eu dau din cap. "Nu, mulțumesc."
„Toți membrii personalului de concierge de aici sunt bilingvi, așa

că dacă aveți nevoie de ceva oricând de oriunde, vă stăm la dispoziție.
Avem, de asemenea, un medic intern și un kinetoterapeut în cazul în
care aveți o accidentare în timpul șederii dumneavoastră.”
Oh. Chestia cu bacșișul. „Brock, vârful”, șoptesc eu.
Brock își scoate portofelul.
Însoțitoarea își ridică mâinile. „Nu acceptăm bacșișuri aici.” Ea

zambeste. „Este calea Halekulani.” Cu o plecare a capului, ea dispare pe u ă.
Mă întorc către Brock. "Oh, Doamne." icnesc. "Acest loc!"
Zâmbește întunecat și mă aruncă pe pat. „Acum e timpul Halefucktully

la Halekulani.”
Am izbucnit în râs în timp ce el se târăște peste mine. "Room service!"
Soarele apune peste apă, sunetul ukulelei umplând aerul.
În fiecare după-amiază, la Halekulani există un trio tradițional de

muzică cântat cu un dansator hula pe pajiștea din spate, cu vedere la malul
apei. Există felinare de foc în toată grădina, iar sunetul valurilor bătând ușor
pe țărm este dincolo de pașnic. Toți personalul poartă flori în păr, iar întregul
loc are o atmosferă de petrecere relaxată. Eu și Brock ne relaxăm pe
șezlongurile lângă piscină, în timp ce ne străduim împrejurimile. Bem
cocktailuri Mai Tai și am fost la fel
poziție toată după-amiaza. Am vorbit despre orice, de la școli la locuri de

muncă, la speranțe și vise, și cu fiecare minut care trece mă simt că mă
îndrăgostesc puțin mai profund de el.
Brock este inteligent, plin de duh și atât de neromantic încât, într-un

fel, mi se pare romantic. Spune ceea ce gândește fără filtru și este o calitate
foarte drăguță de a avea. este
rar.
Știu cât de norocoasă sunt că am întâlnit un bărbat care mă face să

mă simt așa.
Ne-am conectat înainte, sigur, dar această călătorie a cimentat ceea

ce bănuiam deja despre noi.
Asta este.
Acesta este sentimentul că am căutat toată viața

pentru.
Tot ceea ce nu am știut că există este chiar aici, cu el.
— Vrei să iei cina, Tully Pocket?
Privim în sus și vedem că toți ceilalți au plecat. Personalul face bagajele

pentru noapte. Cred că am fost în aceeași poziție, adânc în conversație, timp
de douăsprezece ore consecutive.
"Unde este toata lumea?
El ridică din umeri și râde. „La naiba știe?”
Nu am auzit muzica oprindu-se, nu am văzut oamenii plecând sau

chiar mâncând cina.
Eram prea concentrat pe el.
Brock. Frumosul meu Brock.
Se ridică și mă trage de pe scaun. „Nu-i nimic, te voi mânca în schimb.”

El zâmbește.
Mă întind pe spate și inspir razele soarelui.

Ne relaxăm din nou în jurul piscinei cu câte un cocktail fiecare.

Am înotat și am făcut plajă toată ziua. Asta e viata. E atât de bine să fii atât
de relaxat. „Nu pot să cred locul ăsta. Este asa de frumos. Vă mulțumim
pentru rezervarea acestei vacanțe.”
Brock zâmbește, cu ochii rămânând închiși în timp ce își pune mâinile

în spatele capului. "Știu. Probabil ar trebui să-ți plătești datoria în seara
asta.”
eu chicotesc.
„Vrei să vii să înoți?” el intreaba.
„Hmm. Nu."
Se uită la mine. „Permiteți-mi să reformulez asta: mergem la înot.”
"Nu sunt."
Se apleacă, mă ridică și mă aruncă peste umăr.
„Dă-mă jos”, șoptesc eu.
Îmi ridic privirea și văd că toată lumea din jurul piscinei mă uită
ne. „Toată lumea ne urmărește.” Chicotesc și îl plesnesc în spate.
„Toți bărbații își doresc să te poată arunca peste umăr și să te fure

de lângă mine.”
Toate femeile își doresc ca el să le arunce

umărul lui și ducându-i înapoi în camera lui, mai degrabă.
Intră direct în piscină, trimițându-mă sub apă, iar când vin icnind
după aer, mă scufundă din nou.
„Brock”, croiesc eu, încercând să respir și să râd în același timp.
Mă stropește și înoată. Înot după el, râzând în timp ce merg.
Chiar trebuie să vorbim despre el lucrând la el

latura romantica.
Brock
Stau întins pe pat, cu mâinile în spatele capului, în timp ce o privesc pe

Tully plimbându-se prin cameră, făcându-și ordinea în micul ei bikini
negru croșetat.
„Jur că acel bikini a fost pus pe pământul ăsta ca să mă

înnebunească”, spun încet, cu ochii mișcându-mi spre televizor. „Astăzi,
la piscină, a trebuit să-mi mușc interiorul obrazului pentru a încerca să-
mi controlez pula.”
Ea chicotește și se întoarce spre mine, punându-și mâinile pe ea

șoldurile și dându-le o mișcare rapidă. „Îți place bikiniul meu?
Încuviințând din cap, cu ochii mei înghițind-o. Săptămâna a fost cu

adevărat cool – cea mai bună vacanță pe care am avut-o de mult timp.
A fost soare, cumpărături și apoi cină și dans în fiecare seară.
Râsete, de asemenea. Mult râsete.
Tully nu a încetat să râdă toată săptămâna și la naiba, este un

sunet cu care m-am obișnuit. Dă dependență... ea creează dependență.
E al naibii de frumoasă. Nu am fost niciodată cu o femeie ca ea. Nu vreau
să fac sex cu ea doar ca să vin. Vreau să fiu aproape de ea. Și chiar și
atunci când sunt adânc în ea, nu pare niciodată suficient de aproape.
Ea continuă să vorbească cu mine în timp ce se plimbă prin

cameră, fără să țină seama de gândurile mele. Părul ei blond căpșuni
este într-o coadă înaltă, iar pielea corpului ei strălucește din cauza
uleiului ei de bronzare.
"Ce vrei sa faci diseara?" ea intreaba.
Zâmbesc și ridic o sprânceană.
Ea face ochii mari. „Lasă-mă să ghicesc: eu?”
Dau din cap, iar ea se aplecă să mă sărute. „De ce să amâni până la

mai târziu, ce poți face acum.”
Îmi alunec mâna pe spatele coapselor ei, simțind fiecare mușchi

din picioare. Buzele ei le iau pe ale mele și mă trag
pe mine. Ea cade pe corpul meu cu un chicot sexy.
Ne sărutăm și la naiba dacă nu e cea mai bună sărutatoare din lume.
Toate aceste emoții pe care le scoate în mine încep să ia stăpânire.

Când mă sărută, firele de păr de pe ceafă îmi atrag atenția. E ca și cum
fiecare celulă din corpul meu simte cât de special este chestia asta între
noi doi.
Nu știu cât timp mă pot abține de la ea. Devine din ce în ce mai greu
în fiecare zi, în fiecare oră. Ea a deschis o parte din mine despre care nici
măcar nu știam că există și acum nu o pot opri.
N-aș face-o chiar dacă aș putea.
Mâinile îmi alunecă pe spate pentru a-i dezlega încet topul de bikini.
Îl arunc în lateral și mă bucur de senzația sânilor ei mari care se împing pe
pieptul meu.
Ea îmi zâmbește și am acest impuls copleșitor să-i spun...
"La ce te gandesti?" șoptește ea, de parcă mi-ar fi citit gândurile.
Ochii mei îi cercetează pe ai ei și, în acel moment, știu că e timpul.
„Cred că te iubesc”, șoptesc eu.
Fața ei cade. „Brock.” Ochii ei îi caută pe ai mei.
Brusc, este urgent. Trebuie să fiu în ea acum. Îi ridic corpul și îmi

dărâm pantalonii scurți, desfac sforile de pe fundul de bikini și îi rup și eu.
Ea se ridică și se uită la mine.
„Și eu te iubesc”, spune ea cu un zâmbet timid.
Ochii îmi urmăresc mâinile în timp ce le trec peste umerii ei, apoi în
jos peste sânii ei pentru a le îmbrăca tandru în mâinile mele. Ei se
deplasează în jos peste stomacul ei până la petecul ei minuscul de păr
pubian blond căpșuni bine îngrijit, înainte de a ajunge la oasele șoldurilor
ei.
— Ridică-te, Pocket, îi șoptesc.

Ea se mișcă în genunchi, iar eu îmi ridic penisul la intrarea ei, apoi

o trag încet în jos.
Ea se liniștește, tresări, apoi se mișcă dintr-o parte în alta pentru

a încerca să se relaxeze. Indiferent de câte ori o privesc cum se luptă să
mă ia, nu mă voi sătura niciodată.
Are nevoie să-i vorbesc despre asta de fiecare dată. Parcă vocea mea o
calmează.
„Fă-ți timp, iubito”, șoptesc eu, cu ochii mei ținându-i pe ai ei.
Ea se apleacă și mă sărută cu afecțiune. Mă întind și îi despart

buzele în jurul penisului meu și alunec încet acasă cât de adânc pot.
Gemetele ei blânde în timp ce se străduiește să mă accepte aprind un
foc în interiorul corpului meu. E atât de strânsă. Acel foc începe în mingi
și trebuie să închid ochii și să-mi strâng dinții pentru a încerca să mă
opresc să vin.
De fiecare dată.
De fiecare dată când mă aflu în ea, încerc să mă stăpânesc să nu

suflă în cinci secunde.
Este cel mai ciudat lucru pentru mine. Cu alte femei, tot ce voiam
să fac era să vin și să le pot dracu toată noaptea.
Cu Tully, tot ce vreau să fac este să fiu aproape de ea și suflă într-un
minut fără niciun control. E singura femeie cu care vreau să o trag
toată noaptea.
Ironia.
„Brock”, scâncește ea în timp ce se așează din nou.
Ochii noștri sunt blocați și pot simți fiecare mușchi în timp ce

corpul ei strâns se ondula în jurul meu. „Deci... al naibii de... bine,”
împing afară.
Îngenuncheată, începe să se legăne înainte și înapoi, iar eu strâng

din dinți în timp ce o privesc.
Femeine, încrezătoare, sexy ca naiba... și ea este a mea.
Toată viața am așteptat să mă simt așa.
Îi aduc un zâmbet întunecat. "Ești gata?" Întreb.

Ea zâmbește și dă din cap, știind ce urmează.
"Picioarele sus."
Ea își ridică încet picioarele într-o poziție ghemuită și testez apele

înainte de a o coborî mai tare pe corpul meu.
Capul ei se întoarce pe spate și geme. Ea iubește penisul meu și

ceea ce îi oferă.
Gemetul ei este lumina mea verde. O ridic și o trântesc.
„Mai adânc”, geme ea. „Dă-mă dracu mai adânc. Doamne, Brock,
nu înceta niciodată să faci asta.”
Îi iau o mână de păr și îi trag fața în jos spre a mea, limba mea
preia controlul gurii ei. — Nu o voi face, Pock, îi promit pe buzele ei și o
pompez cu putere.
„Acum ești blocat cu mine.”
Soarele apune la orizont. Inspir briza mării în timp ce stau pe balcon,

privind cum o barcă iese pe apă și dispare în depărtare. Tully este la
duș și se pregătește să iasă în seara asta. Formez numărul lui Ben și el
răspunde la primul apel.
„Hei, omule”, mă salută.
Zâmbesc la sunetul vocii lui. „Hei, ce este

se întâmplă? Cum e Didge?”
„Da, e bună. Nicio problemă aici. Cum este călătoria?”
"Bun." Zambesc. „Ca... foarte bine.”
„Te înțelegi bine?” el intreaba.
"Da." Sorb din bere și zâmbesc în sinea mea. „Ei bine” este
subestimarea anului. „Ceva nou la serviciu?
„Oh, avem o idee despre cazul Cancelarului. Și o altă fată care

lucrează a fost ucisă.”
"La naiba. Au identificat-o încă?” mă încruntă.
„Numele ei era Felicity Thompson”.

mă încruntă. „Nu știu numele ăsta.”
„Numele ei de stradă era Peachy Sue”.
"Ce s-a intamplat cu ea?"
„A fost împușcată în apartamentul ei în weekend.

Cadavrul ei nu a fost găsit până marți. Era moartă deja de câteva zile
când au ajuns la ea.
— Martori sau amprente?
„Nu despre care știm noi. Ne uităm la asta acum. Mă duc să bat
la ușa blocului în această după-amiază.
„Ce face poliția?” Întreb.
„Nimic, ca de obicei. În ochii lor, o fată care lucrează este o fată

care lucrează și nu va primi un tratament special de la ei.
Practic nu le pasă”. Oftă, iritația lui limpede de auzit.
„Trebuie să găsim cine face asta.” Oftez cu el.

— Asta e a zecea fată?
„În ultimii șapte ani, este al unsprezecelea.”

„Hmm.”
— Ce mai face Tully, oricum? el intreaba.
„Al naibii de perfect.”
„Nu v-ați săturat încă unul de celălalt?”
"Exact invers. Suntem acasă în două zile și aș putea rămâne cu

bucurie încă o lună.”
El chicotește exact când Tully iese din baie învelit într-un prosop.
Zâmbesc în timp ce o beau. „Ne vedem mai târziu, hei?” îi spun lui Ben.
„Bine, vă țin la curent dacă primim ceva nou.”
„Mulțumesc, amice.” Închid în timp ce Tully alunecă în poală și

îmi sărută buzele.
„Unde mă duci la cină?” toarcă ea.
Îi zâmbesc. "Oriunde vrei."
Tully
Mă întind pe o parte și mă uit la Brock. Acum este după-amiaza

devreme și ne-am petrecut dimineața înotând pe plajă. Ne-am întors
la hotel, am luat prânzul pe apă, iar acum ne-am întors în cameră
relaxându-ne. Televiziunea este aprinsă în fundal, dar atenția mea
este pe iubirea mea.
Frumos Brock.
Nu m-am simțit niciodată atât de aproape de nimeni. Parcă ar fi

o parte din mine; o prelungire a inimii mele. De când mi-a spus că mă
iubește, a încetat să se mai rețină și, chiar dacă înainte credeam că
este perfect, nici măcar nu a atins suprafața cât de uimitor este el de
fapt. Am râs, am leșinat și am oftat în această vacanță. Nu vreau ca
acest sentiment să se termine vreodată.
Sunt irevocabil și complet îndrăgostit de Brock Marx. Fiecare

celulă din corpul meu vrea să-i facă pe plac. Mâinile lui sunt în mod
constant undeva pe mine, asigurându-se că sunt aproape și verificând
că sunt bine.
Cine ar fi crezut că bărbatul agresiv pe care l-am întâlnit în sală

s-ar putea dovedi a fi omul tandru care acum este obsedat de siguranța
mea? Îi zâmbesc, ridic mâna și îmi împing degetele prin părul lui
întunecat.
„Brock.” Mă încrunți în timp ce încerc să-mi pun textul corect în minte

înainte de a o spune cu voce tare. „Știi că prima dată când am făcut sex... în
baia de la sala de sport?”
Ochii lui îi țin pe ai mei. „Da?”
„De ce m-ai luat anal?”
Se încruntă, surprins de întrebarea mea întâmplătoare.
„La momentul respectiv, ai spus că a fost modul în care ai fost conectat”, am

amintește-i. „De ce nu am mai făcut-o așa de atunci?”
Inspiră, ochii lui căutându-i pe ai mei. „Nu vreau să te sperie.” Își trece
vârful degetului peste buza mea de jos.
Fețele noastre sunt la doar centimetri una dintre ele.
„De ce îți place sexul anal?” optesc eu. "Ajutați-mă

a intelege."
Se oprește o clipă. „Este doar... diferit.”
„Se simte diferit?” Întreb.
„Da, dar este mai mult decât atât.”
Ascult cum ochii mei rămân ațintiți asupra lui.
„Bănuiesc că este o chestie de control. Am cele mai puternice orgasme

ale mele așa.”
„Pentru că controlezi complet femeia?” Întreb.
„Nu neapărat femeia.”
Am ochii mari. „Ai făcut sex cu bărbați?”
El chicotește. „La naiba, nu. Îmi plac doar femeile. Adică pot controla
situația la fel de bine ca femeia.”
„Hmm.” Cred că încă o vreme. „De ce crezi că m-ar speria?” optesc

eu.
Ochii lui îi țin pe ai mei. „A fost data trecută și aș prefera să trăiesc

fără ea decât să risc să te sperii din nou.”
Zâmbesc blând și îi cuprind fața. „Dar face parte din ceea ce ești.”
„La fel și tu”, șoptește el.

„Ați procedat mereu așa?” Nu știu de ce, dar chiar vreau să

cunosc această parte a lui.
Se încruntă. — Chiar vrei să vorbim despre asta, Pock?
"Da. Vreau să te înțeleg.”
„Nu trebuie să înțelegi fosta mea viață sexuală. Este irelevant

acum.” Oftă.
„Tu faci sex anal cu fiecare femeie cu care te culci?”
Se încruntă, evident inconfortabil de această conversație.

— Mă culc doar cu tine, Tully, așa că nu.
„Mă refer la femei ocazionale”, mă corectez. „Femei pe care le-ai

întâlni întâmplător în trecut.”
Ochii lui îi țin pe ai mei pentru o clipă și îl pot vedea la o evaluare

internă a riscurilor despre cum va decurge această conversație. „Îmi
place sexul dur.”
"Și?" Mă încruntă în timp ce îl privesc.
„Sexul anal îmi dă un fior suplimentar. Este mai strâns și necesită

mai multă îndemânare din partea mea pentru ca femeia să se bucure de
asta”, răspunde el sincer.
„De aceea ai ales mereu fete mai sălbatice?

Pentru că știu ce fac acolo?”
„Da”, răspunde el fără ezitare.
"Oh." Răsucesc pătura între degete. — Și ai renunța la asta

pentru a fi cu mine?
"Am deja. Nu mai sunt interesat de ea dacă nu o pot avea cu

tine. Am făcut pace cu el.” Deja pare plictisit de această conversație.
Zâmbesc blând.
— O altă femeie pur și simplu nu va mai face pentru mine, Tully.

Asta este pentru mine.” Zâmbește în timp ce îmi sărută buzele.
„Îmi place că acesta este pentru tine”, tachinez.
Ne sărutăm și vreau să fac asta. Vreau să-i dau tot ce își dorește
de la o femeie.
„Trebuie să mergem la farmacie”, șoptesc eu.

"Pentru ce?" Se încruntă.
„Trebuie să cumpărăm niște lubrifiant.”
Ochii lui îi cercetează pe ai mei și înghite nodul din gât.
„Am nevoie să mă înveți cum îți place să tragi. Vreau ca omul

meu să fie mulțumit.”
"Sunt deja."
„Tu crezi doar că ești”, contrazic.
„Nu trebuie să faci asta pentru a-mi face plăcere. Sunt fericit,
mulțumit și complet îndrăgostit de tine.”
Mă aplec și îi sărut buzele mari și moi. „Te rog”, șoptesc eu.

„Vreau să-ți dau asta.” Ne sărutăm, iar el mă trage aproape. „Vreau
să-ți dau totul”, respir pe buzele lui.
„Nu vreau să te pierd din nou”, îmi spune el încet și îi simt

ezitarea.
"Nu po i. I i promit."
O jumătate de oră mai târziu, închid ochii și suflă adânc.

Brock a mers singur la farmacie în timp ce eu făceam un duș. Inima
îmi bate repede în timp ce stau sub apa fierbinte și o las să curgă
peste capul meu.
Sunt pe cale să mă predau complet lui.
Aud ușa deschizându-se și suflă adânc. Mă simt atât de nervos

– mai nervos decât atunci când mi-am pierdut virginitatea, cred.
Nu știu de ce. Știm cu toții că am mai făcut asta.

Brock intră în baie și își dezlipește încet cămașa peste cap, apoi își dă
jos pantalonii scurți și îi dă cu piciorul în lateral. Zâmbesc când îi văd
erecția. Este trezit doar de
gândindu-mă la ce urmează. Pune sub apă și mă ia în brațe, sărutându-mă

încet.
"Ai înțeles?" Întreb.
"Da."
Ochii lui sunt întunecați, iar apa îi curge pe față de la duș. Ochii mei
cutreieră pe corpul lui, pe umerii largi, pe abdomenul ondulat, iar pula îi
atârnă greu între picioare. Este îngorjat și pot vedea fiecare venă care
coboară până la capul gros.
Îi este foame de asta. Îl văd și în ochii lui.
Să-l văd gol are întotdeauna același efect asupra mea. Nu am știut
niciodată că poți iubi pe cineva și să fii atât de atras fizic de el, încât nimic
altceva nu contează. Ia săpunul și îmi spală tandru sânii, spatele, pe ambele
picioare și pe sexul meu, apoi pe spate.
Ochii noștri sunt închiși în timp ce mă spală acolo. La naiba, asta e

deja intens.
Îi întorc favoarea și îi spăl fiecare centimetru între săruturi, apoi el

oprește dușul și inima începe să-mi bată. Iese afară și se usucă, apoi mă
usucă înainte de a mă conduce în dormitor.
E tăcut și știu că se pregătește să mă rănească.

Sau poate este doar entuziasmat și nu vrea să știu cât de mult.
Mă conduce în dormitor și se întoarce spre mine. "Tu

sigur de asta?”
Dau din cap. "Da."
Mă las în genunchi și îi sărut penisul. O flexează pe gura mea. Îl lins

pe lungime și apoi îl iau în gură.
Inspiră puternic, iar eu gust din preejaculatul lui când se scurge. Își
pune mâna pe ceafă, uitându-mă cu uimire.
La naiba, arată atât de fierbinte cu penisul în gura mea. Îmi sprijin

ambele mâini pe coapsele lui și chiar încep să-l duc mai adânc. Gemetele lui
blânde nu fac decât să-mi adauge plăcerea și simt un val de cremă în sexul
meu.
Mă trage de brațe și mă sărută în timp ce mă ține

strâmt. Mâinile lui cutreieră în sus și în jos pe pielea mea în reverență.
„Pune-te în genunchi pe pat.”
Fac încet ce mi s-a spus, stomacul îmi flutură sălbatic.
Doamne nenorocit.
„Acum lasă-te în coate”, poruncește el.
Ma las in coate si ma uit prin picioare. Penisul lui picură de emoție și

închid ochii în timp ce aștept atingerea lui.
Își toarnă niște lubrifiant pe mână și apoi îl alunecă în sus. Se mângâie

încet în timp ce privesc. Mușchii lui stomacului se contractă în sus, iar sexul
meu se strânge în semn de apreciere. „Știi cât naibii de excitat te văd așa?”
șoptește el în timp ce-și smucește puternic penisul.
Stomacul meu dansează de nervi. Are acel ton despre el. A avut-o în
prima noapte în care am dormit împreună la sală și de atunci a avut-o doar
de câteva ori.
E ca și cum ar fi la limita controlului și în orice moment își va pierde

mințile.
Sunetul lubrifiantului îl plesnește pe mâna lui, iar eu închid ochii.

Chiar și să se audă masturbându-se este o schimbare majoră pentru el. Se
bate înainte să treacă în spatele meu și să mă împingă cu putere în saltea.
Aterizez cu capul întâi în pături. Știu că asta este.
Și-a pierdut ultimul control.
A inceput.
Își alunecă degetele lubrifiate prin sexul meu, prin ochi

zăbovind pe degetele lui în timp ce acestea dispar în corpul meu.
Închid ochii, gemând încet, iar el își mângâie penisul cu cealaltă

mână, incapabil să aștepte. Apoi limba lui... se lăsește pe mine, cu
mustățile pe obrajii mei. Degetele lui sunt în sexul meu și Dumnezeu...
Îmi țin respirația când încep să-mi pierd orice calm.
Timp de cincisprezece minute, mă duce la margine cu limba, doar

ca să mă dezamăgească din nou și să mă refuze. Corpul meu se zvârcește
pe pat, ondulind în timp ce încerc să obțin tracțiunea de care am nevoie.
Penisul lui în mână tot timpul, batjocorindu-mă în timp ce îl mângâie.
La naiba. Brock Marx este cel mai tare om din istoria bărbaților.
Privindu-l cum se smuciază mă înnebunește de nevoie. Corpul îmi

tremură și trebuie să lupt să mă mențin în genunchi. Apoi îl aud
răsturnând capacul sticlei de lubrifiant și închid ochii.
Începem.
Îl încălzește în mână și apoi îl freacă în spatele meu, înfigându-și

degetul în deget. Îi aud respirația ascuțită.
„Oh”, gemu eu.
Este o senzație atât de ciudată. Urăsc gândul la asta... dar la naiba,

se simte bine.
Mă mai masează puțin, adăugând un alt deget înăuntru. Ochii mi

se rotesc înapoi în cap când el începe să mă lucreze.
O Doamne.
Îmi prinde șoldul în mână și începe ușor să mă legăne

înapoi pe degetele lui pentru a mă obișnui cu senzațiile.
Vreau să geme de plăcere, dar mă simt atât de obraznic, de parcă

n-ar trebui să mă bucur de asta.
El aplică mai mult lubrifiant și apoi îi simt vârful penisului la intrarea

din spate.
„Pock”, șoptește el.

"Da."
„Ești bine, iubito?”
„Uh-huh.” Dau din cap, deși nu sunt sigur că sunt cu adevărat.
El împinge înainte, iar eu închid ochii și încerc să blochez arsura.
La dracu…!
Presiunea și greutatea corpului lui mă forțează să intru pe saltea

și îmi încurc fața de durere. Împinge din nou înăuntru și de data
aceasta aerul mi-a fost scos din plămâni. „Argh”, scâncesc eu.
„Aproape acolo”, șoptește el. "Asta e." Se întinde în jur și cu cele

patru degete îmi masează clitorisul umed. Simt imediat că durerea
începe să dispară.
La naiba, ochii mi se rotesc din nou.
Mai adaugă două degete la sexul meu și începe să mă pompeze

până când ultima rezistență a corpului meu dispare și alunecă adânc
în corpul meu.
Strigăm amândoi, plăcerea punându-ne stăpânire, iar el se

aplecă să mă sărute blând pe umărul meu.
"Esti bine?"
Dau din cap, iar el îmi apucă o mână de păr, trăgându-mi fața
spre a lui. Gura lui o ia pe a mea și mă sărută profund. Se trage încet
și apoi alunecă înapoi înăuntru. Apoi din nou... încet... acum mai
repede.
Doamne, el deține complet corpul meu
Îmi întoarce capul drept înainte. „Uită-te la noi”, șoptește el

întunecat.
Mă întorc spre oglindă să mă văd goală în genunchi pe pat, cu

picioarele desfăcute. Brock este în spatele meu și îmi are coada de cal
înfășurată în jurul mâinii, în timp ce mă trag în fund.
Văd fiecare ondulație din abdomenul lui strângându-se în timp ce împinge.

Corpul lui are o strălucire perfectă de transpirație peste el, iar eu
jură pe Dumnezeu, n-am văzut și nu am simțit nimic atât de bine în

viața mea.
Cu o mână pe șold și o mână plină de păr, mă călărește. Lucrează

din ce în ce mai mult până când pielea noastră plesnește și capul îi
este înclinat pe spate în extaz. „Oh, la naiba”, strigă el.
„Este al naibii de bine.” Ochii lui coboară în locul unde trupurile
noastre se întâlnesc. „La naiba, la naiba, la naiba.” Mă pompează, apoi
mârâie, iar eu țip în timp ce un tren de marfă al unui orgasm mă face
în bucăți și el se ține adânc în mine. Întregul său corp începe să
tremure în timp ce se varsă încet în mine și în cele din urmă șoptește:
„O să mă retrag, Pock”.
Tresesc ca el, iar el cade pe saltea cu o bufnitură, trăgându-mă

peste el. Îmi oferă sărutul perfect atât de blând și tandru.
„Te iubesc”, șoptește el.
Inima îmi bate în piept. Sentimentul pe care îl am

înăuntrul meu, această dată este departe de rușine. Este iubire.
Iubire strălucitoare, strălucitoare.
Chicotesc de buzele lui. "Mai bine ai."

Capitolul 19
Mă aplec și mă uit în interiorul frigiderului.
„Nu e nimic de mâncat. Ar fi trebuit să punem lapte

drumul acasă de la aeroport aseară.” mă încruntă.
Brock își pune mâinile în jurul taliei mele și mă sărută pe gât din
spate. „Ne oprim în drum spre serviciu și luăm ceva, plus o cafea.”
Închid frigiderul de dezgust. „Va trebui să merg la cumpărături

pentru noi în seara asta.” suspin. "Grozav. Exact așa, realitatea mușcă.”
Mă întoarce în brațe și îmi zâmbește. „Îmi place că trebuie să mergi

la cumpărături pentru noi în seara asta.” Mâinile lui coboară în spatele
meu și mă strânge ferm.
Îmi pun brațele în jurul gâtului lui și îi sărut buzele mari.

— Sunteți ușor mulțumit, domnule Marx.
Mă sărută din nou. "Ce? Un bărbat nu are voie să-i placă

femeia lui desculță în bucătărie?
eu chicotesc. „Expresia este desculță și însărcinată, și pot

vă asigur că asta nu se va întâmpla prea curând.”
Îmi zâmbește, de parcă ar ști un secret.
"Ce?" Întreb.
„Mută-te cu mine.”
Fața mea cade. "Ce?"
„Mută-te cu mine, aici. Am dormit în aceeași casă în fiecare noapte

de când suntem oricum împreună. Ce este
diferență?" El ridică din umeri. „Înseamnă doar că lucrurile tale vor fi

păstrate aici.”
„Brock, suntem împreună de aproximativ o lună.” mă încruntă.

"Asa de?"
„Nici nu știi totul despre mine.” icnesc.
Mă prinde de spate și mă strânge de pelvisul lui. „Știu tot ce

trebuie să știu.”
„Brock.” Eu clătin din cap și mă scot din brațele lui. „Nu te muți
doar cu cineva pentru că i-ai declarat dragostea.”
„Da”, se răstește el, evident enervat că nu sar

la ocazie.
„Nici măcar nu-mi cunoști familia”, spun eu în timp ce îmi pun

mâinile pe șolduri.
„Atunci organizează-te ca să-ți cunosc familia.” Începe să se

trântească prin dulapurile din bucătărie căutând ceva. Îl urmăresc,
știind că e enervat că nu trec de ocazie.
— Serios, vrei să mă mut aici? mă încruntă.
Își dă ochii peste cap. „Ascultă tot ce spun eu

deloc, femeie? Da, vreau să te muți cu mine.”
"De ce? Care-i graba?”
Mă ia în brațe. "De ce să aștepți? Te iubesc, tu mă iubești și

oricum vom ajunge să trăim împreună. Deci de ce ai plăti chiria pentru
apartamentul tău când stai aici în fiecare noapte, oricum?”
Îi zâmbesc. Arată atât de plin de speranță și de îndrăgostit în timp ce

așteaptă răspunsul meu.
— Mi-ai spus că nu te vei abține de mine, Tully, spune el încet. —

Nu asta faci dacă nu te muți cu mine?
Mă întorc la el și îi iau buzele cu ale mele. Are dreptate, am spus

asta. Poate mă rețin. Și poate că acesta este
cel mai stupid lucru pe care l-am făcut vreodată.
„Bine”, șoptesc eu.
"Bine?" întreabă el, surprins că am cedat atât de ușor.
„Bine, dar încă nu-mi anulez contractul de închiriere. Îmi țin

apartamentul pentru o vreme ca să ne obișnuim unul cu celălalt. Putem
să-mi mutăm lucrurile treptat. De fiecare dată când ne întoarcem acasă,
voi aduce câteva lucruri, spun eu.
„Dar...” adaug eu. „Tu gătești și faci curățenie.”
Zâmbește răutăcios. „Eu sunt managerul operațiunilor, Pocket. Pot

să mă ocup doar de activitatea fizică. Orice altceva decât asta este în
afara jurisdicției mele.”
îmi ridic sprâncenele. „Oh, este corect?” Zambesc. „Și ce fac în casa
asta?”
Îmi strânge spatele și mă trage pe pula lui tare, care așteaptă. „Ei
bine, tu ești șeful.”
Îmi las gura deschisă, prefăcându-mă șoc. „Recunoști în sfârșit că

eu sunt șeful nostru?”
„Tu ești șeful casei”, mă corectează el calm.
„Și ca șef al casei, ce trebuie să fac mai exact?”
„Purtă-ți uniforma.”
"Uniforma mea?" Zambesc.

„Uniforma ta este. Gol."
Chicotesc în timp ce mă duce cu spatele și mă prinde de frigider.
„Gătește goală, curată goală, uită-te la televizor goală, molestează

managerul de operațiuni în timp ce e goală.”
Râd din nou, apoi cad serios. „Brock?” optesc eu.
„Da, Pock”, răspunde el, distras când începe să se zbată de mine.
„Trebuie să-ți pui pula deoparte și să-mi aduci micul dejun înainte
să te rănesc.”
El chicotește. "Da sefu."
Brock
Mă așez pe spate pe scaun și mă uit la fata de peste masă față de noi.

Expiră puternic, dorindu-mi să mă întorc în Hawaii cu fata mea .
Femeia pe care o intervievăm are părul lung, blond natural și are

un aer sigur de ea.
Picioarele ei sunt lungi și atletice, iar ea poartă o rochie de vară
aproape deloc florală. Ea este cu siguranță sexy la naiba și cineva care
probabil mi-ar fi atras interesul în trecut. De ce naiba ar suge penisul
pentru bani nu mă depășește.
Ben ia notițe, iar Jesten se întoarce la birou. A fost prea mult să

ne avem trei aici cu ea.
„Deci, când ai văzut-o ultima dată pe Peachy Sue?” Întreb.
Suntem într-o cafenea și această fată era una dintre cunoscutele prietene
ale lui Peachy Sue.
Își aprinde o țigară și o stinge, încercând să fie sexy. Ochii ei

întunecați îi țin pe ai mei. Cunosc privirea aia. Îmi rotesc buzele și mă
uit la ea. De ce fac femeile asta? De ce încearcă intenționat să te
activeze, astfel încât să poată câștiga controlul asupra unei conversații?
„O să te uiți în continuare la mine de parcă ai vrea să mă tragi sau

o să-mi răspunzi nenorocitele de întrebări?” Eu respir.
Ea zâmbește, își linge buzele, apoi mai ia o picătură din țigară.

„Primești așa des?” întreabă ea expirând a
flux subțire de fum deasupra capetelor noastre. „Ai fete care roagă să-
ți suge penisul? Este mare?"
Rămân tăcut în timp ce o privesc. Nu mă joc jocurile ei.
Ben își linge buza de jos în timp ce o privește, de asemenea

neclintit.
Începe să-și privească unghiile lungi și roșii, prefăcându-se

plictiseală.
Mă aplec în masă. „Iată chestia”, spun eu ferm.

„Cineva ucide fete la fel ca tine, iar tu...” fac o pauză, „ar putea fi
următorul. Sunt aici să te ajut. Asa de. Start.
La naiba. Vorbind.”
Ea aruncă o privire între noi doi. „Ce va fi nevoie ca să mă

protejezi?”
Mă uit la ea.
„Vă pot satisface pe cei doi mai mult pe care orice altă femeie ar
putea vreodată.”
Ben și cu mine ne uităm unul la altul, apoi îmi întorc atenția înapoi
spre ea.
„Puteți să mă faceți împreună. Ne-am putea întâlni de câteva

ori pe săptămână. Fără plată, tot ce trebuie să faci este să mă protejezi.
Îmi place dubla penetrare”, recunoaște ea întunecată.
expir puternic. Îi este frică și faptul că ea

a oferit ceea ce a oferit înseamnă că o face deja.
„Pe cine mulțumești deja să te protejeze, Mia?” Întreb.
Ea înghite nodul din gât.
„Ești o fată de treabă. Nu ai nevoie de rahatul asta. Două mii de

dolari pentru două ore? Nu oferi astfel de servicii pentru nimic”, spune
Ben.
„Nu mă judeca”, șoptește ea. „Fac ceea ce trebuie să fac.”

„Exact, iar societatea are nevoie de femei ca tine”, îi spun eu calm.

„Apreciem ceea ce faci.”
Ea zâmbește în sinea ei, crezând că voi încerca să fac o înțelegere cu

ea.
„Dar iată chestia: chiar nu vreau să te trag”,

Adaug.
Ea își înclină bărbia supărată.
„Vreau să te protejez.” Mă aplec în masă. "Tu

nu trebuie să-mi sug penisul.”
Ochii i se întunecă și își linge buzele. „Poate că vreau.”
Ben își mușcă buza de jos și știu că încearcă să nu zâmbească.
„Spune-mi ce știi și vei fi protejată”, îi spun, ignorând ultimul ei

comentariu.
„Nu mă poți proteja de ei. Ne vor ucide pe toți cei douăzeci în cele
din urmă”
"OMS?"
Ea se aplecă în masă. „Ești atât de prost”, șoptește ea furioasă. „Nu

înțelegi. Aceasta vine din interior.”
o privesc.
„Cineva în închisoare?” întreabă Ben.
„Cine sunt cei douăzeci?” Întreb.
Ea scutură din cap dezgustată și începe să se ridice.
"Dă-mi un nume. Ce are el asupra ta sau ce ai tu asupra lui?”
„Ei ne folosesc ca și cum am fi sclavii lor sexuali personali.”
"OMS?" Întreb.
„Ne promit protecție dacă facem ce vor ei”, șoptește ea furioasă.

„Dar fetele noastre încă mor.”
"OMS?" optesc eu.

Își ia o țigară și își freacă degetele

împreună în timp ce ea se uită la noi.
„Nu suntem polițiști, Mia. Suntem foști militari. Am fost angajați de

mama Henriettei Jones să-l aducem pe ucigașul ei în fața justiției, indiferent
cine naiba ar fi acesta. Dă-mi un loc sau un nume și te putem ajuta.”
Ea se uită în jurul cafenelei, vinovăția și frica paralizându-i fațada.
Ben îi dă pixul și blocnotesul. "Scrie pe hartie."
Își linge buzele, ia pixul și hârtia și notează un singur cuvânt.
Poli i ti
Am citit-o. "Mai mult de o?"
Ea dă din cap o dată.
"Organizat?" mă încruntă.
Ea dă din nou din cap.
„Am nevoie de un nume.”
Ea scutură din cap și se ridică.
„Mia”, spun eu. "Haide."
„Răspunsurile tale sunt la The Roundhouse”, spune ea și

cu o ultimă privire între noi, ea pleacă.
Ben apasă pe butonul de sfârșit al înregistrării de pe telefon, iar noi doi

stăm o clipă. Caut pe Google The Roundhouse și mă încrunc când citesc ce
apare.
„The Roundhouse este un club de domni. Intrarea se face numai prin

calitatea de membru.”
Ben ciupește puntea nasului. „Al dracului de grozav.”

Oftă. „Asta o să coboare ca un balon de plumb.”
— O să ai probleme să-i explici doamnei, amice? zambesc.

Bridget urăște munca sub acoperire. Mai ales urăște orice are de-
a face cu femeile. Fiind însărcinată cu gemeni în timp ce Ben este la
acest club o va face să înnebunească.
„Nu vorbi naibii. Sunt sigur că și Tully va fi încântat că mergi acolo.”
„Hmm.” Îmi trec mâinile prin miriștea de două zile.

Este ciudat să te gândești la joburi sub acoperire acum.
„Vom merge în seara asta, să vedem ce putem găsi.” suspin.
— Hei, ai văzut adresa unde a fost ucisă Peachy Sue? întreabă Ben.
"Nu. De ce?"
„Cred că este în cartierul lui Tully.” Se încruntă în timp ce o caută

pe telefon. „Numele străzii era familiar.” Îl aduce pe ecran și mi-l
transmite. Mă încrunt instantaneu.
„Ce naiba? Nu este doar al lui Tully

Cartier. Asta e clădirea ei! ma repez.
Îmi scot telefonul și îi formez numărul. Ea răspunde la primul apel.
„Hei, șefule”, mă tachinează ea și mă trezesc zâmbind la sunetul

vocii ei.
Ben scutură din cap și își dă ochii peste cap.
„Hei, Pock. La ce oră iei prânzul azi?”

Întreb.
„În aproximativ o oră, de ce?”
„Eu și Ben trebuie să vorbim cu tine. Putem veni să vă întâlnim?”
"Da, sigur." Ea ezită. "Este totul în regulă?"
"Desigur. Niște rahat s-au prăbușit și am vrut doar să trec pe

lângă tine.”
„Ce fel de rahat?”
„Nimic de care să-ți faci griji. Ne vedem într-o oră.”

O oră mai târziu, stăm într-un restaurant aglomerat. Ben este la ghișeu și
comandă. Tully este cu mine.
Ea îmi ia mâna peste masă. "Este totul în regulă?"
„Da.” Mă încruntă în timp ce-mi sorbesc băutura. "Nimic serios."
Ben se întoarce și se așează.
„Cum se simte Bridget?” Întreb.
"E buna." El zambeste. „Până când vorbesc cu ea și apoi devine

sălbatică.”
Râd aspru.
Ben își dă ochii peste cap.
Mă întorc către Tully. „Deci, trebuie să mergem sub acoperire în seara asta
la clubul unui gentleman.” suspin.
Fața ei cade. "Oh. Ce inseamna asta?"
„Avem un sfat, ceea ce înseamnă că trebuie să mergem în acest loc

pentru a vedea dacă putem săpă mai adânc”, răspund.
„Ei bine, ce se întâmplă la clubul acestui domn?” ea intreaba.
dau din umeri. "Nu știu." Mă scarpin pe ceafă, simțindu-mă

inconfortabil. „Probabil că este plin de striptease și rahat, îmi imaginez.”
„Cât de adânc mergi sub acoperire?”
Îi ridic mâna și îi sărut dosul. „Nu atât de adânc, iubito. Nu vă faceți

griji." Îmi sorbesc din nou băutura. — Dar va trebui să stai la mine acasă în
seara asta.
„Dacă nu vei fi acasă, aș prefera să fiu acasă.”

"Nu se intampla. Cineva legat de toate astea a fost ucis în clădirea

dumneavoastră în timp ce eram plecați.”
Ochii ei se fac mari. "Ce?"
„O prostituată”, adaugă Ben.
„Nu Peachy Sue?” Gâfâie.
Fața mea cade. "O cunoști?"
"Oh, Doamne." Își pune mâna peste gură.

„Cineva a lovit-o în weekend înainte să plecăm.”
"Ce? OMS?" se repezi Ben. „Acela a fost momentul în care a fost

ucisă”.
Își pune capul în mâini. „Ar fi trebuit să sun la poliție. Am crezut

că este proxenetul ei”, șoptește ea îndurerată.
„De ce nu mi-ai spus despre asta?” o intreb rece.
„A fost noaptea în care am ieșit cu prietenii tăi de la serviciu și

eu...” Ea face o pauză când își amintește. „Am venit acasă devreme
pentru că erai psihopat, ca de obicei. Așteptam liftul și am auzit ceva
izbindu-se de perete, urmat de țipătul ei.”
Eu și Ben facem schimb de priviri.
„Și nu am vrut să mă vadă, dar liftul dura o veșnicie, așa că m-am

ascuns în dulapul portarului.”
Mă încruntă, furios. „Nu te-ai gândit să-mi spui naiba asta?”
"Oh, Doamne. Am fost atât de revoltat de tine și eu

am crezut că este doar o altă dramă de apartament.”
Îmi dau ochii peste cap.
„Spune-ne exact ce ai auzit, Tully”, o îndeamnă Ben.
Își alunecă mâinile peste ochi în timp ce gândește. „Am auzit-o pe

Sue țipând , înainte ca ceva să se izbească de perete. Am crezut că asta
era ea
aruncând cu ceva în el — proxenetul ei. Așa suna, oricum.”
Ea se încruntă când crede. „Și apoi a fost cu adevărat liniște și am

auzit o altă ușă deschizându-se.”
Ea rămâne în loc, amintindu-și cât de multe poate.
"Ce?" Întreb.
„Meredith”, șoptește ea.
— Dar Meredith? mă încruntă.
„Duminica, îți amintești înainte să vină Simon?

M-am dus să-mi iau rămas-bun de la Meredith și ea era speriată. Vorbesc
despre o jachetă neagră și... Ea face o pauză. "Oh, Doamne."
"Ce?" se repezi Ben.
„A fost ea. Ușa ei a fost cea care s-a deschis.” Ea se întoarce spre
mine. „Cred că Meredith a văzut asta. Era prietenă cu Peachy Sue.”
"Prieteni?" mă încruntă.
„Ea se petrece cu toate acele fete. Wendy Woo. Toti."
„Cine este Wendy Woo?” întreabă Ben.
„Este o femeie care se dă cu bărbații pentru bani.”
Eu și Ben facem schimb de priviri. „Cum arată ea?”

întreabă Ben în timp ce derulează prin telefon.
„Părul închis la culoare și superb”, spune ea încet.
Ben aduce o fotografie cu femeia care a fost văzută ieșind din camera
lui Chancellor. „Asta e ea?”
Tully se uită la imaginea de pe telefon și fața ei cade. "Ea e."
La dracu. O altă piesă a puzzle-ului.
„Unde este Meredith acum?” Întreb în timp ce ritmul cardiac îmi

crește.
„Am dus-o la mama ei”. Tully are ochii deschiși și se află la un pas
de o ciudată majoră, pot spune.
Ben formează un număr de pe telefon. — Miller, eu sunt. Am

nevoie să treci la... așteaptă.” Închide telefonul.
„Care este adresa mamei lui Meredith?”
Tully parcurge telefonul și afișează

adresa, dându-i-o lui Ben. I-a citit-o lui Miller.
"Ce se întâmplă?" opte te Tully. „Brock, asta mă sperie.”
Îi iau mâna în a mea. „Nu știu, iubito, dar nu poți să mergi acasă.
De ce nu stai la mama ta diseară? Trebuie să fac lucrul acesta și nu
vreau să fii singur nicăieri.”
Ea dă din cap. „Poți să vii și să-mi cunoști familia înainte de a

pleca?” intreaba ea speranta.
Zâmbesc și îi ridic mâna să-i sărut vârful degetelor. "Sigur."
„Brock”, șoptește ea. — Meredith este în pericol?
Îi fac praful cu degetul mare peste buza de jos. "Avem cateva

bărbați în drum acum pe acolo. O sa fie bine."
„Promiți?”
Eu dau din cap. „Nu pot să promit asta.”
Ben închide apelul. „Avem două mașini în drum până acolo acum.
Să sperăm că este acolo.”
Trag în alee și expir puternic. Tully zâmbește din locul ei de lângă mine.
„Am cunoscut familia ta și acum este timpul pentru tine.”
"Da." Doamne, urăsc rahatul ăsta. Nu vreau să-i cunosc familia.

Știu deja că nu mă plac.
Suge-l... pentru ea.

Cobor din mașină, iar Tully vine pe partea șoferului, înconjurându-și

brațele în jurul meu. „Nu spune nimic despre faptul că mă mut cu tine încă,
bine?”
Îmi strâng maxilarul. Începem. "De ce nu?"
„Brock.” Ea face ochii mari la mine. „Trebuie să le dăm timp să se

încălzească mai întâi cu ideea despre noi.”
„Ce-ar fi să ne căsătorim și să-i enervăm cu adevărat?” răspund neclintit.
Ea zâmbește. „Lucru ciudat este că ești atât de nebun, că de fapt habar

nu am dacă glumiți acum sau nu, așa că mă prefac că nu am auzit asta.”
Îmi ridic din sprâncene în timp ce ea mă conduce pe poteca din față.
"Buna ziua?" strigă ea când ajungem la ușa din față.
„Tully.” Un bărbat zâmbește și vine să ne întâmpine. Este de vârstă

mijlocie și supraponderal, dar oricum îmi zâmbește. „Sunt Michael”, îmi spune
el.
„Michael, el este Brock. Brock, Michael este tatăl meu vitreg.”
"Salut." Zâmbesc și îi strâng mâna.
"Intra." Își întinde brațul și mergem prin casă. Este mic și ciudat, cu
mobilier învechit. De asemenea, este impecabil de curat. Ieșim într-o zonă
mare din spatele casei care arată ca o extensie și acolo o văd pe mama lui
Tully.
„Bună”, spune ea, făcând un zâmbet.
Zambet fals înapoi imediat. "Buna ziua."
Nicio dragoste nu s-a pierdut aici. Ea încă mă urăște.
„Unde este surioara mea cea mică?” Aud o voce masculină strigând pe
hol și mă întorc exact la timp să văd un bărbat blond care se apropie pentru a-
l aborda pe Tully în brațe. Este arătos, înalt și probabil de vârsta mea.
Mă uit în sus și văd un alt bărbat care intră din curtea din spate. Își dă
ochii peste cap la interacțiunea bărbatului cu
Tully. Hmm.
"Pune-ma jos." Tully râde în timp ce îl plesnește.
„Brock, el este Peter, fratele meu vitreg.”
"Salut." Zâmbesc și îi strâng mâna.
Peter mă privește în sus și în jos, mărându-mă, dar eu doar îl privesc în

gol. Are și el vreo problemă cu mine?
„Și acesta este Brad, fratele meu.” Tully zâmbește afectuos.
Mă întorc și strâng mâna celuilalt bărbat. Pare să aibă aproximativ

aceeași vârstă cu Peter, dar cu părul blond căpșuni și trăsături similare care îl
fac să semene cu Tully. Acesta trebuie să fie fratele ei biologic.
"Buna colegule." El zâmbește cu căldură și ne dăm mâna.
„Vrei să bei ceva sau ceva?” întreabă mama ei.
Zâmbesc politicos. „Doar un sifon, mulțumesc.”
Cei doi părinți dispar în bucătărie și ochii mei se îndreaptă spre manta,
unde este expusă o fotografie uriașă a lui Simon și Tully în brațele celuilalt.
Sunt la balul lor de absolvire sau așa ceva, toți îmbrăcați. Urăsc că are un
trecut cu el.
Îmi strâng maxilarul. Calm, calm... stai al naibii de calm.
Un Labrador vine în fugă din curtea din spate și Tully se apleacă să-l
mângâie. Îmi ridic privirea și văd că ochii lui Peter se îndreaptă spre fundul ei.
Marginea cordonului ei se vede ușor în timp ce blugii ei coboară.
El stă acolo și se uită ca și cum nimeni altcineva nu este în

cameră.
Ce naiba?
— Deci, ce faci, Peter? Întreb. L-am mai văzut, dar nu știu sigur de unde.
Își ridică privirea de pe fundul lui Tully și se ridică și își încrucișează

brațele în fața lui, întinzându-și
picioare. „Sunt detectiv.”
Ochii mei îi țin pe ai lui. Da, așa am crezut. "Ah." Dau din cap.
„Linie de lucru interesantă.”
"Ce faci?" El ridică o sprânceană.
„Lucrez pentru o companie de securitate.” Nu-i spun rahatul meu.

Știu deja că tipul ăsta e un nenorocit.
Tully cade pe podea și se rostogolește cu câinele.

Ochii lui Peter se lasă din nou spre ea, iar limba lui iese să alunece pe
buza de jos, în timp ce o vede întinsă pe spate.
Bine, ce dracu se întâmplă aici? O verifică.
— Deci, ești fratele vitreg al lui Tully? Întreb.
Zâmbește viclean. „Da, ne-am alăturat la șold. Nu-i așa, Tull?
Mă uit la el. Nu mai, nenorocitule.
Mă întorc către Brad. „Ce faci, amice?”

„Sunt în IT...”
„Este șomer”, îl întrerupe Peter.
„S-a retras...” intervine Tully. „Slujba ta visată vine în orice zi,

Brad.” Ea zâmbește entuziasmată. „Știu doar că este.”
Tully se ridică, iar câinele sare din nou peste ea. Ea se apleacă cu
spatele la Peter, iar el își pune mâna pe șoldul ei.
Firele de păr de pe ceafă îmi stau în atenție și nu pot să nu mă uit

la el.
Se uită cu privirea înapoi.
Ce naiba se întâmplă de fapt aici?
Frate vitreg?
„Tully, scoate câinele afară, te rog”, strigă mama ei din bucătărie.

"Bine." Tully se îndreaptă spre a-l duce afară.

— Haide, Mitchy. Haide."
Eu fac un pas înainte și intru în fața lui Peter odată ce Tully nu mai
aude. „Hai să lămurim un lucru, ticălosule”, șoptesc eu furios. „Te uiți
din nou la fundul lui Tully și te voi rupe ca o crenguță.”
Fața lui Peter cade, clar șocat că l-am chemat

aceasta.
Brad șuieră și izbucnește într-un chicot. „La naiba în sfârșit,”

șoptește el.
Peter ridică bărbia. "Despre ce vorbesti?" El batjocorește. „Și n-aș

fi prea presupus dacă aș fi în locul tău. O să te părăsească în orice
moment.”
Ne stăm față în față uitându-ne unul la altul. „Acesta este primul

și ultimul tău avertisment. Îți ții mintea nenorocită departe de chiloții
lui Tully.
„La naiba, bate în joc Peter.
„Nu încerc să câștig un concurs de popularitate cu bătrânii, așa

că ar trebui să știi că practic nu-mi pasă dacă mori”, șoptesc și știu că
trebuie să plec de aici înainte de a începe să te balansezi.
Brad chicotește din nou.
Tully vine din curtea din spate, își înfășoară brațul în jurul taliei
mele și îmi zâmbește cu dragoste.
„Trebuie să merg la muncă, iubito”, spun eu printre dinți, cât de

calm pot.
Fața ei cade. „Nu rămâi?”
„Nu pot, îmi pare rău.” Mă duc în bucătărie la mama și tatăl ei.
„Îmi pare rău, tocmai a apărut o urgență la serviciu. Trebuie sa plec."
Tatăl vitreg arată de fapt dezamăgit, dar chipul mamei lui Tully se
luminează. „Oh, dragă”, pretinde ea dezamăgită.
"Data viitoare?" Zambesc. „Poate că poți veni

casa noastra?"
Ochii mamei lui Tully se fac mari. „Casa ta?” Ea se încruntă.
„Oh, nu ți-a spus Tully?” Mă comport surprins. „Se mută cu

mine.” Zâmbesc larg, privind cum sângele se scurge de pe fețele lor.
„O noapte bună, tuturor.”
Mă întorc și îl iau pe Tully de mână. „Dă-mă afară, iubito.” Mă

uit la Peter și îi fac cu ochiul și lui Brad înainte să dispărem pe ușa
din față.
„Brock”, șoptește Tully în drum spre mașină. „Credeam că ți-

am spus să nu spui nimic!”
"Da bine." Mă opresc o clipă. "M-am răzgândit."
„Ești imposibil”, șoptește ea furioasă.
Zâmbesc, mă aplec și o sărut. „Dar și complet adorabil, nu?”
Ea zâmbește și mă sărută, iar după un dulce rămas bun, eu

pornesc mașina și conduc pe stradă, clătinând din cap.
Ei bine, asta trebuie să fie cea mai proastă întâlnire

Momentul părinților din istorie.
Nenorocitul de frate vitreg este în ea.
Ben se încruntă la mine de peste masă. "Esti sigur?"

"Pozitiv."
„Fratele ei vitreg se uita la fundul ei?”
"Da." Sorb din bere, furia revărsându-mă din mine.
Suntem la The Roundhouse, stând în colțul din spate, și vreau

să fiu oriunde decât aici. Femeile superbe sunt
defilând, îmbrăcați până la nouă în haine de designer, fiecare dintre ele

disponibile la un preț ridicat.
Este o mulțime diferită de comuna normală a benzii. Locul ăsta este

pentru cei bogați – un club de domni care a costat treizeci de mii de oameni
să se alăture. „Mai bine îmi recuperez banii când rezolvăm cazul”, șoptesc eu
în timp ce mă uit în jur.
"Deci ce ai facut?" întreabă Ben. „La fratele vitreg?”
„I-am spus că am de gând să-l rup cu el sau ceva rahat.” Eu dau din
cap cu dezgust. „Nici măcar nu știu, și apoi a trebuit să plec înainte să-i scot
prostiile.”
„Doamne,” mormăie Ben. „Rahatul ăsta s-ar putea întâmpla numai ție.”
"Dreapta?"
Privim din nou peste mulțime. Majoritatea sunt bărbați în costume.
„Atunci căutăm un polițist?” Ben oftă. „Îl am pe Tane în birou care

așteaptă să caute actele de identitate ale oricăror suspecți despre care îi
trimitem o imagine.”
Dau din cap. „Sau un grup”. dau din umeri. „Este greu de spus.
Martorul a spus că a fost un polițist, dar ea a spus că ei... ceea ce înseamnă
că sunt mai mulți dintre ei.”
Își mijește ochii când gândește. „Meredith și mama ei sunt dispărute,

dar vecina pare să creadă că au plecat în vacanță. Ce crezi din toate astea?”
Băieții au mers astăzi la Meredith și nimic nu părea în neregulă. Nu

existau semne că ceva ar fi în neregulă. Vecina a spus că au plecat pe
neașteptate pentru că bunica lor era bolnavă.
„Cred că fetele sunt obligate să se filmeze cu acești bărbați bogați și

apoi, la scurt timp după aceea, sunt forțate să le găsească și să le mituiască
cu filmările.”
— Ca și celălalt caz? Se încruntă.

„La fel ca în celălalt caz, dar fetele au început cumva să riposteze.

Sau ceva nu merge bine undeva.”
„Crezi că fetele se îndreaptă cu oricine ar fi șeful?” Isi sorbi berea.
„De ce altfel i-ar fi ucis?” mă încruntă.
„Poate că îi ucide după ce le-a terminat treaba?”
„Nu, pentru că atunci fetele n-ar mai face-o.

O face pentru a-i ține la rând, ceea ce înseamnă că fac ceva greșit sau
se apropie de a-l preda.”
„Hmm.”
Sorb din nou din bere și mă uit spre u ă. Atunci îmi rămâne gura
deschisă.
„Peter e aici”, șoptesc eu.

"Cine e?' Ben se încruntă.
„Fratele vitreg”.
Bens face ochii mari. „Nu crezi că…?”
„Este polițist. El este aici." Ochii mei îi țin pe ai lui. „Care sunt
șansele naibii să se întâmple acest rahat?” expir puternic. „La naiba”,
șoptesc eu. „Trebuie să plec de aici înainte să mă vadă.”
Îl privim trecând prin club și luând loc la o masă cu alți trei bărbați.
Ben mărește pe camera sa, prefăcându-se că citește ceva pe

telefon în timp ce face fotografia. „Du-te, eu voi rămâne. Îi voi trimite
astea lui Tane și îi voi obține un act de identitate.”
Tully
Mă trezesc cu o tresărire când telefonul meu dansează pe noptieră. Mă uit

la ceas și văd că este 3:00 dimineața
„Meredith.” Mă grăbesc după telefonul meu. Am fost frenetic toată

săptămâna încercând să o găsesc. Brock nici măcar nu mă va lăsa să mă
întorc în apartamentul meu până nu o va găsi în caz că o veghează acolo. A
ieșit și mi-a cumpărat haine noi, articole de toaletă și tot.
Mă încruntă când văd că numele se aprinde. Deborah... e ciudat.
Brock se ridică, pe jumătate adormit. "Cine e?"
„Mama lui Simon”, șoptesc eu. „Bună, Deborah.”
— Bună, Tully.
"Este totul în regulă?" Întreb.
„Nu, dragă, nu este.”
Ascult, iar ochii mei trec la Brock în pat în timp ce el începe să se ridice,
încă pe jumătate adormit.
„Suntem la Londra”, spune ea.
"Ce s-a întâmplat?" Panica începe să-mi facă corpul să se răcească.
„Simon s-a prăbușit.”
„Este bine?” șoptesc când inima începe să-mi bată în piept.
„Nu, Tully. El nu este. Are... are leucemie.”
Întreaga mea lume se oprește.
„C-ce?” optesc eu.
„Nu sunt siguri dacă va reuși.”
Ochii mi se umplu de lacrimi. "Ce?" optesc eu. "Nu. Esti sigur?"
„El întreabă de tine.”
Dau din cap, abia ca să vorbesc prin nodul din gât.

"Sunt pe drum."
Capitolul 20
Mă uit la Brock, uluit.
"Ce s-a întâmplat?" el intreaba.
„Este Simon. S-a prăbușit la Londra.”
Brock îmi ia mâinile în ale lui în timp ce mă așez pe pat. „Este bine?”
Dau din cap, groaza prea reală. „Are leucemie”, șoptesc eu. „Nu știu
dacă va reuși.”
„La naiba,” mormăie Brock pe sub răsuflare în timp ce își trece

mâinile prin păr.
Stau cu un scop reînnoit. „Trebuie să merg la el.”
"Ce?" Se încruntă.
Îmi pun mâinile în păr când începe să se instaleze panica. „Trebuie

să iau un bilet.” Încep să-mi iau lucrurile din cameră și încep să le arunc
repede pe pat.
— Nu poți merge la Londra, Tully. Părinții îi sunt alături, pot avea

grijă de el”, spune el încet, încercând să-l consoleze
pe mine.
„Trebuie să plec!” Trăiesc, iar apoi ochii mei nebuni se întorc spre el.
"Vino cu mine."
dau din cap frenetic. „Da, da. Trebuie să vii și noi mergem acum. Poți
aștepta la hotel cât îl vizitez. Vă rog…"
„Tully, nu pot face asta. Tocmai am avut o săptămână liberă și trebuie

să o găsim pe Meredith.
„Brock, te rog”, șoptesc eu în timp ce lacrimile îmi umplu ochii. „Am

nevoie să vii cu mine.”
El își înfășoară brațele în jurul meu. „Vreau, dar știi că trebuie să o

găsesc pe Meredith. E în pericol real.”
ma las in pat.
„Nu vreau să zbori acolo pe cont propriu. O voi suna pe mama ta”,
spune el îngrijorat. — Sau vrei să o iei pe Callie?
— Nu, răsturn eu. „Nu o vreau pe mama acolo.” cred ca pentru a

moment. „Callie trebuie să lucreze. Voi merge singur, voi fi bine.”
Ochii lui îi țin pe ai mei. „Îți voi cumpăra un bilet și te voi lua în
primul avion”, spune el.
Frica începe să mă umple. — Și dacă moare, Brock? optesc eu.
Mă ia în brațe și mă strânge strâns. „Nu va face.

Medicina a ajuns până acum. O să fie bine”, îmi șoptește el în păr în timp
ce mă ține în brațe.
Îmi las capul pe umărul lui, dar în adâncul lui știu

medicamentul nu a ajuns atât de departe. Să sperăm că greșesc.
Stau și mă uit pe fereastra avionului, complet amorțită.
Asta e vina mea.
Acesta este Dumnezeu care mă pedepsește pentru că am făcut un lucru greșit.
Am o viziune a lui Simon în afara apartamentului meu în acea

noapte și lacrimile din ochii lui când i-am spus că sunt îndrăgostită de Brock.
Nici măcar nu am avut decența să-l cer.
Eram prea învăluit în mine – în propriile mele nevoi egoiste de a mă

gândi la sentimentele lui.
El nu s-a luptat. Era prea rănit. Nu a crezut niciodată că va auzi acele

cuvinte ieșind din gura mea. Nici unul
eu.
Și apoi m-am dus și am întâlnit familia lui Brock fără să mă gândesc la

Simon sau prin ce trecea. Ce fel de persoană face asta?
Când mi s-a făcut atât de frig?
Mi-am pus capul în mâini cu disperare.
Dragă Doamne, dacă ești acolo, dacă existi...
Vă rog să nu lăsați să se întâmple asta.
Nu Simon. Nu frumosul meu Simon.
Ia-mă în schimb.
Mă poți lua, doar nu-l iei.
Lacrimile îmi curg pe față. „Ești bine, dragă?” întreabă stewardesa,

întrerupându-mi gândurile.
Mă întorc spre ea, speriat. Dau din cap, lipsit de emoție. „Da, îmi pare
rău”, îi murmur în timp ce îmi șterg lacrimile. Bărbatul care stă lângă mine
îmi oferă un zâmbet plin de compasiune. Știu că și el este îngrijorat pentru
mine.
Ea îmi dă o pătură. „De ce nu încerci să mai dormi?”
Dau din cap și întind pătura peste mine. Îmi înclin scaunul. Ultimul lucru
pe care îl pot face este să dorm, dar nu vreau să se bată cu mine. M-au urmărit
făcând asta de optsprezece ore și sunt sigur că ei cred că sunt pe punctul de
a suferi o ruptură.
Poate că sunt.
Bărbatul își pune mâna peste a mea de pe masa dintre noi. "O să fiu
bine."
Dau din cap și ochii mi se umplu din nou de lacrimi. Te rog, nu fi drăguț
cu mine. Pur și simplu nu pot face față cu cineva care este drăguț cu mine. eu
merită să fie tratat cu dispreț.
Mintea mea merge la Brock, regele meu. Mi-a cumpărat un bilet la

clasa întâi și m-a dus la aeroport. Nu un argument sau un comentariu
derogatoriu de auzit. Era și el îngrijorat pentru Simon. E un tip bun.
Doamne, îl iubesc.
Omul bun de lângă mine îmi ia mâna în a lui. „O să te țin de mână în

timp ce dormi”, șoptește el.
Zâmbesc încet, mi-a fost restabilită credința în rasa umană.

"Mulțumesc."
Îmi ridic pătura, închid ochii și, cu căldura mâinii unui străin pe a mea,
mă îndrept spre coșmarurile mele.
„Este în camera doi-unu-șase.” Asistenta bună zâmbește.
Mă îndrept și mă uit prin fereastra din u ă.
Simon este în pat, tatăl lui este lângă fereastră și al lui

mama stă lângă el pe un scaun. Arată atât de sumbru.
Închid ochii în timp ce încerc să mă pregătesc. Poți sa faci asta.
Intru incet in camera. Fața lui Simon se luminează și eu zâmbesc.

„Bună, Si.”
Mama și tatăl lui stau și se repezi spre mine, ținându-mă strâns. Le

simt frica prin îmbrățișarea lor.
"Salut." Zâmbesc, în ciuda lacrimilor mele.
Mă apropii de Simon, mă aplec și îl iau în brațe.

Arată atât de rău și se simte atât de slăbit, iar toate discuțiile pe care mi le-
am făcut despre a fi puternic sunt aruncate pe fereastră. plâng în hohote.
„Îmi pare atât de rău, iubito”, îi șoptesc.
Ne lipim unul de celălalt pentru o perioadă lungă de timp. Groaza

dinaintea noastră mult prea reală.
"Ce se întâmplă?" intreb in timp ce ma intorc catre ei.
„Îi face transfuzii de sânge în timp ce încercăm să-i luăm sânge

numără în sus, spune mama lui încet. „Este foarte obosit.”
Dau din cap. "Bine." Îi iau mâna în a mea și mă uit la el.
— Întinde-te cu mine, Tull, șoptește el.
Nodul din gâtul meu este atât de mare, încât nu cred că mă pot opri să
nu plâng din nou în hohote. Dau din cap, speriat să vorbesc. Îmi dau jos
pantofii și mă urc pe pat lângă el, ținându-l strâns.
„Îți lăsăm puțin timp singur”, spune mama lui.
„Voi sta cu el în seara asta”, le spun.
Se aruncă o privire unul la altul.
„Mamă, du-te la hotel și dormi puțin”, spune Simon.

„Tully e aici acum, e în regulă. Totul va fi în regulă”, șoptește el, cu ochii ațintiți
pe fața mea.
Părinții lui pleacă în cele din urmă, iar noi stăm întinși în camera slab luminată,
față în față, așa cum am mai făcut de atâtea ori înainte. Îmi trec degetele prin
părul lui în timp ce încerc să-l fac să doarmă. E prea slab pentru a vorbi prea
mult timp.
„Te iubesc, Tully”, șoptește el atât de încet încât abia îl aud.
„Te iubesc, Si.” Îi pun fața și, în acest moment, îl iubesc pe Simon. Pentru
tot ceea ce am trecut împreună și pentru tot ceea ce ne-am învățat unii pe
alții. "Ești prietenul meu cel mai bun." Zâmbesc blând.
„Sărută-mă”, șoptește el printre lacrimi și știu că timpul lui cu mine s-ar

putea să se apropie de sfârșit.
Lacrimile îmi ies din ochi și mă aplec în față și îl sărut tandru în timp
ce-i țin fața în mâini. Fețele noastre umede se strâng una pe cealaltă de
durere.
Zâmbește, închide ochii, iar noi doi stăm nemișcați câteva clipe...
Până când pare prea nemișcat.
„Da”, șoptesc eu în panică. „Simon”, șuier în timp ce încerc cu

disperare să-l trezesc.
„Simon”, spun eu mai tare. "Nu. Nu mă părăsi.” suspin.

„Simon. Nu. Nu mă lăsa, strig eu. „Te rog, nu, Si… te rog?”
Sar în sus și apăs pe sonerie. Asistentele vin alergând și preiau

imediat controlul. Stau înapoi cu mâinile peste gură, înghețat de frică.
Asistenta se întoarce spre mine. „Suna-i parintii.”
Îmi scot telefonul cu mâinile tremurânde frenetic și formez numărul.
"Ce s-a întâmplat?" Ea raspunde.
„Trebuie să vii repede. Se întâmplă ceva, șoptesc eu în panică.

"Grabă."
Două zile mai târziu, mă întind lângă Simon pe patul lui. E noaptea târziu
și un flux subțire de lumină trece prin crăpătura ușii băii.
Zambesc. „Îți amintești când am vrut McDonald’s, așa că am luat

mașina mamei tale când părinții tăi erau plecați, iar când ne-am întors am
lăsat frâna de mână oprită și mașina s-a rostogolit într-un stâlp de telegraf?”
El zambeste. „Câți ani aveam?”
— Ca, cincisprezece.
„Atacul Mac”. El chicotește. „Amintește-ți fața tatalui când

a aflat?"
eu chicotesc. „Dar când am încercat iarba?”
„Am fost hardcore”, șoptește el.
Zambesc. „Am fumat garnituri în parc și am adormit pe un covor.

Părinții noștri au sunat la poliție freneți pentru că nu am venit acasă toată
noaptea.”
Simon se uită la mine. „Amintiți-vă câți țânțari

mușcături pe care le-am avut?”
Râd. Eram acoperiți din cap până în picioare. „Asta a fost iadul și am
fost întemeiați pentru totdeauna.” Tacem din nou.
— Îți amintești când m-ai sărutat? optesc eu.
El zâmbește și dă din cap. „L-am plătit pe prietenul meu să mă

îndrăznească să te sărut în acel joc de a învârti sticla, doar ca să mergi cu
ea.”
Îmi trec mâna pe fața lui și îi cuprind maxilarul. „Te-aș fi sărutat fără
îndrăzneală.”
Ochii lui îi cercetează pe ai mei și tăcem din nou. "Îmi pare rău."
mă încruntă la întrebare. "Pentru ce?"
„Îmi pare rău că te-am lăsat să pleci”, șoptește el. „Că nu m-am
străduit mai mult să te fac fericit.”
Ochii mi se umplu de lacrimi. Cum ar putea crede că aceasta este

vina lui.
„M-ai făcut fericit, Si. În fiecare zi m-ai făcut fericit.”
Se uită la mine și știu că vrea să știe de ce am plecat când era atât de

mult bine între noi.
„Nu știu de ce”, șoptesc eu. „Dacă aș fi știut răspunsul de ce a trebuit

să plec, nu aș fi plecat niciodată. Aș fi rămas și aș fi remediat.” Îmi pun
capul pe umărul lui și stăm în tăcere o vreme. Îl simt zâmbind deasupra
mea, de parcă și-ar fi amintit ceva.
„Amintește-ți când m-ai pus să-ți pun spray de bronzat și l-am băgat
în ochi.” El zambeste.
„A trebuit să merg la camera de urgență din cauza asta.” eu chicotesc.
„Și doar o parte a feței tale era maro.” El chicotește. „Și mama ta țipa
la mine că te-am frecat pe față.”
Am izbucnit în râs când îmi amintesc de agitația din spital în acea zi.
Întindem somnoroși mult timp, iar apoi respirația lui reglată îmi spune
că a adormit.
Atâtea momente bune împreună. Prea mulți pentru a le aminti pe

toate.
Camera de spital este tăcută, iar eu mă așez pe scaunul de lângă patul lui
Simon. Nu am plecat de la el de șase zile.
Tăcerea este sufocantă, de parcă tristețea noastră ar fi furat tot

sunetul. Păsările au încetat să ciripească, iar copiii au încetat să se mai
joace. El este în declin și simt că lumea este pe cale să se sfârșească.
Simon doarme, prea slab pentru a rămâne treaz acum.
Acum trei zile, capelanul a venit să-l binecuvânteze în viața de apoi și

ni s-a spus să facem pace cu boala lui.
Ei nu pot să-i ridice hemoleucograma, indiferent cât de mult s-ar strădui.
Îngrijirea pe care a primit-o a fost remarcabilă, dar pur și simplu nu este
suficientă.
Cum este posibilă pacea?
Cum pot face pace cu o boală insidioasă care amenință să-l ia de la

mine pentru totdeauna?
Brocks m-a sunat non-stop, dar nu mi se pare bine să vorbesc cu el

când lucrurile sunt atât de întunecate aici. I-am dat mesaje scurte drept
răspunsuri. Vreau să vorbesc cu el astăzi,
de i. Telefonul meu se aprinde, iar numele Brock luminează ecranul.

Știu că trebuie să iau asta.
Merg încet pe coridor și răspund. „Brock?” optesc eu.
„O, slavă Domnului.” Oftă. „Am ieșit din mine

mintea cu griji. Te simți bine?" întreabă el în grabă.
Scutur din cap și simt că lacrimile încep din nou să curgă.

„Nu”, șoptesc eu. „Ei nu cred că va reuși.”
El tace.
— Nu pot să-l ajut, Brock.

„Sunt la hotel.”
mă încruntă. "Ce?"
„Când nu te-am putut contacta la telefon, eram frenetic, așa că

am venit la Londra.”
"Esti aici." Zâmbesc trist, dar mă simt într-un fel plin de speranță.
„Da, dragă, ar fi trebuit să vin cu tine în primul rând. Îmi pare

rău că nu am făcut-o.”
Lacrimile cad libere. "Unde ești?"
„Sunt la Intercontinental. Unde stai?"
„Nu m-am întors la hotel de când am ajuns aici.”
„Unde ai dormit?” el intreaba.

"Pe scaun."
"Prunc." Oftă.
„Vin curând, bine?”
"OK, te iubesc." El închide.
Mă întorc în cameră. Mama lui Simon stă pe scaun, iar tatăl său
este la locul lui obișnuit lângă fereastră.
„Mă duc să mă întorc la hotel pentru noapte. dacă este în regulă.”
"Desigur dragă." Mama lui zâmbește, stând să mă ia în brațe.

„Mulțumesc foarte mult că ai venit”, îmi șoptește ea în păr. „A te avea aici îi
va da lui Simon voința să se întoarcă la noi. Te iubește atât de mult, Tully.”
Zambesc.
Ea se retrage, iar ochii ei îi cercetează pe ai mei. — Are nevoie de tine,

Tully, acum mai mult ca niciodată.
Dau din cap. "Știu."
Ea se aplecă și mă sărută pe obraz. Mă aplec asupra lui Simon și îi

împing părul înapoi de pe frunte. „Mă duc acasă, Si. Ne vedem maine?"
șoptesc în timp ce îl sărut ușor pe frunte.
El este atât de lipsit de viață acum. Are nevoie de mine... și -l las să

meargă să vadă un alt bărbat.
Gustul oribil al vinovăției îmi umple gura, dar eu

încearcă cu disperare să-l blochezi.
Mă întorc și ies din camera de spital și nu mă uit înapoi.
Nu pot să am ultima mea imagine cu Simon întins în acel pat, când îl

las din nou pentru Brock.
Ce se întâmplă cu mine? În cine m-am transformat?
Cioc cioc.
Ușa se deschide în grabă și chipul frumos al lui Brock iese la vedere.

„Hei, Pock.” Zâmbește cu căldură și mă cuprinde în brațe.
Mă agățăm de el, nodul din gât mă doare atât de tare.

E atât de mare, atât de puternic și se simte atât de... sănătos. Se trage înapoi
și se uită în jos la mine în timp ce mă ține de brațe. „Doamne, pari epuizat.
Cât de mult ai slăbit?” mă întreabă în timp ce mă trage în cameră.
Îmi înconjoară brațele în jurul lui și îl țin strâns. Se simte că poate

face totul mai bine. De parcă știa cât de fragilă sunt, el rămâne
nemișcat și mă lasă să fiu. Îmi dă părul pe spate de pe frunte și se uită
în jos la mine. "Te simți bine?" opte te el.
Eu dau din cap. "Nu." îl sărut încet. „Dar mi-e mai bine acum că
ești aici.”
„Ar fi trebuit să vin la început, iubito. Îmi pare rău."

Mă conduce în baie. „Fă duș și dormi pentru tine. Voi primi niște room
service.”
— Vreo veste despre Meredith? Întreb.
El dă din cap. „Nu, cardurile ei de debit nu au fost folosite deloc.”
Inima imi scade. "Ce inseamna asta?"
Îmi scoate cămașa peste cap. „Nu știu, iubito.”

Oftă trist.
Îmi alunecă pantalonii pe picioare, apoi chiloții și sutienul, iar eu

stau în fața lui goală. Îmi ține fața în mâini și mă sărută ușor.
„Mi-a fost dor de tine”, șoptesc eu. „A trecut atât de mult timp de când
nu am fost în brațele tale.”
„Și mi-ai fost dor de tine”, respiră el pe buzele mele, ezitând în

timp ce așteaptă o invitație.
— Intri cu mine? Întreb.
Zâmbește încet și își strecoară cămașa peste umeri, apoi își lasă
blugii jos.
Ochii mei coboară peste trupul lui frumos. Piele bronzată cu o

praf de păr negru pe corp. Fiecare mușchi este expus, iar pula lui
moare pentru atenția mea. Ne sărutăm și, neputând să mă abțin, îmi
alunec mâna în jos și îi iau mingile, mângâindu-i penisul gros.
Parcă o viață întreagă de când m-a atins.
„Lasă-mă să te spăl”, șoptește el în timp ce mă trage sub apa

fierbinte. Un duș cu Brock este cel mai bun tip de terapie.
Cu aburul și mâinile lui masând săpunul în mine, simt că mă relaxez pentru

prima dată într-o săptămână.
Trebuie să fiu aproape de el, mai aproape decât sunt. Mă întorc către
el, îi iau mâna și o pun între picioarele mele. „Am nevoie de tine”, șoptesc
eu.
Ochii i se întunecă și mă sărută, învârtindu-și încet degetele prin

carnea mea umedă înainte de a-și aluneca două degete în corpul meu.
Apa fierbinte și senzația lui... oh, cât de dor mi-a fost de el. Simt că o
să vin deja. Corpul îmi tremură și mă aplec înainte. Mă ridică și îmi înfășoară
picioarele în jurul corpului său, ținându-mă de plăci în timp ce alunecă încet
înăuntru.
Ochii noștri sunt blocați, corpurile noastre sunt conectate și acesta

este unul dintre acele momente perfecte de claritate în care totul se simte
atât de bine.
„Te iubesc atât de mult”, șoptesc în timp ce apa cade

peste noi.
„Nu am reușit să respir toată săptămâna fără tine”, mormăie el pe

buzele mele. Ochii mi se umplu de lacrimi când mă sărută. Emoția dintre
noi prea mult. Mă pompează încet, iar eu îi zâmbesc mirată.
„Nu te uita așa la mine sau vin.” El zâmbește.
"Ce? Parcă te iubesc?” tachinez.
Clătină din cap, parcă dezgustat de el însuși.
„Te-ai gândit vreodată că va veni o zi în care ai putea veni doar știind

cât de iubit ești?”
Închide ochii pentru a încerca să mă blocheze, făcând o strâmbă în timp

ce încearcă să o țină.
„Te iubesc atât de mult”, respir pe buzele lui. Mă pompează mai tare.
„La naiba.” El mârâie și penisul lui se zvâcnește adânc în mine.

Chicotesc, iar el mă călărește încet până când degetele îmi înfig în spatele
lui și capul meu este înclinat pe spate.
E gros și adânc și atât de perfect.
Îmi ia mai mult azi. „Mai adânc”, șoptesc eu.
Mă pompează mai tare, ridicându-mi picioarele mai sus și găsește

acel loc perfect care îmi face capul să se întoarcă și geamătul meu să
rătăcească liber.
Mă lovește din nou și mă înfior când sunt zguduită de un orgasm

violent.
Îmi las capul pe umărul lui Brock, epuizarea mea preluând controlul
și stăm nemișcați mult timp. Parcă știe că am nevoie de el în mine. Vreau
să dorm așa.
„Pat, Pock”, șoptește el încet.
Iese și mă spală din nou, apoi mă duce în pat.
Mă trezesc cu săruturi blânde care îmi fac praf pe gât.
Dragostea mea este aici.
„Dimineața”, șoptesc eu în timp ce mă întind în spatele meu pentru a-mi

împinge degetele prin părul lui.
Mâinile lui Brock alunecă în jos peste șoldul meu și îi simt erecția
în spatele meu. Zâmbesc somnoros. „Doamne, nici nu-mi amintesc să fi
fost în pat.”
„Ai fost zonked. Cât timp a trecut de când nu ai dormit?” el intreaba.
„Sincer, nu de când eram în brațele tale.”
Expiră puternic. „Ce este în planuri astăzi?” Mă sărută din nou pe

umăr și eu zâmbesc liniștit... doar pentru o
moment.
„La naiba.” Gâfâi în timp ce mă ridic în grabă. "Cât este ceasul?" Sar
din pat să-mi iau telefonul. Sunt zece apeluri pierdute de la mama lui
Simon. "La dracu."
„Specialistul vine să-l vadă pe Simon în această dimineață. Trebuie să

fiu acolo.”
Se uită la mine de parcă mi-aș fi pierdut mințile. „Părinții lui sunt

alături de el.” Se târăște din pat și intră în baie.
„Știu, dar trebuie să fiu și eu acolo”, spun în timp ce trec pe lângă el și

deschid dușul.
"De ce?" el intreaba. „De ce trebuie să fii acolo?”
mă încruntă la el. "Ce vrei să spui?"
„Vreau să spun…” Își miji ochii pentru o clipă. „Vreau să spun, care
este exact rolul tău aici cu Simon?”
"Ce vrea sa insemne asta?" mă răstesc furioasă când intru în duș.
„Ei bine, ești aici ca prieten sau ești aici ca iubita lui?”
„Nu fi ridicol.” eu rânjesc. "Sunt iubita ta."
„Cât timp ai de gând să stai aici?”
Mă uit la el, nesimțit. „Atâta timp cât este nevoie.”
Își înclină maxilarul spre tavan și își pune mâinile pe șolduri. "Chiar
așa?"
„Ce vrei să spui, e așa?”
— Credeam că vei veni acasă cu mine, Tully.

El mârâie. „M-am gândit că te voi aduce acasă.” Iese repede din baie.
"Ce?" Sun după el. Nu răspunde, așa că închid dușul și îl urmăresc.

„Ce vrei să spui că ai venit aici să mă aduci acasă?”
„Tocmai ce am spus. Trebuia să-l vezi. Ai făcut-o.

Acum este timpul să ne întoarcem acasă.”
„Ești nebun al naibii?” strig eu. „Nu pot să-l părăsesc.”
„Nu ești iubita lui!” strigă el înapoi.

„El are nevoie de mine.”
"Am nevoie de tine. Dar eu, Tully. Unde dracu mă încadrez în

toate astea? Pune-te in locul meu. Ți-ar plăcea să mă mângâi în cealaltă
parte a lumii pe fosta mea iubită?”
Arăt spre el, furia mea crescând la un nivel periculos.

„Nu îndrăzni naibii.”
„Nu ce? Cere să mă tratezi cu respect?”
Îmi trag peria de păr prin păr când încep să mă înfurie.
„Ai venit, l-ai văzut. Ai făcut tot ce ai putut. Acum este timpul să
vii acasă cu mine. Iubitul tău."
— Nu mă face să aleg, Brock.
El liniște. „Ce ar trebui să însemne asta?” Vocea lui a luat un ton

urât... unul care nu-mi place.
Mă uit la el. „Exact ce am spus.”
„Deci, dacă te-aș pune să alegi, tu l-ai alege pe el, asta spui?”
Mă uit la el.
— Spune nenorocitul de cuvânt, Tully, și voi pleca ca să poți fi cu

el. Are falca întinsă, cu ochii arzând în timp ce se uită la mine și
așteaptă un răspuns.
Ochii mi se umplu de lacrimi.
Și în acel moment, el știe.
Se dă înapoi de la mine, tresărind de parcă tocmai l-aș fi

înjunghiat. „Ți-am dat inima mea dracului pe un platou în Hawaii”,
șoptește el.
„Brock…”
„Deci” se încruntă. „Am fost oprirea la boxă tot timpul. Te

întorceai mereu la el?”
„Brock”, șoptesc eu și încerc să-l prind de braț și el mă lovește.

„Asta i-ai făcut lui Simon? Promite-i dragostea ta nemuritoare și

apoi aruncă-i-o în față?”
"Nu este corect!" Plâng. „Este bolnav.”
"Știu!" strigă el. „Dar trebuie să descoperi ce este

la naiba ce faci și care este rolul tău aici.”
Mă uit la el printre lacrimi.
„Vrei să fii prietena lui... sau a mea?”
„Te iubesc”, șoptesc în timp ce lacrimile îmi curg pe față.
— Nu asta am întrebat, Tully.
Îmi las capul în jos și mă uit la covor. Nu pot să-l părăsesc pe

Simon. Pur și simplu nu pot face asta. „Trebuie să fac ce este corect”,
murmur eu cu tristețe.
„Și să stai cu el este ce-i drept?”

"Da."
Îmi ridic privirea, iar ochii lui îi cercetează pe ai mei, încăperea

tăcând de moarte.
Își încurcă fața în timp ce își pierde controlul, se întoarce spre

perete și îl lovește puternic, făcând o gaură în tencuială. Sar înapoi
înspăimântat complet.
„Brock!” icnesc.
Se întoarce și iese furtuni, fără să scoată un cuvânt, doar

trântind ușa în urma lui.
Mă uit la el, cu vederea încețoșată. Nodul din gât mi se strânge

și plâng în hohote.
„Brock”, șoptesc eu în tăcere. „Nu pleca.”

Capitolul 21
„Deci, rezultatele sunt bune?” îl întreabă Simon pe doctor.
Doctorul zâmbește cu mândrie. „Da, rezultatele sunt grozave.

Nivelurile sunt pe cale de revenire.”
Am oftat de ușurare și am strâns mâna lui Simon în a mea.
„Ai o luptă lungă în față, tinere. Dar sunt încrezător că te putem trece
peste această criză”, îi spune medicul.
Zâmbesc și părinții lui Simon se îmbrățișează ușurați.
Mă uit între doctor și Simon. „Când crezi că se va putea transfera

înapoi în Australia?” Întreb. Sunt atât de recunoscător pentru tratamentul
medical pe care l-a primit aici, la Londra, dar Australia are tehnologie
medicală de ultimă oră și vrem cu adevărat să-l ducem acasă.
„Aș spune că va fi apt să călătorească în aproximativ trei sau patru

săptămâni.”
Inima imi scade. Încă patru săptămâni. E o perioadă lungă. Mintea

mea se duce instantaneu la Brock și la lupta pe care am avut-o azi dimineață.
expir puternic. Vreau să fiu aici cu Simon. Nu puteam să merg acasă în
acest moment.
Doamne, asta e o mizerie.
Doctorul completează fișele și vorbește cu asistentele. Îi îmbrățișez

pe părinții lui Simon și apoi pe el. „Aceasta este o veste grozavă, Si”, îi
șoptesc în timp ce îi țin fruntea de a mea. „O să fii bine.”
Zâmbește și se întinde pe spate, ochii lui nu-i părăsesc niciodată pe

ai mei. Telefonul meu sună și mă grăbesc să-l ridic. Poate fi Brock. Mă
încruntă când văd numele Meredith luminând ecranul. răspund imediat.
— Meredith?
„Oh, salut, Tull”, spune ea fără să-i pese în lume.

"Ce mai faci? De ce m-ai sunat de atâtea ori?”
Îmi dau ochii peste cap. La naiba Meredith. Acopăr telefonul cu

mâna. „Trebuie să iau asta”, șoptesc eu înainte să ies în hol. — Ce naiba,
Meredith? șoptesc supărată.
„Unde naiba ai fost?”
„Bunica mea s-a îmbolnăvit, așa că am făcut o excursie în Queensland.”
"Oh." Fața mea cade. „Este bine?”
"Nu, nu este. E moartă acum. Îngropat în pământ”, răspunde ea

categoric. „Viermi în capul ei. Întâlnirea haitei de lup în seara asta?
întreabă ea, de parcă acesta ar fi singurul lucru care contează.
Închid ochii în timp ce încerc să-mi pun capul în jurul viermilor din
comentariul de cap. — Sunt la Londra, Meredith. fac o pauză.
„Simon este foarte bolnav, așa că am venit să-l văd.”
"Oh, bine. Zboară acasă acum, ca să putem avea întâlnirea în seara

asta.”
suspin. "Nu pot."
"Da, poti. Spune-i că ești ocupat.”
Zâmbesc în sinea mea. Dacă lucrurile ar fi la fel de alb și negru așa

cum le vede Meredith, viața ar fi mult mai ușoară.
— Meredith, Brock te-a căutat. Era îngrijorat că totul nu este în

regulă.”
"Nu. Sunt bine."
eu tac. Nu sunt sigur dacă ar trebui să menționez ceva despre

Peachy Sue până când băieții sunt fizic cu ea. Îmi mușc buza de jos în timp
ce ascult. Ea pare bine. Poate că toate acestea sunt o amestecare nebună?
„Deci, când vii acasă?” ea intreaba.
Privesc pe hol, spre cameră. „Nu sunt sigur”, eu

ofta cu tristete. „Simon are nevoie de mine.”
"Oh." Ea se gândește o clipă. — Credeam că te-ai despărțit de el?

"Am facut." fac o pauză. "Este complicat."
„Acum faci un trio cu el și Brock?”
— Nu, Meredith, pentru numele lui Dumnezeu, nu sunt, răspund eu furioasă.

Pentru numele naibii, uneori e enervantă.
— Callie iese acum cu Brock? ea intreaba.
"Nu!" La naiba, nu am chef de prostiile astea azi.

"Te sun mai târziu."
— La revedere, Tully. Închide, complet neștiind că tocmai mi-a

ciufulit penele. Expiră puternic, știind că trebuie să-l sun pe Brock.
Mi s-a făcut rău de la lupta noastră de azi dimineață. Sper că nu

s-a întors deja la jumătatea drumului în Australia până acum. Îi formez
numărul și îmi răspunde la primul apel.
„Hei, Pock”, spune el trist și îmi dau seama imediat că nu este

mai supărat.
„Brock, îmi pare rău”, îi șoptesc.
„Da. Și eu, hei?”
"Unde ești?" Întreb.

„Sunt în camera de hotel.”
Zâmbesc și mă uit la peretele din fața mea, lăsând

tăcerea atârnă între noi. „Mă întorc acolo acum, bine?”
"Da bine."
"Oh." Am ochii mari. „M-a sunat Meredith”.

"Ce?"
„M-a sunat chiar acum. Ea a spus că bunica ei a murit și că a

trebuit să facă o excursie cu mama ei.”
„Mulțumesc dracului.” Oftă. "Unde este ea acum?"
„În apartamentul ei.”
„O să trec direct. Ne vedem în curând."
Închid și mă întorc în camera de spital până când fața lui Simon

se luminează când mă vede. Inima imi scade, iar eu
umple de tristete.
El merită mai mult decât asta.
Brock merită mai mult decât asta.
Termenul sfâșiat între doi îndrăgostiți nu a sunat niciodată atât de

adevărat ca acum.
Îi iubesc pe ambii bărbați; unul pentru ceea ce am fost și unul pentru ce

noi suntem. Un viitor cu oricare dintre ei pare imposibil.
Trebuie să decid.
Brock
Închid și mă uit la telefonul din mână pentru o clipă.
Ea a sunat.
Mă bucur că nu m-am urcat în primul avion acasă așa cum mi-am dorit.
Am sunat chiar și la compania aeriană pentru a încerca să-mi schimb zborul,
dar știam că dacă m-am urcat în acel avion ar fi fost pentru Tully și pentru
mine. Înțeleg că ea vrea să fie aici. Înțeleg că îi pasă de bunăstarea lui Simon,
dar când a spus cuvintele nu mă fac să aleg, mi-am pierdut rahatul. Nu mi-a
trecut niciodată prin minte că alegerea dintre noi era chiar o opțiune pentru
ea. Poate greșesc.
Poate că sunt aici, în Londra, făcându-mă un idiot. Poate i-am dat ei o

parte din mine care era mai sigură îngropată adânc în interior.
Încetează. Ea nu ar fi făcut-o. Știu că nu-l iubește, mă iubește pe mine.

Sunt sigur de asta.
Sun la numărul lui Ben.
"Hei."
"Salut. Sunt eu. Meredith este în viață.”
„Glumești?”
„Nu, tocmai l-a sunat pe Tully. Se pare că bunica ei era bolnavă

și a plecat într-o călătorie. Ia o mașină acolo și verifică-o, poți?
„Bine, mă descurc.”
„Oh, și Ben...”, spun eu.

„Da?” El asculta.
„Ea are...” Mă opresc în timp ce încerc să articulez ceea ce

trebuie să spun. „Este puțin acolo. Nu e tipul obișnuit de pui.”
"Ce vrei să spui?"
„Este inteligentă ca un bici, dar este incomodă din punct de

vedere social. Ea spune lucruri întâmplătoare la momente aleatorii.
Tully spune că e undeva în spectru.”
Expiră puternic. „La naiba.” Se gândește o clipă. „Ei bine, cum

mă descurc cu asta? Pot să o întreb?”
„Probabil că aș petrece ceva timp cu ea mai întâi și aș vedea

dacă poți extrage informațiile încet. Cred că dacă intri cu armele
aprinse, ea va închide magazinul.
"Ok. Am inteles. O să-l pun pe Jes. E un moale. Toată lumea îl

iubește.”
„Bună idee”, răspund eu.
„Când ești acasă?” el intreaba.

„De curând.”
— Tully vine cu tine?
"Cine știe?" suspin. „Este un cu totul alt coșmar.”
— Ai răbdare, amice. Ea nu a cerut să se întâmple asta.”
expir puternic. „Da, știu, încerc.”

„Ok, voi lua legătura după ce voi vorbi cu Meredith”, spune el. "Te prind."
El închide.
O jumătate de oră mai târziu și se auzi o bătaie la ușă.
Zâmbesc, știind că ea este aici. Deschid ușa în grabă și Tully stă în fața
mea. A plâns, iar inima îmi cade când îi văd fața tristă.
"Ce s-a întâmplat?" mă încruntă.
La naiba, a murit?
"Putem vorbi?" mormăie ea slab.
Mă uit la ea și firele de păr de pe ceafă îmi stau în atenție. "Sigur."
Ea trece pe lângă mine în cameră și mă încruntă. Ce se petrece aici?
„Îmi pare rău pentru această dimineață”, spun în timp ce ochii mei îi țin
pe ai ei. „Nu aveam dreptul să-ți comand acasă. Nu știu ce a trecut peste mine.”
Ea îmi zâmbește. "Da ai făcut. Sunt iubita ta. Aveai tot dreptul să-mi
porunci acasă. Îmi pare rău că am spus că nu ar trebui să mă faci să aleg.” Își
trece mâinile prin păr, ca și cum ar fi incomodă. „A fost greșit și cu siguranță
nu a fost corect.”
Zâmbesc și merg să o iau în brațe, dar ea trage

departe.
"Ce se întâmplă?" optesc eu.
Ochii i se umplu de lacrimi. „Te iubesc, știi că te iubesc.”
Timpul stă în loc.
Nu spune asta. Te rog nu o spune.

„Dar, trebuie să fiu corect cu toată lumea în cauză”,

adaugă ea.
"Ce vrea sa insemne asta?" Încep să-mi aud bătăile inimii bătându-mi
în urechi.
„Simon are un drum lung de recuperare în fața lui.”
"Știu."
„Voi fi aici pentru el atâta timp cât va fi nevoie”, spune ea calmă, de

parcă toate acestea ar fi un fel de discurs preîntărit.
„Nu mă aștept să pleci de lângă el, Tully”, îi spun.
„Știu, iubito.” Ochii ei bântuiți îi țin pe ai mei. „Mă îndepărtez de tine.”
"Ce?" Pământul se mișcă sub mine. "Ce vrei să spui?"
„Simon are nevoie de tot de mine”, șoptește ea.
„Ce naiba spui?” mârâi.
„Spun că nu este corect pentru tine să mă aștepți constant acasă în

timp ce stau la spital cu fostul meu iubit.”
„Dar tu nu-l iubești.”
Își strânge fața de durere. "Știu. Te iubesc."
— Ce dracu faci, Tully? strig, pierzând ultimul control.
— Ce-i drept, Brock. Fac ce este corect. Ce ar face cineva cu o inimă

pentru fostul său.”
Fața mea cade. — Te întorci la el? optesc eu.
Ea scutură din cap.
"Spune-mi. Spune-mi cu voce tare că nu te vei întoarce la el.” Simt că

pieptul începe să se închidă.
O lacrimă care se mișcă încet îi curge pe față, ochii ei ținându-i pe ai

mei cu o putere hotărâtă. „Nu pot”, ea
respiră.
Mă dau înapoi de la ea în timp ce durerea mă străbate.
Ea se întoarce la el.
Apuc peretele în timp ce aspir aer pentru a încerca să mă opresc

de a mă speria și de a-mi pierde complet rahatul.
„Acest lucru ar putea continua ani de zile cu Simon. Nu te voi lăsa să

mă urăști pentru asta,” șoptește ea în timp ce lacrimile continuă să-i cadă.
„Îmi pasă prea mult de tine ca să te las să mă aștepți acasă.”
Ea nu mă iubește.
Îmi las capul în jos, ca să nu-mi vadă ochii încețoșați.

„Ieși afară”, șoptesc eu.
„Brock. Nu putem fi măcar prieteni?” implora el.
îmi pierd controlul. „Am destui prieteni, Tully,”

strig, propriile mele lacrimi se eliberează. „Ieși naiba afară.”
Îmi las capul în jos și pieptul îmi tremură în timp ce încerc să-mi
recapăt controlul, dar nu există nicio șansă.
„Te iubesc”, șoptește ea.
Mă întorc împotriva ei de parcă ar fi Diavolul însuși. „Al naibii de

mincinos! Ieși naiba din viața mea. Chiar acum!"
Ea se dă înapoi de la mine, tresărind și dureroasă de emoție. „Îmi pare

rău”, șoptește ea.
Ochii ni se închid, apoi ea se întoarce încet și

iese pe ușă, lăsând-o să se închidă în liniște.
Imi inchid ochii. Camera este tăcută în afara inimii mele bubuitoare.
Îmi las capul în jos și inspir adânc în timp ce încerc să-mi blochez
emoțiile.
Trebuie să plec de aici.
Acum.
Mă duc la telefon și formează recepția.
„Bună ziua, recepție.”

„Organizați o mașină până la aeroport, vă rog”, spun eu calm.
"Desigur domnule. Când pentru?”
"Acum."
Taxiul oprește la mine acasă. Este ora 1:00. Strada este întunecată și liniștită
acum. Plătesc șoferul și mă apropii de ușă să intru. Aprind lumina și mă uit
în jur în sufragerie, expirând puternic.
Aceeași stradă, aceeași casă... doar că ea nu mai este aici.
A fost o călătorie lungă acasă – cea mai proastă. O întârziere de cinci

ore la escală a adus până la treizeci de ore de călătorie.
Treizeci de ore singur, incapabil să ies din capul meu.
Sunt tăiat.
Adânc.
De obicei, pot lupta pentru a ieși din orice situație, dar de data aceasta
este diferit.
Și continui să repetă și peste ultima conversație din capul meu,

întrebându-mă dacă aș fi putut spune ceva care ar fi schimbat rezultatul.
Spune-mi că nu te întorci la el.
Nu pot.
Două cuvinte nu au durut niciodată atât de mult.
Intru în bucătărie și aprind lumina, observând imediat cele două chei

pe care le tăiasem pentru Tully care stătea pe tejghea.
Cheile ei de la casa mea.
Cheile pe care ea nu le mai vrea.

O tristețe profundă mă umple și îmi trec mâinile prin păr când emoția
mă cuprinde. Mă întorc și fug să urc scările câte două. Trebuie sa dorm.
Trebuie să mă întorc la muncă. Și trebuie să uit că l-am întâlnit vreodată pe
Tully cu Scott.
„Bună”, strig când intru la serviciu. Toți își ridică privirea de pe computere
surprinși.
"Hei." Ben se încruntă în timp ce mă urmărește în biroul meu.

"Ce faci aici?"
Îmi arunc geanta pe birou. "Lucrez aici."
— Adică, ce faci înapoi de la Londra?
„Tocmai am decis să vin acasă.”
"De ce?"
„Ben, taci naiba și încetează să mă mai chinui”, răsturn eu.
El ridică din sprâncene. "Amenda." Se întoarce și iese din birou, iar eu

închid ochii pentru o clipă. Încetează.
Îmi pornesc computerul și încep să citesc notele din toate carcasele

noastre. Apoi trec la notele despre interviul cu Meredith.
Verdict Nu a fost martor.
Ce? Mă ridic și ies în birou. „Ben și

Jes. Pot să vă văd pe amândoi o clipă, vă rog?” Întreb.
Amândoi stau și vin în biroul meu. "Ce mai faci?" întreabă Jes.
— Ce-i cu notele despre Meredith? Întreb. "Ce
s-a întâmplat?"
Amândoi cad pe scaunele de la biroul meu. „Părea calmă, se crede

că nu a văzut nimic. A spus că nu era acasă în noaptea în care a murit
Peachy Sue”, răspunde Ben.
mă încruntă. "Esti sigur? Avem confirmare în acest sens?”
„Nici o dovadă că era acasă”, spune Jes. „Dar, era la fel de cool ca
un castravete.” El ridică din sprâncene. „Curat la naiba, dar nimic nu
părea rătăcit.”
„Hmm.” Mă gândesc pentru o clipă. „Bine, o să mă duc și o să văd

eu însumi, să văd ce pot dezgropa.” Răsfoiesc fișierele de pe birou. „Ce
zici de cancelar?” Întreb.
„Nimic nou despre Chancellor. Căutăm prin fișierele companiei lui

în acest moment. Există un fișier mare care a fost șters, dar încercăm să
convingem pe cineva să se întoarcă și să-l găsească.” Ben ridică din umeri.
„Trebuie să ne găsim o persoană IT. Nu putem continua să externalizăm
aceste lucruri.”
Îmi rotesc buzele în timp ce mă gândesc pentru o clipă. „De fapt, eu

s-ar putea să cunoști pe cineva, spun eu. „Lasă-mă să urmăresc asta.”
„Oh, iar postul vacant a crescut săptămâna aceasta pentru noi

persoană nouă. Ce căutăm din nou?” el intreaba.
Expiră și mă balansez pentru o clipă pe scaun. „Avem nevoie de o

femeie cu experiență în forțele armate sau în poliție.
Ne reducem munca sub acoperire la jumătate pentru că nu avem femeie.”
Oft cum cred. „S-ar putea să avem o slujbă. Unul în care va trebui să intre
sub acoperire și să dezvolte o relație cu un baron al drogurilor. Avem
nevoie de informații care pot veni doar din interior, așa că ea trebuie să
fie conștientă de asta înainte de a începe. Ea trebuie să fie dură din punct
de vedere mental și puternică fizic. Un detectiv sau de la forțele speciale...
ceva de acest calibru.”
Jes dă din cap în timp ce notează informațiile. „Am înțeles, șefu.”
— Vrei să vin să o văd pe Meredith cu tine? întreabă Ben.

"Nu, sunt bine." Mă întorc la computerul meu și Jes

părăsește biroul. Ben rămâne în urmă, iar eu scriu în continuare.
"Ce?" mă rup până la urmă.

„Vrei să vorbim despre asta?” el intreaba.
"Nu." Îmi țin ochii pe ecranul computerului.
"Esti bine?"
"Da."
Ochii lui zăbovesc asupra mea o vreme și eu dau din cap.

„La naiba, omule. Lasă-mă în pace, hei?”
El dă din cap, simțind cât de aproape sunt de a-mi pierde rahatul, așa că
el alege cu înțelepciune să mă lase în pace și iese din birou.
Iau un dosar cu fotografii și expir puternic.
Bine, Meredith, hai să vedem ce ai.
Bat și aștept. "Cine e?" Meredith sună din spatele siguranței ușii
apartamentului ei încuiat.
— Meredith, eu sunt, Brock.
— Tully este acolo? intreaba ea speranta.
— Nu, dar se întoarce curând.
Ea deschide ușa, dar lasă brelocul să se uite prin crăpătură.
Forțez un zâmbet. "Salut."
"Ce vrei?" ea intreaba.
„Speram că poți veni să bei o cafea cu mine la cafenea. Tully este

plecat și m-am gândit că ți-ar plăcea ceva companie.
Se încruntă în timp ce ia în considerare propunerea mea. "Eu nu

beau cafea."
"O înghețată?" Întreb.
„Îmi place înghețata”, murmură ea pentru sine.
„Vom fi repede.”
Meredith se încruntă mai tare. „Tully a spus că nu am voie să ies cu

iubitii oamenilor.”
Tully nu e aici. „Este în regulă, suntem doar prieteni. E diferit pentru

prieteni, spun eu.
"Oh." Ea se gândește o clipă. "Bine. Vine Callie?
„Nu, e la serviciu.”
Își mușcă buza de jos. „Da, pentru că vrea să se culce cu șeful ei.”
Încerc să-mi ascund zâmbetul. „Da, știu”, spun eu. Nu știam asta, dar
acum știu.
Ea închide ușa și apoi aud brelocul ei deblocându-se înainte să deschidă

ușa. Zâmbesc și mă uit la ea. Poartă pijamale roz.
"Sunte i gata?" mă încruntă.
„Em.” Se gândește foarte mult și apoi se uită în jos la ea însăși. „Fără

pijamale afară de acasă”, mormăie ea pentru sine cântând.
"Asta e corect." Zambesc.
"Doar un minut." Se uită în dormitorul ei și apoi

înapoi la mine, arătând spre un taburet de la banca ei. "Stai acolo."
"Bine." Ocup un loc unde mi se spune.
Ea intră în dormitor și închide ușa. Mă uit în jurul apartamentului ei.

Este impecabil. Totul are un loc. Covoarele mici duc un traseu către dormitor
și baie. De ce? Ah, ca să nu murdărească covorul.
Zâmbesc în timp ce mă uit în jur. Nu este deloc ceea ce mă așteptam.

Acest apartament este de fapt foarte frumos.
Ea reapare și zâmbește nervoasă. „Port topul lui Tully.”

mă încruntă. "Oh." Nu sunt sigur ce să spun.
„Tully mi-a dat hainele ei pentru că nu credea că ale mele mi se

potrivesc.”
"Înțeleg."
Stomacul mi se rostogolește la gândul la Tully. Ce face ea acum?
Stau. "Să mergem."
Ne așezăm la barul de înghețată și o privesc atent pe Meredith.

Cum ma descurc cu asta?
Meredith își linge înghețata de parcă viața ei depinde de asta.
"Cum a fost călătoria?" Întreb.
Meredith ridică din umeri. „Bunica mea e moartă. Îngropat în

pământ, viermi în cap.”
mă încruntă. Gros, pentru numele naibii.
„Totul este firesc”, mă asigură ea. „Totul moare.”
„Oh, înțeleg”, murmur eu în timp ce îmi ling propria înghețată.

Hmm.
— Ți-ai văzut prietenii în ultima vreme? Întreb.
Ea se încruntă. „Tully este plecată cu Simon.” Își linge din nou

înghețata. „Dar ea nu vrea să aibă un grup în trei cu tine și Simon.”
Capul meu aproape explodează. „De ce naiba ai spune asta?”
Ea își dă ochii peste cap. „Duh. L-am întrebat pe Tully.”
Îmi mușc cornetul de înghețată și acesta scârțâie între dinții mei

furioși. „Orice”, răspund eu furioasă. "Ce ziceti
Wendy Woo?”
Fața lui Meredith cade. — O cunoști pe Wendy? întreabă ea, parcă

surprinsă.
„Da, o cunosc pe Wendy. Ea este prietena mea, răspund eu

degajat.
„Ea a venit în Queensland cu mama și cu mine.”

Ce?
„Oh, da, știu.” Mă comport de parcă aș fi știut deja. „Trebuia să

plece de aici înainte să o găsească”, îi spun lui Meredith.
Meredith dă din cap în timp ce își linge înghețata. "Pentru că

i-au ucis prietena. Acum vor să o omoare”.
O privesc atent. La naiba, nu sufla asta acum, Brock.
— Pentru că ea a făcut chestia aia, nu-i așa? Spun în timp ce încerc să mă comport
la fel de ocazional, pe cât de ocazional.
„Da, a ascuns-o acum, dar…”
„Așa este”, răspund eu. „Câți au fost?”

La naiba, habar n-am despre ce întreb aici, dar sper că ea se îndrăgește
de actul pe care îl fac eu.
„Stiturile de memorie sunt ușor de ascuns.”
Mă uit la ea în timp ce mintea mi se grăbește. Stick de memorie.

Stick de memorie. Ce dracu este pe un stick de memorie? Hmm.
O să arunc ceva la întâmplare acolo.
„Prietenul ei care cunoaște computerele a făcut asta pentru ea,

nu-i așa?”
Ea dă din cap. „Dar acum e mort. În pământ, viermi

în capul lui.”
La naiba, cancelarul a făcut stick-ul de memorie? A fost el

încerci să o ajuți pe Wendy Woo?
— Ce s-a întâmplat cu Peachy Sue, Meredith? Întreb.
Ochii ei se îndreaptă spre ai mei. „Nu am văzut nimic”, scapă ea

în grabă.
„Știu că nu ai făcut”, răspund eu calm.
Ea începe să scuture din cap. „Acționează calm și nu ți se

întâmplă nimic”, spune ea.
Mă încruntă în timp ce o privesc. „Cine ți-a spus să te comporți calm?”
Ea se ridică brusc. „Trebuie să mergem acasă acum.”
"De ce?"
„Sunt obosit, foarte obosit. Trebuie să mă culc.” Ea începe să

se agite.
„Este în regulă”, îi spun și eu în timp ce stau în picioare. „Putem merge acasă

acum.”
Ea lasă capul în jos și se grăbește la mașina mea. Se agită cu

mâinile în fața ei, clar zgâiată de îndată ce am menționat-o pe
Peachy Sue. La naiba, trebuie să obțin mai multe informații de la
ea. Ea știe ce s-a întâmplat cu Sue, îmi voi paria viața pe asta.
Ne întoarcem la apartamentul ei în timp ce încerc să mă

gândesc la un plan. Nu pot s-o întreb categoric sau se sperie.
Singurul mod în care voi obține mai multe informații de la ea este
dacă petrec mai mult timp cu ea.
La naiba.
Oprim în afara apartamentului ei. "Vrei sa

bei înghețată mâine?” Întreb.
Ea se gândește o clipă. „Nu putem merge să dansăm în

schimb?”
tresar. "Sigur." Mimez un zâmbet. „S-ar putea să-i fac și pe

băieți să vină. Este în regulă?”
Ea zâmbește larg. — Poate să vină și Callie?
La naiba, devine mai rău. Nu vreau să stau cu prietenii lui

Tully ca un nenorocit de ratat.
— Nu, Callie nu poate veni.
Fața ei cade. „Oh, bine atunci.”
"O să te sun?"
„Ai numărul meu de telefon?” Ea se încruntă.
"De fapt nu. Ce este?" Am deja toate detaliile ei, dar nu pot să-i spun
asta.
Tully
Mă întind pe canapeaua mică din camera de spital a lui Simon. Au trecut

trei săptămâni de când mi-am pierdut dragostea. Douăzeci și unu de zile
de când a plecat Brock și de atunci nu am mai auzit de el. Știu că nu voi
face. E prea mândru să mă contacteze sau să mă ia înapoi.
În fiecare noapte plâng până adorm. În fiecare zi, aproape reușesc

fără să mă destram. De ce s-a întâmplat asta?
De ce trebuia să fie Simon? De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?
Simon nu merita această boală.
Brock nu merita asta.
Sunt o persoana rea. Indiferent ce aveam să fac, cineva avea să fie

rănit. Nu poate fi omul care este deja bolnav.
Vreau doar să știu dacă Brock e bine. Nu suport gândul că l-am rănit.
Le-am sunat pe Callie și Meredith, pentru că l-au văzut amândoi când le-a
intervievat în legătură cu moartea lui Peachy Sue. Au spus că e normal, că
pare bine.
Eu, totuși, nu sunt.
Simt că sunt pedepsit pentru că l-am părăsit pe Simon. Parcă

Dumnezeu vrea să știu cât de mult doare o inimă frântă.
O pedeapsă pentru crima mea.
Mă descurc normal pe dinafară, dar pe dinăuntru mor puțin în

fiecare zi fără Brock în viața mea. Mă sufoc de durere. Nu mă mai simt ca
o persoană întreagă.
E ca și cum carapacea mea este aici cu Simon... dar inima mea a plecat
cu Brock. Acum este sfărâmat în bucăți și îngropat în adâncurile Iadului.
Scot lacrima repede înainte să-mi părăsească ochiul. Mă străduiesc

atât de mult să-i pun o față curajoasă lui Simon, dar devine din ce în ce mai
greu, nu mai ușor.
Mi-am sacrificat propria fericire pentru a altcuiva, cineva care luptă

doar pentru a rămâne în viață.
Am făcut ce trebuia să fac.
Simon este un om bun. Cel mai bun. Eu sunt cel care s-a dracu în cap.
„Se pare că te putem transfera înapoi la Sydney mai devreme

saptamana viitoare." Doctorul zâmbește în timp ce își închide dosarul.
Mă ridic repede. "Grozav."
„Voi face aranjamentele și putem pune mingea în mișcare.”
Mă apropii și mă așez pe pat lângă Si, luându-i mâna în a mea. „Vezi,

totul merge bine.” Zambesc. „Australia, venim.”
Asistenta ia vitalele lui Simon și scrie în diagrama ei.

„Totul arată grozav.” Ea zambeste.
Ultimele trei săptămâni au fost neclare.
Speranța pentru Simon a fost urmată de tristețe pentru Brock.
Sincer, nu mai știu dacă vin sau plec.
Simon a fost transportat înapoi la Sydney aseară. Zborul a fost lung și

plin de îngrijorare. Dar am reușit și, sperăm, un sentiment de normalitate
va reveni în viața noastră
curând.
Luni mă întorc la muncă. Am trecut aseară pe lângă sala de sport,

în drum spre casă de la spital, iar când am văzut mașina lui Brock parcată
acolo, am izbucnit în plâns și am plâns două ore.
Sunt atât de trist, lucrez la pilot automat.
Când Brock m-a lăsat la Londra, a luat o bucată din mine cu el.
Simon și cu mine am avut discuția săptămâna trecută. M-a întrebat

dacă ne putem întoarce împreună și a trebuit să fiu sincer și să-i spun
adevărul.
Nu mai este așa pentru noi, deși îl iubesc atât de mult. Este doar o
altă iubire acum. O iubire de familie, nu o iubire romantică. A fost în jos
câteva zile, dar cred că ar fi fost mult mai rău dacă l-aș fi mințit în legătură
cu sentimentele mele.
Îmi pasă de el prea mult ca să-l mint vreodată.

Părinții lui Simon au plecat acasă pentru un răgaz atât de necesar. O să
mai stau încă o oră și apoi mă voi duce și eu acasă. Nu mi-am văzut încă
prietenii sau altceva.
Aseară am fost prea obosită și emoționată pentru a fi o companie bună.
Se bate la u ă i mă uit spre o fată blondă atrăgătoare.
"Salut." Ea zâmbește nervoasă din prag.

"Salut." zâmbesc înapoi.
Fața lui Simon cade. "Penny?" gâfâie el.
Fața ei se luminează. „Bună, Simon.” Ea se uită nervoasă între noi.

„Eu... eu.” Ea se oprește pentru o clipă. „Sper să nu întrerup.”
— Deloc, te rog intră, spun eu.
Ochii ei îi întâlnesc pe cei ai lui Simon și amândoi zâmbesc blând.

Arunc o privire între ei. Chimia este palpabilă.
Doamne, asta este...?
„Tully, aceasta este Penny”, spune Simon cu evlavie.

Simon mi-a spus că fata pe care o vedea când eram despărțiți se

numea Penny.
— Penny, răsuflesc. Neputând să mă abțin, o iau într-o îmbrățișare.

„Simon mi-a spus totul despre tine.”
Fața ei cade și ochii ei pâlpâie spre Simon. "El a facut?"
Zâmbesc și îi iau mâna în a mea, iar ea înghite nervoasă.
— Mă întrebam dacă aș putea vorbi cu amândoi? ea intreaba.
"Desigur." Zambesc.
Simon se încruntă și pare inconfortabil când Penny și cu mine suntem

aici împreună.
„Știu că voi doi v-ați întors împreună și totul...” șoptește ea.
— Nu ne-am întors împreună, îl întrerup.
Se uită la Simon, făcând o pauză, parcă nervoasă. "Sunt însărcinată."
Simon și cu mine ne uităm la ea.
— Copilul este al tău, Simon.

Capitolul 22
Am ochii mari în timp ce mă uit la ea în stare de șoc total.
Fața lui Simon cade. "Ce?" El se uită nervos la mine „Dar noi nu...”
Vocea i se stinge.
„Știu, dar n-am făcut sex cu nimeni altcineva de doi ani.

Prezervativul trebuie să se fi rupt sau așa ceva”, spune ea încet. „Nu
am venit aici să te stresez sau să te deranjez. Am venit pentru că simt
că ar trebui să știi.”
Simon se uită la ea, incapabil să vorbească. El este atât de șocat.
Un zâmbet îmi trece pe față. "Desigur." Mă uit între ei doi. „Vă

las pe amândoi în pace.”
Simon intră în panică. „T-Tully, unde... unde mergi?” se bâlbâie

el.
Zambesc. „Acasă, Si. Mă întorc mâine.” Îi iau mâna lui Penny în a

mea. "Ramai aici." Neputând să mă abțin, îmi încolăc brațele în jurul
ei. „Felicitări, aceasta este o veste minunată”, îi șoptesc în păr. Mă
întorc către Simon și îl sărut pe frunte. „Un copil, Simon”, șoptesc eu
cu bucurie. „Este atât de uimitor. Felicitări." Le iau amândouă mâinile
în ale mele.
„O să fii un tată minunat, Si.” Zâmbesc printre lacrimi și mă întorc,
lăsându-i singuri să vorbească despre viitorul lor împreună. Ies pe
coridor și îmi șterg lacrimile cât de atent pot.
Nu știu de ce plâng.
Sunt fericit. Eu... eu... pur și simplu nu știu ce simt în legătură cu

asta.
Sunt atât de șocată.

Acesta este ultimul lucru pe care mă așteptam să-l aud. Totuși, nu

înseamnă că este un lucru rău, nu-i așa?
Doamne, așteaptă până află părinții lui Simon. Un copil din

căsătorie. Mi-aș dori să fiu acolo când le spune.
Fac călătoria până la mașina mea și cu fiecare pas mă apropii de ea,

mă umple puțin mai multă emoție.
Simon are pentru ce trăi, ceva care nu sunt eu,

și simțeam că el și Penny au o legătură.
Închid ochii în timp ce aștept liftul.
Vă rog, lăsați-i să se îndrăgostească.
Te rog, lasă-l să aibă fericirea pe care o merită pentru totdeauna.
Un copil... este atât de multă motivație să-i dai dorința de a trăi.
Mă uit la tavan deasupra mea în timp ce aud ceasul ticând din nou.
Nu-mi amintesc să fi condus acasă. Nu-mi amintesc să fi ajuns la

apartamentul meu, să fi făcut duș sau să mă duc la culcare.
Tot ce îmi amintesc este sunetul unui capitol uriaș din viața mea care
se închide.
Sunt fericit că s-a întâmplat asta, dar destul de ciudat,

Sunt putin trista.
Este dulce-amăruie.
L-am sacrificat pe Brock... pentru ce?
Unde mă lasă asta?

"Bună bună." Râd în timp ce îl îmbrățișez pe Rourke.
El râde în hohote și mă învârte. „Mulțumesc dracu’ că te-ai întors”, o

tachinează el.
Dau din cap în timp ce mă smulg din brațele lui. „M-am întors atât de
mult și nu mai merg nicăieri niciodată.” Zambesc.
Este prima zi în care mă întorc la serviciu într-o lună. Cine m-a cunoscut
ți-ar lipsi atât de mult locul?
"Ce s-a intamplat?" Zambesc. „Ce vrei să fac azi?”
„Avem multe de făcut.” Rourke se așează la birou și își duce degetul

la buze, privind în jur pentru a se asigura că nimeni nu ne poate auzi.
mă încruntă. „Huh?”
El scrie pe o bucată de hârtie.
Trebuie sa vorbim.
Mă încrunți și mă uit înapoi la el.
„Hai să mergem să bem o cafea”, spune el.
Lui Rourke nici măcar nu-i place cafeaua. "Bine." Își leagă brațul de
al meu înainte de a mă duce practic afară din clădire.
Ieșim prin ușile din față. „Ce naiba se întâmplă?” Întreb.
„La naiba, la naiba, la naiba”, bâlbâie el. „Se întâmplă ceva

mai departe în laborator.”
"Ce vrei să spui?" Mă încruntă în timp ce mergem spre cafenea.
„Dovezile sunt mutate noaptea.”

"Ce?"
„Știi acea mostra de păr pe care credeam că am pierdut-o? Cel noi

crezut că a fost deconectat acum câteva săptămâni?”
„Da.”
„A apărut.”
„Ce vrei să spui că a apărut?”
"Doar asta. A fost acolo doar într-o zi, dar știu că am verificat
chiar acel loc. Cineva o pusese acolo peste noapte.”
mă încruntă. — Crezi că a fost alterat?

„Știu că a fost.”
Am ochii mari. "De cine?"
„La naiba știe, dar m-a pus pe gânduri, așa că am testat câteva
lucruri și cred că laboratorul este deranjat.”
„Te-ai deranjat?” țip eu. "De cine?"
„Shh.” Se uită nervos în jur. "Vorbește în șoaptă."
„Cine ar deranja laboratorul?” optesc eu.
„Cineva care nu face nimic al naibii de bun este bănuiala mea”,

șoptește el.
„De ce ar face asta?” Eu dau din cap în timp ce încerc să gândesc

clar. "Sunt așa confuz."
„Nu știu, dar noaptea trecută i-am spus Angelei unde puneam o
altă probă de ADN care tocmai venise de la o altă victimă a crimei. I-am
spus că nu l-am testat și că am de gând să lucrez la el dimineață, așa că
îl las în sertar. Nu sertarul în care trebuia să fie, ci un alt sertar.”
Ascult.
„Atunci am prins proba.”
mă încruntă. „Booby a prins-o în capcană, cum?”
„Am pus o bucată din propriul meu păr în geantă și am ascuns proba
adevărată.”
Am ochii mari de groază. — La naiba, Rourke. Ai putea să-ți pierzi

slujba pentru că ai manipulat dovezi. La ce naiba te gândești?” șoptesc
supărată.
"Ia asta. Dimineața, părul din geantă... nu era al meu.”
"Ce?" icnesc. "Esti sigur?"
"Pozitiv. Singurul mod în care acest lucru s-ar fi putut întâmpla

este dacă laboratorul este defect. Ei știau unde sunt dovezile și apoi au
fost schimbate peste noapte.”
Mi-am pus mana peste gura. "Oh, Doamne." cred ca pentru

un moment. "Deci cine? Cine credem că este responsabil?”
El ridică din umeri. "Nu știu. Ar putea fi un curățenie sau cineva

de la parter.”
„Ai spus cuiva?” Întreb.
"Nu. Singurii oameni care pot veni aici nedetectați sunt

conducerea.”
— Crezi că acesta este cineva din conducere? mă încruntă.
„La naiba știe. Am așteptat să te întorci ca să putem veni cu un

plan. Dacă modifică probele, înseamnă că ei sunt cei care au ucis
aceste fete. Înseamnă, de asemenea, că au mijloacele să mă omoare”.
Mi-am pus capul în mâini. „La naiba. Ce facem?" optesc eu.
„Nu spune nimic cu voce tare până nu rezolvăm ceva și fii

vigilenți. Fiți conștienți de toți cei care vin în laborator. Trebuie să
descoperim în cine putem avea încredere.”
Dau din cap în timp ce îmi trag mâinile pe față. „La naiba, ce a
dracului de coșmar. Este ca o emisiune criminală sau așa ceva.”
Rourke își leagă brațul de al meu. „Bine ai revenit, cățea.”
Răspund un chicot. „Jur, universul încearcă să-mi dea un ulcer.”
Rourke face cu ochiul. "Am doi."

Brock
Stau la restaurant si astept masa. Nu puteam fi deranjat să gătesc în

seara asta. De fapt, nu mă pot deranja să fac ceva în ultima vreme.
Ridic privirea și văd un tip și prietena lui râzând

la bar, iar stomacul mi se răsucește de gelozie.
Ea citește meniul și râde în timp ce el stă acolo, ținându-i una

dintre mâini, cu cealaltă mână în spate.
Par fericiți... îndrăgostiți.
Mă încruntă în timp ce le privesc și un milion de amintiri despre

Tully mă cuprind.
Mi-aș fi dorit să nu o fi întâlnit niciodată, pentru că atunci nu aș face-o

stiu ce imi lipsea ca nu o aveam langa mine.
Parcă toată lumea a fost pătată, totul pentru că acum știu cum
trăiește cealaltă jumătate.
O viață care nu m-a interesat niciodată înainte se întâmplă să fie

singura pe care mi-o doresc acum.
Să te simți așezat și calm cu dragoste și râs.
Să simt ce am avut cu Tully. Dar nu va mai fi niciodată la fel acum

pentru că fata nu va fi niciodată Tully.
Nava noastră a navigat.
La naiba cu asta, mă duc acasă. Stau exact când chelnerița

ajunge la masa mea cu cina.
"Oh." Se încruntă când mă vede stând să plec.

„Cina ta este aici.”
„Da.” dau din umeri. „Nu o mai simt doar. Tu o mănânci." Mă

întorc, îndreptându-mă spre u ă i ie ind spre mine
mașină.
Nici nu mai știu cine sunt.
Tully
Ploaia cade puternic în timp ce stau în mașina mea. Sunt parcat în fața casei
lui Brock, uitându-mă peste stradă. Acum e amurg.
Trebuie să vorbesc cu el, dacă nu pentru alt motiv decât să-mi cer scuze
pentru felul în care l-am tratat.
Mă încruntă când mă gândesc la ziua când am încheiat-o între noi la

Londra. Eram atât de sigur că făceam ceea ce trebuie la momentul respectiv.
Dar vederea retrospectivă este cea mai rea formă de tortură.
Numai de cele mai rele cuvinte pe care ți le poți șopti.
M-am întors în Australia de o săptămână și mi-am dorit

să-l sun în fiecare zi, dar nu știam ce să spun.
Ce pot spune acum, care să facă ceea ce am făcut bine și să ne

îndepărteze durerea?
Nu m-am gândit niciodată că voi face greșeli uriașe, care mi-au

schimbat viața la această vârstă. M-am gândit că până acum o să-mi am
rahatul bine și cu adevărat împreună. Știi exact ce fac și cu cine.
Ce gluma. Am avut dragostea vieții mele și l-am aruncat fără să țină

cont de nimic în afară de Simon. Și nu regret că am fost acolo pentru Simon,
mi-aș dori doar să mă gândesc la lucrurile mult mai clar înainte de a continua.
Ploaia coboară cu adevărat când Range Rover-ul său negru intră pe

alee. Imi inchid ochii.
Începem…
Am fost bolnavă de nervi toată ziua, îngrijorându-mă cum va

merge seara asta.
Brock coboară din mașină, văzându-mă în curând stând în a mea.

Se întoarce spre mine și se uită, fără a privi în altă parte, în ciuda ploii.
Mă uit înapoi și zâmbesc blând. Apoi, fără să arate nicio emoție, se

întoarce și intră fără să mă recunoască deloc, ușa trântindu-se în urma
lui.
Ochii mi se umplu de lacrimi. Iată răspunsul meu.
Pieptul îmi tremură, ridicându-se sus în timp ce încerc să-mi rețin

suspinele iminente de disperare. Brock mă urăște... zgomotul ploii este
puternic în mașina mea și parbrizul se aburi în timp ce stau singur în
întuneric.
Ce am facut?
Timp de cincisprezece minute, stau în mașină încercând să elaborez

un plan de acțiune, încercând să aflu ce naiba pot face pentru a face
asta mai bine. Dar, nu am nimic... nimic în afară de acest sentiment
copleșitor de groază. Trebuie să vorbesc cu el. Trebuie să încerc să explic
totul. Trebuie să-l fac să vadă punctul meu de vedere.
Cobor din mașină și alerg peste drum în ploaie. Acum toarnă și

sunt saturat. Îi lovesc ciocănitorul mare de alamă la ușă.
Bang, bang, bang.

Eu astept.
Vă rog să răspundeți, vă rog să răspundeți.
Bang, bang, bang.
„Brock!” Eu chem. „Știu că ești acolo”, strig, încercând

mă fac auzit peste sunetul ploii puternice.
Bat cu pumnul în ușă.
„Brock!” Plâng. "Deschide usa. Te rog, mă rog. "Eu am nevoie să

vorbesc cu tine."
Dar ușa rămâne închisă și aud încuietoarea clic din partea

cealaltă. L-a blocat.
Inima imi scade.
Îmi încurc fața și încep să plâng necontrolat. Nici nu vrea să

vorbească cu mine.
Stau aici într-o furtună din iad și nici nu vrea să vorbească cu

mine.
Bat din nou și din nou și încep să-l implor.

„Te rog, Brock. Îmi pare rău!" Plâng. "Te rog deschide ușa."
Ușa rămâne închisă și, în cele din urmă, alunec pe ea ca să mă așez

pe treapta lui din față în ploaie.
Îmi pulsa pieptul, și capul.

Am atins un minim istoric.
După o oră de stat în ploaia rece și noaptea întunecată, în cele

din urmă mă ridic și mă târăsc înapoi la mașină. Multă vreme mă uit
prin parbrizul aburit, fără să fac altceva decât să mă uit la casa lui.
Pornesc mașina și ies complet amorțit în stradă.
Viața mea este un dezastru total.
Stau și mă uit la ecranul computerului din fața mea. Mintea mea este
la un milion de mile distanță. Am o viziune despre mine care îl cerșesc
pe Brock în timp ce stăteam în ploaie în fața casei lui aseară și mă
umple rușine.
Cine sunt?
Mi-am pierdut complet rahatul aseară, împreună cu orice

demnitate pe care am avut-o vreodată. Mă gândesc la toate lucrurile
care s-au întâmplat între noi, inclusiv la sala în care ne-am întâlnit.
Apoi m-a văzut aici când a întrebat de mașina aia de poliție.
Stai un minut. mă încruntă. La naiba, uitasem complet de asta. Am

scris acea plăcuță de înmatriculare despre care întreba undeva în ziua
aceea. Unde am scris-o?
Ce aveam cu mine în ziua aceea? Notele de caz, jurnalul meu. Jurnalul

meu.
Îmi scot jurnalul din sertar și încep să-l parcurg, căutând un număr
de plăcuță.
Mă uit pe fiecare pagină, dar nu o văd. La naiba, unde am făcut

scrie asta? Știu că am făcut undeva.
Trec peste întâlnirea pe care o aveam în acea zi și introduc lucrarea

în computer pentru a afla data acelei întâlniri.
Am în eles.
Răsfoiesc jurnalul cu viteză dublă și îl deschid la acea dată.
Cu degetul, urmăresc toate notele. În partea de jos a paginii îl văd.
NGH 167
Bine, a fost cu o seară înainte, așa că asta face...
Verific datele, cobor scările și mă îndrept spre camera din spate.

Listele de mașini cresc timp de două luni la un moment dat, așa că poate
fi încă sus pe perete.
Trec prin date. Iată-l. Îmi trasează degetul
NGH 167 Peter Mulgrave.
Ce naiba?
Petru?
Am pus cheia în ușa apartamentului meu exact la 18:00. A fost o

zi lungă la serviciu și pur și simplu nu știu ce să fac din toată
afacerea asta cu Peter. Poate e doar o coincidență proastă. Nu i-
am spus nimic lui Rourke. Nu pot până nu știu sigur ce dracu se
întâmplă.
Peter nu este un escroc, știu asta. O nenorocire? Poate. Dar

nu un criminal împietrit... nu-i așa?
Deschid ușa și îngheț.
Energia este diferită și îmi furnică coloana vertebrală. Mă uit

în jur pentru a vedea dacă e cineva aici.
"Buna ziua?" strig în tăcere. Mă uit prin apartament, dar

totul pare la fel. Nu există nicio urmă de nimic lipsă. Dar ceva este
cu siguranță în neregulă. „Bună...” sun din nou și aud un zgomot
venind din dormitor.
Mă cuprinde un sentiment de frică. Ies calm înapoi și închid

ușa, apoi alerg pe hol și sar în lift. Ies la parter și fug spre
apartamentul lui Meredith, lovind furios în ușă.
"Cine e?" ea suna.
„Meredith, eu sunt!” Plâng. "Lasa-ma inauntru."
Ușa se deschide în grabă și Ben stă în fața mea.

huh? Ce caută aici? Mă dau înapoi surprins. Ochii mei privesc
dincolo de el în apartamentul lui Meredith și văd că este complet
distrus. Meredith stă pe canapea cu Jesten.
"Ce se întâmplă?" șoptesc, oficial îngrozită.
„Intră”, spune Ben. Trec pe lângă el și intru în apartament.

Mă opresc pe loc.
Brock stă lângă fereastră. Se uită la mine doar o secundă

înainte să-și îndepărteze ochii furios.
La dracu.
Inima mea începe să-mi bată tare și repede la vederea lui.

„C-ce s-a întâmplat aici?” bâlbesc.
„Meredith a fost jefuită. Se pare că căutau ceva.”
„Cred că sunt în apartamentul meu chiar acum. De aceea... de aceea

am fugit aici,” le spun, fără suflare și
agitat.
"Ce?" Brock se încruntă.
„Am auzit un zgomot venind din dormitor imediat ce am intrat”,

șoptesc.
Brock și Ben ies pe ușă și fug pe hol.

"Ai grija!" Sun după ei.
Mă uit prin apartamentul lui Meredith. Întregul loc este distrus. Totul
este răsturnat și sfâșiat. Mă las pe canapea lângă ea.
Ea zdrăngănește și tremură fizic. Mi-am pus bratul in jurul ei. „E în

regulă, iubito”, șoptesc eu în timp ce o trag aproape. "E in regula."
Dar nu e în regulă, îmi dau seama după expresia de pe chipul lui Jesten.
Acest lucru este pe cât de departe de a fi în regulă.
„Wendy Woo este moartă”, șoptește ea.
Am ochii mari. "Ce?" Mă uit la Jes, iar el îmi dă un semn subtil din cap
pentru a confirma ce spune ea este
Adevărat.
"Ce naiba se intampla?" optesc eu.
„O grămadă de rahat”, răspunde el încet. — Îl voi lăsa pe Brock să

explice.
Îmi las capul în mâini. Acesta este un coșmar al naibii. Săraca Meredith.
Doi dintre prietenii ei au fost uciși și acum acest lucru s-a întâmplat cu
apartamentul ei.
"Cine a facut asta?" Mă întorc către Meredith.
„Nu știu nimic”, răspunde ea calm – prea calm.

mă încruntă la ea. Este un discurs exersat, pot spune. Ea știe cine a făcut
asta.
— Meredith? optesc eu.

Jes îmi dă o scutură subtilă din cap. „Așteaptă-i pe băieți.”
Oh, bine.
Iau mâna lui Meredith în a mea și stăm în tăcere.
Așteptăm, și așteptăm. Jes pare să fie și el îngrijorat

pentru că se duce la u ă i se uită pe coridor.
Așteaptă o clipă și apoi formează un număr. "Tu
Bine?" el intreaba.
"Bun. Ne vedem în curând." El închide. „Se întorc acum.”
„O, slavă Domnului”, șoptesc eu.
Brock și Ben trec pe ușă și eu îmi țin respirația. "Ce se întâmplă?"

Întreb.
„Apartamentul tău este clar. Meredith se duce într-o casă de

siguranță,” îmi spune Brock practic.
"Ce?" Ea se încruntă.
— Nu te certa cu mine, Meredith. Asta este serios. Spune-mi

ce stii!" se repezi Brock.
„N-nimic”, se bâlbâie ea nervoasă. „Nu știu nimic și nu poți fi

rănit. Nu știi nimic și nu poți fi rănit”, începe ea să scandeze.
„Wendy Woo ți-a spus asta?” Întreb.
Ochii lui Meredith vin spre mine, de parcă ar fi surprinsă că știam

cine i-a spus asta.
„Vreau să merg acasă, vreau să merg acasă.” Ea începe să devină

agitată și începe să se plimbe înainte și înapoi. Îmi ridic privirea la
Brock, dar el își îndepărtează ochii de ai mei dezgustat. Nici măcar nu
se poate uita la mine.
„O voi lua pe Meredith acum”, spune Brock.
Stau. "Vin si eu."
"Nu! Nu te duci nicăieri lângă Meredith până nu spunem noi

deci”, îmi spune el ferm, fără a lăsa loc de ceartă.
Ochii îmi pâlpâie între cei trei bărbați. El crede că voi fi în

pericol dacă petrec timp cu ea. La dracu.
„Vei avea protecție în propriul tău apartament”, spune el în

timp ce o trage pe Meredith de pe scaun.
Oh bine. "Te intorci?" intreb sper.

Poate voi ajunge să vorbesc cu el atunci.
"Nu." Se uită la Ben. — Organizează pe cineva să vină să stea

cu Tully, vrei?
„Nu vreau... Nu, nu vreau un străin în apartamentul meu.”
Ochii reci ai lui Brock se ridică să-i întâlnească pe ai mei. „Rahat greu.”
Capitolul 23
Stau pe canapea din apartamentul meu. Ben este în bucătărie și Jesten

este afară pe hol.
Brock nu se vede nicăieri. A plecat acum câteva ore cu Meredith și nu s-

a mai întors de atunci. Ben este politicos, dar este evident că nici nu
vrea să vorbească cu mine.
Mintea mea se năpustește.
Sunt cu adevărat în pericol? Meredith este în pericol, sau tipii

ăștia s-au uitat la prea mult cablu?
Ce naiba sa întâmplat cu Wendy Woo? Și Peter... este cu adevărat

capabil de toate acestea? Nu aș fi crezut că este suficient de inteligent
pentru a scoate rahatul asta și știu sigur că nu este violent. Dacă
oamenii mor și el este responsabil, atunci trebuie să pună pe altcineva
să o facă pentru el, pentru că nici măcar nu poate ucide o muscă. Pur
și simplu nu se adună, deloc. Nimic din toate acestea.
La dracu asta, vreau niște răspunsuri. Ies in bucatarie. „Aș dori să

știu ce se întâmplă”, îi spun lui Ben.
Ben își ridică privirea de pe telefon, neimpresionat de al meu

cererea sau tonul vocii mele.
Mă ofilesc puțin sub privirea lui. El seamănă atât de mult cu Brock,

este o nebunie. Găuri alfa.
Oricine ar crede că sunt frați biologici și nu doar cumnați.
„Cineva ucide escorte care sunt forțate să șantajeze oamenii de

afaceri bogați cu care fac afaceri”, răspunde el categoric.
mă încruntă.
„Prietena ta, Meredith, era prietenă cu două dintre femeile ucise.

Probabil că are mai multe informații decât lasă ea.”
Mă uit la el în timp ce creierul meu se străduiește să preia totul.
„Credem că este în circulație un stick de memorie cu dovezi care

dovedesc cine este responsabil pentru aceste crime. Asta căutau în
apartamentul lui Meredith.”
Îmi cade fața, nu știu ce să spun. „De ce crezi că sunt în pericol?”

Întreb.
„Nu știm asta cu siguranță. Am urmărit filmările de securitate

ale apartamentului tău și nu a fost nimeni aici mai devreme. Probabil
că ai fost doar puțin speriat.”
Mă uit la el, fără cuvinte. „Oh...” mă gândesc pentru o clipă. „Ce

a spus Meredith despre toate acestea?”
„Spune că nu știe nimic.”
— Dar nu o crezi?
"Nu chiar." El ezită o clipă. „Sunt multe prostii aruncate aici în

acest moment.” Ochii lui îi țin pe ai mei și știu că vrea să spună prin
mine.
Mă uit la el pentru o clipă, simțind că trebuie să mă explic.
„Am făcut ceea ce am crezut că e corect la momentul respectiv, Ben.” fac o pauză.
„Nu spun că a fost, dar am crezut că fac ceea ce trebuie pentru toată
lumea.”
Își strânge buzele. „Vezi tu, habar n-am despre ce vorbești acum.”
mă încruntă. „Brock nu ți-a spus ce s-a întâmplat între noi?”

Întreb,
"Nu." Se uită la mine, dar nu mai spune nimic.

Mă simt din nou ofilit.
ii spun?
Nu, asta nu este treaba lui.

Dar el este cel mai bun prieten al lui Brocks. „Nici nu vrea să vorbească cu mine”,
spun eu încet.
Ben se uită fix la mine.
„Am mers la el acasă aseară și am plâns în ploaie timp de peste o

oră. Nu m-a lăsat să intru.”
Totuși, el rămâne lipsit de emoții.
„A iertat Brock vreodată pe cineva care l-a rănit?” întreb eu încet.
Ridică din umeri, parcă neinteresat.
„Nu ai de gând să vorbești cu mine despre asta, nu?”
El dă din cap. "Nu."
Îmi încrucișez brațele peste piept. Nu-mi place cum mă face să

mă simt. „Nu trebuie să fii atât de nepoliticos în privința asta”, spun eu,
agitată.
„Nu sunt nepoliticos. Sunt politicos. Nu este treaba mea și crede-

mă, vei ști când voi fi nepoliticos”, răspunde el rece.
Frustrarea mă umple. Nu ar fi trebuit să spun nimic. Acești bărbați

sunt o rasă diferită. Mă simt inconfortabil acum. „Ei bine, atunci poți să
pleci. Nu am un străin în casa mea peste noapte.”
— Va trebui să clarifici asta cu șeful, spune el sec.
„Șeful nu este aici.” Râjesc în timp ce furia mea începe să-mi

baloneze. La naiba cu asta, cine se cred tipii ăștia că sunt? „Voi chema
poliția dacă vrei și ei vă pot cere să plecați.”
Zâmbește sarcastic. „Du-te înainte... dacă vrei să fii ucis.” Ochii lui
îi țin pe ai mei. „Sună la poliție și lasă-i să se ocupe de asta.”
„Crezi că poliția este responsabilă pentru asta?” Întreb.

„Cert din asta.”
Mă uit la Ben o clipă și mă gândesc. O să le spun despre dovezile

dispărute de la serviciu. Trebuie să.
Cu siguranță se întâmplă ceva aici. Sunt prea multe coincidențe.
„Am câteva informații cu privire la laborator și dovezi”, anunț.
Ben își mijește ochii. "Ca?"
„Voi vorbi doar cu Brock.” Îmi înclin bărbia în semn de sfidare.

"Singur."
Ben zâmbește, arătând prima emoție pe care a arătat-o

toată ziua. — Ai de gând să șantajezi ceva timp cu el?
"Da." Ochii mei îi țin pe ai lui și îmi înclin șoldul ca un adolescent

petulant. „Exact asta am de gând să fac.”
Mă plimb prin dormitor. Tocmai s-a împlinit ora 22:00 și am negociat

o înțelegere.
Brock vine să vorbească cu mine.
Ce gluma. Sunt într-adevăr la fund, fără nicio fărâmă de respect

de sine.
El crede că vine aici pentru informații cu privire la dovezi, dar

eu îmi spun mai întâi cuvântul și el va asculta dacă este ultimul lucru
pe care îl pun să facă. O să fie furios că îi forțesc mâna, dar nu m-a
lăsat de ales.
Vremurile disperate necesită măsuri disperate.
Ben este aici și cred că Jes este încă în hol. Nu știu unde a fost
Brock, dar își petrece timpul să ajungă aici.
Am fost pe tenterhooks și mă plimb de două ore acum.
Aud o bătaie în u ă i închid ochii. Asta este.
Următoarele cincisprezece minute îmi vor determina viitorul

cu el.
Bun sau rău, voi ști unde mă aflu.
Mă duc la ușă și o deschid. Ochii reci ai lui Brock îi țin pe ai mei, cu

maxilarul strâns de furie. Este clar furios că l-am împins într-un colț ca
acesta.
„Aveți informații noi?” întreabă el ridicând sarcastic sprânceana.
Nervii dansează în stomacul meu. Dau din cap și mă întorc de la

ușă.
"Intra."
Trece pe lângă mine și primesc o bucată de după ras. Aproape că

mă face să izbucnesc în lacrimi.
Mi-e dor de el.
Ben dă din cap când îl vede, iar apoi iese din apartamentul meu
fără să spună un cuvânt.
Doamne, e un nepoliticos.
Mă așez și văd cum Brock se așează pe canapea vizavi de mine.
„Ce este această nouă informație?” întreabă el categoric.
Îmi înghit nodul din gât. „Am chiar am

informații pentru tine, Brock. Este o informație vitală.”
Ridică din nou din sprânceană, fără să mă creadă deloc.
„Dar... vreau să vorbesc despre noi înainte să vorbim despre asta.”

Adaug.
Ochii lui reci îi țin pe ai mei. „Nu mă interesează altceva decât

cazul.”
Ochii mi se umplu instantaneu de lacrimi. E atât de rece, iar tonul

lui este plin de ură. „Brock”, șoptesc eu. "Mi-e dor de tine. Te vreau
inapoi."
Încerc să-i iau mâna în a mea, dar el se ridică și o întoarce pe a lui

înapoi. Parcă nu mai suportă vederea mea.
„Nu!” se repezi el.

„Brock, te rog, ascultă-mă. Am crezut că fac ceea ce trebuie. Mă uit

la spatele lui. „Am crezut...” Vocea mea se stinge.
El rămâne tăcut și nemișcat.
„M-am simțit vinovat, Brock. M-am simțit vinovat că m-am îndrăgostit

de el și m-am îndrăgostit de tine.”
El tace.
„Am continuat să repetă și peste noapte în care i-am spus că te

iubesc. L-am tot văzut rănit.” Mă opresc o clipă. „Și apoi m-am dus sus cu
tine și m-am dus la casa mamei tale fără să țin cont de sentimentele lui.”
Totuși, nu se uită la mine.
„Nu am vrut să mă aștepți acasă în timp ce stăteam la spital.” Îmi

încurc fața. „Nu am vrut să mă urăști”, șoptesc eu.
Tăcere.
— Te iubesc, Brock, și mai mult decât orice, speram... Inspir brusc.

„Speram că putem încerca să rezolvăm asta.”
El nu recunoaște niciun cuvânt din ce spun.
„Poți măcar să te uiți la mine!” țip de frustrare.

„M-ai lăsat să plâng în ploaie timp de o oră noaptea trecută în afara casei
tale și nici nu ți-a păsat.”
Se întoarce, iar ochii lui îi întâlnesc pe ai mei.
"Putem?" șoptesc cu speranță. „Putem încerca să rezolvăm asta... vă

rog?”
Se uită la mine.
„Spune ceva”, șoptesc eu. "La ce te gandesti?"
„Care sunt informațiile pe care le aveți despre caz?” întreabă el calm.
Fața mea cade. "Te-am întrebat ceva."
„Și ți-am pus o întrebare.” Își rostogolește buzele. „Răspunde mai

întâi la al meu, apoi o să răspund la al tău.”
Dau din cap. Bine. O să vorbească cu mine. — Bine, murmur eu.

„Dovezile lipsesc din laborator.”
Își mijește ochii, interesul îi stârnește. "Ce vrei să spui? Ce dovezi?”
— Doar dovezi despre crimele prostituatelor. Nimic

restul pare a fi deplasat.”
Se încruntă în timp ce mă ascultă.
„Rourke a pus o capcană și a ascuns niște dovezi false într-o noapte. A

doua zi, când a intrat să-l verifice, fusese schimbat...” continui.
Se încruntă. „De unde știe că a fost schimbat?”
„Pentru că și-a pus propriul păr în el ca un test. Când a verificat-o a

doua zi, nu era a lui. Rourke crede că laboratorul este deranjat cumva și că
poate cineva ne ascultă conversațiile.”
Își strânge maxilarul și se gândește o clipă. „Trebuie să iau o cameră

în laborator. Cum intru acolo?”
„Nu poți, este complet blocat pentru public.”
Își pune mâinile pe șolduri, pierdut în gânduri.
Mă gândesc pentru o clipă. „Aș putea face”, ofer eu.
"Nu."
"De ce nu?"
„Nu vreau să te implici în asta.”
„Deja sunt, totuși. Acolo lucrez. Este unul dintre prietenii mei buni.
Este în blocul meu. Nu aș putea fi mai implicat dacă aș încerca.”
— Mă voi gândi la asta, spune el calm, apoi se îndreaptă spre u ă.
„Brock?” Eu chem.
Se întoarce.
„Nu mi-ai spus la ce te gândești?”

Ochii lui îi țin pe ai mei. „Mă gândeam că mi-aș fi dorit să nu te fi întâlnit

niciodată”, spune el categoric.
Îmi înghit nodul din gât și vederea mi se încețoșează. Cuvintele

lui tăiate ca un cuțit.
Se întoarce și iese, iar eu mă uit la ușa închisă simțindu-mă din

nou amorțită.
Nu mă va ierta niciodată. L-am dracu.
Pun lama în microscop și privesc prin lentilă.

Abia văd prin ochii mei injectați de sânge. Abia am dormit cu ochiul.
Rourke este jos la o întâlnire cu ceilalți tehnicieni. M-am prefăcut că
trebuie să fac ceva urgent ca să nu trebuiască să merg. Chiar nu am
făcut-o. Pur și simplu nu puteam suporta gândul de a sta la o întâlnire
timp de două ore, vorbind despre standardele de acreditare.
Ușa se deschide și apoi se închide un clic, iar eu mă întorc brusc.

Peter a intrat în laborator. Oh nu. Crede că și eu sunt la întâlnirea
de jos? Nu vreau să-l surprin sau să văd ceva ce nu ar trebui.
"Buna ziua?" Eu chem.
Fața lui se luminează când vine după colț și mă vede. E sincer

surprins. „Bună, frumoasa mea Tully.” Zâmbește și mă ciugulește pe
obraz. Mâna lui mă apucă de șold și mă trage confortabil de corpul lui.
Ehm…
"Ce mai faci?" Zâmbește în timp ce îmi pune o bucată din păr
după ureche.
Pielea mea se târăște. El este foarte sensibil astăzi.
"Amenda." Forțez un zâmbet. "Ce mai faci?"
"Singuratic." Mâna lui rămâne pe șoldul meu și o strânge strâns.

Nervii încep să-mi crească. „Ar trebui să-ți iei o prietenă.” Mă uit prin
laborator.
La dracu…
De parcă mi-ar fi citit gândurile, aruncă și el o privire în jurul laboratorului.

„Suntem doar eu și tu aici sus astăzi?” el intreaba.
„Mama mi-a povestit despre Simon și despre copil”, spune el.
Zâmbesc, u urată de o schimbare a subiectului. „Sunt fericit pentru

el. Pare chiar drăguță. Am fost la spital cu ea noaptea trecută.”
Ochii lui se uită în jos la buzele mele, arătând de parcă o să mă sărute.
Ce naiba?
— Și l-ai lăsat și pe celălalt tip? El zâmbește.
„Brock.” Fă-i numele corect, rahat.
„Nu m-am gândit prea mult la el, oricum. Călătorie sprâncenată." Îmi
strânge ușor șoldul din nou. Asta e.
"Ce faci?" mă răstesc, aruncându-i mâna de pe mine.
„Hai, Tull”, șoptește el. „Ești singur, eu sunt singur.” Ochii lui coboară
din nou pe buzele mele. „Ne putem ajuta unii pe alții.”
„Ce... la naiba?” mă răstesc, revoltată.
Inspiră puternic și mă apucă de mână, punându-o pe pula lui tare.

„Știi că te-am dorit mereu.”
Am ochii mari de groază. „Ce naiba, Peter?” șoptesc furios în timp ce

îmi smulg mâna. „Sentimentul nu este reciproc. Sunt ofensat. Trebuie să
pleci.”
"Rahat! Am văzut cum mă privești. Il vrei." Mă apucă de mână și o

pune din nou pe penisul tare.
Îmi trag mâna și îl împing în piept. „Ieși naiba afară!” ma repez.

„Hai, Tull”, șoptește el, împingându-mă înapoi și ținându-mă de

bancă. „Am fi atât de bine împreună”, îmi respiră el pe gât.
„Ce naiba de fapt?” Îl pun în genunchi cât pot de tare în mingi,

iar el se dublează de durere. Fug spre scări și le iau câte două.
Ajung la capătul scărilor și deschid ușile duble, gâfâind și

răsuflând.
Asta e. Dă-l dracului! Le spun ceea ce știu.
Peter este un nenorocit.
"Glumești cu mine?" șoptește Rourke de peste masă.
„Mi-aș fi dorit”, șoptesc eu în timp ce mă aplec înainte pe scaun.

„Așadar, Brock și echipa lui cred că este un polițist care le forțează pe
aceste fete să șantajeze oameni de afaceri bogați, iar apoi el ucide
femeile după ce au făcut-o.”
Se încruntă în timp ce sorbi din Cola. Suntem la prânz în mijlocul

unei întâlniri de criză și îi spun lui Rourke totul.
„Și acum bănuiești că cineva schimbă dovezi”, șoptesc eu.
„Nu este suspect. Sunt sigur de asta”, spune el cu convingere.
— Îți amintești când l-am văzut pe Brock jos, la recepție, pe

vremea când aproape că nu-l cunoșteam și voia să știe cine conducea
o anumită mașină de poliție? Întreb.
"Da."
"Tocmai am verificat-o." Mă uit în jur și mă aplec înăuntru. „Peter

îl conducea”.
Ochii i se fac mari. „Peter... fratele tău vitreg?”
Dau din cap. "Da."
Își pune mâna peste gură. „La naiba,” șoptește el și își trece
mâinile prin păr. „Poate că a fost o
coincidență?"
"Poate. Brock a spus că vrea să pună o cameră ascunsă în laborator.”
Fața îi cade. „Nu putem face asta. Dacă suntem prinși, ne vom pierde
locurile de muncă.”
„Dar nu putem spune nimănui”, șoptesc eu. „Nu avem idee în cine
putem avea încredere. Dacă îi spunem persoanei greșite, ne vor ucide și
pe noi.”
Rourke își pune ambele mâini pe cap. „La naiba, Tully, ce facem?”
"Nu știu. Dar ar fi bine să începem să ne gândim repede la ceva.”
„Și ei chiar cred că acest lucru este atât de grav încât Meredith este
acum în custodie de protecție?” Se încruntă.
"Unde este ea?" Se încruntă.
„Nu știu”, șoptesc eu furioasă. „Nu mai am idee ce naiba se întâmplă.”

Îmi ridic mâinile exasperată. „Întreaga lume s-a transformat în rahat.”
— Ai vorbit cu Brock?
Îmi dau ochii peste cap. „Mi-a spus că și-ar dori să nu mă fi întâlnit
niciodată”.
Rourke tresări. „Ai.”
Acum e rândul meu să-mi pun capul în mâini. „Am fost la el acasă
noaptea trecută în timpul acelei furtuni mari. Nu a răspuns la ușă, așa că
m-am așezat pe treapta lui din față și am plâns în ploaie timp de o oră.
Rourke își curbe buzele de dezgust. „Te joci greu pentru a obține,
hei?”
Îmi ciupesc podul nasului. „Nu-mi vine să cred ce idiot am fost.”
Rourke face ochii mari. „Nu aș spune un idiot al naibii.

Un martir, da.”
Fața mea cade. — Crezi că am fost un martir?
El ridică din umeri lejer. „Cred că nu te-ai descurcat niciodată cu

vinovăția ta că l-ai părăsit pe Simon și ai canalizat-o foarte rău, aruncând-
o pe Brock.”
Mă uit la el trist.
„Nu pot să cred că Simon a lăsat pe cineva însărcinată”, oftă el.
„Știi cât de naibii sunt?” Întreb. „Sunt încântată că a lăsat pe cineva

însărcinată pentru că înseamnă că nu mai sunt tipul rău din relația
noastră.”
„Nu ai fost niciodată tipul rău, Tully. A te despărți de cineva nu

înseamnă a fi un tip rău. Este doar să fii sincer. Ai făcut ceea ce trebuia...
până când ai aruncat ce aveai cu Brock.” El arata spre mine. „A fost al
naibii de stupid.”
"Știu."
„Și probabil că nu va trece niciodată peste asta”, adaugă el.
„Știu și asta.” Oft în timp ce îmi pun mâna peste frunte.
„Nu aș fi surprins dacă acum îți urăște curajul.”
— Taci naiba din gură, Rourke, răsturn eu. „Mă enervezi cu toată
sinceritatea ta.”
„Ascultă, înapoi la afaceri înainte să ne întoarcem la muncă. Cred

că trebuie să ne gândim serios la ceea ce spune Brock. Nu va lăsa să ți
se întâmple nimic.”
dau din umeri. „Poți să vii să vorbești cu el în seara asta cu mine, te

rog?” Întreb. „Sunt atât de pierdut în toate astea.”
Îmi ia mâna peste masă. "Da, sigur."
Brock
Stau în mașină peste drum de casa mamei lui Tully.

Acesta este ultimul loc în care vreau să fiu, dar este un rău necesar.
suflă respirația în timp ce aștept. Conform programului lor obișnuit,
mama și tatăl ei vitreg ar trebui să plece la serviciu în orice moment.
Ușa garajului se ridică și îmi las capul în jos. Tatăl ei vitreg iese și mă uit
la mașina lui dispărând pe drum. Mai aștept douăzeci de minute.
Mama ei pleacă vreodată?
Apăsez pe volan în timp ce aștept și mă gândesc la ultima dată

când am fost aici. Mă încruntă când îmi amintesc cât de fericit m-am
simțit. Tully tocmai acceptase să se mute cu mine.
Am fi putut fi atât de buni împreună dacă ea nu ar fi stricat.
Cuvintele ei de aseară îmi revin.
Te iubesc, am făcut o greșeală.
Îmi strâng maxilarul când furia mea începe să reapară. N-am fost
niciodată atât de supărat pe nimic sau pe cineva în toată viața mea
precum sunt pe ea. Ea crede că poate vals înapoi aici, să-și facă clic pe
degete și o să alerg la ea ca un cățeluș?
Eu nu cred acest lucru.
Nu voi mai avea încredere în ea niciodată.
Acel oribil zbor de treizeci de ore spre casă de la Londra este

înrădăcinat în sufletul meu.
Nu mă voi mai pune niciodată, niciodată, în situația de a fi rănită

așa.
Ea poate merge în Iad... sau se poate căsători cu Simon. Oricum,

nu-mi pasă.
În cele din urmă, ușa din față se deschide și mama ei iese. Se urcă
în mașina ei și o văd cum iese încet și merg pe drum.
OK, să mergem.
bat la usa. Hai, răspunde. E șomer. La naiba știe la ce oră se

târăște
de pat.
Bat din nou, mai tare de data asta.
Nici un raspuns.
La naiba, poate că nici măcar nu este acasă.
bat în u ă. „Brad?” Eu chem. — Eu sunt, Brock.
Tăcere…
Eu dau din cap cu dezgust. Fii serios omule. Eu nu

ai naibii de timp să te aștept aici toată ziua.
Bat din nou tare și aud un scârțâit din interior. Îmi duc urechea la u ă
i ascult. Pași.
Da.
Mă dau înapoi și ușa se deschide. Brad poartă doar boxeri și pare

dezordine în timp ce se încruntă și se scarpină pe cap.
„Ce dracu’, omule? Cât este ceasul?" geme el.
"Șapte și jumătate." Zambesc.
Se încruntă la mine.
„Poți să piratezi?” Întreb.
„Huh?”
„Am nevoie de o persoană IT care să pirateze computerele pentru mine.”
Se scarpină din nou pe cap. „Da, pot sparge.”
„Vrei un loc de muncă?” Întreb.
Sprâncenele lui se ridică surprinse. "Ce?"
„De ceva vreme caut o persoană în care să am încredere.”
Fața lui Brad cade. „Este un mod nenorocit de a te întoarce cu Tully?”
Mă uit la el categoric. — Nu, Tully și cu mine am terminat.
Se uită la mine.
„Vorbesc serios, nu vreau să am nimic de-a face cu sora ta. Nici o

supărare."
Se încruntă.
„Totuși, vreau câteva informații despre fratele tău vitreg, Peter.”
Un zâmbet îi străbate chipul. „Ce fel de informații?”
„Cred că pune la cale ceva”, spun eu.
"El ar fi. Este un nenorocit.
Zambesc. „Tu și cu mine și ne vom înțelege doar

Grozav. Îmbracă-te. Începeți noul job acum.”
Bat la ușa lui Tully la 20:00 Jes a luat-o de la serviciu și a fost aici cu ea
până am sosit eu. Am fost cu Meredith toată ziua și sunt pe cale să-mi
ies din minți. Femeia aia e enervantă la naiba. Rourke, partenerul lui
Tully în laborator, vine să vorbească cu mine. Aparent, există mai multe
știri care ne-ar putea ajuta cu cazul.
Tully deschide ușa și îmi zâmbește călduros. "Salut."

Ochii ei plini de speranță îi cercetează pe ai mei și îmi strâng stomacul.
Ea proaspăt făcută duș și miroase... ca acasă.
Încetează.
Trec pe lângă ea în apartament. „Te rog, ia un

scaun, spune ea cu vocea ei răgușită.
Simt că mi se întărește penisul și îmi mușc buza de jos. Nu

acum.
Ce este cu ea? De fiecare dată, de fiecare dată când sunt

lângă ea, corpul meu este trezit indiferent dacă îmi place sau nu.
Trebuie să învăț cum să-l închid și trebuie să învăț rapid. Mă las pe

canapea ei, privind-o în timp ce stă în fața mea. Am o viziune a ei râzând
deasupra mea în Hawaii când i-am spus că o iubesc și mă încruntă.
Memoria doare.
Începe să vorbească despre ziua ei, dar nu aud niciun cuvânt din ea
pentru că parfumul ei face să mă cuprindă atât de multe amintiri.
Plaja, timp liber... dragoste.
Nu am control cu ea. Nici măcar nu am putut deschide ușa când ea era

în afara apartamentului meu pentru că știam că dacă o fac...
Asta e o prostie. Obțineți informațiile și plecați naibii de aici.
Ea spune ceva și își încrucișează picioarele, ascultându-se sub fund. Îi

văd mușchii coapselor.
Am o viziune a coapselor ei musculoase sus peste umerii mei și îmi amintesc
cât de bine s-a simțit în jurul meu, cum s-au simțit brațele în jurul meu...
Iisus Hristos.
Aceasta este cea mai rea formă de tortură.
Mărgelele de transpirație îmi apar pe frunte în timp ce încerc să mă

concentrez asupra a ceea ce spune ea.
Ce-ar fi dacă…? Nu.
O privesc vorbind o clipă, dar nu mă pot concentra asupra unui cuvânt

pe care îl spune. Ochii mei sunt concentrați asupra buzelor ei mari și pline.
Încă o dată…
Nu.
Rourke bate la ușă și Tully sare să răspundă. „Oh, salut”, spune ea în

timp ce îl lasă să intre.
tresar. De dragul dracului. Ultima dată când l-am văzut pe tipul ăsta, l-
am târât de pe scaun la restaurant.
„Brock, el este Rourke”, ne prezintă ea, cu ochii ei nervoși pâlpâind între

noi.
îi strâng mâna. "Buna ziua."
Își forțează un zâmbet speriat. "Salut."

Trebuie să-mi cer scuze înainte de a spune ceva. „Ah, ascultă.

Îmi pare rău pentru prima dată când ne-am întâlnit.”
„M-ai speriat pe mine. Am alergat tot drumul înapoi

la birou."
zambesc. „Îmi pare rău.” Cine dracu recunoaște asta? Chiar dacă
este adevărat, tipul ăsta e un prost. Un nebun de găină. „Ia loc”, spun
eu și cad amândoi pe canapea. „Spune-mi despre aceste informații noi
pe care le ai.”
Rourke și Tully fac schimb de priviri și le știu

au vorbit despre ce vor să-mi spună.
„Ei bine, acest lucru mă face să mă simt inconfortabil să spun cu

voce tare, dar simt că, pentru a-mi înțelege teoria, trebuie să-ți spun
totul”, spune Tully.
mă încruntă.
„Amintește-ți când doreai să știi cine este

conducând o mașină de poliție cu numărul de înmatriculare pe care o aveai?”
„Da.” Mă uit între ea și Rourke. Rourke dă din cap

la Tully, îndemnând-o să meargă mai departe.
„Peter conducea mașina aia.”
Mi se îngustează ochii. La naiba știam asta.
„B-dar”, se bâlbâie ea. „Nu cred că a făcut asta. Cel puțin, dacă
este implicat, știu că nu a omorât el însuși fetele. Trebuie să aibă un
partener.”
"De ce?"
Ea înghite în sec nervoasă și se uită între noi.
„Peter este blând. E un nenorocit, dar nu putea ucide o muscă

când eram copii. Nici măcar nu se poate uita la box la televizor pentru
că i se pare prea violent. Pur și simplu nu este capabil să omoare fizic
aceste femei.”
„Nu cred că...”
Ea mă întrerupe. "Mai este." Ea face o pauză și suflă puternic. —

Știi cum crede Rourke că laboratorul este deranjat?
„Da”, răspundem și eu și Rourke.
— Ieri, când erați cu toții la întâlnirea de jos, Rouke, Peter a venit la

laborator. Ea înghite și își trage mâna prin păr.
Mă încruntă în timp ce ascult. Pare nervoasă. Ce se intampla

pe?
„M-a lovit”, șoptește ea.
"Ce?" ma repez.
„M-a lovit, m-a prins de tejghea și a fost cu adevărat destul de

agresiv.”
Furia mea bulbunește și mă ridic imediat, în timp ce întregul cer

devine roșu.
„Dar, asta dovedește că nu a făcut-o.”
Mă întorc spre ea. "Cum?" ma repez. Așteaptă până pun mâna pe

nenorocitul ăla. O să moară.
„Nu le ucide el însuși pe aceste fete. Pur și simplu nu este capabil și,
dacă laboratorul este deranjat, nu m-ar fi lovit pentru ca oricine este
implicat să audă despre asta. Dacă ar fi știut că altcineva ascultă, nu ar fi
făcut-o.” Are ochii mari în timp ce încearcă să-și demonstreze punctul de
vedere. — Gândește-te la asta, Brock. Și-ar pierde imediat slujba și ar da
altcuiva muniție suplimentară împotriva lui. Dacă ar fi știut că laboratorul
este deranjat, nu ar fi făcut ceea ce a făcut. În niciun caz în iad. Nu are
sens.”
Mă încruntă cum cred. Ea poate avea un motiv. Sângele meu se răcește

când un nou scenariu intră în creier.
„Dar dacă nu ucide fetele, ce ar face?” Rourke se încruntă. „Cum ar fi

implicat dacă nu este implicat?”
„Le oferă protecție în schimbul sexului”, eu

spune-le în timp ce toate piesele puzzle-ului intră la locul lor.
"Ce vrei să spui?" întreabă Tully, șocată.

„Mi s-a spus că cineva din cadrul forțelor de poliție le oferă femeilor
aflate în risc protecție în schimbul sexului oricând doresc sau au nevoie. Gang
bang-uri, grupuri în trei, tot felul de rahaturi. Dar nu îi poate proteja, pentru
că el și ceilalți implicați au vreo idee naibii de cine se află în spatele tuturor
acestor lucruri.”
Ochii lui Tully se fac mari. Al lui Rourke, de asemenea.
„Asta are mai mult sens pentru mine”, șoptește Tully.

„Peter este un sacoș, dar nu este violent. Știu asta cu siguranță. Am crescut
cu el.”
„Deci, vrei să punem o cameră în laborator?” întreabă Rourke.
Mă uit la ei doi o clipă în timp ce cred.

Rourke e un slăbănog, iar siguranța lui Tully nu este negociabilă. Dacă sunt
prinși, nu există nicio modalitate ca niciunul dintre ei să se apere. „Nu”, spun
eu. „Nu vă pun pe voi doi în linia de tragere”. expir puternic. „În acest moment,
tot ce știm cu certitudine este că Meredith este în pericol și știe ceva ce nu-l
lasă să scape.” Eu dau din cap. „Am nevoie ca ea să ne spună ce știe ca să
putem ajunge la ei. Mai multe fete vor muri dacă nu vom face noi.” Încep să
merg în pas. „Cum o fac pe Meredith să se deschidă și să se relaxeze?” Întreb.
„Sunt pierdut cu ea. Ea este cea mai dificilă persoană de citit.”
Tully se gândește o clipă, ochii ei pâlpâind spre Rourke și apoi spre

mine. „O ducem la dans.”
Capitolul 24
Tully
Mă așez pe canapea și mă prefac că mă uit la televizor. Brock este în afara

apartamentului meu cu Ben. Rourke a plecat acum aproximativ o oră. Își
fac planuri să ieșim mâine seară.
O sun pe Callie acum și o voi anunța.
Formez numărul ei. „Bună”, răspunde ea fericită.
„Hei”, spun eu.
"Ce este in neregula cu tine?" ea intreaba.
Nu-i pot spune nimic despre prostiile de la locul de muncă. Sau cazul,
în afară de ceea ce a văzut ea la televizor, și nici măcar nu-i pot spune
despre Peter încă.
Despre ce pot vorbi de fapt cu ea?
„Toate prostiile astea cu Meredith sunt stresante. Vor să o luăm la

club mâine seară și să încercăm să o strângem puțin. Poti sa vii?" intreb
sper.
"Sigur." Ea ezită o clipă. "Te simți bine?"
„Da.” Oft trist. „Totuși, este oficial. Brock mă urăște.”
"La ce te astepti?" ea bufă.
Îmi dau ochii peste cap. "Da, stiu. Așa cum îmi spui în fiecare zi: e
propria mea vină proastă.” Îmi arunc perna de pe poală și mă las pe podea.
„Mă enervează, bine?”
„Orice”, oftă ea. „Scrie-mi detaliile pentru mâine seară.”
"Da bine." Expirez puternic, simțindu-mă prost că am tras la ea.

„Vrei să iei prânzul mâine?”
"Depinde."
"Pe ce?"
„Dacă vei sta acolo ca un sac trist de

rahat să-ți pară rău de tine tot timpul sau nu.”
Îmi rămâne gura deschisă. „Trec printr-o perioadă grea acum,

bine?”
„Vezi, iată-ne din nou.”
— Mă enervezi, Callie.
„Bine, încerc. S-ar putea să te scoată din prostia asta de Brock.”
Îmi dau din nou ochii peste cap. Ai încredere în Callie să spună cum este.
„Îmi vreau cea mai bună prietenă înapoi”, spune ea.
Ea are dreptate. Nu sunt eu însumi de când Simon s-a îmbolnăvit

acum cinci săptămâni.
„Încerc,” șoptesc.
"Incearca mai tare. Pentru că Tully pe care o cunosc nu ar

implora niciun tip să o ia înapoi. Și-ar folosi creierul pentru a rezolva
problema.”
mă încruntă.
„Tully pe care o cunosc nu ar da vina pe univers pentru

despărțirea ei. Ea s-ar descurca.”
„Doar că nu știu cum să fac.”
Ea expiră puternic. "Ne vedem maine."
„Da, bine”, spun eu încet. "Pa."
Închid ochii și o lacrimă curge pe fața mea la fel ca a mea

ușa din față se deschide și Brock intră. O șterg repede.
Se liniștește când vede că plâng. "Ce s-a întâmplat?"

Scutur din cap, incapabil să vorbesc prin nodul din gât.
„S-a întâmplat ceva?” întreabă el, căzând serios.
Scutur din cap în timp ce mă uit drept în față la televizor.

"Ce este?"
Mă întorc către el. „Am făcut o astfel de mizerie din toate între noi.”
Își strânge maxilarul.
— Nu știu cum să ne repar, Brock, șoptesc eu. „Și îmi doresc atât
de mult.”
Își rostogolește buzele.
„Te uiți la mine de parcă mă urăști.” Ochii mei îi cercetează pe ai lui.
Își trage ochii de la ai mei și ei cad pe podea.

Nu-mi răspunde.
„Nu trebuie să stai aici în seara asta. Știu că îmi urăști canapeaua.”
El suflă înfrânt și se lasă să se așeze lângă mine. „Trebuie să stau

aici, nimeni altcineva nu poate face o tură de noapte în seara asta.”
Nodul devine atât de mare în gât. El rămâne doar pentru că nimeni

altcineva nu poate.
„Sunt bine”, șoptesc eu în timp ce șterg mai multe lacrimi. „Nu am

nevoie de protecție.”
"Eu raman."
„Putem merge să stăm la tine acasă dacă vrei.” dau din umeri.
„Așa vei putea dormi mai bine și nu vei fi obosit mâine?”
"Nu."
"De ce nu?"
„Pentru că nu te vreau în spațiul meu personal.” El

se uită în podea, incapabil să facă contact vizual cu mine.
Oh Doamne. E atât de rănit.
Dau din cap, lacrimile crescând din nou.
Nu mă vrea în spațiul lui personal și asta reduce

eu până la os.
Stau în picioare, având nevoie să scap de el înainte să-mi pierd complet

rahatul. „Bine, mă duc să mă culc. Vrei patul meu și pot dormi aici?” Întreb.
El dă din cap.
„Știi unde sunt păturile.”
Tăcere.
Mă îndrept spre ușa dormitorului meu, întorcându-mă să mă uit la el.

„Te iubesc”, șoptesc eu.
Ochii lui se ridică să-i întâlnească pe ai mei. „Nu.” El stă într-un revolt.
„Nu îndrăzni să folosești acele trei cuvinte ca pe o armă dracului!”
fac un pas înapoi.
„Cine dracu crezi că ești să te întorci aici și să te comporți ca și cum

nimic nu s-ar fi întâmplat?” strigă el cu vârful vocii. El ridică un coaster de pe
măsuța mea de cafea și îl aruncă în perete.
Tresesc, clipind printre lacrimi. Am căutat o urmă de emoție de la el,

dar acum că e furia pe care am dezlănțuit-o, nu mai vreau nimic.
„Nu-mi spune că mă iubești, Tully. Să nu-mi spui niciodată că mă

iubești din nou”, mârâie el. Ochii lui se umplu de lacrimi în timp ce îi țin pe
ai mei. „Dacă așa se simte dragostea, nu vreau să am nimic de-a face cu ea”,
șoptește el furios.
Plâng în hohote, văzând cât de rănit este.
El lasă capul în jos.
Tăcerea atârnă între noi.
În cele din urmă, se întoarce spre u ă. „Voi fi afară.”

El iese, iar acesta se închide în liniște în spatele lui.
Mă uit în jurul apartamentului meu tăcut, cu vederea încețoșată.

Respirația mea tremurătoare este singurul sunet pe care îl aud.
De fiecare dată când încerc să o repar, se pare că o înrăutățesc.
Mă uit peste ceas. Este ora 2:21. Brock este pe canapea mea, dar nu pot
dormi.
Cuvintele lui Callie se joacă iar și iar în mintea mea.
Repara-l.
Singurul mod în care pot rezolva asta este dacă îl fac să lase garda jos
și să vorbească cu mine. În seara asta, când s-a enervat, a fost prima dată
când a arătat orice fel de emoție. Și totul pentru că i-am spus că îl iubesc. Nu-
mi vine să cred că să-i spun că-l iubesc l-ar face atât de furios.
Ei bine, nu-mi mai cer scuze. Callie are rost.
Am făcut ceea ce am crezut că e corect la momentul respectiv și dacă el nu poate

chiar vorbește-mi despre asta, atunci ce ar trebui să fac?
Mă răsturn și dau cu pumnul în perna dezgustat.
La naiba de bărbați.
Stau la prânz cu Callie și sorbesc Coca Cola.
„Unde mergem în seara asta?” ea intreaba.
„Iedera, cred.” dau din umeri. „Meredith cunoaște locul acela

ne va face mai ușor pentru noi toți.”
Callie zâmbește în timp ce își taie salata.
— Apropo, mulțumesc pentru discuția de azi noapte, spun eu.

„Ai dreptate, mi-a părut rău pentru mine de când m-am întors și aveam
nevoie de o lovitură bună în fund.”
„Ai tot dreptul să te bați puțin.” Ea ridică din umeri. „Nu am vrut să
par rece, dar un iubit te părăsește...” Ea face ochii mari. „Sau să -l
părăsești în acest caz, nu este cel mai rău lucru care se poate întâmpla.”
"Știu." Mușc mâncarea din furculiță. "Asta este adevărat."
Mâncăm în tăcere pentru o clipă. — S-a întâmplat ceva aseară

când l-ai văzut? ea intreaba.
„I-am spus că îl iubesc și și-a pierdut rahatul și a țipat la mine. Mi-

a spus să nu mai folosesc acele trei cuvinte ca o armă împotriva lui
niciodată”.
Ochii lui Callie îi țin pe ai mei.
„Se pare că îmi arată orice emoție doar când se enervează”, oft.
Callie mușcă mâncarea de pe furculiță. „Deci... mai enervează-l

atunci.”
Mă încruntă în timp ce mestec, ochii mei ținându-i pe ai ei.
„Își pierde controlul doar când este supărat, nu?”

„Da.”
Ea zâmbește ca o pisică Cheshire. „Atunci, enervează-l pe nenorocit

atât de tare încât are o criză completă cu tine. Dărâmați-l.”
Mi-am pus cuțitul și furculița jos și mi-au lovit farfuria cu un

zgomot. „Callie, ești diabolică”, șoptesc eu cu un zâmbet viclean.
Ochii ei dansează de încântare. „Cum ai de gând să-l enervezi?”
Îmi bat în bărbie cu vârful degetelor când mă gândesc. „De unde

să încep?”
Cioc cioc.
Arunc o ultimă privire la reflexia mea din oglindă și zâmbesc larg.

Port pantalonii mei de piele neagră cu un top alb, decoltat. Fetele mele
sunt înălțate până la cer. Am stilettos înalți și port rujul preferat al lui Brock.
Știu că mă iubește în alb. Știu și că mă iubește în pantalonii ăștia. Nu își
poate ține mâinile de pe mine ori de câte ori le port.
De asemenea, port parfumul pe care mi l-a cumpărat în Hawaii. La acea

vreme, mi-a spus că avea un fir fierbinte la pula lui, ceea ce este convenabil
pentru mine, văzând cum plănuiesc să pornesc câteva incendii în seara
asta.
Mergem la club, iar Brock tocmai a venit să mă ia. Au fost și au

colectat deja Meredith și Callie. Sunt ultimul pe lista de preluare.
Deschid ușa în grabă și el stă în fața mea.
Umerii lui largi sunt acoperiți cu un tricou negru și poartă blugi

albastru închis care se potrivesc perfect în toate locurile potrivite.
Zâmbesc în semn de salut și mă aplec intenționat să-mi iau geanta. S-ar

putea chiar să încerc câteva dintre acele clipe de curvă pe care secretara lui le face
în seara asta. Nu putea să doară. Am nevoie de toată muniția pe care o pot obține.
Îmi pun mâna pe talie și îmi mișc șoldurile. „Eu

arata bine?” intreb eu nevinovat.
Își înclină maxilarul, iar ochii lui enervați coboară în josul meu
corp și înapoi la fața mea. „O să faci”, răspunde el categoric.
Zâmbesc, iar Brock își mijește ochii la mine, de parcă simțea că fac
ceva.
"Sunte i gata?" el intreaba.
Îmi apuc de ambreiaj și zâmbesc sexy. „Sigur că sunt.”
Deschide ușa și coborâm la lift în tăcere. Mă asigur că merg în fața

lui ca să-mi vadă spatele. Merg cu un sashay prea exagerat.
El rămâne tăcut în timp ce zăbovește în spate.
La ce naiba se gândește acolo?

Ajungem la mașină, iar Callie și Meredith sunt pe bancheta din

spate. "Salut, prietenii mei." Râd în timp ce urc și îi sărut pe amândoi
pe obraz. Ben conduce, lăsându-l pe Brock să urce în partea
pasagerului. "Ce s-a intamplat?" Întreb.
„Brock și cu mine ne uităm la House Flippers toată ziua”, spune

Meredith.
Am ochii mari. "Într-adevăr?"
— Da, am urmărit șase episoade astăzi, nu-i așa, Brock?
„Am făcut”, oftă el.
Ben îi zâmbește și îl văd pe Brock rostind cuvintele: „La dracu”.
Pentru restul călătoriei, Meredith continuă să ne explice tuturor

în detaliu de ce îi place House Flippers. Atât de mult încât Ben se uită
încontinuu și zâmbește la Brock care doar se uită prin parbriz.
Ajungem la Ivy și coborâm din mașină. Băieții ne-au informat

mai devreme astăzi. Trebuie să ne comportăm firesc, ca și cum am fi
într-o seară obișnuită, apoi ar trebui să-i punem întrebări Meredith și
să vedem ce informații lasă ea să scape. Trebuie să aflăm dacă știe
despre acest stick de memorie pe care cred că îl avea Wendy Woo în
posesia ei sau dacă a văzut cine a ucis-o pe Peachy Sue. Orice răspuns
este bun.
Intrăm în club și unul dintre portari îmi zâmbește, privindu-mă
în sus și în jos cu ochi flămânzi. Brock se uită la el și simt un fluturat
adânc în stomac. Functioneaza.
Joc început.
Brock, Jes și alți doi bărbați din munca lui sunt cu noi,
stând chiar în lateral. Ben e jos parcă mașina.
„Hai să mergem la bar și să luăm niște lovituri.” Zâmbesc

răutăcios.
"Ceea ce ai de gând să faci?" opte te Callie.

"Tot ce este nevoie."
Îi cumpărăm lui Meredith trei shot-uri, primim doar unul pentru

noi, precum și o rundă de margaritas, apoi ne îndreptăm
înapoi la locul în care stau bărbații în jur.
Există o oglindă de sticlă fumurie pe o coloană din apropiere și este

perfectă. Îl văd pe Brock cu spatele la el fără ca el să știe. Stau, vorbind cu
fetele, mișcându-mi șoldurile la ritm. Din când în când, văd ochii lui Brock
coborând spre spatele meu în timp ce mă privește.
Un tip trece pe lângă noi și se oprește să spună ceva obraznic. Râd și

îmi pun mâna pe bicepsul lui în timp ce îi vorbesc. Sunt mult mai sensibil
decât aș fi în mod normal. Adică, trebuie să-l fac credibil.
Îmi ridic privirea spre oglindă să văd că Brock mă privește. Practic este
o strălucire roșie în jurul lui.
"Vrei sa dansezi?" mă întreabă băieții.
Oh, e puțin devreme încă. Brock va fi pe mine. „Putem dansa într-o

oră?” Întreb. „Tocmai am ajuns aici și vreau să vorbesc mai întâi cu prietenii
mei.”
"Sigur." El zambeste. "E o întâlnire. Mă întorc într-o oră.”
Trei ore mai târziu, iar noi trei suntem pe cale să fim într-adevăr foarte beți.
Am vorbit și am vorbit cu Meredith, dar sincer nu știu dacă ea știe ceva mai
mult care ne poate ajuta.
I-ar fi spus telefoanele dacă ar fi știut ceva? Știu că a făcut aluzie

despre un stick de memorie, dar este atât de cool și relaxată acum. Nu știu
dacă a fost vreodată un lucru? Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât
sunt mai confuz. Ea nu poate păstra deloc un secret. Dacă ar fi avut un
secret, l-ar fi dezvăluit până acum.
Tipul de înainte se întoarce. „Vrei să dansezi încă?” el intreaba.
Ochii mei trec spre Brock, iar el se uită la mine în timp ce sorbi din
băutură. Acum este în mod deschis furios. Am dansat cu doar
despre toți cei din club.
Îi zâmbesc bietului prost fără bănuieli din fața mea, iar el își
pune mâna pe spatele meu.
Eek, nu știu despre asta. Nu vreau să încep World

Războiul trei aici.
Mă încruntă când simt că o mână mă apucă de vârful brațului.
"Un cuvant?" Brock îmi mârâie la ureche.
Înainte să-mi dau seama, mă târă pe coridor spre baie.
Încerc să-mi scot brațul din strânsoarea lui. "Ce faci?"
„Ce naiba faci ?” se repezi el.
„Dansez”, răspund eu inocent.
— Nu sunt al naibii de prost, Tully. El batjocorește.
— E în regulă, Brock, știu. Am terminat. Nu se va întâmpla

niciodată. Mi-ai spus. Înțeleg."
Își ridică bărbia sfidător.
„De aceea o să ies acolo și o să dansez cu acel bărbat și, dacă

vrea, îl voi lăsa să mă sărute.”
Ochii i se fac mari. „Nu îndrăzni naibii!” mârâie el.
Mă apropii de el. „Chestia este, Brock, că vreau să sărut pe cineva

în seara asta.”
Ochii mei coboară la buzele lui, apoi înapoi la ochii lui.
Disprețul curge din toți porii lui, dar el îmi apucă o mână de păr,
zvâcnindu-mi cu forță capul înapoi, fețele noastre aproape atingându-
se.
Gem încet la apropierea noastră și mă uit la el.
— Nu mă amenința, Tully.
"Sau ce?" optesc eu.

Aerul trosnește între noi și el inspiră brusc. Îi simt erecția pe

stomacul meu. Ochii lui coboară pe buzele mele.
Saruta-ma.
El se uită la mine, iar eu ridic încet mâna și îi trec erecția prin

blugi. „Arată-mi cât de supărat ești pe mine”, șoptesc.
Ochii îi pâlpâie de excitare și îmi zvâcnește din nou părul. scânc,

cu capul tras pe spate și acum la doar milimetri de fața lui.
Clipește și își recapătă controlul, calmul alunecând înapoi la loc.

Mi-a lăsat brusc părul și iese înapoi în club fără să scoată un cuvânt.
Imi inchid ochii. La dracu. Inima îmi bate tare. Stau o clipă în
timp ce încerc să-mi dau seama ce naiba să fac. Am ajuns prea departe
ca să dau înapoi acum.
Vremurile disperate necesită măsuri disperate.
Mă întorc în club și îl prind pe tipul de mai înainte, conducându-l

pe ringul de dans. Mă uit peste și îi văd pe Brock și Ben privindu-mă
din lateral.
La naiba, acum Ben o să mă urască și pe mine.
Ah, ce naiba fac?
Îmi pun încet brațele în jurul gâtului tipului și îi zâmbesc.
Doar fă-o, doar fă-o.
Inima îmi bate atât de repede încât simt că alerg un maraton.

Aceasta ar putea fi cea mai gravă greșeală pe care o voi face vreodată,
dar nu am idee ce altceva să încerc. Mă aplec și îl sărut pe tip pe buze.
Zâmbește împotriva mea și strecoară limba înăuntru, mâinile lui
căzând la spatele meu.
Ne sărutăm din nou.
La naiba, Brock, unde ești? Nu-mi spune că asta e degeaba.

Ne sărutăm din nou, iar limba lui îmi lucrează cu adevărat gura.
Deodată, sunt împins din lateral și dezechilibrat.
„Trebuie să glumești al naibii de mine!” țipă Brock cu vocea înaltă.
"Cine e ti tu?" Bărbatul se încruntă, cu fața căzând în timp ce a mea

se luminează.
Nu am sansa sa raspund. Sunt târât de braț pe ușile din față ale

clubului, apoi mă duc prin parcare. Brock și-a pierdut complet rahatul și,
o, Doamne, s-ar putea să fiu găsit și mâine în portbagajul unei mașini.
Am mers prea departe?
Ajungem la mașină și el deschide ușa, împingându-mă înăuntru și

trântind ușa.
Se învârte pe partea șoferului, urcă și pornește mașina ca un maniac.
„Ești al naibii de enervant.” Dă un pumn în volan și eu sar speriat. El

dărâmă pe stradă, iar eu mă țin pentru viața dragă.
— Ce naiba crezi că faci, Tully? țipă în timp ce se trage de la marginea

drumului pentru a încerca să se apropie. „Nu săruți pe nimeni altcineva.”
El lovește din nou în volan. "Ma auzi? Imi apartii. Este al naibii de clar?” El
țipă atât de tare și atât de furios, încât venele îi trec pe frunte și pe gât.
Nu l-am văzut niciodată așa.
Pieptul lui se ridică și coboară în timp ce se luptă cu adrenalină.

Apoi se întoarce spre mine și îmi apucă o mână de păr, trăgându-mi fața
mai aproape de a lui. „Tu îmi aparții”, șoptește el din nou.
Dau din cap. „Știu, iubito.”
Electricitatea trosnește între noi.

Apoi este pe mine, buzele lui iau pe ale mele și mâna lui dureroasă
în părul meu. Sare din mașină și vine lângă mine, deschizând ușa și târându-
mă afară. Sunt aruncat pe bancheta din spate și tot ce pot face este să-l
privesc cum se urcă
pe mine.
Ne sărutăm ca animalele. Brock își desface blugii frenetic și îi alunecă

în jos. Nu pierde timpul să-mi scoată pantalonii, să-mi tragă chiloții în
lateral, să-mi desfășoare picioarele și să mă tragă în țeapă într-o singură
lovitură.
"Ah!" strig. — Ai grijă, Brock, scâncesc eu.
„Nu voi fi al naibii de atent”, mârâie el în timp ce se lovește de el

pe mine. „O vei lua așa cum o dau eu. În seara asta, e al naibii de greu.”
El scoate și îmi rupe chiloții până la capăt, ridicându-mi picioarele

astfel încât să fie în jurul pieptului lui, apoi se împinge înapoi înăuntru.
Corpul meu se contractă instantaneu în jurul lui și mă agățăm de

umerii lui.
E furios, ca un animal care are nevoie de eliberare.
Și sunt în Rai.
Mirosul lui, greutatea corpului lui peste a mea, arsura penisului lui
mare care mă întinde larg deschis – este perfect. Mâinile îmi cutreieră în
sus și în jos pe spatele lui și îl sărut pe gât, dar el nu mă sărută.
„Sărută-mă”, șoptesc eu.
"Nu." Se lovește din nou de mine.
— Brock, scâncesc eu. "Saruta-ma."
El se liniștește și, într-un moment perfect de claritate, buzele lui le

iau pe ale mele încet. Emoția îmi încrețește fața.
Oh, mi-a fost dor de el.
Ochii lui se închid în timp ce mă strânge strâns și ne sărutăm tandru

pentru o clipă. Apoi, de parcă și-ar fi amintit că este încă supărat, mă
trântește din nou tare și știu că scurta fereastră de intimitate pe care mi-a
dat-o acum s-a dus.
Îmi ridică picioarele mai sus, astfel încât să fie peste umerii lui și
se îngroapă adânc înăuntru, venind în grabă.
Asta mă provoacă și mă înfior când mă agățăm de el.
Se trage și se ridică în genunchi. Ochii lui bântuiți îi țin pe ai mei

și își lasă capul în jos. Fără un cuvânt, se ridică, își pune blugii la loc și
iese din mașină, trântind ușa.
Stau singur pe bancheta lui din spate, în întuneric.
Ce dracu tocmai sa întâmplat?

Capitolul 25
Drumul spre casă se petrece într-o liniște deplină. Sexul meu încă mai
pulsa de la bătaia pe care tocmai i-a dat-o. Mă uit pe fereastră în timp
ce noaptea trece.
Fără preludiu.
Fara lubrifiant.
Nicio emotie.
Totul mă face să mă simt ca o fată dureroasă și rău.
El ia o cotitură spre suburbia lui, iar eu închid ochii u urată. Mă

duce înapoi la locul lui. Poate că asta nu este atât de rău, până la urmă.
Parcă mașina în alee, coborând înaintea lui

se plimbă să-mi deschidă ușa în tăcere deplină.
Ochii mei îi cercetează pe ai lui, dar el doar se uită înapoi la mine direct.
În cele din urmă, se întoarce și își deschide ușa din față. Îl urmăresc
cu tentativă înăuntru și atât de multe amintiri fericite revin imediat.
Mă simt ca acasă aici.
„Mă duc să fac un duș”, îi spun încet.
"Bine."
Îl privesc pentru o clipă, fără să știu dacă să insist pentru o

conversație sau să o las.
Nu vreau să mă lupt cu el. Sunt aici. Voi vedea doar ce se

întâmplă.
Urc cele trei etaje de scări către dormitorul și baia lui și fac un
duș lung fierbinte. El nu intră la
toate. Habar n-am unde este sau ce-i trece prin minte.
Doar intră în pat și du-te la culcare. Nu-l împinge în seara asta,

îmi spun.
Mă usuc și sări în patul lui, știind că e târziu. O jumătate de oră

mai târziu, merge spre baie și face duș.
Apoi iese din baie în boxer și se urcă în pat lângă mine, întoarce
spatele la al meu.
Mă uit în tavan, cu inima periculos de aproape de a se rupe.
„Nu vorbești cu mine?” șoptesc în întuneric.
El tace o clipa. — Doar du-te la culcare, Tull, oftă el trist.
Îi strâng spatele și îi sărut omoplatul. Îl simt expirând greu de

parcă ar avea greutatea lumii pe umeri.
Poate că o face.
Brock
„Vrei să iei prânzul?” întreabă Ben în timp ce băgă capul după colțul
biroului meu.
Ridic privirea spre el. "Da bine."
Mergem la pub-ul nostru preferat și comand două beri - ceva ce

nu fac niciodată într-o zi lucrătoare în timpul programului de lucru.
Ben mă urmărește o clipă în timp ce o sorbi pe a lui. „Ce se întâmplă,
omule?” el intreaba.
dau din umeri. Nu i-am spus nimic din ce sa întâmplat. Nu am

vrut deloc să vorbesc despre asta.
„Te-ai întors aici de la Londra acum o lună și de atunci ai fost într-

o dispoziție murdară. Apoi tu și Tully porți de parcă nu vă cunoașteți,
iar ea a sărutat pe altcineva aseară înainte să o trageți de acolo. Ce
dracu se întâmplă?”
dau din umeri. „Nu mai suntem împreună.”

"De ce nu?"
„S-a întors la iubitul ei.”

Se încruntă în timp ce mă privește. "Când?"
„Când era în spital.”
Își mijește ochii. — Ea mai este cu el?
Eu dau din cap. "Eu nu cred acest lucru."
„Ce vrei să spui că nu crezi? Ce a spus ea?"
"Nu știu. Nu vreau să vorbesc despre asta cu ea.”
"De ce nu?"
dau din umeri. "Care-i rostul? M-am dus la Londra, m-a părăsit și
mi-a spus că era prea ocupată să aibă grijă de el ca să fie cu mine. M-a
tăiat până la os și apoi am venit singură acasă.”
Mă urmărește o clipă. — Și ai tras-o noaptea trecută?
Îmi sorbesc băutura și îmi strâng maxilarul. „Nu am vrut să fac.”
— Ai vorbit cu ea azi dimineață despre asta? Se încruntă.
"Nu."
„Ce dracu faci?” se repezi el furios.

„Ești îndrăgostit de această fată și indiferent dacă îți place sau nu, ea a
făcut ceea ce trebuia, rămânând cu el cât timp el era bolnav.”
„Nu,” îl avertizez.
„Ce fel de persoană ar fi fost dacă nu i-ar păsa naibii de el? Nouă ani
este mult timp, omule. Ei sunt prieteni."
„Deci, e în regulă că mă lasă dintr-un capriciu?” ma repez. „Nu sunt

planul de rezervă al naibii”.
"Nu. Nu e în regulă. Dar s-a întors cu el?”
"Eu nu cred acest lucru. Ea a spus…” Vocea mea se stinge.
„Ea ce a spus?
„Ea a spus că încă mă iubește, dar nu a vrut să o aștept cât ea era la

spital.”
Se uită la mine pentru o clipă în timp ce procesează cuvintele ei. „Și

apoi s-a întors și a spus că te vrea înapoi.”
Îmi mușc buza de jos. Nici măcar nu răspund la întrebarea asta.
„A făcut-o?”
Dau din cap. „Ea a stat în fața casei mele noaptea trecută, în ploaie,
timp de o oră, plângând. Ea continuă să plângă și să-mi spună că mă
iubește.”
„De ce nu ai cerut-o să intre și ai vorbit despre asta ca un nenorocit

de bărbat?”
— Ce am de gând să spun, Ben? Îmi arunc mâinile în aer. „Ce dracu

aș putea spune că mă va face să mă simt mai bine?”
„De ce nu asculți?” Se încruntă. "Tu nu

trebuie sa spui orice. Doar ascultă, nenorocit cu capul fierbinte.”
„Știi, Brock, Bridget m-a iertat când am plecat.

Ea a luat decizia de a încerca să rezolve asta pentru că știa că o iubesc și
ea mă iubea pe mine.”
Ochii mei se ridică spre ai lui.
„A fi încăpățânat nu va face decât să rănești.” Isi sorbi berea.

„Nimănui altcineva nu-i pasă dacă te întorci la ea sau nu. Dar
tu vei fi cel care pierde o viață cu ea dacă nu încerci măcar să rezolvi

lucrurile.”
Sorb din bere și mă uit în depărtare.
„O să-ți spun un lucru”, spune el. „Nu dispare.

Odată ce ai cunoscut-o, nimeni altcineva nu o va face. Crede-mă, cinci
ani am tânjit după Bridget. Cinci ani al naibii de lungi.”
Îmi sorbesc din nou berea.
„Și nu va dispărea, așa că poți să o asculți acum, sau poți să

aștepți cinci ani și apoi să porți conversația.”
El ridică sarcastic din sprâncene. „Dar o vei avea, pentru că, dacă nu o
ai, vei înnebuni”, adaugă el.
Eu dau din cap cu dezgust. „Taci dracu’, vrei?” suspin. „Ce ești tu,
un nenorocit de consilier matrimonial acum?”
Zâmbește în timp ce își sorbiește berea. „Da. Vor fi două sute

cincizeci de dolari, mulțumesc.
Îmi dau ochii peste cap. „Nu plătesc pentru sfatul tău prost.”
„Potriviți-vă. Încăpățânarea nu te va duce nicăieri, prietene.”
Tully
"Te văd." Le fac cu mâna colegilor mei în timp ce mă îndrept spre stația de autobuz.
Am fost plat azi. Eu și Brock abia am vorbit în dimineața asta când

m-a lăsat la serviciu. Nu țipa la mine, dar a fost o trezire înghețată. Mai
ales că m-am trezit în brațele lui, întinsă pe pieptul lui, picioarele
noastre s-au încurcat și erecția lui s-a îndreptat spre șoldul meu. M-am
gândit că s-ar putea să-i fi apăsat câteva butoane aseară, dar evident că
nu.
Va trebui să găsesc o altă modalitate de a ajunge la el. fac
drumul meu spre stația de autobuz și iau loc pe bancă. Telefonul meu emite
un bip.
BROCK: Ai nevoie de un lift?
Îmi ridic privirea și îl văd pe Brock parcat de cealaltă parte a drumului.

Îmi dă un zâmbet strâmb în schimb, iar inima mea se umflă. Stau și fug peste
drum spre el. Un claxon de mașină prinde viață când aproape că ies în fața ei
entuziasmat.
Sari în mașina lui Brock. „O, Doamne, ai văzut asta?”
„Fii al naibii de atent.”
Speranța înflorește în pieptul meu. "Salut."
„Bună, Tully Pocket”, spune el degajat în timp ce începe

mașină.
Zâmbesc prost. Mi-a spus Tully Pocket. Nu mi-a mai spus Tully Pocket de
o lună.
"Cum a fost ziua voastră?" Întreb.
El ridică din umeri. "E bine, presupun." Ochii lui se îndreaptă spre ai mei.
"A ta?"
"Mai bine acum."
Își dă ochii peste cap și își întoarce atenția spre drum.

Ceva este diferit la el în această după-amiază. Nu am de gând să-l împing. Voi
încerca doar să las conversația să curgă natural.
— Vreo veste despre caz? Întreb.
El dă din cap. — Ești sigur că Meredith nu a spus nimic aseară?
dau din umeri. "Nimic." Mă gândesc pentru o clipă. „Și am fost plin de
întrebări. Sincer, nu cred că știe nimic. Fata nu poate păstra deloc un secret.”
Mă uit la el. — Îți amintești când ți-a spus despre vibratorul meu?
Își dă ochii peste cap de dezgust. „Unde este acel vibrator, oricum?”
Zambesc. „În sertarul meu de sus.”
Zâmbește, dar își ține buzele ferm strânse.

„Meredith a fost mutată astăzi într-o altă casă. O să mergem să o
vedem în seara asta, dacă e în regulă. Luați-vă lucrurile și plecăm în
curând”, spune el în timp ce privește drumul.
Zâmbesc și fac ochii mari. — Simt că începi să-ți placă Meredith?

tachinez.
El zâmbește de data asta. „Este bine... Presupun.”
arat spre el. "Ha. Vezi? Ti-am spus eu. Odată ce ai trecut de
ciudățenia ei, ea are o inimă de aur.”
Oprim la apartamentul meu și ies afară. „Intri?” Întreb.
„Nu, voi aștepta aici”, spune el, apoi se încruntă. „Nu, de fapt voi
veni.” Coboară din mașină. Noi doi intrăm în clădirea mea și în lift.
Tace, ținându-și mâinile pentru el, în timp ce eu stau cu răbdare

lângă el.
Ne îndreptăm spre apartamentul meu și intru în

bucătărie, întorcându-se spre el. "Ti-ar placea ceva de baut?"
El clătină din cap, iar ochii îi țin pe ai mei. Se pare că are ceva în
minte. „Începe să vorbești.”
„Începi să vorbești?” mă încruntă. Vrea să spună...?
"M-ai auzit." Așteaptă o clipă. "Spune-mi de ce?"
"De ce?" Doamne, despre ce vorbește?
„De ce naiba m-ai părăsit, Tully. Am făcut totul bine.

Tot ce ai vrut, ți l-am înmânat pe un platou de argint. Acum vreau să
știu de ce m-ai părăsit.”
Inima mi se scufundă în piept. Are un punct; a făcut totul bine.

„Brock, nu am vrut să mă urăști. Știu că sună prost.”
Mă urmărește cu atenție.
„Când ai venit la Londra și am avut prima luptă, ai spus că ești

acolo să mă duci acasă.” Îmi arunc mâinile în aer. „Știam că a-i oferi lui
Simon atenția mea va fi o problemă pentru tine. Și știu că ai venit și ai
spus că nu era o problemă la acel moment.” Îi iau mâinile în ale mele.
„Dar dacă ar fi durat trei, patru sau chiar șase luni, ai fi devenit amar.
Oricine ar fi făcut-o, Brock. Chiar si eu."
Își rotește buzele în timp ce privește în jos la mâinile noastre împletite.
„Îmi pare rău că te-am părăsit, dar nu regret”, spun.

Se încruntă.
„Trebuia să fiu acolo pentru Simon, Brock. E foarte bolnav... încă

este foarte bolnav. L-am vizitat deja de trei ori săptămâna aceasta.”
Zambesc. „Știai că are un copil?”
"Ce?"
„Cu Penny, fata aceea pe care o vedea.”
Fața îi cade. „Și ești mulțumit de asta?”
„Sunt încântat de asta. E foarte drăguță și sperăm că vor încerca

să facă o încercare. Va deveni tată. Sunt atât de fericit pentru el. Nu ar
fi putut veni într-un moment mai bun.”
Se încruntă, confuz.
„Când vă spun că sentimentele mele pentru Simon sunt platonice

acum, vreau să spun sincer. Îmi pasă la el, dar numai ca prieten.”
El lasă capul în jos.
„Te iubesc, mare nebun.”
Ochii lui se ridică spre ai mei. „Trebuie să vii cu ceva mai bun
material de poreclă decât atât, prințesa Pussy Terci.
Lacrimile îmi umplu instantaneu ochii. În acel moment, știu că

va fi bine. Mă ridic pe vârful picioarelor și îl sărut ușor.
„Du-mă în pat”, șoptesc.
El își înfășoară brațele în jurul meu. "Nu. Ai ajuns în timp.”
Râd la el. "Pentru cât timp?"

"Via ă."
Zâmbesc și ne sărutăm. Îl strâng strâns.
„Trebuie să mergem. Ia-ți lucrurile”, oftă el înfrânt.
"Bine." Fug în camera mea și îmi iau lucrurile peste noapte,

zâmbind la reflexia mea în oglindă, în timp ce inima îmi izbucnește de
speranță. Vă rugăm să ne lăsați să trecem peste asta.
Ne îndreptăm jos.
„Oh, o să-mi verific corespondența.” Primesc cheia și deschid

cutia poștală.
Portarul, prietenul lui Meredith, trece pe lângă. „Oh, Tully, salut.

Poți să-i duci corespondența lui Meredith la mama ei, te rog?
Îmi întinde un pachet mare de corespondență de-al ei pe care a strâns-o.
"Sigur." O bag în geantă. "Mulțumesc."
Telefonul lui Brock sună. Îl scoate și îi răspunde. "Hei."
Se încruntă în timp ce ascultă o clipă. — La naiba, el

oftă. „Bine, spune-i că mă doare în fund”. El închide.
"Ce s-a întâmplat?" întreb eu când ieșim din clădire.
„Meredith și-a lăsat telefonul la încărcare în casa de siguranță.

Trebuie să trecem și să o luăm.”
"Bine."
„Nu e în regulă pentru că e în afara drumului”, el

se trage. „Este atât de enervantă. Cum îți uiți telefonul?”
Iată-l, omul meu nerăbdător. Zâmbesc prost.

„Mi-a fost dor de fundul tău răutăcios.”
Își dă ochii peste cap, neimpresionat, iar noi ne îndreptăm spre

mașină, apoi spre adăpost. Nu glumea, este departe de drum. Este pe
o bucată de pământ privată care se află la marginea parcului național.
Nu am vorbit prea mult, dar mi-a ținut mâna în poală tot drumul până
aici, în timp ce eu zâmbeam ca un copil de doi ani.
Tragem în partea laterală a casei și mă uit înăuntru. Este un

casa veche din gresie.
„Doamne, casa asta este înfiorătoare.” mă înfior.
„Așteaptă aici, nu voi fi un minut. O voi lua și mă întorc imediat.”
Când iese din mașină, îi sună telefonul. „Stan.” El zambeste. "Ce

faci?" El chicotește când dispare în casă.
Zâmbesc și îmi pun capul pe spate pe scaun, închizând ochii. În

sfârșit simt că mă pot relaxa. Cred că totul va merge bine. Cel puțin el
este deschis să lucreze la asta.
Ceva tare și rece se ridică pe gâtul meu, iar ridic privirea și mă

trezesc privind fix în ochii răi ai lui Cole, șeful meu.
Iar chestia rece și tare apăsată de gâtul meu se întâmplă să fie o

armă.
Sfinte dracu'.
Capitolul 26
„C-Cole”, bâlbesc eu. „Ce... ce faci?”
Seful meu?
Îmi blochează țeava pistolului sub maxilarul. „Dă-o”, mârâie el.
„Te rog, ce vrei?” scânc.
„Știi ce naiba vreau. Predați-l.”
„Cole, te rog…”
Deschide portiera mașinii, îmi apucă o mână de păr și mă trage

din mașină. Pistolul este încă ferm pe loc. Ochii îmi pâlpâie spre casă.
Oh, nu... Brock.
„Ai!” Plâng. "Ma ranesti."
„Am de gând să te omor într-un minut. Dă-mi stick-ul de

memorie.”
„Nu-l am”, șoptesc eu. „Îți jur, nu fac.”
Mă lovește puternic în față cu țeava pistolului.

Durerea îmi străpunge capul și devin amețit înainte să cad pe pământ.
Mă lovește puternic în stomac, apoi mă trage pe alee și în pădure.
Doamne, ajută-mă.
Brock
Răspund la telefon și aud vocea profundă a lui Joshua. „Hei, la dracu’.
eu chicotesc. „Oh, tu ești, ticălos urât.”
„Ridic un telefon pentru o durere în fundul clientului. Ce faci?"
"Sunt incă la muncă. Sunam să văd dacă vrei să vii la Kamala cu

noi. Adu-ți noua fată dacă vrei.”
Mă plimb prin spate și mă lupt cu cheia. Se lipește și nu deschide

ușa corect. Stau în picioare și o zgâlțâi pentru câteva clipe în timp ce
încerc să-l slăbesc. În cele din urmă, face clic și se întoarce.
"Cand te duci?" Întreb.
„Iunie, cred. Așteptăm să sosească gemenii și apoi ne vom

îndrepta o lună. Voi lucra de acolo.”
Mijesc ochii în timp ce iau în considerare oferta lui. Nici măcar nu

mai sunt cu noua mea fată. "Nu sunt sigur. Mulțumesc pentru ofertă,
dar va trebui să mă gândesc la asta”, răspund. „Hei, cum te-ai descurcat
în weekend?” Întreb. Joshua a jucat într-un turneu important de polo în
ultimele zile.
„Am lovit niște cur”, îmi spune el. „Hei, Ben mi-a spus că ai niște
probleme cu puiul tău.”
Îmi dau ochii peste cap. Acum ajungem la adevăratul motiv pentru care este
chemând. — Nimic de care să-ți faci griji, Nana. suspin.
„Știi de ce sun?” El râde.
„Spune-i lui Natasha să iasă la dracu”. Oftez din nou.

Evident, Tash l-a făcut să sune și să mă verifice.
„Ascultă, trebuie să plec. Lucrez."
"Da bine. Gândește-te la Kamala. Ben și Didge nu pot veni anul

acesta din cauza bebelușilor.”
Zambesc. „Sună al naibii de ciudat, nu-i așa? Bebeluși, ca la plural.”
„La naiba, știu. Își vor cunoaște în curând viața. Te prind mai tarziu."
Închide apelul și aud ușa mașinii trântindu-se.
Tully trebuie să se fi săturat să aștepte și vine să vadă unde sunt. Mă

duc să iau telefonul, dar nu este în bucătărie așa cum au spus ei că ar
trebui să fie. Intru in living si verific acolo. Nu pot găsi. Intru in dormitorul
unde dormea ea. Ben a spus că era la sarcină.
Îi formez numărul.
"Da, ce s-a întâmplat?" el raspunde.
„Unde e telefonul ăsta dracului, omule?” Întreb. „Nu este unde ai

spus că este.”
„Oh, este în baie.”
„De ce dracu’ se încarcă în baie?” eu

snap. „Cine încarcă un telefon în baie?”
Ben chicoti. „Aparent, dacă explodează, este mai puțin probabil

să declanșeze un incendiu.”
Îmi dau ochii peste cap, iau telefonul și încărcătorul, apoi plec,
încuind ușa în urma mea.
„Cât de departe ești?” întreabă Ben în timp ce merg pe aleea spre

mașină.
Văd ușa deschisă și mă opresc pe loc. Mă uit în sus și în jos pe alee,

observând sânge pe pământ.
„La naiba, Tully!” Plâng.
"Ce se întâmplă?" întreabă Ben deodată.
— Are dracului, Tully. La naiba, e sânge, treci aici acum!”
Închid și fug pe terasament. Văd urme de tragere acolo unde a tras-

o. Sunt picături mari de sânge pe pământ, așa că evident a rănit-o. Ale mele
inima începe să bată puternic și mă întorc la mașină să-mi iau pistolul

de sub scaun. Fug înapoi și alunec pe un deal noroios sub un baldachin
gros de copaci.
Mă uit la stânga și apoi la dreapta, încercând să mă orientez.

Tocmai se întunecă și umbrele copacilor nu ajută. E ciudat de liniște.
Ce naiba?
Gâfâi în timp ce încerc să-mi trag răsuflarea. Nu vreau să sun și

să-l avertizez unde sunt, dar trebuie să-i găsesc înainte să mă vadă. Mă
aplec la pământ și îmi bag degetul printr-o picătură de sânge. Adrenalina
îmi crește.
Nu Tully. Nu-l primești pe Tully.
„Este timpul să renunți!” Strig și apoi aștept.

Tăcere.
La naiba, ce să fac? Pieptul meu se ridică și coboară în timp ce

aspir aerul atât de necesar. Fug înapoi la mașina mea și deschid
torpedoul, căutând prin ea maniac.
Bingo! Memorie cu fotografii din Hawaii pe el.

Fug înapoi pe terasament. "Eu am
stick de memorie!” strig.
„Preda-o și o poți avea.” Mă uit în copaci când se întunecă din ce

în ce mai mult.
Mai multă liniște.
La dracu.
Țin stick-ul de memorie în aer și țin strâns pistolul în mână.
Unde ești, nenorocitule?
— Tully? Eu chem.
„Brock”, o aud strigând de undeva mai departe de deal.
Îl urmăresc și sprintez în jos pe deal, alunecând și alunecând pe

stânci în timp ce merg. Dintr-o dată, o văd trântită într-o mașină și
inima mi se oprește.
Cole, șeful ei, o ține de păr cu o armă înghițită adânc de gât. O

împinge într-o mașină parcata.
Are sânge pe toată fața, evident îngrozită.
"Nu!" țip în timp ce fug spre mașină.
O lovește din nou puternic și o dă inconștient. eu

alerg mai repede, alunecând pe terasament în timp ce merg.
O împinge în mașină și decolează cu o viteză de neatins. Mă întorc
și sprintez înapoi în sus pe deal cât de repede pot.
Alunec și mă grăbesc în timp ce mă îndrept spre vârf. Sunt fără

suflare, găfind după aer ca ființe de adrenalină să-mi preia corpul.
Sar în mașină și dărâm aleea. Trece un camion, iar eu lovesc în

volan.
„Ieși din calea mea dracului!” țip eu.
Trag în jurul camionului și virez pe partea greșită a drumului. O

mașină țipă, se răsucește și se întoarce pentru a nu mă lovea. Formez
numărul de telefon al lui Ben în timp ce dărâm drumul.
"Ce se întâmplă?" el striga. Îmi dau seama că conduce la fel de

frenetic ca mine.
„A luat-o într-o mașină. Commodore alb, plăcuță de înmatriculare

DRT745.
„Sunt aproape pe drumul de intrare acum”, spune el.
— Există o singură cale de intrare aici, Ben. O să dai peste el.”

strig și nu-mi pasă. Nu am cum să îmi pot păstra calmul prin asta.
"Ce vrei sa fac?"
"Tot ce este nevoie. Nu poate scăpa.”
„Roger asta”, spune el și apoi închide. Piciorul meu

trântește pe accelerație.
„Tully, stai, iubito”, șoptesc eu printre dinți scrâșniți.

Drumul se șerpuiește în jurul unui munte. Praful pare să se miște

în aer ca și cum o mașină tocmai ar fi trecut cu viteză pe aici. Nu e
departe în față, îl simt.
Găresc viteza și îl pierd la un colț, roțile derapând sub mine.

Aproape că rostogolesc mașina. Mă corectez cât de repede pot și ocol
prin următoarea curbă, observând imediat două mașini.
Ben s-a izbit de mașină pentru a o opri. Pur și simplu s-a întâmplat.
A lovit comodorul din partea șoferului, făcând mașina să se răstoarne.
Airbagurile lui Ben s-au declanșat și pare să fie bine.
O împușcătură trage din mașină și mă las jos.
Cred că Cole e prins înăuntru. Tocmai a împușcat-o?
Tully?
Sprintez spre mașină și o împușcătură se trage spre mine, dar nu mă
opresc. Îmi ridic arma și îl împușc prin fereastră.
Se prăbușește, sângerând de la o rană împușcată direct în cap.
Tully este încă inconștientă în partea pasagerului, prinsă de

picioare.
„Tully, ești bine?” șoptesc frenetic. „Tully!” Plâng. Nu pot ajunge la

ea.
Se mișcă și își duce mâna la cap, strângând ochii mai tare.

Ușurarea mă cuprinde, învecindu-mi pielea la gândul că am pierdut-o.
Dar ea e bine.
O sirena de poliție se strecoară de la distanță și știu că Ben a

sunat pentru rezervă.
Cad în genunchi când acidul lactic din corpul meu preia controlul.
"Esti bine?" Îl sun pe Ben.
„Da, omule”, sună el înapoi.

La naiba... a fost aproape.
Tully
Stau întins în patul de spital în timp ce îmi iau elementele vitale. „Sunt bine”,
oft.
„Nu ești bine”, mormăie Brock. „Ai un pomeți fracturat.”
„Ceea ce va fi reparat mâine după operație.”
Brock îmi sărută mâna. Nu a plecat de lângă mine de două zile. Familia
lui a fost cu toții să mă viziteze, iar Ben chiar a cumpărat-o pe Meredith. Se
pare că băieții au toți un punct slab pentru ea acum. Callie a fost și ea aici
noaptea. Simon nu poate veni deoarece este într-un alt spital, dar mă sună
la fiecare câteva ore. Sunt binecuvântat să am atât de mulți oameni care le
pasă de mine.
Mama mea zâmbește nervoasă de pe scaunul ei de peste cameră. Știu

că este impresionată de felul în care Brock are grijă de mine. Cred că poate
începe în sfârșit să accepte că Simon și cu mine suntem doar prieteni acum.
A-l privi pe ea și pe Brock jucându-se frumos unul cu celălalt este foarte
distractiv. Amândoi sunt atât de politicoși, încât mă tem că s-ar putea să fiu
rău în orice moment. Știu că este complet în beneficiul meu, dar mă voi
bucura de pacea dintre ei cât durează... ceea ce știu deja că nu va fi pentru
mult timp. Peter și tatăl meu vitreg sosesc și văd furia prinde viață în ochii
lui Brock. Se dă înapoi și își încrucișează brațele peste piept, ridicând bărbia
în timp ce îl privește pe Peter. Aroganța personificată.
„Bună”, spun eu.
"Buna ziua." Peter zâmbește, aruncând o privire nervoasă între mine

și Brock. Este evident că încearcă să-și dea seama dacă i-am spus lui Brock
despre micul incident din laborator săptămâna aceasta. Ei bine, da, am făcut-o.
Peter stă în fundul camerei lângă mama mea, speriat să se apropie prea
mult de mine.
— Ne-ai speriat, Tully, spune Peter.
Zâmbesc somnoros. „Totuși, este totul în regulă acum.”
Peter dă din cap în timp ce mă privește. „Am crezut că a fost Cole tot
timpul. Am crezut că este Cole, dar pur și simplu nu am putut dovedi asta”,
spune el.
Brock își dă ochii peste cap dezgustat. În ancheta cu poliția și cu

dovezile pe care Brock le-a avut despre că Peter a socializat cu fetele după
orele de lucru, Peter a trebuit să se înțeleagă despre dormitul cu fetele care
lucrează. Spune că a fost pentru distracție și că nu s-a negociat vreo
înțelegere, dar Brock nu crede o clipă.
Brock crede că Peter a promis în mod fals fetelor protecție în locul

sexului.
O crimă care poate nu va fi niciodată dovedită. Nu există nicio dovadă. Toate

fetele implicate sunt moarte acum.
Nu erau protejați deloc.
— Pur și simplu nu pot să cred că Cole a fost responsabil pentru tot,

spun eu încet.
„A șantajat milioane de dolari de la oameni de afaceri bogați și a ucis

treisprezece oameni nevinovați”, spune Brock. „Wendy Woo îl înregistrase în
secret pe Cole amenințăndu-o dacă nu șantaja un alt client, iar el a mărturisit
celelalte crime spunându-i că ea va fi următoarea. Speriată pentru viața ei, s-
a dus la Chancellor, un bărbat în care avea încredere, iar acesta a convertit
dosarul și l-a pus pe un stick de memorie pentru ca ea să-l predea poliției.
Dar nu a ajuns niciodată acolo pentru că ea nu știa în cine putea avea
încredere în departamentul de poliție.” Brock îl privi din nou pe Peter. Peter
lasă capul în jos de rușine. „Atât de mulți oameni nevinovați au murit fără
niciun alt motiv decât bani”,
adaugă Brock.
Mă încruntă în timp ce ascult. — Cel puțin copiii lui Chancellor știu că

el nu s-a sinucis, șoptesc. — Și soția lui știe totul acum? îl întreb pe Brock.
— Da, dar ea nu spune nimănui detaliile sângeroase, doar că el a fost

ucis. Ea nu vrea ca numele lui să fie târât prin noroi și nici copiii să știe că are
ceva
de-a face cu acele tipuri de femei”, spune Brock. „Cum pot oamenii să
suporte astfel de atrocități pentru bani este peste mine.” Se uită în jos
la mine. Îi ridic mâna ca să-i sărut spatele și el îmi dă părul înapoi de pe
frunte.
Îi zâmbesc, iar el se apleacă și mă sărută încet. „Dar ești în

siguranță și asta e tot ce-mi pasă.
Brock
„O să plec, Tull”, spune Peter în cele din urmă.
"Bine." Ea zâmbește blând. "Mulțumesc pentru vizită."
El dă din cap și îmi zâmbește. Îmi strâng maxilarul și îl privesc

plecând. Tully și mama ei încep să vorbească între ei.
„Ma duc doar la baie, iubito”, îi spun.
"Bine." Tully zâmbește și își întoarce atenția către mama ei.
Ies pe coridor și îl urmăresc pe Peter până la

parcarea.
Sunt furios.
Pentru cum l-a tratat pe Tully.
Pentru cum le-a tratat pe fetele care au fost ucise.
Pentru lipsa lui flagrantă de respect pentru femei și pentru

drepturile lor.
Era timpul să-i dea cineva o lecție. Acea persoană voi fi eu.
Coboară prin ușile principale și iese în parcare. E întuneric și nu

sunt mulți oameni
în jurul. Peter împletește și iese din mașini până ajunge la ale lui. El
deschide ușa, iar eu mă apropii de el și îl intru în față.
„C-ce faci?” se bâlbâie.
— Deci, crezi că este un joc corect să te forțezi pe Tully, nu? mârâi.
Fața îi cade. "Despre ce vorbesti?"
„Nu te face prost”, răsturn eu înainte să-l lovesc puternic în

stomac. Se dublează de durere, tușând și răvășit de lovitura mea. Se
ridică încet, iar eu l-am lovit drept în falcă. Se clătinește înapoi, cu corpul
izbindu-și mașina. — Asta-i pentru Tully, răsturn eu. El cade înainte și l-
am lovit din nou. „Și asta e pentru felul în care tratezi femeile, rahat al
naibii”, mârâi eu.
"Încetează!" el se tânguie. „Nu mă mai lovi. Vă rog." Își ține mâinile

sus peste față ca un laș.
Îmi dau ochii peste cap și îl prind de gât. Tușește în timp ce îi

întrerup alimentarea cu aer. „Ieși din nou cu un picior din linie și îți voi
rupe gâtul, așa cum am promis.”
Se scâncește. „Nu voi face, promit.”
Îl arunc înapoi și își lovește mașina cu o bufnitură, corpul lui

alunecând pe pământ. Mă uit la el, privind cum se înghesuie de frică,
apoi mă întorc în spital înainte să-l rănesc cu adevărat. Mi-ar plăcea,
crede-mă.
Nenorocitul de geantă cu burtă galbenă.
Douăsprezece luni mai târziu

Mă întind pe șezlong între ocean și piscină și simt căldura soarelui pe piele.

Eu și Brock suntem la destinația noastră preferată. Locul în care ne-am
îndrăgostit. Halekulani din Waikiki. Am cumpărat această excursie pentru el
ca o surpriză de ziua lui în urmă cu câteva luni.
Au fost douăsprezece luni grele.
Brock a avut probleme majore de încredere cu mine și a așteptat să

cadă celălalt pantof. I-au luat cinci luni ca să-mi poată spune că m-a iubit din
nou după ce i-am frânt inima când l-am părăsit.
Om încăpă ânat.
M-am mutat după o lună la insistențele mele. Chiar dacă știam că mă

iubește, pur și simplu nu putea spune asta cu voce tare pentru unii
motiv.
L-am rănit mult mai mult decât îmi dădeam seama.
Brock stă întins pe spate pe șezlong. Ochii lui sunt

închis, iar el poartă o pereche neagră de pantaloni scurți.
Zâmbesc în timp ce îl privesc. El este bronzat acum, corpul lui mare

ondulat de acei mușchi pe care îi iubesc atât de mult. Cum am făcut vreodată
un bărbat atât de delicios, nu voi ști niciodată.
„Mă gândeam, Pock”, mormăie el cu ochii închiși.
zambesc. "A durut?"
El zâmbește soarelui. "Putin."
Întind mâna și îi iau mâna în a mea, dar el o retrage pe a lui. „Nu stau
întins aici ținându-mă de mână ca un școlar.” Se încruntă.
Un asemenea lucru Brock de spus. "La ce te gândeai?" Oft fericit.
„Mă gândeam că poate ar trebui să ne căsătorim.”
Mi se deschid ochii. "Ce?" Mă aplec să mă sprijin pe cot și să mă înfrunt

în fața lui. "Ce-ai zis?"
El deschide ochii doar puțin și îmi zâmbește. „Mă întrebam dacă vrei
să fii Queen Pussy
Terci în loc de doar o prințesă.”
Îmi rămâne gura căscată în stare de șoc. „Brock Marx! Tu... propui?
Îmi oferă un zâmbet uluitor, plin de speranță și dragoste și atât de

multe promisiuni. „Pur și simplu îți ofeream o promovare.”
eu chicotesc. „Chiar trebuie să lucrezi la materialul tău romantic. Acea

propunere a fost îngrozitoare.”
Zâmbește și se întinde să-mi ia mâna în a lui. Îi sărută partea din spate.
„Dar atunci nu ți-ar plăcea de mine”, spune el încet.
Nu voi recunoaște niciodată cu voce tare, dar Brock a fi Brock este cel
mai romantic lucru din lume pentru mine. Îmi place că nu încearcă să fie
ceva ce nu este.
Mă mut să mă întind pe șezlong lângă el. El

își înfășoară brațele în jurul meu și mă sărută pe frunte.
"Deci, ce spui?" Îmi zâmbește.
Îi sărut buzele și zâmbesc prost. „Poziție acceptată, care este rata de

plată?”
Cinci ani mai tarziu
Mă așez pe banca din parc și mă uit pe Brock împingând-o pe Kaia pe leagăn.
Ea are doi ani și lumina ochilor lui. O iubește.
Suntem căsătoriți și sunt însărcinată în patru luni și nu am știut

niciodată că există o fericire profundă și săturată ca aceasta.
Casa noastră este complet renovată și tocmai am cumpărat o

fermă la câteva ore din Sydney pentru a merge în weekend.
Simon este în remisie și este căsătorit cu Penny și au un fiu pe nume
Cooper.
Zâmbesc în timp ce o văd pe Kaia țipând de bucurie în timp ce

Brock o împinge din ce în ce mai sus în aer.
„Nu ar fi amuzant dacă ea ar fi împins-o și ea să zboare în noroi cu

capul înainte?” spune Meredith de pe locul ei de lângă mine.
eu chicotesc. „Nu Meredith, nu ar fi.”
Vă mulțumesc foarte mult pentru sprijinul dumneavoastră continuu, înseamnă

atât de mult.
Nu pot să renunț încă la Tully și Brock, așa că voi scrie un epilog

extins.
Găsiți-mă la tlswanauthor
Citiți mai departe pentru a vedea următoarea mea carte, care va apărea în
februarie 2019 și un extras al doctorului Stanton.

IN CURAND
începutul lui 2019
Nathan Mercer, singurul bărbat din viața mea.
Din păcate, el este cel mai bun prieten al meu și cei mai buni prieteni nu se
trag, așa am auzit.
În urmă cu zece ani, am început la aceeași companie în aceeași zi.
Neavând pe nimeni altcineva pe care să ne bazăm, am devenit rapid cei mai

buni prieteni.
Și în timp ce Nathan a continuat să conducă New York-ul, eu sunt încă la aceeași

companie și fac aceeași treabă.
Terminăm propozițiile unul altuia, petrecem Crăciunul împreună și el doarme

la mine acasă mai mult decât al lui.
Într-o altă viață, el este probabil sufletul meu pereche.
Dar în ultima vreme lucrurile s-au schimbat, a început să mă privească altfel.
Ochii lui coboară pe buzele mele în timp ce vorbesc.
Strângerea lui este mai strânsă... dar nu știu ce naiba este

se întâmplă sau dacă îmi imaginez.
Pentru că întotdeauna am crezut că Nathan al meu este gay.
Și la fel a făcut…….
DR STANTON
Extras
Disponibil acum
Vegas
Club de noapte 1OAK
Mă încruntă în timp ce bărbatul plin de transpirație încearcă să se agațe de mine.

Oh, pentru numele lui Dumnezeu. "Va deranjeaza?" Îmi smulg brațul din
strânsoarea lui. Muzica bate și aștept la bar.
„Nu, deloc,” insultă el.
Oh Doamne. Ochii îmi trec spre grupul meu de prieteni și mă uit cum toți
zâmbesc și își ridică ochelarii spre mine în glumă.
La naiba. Acest weekend de burlac îmi amintește de ce sunt veșnic singură. Mimez
un zâmbet. Cățelele.
„Vreau să spun, iubito. Hai sa dansam."
Îmi dau ochii peste cap. „Nu pot, aștept pe cineva, așa că probabil ar trebui
să alergi.”
"OMS?" el intreaba. Renunță, nenorocitule împotrivă.
Un tip înalt și frumos, cu părul negru, trece pe lângă el și eu îl prind repede

de braț. Se încruntă în timp ce se întoarce spre noi.
„Em... Tipul ăsta. „Zâmbesc.
Tipul înfiorător se încruntă și își ondula buzele pentru a-și vedea concurența.
Ochii mei scanează în sus și în jos omul pe care tocmai l-am prins.
Oh, el este superb. Am cronometrat bine.
Tipul ridică o sprânceană în timp ce ochii lui trec între mine și celălalt tip.
"Acesta este sotul meu." Zâmbesc în timp ce îmi unesc brațul

a lui. Arată de parcă ar putea fi drăguț. Sunt sigur că mă va salva.
Tipul înalt ridică o sprânceană surprins și zâmbește.

„Și tu ești... soția mea?” el intreaba.
Dau din cap. „Uh-huh.” O, băiete, nu-mi arunca în aer acoperirea.
Domnul Tall, întunecat și frumos își îndreaptă privirea spre bărbatul din
fața noastră, în timp ce își șerpuiește brațul în jurul taliei mele. — Atunci văd că
ai cunoscut-o pe frumoasa mea soție?
Îmi îngustesc ochii în timp ce îi ascult vocea. Cred că e australian.
Tipul înfiorător își îngustează ochii. „Nu-l cunoști.”

El batjocorește. "Eu nu te cred."
Domnul Tall, întunecat și frumos zâmbește și se aplecă, apucându-

mă de ceafă înainte de a mă trage spre el.
Limba lui mă întinde pe buze și mă suge gura. Limba lui nu ia
prizonieri, deoarece se învârte mai adânc în gura mea.
Ce naiba?
Mâna lui cade la spatele meu și strânge obrazul

in mana lui. Doamne, asta nu era în broșură.
Se retrage și își linge buzele în timp ce ochii lui se îndreaptă spre mine
sânii apoi înapoi la fața mea.
Îmi prefac un zâmbet în timp ce mintea mea este complet goală. „Huh.”
Ochii mei se uită înapoi la celălalt tip în timp ce îmi ling buzele. Sfinte porcării.
Ce fel de sărut a fost acela? „Umm.”
Domnul Tall întunecat și frumos îmi ia mâna în a lui. „La naiba,

amice. Ea este cu mine.” Apoi mă trage de mână prin mulțime. Ce,
stai! Unde mergem? Mă uit la prietenii mei care se învârt cu cinci între
ei din cauza sărutului meu întâmplător cu Mr. Holy Hot. Ar trebui să
mă smulg din strânsoarea lui? Pentru ce naiba? Tipul ăsta este al naibii
de delicios. Oh, la naiba. Ajungem la grupul lui de prieteni și el își pune
brațul în jurul taliei mele pentru a-mi trage corpul aproape de al lui.
„Băieți”, îi strigă el grupului său mare de prieteni. „O să fii

încântat să știi că tocmai m-am căsătorit la întoarcerea de la bar. Vă
rog să faceți cunoștință cu noua mea soție.”
Ochii lor se întâlnesc și toți dau din cap și râd.
"Buna ziua." Toți zâmbesc.
„Îmi pare bine să te cunosc”, răspunde un bărbat în timp ce îmi strânge

mâna.
Zâmbesc în timp ce degetele soțului meu fals se strâng în jurul taliei

mele.”
„E vremea”, spune un alt tip în timp ce îi strânge mâna.

„Felicitări, amice. Cum o cheamă pe soția ta?”
Ochii lui se îndreaptă spre mine în timp ce se gândește înainte să zâmbească

din nou sexy. "A inflori."
Râd în hohote. "A inflori?"
Toți prietenii lui mă privesc în sus și în jos, zâmbind înainte de a se

întoarce la conversația lor de parcă acest schimb ar fi un
apariție comună.
Ochii lui coboară din nou la sânii mei.
„Ochii mei sunt aici sus”, îi spun. Nici măcar nu se poate preface
să nu se uite.
Își ia berea și o bea. "Asa de?"
Mă încruntă, de tot nervii. „Deci... continui să te uiți la sânii mei.”
"Ai observat?"
Îmi rămâne gura deschisă. "Pai da. Nu îmi imaginez

aceasta."
Zâmbește în timp ce își sorbiește berea. „Exact asta fac.”
Prietenul lui se întoarce cu o tavă cu băuturi. „Murph”, strigă el. „Vino

să-l cunoști pe Bloss.”
Prietenul lui ridică din sprâncene. "Buna ziua." Zâmbește în timp ce îmi
strânge mâna și îmi dă o băutură.
"Mulțumesc." Zâmbesc recunoscător. Mă uit între cei șase bărbați cu

care este. Băieții ăștia sunt toți minunați... și cultivați.
Costume și haine scumpe. Mă uit înapoi la prietenii mei de cealaltă parte a
barului și îmi mușc buza de jos. Voi avea doar asta
bea și apoi întoarce-te la ei. Nu poate strica să bei un singur pahar.
Prietenul lui se întoarce către ceilalți bărbați, în timp ce înalt întunecat și

ochii frumoșilor îmi coboară din nou la sâni.
"Ce faci?" Eu dau din cap.
„Imaginând.”
ridic o sprânceană. „Îți imaginezi ce?”
„Cum se vor uita sânii ăia în jurul penisului meu în seara asta în
timp ce îi trag.”
Îmi rămâne gura căscată de șoc.
Zâmbește un zâmbet lent și sexy. „Ai fost mai în siguranță cu celălalt

tip.”
Ochii mei îi țin pe ai lui. Nu am cuvinte.
„Pentru că, spre deosebire de el, te voi face să faci ce vreau eu

do. Și în seara asta vreau să mă trag cu sânii ai tăi mari și suculenți.”
Creierul meu se aprinde greșit când îl văd gol deasupra mea,

alunecându-și penisul între...
Woah. A trecut prea mult timp.
„A-asta nu se întâmplă”, bâlbesc eu.
Se amestecă în buzunarul jachetei de costum și iese

o bancnotă de cincizeci de dolari. „Vrei să pariezi pe asta?”
„Ce prost prea încrezător ești.” Eu dau din cap.

Niciodată nu am folosit o linie de ridicare atât de ieftină. „Și da...” îi smulg
cei cincizeci de dolari din mână.
„Voi paria cincizeci de dolari pe că nu -ți bagi penisul între sânii mei în
seara asta.”
Îi face cu ochiul și clincăni paharul cu al meu în timp ce ridică o

sprânceană sexy. "Mulțumesc. Voi lua asta ca pe o provocare personală.”
Eu dau din cap în timp ce îmi sorbesc băutura. „Acea linie ridicolă
de ridicare funcționează pentru multe femei?”
Zâmbește și face cu ochiul obraznic. „Ai fi surprins.”

zambesc. Există ceva extrem de sincer la tipul ăsta. El nu se preface

a fi cineva care nu este.
Este dezarmant.
Mâna lui cade din nou la spatele meu și o freacă în timp ce

zâmbește în sinea lui, privindu-mă în sus și în jos.
ridic o sprânceană. „Poți să nu te mai uiți la mine de parcă aș fi

următorul tău dracu. Nu va fi activitate fizică între noi în seara asta. Nu
sunt genul acela de fată."
Se aplecă și mă sărută din nou. „Nu mai vorbi.” El zâmbește pe

buzele mele. „Nu faci decât să faci provocarea mult mai dulce pentru
mine. Sunt un om orientat spre obiective, știi.”
„Soție fericită, viață fericită”, răspund eu sarcastic.
„Blossom, chiar crezi că nu te-aș putea face fericită?

ca soția mea, dacă asta ar fi intenția mea?” El ridică sprânceana.
Râd în hohote. „Taci, nebunule. Cine spune rahatul asta și scapă cu

el?”
Râde în hohote când mâinile lui se lasă din nou la spatele meu.
Două ore și șase cocktail-uri mai târziu...
Vederea penisului lui uriaș alunecând între sânii mei mă înnebunește.

Ne-am întors în camera lui, incapabili să ne controlăm atracția reciprocă,
purtându-ne ca niște animale. Acesta este sexul ocazional în cea mai
bună calitate. Tipul ăsta este superb, inteligent, amuzant și sexy la naiba.
Ca să nu mai vorbim că a atârnat ca un cal nenorocit.
Am murit și am plecat în Vegas Heaven. Genunchii lui sunt de fiecare
parte a corpului meu în timp ce îngenunchează deasupra mea. Ochi
mari, căprui închis, se uită în jos la mine, iar eu îmi arc spatele, incapabil
să-mi țin dorința de a tragi. Cum m-a adus aici, făcând asta?
Nu sunt genul ăsta de fată, dar dracu’, el face să fii rău atât de
distractiv.
Se apleacă și mă sărută, limba lui dansând seducător cu a mea. —

Îmi datorezi cincizeci de dolari. El zâmbește pe buzele mele.
Râd în hohote. "Bastard."
„Este timpul să-ți scapi de datoria”, șoptește el în timp ce își conduce

corpul înainte prin sânii mei. Ochii lui se închid de plăcere în timp ce
mâinile lui înglobează sânii mei în jurul penisului lui. „Ai cei mai frumosi
sâni pe care i-am văzut vreodată.” El mârâie.
Ochii mi se rotesc înapoi în cap. Doamne, aceasta este plata

destul. Ce poate fi mai bun decât această senzație vizuală?
Începe să mă lovească cu adevărat în piept până când patul începe

să se legăne și sexul meu se strânge de plăcere. La naiba, am nevoie de
pula asta în mine acum.
Râd în hohote. Asta este de necrezut. Cum naiba m-a adus tipul
ăsta înapoi în camera lui, făcându-mă să-i datorez cincizeci de dolari
pentru privilegiu?
Zâmbește sexy în timp ce gura îi atârnă moale de excitare.

„Arrêter de rire ou je remplirai votre bouche avec ma bite”, șoptește el în
timp ce se uită în jos la mine.
Traducere: Nu mai râde sau îți voi umple gura cu penisul meu.
Un fior neașteptat mă străbate în timp ce răspund: „Je

pourrais prendre tout cela.” Traducere: Aș putea lua totul.
Sprânceana lui se ridică surprinsă. „Tu parle français?” el

întreabă în timp ce rostogolește prezervativul.
Traducere: Vorbesti franceza?
Îl apuc de ceafă, aduc-o la al meu. „Je baise en français trop”, îi

șoptesc pe buzele lui.
Traducere: și eu trag în franceză.
Gura lui o distruge pe a mea și îi simt penisul tare alunecând între

buzele mele umede. înainte și înapoi își alunecă lungimea. Zambesc. Să
ridicăm anti.
„Obwohl, wenn ich in Deutsch ficken ist, wenn I'm in

meinem besten, șoptesc eu în timp ce excitația mea atinge un punct de febră.
Traducere: Deși, când trag în germană este când

Sunt cel mai bun.
El râde în gura mea și îmi ridică picioarele peste umărul lui în timp
ce mă trântește în țeapă. Stăm nemișcați și ochii ni se închid de plăcere.
Sfinte dracu'.
Tipul ăsta este bun... și uriaș.
„Sie sollten sehen, was Sie sagen, deutsch meine Bruchstelle ist”,
șoptește el în timp ce iese și alunecă din nou acasă.
Traducere: Ar trebui să fii atent la ce spui, germana este punctul

meu de rupere.
Spatele meu se arcuiește de pe pat. Doamne, asta e prea bun.

Creierul lui este la fel de ascuțit ca corpul lui. Nu cunosc pe nimeni
altcineva bilingv, iar aceste schimburi îmi uluit mintea.
„Ich wollte deinen Schwanz in den Mund”, respir.
Traducere: Vroiam penisul tau in gura mea.
El se retrage și planează imediat deasupra mea în timp ce își

hrănește penisul în gura mea deschisă. Gust din propria mea excitare
sărată. La dracu. Tipul ăsta e nenorocit.
„Votre souhait est ma commande ma chère femme.”
Traducere: Dorința ta este porunca mea, draga mea soție.
Zâmbesc în jurul penisului mare în timp ce el îl alunecă pe gâtul

meu și simt că sexul începe să-mi bată pulsul. „Je voudrais que vous
souffler dans ma bouche. Si vous étiez vraiment mon mari je boirai vers
le bas.”
Traducere: Aș vrea să-mi sufli în gură. Dacă aș fi cu adevărat soția

ta, l-aș bea.
El clătină din cap și îmi zâmbește sexy în timp ce îmi împinge părul
înapoi de pe frunte. „La naiba, moi aussi.
Vous soufflez mon putain de l'esprit ici,” opte te el prin excitarea sa
groasă ca o pătură.
Traducere: La naiba, la fel și eu. Îmi uluiți mintea aici.

Zâmbesc în timp ce îmi trec limba peste capătul lui. Genunchii

lui sunt de ambele părți ale capului meu, iar corpul lui se mișcă fluent,
așa că alunecă în și din gură mea. Ochii lui întunecați mă privesc
luptându-mă să-l iau pe deplin.
Acest om are trupul unui zeu și mintea unui înger.

Sunt in Rai.
„Je dois te goûter.”
Traducere: Trebuie să te gust.
Mârâie în timp ce îmi smulge din gură și cade între picioarele

mele, limba lui trecând prin carnea mea umflată.
La dracu. Genunchii mei încearcă să se închidă în timp ce mă străduiesc

să dobândesc controlul asupra supraîncărcării senzoriale. Îi împinge înapoi la
saltea agresiv, în timp ce limba lui preia cu adevărat controlul, lingând și
gustând tot ceea ce sunt eu.
„Cum gust?” șoptesc în timp ce mâinile îmi cad pe ceafă.
Geme în mine în timp ce ochii lui se închid de plăcere. Limba lui

se rotește în cerc și simt că încep să tremur. Doamne, a trecut prea
mult timp. Am să vin deja.
„Vino”, îmi respiră el. „Vreau să vii pe limba mea. Dă-mi niște
smântână, Bloss Bomb.
La naiba, tipul ăsta îmi prăjește creierul. Îmi mușcă clitorisul și

mă înfior în el și geme de plăcere. Îl apuc de ceafă pentru a încerca să-
l liniștesc.
„Oprește-te”, gâfâi, asta e prea mult. Sunt prea sensibil. Suge

mai adânc și ochii i se rotesc înapoi în cap. „Ești un nenorocit.” Mârâie
în timp ce împușcă totul. Se urcă în sus și peste mine și alunecă acasă
într-o mișcare rapidă.
Mă încruntă la tavan în timp ce mâna îmi trece prin buclele lui

dezordonate. Cu greu pot să respir. E atât de mare.
Se lasă pe spate pe genunchi și îmi ține picioarele în aer, în timp

ce ochii lui se îndreaptă spre sexul meu și mă privește cum se luptă să-
și ia mușchiul mare. Degetul lui se rotește ușor peste mine
clitorisul, știind foarte bine că mă va elibera și îi va permite intrarea.
Are experiență și știe cum să slăbească o femeie direct
Îl privesc în timp ce gâfâi, undeva între neîncredere, negare și

extaz total. Nu știam că sexul poate fi așa. Nu am mai avut asta până
acum. Am crezut că am făcut sex bun... dar acum am făcut asta...
Îmi dau seama că nu.
Îmi sărută ușor glezna lângă urechea lui și îmi zâmbește sexy.
Ochii mei îi țin pe ai lui pentru un moment prelungit și o încruntătură
îi traversează fața în timp ce îmi țin respirația. Mâna lui îmi
îndepărtează ușor părul de pe fața mea, degetul mare trecând peste
buza de jos
Dumnezeu. Închid ochii ca să-l blochez. Tipul ăsta dracului

este ridicol.
„Regarde moi”, șoptește el.

Traducere: Uită-te la mine.
Îmi forțesc ochii să deschidă și îi trag în sus pentru a-i întâlni pe ai lui.
„Vous êtes la plus belle femme putain j'ai jamais été avec”,
șoptește el încet. Traducere: Ești cea mai frumoasă femeie cu care am
fost vreodată.
El își lasă trupul pe al meu și buzele lui le praf pe ale mele cu

evlavie. Ne sărutăm mult timp, de parcă am uitat că el este încă în
interiorul meu. O intimitate pe cât de frumoasă, pe atât de
împietritoare. Încet, blând și tandru.
Încetează. Nici măcar nu-l cunoști și asta e o aventură de o

noapte.
„Cesser d'être molle et baise-moi”, șoptesc eu.
Traducere: Încetează să fii mofnit și dă-mi naiba.
El zâmbește pe buzele mele. „Asta este prima.” El zâmbește ca

începe să mă pompeze încet.
„C-ce vrei să spui?” Gâfâi.

„Nimeni nu mi-a spus asta până acum.”
Râd în timp ce el se trage și se trântește înapoi în mine, scoțând

aerul din plămâni. Mă pompează din nou tare. „Și dacă vreau să fiu moale
cu soția mea, am tot dreptul să fiu.”
Râd din nou în timp ce îmi ridică picioarele peste umeri încă o dată
și chiar mă lasă să-l iau. Genunchii lui sunt largi pentru a-i oferi aderență
și pot vedea fiecare mușchi din stomacul lui ondulandu-se în timp ce se
mișcă. Lovituri puternice, pedepsitoare, în timp ce patul lovește peretele
cu forță.
Oh, nu va fi ușor de uitat.
Corpul meu începe să tremure din nou, iar el zâmbește întunecat,

simțind sosirea orgasmului meu. Își cunoaște drumul în jurul corpului
unei femei.
La naiba.
Bineînțeles că face.
Corpurile noastre sunt acoperite de o strălucire de transpirație și eu

închid ochii să încerc să opresc orgasmul. Vreau ca asta să dureze.
Am nevoie ca asta să dureze.
„Eu... nu vreau... să vin,” gâfâie el.
„Nici eu”, respir în timp ce îl trag înapoi la buze.

„Promite-mi că vom face asta din nou într-un minut.”
El râde împotriva mea. — Putem face asta toată noaptea, Bloss.
Zâmbesc în timp ce el îmi ridică spatele cu mâna să lovească cu

adevărat capătul meu și strig în timp ce corpul meu se contractă în jurul
mușchiului lui mare.
„La naiba, da!” strigă el în timp ce capul se rostogolește înainte și

vine în grabă.
Rămânem nemișcați, amândoi gâfâind după aer. Ambele umede de

transpirație.
Iisus Hristos…
Ce naiba a fost aia?

Gura lui se întâlnește cu a mea și mă sărută ușor în timp ce îmi

prinde maxilarul. Zâmbesc pe buzele lui și el mă sărută din nou tandru.
„Ce soție excelentă ești.”
Râd și el ne rostogolește, astfel încât eu să fiu acum deasupra

corpului lui mare. Îmi sprijin capul de pieptul lui în timp ce încerc să-mi
trag răsuflarea.
Buzele lui îmi fac praf pe frunte. „Nu te deranja să dormi.”

Mâna lui cade între picioarele mele și le întinde astfel încât să atârnă pe
fiecare parte a corpului lui. Începe din nou să mă lucreze; cele trei degete
mari ale lui alunecă în carnea mea umedă și umflată. „Asta a fost intrarea
și aceasta este o masă cu zece feluri.”
Patru ore și patru averse mai târziu, stau întins în camera semiîntunecată
cu falsul meu soț. Lumina doar se uită prin crăpătura draperiilor. Capul
meu este pe pieptul lui și brațele lui mari și musculoase mă înconjoară.
Noaptea a fost cel puțin incredibilă.
Ne-am devorat unul pe altul, iar dacă el nu avea prezervative,

probabil că tot am fi fost. Cred că trebuie să fi folosit o cutie întreagă.
"Unde locui i?" el intreaba.
„New York”, respir. Mă încremenesc când îmi aud vocea răgușită –

o problemă simptomatică de la Tequila de noaptea trecută și de activitățile
capului, fără îndoială. "Unde locui i?" Întreb.
"Texas. Originar din Australia.”
Îi sărut ușor pieptul și zâmbesc mulțumit. „Am avut o noapte bună

de nuntă.”
Mă sărută pe frunte. " i eu." Îi simt buzele zâmbind pe pielea mea.

„Probabil că nu vei mai merge o vreme.”
Chicotesc în pieptul lui. „De fapt, poți să organizezi un scaun cu

rotile pentru a mă duce înapoi în camera mea, te rog?”
„Aș face-o, dar cred că o voi folosi și eu.”
Mai stăm întinși într-o liniște confortabilă pentru o perioadă mai lungă.
Mâna lui trece înainte și înapoi peste spatele meu, de parcă și-ar fi memorat
fiecare centimetru.
„Folosiți teorema calculului pentru a-mi măsura fundul?”
El râde în hohote și mă rostogolește pe spate, ținându-mi mâinile

deasupra capului meu. „Mintea ta este al naibii de excitată”, respiră el
înainte ca limba să-mi exploreze ușor gura.
Pur și simplu nu mă pot sătura de tipul ăsta. „Aș putea spune același
lucru. Nu am mai făcut sex bilingv până acum.” Zambesc. La naiba,
majoritatea băieților cu care m-am culcat nici măcar nu pot să-mi vorbească
engleza când facem sex, darămite să intre și să iasă din trei limbi.
Zâmbește în timp ce îmi mușcă buza de jos și o trage spre el. „Moi non
plus. Je peux être accro.”
Traducere: Nici eu. S-ar putea să fiu dependent.
Întotdeauna am avut o dragoste pentru limbi străine. Ei mi-au fost

calmant de stres când eram în liceu și părinții mei divorțau. Mă închideam
în dormitorul meu și ascultam casete de limbă prin căști, ca să nu le aud
luptă. Privind în urmă, toate acele ore petrecute singur în camera mea
petrecute învățându-mă au meritat doar pentru a experimenta noaptea pe
care am avut-o cu el.
M-a provocat, dar l-am provocat imediat înapoi și știu că l-am surprins.
La naiba, m-am surprins.
Era încurajator să pot ține pasul cu un bărbat atât de evident inteligent.

Ochii ni se blochează și ceva se fixează pe loc când simt un fluturat adânc în
stomac.
"Cu ce te ocupi?" Rog sa schimb subiectul.
Se întinde gol pe o parte și își freacă mâna peste sânul meu,

strângându-l cu putere. „Sunt mecanic.”
Îmi mușc buza pentru a-mi înăbuși zâmbetul. Are mâini mai moi decât
pe mine. În niciun caz nu este mecanic.
Deci, jucăm acel joc, nu-i așa?

„Lucrez într-un magazin de înghețată.”
Nu își poate ascunde zâmbetul. „Ești un mincinos îngrozitor. Există

în nici un fel în Iad să servești înghețată.”
Râd. „Tu ai mințit primul.”
El râde în timp ce buzele lui cad la sfârcul meu și o ia

gura lui. „Atinge.” El zâmbește.
„Ce crezi că fac?” Întreb.
Își mijește ochii când gândește. „Corpul tău îmi spune că ești
instructor de sală, dar mintea ta îmi spune că ești om de știință.”
Zâmbesc în timp ce îi aduc buzele să le întâlnească pe ale mele. "Trebuie sa plec."

Mă ridic.
Se încruntă și se aplecă pe cot. "Ce? Unde te duci?"
Mă ridic, iar ochii lui coboară pe corpul meu. „New York”, răspund.
Se încruntă: „Te duci acasă? Azi?"
Dau din cap în timp ce mă plimb prin camera lui, ridicându-mi hainele.
„Uh-huh.” Îmi iau telefonul și verific ora. „Zbor în trei ore. Trebuie să
merg mai departe.”
Fața lui scade. "Dar…"
Îmi iau sutienul și îl pun. "Dar ce?"
„Am vrut să te văd din nou”, spune el în timp ce mă privește cum mă

îmbrac.
Zâmbesc și mă aplec peste pat să-i sărut buzele superbe.

„Hmm.” Zâmbesc împotriva lor. „Îmi pare rău. Weekend-ul burlacilor s-a
terminat.”
Se aplecă și mă apucă, trăgându-mă înapoi deasupra lui.

„Stai încă o noapte.”
Doamne, îmi doresc. Mă sărută din nou.
„Am deja biletul de avion pentru azi”, respir.

„Îți mai cumpăr un bilet pentru mâine”, oferă el.
Pentru o scurtă clipă, mă gândesc la asta.
„Sunt aici până mâine”, îmi spune el. „Am putea petrece încă o noapte
împreună.” Zâmbește sexy.
Aș putea?
Pe cine pacalesc? Nici măcar nu ne știm numele și el a mințit direct și

mi-a spus că este mecanic. În plus, am rămas fără bani. Nici măcar nu aș
putea să-mi plătesc cina din seara asta. La naiba. „Îmi pare rău, soț.”
Mă ridic și îmi pun chiloții negri din dantelă în timp ce mă privește.

„Aici se termină căsnicia noastră.”
Își pune ambele mâini în spatele capului în timp ce se întinde pe spate

și zâmbește larg.
Fața mea o oglindește pe a lui. "Ce?"
„Îmi place să fiu căsătorită cu tine.”
Îmi fac ochii mari la el în glumă.
"Știu. Șocant, nu-i așa?" El zâmbește.
Îmi trag rochia peste umeri și mă strec în ea.
„Întoarce-te în pat. Nu am terminat cu tine.”
Mă așez pe pat și îl sărut încă o dată. — Nici eu nu am terminat cu tine,

dar trebuie să plec.
El se încruntă și se dă jos din pat cu reproș. Ochii mei coboară pe

corpul lui gol. El este un exemplar al naibii de bun - piept înalt, atletic,
musculos, cu un fir de păr negru. Părul lui este maro ciocolat, cu puțin
lungime în vârf, permițându-i să aibă un aspect pur și simplu dezordonat.
Ochii lui sunt maro închis și are o creștere de două zile. Ochii mei coboară
mai jos spre părul pubian scurt, întunecat și bine îngrijit, care acoperă
mărețele lui bijuterii. Omul este bine înzestrat și la naiba... el știe. Îmi
imaginez că fiecare femeie cu care se culcă se îndrăgostește nebunește de
el. Are bani. Miroase a ea. plus hainele pe care le avea aseară. Ceasul Rolex .
Grupul mare de bărbați bine îmbrăcați cu care era. Cred că numai pantofii
lui ar fi costat câțiva mii. Această cameră este de lux,
nici măcar nu e o cameră, e o suită... incomparabilă cu camera mea de rahat,

comună, cu două paturi de o persoană lângă cealaltă, pe care eu și cele două
prietene le împărțim pentru că nu avem bani.
Își trage o pereche de pantaloni scurți și un tricou. „Pot să te scot la micul
dejun?”
Îmi arunc privirea în jos. Uf, arăt abisal, dar mă prefac

un zâmbet. "Nu. Dar mulțumesc."
Se încruntă în timp ce mă trage din nou împotriva lui. "Tu esti

încerci să scapi de mine?”
Zambesc. „Nu, trebuie doar să plec.”
Buzele lui rămân pe ale mele. La naiba cu bugetul meu. Stai și dă-i
naiba cu tipul ăsta prost. Mă smulg din strânsoarea lui și îmi iau geanta de
mână.
„Așteaptă o secundă până îmi pun niște pantofi și te voi duce în camera
ta.” El dispare în baie. Scot rapid cincizeci de dolari și îi pun pe noptieră,
mâzgălind pe blocnotesul hotelului care stă lângă telefonul lui.
Cine a spus că jocurile de noroc nu plătesc niciodată
nu a pierdut niciodată pentru tine
xx
Aveam nevoie de acești bani, dar un pariu este un pariu.
A câștigat-o corect.
Mi-a tras sânii până s-au supărat, așa cum a spus că o va face.
Iese din baie. "Ești gata?"
Dau din cap și zâmbesc în timp ce îl urmăresc pe ușă.
„Bună dimineața”, îl salută pe bărbatul care stă lângă ușă în costum.
„Dimineața”, răspunde bărbatul.

Ma uit in jur. Toate ușile din holul din jur au bărbați în costume în
afara lor. Îmi ia mâna în a lui și începem să mergem pe coridor. "Cine sunt
ei?" optesc eu.
„Securitate”, răspunde el degajat în timp ce merge cu pași mari.
Aproape că trebuie să fug să țin pasul cu el. "Pentru ce?" optesc

eu.
"Oh. Fratele meu este aici... El ezită o clipă.

„El are bani.” Își dă ochii peste cap. „Am uitat că sunt chiar și cu noi, sunt
atât de obișnuit cu asta.”
"Oh." mă încruntă. Asta e aleatoriu. Mă întorc și văd pe unul dintre

bărbați care ne urmăresc pe coridor. „Ne urmărește”, șoptesc eu.
Zâmbește în timp ce mă sărută mâna și continuă să meargă.

"Relaxa. Ignora-l."
Mă încruntă în timp ce ochii mei fulgeră spre bărbatul din spatele nostru.
"Oh, bine."
Ajungem la lift și trebuie să-mi scot cardul

să văd din nou unde este camera mea.
„Vom fi bine”, îi spune el tipului de securitate înainte de a intra în

lift. Tipul dă din cap și rămâne unde este.
Intrăm în liftul aglomerat și stăm în față. Îi zâmbesc în timp ce mă

ține de mână.
„Nu pot să cred că mă renunți în prima noastră zi de căsătorie”,

spune el cu voce tare, astfel încât toată lumea să poată auzi.
Am ochii mari de șoc. Ce face?
„Deci doar m-ai folosit și abuzat de mine toată noaptea, nu-i așa?”
întreabă el cu o voce exagerată. Aud o doamnă în spatele nostru icnind
șocată, în timp ce ceilalți oameni se prefac că nu ascultă.
zambesc. Bastard! Doi pot juca acest joc. „Da, bine, ceea ce se
întâmplă în Vegas rămâne în Vegas. Și ai fost complet de rahat în pat,
apropo, răspund eu sec.
„Ce zici de copiii noștri?” întreabă el, purtându-se jignit.

Îmi las capul să-mi ascund zâmbetul. Oh, tipul ăsta este altceva.
„Copiii tăi sunt nenorociți. Una dintre celelalte soții ale tale le poate
crește. M-am săturat. Mă întorc la prostituție.”
„Doar nu da nimănui anal. Știi că nemernicul e al meu.” Se încruntă,

purtându-se serios.
Îmi fac ochii mari la el. Nu doar a spus asta cu voce tare.
„O, Doamne”, șoptește doamna din spatele nostru.
„Shh”, șuieră soțul ei.
Își lasă capul în jos ca să nu râdă și îmi strânge mâna în a lui. Îl

strâng înapoi în timp ce îmi mușc buza de jos.
Ușile liftului se deschid și el iese, coborând cu pași mari

holul spre camera mea. "Ce numar?"
„Trei doi doi”. zambesc.
Continuăm să mergem până ajungem în camera mea și mă întorc

spre el.
"Aceasta este camera ta?"
"Da." Zambesc. Oh, nu vreau să intru. Vreau să stau cu el încă o

noapte.
Își scoate telefonul. "Pot avea numarul tau?"
ridic o sprânceană. "De ce?"
„Așa că îl pot vinde celui mai mare ofertant. De ce crezi?" răspunde

el sec.
„Locuiesc în New York, știi…”
"Da. Vin la New York weekendul viitor.”

"De cand?" mă încruntă.
"De acum incolo." Zâmbește în timp ce mă sărută. Limba lui mă

întinde pe buze. „Donnez-moi your number avant que je vous traîne
returnner in ma chamber.”
Traducere: Dă-mi numărul tău înainte să te trag înapoi în camera

mea.
Poate tipul ăsta să fie mai distractiv?
Își scoate telefonul și scrie Wife în contact

listă.
Râd. „Nu mă poți salva ca soție?”
"Cine spune?"
"Pe mine."
Mă apucă de spate și mă împinge spre u ă.

„Cât timp ești în Vegas, ești soția mea și dacă vreau să te bat cu ușa
aici, pot.” Mârâie lângă gâtul meu.
Râd în umărul lui în timp ce îl împing departe. Îi iau telefonul și

îmi introduc numărul, iar el zâmbește, cu buzele pe ale mele.
„Vin la New York weekendul viitor și îmi iau un hotel. Unde vrei
sa stai?”
Râd. "Esti nebun."
„Și ești al naibii de dependență.” El îmi zâmbește pe obraz în timp

ce mă strânge strâns.
Râdem într-un ultim sărut persistent înainte ca buzele lui să cadă

încet pe gâtul meu.
„La revedere, frumoasa mea soție”, șoptește el în ochi

cauta pe al meu.
Îmi simt inima răsturnată în piept. "La revedere." Zâmbesc blând.
Începe să meargă cu spatele pe hol în timp ce mă arată. „ Ne

vedem weekendul viitor?”
Zâmbesc în timp ce îmi încrucișez brațele în fața mea și îl privesc

merge.
„Nu vă deranjați să împachetați haine pentru că nu veți avea

nevoie de niciuna”, sună el.
Zâmbesc din nou și scutur din cap. Doamne, el este un adevărat

maniac sexual.
Un portar trece pe lângă el și îl strigă. „Scuzați-mă, aveți scaune

cu rotile disponibile?”
Îmi acopăr gura ca să-mi ascund chicotul. El nu ar face-o?
Portarul se uită în jos la picioarele lui, întrebându-se ce este

greșit cu el care necesită un scaun cu rotile.
„Oh, nu sunt picioarele mele. Am o pula foarte dureroasă.” Își

arată spre vintre. „Noapte grea.”
Portarul se încruntă în timp ce se uită la picioare.
Am izbucnit în râs, iar amândoi se întorc să se uite la mine.

Cu un val jenat intru in camera mea si inchid usa. Dau din cap
neîncrezător la evenimentele nebunești care s-au petrecut în ultimele
douăzeci și patru de ore. Mă sprijin de spatele ușii închise cu un zâmbet
larg pe buze.
Wow.
Ce noapte neașteptată.
Ce om neașteptat.
Cuprins
Prolog
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26

Gym Junkie T L Swan

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gym Junkie T L Swan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Este nevoie de o armată pentru a scrie una dintre cărțile mele și am

Echipa mea de editare, Victoria și Virginia, vă mulțumesc pentru

Lindei și echipei mele de PR de la Foreword: vă mulțumesc pentru

Mi-am făcut o nouă prietenă anul trecut și ea mă împinge înainte

Pentru Hang Lee, zeița de acoperire a lumii. Îl dai în cuie de fiecare

Fetelor mele din Swan Squad, vă legănați și mă faceți să râd în

Pentru fiecare persoană care a descărcat vreodată una dintre

Fără tine, nu aș avea copiii mei frumoși. Nu aș trăi această viață

Tu esti motivul meu.

Copyright 2018 by TL Swan Toate

Această carte este o operă de ficțiune. Orice referire la evenimente

Toate drepturile sunt rezervate. Această carte este destinată NUMAI

Stanton Adore #Stanton cartea 1

Stanton Unconditional #Stanton cartea 2

Stanton complet #Stanton cartea 3

Stanton Bliss #Stanton cartea 4

Găsește-mă Alastar #Alastar cartea 1

Salvează-mă Alastar #Alastar cartea 2 (în curând)

Dr. Stanton #Dr Stanton cartea 1

Dr. Stanton Epilogul #Dr Stanton cartea 2

Gym Junkie #Men of Marx cartea 1

Mr. Masters #Mr cartea 1

Mr. Spencer #Mr cartea 2 (în curând)

The Fireman Next Door #Uniform cartea 1 (în curând)

Escape Girl (în curând)

Calitatea de a fi recunoscător: disponibilitatea de a

arăta apreciere și de a returna bunătatea.

Bătrâna merge în fața mea și mă uit la balansul șoldurilor ei, precum și

Ce îi face atât de fericiți?

De ce unii oameni dansează prin viață cu bucurie, în timp ce alții

În ultima vreme, mintea mea a fost încețoșată de aceste gânduri,

Care este intelesul vietii?

Auzi întrebarea aruncată cu nepăsare atât de des, dar recent mi-a

Fericirea este ce, mai exact?

Centrul comercial este aglomerat astăzi, iar eu sunt brusc oprit de

"Iti place asta?" întreabă în timp ce se uită prin sticlă la diamantele

Frustrarea mă umple. Nu asta din nou. „Simon.” Mă încruntă,

Zâmbește, distras de bling-ul din fața lui. "De

expir puternic. De ce nu ia niciodată ce nu este așa

„Te iubesc”, șoptește el.

Îmi cuprind brațele în jurul umerilor lui. "Și eu te iubesc."

„Ei bine...” El își ridică sprâncenele. „Nu vrei să mă faci fericit?”

„Știi că da.” zambesc

„Deci, căsătorește-te cu mine.”

mă încruntă din nou. De data aceasta pare diferită de toate celelalte

Pieptul mi se strânge și tocmai așa, panica se ridică din adâncul

Un plan de despărțire, dacă vrei.

Luptă împotriva dragonilor cu săbiile.

Fă orice altceva decât să fii normal.

Vai, poate că nu așa va merge viața mea.

Mă uit la Simon și îmi forțesc un zâmbet pe buze. El este plin de

Acest bărbat frumos nu a fost decât bun cu mine și mă iubește atât

Fără prieteni, fără iubiți, fără așteptări. Doar eu.

Gustul ticălos al vinovăției mă străbate. De ce simt asta

Îl sărut ușor pe buze în timp ce ochii mei îi cercetează pe ai lui. „Hai să

„Nu mai pot aștepta. Am nevoie de tine ca soție... acum.”

Te rog, nu mă face să aleg.

„Hai să intrăm în magazin și să încercăm câteva pe tine acum.

Se întoarce spre mine, cu sprâncenele ridicându-se surprins.

„Vreau să spun…” Ezit o clipă și înghit nodul

Se încruntă. "De ce nu?"