Dan Puric

despreOmul Frumos

Raspandirea intru Infrumusetarea omului este d ..• ·, e d .. Io .. ·r·········l·t····

........ ' '. '. . ' .

despre

Utilizarea acestui PDP In scop comercial este strict interzisa! ..

© Dail Puric

Reproducerea, numai cu acordul scris al autorului.

Dan Pur ic

OMULFRUMOS

!

. ,

.i

Bucuresti, 2.009

Fotografie: Tomoaki Mlnoda

ISBN~ 978-973.;0:-06382 .. {}

Pii rinielu i .l usti n Parv 1.'1, ' tkJievo:dul ortodaxiei. rQmane~lir grupa sqngv.inif . nepiitat?i a poporului Tomlin.

7

Fenomenul Dan Purie

Am scris despre Dan Puric, in urma eli aproape doi ani, ea despre un apologet stralucit al Ortodoxiei. Fusesem cueerit de calitatea si autenticitatea marturisirii sale, adaptata la mijloacele de expresie ale zilei: televiziunea si ziarul. Marturisirea sa era toto data si marturisirea romanitatii formulata cavalereste si fara flaricelele retorice ale nationalismului electoral, conjunctural sau interesat.

La inceputul1unii mai 2008, Dan Puric ;;i-a adunat in volum 0 parte din conferintele, interviurilesi "euvintele de folos", dand cartii titlul Cine suntem. 0 meditatie din

,. ,

cele zece capitole, "Sensul tnetii, al moriii ~i al suferintei" da acolo masura unui condei care-l evoca pe Mircea Vulcanescu, eel din Dimensiunea romdneascd a existeniei.

Autorul .mi-a eerut atunci Sa spun cateva cuvinte in sala teatrului din Lipscani, care s-a numit suecesiv "Alhambrao si .Rapsodia", Sala de sase-sapte sute de Iocuri era injesata: multi oameni sedeau pe [os sau stateau in picioare, lipiti de pereti. Dupa zece minute de ... cuvant introductiv, a vorbit aproape doua ore Dan Puric. l-am urmarit discursul si miscarile eu 0 concentrare de pocherist, atent la fiecare yorba si la fiecare gest sau clipire. Msam convins inca 0 data de autenticitatea lui. A urmat 0 intalnire cu cititarii la Targul de Carte din vara trecuta, In irnprejurari similare, se strangeau pe la

standuri, in medie, cu fotografiai operatori, 25-30 de persoane. La Dan Puric s-au adunat de zece ori mai rnult, desi prezenta sa la acel targ de carte nu fusese, cum se zice, "mediatizata". Au urmat alte mtalniri in numeroase erase din tad'Lln decurs de 0 jumatate de an, Cine suntern a atins tirajul, ametitor pentru aceste vremuri, de 85000 de exemplare.

Dan Puric este mai mult decal un intelectual, un actor binecunoscut, un apologet ortodox. Este un fenomen. $i rna grabesc sa adaug:unul spiritual. Esenta lui consta in faptul ca bucura oamenii. Propovaduieste bucuria. Iar primele cuvinte rostite de Mantuitor dupa Inviere au fost: Bucurati-ud.

Tema discursului saueste una singura - faptul de a fi roman.

Dupa atata amar de bascalie si deznadejde, de autoflagelare, a .sosit ceasul sa spuna cineva, patrunzator si adecvat, ca nu este chiar 0 nenorocire sa fii roman. Dimpotriva, Dan Puric are 0 alcatuire orfica - aceasta fiind opusul retoricii. Flautul sau fermecat vine din adancurile najiei ~i are afinitati organice cu interogatiile pe care si le-au pus in acelasi sens intelectualii interbelici. Numai ca el nu foloseste semnul intrebarii. Spre deosebire de carturarii prezentului, Dan Purie aduce cu sine afirmatia, lasand dubiile si aporiile pe seamabelferilor. Recurge la memorie si reaminteste di in trecutul nostru recent exista gropile comune ale unor martiri pe care le opune gropii de la Glina, camavalului si mascarilor mediatice. Leaga natia de Dumnezeu cat se poate de strans si nu vede in romani indivizi, ci persoane.

Este greu de clasifieat in categorii culturale fenomenul Dan Puric. Si aceasta deoarece Cultura nu mai exista decat sub forma de "ni;;e"; transee obturate care .nu

8

cornunica nici intre ele, nici cu oamenii, deveniti,,}inte" ("targets"). Tar. forrnele . de cultura suntllProduse", intocmaica telefoanele mobile sipasta de dinji, Dan Puric sfideaza atomizarea zilelor noastre, si, intocmai ca Biserica, potrivit tnvataturi! Sale, nu parceleaza intregulin parti, ci si-l asuma, Li se adreseaza rornanilor ca intreg, in felul in care un romancier sau dramaturg mare nu serie pentru "pilte", IIni§e", ci trimite in lurne carp, nu "produse". Dan Puric are curajul discursului ontologie.

Rapsod al bucuriei, intelectual care se poate adresa unui mare numar de oameni,actor care adauga ingredientele vocajiei in mesaj, ortodox imbisericit marturisitor., Fiecare dintre acestea si toate la un loco Mai multe vor stabili lIanali;;tii" fenomenului Dan Puric. Chiar daca evaluarile acestea .nu i-ar interesa pe cei care, in numar tot mai mare, vor sa-l asculte sau sa-l vada cat mai des. Vinul bun nu are nevoie de oenologi ori somelieri.

Dan Puric n-a aparut intamplator acum. Cu 0 yorba a lui Iorga: Vremea l-a scos in cale.

DanCIACHIR

9

I"

Romania este 0 tara neodihnita.

Lipsa de riiqaz istoric si-a spus cuvantul, Obosea1a de a fi roman a devenit indiferenta, pentru ca, apoi, sa 0 traim astazi in mod difuz, ca pe 0 rusine, Usor jenati de romtinitatea noastra, ne strecuram prin lumea moderna, ca si cum am purta 0 haina veche. Depliniitatea de a fi roman, ca model interbelic al acestui neam, pare 0 statuie distrusa barbar de .vitejii" contemporani, incalecati pe caii iuti ai lipsei de constiinta.

Procesu1 de naiionalizare a ideniitiuii romanesti s-a facut la inceput sub senilele de tanc comuniste, astazi, prin rapiri de suflete, la cantecele de sirena al unei lumi lara contur.

Mi-am facut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigandu-le sirenelor:

- Mintiti! Afi roman este 0 frumuseie a lumii!

10

Tarana

,

... Ai sa fugi de-aici., Ai sa pleci in America ...

- Nu, n-ai sa pleci, irni sopteau frunzele pomilor, iarba.

Ba da!, raspundearn din rasputeri, Ce sa fac aici, in lumea asta urata?

- Ei se vor duce, tu vei ramane,;;i va veni clipa cand eel mai frumos lucru de pe parnant 11 vei vedea aid!

f?i noaptea in gand rna retrageam in copilarie. $i acolo eerul imi vorbea, raul, si, mai ales, crucile neverbitoare din cimitirul mic al bisericujei din sat. lnserarea venea ca 0 zana nevazuta, carabusii alergau prin aer si eu vroiam sa fac rost de aripi ca ale lor.

Linistea devenea apoi stapana, iar stelele J~;;i reluau Iocul lor de fiecare seara.

- Scoala, ba, nesimtitulel, se auzea glasul plutonierului, care ne chinuia dimineata.

Inima imi sarea din piept si fugea inainte-mi. Imi tmbracam corpul ramas fara mine, trup inert. Mainile balbaiau nasturii si sireturile. Apoi respiratia aburinda a mea §i a colegilor mei in plina dimineata, ea 0 tanara herghelie alungata nicaieri, Prin ordine scurte, eaporalul imi reteza si ultime1e picaturi de vis. Realitatea era a lor.

Am sa plec din tara asta!, spuneam scrasnind din dinji, E'plina de ceva rau, nefiresc!

..,.. Ba n-ai sa pleci!,imi raspundea pamantul inghetat, calcar de bocancii mei soldatesti,

11

Ce stii tu, tarana, ce e viata? .. Si, mai ales, ee e viata

, ~ Y I

mea? ... Vreau sa fiu fericit!

- Viata ta suntem noi, fericirea ta suntem noi. Tarana

,. 'I

asta pe care 0 calci suntem noi, imi striga pamantul,

Cine sunteti voi?, intrebam eu.

- Dreptil., Dreptil, se auzea cum racnea caporalul.

Tara~ cu masca de gaze! ... Drepti, ba! La pozitia de drep]i nu mai misca nici copilul in burta ma-siil, .. Ati inteles?

Deveneam arbori nemiscati. Doar gerul ne aducea aminte ea suntern vii. Carnionul apoi ne-a dus sa depunem juramantul rnilitar. Colonelul vorbea de peniste foi, Ce rnulte foi avea colonelul!

Soldatii ascultau gerul sticlos, Cuvintele colonelului nu se ridicau din foi, mureau pe buzele lui, ca fluturii atinsi de bee.

- Soldatil Vom vizita Muzeul Mara~e~ti!

Ochii imi fugeau pe fotografiile vechi. Soldaii romdni 1916-1918.

$i, deodara, ochii Imi cad pe 0 camasa gaurita in pieptde un cartus, Sangele se mai pastra. Era ca 0 rana neinchisa.

- Eu sunt tarana pe care tu 0 calci si pe care vrei sil 0 parasestil, mi-a soptit carnasa insangerata,

12

Bolovanul de rau

Am copilarit latara, la Nehoiu.

Munjii inconjurau casele tarane;;ti si-ti aminteau zilnic, prin frurnusejea lor, dl Dumnezeu exista, Ne jucarn fotbal pe ulita, intre noi, pustii, Tata venea de la spital cu servieta lui de piele, in care-si Fnea tensiometrul. Venea domnul doctor. Copiii, in semn de respect, se opreau. Domnul doctor lua mingea ;;i,nedespartit de servieta, ne tragea suturi la poarta, Copiii uitau ca a venit domnul doctor si se jucau fantastic eu noulprieten.

Asa am deseoperit copilul frumos - tatal meu.

Apoi, cand joeul se incingea, tatal meu se retragea diseret si urea pe ulita, in sus. La cap at, soarele asfintea. Asa, privit din spate, umbra de nesters, tatal meu parea ca se duce sa mai faca un consult. Sa consulte soarele.

Undeva, pe marginea raului de munte, statea 0 babu~a care avea casa si gardul parca crescute din rau, De fapt, raul ii facuse gardul, did timpul adunase acolo tot: copaci desfrunziti, busteni, bolovani.

Avea 0 gospodarie modesta babuta: 0 curte cu doua gaini ehioare si un caine schiop, Cainile, fiecare cu care un ochi, se ajutau reciproc sa vada cat mai mult din via~a. Era tare slaba babuta. Arata ca dintr-o fresca din biserica,

,

coborata putin pe lumea aceasta sa faca treaba, Pescuiam prin jurul casei ei, iar ea, dincolo de gard, rna iubea eu ochi blanzi si rna chemadin cand in cand sa-mi dea prune

13

useate. Mainile ei, la fel de useate ca si prunele, rna avertizau ca. nu pesti am sa prind, ci amintiri.

Raul i:;;i lua tributulIa cate cinci ani printr-o mare inundatie. Vedeam in valurilefurtunoase cotete cu caini

, ,

cocojati pe micul acoperis, garduri duse de ape, ziduri si case intregi. Oamenii se infricosau, dar dupa cateva saptamani i;;i puneau gardurile tot in buza raului. Sacateala lor cu natura nu era negociabilii. Oamenii se speriau de furia naturii, dar nu ramaneau mfricosati,

A;;a am cunoscut frumusetea siaiorniciei.

Din cand in cand, aceastaeternitate era zgariata pe obraz de 0 masina venita de la oras, Din ea coborau niste oameni care dadeau din maini ca niste molii grase, carora li se refuzase zborul. Abia atunci am simjit ea aerul devenea solid, irespirabil, ca un plaman blocat. Era frica, dar eu n-aveam de unde sa stiu. Cativa Jarani stateau eu capul pleeat si ascultau. Atunci am vazuttrupul fricii.

Cine sunt?, am iritrebat.

- Sunt cornunistii ... Sunt comunistii... Au venit de Ia partid si dau indicaiii.

Si-atunci am simtit brusc ca ziua m-a privit in got ca un orfan ce-si asteapta parintii, Spaima taranilor nu mai era aceeasi cu eea fata de furia raului, Aceasta noua frica

r

le ramanea in piept, ea 0 umbra nelinistita, mult timp

dupa plecarea celor care 0 produsesera.

M-am intalnit cu omul unit. Frica perpetua, ce a terorizat istoria lumii ;;i continua sa 0 terorizeze. Dar tot atunci m-am intalnit si cuceva ciudat, aparent fara semnificatie.csi care rna elibera in modsublim de acest cosmar.

Era a prioire.

Undeva, pe iarba, langa masina parcata, langa oamenii gra§i, aducatori de frica, ;;1 langa oamenii eu

14

capul plecat, purtatori de spaima, statea 0 caprija, care Ii privea. Ii priveacu 0 seninatate de inceput de lume. Incrernenita in mirarea ei, eu oehii larg deschisi, rumegand marunt un fir de iarba, nu Ii recunostea, Natura ei fireasca erau campul cu iarba, cerulcu stelele si taranul care 0 mulgea. De la privirea aeeea am tnvatat sa contemplu oriceabsurditate a omului, venita de aiurea in gradina mea. 9i astfel m-am intalnit cu frumusetea

,

inocentei .

. ,

Eram liber.

Masina cu tovarasi se indeparta intr-un nor de praf, lasand in drum un pale de tarani eu capetele descoperite si pe caprita ramasa nedumerita, preeum eternitatea in fataistoriei, chinuindu-se sa-i ia locuL

In sat, indicatiile tovarasilor s-au lovit de stancile muntilor, nu de vointa oamenilor, caci oamenii erau infricosati. Muntele, nu. Si, astfel, muntele rna invata si el, incet-incet, ce inseamna sa fii munte.

S-a vrut agricultural dar solul scuipa directiva nefireasca. Pamantul acolo hranea pruni. Din pruni se facea tuica, iar din tuica se faceau vise. Visele Ii mai

, ,

imblanzeau si pe tovarasi, iar directivele de partid erau adormite. Tuica adormea, ca 0 doica, copilul handicapat al omului, ideologia comurustaSi astfel, cateodata, tovara;;ii petreceau, adica redeveneau oarneni; glumeau, jucau si uitaude lurnea in care singuri s-au inchis. Cand se trezeau, tot ei erau aceia care se prabuseau profundin cosmarul in care l;;i incremenisera vietile.

,

Aparat de .munti, de rau si de rjuica, privit de caprita, Nehoiu parea 0 cetate de necucerit, in care inocenta copilariei mele i;;i gasise.un refugiu de nepretuit. Mica mea comuna refuza sa traiasca in istorie ;;i-;;i ducea viatamai departe, in veac.

15

Dar linistea aceasta a mai fost tulburata 0 data de 0 tntamplare nefireasca locului. Babuta de 1a marginea raului a primit intr-o zi 0 carte postala dintr-o tara indepartata. Vederea arata cladiri uriase de beton si sticla, nemaivazute pana atunci de ochii ei, Obisnuita cu casa de chirpici si cu celelalte dimensiuni vegetale ale satului, babuja se mira. Pe spatele vederii erascrisr.Mamico, vino sa stai la noil",

Mai tarziu s-a aflat ca vederea venea din America, de la fata ei, plecata acum treizeci de ani, si care t;;i adusese brusc aminte de mama. Dupa 0 mare de racere intinsa atata vreme, vestea s-a Intins in inima satului ca un meteorit cazut din cer. In jurul vederii au ineeput sa se faca subtile pelerinaje, iar oamenii sopteau excitati de noua ispi tao

Babuta si-a pus vederea in micul geam de la bucatarioara ei, alaturi de alte poze decupate de ziar, si a spus simplu, mai mult pentru sine: "Mama, nu pot sa-mi las gospodaria ... /I.

Gospodaria ei cu cainele schiop ;;i cele doua gaini chioare.

Da, dar era a ei.

Acolo se iubise cu mosul ei, acolo facusera copilul, acolo era iubirea ei, era viata ei, acolo Ii murise barbatul, Viata ei patrunsese in toata fibra easei. Casuta de chirpici era framantata de mainile ei, iar pamantul, sarutat de munca, se ridicase in pieioare ca sa 0 apere.k fata acestui refuz neasteptat, fata ei a insistat putemic, apeland la toate sentimentele mateme. Intr-un final, babuta s-a decis:

"Bine, maica, vin, dar numai pentru 0 luna".

Babuta era libera. Tara, nu.

, ,

Ca niste ciori, coborate din senin pe campul proaspat semanat, au venit milijienii in jurul babutei, sa 0 interogheze:

16

- Cum, tovarasa? Acum, cand tara a obtinut atatea

I I

suecese importante, cand socialismul triumfa in lume?

Aeuma vrei sa pled?

Dar babuta nu stia de succesele tarii. Pesemne ca. atunci, s-a gandir la bucuria ei si a rnosului ei cand a adus pe lume £ata. Viaja ei se compunea din imagini de nesters: copilarie, rau, dragoste, munte, gospodarie, suferinta, zarnbet si poate multa lacrimal erau elementele ce-i formau inima, Ca 0 fresca senina din biserica a raspuns:

- Da,acum!

Apoi, ciorile au pleeat, nemultumite ea n-au putut ciuguli samanta proaspata de suflet, ee statea sub brazda. Pamantul a fost mai tare.

Cu maini noduroase l§i facea bagajul.

Geamantanul de carton £u infasurat de 0 sfoara.

Pe-atunci, oamenii i§i legau cu sfoara micile lor bagaje, ea sa tina mai bine, dar nu pentru mult timp. Sfoara legata de mica piasa era improvizajia dureroasa a neamului romanesc in fata timpului ... Cat sa tina, pana colea ... Caci tot asa s-au facut si bisericile mici, ce s-au streeurat din ealea rautatilor ... Cat sa iinii, pana colea ... , pana la Dumnezeu.

- Ce ai acolo, in valiza?; au intrebat-o vamesii.

$i, eu bratele trernurande, babuta deschise geamantanul. 0 carnasa alba de in, a fusta neagra, 0 pereche de pantofi scalciati si un obiect Invelit in ziarul "Romania liberd". Aeestea erau toate luerurile ei.

- Desfa ziarul!, au tipat intr-un cor vamesii. $i euvin-

tele lor au devenit ciori, carduri ee tipau la un eer senin. $i babuta 11 desfacu.

- Ce-i asta?!, au intrebat uimite uniformele grase.

- Un bolovan de rau, maica..., raspunse babuta,

- De ce l-ai luat?!

- De dor, rnaica ... , raspunse fresca.

17

Si-atunci, uniformele s-au tulburat nemarginit, cad nimeni nu le spusese ca este interzis asa ceva In ge~mantanul unui om. Nu puteau sa-l confiste. Nu se naseus~ legea care sa aresteze dorul. Aeea conditio valachi~e essendi, conditia yalaha de a fi. Dorul era inima omului fru~o~, iar bolovanul era Romania etemii. Iar aceasta Romanie eternii era imbrati;;ata de "Romania liberd". Acest bolovan se strecura acum la varna, dar el era, de fapt, pasaportul babutei in fata lui Dumnezeu. ce-;;i murmur a in tacere

r ,

istoria.

Baroasele mari ale istoriei liira Dumnezeu au cazut

asupra lui, vrand sa-l fad praf si pulb~re. S-a sparr biet~l bolovan, dar nu in praf ;>1 pulbere. Si-a rupt faptura 1~ bucati de stanca mica. Oamenii au numit aceste bucati partizani, eroi. Altora le-au zis puscariasi martiri. lar altora sfinti. Bueata cea mare si nebiruita 5,-a numit Biserica. $i pe to ate le lipise la un loc aeum dorul babutei.

Cu ura se uitau uniformele la bolovan, eu ura de

Dumnezeu.

Babuta l;;i lnveli cu mainile tremurande bolovanul

In "Roma~ia libera", inchise geamantanul gi-I lega cu sfoara. Un nod, doua. .. Cat sa tina ... , pana colea ...

Ridica valiza si cu pasi mid se mdrepta spre avion. Mergea meet, sa-i duca lui Dumnezeu, in valijoara

ei, Romania fru moasii.

18

Amintiri de nesters

Adriana Trandafir: Spune-mi, te rog, de unde a fnceput rdndul lumii tale? Ce [amilie ai avut?

Dan Puric: Era in tirnpul celui de-al doilea razboi mondial. Tata era incorporat la hidroaviatie, ea medic. Intr-o zi a venit la el un om amarat, un roman, care a zis: .Domnul doctor, va rog din suflet, am 6 copii acasii, a§tia vor sa md trim ita pe front ... Va rog din suflet, faceii ceoa, cd, dacd mar, riimdne biata neoasiii-mea cu 6 copii!", $i tata rni-a lasat rnostenire mila crestina: i-a dat un certificat de boala fals, care din punct de vedere militar era 0 abatere grava, dar mai tare a fost mila tatalui rneu fata de celdlalt decat fata de sine. Sa vezi cum a luerat Du~ezeu! Peste cativa a~i, cand s-a terminat razboiul si rusii au intrat in tara, "amaratuI" ala ajunsese un tel de comisar al poporului, pe zona Dobrogea.$i se face au arestari masive, trirniteau oarnenii la Canal, incepuse tragedia romdneascd.

$i tata mi-a spus asa: .ucolo, la Hagieni, la mosie, unde aveam pamant, vine omul acela pe care l-am ajutat aiunci, de data aceusta in calitate de §ef comunist, impreund cu 0 multime de soldati rusi inarmati", ;;i Durnnezeu f-a pus fata in faja cu tata, care i-a facut bine. II priveste pe tata in ochi si, stiindu-I vanator, Ii spune: .Domnule doctor, de ce nu vii duceii maine dimineaia la pasa], la rate?" Si tata s-a facut alb la fata, ca stia ca in perioada aia nu tree rate. De fapt, Ii

19

iransmisese, in felul lui, ca trebuie sa fuga in noaptea aia, daca nu vrea sa fie arestat. Tata ;;i-a facut un mic geamantan ;;i-n noaptea aia a parasit totul, mai putin trecutul. Cad treeutul sau, pesemne, se inghesuise in mica valijoara, 111 valijoara aia rnchisa ell maini febrile, mspairnantate, sunt inimile stramosilor mei. $i astfel, tata pleea din istoria Romaniei, intrand in timpul ei anistoric. Se dueea undeva sa i se piarda urma. A;;a a ajuns in munti, la Nehoiu.Ce e omul? Intr-un fel, au facut schimb de vieji, Un singur cuvant a fost cat 0 viata! Pentru ca, altfel, cine stie? .. II trimitea la Canal, sau murea pe la Aiud. Taranul ala nu a uitat. ;;tia ee e recunostinja.

A. T.: N-a uiiai ca i s-a facut un bine.

, D. P.: Tatal meu a fost un om aparte. A venit varsta ea parintii mei Sa rna dea la gradini}it Si la gradinita nu mi-a placut.

A. T.: Scuzd-mii. copil fiind, ai avut plete?

D. P.: Da, mama a vrut sa fiu fatasi rna purta eu parul mare. De fapt, primul meu act t.e~tral e, l~gat de lungimeaparului. Din prima zi de gradmlta - ;;1 smgura~ cad n-arn stat decat 0 singura zi -, pentru ea ne-au pus sa denim un cantec: .Ceaia lui Pi!igoi,/ dai inir-unul !ipa doi,! viileleu Ce tariiboi ... /", Si mie, neplacandu-mi eetele ;;i iubind de mic eopil omul ea fiinta particularayca unicitate, am plecat. Era, de fapt, prima mea eonfruntare eu teroarea majoriti1fii. Deci din prima mea zi de gradin.ita, p~nt~u nu stiu ee prostioara, am fost seos in fata eoleetlv~IUl. S~ ~ta~ si sa rna priveasca toti. Eram pus la stalpul infarniei, $1 atunci, ea sa nu rna recunoasca colegii, mi-am dat parul peste ochi. M-amaseuns de mine eu mine. Era prima mea

20

deghizare. Inocenta se apara inocent. De fapt, aceasta prima camuflare era prima masca, deei primul gest teatraL Acela a fost prirnul meu pas in lumea teatrului, cand terorizat de privirea eelor multi am simjit nevoia sa fiu altul. Dupa aceasta rusine traita public m-am hotarat definitivsa parasesc gradinija. Si-am sa va spun eu ee rni-am inlocuit gradinija. Cum, singura, copilaria mea a gasit ea insa;;i .solutia.

Tata a primit un ied de la un taran, ca aeolo era un schimb natural. Pacea bine dornnul doctor, primea in sehimb: 0 gain a, tuica, niste oua ... Dar, la un moment dat, a primit un ied. Eu m-am .irnprietenit fundamental eu iedul, pe care l-am botezat Berciul. Atat de tare m-am imprietenit, CIl rna culcarn eu el in pat, punea lab uta pe mine, rna pupa pe bot, era asa de 0 candoare ... Mama rn-a lasat eu el. Iti dai seama, spala iedul ea sa poata sa-l bage ill pat! Era 0 nebunie, Si iedul ala mi-a dat prima lectie a existentei naturii si a lui Dumnezeu, De ce? Diferenta dintre led;;i gradinita era diferent« fntre libertatea fundamentald §i cazarma copiliiriei. Si am fost 0 zi la gradinita si a doua zi tata nu rn-a mai gasit la gradinita. M-a gasit intr-o margine de gard, stand eu iedujul langa mine, eulcat pe un petec de iarba si eu fundita mea rosie, de la gradinita, pusa la gatul lui Berciu.

Tata m-a privit senin, eu un usor zambetps buze, si

rn-a intrebat:

- Ce [aci aid? Zic:

- Ce sli fac, nu mii mai due la griidiniJii.

-Dece?

- Nu-mi place.

- Dar cu cine fpi place?

- Cu iedul.

- Piii, riimdi cu iedul.

21

S-a certat tata cu mama §'i m-au lasat un an cu iedul.

Este exceptional! Am avut un tara extraordinar, cam cum era romanul de altadata, l-a zis mamei §i bunica-mii, care au sarit ca niste closti .la el- femeile din familia mea instalased un matriarhat puternic, pe care numai ell eu tandretea lui, il mai dezamorsa din cand in cando

.:_ A~a ceva nu se poaie, nu e posibil!, strigau ele in cor. - Mai femeilor, le-a raspuns el eu glas bland, lCisati copilul in pace! Nu se va mai fntdlni cu copiliiria nicicdaiii! Lasati-l in pace!

A. 1.: Extraordinar!

D. P.: Si m-am dus pe camp eu iedul. Ne jucam , de-a v-ati ascunselea". Ma ascundeam bine si-apoi strigam:

Ber~iu! Berciu! ... $i rna miram ca rna gase§te. Apoi el rn-a invatat ce inseamna iarba, ce inseamna ceruI, ce inseamna natura; si aia a fost prima mea intalnire cu Dumnezeu, fanl ca El sa mi-o spuna, El doar rna imbratisa si de atunci nu rn-am mai putut desparti de EL Intr-o zi m-am urcat pe trotineta, mi-arn facut un sandvis 1]1 am luat 0 hotarare fundamentala: sa plec in lume!

A. T.: Cu Berciu?

D. P.: Cu Berciu dupa mine. $i am Iuat un sandvis, mi l-a facut frate-meu, zic: 1a revedere, pa, am plecat!

A. T: Iti facuse§i un scenariu in capul tau?

D. P.: Munjii, care erau acolo, niste munti superbi, la Nehoiu ... Credeam ca dupa munti aceia trebuie sa fie marea. Si astao cred si acum, eu toate ca nu este adevarat,

22

dar pentru mine mai tare decat adevarul este credinta, $i atunci, eu voiam sa ajung dincolo de rnunti. Si, mergand vreo sase pasi eutrotineta, m-am intalnit cu tata. Daca poti sa ai imaginea medicului de tara din Balzac.", medic de tara, eu 0 servieta, care, si cand mergea pe strada, consulta asa: .Stomacul..., vino la mine. Ce fad cu stomacul?" .Domnul doctor, sa triii#! E bine. Sa vii dea Dumnezeu si'inatate!", striga dupa tata eel vindecat. Am vazut oameni cazand in genunehi si sarutandu-i mana ca sa-i multu-

r I

measca. .Splina, vino incoace! Ce ii-am spus mii sa faci ... ?"

.Ficaiul.: Ti-am zis sa nu mai bei? II Era betivul satului. Venea la el: .Nu mai pot, md doare ficatull" "Cat bei pe zi?" .Sasekilet" IIDe maine bei trei," Eu eram micu] si zic: "Tata, dar cum if dai sa bea in coniinuare?" $i mi-a ziso chestie:

"Daca if tai toiui, organismul reaciioneazd, metabolismul se dii peste cap ~i face cirozd uecatii:" 0 lua user.

Peste 20 de ant m-am intalnit eu betivul satului

, ,

care era sanatos tun si care striga: "Sii-i transmiii siinatate lui domnul doctors", .. 0 1ume extraordinaral

$i el, tot timpul, eu servieta aia ... Cand se dueea in deal, eonsulta pe toata lumea. Numai copacii ii mai avea de consultat, aveam sentimentul ca se duce sa consulte si cerul. Si cum iF spuneam, eu, pe trotineta, hotarat sa rna due in lume, rna intalnesc cu tata, care venea pe drumul prafuit de la spital eu servieta lui.

- Unde te ducii, rna intreaba tata. Si eu, foarte series, i-am zis:

- Mil due in fume.

Si Imi zice:

- Du-te tu inainte, cii inn $i eu.

Iar mai tarziu cand rna duceam la scoala tata imi dadea scutire in fiecare an sa-mi prelungea vacanta, vrand astfel sa-mi prelungeasca copilaria.

23

A. T.: Ce ai mosienii tu de la ell de la tata?

D. P.; Mainile, 0 anumita tandrete si, ered, 0 privire marcata de un anumit fel de melancolie. Lui i-am dedicat Toujours l'amour. Avea, in raport eu femeia, ~ eleganta, ~ tandrete de Chevalier Servant, din Evul Mediu, La 18 am aveam 0 prietena foarte frumoasa si am prezentat-o tatal meu, spunandu-i di este medic. ~i ea a zis: .Domnul doctor, simt nisie junghiuri Ia inimd, dacii rna putefi consulia?". Tata 9i-a seos stetoscopul si l-a pus la ureehe si, eu eleganta specifica, 11 plimba pe pieptul domnisoarei, ea sa ~aseasdi "junghiul". Apoi tata si-a pus aparatul de-o parte;;1 a spus: .Domnisoarii, daca imi dati vole, §ti#, maestrul meu, dociorul Haiieganu, a spus ca e mal b.in: s~ asculii c~ urechea; ureche~ nu minte. Dadi imi permiieii sa va ascult piepiul cu urechea. $i ;;i-a pus ureehea, eu tandrete. la pieptul do~i~oarei. ~i atunci n-am stiut dad tatal meu xonsulta iruma sau dragostea, dar ered di de atunci tata m-a invatat sa aseult inima unei femei,

A. T.: lmi dai voie sa spun ceva? Uite, Dane, ea nimic nu este fnMmplator §i ea tot ee mostenim d~ I~ ra~intii no§tr~ riimdne in noi §i noi ducem mai deparie mvatan:mtele. lo~ §~ parte din sufletul lor. Uite, tu ai intrat in emis:une §l. ml-~l edrutai mana. A fast un gest atat de frumos, atat de uitai tn perioada asta §i atat de." cum sa spun.", mi-e dar ~e .lu~:uril~ as tea frumoase, pe care §i eu le-am fnvatat de la piiriniii mel, chiar dadi au fast simpli ...

D. P.: Parintii ... Simplitatea este un privilegiu. Lui Helen Mixener, .directoarea de la British Council, 0 doamna extraordinara, ii placeau foarte mult speetaeolele mele si ne "intalneam tot timpul la mine, l~ teatru: Mai tarziu m-am regasit eu dumneaei la Londra. Intr-o ZI, rn-a

24

ehemat la British Council ;;i. am venit eu un buehet de flori si am inceput sa-mi cer seuze: "Helen, te rog sa rna terti, noi, romanii, avem un obicei, sdrutiim mana doamnelor, femeilor", ;;i i-am sarutat mana. Iar ea mi-a raspuns: "Dan, cdnd 0 sa plec din Romania, iista 0 sa fie primul luerul pe care 0 sa-l regret!"

A. T.: Sa ne intoarcem fa copiliirie. Asadar, tu cu fratele tau, doi biiiefi nabiidaio§i, doi baieti cu ochii deschisi cdtre univers §i, ca nisie bureii, dornici sa va imbibati cu tot ce e mai bun. Pe vremea noasird, totul era bun. Tin minte pe bunica mea, care-mi spunea: deschide ochii §i vezi in jurul tau ce se intamplii, dacd nu §tii un lucru. Acum, copiilor mei le spun: nu va uttar in jur! Uiiaii-oi; numai in interior.

D. P.: Extraordinara remarea! E tragic, Adriana.

Inainte ji-era sete, absorbeai, ;;i aeum trebuie sa te izolezi.

A. T.: Te uitai in jur §i vedeai numai frumos. $i puieai sa oezi §i tiiranul simplu, diruia eu ii spuneam sdru'mdna, dimineata, cdnd treeea ciitre camp §i el se intorcea seara §i avea ochii plini de viatii §i de frumos. Dar vreau sa ne inioarcem la copiliirie ... De fa mama ce ai mosienit? Ca sa ierminiim cu superba ta mama §i cu frumosii tiii piirinti.

D. P.: De la mama am mostenit simtul umorului.

Cred ca, daca mama era actrita, era uriasa. Inchipuieste-ti ca aveam reeitalul asta, al meu, de pantomime, eu care am facut inconjurul lumii. Si, la mceput, am jueat la Teatrul National, sala Atelier, lume multa. Ce sa-ti spun, stii si tu, o sala din aia buna. In primul rand s-a pomenit sa fie si mama, pensionara, eu 0 prietena de-a ei. Aplauze, emotii si, la un moment dat, am avut, dupa 10 minute, un moment de pantomima pe liniste. ~i lumea aseulta ... , ce

25

interesant am spus, lumea asculta pantomima. Chiar: lumea asculta pantomima. Si, deodata, din sala, din aceasta liniste, s-a auzit un glas, ca 0 ingrijorare: "Draga, dar nu vine nimeni sa tl ajute pe biiiaiul iista?". Era mama. Era geniala. De fiecare data cand aveam spectacol ~i urcam pe scena mama imi spunea: "Mama, fa ee orei tUI numai sa nu cazi de pe scend, sa nu te frangi!" Este ochiul mamei, maternitatea era mai puternica dedit teatrul.

A. T.: Ea te tinea in. braie $i atunci.

D. P.: Oa, eu eram copilul. Ce vedeta lui pestel? Eu eram copilul ei. "Mama ai grija sa nu cazi de pe scenii, fa ce orei, dar sa nu te frtingi ... ", Acest sa nu te frangi rna obsedeaza si astazi, cand urc pe scena. Am sentimentul ca mama ca orice suflet de mama observase esentialul: ca eu rna frang pe scena. In timp ce altii aplaudau, ea privea cu ingrijorare ... Mama mi-a dat 0 mare mostenire. forja feminitajii care dezrnargineste logica absurda a barbatului.

A. T.: Si poate sa inioarcd lumea?

D. P.: Sa va dau un exemplu, frumosul, pe care l-am invatat pana sa ajung la frumusejea Sfantu1ui, a fost frumusetea mamei, frumusetea materna, frumusetea feminina ~are desmargineste barbatul din stupidit~te. Deci, dupa noua luni de armata, aratam asa, eram un stavrid. Si dupa noua luni, in unitatea aia militara unde si musca zbura asa, zuuum, zuuum, drept. Ca era supraeducaiie. Adica era scoala din aceea speciala de castrare ;;i de imbecilizare totala a poporului roman. Si a venit inspectie de 1a ministerul apararii nationalecu vreo 10-15 generali, 300 de colonei, i-a bagat in casa de cultural ac010, ;;titi ce

26

insemna asta pentru un biet soldat? Copacul mai misca, dar tu nu. Erai congelat de frica, aveai sentimentul ca te-ai nascut In pozitia de drepti, EC atunci In clipa aia, a gasit mama sa-§i viziteze copilul. Mama mea era [emeia absolutii, avea 0 feminitate puternica, mostenita de la bunica, care rna muta din scoala in scoala in fiecare an, de pe 0 harta a ei unde incerca sa gaseasca perfectiunea in invatainant. Si astfel, Dan Puric a schimbat in opt ani douasprezece scoli. Cu aceeasi graba cu care traversam Bucurestiul in lung si in lat ca sa ajung la scoala, rna indreptam acum prin unitatea militara spre punctul control unde rna astepta mama. Eram singura fiin}a din unitate care mai misca, pentru ca in rest toti executau pozitia de drepti, de 1a

soldati la femeia de s~rvici, pana la copaci, '

- Soldai, prezintii-ie, ca a venit maicii-ia sa te vada, dar nu poate sa intre in uniiaie, schimbaii acolo douii vorbe §i mars inapoi pe sector. Mar§, ca noi eram ca niste anima1e. Eu nici unui caine nu-i spun mars, dar asa era scoala de educatie socialists: ni se spunea mar~ si raspundearn eu ordonaii. '

Mama mea, care era 0 bomba din toate punctele de vedere, a vorbit eu plutonierul si cand m-a vazut si asa descompus de munca si de nu mai stiu eel a zis:

- Astae copilul meu? Nenorocitulel, pac cu poseta-n

cap.

Lui i-a cazut chipiul, nu-i venea sa creadal - N-aveti voie ...

-Cum sa nu iniru, mai nenorociiule, mi l-ati fiicu: in

ultimul hal! Vi l-am dat gras §i mi l-ati fiicut schelet! Vino puiul mamii, §i m-a luat de mana. M-a si umilit, ca aveam 19 ani, soldatul ~arn era puiul mamii. M-a nenorocit, domnule, era 0 catastrofa. $i acela nu si-a revenit, cu chipiul, plutonierul dupa ea. prin curte. Ati vazut 0 closca care bate-n cap 0 gasca? Pac, 0 peseta in capul plutonierului.

27

- Du-te de aici, pleacii nenorocitule, si asa cu po§eta in capul plutonierului, am ajuns la comandament, la statul major, acolo unde erau generalii cornasati in biroul mare al comandantului. $i cand a iesit ill poarta, acolo, colonelul de serviciu a zis:

- Ce se fntdmpla? Stati aici, nu va miscaii:

- Ma opresti in u$a, sunt tintii de artilerie? M-ai [dcu!

tintii deartilerie ?, a zis mama tragandu-i 0 peseta in cap si ~stuia. Marasestiul feminin incepuse, iar domnul colonel nu fusese antrenat sa infrunte un asemenea inamic.

- Tovara$e colonel, permiteii-mi sdraporiez ... , zic eu.

- Ce sa raportezi, draga?, a strigat mama deschizand

usa, $i ce-mi vad ochii? La 0 harta mare, cu becuri aprinse, in picioare, stateau zece generali studiind strategia de atac a Pactului de la Varsovia. Asta a fost ultima imagine pe care am vazut-o. Dupa 0 ora am fost chemat la comandant. Eu eram speriat de moarte si-mi ziceam:

Dumnezeule, dacd mii bagii ii$tia la arest... Deci rna rndreptam spre usa comandantului ca la esafod. M-a chemat, colonelul mi-a spus: stai aici, $i-a apasat pe butoane dinacestea ultrasecrete ... ce erau pe atunci. S-a deschis usa, Ce-am vazut era 0 imagine fabuloasa, Becurile erau stinse la harta, generalii erau deschisi toji la cravata, asezati in [urul mamei, iar mama le ghicea la toti in cafea. Era un moment geniaL

- Aveti inir-o mare adunare 0 vulpe care va pdnde~te ... ,

zicea mama.

Aia erau terminati.

,

- Va cade la drum lung de searii a ghindii in asiernut ...

Va rag sa vii puneii 0 dorinti'i $i sa apiisa# pe jundul cestii eu degetul mare.

Ii vedeai cum se inmuiasera toti. Locotenent gene-

raluIo intreba:

28

- Unde? Aici?

- Aici, Ii zice mama.

$i 11 vedeam pe general cum l~i trirnite in fundul cestii degetul eel mare, ca un obuz de artilerie.

- Da, asa, confirma mama.

A Yea opt cesti de cafele, deci statul major era in mana ei, aia transpirati, cu batiste, 0 inconjurasera din toate partile, Tratatul de la Varsovia devenise mama. Acolo sa vedeti of ens iva feminitatii, Tratatulera Atacul

., r

Cafelei, atac erotic.

- Doamnii, nu va uitaii §i in cafeaua mea?, intreba un alt general.

- A§teptafi va rag! ... Stati eu degetul in eusi.: ordona mama cu autoritate.

Toti generalii stateau cu degetu-n sus, de parca luau directia vantuluirSi rna uitam, Doarnne, cata ordine mascul ina militara facuta.pulbere, zob, de ceea ce da Bunul Dumnezeu. Le vorbea despre dragoste si ered ca toji erau nefericiti de se bagasera toti in cafea - toate gradele si carierele erau in ceasca aia penibila. Era 0 stupiditate. La un moment dat, mamei .i-a cazutbatista pe jos, ghicise deja la opt generali, si to}! dupa batista, vuum! $i mama

zice:

- Vai, draga, parcii voi toti sunieti Othello $i eu Desdemona.

Deci asta este puterea feminitatii, cand tainaei ingenuncheaza stupiditatea masculina, Asa as ingenunchea eu toate armatele lumii, va dati seama?Un cretinism mondial:

Varsovia se batea cu NATO. Acum este alt cretinism mondial, NATO se bate cu nu stiu cine.

Cat de stupida este ordinea facuta de om si cat de frumoasa este viata facuta de Dumnezeu!

Mama apoi, ca omatroana romana, s-a inters catre comandant si a spus:

29

- Eu vi l-am dat gras $i l-aii facut a aschie! ... E posibtl, domnule general? !

A doua zi s-au apucat sa rna ingrase ca pe un

clapon, Era colosall Dar nu asta a fost victoria. V.ic~ori.~ importanta a fost aceea a feminitajii uasu~ra stupl.dltatll umane. Si atunci am injeles ce poate sa faca 0 femeie, Nu numai un razboi in Troia, ci si 0 pace cu Lumea. Tratatu1 de la Varsovia cazuse, iar NATO devenise inutil, Generalii dezertasera pentru 0 cauza mult mai buna,

Mama reusise sa-i dezarmeze prin dragoste.

(Interviu realizat de Adriana Trandafir, TVR International, 2008)

30

Tir incrucisat

Auditor: L-api invocat de multe ori pe Eminescu, din care uneori ne-aii citat exact, alteori nu, dar nu l-ati invocat deloc pe Caragiale. Nu aoeti impresia ea acestui popor fi lipseste luciditatea? Aeeasta este inirebarea mea.

Dan Puric: Eu am facut 0 distinctie fireasca, civilizata,

,

Va spun ce simt eu.

Caragiale a avut geniul descrierii degradarii romanesti, a corciturii romanesti, a lui Mitica, a reactiunii, Dar, pe vremea aceea, nici macar el nu se astepta sa iasa starpiturile care au iesit acuma. Tipatescu si toji ceilalti sunt, totusi, niste oameni rezonabili, ca sa zicem asa, fat.1 de oamenii politici de azi. Din punctul asta de vedere, Caragiale nu putea sa devanseze timpul sau si sa ajunga sa prevada stadiul de criminali de mai tarziu, El a descris foarte bine populatia de Garnbrinus, .. acel model de oportunism, acea gena nenorocita, care, cum sa zic, era cangrena neamului romanesc.

In vreme ce Eminescu pariazii pe poporul roman.

In puscariile comuniste a murit poporullui Eminescu.

La Marasesti nu a fost Mitica al lui Caragiale, ci a fost poporul lui Eminescu. In vremea aceasta, Mitica al lui Caragiale supraviejuia. In sensul acesta, amintirea lui Caragiale este binevenita, pentru ca rnareste temperatura ~i distinctia intre popor si populaiie. Geniul lui Caragiale a

31

surprins, in buna masura, acest .inceput de deformare genetica a fib rei rornanesti. Astazi ea pare a fi ca~tigatoare. Noi suntem astazi.inconjura]i de tipul asta, surprins de Caragiale.

Nu putem spune ca poporul rornann-are luciditate, pentru ca ne-am infirmizaautomat, Nu exista luciditate mai mare ca IaEminescu.vpana la 33 de ani, pentru ca intre 33 si 38 de aniel a fost condamnat la 0 moarte civila, s-a imbolnavit sau mai bine zis a fost imbolnavit. Daca-l cititi articolele politice, 0 sa vede]i acolo gradul maxim de luciditate. Constiinta romaneasca e profund lucida, domnu:l meu. Poporul vroman nu este un popor epidermatic, vegetativ.

Sfintii Parinji, in ceea ce priveste sufletul, spun ca are trei dimensiuni sau puteri: dimensiunea vegetativa, care este legata de reproducere si de hranire, .dimensiunea apetitiva, care e legata de dorinta, de pasiuni, si dimensiunea rationala, dar care nu e ratiunea lui Descartes. Mai

I '

adanca, ratiunea, impreuna cu nous-ul si cu pneuma,

reprezinta chipul triadic al sufletului, substanja lui, care te leaga tainic de Dumnezeu.

Poporul roman a avut intotdeauna aceasta ratiune 'increstinata, in istorie, el a fost uneori decapitat si a ramas 1a nivel apetitiv; populaiia care se manifests la acestnivel e altceva decat poporul. Dumneavoastra, rand va duceti seara acasa si dati drumul la televizor, 0 sa vedeti 0 populatie apetitiva, care nu se suprapune cu paporul. Oamenii acestia, care au venit aici, la intalnirea noastra, n-au venit din dorinja apetitiva, ci din luciditate. Rene Chair spunea ca "ludditatea este ranacea mai apraape de scare", cea care te doare eel mai tare. lar Camil Petrescu a adaugat: "cata luciditate, atata.drama".

Daca.vreti, va mai dau cateva exemple de luciditate hristica, Cei care s-au sacrificat si au murit in puscarie au

32

fast lucizi. Lor Ii s-a spus sa renunje la "prostii", precum credinta si neamul. Cand Maniun-a semnat, in inchisoare la Sighet, si nici Gheorghe Bratianu, ca Basarabia e pamantsovietic, erau lucizi. Cand Maresalul Antonescu a murit pentru tara asta, a murit lucid. Cand tot tineretul nostru a murit in mchisoare - a murit lucid.

A.: Aueti dreptate, insii fntrebarea mea viza altceva. A# cam vorbit despre martin, indreptiitit, §i am sa mii intreb §i pe mine §i toaiii asisienia: cdfi dinire cei de fata se gdndesc cii acei oameni au murit pentru ei? Ca# f~;i mat aducaminte de ei? Vorbiti despre iucidiiate. In sens cresiin, oare atdta vreme cat nu ne aducem aminie, mai putem oorbi de luciditate? Atata vreme cat memoria noastrii se ancoreazii in cal eva repere care sunt mari §i pe care le seroeste televizorul, care, bineinieles, face tot ce doreste cu creierul nosiru, dar oare, va inireb eu pe dumneaooasirii, pe anonimul acela care a murit in pu§carie §i pe care poate cii isioria nu-l mentioneazii, cine fl stie? Cine se gdnde§te la el? Cine dinire cei de aici, dinire dumneaooasirii, se gdnde§te in fiecare zi la semenul saul

D. P.: Am inteles acum.

A.: Vorbeam despre Caragiale. Ma iertaii, tiroiam sa inchei. Vorbeam despre Caragiale in alt sens. Eu consider ca ceea ce a [dcu: Caragiale a fost un act maxim de patriotism, peniru ea le-a seos romdnilor in fata gunoiul, cancerul, §i l-a ariiiai: uiiaii-ud [raiilor, iisia va omoarii pe voi. Care a fast reaciia romdnilor? De ce a murit Caragiale unde a murii, de ce nu a mai vrut sa-§i oadii tara? De ce aceasid dezamiigire a lui? Va rag sa comentaii toate acestea.

D. P.: Ati nuantat. Exista discutii in care nuanta devine importanta, Go'rki zicea: "nu e important ce spune omul, ci de ce 0 spune".

33

"1' ----------------

Dumneavoastra ati spus, si pe buna dreptate, rna leg mai mult nu de ceea ce ati spus, ci, mai ales, rna leg de tonul arnaraciunii sufletesti pe care 0 aveti si care este legitima si justificata. Ceea ce spuneji dumneavoastra este o stare de constientizare absolut legitima. Din aeest punet de vedere, ceea ee spun eu aeum pare un lueru absurd.

N-am numarat cati oameni sunt de faja sau cap. i~i adue aminte de martiri. Nu mi-am pus problema sa-;;i aduca cineva aminte de martiri.

Eu yin, sa presupun, intr-un pustiu. Apostolul Pavel spunea: "Nadajduiti! ... Dar ce niideide este aceea care se uede?". Adica, sa nadajduiesti cand este pustiu, cand in tara aceasta, din toate punctele de vedere, este 0 pustie. $i din punct de vedere duhovnicese este 0 pustie. Sa ai puterea sa nadajduiesti in pustiu!

De la inceput, cand am vorbit de Alzheimerul nostru politic, am spus foarte clar: dumneavoastra aveti dreptate, Cine 1;;1 mai aduce aminte si cum i~i va aduce aminte de martiri? Dar ... "La ce bun poetul pe vreme de eecetii? .. Ca sa aducd aminte ca existii ploaie".

Chiar nu credeti ca intalnirea aeeasta poate sa fie altceva decat 0 simpla gratuitate, sa aiba in ea niste linii de forta, care sa fie un fnceput? Se poate mtampla ca un tanar sau doi saia undita asta pe care am dat-o eu acuma ;;i sa pescuiasca. De ce sa ne intindem dezamagirea, inhiband?

Nu vorbesc de speranta, speranta este cretina. Eu vorbesc de nadejde.

Nadejdea nu insearnna speranta in van. Dumneavoastra aveti perfecta dreptate in eeea ce priveste puterea omului. Eu insa vorbese de aeea intalnire sub umbrela lui Dumnezeu. Nu stim ce se 'poate naste de aici. De ee sa opresc eu frontul?

Este asa cum spuneti dumneavoastra, dar eu adaug di mal este ceva pe deasupra, ca poate sa infloreasca ceva.

34

Caragiale a facut doua lucruri: pede-o parte, a aratat puroiul, dar, pe de alta parte, a dat si in burghezia care de-abia se formase. Prin urmare, eu 0 Iovitura a dat doi pumni. Pe 0 parte a dezvaluit si pe de alta parte a stricat. In Caragiale, spun comunistii, nu este nici un persona] pozitiv. Numai publieul.

La Eminescu exista 0 critica teribila vizavi de aeest popor, iesita dintr-o durere fantastica, la Caragiale gasim doar eritica, nu si durerea. Din acest punct de vedere, durerea lui Eminescu poate sa fie comparata, cum sa zic, cu aceea a lui loan Botezatorul, atunci cand s-a adresat semenilor sai, la un moment dat, cu cuvintele: "Pui de naparci",

A.: Vreti sa spuneii ca in Caragiale nu exisiii tragic?

D. P.: Nu, inCaragiale exista tragic, si putem discuta despre acest aspect pana maine. Eu am facut alta distinctie; si va rog sa fiji foarte atent la luerurile aeestea.

Pe mine md ridicii in picioare Eminescu.

Eu nu pot sa spun ca populaiia, de care pomeneam mai devreme, nu este din zona lui Caragiale. Pot sa spun ehiar mai mult: ca a iesit demult din zona lui Caragiale si a intrat, pe rand, in zona unei criminalitati staliniste si astazi a unei degenerari de tip globalizant.

Dar nu pot tot timpul sa rna balacesc in Caragiale.

Da, mi-l arata pe Mitica, jigodia, dar n-a putut sa surprinda ce lepre vor iesi astazi, Credeti dumneavoastra ca cei care au fost in puscariile comuniste, daca erau din samanja lui Caragiale, mai puteau sa duca neamul asta mai departe? Credeti dumneavoastra ca, daca cei care au murit la Canal sau la Cotul Donului i;;i legitimau propria identitate la dimensiune caragialiana, mai exista poporul roman?

35

A.: Dar niei nu a fast oorba de asta. Nu siiu de ee puneti problema asa. Discutia se referea la absolut altceva. De ce ati

deoiai fnspre laiura asta? '

D. P.: Spuneti-mi durnneavoastra: la ce se referea?

Du~eavoastra mi-ati spus: Dare cafi de aici se gandesc la mariiri? lar eu va raspund: s-ar putea sa se gandeasca. Va spun eu ca unii din lumea asta de aici s-ar putea sa se gandeasd1! De ce spuneti dumneavoastra di nu?

A.: Dar folosifi verbul la conditional opiaiiu, asta nu-i 0 aciiune realizaiii ...

D. P.: Poftim?

A.: "S-ar puiea", nu lie posibil" sau .se poaie"; e: .s-ar putea, dacii ... "

D. P.: Da, dar sa va spun urmatoarea chestie: eu opt~tiv~l ne a~am ~. impara~ia realitatilor romanesti. Noica zicea: ar fi fost sa fie. Eu zic: s-ar putea sa fie.

Altfel, stiti cum e? Eu pun caramida si dumneavoastra 0 dati eu cotul jos, Bun, eu vreau sa zidesc, sa fac legaturi, nu paranoice, ci legate de esenta, Dad stau in ancheta de genul acesta, nu ajungem nicaieri,

Nu Caragiale rna izbaveste, ci rna izbaveste altcineva, din literatura roman a si din neamul aeesta.Poate mai sunt si sfinti, poate entitatea asta de aici mai are si 0 taina, si zie: s-ar putea.

S-ar putea ea poporul acesta sa se ridice, s-ar putea ca poporul acesta sa aibil un destin. De ce ii etaii dumneaooastrd in fata in numele unei inielectualitiiti sterile?

(Fragmente din dialogul purtat dupa Conferinta de la Bistrita, 2008)

36

Lectia de condus

,

GiMlin $tefaneseu: Invitatul nostru de azi s-a ndscu: in februarie 1959, e un foarte eunoscut actor ~i regizor roman. Unii il iubesc piitima~ ~i-l considerii un soi de patriot ~i de traitor modern dintr-o specie aparte. AI#i sunt fndragostiti de modalitatea de expresie ariisiicii, pe care a ales-o pentru a ne ariiia cum se vede lumea din perspectiva sa, iar aIJii fl vitd ca pe un etern fneitpatanat fn ideea de a trezi cumva constiinia publica. Doamnelor ?i domnilor, sit-i spunem din nou bun venit Ia Garantat 100% domnului Dan Puric. Multumim frumos pentru ca ai acceptat din nou inuuaiia noastrii. Ce mai faci?

Dan Puric: Supraviejuiesc.

c. $.; Hai sa-ti zic ce-am citit chiar in dimineata asta Am citit mai multe' articole, am ciiit §i cdieoa pove§ti de p~ biog-uri, legate de apariiia unei ciirti, ce se cheamii Cine suntem. Unele comeniarii nu erau doar de la lansarea cdrtii, ci erau §i de la caieoa conferinte, pe care Ie-ai iinui. Ti se spune a~a; salvatorul neamului romanesc, erou, ne-ar trebui 300 de spartani ca el §i tara asta s-ar schimba, sa ne conducd Dan Puric, sa fie Dan Puric presedinie. Nu e de speriat, Dane? Chestia asia nu te sperie?

D. P.: Nu e de speriat, pentru di exista si cantitatea aceea care rna injura: si tu, din delicatete, n-ai citat-o. Aia aste magma amorfa, care sta deoparte, dar mesajele pe

37

care tu le-ai citit apartin oamenilor care, in inima lor, pesemne nu au erodat suflul acesta normal de a fi roman, de a fi intreg, si atunci ei i$i exprima, cum sa spun, intr-un fel, simpatia si un fel de dragoste nepoluata, Dar sa-i vezi pe ceilalti, care au 0 ura nepoluata. Ura in sine.

C. $.: Ce zic cei care te fnjura? Uite, nu zie eu ... Spune tu ee zie eei care te iniurii.

D. P.: De ce sa inveninam frumusetea unei asemenea intalniri cu lucruri de genul acesta, pe care eu Ie consider centrifugale, si care apar, cum sa zic, intotdeauna! Nu ne concentram pe cei care demoleaza, ci ne concentram pe cei care construiesc. Poti sa observi reflexul acesta, generalizat, de concentrare intelectuala pe a spune ca acest popor nu este bun de nimic, ca este plin de slabiciuni si de defecte: si nu 0 centrare pe martirii pe care i-a dat acest popor, pe calitatile lui. Este 0 falsa, cum sa spun, concentrate. Bine, este si monitorizata la un moment dat, dar este si contaminanta.

Vezi, lumea se concentreaza cu 0 ferocitate extra ordinara pe omul care cadet ceea ce este un.lucru necrestin. Este 0 curiozitate aproape patologica, daca ai observat, care se consuma mai pe toate posturile de televiziune, sa vezi cum se distrug familii, cum intimitati sunt mutilate in vazul public. Lumea i:;;i consuma ore intregi ca sa asiste, cu un cinism ingrozitor, la lucrurile astea. Ei nu vad ca Romania se prabuseste. Ei vad familii care se distrug in vazul lumii, asigurand, prin maximul de indecenta ~:;;i impudoare, maximul de audienja al televiziunilor. In timpul revolutiei franceze, veneau tricoteuzele, curioase sa vada cum se decapiteaza regele si regina, intreaga aristocratic. Cred ca erau stramosii telespectatorilor de astazi, atat de excitati de spectacolul degradarii umane,

38

mostenitori, de altfel, ai unor curiozitati sangvinice. Tipologia omului necrestin.

Deei ered ca trebuie sa ne concentram pe ce se mai poate construi in tara asta, pe ce se mai poate crede, si nicidecum pe, rna rog, masa asta amorfa. ascunsa si lasa, ~i de serviciu tot timpul, sa demoleze.

C. S.: Dane, tu oorbesii foarte mult despre poporul roman. Nu e eumva foarte abstract pentru romdni, atunei cdnd spui: .poporul roman", pentru ea, dacii pur §i simplu te dud in etradd, dad: iti vezi uecinii, dacd ipi vezi prieienii, lumea e foarte conceniratii pe propriile interese. Pe de altif parte, comuniiaie in Romania e mai greu de gi1sit. Tu spui eu foarte mare pliicere: .poporul roman", tiorbesti despre ce ai vrea sa fie sau vorbe§ti despre ceva ee exieti: de-adeudratelea?

D. P.: Da, am inteles. Nu curiozitatea, ci nelinistea ta

,

autentica este foarte valoroasa. pentru ca zici ca poporul roman este un concept si intrebi: cum 11 particularizez? Vreau sa spun ca il particularizez si in pensionara cu care rna intalnesc eu pe scara blocului si care-mi spune: .Domnul Purie, sa mai scrieti, ca api seris foarte bine! Domnul Puric, sa mai apifreti pe la TV, cumva sa mai spuneti. Ciici aoem neooie de lucruri cinstiie",

Asadar, exista un soi de ecou, un fel de feed-back. Pe de alta parte, deznadejdea asta, sau deceptia asta, sau confuzia care pleaca de la tine este una legitima, pentru ca, dupa ce s-a intarnplat, putem vorbi aproape de 0 rasturnare a legii evolutioniste a lui Darwin, ca sa zicem asa, Oricum, din punctul meu de vedere si al oamenilor de stiinta cinstiti, evolutionismul este 0 stupiditate, ca

"'S I I I

atitudine ce monopolizeaza fara drept de apel explicatia

stiintifica, Dar teoria evolutionista, luata in sine, propune termeni valabi1i: variabilitate, ereditate, seiectie naiuralii, prin

39

"'-------------

care specia merge mai departe progresand, mare atentie la cuvant, cu cei mai buni. Comunismul a inceput inuers, n-a [dcu: seleciie naiuralii, ci selectie anificialii.

c. s. Coreet!

D. P.: A disapit tot ce era mai bun. A bagat in puscarii toata intelectualitatea si nu numai intelectualitatea, ci tot ce era preot bun, ofijerimea romana, taran de cali tate, intr-un cuvant: elita a fost ucisa, S-a facut 0 selectie artificiala, Aceasta selectie artificiala criminala

, ,

avea un cod: tot ce este mai prost, tot ce este mai urat, sa iasa la suprafaja, Abia atunci au inceput sa iasa variabilele. A;;tia au lasat mostenire lepra satului. Au lasat, ereditar: lasitate, oportunism, conjuncturalism, frica, Mai ales frica s-a transmis ereditar. Si atunci, cum sa spun, un individ care are un caracter dobandit, marcat de frica, creeaza 0 variabila in sanul rasei, tinzand in timp, prin multiplicare, la schimbarea rasei. $i astfel, noua rasd de romani a fost marcata de frica, de genul acesta, iar multitudinea acestor

indivizi creeaza 0 rasa. Rasa a fost schimbata. .

Mircea Vulcanescu spune' in eseul Omul romdnesc, ca versul din imnul nos!ru spune: "croie;;te-ti alta soarta", nu: croieste-ti alta fire. A§tia ne-au croit alta fire. S-a facut 0 mutatie ingrozitoare. Vezi in jur oameni cu mutatii provenite din variabile ereditare marcate de frica, de oportunism, de .lasitate, de tot ce vrei mai prost. Asta au creat, cum sa zic, gandirea reziduala si sechelele de tip comunist. Dar, in acelasi timp, lucrarea lui Dumnezeu este mult mai mare. Exista 0 fixitate a speciilor, pe care savantul Paulescu tot timpul a afirmat-o. Poji sari dintr-o rasa in alta, dar speciile sunt fixe. Care este aceasta fixitate a speciilor?

40

Sa zicern ca rasa poporului roman a fost schimbata de acest masacru continuu de 20 de ani. In masacrul asta din ziua de azi, mai soft, dar tot masacru, eu am gasit fixitatea speciei; sunt fostii puscariasi, detinuti politic, veterani de razboi, Intr-un cuvant: fosti martiri, imprastiati de noua putere democratica intr-un anonimat, cultivat si intretinut in blocuri nestiute, figurand social la capitolul pensionari. Sansa noastra a fost si este tocmai in acesti pensionari marturisitori. Ei sunt inca amintirea vie a dernnitatii acestui popor. Prin ei,rasa de roman s-a innobilat, a ramas fixii si a asigurat specia de om in dimensiunea ei fundamentala, care se numeste omenie. Catre ei m-am aplecat, urmand comportamentul paradoxal allui Fiit Frumos, care, dus in grajdurile imparatesti sa-;;i aleaga calul, nu l-a luat pe eel tanar;;i voinic, ci pe eel batran. Dar acela era, de fapt, calul fermecat.

Carre cea mai umilita dimensiune a societatii, catre

I

cea mai vulnerabila, catre acesti pensionari, ce-si pas-

treaza In inirna memoria vie a neamului, m-am indreptat, stiind ca ei sunt sabia, care, curatata de rugina, va taia capul balaurului.

Cand am fost la Oslo, mi s-a spus di era politica de stat ca pensionarii sa fie categoria de viata cea mal respectata,

M-ai intrebat unde-i poporul. Te due eu sa vezi poporul roman: la Parintele Iustin Parvu, 1a Parintele Arsenie Papacioc, la domnul [ijie, la domnul Traian Popescu, la domnul Teofil Mija, la domnul Nae Purcarea sau la doamna Aspazia Otel-Petrescu si la multi altii, care mai sunt, comori de suflet ale acestui neam, si pe care i-am condamnat la un anonimat nedrept. Dar acestia, In tacerea lor, sunt singurii care mai pastreaza fiinta neamului. Restul, suntem 0 figuratie penibila, 0 miscare browniana,

41

pestisori care asteptam, infometati continuu, intr-un acvariu, puricii de balta ai mai marilor lumii.

C. $.: E, inirebarea e In Jelul urmiiior: in momentul in care tu oorbesti despre lucrurile as tea, ciiesti joarie mult, te documeniezi, fti respecii ~i iIi tii condiiia de inteleciual, iii comunicdri, uorbesii foarte mult cu oamenii, f# fad spectacolele, inceiul cu inceiul, peniru 0 anumiid parte din public eeti ceea ce se numesie un reper foarte important. Atunci cand fti asumi §i rolul de constiiniii publica, n-ai oaresce iriiiri mesianice, ramai normal, ca sa fntreb foarte pe cinstite?

D. P.: Nu. Am niste stari de Ievitatie, pe care le incerc in momente de mare aglomeratie, ca sa seap de mitocanie, Ha, hal ha ...

Crestinismul, cred eu, face parte din normalitatea fiintei rornanesti, ca tot m-ai intrebat de normalitate. Dar

,

tot el face parte si din exceptionalitatea acestui neam.

Sa-ti dau un exemplu de exceptionalitate crestina. Mi-a zis cineva, un sfant deghizat in pensionar, dornnul Nae Purcarea: "Dornnul Dan, ne-a chemat colonelul Craciun, bestia aia de la Aiud, sa ne dea drumul, si a adunat pe toti puscariasii §i~a zis:

- Ce-aii fnvatat~ ba, dupi; 25 de ani de puscdrie? ~i unul a raspuns:

- Domnule colonel, eu am fnvatat sa iau bucata de pitii a miciii, .. Deci, dupa atajia ani de foame cumplita, crestinismul l-a invajat fratia cu celalalt, cacipita mica, pentru el inseamna ca si celalalt sa aiba" ,

Berdiaev spunea: "Cand mii gandesc la pdinea mea, este un lucru material, cdnd mii giindesc la painea pentru celalalt, deja e 0 treabii spiritualii". Dar cei din specia lui Craciun, care mai sunt inca si astazi, n-or sa invete niciodata lucrul acesta. ~i, daca neamul romanesc de astazi flamanzeste, se

42

datoreaza faptului ca ei n-au Iuat nici macar bucata mare de pita, ci au luat toata pita.

Cumimi zicea mie Parintele Atanasie, Durnnezeu sa-l odihneasca: "Dan Puric, avantajul meu este pu§cariaf". Numai de aici putem discuta de dimensiuni majore ale credintei nu de la mine. Eu sunt un biet puric, care incerc

, '

sa-mi fac toaleta - si fiecare roman, in sinea lui (vorbesc

de romanii adevarati), are aceasta toaleta, Nu e nimic exceptional in asta, e un lucru normal. Dar normalitatea, in Romania a devenit 0 stare exceptionala, Sa fii coreet in

, ,

Romania este un lucru de mare exceptionalitate, Va dati seama ce lucru anormal este aici, Este ca 1a Don Quijote, care mergea in lume si zicea: aici este invers. In Romania este invers, este totul distrust toata structura.

C. $.: Ma la§i sa fiu un pic avocatul diaoolului? Puiin, uiie asa, poate un personal' de genul celui pe care l-ai invocat mai deoreme, care te-a injurai, ar puiea sa-fi epund urmiiiorul lucru - §i e, cred, 0 reaciie normalii din partea tinerimii, din partea pusiimii, sa se exprime tn felul asta. Ar zice asa: domne, semenii mei, compairiotii mei, [raiii mei romdni obisnuiesc sa fuga Joarte repede in ceea ce cred ei cii ar fi vreo forma de misticd §i, simplificiim, Jug ei in ceea ce se numesie religia crestin oriodoxd, se simi Joarte bine acolo, peniru ca li se spun pooesti exemplare, dar nu fac lucruri concrete, nu se spalii, nu renuntii Ia taiat piiduri, fac aceeasi mizerie colosau; care se gase§te in Romania, siau la Jel de indiferenti In momentuZ in care raurile le iau casele si, desi le vin maieriaie de construciie, ei stau [rumusel la soare, stau fn ceea ce se numesie, iniurii-mii dacd urei pentru treaba asta, in ceea ce unii numesc .Ienea oriodoxii". Corecteazd, te rag frumos!

D. P.: In primul rand, nu esti avocatul diavolului, esti avocatul bunului sim], Tinerii care au remarcat

43

lucrurile astea au sesizat, cu bun simt, un fel de comportament schizoid.

Trebuie vazute aceasta ortodoxie si acest crestinism, care a scapat dupa 50 de ani de frana, de botnija si de presiune odioasa, cu sechele precum, cum sa zic, caine le cujigodie, ce l§i taraste un picior.

Stii care e diferenta intre crestinul adevarat §1 pietistul, care pupa 0 mie de icoane si nu face nimic?

Am intrat intr-o zi intr-o biserica. Era 0 biserica micuta, improvizata, pentru dl se lucra la biserica mare. Eram cu sotia si, din cauza rnirosului abundent de lumanari, tamale, sojia a Iesinat. M-am speriat, am luat-o in brate si-am iesit cu ea afara, pe iarba, Nu stiarn cum sa o trezesc, rna speriasem, era, poate, 0 cadere de calciu, stiu eu ceo S-a trezit si mi-a spus: da-mi ceva sa mananc, Unde sa fug eu duminica, cand totul era inchis? Am intrat in biserica, era in timpul Liturghiei, si, in biserica, am gasit painile cu lumanari, dar si-unjxluton de babe care le pazea, si am rugat din suflet sa-mi dea §i mie 0 bucatica de paine, ea dneva se simte rau,

- Nu-ii dau, eii nu e sfinfitii, rni-a raspuns baba, cu autoritate, deparca era parlamentar.

- Dar, vii rag din suflet, erarn disperat, doar a

bucdiidi ...

- Nu, ciinu e sfinfitii.

Tot asa mi-au raspuns to ate cele lOde babe: - Nu-ti dau, ea nu e siintiiii.

, :J L ,

Pana s-a trezit unul §i-a zis:

- DaJa, paine, cii-ti trag una de te sfintese pe lac!

Acela este crestinul adevarat. Tanarul asta a vazut formele de impostura Dar tanarului acestuia Ii lipseste informatia, prin care sa vada ce insearnna adevaratul crestin. Tanarului trebuie sa i se spuna sa citeasca 0 carte

44

de memorialistica despre detenjia din pu§cariile comuniste, 0 carte cu adeviirul despre cele doua razboaie mondiale, si acolo 0 sa se intalneasca el cu crestinismul romanesc. El nu .mai vede crestinul in actiune in Romania. S-a uitat ce insearnna sa traiesti crestineste: in primul rand sa. marturisesti, sa-i spui aluia (in fata): Bii, e~ti 0 lepra de am! De ce fad Iucrul iista?

Asta este. Exista si forme le astea fariseice, formele astea de impostura, Sigur di el, la 20 de ani, la 18 ani, rejecteaza natural, si este normal, dar lui trebuie sa-i arati, sa-i spui, cum spunea Sfantul Apostol Pavel corintenilor:

Ai dreptaie. Nu le-a zis: Sunieti niste nenorociii, ci zicea:

Aueti dreptate, dar ... si dupa "dar" incepea convertirea. Tanarul a sesizat un lucru adevarat. Poti sa-i spui: ai dreptate, .sunt niste impostori, dar partea cealalta 0 cunosti? Cain [ustitie, ascul]i si partea ailalta. Audiatur et altrapars.

Imi spunea parintele Atanasie: "De [umdiate de secol ~i mai mult sunteti intoxicaii numai eu una din parti. Partea cealaliii nu este ascultaiii", Deci, cand celelalte partinu sunt ascultate, actul justitiar nu este satisfacut. Intelectualul hibrid, romanul i.european" de astazi, hormonat din afara si formatat cu dispret fata dedimensiuni fiintiale romanesti, ne judeca in' nOii termeni ai lumii mod~rne. Noua limba de lemn striga la noi: Ce face# vai aieea? Faceii parastase, prohaade, va #ne# de eolive? Si atunci totul se minimalizeaza.

Dar el nu intreaba de sutele de mii de crestini care au murit in puscariile comuniste, sau de milioanele de romani care au supravietuit mutilarii ideologies doar prin credinta, El toate astea le-a uitat fiind educatsi antrenat

,

pentru uitare,

Vreau sa povestesc ce mi s-a intamplat cand m-am apucat sa conduct uite, acuma, la 50 de ani, sa inva] si eu

45

soferie, di pana acum n-am avut bani sa-mi iau masina. Inta1nirea a fost una de Paieric.

Eram la PECO. State am asa, de pard dadeam examen 1a bacalaureat, si-a venit 0 Dacie, din aia prapadita, pe care scria ,,$coalaif• Cand a pus frana, i-au cazut trei suruburi, iar din ea a iesit mecanicul absolui, unu1la vreo 70 de ani, eu vaselina pe el. M-a vazut, ~i-a dat seama ca sunt imbecilul absolut in mater ie, ~i-a zis: IfBa, fii atent aid!"

Si-am avut norac. (Dumnezeu ill-a adus tot timpul in situatia de debutant.) Norocul meu a fost di omul nu m-a recunoscut, car dad m-ar fi recunoscut, ar fi zis:

"Maestre, mai [aceti paniomimii? Mai [aceti dans?" Etc. Deci, un raport compromis. N-am avut ghinionul acesta, instructorul, nerecunoscandu-ma, mi-a zis direct: IfBa, fii atent aid! Asia-i cheial" ,,!?i ce?", intrebam. .Piii, nu ce! Fii aieni aid! ... Asta este ambreiajul, rna! Ambreiajul este tata. Aeeeleraiia este copilul, ca asta e Mmpit. Pana nu intra cu capul in stalp, nu se Iasii. Dar frdna e mama". Fii atentaici. ce zice:

"Frana e mama", adica ea te apara. A fostgenial tipuL $i

di . A [acem?" C fi ? T .

eu, isperat ZlC:. If cum ce acem. /I um ce acem. ... reel

in locul meu ", mi-a zis el, "Cum sa tree, nene, in locul matale, eu in oiaia mea n-am condus, lasa-ma mdcar sa mangai oolanul", "Ba!, a strigat ala la mine. Nu te-at sdturat sa siai pe locul mortului, sa te conducd toii idmpiiii?"

Spune asta poporului raman astazi: papor roman, nu ie-ai siiiurai sa stai pe locul moriului, sa te conducii toti tampi#i, ioti nenorociiii? Este 0 strigare. M-a trecut in parte a ailalta, nu stii ee-a fost, filmele care au luat premiul Oscar pentru comedie sunt 0 copilarie, Daca rna filma cineva in acel moment, punea de-o eomedie geniala, M-a bagat intrafic direct. Ce-a urmata fostuncosmar.

- Ce faci mii, md bagi in Diimbooiia? Nu vezi bii cd vine un. tir cdire mine? Ba, esti nebun? Uiid-te, bd, in ochiimei: ai 3 viteze!

46

- Unde.sii mii uii, domne?

M-am erispat tot, eram innebunit. Striga la mine ca sa rna inveje ce n-am invatat eu in 30 de ani. Era genial. Dupa douazile de tetanie din asta ill tot corpul, a treia zi l-am vazut ca doarme lang a mine. Si-a pus fesul pe ochi si statea totusi cu 0 mana pe volan, ca sa nu-l bag in tratuar. Ma conducea. Si atunci lmi zic: Dumnezeule Doamne, am fnvl1Pat sa conduct

Dumnezeu rn-a auzit si rn-a smerit. Stii ca Dumnezeu rna smereste din cand ill cand. Am luat odata un premiu foarte mare si eram gonflat ca rna stie toata lumea si, impins ill maxi-taxi, un tigan imi da un cot si zice: .Uiie-l, rna, pe Horaiiu Malaieleflf Genial! FH atent: asta, la fel, statea asa, adormit, era in ataraxia greceasca, si eu irni zic: areincredere in mine. Si, la un moment dat (uite cum face Dumnezeul), trecem pe langa un cimitir si atunci se trezeste, se resusciteaza si zice:

- Ma, oezi, uiie acolo este 0 fosta eleva de-a mea. Mie mi-a inghejat ceafa. $i zic:

- Cum, nene, e 0 eleva de-a matale? Dar ce-a [dcu! de-a ajuns acolo?

- A ajuns acolo, mi-a raspuns el impasibil, pentru cal

fa feZ ca ~i tine, n-a respectat crucea 5ffintuluf Andrei.

Zic:

-Cum asa?

- Da, rna, dar stai linistu, ca nu e singura, e cu bi'irbat'su.

Parca asta rna interesa pe mine! - Cum n-arespectaii , zic.

Si mi-a jinut 0 lectie de crestinism.

- Ma, cdnd vezi crucea 5ffintului Andrei, te opresii, rna, cii e cruce! Ma, tu mergi aea, ca animalul, pe drum, mergi tot timpul, dar cand vezi 0 bisericii, fa-pi, rna, 0 cruce; ce, traie§ti doar a~a bezmetic?

Ce lectie mi-a finut! Exceptional! A fost genial.

47

- Cdnd uezi 0 bisericd, te opresii, rna, pentru cil tot acolo ne intalnim, mai devreme sau mai tdrziu. Deci: uezi crucea Sfantului Andrei, te opresii. Te uiii in st~nga, = .dreap~a, ~ nu crezi in papagalul ala, care-ii face semn, ca Romanza e pIma de prosii.

A fast 0 intalnire de Paieric.

In instructorul meu de soferie, in reflexele lui, era ascuns romdnul auientic. El avea valori fixe. E1 aveafixitatea speciei. El mi-a facut ora de teo1ogie si, de f~pt, rn-a catehizat. Stia ca trebuie sa ies de pe locul mortului. Poporul roman sta in locul rnortului, eI vrea tot timpul un §ofer, el nu se apucd sa conducii.

C $.: Da, Dane, dar asta este poporul de care uorbeai adineauri!

D. P.: Nu, asta este populatia!

(Interviu realizat de CiiMlin $tefiinescu, in emisiunea Garantat 100%, transmisa la TVRl, 2008)

48

Neghina-grau

Imediat dupa Craciunul insangerat, un tanar a alergat in munji, la 0 manastirs, sa-i spuna unui monah cu parul nins de credinta lui curata ca: lI}ara-i libera, comunismul a cazut!". Batranul monah nu s-abucurat. A ridicat incet capul din parnant, l-a privit in ochi si i-a spus:

"Abia acurn incepe iadul. S-a taiat capul viperei, iar veninuI se impra§tie acum in tot corpul!"

Sfinjii sunt inainie-udziitori.

Batranul nu era altuI decat Paisie OIaru, duhovnicul parintelui Cleopa.

Anii au trecut si batranul a avut dreptate. Tara s-a transformat intr-un ogor, in care a crescut 0 planta ciudata: "neghina-grau". De necules, aceasta planta, si, mai ales, de neales. Cum sa mai separi binele de rau, cand in inima graului a crescut neghina? ComunismuI 1;;i nascuse in.sfarsit copilul mutilat. Oarnenii Romaniei de azi nu mai au curajul de a £i grau curai, caci i-au pierdut memoria. Traim zapaciji intre noi, cu sperante ucise inainte de a se naste, ea spicele de grau ce mai rasar aiurea, inghi}ite apoi de trupul vartos al neghinei. Fragmente de omenie, cioburi de lumina, ce se retrag de Indata ce ne apropiem de ele ... De canda aparur neghina-grau a aparut si sperania

fara de sperantii, avortul continuu al nadejdii in om. '

Nu noi am ales sa fim asa, ci am fast alesi, ca sa devenim acest sinistru hibrid. Mutantii unui Iaborator criminal, am ajuns ... tarandu-na in orasele cenusii, cons-

49

, ~ , atriotice ne-am cladit singuri

truite de noi. In .~ar;;ur~ ~raim Am fost ale§i sa ne dezi-

locuintele-pu;;c.arn "' ~a~r d? At 'nei cand domnii cei mad cern de grau: dinrioi. an, u ii razboiului. Pe biet

ai lumii incheiaser~ ~e :~~i:a:;~~~ilise, eu ereionul in ogorul acesta numit 0 1 iuma 0 duma rosie.

~ x pe 0 harta sa se p anteze 0 ci ,

mana, '~ ?

Ce vina am avut nOi,? $i :and" ,,' tri a azi de la difuzorul

- Asumati-va istorial, ru se s n? ' 'f D unteti

satesc al noii cooperativizari. Sunteji vinovaji! a, s ,

vinovatil v d did nu mai are vocatia

Si neghina-grtiu nu r~~pun e, lutand cerul eu varful graului, aceea de a stralucl ill s~a:e,uum' s~ a lui _ neghlna _ il

, le. Burui ana creseuta ill ,

spicelor sa~, ur:u fa a vina se zbate graul din noi,

tine prizonier. Vinovat r hi mid a buruienii

fnfa;;urat in plasa perversa, eu ,oe run r

, x d 'rea peste sufletul lui. , .

venita e am ~ la it in nedreptatile istoriet

Suflet curat de roman, m~r~ balada de ~e tad?

;;i cazut pe buzele no~stre in S~~Pl ae Alimo;;' spic' curat de Cad fara de v~na, era §1 ~m t de M~nea "slutul si

rau romanesc, invinuit pe ne rep, i-ar-

~ratul", Vina inchipuita Ii cauta ;;1 Manea "grosu ;;

}agosu":

Pe la mine ce-ai cdiai?

F'l~~ii; ';;;i' i~~~i '~fli~~t:'

Apele mi-ai tulburat...

~ , im aciuitor. ea sa-i stampere

Torna surade ;>1, p , N . a aeesta 11

, ~,~ ti d losea de VIn. umai c

mama, 11 ill ill e p ltimele puteri haiducul face mjunghie miseleste, dar eu u 1 1 I" Miselia e

,~. t a de-a ea are eapu, ~

dreptate ;;1 11 re eaz " R d Gyr acest

, D toate acestea ne spune au,

pedepslt~. espre ., ~ ti iricoltit intre gratiile

spie de grau a~ poez1el romanes r

temnitei comumste:

,

50

liE pentru prima data ca in balada romaneasca intervine atat de precis, de viguros, pedepsirea miseliei ... Neamul fntreg pune 0 pecete rosie pe gestul tradatorulu] Manea.

!nsa~i moartea ciobanului Mioritei pare acum riizbunaid", A$a ne-a vorbit despre "graul rornanesc" Radu Gyr, acel fuIg de nea al poeziei romanesti, topit pe trupul rece . aI "morti1or fara de vina", ales! dintre fiii frumosi ai neamului acestuia. Nu ne-a vorbit despre razbunaro ci despre dreptate.

Numai graul poate sa vorbeasca desprs grau!

Neghina, nul

Atunci, cine are dreptul sa vorbeasca despre acest neam, astazi?

Alegerea continua!

Ciuma cea rosie a zdrobit graul si a ales neghina sa vorbeasca despre grau, apoi le-a arnestecat, pentru ca seceriitorul asieptat sa nu mai stie. Neghina-grdu e painea otravita pe care 0 mancam noi astazi. Ni s-a ales aceasta paine pentru dejunul vietii noastre amarate.

Dar unele spice de grau nu s-au liisat alese de duma rosie si au fugit in munti, sa creasca printre brazi sau, nefiresc, pe un varf de stanca, ca 0 fIoare de colt a sufletului nostru, crescura in aceasta asprime continua a istoriei de aid. Ei s-au numit partizani.

Alte spice, multe, mii, zed de mii, sute de mii, au fost culese si inehise in hambare-temnita, fara de apa ;;i lumina, in frig cumplit, zdrobite apoi de piatra de rnoara a fratelui sau, devenit intre timp neghinii. Si, ce ciudatl, vlaguite, distruse, s-au apucat sa-ncolteasca prin coljurile de piatra reee ale ternnitei, sa-§i scrie viata scurta cu varf de ac pe bucatele de sapun si sa vorbeasca unele cu altele prin batai scurte in zid, ca de toaca, ca sa nu fie injelese decat de Dumnezeu. Si dincolo de toate acestea s-au

51

apucat sa rasara din groapa comunii urrde au fost aruncate ~i sa fad dimpreuna un {an invizibil,

Noi suniem memoria griiului curat!, ne sopteste parca,

in adierea de vant, lanul invizibil.

Voi sunteti painea noastra, cea spre fiintal,

murmuriim fngenunchea# in fata lanului, noi. Graul fara ploaie §l lumina suntem noi, ne striga lanul invizibil, iniinzdndu-si bratele neodziue spre noi.

Nu te teme,ii raspunde Dumnezeu, ai sa fit udat! Si 0

ploaie ciudata Ja§ni din lacrimile acestui neam.

Lacrima sparsese zidul uitarii §igraul crestea. 0 parte din graul ramas in afara alesese si el sa nu fie neghina. Alesese sa fie ploaie pentrugraul inchis, alesese sa fie memoria lui. Furies, noul semaniitor i;;i arunea samanta lui otravita peste tot. Am sa sehimb si pamantul! Am sa-ntorc brazda peste brazda, urla semiinatorul eiumei, pana 0 sa deveniti totiburuianiil ~i buruiana creseu furioasa peste tot,. nu numai ih locul graului, dar si eu ellaolalta.

"S~a tiliat capul viperei, dar acum oiraua se-niinde in tot corpuli", se auzira din noucuvintele batranului parinte,

_ Unde sa ne ducem? ... , strigau innebunite spicele de grau rarnase. Fratii nostri au fast inchisi, altii seceraii, iar noi, otriiviti, ce siifacem?

~ Sa faceti cefaceafi si-nainie: sa cre$teti eu lata spre cerl,

sopti batranul, iar vocea lui s€ duse, purtata de vant, inapoi, de unde venise, din lanul nevazut de grau curat al

neamului romanesc,

52

Rastimpul

Robert Turcescu. Domnule P ,

emisiunea vorbind despre acest volu u~~' oreau. sa incepem rand vreau s ~ , .. tn, me suntem: in primul

, . a-ml epuneti dac ~ . d .,

rr: a se inn e cariea.

Dan Puric: $i pe mi .'

70 000 d 1 ' me ~n-a surprms; a ajuns la peste

e exemp are, din mal 2008 pana in decemb .

. ... ne.

R. T.: Din mai ptindacum 70 000 d . I

. .. . e exemp are? t. , ,

0, P.: Da, atatea s-au A d

asta. . vane ut, aeum s-a depasit cifra

R. T.: Va dati seama ee i. v I

mai udnduiautor ;oman in . . nseamna ucr~l ii~ta? ~unteti eel

70 000 de exemplare di t momentul de fatal nimeru nu vinde . . m r~o carte,

. D, P.: Eu nu prea mi-am dat . . .. v

scnsnimic in vi t'_;. . seama, pentru ca n-am

aja mea 91 am mtrat int _. .' a

n-am cunoscut-o Am ramas si fro prat pe care

~. ~ .' . 91 eu oarte surprin 'd

sa nu marturisesc placut . , ~ S, $1, e ce

• r r=>« ImpreslOnat. Inseamna ea A f

uruu lucru autentic oamenii vib ~. .m. aja

nu VI reaza si pe .

este un succes de C'U' 't . 'S I semne, ca nu

. nozI ate este 0 ... 't . 0

citesc aceasta carte din n 't't . neeesl. ate. amenii A . eeeSl a ea de a s 1-: '. .

mcep si eusa fiu mandru de fa tul ~. e amu~l 91. a~unC1

avut dreptate pariind p Pb. c. a suntroman $1 ca am

.. .. e su stanta inc~ 1 ~

poporului roman. ,a nepo uata a

53

R. T.: Dar ee v-a venit sa scrieii? Sigur, eu vreau sa sfun a am fost foarte bucuros cdnd am eitit oolumul, e ~devar~t, ~ndeva in oard, ea sunt 2 sau 3 emisiuni 100%, ea dtalogunle noastre de aid si-au. gasit locul in volurn.

D. P.: Da, am in}eles, rna intrebati ca~~ e motiva?ia.

Avea Borges in volumul sau Cartea de ntS~p un ~apltol numit Despre superstitia eititorului, in care analiza pre}udeditile criticilor literari care catalogasera din punctde vedere ~tilistic romanu11ui Cervantes, Don Quijote, ca pe un roman baroc. Nu-i nici un roman baroc, a spus Borges, este. doar un strigat de durere. Cu toate ca a strigat =: motile de vant ale epocii sale, paradoxal, 0 omerure mtreaga I-va auzit, Proiectat irttr-o lume decisa saramana nedreapta, strigatul acesta se aude ;;i astazi. Eu nu am facut altceva decat 8a-1 prelungese eu posibilita}ile mele modeste,

R. T.: Vreau sa md leg de titlul acestuivolum, pentr~ c~ ma a§teptarn - sigur, el se intit~leaza Cine ~untem -, deci m~ a§teptam sa urmeze sau sa fi~ jorrnulata s~b forma un~~ interogafii. Pare ea nu aoeti dubl~ in ~on:entul tn care spuneti:

Cine suntem, pare ea ati deseopent deja eme suntern.

D. P.: Da, e 0 afirmatie. Se zice ca, atunci eand I-au intrebat pe Fericitul Augustin ce est~ timp~l,.el~a spus asa: dacii rna fntrebi ee este iimpul, nu siiu ce sa-tl raspun~, dar: dadl nu rna fntrebi, ~tiuJl. A;;a si eu: daca rna intre~l sa-}l spun ce este cu acest popor, nu f?ti~ ~i. nici nu rna intere-

za sa-l definesc sa-l ornor in definitie. dar, dad. nu rna sea , . t /I este intreb, 11 traiesc din plin. Deci, acest "cme sun e:n r

d fapt 0 afirmatie. Nu raspund unei anchete, C1 denu~t .

e rapt, . bi t opor" In

ancheta care se face ciclic asupra acestui 1/ ie p .

rest cum sa zic, lasam cititorul sa descopere. A fost 0 mare bucurie pentru mine ca aceasta carte a declansat 0

54

suita de conferinta, peste 40 de conferinte in toata fara, in 37 de erase mai mari si mai mid. Astfel, am intrat in contact cu Romania profunda, eu acea Romanie care pot sa spun di nu a fost poluara nici de comunism, nici de tranzitie. Pentru mine a fost 0 revelatic.

R. T.: Cum a fost posibil lucrul aeesta?

D. P.: E 0 uimire. Da, acest popor este in asteptare: nu adera, De 0 tandrete, de 0 inteligenja si de.o sensibilitate extraordinare. Oameni tmbracan in gri amarati la

, -' r

suprafaja, dar pe dedesubt, un suflet care nu s-a.intinat cu

nimic. Pentru mine a fost asa, ca 0 revansa extraordinara:

Romania profunda. Romania profunda!

Intreba cineva: Ce tnseamnd, domne, Romania profunda?

Si mi-aduc aminte ce au raspuns, intr-o carte cxceptionala

, ,

care a aparut acum, a domnilor Mircea Platon si Ovidiu

Hurduzeu: A treia forfa, Romania profunda.

R. T.: Da, foarte interesantdl

D. P.: Mircea Platon a raspuns: "pentru mine, Romania profunda e un nuc", ~i mi-aduc aminte de marele scriitor spaniel Nicolas Estebanez, care spunea: pairia mea este un mdslin; saul mai bine spus, in sensullui Unamuno: mairia mea. Da, pesemne si pentru mine Romania poate sa fie un salcam, un nuc, un om, privirea unui om.

lata cal dupa aceasta carte, am scos recent un DVD, intitulat Alege{i, acces fa memorie. Sigur, nu este referitor direct acum Ia chestia electorala, ci este 0 alegere de tip fiintial.

,

Dar mi-aduc aminte un lucru: un raspuns dat de Romania profunda, cand i-am pus parintelui Atanasie de

55

la Petru Voda 0 intrebare stupida. de tip din asta. asa ... democratic:

_ Parinte, cum se alege un conducatar?

$i el mi-a zis: ~

_ Dan Puric, un condueator nu se alege, un conducator

se impune. . ~.

Alta fiziologie! $i atunci, te bransezi la 0 alta dlmen-

siune a neamului romanesc. .

Pail nu vedeti ca cei care sunt alesi sun~ alesi .. ~e

bazinele electorale? Bazinele electorale sunt ca pastr.avl1 ~n pastdivarii, numai aia aleg, restul, alta treaba: Deci, a§ha traiesc printr-un cordon ombilical, dat de .bazmele electo= rale. hill place tare mult expresia asta =: electoral. Daca le iei bazinui. au murit: Ii lasam cu bazinele lo~ electorale. Ei, de fapt, nu conducRomania, ei con~uc ba~lnele e~ect~rale. Romania se autoconduce saraca, dintr-o Impr?Vlzatle fantastidi. Inceardi sa supravietuiasca, fuge, emlgr~aza, i§i pastreaza porcul in cote}, tot fel~l de masun de haidueie dar bazinele electorale, pregatlte an ~de an, care sunt din ce in ce mai mid, sunt conduse. Ii lasam in

continuare cu bazinele lor.

R. T.: Dar de ce nu apart dadi e valabilateoria asia, c~ uAn conduditor se impune? De ce nu se impune ~i A La n01 I:: momentuI de fata un conducator macar, unu~ :are mtr-~deva~ sa se impuna? Vorbesc de cei din~r-o anu~lta generatfe, m~l noua. La noi se tot impune acela~l conducator, care a deventt deja un soi de iiparsi care face parte din garda veche, el se

impune ciclic.

D. P.: Problema este: in fa}a cui sa se imp una? In fata bazinului electoral s-au impus astia, pe care-i vedem; in' fata Romaniei profunde a§teptarea va fi curand rasplatita, pentru ca iata ce s-a intamplat acum ...

56

R. T.: Sund profetie, asa, ce ne spuneii acum, dl a~tepiarea va fi raspiatitif. Vine, se apropie, e pe drum?

D. P.: Da, e pe drum, se apropie. E pe drum, se apropie, pentru cal ce se intampla? lata, sunt niste date obiective acum: intre clasa politica si poporul roman este 0 fisura care nu mai poate fi reparata, Clar este 0 fisura. Sunt doua entitati diferite. Va dati seama ca acum, in situatia data, este sah-mat in clasa politica. Au inceput sa f;ca aliante de disperare, cum sa spun, contra naturii lor de lupta intraspecijicd. Acuma s-au bagat pisiea si cainele in aceeasicusca. Clasa politi ca. a ramas singura, nu mai are niei 0 sansa, Din pt;nctul asta de vedere, se va intampla ceva cu totul nou. In primul rand, opozitia va fi reprezentata de popor, adica va fi autentica, Faptul ca nu, va avea caracter de strada e mai putin important, pentru ca altfel am limita-o la 0 miscare sindicala, si ered ca nu este cazul.

E un lucru foarte bun care se intarnpla cu aeeasta c~iziL Exista uneori crize care te ridica, exista distrugeri, din punct de vedere crestin, care te inalta. Abia acum poporul roman va fi pus Ia treaba, pentru ~a ceea ce vine peste noi reclama 0 competenta mult mai mare. Este mai mare problema dealt raspunsul pe care poate sa-l dea 0 clasa politica improvizata, adunata, stiu eu, de spaima, din interes. Nici nu mai trebuie sa ne focalizam, trebuie sa ne descurcam,

R. T.: Sunii a reooluiiel Ce tip de reoolutie ne a~teaptif?

D. P.: Nu, nu este nici 0 revolutie, va fi un lucru aparte. Citeam zilele trecute in N~am Chomski un paradox. Chomski spunea, vizavi de directivele date de FMI, ell tarile care le-au boicotat au economia cea .mai

57

puternica: Coreea de Sud, Taiwanul. China. Cei care le-au executat intocmai, Nicaragua, de exemplu, sunt falimentari. Exista un boicot al, sa zicem, politiei financiare internationale, care si la noi s-a facut simjit, intr-un fel. Unul din lucrurile pe care, sa. zicem asa, un analist financiar modest 11 poate descoperi, de exemplu, la noi, e ca unda de soc a crizei economice nu va fi atat de puternica, tocmai din cauza imaturitatii pietei noastre financiare. Nu am apucat sa ne bransam integral1a toata ordinea europeana; si atunci, nefiind bransati, nici nu suportam la fel criza. $i noi am boicotat-o. dar nu am boicotat-o in interesul ta.rii, ci intr-un interes din asta, de feuds securista autohtona: adica, i-au pacalit ca sa fure, $i atunci, cum Sa spun, categoric di principiul dominoului la noi se compromite, intr-un fel,

Bancile astea private de la noi sigur vor avea si ele de suportat diferite urrnari, datorita biincii-mamii, care este in afara: dar faptul ca mai avem 0 banca nationala, faptul ca mai avem inca structuri din astea neinseriate total, necontrolabile, paraziteaza caderea precipitata.

Oricum, des pre criza financiara de astazi, stie toata lumea C13. esteuna provocata: e pe sistemul acela, numit de specialisti "Rothchild", dupa numele celui care l-a initiat. Este 0 escrocherie la nivel mare: Nathan Rothchild l-a finantat si pe Napoleon, :;;i pe Wellington, A trimis spionii inainte si acestia au lasat impresia ca Napoleon va castiga: si atunci, toata bursa engleza s-a lepadat de actiunile britanice. Spionii l-au anuntat, inainte de altii, 9i el a cumparat toate actiunile ;;i bineinteles ca s-a imbogatit, se pare, de 20 de ori mai mult. Dupa care, pe acelasi model, s-a sponsorizat razboiul, a sponsorizat natiunile sa se refaca in Europa.

E ca si rand v-as spune: daca vreti 0 hipertensiune

arteriala, rna ocup eu de dumneavoastral Va dau 0 pastila

58

s-o faceti d v

d. ,1, . upa care, la mine este ;;i medicamentul d

reme iu, Vl-I plasez tot eu. e

1 't>(DoOrinta aceasta de diciaiurii financiarii e de mult"

C OCI a, ar ca sa ti d '. ~

stu .. ~' -,1 UCI viata m leasing, trebuie sa fii

pid: msa omul, saracul, nu poate sa fie sfant v t ~ asceza, Omul trebuie sa aiba u ~". ' sa s ea m tara h ' d . . 0 casa, 1$1 dorests $i 0 casa 1a

r ,1;;1 oreste si 0 masina Nu i ni . a ~

bugetul lui nu-i ermit " -. nruc rau m asta, lnsa N . ape;;l atunci este atras cu leasingul

umai c s-au facut imprumuturi aberante, foarte mari : dupa aceea s-a tras presul de sub ., " ' $1

criza, Daca Avrei sa iesi din criza, ~~Clt~a;~;::;:t~~:tcla~t

nu ne vom zmprumuta a '

lung pe 0 linie de plutire. cum, cu atilt vom rdmdne petermen

lata, presedintele Cehiei, Vaclav Klaus autonoma foarte clara care as' ,0 voce aceasta 'u ' pus ca Cehia 0 sa suporte

.. cnza, pentru ca are forte autohtone entr

cehii nu s-au imprumutat atat de mult: a' ' p u:a nu te im r "' ' C CI, acum, cu cat

.atat este ~a~:~~: ~~ :~~en;::~ilt~,~. resurse nationals, cu

R. T,: Dar, care naibii resurse nationale fn Rom A' v

as tea s-au cam dus?... ' ania, ca

D. Po: Mai suntl Nu nu . I S

to ' di ", mal suntl unt resurse. Sunt

cmal In cauza acestui boi t . ,

care am trait in ultimul ti;CO i..t acestei Improvizatii in

strategie extraordinara, polKica UC~U:;i~ desi1~r, ~intr~o primitivism, din hotie Toate fo' 1 neg lJen} , dm d r ' rme e astea au pa it t

ezvoltarea $i resursele noastre au rarnas razi a

A a ascunse.

cuma, nu stiu daca ele vor fi .

refacerea tarii, dar iata un sernnal d 1 vec~onzate pentru

, e a arrna: nu Lbransaii

cu toiul fa sistemele mondiales N .>:. 'A va ransaii

de b Z' ' u, ca Sa nu ne imbolnavim

o 1 comune. S-au facut ' >(' f

Bx .. N . rruscan oarte bune Ia nive1ul

anCll ationale .. ,

59

R. T.: Da, am constatat.

D, P: .. , sigur ca da, aid este vorb,a des?r: 0 toaleta, sa zicem asa, de politica si de strategie fmanclar,a ~ormala, Dar faptul ca cei de dincolo tti trag ~re;;ul ,;;1 ca este ~ dictatura de tip financiar care vrea sa domine to~l, sa controleze si sa impuna, e un mare semnal d~ a~arn:a, .

$i mai este ceva. Nu trebuie sa fii specialist f~nan}lst sa intelegi tot ce se mtampla. E simp~u,. p~ntru ca este ~ escrocherie din asta .. , primara, repetata CIC~lC, p~ntru ca sa creeze iensiuni, sa creeze spaima. Adica, ;;1 eu ~1 ~umneavoastra avem bani si stam intr-un bloc, i~~ adm~~lstratorul de bloc zice ca de maine ne tine el banii, Ban:l dumneavoastra sunt la administratorul de bloc, salanul me~, la fel. Daca. vrei bomboane, sau tot ce d~re~ti,. vo~be$~l cu mine - spune administratorul. Daca vrei sa-ti faC1, spItale: tti spun eu cum tti dau bani $i cum. sa le faci. Dupa modelul acesta se gestioneaza totulla myel c.en~r~l.

Financiar. exista 0 problema a cercului VIClOS:,.eUvva imprumut 0 data bani cu dobanda. va imprumut inca 0 data, si este iar dobanda, pana cand, lav unv moment dat, ~e intra in criza: dupa care, evident, ca sa, va scot t~~ eu d~n

, a fac dobanda si mai mare; si atunci apar banii acestia

cnz I . • • • re de

t· v iti cu care va tin intr-un cerc VICIOS; pnn ca ,

ipan 1" t

fapt, ~a inrobesc. Acu~, t?ata criza aceasta este pen ru 0

inrobire mai mare, camenn stiu.

R. T.: Dar nici nu stiu alt sistem prin care sa poata~, la un moment dat, impus, dezvoltat capiialismul. Poate, ca a~ trebui sa ne fntoarcem Ia altceva, cam a~a [unctioneaui lucruriie.

D. P.: Nu. Mecanismul pe care vi l-am prezentat eu nu este capitalismul cu dobanda, este 0 escroeherie care a

60

parazitat, de fapt, si piata libera. Acum si piata libera este boicotara, Aceasta este 0 smecherie. Este 0 "alba-neagra", ca sa te puna in situatia de inrobire. Este 0 ideologie a banului, in ultima instanta. Inainte te terminau ideologic, cu forta: acum te terrnina economic. Era de asteptat, de altfeI. Cum sa-ti iei tu 0 casa cu 500 000 de dolari in

,

America, in vreme ce salariul tau este de 2 000 de dolari, cum poti sa fad asa ceva? Si, dintr-o data, s-a tras presul, dar era de asteptat. 0 viata in leasing este 0 viata de rob. Asta nu inseamna ca un om nu trebuie sa se imprumute, dar este 0 masura in toate. Asta este si un avertisment.

Ceea ce blocheaza undeva viclenia asta financiara este mica proprietate de 1a tara, pentru ca omul mai are un pore prin curte, 3 gaini, 10 pruni, Sunt ale lui si atunci el are 0 anurnita autoritate ;;i 0 anumita independenta. Romania trebuie sa paseasca, paradoxal, inapoi, la 1877. Adica sa-$i ca;;tige independenta din nou, pentru ea astazi este inrobita.

R. T.: Inseamnd cii tocmai acea agriculturii de subzistenid, de care se tot vorbea fii era blamaid la un moment dat, s-ar putea sa fie salvarea Romdniei?

D. P.: Categoric!

R. T,: Cata vreme, inir-adeodr, Romania este 0 societate in care jumiiiate dinire romdni trideec in mediul rural fii aiunci

au porcul, giiina lor Mama, la tara, are gaini, f~i ia ouiile

dimineaia din cuibar .

D. P.: Categoric Ii da 0 independenta;;i 0 autonomie, Parea lucru minimal, prost...

R. T.: ... a flicut fii un pic de iuicii ...

61

D. P.: A scapat de noul colhoz global, care se intinde:

If;i face el iaurtul singur, nu trebuie sa si-l ia de la mall. $1 atunci, iata cine este destept acuma. in situatia asta! Este

ca hartia de turnesol.

Mi-aduc aminte protestul acela recent din America

latina - dl, iata, America latina pa;;e;;te catre 0 independenta reala, se scutura si de americani si de tot. Au zis: nu vrem drumuri asfaltate, lasa~i-ne asa, primitivi,nu vrem sa avem ambuteiaje, lasati-ne penoi cu resursele noastre, ne descurcam! Sunt niste raspunsuri extraordinare. Nu se astepta nimeni la asemenea reac}i~, dar .iata, c~rr: sa va spun, iata cum se raspunde la ~g=esll~nea 1de~lo~1:1. " .

Am gasit 0 imagine plastica, prm car~ sa .va ~nfat~~ez

agresiunea ideologiei. Expresia ideologiel pn~ Imag~ne, pentru ca lumea sa 0 vada, ca al~fe: conceptuahzan; g~ ne pierdem vremea, este de regaslt In urmatoarea mtam-

plare. . . A A V

Am avut un bun prieten, artist, mal in varsta, care

mi-a povesrit: mai, Dane, cand eramA tanar, vr~iam sa castig bani; ;;i am Hkut eu pe dracul m patru, ca m-a~ imprietenit cu un clown de la eire, si-am facut 0 chestie

nemaipomenWi. . v •

_ Hai, miii, zic, sa facem ceva siiCli~tlgam bam.

- Dar cum?

- Sa [acem 0 areeura) .' v •

_ Dresuri; de ursi, de lei, de glrafe exisiii. NOI facem 0

dresura care nu s-a mai facut pe suprafata pan:tintului.. . A

De aid rezulfa cil creierul romanulUl este gemal ~l In

absurd.

_ Ce vrei sa dresezi?, m-a tntrebat clownul.

- Gdini, i-am zis.

V' .,

_ Nu se poaie, cum sa dresezi ce este = n:dre~at~ gazm.

_ Stai lini~tit, mi-a spus el. Nu numai ca 0 sa ~l danseze,

dar 0 sa fie fmbrilcate ca la Moulin Rouge.

62

Le-arn pus si fustita, le-arn pus ;;1 paUiriu}a pe cap. - Tu e§ti nebunl Cum sa facii asa ceva?

;3i fiji atenti ee-a facut tipuL Absolut genial! Cred di Edison, care a fost mama inventatorilor, ar fi murit de gelozie. A gasit 0 claviatura mare de pian, pe care a acoperit-o Cll 0 folie de metal sub tire, si-am pus gainile pe ea '. $i ~-arn intrebat: cum de nu se rnisca gainile? Explicatia rru-a fost data de indata. Cainile aveau la fiecare picior cate un pinten eu magnet, ceea ce le facea sa stea injepenite pe claviatura pianului. lar de sub claviatura plecau doua fire decurent electric, care erau bransate undeva in spatele scenei, la un pian pe care el canta: si, printr-un sistem ingenios, de cate ori pianistul atingea 0 clapa, se transmitea 0 data cu melodia si .impulsul electric la piciorul gainii. Asa ca gainile imbracate in frantuzoaice de cabaret, eu ochii holbati, ridicau piciorul p~ria sus, cadeau in ;;pagat caraind de zor: cotcodac, cotcodac, crrrr ...

R. T.: Adicii?

D. P.: Adica, mai murea cate una. Da, dar nu conta asta, ci succesul. Ce, in comunism conta ca moare omul, sau conta realizarea cincinalului?

Ded, asta e 0 ideologie: 0 dresura de giHni. Cainile - stim cine sunt. Noi ne intrebam: cine sunt pianistii? Partitura, sigur, a scris-o Marx.

Dupa digitatie, ered ca noul pianist este Fondul Monetar International, iar noi suntern eei care jucam cancan intr-o fericire extraordinara. Bun, ca el .sta cu firele acolo, in dos, de 0 eternitate, stim, Nu apare la tribuna niciodata. Aplauzele lela in spate, ill culise. Asta e marele lor succes: nuse araiii niciodaiii la public.

63

Cum se iese din aceasta ideologie, am gasit raspunsul tot la un roman - pentru ca rornanul functioneaza aprig pe chestia asta de imagine paradoxala. A fost acum, recent, intamplarea eu primarul mort, care a ajuns sa fie ales. Nicicdata in istoria electoratului mondial nu s-a mtamplat asa ceva. Au votat primarul mort. Si-l intreba

dneva pe un localnic:

- De ee l-ai votat, domne, dacii e mort?

- Pail daca era bun!

Asta mseamna di pentru poporu1 roman calitatea

n-are moarte. Concluzie: .mai bine un mort bun, deed: a jigodie vie", Asta este esenia ortodoxiei: ,Jncrederea netiirmuritii in lumea de dincolo, nu in lumea de aici".

Ce popor tandru aveml Pail cum.sa te dud la capul mortului, sa zici vaduvei: ,,$titi, n-a iesu la votat." "Cine?" "Mortul./I Lasa, domne, sa duca mortulla locul lui, pune de un parastas, de ce e randuit, si-om mai vedea! Da-i mcolo, dracului, cu alegerile lor! Deci: grija, milostenie, asta este un lucru extraordinar! Si atunci, Romania profunda sparge esential doctrinele acestea imbecile, care ne sunt straine. Cum? De exemplu: eu, in armata, am.primit o lectie extraordinara.

, La Focsani, mobilizare de urgenta, noaptea. Tratatul

de la Varsovia. atac NATO. Trebuia sa simulam cum se mobilizeaza lumea, deci 0 comanda ideologica. 0 comanda militara, care se executa. (Cum sa zie ... , eu stupidita}i de genul asta s-a facut istoria. S-au facut masacre cu asemenea stupiditati.)

Eu eram soldat si-am viizut cum intr-o noapte au

fost mobilizati moldovenii aia, vrancenii. "Haidi ca mergim sa luptam pi front!" I$i lasa nevasta in combinezon, distrusa, aia saracii, cu ochii carpiti de sornn, veneau la unitate. Eu dadeam eiorapi; eram soldat, dadeam ciorapi

64

si bocanci, ~i am vazut atunei 1 000 de insi mobilizati intrati in armata; pana dimineata, unitatea mai crescuse cu 1 000 de insi. Numai ca, 1a aeest trezit din noapte, la aceasta mobilizare facuta in numele ordinii militare, s-a raspuns antologic, ontologie si atipic, de catre Romania profunda.

Intre cladirea unitatii militare si gard era 0 fa$ie de iarba, cu copacei, ca sa se ascunda, pe logica strutului eu c:pul in nisip, secrete militare. Daca se mergea p~ strada, sa nu se vada ee secrete militare erau acolo; ded, era asa, un fel de padurice. Nevestele, toate moldovencele alea

,

vrancene, au sarit gardul la 8 dimineata cu ciorbe, eu fripturi, cu paturele, pentru ca sa-si vad& sotii, Santinela n-a putut sa zica la 1 000 de muieri: stai!, ca t~ate 1 000 au s~rit .dintr.-o data eu ciorbe si au transformat pajisteaintr-un pICnIC unas, Erau numai cupluri pe iarba, eu ciorba de burta, eu pui la gratar, Au facut picnic din armata. Era puterea feminitatii care invinsese totul, Eu eram un simplu soldat stupid, cu arma in mana, dezarmat de ceea ee vedeam. Erau tufisuri care inca mai tremurau erotic altii stateau acolo si jucau table. Femeile intinsesera cearsafuri albe peste iarba si unitatea se transformase brusc intr-o Duminica Mare. Maner, eu al lui Dejun pe iarbii, ar fi murit de gelozie. Femeile 1$i hraneau barbatii eu 0 maternitate absolutd. Se sunase pard 0 dezarmare generala in care barbajii dezertasera sublim, dar tot din dragoste de tara. Se transformase totul! Asa trebuie facut si astazi cu FMI-ul si cu ordonantele lui stupide. Trebuie dezertat! Prin aceasta forta a unei maternitati si a unei feminitati totale, sa compromitem prin dragoste de viata

stupiditatea unor ratiuni fara de Dumnezeu. r

Urmarea a fost extraordinara: soldatul Purie mergea cu arm a in mana, ingrozit, si a dat de un colonel stupid,

65

care zice: .Soldat, vino fncoace! ii iei pe toti $i-i bagi in cdminul armatei, acoio." Eu m-am ingrozit. Colonelul ala era pentru mine ceea ce e Fondul Monetar International pentru Romania. Msam dus si, In timp ce mergeam, nu stiam cum sa comand la marea aia de dragoste sa intre In caminul cultural al unitatiil ~i atunci, dupa prima tufa, am dat de un moldovean gras, care manca ciorba de perisoare, cu 0 bere desfacuta, lang a nevasta-sa, si-am zis, cu glas tremurand: Nu va supiirati, domnule ... Nu oreii sa iniraii in ciimin? Ala s-a uitat la mine cu ochii eternitatii acestui neam si-a

,

zis: "Fa, dii-i ceva de mdncare lu' dsta, eei e mort!" $i s-a terminat mobilizarea! Deci, despre asta este vorba!

Ala este ochiul taranului roman! Ernest Bemea zice

,

ca taranul roman traieste si-n istorie, dar si-n veac, ca.

I

altfel disparea 0 data cu istoria. El, daca era stupid,

ramanea cu mobilizarea, dar a avut ochiul vesniciei. Asta e raspunsul pe care-l dau eu acumacrizei. Cu ochiul iista privesc eu acum criza, Specialistii nostri, arhispecialisti in finante si In economie, or sa zica ea vine Dan Puric si face folelor, nu asta este esentialul. Este cum a zis Blaga: "satul a boicotat istoria". Asta va fi boicotul nostru! Noi vom trai de acuma Incolo in haiducie. Fiecare dintre noi. S-a dat alarma! In haiducie, romanul sta si asteapta, El se va descurca pe cant propriu,iar guvernul cu bazinele lui electorale.

R. T.: 100%, a eonfruntare eu domnul Dan Puric, 0 eonfruntare greu de tinui pentru ea se rdde muli in confruntarea asta.

Sa inieleg ea u-aii pus la adiipos: in moment de crizii economicii?

D. P.: Da, am strans bani, am avut si de unde, ca sa fiu protejat; am umplut frigiderul - rna rog,cum arata

66

frigiderul unui puric e greu de imaginat, dar oricum! Da, e interesant de privit. Noi suntem totusi a armata exersata de criza pe care am avut-o in regimul trecut, eel pujin generatia mea, care acuma merge spre 50 de ani, sau ceilalti mai in varsta si-c amintesc,

R. T.: Da, ne-am deduleit eu iotii, cei care am mai prins §i uremurile treeute, ne-am dedulcit la traiul dsta bun. Presupundnd cii facem un exerciiiu de imaginaiie la limiia absurdului, adicd: sa-fi disparii acuma, nu stiu, carnea din galantare. untul, pdinea sa 0 oezi din nou pe cartelii ...

I I :

D. P.: Nu e rau, ne salveaza crestinismul: post general; asceza. Mai faceti si voi 0 asceza, trebuie facuta si o asceza. Cum zicea Socrate: "piata e plina de lucruri de care nu am nevoie". Chiar nu avem nevoie, agar cum sa zic, sa ne indopam. Este bine sa se tina un echilibru si sa se mearga spre bunul sim] si, de ce nu, acest lucru seamana putin cu 0 trezire, cu 0 constientizare si eu 0 stare de Iuciditate, ce nu ne face rau,

Hai sa 0 vedem si pe asta, pentru ca poporul asta nu are cum sa dispara, are resurse atat de geniale de a raspunde atipic si de a incurca intr-un mod geniallucrurile, lndlt de data asta este benefica impostura ilegitima a clasei politice - ei fiind specialisti in a fura In a intortochea -, de data asta, iata ca e bine. Daca eram perfect aderati, eram rupti.;

R. T.: ... eram zobiti ...

D. P.: ... rupti, zobiti..., asa, 0 punga, un.malai,

R. T.: De unde vii vine, mii uit, optimismul dsta, de fiecare data cdnd discuidm - §i pica bine, irebuie sa miirturisesc,

67

pentru cii, in asiea douii inuiinir! anuale, pentru mine, spercii ~i pentru ielespeciatori, se intdmplii acelasi lueru: mii incarc, plee de la fntalnireacu Dan Puric eu seniimeniul ea nu e totul pierdut. $i irebuie sa miirturisesc cii in uliimii ani imi scade din ee in ce mai mult doza de idealism eu care m-au inzestrat mama fii mama natura.

D. P.: Am inteles. Nu eu idealismul trebuie pleeat, trebuie plecat cu nadejdea, In DVD-ul asta, Alegeti ...

R. T.: Hai sa-l ariiiiim $i pe iisia: Alegeti, aeees fa memone ...

D. P.: Da, am spus ca .noi, ca popor, nu mai trebuie sa ne lasam sa fim alesi, pentru ca noi am fost alesi 0 singura data, si fundamental, de catre bunul Dumnezeu. Ne-a luat parteneri in a face lumea asta pana la veacul veacurilor. Din punct de vedere teologic, acesta se numeste raport teandric. Este un lucru extraordinar: eu sunt partenerul lui Dumnezeul Deci, nu un lueru de infatuare. Ti s-a dat un lucru extraordinar: si atunci mintea se dezrobe;;te, pentru di tuesti partenerul lui Dumnezeu. Dar, daca tu - primul animal pe care l-a dresatomul a fost omul - te lasi dresat si.biciuit de catre fratele tau omul si ai ales sa fii victima, atund este vina ta si Dumnezeu nu te mai ajuta, Pe cand, dad tu alegi sa fii partenerullui Dumnezeu, toate lucrurile astea dispar, esti Iiber. De aeeea am zis eu, citandu-l pe Ernest Bernea, ca taranul roman traieste si in veae. El vede ca istoria este 0

, .

jigodie, el vede ca istoria este impotriva, dar nu eu asta

supravietuieste el, el alege sa fie fiul lui Dumnezeu. De asta, se uita cu 0 anumita distanta asupra, cum sa zic, pulsiunilor istoriee, nu eu 0 detasare - ataraxia de tip greeesc =, ci cu 0 intelegere, in care spune asa: "viata nu

68

este numai atat", Daca eu, cum sa zic, m-as fi bransat total la istorie, la demersul politic din Romania, sigur ca as fi avut toate datele sa rna sinueid, dar eu am ales sa rna bransez la ceea ce mi-a dat bunul Dumnezeu.

Poporul roman, de exemplu, a fost ales la Yalta, uncle a fost un fel de chermeza, La Yalta se pare ca s-au eonsumat tone de iere negre, stropite cu vcdca. Erau niste cheflii pe acolo, ce au ales pe un servejel, Au seris: 1/90% URSS, 10% aliati" si servetelul a plecat de la unul la altul, care a zis: lIe bine": a zis ,,;;toll, eu vodca, cu icre negre, cu iere de Manciuria. Atunci indipa aia, zed de mii, sute de mii, milioane de rom ani au fost condamnati, au fost alesi ea sa fievictime si robi, au fost alesi ea sa fie cobai. Au fost unii care, dupa aceasta decizie, n-au ales astfel, ci au ales sa fie fiii lui Dumnezeu, au luat arma si-au plecat in munti, s-au facut partizani. Altii, in puscariile romanesti, au ales sa-§i rateze tineretea, dar nu credinta - sunt acuma de 85, 87, 83 de ani, martiri care inca traiesc, intr-o indiferenta totala, sunt pensionari: eu Ie-am zis: sfin]i deghizati in pensionari, care au ales sa ramana fiii lui Durnnezeu. Pe asa cevase reface tara. Sa alegi sa nu mai fii ales.

Aleg eu, Dan Puric, alegeu, Robert Turcescu, ce sa se fad cu tara asta. Nu rna alegeti voi pe mine. Sigur ca bazinul electoral ii alege tot pe astia: lasa-i sa se aleaga intre ei! Noi trebuie sa alegem aeest parteneriat al lui Dumnezeu. Un adevarat crestin nu se poate infiora de lucrurile astea, e pacat sa-ti fie frica de muritori. De ce sa-mi fie mie frica de lucrul acesta?

Am zis eu ca eel mai bun ziarist este Sfantul loan Cura de Aur. El zice asa - si eu criza asta ar zice tot asa -:

I/O, ooi, dusmani folositori!"

(Fac 0 paranteza: Nasterea Domnului e un lucru care seamana tulburator de mult cu destinul poporului

69

roman. Cand s-a nascut Iisus, s-a creat 0 stare de panica in lumea de atunci. Serviciile de spionaj ale lui Ired, de atuncea, avertizaucaMesia vine, dar tot ele, dupa nasterea acestuia si, mai ales, dupa momentul propovaduirii, spuneau despre El ca e un impostor.)

Si zice loan Cura de Aur: ,,0, poi, dusmani folositori, care prin gura ocastrd ati profetit cii se va nasie Poudtuitorul neamului lui Israel, tot voi prin gura voastra il huleati mai tdrziu §i ne spuneati sa nu ne inchindm Lui", Ce asemanare, tragica si sublirna in acelasi timp, cu destinul istoric al neamului romanesc, caci, In perioada interbelica, Nichifor Crainic se Intreba cu tristate: ni se spune di venim dinir-un neant istoric.cii n-avem ideniitate, ni se induce lucrul acesta pe toate ciiile, iarin acelasi timp suntem acuzaii cd, aiunci cdnd ne manifesiiim tradiiia, suntem 0 ameniniare. Cum putem fi in acelasi timp un nimic si 0 ameninjare? ,,0, voi, dusmani folosuori", cum ati recunoscut prin gura voastra ca .Iisus este Mantuitorul, tot asa ati recunoscut ca neamul acesta romanesc este un popor putemic si ales.

R. T.: Dar nu 0 sa ni se repro§eze ci suniem 0 societate care riimdne practic fnchisa in ortodoxia ei, ca sa zicem asa?

D. P.: Si de ce ne este fricaoare, ca ni se reproseaza?

Sa ni se reproseze!

R. T.: Cd nu suntem moderni, ca nu lntelegem sa ne adapidm la ceea ce inseamnii lumea nouii, lumea in care lucrurile curg intr-a cu toiul alta direciie.

D. Y: Foarte bine, lasati-i pe ei sa curga pe apa Dambovitei! Nici un fel de problema, sa ni se reproseze! E ca inCaragiale: nu mi-e frica de intreruperi, stimabile! De ce sa fim noi cuminti? Avea un scriitor britanic un text

(

70

teribil, cu fetita care a participat de nu stiu cate ori Ia concursul international de eumintenie. Avea sapte anisori si, pentru a treia oara, a iesit campioana internationala la cuminjenie, (Mi-am adus aminte. Saky se nurneste scriitorul britanic care a scris cartea pe la 0 mie opt sute si ceva.) $i fetitei i s-a dat inca 0 medalie, pe langa eele primite anterior, iar premiul consta intr-o plimbare prin padurea regala.$i, prin padure, cum se plimba ea asa, medaliile faceau cling-cling si a auzit lupul si lupul a venit §i-a mancat-o: de unde rezulta ca nu e bine sa fiji foarte cuminti, ca va mananca lupuL Deci, poporul roman nu trebuie sa-§i puna medalii de genul asta ...

R. T.: ... de cuminienie ...

D. P.: '" de cumintenie. El trebuie sa priveasca spre bunul Dumnezeu ;;i nu-l invat eu, Dan Puric, cum, ci, din

, .

contra, rna inva~a el pe mine, el imi spune. A;;a ca mesajul asra este Intr-un fel un mesaj de Iamurire a unor lueruri: a ineeput un meci, 0 sa facem fa~a si la luerul asla. Noi urarn sueces clasei politice, pentru ca este ultima lor suta de metri, de acum incolo, gata!

R. T.: Gata, se inchide?

D. P.: Pai, este ultima ei respiratie, dasa politica la noi nu mai exista, Dupa alianta asta, nu mai are alternativa, opozitia trece la popor. Clasa politica abia de acum incolo se va reface in Romania, tineti minte ee va

I ,

spun, ea fae pe profetul acuma.

R. T.: Vreau eu sa discutiim acum despre povestea asta neapdrai, pentru di este foarte imporiantii §i pentru ca aii citat volumul scris de cei doi romdni plecati de muliii vreme. Ei

71

vorbesc in aceastii carte despre a ireia cale, vorbesc despre impostura intelectualului roman, un persona} care s-a liisa! miigulit ba de avantajele puterii, ba in ceati; iinui ...

D. P.: ... ba de-o bursa ...

R. T.: ... ba de-c bursa, ba de un biinut fi aea mai departe, fi n-a incercai sa oadii in nici un feZ a treia cale. Existii sansa apariiiei unei a treia cdi, a unui altjel de drum, altul decdt eel pe care s-a mas?

D. P.: Pai, atat domnul Mircea Platon cat si domnul Ovidiu Hurduzeu, care sunt niste rninti sclipitoare, dupa parerea mea, arata, iata, coeficientul asta de Romanie neintinata. Cred ca. nu s-au mai scris de la Eminescu incoace pagini despre conservatorismul romanesc atat de frumoase ca cele ale lui Mircea Platon, Iar de dornnul Ovidiu Hurduzeu cred ca este un Orwell mult mal bine inform at si mult mai patit. Deci, a treia forta ester de fapt, unica forta, prima forta fiind ideologies si fiind falsa, a doua Hind banul. A treia forja este singura forta care izbaveste si care, de fapt, se exerseaza, Numai ca aceasta carte, pe care nu 0 va citi nici un politician (pentru ca el merge cu instincte de ciubuc, de ciubucar), a mers eu 0 ideologie fantastica si eu 0 doctrina nemaipomenita: este 0 intrupare crestina in spatiul politic. Cum Paulescu a fost 0 intrupare crestina in spatiul medical, asa si aid vezi, cum sa zic, mintea crestina la lucru in spajiul politic.

Conservatorismul asta inseamna: sa se conserve natiunea, sa se conserve familia, sa se conserve crestinismull sa se conserve lucrurile fundamentale pentru neam si de aicea.incolo, tot ce se intarnpla,

Romania este tot timpul condarnnata sa fie un bolnao coniinuu; adica, asa cum in cazul, am mai spus eu

72

undeva, unui accident cerebral! sa zicem, 0 lovitura in lobul stang, mana dreapta nu mai functioneaza. Ce s~ intampla cu lobul opus sau cu zonele periferi;e ~ lobulu: acddentat? Fac sinapse de regenerare neuronala, mcep sa recupereze zona lovita, zona afectata, zona traumatizata: in acest caz, in neurologie, se spune ca este 0 regenerare sinaptica. Poporul roman a suferit un accident. Accide~tul acesta a dus la 0 pareza si atunci el cauta, saracul, sa se

refaca,

Noi toti incercam de 20 de ani, sa ne refacem, sa

" .

iesim din spatiul medical si sa numim in termem foarte

dari care sunt zonele care se ocupa eu regenerarea sinaptica, sa zicem asa, lobul opus: credin_ta, ~iserica, cultural modelele culturale, familia, memoria. Ei nu te lasa sa te refaci si atunci bombardamentul este in zona de recuperate: s-a dat in credinta, s-a dat in biserica, s-a dat in memorie, s-a datin istorie, s-a dat in familie, s-a dat in modelele noastre culturale in asa fel ca tu sa nu te poti recupera. Cinisrnul, criminalitatea care se executa asupra aeestui popor sunt unele incalificabile. Unde te dud? Te duci la credinta, ca ea te-a scos din puscarie. Unde te dud? Te duci 1a .mernorie, ca ea da dainuirea neamului. Toate astea sunt infestate, sunt batjocorite, sunt Iovite, ca tu sa rarnai intr-oparalizie continua! ca sa ajungi sa-ti

paralizeze ;;1 mana stanga. u" ~. u'

~i situajia asta denunta intentia ca Romama sa fie

un bolnao continuu; dupa ce am aceste boli, mi se cere sa rna mscriu si la clinica mondialii, unde, in loc sa te insanatosesti, esti infestat cu bolile lor netratabile, produse cu multa harnicie in laboratoarele lor. Adica: mai punem de-o criza mondiala si peste criza nationala care sa rna afecteze, iar eu, saracul de mine, nu mai am posibilitatea sa rna ridic.

73

$i atunci, ceea ee ered eu ca trebuie facut este acest recurs la memorie. Despre el este vorba in aceasta carte pe care am scris-o §i in care sunt, cum sa zic, lucruri de toaleta minima. Eu sunt un biet puric pe langa ce-au scris marii traitori. Marii traitori, marii marturisitori din biserica si din puscarii, dintre partizani, si de pe front.

Asta este doar 0 pregatire, 0 propedeutica, pentru ea tineretul de astazi sa aiba aeees la memorie.

R. T.: Sunieii dintre personajele care apar la teleoizor, aueii posibilitatea asta de a apiirea in spatiul public; sa nu uiiiim ca sunt §i inteleciuali care, sigur in icatii erudiiia lor, scriu carti care nu se »and in 70 000 de exemplare, dar nici nu apar la ieleoizor, nu sunt prezenii in spatiul public, poate prefera un fel de ascezd, sa spunem: stau acolo, in zona mea, inir-un turn de fildes sau intr-a mdniisiire, nu iee tn spasiul public. $i atunci, publicul incepe sa creadii cal intr-adeodr, fibra poporului, de care vorbim, a fost foarte afectaM, ea nu mai are resurse sa seregenereze si nici sa producii nisie oamenifrumosi, cli tot oorbeati despre omul frumos. Nu-i mai seoate la suprafatli §i aiunci cade in depresie §i zice: nu mai sunt, domne! E Puric, mai apare din cdnd fn cdnd la 0 emisiune a lui Turcescu, mai scoate 0 carte, mai face spectacole, bun, eo oazd, mai sunt 2-3 §i cam atlit. Restul?

D. P.: Da, acuma, Dumnezeu lucreaza cu fiecare intr-un anumit fel. Exista manastiri, exista intelectuali, exista pensionari care, de fapt, nu tac, ei au 0 lucrare, sa zicem asa, pe care Dumnezeu, la vremea respectiva, 0 s-o scoata la iveala, Important este ca si eu dintr-o intamplare am fost scos la iveala, iata, din aceasta incidenta, di ne-am

,

intalnit la urr moment dat si s-a creat intr-un fel 0 traditie

,

de toaleta, cum sa zic, in televiziune, ca sa se discute la un

anumit nivel. $i asta, intr-un fel, rezolva, dar nu numai

74

asta. Pe dedesubt este marele mut, care, el, din cand in cand, se va manifest a si va surprinde.

De fapt, aici este toata tragedia celor care ne urmaresc: poporul roman surprinde si, cum sa spun, nu trebuie sa accelerant noi procesul: noi doar trebuie sa credem si sa-i lasam lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, ca E1 va sti, la un moment dat, ce e de facut, Fa tu un pas, ca Dumnezeu face zece. Fiecare marturi~ seste, Eu am intalnit in tara lucruri exceptionale, oamem nemaipomeniti, care fac humusul de rezistenta. Sunt oameni care rna asculta, dar si eu asculf pe altii. Eu, datorita faptului ca am citit, am cunoscut oameni care au suferit, oameni care au pastrat in ei, au conservat in ei Romania asta reala, Romania asta profunda. Deci, este 0 dimpreuna lucrare, ca sa zicem, un raport teal~dric exceptional, care nu are vizibilitate foarte mare. VaArfu! aisbergului poate sa fie foarte mic, dedesubtul este msa foarte mare. Intr-un fel este mai bine asa, pentru de dad ar aparea toti dintr-o data, poate nu ar avea aceeasi eficienta si poate ca fiecare are 0 eficienta tntr-un alt camp. Dumnezeu le va insirui, important este ca toti sa ne facem treaba.

Era un ucenic allui El Greco care era deznadajduit: si El Greco i-a 'zis asa: "tu picteaza, ca Dumnezeu noteaza", Fiecare i§i face treaba: si doamna Aspazia Ote1- Petrescu, de exemplu, care a scris amintirile sau marturisirile din puscarie, undeva, la Roman, i;;i face treaba, _;;i domnul [ijie, si domnul Traian Popescu, si Parintele Iustin Parvu, am citat cativa, ;;i Ion GavriHi Ogoranu, care a scris, si Corneliu Coposu, toji si-au facut treaba extraordinar, mai mult sau mai putin vizibil; si Dan Puric, acolo, mai face un spectacol, mai apare la domnul Turcescu ...

75

R. T.: Dar ii citesie cineca, cii e important!

D. P.: Mii, zed de rnii, sute de mii sunt acolo, este 0 armata care inca n-a atacat, Romania profunda este acolo. Acesti oameni, cum sa spun, tineretul de la noi, care, saracul, a fost asa dezorientat, cum dau de sursele acestea, cum devin aljii. Deci, nu deznadajduim, pentru ca e bine sa lasam omul politic sa aiba 0 imagine, sa discute si este foarte bine ca a aparut foarte des in 20 de ani, pentru ca este redundant; de 20 de ani de zile ne spune acelasi lucru si este compromis. A aparea des si a nu spune nimic este compromisul asigurat, Lasati-i pe ei sa aparal

Din cand in cand Dumnezeu vamuieste foarte bine, nu te tine tot timpul in post, din cand in cand stie El de ceo A lasat un Arsenie Papacioc, stie El de ee, a lasat un Iustin Parvu, stie Elde ce, a Iasat un Corneliu Coposu, stie El, repet: stie El de ce a lasat acesti oameni, stie El de ee a lasat un Petre Tutea. Petre Tutea spunea: I,in Biserica

I I I I

realizezi ea existi". Exceptional! Pai, sigur, nu 0 sa reali-

zezi la Mall, la Mall realizezi ca esti porc, mananci, bagi in tine, marea crapelnita, In Biserica realizezi ca existi, Este extraordinar! Au ramas asa ca niste straluciri nemaipomenite luerurile astea.

R. T.: Care e eel mai frumos lucru care i s-a tntfimplat lui Dan Puric in 2008?

D. P.: Se zice di eel mai frumos lucru careti se poate intampla e sa te surprinda Iisus Hristos, Dumnezeu.

Fe mine m-au surprins calatorind in tara, in orase mai mari sau mai mici, repet, oameni de 0 profunzime si de 0 inteligenta fara egal - rn-a surprins Romania profunda, de care eu stiam ca exista, dar una este sa stii ca

76

exista si alta e sa te intalnesti eu ea concreto Cand m-am dus la Alexandria, un pusti mi-a dat 0 carte si deschizand-o intamplator am fost impresionat de 0 fraza : am fost botezat prin lacrimi la Aiud. Si-apoi am realizat ca aveam in mana o bijuterie a marturisirii de detentie, semnata de un martir neeunoscut pana acum, Dumitru Cristea, detinut de doua ori la Aiud. 0 data pentru atitudinea lui fati§ antico.munista si a doua oara pentru ca retinuse pe dinafara 300 de poezii ale lui Radu Gyr. Comunistii incercau astfel sa aresteze si memoria.

Si in carte seria: "in seam aceea am asistai la 0 executie.

Deasupra noastri: era taoanul ~i acolo, ne-au zis biftranii pusciiriasi, acuma il vor executa pe un iiiran ee n-a facut nimic decdi eli a fost doar impotrioa cooperativizifrii. ~i cum este execuiia? Cicii il pune desculi, numai in izmene si-n ciima§ufa, fa minus 30 de grade. ~i zice: siai puiin, cii aeum va incepe sa alerge, ca sa nu moarii de frig. Si, cicd, ii asculiam pasii ~i pasii lui deoeniserii toaci; fii clopote de parastas. Dacii i-am ascultat pasii nu-i nimic, dl pe urmii a incepui sastrige sii-i dea drumul, cii n-a faeut nici un riiu, ea are 7 copii acasii, §i ciiire dimineatii nu s-a mai auziinimic §i mi-am dat seama di a murii",

Am reprodus astea la Alexandria. Te duci la Alexandria, zici: domne, un eras mic, un orasel unde nu se mtampla evenimente! $i povesteam eu, Dan Puric, oamenilor cat de impresionat am fost de marturisirea lui Dumitru Cristea. Atunci, 0 doamna, cu 0 fata asa, de

,

icoana, din lumea aia cenusie si gri, din poporul acela care a fost tot timpul insultat di este de hoti, de nenorociji, s-a sculat, ca 0 icoana, §i-a zis:

- Domnul Dan, pot sa completez ceva? Zic:

- Da, sigur dl da, doamna.

- Eu sunt sojia eelui care relateaza, $i mi-a spus asa:

nu numai ca el si-a strigat copiii, dar statea de yorba cu ei;

i I

77

zieea: Ioane iaiii, tata nu 0 sa mai ajungaacasa, sa ai grija de tara; Gheorghe tatd, nu 0 sa mal vin acasd, saai grija de maicii-ta.

Era parastasul viu al neamului!

$i, ziee, dimineata s-a schimbat plutonierul care pazea si acesta a cantat 0 do ina de a incrernenit puscaria, si prin doina aeeea noi toti am stiut ca el a murit.

lata Romania profunda! Ala avea uniforma si putea sa fie 0 bestie, ea plutonierul dinaintea lui, dar el a cantat doina!

Mi-a zis maestrul meu, Dem Radulescu: - Cica, tu stii din ce e facuta doina?

Zic:

- Din suferinta, domnule profesor!

- Da, bai Cica (ca asa ne zicea la toji: Cica), dar e din

suferinta continua.

- Adica cum, domnul profesor?

- E, ia pune tu mana pe masa, eu iF dau cu ciocanul:

fad: au, au! $i cand iti mai trece, iti mai dau: au, au! Si cand sa te refaci, iti mai dau: au, au, au! Bai, e suferinta fara pauza: au, au, au, of, of, of!

Remarcahil! Nici un antropolog n-a gasit explieatia asta: d doina este suferinia fara pauzd. Nici atunci romanul n-a avut timp, ca si acuma: din comunism in tranzitie din

, r

tranzitie in crize, n-are timp. $i atunci, avem 0 mare

mostenire: Riistimpul. Acel ceva ce se face nu dincolo de timp, ci simultan eu timpul,in inima lui, rapindu-i efemeritatea si transformand-o in vesnicie. Rastimpul este revansa eternitatii in fata istoriei trecatoare. Dar rastimpul nu are sens decat prin iubirea hristica.

Rastimpul este mostenirea hristica, In riistimp, cei ce 11 scuipau si il bateau si puneau eoroana de spini si 11 duceau cu crucea, in riisiimp, deci in acelasi timp, nu cu pauza, in inima timpului insusi, in riisiimp, Hristos zicea:

78

.Doamne, iarta-i ca nu stiu ee fac"; n-a zis: in rastirnp Tatal meu 0 sa se razbune. In riistimpul in care cuiele intrau in palma si sangele ta:;mea, zice Steinhardt frumos, il dureau muschii, 11 dureau nervii, a trait ca un sfant §i-a murit ca un om, in rdsiimpul durerii omenesti ta§nea iubirea peniru noi. Din cauza asta tine de 2 000 de ani §i 0 sa yina pana in vecii vecilor. In riistimp, taranul roman, cand era distrus, intelectualul, cand i se smulgeau unghiile la Aiud, 1a Gherla, la Sighet, se ruga pentru calau. Se ruga si-si murmura dorinja pentru neamul romanesc, Asta inseamna nasterea lui Dumnezeu din neamul romanesc. Cat 0 sa ne distruga astia acuma, noi lucrarn in rastimp.

In rastimp ce vorbesc eu aeuma, poporul roman i§i aseunde poreul, vinul de Ia tara. Pana si unui cretinel din asta, din clasa politica, in acest rastimp, cat rna vede acuma la televizor, s-ar putea sa-i cada 0 fisa, Eu am zis ea n-am nimic eu securitatea statului, securitatea statului poate sa dea eroi, ci cu securistii, cu delatorii. In rastimp, serviciul de seeuritate poate se trezeste si-si zice ca trebuie aparat neamul, in rastirnp, un general de armata gandeste 1a eeea ce spun eu acum. Romania trebuie sa judeee in riistimp, in fractiuni de secunda.

Asta e mesajul crestin de Craciun.

Va dau un exemplu tulburator de rastimp.

Constantin Bucescu, un simplu soldat care a fost mobilizat pentru Cotul Donului. l-au zis: ai doua zilepana pe frontul rusesc, dar, dad nu ajungi la timp, esti impuscat. ~i mergand eu trenul mortii, deci cu trenul istoriei, a trecut pe langa sat ;;1 a sarit din tren. In rastimp, zice taranul - este uluitor -: "sa mai horesc 0 data". $i in seara

,

aia a mai horit 0 data, si-a imbrati§at iubita, mama, si pe

urma a fost pe front. A tntarztar 0 zi si I-au intrebat: Ce-ai fiicut? $i a zis, sincer, cum s-a dus, ce-a facut si nimeni nu

79

l-a impuscat: ca, daca 11 irnpuscau, irnpuscau diiinuirea neamului romdnesc. In rastimp, taranul roman a mai horit 0 data. Asta este neamul!

R. T.: Multumesc inca 0 datii, Dan Puric, peniru participarea la aceastii emisiune, muliumesc peniru cadoul pe care ni-l fad in fiecare an, la sfar§it de an §i undeva in apropierea sarbiitorilor de Pasii. Ne-om revedea siiniito§i.

D. E: Doamne ajuta, multumesc si eu pentru invitatie, si pentru sufletul pus in aseultare, e mare lueru.

(Interviu realizat de Robert Turcescu, ill ernisiunea 100%, transrnisa la Realitatea TV ill data de 27 decembrie 2008)

80

liCe Fat Frumos blestemat"

Se spune ca Frumosul s-a nascut intr-o pestera, atunei cand, la lumina focului, doi indragostiti se priveau indelung, in tacere, caci trebuia sa se desparta, Si-atunci el, de disperare, ca sa n-o piarda, a pus mana pe 0 bucata de carbune si a desenat conturul umbrei ei, pe care flacara o proiecta pe zid.

;:1i de atunci, Frumosul a ramas, pesemne, ca un strigat mut de indragostit in pestera viejii.

Dar, se mai spune ca Frumosul a aparut si atunci, in vrernuri indepartate, cand omul a iesit pentru 0 clipa din "imperiul necesitatii", a zgariat cu unghia lutul proaspat din care i$i facuse 0 ulcica, A zgariat vrand sa imite 0 floare, poate 0 raza de soare.

"E$ti frurnos, Enkidu; te-ai facut ca un zeu. De ee ratacesti ea fiarele prin pustie?", ii spunea salbatecului Enkidu femeia rnenita sa-l imblanzeascaprin frumos si rnai ales sa-i trezeasca.gustul pentru frumos, vorbindu-i.si convingandu-l mai intai de propria-i frumuse]e. A§a ne spune Epopeea lui Ghilgames.

0, si apoi zeii, eu frumusetea lor zeieasca! "Priviti-ne!",

, ,

strigau parca, la muritorii de rand. "Adora}i-ne!" Si, din adorarea oamenilor, Afrodita devenea din ce in ee mai frumoasa, iar Adonis starnea prin frumusetea-i zeieasca pasiuni pana si-n Olirnp.

81

Da zeii se lasau admirati, erau in vazul lumii; mai

r ,

putin Narcis. fece si trufas, gelos pana si pe oglinda, caci

se iubea numai pesine.

.Luptati-va pentru [rumusetea meal", striga brusc, in istoria abia inceputa a lumii, Elena din Troia. Si spadele s-au .incrucisat, atatate fiind de pliicerea frumosului feminin.

Frumosul cazuse pe pamant prin femeie. Dar grecul care a furat focul de la zeit prin Prometeu, a stiut ca-i mai lipseste sa fure si frumosul din Olimp; si atunci s-a apucat sa-l aduca printre muritori, prin Ilmasudi".

Plictisit apoi de IIproportii", ei 11 roaga pe Soc rate sa-i gaseasca frumosului acel ceva de care zeii nu le spusesera ea ar face parte din frumos - sufletuL

Cat de greu i-a fost lui Socrate sa smulga frumosul din bratele lui Pitagora, care-l. inchisese In "masura", IIproportie" si lIarmonie", apoi sa-l scoata din malul placerilor vazului si auzului, in care 11 rmpotmclisera sofistii, si sa-l aduca acolo unde-i era locul: adica in suflet!

De aici, din poarta sufletului, Frumosul, prin mana lui Platon, s-a-rnprietenit eu Binele :;;i Adeviirul. Intotdeauna Platon a fost un sensibil si de aceea a dat cheia lui Eros, eel mai frumos dintre zeit ea sa deschida usa Ideilor Pure. Nedreptatindu-l, Aristotel n-a mai vorbit de acea "philia" (iubire) care te-nsojea tot timpul in lumea lui Platon, iar noi, oamenii de mai tarziu, ne intalneam astfel cu 0 falsa mostenire - eu un univers rece al ideilor :;;i al frumosului - :;;i de aceea nu ne puteam imprieteni cu niste esente metafizice". Dar, eu toate acestea, ceva

0.,: II I

Up sea Frumosului ca sa fie deplin, sa-l recunoastem nu

cu mintea sau cu spiritul, ci eu fiinta. Unde era acel

82

frumos al fiinjei? Calcam demult pe el, noi cautandu-l prin tre oameni.

"Troitele oltenesti inalta brate rugatoare spre luceafar sau viseaza ingandurate ca 0 doina ridicata in picioare" (Radu Gyr).

Aceasta lipsea Iumiil Aceasta .ridlcare in picioare" a Frumosului, Da, dar, ca Frumosul sa fie ridicat in picioare, avea nevoie de un sprijin, Si-atunci, oamenii au facut crucea. Iar Unul dintre ei, dar care nu era allor,s-a apucat 8-0 care. Acela purta numele de Iisus, ~i aeest Unul dintre ei, purtand crueea, a infrumusejat-o gil 0 data cu eat si sufletele adormite ale lumii. Da, dar lumea nu avea timp atunci de asa ceva, nu stia ca Cel ce cara crucea era nascut nu din frumosul lumii, ci dinPrea-Frumosul unei Maid Prea-Curate:

Scarl1 dacii nu era, Domnul nu se cobora. Tu esti scara cea de fiori Cu un capiit peste nori.

Tu e§ti Raiul prea-frumos, Ce ai tras pe Domnul jos.

(Priceasnd= Cartea Facerii, cap. 28)

Aeest Frumos,apoi, a intrat in sufletul unui eopil nascut in "Gradina Maicii Domnului" si de aeeea el s-a numit Fat Frumos. Si colindand dinbasm in basm, a facut un drum presarat eu bunatate sufleteasca, eu sacrificii, lasand florile frumosului sa-i cada din mana, neintorcand capul dupa ele, ca un copil risipitor de dragoste. Ce duhuri rele a starnit aceasta bunatate, ce

83

invidii ascunse, aceasta frumuseje libera, de i s-a frant viata acestui flacau pe 0 noua cruce, unde, batut In cuie, l:;;i murmura destinul! "Fa-rna, mama, eu noroc/ si arunca-ma in foe!"

Si-n alte parti ale lumii, Frumosul era pandit de r21Utatea omului. 1001 de nopti nedormite i-a luat Seherezadei ea sa nascoceasca povesti ;;i astfel sa scape de sabia regelui Sahriar. Frumosul a ajutat-o sa scape.

Ca sa nu mai spun ca, in indepartata China, un imparat a eomandat sa i se faca eea mai frumoasa pictura din lume, ameninjandu-l pe bietul artist ca, daca n-o sa-i placa, 0 sa-i ia viata, $i pictura frumoasa a facut pictorul curtii. Cu munti si vai, cu-n cer de basm si eu un mare lac, unde se oglindeau norii si unde, pe micile val uri, tremura a barca. "Nu.;mi place! ... , striga imparatul. Decapitati-l!" Dar era prea tarziu: pictorul se suise in barca pictata de el si acum, intrat in propriul sau tablou, evadase de uratul acestei lumi, vaslind prin frumos.

Dar nimie din "noroacele" acestea nu-l atinse pe bietul Fat Frumos, caci el un alt frumos mostenise. Nu cel ee adoarme ureehea sau vazul, ci eel ce trezeste fiinta. Era Frumosul crucii. $i asa, inaltat inca 0 data pe cruce, de data aceasta singur, fara de talhari in jur, a inceput sa vorbeasca poporului in mijloeul caruia se nascuse si pentru care aeum murea:

Mai, ce Fat Frumos blestemat am fast eu! N-am riipus nici un zmeu,

n-am tiiia: nici un cap de balaur ...

In fata mea s-au inchis toti codrii de aur. Palate de miirgiiritare

84

s-au ferecat cu drugi §i zdooare. Ftinidnile, cu addncul ziicut, mi-au dat mormoloci de biiut. Stelele mi-au iniins aguridd, Griidinile, viermi !}i omidd ...

Miii, ce Fat Frumos blestemat am foe: eu! Nsam viizut umbra Sdnzienii,

mi-au topatt dinainie stdrpituri ~i slutenii. La [ieee pas, In tot locul,

In carcii-mi siirea - Barbif-Cot - nenorocul. La toate cotiiurile,

mi-a smuls Sirtimbd-Lemne piidurile. Mi-a strdmbat inimii, riimurisuri, copaci, Sub luna rupiii de vdrcolaci.

Pe toate ciirdrile,

Sfarma-Piatra mi-a surpat depiirtiirile. Mi-a spart sttmcile, muniii,

$! stemele [runiii. ..

In urma mea, din gol, din ruine, doar vidma niiprasnicii vine, vine, gonind, despletitil in oant, mirosind a mormdni.

Zadarnic arune piepteni ~i perii pe-niinsul durerii.

Nimie nu riisare

nimic nu pune hotare

intre mine $i vidma eu gheare ...

Mai, si-am sa dorm, am sii dorm, am sii donn, sii nu stie nimeni eil dorm,

nici Usurelui- Vrintului,

85

86

nici Greul-Pamantului, nici Pasifri-lii#-lungiliL

N-aude, Na-vede, somn fara mila, fara urmii, fora prasila ...

Mai, ce Fdt Frumos blestemat am fast eu!

(Basm - Balade - Radu Gyr)

Ortodoxia in arta romaneasca

- Cit teva reflectii-

/

"Dar nu numai ciilatorii, ci 9i filosofii aveau 0 bunii piirere despre neamul din Carpati. Socrate, inieleplul. eel mai de seamii al Iumii uechi, a auzii inir-o zi 0 vorM care I-a uimit. In tiirile dimprejurul Marii Mediterane, spuneau unii, ca un lueru de la sine inieles: minte siiniitoasi'i in trup siiniitoe.

Auzind vorba asia, inielepiul nostru legiuitor Zamolxe a riispuns: toemai dimpctrioiil Numai cine are suflet si'iniitos, aeela poate avea ~i irup si'inatos.

Cdnd a auzit Socrate acest cuvdnt addnc, a tresiirii ea dintr-un vis. Atdta finete de [udecaiii I-a uimii. $i, cinstit cum era, s-a fnchinat piini'i la piimdn: fn fata filosofiei iesite din piidurile Carpaiiior= el, inieleptu! eel mai de seamii al Atenei. l-a pliicu! foarte acel riispuns, fiindcd semiina in multe priviri cu ceea ce el insusi fnvata pe ucenicii sai" (Simion Mehedintil,

Apoi, tot de la Simion Mehedinti aflam di geograful Pomponiu Mella a scris despre acesti striimosi [rumosi: ad mortem paraiissimi - adica: "preg1ltiti grabnic sa moara", Ce expresie: grabnic! Cat pre] puneau pe oesnicie aeei oameni care plangeau la nasterea unui prune si radeau la moartea unui om! Rdsul dacic, eel ee frange moartea, era ea o sarbatoare a izbavirii de neeazuri. Oare cdte popoare au rds in fata mortii, compiiiimind-o de pe marginea oesniciei? Poate ca tocmai aeest rtisfn fata mortii ne-a oferit dainuirea ea neam. $i .mai serie undeva romanul, despre acest neam frumos: apetitus mortis - adica: lIeu pofta de a .muri", Dar nu eea sinucigasa, ei eea de infruntare a ei prin moarte.

87

"Cu moartea pre moarte ciilcdnd"; va veni mai tarziu Hristos peste acest popor, pregatit parca dinainte, mai bine decat orieare popor allumii, pentru aceasta invatatura. Camasa hristica i~i gasise parca trupul potrioii. Iar acest trupa fost eel a stramosului nostru.

o sfanta iriniiaie a fost si ieslea in care s-a nascut poporul roman, spune mai departe Simion Mehedinti:

"Caci, 0 data cu credinta cea noua, se naste si limba cea noua, si poporul. Toate trei se ridica spre cer ca 0 eruce de neinfrant" .

Toate acestea le spunea Simion Mehedinti, ca sa produca in Romania doua lucruri: un front moral de redresare a natiei si 0 apropiere tot mai mare intre fondul traditional al poporului nostru si mvatatura evanghelicii, pregatind astfel terenul pentru genera pia nouii de atunci, pe care toti 0 a;;teptau. Si din asemenea seminte au inflorit florile generatiei interbelice.

Era firesc ca, dintr-o asemenea plamada, credinta sa nu fie dezlipita de neam si de limba. Era firesc ca arta populara sa fie in acelasi timp crestina.

"Bogii#a unui neam se aprinde in arta lui popularii. Se fixeazli aici, in aceasiii artii, etemitif# de suflet din SufIetul Neamului. Zdcdmintele nelinisiilor inierioare sau, dimpotrioii, zdcdminieie senindtdiiun' liiunirice ale poporului irump la suprafata numai in arta lui ... Ciudat duhovnic - aceastd arii: populard! Ea primeste spovedania unui neam inireg, in tot ce spovedania cuprinde mai curat §i mai adanc ca trdire iniernii; si, primind-o, 0 impleteeie cu argint, 0 tope§te in fIiidiri mati de curcubeu §i 0 aruncii in lume ca pe 0 pasiire miiiasirii, ie§itii gola~e dinir-un fund de sufIet §i suflata cu azur §i pene de foe, de ciiire buzele ceresii ale Artei' (Baladli §i eroism, Radu Cyr).

Multe teme ale vietii sunt cuprinse in aceasta art a populara rornaneasca. A vern de-a face aici cu ceea ce putem numi crestinism organic, crestinism implicit.

88

Exista 0 minune de carte, editata prin 1938, Oviziune romdneascd asupra fiintei, in care autorul, Ovidiu Papadima, surprinde cu har tesatura crestina permanent prezenta in covorul artei populare romanesti, Constiinta autentica romaneasca, patimitor al temnitelor comuniste, Ovidiu Papadima face parte din acei fii ai neamului care 'au creat omul frumos. Cad numai omul frumos al unui neam li recunoaste acestuia din urrna frumusetea. Un exemplu:

Geneza.

Geneza este tratata intr-o povestioara bucovineana cu atata tandrete.vumor si fior crestin, incat realizezi ca mitulla romani are substanta unica. Este, de fapt, miniea crestina pusa la lucru, ca sa-l parafrazam pe Hegel, care spunea ca pune conceptul.la lucru.

Dumnezeu care a facut lumea este imaginat in chipul unui jaran roman, batran si obosit de munca. Nirnic titanic, nimic supra-omenesc, ci, din contra, firesc, adica apropiatfirii. Dumnezeu ca model, nu idol, cu putinta de a fi recunoscut si urmat. Oare ce poate fi mai aproape de taranul roman decat jaranul insusi? $i ce-i poate fi mai caracteristic decat munca, truda care ii sfinteste viaja si-i da sens? Nimic, in aceasta imagine, in care se oglindeste, din etichetele ce se invartesc in jurul acestui neam astazi, Truda, si somnul ca odihna, ca varna sfanta a efortului. intr-adevar~ ce ciudat! Niciodata taranul

I

roman nu s-a perceput pe sine ca hot, ca viclean, ;;1 asta nu

pentru ca ;;i-a infrumusetat imaginea, ci intrucat n-a avut niciodata asemenea boli sufletesti. lar dad fire a .romanului de azi este distrusa de asemenea tare, ele sunt rezultatul unor zdrobiri de fibra, ale unei coniamindri sinistre.

(Si, ca 0 paranteza, intr-o alta povestire populara, pamantul este vazut ca 0 masa, dar la picioarele ei stau dracii si 0 .rod, ca sa se prabuseasca, Si, zice povestea: noroc cu femeile care trec malaiul prin eiur, iar dracii,

89

auzind zgomotul muncii, fug. In conceptia taranului roman munca tine pamantul sa nu cada, aeeasta fiind probabil fibra m~rala adevarata a neamului nostru.)

Asadar, Dumnezeu, ca un tiiran batran, trudit de munca, adormit, se odihnea pe bucatica de pamant ee 0 facuse eu palmele sale. Si-n rest - apa, apa si numai apa, Ce munca si pe "bietul Dumnezeu" sa faca pamantull Nici un miracol, nici un batut din palme, nici 0 minune, ci simpla munca a unui tar an. Cu cata tandrete 11 lIinomene;;te" romanul pe Dumnezeu Tatal, facandu-ne astfel sa asistam parca la 0 noua "fntrupare" a Ziditoruluil Dar, de data asta, in ipostaza taranului roman.

Dumnezeu trudea si, obosit, dormea. Si iese draeul din apa si spune: "Mai [rate, nu vrei sate ajui?" Adica, vrea sa intre in parteneriat. (Cand auziti de parteneriat, ganditi-va putin ;;i la aceasta solicitare.) Si Dumnezeu a raspuns uluitor, a raspuns nedemoeratic, calcand in picioare parca toate normele "politicii eoreete" de as~.azi. Vedem prin aeest raspuns ca Dumnezeu este 0 fiinja absolut nedemocratidi, dar profund milostiva ;;i ingaduitoare. Iar el raspunde: .Bine, miii nefartate!" Adica: nu fratel Tu sa te dud sa aduci pamanr, dar sa rna trezesti, pentru ca, fara de binecuvantarea mea, sa nu mergi. $i spune povestea ca s-a dus dracul 0 data, de doua ori, de trei ori, si a adus pamant, dar, de gelo~ie si de-al draeului, nu l-a trezit, ca a zis ca-l pune singur. Illipea si cadea, Si de milioane de ori se duce si il Iipea si cadea. $i atunci, din furie demonica, vazand di nu poate singur, i-a venit gandul sa il ucida. Si, urcat pe bucatica aia de pamant, l-a luat in brate pe Dumnezeu sa-l arunce in apa. A facut un pas si, faca'ndu-l, crestea pamantul, Si s-a dus spre nord $i a ereseut pamantul, eu Dumnezeu dormind; ;;1 s-a dus spre sud si a crescut pamantul: si spre est si spre vest; $i nu-si dadea seama dracul ca a facut semnul crucii, $i asa s-a facut pamantul: cu Dumnezeu dormind.

90

Dar eoncluzia este ;;1 mai puternica: aeeea ca pana ;;i Dumnezeu are nevoie de semnul erueii. Va rog sa retineti: la IIsomnul'l acesta allui Dumnezeu, crestinul trebuie sa raspunda printr-o stare de trezvie. Ce expresie frumoasa si unical Adica: si treaz si viu, pentru di pori sa fii treaz, dar mort sufleteste. Aceasta stare de veghe a crestinului in fata vietii e concentrata sublim intr-un vers: ,,In piidure, intr-un pom'! Toate pasarile dorm,! Numai una n-are somn/ Caid sa se faca om.! Nesomnul pasarii ii asigura aeesteia un statut ontologie superior. Nesomnul omului 11 apropie pe acesta de existenta lui Durnnezeu.

r

Exista in Prdslea eel ooinic $i merele de aur neputinta firii, cum ar spune Constantin Noica, de a pazi merele de aur. Fiindca zmeul .ii aducea eroului pe-ndelete somnul adanc, adica somnul fiiniei. $i atunci, ea sa nu cada in acest somn, Praslea l;;i pune sub barbie niste tepu$e. Aceste tepu;;e it tin pe Praslea trezviu. $i astfel injelegem ea tepusa pe care trebuie sa si-o puna poporul roman ca sa nu-si adoarma fiinta este memoria, este rugiiciunea, este credinia. Dar, in creajia populara, exista §i pentru cunoasterea omului un statut aparte. EI, omul, poate sa cunoasca orice, oricand, dar aceasta cunoastere, in conceptia taranului roman, spune Ovidiu Papadima, are §i un prag; 0 opreliste. Pragul nu te impiedica sa treci, dar te avertizeaza ca drumulcautarii este gresit si, daca 11 vei pareurge cu incapatanare si cu neascultare, vei suporta consecinjele unei sancjiuni, A trece pragul, in conceptia artistului popular, nu e pacat impotriva lui Dumnezeu, ci pacat impotriva firii, pe care a lasat-o Dumnezeu. Iar a nu trece pragul nu este frica de Duronezeu, ci increderea absoluta in rtinduiala dinainte stabilita de acesta.

Exista apoi, in aceasta minune de foldor romanesc, o detectare a diavolului, fara egal in alte culturi sau

91

credinte. In primul rand, pentru roman, dracul nu e mare, e eel ~ult batran: de aceea se spune la tara: "Fa-ticrucea mare, ca e dracul batran". Pentru roman, dupa cum subliniaza siparintele Staniloae, dracul e mic ... , dar, spun eu, este zilnic, Este chiar rasfajat, Din Scaraotchi ajunge un fel de capra mica prin curtea omului. Nimic titanic .sau supradimensionat, dar zilnic in casa ornului, gata oricand sa-Icorupa pe acesta, sa-i tulbure randuiala, atacandu-i fiin]a prin asa-zisele detalii nesemnificative. Tulburatoare remarca, aceasta identificare a raului, chiar in forma diminutiva, dar care, oricand, precum huturuga mica, poate sa rastoarne carul eel mare. Si mai vede ceva taranul roman, subliniaza Ovidiu Papadima, ca dracul, in folclorul .romanesc, nu este perceput doar ca un distrugator biblic (tu faci focul si el starneste ploaia), ci si ca un vesnic constructor nepriceput: da-i dracului, sa faca 0 casa, si acesta 0 face, dar 0 face fara usi :;;1 fara ferestre. Daca ii dai .sa-ti faca 0 vioara ti-o face perfect, dar fara gauri.$i din

, ' ,

ea nu va iesi nici un sunet.

Exista, tot in folclorul romanesc, 0 perla a ortodoxiei, un fel sublim de a fi roman.

In teoria sa despre sub lim, Immanuel Kant spune: exista un sublim geometric si un sublim dinamic. Sublimul geometric este produsul unui raport fizic al omului ell universul, in eare omul este coplesit ca existent, dar nu ca fiinta. $i exemplificand, filosoful de Konigsberg explica, paradoxal, in termeni poetici aparitia acestui sentiment inaltator, spunand ca, atunci cand vezi eerul instelat, 0 pliicere nelinisiitii te apuca, pentru ca stii ca nu poti sa-l cuprinzi: si orice joe al intelectului si al imaginatiei se opreste, Esti mic, spune Kant, dar in acelasi timp ai satisfactia intelectului, care doreste lucruri pe care nu

,

poate sa le cuprinda.

92

Sublimul dinamic, zice Kant, este 0 alta raportare a omului la natura coplesitoare. Furtuna este un lucru care te ravaseste, spune Kant. Este 0 forta care te copleseste si, din nou, esti umilit in substanta ta umaria. Dar, in acelasi timp, iF dai searna ca conditia ta morala poate sa depaseasca natura. Si vedem in aceste cugetari ale filosofului german un lucru foarte frumos §Ii foarte adevaratJn raportulornului cu natura, dar vedem ca sublimul nu se mai naste din raportul omului cu Dumnezeu.

Nimic din toateacestea nu Ie Yeti vedea inconceptia taranului roman. Undeva, intr-un comentariu, G. Calinescu spunea ca atat Kant cat si taranul roman gandesc la fel.idar in alti termeni. S-a inselat. Taranul roman gande§lte fundamental diferit. El nu se lasa gandit de gandirea sa, ci se Iasa gandi: de Dumnezeu. Numai din acest felde a fi a putut ta:;;ni acea definitie a sublimului de a fi crestin, din versul; .Doamne, Doam~e,/ mult zic Dcamne./ Dumnezeu. pare di doarme/ cu capul pe-o mdndsiiret $i de nimeni n-are stire/".

Aeest contrapunet facut de geniul crestin taranesc romanesc are echivalentul evanghelic allui: Cred, Doamne, ajuta necredintei -mele.

Sublimul romanesc ta~ne§lte astazi de pe portile disperiirii, fara sa cada in prapastia deznadejdii. Pentru taranuliroman, Dumnezeu exista tot timpul, chiar si ~tunci cand pare ca doarme. Niciodata romanul, in crunta lui .istorie, terorizat de nedreptatile vremurilor pe care le-a trait, nu a strigat: Dumnezeu e mort. Nici macar nu doarme Dumnezeu, pare ca doarme, si.nu oricum, ci "eu capul pe 0 manastire" .

Eminescu nu este un scriitor explicit ortodox, el este un scriitor roman, fundamental roman, si de aceea crestinismul se manifesta la el in mod naturae atat cat trebuie si atunci cdnd trebuie. Daca vreji sa vedeti exprimata

93

substanta crestin ortodoxa a neamului, sa analizarn cateva versuri din Scrisoarea a III-a - aceasta "Eroica" a poporului nostru. Caracterul simfonic al poeziei este strabatut in momenteleeheie de un sublim fior crestin, Baiazid ii spune lui Mircea: "Tot ee sta in umbra crucii, impiiraii §i regi se-adunii/ Sa dea piept cu uraganul ridicai de semiluna.j(. . .) ~i de crunia-mi vijeIie tu te aperi c-un toiag .. ./"

Expresia "umbra crucii" vine sa-i aminteasca lui Mircea eel Batran ca Imperiul Otoman a trecut si peste crestini. .Tu te lauzi cd Apusul inainte ti s-a pus? I Ce-i mana pe ei tn lupta, ce-au vait acel Apus? I Laurii vroiau sa-i smulga de pe jruntea ta de fieri A crediniei biruinid cata oriee eavaler./ Eu? Imi apar sdrdcia §i nevoile, §i neamul.../ ~i de-aceea, tot ee miscd-n tara asta, riiul, ramuli mi-e prieien numai mie, iarii tie dusman este./ Dusmiinii vei fi de toate, fara a prinde ehiar de oeste". ~i astfel, Mircea ii spune lui Baiazid ca pana acum s-a luptat cu orgoliul cruciaiilor, nu eu un popor de crucificaii. Mircea eel Batran ii pune in fata, fara de veste, natura profund 'hristica a poporului roman.

Dar semnul acestei naturi fusese dat prin tnsasi prezenta smerita in fata lui Dumnezeu, dar demna in fata istoriei; cad Mireea apare in faja cuceritorului lumii s~b forma unui batran "atat de simpiu, dupii oorbii, dupii port". Asadar, crestinul absolut exprimat in smerenia voievodala. Voievodul nu a venit eu hlamide, cu coroane stralucitoare, a venit carandu-si eu sine batranetea-i senina, imbracata in haine simple. Parca 11 vezi coborand pentru 0 clipa dintr-o fresca bisericeasca, eu simplitatea sfantului, care-i spune istoriei sa nu-l mai tulbure pe Dumnezeu. inaintea victoriei armate asistam la aceasta sublima victorie a crestinismului. De la vladica la opinca, ei erau in aceasta asceza asumata. Voievodul nu se: confunda cu ceilalti, cad .moeneagul ee prive~til Nu e om de rand, el este domn~l Tiirii Romanegti./ Eu nu ti-as dori oreodatii sa ajungi

94

sa ne cunosti.t Nici ea Duniirea ed-nece, spumegand a tale oeti". Dintr-o data, din teaca smereniei iese sabia demniiiiiii crestine.

Exista in barbatul acesta, crestin fundamental, un axis crestin meintinat, asumat. N-o sil gasi]i negociere, intoleranta, ei doar 0 incercare de a stabili un raport crestin eu eel din fata lui. In clipa in care destinul se arata implacabil, Mireea eel Batran i;;i asuma printr-o vers paradoxal viitorul: .De-o fi una, de-o fi alta ... Ce e seris ~i peniru noi,/ Bucurosi le-om duee toate, de e pace, de-i riizboi". Spun "paradoxal", pentru ca el nu reprezinta indiferenta, ci optiunea crestina, atat a pacii cat si a razboiului, caci pacea este buna daca este de la Durnnezeu, dar, daca este de la diavol, mai bun este un razboi in numele lui Dumnezeu. Esenta ortodoxiei romanesti este lamurita in acest vers, in care neamul i:;;i apara, eu viaja, credinta.

"Tot ceea ce faceti sa faceti in numele lui Dumnezeu,

, ,

in numele Tatalui Nostru", cum spunea Apostolul PaveL La fel si Mircea: fie pacea, fie razboiul, e dispus sa le primeasca in numele lui Dumnezeu.

Casim apoi expresia firii crestine a aeestui popor si in ansamblul brancusian de la Targu [iu, inchinat eroilor cazuti in primul razboi mondiaL Cad denumirile initiale, modificate apoi din ratiuni ideologice, au fost: Poaria infra#rii inire neamuri si nu: Poarta Sdrutului; Masa celor doisprezece Apostoli §i nu: Masa Tiicerii; Coloana Pomenirii fara de sfar§it si nu: Coloana infinitii. Privit de sus, din elieopter sau din avion, complexul memorial de la Targu [iu este unit de 0 alee, formand deopotriva 0 sabie, dar :;;i o cruce. Este, de fapt, 0 cruce-sabie. Romburile Coloanei Pomenirii fora de sfdr$it sunt profiluri de cosciug, stilizate de artist. ~i astfel, cosciug peste cosciug lasand ultimul capac deschis, arata jertfa continua a aeestui neam. Este ca un testament si ca un act de identitate al nostru. Brancusi

95

intuind astfel, ca si Eminescu, conditia permanent jertfelnica a acestui neam.

Dar tot acest putemic continut crestin din arta romaneasca arunca, prin ricoseu, dimensiunea ortodoxa profund degenerata a artistului contemporan. Paradoxul cenzurii comuniste s-a exprimat prin faptul ca, pe de 0 parte, a mutilat eat a putut credinta ortodoxa, dar, pe de alta parte, a creat si un soi de rezistenta, la eare cu totii eram partasi, Artistul roman supravietuitor al fostului regirn era dotat parea eu acest soi de tonus, venit din vechime. Presiunea cenzurii, paradoxal, intarise spiritele tari, dar astazi, cand ea a disparut, a .iesit din istorie cu tonusul acesta prins intre ochiurile navodului ei. A:;;a se explica distrofia ortodoxa a tanarului artist contemporan. Pesemne ca aceasta degenerare crestina care bantuie arta romaneasca contemporana este rodul suprem al comunismului.

In numele democratiei artistice, deci in numele unei .ilegitimitati, prostul gust :;;i-a castigat dreptulla exprimare. Vazuta la dimensiunea ei oficiala, arta conternporana 1:;;i denunta public :;;i institutionalizat slabiciunile de cultura minora, marcata de pusee mimetice si sincroniste. Cu vocajia cueare artistul nou, spontaneu, al timpurilor noastre alearga sa fie orice,numai roman nu,cu aeeea:;;i vocatie 1:;;i rejecteaza propriul. treeut si propriile radacini. Autorupandu-se de la sursa inspiratiei, adica de la neam, i:;;i cauta .izbavirea inpermanenta revolujie formala a unei arte debusolate, ce vine din afara, Fostul artist, instrument de propaganda al ideologiei comuniste, alearga astazi in hipermarketul artistic, tipandingura mare ca el este 0 marfa. Iar oamenii de mall ai lumii noastre 11 cumpara :;;i11 azvarle ca pe un obiect de unica folosinta. Artistul de astazi poate sa aiba dexteritati, poate si fie eel mult artizan, dar Ii Iipseste fundamental sensibilitatea autentica :;;1 vocajia de a fi 0 constiinta. Artistul de astazi este

96

incurajat sa vorbeasca de urat, folosind uratul intr-o lume care parca doreste sa se urateasca de la 0 zi la alta. $i te intrebi de ce acesti tineri artisti de astazi au un fel de placere inexplicabila de a vedea uratul si .numai uratul din propria tara si din propriul suflet, de a povesti urat si numai urat despre propriul nearn, nelasand loc, nici macar 0 secunda, ca sa se intrezareasca frumosul. Ei, care n-au patimit nimic in numele acestui neam, ei, caren-au cunoseut tortura dea fi roman sub comunism! De ce?

Arta lor se doreste a fi astfel seismograful patologiei ce marcheaza lumea de astazi. Ortodoxia, pentru ei, nu exista, Sau, daca exista, este ea 0 lume apusa, Excitati de izbanzile stiintei, ei nu numai ca i:;;i declina dexteritatile prin noua tehnologie, dar i:;;i abandoneaza propria fii~ta in bratele ei. Si, ce paradox, din mdiu! acestei arte nefiresti pentru noi, incurajata aici si aiurea in lume, au ta(?nit nuferii artei miiriurisiioarei Artistii acestia nu sunt tined, sunto mirare a firii, au aparut neanunjati, precum vocajia fundamentala a frumosului, care este aceea de a te surprinde. Ei sunt biitrdnii acestui popor, care nu pot sa uite frumuseiea acestui popor. Ei sunt batranii frurnosi ai acestui neam, redusi de istoria contemporana la titlul de ,Jo:;;ti detinuti politici de la canal", .fosti detinuti din puscariile eomuniste", /ffo$ti banditi ai poporului", inalti tradatori de patrie din gulagul' sovietic" sau ::fo§tii

dusmani ai poporului" (partizanii). .

$i iata din ce s-a format frumosul sufletesc al omului frumos, pe care a dainuit poporul. $i atunci, de ce ei vorbesc aidtde frumos despre neamul romdnesc, ei, care au avut viata ucisa? De unde au aceasta forta de a stain fata plutonului de executie :;;1 de a spune despre Romania, precum Petre Tutea: Excelsior'] Acesti artisti marturisitori sunt plamanul prin care mai respira azi ortodoxia in arta, Cum au aparut? Ace§ti artisti neasteptati ce tulbura somnul dulce

97

al artistului oficial, acesti artisti care incearca sa trezeasca in dangat de clopot fiinta adormita a bietului roman! Lacrima milostiva a lui Dumnezeu, pentru ca acest neam sa nu piara, sunt ei.

Prin aceasta artii miirturisitoare a lor, se poate vedea in intregime, ea adancul unui lac privit printr-o apa cristaIina, deplina frumuseje sufleteasca a poporului roman, aceasta frumusete ca prin miracol neoiiiiimaiii. Tineretea lor mutilata, torturata, ucisa, trupurile lor sehingiuite fira de vina si imbatranite inainte de vreme sunt vasul in care s-a turnat frumusetea sufleteasca a romdnului. Aceasta este frumusetea de care Sfantul loan Gura de Aur spunea ca ne face sa ajungem prieieni ai lui Dumnezeu.

Vazandu-i cum tree azi prin lume pe acesti oameni, ce se strecoara printre noi tacuti, purtand sub modestul pardesiu de pensionar inima curaid a iiirii, mi-am adus aminte de 0 intamplare povestita de un vanator de cerbi. Pandind prin desisul padurii, un cerb mare si frumos apare in bataia pustii, Ii vede ochii mari ;;1 inlacrimati si, mai ales, 11 asculta cum 1;;i chema, din dragoste, cerboaica. Dar toate acestea nu 11 fac sa nu apesepe tragaci. Numai di glontul trasIn inima cerbului, paradoxal, se intoarce prin forta dragostei rn.inirna vanatorului, cad cerbul s-a prabusit, dar n-a privit 0 clipa spre locul de unde venea moartea, ci ochii lui tinteau mai departe, neclintiti, spre loeul unde stia ca 11 asteapta eerboaica iubita.

Cu oehii cerbului acela parca acesti martiri privesc, neintorcandu-se 0 clipa spre istoria care le-a impuscat viata, ci privind inainte, spre Cel ce i-a .mantuit. Dumnezeu si-a trimis artistii!

98

o privire asupra Spiritului Rasaritean

Poarta

Subieetul care, nu vreau sa zic trebuie tratat trebuie gdndit astazi eu sensibilitate, cu vulnerabilitate,' este un s,!~i~ct care impune 0 delicatete a apropierii: spiritul rasarztean. Cad a gandi eu sensibilitate nu este specific rajiunii, d miniii.

A vorbi despre spiritul rasaritean .imi aduce aminte de beduinul aeela din desert, inconjurat de 0 echipa a BBC-ului. Era seara, 1;;i terminasera filmarile si membrii echipei stateau langa cortul beduinului. Beduinul se juea Cll un bat in nisip. $i realizatorii de la BBC au simtit

nevoia sa-l intrebe pe beduin: '

-Ne pot! spune a poveste?

Si beduinul, neridicand ochii din nisip, a spus: -Nu.

- De ce?, au intrebat englezii de la BBe.

- Pentru eel n-am poariii, raspunse beduinuL

Poarta, adica acea intrare prin care po]i sa patrunzi pe varful picioarelor in intimitatea unui univers strain. ldeile mari vin pe viirful picioarelor - spunea Nietzsche.

Nesiiinta sufletului

Ma aprop!i cu pietate, pentru ca ne apropiem de omul rasaritean. Imi vine sa spun ca acel mare Parinte al

99

Bisericii, Tertulian, la inceputul crestinismului: .chem un nou marior, pe tine, sufteie!", Ce vocatie extraordinaral N-a chemat ratiunea, ci a zis: "te chem pe tine, suflete!" Dar nu tu, suflet invata! in biblioteci, indestulat cu educatie, care vrei sa-i inteleptesti pe aljii, .. NU,ci pe tine, suflete neajutorat, neinstruit, eel de la coltul .strazii, tu, suflete, care te ai numai pe tine insuji. De nestiinta ta am nevoie. Sacrificium iniellectus - "sacrificiul intelectului". 0 minte desteapta a Occidentului, Carl Gustav Jung, spunea ca acest sacrificiu al intelectului inseamna 0 anulare a lui, 0 renuntare Ia ratiune, S-a inselat, sacrificium iniellectus e metanoia (alta minte, alta sensibilitate, alta fiziologie a rajiunii).

Solomon se roaga dare Dumnezeu: ,,1nvrednice~te, Doamne, inima mea, ea sa pot vedea binele ?i raul". N-a spus: invredniceste ratiunea mea. Dar imperiul cunoasterii, in Apus, este demult monopolizat de ratiune, pe cand in Rasarit cunoasterea este a miniii, nu a raiiunii. Mintea este puntea care se face tntre gandul omului si inima lui. $i de aceea min tea nu separa lucrurile, ci le integreaza tntr-un tot, fara sa le amestece, creand acele subtile diferente, pe care niciodata rajiunea nu le va vedea, calcandu-le in picioare la infinit. Aceasta este rana deschisii pe care rutiunea apuseanii 0 face incontinuu miniii rasaritene.

Exista un vers, apropo de arta la poporul roman, cutrernurator - l-a cules Mihai Eminescu: "Sufera gi patime?te/ Si-ai sa auzi iarba cum creste", In fiziologia normala, iarba nu se aude, iarba se vede: dar suferinta, ca instrument de cunoastere, schimba aceasta fiziologie, da vocatie altor organe sa se intrepatrunda, sa vezi cu ochi din colo de fire, cum ar zice Dionisie Areopagitul. Aeest vers este mama inlacrimata a altui vers, eel mai frumos din ortodoxie: .Nu credeam sa-nvat a muri oreodatii", semnat: Mihai Eminescu. A muri nu te invata nimeni, decat bunul Dumnezeu.

tOO

Perspectiva riisiurnaiii

Ne apropiem meet, analizand in alti termeni, de aceasta intalnire cu spiriiul rdsdriiean. lar aceasta analiza nu se supune categoriilor inielectuale, cum ar spune Nae Ionescu, ci mai degraba unui alt concept, eel al perspeciioei riisiurnate, . a lui Pavel Florenski. Exista 0 ipoteza de interpretare a picturii bizantine, numita perepeciioa inuersd, Adica: acea perspectiva ce rastoarna legile optice, impunand dincolo de acestea 0 alta legitate, cea a importanjei simboliee a incarcaturii emotionale, dar si duhovnicesti, Si astfel, este posibil ca in prim plan sa vedem oameni in genunchi, dar la dimensiuni mici, iar undeva in spate, la dimensiuni mari, chipul Sfantului sau al Mantuitorului. Se creeaza nu numai alt spajiu, dar si all timp al privirii, precum si un alt fel de a citi acest spatiu,

Ceva vine din spate, mult mai puternic decal prezentul de prim-plan. Mai mult: putem vedea in fresca bizantina ca fiecare obiect este tratat aparte, ca un unicat, si nu ca un lucru absorbit de peisaj. Un copac, 0 stanca ce face parte din decor iti opresc privirea, facandu-te sa meditezi asupra lui. Ai impresia ca pictorul s-a oprit la fiecare obiect in parte si s-a rugat. Dar, ce ciudat, acest lucru nu creeaza 0 izolare a lor, ci un alt fel de a fi impreunii. In pictura bizantina, nimeni nu face figuratie, totul este important. Omul este persoana, iarnatura insfintita. Tabloul in perspectiva optica clasica atrage privirea catre interiorul lui, introducandu-te in lumea reprezentata, pe cand icoana vine catre tine oferindu-ji 0 alta lume, fmpara#a lui Hristos. Aceasta alta lume nu reprezinta 0 alternativa pe orizontala, ci verticala mantuirii, De aceea, omul, cand priveste icoana, primeste o nouii demnitate.

101

Exista apoi si 0 perspeciioii ierarhicii a diferitelor trepte duhovnicesti, caci nici apostolii nu sunt egali cu Hristos §i niei ingerii intre ei. Aceasta perspectinii ierarhicd a crestinismului rasaritean a fost dusmanul de moarte al comunismului si este, poate, piedica de netrecut a lumii ce vrea sa vina peste noi. Aceasta perspectiva rasturnata este, de fapt, ordinea fireasca a lucrurilor, asezata de Dumnezeu. Numai din aceasta perspectiva poate fi injeles spiritul rasaritean.

Dar, pentru spiritul apusean de astazi, aceasta este 0 intraductibila,

Ratiunile inimii

,

Intraductibilul este spaima societatilor deschise, este inamicul numarul I al globalizarii, care calca intimitatea in picioare, Intimitatea unui om, intimitatea unei credinte, intimitatea unui popor sunt dusmanul de moarte al accesibilitatii, Obsesia accesibiliiiiiii catre celalalt creeaza

, r

violul tainei, spulberarea miracolelor.

Traim intr-o perioada in care eu totli trebuie sa fim accesibili, nu-i asa? Nici unul nu mai trebuie sa aiba mister si taina, cu totii trebuie sa aderiim. Si, cu toate aeestea, exista 0 sensibilitate pe care as vrea sa 0 fructific, nu eu cetateanul occidental, ci cu fratele meu crestin de dincolo - pentru di taina nu este numai un privilegiu al Rasaritului, a fost candva si 0 dimensiune fundarnentala a Apusului. Altfel, Blaise Pascal nu ar fi spus: .inima are raiiuni pe care raiiunea nu poate sa Ie cunoascii". Blaise Pascal vine din Apus, este fratele crestin de dincolo. Dad. Apusul ar fi fost 0 multime de Blaise Pascal, ca inima, atunei n-am fi avut parte de ideea unei comunitati, ci de inima unei comuniuni.

102

Obsesia toialuarismului

Stephen Hawking, un mare om de §tiinta occidental, afirma ca "In curdnd, trebuie sa ajungem la gandirea lui Dumnezeu". Din dorinta de absolut? Nu. Tot timpul omul a avut 0 dorinta de absolut, dar la el nu este dorinta de absolut, este dorinia de totalitarism, este obsesia gandirii finale; niei macar nu mai este concurenta eu Dumnezeu, este chiar subsiiiuirea lui Dumnezeu,

"Vom uni teoria reiatioiiiiiii eu cea cuanticd ~i vom avea gandirea lui Dumnezeu". ,,$i pe urmd ce urmeazd?" "Mai suni mid lucruri de reparai", ni se raspunde. Dar dincolo, in umilul Rasarit, auzim ca un murmur voeea mult mai modesta, dar parca mai cinstita, a unui om, un ciudat amestec de mucenic cu savant, romanul Nieolae Paulescu:

omul de ~tiinta nu trebuie sa se fntrebe daoi existii Dumnezeu; ;mul de ~tiint~ trebuie sa stie ca exisiii Dumnezeu",

Pedepsit la neliniste vesnica, spiritul apusean se declina astazi de parca deasupra lui ar pluti blestemul lui Richard al III-lea: .Eu sunt eu. Ba mint: eu nu suni eu" (Shakespeare, Richard al III-lea). Pesemne ca acesta este tributul pe care trebuie sa-l plateasca omul faustic, amfibie care pariicipd gi la fiinta si la nefiinti: (Leibniz),

Seismele lui interioare, sufletesti, Omul Apusean le-a trimis Omului Rasaritean sub forma de ideologie. Noi le-arn indurat eu pretul jertfei si ne-am impacat cu sine, dar oare de ce tot ei au rarnas eei nelinistiti? Poate ca:

I1nelini~tit e sufletul meu, pana nu se va odihni intru tine, Doamne!" (Ferieitul Augustin).

Orgoliul cunoasterii stiinjifice, si nu cunoasterea stiintifica in sine, care e un dar de la Dumnezeu, orgoliul acesta seamana eu acel cocos, de care vorbea Siluan Athonitul, stapan peste ograda lui, ce privea mandru, cotcodacind, in jur, confundand.lumea gainilor eu bogatia

103

universului. Iar pe deasupra lui, zburand in liniste, in pacea eerului, vazand eu mult mai mult decat cocosul, era vulturul. Aeesta din urma reprezenta cunoasterea adevarata, adica cunoasierea duhotmiceascii.

A~a este in Rasarit: omul irebuie sa trdiasci; in integralitatea lui. Exista dineolo, din cand in cand, 0 obsesie a totalitarismului, fie el ideologic, artistic sau stiintific, Pesemne, reflexul tarziu al acelui crestinism, care dorea cu orice pret sa fad imparatia lui Dumnezeu pe pamant, Pe cand in Rasarit, Biserica a procedat invers,eum ar spune Nae Ionescu: a incercat sa-l mai dezlege pe om de arnbitiile lui pamantesti, facandu-l sa priveasca eerul.

Obsesia pictorului cubist este sa vada ce se afla in spatele obiectului. Vezi 0 vioara, da, dar cum arata vioara din spate; ;;i atunci se desconstruieste vioara si pe tot cadrul pictural apare 0 structura reconstruita. Constructie ;;1 deconstructie a realului, din perspectiva ochiului total, ce se vrea atotudzdtor. Sa nu ramana nimic ascuns, nici un loc de tainal

Abstractionismul si-a asumat recrearea lumii. $i

astfel, din nou, in Rasarit, perspectiva este inversa,

- Ce cauii aici?, intreaba pelerinul rus pe un monah.

- Am piiciituit.

- De ce?

- Am fost pictor abstract.

Aceasta este priipastia cea mare ce ne desparte astazi,

Principiul clarificiirii §i mangaierea tainei

In habitatul mental al Evului Mediu occidental exista, cum spune Erwin Panofsky, obsesia principiului clarijicdrii. Credinia face apel la raiiune sa 0 clarifice, iar ratiunea, la randul ei, face apel la imaginatie; si totul se termina in

104

simiirea, obligata sa clarifice, la randul ei, Imaginatia. Dar, gandirea aceasta este una in cere, caci Toma d'Aquino zice: ~i simtul e 0 formii a ratiunii, e 0 putere cogniiiod. Aceasta obsesie a clarificdrii arunca totul sub monopolul rajiunii. Pe cand la noi, in Rasarit, Simeon.Noul Teolog ne vorbeste de simtirea tainicii. aceea care este darul pe care-l primeste omul duhovnicesc prin har de la Dumnezeu. A vedea cele ale firii cu ochi de deasupra firii. Pentru Omul Rasaritean SW1t lucruri care trebuie sa fie clarificate, lucruri care a§teapta sa fie clarificate si Iucruri pe care nu trebuie sa le clarifici niciodata, Acelea sunt lucrurile pe care le lumineaza Dumnezeu. Cunoasterea prin dezudluire, sau 0 alta lnvataturiL

Am cduiai riispuns Ia inirebarea mea, spunea Tolstoi, prin gura lui Constantin Levin, in Anna Karenina. "Dar riispunsul nu mi-l putea da gandirea, care nu e pe miisura acesiei probleme. Rdspunsul mi l-a dat fnsa# uiaia, prin cunoasierea, din partea mea, a binelui $i a riiului. far cunoasierea aceasta n-am dobttndii-o prin nimic, ci mi-a fast daiii, ea $i ceiorlalii oameni, mi-a foe! data, fiindcd n-a~ fi putut-o lua de niciiieri.

Cum am ajuns aid? Am ajuns oare eu raiiunea la fnviitatura ea irebuie sii-mi iubesc aproapele $i sa nu-l sugrum? Mi s-a spus asia fn copiliirie ~i eu am crezui bucuros, peniru ea mi se spunea ceea ce aveam in suflet. Dar cine a descoperit asia? In nici un caz ratiuneal Raiiunea a deseoperit lupta pentru exisientd $i legea care poruncesie sa sugrum pe toti aceia care-mi impiedicii saiisfacerea dorinielor. Asia-i eoncluzia ratiunii. Raiiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele, fiindcii asia nu e raiional",

Cat de departe este marturisirea lui Tolstoi fata de statuia zeitei Ratiunii, plimbata de fauritorii Revolutiei

, , ,

Francezel Si totusi, exista, intre omul Rasaritean si eel Apusean, mea 0 poteca mica, precum un firicel, acoperita

105

de ierburile uitarii, ce se strecoara miraculos printre bulevardele asfaltate ale noii civilizatii, Pe strazile pavate cu cimentul cunoasterii umane alearga omul agresiv de azi, insingurat si neindurator cu semenii, dar pe potecuta acoperita de iarba pa;;e~te calm Dumnezeu.

Poiecuia comund

Ni se spune povestea din Apus abatelui Suger, de la Saint Denis, care aveanevoie de niste barne mari, de 0 lungime exceptionala, pentru acoperisul noii aripi, de vest, a manastirii si care nu se gaseau. "Dar inir-o noapte, dupd ce mii fntorceam de la slujbii, am incepui sa gandesc in pat cii mii voi duee eu insumi prin toate piidurile de prin preajma ... Lasdnd in seama aItora oriee altii ireabd §i pleednd eu noapiea in cap, am dat fuga impreunii cu dulgherii, neuiidnd sa iau $i mdsuriiioarea pentru bdrne, in piidurea ce se cheamii Iveline. Cdnd am ajuns pe piimdniurile noastre de pe palea raului Chevreuse ( .. .), i-am chemat pe toii pddurarii nostri, care cunosteau la feZ de bine §i celelaIte pdduri din jur, l-am cercetat sub [uriimdni, incercdnd sa aflam unde am fi putut sa aflam lemn de 0 asemenea lungime, indiferent cu pretul orlciirui efort. Lucru la care ei au zdmbit §i de care ar fi vrut ehiar sa radii, dacd ar fi indriiznit; erau uimiiicii nu §tiam cii fntr-adeviir a§a ceva nu se gasea in toata zona. Dar noi, cu indriizneala credintei, am incepui sa ciiutiim prin pad uri; si, tn primul ceas de ciiutdri, am giisit un lemn de lungimea necesarii. Ce sa mai spun? Pe la nouii ceasuri, sau poaie §i mai devreme, printre tufisuri, prin desisul pddurii §i prin mdriicinisuri, am gasit douiisprezece asemenea lemne, exact cat aoeam nevoie ... "

Exista deci 0 indriiznealii a crediniei, iar aceasta indriiznealii este rasplatita cu acel ceva ce surprinde cunoasterea obisnuita. Povestea seamana izbitor, in

106

substanta ei crestina, cu povestea din Rasadt a tanarului clopotar din filmul Andrei Rubliou, allui Tarkovsky,

- Pentru cine pictezi?, 11 intreababatranul Teofan Greculpe mult mai tanaru! ucenic, Andrei Rubliov.

- Pentru oameni!, raspunde acesta.

- Oamenii au sa te dezamiigeascii! Eu piciez pentru

Dumnezeul, raspunde Teofan Grecul.

Timpul trece si cuvintele batranului se adeveresc.

Manastirea pictata de Rubliov este profanata, Tatarii 0 calca in picioare. Dezamagit, trist, Rubliov renunta sa mai picteze. $i timpul trece. Aproape 20 de ani. Dar, .intr-o zi, i se dii sa participe la 0 intamplare, Cneazul rus ordona sa se faca un clopot mare din bronz, pentru manastire, $i lucrul incepe, dar, iata, rnesterul batran, singurul posesor al secretului, eel care stia cum se toarna bronzul, eel care stia cum sa aleaga lutul in care sa fie turnat bronzul topit, ca sa nu se sparga la temperatura ridicata, se-mbolnaveste de moarte. $i vedem cumceilalti meseriasi stau la usa bolnavului, asteptand eu nerabdare sa primeasca secretuL Dar inauntru, la capul batranului, sta numai fiul lui, un pusti de vreo 14 ani. $i iata ca vine clip a rnortii. Apoi, usa se deschide §i pustiul striga la mesteri: "Urmati-mii, dici siiu secretulf". $i multa gelozie a intrat in inima meseriasiler, dar n-au avut ce face, l-au urmat.

Apoi vedem cum pustiul alearga, tulburat sufleteste, pe malul raului, i;;i infige mana in pamant si zice: .Acesta-i lutul eel bun!". Construcjia incepe si dopotul apare in toata frumusejea lui. Cneazul, mandru, inconjurat de ambasadori straini, se uita cum clopotul mare, tras de boi pe 0 funie, se-nalta sa fie primit in clopotnita mareata a manastirii. Jos, in genunchi, norodul se uita eu evlavie la aceasta noua frumusete - clopotul eel mare.

107

Undeva, pe un deal, singur, Rubliov priveste spectacolul muljimii ce se uita la clopot, ca la 0 imensa icoana.

Dar, deodata, il vedem pe pustiul rnester, venind si cazandu-i in poala, plangand, Ii spune: "N-am stiut nimicl Tata a plecat dincolo fadt sa-mi spuna secretul. Durnnezeu rni l-a spus!"

Frumoasa poveste! Cata asemanare - caci si abatele si pustiul au avut acces la cunoasterea prin dezvaluire -, dar ce pacat ca, intre timp, in fata Madonei renascentiste, omul apusean exclama: Uite un Rafael! Pe ca.nd,in Rasarit, taranul roman a dimas incremenit parca pentru eternitate, sarutand bucata de lemn pe care era pictata icoana Maicii Domnului. Candva, am avut dimpreunii indrazneala credinjei ce ne daruia acest alt fel de a sti, Aceasta a fost potecuja.

Importanta lucrurilor mid

Undeva, la Luvru, exista ° pictura mica a lui Fra Angelico, intitulata Biciuirea lui Hristos. Desigur, perspectiva nu-si spusese cuvantul inca, dar pictura inverseaza in mod ciudat planurile de imporiantii in ehiar dimensiunea ei bidimensionala, Se spune despre Fra Angelico di postea doua zile .inainte sa se apuce de pictat, Pesemne ca acest post il facea sa vada irnportanja reala a lucrurilor, incarcatura lor sfanta: si astfel, penelul refuza simpla anecdotica saudescriere. El nu ilustreaza, ci marturiseste. Evident, exista multe picturi eu biciuirea lui Hristos, marcate mai toate de 0 teatralitate, de ° scenarizare aproape cinematografica, ce reduce totul la un eveniment istoric. Nimic din toate acestea. Pictorul vede, sau i se da sa oadd, in stare a de graFe in care

108

ancoreaza privilegiat sensibilitatea artistului, in alta stare a ei, numita vedenie.

$i astfel, in prim-planul picturii, vedem cum ne priveste, dupa coloanele unui templu, un cal. Privirea lui este intrebatoare si de 0 .inocenta zguduitoare, parca ar intreba: de ce? lar in spate, intr-un plan indepartat, abia daca zarim trei oameni, biciuindu-l pe al patrulea. Acolo, cazut sub lovituri, este Hristos. Poate acest tablou este cea mai discreta relatare din pictura crestina apuseana, dar ;;i cea mai sensibila,despre ceeace s-a-nidmptat atunci. De ce a ales in prim pian aceasta privire a calului inocent, care ne priveste pard usor speriat de ce poate face omul, Omului? Este 0 privire mirata si intrebatoare parca pentru intreaga omenire. Dar, de ee n-a pus pictorul ehipul unui om? Pesernne ca n-a gasit.

Da, lucrurile mari, esentiale, ale lumii, au 0 discretie

I I

dusa pana la anonimat, in clipa manifestarii lor istorice.

Mult timp ii trebuie umanitajii sa vada, sa recunoasca. Aceste tablouri judeca timpul insusi inindiferenja lor fa}a de ceea ee a fost vital si pard il admonesteaza ;;i astazi, spunandu-i: tot ce este important f# ecapa. lata firicelul crestin - unde ne regasim. Poate ar trebui sa ne intoarcem cu totii la privirea aceea a calutului, care parca ne spune: voi nu oedeii ce se-nidmplii?

Dar nimeni astazi nu 0 sa aiba timp de asa ceva.

Omul-numiir al Apusului se intalneste eu omul-numdr al Rasaritului. Pestepotecuta lui Dumnezeu se-ntinde ca un cavou de sticla bulevardul, cored pavat, pe care alearga in toate directiile, dar fi'ira sens, omul ieleghida! - omul-cip. Urmarit ~i teleghidat, omul-cip nu mai are puncte cardinale, ratacc;;te in acest labirint cu multe usi, dar tara nici 0 iesire. Lui is-au pus ochelari, ca sa vada lumea egal. $i

!

109

astfel, oamenii au ajuns egali cu sfintii, sfintii egali cu Dumnezeu si Dumnezeu egal cu el- omul-cip.

Vechea perspectivii ierarhicd este distrusa din nou de noua jraternitate nivelatoare, ce Incearca a umili firea creata de Dumnezeu. Ochiullui nu se mai inclina in fata fiecarui

,

lucru, ca la 0 minune lasata de Dumnezeu, asa cum facea odata pictorul bizantin, ei, aecelerat, le aseaza pe toate acestea pe raftul supermarketului in care traieste, dezlipindu-le astfel de sfintenia lor si lipindu-le, in locul Tamas gol, 0 eticheta cu un prei. Ramas astfel fara de mirare in fata lumii, dar irnbolnavit de 0 curiozitate malefica, omul-cip de astazi alearga in lume, lipind nevrotic etichete tuturor Iucrurilor pe care le gaseste in cale, vrand obsesiv sa Ie numeasca pe to ate, acoperind cu numele lui numele dat de Dumnezeu. Paradoxul omului-numar de astazi este dorinta lui de ordine artificiala exterioara, chemata sa-i Iinisteasca marea dezordine dinauntru. Amprentand totul cu etichete, facand lumea 0 taraba de brand-uri, sfarseste prin.a se autoamprenta, pentru a trece liber spre nicaieri. Constiinta-cip este pasaportullui catre abis.

,,$tiinta Adeoiirului Unic ne permite sa rezoludm problema fericirii cu ajutorul constructiilor geometrice si at eelor patru operatii ariimetice. Ecuaiia personalii a fieciirui Numiir furnizeazd despre el toate informafiile neeesare. Eu, D-503, sunt un numdr mediu: media geometricaa numerelor parintilor mel. In ecuatia personalii a fieciirui Cetiitean-Numdr, variabila X desemneazd libertatea. Dacd valoarea ei este zero, ceidieanul nu repreziniii nici un perieol, el nu va comite nici 0 infraciiune impoirioa Statului Unic". A;;a ne spunea, inca din 1920, Evgheni Zamiatin, in romanul Noi, in care numele oamenilor sunt substituite printr-o litera, urmata de un sir

110

de dfre, perfect inregimentat intr-o societate unde .mnmerele" se incoloneaza zilnic, ca sa iasa la plimbare colectiva: "a~a cum sunt prezeniati luptiiiorii pe monumentele asiriene: 0 mie de capeie, doui: pieioare turnate - un intreg, douii mdini desfacute - un inireg". StatuI e condus de un Binefacator, reales an de an in Ziua Unanimitajii, pentru ca .istoria Statu lui Unic nu cunoasie inidmplarea ca vreun singur vat sa fi indriiznii a incdlca miireiul unison". Drept rasplata, inaceasta zi, fiecare numarprimeste 0 uniforma noua, albastru-gri.

Caramizi fara de viata, dar cu pret in constructia

, , ,

Noului Turn Babel, numerele noii societati cu valoare umaria zero au ajuns, cum ar zice Jacques Frevert ,jiinte de hattie ~i cernealii", Cu astfel de boala cumplita, venita de aiurea, peste el se confrunta azi spiriiul rasaritean. Oare a cata oara? Cad ideologia criminala a comunismului venea tot din laboratoare straine peste el, ales parca sa fie cobaiul lumii. $i, cu toate acestea, iata-l, totusi, astazi, in esenja lui, nefiresc de treaz in fata acestui pericol. Poate d1 tocmai carcera comunista din care a scapat n faceazi sa refuze ideea de a fi un numar, 0 simpla amprenta, sau sa devina trupul unui cip.

Omul Rasaritean a patimit,n-a avut experien]e, el a patimit, verbul acesta nu-l cunoaste Apusul - iata 0 alta intraductibila, Caci numai patimitulaude .iarba cum cresie". Din acest auz special, spiritul rasaritean a invatat sa adulmece pericolul nevazut. Nu este suspiciunea, ci un ait oehi. Se spune ca, atunci cand.vomul trage sa moara, Dumnezeu Ii trimite Ingerul Morjii, care este un Inger ce poarta pe aripile sale multi ochi. Iardaca Dumnezeu, In mila Lui, decide ca omul respectiv sa nu moara, 11 chema inapoi pe Ingerul Mortii, numai ca acesta, inainte de a se

111

intoarce, i:;;i desprinde un ochi de pe aripile lui si-l daruieste celui ce trebuia sa moara, Iar muribundul, revenind la viata din clipa aceea 0 va vedea altfel.

'Acest ochi este darul pe care I-a facut Dumnezeu spiritului riisi'iritean.

112

Despre Omul Frumos

A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata,o gustam din plin, ce provocare extraordinaral

Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire. In nouI imperiu al uratului, frumosul este doar 0 amintire, careabia mai murmura sub marsul triumfal al unei lumi schilodite, aflata in plina of ens iva. OmuI Frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii, in lupta cu oeeanul de neomenesc care vine. OmuI Frumos este ultimul suspin hristic pentru 0 lume aflata ill cadere definitiva.

De fapt, luerul eel mai important, in epoca pe care 0 traim, este sa avem capacitatea sa recunoastem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul efieient.

A vearn un nas, Dan Gabrielescu. Aparjinea rnarii familii de boieri Gabrielescu; bunicuI lui facuse parte din ,Junimea", alaturi de Titu Maioreseu. Cornunistii il saracisera cu totul, nu-l lasasera sa-;;i profeseze meseria de avocat, si-atunci, din disperare, se apucase sa predea matematica. Saracia 11 incoltise din toate partile ;;i se transformase in boala, Fusese constrans sa-;;i opereze un plaman, Raportul sau cu propria-i respiratie, deci cu viata, era gradat in fiecare zi; avea un singur plaman. Boala Ii

113

vulnerabilizase si mai mult fiinta sensibila si, cu toate astea nu uita sa traiasca zilnic frumosul. Intr-o zi, cand avea~ vreo opt ani, rn-a intrebat: "Ai citit D~~ ~Uijote?:~ Nu, am raspuns eu. "Cum, tu nu §tii de Don QUI!ote: Nu §tu de Dulcineea din Tobozo?" Nu, am raspuns eu, simtindu-ma din ce in ce mai vinovat. .Piii, aiunci, ee fel de viata 0 sa duci?", mi-a raspuns nasul.j.Cum ai sa siii ee e iubi~~a?" .

Peste cateva zile, primeam cartea Don QUlJote, din

partea lui. Am citit-o speriat si evide~t. di n-~m i~tel~s nimic: dar de-atunci am retinut, din pnvlrea lui, ob~lga~la fiecarei fiinte umane de a cunoaste povestea hri Don Quijote. Na~ul meu dadea vietii un sens catre frumos. Ma

corectase.

Mai tarziu, fiind in liceu si venind acasa. rn-a intrebat:

- Ce-ai inpiiia: asiiizi?

- Despre un poet stupid.

- Cum fl cheamd], rn-a intrebat.

- Lucian Blaga, am raspuns.

_ Si de ce e stupid mii], m-a intrebat din nou nasul

meu.

_ Pai, uiie, domnule, ee versuri serie: "Caut,! nu ~tiu ce

caut./ Caut lumina de ieri,! trecutul apus"J

Nasul meu a tacut, dupa care s-a uitat la mine si mi-a

spus: . ? p~' h . ~ d

_ Si tu zici ca omul iisia este stupid. at, at sa ve em ee

cautii!

Apoi, am primit cea =', frum.oasa lec~!e. despr.e memorie si nostalgia amintirii. In trei saptamani terrrunam de citit Trilogia valorilor si Trilogia culturii.

Tin minte si acum, niste dirti vechi, editate de Pundatiile Regale. incepusem sa gasesc . lumina de = trecutul apus. De-atuncea stiu ca memoria unor lucr~n marete poate sa infrumusejeze un prezent meschin.

114

De-atunci am stiut ca memoria frumosului este izbavitoare si ca este un dar hristic,

Dar sa ne intoarcem la inceputul 'povestii. Aveam doar sapte anisori, cand nasul meu imi deschide intr-o dimineata usa si-mi spune disperat:

- Ma simt rdu. Am sa mor. Cheamii Salvarea!

Eram singur acasa, Disperat, m-am imbracat la repezeala cu ce-am gasit.

. - Ce sa fac?, I -arn intrebat dispera 1. .

- Uite, fti dau 0 fisa, sa dai un telefon. Du-te ~i cheamii Saluarea; Spune-le sa oindrepede, ca mar!

Si astfel, m-am pomenit alergand cu pasii mei micuti prin ploaie, incercand sa intrec moartea, care ameninta viata nasului rneu, si sa ajung Salvarea. Prin ploaia marunta am vazut telefonul public prins de un perete. Era atarnat mult mai sus decat as fi putut ajunge cu mana. Am vazut doua sticle de Iapte, pe care le-arn pus sub telefon §i pe care m-am ureat, cu 0 dexteritate nascuta doar de groaza, Tineam strans intre degete fisade telefon, de parca ar fi fost ultima picatura de viata a nasului meu. Cu mana tremuranda am format numarul de telefon.

- AIo! Salvarea?, am strigat disperat,

- Da, mi-a raspuns 0 voce, rece, indiferenta.

- Da, ee e? ...

- Moare bunicul! Moare bunicul! Yeniti de urgentii!

Moare bunicul!

- Cali ani are bunicul?

- 76, zic, §i telefonul s-a inchis.

Abia atunci am auzit picaturile de ploaie. 0 singuratate cumplita m-a cuprins, Eram distrus interior de vocea de mormant a Salvarii.

Am alergat innebunit, i-arn spus ca mi-au inchis telefonul, iar nasul meu, disperat, mi-a zis:

115

_ Nu trebuia sa le spui odrsia. La oamenii fn vrirsta Salvarea nu mai vine.

Mi-a dat 0 noua fisa si, alergand din nou prin ploaie, ma-ntrebam de ce la oamenii in varsta Salvarea nu mai vine.

Mi-am gasit sticlele si-am vorbit din nou la telefon.

_ Ala! Salvarea?Moare bunicul! Moare bunicull, am

mceput sa strig.

- Cd# ani are bunicul tau, mii?

-18 ani, am raspuns.

~i de data asta am inchis eu telefonul.

Acum, pasii mei catre casa, prin ploaie, erau

rugaciuni.

Am mintit, dar exista §i minciuni izbavitoare. Un

paradox. Facusem, cum se zice, pacatul al bun.

In Paieric, vine la un Sfant in ehilie un hot si-i ziee:

IIScapa-ma, am gre$it. larta-ma! Vine patera peste mine, aecunde-ma, eaioeazii-md!", Potera vine, 11 cauta, i1 mtreaba pe Sfant dad n-a vazut hotul, iar Sfantul nu zice nimic. ~i aici, ca si in cazul meu, Sfantul a mintit, dar este minciuna sfanta, cea a sufletului cinstit, care nu se suprapune cu corectitudinea. Mineiuna aceasta salva 0 viata. Dupa ce a trecut potera, Sfantul ii spune hotului: .Dumnezeu te-a salvat, nu eu! Ai gre;;it, ai cerut ajutor eu disperare ;;i El ti-a aseultat sufletul. De-acum stii ee ai de facut". Si de atunci hojul n-a mai furat. Juridic, sfantul era pasibil de tainuire, dar, duhovniceste. salvase un om. Ciudata ingaduinja' Nu-i asa ca ne aminteste de ingaduIDja lui Hristos, nefireasca. pentru iudei, in fata femeii adultere? Sufletul frumos nu se supune legii, el se supune instanjei divine.

Am mintit, dar am facut-o ca sa-mi salvez nasicul.

r

Lumea corecta tocmai imi aratase fata. Iar politica corecta

de astazi ne mutileaza einstea in numele eoreetitudinii.

116

Surprinzator, cei de la Salvare au venit. Cred ca

venit curiosi sa vada cum arata un bunic de 18 ani. au

. ~in Salvare a coborat un doctor, cam la vreo 40 de ~ll1, gr.asu}, usor ravasit, tarand dupa el 0 tristete. Na~icul, l~tre ~lmp, Acand I-a vazut pe doctorul acesta, care era mai rava~lt decat el, I-a intrebat:

- Dar ce vi s-a intfimplat?

Doctorul lua tensiunea si hii

;>1, eu oc 11 concentrati pe

tensiometru, spuse in soapta:

- M-a piiriisit iubita.

$iv eu as~stam 1a schirnbul asta: tensi~nea nasicului meu seadea ;;1 crestea a eeluilalt, a doetoruIui. Vedeam cum nasicul meu, din bolnav, se transforma in doctor, iar doctorul se transforms in pacient.

- Doispe cu cinci, spune doctorul (era tensiunea buna a nasului meu).

. - Nu trebuie sa suferiti aidia, ii spune nasicul, luandu-i tensiunea sufleteasca doctorului. Si nasicul incepea sa-l ocroteasca.

$i eu, atunci, am asistat la lucrarea lui Dumnezeu, Salvarea salva trupul, iar Omul Frumos, sufletul. Unul m:r~ea spre vi~decare, celalalt, spre mantuire. $i astfel, la ~far~ltul acestui consult reciproc, nasicul se simtea bine, :ar ?ctor~l avea sufletul Iinistir. Mai departe, i-arn vazut imprietenindu-se. Doctorul venea 0 data pe saptama v

t tA d ca treb na,

pre ex an ca tre uie sa-i ia tensiunea dar de fa t

v .. ' , p , venea

sa-si ia doza de frumusete sufleteasca.

Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine el

tA t A '

jasnes e,. m apare~ta~ ~ntr-un gest mie, iar gestul ala,

pentru tine, este izbavitor §i-ti persista in suflet toata viata, ca 0 icoana.

117

Acum cativa ani rna dueeam In America si avionul s-a oprit pentru 0 escala in Timisoara. Iar de acolo s-a ureat In Boeing-ul modern un sat intreg de babe, imbracate in negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, infofolite, legate, grase, cu papornite, de parca mergeau cu rata. In sinea mea, am gandit stanjenit di asa se strica imaginea Romaniei In lume. Pe vremea aeeea credeam ca imaginea e importanta, nu Romania.

Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie eu 0 ora inainte, ni s-a dat sa completam niste

, '

formulare, destul de agresive, care te anchetau in toate

dimensiunile tale de calator.

Am avut sentimentul ca. tot avionul dadea teza la limba romana. in starea aeeasta de examen, m-am pomenit eu vreo cinci babute Ianga mine, care mi-au spus cinstit: "Scrie-ne f]i noua, maica, aid, ca noi nu stim nimicl" $i astfel, eu le intrebam din chestionar si ele irni raspundeau din inima:

- Cdnd te-ai niiscui, mama? ...

-1877.

- Cdti copii ail

-11.

Si-asa mi-am dat seama ca stateam de yorba cu

Independenia Romdniei.

A inceput sa se clatine avionul. Avionul se clatina f]i la toti ne-a fost frica, inclusiv mie, asta eu imaginea Rom~niei in lume. Mi-am pus centura, stewardesele au pleeat si ele speriate. Babele, in schimb, stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi mers cu rata. Zic:

- Maica, stai jos, ca a incepui furiuna. E pericol sa ne

priibusim. Nu #-e frica?

118

- Lasd, mamii, raspunde babuja, mi-am fiicut 0 cruce, la Dumnezeu nu insist! ... Ajunge.

In siguranta ei stateau doua rnii de ani de crestinism. Iar eu, pe langa babuta, eram un puric.

Eu eram imaginea de azi a Romfiniei in lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna.

Babuja rn-a reincre;;tinat intr-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos.

Sigur, putem discuta in termenii filozofiei.

Ce e frumosul?, Intreaba Socrate pe Hippias. E un dialog, Hippias Maior - eu va reproduc asa, la nivelul anecdotic, pentru ea Soerate era un tip cu 0 inteligenta fantastica, el il ajuta pe celalalt, din fata lui, sa deseopere singur adevarul, doar provocand un proces de .mosire" a acestuia, numit de greci maieutica. Arta lui consta in simularea unei ignorante totale, lasandu-si adversarul sa-§i manifeste din pHn orgoliul si suficienta.

Si zicea: '

- Vai, tu, Hippias, inielepiul inieleptilor, ce e frumosul, cd nu stiu? .. Uite, stau (;)i ma gandesc ce este frumosuL

Si Hippias ziee:

- Cum, Socrate, nu stii, ia uiiii-te tu acolo, pe cdmp!

Uita-te! E un cal. E frumos?

-Efrumos.

- Piii, oezi, iila este frumosul.

-Vai, Hippias, zice Soerate, uiie cum nu m-am gfindit,

cum inteiepciunea ta imi aduce mie limpezime fn minie. Eu n-am stiut, treceam ignorant, deci caZul este frumos, este exiraordinarl $i toiusi, Hippias, ziee Socrate, am 0 neldmurire. acum, in clipa asta, 0 lata poate sa fie frumoasi'i?

- Sigur, Socrate, 0 lata poate sa fie frumoasa.

119

_ E§ti extraordinar, Hippias! Cum limpeze§ti. tu ~uc:urile unul cateunul! 0 fata poate sa fie frumoasii. Val, HlPPzaS,

, . w' t I

ce fnseamnii fntelepciunea §i ce fnseamna 19noran,a.

Tineti ~ont de aceasta simulare fantastica. Este expresia u'nui cabotinism de geniu. Dobitocul. pima nu-l umfli, nu plesneste.

$i, zice Socrate: .. w _ Totusi, Hippias, uite ce grind mi-a trecut §1:ml tulbura

fnte1epciunea: 0 lingurii de aur e utilii sau e frumoasa?

- Piii, este §i, si. . .'

_ E§ti fantastic! Deci, frumosul este §i utii, HlPPzaS, este

exiraordinar! -t».

_ Deci, frumosul poate sa fie §i uiil.

~i tot asa 11 duce pe Hippias sa s~~na tot felulw d~ lucruri. Pai. zice: ce e frumosul? $i 0 furmca e frumoa~~,:1 fata de masa, ;;i asta. Si Hippias se 1neaca 1n detalii, In re~litati. Se ineaca in ceea ce grecii numesc aporia: 0 gaud. neagra, care te absoarbe, 0 infundatura a gandi~ii din care nu mai poti sa iesi, pentru ca Socrate 11 ducea In alt plan existential.' EI intreba ce este frumosul gi i se raspundea aratandu-i-se lucrurile frumoase. Si atunci, de la concept la empirie este un salt urias.

Si Socrate zice:

_ Piii, vezi, Hippias, se pare cd noi nu cunoasiem frumos~l,

noi il recunoa§tem (ceea ce numeste grecul anamnesis,

aducere aminte).

Dar daca Socrate m-ar intreba pe mine, sa presu-

, . .

punem: ce este frumosul. Dan Puric? Eu nu ~al ;;tlU. ce

este frumosul, Socrate, i-ag raspunde. Adevarat, rru-ar raspunde Socrate, caci astazi nu mai putem recunoaste frumosul, cu toate ca el exista. Tot ceea ce ne-a ramas de recunoscut este uratul,

120

f

:t

,

Dar, sa ne intoarcem la Hippias, cand frumosul era si in afara si inauntrul omului. Concluzia socratica este ca suntem dotati aprioric cu facultatea aceasta de a recunoaste,

Bineinteles, dialogul este mult mai amplu, el implica acolo ~i faptul de potrivire,

- Ceea ce se potrioeste, Hippias, cii 0 inmormdniare poate sa fie frumoasii pentru noi, dar nu este frumoasd qi pentru zei.

Sunt alte sisteme de referinta,

,

- Frumosul este 0 potrivire fntre ceva, inire ce e In noi §i

ce este afara, sau ce este Hippias? Deci, 11 zapaceste pe Hippies. Problema este dl Socrate 11 forta pe Hippias sa faca un salt de la lucrurile frumoase, pe care le gasesti in lume, la ideea de frumos, pe care 0 avea in propria sa constiinta, dar nu stia ca. 0 are. Socrate este primul care vorbeste de recunoasiere. Noi avem, ontologie, in noi, existential, capacitatea de a recunoaste frumosuL

Mai tarziu, alt filozof, Plotin, spune: ce vad este frumos, ce aud este frumos, dar mai este ceva. Astea sunt lucruri masurabile, dar mai apare ceva, nemasurabil, cum ar fi sufletul. Cum 11 masuram? $i atunci, zice: noi percepem divinul din afara cu divinul din noi. E un salt.

Intre Socrate si Plotin s-a intamplat, in gandirea si-n existenta omenirii, un accident, 0 fractura.

,

Sa vedem care este acest accident, in care, dupa parerea mea, au ramas ancorati crestinii.

Un administrator al imperiului roman, un fel de comisar european, cum vedeji dumneavoastra pe la televizor, pe aici, pe la noi, pe care, mai tarziu, in vremea imperiului carolingian, irnparatul 1i numea "missidominici" (niste administratori ca si cei de astazi, care Yin si ne iau noua tensiunea), un administrator de genul asta,

121

numit Pilat din Pont, s-a intalnit cu Iisus Hristos, caruia ehiar nu ar fi vrut sa-i fad nici un rau, dar era supus unor presiuni.

- Pentru ce ai venit?, I-a intrebat Pilat din Pont pe Iisus.

- Am venit sa miirturisesc adeodrul, raspundeIisus Hristos. La care Pilat din Pont zambeste, apoi pleaca, stiind ca. orice discutie despre adevar este infinita, Era unda de soc tarzie a gandirii grecer,;ti, axata pe intrebarea: ce e adeodrul>, nu: cine e adeodrul? Grecii fiind in cautarea ideii de adevar, dincolo de adevaruri, precum in cazul frumosului ca idee r;;i a lucrurilor frumoase ca existente, nu stiau fiinta adevarului, sau fiinta frumosului. Pilat din

'S, ,

Pont se intalnise cu fiinta adevarului, cu adevarul

,

intruchipat, iar aceasta intalnire ratata este rnostenirea cea mai cumplita a Europei occidentale, care, in virtutea ei, te intreaba, astazi, in mod obsesiv: ce esii? si.nu: cine esti?

Ravasiti in lucrurile realitatii, numarandu-le la

" , ,

infinit, contabilizandu-le, eel mult ducandu-le la concept,

la idee, aceasta lume, a lui Pilat din Pont, rateaza intr-una, spalandu-se pe maini, intalnirea intru fiinta,

Sfantul Siluan Atonitul comenteaza in mod stralucit aceasta prapastie, sapata de obtuzitatea administratorului roman, atunci cand a stat fata catre fata eu Fiul Omului.

Eu sunt calea, adeodrul $i uiaia.

Hristos spusese cine este, numai ca nu fusese reeunoscut. El era, .in ultima esenta, primul om frumos cu adeviirat. Caci fara de pacat era fiinta lui. A-I recunoaste, pentru Pilat din Pont, era 0 imposibilitate. Frumosul lui Pilat din Pont apartinea unei alte lumi.

Am vazut, la Socrate, in Hippias Maier, ca nu cunoastem frumosul, ci ca 11 recunoastem, Dar, spune

122

i

,

!

Caragiale: ,,$i eu simnocanui privim la luna" ... Pentru mine e ceva £rumos, pentru el, nimic. Luna este frurnoasa sau sufletul meu? $i Caragiale conehide: "Luna este arcusul, eu sunt vioara", Deci, ca sunetul sa iasa, este nevoie de amandoua,

$i eu si mitocanul privim la poporul roman.

Pentru mine, poporul roman este, ca si pentru Petre Tutea: Excelsior; Pentru mitocan, este 0 manea data la maxim, la adapostul careia poate sa fure in liniste,

$i victima din inchisorile comuniste si calaul se uita la memoria recenta a neamului. Primul i§i vede rana neinchisa, celalalt, pensia halucinant de mare, ea 0 rasplata a criminalitatii lui.

,

Cine si ce recunoaste?

Paradoxul, subliniat de Schiller in Teatrul ca. insiituiie moralii, functioneaza perfect. Daca pe scena se joaca Avarul si in public se afla lntamplator un om avar, acesta rade, se amuza, dar nu se recunoaste in personajul respectiv. ,,$i, .atunci, de ce jucarn?", se intreaba Schiller. "Pentru ceilalti", raspunds tot el, Pentru ca oamenii normali, vazand pe scena prototipul avarului, sa se gardeze In viaja de zi eu zi in fata acestuia. La ce bun memoria istoriei recente? Ca noi, oamenii normali, vazand prototipul tortionarului de-acum 60 de ani, sa-i recunoastem copilul ideologic de astazi §1 sa nu-i mai permitem sa se reproduca, Are §i frumosul dreptul la legitima aparare. Fostul tortionar, colonelul Craciun, spunea despre Tutea, la Aiud: "Minte, avea de toate. Era gras, manca bine si toti

detinutii erau bine tngrijiti". '

, r ,

Copilul ideologic al colonelului Craciun, de astazi, spune, la fel, oricarei constiinte care se ridica intru

,

123

adevar, marturisind ca 0 doare 0 Romanie vumilita.

Minte" spune tanarul politruc de astazi, "PIB-ul pe cap de locu:tor a crescut, Romania este in plina dezvoltare europeana. Trebuie sa fim fericiti pentru asta." $i tot asa la debutul terorii comuniste in Romania, cand mare le actor Puiu Iancovescu fusese arestat ;;1 apoi, dupa cativa ani de puscarie, fortat sa participe la sedintele sindicale tovarasesti, si tot asa, deci, atunci ca si acum, tovarasul secretar de partid raspunzator cu propaganda striga in plina sedinja: Sartidul ne-a creat conditii minunate de viata, A vem de toate. E bine. E foarte bine. Nu-i asa di e bine tovarase Iancovescu?", 11 intreba brusc acesta pe marele actor. Iar Iancovescu raspunse genial: "Eu am venit aici de lichea, nu de prost". Pentru mine Romania e Griidina Maicii Domnului, pentru intelectualul romanoeuropean, dedulcit la noile privilegii comunitare, Romania este 0 gradina de vara, de unde el, anesteziat de c:pritnu mai simte durerile tarii, ci numai confortul

"$' r ,

scaunului si, evident, placerea chefului cetatea~ului de

rand, ridicata la rangul de statut ontologie. Acestui ganditor "identitar" numai intre frontierele confortului sau, daca ii spui ee a zis Eminescu: "Crist a fnvins cu litera de aur a adeodrului ~i a iubirei, $tefan, cu spada cea de jladiri a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apiiriitorul evanghelului ei ", va raspunde cu suficienta dambovi}eana, considerandu-se un fluviu al cunoasterii, precum si cu reflexul format at la bursele din strainatate, etichetand eu lejeritate marturisirea ca fiind un reziduu de gandire patetic ortodoxa ;;1 nationalista. $i eu si el privim Romania. Eu din rana nevindecata a lui Eminescu, iar el, balacindu-se in apa calduja a noului internationalism.

124

In mitologia indiana, gas im un pasa) In care se vorbeste de ideea de jertfa ca act necesar pentru trezirea umanita}ii. Unul dintre zeii rivali vrea sa-l omoare pe Krishna si trimite spre el 0 sageata. ,,0, tu, Krishna, Stapan al lumii, sageara ucigasa vine spre tine! Opreste-o, Stapane, ca tu poti opri totul, tu poti opri si timpul... Nu, n-am s-o opresc, raspunde Krishna. Las-e sa-mi patrunda in carne, caci, numai sangerand, lumea va intelege".

La fel ca si Krishna, Fiul Omului stia dinainte dl. va fi tradat si ucis. Chiar Ii spune lui Iuda: prietene, ceea ce vrei sa faci, fa mai curdnd. De unde aceasta nerabdare paradoxala in fata mortii?

, I

"In noaptea in care a fost vandur, mai vartos insusi

pe sine s-a dat pentru viata lumii".

$i EI, ca si Krishna, putea sa opreasca timpul.

Hristos nu numai ca nu-l opreste, dar il accelereazii. Dar Hristos face ceva in plus, ceea ce niciodata un iluminat al lumii sau zeu nu a facut. Se duce intr-o gradina, numita Ghetsimani, si se roaga plangand, adica 1;;i manifesta "omenitatea", cum ar spune Grigore Palama.

Nu frica, ci suspinul fiintei in fata mortii.

, I ,

Pdriniele Meu, de este cu putiniii, treacii de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu ooiesti. (Mt. 26,29)

Pe Krishna 11 admiram ca pe un zeu, dar Iisus ne cutremura, In Krishna nu ne recunoastem, dar in Hristos, da. Omenirea intreaga este prinsa in lacrima lui.

De doua mii de ani ne inchinam la lacrima aceasta.

Dar, tot acolo, in grad ina Ghetsimani, E1 i;;i depaseste .omeniiatea" si ne da floarea crestina a mantuirii. In plin

125

plans i se da sa ne daruiasca aceasta minune: "Fad-se voia ta, Doamne!",

De atunci, noi, crestinii, suntem lac rima Lui pe obrazullumii. El in Ghetsimani a plans si s-a rugat ca sa fim impreunii. Aceasta este frumusejea lui Hristos, Omul Frumos.

126

,

La ordin

Asta n-au inieles comunistii: dt suftetul pe cruce recd§tigii adeodraia libertate, ca toate metodele lor de ioriurii, toate metodele de reeducare psihicii au fiicut mai multi sfintf deciit robi, au sfintit piimdntul farii cu sdnge de

mucenici.

luetin Ptiruu

A gand! urat Romania, a gandi urat despre Romania, este echivalat astazi cu a gandi critic despre Romania. A fetisiza Romania, a 0 impodobi nefiresc si nedrept, este 0 alta forma de urajire a ei. Intre aceste doua dimensiuni ale uratului sta conditia tulbure a Romaniei de azi.

A te reimprieteni cu conditia de a fi roman necesita actul primordial de a te re-imprieieni eu tine lnsuji. Niciodata ca acum omul n-a fost mai despartit de sine. Mai neatent eu sinele sau si, paradoxal, atat de atent eu ego-ul sau, Intre un narcisism biologicai 0 deprirnare sufleteasca este asezata cusca in care se zbate omul de azi.

Exista 0 dragoste de sine, care n-arc de-a face eu Nards (narcisismul) sau eu egoeentrismul contemporan. Aristotel a numea, in Etica nicomahicd - philauiia, adica "iubire de sine", pe care el 0 aproba, cum ar zice Constantin Noica, deoarece este verba despre sinele sau eel bun.

.Chiar PHILIA nu este posibilii, deed: pentru di, in primul moment, e cdtre sine, philautia. Nu poti purta prietenie, dacii nu-ii porii prieienie".

127

Prin aceasta re-imprieienire cu propriul tau neam, tu te vei gandi altJel pe tine insuii si vei gandi ~i alifel despre tine; se va-ntampla in felul acesta 0 restaurare oniologicd si, de ce nu, ovindecare. Cel care si-a asumat restaurarea ontologica a omului a fost Hristos. $i-a luat asupra sa firea omeneasca. Jertfindu-se pe cruce, nu numai ca ne-a rascurnparat din ghearele pacatului primordial, dar ne-a si inaltat, la 0 conditie fara precedent, de fii ai lui Dumnezeu.

Dar cine eu cine se imprieteneste, intreaba Socrate (Lysis). Cei ce se asearnana sau cei ce se deosebesc si tocmai prin asta se atrag,dorind sa se completeze? Afinitatea sau diferenta? Poate toate astea la un loc, dar eu un scop eomun de ~ se innobila unul pe altul, de a se infrumuseta unul pe altuL Iar aceasta infrumusetare prin dragoste inseamna marea desprindere de urat, Dar si raul cu rau se adunainfinit, dar nu pot crea prietenie, ci eel mult ura. Poate calitate cu calitate, suflet cu suflet, nepierii sub vremi sa se adune, dar nu intr-o mare de numere, ci intr-o singura inima, "Care unu cu unu fac doi? .. Dar cdnd prietenul se intdlnea eu prieienul, cine se aduna cu cine? Care prieien. deoenea doi? Sau poate fiiceam eu toiii UNA!... Sub mirare! ... " (Constantin Noica, Trei poeme filosofice pentru S.).

Acest UNA ar fi poate consecinta reimprieienirii noastre cu noi insine si cu noi intre noi. Dar, inainte de acestea, ar trebui 0 alta reimprietenire, cu mult mai mare si mai frumoasa, reimprietenirea eu Durnnezeu, Omul Frumos nu se naste singur, ei din aceasta prietenie cu EL. Cad El ne-a daruit aceasta prietenie. Dar exista azi 0 libertate a raului de a calca pamantul in lung si in lat, numai ea sa zdrobeasca toate inmuguririle. Aceasta este "libertatea" omului fara Dumnezeu.

Dar libertatea omului fara Dumnezeu este seara inuersii, pusa special de catre diavol, pentru re-cobordrea

128

r

I

i •

I

omului in pacat. Astazi, pasim pe aceasta scara inapoi, in iad, in numele libertatii. Cusca iadului comunist s-a spart, insa iesirea a Jost programatd catre un iad ;;1 mai mare, dar, de data aceasta, neobservabil. lar pe scara aceasta sinistra se-nghesuie inconstient si infometat, ca spre 0 noua mantuire, omul contemporan,

Omul Frumos este eel ce urea astazi invers pe aceasta scara, infruntand nu numai turma care coboara, dar si insultele ei.

Caci .iubirea mii apara, de aceea fmi port fruntea sus, in exil, printreoameni" (Emil Botta).

Uratul judeca jrumosul, asa cum moartea lui Hristos pe cruce a fost 0 "judecata a judecatii", cum ar spune Sfantul Maxim Marturisitorul. Dar tot aceasta rastignire a adus ;;1 vindecarea zidirii, cad cu ranile Lui noi toti ne-am vindecat!

Demnitaiea hrisiicii a neamului se reface toemai din aceasta riistignire hrisiicd a poporului roman. Ea este sursa de re-iubire a Romaniei, de re-imprietenire cu sine, ea roman, de re-indriigosiire de aceasta tara.

Crucifiearea frumosului romdnesc n-a insemnat moartea lui, ci, in mod sublim, 0 reintrupare hristica in acest nearn. Dumnezeu ne-a ales dincolo de alegerea istoriei criminale, ca sa biruim prin suferinta asumata. Moartea s-a apropiat de aeest popor, Inghipnd tot ce se poate inghiti, dar nu a putut ucide martirii §i sfintii lui. Caci, apropiindu-se de trupullui Hristos, ce-si facuse trupul "momeala" pentru diavol, .moartea este strabiituta de undiia Dumnezeirii; §i gustand din irupul lipsit de piica: §i Jacator de oiaiii, este disirusii §i dii inddrii: pe toii aceia pe care altadata i-a fnghitit. Ciici, dupii cum iniunericul dispare cand vine lumina, tot astjel §i eiricdciunea este alungatii la apropierea mortii" (Sfantul Maxim Marturisitorul) .

129

La fel s-a apropiat aceasta moarte si de trupul cresiin al neamului nostru. Dar, din trupul schingiuit al neamului nostru, s-a inaitat icoana noastri'i. Icoana martirica este oglinda cinstita a sufletului nostru, pe care moartea n-a putut-o inghitil

Dar tocmai reoenirea la ea, Ia aceasta icoana, este oprita astazi prin toate mijloacele. Sabotajul revenirii la icoana neamului are forme diferite. De la insulta celor care si-au sacrificat viata, tineretea, pentru credinta in neam si in Dumnezeu, la i~diferenta' manifestata prin ~oalitia tiicerii, la minimalizarea jertfei lor, pana Ia ocultarea fati;;a. Suspendarea adeodrului izbiivitor este slujba de azi a omului urat, El, omul urdi, nu cunoaste zidirea, lucrarea, treaba lui este boicotul continuu. Omul urd: este nascut ca sa stea la panda Omului Frumos. Este ratiunea lui, este viata lui, urata de la

un cap la altul.' ,

.Omut inimii - omul dinliiuniru a, cum zice sfantul: iata izbavirea din acest mal care paralizeaza fiinja Romaniei de astazi! Uratirea a tot ;;i a toate: iata chirurgia estetica, facuta de omul urdi pe obrazul lui Hristos!

Si secolul al XVI-lea avusese moravuri lib ere, pana la grosolanie. gi atunci amorul a fost impaiat si plantat ca 0 granita pe 0 harta a lui Tandru, S-a simtit nevoia ca iubirea sa aiba 0 harta strabatuta de fluviul Tandretii. "In MAREA N~PRIETENIEI §i LACUL INDIFERENTEI curg trei fluvii: INCLINATIA, STIMA §i RECUNOASTEREA, care, toate irei, pot sa conducii la iubire. Aceste irei fluvii fmbiiiazii toate un Tandru, trei forme ale iubirii, ce se diferentiaza toate prin originea lor: TANDRU PRIN INCLINATIE, TANDRU PRIN STIMA §i TANDRU PRIN RECUNOSTINT A. Dincolo de aceste frei locuri ale [ericirii, iubirea, oricare ar fi curentul care 0 poariii, aleargi: spre pericolele ~i spre capcanele simbolizate de MAREA PERICULOASA, unde se vor arunca cele trei fluvii. Pe langa rdu sunt sate, ce marcheazii etapele succesioe ale unei iubiri conduse precis,

130

simbolizand calitati ~i miiloace ce-l poariii spre tiiramul fericit. La hotarul Tiirii lui Tandru sunt locurile unde iubirea se pierde" (Harta lui Tandru, ce figureaza in romanul Cecilia, al d-nei de Scudery).

Cat de actuala este aceasta harta a iubirii!

$i astazi traim intre 0 Mare a neprieteniei si intr-un Lac al indifereniei. Dar fluviul Tandretii nu mai exista, Exista doar un paraias al frumosului, si acela subteran. Dar, de sub cimentul acestei lumi, urat civilizate de azi, mai tagnegte miraculos, prin acest asfalt, cate un ghiocel ..

, IIA~a te sfotuiesc: sa nu stai impreunii cu oameni frico~i, ca nu cumva sa pierzi cinstea mea §i a strabunilor mei. Cii de moarte nimeni nu te poate izbiivi, numai singur Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este mult milostiv ~i cu mila Lui te va umbri pe tine ~i capul tau, iar dusmanii iiii vor fi biruiii",

A;;a glasuia Voievodul Frumos al acestui neam, Neagoe Basarab. Iar poporul l-a ascultat. Timpul a trecu~ si romanul a aparat cu pretul viejii cinstea Voievodului Frumos ~i a strabunilor sai.

Pe unul din ei,

Un tifran bland §i bun JI chema George Paun. Avea vorbe eu talc

$i ochi inielept:

lntr-o zi,

lnainie de a muri,

M-a ehemat pentru 0 oorbii, A~a, unfe1 de usurare

Pentru sufletullui curat §i mare. Mi-a povestit de Iivada, de vite, De nevasta, de copii,

De pifmantul pe care l-a muncii $i de care a fost jefuit,

De casa lui primitoare,

Unde a gasit fieeare

Un cuvdnt bun §i 0 bucaid de paine.

131

.1

Apoi, mi-a facut semn sa plec. Se apropia Ingerul Martii

$i voia sa-[ intdmpine singur. M-am urcat in patul meu de sus, Iar idranul acela bldnd

A zdmbii amar §i s-a dus.

N-am mai udzut niciodatii

Faia unui mort atdt de seninii,

Atdt de luminatii. APOr,flvPATULLUIAFOSTADUSALTTARAN

Care a murit peste vreo douii zile. '

Apoi altii, pe care nu-i mai stiu,

Figuri resemnaie de cearii,

Care treceau ca niste umbre idcute Intr-o lume ce-i sciipa de ioriurii, De foame, de bdie, de urii.

(Dumitru Oniga, George Faun)

;;i apoi, aceasta coloanii nesfar§ita de tar ani romani, de oameni frumosi pusi unii peste altii, co§ciug peste cosciug, Iasand capacul deschis permanent pentru urmatorul, a fast scara pe care a coborat Durnnezeu la noi,

Etaje de suferinta pana Ia cer.

.Pe fa jumataiea lui august, un sfert din fiecare etaj a fost transformat in spital ... Mortit se inmulteau §i-n fiecare noapte ciiruia moriii, eu calul schiop, cdra la eimitir unul, doi sau chiar mai multi morii. DoetoruZ Ranca, la vizitele medicale, ridiea din umeri $i striga: «Eu stiu ca sunteti bolnaoi. Eu stiu ce va trebuie. Oar ordinul este ea sa muritil N-am ce va face!» $i oamenii, ascultiitori, mureau" (Dimitrie Bejan, Vifornita cea mare).

;;i astfel, Omul Frumos din aceasta tara a fost ucis la

ardin. '

Dar care oare este ordinul din zilele de azi?

132

Mostenirea privirii

- Ai riimas in urma!.; tipam eu la batranul meu tata.

Se construiesc blocuri, se asfalteaza.

Batranul tata nu raspundea nimic, privea eu durere senina prin fereastra blocului in care stateam, ca un vultur tintuit intr-a calivie, caruia dusmanii ii confiscasera

I

zborul, dar nu libertatea privirii.

- Ai ram as in urmii, vremurile tale nu se mai iniorcl, strigam cu disperare catre el.

Batranul tata era departe, in urma, Se vedea pe sine alergand, copil, prin lanul mare de grau, apoi tanar, la vanatoare de dropii, 19i simtea calul si ogarul care-l urma, apoi cerul, cum 11 privea si, mai ales, marea.

- Nici anul acesta comunisiii nu or sa aibi: recoliii, pentru ca n-o sa plouii, intrerupse batranul tata linistea,

intre timp, oamenii, ea furnicile, pe santier, construiau blocuri, metrouri, hidroeentrale ... Pragresul era zguduitor de prezent, de eontinuu. Pikamerele mitraliau linistea zilei, uruitul excavatoarelar devenise muzica muncii continue. Transpirajia era interzisa, melancolia, la fel, iar cantecele patriotice voioase ofileau orice forma de vis. Progresul devenise prezent continuu, In fata lui trecutul disparuse si, 0 data cu el, si memoria. Iar viitorul ingenunchea umil in fata clipei de-acum. Eternitatea fusese alungata de prea mult prezent.

133

Intr-o zi, s-a auzit totusi un vuiet, ca un strigat comun de groaza. Zgomotul pikamerelor s-a transformat in foeuri de rnitraliera, iar oarnenii §i-au ascuns inima in blocuri, Strazile ramase pustii strigau disperate dupa ei.

~ Taiii, au ciizuil, striga pustiul eu aceeasi disperare.

Or sa-fi dea piimdniul fnapoi!

Batranul privea tot Iinistit prin fereastra blocului, Copilul din el alerga prin lanul de grau, muncit de strabunii sai. Alerga pe parnant, ca pe palmele lor muncite.

~ Nu inciil, raspunse sec. N-am sciipa: inca de EI!

Apoi a venit toamna, Ploua marunt ;;i crucea de lemn infipta in tarana noului rnormant parea un umil catarg in marea de tacere,

~ Tatii! Ia-ti piimdniul inapoil, striga la mine copilul

meu. Ai tot dreptul, acuma se poate.

Iar eu priveam tintuit pe fereastra blocului meu. ~ S-au schimbat vremurile, triiim alt iimp, nu vezi? Bull vedeam in amintire pe tata cum tace.

- Nu inca, i-am raspuns. N-am sciipat de eif ...

Undeva, ill camera, televizorul deschis anunta di

,

Romania a pasit tntr-o alta epoca istorica, a iesit din

comunism si a apucat-o pe drumul progresului si al democratiei. Inca 0 data istoria 1;;1 batea joe de mine.

134

, I

•

Sfantul

I

i!.1 '!

Iubiti parinji ai acestei Sfinte Manastiri Petru Voda,

, r iubiti crestinil

,

Astazi Biserica crestin-Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Dirnitrie eel Nou din Basarab. Este 0 sarbatoare importanta, atata timp cat 0 simtim astfel si ne d~ce s~ vedem sfinjenia, Altfel, ea poate sa fie doar 0 slmpl~ amintire ritualica si noi sa pacatuim si sa omoram aceasta sfintenie.

, Cand eram copil, pe valea Buzaului - un rau de

munte foarte puternic, involburat si furtunos, car~ facea deseori inundatii catastrofale -, mergeam cu masma, cu

un ~aran, si, la un moment dat, imi spune: . .

- Vezi bolovanul acesia? Cdnd a fast inundatia, acum vreo 10 ani au riimas nisie copii izolaii aici ~i nu mai aveam cu ce sa Ie ad:cem mdncare, ajutoare; ~i atunci a venit sa ne aiute, de la Buziiu, un elicopter. A fiicut 0 maneorii gre~itii, elicopterul a intrat in rtiu, coada elicopierului se spriiinea puiin de mal. Raul era viforos, abia au putut ~a iasa eei dinauntru. pe coad~ elicopierului, sa ajungii la mal. Insii piloiul n~ ~ mal =: :a iasa, a fast fnghitit de ape. Mare durer~ fn_,fa11}l.lla acesiui =: pilot ~i mare necunoscuid, pentru cit lata, mel. nu av;au c: sa fngroape. Eli inir-o noapte tatiillui a avut un VIS: se facea ca pe raul Buzdului e un bolovan, era un anume bolovan. Sub bolovanul acela, sprijinit undeva sub apii, era copilul lui. A doua zi

135

dimineatd s-a trezit fji s-a dus acolo, la cei care erau responsaoili, sa zicii: .Eu §tiu unde este copilul meu",

Evid:nt ca au fost grade mari de suspiciune, au fast semne de l~trebare, dar, totusi, parca nu puteau sa treaca p.este suferinta unui parinte - sa inregistram aici coefic~entu1 d~ crestinism chiar si in autoritatile comuniste. Au ZIS: "Hmde sa mergem!". Si au mers cu masina de-a lu_ngul raului si, la un moment dat, tatal a zis: "Aid!". In chp~ acee~, masina s-a oprit, oamenii au intrat in apa, apa se limpezise de mult, dar totusi nu se vedea nimic, iar unde~a ~u~ bolovan era trupul pilotului, batut tot timpul ~e apa ;;1 pastrat, pentru ca apa era rece. $i astfel, parintele si-a ~uat trupul copilului inecat si a reusit sa-l lngroape crestineste.

. I?aca ati fi dat evenimentul 1a vreun canal de televiziune strain, la Discovery, ar fi spus ca este un lucru p.aran?rmal.;;~ ar fi incercat sa-l explice in termenii acestia simpli, stUp1Z1, pe care Ii vedem ill fieeare zi

Taranul roman spune: .Este 0 minune!".

De ce v-am spus lucrul aeesta? Pentru ca el face parte din ceea ee l?~n:nezeu ne da ea 0 deseoperire. Ase~~ne~ d:scopenn intra in zona minunii, a tainei, Astazi, Biserica sarbatoreste viata Sfantului Dimitrie eel Nou B~sarabov. Un sf~~t a carui viata intra pe 0 pagina, nu mal mult. Informatiile sunt mai mult decat lacunare. Acest sfant, in timpul viejii, nu a facutnici 0 minune de cat u~a .singura, care, evident, este ignorata de lume~ de ~stazl ;;1 pe care, dad oamenii de rand ar faee-o - este o ml~une care ne sta tuturor in putinta -, lumea de astazi a: arata altfel. Este extraordinar de frumos si de ... nu pot sa folosesc cuvantul i.interesant"!

. . I~ri l:am sarbatorit pe Sfantul Mare Mucenie Dimitrie, SfantulMare Mucenic Dimitrie a fost voievod a1

l36

i

t

I

•

I

Tesalonieului, martir si mucenic, uriasa figura a Bisericii, martir marturisitOI, care a avut curajul de a-I marturisi imparatului ca este crestin. A doua zi dupa Sfantul Mare Mueenie Dimitrie, noi il sarbatorim pe Sfantul Dirnitrie eel. Nou din Basarab, doban. Celalalt era voievod, acesta este cioban, Ce interesant Iucreaza Dumnezeu! Nu tine cont de functia pe care 0 ai, de rolul pe care il ai, la distanta si in taina ... Acest doban care pazea oile ;;i - spunea la un moment dat - n-o lasa pe oaia eea ratacita, Lisa turma Intreaga si fugea dupa cea ratacita. Cautandu-si oile, intr-o zi calca din gre~ea1a un cuib de vrabiute. de pasari salbatice, si calcand omoara puisorii, fara sa vrea. Un gest, o tntamplare. un accident, care se poate intampla orisicui in viata asta. din nebagare de ssama.

De ce va spun ca aceasta minune, dad umanitatea

ar fi Meut-o, ar fi aratat altfel? Pentru di acest eioban - ce inseamna lucrarea lui Dumnezeu! =, impresionat, eu sufletul distrus de eeea ce a facut, are un gest care pare de o copilarie inflnita: i;;1 lasa descul] pieiorul eu care a calcat fara sa vrea cuibul, trei ani de zile, II pedepseste pentru ceea ce a facut: sa calce pe ciulini, pe spini, prin iarna, prin frig. 11 pcdepseste pe aeest madular neatent. Praloagele

spun: canoniseste.

Luerul pare eopilarese, infantil, dar eu Yin 9i spun

asa: tUI omule, cu sufletul tau nebiigiitor de seomii, cum ai ciilcai in picioare sufletul celuilalt gi nu te-ai canonisit niciodata? Cate suflete calcam in picioare si nu ne canonisim sufletulnostru trufas. arogant si de cele mai multe ori nedrept? Gandiji~va di un singur gand a provocat razboaie si a omorat sute de mii de oarneni si nimeni nu si-a canonisit gandul. Gandiji-va ca numai unsingur gand al unui om a distrus zed, sute de milioane de oameni - luam exemplu comunismul-;;i nimeni nul-a canonisit.

137

~--------r---------'---"-

Vedeti dumneavoastra gestul acestui doban, care toata viata lui asta a facut? Apoi s-a calugarir. .. Era dintr-un sat numit Basarabov, din Bulgaria, pe maluI raului Lorn.

Nimeni nu da importanta Iuerului acestuia, care este covarsitor: aceasra asumare absoluta a greseln ... Ganditi-va ca cei care au provocat comunismul astazi nu se eanonisese, nici macar nu regreta, sunt chiar eon ternporani cu noi, chiar ne conduc. Nimeni nu face gestul acesta, al unui simplu cioban.

A "yi :-au minunai ~ngerii din eer, Dimitrie, ciici tu ai fost tnger pamantese. S-au mtnunai cd, fiind in irup, I-ai ueis §i [-ai fnvi~s pe eel fara de irup" - adica pe diavol. A§a spune Aeatlstlerul, cuvantul de lauda al sfantului, Ati auzit,

Sfintiile voastre, ati auzit, iubiti crestini? I

I,S-au minunat i'ngerii din cer de tine, Dimitrie, inger pamante.sc, ingerii din cer s-au minunat - ce expresie extraordmara: i'nger pamantesc! - ca tu, eel in trup, l-ai fnfrant pe eel fara de trup, pe diavol, si inspaimantandu-se de minunile tale, cu tojii au strigat: Bucurii-te, omule eeresc! Bucurii-ie, fngere pdmdniescl Bucurii-ie, iu, care esti corabie duhovniceasdf! Bucurii-te, ca nu te-ai lasat inselat de liicomia stramoeeaeca! Bucuri'i-fe, tu, eel semdruitorule de vie sufleteasciil"

Pai, numai euvintele acestea Hi arata nojiunea

Sfantulu]. Mare atentie! '

Sa reluam, de la inceput: »Bucura-te, tu, Inger pamantescfll - deci, .nu inger ceresco lngerii din cer se mira de ingerul pamantssc, "Tu, omule ceresd" - n-a zis: omule pamantese, Se spune ca ingerii ne due rugaciunsa la Dumnezeu, Dionisie Areopagitul facea 0 ierarhie a ingerilor, Noi ne rugam si-l invatam si pe eel mic: "Inger, ingera§ul meu,! Ce mi te-a dat Dumnezeu", ca rugaciunea lui sa ajunga la Dumnezeu. Ce sunt sfintii? Sfintii SW1t

, I

treptele pe care coboara Dumnezeu, de mila noastra, ca sa ajunga aici, $titi ee este un sfant? Un sfant este un on: parnantesc, ca orisicare dintre noi, care i§i face .trupu: :;;1 sufletul treapta, ca Dumnezeu sa eoboare, sa ne ierte ?1 sa ne ajute. ~i ca sa-si fad trupul treapta, el trebuie sa fie de o curatenie extraordinara,

Sa §titi ea importante La un sfant sunt minunile; dar eel mai important lucru este viata minunata, viaja lui ea 0 minune de la un capat la altul. Daca va uitati in viata aeestui ciobanas, n-a faeut decat lucrul acesta :;;i apoi sa se roage toata viaja: sa se roage pentru iertarea pacatelor, De fapt, nu se stie decat ca s-a rugat.

De ce v-am spus povestea eu acea inundatie §1 cu aeeI tata, care a avut un vis, :;;i cu 0 durere mare? Pesemne d sfantul s-a coborat si i-a spus; pentru di povestea spune a§a despre sfant.Jntr-o zi, ill fata pesterii - acest sfant avea acolo 0 chilie, unde se ruga - a trecut la Domnul, iar trupullui a rarnas cazut intre cele doua pietre. Mai tarziu, cand apa Lomului s-a ridicat si s-a umflat, a fost 0 mare inundatie a fost inghitit acest trup de rau, $i totusi, intr-o

If, ...... 4

seara, 0 fata chinuita de un duh rau a avut un VIS, In care 1

s-a spus: ,,~i de rna vei scoate din apii - roagd pe taiiil tiiu sa 0 [acd - am sa te tnndec", $i fata, in veacul, poate, al XIV-Ieaal XV-lea, nu se stie cand s-a intamplat acest lucru (sfantul a trait in veacul al XIII-lea), i-a spus tatalui: si oamenii s-au adunat in jurul apei (precum, sute de ani mai tarziu, oamenii aceia, undeva, intr-o Iocalitate din Romania), s-au adunatin jurul bolovanului si au vazutceva, ca 0 lumina. Era trupul sfantului, care acum era transformat in moaste, Moastele sunt trupul neintinat, indumnezeit, al Sfantului. Le-au pus in racla,

Ne intoarcem din nou, sa vedem ce este sfantul, pentru dl altfel degeaba 11 sarbatorim pe acest mare sfant

138

"1""'"

I

.1

139

si pe toji sfinjii nostri: pana nu invatarn sa .ne vedem

sfintii, nu sun tern crestini. I

Paul Morand, unul dintre rnarii diplomati francezi om de cultural scriitor francez, care a vorbit foa~te frumo~ despre Romania/ avea doar 0 singura nedumerire: liMa intreb de ce romanii urea in dealul Patriarhiei si saruta 0 mana/ ca de maimuta, invelita intr-o dantela?:

Mana aia ca de maimuta, raspund eu, era mana Sfantului Dimitrie, care rn-a impiedicat pe mine, ca roman/ sa fac ce-au facut francezii la Saint-Denis, cand, in ~lina revolujie. in Furia unei idei, si-au dezgropat toti regii $1 le-au aruncar oasele. Va inchipuiti poporul roman dezgropandu-$i voievozii si aruncandu-Ie oasele? Cum a lucrat mana aceea, pe care dumneavoastra 0 sarutati 9i 0 sarutam cu totii, si lucreaza inca, si nu se stie cum! f

$i spune in Acatistier: "lntelegere neinteleasa vrea sa inteleaga paganul". Ce cuvanr superb: intelegere neinrsIeasa' N-are acces! Vrea sa in}eleaga pagsnul si el nu s-a dumirit, de moaste, cal fiind facute din materiel se afla deasupra firii si fiind facute din trup, nu se lasa stricaciunii: $i de aceea noi strigam: »Bucura-te, trup sfant did

vas sfant al Duhului Stant tu esti!" '

Acesta este neamul romanesc, aceasta este credinta, acesta este acel ceva care lucreaza tainic: ingerii cu rugaciunea noastra catre Durnnezeu si sfintii ca trepte pe care Dumnezeu coboara din cand in cand in lume si te saruta pe frunte.

$i sa mergem mai departe! Minunile sfantului Dimitrie s-au intarnplar dupa ... Nu se stie ce dornnitor bulgar a vrut sa ia rnoastele din Basarab, si boii au mers ce au mers si in zona unui satuc numit Rusi s-au oprit si n-au mai mers, $i atunei nu au stiut ee sa faca (aeest "nu stiu ce sa fac", 0 sa vedeji, in viata noastra, cat traim, canuare

140

definitie), Nu austiut ee sa fad si s-au gandit lao forma naturala - cum sa zic -, de moment, spontana: sa scoata boii, care erau obisnuiti eu jugul, si sa bage doi boi neinvajati eu jugul ;;i sa-i lase se duca ei in orice directie vor. $i acestia s-au dus ina poi in Basarab - asa au vrut boii! Sfantul Duh vorbeste prin oricine vrea si cum vrea.

De ce va spun lucru acesta?

Pentru ca astazi sarbatorim un Sfant, Sfintii, fiind trepte de coborare a lui Dumnezeu, sunt hristofori, sunt purtatori de Dumnezeu. II iau si se aseaza, ea Dumnezeu sa eoboare. Suntem Jntr-o perioada In care calcarn pe Sfinti, calcarn pe moaste, Canonizarile ... ! Mai degraba predica mea de astazi as numi-o "Nevoia de grabnica canonizare", pentru ea 0 tara care are multi sfinti are

, r

multe trepte, ea Dumnezeu sa coboare, sa vina rapid In

ajutor.

Exista pacatul mare ca, a§a cum s-a acoperit eu natura trupul Sfantului Dimitrie, sa acoperim eu uitare, cu lasitate, eu frica, eu oportunism, oasele, moastele si memoria sfintilor nostri. Ce aveti durnneavoastra in aceasta manastire sunt moaste de la Aiud. Nu stiu cate manastiri ;;i biserici au asemenea moaste si eurajul de a le pune la inchinare. E foarte greu! Trebuie sa treaca 700 de ani? Dar eel de langa mine, din istoria recenta a tarii, care a infruntat eu demnitate crestina, acum 60 de ani, pe eel ee l-a chinuit pana la moarte? La fel ea Dimitrie, i-a uimit pe ingeriidin eer prin credinta sa de nezdruneinat: "Cum, tu, inger pamantesc, cu trup fiind, l-ai invins pe eel fara de trup?"

Am sa desfae semnificatia luerului astuia aiei,

,

main tea dumneavoastra. Inchipui}i-va 0 celula, in pu§earie, inchipuiti-va un biet trup de tanar, de 25 de ani, de 30 de ani. Unul dintre ei se nurnea parintele Atanasie ;;i a fost in

141

aceasta Sfanta Manastire, stand fata in fat a cu raul invi~ibi:. Un tr~p$or ~e om batut, ~hinuit,' schingiuit, l-a mfrant pe diavol, Diavolul era invizibil. Nu era amaratul ala de plutonier, care il chinuia, care 11 batea, care il schingiuia - ala era doar instrumentul. Trupul nevazut era ideologia, era duhul vremii si el, stand neclintit, ca Sfantul Dimitrie, din trup fiind, l-a invins pe eel fara de trup, pe satana,

$i aceste trupusoare care au intrat in pamant sunt moastele sfintilor nostri, de la Aiud, de la Pitesti, de la Gherla, de Ia Sighet, de peste totunde neamul acesta a dat sfinji. Desi sunt Sfinti de acum, noi Ii recunoastem. Ei s-au comportat exact ca Sfantul Dimitrie: au invins diavoluL Care trup de astazi sta nec1intit in fata diavolului invizibil? Cad si diavolul de astazi e tot invizibil este

v '

nevazut. De aceea mi s-a parut important actul de

recunoastere a Sfantului, aetul de recunoastere a lui.

Vorbea:n ieri, la Manastirea Turnu, despre sfinjii contemporaru, care sunt langa noi: Sfantul Parinte Iustin Sfantul Parinte Arsenie Papacioc: dar sunt 9i sfinti deghiz~}i in pensionari, care au trecut prin puscariile comuniste cu trup de martiri $1 asa au iesit: ;;i nirneni nu-i recunoaste,

Eu am sa va dau un exemplu, catre sfarsitul acestei predici, care nu are nici un alt seop decat acela de a ne f:ce sa iesim ~n ?a~ca~l uitarii ;;i sa invatam dimpreuna sa ne vedem sfintii. Imi aduc aminte, prin 1993, i se lua un interviu lui Tudor Greceanu, mare pilot de aviatie, unul din eroii nostri, care nu statea intr-o vila, nu statea intr-o casa mare, ci statea intr-o nenorocita de garsoniera, cu 0 f:ta alba, ea de icoana, In pat, invalid - pentru cal atunci ca~d a vrut. s~. evadeze din puscaria comunista si l-au prms comunistn, l-au tinut eu ambele picioare in apa rece,

142

f

~l

I ~

trei zile: ;;i 1a unul a facut cangrena si a trebuit sa-i taie piciorul. 0 viata de om distrusa. Statea sub patura, bolnav, dar senin §i demn, si acolo,la picior, unde-i lipsea piciorul, pijamaua era prinsa eu un ac de agrafa. ;;i I-a

intrebat reportera:

_ De ee, domnule Tudor Greceanu, va ridicati de la

sol, cand raportul de avioane era de l1a 300?

Capacitatea noastra de aparare, in timpul razbo-

iului, era limitata: si atunci, el, cand se ridica in cer, era intr-un raport urias, 0 disproporjie ingrozitoare. Dar l-am vazut, cand a raspuns, ca era neclintit. Nu a dat nici un argument logic. Era ca 0 sfanta icoana. ;;i a spus:

_ Ne ridicam ca sa ne luptam. Uite-aqa! Ca sa le ariiiiim

ca nu exisiii sat fara caini!

Tudor Greceanu este un sfant: Valeriu Gafencu este

un sfant.. Radu Gyr este un sfant: Mircea Vulcanescu este un sfant; §i lista e mare. Sunt femei ale acestui neam care sunt sfinte si care au aiutat sa nu se piarda aceasta

credinta.

Deasupra Craiovei era un duel aerian. 0 tarancuja,

undeva inmarginea Craiovei, printr-un sat, urmarea inspaimantata cum trageau cu mitralierele in aer unul intr-altul; si, Ia un moment dat, un avion romanesc cade in flacari. $i ce-a putut sa faca femeia aia? A luat niste lumanari si, de pe camp, in goanal a strans niste floricele, sa-i duca pilotului mort, acolo, la capatail pentru di. stia ea are si ea un copil care este pilot. $i alergand cu [urnanarile si cu florile - avionul era in flacari =, ea se ducea suspinand, dar nu stia ca eel din avion era chiar fiul ei.

Din asemenea jertfe mute s-a facut istoria dureroasa a acestui neam. Numai asa am rezistat. Tineji minte ce va spun: nu vor trece zece ani si sfintii acestia vor fi

canonizatil

143

Dar eu, pana atunci, rna inclin in fata sfantului care a adus aceste Sfinte Moaste de la Aiud, aici: pentru ca, in timp ce ceilalti au ingenuncheat in fata stapanilor vremelnici eu frica fata de om, el a ingenuncheat ca un voievod in fata lui Iisus, cu dragoste de neam. Voievodul acesta ortodox se numeste Iustin Parvu. De aceea, inchei astazi $1 spun: sa ne inchinam $i noi acolo unde se inchina Voievodul nostru de astazi, adica inaintea Sfintilor nostri martiri si inaintea Mantuitoruluil

(Predica rostita la Manastirea Petru Voda, in octombrie 2008)

144

»;

Indrazniti!

,

Si-l intreaba Don Quijote pe Sancho, inters de curand din Toboso, unde fusese trimis de stapanul sau sa-i duca un mesaj Dulcineei, "dulcea lui vrajmasa":

- Vasazica, ai ajuns. Si ce facea acea regina a frumusetilor? De buna seama ca ai gasit-o facand perlele sirag sau brodand cu fir de aur vreo deviza dragastoasa pentru cavalerul acesta, ce-i este rob!

- N-am gasit-o asa, raspunde Sancho, ci vanturand doua banite de grau, in batatura.

- Dar, ia seama, zise Don Quijote, ca. boabele de grau atinse de mana ei se prefaceau in boabe de margaritar ... Si ... ce te-a intrebat de mine? $i tu ce i-ai raspuns? Da-i drumul, povesteste totuI, nu trece eu vederea niei 0 vorbulital

,

- Ea nu m-a-ntrebat nimic, ziee Sancho, dar i-am spus eu de la mine, in ce chip ai dimas rnaria-ta sa fad pocainta, din pricina ei, gol de la brau in jos, stingher in muntii a$tia ... , plangand si blesternandu-ti soarta.

- Daca i-ai spus ca-mi blestem soarta, n-ai spus drept, zise Don Quijote, caci, dirnpotriva, 0 binecuvantaz, cate zile oi avea de trait, ca rn-a invrednicit sa merit a iubi o atat de inalta Dornnita ca Dulcineea din Toboso,

- E atat de inalta, raspunde Sancho, cal zau, ma-ntrece si pe mine cu mai bine de un cot. ..

" ,

, I

145

I

I

';

Acesta este dialogul frumosului cu 1umea, unde realul, in numele lucidiiiitii, raneste fiinta, in timp ce Jrumosul, in numele iubirii, 0 infrurnusejeaza permane~t.

Se obisnuieste sa se vorbeasca despre .deliru! dragostei", acel "ceva" ce te orbeste si te face sa nu ~ai v€zirealitatea. Dar nimeni nu vorbeste despre delirul mediocriidtii, aeea "betie a lucrurilor meschine" (marunte), care-si cer dreptul la suveranitatea fiintei tale, doar prin majoritatea lor covarsitoare, sabota~~ in pern:anenta .vi~~l de a fi om, si a carui urmare este urdiirea continua a viejii.

Frumosu1 ranit de sabia realului i;;i Iasa sangele ca jertfa (asupra aeestuia), dar, ce dud at, numai asa, ranit, frumosul tnfrumuseieaza!

lar realul, astfel infrumuseiai, pleaca 1a drum eu 0 alta inimii.

Este nevoie de aceasta rdnire, a frumosului, ca realul sa nu cada 0 data cu istoria, sa fie salvat de vremelnicia ei si de registrul sau minor. Fiecare om frumos 'p?arta p~~c~, precum 0 mostenire hristica, cununa d~ sptnt a rea~ltatll, Dar tocmai acest sacrificiu a1 frumosului face ca realitatea sa devina 0 alta realiiate.

Si patosu1 iubirii sacrifica cuvintele, iar iubitii abi~ murmurs si se iubesc tacand. Tacerea iubijilor este 0 alta realiiaie, mai mare, mai adevarata si mai apropiata de Dumnezeu, Tacerea .iubitilor este caldura ce iese din focul in care au ars toate cuvintele de iubire.

Tiicerea iubiiilor este 0 alta temperatura. Frumusetea omu1ui este 0 alta temperatura a omului. Frumusetea tarii me1e este 0 alta temperatura a ei, aco1o, 1a temperatura aceea, omul este mai adevarat: acolo, 1a temperatura aceea, se afla Romania profunda, Romania tacuta, Romania numai inima.

Peste 375 de ani de la acest dialog a1 frumosului eu lumea, al lui Don Quijote cu Sancho, intr-un bloc din

146

Drumu1 Taberei, batranul meu tata vorbea la te1efon eu acelasi patos ca al lui Don Quijote, neglijand complet evidenta dura a realitatii:

, ,

- Va multumesc, domnisoara, sunteji tare dragu}a,

am inte1es, sarut-mainile!

rar telefonu1 raspundea implaeabil:

- A fost ora 15, 20 de minute, 15 secunde,

- Am inte1es, duduita, mii de multumiri, nu va mai

r , ,

ostenitil, venea cu nespusa tandrete raspunsul tatalui meu.

- A fost ora 15, 20 de minute, 50 de secunde - raspundea din nou vocea feminina de 1a telefon.

Neobosit, tata raspundea eu 0 politete zguduitoare: - Va raman profund indatorat, duduita, sarutari de mainil

-lnehide, odata, te1efonul!, se auzi vocea autoritara, din bucatarie, a mamei. Spune-i, draga, ca vorbeste eu robotul!

lar eu, vazandu-l pe tata, vazandu-i eleganta fata de acea voce venita de departe, cad tatal meu, pesemne, se indragostise, ca Don Quijote de Dulcineea, Ain auzite §i nu din tiedere", vazandu-l deci, frumosul rna cuprinsese, Tata ... rna imbolnavise de frumos! Aceasta "realitate" era mecanica si, la fel ca natura, nu-si cerea iertare,

Din lupta aeeasta, natura castiga, ca~tiga in clipi1, dar nu oricum, ci umilind frumosul; tatal meu era umilit. Realitatea il depasea, dar e1 nu observa, pentru ea e1 privea in inima ei.

Dar, ce paradox: tocmai aceasta umilinta creeaza demnitaiea frumosului!

Caci nasterea frumosu1ui pe parnant, al adevaratului frumos, s-a nascut din cea mai cumplita umiliniii, din umilirea lui Hristos. Prin coroana de spini, prin bice, prin

147

hulituri si pierre aruncate, se strecura suspinand Frumusetea Mdntuitorului.

M~i tarziu, frumosul acesta crestea din ochii martirilor crestini, care priveau dincolo de sabia legionarului roman, dincolo de ochii fnsangerati ai fiarelor dezlantuite. care se repezeau sa-i sfasie. Aceasta privire catre "dincolo/~ de realitatea care-i sfarteca era "privirea sufletului crestin", Ochii lui Hristos nu vedeau pietrele ce-i zdrobeau fata, gura hulitorilor, cuvintele lor ordinare, care se repezeau ca un stol de ciori de~supra Lui~ ~a-i ciuguleasca slava. Ochii Lui murmurau iertarea, ~~lv:nd dincolo de mana care il lovea. Si poate de atunci iruma noastra a primit siimtinta iubirii.

Aceasta "privire catre dincolo", aceasta privire hristica a avut-o si "pu$caria§ul", "banditul" din temnijele comuniste. ~i astfel, zidul puscariei Ii }intuia trupul, dar se naruia in fata .inimii sale. Groapa comuna de mai tarziu n-a putut s~ acopere viul lui Hristos. Frumosul =: ~~ biruie realitatea din fata ta, ci timpul acesiei realitiiii. Frumosul lui Hristos nu este 0 promisiune, 0 amagire, ci

este un aft prezeni, acum, aici, .

Acest aIt prezent, acum, aiel, I-a avut Mircea Vulcanescu. cand, in fata completului de judecata comunist-criminal, vorbea nezdruncinat Romaniei bolnave despre Romania Sfanta. El vorbea de prezent~l lui Hristos in plin prezentul Romaniei comuniste. Cei ee-l priveau aveau acea ura intacta, neero~ata .de vre.me, a hulitorilor lui Hristos, si, tot ca si atunci, prmtre pietrele celor care 11 alesesera pe Barabas, inima ranita a Omului Frumos se strecura printre loviturile de bocanci ale plutonierilor "care alesesera comunismul". Si, asa cum, in pline lovituri, Hristos privea sp~re. Tata~ Sau, a~a ;;~ acum, eel torturat privea spre Romama Sfanta. Ei, din nou

148

aceeasi, erau judecatorii care judecau frumosul. Motile de vant ale lui Don Quijote, care nu macinau grau, ci suflete de oameni, istoria le pusese din nou in miscare:

- Sunt mori de vant, stapane!

- Cat te inseli, dragul meu Sancho - e vrajitorul ce

te-a vrajit, ca sa nu-l vezi -, nu sunt mori, dragul meu Sancho, sunt monstril

I I

,I

Frumosul hristic are deci inainte-oederea, vede uratul, raul camuflat in banal, si, mai pres us de toate, are "sentimentul primejdiei".

- Nu t~ pacali, dragul meu Sancho, da-mi lancea, trebuie sa luptaml

Ce aberant, ce inutil, ce ridicol, ce lipsa de realism! Cand steagurile rosii fluturau peste tot, cand senilele sovietice arau pana la sange sufletul tarii, cand istoricii, speriati, rescriau peste noapte, ca si acum, istoria Romaniei, a unei Romanii neantizate, infrante si minore, cand oamenii cei mai frumosi' ai jarii erau aruncati in temnite, cand demnitatea tarii fusese impuscata, cand insa§i credinia neamului fusese aruncata in balta din mijlocul drumului, ca sa nu poji trece in viata, decat ciilcdnd-o in picioare ... , atunci te apuci tu sa vorbesti de Neamul Sfant Rornanesc?

Ce Don Quijote allui Hristos!

/lDa-mi lancea, Sancho, trebuie sa lupt!"

Ce desert era Romania lui Mircea Vulcanescu de atunci, sau, mai bine zis, ce temnita, ce iad, smuls din

,

lumea cealaltii si adus aid! ~i ce zdrobire a iadului din parte a acestui popor! Cad eei innebuniti de diavol transformau manastirile in inchisori, iar cei inaltati de Dumnezeu le transformau din nou in rnanastiri. in' plin iad, ei murmurau printre lacrimi de suferinta prezentullui

149

Hristos. Iar completul de judecata comunist asculta fara sa auda si privea tara sa vada acest prezent hrisiic, marturisit de detinutul Mircea Vulcanescu.

'Vorbec.te condamnat Mircea Vulcanescu, intru

/I '5'

apararea ta!", se-auzi glasul [udecatorului. Iar condam-

natul spuse:

intr-o dimineata, dintr-o bisericuta romaneasca, ies

" I ,

ill odajdii frumoase si scumpe doi sfinti: Sfantul Cas ian si

Sfantul Nicolae. Undeva, in marginea drumului, untaran se chinuia de unul singur sa-gi ridice carul, cazut intr-un

san].

- Ma due s3-1 ajut, spune Sfantul Nicolae.

- Spiritul, ca sa rarnana spirit nu coboara niciodata

la suflet, ca sa nu se strice, raspunde Sfantul Casiano

- Dar eu, eu am sa rna cobor, raspunde Sfantul Nicolae. si suflecandu-si odajdiile scumpe, se baga pana la genunchi in santul eu noroi, sa-l ajute pe bietul taran sa ridice carul.

;;i nu stiu de ce, spune Mircea Vulcanescu in continuare, poporul roman de atunci 11 mdrageste mai mult pe Sfantul Nicolae decat pe Sfantul Casian".

Acesta este cuvantul de aparare al lui Mircea Vulcanescu, dar nu intru apararea sa, ci intru apararea NEAMULUI. ;;i apoi, tot asa ca §i Sfantul Nicolae, el, Mircea Vulcanescu, a intrat eu odajdiile seumpe ale sufletului sau inalt in malul istoriei, ca sa ridice "earuta eu tarani" ce se impotmolise, si care se numea poporul roman.

Reeducarea a inceput demult. In primul rand eu Don Quijote. Esenja lui de ideal tulbura mediocritatea familiei, si, la fel ea si aceasta familie, istoria, in mediocritatea ei, intotdeauna 19i stinge singura luminile izbavi toare.

150

f

I

~.

•

I

- Recunosti, Don Quijote, ca nu mai esti cavaler, ca esti un sirnplu om?, jj spuse omul tanar deghizat in cavaler, angajat de farnilie ca sa-l vindece, care tocmai 11 trantise la pamant pe Cavalerul Tristei Figuri, punandu-i lancea in piept.

- Da, recunoscl, suspina trist bietul batran.

- Renunti, Don Quijote, la iubirea ta fata de

Dulcineea din Toboso? ;;i recunosti ca nu existai', 11 intreaba din nou cavalerul castigator.

- Nu ... , nu, asta nu pot s-o recunoscl, raspunde Don Quijote.

Realul mfrange deci Frumosul, ii pune Iancea in gat si-i aseaza moartea pe piept.

Sit ce paradox, Frumosul renunja la sine, dar nu la Frumuseie. Cu ochii spre Frumuseje, Frumosul pulverizeaza moartea, asa cum Hristos, cu ochii spre Dumnezeu, anula istoria.

Dar oindecarea de jrumos, lancea aceasta pusa in pieptul Omului Frumos nu a ramas 0 amenintare, ci, precum piroanele care strapungeau palrnele ;;i picioarele Mantuitorului, tot asa mii, zed de mii, sute de mii de Romani i;;i lasau pieptul strapuns de lance, din dragoste de Dumnezeu si de Neam.

"La rand era el (Mircea Vulcanescu). Dupa ce l-a torturat prin bataie pe tot corpul (pentru a nu stiu cata oara), a cazut in nesimtire. Era plin de sange. Un plutonier robust I-a luat de un picior, tarandu-l pe jos. Capul Ii balanganea ill dreapta si in stanga, ca 0 minge legata cu 0 sfoara si trasa de un copil zglobiu, in joaca, Cum treeea tocmai prin dreptul meu, ill-am tarat putin ea sa-i irnbratisez capul si sa-l incurajez. Se vedea ca nu este mort. Tiganul care il tara ill-a indepartat cu 0 lovitura de bocanc in piept, care mi-a taiat respiratia. Cred di aceasta

1.1'1·

ii"

• I

i

151

a fast ultima tortura pentru bravul Nirbat. Imbaindu-l eu apa reee pentru a-si reveni in fire, a eontractat 0 eongestie pulmonata si dupa cateva zile a murit, sporind mormintele necunoscutilor de pe carnpul din vecinatate eu inca unul" (Din iadul iemnitelor comuniste,de Gheorghe Andreiea).

;>i inainte de a muri a spus: liSa nu rna razbunati!"

Cine esti tu, Omule Frumos?, am intrebat. De ce niei Moartea nu te face sa renunti? Noi

,

Suniem jnepii, mergem tnainie ia-niiliimi de foe deasupra stepii; ne zdrelim de cuie ~i de tinie ~i-ndiirjiti, cu jiighearele, cu iepii, ne-mbulzim pe lespedea fierbinte, mergem inainie, suniem jnepii.

( .. .)

Poate inspre culmea cu mari focuri Trecem peste.siinge §i morminie. Poate ne vom sf{i~ia de blocuri, nu-t nimic, ciilciim pe oseminie. Sus ne-asieaptii vulturii, inciocuri cu cununa spaiiilor sfinte;

Sun tern jnepii, mergem inainie.

(RaduGyr)

Da, sunteji "jnepii"; mergeti inainte? ... , urla plutonierul angajat sa vindeeede frurnos poporul roman. Atunei 0 sa va aram de vii! Vomintoaree brazda peste voi si-c sa va Iacem.morminte, unii peste altii. 0 sa va ingropam sub trupurile voastre - urlau, innebuniti, medicii bolnavi ai lumii rasturnate, 0 sa va educam sa cresteji impotriva voastral 0 sa va re-educdmi 0 sa. smulgem frumosul si [rumusetea din sangele vostrul

152

l

!

Si astfel,"eaderea in lumea pacatului ongmar se face in timp :;;i in trepte mici, dar la Pitesti a fost 0 prabusire totala si bestiala, ineele mai adanci eaverne ale iadu~ui. Straintunecarea, insotita intotdeauna de.frangerea de sine, te despoaie de tolba eu pove§ti si de dulceata primelor rugaciuni, de amintirea sarbatorii in mijlocul familiei, cand in jurul mesei se strange au intotdeauna eei dragi si dintr-o aceeasi samanta, de cele dintai juraminte de dragoste fata de fiinta indragita ... Strigatele bestialesi injuraturile te alunga din patria limbii.

Cand am ajuns sa ne lovim .intre noi, am plans eu a~tfel de lacrimi decat cele de la ineeputul sehingiuirilor. Fiecare devenim talharul de langa crueea eeluilalt... Cavalerii Apoealipsului dau buzna peste noi ... , lovitura aplicata in frunte ~i-n suflet este aidoma loviturii eu care sunt injunghiate animalele aduse 1a injunghiere. Suntem s':,h~n~iui}i de ~ar.cii ne-am H ornorat parintii siparintii pan~tllorno$tn $1 0 data eu ei trebuia starpita samanta unmneam ... Crucificati, trasi pe roata, sfasiati de coltii mai ascutiti decat ai fiarelor din arenele paga~e, retrai~ chinurile indurate de toti .luptatorii pentru dreptate ai lumii acesteia.

... Nu stiu cum ar fi indurat Fiul lui Dumnezeu e~,~nul .ras.tignirii, da~a ." fi fo:t crucificat de propriii lui fii (MIhal Buracu, Tiibliiele de sapun de la It§et-ip).

;;i astfel, crueifieat la pamant, Omul Frumos, eu lancea infipta in piept, e intrebat:

- Recunostica nu mai esti nimic, .. , cil. esti 0 margine a lumii"!

- Da, reeunosc!, raspunde eu tremur de moarte Omul Frumos.

- Recunosti canu.exista Dumnezeu?

I

153

_ Nu, asta nu pot sa recunosc', raspunde Omul Frumos.

_ Cine esti tu, ba, banditule?, se rasti brusc

plutonierulla Omul Frumos. Esti un nimie, ba, un numar, un bec!

_ Da, sunt un bee!, raspunse Omul Frumos, eu

ultimele puteri, si-apoi se stinse.

_ S-a stins beeul nr. 2!, racni apoi paznieul. Si temnita se umplu de tristete. Mai murise un Om Frumos. Cad toji stiau di asa erau denumiti: "beeuri". Da, asa era in iadul de la Sighet. Toti detinutii erau numiti "beeuri".

- S-a stins bee~l nr. 2: nr. 3!, ra~ni din nou plutonierul, apoi s-au stins si alte "beeuri", la Aiud, la Pitesti, la Targu Oena ... , tot beeuri si becuri, adica lummi de oameni, de a ramas tara asta pe intuneric!

lar aeest lIintuneric" a fost pantecul hidos in care s-a zamislit omul urat" de azi. Porti, lanturi ;;i lacate ferecate

/I I I

peste aeest iad, mormantul viu al Omului Frumos!

Indrazneste, nu-ji fie frical, imi sopteste inirna lui Hristos din mine.

Indrazne:;;te, coboara, fiul meu, in iadul aeesta si trezeste-ti fratele - Omul Frumos! Indrazneste. ca eu i-am zdrobit lanturile si i-am ucis moartea! ... El doar doarme.

Basmul din Carpati

Undeva, intr-o tara frumoasa, ascunsa intre munti,

I ,

se malta 0 manastire, ce tine in inima ei un Basm. Lumea

I ,

vine sa-l vada, sa-l asculte, ea sa-§i aduca aminte de sine.

Si multe lueruri afla cei veniti acolo de la Basmul pitulat in inima manastirii, Cum ca, odaiii, erau mai buni, mai drepti, mai viteji si cu mult mai frurnosi: si, nevenindu-le sa creada, se intreaba intre ei.

"Veniti, striga apoi unii la aljii, e cineva acolo, in munii, care ne spune ca suntem buni!" "Cine vii spune asia?", intrebau furiosi oamenii mid de la poalele muntelui, eei care tine au de fmpiirii#a urdiului. "El, Sjantul/... Basmul nosirul", strigau bucurosi oamenii. .Nu-i nici un sfant! Este un biet biitran, ce vii minte. N-ati fast niciodaiii frumosi, sunteii la fel ca noi. N-ati fost niciodatii alifel! Suntem egali!", jipau, speriati ca In tara lor s-ar putea naste Frumosul, slujitorii imparatului urat:

Ceva incepea sa se schimbe In Impari1tia Intunerkul ui.

Basmul aducea Lumina, iar lumea simtea, mcepand sa freamate. De mult nu mai vazusera soarele si nici .macar stelele. Mergeau cu capul in jos, in pamant. .Ridicaii capul spre sielel, le spunea Basmul. Sunieii frumosi!" "N-avem voie, murmurau bietii oameni, iar trupul nu ne mai asculid. A§a ne stim de rand ne-am nascut, eu capul in jos", IN-ati nascut liberi", Ie spunea Basmul. Si vorbele lui deveneau

154

I I . !

i I

!~;:

I. I

,

,.

155

; I.

lumdniiri in intunericul tarii. "Stingepi lumdndrilel, strigau soldatii. Nimeni n-are vaie sa uadii!" Si oamenii legii alergau dupa'cuvintele-lumanare, sa le stinga, Suflau din rasputeri, dar mica flacara, in loc sa se stinga, deveneasi mai mare. "De ce sufla soldatii lmpdratului Urdt in lumdniirile-cuoinie, piirinie?", intrebau oamenii tematori Basmul. .Le este fricii cii va veni Ziua si-aiunci 0 sa va uedeii frumuseiea, raspundea batranul, Le este frica de liberiaiea uoasirii". "Dar unde esie [rumuseiea noastrii, piirinte? ", intrebau nedumeriji oamenii. "Au ingropai-o in intuneric!", raspunse cu tristete Basmul.

"Se dd LUMINA!", a strigat deodata cineva. Si oamenii, innebuniji de spaima, aletgau care incotro, A bA d C [a: ?"

Intre an :" e ne acem. .

.Deoeniti voi in~iva lumaniiril", raspunse batranul, si-si apleca lumina spre frunjile oamenilor. Si, in clipa aceea, mii de luminite s-au adunat si s-a facut Ziua, !ICe basm

frumosI, imi spuse c?pilul de l~nga n:ine. I?eci, a~a s~a [dcu: din nou Ziuii in Impiiriiiia Intunericului! Dar, cine era bdirtmul. ca un basm?, m-a intrebat din nou copilul, Cum ariiia? A fost ~i el cop il, ca miner .Nu pot sa-pi spun in VORBELE LUMII despre ei, acestea nu-l cuprind. Ar irebui sa am CUVINTE-LUMANARI ca sa pi-I povestesc" .. "Jncearca toiusi ... ", starui pU$tiul. .Bine, a!unc! am s~ ti-l pov;stesc to: prinir-un. basm. II stiu de la un calugar aionii . "Ce tnseamna calugar aionii?", rna intreba pustiul. "De pe Muntele Athas, i-am raspuns, Muntele eel Sfant. Acolo e locul unde se adunii pooesiiie lumii ~i devin adeoiiraie". "Dar cum se poateasta? ". se minuna pustiul, .Peniru cii oamenii cred", i-am raspuns. "Dar iu, crezi?", l-am iscodit ill continuare. .Da, cred!", mi-a raspuns pustiul, tara sa clipeasca. .Aiunci TI SE VA DA sA VEZI", i-am.spus.

Se spune ca odata, intr-un sat, un copil, intr-o noapte, a visat Raiul. "Mama! Mama! Unde e Raiul?", a intrebat copilulrierabdator, a doua zi de dimineaja, de

cum se trezi. Dar mama, biata mama, n-avea timp. Avea atata treaba in gospodariel Si-atunci, s-a dus la tata, sa-l intrebe, .Nu. stiu ... r cautii-l singur", ii spuse acesta obosit si seapuca mai departe de munca. .Llnde? Unde e Raiul?", intreba copilul, aproape pL§.ngand, pe oamenii din sat. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grabiti, lICe lume urdtii ... ", i~i spuse pentru sine pustiul.

IICa sa-l gase~t( trebuie sa piiriisest! eaiul acesta ... , se-auzi g1asul unui batran, ee-l priveademult. $i acolo, in pus tie, dupi: ce ai sa mergi cale de 0 zit ai sa gase§ti un om singur, ce sta intr-a colibii. E10 sa-ti spunii unde esie Raiul".

Zissi facut. ;>i a doua zi de dimineata, cand parintii lui nu se sculasera inca, l~i lua 0 traistuta eu cateva merinde si pleca furisandu-se printre casele adormite, cafre pustie. In curand, soare1e rasarise, iar in urma pasilor lui satul fusese acoperit de nisip. Merse ce merse si, intr-adevar, catre seara, ca prin minune, din pustia intinsa }a~,:;ni 0 coliba. Mare Ii fu mirarea batranelului ce locuia ac010 de multi ani. FlCe te aduce pe-aiei, copilule?", 11 iscodi acesta pe micul caMtor. ,,vreau sa gasesc Raiu1, raspunse copilul, si cineva mi-a spus ca tu stii cum sa ajung". Batranul tacu, il privi adanc, apoi Ii spuse: "Acum, hai sa miindnei ceva §i sa te culci, cii aifi obosit. Maine in zori 0 sa pleciim impreunii diire Rai".

Noaptea trecu .repede. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat asa, cu ochii deschisi, asteptand ziua. Batranul stia, Iar catre zori, pustia primea in pantecul ei doua siluete, ce se pornisera la drum. Mersera ce mersera si, catre seara, dintre nisipuri, pustiul vazu cum se ridica niste ziduri de piatra $1 0 cladire mare, cu 0 cruce in varf, lICe este aceasia?", intreba eopi1uL "Aceasta este 0 miiniisiire, spuse batranul. De-aid incepe poieca ciitre Rai", Si-apoi, batranul manastirii 11 primi pe micutul icare nu stia nimic de rosturi1e de

156

I,""

I

157

acolo. ,,;,i ce-am sa fac aid", intreba copilul. .Deocamdaiii, sa faci curai, at' sa mdiuri ~i mai incolo om uedea". Si timpul trecea, trecea, copilulle facea cu rabdare si sarg pe toate.

Dar iata ca vine 0 zi, dupa mult timp, cand batranul manastirii il Intreaba pe neasteptate: "Cum merge, cum f# e?" "Mi-e foarte bine", raspunse pustiul "Am de ioaie.", f;)i-apoi tacu, inchizandu-se in sine. Batranul Ii simti linistea si 11 iscodi in continuare: .Parcd ai aseunde ceva in suflet, a§a ai tiicui. Spune-mi cinstit, totuI, pana la capat. Jti lipeeste ceoa?" "Mie ... , nimic, se hotari intr-un tarziu pustiul sa raspunda, dar este acolo, in cliidirea aia mare, un [rate de-al nostru, tot asa, cu barbii Iji plete, ce sta legat, in tins pe a cruce, fi nu poate sa se misie, §i nimeni nu-i duce de mdncare. De ee nu vine §i el la masii?", ridica pustiul ochii din pamant privindu-l pentru prima data patrunzator pe batran. Parintele simji ca trebuie sa tacit Asa ca lasa Iinistea sa vorbeasdi. .Da, asa i-am dat noi canon, acolo l-am ldsat noi sa steal pentru ea nu a miiiurat cum trebuie §i n-a facut curat ca lumea", se-auzi vocea unui monah, care statea in apropiere ;;i care auzise discutia, Ingerul tacerii, care toemai se asezase pe umerii pustiului, disparu. "Acolo vel ajunge §i tUI dacii nu Jad ireabi: cum trebuie", se-auzi vocea monahului.

Dintr-o data, spune povestea, piicatul aI bun s-a strecurat in inima copilului.

Era primul pas catre Rai, ce se numea iubire.

Mai tarziu, catre seara, copilasul se strecura nevazut la bucataria manastirii, fura eevade mancare gil fara sa fie observat de nimeni, intra in biserica si 0 puse jos, la .picioarele Fratelui atarnat de cruce. .Hai, vino sa miindncil, ii zice pustiul, uitandu-se ingrijorat in stanga ;;i in dreapta. Hai, cit nu stie nimeni!" $i Fratele coboara. Un zambet avea pe buze si, mangalndu-I pe pusti pe frunte, acesta nu-si dadu seama ca biserica toata se umplu de 0 lumina nemaivazuta si ca usile ei se ferecasera pe dinauntru.

Apoi, ca si cand s-ar fi cunoscut demult, au inceput sa rada si sa glumeasca, cum nu mai facuse pustiul niciodata in viata lui. Era atat de fericit ca-:;;i gasise un prieten!

Dar el nu stia ca urease a doua treapta a Raiului: prietenia.

Azi asa, maine asa, insa fratii ceilal]i din manastire au inceput sa se intrebe: .Llnde-i copilul? Ce face? De ce lipseste seara mereu dintre noi?", Apoi, curiosi, au inceput sa-l caute prin toata rnanastirea. Numai biserica nu fusese controlata: si-atunci, s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oara nu i-au putut deschide usile. Atunci au incercat sa se uite pe gaura cheii si, in clipa aceea, 0 lumina puternica i-a orbit. Nemaistiind ce sa faca, au stat agar infricosati, dupa zidurile groase ale bisericii, asteptand pana noaptea tarziu, cand copilul a iesit. .Ce-ai Jiicut iniiuniru?", se repezisera ei ca un stol de pasari negre asupra lui. "N-am fticut nimic", raspunse pustiul tremurand. "MinfiJ Spune ce-ai fiicut?", l-au intrebat din nou calugarii furiosi, "Am Jurat mdncare §i am dus-o Fratelui ce statea pe cruce", raspunse copilul rinspaimantat. "Care Frate?", au intrebat, nedumeriti pentru prima data, monahii. .Cel ce stif. legat de cruce §i nimeni nu-i da de mdncare", raspunse pustiul, ,,;,i ce-a flcut Fratele? ", au intrebat tulburati calugarii. "A cabo rat si-a mdncai", raspunse dintr-o suflare pusti ul.

Sit in clipa aceea, tori cei din jurul copilului au cazut in genunchi. Mare fu apoi spaima pe batranul manastirii, afland toate acestea. Egumenul incepu si el, la randul Iui, sa tremure si, eu lacrirni in ochi, Ii spuse copilului: .Spune-i Fratelui celui Mare cif. fl rag sa rna primeascd §i pe mine la masd ... rt "Am sa-i spunl, raspunse copilul bucuros, dar acum pot sa iau mdncare de la bucdidrie?" .Da, poti sa iei cat orei", raspunse tremurand egumenul.

158

159

$i seara din nou cobori peste manastire, iar pustiul, de data aeeasta eu mancarea luata de la bucatarie, se J:ndrepta vesel spre biserica. .Hai sa mdndnci!", Ii striga el, mai vesel ca oricand, Si, din nou, Fratele eel Mare cobori de pe cruce, il mangaie ~i biserica se umplu de lumina. Ca de obicei, usile se ferecasera ca de la.sine. Apoi cate glume si cata veselie in jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de ras, pustiul si-a adus aminte de rugamintea egumenului. "Frate, ii spuse el, bunicul eel mare, de-aici, din miiniistire, ar dori §i el sa-l primesti la masii",

Si, pentru prima oara, fata Prietenului sau mai mare se intrista. Privea undeva, jos. "Vezi firimiturile asiea, de pe masiii, ii spuse, intr-un tarziu, Fratele eel Mare. Sunt eu mult mai puiine dedit piicaiele lui ... Nu poate sa uinii", .Nu. poate sa uind?", ramase uimit copilul. .Nu!", fu raspunsul seurt al Fratelui.

;;i apoi, din nou, fruntea lor s-a descretit si-an ineeput sa rada si sa glumeasdi. Intr-un tarziu, copilul 9i-a luat la revedere de la Fratele cel Mare si s-a dus spre ehilia egumenului, unde aceasta 11 astepta tremurand, .Ce-a zis Fratele? ", intreba acesta, gatuit de emotie, "A zis ea nu te poate primi!", raspunse copilul. "De ce?", intreba inspaimantat egumenul. "Mi-a spus cii ai mai multe piicaie dedit toate firimiturile de pdinecdzuie pe masii",

Si atunci ell egumenul, se prabusi ingenunchi, intr-un hohot de plans. .Spune-i sCi rna ierte, spune-i cii-l rog din tot sufletul meu sa mii iertel" Si, eu un gest disperat, se agata de copilas. Acesta il privi surprins §i-i spuse: .Bine, am sa-l rog din nou §i maine!".

Grea noapte pentru egumen! Cu zvarcoliri si gemete de pocainta, Copilul insa dormi linistit, Si, din nou, veni a doua zi; si, din nou, treaba obisnuita prin manastire, Dar toti se faceau ca Iucreaza, Asteptau seara, did ea putea sa

aduca iertarea. .Pot sa iau mdncare? ", rntreba, eu nevinovatie, copilul la bucatarie, .Poii", ii spune monahul. §i-i umplu eu mana trernuranda vasuL Apoi,cu pasi mici, ca sa nu rastoarne prea-plinul de mancare, copilul intra din nou in biserica: .Hai sa mdnciim!", spuse el Fratelui eel Mare. "Hail", raspunse acesta, indreptandu-se spre el.

Si cate jocuri, cate glume au urmat! Apoi, in mijlocul veseliei, copilul i§i aduse brusc aminte: .Te roaga egumenul sa-l ierii ... §i sd-] primesii si pe ella masd! ... "

Tristetea se aseza intre ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de paine de pe masa: erau parca mai multe. flAm inieles ... , spuse copilul, nu se poate ... " .Da, nu se poate", raspunse Fratele eel Mare.

Si atunci, pdcaiul eel bun cobori din nou in inima eopilului si acesta indrazni. "Dar Tu nu te gdnde§ti eli aeum mdndnci din mila lui?", ii spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oara, Si sufletul Prietenului sau mai mare fu miscat din nou, Acesta Ii vazu din nou inima lui buna. .Bine, spuse, dupa a lunga tacere, Fratele cel Mare, spune-i ea peste opt zile am sii-/ primesc la masd ... "

Ce bucurie pe egumenul manastirii, cand, tarziu in noapte, copilul ii spusese! $i cele opt zile trecura, Pentru el, pentru batran, in post ~i rugaciune si, mai ales, in multa pocainta. A opta zi, dis-de-dimineata clopotele bateau. "De ee?",intreba nedumerit copilul, "Biitrdnul a plecat la Domnul", i-au spus calugarii, care deja se pregateau pentru inmorrnantare. Si atunci copilul vazu!

Vedea cum, la mas a Prietenului sau eel Mare, state a fericit, eu Iacrimi in ochi, egumenul, chiar el. Mancasera dimpreuna, Pe masa nu mai era nido firimitura, Mantuitorul il iertase.

"Am viizut Raiul! striga fericit copilul, prin manastire. Am udzu: Raiul!" repeta el, pentru fiecare monah in

160

161

parte. .Nu se poate! strigau acestia. Cum aratii?" "E plin de iertare!", murmura copilul.

"Ce poveste minunatal", irni sopti, din nou, copilul de Ianga mine. "Dar, dad nu poti sa-mi spui cum 11 chearna pe Batranul-Basm, poti sa-mi spui cum 11 cheama pe copilul din povestea athonita?" .Da, lusiin", i-am raspuns. .Iusiin, lustini", sopti copilul, ca pentru sine, si-mi intoarse incet spatele, ca sa intre in basrn.

Si cartea se-nchisese.

Omul care ne trebuia

Dan Puric are 0 forta inexpugnabila, si anume forta cuvantului, in acest vacarmde voci el fiind un om al carui adevar provine din eurajul de a fi liber. Eu cred ca e unul dintre putinii oarneni liberi din tara. E drept ca el este simpatizat, este apreciat de mii de oameni, majoritatea Hind tineri, dar nici celor mai in varsta nu le este indiferent. Ca dovada si vanzarea carjii, despre care spune foarte bine ca nu e yorba de un succes, nu satisface o curiozitate, ci 0 necesitate. Eu cred ca Dan Purie raspunde unei nevoi, unei asteptari. $i anume: auzindu-l si citindu-i cartea observam ca el are ca modele Romania interbelica si Romania posibila, dezirabila, care trebuie reconstruita pe terenul milenar al ei, El exercita 0 functie eompensatorie, vine eu 0 valoare lipsa. $i are doua mari surse: marii creatori, eu care noi ne mandrim pe drept cuvant, pentru ca au dimensiune universala, si martirii din temnijele comuniste.pentru ca martirii, prin jertfa lor, sunt. modele de patriotism, de demnitate si de sfinjenie. Acestea sunt modelele la care el se refera 9i pe temeiul carora propune sa construim 0 Romanie dezirabila,

Procedeul lui este similar cu eel al unui arheolog, reconstituind si restituind chipul omului riisaritean, pe care-l propune fara 5<1-1 impuna, cum cred unii denigratori ai lui, ca model de conduita 1,'i comportament. Imi aduce aminte de Cuvier, mare naturalist francez, care a recons-

162

163

tituit intregul unui animal dintr-o mandibula si un femur. Acest act s-a numit corelarea organelor. Se reconfigureaza in aceasta carte un tip de om frumos si bun, .intr-o societate aflata in disolutie si dezmembrare a micilor comunitati, 0 societate in care institutiile nu functioneaza

r "

si unde presa clameaza autismul, neputinta si imoralitatea

cond uca torilor.

Unii zic, despre gandirea lui, ca promoveaza autohtonismul si nationalismul. Acestia ori nu stapanesc notiunile, ori au rea intentie si gelozie. Pentru ca, daca 11

r ,

ascultam $i-l citim atent ;;i nu fragmentar, el pledeaza

pentru continuitatea modelului traditional de Om .Riisiiriiean, care sa-si anexeze in mod organic achizitiile culturii universale, si respinge slugamicia fata de mode efemere, ceea ce este acelasi lucru cu pierderea identitatii,

E lesne de observat ca azi se foloseste foarte frecvent calea adjectivala si etichetarea, lipsa de argumente, cu vorbe carora li s-au atribuit un sens negativ, cum este acest nationalism sau misticism, patriotism, fundamentalism, tipneointerbelic ;;. a. m. d. ca si cum ar fi vorbe de ocara, Astea Yin din partea unor oameni care au, Hira sa stie, reminiscente comuniste in mentalitatea lor. E chiar atat de rau sa fii nationalist sau patriot?

Dan Puric se apropie de modelele Romaniei interbelice, pentruca, asa cum am mai spus-o si in alte randuri, exista 0 Romanie eu 0 istorie autentica, ce tinea de natura ei, de spiritul ei, convergenta si consonanta cu istoria Europei, fen omen pe care Eugen Lovinescu il cerea numindu-l "sincronism cultural". Era 0 tara europenizata, sigur, la nivelul de atunci, dar era europenizata. Apoi a venit tavalugul totalitarismului comunist si a abatut-o din drumul ei, transformand-o intr-un laborator de formare a omului nou, adica de deformare a omului. Care, din

pacate, a izbutit. Noi culegem acum "roadele" acelei abateri. 1990 ne-a gasit prin porumbi. Aceea n-a fost istorie adevarata, ci istorie impusa, istorie artificiala.

Sa ne imaginam un triunghi. De la linia noastra initiala, tn 1946, s-a pornit pe un alt drum, ea 0 linie punctata, si in '90 am revenit la linia initiala, inehizan~ triunghiul. Nu putem face abstractie de suprafata acest~l triunghi, de aceasta abatere de la drumul nostru. Trebuie acoperit prin educatie, pentru ca triung~iul ~cesta ~e tr~ge inapoi, e un balast de care noi trebuie sa ne eliberam. Mentalitatea de astazi vine din perioada revoluta, comunista si din cauza unor oameni incapabili, care nu au fost doritori sa refaca lima tarii, lucru pe care-l puteau face din 1990 incoace. Au produs ei un fel de mixa], un fel de hibrid intrecomunism, capitalism, traditie. De aceea traim noi intr-o confuzie din care trebuie sa ne revenim.

. 0 problema reala aculturii noastre act_u~le, care razbate in textele lui Dan Puric, este aceea privitoare la atitudinea noastra fata de trecut, care exista sculptat in

, ~ 1

actiuni, fapte ~i obiecte simbolice. In ceasul a~esta a.

istoriei trebuie sa ne edificam mental asupra optativelor $1 imperativelor lui, avand in vedere ca trecutul este real.itatea de care mai mult noi avem nevoie decat are nevoie ea de noi.

Revenind la Dan Puric, remarcam ca el face apel la memorie ca sa stim cine suntem, pentru ca identitatea, oricare identitate, si a unui individ, si a unui neam, ;;i a unei colectivitati i;;i are sursa in trecutul ei, Azi e foarte eiudat pentru ca descendenjii unor comunisti de frunte sunt eei care scriu primii impotriva comunismului absent, in loc sa-gi consume fostele privilegii in tacere vinovata,

Amintind parca de acelasi tipar al minimalizarii psrsonalitajilor noastre culturale si nationale, am mal

164

165

auzit voci care afirmau cit un actor, vizand profesia de baza a lui Dan Puric, nu are ce cauta in biserica sau ca meseria lui nu este de intelectual, prin aceasta fiindu-i restrictionat accesul la un anumit tip de gandire. Mai intai, gandirea, de orice fel ar fi aceasta, nu este 0 camera secreta in care se patrunde pe baza de cerere sau legitimarie, si apoi, se fac judecati de valoare de catre persoane care nu stapanescbine termenii.

Pe de alta parte, n-as vrea sa scap ocazia de a aminti ca, in cunostinta de cauza, pot afirma cu ceritudine ca toji actorii au calitatea de intelectuali, intrucat creaza roluri pe scena si pe ecrane, iar unii dintre ei au elaborat ganduri poetice despre arta teatrala si le-au seris. Sa nu pomenim decat despre maestrul Radu Beligan, care e un intelectual de anvergura, de Adrian Pintea sau de Emil Botta.

De aceea, eu sustin ca Dan Purie este deosebit de complex si foarte necomplicat. Actoria este profesia lui de baza, dar el este cu mult mai mult decat atat. Prin discursul sau teoretie, verbal si in BCriS, dar ;;i prin creatia lui artistica, acestea avand 0 unitate si fiind complementare ca Iimbaj, se instituie, se prezinta ca un as ana tor de reziduri mai vechi sau mai recente, din perspectiva ortodoxiei rasaritene, pe calea asumarii integrale a trecutului, dar cu discernamant. Obiectivullui principal, sau inamicul lui, este uitarea, si nu atat oamenii. Pentru ca Dan Puric este pasnic, i;;i iubeste semenii, face totul pentru ei si pentru tara. E unul din eel mai curajosi oameni ai timpului nostru pe care Ii eunose eu si e preocupat permanent de regenerarea spiritualitatii romanesti $i a conduitelor oamenilor de azi. El are ca teza faptul ca 0 eonditie a definirii Identitatii si a asumarii aeestei iden-

, , .,;

titati este pastrarea si cultivarea demniiiitii crestine. Aceasta este calea, terapia pe care 0 of era pentru a reconstrui

modelul nostru cultural deteriorat: generarea sau regenerarea, reactualizarea de noi reflexe si respingerea reflexelor denaturate. Inca ceva care face parte din rectitudinea lui admirabila: Dan este un acuzator public al nemerniciei, a1 celor investiti electoral si al lasitatii, cand nu fac si nu decid ceea ce trebuie, ori din .incompetenja, ori din rea-vointa, pentru binele intregii tari. Toti vorbesc de

, / r

binele tarii, toti folosesc formule demagogice, dar nu se

observa 0 imbunatatire a ansamblului social. Eu cred ca

r

Dan este un exponent al spiritualitatii romanesti care va

sa fie, care ar trebui sa fie'.

S-a mai spus despre el ca citeaza des autori de mare autoritate si prestigiu. A cita nu este un pacat cultural, dar depinde cine, cand §i ce citeaza. FUnd 0 minte stralucita, eu capacitate de discernamant, Dan Puric stapaneste adevarul elementar cal "din nimic, nimic nu se naste" (ex nihilo nihil est), care este principiul grecilor presocratici. El nu se lasa gandit de gandirea altora atunci cand evoca in scris sau oral, ci 0 gandeste interpretand-o ca un mod necesar pentru timpul nostru de a 0 valoriza §i actualiza. In felul acesta, el nu ramane in trecut, limitat de sentimentul nostalgic, dar nici nu-l ignora, cum fac cei din "generatia spontanee", nici nu-l demitizeaza, cum fac unii detractori sau nepriceputi, Nu da lectii, nu se propune pe sine ca model de urmat, ci contureaza silueta unui am a carui devenire este posibila, intrucat are premise ontologice, calea fiind desavarsirea, Omul vizat de el nu este un erou, eroicul presupunand 0 vocatie, ca si orice domeniu al creatiei, de unde rezulta ca eroii se nasc, nu se

,

1 A~ mai adauga eu necesitate doi autori a carer gandire ~i atitudine coincid cu cele ale lui Dan Puric, si anume Ovidiu Hurduzeu siMircea Platon, asa cum se exprima ei in volumul A treia jortif: Romania profunda.

166

167

fac; de aici ~i raritatea lor. In ceea ce face pe scena, oral, in fata publicului, sau in scris, el nu adauga ceva la ceea ce exista, ci a intuit un loc gal, adica spune ce nu s-a spus si trebuie sa se spuna.

Nu 11 mitizez acum pe Dan Puric, asa cum nici el nu mitizeazarnodelele pe care le are. Pentru ca a avea un model nu inseamna a te izola in umbra acestuia. Asumarea identitatii de neam nu inseamna retezarea contactului cu celel~lte culturi .sau sensibilitati. Aid se pune problema atitudinii fata de celalalt, pe care nu trebuie sa-l vedem ca strain, ci ca pe un posibil partener de dialog. $i chiar sa ni-l apropiem cu dispozitia de iubire si intelegere pe care 0 avem, caci iubirea este un liant universal intre oameni, Hira de care, cum spunea Apostolul Pavel, IInimic

"

nue.

Intr-o lume descentrata, care-si sarbatoreste pierderea

inocentei in care omul, nernaiavand puncte cardinale axioIogi~e ferme (sus-joe, inainte-inapoi. droapta-stanga), s-a pomenit suspendat intr-o euforie fara baze, autorul discerne ce-a mai dimas viabil din acesta, pentru a-l reintemeia pe frumos ca valoare umaria, estetica §i religioasa totodata.

Orientat in labirintul lumii actuale de interogatiile

cruciale "de ce?", "cum?" si 'Ice?", Dan Puric ajunge, strapungand coaja "veacului/, la miezul fiintial al omului, in modalitatea unui periplu de gandire eleganta si curata, expusa polifonic, in care alterneaza convergent registre literar-artistice, eseistice si parabolice, a carer retorica nu poate fi decat persuasiva pentru un cititor care 19i lasa uitate, 0 data ce parcurge textul, preiudecatile care domina viata lui cotidiana. Discursul incheaga in mod flexibil un ~od moral centrat pe valori perene, care pot fi un suport solid si sigur pentru realizarea de sine a omului

168

ca om si reduta de rezistenta la influentele alienante, impresuratoare,

Si, intrucat este 0 carte aparte, adica neobisnuita, iar autorul e arhicunoscut, nu putem presupune ea imboldu1 elaborarii ei ar fi putut sa fie nevoia de afirmare si audienta, ci, mai degraba, 0 stare tematoare, teama ca. omul ar ramane captiv caruselului in care a fost atras. Nu ne ramane decat sa credem ca este un act in si prin care se manifesta sentimentul datoriei.

Cred ca nu este un abuz de hermeneutica a textului, afirrnand 0:1, dincolo de el si printre randurile care plac prin e1e insele, circula, legandu-le, un aer bland si tandru, ca se poate "citi" elanul unei intentii generoase si nu un spirit trufas, rnai precis, aceea ca omul urat nu trebuie urat, ci ajutat sa se salveze spre a deveni frumos. Asadar, se vizeaza un tip de om eu 0 viaja interioara bogata, 'frumos si bun, senin la chip si cald lainima, cad nu se

poate separa frumosul de bine si nici invers, ambe1e avand ca fundament si 1iant credinta crestina, intemeiata 1a randu-i pe valoarea suprema numita iubire, Para aceste date - se subliniaza apasat in carte - ornu1 ramane vulnerabi11a glasurile de sirena ale superficialitatii hedoniste si consumiste, cat si ale evolutionismului agresiv, care ne arunca in gradina zoologica a ateismului, deci, neimplinit. De aeeea, nu poate fi decat laudabila dorinja a lui Dan Puric de a reaprinde flacara unitajii ornului ca om intreg, unitate sfaramata de oprelistile conjecturale.

Cartea de faja este una de antropologie culturala 91 in ea se contureaza un vis, visul lui Dan Puric.EI viseaza nu numai pe scena, ci si in scris. In visul acesta, cad, sa nu uitam, exista 0 sintagma foarte circulata, si anume IIvisul american", pe care Mircea Eliade a inteles-o ca mit al mentalitatii americane, adica "mitul progresului infinit",

I hi)

se portretizeaza un tip de om asa cum ar trebui sa fie. In felul acesta, visulla care ne referim ne apare ca 0 speranta Iuminoasa pusa in faja unei populatii amnezice. Acest model este afirmativ, nu e indreptat impotriva unui alt model si nu e impus, ci sugerat, dorit, nazuit, Puric sparge tiparul existent, ca orice novator, in virtutea unui tipar verificat indelung, tipar ca model de viata verificat istoriceste, care se opune, e drept, tendintelor haotice actuale. Altfel spus, este 0 propunere de unghi si perspectiva asupra omului, 1a care ar fi bine sa gandim si care ar putea fi un reper pentru conduita si comportamentul fiecaruia, Ceea ce se afirma in carte si se descrie se realizeaza printr-un text captivant, deoarece insusi autorul este 0 persoana carismatica, Aceste date ale carFi ~i ale omului au fost validate de catre cititorii cartii Cine suntem, ai interviurilor, de catre ascultatorii talk-show-urilor de la posturile de televiziune si de catre numarul mare de spectatori care I-au aplaudat.

Daca nu ne amagim prea mult, noi cu totii ar trebui sa visam si sa nune marginim la a visa, ci sa 9i faptulm si sa indernnam ;;i pe altii sa faptuiascii la nivelul vietii cotidiene si sa nu.ramanem in sferele abstractiilor, asezaji in perspectiva unui ideal de om care sa fie frumos intru totui si intru toate. Sa avem in vedere insa ca frumusetea=ideal dintotdeauna a1 omenirii - nu poate fi separata de morala Iaica, la randu-i consonanta cu bunul sirnt si solidara cu morala crestina,

Modelul de om din antichitatea greaca, Kalokagathoe, este un fel de punct de pornire al modelului e~aborat de catre Dan Puric, dar adecvat timpului nostru. In traditia culturala europeana, facultatile fundamentale ale omului

(ratiunea vointa sentimentul) au fost gratificate prin

I I I I

valorile: adevarul, binele §i frumosul, carora le corespund

stiinta, etica si estetica, Ceea ce I-a preocupat pe autorul acestei carti este sa arate, subliniat si argumentat, reunirea celor trei valori supreme, dand cartii alura unor interferente izbutite ;;i prin interdisciplinaritatea realizata intre etica, estetica, antropologie culturala, eseu filosofic si literatura artistica, Aceasta face ca ea sa nu fie incadrebtla intr-o specie sau gen si sa aiba unicitate.

In climatul modernitatii tarzii a germinat un mediu care prolifereaza grosolania, voyeurismul, hedonismul exhibitionisrmrl, nicaierismul si acumismul. In aceasta lume, ceea ce ne propune Dan Puric este un fel de oaza, 0 reduta de rezistenta si izvor de benefica molipsire. Acest proiect este indreptat si impotriva oricarei stridente din viata cotidiana, din cultura, cat si din vorbire.

Cand macularea si uratul sunt in expansiune, cand actul creajiei artistice se desacralizeaza si cel al contemplarii estetice se deceremonializeaza, cartea ne aduce aminte de filonul veacurilor de frumusete, din care trebuie sa ne nutrim pentru a face viata suportabila. Aid frumosul ne apare ca un flux si liant pentru comuniune si nu numai pentru comunicare.

Autorul, ca un adevarar sculptor, a rafinat cu tandrete si acurateje portretul omului intreg, tinzand mereu prin simtire, cuget si fapta, solidar reunite catre desavarsire, sau, cu alte cuvinte, omul cum ar trebui sa fie. Acestea ne permit sa considerarn cartea, pe drept cuvant, ca 0 marturisire de credinta, cristalizata intr-un construct

,

in care se irnpletesc poiesis-ul cu poetica virtualitatii si intensiunea cu extensiunea.

Sub aspectuI filosofiei culturii, el se dovedeste a fi un mostenitor fara inhibitii al unei mosteniri pe care n-o Iasa sa se stinga, Iar proba valorii acestei carti putem s-o facem prin reducerea la absurd, adica sa ne imaginam

170

111

ce-ar fi fast dacii n-ar fi fost ~i ce-ar fi dacd Dan ar tiicea. Drept urrnare, putem lua aceasta interventie a lui ca un exercijiu de imaginatie, iar autorul, mutatis mutandis, ca un Pygmalion indragostit de modelul pe care l-a construit, dar nu numai pentru sine.

La limita, cartile si zicerile sale, in diverse ocazii, cat si arta sa, cu care incanta multimile de oameni de toate categoriile, au meritul de a sugera 0 noua optica asupra lumii si omului si poate chiar un drum al gandirii, un alt orizont atitudinal, nu nurnai celor rataciti in vartejul absorbant si ametitor al .neoranduielilor de azi, dar chiar si .refractarilor lui din stanga stangii. Omul nobil, cizelat de el, este imaginea celui care ne lipseste, ca urmare a regandirii selective a trecutului si posibil in viata reala.

In scurtul speech pe care l-a tinut atunci cand prietenii lui au aniversat impreuna 60 de ani de viata, Titu Maiorescu ;;i-a incheiat interventia cu vorbele cronic arului: "biruit-au gandull". Cred ca i se potrivesc si lui Dan Puric, la cei 50 de ani ai lui, pe care i-a trait in mod autentic, adica intr-o continua. efervescenta creatoare.

,

Configurarea omului frumos de catre Dan Puric are implicat un urcus spre altitudinea stadiului moral si religios, nimbat de 0 smerenie si umilinte active, intrucat are de invins vrajrnasi redutabili: uitarea, oprtunismul, lasitatea, slugarnicia, indiferenta, sfidarea valorilor autentice, zeflemeaua si ateismul. Reasezerea in locul acestora a virtutilor aspirationale presupune cultivarea unei atitudini ferme si curajoase, ceea ce ne-ar arata fata senina a acestui om. Omul frumos este eel care va zambi natural si nu crisp at, ea acum, care va vorbi Iimba curata romaneasca si nu eea murdarita de mitoeani si toape. Lui i se opun insa, eu subtilitatea lecturilor trecutului pe care-I detesta, si intelectualii autointitulati de stanga, pe care,

172

daca ii radiografiem ;;i-i citim, in amonte, nu sunt decat urmasii scoliti si rafina]i ai ideologiei brutale comuniste, de care am crezut ca. am scapat. Aceasta probeaza inca 0 data forta si inertia prejudecajilor.

Iminenta curatirii de prejudecatile semnalate .mai sus este si sensul discursului lui Dan Puric, pe marginea si in marginea caruia am formulat cateva considerajii, excurs care poate fi luat simultan, ca simptom si remediu.

Gheorghe CEAU?U

.,

,

173

Cuprins

Fenomenul Dan Puric (Dan Ciachir) 7

Tarana ,. 11

Bolovanul de rau 13

Amintiri de nesters .19

Tir incrucisat 31

Lectia de condus 37

Neghina-grau 49

Rastimpul 53

"Ce FitH Frumos blestemat" 81

Ortodoxia in arta romaneasca 87

o privire asupra Spiritului Rasaritean 99

Despre Omul Frumos 113

La ordin 127

Mostenirea privirii 133

Sfantul 135

Indrazniji! 145

Basmul din Carpati l55

Omul care ne trebuia (Gheorghe Ceausu) 163

175

j.

Tiparul executat la S. C. LUMINA TIPO s.r.l; str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucuresti tel.lfax 211.32.60; tel. 212.29.27 E-mail: office@luminatipo.cQm www.luminatipo.com

Dupa atata amar de bascalie ~i deznadejde, de autoflagelare, a sosit eeasul sa spuna eineva, patrunzator ~i adeevat, ca nu este chiar 0 nenoroeire sa fii roman. Dirnpotriva. Dan Puric are 0 alcaruire orfica - aeeasta fiind opusul retorieii. Flautul sau fermeeat vine din adancurile natiei si are afinitati organiee eu interogatiile pe care ~i le-au pus in acelasi sens inteleetualii interbelici, Numai d. el nu foloseste semnul intrebarii, Spre deosebire de carturarii prezentului, Dan Purie aduee eu sine atirmatia, las and dubiile i?i aporiile pe seama belferilor. Leaga natia de Dumnezeu cat se poate de strans ~i nu vede in rornani indivizi, ei persoane.( ... )

Dan Puric ri-a aparut intamplator aeum. Cu 0 vorba a lui Iorga: Vremea l-a seas in cale.

Dan Ciaerur