 

Acasă  Prietenele mele

Ada și erecția
De către Anays M.  33948  1

Prietena mea Ada este măritată de vreo șapte-

opt ani cu un bărbat bun, dar tare suspicios.
Când e provocat – sau doar are senzația că este
provocat – sare ca ars și ripostează din plin, cu
un debit verbal de nu mai apuci să spui nici
măcar „Amin”. Așa că e bine să nu fie provocat.
Și Ada știe asta. O știu și cei doi băieți ai familiei.

Ada e încă frumușică, sarcinile nu i-au alterat

linia siluetei. Dimpotrivă, i-au împlinit-o, iar la
față este aproape neschimbată de când o știu eu.
Adică de foarte mult timp. Ieri mă sună
surescitată. Trebuia neapărat să-mi povestească
ce i s-a întâmplat, căci nu e puțin lucru.

– Anays, viața nu bate numai filmul, draga mea,

bate tot ce prinde, mai ales nervii noștri. Încă
nu-mi revin din șoc. De când mi s-a întâmplat
sunt atât de agitată și de… nu știu cum să-ți zic…

– Ești bine? Asta mă interesează în primul rând,

o întrerup eu prea puțin politicos, dar între
prietene bune politețea e supraestimată.

– Păi… nu știu, cred că da…

– Adică?

– Stai să vezi, că-ți spun tot. Ne plimbam noi

acum vreo două zile cu bărbată-miu și cu copiii
pe bulevard. Ieșisem la o pizza și veneam pe jos
spre casă. Și cum mergeam noi așa, alene,
împrăștiați pe toată strada și fără să ne ținem de
mâini, eu o iau ușor înaintea celorlalți. Nici nu
mai știu la ce mă gândeam, că nici nu mi-am dat
seama că îi lăsasem în urmă. Și numai ce văd că
un bărbat ce venea din sens opus se oprește în
fața mea, face niște ochi mari, se înroșește, dă
să zică ceva, dar nimerește în bâlbâială și nu
înțeleg decât numele meu „Ada” repetat de
câteva ori fără sens. Zic, da sunt Ada, dar nu
știu cine sunteți… și nu apuc să-mi termin vorba
că, zbang, mă ia în brațe. Și mă strânge. Și nu-
mi dă drumul nici când bărbată-miu ajunge cu
copiii în dreptul meu. Eu mă blocasem, nu
aveam nicio reacție, ăsta mă strângea și ei se
uitau. Reușesc până la urmă să-l împing, să strig
și să-i trag și-o palmă, mai ales că, în
îmbrățișare, simțeam că mă împunge cu ceva
chiar între picioare și zău că nu era vreun
portofel supradimensionat din vreun buzunar
cusut anapoda. Era…

CLICK PE POZĂ PENTRU A PRINDE

OFERTA!

„Confesiunile unei fete rele” – trei cărți

controversate la preț redus!

– O erecție?

– Mda… asta era. Deci îl împing de-a dreptul

speriată, îi trag palma, cum ziceam, și mă apuc
să strig la nebun că hărțuiește femei pe stradă,
dar nu știu ce a auzit el din povestea mea, că
bărbată-miu intrase în acțiune și deja suna la
poliție, alarmând jumătate de stradă și punându-
se între mine și agresor, cu spatele la el. Apoi m-
a întrebat nervos dacă îl cunosc pe nebun. De
unde naiba să-l cunosc, normal că nu… Dar
nebunul, probabil dornic de și mai multe palme,
se trezește vorbind neîntrebat și zice cum să nu,
sigur că ne cunoaștem… Și încă foarte bine! Și se
apucă de povestit, fără să țină seama că eram cu
soțul și copiii, secondați de o duzină de gură-
cască, cum că el este iubitul meu din
adolescență. Poftim, zic? Imposibil! Nebunul era
un bărbat îmbătrânit, cu o chelie proeminentă,
cam cât mine de înălțime, slab mort și urât cu
spume. Deci, nicio legătură cu flăcăul mândru de
acum 20-25 de ani sau câți or fi trecut. Nu, zice,
eu sunt, nu mă recunoști? Ce, m-am schimbat
atât de mult? Sunt Xulescu și mai ții minte
când… și când…? Și rămânem ca la dentist în
timp ce arătarea povestea fragmente intime din
viața mea. Bărbată-miu fumega, copiii râdeau,
iar eu făceam fețe-fețe, neștiind ce naiba să cred
și să fac. Că sigur nu era cine zicea că este! …
Sau?

– Era, așa-i?

– Din păcate, da. Doamne, ce dezamăgire cruntă

este timpul… nu mă așteptam să poate strica
atât de mult un om. Mi-a venit să plâng, crede-
mă. Mi s-a făcut o milă de el… de mine… de furia
lui bărbată-miu și de tot. Până la urmă, am
lămurit lucrurile, noi chiar nu ne mai văzusem de
două decenii, a fost o întâlnire accidentală și
nimic mai mult. Accidentală și tare tristă… I-am
răspuns că-mi pare rău că nu l-am recunoscut,
că-mi pare rău de palma pe care i-am dat-o, dar
că nu trebuia să mă îmbrățișeze așa, că-mi pare
rău de tot bâlciul, că … mi-a părut bine (că doar
așa se spune, nu?) că ne-am revăzut și hai, pa!

– Și asta a fost tot?

– Nu chiar! A insistat să ne mai vedem, a insistat

să-i dau numărul de telefon… în fine, a tot
insistat, așa că i-am retezat-o frumos, și-am
plecat de acolo, lăsându-l cu tot cu erecție în
mijlocul străzii și a spectatorilor de ocazie. Nici
nu pot să-ți spun ce rușine mi-a fost… Poliția nu
a mai venit, dacă asta urma să mă întrebi, a
apucat bărbată-miu să anunțe la timp că a fost o
confuzie. Am mai avut cu el ceva discuții, dar am
terminat subiectul râzând cu milă de om. De
fostul meu iubit și de om, în general, cum își
bate joc de el timpul.

– Și cu asta basta?

– Nu încă, ce te grăbești așa? Dimineață m-a

găsit pe Facebook, deși știi că sunt cu
pseudonim. Habar nu am cum a știut că sunt eu,
dar mi-a trimis o cerere de prietenie – pe care
am acceptat-o de curiozitate mai mult, căci încă
eram șocată de schimbarea lui atât de dramatică
– și un mesaj în care mă invita cu soțul să luăm
cina într-o zi la el. La ei. La el și la… partenerul
lui de viață! Da, da, ai auzit bine! Am aflat, cum
ar veni, de ce în urmă cu 20 sau 25 de ani nu
am fost suficient de bună pentru el… Și nu știu
acum dacă să continui să râd sau să plâng.
Evident că nu am de gând să merg, dar povestea
asta m-a dat puțin peste cap. Mă rog, puțin mai
mult. Nu de alta, dar, în primul rând, în mintea
mea el încă mai avea atât înfățoșarea, cât și
vârsta din timpul relației noastre adolescentine.
Să-ți mai zic că l-am iubit și că am suferit de
nebună, că numai după doi ani a dat ceva roade
terapia și numai după alți trei am început cât de
cât să-mi revin? Să-i zic că-i păstrasem un altar
în minte? Și că întâlnirea asta bruscă, libidinoasă
și tristă m-a năucit?

– Nu mi-ai spus niciodată nimic despre el… dar…

ia, stai așa că nu înțeleg ceva, îi zic. Dacă omul e
gay, de ce a avut o erecție când te-a îmbrățișat?

– Citez: „for old times‘ sake”…

Similare

Dragă D., ești praf! O soție insuficient de

În „Confesiuni” abandonată
În „Prietenele mele”

Noaptea de Sânziene
sau moartea de
Sânziene?
În „Prietenele mele”

 Facebook  Twitter 

ARTICOLE SIMILARE DE LA ACELAȘI AUTOR

Când reapare fostul soț

Nu vreau să 2u o bunăciune

Orice relație perfectă ascunde un

secret urât

 

1 COMENTARIU

Alin
06/07/2018 at 9:33 pm

Povesti…
Răspundeți

LĂSAȚI UN MESAJ

Comentariu:

Nume:*

Email:*

Website:

Salvează-mi numele, emailul și site-ul web în

acest navigator pentru data viitoare când o să
comentez.

By using this form you agree with the storage and

handling of your data by this website. *

Notifică-mă prin email când sunt comentarii

ulterioare.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole

noi.

TRIMITEȚI COMENTARIU

* Checkbox GDPR is required

* This form collects your name, email and content

so that we can keep track of the comments placed
on the website. For more info check our privacy
policy where you'll get more info on where, how and
why we store your data.
I agree

Vrei să-mi citești cărțile?

Urmărește-mă pe Facebook!

Subiecte Derbinți

„Ce vrei, fă, mă cunoști de undeva?”

Lăsați amantele în pace!

Ești minunat, dar...

Își savuraseră pielea, buzele și aroma,

dar încă nu merseseră de mână pe

stradă

Comentarii recente

Marioara la Cu toții avem în lista de prieteni virtuali câțiva

indivizi care se c*** parfum de tranda7ri și care râgâie
Chanel no 5

Alina la Nu mai cred nici moartă ce-mi spune un bărbat

însurat

Lia la Răspunsul unei amante scoase din minți de atâta

ipocrizie

Alena Ignatescu la „Nenorocito, mă iubești sau numai îți

bați joc de mine?”

Alena Ignatescu la Dragoste la prima vedere sau țeapă la

prima vedere?

Arhive

Selectează luna

Abonează-te!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest

site și vei primi notificări prin email când vor fi
publicate articole noi.

Adresă email

Abonare

Informații abonare

Formularul de mai sus îți colectează emailul pentru

a-ți putea trimite ultimele articole publicate pe acest
site. Înscrierea presupune acordul tău.

Odată ce te-ai abonat, trebuie să confirmi acest

lucru dând click pe linkul pe care îl primești prin
email, la adresa pe care ai menționat-o în formularul
alăturat.

Îți mulțumesc pentru interesul acordat!

(Dacă dorești să renunți la abonare sau să operezi

altă modificare, fiecare email trimis de către site va
conține instrucțiuni și linkuri necesare în acest
sens. Pentru mai multe informații accesează
Termeni și condiții utilizare site și Politica de
confidențialitate unde vei găsi mai multe
informații despre unde, cum și de ce sunt stocate
aceste date.)

ABONEAZĂ-TE HARTĂ SITE

TERMENI ȘI CONDIȚII DE UTILIZARE
POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE
GDPR – Request personal data CONTACT

© Confesiunile unei fete rele 2018 Orice copiere, reproducere sau

publicare a articolelor și fotograOilor de pe acest site, fără acordul
direct al deținătorului, este strict interzisă!