Poetul Ion Vinea a avut peste zece mii de femei, în timp ce colegul său de breaslă Ion

Barbu şi-a trecut în agendă doar cinci mii de amante. Altfel, Camil Petrescu s-a iubit cu
Monica Lovinescu, Nichita Stănescu cu Gabriela Melinescu, Preda cu Aurora Cornu şi
Nina Cassian, Piru cu (mai toate) studentele sale, Dinescu şi Iaru cu Denisa Comănescu.
Iubirea - cea mai veche temă prezentă în literatura şi în mitologia universală - şi poveştile
de dragoste au învolburat imaginaţia oamenilor de la începuturi până în zilele noastre.
Despre pasiunile amoroase ale scriitorilor, cele care au inspirat personaje şi pagini de
neuitat ale literaturii, s-ar putea întocmi voluminoase antologii. Ţinând cont de spaţiu şi
context, noi vom încerca doar o scurtă trecere în revistă a câtorva dintre relaţiile/iubirile
marilor scriitori români de ieri sau de astăzi.
 
Campionul campionilor, Ion Vinea
Ion Vinea, mare poet şi prozator, autorul romanului „Lunatecii", se lăuda că a avut în
aşternut, de-a lungul vieţii, aproximativ zece mii de femei. Apropiaţii spun despre virilul
om de litere că nu vorbea chiar aiurea. Vinea scrisese relativ mult şi publicase în toate
revistele, dar era atât de prins de caznele amorului, încât, până în momentul morţii, nu
tipărise niciun volum. Abia când se afla pe patul de moarte, prietenii i-au strâns poeziile
în volumul, celebru în literatura română, „Ora fântânilor". I-au dus repede cartea de la
tipografie, iar muribundul a ţinut în mână, înainte de a pleca pe cealaltă lume, primul său
volum de poeme.
 
Ménage à trois
Acelaşi Ion Vinea (bătrân) şi prozatorul Petru Dumitriu (tânăr şi în
ascensiune) trăiau cu aceeaşi femeie - Henriette Yvonne Stahl. Un tihnit şi voios ménage
à trois. Într-o zi vine la Dumitriu, care era director la o mare editură, un scriitor şi îl roagă
să-i publice o nuvelă. Şocat, Petru Dumitriu observă că este chiar povestea cu Henriette şi
că nu e scrisă tocmai elegant. Dumitriu şi-a zis atunci:
„Nuvela asta e despre mine şi Henriette. Dacă nu i-o public, se face vâlvă. Nuvela e
proastă, iar dacă o tipăresc, nu va avea niciun ecou".
Ceea ce s-a şi întâmplat. În anii puterii populare, Vinea nu avea drept de semnătură.
Făcea traduceri, dar le semna... Petru Dumitriu, care încasa banii şi îi ducea amicului său.
Uneori, Dumitriu, beat fiind, îl suna pe Vinea să-i spună că a cheltuit toţi banii pe cadouri
pentru Henriette.
 
 
Ion Barbu nu ierta nimic
La rândul său, poetul şi matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian)  s-a bucurat de
dezmierdările a cinci mii de femei. Moartea i-a fost grăbită de faptul că asaltase, la pielea
goală, o tânără într-o cameră neîncălzită. Era iarnă, iar sistemul imunitar al poetului era
slăbit din pricină că se droga cu eter - obişnuia să îşi pună măşti cu vată îmbibată în eter.
Ion Barbu făcuse ciroză, dar continua să alerge după femei. Una dintre tinerele
nevinovate pe care le desfăta aproape zilnic cu câte o partidă de amor era juna poetă Nina
Cassian, o fată destul de urâţică și care, la finele anului 2010, s-a autocaracterizat
astfel: „Până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine!". Mare amatoare de plăceri
trupeşti, Nina ajunsese la bătrâneţe să se culce numai cu tineri sub 20 de ani.
 
Urâta şi bestiile (tinere)
Despre apetitul sexual al Ninei Cassian aflăm câte ceva şi de la scriitorul Cristian
Teodorescu. Acesta, într-un articol postat pe blogul său, o numeşte/alintă pe celebra şi
venerabila poetă drept cea mai frumoasă femeie urâtă din lume: „Prin 1985, am luat cu
împrumut de la Ovid S. Crohmălniceanu, mare admirator al autoarei lui «Nică fără frică»,
două cărţi de poezie de-ale Ninei, cum îi spunea profesorul care fusese îndrăgostit de ea,
cam fără speranţe. Când i le duc înapoi, mă întreabă Croh cum mi s-au părut. Mai ştiind
una-alta despre aventurile ei erotice, zic: « Cam frigide, dom' profesor!». Croh, serios şi
contrariat: «Vorbeşti serios?! Dar ai cunoscut-o pe Nina?».
O văzusem odată pe Calea Victoriei şi rămăsesem cu ochii după ea - nu cu vreun interes
de cotoi, dar sclipea. După '90, am stat de vorbă de vreo două ori, pe vremea când încă
întorceau bărbaţii capul după ea pe stradă. Mi-a răspuns, zâmbind, la tot soiul de întrebări
neruşinate, cerându-mi s-o tutuiesc, cât mai provocator. (...) Totuşi, pentru că orgolioasa
poetă simţea că mă uitam la ea cu tot interesul, în ciuda diferenţei de vârstă de mai bine
de 30 de ani dintre noi, ne-am despărţit amical".
 
Patul lui Camil Petrescu
Camil Petrescu, autorul „Patului lui Procust", a fost amantul tinerei scriitoare şi critic
literar Monica Lovinescu. Aceasta l-a pasat unei nimfomane pe care, în cele din urmă,
prozatorul a luat-o de nevastă.
Soţia lui Camil Petrescu, care aducea fără nicio jenă bărbaţi în casă, l-a chinuit pe scriitor
până în clipa morţii sale, survenită la vârsta de 63 de ani. A decedat la spital, din pricina
unei boli de circulaţie a sângelui, după ce şi-a smuls din vene perfuziile care îl ţineau în
viaţă. Cum Camil nu avea încredere în medici, se trata singur cu halva, fiind convins că
astfel sângele îi va circula mai lesne prin artere. Monica Lovinescu, fiica criticului literar
Eugen Lovinescu și verişoara prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu
şi a dramaturgului Horia Lovinescu, s-a căsătorit, mulţi ani mai târziu, cu poetul Virgil
Ierunca.
 
Un cvartet cu nuvelişti sentimentali
Zaharia Stancu avea o aventură cu Lydia Manolovici, dar făcea mofturi în faţa lui Anton
Holban şi a lui Octav Şuluţiu, care, din neţărmurită dragoste, îi dedicaseră, fiecare, câte
un roman. Părea, în fapt, un banal trio amoros, Anton Holban-Octav Șuluțiu-Lydia
Manolovici, cu suferinţele, chinurile şi leşinurile lui foarte artistice - cum povesteşte
Ioana Pârvulescu în „Întoarcere în Bucureştiul interbelic".
În realitate era un ditamai cvartetul, căci frumoasa, jucăuşa, „l'allumeuse Dania", după
numele literar pe care i-l dăduse Holban, îi aţâţă erotic pe ce doi, dar îl preferă pentru
lucrurile mai serioase pe un al treilea, mai teluricul Zaharia Stancu (în romanul cu cheie
al acestuia, „Oameni cu joben", ea se lăsa sărutată de personajul care-l travesteşte pe
Holban doar pentru a vedea „cum sărută un nuvelist sentimental").
 
Şi totuşi, fermecătoarea evreică Lydia
Tot despre Lydia (Manolovici), Stancu, Holban şi Şuluţiu scrie minunat şi Şerban Tomşa,
într-o scrisoare imaginară trimisă lui Anton Holban.
„Primul scriitor care a cunoscut-o pe Lydia a fost Octav Şuluţiu. Era sărac şi urât, dar
Şuluţiu era nebun după ea. Scria în jurnal, îi făcea declaraţii înflăcărate şi i-a dedicat
romanul «Ambigen». Pe urmă, Lydia v-a întâlnit pe dumneavoastră şi, pentru Şuluţiu, au
început chinurile geloziei. Niciunul dintre dumneavoastră nu ştia că, în tot acest timp,
fermecătoarea evreică se culca, fără prea multe mofturi, cu Zaharia Stancu, ţăran viguros,
distins, şchiop, dar, se pare, foarte viril. Lydia Manolovici a găsit pe cineva mai cinic
decât ea. Zaharia Stancu s-a insinuat în casa prosperei familii de evrei, a făcut amor pe
săturate cu fata, a înregistrat amănunte compromiţătoare, a scris un roman, «Oameni cu
joben»,  în care a trecut toate detaliile şi a încercat să-l şantajeze pe tatăl muzei.
Cum bătrânul n-a cedat la şantaj,
Stancu a publicat romanul! Lydia a avut, în cele din urmă, ceea ce a meritat! Tatăl său a
măritat-o cu un englez bogat, după cum intuiserăţi dumneavoastră cu mult înainte."
 
Nichita Stănescu, iubitul nebun al Gabrielei Melinescu În tinereţe, Nichita Stănescu a
avut o relaţie extrem de pasională cu Gabriela Melinescu, o încântătoare poetă din
generaţia lui. Ajunsă în Suedia, Melinescu l-a promovat mult pe neasemuitul poet pentru
a obţine Premiul Nobel, deşi se despărţiseră de multă vreme, iar ea se căsătorise cu un
suedez. Când erau iubiţi, Nichita o încuia pe Gabriela în apartamentul său şi pleca la beţii
care durau câteva zile.
Uneori, ea suna disperată la instalatori care veneau să spargă uşa , salvând-o astfel de la
moarte prin inaniţie.
 
Preda şi Aurora Cornu
Cât timp a fost căsătorit cu poeta şi prozatoarea Aurora Cornu, Marin Preda a scris foarte
intens. Ea, mai tânără cu 12 ani decât el, era inteligentă şi îi dădea sugestii în legătură cu
construcţia cărţilor şi cu pasajele care ar fi trebuit să fie eliminate.
„Moromeţii", partea întâi, îi datorează enorm Aurorei Cornu. După divorţ, Preda a
început să-şi construiască naiv şi schematic romanele („Delirul", „Marele singuratic") şi
să se irosească în amoruri ieftine. Printre altele, prin dormitorul lui Preda a trecut şi
necruţătoarea Nina Cassian.
 
Păunescu şi Ana Blandiana
Însurat cu poeta Constanţa Buzea, poetul Adrian Păunescu avea o relaţie de dragoste cu o
altă poetă a acelor vremuri, Ana Blandiana (Otilia Coman, pe numele său real). Despre
această legătură vorbeşte chiar Constanţa Buzea, prima soţie a lui Păunescu: „Într-o
noapte, soseşte acasă euforic şi gălăgios, umăr la umăr cu Otilia, vizibil surprinsă când le-
am deschis uşa . Mirosind a zăpadă, au descărcat în mijlocul mesei noastre rotunde o
plasă cu mere roşii, de vis. Păreau amândoi picaţi din grădina Raiului, după izgonire. În
vremea aceea, Adrian venea acasă şi se culca pe canapea întors cu spatele la noi. Cu faţa
la perete, suferea. Ofta cu ochii strânşi, aproape să plângă, refăcând în minte scenele cu
Nana, îmbrăţişându-se şi prelungind agonia unei dorinţe apocaliptice. Aşa şi-a scris cartea
cu care a luat premiul şi a stârnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc şi
o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai
istovea".
 
Manolescu - profesorul şi cuceritorul
Nicolae Manolescu s-a iubit cu criticul de teatru şi realizatorul de televiziune Marina
Constantinescu. Întrebată în ce fel i-a schimbat destinul povestea de dragoste pe care a
trăit-o în anii de după facultate cu Manolescu, Marina Constantinescu a răspuns: „Cred că
acea poveste, care a durat ani buni, m-a marcat fundamental. Este relaţia care m-a
maturizat, din toate punctele de vedere. Relaţia care mi-a revelat eul".
Foştii colegi ai lui Nicolae Manolescu povestesc că acesta le dădea chiar şi lecţii de
agăţat. Odată, fiind la un festival împreună cu optzeciştii, Manolescu se plimba cu câţiva
poeţi pe străzile Iaşiului.
La un moment dat, au văzut în faţa lor o femeie trăsnet. „Pariez cu voi că o agăţ din
prima", a spus Manolescu. „Vă băgaţi?" „Mai încape vorbă?!", au răspuns în cor poeţii.
Manolescu s-a desprins de grup, s-a apropiat de femeie, i-a spus câteva vorbe şi au plecat
împreună.
În noaptea respectivă, criticul n-a mai apărut la hotel. Răutăcioşii şi invidioşii mai spun
despre stimabilul domn, care a fost implicat şi într-o lungă poveste de dragoste cu
prozatoarea Dana Dumitriu (a murit destul de tânără, de cancer, după ce se despărţise de
Manolescu), că era atât de admirat de femei, încât nu mai ştia cum să scape de insistenţele
studentelor şi ale nevestelor prietenilor.
 
Alţi cuceritori de seamă ai literaturii române Alexandru Piru, critic şi istoric literar, rector
la Craiova fiind, avea enorm succes la studentele sale. Cei care l-au cunoscut îndeaproape
spuneau că era atât de perseverent şi de docil, încât reuşea să facă faţă cu succes tuturor
solicitărilor.
Nici prozatorul Mircea Nedelciu, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai
optzecismului şi postmodernismului, nu făcea nazuri când venea vorba despre
sensibilitatea şi frumuseţea sexului opus.
Autorul „Tratamentului fabulatoriu" obişnuia să se prefacă beat ca să fie condus acasă de
câte o frumoasă domnişoară trupeşă. Florin Iaru, un alt poet visător şi zăpăcit,
nematurizat pe deplin nici astăzi (este căsătorit cu mai tânăra scriitoare Cecilia
Ştefănescu), i-a suflat-o, pe vremuri, pe Denisa Comănescu lui Mircea Dinescu. Vădit
supărat pe fapta amicului său, Dinescu a scris atunci: „De când am aflat că Denisa
Comănescu umblă cu Florin Râpă (numele adevărat al lui Iaru), o pasăre-mpuşcată a ţipat
în mine."La 60 de ani, Mihail Sadoveanu şi-a părăsit familia pentru tânăra Valeria Mitru
(20 de ani). I-a dedicat fetişcanei şi un volum de poezii, DAIM („Doamnei alese a inimii
mele"), care l-a lăsat rece pe Eugen Lovinescu.
Sadoveanu a trăit alături de Valeria Mitru aproape 21 de ani, până la moartea sa, în
1961.A consemnat, ION PETCU