IO N E L T E O D O M U

i. ■
TUDOR
p
CEAURALCAZ
In im a
•V“ i F ru n za
• •
v 1 H
CAPODOREAE
ALE
AOHANULUI
aomAnesc
Colectic initiala §i coordonata de Ion Marinescu
Coperla colcctiei §i grafica: Done Stan
 Ionel Teodoreanu

Tudor Ceaur Alcaz

Inima
*

Frunza

EDITURA ]00 + 1 GRAMAR

Bucuresti, 1996
© Editura 100 + 1 GRAMAR
ISBN 973-9223-15-x
VPMINI
 CAP. I

V3zul Oanei sc dc§lepta din adormire lol in sornn si ca o carle descliLsa

ia accea$i fila visul se ivi, - recunoscut, accla$i. Dar inaintc ca ochiul sa-1
desluseasca, inima stiu si se opri, picrzandu-si zborul, grea.
Oana Tudor Ceaur Alcaz, in /wind de mure do/itt, vine spre bunco, se
opreste, i$i face semnul cmcii - nidodala-nicioduld munile ei nil vor nuti
inlalni munile lui Tudor - se useaza pe banco si sla cu bra/ele incmcisute si
ochiipustii, ca o baba pe o pnspa invinelild de noaptc.
- Vaduva!
Atdt a mai ramas Dumnezeule! Dumnezeule! - din Tudor, din Oana,
-

din dragostea lor, din lincretu lor, pecetca neagrd a unui cuvunt: vaduva.
-

- Visez! se midesle Oana piin sonrn, dar gundul n-o poaie tried irezi si
visul e acolo, in ea, pe pieptul ci, simplu si inlens ca cevu care se intdmpld
lot-omului in evidenia luminii.
Apoi, fard de ninieni imprejur, in acea tdeere cu lemei dc moarte a linli-
rinuilui, slraniul sporeste, edei vaduva lui Tudor ii aude glusul:
- Ce fntmoasd esti, Oncuta, in liaind neagrd! TimtiL.
RdscoUid, drugoslea izbuencste iclndrd-tdndrd, ducundii-i munile spiv
Tudor. Dar unde-i Tudor? Niciodatu-niciodaid...
Se Irc/i, palpaind inlrc viala 51 moarte. $i sc regasi in miracol, caci
manile inlinsc cu niciodata-niciodala spre deparlarea dc apoi a lui Tudor,
il aflara alaluri, in palul lor, in noaplca lor, in casa lor.
Asa era?
Asa era!
Dumnezeule!

7
 isi culca obra/ul pc picptul lui Tudor $i rSmase acolo, Tara gand, fjra
mi$care, cu via(a ei lipita de viala lui, ca un grau de aur (cricit pc pamanlul
rodului.

* *

Tudor dormea adanc, dcprins cu trupul de-alaluri. Niciodata mi§carilc

Oanei nu-1 deslcptau. Dar uncori. preajma parului ci dcsplctil il lulbura !ji
prin soinn, dand repiraliei lui un inceput dc consliinla si ca un alt adanc.
Auriu ca luccafarul zburlil, parul Oanei adticea in nara lui Tudor ufanarca
mugurilor dc tci. Nu un parliun dcfinil; mai curand un prag al parlumului,
fntre prini3var3 $i vara, crud si dulce tolu$i, cald ca din soarc si fragecl ca
attmei plouat. Cand barbatul inialneste afarii astfd dc adicre, isi spunc
singur: or sa-nlloreasca tcii! S' gandul sc luniineaza a Icnc, in limp cc
obrazul sc indulccstc a zambel. Astfcl sc vcslca Oana in fiin(a lui Tudor.
Cand o revedea si o aduna in bratcic lui mari, ii respira dintai parul, cand
bland si cu regasire, cand lumultuos $i apasat, s-abca apoi ii saruta ochii $i
gura ci copilaros supusa sarutarii.
§-acum parul ci il chcma. Dupa un limp, miscandu-sc dc sinea ci, mana
lui ii gasi capul pc piept, acopcrindu-i parul. Oana nu indriizni sa-i sarutc
mana dccat in gaud, dar se lipi si mai si runs dc cl. Apoi mana lui pleca,
adunandu-sc in somnul irupului, pololila.
Dar Oana nu-si urnia slapanul in somn. Nu pulca dormi. Ochiul inchis
lot nu se dezlipca dc gand.
Era un tumuli in ea, carc-i lega suflclul dragoslii dc sullclul copiiarici
din noaplca Craciunului. Acecasi alingcre cu taina, aujoasi depasire a
obisnuilului suflctcsc, acclasi conlur dc mirari, s-acela$i mouolog care sim-
plifica sullclul, dandu-i o inlcnsilatC dc depot care suna, amplilicandu-sc
prin unda muzicala. Alunci spunca mcrcu, cu dinti dc laplc: A venit Mo$
Craciun! A venit Mos Craciun! A venit Mos Craciun! .Si era mica printre
juearii. Aenm gandul I'cmcii spunca: Sunl cu Tudor! Sunl cu Tudor! Sunt
cu Tudor! §i era fcridla pana la nclinLstc si spaimfl: s-alunci, 5-acum.
„Sunl cu Tudor! Sunl cu Tudor! Sunl cu Tudor!" Dar puna cand? C3ci
fiecare clipa putca s-aduca ra/boiul. O goarna, un clopot, un ordin dc
chcmarc tclcgrafic si „Sunl cu Tudor" sc roslogolcu in marca prahusire a
popoarclor.
$-atunci?...
Numai patclicul accstci mlrebari ii aducca aminlc ca urma lui Tudor a
r5mas in ea, vie, organica, incorporala; ca un copil al lui sc inchcaga in
carnea ei, fara ca nimeni sa stic. Caci nu acccpla nimic inlcrpus ini re Tudor
?i ea. S3 lie pentru cl Oncuta, nu inccpulul mamci. Nu putca sa-1 imparta
pe Tudor cu nimeni, nici chiar cu copilul lor. S3 lie lot al ci si numai pcnlru

8
ea. De aitfeL, copilul era mai mult o vestire decat o prezcnta. Stia c 2 va fi
mama, fara sa fi intrat inca in transfigurarea matcrnitatii. Copilul era o tainS
suflcteasca a ei; nu-1 destacea de Tudor, nu-i d 2dea un nume, nu sc gandea
la el ca la un al trcilea Tudor §i Oana. Atat. Tineri, sprint eni, alaturi,
impleti{i.
„Sunt cu Tudorf..."
§i deodata ii auzi inima baland In adancul marei tSceri de la poalele
muntilor. Caci nimic alt nu rasuna urechii decat inima. TSceau muntii,
solemn plutitori pc /area Vomicenilor, in vanSlul instelal al noptii de
novembre. TSceau salele adormile in valea muntilor. Taceau padurile
loamnei pe intinderi. Greer nu, vant nu, nici glas de pasare. Somn si mutenie
subt corul necuvantStor al stelelor. Fereastra deschisS aducea noaptea in
odae, cu vastul obraz de tacere si intuneric al Inaltului.
$i in aceasla incremenirc, numai inima lui Tudor. Rasuna ca o slruna
de contrabas atinsa ritmic cu varful degetului, net, sigur, elastic. Vibra
dcopotrivS in scandarea necontenita un lemn melodic §i tensiunea unei
strune, c-un fcl de concentrare incordata. Nici o arilmicS sovSire. In fiecare
zvacnirc, verbul „vreau“ devenea o realitatc, afirmandu-se. Ca o armata
care defileaza compact, izbind pamantul cu mii de pidoare contopite intr-
unul singur, masiv §i imperios, al ritmului: un-doi, un-doi, un-doi...
Oana devenea din ce in ce mai treazS $i mai glicmuit atenta. Tudor nu
mai era cel-care-doarme, d inima ascultalS in marca tScere. Era insa ciu-
dala contradiclia dintre puterea acestui rilm epic si lirismul de veghe si
ocrotire al Oanei care pSrea aplecalS asupra unui leagan primejduit. incC'
pea absurd un fel de crispare in ea, ca §i cum s-ar fi temut s3 nu intalncascS
din nou visul care-o desteptase. O neliniste care-i iutea balaia inimii, fara-
mitandu-i-o.
Tresari. Urechea devenise o clipa atenta in afard, intalnind tic-tacul
pendulei, lovindu-se parca de agitafia lui exterioara.
Dar nu se inlampla nimic!
„Nervi!“ se mustra Oana, cu o respirafie adSnca, u§or cutremurata, care
deveni un fcl de oftat nemarturisit. §i iar incepu sa asculte inima lui Tudor.
Secundcle treceau puzderie, fara ca nimic s-o vesleasca pe cea care
desprinsa dintre ele, avea s3 nasca Apocalips.
Un cane urla prelung, cu glas jidovesc de sinagoga. Si noaptea, ca o
mulfime care nu astepla decat semnaluL dadu zvoanS. Toate vitele satelor
mugcau, alergand nebulos ca nourii asupra lunii in noptile ielelor. Iar mai
aproape, copitclc cailor bubuira, in limp ce nechezatul lor suna din goarne
sacadate si farnaite. Si inca mulle glasuri ale vietatii izbuenira.
Huia Area lui Noe in veacul intors.
Dar Oana n-avu r3gaz s 2 auda, cSci in secundele fiarei, mai aproape de
ea, acopcrindu-i lumca de-afarS, inima lui Tudor zvaetti atat de putemic
incat ii lovi sangelc.

9
 -T udor!
fl cuprinsc de gal cu bratcle de inee.
Un uragan clatina corabia pamantului.
Cazura din pat unul peste allul, inclcstali, intrc huruiri de mobile umilc.
Podcaua trcsalta ca trupul unui epilcplic.
Gandul lui Tudor lupta s2 iasa din costnar. Sc vcdea cazand din galop
do pe un cal pe spinarea alluia, §i alluia, si alluia... Monstruoasa viziune a
unci vertiginoase scari in spaliu cu Ircptc de cai dezlanluili, - si oroarca ca
acusi o scapa pe Oana in prSpaslia copilclor.
Clopotul schilului scanci prin tumuli, slab si pur ca un grcer al cerului.
Parca treceau turme de elcfanli prin insftsi coaja pSmanlului.
Parca porntserS munUi in galop leluric, apropiindu-se.
Mugetul vitelor cre$tea spaimantator, c-un fcl de lunel gamut.
Totul dcvenca enorm, hait si napraznic.
Zidurilc se clatinau in friguri. Piatra palpaia ca panza, pamantul elo-
cotca ca apa, lemnul trcmura ca frunza.
Dar zminlita urgic era mai iule decal spaima. Cuprins in ca, omul era
rostogolit ca un lut, de-a valma cu ccle neinsullctile.
-T udor!
Tipalul Oanci il desteplS dc-a binclca. Priccpu, cu un fcl de explozic a
crccrului. $i spaima-i vcni zmucit, din tipatul Oanci, alat de cumplila incal
o sudoare rece ii !a§ni prin loti porii, fadindu-1 ud ca un sloi. Respira adane,
i§i ridica barbia in sus - ca o vita injunghiatfi, cand vrca sa ruga - si sall3
cu Oana cu tot ca un val peste cclclaltc. Apoi, cu miscari maloase dc
scafandru, dibui spre u§a. Calca parca peste bulbuanc, peste spinSri ’de
Hare, peste §erpi urinji care sc incolaceau si dcscolaceau, peste grumaji de
bivoli infuriati, - cu ceafa incordata, cu spinarea holt ita. Orb, se lovi cu
fruntea de usa. Sc implanta cu desperare subt bolta usii, aslepland secunda
cu secunda, prabusirca. Unghiile Oanei fi intrara in ceafa. Nu simlca du-
rcrca. Dar fl inabu§ca gatuirea. C-un bral o incleslii pc Oana, in limp cc
gatul cauta sa-§i faca loc spre respiralia adanca. In accasta clipa dc incc,
ochii inlalnira stclcle de-afar2 .
’ - Stelele!
§i gandul, peste moartc, sclipi in vorba si lumina lor.
Cu moarte era $i gandul Oanci in care sc zbatca o singura doriiga: sa
nu-i desparta, sa-i ingroape inlr-un sicriu.
CSci totul era pc buza de groapa a morlii.
Usi trantile, geamuri spartc, tipclc asculilc, mugctc, - dar mai presus
de furnicarul viclii marunte, haoticul dezmat convulsiv, care bantuia si subt
fruntea rasturnatS a fapturii. Oriee se pulea inlampla orieand: sa izliuc-
neasca din adancuri rnunti cu aripi; sa se izlicasca fruntc-n frunlc, marile
cu oceancle; s2 sara fluviile din matca, bieiuind planelelc...
Dar iata ca lacerea fu de moartc.

10
 Ca o Niagara care ar ingheta deodala, atarnand in spatiu.
Tudor nu mai respira. Boltit peste Oana, astcpta, astcpta, islovitor...
Apoi ofta adanc, rcg3sindu-§i respiratia.
Inima lui Tudor o ajunse din nou pe Oana, vie, vie, vie, batand-o ca o
grinding de var5.
PamantuI incremenise. Casa redevenea asezare onieneascg, masiva in
zidurile ei potolite. Podelele sc inclcstara subt picior, redandu-i minunca
incrcderii. Stelele Iuminarg fereastra, hotarnicind-o in spaliu.
Manile Oanei se desclc§tarS de pe gatul lui Tudor. Trupul ci deveni greu
in braiele lui sleile. Apoi lunecS din manile lui, regasind cu varful picioa-
relor desculte lemnul hotarat al pragului.
Si dcodalS, in inalbastrirea noplii, bratele Oanei se ridicara spre Tudor
ca aripile unei lebede, pogoralS din vazduh. Manile ei ii batura obrajii
nebuneste, intr-o palpairc de zbor, c-un pocnet dureros de dezmierdator.
- Tudor! Tudor! Traim!
Plangea §i radea, cu pieptul zbuciumat, copilaroasa §i patclicS, adu-
candu-i parfumul regSsit al parului.
Tudor o privi afund, adunand-o in cl pana la hotarul rugaciunii, respira
aerul rece in care erau Oana, slclele, munlii $i viala, si spuse grav:
- Cu-adevSral!

CAP. II •

Cutremurul il gasi pe Andronic Ccaur Alcaz in etacul Domnitei, la

biroul ei, scriind. De catva timp a$a isi pelrccea o buna parte a noptilor,
dupa ce Oana §i Tudor se retrageau. Nimeni nu-1 intovgrasea in etacul
timpului adormit. Trecand pragul odaii, Andronic sc inclina, ca §i cum
Domnita I-ar G intampinat, aprindea lampa cu abat-jour de matasa purpuric
- culoarca Domnitei - §i apoi, in lumina Domnitei si a trandafirilor ei,
incepea sS se plimbe prin incapere, cu manile incruci$ate la spate, oprin-
du-se uneori $i privind lung cate ceva, alleori deschizand cate un album,
desfgcand un evantai, rasfirand un sirag. Amintirilc il impresurau ca niste
hulubi ai tainei, plimbarea lui Hind o necontcnila insotire libera cu dclicatul
lor tumult. Aslfel, Domnita devenea un contur de viata al sufletului Intors
in trecut. Chipul de solemnfi br»tranet3 al lui Andronic capata ireptat blan-
deta aburita a luminii de luna.
$i numai dupa ce era intr-adevar de-acolo, se aseza la biroul Domnitei,
cu lampa langa tampla, §i incepea sa-i transcrie Mcmoriilc, spaland

11
prezenla Domnitei de amintirca „acelei femei“: alat spunea cugctul lui
Andronic despre Nina Tomas, fara s-o judece altfcl pe cea care se
strccurase netrebnic in inima Domnitei.
Nu s-auzea decat penita - soriccsie - in marea casa adomiita. Con-
centrata, fata lui Andronic sc acoperea uneori de suras, iar alteori rasul
insusi ii suna glasul, dezmortind un rasunet de mult uitat. Caci Memoriile
Domnitei aveau in cuvant §i intamplari elasticitalea copilariei si a celci
dintai tinereti. Mestcsugul scrisului, care adoarme vitalitatea directa si
prospetimca spontaneitatii, era absent. Paginile rasunau dc viata $i tumult
ca ferestrele dinspre dimineala vrabiilor.
Intr-o deplinS uilare de sine, sufletul lui Andronic nu era decat transpa-
renta dintre inima lui $i bucuria dc-a trai. Copilaria Domnitei, glasul ei
muzical, ochii ei alba$lri, din(ii ei tari, ncastamparul ei, acolo erau, - $i in
Andronic se nastea o fiinta noua, mirala ca intaia ninsoare: bunicul. Sub-
stanta acestui cuvant abea acum incepea s-o cunoasca, pe marginea Me-
moriilor Domnitei. Crezuse multS vreme ca batraneta nu-i decat umbra
mormantului ridicata asupra omului. Acum stia ca batraneta nu-i decat
lunrina bunatatii din om. Bunic e cel care-i bun cu via(a, din pragul mortei;
ccl care nu-si blestcma apropierea sfarsitului, ci, dimpotriva, prive$tc cu
mfirinimie viata care incepc cu allii, zambindu-i cu ramas bun dar si cu
incredere. In vorbele lui lisus, „Lasali copiii sa vie la mine", nu-i tocmai
aceasta binecuvautare a vielii in roua? Dumnczeu c un drum spre viatS, nu
un indemn la moarte. Cel care, biitran, iubeste floarea si copilul, crede.
Surasul aceluia c un drum spre injma lui Dumnezcu, mai drept $i mai primit
decat rugSciunea spaimei de moarte.
Astfcl de ganduri nu-1 dcpSrtau pe Andronic - in clipcle dc popas al
manii - de Memoriile Domnitei, ci, dimpotriva, i le insufleleau si mai tare,
cum sc intampla dupa ce iesi din biserica, dupa slujba, cand le intampina
glasurile copiilor care se joacS afara si goana randunelelor.

*
¥ ¥

Tocmai se oprise din sens. f§i rezemase lampla de palma. Poale ca

umbra abea inchegata a unei clipe dc vlsare inspre sonin ii acopcrise min-
tea. Dar ochii erau dcschi$i. Vcdea lumina dc culoarca trandafirilor.
§i inainte ca sa-$i fi dat seama despre ce sc intampUi, auzi glasul Dora-
nitci:
- Andronic, aprinde lumanarea de Pa$ti.
Glasul, sau cutremurul ii facu sa tresara?
Valul pamantului crestea ca o apa grea in jurul trupului.
$tiu ce se intampla, dar altaceva, alaturi de oceanica realitate, il cople-
$ea: sa faca intocmai ce i-a poruncit Domnita. Culacclul unei lumanari dc

12
Pa$ti era intoldeauna pe hiroul Donmitei, inlr-o cupa do corn, laolalla cu
ceruri de sigilat.
Glisi, lua si aprinse lumanarea. Trupul trcsalla in galopul telurie, dar
mana nu tremurase.
Ahea apoi infrunta realitatca. Sulla cu toata putcrca in flacara lampii
care sc clStina, stingand-o... Si nu ramase in umbra Apocalipsului decat
flacara mica a lumanSrii dc Pa.sti din mana lui Andronic.
Cuprins dc panica, trupul vroia sa fuga dintrc zidurilc care sc clalinau.
Dar suflelul r3mase pc loc, poruncind §i Irupului, cu llacara lumanarii.
Nimcni si nimic nu trebuia s-o sting3. Ardca pcnlru Domnija, pcnlru Tudor,
pentru Aida, pentru Oana, pcnlru top Alcazii stinsi si ramasi si pentru cei
care aveau sa vie.
Andronic crcdca.
In fa{a maniei lui Dumnczeu, Andronic crcdca in flacara Invierii.
Trupul se clatina ca un catarg cu pan/cle zmulsc, dar suflctul se adunasc
in oibile, ochi in ochi cu flacara lumanarii, alal dc aproape dc ccr incal
stclelc ii incapeau in palma, cu flacara dc atolo.
Cu pumnul inclc§tat pc lumanare, Andronic porni spre usa. Fiecarc pas
era o cumpanfi trudita peste trcmurul stramb.
Deschise usa. InlrS in odaia dc alaluri, unde pc vremea Donmitei dor-
mca Madama Lenta. Trccu, luminand, ca pc-o alia punlc su.sjjendata, ela-
tinata dc uragan.
Deschise inca o usa. O bucala dc moloz cazu cu lunct in urma lui.Nu-1
infricosa. Trccea cu lumina.
,.Lumina din lumina, Dumnezcu adcvaral din Dumnczeu adcv5rat...“
Incepu sa urce scara, trcapla cu trcapla, greu ca pc nninlc, Jinandu-sc
de baluslrada vie ca o fiara ghcmuila pentru sail. In pumnul lui lucca flacara
ca Stcaua Magilor. Mai sus! Mai sus! inca o treapta. Ajunse cu suflarca
taiata. Lumina sc urease pana sus.
O mare pace pogori in sullctul lui Andronic. Pfimanlul sc pololise.
Flacara ardca. ■*~
Rcspira de catcva ori, f§i aduna putcrile si porni mai doparlc. Ajunse la
odaia lui Tudor. Nu s-auzca nimic, dar n-avea nici o tcama, nici o sovaire.
Slia ca indaratul usci ajunsa dc lumina e viaja copiilor lui. Balu u§or, fara
graba. Auzi gias. Descliisc usa. Tudor $i Oana vcncau spre cl, cu halatelc
atunci imbracatc. Tcama Oanci de un nou cutrcmur il oprisc pc Tudor sa
aprinda lampa. Sc unbracasera la lumina farului electric. $i ci tocmai se
prcgSleau sa-I cautc pe Andronic care ii cuprinse intr-un /ambet pc
amandoi, trecu pc langa ci cu umbra lui si apropiindu-.se dc divanul rascolit,

□
la capStaiu] cftruia o Iumanarc aslcpta in sfc$nic, o aprin.se de la lumanarca
lui, ca In noaptca Invicrii.

*
* *

Far5 tranzifie, suflelul Oanei sc urnplca de tristc(3 ?i ncliniste. Abca

cand il vazuse pc Andronic intrand cn lumanarca, isi amintise de casa
parinleasca dc la Bucuresli $i de lop cci de-acolo. Asa vcnea si Alec de la
biscrica in noaptca Invicrii, luminal, bun si dcschis. Dar si Petrus si Oana
aveau o ncinvinsa pudoare a efuziunii, carc-i face a limizi pana la ursuzcnic,
lipsili de sponlancitate §i caldura, tocmai in astfcl dc clipe.
- Hrislos a inviat, copii.
Raspunsul lor era atal de ingSimal incal dcvcnca o abscnla, un „nu
priniim oaspcti“.
Alec parca ca nu observa. Dar Oana sc inlrisla ca nu-i poate da mai
mult. §i dorin{a ei de a Invinge raceala aparcnta nu gasea gcslul inimii, nici
vorba ei. Petrus la fel. Taceau slangaci, cioaiind oua ro$ii si cupc, fara
convingere, ca nislc straini obligati dc polilelS sa participc la un ritual
exterior inimii, simuland cordialitatca si insotirca. Astfcl sc nastcau, tocmai
in noaptca sfintelor clopote, accle taccri apasatoarc ale familiilor cu oamcni
foartc cumsecade, care insa nu stiu sii fie cu voe-buna laolalla, ca si cum ar
cxisla un talent de-a It familie, independent dc afcc(iunca reciproca a
mcmbrilor ei. Asa ca fiecarc Invierc, rccapilulandu-lc pe cclelallc, sporca
tracul Oanei din noua noapte, paralizandu-i clanul compcnsaliv.
Toate tristetile Invierilor dc acas2 sc rcdcsteptau in lumina dc dupa
culrcmur, ap3sand-o pe Oana. Trccusc pe langa moartc numai cu Tudor,
uitandu-i pc ccilalti. Bictul Alec!...
Afara ccrul se acopcrisc. Nici o stca nu mai lucca. O noapte compacta,
care agrava distantcle, imensificSndu-lc subicctiv. La Vorniceni nu era nici
telefon, nici radio. Cand se instalase la mosie, dupa nunla, Oana bine-
cuvantase aceasla izolare de lume, care dadea dragostci ci conturui fcricil
al insulci lui Robinson Crusoe. Acum insa, si deodala, ii era dor dc acasa.
Sa intre brusc, sa-i vada pc loti in lumina, cu numcle in cor de cxelamatii,
spunandu-Ic buna si dcschisa ca Alec in noaptca Invicrii: Bine v-am gasil!
Atat. Sa Ic poata spunc astfcl $i sa-i §tic pc toil cu accsle vorbe.
Statea pe marginca divanului, cu acea aliludine si cxprcsic definila de
vorbS: „Pui de bogdaprostc".
Tudor fuma, cercctand cu farul crapalurilc pcrctilor. Simti dcodata ca
Oana pkcase: in gandurile ei. Caci alaluri dc cl Oana nu era numai o
prezenta vccina, ci permanenta unci adeziuni pasionatc, ingemanare, supri-
rnand parca spatiul desparfitor, care acum rcaparca intre ci, dczbinandu-le
contopirea.

14
 O v5zu cu coada ochiului si brusc - cu acca capacitate de izbueniri
neprevSzute, care-I caracteriza §i ca Dudu$, dar §i ca Tudor zvarli ligara
pe fereastra, aduna hainclc dc calarie ale Oiinei, r3nia.se de cu seara inlr-un
fotoliu, laolalla cu cizmelc, $i i 1c adusc la picioarc, dcslepland-o.
- Repede, Oncuta! Plecam!
Oana vru sa intrebe. Dar era de prisos. Pricepuse.
Vru sS-i zambeasca. Dar allaceva crc§tca pe obrazul ci, irezislihil ca o
ploae, cutremurandu-i barbia, incSlecandu-i bu/ele una pestc alia.
Plangea cu ochii dcschiji, cu un fel de mirare luminoasa.
Tudor era prea inalt. Cazu in genunchi la picioarcle ci, u zambi cu toala
puterea ochilor albastri, si-si facu palmelc cauc subt barbia ci, sa-i culeaga
plansul. Fari s3 vrea, cu ochii iscoditori ai copilului care si in toi dc plan-
soare vede ce sc intampla, Oana ii urmari miscarca §i-i vazu cogcaminlcle
mani indemnandu-i bufon plansul s3 i Ic umplc.
O podidi rasul in plans.
- Tare-s proasta!
Bratele lui Tudor izbuenira spre cer.
- §i tare mi-i draga!

CAP. Ill

Cutremurul nu plecase dc la Vorniccni. Ramas in servilori, ii slapanea

inca, dandu-le mi?cari de turma incoltita de lupi. Toti fugisera din casa -
cu revarsari de apa din vase r3slurnate - adunandu-se in fata ccrdacuiui,
nu de alia, dar acoio era locul unde fusesera dcprin$i s-o §lic pc Domniia
de la care toate plecau §i la care toate s-adunau.
Fetele Domnitei, una-ntr-alta, snop de spaime §i camesi dc noapte,
descul{e, zmultc, dardaiau de frig si fric3, fara sa se incumcte sa-§i caute
straele rSmase. Nu vroiau nici sa radii, nici s-auda, nici sa slie. Sc lemeau,
unele-ntr-altcle, suflare langa suflare, asleptand prubusirea pamanlului §i
sfarsitul lumii, grele dc pScat in cugctul lor vecin cu ccrul fara stca si iadul
dcschis.
Domnita le-ar fi acoperit pe toate cu buzduganul glasului.
- Lipsiti din ochii mci, ncru§inalelor! Unde vi-i obrazul, pac3toaselor?
Asa v-am inviitat cu, sa umblati cu durligii goi prin fala casei? Haiti... §i
voi, cogcamite gligani mustaciosi, nu vi-i rusinc de deziniilul vostru? Lipsifi
din ochii mei, izniiinosilor!

15
 Caci si barbatii tot acolo erau, mai laoparte de fete, dar ca §i ele, fara
de cutezarc barbateascS. §i bucatarul - tiganul cu p2 r ca iaurlul - 51
Conaselu, inteleplul gradinar al trandafirilor, si llic-vczeteul, cu vcchile lui
musteti orizontalc, si panfi si Buzdughina, omul lui Tudor, caruia fetele u
spur.eau cu rasuciri galese, „domnu’ caporal''. Staleau descumpanili dintr-
ale lor, gata de fuga, fara sa rasuceasca macar o tigara, caci si tutunul uital
era intre zidurile infricosatoare in care inlrase umblclul zghihuit al fiarei.
Dar tot de-acolo de unde rasuna odinioara marele glas al Domnitei,
trambita glasul lui Tudor:
- Buzdughina, la mine!
Toatc capctele se ridicarS, indreptandu-se sprc cerdac, cu „Doamne,
mare-i mila TaK. Pe prag aparuscrS Tudor si Oana, amandoi cu cizme si
hainc de calaric. Farul electric al lui Tudor lumina pe rand cele doua
gr'upuri apropiate: palcul mgeresc al fetelor in camasa si insolirca izmenelor
mustacios'ilor.
- Ordonati! se desprinse Buzdughina cu doi pasi, trcsarind ost2se$te.
Caci noul venit la curtca Vorniccnilor, desconcenlrat in septcmvric
odala cu Tudor, pastra dichisul ostfisesc si fiindca nu putea allfel fata de
„domnul Sublocotenent §tuca“, dar si flindca astfcl afirma mercu fata dc
fete prezenta galoanelor de caporal.
- Menajeria in intimitate! sopti Tudor calre Oana, pulverizand scurt
lumina farurilor asupra grupurilor.
Oana zambi; avea si de ce: scormonitS de Iumin2, pudoarea Adamilor
Si a Evclor devcnea irczistibil grotcscS. x
- infatosazS-te, caporale! stSrui imperaliv Coca Dudas.
Buzdughina nu rczista ordinului, dar mana lui avu gcstul de acoperirc
b2rbateasc2 dupa scaldat.
- fntoarcc-le cu spatcle, Buzdughina! continue Coca Dudus, dandu-i
piin jocul farului o frunza de inluneric.
Asa facu Buzdughina, la stanga-mprejur slai, ramanand cu spatele la
Tudor $i lala rusinii la fclcle Domnitei, in care scapara ca un indemn la
SUguit.
- BuzdughinS, le duci trap, pui saua pc trei cai si vii galop. §i-mbraait,
BuzdughinS, ca nu esti la vizita medicala! Ai venit?
- T eles, s-traiti!
Porni trap-trap.
- M 2i fetc-hai, inccpu Coca Dudus, cuprinzandu-Ie in lumina farului.
Fetele se scuturara ca subt dus, .intorcand capul sprc lumina, dar ferin-
du-se de profil, cu obrazul subt umSr si nianile pe sani.
- ...unde-i Madama Lenta noastra?
- C5 bine zici! facu Asincta, rolindu-si ochii; undc-i Madama Lenta?
lnlrebarca deveni murmur si, din senin, jelanie cu pocnct de palma peste
obraz.

16
 - Sa-raca Madama Lenta! S-o fi prSpadit Madama Lenta! Bu-na-iate
de Madama Lenta, saracele de noi!
Si dai 51 dSi ca la inmormantarea mamucai.
- A-jun-ge! hotari scurt Tudor, scandand silahclc intocmai ca Domnila.
Ducefi-va trap la culcare, - le malurS el cu palma si cu farul. Am s 2 va trimit
rachiu. Nu cumva sS vfi-mbatati, c5 vS tund si Agapia va vede!
- Coca Dudu$, cutez2 Asineta; da’ daca mai vine un cutremur?
- Trimite-1 la mine! Pa§olL. Iar voi, se adresa Tudor catre cei cu musteti,
v5 duceti in pod §i pc acoperis. Atentie la hornuri. Ilie-vezeteule! il opri
Tudor, desfacandu-l dintre ceilalti; cc-ti fac caii, vezeteulc?
Hie se codca la rSspuns, rusinos ca fedoara in bStaia farului.
- Bravo, Ilie, fi-ai uital caii! Unde-i Domnita sa te vad3! Tocmeste-ti
bSrbat, Ilie, c-ai ajuns in doaga muerilor! Pacat de mandreta de musteti!
Au ramas vfiduve, Ilie-vezeteule!
- D-apoi c 2 da! ofta Ilie.
- Am s2 te spun Madamei Lenta, s9-U faca o cantarc la ureche, §i
cuviosului Alfeu, s2-{i ceteasca o molifta la crested Vezi, Ilie-vezeteule, sS
nu te-aslern pe struna lautarilor, ca afla tot salul ce soldan imi e§ti la o
adieStele!
- D-apoi da!
- Du-te la cai, Ilie-vezeteule, si roaga-i sa te iert!
Toate acestea de pe pragul cerdacului, cu abur in jurul vorbelor sprinten
§i familiar pornite spre turma dczmeticita.
Cu toatS grija care-i ducea gandul la Bucurcsti, Oana se inviora.
- Acum s-o cautam pe 21ana Noptii, hotari Tudor catre Oana, cu aceeasi
volubilitate glumeata.
Tudor lumina drumul cu farul de campanie; Oana venea dupS el, tinan-
du-1 de mana. Deodata inluneric fu §i Oana sc simti cuprinsa si ridicata ca
de uragari si sarutata-s2rutata-sarutata pana la sleire.
- Tudor! il mustrS ea, rumenita.
-S sst! Nu ne-auda nimeni, ca ne pierdem prestigiul!... In fond e curios,
monologS el cu glas tare; Lentuca are somn usor: cand e treaza. Nu cumva
s-o fi ascuns subt pat? Madama Lenta! o indemna el la glas, zdranganind
clanta usii. Hei, Lentuca! Reveillez-vous, nymphe de couleur! Culremurul
a plecat, Lentuco, rScni el. Pas de danger! Allcz hop!
Dar u$a tacea atat de adanc incat gluma se sfii. Si glasul. Inainte insa
de-a se incrunta - caci s« inima Domnitei tot dintr-o spaima sc oprise - ,
Tudor „medita“, integrandu-si gandul in logica Vomicenilor.
- Oncuta, numai o cilpa...
Izbucni de langa ca, intrand pe nerSsuflate - ochi si far - in odaia
Maestrului Troia. De la usa chiar, incaperea insasi duhnea a vin ca o betiva
gura.

17
 Tudor vazu prin miros si dupa o clipa rasul il cuprinse ca o tusa,
dcvenind cascada. Radea §i lumina farului, tresaltand la fei, caci spcctacolui
Tnfajisat era vrednic dc zileie dc odinioara ale lui Coca Dudus si de ospalul
dc pomina dc la sfestauia C.D.-ului.
Totul salla.se, zburasc §i pornisc din loc, Iasand oprirea unui dezmat
cumplil. Pat, dulap, scaunc, mese, eSrti, slide, cacle, hainc, gliete, perne,
de-a dura si dc-a tumba, avand parca in ole acel „i-hai!“ naslrusnic prin
care vinul uita si sc Icapada dc tot si vrea numai sa dantuiasca in betia
omului. Acolo, cutrcmurul nu era dccat un slrasnic pas intiparit al vinului
din pivnija Yorniccnilor.
lar jos pc podca, ud de sangelc vinului §i albil pe obraz dc spermanteta
lumanarii slinse in gura unci slide, Maestrul Troia, numai cu o flanelutS
care-i ajunsesc inoccnt ca la coeute tocmai la barbie, dar incaltat, ramas
intr un lei dc rastignirc marc'a{a, ca o gorila care-ar semana la chip cu
hirsula batrancta a lui Victor Hugo. In gura lui - vulcan al vinului - huruiau
contrabase. Iar lang3 cl, o nimica loata de Madama Lenta, ca o friptura
ars3, cu pantalonasi mauve $i soulicn-gorgc cu panglicute blcu-del.
- Lentuco-Lcri(uco! sc minuna Tudor cu o ilara duiosic, culegandu-i
rochia, camasa si chcilc rccuuosculc de far prin bairamul incapcrii.
Cu mani stangace dc barbal o imbraca numai cu rochia, turnandu-i-o
pcste cap, omitand camasa pe care i-o vari in san, bol. Sc vede iasa ca
miscarea grabila agata un smoc din parul Madamci Lcn{a, caci o picalura
de ochi luci subt genele Madamei. Dar §i mai indata odiiul se inchisc.
Trupul insa deveni parefi mai putin tcapan.
Cu Madama Lenta subt brat, cu chcilc §i farul in mana, Tudor rasari in
ochii Oanci.
- Cc-a pal.it saraca? inlreba Oana. E ranita?
- Numai emotionata! raspunsc Tudor, lara zambcl. Nu-i asa Lentuco,.,
ia stai mala putin.
O rczcnia dc /.id. Lcntuca ramasc ncinsuflelita, dar ca un obiccL care
sta si singur cand il pui. Tudor inccrca pe rand chcilc pana cand o nemcri
pc cca dc-acolo. Iar o lua pachct pc Madama Lenta, depunand-o in patul
ci intact dar dilator si el dupa voia cutrcmurului.
- Sonin bun si sanalnte, Madame Lenta, - vorbi Tudor mai mult pentru
Oana.
Apoi, in soapta, aplccat asupra Lentci, cu inlonalia Domnilci:
- Sodomo!
- Mcrdc! icni Madama Lenta intr-un sugliit filosofal pc cat mahmur,
dupa ce rasuna pocnctul usii inchisc dc Tudor.

18
 CAP. IV

In cap, BuzdughinS, cu lumina felinarului sallat in ritmul Irapului; la

mijloc, Oana, incordal atenta; dupa ca, Tudor, cu farul in mana, dar stins
O ploac piezi§a vrajmaxca Irapul tailor si obrazul cal.irctilor. In ras-
limpuri, Oana i§i stergea ochii cu palma, limpezindu-y-i pcnlru drumul prin
bezna. Satul Vomiceni era de mult in umia. Sc oprisera la jandarmi, incer-
cand sa obtfe legSlura cu Bucurcstii. Dar palnia tclcfonica huia ca o scoica
a haosului, fara ca glasul omcnesc sa-y poala inchcga vorbelc. Mai cu
seama acolo simleai zbuciumul de gandac intors pe spate al fiin|ci cuvan-
tatoare. Pornisera mai dcparlc, fara ca Oana sa inlrebe incolio anumc sc
indreapta. Simtea ca vorba c dc prisos. Era in fapla. ,.Dccurgca“, cum
spunca uneori Tudor.
Cu cativa ani in urmS, la Bucureyi, intr-o noapte dc vifomila, un scar(ait
0 de$teptase pc Oana din somn. Oana DLincsai. Mai abras clccat scrasnelul
dinfilor, cu-n fel dc blcslein miorlait, scar{aitul zgaria nervii pana la spasm
§i suferinta fizicS.
- Innebuncsc! gcmusc Oana, fdra sa rcnunle la somn, intorcandu sc pc
alta parte, cu urcchile cat mai aslupalc.
Scarlaia fereastra pivniiei dc carbuni, chiar subl fereastra Oanei. Tic-
buia s-o inchida cincva; o mana. Dar cum s-o trezeyi in toiul noplii ,s-a!
vifdrnilei pc „biata Vilma?“ lar actiunea succcsiva de-a sc scula din pal,
dc-a se imbraca, dc-a se da jos pe scara, de-a iesi afara in vifornita, de-a
inconjura casa si dc-a inchide fereastra, i se parea Oanei at at dc nevero-
simila, incat pana dimincala rama.se in verosimiiul insoinniei exasperate, ca
inlr-un deslin neincluplccat. Fireyc, raspunziitoarc de suferinta Oanei era
„bia(a Vilma“ care uilase sa inchida fereastra, Oana devenind victim,i c .
Oana Ceaur Alcaz insa acccpta ploaia, noaptca, calul si nccunosculul,
tot atat dc firesc cum acceptase cealalta Oana - Duncscu nervii si insom­
nia in odaia cu foe in soba §i pat cald. „Gandurile“ acelei Oanc ii apiircau
acesteia ca o simpla fermentare vanitoasa a leuei de-a Lnii direct.
Langa Tudor traia, avand impresia - ca y Petrus pc zonii - ca abea
acum, libcrala dc grasimi, fiinja ci si-a cap.it at muyhii.
A doua zi dupa cc venisera easatoriti la Vomiceni, Tudor o dcsteplase
din somn, cu vorbcle oarecum romanticc:
- Calul astcapta la scara pc Oana Doamna.
- Dar Oana Doamna nu stie sa calareasca.
Tudor zambise cu lagadu, cuprinzandu-i cupul in mani.
- $lii, Oncuta Domnila, numai ca nu te-ai intalnit pana acum cu ccea
cc po(i. Calaria y inotul sunt in noi ca pasul §i gcstul, Calul si apa nc adue
amintc numai. Hopa!

19
 Cizmele $i cosiumul de calSric erau o surpriza pregalita de Tudor la
Bucuresti cu complickatea Mirunei DSnescu.
C-un „hopa“ din pat si un „hopa“ pc cal incepusc Oana sa slie ce poate.
Trupul aflase cu mirare prelungirea calului 51 intregirea prin cal, deprin-
zindu-se iutc cu Inal(imca $i cu stapanirca fircasca a noului cchilibru.
- DreaptS, Oana!
Asa o indemna in rastimpuri glasul lui Tudor, maripandu-i umerii din
sprintencala spinSrii.
In primelc zile, Tudor o intcrpela.sc cu jalc:
- Baba-Oana!
- Sunt baba ta!
- Esti baba martoagci! UitS-tc la mine. Spunc-mi ce fac...
Pur sangele lui depa 51.se c-un trap alungit calul Oanei, cu sc5rilc slo-
bodc. §i deodata Oana il vazuse rSsucindu-se acrobatic in picioare pe
spinarca calului, cu fata la ea .si hratele rastignitc.
- Oana-Baba!
- D3-lc jos!
- Cc fac?
- Esti nebun!
- Ti-e frica?
- Mi-e frica!
I se taiase respiratia. Numai ochii palpilau spre Tudor, uitand ca si ea
c calare, avantat3 de ernotie, cu bratcie gala sa-l culeaga.
Tudor reinc3lcca.se, lasandu-se ajuns dc Oana, darlog langa darlog.
- Am ucis baba!... Oncuta-garoafelor, dc catc ori esti calare gandestc-te
la mine $i vezi-ma cSlarind in picioare in fata la. Inlelegi? Vii spre mine,
gata sS-mi deschizi bratcie daca aluncc.
Scena - pedagogica - nu se rcpetasc. Din cand in cand insa, glasul lui
Tudor ii spunca dir seniru
- Drcapta, Oana!
TresSrea, il vedea din nou pc Tudor calarind in picioare, si din balaia
inimii dr atunci in cca dc-acum spinarca Oanei se inaripa.
Dupa o luna, Tudor ii spusese intr-o dimineata:
S-a ispravil cu scranciobul. Te-asteapta calul.
$i o privise intens, cu un fel de dislanta spcctativa inlre el si ea. Vorbcle
lui rasunasera in Oana intocmai ca cele dc f>c vremea liceului:
- Dancscu loana, poftim la cancelaric!
Se incordasc, tacuse - ca si la liccu - si-1 urmase.
..CaluH juca in fata cerdacului. Amintirca prcdccesorului era ca un
fotoliu de hunica alaturi dc valul cu copile din fata ci.
- Hop, Oncuta!
„Hop“ cu dintii stran$i. Pulpelc se incordasera de la sine, u$or crispate.

20
 - Ho-hoo, ho-hoo, ho-hoo! descanta Tudor pe dusmanul Oanei, impre-
jmuindu-i cu glasul.
Pornisera odata. Calul tragea ca zmeile lui Petrus in copilarie, cand le
„imprumuta“ pumnului Oanei. Capul lui era numai trufie si r3sfat, Irupul
lui, numai elasticitate si capriciu.
- Cum il cheama? indrSznise Oana, cu inima la gura.
- Pui-de-Vant.
Juca soarele de octombre pe munp, pe ape, pc cIopulni{e.
PSdurile topeau arama.
„Calul sa nechezc, brand, bland,
Sfi te ia in fmet s'aproape goald.
Calul sa pomeased inainte,
Sa fii tanard, sa fii fierbinte,
Fata cu miros dc portocald..."
Caii mergeau al5turi, frumosi dc-op0triv3, al lui Tudor napraznic sur,
ca torenlul muntelui, al Oanei, Pui-de-Vant, negru ca fundul fanianii. ?>i
creslea treptat in Oana vcrsul adoIcsceiUei lui Tudor, cu mandria de-a fi
calare ca in versul lui.
„$i sa vSda aslfcl diminea(a:
Tinercta dc ’inparut calare,
Portocald dulce, fata mare.
Prin cctafi unde s-aprindc \iatau.
La inapoere afiase ca Pui-dc-Vant mananca zahar din palma Oanei-
care-abea-se-tine-pe-picioare, si cS dumnealui Pui-de-Vant stie sa fie si
caprioara.
Afiase mereu cate ceva alaturi de Tudor.

*
* *

§-acum afla, in ploaia noptii dc novembre in be/na de dup2 cutreinur.

Afia ca Tudor o stimeaza. N-o intreba nimic. Nici: Nu fi-e frig, Oncuja?
Nici: Sa nu raccsti, Oncuta. Nici o exclamafie, intrebare sau imbarbatare,
care s-o faca pentru el fragil femee, dandu-i senzatia ca e o povara
acceptata de barbat.
BuzdughinS.
Oana.
Tudor.

21
 Trei cfilareti, unul dupa allul, ca in palrulele de pe zon2, pomenile parca
tn scrisorile dc-atunci ale lui Petrus.
„Drcapta, Oana!“
fndemnu! vcnea din ea, cu vorbele lui Tudor, dandu-i sprintena mandrie
de-a trai ca bflrbatii, in randul lor. $i noaptea incepea din nou, dar mai
prcsus dc visul rau si dc culrcmur, de-a dreptul din inima lui Tudor, ascul-
tal2 cu urechca aplccata pe pieptul lui. O auzea din nou, dominion] copita
caiior $i ploaia, invaluind-o din loale par(ile cu zvacnirea ci concenlrala,
adanca, sigura, imbracand-o in putcrea ci, cu ea ducand-o mai departc.
Nici muzica, nici vers.
Nimic alt decal: DrcaptS, Oana!
Se dcstepta in ea un verb mai nalt decal al dragoslci, vcrbul ered,
punandu-i fruntca subl ochitil lui Dumnezeu.'

CAP. V

- Prapad, Cucoane!
Atat i/butca sa articuleze scful garii, gesticuland ca o moara de vant, fie
ca-1 intreba un domn, fie ca-l intreba o doamna.
- Prapad, Cucoane!
§i pornca incolo si-ncoace, adaugand ca pentru el: „Phii-fiu-fiu-
fiuuuu!“, e-un suerat de pacoste.
Vechea gara a [aranilor cu miros de lemn plouat, 5*1 a celor cativa
mosieri, dcvcnise deodata neincapatoare pentru doamncle si domnii cSla-
tori ai trenului expres. Trenul cu vagon-lils, vagon-reslaurant si vagoane
elegante cu ferestre de cristal nu statuse in vial a lui la o astfel de static.
Inghetase, cu toate franele dcodatS, gala sa cabreze, pc valul cutremurului.
Acum statea rescmnal in ploae, ca trenurile liniilor de garaj, prelungit doar
dc pesimismul §inelor ude.
Dar doamncle §i domnii clilStori alergau de colo-colo, vrand ncaparal,
pana la criza de ncrvi, tclefon $i tdegraf. Nu era decat:
- Prapad, Cucoane!
Culremurul devenise in spritul sefului de gara, poreclit de tarani „Mos
Sifoan2“, „Prapad, Cucoane" si all nimic, ca dupa o catastrofa de cale
ferata.

22
 Telcfonul nu mai raspundea. Jar lelegrafistul, naucit dc navala cala-
torilor, tacanea cu broboane pe frunlc la toate statiiie, astcptand instructi-
uni la luinina convulsiva a lumanSrii. Era atat dc coplesit de ritmul lacSnclii
meat $i ochii lui clipeau in tact cu degetele.
Tudor, cu Oana dup2 el, isi facu loc prin mullimea imbulzita pe peron
rSzhind cu greu pana la seful staliei.
- Pr2pad, C'ucoanc!
Abea dupa cc-$i recila oful, §cful il rccunoscu. locrnai cand sa-nccapa
monologul §uerat.
- Coane Tudorcl, fiu-fiu-fiuuu, prapad, Cucoane! ofla cl mai cu usurarc
vaziind in sfar$it un boer de-al lui.
-T elcfonul merge? scurtSTudor.
- Cc telefon, Cucoanc! Nici trenurile nu mai merg! Vai de suflclul meu
c-un expres pc cap! $i mai aveam un anisor pana la pcnsic!
Tudor renunfa la prelungirea dialogului. Se du.se la iinpicgatul de mis-
care.
- Ce s-aude?
- Zapaccala mare! ofla omul, cu o incretirc dc lehamele.
- Rucurcslii?
Impicgatul ridica din umeri.
Cu Oana dc man2,Tudor icsi afara, indreptandu-sc spre caii care a$tcp-
tau cu BuzdiighinS in dostil statiei. Un glas ii ajunse din urma.
- Tincrilor!
Venea inspre ei un calator cu sapea §i scurtcica de piclc. Sc opri in fata
lor, intinzandu-le manile hrusc, cu autoritar elan sipKtric, ca cei deprinji
sa fie asteptap de mai multe persoanc, folosind odala amandoua manile.
Tudor crczu ca are in fata un general lrnbracat civil
Dar inainte de-a-§i implini gestul, domnul vazu ca Oana nu-i baiat. Cu
o vivacitate acrobatica isi rectified pornirea inipala, descoperindu-se si
inclinandu-se curtenitor in fata Oanei.
- Munleanu, se prezenta el cu o mai|ialitale ostascasci.
§i silabcle cSpatau rclicful unei bombari in buzclc lui
- Am onoarca. Tudor Ceaur Alcaz. §i sofia mea foana.
Dialogul avea cadcnla si tonul militarcsc.
§i Buzdughina luase pozipa dc drepfi, luminandu-i cu felinarul inlors
spre „domnul ofitcr superior".
- Militar? intcroga domnul. 1
- De rezerva, il informa Tudor. Sublocotcnent din cavalcrie Dumnca-
voastra?
- Tot de rezerva. Sunt medic.
- Aha! Cu cc va pot servi?
- Cu un mijloc de locomotiune.
Tudor ridica din umeri.

23
 - Sum dczolat, dar...
- Domnule Alcaz...
Domnul i§i scutura capul cu o cnergie in care si indaralnicia $i indemnul
dcvencau porunca, - miscarc care reproducea cu capul halaia cu pumnul
in masa, cand buzcle spun: Trebue!
Era ciudata impresia lui Tudor, dincolo dc rcaliiatea $tiula, ca vorbe$te
cu un comandanl militar.
- Domnule Alcaz, trehuc s3 gasim un mijloc. Moldovenii sunl oamcni
de inima. Conduc un sanaloriu la Bucurcsli. Ma a.steaptu patru operatii
urgente. Palru oameni, doamna Alcaz, raspica cl, indreptandu-se spre
Oana, tremetandu-i o privire care parca atingca concret pe cel din fata.
Ispravi vorba cu pumnii slransi, cu fata procclata spre Tudor 51 Oana.
Mic dc stat, plinu|, cu fata rotunda, vorbea linandu-§i picioarcle alaluiale,
avand nicreu tendinta de-a se ridica pe vftrfuri, cum lac gcncralii calari cand
urmaresc o lupta, inallandu-se in scari. Trupul lui incarna pornirea de-a
face un pas inainte'pesle un obstacol.
- Vreli sa plecali la Bucurcsli, - medita Tudor cu glas tare.
- Trebue.
- $i noi trebue sa plccam la Bucuresti, vorbi Tudor c3lre Oana. Dum-
ncavoastra ?ti(i sa calariti? reveni Tudor la el, masurandu-l c-o lucire glu-
meal3.
- Oi $li! spuse el inimos ca un pui dc taran, care nu se da inapoi de la
nimic, impungand noaptca cu o miscare a frunfii §i a umurului drepl.
- Poatc ca nu-i nevoe! zambi Tudor. Noi 11c ducem sa cautam un
automobil. Sper c-om g3si.
- Gasili! spuse cu pumnul parca doctorul Munleanu, plesnind cuvantul
ca din bici.
- Gasim! it ingana Tudor, rcluandu-i gestul.
Zambira laolalla toti trei, ogiindindu-si rcciproca incrcdcre si tincreasca
voio$ie.
- Domnule doctor Munleanu, epiloga Tudor, sa stii ca te-a§ fi luat in
aulomobilul-ipoteza chiar daca nu erai decat doctor asteptat de palru oa­
meni; dar tc voiu lua in aulomobilul-certitudine, - hotari cl, cu zambet larg,
- fiindcS ne e$li tare simpatic. Nu, Oana?
- Sigur.
Manilc doctorului i/.buenira spre ei, deschise, cu palmele in sus. Tudor
i-o pecctlui cu palma lui §i Oana cu abea niana ci subtire. Isi stranserS
manilc, plin, barbStestc, ca intr-un pact cavalercsc.
- L.a drum, pricteni! ii indemna doctorul.
El ramasc.
Ceilalti incfilecara.
Ploac, intuueric, lumina de opail, eopile de aii. Tolul era ca dintr-un all
veac, oarecum mu§chclare§lc.

24
 Tudor intoarse capul insprc gara, si ncpuland rezista curiozitafu de-a
revedea pe dracul de omulet, aprin.se farul.
fn lumina de fulger alb, doctorul Muntcanu rasari cu atat clan, meat
dincolo dc cl, dar prclungindu-1, ochiul proecta zvacnirca de marmurS a
victoriei din Samotrace.

CAP. VI

Aceeasi noapte de trezic asculila, aceeasi dccurgere a faplclor nepre-

v5/ulc, una dintr-alta, spre o. implinirc. Inima lui Tudor, care-o ajungea
mereu din urma; culremurul care dcscopcrise radacincle vietii; lumanarea
lui Andronic, care dcsleplase dinlr-un fel de sonin al Oanei chipurilc color
de la Bucurc$li; haincle de calarie aduse de Tudor la picioare, ca un dar al
drumului; glasul lui Tudor din cerdac, potolind spuimcle color de afaru,
bufonizandu-i cu lumina farului; trapul cailor spre undeva; intalnirea cu
doctorul Munteanu; apoi all trap inlins, prin pSdurile de apa vie ale ploii;
intalnirea cu ochii de scare ai farurilor, oprirea haiduccasca a lui Tudor in
mijlocul drumului, cj calul de-a curmezisul §i bratul ridicat...
- Mai Alcaz! izbuenise un glas din automobilul hrusc franat; nu-i fi chiar
tu?
- Bazil-Cetire, Alcaz. sunt si la tine veneam sa tc aflu. Quo vadLs?
- La Bucure$ti, m3i!
- Bucuros de oaspcli?
- Cum nu, mai, numai ca unde? Plcc la nevasta-mca...
- Mai intrebi? In autoinobil.
- Cu cai cu lot, mai, ca tu si-n somn e$ti dc-a calare.
- Scrvus tc!
- Reciprocal Mai Alcaz, Dumnez.cu mi tc-a sees in calc, ca tare ma
perpeleam singur-cuc intr-o noapte ca asta. Domnisoura e sora la?
- Domnisoara e nevasta mea. Oana, iti prczinl pc camaradul meu de pe
zon3 $i mai mult sau mai putin vecinul nostril de mosie, Bazil Baroncea, zis
Bumbo, zis Babazar, zis Mai-Alcaz...
- Ma iertati, stimata doamna, nu sliam. fncantal dc cunoslinia.
- . . . zis Bazilone Irczislibilone, adaugasc Tudor, punand capat biografiei
epitetice.
Dupa ce-si primira portia de Zahar din mana lui Tudor $i a Oanei, caii
porniscra cu Buzdughina indaral la Vorniceni, iar automobilul trccusc pe
la gara, culcgandu-1 pc doctorul Muntcanu cu excluniaiia ralificanta:
 - Domnule, minunati oamcni! ^
...$i fmnanunchiali laolalta, cunoscup cu necunoscuti, pe aceleasi roti
rcpe/i goneau spre Bucurcsti. Oana in fund, intre Tudor $i doctorul Mun-
teanu; Bazii la volan, iar alaturi, manlalelc de ploaic, care picurau ca niste
umbrcle puse la uscat, palariile muiate, inanu$ile lcoarca si valiza doc-
torului.
Mi rosea a canc plouat, a benzina si a ulei iucins, in spaliul ingust. Dar
nimeni nu baga in seama decat in treacat si superficial.
Cuprinsa de hralul lui Tudor, Oana era lipilS de picplul lui rasucit spre
ca. Mana lui ii sterse obrazul cu batista, apoi parul de pe tample, apoi ceafa.
Luinina farurilor arunca ncbuloasc cai lactee prin intunerccul zburlit de
ploaic, dand o indepartare lunara privelistii, mercu adtisii si inereu gonitii.
Cu o scandare dc mclronoin, secerand in scmiccrc, degctul melalic lupta
indiferent cu aburul si pieaturile parbrizului. O vaga impresie de submarin
intr-un roman dc-al lui Jules V'erne, uilat in vecliimile copilariei.
- Cc-o fi la Bucurcsti? rasuna in raslimpuri glasul lui BazU, molalec ca
al celor care scot cate o vorba mestecand mamaliga in ccaun.
Nimeni nu-i raspundea, fiindca, pe^ semne, intrebarca, articulala sau
gandila numai, era in tofi, fSra raspuns. lntr-uu tarziu insa, Tudor interveni:
- Bumbo, in loata lara, la Bucurcsti ca $i la Neaml, c noaptea inlre-
barilor. $i mane e ziua raspunsurilor. E§ti mullumit?
- Tie-p convine, mai Alcaz! Da’ ncvasla-niea e la Bucurcsti!
- Mane ai sii fii cu ea. Nu ofta ca o baba! Pe zona te stiani allfel!
Doctorul Munteanu dormea crmctic, faru sa sforae, cu tespiralia poto-
lita si regulala a oamenilor perfect sanato$i si deplin ccliilihrap.
Ochii lui Tudor rcvencau spre el, din limp in limp, mic$orali. 11 intre-
zarea mai mult decat vedea, in umbra abea subpala de lurninozitatca de
licurici desprinsa de la becurile cadranului. Dormea nemolcsit, cum sta
sfera elastica a unci mingi. Ai fi spus cii somnul lui nu-i decat o oprirc
volunlara a vietii, o comanda exccutata. Una pestc alia, incruci§ale pe
genunchi, manile nu se mi$cau. „Patru oamcni" fl asleptau in sanaloriul de
la Bucurcsti, adica patru operalii. Somnul lui era odihna comandala in
vederea unui efort $tiul.
- Slimabil! monologa Tudor.
- Cc-i stimabil? sopti Oana.
- Somnul doclorului.
- Doarme?
- Tun!
C-un gest de caprila, Oana intinse gura. Tudor i-o acoperi, prclungiud
sarutarca in care guslul de coarna coapla redeslepla prospepmi pagane.
O huidurcare ii dcspiirti, saltandu-i si-nfundandu-i brusc.
- Scu/ap! murmura Bazii ciilre cci dm spate. Afurisit drum! Si ploaia
asta ma chioraste!

26
 - Vrei sS conduc cu? il intreba Tudor.
- ParcS-s nebun s3 m3 dau pe mana ta! Scuzati-m3, doarnna. Dar ave{i
un barbat... Mai Alcaz, se abSlu el cu gandul spre aminlirile zonei
incotro il indemnau involuntar dorinla de-a scapa de ganduri si exclamatia
„ave{i un barbat"; mai Alcaz, da’inseparabilul tau Dancscu-Barbosul pe
unde mai e?
- Mare avocat la Bucure§ti, dar farS barb3 $i casatorit.
- I-auzi! Taci, m3i!
- Iaca tac.
- Spune, mai, ca mi-i lehamite de-atata tacere $i apasare.
- Prozit!
- Mare avocat, zici?
- Mare avocat, zic.
- Se poate... Da’ era cam sflos la Regiment. Nu ca tine, de-o pilda!
- Cum era Tudor? se ameslecS Oana.
- Da’ cine-1 mai 5tie, conita! exclama onest Bazil. Cand nebun, cand
intelept, cand nu mai stiu cum! Enfant terrible! 0 dadu el pe frantuzeste ca
oricare cucoana din Moldova.
Se ivise in faruri mahalaua unui oras. Casele pareau jupuite si oparite.
Osatura lemnoas3 rasarea din tencuialS. Lumea era toatS pe uliti, intr-o
forfota de punte de vapor ciocnit de un ghelar.
- Oprim? intreba nehot3rat Bazil.
- Pentru?
- S3 ne informam, mai. Poate putem vorbi cu Bucurestii.
- Da-i drumul, hotaxi Tudor. Nu afli nimic. Tu nu vezi! A^tia-si cauta
capul. Mana, baete!
Palma lui Tudor acoperi obrazul Oanei mai sirans, inlunccandu-i va/ul,
odihnind-o pe inima lui. Ora§ul era greu ranil. Claxonul latra mcre'u, ragu-
5>ind, fScandu-§i loc prin desimea zap3cit3 a oamenilor de pe strazi. Turnul
unei biserici se inclina ca lampla lui tlristos.
Din nou intrara in noaptc. Motorul vibra departe s,i aproape ca un avion.
Dar Oana nu auzea decat inima lui Tudor. Batea la fcl, egal, clastic,
puternic, dandu-i necontenita siguran{3 ca nu s-a mlamplat nimic rau.
- Ce-o fi la Bucuresti?
- Ma Bazilone, vorbeam despre Danescu.
- C3 bine zici! Ia spune...
- S-a cas3torit dup2 relragerea din Ardcal c-o moldoveanca de-a ta.
- De-a ta nu?
- A mea e munteanca.
- Scuzati, stimata doamnS, n-am vrut sa...
- Lasa, Irezislibilone, Oana a devcnil moldoveanca.
- Felicitarile mele, doarnna, nu ca n-as slima pe munteni, da’ asa vine
vorba. M3i Alcaz, cu cine spuneai c3 s-a cas3toril Danescu?

27
 - Cu Miruna Lucajcscu. O cuno§ti?
- Stai, m3i, nu m3 lua a$a!
Bazil mostenise tie la parinri pasiunea cercctSrii numelor, adevSrat joc
de pasien{3 a conversatfei moldovcnesli.
- ...Lucasescu? Care LucSsescu? Este un Lucajescu la Barlad, a fost
primar pe vremea conscrvatorilor...
Profiland de desfa$urarea in timp si spa{iu a Luca$c$rilor, Tudor gasi
din nou gura Oanei, ochii, nasul, urechile, lacandu-i un contur de sarutari.
Apoi, pe nerasuflate:
- Luciisescu de la Targul-Neamt.
- A§a zi, mai. Judecatorul cu grad de consilicr. M-a judecat intr-un
proces de stramutare de hotar. $i 7.i Danescu a ajuns mare avocat. E bine
de stiut, la o nevoe...
Ba/il strangea informatiile, iusugindu-si-le, a§a cum aduna uncle gospo-
dine care cad clo§tc pe oricc, tot ce gasesc: cutii de chibrituri, ziare vechi,
nasturi, sticlute desarte, spelci strambe, ace de siguranjS ruginitc, mosorele
aruncale, - cu vorba care rezuma acest cull al amanuntulu' fccundat: la o
nevoe... Pe zona, Tudor fl mai poreclise dublu B, adic§ Bazil-Bazar - de
unde: Babazar - fiindca la el, in afara de informalii - informatii, nu idei -
gascai tot ce lipseste barbatului care trae^te oarecum generic. Buzunarelc
lui Bazil contineau prevederi: foarfece, ac de cusut, ala si degetar, plasture,
aspirinS, bomboane de mall, hartie igienicS, hartie sapunala, o curie de
ligari - desi nefumator - un culit cu labirinl de lame, revisle ilustrate
paturite sintetic, un dictionar minuscul romano-ungar, picptene, oglinda,
crcioanc colorate, penile, guma de ras, calendar, agenda...
- Ma Babazar, il interpelase intr-o zi un camarad: ce num3r de telcfon
are socru-meu?
- Elite, mai, ai dreptale! La una ca asta nu m-am gandit.
§i intr-adevar, i§i procurase o carte de telcfon: pe zonS.
Mintea lui gospod3rea nccontenit amanunte 51 prevederi. Structura fe-
minina, ar fi spus cel pripit sa-1 cuprinda intr-o formula. Cu toale acestea,
in fata primejdici, sublocotenentul Bazil nu-si pierdea amanuntul calmului
barbatesc. Se pornea greu, dar nu da indarSt, nici nu se fcrca. Simplificat,
se totaliza cu scriozitate in epica faptci militare, gata sa devie la nevoe si
functionar al eroismului.
l§i conducea automobilul cum i§i poarta cei grijulii hainele bune, ferin-
du-i arcurile de hopurile cu sughit, evitand b31toacele. Dorea, desigur, c-o
necontenit3 anxietate sa ajunga inai repedc la Bucure§ti, dar cu automobilul

28
in buna stare: si fiindca era al lui, ca si nevasta, dar ?i fiindca el siugtir si-1
spala si dichisea, facandu-I „pupuia“.
- Ce-o fi la Bucuresti?
Tudor glasui precuni urmcaza:

Total nostril, care C!>ti

Daca Bumbo mai intreaba
Ian Cc-o fi la Bucuresti?
Bumbo sore pc feresti!
- Mai Alcaz, da’ poet nu tc $tiam. Vin la tine, la o nevoc...

Scania, Bumbo, dan ucaz,

Mortar mi-c loano Doamna,
Trandafirul dc $iruz,
Si afara mama Tuanuiu,
Hai, bade, ai obraz
Si fa liaz bun de necaz.
Iscalesc: Tudor Alcaz.

- Bine, Bumbo, asla-i vileza dc automobil?

Mai bade, nu sta cu

Un volan dcgcaba-n nuna
Cum ar sta ostalecu.
. Mana, mana si iar maud,
Si nc du si nc tot du,
Pan la...

—Cu-cu, cti-cu! interveni Bumbo, complinind golul, prins in jocul ritmic

al sonoritatflor.
- Vezi,.bacte, li-ai gSsil rima spre Bucuresti!
Oana suradea, cuprinsa de amintirea noptii cSnd il cunoscuse pc Tudor.

Ncpoata lunii sta in fan.

Condunil ci pdscstc pestc
„A fast qdata“ din poveste.
Si pc mclcagurilc-accsle
Unde nici vinul nu-i liitran
- Ca inainte mult mai csle -
Ncpoata lunii sta in Jan
Cu vcstc-n ochi s-azur in vcstc.
Iar anii mari dim zor aripci
S3 vada pc ncpoata Clipci.

29
 ENVOI
Donmita, numoi ccasu-i vechi,
Ridica-ti manu risipitd
Si n loc s-uluncci in ispita
la tmbaduntl dc urechi.
- Taina diminetii c In noi!
\ orbele lui Tudor sc ridicau din vinul §i din fanul acelei diminetf a
iniinii, In dimincata cenusie a fcrcslrclor plouate.

CAP. VII

- Buna dimincata la to(i!

Doctorul sc dcileplasc rotund 51 proaspal, cuprinzandu-i pc toti in ochii
lui castanii in globuri de argint.
Stiitca drcpl ca in sa, pe marginca canapelii, cu toracelc dilatat, tantcs
si agcr, luand lumca in priinire.
- Domnulc, da’ lrumo$i inai suntcti! sc adrcsa el Oanei si lui Tudor, cu
o cncrgic brusca in Ion, care dcpasca complimentul, devenind exclanialic
vorbita a gandului.
Din lot ce vazuse in secunda sintctica a dcsteptarii - copaci ca din ctuva,
ploae, lumina rr.anjita, ferestre murdare, ceafa inlunccat nctunsa a lui BaziJ:
amanunt deprimant al cclor care stau la tara - alcsesc numai pc cei care
reprezentau victoria lincrctii. C’aci alaturi, Tudor si Oana, aurii cu oclii
albastri, deschidcau in dimincata de novcinbre o fereastra dc april. §i
randunclcle s-ar li insclat.
- Minunat! exclama doctorul inlors cu totul la ci. Minunal!
Buna dispozitic trezea lo.sforcsccnlc dc argint pc chipul rotund, albil la
tample, cu mustacioara bruin3ric, tunsa scurl. Amintea vihralia gcrului,
sclipirca apclor strapunse de scrumbiile de-argint, palcurile dc sulili in
soarc. lar ochii lui aveau crestcrea in intensitale a unui tren care sc apropie,
dilatandu-si napraznic punctul. Cand se ’ndreptau spre tine, nu avcai sen-
sat ia ca esti privit, ci ca \ ine ceva vertigines: feriti-va! ,
- Ai dorinit bine, domnulc doctor? il inlrcba Tudor.
, - Bine! cxploda cl cu acclasi gest dc rasucire a capului, care dadca
vorbei intarirea unci impungcri cu fruntca. Talal meu c preot, accilo,- aiala
cl spre cea mai romaneasca rana a zarii. Are nouazeci de ani. Isi dcspica
singur lemnelc. De la el am invatat sa respir.

30
 Respira adanc, cu un fel de cvlavie.
- Vcdeti, respiralia incepe in adancul inimii si cuprindc tot, trupul si
sufletul, deschizand pieptul.
Facu o pauza, cu mana pe inim2 ca pentru salutul oriental, dar cu
toracelc dilatal, privindu-i grav, fara sa-i fie cu pasarc de vreun zambct
lineresc.
- E miscarca de aripi a fiinlci. Cine nu s,tie s3 respire nu-5'1 cunoasjtc
aripele. Eu le am dc la tata. Nici un necaz nu rezisla unci bunc respira(ii.
Cand s-a opril trenul azi noaple eram gala sa-nn iau ramas bun de la viata...
Se opri, lasand sa trcaca numai pentru el accle ganduri.
Apoi zambi, oarecum viclcan; nasul i se asculi grecestc, cu nari subtiri
$i foarte vii.
- ...Dupa cutremur am scos capul.
Fruntca lui mare, incarcata la arcade si limpezita in sus, lua in primirc
lumina, mimand vorba.
- ...Am ie$it pe peron. Ali vazut ce era! Trebuia neaparat sa Hu azi la
Bucuresli. V-am spus. Ce tc faci? Tren nu, automobil nu, ciiruta nu. I’loae,
noapte §i locuri necunoscule. Ce credcti c-am facut? Am rcspiral aerul
muntilor, vorbi cl ca si cum ar fi reprodus un text din Evanghelie. §i iata-ma.
Ca rasaril dinlr-o Irapa, cu bratelc desfacute si palmele intinse, oferin-
du-se. Nimic nu putea fi mai comunicativ decat aceasta elaslica afirmare a
bucuriei de-a trai si a incredcrii in viala.
- E§li un om tonic, doctore! zambi Tudor cu solidarilale.
- Multumesc, prietene. Mai cu seama doclorul n-are drepLul de-a fi
allfcl. Din nenorocire acest comandainenl e ncsocolil. Mai loli confratii m el
§tiu carte. Uuu! facu el, cu bralele ridicatc-n sus. Adica stiu ca omul e un
bolnav: adica un client al doctorului care §tie ce nu stie de-ajuns pacienlul.
lata dar ce fac doclorii: invaja pc oameni cum sa fie bolnavi. Eu caut sa-i
conving ca-s sanatosi. Pe cel bolnav il operez, II cos si-i spun: scoala-le!
Automobilul se opri brusc, proeclandu-i spre speteaza din fata.
- §i el se scoala de pe mqsa de operatic - continua Bazil, intorcandu-.si
fata neagra dc par. Mata esti doctorul Corea Munlef.nu!
- Da. Eu sunt acela!
- Mata ai operat-o pe nevasla-mea.
- Poale...
- Sigur. Mata csti... esti...
Ramase cu gura cSscalS de lumullul emotiei.
- ...o leaca dc Dumne/eu!
- Inchina-te si da-i drumul! il indemna Tudor, razund.
-D om nule Doctor, cala cinste pentru mine! Cc bucurie! Ce fericire! sc
zbuciuma Bazil sa gSscasca cele mai eloevente exclainalii. Mi-a seri.-
nevasta-mea tot: sanatoriul cu faianta bleu-cicl, operatia, ridica-te, dansul...
- Ma rog, cinc-i nevasta dumilale?

31
 - Maria Baroncea, nascula Popovici.
- Aa! Duduia Maricica! Asa spune, domnulc Baroncea! Poti s3 le-niorci
cu ea.
- I-auzi! Cand?
- Si azi, dac5 vrei.
- Nu i s-a intamplat nimic?
- Ce sa i sc intample! E sanatoasa ca dumneata $i ca mine.
- $i cutremurul.
- Da-1 dracului de cutremur, ma Bumbo! lar umbii cu deacuri. Daca-li
spune Domnul DumnczeuI tau ca Doamna Maricica ta e tun, $tie el ce
spune. Da-i drumul, bacte!
Aulomobilul porni din nou, cu un elan care parea desprins din fiinta lui
Tudor mai curand dccat din mana cu precautiuni §i amanunte a lui Babazar.
- Doctore, in starlit stiu cine c$ti! Nu-i Iasi pe oameni s3 doarma!
- Cum s3-i las? sari doctorul, cu fruntca-n flacari $i pumnii stran$i. M-au
scos nebun, reclamagiu si escroc. Pentru ce! Pentru ca nu renunt la capul
tneu. Vor sa mi-1 dea pe-al lor. Statf, frafilor, ca mie Dumne/.eu mi 1-a dat
pe-al meu pentru lupta. §i luuufjt! 13cu el cu o indarjirc a falcilor, in care
toti {aranii transilvaneni i§i afirmara lupta pentru bunul lor. Nu ma las in
ruptul capului. Spun ca-s escroc. S3 dovedcasca! Spun c3-s nebun. S3
ma-nchida! Or sa vada atunci, cand or cadea rasturnate zidurile temni{ei
sau ale balamucului, cati bolnavi a \indecat escrocul si nebunul!
Respira repede, cu o manic mandra si inalta, care amintca versul poe-
tului:
„Si cum it rod paduchii, caieodala,
Pe dcdesubtul plutosii donincfli,
Prinful le sinite, spada fcnnecalu,
Prinsa de sold, c-ai tremurat si cresti".
Dar tot atat de repede se potoli. Fa{a i se acoperi de o lucire vicleana
adunat3 in subtiimea grcceasca a nasillui.
- I-am dat in judecala pentru calomnic. O sa-i rafuesc cu martori s-o
sa-i bu/duganese cu legea. Vroiam sa ma judcc fara avocal. Nu mi-s dragi
avocatii! Nu cred in nimic! Dar am descoperit unul pe placul meu: lan3r,
curat, vulpoi, dar capabil de entuziasm. Ali auzil cumva de avocalul
Dancscu?
Oana si Tudor se privira cum se ciocnesc doua lalgerc; rasul ie acoperi
fata.
- E fratele nevestci mcle!
- Petrus! exclama Oana pe urma lui Tudor, la capatul rasului.
Doctorul ii privi din nou $i exclama iarasi din toata inima, c-un fel de
vivat:
- Minunafi oameni!

32
 La fercstrcle ploioase mcepeau ruinclc Focsanilor, posomorand obrajii.
Orasul parca dccapitat. Nu te mai inlampina cu acca privire a fcrcslrelor
§i cu acea fumcgarc a hogcgilor, care dil chip unui oras subi ccr. Aici toiu!
era -pSmant. Acoperisuriie prabu$ile, ccrccvclelc cu vid in clc, /idurile
strambe, cu sangerarca carami/.ilor prclinsa din ranile parctilor.
- Mai-mai-mai, ce prapad! ofla Bazil, lasand aulomobilul la pas, ca dupa
un dric.
- Ce ti-ca-lo-sic! silabisi doctorul, arafSnd sprc interiorul caselor pra-
busilc, cu mSnia hirurgului care, dupa ce-a deschis bolnavul, descopera
dezastrul opcrafiilor precedente. Domnilor, se intoarse el calre ceilalli, cu
sprinccncle jupilcrian incrunlate; cutrcmurul e o pronic cereasca. A darii-
mat tot ce era subred, murdar, nclrebnic. fata incuria omului dezvaluita.
Case? Boli z.idile! lata inlaiul primar al acestui oras: Cutrcmurul. Sa-i ridicc
statue. De la el va inccpc orasul, daca ticalosul dc urn nu va adormi din nou.
- Bielii oanieni! ofla Bazil.
- Biologia, amice, nu-i duioasa; e implacabilS. Cc-i subred trebue sa
piara. Ce-i teafar, rczisla. Viata sa fie viaia, nu prag de cimilir. Data cram
duios, amice Ba/.il, pfislram zidurile vechiului sanatoriu, plihe dc aminliri,
de umezeala aeumulata, de gandaci slramosesli, dc guzgani cu genealogie
$i mierobi cu gencratie. Lc-am diiramat, - scccra cl cu bra(ul. Am matural
tot gunoiul cladil. Am ridicat zid robust 5i.vc.scl pentru viaia bolnavilor mci.
Ai sa-mi vezi sanatoriul, prieten duios. Solia dumitale c sfinatoasa intr-o
casa sanatoasa. Desfid cutrcmurul! Daca o pasLram |x: cca veche, tc du-
ccam, amice, direct la Morga, sa-li gasesli solia ucis2 de zidurile duiosici
dumitale.
Bazil amutise, ascultand cu spatelc incovoiat- atent inainte si indarat -
caci Focsanii erau ramasi in urma, si drumul din nou sc inlindea deschis
nerabdarii de-a ajunge mai repede la Bucurcsli.
- Da! Viata arc nevoc de culrcmurc §i ra/boac, conlinua doctorul cu
entuziasm, adresandu-sc lui Tudor care-1 ascuila limpedc si tanar. ,,Cu
moarlc pre moarlc calcand“, scanda doctorul, vaslind cuvinlcle cu bralul.
Cutrcmurul va trezi orasc noua, care sa Stic respira si lupta. Si razboiul...
- II doresti, doctore? Intreba Oana, bland.
- El ne doreste, tanara si frumoasS doamna. Eu doresc sa-1 vad pc lata,
preotul de nuuazcci dc ani, care-a ramas acolo si respira inca, asleptandu-
ma. Fortitcr in adversis!
- Oana! o apuca Tudor. Uila-le! Nu-i autoinobilul lui Alec? Slop, Bazil!
Unul dupa altul, Tudor si Oana sarira tn baltoaca drumului, ridicand
bralele.
- Papa!
In Iungul impcrmeabil, descopcril, cu par de fum, Alee se ivi mail si bn,
cu obrazul iluminat. Era o alungirc bizantina in loata fiinla lui.
- Acasa? tipa Oana, rcpezindu-sc la el.

c l -TotlorCeaur Alcaz. voL II 33

 - Toti sSnStosi. Casa intreaga.
$i cum era cu manile ihtinse spre Oana, seman2 cu ctitorii zugravi(i la
intrarea vechilor biserici, care tin pe brate ca pe-un miel biserica In care
credinciosul a intrat.

CAP. VIII

Incalz.it de un radiator electric, automobilul lui Alec dadea trupurilor

razbile de frigul umed o destindere molesitoare. Mirosea a patchouly $i a
tutun cnglezesc. Intr-o cupS suspendatS, doi trandafiri albi, imbobociti in
serS cu o zi inainte, tanjeau gratios, cautand un reazam pentru fruntca lor
de ingeri exilati pe pamantul toamnei.
Trecerea de la automobilul lui Bazil la automobilul lui Alec era atSl de
izbitoarc, incal Oana - ca dupa o noapte petrecut2 intr-un compartimenl
de dasa a doua - simti nevoia sa-si verifice tinuta si infatisarea. Se apleca
si intinzand capul se vazu in oglinda parbrizului. Toate vacantele de vara o
intampinarS odal5 cu obrajii care de-acolo veneau. Pudra era de prisos.
Manile inlocuira pieptenele, ridicand parul de pe tample.
Oana se lSsa din nou pe speteaza, intre Tudor care atipise si Alec care,
prevenitor, u acoperi genunchii cu pledul.
Astfel, drumul continuat spre Bucure$ti in noul automobil, desprins
odata cu dimincata din cel de noapte, capata acccntcle unei intoarceri acasa
dupS o vilegiaturS la munte. Lipsea parca ceva numai, un mic amanunt, a
carui cautare micsora ochii Oanei, dandu-i o expresie de „Baba-Oarba“.
Dar si Alec era se vede in acelasi ritual al amintirii, caci mana lui, oraseneste
ingrijita, intinse Oanei cutia cu trufe de ciocolata amarue, pudrate ruginiu,
mult prejuite totdcauna dupa lunile fra^lor, zmeurei, murelor si alinei.
Sufletul Oanei sc odihnea de prea mare belsug, in amintiri care pareau
joc pe covor la gura sobei, dupS galopul de panS atunci. Somnul lui Tudor
era si pentru ea un popas, dandu-i liberlalea de-a nu rnai fi fericita pana la
ardcre.
- Mama cum a suportat cutremurul?... Papa, de ce nu-ti aprinzi tigara?
Alec se inclina, muUumindu-i, si aprinse in sfarsit tigara care-i nelinigtea
degetele ca o telegrama nedesfScuta. Raspunsul la intrebarea Oanei veni

34
cu intaiul fum, cel care prcdispune la indulgcnta si invaluire, odat5 cu
monoclul repus In orbita.
- Malvina a vrut s3 piece pe fcreastr3!
- Binelnteles, dormeati cu ferestrele inchise! recapitula Oana elacul
de-acas3 in noptile de toamna recc.
- Noroc ca era inchisa! Am ajuns-o din urma, am prins-o in brate Si­
am dansat, amcsteca el verbul predilccl al viefii lui, - dansul ursului! Oribilo
clipe! Ma gandeam la tine...
Alec facu o pauzS, avand expresia dezgustata a celui care-si aniintestc
de-o multime care 1-a tarat, anulandu-i grotesc individualitatea.
- E greau sa mori elegant, fetito! ofta el, bagalelizandu-§i emotia. Dar
Stii ce-a facut Malvina dupa cutremur?
- Cum s3 nu §tiu, papa! exclama Oana ofensata. A telefonat...
- ...la toate prictencle...
- ...„Draga mea, §i copiii mei, care-s tocmai la Vorniceni, in fuudul
Moldovei! Spunc §i tu?!“ o imita Oana, nu atat de dragul zambetului paro-
diant, cal de dorul celor de-acasa. Petrus et comp.?
- Miruna et comp.! rectifica Alec, cu rasfal in rolunzimea monoclului,
abea ironic.
- Ora bun et comp., hotari Oana, intrand §i mai intim in ale casei.
- Extraordinara-i fetita asta! Nu-§i pierde capul niciodata. Inchipu-
ieste-li c3 ea ne-a imbarb3lat!
- Da-da, incuviinta Oana. In Fata Bunicilor e toata linistea Moldovei.
Langa ea incep mun{ii. Graba devinc inutila. Parc-o aud spunanc! mamei:
Trece si asta!
-E xart! murmur3 Alec, dezmierdandu-i mSna cu un fel de recunostinta,
cSci picul de instr3inare pe care-I da fericirea fetelor indr3gostite nu ap3rea
in Oana. \
- §i a trecul §i asta! zambi Oana.
- Slava Domnului! O sa fie mare bucurie acas3. Niincni nu si-ar inchipui
ce surpriza le aduc!
- „Au venit baetii! Vilma! Unde-i Viima?“
- intr-adev3r baetii! exclama Alec. Cum de n-am observat pana acum!
E§ti imbr3cat3 baeteste... §i-ti st3 bine.
- Costum de calarie, papa.
- Calaresti?
- Sigur.
- $i profesorul ce spune?
- „Dreapt3, Oana“.

35
 - $itu?
- Drcapta. E un cuvant magic, papa.
- Cand fl spunc Tudor, complccla Alec.
- Poatc ca ai drcptalc. Toata copilaria mca l-am au/il...
- Spus de Malvina!
- „Tinc-lc drcapta, ()ana“. Probabil ca si mama il moslcnj.se dc la
bunica, bunica dc la strabunica §i asa mai dcpaitc. Ma strivea, papa. Sii stau
drcapta pe scaun insemna sa-mi cede/ libertatea unci cncrvari dc-a mamci.
Cum ma scapa din ochi, imi rcluam libertatea dc-a sla cum rmi place. Asa
m-a vSzut si Tudor pc cal. §tii cc mi-a spus?
- Drcapta, Oana.
- Asia pc urma. Dinlai mi-a spus dulcc: „Cand ochclarii luneca pe varful
nasului, ti legi cu sirct. A§a fac contopistii!“
- Vad perfect! cxclama Alee, inviorat.
- Fierbeam!
- Ba bine c3 nu!
- Ah, papa, nic? nu slii cc aria arc Tudor dc-a tc supara!
- V-ati ccrtat vrettdata?
- E grav dc lot: niciodatfi,
- 5>i supararile?
- El Ic da, cl 1c ia. Drcapta, Oana. Am fost calari la Agapia, la Bicaz, la
Durau. Tudor, cu si Bu/.dughina.
- Cinc-i domnul?
- Domnul c caporalul Bu/.dughina, un devolal.
- Vra sa /ica viata dc soldat, fetito?
- Viala pur si siniplu, papa. Uila-tc la mine. Aproape n-am mchis ochii.
Sc cunoasle?
- Fetito, raspunsc Alee, ma uit la voi si-mi adue amintc ca prin marlie
blana dc pe umcri dcvinc prea grea. Inccpc primavara. Alaluri de voi asi
vrea sa-mi Icpiid blana...
- Drept, papa! zambi Oana, dezmierdandu-i mana.
Ploaia sc oprisc, dar cerul era at at dc posomorat meat simtcai incrun-
larea dc holar a iernii. (ioana automobilului dcspica o ncconlcnila mvaluirc
dc vant. Rasuna accl „au-au-auuuu“ nebulos al vantoasclor dc Baragan,
carc-ji due gandul la pusticlati cu lupi si maraeini zburliti. Semnul cutre-
mu^ului era mercu pre/ent in osteneala prabusita a /idurilor, cal si pc fata
oamcnilor inlalniti.
Toli si toalc parcau laolall3 fnlr-un spilal al planctci, stand cu priviri dc
bolnavi la fcrcslrc.

36
 Alee vru sa mai aprinda o tigara. Sc uila din nou la Oana: a(ipisc fnspre
Tudor. Renunta la (igarS $i, cufundandu-se in collul canapclii, fnehisc $i el
ochii, cuprins ireptat dc amorlirca care topcsle gandurile fnlr-o fluidilate
informa.

CAP. IX

- Bucuresti? tresari Oana, dc$tcplandu-sc.

- Ce-i asta? se trezi Alec fn orasul nca$lcpial.
- Bu/.au! ii lamuri Tudor deschizund ochii.
Spinarea soferului disparuse de la volan. Du pa un limp, capul soferului
aparu la fcreaslra dinspre Alec, cu o expresic de paraslas. Aulomobilul -
gh inion! - avea ncvoc do o reparalic la un atelier
- Drcapta, Oana! rasuna glasul lui Alec, in limp ce mana lui o balea
afecluos pe obraz.
- Ce nc facem? se rescuing Oana.
- AflSm imediat, raspun.se Tudor, invitandu-i sa coboarc.
Erau in pia(a orasului. Un baraj de sialpi oprea circulalia pe langa
anumite clSdiri. Crupuri de oameni discutau, aratand cu degetul spre zidu-
rilc incerte, spre acoperisurile pleoslitc ca palariile chclliilor. Ora§uI parca
fusese lins de un ineendiu. Se vedca bine ca-i duminica, fiindca loti cctalcnii
erau rasi §i cu gulere nemotololile; dar expresia felclor se umbrea a luni.
Treccau camiuanc incarcate ca dc Sfantul Dumilru, mcruci§andu-se cu
soneria motorizata a pompierilor. Soldali germani priveau melodic cla-
dirile, folografiindu-lc pc uncle cu aparatul care le alarna de gal ca o
sucursala brun3 a ochilor albastri.
Plulca m piata Buzaului un amestee dc drama si bufona demodare,
care-ti ducca gandul la lcsinul cucoanclor sprincenale de pe vremea cor-
setelor droit-devant, cand sc molc.seau leatral, cu ap3 de flori pc fruntc,
sftruri englezc'sti la nas si forfota barbalilor in jurul corsajului dcsfacut.
Alec, elegant cum numai parizicnii Bucure§lilor stiu sa fie, cu palaria
blazal noua, cu croiala sculpturala a impermcabilului, cu manu$ilc de culoa-
rea pipclor bine afumale si cu monoclul spectaliv, - sc uila ca un director
de tealru la o rcpelitic inccputa: blazal ca $rbuza dinspre fruntc a palarici.
Oana astepla sa „afle“ dc la Tudor, cam infrigurata dupa somn, adu-
nandu-^i parul cu manile.

37
 Tudor, descoperit, avea acea slamire cercetStoare a ofilerului trimis in
patrula. Poate c5 daca s-ar G nemerit singur acolo, indata $i-ar fi g 2sit o
treaba, cu intrebari, indemnuri si riposte, caci tumultul uman il atrfigca
irezistibil incS de pe vremca cand II provoca la Vomiceni, cu §i prin Dom-
nita. Dar prezcnta Oanei si a lui Alec ti abatca tcmperamentul, oblig§ndu-l
sa dcscopere ceva care sa le lie de ural.
- Thalassa! cxclania el deodata. Doamnelor si domnilor, poftiti dupa
mine.
- Bere? intreba Alec.
- Cafea? intreba Oana.
- Hotel? reintreba Alec.
- Cofetarie? insisla Oana.
- Conferinta! lc xaspunse Tudor, oferindu-lc cu mana intrarea unui
cinematograf la usa caruia stateau mai ales baefi si fete - cam elevi si cam
student! - intrebandu-se unii pe al{ii: Se tine sau nu se line?
- Sigur ca se tine! ii hotari Tudor, ca si cum el ar fi fost conferentiarul,
ducandu-se de-a dreptul la casa dc bilete, cu lurma dup3 el.
Intrarea sigura a trcimei Tudor-Oana-Alec avu un efect magnetic asu-
pra sovaitorilor. NSsosul impresar al confcrinlei - abea desprins din elcfant
- isi facu semnul crucii, vazand ca vanzarea incepe sa curg2.
Faptul in sine al vanzSrii de bilete intr-o astfel de zi era atat de ex­
travagant incat se aduna ?i lume straina, intreband, afland, unii hotarandu-
se si ei la o asemenea na/dravanic, altii ridicand din umeri cu „Doamne,
ferestel", dar si acestia raspandind zvonul dracoveniei in piata s* prin
cafenclele orasului. Asa ca din ce in ce se aduna mai multa omenire,
convins3 oarecum c5 va afia acolo cxplicafiile cutreinurului.
Sala era neincalzita, intr-acea acoperirc slinoasa de umbra, care asemu-
este salile cinematografelor provinciale cu obrazul functionarilor nera$i
decat o data pe saptamana. Dar o particularilate napraznica o diferentia
pe aceasta de surorile ei gemene: tavanul era atat de crapat de-asupra
galeriei, incat acolo unde sunt ochii copiilor saraci, acum dra cerul.
Toate capctele se intorceau intr-acolo.
Ochii confercntiarului care intrase cu paltonul pe umeri, aplecandu-se
in fata aplauzelor pornite, vazura - Cerul —aplecarea lui devenind o incli-
nare in fata dcstinului.
„Doamnelor si Domnilor..."
Oana se uita involuntar la Tudor, ca si cum numai cl ar fi fost in stare
sa rosleasca o conferinta in astfel de imprejurari.
Dar cuvanla altul pe scena - cu paltonul pe umeri, ce-i drept - , vorbind
insS a$a cum glasuesc mai toli domnii conferen{iari, mai cu partitura, mai
fSra, mai cu bibliotcca, mai cu ceva g 2malie de cap, izbutind cu incetul sa
intcreseze lumea la truda lui de-a o instrui si distra.
Iar sus, prin spartura Apocalipsuliii, Cenil inlra fn sala.

38
 Dar cutremurul era o prezenta invins§ de om. De tot omul, caci nu
s-adunasera acolo eroi, ci oameni de lot felul §i de toala varsta, ascultand,
f2ra sa tresara la huruitul camioanelor de-afara, o conferinta rostita de un
om cu paltonul pe umeri, aplaudand, razand la glume, capabili de acca
sonoritate colectivS din care se na§te succesul.
- Merita o dccoralic! exclama Alec dupa conferinta.
- Cine, papa, confercnliarul?
- Nu, fetiio, sublocotcncntul Alc;iz. El a intrat. lnccp s3 inlclcg dcviza
ta: Dreapta, Oana!
- Nu-i asa, papa? Lucrurile simple se inteleg tare greu, fiindca nu lc
acorzi nici o atcn(ie. Apa o bci, n-o gusti.
- Filosofia apei? interveni Tudor care venea de la un debit dc tigari cu
BPlugar“-ele lui. E timpul vinului. Simtiti ora dejunului?
- De la iiiceputul confcrinlei o aud sunand! zambi Alec. Dar am rabdat.
- No hai!
- N o hail... Cum (i s-a parul conferinta?
- Vinul din biblioteca, sifonul din conferenjiar! lar durata: Iren de marfa
la bariera inchisa automobilului. Dar mi-a dat o foamc dc lup!
Fuma cu pofta de liccan, in aerul sur §i rece, sclipindu-§i dintii albi. Era
atat dc mail §i de luminos - ochi albastri $i par auriu - in piata de fum si
piatra uda, incat semana cu acelc piscuri care, dcasupra viiilor acoperile de
pacla, pastreaza amintirea soarelui.

CAP. X

Casa incepu cu nucul in ochii Oanci; intr-ai lui Tudor, cu izbucnirca

Oanei inspre poarta.
Degetul Oanei a pas a pe butonul soneriei, cand lung, cand scurt, tele-
grafiindu-si prezenta urcchilor din casa.
- Copii, ascundeti-va, fi indemna Alee, alungandu-i din urma. O mica
farsa e un bun aperitiv al buepriei!
Se vede c3 cci de-acas3 erau la masii, intr-o tacere de mormant, caci usa
deschisa, de cel dintai sosit, descoperi laolalla, cu servetele-n niana, pe
Malvina §i Miruna, cu Vilma dupa cle.

39
 Tot bucurie, dar dczamagilS!
- Alee!
- Papa!
- Conasu!
Auzind ritmul soncrici, glasurilc din sufragcric se prcgalisera pentru
marc cor. Asa ca cxclamajiilc: „Alec! Papa! Conasu", aveau un „numai?“
ncmarlurisit. Numai Alec? Numai papa? Numai conasu?
- Cc lac? Cum i-ai gasil? inccpu Malvina, torcn(ial.
Desprinzandu-se dintre ei, Miruna sc strccurii afara.
- Sa va fie rusine, mai oameni buni! ii lua ea de urcchc ca pc niste iepuri,
ridicandu-i spre sarutarca care-i aslcpla.
. Hop si Petrus, dup£ Miruna.
- Rusine sa va fie, magarilor!
- Undc-au disparui dumnealor? se incrunta Malvina.
Avalansa dc-afara inlra in antiet - brale, obraji, picioarc —cuprin-
zandu-i s> pc cei din casa.
- Cum de-ai ghicit, Miruna? o cerccla Alec.
- Mai inlai soncria: gen Coca Dudus! Apoi n-ai fi avul timp s-ajungi
pana la Vorniccni si sa tc-ntorci dc-acolo. I-ai intalnit pc drum. §tic baba!
Radca rotunda si blanda ca luniina lampii ridicata in mana pe pragul
casci primitoarc.
fntrebari si raspunsuri sc incrucisau cu exclamatii. Toti vorbeau dc-a
valnia, tigania dc pe prag rezumand un iarmaroc intreg. Mai lipscau numai
cozilc si hamaiiul canilor.
Malvina isi aslupa urcchilc, dcmonslrativ, acoperindu-i cu glasul ci.
- M ali a-sur-zil!
- Ali a-sur-/i-looo! ui la Tudor indalorilor ca la Vorniccni, penLru cerul
munlilor si urcchca Domnitci.
- Hunulc! il lua Malvina in primirc. inhatandu-l dc ureche. §i tu Ceauro!
continua ca, prinzand si urcchca Oanci.
Ii aduna unul langa altul.
- Draga mca, sc adrcsa ca corului licvazut al prictcnclor; dar oamcnii
Sslia crcsc-crcsc-crcsc... Mai, vorbi ca ca Miruna, voi ali crcscul? sau noi
am seiizut?
Cazand c-un gcnunchi la pamanl, Tudor glasui elegiac, cu gcsl decla-
mator, penduland ca musulmanii in moschcc:
lubild mama de copii,
Copiii cresc si lit rdmdi!
Cdci tome vin si louie tree, 1
Numai Alec e lot Alec!

40
 Aplauzc pornite de la Petrus si inSusile dc ctilalli, rasunara la spalclc
lui Tudor rcdcvenil Dudu§.
Malvina lua act dc aplauzc ca si cum ar fi fust palinc pcntru ca, inler-
pelandu-1 dc sus pc Tudor:
- §i eu?
Cazu si celalall gcnunchi al lui Tudor alaturi dc al lui Dudus-

Cdnd o vad ca Aurora,

Inima mca sare liopa,
Uilc popa, an c papa!
Curc-i soacra, care-i nora?

- Soacra-mi spui! sc I'cri Malvina dc inva/ia ingcnunchiatului, simuland

marc disprct.
Tudor sui Ireptclc dc la inlrarc in gcnunchi, cu ccilaili dupa cl, urm2-
rind-o pc Malvina care nrergea dc-a-nduralclea.

Ca mural e, cOud lin sc coace

Si caUla ca burgundul via,
C'a;>a e draca ei: malvin'
‘o-ncoace!

Malvina se imbujorase, inlincrind in sclipirea dintilor si-n dilatarca

narilor. Era un „mai vrcau“ alat dc copilaros in ochii ci starnili, incat Tudor
prclungi jocul, intrand dc allfcl sponlan in bclia vorbclor rilmatc, ca pc
vremca Domnilei.

Doanuid dc la Bucurburg,
Mild ai dc cei cc via,
Cu spiuare dc amui)’.
Da-le via, du-le pclin,

Supa caldd dc piiiud

Si friplura de curcan
Si micz roz dc mandarina,
Ca sa-i piinzi iur in arcan.

Ca dc tut, m a’ntorc .>/ zic,

Calre Oana-Doanma mca:
Fatd-hai, hai f-nm pleca.

„Eine Klcinc Nachtnuisik!"

41
 Era atata gratie Watteau in modul lui de-a-$i rezuraa cantarea cu „eine
Kleine Nachtmusik", meat toti il iubira deopolriva pe ccl care §tia sa intre
cu zambelul in inimile lor.

CAP. XI

Rasunau dusurile in doua odai de baie. Subt unul, Oana; subt celalat
Tudor, insotit din prag de Petrus, in ealitate de „dama de onoare". Vorbeau
nu departe unul de altul, dar ca doi flacai de pc doua dealuri. Intrebarea
impinsa spre „surdul din dus“ era urmata dc o pauza cu fosnet de apa
impetuoas5, s’apoi de un “ha?“, obligandu-1 pe Petrus s-o racneascS din
nou.
Vroia neaparat Petrus sa-i spue lui Tudor ceva important, grav, esential,
- dar nu izbutise sa-i gaseascS urechea potrivita. Caci Tudor zburda, atat
de comunicativ in nazbatii incat il antrena si pe Petrus care radea, dandu-i
replica, fara sa-si poata ierta lipsa de fermitate barbateascS.
- Tudor! Ma Tudor! Vreau sa-{i spun ceva serios. M-auzi?
- Ha? sc cbiora Tudor subt du$, privindu-I c-un singur ochi, fara sa-i
acorde nici o urcche.
Oana era singura in odaia de baic, copilSros preocupatS de un gand
feminin: cum sS se imbrace penlru masa? Caci dorea, cu o cochclarie mereu
contrazisa de conditiile calaloriei spre Bucure§ti, dar tocmai de asta mereu
sporita, sS-i placa lui Tudor si sa-l surprindS, sa-i provoacc o exclamatie de
surpriza admirativ mirata, ca dupa o lunga despar[ire.
In sufragerie si la bucatarie, pregatiri ca penlru oaspetf. Alta fata dc
masS, altc servete, flori 51 mai cu seama problcme insolubile, pe care Mal­
vina si le punea singura:
- Cu ce-i hranim, draga? N-ai auzit ce spunea? Nu-mi vad capul! Puteau
sa m’anunte, ce Dumnezeu!
Problemele insa erau rezolvale de manile Mirunci, direct, firesc, farS
graba si fara sovairc, lasandu-i Malvinei libertatea dc-a se rasfata in „drame
verbalc“.
Alec sc ocupa de butelii. Se coborase in hruba vinurilor, meditand
printre sticlele culcate in custile lor. Erau acolo numai inscriptii nobile ale

42
vcchimii franccze. Evocau monoclului lui Alec §i manilor lui cam
uscate - atinsc de acele semne ale flcatului, care dcnunta implacabil varsta
manilor timpurile cele mai subtil alegre ale vielii lui. Dc tare multi ani
sfletul lui Alec nu mai sunase ca in accast! sear!. Pctrecea uneori in oras,
cu amid ihcercati §i prietene decorative. Dar tocmai in decorul veseliei
nocturne, elanul inlarzia sau aparea cu inlermitenle, pare! de-a dreptul din
cupele de sampanie, vestind epilogul migrenei. Astazi insa, tocmai cand sc
simjca mai cu plenit udine tata-oarecum patriarhul tatain caminul regasirii
- elanul pierdut reapSxea tumultuos si optimist ca pe vremuri. In asa masura
incat Malvina auzi - cu oarecare mirare - o jansoneta de pe vremea lor,
fredonata de Alec. Se intampla ceva care merit! sa nu fie trecut cu vederca:
iSsand-o pe Miruna in sufrageria problemelor, Malvina se duse in salon, $i
iSra sa aprinda lumina - in pudoarea intunericului - deschise pianul §i dibui
acompaniamentul - tare desuet - al sansonetei fredonate. Alec veni dupa
ea: chemat de mirarea cantecului. Asculta. Murmur! pentru Malvina vor-
bele care-i faccau complici cu tinereta lor, §i curtenitor, dar emotionat ca
pe vremea logodnei, saruta mana ramasa pe claviaturii, intr-o ajteptare
romantic!.
DupS ce Lspravi pregatirile mesei, verificand incS o data tot - adica
tot-tol-lot, cum spun moldovencele amanunlului gospodaresc - Miruna se
sui la Oana.
- Mai-mSi-mSi! Oglinda-oglingioara mea! incepu Miruna, descoperind-
o alenta ca o mireasa in fata oglinzii.
Gasise Oana, printre lucrurile lasate la Bucurc$ti, o rochie de sear! de
tafta neagra, sprinten inclata la mijloc si infoiala ca o cascada in fosnetele
ei rev3rsate, cu ciorapii si pautofii de rigoare. Moda actual! o depa§ise, dar
tocmai acesta era farmecul: de-a se intincri ca in aminlire.
- Te-ai subtiat, Oncula! constat! Miruna, cercetand-o cu surasul ci de
lamp! buna. Stai oleaca...
Peste cateva clipe, Miruna aparu cu niste cercei de mod! veche, pre-
lungi, ovali, aur blond impletit cu smalt negru, punandu-i-i la urechile
Oanei, ca si cum ar fi aprins candcl! la o icoana.
- Parc!-s de-acolo tocmai de pe vremea bunicei! exclam! ea, impreu-
nandu-si manile. Stai oleaca...
Veni din nou cu pudra, indulcind cu brum! obrajii Oanei.
- Stai oleaca...
Alt du-te-vino. Aparu cu ros de buze, invioradu-i spre cireasa conturui
buzclor. Apoi des3var§i pieplanatura Oanei, adunandu-i p!rul dc la ccafa,
ridicandu-i-1, prinzandu-i-1 c-un pieptene.

43
 - Doamna! se inclina ca, cu revercnta.
- $i tu? fo$ni Oana inspre ca.
- Eu ce? Aaa!
Is» aduna parul aramiu cu geslu! simclric care diitlea o gralie arhaica
lincrctii ei, s-apoi inchise ochii §i zambi prclung, invaluita parca in parfuni
dc (iliac.
- Hai sa-li arat ccva!
Luand-o pe Oana-Doamna dc manfi o dusc in etacul care mirosea a
iarba-mare. La capalaiul divanului sc inal{a marunt un dulapior alb. U
deschisc cu marc bfigarc dc seama. Dar Ircbuia sa Ic-apicci in genunchi ca
sa vezi cc sc adunase acolo - alb ca fulgul, nou ca ghiocclul. Ea sc apleca
dintai in genunchi; dupa ca si Oana care vazu pcstc umarul rotund al Fctei
Bunicilor, rafturi presarale cu sulfina. Si acolo, lucruri mici $i albe ca
vorbclc colindului dc Ajun.
- Sunt mama, Oana.
- Petrus, slic?
Miruna inloarsc spre Oana obrazul ei slralucilor ca Stcaua la fcrcastra
fulgilor:
t- Cum sa nu Stic? E copilul nostru!
Dar Petrus, dincolo, nu gasca urcchca lui Tudor, cu toale ca icsise dc
subt dus lasand o aparac pc care si rat ustele ar fi lual-o in consideratic,
mueftind aprobaliv.
Dc la Buzau, gura lui Tudor nu mai contenisc. In cerdacul dc la Vor-
niceni, Domnita ar fi tunal:
- Hucslc Moldova! Taci odala, sarpe cu elopotei!
Dar Tudor nu sc pololca. Oricc il starnca, sporindu-l intru ncastampar
al vcsclici. Sc imbracasc canland, valsasc cu ficcarc cizma pc rand, inaintc
dc-a sc incalta, se pieptflnase, improvizand cantcce dc lautoarc, nedand lui
Petrus nici un ragaz. II privea numai, avancl impresiu ca sta - nou vcnil -
pe malul unci ape dc muntc. Nu ca-1 uilase, dar sc dczvata.sc dc-a trai alaturi
de cl, in rilmul lui, ca pc vremea zonci. Dc la ahul, Petrus n-ar li acceplat
aceasta prclungirc a clipclor de exuberanta, indreptatite la inccput de
surpriza rcvcdcrii; I-ar fi exaspcral chiar, mai ales in casa care traia tihnit
prin Miruna. Dar pentru Tudor avea o rcccptivitale prcfercntiala, vecina
cu raslalul, cu toatc ca temciul afccliunii lui pcnlru Tudor era stima si
curiozitatea intrigata dc-a-1 vedea Iraind. Alaturi dc Tudor, Petrus ccda
mereu. Sc lasa fural dc vitalilalca lui, renunjand la graba nevoii dc-a discuta
cu el, dc-a recapitula victile lor despartile din ziua casatorici, - gata-gata
sa-i fie isonut. Nu mai era nici sol, nici lata, nici avocat cu raspunderi;

44
redcvcnea in asa miisura camaradul lui Tudor dc pc /ona incat mana lui,
involunlar, i§i cauta barba porcclci si realilafii dc-atunci, pe carc-o aseulea
mefistofclic cu degctelc imnanunchialc.
- Poftili la masa! Pofliti la masa! rasuna dc jos glasul Malvinei.
- Vine-vine-vineececcce! izbucni raspunsul lui Tudor, crescand ca vajai-
tul sircnci, odata cu apari(ia lui in capul scarii.
Se privira: ci, dc jos, Malvina $i Alee; cl, dc sus, cu Petrus la spate.
$i deodala Tudor incalccS rampa, lunecand cu toata greutatca trupului
pe fundul pantalonilor, urniat inlocmai dc Petrus. Cu brafclc ori/.ontal
inlin.se, ea bicicli.slii cand merg Tara mani, crestca ea avalansa. Vcnea astfcl
inspre Malvina, gata dc orice: rostogolirc pc podele, hii dc-a dura, lumba,
salt...
Dar intre timp, Oana aparu in sufragcric ca dinlr-un veae al crinolinci,
incadrandu-se in rairta usei.
Inters spre ca vijelios, abca cazut pc talpi dintr-o voltija, Tudor incre-
mcni intr-o mirare care inllori si scutura din ochii lui spre Oana loalfi
creanga linerctii.
O sccunda numai - cal o primavarii - cad a doua il va/.u c-un deget pc
gura, soptind:
- Sst! Sa nu mai spuncti la nimeni!

CAP. XII

Probabil cii vorbeau prea tare, top, cu tresariri tic riis si cu subile
raguscii. Cad daca cincva ar fi tacut, la o pai tc dc ccrcul magic a! mcsci,
dcsigur cii si-ar fi asiupat urcchilc, c-o incrctirc a fcfii. Dar nu mai era
nimeni care s 2 Ic spue, intelcpl:
- Mai incel! O sa tre/ifi pc mama sau pc tala!
lar tala si mama nu crau in palurilc lor, cu somnul cel cumintc, ci laolalta
cu copiii tara dc p2rin(i, lasafi dc capul lor.
Asa ca noaptca accasta n-avea nid tala, nici mama, nici bunici, nici
sfelnici. S-ar fi putul inlitula noaptca rcga.sirii loalalla, dupa rasunetul inviil-
ma$il al glasurilor din sufragcric, care loale intrebau si raspundcau aproape

45
simultan, ca la iniaia raasa a vacanlei raari, earn! cei din capul masei respirg
veselia abea venita de la scoli, uitandu-si rigoarea.
Dar in realitale era noaptea copilariei, adusa de cutremurul care dupa
dupa ce le lmbStranise fiinta, napraznic, pana la moarte, acum - cu aceea$i
pendulare, dar intoarsS - le-o inviora, ducand-o pana la hotarul copilariei,
ca de-acolo sa revie iarasi inspre zilcle viclii obisnuite.
Cand Dudus - Coca - turna vinul cu niana lui Tudor, pahar sa i se
impoiriveasca nu se afla: nascul din sticla sau cristal.
§i cand Tudor ridica paharul, sclipirea celorlalte nu putea sa ramae
cuminte pe niasa.

Nu cant nimanui rasparul,

Dar cand obazul c ca mand,
Ma-ntreb: De ce cu par de-argint?
Si-mi spune fugerul: Malvina
§i-a dSntit $i-n par lumina.

DacS-i Ufa, de ce sfi mint?

- Scrie, drace, ce (i-a spus Ingcrul! li porunci Malvina, cu deget im-

perios.
- Bea, Doamna, fara apa, ca sa poata scrie dracul numai cu vin!
Malvina bau, iar Tudor scrise madrigalul pc un servet de hartie, lntin-
zandu-i-1.

Doamna Minina din Moldova

E ca dc la o manastire,
Umbrila, alba si sublire
Si rOduita cum c slova,
Cu mani pentm matanii vcchi
Si gencle ca de la Dcnii,
inipurpurata la urcchi
Si tanara pentm milenii.
Doumne din Cer, trimite-i liar
Deschizator inspre pahar.

Rosie cum e in fcrcstruica de la Agapia garoafa maicii Velasia, Miruna

nu se lasa altfel rugala si cinsti versul cu vinul.
Venise randul Oanei cu obraji de salcam, §i ochi ca cerul cireselor cand
fuge steaua diminelii.

46
 Oana blonda ca un spic,
Doamna paste Pui-de-Vant,
Ma inclin s-astfel cuvSnt:
Baa paharul cSte-un pic,
Dar nu te grabi ca domnul
Tudor-gros-cat-un-caic
Ca mi te allege somnul.
OanS, nu?
Spune si tu!
Tie-mi-te treaza Domnul!

- Batranul Alec n-are inscriptfe pe pahar? ?I cerccla Alec.

Nu dreg nimic si nici nu stric.

Pe vremca vre-nnui Ludovic,
Alec, in haina de marchiz,
Arft baut Chateau-Yquem.
Regeasca vreme, eu te client,
Caci vinul cupei are iz
De doaga. Si nu vad marchiz.
AltS butelie, Alec,
Caci toate vin si toate tree.

Petrus, al cSrui rand venise, plcca fruntea ca la impartasanie.

Tu si cu mine, mai Petms

- Pctnts-Dudiis, Dudits-Petrus -
Vorbim deschis, fara manitsi.
Baut-am eri ca si acusi
CantQnd ca stnina subl arcus
- Dudus-Petms, Petnis-Dudus -
Chiar cand ne face soarta dus
Stiind cu viata c urcus
Si ca doar moartea e culcus
- Petnis-Dudus, Dudus-Petms -

Versul glumea, dar glasuise Tudor, cu-atata pasiune, dand refrenului

onomatopeic - Dudus-Petrus, Pelrus-Dudus - o zmuncire de contrabas

47
dar/, meat parca ceva solemn se opri o clipa asupra color pu$i pe rSs,
amintindu-lc despre celc trecute 5* despre cele viitoare.
Dar Tudor nu le dadu ragaz sa se Iepcdc de Dudu§. fndala ochiul lui
gasi pe inca cineva de-acolo, uitat de loti parca pe un mal exterior fluentci:
pe Vilma care suferea de stomah, dc insomnie, de r2zboiul-care-vine, de
pacea-care-sc-duce, de hanul care-si pierde greutalea in mana impovarata
dc ani. Uilase sa ofteze intr-atala larma dc glasuri, dar oftalul 0 astepta la
bucataric, reinsotind-o iar.

Him a care slai la spate,

VQntul bate? Ploaia bate?
Da-le draculai p e toate
Si bea pe nerasuflate.

Vilma sovaia, inlre zambet 51 lafna, ferindu-se ca de o sarutare in fala

paharului ridieat de Tudor spre gura ci. Dar ca la o comanda, tori din jurul
mesei, abea stapanindu-si rasul, inlrarS in cor:

Da-le draailui pe toate

* Si bea pe nerSsuflate!

iar Vilma, rcsemnata ca in irimpul cutremurului, inghi{i cu lusS tot

paharul, ramanand ciilcva clipe lot Vilma, pana cand o caldura ii aburi fala
a zimbcl, dandu-i dcodata un inceput dc asemanare cu Madama Lon(a
Panlar.
- Madama Vilma, acum du-lc §i te culca, hotari Dudus, impingand-o
spre u§a.
Toate acestca vencau in ochii Oanei prinlr-o adanca traaspaicnlS feri-
cita, in care planurile aminlirii sc suprapuncau prezentului. Noaptca cand
il cunoscusc pe Tudor, pctrccuta in livada birjarului, acoperita de fan pana
la gat, cu rontaitul cailor, cu stclclc, cu paharclc. cu luna, cu vorbele si cu
zorii de-alunci, - era in ochii ci stralucitori cuprinsa intr-accasta. „Lampa
din unna ardc atat de dulce. ca pa$ii calca pe umbra *inimiiu. Si iarasi, ca §i
at unci, acccasi inircbarc aparu in ca: „Cc cauli, Oana? Ai pierdut ceva?
Nici n-am pierdut, nici n-am gasit, §i totusi caul". Nu pierduse nimic, caci
Tudor era acolo, la acccasi masa, in fata ci, §i totusi caula ceva prin amortita
fericire a sufletului deschis.

48
 - Cafclclc! i$i aminti Miruna dcodata, uiladu-sc c-un fc! dc dojana la
paharul ci cu vin.
Se scula de la masa, adunand tacamul cafclci.
In scuriul popas pe care li-1 lasS Tudor, culrcmurul aparu confesiv Tn
vorhelc lor, cu spaima rccunoscuta, dar cu tcndinla de bugalclizare §i
persiflare, in care vinul se imbina cu dorinta de-a pastra rasul, chiar cu
sacrificarca amorului propriu. Vorbeau pe apucale, unul si allul, laindu-si
vorba, gesticuland cu o vivacilatc meridionals, infalisand un adcvarat balet
vorbit al dcfunclului cutremur. Niineni decat Oana nu baga dc seamS
plecarea lui Tudor. Malvina istorisea cum a de$tcplat-o culrcmurul - draga
mea —cum a vrut sa sara pc fcreustra, cum a ajuns-o Alec din urma, cum
a straas-o in bratc, cum s-au luplal...
- Mama, spune drept, n-ai fi sitril pe fercaslra, - o invila Petrus la o
sinccritate mai realists.
- Poftim! Copii! Insull-o pc mama ta!
- Nu, mama draga, dar mai era si usa!
- Ce-amestcci usa cu fercaslra? exploda Malvina.
- Culrcmurul, mama! sc scuza Petrus, cautandu-§i barba absenta.
Miruna intra cu cafeaua, umpland cestilc, dislribuindu-le fiecaruia.
Ajungand la Oana, ii strecura un bilejcl pc subt masa. Oana il desfacu pc
furis.

„ Te-u$lept afara.
Tudor“

Cu o bataie dc inima ciudata, mai calda si mai grca ca pana atunci, sc

ridic3 de la masa, trccu prin anlrct, fara sa aprinda lumina, s> cu fereli de
fat5 care fuge de-acasS far2 slirca parintilor, deschise usa dc din fata.
Noaptca o invalui.
Dar nu era nimeni-nimeui afara.
Se uita mirala inspre poarta. Nimeni!
Vru sa strige: Tudor! Dar sc opri dcodata, cu o rcspiralic pc care numai
noptile primaverii o dau pieptului omenesc.
Cuprinzandu-si c-o man2 poalele rochiei, care o impiedeca sa fuga,
alcrga prin intuneric, inconjurand casa, cu un fo§nel care aminti copacilor
usca(i frunzisul lor dc vara.
Asa sc opri subt nuc, in bralelc lui Tudor care o cuprinsc lara lacomic,
bland, sarutandu-i p3rul, lamplcle ochii.
Ramase catva limp lipita dc picptul lui.

49
 Nu s-auzea nimic dccat iniraa lui Tudor. Toate s-adunau in bataia ei
adanc5, astfel auzita si la poalele munlilor. Oana era atat de solemn fericitS
incat numai Dumnezeu ar fi putul pogori vorba in graiul ei.
Dreapta, Oana!
Gasise. ,
Spuse simplu 51 hol2rat.
- Tudor, ti-am ascuns ceva...
- Tu?!
- E$ti tala.
 „C6 iatC m om it exit cOm&ncL
COntdnd dc cfoid }i [>6uO ednd?"

PARTEA A DOUA
FLORILE DALBE

CAP. I

Cand Tudor, indata dupa inapoicrca de la Bucurcsti, il consults pc

Andronic asupra instalarii unui telcfon la Vorniccni, Andronic sc grabi sa
r5spund3, fSra dc pauzelc obisnuilc:
- Ai dreptate, Tudor. Suntcm prea izclati. Ma gandese ce placerc i-ar
fi fScut Domnitci sa poata vorbi din etacul ci cu tine, cand erai concentrat.
A$a ca instalarea, oarccum revolutionara, a telefonului, nu intampina
nici o impotrivirc sau inlrislare.
Natural, Tudor prezida marsul slalpilor cu fire dinspre sal pana la curie.
Stalpii veneau din p.ldurilc apropiale, asa ca nu mlrau ca venetici in cui tea
veche a neamului Alcaz. Dupa cc totui fu gala, Tudor ?1 dieina pe preotul
llarion Voda sa-i faca sfestanie. Cazu agliiazmu si pogorara vorbe stlnte
peste purtatorul de glasuri, in prezenta cclor de la curte, stapani si siugi, a
Cuviosului Alfeu, insolit de Fratcle Ciubcica, prccuin si a laranilor din sat.
- S3 ne fie cu noroc, Oncula. Numai vesti bune §i numai glasuri prictcne.
Astfel, tclcfonul de la Vorniccni, inslalal chiar la inlrare - ca pcntrii
fotoliul Domnijei, langa masuta ci de pasienje - sc desprinsc din seria
telefoanclor orasenesli, adevarate custi cu soncric ale vorbariei anodinc,
capatand semnificafia de foisor al glasului si al urcchii pe mosia Vorniccni.

51
 Doua ganduri gcmcne il dclcrminascra pc Tudor s3 tulburc Iini$tca
stramoseasca: depart area Oanci de casa parinteasca si propriilc lui rapor-
turi cu lumca exterioara, pcnlru care calul - chiar pur-sangc - nu era
indcslulator.
Cci de la Bueurcsli nu stiau nimic.
Intr-o seara, zbarnailul soncrici - pedepsit sa a$lcplc - fi scula de la
masa.
- Alio! incepu Petrus cu glasul acela pliclisit al avoealului extenuat si
resemnat, fara sa banuiasca dislanla invinsa, care-i apropia urcchca de
tScerea de la poalele mun(ilor.
- Barbosulc!
- Domnulc!
- Surduic!
- Domnulc! protests Petrus, gala sa tranteasca rcceplorul.
- Somnorosule!
- DoumnS!
C'aci Tudor o liisasc pe Oana sa-1 schimbe.
Du])3 o mie si una de cxclumapi, loata casa dc la Vorniccni - stapanii
—vorbi cu toal3 casa de la Bueurcsli, crcand parca feicastra unci tnvccinari
in spatiu.
Bincinicles, lelefonul deveni niai cu scama un alribul papagalicese al
Madamei Lenta Panlar. Ai fi spus ca de cand cu lelefonul Madama Lenta
descoperise salul Vorniccni. Ba cu primarul, ba cu jandarmii, ba cu femeile
din sal pe care lc chcma la claca. N-ar fi fost mare lucru, caci gura Madamei
Lenta avea oricum rasuncl, dar la telcfon Madama Lenta nu putca vorbi
decal luand in considerable mclrica distanta dintre sat si curie. Deci lipa.
Tudor o Irata ca pc gandaci, cu prafuri: de slranuial, presurale chiar in
palnia vorbirii, unde Madama Lenta isi vara pliscul eat mai inlini. Priccpu
de la cinc-i slranulul, si de alunci, sliind dc mull primcjdia de-a fi in lupta
cu Dudus. se potoli pana la soapta ragusila, ceea cc diidca convorbirilor ei
caractcrul unui descaiilec {igancsc.
Treplat, lelefonul deveni un atrihut firesc al casei, folosil lara exagcrarc
dc unii s' de altii, numai la nevoic.
Tudor se hotarase inca de la Bueurcsli, dcodala, sa-l asisle pe doctorul
Munleanu, alaturi de Petrus. Doctorul-L'utrcmur, cum il botezase Oana, il
alragea ire/islibil pc Tudor, aducandu-i aminte ca si c! e avocat. Proccsul
doctorului, dc altmintcri, pasiona mulla lumc, priniucand o amplificarc
crcscanda a laberilor potrivniec. Bolnavii vindecali de doctor eredeau,

52
compact §i defcnsiv. Cei informal! $i castigali de advcrsarii doctorului, ori
nu crcdcau, ori nu vroiau sa crcada, - $i ci compact, dar agresiv.
Tudor credca. Dcci intrasc in lupta, devenind alaturi dc Petrus vSrful
de lance al disputei judiciare.
Catva limp, in Hecare scara, Iclefonul mijloei disculii lungi fntre Petrus
$i Tudor, la care uneori participa cu explo/ii in glas si clientul lor, din biroul
lui Petrus.
Tudor scobori carp din biblioteca lui juridica si „mcditSu. Dosarul i;l
expediase Petrus. Oana nu cunoscusc pana atunei semnificulia verbului „a
rnedita" pentru Tudor. Judccandu-1 dupa vileza faplelor si a comportarilor
— uitand anumite spccificari din scrisorilc de odinioara ale lui Petrus
crezuse ca Tudor c numai improvizalic. Ori, dimpotriva, il vedea stand ore
de-a randul la masa lui de lucru, cu spinare de bucher. In jurul lui, carp si
hartii, scrum si scrumelnilc, cladindu-1 allfel decat pana alunci. Parea ob-
sedat si nesigur, cu un Tel de tresarire in incordarea frunpi, c-un plescail de
degete ncobisnuil manilor lui si, uneori, cu expresia cclui sacait de muste.
-T u dor, nu-li faci tu prea mull sange rau? inlrcba Oana, aplccata langa
lampla lui.
- Sst! sopti el, cu dcgetul pe gura.
Apoi zambi, regasind pentru ea, o clipa, loata pulerea $i marinimia
rasfaiului.
- Lasa-ma sa lupt!
fl lasa: dcsigur. Dar parca sc lemea: pentru cl. Nu-i regasea in aceastfi
indcletnicirc preparatorie siguranta lui de totdeauna.
inlr-o zi exclama cu lehamite:
- M-am prostit! Nu mai stiu sa gandesc cored.
A doua zi il gasi aplecat asupra unui tratal de gcomelrie, cu expresia
lerorizata a corijentilor la matematica.
- Cc faci, Tudor? zambi Oana cu ncdumcrirc.
- Mancj pentru crcer! exclama cl fara gluma, cu un fel de indarjire
punitiva.
§i caleva zile nu lacu decal teoreme.
Apoi aparur3 diclionarcle laline$ti, marginalc discursurilor lui Cice­
rone.
Se aduna in jurul lui o atmosfera de liceu, fara de caracterul juvenil-
glumep La masa lui parca tcrorizal de dascaii neinduplccap, de manuale
recalcitrantc si de ealendare implacabilc.
Desigur, in timpul liber, alaturi dc Oana si cu ca, redevenea Tudor, dar
un pic dislrat, preocupat.

53
 „Procesul doctorului a devcnit o adevarata boala a lui Tudor!“, ofta
Oana numai pentru ea.

CAP. II

Fapi c ca lung limp mintea lui Tudor lucra impotriva lui, devcnita parca
aliala advers'arilor. Crcdca in doclorul Munteanu. Ii vizilase sanatoriul, il
vazusc operand, stand Inlre bolnavi, dand porunci, Hind §i aspru uneori,
discutase cu el, - si loate acestea erau epilogale de un cuvant care era
intr-adevar verb in fiinta lui Tudor: cred. De la prinia intalnirc dc altfel,
intuise in doctor o marc pulere, ferma, darzS, nezdruncinata.
Dar creerul lui, catva limp, nu reaefiona decat impotriva doctorului,
cercand parca sa-I convinga pe el - apariitorul doctorului - ca pleda un
proccs indoelnic. Bineinteles, aceasta aclivitale a minfii nu se nascuse din
contaclul cu doctorul, ci din lectura meticuloasa a dosarului. Trcptal ajunse
pana in preajma indoelii de sine §i de adevar.
„M -am prostit!“ si „Nu mai sliu sa gandesc corect!“ nu exprimS decat
aceasta intoxicate a indoielii.
Dcci se apuca de geometric, readucandu-si vechca oroare de mate-
malica, dar rcchemandu-si $i efortul prin care o invinsesc, salahorind
acuma ca si alunci. Dar avea nevoic si sa-si recrceze minlea. Alese tot un
eiort, dc aita naturft insa: recelirea cu dictionar a discursurilor lui Cicerone:
lapidarul orator al sintezei romanc.
Din cand in cand aparea pe la Vorniccni si Samuel Fi(ig, cu flori pentru
..Domnila Ioana", gata sa faca orice comision in tara §i peste hotare...
—Domnita Ioana, n-ai avut mata ocazia sa-1 cunosti pe amicul Sami.
Domnul Tudor ma onoreaza cu atata gluma ca parca nici n-asi fi ruda cu
mine cand vorbeste despre Sami, fereasca Dumnezeu sa nu laca! DomnilS
Ioana, Sami poate fi orice, chiar $i mica publicitate intr-o gazeta antisemitS.
Daca vrea Domnita Ioana sa-i faca cinste lui Sami sa doreasca ceva la
urcchea lui, Sami devine si avion la Berlin...
Indcohstc, Tudor il tolera in lreac3t, fara sa fie comunicativ cu el. Sami
lacea o vizita lui Andronic, alta Madamei Lenta si se rctragea, ploconindu-
se niereu, fara sa sc impiedice totusi dc nici un covor.
Intr-o zi, Tudor il intcrpcla:
- Coane Sami...

54
 Sami ramase numai c-un ochi, celalall acopcril dc plaslurul pleoapei,
caci dc-o vremc Tudor nu-i spunea decat domnule Filig. Si Sami ofla catre
Madama Lcn(a: „Madama Lenta scumpa, dac-am ajuns eu sa-nii spuie
Coca Dudu§, Domnule Fitig, atuncea spune-mi mala care vorbesti asa de
delical: Hai sictir, mai Sami, ie$i afara!“ Ca jidan-domn n-o intrat la Vor-
niceni neam din neainul meu.
- Coane Sami, ai auzit de doctorui Gorea Munteanu?
- Poate ca nu 1-am vazut, da’ de auzit am auzit cu ureehile mele proprii
toata muzica...
Tudor a$tepta, fumand tigara, fara sa mai intrebe nimic. Dar astepta.
- De ce-l chinuc$ti pe Sami, Coane Tudor? Sau poate n-am auzit bine?
- Te-am intrebat dac-ai auzit de doctorui Munleanu.
- Cum sa n-aud! Ce-s chior la ureche cu ochclarii pe nas? Poate ca vrei
mata sa intrebi asa de-o apendicita buducasa?
- Poate ca da!
- Garaniat! Scoatc din tine apendicita cum umbli cu scobitoarea in din{ii
proprii dupa papusoi Fiert - daca-i ai, fere as ca Dumnezcu de dentist i! - $i
spune: Scoala, bre, de pe masa. Si ie scoli garantat {.i pleci ca din pu$ca!
- Coane Sami, a operat ccva jidani?
- A§a sa am cu bine in punga! Poti sa unifili o sinagoga cu cati tartani
o sculat de pe masa! Strasnie anlisemit!
- Antisemit?
- Poate ca nu? Cine da viata la jidani in asa vreme cuscr, poate ca-i
filantrop jidovasc? Tiba! Mai bine in tahriham decat in rcdingola, fereasca
Dumnezeu de mai rfiu!
- Ce spun jidanii lai despre el?
- Ce s3 spuie mai mult decat sa se duca la taiel? Coane Tudi>r, strecura
Sami intinzand barbia confidential: Poate ca vrei mata sa’ntrebi cc spun
domnii doclori despre asa un concurent? Ce se spuie? Mi se umplc gura
de lacere de-atatea vorbe cu cutit! Tare-I mai iubesc domnii doctori! Ar
cotiza si penlru funeralii nalionalc numai sa le faca cadou o asa ocazie
fericita!
- §tii cS are proccs, Coane Sami?
- Numai unu’? se chiori Sami.
- Stii sau nu §tii?
- Cum sS nu stie Sami ce Stic tata Moldova!
-E i?
- Sectia IV Trib. Ill'ov unde-i a§a un greficr simpatic, domnu’ Costicuta,
echilibrist in procedura s*-n brichete fara marca!
Tudor zambea. Asa era in ce priveste sectia la care era repartizat pro-
cesul; despre rest alia de la Sami.
- Judecatorii?

55
 - Este $-un moldovan. Cum sa nu fic 51 un moldovan? Undc-i Moldova
cslc 5-un jidan. Lindc-i Munlcnic este 51 un moldovan. Una fara alia nu sc
poatc, fcrcasca Dumnczcu dc all fell
- Ceilalti? ksi conlinua Tudor intcrogatoriul.
- A$a nisle lincri eleganli, cand ?i vezi cu a$a minunatie dc fuslc negre
extra ffi vine sa le spui: Saru’ mana la cucoane!
- Coane Sami, cum judeca tc-nlrcb?
- Parca mala nu $lii sa-i juded?
- cc mai gtii despre proces? Da-i di umul!
- $liu cS pledeazfi a.sa un tanftr emincnl, fralc cu Domnila loana...
- §i asla o §tii?
- Cum sa nu §tiu, ca daca 11-asi mai avea urcchi dc auzit, a§i pune pamanl
in gura sa crcasca usturoi cu plala mai bine deeat sa cultiv vorbe-n vant!
Cine nu-l cunoa$le pe domnul Maestru Petrus si pc Conu Alccu Daneascu,
socrul Vorniccnilor, a$a un om fin, bcclimis! Monoclu, automobil ca o
vitrina Capsa, manusi de pore verilabil, cravala Bally, tulun transatlantic,
etc., extra...
- Coane Sami, ca$tiga doctorul proccsul?
- Coane Tudor, asa o propunere filosolala mi-aduce aminlc de Coca
Dudus, bune timpuri, Duinnezeu sa le ierte, pacat ca nu-i Madama Lenta
la u$a sa-si aduca aininle c-un paharcl de cognac!
- Auzi, Lcnjuco! o inlerpcla Tudor, pc novazutc, stiind ca asculta la usa.
- M3 scol sa-i dau a$a o vestc la pahar! sc ridica Sami, ducandu-sc Insprc
usa cu pas tcatral rasunator.
Vcni si cognacul limpurilor raposalc.
Cu parui zburlil, in halal de siac, cu picioarcle aruncalc peslc bralul
fotoliului, Tudor fuma agale, rcccptiv dc data aceasla pcnlru vorbaiala lui
Sami.
-E i?
- Saru’ mana la boieri! Cand ai sorbit cu nesat asa o bautur5, parc-ai
cSzul insarcinal cu un cojiil de geniu, un I'cl dc Napoleon, care gandeste
pentru tine din burta la!
- Zi-i!
- A intrebat Conu Tudor, daca nu ma inscala pacaloasele dc ureclii de
la haine vechi, ce se inlampla cu proccsul docloruiui?
- Exact.
- Lupla mare, Coane Tudor! Jidanii spun ca pierde si ramanc mare
doctor cu clientela, iar domnii doclori inculpati castiga $i pierd bolnavii.
- De cc, Coane Sami'? Crczi ca e nebuu doctorul Munleanu?
- Parca Sami daca pierde inlr-o afacere c nebun? Domnii judcc&tori
care-or sa aiba onoarca sa judece un asa proces palpitant, or sa sice picior
peslc picior, fcrcasca Dumnezcu sa nu faca pantalonii genunchi, cu a$a
scumpcle dc $tofe, s-or s3 ascultc ca-i asa si nu-i asa si-i aid'd §i-i cam asa
§i nici chiar cam asa nu-i, 5-or s-asculte, 5-or s-ascullc, pana cand or sa-si
boteasca fruntca, 5-or s3 se uite la ceas lasand pc domnii Maistri s3 facii
targ de vorbe pana cand or sa puic capac. Coanc Tudor, n-ai vazut mala
cucoana cu corset dc pc vrcinea lui Sami! Pe-alunci carnca nu era cu
cartcia, §i cucoanelc aveau came si grasime cal un vapor care plcacS la
New-York. §-atuncea purtau corset! Asa un corset! Mai rau decal un gulcr
inalt penlru un jidan cu gusfi! Ce guler? Ce corset? Mai bine in sicriu cl asa
a lIT-a decal in corset ciasa I!... Cand iesea cucoana din corset, la domiciliu,
parca se topea omatul pe Ccahlau. Asa o bucurie! Asa o scarpinalura! Asa
un oftat cu deliciu!... Uilc-asa, Coane Tudor, or sa iasa domnii judecatori
dinlr-o asa dezbatere de lux. S-or sa delibereze domnii judecatori, cu tulun
cafcle negre, s-or sa amanc pronunjarca. Si intr-o zi or sa-si aduca aminte
ca trebue sa pronunlc! Or s3 se uite unul la altul, s-or sa spuie: In definiliv,
despre ce o li vorba? Nisle doclori cu renunie o spus despre alt doctor ca-i
nebun. Si allii o lual vorba s-o dus-o la ureclica doctorului cu pricina. Daca
era cuminlc sc facea ca n-atide. Dar cl o lacut proccs penlru o vorba. Cine
nu poatc face proces pentru o vorba, data sc poti iveste la vorbe? Cine nu
spune despre altul ca-i nebun? Zargliil, nebun, sui, intr-o ureche, saril!
Parca nici nu spui asa vorbe: ie stranuti! () stranulat domnii doctori asa o
vorbS 5-0 uilal s3 puie mana la guru! Ei, mare lucru! Da-i dracului, bre! Ce
s3 ne amcslccam noi, oamcni in loala tirea, magistral cu boli si congedii
medicalc, in treaba doclorilor! Acliitam! S-or sa aeliile, sc spala Sami pe
mani ca Pilal din Pontiu.
- §-or sa achile! medita Tudor care urmarise atcnl loata parodia lui
Sami.
In fond, Sami avea dreptatc. Parodia lui nu era decal o salira a rcalitalii
socialc. Tendinja coinoda de a bagaleliza dramele morale ale altora, simpli-
ficandu-lc pana !a o simpla exclamalie cu ridicarc din umcri, era un feno-
men eurent. Parc ca lipsea capacilatca de entuziasm moral. Omul ramanea
spectator fata dc lot ce nu-l alingea direct. Dreptatca parca 0 abstraelie
concrctizal3 mai mult lingvislic. O gaseai mai cu seama in dictionarc, cu
biografii penlru specialisti. Afaecrca Dreyfuss, in definiliv, nu era dccat un
fapt divers judiciar. Dar Fran(a dc-atunci isi dovedise nobila insomnic
grupandu-se antagonist in jurul accslci afaceri, imcnsificand-o prin numa-
rul parlicipanlilor. Multimilc dc azi vihrau ca o marc la malcliurilc de
fool-ball. Lupta penlru drcplalc oare nu le mai intcrcsa? E-adevaral ca
procc.sul doctorului avea un rasunet deosebit. Dar, dupa catc allase dc la
Petrus, lunica vedca in aeest proces mai eu scama pretextul unci distractii,
scandalul, in sens pitoresc, fara sa se pasioneze allfel. Incat n-ar fi fosl de
mirarc ca judecatorii in delibcrarc sa procedezc cu o ridicarc tlin umcri si
o exclamalie bagalclizanta...
- Coane Sami, si eu plcdez pentru dcKtorul Munleanu.

57
 - Aveam de-acu onoarca sa stiu! replica Fifig.
- De unde stiai, m3 rog?
- Conu Tudor l-a uitat pe Sami! L-a$i ruga cu profund respect pe Coca
Dudus s3-i aduc3 aminte lui Conu Tudor ca Sami n-are dreptul sa fie prost
la cap, ca-ndat3 se supar5 picioarele lui Sami si refuza sa-1 mai duc3 gratuit.
Pe vremea Domnitei, Dumnezeu s-o fie la El, cand Coca Dudu§ vroia sa-§i
faca o casa cu banii Tatutei, il chema pe Jupan Sami la sfat. §i Sami
trancanca vrute si nevnite pana cand Coca Dudus gasea drumul casei...
Cand Coca Dudus il inlreaba pc Sami, Conu Tudor vrea s3 faca ccva. §i ce
poate sa faca Conu Tudor cu doclorul Munttanu, cand Conu Tudor are
a$a o sanState ca nici nu-fi mai trebue cognac cand il vezi -, pacat de
madama Lenta ca vine cu $ip §i pleaca tot cu sip in loc $a-l uite pe masa.
§tiam, Coane Tudor.
- Ai ghicit.
- Am ghicit? De ce s3 nu poata jidanul ce poate figanul?
- Vra s3 zica pierd procesul?
- Conu Tudor nu pierde nimic.
- Parca spuneai...
- Te potrivesti mata la ce spune unu’ ca Sami! Eu am vorbit de domxiii
avocati. N-am ajuns inca la Conu Tudor...
- Eu nu-s avocat?
- Avocat calare s-o mai vazut? Haiduc cu servieta s-o mai auzit?
- Haiduc, Sami?
- Nu spun haiduc, Coane Tudor, dccat despre cel care-mi da frica. Mai
bine tac!
-E u ?
Sami ofta.
- Nu $tii ce pofi, Coane Tudor. Dac-a§i fi corabie 51 daca numai te-ai
uita la mine a§i cap3ta vant pan3-n Palestina. Mata ai sa cajtigi procesul
pierdut, - hotari Sami cu deget ascufit in toate templelc ebraicc.
Cu multi ani in urm3, Coca Dudu§ isi pregatea examenul de bacalaureat,
cuprins de un trac sporit de fiecare zi de invStSturS. Si atunci vorbise cu
Sami:
- Coca Dudu§. vad ca faci exercitii de laiat §i impuns - ii spusese Sami,
pe vremea cand Domnita traia printre trandafiri - , cu niste instrumente
poreciite carfi de scoalS. Drept sa-ti spun, eu care nu ma due la Icatru din
tinereta, asiepl cu deliciu sesiunea de examene... Mala $lii, Coca Dudus, ca
amicul Sami nu-i fricos fara de padure. In odaie amicul Sami e leu, fereasc3
Dumnezeu de cani! Ei bine, Coca Dudus, mi-ar fi frica s3 stau pe catedra
cu a$a un dev in fa{a. Parca l-a§i avea in spate cu pusca...
§i-ntr-adevar, Dudus trecusc viteaz pan3 la impertinenta prin fata comi-
siunii de bacalaureat, si castigase: dmtai pe presedinte si apoi examenul.

58
 Oarecum ilogic, dar autoritar, incredcrea Iui Sami ii dadu ccrlitudinca
ca va ca.stiga proeesul doctorului, cu toate ca nu-1 rczolvase fnca.
- Coane Tudor, apropo, sc ridica Sami ccremonios, prcgatindu-$i vorba
de plecare; rcspectuoase felicitari pcntru moslenitor...
Tudor fl privi intens intcrogativ.
- Se $tie cu mare bucuric in loata Moldova! Nu dcgeaba Sami-i vechi
prieten cu Madama Lenta $i vcchi dcvotat al slavitului neam Ccaur Alcaz.
Pot sa ridic mana cu paharul, Coane Tudor? '
- Lenta!
- O chem eu, ca n-aude cand asculta la usa!
Din nou aparu butelia cu cognac $i Sami inchina’ un paliar mai plin
pentru viitorul moslenitor al Vornicenilor.

CAP. Ill

Se stia intr-adcvar taina pe care Tudor n-o imparta$ise decal Iui Andro-
nic, caci urechea Madamei Lenta apartinea deopolriva §i usilor, iar gura,
prelungita de tclcfon, in povestea Iui Harap-Alb ar fi sporit c-un Vorbaila
numarul nastrusnicilor Lungila, Flamanzila §i ccilalti ai lor.
Taranii o salulau §i mai adanc pc Oana cand o inlaineau, cu toaie ca
trecea sprintena ca spicul. Mama! Biserica printre case, mama prinlrc
oamcni. Tarancele §i fetele de la curte se uitau mai gales la Oana, c-un fel
de nani-nani in privirea lung3.
Cand Tudor il vestise pe Tatula, fata Iui Andronic se acoperise de viata,
indreptandu-se spre fereastra primilor fulgi.
- Domnita va fi bimica! vorbise el in soapta, caci fulgii apropiau ccrul
de pamanl, mai luminati pe mfisura ce cadcau.
Se apropia cu fulgii iernii intaia desparlire a Oanci de Tudor, de cand
erau casatoriti. Fiecare fila a calendarului slia ca vine alta si inca alta care
se apropie de ziua plecarii lui Tudor. Oana parca devenea mai friguroasa,
cu toate ca focurile ardeau alat dc imbclsugal in marile sobe incat odaile
erau luminate nu numai de fcrcslrcle brum3rii ale fulgilor, dar si de leres-
trele de aur ale focului. Mirosea a lemn dc brad in toata casa. Un abur
albastrui plutea mereu somnoros prin incapcri: fumul de rasina de brad,
aducand iernii din cas3, vara padurilor de brad.
In fiecare dimineata, Tudor si Oana fSceau macar doua ccasuri de
calarie. Oana se deprinscse in a§a masura cu Pui-dc-Vant incat putea si sa
viseze, calarindu-1, prin roiul ingeresc al fulgilor.

59
 fntr-o diminealft, Tudor laeu un om dc omal.
fntr-alta zi inccrcft o saniula. Dar omatul inca nu sc a$ezase. Tumullul
alb al fulgilor mosncgca in gluma alcia dc slcjari, fara sa dca lemei dc iarna
pamantului. Un acr sprinlcn ca sampania, in care tolul sclipca a suras.
Crengile capatau musteji alhe, acoperisurile, scufc, si Cuviosul Alfeu, pul-
beri de coliva pe barba lui roscovana.
In acru! iernii, Tudor si Oana traiau clipc de primavara. VrSbiilc
n-aveau astampar. Sc jucau in ninsoare, cvocand chihotclilc batailor cu
perne. Ciorile incercau sa aiba glas de bas in corul lor negru.
Ca sa nu se inirisieze, Oana sc silea s3 nu mai spue in gand „Pleac3
Tudor", ci „Vine Craciunul", trecand pestc ullimilc zile negre ale anului,
sarindu-lc spre ccle numai rosii care aveau sS-i adunc pc toil la Vorniccni.
De allfel, chiar plecarea lui Tudor era legata dc sosirea lui Alee care insolca
in automobil pe Malvina si Miruna. Asa se hoiarase. In timpul procesului,
doinnii la Bucurcsti, iar doamnelc la Vorniceni. Asa ca Oana nu ramanea
singura.
In ultima noaptc lotusi, Oana nu inchisc ochii. li parea rau ca nu staruise.
sa piece cu Tudor la Bucuresti. Gandul ei il face a raspunzator pe Doctorul-
Cutremur. Dc la cl veneau zilcle negre ale calcndarului inimii. Mai c-ar li
dorit sa piarda procesul, daca Tudor n-ar fi fost la mijloc, inlezicandu-i
sinceritatea pornirii vindicative.^
Dreapt2, Oana!
Sc sculura de manie, dar nu si dc mclancolic. li venca sa planga la
gandul ca in noaptea urmaloare nu va mai auzi inima lui Tudor cu loala
Uinta ei, ca via{a de alaturi ii va I5sa doar un mai de vid, devenind o
dcparlarc spre care va tanji mercu gandul, inima, glasul. „Manole, Manole,
zidul rau ma strange...". Cum vine bocetul in gura unci taranci, asa venca
tanguirca baladci in mintca ei, Iuandu-i mercu somnul, l3sand-o sa sc zbu-
ciumc fara miscare - dc tcama sa nu-1 dcstcptc pc Tudor - , o noaptc
intreaga.
—Buna dimineata, Oncula.
Rcspira ca dupa fuga, privindu-1, si-nccpu sa planga pentru toal3 noap­
tea.
Hu(a-/ut(a, lm(a-hit(a
Pldngc dulcea mea Oncula!
lepurasii, cu tabula,
Spun lui Mo$ Craciun: Fugula
fti tncarca iar carula
Si alear^d la fatu(a
Care plunge ca prostula
Huia-luita, huia-hula.
—Tare-s proasla!
—Cine plcaca?
-T udor!

60
 - Cine vine?
- Tudor!
Nici nu plcaca, nici nu vine.'
Tudor e nitniai cu tine,
Oana, miere dc albino,
Dimincala cu glicinc,
. Nici nu plcacG, nici nu vine.'
Nici nu vine, nici nu plcaca!
Oana nu-i dccat o leuca
Singura. Dar o sa ireacd.
Rasu-ncepe, planxul scaca.
Nici nu vine, nici nu plcaca!
Calre amiaza sosi automobilul de la Bucuresli, cu glasuri dc-acolo,
luandu-l pc Tudor, lasand pe Malvina si Miruna, si sporind la loatc feres-
trclc tremurul mut al fulgilor care inchidcau Vornicenii in globul cu ninsori
al iernii.
De-atunci, suflctul Oanei deveni o fcreaslr3 care astepta langa fulgi.
Malvina intra ca un copil la Vorniccni. vrSnd sa Stic tot, sa vada lot, sa
pipac tot. Oana o install intr-o odac anumc pregalilS pcnlru ca si Alec, cu
vedcre spre mun(i. Bincmlcles, dc indala madama Lenla isi gasi noul prag,
devenind umbra Malvinci.
Miruna era dc-acolo ca ivita dinlr-un porlrel al sufragerici Alcaz. Vcchi-
mea locului devcnca frucl nou in linercla ci armonioasa. §i ca sc dcsparlise
de Petrus, dar nu parca trisla. Vorbca uncori cu f)ana despre Petrus ca
despre cincva plecat in oras cu treburi. Era un „acu$i se-ntoarce“ in calmul
ci devotat. Dimincata o insolca pc Oana la plimbarc, dcscopcrind impreuna
satul nins, Schitul Cuviosului Alicu, alcia dc stejari si mai cu seama ivirca
muntilor pe pragul manaslircsc al z3rii.
- Tare mi-s dragi! spunea ca, ca despre cci care au numc si loc in
priclenia omului.
Dup3 ce se intorceau de la plimbarc, ninsc si rumcnile, incepea gos-
podaria, c3ci manile Mirunci nu cunosteau somnul dccat in culcusul de
noapte. „Vinc Craciunul" pcnlru Miruna nu insemna un popas al bucuriei,
ci un drum cu amintire al manilor, pc care se insirau cozonacii, turlelc,
racilurile dc pasare si dc pore si cclelalle bcLsuguri ale dalinei.
Pe urma Mirunci, Oana deprinsc drumul camarii - cu Madama Lenla
pe prag ca o cioara izgonila din cuib, - drumul bucatiirici - cu liganul-
bucatar spaimantat cu ploconcala ca un slarcl la ivirca Milropolitului si
cu fetcle Domnitei adunate in prag ca la hora.
Dejunul ii aduna pe lo(i in solcmna sufragerie a ncamului Alcaz.
Bunicul era balran, dar zambitor si curtenitor. Bunica, sonor tanara in
argintul parului, amintca - cu Lenta la spate - zilelc dc glas ale Domnilci.
lar mamcle, prcasprintenc, Domnile mai curand dccat Doarnne, una cu

61
dimineala-n par si pc obraji, Oana dc Aur, ccalaita cu rugina-n par 51-n ochi
5,1 cu lumina de luna In cumintcnia obrajilor rolun/j.
Dupa dejim luau cafcaua In salon, cafcaua preparata de Miruna, „stand
Sa sfat“ cum spunea Andronic, Insusindu-.si-le pe toate; apoi, cu acelaji
ceremonial dc Inciinari adanci in fala ficcaruia, Andronic se ducea la
Domnita, He In etacul ei, lie la mormantul ci, unde II aslcpta banca 51
Domnul.
Malvina se relragea In odaia ei, cu un roman palpitant, dar mai cu seama
cu Madama Lcn(a care sc aseza pe-o perna, la capataiul divanuiui, cu
{igara, carp slinoase si vorbe in stare sa acopere toate hectarele mosiei pana
la Ccalilau.
lar Oana si Miruna se duceau la o fereastra dinspre muu{i, unde iarna
Isi deslacea evantaliile ninsorii.
Acolo incepca lana.
Miruna adusese un paner plin cu lana: pentru al ei si pentru al Oanei.
Sc vede ca lana, mai ales cand ninge la fereaslra, e pentru fete ca mirosul
toporasilor in nara caprioarelor. Una cate una, cu indrazneata sfiala, fetele
Domnitci se adunau pc covor, la fereastra manilor cu fir de lana, aducand
glasuri tinere in jurul nastcrii hainutelor.
Oana si Miruna nu le alungau. Lana pornea din mani sprs altc mani, cu
vorbe imeori, cu glasuri, cu mirari de floare si cu zambet inspre Icagan.
Totul se-ndeparta, c-o aburire, spre un veac de mijloc, intr-un castel
dc-atunci, unde femeile de la fereastra ranianeau cu ochii 51 cu lana dupa
cci plecati in zale; cu calul si cu lancea.
lar seara, ziua se-ntorcca In limpul anului, caci telefonul zbarnaia. l«a
panda mai de mull, Oana $i Miruna se intreceau care s’ajunga mai dintai.
- Petrus!
- Miruna!
- Tudor!
- Oana!
$i-n toi de iarna, sagetau prin spatiul tainei, randuncle.

CAP. IV

Parca fugeau ogari-fantoma pe intinderile ninse. Se starnise viscol.

Intre obrajii apropiali si vorbcle vccine, fulgii izbueneau ca scanteile,
sclipind de ger.

62
 - Nu tf-a inghclal nasul? o cerceta Miruna pc Oana, pipaindu-i-l cu
mana atunci scoasa din manuja de lana.
Oana tresSri cu zambet si triinisc Mirunei aburul dc argint al respiraliei.
- Pacat ca nu-i Petrus sa te vada! ELsii rumena-rumena!
Luptau din greu cu palpairile de vant. Omalul 1c inlra in $o§oni. Dar
n-ar fi renuntat la plimbarea zilnica pcntru nimic in lume. Si una si alia is>i
pregateau obrajii pentru intoarcerea baclilor. Miruna spunea:
- Hai 5-om pune fructe la fereastra!
Ferestrele acestor fruclc coapte erau obrajii lor dupa plimbare.
In dreptul aleii de stejari, le rasSri deodata inainte, de dup5 un txunchi,
cam impleticit si abea ipchcindu-sc la pallon, Macstrul Calistral Troia. Se
dcscoperi in fata lor cu gestul cavalerilor de pe vremea punasului.
- Sublime Dbamne...
- Buna dimincata, Maestre Troia.
Rczcmat de un stejar, dupa cfortul salutului, le privca din vin cu mareata
duia^ie.
- Compun un poem...
- FcIicitSrile noastre, Maestre.
Auzira:

oceanele, Icii, tigrii si vulcanii,

Ccml si adiincurile, veacurile, clipclc si ana
Via asupra mea, din umbrele Salami...
*
- T e lasam, Maestre, cu inspiratia.
- Sublime Doamne...
Dar sughitul ii sari ca o broscula de pe buze, cu un „iic“, saltandu-I dupa
el.
- Pardon!
I - Saracul Troia! fl compatimi c’un zambet Oana, dupa ce-1 lasara in
urmS.
In dreptul Schitului le intampina Cuviosul Alfeu.
- Saru’ mana, saru’ mana!
- Buna dimineata, Cuvioase, cum o mai duct?
- Da, saru’ mana, cand damigeana-i goala si icoanele se’ncrunta la
Alfeu!
- Lasa, Cuvioase, om aprinde noi o candela! vorbi Oana intocmai ca
Dudug-
- Tare se mai bucura §i damigeana la lumina!
- §i Fratele Ciubcica pe unde-i?
- Eei! se strasnici Alfeu in basuJ lui adanc, ea ciutura coborata in
fantana. El ii cu omatul.
- Se joaca?

.63
 - Nu, saru’ mana. Curala, c3 doar u om in tali firea, cal iJ vezi mala dc
copiJ la chip. §i tare-i gospodar, sar2culu’ dc cl! Toala trebusoara o face.
- $i Cuviosia-ta?
- Credinia! Credinta! cania repcdc Algcn, plecand dupa damigeana.
- §tii cum ii numcste Tudor? incepu Oana, dupa cc-si reluara drumul.
Menajeria! Rade dc ci §i cu ei, si-i iubcslc pc loli, protejandu-i.
- Ii arc de la Domni{a, explica Miruna, sculurandu-si capul dc nSvala
fulgilor.
- Adevarat! Tu $lii mai muilc decal mine dcsprc Coca Dudus! se mira
Oana, surprinsa deodata, dar far2 supararc.
O dipa, Nina Tomas Irecu prinlre clc, cu vlscolul.
- Ce mai face? intrcba Oana, farS alia spccificare.
- Avea un apartament la Carlton...
- A muril? trcsfiri Oana, inlr-un ciudal ameslec dc bucuric si mila.
- A scapat, bineintcles! zambi Miruna, slcrg5ndu-§i cu dosul manusii
sprincenclc albc. N-o vad dcloc murind pc Nina!
- Nici eu! zambi Oana la fcl. Dunmezcuic, ce fcmec!
- Place! Fiecarc barbal dc care arc ncvoc dcvinc iubitul ci: cat line
nevoia. Am inlalnit-o pc strada, dupa cc v-ali inters la Vorniccni. Sc uita
obraznic la mine, crezand c’am s-o evit. „Cc mai faci, Nina?“, am intrebat-o.
„Bine mersi, verisoara!“, mi-a raspuns. „Mata?“ §tii, Oana, genul accsta de
ironii e o adevarata pacostc a Ninei. Nu-i mullumita ca-i dcsteapta. E
obsedala de ambilia dc-a dovedi oricand ca e mai dcsteapta dccat cel cu
care vorbeste. Ea trebuc sa fie dcsteapta §i cand isi sulla nasul; lara pauza!
M-a tratat foartc de sus, stii, condcscendent, dar s-a linut dc mine ca umbra,
punandu-ma la curent cu „succcsele ci“. Un bancher evTeu, un fost mini-
stru, un diplomat si dupa cutrcmur un avocat. E incantata de culremurul
care i-a daramat apartamentul. Ziarele au scris dcsprc ea. A dat chiar §i un
inlcrviu, in care a schilat mai multe teorii originale. „Dcvin vedeta bucu-
restcana, verisoarS! Ai sa mai auzi despre Nina Toma?! Voi sunlcli clostclc,
eu sunt fcmcia marilor cvcnimcnlc“. Am inlrcbat-o, fara supararc: „Nina,
crczi tu ca marile evenimente au nevoe de femei ca tinc?“ „Ce vrei sa spui?“,
s-a inlepat ea. „Vreau s2 spun c2 tu ai nevoe de barbali, nu dc evenimente,
si c 2 evenimentelc au s* ele nevoe dc barbali, nu de femei ca line".
- Ce li-a r2spuns?
- M-a masurat din cap pana-n picioarc si a suras. Vezi, Oana, Nina e
unul dinlre rarii oameni pe care surasul ii slulesle. Nu sliu dc cc! Nina c
frumoasa. Dar n-are zambet. N-arc cer. E pulreda in trup adorabil, - sSraca
de ea!
Nina Tomas sc risipi, a§a cum vcnisc, pc campiile viscolitc, laolalta cu
salturile translucidc ale ogarilor-fanloma.
Oana $i Miruna pornira iarasi, caci Nina Ic oprLsc o clipa in afara ograzii,
ca si cum cvocarca ei numai la poarl2 isi gasca locul.

64
 - Asculta, Oana, lu ai intrat vrcodata la CD.?
- Inchipuicste-tf ca nu. E chiar curios!
C.D.-ul 1c rasari in ochii intorsi intr-acolo, ca un pilic uilat in fundul
unci gradini, in havuzul secat. Obloancle crau trase pe fcrcstrc. Asa ca
pavilionul-nazbatie al Iui Coca Dudus nu mai avea ochi, ci numai un obraz
de lcmn vechi §i o scufa tuguiata Jc oinat; adevarat Statu-Palma-Barba-Cot.
- Hai s-oin intra! propuse Fata Bunicilor.
- Ce-ar fi oare? sovai Oana, tare ispilila de taina iui Coca Dudus, dar
nestiind ce va spune Tudor.
- Tic nu-li plac podurile cu vechituri?
- Cum sS nu!
- Haidem atunci!
- N-am cheia.
- O dcscoperim noi la Madama Lenta.
Numita era de planton la cap3taiul Malvinei, cu metcrhaneaua vorbelor
ei, in rocnie de culoarea serbelului de ciresi amare.
- Madama Lenta! Madama Lenta! incepura fetele Domnitei, reluand
chcmarea Oanei si ducand-o in glasurilc lor pana la u?a Malvinei.
- Ncchcaza dupa Lenta! se fuduli Lenta catrc Malvina, ducandu-se sa
vada cc-i.
- Madama Lenta, poftim fuguta la Domnita Oana.
- Un instant, ch£re Madame! glasui Lenta catre Malvina pe prag, pu-
nand hotar lingvistic inlre persoane distinse si slugi.
Oana §i Miruna o asteptau afara, in hulubaria fulgil jr.
- Cheia de la C.D., Madama Lenta, ceru Oana, fara sa-$i poata stapani
zambirea, caci Madama Lenta, cu obazul ei de cafca turceasca, in rochia
ca serbetul de ciresi amare, printre fulgii care devcncau impertinent albi in
jurul ei, ar fi putut invia rasul si pe obrazul de os al mortilor. Hai, Lcntuco!
o indemna Oana, oarecum seuzandu-si zambetul prin diminutivul acordat.
Madama Lenta se buza posomorat, uitandu-se la smocul de chei de la
brau.
- Cheia dc la C.D.! De la C.D.! Eh! saraca Domnita! oft5 ca, gata s5-§i
caute batista.
Dar se razgandi.
- Zau c-o fi la printisor! Cine Stic unde zace zahaila! Multe o (i sliind
el Lenta! Da’ da!... §i trebue sa fie o mama de frig! Brrr! Lite, m2i ia cu
junghi in spate, numai cand ma gandesc! §i cnlb! §i gandac i! §i guzgani!
Parca-i simt pe subl fusta! ’Raca’n de mine si de mine! sc otari ea, plesnin-
du-se cu palma pcste fruntea incretita. Nu-i mai bine sa sta(i la caldurica?
Ia sa va faca Lenta o cafeluta cu rom! Zau asa! Vine, pacatclc mele,
printisorul, va gascste gutunarite si finc-tc, Lenta! Nu mai incap dc gura
’mnisale! Ca de ce, Lento, n-ai avut grija de Domuitele mele? Stai,
c 3- Tudor C c ju t Alcaz, vol 11 65
prinli$orule! Ca dc ce, Lento, le-ai lasat sa raceascS? Da’ nu m-auzi, prin-
lisorul inimii mele? C5 de ce, Lento... Z 2 u, haidcti in casa...
Dar la spatclc Lentei, Asincta le facea semn cu o chee, imbujoraft la
obraz, jucau§a la nari, dracoasa la ochi.
- Bine, Madama Lenta, conveni Oana, du-te mata $i ne ft cafele.
Dupa ce pleca Stareta lntunecimii ramasera numai dintii Asinetei in
tumultul fulgilor. Radea, cu obrajii ca cirea$a si sumanul pe umeri - jum2-
tate taranca, jumatate dracoiaca - cu toate amintirile C.D.-uIui in ochii ei
Si in cheia ridicata printre fulgi ca un semn zodiac.
Astfel, Intr-o zi dc povesle-poveste ca-nainte mult mai este, trei fete
cucuete...

CAP. V

Asineta.
Oana.
Fata Bunicilor.
Copilaria inainte.
Copilaria indarat.
Fulgii.
- Doamne, Domnitelor! se opri deodata Asineta cu manile alipile, gata
parcasa zboare din sumanul greu; s2 fi v2zut ’neavoastra ce mai de-a forfota
si hai era in toata ograda cand 1-am mutat pe Coca Dudus! Parca-I vSd iaca:
c-o ghiciusc2 -n mana, cu halatul Domnilei noastre - Dumnezeu s-o ierte,
saraca! - incaltat cu ni$te papuci vechi! Uite-asa ne mana! arata ea sufland
cu putere fulgii din dreptul buzelor. $i nu-i mai tacca gura! Noua istora ne
spunea CSmilele Domnitei! ce dihanii or mai II s’acelea! §i numai ce-1
auzeai: Unde mi-s izmcnele? $i noi, una catre alia: Unde-s izmenele Iui
Coca Dudus? Si unde se mania Domnita din cerdac: „Huesc muntii de
izmenele tale!" §i unde se’ntorcea Coca Dudus: „Da’ ce-s bucium izmenele
mele?" §i pune-te pe ras, mai frate!...
Cum sa nu razi?
Radcau lustrele: Oana, Miruna si Asineta, in tinereta lor ninsa.
Das glasurile de-atunci nu mai erau, si marea gluma a fulgilor era numai
tacere si iar tacere cum e gandul.
A fost odata ca niciodata, ca dac2 n-ar fi, nici nu s-ar povesli.
CSsuta din omat si din „a fost odat2“ auzi apropiere de glasuri dinsprc
viata.

66
 Unne de pasi se ivira prin omat, apropiindu-sc dc pragul pasasit.
O cioara, poatc corb, vasli a noapte, prin ninsoare, dand vestire dc
ridicarc a lainci.
Asincta lupta mult timp cu cheia in broasca timpului opril, sucind 51
mestacand ca pentru farmece, - caci s-au pierdut vorbcle care sa deschida
u$ile copilariei $i s2 -i reaprinda lampile.

*•
♦ *

U§a se deschisc pe un adanc de intuncric rcce ca un beci, altfcl Inglictal

decat arginlul iernii de la spate.
Tustrclc ramasera pe prag, cu frica celor inici de intuneric, astcplapd -
si mai dihai decal in vorbcle ligancii Lenta - un zbor de lilieci,*n2valj de
guzgani, sau alte-ntunecimi, bata-ic Toaca.
Dar nu se intampla nimic decal bStaia inimilor, trei, pc pragul vec hii
adormirL
- Cumplita intunecimc! spuse Miruna, scazandu-si glasul pana la soapt2.
Asineta ins2 se gandise la dc toate. Avea si lumanare si chibrituri, chiar
si cremene cu amnar.
Intrar2, toate trei odala, cu trei umbre si lumina lumanarii ridicatS cal
mai sus.
Pasii rasunau altfcl in tScerea anilor, pc pardoscala de caramida inghe-
fata. Vanlul avea acord de orga in jurul casei de barne.
- Asta-i sala de receptie, vorbi Asineta, recitand pompoasa fonnula de
odinioara a lui Coca Dudus. Aici dadea ’ncalui mese la mosafiri. Sa-1 fi
vazut, Domni|ele mele dragi, cu sleela la ochi! bufni Asineta din toata
inima, neputandu-si stapani navala rasului rcgasil Tarc-i mai ducea pe toti
de nas! N-ai mai vazut una ca aiasta! se minima ea ca la panorama. Cand
o facut sfeslania, nu mai incapcai de-atata omenire! O slujit chiar parinteie
Ilarion Voda! intari ea, ca si cum cineva ar fi culezai sa-i pue cuvantu! la
indoial2. Numai lumanari aprinse! Inlocmai ca la hiserica! O niinunajie.
zau! Si dupa aceea tine-te c-abea incepe! Oamenii din sat erau afara la masa
lor. Doamne, ce i-o mai indopat! Nistc sarmaluje de pore sa-ti lingi buzcle,
nu alia! Si v'm ca din fantanS, cu cofa: zau! Coca Dudus nu s’o lasat pan’ ei
nu i-o imbatal pe toti. Nunla in toata legea! Da’ stai, ca nu s-o ispravil! Coca
Dudus le-o facut vorbirc. Stra$nic! Le-o spus cate si mai cate ca din carte.
Si domnu’ Calistrat s-o ridicat s-o facut vorbire, da’ dc pe tidula. ParcS noi
cram proaste sa ne potrivim! Coca Dudus i-o pus vorbcle pe tidula! Caiul!
M2i, Calule! A$a-i spunea Coca Dudus. Da’ cal era el de cal - pe alunce,
adauga Asineta, c-acuma s-o berghclit! - loL Coca Dudus al mana. S2-i fi
v2zul, Domnitclor, pe taji in jurul mesei, ifi lua ochii, nu alta! Duduia Aida

67
- unde-o mai fi? - te’ngheta de frumoasa ce era! Aici seclea, - o a$ez5 glasul
Asinelci §i lumina lumanarii pe scaunul de-atunci...
Dar scaunul era gel, colbait, in ate de paianjen.
- . . . Intr-un cap a mesei sedea Domnita noastra - Dumnezeu s-o ierte
- gatila si mandra ca o Imparateasa. Tare-i mai crc§tea inima la Coca
Dudus! Du-du$! A$a se strasnicea !a ’nealui. Da’ il topea din ochi de drag
cc-i era! Aici sedea - Dumnezeu s-o ierte - o aseza glasul tanSr §i lumina
galbcna pc scaunul dc-atunci.
Dar trupul de-atunci era tarana ca §i trandafirii.
- ... In capu’ ditnpolriva statea Maritul... Maica m£! Maica mfe! Tc lua
cu frig in spate cand te-apropiai. Eii, lacu Asineta, acuma s-o schimbat,
parca-i de niere! Da’ sa-I fi vazul atunci!
C3/u lumina §i pc scaunul lui Andronic.
s- ... Aici slatea Parintele Ilarion Voda. Zau ca nu s-o schimbat! Daca-i
sfant! exolama Asineta cu o candoare lot atat de alba ca $i vechiul strai de
lumina al batranetii venerabilului preot.
Frunza Iuminii fnseamna §i locul celui de argint spre cer.
- . . . Aici sedea Jupan Sami! il tranti Asineta c-un fel de ciudS glumeata,
ca pe un luhal cu mangal. Aici seclea Calul...
De/gropala de glasul Asinetei si lumina lumanarii, inasa umbrelor plu-
tca pc moarte, cuprinsa in prohodul tacerii.
Dar trccutul accla cre$tea in Asineta ca zurgalaii unei sanii.
- ... §-apui sa fi vazut, Domnitele mele dragi, ce s-o incins! O tocmit
Coca Dudus pc scripcari si i-o pus sa zica un cantecel de-a ’nealui! se sfii
exciamatia Asinelci, tragand cu coada ochiului la scaunul lui Andronic.
Dar tot nu se lasa Asineta.

„S-apoi oooffjl
Foaic verde (oi de tided,
Vede Mosu-n deal o pitied,
Puica ca o acadea
lard Mosul ghiuj sadea,
Ooofff!"

Scaunele ascultau, grave, cSntecul Asinetei, care odinioara, desprins de

pe buza tiganilor, innourase pe unii, inseninand pc altii.
- ... D-apui fanfara dc la Voloval. Unde-o-nceput cioarele sS cante un
„Desteapta-te, Romane“ de rasunau muntii: lartai-tar{ai, bumbai-bumbai!
$i unde s-o sculat MariLul de-o inghetat si bautura din pahare, si s-o tot dus
cu duduia Aida, ca dupa racial Si dupa aceea o plecat §i Domnita cu
Madama Lenta, ua’ nu ca Maritul! O dus-o Coca Dudus dc-a brateta,
fas-fas-fasss, ia asa facea rochia Pomnitei, $i numai lumini de facie! Mai
ceva ca de Fasti! O minunatie! Si miroseau afar3 toti trandafirii. Parc5 erau

68
tocmitf! O murit saraca Domnita, Dumnezeu s-o ierte, cS buiiS mai era eu
inima. Huia de te surzea, da’ inimS ca aceea nici la mamuca mi gase$li... §i
dupS aceea (ine-te, mai Asineto! „Toarna, Asineto !11 A§a poruncca Coca
Dudu$. $i eu toarna §i iar toarna. Porunc3, d3! Fratele Ciubeica umplca
paharul lui Aifeu. Doamne, Domnitclor, aista cSlug3r mai bine-I facea
Dumnezeu fantanS! D-apui ca §i Troia! Maica m6, maica me! Da’ sa-1 fi
vazut ’neavoaslrS pc Jupan! L-o pus Coca Dudus s3 pupe mana parintelui.
„SSruta, !udo!“ S« saruta Jupan Fitig de-a prapadul! Dup3 aceea l-o pus sa
latre. S-o latrat Jupanul de-ai fi gandit ca niciodata nu i-o vorbit gura. S«
dupa aceea l-o pus sS moara §i i-o fScut Aifeu cantare de mort! Doamne
ferc$tc! se batu Asineta peslc zambetul gurii. $i Coca Dudus nu ma slabea:
„Toarna, Asineto!..."
Mai cazuse un trandafir galben din p&rul Asinetei in cupa lui Dudus,
cules de belia lui Coca Dudus - toarna, Asineto - pauS cand arsese rosu
pe gura Asinetei in intunericul casei pustii.
Dar Asineta, cu lumanarea ridicat3 galben ca si traudafirul, tScu imbu-
joratS si iar tacu, Inchisa pe laina Irandafirului de-atunci, indrcptandu-si
lumanarea dinspre masa umbrelor spre scara de stejar, pe care mai dintai
urcarS pasii de aur ai luminii, in ridicarea genelor.
- Uaidem la cucurigu, Domnitelor, le pofti Asineta.

CAP. VI

UrcarS treptele, una cate una, spre cele de sus. Atele de paianjen
coborau atingeri de ceata in drumul frunlilor suifoare. Dar si suflctele
treceau prin vama atelor de paianjen, pipaite de vechime. Mirosea vested
a pod colbait.
- Etacul lui Coca Dudus! vesti glasul Asinetei, intrand cu flacarS in
etaciil unei nopti de varS.
Domnita, incantator tanara in strae demodate, cu margarilare la gatul
decoltat, le privea de deasupra divanului, din rama de catifea rosie.
Zbura din ochii mari spre cca cu ochii ramasi, un „Bun3-dimineata,
Domnita1", atat era de proaspatS in flacara lumanSrii, peste somnul copi-
lariei lui Dudus.

69
 Numai covoarele §i salurile plccasera de-acolo, odala cu Dudu$. fncolo
toate erau: si ochiul mort al ceasului, intr-o tacere fara de tic-tac. O rasa
de $iac —a Fratelui Tudor - atarna in cucr, roas2 de molii, inchizand in
ruginiul ei soarele unui Ceahlau de adinioarS. Nici fesul nu lipsea, c3lu-
garesc, cel ce fuscse clopotul unui zbucium peregrin.
Pe masa de la cSpataiul divanului, o lumanare intr-un sfesnic de bronz,
o scrumelnita plina de mucuri de (igari, cateva carii si un caet de licean pe
care mana lui Dudus scrise caligrafic

POESII

O! ce dimineafa, Doamna, pestc hunel

Rad in clipe fetele luminii
Sprinten curge Bistrita in spume,
Fumurile due in cer arinii.

Vine soarele de la cules sulfina,

Cantu in destine sonalinc,
Zarile-s ca vinele pc lampla fuid,
Sufletul e lenut de violine...

Subl ochii Oanci - caci Miruna, mai la o parte, rasfoia un album cu

fotografii de ale Domnilei izvora adolescenja inimii lui Tudor. Oana nu
$tia decat sfar$itul acestei poezii. Soarele unei dimineti de la Vorniceni ii
amintise lui Tudor, alflturi de Oana, vcrsul ramas in urmS. II chemase ca
pe un manz, aratandu-i-l Oanei. Dar uitase strofele inccputului, impro-
vizand allele. §i iata ca celc adevarate veneau singure in ochii Oanei.

I(i mul(umesc adfinc, pamant,

CQ nii-ai dat via(a sa te-avdnl.
Eram hain, eram flam&nd.
$i iatS-s inflorit j t bland...

Srise cu creionul, slovele se aburisera, rasarind ca dintr-o departure.

Ochii care tc-au privil, ’*

Doamna dulce, care pled.
Sunt gaoace de culbcci
Cu osul strivit. »

70
 lrA irecut in lung arcus
Sind dc cocori.
Vei ramane pentru cion.
BStrdne Diulus!“

Pe-o fila nu era dccat atat:

„Mi-am gdsit inimu in roua“.

Dar jos de tot, subt spaliu! gol, sclipea o ghidu$ie:

„hilre doua nu le plouG!"

Inloarsc fila care fosni uscat.

„MG’naU spre Tinc-Doamne.

Nu te-uplcci!
fnlind muna spre Tine.
Dar tu (red.
Sunt singur cu sugeata.
Nu Te-nduri!
Nu am dccat lumina.
Tu mi-o furi!
Cocor fara dc aripi
Si Tu cuib... “

Chiar subt rinia finala a ultimului vers, se insirau intr-un fel dc picurare
grafica, rime:

Cuib
Imbuib /
Buib (Ce-o fi si asta? Rimu! Ce e rinia? o boala a
cuvintclor - margantar - descoperita dc oamcnii anormati!)

Toate bataile inimu adolcscente erau in caetul din mana Oanei. Madri-
galul, Urismul, revolta, gluma, autopcrsiflarea. Senzapa uniformei liceale
era atat de prezenta in cat Oana nu s-ar (i miral daeS ar fi gasit pc degctelc
ei pete de cemeala „Pclikan“, umede inca. Cad parfumul de loporasi al
adolescentei are si gust de creion meslecal in dinli, 51 miros de ccrneala.

71
 Dai iaia ca mai era ceva:

DOARME IAR MARIA SA

Doamna de mdrgdritar
Cu cocorii dusu-s-a.
In palaiul solilar
Doannc iar Mdria Sa.

Vandt, nuunii se-ngreoac

Cent! pared spttne cd
Ce-afost xoare va fi ploae,
Fmnzele se’ntwiccu.
Pared rasuna mai ieri
O Shcherazada.
Asldzi, vunt de niederi
Trece prin ogradd.
Tot ce nil e fi cc-afost
Fum e fi cenufd.
Dimineald fdrd rost
Du-te dupd Ufa.
Maud, pentru ce instnuu
Cd/tlcce de (itera?
Pc aleea de gonmi
S-a scnimit o lilerd.
Ce cu aur ineepea
Luminata pagind.
Strange-te opac, perdea,
C-afard-i paragina.
hwna, pared mai icii
Te-ai ivil corabie
Cu alai de primdveri.
Astuzi: moartd sabie.
Stai f-a.scultd acesl glas
Farb melodic.
En, spinare de Atlas.
Asldzi, pdpddie.

72
Cine spnne c-acest os
Scos din preistorie,
A rft fosl ivi Fat-Fnimos?
Stinge-te, memorie.
Nu m ai vreau s-aud nimic:
Trambi(3, nici ciopole.
Vie ploae cdte-un pic
Si apoi, cu ropotc.
Puirczeasca rand pe rand
Spnntenelefluere.
Numai vanlul, suerand
Apele sa-si dunie.
StingS-se in slava lor,
Moarte, toate stelele.
In sicriiil apelor
S3 tnvie lelele.
Duca-se-n pustiu dc veci
Fragedul mirezmelor.
Si deschida-se un bed
Cu puterea beznelor.
Cada franla in genunchi
Mandria pBdurilor,
Trunchi alBturea de trunchi,
Pe unna condurilor.
Pdna cSnd din cenil vechi
S-or pom i ninsorile
Si-n tacerea din urechi
S-or slei viorile.
Ptina cand, de mucegai
Si aripa ingerilor
Se va risipi din Rai
Peste valea pldngerilor.
*

RQndunica din altar

Cu cocorii dusu-s-a.
tn palatal sau amar.
Doamie iar Maria Sa.
 - Buna dimincata, fmparale! sopti Oana.
Miruna si Asineta asteptau semnul Oanei. Regasindu-le, dupa rasfoirea
caetului pus la loc, Oana porni cu elc sprc altc descoperiri, dupa flac3ra
lumanarii.
- A id e feredcul lui Coca Dudu$! rfisuna din nou glasul Asinctei, satul
de-atata tacere cu lumanare penlru altii. Sa fi vfrmt ’neavoastrS, Domni-
{elor, cc mai era cu scaldatul lui Coca Dudu$! Va-Icu! Toate fetelc Dom-
nitei - ca ia sa fi lipsit una! - ii caram apa docotita cu caldarile, tocmai de
la bucataric. Drum, nu saga! $i vezi, fato, sa nu te oparesti! §i Coca Dudu§
nu ne slabea din ochi dc la fcreastrfi! Numai odata-l vedcai ca duce palmele
la gvra si inccpe s3 racncasca:„Dom-ni-(aaa!“ dadu ca drumul glasului ca
penlru afarfi. „Fac fetcle rasol de tran-da-firi!" Foe sc lacea Domnita cand
auzea - de unde! - c3-i op3rim mandreta de Irandafiri! §i unde-o auzeai:
„Du-du555, spala-tc cu apa rece, ca tc jupoi de viu!“ Da’ ’nealui tot cu apa
caldS se spala, ca larc-i placea s3 vada nunta in juru! ’nisale! D-apui ce mai
era pana ce-i potriveam apa din caldura! Ba cu degctul o cerca, ba cu
termometru, §i numai cc-o slriga pe Madama Lenta. „Madama Lenta, fa
bunatale §i cearca-mi baia“, o poftca ’nealui. „Adica vrei sa ma oparesti,
printisorule?" suguia ’ncaei, varand in baia ’nealui un deget cum ii calranul.
„Lentuco“ fi spunea ’nealui, „am sa fac bae in cafea turceasca!" „Iaca!“, se
facea ’neai ca nu pricepea, da’ noi ne tope am de ras de negreata Madamei
Lenta care tare se mai mania pe noi si ne alunga: „Nu vi-i rusine, paca-
toaselor, sa statf la...“, se rusina Asineta, ocolind cuvantul Lentei, „...prin-
tisorului?", complects ca sprinten, dupa saltul peste glumcata vorba. Eh!
Timpuri! suspina Asineta dupa cle. Acuma, Doinnitclor, sa mai mergem in
odaia turceasca. Aiasta o tinea pentru niusafiri. Spunea ’nealui, cu slecla-n
ochi: „Domnita scumpa, mi s-o facut pofta de haiabucuri!" ..Lipscsti din
ochii mei!“ sc supSra Domnita, Dumnczeu s-o ierle! „Muia, Pusa, Meme,
Mui...“. Asa o ungea la inima Coca Dudus! Ie explicS Asineta, dandu-le
vorbe ingropate pe veci. „Domnila scumpa si adorala, fiul tau si-a facut un
haram“. Asta-i vorba turceasca, Ic lamuri Asineta, vorba harem, involuntar
romanizatn. Da’ Domnita foe se facea: „Nu-ti dau voe, vipera, sa necinstesti
casa parintilor tail** „Atunci pled". „Pleaca din ochii mci!“ „La Cistambul
ma duc“: tot o vorba turceasca, adauga confidential Asineta. „Du-te“. Si
iaca aid venea Coca Dudus, le anunta Asineta, luminand faimoasa odae
turceasca, zisa si „haram“.
Intrant intr-o incapcrc cu paretii acoperiti cu tablali de arama, iatagane
§i pistoalc vechi. Dc jur imprejur numai divane joasc, puse cap la cap $i in
dreptul fiecSruia catc-o masu|a orientala, incrustala cu sidef.
- Cand il apucau hachijcle aici dormea, inccpu Asineta. Alata spunea:
„Asineto, azi dorm in paturi!“ Nu pricepeam cu cum asa.da’ ii faceam patul
in haram. Ei, si iac-asa! ofta Asineta, dupa ce-si golise sacul, imbalranind
a ducii.

74
 - Dar mai este o odae in care n-am intrat! exclama Miruna care nu uita
niinic.
Asineta ridica din umeri, luminand cu fereala parca usa inchisa.
- Domnifele mele dragi, vorbi ea aplecandu-se, cu glas scazut; acolo n-o
intrat nimeni. „Mai Camilclor", ne-o spus Coca Dudu$, „cine intrS acolo
ramSne far5 cap! Ati priceput? Cade un cutit mesterit dc mine si va
tae capul!“ Si iaca n-am intrat! ofta Asineta ca orice femee a lui Barba-
Albastra inainte de-a trece pragul opril.
- Da-mi lumanarca, hotari Oana.
Asineta ramase dincolo dc pragul vcchii porunci.
Oana $i Miruna inlrara una dupa alia in taini(a copilariei lui Dudu§.

CAP. VII

Ur$i de pasI5, chiori; maiinute, unele far2 brate, altele fSr3 cap, altele
far5 coada; caprioare ramase cu trci §i cbiar numai cu doua pidoare; cai
cu talpi de lemn, cam jupuid, cu ochii sco^i, fara de coanie, fara scari; papusi
infirme; pui de gSinS galbeni ca ni§te caise cu labute de sarma; soldati de
plumb, intorsi de la razboi; trenuri de tinichea deraiate cu gara cu tot; pesti
de celuloid, tare spintecali; o lantema magica, diabolouri sparte, cuburi de
construit, un circ cu sonerie, un scranciob cu un leu si un crocodil, o
menajerie, o flota ramasa intr-un lighean ruginit, o vioarS cu slrune de
sfoara, globul pamantului intr-un picior, cu oclii, barba §i musteti de batjo-
cura; o Stea de Cradun inceto$ata de ale de paianjen, mai multc saniule,
un ham cu zurgalai - Hii, calu{ la Radaut - , patine cu rotite, rachete dc
tenis, cu strunele rupte si haite, o pusca Eureka, teancuri de zmee sparte,
bombite, ar$ice, popici, calugarasi de afumat, o cutic plinS de bumbi, un
ghioc cu vajaiala marinS, un glob de cristal, ablibilduri, un bloc zoologic,
un tcatru de papusi, o cutie de boscar, o carapace de broasca testoasa, un
dinte de elefant, o copitS, un pidor de cpure, un smoc de pene de pSun cu
ludul mort, cutii cu penite de tot felul, cioburi de oglinzi cu harap, ulcele
cu broscufe de celuloid si catifea, iarba arlificiala pentru turmele de carton,
o girafa cu cap de melc, trambite de lot felul, bice; ma$ti cu ranjet african,
cu musteti chinezesti, cu rat de pore s> coarne de bou; un titirez in care
adormise gematul metalic; sicriul unui joc de crocket; bucStarie de papusi;

75
manugi dc box, catalige, o eclectic de pragtii, unelc dc metal cu maner de
piele, altele de lemn cojit; o darabana sparta, curcle, hamuri, scari, zgarzi
cu zurgalai, sabii de tinichca ruginila, haine de carnaval, intre care un
costum de August-cel-Prost; un pupitru 51 o banca, amandoua acoperite cu
inscriptii, fie sapate cu cufitagul in lemn, fie cu cerneala:

„Mademoiselle Boulanf Ha!

Miss Gcrty Prescott! Ha!
Mana de fieri Ha!
Maestru! Calistrat Troia! Ha! Ha! Ha!
Dudus!
Dudus!
Dudus!
Victor Hugo! Ha!
Calul! Tinea Balaban! Ni-ha-ha!

...O bufnita impaiata, o veverila, o vulpc, ladite pline gi goale, cutii de

zahar cubic umplule cu abecedarc gi carti din clasele primate, fioros maz-
galite, un caet de poezii de-ale Maestrului Troia...
Azilul de Batrancta al jucariilor avea oaspeti. Tot ce-adusese Mo? Cra-
ciun, Tatuta §i Domnita, era acolo, dintai invins de zurba copilariei lui
Dudug, apoi adunat, pSstrat gi adus la loc ferit.
Un urs se numca Gu.
O maimuta, §u.
Iar capra, Hi.
- Pinge!
Numai Gu, Hi, $u gtiau astfel de tainc ale cumplitului adolescent.
Ardea o lumanare pentru moartca jucariilor.
Dar iala ca, iata ca, man, un zambet nemarturisit obrazului, indrepta
ochii Oanei spre ai Mirunei §i pe-ai Mirunei spre ai Oanei. Caci ningea
afarci spre Craciunul Bcthleemului, 5'1-n fata jucariilor uitate, doi fcti-logo-
fefi nepamanleni dadura gand la doua tincre Domnite.
Copilaria nu moare; mereu incepe.
- Oana, uila-te!
Tot ochiul Mirunei dcscoperi panerul cu carti.
Oana lumina, iar Fata Bunicilor scotea din colb vecliile steaguri ale
copilariei: Robinson Crusoe, Harap Alb, Cavalerul Morilor de Vanl, Geno-
veva de Brabant, Alba ca Zapada, Scufita Rosie, Cuore, Gulliver, Barbara
Ubric, Povcgtile lui lspirescu, ale Frajilor (irimm, Jules Verne...
Umbrcle lor - Robinson, Gulliver, Scufita - treceau pe un parele lumi-
nat de flac5r5 galbue, caci nu veneau din carte numai, ci de-a dreptul din

76
copilarie, cu totf fmparatii Albi, cu Fat Frumos, Ileana Cosanzeana, uriesii
$i piticii, vulpile $i ur$ii, cu fumica nazdravana, cu Ivan Turbin d5 si cu tot’s
ascmenea. C5ci alaiul lor daca e fara viata e 51 fara moarte, inai prcsus di:
om, imprejmuindu-1 dinspre Dumnezeu.
- Oncuta, tu mai (>> minte povestile?
- Da §i nu...
-T rebuie sa le invatam din nou, zambi Miruna, adimandu-lc cu grija in
paner, ca pe nistc mari fluturi de noapte, adormiti.
- Da-da, trebue s3 le invalSm din nou, incuviinta Oana. Or sa ne ceara
pove$ti.
- Lu5m cu noi pancrul, hotari Miruna, apucandu-1.
- Ce-aveti acolo, Domnitelor? le inlampinS uitala Asincta.
- Cuptul care tae limba celui care-ntreaba ne-ntrcbat! se strasnici glu-
met Miruna, ic$ind din incaperea tainelor aflate.
Nu banuiau ce le a$teapta.
C. D.-uI lui Dudu? gasise ceasul invierii. Zburase vestc in toata curtca
Vorniccnilor.
Andronic statea ca un bunic dc alb, sus, la fereastra altui Andronic:
de-odinioara. Mult il suparase casa lui Dudu$, in anii ci. Acuma insa u$a ci
din nou dcschisS, il umplea de viitor. Ca Mo$ Craciun, se uita la jucaria
nepotului, a$tcptandu-i mana mica inspre alb2 barba lui, vecina cu nin-
soarca.
Zburase din C. D. copilaria si pe fata lui Andronic Ceaur Alcaz.
Dar ?i toate fetele Domnijei se adunascra in fata C. D.-ului. N’u indraz-
neau sa intre, nepoftitc, dar nici nu le lasa inima sa piece. StSteau in
ninsoarc, cu obraji proaspeli si gene fulguitc, intr-u vesclie tie Florii.
„Sculati, sculali, boeri mari,
Floriie dalbe...“
A$a cadea ninsoarea in ochii tuturor.
Putea* s5 iasa $i Domnita In cerdac sa vada mare cc minunea Ta.
Dar veni Madama Lenta si o vazu si pe Domnita si pc Coca Dudu? si
pc toate cate nu mai erau, in fulgii - fulgii cc cadeau de prelutindeni, cu
lumini s*>aripi, cu sidef si cu margaritar, in indulcircn Raiului deschis.
Domnita era la o fereastra a Cerului.
M 05 Craciun era la fereastra lui Andronic.
Fetele Domnitci, cu obraji de ingeri ai vestirii, a$teptau...
Iar pc prag, Irei fete cucuete...
..Sculati, sculati, boeri mari,
Floriie dalbe!...“

77
 CAP. VIII

Parca sc revarsau apelc veselc ale unui torent in curgerea solemnS a

unui fluviu.
Sc mtampla ceva care schiinba ritmul Vornicenilor, ca pe vremca lui
Coca Dudus, de$i Tudor era plecat.
Oana si Miruna faccau mare grijitura la C. D. Focuri vajnice ardeau in
sobele curatite, dupa ce Buzdughina devenisc hornar.
- Ai gasil-o? il intrcbau fetele dc jos, batandu-l cu om3t.
- Pe cine sa gascsc, mai ncbunclor? le rafuia el dc pe acoperis, cu fata
inncgrita.
- Pe madaina Lenta! radeau fetele, araland spre fata lui acoperita dc
funingina.
.Fumul C. D.-ului vntalnea fulgii si se lupta cu viscolul ca un Fat Frumos
al fumurilor.
Toate fetele Domni(ei erau acolo, cu lulpane pe cap, maturi §i petici in
„toatc manile" - asa glumisc Oana, dandu-Ic vorba ca de la Dudus - si
veselie de clacS. Huiau Vornicenii!
Madama Lenta ahea mai ..dovedea", impartindu-si vorbele uitre C. D.
?i Malvina. C-o $uba pc umeri, carc-o ineca, si o caciula tuguiata, care vroia
s-o mghita, Madama Lenta forfotca de colo-colo, gandindu-se la C. D. cand
era cu Malvina si la Malvina cand era la C. D.
- Merdc!
Afiase pana §i vinul Macstrului Troia de n3strusnica nemaipomcnita
mlarcplarc. Era un „Ma Dudus!" in expresia fetii lui. I$i lua dcci pallonul
pe umeri, meumetandu-se pana la draria-dracuiui-de-treabS!
- Domni{clor! Domnitelor! Vine Maestrul Troia! vestira fetele care
aveau si mani.dar mai cu seama ochi pentru celc de-afara.
- Binc-ai venil, Macstre, il intampina Oana, oferindu-i un scaun.
- Sublima Doamna, sc inclina Maestrul, asa ccva merita o oda.
- Fa-o, Maestre, ii indemna Oana cu matura din man3.
- Sublima Doamna, vorba au/jta e un inalt ordin pentru Poet. Eu,
sublima Doamna. am cultul femeii...
Se nascu marc zvoanS dc ras pc buza fetelor care stiau multc.
Maestrul le masura ca pe nisle simple muste de cal, eontinuand:
- Nu apartin acestei epoci vulgare! aratS el spre ccle cu fusta. M-arn
formal la scoala sublimului Horatiu: „Vides ut alta slet nivae candidum...";
si la scoala sublimului Victor!...
- Maestre Troia, interveni Miruna, cautand s-o scape pe Oana de dis-
cursul sublimului Calistrat; mata esti un dislins inteleclual. Fii bun si sculur3
„nobilul colb al c3rliIor“, cum spunc, mi se pare...

78
 - Anatole France, distinsa Doamna, accepla sublimul. Pot sa va recit tot
raftul Anatole France. ..Haniilcar, roi somnolent de la...“
- Altadata, Maestre, ai sa nc incanti cu reciiari. Acuma to|i facem
IreabM.
Inlra deci $i Maestrul in bairamul gospodariei.

*
* *
/
Dar iata ca all urs, si mai din barlog, se ivi cu mormait: Alfeu.
- Ce-mi v2zurg ochii, miclu§elelor? Fum la C. D.!
- Las2 , Cuvioase, il lu5 la rost Asineta, ca aide malaluta vede fum §i cu
ochii inchisi!
- Fum de t3mae! glasui Alfeu, bas.
- Ba de vin! ii tinu isonul Asineta, sopran.
$i corul rasetelor rasuna c-un fel de „Doamnc, miluiesle“.
- Ce faci, Cuvioase? il lua in primire Miruna. Nu Iasi fetele sa faca
treaba! Ia poftim §i mata!
- S2-1 chem mai bine pe Ciubeica, saru’ mana, ca el e mai iscusil la
treaba manilor.
- Ba rSmai mala, cuvioase, ca e§ti mai barbat, si le mai dai inim2 fetelor!
- Sa fac o cantare!
- Cand om ajunge la odihnS ni-i face si cantare. Hai, Cuvioase, ia
impinge masa, ca doar esti un munte de om!
- Z2u ca-i bunS de Slarcla! zambi Alfeu, dupa ce se-ndepart3 urechea
Mirunei.
- Ai intrat la stapan, parintele! il impunsera fetele, ca de cand tc-o lasal
Coca Dudus...
- Cum m-o lasat, mai manzoacelor?
- D-apui cum sa nu te lese, ca la cai il are pe domnul caporal Buzdu-
ghina, §i la magar te-ar pune, da’ n-are!
- Aveti voi urechi, in schimb, penlru ce n-o fi avSnd Coca Dudus!
- la seama la urechi, pSrintcle, c-acusi o chem 2m pe Coana Slareta!
- Trancaniti, fetelor! Se cunoaste ca nu-i Madama Lenta la...
- La ce, Madama Lenta? o atatara fetele sa-si lepede vorba scumpa.
- §titi voi, ca altaceva nu-i de capul vostru!
- Bun2 vorba, Madama Lenta! incuviinla Alfeu, impingand un dulap.
- Hop si dumneata, Calugare! tresari Madama Lenta, vazandu-l cat
dulapul - dar cu barba - de dupa dulap. Ai crezut e2-i chivnita 5-ai intrat!
- Saru’ mana, Coana Lento!
- Mai Calugare, nu ma cuconi tu pe mine in saga, ca ina cuconesc eu
singur2 prin stiintele mele! se fali ea, devenind parca deodatS statuia ars2
a Madamei Lenta, c-o strung de gu§a subt barbie.

79
 - Nu zic! zbarnai Alfeu. Toatc Ic gtie Madama Lenta! Eh! ofta el a
nadul, dac-ar $ti 51 damigeana lui Alfeu cate-o uital Madama Lenta, vadrii
cu vin ar fi saracula!
- Madama Lenta, se ivi iar Miruna pe scara, ia fa si mata o treab3.
Adu-ne i:n ceainic cu apa clocotita gi tot ce trebue pentru ccai. O iei gi pe
Asir.cta, s3-ti ajule la adus. Hai, Madama Lenta, hai, ca ni s-a facut foame!
Nu-i aga, fctelor?
- Aga-i! Aga-i! >ncuviintar2 ele.
- Ceai! cxclaina Alfeu, cu un bas vrednic de vorba „iad“.
- §tie Madama Lenta, zambi Miruna, sa umplc cu ce trebue paharul
fiecaruia...
Sc desfacu un zambet cum sc deschide un altar, in faptura lui Alfeu.
Dar Miruna conlinua:
- Pentru Cuvios lapte, Madama Lenta!
- ladul ma-nghite! zbarnai Alfeu.
- Te scoate damigeana, Cuvioase! fl drese Asincta.
-T e-aud a Cutremurul! o binecuvantfi Alfeu.

CAP. IX

Dar iala ca prin fumul lulgilor venea 51 Conaselu, gradinarul.

Mercu aplecat asupra trandaftrilor, Tudor Confl.selu era adus de spate,
ca gi mognegii care-gi poarta Catcrinca la fereslrele boerilor. Dupa el venea
Tugui, cafelul gros ca un purccl, cu coada barligata gi tiicut ca un motan
bat ran.
Deprins numai cu trandafirii, Con3gelu parca ii avea mcreu in fata, chiar
gi iarna, cand nu-i mai pastra decat in gand, chipul lor acoperindu-i fata
omului, dandu-i lui mai mult tacere inspre floare decat vorba dinspre om.
N-avea decat lulcaua, pe Tugui gi trandafirii. N’ici muere, nid copil. Poate
c& trandafirii lui aveau gi nume, numai dc cl gtiut, caci daca cincva il intreba:
„Cc faci acolo, Mog Conaselu'*", raspundea: „Ia slau la sfat“. „Cu cine?"
Degetul lui Conaselu arSta spre unul - galben, rog sau alb. „D-apui aigtia
graesc?", ii nec<\ica acela. „D-apui da! Cine asculla numai cu urechea, nici
pc Diurmezeu nu-L audc!“, spunca Conaselu care devenise, dupa inoartca
Domnitei, gradinarul lui Andtonic, invatandu-1 gi pc el sa „stca la sfat cu
trandaiirii gi cu sleaua".
Venea Conagelu cu luleaua gi Tugui, prin satul nins al trandafirilor.
Nimeni nu-i mai vedea do-atat omat gi fulgi. Dar Conagelu ii gtia pe tott

SO
cum stau dupa fercastrS cu obrazul viitoarci primaveri, si gandtil Jui cu ei
era, - dar si cu altceva. C5ci la ferestrele casutci lui Dudus parca-ncepuse
dczgropatul trandafirilor. Se ridica de-asupra casei fum, venea de-acolo
zvon dc glasuri, rasarcauobraji cu bucuric, s-uncori se-mbujorau ferestrele
de palalaia lcmnclor din soba.
- laca si Mo§ Conasclu!
- Ce-i cu voi, mai fctelor?
- T rebaluim!
-r- Da’ ce s-o fi intamplat?
Fetcle ridicara din umcri. Trebaluiau, ce-i drept, dar nu stiau de ce
anume.
- Mata nu stii, Mu$ Conasclu, asa c la C. D.!
M 05 Conasclu intrasc singur. Tugui sc adunase la calcaiul ultimului pas
de-afara, astcpland cumintc varful cclui dintai pas din casa.
Pufaia Mosul luleaua, adunandu-se in gandul lui deprins numai cu in-
gropalul si cu dczgropatul trandafirilor. Panfi cand din zanibet parca, nu
din gura, fumul sc-nalta cu voio$ic.
$tia acuma Mosul laina Oanei, taina casei dezgropate. S-apropia de
primavara noul trandafir al neamului Alcaz.

*
* *

Cizmele lui llic-vezeteul duduira, lepadand cu tunct dc potcoava grama-

direa de omat.
- M 05 Ilie, botforii ca botforii! Da’ sculurS muslelile ca tare nc mai
umpli casa! il luara Icicle in primire.
C2ci pe musleata lui Ilie $i randunciele s-ar fi pulut lasa din zbor, ca §i
pe sarmele de telcgraf.
- Nu va da pace musleata lui Ilie! 51-0 Iungi Ilie dui doua p5rti deodata,
infoindu-si-o prclung.
- Nu-i cam alb5, Mos Uic?
- 'Mda! Multe iepe o-nhamal el Ilie cu musteata lui!
Fclele Domnitci ncchezara - ni-ha-ha-ha-ha, ni-ha-ha-ha-ha! - fr2-
mantand pardoseala cu picioarele.
- Cc-ati patii ? ra.sari pc scara glasul Mirunci si apoi si obrazul ei aplccat
pcste balustrada.
- Nu ne lasa-n pace Mos Ilie-Zmeul-Icpelor!
- Saru’ mana, duduita! se ploconi Ilie.
- Saru’ mana, duduita! ridica Mos Conasclu ochi spre obrazul ei.
- Oana! o strig5 Miruna. la uita-te jos: Area lui Noe! ispravi ea in soapta
la urccbea Oanei, gadi!ind-o cu sufiarea.

81
 - Trcbue sa Ic dam rachiu, hoi art Oana, inlocuindu-1 pe Tudor. E zi
marc si pcntru ci. Tomifo!
Tomita Oclii-Albi avca ochi vcrzi - ca Aida - dar privea fncrucisal: c-un
ochi la faina si altul la slanina, cum spune vorba veche. Celelalte fete
spuncau dcspre ea: c-un ochi la Ion ?i cu altul la Danila.
- Toraito, du-tc fuguta, - inccpu Oana care deprindea vorbele Mol-
dovei, du-tc la Madama Lenta si spune-i sa aduca de la camarS o sticla de
rachiu, pane alba si pastrama. Te-ai mtorsV §i paharc, Tomi{o, rasuna glasul
Oanci dupa calcailc ci.
Vorba „pahare“ cazu dc pe scarS spre cci de jos, cu sticla dupa ea, caci
nimeni dinlre cei cu mustcti nu se mai grabi sa piece dintre fuste.
Dar mai vcnisc inca unul, ramas sfios la lisa, printre fulgi, alSluri de
coada lui Tugui, chiar Fratcle Ciubeica, obrajor de inger, mani de gospo-
din5 care mulge vaca, privirc cuvioasa, gu$a galcsa. Ca manzul dupa iap3,
a$a era micul Ciubeica dupa marele Alfcu.
Slatu cl cal stalu in frig ca-n rug3ciune, cu smerenie si asteptare, dar
va/and omal ca un indemn spre celc albe dintr-un sal, isi sumeca el poalelc,
f$i rasuci largile maneci si-ncepu sa nasea, fara de pacat, fat-logofat ce-i
zice OmuI-de-Omat, la incepul cat damigeana lui Alfcu, §-apoi aproape cat
si Cuviusul, dar cu falci de luna plina.
lar dinspre Curtc, cu Madama Lenta-n frunte, s-apropia alaiul marelui
ospat.
- Fete-hai, le vesli Asincla intrand mai mcarcata ca magarul, n-a{i vazut
voi ce flacau mandril v-astcapta?: la-n!...
- Unde, mai Asineto? mtrebara elc cu prepus, simlind ca-i saga, dar mai
Slii!
- La usa.
Ca din cuib, capete rasarira, nas In nas cu Omul-de-Omat si cu sfiala
rusinala fnspre trandafir a Fralelui Ciubeica.
Inlr-o clipa, casa sc goli de vrabii, iar omatul se umplu. Zburau mingi
albc, vorlie, chiole si rasete, nuntindu-l pe (lacaul iernii.
Ciubeica Fratcle slalea ca nascatoarca, far?i dc prihana, mire fulgi si
fete, mire bulgari dc omal si glume zghihuile.
Pana cand Miruna puse capat, poruncind de sus, de la fereastra cu
Craciun:
- Ajunge!
- Dc unde-mi rasarisi, CiubeicS? il inlSmpina Alfeu.
- De la Schil, Cuvioase, raspunse cl dintre fuslele fctelor care-1 insojeau
cu tambalau.
- Ai adus-o?
Ciubeica facu numai din gene semn ca „da“, plceandu-le pe vorba
damigeana.
- Acuma, holarf Miruna, to{i cci carc-au facul treaba se a§eaz3 la masa.

82
 Numai Ciubeica ramase de izbeli§te, necutezand.
- A§az3-te, Calug2ra$ule! ii porunci Miruna.
Se aseza deci §i Ciubeica pe o margine de scaun in jurul lungei mesc.
croita de Dudu§ pentru osp5t §i sotii.
Area lui Noe ospSta in jurul mesei.

CAP. X

Oana $i Miruna i§i beau ceaiul, asezate pe marginea unei irepte, legate
cu tulpan de gospodina, foartc imbujorate si de cele de-afara, ale iernii, si
de cele din casa, ale focului.
Madama Lenta prezida in capul mesei, stand la locul de odinioara al
Domnitei.
Oana facu semn Mirunei, ridicandu-se cu paharul de ccai in mana.
Miruna o urma sus, in etacul lui Coca Dudu§, lasand ospStului deplina
libertate. Toatc incaperile inviasera. Aerul iernii inlrase proaspat, aducand
tineretS de primavar5 in casa sobelor aprinse. Podclele miroseau a ceara.
Radeau odSile din nou, limpezile, priinenite, impodobitc. In odaia jucariilor
nu intrase decat Oana §i Miruna, caci nu oricine poate pune mana pe ce-a
adus odinioara Mos CrSciun. Plecase colbul jucariilor slricatc §i desimile
paianjemilui. Picurase strop de primavara.
- Pinge?
- Nu mai pinge, Gu, Hi, §u!
Jos, glasurilc sc-ncingeau la masa umbrclor.
- Fratilor, vorbi Alfeu, saltandu-se in scaun, n-am auzit vorba rachiului.
- Care-i aceia, Calugare? ll strapunse Lenta.
- TrSiasca Coca Dudus! tuna Alfeu cu glas de Mitropolic.
Rasuna in cor: ..Traiasca Coca Dudu§!“
Apoi all glas, al Asinetei, trambita:
-T raiasca Domnitele noaslre!“
larcorul, cu Alfeu 51 Troia printre vrabii: „Traiasca Domnitele noastre!"
Vorbele rachiului! C5ci „traiasc5“ nu-i vorba de ceai, chiar intre fete.
Madama Lenta venise cu vorba Oanei - sticla - in cosul ei: cu slide. Asa
c5 era de unde, pentru unul ca Alfeu - fanlana - pentru unul ca Troia -
calul - §i chiar pentru una ca Madama Lenta: colac pcsle pupaza.
Focul ardca in soba mare cu-atata destoinicie incat treptal cojoacele sc
topira de pe umeri, lasandu-i pe oanicni s5 Ic fie bine la flacara rachiului ji

83
la lumina vinului. Se desfacu buza a cSntec. Numai tiganii mai lipseau, cu
indrficita struna lor.
Adica mai lipseau $i allele: in zarea gandului. Mijeau pe-acolo, ca din
abur, o Domnina cu glas stragnic si cu inima la fcl, un Coca Dudu$ mai dihai
in fapta decat Domnita in glas, un ospat de odinioara, cand cu sfestania
casei, un chiolhan care nu se mai afla, parca-parca si un Jupan Sami,
pccetluit la pamant de piciorul Maestrului Troia, preotul llarion Voda,
tiganii de la Volovat...
Dar cine s5 nu uite si de oftal cand rachiul curge, cu foe in soba, cu fete
in geana si iarna numai la fereastra bocrcasca...
Astfcl erau, cu Madama Lenta stramba inspre Troia, §i zburlifi de
glasuri, cand deodata parca se-ntalnira ochi in ochi cu chiar Cutremurul.
Intrase. fara sa-1 auda nimeni, inait, cu suba ninsa ca $i barba, Andronic.
Toti saltara in picioare, amutind.
Andronic cuprinse masa umbrelor cu o privire si intinzand bra{ul, cu o
miscarc preoteasca, le facu semn sa se aseze. U ascultara, dar plurirS deo­
data pe un sloi de ghia(a.
Pa$ii lui Andronic rasunau pe scara.
Miruna Lspravea singurS „haramul“ odaii turcesli. In etacul lui Dudu§
nu era decat Oana, cu caetul de versuri, la gura sobei. Acolo o gasi Andro­
nic.
Ii saruta mana, ca de obicei, inclinandu-se adanc.
- ft* multumesc, Oana!
- $tii, Tatuta, ideia e a Mirunei.
- Nu! clatina din cap Andronic, c-un paenjenis de zambet; i(i mul(umesc
pentru altaceva...
Sprincencle Oanei se ridicara intrebator.
Ca niciodatS, mana lui Andronic ii dczinicrda parul de aur.
- §tiu. Mi-a spus Tudor. Am s3 fiu bunic.
§i nu se auzca decat focui din soba si suspinul de frunzis ceicsc al
fulgilor pe la ferestre.
Cci de jos staleau ca intr-o casS inclcstala de lava, cu urechea la panda,
cu capelcle rasucite spre scara lui Andronic.
Din nou pasii lui Andronic rasunara in tScerca casei. Cobora pe scara,
aparand, treapta cu treapta, de la picioare insf)re barba.
Crescu spre ei. Dar nu trecu, ci se opri - mari! - chiar in capul mesci^
fata-n fata cu Madama Lenta care sta in capul celalalt.
- Dati-mi §i mie un rachiu.
ti dadura si umplura paharul, ca in vis.
- In sanatatea voastra. Sa traiti, oameni buni.
Dupa ce pleca, trecura multi fulgi pe la ferestre pana cand glasul lui
Alfeu tuna ca al furtunilor de munte:
- Traiasca Maritul!

84
 §i corul raspunse ca un chiot al v3ilor:
—Traiasca Maritul!

*
* *

Omul cunoagte o fericire al card nume 1-a cam uitat; nunicle ei c

ostcneala. Cel carc-i ostcnit dupa deplinalatea und munci, la ceasul lam-
piJor, intr-un fotoliu in care sc intinde fiindca nu mai poate, e fericit in trup,
cu sufletul lasat in voe ca o vasla.
La fcreastra lanei si la ccasul lampii, Oana gi Miruna erau atat de
ostenite dupa o amiaza inlreaga de grijitura incat manile lor uitasera dc
lana care le aglcpta in pancrag. Stateau ca doua bunice, cu mar in loc de
zbarciluri gi tare nu cu ochelari.
Se cuibarise gi un alt paner alaturi dc al lanei, tot jos pe covoi, in dara
jarului din soba, dar inca nu-i sunase ccasul. Ca gi al lanei, agtepta.
Ningea mereu.
Tic-tac, tic-tac, - spunea un et as de pc parete, singur ascultandu-se, aga
cum li se-ntampla lor in toate casele batrane, cand copiii nu-s acasa.
V'enca Tudor! Venea Pelrug! Vcnea Craciunul!
Nu ganduri! Simple exclamajii ale inimii.
Totul era cu lene: lana, iarna, focul, mana si tic-tac-ul. Chiar gi genele.
Poate ca dacS n-ar fi aglcptat, gtiind c3 vine-vine-vine, soneria
telefonului cu glasuri de la Bucuregti, gi Oana gi Miruna ar fi adormit un
pic, cu toate ca nu mai era decat pulin pana la ceasul mesei.
Dar lot in somn erau, nu ’nluncricul, in transparen(a somnului, v3zandu-
le pe toate ccle g-auzindu-le ca printr-o apa limpede.
Astfel simtira apropierea fetclor Domnitei. Usa se deschise far5 zgomol,
ca la ceasul lampilor, gi una catc una, dupa Asineta, fctelc intrara, apropiin •
du-se de locul gi fcreastra lanei.
Jarul din soba, harbuzegte rogu, parca zangani dc-atat bclgug, cu o
ugoar5 revarsare de scantei, incins de ras buftac.
Nu s-auzea decat tic-tacul, cu toate ca intrasera atatea fete. Agteptau.
Ce? Nu gtiau nici ele, caci lana adormise motancglc la picirrarele Dom-
nitelor. Dar ele, chiar dupa o zi ca asta, nu uitau firul de lana care albcgte-n
gandul fetci spre femec gi spre prune.
Cum nimenea nu le gonca, degi nici nimenea nu le chemase, se agezara
una cate una pe covor, langa fotolii, luminate de bujorii jarului.
- Trai, nineaca! lc-ar fi spus Domnita. Vicrmii de matase tot mai fac o
trebugoara...
Ele nu faceau nimic: nici bine gi nici rau. Stateau dup3 o zi de gluma-n
muncS intr-un fel de somn in gluma, dar cuminti ca-n serile de Denii. Parca

85
Ie venca sfl toarca dupa felul pisicesc. Zarabirea la caldura, neiviia pe obraji,
e ca lorsul matelor.
Tic-lac, tic-lac, - spunea cel din pSrete, dand un vechi mdernn.
Data §i greerul de iarna ar fi fost pe-acolo, ar fi spus §i el cu scripca:
ti-cri, cri-li!
Fulgii suflau soapte la fcrestre.
Lampa aslepla subt globul ei, finand in mana ei de noapte mar de aur.
PanS cand ceasul sunS, ncauzit dccat de-o mana care se mtinse rnspre
cosul nou venit alaluri de al lanci. O carte se deschise, la-nt5mplare.
§i un glas, al Oanei, fnccpu incetisor, subt par de aur §i subt ochi albastri:
- A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nici nu s-ar povesti. A fost
un Imparat §i o lmparatcasa...
Nimeni nu-i auzi pe cei care inlrau. Dintai Andronic, in urma lui Ma-
dama Le»la pe chipul carcia „Poflili la masS", rnainte dc a gl3sui ragusit,
se holba in ochi cu-n fcl de „hau!ica“ liganesc. Dar n-avu timp sa tulbure
cu glasul ci, caci Andronic se-ntoarse, acoperind-o cu trupul lui inalt:
- Sst! Domnita Oana ceteste o poveste...
 „.$( w ait celc rind pe rind,
Vor trccc, vuifd scuturind."

PARTEA A TREIA
GALOPUL

CAP. I

Procesul doctorului Gorea Munteanu nu se dezbSlea numai la Bucu-

regti; se proecta cu atata intensitate 51 la Vomiceni, meat devenea umbra
apSsatoare a trupului nevazut.
Cu o seara mai ’nainte telefonul adusese vestea ca procesul se judeca
sigur a doua zi. Se ivisera multe piedici viclene in caiea procedurii com-
plecte, dar staruinta lucida §i prevazatoare a lui Petrus izbutise pana la
urmS sS le mixture, castigand mtaia victorie: a procedurii complecte.
Tudor era atat de cufundat in ganduri innourate s-atat de distrat - in
acel moment - incat uila sS atraga atenlia lui Petrus c 2 nu-i nevoe sa allc
cei dc-acasa ca procesul se judcca. Auzi deodala glasul lui Petrus trimetand
vestea nedorita Mirunei cu care vorbea la telefon:
- Ne judecSin sigur, apasa Petrus cu atata putere, incat Tudor o si vazu
pe Oana deschizand ochi rnari.
Dar era prea tarziu ca sa mai poata opri pe semanalorul de vant.
Furtuna incepu la Vorniceni: in suflctul Oanei.
- Ce-i cu tine, Oncuta? o intrebS Miruna vazand-o absents la raasa.
Oana se apara de raspuns, cu o ridicare evaziva din umeri, dar obscsia
incepuse in ea, acoperindu-i pana si bucuria de a sti ca se apropie intoar-
cerea lui Tudor. Se zvarcoli toata noaptea, trezindu-se, iar adormind, iar

87
visand, iar degteptandu-se. fl visa pe Tudor invins, cu frunlea aplecatS parcS
pe un pupitru de scoala, inir-o atitudine de repelcnt ocolil de bucuria celor
care-au trecut clasa. Fondul plastic al seriei de visuri era liccul cu b&ncile
spaimei de profesori. De-acolo izvorau visurile infrangerii lui Tudor.
Cum se dejtepla, se scutura cu un fel de dispret ciudos de absurdul
acestor visuri, argumentand c3 Tudor nu poate fi invins, ca va pleda bine -
cu toatc ca-i lipsea experienta de avocat fiindca plcdoaria e tot o forma
a vitalilatfi verbale, coplegitoare la Tudor. Se convingea, dar nu se insenina.
Adormca din nou §i iar visa, intrand cu Gecare vis tot mai adanc in zona
$coIar3 a suflelului, acolo unde-s indoielile dc sine $i spaimele de examene,
pe care le proecta necontenit in Tudor: din vis. Toate culminara in paroxis-
mul de umilintS al celui din urxna vis, cu care-51 incepu diminea(a: Tudor,
palmuit de un domn cu robS, nu riposta: pleca fruntea 51 se strecura printre
mii de ochi care-1 priveau, cu spinarea incovoiata.
Oana se destepta cu lacrimi pe obraz §i gatul inecat de sufcrintS. De-
atunci pare3 purli o rana zvacnitoare in miezul 6in(ei ei.
Dimineata trecu astfel. Plimbarea nu fu plimbare, a Oanei alaturi de
Miruna, ci drumul unci obsesii. IncS din tiinpul dejunului, Miruna, care n-o
mai pierdea din ochi, observa gestul ei de-a verifica necontenit ora. N-o
vazuse nidodata pe Oana la Vorniccni cu un astfel de tic. Cad la Vorniceni
ceasornicele deveneau inutile, timpul fiind impartil de dimineata, amiaz3 51
noapte, la toate ferestrele. Gestul Oanei, prin repclirea lui §i anxietatea
expresiei, evoca aproape orgia de termometru a celor obsedati de febri-
citarea lor.
- Ce-i cu tine, nihi omule? o lu3 Miruna energic de umeri, privind-o
drept in ochi, cu-n fel de autoritate barbSteasca.
Oana cerc3 s3-§i scuture gandurile inainte de-a rSspunde, c5ci de r3s-
puns trebuia sa rSspunda, nu atal Gindca o intreba Miruna, dar fiindcS nu
mai putea suporta viespuiala din ea.
- Crezi c-a inceput procesul? cerca ea tolugi sa ocoleascS marturisirea
complecta, fara sa minta de-a binclea.
- Asta tc preocupS! se inscninS Miruna. Eu credeam...
- Ce credeai? s3ri Oana.
Nici Miruna n-avu incotro. Ochii Oanei ii smulgeau raspunsul cu rada-
cini cu tot.
- O prostie! Credeam ca te nelinigtegte vremea! §tii, sa nu se-nz3pe-
zeasca, rezum3 ea, bagatelizandu-§i gandul. §i tu te gandcai la proces! Bine,
dar nu mai inteleg nimic! Ce anume te preocupa?
- Tudor pledeaza...
- Ei §i? Si Petrus pledeaza. Nu vad nid o probleina!
- Petrus e deprins, are experienta. Tudor...
- Ei! Tudor?

88
 Oana oftS, fara sa raspundS, caci urechea ci n-ar II suportat s5 auda
gandurile despre Tudor devenind vorbe spuse Mirunei.
- L-ara visat... incepu Oana, Irijand oarecum.
- Cum 1-ai visat? o brulaliza Miruna, cerandu-i amanuntele, cum pre-
tinzi restul de la o suma dc bani.
- U-mi-Iit! se hotari Oana, scandand vorba oribila si insotind-o cu o
•violenta batae din picior.
- Bine, mai omule, si tc polrivesli la visuri? Asineta te cheam3 sau Oana
Alcaz?
- M3 cheama Oana Tudor Ceaur Alcaz! izbucni-Oana cu obrajii in
fiacari; §i sunt o stupida Asineta, $i sunt tot ce mai vrei, - dar mi-c fric3!
Tips cuvantul cu exasperare, liberandu-se dc apasarea lui, dar deindata
o cuprinse plansul cu spinarea zguduita. Miruna astepta sa treaca lacrimile,
farS grabs de-a le pololi, pana cand ocliii Oanei apSrurS linipezi{i ^i rusi-
nati.
- Te rog sa ma ierii. Sunt nervoas3!
- Mai omule, n-am de ce sa te ierl, dar vreau sa-{i pun mintca la loc.
Hai sa ne plinibam.
- N'uu! se ap3r3 Oana cu lehamile. Vreau s5 dorm 51 sa ma-ntind.
- Oncuta, nu fii DamS cu camelii! zambi Miruna cu dojana glumealS.
Nu-ti sta bine! Hai sa Faccm cativa pa$i afara §i sa nc rafuim noi doua inde
noil
Oana se resemna cu o pasivitate botoasa. Icsi cu Miruna, dup2 ce sc
imbracara, luand-o incet spre poarta. Calva limp Lficura, lasandu-se inva-
luite de fulgi. Oana abea i§i tara picioarele incaltate cu 5050m, ca scolarii
dusi cu sila la scoala de neinduplccatele lor mume. Nu vroia sa mai sde dc
nimic. Ocliii ei refuzau sa priveasca sircapa feerie a albului dezlantuit.
Laolalta, pamantul 51 vazduhul nu erau decal enorma fluturare a unui galop
alb suflat cu jar de diamante si cu fum de margaritar.
Mersul dcvenca un fcl dc inot. Dar pasul Mirunei poruncea hotarit:
inainte! §i Oana, pedepsila, accepta, cu ochii in jas. Abea la banca de subt
stejarul Chioaci Miruna se opri. Valea alba si sura; munlii cl3deau corabii-
fantome; respiratia fumega polar. Putcau sa-nceapa ursii albi.
- Cum o fi spinarea lupilor pe vremca asta? intreba Miruna cu gravitate.
Oana ridica ochii spre ea 51 bufni de ras.
- Nu, serios, reveni Miruna. Am spus o prostie?
- Cum s3 fie? Cum e inloldcauna.
- Nu e alba?
- Lup alb?
- Nu, m5i omule, tu nu vezi: acuma toatc albesc. Trcbue sa fie o frumur
sejS: lupi cu spinarile ninse...
- ...ca o musteata! glumi Oana.

89
 - Veveritcle slau in scorbura cu alunele lor roseate! zambi Miruna,
parca rasfoind cartea cu poz.e a unui copil. Ur§ii dorm in barlog. Ciorile
stau in cuib. Numai lupii...
- Ia lasa-ma cu lupii t5i! se scutura Oana. Imi degera urechile!
- Infunda caciula! tu ai tample, gene si sprincenc de argint.
Sc inapoiara, cu pasul sprintenit de pintenul gcrului.
- Crezi c-a inceput? intreba Oana brusc.
- Ce sa-nceapa?
- Procesul.
- lar! ’
- N-ai spus tu, protesta Oana, ca mergem sa vorbim?
- Sigur, dar nu despre proces. Procesul se judeca f&r& de noi. Despre
tine voiam sa vorbesc... Slai s5 ajungem acasa. Abea pot deschide gura de
atata vantoasa. Ai uitat spinarca lupilor?
- Ce ai cu lupii?
- Nu vreau sa-mi manance pe Scufita Ro$ic!
- Fii serios, mai omule! protests Oana. Unde stam de vorba?
- La fereastra noastra. Doar nu s-a intamplat nimic. Impletim si vorbim.
- Teribila esti cu caimul tau! exclamS Oana.
Sc dezbracara s*-5i luarS Iocurile in fotolii, la fereastra lanci. Fetele erau
mobilizate la bucatarie pentru pregatirile de sarbatori.
Tic-tae... Tic-tac...
- Uita-te, Oncuta, daca te trage inima! incuviinta Miruna, oprindu-se
din tricotat. Ora patru s> douazeci si doua de minute, daca ceasul de la
Vorniceni merge in pas cu ccle de la Bucurcsti. La ora asta Tudor a isprSvit.
- De unde slii? sari Oana.
- ^tie baba!
- Hai spune-odata!
- IubitS cumnata, incepu Miruna olicial pedant, Tribunalele se des-
chid la ora unu. Petrus a obtinut de la Presedinte ca procesul sS fie pus
dupa contravcntii...
- Cc-i asta? se Increli Oana.
- Bagatelelc care se judeca repede. $tii, cucoana care nu si-a strans
gunoiul din ograda...
- Etc... etc... etc... o opri Oana. $i?
- Dcci, procesul a inceput. Tudor $i Petrus au cuvantul cei dintai.
- De ce?
- Ei sunt parte civila.
- Cc-i asta? se increti iar Oana.
- Reclamantii. Adica ci il reprezinta pe doctor. La ora asta au isprSvit
amandoi. Numai lupii...
- Iar inccpi!

90
 - Ma-nlorc la lupii mei cu spinarca alba! Cei dc la Bucure$ti fumcaza
pe sala pa$ilor pierduti.
Oana oftS.
Tic-tac, tic-tac...
- Palru 51 jumatate, specifics Minina, care slatea cu fata la ceasornic.
Am sS-(i cronometrez criza de frica si am sa inlocmesc o foae de observafie
pc care am sa i-o dau lui Tudor din parlea lui Mo§ Craciun!
- Ah, Miruna, ce n-af,i da sa pot glumi ca line!
- Omule! Omule! dar spune-mi odata ce te roade?
- Nu li-am spus?
LSsand lucrul manilor, Miruna se uita lung $i adanc la Oana, cu acea
limpezime care dSdea o solcmnitate de altar obrazului ei dulce.
- Te indoe§ti de Tudor? Nu crezi in el?
- Cred! izbucni Oana, biciuita. De ce nu pricepi odata! Dar n-are
experienta proceselor si e om! Tu nu stii ce-i tracul?
-§ tiu , incepu Miruna cu o blandete nSscula din lana impletita in poala.
Tracul, pentru cei slabi e o ghiulca de picior, iar pcntru cei lari e un indemn
drastic. Cred ca Tudor poate sa aiba trac la debutul lui in avocatura, dar
numai pana cand va deschide gura. Din clipa aceea va fi calare. Intelegi?
„Dreapta, Oana!"
- imi dai voe sS te sSrut?
Miruna ii intinse obrazul.
- Si cclalalt, zambi Oana.
Miruna i-1 intinse. Dar Oana o trase dc ureche.
- Asta fiindca esti a-mar-ni-ca, Fata Bunicilor!
- SlavS Domnului ca {i-a venit pofta de gluma. Acum poftini la treaba.

cap. n

- Procesul s-a amanat in continuare, rasuna dc deparle glasul vadil

ragusil al lui Petrus.
- Voi ati vorbit? intreba Miruna.
- Numai eu.
- S> Tudor? intreba Oana, obraz in obraz cu Miruna.
- T e pup, Oncuta, o recunoscu el. Tudor vorbeste mane, in replica.
- Cum ai plcdat? relua Miruna.
- Bine, afirmS farS ezitare §i farS sfiala Petrus. M-au atacat ca pe un
cane turbat! exclamS el cu voio$ie. Procurorul a fosl comod. A rezumat

91
faptele obiectiv $i a lasat restul la aprecicrea instantci. $tii, Miruna, vorba
F.vanghelistului: „Ca nu esti nici rece, nici fierbinte nu, $i te voi lepada din
gura meau.
- Inteleg! aproba Miruna. Adversarii cum au fost?
- I-am infuriat in asa masura incal aproape au uitat ca nu eu sunt
inculpatul. M-au atacat, linereta mea devenind substanfa si obicctul ap5-
rarii clientilor lor. M-au rafuit. Dar argumentelc au ramas. Vcdcm noi mane
ce se mai rntampla.
- Doclorul e multumit?
- M-a infasurat la gat cu fularul Iui. Intclcgi?
- Intclcg §i te-aud, ragusilule! vorbi cald Miruna, rezumand §i com-
plimentul si dojana.
- Miruna, te sarut, aci vorbeslc balranul Alee. Poti sa-1 saruti pe Petrus
§i din partea mca.
- Papa Alec, ai uitat ceva! zambi Miruna.
- Cu Malvina ma rafuesc eu direct! glumi Alec.
Oana lua locul Mirunei la telefon. Miruna ar fi dorit sa mai intrebe ceva,
dar nu Tndraznea din pricina Oanei care palpita ca perdeaua unei ferestre
deschise, numai eniolie si asteptare. Caci nelinistca Oanei pares intrase
deodatS 51 in Miruna. Ku pricepea deloc absenta Iui Tudor din vorbelc Iui
Petrus. Cunostea perfect sonoritatea exclamativa pe care mcreu Tudor o
provoca in Petrus. Vorbca despre Tudor ca felele: cu ah! De data aceasta
insa, nimic! Alat, ca raspuns la intrebarea directa a Oanei: „Tudor vorbeslc
mane, in replica." Stalea langa Oana, atal de intens atenia incat i se paru
deodata ca-i indiscreta, ca asculta la usa. Renunja, indepartandu-se cu un
pas.
• Miruna nu se inselase. $i Petrus era lot atal de mirat ca si ea, desi altfel
la curent cu cele intamplate la prima dezbatcre. Tudor, intr-adevar, de§i
alaturi de Petrus pe banca p2 rtii civile, figurasc tot timpul ca un spectator
pasiv. NcnumSratcle ocazii de replici - Petrus le si simtea pulsand-, trecu-
scra pe langa Tudor, lasandu-l mut.
bineinleles, Petrus anuntase la Palatul de Juslilie pc toti prietenii avo-
ca(i - tineretul - ca vor vedea un om extraordinar: pe Tudor Ceaur Alcaz.
Vcnisera, numai ochi si urcchi, atrasi si de proces dar si de „alcazul“ lui
Dancscu. Pc banca apararii se insirau numai reputatii in roba. Dincolo, doi
tineri. Tineretul era cu cei doi, dar $i cu ar/atoarea ambitic de a fi bine
rcprezental. Desigur, frumusetea lui Tudor nu trccuse neobservata, mai
ales ca sala de $edinta era plina de cueoane elegante, cliente de-ale doe-
torului Munteanu. Dar Tudor nu existase decat plastic. O singura vorba nu
iesise din gura lui. Ullimii martori audiati inainte de inccperca pledoariilor
provocasera incidente agresive, inficrbanlandu-I pe Petrus pana la mare
vervS. Ripostele cadeau grindina, de la o banca la alta. $i doctorul Mun-
leanu se amestecase, categoric, taios, intimidand chiar si P^ temerarii

92
consacrafi ai harei. Dar Tudor parea numai oehi. Nimic nu-I atingea. Petrus
avea impresia ca Tudor i-a facut o farsa punand in load lui portretul in
rnarime naturala al lui Tudor Ccaur Aleaz. Dupa ce stralucise in replici p
intrebari, la audierea marlorilor, Petrus construise o pledoarie masiva, dar
elastica totodatS pentru oricc incercarc de a o rastuma, cuprinzand toatc
situatiilc, toate ipotczele, prevazand toatc obicctiunile §i inlaturandu-le
mctodic, cu anticipatie. Acumulase atata doctrinS si jurisprudents in ar-
gumenlele lui incat unora li sc par use cam greoi, adica prea imbelsugat. In
fond insS si acestia recunosteau in singura critica posibila, dictonul: Mireasa
e prea frumoasa.
Alec admirase fara rezerve sevcritatca stilului de gandire si exprimarc.
Nici un cabotinism tineresc, nici o vcleitate de a culegc aplauzele spcc-
tatorilor.
DupS ce-si ispravise apararea propriu-zisa, tinusc doua ore, Petrus nu
incheiasc, desi Alec era convins ca a renuntat la prisosuri oralorice, necom-
palibile cu o conslructic dc argumente. Dar Petrus continuase, depasindu-si
vizibil planul, numai cu gandul la incxplicabila apatie a lui Tudor. Vroia sa-1
dezmorteasca, sa-1 ambaleze.
- Aveti cuvanlul, se adresase Presedintcle catre Tudor, fata pauza, chiar
in clipa cand Petrus se aseza pe banca, stergandu-si fruntea nadusita.
- Doinnule Presedinte, ma unesc in concluzii cu colegul meu. Daca va
fi nevoe, voi lua cuvanlul in replica.
Trecuse deci neobservat, lasandu-1 pe Petrus intr-o uluire din care nici
la lelcfon nu-si revenise. Doctorul Munteanu nu spusese nimic, dar se uitase
o secunda la spinarea lui Tudor, cu ochii sfrcdelitor micsorati. Numai Alec
zimbise ca o vulpe, fara sa spue nici el nimic.
- Tudor, de ce n-ai luat cuvanlul? il iutrebase Petrus intre patru ochi.
- Nu mai era nimic de adaugat. Ai fost metodic si com plea.
- Bine, dar tu?...
- Eu cc?
- E$ti Tudor Ccaur Alcazl spusese Petrus cu o nostalgic admirativS atat
de naiva incat Tudor nu se putuse impiedica sa nu-1 bata peste obraz ca pe
un copil dezamagit.
- ...Da, Oncuta, continua Tudor. Alio! Alio! Ne-a intrerupt! Fii lini$tita,
Oncuta. Greul a trecut... Da-da! raspunse el la o inlrebare a Oanei.
Apoi:
- Sa ne trimiti doua sanii la gara. Venirn cu pachete. BuzdughinS sa nu
uite paturile pentru cai...
Veni si Malvina, eliminandu-le pe ainandoua de la telefon, caci avea o
lista intreaga de comisioane dc ultima ora.
Oana se uita la Miruna, nedumerita parcS.
- Tu ce crezi?
- Despre cc? se feri Miruna.

93
 - Tudor! BleslematuI asta de proces!...
- Nu crcc! nimic. N-ai auzit?
- E curios, slarui Oana. Tudor pare complect indiferent. A lucrat sapta-
mani in sir pentru acest proces $i acum se de/intercseaza... parca! Nici un
entuziasm in glasul lui. Un laconism telegrafic?
- Oncuta, ce importan{S are procesul? Bine ca Tudor e sanatos §i linistit.
Hai, Oncula! Vine Craciunul! Trebuie sa fun vescle $i frumoase pentru
domnii no$lri. Mane dimineata ne sculam la patru sa punem cozonacii la
cuptor. Ma intrebai ce-i tracul?
Manile Oanci se lepadara de toatc gandurile $i de toate vorbele bles-
tematului proces. Dar Miruna continua, trecand peste refuzul Oanei de-a
mai asculta:
-Tracul e o frica absurda care vrea sainvinga logica. Cozonacii de mane
imi dau trac. Dar ma vindec. §tii cum?
• - Spune!
- Dormind bustcan! zambi Miruna, luand-o la culcare.

CAP. Ill

Printr-un tacit acord, amandouS eliminarS procesul din preocuparile

lor, indepartandu-1 gcografic, la Bucure§ti, dincolo de asteptarea celor de
acolo.
f.si incepura dimineata de cu noaple, luand parte activ3, dimpreuna cu
Malvina, la punerea cozonacilor in cuptor. Pestelci albe, ochi incS som-
norosi, tulpane albe, jar in cuptor ca o noapte de toarnna peste focuri de
satre, lenea de aur a aluatului din covata de frSmantat, punerea in forme,
apoi, intr-o tacerc dc biserica, procesiunea spre cuptor, obrajii dogoriti de
cSldura, imbodolirea in $ube, trecerea scurta prin ger, revenirea acasa 51
dulcea obsesie:
- Ce-or fi facand?
Caci in Moldova cozonacii sunt o taina a cuptorului 51 o evlavie a
manilor. Nu vin de la cofetarie, cumparati, adusi cu automobilul casei sau
cu taximetrul, in pachete, laolalta cu alte cumparaturi. In Moldova cozo­
nacii se nasc, fiind ai casei ca §i copiii care fi astcapta.
- Nu vrei s3 gu§ti din cozonacii mei?
Asa spune cu drcpt cuvant gospodina, oferindu-ti rodul manilor, al
aluatului $-ai focului.

94
 Aslfel inceputa, dimincata trecu subt semnul gospodaiiei. Dupa cozo-
nad venira turtele, in jurul carora se adunara toale felele Domnitei, cura-
tind migdalele, Fierband siropul, laolalta cu Qana si Miruna, in jurul mcsei
lungi, subt lumina lampii. Parca impodobcau cu dantcie rochii de mireasa
pentru papusi. Caci miscarile erau marunte, foile albc si-nfoiate, iniezul dc
migdala luminos ca floarea de salcam si mirosul apei dc flori, la fel dulce.
Numai Madama Lenta, cand se-ntampia sa treaca pe acolo, inluncca, ca si
cum in laptura ei Fila o lampa, triinetand funingini.
A$a ca abea dupa dejun, Oana $i Miruna porniscra la plimbare, nu tare
departe, cad acasa cresteau cozonacii, umbrindu-si castaniu aurul pufos,
asteptand noua procesiune din cuptor spre inesclc acopenic cu ccarsafuri
albe.
- Ce-or fi facand?
Desigur, cozonacii. Dar intrebarea repetata cand de una, cand dc alta,
cSpata parca un sens simbolic, care depasea cre§tcrea cozonacilor. Fapt c
ca plimbarea nu le tihni, cu toata perseverenta Mirunei, asistata de data
aceasta §i de tenacitatea Oanci. O scurtara, pretextand, una fata de alia,
oboseala, frig, curiozitatea de a §ti ce e cu cozonacii, - si grabira pasul
inspre casa ca §i cum ceva sau cineva le-ar fi gonit din urina.
Un cor de exclamatii preamari pe Mariile-Lor. C-asa icsira din cuptor
Galben-Imparalii-Aluatului. li instalara cu alai, impadurind o masa intrea-
g3 cu mulfimea lor aromata, - §-apoi nu mai stiura ce sa faca.
- Hai sa jucam o condna, propuse cu desperarc Miruna, recurgand la
acest refugiu moldovenesc impotriva incelinelii timpului.
Dar n-aveau carti. O chemara pe Lenta.
- §i ce vrefi sS faceti, pScatele mele?
- la s 2 jucam o condna!
- Iaca! Doar n-ati ajuns in doaga babelor! Hai si va hodiniti mai bine,
ca toata ziulica n-ali avut astanipar, §i va faca Lenta o cant arc de-a ei!
Ecoutez-moi, princesses!
AcceptarS §i asta. Se instalara la fereastra §i Lenta, asezata turceste pe
covor, incepu sS-§i dcsfagoarc cartile slinoase.
- Amor, amor §i iar amor! Pacatcle mele, tinercta! prcluda Lenta cela-
nia cartilor.
Tic-tac, tic-tac...
Parca mai mult acela decat glasul Lentci ajungca pana la urechile lor.
Timpul trecea din ce in ce mai apasator. Madama Lenta rezista cat rezista,
dar negSsind nid zambel, nici incuviintare pe fctele absente, i§i lua cala-
balacul 51 pleca la Malvina.

95
 Oana $i Minina ramasera fata in fata, niute, ca doua oglinzi care pusc
fa(a in fa{a nu §i-ar rasfrangc decal vidul, prclungindu-$i-l una intr-alta.
Se insera. Veuea ceasuJ lSmpilor.
Deodata, sfSramand adancurile tacerii, rasuna zbarnaitul tclcfonului.
De obicei, zbarnaitul diurn nu Ic intcrcsa. Dc data aceasla fnsa se repezirii
amandoua odat3, ajungand la telefon fnaintea Madaniei Lenta.
- Alio, Vornicenii! Vorbiti cu Bucurcstii...
Oana devenise palida.
Absurdul o invingea 51 pe Miruna, caci si ea se ghemuise alaluri dc
Oana, asleptand crispata.
- Alio, Curtea Vorniceni! intreba tin glas slab, necunoscul urecliilor.
- Da, Vornicenii. Cine vorbeste?
- Cu adanca plecSciunc, mult slimala Domni(a Ioana...
- Cine esli, domnule?
- Abea sunt domn! Jupan Sami are cinstea sa va salute...
Oana era atal de zapacita incat ridica din umcri interogativ catre Mi­
runa.
- Aa! i§i aduse ca aminte cu glas tare. Fitig!
Respira si trecu receplorul Madainei Lenta, caci n-avea nimiede impar-
tit cu Fitig.
- Cc-i, jupane? sc stropsi Lenta, crezandu-1 printr-o vccinatate din
Moldova.
- Scumpa Madama Lenta, ma unge la inima cu untdelemn vcrilabil de
masline glasul matale, dar nu uita ca vorbesc plalit §i cu Domnila Ioana, nu
cu Madama Lenta pe care am cinslca s-o salut.
- Cu mata are ce-o fi avand, Icp3da Len{a rccepturul in mana Oanei.
- Cc vrei, Domnule Fitig?
- Imi vine sa plang, stimala Domnila. V'in de la proces...
- De unde vorbesti, domnule?
- De la Bucuresti am onoarea... ,
- Spune! gafai Oana.
- laca spun. O vorbil Conu Tudor asa dc marct ca iaea i-o cazut lui Sami
vorbcle din gura si-o ramas prost cu plala la tclefon f3ra taxa inversa.
- A pledat? L-ai auzil?
- Cine nu I-o auzil? Mane §tie toata tara! Poate sa-i ridice monument
pe mormantul lui Take Ionescu! Rog sa primiti felieitarile $i respectelc
mcle. Am vrut sa vin cel dintai la Vorniceni cu informatii. Cu respect.
- Ai auzit? se-nloarse Oana catre Miruna, cu obrajii ca jarul cozo-
nacilor. ,
- Am auzit! ofta Miruna din adanc. Nu degeaba suniem femei!

96
 - D e ce?
- Si eu m-am indoit!
+
* *

Celelalte glasuri insa rasunarfi mai dovreme ca dc obicei, dar cu mult

dup3 al iui Sami.
- Tudor! Tudor!
- De unde ai aflat?
- Mi-a telefonat Samuel Fijig.
- Asia e bun3! Nici nu §tiam c5-i la Bucurcsti! A niers bine, Oncula.
- Extraordinar, nu bine, il corecta ea. Sliu!
- Nu gtii nimic. Am arliculat o indignarc si alal. Bine c3 s-a casligal
procesul.
- PleacS, ticalosule, rSsuna la Bucuresti glasul Iui Petrus, gonindu-1 pe
Tudor. Cinc-i acolo? Tu, Oana? S3 stii ca Tudor a fost extraordinar. A
c£$tigat el, exclusiv el, un proces pierdut. Poli fi mandra dc el cum sunt §i
eu $i tata §i doctorul Munteanu. Sunt cu to{ii in spalcle meu, a§teptandu-si
randul. O clipS, v3 rog, - li se adres3 el cclorlaI(i, la Bucurcsti. Oana,
continua Petrus, luptand cu cei care vroiau sa-1 smulga; alia ca docloi ul
Munteanu, doctorul Munteanu, r2gu$i el repetandu-i numele cu §i mai
multa tarie, - a plans ascultand pledoaria lui Tudor. Uf!...
- Doamna loana? rasun3 cu trambita glasul doctorului Munteanu.
Doamna, bSrbatul dumitale ma depaseslc! Noroc ca nu-s femee! T'-I furam!
S3 $tii ca 1-am inchis in inima mca!
- Oncuta, ajunsc si Alee dc la spatele celorlalti; bucura-tc, felito. Tudor
e mare. S3 va dea Dumnezeu noroc.
- Bine, mai omule, o dojeni Miruna. lar te-ai pus pe plans?
- Tare-s proasta! exclamS Oncula, alungandu-si lacrimilc.
§i ecoul inimii raspunse cu glas numai de ca stiut:
- §i tare mi-i drag3.

CAP. IV

Tudor izbuenise, neverosimil in atmosfera Tribunalului, ca un plop

r3s3rit din podeaua unei incapcri cu oamcni inaccesibili miracolului.
Sala era §i mai plina decat la sedinta prccedcnta, cici sc slia c3 vorbc§te
unul dinlrc Macstrii Baroului. Avea o dialectics prin care depSsea cu-n varf

C4 - Tudor Cctsur Aicaz. vol 1] 97

cele mai aseutite sinagoge. Pulverizase tot: dosarul, Icgile, doclrina 5'
jurisprudenta. CerlituJinea 151 pleca aripile in fala diavolului, pierzandu-§i
zborul. Nimic nu-i putea rezista. fnvingea oricc frunte.
O 111arc tristete acoperca cu funingini suflctul lui Petrus, manjindu-i-1.
In a$a masura, Incat de la o vreme nici nu mai asculta vorbele vraciului,
ducandu-se cu gandul spre Miruna §i spre Vornicenii Inca nestiuti dc eL
Era Invins, Nil mai aslepta decat vacant a. Diavolul sclipea mereu, In loate
vorbele, ca un ger negru. Albul murea din om, izgonit In fulgii iernii de-
afara.
Crtnd isprSvise, tacerea fu definitiva. Diavolul i$i lasasc mana, vanat
p 2roasa, pe dosarul de pc pupitru, ca o pecete funebia a paianjenului satul.
Far5 s3 ccarS cuvantul, Tudor iz.bucnise nail §i Iuininos, luand dosarul,
trantindu-I pe pupitru, lasandu -51 pumnul cu o rabufnire mal5 peste cl.
Nimeni nu putea sa i-1 mai ia. II apara cu trupul.
Cateva clipc ochii nu vaz.ura decat pumnul 51 Inaltarea In lumina a
tineretii.
- Pumnul acesta nu sta pe un dosar. Pumnul acesta sta pe tara accasta.
Si-1 tinea ca o labs de leu, napraznic tanar, clocolind de viata §i rcvolta.
- ...Biala tar5! E timpul sa rg.sune vorba cu care Cicerone I-a (intuit pe
Catilina: Dar pana cand?
Vorbele erau pornite parca dintr-o crapatura de cutremur. Caci erau
teluric grele in urechea tutuior.
- Pan3 cand iscusinta va batjocori dreptatca? Pana cand inteligen(a va
nemcrnici credin{a? Pana cand oameni ca dumneata...
II domina pe Maestrul a§ezat, cu toata Inaltimea vultureasca a tinere(ii
lui desfasurata din adancul inimii pana-n largimea umerilor.
- ...vor maslui in fata Crucii sangcle lui Hristos?
Maestrul sarlsc ca un (ap negru. Dar grea ca uraganul, mana lui Tudor
II acoperi, punSndu-1 jos pe banca.
- Biata larS! Unde-i Basarabia? Raspunde, Macstru al cuvanlului
Unde-i Bucovina? Raspunde, Maestru al Indoielii. Unde-i Ardealul?
Raspunde, Maestru al dc$artaciunii. Pamantul lor, al Basarabiei, al
Bucovinei §-al Ardealului sa cad2 peste gura dumitale, amutindu-ti-o. Caci
gura dumitale a vorbil in loc sa apere, s-a indoil in loc sa creada §i a zambit
In loc sS lupte. Cred, apar §i lupt penlru ce-ai pierdut dumneata, Maestre!
cu pumnul pe tot trupul (arii In numele careia iti spun in fata lui Dumnezeu:
Dar pana cand?
Inmarmuriscra cu totii. Disparusera dosarele, codurilc, doctrina, mar-
torii, avocatii, judecatorii. Erau cuprin$i intre holarele ranii romanesti.
Si un tanar le vorbea ca dc pe munte.
Pledase procesul doctorului, simplificandu-1 iutr-o amplificare care-1
suprapunea mereu peste tara romaneasca.

98
 - ...Veneam dupa cutremur din Moldova, in ace!a$i autoiuobil cu doc­
toral Muntcanu. Accsta, - fl aratii cl cu lol bralul. E fiul miui preot de
nouSzcci de ani, rSmas pe Mures: dincolo, - ar&ta el iarfl$i cu tot bra{ul.
Dimineala, doctorul mi-a spus: KRespirapa incepe in adancul inimii ?i
cuprinde tot, trupu! si sufletul, deschizand pieptul. E miscarca de aripi
fiintei. Cine nu §tie sS respire, nu-si cunoaste aripile. Eu le am dc la lata.
A§a mi-a spus doctorul Muntcanu in dimineata de dupa cutremur. lar eu
va spun: Dreptalea incepe in irdma, §i cuprinde tot, deschizand pieptul. E
mi§carea de aripi a fiintei. Cine nu stie cc-i dreptatea nu-si cunoaste zborul.
DaU-i dreptale, judecatori ai dreptajii. Caci data nu i-o dap, sc vor prabugi
muntii peste aripile preotului de pe Mures, care se roaga inca, dar pana
cand? pentru iertaiea pacalelor noaslre...

CAP. V

Aielei, Lcntuca fa,

Nu sta ca o mangafal
Du-te la stapanu la
'' Care dnanne pe sofa
Si cheanx o in calea rnea.
Aielei, tn cal Troian
Cu picioare de vlajgan,
Care saftri de alean
Cand li slicla la anion,
Tol ti fi dor/nind bustean ?
Aielei, voi fete man,
Pe ale:a de sltjari
Cine vine cu pasi tari?
la-n aduce(i laulari,
Ca s-apropie hvinari.
Nu mai veneau calugRrii spre Vorniceni, Alien §i Tudor, viersaluind a
intoarecre; dar veneau saniile cimand. cu toata gura zurgalaiior.
S-o sd fie, s-o sd fie
Atctlica veselie
' CNa n-o fosl pe mope
Nici intr-o tnipdrafiel

99
 Trci sanii, una dupa alia, dupS cinci ccasuri de asteptare la gara din
ninsori.
Sania din frunte avca cai albi ca pcntru Alba ca ZSpada. Cozi albc,
coanie albc, zurgalai ou albc glasuri, abur de argini si trap intins. In corul
ei, Tudor si Oana, amandoi cu §ube, mana-n mana si obraz langa obraz.
A doua sanie, cinstita de musleaja lui Ilie-vezcteul, avca cai ncgri,
crcngi de zurgalai de-a lungul trapului si o tmpodobire cu flori rosii pc lac
negru. In corul ei, Fata Bunicilor, cu §uba, uitre doi cu blani: Alec si cu
Petrus.
A treia sanie, abia tinandu-sc de celclalte, spunea despre CalugSrul din
vechiul Sebit. c-un singur zurgalau pe picptul tare inimos al caluselului de
munte. Mana ciilugarul Alfeu, cu gura plina de cantare. In sanie obrajii lui
Ciubeica-saraculul, inccat intro pachetcle si geamandanele aduse de la
Bucurcsti.

Fninzuli(e cire$ei,
Eu le-am spus ochilnr mei
Sa nu cute laaamosi
> Dupa oanienii fmmosi.
Eu le-am spits $i ei n-asculta,
Dupa oni fnunos se uita.

§i unde rasuna Alfeu ca o herghclie, trimetand glas mustetii lui Jlie-

vezcteul $i falcilor zdrahoane ale caporalului Buzdughina.
Nu era sal in valea muntilor, sa nu cunoasca saniile Vornicenilor. Erau
ale Domnitei, a$a cum fetcle dc la Curie erau ale Domnitci. Aveau §i nume:
cea din frunte, dinspre Lohengrin, sc numea Lebada. A doua, mai dinspre
poveste, se numea Scufita Rosie.

Oana cu Lebada,
Miruna cu Scufita.

§i Domnifa cu ninsorile de alladatS.

- Du-dus! Hueste Moldova!
Huia de zurgalai pe drumuri dc argini in fum. Campiile erau pluliri de
lebedc, iar m until, zbor asemenea de alb.
In ochii lui Petrus puveslea inccpca nu cu „A fost odata“, ci cu „cste“.
Tot ce crezusc ca nu poate fi decal in cai tea lampii, iata ca era, pc drum
dc sanie, in preajma de Crficiun. In coada ochiului s~a inimii, Miruna ca
circasa gerului. $i-n drumul gandului, rostogolit de-a dura pe spinarea
zurgalailor. Vornieenii, Vornicenii, V'ornicenii!

100
 fn sate, lop copiii aplecati asupra Slclclor, le-mpodobeau cu ros §i
galben. Ca zmeele aveau sa se ridice - zmeele Craciunului - rasfuind cu
clinchet la fereastra iernilor.
- Iu-ha-ha-ha-haaa!
Un singur glas, al lui Alfeu, pentru napra/nicile sarbe ale icmii. Si
lupilor le-ar fi venit poft3 de sarbe, iar2 ur$ii, din a lor somnie, ar fi mormait
a zmeurS.
Allul nu'putca vorbi, decat Alfeu, caci inghelai de Crivat pana-n cerul
gurii.
Cu veverita, gandul se strangea la adapost, sclipind din fund de suba.
Focurile! Focurile! Cum umple sufletul de ro$u gura sobii cand te sufla
vantul iernii in obraz de-a dreptul!
Dar gerul e ca si rachiul: arde si imbata, tot nastru$nic.

$-0 sS fie, s-o safe,

AtStica vcselie
Cata n-o fost pe mo$ie
Nici tntr-o tmparafie!

Alfeu se intoarse catre Ciubeica:

- N u te lasa grcu!
- Usor, Cuvioase! se salta Ciubeica plin de ascullare.
Stia el ce stia Alfeu, ca nu degeaba sta el cu biciusca-n izbucnire pentru
cele ce aveau sa vie.
Ilie-vezeteul se intoarse catre cei din sania Scufitci, fara sa aflc nici pe
Domnita, nici pe Madama Lenta, nici pc Coca Dudus. Dar stia el ce stia
Ilie, ca de asta rasucise capul marilor mustcti spre ccle mai din urma.
-T u ...
N-apuca s3 spue Oana decat „Tu“ din Tudor; restul fu al sarutarei. Cu
obrazul viscolit de vara si de iarna laolalta, Oana n-avu tiinp sa rasufle. Se
schimbase uitr-o clipS cel cu hatul Lebedei. Tudor era pe capra, in picioare.
desfasurat ca vulturul asupra alhilor.
Rasuna un chiot haiducesc, trecand prin tot Ilie-vezeteul s-ajungand
pana-n ecoul lui Alfeu. §i trapul fu galop prin vised. Viscol alb prin vised
alb. Manile Oanei sc-ncleslara de o parte si de alia, inlr-un fel de rastignire.
Caii negri veneau ca umbrele dupa cei albi. Ochii Mirunei se-ntalnira
lung cu ai lui Petrus, atat de lung meal Scufita Rosie sliu ca Lupul s-a-
mbracal cu blana lui Petrus. Om bun! Lup bun! Ca inainte mult mai este...
§i Oana si Miruna isi amintir2 de Madama Lenta:
- Amor! Amor! §i iar amor! Paeatele melc!
Cresteau in viscol nebuloasele garoafe albe ale iincre{ii.
Trei sSnii in galop de viscol si de zurgalai.
$i ridicaserS si muntii sa privcasca.

101
 Era si tinerefa si copilaria, dragostea fierbinle s-amintirea cea ca fumul,
toate-u fulgi, in vised $i-n galop.
Trei sanii, cu a cuviosului Alfeu, din ce in ce ramasa mai m urroS, cu
calulul ei de munte, cu biciu?ca §i Ciubeica.
Venea §-a patra, ca dc fura, nuinai tacere si plutire.
Hi, M05 Calut, ca tare de cand lumea e§ti!
Doar nu degeaba Mos Craciun a fost odata in toatc cele cate sunt.

CAP. VI

Potopul zurgalailor sc revarsase-n casS, zapScind luminile. Lampi suiau

scarile, mtalnindu-ie pe cele care coborau, lampi intrau, tempi ie$eau. Ca
o mirare dc Craciun a casci, mirosul cozonacilor venise si-n salon.
- Moldova! exclama Petrus, respirand cuvantul, respirand-o pe Miruna,
respirand lumina lampilor cu gaz, mirare din mirare.
Se deschisese Carlea Vornicenilor cu toale filele-n rascoala. §i iala ca
era in ceea ce de-atatca ori visase.
Dar nimeni nu era acolo. Toti erau aid si dincolo, ameslecati cu fetele
Domnitei. Aparcau, veneau, plccau, cu sorturi albe, bonctelc si conduri.
Madama Len{a numai se-ncretea la ele, caci gura ei se deschidea numai pc
franluzestc pentru musaFu-ii de la Bucuresti.
- S ’il vous plait! fosnea dislins ca o Marchiz2 dc secara Madama Lenta,
in rochie de tafia mauve, cu gesl de menuct si evanlai.
Macslrul Troia arborase redingota celci mai solemnc sperietori-dc-
pas3ri. Statea mercu mai la o parte, rezemat de sobS sau de un pflrete, cum
stau contrabasele sculale langa lobe, mai presus de violine si violoncele.
Focul avea parfum dc brad, veslind muntii.
Toti laolalta, ca si fiecare, ar fi vtuI sa stea la gura sobei, dar nimeni
n-avea astampar s5-§i gaseasca locul. Cci adusi de sanii se-ntalneau cu cei
veniti cu tempi, intr-un tumult in care abca cu incetul se indeparta rasunetul
de zurgalai rostogolit spre lampile cuminti.
Pana cand Tudor, numai oclii si urechi, regasi vorbcle Domnitei, cu o
balae de palme, care poruncea tacere.
- Doamnelor si Domnilor, e timpul sa nc ghilosim. Ne-asteapt5 Cra-
ciunul!
Se rSspandira cate doi: Malvina cu Alec, Miruna cu Petrus, Oana cu
Tudor, Macstrul Troia cu Madama Lenta, Icicle cu lampile, Andronic cu
Domnita. Inlr3 in etacul ei si-si aprinse lampa de pe birou, asteptand

102
de-acolo Stelele care in liccare iarnS s-adunau !a fercastra Domnilci. Totul
era pregatit. I’e patul Doninijei, zed de co.su!etc cu nuci, smochine, mig-
dale, acadele, cozonScei 51 cate o pungula de pieic rosic - culoarea
Domnitei - pentru cei de !& fereastra, care spun „F!orile Dalbc“ cu atata
subliinie in glas meat urcchea stiutoare mai aude §i un:

nCucttrigu, boeri man,

Dali pungula cu doi banilu

Andronic aslepta Stelele futiu sufletul Domnilci.

*
* *

-S s t! sopti Tudor, cu degetul pe gurfi.

Oana il privi pe fercastra de dimincata a zimbetuiui, oarecum mirata,
caci nimeni nu vorbea.
- Mie-mi spun! sopti Tudor. Vorbele stau la u$ri.
O lua in brate, adunandu-se cu ea la gura sobei. Lampa era abea aprinsa.
Simteai cum creste iarna asupra casei. Altaceva niraic.
Statura ca in somn, la guia sobei, mai cuminli decat copiii care, aplecati
pe-acceasi carte, au uitat ca stau alaturi doi copii. Caldura jarului le dogora
obrajii arsi de gcr. Cu-ncelul, pa rul Oanei inflori. O stransc dm mai tare-n
§i mai tare, tot la gura sobei, |>c covor.
Cantau albine-n aurul acesta.
- Dormi?
- Nu dorm! zambi Oana.
- Mierea mea!
Da-da! Vorbele erau la uj2. Trebuiau alte cuvinte, simple, mici si proas-
pete ca intr-un pom de ftoare doai silaba unui glas: ci-i?
lar tScura, pe un mai de la-nceputul lumii.
- Dormi?
- Nu dorm.
Era in bra(elc lui, ea - Oana! Oana! Oana! - ca parfumul respirat al
unci primaveri, devenit trup 51 fata in mirarca bra(elor.
- Tuuu!
Se ridica deodata, cu ca in brate, si pomi cu ea in brate §i cu ochii ci
albastri.
O duse aslfel la oglindS:
- Oglinda, asta-i Oana!
O duse la fereastra:
- Fereastra, asta-i Oana!
O duse la lamp2 :

103
 - Lampa, asta-i Oana!
O tluse la portrctul Domnitci:
-Doinnita, asla-i Oana!
O duse la icoani:
- Maica Domnului, asta-i Oana!
Apoi o asez.2 meet pe divan, ca pc nn bral de sulfina, se pusc in gcnunchi
si-si lasa iruntea langa obrazul ei, soplindu-i peste intrcgul pamant:
- Oana, asla-i Tudor!

CAP. VU

Salonul 151 astcpta oaspetii, cu toate lampile si lumanSrile aprinse.

Madama Lenta isi plimba fognelul dc castelana si izul de rachiu.
Pianul Domnitei r2sl’rangca lumini ca o laguna de noaptc V e n e tia n s .
Marile oglinzi 151 deschisesera adancul in Inmina. Dar nu se-ntalnea
decal Madama Lenta cu lol Madama Lenla in fiocarc oglinda. Madama
Lcn|a sfaraia ca o friplura care incepc s2 ard5 FiindcS musafirii n-au venit
inca.
Felcle Domnitci roiau in jurul mesei din sufrageric, cu servete, pahare,
tacamuri si glume, 51 uneori si calc un ofial, caci li se ducea gandul la usile
inchise ale celor tineri, calc doi, in limp cc elc, calc una, nu-1 aveau decal
pe caporalul Buzdughina care sc-mbalase si dormea pan2 la ingcri. Iar
uneori, ca proastelc, riimancau cu ochii cascali la gandul din ochii celor-
lallc, si lc bufnea rasul, ineingandu-lc la glas dc veselie.
Dar iata ca-ncepcau sa vie pasii asteptali de chiur Luminatia-Sa Salonul.
Dinlai se ivira Malvina §i Alee. Malvina, in rochie de seara, lunga,
decoltatS, avea un frandalir la lalic, ales dim re acei priiniti de la Alec.
Alee, de cum inlra, i$i polrivi din nou nionoclul, cu o ridicare-a fruntii,
parca ascultand. Vcdca salonul vecliii case, dar prin mu/.ica urechii. Caci
dincolo §i mai presus de accidenlul-Lcnta. ncvaz.uta Doamna a salonului
Alcaz era cpoca valsului.
—Malvina, vezi?
Se inclina in fata ei. §i valsul incepu, rilmal numai de aminliri.
Miruna si Petrus vazur2 si se consultant
- De ce nu? zambi Miruna. Mai si noi.
Alt fosnet, tot dc rocliie de scar2, - dar mai lanar. Putea sa infloreasc.1
liliacul la ferestre.
Cei mai tarz.iu veniti, Oana si Tudor, ealeva clipe fura speclalori.

104
 - Dar undc-i niuzica? ii inlreba Tudor.
- Nu-i! Nu-i! raspunsera percchile, dansandu-le cu dinadins si cu in-
demn chiar pe la nas.
- Cum sa nu fie muzica! Madama Lenta, aruta-p „stiinlcle!“
- Laissez, mon prince! sc codi ea gales.
Dar Tudor o lua pc sus, dcpunand-o pc scaunul pianului deschis tot de
el, oferind manilor negre clapcle dezacordate.
Infanta neagra se mtoarse catre dansalori.
- Excuscz la maladrcsse de mes pauvres mains! Je n’ai plus jouc depuis
que j’etais a Paris. La grande Sarah me disait...
- Allcz-y, Lentuco!
RasunS bizar pianul Domnitei subt degetele Len{ei. Sunetele ragu$iscr2
tanguilor. Saltal de degetele negre, valsul totusi se’nchcga, cam pe tiga-
ne$te, cam pe frantuzcste, ruda cu (imbalul §i cu catciiuca, poate c2 vccin
cu zambetul, dar §i cu amintirca.
Auzind acestea, toate feiele Domnilei s-adunara m pragul u$ii, nnbul-
zindu-se.
Madama Lenta le privi ca papagalul: dintr-o parte, gata sa le carae. Dar
ii muri valsul subt dcgcte, caci aparuse dindaratul lor, chipul Marilului.
Dansatorii se oprira htspre Andronic, cu reverenla.
In clipa de tScere cu Ibsnet de matasa, rasunara ca de grccr glasuri de
copii la sfintelo fcrcslre-alc Craciunului.

Sculuti, sculati, bocri muri,

Florile dalbc...

Fetele se dadura la o parte, facand loc lui Andronic.

- Poftiti in etacul Domnilei, le spuse el tuturor. Au venit copii cu Stcaua.
Astfel incepu noaptea Ajunului: cu copiii Slelci la fereastra Domnitei si
cu usa inimii ei deschisa tuturor de mana lui Andronic.

CAP. VIII

Dup3 masa, Malvina si Alec se-napoiara cu Andronic in etacul Dom­

nitei, de unde Malvina - silila oarecum sa sice la fereastra Stelelor
plecase cu mare pofta dc-a se rnai intoarce, numai penlru placu! de-a vedea
51 rSsfoi. Adevarat bazar de altadata, etacul cuprindea o epoca intreaga a
Parisului, in albume, in caricaluri de-acolo si dc-atunci, in reviste ilustrale,

105
in leancurile de note si gazete si in toate gramadirile de lucruri dcsuet
feminine §i induio$alor inutile. Caci nimeni ca actrita nu slie sa pastreze,
cand imbatraneste, demodarea seductiunii unci epoci care a aplaudat-o.
Malvina r3sfoia ;dbunie, a$ezata la biroul Domnilei.
Alee si Andronic descopcrirS aminliri conune din acel Paris. Inccpu o
conversatie cu exclamatii, nume proprii si tot felul de regasiri care apropic
pe barbati, dandu-le melancolica solidarilatc intru cele duse.
Din cand in cand, Malvina intorcea capul sprc ei, ascultandu-i interesata
s3 afle iniimitatile bSrbatflor.
§i ncet cu-ncetul Andronic se incfti/i atal dc tare incal Domnita de
odinioarS, nu cea dc la Vorniceni, vcni cu tinei c{3 in etacul mortii ei, prin
vorba Ini Andronic.
Lasati in voia lor, cei tincri nu plecasera din sufragerie.
Tudor fuma cu-n fcl de indolenta zSnibiloarc de lehuza, ascultandu-i pe
Petrus care istorisea peripcjiile procesului.
- Abject individ! se opri el, aratand cu pumnul inspre Tudor. Ti-ai batut
joc dc mine! Ajungem acasa-, continua el. Eram fieri! Bucuria ca scapasem
de cfoit era nimica toata pc langa umilin{a mca. Nici nu sliam cc sa v3 spun
la teiefon! Ai simtit, Miruna?
- Ba bine c3 nu!
- Bravo! exclama Oana. Priefcna devotata!
- Pace voua, gratioase Domnite! intinse Tudor dintai braiele spre ele,
dar apoi in l3turi, intr-un gest de somn cumplit. Nu merge m la culcare?
- Vjilpe abjecta! exclama Petrus. Fugi dc judeeala! Las3 s3 te Stic $i
fetclc! II intreb pe domnul, Isi rclua el istorisirea: De ce u-ai luat cuvantul?
- Nu mai era nimic de adaugat, repeta Tudor ce-i spusesc.
- Exact. A$a ini-a raspuns, adaugand 5-un compliment pe care vi-1
reprocluc textual: „Ai fost rnetodic 51 complect".
- Exact! incuviintS Tudor.
- Multumcsc, Maria Ta. Fclclor, li se adresa Petrus, v3 dau cuvantul
meu de onoare ca n-am pclrecul multc nopti mai apas3toare, mai chinui-
toare - da-da, vorbesc cu loatil scriozitalea - dccat aceea pc care mi-a
oferit-o bunul meu prieten si cumnat, dupa intaia zi a procesului.
- Fratcle Oanci! o denun{3 Miruna.
- §i tu? o cercetS Tudor, cu sprincenelc ridicatc.
Oana se ro«> pana la sange.
- Da. Si eu. Tc visasem oribil: ca primcsl.i palme la care nu raspunzi!
- Intcrcsanll... Experienta lui Stavroghin! De ce nu? Apoi urmeaza
confcsiunca lui Stavroghin...
- Ia lasati, v3 rog! ii alunga Petrus. Ori ma lasati sS spun, ori.nu mai
aflali nimic dcspre.Hamlctul de la Vorniceni. \ doua zi...

106
 - Pardon, Horatio! il inlrerupsc Tudor. Ai orais ccva: dupa ce ti-am
marturisit onest ca nu mai era nimic de adaugal, mi-ai spus: Bine, dar tu
e§ti Tudor Ceaur Alcaz!
-D a .
- Adica?
- Un om extraordinar, afirma Petrug cu-n fel dc sfruntare.
Ochii lui Tudor se micsorara.
- Vezi, tinere, asta-i gregala ta gi a multor ca tine: ncvoia de extraor­
dinar.
- Nu e nevoia mea, e realitatea ta, il acoperi Petrus cu impetuozitate.
- Bine-bine! Pace tie! Continua in voic! se rcsemna Tudor, rcluandu-gi
fumatul.
- A doua zi, continua Petrus, dupa o noapte de nesomn si visurl..
- $i tu? tresari Oana.
- $i eu. L-am visat repctenl!
- Extraordinar! exciama Oana. $i eu la fel.
- Asa l-am vazut in vis! se scuza Petrug. Va inchipuiti cat eram de
deprimat! „Ce-i cu tine?" m-a intrebat papa. I-am marturisit. Nu mai
puteam sa tin in mine...
- Vulpea spartanului! zambi Tudor cu duiosie ironica.
- Ce-a spus papa? n-avu rabdare s3 agtepte Oana.
- Papa gi-a pus monoclul gi mi-a spus: „Macstre, suntcti naiv! Tudor se
camufleaza!"
- Serios? tresari Tudor cu o surprizS cam exagerata.
- Nu spun povcgti, protesta Petrus. Poti sa-1 intrcbi. „Explica-te, papa",
i-am spus. Alec era atat dc categoric incat s-a oferit sa facein o prinsoare
ca Tudor ne rezerva o surpriza. „Nu intelegi", mi-a spus Alec, „ca Tudor
nu tace decat atunci eand trebuc?" „5>i dc cc trebuia sa taca?" l-am intrebat.
„Ca s3 nu-i poata banui niciunul dintre adversari natura atacului". Doream
din toata inima sa fiu convins, dar va mariurisesc ca nu eram.
- De ce n-ai vorbit cu Tudor? fl ccrceta Oana cu-n accent de dojana.
- Sa te vad, fciito! o masura Petrus. Nu cunosti lacerile acestui domn!
Maria-Sa nu acordS audiente! N-a scos o vorba la dejun. Parca era de-
acolo, ar3t3 Petrus cu degetul spre portrctcle Alca/ilor. In sfargit, iata-ne
din nou la Tribunal. LUlimid advcrsar ii depagca pe toti ceilalti. Nu? 3
consulta Petrus pe Tudor.
- Abjccta inteligenta! exciamS Tudor cu o exprcsie care-1 facu s3 seme-
ne halucinant cu cei dc pe parcli.
- Pe m3sur3 ce pleda, continua Petrus, vedcam c3 procesul e pierdut
ircmediabiL fn limbajul boxului este o expresie lapidar3: „Ecoeurer
1’adversaire", adica s3-i slcicgli cambativitalea. Aga eram! Renun{asem la
Iupl3. Gandul meu plecase la Voi niceni...
- Si? intrebara intr-un glas Oana gi cu Miruna.

107
 - $i am vazut ca Alec castigase prinsoarea.
- Ei! protestara feiele. Spune ce-a spus.
- Imposibil! hotari Petrus. Aslfel dc momenie nu pot fi nici rezumate,
nici istorisite. Le-ai trait? Bine. Nu le-ai trait? Pacat! Vorba refuza sa
le-ntunece. Atal pot s2 va spun: §i eu §i cei din sala am avut in §ira spinarii
fiorul care te strapunge cand tree armatelc cu steaguri. His Master’s
Voice! Asta era! Vocea stapanului.
Petrus facu o pauza, cu fruntea ridicala in amintire. Apoi adauga, reve-
nind la Tudor care fuma.
- Mai ticalosule, noroc ca-mi e§ti drag, caci dup2 o astfel de isprava a$i
G in stare s5 te alung din mine!
- Tu crezi ca p-ain ascuns ceva? il intreba Tudor potolit si limpede.
- Mai intrebi?
- Prietenc Petrus, nu {i-ain ascuns nimic, vorbi Tudor Ceaur Alcaz,
facand inutil cuvantul „Pe onoarea inea“.
Petrus il privi lung, cu fruntea incretita de cfortul de-a pricepe.
- Cum adica? Erai hotarit sa nu mai vorbegti?
- Dcsigur. Foarle simplu, Petrus.
- §i entuziasmul tau pcnlru doctor? Si munca ta pentru proces?
- Tocmai entuziasmul meu pentru doctor m-a determinat sa renunt la
munca mea pentru proces.
- Iar Hamlet?
- Numai Tudor! Asculta, Petrus...
lnvoluntar, s« Oana si Petrus si Miruna deschisera ochii cu o curiozitate
copilareasca, punandu-si coatcle pe masa. Tudor vazu si zambi, clatinand
din cap.
- Mercu nevoia de extraordinar >i asteptarea cxtraordinarului! Sunlem
intoxkati! Nc trebuc o baie dc simplicilate.
- Asculta, Tudor, nu fii ca autorii de romane in fascicole! Cand e mai
palpitant, oprire: va urma.
- Dar tu nu priccpi cat e de simplu? Complicati sunleti voi, nu eu.
- Adica?
- Alec a avut dreptate, recunoscu Tudor, dar numai pentru o frac{iune.
Deci n-a avut dreptate, fiindca dreptatea e giobala.
- Nu intcleg!
- Alunci asculta. E adevfirat ca ma pregatisem constiincios pentru debu-
tul meu in avocatura. Doream sfi fiu de folos doctorului in care credeam.
Oncuta stie. Am medilat procesul dialogat: ego si alter ego. Intocmai ca $i
tine. Creerul meu nu-i altfel decat al t5u.
- Multumesc adanc pentru cadoul dc Craciun!
- D e ce nu m-am amestecat in audierea martorilor? FiindcS, pe de o
parte, tu singur te descurcai perfect; non bis in idem. Ba mai mult: pasi-
vitatea mea te stimula. Exact?

108
 -E x a ct.
- Iar pe dc alta parte, am aplicat Iuptei judiciare. iustincliv, camuflajul
militar. Dcci Alec a avut drcplate. Te-am urmarit cu alontfe. Plcdoaria ta
a fost complecta si convingatoare. Nu era uimic de adaugat. Si nici nu
vroiam s 8-l indispun pe procuror, repetand arguincntcle tale, care desigar
il crutau dc efortul dc-a munci, lasandu-i libcrlatea de a face o sinte/.S
elegants. Aveam drcptate?
- Daca e asa cum spui, desigur ca aveai dreptate. Dar dc ce nu m-ai pus
$i pe mine la curenl cu punctul tau de vedcre?
- FiindeS nu l-ai 6 acceptat! Ti-am spus dear ca nu mai am nimic dc
adaugat. Ai exclamat: „Binc, dar tu e$ti Tudor Ccaur Alcaz!“ Am Inteles si
am renuntat s3 te conving ca nu-s Tudor Ccaur Alcaz al nevoii talc dc
extraordinar. Procurorul a fost, cum foarte bine ai spus, comod. Obiec-
livitalca lui, departc de a fi impartialitate, n-a fost decut leama de a exprima
o convingere care poate indispune. Apoi a venil randul advcrsarilor. Pc
masura ce vorbeau acesti domni, indepartam din mine cu profund dispret
toata invafatura dreptului. Credinta devenca in guru lor rea: rca credinta.
In cluburi musluilorii prinsi sunt exclusi. In Palatul Justilici ins3 a maslui
devine verbul profesiona! al dreptabi praclicatc. C'and Avram Iancu $i-a
chemat Motii pe campia Turdei la sfat, vorbele au ahmccat spre elocvenla.
C-asa se vede-s oamcnii: cu cat fapla se inipunc, cu atat fug dc ea prin
frenezia vorbelor. Avram Iancu ms2 le-a oprit cuvantul, si dupe cc §i-a
descarcat chistolul m vazduh, a spus posomorat: „Asla trebue! No har“
Ascullandu-i pe adversarii lai mi-am lepadat $i mvf.tatura si ambilia dc a o
punc fn slujba doctorului, - dar mi-am regasit pumnul: ca pc darlogi,
adaugfl el visator. Nu cram demoralize cand am venit acasa. Dar nu mai
eram avocat. Taccam, puriGcandu-ma. §i guru si gar.dul taccau. asicptand.
Nu planuiam absnlut nimic. Aslcpiam sa decurg, fara sa anlicipez, caci
decurgcrea exclude premeditnrea. Astcpti ca inima la sa izvorasca direct
din inima intamplarii. Am venit calm la Tribunal. L'liinr.il nostru adverser
e mlr-adevar un om extraordinar. El, nu eu. SrinStatca nu e cxiraordinara
pentru viala normala; boala e extraordinary fiindca ihtrerupe ordinea
fircasca. Advcrsarul nostru reprezenta pentru mine proliferarca canccroasa
a intcligentei cultivate. Am fntalnil inca o data in viata, un om, o fcmec,
adauga el privind-o pc Oana cu gravitate, - cai c mi-a da! accca.si impresie...
Nina Tomas, nenumita, trecu din nou printre ei, explicand multe si
lamurindu-le.
- ...Ascultandu-1, urma Tudor, mi s-a pfirul c i inlclcg dc cc pieiim.
Viata, in loc sa fic o religie viguroasa, a devenit un simplu pretext pentru
inleligenta. Mandria vietii a fost inlocuita cu vanitatca si orguliul iuteligcntii.
Am auzit dc multe ori expresia involuntar admiraliv2: escroc, dar inteligent!
Situata in timpul nostru Ioana d’Arc n-ar G decat o proasta de la tarii, iar
Messalina o dala dracului! Admiratia pentru inteligenta anuleaza treptat

109
readifi morals, acoperind cinic un mormant. Inleligent si prost! lata hota-
rele dciiniforii ale oitiului in minlca semcnilor lui. Bunalatea e proasta.
Rautatea e intcligentS. Pervcrsitatea c diabolic mteresanta. Virtutea e fada
§i natanga. Cam asta-i pendularca sensibilitSlii uhimilor vremi: inlcligcn{a
Si prostie. Densilatca intransigents a caractcrului, care da o permanenta
morald oniului, nu e compatibila cu nevoia de adaptare elaslica a inteli-
gentii. Deci, caracterul devine o prejudecata dcmodatS, acceplalS ipocrit
tata dc cci care o mai au, dar extirpala ca un simple apcndice. Adversarul
nostru, fntr-adevar intcligent, origiac intoligent, captivant inleligent, irezis-
tibil inteligcnt, - mi-a rccapitulat biografia cancerului romanesc. §i am
vazut deodata rctragcrca noastra din Ardeal, - intcligentS si aceasta! Ti-
aduci aminte dc acel „Dc«teapla-le Romanc“, cantec prost si simplu ca
pamanlu! pc care rasunau copitele cailor? Dar lisus era in car.tec, inaintea
noaslrS, pestc tnleiigen|a. Eu mi-am adus aminte, ascultand pe Maestrul
inleligenlei romane$ti, dc acel „Desteapt3-tc Romane" si mi-am simtit iar
tara si pestc ca pumnul, - vorbi el, punandu-$i-l pe masa sufrageriei nea-
mului Alcaz.
- ,.Dar pana cand?“, izbueni Petrus, regasind accentul de atunci. Marc
avoeat!
- Nu! protests Tudor cu energic calmS dar feroce. Om. Om care si-a
gasit respirapa chiar 51 printre avoeali
- Ce frumos ai spus: dreplatea...
- Respiralia, ii 1»3 Cuvantul Tudor, iricepe din adancul inimii si cuprinde
tot, Irupul si suflelul, descliizAnd pieptul... spre Oana! adaugS el, inlinzand
bratele spre ca, locmai cand Oana se temea ca o uitase.

CAP. IX

Nuinai Andronic mai veghea, singur, in etacul Domnijci, la biroul ei,

transcriindu-i Mcmoriile. To(i ceiialU crau in odaile de celcarc. Uncle
lampi ardeau, altcle se slinsesera dc mult, si toiusi, cu-ntuneric sau lumina,
era complot si panda in loji ochii.
Petrus astepta s-adoarma Miruna care clipea iseodind pc subt gene.
-M S supSra lumina! protesta Malvina din pat. Hai si tc culca!
Alee, care citea ziarc vechi franceze luate din etacul Domnitei, asezat
la o rnasutS, sufia in lampa, o data, de deuS ori, pana cand izbuli cu mare
ce s-o stinga.

110
 - Am intinerit la Vorniccni cu ccl pu{in douazcci de ani! exclam2 e!,
dibuind cu bratele inlinse prm intuneric drumul sprc pat.
- Niciodata n-ai fost batran! sc sup3ra Malvina Nu mai spunc copilftrii!
Aici-s! DS-mi inana!
l$i prinsera manile ca la Baba-Oarba Calau/it, Alec se sui in pat.
- N-ai in{eles, vcrbi el instalandu-se in noul pat, cu siguranta somnului
de iama in tot trupul ostenit de drum §i molcsit de aerul munteluL Foe in
sobS ca pc vremea bunicci! §i in loc sa sting lumina, am suflat in lamps.
Mi-a mirosit a gaz §i mi-am adus aminle de lanterna-magica!
- Tu te-ai molipsil de la Tudor! il lua Malvina in primirc. Inca pulin si
te vad ffieand versuri! Culc3-te, Mosule! il alinta ea pc fruntc, ca c§ti lanSr
$i mane diminca[§!
- Noapte buna. Sunt c-arn sa dorm cumplit. Am gcr.iul somnului. Uuaa!
casca el cu o pofta atat de comunicativa incat Malvina simti ca falcile ii sc
desclcasla inlocmai.
Petrus deschisese gura sobei, colorand intunciicul cu purpura blajina a
jarului spuzit. Mai mirosca inca a fum de rasina. Mcreu respira Moldova,
cuprins de o pofta de somn in care se adunau ocliii copilariei in acea
cumpanS numai a lor: genclc lisate si mintea care tot mai wea poveste.
Simtca c5 Miruna nu doarme. §i Miruna simtea ca Petrus e treaz. Era intre
ci o intrecere de rabdnre vicleanS, care punea pauza unui accent copilarcsc
intre trupurilc lor tinere.
Cand Oana, dupa foarle lunga inlarziere, aparu din odaia de baie, in
haJat de noapte, papuci si cu parul despletit, il gasi pe Tudor la gura sobei,
in halat, obraz in obraz cu jarul.
- Dc unde-mi vii? o cerceta el, tcatral.
- Secrctul meul
- Cine-i stapanul tau?
-T u !
- Cine-i roaba mea?
-E u !
- Cum isi permitc roaba s3 aibS secrete fajS de Domnul si stapfinul ci?
- Iaca! facu Oana moldovcnesle, cu o ridicare din umeri si sprincene.
. - Nu-mi tulbura mintile! vorbi Tudor, acoperindu-$i ocliii. Acopere-ti
p3rul. Supravcghcaza-ti miscarilc. Stai stupida 51 spasita. Lasa-ma sa te
judec obicctiv. Spune, femee, de unde-mi vii?
- Din odaia de baie.
- Nee! Cu cine-ai sopotil la u$a?
- Slapane, ai o ureche...
- Tu ai doua! o ameninia Tudor. Ce ai complolat la u$a? §i cu cine?
- Gospodaric!
- laca-mai dc unde sare iepurclc! §i anume cu cine?
- Cu Asineta, exclamS Oana, deprinsa sa nu minliS.

Ill
 - Ia s-o cercetam pe Asineta T ulbure! se ridica Tudor, pomind spre u§a.
- Treci peste trupul meu! se rastigni Oana pe u§a, luandu-i fnainte.
- Bine, renunf sa lupt cu o biata femee pac2toasa! Raspunde-mi la
intrcbari: Unde ti-s condurii?
Oana intinse piciorul gol in papucul cu toe. Tudor apuca piciorul, saru-
landu-i-1.
-C ad !
- In brateie meie!
O culese. Papucii ii cazura cu rasunct. A§a o duse in pat, depun2nd-o.
-T e-a m Intrebat de conduri!
- Ti i-am aratat! Uitc-i acolo, arSta ea spre papucii rama§i de izbcliste.
- A?aa! se-ndcparla Tudor gesliculand leatral §i eulegand papucii intr-o
mana.
- Condurii am spus, cucoana...

Cu de nu, eu unul mu tot due

Cu cocorii si cu fmnza toamnei,
Lcpaddnd din mfini condunil Doamnei
Cu pe tin netrebnic, vechi papuc!

Oana ii dadu replica:

Stai, pocte, nu pleca,

Explica-mi donn[a ta.
T udor cuvanla:
Rima nu e prea bogata!
Sa raspund, nu-i lucnt more!
Alba-i Doamna la picioare
Si mai alba la-ntrebare.
Eu ii cer botinclc,
Ea tntindc infinite.
Doamna, astazi c Ajun!
Nu-l auzi pc Mos Craciun?
Da-mi condurii pentm El
Sa-(i aduca tin cercel,
Un iitcl
S-un purcel
De socolata!
Asia mi-i povestea toata!

- Mai vine Mos Craciun? intreba Oana, culcandu-§i obrazul pe pemS,

de-acolo privindu-1.

112
 - Numai pentru copiii cumint.i!
- C-un cercel? starui Oana cu zambel de fata.
- Te potrivesli la rime? Da-mi condurii.
Stinsera lampa §i s-adunara unul langu altul, in palul lor. Focul din soba
u privea ca un Jar-fmparal ramas cu gandul la Scufita Rosie. Condurii
Doamnei a§teptau alaluri la gura sobci, sprinteni, cuminli cum e dipa de
popas a randunelelor §i a genelor.
Noapte buna!

*
* *

Oana se dc§tept3 atat de copilaregle incat picioarclc ei alcrgand des-

culte spre gura sobei fugeau cu ani in urma inspre Mo5 Ciaciun. Nu sc
vedea nimic. Bajbai prin intuneric inspre soba ramasa calda $i gasi condurii:
goi! F3r3 nimic! Tot copilareasca dezamagirc. Mai-mai sa i se umezcascii
ochii. Dar inca nu se dc 5tepta.se de-a binclea. Vcnca din somn si din
copilarie, naiv tanara, aproape fctila. Sc culca iar, prin intuneric, cuiba-
rindu-51 capul alaluri dc somnui lui Tudor, c-o u$oara cutrcmurare de
suspin in respiratie. Adormi.
Cand se trezi din nou, fereslrele aveau argint de dimincata in argint de
ger.
Tudor privea cu ochi albajtri condurii veniti singuri dc la sob5 pana la
pal.
- Buna dimineata, Oncula. N-a venit Mo$ Craciun?
Oana se ridica, privindu-l stramb, din lumullul parului revarsat pc giu-
maji.
- Nu-mi tulbura mingle de dimincata! Lasa-ma sa tc-nireb: A venit sau
n-a venit?
- N-a venit, zambi Oana, aducandu-§i amintc de patania nop{ii.
- Bine, incuviinl_a Tudor. Dar spunc-mi tu, fetita de nu &tiu calc dimincii,
unde stau ccrceii? In conduri? sau...
- La ureche? si-i cauta Oana involuntar, fara sa-i gaseascii, intine-
rindu-5i obrazul cu o expresie botoasa de copil pacalit.
- §i urechea unde-a stat?
Oana se uita la Tudor.
Tudor se uita cu-n ochi la Oana §i cu celalalt la perna oului lui Coiumb.
Rastumata cu-n „Vai! ce proasta-s!“, perna descoperi o gramada dc
pachctele. Cercei dc moda veche, inrudili cu ai Mirunci, bratari la fel, un
$irag de chilimbar, 51 multc $i-nc3 multe allele care dovedira deodata Oanci
c3 Tudor umblase la Bucure$ti cu slSruinla si rahdarca Mirunei, numai ca
sa-i gaseascS daruri potrivite.

113
 - Tudor dragutule, cal limp ai pierdut la Bucuresti sa aduni atatea
penlru mine!
- Mos Craciun umbla! decrcla Tudor. Te rog, Doamna, nu ma tulbura.
Dar Mos Craciun deschisese inulte u$i la Vorniccni in noaptea Lui.
Se de$teptau cu topi inlru Mos CrSciun, dandu-si unii allora, abea
Irezip, sarutarea darurilor cap3tate. Lui Alec, Mos Craciun ii aduscse
cravap, batiste si manusi.
SSrulaiea o primise Malvina.
Malvinei ii aduscse Mo§ Craciun ciorapi de malasa cam din Franta si
parfumuri lot dc-acolo.
Sarutarea o primise Alec.
Mirunei ii aduscse Mos Craciun o blana a mctamorfozei mai multor
onorarii.
Dojenitoarca sarutare o primise Petrus.
Lui Petrus ii aduscse Mo§ Craciun lueruri dc lan3 impletite de Miruna,
aducand si sarutarea spre obrajii ci.
• Caci Mos Craciun starneste In copil magia victii care inccpe; iar in cei
mari, Mos Craciun frSgezeste s3rutarca amintirii.
Trccuse Mos Ctaciun ji pe la Andronic lasandu-i visul unui cantcc dc-al
Domnitei, la Paris. Sc dc$ieptasc Andronic cu tinercla pe obraz ca §i lumina
diminepi, iar pc prag, gSsise la plecare un buchel de Irandafiri crescuti in
taina de gradinarul Conasclu si trimisi prin Asineta.
Numai Tudor...
- Hai la cafea, Oneuia.
O luau cu topi in sufragerie. Asa era tradipa Craciunului la Vorniceni.
Acolo astepiau cozonacii si fetcle g3lile de Craciun.
- Ti-ai uitat blana, ii spuse Oana, imbr3caudu-si suba.
- Nu mergem la cafea?
- Ba la cafea.
- Cu blana?
- Cu blana! zambi Oncuta enigmatic, punandu-$i si caciula.
- Nu m3 tulbura tc rog. Explica.
- Taina mea!
fl iua dc mana dup3 ea. in anlrcul de jos Oana scoase din buzunarul
bl3nii un tnlpan pregatit mai dinahitc.
- Da-mi voc sa le leg la ochi, slapane!
- Baba-Oarba?
- Nu intreba, stapane. Roaba ta te va duce de mana la Mos Craciun.
Tudor sc lasa dus prin ninsoare. Dar undc-1 ducea?
Oana fugca, tarindu-1 dupa ca prin zborul fulgilor.
Tudor isi smulse legatura dc pe ochi.
Vazu. Clipi. Iar vazu.
C.D.-ul tnviase. Fumuri, ferestre care strSluceau, toale felele Domnitei
pe prag, iar la masa umbrelor top oaspepi, in cap cu Andronic, il asteptau
pc Tudor.

114
 Intoarse capul spre ccrdacul Domni{ei, dar intalni, tot alba$tri, oc'nii
Oanei.
- §i juc5riile? o cercetS el in soapla.
—Acolo-s loate, arSta Oana cu-n deget indreptat dcopotriva spre od;.ia
de sus spre cerul fulgilor.
Lui Tudor, M 05 Craciun ii aduscse, tot subt pcrna somnului, copilaria
peste care doamte capul omului.

CAP. X

Cantecu! zurgalailor porni din nou de la scara Vorniceuilor, urn-.at dt

lungi 51 vescle priviri de insolire, caci nu plcca vacanta de Craciun, ci numai
sSniile ci. la drum cu intalniri. Tot doua, una dupa alia. Alba cu cai albi. ir.
frunte, iar Scufita dup3ca,cu negriici ca noaplca. Tudor cu Oaiia$i Minina
cu Petrus.
Cerul era albastru ca de Pa5.l1 peslc Craciunul crengiior, al satelor s-al
vailor.
Un aer dc argint canta in ochi 51 in plamani. Numai obrajii unci fete pet
sa insoleasca la astfel de drum al soarclui.
Din goanii, bratu! Oanei alingea cu dinadins musteata crengiior mo$-
nege, dandu-i o sclipire de trezie-n gluma. Fulguiau scanlci, razand ca
dintii.
Copii prin sate se dadeau cu saniu(a, hii la vale, cand de-a tumba, cand
de-a dura, hustiuluc, feresle-li gura!
S-ar fi dat si muntii cu copiii laolalta.
Omul de omal fi saluta cu matura in sus.

„Sania gonefte, zdrile sc sparg,

Bine-i cu iubita sii te pierzi til iarg.

„ Vdntui cemc side pc surdsul tail.

Peste camp, ile-a dura, fupc-un ziugaldu.

„Prin troene, fargitl, uiic-l c-a turbat.

Undeva-u poiand joacd-nn paltin beat
115
 „Ne-om opri-ntrebfmdu-l: Cc-i cu line? Cc-i?
S uuzind hannonici, vum juca lustra".

- Aprig, nU? o intreba Tudor, cu narilc dilalatc.

- Bravo! De (ine-i?
- Nu, Oncuta. De Serghei Esenin.
Scotandu-$i man a din manusa, Oana ti dc/mierda obrazul.
- $i tu pulcai s-o scrii.
- Dar a scris-o Esenin!
- In Iocul tau!
Manile lui Tudor sc aparara. Apoi lua muna Oanci. Tncal/indu-i palina
cu o lunga sarulare aclancita.
- De ce nu scrii versuri? starui Oana in marelc ncaslampiir al luminii si
ai zurgalailor, s3rulai:du-i urma sarutarii din palma.
Tudor o privi g!unie{.
- De ce te aperi? il dojeni Oana. In caclul adolescent laic sunt versuri
intr-adevar frumoase: ,Jli mul(umesc addne. pdnwnl, id mi-ai dal via[d sa
tc-avdnt. Eram ham, cram fldntdnd, si iaia-s infloril si bland..."
Sunau cu zurgalaii saniiior versurile lui. si Oana Ic spunca cu abur de
arginl.
- ...„Cadd frdntc in genunchi mandria padurilor, irunchi alalurea de
Irnnchi, pc unna condnrilon..." cor.iinua glasul ei rcluand aila poezie. Dc ce
nu scrii? E$ti numai ricin. Starea de cantcc sc nrrstc din line !'ira cfort. Sc
deschide in line dcodala o icrcaxtra, perdcleie fiutura, harliilc zboar.'i si
singi intrarea Cerului. De cc nu scrii?
- Crczi lu ca versurile pe care le improvize/ ina exprima?
- Exprima un aspect al tau: vcsclia, gratia, claslicitalea...
Tudor dadu din cap, cu voiosie dar cu pulcrc, ca si albii albei, care
sforaiau in trap imius, sculurandu-$i hamnl cu rurgahn
- Versul, Oncuta. trebue sa tic respiralia fireosca a plcnitudinii. Acvla
c zborui: uncori slant. Rcstul c joaca, sclipiie vj,ala, euiorie, nevoic dc a ti
copil, dc a sari, dc a te da (umba, dc a spunc necuviinli, dc a scoate limba
la cci gravi. Versul meu nu ma exprima.
- N-ai ajuns inca sa tc exprimi, il core eta Oana.
- Poatc c5 daca le-asi §ti dcpaitc. medita 'I udor piivind spre munti, a§i
seric versuri numai ca sa mi leapropii. Dar le am alaturi. Nu simt nevoia
dc-a-mi apropia versul acela al departarii de tine, singurul in care mi-asi
auzi inima batand.

116
 - Ti-ca-losule! ofta Oana dand din cap. CJum sa nu fii... adorat! se hotari
ea sa articuleze cuvantul refuzat de pudoarea buzelor. Dar n-ai dreptate,
reveni ca indSratnicS. E un fel de lene in tine - pcntru poczie - pe care o
in$eli cu facilitatea ta de-a versifica. Un fel de comoditate! n arunca ea
fulgiurea unui cuvant inlepator. Caragialc a scris putin nu din cauza obsesici
perfectfunii. NiciodatS n-am acceptaL legenda asla. Caragiale a scris putin
fiindca vorbea mult... §i slrSlucitor, adauga ea, gasind epitetul lui Caragiale
in zimtii gerului. fn fond, $i tu esti oriental!
- Adica lene§! zambi Tudor. Vrei sa te sarut cu energie?
- Tudor! se aparS ea. Ne vSd cei din urma!
fntoarsera capetele, dar repede trcbuira sa le rasuccasca la loc, caci
acolo, in mare lumina iernii, Lupul o inghitea pe Sculita care se dueea la
Targul Neamt sa-ji vada tocmai pe bunica si pe bunii ei parinti.
- Deci nu ne vede nimeni! hotari el, gata-gata, crescand spre ea cu
str2$nicie de matahalS.
- L-ai uitat pe Hie! fl indepSrta Oana, trimejand-i o sarulare cu manu§a.
Da, reveni ea, cu sprincenele incordate, versul te-ar*exprima, daca n-ai fi
lenes.
Tudor o masura cu o abea vazuta incrctire a frunfii:
- Vrei s5-{i dau versuri, Oana?
Oana se feri de el, cu lepadare.
- Nu Ji-e rujine, Tudor! l^a mine ma gandeam? La podoabe pcntru
mine?
Tudor respira, readucSndu-si zambetu! pe fa{a.
- MS gandeam numai la tine! vorbi ea repede si botoasS, gala sa taca
pana la capatul pamantului.

Doamna meet e suparata

Dar fi $ade-alat de bine
Ca. imi vine, cu suspine,
S-o mai supar inc-odatd!

- Ticalosule!
—Nu ne mai vede nimeni! hotari Tudor, culegand capul Oanei subt suba.
Iesi Oana de acolo sculurandu-se ca vrabia omatului.
- Oameni buni! se vaitS ea.
Poveste, poveste, cS-nainte mult mai cstc...
Treceau printr-o pSdure de margean lunar. Simteai in fundul inimii ca
toate veveri{ele ar VTea sa iasa la fereastra scorburei §i sa intrebe:
117
 - Da’ cine ma rog trece cu atala galagie?
- Vevei ila roscovanS, nli-i de boti§orul tau! Tu cu alunele, noi cu min-
ciuncle!
- Du-tc, du-te...
§i s-a dus 51 veverita din p2 durea ninsa, iar coaina albilor negrilor s-a
inlalnit din nou cu soarele.
- Nu te exprima! Nu te exprima! se scutura Oana de fulgi, cu aur de
grau la tamplele caciulipi brumarii. Dar ce te exprima pe tine, ni8 rog?
- Buzdughina! rasun8 imperios glasul lui Tudor. Treci la spate!
Si incalccand pcste capra saniei sonore de rasunet si-n oprire, Tudor
luS hajurilc.
in urma, Uie-vezeteuJ ridicS biciujca, stiind ca incepe:
Galopul!
 „ Tot cc nuc fi ce a fost
Turn c fi cciuifA.
Dirninra(d fdri rost
Du-te ilupa u$d".

PARTEA A PATRA
SORA LUI PETRUS

CAP. I

Oaspelii plccara dupa Anul Nou. De-atunci §i pans la Bobotcaza Oana

5>Tudor 151 rcluarS viata de mai-nainte. Dupa Boboteazl veni ordinul de
concentrare.
- Oncuta, mergem la Bucure$ti.
- Ai un proces?
- D e ce? Par trist?
- Dimpotriva! Inlrebam a§a...
- N-am proces. Sunt conccntrai.
Capul Oanei se inclina, deodata oslenil.
- Nu ne desp&rtim. Suntem impreuna la Bucure$ti. Te fac ordonania
sublocotenentului Alcaz. Vrei? Hai razi, Harap-blond!
Era intr-adevar o ciudata bucurie in el la gandul ca va imbraca din nou
unifonna aruncata in septemvrie. Regimentul ksi era dcocamdala la Bucu-
resti. I§i revazuse camarazii in timpul „sapt3manii Palimilor": asa boleza.se
gandul lui timpul procesului. Mancase cu ei la popotii, indilccase la manej
un cal dresat de altul, facand o demonstrate de inalla s coala.
- Te antrenezi mereu, Alcaz? A inlrebase comandantul rcgimcntului,
cu-n fel de*urechialS de rSsfat in glas. Vrei sa ici panca activilor?

119
 Vizita lui la regiment, desi civil, rasunasc ca o tnimbita si mai ccva dccat
cele zilnice, adunundu-i pc loti in jurul lui. Se puse la curcnl cu tol cc
se-ntamplase din seplemvrie pana alunci, inleresandu-se de cai, de ofitcri
ji de soldati dcopotriva.
- Cc ai acolo? il Intrcbase colonelul, va/Jindu-1 c-un pachet „suspect“.
- Zahar, domnule colonel!
- Faci dulceji, civilulc!
- Nu, domnule colonel, pentru caii noslri cci de loatc zilcle.
StiuscrS toll caii c-a venit Tudor Ccaur Alcaz, si soldatii $i majurii, caci
era darnic cu tutunul ?i cu gluma.
- Civilule, mi-ai lulburat cazanr.a. Ce face uniforma?
- A$tcapla sa lie lulburata, domnule colone!!
Concentrarea lui avea tin caractcr omagial. Le lipsea. 11 doreau. Fara
de sublocolcnontul Alcaz, regimental nu era complect. De aitfcl, ordinul
era atut de individualizal Incal §i nuanpi Buzdughina primise ordin de
concentrare, stiut fund la regiment ca Buzdughina era omul sublocotcncn-
tului Alcaz.
Oana faces bagajele, ajutata de Madama Lenta si de toate fetele Dnm-
nitci, cu ocbii ca ccpele, caci iar ramaneau singurc. Fara sa-si dea sesma
Oana luase treplat locul Domnitei In pornirea lor de a roi In jurul unei
stapane.
Land Tudor aparu In uniforma, Oana II Inlampina ca Intotdeauna cu
lumina In ochi. Apoi Insa II ccrcela cu-.n fcl dc mirarc, repeland din limp
In limp privirea Indreplala nu atat spre el, cat spre uniforma lui.
- Ce-i, Oncuta?
- Nu §tiu! ezita ca neplaeut surprinsa. A cc miro$i?
- A lutun probabil, ca Intotdeauna!
- Nu mirosi a fine!
Veni la cl cu narile pisicei care nu-$i rccunoastc stapsnul.
- Poate mirosu! de naftalina! interveni Tudor, adulmecandu-sc si cl.
- §i asta, confirma Oana, fara deplina convingerc, cu-n fel de nedu-
merire dezolata.
- Jos cu uniforma! hotari Tudor, trimclandu-I pe Bu/dughmS sa-i faca
o baie dc aer.
Mai mult decal atat nimic.
Dar Oncuta veni la Rucuresli prcocupala, alxa Inveselindu-se la clu-
mele lui Tudor care intr-adevar se silea s-o distreze, devenind §i cl preo-
cupat de gandul cL .Se slrecura pe nesimlite o anomalie, un nefirc.se, in
unilatca insotirii lor. Tudor avea ?i scnlimentul - cam $colarcsc - al unci
tradari. Intr-adevar el provocasc oarecum ordinul de concentrare, prin
Vizita la regiment si replica la Intrcbarca colonelului despre uniforma.
„A§tcapla sa fie tulburata". Desi I§i dadca bine Scania ca uniforma va da
Oanci o alarma. l-o daduse. §i totusi bucuria lui de a fi la regiment era o

120
realitale pc care nici pasionala lui soiiciludine pentru Oana nu i-o pulca
micsora. Cand pleca dis-de-dimincata la regiment, avea aproape intocmai
senlimenlul cclui care se duce la leatru, ISsandu-$i copilul singur acasa.
Aceasta .stare crcia un nou raport intre cl si Oana, dand Oanci vizihilitalea
lucrului de care le-ai indeparlal un pic, dup3 ce-ai lost deprins numai sa-1
ai, abea simtindu-l.
Dar §i Oana, desi nu facea dccat sa-l astepte, cand il avea langa ea se
lndcparla de el, dcsigur Hind inereu alaluri, dar lara plenitudinea fireasca
a deplinci alipiri. II saruta §i-ndata simlea nu numai mirosul de tutun - din
ce In ce mai violent in nara ci dar si ncdefinitul miros nou, legal dc
uniforma, care i-1 Instraina pc Tudor, dcoscbindu-1 de mirosul lui de alta
data. Si ea se simlea oarccum vinovata fata de el, avand si ca senlimcntul
unei tradari, caci obseaia olfactica punca o distaiga imperccptibila, dar
mereu activa, fntre ea si Tudor. Noaptea, in pat, isi punea capul pc pieplul
lui, din adancul inimii, dar iarasi, mirosul dc tutun o invingea, posomo-
randu-i bucuria de a sta cu Tudor, obligand-o irc/islibil de a se indeparta
dc el. Intr atala incat pc ncsimtile se-ndeparta si de trupul lui, ferindu-se
ca de un contact ncplacul, constransa de accst treptal recul involunlar sa
sc gheinuiasca la parole, singura, intr-un pal strain, aliiluri dc omul care
mirosea a tutun. Dragosiea ci era alut dc umilita dc acccplarca poruncii
nasului incat uneori plangea cu fata la parctc. Crestca nccontenil in ea
constiinla unui absurd care o impicdica sa He ca, locmai si mai ales fala dc
Tudor.
Cu ccilalli era la fcl. E-adeviiral ca nu-i placca sa se apropic prea tare
de nimeni. Cu exceplia Mirunci, care nu sc parfuma, si Malvina si Alee si
Petrus - fumator si el - aveau pica tarclc relief al parlumului. Alec mirosea
a patchouly, foarte stins, dar mirosea. Malvina mirosea a „Eau dc Ccdrnt",
foarte proaspat, dar mirosea. Cum ins5 Oana nu fuscse niciodata de gatul
parinlilor, evitarea apropierii (i/.ice de ei, nu-i ccrca dccat corcclarca unei
distanlc, lara nimic nefiresc.
Tudor insa era al ci, al trupului ci s* al suflctului ei. Simlea nevoia lui
cum simte panza barcii nevoia vantului. ^i ialii ca era constransa sa-1 indc-
pflrteze. Cand II saruta, invingea o rcpulsic - pur fizica, localizata in nas,
dar coplesitoare siiriitarca devenind un cfort, aproape un sacrificiu.
Oribil!
Crestca in jurul ei IriguJ unci singuratati. Dcvcnea din ce in ce mai atenta
fata dc ca irisasi, cu-n Icl dc incrunlare ncincrczStoare, ca atunci cand in
odaia ta Le tcini brusc ca cincva te pandeslc dc subt pat. Isi spunca uncoii
singurS, cu dispret amar: Esli o lemee insarcinata! Dcsigur, asla cxplica lot.
Capriciile olfaclicc, nouile reliefuri pc care Ic capatau mirosurile, obscsia
lor, - toate crau fenomene cunoscute din carti §i din auzite. Dar iala ca
nasul devenea principiul activ al unci draine sullctcsli. Caci nu putca ac-

121
cepta ca nastil sa se intcrpuie mire Tudor si ea. Prea era umilitor gi ridicol
in acelag limp.
- T u cum le sim{i? o intreba uneori pe Miruna.
- Perfect. Uita-te !a mine!
Intr-adevar, Miruna era neschimbata. Parca nu sufereau de aceeagi
boala, dcgi amandou3 erau parale! insarcinate.
Cuvintele „miros“ si „insarcinata“ dominau vocabularul mintal al Oanci,
batjocorindu-i bucuria de-a trai. Tolul dcvenea fiziologic prin optica aces-
tor cuvinie pcrmanenie. Vestirea din ea nu mai era copilul lor, ci boaia ei
injositoare. Se gandea ca acugi va incepe gi oribila diformare, cand vczi cum
iti crcgte mijlocul ca o cocoa§3 subt ochii celui care tc-a cunoscul gi iubit
sprintenS. Toate se alterau in ochii ei. Laplele devenea ugerul vacii, dandu-i
rcpulsia monstruosului contur. Friptura devenea vita injunghiata, cu vis-
cerilc insangerate.
In orice hrana nu vedea decat biografia plastica a fiziologiei, ucputand
sS inghita decat prin cogmarul acestci viziuni.'
Se-niorcea in epoca premergatoare intalnirii cu Tudor, gtiind ca-i feri-
cita, dar numai notional, cum vczi ca-i sarbatoare dup3 foaia rogie a calen-
darului, nu dupa alegreta suflelului. Incepea iaragi parca lenea de a trai.
Dup3 ce pleca Tudor la regiment, ea ccrca sa readoarma, gi dac3 izbutea,
igi prehmgca somnul pana aproape de amiaza, cu toate ca zgomotele casei
o solicitau sacailor sa renunte la indaratnicia somnului artificial. Cand era
treaza ii venca mcreu s3 eagle. Cum era singurS se inlindca. Nu mai inte-
legea pe cei care slau mcreu pe scaun cand exista j>alul! Numai patul putea
adSposli lenea ei de-a trai vertical. Oricc ii aparea efort: teatrul, cine-
matograful, pliinbarea...
—Hai, Oana, ii spunca Miruna cu blandeta autoritara, ca unui convales­
cent.
Acccpta pliinbarea zilnicS pana la Iacuri, dar aga cum te resemnezi
sa-nghiti un medicament. Placerea acrului gi a miscarii o intalnca numai pe
Miruna, ocolind-o pe Oana care sc-ntorcea asa cum plecase: de pe divan
tot spre divan. Daca Tudor n-ar fi intrebat-o zilnic: „Te-ai plimbat bine,
Oncula?“, gi dac3 n-ar fi staruit in ea, somnolent dar incS viu, cochetaria
de a nu se ingraga, desigur ca n-ar fi egit nici din odaic, nu numai din casa.
Si urcatul scarii dupa masfi ii aparea ca un efort penibil, degi energia fizicS
era inlacla. Nu obosea nici la plimbare, fiindca pleca obosita de acasa, fara
sa se intoarca de acolo altfel obosita.
Fata de Tudor se silea sa fie acecasi. Dar mcreu trebuia s3 invinga
contaclul prealabil cu mirosul de tutun gi lehamitea de-a fi vesela. II iubea
ca gi-nainle, dar il iubea trist, deprimat. Eforlul de a fi altfel in ochii lui ii
dao. a cand exagerari - pe care 1c simtea ca o nota falga cand simulari
care ii apareau ca o ipocrizie.

122
 „Dreapta, Oana“, nu mai era un rndeinn incoqxirat, ci o dislanta mire
doua Oane. Nu mai era dreaptfi. Dar nici nu marturisea ca nu-i. Simula.
Dac5 ar fi avail fntr-adevfir curaj de Oana dreapta, s-ar fi dus singura
undeva, la Predeal de pilda, intr-o pensiune oarecare, la o parte de loti cei
pe care fi min{ea. Caci fn realitatc lo{i $i toale fi provocau o irilarc vccina
eu euervarca.
De cate ori n-o auzise pe Malvina - care nu cunostea nici ermetismul
tScerii, nici §oapta spunand eu o duiosie exagerata si penibila fata de
strfiini:
- E insarcinala, sSracuta de ea!
Malvina ar fi rfibdat orice de la Oana, cu conditia ca ochii ei sa spue -
in{ele§i de privilori: Ce nu rabda o mama de la copilul ei!
In ochii tultirora era mereu §i fn orice ocazie fcmcea fnsarcinata. Si Alec
o trata ca pe un portclan fragil. Daca-i cadca batisla din mana - ciudal!
mereu scapa lucrurile din mana: batistfi, servet, carte, pieplcne Alee se
repez.ea sa i-o ridice ca un cavaler mdragostit. O fnduio^a si o enerva in
egala masura.
Daca vorbeau prea lare si ohrazul ei avea cale o involuntara
crispare, - de comun acord, ceilalli laceau sau vorbeau pc sopiiie, ca fn
odaia unei bolnave. Dar penlru Dumnezeu! Miruna nu era si ca insar-
cinaia? §i nimeni n-o considera ca pe un obiecl fragil, fata de care irebue
sS-ti franezi exuberantele firesli, atenuandu-le marinimos. Devcnea fntr-
adevar un fel de nenumita Damfi cu Camclii a caminului.
Poate ca si asta conlribuia sa-i allcreze vitalitalea, convingand-o dinspre
ceilalj,i c5 e bolnavfi.

CAP. II

fncepea sa fie intr-un fel bizar multumita ca Tudor e lol timpul la

regiment. F2ra de el era absolul singura: ca inalul unci ape sccatc. Dar cu
el era tot singura, caci Oana care insotca noplile lui Tudor fi era straina.
Ccalalta era la Vomiceni: fn amintire. Astfel ca si Tudor, chiar cand erau
alaturi, se ivea pentru ea tot fn amintire: la Vomiceni. fn palul lor de la
Bucuresli dormea omul pc care stia ca-1 adora, dar rairosul de tulun punea
prapastie fntre cl si Oana dc alaturi, care treptat fugea spre parcte, fntor-
cand spatele fericirii.

m
 Desigur, Tudor observa ca se-ntampla ceva. Despre matemitate nu
cuno§tea decat rudimentul superficial $liul din auzile de mai top copiii de
la maincle lor:
- Ce-am suferit cu tine! Meriti?
E vegnica dojana a mamelor fata de copiii neastamparati. Dar suferinta
lor nu devine decat o exclamatie, sau, cel mult, o enuntare de amanunte
catrc prietene, adanc supSratoare pentru urcchea copilului. Caci copilul
are o salbateca pudoare pentru tainclc trupesti ale parinfilor lui.
Asa c3 mare lucru Tudor nu $tia. In aceasta privinta insS niai dSinuia in
el, ereditar, traditia barbafilor de odinioara de a nu se amesteca in „tre-
burile femeesti“. §i o explicabila delicateta a indragostitului, care inchide
ochii asupra fiziologiei femcii iubite, nevrand sa ucidS anatomic o tainfi a
suflctului §i o evlavie a inimii.
Dar pentru Oana ochiul lui era atent neconlenit, involuntar. Ea era
lampa de langa tampla §i fereastra frunpi. Vedea deci o pSlire spre intu-
necare, cum si efortul de-a o corecta.
Interpretarca lui insa i$i atribuia aproape cxclusiv lui insu$i raspunderea
acestei posomorari. Concentrarea! Nu mai erau de-ajuns de alSturi §i-
mpreuna din pricina serviciului mililar care intr-adevar il absorbea. Acolo
nu lua in gluma decal gluma. Pentru rest era intransigent: fala de el dinlai
$i apoi fats de cailaip.
Aja cS, in fiecaare seara, cand se-ntorcea de la regiment, se singea din
nou vinovat fata de Oana, cautand prin toate mijloacele sa se faca iertat.
Fireste, nu prin explicalii care cu greu ar fi putul exprima §i lamuri aceste
nuante imponderabile, - dar prin caldura regasirii. Oana venea spre el
supusa, cu obrazul ca fardal de suras, dar fara de lumina Oanei. Asia il
nelinislea, dandu-i nevoia fizica dc-a o retine IangS el. Abea izbutea, cad
dupa o scurta acceplarc, Oana se dezlipca, gata sa piece. Noaptea la fel.
Inainte vreme, de cate ori se dc§tepta, o gasca asupra lui, cu tampla pe
pieptul lui, ca o haina de tei inflorit a somnului. Acuma o pierdea mereu.
Data i se intampla sa se dcslcple, trebuia s-o caute cu mana, ca orbii. Ceea
ce semanase un fel de ncincredere in soninul lui, dandu-i treziri absurde.
O cauta si o gasea. Dar o cauta. Trebuia s-o caute.
O cSuta si treaza, adunand-o inspre el.
§i uneori parca descifra in expresia Oanei vorba de repudiere: „Esti
lipicios“, a feineilor obsedate de barbalii pupSciosi sau de copiii nesuferiti
de aliniati. Ceea ce-i dadea $i lui priviri intrigat alarmate de bSrbal care nu
poate pricepe capriciile femcii.
Deci Oana devenea - din acest punct de vedcre - femee, adica numcle
delicat al absurdului. Asia il descumpanea perfid pc Tudor, dandu-i tocmai
inspre Oana preocupari meschine, sacaitoare, iritante.

124
 Sc dcscoperca uneori la regiment cu gesi nri si sonoritSli de glas, care
nu izvorau din Tudor, ci din nervii lui Venca aeasa-casa cu nuc la fereaslrii
- dorind in ficcare a miracolul regasirii si negasindu-I niciodata.
Parcii deveneau sol si sotic, cu sliutul accent social al acestor biete
substantive.
§i Tudor devonea tacut la mesc, nclasand celorlalli deeat fruinuseta lui
- prcmalur solemna, cand lacea - $i armonia bunci cuviin{c. Parca se
mutase in sufrageria de !a Futures ti un poriret dc-al uriuj Ceaur Alcaz din
sufrageria de la Vorniceni, stramos mul a lui Tudor 5*1 abea ruda cu Coca
Dudus. Madam Len(a ar li spus vorba de-acolo. A$a ca ritmul casei de la
Bucure§(i redevcnca cel de odinioara, cand Oar.a era o lace re, Petrus abca
glas, iar Malvina prea /gomotoasa alaturi dc r3slalul lui Alec, insuportabila
pentru urcchca Oanei.
- Tudor e obosil!
A§a il vedeau si cxplicau toli, cu incuviinlarca Oanei. Vorbiud mai pulin,
Tudor fuma mai mult. Caei tulunul umple oarecum tacerea, cand oamcnii
nu mai vad in liicerc o transparent care-i aduna, ci 0 opacilate care-i
dcspartc.
- Tudor, te rog, scoate-ti cizmele cand vii acasa! cxclama odata Oana.-
- Docanesc? Te supar?
- Zgomolu! m3 suparS. Sunt nervoasa.
„Sunt nervoasa" numai, ar fi apropial-o de Tudor care desigur c-ar 11
Iual-o in brale, invingandu-i nervii. Dar si tonul si „scoate-li cizmele",
insemnau: Ma enervezi. Esti zgomot.
Tudor avu o scantce de manie, deindala oprita cu-n fel de „ho-hoo“ dc
calarcl, dar care sc transforma intr-o grea mahnire.
Oanei fi veni sa plangii, Iipila de pieplul lui. Dar Tudor pleca din odaie,
inchizand u$a cu atata bagare de seama incal Oanei i se opri plansul,
transformandu-sc intr-o ciudoas3 manie. O trata ca pe o nebunS, ca pe o
femee isterica! Si t3cu, macinandu-sc in ea, iara sa deschida gura.
Enervarca aratata lui Tudor o autoriza parca sa nu mai crule pe nimeni,
indenmand-o indirect sa sc r3zbune pe ceilalli. Din senin, ii spuse Inlr-o zi
Mirunei care inlarzia in fata unei vitrine - veneau de la a$a-zisa plimbare-:
- Teribila e placidilalea voastra, a moldovencelor...
Miruna se-nrosi tare. Dar nu replica nimic. Inlorcandu-se de la Tribunal
Petrus o descopcri cu ochii abea e$Ui din iacrimi.
- Tuu! De ce ai plans?
Simplu, Miruna ii spuse vorba Oanei.
- M3 simt slraina in casa voastra. Iti spun drcpl, Petrus. Daca Oana
gandcste asa... N-ai auzil-o spunand: „voi moldovencclc... “ Era o Ichamite
in glasul ei, care m-a ingrozit. Am vazut o prapastie intre mine $i casa
voastra...
- Casa noastra. Fata Bunicilor. A ta, a mca 51 a celorlalli.

125
 - Nu, Petrus, Oaaa nil mi-e prictena daca-mi poate spune astfel de
vorbe. §i nu-s suparucioasa! adiiugS ea cu obrajii acopcrlti dc lacrimi. Dar
nu pot trai in casa slrSinS.
Petrus se duse de-a dreptul ia Oana care slatea cu fata in jus pe divan,
in odaia ei.
- S-a intamplat ccva intre tine si Miruna?
Nici un rSspuns. Petrus se asez3 pe marginca divanului.
- Oncufa, nu vrei s5-mi rSspunzi?
Abea atunci vazu ca Qana plangea cu fata In pernc. Plcca de la ea,
ducandu-se In guana mare la Miruna pe care o lua autoritar de man2,
aducand-o in odaia Oanei.
- Uile! i-o arala cl.
- Oncuta! exclainS Miruna, aplecandu-se asupra ei $i cuprizandu-i
capul.
O saruta pe obrajii uzi pan2 cand ii vazu cercarea de a zainbi.
- Suntcm nistc proaste amandouS! exclama Miruna.
Oana consimli mut.
Petrus respira, gata sa le sSrute pe amandouS. Pan5 la urma a§a si fScu.
• Dar dupa plecarea lor din odae, Oana simti un subit dezgust pentru baia
dc lacrimi §i de sarulari in comun §i pentru loate revSrsarile senlimentale
ale familiilor unite, lar revenea in ea cuvantul „moldovenesc“ in sens dcpre-
cialiv, ca o aluzie nemarturisita la Tudor prin Miruna. Evita sa se gandeasca
la Tudor, dar in schimb n-o cruta pe Miruna. Cuvantul rctraclaf cu lacrimi
si cu sarul ari, aparea din aou, agresiv, starnit. fn defmiliv de ce nuniai Tudor
era concentrat si nu si domnul Petrus! Constiinta c3 Petrus e privilegiat si
Miruna la fel, o facu sS-i judecc pc rand prin optica nedreptatirii ei. Petrus
se burghezise. N-avea burl a, dar era In preajma ei. Miruna il hrSnea dupa
tradilia moldovencelor pentru care obligalia de a-§i indopa barbalii device
un sacerdotiu. D e cand se casalorise, Petrus ajunsese un fel de functionar
fericit cu slujba, gata oricand s5-§i istoriseascS Intamplarile zilei la masa,
mancand bine, dormind bine, satisfacut, sigur, calm, Miruna ii invaluia ca
o grasime, dandu-i un fel de bcatitudine.
„TeribiIa e placiditatca voastra, a moldovencelor!", devcnea un refren
al iritarii insufieicnt exprimate, ingloband tot ritmul de viala al Moldovei.
Totusi, a jdoua zi, primi cu aceeasi resemnare sa se plimbe cu Miruna,
simuland insa o coruialitate invers propoftionala cu atitudinea ei intima fata
de tovarasa tie plimbare. \
„Se plimbii fcmeile iasarcinate!“, iicaurf'gandul ei de/gustat deopotrivS
de oamenii inlalniti si dc amimalclc vazutc.
Aja ca singura flinta din casa, fata de care s-ar Fi putut deschide, Miru­
na, lampa buna, devenca interzisa sinceritatii, fiindca si pe ea o amagea.
Din toate partilc ii veriea un adaus de singurState, sporindu-i repulsia
pentru vorba care mintc $i gcslul care insala.

126
 Gandul copilului era absent din ea. Era bolnava. Atat. Numele $liut al
acestei bo ale era: copilul. Atat.
§i Tudor mirosea din ce in ce mai tare a tuiun $i a cazannS. Ca sS-i
iubeascS trebuia sa-si aduca aminte de celalalt. Avca impresia uneori ca-1
in$ala cu altul, atat era de altfel omul care mirosea a tutun fata dc cel inlrat
pe fereastra nucului, in inima ei de lata.

CAP. Ill

Inlr-o zi, pe cand se plimba cu Minina, se-nlalni oclii in ochi cu Lucian

Teianu, imbracat in costum de sky. Se-ngra§ase ca o fcmee: la solduri.
Coslumul de sky §i ifosul lui spertiv denun[au nccrulator odalisca din el.
Era violent ridicol. V5zand-o, Lucian Teianu sc-nro§i ca o fata, cu inima
vizibila in culoarea obrajilor.
Oana trecu pe lang3 el, abia salutandu I, gandindu-se c3 cine §tie, s-ar
fi putut intampla s3 fi devenit sotia acestui om, numai din lene de a refuza.
CSci in anul in care ii cunoscuse pe Lucian Teianu, pc vremea, „Fronlului
Renasterii", toate ii erau egale. Fata de oriee era pe aluncea un „de ce nu?“,
in indiferenta ei pasiv5. ,,^-atunci, trupul ei“...
Se scutura de oroarea ridicolS a gandului, dar dezgustul penlru carne
in genere devenea dezgusl imedial penlru propriul ei trup.
Miros - femee insSrcinatS-moldovenesc-carne. lata vocaliularul ruinla!
al obsesiei ei repulsive.
Si Tudor duhnea atat de tare a lutun incat, §i dupa ce pleca, mirosid
ramanca in nara ei.Trebuia sa dcschida fereastra ca sa ias3 mirosul, indat3
ce se inchidea u$a pe care plecase.
- Oncuta, n-ar fi bine sa te vada un doctor? o intreba Miruna.
- VS ingrijorez? replica tSios Oana. .
Dar imediat igi retracta prima reaefie, aminlindu-$i cu dezgust de o
scena dulceagS, adSugand explicaliv:
- Sunt nervoasa! Tu nu lua in seamS. O sa-mi trcaca odata si odata! Tu
cum le simti? intreba ea, simuland solicitudinea, numai din dorinta rcce de
a-i da impresia cordialitafii.
- Eu, slava Domnului, m3 sinit bine. Ku.sinos de bine! adauga Miruna,
oarecum scuzanudu-se.ca de o lipsa de solidaritate cu Oana. Dorm, m3-
nanc, fac treaba...
Acest foarte nevinoval enunciativ „fac lreaba“, o crispS si mai tare pe
Oana, ap3randu-i ca o aluzie la inertia ei. Adevarat: ea nu facea nimic. Dar

127
 nici nu ccrca nimic de la nimeni. Atat dorca: sa poata sta singura undeva,
oriunde, Inlr-un sanatoriu, la o m?tn?istire, dar intre oameni uniform strain!,
care sa nu-i mai dea imprersia carnii ipocrite. Numai ca n-avea nici curajul,
nici Icalitatca sa-si exprime fata de nimeni o astfel de dorin(a. §i poate ca
in fond nu dorea decal locmai neindcstularea acestei dorinle, ceea ce-i
sporea iritarea inlre ai ei, nu realizarea dorin{ei: ccea ce ar fi lipsit-o de
pretextul iritarii. Fiindca in realilale, singura ei distractie dcvenise organi-
zarca irit&rii. Cu asta i$i trecea timpul, altminteri stcrp si vid. Critica mocnit
pe cei din jurul ei, cautandu-le mercu pricina.
Malvinei ii spunea „Cocuta“ proectand-o sarcastic inspre „domnuI
Goe“ §i poate ca si inspre Coca Dudus.
Pe Alec il cru(a de crilica directa, dar il ingloba, dimpreuna cu „Malvina
lui“, in ricanarea: logodnicii, care le bufoniza batraneta cocheta si recipro-
dtatea tandra.
„Menajul-unit“, Pctru§ s* Miruna, deslepta toate viespile Oanei. Tot
felul de porecle virulente: „PrincipateIe-Unitc“, adica Moldova cu Mun-
tenia, „L.unile-de-Micrc“, adica impudica proliferate a celei dintai,
„Scufita-Duniisale“, adica scufa burghezirii lui Petrus, - si necontenit alte
porecle care jineau o contabilitatc acra a celor prea dulci in ochii Oanei.
De Tudor nu sc atingea. Dar Moldova lui era un fel de soacra geograficS
a gandurilor Oanei.
„Meril sa fiu batuta", gandca ea uneori. Si-ndata o prindea frica necu-
nosculului din ea. Oare nu era isterica? In definitiv, femeile... Ii reveneau
tot felul de bulade barbatesti despre feinei, tot felul de localizari glandulare,
tol felul de judecati care atribuiau femeilor psihologia secretiilor interne.
Intr-o zi, gandindu-se la circuitul fiziologic ai ferneii, facu un calambur
mintal, care dcfineste paroxismul sarcastic al amaraciunii. Eroina lui Flau­
bert, din care deriv5 bovarismul, deveni In ricanarea Oanei: Doamna Ovary!
Convie(uirca cu incS alte doua perechi subt acelasi acoperamant o
dezgusta, dandu-i senzatia ca traeslc in casa paturilor conjugale.
Dar mai prcsus de toate incepea s3 creasca in ea o teama care le
recapitula pe cele de pe vremea strigoilor din nesomnul copilSrici. Avca
nevoie de tovaras, de un umar pe care sa-si rezeme fruntea salbaticila. fl
avea alaturi, dar tsi pierduse drumul spontan al inimii. Cel de alaturi nu mai
era decat omul care duhnca a tulun. Cum nu-si dadea seama? De ce fuma
atata? Uneori aprindea {igara si in timpul noptii. $i perna lui mirosea a
tutun, in palul singuratatii Oanei, otravind-o ca si suflarca celui de alaturi.
5ji mirosul de stofa al tunicci! §i mirosul de pielc al cizmelor! Toate o
brulali/au. $i cel de alaturi rSmanea opac, greoi ca toli b5rbaiii alaturi de
femeia lor, nepricepand nimic. Uneori - intre somn si trezie - parca spera
sa descopere o usa in parctele care le marginea palul, pe care sa se poatS
strecura calre respira{ia dorila, inspre aer pur. Dar era prizonicra intre
parctele Inchis si omul care mirosea a tulun.

128
 Incepea iar sa viseze. II revedca, cu o rcgularitalc care recapitula
realitatea de-acum doi ani, pe Lucian Tcianu. C) aslcpta in vis, a$a cum
odinioara o astepta la fereastra, cu stricta lui realitate, implacabil acelaji,
condensand in el loate iritiirile diurne, prelungindu-le si in somn. Nu se-
ntampla nimic all decat aparitia lui Lucian Teianu. O privea cand duios,
cand ironic, §i era silita sa -1 sufere^in fata ei, caci in vis era legal a de mani
§i de picioare. Somnul devenea lupta de a sc dczlega. TrcsSrea prin somn,
se zmuncea, murmura, gemca, pana cand se destepia cu inima gonila,
alaturi de omul care mirosea a tutun. Uneori auzea cu spaima ca de tunet,
de§i glasul vorbea in soapla:
- Nu dormi?
Fara sa raspunda, inchidea ochii, slrangea buzeie si Simula ca doarme,
izgonita din pat ca si din somn, fara, de nici un refugiu magic in paretele
inchis, silita sa-si rabde captivitatea.
Dimineata la cinci, Tudor se destepia, fircste cu ajutorul odios al ceasor-
nicului cu sonerie, care o obliga pc Oana sa deschida ochii. O clipa numai,
cSci dc-ndata simula iar somnul, obligandu-l pe Tudor sa i-I respecte. 11
auzca ingrozitor, cu o ureche care parca sc imensilica osiil, cu toale c3
Tudor nu facea nici un zgoniot. Nici luniina nu o aprindca. Seivindu-sc de
lampa de buzunar, f§i aduna lucrurile si pornca in varfuri spre usa, dcschi-
zand-o si inchizand-o mut. Dar din prag, Oana singca ochii lui Tudor intorsi
spre asa-zisul ei somn. Uneori clipa dc r3mas bun sc prclungea intr-alata
incat Oana parca se zburlea, ghemuita in aparenta somnului.
Apoi ramanea singura. Dar urechea ei il urmarea implacabil in odaia
de bae, culegandu-i cu exagerare toale zgomolclc, apoi pc scari, sono-
rizandu-i rasunetul precaui al cizmelor, apoi in sufragerie, unde nu mai
pulea s3-l aud3 cu urechea fizica, dar il urmarea totu§i si acolo, cum i$i bea
singur cafeaua pe care si-o incalzea la spirt, cum aprindea apoi tigara -
Oana ii simtea fumegarca —cum ie§ea pc usa dc din fata... Abca atunci
Oana s&rea din pat, deschizand fereastra spre acrul mull dorit.
Dar diminetile de iarna - tot cu obraz de noaptc - deasupra nucului dc
la fereastra - „A fosl odata un nuc“ - o coplcscau cu o Iristcla de sjiiial.
Uneori i$i acoperea fata cu maniie si plangea singura pana cand frigul o
alunga din nou in pat, alaturi de pema care mirosea a tulun, asLfcl prelun-
gindu-1 pe cel plccal din nuc si din odae.
Se gandea, cu o plsticitate olfactica necrulatoare, ca iarna nu durea/a
cine stie cal, si-ndata vine primavara cu mirosurile ei. Simica alSturi, chiar
in nari, parfumu! dulccag al pomilor infloriti, pana la paroxismul fad al
leilor si pana la stridenta crinilor, si o apuca un ran de mare care transforma
primavara intr-un spasm chinuit al stomahului, dandu-i dorinta absurda pc

c 5 - Tudor Ceaur Alcaz, I! 129

cal de intensS de a se refugia intr-o plancla purificata dc primaveri, intre
eterne gheturi.
Plutea deasupra ei un glas neauzil, imcns ca forma cerului:
Marele Pan a murit!

CAP. IV

Nu mai auzea inima lui Tudor. O ajungea din urma, mai greu §i mult
mai tulburc, sufletul premcrgator intalnirii cu Tudor, ducand-o pana la
limita dezgustului dc sine.
Pe alunci, cu doi ani in urma, inlr-o noaple fierbinte de iulie, Oana §edea
singura in odaia ei, recetind din simplS deprindere „Fralii Karamazov",
cartea care o atragea ca un mai cu slranii fosforcscente. Ajunsese la scena
ingroziloare cand Alio§a cel Impede vegheaza irupul Starclului Zosima:
Sfantul. Aude deodata doua glasuri de calugari. Unul inlreabS: O sa
miroase Staretul? Si Oana, de la fcreastra acelui iulie cu tei infloriti, al
luturor putrcfactiilor epocii, simtise prin vorbele romanului lui Dostoevski
ca viata in care crezuse - ca Alio§a in sfintcnia Slare(ului Zosima - miroase!
Cumplilul verb dc-atunci, care condamna totul la dcscompunere, pana
51 sfintenia, o coplesi din nou, dandu-i un vis alaturi de Tudor, in patul cu
miros de tutun.
Ardeau lumanari dc moarte: palru, in jurul unui catafalc, intr-o incapere
manSstireasca, alba si boltita, parca ascmanaloare cu sufragcria de la Vor-
niceni. Pe catafalc, un batran solemn, cu fata de ceara, care sem^na deopo-
triva cu batrane(a lui Andronic si cu linercla lui Tudor. Alaturi, Alio$a, cu
obrazul Oanei, in haina calugareasca.
§i-n lumina dc moarte a lumanarilor, prclungila in vis pana la ingre-
tosarea crinilor, incetul cu-ncctul, vizibil §i prin crcslcrea miscarii dar si
prin umbra de pe parete, capul lui Aliosa se-ntorcea dinspre Staret, la-
sandu-gi rugaciunca neispravita, fiindca Staretul mirosea. Obrazul Oanei
din vis, despuiat de rugaciunc si acopcril de mirosul Staretuiui, era atat de
sinistru - slrigoiul Karamazov rasarit din Aliosa - incat Oana se de$tcpta
cu sufletul din noaptea cutremurului, tipand:
-T udor!
TipStul ei il destepta ca §i atunci.
Dar cutrcmurul era in Oana. Vorba lui nu putea s-o ajunga. Era Ianga
el, dar departe, ca un cataclism astral, intangibila.

130
 Plangea, trcmura, gemea, cu toate glasurile crivafului, cuprinsa dc un
frig necrutalor, cu ochii sticlosi dc spaima, cu clin|ii ciocnili copvulsiv, cu o
respiratie gafaita, Tn care palpitau vantoase, cauiand cu dcznadcjde sa-i
articuleze numelc neputand.
Deschidea gura ca o pasiire ranila, cand inch se /bale si n-apuca decal
golul cutremurat al hoholului.
Rasturna pesle frigul ei, la inlamplare, lol ce apucS: tunica lui, un pled,
all pled, un covoras, un sal, ingropand-o. Nu-i vedea decat ochii baluti de
fulgere 51 gura mercu dcschisa $i mercu muta.
Abea intr-un tarziu tremurul se pololi, nelasandu-i decat plansul revar-
sat din ochi, ca o sudoare de moarte.
- Tudor, ce-i cu mine, Tudor?
Se languia, abea putand sa-si clatine capul, cu ochi de ccrselor copil.
-T u dor, ce-i cu Oana, Tudor?
Mar.ile muriserS intr-un frig de piatra.
O pierdea!
Tudor nu mai pulea gandi. O pierdea pe Oana. Era nuinai tacerc,
neputinfa §i un fcl de (ipat strident in intunecarea niin(ii.
- Tudor, ce-i cu Oana, Tudor?
Pana cand §i tremurul $i plansul §i agonia ei Irecura in Tudor. Isi acopcri
fafa fnvinsa $i planse pe marginea palului ca la capalul lumii.
Abea alunci, privindu-1 §i iar privindu-1 - Tudor plangea! - Oana i?i
regasi viata. Sari din pat, rostogolind lol invelisul suprapus, cazu in ge-
nunchi la picioarele lui - gcnunchii rasunara - 2 sarula manile zmulse de
pe fa{a, ii sarutS genunchii, lacrimile, ochu, gura, phrul, asupra lui - cu
parul §i cu sufletul - tanara, vie, calda, plansa, dcschisa in furluna lor ca
rana curcubeelor.
- Iarta-m5, Tudor, larl-o pe Oana!
O Iu5 in brate, respira adanc §i regasi cu frunlea lumina ccrului pierdut.
O alinta ca pe un dc§tcptal din lcagan, cu fruntca, gura, gcnelc si cu obrazul,
purland-o, leganand-o, sarutandu-i parul, cu toata ploaia aiurila a vorbelor
de prinihvara noua.
§i adormira iara§i alaturi, atat de stransi unul in allul incat nici visul n-ar
fi putut sa-i mai desparta cu taisul lui dc soma.
Nu auzira soneria de§lcptatorului. Sc trezira tarziu, cu greu limpczin-
du-ji gandul dup2 fumegarca vanala a noptii.
Tudor tclcfona la regiment, scuzandu-se si obliuand o invoire dc o zi, §i
imediat apoi, cu glas scSz.ut, doctorului Munteanu, la Sanatoriu.
- Va astept la unu jumalatc, acasa. Mancati la mine. Cu dragoste.
Oana era lot in pal, cu privirile indreptatc spre u§a.
- Oncuta, mergem la doctorul Munteanu. Vrei?

131
 fi spiinea §i o dezmierda cu amandoua palmele pentru ficcare vorba,
ccrsindu-i v.oia. Simtia cum se porncau din nou lacrimile. I le s3rut2, aco-
perindu-i ochii cu buzde.
- Vrei, Oncuta? Pentru mine...
Pana cand, prin revarsarea plansului, Oana gasi o vorba pentru ea $i
pentru el, pe care i-o §opli cu lacrimi:
- Dreapta, Oana!

CAP. V

Oana intr3 cu doctorul Munteanu in sala de consultatie. Dm prag

intoarsc capul o clipa, invaluindu-l pe Tudor cu toata puterea ochilor
alba.stri. Tudor ramase in sala de a$teplare, cu fruntea grea, cu umerii grei,
cu genunchii grei. Stfttea neputincios, asleptand, in timp e Oana se dezbrSca
dincolo in fata doctorului.
Era atat de farS de nimeni incal treplat ochii i se ridicara inspre usa
inchisa, intr-un fcl de rugaciune muta, ca si cum ochii Mantuitorului s-ar fi
putut deschide inspre cl, din Icmnul neinsuflctil.
Casa doctorului Munteanu, in contrast izbitor cu fiinla lui, era un cor
de taceri inalte. Nici fumul de tamaic, alimgit prelung, si nici Iwlta cu ochiul
din triunghi, n-ar G surprins. Vccina cu gradina Cotrocenilor, casa era
indeparlalS de tumultul Bucurestilor, ca o nava ancorata dincolo de port,
in preajma farului. In salonul de asteptare, nu era nimeni decat Tudor, caci
doctorul nu primea acasa decal pe prieteni, consultatiile dandu-le numai la
sanatoriu.
Un mot an de angora rasari pe pragul usii dinspre antret, indrepta ochi
de candela spre ofiterul de pe scaun, aluncca spre el onduial, cu opriri
ihtrebatoare, ii atinse carambul cu spinarea, in treacal, si, neasteptat, se
raslurnS cu picioarele in sus, ca un ursulet: Vrei s3 le joci cu mine motan?
Dup3 motan ins3 ap3ru 51 fata din casa.
- V3 poftcsle doamna doctor.
Tudor avu o tresarire de Impotrivire, dar nu putea refuza. Porni deci
dupa fata din casa, cu pasii atinsi de serpuirca motanului care parea o
fumegarc somptuoasa a covoarelor.
Inlr3 dupa motan - care se opri cu miau, - intr-o incaperc luminoasa
ca o ser3. Un dublu geamlac de cristal iiinpezea intrcgul parete dinspre
gradinile ninsc. Acolo, intr-un fololiu de catifea visinie, cu pled pe genunchi
si radiator electric in preajma, si ate a o femee cu trasaturi ascupte s» cu ochi

132
 patrunzatori, langa o masuta acoperita de carp. Inainte dc a-1 intair.pina cu
vorba, U privi pe Tudor ca cei care vor s3 recunoasdi pe cincva dupa o
descrierc.
Tudor se-nc!in3 militareste, prezentandu-se. Sofia doclorului ii opri
vorba inceputa, cu mana ridicata:
- Ia loc. $tiu! Cum sa nu $tiu...
Ii intinse mana, afcctuos.
Avea ochi negri, oriental intunecafi §i mari in orbitele afunde, o ascu-
time voltaireiana a trasiiturilor, frunte inalta si o intcnsitatc de privire care
destepla parca diamante negre in inlunericul catifelat.
- Te rog stai. E$ti nelinistit. Imi inchipui. De asta mi-am permis sa te
chem de-acolo. Doamna Ioana Alcaz, pc care voi avea placerea s-o cunosc
indata, e sanatoasS, afirma ea autoritar, a$ezand cuvanlul ca pe uncristal
greu pe cat limpede. Mi-a spus doctorul, si doctorul meu nu se in-
seala...Vrasazica, continua ea dupa o pauza, dumneata esti faimosul Tudor
Ceaur Alcaz! §tii ca ai devenit un refren al casei noastre? Top cunosculii
ne intreaba despre dumneata: „Unde I-a{i descofterit?" Mi sc pare ca v-a{i
descopcrit reciproc dumneata si doctorul...
- Cutremurul ne-a adunat!
- Cutremurul aduce multe bincfaceri. Doctorul arc drcptatc. Oamcnii
adorm inainte de a muri. Au nevoie de /guduiri care sa-i ctmfrunte cu
moartea. Allfcl uita sa traiasca.
Dc§i cu tolul altfel construita - ca o litera gotica alaluri de una rotunda
- parea sora dinspre nord a vitalitatii sudice a doctorului Munleanu. Ar-
gintul de arsita calcaroasa, care juca pe chipu! lui, Lsi umbrise numai scli-
pirea pe fata ci, dar vibra la fel. Vorbca sigur, net, fara pauzelc gesticulate
spre evantai §i exclama{iile obisnuite femeilor. N-avea in nimic semncle de
exclainatie si puncle-punclele care si in scrisul si in eomportarea femeilor
par a defini specificul vagului lor. $i totusi era femce, I'ragil femee. Pledul
de pe picioare si radiatorul electric denun(au o sanalale delicata.
Mereu la Oana, gandul lui Tudor descopcrea in fiecare femee o fragi-
litate care-1 induiosa, apropiindu-1 comprehensiv de loate, prin Oana.
- Domnul acela e Ormuz, arata ea spre motanul oprit iarasi a joaca pe
covor, cu- miscarea lui de urs rasturnat. E singurul copil a! casei noastre.
Esti fericit, doninule Alcaz, p-o spun cu toala taria, desi stai pe ghimpi. Aj
sa fii tata. Ioana dumitale are sa fie mama. \'-ati invins moartea. E tea mai
adanca victorie a omului. Caci vine, oricat te-ai simti de puternic, un teas
despre care numai Bilblia stie sa vorbeasca. Imi dai voe sa-(i cetesc un
pasaj? vorbi ea, intinzand mana spre Biblia de pe masa.
Tudor inelina fruntea.

j^Atunci e ceasut cand trcniura paznicii

„casei si se incovoaie cei tan si slim din

133
 Jucru rdsnitoarele, caci s-au rSrit, si se
„intunec3privitoarcle la ferestre; si se m-
„chide usa cca cu doua caturi de la ulitS,
„fn vreme ce zgomotul morii slabeste si
„ajunge ca chiscuitul unci pasSrele, si se
„sting toate cantecele vic(ii; si cand li-e
ufricB de orice suis, si pe drum sunt mi-
„mai psaltni si migdalul infloreste..."

- Ce simple sunt cuvintele Cerului!

„...$i lacusta se tdrSste si caprelc nu mai

„au nici o putere, caci omul merge spre la-
„casul de veci, si bocitoarele dan tdrcoale
„pe uli(a. Mai inainte ca sa rupa funia
„de argint si sa se rastoame vasul de aur
„si sa se sparga ulciorul la iz\vr si scri-
„petele sa se prabuseascd fnfdntana..."

CAP. VI

Oana m5rturisi doctorului Munteanu tot, absolut tot, fSra nici un ocol,
de la mirosul de naftaling si mc2 de nu mai stiu ce al uniformei lui Tudor,
panS la visul cu Aliosa §i starejul Zosima.
Doctorul o asculta, luminand-o parca necontcnit cu incandescenta ar-
gintie a cliipului lui rotund. Uneori zambea iute, ca atunci cand asculti
peripetiile unui copil, pasionat istorisite, carora le acor/i omagiul atentiei
incruntate - magulitor tncruntale - , fara sa te po{i impiedica in rastimpuri
sS nu redevii om mare prin suras fatS de cel care-i atat de copil, tocmai
atunci cand crede ca a depasit prin ispravi pe cei cu barba si musteti.
O asculta insa pana la capSt, fara s-o grabeasca, nici s-o intrerupS si nici
inScar sa-ncerce, ca orice profesionist, sa indrume 51 sS puie ordine rezu-
mativS in tumultul naratiunii invalmasile.
Bineinteles, Oana, cu respiratie de plans, dupS ce luS asupra ei toate
pScatele Evei, arunca, la capStul puleriior, si cumplite diagnostice posibile:
Lsterie larvatS, ereditate patologica...
IspravL Pana la verdict mai era examenul irupului. Cu toate accstea,
spaima cu care venise incepea sS-$i piardS ponderea. La lumina riguroasa

134
a zilei, odaia care te-a inspaimantal in intunericul noplii, dandu-fi o lunga
insomnie farS de curajul de-a aprinde lumina, redevine odae ca toate
celelalte. $i Oana redevenea Oana pe masura ce islorisea drama celeilaltc,
oarecum mirandu-se ca astfel de lucruri pot ti articulate fata de un strain,
fara ca interlocutoru! sS-si acopere fata cu manile, ingrozit.
Nu, deloc! Doctoru! zSmbea, dintai in rastimpuri, cu luciri repezi, apoi
de-a binciea, sculptal in veselie ca omul iernii in omat.
In orice alta imprejurare, iminenla unui examen medical ar fi provocat
Oanci o compacts oroare repulsiva. Acum insa, dorinta de ispa$ire pe de
o parte, iar pe de alia, nevoia de a §ti, de a fi §tiin(ific cdificatS, o cople§eau
in a$a mSsura incat se supuse fara ezilare - devenind exterioara pudorii
cu sufietul desparfit de trupul cercetat cu de-amanunlul, ca in timpul cloro-
formului. /
Apoi se imbraca in friguri, cu obrajii din ce in e mai aprin§i, caci venise
clipa verdiclului.
Doctorul, intors cu fata la geamlac, cat timp sc imbracase Oana, parea
ca o uitase, condensat intr-o meditalic muta. Pas cu pas, Oana porni spre
el, adica spre spinarea lui, oprindu-se necutezaloare.
- Doctore...
Respiratia invSlmS$itS tara vorbcle.
-...Sunt anormala?
Doctorul se rasuci brusc, cu acea martialitate care facuse pe Tudor si
pe Bu/dughina, in noaplea culremurului, sa creada ca au dc-a face cu un
ofiler superior.
- O clipS, amanS el rSspunsul. S3 scriu reteta.
- Reteta! tresSri Oana, cu plumb in genunchi si un fel dc topire in umeri.
Doctorul, cu o vitezS dc scamalor, lua un carnet pe care scrise, stand in
picioare, o formulS dintr-acelea care due gandul, dantesc, spre necunos-
cutul intunecat: „Per me si va...“
Rupse foaia, intinzandu-i-o Oanci imperios. Oana ccti. abia finand foaia
in mana inghelatS:

„Tudor CeaurAlcaz sa nu maifumeze!

Oana CeaurAlcaz sa nu mai tacS!
Dr. Munieanuu.

- Asia- i tot?
- Nu-i deajuns?
- §i eu?
- Sa capeti neaparat un guturai zdravan!
- De ce? O noua lerapeuticS? intreba ca, candid.
- Nuu! Ca sS ai nevoe de doctor! Radca, b2tand-o pe obraji.
- Haidem la celalalt grav bolnav!

135
 -Tat-o in sfasit §i pe doamna Ioana! exdama Sofia doctorului, vazand-o
rumena ca piersicul inflorit.
- Dumncata hai cu mine! ii apuca doctorul pc Tudor, zmucindu-I dupa
el.
Odaia dc consultaiie era un bazin dreptunghiular al luminii: acolo erai
in lumina, cum e§ti in ap2 vie, de-a dreptul, gol, cuprins.
Omul de arginl ai aceslei lumini il apuca pe Tudor de umeri, implan-
tandu-i ochii drept in oclu, ca pcnlru o strasnicS rafuiala.
Ii sclipira dinlii tatarcste albi in dcsimea lor marunia.
- Tudor e un mare fecior care nu §lie nimic despre femei §i nici nu-l
intrcaba pe doctorul Munteanu. Vei fuma mai pufin, sau chiar de loc, hotari
el, ca $i cum Tudor ar fi fast pacicntul. Femeile gravide nu suporla unelc
mirosuri, chiar de la cei pe care ii adora. E simplu?
Tudor respira adanc, oferind doctorului o radioasa transparenta.
- Cat despre doamna Oana... Tudor! il interpcla el brusc, cu sprincenele
imbinate; daca i-asi fi daruil eu sanatalea, in dragul lui Tudor Ceaur Alcaz,
tot n-ar fi.avut mai multa. Nici o grija pentru nascStoarea de Alcazi.
Facu o pauzit, I2sandu-1 pe Tudor sa arda ca o Ilacara imp2rateasca.
- Teribil e sa n-ai copii! Un neani inlreg de luptatori se va prabusi in
groapa mea...
Respira adanc, pe marginea intunecimii gandului. Straluci din nou,
smulgandu-si fruntea spre lumina, cu rasucirca aceea dc impungere.
- Dar voi lupta pana la urma.

CAP. VII

- Tudor, tc iubesc!
- §i eu!
- Tudor, am saisprezece ani!
- §i eu!
- Tudor!
- Oncuta!
- Mai spune-mi o data!
- Oncuta!
- Pot sa te sarut pe strada?
- Oana!
- Te compromit?
- Eu tc compromit!

136
 §i o saruta in plina strada $i Iumina.
Un soldat care trecca, nu §tia ce sa faca: sa nu vad2? sau s3 salulc?
Regulamentul nu spunea nimic in astfel dc cazuri.
- Camarade!
- Ordonati!
Incremcnise, caci nu salutase. Sublocolencntul il domina c-o tresa si un
cap.
- T*ne de la mine.
Nu-i venea sa creada leatului, caci mana sublocotencntului ii intindea
cogcamite labacherS de argint masiv.
- Ce sa fac, sa traiti, don’ sublocotenenl?
- S-o pui in buzunar si sa fumezi tigarile.
- Sa He a mea, sa traiti, care va zica?
- Hail! il matura Tudor.
Leatul porni ca dup3 o intalnire cu Sfanta Vineri devenila sublocotenenl
de cavalerie.
Oana inca nu se dezmeticise.
- Ce-ai facut?
- M-am lopadat de Satana!
-Tudor dragutule, nu vreau sa renunti la tutunul tau! Nu vreau! Nu
VTCau! batu ea cu piciorul. $i cu am sa fumez! hotari ea, fndarjindu-se. Nu
accept s5 renunti la nimic din cauza mea. Am sa ma deprind!
Tudor o privea cu mare zambet.
- Doamna, nu ma tulbura pe strada!
-T u d o r cel drag si bun, nu schimba vorba! il implora Oana.
Trccalorii intorceau capul crezand ca cei de subt castanul nins se
cearta. Dar erau laolalta atai de frumos tineri, atat de aprins vii, iudit iarna
isi amintea de primSvara in ochii oricui.
D e tare multi ani Bucureslii nu mas cunoscuse o asfcl de iarna. Fiecait
strada era o lupta a omului pentru drum. De-o parte si dc alta, inaltc maluri
de alabastru, printre care strazile fumegau ca apele inghetate. Nici aulomo-
bilele, nici tramvaele nu mai circulau in polara oprire alba. Rasuna nccon-
tenit cadcnta dc vaslc a lopetilor $i icnirca curatitorilor dc omat. Sc aplccau,
implantau lopata si c-o miscare zmuncita aruncau lostopanele dc omat.
Cascie invSluite si simplificate se apropiau dc varul salclor s-al manSs-
tirilor, uiiandu-si complexitatile urbane. Totul se uniformiza jnlr-o dospire
luminoasa. Ninsoarea cadca mereu, cu miliarde de zaruri, ingrosand con-
turul albului suveran. Trecatorii aveau miscari de scafandri. PalSriile aproa-
pe dispfirusera, fie inlocuite cu caciuli, fie atat de ninse c5 aminteau mai
curand chivara de harlie a cojiiilor dccat inaripata forma a palariilor bucu-
rcstene. fngropate in adancul buzunarelor, manile nu se mai vedeau. Gule-
rile ridieate peste infSsurarca fularelor ascundeau obrajii, dand capetelor
un fcf de oblonire. Toatc spinarile erau aplecate, ca si cum fiecare trecator

137
ar fi picrdut ceva. Alcnjia era m jos, peutru miscarca galosilor a sosonilor,
nu in sus, spre cclc inlalnite. Asa ca oamcnii erau mai singuri, chiar pe
strazi, fiecare in coliba lui percgrina, grabit s-ajunga la adapost si caldura.
Alt Bucuregti, al iernii, nu al omului de-acolo. Si cum bucuresleanul e
deprins sa inlalneasca iarna cu plata - la Predeal, de pilda, ca in versul lui
Minulescu sau la Sinaia, aceasta iarna il izgonca intr-un fel de ora? de
provincie, cam din Moldova, cam din Basarabia, indepartandu-1 de el insusi
in a§a mSsura meat vedcai chiar si umbrele, care mai curand s-ar fi pulut
numi cortele, ca in largurile moldovcnesli.
Dar Tudor si Oana, prinlre celalenii ninsi, nu aparjincau oragului plouat
subl omat. Obrazul lor primea iarna ca pc-o belie tanara. Cu caciulita
brumarie, care nu-i fura aurul lamplclor, cu biana de astrahan fumuriu §i
Sogoni inalti pe pulpa, Oana ramanea cu cerul leilor in culoarea ochilor §i
vara lor in micrea tineretii.
Si soblocotenenlul Alcaz avea caciula brumarie, care-1 sporea intru
inal(ime, ochi albagtri, sprinccne violcnte, arginlii de ninsoare ca si genele,
§i un obraz atat de fcricit alaluri de vecina lui, incat Oana dc-alaturi - parca
sora lui Tudor - , devenea pentru toti cci inlalniti, ca n versul popular,
mandruta lui.
Mcrgea cu mandra lui, fara sa slie incotro si pana cand.
Se mai certau, din pricina tutunului, si iar sc iinpacau, linandu-si bratul
si mai srans.
tn fata cinematografelor, iumea se imbulzea.
Trecur5, abea inlrebandu-se din ochi, gasind raspunsul tot in ochi:
albagtri unii pe cat al(ii.
Un fel de un-doi, un-doi, aproape ostasese, care-aducea amintc Oanci
de bataia unci ininii ascultate.
- N-ai obosit?
- Haident la Voruiceni pe jos! r3spunse Oana, masurandu-l cam de sus.
' - Un ceai vrei? o intreba Tudor, araland cu frunlea inspre Capsa.
- Acum ne-am sculat dc la masa, domnulc!
- Bine, doamna!
Trecura. *■
- Tot ma mai iube$ti?
- Poate! raspunse Oana, gales dubitativ.
- Vrei sa tc compromit pe Calca Victoriei!
- N'u vreau sa m2 compromi(i pe Calea Victoriei!
- Atunci cautam alta strada; de prefcrinla ulija!

intr-un fund, pc undeva

Trebuc sa fie,
O straduld mai puslie.
Hai 5-om cauta!

138
 U li0 sti-i zicQ ei
Si chiar ulicioara,
Ca o strunB de vioarti
Cu glas de Grivei!

SB ne vada un baboi
De la o fereastrB,
OanS, pasSre maiaslra,
Tu si eu, noi doi

" Printre bie(ii fidgi c3nm[i,

Snop de primBvarS,
Oana, tanara vioara
Pentru anii crunli.

S3 aprinda un chibrit
Baba de la geam
Ca sB vada cum eu am
S3 te compromitl

fntalnira un cersetor. Tudor se opri brusc, dandu-i pc necerute.

- Da-i §i tu.
fi d5du si Oana.
- Suntem doi? fl intrcba ea, ridicand sprincenile.
- Unul cu dou3 mani de dat!
Alt cersetor. Alta oprire cu doua mani de dat.
In fiecare colt de stradS rasarca o mana inlinsS inspre oameni buni, prin
iarna rea. §i dupa fiecare cersetor, pasul lui Tudor devenea si mai viol Oana
abea se tinea de eL Dar pentru niinic in lume nu i-ar fi incetinit pasul.
fncepea sa-l stie pe Tudor. Crestea in el acel ritm care-1 facea pe Ilie-
vezeteul sa ridice biciusca pentru galop. Oana era convinsa cS se va in-
tampla ceva. Drumul nu mai era al hazardului, ci al asteptarii. Incotro? Dar
numai ritmul Oanei intreba, caci buzele taceau. Va face un om de omat
pentru copii necunoscuti? Va nascoci o sanie - cu-n fel de hocus-pocus al
ninsorii - cu cercci de zurgalai? Va intra intr-o gradina publica - de pilda
a Icoanei - s-aduca fiecSrui trecator veste ca versul n-a murit si sa li-1 dee
nou nascut pe buza lui fara astampar? Va laia lemne in locul unui M05-
BStran, luandu-i ferestraul ca pe un arcus, inv2tandu-l cum se cants si din
lemne pentru foe? Va aduna in jurul lui copiii unei mihalSli, spunandu-le
si ar2tandu-lc cum trebuie sa fie ei copii? Se va sui inlr-un copac, luandu-se
la trantS cu matahala omStului?
Ori$ice era posibil cand Dudus se intalnea cu Tudor dintr-odatS.

139
 Se intalnise. Pasul se grabea. Elastica, era in Tudor incordarca dinspre
salt. Parca sufletul lui m galop o uitase pe Oana pe oblanc. Era inalt, intr-un
fcl dc luminoasa plulirc, tare-1 fScea sa trcaca solitar §i niandru printre
oamenii giiemuiti subl ninsoare. Respira adanc, cu loata Ifirgintea pieptului
§i ochii dusi deparle, peste inaltimea omului §i a caselor.
Atolo, omatul odihnea pc un z.id veghcat de o cicara.
IntrarS pe portita.
La dreapta, o biserica infasurata in omat, ca o mioara bucalae.
La stanga, stupul cliiliutclor, cu-n varf de fum.
Si-n mijlocul tricerii ninse, un calugar.
- Sarul mana, Cmioase.
li blagoslovi in barba lui de M05 Cratiun.
Tretura. Pa§ii ramaneau omatului, Ifisand adancituri ca-n insula lui
Robinson Crusoe.
Era prea mare Tudor in nimica loata de biserica. Se apleca asupra
lumanarilor de ccarS galbena, dadu pitac, inira cu ele $i cu Oana in biseridi,
apleciindu-se la icoancle altarului, aprinzandu-si lumanarile pe randsi dan-
du-lc icoanei Maicei Domnului.
Abea aluncea Oana pricepu. Si aplecandu-se-n genunchi, alaturi de
genunchii celuilalt, g 2si la capalul galopului genunchii rugaciunii.

CAP. VIII

Si Mirunei ii marlurisi tol, fara ocol, fara cruiare, c-o sinceritale abso-
lula, mortificand acrul orgoliu al pelcilalte Oanc. Dar nu mai era in fata
doctorului, intr-un cabinet de consultatic, ci alaturi de cumnala si prietena
ci. §i se duceau la plimbare, respirand puritalea neparfumat2 a gerului. Asa
ca Oana avea nccontenit sen/apa ca vorbesle despre altcineva, nu despre
o vcrsiunc accidentals a ci. Ceea cc-i dadea .si o mirarc - c3 stie atat de
intim sufletul unei slraine — dar si o distant a care-i stimula s* inlesnea
obiectivitalca naraliva. Nu omise nimic, mai cu seania in ce-o priveste pe
Miruna care asculta atenta.
Dupa un timp, Miruna o Iua de brat, fara sa-i spue nimic.
Cum erau cam de aceea§i tincrcasca inaltimc, mergeau fara dinadins
intr-acelasi pas.
- Tit ai simtil ceva? o intreba Oana ncrabdatoare de-a se veclea oglindita
$i intr-allul.

140
 - Simteam ca nu-mi mai e^ti prictena. Acuma mergem intr-un pas. O
vreme insS tu mergeai altfel dccat mine. Vedeam ca nu te lipesti, ca fugi de
mine...
- De ce nu m-ai scuturat?
- Ai dreptate, recunoscu Miruna. §i eu am fost lenesa! $tiu cu! $ovai ea,
mediland onest cuvantul spus, caruia gerul ii dadea concretul unci fume-
gari.
- Cum lene$a?
- Ma silcam sa-ti ranian crcdincioasa, dar parca n-aveam putere. Ma
cuprindea lcnea de a-ti mai fi prielen2. Ai dreptate, Oncuta. §i eu sunt
vinovata. Tu fugeai de mine 51 eu in loc sft te tin 51 sa tc scutur, te lasam.
- Ascult3, subtiia moldovcanca...
Miruna zambi, dand niusorii adorabila demodare a rochitelor cu funda
§i buiine albe, leganate in scranciob.
- Asculta §i tu, Oncuta, ii lua ea inainte, tic ti-e draga Moldova. Te-am
vazut doar la Vorniccni, si te-am vazut si la mine la Targul-Neamt...
Oaaa o batu peste obraiii rumeni ca cescuta fragilor.
- De ce atuncea, continua Miruna, nervii tai si-au luat drept tap ispasitor
tocmai Moldova?
- Cred ca stiu, medita Oana, cu ochii dusi in gandurile ei. Toate-mi
veneau de la Tudor: binele si raul...
-A sia inteleg!
- Nu te pripi, placida moldovcanca! transforma Oncuta in gluma insulla
ccleilalte Oane. Dar in fata lui Tudor cram dczarmalS. Cu el nu pot lupta.
S-atunci m-am razbunat ipocril pe Moldova, cautand nod in papura mol-
dovencei dc suht ochii mei!
- Incalciti mai sunt oamcnii! ofta Miruna, scuturandu-se cu-n fel dc
JDoamne fercste!“
- E mult haos in noi, pe care trebue sa-1 invingeni.
- Tudor are dreptate, vorbi Miruna uducandu-si aminte de o discutie
de la Vorniccni. Toii astcptam si dotim cxtraordinarul. Farca ne e rusinc
s5 fim simi>li. Uitc tu, de pildS. Simli intr-o buna zi ca nu-ti place mirosul
lui Tudor: tutun, naftalina si nu mai stiu ce! In loc sfi-i spui cinstit: Tudor,
imi face rau mirosul acesla. nu pot sla langa tine linAndu-ma de nas...
- Nu-ti pare ridicol? o intrerupse Oana.
- Dar fie si ridicol, mai ornule! Parca sunlein sublimi si gratiosi mercu!
Ai s5 vezi tu cand ne-om apropia dc luna a noua! o ameninta Miruna,
schitand cu-n gest burlcsc conturul butoiului; cu cogeamite burduhan!
Alunci s3 te vad!
- Ai dreptate! oft3 Oana. Ma gandcsc cu groaza!
- Esti o proasta! se supara Miruna, imbinandu-si sprincenile intr-o
incruntare care o imbatrani glumel ca pc cojui cand imita pe cei cu musteti.
Crczi ca Tudor n-are sa te mai iubeasca?
- Are sa sufere si el.

141
 - Foarte bine! A§a e drepl! S-arc sa trcaca si asta! Ia gande§te-te c-ai
avea un cogeamite abccs 51 ca (i s-ar uinfla obrazul! Tot ridicol e!
- Mai pu(in.
- Da! marai Miruna. Prefer s2 fiu mama unui copil dccat mama unci
f21ci umflate. Tu umbli cu mofluri uncori! Crede-ma! f(i spun cinstit. Te
alinli si vrei sa fii alintala, croina, nu §tiu cum! Nu-i bine! Asta incurca viata.
Lasa lileratura in biblioteca. N-o chema dupa tine, nu de alta, dar vine
imedial ca pacostea §i-li incurca pasul, iti puue picdica §i dai baca! Eu, in
locul t2u, ma-nfatigam la domnul meu $i-i spuneam: Fara supararc, nu-mi
place inirosul tau. Ia fa bine $i lasa-te de tutun, iubitul meu donin!
- Ai drcplate. Dar c drcplatca ta, alta decal a mca.
- Vorbesti ca un grec. Parc2 il aud pe Jupanul Sami de la Vorniceni!
- Grec autenlic! glumi Oana, rcvazandu-l cu chipul lui de capra dintr-o
fabula de La Fontaine.
-T o t o mancarc!... Oameni incalcip! De asta mi-s dragi mie moldovenii.
Nu se grahesc la vorba, dar spun cu temci ce trcbuc. Eu in locul tau, ii
spuneam deschis: uite-asa §-asa. §i nu ie$ea o drama inlreaga dinlr-o nimica
toala!^
- Intr-adevar, rccunoscu Oana, c o disproportic penibila intre cauza §i
efset!
- Bine ca ti-ai venit in fire! Noroc de Tudor ca te-a dus la doctor, ji
noroc de doctorul Munlcanu c 2-i om dinlr-o bueata. Sa pui la icoana reteta
doctorului. Cu ea te-ai tamaduit. Dar parca vroiai sa-mi spui ccva? reveni
Miruna, amintindu-$i ca Oncuta pornise o vorba: „AscuIla, sublila mol-
doveanca...“
- Ce vroiam sa-ti spun? se cerccla Oana. Da! Ly adusc aminte. AscullS
Sancho Panza...
- De ce nu? acccpta Miruna. Eu cu magarul, tu cu morile de vant!
- Pace lie! o potoli Oana, trimetandu-i un pumn de omat.
- Dinte pentru dinlc! ii raspunsc Miruna, bombardand-o.
Se bfitura cu omat, albindu-se copilSreste. tar pornira, bral la brat, eti
explozii albe dc-a lungul bianilor.
- lata ce vroiam sa-li spun, inccpu Oana. Tu crczi ca-s acra?
- Sper cS nu. Dar de ce ma-ntrebi pe mine?
Tu slii mai bine dccat mine cc e in camara ta.
- Nu sliu nici cu, adica nu mai stiu. Acuma nu-s acra, dupa cum vezi.
Dar sa-mi fi va/.ut gandurile dc-alunci! se inspaimantS ca rclrospecliv.
- Oncula, cand vin furnicele la dulccala §i mai da si mucegaiul, nu faci
filo/.ofie in fata gavanosului. Curafi. fierbi, spcli, pui otruva pentru furnici
§i scapi dulcetilc de bucluc. Cu filozofia acrelii, pierzi dulcctile!
- Adica cc Irebuia sa fac?
- Mai intrebi? S3 spui...

142
 - Cui?
- Mie, de pilda. Mai Miruno, nu Ic pot sufcril
- Ce mi-ai fi spus?
-T e-a g fi mtrebat: de ce, mai omulc?
- §i tu ce crezi ca li-aj> fi raspuns?
- Ai fi ajuns de-a fir-a-parul, pana la faimoasa tunica a caderii Im-
pcriului Roman!
- Crezi?
- Sigur. Nu vad de ce mi-ai fi ascuns.
- Jen2!
- Vorbe! AscuItS, Oncula, cand te-ai pornit la spus, spui. E ca la ap3
rece. Numai sa intri si apa se-ncalzegte. Credc-ma, Oana. Curajul nu-f cine
gtie ce isprava. Numai ca trebuc sS-ii invingi lenea de a-1 apuca! Intinzi
numai mSna gi vezi ca te-ai pomit dupa ea cu tot Irupul. §i te miri singur
cat e de ugor... Eu dac-agi fi Tudor, le-agi fi batut: oleaca! indulci ea vorba,
micgorandu-gi ochii a zambet. Dac2-(i mai vine o hachita, glii ce sS faci?
fnfatigeaza-te la mine cu papucul gi roaga-ma: Da-mi, Miruno, unde trebue,
adica la pahont! igi aminti ea o exprcsic dc-a bunicei.
- Mi-ai da?
- Ba bine ca nu! Poftim!
§i iar o batu cu oinat, primind replica Oanei.
Discutau, se bateau gi mergcau cu atata msufletirc incal timpul ca gi
pagii fgi uita numaratoarca. Nu bagau de seama nici pe rarii trecalori
intalni(i. Gandurile gi fulgii se jucau in voe in jurul si asupra lor, diindu-le
migcari gi vorbe cuprinse de aerul sSnSlos al gerului dinspre padure.
- Peirug ce gandca ?
- Adica ce spunca, corccta Miruna. El spune. Petrus te iubeste, va
iubegte pe-amandoi. Numai ca Pclrug are lendinta de-a exagera gi de-a
complica.
- Don Quicholte?
- Nu-nu! $i el trage spre Sancho Panza, dar II incurcS Oana din el.
- Semanam tare?
- De-ajuns ca sa nu fili la fel!
- Grecoaic2! exclamfi Oana.
- Moldoveanca! zambi Miruna. Noi moldovenccle nu suntcm atat de
proastc cat parem, dar nici nu ne faccm mai dcgtepte. Noi vorbim cam
moale, foarlc adevarat; voi muntencele suntcii mai sprintcnc la vorba. Dar
si noi suntcm sprintene la gand gi nu ne lasam furate de vorbe. Ip place,
munteanco?

143
 - Bine, moldoveanco! Vorbeam despre Petrus! o invita Oana.
- Petrus »i admira pe Tudor Ceaur Alcaz!
- Nu merita? tresari Oana.
- §i eu H admir. dar nu ma pierd cu firea. Tudor e Tudor, eu sunt eu,
ficcarc eu palma lui de pSmant: el cu grau, zambi Miruna videan, ca doar
te are pc line, nuinai-$i numai dc aur, eu cu bostanul meu...
- Cine? Petrus?
- Dumnealui! arala Miruna mtorcandu-5‘1 mana spre ccl care-ncepea in
ea.
- E i , §i Petrus?
- Petrus cand e Petrus e Petrus!
- Sinagoga!
- Sinagoga din Moldova! Adicii, scumpa doamna dc !a Bucurc$ti, Petrus
traeste si munceste cu lemei atata vreme cat uita sa se controleze. Atunci
c Petrus. Iti pare burghez?
- U 11 pic! rerunoscu Oana
- Cand i! vede pc Tudor mai de-aproape „pic-ul“ Ounei devine si
„pic-ul“ lui si vrea s3 tic un pic Tudor! zambi Miruna.
- li face rau?
- Nici rau, nici bine. Oar se-ncurca. Nu mai stie repede ce anume s3
fac3 si cum anume sa fac3. II simt nesigur, gala s3 devie filozof, ca Oana de
pilda. - Frati buni!
- !ji tu cc faci?
- Ii spun atata: Mai Petrus!...
- Si cl?
- Rade S' nia saruta.
- §i eu cc fac?
- Razj si m3 saruli! convent Miruna, 'cuturandu-se.
- In fond, medila Oana, lu semeni eu Tudor!
- Da-i jtace, mai omule! Nu-l mai amesteca in toate!
- Dcgcaba te aperi! §i tu „decurgi“. Asta-i superioritatea voastra. Gan-
du) nu va punc piedica. Trai(i direct, sponlan, asa cum va porunceste inima.
Creerul nu va e obstacol. Ciudata apropierc! se mira singura Oana. Tu si
Tudor! Atat dc deosebili, tu Fata Bunicilor, el Tudor Ceaur Alcaz, $i totusi
cu acceasi linie sigma a vietii. MS tern c-ai sS tncepi sa ma inlimidezi...
Proasta mai sunt! exclania Oana din loata inima. Cand ma gandesc cc
prictena sigura csti lu si cum era sa te pierd pentru niste'fleacuri!
- Oamenii nu §tiu sa traiasnS impreuna. Uita ca vine ceasul cimilirului
pentru toti si ca acolo or sa zacS in ei, numai in ei, aslupali cu painant, in

144
vecia vecilor. Eu $tiu una $i buna: ca Dumnezeu mi-a dal vorba ca s3 m3
due spre oin cu pane §i sare, nu ca s-o tin incuiala. §i dacS nu strangi gandul
in tine, nu le inraie$ti. Altmiteri ajunge sufletul cum e cancle legat in lanp.
nu $tie decat s3 iatre la ceilalti...
Dar i§i lasara sirul vorbei caci prin ninsoare se apropia un inar$ de
cavalerie. D e cate ori fntalnea soldati c3I3ri, Oana nu se putea unpiedica
sa nu-1 caute pe Tudor. De data aceasta il gasi chiar, pe calul sur, tovarasul
lui Pui-de-Vant.
§i Tudor o va/.u. Se lumina spre ea, facandu-le semn amandurora, inalt
in §a, cu umeri la(i §i firunte mandr3.
Dar iata ca din alia zare, venea alt mars, in r3sparul calaretilor. Cestalalt
batca omStuI cu toata talpa, vrand parca sa acopere rasunetul copitelor,
dand cantccului intonat o crestere de stcag starnit. Dcodata izbueni alt
cantec de pe buzele soldatilor calari: De§teapta-te Romanc. Se incrucisara,
nepatrunzandu-se, ca dou5 ape care nu se amesteca.
Atat numai. ?
Ningea mereu.
OpritS la margine de drum, Oana acoperi cu semnul crucii indepartarea
lui Tudor pc calul sur.

CAP. IX

Alec §i cu Petrus aduceau ecourile Palatului de Justilie; Tudor aducea

ecourile armatei.
Cutremurul de p3mant nu pSrea ingropat in amintire si in ruinc, ci ramas
in oameni, cu o crestere de vibratie telurica, vestind sparturi adanci.
- Ia mai lasati, v3 rog!, se suparS Mal\Tna, astupandu-si urcchile. Alec,
telefoneaz3-i lui Tudor sa vie de la Vorniceni si sa ma scape odat3 de
sublocotenentul Alcaz!

DragS man\Q, nu
Te juca cu focul
Ca Uni scot gherocul
Ca Didconu.

145
 Si-li at tit tndatti
- Numai sti te (ii -
Ghidusii cu mii,
In dim de lopatti.

Nu-i mai bine, dar,

Stand cuminti la masti,
In cinstitti casti,
Sti cinstim cu liar?

Ctici in once caz

Si in once fel,
Gluma sau o(el,
Eli rtimtin AicazI

- A$a da! aproba Malvina. Nu §tiu ce-atf palit de-o vrenie cS nu va mai
recunostcam! Oana, absent! Tudor, absent! Petrus, ca vai de lume: procese
la Tribunal, clicnti si dosare acasa. Numai Miruna, saraca...

Sarticuta ea Minina
Bunti e la orifice
Spalti chiar si police
Si compotitri face-nir-una
Si-i rotunda ca aluna
S-are muni cstetice
Si privin patetice
Ctitre cel ce piseti struna
Pornit s-o dcretice.
Si-i asa de actitarii
StiraciUa ea Minina,
C-ar lua si apa nitirii
S-ar carabtini-o-nir-iina
Numai ca sti-i spue buna
Doamnti de la Bucures'.i:
Fata draga, m 3 uimesli.

- Da, domnule, asa c Miruna mca!

Ztiu nu i-o ciordi

Lui Pefrus, stiracul,
Ca-l impunge anil,
Chiar de n-o crticni.

146
 Lasa-i-o lui, deci,
S-un pic pentni noi,
Boeri vcchi si noi,
La cap cam zevzeci.

S-o vedem cu to(i,

CQnd e masa masa,
Nurlitt matasoasa
Si s3-i spuncnv Poti

S3 ne faci cafea
Si cu caimac?
Ea s3 spue: Fac
Ca de catifea.
lata noi, atunci,
Zi-i, Vutpoi-Cclire,
Sa-i facetn cinslirc
Si sa dam ponuici
S3 vie cognac
Vechi, de-al lui Alec,
C3ci asa peircc
PQnS la capac!

Mai Tudor, tu ai sa ajungi bctiv!

Malvina Doamna-i cu venin

- O du-te, vinl o vino, vin! -
Si vede nouri in senin
Cu-amdraciune de pelin
- O du-te vin! o vino vin! -

Malvina Doamna-i cu twduf

- O vino, vin, cu pasi de pu f -
Si-i creste ca un snop de ciuf
Cu o f in ochi si-n gurS uf
Si cu ccnusu in zuluf!

Malvina groapa crunt mi-o sap3

- O vino, vin! o du-te, ap3! -
Si setea nu mi-o mai adapa
Cand arsifi sufletul rni-l crapa
S3 mi-1 scufundc-n fund de trapS.
 C-a$a c bktiil meu dcsiin
- Ma cnita, apa! vino, vin -
S3 n-am cu cine sa inchin
Cand inf!oresc cu tin matin
Fiindca Doamna e-n malvinl

Zambcau cu top in jurul mesei. cu voc buna, regasindu~l pe Dudus. C3ci

5-acolo incepcau sa-l $lic, deosebindu I pe Tudor care putea sa taca ase-
mc-ni portretelor din sufrageria de la Vorniceni, de Dudus, mereu Coca,
oriunde copil rasfatat al casei.
Asa cS din nou ora mesci era asteplata 51 dorita. Sc prelungea urcori
dcsiul de larziu, cu glume, pahare. muzicS si dans. Nimeni nu mai ic$ea
scara dc acasa. Toti, ca intele$i, prelerau caminul. In limpul zilei, Oana $i
Miruna deveneau nedesparpte. Dimineala i$i laccau plimbarea cat mai
lunga, adunand sanatate, cum sputiea Miruna. Apoi se ocupau de gospo-
darie, stSteau de vorba, cetcau impreunS si implcleau alaluri. ' -
Cu loate rugamintile repetatc ale Oar.ei, Tudor nu mai fuma. Nici o
crispare nervoasa nu denun?a in el absenta lutunului.
- Am aflat, gra|ie Oanei, ca tutunul e un ores.
- Nu te-apasa? Nu-|i lipscsle?
- Ma apasa, lipsindu-ma de Oana!
Alee si Petrus ii ispiteau, dar fara nici un rczultat. Le spunea razand:
- Sunt pe drumui perfeepunii. Imi ampiific respirapa §i mi regasese
limpcziinea gustului. Voi nu §tip!
- Dar-vinul?
- E in mine.
- §i apa?
- E in voi: tafal si fiul. Eu, Duh, intregese trinitatea. Amin!
RecapStarcd lui Tudor tarS lutun 0 echilibrase pe Oana nitre mirosurile
dusniane. Lc simtea ca si inainte, dar !e evita faps, 13rd de drama. Cer-
litudinea ca se poale descurca printre mirosuri o facca sa nu le mai aeorde
o pica i.ncordata alcntie. Asa ca n-o mai obsedau, ramSnand loeaiizate
exclusiv in nas.
Dimineala se destepta odata cu Tudor, 151 punea halatul de iarnft si il
insolea pe Tudor in sufrageric, prajindu-i panea, facandu-i cafeaua, servin-
du-1 ca o adcvarala Mirun3. O incantau acesic dipt’ dc inlimitate, intre
noapte si dimineata, cand dimineala nu-i decal numele sliut al intunecimii
de afara, cu lumina aprinsa. cu Tudor singur la masa, subt ocliii ei, si mirosul
de pane prajita, care si in sine dar si asodat cu acestea, devenise cel mai

148
 drag Irimis al focului s-al panii. Amcstecul de prezen(a Iimitata si despartire
iminenla dSdea acestor clipe o gratic lanara, usor atinsa de melancolie, c.2ci
uniforma lui Tudor insemna mereu plecare. Cat il avea allituri era numai
al ei s« pentru ea. Vesel ca un licean indrftgostit, fi facca versuri, compli-
mente ca din alt veac, al trubadurilor, - cafeaua cu lapte daruindu-l Oanei
mai sprinten decat vinul.
- Tudor, a$i vrea sa te petrec cu lampfi!
Era m ea acesl gest: de a-I conduce §i de-a ridica o lampa dupa el,
dandu-i insotirea aurului de acasS.
Dar el asa pornea, acoperit de aurul celei ramase.
§i dupa ce rSsuna portita inchisa, Oana ramanea la usa - Inca - cu fata
inspre drumul lui de iama. §tia ca vine la amiaza, dar stia si ca nu-i, fiindca
sufletul ei flutura dincolo de ea, amintindu-i-l. Apoi stingea luminile pc
rand si se culca din nou dupa ce aduna aer de dimineata pe obra/.u! sarutat.
In fiecare dimineata adormea din nou indragostita, cu trandafir abea fmbo-
bocit in bataia inimii.
Apoi incepea drumul zilei inspre Tudor. 11 revedea la amiaza. Iar de cu
sear2 11 avea cu ea pSn3 dimineata, noplile capatand accent ul v’acantelor
care aduna pe indragosliti.
§i totusi era nelini$tila ca pe vremea cand il astepta pe Tudor la fe-
reastrS, far5 s5 stie pe unde-i, ascultand tipatul de femee iesila din minti al
locomotivelor. In fiecare dimineata, la plimbare, intalnea marsuri poso-
morate, §i de cate ori era numai cu Tudor, revedea marsul celorlalti. De la
o vreme, in fiecare dimineata, cand se despartea de Tudor, facca semnul
crucii asupra lui, ca o taranca: Sa se duca si sa vie sanatos.
Nu numai in Oana, dar si in mai toti oamenii, semnul crucii sporea. Se
zbarcea ingrijorarea pe frunti. Poate ca de asta caminul ii aduna mai inlim,
odihnindu-i de ce simteau afara. Parca doua ierni asleptau la fereastra
caselor, deopotrivS de grele: una a anotimpului, care aprinde focul in soba;
alta a nevazutului, care aprinde dorul de dragosle impariasita macar acasa,
subt acelasi acoper^mant.
Intr-o dimineata, dupa plimbarea zilnica, la intors, Oana se abatu din
drumul casei.
- Incolro, surato? o intreba Miruna, deprinsa sa calauzeasdi ea pa$ii
Oanei.
- Rabdare!
Astfel Miruna intr5 cu Oana la Schitul Darvari, locul genunchilor lui
Tudor. AprinserS lumanSri, se inchinara si plecara acasa fara sa-5‘1 mai spue
nimic una aiteia. A doua zi, drumul lor, chemat, trecu iar pe la Schil. S-apoi

149
in fiecare zi la fel. Nu erau singure. $i babe §i femei $i fete §i barbali uneori
veneau la Schil sa se inchinc. In toata biserica se-ntampla la fcl, fSra sa
chemc clopotul dc sarbfitoare.
Clopotul balca de sine din inima oamcnilor, ca in noaptca cutremurului,
ducandu-i spre auzul Doninului cu soapta;
„Si ne izbavefjte de cel rau“.
 „P6rid cCind de muccgci
$i aripa inheritor
Se vc spiilbcra din Hei
Pestc voice pIBngeritor. “

PARTEA A CINCEA
FRATELE OANEI

CAP. I

Se vecle c5 destinul fui Pelru$ era in contratimp cu al Oanci. Caci odata

cu limpezirea Oanei, Petrus se tulbura, luandu-i Iocul. Povestea Iui nu
incepu cu o tunica de la naftalina, ci dimpotriva.
Dar iata cum.
Tocmai pledasc un recurs la sectia a doua a Curtii de Casatic, cu ceasul
in fata ochilor, caci alta dezbatere fl a§tepta la Curtea de Apcl. I§i aduna
iinediat actele si cardie, punandu-$i-le ordonat in servicta, urmarind numai
cu un ochi al mintii conciuziunile Procurorului General, caci jjumatalca
cealalta se impregna melodic de amanuntele proccsului urmator.
Ii sedea bine in roba ncagr3. Obrajii lui de fruct copt capatau o inlen-
sitate coloristica insolita in palatul obrajilor palizi. Ochii pareau si mai
negri, de$i erau la limita intunericului, dinjii si mai albi in vnrbirea pro-
fesionaia, si parul lui, bulbucat de cret, indreptStea porecla de Petrus-
Africanul pe care i-o dadeau colegii de barou. Casatoria nu-I ingrasase, cum
ar fi reesil din unele ganduri cu naduf ale Oanei, dar il tcmcinicise in
ponderca unei maturitad. Umplea haina, de la umeri pana la pulpe, fara
s-o diformeze cu vreun conlur gras. §i ceafa sanatoasa se-mplanta puternic,
ferS buibucare insa. Numai alaturi de Tudor putea sa para cam greoi.

151
 Singur, in roba mai ales, mfa{i§a dimineata barbatului, cu-n abea simlit
accent rustic.
La Palatul de Justijie, era nurnai s* cxclusiv avocat, din gest si pana-n
gand. Ajutat dc Alec - cam din umbra, cu savanta discretie dar mai cu
scama de scrupulozitatea lui profesionalS $i de simpatia pc care o inspira
lulurora, i§i facuse o clicnlela pe care la altul decal Petrus numai arivismul
lipsit de scrupule ar fi cxplicat-o. Dar nu era decat a muncii lui accasla
clicnlela si a acelui „vino-ncoace“ pe care-1 au unii oameni dragi norocului.
Asa ca timp de pierdut n-avea. Nici cafele, nici taclale la "Urlatoare", nici
politics pe sala pasilor pierdu{i, nici macar cate un scurl popas la ferestrele
dinspre iarna Scu‘i|ei Rosii care-1 aslepta acasa. Cu aceasta certitudine
rezumativa a tuturor bucuriilor, era liber sa niunceasca dens si ordonat.
Cum ispravi procurorul, se ridica, inclinandu-sc in fa(a magistra{ilor, si
iesi, cu obraji dc rodic grava, in fluturarea robei negre.
- Danescu! Danescu! sosi unul in goana, gesliculand cu un dosar strans
sul. Hai c-a fneeput!
Grabi pasul, cu sufletul cuprins ca de-o explozie de noua dezbatcrc. §i
dcodata se-ntalni - in treacal, dar intens cu Miruna-nu-i-Miruna! Acest
dubitaliv de-o clipa - e Miruna? nu-i Miruna? ii dadu o emetic neas-
tcptala, fScandu-1 sa tresara si sa privcasca naiv slaruilor —o clipa numai
pe domnisoara-doamna intalnita pe coridor. Nu era Miruna, dar intoarse
capul - desi aproape fugea spre Curtea dc Apel - spre cea care semanase
cu Miruna in ochii lui surprinsi. $i domnisoara-doamna, care-i au/ise nu-
mcle clamat, intoarse capul dupa el, intalnindu-sc ochi in ochi. Nu era
Miruna, avea ochi verzi. Atat stiu si intrfi in noul proccs care ineepuse. Se
condensa cu totul $i cu totul la treaba, aseultand pledoaria adversarului, la
care trebuia s3 raspunda. Era un proces incalcit, plin de date si de a;na-
nuntc. Mintea n-avea timp decat sa recapit'uleze si sa conlabilizczc, alentS
mcreu sa nu-i scape vreun chitibus important.
Si tolu$i, ca un scranciob care mai pastreazaJeganarea trupului piecat,
inima avea cadenta „e Miruna? nu-i Miruna?", a intalnirii de pe coridor.
Pentru intaia oara i sc-ntampla la Palatul de Justice si chiar in limpul unui
proccs aritmelic, sa aiba in adancul lui samanta unci emotii nejuridice. Asa
c5 participa la dezbaterc si pleda ca dc obicci, dar cuprins ca de o miscare
cenlrifuga. Dupa cc ispravi procesul, infierbanlal ca dupa efort, se grabi sa
piece din sala de sedinta, uitand sa mai salute pe judecatori. Abca ajuns la
u$a 151 aminti ca facusc fara s3 vrea o impoliteta s*, oprindu-se, se-ntoarse
catre judecatori, inclinandu-sc compensativ. Dar domnisoara-doamna era

152
in sa!2 ! II privea cu ochi verzi intr-un abea ivit suras. Nu! Nu era deloc
Miruna!
Dar prea era pe prag ca sa mai ramae. lcsi, a§tcptand pe coridor.
Asleptand ce? Caci nu mai avea aid un proces la aceasta sectie. I§i puse
servicla pe pervazul fereslrii, pieptanandu-$i parul cu manile, cu o miseare
simetrica, dcprinsFi chiar de la Miruna. $i lotusi nu era Miruna! Cum de
se-nselase? Incepea parca si un fel de manic impolriva lui! Era distrat se
vede! Dar una cu alia amestccate, manie si cmotic, pnrniserfi in el un fel
de scranciob Ieganat, un fel de hula-hula, foarte juvenil si tare neasteptat
in Palatul de Juslilie.
Pana cand, dupa de-ajuns tiinp, cca cu ochi verzi ic$i pe coridor, vazan-
du-I pe Petrus subl fereastra din faia u.sii.
- Maestre Danescu...
- Ma cunoa§tcti?!
Zambea langa cl, mai subprc dccat Miruna, cu toate ca era infasurata
inlr-o blana zburlitS.
- V-am ascultat pledand...
- Sunt dezolat! Proces mai anost nu se pulea!
Intr-adcvar, dezacord mai izbitor dccat inlre un astfel de proces al
microscopului juridic, §i prospeiimca dc primavara cruda in lumina nou5 a
fetei cu oclii verzi, nu se putea giisi. De§i cu blana de iarna, aparlinea
primaverii, ca lumina peste iarba incollita in poiana, ca fereastra unei
manastiri la caie a inverzit o creauga dc alun. Lumina dinspre verde crud:
asla era. lar in migeare, gene, sprincene §i trasaturi, un arabese de ran-
dunica: una singura, dand ochiului esen(a pura a sprinlenelii.
- Ce tanar e§li, Maestre, §i ce matur argumenleza!
- D ’...
Atat porni, cu o icnire de slruna pi$cala, de pe buza lui Petrus. Caci nu
Stia: s3-i spue doamna? domnisoara? Ramase cu taccrea stangace a opririi,
intimidat.
- De ce crezi c-ain venit la dumneala?
Petrus se inrosi ca in uniforma de licean, fara sa raspunda.
- Vreau sa te angajez ca avocat.
- Aaa!
O mare usurare il cuprinse deodala. Ateriza, in sfarjit, in roba lui, in
profesia lui, in Palatul de toate zilcle al Justiliei.
- Vreti sa va dau o consultatie aici?
- Dumneata mai ai proeese?
- Doua amanari.

153
 - Atunci te astept aici §i plecSm impreunu.
Desigur nu se grSbea decal penlru clientele, adica pcntru o clients, dar
felul cum ii rSsSrise aceastS clients, atingandu-i inima - e Miruna? nu-i
Miruna? - dadca grabei lui de-a scapa mai repede un fel de febricitare
liricS. FiindcS in fond era tulburat ca dc-o intalnire cu amintiri adolescente.
In ncrabdarca de-a obtfne amSnarca, fara sS se mai prcocupe de opor-
lunitalea tcrmenului acordat, era liceanul care prefera sa-§i scurteze teza
la istorie - renunfand la buna parle din cc Stic - numai ca sS ajungS mai
repede la gradina unde...
... la fcrcaslra unde-I astepta.
- Gata?
- Gata.
- Haidem!
PlecarS imprcunS, abea alaturi, dar cu insojire.
- Brrr! se scutura ea in vantoasa cu viscol.
- S3 caut un laximetru, sc oferi cl sponlan, iara$i cu un fel dc usurarc
vinovata, descoperind abea atunci ca clorise si sperase o plimbarc pe jos in
singuratalea slrazilor viscolite.
- MuHumcsc. M-astcaplS automobilul mcu.
InlrarS unul dupa altul in caldura de hamam a unui automobil par­
ticular, cSplusit cu piele rosie. Sofeurul, elegant ca un ofiler de marinS,
saluta cu mana la cozoroc, pornind fara sa intrebe.
Petrus se lasa lual si dus. Era in el molesirea unci resemnSri §i slarnirea
unei a$teplari. Mereu acel balans in un-doi: e Miruna? nu-i Miruna? - cu
care inccpuse intalnirea.
larna fumega la fereslrele de crislal gros, rasucind spirale demente in
vazduhul urlalor.
Vecina lui Petrus, proaspSta, nefardala, capSta fragilitatca induiosS-
loare a crengilor dc liliac inflorite in sera. $i cc mani subtiri avea! §i fSra
de incl.
„Domnisoara“? se inlrcba din nou, dar mai adane Petrus, spre fundul
accla de mirari $i prospetimi al barbalului penlru cuvanlul fata.
Mereu il reconforta gandul-refrcn ca cea de-alaturi ii estc clients, - desi
mereu sporea distanta dinlre notiunca dc client si cea de-alaturi. Pe orisice
client Petrus il inlrcba dintai numcle: rece, profcsional, pcntru agenda $i
dosar. Noua lui clients insS nu-$i spunca numele si cl nu numai ca nu i-l
cerea, dar parca era fcricit ca nu i-l stie.
lar si iar, acel „e Miruna? nu-i Miruna" - , caci si pe Miruna o intalnise
si o urmSrisc tot fara de nume, dandu-i-1 treptat pe accla dc Fata Bunicilor.

154
Cea de-alaturi se situase bizar pe iinia aceluiasi flux emoliv, adiind dincolo
de flinta ei, ca un parfum dc larrn inflorit §i dcpSrtal - a l inlalnirii cu Miruna
- pe care ti-1 aduce numai vantul, fara s3 vezi conturul slers din v3z, al
tarmului I3sal.
T3ceau 51 unul si celaiall, lasSnd parca vorbcle s3-i a$tcplc intr-alta
parte. Vorbele proccsuiui.
Dar tacerea nu era a procesului.

CAP. II

Aulomobilul se opri in fata unui imobil modern, transfigural de preis-

toria viscolului. Petrus o urma pe cea cu ochi verzi, ducandu-si scrviela
dupa spinarea ci sprintena. Oare era slabs? Trup de felila sublirica.
Portar solemn, cu fireturi. Marmora. Caldura de calorifer. Ascensor cu
covoras. Urcau, urcau, cuprinsi de caldura custei brumat luminata, cu
parefii mahonii §i oglinzi limpezi. Nu stiu de ce, Pelru§ avea senzatia, uilata
din copilarie, ca picioarele crcsc m jos §i capul se-ndeparleaza de cl tot mai
sus. Se lungea, ca o halvita trasa de doua capete. Cand bca sampanie de
ziua lui, pe la sase-sapte ani, avea o astfel de senzalie bizar bufona. Cusca
se opri. Debarcara. Cheita Yalle, atarnand de lantul cu ehei nichclate.
- Poftim, te rog, u oferi ea cu mana incaparea de transatlantic, din fund.
Se dezbraca, blan3, sosoni, cSciula, l2sandu-$i si servieta profesionala si
intra in necunoscul.
Fereastra nu s-ar fi deschis altfel pe o mallime alpina. Vcdeai de foartc
sus acoperisuri ninse, fum, lumina, vised, alb din alb, mv21ni2$it haolic.
lar odaia, numai m acorduri de malasa visinie, era un fel dc orient
molalec capiat in geometria simplificatoare a arhilecturii moderne.
- larta-ma, te rog.
O vazu cu toata exclamafia ochilor pana in inecul inimii, eftei din nou
balansul „e Miruna? nu-i Miruna?“, aparu cu ca. O Miruna cu ochi verzi si
pSrul mai ruginiu, in rochie si bluza ca de primavara, convalescenta dupa
o febra lifoida. Asa parea in primele sccunde ale jocului de-a Buba-Oarba,
cand statea, cu sprincencle u§or ridicate, lasandu-se privila cu un fel de
„miau“ in expresia intrebatoare. §i, Doamne!, cc glezne sprintene avea!
Parca o aruncau sageata in sus, pana in iutelile de randunica ale genelor,
sprincenelor si trasaturilor vivace.
- Ce sa-li ofer?

155
 Ridica din umeri: procesul!
- Mastica! whisky? palinka? un pemod? Ce preferi? Trebue sa ne
dezmortim! Uitc ce-i afara!
Mana ei arSla spre vulcanii de argint $i fum ai viscolului. Dar in caldura
odaii, o c&ldurS exact a de altfel, parca verificatS cu termomelrul, putea s3
se deschida 51 rochita-randunelii.
FarS sS mai a$tepte raspunsul, pomi din nou, intorcandu-se dupa un
timp cu o masulS cu rotile, pe care se rngirau pe un servet care aminlea in
alb, albastrul de lavandS al sifonierelor de alt3dat3, mai multe slide, pahare
§i gustari.
- Stai, te rog.
Se a$eza pe divan, privind incantatoarea gospodinS. Cad a§a era. Tot
cc adusese de mancare era ca din Moldova luminoaselor gospodarii. Mas-
line marinate, mari §i lucii, cu capere verzui in pretiosul chihlimbar al
untdelemnului, jambon de casa, roz ca trandafirul $i carnos ca piersica, uni
alb, adevaral obraz de inger al laplelui, si inca multe allele cu randuiala si
pricepcrc.
Se apleca, lurna, oferea, invaluindu-1 cu o solicitudine de bunica-fetita
pentru ncpotul-barbat, venit acasa dupa lunile de internat. Toate erau c-un
fel de zambet, fara pondere, dand clipelor miscarile de menuet cu care
incep vacanlele baetilor intorsi in casa verisoarelor.
$i nu vorbeau.
Doar calc o exclamatie. Ciocneau, mancau, beau si priveau fereslrele
cumplitei ierni, ca dintr-o coliba din varful Alpilor.
O ceata de zambire si de lene incepea s3-I prinda pe Petrus. Vedea cu
mirarc manile avocatului acccptand paharul umplut de tanara, foarte la-
nara clienta care...
O leganare de vapor in toate, dar dulce ca un huta-huta.
Avea pc buze vorba: dar procesul?, - insa ramanea acolo, pe un prag
nedcpasit. »
Inlr-un tarziu masula cu rotite disparu tot astfel cum venise, luand cu
ea dezordinea si farm2turilc.
Ramase deci numai fereastra dinspre iarnS - se-nopta - si divanul de
matasa visinie.
Cea cu ochi verzi se aduna lurceste pe divan langa parete, - ca pe-o
zare: punct abea ivit.
- Nu ti-e frig? il intreba ea de acolo.
- Frig? repelS el moale intr-un inceput de zambet.
- Mie da! Da-mi te rog ceva pc umeri. Uite salut, arata ea spre un
taburel acoperit de fluturii de noapte ai unui sal persan.
1-1 puse pe umeri, ramanand ceva mai la o parte si mai inspre marginea
divanului.

156
 Era citat tie mica-micS-mica inlr-un 5a!, aproape ghemuita, cu fereastra
mult cumplitei ierni, cS mai-mai se na$lea pe buze cantcc vcclii, descantec:
„Melc-melc codobclc, scoate coarne boure$ti...“ Astfcl o privea. $i ochii ei
parca asteptau o povcste dc iarna lunga, foe in soba, lampa, poatc ca
ianterna-magica...
Cine era - a fost odata - Fata Bunicilor?...
Se-nlunecase. N-avea decat! S-auzea mai tare viscolul lovind cu sfichi
turbat dc califca fcreastra intuuecarii.
Petrus era foarte aproape de somn. O perna numai il despartea. Dar
inima nccontcnit il apropia de un lc§in alat de dulce ca nesomnul ca §i
somnul lot o adormire fara timp era.
Dar nu se mai vedea deloc. O lampa, abea lampa, mai curand cadana
la fcrcstrele luminii, de§tepta din mtuneric chipul cu ochi verzi: clienta!
Petrus sc uita la teas si tresari, aducandu-si amintc ziua, luna., anul,
locul, ora. casa, profesia. Se ridica.
- Dar n-am vorbil despre proces! ii sopti ea din hat-deparlarea ei
ghemuita.
Bratele lui Petrus se dcsfacura dezolat.
- $tii ce, ii propuse ca, facand o pauza in care gencle acopcrira si
dcscoperir3 ochii.
Lui Petrus ii batu inima cald
- Te astept mane.
Din cald, fierbinte.
- $ l i i unde suntem? intreba ca candid.
- Nu sliu, raSpunse cl si mai candid.
fi spuse strada, numarul casci, ctajul, apartamenlul.
- Nu uita!
- N u uit.
Dar aumele nu i-1 spuscse! Ce important^!
- S i nici nu stii cine sunt! zambi ca cu ghici-ghici in sprincenele ridicate.
Ei! hotari ea, cu miscarea scolarului care-si Ieapada ghiozdanul pentru
joatS, - Nadia ajunge. Nu?
- Nadia?
- Da, Nadia, repela ea convins, scriindu-si parca numcle subl poza
copilareasca a obrazului intins spre el. Asadar Nadia tc asteapta mane la -
la...
- Cand? se cerceLa el cu fruntea incretita, privind in departarea zilelor
profesionale. Mane la sapte. La sasc jumatatc. Da?
-Da.
- Sigur?
- Sigur.
- Da-mi mana, frate bun.
- Fraii buni?

157
 - Vrci?
- Vreau.
Nu-i saruta mana, minuscula in palma lui; i-o privi numai, strangandu-
i-o apoi ca pe un ciorchine de salcam, cu dorinja dc-a o prclungi in amintire.
Porni spre casa prin vised, grabindu-sc, caci intarziase la masa ca nicio-
dala, uitand $i de clicntii care-1 asteptau acasa. Se trezea pe masura ee-1
balea viscolul, miral panS la miopie, dar lulburaL Ce i se intamplase? Nu
pricepea. Mintea aluneca fara s-apuce. Dar iarasi vechiul flux afccliv, care-1
dusese spre Miruna, reaparca cu toate de atunci.
Dar, ce Dumnczcu! Era nebun! Doar pe Miruna o iubea!
Veni acasa ca furtuna, intrS fara sS-si scuture omatul, aproape dara-
mand-o pe Vilma care de alStea oase pcsimiste Isi pierduse optimismul
carnii.
- Miruna!
Ii era dor de ca, foame de ea, sete de ea.
Miruna aparu calma, grabindu-se spre el numai cu surasul.
- Ce-ai patit? De ce-ai intarziat?
„Uile Miruna, nu-i Miruna"!
Se-ngrasase! Parc5 n-o vazuse de foarte mult timp.
O stranse in bratc cu un fel de furie a regasirii, convingandu-se astfel c3
e ea $i nu alta!
- Slai, omule, ce-ai patit? se scutur3 ea. Nc v2d oamcnii!
- Sarutarea c dc la Dumnezeu! hotarf Tudor care sc cobora cu Oana,
ilustrandu-si vorba cu fapta.

CAP. Ill

Dupa somn bun §i trup potolit, dimineata se deslept2 realist, baga-

telizand romanlLsmul intaninlarii de icri seara. l§i relua munca, satisfacut,
sigur, calm, mctodic.
Daca 1-ar fi mlrebat cincva la curent cu mtamplarea: Ce-ai gatit?, —i-ar
fi rSspuns, fara sa ridice ochii de pe dosare: Flcacuri! Mofluri! Intr-adcvar,
dimensiunea diurna a fnlamplarii aceasla era. §i cum fire§te nu se-ntam-
plase nimic, nici un fapt concret nu dadea pondere penitents amintirii
clasate. Doamna Nadia - sc holarase deodatS sa-i spue doamna - nu era
decat clienta de la ora §apte, adica nu, dc la §ase jumatate. §aple sau §ase
jumatate? Nu-§i aducea bine aminte. Dar avea un proces pus m coada lislei.
A§a ca se putea ca pana la saptc sS nu scape de la Tribunal. Dar procesul

158
acela era intr-adevar la coada? Pleca mai dcvremc la Tribunal, fara sa-l mui
ajtepte pe Alec, ducandu-se de-a dreplul la grela.
- A1 catelea sunl?
- Penult iinul.
- Ai! scapa el o exdamatie de enervare, ca impuns. N-o fi chip sa
aranjam o procedura necomplecta?
Grefierul il privi cu mirarc, peslc ochelari, caci tan2rul Danescu era
cunoscut advcrsar al procedurilor necompleclc.
Lucrurile insa se aranjara: piezi$.
Scapase! Respira u$urat. Si fericit! De ce? Nu-si raspunsc, dar redcvcni
calm, apucandu-se de lucru, dup2 ce-$i fmbraca roba. Se vede insa ca
se-ntamplase o subita deviere, infirmandu-i planul zilci, a.sa cum il stabilise
acasa, caci nu caiita decat amanari.
- Ce-ai pajit? H fntreba un coleg.
- Nu m l simt bine. N-am dispo/.ilie de plcdat.
Cam a$a era. N-avea dispozi(ie decal pentru ferestre si ceasornic. Un
vag mole§itor punea stapanire pc el, abatandu-l din almosfcra Trihunalului,
ducandu-i ochii spre fereastra. lar tn rastimpuri, mLscarea spre ceasornic a
celui care st5 la gara, cand trenul tot nu mai vine sau tot nu mai pleaca.
Dar nu se gandea propriu zis la Nadia. O uilasc. Plastic n-o mai regasea.
Cand se gandea la ea, cu un tumult in inima, n-o vedea decat pe Miruna.
E Miruna? nu-i Miruna?... Miruna era mai femec decal cea cu ochi verzi.
A§a subtiliza gandul lui impresia ca Miruna se-ngrasase - nu mull, dar
vizibil - si ca se cam ingreuiase, tot tinercsle, dar ramanand mai puiin fata
decat amintirea fara obraz a cclei cu ochi verzi.
Sim(ea c3 nu-i bine. Dar se lasa dps irezislibil, ca atunci cand renunli sa
mai lupti cu gencle impotriva somnului, amanand pentru mai tarziu —cand?
- polemicile cu el msu§i.
D e la o vreme timpul rncepu sa treaca atat de meet meal Petrus sim|i
nevoia sa mearga. Nu mai putea sta locului in sala de sedinta.
- Ce-i cu tine? Pregatesli un discurs?, ii arunca in treacat Alec, trccand
§i el in robS neagra spre Casatie.
Ce Dumnezeu! Toli il intrebau: Ce-i cu line?
• Nu era nimic cu el! Bincvoiasca numai sa-l lase-n pace.
Se limita absolut in clipele prezente: ale aslcptarii. Nici in limp, nici in
spa(iu, gandul nu mai avea dilatare. Stalea ghemuil, in vccinalaloa unci mari
exclamatii dorite, a c5rei preajma intarzia mcreu, cu ficcare rasueire a
minutarelor care mergeau ca racul parca: mdarat.
La sase izbuti sa se libereze de indeletnicirilc juridicc ale zilei, ramanand
insa descoperit pentru ziua urmatoare, caci nu mai verifica nici un dosar si
nici o procedura.
- M-oi descurca!

159
 Cu asta lichida in pripa Palatu] de Justice, abea atund dandu-si seamS
c5 se-mbracase mult mai ingrijit ca de obicci: cama§2 de matasa, haine de
$tofa englezeasca, daruita de Alec, cravala tot de la Alec. Ciudat! N-avea
asupra lui nimic dat sau facut de Miruna. Nici nu-$i pusese ca de obicei
pulovcrul impletit de ea. Nurnai cama$a de malase §i sacoul. A$a era mai
sprinten. Restul, dinspre Alec. Abea acunia lua aminte!
$ase 5* cinci.
CautS un aulomobil, fara s3 izbuteasca sa descopere vreunul liber. Se
grabi deci, luandu-se la intrecere cu cei mai urgenp trecatori, depa^indu-i
pe toti, aproape fugind ca dupa un hot. La sase si un sfert era in fata
transatlanticului de zid viscolit. AsteptS in viscol incS cinci si incS cinci §i...
Dar se hotari deodata. IntrS. Se sui iar in ascensor s> du-te-n sus intr-o
plutirc de plop care ar cre$te din radacini cu aripi spre cer, in toata verticala
lui de lemn.
Suna. Era in fata usii ca in fata inimii. Usa se deschise.
- Doamna va cere scuze. Arc sa mai intarzie. Poftim, va rog. Luati loc.
Doriti ceva: ceai? cafea? o guslare?...
- Nu-nu-nu! se apara el, c-un gol subt inima.
- Ziare nu vreti? O revosta? O carte? Gringoire? Candide? Journal de
Geneve, Berliner Boersenzeitung...
- Nu-nu-nu!
fl lasa. §i deodata isi aminti inceputul pomelnicului: „Doamna v5 cere
scuze". Asadar Doamna! Dcsigur! Apartamentul nu era decat al unei sin-
gure persoane. Doamna? Proces de divort? Doamna singura!
Privi din nou luxul apartamentului, ostil, contabilizandu-i rece belsugul
si scumpetea. §i indarjirea punitivS impolriva celei care-1 facea s3 astepte,
calcandu-si cuvanlul - „Sigur?“ „Sigur“. - ii dadu insulta unui gand: N-o fi
cocota?
Sari in picioare, indignat pe cl insusi, gata sa-si dea palme.
„Cum e posibil?"...
Se uit?i la ceas: sapte.
Apoi: sapte si cinci.
Rasuna lelefonul. Tres2ri, c-un alt gol subt inima, convins ca „doamna“
i$i va cere scuze, amanand intrcvederea fixata.
- Doamna v5 roaga sa mai asteptati putin, daca nu v2 retine de la treburi
mai importante.
Respira la inceputul frazei. Apoi se intepa.
- Doamna v3 roaga sa luati un pahar de ceai. Ceai? Cafea? CiocolatS?
incepu refrenul.
- Nu-nu-nu!
- Cum vrea domnul! T'gari, nu? Camel? Gold-Flake? Hunter? Papas-
tratos?...

160
 Oferta-refren evoca odios local urile de rioapte, unde e§ti „impins la
consumatie“.
Dar era stupid sa interpreteze astfel sen'iahilitatea unei serviloare bine
intentionale. Stupid si abject!
Ajteptarca se prelungea minut cu ininut, cronomctratS.
II cuprindea exaspcrarea. Acasa avea intalnire cu clicnti. Observa cu
mirare ca nu-i contramandase, de$i stia ca are intalnire la §a$e jumatate cu
Nadia. Dc ce nu-i contramandase? Spera ca sc va inloarce acas5 pana la
sapte! D e unde! Dimpotriv5, acum isi dadea scama c3 o ora - dc pilda de
la opt: hotarul ultim al asteptarii, paria la noufi: holarul ullim al intarzierii
- abea ii ajungea. Dar pentru cate ore venise acolo? cu cc sperante?
Hotarat, intrase In absurd! O sacadare a gandului cnervat, care-1 scotea
din logica zilelor normale.
- Domnul nu vrea pu{inu muzica? Radio? Patcfon? Beethowcn? Debus­
sy? Ravel? Jazz?
- E§ti de mult in scrviciul doamnei?
- Desigur, domnulc!
De ce, desigur?!
§i „asta“ era tot sublirica! Un fel de piccolo fcminin, cu vorbcle tot alal
de sprinlene ca $i glesncle, cu mani subliri ^i foarte ingrijite, cu nasul in sus
§i genele la fel rasfrante.
- Domnul e avocatul doamnei?
- Desigur!
ii veni deodata sa o intrebe: Ma rog, nu esti rud§ cu doamna? Intr-
adevar semanau. Expresia, modul de-a privi cu sprinccnele ridicate, sura-
suL, rocliia, ciorapii si panlofii vcneau desigur de la slapana ei.
Dar ce astepta langa el?
- Domnul nu vrea pulina muzica? Trece timpul mai u$or!
- Mai inlarzie mult? j
Erau §apte jumatate.
- Domnul se grSbejte?
- Cali ani ai?
- Cali imi da domnul?
Parca vorbeau dc prel, nu de ani!
- Dou2zeci si noua! aruncS el ursuz,
- Domnul glumeste, desigur! N-am implinit nouasprezece.
- Bine, fetito! cerca cl sa pue capal intimita{ii.
6 - Tudot Ccaur Alcaz. vol II 161
 §i clicntii il a$teptau acasa! fi vcdea in biroul lui, celind ziare, uitandu-se
la ceas §i spcrand cu fiecare zbarnaiala de soncrie. Adica ce-ar fi daca ar
telcfona sS nu-1 astepte? Nu-nu!
- Domnul pleaca?
Petrus se ridicase. Dadu din umeri, fara sa-i raspunda, incepand sa se
plimbe prin odac. Probabil ca s* clientii de-acasa faccau la fel. Ce
stupiditate! In definiliv dc ce nu pleca? N-avca nici un sens s3-$i piarda
astfel timpul pretios.
Pleca: in gaud. Ajunse acasa. Intra enervat in birou. $i sim[i dcodata o
lehamile atat dc irezislibila in fata clientilor incat se ascz3 din nou pc scaun,
aprinzand o tigarS.
- O cafea? O dulceala?
- Bine, d5-mi.
- Cognac?
- Bine-bine, da-mi ce vrei!
- Ce vrea domnul, se alinla ea indatoritor, pisiceste, asemanator cu
stapana ei.
- Fugi!
Fugi, dupa ce-i arunca un zambet stamit.
„Ce-i cu Line, m2i Petrus?", se intrebS el nedumerit. Asta-i mai lipsea?
Scene picantc cu o scrviloarc! Dar intr-adcv5r, din vacuitalca lui enervata
rasarea eternul licean al ficcarui barbat. Avea psihologia liceanului care-a
fugit dc la scxjala, care nu si-a fiicut lectiile, infricosal in fond, dar cu un fel
de sfidarc carc-l predispune la orice. Acesta era noul raport dintre Pctrus-
cel-Cuminte Pclrus-ccI-Nou.
Opt!
§i nu pleca!
Venea cafeaua si sticla de cognac.
- Domnul doreste o tigarS de foi?
O apuca de barbie.
- Ce mana fierbinte are domnul!
-F u g i!
Se inrosise: el.
Incepu iar sa se plimbe. Caci dup2 astfel de scene, liccenii nu mai au
vorbe. Sangele se aduna in capul gandurilor, si vine gestul: de-a stinge
lumina.
Ispila insS nu-1 prclungca dincolo de Miruna, ci dincolo de Nadia. Daca
ar fi cedat, pe Nadia ar fi inselat-o, razbunandu-se pe ea. Caci Miruna
devenise o absenta exlrinscca lui.

162
 - Vine doamna!
S-auzea cheia in u§a!
Petrus se cufunda intr-un fotoliu, cu-n fcl de spainia.
O auzi intrand, dczbracandu-si sosonii, blana... Dar ial3 ca iar ii lasa s-o
astepte! Secundelc devcncau ur/ici.
Ce Duninczeu! I$i batea joc de el!
Gandurile lui Petrus capatau o ricanare vulgara. „Bine, Cucoana!...“
- Iarta-ma, frate bun, iarla-ma. Detest inexaclitatea! Dar ce sa fac? Sunt
un biet om la cheremul altora! Cate ceasuri sunt?
- Opt si douSzeci si palru de minute!
- §i patru! exclam3 ca cu o dezolare alat de gralioasa ca si niinutele
parcau greoae alaluri de secunda ei cu ochi de muguri.
Venise pans langS el, $i inca nu de-ajuns, ca acele crcngule care se-
mboldcsc sa intre pe fereastra.
- E$ti tare suparat?
- Putin!
- Spune ca |i-a trecul! Hai, frate bun!
- Mi-a trccut.
Ii lu3 mana in maiiile ci, acoperindu-i-o.
- §i iar am s3 le supar!
- Iar? Cum?
- Trebuc sa pleci! Ce sa fac? Aslept oamcni straini... Daca vrei, ramai.
Mana lui zvacni in nianilc ei, vrand sa se smulga.
- Daca le superi, nu-mi csli frate bun!
- Plec. Buna seara.
fl lasa.
Dar chiar la usa il ajunse, cu gencle parca ingreuiale umed.
- Vrei sa-ti spun „Macstre“?
- Nu-nu-nu!
- Frate? ,
- Da!
- Pace?
-D a .
O vazu cum respira adanc.
- Tc-aslept mane la sase.
- Sigur?
- Sigur.
- Frate?
- Frate.

163
 §i nu-1 lasa. Veni cu cl in ascensor, conducandu-1 panS jos.
- Frati?
- Frati.
Ea se sui. El plecL
Nu era trist: tulbure si melancolic.

CAP. IV

- Ce ai, Petrus?
Iar!
- Ai pierdut un proces?
- Nu-nu-nu!
Miruna £1 masurS cu mirare, invaluindu-1 Intr-o privire limpede.
- Ai hachile?
- Sum obosit! Am lucral mull. Vii dc la bucStarie?
- Da. V-am pregStit o surpriza...
Petrus cerc5 sa surada cu afcctuoasa incuviintare, dar numai se rosi.
- M 2 due sa ma sp 2l si viu imediat.
- Te-asteapiS clienlii!
Miruna avea un vag iz de ceapa prajita, carc-o facea deodata ingrozitor
de casnica.
Petrus licfaida repede pe clientii care-1 asteptau, expediindu-i.
- Ce-i cu tine, tinere? il interpcla Tudor, intalnindu-l pe scara.
- Sunt plictisit, ma Tudor!
- Motivat sau nemolivat?
- Asa!...
- Asa sS fie, Coca Petrus!
Tudor era foarte bine dispus. La mas5 nu rasuna decat gura lui. Ii
antrenS pe toti, cu exceptia lui Petrus care p2rea degeral. Se uila la ceilalfi
cu mirare distan(at5, veselia lor pSrandu-i o forma absurda a zgomotului si
a gesticularii. Si Tudor iar incepea cu „cupletele“. Devenea obositor cu
stranutul lui rimat! De ce nu se facea diseur!
Statea acolo, intre ei, atenl in apareniS, dar numai ca sa-i critice. Mal­
vina depasea mSsura! La varsla ei, mama cu par alb $i copii insurati, facea

164
 pe fetila rasfatatS! Si Alec care in loc s-o franezc, o incuraja! §i Dana, topitS
inspre Tudor, devenea stupid admirativS! O beatitudine animals care-i
trivializa puritalca!
Acru cu toti, pe Miruna nu indraznca s-o crilice, fiindca Miruna il
intrista. Izul de ceapa prSjita nu mai parca un accident exterior, ci o ima-
nenta revelatoare. „Casnica“, adica prea concreta. TanSra, dar aproape
-grasa, vecinS mai mult cu gospodina decat cu aceea care... Nu mai vedea
lumina Mirunci. Ii apSrea numai forma lHmpii stinse, concretizand-o din
cale afarS.
$i Tudor devenea insuportabil! II indispunca ca o versiune a domnului
Goe. Era un „ajungc-odata“ in expresia lui Petrus, dar tacea resemnat.
„Nu-nu-nu!“, legal de slaruinta in oferla a servitoarei „de dincolo" - a$a
desemna locul magic devenea un refuz al alor lui, o repudiere enervata.
Nu-nu-nu, nu acccpta veselia lor infantila, dezmatul geslurilor, facilitatca
nemotivatS a hohotului de ras, si prelungirea penibila a mesei.

Maestml Petrus e cam mahmurt

Sc vede bine ca Ceaur
Alcaz e pentru el ghiaur!
Maestre Petrus, fard-nconjur,
Ce cau{i? Un pierdut condur?
Sima, tambur!
Plecat saint de trubadtirl

Petrus zambi ipocrit, numai astfel consimtind la gluma. Dar era planetar
departe dc cei din jurul mesei.
- Petrus, culca-te, hotari Miruna, numai pentru el, la ureche.
- Tu nu vii?
- Mai raman. Du-te singur, ca doar n-ai nevoe de dadaca!
Pleca, schitand un salut global dc om cxtcnual, cu un amestec de tristeta
de copil pedepsit, §i de fragilitale lirica. „N-ai nevoe de dadac3“ al Mirunei,
ca si izul de ceapS, ii dadea un concrct de gospodina, greoi, aproape vulgar.
Se culca singur, lara sa poalS adormi, inconjurat de prezenfe ostile in
casa pSrinteasca. Chiar si intunericul odaii de culcareil imprejmuia neprie-
tenos, ca un cane al altuia, care, lara sa te marae, te priveste cu tevi de
revolver.
$i Miruna era insarcinata!

165
 Gandul exclamaliv, aslfcl formulat, deveni cxpresia epiloganta a intregii
atmosfere. Se simtea ca o umbrela pus2 la uscal, care nu-§i mai poate aduce
aminte de curcubeul care i-a veslit incetarca ploii.

*
* *

Cand veni Miruna, Petr 115 nu dormca, dar ramase cu ochii inchisi, simu-
land sonwul adanc. Miruna nu facu mai mult zgomot ca dc obicei. Dar nu
renun(3 la nimic, pastrandu-si toala licaiala tabiclului moldovcnesc.
Ce Dutnnezeu! Nu vedea ca doarmc? Pulea s-o mai scurtcze, s5 fie mai
expeditiva. Nu se grabca deloc. Parca era singura, cu acea expresie care
motiveaza toate incelinelile moldovcnesti: „Ca doar nu dau Turcii!“ Crestea
in sornnul lui simulal un fel dc dilatare pcsimistfi. Tot ce atingea gandul se
vestejea. Nimic nu rezista. Un fcl dc dcfclism: moldovencsc. Cuvanlul era
vechi, de pc vremca „Frontului Rcna$terii“. intr-un schimb de scrisori cu
Oana, refinusc accst cuvant, combalandu-1 de pe zona ca pe un atribut de
fermentare al sedentarismului urban. Era al Oanci, nu al Mirunei, cuvantul
din amintire. Dar d proecta subiecliv asupra Mirunei, facand din el un varf
de rechizitor al moliciunii moldovencsti.
Ajunse pana §i la Vorniceni, cu defetismul ad-hoc, vestejind Cr&ciunul
de-acolo. Ajunse tot retrospcctiv, chiar $i pc zona unde-1 vazuse pe Tudor
calare, rctraclandu-si entuziasmul dc odinioara. In fond, Tudor nu era
decat pretextul unei nevoi - tcrapculice - de entuziasm. El II creiase §i-n
Oana 51-n casa pSrinleasca, prezcntandu-1, iinuntandu-1, inlcrpretandu-1,
inlrigSnd-o pe Oana apoi enluziasmand-o. In fond, Tudor era mult mai
prejos dccat li sc parca. Judccal fara de vinul cntuziasmului, devenea un
simpiu baial fruinos, putcrnic, cam Intr-o urechc uncori $i insuportabil de
limbul.
I$i cadclnita defetismul pcste tot ce rSsSrca In calea gandului.
In sfarjit Miruna se sui in pat, stingand lumina.
Slava Domnului! Marc miuune ca nu-si facuse si porfia de leclura!
Dar Pclru? lot nu putca adormi. Parca pandea. Miruna in schimb ador-
mi foarle repede si pcste catva limp o auzi sforaind u$or. Bravo! Asia mai
Iipsca!
Siluatia putca fi formulala aslfcl: nevasta mca c insarcinata, gospodinS
Si sforae, in limp cc cu nu pot sa dorm! Ar fi aprins o ligara daca nu s-ar fi
lemut c-o scoala din somn. Culmea! Nici nu putca aprindc o ligara cand
avea chef de fumal! Ofla, simlindu-sc napustuit, intr-un conlur de viata in
care iiberalca de-a fi el devenea iluzoric. Regrcta vremea cand traia fara
control vecin. Atunci - cu ccca cc simtea acum - s-ar fi sculal pur si simpiu,
ar fi aprins o ligar3, s-ar fi imbracal, s-ar fi luat-o razna pe strazi, pSna
cand... Ce-ar fi fost sa sune in loi de noaplc la usa ei? Dormca? Singura?

166
 Avu o crisparc. Dormca singura? Sau cu?
Divortata? Sau cum?
Numai scmne de inlrcbare. Avea ochi vcrzi! Curios! In gencrc nu tinea
minte ochii oamenilor intalniti. Dc data accasla slia cu o evidenla plastica
exploziva culoarca ochilor ci. Vcrzi! O impresie dc crud, dc iarba, dc
primavara noua, care diiala picptul si narile sprc livada, padure, poiana...
Nadia! Nume ruscsc. Poate ca era basarabcancS. Fata cu ochi vcrzi din
Basarabia. Dar 11-avea accent basarabean. Nadia §i mai cum? Traia in
Bucuresti, cine §tie de cand, si el n-avea habar! Sunt inlumplari magice! Da,
acesta era cuvanlul. Simple si lotusi magice. in Palatul dc Justice al muncii
de toate zilcle - roba, dosare, agenda, argumcnle, fruntc incrclila, fum dc
tutun - inlalncsli deodala, pc un coridor, o fata cu ochi vcrzi, noua, proas-
patS, mcantatoarc. Sc dcschide o fereastra in line, pcrdclclc llutura si sim(i
intrarea primaverii. Lumca dcvinc scrpuirca unui vers, sonoritatca iminenla
a unci muzici. Si fata cu ochi vend, domiciiiala in Bucurcsli, cu bulclin dc
la Biroul Populate!, iocuind pe strada cutarc, numarul cularc, e Nadia.
Doamna Nadia-Cutarc! Dar lumca incepe din nou, recapalandu-si roua
celei dinlai diminc(i.
„Binc, omule, dar c$li insurat, ai s3 ai copil!“
fn gandul lui rasuna accaslit interpclarc, dar i se paru ca Mirunai-o face,
cu accent moldovcncsc, triviali/andu-i fccria lirica.
Si o asculta din nou, ursuz. Nu mai sforaia. Parca ii parca rau ca Miruna
nu mai sforSe.
Miruna! Fata Bunicilor!
O regasi o clips in acca zare dc april a inimii. Revazu lot. Soseaua cu
castanii de scplemvrie, parul ci ruginiu, chipui ci de lampa liuna, vorbclc
ei, sarutaica...
E Miruna? nu-i Miruna?...
Adormi trist, oslcnil si ncdumcril, indragoslil dc cincva care s-ar fi putut
numi vag Fata Somnului, dar in nici un caz Fata Bunicilor.

CAP. V

Sc dcslepla ccva mai greu ca de obieei, dar la limp si odihnit. Somnul

il limpezise. Toate erau la locul lor: palul, fereastra, icoana, usa si Minina
care, gata imbracala, veni sprc el, sarutandu-1 pc fruntc.
- BunS dimincata, Petrus. Ili dorese o zi buna. Hai, lcncsulc!
Bravo!

167
 f$i incepu dcci ziua foarte bine dispus, glumind cu Miruna, spalandu-se
cu vcselie juvenila, fredonand In limp ce se radea cu deosebitS alenlie,
examinandu-sc cu dc-amanuntul - ca pc vrcmca adolcsccnlei - dac3 nu
cumva arc vrcun ce$. N-avca. Obrazul era impecabil coloral $i ncted. Bravo!
Lucra acasa loatS dimineata, primindu-§i clicntii, Iasandu i sa-l „piseze“
fara Incruntare, ingaduitor cu toll si loalc pana la marinimie. Asa patea 51
la liceu cand sc-ntampla ca locmai Luni seara sa aiba un bilel de tealru !a
o Irupa straina. Certitudinea acelei bucurii II facea vescl in cea mai poso-
morSta zi a saplamanii scolare, vesel de dimineata, cu loate c3 orelc scolii
se interpuneau Intrc dimineata zilei §i speclacolul de scara.
A§a §i acum. Dar printr-un sublrefugiu mintal, elimina cauza bunei
dispozitii, consiatand cu satisfatic numai prezenta efeclclor ei, atribuind-o
oarecum 51 Mirunei. Asadar dimineata II giisi ca intoldeauna, fata de to{i S'
mai cu seama fata de Miruna, - febricitatca Inccpand abca dupa amiaza, la
Palatul dc Justice. Pleda numai cand nu pulu allfel. Dar In toate procesele
nu-l preocupa decal finalitalea amanarii. Numai cu penibile cedflri §i pri-
mejdioase acrobatii, indispunandu-si uneori clicntii, i/J^uti sa scape dupa
cinci.
II astcpla la $ase.
Colinda slrazile, se uil5 la vitrine - mai cu seama la vitrinclc de mode,
cuprins de o inipcrioasa nevoe de cochetarie vestimcnlara - s' cu una cu
alia izbuti sa-si Insele timpul pana la sase far3 douazeci. Dar Isi dadu seama
deodata ca fumasc prea mult: pierduse controlul. Dcsigur ca duhnea a
lutun. Ce era de facut? Intra scolareste Inlr-o cofctaric, cumparand bom-
boane englezcsti, al caror gust acid spera sa-i atenueze mirosul de tulun.
Intra in asccnsor, crescu, usa niagica aparu, suna.
Era atat dc convins - absurd, dar intens - ca nu-i acasa, incat in clipa
cand o vazu, izbueni spre ea, culegandu i manile cu violent a.
- In sfarsil, te-am prins!
- Frate Urs, nu m3 strivi!
- Iarta-ma, te rog.
ii saruta manile l3sale in palmclc lui.
O vedea. Era in fata lui, alaturi, neverosimil alaturi, ca 0 corabie de pe
zare ajunsa cu bra(cle: de pe malul marii.
- Tot suparat?
- Dupa cum se vede! straluci el.
- Atunci ramai.
- §i daca eram „lot suparat?*4
- Nu te primeam.
- Serios?
-F o a rte serios. Isadora Duncan - stii cine-a fost? - inaintc de-a dansa
intreba pe cei din sala: Ma iubili? §i daca-i spuneau c-o iubese, dansa; iar
daca nu, pleca.

168
 - Adorabil!
- Dac5-i a§a, ramai. Fii binevenit, frate bun.
li facu o reverenta, poftindu-I pe divan.
- Ma due sa pregatesc de ceai.
- RSmai! o ruga el, cald. Are cine face ceaiul.
- Nu, se-inpotrivi ea cu suras. Pc fratele bun il voi servi numai eu cu
raanile mele.
Nu se satura, privind-o. I$i umplca ochii. Vroia parcS s-o invete pe
dinafarS, s5-i poatfi recita mai larziu toatc miscSrile desavar§il indema-
natice, care transformau roboteala gospodarici ihtr-un balel al gratfei. Ca
§i intaia oara, lava era acoperita de bunatati.
- Te rog sa mananci! it indemna ea cu o juvenila fermitate. Nu-mi plac
oamcnii care nu §tiu s5 se bucurc de...
- De ce?
- De tol ce ne-a dal Dumnezeu: lumina, floarea, lapielc, untul, mierea...
- Adevarat? E§ti mancacioasa? o privi cl cu sprincenele ridicale, cum
s-ar fi uitat la o albina care s-ar fi laudat cu mare pofta ei.
- Adevarat. $liu sa ma bucur de mancare. Am dinli buni...
- Sa-i vSd!
§i-i arata, c-un ranjel de copil, bufon dar adorabil prin imperlinenta
spontaneitate.
- Pot sa-i aplaud?
11 privi cu ochi §i mai verzi.
- Dintii nu se aplauda!
- Alunci?
- Daca-li plac, bucura-te.
I§i inlinsese gura inspre el atat de copilaros, incat o sarutS - adanc
emolionat - dar numai cu vztrful buzelor, in gluma pura.
- Frate Urs, nu uila ceaiul!
- Sora Zmeura, larc-s mari ispitcle ursului!
Radeau ca doi buni frali de saga tinereasca.
Mancara §i baura deci cu pofta si concentrare.
Petrus avea sentimentul ca-i cuprins inlre parctii unei case de p5pu§i.
Cand era mic dorea sa poata trai inlr-o aslfel de casa cu ferestre de mica
rosie, pc care o tinea in mani. Fircste, nu putca intra. Era prea mare. Acuma
avea in jur conturul de miracol al casei care nu-I primea atunci.
Manca, privind-o. Nu putea s-o piarda din ochi. §i-i umplea de zambet.
Nadia se uitS cu dojana la el, dand din cap.
- Nu stii sa mananci. E$ti deprins, se vede, sa mananci cetind.
- Asta-i buna! Cum ai ghicit? E adevarat! Cand sunt singur mananc cu
cartea sau ziarul inainte.
- Bine, Frate Urs, dar ce sunt eu: carte? ziar?
- Pcntru cci care o iubeau, Isadora Duncan dansa!

169
 - Eu mananc, mi se pare.
- Tot una! M3 incanji!
- Fara complimente! Fratii n-au ncvoe.
- Nici surorilc?
- Mai cu seamS surorile, - cand mananca! Eu nu m3 sfiesc, adauga ea,
sS mananc cu loata pofta §i reculcgcrca. E pacal sS-mpar(i si sa amestcci
bucuriile.
- Eu sunt print rc cle?
Altfel n-ai fi aici.
- Dar procesui?
- Aa! N-ai uitat! Vine §i procesui, la randul lui. Nu-I ameslcca acuma.
Nu i-a venit ceasul.
- MS rog, dar ce fel de proccs? st2rui el, impins de o ire/islibila curio-
zitate de-a §d mai mult despre ca.
- Proces civil.
- Divort?
- Bine, omule!
far! TrcsSri! E Miruna? nu-i Miruna?
- Ce-ai paiit?
lar!
- Nimic-nimic! Scmeni cu cineva, - uneori...
- Cu cine?
- N-are imporlanta. O ruda...
- Respect secretele. Respects mancarca, Maestrc!
- Frate, rectifies el.
- Uneori frate, alteori Maestre, altcori domnule...
- Cum-cum?
- Crezi ca esti la fel? Te schimbi mercu §i cu m3 schirnb mereu. Iti dau
ce-mi dai. E§li frate? Ili sunt sora, o sccunda, nu mai mull. E$li Maestru?
Devin clients. Om vedea cum §i ce fel. Esti domnul DSnescu? RSman
doamna...
- Cum?
- Oamenii indiscrefi nu gSsesc raspunsul meu.
- larlS-ma, te rog.
- Prca mult te rogi. Esti barbat: esti?
- Cred ca da!
- Ce e bSrbatu!?
Se gandi involunlar la anumite dialoguri cu Tudor.
- Barbatul, raspunse ca pentru el, e un leu care §tie uneori sa toarca.
Intelegi?
- Ca pisica?

170
 - Nu tocmai. Pisica se alinta. Leul daruegte glasul lara sa-ti sparga
urechea. E pauza leului in fata dragoslci. Dar Icui rftmane... Spune-mi
drept, il cuprinse ea deodala intr-o privirc patrunzatoarc: La cc te gandesti?
- T e ascultam.
- Nu! Te gandeai la altaceva. Ori egti frate, ori nu ti-s sorS!
- Ma gandeam la un pricten...
- Pentru ca?
Avea o vivacitate de libelulS cand intreba nervos gi iute.
- N-are nici o leg 2tura! O asociatie arbitrara!
- Nimic nu-i arbitrar. Hai spune!
- ParcS scmSnati!
- Cu cine?
- Cu prietenul meu...
- Alta asemanare? Nu poli vedea intr-un om decat ascmanSrile cu altii?
Eu cSti sunt?
- E$ti adorabil una.
- Asta nu spune nimic.
- Crezi c l nu?
- Ba da, retracla ea, vSzandu-1 ca ro5e§te. Spune ca le-ndragostesti prea
repede!
- Asta spune? exclamS el alarmal cu candoare.
Nadia il privi lung §i-l batu pe obraz.
- Fratele Urs e om bun!
Iar!
- Dar instabil! adauga ea, cu sprinccnele ridicate, adunandu-si pSrul dc
pe tample cu o migeare simetrica a manilor.
E Miruna? Nu-i Miruna?
fncepea sS-l chinuiasca obscsia acestui ritm de cumpana.
§i limpul trecea verliginos. Se uila la ccas: opt!
- Sunteti grabit, Maestre?
- Nu-s grSbit! oftS el cu dezolare. Timpul e grSbit!
- Aga da!
- Frati?
- Aproape!
- Cum s-ajung panS la sora mca?
- fntinzand mana.
Isi stransera mana unul altuia.
- Ce mani mici gi subtiri! se minunS el. De unde le-ai furat?
- De la o strSbunicS. A fScut aga...
Sufla in mani, pulverizand pares un puf de papadie spre obrazul lui.
- $i eu le-am primil dc sus. Uite-!e...
I le intinse, intoarse cu palma in sus.
- $tii sS joci „fripta“?

171
 Era dudat cuvantul scolaresc al recrealiilor de pe vremea scolii primare,
in gura ci.
Se jucara de-a fripta. Nu putea s-o prinda. Avea mani iuti ca soparlele
si ochi verzi ca soparlele. Dar dcodata o lovi. Se f3cu rosie de ciuda si sarind
in genunchi pe divan, alaturi de el, spuse c-o indarjire dc copil ciudos:
- Hai din non!
Nu putea sa-i prinda manile! Dar o simjea atat de aproapc, cu un miros
de faguri calzi desprins din parul ei ruginiu, incat ar fi prelungit joaca
ceasuri de-a randul, pana la extenuare.Gafaiau unul si altul, pandindu-si
manile, iscodindu-se din ochi, cautand sa-si surprinda intenliile. Foarte
copilarcsc, - si lotusi ingrozitor dc fcminin. Ca atunci cand esti prea mic sa
iubesti, $i inca te joci cu fetele, tragandu-le de par, apucandu-le, zmucin-
du-Ie, prinzandu-Ie in brale la Baba-Oarba, - pana cand le simp mirosul
parului ramas in mani $i in nari, aruncal din joaca, trist S' tulbural, pe
marginea dragostei presimtile, - sub zellemeaua baejeasca a tovar5seIor de
joc.
- Ma dau invins!
- Asa da!
§i-l sSruta copil2reste pe obraji, ca dupa joaca buna.
- Acuma fac gospodSrie, il anuntS ea, impingad masa cu rotite* dispa-
rand cu ea in odaia de alaluri.
Lui Petrus ii zvacneau tamplele. §i le cuprinse in mSni, scuturandu-si
capul. Cate ceasuri? Dumnezeule! Opt jumatate!
- Domnul e grabit?
- Bietui domn! ofta Petrus. De ce s-au inai invenlal Iribunale si clienti!
- Pentru domnii avocap!
- Iadul s 2-i inghita!
Se ridica s5 piece, cu genunchii grei $i picioarele nehotarate.
- Chiar pleci? 8 iutrebS ea, strambandu-si capul inspre el, privindu-1
orizontal. Nuuu! nu pled. Esti frate bun. Manc2m impreuna.
- Imposibil!
Spuse $i nu-i veni sa creada ca a pulut sa contra/ica astfel uralele de
muHime ale bucuriei din el.
- Cum? Nu stiai c5 stSm impreunS la masa? Sigur-sigur, nici nu le indoi.
Mancain numai noi doi, singuri. Eu prepar, eu servesc! I lai, fuguta...
Iar!
- Telefoneaza acasa ca esti retinut in oras.
Extraordinar, dar a$a se-ntampla. Petrus vedea ce face Petrus! Petrus
asculta ce spune Petrus! Petrus o auzea pc Miruna vorbind cu Petrus la
telefon!
§i iat5 ca era posibil!
Ca imparatul din poveste: c-o jumatate se-ntrista, iar cu cealalta radea.
Dar ultima invinse, ca un vin baut pe nemancatc.

172
 Incepea in el, cu disperarc, o frenczie a bucuriei.
- MS due sa pregatesc ospa|ul nostra, il anunta ea, fScandu-i b reve-
renla.
Ramasc singur, dar nu cu cl, caci nu-$i mai regasca conlurul stiut. E
Petrus? nu-i Petrus? Toate se-ncurcau intr-un ritm nou al gandurilor si
intr-o stridcntS a bucuriei, ca intr-o imbulzire de camaval. Ma$ti! Nu mai
rccunoslca pe nimeni §i nimie! Era pe un prag nou, atat de slarnit meat uici
nu mai avea ragaz sa se tcama. In definitiv, loti barba{ii... Parca Alec... Nu
trebue sa exagerezi nimie... Omul e o pluralitale jcomplcxS condcnsata
fntr-o unitate tluzorie... Dar toate acestea le va examina alia data: dosarul
Petrus. Aeum nu avea limp pentru dosare. Nu se mai uila in urma. Intinse
fata suflctului numai spre viitorul imediat, spre ineantatorul necunoseul al
eiipelor care ineepeau. Tudor avea dreptate: trebue sa $lii sa decurgi...

CAP. VI

- Domnule!
- DoamnS!
Intrara in sufragerie.
- Ti-e foame?
- Nu-mi dau seama!
- Vai, ce vorba! Tsi luS ea capul in mani. E?ti un biet dilctant! N-ai
certitudini?
- Uncle da! zambi cl, privind-o.
- Te rog sS nu fii flScau decSt la poita de mancarc. Gusta ceva sa-ti tie
de urat; eu m3 due la omlcta.
- O faci singura?
- Numai eu. Fiaicle Urs va eunoaste mestcsugul aeestor mani.
Sc lua dupa ea, intrand in ineSpcrea de faianta a bucatarici elcctriee.
Nadia se-nvalui intr-un sort alb si-ncepu sa sparga ouale. Nimie de acolo
nu aminlca culiscle orientale ale mancarii. Bucalarie de papusa, dar cu de
toate, intr-o ordine .stiintifica, veeina cu a laboratoi iilor. Nadia avea miscari
de scamator, repezi, sigure, prefacand cu hocus-pocus-filipus inlatisarea
lucrurilor apucatc, rasucite, manuilc, din ccva in alia ceva. Omleta cu
ciupcrci era de aur si de micre, ca at unci adusa din dosarcle lanurilor dc
grau.
- Huuu! colosal dc bun! exclama cl din toala inima, dcscoperind cali-
felata spumegare a omlelei.

173
 - A§a da!
Petrus rctinusc c§ Nadia era foarle scnsibila la complimentele facutc
gospodinei. Le a$tepta, le dorca, bucurandu-se vizibil, pana la vibralia
narilor, cand le asculta, sorbindu-Ie. $i-i §cdea „colosal de bine“, cand
asculta complimente. Era atat de opusa adjcclivului colosal - gratia ci
situandu-se nuaiai in diminutive - meat gandul biirbatului nu sc putca opri
sa nu i-1 spine cum incci intr-o caciula capul unui copil, sau cum acoperi cu
o frunza vilcjia unci furnici.
Sufrageria era §i ca mica si inodcrna ca p rop ose, insa avea accenle
moldovenesti. Chiseaua de dulceaja cu pahare de cristal, rasnita de cafea,
ibricul, tablalile dc argint aminleau cu ordinc si oglinda uncle aspcctc de
la Vorniceni. Pana §i coaja dc brad cu rasina pcnlru afumul.
- Esti moldovcancS, Sor5 Albina?
- DupS ce, Frate Bondar?
- Dupa vorbelc luerurilor.
Regasi spontan in amintire vorba lui Tudor din noaptca petrecula lao-
lalt3 cu Oana, dupa inloarcerea de pe zona, in livada birjarului.
- Carc-S „vorbelc luerurilor*4?
- Chiseaua cu paharclc ei, rasnita, ibricul...
- Bravo! Ai ochi buni! Slii sa vezi. fmi esti drag.
- Moldovcanca deci!
- Asta n-are importanta. O sora buna e sora $i nimic mai mulL
- Dar fratele?
- El Stic ce-i!
- Crezi ca mai $lic?
- Iar mnbli cu problemc la masa! Acusi pen lingurile-r. bran!
-S o ra buna, spune-mi un lucru, o indemna el cald si intim: ce esti? Asta?
arata cl spre rasnita, ibric, chisea si cclclaltc asemenea; sau asta? arata cl
spre cioiala moderns a incaperilor.
- Sunt asta amestccata cu asta!
- Nu te desparti nici dc vechinii?
- Vinul bun isi limpezeste vcchimea, transformand-o numai in buchct.
Se dusc iar. venind cu vin.
- Ce culoare! se minuna cl. Galbcn pur! Lumin3!
Intr-adcvar era soarc in garafa dc cristal, soarele galbcn al malinilor
infloriti $-al puilor de puf auriu pe iarba vcrdc.
- Ce I'd dc vin?
- Ce ier de vers? Gusla §i spunc nuniele poelului!
- L-am gusLal si ma descopar in fata lui dcsi n-ani cinstea s3-i §tiu
numele. E nobil.
- Se numcsle Forster.
- Inca o data il salut, regrcland ca n-am palaria cu panas a vcchilor
cavaleri.

174
 Tudor ar fi zambit auzindu-I pe Coca Dudus in gura lui Coca Petru$.
Dar Petrus era convins. Decurgea.
- §tii ce-i vinul, Fratc Urs?
- Vinul? Vinul,’ Doamna tanara, rccila el vorbelc lui Tudor, e In tine,
hotarat de Dumnezcu; ccl din pahar c lampa care-ti aminlestc drumul...
- Frumos! tare frumos! aplaud3 ea. Mai spunc...
- Vinul, DoamnS tanara, e un drum luminat de o lamp3 ridicalS inda-
ratul pa$ilor. Lampa din urma arde atat dc dulce ca pasii calca pe umbra
inimii...
- Frate Urs, meriti nu numai vinul, dar §i zmeura!
fi intinse gura. I-o saruta u§or, inlinzandu-sc pcsle masa.
Radeau unul la altul, ca cei care sc joacS de-a oamenii mari, in lipsa
aceslora.
- Tare e§ti tanara §i noua!

Domnifa, numai ccasu-i vcchi!

Ridica-li mana risipitu
Si-n loc s-ahitteci in ispita
la trubaiturul de urechi!...

- Frate Urs, dar $lii si sa canli!

- $liu multc, zambi el cu vin §i cu Dudus; dar cu Tncetul...
Masa continua cu acelasi contratimp de bucalarie, scamaloricesc. Nadia
se ridicS, intr5 la bucalarie, infa$urandu-sc in sortul alb §i pregali sub ochii
lui Petrus noul fel de mancare, manuind lot fclul de flaconasc cu sosuri,
cutiute cu mirodenii, piper si alte „blasiamalii“.
- D e unde ai invatat taincle gurii?
- Vrei sa-mi stii taincle? Vezi-le!
- Da-mi-lc!
- Poftim!
fi dadu $ortul de bucfitareas3. $i-l puse, prelungind gluma pans in
sufragerie, servind-o el, cu farfuria inlr-o mana, ccalalla la spate $i capul
inclinat.
Amurgul vinului ro$u inlocui dimincala cclui galben.
Nadia avea varsta scranciobului de vara de pe vremea fetelor cu funde,
botine inalte si rochii largi pentru fosnet 51 plulire in vanl.
- Ar fi fosl pa cat! exciam2 ca dcodata.
- Ce anume?
- Sa nu ne fi intalnit.
-T rebuia, porunci el cu circsc in sange si-n obraji.
- Moartea nu asculta dc noi!
- Moartea? Ce cauta moartea la masa noastra?
- Ma cSuta.

175
 - Nuu!
- Ba da. Foarte serios. Incepusem sa ma mul la Carlton...
- Cum?
- Da-da. Elacul era inslalat. Numai etacul. In noaptea cuiremurului era
cal pe ce sa ma culc in etac...
- Spune! o grabi el, cu absurda spaima a lectorului pasionat pana la
candoare, care dcsi a vazut sfar$ilui cartii, tn clipa cand i-a laiat filele, cu
eroul tare viu, tremura de teama sa nu-l piarda cand incepc accidenlul dc
la mceputul cartii.
- ...Dar nu m-am culcat in etac.
- Presimtire?
- Nu. Vin ro$u! zanibi ea. Mancasem in vechiul apartamcnt. Toala ziua
muncisein dincolo, la Carlton, sS-mi instale/ elacul in care trebuia sa dorm.
Dar nu puteam renunta la masa: la masa mea de-acasa. Am mancat acolo.
Dupa mas3 am deschis o sticla de „Bourgogne“ $i vinul in-a culcat pe divan,
scapandu-mi viala.
- Sa-1 sarutam pre el!
- Merita!
Ochii lui Dudus stralucira sub fruntca lui Petrus, cuprinzand-o pc
Nadia.

S-o vedcm cu toli

CQnd e masa masa
Nurliit malasoasu
Si sa-i spttncm: Po(i
S3 nc faci cafea
Si cu caimac?
Ea sa spue: Fac
Ca de catifca.
Iara noi atunci,
Zi-i, Vuipoi-Cetire,
Sa-i facem cinstire
Si sa dam porunci...

O scuria pauza, cu vin rosu si „curaj, bacte!“

S3 vie cognac
Limpede si sec,
CBci asa pelrec
Pana la capac-

- Bravo, Ursule, mcrili §i cafeaua si cognacul.

176
 CAP. V!I

Dupa cafea, Nadia stranse totul la bucataric, ajutata de Petru§, cu

ordine pedants, §i numai dupa ce ispravi, reveni in odaia mare cu malasuri
visinii, aducand sticla de cognac si paliarele balonate ale degustarii.
- Sora buna, acuma .stiu, e un proces de daune. Etacul Domnitei! Eu
voi lupta in Justice pentru etacul Domnitei. E incantator. Ai sa vezi ce pot!
II simt procesul! II vad! II am in degetc! Inlclegi? Nu mai e vorba de un
simplu proces de daunc. Fiecare lucru din etacul Domnitei e o amintire, un
adanc ernotiv, o individualizarc care depaseste valoarea rcce a intrinsecului
concret.
- Bravo! Bravo! Excelenta idee! Avocatul meu nu se gandisc la asta!
- Ai un avocat?
- Nu le cunosteam. Acela mi-a inlrodus acjiunca.
- Nu mai accept pe nimeni. E procesul meu. Numai al meu. Ii voi castiga
pe judecatori. Ai sa vezi! „DomnuIe Presedinte si Onoral Tribunal, un ceas
de nichel de la bunici e mai prclios decat unul dc ayr cumparat cu factura.
Amintirea incorporata in lucru nu-i sporcste numai subiectiv valoarea, dar
ji obiectiv, caci Justitia trebue sa rcspccte §i sulletul, nu numai materia. $i
disparilia lucrului in care-i amintirea, nu inai c o simpla distrugerc sau lipsa,
ci o moarte. Prin culpa inculpalilor a fosl ucis etacul Domnitei!" Inlclegi?
- Frate Urs, esli o comoarit!
Poate ca ascundea si o frica anticiparea procesului. Poate ca se simtea
atat de dezarmat alaturi de fata cu ochi verzi, incal isi aducea avocalura ca
pe un al treilea, cunoscut, intre ei doi.
Acccasi lampa cu abea lumina aburca matasurile vi$inii, obrajii apro-
piapi si ochii prea stralucitori.
- Frate Urs, vrei sa dansam?
- Ca ursul?
- Sa te vedem!
Deschise dulapul patefonului electric, alese mai mulle placi, s< vioriJc se
adunara dulce, leganandu-Ic pornirca inspre dans. Mirosul de faguri cres-
tea in nara Itii Petrus, s»-n ochi se aprindea rugina piinilui din prcajma,
intr-o legiinarc - c? nu e? - in care ca si fluttirii de noaple la lumina lampii,
toatc intrebarile veneau cu ametita palpaire, se topeau $i iar veneau. Cres-
tca in cl cu vinul, dar mai presus de vin, o belie care-i amintea, in ritmul
dansului si al viorilor, poiana unci dimineti de primavara, undeva la muntc.
Dejur injur, brazii isi trimiteau unii spre altii polenurilc primaverii. Biizaiau
albine. larba, numai floarc. §i-n lumina goala ca un trup dc aur al pocnii,
ploaia de polenuri, zborul de polenuri, cfmtecul lui Pan...

177
 Se scutura ametit, oprindu-se cu manile pe ochi, cuprins dc polenuri.
- Stai, Fratc Urs! fl lu5 Nadia, a§czandu-l pc divan. •
O vazu ca din somn, ridicandu-sc dc langa cl, ducandu-se la patefon,
apiccandu-sc, pornindu-I.$i rasuna adanc §i inSbusit o muzica de jar tiga-
nesc, de mirodenii, dc mai cu zvacniri, de .solduri clatinale $i de glasuri
ragusite.
„Bol6ro“ de Ravel.
Dar altaceva, mai cumplil decat fumcgarca acestci muzici, se inlampla
subl ochii lui. Muzica s-aduna in irupul I'ctci cu ochi verzi, capatand solduri,
sani, genunchi sculptati in fusta, brate intr-o crestcre de fum luat de adieri
$i pa§i care zvacneau pe loc, intr-un clocot al intregului trup dest3inuit. O
dezbraca ritmul adanc, destainuindu-i ingroziloarea laina. C3ci fctita cu
ochi verzi era fcmee cum pufine sunt in aminlirca sangelui.
C-o miscare care devcni a llulurarii insprc dans, isi lepada pantofii unul
cate unul, atingand covorul cu dcplinalatca talpilor cu val in carnea lor de
fioare carnivora. Cu liecare pas, in surda crcslere a muzicii, cSdca parca
un sal, lasand-o si mai goala. Nici rochia. nici bluza, nu mai ascundeau
niinic. Ca piersica simjcai mijlocul dulcc al femcii.
Navalcau padurilc sprc ea, imprejmuind-o mythologic cu copite si cu
ochi de faun.
Sangcle crcstea ca iarba cruda dupa ploae, subt toti pasii ci.
- vSa musti!
Asa poruncea Pan.
Omul se supuse zeului napraznic.
Muzica jarului s* a sangelui ncrbintc tnca mai zvacnea in bolcroul lui
Ravel, catu! doua trupuri inclcstatc din dinli pana-n genunchi se rostogolira
pe covor ca-n iarba.

CAP. VIII

I
Trecuse coasa ierbii prin odac, ridicand invaluiri de seva.
Raslurnal ca din galop, barhalul statea prabusit, fara putere, fara amin-
tire, vid, slcit, dcspicat de rana inca vie.

178
 Alaturi, tot pe covorul cumpiitci nopli, trupul fcmeii parca crescut din
arcul de lumina al craiuiui-nou. Gol, sprintcn, intins, piutca pc primavara
alaturi de toamna barbatului. Cu manile adusc subt ecu fa, Nadia zambea,
tinand ochii inchisi, acopcrita de arama malasoasa a parului dcsplelil.
Venea din furtuna, coplcsita, dar plutea spre cantec ca un curcubcu. Caci
de la o vreme, boleroul lui Ravel inccpu iarasi, murmurat dc buzele spuzite.
Abca atunci Petrus se destepla din letargie, deschizand ochii. O revfrzu
goala si-i auzi cantecul din care-i izbuenise furtuna. Si iara$i sangele-i goni
trlstela. Caci era de jar alb trupul cu par de arama.
- Nadia!
Trebui s-o cheinc dc mai multe ori pan& sa-i dcschida ochii.
- Uitascm! eu sunt, da...
Dar parca foarte departe dc cl, plutind pe alia apS.
- fmbraca-te. E tar/iu.
Se-mbrac5 incct, greoi, ca o sluga izgonita dc sl3puna ci. Ochii Nadiei
erau dcschisi, dar spre allele, in sus, deparle. Trupul ci nu cunostea sfiala.
§edea ca floarca dupa ploaie, goala in cumplita ei pclala dc lumina tro­
picals.
El redevcnca Petrus pe masura cc mana apuca albiturilc inlime ale
barbatului, atat de ridicolc alaturi dc trupul gol al fcmcii dc alaluri. Rcdc-
venea si mai Petrus odala cu cravata, cu brclclcle, - vizibilizandu-sc ca omul
invizibil, prin imbracaminte - , cu surtucul in care era agenda - ii simti
rclieful, pipaindu-1 involuntar, vcrificandu-i prczenla zilnica - ridicandu-si
apoi parul cu amandoua manile, simctric. Gcslul era al Mirunei. Dar cine
mai era Miruna dupa o aslfcl dc noaptc? $i unde mai era Petrus? fnccpcau
viespile. Se destepta mirat in loc strain, dupa fapla cumplita. Eri era allul.
Venise noaptea si acum icsea ca dintr-un lunei care ar dcsparli douii
conlincntc. Ardea inca in el fcricirca pacalului, dar cu iad.
VSzandu-I ca-i gata si tot nu plcaca, Nadia sc ridica, trecu in odaia de
alaturi, aprinse lumina, se-mbraca repedc cu-n halat, i§i adunS p2rul la
ceafa, snop, isi vari picioarelc goale in papuci cu tocuri inaltc si aparu din
nou, intre baiat si fata, intre fetila si bacantii, slraniu proaspala dupa noap-
tca valpurgica.
Zambea spre cl, arStandu-si dintii, cu narile mai despicalc si ochii mai
luciosi, dar era un „du-te“ in expresia ei.
- Nc mai vedem? sopli Petrus cam ragusit, cu pumnii inclcslali.
- Sigur ca ne mai vedem!
Petrus respira, liherandu-si dcgclelc.
- Ai uital proccsul?

179
 Petru§ i$i trecu mana pestc frunle. Parca-si gasca din nou radacinile
flinlei clatinata de furtunS.
- Sigur, procesul!
Nadia mcdila o clips, lasand sa apara o dunga pe fruntc, care disparu
indata.
- Frate bun?
- Mai intrebi!
- Am sa-ti dau dosarul in copic.
* Era o sfidarc in ochii, in gura $i in fruntca ci.
Disparu din nou in casa, intorcandu-se cu-n dosar subtirc, legal in cruce
cu elastic.
- Frate bun, incepu ca, adancindu-se in ochii lui; mi-ai promts ca-mi
pledezi procesul. Egti oin de cuvant, - sper!
Petrus t> privca nedumerit.
- Dar cc s-a inlamplat?
- Pana acuina uu s-a intamplat nimic... mai nimic, zambi ea uitandu-se
in treacat la covor. E vorba dc altceva. F.sli avocatul mcu. Sigur?
- Daca ar li $i restul tot atat de sigur...
- Lasa restul, linere Maestrc. E vorba despre procesul meu de daunc.
- Sigur. Da-mi dosarul. Mane it si studiez.
- Si ramiii fralele mcu?
- Bine, dar ce-i in dosarul acesla? se-nficrbanta Petrus, incruntandu-se.
- Procesul!
- Asia cer.
- Asta-li dau. Poftim.
1-1 dadu c-un fel dc solemnitate, ca pc^ un firman al lainelor.
- §i cand nc vedem? intreba Petrus.
- Cand vrei.
- Mane.
- Bine. Fie si mane, consingi ca, ccdand. Dar vii cu procesul studiat...
- Evident!
- At unci te astepl la sase.
- La cinci. Te rog!
- Fie $i la cinci.
- Atunci mane la cinci. Sigur?
- Sigur.
- Nadia...
- Hai spune!
- Du-ma pana jos!
\
180
 - Bine, Frate Urs.
Se cohort cu el in ascensor.
- Frate Urs, sa §tii ca mai deparle nu tc due. Ne vedc porlarul!
Dar o cuprinse flamand, acoperind-o cu sarutari.
- Du-te, du-tc!
$i s-a dus.

CAP. IX

Catva (imp merse prin noaptea de iarna invaluit de prezeuta Gzica a

Nadiei. Era tn jurul lui, din toate par(ile, ca afanarea unei lunci cosite. Parul,
trupul, gura, toate il cuprindeau, mai viu decat amintirca, izolandu-1 dc
lumea exterioara.
Abea tn dreptul golului Carlton - caci din cc fusesc nu mai era decat
atat: un bloc de vid ars -, i§i aminli dcodata §i de Nadia - exterioara lui -
§i de procesul ci: avea dosarul subtioara.
§i brusc sc opri, cuprins de panica.
Gandul cazu in el, s§geata.
Cu mani care tremurau, desfacu elaslicul dosarului, deschizand
copcr{i!e. §i la lumina unui bee impaenjenit in ninsori, ceti:
„Subseninata, Nina Tomas, cu domiciliiit in Bucitresti, str..."
Vorbele mergeau singure pc buzc, exterioare lui. Nu le artieula. Le
vedea cum treceau, pestc acoperisuri, ca literele incandcscente ale
reclamelor luminoasc.
- Subsemnata Nina Tomas...
Atunci?...
Era tn el urlelul primordial al lui Oedip, subt cerul implacabil al nin-
sorii...

♦ *

Hu(a-hu[a, lmta-hu(a,
Cine esle ca Oncuta,
Alba, nalbu ,v/ caldufa?
Huta-hiHa, hu(a-lui(a.
 Hma-hufa, huia-huia,
Da'-i baiatului mfinu{a,
C-o sa piece din casufa
Hu(ei-hu(a, hula-hula.

Asa o lcgana, tinand-o in brajc, luandu-si astfel rSmas bun. O a$ez3 pe

ifntaia lreapta a scarii dinsprc odaile de sus si, alaturand palmele intinse,
sufla cu toala putcrea plamanilor, alungand-o spre somn parca de-a dreptul
din rcspiralia pornita din adancul inimii.
Apoi se imbraca, i§i incinse sabia si porni spre usa, cu Oana fnca pe
obrazul inceputului de dimineata. Asa icsi din casa, in intuncricul iernii, cu
obrazul in sus, spre ingcri.
- Cinc-i? trcsari el, surj^rins, vazand o umbra la picioare.
§edea acolo ca cersetorii ra/bili de frig, pe lreapta scarii de la intrare,
un om: numai spinare, cu fruntea spre genuncbi.
- Petrus! Ce-i cu tine, m3? E$ti beat? il scutura Tudor.
Parca beat: carpa.
II insfaca de umeri, ridicandu-1 spre el. Dar plangea!
- Ma baialule!
- Tudor, Tudor, ce-i cu mine, Tudor?
Jelania lui Petrus trecu de-a dreptul prin inima lui, inviind tanguirea
Oanei, dinlr-o cumplita noapte.
- l laidem in casa, vorbi Tudor, aplccandu-se spre el cu calda blande(a.
- Nil mai pot, Tudor! Nu mai pot! Sunt spurcat! Ce-i cu mine, Tudor?
Plangea fara pulcre, rezemat de picptul lui Tudor, stapanit numai de
leganarea tanguirii fara lcac.
- Petrus dragS, vina-ti'in fire, mai omulc! E$ti barbat, ce Dumnezeu!
Hai, Petrus! Hai cu mine, Petrus!
II lu3 de mana, pornindu-1 cu el. Petrus ar fi venil oricum, ca un cane
fara stapan dupa cel care nu-l alungii. Mult limp mersera alaluri, linandu-se
de mana, fara sa-si spue nimic unul altuia. Trcptal, cu bagare de seama,
pasii lui Tudor se apropiara de rilmul normal al mcrsului barbatesc. Petrus
il insotca supus, constrans sa tie pasul. Lacrimile i se uscau pc obraz. Nu
gandca nimic. Era golul lui Petrus, nu fiinla lui. Dar ritmul mersului il
cuprindea pc nesimlite, trezindu-i inima spre viala. Ofta de cateva ori,
limpezindu-se spre respiratia marsului in doi. Simli iama pe obrazul care
o uitasc. Odala cu obrazul isi regasi si fruntea §i gSndurile care-1 asteptau
in vidul ei, gramada: rnca informa, dar realitate dupa vid. Vazu casclc,

182
slrazile, pc rarii trecatori ai diminctii de iarna si dcodala si dosarul varal in
buzunarul blanii.
Se scutura cu manie si dezgust.
-T udor!
§i-i spuse tot.

*
* *

Tudor asculta mut intrcaga spovcdanic. I se umflasera vinclc pc lample

$i arcadele se buibucau sever, incordat. Scrnana alat dc izbitor cu Andronic
dc pe vremca lui Coca Dudus, mai cu scama in alba invaluirc a icmii, ineal
ochii lui Petrus abca il rccunoscuser3, cand se opri la capatul spovcdanici,
asteptand vcrdictul.
- Mcrgi cu mine la regimcnl, rasuna categoric glasul lui Tudor.
- Mcrg, dar ce sa fac acolo?
- Trebue sa te concentreze si pe line. Intelegi?
- Am inteles. Si Miruna?
- Vrei s-o pedepsesli?
- Vreau sa m3 pedepsesc pe mine.
- Atunci taci si rabda singur pan3 te vei purifica.
- $i ce sa-i spun? Cum sa-i explic absenta mea dc-o noaptc?
- Ce minciuna i-ai tclefonat asear2?
- Ca mananc la un eoleg cu care pregatese un proccs.
- Bine. Spunc-i ca dupa ce-ati discutat procesul, tc-ai imbatat ca un pore
si ti-a fost rusinc s2 vii acasa in halul in care erai.
$i glasul si vorbclc sunau aspru.
-T rebue neapSral sa te dispretuiascS penlru ceva. Mcrili. Dar nu merita
Miruna suferinta pe care i-ai da-o, spunandu-i adevfirul. E mama copilului
tau, porculc!
- Primesc, Tudor. §i-ti multumesc. Dar spune-mi pana la cap2t: ce-am
facut pan3 dimineata?
- Ai varsat ca un pore la prietcnul tau, s-ai ramas acolo, bolnav de
stomali, pana dimineata. Dupa aceea le-ai dus la baia dc abur s3 te speli.
Intelegi? S3 te speli. Acolo sa te duci. Sa asuzi prin toli porii. Sa te curati
cu apa docolita. Sa te freci pana la sange cu mSnus3 aspra si sapun.
Intelegi? Sa ias3 muierea din trupui lau.
- S3 iasa...
- $tii c-ain trait cu ea? il intreba bruse Tudor, cu sprinccnclc ca dunga
boltii.
- Am b3nuit.
- Porcul c in noi. O iubesli pe Miruna?

183
 - S5-i cer iertare?
- S-o iube$ti, ma! Flacara spala.
- Crczi ca bSnueste ccva?
- Crcde in tine.
- eu cred in ea.
- Atunci trezejle-le. Sa-i po{i spune: buna dimineata.
- Tudor, - se codi Petru$. §i cu dosarul cc sa fac?
- 11 iau, holari Tudor, zmulgandu-i-l din mana.
- 1-1 trimiji tu?
- 1-1 due eu.
- Iti multumesc.
- Haidein la regiment.
Scntincla de la poarta luS pozitia de drepti, pocnind calcaile, cu arma
sulita deasupra capului.
S-auzea nechczatul cailor. Mirosea a fan ud. O goarna rasuna.
Alaturi de Tudor, dc§i in haine civile, Petrus lua pasul militar.
 „SUlbatec sum f i tdnSr sunt
Cu s&igc tc binecuvO nt “

PARTEA A SASEA
1N IM A

CAP. 1

- Ce surpriza! Ce surpriza! Tnsu§i doinnul sublocolcnenl Tudor Ceaur

Alcaz din cavalerie, zis Coca Dudu$, zis Fratcle Tudor, protectorul celor
slabi, vistiernicu! virlujii, bravul aparator a! hoiarelor. Ce surpriza! Ce
onoare! Domnule sublocotenenl Tudor Ceaur Alcaz, ce vrcli sa va dau: o
rama de aur? un altar? un nour? o orhcslra? Casa Niuci Toma$ nu c
vrednica de-atata cinste!
Tudor o las2, fara nici o exprcsic, sa-$i reverse avalansa, asezandu-se pc
scaun, cu dosarul pe genuiichi.
- Dupa cate vad, Maestrul P. Dancascu cu p de la pseudo, a angajal un
avocat! $i inca ce avocat! Am auzit, Maestro, despresucceselc domniei-tale.
Procesul Munleanu te-a facut celebru la Bucuresti. Intrap in Lstorie, dom­
nule Tudor! O sS- l intrecep pe predecesorul domniei-voastre, abea Vladi-
mircscu, cand domnia-voastra a[i fosl de la tnceput deplin Alcaz! Desigur
ca dosarul pe care mi-1 aduccp imi va da ocazia sa ascult o alia epocala
plcdoarie. Sau poate veti incepe un rechizilor, dupa modul Ciceronian...
Facu o pauza, adunandu-si suflarca. Inccpu cu un ton imilaliv, care
dovedea cii ascullase pledoaria lui Tudor:
- Dar panft cand, Nina Tomas, vei abuza de rabdarca noastra? Pima
cand, scelerato, vei scormoni sangele barbaplor adormiti subt aripa

185
dostclor maritale? Pana cand vci tulbura, Calilina Tomas, c 2 minul ma-
mclor cu copii si al copiilor cu mainc? Pana cand vci trczi in adormitii viclii
nostalgia luptei? Pana cand vci dcstcpta inslinctele barbatilor cu fusla,
redandu-le macar biologic simulacrul barbafiei? Pana cand vci lua ceia ce
dupa Icgc nu-i al tau, slramband balantclc drcplalii? Pana cand, Circec, vci
arata barbatilor ce sunt si feniciior cc pot? Pana cand, neinduplecato, i(i
vei permile sa ramai dcsteapla in fata duiosici, lucida in fata trupului, rccc
in fata sufletului, mandra in fata minciunii din ccr, viteaza fata dc tine msali
si de obsteasca lasilate a turmei? Pana cand fomce-bici, vei fi pc spinarea
noastra? Pana cand, trambita, vei chema din somn la lupl2? Pana cand,
pagano, vei destepta cu trupul Olimpul ingropal in sangelc noslru? Pana
cand?...
Vibra. De$i parodia, era pe culmea unci mari betii, vccina cu orgoliul
luciferic.
Tudor tacea.
Nina abca il obscrva. Dcocamdala, ccl dc pc scaun nu era dccat pretex-
tul glasului ci. Mai mult nu. Dar taccrca lui, cgal de limpede, o sili incet
cu’ncetul sa-l masoare. Era treaza si slarnita ca un viespar. Ochii, narile,
manile, picplul erau numai tumult si vibratic.
- Dcsigur-dcsigur, domnul nu-mi face cinstca sa-mi intinda nici mana,
nici vorba. E o veche deprindcrc a bocrului Tudor Ccaur Alcaz! L-am
cunoscut pe vremea cand sc numca Coca Dudus in haina Fratclui Tudor.
5 -atunci tacea guralivul care facca sa huiasca niuntii Vorniccnilor. Nina
Tomas, Doamna, il inspaimanla, prin dragoste, cand o vedea fara s-o Stic.
Aceiasi Nina Tomas il inspaimanla prin minlc, cand o slia fara s-o vada.
Caci domnul sc lemc dcopotriva dc trupul dcscoperit s> de inlcligen{a
dezvSluita. Omul hainclor schimbatc n-arc nevoc dc substanta nuda. Obra-
zul ma$liIor cpidcrmicc n-are nevoc dc oglinda rcvelatoare. Faun, Domnul
Tudor sc vede crin. Basamac, Domnul Tudor sc vedc aghiazma. Sabat,
domnul Tudor sc vedc roua. Mascul, domnul Tudor sc vede aed. Poatc
mint, domnule sublocotcncnt Tudor Ccaur Alcaz?
Dar Tudor t3cca cu manile incrucisatc pc dosar. Pc banca dc la Slcjarul
Chioaici, cu loatc mormintclc Alcazilor in urma si toala valea Moldovci
albastru limpezila pana la piscul dc azur al Ccahlaului, - altfcl n-ar fi t3cul,
nici alleum n-ar fi privit.
Nina isi scutura capul.
— Bincintelcs, domnul lacc! Tacere Alcaz, cum spui muzica Wagner!
Dar crczi, domnule Tudor Ceaur Alcaz, ca o Nina Tomas crcdc in substanta
unci astfcl dc taccri? Crczi, domnule Ccaur, c3 Nina Tomas vedc neaparat
un Hamlet intr-un bict tanar mut? Crczi ca Nina Tomas acccpla caccal-
maua cu blazon a laccrii aristocraticc? Crczi, domnule Tudor, ca Nina
Tomas poatc fi impresionata dc un mascul tanar care tace numai fiindca u
doresle cu atata putcrc, incal, dac-ar dcschidc gura, ar trebui s-o insullc!
$i un Alcaz nu poate insulta o fcmce fara de apararc! M3 dorcsti, domnulc
Alcaz, n-am nevoe de conftrmarea dumitalc. Taci cat vrei, eu stiu ca gomi
$i ma doresti, caci eu sunt §i voi fi mercu „fata cu minis de porlocala" a
adolescenlei dumitale. Mi-ai spus la Vornieeni cand am vorbit ultima oara:
„Esli vulgara!" Te priveau munlii Moldovci, munlii neamului Alcaz! FSccai
un juramant, spunandu-mi „esti vulgara“; juramanlul dc a ma ocoli, dc a nu
te degrada, str5ngandu-ma in brajc. $i tolusi ai venit la Bucuresli sa-mi bali
la u§a, calcandu-li juramanlul! Ce vroiai? Sufletul meu? S3-1 duci fn ceruri?
fmi doreai trupul. Marturise§te, nobilc Ceaur Alcaz!
Dar Tudor tacca ca o fercaslra de mfinastirc.
-T a c i, domnule Alcaz, taci cat vrci, gandurilc tale vor vcni §i fara vorba
pe buzele melc. §tiam ca nc vom Jnlalni! De ce ai venit la una ca Nina
Toma§? D e ce ai venit la o fcmcie careia i-ai spus ca {ine crasma cu trupul
ei argumentat? Tin minle, dupa cum vczi! Mi-ai spus: „Ai Cost ani de-a
randul subt fruntca mca, in inima mca, m ncsomnul meu. Am iubit femcia
prin amintirea ta. Erai stcagul. Jos steagul. Crasniclc n-au nevoe de stcag!“
A§a ini-ai spus. Te-ntreb: Ce cauta steagul lau la crasma me a? Raspunde.
Ai venit sa-mi restitui dosarul luat de imbccilul lau cumnat? I la-ha! E ?i
eumnalul meu la urma urmci! Sofia lui, slupida Miruna, e vara mea drcapta!
De ce n-a venit singur eroul unei nopti de iarna? $tii sau nu slii ca te
piagiaz.3 sau te pastijeaza? Ai m sfarsil, lu, discipolul neanlului cu mas,li,
un discipol (lira masca! Bravo, Tudor, fi 1-ai ales pc masura vidului lau! All
vieriiie mascul care dupa ce te Imbaleaza, vrea sa-§i odihneasca bralelc pe
crucca lui Hrislos! S3 ma caulc de azi inainte in Miruna lui, cu ratul
conjugal! Dar sa-1 lasam! Nu merita nici insulta mea! 1-1 dau Mirunei lui.
Dar lu, tu Lohengrin, tu Parsifal, tu purtatorul sleagului Alcaz, - cc cauli
in crasma trupului meu argumentat? Ai venit sa-mi restitui dosarul? Tu,
Tudor Ceaur Alcaz, comisionarul unui dosar? Tu, mandrul Tudor,
acceptand sa fii avocatul unui vierme? Nuii! Nu, Tudor! A!l3ccva tc aduce
la crasm3: vinul, nu crucea. Ai venit la Nina Tomas fiindca in sfarsil ai gasil
prctcxtul cruciadei tale! Dar ai venit adus de gelozie. Hai, marluriseste!
N-ai decal sa taci! Ai venit la Nina Tomas fiindci ai stiut ca c amania unui
cunoscut al tau. Ai auzit dcsigur ca am o viata aventuroasa. Dar avenlurilc
Ninci Tomas cu barbati nccunoscufi fie erau simple notiuni. lata insa ca
intr-o zi, prietenul tau, eumnalul tau, barbatul de langa tine, devine amantul
Ninei Toinas. N-avcai nevoe de mai mult. Nici tu, nici Nina Tomas.
Abstractia a devenit rcalitale plastica. Trupul cunoscut al amantului li-a
evocat - lie mascul - trupul cunoscut al fostci tale iubile. Si-ai ars din nou,
Tudor, tc-ai imbatat din nou, Tudor, ai gemul din nou, Tudor, dupa trupul
lara pereche al dispretuitei Nina Tomas. Nici un betiv nu-si uita crasma,
oricat ar fi de bun vinul de-acasa! Nu una, o mie de solii idcale nu te vor
face s3 uifi trupul Ninci Tomas. L-ai revazut mlanluil cu trupul prietenului
tau, - si-ai crezut ca-mi aduci dosarul! Nu niinji! N-a venit dosarul din

187
manile talc, a vcnil faunul cu dosarul in mana. latS-te. Te a§tcptam. E§ti
din nou cu mine. Ma vezi. Hi aduci aminte, Tudor, de noptilc noaslre dc la
Vomiceni? „Sa fii Ian2r2, sa fii fierbinlc, fata cu miros de porlocala!" Ti-am
inselat visul sangelui? Nu! Niciodata trupul tau n-a canlat ca pe irupul meu!
Te fine minte! Nu te-a uitat! Numai tu, leu tanar, e§ti perechea mea. Te
doresc. Te-am asleptat. Cu nici un b2rbal nu te-am tradat. E§ti fierbinteala
pielii mele, esti parfumul narilor mcle, esti gemalul glasului meu, esti focul
meu, esti apa in care ma scald, esti acrul pe care-1 respir. Te iubesc, Tudor.
Iubeste-ma...
Dar Tudor tacea, inalt ca un plop vecin numai cu luna.
- Domnul crede jioate ca m-a invins cu tacerea lui? Sc inseala domnul!
Esti casatorit. §tiu. Iti cunosc nevasta, doamna Ioana Tudor Ceaur Alcaz.
Am v2zut-o. Am urmarit-o pc strada. I-am canlarit cu ochii mei Irupul. 1-am
gliicit cu mintea mea sufletul. Sarmanc Tudor! Cu aslfel de Ioana crezi ca
vci putea uita trupul Ninci Tomas? Sarmane Dudus! Mcrcu jocul mastilor!
Nu ti-au fost de-ajuns paiatclc de la Vorniccni: Troia, Madama Lenta,
padurarii, Hic-vezeteuI, Alfeu etc... Ai adaugat-o si pc blonda si suava
Ioana! I se spline Oncula. §liu, Cocu{a Dudus! §i asta o stiu! E frumoasa?
Poate! Penlru ochi! Dar frumuse{ca fcmcii c o victorie asupra sangelui
bSrb2lcsc. Aceasta victorie ultima depascste slubclc putcri ale Oncutci talc.
Ce-li trebue lie? Ceai de tci? Nu! Rachiul crasmaritei! Oncu{a e ceaiul de
tci. Rachiul - vulgar, dar rachiu - e in mine. Ai dezbracat-o vreodata pc
Oana, gandindu-te le Nina? Incearca si ai sa vezi cS manile tale ostenese
dezbracand papusa umplutS cu tarale. In Irupul meu e fiacara, valul si
vantul. Pe toate le ai, avandu-ma. Ioana ta e o simpla masca a iluziei talc
de puritale si ingerism. Ai cautat-o pe vremuri, cu masca fralelui Tudor, pe
toat2 valea Moldovei pan2 la Ceahlau. Atunci numclc Oanei era soarele
cautat pe munti. Si lui ii faccai versuri. Dcsigur ca si ei ii faci. Caci doar cu
versul s-o mai gase$ti; bratul nu poate cuprinde un simplu fum colorat de
scare. Taci, Tudor, laci! Tacerea ta pune pcccte cu sigiliul Alcaz pc ade-
viirul fierbinte al vorbclor mcle. Ti-I dau mercu: ailevarul. Ar Ircbui sa te
pui in genunchi in fata mea, cu frunlca la pamant: caci iti dau putcrca
sangelui, odala cu lumina adevarului. Leu tanar, ina auzi?
Tudor o privea.
- §i asta ce mai e? Haina dc militar! Alta masca! Tu, Coca Dudus, si
disciplina militara! Tu, revolta devenita convulsiune psihologici, - si ea,
armata, sicriul revoltelor! Tu, orgoliul Alcaz, purtand steagul lurmci! Tu­
dor, nu minti. Spune-mi: sunt resemnat, sunt constrans sa port o uniforma,
cu care sunt negatia uniformitalii. §i am sa le crcd. Dar sa pretinzi tu ca
uniforma e o realitate a ta, inseamn2 ori ca tc-ai proslit la rand cu sulele
de mii, ori ca vidul tau, inspaimanlal de cl insusi, se umplc cu cc poate.
Spune, Tudor?

188
 Dar Tudor tacea. TScca in rand cu totf copacii lurnii, care-51 poarta
mugurul, floarea, frunza, toamna si omatul, subt etemitatea ccrului.
Nina se ridic3 brnsc, sc duse in sufrageric, bau de-a drcptul dinlr-o sticla
—ca o strabunica a ei, care §edca la Icjghca - §i veni din nou in fa(a lut,
aprinsa.
-T u d or Ceaur Alcaz, nici nu fumezi?

- Desigur-desigur! Delicata la doamna nu suporla tulunul! §i vitea/ul

Tudor sc inclina si zvarle iarba-dracului! Nu? Azi Ugara, mane vinul, poi-
manc calul, raspoimanc lincreta; apoi domnul Tudor iji va croi o burticica,
apoi i§i va lua o percche de ochelari, apoi o pereche dc papuci captu$id,
apoi un sirop de tusa, apoi niste ciorapi dc lana, apoi o serviloare mai
linerica din satul Vorniceni, in aminlirca fetclor Domnitei, apoi o Biblie,
apoi un baston cu capat de cauciuc, apoi o guvernanta, c3ci va deveni Coca
Dudus al rcumaiismelor §i al aperilivelor libidinoasc, alaturi de moastde
cu ochelari ale slintei Oana. § atunci, Coca Dudus i^i va aduce amintc dc
una Nina Tomas, si se va ineca de tusa, spimandu-si singur, asa cum latra
canilc lurbat: ldiotulc!
Sari in picioare, ca aruncata de un resort.
- Dar i|i spun eu, Nina Tomas, drepl in fata, acuma cat mai e limp:
ldiolule, trezeste-te!
O privea.
C-o miscarc fulgeratoare Nina il palmui, cu fala si cu dosul palmei, pe
amandoi obrajii.
O privea: dcasupra obrazului.
Se ridica o respirajie dc furtuna in piepiul Ninci.
- Domnija Vornicenilor, mama ta, $lii ce-a fost?
Vcnise drept langa obrazul lui. Tacerca devenise grea: munte.
- A fost tot una ca mine. Afla! Sim din gura ei. Ce vrei? ActritS la Paris!
Vorbesc chiai despre mama ta!
O privea, palid, dar tot limpede.
Lasandu-i brusc, Nina se ti anli pe divan cu f a i n sus si manile innodate
la ccafa. Picioarcle-i erau descopcrite pana pcste gcnunchi. Nu si le aco-
peri. Miscarca bratelor ii proecta sanii prin bluza sculptandu-le conturul in
fiecare respiratie. Buzele ei, umed desehise, lasau dunga de bruma scli-
piloare a dintilor. Pe gatul intins, subt pieli{a barbiei, vine aibastre palpitau.
Singcai ca-i goala astfel, pentru orisice barbat, magnetic femee de-a lungul
trupului intins.
$i astepta, cu toat3 carnca ci intr-o suprema panda.
§i piersicile s-ar fi copt in preajma ei, invaluindu-se-n arome tamaioase.
Dar iata... iata... Inima-i batu mai repede. Tudor se ridica incet. Avca
ori o lucire - a$lcptat3 - ori o umezeala stranie a ochilor albastri.

189
 Pusc dosarul cu blandeta |>c scaunul de pana atunci. Sc apropic dc
divanul Ninci, se ascza meet pe marginea divanului $i mana lui acopcri cu
o slasictoare duiosie fruntca ei:
- Ramai cu bine, Nina. Mi-e larc mila de line, bici om sterp! E$ti mai
iingura decat jidovul ratacilor...
Petrus fl astepta pe Tudor in coitul strazii. fl vazu palid, c-o fa{3 de mare
migrena.
- Ce-ai facut?
- Am ispa$it pacalcle noaslrc. Fii u§urat.

CAP. II

Alec tclefona din ora§, ccrand-o pe Malvina.

- Jucai carp? o intreba el, au/indu-i glasul nerabdalor. Da! Foarte bine.
Spune-mi, te rog, baepi sunt acasa?
- Sa’nlreb. Vilma, ia vezi. Hai, Vilma, mai repedc! Duduilc sunt sus.
Hai!
- N-au venit! Bine, consimp si la aceasta glasul lui Alec.
Malvina era insa cu gandul la parlida mtrerupta, a§a ca nu observa
caracterul de oflat articulat al vorbei „binc“.
Pe rand, Oana §i Miruna venirS la teiefon. Intrcbarca Vilmei le tulburasc
odihna de la gura sobei.
- Cine-a intrebal?
- Cona§ul, rSspunse Vilma, fara sS §tie mai mull.
Oana $i Miruna sc-napoiara la ele, rcluandu-$i numaraloarea ochiurilor
de pe croscte. Nu se mtamplase nimic anormal. Deseori Tudor si Petrus
fntarziau la ca/.arma. Dar parca niciodata Alec nu intrebase la teiefon daca
„baetii sunt acasa". Inlrcbarea lui, adresalS Malvinei si transmisa prin
Vilma, le lua gandul de la gura sobei, de la lana pe care o tricotau, ducandu-
li-1 la Tudor si Petrus, lntarzierca lor, aproape nebagata Tn seama, deveni
subil absenla.
- Oare de ce inlarzic? intreba Oana.
- N-au gasit loc in tramvai. Nu-1 §tii pc Tudor? Prcfera sa mearga pe
jos decat s2 faca „o bae cu masaj de tramvai!"
Oana zambi moale.
- Adcvarat: multimile ii plac cu urcchea s» cu ochiul, dar nu si cu nasul.

190
 - Amandoi aveti nas subtire! zambi Miruna. Vezi sa nu gresesti! o
preveni ea, luandu-i din mana crosclul, verificandu-i ochiurilc §i dcseopc-
rind eroarea. Nu Ji-e gandul la Ircaba, cucoana!
- Sunl cam ap3sat3! recunoscu Oana.
- Iar hachite!
- Nu §liu! ridic3 ea din umeri, Iasand crosctul si lucrul pe genunchi. Mi
se pare ca devin prea sensibila si ia zgomole.
- Ce zgomot le-a suparal?
Mana Oanei ar3la nedeslusit sprc fereastra, incolo.
- Cantecele astca! Nu stiu de ce! De cate ori le aud, trcsar. Fara sa vreau
m3 gandesc la catastrofe...
- Ia lasa, cucoanS!
Tacur3 catva timp, aplecate asupra crosctelor.
Dar mintea Oanei se ducea mereu spre aceiasi /von dcpartat de cantcce
51 urale, care dcsteplase in inima ei o alarma. Sim lea din nou muilimca: niii
de capete si mii de picioare, in care obazul omului dispare, devenind o
frun/a in furlun3. Cuvantul razboi, deocamdata, devenea repulsia infri-
cosata pentru revarsarea mullimilor. fn aslfcl de e!ipc gandul ei avea an
scancel ncputincios de grcer, in care strigatul „Tudor“ nu-si mai pastra
puterea lui, capatand fragilitatea ei. Inlrcbarea lui Alec, adusa de Vilma,
rcaducea absurd zvonul mullimii, dand inlarzierii lui Tudor un lei de ca-
denf3 alarmala, care o prclungca pc Oana dincolo dc casa, in nccunoscut.
- E prea cald, exclama ca, lasdnd lucrul si ducandu-sc la fereastra.
- Parc3*ti era frig?
Oana isi lipi fruntea de fereastra innoplata vdnat. Incepuse un fel dc
loropirc in iarna, care transforma omatul dc pe strazi, lipsil de energia
gerului de pana alunci, in glod. Numai pe crengi si la Schitul Darvari omatul
isi pastra povestea alba. Strazile plimbarii dc dimincata manjeau galosii,
patau poalele blrmii, dandu-(i repulsia loamnclor ploioase in largurilc pro-
vinciale. Preajma dczghelului in loc s-o hucurc pc Oana, ducandu i gandul
spre prim3var3, o intrisla - mai mult o ingreuicrc decal o inlrislarc propriu
zis3 —, facand-o s3 regretc si Craciunul de la Vorniccni si prclungirea lui,
dupa o pauza penibila - acum uitata - in zilele cu iniros dc pane prajila dis
de dimincta, de la Bucurcsti.
- lanuar, martie, april...
- Ce morm3i acolo? o intreba Miruna, intorcand capul spre fereastra.
- M3 gandeam eat mai tine iarna.
- Duca-sc! exclama Miruna. Dar mai cste. Abca e ianuar!
- D e ce intarzie?
- Cine? Primavara?
- Nu, omule. Tudor si Petrus.
- S-au dus la aperitive! glumi Miruna, stiind bine ca nu-i asa.

191
 - Oare? se bucura Oana absurd, caci altminleri intafzierea lui Tudor la
aperitive n-ar fi avut de ce s-o bucure.
- Fata-hai, du-te si fa un du$! Hop! exclama ea, auzind soneria. Au si
venit!
Dar nu era decal Alec. Decum intra pc us2, intreba:
- Au venit baetii?
- Nu, papa, ii r3spun.se Oana, scoborSnd treplelc in goana. Ce s-a
intamplal?
- Nimic, fetijo, lini§leste-te. Or sa vie indata, zambi Alec, saruland-o pc
fruntc. Eu am venit mai devreme ca de ohicei. Asta-i tot.
Dar nu era „tol“ dccat in vorba lui Alec spre Oana. Auzise la Club lot
felul de zvonuri alarmante. Nimcni nu stia anumc ce se’ntampl2, dar creslea
un anormal in zvonul orasului. O mare care-si schimba glasul, culoarea s»
ritmul, relinand si atentia cclui distrat, care involunlar se intreaba vazand-o:
Ce-o fi?
Aparusera afise incendiare, lipite pe vilrine, pe ziduri. Unii vorbeau
despre o nianifestatie muncitoreasca sau universilara. F3inc nu stia nimeni.
Dar aminlirea reccntului cutremur de pamant se actualiza, readucand
intocmai alarmele de-alunci, nesiguranla anxioasa, neincrederea in slabi-
litate, asteptarea ghemuita. Hotaral, se refacea in om psihologia cutre-
murului. Adica patologia devenea psihologie, apasand, acoperind pe om cu
o umbra de munte gata sa se prabu$easca, accelerand bataia inimii si
enervand-o, - imprejmuind fragilitatca de ierburi nelinistile a gandurilor cu
apropiere de apocalips. Orisice pocnel - de usa, de scaun raslurnat, de pas
prea tare - nu mai evoca familiarul, ci prelungca bataia inimii spre un
absurd posibil, dand omului o tresarire alarmata. Zvonul de giasuri depar-
tate nu se mai integra normal in sonoritatca cu intensitali felurite a orasului,
- ci devenea murmur ostil, condensare zburlila, gala sa vieze revarsarc
furioasa.
Orasul, in loc sa traiasca normal, se ascullu. $i cand tc ascul(i, urechile
inccp sa tiue, inima lovesle prea tare loiacelc oprit, si conlurul tau, al
concrctului trupesc, cu murmurul neauz.it al sangelui, devine dcodala slra-
niu. Te uiti la mana ta, ca la un lucru miral al tau. Daca te vezi in oglinda,
abea te recunosti, ciocnirca vizuala cu propria-ti rSsfrangcre devenind tot
o stranie atingerc care te indeparteaza de firesc, dandu-fi senzatia pre-
mergatoare bolilor. Te vezi si te asculfi, devenind tu insu{i propria la panda.
Gandul, in loc sa flueze ca sangele, neauzit, firesc, incorporat in sonoritatca
tacerii de subl craniu, capatS o rezonanta de monolog intr-o casa [nislie cu
ecouri. Oare nu incepe asa nebunia? Caci daca nu nebunia, teama de
nebunie e o imanen{a a clipelor de oprire interioara. Daca e.sli in intuneric,
aprinzi luinina. Daca n-ai pe nimeni aliituri, cu care sa schimbi o vorba, faci
zgomotc - mu{i un scaun, ciocnesti un pahar, rasfoesti o carle, lusesti - ca
sa rcintri in viata stiuta, reconfbrtant $tiula, legata plastic si sonor de lirescul

192
. depart o clipa sau mai multe. Te izbave§ti designr de tine insuti dusman al
tau, liberandu-te ca dintr-o atipire scurtS, gata sa dcvie cosmar, - dar chiar
oftatul de lichidare dovede§te ca le-ai temut ilogic, copilaresle. dar te ai
temut: D e ce? De cine?...
La marginea de noapte a sudetului sunt umbre §i §oapte ale tainei, de
care gandul se fereste superstitios.

... §i baelii tot nu veneau!

Dar mtr-un tarziu, soneria telefonului rasunS sacadat In locul celeilallc.

CAP. Ill

- Tudor! Slavs Domnului! De unde Iclefonczi?

- Tuuu!
- Euuu! glasui Oana inviorata.
- Nu m5 tulbura! Ce vrei sS-ti dau: versuri? bomboane? conduri de
randunica?
- Vreau s3 vii!
- Simt ca Oncutei ii cre§te un gat de girafa, luung! Iata-tc! Imi dai voe
$8 te s3rul?
- Nu ne vede nimeni?
- Ne cam aude un camarad, dar e deprins!
- Tudor, lasa gluina, cand vii? de ce n-ai vcnit? unde-mi esti?
- in inima Onculei! De-acolo Ii spun la urcche: apleaca urechea, girafo!
Rasunara pocnete de sarutari infantile.
- M3 gadili, ma naucegti §i ma compromiti! vreau sa-ti aud glasui.
Rasunft pan3 in urechea celor stranji in jurul Oanei, la lelefon, un:
..Gaudeamus, igitur“, inccput de Tudor, reluat de Petrus si amplilicat de
glasuri benevole, intr-o sonoritate de sala militara.
-T u d or, suntem la telefon, nu la Radio!
- Alio! Alio! aci Radio Romania, Radio Bucurc$ti, Radio Dudus, pe
unda liricS, lungime Oana + Oana. Atenliune!
- Tudor!
- „Oana-i suparatS tare, Tudor face iar cantare. liindca are si tot arc,
dou5 mani, dou3 picioare, pentru-atata dcpartare!“ „Ce te-a$i pune pe
grStar, tu, seminla de hoinar!“ “Pune-ma si pe gralar, data vrei astfel de
dar, de cotleta de magar!“
- Tudor, H* sucesc gatul, i{i muse nasul, Hi arunc vitriol!
c 7 - Tudor Ccaur Alcaz, vol fl 193
 - Telefonul v2 stS la dispozilie, fioroasS $i iubitfi doamna!
- Spune, Tudor! il implorS glasul Oanei.
- Mai nimic, dar domnii Tudor 51 Petrus nudorm acas2.
- Cura?
- Facem o manevra de noapte!
- Vai, Tudor!
-V a i, Oncuta! Doua s 2 lcii plangatoare au crescut cele dou 2 capete
ale tclefonului. D e azi inainte am sa comunic Societatii de Telefoane s3
rSsadeascS numai plopi! De acord?
-T udor!
- Te vad! Aten{ie! Nu admit gene plecate cand vorbesli cu mine. Drepli!
S-au indreptat genele?
- S-au indreptat!, ofta Oana, ridicand ochii spre Tudor.
- Azur in azur! Sterna Alcaz!
- §i cat ai s5 lipse$ti?
- Cat mai putin. Voi porunci comandantului sa trimila o randunica-cer-
cel la urechea Oanei!
- Cat, T udor?
- O zi-douS...
- Sigur nu mai mult?
- Mai mult da decat mai mull nu!
- Fi(ig!
- Oncula mea, se supara Onor. Soc. Telefoanelor! Uile ce te rog:
pregSteste-mi o valizS cu obiecte de toaletS, periutS de dinti + trusa de
ras + albituri, pardon de expresic, pentru oricc eventualitate. Stai, baiatule,
se adresa Tudor catre Petrus, care-si astepta randul. Oana, relua el, spune-i
Mirunei sS pregateasca o valizS identic^ peutru domnul ei. §i s5 nu uite
masina de ras. Domnul ei cam uita si cand il vad imi aduc aminte. Vrasazica,
recapitulSm: Un cufar de sarutSri, 0 valiz3 de toalcta si o carte...
- Ce fel? Un roman politist?
- Fie! si inca ceva...
- Anume?
- Dar sa nu mai spui la nimeni!
-N u .
- Te iubesc.
- $i eu! tipa Oana.
- Nu-ti mai spun secrete!
- Nici eu!
- Ne-am inteles, Oncula. Da-mi urechea lui Alec. VreaU'sa-i povestese
o anecdotS cam decoltata... Oncuta, veti incredinla valizele caporalului
BuzdughinS ot Vorniceni.
- Spune, Tudor, il invita Alec, luand receptorul din mana Oanei.
- Papa Alec, un regiment de cavalerie tc saiuta prin glasul meu. Vezi?

194
 - Cu sabia?
- Ce sabie? tresari Oana dc-alaturi. Duel?
- Gluraim! o alunga Alec.
- Asculla, papa Alec, vorbi Tudor. Oana e aproape? RSspunde nuinai
prin da 51 nu.
- Da 51 uu!
- Asculla atent, il invitS Tudor scSzand glasul astfel ca sS nu fie auzit
decal dc Alec. Lipeste bine receplorul de ureche. Da?
- Da.
- Suntcm consemnati in cazarma. Intelegi?
-D a .
- Stati toti acasa. Da?
- Da. .
- A§teptali ve§ti dc la mine. Nu va miscati din casa. Da?
- Da.
- Acuma, papa Alec, dupa ce li-am istorisit o anecdotS picanta, anec-
dota de popota, specifica Tudor, trebue sa razi, araland scandalizat cu
mana spre tclefon.
A§a facu Alec, dar cu inima stransa.
- Pofta mare si noapte buna. Dislreaza fetelc. Scoate ni§le buteiii. Fa-le
s2 ciocneasca penlru plccarea in manevra. Spune-le ca a§a e iraditia cazonS.
Da?
-D a .
- Razi?
-D a .
- Norod
- Da.
- Cc i asta! Da! da! da!, se supara Malvina, parodiindu-1 pe Alec cu-n
bombanit de toba.
- Ce vrei sa mai spun eu cand vorbegte Tudor! exclama Alec, desfS-
candu-ji bratele. Pofliti la masa1 N-ati auzil lautarii?

CAP. IV

Alec n-vea numai bunavointa de-a 1c distra pe fete; avea $i rulina acestui
verb care concreliza gratios 51 frivol conceptia unei epoci despre femeea
dc-atunci. Dar venise alt limp, in care Alec dcvenea mai mult spectator, ca
fostii actori care de la o vreme vad din sa!a ceea ce altSdatS au fScut pe
scen2. Noul actor al verbului „a distra" era Dudu§. Abea la aceastS mas2,

195
la care avea daloria de-a dislra, Alec i§i dadu seama ca pierduse obfcnuinta.
Efortul Iui ascundca o crispare, neizbutind sa-i unifire pe cei din jurul mesei
fara de baeti, fntr-o atmosfcra recrcativa.
Vorbcie se duccau, dupS clipe de pauza ingandurata, tot spre bac{i,
mastirand absenfa lor de la masa si din camin. Parra venea un fir de curenl
de la o fereastra uitata dcschisS. Intra ceva dinafar2, atragandu-le roereu
ateniia color din casa dincolo de casa.
- Asta-i vremc de manevre! ofta Oana. Frig, glod...
Fara sa-.si dca keama intrebuintasc „glod“ in loc dc „noroi“, printr-un
fel de solidarilate afectuoasa cu moldovcanul ei.
- A$a-i la armata! sc rcseinnS Miruna, conso!and-o. Bine c3 sunt voinici
§i sanatosL Trebue sa le pregatim valizele. Sa nu uilam flanelelc §i ciorapii
de Ian3.
Simetric si Miruna inlrcbuintasc vorba „ciorapi“ in loc de„coltuni“,
tocmai in clipa cand gandul ei sc ducea cu solicitudine de sotie moldo-
veanca la „valahul ei".
- S3 puneii si cate un flaconas de apa dc colonie, interveni Alec. N-ar
Sirica fi un pic de cognac.
- Nu-i mai deprinde cu atata bautura! se supara Malvina care in pre-
zsnfa baetilor era incantata cand rasunau paharelc 51 butdiile in mana Iui
Alec.
- Mai bine Ic-afi punc nistc picaturi de stomah, - sc amesteca Vilma cu
g&ndul plccal la baeti pe cat la suhrezeniile ei, mai ales iarna, cand femeile
r3ce.se alal de usor.
- Du-te si te culca, femee! Nu mat cobi! o alunga Malvina.
Dar niri ei nu mai aveau ce face la masa. Se ridicara, despariindu-se,
cu-11 fel de cascat al dorintei de sdmn in pat eald. Caci tocmai gandul
manevrelor ii infrigura pc toli, dandu-lc indemnul la caldura.
Fctele pregatira valizele, astepland sosirea caporalului Buzdughina,
anuntat dc Tudor ca emisar.
BSetii erau in afara casei. Dar' prin pregatirea vali/elor lor, plecau
cfcctiv. Ini rase In casa pre/enta bine stiuta de scolari, a plecarii, legata de
vacaiga. PIcca Vacanta! Acesla era accentul vag al pregatirilor. $tiau, adica
sperau, ca baegii nu vor lipsi mult. Dar stiau de asemeni ca plcaca la
manevre. §i cum ra/boiul era o alta prezeiga acluala, tot vaga, iminenta,
poatc surdS, dar activa, noliunile efedive ale plecarii si manevrei indrumau
sufietul fetclor in direclia rSzboiului. Asa ca valizele pregatite, pentru o
abseiga relativa. erau fara dc veseiie, pu|intcl melancoliee, mai mull a Oanei
decat a Mirunci, dar cu intensitate vccina.
Asleptarea lui Buzdughina - caporalul de la Vornieeni - il depa$ea pe
Bu/dughina, valoaiea lui obiecliva §i semnilicatia insareinarii Iui capatand
sctisul de simbol al bucurici. Numclc bucurici in casa vali/elor plecarii era
Buzdughina. inlr-adcvar veni, cum fl anutgase Tudor.

196
 - Ce fac domnii sublocotenentf?
- Ce sS fac&? Petrec la popota! S-o incins la gluma!
- Bravo lor! cxclama Oana c-o parere de rau reconfortantS totu^i, caci
era ziua contradictiilor: tot ce-ar fi trebuit s-o supere, o bucura oarecum,
§i tot ce-ar fi trebuit s-o bucure, o intrista intrucatva.
- Cand plecati?
- A§teptSm ordin.
Buzdughina fusese dresat de Tudor cu inalta scoala si cu meticuloasa
previziune.
Pe lang2 valize, Buzdughina mai ducea - in el - cateva pahare de vin
vechi r&mas de izbeli$tc in sticla bunelor intentii ale Iui Alee. Dupa plecarea
lui, Oana §i Miruna $tiur5 cS numai somnul le-ar mai putea distra.
- Hai sS ne culcSm!
Se culcara in paturile care erau atat de goale incat si uneia si celcilalte
li se p5ru ca astemutul c inghetal. A§a-i intotdeauna dupa vacanlclc dc
vaiS.
Gandul Oanei porni la Vorniceni. Acolo era insula Iui Robinson Crusoe.
Lumea disp5rea. Numai Tudor §i ea.
- Sunt cu Tudor!
Era cu el, in patul gol, ca acele indragostite care strang induiosate -
gestul de-a alinta papu§a nu dispare niciodata din bratelc femeilor - ch-iar
§i perna de-alSluri, in dorul celui care e numai in suflct, nu §i alaturi.
Astfel adormi, intrand in spa(iul dc intuneric viu al somnului.
VSzul Oanei se desteptQ din adormirc tot in somn si ca o carte dcschisd
la aceeasi fda, visul se m, - recunoscut, acelasi. Dar inaiiUe ca ochiul sa l
desluseascS, inima $tiu si se opri, pierzfindu-si zbontl, grea.
Oana Tudor Ceaur Alcaz, in haina de mare doliu, vine spre banco, sc
opreste, isi face semnul crucii - niciodatS-niciodata manile ci nu vor mai
int&lni m&nile lui Tudor - se asaza pe banco si sta cu btatele incrucisatc,
spinarea frhntd si ocliiipustii, ca o baba pe o prispa invmctita dc noapte.
- Vtiduval
Atdt a mai ramas - Dumnezeule! Dumnezeide! - din Tudor, din Oana,
din dragostea lor, din fericirea lor, din linereta lor, - pccetea neagrd a wiui
cuvant: vaduva!
- VisezI se trudeste Oana prin somn, dar gandul n-o poate inca trezi si
visul e acolo, in ea, pe pieptul ei, simplu si intens, cu ceva care sc intampIS
tot-omului in eviden(a luminii.
Apoi, fdrS de ninteni tmprejur, in acca tacerc cu temei dc moarte a (inti-
rimului, straniul sporeste, caci vaduva lui Tudor ti aude glasul:
- Ce frumoasa esti, Onctifa, in haina neagrd! Tuu!
Rascolitd, dragostea izbueneste, duedndu-i tndnile spre Tudor. Dar undc-i
Tudor? Niciodatd-niciodata...

197
 Se trczi, palpaind inlre viata si moarte. §i se rcg3si in panica vidului,
c2 ci manile intinse cu niciodata-niciodata spre departarea de-apoi a lui
Tudor, nu-l mai aflarS alaturi in patul lor, in noaptca lor, in casa lor.
Asa era!
Asa era?
Dumnezeule!
f$i cuprinse capul in mani $i ramase a$a, fara gand, fSra miscare, la
capStul pamantului, ca un lan ars pe pamantul rodului.
Dar culremurul de-atunci izbucni cu aniintirea din inima ei, deodata:
-T udor!
Caci se auzeau in noapte, cand aproape, cand deparle, bubuit de ex-
plozii si tacanit de mitraliere.
Sari din pat, ducandu-se cu pidoarele dcsculte la fcreastra.
Asculta, sperand ca va invinge co$marul care o cuprindea in oglinzi
demente.
Dar furtuna otelului bubuia in noaplea de iarna, risipind croncanitul
ciorilor.
Dreapta, Oana!
Respira adanc, si, frangandu-se deodata, regasi dureros genunchii ruga-
ciunii, cu fruntea la pamanl.

CAP. V

- Pace voua!
Dar cerul Aceluia se boltea intunecat, invaluit de umbrele Acestuia.
Orasul se de$tept§ slraniu, cu privire zmintita, cu glas de turbare, hait si
malos. Alt cutremur incepuse, al lui Cain si Abel, napraznic ca si al paman­
tului, facand sparturi de intuneric in ochii fapturii cuvantatoare.
Rasunau bubuituri mate, ca niste enorme talgere inSdusite; altele, c-o
rabufneala posomoratS, parca rSsturnau brazi seculari de pe inaltimi de
munte; iar altele, sacadat marunte, cu-n fel de ricanare scheleticS. Cu
spinarea zburlita, moarlea apSsa orasul abea trezit din somn. Mieuna,
croncanea, cu chip de hiena si cu glas de miez al noplii, m care cucuvaia,

198
canile crucii de piatra, corhul, rasul padurii 51 toate fiarele vrajmage omului
deveneau stridenla ranjita a pandei din vazduhuri 51 de pc pamanturi.

*
* • #

- Pace voua! articula ap3sat doctorul Munteanu, c-o aspra indurerare,

uitandu-se ia pumnul lui.
fl tinea pe masa de lucru din camera dc consultalii - pumnul - aga cum
nu de mult Tudor Ceaur Alcaz fl rostogolise pe dosarul procesului. Cad
auzea la fereastra dezmatu! mortii batjocorind sangele lui Hristos.
Lucrase pana tarziu gi adormise chiar in sala de consultatii, acordan-
du-gi numai o pauza, pe canapeaua de-acolo. II degteptase, inainte de-a se
fi odihnil, tunul, mitraliera, pugca, revolverul gi urletul celor revarsati din
matca.
Deschise fereastra, respira adanc de cateva ori gi c-o migcare zmuncita
pomi spre telefon.
- Alio! Da. Eli sunt.
Vorbca cu portarul sanatoriului, scurt, sacadal.
- Telefoneazti asistcntului sa vie imediat la sanatoriu. fntregul personal
sa ma aglepte gata. Sa Harba apa la sterilizaior. Sora de garda sa anunte pe
bolnavii alarmafi ca vin imediat.
Vorbele lui deveneau realitati geometrice la sanaloriul in panicS, deter-
minand raporturi eerie intre cei de-acolo.
§ovai o clipa in drumul spre vestiar. S-o degtepte pe sotia lui? S3 n-o
degtepte?..,
Dar iata ca si ea venea, imbracata.
- A i auzit! vorbi ea calm, aratand spre fereastra.
- Ain auzit. Ma due.
- Mergcm, articula ea cu Tncuviintare, reluandu-gi deodata accentul
transilvanean.
O privi, cu foe de varf de munte in amintire, caci trecusera tare inulti
ani de cand intr-o noapte de hotar a tinerctii, imbrScat in haine femeegli,
se pregatea sa fuga la Romanii de pcsle munti, dezertor din armata nea-
mului strain. Aceeasi femee - fata pe-alunci, cum gi el fecior - il aflase cu
inima, spunandu-i simplu ca si acum:
- Om merge amandoi.
Si trecuse muntii cu el in vechiul regat.
§-atunci, g-aciim: murcganca.
-H a i!
Portarul Sanatoriului Munteanu iscodca cu ochi de sentinela. Era inva-
tat sa asculte gi s3 execute in aga masura, meat nu agtepta nimic all printre

199
cxplnziitc noptii si prin tumultul care incepuse, decat s’auda pa5.i1 doc-
torului si s5-I vada.
- Tot personalul e aid?
- Da, doinnule doctor. Sa traiti-
- Bine. Stai si asteapta ranitii.
Trecu inainte atat de. autoritar incat sotia lui ramase mult in urm§.
Toate salile sanatoriului erau imbracatc in faianta albastra. Cine intra
intaiasi data simtca o dulce dar si stranie imprejmuire ca de cer la ceasul
zorilor.
Dispozitiile doctorului, iransmise la telcfon, preeedasera sosirea lui,
franand panica, convertind-o in discipline implacabilS.
Sora-primaia, alba din cap pana’n picioarc - de la boneta pan5 la
pantofl - il astepla ca o mannura care niciodala nu si-a schimbat locul
hotiirat si gestul sculplat.
- To{i doctorii la mine. Surorile in sala de consultalii.
Trecu inainte, intrand, odafa cu lumina elcctrica a globului alb, in cabi-
nelul limpcdc si geometric. Sc dczbradS din cap pana-n picioare, inchizand
bainelc orasului in dulap, Iuand dintr-altul numai lucruri albe in care intra
cu sclipirea de arginl a liintei lui, rasarind alb ca un scafandru al luminei.
-D a !
Cei care docane.au la us5, aparura, toli in alb: asistentul, interna si
extern ul.
Era, intre ei si el, distanta de comanda pe un vas de lupta dintre capitan
Si ofiterii lui. Asteptau, cu ochii uman cuprinsi de intrebarile ceasului: toti
aveau surori, fraji, sotii, prieteni, parinti, ramasi in apocalipsu! abea deschis.
Dar asteptau comanda, fSra sa intrebe.
- fn oras sunt lupte. Trcbue sa nc pregatim pentru raniti. Sa se prepare
tava cu instrumenle pentru...
Facu o scurta pauza. Sangele de-afara se rezumS in caleva cuvinte
anatomice.
- ... craniu, chirurgie toracica si abdomen.

CAP. VI

Noaptea noului culremur ii aduna de-a valma pe cei din casa Danescu,
imbracati pc apucate, in sufragerie. De cc anume acolo, nici unul n-ar fl
Stiut. Poatc ca fiindcS sufrageria era locul care-i deprinsese si bucurasc pe

200
loti laolalta in depSrtatelc zile ale vielii. §i scrvitorii veniscrS, ca §i in
noaptea cutremuruiui, ameslecandu-se cu stapanii. A$a si calStorii unui
vapor care se ineaca: dau buzna la barci, pritocindu-si cafegoriile distincle.
Nu mai erau stapani §i slugi, unii in incapcrilc casei, ceilalti inlr-ale buca-
tSriei; erau numai simpli oameni, abea trezip din somn si abea imbrScati,
cu exclamapi, laceri, privtri §i o frateasca nevoe de insotire.
Malvina, nepieplanata, nu-l slabca c-o mana pc Alec, cu ccalalta lie
acoperindu-si o urechc, fie aslupandu-.?i in rastimpuri gura, sa nu Ope.
Palide, Oana si Miruna scdcau alaiuri la fcreaslra. Furisau uncori o
privire una catre alta, vrand parca sa se intrcbe ceva, dar renuntau, ternari-
du-se de propriile lor ganduri articulate, ca de o tclegrama adusa de altul.
Trupul lor era atat de oslcnit c-ar fi trebuit sa se intinda pe jos, de-a dreptul
pc parchet, dar nu puteau sla decat in picioare la fereastra: locul de unde
vezi afar2. AlSturi insa, subt destinul lor comun: surori.
Alec, imbracat in graba, fara de cravata, fara de monodu, cu surtucul
pcste pijama, linca strans mana Malvinei, simtind ficcarc bubuilura de-
afara in mana ei - devenita parca puls direct, - dar ocliii lui nu sc dezlipcau
de pe spinarea Oanei. Imbatranise spinarea Onculei! „Biata fcti{a“. Tinea
o manS, privea o spiriare si se sirntea inutil. Nu ridicol, ca in noaptea
cutremuruiui, inutil. Barbat zfidarnic inlre bicle fcmci. Barbat cu mani
subtile in fata dilianiei preislorice de-afara. care sfarma vial a cu galopul ei
de/l 2 n(uit.
Inutil! Totul era inutil! Sa traesti, sa mori, toluna. Sa Hi. sti nu fii, la fcl!
Stupid si inutil! Nici sa fumeze nu-i mai venea. Totul il dezgusta, incepand
cu cl insu$i. Atat mai ramanca: Biata fcti{3. Dar si alaiuri de ea, tot inutil
era.
Vilma nu mai era decat toamna din alt an a.unci crengi ruptc, devenita
femee. Trcmura galbcn in frunza victci ci.
Numai bucatareasa isi pastrasc roslul firii. Ea asculta cu iscodire treaza,
spunand dupa fiecare pocnet sau bubuituia:
- Asta-i de-acolo... Ba nu! Ba da!
Era oborcanca. Frica nu-i ascutise decat tot curiozitalca. Cc fac bom-
bele? De unde vin? Unde se due? Era accasla pornirc biograficS de a sti
in istepmea fe{ei ei de malulagioaica robusta, cu ochii si urechile in loate
pfirple: la tSvaleala!
- l-auzi cocoselu’ maichii!
$i asta deslusLsc urcchea ei in cumplita noapte. Dai pentru ceilalp, ecl
cu creasta rosie nu mai vestea zorii cerului, ci zorii sangelui.
- Unde te duci? tipa strident Malvina, va/und-o ca plcaca.

201
 - La orataniile mele, conifa, sa nu mi le Tnhaje vr-un punga$ d-Sla!
D-apui ca-si gaseste na$ul! ameninta ea cu pumnul. D-asta le hrSnii eu?
- Vrednic ora! cxclama Miruna, cercand sa iasa din haosul carc-i cuprin-
dea gandul. Amarmic e sa nu poti face uimic!
- intr-adev&r, fetito! ofta Alec.
- Unde te duci §i tu? tipa Malviua care trcbuia sa-i aiba pe totf ra jurul
ei.
- O clipa numai. Vin imediat.
Alec porni spre telefon. Vroia sa-ntrcbe, sa afle ceva, s5 auda un glas
cunoscut, o vorba, dintr-acolo de unde nu rasunau decal focuri de armS.
Intinse mana spre telefon, ca oricand, verilicand automat lonul: suna, cu
gornita aceca nazal5, neutrS, monotona, indiferenta.
Pe marginea acestui ton, Alec sovaia. Pe cine oare sa intrebe? Mana lui
cunostea multc numcre ale raporturilor de loatc zilele. Dar nici gandul, nid
mana nu sc puteau hotari. To(i cunoscutii se topeau in (iuitul monoton al
tonului, pierzandu-si sensul. $-apoi parca se sfia ratr-o astfcl de noapte sa
articuleze ratrebari la telefonul vcchilor cuvintc. Puse receptorul la loc.
Tonul arauti, ingropat. Inutil!
„Biata fetitS"!
Ce oroare, Dumnezcule! Se auzeau rafale de mitraliera.
Si deodala 151 aminti de ceva uitat din copilSric, de pe vremea mamei.
Atent sa nu-I surprinda nimeni, cu sfiala, fercala §i regasirc, 151 facu semnul
crucii, vSzut numai de telefonul tonului amulit.

CAP. VII

- Nina, te rooog! Nu mai sta la fereastra!

Atal putea s3 articuleze, in rastimpuri, b3rbalul nepieptanal, imbrScal
numai cu halatul de casa peste pijama, asezat pe divanul din odaia mata-
surilor vi§inii. Si iar mcepea sa-si frece lamplele cu palmele, vaslind parc3
sangele care se Ingro§a mereu, cu fiecare bSlac de inima, la ficcare crestere
a bubuiturilor dc-afar2 .
Fereastra era deschisS, dominand de foarte sus intregul ora§ schcma-
tizat prin lumini: harta.

202
 Nina Tomas, cu blana peste halal, cu gatul infSsurat intr-un fular de
lana, privea de acolo cu un binoclu pulernic, urmarind toale miscSrik
noptii.
Aparatul de radio era deschis ca si fercastra asupra golului tumultuos.
- Te rooog...
II Ias5 sa scartaie ca pc o fereastrS batuta de vant, ramanand la locul de
observatie, cu binoclul, cu incordarea ochilor verzi, a frunjii $i a gandului
dilatat. Neatinsa, inima i§i urma drumul organic, in U7ina sangclui.
Cine va invinge? Aceasta era intrebarea.
Cel de pe divan nu era decat un barbat biologic al maiului organic.
Gandul era subt fruntea Ninei, legandu-i-o, peste veac $i peste raor-
minte, cu fruntea crasmaritei dintr-o Moldova de odinioarS. Legenda spu-
nea c2 acea apriga femee cu ochi verzi nu-$i vindea vinul din trup decat
acelora care puleau sS arunce fara numar pungile de galheni pe taraba ei;
dar c5-ntr-ascuns, primea pe un haiduc in astcrnutul trupului §-al inimii. §i
c5 intr-o buna zi vetiise potcra, inconjurandu-i crasma. Ea intampinasc cu
ochi verzi pe c2p2tcnia cu flinta, cu pistoale si musteata arnSula. Scapare
nu era. ,JTa-ti-l“. Atat spusese, aratandu-i inspre bed. „§i tu, ca{ea?u
„Ia-ma“.
Vorbele de-atunci inviau subt fruntea stranepoatei cu ochi verzi. Era in
Nina si „ia-ti-l“ si „ia-ma“.
Dar dne va invinge? Aceasta era intrebarea.
CSci mai era si armata... Tudor Ceaur Alcaz o intampina din nou in
dilatarea gandului, desprins el singur din orasul naprasnicei nopti, el, cel
mai mare semn de intrebare...

CAP. VIII

Calul sur al sublocotenentului Tudor Ceaur Alcaz venea in fruntc, ca o

prora de culoarea spumclor. In urma, dupa o distanta, se insira plutonul,
in coloanS de calatorie, trei cate trei, cu casti metalice legate pe subt barbie,
carabina de-a curmezisul spinarii, sabia atarnata de $a, pistolul la centiron
si ochii de veghe subt viziera de otel mat.

203
 in unele locuri, asfaltul descoperit de omStul topit sau curatil redadea
copitelor sonorilatea lor medievala. Pe la ferestre rasarcau capetc din
somn, privind cu dcopotrivS spaim 2 51 speranta palcul militarilor caiari.
Rasunetul copitelor §i teava carabinei rascolea amintirca poterelor, ducand
gandul spre vremurilc nesigure cand viata nu era decat flacar2 de opait in
bataia vantului.
S-aduna.se atata amar dc tSccre in Tudor, incat nici calul care tresarea
la fiecc detunSturS nu-i auzea acef „ho-hoo, ho-hoo“, de potolire, care
aducea glas de hulub in urechea lui ciulitS a neliniste. f$i pierduse Tudor
toatc glasurile. Spart, clopotul f2ra de cantec atarna, pecetluind cu bronz
tScerea mohoratS.
I§i pctrecuse noaptca la regiment, imbr2cat, incins, ajtcptand oricand
un ordin. Numai atat mai astepta in cea mai amar2 noaptc a victii lui, inca
mai ncagra decal aceea a retragerii de pe p&mantul murejanului. Nu i se
desclc§tascra buzclc o clipa macar. Nici nu mancase, nici nu bause. Nctreb-
nica ii paruse 51 puterea foamei, ca $i a setei de-a uita. fgi tinusc capul in
mani, fara gand, auzind departe pocnetul armelor si in jurul lui pe-al vor-
belor §i vestilor.
Un ofifer fusese impujcat de pe fereastra unei case. Se §ria. Ardea o
lumanare la capataiul unui soldat roman. Glontul: tot romanesc. Si de
jur-imprcjurul tSrii, hotarele erau o ran2 care sangcra.
„Dar pan2 cand?“ Nu era nici vorb2 si nici gand. fntrebarea zvacnea cu
sangele in altarul inimii. Dar buzele erau mute; ochii, pustii; fruntea: os
singur. ingcrul plecasc de langa frunte. Apoi venise ordinul. I§i alesese
soldatii, numai pe cei incercati pc zona, intre care credinciosul Buzdughina;
stransese mana camaradului Petrus si plecase in fruntea plulonului, pe calul
sur, prca luminos pentru atata pand2 vr2jmas2, dar inc2 nu de-ajuns pentru
noaptca din sufielul intregului neam Alcaz.
Tot drcpt in sa, intr-o uilare §i neatarnare dc suflet. Era ra dincolo de
el insu$i, prora lui, nemaistiind de panzele cernite ale cor2biei din urma.
Trup calare, in fruntea copitelor care il urmau. Simplu soldat. Ochi de
vcglie. Altaceva nimic.
Noaptea se lupta cu zorii, vanat sura, dand cerului ingreuierea umeda
a boltilor dc sare subt care trudesc ocnasii.
Gamcnii plutonului, cu caporalul Buzdughina intre ei, stiau tare bine
cine-i comanda. II unmasera §i pe zona, atunci cand moartea putea izbucni
dc dup 2 ficcare copac. Capul era pe umerii aceluia; iar dincoace, numai
auzul, numai vazul, subt vizicra dc otel. Trei cate Irci, alc2tuiau totu$i un
bloc compact, tanc viu cu nervii laolalta stransi, cu bra{ele-n m2 nunchi, si

204
in accla$i ritm, potcoavele copilclor. Comanda. una singurS, avea un singur
glas pentru o singurS urcche.
Inaintau pe strazi pustii. Tumullu! rasuna in ailc parti. Nu-1 inldlneau.
Doar capete speriate rasareau pc la fereslrc. Vajaiau uneori glusuri prin
vazduh, in coruri viscolitc. Sc indepartau. Allele creslcau. Vuia a crival gura
nevazuta a multlinii. Dar strizile batute dc copita cailor crau mcrcu pustii.
Pana cand dcodata, fara vesle, a$teptarea Captei, faptu fu.
Venea-n raspSruI c2lareliIor un automobil cu farurile tiilalc aprinse,
oglindindu-si aurul in ochii cailor. $i in acecasi ciipa, dintr-oslradii laterals,
o nSvala de umbre curma drumid automobilului, acopcrindu-1 cu o zburlire
de bra{e.
- Ajutor, camarazi!
Inainte ca tipatul spaimei sa-§i li slobozil inlrcaga trambi(a, calul sur
saltase pares pcste un Lalaz, ducandu-i revarsarea spumelor. Plutonul zvac-
ni cu marc salt, in frunlc cu Buzuughina.
fneepeau secundele.
Tudor se aplccS din galop, cenlaureste, $i smulsc c-o nnprasnica
insfacare umbra cu bratul s> cutitul ridicat, saltand-o in vazduh, dcasupra
automobilului. Dar cufitul, oprit sa cada asupra cclui dc la volan, sc rasuci
§i se-mplanta piezi$ in coasta cSlarc{ului, tras dc indala indarat si azvarlil
departe.
Tudor sirnti un junghi carc-i cuima sufiarea, aschiindu-i-o. Dcschizand
mana, lepadS pc ucigasul lui. Umbra ciizu c-o surdS bufnitura. Cclclalte
umbre sc risipisera. Cercul dc ca$ti, copite, ochi si sabii, al plutonului oprir,
uu inchidca decal un automobil cu ochi de aur. un soldat la volan, o umbra
pe jos, s-atat. Motorul duduia. Calareiii se desfScura, iSsind aiitomobilu!
sa porneasca.
Spinarea lui Tudor sc incovoia ca a cclor care adorn). Cotul bratului
drcpl se stranse, apasand coaslelc; umarul, infr-o boltirc slramba, se indoi;
pieioarctc se ingreuiau in scari. Simtca ca i sc despica respirajia. Mana
dreapta sc crispa treptat pe'piept. Devcnea din cc in cc mai-palid, in
dcsicptarca spre argint a zor.ilor. Nu mai avea putcrcu glasului. Dar mana
stanga dc pc darlogi stiu. Calul sur porni. Plutonul il urma. Numai doi
calareji ramascrS cu umbra pc locul sangelui.

- Alio! Da. Eu, rasuna scurt giasul doclorului la idcfonul interior.

- Domnule doctor, il anunla porlarul, va clieamS> afara nislc mililari.
Lasand telefonul, doclorul izbueni. Rasari alb pc dc a-ntrcgul in lamina
diminetii, ochi in ochi cu Tudor, oprit la poarta pc calul sur cu plutonul in
urma.
- Buna dimincaja, Tudor! il saluta doctorul, cu bratul ridicat.

205
 Tudor i§i aduna suflarea zdren{uita farS sa ajunga pana la cuvant.
Totuji, ridicS inert brapil drept ca sS rSspundS celui care-1 intampina cu
mana ridicatS.
Si doctorui vazu, pe palma inaltata in lumina, pata ro§ie a sangelui.

CAP. IX

- Va trail
A§a hotari laconic doctorui, catre sotia lui, cpilogand exanaenelc pre-
alabilc interven{iei chirurgicale.
Tudor era intins pe masa de operalie, subt enormul ochi spectral al
lampii scialiticc, a cSrei lumina purificata de umbre devenea abstracts ca
51 piutirilc albe din jar, proectate pe albaslrul faiantei paretilor.
„Bolna\uI prczinlS o plaga penetrants de 4 cm lungimc, la 6 cm dc
marginea sternului, in al trcilea spatiu intercostal drept. La examcnul clinic,
pulsul plin, ritmic, 84 pe minul. Nu se constata vreo hemoragie importantS
extra §i intra toracicS".
Jugul metalic al cortinei despartf capul de trup, izolandu-1 cu ceargaf
alb. Capul lui Tudor i§i luS ramas bun de la trupul dus dincolo, ramanand
dincoace, unde totul era alb: fata de la capatai, global lampii, ceasornicul
§i gandul ca o fumegare de ceajS spre sangcle care avea sa inceapS dincolo.
- S5 ai cardiolonicelc ordonote, balonul de oxigen $i aparatul de supra-
presiune. Fii gata pentru respiralia artificials. Nu uita lubul de acid car­
bonic §i fiolele de lobelina...
O scurtS pauzS. Glasul doctorului deveni mai mult gest cal/c interna de
la capataiul lui Tudor.
- . . . 51 cle§tele pentru lirnbS.
Izolata de campul operator, plaga aparu: picura.
Peste picioarele zidite in cear§afuri albe, masa de instrumente se opri
la o intindere de mans.
Doctorui, cu obrazul acoperit de masca, rSsfrangca simplincarca trupu-
lui redus la plaga, §i el devenit numai ochi In campul operator al ma§lii.
O ranS.
Doi ochi.

206
 Lam pa scialitica.
Bisturiul.
Tic-tac, tic-tac, tic-tac...
Cu o mi§care de arcus, bisturiul alungi si ad and plaga. Privirea $i lumina
intrara odata in tcsutul celular subcutanat si in mu§culalura anemiata din
cauza anesteziei locale. Mai in adanc, prin transparcnta laclee a periostului,
curbura coastelor a treia si a patra aparu.
Dar plaga tmpunsa t$i continua drumul inainte.
Falcile doctorului se contractara.
Din buza plagii taiale in panza muschulara dintre coaste o artcriola
minuscula trimetea o raza ultra-fina de sange: „cauza“, gaudi doctorul,
prelungind mintal constatarea, „a u$oarei henioragii constatate inainte de
operatie". Prinse c-o pcns3 artcriola, gatuind-o c-un fir de m3tas3.
Dar plaga tmpunsd t$i continua drumul inainte.
- Aten(ie! Aparatul de supra-presiune sa fie gata.
Caci nu-si mai putea da scama de adancimea plagii. Oplimismul initial,
categoric, i$i pierdu acest accent, capatand unul interogativ. Gandul reca-
pitul3: nu exist a o hemoragie importanta, nici extern, nid intern, dupa
exaraenul cu raze Roentgen. D ed, speranta ca n-a fost alins nid un organ
esential se consolida obicctiv.
- Gata?
- Gata, raspunse asistentul.
RSzusa metalica harscai invelisul periostal de pe coastcle 3 §i 4. Cos-
totomul scrasni de cateva ori - crant-crant - taind din coaste cate o bucatS
de patru degete lungime. Gratarul osos, care bara drumul spre plamani, fu
suprimat.
Bisturiul intrS razant, prinlr-o atingere usoara ca aripa lastunului pe
luciul apei, in p&nza pleuro-musculara, largind spre pulmon tunelul ope­
rator.
Plamanul era la locul lui, insS fixat de pleura.
Capul lui Tudor primi o veste de dincolo. Masca doctorului se ivi o clipa,
intrebandu-1:
- Ai avut candva o pleurezie?
- Poate, articula vag capul dc-acolo.
Dar plaga impunsd tji continua drumul tnainte: printr-o spartura mar-
ginala: spre inimiL
Bisturiul se oprise, concentrandu-se. Asa si calatorul, cand incep muntii.

207
 Cu marc luare aminte, cum ai atinge o perdea a tainei, doctowil ridica
marginea plamanului de pe inima. Pericardul era str2puns. Din gaura cSt
un sambure de prunS nu se scurgea insa nici o picatura de sangc.
Doua ipotc/e izbucnira bifurcat: sau cutitul a intalnit inima in stare de
contrac{iunc maxima, penetratiunea fund impiedicala; sau a patruns §i in
inima, perforata fiind deocamdata aslupata de un chiag dc sangc.
Inainle!
Fara govaire, bisturiul despicS larg pericardul: clocolul de vulcan in
cruptie al carnii inimii aparu dezv2luit ochiului.
Din pericard nu curgea sangc: de ce?
Doctorul isi scoase brusc de pe mana dreapta manusa de at a ImbracatS
pcstc cea dc cauciuc, cu gcstul unui luptator care schimbS arma. Astfcl
pregatita, mana dreapta sc insinua onctuos, cu o alunecare rasucita, intre
inima si profunzimca pericardului, vrand s 2 extcriorizeze inima spre a o
examina cu de-am 2nuntul la lumina.
Dar tresari ca alutici cand le gandcjli la Diavol, fiindca {i-a zburat un
liliac pe IangS lampla. Un chiag intunccat (a$nisc din pericard, dczllntuind,
inalt, lorentul sangclui. Tot ce fuscse alb, deveni ros. Viata ardca cu flacari
dc sangc, pe care nimic nu lc poate stingc.
Incepeau sccundclc dcstinului.
Doctorul respira adanc inaintea luptei. Cu mana stanga in$fac5 brutal
tot mSnunchiul dc vase de la radacina inimii, gatuind titanic aorta, arterele
§i venele, spre a opri Huxul §i refluxul sangelui. lar mana dreapta, prometeic,
cuprinse inima.
Spinarca i se boltise.
Manile omului apucasera manile lui Dumnezcu, cutezand sa-I tie piept.
Doctorul gafaia. II durcau muschii, oasele, tamplele, galul. §i inima tot
batca, tot sc smuncea, oceanic vie in naprasnica ei condensare.
Dc dincolo, glasul internci rasuna:
- Moare!
Capul murca. Fata sc cianoza, palid-sinelie, pupilclc sc dilalau intr-un
inghet al vazului, iar trasaturile se molc§eau intr-o destindcre topita.
Murca si inima: Lstovitor, in manile n2dcjdii uciga$e.
- Da(i-i lobclina. Rcspiratie artificials.
Iar catrc internuJ inslrumcntar:
- Da-mi 2 cm. c. adrenalins.
Inima nu mai batea. Doar cateva unduiri, ca umbre de cocoare, de la
.radacina spre varf.
Doctorul respira adanc. Era ud de sudoarc recc, dar sclipea subt masca.

208
 C-o compress dc tifon $tcrsc inirna de sangc, golind si pcricardul. Apoi
salta inima, exteriorizand-o in fata toracelui. .
VSzu vullurcgte rana larga situata in partea lateralo-posterioarSa inimii.
§i vulture§te lasandu-se asupra ei, o inchise cu trei fire intrerupte dc catgut,
intarindu-le c-un al patrulca fir de matasa.
- Adrenalina.
Injecta continutul scringci in ventricolu! drept. Apoi, cuprinzand inima
ca pe un potir inchis, o puse la loc, in adancul ei.
Jncepeau iar secundele.
Trupul robului lui Dumnezcu Tudor era cuprins in miscSri albe ca cele
de-apoi. Interna ii pusese masca de oxigen in fata gurii. Asistentul it facea
injectii de lobclinS si cardiazol-efedrina.
Alta faptura alba ii invaja parca bratele sa zboare, facandu-i miscSri dc
respiratie artificials.
Dar doctorul?
Nevazut subt masca, doctorul era singur, pe malul fluviului opriL F3cu.sc
tot: prometeic. Acum astepla: om niic la poalele miracolului. Atal de ome-
ne§le mic incat intre secundele inalle, drcptc si solemnc ca lumanarile
calafalcului, gandul lui incepu slrSvcchea ruga: Tatal Nostru, Carele e§ti in
Ceruri...“
Dar iata...
Vazu! clipi! straluci! respira!
CSci din adancul pieptului dcschis, inima s’acoperea din nou cu viatS
inspre via{3. Ondulafia, ca umbre de cocoare cSlatoare, lasata pe pragul
mortii, revenea dinspre rSdScina catrc varf.
- Invie! vesti glasul de la capalai.
Subt ochii internei, pupiiele is'i regaseau lucirea vazului, obrajii se abu-
reau rumen, buzele se dcsfaceau spre respiratie.
Iar dincolo, subt ochii doclorului, clocotul inimii se incingea intr-un
galop pe loc, din ce in ce mai viu ritmat.
- Unde sunt? intreba Tudor, desteptandu-se in prea mare lumina.
O mana ii acoperi fruntea.
Doctorul inebidea pericardul. Apoi, slrat cu slral, inchise loale planurile
seclionatc, panS la pielc.
infasurat in fa§3, pieptul dispSru.
Cortina despartitoare fu ridicata.
Capul se intalni cu trupul intr-o mirata regasire.
Doctorul f$t scoase masca de pe obraz, reaparand acelasi, ca un glob de
argint sclipilor.

209
 - Ridica-te, Tudor.
fncet, cu niirarc dezmortfta fnsprc zambct, Tudor se ridicS in coate, apoi
in mani, lunccandu-$i picioarcle spre marginca mesei, cu spinarea incor-
data, obrazul inclinal pe-o parte inlr-o molcgire de primavara.
- Mergi, Tudor.
Piciorul incerca pamantul ca pc o apa uitatS, apoi apas5, regasindu-1.
Trupul se ridica pe picioarcle lui, prea inalt pentru capul greu. Porni
clatinat, cu cei dintai pa$i ai copilului,. spre viata care-1 agtepta. Se gandi
siniplu la atatr ca Oana va fi mama.
Dar afarS rasunau, din ce in ce mai intetile, detunalurile, exploziile,
sirenele.
Toli cei de-acolo ridicara urechea spre spSimantatoarca zi a omului, -
f§r2 cuvant.
§i doctorul Munteanu auzi. Se contracts. Migcarea inimii reaparu in
pumnii lui, dandu-le o convulsie apriga.
- Asta trcbue! izbucni glasul lui, acoperind huetul de-afar2 gi tacerea
dinlauntru. Sa opregli inima {arii...
Pumnii lui lovira niasa de operatic. RespirS adanc, luminandu-se.
- . . . gi s-o pornegti din nou! vorbi cl cu tot trupul, rSsucindu-gi capul ca
un taur. >
FRUNZA
 CAP. I

Somnul Romaniei era ucis in aceasla noapte de ianuar a anului 1941.

$i-n casa Danescu paturile erau goale. Veghea din sul'ragcrie se prelun-
gea, fiecarc invecinandu-§i mutenia cu-a celorlalp. Gandurile nu erau decat
un fel de vorbe arse. Nu s-auzca decat tic-lac-ul pendulei din parcte, amin-
tind parca de un alt limp al omului, $i picurul ostenit al omatului care se
topea pe acopcri§.
In§elat de taccre un gSndac negru, sinistru ca plasturul cclui far-de-un-
ochi, rasari de subt bufet, alunecand pe parchet, sacadat. Sc indrepta
desigur spre moartea lui printre atalea lalpi vrajmasc. 11 auzira §i-l vazura,
dar ninieni de-acolo n-ar fi indraznil sa ucida nirnic intr-o astfel de noapte.
Deci il lasar2 s2 fie asa cum 1-a savarsit Dumnezeu, ferindu-$i vazul din
calea lui.
§i iara§i rSmasera cu acele ganduri, cu tic-tac-ul de prisos §i cu picurul
dezgheiului.
Unde-i Tudor? Uneori Oana-ji sculura capul cctos, dar nu 5! obsesia.
fncctul cu incetul, dupa ce bubuiturile noplii o smulseser2 din coimarul in
care era vaduva, ca §i in noaptea cutremurului, - deslu§isc de-ajuns ca s 2
se umple de spaima. Acum §tia ca Tudor o amagise ca s-o crule, ca Buz-
dughina niintise, cum ii poruncisc Tudor, ca Alec niintise, cum il rugase
Tudor la telefon, ca Tudor nu plecase la manevre si ca era in Bucurcgti, in
acest Bucuregti al apocalipsului, calare pe calul sur, inalt §i drept...
- Dreapta, Oana!
Dar nici Tudor nu mai avea putere asupra ei. Era o biata femee ghe-
muitS subt destin, alaturi de alta, la fel $i ea, Miruna. Il vedea pe Tudor
calare pe calul sur, sp 2imantalor de luminos in noaptea plumbilor uciga§i,
%i manile ei nu puteau sa-1 ajunga, s 2-l aco|)ere ji sa-l adune mic ca pe un
marti§or al tainei pe inima ei.
A§ezal la masa fara de copii - o masa goala, cu o scrumelnita $-atat
alaturi de Malvina care-l tinea de brat, Alec, cu buza de jos u$or raslfanla,
i§i privea manile. §i le apropia, apoi $i le departa, fara dinadins, ca acei

213
bolnavi uitafi in palul lor dc suferintS, care se uita la manile lor ca la ccva
totusi, caci altaccva s-apucc nu niai au.
Vilma fii asezase oasclc pc un scaun mai la o parlc, parand ca asteapta
sosirca sl3panilor care nu mai vin.
Numai bucatareasa tol vie era in casa accslci nopfi.
Tresarira cu tolii auzind z3nganitul afund, ca din fanlana, al caloriferului
pornit. Venea caldura diminetilor din zilele cu somn. Apoi bucatareasa se
ivi cu pasul ei barbStesc chiar §i-n papuci de pasla, aducand color din
sufragerie ceva uital: glasul.
- Haide, Madama Vilma, pregale$te de ceai ca li se facu nipc5 poflS
boerilor.
Impinsa dc altul, Vilma intra ca un automat in ritualul diminetilor,
scotand din dulap fata de masa, servet, pahare, lingurije, incepand sS le
randuiasc3. Sufrageria eftpata treptat un sens - desi oarecum absurd inlr-o
astfel de noapte - subt privirile pasive ale cclorlalli. Dar parca venea
dinspre cele neinsufletite un indemn la optimism. La urma urmei toatc
putcau sa reinceapS intocmai, ca §i dupa cutremur. §i atunci se regasisera
cu tolii in jurul acestei mese, cu Tudor devenit numai Dudu$...
Pe nesimlite incepura sa astepte ccaiul, nu fiindea le era pofla de-asa
ceva, dar pentru ca ccaiul devenea semnul zilelor norrmile, puntca lasata
spre speranta lor. Erau pe pragul unei dcstinderi, al unci inviorari.
Alec aprinse o t'gara. Malvina i§i potrivi p3rul, lasand bratul lui Alec,
ridicandu-se de pe scaun cu un oftat de u§urare.
Aparilia bucataresei care aducea tava cu ceainicele - ar fi putut sa intre
astfel, dar cu clondire de vin, §i intr-o pictura flamanda, - era intr-adevar
tonica.

CAP. II

Dar in aceeasi clipa crescu naprasnic o desime dc impuscaturi. Ca §i in

noaptea cutremurului, Alec o stranse in brate pc Malvina, spunandu-Ie
fetelor cu rugaminte autoritara:
- Fugiti din dreptul ferestrei.
La ctaj r3suna un zSnganit prclung.
Inaintc ca cincva s-o fi putut opri, bucatareasa, lasand tava pe masa, se
§i repezisc din sufragerie, pocnind u§a, luand-o in galop pe scar3. li auzira
pa§ii bubuind pc sus. Dupa un limp, in astcptarca enervat sporitS a celor
de jos, privita dc to{i ocliii cu o intensitate intrebaloare, aparu cu un obraz

214
care min(ea: intocmai fata cumetrclor cand ascund o vcste pc care ard dc-a
o spune.
- Eec! Mare paguba! Un glont ratacil! Ni§te sticla sparta!
Vorbea cu Malvina - stapana mai-mai sa faca din ochi, dar se uita
involuntar la Oana, cainand-o parca.
fntr-o astfel de noapte, nimic din casa n-o interesa pe Oana; §i totu$i,
ca impins2 de o presimtire, porni hotarat spre u§a, far5 sa lie seama de
strigatclc Malvinci §i de rugamintile lui Alec. Vazand ca lotu$i pleaca, se
luara dupS ea. Far3 ezitare, intra de-a dreptul in odaia ei.
Da. Fereastra ei era sparla. Cea dinspre nuc.
Venca aer rece pc fereastra sparla, pe care inlrase Tudor in viala ei, cu
dragostea.
Dar si oglinda era sparta! Aha! D e asta bucatarcasa...
Glontul lovise nucul, fereastra, oglinda... O veche superstilie sc a$chia
din adancul Oanei, ostenindu-i genunchii, umpland-o cu frig dinspre
moarte.
Dar nu spuse nimic. Se simteaprivita. Ridica din umeri ji sc intoarse in
sufrageric, inconjuratS de ceilalti ca dupS o drama a ei.
- Lasa, Oncuta, iti cumparS mama o oglinda mult mai frumoasS.
Oana sc uita la Malvina apasat, c-un fel de mirare severa. De ce mintea?
D e ce nu tScca?
Malvina plcca ochii §i t3cu.
Apoi mana lui Alec, abea incumetandu-se, dezmierda obrazul Oanei,
pastrandu-1 in mana lui. O consola pentru ce? pentru fereastra? pentru
oglinda? intr-o astfel de noapte! Sau pentru ce at unci? Obrazul Oanei se
indcpartS, neacccptand mana lui Alec.
$i Miruna de ce-o privea pe furis, cu atata ingrijorarc?
Si de ce sedeau in picioare in jurul ei?
- Duduc Oan3, interveni Vilma, dupa oarccare codeala; asta nu-i oglin­
da matale, e oglinda veche a Conitci, pe care am scoborat-o din pod dupa
ce te-ai mSritat.
-Sigur, Oncuta, incuviinta Malvina cu aerul mamei care ia totul asupra
ei, jertfindu-se in locul copiiului ei.
Si Alec §i Miruna pareau luroinati panS in preajma zambetului de gasi-
rea acestei „solutii“.
Ochii Oanei se micsorara, cuprinzandu-i pc toti intr-o privire ur/icator
mioapS. De necrezut! Acceplau toti o stupida superslitie ca pe o lege
implacabila! Si unul nu spunea: Pentru numele lui Dumney.eu! Ce suntem?
Babe? Veniti-va in fire, oameni buni!
Dar to{i taccau. Si nimeni nu g3sea nici putere sa se sculure de absurd,
nici vorbele trebuiloarc. Fiindc3 nici unul de acolo nu era om intreg: in ochii
Oanei.
Acela, omul intreg, c31are pe calul sur.„

215
 CAP. Ill

O cuprindea necontenit frigul, incrctindu-i carneu c-un tremur din

adanc.
- DreaptS, Oana!
O secunda fnca si s-ar fi prabusit, lasandu-1 pe Tudor s3 fie ucis de
ccilalfi cu cioburile unei superstilii. Dar ea crcdea in Tudor §i in Dumnezcu.
Se scutur3, cu falcile mclegtate $i pumnii stransi. Fata i se acoperi de o
unda de roseata, ocliii sc aprinsera. Lasandu-i pe ccilalp alaturi, acolo unde
erau, se desprinse dintre ei, inccpand s3 faca pa$i prin incapcre: pana la
us3 §i de acolo ind3r3t, panS la fereastra.
Nimeni nu indrazni nici s-o opreasca, dar nici s-o insoteasca. Statcau
insa unul langa altul, in picioare, privind-o, devenind astfel spectatorii
Oanei.
Dc$i nu sc uita la ci, Oana-i simtea $i o exasperau. Un gand vorbi singur
in ea, deodut5, ca un om inlr-o camera pe carc-o crede goala: ..Dumnealor
nu vad ca s< Petrus e calarc in noaptca asla?“ Auzi gandul_ ca o vorba a
alluia, 51 se ingrozi. Caci Petrus era fralele ci si-1 iubea. II iubea? Mai
rSmanca ccva in inima ci pentru alt ul decat Tudor?
§i de ce-o priveau mereu? Ii simtea incleiati de ea §i-i venea sa-i dcp3r-
teze cu violenla si lepadare. S3 fie singura undeva. Dar unde? In camera ei,
a ei si a lui Tudor, fereastra sparta, oglinda sparta... De-acoio venea frigul
pc care trebuia s3-I alunge plimbandu-se necontenit, din ce in ce mai iute.
Se opri brusc, adresandu-se celorlalti sacadat, extenuat, aproape scra?-
rtit:
- V3 rooog, stali jos si be{i-va ccaiul. Va rooog...
Se asezara ca la o porunca, l3sand-o singura in pasii ei. Miruna turna
ccaiul In ce$ti, puse zahar, impartind apoi cestile. In trei cesti linguritcle se
rotirS, topind zaharul; a patra ceasc3 astepta, privita de ceiJalti. Zanganitul
linguritelor suna distrat $i fara convingcre, aproape trist: ca picurul dezghe-
(ului de-afara.
Alt ceai decat acela pe care-1 sperasera inainte de oglinda sparta. fn
rastimpuri, cate-o linguri|a, ca o talangS desteptata din somn, undeva,
departe, sporea tacerea; dar nimeni nu incepea corvada ceaiului. Caci to(i
nu faceau altaceva decat s-asculte pa$ii Oanei, nemaicutczand s-o priveasca
falis. Crcstea o almosfcr3 de constrangere $i simulare, penibila pentru loti.
Nimeni nu-$i mai gasea gestul si expresia fireasc3. Tic-tac-ul pendulei din
p3rete scanda secundele, actualizand acele t3ccri ale meselor incSrcatc de
nervi, atat de cunoscute de toate familiile vremurilor normalc. Desigur,
ceea ce se intampla acum, inlr-o astfel de noaptc, depasea nervii meselor
de odinioara, invecinandu-sc cu tragicul. Si totu§i, s-acum, fiecare ramanca

216
 singur ca s-atunci, fiindca nimeni n-avea curajul sa-si lepede tacerea. Oglin-
da sparta de$teptase in top absurdul unci supcrstitii care le invingea treptat
logica, - dar in tScerc. Oglinda sparta intr-alt fel de imprejurari ar fi
provocal poate o scenS - daca oglinda ar fi aparfinut Malvinei - , urmata
dc o discutic asupra supcrsiiliilor, epilogata dc proccte de daruri compen­
sative. Dar iat5 c l intr-o astfel de noapte superlitia cSpata o putere care-i
depa$ea. De altfel Miruna - oricat de echilibrata - $i Malvina erau femei:
nume delicat al absurdului, cum spuscse odata Tudor. Iar Alec, jucStor de
carfi, platea vechi tribut supcrsiiliilor. §i nu numai atat, dar o astfel de
superstilie devenea parca umbra patetica a logicei, caci se rSsfrangea asu­
pra lui Tudor pc care-1 sliau brav pan2 la lemeritatc. Daca s-ar fi spart
oglinda Mirunci ar fi fost impresionali, desigur, fara sa le fie frica ins3 ca
acum, fiindca Petrus, iubit deopotriva, era altaceva decat Tudor.
Fara sa-si marturiseasca nici unul, a§teptau parca o veste rea, mintindu-
se unii pc altii si chiar fiecare pe el insusi, simtindu-sc totu?i vinovafi fata
de Oana: biata Oncuta! Caci in ochii luturor, Oana devenea „biata
Oncuta!"
Oana lupta. Dac3 n-ar G luptat, s-ar fi intins oriundc pc podea, scufun-
dandu-se in mtuncric. C3ci trupul ei de femee insSrcinata abea mai putea
s-o tie. Mcrgea dupa cSlarctul caluJui sur, cu suflctul adunal in jurul lui, a$a
cum |ii in noaptea Invicrii lumanarca de Pa$ti, s2 nu ti-o stinga vantul.
Credea in Tudor si in Dumnezeu. Trebuia sa creada ca pentru toti, c3d
ceilalfi erau invinsi de-o oglinda sparta, vanduti Diavolului, cumpfirap de
cl cu cateva cioburi de oglinda.
Cu toate acestca era prezenta si in sufragerie. §i incctul cu incctul,
dezbinarea dc ai ei destepta in penumbrele fiintei suflctul din timpul crizei,
cand se hainise fata de toti, chiar $i fat2 de Tudor. Recapitula tot c-un fcl
de indarjirc punitiva. fsi aminti deodata ca nu-1 putuse suferi - nu pricepea,
dar $tia cS asa a fost - pe Tudor, din cauza mirosului de tutun; si ca Tudor
renuntase la placerea fumatului diu pricina ei.
Din pricina ei? Nu-i adevarat! Din pricina lui, a celui fara nume, din ca;
care-i olravisc linistca, carc-o umfla, deformand-o, slutind-o, facand din
trupul ei o bute abjecta. Nu-$i iubca copilul, nu. II ura ca pe o boalS.
Dumnezeule!
- Iti cer iertare, Tudor.
O auzira vorbind singurS, cu fata de somnambula si ochi ratacifi. Ii
invaluia un straniu apasStor in odaia gandurilor. A$a vorbese uneori vadu-
vele cu cel care-a tot fost al lor si a ranias, intre lumanari aprinse, doar
robul lui Dumnezeu.
fncepurS sa se teama si pentru Oana.

217
 Dar iata ca venea spre ei, calmS, hotaratS, ca cel care indeplineste o
inalta porundL V3zurS §i nu-51 crezura ochilor. Luase o (igara de la Alec,
o aprinsese, si-si reluase pJimbarea, fumand.

CAP. IV

Pentru cei din sufragcrie dimineata era tot o noapte: cu ferestre albe ca
obrajii Oanci.
Ziua venise, far5 sS inceapa, c2ci incheetura dintre noapte §i zi numai
in cer e rSsSritul soarelui; in om ins5 e de$teptarea. Nesomnul n-are trezie
$i nici buna-dimineatS.
Becurile din sufragerie ardcau de cu noapte, irnprcjmuitc acum dc
dimineata zilci, dand inc&perii oprirea intru lumina a lumanarilor de
moarte. Nu s-auzea decat tic-tac-ul pendulei din parete $i picurul stre$inei.
Ceaiul neb5ut se rScise in ce$ti. Toti erau tintuiti pe scaune, afar5 de
Oana care se plimba mcreu de la u$a la fereastra $i dc la fcrcastra la u|5.
Nimeni nu mai putea sti care va fi capatul acestei veghi istovitoare. Igi
auzeau sangele vuind in urechi. Pe feiele tuturora era o umbrirc ca a
lampilor care incep s5 fileze. Cate un oftat inabusit se anina in respiratiile
apSsate. F2r5 sa vorbeascS glasul ragu§ea parca in t2cerea gurii, alterandu-
se. Mirosea a fum racit §i a mucuri de tigarS stinsS in scrumclnita.
In pa§ii sufletului Oanei, Tudor mergea mereu pe calul sur, inall si
drept, nestins.
DeodatS Oana se opri, cu tampla in sus, intinsa ca un arc.
Toatc capetele sc ridicarS, ascultand.
Si Vilma intrase, neauzit de incet, ascultand.
- Sst! fScu Alec.
RSsuna un trap dc cai pe alee, apropiindu-se, crescand, amplifi-
candu-se.
Oana respirS adanc. Fata i se acoperi de strSlucirea inaltelor zSpczi
fecioare. Sc intoarse cStre ceilalti. Si cu avantul celui care intrS in casa cu
lumanarea Invierii, le spuse tuturor:
- A venit Tudor! dandu-li-1 din ea, inainte de-a-1 intampina.
Ie§i imbracafS numai cu halalul peste cama§a de noapte, sc repezi
nebuneste la u§a de din fats, o descbise §i alergS spre poartS prin omatul
topit, urmata de ceilalti.
Plutonul lui Tudor se oprise la poartS.

218
 BuzdughinS descalcca, posomoral.
Dar in lumina dimine{iit alb ca iarna, calul lui Tudor nu mai avea calaret.
Cosile, bratele Oanei cazurS. Trupul se mcovoia, frant. Un mai se pra-
bujca m ca, ingropand-o.
La picioarele ei, cateva picaturi inrosira zapada.
Sangele lui Tudor curgea din Oana.

*
* *

Moale, in bratele lui Aleccare-o acoperea, Oana §edea totusi pe picioa-

rele ei, cu osul frun(ii greu ca §i al genunchilor.
Buzdughina ii saruta dintai mana, aplccandu-se adanc, ccrandu-i parca
iertare penlru cuvintcle inca nespuse. Vorbi de altfel alat de fncet ca dear
ochii lui Alec, ai Malvinei §-ai Mirunei putura ceti pc buzele lui veslea din
cioburiie oglinzii.
- L-au lnjunghiat!
Nimeni nu Intreba: dne? §tiau. Totul era simplu §i stravechi ca din
balada: cerul, caii, vorba, omul.
Buzdughina nu vedea decat crc$tctul Oanei, auriu ca lumina candclii
aprins5 la icoana Maicii Domnului. Ochii crau dne §tie unde, ca si ai
Aceleia.
TSranul de la Vorniceni nu stia s2 planga. Dar nici nu mai putea vorbi.
Respiratia u fumega printrq buzele mule. O lrcs3rire ii bulbuca pielea
ncrasS, tn dreptul falcilor.
Ochii celorlalti mtrebau-mtrebau peste crestetul Oanei cuprinsa mlrc
ei.
Tot mut, mana lui Buzdughina i§i implania culitul nevazut m dreptul
coastelor din drcapia, lovindu-se.
Buzele lui Alec vorbira f&ra sunet, pentru ochii lui Buzdughina:
-Traeste?
—Da, raspunse omul lui Tudor cu semnul frunlii si al pleoapelor lasate.
O semin{a de viata tncolti in Alec. I se uscaserS buzele. §i le umezi ca
pentru pornirea vorbei, dal tot mutesle mtrebS, aratand cu degetul spre
coastcle din dreapta, in timp ce ochii mlrebau: acolo? acolo? Acolo, ras­
punse mana lui Buzdughina, - ar2land din nou drumul cutiluluL
Alec respirS adanc - c-un fel de Doamne-ajuta laranesc In murmurul
gandului - si se porni din nou la intrebat:
—Unde-i?
Se vedc ca si Buzdughina ajunsese panS la glas, caci de data aceasta nu
numai ochii, dar $i urechile auzira raspunsul lui:
- l^a domnu’ doctor Munteanu.
Arata spre calul lui Tudor mut ca luna in singuratatea lui alba.

219
 - El l-o dus.
II batu pc grumaz.
- Acolo-i, la bolnita lui domnu’ doctor.
Ofta, cu semnul crucii.
- Sa ni-1 tie Dumnezeu.
Se aplecS din nou pana In prcajma Ingcnunchierii, saruta, fara s-o apuce
§i ridice, slrambandu-§i capul pc-o parte, mana recc ca cele de argint ale
icoanclor, - incalcca, apuca darlogii calului sur si porni cu plutonul lui
Tudor, pierzandu-se In iarna lui Cain $i Abel.

CAP. V

O culcara pc patul Mirunei. Dana sc lasa indrumata, dar nu luata In

brate, indcparlandu-l pc Alec cu o miscare automata a palmelor, de cate
ori cercase sa o ridice. $i nimeni nu bagase de seama ca nu numai suflctul,
dar c3 §i trupul ci sangcra mercu, lasand picuri pe zapada. $i iar, de pe pat,
cu ochii inchi$i, vasli cu palma spre ci, Indepartandu-i.
Alec $i Malvina plccarS In varful picioarclor. Rainase numai Miruna la
capataiul Oanei, neatingand-o decat cu privirea.
Fata Oanei slabise sever, fara de expresie, ca o sora de piatra a ei,
cioplita pe mormantul altui veac.
Frunlea Mirunei se Increlise. Neplansul Oanei o Infrico^a. Nu IndrSznea
nici s5 respire al3turi de t5ccrca de lang3 ca. In rastimpuri, Miruna dcs-
cliidea gura ca cci care sc Incaca, dupa acr. Ii bateau tamplelc, simtea o
fierbintcala in pleoape §i ca o imprejmuire stranie de somn cu ochii
deschi§i. §i ca era descult5 in papuci de noaptc si numai cu halatul pcste
c2 me§a. Frigul Incepuse odata cu glontul care spSrscsc fercastra si oglinda
Oanei. De-atunci crestea: pe fereastra si din oglinda. Nu-1 putea alunga. Se
gandi dcodata la copilul pe care-1 purta in ca - uitat dc-alungul noptii numai
in carnea ei - . si se temu: delaolalta si dimpreuna, pentru al ei ca si pentru
al Oanei. Abca atunci arunca o privire spre trupul Oanei, vazandu-i camcsa
uda de sangc. Sari de pe pat, sculurandu-si capul, frecandu-si ochii, treaza
cu ascutime, dar Inca nehotarala.
Rasuna o batae surda la u$a. Porni intr-acolo. Alec astepta un semn In
fata usii. Dintai o cerccta pe Miruna din ochi. Miruna ridica din umeri,

220
posomorajS, abea stapanindu-$i un oflat. Alee o apuca de mans tragand-o
mai la o parte. Vorbi in soaptS:
- Am telcfonat la sanatoria..
- $i? n-avu rabdare Miruna sa astepte, apucandu-1 de umar.
- Trac$tc!
- Slava Domnului!
- Slava Domnului! Am vorbit chiar cu dociorul Munleanu. L-a operat
la inima.
- La i-ni-ma! silabisi Miruna, acoperindu-$i gura ca o {aranca.
- Inchipuie§te-li! „Operatia a reusit“...
Alec reproducea cu evlavie stupids vorbelc laconice ale doctorului
Munleanu, ca un om din popor, cand cete$te cu glas tare o telegrama.
- .Dar prognosticul rezervat. Deocamdata bine". Ce facem?
- Co facem?
Fata nerasa a lui Alec se increti ca a copiilor mici si izbueni in plans,
acoperindu-si ochii cu palma. Plansul lui Tl porni si pe-al Mirunei.
Se revazurS rusinati, slergandu-si ochii cu manile.
- Sa-i spun? $opti Alee cu umilinta, la capatul plansului care-i cutrcmura
inca vorbele.
- Nu-nu! vorbi cu blandeta Miruna, dezmierdandu-i obrazul ud. Nu slii
ce fats ai! MS due cu.
Dar si ea trebui dintai sa-si stearga lacrimile §i sS-s'i invioreze fala..Abea
pe urma intrS la Oana, punandu-i mSna pc frunte:
- Oana, m-auzi? Vesti bune. Vesti bune, Oana! repeta ca mai tare,
mvSluindu-i obrazul cu glasul.
Din fundul orbitelor, pe pragul dintre doua lumi, ochii Oanei lucira
aspru, salbaticiti.
-T u d o r trSeste! li implants Miruna vestea, aplecala asupra ci, apu-
cand-o de umeri.
Se aduna in sccunde timpul pe care Dumnezeu l-a dal apelor cand le
vine dezghctul. $-abea dupS implinirca timpului, vorbele ajunsc in urechea
Oanei razbira pana-n departarea sudctului pierdul, regSsindu-1, oprindu-l,
chemandu-l indSral. Veni, cale de poveste, pana cand ochii fura din nou
albastri in dimincata obrazului.
- M-auzi, Oana?
Mana Oanei u apuca bralul.
- Papa a vorbit cu dociorul Munteanu. El l-a operat. Trac$te. E sanalos.
TrSeste Tudor, Oana!
O saruta pe obrajii prea albi, cu ochii din nou uzi.
Barbia Oanei tremura-tremura ca o pasare in ger.

221
 - Oncuta, ii vcrbi Miruna cu obrazul lipit de al ei; egti toata numai sangc.
Trebue sa te ingrijcsti. Hai, Oncuta, ccrca Miruna s-o induplece §i s-o
indemne. Gandeste-te la copilul tau!
Palma Oanci, automat, avu acela§i gest implacabil dc alungarc.
Dar Miruna o aduna subt brat, ridicand-o.
- Uite!
Ochii Oanei i$i mtalnirS sangele. O tresarire de dezgust ii acoperi fata.
Ajutata dc Miruna, se ridica din pat. O clipa i§i aduna puterile, cu pumnii
stran^i, cu dintii infipti fn buza de jos. Barbia ii tremura mcreu. Cu aceeaji
mi$carc a palmei o indeparta §i pe Miruna.
- Ce faccm, Oncuta? o cerceta Miruna, gata s-o prinda in brate le ncvoe.
Oana pornise spre odaia de bae, goniud-o pe Miruna dinspre ea. Intra
§i inchise usa, punand scut intre trupul ei si ccilalti. Dar Miruna nu pleca
de la usa. Lipita de lemnul ei, asculla toatc zgomotele, gala sa dea buzna
la ncvoe. Dc cateva ori auzi lucruri cazand, caci manile Oanei sc dezva-
lasera de ale vietii, inca in inghetul drumului pe care pornise. V3zand ca
inlarzie, Miruna plec3 de la u§a, incepand sa-i pregateasca un pat proaspat,
cu urcchea insa mereu atenta la zgomotele odaii de bae.
Dupa un timp, Oana ap2ru invclita in halatui de bae al Mirunci.
- S3-ti dau o came§a, o mtampinS Miruna.
Nu-i rSspunse. Se ducea spre u$3.
- Oncuta!
Cu aceeasi miscare categorica, Oana o indeparlS, inchizand usa dupa
ea. D e data aceasta insa Miruna nu mai rcspccta vointa Oanci. Se lua dupa
ea, oprindu-se iar in fata unei u§i inchise.
S-auzcau pe scara pa$ii Malvinei.
- Ce face Oane?
- Las-o. Am s-o culc.
-SU e?
- §tie.
- Bine, va las, - oftS Malvina cu melancolia resemnata a femeilor care
n-au stiut s3 fie mame.
Miruna sovaia. Se temea sa nu r2ccasc3 Oana in odaia cu fereastra
Sparta de glont; dar nici nu vroia s5-$i impue prezenta nedorita, int.elegand,
pe de alta parte, si pudoarea Oanci pentru tot ce apartinca numai trupului
ei.
Cand insa u$a se deschise din nou, sprincencle Mirunci sc imbinara,
bratelc se desfacura nedumerite pe cat reprobative. Caci Oana, pc care-o
astepta pentru palul pregalit, era complect imbracata, cu cadulita bru-
maric, blana, sosonii si manusilc.
- Oncuta, ai innebunil! Ce vrei s3 faci?

222
 Dar Oana trecu pe langa ea, ferindu-se. Tinandu-se cu manilc dc rampa,
cobora scara.
- Oncula! o ajunse din urma Miruna, apucand-o de mijloc.
- Lasa-tna, vorbi Oana cu $oapta ragu$ita. Ma due la Tudor.
Miruna se uita zapacita inainte $i-ndarat, ofta, $i spusc cu regret $i
dojana, solidara tolusi-
- Bine. A§teapta-ma. Merg cu tine.

CAP. VI

Sori(a Prie, Sora-primara a Sanatoriului Munteanu, $i Stancuta Brotc,

Sor5 numai, erau amandoua din Sali$te unde fctclc-s cam dinspre randu-
nica, §i fiinclca-ssprintene, la joe abea ating pSmanluI, §i fiindca-s in vest-
mant ca celelalte-n pana, cum spune §i strigarea lor:

Salifteanca-i rfindiuuca.
Cdnd se-ncinge,
Ncgnd cade
Albu-nvinge.

AJbul invinsese altfel in Sori(a Prie §i Stancuta Brote, caci iala, aman­
doua devenisera in slraiul Surorilor credincioasele doctorului Munteanu.
Subtiri amandouS, adica sub(irele, cu gene nazdravan negre §i mani ca
aripa de iuli, tot inspre randunica erau in sanaloriul cu parcti de faianja
albastra, agere in mi§c3ri, fragede in gropitele zambirii 51 u.surelc la mers:
cu dantuire parca in pasul harnic.
Dragi tuturor bolnavilor, pe plac ii fura §i lui Tudor de cum avu putere
S3 vada obraji in nourii care-1 imprejinuiserS si-1 aduscscra din sala dc
operatie. Ele doua il culcasera in patul camerii No. 3, ridicandu-i speteaza
mobilS, potrivindu-i peine subt cap §i sul subl genunchi, ca sa-i ftxeze
pidoarele, sa nu lunecc.
TotuI era simplu, curat §i potolit in camera No. 3. Dulce la vaz, faianta
paretilor p3rea nalbastrita de clopolele Pa$telui. Asternutul §i rufele erau
atat de albe la miros cS pareau imparta^ite.
Fruntea lui Tudor nadu§ea necontenit. Dar Sorila Prie veghea §i asupra
fruntii.

223
 - Cum te numesti, Sora? o ihlrebS Tudor cu glas soptil, umezindu-$i
buzclc uscatc.
- Sori{a Pric.
Silabcle numclui, Pri-e, amintcau dc altcle, venite cand incepc prima-
vara.
Albastri, ochii lui Tudor se indreptara cu aceeasi intrebare $i spre
p3rechea Soritei.
- Eu Stancuta Brole.
Tudor inchise ochii cu zambcl, I3sandu-se pe maniie lor. Sorila ii puse
tcrmonictrul in timp cc St3ncu{a ii d3dca vitamina C. Dar el abea b3ga de
seamS. §i numele Surorilor si incaperca tacerii albastre Ii aduceau in amin-
lire o preajma de copilarie. Durcri inca n-avca. Nici trccut, nici viitor. Era
acolo dupa mare furtuna, aruncat pc un alt taram, fara putere, supus, oprit,
abea al lui.
- Cuminte!
Cu-aceasta vorba cazuse bolnav la Vorniceni subl ochii Domn'uei, in
etacul ei, odinioara. Tot ce sc intampla acum, deji nou, capata vechimea
de-atunci, parand ca apar{inc trecutului reluat.
§i doctorul Munteanu era acolo, asezal mai la o parte pe un scaun, dar
fara de lenirea color care se odihnesc dupa sfortare. Tot drept si incordat,
cu atitudinea capitanilor de vaslasi la intrecerile de barci lungi. Privea §i
ritma mi§carile conjugate ale Soritei $i Stfinculci.
Sorita scoase termomelrul, aducandu-i-1. 36.8°.
StSncuta potrivea pe pieptul infasat impletitura lubulara semirigida de
aluminium a aparatului de racire - doctorul nu ingaduia in sanatoriu nici
pungele de ghiata, nici sticlele cu ap3 insuruband un capat al tubului in
robinetul de ap3, introducandu l pe celalall in gaura canaiului.
- Soluseptazina.
Doctorul murmura ca pcntru el. Fara sa intrebe nimic, Sorita aparu
peste cateva clipc cu seringa. O flamba. Stancuta il descoperi pc Tudor
numai in dreptul coapsei. lntepatura il lacu sa deschida ochii c-o stram-
batura. Dar nu v3zu decat gropitele Soritei: dc fetila prinsa c-o pozna.
Inchise ochii. Doctorul ii lua pulsul, palpand u§or artcra radial3: 92. Apoi
i§i scoase ceasul, observand ritmul §i num2rul respiratiilor.
Sorita pleca, suflata parca de vantul barcilor cu panze, lasand-o numai
pe St3ncuta.
In lacerea deplina, de apa luminos adorrnita, doctorul Munteanu nu se
despartisc de inima oprita, cusuta $i pornita de maniie lui. O privea in cutia
cu chip a vietii. Nu se uita la Tudor. Ii vcdea inima, c-un fel de porunca
ritmica in toata fiinta lui incordata, care-1 facea din ce in ce mai asemanator
cu capitanii echipelor de vaslasi.

224
 Doctorul se temea; dar o teama schematics, ordonatd, localizata in
freer, paralela cu vitalitatca lui, care n-o acccpta, cum nu acccptase nici
moartea lui Tudor cand hcmoragia se dezlantui.se din rana inimii. .
Se pornise un slraniu dialog tntre „da“ $i „nu“ in craiiiul doctorului.
Nu. Nu (in firele de sutura, trei de catgut §i unul de matasa, cedeaza
inainle de cicatrizarca plagii, provocand o scurgerc de sange in pericard,
comprimand inima, ingreuindu-i sau oprindu-i bSt.iile.
Da. Vor tine. Le-am avut in mana. Erau tari. Le-am cusut solid.
Nu. Nu va rezista inima in care a patruns un cutit murdar. Miocardita,
endocarditS, pcricardit2 : septice.
Da. Va rezista. Crcd in linercta lui, in sangelc lui niai mull decat in
soluseptazina.
Nu. Nu va putea suporta complicatiile de la distaula: pneumonic sau
scpticemie.
Da. Le va evita sau Ie va invinge.
Fruntea doctorului nu se incretea, caci dialogul dintre ego si alter-ego
nu era o fermentalie a indoielii, ci lupta dintre categoricul unui cuncret
negativ- nu - care simplifica brutal posibilul, dinamizandu-1, si categoricul
unui concret pozitiv - da - care-1 oprea masiv.
Indoiala c orizontala, lupta e verticals.
Chiar pe marginea faptei, doctorul ramanea tot om de actiune.
Ridicantlu-se de pe un scaun asculta indclung cu stetoscopul, care-i
alarna de gat, inima lui Tudor: balea clar, elastic, exact.
Tudor adormisc, cu capul inclinat pc-o parte.
Doctorul facu un gest boltit peste cel adormit, pccetluindu-1 auloritar
cu ridicarca palmci calrc Stancuta Brotc care dc vcghe la capatai inlclcsc
porunca de tacerc; apoi ie§i in varful picioarelor, incliizand 115a cu g:nga$ic,
cum i§i inchide violonislul cutia vioarci, dupS ce-a cantat.

CAP. VII

Pornirea Oanei dc-a ajunge la Tudor invinse toate piedicile casei: in

tScere. Dupa schimbul de cuvintc cu Miruna, i§i continuS drumul pe scara,
ivindu-se in ochii color ce-o vedeau culcata, gala dc plccarc, cu caci 1;13,
blana $i so$oni. Se a$eza pc un scaun, ajteptand-o pe Miruna. Nu spunea
nimic. Ochii ei nu se uilau la nimeni; priveau in sus, pe undeva. Venea
dinspre ea alata invSluire de tacere incat toate amutc.au ca in biscrica.

c $ - Tudor O a u r Alan, vol II 225

 Malvina se uita disperata la Alec, aratandu-i prin gesturi c3 e nebunie
sa te incumcli pc strazile Bucurestiior intr-o aslfcl dc zi. Avca drcptate.
Alec §tia. In afarS de impu$c2luri crau $i alte semnc. Nici laptareasa, nici
baiatul cu ziare nu venisera, desi ora aparijiei lor zilnice trecuse dc mull.
Glasurile oltcnilor nu mai rasunau, lasand un gol spatial in viala diminetii.
§i nici Franl, jofeurul lui Alec - adevnrat cronometru - nu venise sa prega-
leascS automobilul din garaj penlru cursclc zilnice.
Dcsigur ca Malvina avca drcptate. Alee fnsa o privi din nou pc Oana -
biata fetilii! - §i renuntand de a sc mai radc inacar, porni cu graba la garaj
sS scoat2 automobilul.
§i Malvina renunta la tot, pana $i la bac. Vilma ii adusc imbracaminlea,
alcasa dup2 capul ci, si Malvina, pentru intaia$i data in viala ei de femcc,
se iinbraca fara oglinda, ncstiind ce pune §i cum pune pc ea, in antrcul casci,
cu ochii mereu la Oana care §cdea ca inlr-o gara dc refugiu.
Automobilul condus dc Alec fara manusi - un fular inliStat din cuer
tnlocuia gulerul §i cravata —, ii ducea pc loti: Oana in fata, langa Alec,
Malvina §i Miruna la fund.
De pc la ferestre, vecinii sc uitau cu fruniea mcretila la limuzina in care
erau trei femei cu blana si nici un militar. Alec vSzu si regreta ca nu-si luase
revolvcrul Dar in definitiv... Era la o limita dc sine pc care poatc cS expresia
„va banqiie", patctic adancila, ar defini-o.
Stazilc erau incordat puslii. Rarii trccatori mergeuu cu fereala, ca noap-
tea, pc o poteca dc codru. Da-da, era o noapte m lumina vielii, vecina cu
ceasul strigoiului.
I-a un colt dc strada un camion rasturnat ardca fara dc nimeni fmprejur.
Tramvaele nu mai circulau. §inele pustii spereau vidtil geometric al
bulevardului ud in dczghetul iemii.
Bolid, o motociclcla aparu $i dispSru, detunand.
Dar co§mar fu mtalnirca cu tankul. Aparu ca ura devenita altaccva,
dincolo de om §i impelriva lui, bloc ghintuil, cu vile/a taratoare, cu priviri
de tun, vestind inloarcerea in preistorie sau inlrarea in Apocalips.
Malvina-si acopcri uchii cu manilc.
De pc acopcrigul unci case rasuna mat o impuscatura. Din goana Alec
arunca o privirc. Vazu un brat imins s-un revolver automat. Pentru cc
tr2geaV In cine? §i de cc? Ma otnulel...
Dar intrebarile erau inutile. Tolul se intampla pur §i simplu, oricum,
oricand. Absurdul Iragea o lot eric a lnorfci. S-acolo norocul era pre/enl.
$i ghinionul.
Aiec evila tolu$i anumite strazj, abatandu-se din calea grupurilor com-
pactc, atenl la toatc zgomotdc premergatoarc, gala deopotrivS sa acxele-
reze sau sa franeze.
Lang2 cl Oana abca $cdca. Naintca si in jui ul ei era numai lum; flacara,
singura, ardca din ca spre Tudor. In coapsele ci viala sc zvarcolca, daudu-i

226
un fel de rupcri dureroase. Dar nid un gemftt nu ie$ca din biizele ci. N-avca
dccat un singur glas pcntru un singur cuvant: Tudor. Taccrea §i gura ci
numai pc-accla II vor spune, peste odiosul trup. Toala era numai trudu si
Inclestarc. Uneori durerea din sale se aschia pana-n piept. f$i ap3sa gc-
nunchii unul Intr-altul, strangea dinpi, pumnii, Isi ghemuia spinarea $i rabda
cu lAmplclc ude dc sudoare.
Un zid §i o padure dc crengi opreau ora?ul la holarul sanatoriului cladit
pe o vechime mai Inalla a Bucure§tilor.
Fara sa descliida poarta, porlarul Intrcba:
- Cc doriti?
- Sa vorbim cu domnul doctor Munteanu.
- Pe cine sa anunf?
„Pe Oana“ raspunse gandul lui Alec Inuintea vorbeicare §ovaia.
- Pc doarnna AJcaz.
- A§tcptap sa tclefoncz.
„Pe doamna Alcaz“ repeta cu mirare gandul lui Alec la poarta sana­
toriului. Inlr adevar, pe doarnna Alcaz, caci pe Oana - pierdula alaturi dc
cl - numai acolo o putea regasi. Indaratul porpi inchise.
- Poftip.
Poarta se deschisc. Automobilul iuneca pc alcca asfallata, pc subt crcngi
care faccau bolta.
In fund, acoperit o clipa §i dcscopcrit de zborul unui card de ciori,
sanatoriul sc ivi ca o mSnastirc.
Se scoborara. Miruna vru s-o ajute pe Oana, dar accea§i mi§care a manii
o IndeparlS. Crispala, dar dreapta, urea treplclc, In lrunlea cclorlalii.
Alb din cap pana-n picioarc, luminos In posomorarca zilci, doclorul
Munteanu izbueni pe prag, Intampinandu-i cu bratclc In I3turi, Inlr-un gcsl
de Imbrapsare, cu picptul bombat 51 zim(ul tiinplor Inlrczaril prin buzele
Intredcschise.
-T u d o r doarnne. Bine-ap venit. Buna dimincafa ia top.
Cu cl abea §i cu vorbclc lui - fumegau Inca pc prugul casci albe In care
era viata lui Tudor dimineafa, desprinzandu-se din noapie, Incepu.

CAP. v m

—Poftip In salonul dc primirc. E si sotia mea.

O clips numai ochii doctorului se oprira asupra Qanei care sc Indrepla
cu ceilalp Incotro le arata bralul Intins.
- Oana ramanc cu mine.

227
 O lua de mana, desprinzand-o din grupul care intra in salon, §i a$tepl2
pana ce usa sc fnchise.
- Hai.
Se opri cu Oana in fata camerii No. 3, vorbind brusc.
- N-ar trebui...
Tinand-o mereu de mana, ridica aratatorul celeilalte sprc ca, cu dojana
afectuoasa.
- Tudor doarinc. Arc nevoe de linisle absolul3. Ne-am inteles?
Capul Oanci se pleca. N-o mai durea riimic, dar inima devenise cascada
grea pestc inghetul subit at sfasicrii coapselor.
Doctorul intredeschise usa, se incredinta ca Tudor doarme §i abea
atunci mgSdui §i Oanei sa-l priveasca.
Abca i! va/.u in dcp3rtarea palida a somnului c-o sora la capalai, o Sora
care nu era Oana, - dar il vazu trSind, cu obrazul lui, cu buzcle lui, cu
fruntea nadu§il3; si intr-o respiratie de inec, sufletul Oanci se odihni o clipa,
dcspovarandu-sc de viata lui Tudor, pc care ea singura o purtasc pana
atunci.
- Ajunge!
Oana mai avu putere sa faca semnul crucii asupra lui, inainte ca doctorul
s3 iuchida usa; apoi irupul i se fransc ca pentru o matanic adanca.
- Ce-i, Oana?
Prhirea doctorului, prietenoas3,'dcvcnca medicala, c5patand alta inlen-
sitatc, recapituland loate datele despre sarcina Oanci pe care-o examinase
nu de mult, pc la mijlocul lui ianuar.
Oana se dezdoia, cu fa(a supta, acoperindu-si buza de jos cu dintii. On
geamat abca st3panil ii insotea cforiuf dc-a G din nou dreapta.
- Ai crampc?
Vru sa r2spuud3, dar durcrea ii inclesta din nou gura, inchizandu-i §i
pleoapcle.
Ca oricand Sorita Prie a$tepta prin preajma doctorului. Era atat dc
nbisnuil s-o chcme numai c-un seinn incat il facu inainte de-a o vedea.
Sorita rasSri lang5 Oana, luand-o dc brat c-o energie atal de sprintena ca
evoca mai mull rccreatia scol3ritclor dccat sanatoriul. Cu ea §i cu doctorul,
mai mull dusa dccat ducandu-se, Oana ajunse in sala de consultatie, unde
doctorul o intinse pe canapca, cu binisorul, in timp ce Sorita o dezbraca
indemanatec, fara s-o zdruncine.
§i iara$i, ca si iutaia oar2, cand venise la doctorul Munteanu insotita de
Tudor, sufletul Oanci sc desparti de trupul dezv.lluit si cercetat cu de-
amanuniul. Durcrile cresteau, ramificandu-se in carnca vuicanica, dar ciu-
dat, tocmai pc aceasta masa de sufciintS si umilinta sufletul Oanci regasea
un drum pc care intalnca numai bucuria de-a fi cu Tudor. II simjea alaturi,
ca atunci cand plecascra dc la doctor, indragosliti copilaresle unul de altul,

22S
zburdand pe strazile ninse. fi sunau in urechc versurilc de-atunci, ca zur-
galaii unci sanii de Cr?dun:
5(? ciprinda un chibril
Baba de la gcam
Ca s8 vada cum eu am
Sa te compromit.
§i era o sclipire de ras in nevoia de bocel a trupului chinuit.
Buzele Soritei vorbira aproape mut, numai pentru ochii doctorului:
- Sa prepar pentru evidare?
Capul doctorului avu o (rcsSrire indarjit?.
- Nu.
fntrebarea Soritei articula o iminenta. Dar doctoriil nu accepta niinic
exterior vointei lui. Murmura, tot ca pentru el, un fcl de telcgrama urgcnla.
- Treizeci de picaturi de pasiflorina. O injectie de troparina. Camera
No. 17. Sora Nuti. lJni§te absoluta.
I§i scoase manugile de cauciuc.
Dupa ce acoperi trupul convulsiv, Sorita cuprinse pe Oana de gat,
ajuntandu-i s? se ridice. Oana deschise ochii, regasindu-si trupul ?i pe cci
de-acolo. I§i aduna suflarea.
- Ce s5 fac?
Doctorul o apuca glumet de varful nasului.
- Ce face ?i Tudor. Sa mi te culci indata si sa dormi.
- Aici? intreba Oana cu singura prcocuparee de-a nu fi departe de
Tudor.
- Fire$te c-aici.
- Bine, oft? Oana.
$i parc-ar fi spus: multumesc. ■

CAP. IX

Telefoanele nu mai mergeau.

Lumca era anuntata prin radio sa nu iasa din casa.
Viespuiau semncle de intrebare, posomorand obrazul vietii.
Obloancle magaz.inelor erau trase; cafenelele, pustii; strazile, moarte.
Straniu, ca §i in noaptea cutrcmurului, clopolul unei biserid balu pre­
lung §i pare? alaturi de Dumnezeu, f?ra ca nimeni sa §tic cine si de ce i-3
pornit limba.

229
 Rasunau in raslimpuri alarmele pompicriior. Uneori t3ccrca se aseza
ca-n toi dc noaple, dar liccare-i aseuita adancul cu atata ingrijorare indil
parca auzca vuetul de marc al mul(imilor revarsalc, care uneori nu-i dccat
al sangelui.
Sanatoriul plutca ca o area inchisa pc apclc potopului. Caci acolo via{a
avea un slSpan absolut.
Imprejmuit de fapturi purificate prin alb, doclorul Munteanu opera:
dintai un bazedov, apoi o vezica biliara, exlirpata, apoi un cancer uterin. In
pauzcle dinlrc operatii, Sorila Pric ii aducea vesti despre Camera No. 3 si
camera No. 17. In camera No. 3 era „inima“, In camera No. 17, „hcmo-
ragia“. Toale camerile se sebematizau asli'ei, grupandu-sc sinifonic in min-
tea doctorului Munteanu. Le urmarea simultan pe toate, prin intermediul
Sorilei $i al celorlaltc surori, subordonate ei. Sorila insa stia sa discearna.
Informaliile ei sumare aduccau doctorului numai faptele carc-l interesau,
Intr-o ordinc preferentialS.
„Inima“ se tre/.ise... -
- Smite o jena respiratorie, un junghi in di cptul coastelor rczecate si o
arsura.
- Antalgina §i dilaudid. O ceasca de laple de migdale. Somn.
„Hemoragia“ nu adormi.se.
- Contractile uterine uu cedeaza...
Sorita simjea ca doclorul lupta cu imposibilul. Dar cuno$tea deopotriva
§i indarjirca Iui impotriva avortului. De aceea se abatu - fcmecste - dc la
informalia strict medicala, adaugand cu o lucirc de zambel in genele negre:
- Intreaba mereu dc Camera No. 3.
Caci in camera No. 3 era cca mai frumoasfi victorie a doctorului.
Gandul doctorului insa nu plcca din camera No. 17. Hemoragia abun-
denta si tenacitalea conlracliilor uterine prologau un avort imincnl. Dar
orificiul intern aJ colului era inca inchis. lncercasc o injcclic de troparina...
- Hm! Troparina! ricana doclorul.
In gura Iui medicamcntelc erau nume de netrebnici cu care era con-
strans sa eolaboreze. Lc evita cat putea, dar n-avea incolro, intocmai ca
generalii sili{i s 2 accepte imixtiunca diplomatilor.
Camera No. 17 - la etaj - ii increlea fruntea. Caci acolo, dc o parte a
patului era troparina, dcstinata sa franeze contractile uterine; iar de allii
parte, chinina §i postlobina, gata sa precipile avorlu), inlesnindu-1. §i-n faia
lor - exterior lupiei - el, cu doua mani inutile. \ ’edca cu o intensitate
halucinanta orificiul intern deschizandu-sc, sacul amniotic bomband in ca-
nalul cervical, §i copilul Iui Tudor lepadat ca o simpla lumoarc.
- Ce-astepti?
lntr-adevar Sorila astepla ccva dc la el: chinina si postlobina, dczlcgarca
suferinlci zadarnice, accclerarea inevitabilului.
- Nu-i dai nimie, holari doclorul incruntat.

230
 —Sufera! gopli In jos, cu gcnelc plecate, Sorila.
- Sa lupte! Sa luptali toate pcntru copilui vostru! Du-tc.
Se spala din nou pc mani, indclung, pana la col. Apoi manile intrara ude
in manusilc dc cauciuc, obrazul disparu subl mascii, si aslfel, scafandru alb,
sc afunda din nou in lumina ncsolarS a s3lii dc operatic, unde subl ocliiul
spectral al lampii scialitice, alt trup intins, simplificat de campul operator,
astepta seringa, bisturiul $i darui durcros al victii.

CAP. X

E o surpriza sa gasesti o soba patriarliala intr-un sanatoriu modern.

Soba din salonul dc primirc era de altfel singuia din sanatoriul incalzil cu
calorifer. Prezen}a ei acolo dovedea numai ca docloru! se gandise 51 la so'.ia
lui ciind i$i conslruise sanatoriul. Caci sotia doctorului avea trei prielcni:
lampa, fereastra si gura sobei, adica lumina si caldura devenite obraz vecin
cu tampla. Acasa niai avea inca o (Score: pe Ormuz, molanul dc Angora,
cu ochi de candela. La sanatoriu insa, de cate ori imprejurarilc o aduceau,
acolo i§i petrecea lim|)ul - vara, la fereastra dinspre tei; iarna, la gura sobei
- fSrS grabs. Si doctorul stia ca acolo nu-i singura. Caci pentru un om
deprins cu cartilc sfinte, o fereastra, o lampa sau gura sobei, mai mult decat
ceva, sunt cineva, o prezenja, o inso{ire iatru sine
La gura sobei o gasira Alec, Malvina $i Miruna in clipa cand doctorul
Munteanu ii despard dc Oana. Se adunara si ei acolo, cauland o caldura in
ziua frigului care incepuse cu o fereastra sparlii §i cu cioburile unei oglinzi.
Fotolii adanci cuprindeau trupul, lcnindu-1 spre odihna. Nu s-auzca
decat frunza de laina a tacerii. Nimic altaceva. Sanatoriul era tacut ca o
ntoschee. Pc coridoarc, surorile ajtareau 5i dispareau ca nnurii lunii plinc,
miscandu-se parca fara ponderea pasului, purtate de vant. Ochii vorbeau
mai mult decat bu/.ele. Getnelele nu ie§eau din odSile lor.
Cu glas potolit $i cuvinte exacle, sojia doctorului lc istorisi operatia lui
Tudor - urmarita §i dc ca dc la fereastra special construita pentru studentii
la mcdicina comenlala apoi dc asistentul doctorului. Nu le ascundea
nimic. Tudor murisc §i inviase prin inima oprila pornita.

231
 O ascultau la gu: a sobci - Iocul pove§(ilor - inspSimantati dc peripctiile
opcratiei; dar stiir.d mai inainte dc sfarsilul povcslirii ca Tudor traeste, cii
viata a invins, cioburile oglin/ii i$i pierdeau puterea, Iasandu-le in sfarjit
clipe de odihna.
Nu fntreba niincni dc Oana, caci Oana nu putca fi decat alaturi dc
Tudor. Iar MLruna care $tia mai mill! decat ccilalti, stia dcopotriva ca
doctoral Muntcanu e cu Oana.
A$a ca, oricum. timpul dc la gura sobci venea ca o destindere dupa o
astfel dc noapte.
Pc ncsimlite Malvina adormi, ca-n tren, rapusa.
Ccilalti tacura.
O musca dezmorpta dc caldura sobci incepu sa bazae: ca-n vremurile
bune cand viata, crulata de gloanle, se plangca si dc muste, dramati-
zandu-Ie.
De§i treaz, pentru Alee sornnul Malvinci era un fe ld c odihna. Se-
ndeparta treptal de absurd, tneepand din nou sa crcada in logica. Gandul
sc opri o clipa asupra trupului, regretand ca c ncras §i fara de cravata.
Flcacuri! Dar iata ca nu putca rcnun(a la „flcacuri“. Si rcvenirca acestci
futililatf in loc sa -1 nemultumeasca, dimpotriva, il rcconforta, cum sc intam-
pla cu revenirea gustului dc tutun dupa o maladic care fi I-a luat; pofla
tutunului afirmandu-fi san2tatca mai mull dcca! naravul.
Nici Miruna nu putca sa doarma, de§i tolul era indemn la soinn. Sc
gandea la Petru§. Numai el mai era in prinicjdiile de-afara. Parca il uitase.
Cioburile oglinzii ii abaiusera gandul spre Oana si Tudor, absorbindu-i-1.
Acum era din nou cu Fctrus in necunosculul de-afara. Gandul se ducca la
el —undeva —$i iar venea, f2r2 sS-i aduca nici o veste, dar nici nelinistind-o.
Era o ciudata cumpan2 in ca intro musfrarc s> bucurie. Se gandea la halul
Oanei de-a lungul nopfii si prin contrast „placidilatca“ ci - vorbS dc-a
Oanei - ii aparca ca o nesimlire.
S3 fie oare optimismul, sau mai exact, nepcsiniismul, ncsimfirc? Nu-si
dadea bine seama. Oana era mai nervoasii decal ea, mai imaginativS, trans-
mitandu-i uneori si ei anxielalile care o cuprindeau. Poate c2 cioburile
oglinzii o imprcsionascra mai cu seama din pricina Oanei. Dac2 glon{ul ar
fi spart oglinda ci, ca ar fi excla'nat: Prostii! si ar fi maturat gandurile rele
odata cu cioburile.
Oare? Sau poate ca in realitatc u$urinia cu care acccptase superslifia
pentru Oana nu era decat un mod de-a se apara pe ca, Oana devenind un
fel de abces dc fixafie al adversitatii...
Fapt c...

232
 Acesl „fapt e“ punea capat unui joc dc oglinzi fara sfarsit, care pe-o alta
decat Miruna ar fi pasionat-o in sine, dandu-i - indiferent de natura rcznl-
tatului obtinut - satisfac-fia de a fi subtila $i complcxa. Sancho Panza c
hotaru! dc la care incepe Don Quichotle. Miruna nu-1 incSlca.
...Fapt e cS evita sa-§i faca sange rau. Mostcnise darul crutarii de sine
de la pSrinti. Ponoaselc nn ocolisei a casa lor modesla. Dc cate ori le cadea
cate unui, mama ei ofta: Trece $i asla. §i trecca.
Poate ca pcsimismul temperamental nu-i decal prelungirea in viitor a
unui necaz. consumat, iar optimismul e localizarea in trecut a unui rau
intamplat.
In liccu, Mir una i$i gasisc singurS deviza cu care sa invinga lungimea
timpului $colar. Spunca: Dupa luni vine sambatS. Caci intr-adevar, era
de-ajuns s5 treacaluni, cea mai impotmolit2 z.i a s&ptamanii, penlru ca zilcle
celelalte sa se invecineze grabnic cu ajunul duminicii, devenind sprinlene.
II iubea pe Petrus, de$i nu tremura pentru el ca Oana penlru Tudor.
C2ci inlr-adev2r, ea nu tremura dccat pentru cceacc enr, nu si penlru ccea
ce puteafi. §i daca era, n-avea de-ajuns timp pentru tremurat, c 2ci atunci
mai ales trebuia sa fac2 ceva, invingandu-si tremurul.
lata: acum Oana era cu Tudor; raul trecuse.
Alla in locul Mirunci s-ar fi gandit: Poalc cS acuma vine randul mcu.
Ea insa se odihnea cu mcredcre, asteptand vesti de la Petrus, l?i dadea bine
scamS ca inccrcarea de-acum era §i o experienta pentru viitor. Razboiul
batea la u$a. Razboiul, adica despartuea fara termen de sublocotenentul
Danescu. El langa moarte; ea acas2. Slava Domnului, iata ca rezista. Caci
ca ca ea, dar in ea incollise o vinta noua. De cand §tia ca va ti mama, gandul
copilului n-o mai parasea - dc$i aproape nu vorbea despre cl - lasand
treptat lot restul in umbra. Se hranea cu stiicleta: pentru copil. Se plimba
in fiecarc zi, pc ori$ice vremc: tot pentru el. $tia ca sanStatea ci e cea dintai
hrana a copilului. Si-o ingrijea cu sfintenic, fiind severa cu ca cum nurr.ai o
mama poate fi cu copilul exterior. $tia ca in curand maternilatca va deveni
vizibilS, oricum mortificand cochetSria bftrbatuiui pentru femeia lui. Vedea
cat o face sa sufere pc Oana obsesia balon2rii caricaturalc. Ea in.sa era
allfel. f§i a§tepta copilul cu alata mandric §i cu-atata ncrabdare incal nu
vedea in crest ere a pantccului decat apropicrea intalnirii cu cl. fndepartarea
—posibila - de Petrus, nici n-o prcocupa maear. Penlru Petrus avea de-
ajuns timp s2 fie tanar2 frumoasS. Mai astepto dumnealui!
Trecuse o noaptc grea. Slava Domnului, nu racise.
Acum toate sc limpezeau. Petrus va veni cand va suna ceasul acela...

233
 Nimic nu trebuia sa tulburc lumina din ea. Sufictul ci era eel dintai soare
al copilului.
Simli deodata mana lui Alec pe frunica ei.
- Ce frumos surazi tu! l^a cc te gandeai?
—La nimic rau!

CAP. XI

Ca oricarc altul, doctorul Munteanu facca o pauza Intrc munca diminclii

51 cca de-apoi, acordandu-ji cxclusiv lui accst rastimp. Se Intampla totusi
ca cincva din personalul sanatoriului s3-l cautc tocmai alunci. Numai Sor'Ha
pulea sti unde-i. Intrcbata, raspundca prin doua gesluri: cu capul in laturi,
ceea cc insemna ca a plccat acasa; sail cu ocliii in sus, ceca ce insemna ca
e in foisor. Acolo nu-1 ajungea dccat glaxul Soritei la tclefonul interior,
numai In cazuri urgente, care nu puteau 11 solutionale dc asistent sau de
interna.
$i drumul spre foisor era neobisnuit. Te suiai In pod, urcai apoi o scara
din fund, Impingcai o trapa, urcai din nou treplete unci scari in spirala,
inchisa intr-un turn Intunecos, §i inlrai intr-o incapere dc zid gros, varuit,
cu podele de lemn, bolla si geamlac intr-o parte. Pulinul dc-acolo vcnca
din Ardcal: un pat (aranesc, 0 icoana, o masa. un lampascl, o biblic si un
fluer. Numai luneta aslronomica venea din aita parte. Iar tclefonul era
acolo, f3ra sa fie dc-acolo.
Ar II putut desigur sa-.si consLruiasca 0 incapere tot doniinator inalta,
dar altfel acccsibila dccat accasta: cu ascensor dc pilda, sau cu scara usor
de suit. E l Insa ceruse arhiteclului si incaperea $i drumul, fara s5-i explice
Nici lui, nici altuia.
Podul poate fi un loc al easelor, dar mai c si un drum al copilariei. O
trapa ridicala iutr-un fund de pod c o taina. Trcplclc In spirala Intr-un turn
intunecos nu-s decal pa$ii furi$afi in clopotnila inlcrzisa copiilor. Iar dc-
asupra e locul clopotului dc unde ametesti privind, la Inaltimea varfului de
plop $-a zborului de pasare.
Poate ca omul (ara copii 151 gasea acolo fiinta copilariei. Luneta astro-
nomica era si ca o juc 2rie: prin ea ocliii copilului muresan vedeau mai de
aproape stelele dc-acasa.

234
 $i niai era inc3 ccva In incaperca care pnnea o tichie de absurd pe casa
Stiintci: un flucr din copilarie, uscat dc-atafia ani de taccre §i un pumn
sculptat in radacina de copac, detunalor de putcre.
Altaceva nimic decat sufletul.

*
* *

- Nimcni nu par3se$te sanatoriul.

Cu acestc vorbe care pecelluiau poarta, doclorul isi incheiase munca dc
dimineata, disparand din ochii Sorilci. Cate o sora li auzi pasul cunoscut la
un etaj, la altul; apoi intr2 in pod, dcsparpndu-sc de cei din vale. Ducea cu
cl, drept merindc, o ceascS cu laple.
Aprinzand lantcrna elcctrica, inchise trapa la loc, sui treptelc intor-
tochiate, fSra sa gafae, si ajunse la cl.
De obicei se intindca pe pat cu fata in sus, intre somn si trezie, stand
asa un timp. Apoi isi bea cu incetul laptele. Pc uuna nu mai facea nimic.
Statca locului, neclintit. ca un clopot in clopolnita lui, sau se plimba f2 ra de
nici un scop, intr-o stare dc vacuitate, care dadea anilor transparent apelor
de munte, invecinandu-1 cu nrice amintirc de-acasa, a$a cum voia intam-
plarii i-o scotea inainte.
Dar astazi nu mai era singur.
Inainte de-a porni spi c foisor vizitase Camera No. 3. Tudor, dupa injcc-
lia cu antalgina §i dilaudid, adormise din nou. Dai camera No. 17 de la etaj
n-o viz.itase. Tocmai liindca stia ca Oana sufera. Sa sufcrc. Trecusc mai
departe. Dar camera No. 17 se agajse de cl ca o ata de paianjen, venind Cu
el in foisor.
Calcandu-si deprindcrca de-a se odihni dintai, incepu sa se plimbe. Dar
o plimbarc agitata, pc care spatiul ingust si sonorilatca Incaperii boltitc o
sporeau inca.
Mai ales acolo, in inal[imea dc biscriea, sarcina Oanci isi pierdea earae-
terul ginecologic, devenind o patcfica realitale uruana. Un copil, odrasla a
lui Tudor §i a Oanei, putea sa fie sau sa nu fie.
li veni in minte - c-acolo aminlirile-si facusera cuib - o verb a de-a
mamci lui, intr-o zi cand, plod, c3zusc eu ereanga cu tut din nuc, scapand
teafar. Dintai maic3 sa nu dcschisese gura, dar isi facusc sernnul crucii.
Abca catrc scar2, la culcarc - ca era inceata la pomirea vorbei ii spusesc;
- Si cand erai mic era sa te pierd. Tot El te-a scapat.
- Cine?
Maica-sa i$i facusc sernnul crucii, cu matanic adanca, la icoana din
parctc. Poate c3 era tocmai icoana asta, venila cu cl pestc munti.
Maica-sa credea. Copilul din pantcc era pazil dc putcrea unui trup al
bisericii. Femcile dc azj crau subrede. Fugeau de suferinta sfintita a

235
maternitalii. Copilul din ele era pedcapsa dragostii, nu raspiata ei. Traiau
fara rad?cini. B3rbatii la fel. Viteza ucidca adancul. Grabifi in clipe, i§i
pierdcau eternilatea. Icoana e fercastra Iui Dumnczeu in casa dc lut. O vad
unii, dar dne sc uita pc ea?
Da-da, era nevoe de rSzboi. S3 vie din nou moartea inlrc oamcni, sa le
aduca amintc dc viata.
Gandul cerca sa fuga dc camera No. 17, dar nu izbutea. Auzca gemelele
Oanei. O vedea zvarcolindu-se, suferind durerilc facerii, far?, ca la capatul
lor sa inceapa o viata. Pagii doclorului fugeau. Dar auzea si vedea mereu
cc se intampla in camera No. 17. De catcva ori dadu sa intinda mana spre
tclefon, dar se opri, inter/icandu-si acest gest de invins.
Doua camere, No. 3 $i No. 17, doua talere: intr-unul Tudor, intr-altul
Oana. Lui Tudor 2 oprise moartea cu manilc. I se p3rea c3 i-ar da-o tot cu
manile Iui daca nu oprea avortul Oanei. §i nu putea face nimic decat
s-a§teple §i sa spere - cu ochii la icoana, nu la manilc lui - in timp ce Oana
se zvarcolea.
Telefonul sun3.
§tiu, inaintc de-a ridica receptorul.
- Da. Ascult.
Glasul Sorijei se in?Ua in foigor cu sangc, ca gi palma ridicata a lui
Tudor, cand se oprise calare la poarta.
- Hemoragia a crescut...
- Bine. Vin, ii curma el vorba inccputa.
Cu o singura privire igi lua ramas bun de la celc dc-acoio. Si nimic nu-i
paru mai trist in aceasta zi a sangelui varsat, decat fluerul de pc mas?, uscat
subl ochii icoanci.

CAP. XII

Tudor se degtepta f?ra dc nici o durere, odihnit, mvioral, non.

Daca Madama Lenta i-ar fi vazut lucirea ochilor, ar fi b?tut din palmc
catrc fcicle Domnilci, spunandu-lc lor:
- Hai, fetelor, ca s o trezit Coca Dudu§.
lar dac3 ochii lui Tudor ar fi vazut-o pe Madama Lenta Pantar, ffira
-ndoiala c-ar fi spus:
- Canta, privighetoare, ca de nu il chcm pe Jupan Sami.
Dar era intre al(ii.
- Buna dimincata, Sorita Prie.

236
 - Buna seara. Nu-s decat Stancuta Brote.
Tudor o privi c-un ochi; Stancuta insa cu-amandoi. Era atat dc sprintena
ca parcS abea alunci se oprise leganarea crengii pc care-si fmplinise zborul.
- Daca tc-asi credc, ti-a§i spunc buna seara, spuse cel din pat.
- D e ce sa nu ma crczi?
- Cinc-i atunci Sorita Prie?
- Sora-primarS.
- Fie. §i Stancuta Brote?
-E u .
- Sora?
- Desigur.
- Sora mea?
-D a .
- ParcS aveam doua!
- Cand una, cand alta.
- BunS diinineata, buna-seara, cand Sorita Prie, cand SlSncula Brote.
Nu te cred sS fii numai una decal daca-ti vine si jumalatea.
- Ca-i seara crczi?
- Deloc!
- Dc ce?
- Arata-mi dimineata s-am sa cred ca-i scarS.
- Cum sa ti-o ai at daca s-a dus! Vine noaptea.
- Duca-se! Buna dimineata, Sorita Prie.
- Crcde-ma ca-s Stancuta Brote! •
- O cred pe Sorita Prie ca poate fi si Stancuta Brote: una dupa alta.
Lasind in umbra inca toute intatnplarile rcccntc, ir.ima lui iji cauta
ritmul de la Vorniccni, de pc vremea Doinnitei, dc acoln vrand sa porneascS
spre cele de cui and.
- Sora §ugubaret§, vrei sa le cred Stancuta Brote?
- Dac-asa ma chcarna!
- Vrei? am spus.
- Sigur ca vreau sa mi dai numele.
-A tun ci uila-te cu patru ochi la obrazul meu ?i spune-ini vorba nazdra-
vaua...
- Vrei sa te faci t'rumos.
- Parc-o aud pe Stancuta Brote.
- Bine c-o auzi, ca de vazut nu tc-nduri! lti aduc dc ras.
- Te-a$tept sa vii, Stancuta Brote, ca sa p spun bun3 seara.
Dupa ce pleca Stancuta, Tudor se ridica inect de pe perna, luuecandu-si
picioarele spre inarginca patului. Dar vrand sa piece, se simp oprit, inha-
mat. Vazu bamul tubular, care-1 lega cu doua capete dc robinct si dc canal.
- Ei, driicie!

237
 Ajutandu-se cu manile, se dadu jos. Nu-1 preocupa decat „cvadarea“
din pat.
Amorlit, prea mare §i stangaci in desfasurarea vcrticala, se reggsca
captiv ca Guliver cusut in tara piticilor. Porni spre lavoar, pazandu-si echi-
iibrul pa§ilor, inchise robinetul, trase capatul tubulin din robinet, astepta s2
se scurga toata apa din celalalt, si sco(andu-si c-un fel de scarbS glumea|2
hamul apei, fl depuse in lavoar.
Asa il surprinse Stancuta.
- Na-na-na! Cine ti-a dat voc? exclama ca, c-o sprinceana-n sus §i alta-n
jos.
- Sorita Prie, o inlrunta Dudus, rezemandu-se de lavoar.
- Vorba vicleaija! Vczi c2 te rasloarn2!
- Atunci milosliva Stancuta Brote!
- Stancuta Brole-s numai eu!
- Numai cand nu te superi esli §i Stancuta Brote.
- Iar incepi! Nu te niai rad.
- laca alia! Ma rad singur. Da-mi sabia.
- In ruptul capului. Hu te rad.
- Ii Ii §tiind?
- Briciul e fiambal.
- Vrei sa ma tai?
- Se mai intampla $i la Domni!
Vcnise cu de toatc: pomatuf, sapun de ras, burete, $ervet, pulverizator,
crcma emolient2 , pudra, pieptene, perie.
11 aseza pc scaun cam cu de-a-sila-n-saga, ii lega servelul de gal, II
sapuni, clabucindu-l cu /.or $i spur.
- Asia ce 50parI2 mai e? tresari Tudor sim{indu-i mana cu ccva rcec
subtioai2 .
- Termomctru: ca sa stai linistit.
Mai fipsca numai Madama Lenta sa-i tic hangul.
- Vai de vorbuh'ta §i de negreata zilelor male, prinli§oru!e! Sa-li dai
bunatate si scumpetc de obraz pe mana de mucre! Haram de ce-ai ajuns!
Dar §i cu briciul, mana Stancurei tot aripa era. Gravifalea cu care facea
treaba zisa de barbat, ii lua varsta pe de-a-ntregul, dandu-i istetimi de
vevciila §i ifos de copil.
- §i „contra“?
§tia si asta!
- M2 rog!
Nu uita nimic briciul ei ager.
Se lasa ras, gandindu-se cu mirare ca azi dimincaiu se lasase operat.
Mintea porni intr-acolo, dar indala reveni. II pandeau din niulte parti
ganduri innourate.
- Stai cuminle! Era s2 te tai!

238
 - Ce-oi fi facul?
- Ai dat din cap.
- Binc-am facut!
- Te rog sa nu mai faci astfel dc bine decat la dusmani!
li ridica varful nasului cu doua dcgetc, ca sa-l poatS rade meticulos
de-asupra buzei de sus: punte acrobafica a iscusintei briciului.
- Stancuta Brote!
- Cc mai e?
- in loc de bravo! Numcle complimcntului e Stancuta Brote.
- Razi de Stancuta? Ia uile...
li lua mana, punandu-i-o pe obrazul ras.
- Spune...
- Fipai obrazul Soritci Prie?
- Ba Tti pipai singur obrazul ras de Stancuta Biote.
- Cate mani ai?
- Doua, dup3 cat m-ajuta vcderile!
- Si cu doua la Sorita, patru. Pe toate patru le siirul. Surala Stancuta!
- Fara suparare, dar Sorita nu slie sa rada.
- Ce mi-i Sorita, ce mi-i Stancuta? Una-n dmia, doua-n una.

Uite-ai'a se-naircS ila!

E Sori(a? Nu-i Sori(a?
Si s-a rasmmat canifa
Cu Sorita sau Stancuta.

Cine \,rci sa le mai slie,

Dacci e Sorifa Prie
Sau e sora-sa Stancuta,
Can d tot alba li-i ha inula!

Haide dar sd ne dam hula

Cu Sorita si Stancuta
Una Brote, alia Prie
Dumnczcu sci le tot tie.

Stancuta zambca, intinzandu-i crema pe obraz, masandu-l de la nas

inspre urechi cu varful degetelor.
- Comprcsa vrei?
- De asta, da!
li pregati $i compresa fierbintc, aplicandu-i-o cu grija sit nu-i astupe
narile, sculplandu-i obrazul cu palmcle.
- Frige?
- Baba-Oarba!

239
 - Doainne, de cand nu m-am mai jucat! ofta Stancuta, luandu-i ter-
momclrul.
- Cat? inlrcba cel fara ochi.
- 36.8.
- Stancu{a lirolc.
li descoperi obiazul rumenit, $tergandu-i luciul creraei. Apoi lua pul-
verizatorut, ridicandu-I ca pc-o pu$ca, ochindu-i obrazul.
- Cc ai acolo: acid fcnic? se apara T udor, acoperindu-se cu palnia.
- 1-auzi vorba de poet! Apa aleasa: Iamaija.
II slropi, H picptSna, il pudra, se-ndeparta trei pa§i, fl cuprinse intr-o
privire de totograf ;-.i exclamS c-o reverent^:
-- Te-am facut frumos ca un mire! Ce mai vrei?
- Mireasa!
Doar care all cuvant putca fi matasa pentru Oana, dupa un pas de
moarle, cu cel diutai spre viata.

CAP. XIII

In camera No. 17 patul era un rug pe care se zvarcolea o fiintS. Ardea

de vie pe dinlauntru. Iadu! era acolo, venit din fundul pfimantului deschis.
Caci iac! era in Irunul Oanei s: iad in ockii doctorului.
Cand se dadu.se jos din foijor chcmat de Sori(a, o examinase din nou pc
Oara, in pat. Fata i se contraclase. Aruncase o caulatura aspra catreSorita,
dand scurt din cap. Avea atata oroare de acesl verdict meat nici nu-i
articulase vcrbcle: chinina si posllobina, care mscmr.au accclerarea avor-
tului incipient.
AjuialS de sora Nuji, Sorita administrasc Oanei o doz.a masiva de
chininS, facfindu-i lotodata §i o injectie de posllobina. Amandoua surorile
asteptau plecarea doctorului, sa lie singurc cu sora lor de carne, insotind-o
Tn durcrc, dandu-i manile si vorba lor.
Dar doctorul nu se clintise dc pe scaunul dc Iang& pal. §edca mut intre
ele ?i Oana, punSnd o bolta de tacerc pesie patu) iadului.
Glasu! Oanei 151 pierduse vorbele; ca geamandurile, nu mai avea decat
un vact care crcslea sau scadca, dupa vatu! ridicat, rostogoiit si iar pornit
at durcrii l'iira de hotar, mereu vie, mereu alia. Piirul pe tamplc-i era ud.
Ccarcane \inete-i cuprindeau lumina uchilor rSUicifi. Ca la lenicilc nebune,
gura se haise convul$iv. Brajcle se indoiau ca tiupul serpilor decapila(i; iar
uncori, cumplite, manile lipau cu zece dcgctc, ca zccc limbi, blestcmc-n sus.
 Doctorul st mistuisc - fum - odata cu Ingcrul gonit Jc vorbelc lui. Acolo
pc .scaun, la capataiul Oanci, nu era decat un om din Ardcal, fin de preot
51 nepot dc preot. Ani de-a randul in copilaria lui vazuse iadul sufletelor
pac3loa.sc, zugravit cu verde codit si res aprins la intrarea in biserica. 11 si
vlsase de nenumarale ori, r2mas in suflctul copilariei ca pe un zid. 11 revedca
intocniai. Trupul din pat era cuprins dc iadul accla, in lurci, in smoala $i in
limbi de foe, imprejmuit de coarne si copitc.
Surorilc ramase in picioare indaratul doctorului nu-i recunosteau spina-
rca. A lui era dreapta intotdeauna, cu ceafa implantata vertical si capuJ
stra§nic. Ccstalalt sedca incovoiat, cu ceafa indoita.
Timpul trecea cumplit de greu, faramilat in cioburi ascutile. Numai
tacere. Nici o vorba. Gemctelc-s altceva. Ca uuilul sobetor in caselc puslii,
cand bate crivatul.
Pe fruntea Oanci nici o mana. Curgca sudoarca singura, ca un dezghet
al osului fara de gand. Curgeau $i lacrimi, grele ca de plumb lopit, de-a
lungul nasului, spre buzele spuzilc.
- Au-auuu...
Parc2 latra un cane prins de lurba in trupul parasil.
$i toate se-ntainplau intr-o topirc inceata a luminii. Fereastra parca sc
tndeparla, lasand doar fumul, umbra ei trcplat invinepta.
- S aprind lumina? inlreba Sorita, dar in $oapla.
Ca gi cum nimeni n-ar fi lost acolo sa auda ji raspunda, tntrcbarca se
indeparta si ea, intunecand cu strariu incSperea umbrclor.
Surorilc sc stranscra una inir-alla, c2utandu-si vccinaiatca, cum fac
copiii cand s-apropie dc cimitire. Eraii deprinse cu suferinla, dar ccea cc
vedeau si auz.cau era roai inull si allfci. Caci doctorul parca plecase, jnsc-
landu-le cu umbra lui, ramasa numai ea pc scaun.
Fra sau nu era acolo doctorul Muntcanu? in ochii lor doctorul era
numai lumina si via(a ca fereastra diminetii. Atunci de ce? De cc (ocmai cl,
care putea lot, nu facea nimic? In diminea(a acelcias’i z.sle savarsise o nii-
nune: inima. Accla era doctorul Muntcanu. Dr; cc nu mai era? §i data nu
putea sa He, de ce nu pleea de-acolo, iasandu-lc pc eie sa se aprupie cu
inima de patul parasil? Caci nu mai puleau rabda. Frau ia caput ul pulerilor.
Din patul acopcrit de umbra si din vaclul neconlcnit crcstea in carnca lor
spaimantaloarea sufeiint2 a femeii, pe care barbatul - flamand numai dc
trupul ei - nu o cuuoaste. In spinarea care !c impicdcca sa lie Ianga stiferinla
celcilalle, nu mai vedeau pc doctorul lor, ci pc barbat, cel care da odata cu
plScerca ImpartSsita o sufcrintfi dc care c strain, ii urau. Snriia i$i aducca
aminte cu pumnii stran$i de vorbelc lui;
- S3 luptc. Sa luptaji toate pentru copilul vostru.
Dar ci dc ce nu lupta sa curmc o suferin(a zadarnica? Scdea ca un iup
langa sangele femeii...
- S-aprind lumina? fndrazni din nou Sorita c-un tremur in glas.

241
 Nici un raspuns. Intuncricul lacca ca o fanlana InchisS.
Cu othii mari dcschi§i asupra trupului din iad barbatul din Ardeal
plangea. §i suferinia lui din iad era. Intuncricul creslea din cl. $i mila. 11
dureau brat.ele de dorinta de-a-i sari intr-ajutor. Dar calc un prcol crestca
de-asupra ficcarei mani, (inandu-i-o acolo, [intuita: buuicul dc pc ceia lumc
51 prcotul ramas la Targu-Mures.
Si nu pleca de-acolo.
S-auzeau unghiile zgariind patul §i mai palrunzalor decat gcmclclc,
serasnirea dintilor.
- Dumnczeule, nu mai poll
Tacerea sc fncorda ca o fiara. Tipatul i/bucni:
- Tudor!
Doctorul r§i trccu palmclc pestc obraz, ridicandu-sc brusc de pe scaun.
- Lumina.
Parca abea alunci intrase in camera No. 17, odala cu lumina, msprc
trupul spart.
- Asistentul.
Sorita pleca m goana.
- Preg5te$ie-tc.
Si subt privirea uluila a sorei NuU, doctorul iesi, - ca o simpla ruda
masculin3.

CAP. XIV

- Buna seara, Tudor!

Stancuta se ridica sallat. Juca liniar cu pacicnlul: sa treaca timpul.
-3 7 .1 , fncepu ca, prezentandu-i lemperatura ca pe un al trcilca.
Privirea doctorului il cuprinse pe Tudor, invcnlariindu-l. Dadu din cap
c-o unda de zambct.
- Imi pare bine ca tc-ai ras!
- Meritul Stancu{eL
Dar doctorul nu acorda StSnculci nici o privire. Lua pulsul lui Tudor, fi
numara respirapile, ii asculta inima.
- Bine. Ce-ai mancat?
- Piurea de cartofi $i compot dc mere, raspunse Stancuta.
- Ceva dureri?
Tudor ridica din umeri, evaziv.
- O arsura, vorbi doctorul pentru el, $i un junghi la respiraiie.
• I
242
 - Cam da!
- Bine. O injectie dc novalgin3. Aparatul de racire.
II privea numai pe Tudor, de§i vorbcle se adresau Slanculei.
- Dezagreabil, dar nccesar, se scuzil doctorul.
Cu ceafa rezemata dc speleaza fotoliului, Tudor il urmarea atent. Avea
ciudata imprcsie ca in odae a intrat numai suprafata plastica a doctorului,
nu si volumul lui vital.
- Ve§li rele, doctore?
- Ve$ti rele! tresari doctorul. Ce fel?
- De-afara, taspunsc Tudor, aratand cu mana spre fcreastra acoperita
de stor.
Doctorul li urmari mana, privi calva timp intr-acolo, c-o increlire, ca
intr-o carte la care te uiti negasindu-ti ochclarii, §i revcni la Tudor.
- Nu. Nimic nou. Toate-s in curs de lichidarc. lara are ncvoe dc liniste.
O va avea, izhucni el cu manie. S-au luat masuri. Armala asculla. §i tu ai
nevoe de liniste.
- Ce am ?'
- Nu mai ai nimic. Te-ain pus la loc.
- Grav?
Mana doctorului il batu peste obraz.
- Uita-tc-n oglinda si vezL
A§a ar fi raspuns §i Fitig, de pilda.
- Ce mai vrei?
- S3 tclefonez acasa.
- Tclcfoanele nu mai merg... Slai linislit, il potoli doctorul. I-am vazut
pe loti; §i pe Oana.
- $tiu?
- §tiu ca esli sanalos.
- Oana?
- §i ea.
- Cc-o fi avand cu mine? intreba Stancuta cu glas tare dupa plecarca
doctorului, pregatind seringa.
Aceea.si infrebare §i-o pusera toate surorile pe care le-ntalni doctorul,
de la camera No. 3 pana la camera No. 17, in fata careia se opri, fara sa
intre, a$tcptand langa fereastra coridorului. Afara s-auzeau iarasi impus-
caturi, rafale de mitraliera, lovituri de tun. Dar nici o tresarire pc fata
doctorului nu arala ca aude. Caci n-auzea de la fereastra nop(ii, ci vedea.
Si om si tara crau in iadul bisericii din Mures. On preot la dreapta, bunicul
mort, un preot la stanga, talal ramas dincolo, s« la mijloc iadul.
Intr-un tarziu usa camerii No. 17 se deschise. lesira pe rand, cu unclte
si urme, asistentul, interna si Sorila. Pe usa deschisa mirosul de ether sc
prelungi pana la fereastra. Totf trei se oprira langa spinarea doctorului,
asteptand.

243
 N id fata, nid cuvanl. O spinarc carc-l dcsp3r{ea de oridne $i oricc.
Ccilalti se uitara unii la altii, mirati, si c-o mi§carc de nedunierita resem-
nare, pornira de-acolo, abea calcand. Numai Sori{a ramasc IangS spinarea
doctorului, fara sa §tie pana cand. Se rasuci atat de brusc spre ea meat
IresSri, ca lovita.
- Sara...
Sorita vru sS spue „saracuta“, vorba de femce penlru stifcrinla alteia,
dar doctorul goni cu mana silabcle ei. Subt ochii lui, Sorita redoveni Sora-
primara, articuland atat:
- B a ia t.
Doctorul inlra in camera Oanei.
Fata ei era atat de alba, ca ochii albastri pareau ai pernei de sanatoria
Doctorul se a§e/5 pe scaun la capa(aiul ei.
Dinlai fu tacere, o tScere atat de adanca meat fiecare putca sa-§i auda
sangelc si inima: viala. Apoi, ochi in ochi cu doctorul, buzcle Oanei sc tarara
spre o vorba:
- Tudor...
- Doarmc. S-a ras, s-a plimbal prin odae, a jucat tintar cu sora, a mancat
§i acuma doarmc.
Doctorul vorbea’ rar, cu pauze, dand ragaz ochilor albastri sa vada ce
spunc.
- $i Oana trebue s3 doarma.
Fata Oanei se acoperi de tresariri, un trcinur ii cuprinse din nou barbia,
genele se plecara peste ochi §i lacrimile inccpura. Doctorul o lasa in voe.
Apoi deschisc ochii si inccrca sa surada: fara putere. Genele cazura iarasi.
Sorita slinse lampa din lavan, aprin/and-o pe cca de la capatai. Doctorul o
lua de pe masula de noapte, asezand-o jos, mdSralu! palului.
TotuI era din nou curat si potoiil ca un lac de muntc, in eare-a cS/.ut o
piatra. Numcle pietrei era „baiat“. Biiiatul lui Tudor.
Sorita si sora Nuti sc asezara pe catc-o margine dc scaun. Erau frame.
Li se inchidcau pleoapele de grclc cc erau. Dar astcplau sa le trcaca, stiind
ca si somnul trece, ca §i loamea, ca si durerca. Auzcau $i ele bubuiturile
noptii, dar minlea nu mai avea putcrc s-ajunga pana acolo. Si le era spre
bine, caci aycau si ele frati si altii deun sange cu ele in acea noapte a
sangclui dintre frati.
Numai ochii barbatului vegheau nepololiji, caci pentru ei nu pogora.se
pacea.
Frin somn, Oana scanci. Dupa un limp seauci din nou, mai din atlanc.
Chemati parca dc-afarS, ochii albastri venira pc holarul somnului..
- Dorini, Oana!
Dar ochii opriti, creslcau dilatati dc spaima. Se-nchisera ghenuiit. Un
gcmfil despidt buzele. Mantle izbuenira convulsiv. Zguduit, trupul porni din

244
nou inlr-un galop adanc, care create a v5zand cu ochii. Respiratia sc nival­
in a§ea.
§i iar3, sinistru, latralul buzelor pornL
- Au-auuu...
Sorila $i sora Null sarira in picioare, sculurandu-se.
- Lumina.
Docloru! o descoperi pe Oana. O palpa, o cerceta, inclose o clipa ochii
ca un om care se roaga in iScerea lui, si spusc senrt:
- Caruciorul. In sala de operatic. Penlru evidarc.
Astfel, in acel miez de noapte al vielii, ocbiul spectral al lampii scialitico,
care in diinincata zilei vazuse inima lui Tudor murind si inviind, vazu in
noaptea ei al doilea baiat, tot al lui Tudor, geman de n.oaric al ccluilalt,
purees din cca care n2scu dc doua ori, lara ca niciodaia sa fie mama.

CAP. XV

Cat dormise doctorul Munteanu numai icoana din parete pulea §li,
care-i tinuse lovarasic de si mai sus. Dar cel dintai lot d se dcstepta. lsi ban
laptcle uitat de la amiaza, incepandu-$i ziua de cu noapte, desparpndu-le
numai c-un dus rece si c-Tin all halat.
Somnu! surorilor dc noapte il gliicea. Cum dcschidea o usa, sora se si
ivea spre el, cu diagrama unci nopti, a.sleptandu-i dispozitiile. Din usa-n
u.$a, ca o gama subt dcgeiele acordorului de pian.
Redevenise calm. Pasul, pe scari si coridoare, suna egal si plin.
Intredeschise u§a camerii No. 17, fara sa chemc, a$tepland-o pe sora
Nuti dincolo de prag.
- Bun3 dimineala, doninulc doctor. La incepul a dormil agitat. Acuni
doarrne adanc. 37°.
Porni mai departc, I2sand la urma camera No. 3. Inspects subsolui,
trecand pe la cazanul calorifcrului, pe la spalatoric si pe la bueatarie. Cum
il zareau, cei de pc acolo luau pozilie de drepti, intr-un inghel vertical, care
amintca cazarma. Nu intreba nimic. Numai se iiila: cand la ode ncin-
suflctiie, eand la omul lor - masinist, bucatar, econom, spal3toreasa - si era
dc-ajuns. Sanctiunile veneau de sus, prin ailii. Sc abalu si pc la sala de
operatfe, care inhala aer cural, cu toatc fereslrdc deschisc. In sala dc
pansamente o gasi pe Sorila care steriliza.
—Buna dimineata, domnule doctor.
Si iara sa astepte intrebarea, incepu:

245
 - Azi avem palru apenclicite, doua hernii, un fical, doua ulcere, o lu-
moare la san, un chisl si prostata.
Lasase inadins la urm2 prostata, cunoscand aversiunea doctorului
pentru ceea ce numea: treaba de macelar, de$i numai un virtuos ca el pulea
face gingasul raclaj in care unghia operatorului scurma direct.
Una cate una $i toatc laolalta Tn ochii lui nu crau decat o harta opei ativa
a diminelii.
- Buie. La opt prezinti apendicitcle.
Ar fi putut s2 iasa de-a dreplul |ie coridor, dar mai trecu inca o data
prin sala de operatie. Acolo era ogorul $i plugul lui. Numcle graufui era
altul, dar liccare fiinta sculata de pe masa de operatic dadca viclii inca un
spic.
- Doamnc-ajuta!
IntrS in varful picioarelor in camera No. 3. Ardea numai o lampa albfis-
true. Sora Stancuta ii intinse termometrul: 37J5°.
Doclorul se a.seza pe scaun la capataiul lui Tudor. Nu-i gr2bi cu nimic
desteptarea, ca §i cum ar fi avut tirnp de pierdut. Ca un laran de prin parplc
Muresului, care asteapta pe-o banca la gara sa vie tugul.
Lampa albastrue nu era decat o candela sporita; mai mull limpczea
decat lumina.
Pe fata lui Tudor nu era dcslindere slcita a sonmului convalescent.
MLsuna ceva surd dar activ, dandu-i o expresie necunoscuta, un tel dc panda
cu zambet. Uneori si buzele i se desehidcau, dar nu spunca nimic. Mereu
aparea zambetul, un zambet viclean, fanariol, gandi doclorul mirat ca loc-
mai pe fa(a lui Tudor poale descoperi asifcl de strarnbalaie.
Se in§ela pu(in doctorul, caci vedea fata lui Coca Dudu§, culcal tol in
pat, bolnav asemcnea, dar inconjurat de multi al[ii care erau acolo in spaliul
soinnului, fara ca cci vccini cu ci, in spatiul camerii somnului, s2-i poaia
vedea.
Era Domnita, inconjurat2 dc toate felele care ingenunchiasera la spatele
ei, ascultand vorbeie Fvangheliei.
Obrazul Aidei, cuprins de un fel de inghet care o imbatranea, fara s-o
schinibe, slabise sever, evocandu-.si slr2bunicele.
Madama Lenta, cuvioasa.
Cuviosul Alfeu, cu Evanghelia §i glasul. Fralele Ciubcica langa cl, sme-
rit.
Ardeau §ase luman2ri, in doua tricheluri dc bronz, dand umbre m;irci
incaperi. Sfaraia mucul vreunei lumanari, dand ca o spaima flacarii care se
zb2tea, izbuenind apoi cu aur asculit. Era prea cald. fnmuliirca cclor din
odae sporea dogoreala sobei §i a lumanarilor, dandu-i acca imbacscala care
o face ametilor de grea. Plulca migrena. Incepeau balislele. $i era din ce
in ce mai stranic aceastS oprirc a vietii intr-o odae lara piorl, accasla intrare

246
nca§tcplata a biscricii in mcapcrca cu lumanari aprinse 51 umbrc fnge-
nunchiale, unde din cand fn cand se auzea o tusa...
$i doctorul Munteanu o auzi.
...§i sc vedca o fruntc a carei paloare interzicea gandul glumei si banuiala
SOlici.
Andronic Ccaur Alcaz asculla cu fruntca plecata: ha-ha!
§i Samuel Fi[ig asculla, dar parea ca celeste pc fata lui Dudu§ vorbelc
calugarului care ajunsesc la „Ispitirca lui Iisus“.
„Diavolul i-a zis: Daca e$ti Fiul
lui Dumnezeu, poninccste pie-
trei acesteia sa se faca pane.
Hsus i-a raspuns: Este sens:
omul nu va trai numai cu p&ne,
ci a t once aivant care iesa din
gura lui Dumnezeu
- Tinere, ce-a fost asta? il fntrcbS doctorul pe Dudu$, cu un zambet
acru-dulce, luandu-i pulsul.
- Evanghclia lui Luca.
- Cum ai dormit, Tudor? il fntreba doctorul Munteanu.
Tudor fl privi mirat, recunoscandu-I cu fncctul prinlre ccilalfi care crau
fnca fn el, fSra sa fie §i-n fata ochilor.
- Credeam ca ma prefac ca dorm, dar vad ca dormeam.
- Ai visal.
- Da, am visat mult.
Domni{a muri din nou. Taina s-acoperi in el.
Se desteptS de-a binelea.
Doctorul Munteanu fi lua pulsul: 112. Apoi tensiunea care dupa ope­
ratic era 11, acum era 13. Apoi fi ascylta cu atentie. In partea dreapta
constate o u§oarS asprire a murmurului respirator. Apoi fi scoase singur
faga din jurui pieptului. Nu-§i putu ascunde un zambet - copilaresc - vazand
plaga: curata, neta, fara reacfic infiamatoric, lara nici un semn de infeclic,
putea s-o iscaleasca.
- Pansament, mastizol.
StSncufa porni fn graba, dc fndata fnfatfsandu-sc cu celc cerute. Doc­
torul fndepartS capsclc de pe plaga, aplicand un u§or pansament, fixat cu
mastizol.
- Pahare fn partea dreapta, cardiazol-chinina, vitamina C, solusepta-
zin3, aparatul de racire.
- Bae, intercala Tudor.
- Oprita, adauga doctorul. Frictiune cu alcool.
- Barba?
- Rade, zambi doctorul pip3indu-§i obrazul neras.
- Alimcnte?

247
 - Ugoare.
Tudor stramba din nas.
- Plimbarc?
• - Om vedca.
- Jintar?
- In pat.
- Sora?
- Stancu(a, i-o dadu doctorul gi cu vorba gi cu gcstul.
- Sora Oana?
- Acasa. Ei, ce mai vrei? il ccrceta el ca gi cum i-ar fi dat tot.
- Sa scriu.
- Memorii?
- Inca nu. O scrisoare.
-C u i?
- Oanei, bincinteles.
- ...Bine, incuviin(a doctorul dupa o scurta govairc. Numai doua vorbe.
Eu i Ic due gi sunt tare griibit.
- Plaivaz!
- Poftim gi hartie.
Desprinsc o Qia dintr-un carnet minuscul, dandu-i-o dimpreuna cu sli-
Ioul.
Tudor se uita cu jale la dimensiunea hartiei - adevarata filuica - gi la
nerabdarea doctorului. Oft5 gi scrisc:
„Biwa dintincata, Oana!
Tudor.
- Ce-i acolo? izbueni cl cu spaimS.
Si doctorul gi Slancuta tresarira, rasucindu-se m sus.
- Nimic! O parerc! vorbi Tudor cu obrajii rogii.
Caci simulase o spaima, numai ca sa poata saruta, scolaregte, bilelelul
Oanei.

CAP XVI

Abea atunci doctorul gasi o dipa pentru sotia lui gi pentru musafiri.
- Bun2 dimincaja, doamna mea.
- Buna dimineata, domnul mcu.
Veneau cu zambet gi cu brate tineregli unul spre altul, In salonul de
primire, unde sotia doctorului era singura, tot la gura sobei. Dcgi subt
acelagi acoperamant, nu se vazusera de-o zi gi-o noaplc.

248
 - Cum potf? o cerceta uncori cate o cuno$tinta iscoditoarc pe doamna
doctor Munteanu. Asta-i viata?
Ea insa acccpta. Si era viata: alta viata decat a vecinatatilor izolate; o
viata a insotirii paralele.
- Ai tai cc fac? o mtreba doctoruL
Se-nfelegeau fara lungimi de vorba. In pluralul atributiv „ai tai“, era cu
drepl cuv&nt familia Dancscu, incredintatS ei.
- I-am lini$tit, i-am hrSnil, i-am distrat, le-am explicat c5 nu-i prudent
sa circule, $i au ramas la noi. Probabil c3 dorm inca. AJ tau?
- Ai mci, rectifica doctorul, vestind-o indirect.
- §i Oana?
- Da, se posomon doctorul. A avortat. Doi gemeni. Bacti!
Sotia doctorului it apuc2 dc mana, batandu-1 usor cu palma.
- Sunt tineri. Or sa mai aiba. Oana ce face?
- Poarme.
- Tudor?
- 37.5.
- Congcstie?
- O tentativa.
—11 scapi. N-arn nici o grija.
Mana doctorului ii multumi, strangandu-i mana.
- Am nevoe dc Miruna.
- Pentru Oana?
- Da, pentru ea.
- Vrednica fata Miruna! Oin tnlreg.
- Tocmai de asta.
- E in camera No. 30.
- Cu bine.
- Cu bine.

* *

La fercaslra deschisa a camcrii No. 30, Miruna, cu paltonul pe umcri $i

pledul pc genunchi, impletca.
- Buna dimineata, Miruna. De unde mi-ai scos lana §i andrclc?
Miruna zambea cu dimineata.
- De la o sora. Mamele gasesc...
- Bravo! Minunat om!
O luS dc obraji ca pe un ulcior, sarutand-o pe fruntc.
- Ce face Tudor?
- A§i spunc c5 bine, dar e un drum cu colituri.
- $i primejdii?

249
 - Numai ale cotiturii. De el insa m2 ocup eu. fl am aicL
Arata Mirunei pumnul inchis. Miruna tladu din cap.
- Dar am §i pentru tine o msSrcinare...
Miruna puse deoparte hainuta inceputa, astepland, ofcrindu-se.
- Oana a avortat azi-noaptc.
- Ma temeam! ofta Miruna, dar imediat sc limpczi - atcnta la doctor,
nu la ca gata sa asculle §i sa faca.
- Vreau sa stai cu ea. De sora Nuti nu mai are nevoe.
- Ce camera?
- No. 17. A re $i un bilet de la Tudor. 1-1 dai.
- Ccilalti §tiu?
- Nu-i nevoe. Parintii incurca, far2 s-ajute. Le-o redam sanatoasa. §i lui
Tudor §i celorlalti. Iti multumesc, Miruna.
- Eu iti multumesc. Numai ceva te rog sa-mi spui: cate o nimica toata
despre ziua lui Tudor.
Zambi.
- Cucurigu, boeri mari, daji punguja cu doi bani. $tii, sa nu ma due la
Oana cu mana goala.
Doctorul ii spuse. Dupa care, sprinten ca un om care $i-a lepadat pove-
rile, porni spre sala de operatic, unde fl a§teplau patru apendicite...

CAP. XVII

Erau dou 2 mirari in camera No. 17, de cand dimineata inlrase pe fereas-
tra. Intaia era sora Nu{i care abea atunci descoperise ca Oana c frumoasS:
cum? - nespus - §i cat? - asemcnea - , de§i o ingrijea de-o A si-o noapte,
mereu cu ochii la ea. Dar aceasta era alia dccat accea, atat de alia, ca parca
sora Nu{i se-ndoia c-ar fi acceasi. Cum de n-o vazuse?
Sora Nuti, motata §i isteata ca o pupaza, n-avea tirnp sa eugete dealt
prin exclamatii gi interogatii - ca la cinematograf, duminica - asa ca nu-§i
putea da seama ca paroxismul suferintii unui om, dac5 si tu esli orn, nu-ti
da r2gaz sa-i vezi frumusetca sau slutenia, orient ar fi de evidente.
Oricum, sora Nuti nu sc mai satura privindu-§i pacienta. Ardea de
nerabdare s 2 vad2 pe cclelaltc „fete“ gi sa le aruncc veslea:
- Am o vedet2 la 17!
- Nu zau?
- Precis.

250
 „Vedeia“ si „precis“ crau hotarelc sorci Nu(i, cuprinsul lor uman insa
dcpaginilu-le oprirca perifcrica. Doctorul Mumeanu nu-si alcgca Surorile
dupa disfinctiune, ci dupa destoinicie. Si a$a cum obscvase el odata catre
o „apcndicita ‘ ntizuroasa, se vede c3 oanienilor dislinji lc c lene sa fie si
vrednici.
A doua mirare a camerii No. 17 era insa§i Oana. Desteplandu-se, vazusc
eii n-a niurit, ca nu 1-a pierdul pe Tudor. $i gandindu-se simplu, cu cifre
parca - 1 + 1 = 2 - la acestca, i§i daduse seanut ca poatc gandi, fiindca
nu sufera. Cople$ita deodala, se resemnase sa fie fcricita. Trupul n-o durea,
gura nu gemea, - $i era tol ea, Oana, din cap pana-n picioare, in patul cu
care se scufundase in cosmar.
Dac5 ar fi lost singura, ar 11 spus cu glas tare: Sunt fcricita! Dar fiindca
era cu sora care n-o slabea din ochi, suradea ca si cum ar- fi b3ut din nou
vin, in noaptea cand il cunoscuse pe Tudor.
Ame[ea. Inchise ochii. Si un alt gand ii spori bataia inimii. Nu mai era
insarcinata! !i veni sa bata din palme. Asadar rochiile prcgalitc penlru
Oana-sferica... Gandul Ic risipi pe loatc, a$a cum fac scolarii cu cfirtile, caud
a sunat ceasul vacanlei. Afara cu ele! Trupul Oanei inlra in vacan(a!
- Sora, te rog...
- Sora Nuti.
- Sora Nufi, n-ai cumva o oglinda?
- Precis.
Scoase din buzunarul halatului o oglingioara ovala, prcgatind-o pentru
cinstca dc-a oglindi un astfel dc obraz. O aburi, stergand-o cu batista. Apoi
o potrivi in dreptul ochilor Oanei.
Obrazul Oanei se increfi repulsiv, dandu-si abca atunci searna ca o astfel
de noapte lasa urme. Era palida, cu orbitele scobite, nasul subtiat, buz.cle
spuzite: masca de spital. Oita inabusit.
- Multumesc, sora Nuti, mi-ajunge.
Pentru nimic in lume nu s-ar fi dus la Tudor c-un astfel de obraz.
- Doamnii draga, interveni sora Nuti, va spune Nuti: mane nu se mai
cunoasle nimic. Unde da Dumnezcu sa va seman la chip! Na, ma jur, ;isi
plati c-o sut2 de avorturi. Precis!
Oana avu o ezitare, cSci de cand era insarcinata, tot ce se lega dc trup
ii inspira numai repulsie; tolusi, trecu pestc, intreband:
- Sora Nufi, spunc-mi drept: ceca ce s-a inlamplat lasa urme?
- Cum adica?
Oana facu un gesl spre trup.
- Doamne, ca tanara s* ncstiuloare mai suntefi! exclama Sora Nuti,
pocnindu-si palmele. Urme la domnu’ doctor Munteanu! Unde s-a mai
pomenit una ca asta? Sa vreti numai §i va face ?i domnisoara cu trupsorul
pe care vi 1-a dat Dumnezeu!

251
 Sora Nu(i se pornise. N-avea taJcntul tacerii. Gura ei putca da replica
51 Madamci Lenta, lnccpu deci sa vorheascS despre „Domnisoarele ar­
tiste", care, ehei!... Ca duar nu degeaba absolvlsc ea scoala de moa§e...
Si pe masura ce vorbea, gandul Oanei se Indcparta de ea, intr-un vag in
care tolusi zgomotul vnrbclor 0 ajungea, impirigand-o pc nesimlite spre
Madama Len(a Panptr.
Si dcodata Oana revazu C.D.-uI de la Vorniccni, ca.sa copilariei lui
Dudus, pregatita pentr-un alt copil. Care copil?
Dumnezeule! Copilul lui Tudor 51 al ci! Pana atunci nu existase pentru
ca.
„Scula[i, satla(i, boeri man.
Florile dalbe... “
!§i aminli tot. Casu{a de$tcptata din somnul de moarte, podul cu jucarii,
grijilura, Andronic venind printre lulgi, sus, in odaia unde era singura cu
versuiile lui Dudus, ca s3-i spue cu blandet5:
- l[i multumesc. $tiu. Am sa fiu bunic.
Hainu(ele de lana. F.a §i Miruna iinpletind. Fetele Domnitci in jurul lor.
Povestile..
Abea acolo, in iarna de la Vorniccni, ccea cc fusese §i nu mai era in ea
deveni copilul. Copilul de la Vorniceni’nu mai era. Degeaba il asteptau
Andronic cu barba lui alba, fetele Domnitci, Madama Lenta, Conajelu,
gradinarul trandafirilor, llie-vezeteul, Troia, Alfeu, Ciubeica, padurarii,
jucariile, povestile, hainutele, - si salul Vorniceni.
Oana simtea cum crcstc IScerca Vornicenilor carc-astcptau Copilul, pe
nou! Alcaz.
De-acolo, gandul ei veni cu mare'umilinta 51 cu mare osteneala pe patul
sanatoriului.
Inlreba ca o oarba:
- Ce era?
Sora Nuti, dintre vorbele ei, se uita ncdumcritS la buzele Oanei. Nu
pricepea. Oana nu §tia cum sa-i spue allfel, ce s-o intrebe. Cu o miscare
naiva, puse mana pc pantecul ei, intreband din nou:
- Ce era?
Caci Accla - asteptatul dc la Vorniceni - acolo nu era decat ceva.
- Aha! se dumiri sora Nuti, revenind la mo$il: doi crau.
- Doi?
- Doi gerneni.
- Gemeni!
- Baeti.
- Bae*i!
Obrazul Oanei devenise dulce ca lumina inspre stea, cand zarea soarclui
i§i culca rana peste munti.

252
 §i straniu — atat de straniu ca auzindu-si vorbele u veni sa planga, -
intreba:
- Si ce-ati facut cu ei?
Geslul profesional al sorci Nuti lua inaintca vorbei care dc altfcl deveni
inutila; matura cu palrna ceva spre altaceva. $i mai facu si pc deasupra -
cu inima buna, ca sa-§i ia omul de-o grija - si scmnul crucii. Amin. „S-a dus,
sa nu mai vorbim de ea“, cum ar spune vcrsul dc-atalea ori fredonat dc
Nuli, dupa vreo intamplarc de-a inimii.
Oana inchise ochii cu-atata duca meat sora Nu{i crezu c-a adormil din
nou.
Miruna deschise usa cu bini$orul, cercetand cuprinsul incaperii inainte
de-a intTa. Sora Nuti sc ridica de pe scaun, cu un deget la gura:
- Ce vreii? Pacienta doarme.
—Sunt cumnata ei. M-a trimLs donrnul doctor sa stau cu ea. A spus ca
poti sa pleci.
Sora Nuti palpai, luminandu-se.
—Daca avefi nevoe de mine, sunati o data. Eu sunt' sora Nu(i. Sunati
5>i-am §i venit. Precis.

CAP. XVIII

Miruna inUra in Camera Nr. 17. Mirosul eterului mai staruia. Miruna se
aseza pe scaunul lasat de sora Nuti, I$i incrucisa bratele a veghe si se lasa
in voia gandului. Sarcina o facea blanda ca un sat nins. Nici o graba, nici o
nervozitate, nici o stridenta. Totul se potolise si se rolunjise in ea, odata cu
pantecul care adapostea. Si vorba ei devenise mai rara si mai inceat5. Era
un „ssl! nu faceli zgoinot, doarme!", in liinta ei. Somn lin, lana, omat,
candelS. Privea cu-atata dezmierdarc spre adaneul ei de taina, incat catre
ccilalti ducea aceeasi ocrotire. MamS! Prag al mamei: cuvanl de la incepu-
tul lumii. Cea dintai biserica a victii.
Oana stia ca tacerea Mirunei a luat locul sorei Nuti, dar n-avea puterea
s3 deschida ochii. §edea in ea ca in frigul si intunecimea unei case parasite,
intr-un fel dc somn resemnat. Tarziu, abca dupa ce uila si de sora Nuti §i
de Miruna, deschise ochii, ncstiind de ce, cum cade frunza fara vant.

253
 Ochii Mirunei se intalnira cu ochii Oanei.
Nici o vorba. Mana Mirunei veni pc fruntea Oanei. Aa)lo ramase, calda,
prietena, solidara. Astfel, si cu-ncetul numai, Oana se deprinse cu prezenta
Mirunei, acceptand-o fara sila.
- Oncuta, li-am ad us un cuvant de la Tudor.

„Buna-diminea(a, Oana!
Tudor".

Atat era in bilctel. Dar Oana vedea in oglindirea cuvintclor lui Tudor
tot-tot-tot, de la Vorniccni pan5 la Bucurc§li, si ninsorile iernii se innegreau
in sufletul ei, acoperindu-1 cu funingini.
Intinse Mirunei randul de la Tudor:
- Uite: celeste...
Miruna ii dadu ascultarc.
- „Buna-dixnincala, Oana“, spusc Oana cu glas care tremura. Si eu...
eu..., asta-i dimineata! hohoti ea cu fata zbardta de plans, araland spre
trupul ei. Doi baeli gemeni! Spune, Miruna.
Plangea, privind-o pe Miruna cu ochii deschisi.
Miruna se aseza pe marginea patului, mangaind c-un ritm de nani-nani
fruntea Oanei. Indelung, pan3 cand plansul se potoli, ostenit de cl insusi.
- Tu Oncuta, trebuc sa te faci bine... si frumoasS...
Era ceva tare bStranesc —mostenit poate de la o bunica - in cadenja
„bine... si frumoasa..." —cu care s-apropia de ochii Oanei.
- ...inaintea lui Tudor...
Ochii Oanei erau cu „mai spune“.
- Tudor se plimba prin odae, manancS, se radc, joac3 tinlar cu soia
Stancuta...
Cucurigu, boeri mari, dati punguta cu doi bani!
Ochii Oanei ascultau o povcstc de fie vrcmea lui Fat-Frumos.
- ...iti scrie telegrame de dragoste.
Oana zaiubi, strangand biletelul la piept.
- Vrei sa te gaseasca in pat?
Capul Oanei protesta.
- Alunci si lu trebue sa fii viteaza.
Oana ofta adanc.
Miruna o privi c-un fel de severitate a blandetii.
- Oncuta mea, tare te prSpadesti cu firea! Eu sliu ca ai de ce sa fii
amarat§...

254
 Se uita la ea §i apoi la Oana. ccrandu-i parca iertarc ca ca nu-i.
- . . Numai ca tu le Iasi inecatS, farS sa-ncerci sa te lidici dc-asupra apci.

CAP. XIX

- Dumnezcu li-a dat c-o mana via{a lui Tudor; cu alia {i-a lual...
- Doi bae{i gemeni! $opti Oana.
Mana Mirunci ii acopcri ochii; apoi ii dczmicrda fruntea.
- Saraca Oncula!
Dar Oana sc scutura.
- T u nu 5tii! Eu sunt vinovala.
- Nu spunc prostii! Spaima c vinovala. De cand cu blestemata ceea de
oglinda nu §tii in ce hal erai!
- §liu! Stiu! o opri Oana. Dar lu nu slii! Nu 1-am iubit niiiodata...
Sc opri, caci parc3 vorbise despre aliul.
- Saracii! Erau doi! Accjtia sunt ai mei §i nu-i mai am. Acela era in mine
§i-l uram!
- Oncula, taci!
- T u m-ai invatat s2 nu lac. Spun. Intclcgi? MS spovcdesc. intelcgi?
- Bine. Spunc.
- Sunt un monslru! O femee anormala! Nu merit sa fiu so(ia lui Tudor,
fl iuhesc, dar nu-1 merit. Pe copil 1-am ural: pe-accla! arata ea departe,
vorbind parca despre un al treilea; de cand am sliul cS sunt insarcinata. II
lasam in mine ca pe-o boala ascunsa, care numai pe mine ma rodea...
- Nu i-ai spus lui Tudor?
- Abca cand am venit la Bucure$ti, dupa culremur. Dar am facut un
cforl ca sa-i mSrturisesc. Intclcgi?
- Nu, raspunse Miruna cu sinceritate §i energie.
- FiindcS tu e$ti normals si eu nu. Tu ii iuhc$ti pc-al tau, tc gandcsti la
el, trSesti penlru cl. Petrus a ramas la o parte.
- Nu, protesta Miruna calm; si copilul s» Petrus sunt in mine.
- Sigur ca-1 iubesti si pe Petrus, dar eu nu-1 iubeam decat pe Tudor.
- Altaceva.
- Pentru tine, nu penlru mine. Tu nu poli intclcgc.
- Iarta-mS, Oncuta, dar crcd ca tu nu le-ntelegi.

255
 - Vorbc! Cc slii lu! Tc-a preocupat pe tine vreodata curn vei arala intr-a
noua luna in ochii lui Petrus? Spune drept.
- Drept: nu.
- Eu siifcream. Stii. Ada-tf aminte.
- Mi-aduc.
- $i? Asia nu inseamna nirnic?
- I3a da. Inseamna ca c§ti mai cocheta decat mine §i c5 cu sunt un Tel
de mania prccoce, daca vrei, dor nu inseamna ca lu nu-{i iubeai copilui.
- Miruna, ori minti, ori nu pricepi.
- Pricep s» spun adevarul. Numai ca tu ma iei prea repede. Lasa-ma sa
rasuflu.
- Sigur. Ve/.i! Si cand discuti tc gandc§ti ia copilui tau: sa nu-1 lulburi.
Nu?
- Ba da. Ai drcptatc. Eu sunt cio$ca din Moldova!
- Nu aniesteca iar Moldova!
- Asia c spccialitatca ta! zambi Miruna farfi supSrarc. Nu glunicam. Noi
moldovcncclc dc la niunle suntein mai potoliLe decat voi muntencele dc la
$cs. Voi sumep mai iigi, mai nervoasc. Voi cand dorili apa intindeti paharul
ia robinel. Noi a$tcplam s-o scoata din fantanS.
- Mi runa! o dojeni Oana; unde-ajungi?
- Zau, Oncula, ca unde trebue. Tu nu vrei s2 pricepi, nu eu. Ai pornil-o
ca esti mama rea §i (ii mortis sa-li iasa dreptatca. Dar intreaba-te lu in
adancul tau dc om: crezi? $-ai sa vezi c2 nu crczi. $-acolo ai dreptate.
- Grcu e sa discuti cu tine!
- Mai grcu cu tine, Oncu[a! Vorbele te iau inainte §i nu te mai lasa sa
scobori in pivnita, s3 sco(i de-aco!o adevarul.
- Care-i? exclama Oana exasperata.
- Eu fmi iubesc copilui intr-un fel. I-asa-ma pe mine la o parte. Tu nu
Stiai ca-1 iubcjti pe-al tau. Ai aflat acum. la ccrceteaza-le de a-ndoaselea si
vezi care dintre noi doua are dreptate? Tu Oana, esli om bun, ca $i Petrus.
Cand 1-ai aflat pc Tudor l-ai iubil cum nu iubesc femeile de duz.ina. Mint?
- Nu minti. Spui adevarul.
- Slava Domnului ca m-arn invrednicit si cu! O femec care iubeste astfcl
pc un barbal, orient ar ft ca de ctipil, cum erai tu, nu simte ca-i al ei cu tolul
S> cu totu! decal alunci cand...
- Eu, nu! se apara Oana. Aici incepe prapastia dintre noi douS.
- Stii ce vroiam sa spun?
- Sigur.
- Spunc tu alunci.
- ...decat alunci cand c insarcinata.

256
 - Nu, Oana. Tot ou, dar nu al lui Columb... Decat atunci cand stie -
cand simte, ap3s5 ea, - ce mseamna sarcina din panlccele ei.
- Pentru mine nu era decat abccsul, balonarea, slulirea.
- Fiindca nu §tiai £nc5. Tudor te preocupa in a§a rr.asura meat nu mai
aveai ragaz §i pentru tine. Inlclegi, Oncu(a, lu nu traiai in casa, in casa ta,
ci numai pc pragul ci, cu ochii dupa Tudor. Cand pleca, il a§teptai. Cand
venea, te temeai ca pleach. Mereu: sa nu-I pierzi. Ba cutiemur, ba con-
centrare, ba proces la Bucuresti. Tu nu mai erai acasa. Acasa era nurrtai
trupul tau in care cre$tea un adevar pe care aveai sa-l afli mai tiirziu, cand
te vei fi fntors acasa. Abea acuma te-ai inters. Te doare: pentru amandoi
copiii. MasoarS-ti dragostea - pe care n-o stiai - cu durerca: pc care-o simli
acum.
Oana-si sterse ochii din nou pornili.
- Nu I-am iubit, protesla ea din plans, mai mult ispa$ind decat ade-
verind.
- Ba da, Oncuta. Cand am venit la Vorniceni, ai mceput sa-ti aduci
aminte de puiul tau, - vorbi Miruna cu-atata blandcte meat din nou sufletul
Oanei revazu florile dalbe de atunci. Ada-li aminte, Oncula: drumul nostru
la C. D. Acolo te-ai intalnil cu copilSria lui Tudor. §-abca atunci te-ai
mtalnit §i cu copilul t3u. C3d prin tine, Oncuta, copilaria lui Tudor s-ar fi
intors din nou la Vorniceni. Cum sa nu-ti fie draga?
- N-am §tiut.
- Ba ai mceput sS §tii atunci. §i ti-a fost drag copilul, nu a$a cum era in
tine, ci a§a cum il vedeai in casa copilariei lui Tudor. Povejtilc pentru cine
erau?
- Pentru el.
- HSinutde pentru cine erau?
Oana d&du din cap, cu ochii din nou uzi.
- fl iubeai, proasta de tine, dar £1 iubcai m viilor, fara s3 stii c-ai mceput
sa te legi de cl.
Oana pISngea §i asculta cu setc vorbele Mirunei.
- Cine stie, Oana, continue Miruna dup3 o pauza meditativS, privind-o
cu adanc §i gravitate; poale ca raul c un bine. Ai limp, slava Domnului, sa
Hi mama, sa ai cati copii pot mcapea in cogeamilc casa de creslin. Pana
acuma n-ai §tiut. De-acum mainte vei §ti. Cand vei cadea grea din nou -
vorbi Miruna cu poveste si iarasi cu acccnle de bunica - vei avea grija de
trupul si de sufletul tau, stiind cc porti in line 51 pentru ce te aperi. Asta
ti-a lipsil: pastrarea ta. Nu te-ai crutat, nu te-ai inchis, te-ai lasal de-a
sloboda tn bataia vantului... Ai suferit mult?
- fngrozitor, dar nu de-ajuns.
- §i mie £mi vine randul.

c 9 - Tudor Ceaur Alcaz, vol I] 257

 - Te-ai gandit la nume?
- Petrus $i cu mine vorbim dc multe ori, marturisi Miruna. §tii, il de-
prind, zambi ea cu saga $i cu adcvir. Barbalii tincri sunt ca tine: nu $tiu
incS. La-nceput Petrus spunea: Daca-i baiat, Nastratin am sa-i spun; daca-i
fata, Ciubotica.
- Asa ne botezascin noi niste pSpusi, cand cram mici.
- Vezi, Oana. Nu-li spuneam? El nu §Lie. Dar eu astept dintai s3 vie pe
lume. Sa-1 vad. Sa-i $tiu ochii, gura. §i nuinele am sa i-1 aflu atunci. Eu nu
ma joc de-a copilul. Nu-1 vreau papu§3, ca doar nici in mine nu-i papu$a.
MiscS, Oana! E un miracol! In mine incepe o viala!
- Pe tine te-a binecuvantat Dumnezeu.
- Si pe tine, Oana. Tudor e tatal copiilor tai: care vor veni.
- Ce-am sa-i spun? o intrebS Oana cu spaima, apucandu-i manile.
- Adevarul.
- Si Tudor?
- Tudor arc sa tc stranga si mai tare in bralele lui.
- Ah, Miruna, dac-ai sti cat mi-e dc dor dc el! Cat o sa nc mai dcsparta
doctorul Muntcanu?
- F3-tc bine si frumoasa si raspunsul e u§a Camcrii Nr. 17 si u$a Camerii
Nr. 3.
- Adevarat?
- Sigur. Locul tau e acolo. Numai sa fii tu, nu umbra ta. S-acuma, fetito,
am vorbit de-ajuns. Si tu ai nevoe de odihna, si eu.
- Tata si mama stiu?
- Nu. Asa a hotSrat doctorul.
- Mai bine. Bietui papa! Ce fac?
- Sunt si ei captivi in sanatoria.
- Au ce lc Irebuc?
- Oana, Oana, tare v3 rasfatali voi! Traicsc, Oana, traiesc cu tofi ai lor,
intr-o vremc cand oamenii se ucid pc uliti. Ce vrei s 2 le mai dai? Casa au,
mancare au, cSldura au. Alec n-are cravata, daca vrei sa stii. Sufcra: dar
croic. Iar Malvina n-are obiectcle dc toalcta de-acas3. Noroc, Oana, c3
oamenii mai au $i astfel dc piscaturi de tan{ar. Altminteri ar uita ca tracsc.
- Aspr3 mai esti!
- Nu, Oana. Dreapta si nciaiarnica. Mi-s dragi Alec si Malvina: dar ca
si cum ei ar fi copiii mei. Tu, Oana, n-ai avut parinti. Ai crescut langa alii
copii, intr-o continua recreate. De-acolo vin toalc rclelc. Tu insa trebue s3
inveti sa Gi mama, ca s3 n-ai §i tu copii orfani.
- T u esti mama mea. Nu?
- Sigur. Culc3-te.
- Porunca?
Miruna o s5ruta pe frunte.
- Nani!

258
 CAP. XX

Alec §i Malvina inlrau fntr-a doua zi dc naufragiu. Naufragiu conforlabil

desigur, cSci indeob§te insulele naufragiafilor n-au nici calorifer, nici salon
cu soba si fotolii, nici bae, nici luinina elcctrica, nici asccnsor, nici pune-lc,
masa, scoala-tc, masa, — dar naufragiu totusi. Caci aruncarea din zilele
normale fusese inlr-adcvar naprasnica. Via(a se oprise ca un vapor lovit de
ghelar, $i ccea ce urmasc de atunci insemna un Id dc drum cu barca de
salvare spre un loc nccunoscut: SanatoriuL
Dar, slavS Domnului, erau to{i laolalta, - mai pu(in Petrus, singurul
ramas intre primcjdii. E foarle curios, dar asa c: linistca Mirunei, solia lui
Petrus, parca Ie aducca o vestc buna de la Petrus, lor, par intilor lui, ca si
cum ca ar fi stiut mai mult decat ci. Aceasta era singura logica - exterioara
lo g icei- grafie cSreia si Malvina si Alec nu mai aderau dramatic la soarta
copiilor lor. Tudor era salvat. Oana era cu Tudor. Petrus era in sigurantit,
fiind militar. Miruna era cu ei, la sanatoriu. Familia Danescu i?i platise
tribulul de sange, prin Tudor.
Dcci, si Alec si Malvina erau oarccum liberi sa fie numai ei: dar acolo,
in sanatoriu. C5ci dupa ce dejunasera In salonul de primire, sotia doctorului
le comunicase fndemnul dat prin radio, aratandu-lc ca circulajia pe slrazile
fnca tulburi e primcjdioasa, si ca n-are nici un sens sa se desparla de copiii
lor.
- Aveti aci tot cc va trebue, le spusese ea. Pentru dunincavoastra,
sanatoriul va fi un hotel de-o noaple.
Se resemnascra sa ramae, oarecum constrSnsi. Malvina, in ruptul capu-
lui nu 1-ar fi I2sat pe Alec s2 circulc singur pc strSzile Bucureslilor, caci
dclunSturile, mai rare sau mai dese, integrau si accastS zi in amintirea
cutrcmurului, actualizand aceeasi nesiguran{a. Cat despre ea, tankul inlul-
nit pe strada ii dadca chiar $i-ntre zidurile sanatoriului nevoia de-a inchide
ochii $i de-a-si astupa urechile.
Asa ca in fond era bine asa cum era, sanatoriul fiind singura solupe a
tinor astfel de zile anormalc.
§i totusi, Malvina, lasand la o parte eviden(a si realitatea, se com-
patimea, socotindu-se [redepsita. Dc-a lungul noptii si diminc(ii uitase de
ea, gandindu-se numai la Oana si la Tudor. In salonul de primire, liberate
de obsesia dramei si invinsa de oboseala, adormise: bustean. Dar se destep-
tase cu consliinta ca somnul intr-un fotoliu e inconiod. Deci suferise. La
dejun mancase cu poftS. Dar era nespalala. Nu indraznise sa mtrebe daca
n-ar fi chip cumva sa fac5 o bae, caci era m casa strains §i cuviinta o
impicdcca sa ccara Iucruri care presupun intimitate cu amfitrioana. Dcci
acceplase sa petreacS o dupa amiaza intreagS »ntr-un salon, fara sa fi fficut
bae 51 far2 sa fie imbracata convcnabil. Evident, simulase o buna dlspozilie

259
- reala de altminteri, dar Malvina prefera sa-i dea scnsul dc voit2, - datorila
doamnci care sc silea sa-i dislreze. Seara mancasera tot in salonul de
priniire, la gura sobci, multumitor, c 2ci bucataria sanatoriului era ca a unui
vapor, nu dc lux, dar corect §i impccabil subl raportul curateniei. Totu§i,
Malvina botezase in sinea ei aceasta mas2, „mancare de spital“. O mancase
cu pofta, dar Malvina hotarise c-o mancase cu noduri. Apoi venise noaptca.
Se dcspartisera de Miruna care avea o camera intr-alta aripa, Malvina §i
Alec intrand, dupa un drum cu ascensorul, in Camera Nr. 12. Doua paturi,
balcon, odae de bac alaturi, dulap, masuta de noapte, faianla albastra.
Sapun?
Era.
Periuta de dinli?
Nu era. Fireste. Dar acest „fireste“ lipsea din trusa psihologica a Mal-
vinei, ca §i periuta de dinti.
Papuci de noapte? Nu.
Halat de noapte? Idem.
O mie $i una de lipsuri numai intr-o singura noapte!
in schimb domnea in sanatoriu o lini$le care ducca gandul la vilcgiaturi
unde numai o frunza sau o talanga dau zvon tacerii §i indemn odihnei.
Bineintelcs si Malvina 51 Alec dormira ostaseste inlr-un asternut dc-o
albeata alpina.
Se desteptarS pe rand, Alec pe la noua jumatale, Malvina pe la zcce.
Alec sfarsise tigarilc. iar Malvina, dupa ce casca, lichidand somnul, f§i
contabiliza toate intamplarile, toate lipsurile, epilogandu-le cu oftalul:
Noapte de spital!
- Nu te simti bine? o cerceta Alec, vSzand-o ca tacc.
Sigur ca nu se simtca bine. Cc $tiu barbatii!
- Nu stiu! Mi-e frig.
- Ii fi racit ieri.
Nici batista nu mai avea.
- Poate! consimli Malvina, renuntand 51 la batista.
- Sa-ti pun termoraetrul?
Adevarat! Era in sanatoriu! O clipa Malvina si-1 atribui - sanatoriul -
integrandu-se in el, oarecum damocamelizandu-se.
Alec se imbraca pe nespaiate - caci n-avea nici pijama, nici halat, nici
papuci - pornind in cautarea unui termometru. Abca la usa se razgandi.
Intr-adcvar: era sonerie. Caci §i Alec in fond se socotea atat de naufragiat
incat pana §i soneria u aparea ca un atribut al altui taram.
Suna. Imediat aparu o sora: proaspata ca o nalba.
- Buna-dimineata. Ce dori|i? Cafea cu laptc? Ccai? Socolata? Bulion?
- Spune, Malvino, o indemna Alec.
Malvina ii aminti ofensata ca dorea dintai un termometru $i apoi o
socolata: cu pane prajita.

260
 - DomnlsoarS, Incepu Alec, avand o vaga impresie ca a sosit undcva In
Elvetfa.
- Sora Kiki, se prezcnta ca.
Se numca Clara, dar la sanatoriu asa i sc spunea.
- Sora Kiki, rectifies Alec, n-ai putca sS-nii gSsesli ni§tc figSri?
- De care fumati?
- Mihai, Virginia, Regale, de care sunt.
- Va trimil imediat.
Cu o promptitudine care dep5§ea cu mult viteza indolenta a serviciului
de hotel, o servitoare aparu cu o tava pe care era tot: de la socolalS pana
la termometru.
- Cand aveti nevoe de mine stinafi de doua ori; o data, pentru sora Kiki.
Malvina aspirS expert aburul cani|ei cu gocoIatS: nu era de IcpSdat! Unt,
marmclada, pane prSjita, $ervete albc, linguri(e 51 cu[itc de argint. Totul era
Imbictor. Malvina se temu deodata sS nu fie bolnavS, amcninlatS de vreo
dieta. Amana deci termomctrul pe care §i*l pusc abea dupa ce isprSvi de
mancat 51 baut. A lec astepta rezultatul fumand cu pofta sporitS, ca dupa
teama ca n-ai sa ai ce. Temperatura MaKinei era 30.6.
- Perfect! exdamS Alec, frecandu-§i palmclc.
Dar Malvina se rasuci pe-o coasts, cu spatele la Alec, botoasa, ca §i cum
termomctrul numai din spirit de contrazicere ar II aratat o aslfcl de tempe-
raturS, ca sa justifice buna dispozi{ie a lui Alec.
CSd un bSrbat nu poate pricepe cS 0 femee are si temperaturi mai
imponderabile decat acelea pe care le inregistreaza un termometru stupid
intr-un sanatoriu al trupului.
De cand cu socolata 51 cu termometrul, Malvina era din nou predLspusa
la suflet.

CAP. XXI

Abea pe la amiazS Malvina §i Alec plecara din odaia lor.

Sora „Kiki-la-Doucctte“, cum o botc/.ase Alec, era 0 comoara a camerii
numerotate. Lc gSsise §i periute de dinti - binelntcles, noui - §i ma§in3 de
ras §i pieptene si perie. PanS §i hainele lui Alec, fSra sa fi fost uitrcbal,
luaserS o alts Infati§are, bine cSlcate. DupS multe Incercari In fata oglinzii,
Alec izbutise sa-§i conslruiasca din fular un fel de guler-cravatS care dSdea
o notS extravagantS tinutei lui, dar nu lipsila de pitoresc. Malvina, neavand

261
rochic dc schirobal, i?i schimbase pieptanatura, ridicandu-si parul in sus,
ceea ce o intinerea.
Astfel se prezentara in salonul de primire, intalnindu-sc cu sotia doc-
lorului, tot la gura sobei.
Ii puse la curent cu s 2n2tatea lui Tudor, suprimand temperalura.
- Dar Miruna unde-i?
- St2 cu Tudor §i cu Oana.
- Nu ne-am putca duce §i noi?
- Doctorul se opune. Tudor are nevoe de Iini§te. Oana §i Miruna ii tin
tovar2$ie farS vorba. Gle tricoteaza. El doarme. Lasati-1 in grija doctorului.
- Din ora? se mai §tie ceva? ,
- A§tcptam...
Sofia doctorului incarna firesc acesl suparator cuvant, „astcptare“, la
gura sobei, in salonul t2cut, c-un motan de Angora care chiar cand nu-§i
deschidea la picioarele ci ochii dc candela, tot igi aduna acolo tScerea dc
Angora.
Dar Malvina $i Alec, odihniti, imbSiali, abea veniti din odaia lor, simteau
nevoia sa inceapa ceva gi nu gtiau ce. Naufragiul se mctamorfoza intr-o
plictiseal2 de vilcgiatura, cand inca nu e$ti adaptal la nccunoscutul locului
nou.
-N u vrcti sa trcceli in bibliotccS? le propusc binevoitor sotia doctorului.
Malvina cam n-ar fi vrut. Cuvantul „biblioteca“ ii cvoca o penumbra
gothica, cu c 2rti legate §i oameni care tac.
- Hai, Malvina, o indemna Alec intr-o doara.
Acolo-i a§tepta surpriza: intaia, cad mai era inca una, oarecum in prc-
lungirea acesteia. Biblioteca era o vasta incapere c-un parete de geamlac
dublu, inspre gradina. Catcva dulapuri cu car(i, o masa cu reviste si ziare,
§i mesc rotunde, fiecare cu lampa ei. Acolo era locul de intalnire recreativa
a ridicatilor de pe masa de operatic, cand inccpea intremarea. Stateau pe
scaune, in fotolii, pe chaisc-longucs-uri, cu acea lenc zambiloarc a pasa-
gerilor care-au renunjat la agitatia pasuJui lerestru, lasandu-se purtaji de
clicca vaporului. Unii ceteau, cam din varful ochilor. AJlii discutau, tot cam
din varful buzclor, respectandu-gi fragilitatea. Altii jucau cirp, dar fara sa
fumeze §i fara dc cordiala vrajmagie a meselor verzi. Altii practicau hip-
notismul paralel al jocului de $ah, altii zgomotul intim al tablelor. Altii
privcau pur $i simplu la ceilalti, jucandu-se de-a privitul: un fel de pcscuit
leneg. Joaca dc copii cuminti.
Vase cu flori inviorau lumina fumurie a diminetii dc ianuar. Rasunetul
glasurilor era mai potolil decat aiurea, miscarile mai incetinite.
Alec descoperi un coleg de club. Se regasir2 cu manile intinse.
- Tu, Alec? Ce cauti la „noi“? De cand? Apcndicita? Hernie?
- Nu-nu! se apSra Alec. Am venit pcntru ginerele meu; evenimcnlelc
dc afar2 m-au silit sa raman.

262
 - Ginerele t3u?
- Sublocotencntul Alcaz.
- Baiatul lui Andronic? Dar ce are?
- A fosl r3nit pe strada ieri diinineala...
- Aa! „Inima“! A§a spune! Extraordinary operate!
- Dar (u ce ai?
- Eu, draga Alec, mai modest: un ulcer duodenal.
§i Malvina fu recunoscula dc o Piatra-la-Ficat. Dupa cxclamatiilc de
rigoarc - iar „Inima“! - o introd use Intr-un grup de Apendicile.
Alec §i Malvina fura absorbiti de aceasta atmosferS, ca de un bal cos-
tumal al anatomici. Numerotarea limpului-care-nu-trece disparu. §i nau-
fragiul. Caci din ce in ce senzalia vilegiaturii devenea mai pertinents. Un
fel de vilegiatura curativa, in care fiecare i^i recita boala, operapa $i trata-
mentul. Ora§ul era foarte dejwrte: subiectiv. Caci intre cci de-acolo §i
ora$u! trccul §i viilor se intcrpunca hotarul trupului renovat.
De§i nu erau operati, AJcc 51 Malvina beneficiau de celcbritatea
„Inimii“. Mai nici unul de-acolo nu-l §tia pe sublocolcnentul AJcaz; unii
chiar pronuntau, in loc dc Alcaz, Aslan, iar alpi, Alcazar. Agasata, Malvina
rectifica apasat, silabisind: Al-caz. Dar ininia i-o cunogteau top, ca pc-o
pics3 de teatru la ordinea zilei, scrisa de un nccunoscut in colaborare cu
doctoral Munteanu. Biografia titularului inimii, precum §i evenimentelc
premergatoare bisturiului, nu erau dccat prelextul, ramas in urma, al ope­
ration Malvina era mortificata; Alec, inlrigal. Alte criterii prezidau acolo,
determinand alte icrarhii.
- De ce nu profiti ca tot c§ti aici, o indemna pe Malvina Piatra-la-Fical;
scoatc-ti apcndicita.
Categoric.
- Ce apendicila? N-am nimic! se apara Malvina.
- §i eu spuneam c5 n-am nimic! Si iata c-aveam! Asculta-m5 pe mine.
$i grupul lui Alee se aplecase asupra lui ca asupra unci ape inca necer-
cetate dc undita.
-A le c draga, nu-li fa ilu/ii de taran ignorant! La v5rsta.noastra loti avern
cate ceva.
Recomandarile acestea insa erau amicale, izvoratc dintr-o afectuoasa
solidaritatc. Nimic pesimist sau rauvoitor. In ora$, verbal ..opereaza-te** are
§i o nuan(a indulcila de cimitir; acolo insa n-avea decat clasticitatea unei
vollijc. Pudoarea ceda de la sine, ca haina la plajS. Top i§i mSrturiseau
operaliile cu un fel de mandrie epica, nesfiindu-se sa pue in vitrina —ca
pe-o colecfie de trofee - organelc cusule sau extirpate.
A doua surpriza fu sufrageria comuna, inovatie de-a doctorului Mun­
teanu, cu scopul de-a socializa convalescent postoperatoric. Biblioteca $i
sufrageria - in al'ara de solarium, limitat anolimpic - conslrangeau pe

263
timorati sa se imbrace, sa umble, sa fic cocheti, stimulandu-i spre vial&,
solicitandu-i vertical.
Fiecare-§i alcgca locul dupS plac. Sc int&mpla de pilda ca un ulcer sa sc
invecineze idilic sau numai amical cu o gra(ioas3 apendicita. fn generc insa
intervenea afinitaica clectiva a organelor operate, apendicitclc grupandu-se
intre ele, herniile la fcl, §i a§a mai departe, cu exceptia cancerului care e
solitar.
Rudele „Inimii“ fur3 solicitate de grupuri osebite, despartindu-se. Mal­
vina, cu Piatra-la-Ficat, trccu la masa apendicilelor,iar Alec la masa duodc-
nal3.
Nu lipsca din sufragerie nici pofta, nici vinul, nici gluma §i chiar nici
farsa, c3ci mescle intre ele nu avcau distanfa $i rezerva celor de la res­
taurant.
C2tre sfar$itul mesei, pe la cafea - in gcncrc cafea ..Hague" - un glas
unanim cunoscul intoarsc capetele spre uj3.
- S3 v3 fie de bine la tofi!
tl priveau cu aplauze pe doctorul Munteanu care abca i§i ispravisc
ultima operatfe. Se ducca In foisor cu ceasca de lapte.
Dupa masa se risipirS, indrcptandu-se fiecare spre odaia lui numerotata,
pentru siesta, nu inainte de-a fi pllnuit irilalniri $i distractii comune pentru
reslul zilei: exact ca in statiunile balncare intr-o zi ploioasS.
—§tii ca nu-i rau la sanatoriu! exclamS Malvina Tn ascensor, de indata
insa dramatizandu-si c-un oftat stoic sinceritatea antecedents.
Alec zambi c-un ujor dispret indulgent, care n-o adnota numai pe
Malvina, dar $i pe el.
Jules Renard a exclamat dintr-un fel de subsol al pesimismului: „C’esl
I’homme que se suis qui me rend misanthrope".
Alec ar fi putut exdama din ascensor C’est I’homme que je suis qui me
rend sociable.

CAP. XXII

Miruna se mutase cu totul in camera No. 17, cu „bucccluta“, adica haina

de Ian3 inccputa la sanatoriu, cu de imprumut, caci allaccva n-avea. Cu
incuviintarea doctorului - fara de stiinta caruia nimic nu sc putea clinti -,
servitoarea instalase inca un pat, asistata de sora Nutf: Coana Moasa, cum
o poreclise Miruna, dandu-i in fond numele exact, caci asta era, cum barbie-
rid aceea este. Sorita Prie insa, care le vizilase, era altaceva: „SaIi$teanca-i

264
randunica..." De-acolo venea $i Bucure§tii u-o alterasc, cum nici pc Stan-
cuta din camera No. 3.
Oana n-avea pofta de mancare. Mancase totu$i, supunandu-se Mirunei.
D e cand i$i pierduse copiii, o privea pe Miruna cu alti ochi. Cuvantul
„mam5“ incepea cu Minina. a§a cum „Dreapta, Oana“ incepuse cu Tudor.
„Taina diminetii e in noi“. In orifice - dragoste, muncS, durcre, bunatate,
Dumnczeu - e o supra fats care ascunde un adanc. Adancul incepe cu o
dimineata pe care i-o da omul aplecat asupra-i. Ceea ce n-a fost decat un
cuvant stiut, devine o taina aflata.
Cu ace$ti ochi o privea pe Miruna care era aceeasi. Alaturi de Miruna,
sufletul Oanei se simplifica, dramele recente dandu-i con$tiin(a unei tran-
zitil Apele duld se varsaser3 in mare, devenind amare. Moartea §i viata
erau alaturi: gemene. Cuvantul era din ea, nu dinafara: purtase in ea, fara
sa Stic, doi gemeni. li pierduse, dar acum $tia. Prin ei $i prin Tudor vedea
c5 viata si moartea sunt alaturi, §i c3 uncori moartea n-are cimitir, ci rSmane
numai in tine, a$a cum mai erau gemenii dusi. Nu-i venea s5 planga dupa
ei. Numai cand se gandea la Vorniceni, la jucariile §i hainuteic de-acoio,
simtea un gol vecin cu plansul. Dar sufletul c3p5ta.se alia densitatc - parca
alta varsta, mai potolita, mai grava. Caci iata, nu se mai g&ndea la Tudor
cu graba dorului de-a fi cu el, ci numai cu dorinta de-a nu-1 face s i astepte.
Dorea sa redevie s3natoasa $i frumoasa numai pentru el, sSnatatea si frumu-
seta devenind un fel de energie de-a -1 servi, de-ai fi de folos, de-a deveni
iar maro3: prin el. Viitorul lor cap5ta alt inteles, dep5$indu-i lacomia dc
dragoste de pang atunci.
Vecina cu manile Mirunei care impletea, Oana incepu sa faca proecte
de viitor. Pana atunci la Vorniceni ea nu fusese decat Domnija-Oana, sau
Oana-Doamna, aja cum o alinta Tudor. Zilele de-acolo erau in inima ei.
Dar ea ce insemnase pentru Vorniceni? Nimic. Absolut nimic. O grafioas3
prczenta decorativ3, rasf3tat3 de Tudor si respectal5 de top ceilaltf in
frunte cu Andronic, din pricina lui Tudor. I-adev5rat ca din clipa cand se
aflase ca e ins3rcinat3, ochii tuturora, incepand cu-ai lui Andronic, o consi-
derasera mai altfei, dar nu din pricina ei - r&masa tot Oana-Doamna - ci
din pricina copilului din ea. Oana-Doamna $i locul copilului: atat. F3ra de
Tudor s< f3r3 de copil nu era decat o straina: o fata din Bucuresti, devenita
Alcaz prin alianta. §i totusi mai existase acolo o DomnitS - moarta cand
venise Oana care desi Alcaz, tot prin casatorie, isi depasea sangele si
moartea, fund prezentS in toate si pentru top, din sat si pana la mosie.
JFetele’*, de$i cu altS stSpana, erau ale DomniteL Madama Lenta era „de
la Domnita". Andronic era bSrbatul Domnitei; Tudor, fiul ei iubit; tran-
dafirii, „ai Domnitei", ca si Conaselu, gradinarul lor.
Abea acum vedea Oana in cuvantul care pan5 atund nu fusese decat o
grapoasa $i arhaizant3 denuraire, Domnita, - un drum: singurul pe care
pasul Oanei putea s-o duc5 la Vorniceni.

265
 Deci, va deveni $i ca o Domnija !a Vomiecni. Va conduce casa, asa cum
$tia, far5 s2 para, Miruna, §i la ncvoe $i mo$ia. Dc cc nu? In ultimii ani,
prcmergatori intalnirii cu Tudor, se refugiase in literatura, abdicand dc la
via(&, ajungand pe nesimtite la o criza din care o salvasc dragostea venita
- simbolic parcS - pe fcrcaslra, pc fcrcastra nucului, nu pe usa. De-alunci
iubea, gasind in dragoste o plenitudine absoluta, care ins2 o ficca oricand
fragila. Viata ei alaluri de Tudor era numai frenezie dc-a-I avea §i panica
de-a -1 pierde. f§i dadea seama ca un aslfcl dc paroxism nu poatc dura, §i
c5 ea singura 151 preg2 te§le drama, - dar n-avea putcre sa caute §i sa
gaseasca §i altaceva. Totul se limita la Tudor: rug adorat. Logica o vestea
fire§te, uneori, ca o astfcl de dragoste poatc deveni apas2 toare, ca barbatul
nu poate trai captiv In nimic, nici chiar m fericire, mai ales cand e viu ca
Tudor. Dar acea Oana - alia decat logodnica lui Tudor, dar aha §i fata de
aceasta de la sanaloriu - , traia numai in prezent, acopcrindu-ji ochii - cu
Tudor - in fa{a viitorului. Astfel, viitorul capata scmnificatia unci primejdii.
Teama de razboi colora §i mai intunecat acest aspect al viitorului.
D e astazi inainte, Oana se holari sa acccplc prezenta viitorului: cu
razboi, ISrS razlioi, oricum. Sa luplc singura, pentru a-1 mcrita pe Tudor
prin truda si rezultatele luptei, nu prin norocul - trecator $i reversibil - al
frumuselii.
Deci...
Dac5 ar fi auzit-o gandind, Miruna ar fi ridicat ochii de la Iucrul ei,
spunand: asa da!
Deci: 1) Se va ocupa de gospodarie, luand cu dclicatct2 dar si cu energic
conducerea casei;
2) sc va inilia la toate treburile mosiei, cunoscandu-i pe larani, ocu-
pandu-se dc ei, facandu-se iubilS, stimata §i ascultat2;
3) va deveni mama;
4) nu va mai cSuta sa-1 absoarba pc Tudor, dar nici nu se va lasa
absorbita numai de el;
5) Tudor va deveni 0 taina a ei;
6) jura ca se va tine dc cuvant.
- Miruna, suntem in ianuar 1941.
-D a !
- fn ianuar 1942 te invit la VornicenL
- Multumesc §i ma bucur c-ai reusit s5 ie§i din 1941.
- Deocamdata am reusit foarte pu(in, sau poate foartc mult. Nu sliu
inca. Dar daca in ianuar 1942, cand ne vom intalni la Vorniceni, voi fi
aceca$i Oana...
- Cum aceeasi?
- Cum m2 §tii de-ajuns. Cum am fost pana acum. Umbra! Umbra lui
Tudor §i poate umbra unei Oane care nu se desteptase din somn. Auzi,
Miruna, dac2 voi fi ca acum, sa §lii cS mi-ani calcat un juramant §i sa nu-mi
mai intinzi mana.

266
 - Eu ti-o intind de pc-acum, zambi Miruna, dezmierdandu-i mana.
- D e ce? Crezi 'ca m-alinl?
- Nu, Oana. Eu cred in tine. Dar ma bucur c-ai inceput sa crezi 51 tu.

CAP. xxin

Un pas strain de tacerea sanatoriului le tulbura, iacandu-le sS ridice

ochii inspre u§a, de$i n-avea nimic dc-a face u$a lor cu bocSneala ncdelicata
a unui astfel de pas. Dat se opri chiar la 115a camera No. 17, abia acolo
devenind taccre, asteptare §i mult pe urma ciocanitura abea simtitS.
Miruna-§i l5sS lucrul, pornind intr-acolo. Deschise u$a §i vazu... vSzu...
- M5i»...
Mai mult n-ajunse s5 spue, cad cogeamite „mai“ o saruta ca un flacau
intors de pe zona, imbacsindu-i narile cu draga lui duhneala odioasa de
tutun.
- Petrus, ce surpriza! exclama Oana cu voiosie, ridicandu-se intr-un cot
si fluturand mana spre el.
Un oflat de u$urarc libera pieptul lui Petrus, dandu-i dreptul de-a sc
bucura fara de masc5. Pana atunci, dupa cele aflate de la doctorul Mun-
teanu, nu $tia cu ce fata sa se apropie de Oana. In Petrus bucuria insana-
tosirii lui Tudor acoperea masiv pierdcrca gemenilor Oanci, odata cc si
Oana era sanatoasa. Cad pentru el copiii Oanei erau $i mai abstracti decat
al lui.
O insfaca deci si pe Oana, sarutand-o cu rasunet, aplecat asupra ei.
- Mai omule, il trase Miruna, cuprinzandu-1 de mijloc. Oana a fost
bolnavg!
- Stiu, ofta Petrus, nestiind cum sa fuga dinspre cele ce puteau urma.
Dar se vede ca Oana nu degcaba era sora lui Petrus. Ridica palmcle, ea
ins3si interzicand intrebarilor aceasta directic. Era inutil sa~I oblige pe
Petrus sa simuleze un doliu care nu-i apartinea.
- Spune tu, Petrus, fl indemna ea, asLcptand ve§ti de la el.
- Draga, am tras o spaima! Ce s3 va spun!
Vorbea prea tare - $i cu „draga“, ca Malvina cu care semana izbitor —,
era prea rumen, prea concret, prea duhnea a tutun in almosfera aceslei
odai. Prea dulau si prea cazon in tinuta de campanie, mirosind a ap3 de
toaletS - de violete! - pulverizata pesemne de barbierul regimentului, - si
totusi era Petrus: si pentru Miruna si pentru Oana.

267
 - Voi ce-a{i crezul? Ie intreba el pe-amandou2, agezandu-se cu Miruna
de mana pe patul liber.
- Am crezut c2 se prapadegte pamantul! vorbi Miruna cu zambel in
dilatarea nSrilor $i-n ridicarea sprincenelor, amintind-o de departe pe vara
ei Nina Toma$.
N-avea nid o ratiunc inceputu] ei de zambet. Adica avea un pic, fiindca
prezenla lui Petrus redegtepta in ea nevoia de bucurie, chiar gi de-a-ndoa-
selea, cand n-ar fi trebuit.
Se uita la Oana, ca gi cum s-ar fi inteles cu ca. Oana zambi, solidara cu
Miruna, dar gi amuzalS de expresia lui Petrug care se uita la ele cu accentul
„ca la poar-ta noua“. C5ci nu inlelegea dcloc Petrus ce poate sa Ie facS sa
zambeasca. Se intamplasera - gi inca nu erau cu totul limpezitc - docniri
dramatice penlru tara cat gi pentru familia lor. Atunci?...
- Are expresia ordonantei capitanului, care-a intrat din gregala la colo-
neleasa! sufla Oana catre Miruna, pur gi simplu scolaregte.
Amandoua izbuenira in ras tanar, cel cu hohote, care exaspereaza pe
oamenii maturi ca o necuviinta fata de ei. Amandoua aveau nevoe de
sanalatca acestui ras. Dar Petrug c2dca din cer tocmai in fata unui astfel
de ras. I-adev5rat ca de cateva zile traia numai intre barbali, la regiment,
in atmosfera specials a ultimilor cvenimentc. Poate ca acolo pierduse de-
prinderea mobilitalii feminine. Dar oricum, nu pricepea dcloc ce le poate
face sa rada cu-atata pofta cand se rcvedcau prin surpriza inlr-un sanatoriu
c-un pat pentru Tudor si allul pentru Oana, dupa astfel de intamplari!
Desigur, nu venise cu inlcntia sa Ie speric, dar nici sa le dislrcze pc soco-
tcala tSrii. Vroia sa le vorbeasca barbategte, grav, dar nu apasator, despre
ceasurile traite. §i iata ca dumnealor radeau cu hohote!
Un barbat suparat pe-o femee care rade - fiindca rade - are o expresie
care imbin5 demnitatea ofensata, in ce are mai crohmolit, cu botogenia
copilului gala de plans. Efectul e atat de bufon incat rasul in loc sa fie
potolit, e, dimpolrivS, stimulal.
Aga se intampla. Oana gi Miruna radeau copilarcgtc, prostegte, oricum,
dar radeau de el.
Cogeamite ofiterul cu sabic nu era decat amplificarca unci cocute cu
sabiula.
- Mai proslunulc! curma Miruna starea de drama, luandu-1 de gat gi
sarulandu-l. La regiment nu radefi ca noi?... Atunci, Petrus? il dojeni ea
afcctuos, cu limbru de contralta, carc-o lacea si mai proaspalain indulcirea
de hulub a glasului lasat in guga.
Petrug se lumin2, cedand.
- M-am bolovanit intre barbati! §i far5 de voi gi fara de Tudor! Via{5 c
asta? De m-agi inloarce-odata!
- Te mai tin mult la regiment? il intreba Miruna, calm.
Petrug ridica din umeri.

268
 - S a vedem ce sc mai intampl2 ! fn tot cazul in doua-trei zile se isprSvestc
cu consemnarea in cazarnia §i ma-nfati$ez acasa.
- Atunci e bine, hotari Miruna. Ce sa-ti dau?
Era toata Miruna in acest „ce sa-ti dau?“ Privii ca lui Petrus starui o
clipa asupra ei, cu regasire §i recuno$tinta: „om bun e cel care incalzeste
pe altul cu sufletul lui“. Apoi i§i consult! ceasul.
- §i colonclul care m2 astcapta! N-am timp! Am venit aici pentru sub-
locotenentul Alcaz, doamnele mele. Probabil c-or sa-1 propue la decorate
§i avansare. E foarte iubit Tudor, spuse el c2tre Oana. Cand Buzdughinu a
adus vestea, soldatul care ne servesle la popot2 a cxclamat in fata ofiterilor
„Mama lor dc cani!“ Ertati-m2. Dar asta e. Colonelul a$teapta jos cu
doclorul s2 se trezeasca Tudor. Eu am profitat de ocazic s« am dat o rait2
pe la voi: sa v2 vad, s2 v2 pup si gata. Ca mai am §i pgrinti, dupa cat se pare,
in acest sanatoriu al surprizelor. V- am vazut, v-am pupat si...
~ Mai c2pcaunule, nu ma ucidc! se zbatea Miruna in bra(elc lui.
- §tii lu ce femee ai? il intreba Oana. Taci! Nu te lauda ca slii! Eu, daca
eram barbat, nu li-o I2sam!
- §i dac2 Tudor era femee? ripostS Petrus din prag.
-T u d o r nu putca fi decal barbat.
- S-am plecat! le saluta Petrus cu mana la casca, sunandu-si pintenii.

CAP. XXIV

Petrus ajunse in cabinelul doclorului Munleanu odat! cu sora Stancula.

- Am sosit, domnulc colonel. La ordinele dumneavoasti a.
- 38.2°, anunta Stancuta temperatura pacientului din camera No. 3.
- Bine. Vin, vorbi doclorul, ridicandu-se.
- S 2 mergem s 2-l vedem, sc gr2bi colonelul, care astepta mai bine de-o
jumatalc de or2, ridicandu-se de pe scaun.
- Regret. Nu se poate.
Cravasa Saumur era pc scaun, dar geslul ei dadu o scurta tresarire manii
autoritarc.
- Cred c5 nu 1-ar supara sa-$i vada camarazii! starui colonelul, masu-
randu-1 pc doctor prin monocJu.
- Sunt convins. Dar nu se poate. Temperatura s-a ridicat. Ati auzil.
Repet2, sor2.
- 3 8 .2 ° .
-T otusi...

269
 - „Totu§i“ e moartca disciplinei, domnule colonel.
- Am intrat intr-o ca/arma?
- Mai mult: pc-un camp de lupta, domnule colonel.
Petrus dadu sa intervie, dar vecin3tatea icrarhicS a colonelului u inlcr-
zicea ini(iativclc ncautorizate.
- Sora Stancuta Brote e sentincla camcrii No. 3, adauga doctoral. Spunc,
sor2, e voe?
- Nu.
- Lupti c-un colonel? o cercela glumet colonelul, imhracandu-si dol-
manul.
- Domnul colonel nu lupta c-o sor5.
- §i daca?...
Gratioasa, St5ncu(a-i oferi cravasa ramasa pe scaun.
- Am onoarea.
Colonelul se tnclina §i iesi, urmat de sublocolenentu! Danescu.
Doctorul ridica din umeri si se indrepta spre camera No. 3, urmat de
Stancuta.
- Cum a dormit?
- Cam agilat.
-T u sa?
-N u .
- Pahare?
- I-am pus.
- ii mai pui o seric lot pe dreapta... Bun gSsit, Tudor. Cc nout2li?
V2zandu-J pc doctor, Tudor i$i desercti fata apasala dc un inccput de
migrena, umezindu-si bU7ele uscate.
- Noutati?
Le cauta in vidul geometric al febrei si al camerii in care mai sfaruia dc
la pahare mirosul dc vat2 arsa.
- Ciocnesc „pahare“ cu Stancuta.
- Vine gi vinul! replica doctorul, luandu-i pulsul.
- Cand?
ii ascull2 inima: b2tea ritmic, plin, egal.
Plamanii: accca§i usoara asprirc a murmurului respirator in dreapta,
parca mai pu(in pronuntat3 dccat dimineata.
- Cand? Odat2 cu Oana.
Cum era cu urechea pe pieptul lui - de-acolo vorbindu-i- auzi lres2rirea
de strun3 smuncita a inimii.
- Cand? repet a Tudor.
Saraca inim2!
- Cand? relu2 doctorul intrebarea, dezlipindu-si urcchea de pieptul lui
Tudor; cand toate vor intra in ordine.

270
 CAP. XXV

O vilegiatur3 fncepe cu bagaje §i se ispraveste cu bagaje. Alec $i Malvina

ins3 veniscr2 $i plccau fara de nimic din hotelul care de fapt era un sana-
toriu al acestor trei zile paradoxale. Aflasera c3 pot pleca Tn ajun, la masa
de seara din sufrageric. Adica nu c2 pot, ci ca trebue. Caci doctoral Mun-
teanu nu intrebuinta manusile decat in sala de operatie. Aparuse brusc, ca
adus de-o trapS, pe pragul sufrageriei:
- Pofta mare la loti. S-a anuntat la radio ca viata a reiijtrat in normal...
E curios cum aceste vorbe, binccuvantate de toti si mult dorite, se
colorau in fundul nemarturisit al sufletului altfcl. Reintrarca in normal
cSpata acolo semnificatia „incepe scoala". Cam a§a era: pcntru multi, intre
care si Alec cu Malvina, se ispravea subit o vacanta intempestiv ciudala,
vacantS totusi in substanta ei.
- Mane dimineata, continuase doctorul, cci sanato$i sunt rugati s3 piece
la casele lor. Bolnavii au nevoe de camcre.
Noaptea ajunului plccarii dcvenise noaptc lunga: de rSmas bun. Cam
toti erau bucuresteni, si cei mai dinaintc cunoscuti $i cei de-atunci, dar si
unii si al(ii $tiau c2 despSrtindu-se, nu se vor mai rcgSsi ca acolo. Intocmai
ca in vilcgiaturile autenticc. Ce-a fost ramane numai in amintire. De unde,
acccntul melancolic al despartirilor.
- Doctore draga, am vrea sa ne vedem copiii! protestase Alec, amical.
- Pe Tudor hotarat nu. Vi-I dau intreg. Pana atunci e numai al meu. Pe
Oana insa o s-o vedeti mane dimineata, la plecare.
Prin surori vestca ajunse pana in camera No. 17.
- Ce faccm? se sfatuise Miruna cu Oana.
- Tu pled cu mama si tata.
- S3 te las singur3?
- Eu raman cu Tudor. Rostul t3u e acasa. De altfel ai sa-mi trimili o
serie de lucruri: pcntru Tudor §i pentru mine. Nc-am inleles?
Miruna o privisc atent.
- N-are s3-{i fie urat singura?
- Poate ea da, incuviintase Oana, vCrificand in ea teincrca Mirunei. Nu,
revcnise la categoric. Am incS mulle rafuicli cu mine inainte dc-a ma intalni
cu Tudor.
Dimineata, un sir de automobile astepta la peronul intrarii.
Forfota mare in vestibul. Surori, scrvitori, bagaje, rude, rcgasiri, excla-
matii, recomandatii. O atmosfera de peron de gara intimS, in astcptarca
trenului.
- Oncula, ia sa te vad...
^ Alec vru s3 spue: ai slabit. Intrebuinta insa un eufeinism:
- Te-ai schimbat, fetito! Parc3-li sade §i mai bine.

271
 Manile doctoruiui Munteanu, de la spate, se lasara pc umerii Oanei.
- Nu mi-o deochcafi pc Oana!
- Tudor cc face? o intreba Alec.
- Se odihnegte, raspunse doctorul pentru Oana care aproba.
Miruna era acolo. Dar Malvina intarzia, degi n-avea nimic dc facut.
Aparu prccipital, urmata de Piatra-Ia-Ficat gi de servitoare care-i aducea
sacoga uilata pc scaun, ca un simbol at bagajclor.
- Draga, bine ca va mai vad! Spune-i lui Tudor ca-1 sarut gi c5-l agtcpt.
Si s3 tc mai ingrasi ptifin. Ce zile, Dumnezeulc! exclama Malvina cu bratcle
ridicale
- Au trecut, donmna, vorbi incet doctorul Munteanu. Si tara noastra
ics3 din spital, ciungS saraca...
- Las3, doclorc, sa uilam, il implora Malvina gala sa-gi astupe urechile.
- Hai, Malvina, o lua Alec spre usa, schifand inc3 o s3rularc, de deparle,
spre Gncuia.
Unuldupa altul, automobilele pornira, f3candu-gi semneintrc ele gispre
cei iegifi pc la fercstrc.
Alec conducca, tot cu fular gi fara mSnugi, dar fara de obrazul Oanei in
coada ochiului.
- Cc-o fi facut Vilma in lipsa noastra? ofta Malvina catrc Miruna. Sper
ca n-o fi fugit dc-acas3? E in stare! Asia ar mai lipsi! Cum (i s-a p3rut
Petrug?
- Bine.
- S-a ingi5gal! sc supara Malvina. Sor3-sa slabcgtc gi el se-ngraga!
Miruna zarnbi indulgent: pentru Malvina.
- Aga li-i felul.
- Si cand nia gandesc ca iar inccp telcfoancle! gasi Malvina un alt naduf.
Oare-or fi mergand? se opri ea dcodatS, alarmata dc gandul c-au r3mas
inghctate.
Slrazile crau din nou pline. Oamenii sc reintalneau cu oragul, m3surand
casclc de jos in sus, cadupa cutrcmur. Patrulc mililare controlau circulatia.
Unele c31ari, altele in camioane sau in automobile polificncgti cu b3nci.
Guri de milralier3 priveau strSz.ile.
Un vanzator dc ziare trambita o cditie spcciala. Lumea ii smulgea loilc.
Alec opri automobilul, licitand gi el un ziar. 11 obtinu - Iar3 sa mai agtepte
rcstul de la suta - calcat pc picioare de ceilalti concurenli. fntorcandu-sc
la volan arunca o privirc pc foaia lipSrila numai pe o lata, umeda inc3. Mai
nimic in ea, dar era iutaia oglinda a celui intors acas3.
Se apropiau. Rcvcdeau slrazile inlimc din preajma casci, unde bacanul,
fructarul, tutungiul, colonelul pensionar, doamna-cu-pckinez.ul, b3buta-cu-
pisica gi domnigoara-cu-gamcle gi aparfin parca, incorporate ochiului care
Ic gtie acolo, fara sa le vacla anumc.

272
 Oprirea automobilului la poarta gasi indata pc cel care atata a§tepta.
Frant, vechiul $ofeur al lui Alec, statea ca Penelopa implctind fum de pipa.
Deschise poarta. Automobilul Odiseei inlra.
- Vai, cona§ule! facu Frant, bataiidu-sc cu palma peste fal5.
Caci elcganla limuzina f$i pierduse culoarea subt cruste de noroi.
Vilma §i bucatarcasa navalira la u$a stapanilor fntorgi.
CalStorii intrara cu alai, regasind mirosul casei, respirandu-l.
Alec i§i lep2da fularul ca pe-o comprcsS a celor trei zile.
Miruna porni pe scari, cu lista Oanei, sa prcgatcascS valiza cu celc
ccrute.
lar Malvina, fara sa-§i dea o clipa de r2gaz, vorbca dinlr-odata cu Vilma,
cu bucStareasa, cu Alec §i cu cincva la tclcfon.
A§a se Tntampla de-a lungul §i de-a lalul (arii: gandacii intorsi pe spate
catva limp i§i regSseau echilibrul intrerupt, pornind cu nou clan sprc vechile
firimiluri.

CAP. XXVI

OANA CATRE ANDRONIC CEAUR ALCAZ

„Draga Tatu[ti,
t(i scriu din sanatoriul doctonilui Munteanu, unde mu aflu tmpreunS cu
Tudor. Niciodata nu m-am sim(it mai aproupc de via(a decal acum, dupa
ultimile mtdmplQri. Dc aceea i(i scriu fara mconjur lucntri pe care inainte de
acestc intdmpldri crcd ca (i le-asi ft ascuns, a$(cptand sa le afli din gura lui
Tudor.
Tudor a fostgrav ranit in timpul lulburarilor. Gneva i-a fmpldntat un cu(it
fn picpt. A fa cum era, agasit totufi putere in el sa vie calare la prietenul nostm,
doctoml Munteanu: cel cu procesul in care-a pledat si Tudor si Petrus. Doc-
torul l-a operat unediau salvandu-l de la moarte. Caci cutitulpdtrunsesepdnG
in inima. Bisturiul doctonilui a mers pe unna cufitului pdnd la rana inimii
care abea atiuxci a tnceput sa-si piarda sangele. Doctorul a oprit-o, a cusul-o
Si a pomit-o din nou. Abea astazi, doctoml mi-a istorisit toata operatia,
fScdndu-mi cinstca sa nu m 3 critic. Mi-a manurisit tnca ccva, emotionant in

273
gura unui doctor: ca dupa ce s-a incumetat sa opreascS inima si s-o coase, tn
pauza care-a urmut, tnainte de-a sti daca inima va pom i din nou, s-a rugal
lui Dumnezeu. Mi-am adus arnintc, TatutS, dc o scrisoare dc-a matalc calre
noi, tnainte de cedarea Transilvaniei, in care ne spuncai ca Jreaba facuta
numai cu manile n-ajunge pan a la radiicina vic(ii“. Ne vorbeai atnnci dc
grSdinSritul trandafirilor, pe care-1 invafai de la ConSscluL I-am spus aceastS
vorha fi doctomhd Munteanu care si el poate, numai cu manile, oricdt dc
iscusite, n-ar ft ajuns la radScina viefii lui Tudor, reddndu-ni-l.
Acuma despre mine. Mai slaba decat Tudor, eu 11-am stint sa pastrez ccca
ce via(a mi-a incredin(at. Copilul pe care-l asteptau Vomicenii in fmnte cu
bunicul lui, nu mai e. Erau doi, Tatuta, amandoi bdc(i, si i-um pierdut in
sanatoriu, fara ca Tudor sa stie nimic. El lupta pentru viata; eu, fara putcre,
o lasam sa piece din mine.
Sunt vinovata? fnainte vreme nici nu mi-asi fi pus o astfel de intrebare.
A si fi acccptat faptul implinit, atribuindu-l dcstinului, simfindpoate o melan-
colie care sd-mi indreptS(easca nevoia dc consolare si rasfaf.
Dar astazi im ipun intrcbarea fara ocol, direct, barbatcsle: sunt vinovata'/
Cred ca da. Duck asi spune cS-s sigitra ca da, asi exugcra, numai pcntni
voluptatea mortificarii. Dar eu nu caul decal o edificare. Dc aceea nu vreau
sa dramaiizez nimic, nici chiar aceasta pierdere care abca acum afiu ce gol
lasa in mine.
Copilul - vorbesc la singidar, caci pluraliil realitalii lui, acum descopcrit,
atunci imi era strfiin copilul, desi in mine, imi era exterior. Nu era cincva
care sa ne prelungeasca p e Tudor si pc mine; era ceva interpus intre Tudor si
mine. N-ajunsesem la radacina vieiii. Altaceva dectit Tudor - deedt Tudor in
raport cu mine - nu exista. Via(a care incepca in mine era orfima. Mama nu
se nSscuse in Oana-lui-Tudor. fn asa masura inedt m-am sfiit su-i tmpartasese
lui Tudor bunavestire. Abea dupa culremur, cQnd am avut o clipa pres 'untirca
vieiii si recunostin(S pentru Cel care ne-o pdstrase, i-am marturisit lui Tudor
- dar ca o jertfa - taina tnipului men. fnfelegi, Tatuta? N-asi vrea ca tocmai
pe mata, bunicul, pregatirile de la Vomiceni sa te insele si acum. Ti-aduci
aminte de zilele din ajunul Crdciiinului? Ningca la toutc ferestrele ca pcntni
un nou Bcthleem. Minuia si cu mine si pc unna toate fctele Domni(ei
dezgropam casa copilariei lui Tudor. M-aigasit acolo si mi-ai mulfumiL „ $liu.
Mi-a spus Tudor. A m sa fiu bunica.
Te amdgeam. CSci dmmul spre bunic trece dinttii pe la o mamS. Si mana
pe care ai sarutat-o cu recunostiniS nu era a mamci, ci a uneifete care se jttca
de-a mama, ca sa-i treaca de urdt in asteptarea venirii lui Tudor. $i casa si
povestile si toate celelalte, legate tn mintea celor de la Vomiceni de venirca
noului Alcaz, nu erau deedt inselarea timpului unei fete indragoslile. Copilul

274
 venea pcntru ceilalfi, in fnuiie a i bunicul, care-l a$teptau; pentru Oana nu
venea decat si numai Tudor.
A poi am plecat din nou la Bucuresti, din pricina concentrarii lui Tudor.
De-atunci nu ne-am m ai vazut. N-a trecut nici o luna, caci am plecat dupa
Boboteazd, dar s-au ingrdmddit atatca, cii mintea mea abca le mai poate
cuprinde.
La Bucuresti sanatalea m-a conslrdns sa magandesc la copil. Devenisem
nervoasd, din cale-afara de sensibila la toate miivsurile, ferindu-md de toll,
chiar si de Tudor: din pricina mirositlui de tutun. Stiam ca-l iubesc, dar
puterea dragostii amorfea din ce in cc, devenind o abscntii, ca trupul degerat.
fm i aduceam amintc cd-l iubesc: pc Tudor! fngrozitor! Si nici nu sufcream
rndcar. Erani acra, rea, crispala, oslilii. Copilul dcvcnise numai cauza acestci
boale. il uram. M d ingrozea gandul ca in curdnd va inccpe difonnarea
matemitdlii, facdndu-ma respingdtoare si pe dinafard.
Tudor nu-mi spunea nimic, dar sufcrea. fmi dadeam seamd. Si suferin(a
lui nu facca decat sa-mi creased vrdjmdsia pentnt om si via(a. Toate ma
dezgustau. fit once simfeam mirosul respingdtor al earn'd entde, al sfingelui.
Pdna ednd starea aceasta a ajuns la un paroxism din care sc putea nastc ori
nebunia, ori teama de ncbunic. Tcama a invins. M-am dus cu Tudor la
doctonil Muntcanu care mi-a redat increderea in viafd. Tudor s-a lasat de
fumat si am redevenit doi copii nebuncste indrdgostid unul dc altul. Dar al
treilea: copilul din mine? Pe-acela iar il uilascm. Cdci nu md intdlnisem cu
el deceit in afard: la Vomiceni, in decond copildriei lui Tudor, sau la Bucuresli,
devenit prapastie intre Tudor si mine.
Astfcl ma pregaleam sa fiu mamd. 1-adevdrat: impletearn si la Vomiceni
Si la Bucurcsd hdinute de Wna pentru el. Dar lana accstor liainufe, impleiita
cu mdnile niclc, nu era a rdddcinilor vie(ii. Fdrd de vecindtatea Mirunei in
mdnile edreia lana era o rdsfrfingerc a uctii copilului din ea, dcsigurca mi-asi
ft trecut limpid cu cur[i de cetit, asteptdnd ca allii sd-i facd sau sa-i cumpcrc
hdinutcle de-a gala.
Intre timp au inceput semnele rcle dincolo de mine. Fcnncnlarca morbidd
de care sedpasem, o regdseam in atmosfera orasuliu. Acecasi boala crestca tn
oamcni, spaimantatoare, despdrtindu-i pe unii de allii. Inainte de-a rasuna
pustile, (exile lor crau in ochii oamcnilor intdlni(i. Md plimbam cu Miruna in
fiecare zi, si tot ce vedcam md infricosa. Cvntrile dc p e strdzi ascundeau un
urlet. Marsurile pregdlcau o ndvald. Simteam cd apele crcsc in om si ca acusi
incepc ndvala muUimilor. $i-n mine stipend nu mai era decGt un slrigat oprit,
gata sd izbucneasca. Nu m d gandcam deedt la Tudor, militar, inconjurat de
primcjdii, fdrd ca cu sa-lpot acopcri cu tnipul m at.

275
 A sa m -a gasit fngrozitoarea noapte. Multimca rQzvratila lua lo a d
pamantului culremurat. N-a fost noapte pamantcana pentni mine, ci iad.
Ceasuri de-a randul m-am plimbat prin casa. adundndu-mi toata puierea
sufletului In ju n d lui Tudor: sa-l ridic deasupra primejdiei, sa-l pSstrez.
Simteam ca-s la capatul rezistenfei, dargandul cm(arii inti era tot aitit de strain
ca si somnul, ca si pofta de m&ncare. Dimineafa, cdnd am vuziit la poartif
cahd lui Tudor, (iiuit de ddrlogi de Buzdughina, si cand Buzdughind a spits
ca Tudor e injunghiat, am simtit ca sangcle lui Tudor cutge din mine. Curgea.
Asa am ajuns la sanatoriu. Asa mi-am pierdut copiii.
fnfelegi, Tatu(a? RSnil tn inima, Tudor a axut puterea dc-a veni cSlare
pdnd la doctor. Si a invins. tn el, rana a insemnal viafa. tn mine, rana lui a
dal moarte.
Ti-am spus tot, farUsa-li ascund niniic. Trupul mcu a suferit spBimantdtor,
dar cand m-am dcsteptat, cram fericita ca nu mat sufar, ca traesc, cS Tudor
e viu, ca va fi numai al mcu, cu voi ft numai a lui, fGrfi dc nimic strain inIre
not. Am cemt o oglinda sa vad daca nu m-am slutit. Si-mi x>enea sit bat din
palme la gtindul ca rocltiilc pregdiite pentni lunik din itrma ale sarcinei, au
ram as ca o temnifa tn care nu voi mai intra. Ercm libera sa ittbesc din non,
cu certitudinea fnanusetii regasite.
Si abea din intdmplare - cineva dc la sanatoriu evocdndu-mi-o pc
Nladama Lenta - mi-am adits aminte de Vomiccni, de Craciunul dc-acolo,
de pregatirile pentni copil, de to(i cci de-acolo, carc-l asteptau, in fntnle cu
bunicul, - s-abea attend mi-am amimit de copil. Am inlrebai. Mi s-a spus efi
erau doi, gemeni, biic(i. Baepi mcif
tn(elcgi, Tdtufa?
Eu abea acum infeleg. Abea acum manile mele au ajuns la raddcinile
vielii. De asta-li scriu, marturisindu-mS. S-a intamplal azi-noaptc cexu care
mi-a adus aminte de scrisoarca malale, despre care ti-am mai pomcnit.
Spuncai acolo ca intr-o noapte ai visal itn trandufir galben pe care l-ai scapat
de la moarte. Parca-(i facea semn, spuneai. S‘ adciugai: am simtit o mare
bucurie si m-am dcsteptat ca dupd rugacinne, spunamht-mi mic: lata rQsptula,
Andronic. Trandaftnil a venit in sonut pdna in sufletul tau.
Si eu am visat azi-noapte ca cram la Vomiccni, la fercastru C.D.-ului.
Ningea. Mata te uitai de dincolo, de la fereaslra odaii, iar in ograda
s-adunaserii fetclc Domni(ci, Conaseltt, Ilie-vczeteul, Madama Lenta si <o(i
ceilalti, privind fercastru la care eram. S-qtunci am luatgemenii met in bralc,
arStGndu-vi-i.
lata rasplata, Tdtuta.
laid pedeapsa.
Sunt singura in mine.

276
 tntind m&nile goale spre Vomiceni si vB spun tuturora: lerta(i-o pe Oana.
CBci abea de-acum inainte manile ei se vor tndrepta cu umilinffi si credinfa
spre rBdacinile viefii.
Oana“.

CAP. XXVII

Pentru pacicntul din camera No. 3 ziua a (reia o repetase atat de exact
pe a doua - Stancuta, temperatura, 37.5 °, doctorul, pulsul, urechca doc-
torului pandindu-i cele din piept, injeclii, pahare, toropire, migrena, tcr-
momctru, 38.4 pahare, Stancuta, somn meat intr-un tarziu, cand se
degtepta din somn, n-ar fi stiut sa spue care-a fost anume ziua $i care
noaptea. Trecuse inca o zi - poate! care nu §tia - §i venise inc5 o noapte,
aceca$i parca, fara sa G plecat de-acolo, uitandu-1 $i pe el, cum si pe ea o
uitase.
Tolu$i, Intr-accasta se intampla ceva, cam pe la miczul ei.
- N5dusc§ti! sopti Stancuta rasSrind asupra lui, fara s-o G auzit, ca un
reflex lunar.
- Mullumesc! tngaima Tudor cu lehamete, lasandu-se impachetat in
servete.
Iar incepu noaptea somnului.
- Sor5!
- Cc-i?
- Scoate hamul, arala mana lui cu exasperare spre aparatul de rScire de
pe piept.
- Asia nu se poate!
- Curge. S-a spart tava.
Stancuta, cu lanterna electrica in mana, verifies aparatul de rScire.
- Nu s-a spart nimic. Nadu$e§ti.
-Ufi
- Nu-i nimic. Dormi.
Cum sS doarma incleiat in sudoare?
fi era dor de-o fereastrS deschisa...
- Nu te mai framanta. IncearcS sS dormi.
- Spune ceva.
-C e ?
- O povestc.

277
 - Dormi.
-U f!
Si iar inccpu noaptea muta, lungS §i apoasa ca o mla§tin2.
- Tot nu s-a fScut ziuS?
- Tare n-ai astampar!
-un
Stancuta ii scotca in rSstimpuri scrvetclc, infa$urandu-l cu altele
proaspete, pc celc ude punandu-Ie la uscat pe calorifer.
Dar §i perna era ud2. Pe tample §i pe ceafS apa curgea giroae. Stancuta
li intoarse perna pe dos, lacandu-i, dintr-un prosop gros, turban.
- Dormi. Ai sa te racoresti.
- CSnd?
- Cu incetul.
-U fi
Ploua din toti porii, intr-un fel de ar$ita jilavS care-i fumega panS-n
creer. $i cu buzele-$i simtea sudoarea.
- SorS!
- Tot nu dormi?
- D e ce nu dormi?
- Eu sS dorm? Eu te veghez.
- Si cand dormi?
- Pe apucate.
- Asta-i viatS?
, - Viata de sora!
- N u e$li satula?
- Viclean mai c$ti! Vrei sa ma ispitesti la vorba! Nu mai deschid gura.
Fa bine §i dormi.
-Ufi
Orice gand H fScea sa asudc §i mai tare. Pori = nori. II ajunscse blcs-
temul apei. Unde era Maestrul Troia §i Cuviosul Alfeu sa-l vada.
- Sora!
-Ia r!
- Slergc-mi ochii. Ma usturS.
ParcS uitasc cS 51 cl are mani! Dar §i manile-i crau impachetate in pled,
cear§afuri $i prosoape. Numai obrazul ramSsese descoperit. Si urechile-i
crau ude. Si cu elc auzea cum picurS. Le simtea racindu-se, ca in curenl.
-U f!
D oi purcei
Mititei
Si alii patru
Maricci
Tot purcei

278
 Asta ce mai era?
§i „asta“-i picura in cap, fara s5 $tic de unde vine.
Dot purcei
Militei...
Uitase restul.
Incepu din nou:
Doi purcei
Mititei...
- Uf-uf-ufl
Nici un raspuns. Sora Stancuta adormise. Saraca! Viata era asta? S3 stai
o noapte intreaga langa un om care asuda, uscandu-i prosoapele...
Un-doi
Un-doi
Hai sa mergem la razboi!
A m o rata tar[a-parla
S-un ra(oi ltir\oi-par[oi.
Sora St3ncu(a dormca pe scaun. Saraca!
Fata popii din Sdliste
Sade-n tur §i-mpu$ca ga$te.
Cum vane asta?
- SoriU
- Ce-i?
- Cine canta?
- Nu canta nimeni. Dormi.
Canta asurzitor fanfara (iganilor de la Volovat: tarlai-tartai, tarlai-
tartaL.. Si deodata tiganii se oprira, ridicandu-si instrumcntele de alama,
care incepurS sa se balige. Colosal! Fanfara din Volovat se balega!
Rase cu sunet §i-I cuprinse mirarea auzind §i altSceva decat apele. Dar
§i afar3 se dezgheta. Auzea cum picura strcsinele. Era atat de copies'll de
lenea apelor ca-i venea sa scanceasca.
Isi drese glasul, gros, cum fac copiii cand se joaca de-a ursul.
-un
Apoi !§i gasi altaceva: calul. Cerca ca-1 incalcce. Dar nu putea.Se turlea
ca un omat in soarc. Calul a§tepta degeaba, tot alb. Si cl sc topea, micso-
randu-se.
- Ho-hoo!
Trcsari, desteplandu-se.
Sora Stancuta ii schimba prosoapele.
- S-a fScut ziua?

279
 - Mai eslc! Mai este! Dorrai.
- Mane m3 rad.
- Sigur, mane. Pana mane, dormi.
- Azi nu e mane?
- Iar inccpi?
- N-a trecut de miczul noptii?
- Culca-te, omulc, odata!
Vorba „omuIc“ i-o aminti brusc pe Miruna. O vazu. §i ca $i cum Miruna
n-ar fi fast decat o usa dupa care astepta altcincva, Oana izbucni spre el cu
alata realitatc meat inima zvacni spre ea, lovindu-i picptul, rede$leptancl
toate durerile de-acolo ca pe un cuib de viespi.
Iar n3du$i, cu alte vaturi. §i in accst dezghet al fiintci fl cuprinse panica
mortei. Vru sa strige „soia“, cad acolo buzele atata stiau, dar le opri,
impunandu-le tacere.
CutituI ii intrase in partea dreapta. Cu cotul bratului drept i§i ap2sa.se
locul de subt coaste. Deci cujitul intrase numai m plainan. Nu varsase sangc.
Dar sim(ise ca i se despica respirajia. S-aeum simtea cum se desfacc-n aschii
care-1 impung pc dinl2untru. Daca moare? Oana, copilul lor...
§i ochii tneepura sa lase ape, dclaolalta cu to(i porii.
- Pinge!
Gu! Hi! §u!
Maimu{ele, Domnita, Oana, copilul... Baiat? Fala? II va vedea vreodat2?
Toate se Invalmaseau. Oslenea. II Tnvaluia le$inul. Cadea. Sc Ineca in
intunercc. Ramasa-n urma, viata licarea departe, mica, abea cat o scantee
desprins2 ...
- Buna-dimineala, Tudor!
> Venit cu lumina, §i parc2 din ea, doctorul ii privea ca pe un curcubeu
al potolirii apelor.

cap. xxvni

36.5°.
- 36.5 °, spuse tare doctorul, s-auda toti de fat2 §i viitori.
- 36.5, se mandri Stancuta.
- 36.5, aproba Tudor.
Puls 74, egal, plin, ritmic.
Tensiunea artcriala 14/7.
Respiratia 18 pe minut, fara de jena respiratorie.

280
 - Respira adanc, il indemnS doctorul cu urcchea ltpita de pieptul lui.
Sim{i ceva?
- Azi-noapte, incepu Tudor, mirat ca dc-un parcurs fScut cu patul, caci
parcS ajunsese intr-alta parte.
- Acuma-ntrcb, nu azi-noapte.
- Nu simt nimic decat urechea care ma gadila! Aerul inlrS $i iesa ca la
el acasa: bravo lui!
- Bravo tie! exclama doctorul, dczlipindu-§i urechea.
ft scoasc pansamentul. Plaga superbS - doctorul o privea cu ochi de
grSdinar - fara de nici o reactic inflamatoric. ft aplica un uou pamament
cu mastizol.
- Cardiazol-chininS...
- Iar!
- ...vitamina C $i soluseptazina. Frictie cu alcool. O pastila de pirainidon.
Ai scapat de racitor, vorbi doctorul outre Tudor.
- Hamul!
- A§a-i spuneai?
- A$a-1 simteam! Bic(ii cai!
- Pofta de mancare?
Tudor pSru cS ascultS un zvon indepSrlat.
- Depinde...
- Compot...
- Bocrii nu-s acasa!
- ...lapte de pasarc...
- De ce laptelc si nu pasSrea?
- ...mu$chi.
- Asa da! Asta-i muzicS!
- Bine, domnuie Tudor Ceaur Alcaz, il reabililS doctorul, ai drcptul sa
te piiinbi.
- Unde?
- fn odae, bineintelcs. De la pat la fereastra $i dc la fereastra la u§a.
- §i dc-acolo?
- Indaral la fereastra. Joci tinlar, de pc scaun.
- Doctore, n-o mai vreau pe Stancuta.
- Ce ti-a fScut?
- Nu doarme.
- E dcprinsS.
- Nu-s deprins eu sa dorm langa nesomnul accleiasi sore!
- Bine, conveni doctorul, ii dam dczlegare dc-o zi.
- O zi si-o noapte, stSrui Tudor.
- Bine. Auzi, Stancuta? Esti liberS.
- Cine-mi tine locul?
- Nimeni! protests Tudor. Am devcnit major.

281
 - Cu-ncetul. Du-tc lini$tit3, Stancuto; o rog eu pe Sorita s3-l tic din scurt.
O gase§ti in camera 17. Comunica-i tot ce ti-ani prescris.
- §i cine te radc? ii sfida Stancuta pe Tudor.
- S uigur.
- D5 voc domnul doctor?
- Si pe domnul doctor il rad! Sabia! Noapte buna, Stancuta, o salula
Tudor. Du somnului din partea mea o calda sarutare.
- Si Sorilei? zambi Stancuta ca un copil care tot mi vrea sa recunoasca
evidenta somnului.
- fnc3 una. Una-n dou3, doua-n una, cum e coaja $i aluna!
- incep sa te-aud, domnulc Tudor! aproba doclorul.
- A$teapta numai, s-ai sa ma dai afara din sanatoriu! Cand?
- Cand nu tc-oi mai putea suporta. Usque ad fmcm.

CAP. XXIX

Astfel pornita ziua a patra fu atat dc plina incat Tudor simli nevoia de-a
o organiza. Dup3 ce Sorita ii facu fricliunca cu alcool, in limp cc servitoarea
ii primenea odaia, subt sevcrul control al Soritei, i§i puse la cale treburile,
combinandu-lc in tot felul. Ba a$a, ba nu a$a, ba altfel. Cand odaia fu gata
cu de-amanuntul, Tudor ostenisc. Trebui s-ajtepte - cu toatS graba care-1
indemna, nelasandu-l s-adoarma - pan5 pc la amiaza. Abea atunci se d2du
jos din pat, incepandu-§i dimineata. Toate actiunile intreprinse - ras, spalat
pe dinti - se descompuncau in amanunte, complicandu-sc cu popasuri.
Rasul (inu cat un galop dus §i-ntors dc la Vorniceni pana la livada Domni(ei.
- Hodorog! se apostrofa Tudor in numclc Madamei Lenta Pantar.
CSpata oarecum experienta batranetii impotente. Ii venea sa mearg3
incovoiat. TovSrasia unui bat nu i-ar fi displacul. Si manile erau nesigure.
Scapau tot cc-apucau, §i nemereau alaluri. PicptSnatul il facu sa nadu-
5casc3. fi lasS neispr3vit §i iepurcstc fugi in pat, lemandu-se s3 nu raceasca,
desi odaia — cu geamuri duble - era crmelic inchisa §i lemperatura -
acordata cu tcrmomctrul - mereu egala.
Entuziasmul pentru mu$chi sc dczumfla in furculi(a. Efortul maslica-
liunii transforma placcrea de-a regSsi un gust in corvada. Gandi: Mult mai
dau oamenii din falci! A$a ca prefera, in numcle lenii, laptele de pasare -
mai mult lichid decat mancare - $i compotul. De vin uitase. Si cu atata se
simtea prea plin.

282
 Sorita venea §5 pleca, a$a cum intrS §i se due cele pe care le amintea
subtfimea ei de alb $i negru.
O regreta pe Stancuta care-i $edea umbr2 la capStai, lasandu-1 sa fie
singur, msotit totu§i. Ar fi vrut s2 joace un tintar; dar iufeala aparitiilor
Soritei depSgea viteza lui de a-i propune o partida de tintar. Asa cS statea
cu manile goale, ca un pescar cu undita cufundata-ntr-un lighean cu apa.
Nu astepta nimic. $i totusi parc2 spera ceva. Se uita mereu la u§a.
fncepu sS-i fie urat. Casc2. Venea somnul. Dar se lemea ca daca adoar-
me ziua, nu mai poate atipi noaptea. Se scuia din pat ca un copil care fuge
de-acas2 far2 de sfirea parintilor. Tutelarea Geclrei mi$cari, de cand era in
sanatoriu, il dezvafase de spontaneitatea libertatii. De cate ori facea ceva,
se mira c2 n-are cui s2-i ccara voe. Se ridic5 totusi din pat, temerar,
incepand sa se plimbe, respectand ins2 itinerarul Gxat de doctor: de la pat
la fereastra, de la fercastrS la u§5 si de-acolo indarat la fereastra. I de parca
c2 dac5-ar face altfeL, rau ar face, s-ar risca.
- Hai, iepurasule! se apostrofa el in numele Madamei Lenta Pantar!
Se gandi ca dac 2 cineva i-ar fi adus un cal - gloaba chiar s-ar fi uitat
la el ca la o piramidS instabila $i ar 0 ametit. D e altfel nuroai gandul calului
ii dSdu nevoia de-a se aseza. Nu sc sui in pat, cum il indemna prudenta. Se
a$ez2 in fotoliul de la fereastra, magulit in fond ca are curajul sa stea langa
fereastra care, principial, inseamna si curent. Nu-1 simtea - curentul -
Gindca nici nu era, dar verbul curentului deriva din substantivul ferestrei,
conferind actiunii lui de-a sta acolo un accent imprudent. Mai c-ar fi dorit
sa inlre cineva - sor2, doctor - si s 2 -l trimita in pat.
Sorita intra, vSzu:
- Bravo! Ajunge cu statul in pat
Il indispuse. Dar ce-i pasa Soritei de sanStatea lui! Poftim! Plecase!
Bravo ingrijire!
Trecuse ora somnului. Acum se apropia ceasul altui eveniment: ter-
mometrul. Stia unde-i locul termometrului, dar nu cuteza sa aiba o astfel
de initiative. Cine stie? Poate c 2 punandu-si-I singur, ar fi avut ghinion. Caci
incepea sa creadS c 2 temperatura e si ca un capriciu dc zar al hazardului.
Cat?
Amdoasa dorinta de a-$i sti temperatura il absorbi in a$a masura incat
timpul i$i pierdu minutareie, cSpStand grade $i mercur dc termometru.
Simtea ca-i vin cSldurile. Se temea. §i era convins ca tcama de temperatura
i-o va da.
Timpul trecea: tot la fereastra. Acolo astepta verdictul termometrului.
§i Sorita tot nu venea! Il uitase. Ce mizerie! De cc renuntase la Stancuta?
Ea saraca era mereu acolo, la datorie. Dar si Stancuta? Ce Dumnezeu!
Dormea de azi dimineata? Pulea sa-si mai aducS aminte si de el: s2 vie, sa-1
vad2 , sa-1 intrebe...
- §i Sorita asta care nu mai vine!

283
 Ofta! incepu sg bata un tact cu degetele pe genunchi.
Era indignat. Nimeni nu se mai ocupa de el: nici Sorita, nici Stancuta,
nici doctorul! Ce Dumnezeu! Era intr-un sanatoriu, nu intr-un pustiu. Noti-
unea de pustiu - vecina cu Sahara - u aminti din nou temperatura. I$i simtea
obrajii Gerbinti. I§i pipSi manile una cu alta: parca frigeau!
’ -U f!
Simtea d vine seara si ca acusi incepe inc5 o noaptc de sudori si spasrae.
I se urea un nod in gat.
Mai era in d ceva in el, in fundul lui, dar nemgrturisit, mereu acoperit,
mereu ocolit: Oana. Un cutremur al inimii - uncori - ii vestea prezenta e l
Dar nu vroia sa se gandeascg la Oana, fiindca nid in gand n-o putca
intampina cu necaz. §i era suparat pe ea. Nedumerit si suparat. AdicS trist.
Unde era Oana?
Logica-i spunea: Dar Oana nu trebue sa Las5 din casa pe vremea asta.
Bine face d stg acasg. A r f io nebunie sg drcule pc strgzile Bucure$tiIor.
M-a$i face foe dac-a$i vedea-o.
Si totusi se mira si se-ntrista ca Oana nu-i acolo. Fugea si de mirarea si
de intristarea asta, nemarturisindu-si-le. Din care pricing evita sa se gan-
d easd la Oana. Dar se ridica din el o amargdunc. Si poate ca, in fond, evita
sg se gindeascg la Oana si din pridna inimii: zvacnea, desteptand in el
dureri care-1 infricosau pang la nadusealg.
GSndul fugi din nou la termometru.
$i nimeni nu venea! Trecea ora! Sigur, temperatura se lua la 5. Dupa S
nu? D e ce la 5 anume?
- Asta-i ora ei!
In sfar$it, Sorita!
- Ce mai spune padentul noslru?
Tudor o privi piezi$: furios de bucuros eg in sfarsit venise.
- Astept termometrul.
- Asta te intereseazg? zambi Sorita, punandu-i-L
- Stal sora, nu 1-ai scuturat! observg Tudor patruns.
- Nu-i nimic! Mai putin decat azi diminca{g tot n-ai sg ai!
- S> dacg am? sari Tudor ca la o insullg.
- Bine, poftim, 3 scutur. Acum stai linistit. Mg due si viu sa ti-1 scot.
Iar plecl.
-un
Fierbea. Cum sg n-aibg temperatura cu a$a ingrijire!
Tinu cat tinu - secunde - s i ncmaiputgndu-se stapani, scoase terrao-
metrul. Era asa de convins canre temperatura mare incat se uitg la 38° de-a
dreptul. Dar nu-1 tinuse de-ajuns. Nu se urease dccat pang la 35-5°. fl puse
din nou, cu bagare de seamg, strangand bine bratul, - tot atat de incordat
ca si atunci cand venise d la r e la sanatoriu, dupa cutit.

284
 Nuniai c5 accsta - de pe scaun uitase de ceialalt: calare. Erau doi,
dcspartitf unul dc altul, in doua planctc, unul cu rana §i darlogii, ceialalt cu
Sorita $i termomctrul.
A§a il regasi Sorita: robul tennomclrului. 1-1 lua. Va/.u. il puse la loc in
tubul de metal.
Tudor o urnarea cu ochi shakespcarcicni.
- Cat?
- N-ai temperaturS.
- Sa vSd.
- Bravo! Nu m3 crezi! Poftim, vezi...
1-1 arat5, scolandu -1 din teac3.
- 37°, ceti Tudor incruntat. Fcbricitez! Axi dimineata aveam 36.5°.
Unde-i doclorul?
- Las5 ca vine! zSmbi Sorita. Nu egli viieaz la boalS, domnule ofitcr!
Si plec3, lasandu-1 umilit, furios, indignat. Nu putea s-o sufere pe aceastS
Sorita! Cine 1-a pus? St3ncuta era panea lui Dumnezcu! Auzi! Sa-i faca
lectii de vitejie! Pcfteasca dumneaei sa-1 vad3 c3lare...
Era alat de departe dc el insugi incal invocarca calarelului parea 0
laudarogenie. Aproape echivalentul acelui „am s3-ti ar3t cu!“ cu care to{i
pollronii i$i ameninla adversarul absent.

CAP. XXX

-Buna~seara, Tudor. Ce-i cu tine? Mi-a spus Sorita ca „febricitezi!“

- Viespe!
- Ia s2 te vad. Intinde-te.
fl intoarse, il r3suci, il pipai, il asculti. Tudor sc supunea cu evlavie,
cxecutand toatc poruncilc - respira, nu respira, tugegte, mai tare, mai incct
—cu o seriozitate anxioasa.
- Te pierd!
- Cum? sari Tudor.
- Din sanatoriu! zambi doctorul, ridicandu-gi fata de pe pieptul lui,
acoperita dc strSlucirca victoriei.
- Sunt bine? starui Tudor.
- Inccpi s3 fii. N-auzi cum iti necheaza nervii!
- $i ce trebue sa mai fac?
- Nimic. S3 mananci gi s3 dormi.
- Medicamente?
- Te-ai deprins cu intepaturile? il mSsurS doctorul, dand din cap. Gala!
igi scutura el palmelc ca de nrimituri. Mancare gi soran. Altaceva nimic. Iti

2S5
dau dreptul sa m3 visezi la noapte calare pe un cal alb! Scapi de mine! Scap
dc tine! Noapte buna, Tudor. De mane iti fac alt program.
PIec3, lasandu-l far3 de nimeni.
La ceasul mesei o scrviloarc u adusc tava cu cele recomandatc de
doctor. Le manc3, dar mahmur. II apasa singuratalea. Cand veni acecasi
servitoare sa-i ridicc tava, o intrebS:
- Ce sor2 sta cu mine la noapte?
- Eu nu §tiu. Nu v-a spus dotnnul doctor?
- fntreaba-1 dumneata.
- Eu sa vorbesc cu domnul doctor? apas3 femeia vorba cu vorb3, suind
scara imposibilului. §i nici nu-i.
- Unde-i? sSri Tudor.
- A plecat acasa.
Plec3 $i ea.
Vrasazica...
Venise noaptea. Dar nici o sora nu aparca. Sigur! Vraistc!
A$tepta totu$i, cu ochii cand in tavan, cand la u$a. In sfar$it auzi pas
u$or: dea Domnul sa fie Stancuta. Dar intra tot „viespea".
- Nu te-ai culcat?
- Stancuta ce face?
- Mai rasufla §i ea. Haide, dormi.
fi stinse lampa si-1 lasa in intuneric ca pe un copil pcdcpsit, singur, botos,
ursuz. i§i stransc pleoapele c-un fel de ciud2 ncputincioas3. Lupta cu Sorita
lua proportii de evcniment coplcsitor. Era In I3cerea lui ghcmuita un fel de
„s-o ia dracul!" Dar si atala era prea mull pcntru slSbiciunea trupului. C3ci
somnul se apropia concentric, cuprinzandu-1 In cercuri de umbr3 indesita.
Auzi u§a: visa? Cineva alb intra la el.
- SlSncuta?
- Eu. Dormi.
Respir3 u§urat §i se cufunda cu fericire in somn.
O mana-i veghca fruntea. Dup3 miezul noptii inccpu s3 naduj)Casc3, mai
u$or rnsa decat in noaptea trccuta. Un §ervel n usca fruntea.
- StSncuta?
- Eu. Dormi.
fn rSstimpuri simfea o mana care-i atingea fruntea. Ar fi vrut s-o sarutc,
c2d din ea ii venea pacea §i rotunzimea somnuluL Dar n-avea puterea decat
s-o Stic $i sa doarma la umbra ei.
Dormi pana tarziu. Cand deschise ochii, lumina zilci ajungea prin stor
pan3 la pat.
Albastrul p3retilor acoperiti cu faianla era ca un declin de noapte cu
adanc de lun3 plina pe ape limpezite.
- Ah, StSncuta, ce noapte bun3!
- Buna dimincata, Tudor.
Alb3 in haina surorilor, Oana era la c3pataiul lui.

286
 PARTEA A DOUA
UMBRA INIMII

CAP. I

Tolea Kirilova nu se temea nici de barbatf - de$i cel care-i lasasc numelc
drept singurS mostenire, de cate ori se imbata cu votc5, adiea in fiecare zi,
o ajungea §i pe ea cu mana, confundand-o pesemnc cu alte porielanuri sau
cristaluri pe care le spargea fie in dinfi, fie in pumni §i nu sc temea nici
de cvenimentc, de§i Irecuse prin ullimile ale Rusiei (ariste, lasand acolo
sangele parintilor si fralilor ei, inainlc de-a scapa in Basarabia.
B3rbatii crau nebuni, fiindca a$a trebuc sa fie; iar evcnimentele, la Tel
cu b5rbatii: razboae, revolutii, befii, batai, masacre. Pentru toate Tolea
n-avea decat ochii ei albastri - azur al transparentci mai mult dccat culoare
a opacitatfi - 51 obrazul ei rotund de Betty Bub. Felita la toate varstele, desi
de timpuriu femee prin voia barbatilor: nebuni! La pcnsiunea de la Paris,
unde o cunoscuse pe Nina Tomas, un student-poet spunca: „Mai mic5 decat
Tolea nu-i decat steaua". Cam a§a era: un fel de slelu{5 mirat albastrS
printre bSrbati nebuni §i evenimente la fel.
Dc-o singura fiinfa se temea: de prielcna ei Nina Tomas. Cum devenise
prietenS cu Nina, mai ales Tolea n-ar fi putut sti, fiindca era ingrozitor de
distratS. Barbafii §i inlamplarilc o anexau, fara sa bage de seama. Se trezca
intr-o buna zi in palul unui barbat sau intr-alta tara, far5 sa §tie bine cum
§i de ce. Astfel 51 cu Nina.
- Nina, tu s 2 stii: eu nu sunt ruda cu tine.
Asta era o revolta cu lacrimi in ochi, dar lilipuLana.
- Nina, eu pot sa plec de la tine.
Alta revolta.
Nina o lasa sa spue ce-i vine, dar de facut nu putea face decat ce vroia
Nina, ca un minutar pus la ora hotarata de degetul care-1 rasuce§te pe

287
cadran. Tolea era a$a de distrata incat nici nu ofta. Nina era o forma a
destinuiui ci.
Astfel venise Tolea dup5 Nina de la Paris, calatorind printre razboaele
bSrbatilor Europei, fara s2 le ia in considerate, ajungand tocmai la Predeal
haziaica Ninei la pensiunea „Nina“.
Printre munti Tolea era §i mai mica: ea cal tremurul secundci langa
eternitatea lor masiv3.
- Ei Tdlicica, nu-i a§a c5 te simfi la tine-acas3? o pecctluise Nina in vila
Nina.
Cand Nina-i spunea Tdlidca, Tolea nu mai §tia pe ce lume este. §i intr-o
ladd cu gunoac s-ar fi simlit acoperila de rozc.
Grafie ci, intr-o nimica toata de timp noua pensiune capatase relieful
invidiat al celebritalii subite. NicScri nu se manca mai „sa-li lingi buzele"
decat acolo. Caci manile ei miniaturalc §tiau o mie una de mancari, asa cum
buzele cclcilalte umpleau o mie §i una de nopti. CucStaria franceza alterna
sau se imbina cu cca ruseasca, greceascS §i lurceascS, suprapunand clasicis-
mului culinar tot pitorescul §i toate cxlravagantcle exotismului. Nina se
ocupa numai de pivnila, adunand floarca podgoriilor penlru gradinile pun-
gii platitoare.
Pensiunea devenise o afacere excclent3, de o rentabilitate alarmanta
pentru concurentii prcdeleni. Nina o cumparase pe nimica, speculand opor-
tun le§inul averilor evree§ti la poalele muntilor verzi. Sinipliiicase inobi-
lierul, greoi §i imbacsit, vanzand cu incctul, la juste preturi, ceea ce prisosca,
rclinand numai strictul necesar, combinat cu alte mobile alesc de Nina dupa
placul ei. Totul era luminos, imbracat in cretoane gratioase, cu odai de bae
sporile, cu biliard, sufragerie cu mese ovale frantuzesti §i tablouri adusc lot
din Franta, cu flori la toate ferestrele §i oglinzi „optimiste“: adica bunc.
CSci celelalte, atat de des intalnite in vilegiaturi, deprima ochiul $i innou-
reaza sufletul. Tot Nina alesese personalul. Servitoarelc, dincolo de sort §i
boneta, ar fi putut aspira §i la balet. Fire§te, nu lipsea nici terasa pentru bai
desoare, pe care Nina proecta s-o dcsavar$easca printr-un basen inconjurat
de dusuri.
Desigur, Nina cumparase, organizase $i valorificase zidurile botezate cu
numcle ei. Dar f3r3 de Tolea, vila Nina n-ar fi fost decat una dintre altclc,
nu unica.
Pentru aceasta unicitate - stiuta de la Bucuresti pana la Bra§ov - Tolea
muncea de dimineata pana tarziu noaptea. Dac3 n-ar fi fost atat de distrata,
ar fi spus c3 salahore$te.
- Tblicica!
Si iar roiau trandafirii.
Tolea se scula la cind dimineata, punea o nimica toata dc haina pe ea,
§i incepea s5 facS una §i alta fara intrerupere, participand in sufrageria
comunS la mesele de ea pregatite — fic direct, fie subt pridgherea ei

288
 a$ezandu-se pc scaun abea pc la zcce jumalate, pentru a line la curcnl
soeotelile Ninei. Registrc severe, in care incasSrile $i pliilile trebuiau scrise
pana la centima. De pe cadranul orclor, rumutarclc sc uilau cu mirarc la
Betty Bub: Ce faci? Nu dormi? §i Micky Mouse e-n pat! Dar mcreu distraji,
ochii ei nu observau dojana minutarelor. Abea included ochii §i alia diini-
neala incepea, neagra la fcrestrele munlilor, dc aur in soba bucatariei,
congestionand prea tare obrajii de por(elan subtle.
Tolea avea ceva ani, dar de mica ce era nimeni nu-i observa. Varsta ci
parca se oprise ca mingea cSzuta-n iarb3: alaturi de condurii ci.
- Tdlicica!
§i condurii iar porncau cu Betty Bub.
Ochiul Ninei era mercu acolo ca cel de pe bolta biscricii, desi ea $cdca
la Bucurcsti. Uneori nu venea decal pentru cateva ore, dar prezenpt ei
ramanea pentru o saptaman3. Venea cu aulomobilul - lie cu limuzina
condusii dc sofeur, fie cu roadsler-ul Bentley, pe carc-l conducea ea
vedea tot, $tia lot, dispunea, corccta, retu$a, incasa banii si pleca lasand-o
pc Tolea cu resorlul intors pentru alt fragment de viilor, subt acelasi clopol
de sticla.
Atunci de ce sc temea Tolea dc Nina? Ei iata ca! Avea si Tolea ale ei.
Uneori, in pauzelc bucatariei, cu obrajii aprinsi de dogoarea plitei, Tolea
se uita afara, vedea muntii si ol'ta. Daca Mariilc-lor ar fi $tiut, ar fi cules-o
in palma si ar fi lasat-o la Bucurcsti in fala unei vilrine. Caci allaceva nu
dorea. S3-$i trcacS timpul uitandu-se la vilrine. Vitrinelc oraselor rnari Crau
pasiunea ei, be(ia ci. Acolo incepea raiul: cu ele. Poate ca nostalgia para-
disului pierdul o indemna pe Betty Bub intr-acolo, caci si fiinta ci tot dc
pe-acolo era.
Acosta era oftatul opririlor Tolei Kirilova.
Dar n-avea voe s3 parSseasca pensiunea. Vorba Ninei ridiea zidttri intre
Betty Bub si vitrinelc Bucurestilor. §i totusi Belly Bub, cu resorlul intors
numai de Nina, se incumeta uneori sa Ic sara.
- Tolea...
Nimeni de la pensiune nu-i spunea doamna, cum era, nici domni§oara,
cum parea. Dimensiunea ei nu ajungea la buza omului decat cu silabek
intime: Tolea.
- Tolea, am uri loc in automobil.
Toli ii stiau slabiciunca. $i toll i-o stiinulau, simlind c-o chinuesc, ade-
menind-o. Asa pafese cei mici - copii, pisici, cafci, mieluli -: mar.a care-i
dezmiarda ii §i pi§cii, ii si mai strange prea tare.
Uneori Tolea ceda. Se imbraca in goana marc, mai mult cu batSilc iniinii
decat cu manile, se dichisea, dandu-§i un fcl de sfichi vestimentar si hop la
Bucuresti. Acolo, in fata vitrinclor, incepea Craciunul cu paduri de pomi,
in care Tolea se pierdea ca o Scufita.

c 10 - Tudor Ccaur Alcaz. voL II 2S9

 Toti devencau complicii ei, acopcrind Irup langa trup cvadarilc ci la
Bucurcsti, fcrindu-le dc ochii Ninci.
Nu se tcnica nici dc barbati, nici de ra/.boac, nici dc rcvolupi, nici de
avioanc, nici dc nimic lasal dc iad si-ngaduit de Dumnczcu. Numai dc Nina
Tomas se temea. La Predeal, intre zidurile Ninci, ii astcpla ochii verzi si
glasul - Tblicica - asa cum ravnesti la dimincala primavciii cand ingheli dc
iarna. Dar la Bucurcsti, Nina nu inai era pentru Betiy Bub decal fiorul din
spate, pe care li-1 trimile iadul, ajungandu-lc in fata Portilor de Aur.

CAP. II

fnlaia diminealS a Ninci dupa zilcle rcbcliunii avea numai itincrarii

strictc, prcccdatc in ajun dc calc o convorbire tclcfonica: dintai dcnlislul,
la ora opl lara un sfcrl, ca sa nu astepte; apoi croitorcasa, in vedcrca
sezonului de primavarS, ca sa n-o surprinda anolimpul ccl mai cochct; apoi
vizit a la doua banci, unde o astcpla calc un dcmnilar bancar, ca sa se edifice
asupra fluctuatiilor monctarc in raport cu evenimcntele; apoi la Palalul dc
Justipc unde trebuia sa verificc singur3 - n-avea nici o increderc in secrc-
tarii prea sclivisiti ai Macstrului angajat dc ea - procedura procesului de
daune intentat penlru apartamcnlul dc la Carlton; $i, in sfarsil, scdin(a
pentru p^r §i unghii la „Ionica“.
Natural, i§i facu toale cursclc cu superba limuzina neagra pc dinafara
§i ro§ burgund pe dinlauntru. „Ca Inlcrnul, Nina", ii spuscse cel care i-o
daruise, sperand ca numai asa va oblinc drumul spre rai.
Nicaeri nu pierdu timp, de§i denlislul - cvi cu - avea explicabil chef dc
vorba; dc§i croitorcasa, limbula, dorea sa descoasc pe loatc clientele „in-
formalc“: Doamna Tomas, cu limuzina ci, parca dinlrc accslca; dcsi finan-
ciarii vizali la banca sperau sa obtie §i allfcl dc inlalniri, mai putin diurnc;
desi Palatul dc Jusli(ic e un navod masculin pentru clientele scducatoarc;
desi...
Cu celc mai bune intentii, multi oameni isi pierd timpul din pricina
obstacolului „desi“. Tocmai pc accsla Nina-1 invingea mai u.sor: desi era
femee.
Era indircata dc energie, caci in limpul evcnimentclor nu-si parasisc
apartamcnlul. §lia ca jos, in oras, a inccput un fcl dc joc dc popicc, cu viala
si cu moarlea. Dar dc la fcrcaslra ci inalta intamplarilc dc jos, gandile cu
rigoare, meditate atent, devencau un joc dc §ah pasionant. As a isi trecuse
timpul, urmarind cu binoclul, de la Jercastra, lot ce mcrita sS lie apropial

290
de ochi; iar cu urechea, la aparatul dc radio dcschis mai cu seama sprc
Londra, tot ce putea intrcgi indirect ceea cc vcdea. Dar pcntru tin om ca
Nina nu e lucru user, sanalos fiind, sS te limite/i la un aparlamcnl. A$a ca
intaia dimineata pclrecuta in oras nu insemna numai o racordarc la zilclc
socialc inlrerupte, dar §i o voluptate compensative. Inlr-adev3r, se simjea
odihnita, bine-dispusa, Iimpcde, permeabila cu optimism.
La ..lonica" i§i incredinla parul §i nianile degctelor expertc, rccapi-
tuland pentru metodizarc loalc informatiilc eulese in cursde preccdcnte.
S-acolo era plin ca §i in toatc locurilc de intalnire ale orascnilor, cad
coafeurul, ca §i croilorcasa, nu reprczintS numai anumite nevoi practice,
dar §i rSspantii ale limbutici. §i loti bucurestenii suferiscra de taccrea-in-
familie impusa de recentele evcnimenlc. Fiecare era cuprins dc nevoia
exuberant3 dc-a afla §i de-a informa. Rasunau toatc magazinele Bucu-
re§ti!or, ca ni§te simple sucursalc ale cafcnelelor. „lonica“ la fcl. In a§a
masura incat vorbcle deveneau tumult sonor, vecin cu trepidatia batraciana.
Nina nu asculla, preocupata dc ale ci. Ii spalase parul. Acuma i-1 usca.
Dansa in jurul capului ei, rascolit dc pislonul cu aer cald. (xolali dc tiup
prin prosoapelc albc, obrajii ci sprinten ovali aminleau adolcsccnlabac(ilor
care nu se rad inca, dandu-i o incanlator de echivoca fcminitate. Prin jocul
oglinzilor, multc priviri sc-ncruci§au staruitor asupra ci, cercand sS-i ghi-
ceasca dupa linia obrajilor §i a cefci descoperile conlurul trupului. E o
§arada pe care barbatii cauta s-o dezlcgc involuntar, fic de la giezne-n sus,
fie de la obraji in jos, imbracand cu nuditate pe fcmcile insuficient des-
coperite dc haina.
Clientcla cosmopolila ca §i tigarile fumatc. Unii vorbeau nemlcste, all.ii
vorbeau italiencste, alfii spaniolcste, altii limba croata. Era !si-o tScere japo-
nez3 acolo. Se mai auzea §i cate ceva romancste, dar pigmental de franlu-
zisme. §i mirosurile variau de la scaun la scaun, deseori cu nuanlc nafionale,
germanii, de pilda, preferand lotiunea ..Portugal", iar altii lotiunea de apa
de china, de violele, de vervena, de lavanda, sau cu parfumuri mai pro-
nuntate, pe baza de mosc §i santal, care hotarnicesc regresiv nuaniclc dinlix-
Occident §i balcan.
Nina era vecina cu o vaporizare de ..Portugal 4711“ care amcstcca suav
mirosul coajci de portocala cu parfumul fagurilor. Poale ca locmai acest
parfum, respirat inconsticnt, incctul cu incetul o scoase din gandurile ci,
lacand-o sa participe mai pujin vag la ccle imprejmuiloare.
Dcsi acclasi parfum chcma o vorba, „portocala“, in care era o aminlirc:
„Fat3 cu miros de portocala". Nimic mai mull decal o asociafic. Isi aminti,
mirosi parfumul cu dinadins $i ramase oarecum pe pragul ei: intre parfumul
ofitcrului german si amintirea evocata. Nu e curios ca sc gandi la Dudus,
fiindca cl era autorul poeziei; curios e ca in acccasi clipa, chcmat pares ck
gandul ei, numele lui Tudor fu roslil dc cincva. Avu o tresarire launtrica -
intrigata, nu emotionala - §i pleca urcchca intr-acolo.

291
 - Da-da. I(i spun precis. Tudor Ceaur Alcaz, baiatul Iui Andronic dc la
Vorniceni. A fosl ucis de rcbeli. L-au si ingropat cu onoruri mililare, deco-
randu-l post-mortem.
Nina intoarse capul. Domnul care vorbea - gen „batran distins" dc pe
vremca iluslratiilor romanclor lui Bourgct vazu obrazul „fcti(ei“, inlre-
barca ochilor si „punandu-sc la dispozifie" cu o inclinare curtenitoare, se
ap!ec2 spre Nina:
- 11 cunosteati pe lanarul Alcaz?
- Da...
- Bictul baial! A fost ucis!
- Cand?
- In prima zi. L-au §i ingropat.
Atribuind, explicabil, §i allor urechi inceputul lui de surzenie, repeta tot,
de la inceput.
- Multumesc, domnule.
- N-avep peniru cc.
Acesta fu cpilaful indirect al lui Tudor Ceaur Alcaz, la „Ionica“.
Dar „mu]tunicsc“ al Ninei exprima un adevar. Desigur, formal, mu!(u-
mise domnului pentru amabilitatca lui de-a o informa. Dar singurul cuvant
pornit din adancul ei, dupa cc afiase vestea, era „multuniesc“.
„Iti multumesc Tudor Ceaur Alcaz ca ai murit.
ffi ir.ultumeasc Tudor Ceaur Alcaz ca am scapat dc tine.
Ai fost mojic cu mine, odios. N-ai sa mai poli fi. E^ti mdrt. Daca din
intamplare imi auz.i glasul, de-acolo de unde e§ti, sa stii ca din adancul
inimii, leal, cinstil, iti multumesc. Mi-ai dal $i o usurare si o satisfactic. Caci
mainte de-a muri m-ai ofensat ingrozilor. M-ai facut tu, omul bine crescut,
vulgara. Mi-ai spus c3 „{in crasma cu trupul meu argumentat". Mi-ai aratal
toatS morga ta aristocratic^, lasandu-ma sa vorbesc ca o paiata, sa ina
comport ca o femee istcrica, sa te insult, sa tc p21niucsc, sa-ti calomniez
nuirna, —fara ca tu sa-mi fad cinslea unci replici macar“.
O! cat era dc uuiltumita! P.espira in sfarsit. Singurul om care o umilisc
era morl. Singurul marlor al slabiciunii ci disparusc. Cat era de libera! Daca
ar fi crczut in Dumnezeu, I-ar fi spus si in biserica: Iti multumesc, Doamne,
cS m-ai scapat de Tudcr Ceaur Alcaz.
Dar nu crcdca in Dumnezeu. §i era singura, c5ci n-a\ca cui alt s2-i
exprime o aslfel de jubilarc. Ea singur2 nu-si era de-ajuns. Dorca inca o
urechc pc care n-o avea.
Dar era oare adevarat? GAndul c-ar putea sa nu fie o umplu de spaima.
Nu-nu! „B2tranul“ care-i dadusc informatia era un domn bine, magistral la
Casalic sau general in retragerc, om care nu vorbeste u§or. Si apoi preci-
ziunile: ingropat cu onoruri mililare, decoral post-mortem. Aslfel dc lucruri
nu se invenla.

292
 UP. Intra un aer nou fn plamanii ei, abca acum masurandu-§i, cu jubi-
larca pe care i-o dadca moartca lui, mortificarea ci, fngcnunchierea ei.
Niciodata nu facuse unui om cinstea dc a-l urf. Tudor era singurul om care
mobilizase in ca paroxismul urci. Cu manile ci nu l-ar fi ucis. Nici pc altul
nu l-ar fi pus sa-1 ucida, fiindca... Fiindca accasta era o liinita a ei. N-o
socotea ca o virtule morala, ci numai ca o limila. Dar numai moartea lui
Tudor o fndeslula §i o linijlca. Simjea lamurit ca abea de acum incolo c
libera sa fie ea, nctributara nimanui, spre viitor. Isi rccapala mandiia,
conjtiinta puterii.
Cea(a dc fndoiala §i nedumcrire pierise odata cu moarlea lui Tudor,
limpeziud-o, fnlincrind-o.
Se ridica de pe scaun slapanita de un nou ritm. Dadu bacsisuri fndoitc:
de sufietul raposatului. Afara respira aerul iernii bucure§tene ca pe o mare
atunci ivita, cu o mie dc corabii victorioasc.
Limuzina o a§tepta. Nu. Nu mai putca sia. Trcbuia sa mcarga pe jos.
Sa-§i simta mu§chii, sangele, elaslicitatca pasului.
F5cu semn §ofcurului sa piece.
-P a n a la patru esli liber. Fa ce vrei. Pofiim pentru o sticla de vin. Bea-o
pentru mine.
Porni pe jos.
Cand se gandea ca niciodala-niciodala nu va mai fnlalni pc nici un drum
al pamantului pe Tudor Ceaur Alcaz, fi venca sa cada in genunchi melo-
dramalic, $i sa sarute pamanlul dispariliei lui de veci.

CAP. Ill

Nu &tia pe unde merge. Mergca pur si simplu, ritmand inafara o necon-

tenita crcslere de bucurie. Nici nu se uila pe unde calca, dc§i nu era
fnibracata §i mai ales nu incaHata penlru curse pe jos.
Ziua era uineda, cu z3pada lopita, uneori amcstecata cu noroi.
Pantofii erau uzi, blana slropita, ciorapii palati. Nu baga dc scama. N-o
preocupa nimic alt decal nevoia de-a cheliui o izbuenire dc vilalitate. Ar fi
suit si munfi, chiuind. Mergea din ce fn ce mai repede. Pe o strada laterals,
fn dreptul unci florarii, zari cu nedumerire o silueta familiara. Se fnscla? Se
opri brusc, uitandu-se cu o fncordarc care penlru cei cu ochi normali e
echivalentul ochclarilor.
Asla-i buna! Tolea! Tolea Kirilova! li spuse mintal numele fntreg, numai
asa parcS izbutind sa se convinga ca o vede acolo pc Tolea-de-la-Predeal.

293
 Cum i§i permile? Nina - Nina de totdeauna - trcsari nianios si autorilar
chiar $i-n aceasla zi fesliva, dandu-i o elipa inipulsiunca s-o slrige ca pe-un
cane $i s-o bat5 cu cravasa.
Dar nu f5cu nimic. Se opri, privind-o din spate.
Betty Bub se uita la flori: camclii, mimozc, garoafe, lalele, trandafiri,
violete, lacramioare, panselc, crini ro§ii, fuxii, begonii, luberoze, liliac alb...
Betty Bub era lulpina unor prea-mari ochi alba$lri. Locul ei In vitrina
era, prinlre acclea; Duinne/.cu fnsS hotarasc s-o lase alaluri.
Statu acolosecunda dupa secunda, minula dupa minula, zambind, poate
spunandu-si versuri sau cantand, - §i in sl'ar§it se hotari sa intre. Plecasc pe
apucate de la Predeal, ancxala dc automobilul unui colonel dc la pensiunc.
A§a c3 mai mull n-avea decat avea penlru cumparaturi. Dc allfel nici acasa
nu era mai bogata, fiindca Nina nu-i lasa decal firimilurile. Totu$i intra. S*
dupa lungi dezbatcri cu ca insa$i - cu corul dc papu§i din ea - se rcsemna
sa n-aiba decat o crenguta de liliac alb. Ie§i cu pachctul, tiiuindu-l delical
la piept ca pe un pui de inger, fericila, gata de-a ciripi. Dadu cu ochii de
Nina, clipi, din nou vazu, §i din mica lu si mai mica, lopindu-sc.
- Tolicica! Ce cauji aici, Tblicica?
Auz.i §i nu-i veni sa creada. Nina era? sau cine? Nina vorbea? sau cine?
- Ce-ai amutit, Tblicica? Haide...
Nina vcnca spre ca cu manile amical iniinsc.
Ochii lui Betty Bub sc aburir5, buzele - mici cat un as dc cupa - se
crapara mute. S* drept singur rlspuns, intinsc manile spre Nina, dandu-i
liliacul cumparal.
- Nino§ca!
Atat izbuti sa spue.
Nina o lua dc brat s> porni cu ea.
Multa vrerne nu vorbira nimic. Tolca mviasc cu o niic dc vorbe gata sa
izbucneasca spre draga ei Ninosca, dar niciodata nu vorbea cu ca ncinvitala.
Nina o uilase langa ea. Lichidasc, dcocamdata, intalnirea cu Tolea la
Bucuresti. Va vedea mai tarziu cum si ce fcl. Acum era luullumila c5 cineva
e lang3 ea, pasiv, lacul, dar viu: fiinl3. Cu accasta pre/enta Insoiitoaie
incepu sa recapitulezc iara injuriilc lui Tudor Ceaur Alcaz. Nici mtr-o aslfcl
de clipa - posluma - nu-1 numca Tudor, necum Dudus. II indeparta solemn,
cu un fel dc pompa funebra, dandu-i triplicul nuindui sonor: Tudor Ceaur
Alcaz. Rostil aslfcl capala un fel dc llagclarc integraia.
O jignise la Vorniccni, cand il vazusc a doua oara, dupa cinci ani de
despSrpre. Venise in odaia ei pc fereaslra, noaptca, violand-o. Cu consim-
tamantul ei desigur, dar smuls de Irupul lui putcrnic. lar ziua o ocolca,
dandu-i ei, Nina Tomas, scmnificajia acclor lemei cu care le culci numai
biologic, repudiindu-lc social. Caci la luinina zilci o evita, nu-i adresa cuvan-
tul, ii ocolca privirca, - Icpadiindu-sc vizibil dc intimilalea noplilor, cu

294
dezgust abea mascat. lar cand in sfar$it izbutise sS-I intalncasca si ziua - cu
vorbele, nu cu trupul - Tudor Ccaur Alcaz ii spusesc cu toata inorga
neamului:
- Penlru oamcnii vulgari nuan(cle suflctului vor fi toldcauna Iileralura.
- Sunt vuIgarS?
- Da, Nina, e$li vulgarS.
II auzca vorbind, viu, cu Loate cS-l slia in mormant. §i sangclc fierbca
din nou in ea cu clocote dc viespi.
-T u , Nina, (ii crasmS cu trupul tau argumcntat. Te disprctuiesc.
§i o dispretuia. A! nu inintea nernernicul! In disprct era bocr. §i-n fata
unui astfel de disprct ea devenea sluga. Caci cl o silisc sa se poarte ca o
sluga dup3 aventura cu imbccilul dc barbat al Mirunci. Auzca §i acum -
peste mormantul lui Tudor Ccaur Alcaz. - delirul ci verbal, incoherent,
vulgar, trivial, insultcle §i dclatiunile ci de sluga data afara dc slapani, palma
data lui Tudor Ceaur Alcaz, - si laccrca lui, rcfuzul lui de-a reacliona faja
de ea. Statea mul ca un portrct din sufragcria neamului Alcaz, $i ea il Injura,
sperand sS-1 scoata din rama...
A! dar uitase! Mai era ccva! $antajul. Milionul luat de la Andronic
Ceaur Alcaz subt amenintarea divulgarii secretelor Dornnitei. Tot sluga
fuscse §i faj5 de accla. O congediase fara discutie, dandu-i o cambic pc care
o onorasc prin jidanul familiei: Samuel Filig.
Sluga! Sluga! Sluga! Toale porlretelc Alcaz sluga-i spuncau, din ramclc
lor. Iar cei vii la fel.
Ii ura. Pe ei loti adunati in Tudor Ccaur Alcaz. Ar fi vrul sa-i calce
tSrana mormantului cu picioarcle. Sa-i spue: Na! Na! Na!
- Ce-i, Nina? indrazni Tolea. Esti suparata?
- Eu? SupSrala? Tblicica! Sunt atat de bucuroasa incat vom deslupa
sampanie franluzcascS.
- Ninos ca!

CAP. IV

Din cat erau, ochii lui Belly Bub crcstcau mai niari pe masura ce trccea
(impui alSturi de Ninosca. N-o mai rccunostea. Nici la Paris, la inceputul
prietcnici, n-o vazuse astfel. Nina avea cineisprezecc ani! Numai cu bulgari
de omat nu se batuscra ca-ncolo toate nebuniilc fclitclor erau dc fata intre
elc s> in jurul lor.

295
 Dejunul fusese un pretext pentru baulura meS inaintc de-a inccpe.
Dintai Pernod, apoi vin alb, vin ros, sampanie. Nina istorisca amintiri din
liceu, din universitate, alegandu-le numai pe cele care due la ras. Profesourc
comicc, eolege cu tol.fclul de porecle §i-ntamplari bufone. Odata cu Cam­
pania Nina ajunsese la barbali: din Romania §i din Franta. Dcfilara puzderii
de paiale trase cu sfoar3, p2calilc, batjocorile, bune s-aduca numai vcsclia
pe obrajii unor fete. Se porni inire ele rasul nebuncsc. Spuneau ceva, o
nimica toal2, s< izbucncau, stimulandu-sc reciproc.
- Nina, am inlalnirc cu colonclul. Ma iluce cu aulomobilul la Predeal,
vorbi ca prin vis Betty Bub, recitandu-ji vcchiul rol fata de Nina.
Nina facu un gest de lepadare.
Betty Bub ii saruta obrazul, gata sa i sSrutc §i mSna. I se pSrea c2
Ninosca c complicea cu care o inseala pe tenuila Nina. Aceca nu era acolo,
cum ar fi trebuit sa fie, dupa cum nici Tolea nu era la Predeal, cum ar li
trebuit sa fie.
Dar toate erau alLfel, din vin ameslecat 51 din sampanie.
Tolea-si aducca aminte de nebunia barbalilor din Rusia, o vedea pe
Ninosca la fcl de nebuna, §i mereu se pisca, temandu-se ca-i la Predeal in
patul somnului.
Dar era numai la Bucurcsti cu Nina, in apartamcnlul ci, far2 de nimeni
allul.
- Nu primesc pe nimeni, oricine-ar fi, spusesc Nina servitoarei.
F.rau dar singure ca doua poze intr-o carte. §i mai era mult inainte, caci
Nina holari ca Tolicica nu mai pleaca la Predeal - „descurca-se fara tine!*'
- , ca doarme la ca§i ca vor pleca impreuna la Predcal cu aulomobilul Ninei.
Mai neinchipuit de bine nu sc putea. Betty Bub cazu in genunchi sSru-
tand sticla de sampanie.
- Ce faci, nebuno?
- Ninosca!
Dar Nina mai vroia ceva: rnuzica. Tolicica balu din palme. Dadura
drumul alternativ la radio si la patefon, alcgand numai dansuri. Dansara
impreuna, ele doua, far3 timp, fara popas, ajungand de-acolo la alia sticla
de sampanie. Apoi cafcle negre faeute de Tolea dupa o rcleta ruseasca,
amestecatc cu raebiu si boabe de piper.
Daca i-ar fi spus Ninosca: Arunca-le pc fereaslra sau inlra in soba, s-ar
fi supus cu entuziasm. Fara gluniii! Caci Tolicica avea spontaneity slave
in clanurile inimii.
Pe urma Nina o puse sS-i cante, cu glasul ei de greer, cantece rusesti.
Canta.
Dar se facusc larziu noaplca, si Nina tot nu-si gasea sonmul. Tolea nu
Sliu ca-1 caula decat atunci cand ii spusc:
- Imbraca-te. Icsini.

2%
 O asculta far2 s3 sc mire, fara sS intrebe. Cu ca la brat culreera orasul
adormit, clatinandu-sc, cautand ce dorea Nina, fara ca Tolca sa banuiasca
ce. In sfargit Nina gasi o farmacic de scrviciu. Ccru un somnifer puternic
peniru tatal ci, care avea o criza dc ficat. II cblinu. Vcnira acasa cu somnul
cumparat la farmacic. Nina lua o doza rnasivu, sc culca, o chema pe Tolca
lang3 ca, i$i pusc capul pc gcnunchii ci si o ruga sa-i canlc peniru somn.
Supusa, Betty Bub ii cSnta pe rusesle singurul nani-nani pc care-l ntai
Slia, cel cu care-o adormise mama ei ucisa: Baiusky-bayu...

I
CAP. V

La cinci dimineata Tolca sc destepta la Prcdcal, cu bratele Incolacitc

de gatul Ninci.
Asadar nu era la Prcdcal!
O durea capul si era fericita. Zambi migrenei ca unui dar de la Mo§
Craciun, §i adormi din nou. Tot ea sc destepta dintai, stccurandu-se din pal,
facand ordine in sufragerie si pregatiri pentru desteptarea Ninci. Dizoka o
lingurita dc bicarbonat intr-un pahar cu apa, asezandu-l la indemana. Apoi
pregati o citronada savanta la soba electrica, punand-o apoi la radtor. Pe
urma prepaid un filtru cncrgic. Apoi se ocupa de bae, facandu-si dusul rece,
pregatind pentru Nina cada cu saruri de lavanda si prosoapcle.
Nina se destepta tacuta, dar bauturile Tolci o tnviorara. Apoi Tolca o
insoti la bae, facandu-i un masaj la tample si la ceafa.
Odata imbracata, Nina, fara sa fie exuberantS ca in ajun, deveni bine
dispusS.
- Plccam la Prcdcal, liotari ea, ca si cum n-ar fi avut nimic de lacut la
Bucurcsti.
Avca mai multe intalniri dale, dar trecu pcste, fara sa-i pcse. Dorea sa
piece la Predeal cu Tolca: idee fixa. Plecara numai cie doua, in roadstcr-ul
condus de Nina. Viteza mare, lemerara uncori. Dar Tolca - mai cu searna
alaturi de Nina - ar fi privit si izbuenirea unui vulcan, far3 ca ochii ei sa-^i
schimbc azurul fcricit.
Lasara in urm2 Ploeslii. Viteza paru lacoma de-a ingliili, dc-a ajunge.
Mun(ii le intampinara, albi.
La Sinaia cerul parea ineruntat.
Inspre Predeal se liinpczi.
Dcodata intalnira soarclc, rotund, auriu, vitcaz si lan3r in razcle lui.
- Ninosca!

297
 • Mirosea limed a tSmae dc brad. Munlii crau In gloria zapczilor, sfinli
m inaltimea ccrului lor.
S-apropia Predealul. Dar Tolca tot nu se-ntrista, flindca acesta care le
vcnea in fat3 era un all Predeal, nu cel din care plecasc far5 voia Ninei.
- Am ajuns.
-S-a-ntors Tolea! Tolea! Tolca! Tolea!
Se deschidcau fcrestrele pensiunii inlampinand-o coral pe Betty Bub
mtoars3 din cscapada cu calaul alaturi. To{i parca vroiau s-o culeaga de la
ferestre, s-o ascunda undcva, intr-o cutie de chibrituri sau intr-o pudricra,
s2 nu-i mai dea de urma cea dc-alaluri, cu ochii ci severi, fic§i.
intr-adevar, Nina ajunsese la Predeal, fara sS ajunga nicaeri. Nici acolo
nu se putea opri. Se dadu jos din automobil, primita dc ai casci ca o st3pana
neinduplecala, trccu prin incapcri fara sa ia act de nimic, se duse in odaia
Tolei —nu-$i rezcrvasc nici una pentru ea, din cupidilate - , se intinse pc
pat, fara s3 se dczbrace, vazu tavanul, lavanul, tavanul... $i sc ridica, gonita
si de-acolo.
lesi pe din dos, strecurandu-se fSra s-o simta nimeni, §i se urc2 pe terasa
bail de soarc. Oinat. Munfi nin§i. Soarelc. O banca de pe care omalul nu
fusese curatot.
Cuprinsa de-o subitS ostcneala, Nina se a?cza pe banca, in omat, ca un
drumcf la capatul puterilor.
V2zu muntii, soarcle, cerul. Si masura dcodala golul in fata caruia scdea.
Nu mai era nimic!
Murise Tudor!
Pamantul carc-i mai rftmanca ci nu era dccat morinanlul lui: inlrcgul
pamant.
Gemu ca o creanga rupta si ramasc asa la poalclc muntilor.

CAP. VI

Cerul se acoperlsc. incepu sa ninga. Munlii sc posornorara. Ninsoarea

se indcsea. Cadea §i pe Nina, cum cade §i pe crucile din cimitire, inlr-o
tacere alba.
Poate c l lulgii pc obraz o destcptara, chcmand alii lulgi ce vin din om
dinspre trecut, cand batranefa sau cand suferinla inchid viitorul.
fncclul cu incetul Nina se gandi. Deprinderea de-a fi logica n-o pSrasea
nici in prabusire. Vroia s3 priccapa. Acum §tia ca-i a$a si nu altfcl. Dar cu

298
un uJtim efort cccrul mccrca sa apucc $i sa cuprinda slrania inima care-1
rasturnase.
Nu se duse, deocamdata, in trccutul mai mdepartat. Se opri la clipacand
aflase c2 Tudor a murit.
Cine spusese accle vorbe fioros de simple? Un domn balran de la
spatele ci. II revazu. Se revazu. „Tudor Ccaur Alcaz, baiatul lui Andronic,
a fost ucis de rcbeli. L-au §i ingropal cu onoruri militarc, decorandu-l
post-mortem".
Accstea erau vorbelc. Ii aduccau moartea lui Tudor Ceaur Alcaz. §i ea
se bucurase. Sincer, leal. Nu era deprinsa sa se minta pc ca insa$i. Atunci?
§i totu§i uitase ceva... Se gandi, se gandi. Aduna tot. Rcv5z.u lot: oglinzile
cu felurimi de capete care se barbiereau, auzi tumultul vorbclor...
Dar mai era ceva, Inca ceva, ce?... Si dcodala, absurd, trivial de concret,
mirosul dc „Porlugal“ fi reveni In nari. Ofilcrul german dc-alaturi. Miere $i
porlocala. „Fata cu miros dc portocala".
Dar acum intclcgca! Era de-o stranie simplicitate. In aceca^i dipa tnce-
puse Dudu§ - in inima ci - in limp ce creerul lichida prin moarte |>e Tudor
Ceaur Alcaz. §i de atunci ea fugca, §i inima o ajungea din urmS cu loate
arninlirile despre Coca Dudu§, pan5 cand Dudus muri in Tudor, rastur-
nandu-i inima pe mormSnlul lui.
Toate r3s3reau in ochii ei, ramase, ca §i muntii, cternc. Intalnirea cu
Fratele Tudor care sc-ntorcea din munti, pe banca dc la Slcjarul Chioaiei.
- Cc-i tinereta?
- Cc r3mane-n urm5, cand i[i vine sa te mai uili, intorcand capul pesle
umar.
Poemul adus de Madama Lenta, pe tablaua cu trandafiri:
Sfi-mi int'mzi tin fntcl de attr nioule
S3 vSd ochi si dinti de litp remind
Sa gliicesc in line portocale
Calul sa necheze, brand, bifind,
Sa tc ia in fmet s-aproape goala
Calul sS porneasca inainic
S3 fii lfinar3, sa Jii fierbinle,
FatB cu miros de portoca/3.
Si s3 vadS astfel diniineala:
Tmerc\3 de-lmparal calare,
Portocala dulcc, fala mare,
Prin ceta(i unde s-aprindc \iata.
Nu venea nimic spre ca. Toate erau.
Erau in ea ca munlii. §i nu-i vazusc.

299
 Nebuncasca plimbarc in trasura cu Domnita §i Dudus pe capr5, Tn
picioarc, chiuind salbatcc. Oprirca Tn fata livezii dc aur.
- Mullumesc Fratclui Tudor.
- imparalul multumc§te Doamnei.
Apropierca plecarii de la Vorniceni. Tudor descoperil de ea Tn umbra
livezii luminata de luna.
- Noapte bun2, Frate Tudor. Nu-mi raspunzi?
-T om nita va auzi la limp raspunsul Fralelui Tudor.
§i dimineata, cand se de§teptase din iomn, Tudor balut de bruma, ca
un c 2lugar de arginl, spunandu-i:
- Buna-dimineata.
Apoi din nou, la cap5tul vacantei, Intalnirca lor pe banca de la Stcjarul
Chioaiei. Ce oroare! Se auzea din nou vorbind, argumentand, Invingandu-I
pe cel de-alaturi cu vorbe, In limp ce glasul lui, Tncantator tanar, spunca:
Pleaca cea mai micii fata
Vine cea mai lungS toainna...
Vcrsurile se stcrseserS, dar glasul era Tn ca, cu ele, pierdute Insa.
S-apoi tarziu, la ceasul stelelor, baiatul InVins de vorba ei, spunand tolu§i
paletic:
- Cine-a ucis slelele? Cine-a ucis drumul spre viitor al cclor din mor-
minte? §i toamna din Stejarul Chioaiei va ofla: o fata Tnteleapta.
De ce?
De cc fugise de singurul om pe care-1 iubise?
- Du-te. Mi-e frica de tine.
De-atunci traise cu trupul §i cu mintca, crezand ca l-a uitat. II revazuse
dupa cinci ani $i inima ei baluse din nou, regasita. O calcase Tn picioarc.
De-atunci Incepusc batjocura Abea acum Tntelegea vorbele lui In zori, dupa
Tntaia noapte a trupului:
- De ce-am ucis cantecul?
§i de-atunci mercu se-ndcparla dc el §i de ca, „cu trupul ei argumcntat“.
A$a era: „tinuse crasma cu trupul ei argumentat“.
- Mi-e tare mila de line, biet om sterp!
Ultimile lui cuvinte, fara sa stie nici el ce nu §tia nici ea: ca-1 iubea pe
Dudu§, ca nu-1 iubise decat pe el, ca-l pastrase Tn inima ei, dincolo de trup,
dincolo de crecr, simplu, adanc, Tnall, ornenesc.
Simplu! Simplu!
Dragoste!
II iubea.
Murise.
§i o alta amintirc izbueni In ca, Imbinand trivialul cu tragicul. In noaplea
cand T1 Imb2ta.se pe Petrus, cumnatul lui Tudor, Tnainte de-a fi amanta lui

300
jus pe covor, rccunoscuse in gura Iui o vorba de-a Fratelui Tudor. II inlrc-
base ce-i vinul.
- Vinul, Doamna tanara, e un drum luminal dc o lampa. Lampa din
urma arde alat de dulce, cit pa$ii calca pc umbra inimii...
Tudor murise. §i abca acum, cand cl nu mai era, vedea ca pa$ii Irupului
ei calcasera pe umbra inimii.

CAP. VII

Acolo o gasi Tolea, cu omatul nescuiural pe umerii si pe spinarca ei.

- Nina, cc fad aid? Cc-ai patit? Spunc, Ninosca.
Veni langa ea pe banci, apropiindu~$i odiii de obrazul ei.
Nina parca absents.
- Haide, Ninosca, o ruga Tolea. Ai sa tacesli. Haide, Ninosca.
O ridica meet, cu blanda sila. Dar Nina sc lasa dusa fara de impotrivire.
Mergea ca somnambulii, palida, cu fruntea grea, fara sa §tie pe unde trecc.
A$a ajunse in udaia Tolei care o dezbraca de blana, dc $o$c>ni, scotandu-i
pantofii, punandu-i papuci calzi, schimbandu-i roebia udata la poale, pu-
nandu-i un halal gros. O intinse pe pal, acoperind-o cu doua pleduri pana
la barbie. Ii aduse un ceai cu rom, i-1 diidu cu linguriia, ca la copiii bolnavi.
Nina sc lasa. Apoi ii luS din nou capul in brale, leganandu-i-l. $i asa cu
fnceluJ, Tolea sc trezi din nou cantandu-i, dar abea, dintccui de leagan din
(ara ei. Era atala parasire §i supuncre :n Nina incai adormi ca si cum n-ar
fi avut ochi verzi.
Tolea nu se dezlipi de ea nici dc-a lungul somnului cu iacrimi pe obraji.
Cand Nina deschisc ochii, o revazu.
- Ce sa-(i fac, Ninosca mea? O calea.
Accepta. Acccpta orice. Trupul ei isi pierduse puterca dc-a cere §i dc-a
refuza. §tia ca in fund, acolo dc unde vin visurile, crest cu ceva spaimanlator.
Dar nu se uita intr-acolo.
Cafcaua adusa de Tolea - tare §i amuruc —o dc$tepta. Se ridica din pat.
Incepu sa mcarga prin odae.
- Vreau sa ma plimb.
Tolea ii aduse imbracaminlea uscata, dar nu din pricina Iui,.vreau". In
gura Ninci „vreau“ era poruncS pe care nimeni dc acolo n-ar fi discutat-o.
In gura acestei biete Nino§te, „vreau“ nu era decat o rugaminte uinila.
- Merg $i eu, Ninosca.
Tot rugaminte, dar duios autoritara.

301
 - Nu, dragutS, vreau sa fiu singura. _
Regasi ninsoarca a§a cum o iSsase. Inloarse capui spre cdc din urina si
v2zu prin desimca fulgilor „Pensiunca Ninau. Strabunica ei linuse crasma.
§i ca ajunsese lot pe-acolo. „Pensiunea Nina“ nu era mult altaceva in timpul
actual. Dar Nina nu sc uita cu sarcasm la casa ei, la ncgotul ei, ci cu o
incoltirc dc speranla. Caci lupta. Grcu ranila, dar lupta, ccrcand inca sa~$i
linga ranilc.
Stia c2 nimic nu-i iremediabil. Ca ranile cclui sanalos se inchid. §i chiar
daca Iasa cicatrice, sunt totu§i invinse. Ficcarc om avea in urma mortii lui,
si tolu$i mergca mai departe. Tudor murisc si ea tolusi avea puterea ftzica
sa mearga singura pc pamantul fn carc-1 stia mort. Se ducea oare spre el?
Sau cauta sa sc indcparleze de cl?
Dar ins2$i tntrcbarea aceasta nu dovedca ca poate lupta?
Mergea: cu pasii trupului. Mergca: cu pa$ii min(ii.
Stia ca buzelc lui sunt vincle si rcci, si totusi ca pulca respira. Si aerul
munlilor inlra adanc m ca, fnviorand-o. Ea era vie. Sba ca-i vie si totusi
accepta sa fic. Pans cand?
Pulca sa fuga?
Fugi.
Putca s5 strige?
Striga.
Pulca sa rada?
Rase cu glas tare.
-T udor! _
Cuprinzand un brad tn brate inccpu sa planga cu hobotc la pieptul lui.

CAP. VIII

Era ingrozitor de singura. Numcle singuratalii ci era pc un mormant:

Tudor. Vedca: aci odihne$te Tudor Ccaur Alcaz. O crucc si un nume.
Mun(ii. Ninsoarca.
Urlclul murisc cu tragedia anlica. Dar taccrca dc la poalctc muntilor tsi
aducca aminle.
Si daca exagcra?
Sa nu uile ca e fcmcc! Se dcscopcrise si prin inima fcmee, dar tocmai
asta dovedca ca e capabilS de surprize: ca t^ialc fcmcilc. Inslabila, discon-
tinua, afectiva. In dcfiniliv tralsc atalia ani fara dc Tudor, departe de cl,

302
convinsa - poatc! - ca nu-1 va mai inlalni. Si totusi traise in credinla ca e
fericitS. §i nu era.
Acum era convinsa ca-i ncfcriciia. Oarc era?
Ce s-ascunde dedcsubt? Timpui. Adica viitorul. Trecutul nu poale
invinge viitorul decaL in literatura. $i-n religii: alia litcratura.
Numai batraneja e victoria trecutului: a foslului viitor.
Dar ca era tanSra. Tanara, frumoasa, atragatoare. In trupul ei o astcplau
niii de bucurii ncinccpute. Cunoscuse loate frenc7iilc trupului, adminis-
trandu-Ic ce-i drcpt cu luciditate, dar 1c (raise. Era desteapla, nu frigida. §i
trupul nu murisc. Era acolo, lanar, puteruic, plin de seva. N-avea in cl un
prieten, un aliat, un viitor inclus?
S-apoi nu trebuia sa ui(e ca e pichciana: stranepoata unci crasmarite.
„Vulgara“ o numise Tudor. Dcsigur ca era. Mai aproape de inslinclul Trust
dccat bocrii. li era drag banul pana la duiosia zgarccniei. Lupla pentru cl
cu toale viclesugurilc, nici un scrupul ncavand puterca s-o impicdice de-a-l
ca§tiga oricum. Crcdca in accasla lupta superba. O avea in sangc.
Putea oare moartca inimii sa-i schimbe sangclc?
Nu §tia data ar li in stare sa se sinucida. Asia o adi numai cand te
suprimi: in acea clipa cand tti dai moartea. Panii atunci aparenta hotSrare
nu-i dccat un proecl revocabil.
Asadar s2 alcaga altSceva. Ar fi last in stare, dc pilda, in durerca ei,
cuprinsa dc dorinta ispasirii, sa daruiasca „Pcnsiunca Nina“? sau macar
aulomobilul? sau apartamcntul dc la Bucuresti? Simlca categoric ca nu-nu-
nu. Si aceastS re/islcnta o rcconforta.
Jar incepu sa mcarga mai repede.
Da, inima! Suferca. Dar nici inima nu-i unitara. Calc mari iubiri n-au
fosl urmale dc altclc? C) iubirc adanca ara inima, n-o usuca, prcgalind-o
pentru scmintele viitoarc. Litcratura minlc alribuind inimii iubiri unicc,
simplificand-o liric. Totul c plural: drcplatca, frumuscla, inima. Pc ca o
inspaimantasc dcscoperirca inimii, liindca pana atunci o negase. Acuma
n-o mai nega. Dar de ce sa-i atribue alta subslanla umana dccat a tulurora?
Toti au iubit de mai inultc ori. Chiar si Tudor! A iubil-o pc ca, apoi, poatc,
pe altclc, §i acum pc Oana!
Suferi pana la gcamat.
Oana! Fctifa aceca sarbada, prictcna Mirunei! A pulut ca sa umplc
inima lui Tudor? Sa-l faca sa uile pc „fala cu miros de porlocala" dc la
Vorniccni?...
Daca revazandu-1 pc Tudor, cand sc mapoiasc.din Franta, in loc sa-i
ofcrc trupul, i-ar fi dat inima?
- Tudor, cu am plecat in Franta cu orgoliul stupid al intcligentci nude,
§i cu trupul meu paciitos. Dar inima mca, crcdc-ma, Tudor, a ramas aid,
pe bauca dc la Stcjarul Chioaici...
§-acolo era. Acum nu mai mintea. Dc cc nu i-a vorbil asa?

303
 Dar daca i-ar fi vcrbit astfcl, ar fi lasat-o Tudor pentru Oana?
- Nu!
Afirma cu vchemcn(a, ridicand glasul. Un abur ramasc pc urma vorbci,
in vazduhul fulgilor.
Nu! §i inima lui acolo astcptase, pe banca de la Slejarul Chioaiei, undc-i
rasarist dragostca odata cu „fata cu miros do porlocala".
$i totusi se strecurau ciudalenii.
- Du-ic. Mi-e frica dc tine.
„Mi-e fric5 de tine1', fntelegea.
Dar de ce „du-te“?
Nina Toma?, stranepoata cra§mSritei cu ochi verzi, nu putea respinge
iubirea lui Tudor Ceaur Alcaz. Trupul ei il dorea de pe-atunci. De ce nu
ccdase? De ce plecase? Fiindc2 ambifia ei de-a-si lua doctoratul la Paris si
de-a-si croi o viat3 mai inalta era mai putcrnica decat rcstul. Da, dar
amandouS erau conciliabile. Putea sa-1 Inlalncasca pe Tudor la Paris. Caci
tot ea o determinase pc Domnita sa nu-l mai trimita pe Dudu.s in strainatate.
De ce n-o lasase sad trimita? Dcvencau amanfi, se casatorcau - dup5
implinirca majoratului lui - si il avea §i pe Tudor 51 titlul pentru care credea
ca lupla atunci...
Nu-nu. Totul era incalcit, nesigur, contradictor. Nimic n-are punct.
Totul e cu virgula. $i dragostca §i durerea la fel.
$i totusi suferca.
„Totusi“?
Pai asta nu insemna c-a renuntat la moartc? Caci allminteri ar fi spus:
Si totusi nu pot sa traesc.
Traia.
Acum. Azi.
Dar mane, poimane, va mai putea trai?
Dcci amanase!
Amanase? Sau nici nu se gfindise la sinucidcre? Prcsupuscse ca s-a
niscut in ea, nccercctat, gandul nioriei. Dar nu cumva gandul aeesia se
rezunia numai la moartca lui Tudor? apasandu-i inima, fara sa i-o opreasca,
deprinzandu-i-o numai sa bat a si apasata.
Si deodata, fara nici o Iogica aparenta, dar violent $i imens, un gand o
cutremura: Dar murisc Tudor? Cinc-i dovedca ca murise? 11 vazuse morl?
ii vazuse mcrmantul?
Vorbele unui domn? Dar cate si cate lucruri ..auzite" si „vazute“ se
dovedisera inexacte, scornite de imaginatia febrila a nascocitorilor de vesti!
Fara nici o pauza inccpu sa alerge spre vila. Ajunse acolo cu obrajii
aprinsi, cu ochii strSlucilori, fara sufiare.
- Tolea, cere Bucurcstii, casa Dancscu...
Vorbea gafaind. la capatul pulerilor. Dar comanda din nou.
- ... cautanum2rul. Taxa de urgcnla. Alcxandru Dancscu, avocat.
Betty Bub c3uta, gasi, ceru.

304
 fnccpu, cumplita, asteptarea.
Nina era din nou palida, crispata, cu inima in dezordine.
Soncria rasuna. Cu man3 dc ghiata, Nina ridica reccplorul.
- Alio. Casa Danescu? Aci Prcd... Nu-nu! Aci Vornicenii. Da...
Ostcnisc. Stomahul zvacnea dureros.
- ... Da, Vornicenii. Cine intreaba?... Madama Len{a. Da. Ce e cu
stapanul nostru?
Nu putea rosti numele.
- E..., rasuna glasul de dincolo.
Nina inchise ochii, ghemuindu-si spinarea.
- . . . la sanatoriu.
Broboane de sudoare ii acoperira fruntea, tamplele, ceafa. Respira
adanc, tragandu-51 vorbele spre buzele uscate.
- Care sanatoriu? Munleanu? Gorea Munteanu. Bine. Muljumesc. Da.
Ne bucuram.
Cazu pe scaun, slrivita.
Nu pricepea Inca. §lia ca stie, dar atat, Intr-un fel de deparlarc a mintii.
-T u ...
».Tu“ era Tolea. Glasul Ninci apucase vocalivul monosilabic, neputand
mai mult.
- ... cauta Sanatoriul Gorea Munteanu Bucuresti. Urgenta.
O tacere cu HScari care Glcaza.
Soneric.
-A lio . Aci Prcdealul. Da. Doresc sa comunic ceva important domnului
Tudor Ccaur Alcaz.
- Cine dorcste?
- Sora dumncalui, Aida.
- Asteptati, va rog.
Sunau slranii plangeri m reccptorul de ebonit: vazduhuri cu glasuri,
oceanc...
- Alio. Vorbcsle Tudor Ceaur Alcaz. Tu esti Aida? Tc-ai intors din
Franta? Cand? Cum?

- Alio, Aida!
Cu o mi§care foarte ostenita, Nina puse receplorul la loc.
- Cine era? Sora ta? ii intreba Oana pc Tudor.
- O femec... a inchis.
Oana zambi cu blande{3.
- Vezi, Tudor, au §i inceput femeile!
- Farsele, Oncuja. Totuna!
- §i cu?
- Tu c§ti, in numele Tatalui, al Fiului 5-a! Sf3ntului Duh, amin, - Oana!

305
 CAP. IX

De cum sc intoarsc la Bucure$ti, Nina ?§i relua aclivitatca zilnicS, intoc-

mai ca inainte. Cu o singurS deoscbire: nu mai primi nici un barbat. Ultimii
doi, gasira o u$a incliisa si un consemn implacabil.
- Doamna nu priineslc.
Cateva zile tclcfonul nu mai contcni la orele cand Nina, in mod obi$nuil,
era acasa. Nina ridica receptorul, verificand daca nu cumva e glasul cuiva
cu care avea afaccri, si dupa ce recuno§tea vocea, inchidca lura s5 raspunda.
Ar fi gasit cc sa raspunda fiindca avea si experienla §i aplitudinca innascula
a unor astfel de lichidari. §tia deopotriva s5 ademencasca si sa alungc.
Inainte vreme, jocul acesta cu barbatii- uneori imbinat cu scopuri lucrative,
alteori prcludand numai agremcntul trupesc-, oslimula, solicitandu-i femi-
nitalca intcligentii. Aproape echivalenlul unui dans cu valuri care cad trep-
tat, dezv5luind o nuditatc.
Nu stia ce sc va intainpla in viilor. Dar simtea ca nu poate sta dc vorba,
mai cu scama la telcfon, cu aman{ii indep5rtati. Disculiile posibile cu
acestia - insislen{c, reprosuri, banueli, acu/atiuni, amcnintari alternate cu
ingcnunchicri, promisiuni de daruri pentru a induplcca -, implicau un ton
si un vocabular cu explicabile slridenle, pe care Nina nu 1-ar fi suporlat.
Avea nevoe de armonie. Nu in afaccri. Acolo lupta cu niijloaccle obisnuite,
far3 de nici o molcsire. Dar lot ce era contingent cu dragostca, chiar si tea
localizata trupeste, destepta in adancul ei o muzica dulcc pe cal tristii, care
o indeparta de zgomot, dc brutalitale, de „vulgaritale“.
Aparuse in ea dcodata un nou crileriu: vulgarilatca. Dorinta dc pose-
siunc, pc care o via{a intreaga o starnise in barbati, orcliestrand-o in folosul
sau pentru placcrca ci, - acum o inde|5arta de tofi barbatii, izoland-o ca
femee. Trupul devenise cast. Mult mai cast dccat al fecioarclor - oricat de
pure - care dorese vag, ipocril sau inconslicnl, trupul barbalului, astfel
cxplicandu-li-se tulburarilc pentru o slrangcre de mana prclungita, pentru
o privirc apasata.
Nina pierduse aceasla sonoritale a trupului, care o prolungca inainte
spre generalilatea barbat.
Mintca cxplica perfect aceasla noua faza a trupului. Era indragostila:
de cincva. Numai acela... Dar nici spre acela nu sc-ndrcpla cu trupul, dici
trupul nu se poate inloarce in limp, si Dudus era numai la Vornicenii de
pe VTcmea Domnitci. Sufletul Ninci acolo se refugia fnlre amintiri, retraind
tot: visamL
Da. Ea, Nina Tomas, visa ca o simpla bretona logodila cu un marinar
plccat fara intoarcerc. Caula singuratalea, ca sa poalii visa. Acasa, inlre

306
barbajii posibill §i ea, se interpunea - mai inaccesibila decat usa inchisa -
accasta si ngurState indragostita.
Altfel manca fara de cfort, dormea bine, asculla mu/ica la radio, - dar
singurS, fara de nimeni imprejur, bSrbat sau dinspre bSrbat. Trupul sc
calugarise, dcpasindu-$i sangelc tanSr, intr-un fel de rugadune.
Nu rcnunta.se catuji dc pulin la cochetSrie. Croitoreasa, pantofarul,
tenjera $i ceilalli colaboratori ai cochetSriei regascau in doamna Tomas pe
aceea§i clients exigents, lucida $i experts in calitate §i in prcluri. AceaslS
permanents era $i un atribut profesional al Ninei: una dintre conditiile
victoriilor matcriale, pe care tot prin bSrbati le obtinca, scducandu-i, mS-
gulindu-i, stimulandu-i. Dar mai era inca ceva: dorca, absurd, sa placa
„aceluia care", dacS hazardul i-ar fi pus din nou falS in fata. Nu-1 urmarea
pe Tudor Ceaur Alcaz in prezent. Nici nu §tia daca e in Bucuresti, sau daca
a plecat in alta parte. Dar tocmai acest necunoscut din jurul lui, rcspcctal
de Nina, dSdea vietii de toate zilele o preajmS de mircol posibil. Spera, fSrS
sS §tie ce anume. DacS I-ar fi intalnit deodatS, §tia atat: ca inima ei s-ar fi
prSbusit. Numai gandindu-se, ostenea. Vorbe pentru el, pcnlru acca intal-
nire posibilS cu el, n-avea.
- Tudor!
O exclamatie urmatS de tScere.
Elocvenja ei se transformase intr-atata.
SS-I „scduca“! Vorba insa?i parea abjecta, proectata inspre Tudor. Cu-
nostea perfect realitatea acestei vorbe, continutul ei experimental. Barbalii
puteau fi captati, invaluili, sedu§i. Dar tocmai asta repudia Nina: lupta. 3§i
dSdea seama ca nu poate lupta pentru Tudor. Ea pe Dudus il astepta, care
o iubise, venind spontan spre ca. Caci suflctul ei de-acum vedea in lupta un
atribut exclusiv al bSrbatului. In lupta dragostii fireste. §i in aceastS lupta
ea dcvenisc exclusiv femee, capabila numai sa iubeasca §i sa a§tepte.
Incetul cu incetul ceasurile de singuratate ale Ninei - de laina, ar fi spus
un altul, ramas la Vorniceni cu toamnelc de odinioara - , devenira mai
active, prelungindu-se §i dincolo de apartamentul ei. Inccpu sS se pliml>c
pe jos, dar farS de itinerarii deliberate, care sa se integre/e in actrvitatea
practici Se plimba in absurd, farS de scop marlurisit.
Pe ncsimtite insS pa§ii ei se indreptarS spre cartierul familiei Danescu.
Nu vSzuse niciodatS casa, dar §tia adresa.
Pc masura ce sc apropia de locul accla, cresteau in ca muzici grave,
fragezind-o, dandu-i prospetimea unci varste depasile, naivitatile ei si spai-
melc ei.
Dar avea un scop: sS vada casa lui Tudor.
Treceau zilele, si tot incS n-o vazuse. Se apropia, dadca tarcole strazilor
vecine, dar pans Acolo nu se incumeta. Inccpur3 s-o cunoasca oltenii

307
loculiii, bScanul, cer$etorii, tulungiul, sergentii si ccilalti care au un oclii
asupra strazii.
„Mu cun05tc.au vecinii to(j“...
Sc apropia, farfi sa stie, de versul lui Eminescu, uparcnl de roman{5, dar
simplu ca lot cc-i etern.
A§a s apropie oricine, In dipole de tain3 ale fiintei, de Eminescu, dc
Beethoven, dc Shelley, aceste transparence sfinte.

CAP. X

Trccu §i pcste accst prag magic. Vazu alcea in fundul carcia albea langa
un nuc un zid de casa.
- Aeolo!
Vorba era a inimii: acolo incepea.
Keveni. Vedca, privea lung si pleca.
Intr-o zi cazu la mijlocul aleci din mana ei un buchet dc violete.
- Doamna, vS rog, ati pierdul florile.
Dornnul i le dadu, dupa cc Ic sterse cu batista dc noroi, respirandu-le,
respirSnd-o si pc doamna.
Si Nina n-avu curajul sa arunce din nou ofranda anonima. Nu era pri-
mila.
Vazu automobilul lui Alec. O vazu pc Malvina. Dar n-avu curajul s2-i
privcascii ffs{is. Sc uila cu coada ochiului, pc furi§, dandu-si acre de treca-
toare preocupala.
- Cautaji pe cineva? o ccrcelS sergentul.
- Nu. Ma plinib.
Dar dupa catcva zilc sergentul inccpu s2 o masoare cu ochi de detcctiv.
Nina acccpta sa fie umilita de cautalura gardianului public, dc privirile
tutungiului, de barba(ii carc-o masurau dc la fcrestrclc casclor de la in-
ccputul alcei. Caci era greu sa n-o observe. Prea era eleganla si alrfigatoare
ca feniec. §iiau toti pe-acolo ca vad in fiecare zi o femec fndrSgostita, care
se plimbS pe loc, asleptand pe cineva care nu vine niciodata.
Asa era. Dar nu pleca. Nu renunta la trista bucuric de-a cersi niinic pe
la poarla casci care poate c 2 era goala.
O zari si pc Miruna intr-o zi. Fugi din calea ei. N-avea curajul s-o
infruntc.
intr-aka scara il vazu la cativa pa$i pc Petrus D3ncscu in uniforma.
Tresarira amandoi deopotriva de vizibil - Petrus deveni incandescent - si

30S
se fcrirS unul tie altul cu o stangadc simetrica, fara sa-$i dea seama c5 s-au
otravit rcciproc. Intr-amandoi, revedcrea neasteptata evocase carnca sexu-
ala, manjindu-i. Inainte de-a suna la u§a, Petrus statu mult timp afara,
neindraznind s3 se apropie de Miruna cu toate amintirile reaparute ca o
inscriplic pc un zid dinsprc gunoac.
§i Nina fugi de-acolo, gonita de aparifia lui Petrus. Nu putea suporla
gandul c3 acela, masculul de pc covor, intra in casa alba.
Abea atunci gandul Oanei rcapSru. O rcvazu femee, trupcste, alaturi de
Tudor. §i puritatea ei suferi. CSci prin femcca-Oana, s* cel de-acolo deve-
nea trup, trup de barbal, cunoscut si de trupul Ninei, pc care sufletul ci
de-acum il depa$ise.
Si iaf fugi - si niintal - de casa alba, rcfugiindu-se la vcchii Vorniceni,
de pe vrcmea lui Coca Dudu$ $-a Ninei-Doamna.
TanSra Doamna!
Amintirea sc aseza din nou pc banca de la Stejarul Chioaici, in fata vaii
Moldovei $-a muntilor alba§tri.
Dc pe acea bancS sfasietoare Nina putea sa-si m5soare toata singu-
ratatca.
Banca suflctului intors in trccut.
Ochii care te-au privit,
Doamna dulce, care p led
Sunt paouce de culbcci
Cu osul strivit
A trecut in lung arcus
Sind de cocori
Vei ramanc pemni ciori,
Batrane Dudu$!
—Furi inima fetclor, printi$orulc! Nciroc c-o venil Lenta cu luniina.
Si plcca din nou, cu ochi care cerscau milostenia somnului, spre odaia
noptilor dc la Vorniceni, unde in fiecare seara o astcplau la capatai tran-
dafirii Domnitci.

CAP. XI

Cu toate acestea, diminctile Ninei erau practice, energice, fara de

molcsire si fara de vag. fsi conducea singura toate treburile, la ministere, la
bSnci, la tribunal, ca un barbat. Fenieia o astepta acasa: singura. Si accca

309
gospodinS dcstoinica, nemg2duitoarc pcnlru nici o slabiciunc femeiasca a
slujnicei, impunandu-si cu strictet vointa. Dar §i accea plcca de acolo, ca
o somnambula, irezistibil.
A doua zi dupa inlalnirea cu Petrus, cat re ora patru inccpu nelinislca.
Nu vroia sa-l mai intalneasca pc „amantul-dc-pc-covor“, sotul Mirunei,
fralclc Oanci. Prin cl, casa alba se altera, devenind numai transparent
dczv2luil2 pcntru pcrcchi trupesti, pierzandu-si zapada de pise inacccsibil.
Nina se rnsela pe ea insasi, holarandu-se s 2 piece de-acus2 - simlea ca
nu poate renunta la plimbarca pe jos - dar s2 cutrecre altc strazi. Asa fScu
vreme de un teas. Rezista. Pan2 cand pasii trupului o areslara parca,
silind-o sa mearga rncolro hotarasera, in afara de ea. Ajunse din nou,
mvinsa, pe subt ochii vechilor ci cunoscuti: sergentul, bacanul, cersctorul,
mosncagul cu flasneta.
- A venit! spuncau ochii lor, inlampinand-o c-un fel de refren optic.
Caci to(i o priveau la fel, in cor, schimband si intre ei o privire care lot
pe ca o comenla.
Se simtea mai rau decat cci legati in lanluri, expusi vazului public cu o
pancarta edificatoare. Dar nu renunta nici la aceasla suferinta care o lega
de locul inimii.
Trecca prin drcptul aleci, indep;irlandu-se cal putea mai mult, se in-
torcea prin dreptul ci, z5rca o clipa - ca o fluturare de batiste - casa din
fund, trecea mai departe, cat mai departe, si iar sc inlorcea.
De data aceasta il vazu din capatul opus pe sublocotcnentul Danescu.
$i el cercela strada inainlc. Nina intra intr-o curie nccunoscutS, refugiin-
du-se, si rSmase acolo pana cand un domn - scos din casa de hamaitul
canclui din lan( - o intreba cc doreste. Invoca o grcsala dc adresa, se scuza
51 ic$i. Petrus disparuse.
Nina n-avea de unde s2 Stic - mai ales inlr-o astfel dc stare - ca provoca
o a doua noapte de insomnic lui Petrus. „Ce-o fi cautand?“ sc inlrebasc cl
dupa intaia intalnirc, pierzandu-si bucuria dc-a fi cu Miruna, pofta dc
mancare si apoi somnul. Caci o femee ca Nina Tomas - W spunea el - nu
vine dcgcaba. O noapte inlreaga se chinuisc sa dezlcgc sarada. Vroia sa-l
compromita? Sa-I santajeze? Sa-l infricosezc dintai?
Nu! 1-ar fi telefonat, i-ar fi scris. Poate c;i nu era ducat o simpla intam-
plarc! Dar mintca cuprinsa dc panica sc dezlantuisc, alribuind Ninci Tomas
toate uneltirile posibile.
Dup 2 a doua intalnire Petrus deveni palid. Vras2zica nu se insclase.
Nina Tomas *1 pandea, uncltca ceva. Simlea c 2 tolul sc prabuscste in jurul
lui. Nadusise. Nu mai putea intra Tn casa. Statu Tn ograda catva timp,
zapacit, sculurandu-si uneori capul ca cincva care vrea sa se desteplc. Nu-i
venea s2 creada ca-i posibil, si UUusi a$a era. Vedca catastrofa. Ce va spune
Miruna? Simlea c-o pierde, idiot, stupid, f;ir2 de nici un sens.
- Idiotulc! Idiotule! Ce-ai lacul?

310
 Se batu cu pumnii in cap.
§i deodata se vazu pe el insusi: lamentabil! Asta era react ia unui barbal?
Muere, nu barbat! Sc baljocorea 51 sc tcmca in acelasi (imp, o leama
abjectS, degradanla, dar irezistibila.
Fara s5 stie cc vrea anurnc, se inloarse, cautand s-o dcscopere din nou
pe Nina Tomas. Sc intalnira nas in nas, la capalul alcci, dupa casa din colt.
- DoamnS...
. O saluta militareste, dar c-o mana care balbaia ca $i glasul.
- . . . ma cautati?
Nina il privi inspaimantata: cc mai vroia dc la ea?
- Nu caul pe nimeni, se apara ea c-un fcl de umilintS.
- Doamna, va cer scuze...

- Sper ca n-aveti nimic impolriva mea?

- Sotia mea nu Stic nimic...

- D o a m n a ...
Era un paroxism de desperare si dc jena in Petrus.
—... imi dati voe sa va s3rut mana?
I-o dadu, l a r a s3 priceapa nimica, Petrus i-o s a r u t a - manusa, - o saluta
apoi din nou militaresle $i pleca, ingretosat dc el insusi si totusi fcricit,
simtind ca si infamia ridicolului poate fi o ispasire.

CAP. XII

Dar nici aceasta scena penibila n-o alunga pe Nina de acolo. I§i rclua
plimbarea, indepartandu-se de amintirea lui Petrus.
Vazu automobilul Danestilor: in cl numai Malvina care se intorcea de
la o partida. Automobilul iesi din alee dc-a-ndaratclea si pleca din nou.
Peste vreo ora iar aparu: Alec vcnca dc la Club. Automobilul ramasc in
garaj. Nina il vazu pe Frant rasarind din alee cu pipa aprinsa.
Apoi incepu noaptca fara aslcptare.
§i totusi Nina nu pleca. Luandu-si inima in din{i inlra in alee, ducandu-
sc pana in fund, oprindu-se in fata porlii. O deschise hoteste s* intra in
ograda. Nu s-auzea nimic. Nici glas de om, nici glas de cane. Dinspre subsol
venea abur de sup 2.

311
 Nina statu catva timp cu ochii inchi-a, fara de gand, alaturi de zidul umcd
al casei fnc hise pentru ea. Apoi i§i scoase rnSnusa si cu mana goals, in timp
ce un zambct pucril ii acoperea obrajii - 51 trist 51 vesel - dezmierda zidul
casei.
Porni spre casa ei, fcricita. Avea ceva. Luasc ceva.
Acasa o a$tcpta singuratatea ci perfect gospodarita. Masa pusS, patul
facet, dispoziliile ei exccutate mtocmaL Inaintc dc-a sc a§eza la masa sc
spala pe mani. Dc data accasta insa sc inloarse de pc pragul odilii dc bae,
se a§eza la masa fara sot, 151 privi mana, a§a cum fetitcle sc uita la papu$a
lor, 51 o saruta: aproape ro$indu-se.
Dimineata insa, dupa somn adanc, nu se mai intalni ca de obicei cu
logica prcocuparilor nnateriale, ci cu alia logica, surprinzator ivita la aceasla
ora.
Daca Tudor a plecat?
Caci luciditatea diminctii n arata evidenja sperantei ei ca Tudor e la
Bucuresti. N-o atragea casa Dancscu, ci locul unde pulea fi Tudor.
De atatea zile slatea la pandS, inlalnindu-i pe to{i ai casci, fara sa-l ii
vSzut pe Tudor. Admitea - ipotetic - ca Tudor convalescent sa nu fi ic$it
din casa. Dar nici pe „sotia lui“ n-o intalnise. „Sotia lui“ ii parea mai
acccplabil decat Oana. C3ci „sotia lui“ pSrea un atribul social al lui Tudor,
pe cats vreme nuinelc Oana avea rasunetul femeii iubitc.
Nici pe sotia lui n-o intalnise. §i daca Tudor sedea acasa, constrans de
doctor sa nu iasa, logic era ca sotia lui sa alcrge dupa comisioane: daca nu
pentru ale lui, macar pentru ale ei.
Dorea sa Stic imcdial. Caci diminetile Ninei izgoneau vagul. Dorea
imperios sa afle daca Tudor e sau nu c la Bucuresti. Sa-i telefoncze Miru-
nci? Nu mdrSznea. Miruna-i cunostca glasul. N-avea curajul s-o infruntc.
Pentru oricc, da. Dar nu in IcgaturS cu Tudor care-i dezarma combati-
vitatca obisnuita.
LasSndu-si toate intalnirile, Nina porni intr-acolo. Automobilul o a$tep-
ta jicntru cursele diminetii. Dar Nina pleea tot pe jos, spunand sofeurului
s-o a$tepte acasa. Nu sc putca duce intr-acolo - de§i grabiU'i - decat pe jos,
stiind numai ca unde si de ce sc duce. Locul acela era o taina a ei.
Porni deci cu mare grabs, reintalnindu-se cu cei dcprin§i s-o vada acolo
numai pe la asfintil. Dimineata schimba infali$area locului. Tolul era allfcl
decat seara: mai evident, mai cncrgic, mai colidian.
Aparu o palrula militarS.
- Actele, va rog.
1 le dadu: erau in regula.
- Va rog sa ne scuzati, dar avem ordin sa facem $i pcrche/ilii corporale.
Palmele militarului o pipaira cu delicaleta, dar riguros, cautfind relieful
armei posibile. ii controls §i continutul poselei. Brichcta nu era marcata
Militarul zambi - nu-1 privea - roslituindu-i posela.

312
 - V5 multumcsc.
Militarul arunca o privirc suvcran disprcluitoarc calre scrgentul mofluz,
si porni cu palrula dupa el.
Nina zambi. Dimineata toate erau allfel: pana si raporturilc dintre ea si
cei de-acolo. De-atatea seri vcdea si tacca, lasandu-sc pipaila si comentata
de privirea lor, pasiva, culpabila, icpure. Acuin veni Ianga sergent, domi-
nandu-l.
- f(i paream suspecla?
- M3 icrlati, doamna. Vremurile... Vcdcfi, in casa din fund sta un domn
sublocotenent care-a fost rank dc rcbeli. Mai stii? mi-am zis. Ma scuzati.
- O (igara?
- Dc ce sa v3 deranjaii?
Nina u dadu pachclul dc „CamcI“ ncfnccpul. 1-ar fi dal numai o t'gara,
dar n trcmurau manile alat dc larc c3 n-ar fi putm dcschide pachclul. $i
ininia se smuncca in piept, ncbuncste.
Vrasazic3 Tudor era acolo! Nu plecase.
V3zu soarolc diminctii dc iarna. O cuprinse cu loatc razclc.
- Dafi-va la o parte, doamna, o proteja scrgcntul rcconciliant, unpin-
gand-o binisor din calea automobilului care iesca din alee, ducand pc Tudor
alaluri de Oana. Bratul Oanei flutura inc3 pc fcrcastra dcschisS, catrc cei
rama§i in fund, la poarta casei.
Tudor plcca! II pierdca din nou!
F5ra sa stic ce face, porni aproape in goana dup2 aulomobil, ca si cum
ar fi vrut sa -1 ajunga, sa-i spue ceva.
Cu ani in urma, duj>a trasura care ducea la gara pc Nina-Doamna alaturi
de Domnita, asa venea si Tudor calare, s-o ajunga, aducandu-i inima lui
care plec^i dupa ea.
Opri intaiul taximelru intalnit.
- La gara de Nord. In goana.
Abea sedea pe banchcta, pc marginea ei, cu pumnii stransi, indemnand
cu ochii spinarca sofcurului. O prinse deodatii alta spaima. Si daca Tudor
calatoreste cu automobilul? Atunci 1-a pierdut! Ii venea sa planga. Ajun-
gand la gara, nu mai astepta rcstul de la sofeur. Sari din tadinclrul abea
oprit, fugi ca cineva care scapa trcnul, ruga pe un domn sa-i scoata bilct dc
peron - ii trcmurau alal de tare manile incat nu putea decal sa dea si sa ia
- si izbueni spre peron, adunandu-$i gandurile risipilc. Cu care tren? Spre
Moldova. §i ea plecase c-un Iren de dimineata, altadala. Vazind trenul, isi
incelini mersul, inventariind pe cal3torii de la ferestre.
Inghcia! Oana zambea la o fereastra. Tudor crestea spre zambetul ei,
fara s-o vad3 pc Nina. Cumparase nisle ziare si reviste.
Nina fugi inainte, cat mai departe, pierzandu-se in forfola peronului.
Ajunse undeva, pc langS locomotiva, intr-un miros inecacios de carbune,

313
nevazand nimic la fercastra depa$ita, dar stiind ca acolo-i Tudor. C2 plcaca
Tudor.
„Pleaca ecu mai inicSfata,
Vine cea mai liingd (oainnd...“
Locomotiva porni, luandu-si vagoanelc.
O fercastra trecu pc langa Nina, fara s-o vada.
Nina plangca, cu obrazul descopcril, niu$candu-si buzelc.
- A plecal, duduila? o ccrcct2 p2rintcstc un batran dintre aceia care
hranesc vrabiile.
Se uita la cl cu ochii plansului §i spusc:
- A plecat.

CAP. XIII

Plecarca cclui iubit c o moarle pentru celalalt. Nina traia ceca cc cx-
primat devine o platiiudine dc lla§iieta. Dar in Nina sc adunau (oate flas-
netclc. Era ostenila din genunchi pana-n spinarc. Sc sui inlr-un tramvai,
neavand pulere sa cauie un taxirnctru. Lua cc-i ic§ea inainte, fara s 2 aleag2 .
Vidul ci asculla vorbelc slrainc ale cclor din ora§ul ramas dupa plccarea
lui Tudor. Asculla si privea aslfel, oamcni slr2 ini, case slrainc. slr2zi str2inc.
Ce nu era strain pleca niercu, plcca ncconlcnil, alaluri dc alia.
Diniineata o astepta ncinceputa, cu autoniobilui lasat in fata casci. II
vazu f2ra s2 spue nimic Se sui in apartamenlul ci, Tntinzandu-se pc divan,
fara sa-si scoala nici blana, nici sosonii murdari. Sedca in casa ci ca un
geamandan uilal. O jalc vecina cu bocelul {arancilor, §i o invaluirc cople-
siloare de vid.
La ce bun? Toalc itincrariile diminctii crau ii2rasiie. La ce bun?
Nu mai avea ce cauta in Bucurcsti. Trcbuia sa piece dc-acolo. La cc
bun? Dar lol absurdul invinsc, dc§i toalc aceslea sc intamplau in zodia
diminelii. Isi pregati o valiza pentru calcva zilc, si fara sa Iclefoneze nima-
nui, fara sa lase nici un raspuns servitoarci, Lira sa-i dca nici o cxplicalic,
se sui in limuzina cu valiza - singurul lovaras - se dusc la garaj, lua roadsler-
ul pc carc-1 conducea singura si plcca la Predeal.
Sosi pc la sfarsitul y)ran/.ului cclor dc la pensiunc.
De cate ori aparca la poarta, automobilul Ninci dadca o iresarire $i o
crispare intrcgului personal. Inainte de-a se da jos din automobil, loti o
Stiura, cu alarma. Tolea o inlanipina, urmata de alaiul cclorlal{i.

314
 Betty Bub nici nu-$i pusesc paltonul, cu toale ca afara era ger. Numai
in bluza, cu parul blond roind, venea in goana:
- Nina!
N-o mai vazusc dc „alunci“.
Dar tot Ninosca venise. Tolea sliu, privind-o numai, inainte de-a o
ajunge. O lua de mana, cald, ducand-o de-a dreplul in odaia ei ramasa
negrijila.
- lartl-mS, Ninosca. Indata fac curat.
Nina o privea ca pe o papusa regasita.
Nu chcma pe nimeni Belly Bub. Singura facu tot, nazdravan dc repede,
inviorand c-un fel de cochetaric §i focul din soba, iniloi indu-1 parca.
- Ai mancat?
Nina dadu din cap.
Betty Bub disparu §i aparu cu de loatc, ajuland-o apoi pe Nina sa sc
dezbrace, dandu-i de spalat pe niani, asezand-o pe scaun s* indemnand-o
la mancare cu vorbelc §i manile ei mici.
Dar Tudor plecase!
- Ce facem, Tolicica?
Intrebase atal de ostcnil, atat de rcsemnat, incat ochii lui Betty Bub se
aburira.
- Ce-i cu tine, Ninosca? Ai o buba, afirma ea afeetuos, apucandu-i
manile. Hai sa te culc.
O intinse pe pat, ramanand alaturi de ca, aplecata asupra ochilor ver/i.
- Mi-e ural! sopti Nina, dcschizand gura cu sila.
Ii venca sa planga. Scanci: intre genial si suras.
Betty Bub ii cuprinse obraz.ul cu palmele, apasandu-1, ca si cum ar fi
vrut sa-1 sparga, sa vada miezul amar dinlaunlru. Era alala dcvolamcnl
pasionat in fiinta ei mica incat amintea pc acci calclusi afectuosi, care sc
uila la taccrea slapanului, dand din coada, tremurand, mainland pulin cate
putin, apropiindu-se, elanul lor spre om devenind pragul patetic al cuvan-
tului.

CAP. XIV

Nina ar fi vrut s3-i spue tot. S3-1 aiba pc Dudus macar astfcl: poveslit
altuia dc buzelc ci. Dar nu pulca. Tolicica priccpca taccrilc sulcrintci, dar
nu si vorbcle ei. Si Nina simtea ca tot ce arc in sullct nu-i decal singuratate
far3 leac. Nu era urechc pentru gandurile ci, nici vorbe nu crau. Caci tolul

315
se reducca la atat: iubea pe un om care era al altcia. Dramele inimii incap
in cateva cuvinte, dar inima r5mane dincolo de elc, in singuratatea ci amara.
Inchise ochii, cautand m3car prictenia somnului. Adormi. §i sc visa pc
ea, f&ra dc nimeni imprcjur. §cdea pe trcapta unci scari, plangand. §i pc
alaluri, in sus $i-n jos, suiau §i coborau ghctc, ciztne, pantofi. Plangea printre
incalt2 minte, fSr2 dc nici un obraz alaluri, Para dc nici o mana. Sc de$lepta
plangand, cu Tolea ramasa in acelasi loc. §i Betty Bub plangea, privind-o,
ca o fetila parasitS la marginca padurii.
Nina se scutura.
- Hai, Tblicica, ajungc.
fncepu sa se imbracc, cu un fel de graba.
- Pleci, Nino$ca? vorbi cu spaima Betty Bub §tcgandu-si ochii, gata sa
nu plangS, sa zambeasc3 §i sa rada chiar, numai sa nu i-o duca Nina pc
Ninosca iar la Bucurcsti.
- Nu-nu, fii Iini$titS, o consola Nina. Vreau sa ma plimb numai.
Plcca de la pensiune undeva. Sc uila in dreapta,. in stanga, in sus, in jos,
vSzand ca nici un drum n-o chcama. Toate se duccau de-acolo singure, fara
de ea, lasand-o ca pc malul lor. Era o zi numai $i numai dc argint. Tincrcta
cu skiuri chiuia pe mun(i. Mai muItS vesclie dccat primavara. Cu skiuri
pasul devcnca randunica, sagetand argintul fumegos. Rasunau glasuri, can-
tccc, rasete, de pe munte pe munle. Tolul era unit ca intr-o bora alba in
care viata era gluma trimisa din munle-n munte.
Dar Nina era inafara, uitata de bucuria rnuntelui ca $i de-a omului. O
lu5 in sus, spre Cioplca, de rusine numai, ca sa nu se-ntoarca iar acasa, sa
se culce-n pat, sa-nchida ochii $i s-o roage iar pe Tblicica sa-i dca ceva de
dormit. Atat dorea: sa doarmii §i s2 uite. Ii veni dcodata sa piece la Bucu-
re§ti. Acolo macar avea casa in care fusesc Tudor. Amintirca plimbarilor
dinspre asfintit incepca din nou s-o cheme, acolo, desi Tudor plecase. Dar
acolo Tudor fusesc macar. Predcalul era si mai strain dc Tudor decal
Bucurestii. N-avu energia sa piece la Bucurcsti, dar sc intoarse in gand,
recapituland toate plimbarile din ultimile zile. Revazu, c-un fcl dc induio-
§are nostalgica, sergentul, ccrsclorul, fla§netarul, bacanul - „ma cunoslcau
vecinii top" - intra din nou in ograda casei DSncscu, dezmierda zidul casei,
iji aminti pana in preajma lacrimilor aburul dc supa care vcnea dc la subsol,
- si se gandi la zilele de-atunci ca la o fericire pierduta. Atunci nu era
singura. Atunci spera. Cine $tie! Daca 1-ar fi intalnit pe Tudor singur, intr-o
seara, la poarta casei, - s-ar fi oprit, vazand-o:
- Tu, Nina! Ce faci aici?

- Plangi, Nina! Tu?

- Nina!
A t li luat-o dc brat, ducand-o cu el de-acolo.

316
 - T e las, Nina. Ma a$teapta acasS. Nu-mi spui nimic?

- Mi-e mi!2 de tine, Nina!

Nina plangea la poalele bucuriei de argint a muniilor, rnultiimindu-sc si
cu-atal: cu mila lui Tudor.
Dar unde era mandria ei? §i-o pierduse cu totul?
lar se scutura, grabind pasul.
Treceau ni$le copii c-o saniuta...
- Ma luati gi pe mine?
O privira, fara sa-i raspunda. Sania se duse la vale c-un ras copilarc.sc.
Le era indiferenta tuturora. Ori «i avea prin carnca ei, ori nu-i avea
deloc. Sluga lor! li ura pe top. Munte, i-ar fi pravSlil c-o avalang5.
Dar nu era decat o bia(2 femec fara putcrc.
Ca sa n-o vada bucuria celorlalli, »si acoperi ochii cu batista.
Un om dc omat se ui!2 hlizil la ea, dandu-i onorul cu lopata.

CAP. XV

Nina scria o scrisoare. Igi vedca mana, siiloul §i fiecarc cuvant, limed
inca de cerneala.
Dar de aici fnaintc Tnccpea straniul. Caci scria Doninitei, din odaia ei,
de la biroul ei. Toate erau acolo, la locul lor. Caetele dc note provizorii la
dreapta; caetele definitive, la stanga. Nici o pats de cerneala, nici o hartic
rupta sau indoita. O disciplina severa, in care Nina se regasea. lar in jurul
ei, odaia Domni(ei, mare cat un salon de dans. §aluri, covoare, oglinzi,
tablouri, fotografii nenumarate, reprezentand-o pe Domnita la toate vars-
tele §i in toate costumele rolurilor ei, fotografii de scriilori, actori, cantarcfi,
compozitori muzicali, actrife, toate cu dedicalii vizibile; apoi lot felul de
perne §i pernute, de broderii, vrafuri de carp postale $i de carti de vizita
adunate intr-un enorm Gale; teancuri de ziare pariziene cu articole despre
ea, toate revistele ilustrate ale epocii, legate-n piele, si alte marunfisuri care
dadeau incSperii accente de bazar.
Nu s-auzea decat tic-tac-ul pendulei dc porlclan din tinerefea Domnilei:
un pastor albastru intindea peste cadran un buchet de rozc unei p5slorilc
albastre.
Tic-tac, lic-tac...

317
 „Scnsoarea pc care (i-u scriu acuin, abea sosita din Franta, pared nu eu o
scriu, ci num ai o recilcsc, adusd dc cdldreiul care ne-a ajuns din um id in
apropierca gdrii... “
Dar untie era Donanija?
Cu intrebarea, straniul crestea, devenind $i mai apasStor cu fiecare
tic-tac al pendulei de portelan.
„Rdzi, Domnilti
Era atata tristeta in Nina incal se mira ca mana ei inghclata poate scrie
tolu§i.
Nina nu mai sta la biroul de Idnga fereastra deschisd spre C. D...“
De ce mintea? Nu priccpca. Acolo sedea, la biroul de langS fereaslra
deschisa spre C. D. Vedea tot: C. D.-ul cu scula tuguiata, odaia Domnitci
$i pana §i prezenja de tulun §i cafea prajita a Madamei Lenta din odaia de
alaluri.
Totusi scria mercu.
cu spinarca implacabil aplecutd asupra nmneii ordemate; acum, Nina
e si ea olecuia de Domni[u care n-are cui ift dicia memoriile si care, cu fnintea
pe genunchii Domnifci dc la Vomiceni, spunc c-o bucuric ostenitu: M-ani
tutors, Domnild. Dar nu m-astcaptd nimeni".
—Ninosca!
Cine vorbisc? Ea?
De ce scria Domnitci din odaia ei de la Vorniccni? Unde era Domnita?
Auzea tacerea odaji prin lic-tac-ul pendulei de porfclan albaslru, ii b2tca
§i ei inima la fel - tic-tac, tic-lac - ?i nu putea s5 mi§tc capul sS vada cine
e in ctacul Domnitci.
E ingrozitor sa stii ca Cineva e sau nu e la spatelc tau! Si sa nu poli
intoarce capul!
Cine-i?
Se dc§tepta cutremurata. Isi auzi inima batand in tacerca dintre munji
a Predealului.
S-abea atunci stiu ca Domnija a muril.
Ca Tudor plecase.
Ca intre ea si Tudor era moartea Domnitci.
- Ninosca!
Tolea o chcma de-alaturi, din inluneric. li veghea somnul agital. Nici nu
se de/bracase. Nina plangea. li simtea lacrimile cu manile, cum simt orbii
ploaia. Era atat de sfasietor incat Betty Bub aprinse lumina.
-S lin ge! vorbi Nina, acoperindu-si ochii cu plama.
Intre ea si Vorniceni visasc moartea Domnitei.
Tolea aprinse lampa dc cap, acoperind-o c-o basma colorala, dand
astfcl $i umbra $i lumina Ninostei.
Tacura mull timp: Betty Bub, numai ochi; Nina, cu mana pestc ochi, ca
un bolnav.

318
 - Culca-te.
Betty Bub se dezbracS neauzit de meet, venind in cama$a de noapte si
desculta la picioarele Ninei. Acolo se aduna. semanand cu toate fctilclc
care fac o vizita de noapte unui all pat din doimitorul fetelor.
S-au/ea numai desfrunzirca lcne$a a jarului din suba.
Treptat, slraniul pleca din gandurile Ninei, lasanJu-i numai o sJa$ic-
toare mclancolie. Traisc in vis atat de inlcns la Vorniceni, In ctacul Dom-
nilci, de unde sc vedea casa lui Dudus, Incal s-acurn, treaz, suflclul lot acolo
era. Ca §i cum nici n-ar fi plccat, desi moarlea Domnijci punca intre Nina
si Vorniceni o distanta mai inaccesibila decat oricarc a spatiului. Ochii ei
Inchisi vedeau Inainte odae dupa odae, sufrageria cu portretelc Alcazilor,
cerdacul unde mancase intaia oara cu Fratele Tudor redevenit Dudus,
odaia ei, cu fereastra spre livada, gradina cu trand.ifirii Domnilei, trasura
tragand la scara cu mustelile lui llie-vezcteul, fereastra de unde privea Coca
Dudus *n strai de $iac cSlugaresc, plimbarile, zilele, noplile, muntii, banca
de la Stejarul Chioaici... Ca o insula scufundata V'ornicenii se ridieau din
adancul ei amar, cu absolut tot. Vedea $-un trandalir galben care se desfoia
la c2p3taiul ei in preziua plccarii. Toanina mai dureroasa dccat moartca
trandafirului galben nu putea fi.
§i Nina dori ncbuncste, irezislibil, sa revada Vorniccnii.
Ii nadusir3 manile de emolie. Respira adanc de ealeva ori.
Era imposibil!
De ce imposibil? Sc suia in automobil si pleca. Vreme de iarna! Ei si?
Drumurilc! Ei si? Automobilul era puternic.
Dar acolo?
Acolo era - il simli cu saltul inimii - Tudor!
Sari din pat, cu varsta nebuncasca a cclora care tasnesc dinlr-un pat de
dormitor, in toiul noptii, gata de o nastrusnicic.
-Tblicica! Tblicica! Sunt fcricita!
- Si eu, Ninosca! se oferi Betty Bub, sarind dupa ca.
- Cate ceasuri?
- Dou3.
- Vai, Tblicica!
- E prea larziu?
- Prea devremc.
- Spune, Ninosca! aslcpta ca numai ochi si urcchi.
- Plccam!
- Cu mine? exploda Betty Bub.
- Cu line, sigur.
- Cand?
- Mane dimineata.

310
 - Unde?
Obrazul Ninei se acoperi de soare.
- Tu nu §tii!
Nu 5tia, dar §i obrazul ei s-acoperi de soare.
- Si ce sS fac?
- Nu mai dormim, hotari Nina.
- Sigur ca nu!
- A§teptSm dimineala.
- O asteptam...
- ... Ne suim In automobil...
- ... §i plecSm!
Dialogul copiilor Lrezifi noaptea, cand fac proecte lainice - lu&m vapo-
rul, tu e§ti cSpitan, eu amiral, dam drumul panzclor 51 mana - nu e prca
departe de al lor.
CSci aceasta dilatorie, nascuta noaplea dinlr-un vis, dura punte pesle
moarte, peste timp, magica, spaimantator de posibila §i imposibila, dand
inimii acel polei de fericire uitat In pozele lui Robinson Crusoe, Don
Quichotte sau Alba ca Zapada.
Erau acolo, focul - cel din soba, cu rubine lampa, m broboada,
dragostea, cu ochi de noapte, Betty Bub, §i peste ele Timpul: §i cu toamnelc
de ieri, §i cu primaveriie de mane.

CAP. XVI

PlccarS dis-de-dimincala, Inainte ca cci dc la pensiune sa sc fi trczit.

Betty Bub nu Indr2znea s5 Inlrcbe nimic, de teama sa nu se desteple In
pat: singura, In pensiunea de la Predeal, de unde Nina nu-i dadea voe sa
piece.
Se furijase de langa Nina, trezlse scrvitorii, punandu-i la curent cu
plecarea ei, lasand bani pcnlru cumparaluri, Intocmind un program de
mancari pentru catcva zile, organizandu-si abscnta mcticulos, ca si cum
Nina de la Bucurcsti i-ar fi putul cere socoteala, pregalise baia pentru Nina,
apoi ceaiul cu de toate, i§i luase o valiza plata cu cateva lucrusoare si
asteptase cu ochi de zorele atunci dcschise s2 intre in cartea cu povesti,
deschis2 de Ninosca.

320
 Singure ele doua, una langS- alia. Farurile! Munlii de arginl in ger de
dimineata.
Poveste-poveste, ca-naintc mult mai este...
Taceau. Priveau drumu! $erpuil cu ochii dc aur ai I'arurilor. Tnlul
ap5rea, crc$tea, disparea, alb, fabulos, mut, ca inlamplal in gand, subt
pleoapele inchise.
In rSstimpuri, mana lui Betty Bub apuca umarul Ninosdii. Atal numai.
Era fericitS. Nu dormca. Drum bun, Tolieica. Vezl sa nu tc manancc ursul
care face mor-mor-mor!
A$a facea §i bunul §i dragul motor care torcea, ducandu-le ca un motan
mcaltat, cu ochi de aur 51 musteti de abur.
Dimineata uicepu din ger dintai, apoi din soarele care venea de la cire$i
cu panera§ul rumenit de boabe.
- Buna-dimineata, Nino§ca. Soarele!
- Buna-dimineata, Tolieica. Soarele!
§i-l aratau una alteia, daruindu-si-1, ca penlru cercei perechi depa
urechi.
II fntalnira §i pe M 05 Craciun care venea in car cu boi, acoperit cu un
suman, alb din caciuia tuguiata pana-n aburul sullarii, boii albi si ei in si
mai alba dimincatS.
O biserica uitase cS-i bisericS intr-atat omat; numai o cioara ii mai
aducea aminte, sus pe cruce, neagra cioara, alba crucea.
Alb si negru. Cand padurc, cand omat, cand gand alb $i cand gand
negru.
.\lbul invingea mcreu, de-alata iama si de-atata dimineata.
- Uite!
Degetul lui Betty Bub ii arata o alta Betty Bub, cu coada, care vcvciila
ci-c5 se numea in bradul ei c-o suta de musteti, una subt alta, sculurate in
suras de vcvcrita.
Inccpeau oamenii. Dar motanul inc<5ltat fugca de toti si de toatc, stiind
at§t: c5 la un capat de creang3 si poveste e un fruct de aur spre care sufletul
se intindea din adancul de copilarie al sperantci.
Nina venea spre Vorniceni, inca in somnul de pe vremea Domnitei. Nu
mai primea nimic altaccva. Uitase tot. Pleoape de soare ii acopercau ochii
deschisi, dandu-i vitralii si iluminari feerice.
Logica diminetilor ar Ii sfatuit-o: fntoarce-te, Nina. Ce cauji acolo? Cc
astepti?
Dar logica dormea la Bucure$li in patul Ninei. Tovarasc, o viata intrea-
ga, se despaitisera dcodata, alegand drumuri osebitc pentru mersul lor.
AlSluri n-o avea decat pe Tolieica; 51-u fata numai Vornicenii.

c 11 - Tudor Ccaur AJcaz, vol 11 321

 CAP. XVII i

lnlalnira un convoi german. Razboiul! Trccura pc langa ci.

Incepca Moldova. Nina se opri. Lua benzina, uici, piali, plcdl.
Amiaza. Ochiul do ra/c Ic privea. Nina opri din nou. Mancara pc apu-
cale, la un birt cu oamcni nera§i, care sugeau scobilori langa o lilra otctic
si un sifon aibaslru.
PlecarS.
Omatul sc muiase. Culremurul lasasc urine. Fcrcstrelo s-acopcrcau cu
stropi rcspingalori ca plosnitcle. Ccrul sc innoura.se, mai mull a ploae decal
a ninsoare. „
- Tblicica!
- E bine!
Belly Bub zambea ca noaplca la Predcal, cu-acelasi soarc.
- E bine! rdpcla si Nina, alingand superstitios ccva dc Icinn.
Tolul era in afara ei; in ca, numai ingenunchicrea spre miracol a unci
a$tcplari. Nourii, oamcnii, copacii, cascle, ircccau mcrcu, ramaniind in
urniS ca o fumcgarc. Fcrcstrclc sc inchinau la altccva.
Dar sc adunasc prea mulla laccrc in jurul lamplclor fierbinti.
Ciudalul vis dc la Prcdcal o ajungca din nou. Ea scriind la biroul Dom-
nitci, fara sa slic daca Domniia e acolo, sau e moarta: cum era. Numai in
spa(iul somnului morlii i$i regasese viala.
- Tblicica, tc rog canla ccva.
- Cc vrei?
- Ccva vesel.
Belly Bub canla cu vorbe ncinlclese ccva poate vesci, dar mercu ncin-
teles, inlr-alla limba. Aslfcl, glasul ci sublire inlrista ca ploaia inlr-un oras
strain.
Mana Ninei ii acopcri gura. Bclty Bub rcnunla lacanlec, sarutand mana
care i-l iua.
Omatul i§i arata din nou obrazul dc calugarila: luminos, oval si bland.
Ca $i la Prcdcal, iarna sc cladca numai din purilalc alba subl un cer
albastru.
Betty Bub nu slia; dar Nina vedea acclc locuri, cu picplul apiSsal, alii
ochi si a lii rcspiralie. Manilc aveau un Ircmur, trcsaltari, ca si cuin ar fi
t'rnut un lial, nu un volan.
Nimic nu sc schimbasc. Dai Domniia murisc.
Goni prin saiul Vorniccni. Apoi incctini, la pas, caci inima-inima...
lata slejarii! Unul catc unul... »
Casa! Fumurile casci subl un ccr albastru.
Opri brusc.
- Tu stai.

322
 Porni singura prin omalul neat ins dc pas. Sc opri langa banca dc la
Slcjarul Chioaiei. Un slol dc ciori zbura din sLcjar, inncgrind vazduhul.
Soarcle apunca ro$u pc culmilc dc arginl suav.
Pe vailc nin.sc plulea ca o pasare dc ape albaslrul vaslclor singuralali.
Ardca luccalarul.
Asia era Banca.
Asia era Nina.
Dar Domnita n>urisc.
Acolo crau Vorniccnii: Tudor $i Oana. Fuinuri, lumuri...
Nina pIccS b3rbia in picpl.
Era pe all laram: numai ca. Inchisc ochii.
S-abca atuncca priccpu ca ccea ce caula nu mai avea loc pc pa maul, ci
numai in amintirc.
Dcschisc ochii din acca moarlc. Va/u tol inea o data, i§i lua ramas bun
dc la locul lara crucc, si porni spre autoinobil, inlalnindu-si urniclc pasilor.
- Ninosca, acuma unde mergem?
—Unde vrei...

CAP. XVIII

Povcslca dc la Predeal era numai in ochii lui Belly Bub; intr-ai Ninei,
nici lacrima, nici viatic Trecuse holarul irislclii, ramanand un xiinplu lucru
prinlrc allele: padurc, drumuri ninsc, asfinlil. 5>lia ca sc duce spre Ma-
nasliri, fara sa le fi doril. Acolo crau loeurile copilarici. Lc revedea, slraina
§i dc elc. lsi pierdusc ininutarelc, ramanand cu un cadran gol.
Din nou ochii lui Belly Bub vazura cu ochii dc aur ai larurilor aprin.se.
Tol cc era - uniat, casa si om - era daruil de mana Ninoscai. l-o siii ula pe
volan.
Nina o privi cu mirarc. Nu mai inlclegca dc cc un om poale saruta pc
allul.
Trecura prin TarguI-NcanU la ccasul dc aur al lampilor.
Nimeni nu sc-ncumcla s|)re Manasliri. Crcstcau in bezna ochii lupilor.
Dar Ninei ii era alal dc cgal oricc, ca s-ar fi opril §i in padure, sliind eft
nimic n-o poale gasi. Nina nu mai era: decal pentru Tolca. Vccinalalea ci
ii ducca amiulc ca Nina Tomas cxislii intr-un aulomobil care vrea sa ajunga
la Agapia, dc pilda. Avea rude acolo acca Nina Tomas. Ii era indifcrcnl.
Agapia, Varalic, Ncaml, oriundc. Un pal pe care sa-ii intin/.i trupul,

323
 ajtcptand sa se intample ceva: somn, ploae, ninsoare, moaile. O Lntamplare
pamanteasca.
Agapia dorrnca inchisa ca un sipel cu maicutc, al lui Mo$-Omat.
In ochii dc aur ai farurilor noua jucarie aparu: c3sute-n vata 5-0 biscricS
la fcL
Intrara intr-o jucarie. Mirosea a busuioc uscai §i foe dc cucuruzi de
brad. Uri motan 51 o MaicS Ie privea. Nu vorbi motanul; 0 lasa pe Maica.
- V-afi ratacit?
Nina dadu din cap, acccpland.
- V3 dau eu un pat. Cu.lemnele-i mai greu, ca la manastire! Da’ man-
care-avetf?
- Nc culcam, raspunse Nina, alegand drumul cel mai scurt.
- Nu-fi manca? le cerceta cea c-un neg in coltul gurii §-un motan Ianga
papucii cat opinca unui mo§.
Nina ridica diu umeri.
- Da’-li fi bocna, saracufele de voi! O supS sa va dau.
B3tu din palmc spre vazduhuri.
- Sora Aglae! Sora Aglac! Iar ai surzil?
- Iac3-ma, MaicS.
- Iaca nc-o venit niste bclele.
Sora Aglaia straluci cu ochii la „belelelc“ Maicii Sofronia.
- Sa fic bine-venile, Maica.
- Ma rog, dacS zici mala! fi repezi Maica 0 incruntare. Da, ma rog, ccva
marafeturi nu-fi fi avand? le cerceta ea. Hai, Aglai(a, n-auzi! Vezi de adS
cu degraba ce-o ramas pe-afar5.
Sora Aglaia porni cu Betty Bub, scotand geamandancle si aducandu-le.
- Ei, da’ sa nu-mi fesielifi dusamclele, c-acusi m3 supar! dadu in clocot
Maica Sofronia, ingro$andu-si sprineencle. Aglaio, unde li-s minfile, fato,
c3 tc vede motanul 51 rade de tine. A$a-i, Hulubasule?
Motanul sc uita rotund ca luna la Maica Sofronia.
Sora Aglaia veni cu maturita, cu pctic3 si faras pentru pidoarcle
„duduilor“. Bine mai miroseau belelcle in narile Aglaitei, deprinse numai
cu busuiocul!
Maica Sofronia privea, insirand m3taniilc.
- D a’ nu va lepadati chielea ursului?
Blanile, adic3.
Tot Aglaila ie jupui cu evlavie, varandu-si nasul in blanile cu parfume.
- M3i fala-hai, neam dc ma{5 c$ti tu, ca nu te Ia§i pana ce nu-{i vari nasul
in t3l-locul!
- Maic3...
- S3 nu-fi aud gura, c3 te fac clopot la Scaraotchi! M-ai inlSles? Eh! noi
ca Maicele! ofta ea catre bclele, ca si cum ar fi raspuns la o intrebare. Da’
de unde venitf?

324
 - D e la Predeal, raspunse Betty Bub.
- Doamne, c2 albastri {i-s ochii! Ptiu! Aglaito, ada-mi ochelarii.
- Ii ai pe frunte, Maic2 !
- Doamne, c5 uituc2 -s! De raul tau, diavoiito! ia sa mai v2d, se mdemna
ea, scoborand ochelarii pc cogeamite nasoi voinicesc in rasucirile si ncgii
lui. Una cu ochi verzi —ptiu, diavole! - alta cu ochi albastri, nu te deochi!
Dragile Maicii! Copchile, nu alta! Da’ nu-ti fi cu barbat?
DadurS din cap.
- Mai bine! Iaca noi traim intre noi $i nu ne plangem. M 2 ‘mai olrave$le
ea diavolita de Aglaia, da’ noroc de motan. Nu-i a?a, Hulubas?
- Asa il cheama? sc interesS Betty Bub.
- Ba nu! $i de ce sa-l cheme altfel? Nu-i asa, Hulubas?
- Motan?
- Ca doar n-o fi cioara! Auzi, Hulubas? Mai Aglaito, unde Iadul tc-o-
nghitit?
- Iaca am facut focu’, sa nu degere duduitele.
- Ai dat iama in Icmnisoarcie mele? Pacatcle mele ecle grele!
- Las5 c 2 ai, Maic2, nu tc mai jalui!
- Si oasele mele cu ce se-ncalzesc? Cu vorbcle talc?
- Da’ picioarcle cine ti le frcaca, Maica?
- Ce-i drept ii drept! ofta Maica c5tre belele. Da’ sa nu-ti iei nasu' la
purtare, fato, c3-l dau la motan.
- S5 nu se-nece, Maica, ca dumnealui nu-i deprins cu zgarci!
§i razi!
- Las3 rasul, fato, m-auzi, ca nu-i treaba de Sora! Arala drUmuL
Aglaia ridicS lampa, dand umbre tuturor.
Intrara pe urma Maicii Sofronia care-si tara picioarcle, ajutandu-se c-un
bat, intr-o incSpere lunga, cu masa si bufet batranesc. Duduia focul in soba.
La gura sobei, cu spatele la lume, un tanar cetea. Intoai sc capul, vazu, dsdu
din cap si se cufunda iar in lectura, c 2utand cu mana, orbesle, capul mota-
nului. O mana slaba, palida, cu degete lungi si fine. §i ceafa era bolnavicios
subtire, dand presimtirea altor oase.
F2ra s2 §tie de cc, Nina, care era absenta de la tot ce se-ntampla, ramase
cu ochii la mana care cautase capul motanului. Acum atarna, fara viata,
p2rasita. Un val de mila se ridic3 in Nina, inviorand-o deodata spre amin-
tirca lacrimilor.
„Probabil un tSnar tuberculos", gandi ea, cu ochii la mana lui. Apoi baga
de seam2 c3 un sal ii acoperea spinarea. Un sal dc-al Maicii, sc vede, caci
arata tare batran si ros.
- Ai pus? intreba Maica Sofronia, privind-o pe Aglaita chiondoras.
- Ce sa pun?
- Pe una ca tine n-o tae capul?
- Tae-mi-1, Maica!

325
 Ccafe Aglaitci se aplccS. Batul Maicii se ridica; dar numai cu alingerc.
- Pune tacamuri, falo, c-au inlrat suriete cresline, cu dor de supu$oara!
Ca al(5 - se opri ea, miocandu-sc calrc bclclc - ce sa va dau...
Nimcni n-ar fi §liui data finalul c mlrebarc sau cainarc.
- Ei, Doarnne, iarla-mS, ccva lot oi mai sculura cu! Ca-i place §i moia-
nului s2 umblu la camaruta. Nu-i asa, Hulubas? il tnlrcba ea, zanganind
chcile.
- Vreau, facu molanul cu miau.
- Ali auzit? Aisla-i mai minlos decal omul. Faplura dc-a lui Dumnezcu.
Aglaito, unde te-ai misluil?
- Spal tacamuri! zvoni glasul dc dincolo.
- Acuma ti-ai g5sit? Lasa c 2 te bolez eu pc line, mai falo, cu batu!.
Masa inccpu cu supa aurila de lumina lampilor cu gaz. De la camarS,
Maica Sofronia aparu schioparc-§chioparc, cu uncle pcnlru motari $i allele
pentru bclcle.
- Ca la Manaslire! Nu-i asa, Hulubasule?
Dumnealui manca ni^le slaninu(5, lingandu-se spre collul botului, Tntr-o
parte $i alia, ca bocrii cu musirui de alladala, dupa cc-si beau supa.
- Ia mai luali. Cc stai, Aglailo?
- Cc sS fac?
- fndcamna-tc la treaba, falo, c5 Ic-mping cu flucrasul! zambi haidu-
ccste Maica Sofronia, ridicand balul de corn cu noduri. Da’ tacute mai
sunteli! se minuna ca cu ochii la bclcle. Ia mai luali. Aglailo, se fnnoura ca
deodata, undc-i maliguta?
- Zici mala, Maica, da-ntreaba-ma: undc-i focul?
- L-ai lasat s2 sc stinga, afurisito! Lasa ca s-aprinde el in lad §i pcnlru
carnija la! Iaca nu-i! ofla ca cStrc bclcle. Da’ ia mai spuneli ceva. Ziccali
ca dc la Prcdcal?
- De pe-acoln.
- Si ce-i, ma rog, pe-acolo?
- Iarna, raspunse Belly Bub.
- Iarna! ofla Maica. Dac’ asa o lasat Dumnczau! Iaca cu abe ma larai
dc §ali §i de-nchecturi. Ma tin numai cu balu’ §i cu paharc. Mi Ic pune
Aglaita. Ce torni, fato?
- Pentru paharu’ matalc, Maica. Parca tc-am au/il...
- Asa calc un paharcl! suspina Maica, dandu-l dusca. Baulura cu buru-
cni, pcnlru vaiamaturS! cxplica ea bclclclor rosiul ccstuilall pahar. Cum
spuneam, mi lc punc Aglaita. Da’ tot nu ma dau cu pc doua ca Aglaita. Zi,
Aglailo!
- A§a-i, Maica.
§i-n joapla: v
- Parca cine li ic!
- Ce-ndrugi acolo?

326
 - Parere, Maica! Joaca lampa pi buza me!
- Sa nu joace batu, Aglailo! Si ma rog o fost foe mare pe la duinnea-
voastra? le cerccla Maica.
- Ce foe? tresari Nina, inlorcndu-si ochii dc la gura sobci, alaturi Je
care alarna mana.
- Razmirila! sc cruci Maica, oftand din adanc.
- Ce-a fosl a Irccut.
- Duca-se pe puslii! Pacale! laca eu ma rog la biserica penlru ierlarea
pacatelor. M-au/i, Virgil?
Tanarul inloarsc fata spre Maic5. Chip dc lumina dc luna, cu frunlc
malla, ochi negri §i gene cu umbra. Dadu din cap, c-un suras blajin. Apoi
sc intoarse la cartea lui.
Nina siin(ca alata mila pentru tanarul nccunoscul, ca parc-ar fi dorit ca
§alul dc pc umcri ca sa id (i pus.

CAP. XIX

- Maic-2i! Maic-ai! navali Aglaila.

- Nu ma surzi! Cc li-o vazut varful limbii?
Aglaia bufni, ascunzandu-si varful.
- Hai §i-ti vid6! lc indemna ca ca la mare cc minunc.
Buiul Maicii si porni, cu Maica si motanul dup3 cl. Belly Bub nu rczisla.
- I-utc, Maic-ai!
Ningca!
Dar cum?
Ningca numai cu rochitc albe la Manastirca Agapia. Alat dc leganal ca
parca toalc sc dadcau in scranciob.
Manilc lui Betty Bub sc-mprcunara.
- Ai capchiet, Aglailo! o detuna Maica, slobozind s-un slranul. Ma scoli
tu pe mine, Maica la, dc la masa si caldurica, sa-mi arali ca ninge? D-apoi
ca te-ajungc cl balu’ meu la pahonl!
- Ce-li vine Maica, Doamnc iarla-ma! Mata nu ve/.i ca vor sa-I mgroape!
arata ea cu degclul spre aulomobilul dinirc fulgi.
- A$a da! zisc Maica. Vad ca li-o vcnil min(ilc la loc.
- Cc nc faccm? zisc Aglaila.
- Iar t-o icsil mintile pc gura! Du cotiuga la collon. Dcschidc poaria
Si-mpinge.

327
 - Poarta o deschid eu, da’ m-ajung ele pi mine puterile mele de fata
sa-mping la cotiuga!
Maica batu din palnie ca pentru alta Aglaita. O chema insa pe Nina, tot
un fel de Aglaita pcnlru palmele ci, cum si automobilul tot un fcl de cotiuga
era.
Betty Bub transmisc Ninei vesfea de-afara. Nina veni, porni motorul,
intoarse automobilul cu botul spre poarta deschisa de Aglaita 51 inlra.
Rotile lunecau, luptand din rasputeri, cu rola{ii indarjite. Motorul se opin-
lea, c-un fel de vajairi scrasnilc. Aglaita batea din palmc, chiuind. Farurilc
aprinsc luminara imp2rate$tc omul de omat facut de Aglaita far2 de stiinta
Maicii, in ograda.
- Aglaito, unde e$ti? c5 te-auJ dar nu te vad la trcaba! o smunci din
joaca glasul Maicii. Pune umarul, fato, ia, fato, lopata, fa, drege, impinge!
Ce stai ca la nunta sora-ta din Humule$ti!
Maica Sofronia cu glasul §i motanul; Aglaita mai cu umarul, mai cu
lopata; Betty Bub si ea cu cat putea, si deasupra lor o mie de fulgi cu inca
0 mie de aripi.
In acest tumult nimeni nu observa ca inca cineva mai impingea.
Cu chiu $i vai automobilul ajunsein cotlonul Maicii. Dandu-se jos Nina
VSzu pe tanarul de la gura sobei, si mai alb la fata dccat in lumina lampilor,
cu respiratia taiata, cu fruntea nadusita si salu! cazut in omat.
- De ce-ai icsit afara? il intreba ca cu dojana afectuoasa.
Numai acelasi suras blajin ii raspunse.
Venita sprinten la spalele lui, Belly Bub ii ridica salul cazut, punandu-i-I
in spate.
- Multumesc.
Se intoarse si v2zu: pe Betty Bub mic2 si cu ochi albastri intre fulgii mari.
Vazu si inc-odata spuse:
- Multumesc.

CAP. XX

- Iaca stranut, Aglaito! zise Maica.

- Oi lierbc olcaca dc vin cu scorlisoara.
- Ba s2 faci paturilc, fato, c-avem musafiri: doua fete cucuete! pe urmii
ora vid6 noi si de-ale suflctului.
- Le-oi face, MaicI, numai sa vad cu ce!

328
 - Ba nu-i fi crezand c-am sa m2 las pe grija ta! laca asla-i cheia, Aglaito.
tine minte, nu aiastalaka, deschide ochii bine §i urcchile. Umbli in sipet,
scofi doua ochialuri, le’nfeti, scoli si doua fete dc pernn, infeti doua perne
5i zici c-ai f2cut $i tu o treaba!
Zis $i facuL Gura Maicii n-o slabea pe Aglaita.
- la mai taci, fato, se stropsi Maica, ridicand urechea spre glasuri: ale
tScerii, cSci alt nimic nu rfisuna.
Ba da: un greer. Cri-cri, cri-cri!
- Cants, saracul! zambi cu muslelile ei Maica. Dac’asa I-o lasat Dum-
nezSu! Iaca si Virgil...
Dar nu mai continua decat greerul despre Virgil; vorba Maicii se abatu
la Aglaita.
- Ce-i, fata-hai? T*-ai §i gasit lautar pentru lend Bine, fato, sc vedc ca
te-am tocmit ureche la Taiaila! Am sa ma tocmesc si eu randa? la line!
fn odaita musafirilor ardea o lampa cu fes dc porfelan, o candela c-o
vis’rna de foe la icoana cu mani de arginl §i un foe in soba adanca: parca
venea de tare departe, scartiind, ca un car cu boi pentru pitici
Abea se dezmortea frigul adunat din loamna, dar s-acolo mirosea a
brad, a busuioc si a gutuc: cateva, ca niste capetc taiate dc Chitai.
- Gata, Maica, rasari Aglaita, batandu-$i pdmclc una inlr-alta.
- Mai, nu te mai fuduli ca gaina, ca doar nu li-i 11 ouat!
Razi, Aglaito!
- S-acuma ce stai? o buzdugani Maica. Ai ispravit?
- D-apui cum? ca doar n-am sa le desfat la loc!
- Te desfat eu pc tine, Aglaito, unde trebue! Unde-i dulceaja? Unde-i
apa? §i unde-i, fato, se ridica zmeeste Maica la capatul enumerarii, cum ai
spune „Muniii"; unde-i, fato, ccca ce stii tu ca trebue tot omului?
- Cumarul? intreba, numai de roua, Aglaita.
- Zi-i cum te ducc capul, da’ ada-l! grai Maica ingrosandu-$i glasul pan3
la slruna de contrabas.
Zis $i facut: cu bonetica!
- Acuma lipsestc din ochii mci, Aglaito! Fato, o-ntoar.se Maica Sofronia
din drum, sa nu uiti rugaciunilc! 5-asa! oftS Maica Sofronia catre bclcle. Ca
la MSnastire! Aveti de tati! Numai visuri berechete s-avcli, ca tincre sunteli
si tare dezmierdate dc mana lui DumnezSu. Ce dulceata v-o pus zarghita
de Aglaita? Iaca mai! De nuca! Numai s-o gustati ca mghitili s» lingurita!
Hop si tu!
Vcnise 51 Hulubas.
- Ma chiama la culcare, zambi ea catre beleie, scarpinandu-l cu batul
pe spinare. Pe Hulubas nu vi-1 12s, prolesta ca, ca si cum cineva i I-ar fi
cerul. El doarme cu mine. Mai motanoiule, se strop.si ca; le tragi la fete!
Ei, eu v2 12s cu bine s< cu Dumncz2 u. Foe aveti - o pus Aglaita ca de la
MaicS! lampa arde — Doamne! undc-i limba Aglaitei s-o fac fitil? -

329
exclamS ea, polrivindu-1; dulccli avcli, ceia aveli, arala ca cu balul spre
luna-plina-cu-boncta. $i va canla 51 Zdrangfmila! ziimbi ca, plccandu-si
urechca, spre ccl mai dulce grccr dc iarna.
Cri-cri, cri-cri!
Sc dczbracara, stinscra lanipa, vazura candela, sc acopcrira pana la
barbie cu oghialul captusit cu fulgi alcgi.
- Ninogca, larc-i bine! o sarula pc urcche glasul lui belly Bub.
- Noaple buna, TMicica.
- Noaple buna, Ninogca.
Rochijc albe se dadcau in scranciob la fcrcslrele Inguste.
Cri-cri, cri-cri!
Nina nu mai glia daca c treaza sau in sonin. Vedca mercu, poalc in vis,
acccagi mana slaba, care alarna din noaplea Inlrcgii lunii.

CAP. XXI

Dimincata, omatul cu clopolc sc numca Agapia. Caci all niinic nu mai

era decat omatul cu numelc amiulil numai de clopolele rama.se dcasupra.
Ninsesc loalS noaplea pcstc manaslirea alba, pesle fumul easel or, pcsle
somnul Maicilor. Lumina la fcrcslrc lot cu fulgi era. Glasul maicii Sofronia
lupla pc-afara cu lopala Aglailei. Dar cum sa dovcdeasca o lopala nn
norod? Cc plcca pe usa - gonil - sc-nlorcea pc fereaslra - venil - gi iar
loale crau la fcl de albe in dospirea adormila. Creglca omatul inecand
padurile gi drumurile, dand zarilor paenjenig de poduri ncumblale.
- Nu mai plecam! biilu din palmc Betty Bub. Oh! Ninosca!
Veni-n genunchi la palul ci, cu-alata diinineala gi cu-atata bucuric meat
Nina zambi, irecandu-i mana pesle crcsicl. Iar vedca lucruri In lumina,
Intr-o depart are a sufletului. Ea era treaza, dar viata ei dormea, oprila. Nici
Irccut, nici viitor. Doar clipe cu ocliii desohigi, prinlre lucruri, oamcni gi zile
care se vor aduna, trecand si clc. Nu era nici la Bucuregli, nici la Predcal,
nici la Agapia. Nicacri. Inlr-un pat din care nu s-ar mai fi sculal daca n-ar
G inlral cu balul §i inolanul maica Sofronia.
- Buna dimincata, bocri inari! Sa va (raiasca aghinasclc. L-ati mlrecul
pc Hulubas. Aglaito, unde-mi umbli?
- S-aduc gi lopala? Intrcba de-afara glasul ncva/.ulei.
. - Las-o acolo, ca penlru line am alt lug! Palo, m-auzi?
Aglaita aparu cu obraji de dimincata In ninsoare. Fulgii de-afara Ii
sclipeau In dinli gi pc spinarc. Margcan de gcr pc la urechi.

330
 - Hi arde de suguil! Lasa ca lc-ntarc cu! Cc face uniu’ cand sc trcze$tc?
- Binecuvantcaza pc Cel de Sus.
- Lasa asta! Mai face cl si allele. Da’ soba cc-asteapla?
- ’Nealor dormeu! sc viclcni Aglaita catrc ele.
- Da’ lemnelc dormcau §i ele de l-o fost frica sa Ic-aduci?
- laca le-aduc.
- Ma oftigestc! oft5 maica ridicand ochii spre icouna. Aglailo! tuna
glasul ei venind de la icoana.
- Nu m-ai trimes la lemne? se jelui Aglaija intrand c-un hral de lemne
5-0 poala de cucuruzi.
- Da’ untdinaftul candclii de ce-o scazut? L-ai 11 band lu Aglailo, ca
numai o|at ai penlru mine!
Dar Aglaita se luase cu focul, in genunchi la gura sobci.
- Aglaito! izbueni iar glasul maicii, chemand-o parca de pc-afara.
- Va-leu, maic5, cum m-ai spariet! I-olc cum mi se bate inima! Ia pune
mana: zdup-zdup-zdup!
Radca, cu mana pe bucuria sanilor.
- Si laptclc nu-1 sim|i ca da in foe?
- Cum sa-1 siml cand nici nu l-am pus!
- Pici, Satana! Vrei sa m-afurisasc2 musafirii? Ca, dii! Cc alt sa va dau?
Ca la manaslirc. Nu-i a§a, Hulubas? Laptica! Hai, fetclor, ca va radc
AglSifa!
Dimincata inccpu cu lapte si cu fulgi.
- Ninojca, punc tricoul alb! o implora Tolca, punandu-i-1. Vai, Ninosca,
ce bine-ti stS!
- Mai ca impielitata mai e§ti! rasari §i Maica Sofronia dusa de l)2t unde
nu te asteptai. Cum ai spus ca te chiama? laca am uitat. A$a-i de cand cu
Aglaita: ma surze§te!
- Nina Tomas, spuse Nina.
- Mai zi ca 11-am au/al?
- Nina Tomas-
- laca dracc! Fata lui Axinic?
-D a .
- Da’ pe mine cum m-o fi chcmand?
—... ?
- Ca si pe tine, ncpoalo! Hai sa-li deschid bra|clc si sa te pupc matusa-la
de bucuric ca s-o gasit o nepoala pricopsilii.
Zis s< facut.
- Atunci $i cu Virgil esli vara dc-al doilea! Eh! facu maica dand din cap.
Baiel nacSjil! Nici lu parin|i, nici lu pamanl - haram dc pacalosu de lalu-su,
ca be|iv mai era, Dumnezcul sa-1 ierte! letcae-n punga si sticle|i in bostan!
§i pe dcasupra si asta...
Arala cu dcgetul spre piept.

331
 - E atins, spuse ea, scazand glasul. Imi fac o pomana §i-l ir.ai lin pe langa
mine. Da’ mull n-o mai duce! Cat is eu de batrana, da’ tot eu u mananc
coliva. Ei, ce sa faci? Domnul da, Domnul ia. Toate sc fac cu voia Lui.
Numai Aglaita... Unde e§ti, Agl2 i(o?
- Aici-s, maica!
- Tc-atai cu urechea la vorbele mele, fato? Noroc ca are maica ochi $i
la spatclla pleaca la treaba. Haiti... §i zi a§a, i§i relu5 ea firul. Da’ unde ma
opriscm?
- La Virgil, spuse Nina.
- Nu-ti spuncam? Ip vine var. Da’ ia ma rog, mtinsc ea gatul ca o broasca
{cstoasa, e§ti capatuita?
-D a .
- Adica ai de tati? ca te vad inibracata, cu blana §i cotiuga la scarS.
- Da.
- C3 doar nu li-i fi mogtenit de la unu’ ca Axinte, Dumnezeu sS-1 ierte,
nepricopsitul!
-N u .
- Nici plozi?
- Nu.
- Mai bine. Nu i a§a, Hulubas? S> zT ai? Tarc-i bine sa ai de unde da!
Vad ca e§ti chibzuita! Poate ti-i face o pomana $i de bietu’ varu-tau, sa-I
mai iei de pc capul meu. c3 eu, da! ca la manastire, o due greu. §i daca vine
vara mai aleg §i eu un pitac de la mosafirii de la le$i. Numai c3 Virgil,
saracupil, ii alunga. §tii - le-ncredinta ea cu glas §i mai scazut - cand l-apuca
rapduga crezi c5-i gala. Altfel nu se plunge $i-i tare bunut. Celeste, scrie:
nici nu-l auzi. Numai daca n-ar tu§i!
- Unde-i odaia lui? intreba Nina, ca din intamplarea vorbei.
- Unde sH He? Unde se poate! Ca la manastire! Esle o cam2ruta prin
ograda. Acolo nici nu-l auzi... §i zi ai de toate? Daca-i asa, Dutnnezau sa
te binecuvantczc. Vad cu ca e§ti buna la inima. A§a-i neamul nostru,
nepoato! vorbi ea ridicand balul cum ai ridica degetul.
- L-a vazut vreun doctor? intreba Nina.
- Ce-i mai trebue moa$a! Nu I-ai vazut! Pielca §i oascle! Ii mai dau cu
cate ceva: ni§te zahar di ghia(a, ni§te untdinaft. Da, ca ia manastire! Aglaijo,
unde-mi e^ti?
- Aici, rasuna glasul de undeva.
- Ramai acolo, ca vin eu.
- Nino§ca...
Betty Bub abea agtepta sa ispravcasca maica Sofronia, ca s-o intrebe pe
Nina: Ce faccm? Adica: Ne plimbam? sau stam acasa?
Spuse acelcasi cuvinlc, privind-o pe Nina, dar cu all ton.
- . . . ce facem?
- Il luam cu noi.

332
 - Ninosca!
- Numai s5 vrea!
- Daca vrca Nina!
Nina auzi. Dar mai era Nina?

CAP. XXII

In incinta manastirii ninsoarea era si mai alba de cate ori treeea o maica
spre bLserica.
IntrarS §i ele. Tolca Kirilova cumpSra lumanari de ceara galbcaa, aprin-
zandu-le la icoana Maicii Domnului. Apoi se inchina in genunchi, batand
mStanii.
Nina se uita la ea, cu gandul inlr-alta parle.
Mana de langa soba devenisc un om: Virgil. Varul ci? Asia n-o inlcresa.
Nimic n-o lega de rudele ei. Virgil cxista cu totul altfel pentru ea. Cand il
intalnise - numai o mana - la lumina lampilor, Nina era o moartS care se
mi§ca. Mana aceca o remise, revarsandu-i miia ca un sangc cald, amiulindu-i
aslfcl o cSldura a vie{ii. De atunci train numai prin mila: pentru altul. Dar
o mila neputineioasa, resemnata sa-i ridice sahil cazut $i sa i-1 puna pc umeri
cu manile ei. Tolca ii luase inainte. Poate e-ar fi plecat de la manaslire cu
rana dcschisS, dar fara de nimic all. Vorlielc maicii Sofronia ins3 chemasera
treptat in ea o nouS trezie. Maica era din neamul cra$maritci cu ochi verzi.
fsi tinea nepolul, dar numai pentru sicriul apropial, in „camaruta din
ograda“. „Acolo nimeni nu-l audc“.
§i iata c3 pe marginea milei, Nina-si recapata puferca de-a gandi. Reca-
pitula lot, cu cle-amanunUil. Revazu fata lui Virgil: paloarea lunara, ochii $i
mai ales fruntea. ZambctuI era blajin, dar fruntea mandra. $i fruntea §i
paloarea si ochii - amari - il desparlcau de lumc. Nu-l lega decal mana
intinsa pe nevazute dupa motan, §i zambetu! aeela distral, absent, concesiv.
Un astfel de om - tSnar - nu accepLa mila.
Ajadar...
Ziua Ninei capata indemnul unui semn de intrebare.
Iesira din biserica. Incinta manastirii era pentru fulgi ceea cc piata San
Marco e pentru hulubi. Zbui au la ei acasS, roind cu veselie lenesa in jurul
Maicilor, nici unul altfel decat alb, fiecare §i mai alb decat cclalalt. Ochii
clipcau intr-o orbire de margaritar.

333
 Culrccrara manastirca, salulandu-se cu maieile care parcau ca nici nu
vad de-atala gene pleeate; dar cum trcccau oleuca mai departc deveneau
indala numai ochi: aud? Asa-i la manaslirc: vorba niaieii.
Betly Bub nu sc mai salura. Nici pensiune, nici Predeal. Si la Pred. .il
era iarna, dar penlru allii. La Agapia insa iarna nu era decal penlru Ninost..
§i Tolicica. Sc uila la loale ca la vilrinele unui Craciun de la Paris. Dc data
asla ins3 si ca cra-n vilrinS, prinlrc ccle de acolo. Dacii Belly Bub n-ai li
fosl atal de mica —urinele ei prin omal abea daca-nlreccau pe-ale papu.sei
ceea cc era in ca s-ar fi pulut numi fcricire. Si poate ca era. Si zurgalaul
e un inceput dc clopot.
Bang-bang...
- Auzi, Ninosca! Bang-bang-bang...
II tr3gca o calugarija care, vazand struini, uila o clipa clopolul, scoland
din clopolnila o gamalie dc cap. Belly Bub, de jos, ii facu semn sa Iraga mai
dcparlc.
Bang-bang...
Ic$ira din incinla manaslirii. Nina o lua spre deal. Luptau din greu eu
omutul. Dar Belly Bub scapa de incc, cu miscari iuli de gaza.
Cu lot omalul, bru/.ii isi cadclnitau mirosul dc tainue vegelala.
Ajunscra la si mai mulla pace. O cioara sc uila pie/.is la tele care culc/au
sa stca acolo fura ca sa fie cruci.
- Hai, Ninosca, c Irisl aici.
Poale c-acolo prcgalisc maica Sofronia taccrfc penlru lusa lui Virgil.
Se indrcplara spre casa. Nina o lasa pc Tolea in cordac, sa-si sculurc
omatul, $i sc duse in ograda niaieii. Dar nu penlru aulomobilul lasal in
„collon“. Cauta „camaru|a din ograda". () va/u. Turn nu iesca din horn.
Sovai mull in fa(a clampci ruginile. Leinnul usii era crapal. Ciocani u$or, -
aminliiidu-§i dcodata dc poeniul lui Edgar Poe: Corbul.
Lbi glas miral, dupa o pauza, o pofli sa inirc.
Si mai mirali fura ochii spre cart* se-ndrcpla.
Soba rccc; odaia rccc. Un pal, un irtindir umplul cu pae; Virgil in pal,
acopcril pcslc picioarc c’un cojoc milos, si pcsle haina de siac cu nelipsilul
§al.
Un crcion stalca intr-un cacl. Manilc crau inghcjalc. Si Ic-ncalzca,
sufland in elc. Cum o va/.u pc Nina §i le ascunse in maniccle liainci dc siac,
incrucisandu-si braleJe.
O privi miral, apoi inlrcbalor. Asa cum era, oricc icoana 1-ar fi primil
pc lcmnul luminal tie candela.
- Ma icrli c-am indraznil, incepu Nina, ncholarat.
0 privea mereu, ccrceland-o, inviland-o parca sa se uile numai la obra-
zul lui, nu s* la rcsl.
- Am aflat ca suntem veri.
1 se ridicara sprinccncle.

334
 - Am vrul sa tc cunosc. Ma numcsc Nina Tomas.
- Ma numcsc Virgil Dumilru.
- E§li student?
- Am fost... Adic5 tot mai sunt.
Ridica din umcri, dand a inlclegc ca n’avca important;!.
- VSd ca scrii...
Versuri. Cactul dcschis, cu crciouul ramas in cl, destainuia natura conli-
nulului prin gruparca randurilor.
$i cl sc uita la cacl, urmarind privirca Ninci indrcplala inlr-acolo.
Revazu §i rcslul §i avu o incrctirc rcpul.siva, convcrlita dc indata in suras
blajin.
- Imi tree limpul.
IncUpcrca mirosca a mucegai. Parelii aveau lumoarca ciupcrcilor.
Tacura jenati.
lncapcrca cxisla $i mai pulcrnic prin laccrea lor. () ladila dc lemn. Un
cui dc care alarna un pallon ros, dcstramat. Un scaun dc bucalaric c-un
lighcan ruginil, pc care mai era o periuta dc dinti, un brici, un sapun dc
rufe §i atal. Nici pomatuf dc ras, nici tub cu pasta dc dinti. Sapun dc rule:
§i pentru dinti, §i pentru ras.
- Sa nu racc.sli. Du-lc. Nc vedem mai bine sus, vorbi Virgil. Dimincala
imi fac cura dc acr.
Nina plcc3.
Si tot Nina sc intoarsc cu un bra| dc lemne si un Caras plin ochi dc jar.
O dogorcala dc labia incinsa umplu odaia, ducand poalc gandul la castanc
coaptc: la miracolul lor.
Nina facu focul Cara sa spue nimic, autoritar, fircsc.
Virgil O urm3rca atal dc mirat incat uitand dc frig i§i scoase mana din
manccS, lua crcionul din cacl si inccpu sa-l rasuccascii inlocmai ca in clipclc
premcrgatoarc versului. Fata i sc acoperi dc o usoara roscata.
Dupa ce Lspravi cu focul, lasandu-l cu rasunct in soba, Nina arunea o
privire de rccapilulare prin toata inciipcrca.
- Tc-a$tcpt sus, Virgil.
- 1U mullumcsc, Nina Tomas.

CAP. XXIII

Maica Sofronia sedea in capul rnesci, avand in spate pc Aglaia - unde

e§ti? - bufctul §i Camara, iar alaluri pc I lulubas. La drcapla maicii sedea
nepoata ci; la sliinga, prictcna nepoatei, Toll'd, cuin ii spunca maica

335
Sofronia cand o apuca sa-i spue allfel de cum u venca. lar in cclSlat capat
al mcsei, hat-dincolo, caci masa era lunga - pentru mosafirii de la Ie§i
Virgil. Venise far3 $al. Cu toata saracia slraiului de §iac - un surtuc-tunicS,
cu gulcr inthis la gat, ni§te pantaloni de postav taranesc §i ghete crapate,
dar bine lustruite avea infati§area unui om ingrijit. Ras, pieplanal cu parul
pe spate - einiucscian - amintea tinereta veche a nu §tiu eui, poate pe-a lui
Eminescu, oricum dinsprc poctii adunali de Dumnezeu Inainte de cules.
Cine i-ar fi vazut fotografia, as.lfel cum era, pc-o cruce de cimitir, s-ar fi
oprit. induplecat sa cautc $i inscriptia, si 1-ar fi luat in amintire.
Desi g3sit acolo, p3rea foarte musafir la masa maicii Sofronia, unde
Hulubas, de la piciorul maicii, era boerul casei.
- la.
A$a spunea maica, dupa ce-si umplea farfuria cu mancarc de caracatita
de pilda, - impingand blidu! spre musafiri. §i dupa ce luau toli oaspc(ii,
spunea c3trc cel din hal-capalul celalalt:
- la s« tu, Viigii.
Virgil trebuia sii se scoale ca sa ajunga pana la blidul impins de mana
maicii, caci Sora Aglaia, de planton la spate, nu se putea mi$ca de-acolo
decat numai la bucatarie.
Mai iute insa, mana Ninei lua blidul, ducandu-i-1 lui Virgil.
Avea si rachiu maica Sofronia, de la calugari - ca la manastire —$i chiar
§i ni$te vin rosu de la Starclia Neamtului.
- Virgil, d3 §i tu pabarul.
Virgil stia sa fie si vesei. Glilmca ca oricare, dand replica celorlalti.
- Nu-1 cunoasteli pe Virgil al maicii! Zi, Hulubas!
Dar nimeni nu spusesc ca-1 cunoastc.
- Virgil e voxel! Ce credetiV
Auzind vorbele maicii - cu pomana vescliei - Virgil se inro$i o clipS,
inghiti in tacere, readucadu-si pe fata acelasi zambct blajin al departarii.
Dc-alunci pan3 la slarsilul mcsei nimeni nu-i rr.ai auzi cuvantul. Nici nu era
ncvoe de a'.ticl, caci maica Sofronia vorbea cat zece, tot astfel mancand §i
band.
Cand nu crau musafiri, dupa masa maica se ducea in odaia ei, cu batul
si motanul. Dar cand avea slrSini, tocmai la acelasi limp o apucau salclc.
- Valcu-valcu, sSracula de mine! Of, cum m3 tine! Ce stai, AglSito, ca
lumanarea-n coliva! Ajuta-ma la ridicat. Ei, cu va las cu bine s 8 benchctuiii,
ca eu ma due sa bolesc. Vai de batranetile melc!
Nina aslcpta sa piece. Apoi se ridica $i ea.
- Haidcm si noi.
Virgil se apleca, pornind spre us3.
- Nu vii la noi? il intreb3 Nina.
§i fara sa-i astepte raspunsul, il apuca de-o mana, peTolea cu ccalalta,
$i cu ei de o parte si de alia intra in camera lor.

336
 Ardca foe 51 mai mare decat cel adus dc Agiaila cu stiinta maicci.
Oddfa mirosea a brad, busuioc si gutuc, dar mai simtcai, dc cum intrai,
§i fiinta matSsos dulce a femeiior nemanaslircstL
Nina se a$eza pe divanul dimpcitriva ferestrei cu gralii, luand-o pe
Tblicica la stanga ei, poftindu-1 pe Virgil la dreapta. Veni cu sfiala, dar se
a§ez5, cu fala dusa spre fereastra.
- Dormi, Tblicica.
Betty Bub se culca, strangandu-se co\Tig, cu capul pe genunchii Ninci,
$i inchi.se ochii ca o papusa rasturnata. Mana Ninei ii dezmierda obrajii,
vaslind somnul asupra ci.
- Stai bine, Virgil?
Ii potrivi o perna la ccafa. O accepts, multumindu-i cu privirca.
Focul din soba punea un sal de purpura pc umerii si pc genunchii
fiecaruia.
larna era nuniai afara, la ferestre, curat a ca rufele aduse de la calcat. In
casS era numai cSldura iernii, divanul moale - bun cotlon pentru oasc - si
taccrea unor tineri vecini: veri. Plutea si un usor miros de gaz care ducea
gandul - intr-atata tacere - spre lantcrna-magiea. Se-nlampla uncori, copil
- bSiat, adicS - sa stai in intuncric dc lanterna-magicS alaturca dc parul
unei fete. Miroase si a gaz - dar de lanterna-magicS - , miroase si a par de
fata, si'i atat de bine ca ai vrea sa nu mai ai parinii 5‘t tot acolo sa ramai,
frate c-o sor2 si cu o lantcrna-magicS.

CAP. XXIV

- D e ce-ati venit?
Era ceva ncdeslu$il in inlrebarea lui Virgil. Nu sc iiita la Nina. Parca
vorbea cu cl sau cu fereastra.
-A m venit, raspunsc Nina lot nedeslusil, privind si ca afara, la ninsoare.
C3zur5 mii de fulgi pe vorbcle lor, ingropandu-le in albul care nu vroia
niinic alt decat alb si numai alb.
- Uitasem locurile, spuse Nina inlr-un larziu.
- Ai sa lc uiti din nou. E bine sa uili.
- E bine sa uiti, repeta Nina, insusindu-si vorbcle lui Virgil pentru
tacerile ei.
De-atata tumult nu stiai bine daca ninge-n sus sau ninge-n jos. Sunt si
cristale, bulg3ri, far5 de nimic, pe care daca l’c rastorni ninge la fel: din toatc

337
partile. Uneori c §i o banca in transparcnta lor icrnatica. Stall doi batrani
pe banca: in ninsoarc. *
Pe banca Ninci ins2, ninsoarca cadca pe nimcni, pcntru nimeni §i
de-a pururi.
- Ai fost copil? o intreba Virgil de-acolo, din ninsoare.
- Ca loata lumea.
- Altfcl nu.
- Nu sunt poet, zambi Nina spre el.
- Mai bine. Altfel te trezesti niereu.
- I|i place somnul?
- T e deprinzi cu toate... $tii ca n-o sa putetf plcca?
- Nu-i nimic.. A$tcplam.
Virgil mtoarse capul dcodata, venind acolo din ninsoare. Se uila la Nina,
la capul cu zulufi aurii de pc genunghii ei, la soba, la candela care dadea
obraz de aur intuncricului din icoana, la geamandanele a$ezate pc cate un
scaun. Era in ochii lui amari privirca cclui care strange amintire. Nu lua
decat atat, c-un fel de respiratfe mai adanca a intregii fiinle.
Apoi avu spre capul cu zulufi de pc gcnunchii Ninci acela$i gest - dc
orb - pc care il avuse $i la gura sobei cautand motanul. Se opri, fara s-atinga.
Dar manile Ninei fi daruira fructul de aur. Dezmierda, numai cu varful
degetelor, parul lui Betty Bub.
- Prictcna?
- Da. Tolea Kirilova. Tblicica!
- Tblicica! repcla cl, zambind c-un fel dc mandric. Azi nu tuscsc.
- Tu^esti mull?
- Tolicica! ziimbi el mai departe, jucandu-sc cu pietricica numelui gasit.
Arc ochi alba§tri, foarlc transparenti...
Vorbea, privind din nou afara, printre fulgi.
- ... N-am vSzut niciodata marca. E asa cum o dorim, Nina?
- E mai frumoas2 decat vorba. Nu incape in nimic.
- Ce vorbe nazdravane: cerul, marca. Te ui(i la elc §i speri.
- Le §i vezi.
- Speranta e mai mult decal vazul. Dincolo: asta-i lot. A§i vrea sS am o
sora cu ochii prictenci tale. Tblicica! Spun numai a$a. N-asi vrea sa am
nimic. Cand cram copil spuncam: Vau sa fiu impalat.
- §i crai.
- Vezi cS §tii?
- Stiu numai ce-i cu „vreau“.
- E§li a§a cum ai vrut?
- Crcdeam. Mi se pare ca m-am inselat.
- Toii ne trczim alaturi dc patul in care dormeam. Numai oamcnii dc
frunza ajung unde trebue...
- Ce-i asta „oamenii de frunza"!

338
 - Iarta-ma. Gundcam. M-am dczva(at sa vorbesc cu altul. Oamenii de
frunza sunt haragii viei. Am slat cu ci inlr-o loamna, la o vie. Asa ii bote-
zasern. Ei nu sc misca. $i ajung la struguri.
- E frumos, Virgil.
- Ce cuminle doarmc Tolicica! $i ca c un stiugurc. N-o mvclcsli?
- E cald.
- Adcvarat. E cald. Uilascm.
- Iti lipscstc salul'.'
- E prictcnul mcu. Intclcgi, Nina? Un lucru poale sa-li lie prieten. Un
b5t, un sal, o cutiuta. Cand cram copil am avul un bat gros pc care 1-am
g3sit in padure. Pcntru mine nu mai era tut bat; dcvcnisc beitul. Cincva.
Numc. §i cand dormcam il tincam alaturi. Erain cu cl: intclegi? El era in
monologul mcu. Intr-o zi cincva l-a pus pc foe. Am plans, Nina. Si am ramas
singur. Orice poatc muri.
- Adcvarat. Oricc.
- Acuma am gasil salul.
- Si versurile?
- Le vad, dar nu sper. Eu nu caul decal prielcnia lucrurilor. M-am
dcparlal dc uameni.
- De mult?
- Cu incclul. Crcd ca pana la urrna voi sli sa fiu priclcn s' cu lcmnul
sicriuiui. Nu-nu! protesla cl, sim(ind parca dczaprobarca Ninci. N-am spus
asta cu intclcs melodramatic. Nici n-ain dc cc! Mi-a Irccul asta prin cap
mai dc mult. Ma plimbam la margina padurii. Acolo am va/ul nislc scanduri
albe. M-am asezat pc d e. Era soarc. Venca din scanduri un miros bun dc
lemn dc brad. M-am gandit la o mas a dc brad. Emincscu c nicrcu piintrc
noi. S' dc-acolo gandul s-a dus si la sicriu: palru scanduri dc brad. Nu sliu
daca ma fac intclcs? Spui dc pilda: fcmcc. Unul sc gundcsic la mama, altul
la sorS, altul la solic, altul la iubita. Dar al|ii nu sc gandese la nimic. Fcmcc!
Un cuvant ca ploaia dc primavara. Cu cl inccpc curcubeul. De ce s3 nu tii
prieten cu un asemcnca cuvant? Tolicica! lala o fcmcc cu ochi albastri si
par dc aur. N o cunosc. Dar sunt prictcnul ci.
- Cau(i nuniai ..lucruri" in loalc?
- Mi-a fost frica dc oamcni, dupa cc i-am dorit s' i-am cunoscul. Vreau
sa-i uit in lovarasia lucrurilor.
- Stai dc mult la Agapia?
- Ji-usi [)Ulca raspundc. Dar la cc bun? Slau. Adica aici sunt. Vccin cu
brazii mai mult decal cu Manaslirca. Cu ploilc tot nu m-am deprins. Cand
inccp - cclc lungi - imi vine sa oftez. Mi sc pare ca Bacovia a exprimat in
versuri accst oflal. Dar cu am *jalul.
- 5>i iarna?
Virgil avu o cz.itarc.
- larna-i acolo. arata cl spre fcrcaslra.

339
 - Dar „dincolo“, starui Nina.
- Dincolo fac cura de aer. Imi face bine. §i Nina avu o ezitare.
- Nici o revolla?
fntoarsS spre el deodatS, cu mi$carea ei de pui de uliu, ii privea, vie ca
o flacara.
Un val de sange acoperi obrajii lui Virgil, transparent ca $i ocliii
Tdlicicai.
Apoi fata i se invalui in zambetul blajin: all $aL
- S-au trezit ochii albastri. Uite-i!
Betty Bub venea din somn ca ceea ce-niloreste din pamant in amintirca
cerului.

CAP. XXV

- Bine-am dormit, Ninosca!

- Ninosca! zanibi Virgil, cSpatand un nou cuvant.
Betty Bub se scutura, sari de pe divan, i§i potrivi parul §i rochia si
deschise geamandanul, venind de-acolo cu pachclc: turta dulce, socolata,
caramele acre, praline. IncepurS sa ront2ie, toli trei calatori pe acelasi
divan, la aceea$i fereastra a fulgilor.
Betty Bub mai pasc lemr.c in sob3, intctind focul. Apoi se du*e 51 veni
cu un cos intreg de cucuruzi. Inccpu explozia aromalS a ardcrii lor, dupa
care r2 rnan faguri de miere. L3sar5 fereastra fulgilor, privind gura sobci
descanlatS de Betty Bub care se asezase acolo in felul pgSncilor florarese,
cu aur in poala.
La maraslire noapfea vine ca o Aglaita chemata de glasul Maicii
Sofronia, cand nu te-a$lepli. Veni, trezind invine{iri de toporasi la fereastra
fulgilor. Betty Bub i$i gasi deci o noua treaba: lampa O aprinsc, polrivindu-i
fitilul.
- Ninosca, faci iepurasi!
- Iepurasi?
- Umbre chinezcsti, ii aminti Virgil care pricepusc.
- Atunci stinge lampa si aprinde lumanarca.
Asa facu Betty Bub. Dar nu era de-ajuns intuncric, adicS inc3 deloq
abea preajma albastra. Deci asteptara noaptea, fara de lamina, chemand-o
la ferestrS ca pc-un tovar2$ cu oclii mari. Venca. O vazur2 de pc divan cum
creste, cum s-aduna, cum se-ncheagS, dand sineliu ferestrei de argint, s’apoi
o catifea de fluture cu puncte albe.

340
 Joaca incepu.
Betty Bub aprinse lumanarea potrivind-o in dreptul Ninei care in
genunchi pe divan inccpu sS faca umbre diinczc$ti pe paretcle varuil.
Apgrura iepura$ul, lupul, capra.
Virgil §tia $i cu batista. () scoase pe-a lui, dar degraba o strecura in
buzunar, rcnuntand.
- Ce cauti? il intreba Nina.
- O batista, raspunse Betty Bub mai stiutoare, dandu-i-o pc-a ei. Virgil
o innoda, sculptand in ea tot felul de forme, care cu hot §i care cu coarne,
inmultind cu alte dihanii umbrele parelelui magic.
Apoi Nina {inu lumanarea, Betty Bub ara'.andu-si la randul ei iscusin[a
la umbre.
Cand nimeni nu-l vazu, Virgil indrazni s-apropie dc nas batista rSmasii
in mana lui. Mirosea ca fumul lemnelor aromate: vetiver. Virgil nu stia
numelc tainei lui Guerlain. Dar zambi, ca si cum s-ar fi imbogatit cu Inca
ceva: nici nume si nici lucru. Ceva lulburator, nostalgic, preajma de muzica.
Emofia ii curmS respiratia, aducandu-i lusa. be ridica de pe divan cu graba,
ducandu-se tocmai in coltul odaii. Acolo lu$i cu batista la gura §i fata la
parcte.
Totul inceta.
Dup5 ce-i trecu tusa, Virgil mai a§tepta; apoi veni spre clc, congestion^,
cu ochi osteniti, incercand sS-§i readucii zarnbctul pe fata.
- E tarziu. Trebue sS plec.
- Nu pleca! il ruga Betty Bub.
- Nu pled, hotari Nina, energic pe cat afccluos, apucandu-1 de mana.
- Va mullumesc, Tblicica si Ninosca. Dar m-aude maica si se supara...
Destainuise pe negandite un secret pcnibil. Nina, care-1 tinea de mana,
simti c5 vrea sa fuga.
- Nu, Virgil. Dac5 pleci de la noi, plecam si noi de la maica Sofronia.
- De ce?
- A§a vreau.
- Bine, Nina. Fie asa cum vrei. Uitasem accst cuvant; mi l-ai adus.
- Voi! ii chema Betty Bub exdamativ, ca un copil uitat dc ccilalti.
- Ce-i, Tblidca? -
- Ne mai jucam...
- De-a ce?
- De-a ascunselea.
- N-avem unde.
- Atunci de-a Baba-Oarba.
II legarS pe Virgil cu un tulpan. Dar llindtii odaia nu era de-ajuns dc
marc §i pe de-asupra ii mai pandea 51 primejdia lampii dc gaz, care sc putca
rSsturna, Betty Bub ii invafa ccva si mai dc taina: Baba Oarba in genunchi.

341
 Toli Irei deci in gcnunchi. Virgil cu manile intinsc, cautand; ele cu
manile la spalc, oarccum lerindu-se.
Fara de ochi, nurnai cu mani intinsc dupa doua fete, si tarandu-lc-n
genunchi, e$li dincolo dc line, in ceva dour presimtit la alia varsta, inspre
adicrea fclelor cu co/.i. Miros dc gaz. - ca al Lantcrnei Magice mil os de
fum, al unui leinn incanlalor dc aromat, dar fara numc; cald in casa - so
rcv3rsa aur de pane scoasa din cuptor - si cu manile intinsc dupa doua fete:
una cu ochi verzi $i par cum c castana lui seplcnwric, ccalalla aurie s>i cu
ochi albastri.
Cum sc lara-n gcnunchi, fara sa §lie bine incotro, Nina-i vazu o clipa
talpilc: dc ccr.selor. Gheata mai iuscla, dar talpa spunca lot.
Virgil apuc3 ccva: un urnfir.
- Sst! facu Belly Bub, cu dcgetul pe buze, inspre Nina.
- Tolicica! spuse Virgil.
- N-ai ghicil! raspunse Nina, Iibcraiulu ;>i umarul din mana lui.
Dc la inceput ghicise. Dar redevenit copil, dorea sa lie inca inlunericul
acela.
Timpul trccu aslfcl, cu alia varsta, pana cand balul maicii rasuna la usa.
- La cine va rugali, m3 rog?
-T u §tii, Virgil? il inlreha Nina ramasa in genunchi alaluri de Belly Bub.
Virgil i$i desfacu legalura dc pe ochi. Obrajii ii ardcau. Sc ridica, far3
sa raspunda.
- Acuma ca v-ali inchinal, pofliti la masa, ii matura spre 115a balul maicii.
Ramas cel din urma, Virgil stinse lampa acestei zilc §i pomi dupa
ccilalli. Nina il astepta pe coridor, in dreplul usii. Acolo era inluneric c-o
dara de aur dinspre sufrageric. Virgil sc opri langa Nina, sovai o clipa, ii
apuca manile 51 i le saruta pc rand.
- Va mullumesc, Nina. Si-mi iau ramas bun de la voi...
- Tu?
- Da. Eu ramdn. Dar voi trebue sa plecati.
- De ce?
- Fiindca eu raman, Nina, vorbi cl in felul copiilor ajunji la paroxismul
[ilansului.
- Si de ce sa ramai?
O privi. O privi. Nu pricepea.
- Aglailo, se racesle supa! izbueni glasul maicii, uiland ca supa n-o
aslepla pe Aglaita care era de allfel la spalcle maicii.
- Venim, raspunse Nina. Da, Virgil, reveni ca in soapla apasala; de ce
sa ramai?
Si apuciindu-i manile, i lc pecellui inlr-ale ci.

342
 CAP. XXVI

- Aglailo, unde-mi umbli?

- Am treaba cu ncpoata matalc.
- Iaca! Abe uni giiscsc ncpoala §i hop si lu cu ircaba! Da’ ce fcl dc ircaba
aiV
- Dc-alc noaslrc, tincresti! vcni ca bulgarul omalului raspunsul.
- Aglai{o, vc/i ca te-aud!
- Aud cu ca ma vc/i!
- Ce-o spus? inlrcba maica pc Virgil <>i Tolca raniasi cu ca la masii.
Belly Bub /ambea.
Virgil era absent.
Maica-5'1 Ias 5 ochelarii pc lias. Cand asculta ii inula pc frunlc; cand
privea mai dc-aproape, ii rcaducca pc nas, c-un degel, cum love$li o clapa.
Dar nu pentru convivi 15i scoborasc ochelarii, ci pcnlru slicla: cca dc vin,
caci cea cu apa o impinse.se inspre oaspeti.
- Imi face bine la siili, 1c cxplica ca rcslul paharului dal dusca. Huluba^ul
niaichii! Aglailo!
- Iaca am vcnil, maica. Nu mai slrica mandrcla dc glas pcnlru una ca
mine.
- Ti-i grija dc glas? Dc ba(, nu?
- Cum o lasal Domnul!
- Mai fato, lu li-ai lual nasul la purtarc dc cand ne-au vcnil mosafirii!
Lasa ca pleaca ci, Aglaifo, % i tol cu mine ramai!
- Cu mala, maica, in vccii vccilor, o asigura Aglaila cu dcvolamenl.
- la nu mai clampani, ca doar nu csli la biscridi! Ce mi-ai mosmonit
acolo?
- Intrcaba-li mala ncpoala, ca cu is mai inceala la cap.
Mirosea maica Sofronia ca se iniampla ccva, ca se uncllcsle ccva, dar
nu prindca firul. Dormisc cam mult si cand era cu somnul nu mai avea nici
ochi si nici urcchc asupra Aglaiici.
Cum o va7u pc Nina, Virgil sc ridica dc la masa, sarula mana maicii. Fsi
lua ramas bun dc la Tolicica, s-apoi sc inclina adanc in fata Ninci.
- Noaptc buna, Virgil, il opri ca, slrangandu-i manile cu putcrc.
- Aglailo, iar fugi?
- Las-o, maica, am sa-li vorbese ccva: fnlre noi.
Maica Inlinsc gal dc hronsc a icsloasa, uiland-o pc Aglaila carc-l opri
pc Virgil locmai cand vroia sa iasa din casa.
- Domnu’ Virgil, ii $upli ca cu taina; te-o mulat.
-...?
- Sa nu mai ajung! Duia Nina! Tarc-i dracoasa! Ii vine ea dc hac si
maicii, ca nu dcgcaba i-i ncpoala.

343
 §i-l dusc dupa laxnpa luata din cui intr-aitS odae de musafiri, unde iama
nu stateau decat gavanoascle cu duiceti. De dimineata ardca focul in soba
- dupa ce Nina-1 aprinsese $i-n „temnita“ lui Virgil. Patul era pat, cu oghial
de puf; perna, pema, curat infatata; §i tot calabalacul lui Virgil, grijit §i
ordonat, pus cu rost la locul cuvenit.
Virgil se uita la toate, fara sa priceapS de-ajuns. La inceputul amiezii,
vorbind cu Nina, o intrebase dac5 marca e &sa cum o dorim. Nina-i spusesc:
- E mai frumoasa decat vorba. Nu incape in nimic.
lata §i el veda ceva care nu incapea in nimic.
f§i acopcri ochii, nu ca sa nu vada el, ci ca sa nu vada sora Aglaia ce nu
incSpea in ochii lui.

CAP. XXVTI

- Maic3 si matu$a draga, incepu Nina turnandu-i vin in pahar.

- Nu m’oi iutrcce oare? se pregSti niaica Sofronia, coboradu-si ochelarii.
- LasS ca face bine. Un doctor de la Paris...
- T*o umblat picioarcle si pe-acolo?
- Am stat cativa ani.
- §i ce-ai caul at? o chili maica intinzand capul.
- S2-mi castig via{a.
- A.?a da! V3d cu ca nu sameni cu tat-tu! §i ce spune doftoru’?
- Spune c3 de la palruzeci de ani in sus apa slrica...
- Si la spalat.
- Numai la baut.
- Saracu vini$or! Doftorie, nu sliu cu?
- Sa trSesti, matusa.
- S3 trSesti, nepoata.
- M3tusic3 dragS, camSruta lui Virgil...
- Stiu! facu maica. DS! ca la mSn3stirc!
- Stiu! facu Nina. Dar mai §tiu eu tot la mSnastire, o odae de musafiri...
- Iaca una! Toate li-i fi vrand! Acolo cine mai intra? Ghelarie!
- DacS faci foe se mai infierbanla...
- Hci, dragulS, ce stii mala! Acolo-i frig de o suta de ierni, drSgutS, de
la maica Demie tocmai! Numai caldura soarelui dacS te mai amSgeste. S'

344
nici vara nu l-a$i culca acolo. Nu-tf spun ca nu mai icsS iarna! Tocmai de
la maica Demie...
- Ba eu, matu$5 ilraga, se vcdc cS-s buna de mana. Am scos iarna
dc-acolo.
- Ce-ai scos? sari maica.
- Frigul de la maica Demie. Dulcetile-au ramas.
- I-auzi, Hristoase Mantuitorule! Mi-o sarit inima din loc!
- §-a$a, dragS maUi§5, continnS Nina; am facut foe bun $i I-am culcat
pe Virgil acolo. Am avut grija §i de oghial. Nu te speria, maica! Pe raspun-
dcrea mea: dear sunt varS cu Virgil. Daca raccste, eu il ingrijesc.
-M a ic a me, maica me! Unde-i Aglaita sa-mi frece picioarele ca le-aud
cum ingheata. Auzi, Hulubas?
- Ce-i facut, facut rSmane. Nu-ti mai fa sange rau, ca te stiu buna la
inimS.
- Asia da, nu zic.
- Atunci alung3 frigul picioarelor c-un paliar de vin, si mai slSm la sfat.
fi turnS inc’un pahar. Maica-1 dadu dusca, strSmbandu-se dupa canon.
- §i u le-ai facut stapana in casa me! Sa-ti dau si ochelarii?
- SSru’ mana, matusica, slau tare bine unde stau: ca $i Virgil, adauga
Nina, potrivandu-i zambelul drept in miezul ochelarilor.
- Da’ la aiasta te-ai gandit? o iutreba maica, aratand cu degctul la piept.
- Cum adica?
- Boala! N-are boala dihaniile ci? Mi le-ai adus in casa!
- ParcS mala, mStusica, nu ne-ai poftit cu Virgil la masa?
- Ce se potriveste? Tacamu’ nu pi inde boalS. 11 speli cu apS clocotitS §i
gata.
- §i cearsaful il speli, mStusicS. Ui dau eu bani sa-ti iei douS lazi cu
sapun.
- Zau? o masurS maica.
- Zau.
- laca-mi placi! Ai inimS bunS.
- Nepoata matalc, maicS. §i ca sa nu te superi ca ti-am tulburat linistea
sobei §i a gavanoasclor, slau gala sS-{i plalcsc.
- Iaca vorbS! ZSu?
- Ca loti musafirii. Eu nu-s musafir?
- Ba esti. Ce-i drept ii drept.
- Lemne consum, la masa mananc. Munca matale, maicS.
- Vorba dreaptS, ca m-am oftigit dc-atala munca! §i iaca m-o ajuns
betesugul batranetii!
- Vezi, mStusS, vorbim aceeasi limba. Cal ccri, atata dau: pe$in.
- Dumnczeu sS te binecuvanteze.
Maica-si potrivi ochelarii pe frunte: penlru gand. Apoi iar u cobori pe
nas, ascutindu-si ochii.

345
 - Si cal am sti-1 (in ca nwsafir?
- Cat raman $i cu.
- Cum asla?
- Nu nc-arn vorbil sa-1 iau cu mine?
- Asaa! sc luminli ea cu in noaplea Invicrii.
- Inc-un pahar, malusica.
- Ceasu’ cel bun §i Doamnc-ajula. To vede Dunme/eu, nepoala!
Du§c5.
- Malusica...
- Spune c5 Ic-aud. Ma-ncearca cl $alili, da’ nu ma dau.
- Malusica, itf Irimit cu de la Bucurcsli leac mai dc sni pentru sale.
- I-auzi! Tot ro§?
- Si alb si ro§. Am la pivnila.
- Tare c§ti vrednica! Unde-i bictu tatu-lau sa-i creasca inima, vaz.andu-
le? Ca tare bun mai era, saracu!
- Maiu$ica, lot ti slicla pc fund! Sc olcleslc daca nu-l bei!
- Da-1 incoace ca ma olelcslc de-ajuns afuri.sila de Aglaila.
- Tocmai despre ca vroiam...
- Zi-i, ca le-aud.
- Ea n-are nici o vina. l-am spus ca loale-s cu voia matalc.
- Cu voia Dnmnului, sughi(a maica.
- Aglaila!
- Ce-i, due Nina?
Caci dc data accasta n-o chcmasc maica.
- Icrtale-s pacalelc! clipi Nina catre ea, cu tnlclcs poznas. Ajuta-i maicii
sa mearga la culcarc. Hai, Multibus, du-le si lu, porumbilo, du-le! fl indcmnS
si pe cl noul glas al casei.

CAP. XXVIII

Ninsoarca le zidisc la Agapia. Nici dc mers pc-afara nu era chip. Lope-

tilc maicilor nu mai puleau lupta cu nametii Domnului. larna cum o viscazS
copiii, cca carc-i impicdcca pc paring dc-a-i mai Irimitc la scoala. Via(a
inanaslirii sc oprisc, liccarc maica ramanand la guru sobei, c-un mourn, c-o
bucoavnS, c-un collun de lana si cu ochclurii cand pe I'runtc, cand pc nas,
ilaca o Sora mai dracoasa nu-i ascundca pc undeva, lasand-o pe maica
numai cu urechilc: si elc valuitc, cum sc cuvine mlr-asa prapad de iarna.

34b
 Toaca s* clopotcle lot mai rasunau din inallimea lor, dand glas dc
dincolo accstei scufundari. All glas nu mai era. Ningea mcrcu, s-alal, secun-
dcle cazand cu fulgii.
Numai camara maicii Sofronia se lopca. Muica ofta si scolca, ofta si
manca, ofta si bea.
- Ca la Manaslire!
Caci intrase si camara §i bucalarie pc manile lui Belly Bub.
- Mai fato, tu ai sa ma-ngropi!
Asa-i spunea maica Sofronia cand o vedea la plila si cuptor.
- Tu csti un fcl dc boscar cu fusla! mai spuneau ochclarii ei, vSzand la
treaba manile lui Betty Bub.
ScSdcau $i gavanoaselc.
Venisera ca doua fete cucucte in casa maicii Sofronia, cu coliuga fara
cai, sublirele amandoua, una mai naltula, cu ochi verzi, alia insprc Stalul-
Palma si cu ochi albastri, - si iata ca intrase maica la sliipan. Cca cu ochi
verzi poruncea in casa, fara sa ridice glasul; cca cu ochi albastri jefuia
camara si ducca dc nas bueMaria, nu cu mfini dc haiduc, ca ale maicii, ci
cu mani dc abcccdar, dc-o sama cu acclc care scriu pc labia: o, i, oi, b, o,
i, boi.
- Vezi, Hulubas!
Sora Aglaia, daca ar fi avut mustcala, ar fi /ambit pc subl muslcala. Dar
nu avea. Dcci suradca pe fala.
- Unde csti, Aglaito?
- Cu duia Nina.
§i maica amu(cu. Nu era ca Aglaila numaidccal $i-ntotdeauna cu
nepoata maicii. Duia Nina devcnisc mai curand nurncle neascultarii. Tolul
in viata mica sau in viata mare e ca neascullarea sa aiba si all numc.
Odaia gavanoasclor dcvcnisc „odaia-lui-domnu’ Virgil", ca §i cum asa
ar fi fost dc cand lumca. Cu toalc ca nici un gavanos nu sc rniscasc dc-acolo,
inc3pcrca icsisc dc subt {Hitcrea maicii, fund mai inafara de casa decal
„camaruta din ograda": fosta cusca adica. Acolo focul era adevaral dczmal.
E drcpl ca 51 fcrcslrclc — mici, cu zabrelc - crau mcrcu dcschisc. Dar
caldura aducca alata primavara in odac incat, intr-adevar, ca-n versul lui
Vasilc Alccsandri, fulgii inlrau ca llulurii, dand dc lucru sorei Aglaia care
venea cu maturita si farasul dupa „dumncalor“.
Virgil nu mai traia prinlrc „Iucruri“. Era alal dc miral incal ochii lui
sporiscra intr-o dilatarc copilaroasa. In ochii lui, mari! sc ivea spcranla care
e mai mull decal vazul.
- Buna dimineala, Virgil.
Betty Bub ii prepara cafcaua cu laplc, aducandu-i-o in ficcare dimineala
pc o tablalula incarcala cu surpriz.e. Sc aseza pc marginea palului si nu
plcca dc-acolo pana cc Virgil nu manca lot.
Zorelclc aceslci bunc-dimincti crau ochii lui Belly Bub.

347
 - Tblicica!
Asa-i spunca, ca Nina, bucurandu-$i gura cu toate silabeie numelui de
pietricica rostogolita. In ficcarc. noapte, dupa cc stingea lampa, adormea
gandindu-se la ochii albastri ai diminetii.
- Sa nu race$ti, n spunca el. Te rog ia §alul.
§i §alul ImbrSca in fiecare dimineata umerii lui Betly Bub.

CAP. XXIX

§i la Predcal sedea la plita Betty Bub, dogorandu-si obrajii. Dar vitrinele

erau tocmai la Bucuresli unde n-avea voe sa piece. Pe-atunci, prietena ei
adorata, Nina, era si spaima ei. La Agapia insa, cu toate c2 din nou i$i
dogora obrajii la plita, Belly Bub era cuprinsa in vitrina magica. Nina nu
mai era decat Ninosca. lar inima de taina a lui Betty Bub era $i ea in
ninsoarca dulce a vitrinei cu jucarii.
MultS vrcme Betty Bub stiuse numai atat dcspre barbati: ca-s nebuni.
§i-i lisase sa fie. Acum insa Betty Bub vedea un barbat care nu era decat
tSnar - luminos de tanar - si bolnav. Inima lui Betty Bub avea nevoe de
jjalul lui Virgil. Si iarasi, parca se temea de Nina, dcsi mercu, fa(a de ea, nu
era decat Nino§ca. Cand se scula dis-dc-dimineata, ca §i la Predeal, dup5
ce facea focul, isi punea numai halatul si pleca usor, sa n-o trezeasca pe
Nina.
- Unde te duci? o intreba Nina din pcrn3.
Betty Bub tresarea ca intr-o poveste cu zmei, §i mica, de la usa, se-ntor-
cea, spunand in soapta:
- Ma due sa fac cafeaua lui Virgil.
- Bine, spunea Nina ramanand cu somnul.
Dar era bine?
Caci toate incepeau sa fie altfel decal pana atunci. Tolea §tia c3 place
barbafilor, dar uita. In bra{ele lor stia si de ce anumc Ie place, dar uita si
asta. Traise printre si cu ei, fara s-o preocupe. Numai Nina o preocupase,
legand-o de ea. fara sa stie cum, cu un nod care trecuse $i prin inima lui
Betty Bub lasand o funda de matasi. Pa Paris nu se desparliscra una de
alta, Nina obligand-o uneori sa-i tie locul - prieteneste - in culcu$ul cate
unui barbat. Ceea ce Tolea facea din devotament pentru Nina, gSsind
uneori si cate o secunda de placere, de indata alungatS de secundele urma-
toare. Sc scutura ca vrabia si pleca intr-ale ei, pe urma Ninei. Niciodata
barbafii nu aruncaser2 o umbra intre ele. Nina o certa, ii poruncea, sc

348
incrimta la ea, batea din picior, o uita cu sapiamanilc, pentru ca abca
intoarsa s-o ia din nou in priinire, ccea cc o facca pe Tolea sa spue:
- Nina, eu nu-s ruda cu tine. Eu pot sa plec de la tine...
Dar niciodata din cauza barbalilor care reprezentau pentru Nina un
venit legitim, iar pentru Tolea un impo/it firesc.
§i iata ca la Agapia, dup2 cateva zile dc ninsoare §i de lampi, o umbra
parca aparusc intre ele: Virgil. Poatc ca inccpuse odata cu umbrele chine-
ze$ti. Betty Bub zarise din sufragerie, in ziua cand sc jucasera de-a Baba-
Oarba, pe Virgil rSmas cu Nina in umbra antretului, cum ii sSrutase manile
pe rand, Intaia umbra, alta decat cele de pe pSrcte, aparuse pe inima lui
Betty Bub. Usoara. trecaloare, dusS.
- Buna dimineata, Virgil.
§alul lui pc umcrii ei.
$edea cu el acolo, singura, in timp ce Nina dormea.
Si iata c£ altfcl dc umbra aparca pe inima lui Betty Bub, rnai grea, mai
apasStoare, mai statornica. Sporca acolo ca omatul necuraiat de lopeti in
ograzile Manastirii.
- Nina, eu vreau sa-(i spun ceva...
- Spune.
- Nu $tiu cum sa spun, Nino§ca. Da-mi tu vorbele, vorbi ea naiv §i
transparent ca $i ocbii ei.
- Spune macar cam despre ce e vorba.
- Virgil...
Nina o privi mirat, din ce in ce mai mirai. De cand automobilul dcpa$ise
Vornicenii, lasand in urma banca de la Stcjarul Chioaiei, uitase c5 inima
lumii batea mai departe. A ei se oprise odata cu banca ninsa din faja
muntilor.
Si iat2 ca batea!
- Tolicica!
O saruta pe fiecare pecete ro$ie a inimii, de pe obaz.
Dar Betty Bub nu pricepea.
- Tu §tii, Nina?
- Acuma §tiu. Iti place Virgil.
- Da, Nina. Vai!
- D e ce „vai“?
-T u ! Eu!
- Tu, proasto. Eu?!
- Tu nu?
- Sigur ca nu. II iubesc ca pe un copil al meu. Mi-e §i var.
- Nino$ca! .

349
 In vilrina cu fulgi a icrnii tic la Agapia, Betty Buh intra subl all clopol
tic sticla, puK lot tic mana Ninci, ramanand cu ochi albaslri si obraji tic foe
prinlre ninsori tic trantlafiri.

CAP. XXX

De caleva zile Nina mctlila mcrcu, reveniud asupra ci. 'Praia din nou,
dupa o oprirc de moarle. $lia ca sc va intoarcc la Buciircjti si ca-si va rclua
aclivitalca, cu anumitc siinplificSri, nerenunland nici la via(a, nici la lupla
pcnlru ban, atlica pur si simplu la lupla. Mai cu scama acum $i avcrca fi
apiirea ca o forma a luplci, nu ca o oprirc lenesa. Aparent, viitorul va repeta
trecutul. Era sigura ca rcsoriul vital i-a ramas intact. Celt- din casa maicii
Sofronia, din acest punct de vcdcrc, nu erau decal o vcrificarc: game pcnlru
degete. Slava Domnuiui, mana era sigura; nu-si picrdusc nici clasiicilnlca,
nici autoritalca.
Dar acestea nu erau decal prcocupari sccundare. Nina simtea ca Tn ca
s-a intamplat o marc prcfacerc.Trccusc prinlr-un tuncl, si se ivea alta, dupa
ce crezuse c-a dcvenil intuncric. Hotarul dinlre ca si ca era moartca lui
Tudor, fntaia moarle - cand il crezuse morl - si a doua moarle, cand il
Sliusc mort pcnlru ca: la Vorniccni.
Pana atunci traise cu mintea S' irupul: „argumcnlandu-si trupul" spusese
Tudor. Ea ar fi spus: argumcnlandu-mi biologia. Nu crc/.use in nimic all:
nici in Dumnezeu, nici m valorile morale - rcalilatca viepi le infirma,
lasandu-le pe scama bibiiolecii - si nici in inima, faimoasa inima a Mirunci.
§i iala ca lunclul in care inlrusc o Nina, iesind alta, era locmai inima.
lncepuse cu spcranla dragoslii - absurd - si se ispi avise - crezuse ca - cu
renuntarea la dragoste: sfasiclor.
Atunci fi aparuse o mana. Caci alat fuse.se Virgil in prima noaple. O
mana care-i pornise inima din nou spre viala, prin mila. Poatc ca mila
pcnlru mana tanarului bolnav o exterioriza 51 pe-a ci pcnlru ca insa$i, dar
oricum, tot spre viala o ducca.
Apoi mana devenise om: Virgil. Si mila devcnisc si ea om: pcnlru Virgil.
Foartc simplu! Tot atal de simplu ca si cuvantul dragoste. §i lotusi...
Poate ca §i Dumnezeu - in care nu credca - era tol un cuvanl simplu, uilat
in cer.
„Ce vorbe frumoase: cerul, marca. Tc uifi la elc si speri. Spcranla e mai
mult decat vazul. Dincolo: asla e tol“. Asa-i vorbisc „priclcnul lucrurilor".

350
 Poatc ea ?i ca va dcvcni prietena victii, c3ci spcran|a e mai mull decal
vSzul. Spcra. Nu ilia exacl in cc, dar inima nu mai era ineliisa. Se ducca
spre ceva, obligand-o s-o urmc/.e c-un fel dc mandrie de-a servi pc atlul.
Nu-1 iubca pe Virgil $i nici n-avea deprindcrca rudclor. Slraina de
pariigi, asa ramasese fa!a dc intrcgul ci ncam. Nici u clipa nu vazuse in
Virgil barbaiul, dragoslca. Sora §i mama: alal. Aclica forma a milci, a
duio$iei, a ocrolirii. Dnrca sa-1 faca saniitos si sa-l redea viclii. Fara dc nici
un all scop. Sccrctul Tolci ii inlarise oplimismul, dragoslca ci pentru Virgil
aparandu-i ca intaia vicloric a lui in via? a care-1 ajgcpla.
Asia era prcocuparca ci dc capcicnic, subordonandu-si loatc procclclc
dc viilor acesteia. Nu numai sa-1 ajuic sa dovie leafar, dar sa-i redea
incrcderca in orn $i-n viala. Sa invinga sicriul din cl, cu Icmnul caruia
incepuse sa se iniprictcncasca.
§tia bine ca nu va fi u%or.
Nina judcca rcalisl, nu prin clanui i iiricc.
Mandria lui Virgil, dcstainuita dc frunlc si dc ochi, dar ascunsa dc
buzclc lui, era un obstacol. Un barbal dc fclul lui, rcscmnal cu priclcnia
unui §al, nu acccpta sa fie intrclinul dc o femec. Odaia daruita oarccum dc
Nina in casa maicii Sofronia, era un amanunl lemporar, nu o slarc. Dar
vindecarea lui, rcfaccrea lui pentru viala, implieau limp, ingrijiri, a$lcplari,
chcltueli. Va acccpta cl obolul ci?
O aslfel dc inlrcbarc, aparula in calca banului daruil, dovedea inir-
adevar o adanca prefacerc a Ninci. Caci inainic vreme, tocmai in numelc
rcalismului, nici n-ar fi conccput ca un om al viclii, nu al unci pagini lilcrarc,
poatc sa-ii construiasca un obstacol dinlr-un aslfel dc fum: mandria sara-
cului.
lata insa ca mila, in loc sa prclungeasca duios disprclul crccruliii pentru
om, dimpolriva, il inlocuia cu un sentiment dc slim a, acordand omului -
accsla sc numca Virgil, dar spcra ca mai sunt si allii prin inima, ccca cc-i
refuzase mintca in numeric carcia Iraisc.
Nina nu sc simlca magulila dc accsla prcfaccrc carc-o innoia in fata
vietii, intinerindu-i parca cncrgia, - fiindca nu devcnisc spcctatorul ei, gala
dc aplauze pcnlru aclorul din ca, ci numai inccrcarca de-a se descifra exacl,
pcnlru a porni mai departe cu pasul jusl si in cadcnla lircasca. Adancindu-
sc aslfel, parca uitasc dc ca, dcsi asupra ci sc apleca.
Tolusi, o slapanca $i un fel dc mandrie, dar neagresiva, mai mult miraui:
ca dc un dar nebanuit. Crcscusc incredinlala ca c prclungirca in limpul
actual a faimoasci cra$marilc cu ochi verzi, slrabunica ci. Si aceca lucida,
sigura dc ea, isi ducca (rupul cu mana dc barbat - ca si crasma - spre
barbafi, afirmandu-$i supremalia asupra lor. Aslfel traisc si astfcl murisc:
singura, durand o fairna vrcdnica de legenda. Nina sc rccunoscusc in ca,
convinsa c -0 va ducc mai departe, desavarsindu-i prin cullura danul frust.

351
 Si iata.ca acum se despiirtisc tie accasta cerlitudine, sim(ind ca rastur-
narea ei, prin inima, inseam na intaia victorie asupra strabunicei. Ea inccpca
ailfel, tie la hotarul aceleia. Ramas bun...
Zilde din casa maicii Sofronia, simple ca desenclc facute de copii in
recreatie, ii dadcau ragazul dc-a se duce spre viitor, cautand mijlocul de-a
invinge intaiul obstacol ivit: mandria lui Virgil.

CAP. XXXI

- Tolicica, lasa-ne singuri.

Belly Bub plecii, dand ascultare Ninei ailfel decat sora Aglaia Maicii ei.
- Vreau sa-ti vorbesc, Virgil. Stai, te rog.
II lua de manS, asczandu-1 langa zidul umbrelor chinezesti, pe divanul
de-acolo.
Cu o miscare de uliu, Nina i§i intoarse obrazul spre el. Era atata agerime
limpede pc chipul ei incat trasaturile aparcau neobi§nuit de hotarate, a§a
cum se inlampla numai in marile transparente ale primaverii, cand muntii
ascunsi ochiului, in departarea spatiului, ii rasar, dcstainuili cu tot relieful
lor.
- Virgil, suntem veri. Amandoi am aflat asta de la maica Sofronia, fara
ca vorba ei sa nc lege. Deci, sa dam la o parte dinire noi rudcnia. Te-ntreb
atunci: ce reprezint eu pcntru tine?
- Un om. Un om bun.
- Data ar fi aici o alia vara dc-a noastra, Miruna, ar da din cap si ti-ar
spune: Tc-nseli, Virgil. Nina Tomas e tocmai opusul omului bun.
- Cine-i Miruna?
- Un om bun: intr-adevar.
- Fiecare cu adev3rul lui.
- Dar adevarul meu?
- Repel: om bun...
Fata i se acopcri de roseata.
- . . . Nu te cred in stare, Nina, sa ma silesti sa-U explic de ce pcntru mine
e§ti un om bun...
Mana Ninei se ridiea, ramanand as a o clipS; apoi asor, asa cum degctele
lui Virgil dezmierdascra carliontii Tolicicai, trecura pesle fruntca lui Virgil.
- Noi doi nu ne pulcm umili: suntem egali. Intclcgi, Virgil?
- I(i multumesc. Te-ascult.
- Pana la ascultal mai este. Deocamdata vreau sa intreb. Accepti?

352
 - A$tept.
- Si'mi vei rSspunde ca uaui orn bun?
- Desigur, Nina. Atat pot sS-p dau: ce c In mine.
- Stii ca csti bogat?
- Speram. Acum sunt un om bolnav.
- De unde $tii? larta-ma ca insist, sc scuza Nina, luandu-i mana care
arStase c-un fel de discre(ie spre piept; dar socoatc-ma, provizor numai, ca
pe-un fel de maraS, acordandu-mi privilcgiul ei.
- Bine, mama Nina.
Zambea dulce, cuvantul mama neputand glumi jjc buza lui.
- Repel, Virgil: de unde stii?
- M-a vSzut s< un doctor?
- Cand? Cine?
- Un doctor de la Piatra-Neamt.
- Cc fel de doctor?
- D e la un dispensar.
- Radiografic?
-N u .
- Analiza sputci?
-D a .
-S i?
- Mi-a spus ca am nevoe de odihna absoluta, aer curat $i supraalimen-
tare.
- S-ai venit la Agapia.
- Da. Dupa cum stii.
- Sliu-stiu! Si te-ai simpt mai r3u. Ai iuat salul pe umcri si te-ai impric-
tenit cu scandura bradului. E$li barbat, Virgil?
- Nu mai sunt nimic. Astept.
- Vrasazic3 am venit la timp, in locul aceleia pe care-o asteptai.
- Ap venit, Nina. Va multumesc. Si dupa ce vep pleca, Inca o sa va
multumesc.
- Vom pleca impreuna cu line, Virgil. Nu stii nimic, llindca tc-ai deprins
sa nu mai fii nimic. Ai observat ca de cand sunlcm aici ai Inceput sa te mai
rotunjesti? Vorbeste mama ta.
Mana lui isi pipai obrazul. Zambea.
- Ai observat. continua Nina, ca de cand stai intr-o camera onicneasca,
nu mai tu$c$ti decal in r5stimpuri, cum tuscste oric'me-i rScit?
- M-ai ascultat? tresari el.
- Da, Virgil. Te-am pandit ca o mama, ca un doctor, dacii vrei. Adcvarul
e altul: tu e$ti un om deprimat de boala si de saracie. Xi-ai pierdut incre-
derea in tine, in viata si in om. Ai renuntal dc-a mai lupta. Boala nu c numai
agresiunea unui microb, e si acceptarea infrangcrii de cel care-ar putca sa
lupte-Tuberculoza c vindecabila: pentru cel care vrea.

c 12 - Tudor Ccsur Akaz, vol II 353

 - Care poate...
- D c unde §lii c5 nu po(i?
- Uita-le la mine.
- M-am uitat ia tine, nu la $alul tau. De asta te-ntreb.
- Nina, dc ce sa rascolim lucruri cu care m-am deprins, pc care poate
c3 le-am si uitat. Ce imporlanta are inca un oin tanar inlr-un timp cand
datoria lincrilor c s3 moara.
- I.upland.
- Cel care poate, lupta; betegii raman acasa.
- Vorbe§te un barbat?
- Vorbeste un copil cu mama lui.
- Bine, Virgil. Atunci am sa-ti devin tata, ca sa-mi ramiii tot flu, dar
pentru altc cele.
- Adica?
- Pentru buzdugan. A§a spune crouicarul despre $lefan-ceI-Mare: ca
auzind ispravile boerilor, foarle s-a maniat §i chemandu-i, i-a dezmierdat
pre ei: cu buzduganul.
- Nina, nu-mi esli nici mama, nici tala. Dar tc simt sora.
- IU multumcsc, Virgil. Sora aspra, care nu renunta la fralelc ei. Ai iubil?
- N-am avul timp. Am sperat.
- S-acuma?
- Numai cu vorba am ramas prictcn.
- Pentru vers?
- Mai adanc: pentru singuratatea inimii.
- Slavii Domnului! respira Nina. §lii ca e§li iubil?
Sangclc-i napadi fata. Cerca sa zambeasca, dar umbra il acoperi.
- Virgil, uila-te drepl in ochii mci. §iiu bine ca ficcare dintre noi arc
vorbe pe care nu ie poate auzi in gura altuia. Crede-ma ca si eu sufar. Dar
ti le voi spune: vorbetc. Vorbcle talc. Vorbele noaslrc. Prictena mea te
iube§te.
O privi cutrcmurat, patelic, ca o biscrica subreda pe care bataia raarelui
clopot ramas o poate narui.
- Da, Virgil. Prielena mea te iubcsle. Mi-a spus. Asa e.
Virgil i$i acoperi fata cu manile slabc, raniiinand mull limp asa, orbit.
- §i lu, - urmS glasul Ninci, implacabil.
Virgil isi descoperi fata. Brobo;me de sudoarc ii acopereau tamplcle si
fruntea. Nina i le sterse cu batista ei.
- Asia nu mcrila lupta? vorbi Nina cu mare blandet?.?
- Duinnezeulct Dunmczeule! i§i clatina cl capul.
- Inima invinge lot. Si cu am crezut in minlea mea, si am fosl invinsa dc
inima. Crczi tu ca pmcrea inimii nu poate invinge dcprimarea plarnanilor?
- Nu stiu. Nu mai §liu nimic. E ingro/ilor, Nina. Dc cc-ali vcnil?

354
 —Fiindca nc a§tcptai farS s3 §iii. Credcai di aslepli moarlea. Dar inima
ta spcra. Tot ca a avut dreplate. Urmcaz-o, Virgil. Trchue sa crczi in ceva.
lata: inima ta. fyi arata un drum. Ridica-tc §i du-tc. Mai mull nu-fi ccr.

CAP. XXXII

Mult timp tacura unul langa altul, cu spinarea la paretcle umbrelor

chinezcgti. Nina se ridicS, intetind focul din soba cu cateva lcmnc si un brat
de cucuruzi. Pocniturile lor in fiacari erau vcscle ca ale biciuslclor de sanie.
- Da, Virgil, rcinccpu Nina; ceea ce inccpe in inima ta e un viitor care
mcrita efortul de-a tc vindcca. E§ti deprimat, denutrit, jinut de m3lusa
noastra in condi(ii sordidc. Dar s-a ispr3vi(. Trcculul e lichidat. Sa ne
preocupe numai viitorul. Dintai trebuc sa $tii ce ai. Adic3 sa te vada un
specialist, nu un diletant oarccare. Sa tc cxaminc/.c riguros §i sa ne spue cc
trebue s5 faci. Probabil ca vei intra intr-un sanatoriu, fie la Predcal, fie in
alta parte, dup3 cum ne va spune doctorul. Acolo vei fi cant at cum lrcbuc.
Dac3 vei fi la Predeal, Tblicica va fi langa tine: lot in Predeal, unde conduce
pensiunea Daca vei fi in alia parte, te vom vizita saptamanal aman-
doua, avand grija sa nu duci lipsa de nimic. Vezi, Virgil! §alul tau s-a
transformat in doua fiinte: o sor3 si o Tolicica. Noi dou 2 tc luam dintre
lucruri.
- Nina, ili dai seama ca ma chinuesti?
- fnceputul vie{ii e chinul; bucuria vine mai pe urnia.
Cu mare $i vizibil efort, Virgil se hotari:
- Si cu ce bani?
- Cu banii mei, r3spunsc ca net. Sunt bogala si n-ani pc ninieni: absolut
pe nimeni, ap3sa ea solemn.
- Banii tai, Nina, nu sunt banii mei.
- Sunt sora ta?
- Nu sunt frate cu banii altuia. Nu pot fi. Tu slii.
- Da, $tiu.
- Atunci?
- Atunci te-ntreb din nou: cc sunt eu pentru tine?
- Un om bun. Dumne/eu exista.
- Daca exista Dumnezeu - cum afirmi tu, eu nu sliu inca - banii mei
trebuc s5 te faca s 2 natos.
- Nu, Nina. Recare cu dcslinul lui.
- Crezi in Dumnezeu?

355
 - Cred.
- Atunci el este in destinul tau?
- §i-n ramie lui lov era.
- Cine l-a vindccal pe lov?
- Cel care i-a dat §i rSnile.
- §i pe tine tot accla te va vindcca. Asculla, Virgil, ma crezi curata?
- E$ii.
- Nu-s.
- De ce tc ponegrcsti?
- M3 dezvSlui unui frate.
- Nu merit.
- Meriti sa te vindeci cu banul meu bolnav. §i eu la fcl. Ma vczi? Uil3-te.
Nu la ockii mei. La trupul meu. Sunt atragStoare?
- E§ti frumoasa.
- §tii la ce mi-a scrvit trupul?
- Egti om. §i eu sunt om.
- Cunosti cuvantul biblic?
11 dadu la o parte cu mana dintre cl $i sora lui.
- Asta sunt. Asta am fost pSna azi. Mi-am vandut trupul.
- Nina, nu merit, cerc3 el s-o opreasca.
Dar Nina ardca ca flacSra.
- Mi-am vandut trupul, imbog3tindu-m3 de pe urma lui. fmi mai dai
mana?
Virgil i-o inlinse.
- tyi multumesc, dar n-o primesc. O singurS cale nc mai poate apropia
manile. Ascult3, Virgil, am 13cut o fapt3 $i mai marsava decat s|>ccularea
trupului. Ain iubit pe cineva - atunci nu stiam cat §i cum, dar il doream,
1-am avut, a fost amantul meu. S-a indepartat de mine, dezgustat de ninja
mea de-atunci. §tii ce-am facut?
Jndep3rt3 din nou cu manile lui slabe spovedania.
- Trcbue sa-ti spun tot. Am oblinul prin §antaj, speculand amintiri
ramase de pe prma unei moarte, un milion de la tatal acelui tanar. Banii
aceia m3 ard. In(clegi!
- fntcleg.
- Nu-i mai pot restilui. In casa aceea nimic de la mine nu mai poate
intra. fnjclcgi?
- fnteleg.
- Sa-i ard? Dumnezeul t3u nu poate primi un astfcl de Turn sterp. Banii
aceia se vor purifica prin tine. Sunt banii vindccarii tale. Fumul acestci jertfe
va fi primit. fntelegi?
- Inleleg.
- lata mana mea murdar3. O accepti?
Virgil se uila la icoana abea /3rit3 prin inserare, la obrazul Ninei -
patetic viu $i aplecandu-se asupra manii mtir.se o sSruta cu respect.

356
 PARTEA A TREIA
PLOPUL

CAP. 1

Concesiv pcntru multe, fata de fcmci Alec era intransigent. Nu Ic lua in

consideratie dccat pe celc linere - sau care parcau frunioase, ori macar
gratioase, distinsc §i elegante. Toatc celclallc ii crau str.Sinc.
Singura privilegiata era Oana. Desigur, in ochii lui Alec Oana avea toate
calitatile, depa$indu-le pana la un fel de unicitate. Fata de Oana, Alec ar fi
cedat spontan din absolut, devenind concesiv. Cand aflasc ca Oana e
insarcinata, Alec acceptase dizgralia legata de ideca maternitatii in a$a
masura incal trecand peste, se hot5rase sa lie bunic, ceea ce-i dadea o
raelancolicS induio$are. Gratio Oanei acceptase la Icl si gandul maternitatii
Mirunci.
Dar Oana-§i pierduse copiii, crutandu-l pe Alec de condgia prealabila
buniciei. Plecase cu Tudor la Vorniceni, adorabiia ca o logodnica. ^i de-
atunci Alec revenise pe nesimlile la absolutul initial, Miruna nemaibenc-
ficiind de privilcgiul datorit exclusiv maternitatii Oanei. Asa ca pe masura
ce Miruna lua proporlii, pierzandu-si fragezimea si elasticilatca, Alec avea
pentru ea un fel de compatimirc jenat3. Nu mai era „fata bunicilor“, ampli-
ficarea trupului dandu-i o majestate dizgratioasa, un mers cam leganat, de
barc5 prea plina, un vag somnoros in privire, o ingrosare a buzelor, o
tulburare a tenului. Intr-un cuvant, Miruna nu mai era Miruna: pentru Alec.
Caci de cand se miiritasc Oana, devenind o permanenta a lui Tudor si un
oaspe temporar la Bucure§ti, - in casa Danescu induleirca feminina venise
de la Miruna.
Amanunt fara de importanta, desigur, dar pondcrabil totusi in sen-
sibilitatea lui Alec. Interiorul lui i$i pierduse armonia estetica.
Vasele de care se sStura, sau care-1 indispuneau prin linia lor, !e trimelca
in pod, cumparand altcle. Dar pod in care sS-ti trimiti nora, fiindca-i

357
insarcinata, nu cxisla. Deci Alee ihcludca oarecum ochii: sa vadS cal mai
pulin, rcsemnal sa plateasca s* el vielii, indirect, accst impozil pcnibil.
Rcpulsia era cxplicabila §i din all punct dc vcdcrc. Alec suferisc la fel cand
cu maternitalea Malvinci. Sc instraina.se treptat dc ca pana la rcpuLsic,
invinsa aparenl in raporturilc cu Malvina, dar in realitalc obscdantS panS
la suferinia. Maternitalea Mirunei aclualiza si amintirea dc-alunci, care
pusese un gol lemporar intre pcrechca dc dan.saLori prin saloanc: Malvina-
Alcc. Parca reaparca s> golul, (lisociind-o pe Malvina dc realitatea ci
actuala, atribuindu-i si ci Conditia Mirunei. .
Oficum, Alee nu se mai sirnlca bine la cl acasa. Mull nu lrai.se niciodata
subt acoperamantul familial. Zilclc lui Alee crau cxtcrioarc casei $i prin
aclivitatca lui profesionala - avocal, apoi membru In consilii de admi-
nistralie - $i prin club si prin uncle relalii sliule numai dc garsoniera lui
secrets. Dar la dejun, la masa si noaplca, inainte de culcare, Alec traia cu
plScere intre ai lui, mai mult camarad dc distractii decat paler familias,
parlicipand totusi cu afecliunc, devotament si mgaduinta adc/.iva la in-
timitatea grupului.
Dc-o vremc insa, convcrgenta subicctiva a unci aminliri - maternitalea
Malvinei, mama lui Petrus parca mai mult decal a Oanci - cu o prezenja
nouS - maternitatea Mirunei, care acoperea gra(ia fetei bunicilor - fl mdc-
parta de ai lui, dandu-i dorin(a de-a fi cat mai pulin acasa. Dac-ar fi Cost
posibil, farS dc drarnc, ar fi dormit numai, ncacordand locului carc-1 indis-
punea decal somnul. Evident, nu se putea: din cauza Malvinci, deprinsa sa-1
aiba mercu alaluri in sufragerie si ctac, de cand crau tut mai rar impreuna
in saloanclc cu alt linerel, alle muzici si allc dansuri. Obligalia accasta insS
cfipala caractcrul unci silnicii, s^orind indispuzilia lui Alec la mcsclc dc-
acasS. Devcneau corvada. Alee venea cu celc mai niarinimoasc intenlii, in
ficcarc zi cu flori, prajituri, bomboanc si lui fclul de surprize penti u Malvina
si Miruna. Dar nu intrau si nu rSmancau decal darurile. Alec pleca sccunda
cu secunda, abca pre/ent prin dcprinderca de-a fi curlenilur cu feineile.
Privirca spre ceas devenise un adevaral tic rcvclator.

CAP. II

Se vede insa ca era inlr-o pasa proasla. Ca mai loti jucalorii dc caili,
Alec avea §i superslitiilc s* lerminologia destinului la masa verde, apli-
candu-le si intamplarilor cxtcrioarc clubului. Caci iala ca maternitatea prea
vizibila acasa il urmarea si la birou.

358
 Dc patru ani avea accca§i dactilograla: Lucica. Manuia clapcle cu o
virluozitate pianistica, era puncluala $i pc dc-asupra si „dragu(a“. Nu mai
mult, dar dc-ajuns. In anexa biroului lui Alee, desparlita de o usa captugita,
lucra „ceva dragut": Lucica, abea cineva.
Alec ap3sa pc un buton. U$a sc deschidea. Aparea o papusa din acclca
adusc de la Paris, care spun: Pa-pa, Ma-ma. $i bu/.clc ci si ochii aveau acca
expresie: dc sticla $i porlelan colorat.
- Imi dictati, Maestre?
- Da, Lucico.
Alec n-o auzise vorbind altfel. Nuinai vocabuiarul anex al inasinei dc
scris. El fi dicta, ca scria cu (aca-[aca, sonorilatca clapclnr inlocuind-o pc-a
buzelor. Nu era nici vcscla, nici trisift, nici sanaloasa, nici bolnava. Per­
manent aceea§i, cum e canaru! galbcn din colivie sau poatc si mai mull
p3pu§a-mascota din uncle automobile.
Fireslc, Alee nu §lia absolut nimic despre viala ci. Lucica facca parlc
dintr-un fel de categorie abiografica a omului. () vedea s-atat, ncacor-
dandu-i nici o prclungire spre intamplarile viejii, ca si cum noaplca Lucian
sau rcstul timpului exterior biroului ramanea incliis intr-o cutie ca si masina
de scris.
Dar mai avea un rost Lucica, mccanvzat §i acela. De cum fneepea prima-
vara ea avea grija violetelor care erau o perm anent a biroului lui Alec. Ea
lc cumpara in fiecare dimincala, aranjandu-le in cele doua cupe de crislal.
La sfarsilul ficcarci saptamani venea cu socoleala la Alee care-i plalea fara
sa intrebe, acordandu-i totdeauna un supliinent pentru florile ci.
$i iata c3 Lucica era insarcinata! Nimic extraordinar ca o fata tanara sa
fie insarcinata. Dar Lucica? Aproapc ca $i cum tc-ai sim(i afland efi ceasor-
nicul are migrena, sau stiloul, sciaticS.
Venise primSvara. Violctcle crau. Dar Lucica nu mai era. Devenise
Purcica, zi cu zi mai dizgralioasa prin parlumul violetelor dc ca aduse.
Aceasta Lucica putca cel mull sta la o lejghea cu salam, pari/er §i cren-
vursti, dar nu interpusa inlre parfumul violetelor ?i u$a dc dupfi care rSsarca
papu$a dc porlelan cu rochile scurtc si genunchi pucrili.
Linia balonata agresiv a malernitatii devenca pare;! o parodie monslru-
oasa a monoclului. I se parca lui Alec ca viala il persifioaza si acasa §i la
birou cu acest dinadins had.
Si pc slrada parca sc inmullcau fcmcile insarcinatc. Niciodala nu vazuse
alatca, sau nu le observase ca acuni. Sc plimbau, tncclc ca broa$lelc les-
toasc, dar vertical, conflscand privirca trecalorilor. Alee le numara. Intr-o
zi intalni 13! §i nu se sfiau calusi de putin. Unde ehiar mai lineau de mana
inc2 un plod, oarecum nemultuniilc numai cu cel incius. Parca pc vrcrnca
lui femcile isi ascundcau peripeliile finale ale malcrnitalii, evitand sa se
aratc. Accslca insa circulau vizi bile ca afiselc circului in luineu.
Si daca nu-i interziccau cu lolul bucuria primfiverii, i-o alterau in
schimb. C3ci pentru Alec abca daca primavara exista in sine, ca fiind mai
mult un pretext pentru feinei. Nimic nu-i revela mai proaspal femeia - in

359
gcnere - decat aparifia primaverii. Penlru Alec anotimpul florilor era un
bulevard cu fcmci fara de blSnuri $i $osoni —pachel dc iarna —, sprintene
in destainuiroa trupului abea imbracat, cuprinse in jocul de transparentc §i
opacitati ondulate ale caselor de mode. Abea alunci monoclul lui Alec
sclipea de soarc, $i tlorile primaverii - din cosul (igancilor - , 151 cSpatau
ratiunca de-a fi: oferile. •

1»

CAP. Ill

Primavara anului 1941 dcvenise a fcmcilor ins2 rcinate. Automobilul lui

Alec, dupa ce le lasa acasa, unde nu era decal una, dar Ic inmullca subiectiv
prin aminlire, le regasea pc slrazile si bulevardele iluminate de soare,
numerotandu-le, §i la birou prin parfumul contrazis al vioietelor, subt forma
Purcicai. Diminulivul dovedeste ijuinai ca si-n iritare Alec nu-5’1 pierdca
dcprinderea de-a alinta femcia. Diminutivul, a§adar, nu cxprima decal ate-
nuat rcpulsia lui Alec.
N-ar fi indep2rtat-o pe Lucica penlru nimic in lume, caci Alec era bun
51 drop! - prea lene§ ca s3 mai fie si altfel iar pe dc alta parte, dcstoinicia
Lucicai era o evidcn(a practica, indcpendenta de eviden|a inestetica.
Dar, pretutindcni, zilele lui Alec sc posomorau.
- Maestrul e rau dispus, se informau sccretarii unii pe altii.
, Asa era. Inlrase intr-o pasa proasta. Simtca ghinionul m varful degetelor
enervate, in a$a masura meat iscalitura pe acte, procuri si corespondents
profesionala devenea ilizibila, abea schilata, ca §i cum numelc lui i-ar fi dat
dezgustul de-a -1 formula integral.
A$a si-n toate: dorea mai mult s2 |)lece, s2 scape, sa scurteze, decat sa
rHmae, s5 stea, s 2 prelungeasca. Nu mai avea optimismul rabdarii. Clientii
ii pSreau „interminabili“, ca si romanclc „gravidc“ ale scriitorilor contem-
porani. Avca nevoe de odihna. Dar unde s-o caute? Acasa? Nu $tia cum sa
nu fie. In alia localitate? Cum s-ar fi pulut ducc fSrS Malvina? §i Malvina
nu intra in notiunea „odihna“.
A! ar fi fosl ceva: strainatatca. Dar razboiul i-o luase, dand-o armatelor
beligerante. Ah! r2zboiul! Ce mojicic a maselor! Pc toli fi incurca. Unde-i
Parisul? Unde-i Nissa? Unde-s Alpii?
§i din Europa se sim(ea i/gonit, pedepsit sa stea la Bucurcsti in pri­
mavara femeilor insSrcinate. Accasta e forma - singura - pe care-o lua
Europa in ochii lui Alec, restul ramanand ca o virlualilale islorica.
IncepurS $i ploile care si cle au darul de-a ingreuia ritmul strazilor,
provincializandu-Ie prin balonarea - inruditS cu altele - a umbrelor.

360
 Dar-incepu §i altaceva, mai activ ncplacut: intrase boala In casa. Dintai
Petrus - o gripa cu temperatura, pahare, tus& de la cl o lua Miruna -
batistS, stranuturi, tusa, ochi injcctali - §i de la ei Malvina.
Deci: casa avea gripa.
Etacul mirosea a vata arsa - pahare - o{et aromatic pcntru fricliuni, ulci
camforat. Parfumul lui Alec - Palchuly Guerlain - era in exil. Apoi tusa -
la ureebe-, „da-mi batista“, comprese, gutapcrc5, flanclc, miros dc gaiacol,
ulei mentholat... Totul condensat in etac. Dupa o noapte, etacul insusi
devenea un iz gripal, gonindu-l pe Alec.
Dar Malvina dorea sa fie rasfatala mai ales atunci cand era bolnavS:
obiectiv. Gripa ei solidara cu-a ceiorlalti doi lua proporfii prometeice.
- Uf! Ma-n2bu§, Alec!
Trebuia s3 sarS din pat in plin2 noapte §i s-o salvcze dc la moarte,
convingand-o ca n-a fost nimic decat o impresie trecatoare.
- A§a ai fost intotdeauna! Niciodata nu m-ai inleles.
Criza de sufocare era uitata, dar inccpea drama psihologic2 intr-un
crescendo irezistibil, pe care niri o logica nu-l putea impiedeca sa-?i desa-
v5r§easca evolulia fireasca: a Malvinei. Lungi reprosuri, adunate din loti
anii vietii conjugale, un bilant patetic, persuadarea Malvinei prin chiar
vorbele ei c 2 e „o biat2 femee ncnorocit2“, lacrimi - „lasa-ma“ tumult dc
plans —„nu vreau nimic“ hohote dramatice - „nc-aud copiii, Malvina,
pentru numcle lui Dumnezeu!“ paroxism de desperare - „m-arunc pe
fereastra": fereastra era o adevarata obsesie a Malvinei, cu radacini proba-
bile in traditia dramelor generatiilor prcccdente §i apoi abca, foarte cu
incetul, regresul spre potolire. La hotarul acesta Alec trebuia s-o astepte
dulce, cald, prevenilor, riLsfiUand-o ca pe-o fclil.2 adorabila. §i avea parul
alb! §i avea gripa! §i era anotimpul femeilor gravide! §i ploua!
§i era razboi!

CAP. IV

D e cand plccase Oana nu primise nid un cuvant dc la ca. Nici Oana,

nici Tudor nu scriau. N id Alee n-avea elanuri epistolare. Dar oricum, cl
era tatal Oanei, nu ea, mama lui. Numai o nuanta de suparare, caci Oana
ji-n lipsa rSmanca tot Oana. Dar §i accasta nuanta sc insuina in celclalte
ponderabilc si imponderabile, creand in Alec o deprimare enervata, pc care
numai buna lui crestcre §i inaptitudinca striden(ei extcrioarc o ascundeau
ceiorlalti.
361
 Numai manilc lui ar fi deslainuil unui observaior atcnt siarca suflc-
tcasca. La club, pc masa vcrde, vibrau, plinc de ticuri, ca ale celor care
joaca lolul pe-o carte, dc§i Alec era un jucalor cumintc. Aeasa, in sufra-
gcrie, de cate ori Malvina ridica glasul, manile lui Alec aveau o crispare
rcpulsiva, de indaia corectala prinlr-un derivaliv: tigara. lar la birou, cand
iscalca, literele numelui se conlopeau intr-uo zig-zag de Irasnet. Daca s-ar
fi ras singur, desigur ca s-ar fi taiat. Dar sc radea in ora$, mutand de-acasa
cat mai mult din limpul amanunlclor dc-acolo.
Intr-o dirnineata la birou auzi o ciocSnilura la u§a carc-l dcsp 2r(ea de
Lucica. Era atat de obi§nuit ca Lucira sa uu apara pc u$a decal atunci cand
ap3sa pe bulonul soncrici de pe birou, meat nu pricepu dccat dupa ener-
vante repeliri.
- Intra.
Ridica o fata incrctita - strSpezila parca - mghetand-o pc Lucica in
prag.
- Intra, Lucica, fsi reveni cl, poftind-o cu mana.
Lucica sc oprisc nccutczatoare, cu pieptul apasat de-o rcspiralie tumul-
tuoasS, gata sa [ilanga. °
- Ce-i cu line, felito?
- Maeslre... s3 nu va suparaii... cu... cu...
- Hai, felito! 0 indemna Alec, cordial dar grabil.
- ...cu ...nasc!
- Hei! tresari Alec, lovit parcii, sarind de pe scaun ca la strigalul: foe!
Abea dupa un adcvaral inlcrogalor, Lucica izbuli sa spue cc anume
dorca. 1 rebuie sa nasca. Alec respira: crezuse ca naslc in biroul lui. Si avea
nevoc de... un pahar dc apa: ca sS poata spune rcstul. fi dadu un pahar cu
apa, o ageza pe scaunul clicntilor, Lucica f^i sterse ochii, respira Intretaiat,
- si gata-gata din nou s3 plangS, conlinua:
- V-ali suparat pe mine.
- Nu, felito. Dar cc vrei de la mine?
- Un concediu! izbueni Lucica in mare plans. Sunt asa de nenorocitfS!
Alta drama! Batista, consolari, repetarea paharului cu apa. Priviri nedu-
merite ale secrclarilor.
- fli dau concediu cal vrei.
- Ma da{i afara? izbueni Lucica.
- Nu te dau, felito. Cum sa te dau afara? Nu $lii cal le apreciez?
- Ah, Maeslre, ce piatr3 ini-ati luat! Va mullumcsc...
Dadu sa-i sarute rnana, cu o candoare dezarmanta.
- Liniglcste-le, fetilo, se apara Alec, batand-o pe obraz. Ai concediu.
Sa-ti dau un avans?
- Vai, Maestro!
- Bine. Totul e in regula, exclama Alee, gata sa-i ofere orice, numai sa
scape de drama in mai multe aclc. Cc mai vrei?

362
 - Maesirc, in locul meu...
- LasS, fctito, gascsc eu pc cincva sa tc inlocuiasca.
- Vai, Macslrc! se tangui ca din nou, su(landu-$i nasul prcvcntiv; credeli
c2 nu m-am gandit? Nu vrcau sa-mi jie locul cine $lic ce fata...
Alec aproba in tact, dc tcama allor poticniri.
- V-am gasit eu o fata... Cum sa spun? Garantez.
- Bine, fetilo.
- Stic tot: §i violctele! exclama suprem Lucica.
- Bine. Bravo, Lucica!
O ajulS s5 sc ridice, oferindu-i de plccare si un buchct dc violcle. I l-ar
fi dat $i pe celalalt, numai s-o stie dusa si dcparle.
- Mane vine, se intoarsc de la u§a Lucica.
- Bine. Cine-ai spus ca vine?
- Prietcna mca.
- Foarte bine. Du-te cu bine.
Ramas singur, Alee ofta ca inlr-o piesa de teatru, raslurnandu-se in
fotoliu. Sc simlea ujurat. Cateva clipc respira in voc.
Dar desperechierea acordului de violetc - o cupa ramasese goala - n
reaminti praclic ca Lucica va lipsi catva limp, inlocuila de cine Stic ce
dactilografa improvizata - fruntea lui Alec sc incrcii iar slrigatul „nasc“,
bufon, in loc sa-1 faca S3 zambeasca - luasc vorba de buna, crezand ca va
naste subt ochii lui ii dusc din nou gandul la femei insarcinate, la cojiii
care iipa, la pclinci - §i gripclc tot c-un fel dc pclinci sc vindeca - si la alte
orori date oniului. Ciind nascuse Malvina intaia oara, Alee sc inlalnise aslfcl
cu realitatca:
-C e -i asta? inlrcbasc cu fruntea incrclita la vederea pacliclului cu carnc
urlatoare.
- E bSiat! il fcricise coaiia moasa.
Era atat dc dcscumpanit incat liisandu-si lucrul neispravit, Iu2 cupa cu
violetc, i$i aplcca obrazul asupra florilor, si respira adanc, inchizand ochii.

CAP. V

Telefona Vilmei s2 nu-l a§lcplc si dejuna la Capsa. Acasii loli crau in

pat: Petrus si Miruna in clacul lor, Malvina in celalalt, acolo luandu-si
mesele. In limpul zilei patul Malvinci era inconjurat numai de prietcnc
limbule, care n-aveau prcjudccata gripci. Alec lc evita.

363
 §i masa §i-o lua la dub, tclefonand din nou Vilmci sa nu-l agtepte, sosind
acasa pc la douasprezece, cu spcranta c3 Malvina adormise dupS o amiaz3
de taclale. Odata insa cu pasii lui discretf incepu o alia criza dc-a Malvinei.
- Ma sufoc! Da-mi ceva. .
- Ti sc pare!
Privirc jupileriana.
- Ce sa-tf dau? cedS Alec.
- Da-mi orice ca mor!
ti dadu un pahar cu apa. Malvina II rcspinse, tragic ofcnsata. Dup3 ce
se ispravi lupta cu moartea, tocmni cand Alec tremura ca vine viata de-apoi,
Malvina cazu pe perna, intr-un fel de rSstignire, $i tacu.
Tacu, tacu, tacu, pana cand tic-tac-ul ceasului dcvcni de nesuferit.
- mai bine, Malvina?
11 privi cu chip de piatra: coloratS insS. Caci obrajii Malvinei, ca §i ai
rodiilor, nu cunosteau paloarca.
- Cc-i, Malvina?
Dadu din cap, agonic.
- Cred c3 ma due.
- TU De unde Ji-au mai venil astfel de ganduri?
- Inima.
- Ce-i cu inima?
- Pune mana, invita Malvina, tcslamentar.
O puse.
- Bate.
- Mai bate, zambi rcsemnat Malvina. Dar pana cand?
- Dar ce simti?
- Opriri - lu nu §lii! - un fel de lesin... Nu se poatc descric. Ma due...
- Draga Malvina, e mai simplu sa ma due eu sa-li aduc un doctor.
- Nu ma crezi? il masura Malvina gata sa-§i rcia celalalt gen de drama.
- Ba le cred. Tocmai de asta ma due dupa doctor. Vin imediat.
O chema pe Vilnia, lasand-o de veghe langa bolnava de inim3, el ple-
cand dupa doctor. DupS niulte peripetii $i greulati, izbuti s3 scoale din
somn pe un doctor reputat, specialist in boli de inima, pe care-1 cunostea
de la club. Era convins ca Malvina n-are nimic, ceea cc-i dadea o senzalie
de ridicol maf greu de suportat decat o boala rcala. Doctorul o examin3 pe
Malvina cu toata rigoarea mahniura a pompicrului destC|)tal din somn dc-o
fal§3 alarma, fara sa-i poata da altaccva decat supracontrolul unci car-
diografii.
Mai rau decat bolnava, Malvina se singca ofcnsata de alianta celor doi
barbali care n-o luau in serios. Asa ca drama incepu de la reproguri pana
la plans-saltat. Alec igi rclua rolul succesiv de bunic, de sot, de logodnic §i
amant, cu senzalia coplegitoarc a ridicolului practicat pe teren.

364
 Ahea mai avu ragaz §i pcntru somn. Dar nu §i I-ar fi prclungit chiar cu
riscul unei migrene. Porni dcci imcdiat la hirou, toainte dc-a sc duce la
Palatul de Justifle. Intra toca stapanit dc intamplarile noptii. II astcptau mai
multe dosare. fl dcschise masinal pc cel dintai. In sccunda cand ridica ochii
de pe cuprins, ca s5-$i aprindS ligara, v3zu violetelc la locul lor, a$czatc in
cele douS cupe. Bine a$czate. Foarte bine!
A! Plecase Lucica!
Suna.
- Bun3-dimincala, maestre. Eu tin locul Lucicai. Toale lucrarilc sunl la
curent.
O vedea prin parfumul violelelor, avand to sfarjit totaiul acord de pri-
m2varS.
- BunS-dimineata, domni$oar§.
- Aveti nevoe de mine?
- Nu, mullumesc, poti sa te duci.
Usa se tochisc.
Dar Alec privea Intr-acelaji loc lot ce vSzuse prin parfumul violetelor:
o fal5 sublire, toaita, armonioasa ca Madonclc dc pe vilraliile biscricilor.
Avea oprirea lor plutitoare to lumina. Mani subtiri, gene lungi, frunle pura
ji ochi caslanii cu ape dc aur.
Era tolr-adevSr dincolo, dupS usa Lucicai?
Alec se ridicS de la birou, dcschise usa $i o vazu din nou, dar altl'el.
AplecatS asupra mas’mei de scris, copia un act.
- Lasa, domni$oara, fti dictez cu. Merge mai iutc.
li dictS, plimbandu-se. Lasase u$a despartitoarc desehisa. Ii controlii
scrlsul, aplecandu-se asupra paginei tocepute.
- Cu ce te parfumezi?
- Nu obi$nuesc.
Ciudat! Ce Guerlain necunoscut vcnca dinspre parul ei castaniu - pre­
lung buciat - care-i tovaluia capul tolr-o desime lucic?
Continue dictarea, plimbandu-sc prin odac.
Dupa ce ispravi, examina tcxtul dactilografiat.
- Suntcli multumil, maestre?
Nu-i rSspunse. Sc duse to birou, lu3 o cupa cu violctc $i i-o adusc,
punandu-i-o langa masina de scris.
- Vai, maestre, dc ce v-aii deranjat?
F3rS sa-i r&spunda, Alec tochisc usa si-si rclua locul la birou. Acest „Vai,
maestre, de ce v-ati deranjat?" u zgariasc urechea, jacandu-l s5 regrete
ofranda violetelor.
Se a$ez3 la lucru, adnotand primul dosar. Dar ca si cum violetelc de
dincolo le-ar fl chemal pe cele de dincoace, parfumul lor spori, toviorandu-
se.
Alec ridic.3 ochii spre locul plutirii dintai, premergatoare vorbelor.

365
 De! Prietcna Lucicai! Dactilografa!...
Oricum, Alec ii era recunoscalor. U$a ci devcnise cca dintai fereaslrS
a primSvcrii regasite.

CAP. VI

In timpul zilci Alec o uila cu tolul, ca pc un am2nunl secundar inre-

gislral in treacal. Tocmai noaptca sc intalni cu aminlirea ci, dar aJtfcl de
cum s-ar fi a$tcp(at.
Malvina avca niste „durcri nedcslusilc“ in regiunea slomahului. Cam
pc-acolo: rinichi, ficat, poate un inccput de ulcer sau o apcndicita. Nu
dcgeaba trecuse prin sanaloriul doctorului Munteanu.
- Sa-ti pun o compresa?
- Mi-am pus. Dac5 te-a§i ajlcpta pe line... Bine!
- Sa-(i dau niste picaturi Davila?
- Cc-s copil?
- Ni§te melisa?
- Ce tot spui, Alee! Trebue sa m3 vada un specialist.
- S2-i tclcfoncz doctorului Munteanu.
- Vrei s3 ma vezi pc niasa de operatic?
- Drag2 Malvina, vreau sa Ic vad sanaloasS.
- Sigur, pentru comodilatea la! »
- -Si pentru asta...
- Bine ca rccunosti macar.
- Atunci cc vrei?
., - Sa-mi vorbe§ti fara nervi! suspina Malvina. Ciind cram logoditi asa-mi
vorbcai?
- Draga Malvina, atunci nu vorbeam despre stomah §i doctori.
- Sigur, am ajuns o infirma! MuUumcsc, Alec, t) singura calitate avcai:
erai dclicat.
- Nu mai sunt?
- Uita-te-n oglinda! Ai o privirc de asasin! i/bueni Malvina cu lacrimi,
acopcrindu-si ochii.
Oricand, o aslfel de expresie in gura Malvinei ar fi provocat rasul lui
Alec, dezarmandu-i pc-amandoi. Dar acum Alec avea inir-adevar un cap
dc asasin: fbartc dc salon, dar in sfarsit! Asadar trebui sa-si invinga asasinul,
alaturi dc patul convulsiv al asasinatci, §i sa recurga apoi la loate arlificiilc
oratoriei intime si califclarilor bSrbatesli pentru a izbuti, dupa Iung3 truda,
sa oblie revenirea Malvinei la normal: adica la stomah,

366
 Alla discu(ie mcdicala - un fcl dc intcrminabil consult cu bolnavul
dupS care ajunsera la solutia caramidci caldc: si accasta era o Iradilic
paslrata de memoria filialS a Malvinei.
Alec porni dupa caramida, gasind abca in garaj una denma de Doamna
lui; statu la bucatarie cu Vilina si bucatai easa, astcptand sa sc fncTdzeasca,
o infajara apoi intr-un prosop, §i o adusc ca pe niste moaste sfinte, dcpu-
nand-o- oh! vai! frige! ina strivc§le! - pc locul indicat al Malvinei in sfargil
induplccata dc „dcvotamcnluI lui Alec“.
- Vin sa tc sarut.
Tocmai se a$czase penlru somn. Se ridica, veni, Malvina il sarula, se
desparpra tandru - ca pe un pcrnn de gara - §i ramase in sfar§it singur,
bine-meritandu-si dreptul la somn.
Era umilit §i deprimat. Isi simtca suflelul ca un cbraz neras 51 unsuros
dupa o noapte dc tren. Perspective noptilor urmatoare - era convins c2
Malvina va devcni anlologia bolilor alcsc - il demorali/a complect. 5-abea
atunci, in ritmul somnului gulunaril al Malvinei - asta da, avea! - isi aminli
subit c2 pastrase in e! u bucurie.
Care sa fie? Cauta §i nu gasea. Dimpolriva, gandul pornil din casa
intalnca numai primavara fcmeilor insarcinate, intralj pana si-n biroul lui.
Aa! Exclama cu glas tare, ca cineva care vorbcste pi in somn.
Dactilografa!
O rcvazu iar prin parfuinul violelclor. Plutirea ei de madonS era intr-
adevar o aparilic de primavara. Calva timp o lasa asa, rcspirandu-i violetelc.
Imaginea era in cl, incorporate, devenila amindrc.
Dar mai era si: „Vai, macslrc, de cc v-ali dcranjat?" Si parca inca ceva...
O intrebase cu ce sc parfumcaza. „Nu obLsnuicsc".
Dactilografa!
Adormi, desparlindu-sc de ea cu accasta vorba cxacla.
Dar violetelc nu plccara din cl. Somnul le rclua oliscur, fara dc vis,
dandu-i la desteptare o buna dispozgic in dc/acord cu mcdicmncniclc,
comprescle, caramida $i cclclalte ale ctacului conjugal.

C A P . V II

Dimincata §i-o pctrecu la Palatul dc Juslitic, pledandu-si proccsele

personate si doua de-alc lui Petrus.
Dup3 amiaza garsoniera lui a$lepla o vizila dc niatasa, intercalate intre
orele de birou. Acecasi matasa insa il ostcnca foarle repedc pe Alec,
pornindu-1 in caularca altcia. Garsoniera, de.si secrcla - adieu discrete —

367
n-avea nimic pie/i$ in con§tiin|a Iui Alee, nefiind in fond, ca §i traditiilc
Malvinei - cSraniida, conccptul mamei autoritarc §i al copiilor ascultatori
- decat u» omagiu adus epocii barbatului galant, compliment rational al
cSminuIui conjugal. Acolo, Alec nu primea decal femci din lumea buna, cu
care se „amuza“. Dc-o vreme insS, cu tot caracterul ci recreativ, deloc al
escapadei, $i garsoniera - prin contratimpul permancnlei ei - i$i pierdase
parca spontancilatea $i ncprevazutul, devenind, ca §i caminul, un fcJ dc
prestatie. O respecta, ca si pc celelalle, dar fiira dc elan, blazat, acordand
mai mult decal dand.
Dupa ce-si plati iribulul garsonicrei, sc duse la birou unde-l astepta un
card de clicnti. Se resemnS sa-i vada §i asculle unul cate unul, cu ochii la
u§a despartitoarc. Vazuta prin parfumul violeielor imbinat cu vorbele clien-
tilor s* fumul tigarilor, c5pala sensul unei ferestre de evadare. Dupa ce
scapS de clienji, cerceta caleva dosarc, alcse o serie de hartii si fara sS mai
apese pe bulonul sonerici - acela era al LucicSi - intra in camera dac-
tilografei.
- Buna-seara, maeslre.
- Buna-seara, domnisoara. Am sS-li dietez.
li dicta, plimbandu-se pana-n birou si de-acolo iar in incapcrca pro-
filului aplecat pesle cla|>c.
Nu se-nselase, nici nu exagerase. Daclilografa dadca linii §i obraz par-
fumului violetelor. Manilc, sacadalc pc clapelc masinci de scrls, puteau fi
prelungitc spre orice harla. Accidemul masinci de scris nu le lua caracterul
melodic.
Oprindu-se, A lec controls din nou textul dictat.
De data accasta daclilografa nu-I mai intrebS nimic.
Alec regasi parfumul fara numc al parului ei castaniu. f$i relua diclatul,
plimbandu-se din nou. Era intaia femee ncparfumala pe car'e-o intalnea
Alec dc cand era matur. Toate femcile garsonicrei S' toate celclalte sc
parfumau. Alec avea cultul parfumului bun si adecval. Le cunoslta, natural,
pc-a!e Franlei, tot asa de amanunlit ca si vinurile ei, sliind sii osebeasca
toate nuantele Cuerlain, Caron, Patou, Chanel, diferenliindu-le de par-
fumurilc Angliei, suave uneori ca versurile Iui Shelley, alteori grave pana la
amar. El nu intrcbuin(a decat „Patchouly“, dc care era impregnat in a$a
masurS incat si o femcc oarba 1-ar fi recunoscut. Dar daruia mereu par-
fumuri alese de el S' color dc-acasa si celorlalle. Era cel mai bun client al
parfumcriilor, consultat uneori penlru comcnzi, ca expert.
- Vi-l recomand. S' macslrul Danescu...
Adevarat gir: penlru cucoane.
O femee parfumata strident, sau nepolrivil, sau c-un parfum de rand, sc
dcciasa ircvocabil fata dc Alec.
Dc data aceasta insa, e! care stia lot, era surprins. Daclilografa nu se
parfuma si totusi dinspre ea venea parfumul... parfumul... Stia. Parfumul

368
acela nu era in sticlele Franlei. II uitase de cand era student. Pur 51 simplu
parfumul fetei tinere!
Emotionant!
- Buna-seara, domnisoara.
- Buna-seara maestro..
Se ridicasc in picioare, aslfel raspunzandu-i. Alec sc opri 0 clipa. fi
venise sS-i sarute mana. Se incline si plcc3.

CA P. V III

Evocarea dactilografei deveni pentru Alec In viaja de toate zilele echi-

valentul interior al gestului dc a-p scoate balista, respirand 0 clipa parfumul
ei dc tine ales, In tren, de pild&, sau intr-o sala de sedinta la tribunal. Deci
o incorporate In intimitatea sufleteascS, dandu-i caraclerul unci perma-
nentc.
Batista si dactilografa! Acordul e burlesc, dar exactitatca duce dc multc
ori la astfel de efecle.
Nu stia cum o cheamS $i evita s-o intrebe, amintindu-$i de acel „de ce
v-ati deranjat?" Se temea ca numele ei s3 nu faca parte din aceea§i categoric
estetica.
La birou i se spunea: domnisoara. Allele decat ea nu erau. Alec, c5trc
ceilalti, o desemna prin vorba: dactilografa. §i cl ins2^.fata de el, o socotea
,.domnisoara". Tocmai de asta u spunea dactilografa, ca sa nu articuleze o
vorba prea intima. fntr-adevar, cuvantul domnisoara, prin ca, se valoriHca
din nou In sensibilitatea lui Alee, - integrandu-se In alia epoca: a valsului.
Dc atunci Alec pierduse sensul accslui cuvant dcvenil pentru el cu Incetul
numai un substantiv uzual. Doamna, domnule, domnisoara. §i nu numai
atat, c3ci dac2 „domnule“ si „doamna“ erau substantive conlemporanc cu
Alec, ..domnisoara" apar(inea exclusiv epocii „baeloilor“ cu care Alec nu
mai era vccin decat In spafiu, farS s3 mai fie contimporan. Se departase In
a$a masura de domnisoarele epocii Incat substantivul lor devcnisc o cadra
veche fara portret. Brusc, cea cu violetele o urnplu, devenind porlretul
cadrei din altS epoca.
Alec o vedca in fiecare zi, ii dicta, lasand uncori dcschisS usa despar-
(itoare, ca s3-i poata dicta direct de la biroul lui, singurelc vorbe dintre ei
fiind cele pentru dcgetele de pe clape. Restul era taccre cu parfum de
violete. I le punca in fiecare zi in celc doua cupe, cu mai multa gratie decat
Lucica.

369
 Intr-o seara Alec o rctinu mai larziu ca dc ohicei. In clipa cand ispravi
de dicta! obscrv? gestul ei grabit dc-a-si consulla ceasul.
- Ai intarziat, domnisoara?
- Nu face nimic, maestre.
- Ba da! Ba da!
Rcpelirea lui „Ba da“ exprima ragazul acordat unci subile impulsiuni
urmata dc-o neholarare.
- Ia automobilul meu, domnisoara. E jos. Spunc lui Frant sa te duca
acasa. Mi-1 trimiti imediat.
Spuse §i pleca, incliizand usa, de team? - ncmarlurisita - sa nu aud? din
nou: Dc ce va deranjap? Caci anumiic expresii, ca aceasta, sau ca: „Nu
serviti?“, „de-o nianiera", ..precis", „malalc“ la vocativ, m loc dc mata, „am
prins miscarea", —dcclasau iremediabil pc-o femee in ochii lui Alec, ca §i
parfumul vulgar.
Facuse domnisoarci o conccsie - sublila - trecand pcste „de ce va
deranjati?", ca $i cum n-ar li auzil; dar o a doua conccsic era greu sa-i mai
faca. Poate ca tocmai aceasta era a doua conccsie - cvilarca evenlualitalii
ei - dar Alee nil insist?, analilic, preferand sa pue inlre violcle §i ctaeul
conjugal antraclul clubului. Dar urmari involunlar plecarea ci in automo-
bilul lui, lacand un fcl dc calcul la sosirc: al dislanlci. Nu-I intreba nimic pc
Fran?, taciturn de fclul lui, deprins sa-i execute ordinelc far? explicapi, dai’
du[)? estimaliunca lui Alec domnisoara sedea deparlc, la o periferic a
Bucureglilor. Plcc? Ia club, giindindu-sc ca „biata domnisoara" vine la el in
fiecare zi si pleaca dc-acolo in ficcarc amiaza $i seara in promiscuitatea
tramvaiului dc dimincafa, amiaza si sfarsil de zi.
Dczacordul estctic dintre domnisoara si tramvai il irita.
,,Dc cc v-a{i deranjal?"
Si asta il irita.
Dar daca n-avea dreptalc? Caci expresia pulca sa exprime si alt?ceva
decal o falsa distinctiunc: dc pilda, rcalu! ci respect, de fata modcsla, pcnlru
Mmaeslrul Dancscu". „Multuincsc“ pur si simplu, ar fi implical din parlc:i
ei convingcrea ca violclelc i sc cuvcncau. „Dc ce v-ali derunjal" nu era decal
un corectiv al modcslici.
Caci altfcl nu sc putca explica absenta parfumului. Fclclc |x:rifcrici se
parfumcaza ‘respingator dc (arc, amplillcandu-se strident pi in parfum.
Domnisoara nu sc parfuma. Dcci nu aparlinea decal topic eventualci peri-
ferii.
Dar data Lucica...
Inlr-adcvar dcbutul Lucicai in biroul lui Alec fusese o apa de colonic
trasnitoare. Dupa ce-i vcrificasc vrcdnicia, Alee o rugasc sa rcnun|e la

370
parfura, invocand migrenele lui. De-atunci Lucica nu sc mai parfuma. N-o
informase oarc si pc domnisoara?
Oricura, domnisoara merita mai mult decat un tramvai. Violctele plcdau
pentru ea.

CAP. IX

A doua zi, dup2 tribunal, catre amiazS, veni inadins la birou, trimeland-o
acasa cu automobilul. Seara la fel.
In dimineata urmatoare domnisoara ii a$tcpla cu vcstc:
- §ti{i, maestre, Lucica a nascut.
- Imi pare foarte bine.
- BSiat!
- Bravo!
Reluara lucrul. Isi inchipuia ca va trebui sa boteze baiatul Lucicai! In
sfarsit, cu bani se va putea dcscurca, f3ra sa participe direct. Caci nu putea
suporta gandul c3 va line in brate o gramada de pclinci cu o „carnc urlS-
toare“. Va delega pe un secrctar sa-1 rcprc/inle, subventionand solem-
nitatea, scapand astfel cu obraz curat.
Numai ca baiatul Lucicai...
- Cum e Lucica?
- Admirabil! Peste doua zile vine la birou. Abea asteapla...
$i acas2-i astepta o veste. Sc ispravi.se cu mcsele izolate. De cateva zile
mancau din nou in sufragerie: patru tacamuri. Dupa masa Petrus il lua la
o parte:
- Papa, doctorul Munteami a rccomandat Mirunei o schimbare de acr.
Asvrea sSplec cu ca la Brasov. Ai fi tu dr3gul s3-mi mai tii locul la tribunal?
De altfcl, dc cand cu conccntrarea csti mai la curent decal mine cu pro-
cesele mcle.
- Se mai discuta? Ai nevoie de argumente? Foarte natural. O fac din
toata inima. Ai nevoie de bani?
- Nu, papa. Iti multumcsc. Dar as avea inca o propunere: ce-ar fi dac3
am luat-o cu noi $i pe mama? E nervoasa, deprimata, credo ca-i bolnava.
O schimbare i-ar face bine.
- De acord. Dar Malvina ce spune?
- O convinge Miruna. De asla n-am nici o grija.
- Va dau automobilul.

371
 De data aceasta automobilul ofcrit nu era decat pachctul cu ro(i al
cxpedierii familiei.
Alec deveni de mStasS $i catifca. Miruna o convinse pc Malvina ca
nuniai la Brasov, cu ci, i§i va gasi sanaiatea absenta la Bucurcsti. De altl'cl,
o astfcl de plecarc teatraliza satisfacator pcntru Malvina sanSlatca ei insufi-
cient dramatizata de Alec.
- T o t copiii s-au gandit la mine!
- DragS Malvina, daca plecam, sigur ca tc luam cu mine. Dar pot eu s i
mS mi§c din Bucuresti? Bine ca poti picca tu.
- Are sS-ti para rau?
- Mai intrebi!
- Ai sa-mi scrii?
- !{i Jclefonez.
- Alec, spune drept: ma iube$ti?
- Tu nu $tii?
- §tiu, dar imi place sS te-aud ca-mi spui.
- Bine, Malvina. Te iubcsc.

CAP. X

in dimincata urmStoare Alec telefona la birou secretarilor sS-i amane

toatc procesclc pcntru motiv dc boala, anunlandu-i ca va vcni la birou
dupa-amiaza. f§i consacra dimineata Malvinei 5J copiilor. Era atat de con-
tradictorie starea lui meat nici el singur nu se putca Iamuri.
Dorea sS piece toli cat mai repede? Sau ii pSrca rau c3 rSmane casa
goala? Greu de raspuns. Mai curand si una $i alta, dualitatca antagonists
conciliindu-se, cum se intampla de multe ori m republica suflctului.
„Plccarea" pcntru Alec nu era dccat plecarca de-acas5. Dar $i el o
dorea: dc cand! §i iala cS plecau inlr-un fel dc vacanta numai ceilal|i.
Plecarile de vacanta iasa erau atat de asociate cu Malvina - camarada dc
plSceri —meat lasarca lui acasS fl mclancoliza rcalniente, rupand vechimca
unci tovSrSsii legalS numai de Irecul, nu §i de celc reccnte. Apoi casa fara
de copii sublinia absenta Oanei, rasfrangand si asupra piuralului, singularul
ei privilegiat. A§a cS intr-adevar Alec singca, pc mSsurS cc apareau baga-
jcle, acca invSluire de singuratatc care apasS pe cel rfunas in casa de§arta.
Pe de alta parte insS Alee dorea sa-i vada plccaji odata, scSpand dc
atmosfera care-I deprimase in ultimul limp, luandu-i bucuria primaverii.
Toate acestca il fScurS pe Alec sS sc ocupe numai de cSlatori, cu
aptitudinca lui innSscutS de-a fi agrcabil. Alerga in ora§, venind incarcat cu

372
pachete de la Cap$a, Dragomir si alfii, din care nu lipseau nici Irufele de
socolata amSrue, mult iubite de Oana, dar $i dc Malvina, nici ultimile
noulati literare pentru Miruna, nici, in sfar§it, cateva crSvap recentc de ale
lui Bally, pentru Petru§.
Malvina nu-si mai vedea capul dc trcaba. Vilina si-1 pierduse dc-a
binelea. Noroc de Miruna care desi convalescents 51 copIesitS de amploarea
maternitalii, nu-51 pierdea nici calmul, nici randuiala innascuta. Ea hotari:
§i numSrul valizelor - sS poala incapea in automobilul care n-avea proportii
de camion - $i conlinutul lor: adecvat anotimpului $i Brasovului. Fara de
ea, Malvina mai c-ar fi luat Brasovul drept un munte al Mediteranei.
- Alec, nu uita sa-mi scrii.
Acesta era refrenul.
C-o zi ihainte ii rSspunsese:
- Am s3-ti telefonez - scrisul apSrandu-i ca o corvoada insuportabila,
mai ales fata de ncrvozitatea manilor.
Dar pe pragul plecarii, Alec fagadui sa-i scrie: sincer. „Scrisoarca“
reaparea la orizontul degetelor care simtcau plecarea, desjjartirea, casa
goala.
- Vilma, sa ai grija de conasul.
Alaltaeri si eri, aceasta recomandare ar fi sunal pentru Alec ca o tutela
trecuta de Malvina subaltemei ei. Astazi insa capata accenlul induiosator
al unei solicitudini.
Dezmierda obrazul Malvinei.
- Am sa plec mai des! zambi Malvina, re{inandu-i mana, sarutandu-i-o.
In sfar$it totul fu gata. Automobilul porni, cu fluturari de mana, urari §i
recomandari reciproce, ascultate si de vecini, de la ferestre.
Alec se intoarse in casa goala.
- O sa va fie urat, conasule! indrazni Vilma care se gandea mai cu seama
la ca.
- Ce s3-i faci! Nu m-astepla la dejun.
Vilma dadu din cap, oftand: it intelegca pe domnul.

CAP. XI

Alec nu pleca numai din casa melacolic goals, dar din logica lui
de-acolo, disponibii pentru altSceva incS nedcslu$iL
Regrets ca anuntase pe secretari ca nu vine dimineatS pe la birou. Nimic
nu-l impicdica s5 se duca totusi. Dar nu ccda. Vroia parcS sS-si dovedeasca
siesi ca e perfect slapan pe hotSrarilc lui.

373
 Lu3 dcci un taximctru, ducandu-se pana la Iacuri. Sc plimba pc niar-
ginca lor suav albastra, ca un mdragostit. Nu sc gandea la nimic. Parfumul
violctclor nu e gand. Plccarca Malvinci il predispunea la visSlorie roman­
tics. O fata fntoarsc capul dupa el, zambind doirmului dislins. Alec u
zambi ca unui spectator care tc-a aplaudat tocinai alunci cand Lc crcdcai
nebagat in scama. FaLa era tanara §i sporliva. Facca parle din categoria
acelora care nu se uita dccat la cainpionii bron/atf. Cu alal mai magulilor
omagiul! E drept msa ca Alec se armoniza subtil cu primavara lacurilor.
Griurile hainei si fiintci lui, palaria lui blazat noua, monociul, manusile,
croiala alungita a pantofilor negri, cravata, bastonul, toiul ?1 individuali/a
altlcl decat pe elegantii plimbarilor bucureslcnc, cvocand parcul britanic
§i rafinamcntul sobrietalii.
Si domnisoara lui - cea dinspre Golete - era din alta epoca. Aado, pc
marginea lacurilor, i-ar fi putut oferi bratul. N-ar fi strical nici putinticS
toanina, cu fosnel desucl de frunzii calcata cu piciorul 5i de frunza desprinsa
de pe creanga cu miscare de evantaliu.
Dup2 cum sc vede, un lirism mai mull ornamental. Un domn argintiu
care se plimba cu o domnisoara pc marginea unui lac: nu al lui Lamartine,
dar tot de printr-o Franla.
Dejuna la Capsa, mtalnind cunosculi burlaci, care-aduceau acolo ticuri
si manii mai tiranice decat ale color ciisatorili. Cu accia mai ales biclii
chclncri aveau de furca.
Dupa cc-§i bau fillrul, Alec se gandi o dipa la cei plecati §i renunla de-a
sc mai odihni acasa —camere goale - plecand de-a dreplul la birou. Nu era
nimeni.
Decat violetcle.
Vrasazica peste doua z.ilc Lucica Isi rclua locul.
Si domnisoara?
Alec aprinsc o tigara de foi, ca si cum aroma ei - delicioasS pentru
b 2 rbali, dar dcleslata de generalitatea femcilor - ar fi putut goni, dclicat,
gandul ci: al Lucicai. Cclalall era in cl: cu parfumul violctclor rcspiralc.
Mai erau doua z.ilc. Alt a plccare! Ce Dumnc/eu! Tofi plecau! Numai
cl...
- Bun2 ziua, macstre. Ati si venit. Scuzati...
- Nu face nimic! Nu face nimic! Tc rog.
_ Ai li crezut ca-i astupa gura cu vorbcle lui. Parca se lernea s-o auda
vorbind de la cinci vorbe-n sus.
Lucra ca de obicci cu ea, dictandu-i motive dc recurs 51 un re/.umat dc
conclu/ji. Apoi fiicu o pauza, primind o seric de clienti, rcluandu-si lucrul
cu domnisoara dupa plccarca lor. Trcbuia neaparut sa ispravcasca si moli-
vclc dc recurs si rezumatui de concluzii, urmand sa fie depuse la instantele
respective chiar a doua zi. Cand se dcstcpla din febra muncii era ora zece.
- Zece!

374
 Domnisoara sc uita !a el, astcptand parca o dczlcgarc. Madona care se
roaga. Astfel apSrea inSltarea barbiei $i a gcnelor.
- Ie§im impreunS, hotari Alec, adunand hartiile §i dcpunandu*Ie pc
masa primului secretar.
Afara incepuse sa burezc. Batea un vant racoros.
. - Sa nil racesti, gandi cu glas tare Alec, privindu-i rochia subtire.
Opri un laximetru, urcandu-se dupa ca.
- Unde? intreba sofcrul.
- Inainte.
Deci automobilul porni, sofeurul gtiind din experienia ca „inainte“ in-
scamna cursS lunga si bacsis bun.
TSceau.
Alec vroia s2-i pue 0 intrebare, dar renunja. Curios: nu sc temea dc un
refuz. Dar n-avea timp sS analizeze certitudinca implicit3 a rSspunsului
afirmativ, fiindca se gandea cum sa evite formula rSspunsului posibil: Dc
ce sa vS dcranjati?
- Domnisoara, mancam impreuna. Tc rog spune da.
Treceau in drcptul unui bee electric.
-D a .
Dar zambelul, ncprcvSzut, fu atai dc incantator - in ochii lui Alec -
tncat ii iua mana, sarutandu-i-o. Abca din clipa zambelului nu mai regreta
c-o invitase la masS. Caci invitand-o, se Icmuse nu numai dc intaia reaclie
verbals, cu inevilabilul dcranj, dar §i de allele, in timpul mesei, de acceasi
naturS.
- §ofeur, ne duci la Cap§a.

CAP. XII

Alec era atal de bine cunoscut acolo incat simpla lui apari{ic cu o fernee
tanara declan§3 rcstul dc la sine: camera separata, sampanie frapata $i
cclelalte amanunte ale ritualului dualilalii landrc.
Domnigoara era intimidate. Nu era - evident - deprinsa sS manance la
Capsa cu un maestru despre care Lucica vorbea numai cu „ah!“. Tacea s>
privea, tanara $i decorativa. Nu s-auzea decat gura lui Alec. Lung dialog
tehnic cu maitre-d’hotcl-ul. Apoi Alec rccapitula aclivilatea juridica a zilei,
ca si cum ar fi vorbit cu unul dintre secretarii sai. Recursul §i rezumatul de
concluzii fura supuse unui mcticulos examcn verbal, pc care domnisoara il

375
asculta, mancand onorabil, cu accea^i atentie cu care-i baluse la masina
tcxtul. Abea c2tre sfar$it, odata cu §ainpania, Alec evada din juridic in
rccreativ, acord5nd amandorora 0 dcstinderc. Rccursc msa, deocamdata,
tot la ainintiri profesionale, istorisind peripetiile unui proccs de divort cu
efccte comice. Domni§oara radca.
fntinse deodata mana spre scobilori - Alec avu o panic2 - dar renuntS
- lelepatic? - convertind nevoia de scobitoare intr-o floare cuIeasS la intam-
plare. Alec respira. Cu garoafa in mana era §i mai frumoasS. I-adev5rat ca
once viclorie asupra scobitorii e frumdasa. Dar Alec n-avea timp pentru
astfel de sarcasme deplasate in fata domni§oarei-cu-garoafa. De la divort
trecu la mode: se pricepea ca o femce emcrita. Discula lung - el cu el -
lamurind uuele 51 altele, cu o volubilitatc in care n-ar fi incaput nici acul
altuia. Apoi vorbi despre femci §i barbati, u$or, pe in(clcsul luturora, dar
gralios §i fara de nimic frivol.
Vorbca maestrul: far2 onorariu.
Doninisoara asculta, sorbind catc pu(in din sampania cupei mcrcu
umpluta dc Alec.
- Multumesc, maestre.
Slava Domnului! §tia §i vorba asta simpla. Poate ca cealalla nu era decat
un accident.
Dar numai A lec vorbi de la inceputul pana la sfar§itul mesei, far2 ca
domnisoara s5 fi spus nimic decat multumesc.
La plccare, Alec se grSbi sa-i spue multumesc, sSrulandu-i mana cu
garoafa. Culoarea garoafei, prin §ampanie, crescuse §i pc obrajii ei.
Taximetrul lasat afara ii a$tepta fara murmur, ca un aulomobil par­
ticular. O lua iar „ihainte“, a$teptand eventualc indicalii. „lnainte“ deveni
plimbare la Sosea. Pan5 foarte departc unde pot inccpc §i versurile. Dar
Alec nu mai vorbea. Bause multa §am|ianic pentru humeclarea buzelor
narative. Acum se odihnea alaturi de lacerca obtinuta a domni$oarei. Un-
deva sofcurul opri, - intocmai ca muscalii de odinioarS, care trebuiau sa-si
odihneascS armasarii.
- H a i sa facem cativa pa§i.
O lu2 dc brat, pornind cu ea pe pSmantul umed inca de ploae. Cerul se
limpezise, cu stele proaspete ca fragii de muntc. Se ridicau aromele paman-
tului de primSvara, incarcat de seve abea dcstainuitc.
- §lii sa dansezi? o intrebS deodata Alec.
- Ah, cat imi place! v
O cuprinse, valsand cu ea.
Alee regasi nu numai valsul, dar si lincrcla. Caci nu valsa c-o doamna,
ci c-o doninisoara. §i r2 sufletul buzelor ei avea acecasi aroma tan2r2 ca §i
parul. Intr-adevar noapte de primSvarS. Fiecare frunza 51 ficcare picaturfl
de ploae scuturata avea gratia lui Verlaine. Nimic nu mai avea pondcre.
Totul era umbr2, stea §i vals.

376
 D e caleva ori Alee inchise ochii, prclungind mai in adanc incantatoarcle
clipe. S-aslfel, din plin avant al valsului sc izbirS de un copac. Instinctiv Alec
o stranse in bra(e, acopcrind-o. O clipa sc privirS ochi in ochi. Trupul ci se
lipi de-al lui Alec. Se s 2rutar5 incle$tatf, barbat §i femcc. Cand Alec des-
chise bratelc, domnisoara era ca un frunzis al lui, gala sa se sculurc subl
cel care ii picura din stele.
Sc dezlipi, o lua de brat $i pornira spre autoinobil. i
TSceau din nou. Dupa un limp Alec simli mana ei cautandu-i mana. l-o
lua la cl in brate, dcztnierdandu-i-o lung, sarutandu-i-o apoi pc fata si pc
dos, degel cu deget.
- Unde stai?
- La Mandravela.
Chiar la asta nu s-astepta. Bielul Verlaine! Dar in dermitiv ce impor-
tant5 avea...
Sofeurul auzise. Porni deci intr-acolo. Domnisoara ii opri undeva, in
drcptul unci case acoperita dc noapte $i dc stele.
- Loc frumos! exclama Alec.
Ii saruta mana.
Domnisoara il privi c-un fcl de mirare ambigua - biala fata! - si pleca.
- Unde mergem? inlrcba sofeurul, stiind ca acuma va capala o indicatic.
- Inapoi.

CAP. XIII

. 8
- BunS-dimineata, niacstrci
- BunS-dimineafa, domnisoara.
Alec o privi o dipa - violetele erau in cupele lor - si-i dezmierda tainpla.
Obrazul ei ii ap2s2 in trcacat mana; apoi ii>i rclua locul obisnuit, pesle
masina de scris, asteptand drept.
- Nu te-au certat acasa ca ai intarziat?
Primejdioasa intrebare, dar Alec era ceva mai distrat ca de obicei.
- Am fost m2ritata.
Aa!
Se duse in biroul lui s5-si verificc dosarele. Abea acum vazu si garoafa
din ajun, pus2 in scrumelnilS.
MaritatS!
Alec, cu varful dcgclelor, i$i facu un usor masaj pe tample, apoi pe ceafa.
Si violetele $i garoafa!

377
 Se sculura, lua un teanc de harCii §i inecpu sa dictcze.
Sc dcsp3rtira la pranz, fijra ca Alee s-o ihsoteasca.
- Te-astept, u spuse el.
II privi: din adancul ochilor ei ceva nSvalea spre cl, ca fumul unui
incendiu departat.
- §i cu.
Dejuna singur la Capsa. Timpul trecea meet. Fiindca sangele a$tepta
noaptea, nu amiaza. Dinlai venira orele amic/ii, luandu-1 dc la Capsa,
ducandu-1 pe strazi, aducandu-l la birou. Acolo ii astepta Fran{ care sc
inapoiase dc la Brasov unde Malvina-l mai rclinusc pentru ceva investigate
locale. Dar Alec n-avea nevoe nici de Franl, nici de amintiri.
- E$ti liber.
Intra In birou, cercand sa-§i petreaea timpul cu dosarclc.
Cum se numea In dcrmiliv?
Domni$oara nu-i mai putea spunc.
„Dudue“?
Si Luciea sc mapoia mane!
- Mane! murmura Alee, balaud cu sliloul §i piciorul acclaji tact.
- Buna-ziua, maestre.
Nu crau decat ei doi la birou.
Dar Alec rclua ca de obicci dictatul.
Apoi venira sccretarii, clientii, rclinandu-l pana tarziu. Cand intra din
nou fn odaia de alaturi, ma§ina dc scris era acoperita, lotul ordonaL Sc
pregatea dc plcearc, iasand in urma ci curat.
Catva limp, fiecare asculta tacerea celuilall.
- Cand vine Lucica? intreba Alec numai ca s2 spuic ceva.
- Mane.
- Vrasazica... §i ce faci?
- Nu $liu...
Sea/.u glasul, sfios §i confcsiv, umbrindu-si-l cu genclc.
- . . . A§i pleca la Brasov...
Ridica genclc, uitandu-sc la el.
- ... la o prieicna.
Aceea$i privirc, ca fumul unui departat incendiu, vcnca spre cl din
adaneul femcii.
Alec se apropic meet dc ca, o cuprinsc §i aplccandu-sc la urcchea ci,
vorbi cu bu/.cle in ureciic:
- Mcrgem amandoi, dar la Predeal.
- Cu Irenul?
- . . . Cu automobiiul.
- Oh, cal sunt de fcricila. Cc facem discara?
- Eu ma pregatesc de plccare. Nu faci la fcl?
- Cum spui, accepta ea, invingandu-$i un oflat. M 2 duci acasa?

378
 - Firc§lc.
Se suira inlr-un laximctru.
- La Mandravcla.
Alec avu certitudinea ca face o proslie. Dar in dcfinitiv...
- §i cum te numesli?
- Angela Ionescu.
Va banquc!

CAP. XIV

- Inlr-o zi cu soarc...
- Cc spui lu, Minina? o inlrcba Pelru$.
- A^a imi vine sa spun: intr-o zi cu soarc...
- Intr-o zi cu soare, rcpcla Petrus, zamhind sprc Miruna.
$i Malvina zambi de copilaria lor, ridicand din umcri.
$i nuinlii zamheau, ridicand din umcri.
Totul era intr-un mare zambel. S-auzcau clostele cu pui dc aur pe iarba
noua.
Miruna ceruse lui Petrus sa-i cumpure un b3{ peniru plimbare.
- Dc lemn dc cires.
- Numaidecat dc lemn dc circs?
- Da, nurnaidccat. Miroasa bine.
Ii cumparase ce gasisc: un ba{ gros cu varf dc metal, deloe potrivit
pentru o femee, dar dc lernn dc cires. Dc cand il avea, Miruna nu se mai
despartea de el. Unde gasca nisip sau pamant mai moale, se oprea si facea
cu varful casulc, oameni lincari si alte contururi puerile. Malvina si Petrus
priveau cu marc atenlie dcscncle ei. .
- Asia ce-i?
- Asta-i casa Cajirei cu trei iezi.
- Undc-i capra?
- S-a dus s-aduca drob dc sarc in spinare.
- §i iezii?
- I-a mancat lupul.
- $i lupul?
- A papat si a plccal.
Radeau. Prostii! Miruna mergea incct, sprijinindu-sc in batul ci. Cum
se oprea, iar incepca sa faca descnc. Malvina si Petrus o asteptau sa ispra-
vcasca, mlotdeauna punandu-i mlrcbari.

37‘J
 - Asta ce-i?
- Asta-i o banca de la Agapia, care-a venit la Bucuresti.
- D c ce-a venit la Bucuresti? intreba Malvina.
- Dupa haiabucuri.
- Ce-i asta?
- Stie Petrus! zambi Miruna, fScand §i un copac alaturi de banc5, si o
Iun2 in varful copacului.
- Spune, Petrus, 3 indemna Malvina inlrflnd in joc.
Petrus zambea din nou. fntr-adevar a$a se indragostise de Miruna,
simpiu ca in desenul ei, vorbind cu ea pe o banca dc la Bucuresti, care le
aducca acolo muntii Agapiei. Fata bunicilor...
- Miruna e haiabucul meu!
- Aha!
Semnele Mirunci cu ba(ul de lemn de cire$ dadeau diminctei la munte
singurele cuvinte care putcau fi spuse acolo. Rasuna, mai subtire decat al
copiilor, glasul randunelclor. Ccrul era albastru. Soarele impartea bani dc
aur din punga lui imparateasca.
- §i asta ce-i?
- Asteapta s2 Ge! zambi Miruna enigmatic, facand ccrcului douS urechi,
un nas si o gura.
- Ochi n-are?
Un fluture albastru sc l3sa in soarele cuprins in ccrcul Mirunei. Palpai
de cateva ori si se topi in albSstrimea cerului.
- Poate ca va avea ochi albastri...
Deodata Miruna se opri, sprijinita in bat ca o Sfanta Vineri.
- Ce-i? Te doare ceva?
Miruna parca asculta, cu o atentie incordat2, ca in povestc, cGnd rSsuna
un glas nazdravan din adangul pSmantului. Eraatat de coplesiloare senzatia
de miracol incat durerea din ea deveni vorba de dincolo, numai de ca auzita.
Toate se inlantuiau magic. Inainte de-a pleca de la BucuresG vorbise din
nou cu doctorul Munteanu care ii spuscse intre altcie: „Miruna, niciodata
nu poti fi sigur. Daca, $tiu eu! sim{i dureri la Brasov, du-le imediat la
Sanatoria! Livada Postei. Spui c5 esti nepoata mea“. Uitase vorbele duc-
torului, incredintata cS va nastc la Bucuresti unde f2 cusc toate pregatirile.
Si iata c3 fara s5-si fi dal anume seam2 venise spre el, „intr-o zi cu soare",
fara ca nimic alt decat o stranie bucurie sa-i vcsleasc2 inceputul.
Muntii z^mbeau. Ccrul era albastru. Piuiau randunclc $i pui de aur. Un
fluture albastru palpaise in ccrcul de jos. Nici o spaima, nici un intuncric.
Numai lumina si bunatatc. §i-n fata ochilor, vorbele doctorului Munteanu
o asteptau nazdrSvane, privind-o cu toate ferestrele unei case vescle la
poarla carcia era inscriptia: Sanatoriul Livada Postei.
Miruna arata cu bSlul de cires inlr-acolo.
Petrus $• Malvina se privira palizi.

380
 Dar Miruna s* pornise cu batul $i cu traista vielii spre casa din poveste,
unde incepca „a fost odata ca niciodata..
Acolo nSscu, spre asfmtitul soarelui, cu gemSt fericit.
CSnd remeile albe se apropiara de palul ci, Miruna, cu brateie intiuse,
vazu.
- Fetita?
- Fetita. Sa v5 traiasca.
- Hai la mama, Oncuta.
Fluturul albastru nu mintise, vcstind ochii Oanci in cercul Mirunei.

CAP. XV

Trei telegrame pornira odata de la Brasov: una pentru Alee, la Bucu-

resli, alta la Vorniceni §i alta la Targul-Neaml, pentru p2 rin{ii si bunicii
Mirunei.
Slrabunicii si bunicii dc la Targul-Neamt numSrasera cuvintelc bucuriei
telegrafice, a$a ca erau putine, dar venira deindala.
Tot atat de scurta era $i telegrama Vornicenilor - „S5 ne traiasca
Oncuta" - dar iscaliturile...
Cu telegrama in mana langa patul Mirunei care o tinea in bratc pc
Oncuta, Petrus ridica brateie spre cer. Fata i sc acopcrise dc zambet.
- Ce-ai vSzut? il intreba Malvina, prezenta $i ea acolo.
- Ascultati...
Glasul lui gros o facu pe Oncuta s 2 dcschida prea-albastrii ochi.
- Andronic - inccpu Petrus pomelnicul: Oana, Tudor, Prcotul Ilarion
Voda...
- Auzi, Oncuta? ii sopli Miruna, vazand-o c2 sc uita cu atentie la buzcle
lui Petrus.
§i deodata Vornicenii devenira povcste in minlea Mirunci-mama, des-
chizandu-se ca o mare carte cu poze pentru ochii Oncutei. A fost odata ca
niciodata un Imparat cu barba alba pana-n pamant de lunga, Andronic-
TmpSrat. §i avea el fccior tan2r si viteaz, Tudor. Dormi, Oncuta? §i mai
avea $-0 fata cu ochi albastri ca ai Oncutei. Oana se numea, cu par de aur
ca soarele. Da, Oncuta? Haide nani!
- ... Cuviosul Alfcu, Fralele Ciubcica, Lenta Pantar, Calistral Troia,
Tudor Conaselu, Ilie-vezeteul, Ion-p5durarul, Scrgcnt BuzdughinS, Ghita-
bucStarul, Samuel Fi{ig, Asineta, Tomita Ochi-albi, Maria §indrilaru,
Leana lui Maftei, Todirita, Calinca, Mariuca, Frasanica, Ciresica...

381
 -Z am beste! exclama Miruna, Uilali-va.
Intr-o zi cu soare...
Dar dc la Alec nimic. Lipseau de cinci zile din Bucuresti §i Malvina nu
primise nici un rand dc la Alec. Si nici nu-i telcfonasc. Dar asla n-o privea
decat pe ca $i pe Alec. Abscnla r2;>punsului la tclcgrama Ins5 dcvcnca
ofcnsatoare: cu-alal mai inexplicabila. Fara sa-i pue la curent pe copii,
Malvina telefona la Bucuresti.
- Alio. Da. Eu: conila. Unde-i domnul?
- Nu-i cu dumneavoastra? se mira spectral glasul Vilmei.
- Vilma! o insfaca din nniiifi glasul Malvinei: pe ce lumc esli? N-ai vazul
c-am plecat numai noi?
- Da, conija, da’ §i domnul a plecat.
- Unde?
- Eu am crczut c3 dupft dumneavoastra: de urat! adauga Vilma, psilio-
logic.
- Cand?
- Stai, conita, ca mS zapacesc! laca a venit bucatareasa. Ia spune dum-
neata, o implora glasul Vilmei.
- SSru’ mana, Coni(3, rasuna ostasestc glasul oborancii. ’Neavoastra
plecarati mtr-o miercuri. Fu joi si vineri. Vineri plec3 si domnul.
- Cu Fran{?
- Da unde! II las3 acasa cu afurisita lui da pipa.
-- $i unde-a plecat?
- Da plecat, plcca; mai departe-s tut!
Malvina ramase pe ganduri, mgrijorata, apoi alarmata. N-o fi cumva
bolnav? Nici scrisori, nici lelcerama...
Ccru din nou Bucurestii, telefonand Ia biroul lui Alee.
- Maestrul a plecat.
- Unde?
- Nu nc-a spus.
- Era sanatos?
Sccrctarul ezita o clipa, aminlindu-si de amanarea proceselor pentm
motiv de boala. Dar oricum, una-i Justitia si alta so{ia.
- SSnalos, doamna.
- Si cand se intoai cc?
- Nu ne-a anun(at.
- Dumneata ce crc/i? H intreba candid Malvina.
O pauza dc-opotriva de interogativa la ambclc capelc ale firuiui. Cel de
la Bucurejti iasa rezolva c-un zambet intrebarea.
- Doamna, eu crcd ca a plecat cu o afaccre.
Malvina nu vedea decal glasul; zambclu! nu.
- Ce fel de afacere?
Zambctul de la Bucuresti ar fi iluminat Brasovul.

382
 - Un proces, doamna. In profesia noaslra a$a e. Es(i chcmat, Irchuc sa
pleci.
- Bine. Dar cum c posibil sa nu va fi spus nimic? Sunlcti colaboralorii
lui!
- SlimatS doamna, noi slim afacrrile dc la Bucuresti. Ccldalle...

CAP. XVI

Daca in acea ciipa Alee ar fi aparul la Brasov, Malvina i-ar fi facul, lara
poate, o scena cu prclungire. Dar cum era singura, Malvina-1 aparii.
- Dragii mci, stiam cu. Alec nu e in Bucuresti. A plccat in provincie cu
un proces. Biclul Alec! N-are o ciipa de Jinistc!
A$a ca ce era in Malvina acolo ramase, devenind un secret pentru copii
Numai c5 nici Malvina nu Slia ce e in ca. Ii picrise pol'ta de vorba.
Deocamdata alat. Secretul nu era decat o latere a bu/.elor, fara dc alt
conpnul. Malvina era ca o casa goala cu siorurile trasc: stapanii au plccat.
Un automobil sc oprise, lara ca Malvina sa I observe. Din cl o doamna
sc avantasc spre Malvina, baland din palmc a mare mirare.
- T u e§ti, Malvina?
- Nu ma rccunosti? Am imbatranit?
- Nuuu! Dar tc credcam la Predeal.
- La Predcal?!
- L-am zaril pe Alec c-o doamna - din goanS - ji cram convinsa ca csti
tu.
- Tc-ai inselat.
- Draga, sigur ca m-am inselat in priviiga ta! se ofcn.sa prietena. Dar pe
Alec precis ca l-am vazut. Eu am ochi buni!
Malvina schimba vorba, impunandu-si chiar o buna dispo/ifie croic
prelungita si la cofctarie, unde o invita prietena ci. Da. dupa ce se despar-
{ira ceru iar Bucureslii.
- Alio. Da. Tot cu.
Glasul Malvinci era cairn.
- Franl e acas3? Bine. Chcama-I... Alio. Tu esti, Franl? Mane dimineata
vii sa ma iei de la Brasov. Daca te-nlreaba aid domnul Petrus, spui ca te-a
trimis domnul s3 ma aduci imediat la Bucuresti. Ai in(eles7 Bine. Te-astcpt.
Cei aplecafi asupra Onculei nu mai aveau limp si pentru bunica ei. Asa
ca abca in dimincala urmatoare afiara ca Malvina se intoarce la Bucuresti,
chematS de Alec care-si „saruta ncpoata prin mine". Cu accasta sarutarc
Malvina se dcspSrtf de copii, plecand la Bucuresti. Trecu prin Predcal cu
ochii in jos.
La Bucuresti o a$leplau: scrvitoarele. Fara nici un cuvanl, Malvina sc
duse in ctac, i§i adunS in doua valize incapatoare strictul necesar, il chenia
pe Frant, ii spuse sa duc3 valizcle in automobil - Franl nu punca intrcbari
- si pleca a$a cum venise, farS s3 spue incotro, dup5 ce d&du Vilmei cheilc.
Abea dupS ce iegirS din alee, indica c adresa lui Frant. Ajunse la casa unei
mat use de-a ei, fata batrana cu pisici si papagal. Cand o vazu pe Malvina
urmata de servitoarea caie-i aducca valizelc, batrana de moda veche, cu
gulcras inalt de dantela neagra si bonetica la fel, i$i puse ochelarii, cerce-
tand-o inlrebator.
- Am plecat de-acas3, vorbi calm Malvina, dupa ce-i saruta mana cu
multe inele.
Batrana o privi lung.
- S« copiii?
-S u n t man.
Papagalul din cu$c3 incepu: Co-cooo! Co-cooo! leganandu-se pc trapez,
cu capul lui de paiata mcfistofelica, lasat cand pc-o parte, cand pe alia.
Pisicile dormeau incolacite, ca de fum.
D e la Malvina, ochii batranci se indreptara spre menajeria eL Dadu din
cap, cu fosnet de tafta.
- Tot cu voi e mai bine!

CAP. XVU

Navala Bucurestilor il intampina pc Tudor chiar pe peronul garii de

nord, ostenindu-1. Toti gesticulau, vociferau si se grabeau, facandu-$i Ioc cu
coatele, certindu-se cu tregherii, gata sa-si ghiontcasca vecinii.
Tudor privea in toata partile, c-un fel de sGala nedumerita de taran venit
intaia oara la targ. Era imbracat in haine civile de lana alba, croite larg, care
dadcau $i mai mult relief staturii lui inalte. I$i tinea palaria in mSna. indui-
cindu-si capul in soarele diminctii de iunie. Tumultul il cam ocolea, res-
pectand parca pc tanarul frumos $i putcrnic, care dupS culoarea parului s-a
ochilor putea sa fie un ofiter german de marina sau aviatie, in haine civile.
Mergea incct spre peronul exterior, urmat de tregherul care se uita ad-
mirativ la umerii lui. Astepta farS graba - parca mereu distrat - sS-i vie
rindul la un taximetru, se sui si porni spre casa.

384
 Si absenla Oanei il facea distrat, dandu-i mcreu scnzalia c-a pierdul
ceva, c3 e un gol alSturi. Soarele diminetfi aducca §i pe cerul Bucure§tiIor
culoarca parului Oanei, dand ochiior lui Tudor o regisire §i o intimitate
visatoarc. Mai mult in sus se uita, decat spre case §i trecatori, cu toatc ca
de palru luni lipsea din Bucure§li. Cand insa aulomobilul sc opri la poarla
casei din fundul aleei, Tudor o privi lung, ca un Tutors cu allS varsta pe
locurile amintirii. Casa, nucul, toate erau la fel. Dar fcreaslra Oanei era
inchisa. Dc altfcl toaLe fcrcstrelc aveau storurile lasate, prclungind in diini-
neata chipul somnului.
fi deschise Vilma. Ramase mula, vazandu-1, intampinandu-l nefiresc,
silit.
- Bine te-am gasit, Vilma.
- Bine-ati venit, conasule. Bine ca n-aji adus-o pe duduia Oana.
Spuse $i regreta dcindala, gala sa dca indarat.
Tudor insa uu baga de scama vorbcle ci, interpretandu-le distrat dimpo-
triv5.
- Alec e acasa?
- E plecat...
Tudor nu insista, dar regreta ca macar Alec nu e acasa. Sba ca Malvina
e la Bra$ov cu Miruna, Petrus si... Onculal Mcreu il mira nurnclc nou,
desteptandu-i in „inima cusula“ o ciudafa zvacnire.
Casa de la Bucuresti il intrista. Prea era geala si prea o stiuse plina. Si
mai cu seama prea tacuta fata de glasurile pe care era deprins sa le-audri
acolo, incepand cu al Malvinei si sfarsind cu al lui.
Chiar §i Vilma se mira, ascultand mutenia celui mai vcsel dintre copiii
casei. Dadu din cap si suspina. Se abaluse ceas rau asupra casei stapanilor
ei. Fuscse §i la carlur2 rcasa. Nici carjile nu spuneau de bine.
- Cc s2 v3 dau. conasule?
- Un ceai §i...
C5uta ceva sa-i tie tovarasie.
- . . . §i ziarele.
- Nu le mai luam.
- De ce?
- Le-aduc indata, retracta Vilma, fugind de-acolo.
Ramas singur, Tudor porni spre odaia Oanei. Sui scarile cu incetul,
precaut, sa nu se oboseasca. Exterior era acela§i, dar incelinit, ca un aulo-
mobil de cursa remorcat de boi.
Intra in odaia „lor“ care redevenise odaia Oanei. Se uita, vazu tot
dintr-odat2, apoi cu de-amanuntul: „Fratii Karamazov”, jurnalul lui Jules
Renard, halatul Oanei lasat acolo, un sal de-al ci, ochelarii de soare, nucul
de la fereastra...
Si ofta.

c 13 - 1 odor Ccaur AJcm . vol. 11 385

 Probabil c3 daca i-ar fi gasit pe ceilalfi acasa, intrarca lui ar fi fost alia:
inlcrpel&ri, glume, expriinand insa numai eforlul dc-a scmSna cu cl Tnsu§i,
a$a cum Q pastrau acolo. Dar adevarul era acesta: oftalul care dadea cu
fntarziere replica Vilmei.
Mai ales in odaia Oanei simtea schimbarea din cl. De§i venea dupa pairu
luni de odihna, era apatic. In asa masura incal se ihtinse pe divan, cu fa(a
tn sus §i bra(ele dc-a lungul.
Vilma ii aduse acolo ceaiul §i ziarelc.
- Sa va pregatesc baia?
- Da, multumcsc.
O musca ratScita in odaia cu fereastra inchisa - lasata de Tudor a$a cum
o gasise, numai ridicandu-i storul - dadea si mai mull vid casci fara glasuri.
l$i bau ceaiul, dar uita dc ziare. In fond nici nu-1 interesau. §tia ca ceea
ce vine spre Romania poate fi deslusit numai cu urechea: atenta. Dar asta
era cu tolul altaceva, pentru mai tar/iu.
Acura nu era dccat el, Tudor, in odaia Oanei.

CAP. XVIII

Nedumerirea de la Vomiccni, convertita cu fncelul in mirarc intristata,

se agrava la Bucurcsti m odaia nucului de la fereastra. Se mtamplase ceva
cu Oana. Cu cateva zile maintc de unplinirea termenului hotarat de doc-
torul Munteanu, o anuntase:
- Plecam la Bucuresti.
fl privise mirala. §i cl o privise la fel.
- Ai uitat ca trebue s3 ma examineze dociorul Munteanu?
- Crezi c3 mai e nevoe?
- Mi se pare ca da. El e doctorul mcu.
- A fost. Acuma esti sfinatos.
Ilogic, cuvantul „san3tos“ il jignise.
- Vreau sa vad negru pe alb.
- Bine. Du-te.
- §i tu nu vii cu mine?
- Nu pot s£ las casa $i mosia.
- Ramane Tatuta.
- Tatuta e batran. Trebue sa-1 crutam.
Dar accasta scena cpiloga o latenta.

386
 Odala cu tnapocrea dc la Bucurcsti obscrvase o schimbarc in Oana. La
inceput o alribuise „gemenilor“. Oana nu pomenca niciodalS despre ei, dar
pierderea lor aparea in uncle priviri trisle, surprinse de Tudor, insprc
fereslrele C. D.-ului §i in crisparca abea slapanila a Oanei dc cate ori vcnca
vorba despre copii. Cu incctul insa isi daduse seama ca Oana sc desprindo
de el, inchinandu-se cu pasiune casei. Odala o intrebase, aparent glumet:
- Oana sau Miruna?
- fn fiecare Oana poate aparea §i o Miruna. To(i sunlcm plurali, Tudor.
Mai ales tu n-ar trebui sa te miri.
Tudor o privise ca §i cum dinspre ea 1-ar fi auzit pc Coca Dudu$. Nu
putea sS-i spue nimic, firestc. Nu numai ca nu lacea r3u, dar activitatca ei
venise la timp, umpland un gol primcjdios. Dc la moarlca Domnitei si casa
$i mo$ia erau conduse mai mult de amintirca ei dccat dc un stapan cfecliv.
Andronic nu mai avea putcre, §i apoi dcveni.se prea ingaduilor. Foslul
stapan intransigent, care-i inghc(a pc loti, ajunsese un Tel dc bunic al tulu-
rora. lar Tudor, mai mult concenlrat dccat acasa, devenise oaspc al Vor-
nicenilor, abea la curent cu trcburile mo$ici. Disciplina sc rclaxasc. Aparent
totul era ca pe vremea Domnitei, dar rcaiilatea era alta: ceca cc sunase plin,
acum suna gaunos. Incepeau a(ele de paianjen, colbul, munca dc-a scaparii,
risipa. In salurile si covoarelc gr3m5ditc in odaia Domnitei aparcau g3urilc
moliilor. Madama Lenta vedea, dar inchidca ochii. Andronic care traia mai
mult acolo, se multumca s3 puc Irandafiri in vascle Domnitei, traind printre
amintiri, vecin de foarte departe cu realitalca dc-alaturi. Fclcle Domnitei,
lasate dc capul lor, i$i trcceau timpul in astcplarca musalirilor, numai de
ochii lor mai punand mana pc cate o peticS. fn ealeva odai aparuscra pete
de umezeala. Ca un ochi imbatranit, care isi picrdusc sclipirca. $i pamantul
ostenise, lenevindu-se. lertati mcreu dc Andronic, oamcnii laiau lemne din
padure. PSdurarii nu mai sliau dc cc primesc simbric. Pe$lele si racii iazului
se duceau in sat. Livada dc meri a Domnitei devenise un fel de coliva a
tuturora.
§i nimeni nu reactiona. Inccpea dcclinul Vorniccnilor, dup5 (raditia
rcsemnarii moldovencsti.
Oana franase brusc lunecarea pe accst clin. Luasc toatc cheilc dc la
Madama Lenta care venise la Tudor imbracata-n „marc linuta“.
- Printisorule, m-o scos la pcnsic. Ma-ntorc la mine-acasa sa-ngrijesc
dc cosciug. Unde-i Domnita s3 ma vada?
Plansete, cafca neagra, un cadou si Madama Lenta renuntase la cosciug,
ramanand ca pana atunci la Vorniceni, ispravniccasa pcslc fctclc Domnijci.
dar lara chei: bed, camarS, dulapuri, lazi, pod. Chcilc crau in scrtarul
Oanei. Bcciul, camara, dulapurile, lazile §i podul dadura dc lucru multc zile
fetelor Domnitei subt conlrolul direct al Oanei. Sc scula la cinci dimincata,
lasandu-1 pc Tudor sa doarma mai departe - convalescent - si pornca la
treaba. Toata dimineata n-o vedea. Dar nici n-o auzca, ca pc Domnita,

387
fiindca Oana conducca altfel, abea deschizand gura. Parca era fata lui
Andronic.
- Tace §i face! ofta Madama Lenta fara dc nnizica chcilor.
Dupa dejun iar dispaiea: pc mo$ic, la livada, in sat.
- A venit Domnita.
Nimcni nu-i mai spunca duduia Oana, sail Domnita-Oana. Domnita. §i
nimeni nu se mira ca mai poate fi inch una la Vorniceni, dincolo de mor-
mantul celeilalte.
Pl2tile tot ca lc facea, din cerdacul Domni{ei. Oamcnii din sat sc perin-
dau prin fata ci, $tiuti pe nume. Avea penlru ci, ca §i Domnija, nu numai
socoteala banilor cavcniti, dar §i rachiu §i lcacuri penlru neveste, copii §i
chiar §i pentru vile. Una dinlrc odaile casci dcvcnlsc „Spit2ria Domnitci":
inliintata dc Oana. §tia lot salul, c2ci „Spit2ria Domnitci“, desi la Curtc,
fScca parte din sat. Tot Domnita mai proecta §i infiinlarca unui dispensan
bolnila. Tot JBolnita Domnitci“.
- Dc undc-ai inv2(at? o intrebasc intr-o zi Tudor, v2zand-o cS d2 leacuri
penlru o vaca bolnava.
- Mi-am adus carti, ii spusese Oana, fara zambet, in treac2t.
Oana vcnisc la Vorniceni: cu Tudor.
Domnita ins2 ap2ru.se la Vorniceni: alaluri de Tudor.
Andronic o consulta peutru orice: chiar $i pentru trandafirii gradinariti
de Conaselu. In frunte cu Asineta, fetcle Domnitei ii dadeau orbeasca
ascultare, temandu-se de ochii ci albastri mai mull decat de vorbele cu §fichi
ale raposatei. Caci cealalla Domnita devenea „raposata“. Dar firese, fara
ca nimcni - nici chiar Andronic si nici Madama Lenta - sa poata simli o
impietate.
§i nimic nu-i scapa. Verificase singura urmcle culrcmurului, suindu-se
in pod $i chiar §i pe acoperis.
- Oncuta! o mustrase Tudor, auzind dc la Madama Lenta despre isprava
ci.
- N-am patil nimic.
Nu-1 mai consulta: facea. Afla de la allii c2 Domnita a facut „ista ®i ceia“
far2 ca cl s2 fi stiut nmiic. Rcparasc acopcri§ul, podul, inlocuise un zid in
care se infiltrase apa dezghctului, priveghind direct pe lucratori, ca tocmin-
du-sc cu ei.
- Sa nu te-mbolnave§ti, Oncuta. Prca mult te framan(i.
- L'ita-le la mine.
Dc alta replica nu mai era nevoe, caci sanStalea Oanci era mai evidenla
ca niciodata. Caractcrul malSsos, oarccum molatec, al fiintei ei, disparuse,
I2sand in loc inUruchiparea acelui „Drcapta, Oana!" cu care-§i incepuse
lectiilc de calaric. Si in aceasta privinla cleva se emancipasc. Inc2leca
nexnsotita de nimeni, ducandu-se pe mo§ie, la padure sau la Iivad2.

388
 Tudor nu mai incaicca. Doclorul Munteanu u recomandase oarecarc
circumspecfie:
—DacS te simp perfect bine, incaleca. Dar nu te obosi. fntclegi, Tudor?
Nu-fi iau calul de care stiu c3 ai nevoe, dar fi-I dau cu lingurifa!

CAP. XIX

Tudor insa nu mai incalecase deloc. Astepla s£ fie perfect sanatos. Dc

cand allasc c5 a fost operat la inima, ideea „inimii cusute" nu-1 mai parasea.
Avca pofta de mancarc, dormca bine - din cc in cc mai mult sc plimba,
fiira sa simtS nimic la inima sau la plamani, dar mereu se controla. De cate
ori mergca pe jos, dupa un limp se oprea, respira adanc, atcnt la fiecare
repercusiune a respiraliei. Cat despre inima o asculta mereu, pandind-o
parca. Intrase ceva strain in ea - acul, cusutura - §i nu mai era sigur de ea.
O banuia, o spiona, ccrcand s-o surprinda, mereu cu atenfia rasfranta
asupra lui. Cand se trezea noaptca, prima respirape con$tienta u dadea o
pauza de panica: bate inima? Batca. Dar nu bate prea tare?
Nu-i spunea nimic Oanei, dar oarecum ca s-o crufe, luand apSsarea
primejdiei numai asupra lui. Nici Oana nu-l intreba nimic despre sanatate.
l-adev3rat c5 nici n-ar fi avut de cc, fiindca Infalisarea lui era infloritoare.
I§i recSpatasc culorile, nu tu$ea, nu nadu^ca noaptea, n-avea temperatura
niciodata. Totu§i, lipsa de nelinigte a Oanei pcnlru sanatatea lui greu rncer-
cata, arata parcS o alia temperatura lirica. Inainle de culremur, tot la
Vorniceni, Oana tremura pentru oriec in legatura cu cl, nclasandu-1 nici o
clipa singur, punandu-i zeci de xntrebari dupa o absenta de cateva ore, gata
parca sa-i tclegrafiezc din etac ca fndat2 soseste jos, unde el statea farS de
ca. Oana de dupS rebeliunc nu-i mai punca nici o mtrcbarc. El trebuia s-o
pe la curent cu celc inlamplatc in thnpul desparfirii. Dar cum nimic nu i se
intampla decat exact acelaji lucru - somn pana tarziu, toaleta inceata,
plimbarc scurta, stat la soare pe banca, sau in cerdac, daca vremea era
umeda, ceva lecturi: luase pe rand toate romanelc lui Dumas, recitindu-lc
ca un pensionar - n-avea ce-i spune. Asa ca tacea, a§leptand vorbele eL
Veneau: dar numai despre casa §i mo§ic, despre sat §i t^rani. Despre cl
nimic, ca §i cum globalitalca Vorniceni confinea implicit §i amSnuntul
Tudor.
Ce putea sa-i spue? S-o intrebe femcestc: MS mai iubesti, Oana? La
absurdul acesta nu ajunsese. Totu$i, lacerea lui avea structura interogativa
a vorbelor nearticulate. Un fel de rasl’St mclancolic, dulce intr-un fel, dar

389
 §i apasator. Fire$te, nu se indoia dc dragoslca Oanei, nici dc devotamcnlul
ei, dar tocmai in faza aceasta dc convalescents, cand devenise mai sensibil,
Oana parca tl neglija.
Ar fi dorit-o langa el pe ccalaltS OanS, rSmasa dincolo de cutremur,
care era numai a lui $i numai pentru cl. Sau chiar pe cea de la Bucurcgti,
dupS criza carc-i despartise dramatic, preludand oarecum aparitia ccs-
teilalte Oane care era dintai a Vornicenilor §i abea in timpul liber $i a lui
Tudor.
Odata-1 intrebase, tot din trcacSt, f2 ra sS insiste:
- Nu crezi c3 te deprima inactivitatea?
- Mi-a prescris-o doctorul Muntcanu.
Oana zambise.
- Doctorul ti-a recomandat un pic de prudenta: se gandca la Tudor.
- §i eu cine sunt?
- Tu stai $i te deprimi fara rost.
- §i ce-ai vrea s3 fac?
- Eu nu vreau sa faci decat ce vrei tu. Dar tocmai asta ma-ntreb: ce vrei?
- Sa fiu sanatos. x
- E§ti.
- S-o spue doctorul.
- Bine! Cum vrei tu.
Si-1 lasase umilit - $i iritat - actualizandu-i scena de la sanatoriu cu
Sorita Prie: vies[>ea. Nu uitasc. Tot ce sc lega de sSnatalea lui cSpata un
relief invers proportional cu semnifica(ia m sine.
Nici Oana parci nu-1 mai lua in serins. O banuia §i pe ea, cum i$i banuia
inima. Le pandea, le comenta, §i una §i alta capStand vizibilitatea iucrului
de care te-ai indepartat un pic, dup5 ce- ai fost deprins numai sa-l ai, abea
simtindu-1.
Sanatos! E u$or sa spui „sanatos“ despre allul! Mai fusese ranit in timpul
retragerii din Basarabia. Dar nu acordase dccat concrctul unui pansament
acelci rani. Nu-I preocupase deloc. Inima tnsa e altaccva! Operatia inunii
n-avea biografic. Inccpca cu inima lui, f3r3 ca niincni sa-i poata anticipa
evolulia.
Inactivitate? Evident! Un om cu inima cusuta nu poate intrepfindc
nimic panS cand doctorul nu-i va da garantia §tiintificS a revenirii la normal.
Numai ca mintea lui nu vedea nimic ?n viitor dincolo dc veriHcarca
doctorului Muntcanu. Ca un om care-ar renunfa la oricc aclivitate §i la orice
proecl, pana in ziua tragerii lotcriei, conditionandu-si dreptul la viitor de
aceasta intamplare. Aniana mcreu. Va vedea „atunei“. „Atunci“ nu mai era
indemn, ci oprire.
Dintai sS lie sanatos. Sc cufunda de-a lungul zilci in iectura romanelor
lui Dumas, mullumit de cantitatea lor impresionanta. Dar consuma enorm,
caci altaceva n-avea dc facut, iar tcxtul acclor romane e o viteza de fapte
exterioare, fara de opriri si fccundari. Curiozitate dusa uneori pan3 la

390
frenezie, de-a §ti „ce se mai in(ampl2“. De ganduri fugca, amanandu-le
mereu. A§a ca nici cantitatca Dumas nu-i putea asigura lini§lea zilclor
viitoare, pan3 la intrevedcrca cu doctorul Munteanu. Cum grijilura Oanci
dezgropase multe vcchituri, dcscoperi.sc prinlrc ele alte „cantiiati“ cu
caracter eroic: Zdvaco, Paul Rival, Walter Scott, Sinkiewicz. Atat cetca, cu
fereastra deschisi, imbracat gros, c-un pled pe genunchi.
— Mult mai inveti, printi$orule! Da-o dracului de carte! Nu-i picat
de-atata tinereta! Bani ai, mo§ie ai, Doniniti ai, lasa traftoloagclc pe sania
color rupti in ceia...
Nu protesta, ca $i cum aceste lecturi ar fi avul intr-adevar caraclcrul de
invataturi. D e Oana le cam ascundea, jenandu-se. Caci oricum, prelungirea
exclusiva a unor astfel de lecturi nu e prea magulitoarc pentru lector. Isi
dadea seamS c3 in ele mintca sc opreste la aceea$i orS, picrzandu-$i deprin-
dcrea drumului circomfcrcn(ial. Dar numai asta-i f3cea placcre. Se antrena
copilarc$te, paipila sa §tic cc sc mai inlampla, uita dc toalc cclclalle, §i
timpul trecea. Scara o vedca pe Oana, dar ca nu-1 intreba nimic. A$a ca
prefera nici s i nu-i spue. Cu timpul schimbasc locul lecturilor, alegandu-si
vechea incapere de langa sala dc scrima, undc-1 prepara pe vremuri
Maestrul Troia. Acelaji decor: catedra, banca, tabla §i-n fund inuntii. Acolo
Coca Dudu§ i$i amplificasc noviciatul in poznc, camera destinata dc Tatufa
„manii de fier“ - Calistrat Troia - devenind un adevarat adapost al calului
troian.
Acolo Tudor t$i adunase „cartile de specialitatc“. Chcia odaii o tinea la
el. fntr-o tacere absolute cetca, nctulbural de nimeni, multumil ca timpul
trece agreabil, dar fSri vesclie. Viata plecasc din el, lasandu-1 s-o caulc
simplificata eroic in astfel dc cSrji.
Dac5 Oana i-ar fi spus una ca asta, ar fi socolil-o nedrepta si rca,
situand-o iritat tot spre Sor'ga Prie care pcrsonifica fata de el un nou raport
cu lumea: el cu tcrmomelrul si cu panica lempcralurii, ca cu Icclura tem-
peraturii §i cu ironia: Esti sanalos.
Dar Oana nu-1 intreba nimic, vorbindu-i numai despre Vorniceni.

CAP. XX

Se inlampla in el o evolulie curioasa. Neavand ce sa-i reproseze Oanci,

dandu-si scama pe de alta parte ca mai ales el e vulncrabil, recurscsc la un
fcl de gelozie, astfel bolezandu-§i nclinislilc dinspre Oana. Dar nu din cau/a
unui barbat, ci din cauza Vornicenilor. Intr-adevar, starea lui in raport cu
Oana capata structura unci gelozii. Astfel sea pa dc rigoarca unei judccafi

391
obieetive, intr-un absurd subiectiv. CSci gelo/ia are o logica atal dc specials
incal numai anarhia absurdului §i capriciul cclui mai arbitrar subiectivism
o poatc dclini, integrand-o in zonelc de margins ale nebuniei.
Era dcci gelos pc Oana din pricina Vornicenilor. Oana apartinea Vor-
nicenilor mai mull §i mai activ decal lui. Asta explica apatia lui, refugjul lui
in lecturi superficial recreative, pe care le ascundea Oanei, pedepsind-o
oarecum, §i siarea de vacuitatc. Dar a§a zisa gclozie datoritS instrSinarii
Oanei de el, si pe el il instraina dc Vorniceni. Nu se mai amcsteca in nimic,
nici ca spectator, stand la o parte, cu fa{a intr-aiurea.
Uneori numai se ducea la grajd. Oblinuse de la regiment ca BuzdughinS
sa fie disconcentrat o datS cu el. Dupa rcbeliunc Buzdughinafusese avansat
sergenl. Cand aparea Tudor la grajd sprijinit in bat, BuzdughinS lua pozi(ie
de drcptf, prezentandu-i situa(ia cailor dc cSlarie ostSseste, cu o vizibila
evlavie pentru Tudor. l§i mangaia caii, pe care nu-i mai incalcca, le dadca
zahar, ii asculta rontaind, §i pleca de acolo reconfortat dar §i melancolic.
Se simtea „fost calarel“ rcvcnit ca spectator. Aminlirile crau mSgulitoare,
dar tocmai ele faceau si mai vizibilS transformarca lui Tudor.
Uneori apSrca $i Samuel Fitig, dupS ce mai intai trecea pe la Domnita:
pentru afaceri. La Tudor venea numai in vizitS de agrement. Conu Sami era
neseiiimbat. Evenimentcle nu-i micsorasera nici verva, nici zambetul. Tudor
il asculta, dar nu se mai amcsteca in vorba lui, fiindca simtea cS nu-i mai
poate da replica. Sami insS aeorda un credit atal de ilimitat lui Tudor incat
5i tSccrile §i nuanlcle expresiei lui Tudor crau considerate ca o replica. Si
Tudor tri§a, acceptand ca monologul lui Fitig sa-i daruiascS iluzia dialo-
gului.
fn prcajma plecarii la Bucuresti insa, Fitig apSruse ingrijorat. Tot cu
zambet.
- Coane Tudor, tare nu-i place lui Sami sa fie prooroc. Numai leul are
dreptul sa dcschida gura mare, ca are de unde. Mie-mi vine s-o inchid. Da’
se supSra urechile pe mine §i-ini spun: Bre Sami, invita pe Cucoana gura
sa ne spue ce se mai aude, ca noi vorbim degcaba cii-a$a cucoanS nobilS:
nu ne mai cunoaste!
- Zi-i, Sami.
- DacS spune Conu Tudor sa-i zic, spun si eu; Vorbe§le, bre gurS-hSi,
cS ai de-acu de-ajuns aur ca sa mai dai §i la allii. Ce s-aude? S-aud pom-
pierii, Coane Tudor.
- Unde?
- Pe Ianga ni§le ape...
- Coane Sami, vorbeste.
-A r e dreptate Conu Tudor. Sami e un zgomot cu redingota. Sa vorbesc?
Eu vorbesc? Jidanii vorbesc!
-C e ?

392
 - Firma Stalin ct comp, vrca sa deschida sucursala prin parfile Mol-
doveL
- E aliat cu germanii.
- Tocmai de asta vrea sa deschida sucursala: ca sa scape de tovara$ie.
Merge pe cont propriu.
- Crczi?
- Cum pot sa cred in jidani? zic eu. Da’ tot cu z ic cine siinle mai bine
sucursala decat jidanul?
- S-apropie?
- Vine vara, Coane Tudor. Marfa de sezon. §tiu ca Domnita — Dum-
nezeu s-o tie, c-a§a Domnita numai In ccruri mai gasesti, Dumnez.eu s-o
ierte - $tiu ca Domnita are a§a p2rin{i nobili la Bucure§ti! Nu-i mai bine la
noi la Vorniceni: munte ziua, Inluneric noaptca...
- Crezi c5-i mai bine?
- Decat la Bucure§ti, sigur. Tc asjvdczi acolo, ap3sase Filig, asculindu-§i
privirea prin ochclari.
Seara-i vorbise §i Oana.
- Tudor, ar fi bine sa ne sfaluim. Ji-a spus Fitig?
- Mi-a IScut aluzii de-a!e lui.
- Cu mine-a vorbit dcschis. Vom avea razboi cu ru§ii.
Din nou Tudor o privisc cu mirare. Calmul cu care Oana articulasc
aslfel de vorbe dcpa§ea Intclcgcrea lui.
- Crezi in ce spune Fitig?
- N-am incotro. V2d ca ne apropiem dc evenimente grave. In sat iar au
Inceput sa vie ordinclc dc concentrare. Taranii primesc lot fclul de vesti.
Avioane rusesti tree mereu Prutul. Se pare c3 ru.>ii mascaza armate pe toata
linia Prutului. §i IncS mulle altele. Cred ca-i mai cumintc s2 deschidem ochii
din vreme §i s3 ne sfatuim Intre noi. Ce facem cu cci dc la Bucuresti? In
caz de razboi Bucure§tii vor fi bombardali imediat. Fitig se teme $i de gaze.
Tu ce parere ai?
- S 2-i invitam pe toli la noi.
- Si eu cred c 2 a§a trebuc sa facem. Numai sa-i convingi.
- Voi incerca.
- Cu autoritatc, Tudor.
- N um ai am?
- Nu te supSra. Vei reusi. Tu cand vrei, poti. Oricum, in timpul \
papa poate lipsi de la Bucuresti. Sa presupue ca face o vilegiatura rura
Spune-i din partea mea ca am s5 caut sa i-o indulcesc. Mama vine cu tat..
Iar Miruna^. Ii punem la dispozijie casula ta: pemru ea $i Oncuta. Ce vrei
sS fac2 singurS la Bucure§ti? Petrus pe front...
- Eu pe front, continuasc Tudor.
- Ce pulem face, oflase Oana. Trebuc sa privim lucrurile in fata.

393
 §i acest dialog sporisc in prcajma plccarii complcxul dc intristSri $i
irilSri al lui Tudor. VrasazicS rS/.boiul devcnise pentru Oana o cerliludinc
acccptata cu linistc? Fcmcilc la Vorniccni, cu Andronic §i Alee, iar baclii
pe fronl! Si toluji el nu era convins de iminenla razboiului: fiindcS-1 inco-
moda, fiindca nu-i convenca in acest moment, inlocmai ca cel care afirma
ca nu vine ploaia, ca s§ nu-$i mai caute umbrela.
Hotarat, Oana se schimbase, odata cu inapoerea dc la Bucure§ti. Poale
c2 la inccput obscsia gcmcnilor, a caror pierdcre o rodea, determinase in
ea nevoia unei activity intense, care s-o absoarba. Dar cu incctul se pasio-
nase, evoluand spre o a doua nature. Si tocmai in aceasla faza asccndcntul
lui asupra Oanci se miesorase intr-atat incat devcnise incxislcnt. Caci
pentru intaia oara Oana concepea viilorul, fare de cl - Tudor pe front, ea
la V om iceni-, cu Iini§te, ca §i cum frontul n-ar fi fost dccat profesia sotului
ci.
A$a c5 plccarea la Bucurc$li, aparent asleptala ca un lermcn al supre-
mului examen, dupa care s2 aih3 drcplul de a fi un om normal, devcnise
pentru Tudor o precipitare si o agravare a latentelor de pana atunci. De§i
la doctorul Munteanu il astepta un verdict - vindccat, sau incS ramas in
observatie - Oana nu-1 insolca: fiindca nu putea sa lase Vomicenii! De§i
convinsa de apropicrea inevitabila a razboiului, Oana accepta si dcspartirca
aceasta care 1c mai impulina zilcle comune, fara nici o parcre de rau.
Tudor plecase de la Vomiceni nedumerit §i abalut. Oana nid nu-1
condusese la gara.
- Iarta-ma, Tudor, am convocat la primaric pe frunla§ii satului §i pc
pariniele Ilarion, s3 ne sfatuim in privin{a biscricii. Sc darama. Trebue
reparata. Dac3 inccpc razboiul nu mai avem nici bralc, nid matcrialc.
Plecase de la curie odata cu el, dar calarc, escorlandu-l pana in sat,
lasandu-l de-acolo sa se duca singur mai deparlc.
O vedea s-acum descaiecand intr-un cere de tarani balrani, carc-o pri-
mcau descoperili: Domnifa - in timp ce el, musafirul de la Vorniccni, se
ducea la gara cu trasura.

CAP. XXI

Mai cu seama la Bucurcsti, in casa pustie si pc divanul din odaia cu

nucul de la fereastra, cele patru luni apareau inlr-o perspccliva dezolanta.
Oare nu-l disprefuia Oana? Fiindca la drept vorbind nici el nu sc putea
slima. Exagerase inexplicabil rccomandariie doctorului Munteanu, prclun-

394
gind la Vorniccni convalescent inceputa la sanatoriu. Traise ca un tranlor,
rcnuntand c-un fel de voluptale la toatc atributele vicjii lui dc mai nainte.
i$i imbuibase capul cu lecturi superficial recreative, care nu-i lasau decat o
somnolenta impaenjenita. Rcnuniase de-a se mai gandi la viitor, limitandu-
$i-l la intalnirea cu doctorul Muntcanu, ca §i cum cu altul, nu cu el, ar fi
inceput viitorul lui. Se mstrainase dc Vorniccni, lasandu-i in grija Domnilci,
adic2 Oana cea noua, care-i dadea un fel de gclozie tocmai din pricina
precadcrii pe care-o acorda Vornicenilor. §i nu facuse ab-so-lut nimic. Vid
ca §i odaia de la Bucuresti, in care nu s-auzea decat bazaitul unci music.
Oare nu-1 disprefuia Oana?
Acum, pentru intaia$i data, isi punea aceasta intrebare, regasind abea
la Bucuresti curajul unei confruntari cu cl insu$i. Caci, fara indoiala.merita
dispretul. Cele patru Iuni dc la Vorniccni puteau fi rezumate astfcl: in timp
ce Oana devenea Tudor, Tudor devenca Oana. Numai ca Oana si inainle
de-a deveni Tudor, era ceva, adica foarte mult: Oncuta. Pe cata vreme
Tudor devenit Oana, nu mai insemna nimic: mai ales in ochii Oanci carc-l
cunoscuse $i-I iubise altfel dc cum il vedca acolo.
Ce timp pierdut! Sc gandca acum - parca prea tarziu, caci razboiul
batca la u$a - ce-ar fi putul sa fac2 din cele patru Iuni de la Vorniceni...

„Sania goneste, zarile se sparg.

Bine-i cu iubita sa te plimbi in larg.

Vantul ceme stele pe surSsul tan.

Peste camp de-a dura fitge-un zurgalau.

Piin troene, $argul, uite-l, ca lurbat.

Undeva-n poiana joac-un pallia beat.

Ne-om opri-ntrcbdndu-l: Cc-i cu line, ce-i?

S-auzind harmonici, vom juca tustreia.

isi aminti drumul cu sania, numai el s> Oana, cand ii spusese versurile
lui Esenin. Ce linen erau atunci! Cat2 prospclime si alegreta in dragostca
lor! Doi erau, dar ca un singur zurgalau rostogolit peste omaturi. §i deo-
data, iatS, zurgalaul amutise $i ci devenLsera doi: el cu lecturilc, Oana cu
Vornicenii; el la Bucuresti, Oana la Vorniceni; el la razboi, Oana la Vor­
niceni; el cine $tie unde, Oana ramasa dincolo de el, in nccunoscut...
Amar!
in odaia xntaei intalniri cu Oana, in odaia in care nu bazaia decat o
musca, Tudor oft2 din nou.
Trebuia sa se duc2 la sanatoriu sa-1 intalneascS pe doctorul Muntcanu,
apoi sS treacS pe la regiment, apoi sa-1 vada si sa-1 convinga pc Alec s2 vie
la Vorniceni, apoi sa piece la Brasov - daca doctorul Munteanu nu-i va

395
interzice abuzul dc tren - sa-§i vada nepotica, pe Oncuta, §i s-o persuadeze
pc Miruna sa primeasca ospitalilatea Oanei, apoi...
Se simtea cople$it. Se dezvatase dc-a mai face ceva.
—Tudor Ccaur Alcaz!
f§i spuse numele cu glas tare, cum t'c isc5lc.su uncori automat pc un cael
nelnceput, ca sa-i umpli golul.
Dar dupa ce-$i auzi numele m odaia bazaitului dc musca, i sc paru ca a
chemat pe altul intr-ajutor.

CAP. XXII

- Domnulc doctor, Vornicenii! zambi Sori(a Prie, prezentand doctorului

Munteanu tclcfonul mobil.
Vornicenii la tclefon erau o permancnl5 saptamanala a sanatoriului. §i
Sorita 51 SlSncuta §i Sora Nuli profitau, pan5-l gaseau pc doctor, tinand
tovara§ie amicala Oanei.
-A lio . Da. Eu. Buna-dimineata, Oana. A plccat? Binc-binc! Trcnul n-a
dcraial, laximetrul nu s-a ciocnit cu un camion, si Tudor a ajuns indemn!...
Nu rad, Oana, glumcsc.
- Domnule doctor, {i-am urmat sfatul, dar numai cu $tiu!
- Sper ca nu regreti. Alifcl nc-a fost vorba!
- Nu regret, dar nu mai $tiu pe ce lume sunt! Capul mi-i la Bucuresti,
inimaja Bucuresti... N-a venit mca?
- II a§tept.
- Domnule doctor, il implora glasul Oanei; le rog s5-l examinezi... -
Nu gasea cuvantul ccl mai tare, cuvantul definiliv.
- . . . cum stii mata, sc resemna Oana. Vreau sa-mi iau piatra dc pc piept.
Sa §tii ca-i deprimat.
- Foarte bine.
- Nici nu 1-am dus la gar5!
- Foarte bine.
- Doctore! Doctore! DacS nu mi-ai fi drag, te-a$i un!
- Asculta, Oana, tu m5 pi de vorba si eu...
- Iart3-m5, doctore, §tiu, dar fii indulgent. N-am putut a§tepta ora unu.
- Bine. I{i sarut mana. La unu am sa tc trag de urcche.... Slai-stai! Tot
nimic?
- Ba da! exclamS glasul de la Vorniceni. Iarta-ma. Uitasem. Nici Tudor
nu §tie.

3%
 - N il (i-e rugine! se indigna doctorul. Sa tracsti! Sa traili! Sa vatraiascii!
A§a da. §i tot doi. Altfel va dez.moglenesc!
Sorita Prie se Iumina.se.
- E insSrcinata?
- In sfargit da! respirS doctorul, facandu-gi cruce. Anunta-ma cand vine
Tudor.
Veni incarcat de pachcte, dar dupa ce facu de doua ori drumul, caci
ob&cdat de intalnirea cu doctorul uitase acasa loate pachctcle trimisc de
Oana, trebuind s 2 sc intoarca din drum, sa ia pachctcle gi sa porncascS din
nou, ab2tandu-se gi pe la Capsa de unde mai lu2 cate o cutie de bomboane
pentru Stancuta Brote gi Sorita Prie.
- Bine-ai venit, Tudor! Te-ai ficut coropcar? il inlampina doctorul,
nastrugnic, ca atunci tnchegat din argint viu.
Darurile bucurS, chemand chiar m omul malur, copilul. Sorita Prie,
Stancuta Brote gi sora Nuli, cu pachetele in brale - c 2 erau niulte si mari
- aveau obraz de CrSciun gi exclamalii de Anul Nou. lmprcjmuit de vesclia
lor, Tudor intra in cabinetul doctorului.
- Ce vant te-aduce? Ai vreo treaba la Bucuregli?
Tudor il niSsura ncdumeril.
- Am venit pentru examcnul medical. Aga cum mi-ai spus la plecare.
- T‘-oni spus eu? se incrcti doctorul, cercand sa-gi aminteasc2. Poate!
cedS el. Dar nu mai vad de ce! Simti ceva?
- Nu, ezita Tudor.
- Palpitatii?
-N u .
- Apflsarc?
-N u .
- Jena la respiratie?
- Nu.
- Dupa caluric cum te simti?
- N-am calaril.
- Dar ce-ai (acut?
- Am stat.
- A,sta-i! §i n-ai innebunil?
- M-am deprins! ol'ta Tudor.
- Du-te gi fa imediat un chef cu camarazii la regiment. Cant2, bea, joaca,
imbatS-te, pana ce te va ridica polilia. De-acolo sa vii la mine.
Tudor zdimbea jenat.
Doctorul il batu pcstc obraz.
- $tii ca te-ai ingragat? Oana ce spunc?
- C2-s sanStos.
- Are dreplate, omule!

397
 CA P. X X III

- E§li ingrozitor dc sanatos! MS spcrii! Ia strange-ma de mana. Tare!

Ai! se slramba doclorul. Te-ai antrenat?
- N-am lacut nimic!
- Slava Domnului! Daca tc mai $i anlrcnai sfarmai §i sanatoriul! E§li un
adeyarat lank! Ochii limpezi, rumen la fata, respiralia perfects. la s3 tc vad.
II asculta: in gluma.
- Oho! Ai plamani penlru doi! Inima?
I-o ascultS prclung cu stetoscopul.
- Fanfara militara! Pas dc defilare! Mar§ german! Impecabil!
Exclama mercu, c-un fel de sagetari de soare rasarit pe-un lac.
- Limba? Roza. Ia scoale haina. Incaltea sS te inventariez. Stomahul?
Perfect. Ficatul? Perfect. Splina? Perfect, in fata ta mcdicina se poate
sinucidc!
Cuprins de un fel dc frenezie 3 examina §i cu aparatc, in camera de
alSturi, exclamand mercu: Perfect! Impecabil! Admirabil! Extraordinar!
Minunal!
- Ie§i afarS!
- Sunt sa-na-tos?
- Scan-da-los!
- N-ani nimic?
- Nu-ti lipsestc nimic.
- Pot sS fac orice?
- Poli sS te lupti §i c-un tractor.
- S3 beau?
- Un butoi.
- Sa incalec?
- O herghelie.
- sa-
- Sa ce? Vrei un harem? Hi dau doua.
- . . . sa te sSrul?
- Poftim.
Se sarutarS.
- Doctore, schimb calcndarcle!
- Calcndarcle?
- Numai cu roj. Toale zilele sunt o singura sarbatoare cu un singur sfanl:
doctorul Muntcanu.
- Asa da. Incep sa tc-aud.
- imi dai voe s3 lelefonez?
- Nu ti-am dat voe sa faci orice?

398
 Ceru Vorniccnii. Pana sa-i capete, o dcscopcri pc Sori{a Prie. Dansa cu
ea. Apoi cu St3ncuta Brotc. Apoi cu orice sora care aparca.
- Alio, Vorniccnii.
- Doctore...
- Oncuta, eu sunt.
- Tu esti, Tudor?
- Eu. fti vorbesc de la sanatoriu. Sunt un idiot! Am picrdut patru luni
de viat5. Te rog in genunchi: bate-ma.
- T e sSruL
- Adevarat, Oncuta?
- Nu-i adevarat.
- Oncuta!
-T udor!
- Spunc-mi ceva...
- Sunt din nou...
- Adevarat?
- Adevarat.
- Oncuta! Oncuta! Da-mi ceva.
-C e ?
- Oricc. O nenorocire. Sunt prea fcricit. Am sa fac o nebunie.
- Te rog!
- Am sa inghit nucul de la fereastra la.
- Bine.
- Am sa-mi las barba.
- Asta nu.
- Fac oricc. Sunt beat. Auzi? Beat! Nu mai pot vorbi. Vrcau sa dansez.
Gol. Pe acoperisul casei dc la Vorniccni cu to|i cocoslarcii in jurul meu!
Ma vezi?
- Te-aud! —
- Ma iubesti?
- Tc iubcsc.
- Atunci inchide telefonul, ca-1 inghit.
- Nebun mai esti! exclama doctorul Munteanu.
- Viata!
- E cel mai frumos numc al nebunici.
Pe la unu, Vornicenii chcmara din nou sanatoriul, dup3 cum fusese
convenit. r-
- N-ai auzit, Oana?
- A§a e?
. - Te mai indoesti?
- Doctore, inchide telefonul!
- D e ce?
- Si eu il inghit!

399
 CAP. X X IV

De la sanatoriu pana la regiment, Tudor facu un adevaral mar$ de

infanteric. Era prea plin de via[2 ca sa mai aiba rabtlarca sa stea intr-un
taximetru, asteplimd s-ajunga. Mergea. Pe picioarele lui. Respirand din
adancul plamanilor.
TrecStorii se uilau la el ca dupa un indragostit. Zambea atat dein nouri
c3 parcS recita versuri, gandindu-sc la o fata. Dar nu se gandea la nici o
fata. Oana era in bal3ile inimii Iui regasite. Pasul militaresc spre cazarma
ritma in el pc nesimlite o convergent de aminliri militare, aducandu-i pc
buzc franturi de mar$uri. Str2lucea a trambila de paradS soarclc diminetii
de iunie.
De cum intra pc poarla legimentului, inccpand cu scntinela carc-i d2du
onorul desi era imbracal civil, i§i dadu scama ca nu plccase dc-acolo. Era
prezent in toti ociiii $i pc toatc buzcle, de la soldal pana la colonel. Apari(ia
Iui deveni murmur, purlandu-i numele din sala-n sala si din grajd in grajd,
de la infirmerie pfinS la popola.
Regimentul se pregatea...
Tudor avea un Icl de diiatare a narilor. F5cu in trcacat, la manej, o
observafie unui sergent calarc, intcipclandu-1 pe nume. Regasea mereu cate
ceva, reluandu-si continuitalea. imparfi bani pentru here §i gustari la
„oamenii lui“. Inspects dormitorul, echinamenlul cailor $i al Irupci, verifica
elasticitatea $i rezistenta talpii noului transport de cizmc. Mirosul de furajc
§i piel2 ric ii dadca tresarirca aspirants a cdui care prizcaza tabac.
Dar regimentul se pregatea. Siugcai plecarea, cum sim(i vanatoarca
cand vezi copoii nelinistiti, cu coziic in vant §i ochii spre speran(a pustilor.
AJtaceva decat razboiul: plecarea regimentului.
Parca venise la timp, un pic banuitor, ca cei care descopera pregalirile
pentru un ospa( la care poate n-ar li fost invitafi, daca nu se intampla sa
ncmereasca tocmai la randuiaia tacamurilor.
—Te iau, cu o condilie, vorbi colonelul; sa-mi aduci hartie de la doctor.
Teribil doctor! izbueni colonelul, amintinuu-si cum nu-1 lasase s2 intre la
Tudor, opunandu-i disciplina.
Dupa mulle locmeli conveni cu colonelul sit-1 concentreze peste zece
zile, dandu-i ragaz pentru antrerament si aranjarea „chcstiuni!or familiale".
Obtinu de asemeni o pSsuire a reconccntrarii camaradului Danescu si a
sergentului Buzdughina. Colonelul le acorda acecasi zi, inrnanand Iui Tudor
trei ordine de conccnlrarc.
- Domnule colonel, dar in caz de...
- LasS, ma baialule, ca le chem tdegrafic. Dear nu esti eopil sa te trag
pe sfoara!
Pleca de la regiment intocmai ca de la doctor. Slia ca aceastS con-
centrare nu-i dccat pregatire de razboi, dar nu asla II preocupa, ci cxclusiv

400
bucuria ca ceilalfi nu pleaca fara de el. Natural, un grup de tineri ofiteri il
intovara$ira. Cu ei recapitula tot ce se intamplase in timpul lipsei lui, punan-
du-ie sumedenie de intrebari, glumind cu ei, intarziind cu ei la unu-doua-
trei-patru pahare.
Abea pe la doua ajunse acasa, gala sa se scuze Tata de Alee, sa guslc
ceva §i s3 vadS de plecarea la Brasov.
In sufragerie insa, un singur tacam.
- Alec a mancat?
- Nu...
- Nu vine-acasS?
- Nu...
- Dar ce s-a intamplat? Ce-i mutra asla de inmormantare? Vilma, unde-i
Vilma?
- Eu, aid, raspunse ea zapacita.
- Atund ia spune-mi ce nu-mi spui. Hai, Vilma!
- Domnul nu e la Bucure$ti.
- Ei si? N-aveai decat sa-mi spui.
- Eh! ofla Vilma.
• —Haide, Vilma, ce-mi ascunzi?
- A venit conita...
- Malvina?!
- Da. §i...
- Hai, Vilma!
- ... si s-a mutat! suspina Vilma cu lacrimi in ochi.
- S-a mutat? Ce bazaconii? Unde s-a mutat?
- $tie Frant-
- Cheama-1 pe Frant.
Sosira.
- Unde-i conita?
- Vreti sa va due? simplifies laciturnul.
- Imcdiat.

CAP. XXV

Intunericul verde al brazilor dadea casei necunoscule o infS(i§are

provincials, c-un accent de cimitir ingrijit.
Sonerie cu maner.
O servitoare - gen actrita imbatranila in roluri de servitoare la casS
distinsa —deschise ferestruica de crista! de dupa gratiile forjate.

401
 - Doamna Malvina Danescu, enunta Tudor, mai mull afirmativ decat
interogaliv.
- S3 vad.
fnchise ferestruica si disparu, dSnd Iui Tudor pofla s-o impinteneze c-un
„trap-trap“. Reaparu dupa un adevarat anlract.
- Cine intreba?
- Tudor Ccaur Alcaz.
All antract, dupa care u§a se deschise.
- Ajteplali s3 va $terg gheteic.
- Sa nu le scot?
Indiferenla la gluma ca un gandac, i le §terse amanuntit, dandu-i im-
presia ca-1 potcoveste. Apoi inlra intr-un vestibul in care moartea sc numca:
covoare, scaune-stafii cu huse albe, candelabru de bron/. infa§urat in tifon
verde. Frica de praf §i molii era singura via[3 a accslui cavou lugubru.
Tudor mergea grabit dupa serviloarea inceata. Intr-o astfcl de cas3 §i
minutarele se miscau desigur altfel. Sui o scara acoperita cu covor prins cu
lantujel aurit si sc opri in fata unei u§i ceruile. Balu. Inlra.
Malvina devenise propria ei bunica. Slatea la fereastrS, intr-un fololiu,
cu varsta gasit3 in aceasia casa a mortei. Tudor ii saruta miina, apoi manile,
apoi o cuprinse in bratc, caci Malvina, in sfSr§it, i§i rcgasise lacrimile odal3
cu aparilia „bae{ilor“. Tudor ii aducea acest plural. O lini§ti, o a§eza in
fololiu, el ramanand pe covor, la picioarcle ei.
- $tii? sopti Malvina, fara sa-1 priveasca.
- Nu ?tiu nimic. Am gasil casa goala: oribil!
Malviria-si acoperi urechile.
- Nu vrcau sa mai stiu nimic!
- Alec?
Malvina ofla, oprindu-si cu incrctirea frun{ii - la radacina sprincenelor
- §i a bu/elor, un nou val de plans.
- La varsta Iui! Copii mari! Bunic! Rusine...
Dar schimba vorba, regretand-o pe ultima.
- Ce face Oana?
- Te-a$teapl3.
Malvina ii privi c-o licarirc intrigala in ochii uzi.
- De ce m-a^icapta?
Tudor czila o clip3. Dar nu mai era limp de pierdut. Raspunse brulal.
- Fiindca vine razboiul.
Malvina priccpu abea cu incetul cuvantul care intrase in incaperea
moarta.
- Razboiul?
- Da, Malvina. Trebue sa plcci din Bucure§ti.
- §i ceilalti? intreb3 ea timid.
- Ii aduc §i pe ei.

402
 - §i pe ei, repela ma$inal Malvina, fara s3 culczc mai mult. Si casa?
Tudor nu zambi.
- Casa ramane cu Frant $i cu servitoarele.
- Cu Vilma?
- Pe Vilma o ici la Vorniccni. Ramane bucatareasa.
-S i?
- Hai, Malvina. M3 ocup eu de loale. Mergi cu minc-acasa...
- Stai s3 ma dizmeticesc...
- Nu-i limp. Eu trebue sa ma due si la Brasov. Apropo: Undc-i Alec?
Malvina-si calca pcsle inima.
- La Predeal.
- Stii adresa?
- Asia nu.
- Hai, Malvina.
O lu3 pe sus, abea dandu-i ragaz s3 sarute niana malu§ei care filosofa,
privind-o cum se duce, catre cel din cu$c£i:
- Ai vazut, Coco?
Tudor o lasa pe Malvina acasa, daruind-o Vilmei, §i pleca de-a drcptul
la Predeal cu automobilu! lui Alec, pc care-1 rechizilionase. Intreba la un
hotel, la allul, la o pensiunc, la inca una-doua, la restaurant, la cofclarie,
cercand sa dea de urma lui Alec.
- Macstrul Danescu, avocatul, un domn bine inibracat, cu hainc gri, cu
p3r argintiu, cu monoclu, un domn care d2 baejisuri bune...
Ridicari din umcri. Auziscra de macstrul Danescu, dar nu stiau sa fie la
Predeal.
- Caul3, bade! excIamS Tudor cu voiosic.
Acrul munt'ilor 11 inviora Inca, grabindu-1 spre Qana carc-1 aslcpta tot
tn fata unor munti...

CAP. XXVI

VSzu dcodata, recunoscu §i avu o scurta czitarc. Dar imediat saluta

cored.
Nina Tomas raspunse la fcl, trecand mai departe.
Dar amandoi inloarscra capul.
Nina veni spre el.
- Bine-ai venit, Tudor.
—Bine te-am gasit, Nina.

403
 Se privir3 ochi in ochi, adanc.
- Pace noua, Tudor.
- D e ce nu?
- Te rog s3 tna ierti...
- Nina!
- S-au uitamplat multe schimbari in mine. Am murit §i am mvial.
Tudor o privea grav.
- §i eu am invial.
- §tiu. Cred ca pot spera fntr-o viata nou2.
-T «-o doresc, Nina, din toata inima.
- Nu te-a$i fi oprit, unna Nina, dac3 n-a§i §ti ce ne a$teapta. Vine
razboiul.
- Poate...
- Nu, Tudor, vine. Poate ca e mai bine pentru toti. Viata are nevoe de
moartc.
- Crcvi?
- Sunt convinsa. Numai moartea ne constrange sa fim oameni. Moarlea
e prielcna victii, nu omul.
- Si omul.
- Omul e lacom de placere. Apoi vine sa{ul, dezgustul. E bine ca ne-am
cunoscut. Am fost du$mani. Intr-o zi am putca fi prieteni. Sa dea Dumnezeu
s3 ne mai intalnim: in viata. Ramai cu bine, Tudor.
- Du-te cu bine, Nina.
li snrula mana si se desparfira.
intalnirea aceasta ncasteptatS il rascolise. Uitase de Alec.
- Nma! o strigS el, oprind-o din drum, fl &tii cumva pc socrul meu,
avocalu! Alexandru Dancseu?
Si Nina avu o clipa de ezilare.
- Da. E la Predeal.
- Cu o doamna?
- Cu un fel de doamnS.
- §tii unde sta?
- Cam la o parte, raspunse Nina, aruncand o privire spre munti, cautand
solatia unui ilinerariu explicit. N-ai sa puli nimeri singur. Tc conduc. Imi
permiti?
- Cu placere.
Porni, caiau/it de Nina.
- Ce bine ar fi fost, Tudor, daca eram fraii.
- Oare?
- Ai dreptate, reveni Nina. A§a cum a fost - si rau a fost - e bine. Ne-am
ajutat unul pc allul sa nc definim. Fratelc Tudor venea din munti Se cauta.
A gasil-o pe Nina Tomas pe banca de la Stcjai ul Chioaei. „Fat2 cu parfiim
de portocala". Probabil ca farS de tine eu n-asi fi ramas decat Nina Tomas.

404
 - O renegi?
- Nu, Tudor. Ii mulfumesc c5 m-a adus unde sunt. Dar m-am dcspartit
de ea. Cred c3 gtii ce eram?
- Ninal
- Acum putem vorbi, Frate Tudor, zambi ea privind soarcle coborat pe
crestele munjilor. Eram „vulgarSu. Cuvantul e al tSu, aspru, dar realitatea
lui e a mea. Imi pare r5u ca nu-ti pot spune —ar fi penibil - cuin am aflat
o vorba de-a ta: „Lampa din urma arde atat de dulce, ca pa§ii calca pe
tunbra inimii“.
- Eu am spus?
• -T u .
- La befie! Nu-i urSt.
- YLadevSrat, Tudor. §i tu ai luminat pentru mine, abea cand ai ramas
in urma. Numai atunci am vazut ca mergeam.pe umbra inimii. Itf mul[u-
mesc. Acum nu mai sunt singura. Sunt numai cu mine, dar sper. Ce cuvant
mare, Tudor! L-am invatat de la un var al meu, poet ca §i tine, dqr tuber-
culos. Acum sper pentru el. Poate ca intr-o zi voi spera §i pentru mine.
- Nina, nu §tii ce mare bucurie mi-ai dat! Tu §i cu mine - amandoi
deopotriva - am ucis..
- „De ce-am ucis cantecul"?
- Da, amandoi, repeta Tudor. Tu e§ti intaia femee pe care am iubit-o §i
prin care-am invatat sa cred in femee, s-o stimez. Acum voi crede din nou,
cu aceea$i putere. Nina!
Tudor se opri deodata, cu o iluminare de flacara izbuenila din adanc.
- Poate ca omul e mai bun dec3l crede!
- Am ajuns. A id, arata Nina spre o vila izolata. R3mas bun, Tudor,
spuse ca intinzandu-i mana.
Tudor o privi adanc, aducand-o de pe cel mai dcparlat holar al inimii.
- Nu a§a.
§i luandu-i capul, i-1 sSruta pe amandoi obrajii, frategte.

CAP. XXVII

- ft caut pe domnul avocat Danescu.

- Dumneavoastra sunteti domnul Tudor Ceaur Alcaz, afirma servi-
toarea.
- Eu! exclama Tudor, nevenindu-i sa creada.
• —V-agteapta. N-ati venit cu Frant?

405
 - Ba da!
Ce Dumnez^u!
- Poftili.
- Uf! Bine c-ai venit, Tudor! exclama Alec, luandu-l in brate.
- Cum? fnlr-adevar m-asteptai?
- Sigur. Nu ti-a lelcfonat Oana?
- Oana!
Ii jucau minple-n cap.
- Oana, st5rui Alec. Am vorbit cu ea azi dimineata la Vorniceni. Mi-a
spus c5 esti la Bucuresti: xanatos. Felicitari! fl sarula Alec incS o data.
Atunci am rugat-o pc Oana sa-ti comunice la Bucuresti iclefonic s5 nu tc
mai duci cu trenul la Brasov, ci sa vii cu Fran!.
- §tiai $i de Brasov?
- Sigur.
- De unde?
- Tot de la Oana. Ea mi-a spus ca te duci §i la Brasov. Dar ce-i cu line?
Nu sliai? N-ai vorbit cu Oana?
- D e unde!
- Atunci cu ce-ai venit aici?
- Cu Fran!.
- Atunci eu nu mai inteleg nimic. Cine tf-a spus ca-s la Predeal?
Tudor zambi.
- Malvina.
- Stie Malvina?
- §tie Malvina.
- O-ho-hoo! Atunci se schimba treaba! oft3 Alee.
- Nu-nu-nu! Fii linistil. Ceva lacrimi, dar am limpezit lucrurile. Malvina
pleaca fmpreuna cu mine la Vorniceni.
- §i eu?
- O gasesti acolo. V-adun pe toil: porunca de la Oana.
- Serios?
- Foarte serios. Nu ti-a spus Oana?
- Nimic. Mi-a pomenit numai c-ai sa-mi comunici ceva care nu poate fi
spus la telefon. Ce?
- Razboiul.
-N u !
- Bate la usa.
- Rusii?
- Da-da...
- Om vedea, amana Alec. Spune-mi un lucru: de undc-a aflat Malvina?
- Asta nu $tiu! Am gSsit-o plecata la matusa ei: se mutase, dupa expresia
Vilmei.
- Ai-ia-ia! Melodrama in loata regula!

406
 - Alec! il dojeni Tudor, afcctuos.
- Da, ma baiatule, ai dreptate. Sunl rcalmente atasat dc Malvina, dar
am oroare de ridicol. Nici ea, nici cu nu mai avem varsta melodramelor. Ce
Dumnezcu! Suntem bunici! Apropo, ard dc nerabdarc s-o vad pe Oncu{a.
Am auzil - prctinde Oana - ca are ochii ci. $lii ca inccpc sa-mi fic dragii
nepoata. N-agi fi crezut sa ma intereseze un pachct de carne! Mulle surprize
mai sunt in noi! Se vede ca imbatranese!
- Vrci sa plccam, Alee?
- Pai sigur. Doar de asta am umplut o scrumelnita astcplandu-te.
- M3 rog, Alec, indrazni Tudor, egli singur?
Alec zambi malilios.
- Rcspira... Respira adanc. Mai adanc. Nu simli nimic?
- Vai, Alee! se b3tu Tudor cu palma pcstc obraz. Tu gi parfum de
tuberoze! Trasncgte!
Alec radea cu hohote, ca un licean.
- Trasnegte! Intr-adcvar! E parfumul pc care-1 respir de cand am venil
la Predeal! lertate mi-s toate pacatcle! Numai bine pana la Prcdcal fti
istorisesc. Iarta-ma, egli ginerclc meu, dar e pacat sa pier/j o intamplare ta
asta.

CAP. XXVIII

S-aprindeau stelele de-asupra munlilor.

Bun ramas, Nina Tomag...
Alaturi de Alec - patchouly, aroma dc tigara cnglczcasca - interiorul
automobilului parca un fragment dc club cu fotolii dc piclc.
Numai faruriie gi muntii aduccau aminte gi de allele.
- Sa-ti povestese mtamplarca mca. Mi sc imbolnavcgle daclilografa,
Lucica. E inlocuila de-o prietena dc-a ci. O fata „angclica“. Inalt'ime, ten,
ochi, gene, mani, Madona curala. Eu, deprins cu alt gen de femei, faesubit,
la varsta mea, o criza dc idilism adolescent. Intr-o scara, dupa o amiaza dc
memorii gi rezumate dc concluzii, o ivit la Capsa. Champagne aidant, ajun-
gem cu taximetrul undeva pe la gosca. Imi vine sa fac un tur de vals cu
Madona. Accepla. Dansam. Ne lovim dc un copac, cadcm unul in bratele
ccluilalt, gi nc sarutam substantial. Bine! Treaca gi asta. Conducand-o in
orag o intreb dc adresa. Imi raspunde: La Mandravcla.
Tudor zambi.
§i Alec, trecandu-gi batista peste buzc.

407
 Are farmec, ticalosul! gandi Tudor, vazandu-l cat ramane de sprinten
in pacat.
- Am intelcs, coroborand subit numcle cartierului cu alte observalii si
intuitii. Uitasem sa-{! spun c3 masa de la Capsa a fost un record de vir-
tuozitate. Am vorbit aslfcl si atata meal Madona a fost conslransa sa tac5.
Salvascm Madona. Dupa revclajia Mandravclci insa, am realizat un al
doilea record, dcpasindu-1 pe cel dinlai. O-ntrcb a doua zi cc ganduri are.
Imi spune - cu ochi de Madona - ca ar pleca la Brasov la o prielena.
Gar.desc: bravo! Dar spun: Hai s3 plccam impreuna la Predeal. Ea: „cu
trenul?“ Eu: „cu automobilul!" Ea: ah! Eu, in mine: vai! Q-ntreb cum o
cheama. Angela Ionescu. Ai priceput, amice Tudor. §i eu. Totu$i am plecal
cu Angela loncscu la Predeal. La Bucurcsti mil spunca Maestre. La Ploesti:
nene Alccule. La Sinaia: Alecuiule. lar la Predeal: Micule! Totusi am intrat
la pensiunea unde m-ai gasit. Ramanem singuri: cu muntii in fata. Ea, eu.
imi spune: Nu te faci mai lejer? Devin tacut 51 raman la fereastr3. Ea se
face mai lejera. §i dcodata simt catastrofa. Se pulveriza la subliori cu
parfum de tuberoz^: csenla dc la droghistul cartierului. Vine langa mine.
Ma ia de gat. Ma priveste landru, incliide ochii §i incepe sa cante: tot cu
esenta de luberoze. Ah, Tudor! „Violtlc peniru fete". Asia era o aluzie
muzicala la violetele de pe biroul meu. Si canta, si canta si canta: in bralele
mele. Mancam. „Nu servesti": insinuant si vamp. Dupa desert r3mSnc cu
scobitoarea in gur3. Cum ar spune Jules Rcnard: „comme encore Ii6e. par
le souvenir". Vine $i noaptca. Ma fac lejer, cu un nod in gat si altul in
slomah: gen anghina pectorala. O aud dezbracandu-se; canta mercu cu
aluzii. Ma cheama. Vin. Dar bat toate recordurile de pana alunci: noapte
intreaga simulcz o violcnta criza de anghina pectorala, renuntand $i la tigari.
Fantastic! Inainte de-a adormi ce crezi ca mi-a spus?
- Hodorogule!
- Nu. Mai subtil. Mi-a spus: Michant!
- Piina de neprevazut!
- Cum crezi ca mi-am petrecut saptamana dc miere?
- Cautand solutia evad3rii.
- §i asta. Dar fund bolnav in fiecare seara de altaceva: ba fical, ba
rinichi, ba criza de inima. O pasti-sam pe biata Malvina, ca sa-mi apar
virtulea. §i nu plccam. Ma gandeam: ce cadou sa-i ofer? Un plic cu banc-
note? O blana? Biata Angela Ionescu! Era mortifleata! Mi-a lacul aluzii
succcsive la sinucidcre si la un aulomobil: vazuse unul nu stiu cum ia
domnisoara nu stiu care. Nu m-am pulul impiedica sa nu-i atrag atenlia c3
automobilul poate fi rechizitionat.
- M 6chant!
- Dar la urma urmci, m3 gandeam, trebue sa m3 pedepsesc Ge $i c-un
aulomobil. Cand colo, ieri dimineata, dupa o noapte petrecuta cu pungi de

408
ghiata, ia-o pe Angela dc unde nu-i! Uilasem sa-tf spun c3 la inccpulul
crizei m-a privit diabolic.
- Plecase de buna voe.
- C-un lanSr! zambi bunicul Onculei.
- C-un tip, rectifica Tudor.
- §i iatS cum, conchise Alee, am ramas pur, cu parfum de luberoza, a
I’oeil!

CAP. XXIX

Sufragcria cu portretelc familiei Alcaz I§i recapatase de cateva zilc

sonoritalca de zile mari. Venira pe rand Tudor cu Malvina, apoi Petrus cu
Minina $i Oncuta, aduji in automobil dc bunicul dc la Bucure$ti. Bunica
de la Vorniceni il primi lara de nici un cuvanl. AJec aslcpta cu resemnare
ceasul rSfuelii. II vestira stelele, caci pana dupa mas3, Alec, deprins cu
recordurile, il realize §i pe acela de-a nu ramane o clipa cu Malvina intre
patru ochi. Ba Oana, ba mo$ia, ba livada, ba Oncuta: instalata cu parinjii
ei in casa lui Coca Dudu$. Abca ceasul culcarii ii adunu in aceiasi odac.
Alec sc a$cza pe pervazul ferestrei dcschisc, fumand, lasand-o pe Mal­
vina s3 se dezbrace. Din fundul odiiii Malvina il urmarca prin oglinda la
care se pieptana. A§a cum stalea de profil $i cu genunchii adusi spre guni,
pe scandura aerianS a pervazului, Alec pSrea un adevarat licean cu par alb.
Dupa ce-$i ispravi pieptanatul, Malvina veni incet spre Alec, sufland in
lampa, lasand numai noaptea de vara. Auzind-o ca sc apropie, Alec azvarli
tigara care luci o clipa printre stele $i picri. Venca de-afara unda cea dinLai
a trandafirilor Domni{ei: Domnita Oana, caci cealalla nu mai avea tran-
dafiri decat pe mormant $i in portrctcle ramase. S-auzeau greeri. Mai de
departe se bulbuca patimas oracaitul bro&stclor.
Malvina puse mana pe umarul lui Alec $i nu spuse nimic. Apoi, intr-un
tarziu:
- S3 nu rScesti. E racoare la munte.
Alec i$i ridica gulerul surtucului.
- Oana e din nou insarcinata.
Alec tresari, intorcandu-se spre Malvina.
- Biata feti{a! Ea ce spune?
- Se bucura. Oana s-a schimbal. Sc ocupa singura de inosie, dc gos-
podlrie.
- Da, am vazut. Extraordinara-i fetila noastra!

409
 - A noastra, Alec?
A lec o masura interogaliv, ridicand sprincenele.
- Oare am stiut noi s3 fim parinti? urma Malvina.
- Am avut copii buni, se strecurS Alec.
- A§a sunt ei. Dar nu c mcritul noslru. Noi ne-am jucat tare mull! ofla
Malvina.
- Am tr5it, rectifies Alec.
- Pentru noi, ad3ug3 Malvina.
Alec ridicS din umeri; mana Malvinei, ramasa pc umarul lui, simti.
- Copiii no§tri au crescul singuri.
- In casa noastra, subt ochii no^lri.
- Subt ochii no§lri? transforma Malvina afirmapa in intrebare.
- Crcd ca da. li (in minte din leagan.
- Acum. Oar atunci abca te uilai la ci... $i eu la fel.
- §i tu?
- Vezi, Alec, nici n-ai b3gal de seamS!
- Da. Pentru mine copiii mici crau un zgomot pc carc-1 evitam. Dar tu!
- Nici eu nu prea bagasem de seama c3 sunt mama.
- Ai devenit.
- Ne in$elam amandoi. Nu §liam nimic despre copiii nostri. Cand ain
observat c3-s frumo§i, am vrut s5 fie §i clcganli. I-am imbracat. §i tu $i eu
5tim s3 ne imbrac3m. Atata le-am transmis.
- $i afecliunea noastra pentru ei?
- Afecfiunea noastra, da. Pentru ei? Cu cc le-am dovedit-o?
- Rasf3(3ndu-i, dandu-le tot ce le fScea plScere, crutandu-i de griji,
(Scandu-i sa traiasca fcricifi...
- Crezi? (
- Sunt convins.
- Te-ngeli.
- E§ti amara, Malvina?
- Deloc. In ultimclc zile m-am gandil: adica am inccrcat. Gandul c
altSceva decal valsui. Am inccrcat...

- Ip spun, Alec. Nu-li ascund nimic. Oana nu era fcricita la noi.

- Vorbe!
- Ea mi-a spus. M-a va/ut... ostenila, $i a vorbil cu mine serios. Mi-a
spus ca a fost la un pas de sinucidcre.
- Malvina!
- Vezi, Alec! Nici unul dintre noi n-a banuit nimic.
- §i ce-avea?
- Si cu am inlrebal-o la fel, crczand c-a avut o dragoste nenoroeil5. Sl*i
ce mi-a raspuns? „N-aveam nimic“. Nimic care s-o lege dc viala.
- Noi nu?

410
 - Noi, Alec, traiam in cas5 cu Oana, dar viata ei ne era str5ina. Signr ca
ne iubea, dar asta nu-i umplca viata.
- Draga Malvina, toale fetele asteapta dragoslea.
- Oana nu mai a§tepta nimic. Era dezgustata dc toate, fara sa ft trait,
vazandu-i numai pe ccilaltf. Mi-a Lstorisit o sccna mgrozitoare din Dos-
toiewschi. Un calugar tanar, care veghea/a trupul Starctului de curand
mort, in care vede un Slant. $ijn limpul veghii simle ca Starelul incepc sa
miroase. Asta mi-a spus Oana. In casa noaslr3, in viata noastra, asta sim|ca.
- E ingrozilor! Biata fetila! §i astazi?
- AstSzi e fericita, dar altfel decat crcdeam. Oana e un otn, Alec, nu o
papu§5. §i de cand e casatorita cu Tudor s-a framantal.
- U iube$te. De asta sunt convins.
- fl adorS. EI, la fel. Tocmai de asta s-a fnSmantat.
- Nu priccp!
- N id eu n-am priceput usor. I-am spus. Mi-a aratat ca atata vreme cat
s-a marginit sa-1 adore pe Tudor $i sa fic adorala, n-a intelcs ce inseamnS
sa fli mama §i ca abea dupa ce $i-a pierdut copiii a aflat. E ciudat, Alec,
nu? sa invefi de la copilul tau ce inseamna sa fii mama! Am plans. Oana
m-a sarutat si mi-a spus ca lacrimiie sunt mai bune uneori decal vesclia care
„imbata numai", pe dind lacrimiie hrancsc. Transformarca Oanei vine din-
launtru. A priceput lucruri care noua ne scupS.
- Bietii copii! ofta Alec. Ce-i asteapla? Acu§i se vor desparti...
- l§i cunoaste suferinta. §tie ca vine razboiul. Stie c3 se va desparti de
Tudor. Nu-si ascunde nimic. §i totu§i e impacata.
- Nu se poate!
- Exclamam la fel, Alec. Noi doi suntem dinlr-aka vreme. Amandoi am
crezut c3 §i copiii nostri vor cauta in viata numai placcrea. Cfici sa fim
drepti, Alec, noi mai mult decat placcrea n-am caulat. §i acuma, cand avem
parul alb, era cat pe ce sa ne desparlim pentru suferinlS...
Alec aprinsc o tigarS. Glasul Malvinei era cgal, ca si pondcrea manii ci
pe umarul lui.
- ... Ei, conlinua Malvina, au intelcs foartc repede c3 placcrea nu e
„hrana“, cum spune Oana. §i au cSutat altaceva.
- Ce-au gasil?
- fli spun vorbele Oanei: „Moartea c mereu alaluri de viata. Trebue sa
rSmai drept in fata lor". Ea are o vorba dc la Tudor.
- §tiu: DreaptS, Oana!
- Spune c-a invatat sa fie dreapta.
- Biata fetita!
- Nu, Alec. Bietii de noi! Noi suntem mai slabi decat ci. fn fata
razboiului care vine - oh! ce oroare! - noi inchidcm ochii; Oana il privesle
in fata.
- §i nu-i ingrozita?

411
 - Nu $liu ce-o G m inima ei. Dar mi-a spus lini$tit: „Tudor are sa lupte.
Am sa ma rog pentru el la SchiL Eu am sa lupt pentru copilul nostru. Vom
fi alaturi orice s-ar intampla“.
- Nu pricep!
- Nici eu. Dar ii admir. §i nu sunt vorbe.
Gandeste-te numai: au trecut prin cutremur, era sa-I piarda pe Tudor,
§i-a pierdut copiii, vine razboiul. Oana a devenit tare.
Alee plangca cu fata intoarsa spre stele.
Mana Malvinei ii acoperi obrazul.
Veneau unde proaspete dinspre trandafiri.
- Alec, oare n-a sunat ceasul sa imbatranim si noi? Suntem bunici, Alec!

CAP. XXX

Capitanu! de rezervS Alexandru D5nescu pleca cel dintai, chemat cu

ordin telegrafic la Bucuregti.
Apoi veni o alta telcgramS: pentru sublocotenentii Alcaz $i Danescu $i
sergentul BuzdughinS.
LSzile de campanie erau gata mai demult. Nu ramanea decat despar-
tire a. Fiecare igi petrecu ultima noapte de pace la el: Tudor cu Oana, Petrus
cu Miruna si Oncuta, Buzdughina in sat.
Andronic ramase in clacul Domnitei. Toata noaptea trandafirii vazura
lampa ei arzand.
Dimineata luara cu tolii ceaiul in sufrageria cu pSretii acoperiti de
portretele neamului Alcaz. Acolo totul devenea solemn, dar mai ales lace-
rea, in vechime de zid boltit gi subt priviri de sus.
Dupa ceai, Andronic il pofti pe Tudor in etacul Domnitei, unde lampa
ardca inca. fnalt cat si Tudor, dar cu par si barba alba, Andronic u puse
manile pe umeri.
- Draga baiatulc, toti ne-am adunat aid: stramosii lai gi mama ta. In
numele lor ma invrcdnicesc sa-ti spun: Du-te cu Dumnezeu si lupta pentru
tara ta, pentru neamul lau, pentru cinslea noastrS. Fii binecuvantat.
II s3rut3 pe frunte, il insnti pana la u§a, o inchise dupa el, gi ramase din
nou in genunchi la icoana intru care plecase cel din urma Alcaz.
Oana era mai alba ca de obicei: inlr-alata incat amintea lumina mai mull
decat via(a.

412
 D c la fereastra dcschisS a C. D.-ului, Miruna rididi in bralc spre Pel m.'j
pc Oncuta cea cu ochi alba$tri. Ea nu $tia. A fost odata ca niciodata o
dimineatS $i a fost odata ca niciodata un tata...
Cerul era albastru, muntii, mari. S-auzcau talangi in dimincafa limpede.
Cerdacul era plin: barbati, fete $i femei, cu ochii la Tudor Ccaur Alcaz.
Niciodata Tudor nu fusese atat de frumos, Parca se pregatea din via [a
pentru zidul.cu portretele slrSbunilor. Zainbca cu bunalate tuturora, luan-
du-$i bun ramas. Oana il ducea panli la gara. In dreptul schitului opri
trasura, rugandu-1 pe Tudor s-o insoicasca pan a „sus“.
§i schitul $i cimitirui tot sus erau.
Dintai se oprira la mormantul Doinnilei. Statura cu capetele plccate
langa trandafirii mamei din paniant. Apoi intrara in biscrica. Oana aprinse
doua lumanSri la icoana Maicii Domnului. Ingenunchiara alaturi, inchi-
nandu-se in gand, cu fruntile plecate.
Acolo, in casa lui Dumnezeu, sufletul Oanei i§i lua ramas bun de la
Tudor.
La garS il saruta pe frunte, ii sarula ochii, facu senmul crucii asupra lui,
asupra lui Petrus si a lui Buzdughina, $i se intoar.se la Vomiceni, suflata cu
argint.

*
* *

Incepura alte zile.

Inainte de-a da in aur graul, satul se go!i. RSmaneau numai femeile,
copiii si mosnegii. §i cocostarcii care-si lacusera cuib ca-n fistccare an pe
satul dinspre munti, acoperindu-I cu semnele lor albe.
Tara barbatilor curgea spre apa Prutului, dclaolalta cu ostile cu ochi
albastri.
Plutcau pulberi pe toate drumuriie: ochii taranii se deschideau, privind.
Apoi incepura dopotele, dand vesle tuturor.
§i curtca ?i satul sc adunara la biscricS, invecinandu-sc.
Preotul Ilarion Voda, cu mare balraneta lui, deschise cartile sfmte,
aducand intre oamcni vorbele tainei.
To(i erau in gcnunchi: cei din sat ca $i cei de la curte.
Soarclc ardea cu toata cununa razelor in albastrimea ccrului.
Ardcau $i lumanarile in dimineata zilei, amintind vazuiui dc alte lumini.
Multe feinei venisera cu broboade negre, aducand inc3 de-acasa lacri-
ma. DupS ce sc isprSvi slujba, ramanand numai in de elc, se pomira una
dupa alta la mare plans.
Cei de la curte plecau in frunte cu Domnila si cu Andronic. Numai
Tudor Conaselu auzind ca-i bocel ca de-nmormantare, sc despnnsc,

413
ramanand in urma, §i vcni meet, cu umbra Iui de gradinar. Se opri langa
femei, i§i sculura lulcaua §i vorbi aslfcl:
- Mai femei, vcdeli voi plopul...
Turn viu, cu ascutimi de lance.
—... Plopul aisla o lepadat cl multa frunza m fiecarc toamna. §-a§a numai
s-o-nvrednicit sa-ntreaca si biserica. lar cu va zic: Are sa moara Gheorghc,
Ion, Florea, Costache, Vasile §i mulli altii, Duinnezcu sa-i ierte, cat frunza.
Si neamul are sa creased tot mai sus In ccrul lui Duninezcu.
 C U P R IN S U L

I n im a ........................................................................................................ 5
Partea a doua
Florile d a l b e ............................................................................................ 51
Partea a treia
G a lo p u l......................... s ......................................................................... 87
Partea a patra
Sora lui P e tr u s ......................................................................................... 119
Partea a cincea
Fratele O anei............................................................................................ 151
Partea a §asea
I n im a ........................................................................................................ 185

F r u n z S ...................................................................................................... 211
Partea a doua
Umbra in im ii............................................................................................ 287
Partea a treia
P lo p u l........................................................................................................ 357
 CAPODOPERE
ANULUI
ROMANESC
IAf>--------

Au apirut:
1. Baltagul- M ih ail S adoveanu
2. Ciulinii BSrSganuiui • Codin - P anait Istrati
3. Romanul Com2ne§tenilor- D uiliu Z am firescu
4. Ceniupustiu • Aur, mSrire §i amor- M ihai E m inescu
5. Frafii Jderi - M ihail S adoveanu
6. Tbalassa - A l. M acedonski
7. Groapa - E ugen B arbu
8. Ciocoii vecbi §i noi - N icolae F ilim on
9. Manoil •Elena- D im itrie B olinlineanu
10. Mara - lo a n Slavici
11. Zodia Canceruluisau Vremea DucSl-VodS- M ih ail S adoveanu
12. Eurvpolis - Jean B ail
13. Papucii lui Mahmud- G ala G al action
14. Maidanul cu dragoste - G . M . Z am firescu
15. Zilcle $i nopplc unui student intarziat - G ib. L M ihSescu
16. Craiide Curtea Veche - M aieiu C aragiale
17. Starch de veac in Bucurcfti - Io n M arin Sadoveanu
18. Jocul cu moartea - Z ah a ria S tancu
19. Carlton - C e z a r Petrescu
20. Ursita - B . P. H asdeu
21. Dragomima - V ic to r E ftim iu
22. Princepele- E ugen B arbu
23. Fecioarele despletite • H ortensia P apadal-B engescu
24. Concert din muzicS de Bach - H ortensia P apadal-B engescu
25. tngervl a strigat - F3nu§ N eagu
26. Drumul ascuns - H o rten sia P apadal-B engescu
27. Ion - L iviu R ebreanu
28. PSdurea spSnzurafilor - L iviu R ebreanu
29. Adam §i Eva - L iviu R ebreanu
30. Mice • BSISuca - E ugen L ovinescu
31. Inimi cicacrizate • IncamplSri in irealitatea imediatS - M ax B lecher
32. Adela - G arab ei Ibr&ileanu
33. Rusoaica - G ib. I. M ihSescu
34. Omoarte care nu do vedette nimic •Ioana - A nton H olban
35. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de rSzboi- C am il Petrescu
3 6. Moromefii (2 vol.)- M arin P reda
37. tntunecare - C ezar P etrescu
38. Zabei Orbul- V asile V oiculescu
39. Enigma Otiliei- G . C&linescu
4 0 . Moartea fratcluimcu- G . M . V lSdcscu
41. Prins- P etru Popcscu

Lector: S ilv ia M unteanu

T iparul ex e c u ta t la “ P olsib” S.A. Sibiu
ROMANIA
 CAPODOPERE
ALE
ROMANULUI
ROMANESC

lONEL
TEODOREANU
(1897-1954)

Copiii ]i amintinl: din copillrie alcltnesc subiUn^i cea

mai de pnej • Literalur-ii donmului food Tcodoreanu. Dc
la UlijM oopiliriei 51 dc la trilcgii M edcJenilor pin t la
uhimul duroiule roman, aceat Tixlor CaiurA/cJU , de al
d r u i ultira volum tocmai lulm cunoqtinlA, tot c* c mai
buu, mai cmojicnanl, sub raportul umanului }i mai izbu-
tit este aocla al expres iel artistic*, tfi trage funja |i vliga
din fantlaa inepuizabili 51 dm Uvorul de gcneroasl apt
vie a aduoeriior aminte. Uric, In toatl structure tempera-
mcnruiui alu acriituncesc | i apliclndu-se unei malerii,
predeatinat Uric*. cum este aceea a coptllnel. dl. Iooel
Tcodcrcauu a izbotit totuft oricJt ar pkrva de paradoxal
s i freeze cea m ai b o g a tl galerie de individualitAli
liliputaoe din d i e poaedl Utrratura noastrft.
P e rp e a iic lu a

B in toatl opera lui un amettec de triste{e |i de giuml.

Noatalgia und fnuse tji inxiU unci observa^U ae Intllnesc
U Gecane pas. B o foarte izbulitl imagine a coplllriel fi
a adole»cen$ei. «i - In ace lap I imp • un aspect al tntirgii
literal uri c u e ne-a venit cu prisoainii din Moldova.
M ircea Bllade

editura
"• Q
ISBN V__ /
ra m a rVd. 1 + II = 11 760 + 240 ' a = 12 000 let
ARCCA Com 4510161126 BCR, Filiala Sccl. I, Bucurejli
973-9223-15-X