IONELTEODOQEANU

TUDOR
CEAURAICAZ
Coca Dudus
Drumul magic
CAPODOPERE
ALF
ROUAHULUI
h o hAhesc
Colectfe initiate si coordonatS dc Ion Marinescu
Coperta colectfei si grafica: Done Stan
 Ionel Teodoreanu

Tudor Ceaur Alcaz

Tetralogie

Coca Dudu§

Drumul magic
PrefatS, repere biografice $i bibliografie
de
VALERIU RAPEANU

EDITURA 100 + 1 GRAMAR

Bucure$ti 1996
Tcxtul romanului es.tc rcprodus dupS edijiilc princeps apSruti, fn online cronologica:
Coca Duduj, Edilura Canea RomSncascJ, Bucure$ti, 1940
Dnirruil magic, Editura Cartea RomSneasci, Bucure$ti, 1941
Inima, Editura Cartea RomSneascS, Bucurejti, 1942
FrumS, Editura Cartea RomSneascS, Bucure$ti, 1943

© Editura 100 + l Gramar, 19%

ISBN 973-9223-15-x
 PREFAT A

Cand primui volum al acestui ciclu apSrea - §i anume octorabrie 1940

- lonel Teodoreanu Implinise palruzeci §i Irei de ani §i avea tn urma sa o
produclie romanescS desf5$uratS Tntr-un rilm 1 inlrecut doar de Cezar
Pelrescu §i se bucura de o cota de popularitate cum numai acela^i confrate
mai cunojlea. Nici accidentc de parcurs, nici eclipse par(iale. nici
prccipitSri In prSpaslia indil'eren{ei publice nu umbriserS ceea ce
statomicise La Mccleleni. romanul care TmpreunS cu Iniuncvarc fuseserS
cele douS mari succese ale literaturii tn dcceniul al treilea al secolului
nostru TmpSmantenind aceastS noliune Tn istoria car{ii romanc§ti.
Diagrama popularitapi lui lonel Teodoreanu se desfS§ura dupa o schemS
practic matematicS: fiecare'nou succes rechema Tn mcmoria colectivS
cartea dinainte. creand o stare de a^teptare febrilS penlru cea urmaloare.
Ceea cc - ca de obicei - najte dacS nu o rcacpe inversa, cel pujiu una de
suspiciune din parlea criticii2 nelini§tita cS opiniile ei negative nu sunt
urmate de cititori. DimpotrivS Tntrebarile §i rezervcle ei nu au zdruncinat
creditul acordat unei opere temeinic stalomicitS Tn con§liinla celor ce
fuseserS contemporani aparipei ciclului La Alcdelcni $i nici n-au creat o

1 - Din 1923 earn! apare prinia sa carte UU[a copilariei 51 pana tn 1940. lonel Teodoreanu
pub] lease treispre/.ece titluri dimre care La M cddcni in trei volume $i alie irei (Fata din
Z/alaust. Oolia. Area lui Floe) in doua volume. Niciunul din cclc treisprezece titluri nu
rimasese la prima edipc In anul 1940 apar la o distanja mici de limp Tudor Ccaur Alcaz
primui volum $i doua luni dupa accca - in decembnc • Cc a v&zut flic PanifoarS roman
tnchciai "vineri 22 noiembrie 1940". lid repl acesta era aja cum observa Perpcssicius: "un
epilog de proportiile unui consistent episod al romanului Private Baba" apSrul fn 1939.
2 - l.e va riposta crilicul care a jucat un rol dccisiv in caricra scriilorului. G. IbrSileanu
scriind anicolul: "D tonel Teodoreanu 51 recenz.en\ii modernijti" in care spunc. printre
allele: "In ura lor urata, au ajuns sS insulte nu numai pe d Teodoreanu, ci $i pe cetitorii lui.
Unul. recunoscand ca publicul romanesc e cu d. Teodoreanu. s-a apucat sa injure publicul pe
catcgorii" iarticolul apanit in "Viaia Romancasca. nr. 2. 192s in G. Ibraileanu, Opcrc.
Editura Minerva. 1976, p. 407-410).

I
 stare de suspiciune noilor “rSnduri” de cititori care - de obicei - nu
ratifies entuzia^ti oppunile celor dinaintea lor. Or, in cazul Iui Ionel
Teodoreanu, timp de douSzeci §i cinci de ani dacS luSm ca repere anul
1923 aparipa volumului in casa bunicilor $i 1948 a romanului ZdruiS $J
PubS entuziasmul public fa(& de opera lui nu a cunoscut discontinuitSp
totdeauna stabilindu-se un raport favorabil scriitorului. intre descoperirea,
§i redescoperirea operei. SS adSugSm ca un element care in orice caz nu
poate fi neglijat $i faptul cS din acest sfert de veac doar cel mult
optsprezece ani s-au dovedit a fi ani fa§ti pentru reccptarca literaturii. §i
aceasta deoarcce din 1940, anul aparipei romanului Tudor Ceaur A k a z
Romania avea sS cunoascS toate seismele imaginabile, de la cele naturale
(cutremur, seceta), panS la cele sociale §i politice, sS participe patru ani la
un rSzboi mondial. sS schimbe direepile de guvemare de la extrema
dreaptS la extrema stangS.
Pe tot acest fond soeial rSscolit cum istoria Romaniei nu mai
cunoscusc pSnS atunci Ionel Teodoreanu T§i continua cu frenezie opera
unind temele tradiponalc ale scrisului sSu cu "intoarceri in timp”.
rSsfrSngand in maniera sa specifics unele din evenimentele amintite,
continuand investigapile in sufletul bSrbatului matur sau dand imaginea
batranepi care macinS trupurile §i dcsfigureazS via{a in mocirla neputinjei
§i a bolii. Iar publicul atat de solicital in direepi contrarii universului sSu
ll urmSrea cu acela§i entuziasm vSzand parcS in romanele lui expresia
unei lumi care dispSrea sub loviturile istoriei.
Aceasta din punct de vedere a ceea ce am putea numi imprejurSrile
exterioare ale desSvar§irii operei pana la anul fatidic 1948 cand nimic
n-avea sS mai fie ca inainte, ultimul roman tipSrit al lui Ionel Teodoreanu
ZdrulS-§i PuhM fund in fond nu numai cea din urmS creape a sa antumS
dar §i un adevSrat epitaf al literaturii dintre cele douS rSzboaie mondiale.
Din punct de vedere al receptSrii entice, in a doua parte a viepi sale
tacerile erau mai acuzate, rezervele mai sublimate decat la inccput. Nu
trebuie sS rSmanem cu ideea falsS a unui front compact a] negapei in fapi
creapei sale. La rarefierea cronicilor care intSmpinau aparipa romanelor
lui un cuvant deloc neglijabil 1-au avut $i imprejurSrile specifice de dupS
1940 pc care le-am amintit mai sus. Dar oricate rezerve s-au formula!
asupra stilului sSu devenit manierS, asupra modalitSpIor artistice care nu
cuno§teau o reinnoire substanpalS, asupra inlSnpiirilor conflictuale care
nu ie$cau din cateva mStci, asupra valorilor etice care nu trcceau dincolo
de orizonturile spirituale ale unei lumi patriarhale moldovenejti cunoscute
- §i iubite - in copilSria, adolescenja §i tinere{ea sa. Iiteratura lui Ionel
n
Teodoreanu rcprezenta o direqie estcticS $i psihoIogicS ineditS, un fapt
creator de noutatc §i sintezS. De la lumea copilSriei al cSrui rapsod
necontestat a fost situandu-se In linia glorioasS a lui Ion CreangS,
Delavrancea. Garleanu, dar intr-o manierS literara §i tntr-o perspective
psihologica ce era numai a lui, panS la celSlalt “hotar nestatomic” specific
varstei mature cand bSrbatul cautS cu obstinate sS opreascS alunecarea pe
povami$ul ce duce cStre bStraneje cSutand s i retnvie - nu odatS ridicol -
tinercjea pierdutS pentru totdeauna - iatS numai cateva din “situa^He”
cSrora romanele sale le-au dat vialS.
O Iume purS, diafanS chiar, dar $i impura, o lume in care nu o data
subcon§tientul chiar §i in forme reziduale e mai putemic decat conjtientul,
o lume reinviatS de multe on prin cele mai neinseranate detalii ale viejii
cotidiene dar §i o lume a “fantasticului monstruos" cum o numea G.
CSlinescu.
Creapa lui Ionel Teodoreanu nu reprezinlS un fenomen para sau infra
literar. un produs de consum, o curiozitate paralelS cu valoarea esteticS ci
una din expresiile artistice care a imbogSjit proza romaneascS, §i a
statomicit o modalitate de expresie, a integral o lume §i o varstS in via(a
literaturii noastre. Crea{ia lui este irepetabilS, stilul sau nu poate fi imitat
iar atunci cand s-a tncercat nu a produs decat pastime.
De accea un critic care nu a manifestat in cronicile sale indulgen(a fajfi
de scrisul lui Ionel Teodoreanu, §i 1-am numit pe G. Caiinescu, avea sS
inceapS capitolul din “Istoria literaturii romanc” dedicat scriitorului cu
aceastS caracterizare de care nu se poate face abstracpe ori de cSte ori
vorbim nu numai despre opera dar §i chiar despre o carte a sa: “Chiar de
la intaiul volum Uli[a copilSriei\ Ionel Teodoreanu (n. Ia§i 1897 - m. 3
februarie 1954) apare ca un scriilor original in posesia deplinS a formulei.
DacS, exterior, aceastS literature liricS $i imagisticS. trSind exclusiv din
evocarea varstei infantile, duce in chip vadil la Jules Renard, la [D.J
Anghel $i la Delavrancea ea remane foarte personals prin tinere{ea ei
autenticS, prin extraordinara memorie a copil&riei. fntr-un soi de poeme In
prozS §i de insemnSri, cam vaporoase §i dezordonate, dar nu mai pu{in
suave, autorul reconstruie§te in ton idilic acea varstS a exuberanjei pe care
adultu] o uilS de obicei u§or. Cu tot aspectul lor liric, poemcle prezintS
interes psihologic, tocmai prin puterea de a fixa o experience pe care to(i o
pierd. VoluptSjile §i melancoliile crcjterii, inoccnjele camale, tulburerilc
ivirii unci viep sufletc$ti mai complexe, in general faza de neiemurit fizic
§i psihic, acestea sunt temele statomice”. Litcratura lui Ionel Teodoreanu
nu-l va ISsa indiferent nici pe N. Iorga care ii dedicS un larg capitol in
m
 Istoria Jilcraturii romane.fi/ coniemporane. Partea a doua. in cautarea
fondului. 1934. p. 311-315. Citat aproape exclusiv pentru confuzia pe
care N. Iorga o face mire cei doi frap Ionel $i Al. O. Teodoreanu.
capitolul cuprinde observapi care atestS un ciudat proces de atraepe -
respingere. Atraepe dalorata consonaniei dinire universul lileraturii de
inceput a lui Ionel Teodoreanu {In casa buniciior, LaM cde/em) $i valorile
morale tradiponale ale gandirii §i sensibilitSpi lui N. Iorga. Respingere
datorata opozipci lui N. Iorga la lot ceca ce reprezenta element de
senzualitate. de infaji§are a dragostei altfel decat in cadrul unui moralism
riguros. $i N. Iorga T1 a§cazS pe Ionel Teodoreanu Tn descendenpi
lileraturii lui Mihail Sadoveanu. “ Uliia C opilirieieste insS cu totul altfel:
•imagini duioase din primii ani se legau cu o logica particulars foarle
delicatS. In curand. pcste cateva luni ahia, un stil nou se infiripcazS peste
pove§ti in care realitatea apare transformata de un sim| duios pentru orice
se zbate in multiplul suflel omenesc”. Dar se rcpro$eazS "violenpi ca in
Patima R ofie (piesa lui Mihail Sorbul n.n.) sau scene de un senzualism
bizar”. Cat privejte “La Medeleni” maniera i se pare “prezentarea actuals,
imediala, ca la un cinematograf fara tablipS.” iar “Descrierea fetelor de la
Ia§i. Monica §i Olgu|a e facutS cu accente mislice de o senzualitate
rafinatS $i bolnavS. §i in acest amestec curios, cu ISramc de aur intr-un
abundent nisip vantural in vani, apar $i discupi de bucStatrie §i scrisori in
dialect moldovenesc, alSturi de poezii strSine. o evocare extrem de
delicata a unui vis de iubire. Cum pol sta toate accstea impreunS o poatc
$ti numai capriciul autorului $i noul gust al publicului”. Am ales
intentional aceste extreme ale istoriei litcrare romane$ti tocmai pentru a
vedea cum perccppa critica diferita duce la recunoa§terea unui adevSr de
care nimeni n-a putut face absiraepe. Cel pe care il punea in evidenpi
Perpessicius cand in aprilic 1942 scria despre volumul memorialistic
hitoarcerea in limp: “Copiii $i amintirile din copilSrie alcStuiesc substanta
cea mai de prej a literaturii domnului Ionel Teodoreanu. De la U/i[a
copilariei§i de la trilogia M cdrlcnj/or panS la ultimul d-sale roman, acest
Tudor Ceaur A kaz. de al cSrui ultim volum tocmai luSm cuno§iin(S. lot
ce e mai bun. mai emoponanl, sub rapoitul umanului §i mai izbutit este
acela al expresiei artistice, i§i trage fiinpi §i vlaga din fantana inepuizabilS
§i din izvorul de generoasS apS vie a aducerilor aminte. Liric, in toatS
structura temperamentului sSu scriitoricesc §i aplicandu-se unei materii..
predestinat lirica, cum este aceea a copilSriei, dl Ionel Teodoreanu a
izbutit totu§i oricat ar parea de paradoxal sa preeze cea mai bogala galerie
de indi vidua]itap liliputane din cate poseda literatura noasira. Ca fantezia
rv
sa crealoare cunoa§te §i alte conslelapi decat acelea a Gemenilor, nu este
mai pupn adevSrat, dar cS nici un tSram nu-i este mai familiar $i mai
favorabil, In acelaji timp. ca acele vechi acum de aproape douSzeci de
ani, dar a rSmSs la lei de fraged, ca $i in ziua dinlaia a creapei, al
Medelenilor. iata ce este tot pc atat de adevarat” (Perpessicius 12
prozalori intcrbelici, p. 324-325, Lditura Eminescu, 1980)
Far! indoiala o antologic lcgata de intampinarea critica a operei lui
Ionel Tet>doreanu ar punc in evidenta opinii care converg catre ccea ce
observa unul din cei mai lir.eri recenzenp ai Medelenilor $i 1-am numit pe
Mircea Eliade care cand semna portretu! din care vom cita avea sa
implineasca nouasprezece ani: "§i e ciudata copilaria pe care o zugrSve§te
Tcodoreanu. E aproape cu lotul noua in literatura noastra [...] Teodoreanu
aduce ccva nou, ceva care se intrezarca tn Viap la priL pc ici pe colo in
Duduia Margarcta §i pu[in in Amintirilc lui Casxian. Aduce o intuipe a
varslei celei mai greu de definit. a senzapilor §i sentimentelor ce
zbuciumS un trup $i un sufiet la “Hotarul nestatomic" dintre copilarie §i
adolescents, adolescents §i tinere(e. PanS acum se trecca repede asupra
acestei varste critice. Tcodoreanu simpndu-i bogS^ia de nuanje §i ineditul,
s-a apropiat cu grija de ea §i a patruns-o cu rSbdare. lar pentru c2 langS
hotarul nestatomic se petrcc in adancul sufletelor schimbSri atat de
neinielese. Teodoreanu s-a vazut silit sa-§i adoptc un stil special pentru
sugerarea acestora din lipsS de cuvinle $i de nuance. S-a vSzut nevoit sa
scrie mai degraba poeme in proza decat povestire §i roman. §i a ajuns
astfel poetul adolescenjei.
E in toata opera lui un amestec de tristefe §i de glumS. Nostalgia unei
fraze §i ironia unei observapi se intalnesc la fiecare pas. E o foarte
izbutita imagine a copiiariei §i a adolescentei, §i - in acelap timp - un
aspect al intregii literaturi care ne-a venit $i ne vine cu prisosinja din
Moldova". (Mircea Eliade: Ionel Tccxlorcanu in Rcvista UnivcrsitarS, an
I, nr. 2. februarie 1926, apud Mircea Eliade Lucruri/c de tainS eseuri
edipe de Emil Manu, Editura Eminescu, 1995, p. 165-169).
De aceea putem vorbi nu numai de §ocul asupra publicului ci §i de
§ocul artistic provocat de romanelc sale. Tudor Vianu il situeazS pe Ionel
Teodoreanu in ‘‘Arta prozatorilor romani” 'printre romancierii care
reprezinta cel “de-al treilea realism”. adicS al celui statomicit dupS Primul
razboi mondial, socotind cS prin La M edeleni Ionel Teodoreanu: “dS
prima mare replies romanului lui Rebreanu speculand de altfel motivele-
altui mediu §1 ulilizand cu totul alte mijloace. CunoscStor al sufletului
copiilor §i adolescenplor, printre care §tie sS distingS $i sS invie
V
 temperamentele individuate, evocand o lume idilicS gi palriarhalS, in care
nu exists decSt caractere “simpatice”, un mediu social de strid e gi
consimpte ierarhii, cu oameni can cultivS deliciile sentimentului, pringi
exclusiv in momentele lor de destindere, in lungi gi fericite vacanje, Ionel
Teodoreanu estc un pictor de scene grapoase, creatorul unui adevSrat
“rococo” moldovenesc, rSmas plnS mai tarziu lumea caracteristicS a
rom anelor sale" (Tudor Vianu A rta prozatorilor romdni, E ditura
Contemporana, 1941, p. 368). .
Tudor Ceaur AIcaz apare la 13 ani de la tipSrirea ultimului volum din
La Medeleni. Apare dupS ce autorul trecusc cu acea dezinvolturS care ii
era specifics dincolo de lumea copilSriei gi adolescenfei parcS pentru a
dovedi cS poate fi gi prozatorul altor stSri sufletegti decat acelea pentru
care critica il aprecia nu o datS superiativ. Cu Tudor Ceaur Alcaz, lonel
Teodoreanu se intoarce nedisimulat cStre lumea din La Mcdeleni. De
astSdatS insS cu presimprea cS aceasta lume e pe cale de a se risipi, de a
nu-gi urma intocmirile seculare, fiind zguduita de furtuni ISuntrice dar gi
exterioare. Ciclul incepe sS aparS intr-un moment in care glorioasa
literaturS romaneasca dintre cele douS rSzboaie dSdusc semnelc sfargitului
ei. Curba ascendenta care a fost incununatS de explozia epicS a anului
1933, incepe dupS aceea s3 devina descendentS. Ca dupa 1937 pu(ine sS
mai fie cSrple care sS reprezinte plenar a tat talentul autorilor cat gi
creativitatea roman eascS vSdita cu o extraordinarS vitalitate odatS cu
aparipa lui Ion de Liviu Rebreanu in anul 1920, piatra de hotar a
literaturii romanegti. Era reals senzapa de obosealS §i nu odata de repetipe
aceasta din urtnS pusS in evidenjS de critici in cazul lui Ionel Teodoreanu.
Dar curba descendentS marca deopotrivS pe top scriitori epocii: Liviu
Rebreanu. Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu,
Victor Ion Popa, George Mihail Zamfircscu3, dar gi pe unii din genera{ia
venitS mai tarziu gi a§ da exemplul celui mai de seamS reprezentant al ei:
Mircea Eliade.
Se adaugS fiecSrui caz in parte gi atmosfera generals pe care am
incercat sS o evocSm la inceputul studiului nostm: faptul cS la noi in (arS
dar gi in Europa, din 1938, certitudinilc deveneau incertitudini, iar
rosturile lumii incepeau sS fie altele decat cele mogtenite printr-o
indelungata tradipe. Nu facem apropieri forjale mai ales in cazul unui
scriilor precum Ionel Teodoreanu care in imaginarul colectiv ne apare

3 - Gib MihSescu 51 Maleiu loo Caragiale au Incetal din via{3 to 1935.

VI
 dcsprins de conjuncturi istorice, rSmanand in planul tr2irilor dincolo de
noi.
Tudor Ccaur A Icaz reprezinta in creajia lui loncl Teodoreanu romanul
sens anume pentru a dovedi prezenja istoriei nu ca un fundal ci in ins!§i
destinul indivizilor. fn fond aceast! tetralogie constituie un moment in
literatura scriitorului §i anume cel in care eroii sSi devin sau incearcS s&
devinS: “contemporani cu actualitatea” s! sc inscrie in “timpul social" §i
nu numai in “timpul psihologic" al lumii lor. Lumea in care se nSscuse §i
crescuse tanSr! mlSdij! masculinS a neamului Alcazilor, cel care urma sS
due! mai departe o tradipe statomicit! de secole §i pe care nimic nu pSrea
s3 o zdrundne. Andronic Alcaz “mSritul” cum i se adresau jSranii dupS ce
ii spuncau “SSro mana”, rSmanand descoperip §i dupS “ce trecea inalt ca
un cavaler crucial, un trup croit pentru armurS §i barb! de Dumnezeu" era
stSpSnul de drept divin a] unui domeniu uria§ in care p&rca cS lumea din
afar! nu-§i afla alte ecouri decat lungile lui cSlatorii peste hotare insopt de
Rica lui. dar a§a cum avea sa afle mai tarziu cu totul intamplStor Rul, §i de
altS femcie. Nu de sopa lui, pc care Andronic Alcaz la inceputul unei
strSlucite cariere diplomaticc §i politice o iubise cu o patimS devenita
maladivS incat pSrSsise totul retr&gindu-se dincolo de lume, in intinderea
domeniului de la Vomiceni. Unde cea c&reia i se spunea acum Domni(a
trSia din amintirile zilelor ei de glorie in calitate de primadonS a Operei
din Paris de unde nu se retrSsese in urma unui accident, a unei confruntSri
cu rivalele, ci a dragostei trecand dincolo de limitele Rrescului pe care
frumusetea ei a declan§at-o in inima unuia din entuzia§tii ei spectatori:
ministrul Rom&niei in Franfa, Andronic Alcaz. De accea, aid, in acest
mediu cea devenita - cum spuneam - Domnita se metamorfozeaza intr-o
alta femeie care nu mai aduce cu nimic aminte ba chiar dimpotriva, de
diva care stamise pasiunea f!r! margini a lui Andronic Alcaz: “Cine o
vedea intaia oara pe Domni(a ar fi putut crede cS-i una dintre acele
lipovence care stau ca dealul - cu tulpan, obraz §i gu§3 - ISngS sacul cu
seminje”. Nu mai era vorba de metamorfoza pe care Varsta o aduce in
inf&p$area unei femei de contrariul §i chiar de caricatura ei. Cei patru de
la Vorniceni se impart conform unei tipice ecuapi freudiene in douS
tabere: tata-fiicS, mam&-Ru. Fiica practic nu-i prezentS, ea i§i inso(c$te
tatal acoperindu-i inftdelitatea conjugal! in lungile lui cSl&torii peste
hotare. Evident o secret! gelozie fa|3 de mama odat! celebrS, inconjural!
de alte celebritSp (“Ce mi-a spus Sarah?” Bineinteles, Sarah Bernard),
evocandu-$i clipele de glorie §i tr&indu-le ridicol nu in mizeria divelor
vn
batrane ci tn pustietatea solemnS §i opulentS a conacului duce la aceasla
stranic atitudinc a flicei.
Finul observalor al psihologiei umane care a fost Ionel Teodoreanu
surprinde aici nu o vulgarS nvalitate ci o subtilS atitudine de respingere
mamS-fatS, o aversiune nemarturisitS de o parte §i de alia §i 1st prima
vedere inexplicabilS. Aida, care purta numelc unuia din triumfurile de
altMata ale mamei. era prototipul copilului §i adolesccntei care nu turbura
tini§lea familici. Era, pe masurS ce anii treceau, "din ce in ce mai sever
frumoasS. trSgandu-sc Inspre tata”. “Un calm de frescS o caracteriza” iar
raporturile dintre tata $i fiica "erau afectuos ccreroonioasc” izvorate din
prejuirea $i stima reciprocS. Dar autorul mai adaugS un element §i a§
spune unul esenjial perechea tatS-fiicS nu trecea “neobservatS” .
BStranejea lui §i tinerejea ei formau un cuplu care solicita adjectivul
splendid Nu-§i trSia astfel Andronic Alcaz alSturi de fiica lui tinerejea?
Nu reinvia frumusejea fetei. frumusejea sojiei lui, diva ajunsS astazi
corpolenta stSpanS de mo§ie undeva in Moldova? Nimic impur in aceasta
alSturare ci numai o perpetuarc in imaginajia tatalui a splendorii pustiite a
mamei.
Pentru cS dupS moartea Domnijei, Andronic va trSi o adevSratS crizS
morals, ca sS nu spunem misticS, o stare de abandon nu numai pe plan
erotic ci §i pe cel social, ISsand cl omul energic, stapanul absolut, seniorul
nascut sS domine, fSrS sS aiba tn faja lui impotrivire, ca lotul sa meargS de
la sine, fSrS §tirea lui. farS cuvantul lui.
De fapt, §i Domnija §i Aida vor disparea din aejiune. De Aida se
aminte§te. la un moment dal. cS s-a cSsatorit in strSinState. Dar Domnija
dupS incetarea ei din viajS il stSpanejte din nou ca in vremea strSIucitei
frumuseji a tinerejii ei. §i atunci §i acum Andronic Alcaz va Jr5i o
schimbare radicals, va pSrSsi fSga$urile viejii sale. Femeia cu care ani de
zile imparjise de la distanjS seniotalS a felul sSu de a fi o via{3 care n-avea
comun decat unele ritualuri prcscrise de convenjii il domina acum de
dincolo de mormant. transformandu-1 in umbra cclui ce fusese odatS.
Eroul romanului este tnsS Tudor Ceaur Alcaz, copilul neastampSrat,
copilul nesupus. copilul prin care Ionel Teodoreanu se intoarce la lumea
prin care cucerise in unna cu mai bine de zece ani notorietatea sa literarS
§i gloria sa publics. Dar desfS§urarea conflictului ateslS incS o datS
atraejia raamS-tiu, de care am vorbit mai sus. Andronic Alcaz dorea sS-§i
vadS fiul “la adSpost de influenja mamei lui” §i de aceca intcnjioneazS ca
de la varsta de 7 ani sS-1 trimitS in strSinState. Ceea ce declanjeazS reaejia
violentS a mamei sale, reaejie care va face ca Tudor Ceaur Alcaz, micul
VIII
 Coca Duduj, sS se pregStcascS la conaeul mo;iei cu profesori particular!
;i sS-$i treacS examcnele in orkjelul din apropicre. Tudor Ceaur Alcaz
este un nonconformist care cunoa§tc toate crizelc varstei de la cea misticS
la cea erotica, vrand sS uimeascS prin felul sSu de a fl in rSspSr mai ales
cu solemnitatea §i rigiditatea tatSlui sSu.
Dar confruntarea hotSratoare, momentul decisiv nu se va realiza in
cadrul familici. Tudor Ceaur Alcaz va avea aceastS confruntare cu o
femeic mai in varstS decat cl. prin care tr2ic§te revelapa erotica, dar mai
prcsus de aceasta revelapa condijiei sale.
Pcntru cS Nina Toma; venita la Vomiceni sS ajute Domnijei la
dcfinilivarea memoriilor sale este cea care pune diagnosticul in cazul lui
Coca Dudu$. Faptul cS bSiatul “nu s-a formal in generajia lui. Suflete§te,
Dudu;, nu-i Inc a social. Realilalca {irii lui n-a avut cum ;i cand s-o
cunoascS direct”. El “a crescut alaluri de viaja tinerilor romani”. Ceea ce
ii spune mamei sale ii va repeia intr-o lungS ;i hotSratoare discutie lui,
amplificand argumentele, aducand exemple. Aceasta discutie mai degrabS
monolog al N inei Tom a; ascultat de tanSrul Tudor C eaur Alcaz
reprezenta pivotul cSrjii §i oferS posibilitalea in{clcgerii notci diferenpale,
cu valoare de unicat a acestui roman in opera lui lonel Tcodoreanu. Nina
Toma; personaj straniu, va mai apare §i nu episodic pe parcursul accstui
ciclu epic insopnd ca o umbrS rea pe Tudor Ceaur Alcaz, umbrS care se
intinde §i asupra camaradului sSu de arme ;i cumnat avocaiul Petru
DSnescu. Personaj cinic §i malefic. distrugStor, ;antajist, fScand rSul de
dragul rSului, intervcnind cu armelc proprii fcmeii (cu care de altfel iji
cucerise o silualie materials exceplionala) pcntru a stapuoi ceea ce nu-i
apar{ine, Nina Toma; trSiejte cStre sfarjitul c5r{ii o adevSratS resurecpe
morals acjionand invens decat panS atunci.
Dar in Ftnalui primului volum Nina Toma; va fi cea care dezvSluie lui
Tudor Ceaur Alcaz gre§eala fundamentals a existenjei lui. E un indemn
patetic de inlelegere a viejii: “intre tinerii rom&ni care inva|S la
universitate, trSiejle alSturi de ei viaja tuturor. Numai intre ei tc vei
cunoajte social, evadand din orgolioasele tale lrmitc individuale”. Pentru
prima datS Tudor Ceaur Alcaz afia adevaruri. allele decat cele care (menu
de comportamentul sSu in cadrul familici §i ca purtStor a] numelui unei
familii. PanS atunci top cei care i se adresaserS criticandu-1 sau flatandu-1,
nu-l priviscra pe cl individul. ci pe descendentul menit sS pSstreze §i sS
perpetueze un nume §i o tradi{ie. Acum cineva i se adresa lui ca om tanSr
necondijional de cei dinaintea lui ca om care trebuia sS i se alSture tuturor
ce!orlal(i tineri care “au vrul sa scape de lirania bStranepi”. Exemplele
DC
erau cele dou£ (Sri care “T§i afirmS tinerejea Germania §i Italia in fa{a unei
Europe imbStranite” [...]. Ele vin din viitor. Europa a rfimas in trecut. Va
inccpc o lupta inspSimantatoare pentru cei debili, care insfi va improspata
gustul vie{ii in cei vii. §i la noi in Romania au inceput fnSmant&ri ad&nci”.
Discursul Ninei Toma§ este evident un elogiu al extrcmei drcpte. Pe care
nici ea, nici Tudor Ceaur Alcaz nu o vor urma in drumurile lor. Dar
confruntarca a uimit atunci §i mai tarziu, iar in epocS a determinat chiar o
evidentS repnere a criticii. Uimirca se datora faptului c& o asemenea
invocare nu-§i afla corespondentul nici in apartenenja scriitorului la cercul
“Vie|ii Romane§ti”. adversar consecvent al acestor idei, nici in ceea ce
scrisesc pan& atunci lone! Teodoreanu.
Sa fie un act de conformism (inand seama cS romanul aparea in
octombrie 1940, deci in cea de-a doua lunS a puterii legionare, fiind serfs
in momcntcle cand drumul ei spre carma (Srii era evident c3 nu tfiai putca
fi oprit?4. Din punct de vedere al evolujiei uiterioare a personajului,
discujia va avea un rezultat dar nu in direefia unei impiic&ri politice.
Aventura, trSirea autcntica a viejii se va realiza pe dimensiunile istorfei
najionale in momentul sfajierii hotarelor, iar ran a care pune in perfcol
via|a ofi(erului Tudor Ceaur Alcaz este primila in timpul rebeliunii
Icgionare. Conflictul bStrani-tineri nu se va implini in roman. Generajia
nou2 se afirmS stralucit pe plan profesional, trSie§te virtuple vie|ii de
familie, zdruncinate doar de injonepunile Ninei Toma§. Am putea vorbi
doar de o trecere in cazul fam iliei A lcaz, unde Andronic Alcaz,
petrccandu-§i viaja in umbra Domnilei tinerejii Iui abdicS rand pe rand de
la indatorfrile lui de stapan putemic $i temut ceea ce face necesar ca cei
tineri, nora Iui in spe(&, sS preia fSrS seisme carma pe care mainile
batranului nu o mai putca {ine in prezent necum in viitor. Iar in familia
Danescu avocatul, raaestrul respectat, va hotSri c3 trebuie sa accepte coca
ce via(a aduce ineluctabil: bStraneJea. Aceasta dupS ce veneratul maestru
tr2ie$te o escapade sentimental^ neadecvatS varstei §i situapei lui (tatiU
unui tanar avocat de renume, al unei fete ce sc prcg&ea s& devinS mafn2
etc.) incheiatl intr-o nota ridicolS.

4 - Recent au apSrut Tn volum “insetnnSri de la Jilava” de Comeliu Codreanu (Editura

Majadahonda, 1995). In mai 1938 (p. 30) tn timpul pregitirii procesului s5u Comeliu
Codreanu aflat tn detenpe spune “avocapi man au refuzat top sa ma apere”. Printre ei se aflS
?i numele lui loncl Teodoreanu. Cauza era dupS opinia lui Comeliu Codreanu "teama ca si
nu fie du$i in lag&re. TearoS $i la$itate”. Atunci tn 1940 - cand scria romanul teama pentru
refuzul din 1938 poate a aeponat invers. Binetn(eles emitem aici o simplS ipotezi.

X
 Re]a[ia tineri-bStrani rSmSne una armonioasS, f2ra gelozie, in fa{a
afirmarii profesionale, dimpotrivS cu bucuria de a-§i vedea implinite in a
doua generate virlup cum ar fi intransigent, spiritul de jertfS, rSspunsuI
necondiponat la chemSrile J3rii. Am spune cS asprimile viepi §i ale
istoriei Ti fac pe cei tineri sa-i priveascS pe cei bStrani nu cu suspiciune ci
cu injelegerea care creazS acea solidaritate fundamentals in jurul unor
valori tradiponale pe care prSbu$irile ai cSror contemporani sunt ii
solidarizeazS. Amurgul §i zorile se contopesc in fa{a a ceea ce devine nu
numai o amcninpirc ci §i o iminenjS.
Este evident cS Ionel Teodoreanu a intcnponat prin aceastS carte sa ne
dea imaginea unui tanSr care trSind copilSria §i adolescent aistoric se
cSle§le in infruntarile pe care i le a§eazS in fa{S istoria. De la fronda
juvenile ce urmSrea sa-$i agaseze pSrinpi ji sa le arate c& nu vrea sa fie
ascmenca lor, panS la experienced care il vor duce in anticamcra mor(ii,
Tudor Ceaur Aicaz cunoa$te sfa§ierile unui tanSr care se maturizeazS mai
presus de v o in t lui. AlSturi de el trSiesc tipuri ale unei lumi pe care v ia t
contemporani le atrage in vartejul incrancenSrilor ei ce vor sfSrama
clipele de linijte §i fericire.
Romanul lui Ionel Teodoreanu reprezintS acel efort al scriitorului de
a-§i insera lumea lui in actualitatea unor vremuri contorsionate in care
totul se pr5bu§ea. £ u simpil sSu de fm psiholog romancierul pune in
e v id e n t altemantele dintre via{a care merge pe fSga§urile firc$ti §i
seismele care se abat asupra ei, intre ceea ce am numi o desfa§urare
menitS sS repete - in bine - drumul celor dinainte §i o period icS a§ezare
sub semnul intrebSrii, a valorilor ei, intre v ia t conceputS ca un drum Iin
§i unui accidental, intre existent vSzutS ca o perspective radioasS §i intre
accidentele care intervin mai presus de v o in t noastrS. SintezS a tipdogiei
specifics epicii sale, a intrebSrilor care apSruserS §i panS acum, dar vSzute
nu o data cu mai multS profunzime §i cu nuanlc multiple romanul Tudor
Ceaur Aicaz este o create de maturitate scriitoriceascS, o tentative de a
relua motived scrisului sSu de panS atunci intr-o perspective deschisS
asupra lumii din jur ce condi(ioneazS destined fiecSruia din noi. j
§i aid se vSdejte acel "efort in direc{ia obiectivSrii" pe care il releva
§erban Cioculescu in creajia lui Ionel Teodoreanu de panS in 1946.
Personajul central nu mai poate fi identificat a§a cum s-a fScut adesea cu
autorul, e x p erien t sentimentalS nu mai este, nu poate fi experienta
decisive, revelapa trupului este plStitS peste ani la propriu $i la figurat
(vezi §antajul Ninei Toma§), slSbidunea in f a t ispitelor corpului produce
la tinere(e chiar repulsie f a t de propria persoanS (intalnirea Nina-Petru§).
XI
 Din punci de vedere slilistic, Ionel Teodoreanu rSmine scriitorul pe
care cititorii T1 apreciazS cu atata entuziasm panS atunci. In anul cand
Ionel Teodoreanu publica primul volum din Tudor Ccaur A Icazapirea §i
A'rta prozatorilor romani studiul de referin{a al lui Tudor Vianu din care
am cital in paginile precedente. Cele palru volume ale prozalorului n-au
dezminlit in nici un fel analiza stilistica a esteticianului roman: 'ionel
Teodoreanu nareaza rarcori. El prefera sa punS in scenS, reproducand
lungi dialoguri §i notand din cand in dind. cu palrundere nuan{ele
replicelor, intonapile §i subin^elesurile". Slructura r.omanului, sensul
“aventurii” personajelor modifies intrucalva aceastS caracteristicS in
favoarea narapunii care nici de data aceasta nu devine precumpanitoare.
Orgia imagisticS este doar rareori strunitS. Ionel Teodoreanu vrand s2
scrie un nou tip de roman fSrS s5-$i tradeze mijloaceie specifice ale
scrisului sSu.
Dupa cincizcci $i cinci de ani de cand Tudor Ccaur Afcaz a devenit o
realitate a epicii romanejti. reintalnirea cu acest roman in integralitatea lui
va permite cilitorului s2 cunoascS una din creapile reprezentative ale lui
Ionel Teodoreanu §i un moment al unei epoci de rSscruce a literaturii
romane.

VALERIU RAPEANU
 R epere biografice §i bibliografice

Via{a nu i-a fost lunga, dacS o raportam la nurnSrul carp lor §i la faptul
ca nu s-a dedicat in exclusivitate scrisului. S-a nilscut la Ia§i in ziua de 6
ianuarie 1897 §i a incetat din via(& pupne sSptimani dupS ce implinise
varsta de cincizeci §i §apte de ani in diminea(a zilei de 3 februarie 1954.
Tatal s&u, Osvald Teodoreanu. era una din (igurile impunatoare ale
baroului iejean cumuland nurneroasc insu$iri morale $i suflete$ti care nu
distonau cu modul de viapi patriarhal dar $i epicureic al la^ului din acea
vremc. Ionel era al doilea dintre cei trei bSieji. cel mai mare fiind
Alexandru cunoscut in literature dar in cu totul alia gama decal fratele
sSu. mai ales cu apelativul Pastorel. UrmeazS cursurile Liceului Internal
din Ia$i pe care il absolve in 1916. Cile$te cu infrigurare, conturandu-§i
inca de pe acum statura unui intelectual. Incepe sS publice imediat dupS
primul razboi mondial in paginile revistei “Insemnari literare” ca §i in alte
publicapi ramanand dupa accea unui din statomicii colaboratori ai revistei
ie§ene “Viala Romaneasca*. In volumele sale memorialikice lninarccrea
in lim p (1941) $i Masa Umbre/or (1947) lonel Teodoreanu evocS
atmosfera acestor ani. paginile sale constituind marturii csenpale pentru a
injelege spiritul care a domnil dupa primul razboi mondial in aceasta
importanta citadela a literaturii romane al carui mentor fusese din 1906 G.
Ibraileanu crilicul care a avut un rol devisiv in destinul scriitorului lonel
Teodoreanu. “Inainte vreme - spunea Profira Sadoveanu - pe cand nimeni
nu §tia c5 se va scrie Mcdclcnii. pe strazile Ia§ului intalncai adesea un
tanar original, cu capul gol, c-o cazac-a ruseasca de matase neagra suitil
sus pe gat. Avea o figura excentrica. brunS tare - cum e coaja verde-
neagrS a nucilor trecute - cu pomepi mongolici. ochi oblici $i-o Irunte
lata, putemica. Parul ii zbura dezordonat, in bucle $atene. dansand odata
cu pasu-i sportiv. Cu toala iigura-i asiaiica. insS, o vioiciunc §i-o
cxpresivitate cxploziva departa deindata gandul de la tipul visalor §i
concenlrat al mongolului. Accst copil rasf&jat al la^ului. pc care toatii
lumca il cuno$tea. trezea indata imaginea primaverii dcbordame. cu
xin
 copacii /buciumaji de vant, cu pomi imbracaji cu floare §i roads, cu ploi
repc/i pe care {a$ne§te galbena 51' viguroaxa ciubojica cucului”. (Profira
Sadoveanu. S id e f / luceferi, rcportaje 1936-1937, Editura pentru
Jiteraiura, 1969, p. 229).
Debutea/a editorial cu U!i{a Copil&riei In anul 1923. Dupa doi ani
1925 apare la Editura Cartea RomaneascS unde pan& in 1945 i se vor
tipSri toate cSrjile un roman fundamental al prozei romane§ti care
consacrS numele unui scriitor autentic: La Alede/cni. Fragmente aparusera
incepand din 1924 in rcvista “Via(a RomaneascS”. Cu o caden{a de un
volum pe an La M edelcni va fi incheiat in 1927, fiecare nou tom
consol idand §i sporind succesul celui dintai.
Drumul scriitorului Ionel Teodoreanu incepea sub auspiciile cele mai
fericite desfajurandu-se ca atare. Cu tot neobi§nuitul succes nu se va
dedica integral lilteraturii ci va practica avocatura unde pledoariile sale
mai ales cele de la Curtea cu Juri erau adevSrate evenimcnte. Avocatul
Ionel Teodoreanu posesor al unei vaste culturi generale §i de specialitate
aducea in pledoariile sale insu§irile scriitorului. trecand dincolo de ceea cc
reprezenta argum entul imediat §i construind o adev&ratS intrigS
romanescS. In afara de o pcrioadS de trei ani (iulie 1930 - noiembrie
1933) cand a fost director al Teatrului National din Ia§i alte func(ii
publice nu a avut. Panfi in anul 1938 a locuit la Ia§i apoi s-a mutat la
Bucurcjti. Scriitorul $i avocatul erau prezenli intr-un tineresc elan iar
conferin{ele §i lecturile din opera sa intampinate cu un entuziasm care
crc$tea intr-o progresie geometric^: “Manuitor al unei dulci limbi iiterare,
putand sS exprime tot ceea ce voia s2 spuna, impletind impresionanl
subiectul cu imaginea, el a putut s2-i cucereascS §i pe cititori §i pe auditori
cum pupni scriitori $i confcrentiari din vremea dinaintea celui de-al doilea
rSzboi mondial au mai izbutit. Succesele lui erau adevSrate triumfuri:
scene plinc de fieri, aplauze necontenite §i cercri de autografe la fiecare
pas” (Virgil Carianopol. Scriitorii care au deveoil amintiri. Editura
Minerva, 1973, p. 181-182).
Dupa La M cdcleni a$a cum am arStat $i in studiul introductiv aproape
fiecare an - panS in 1948 - va aduce un nou roman de Ionel Teodoreanu
dupa cum urmeazS: Tumul M ilenci (1928), Bal mascat (1929), Fata din
Zlalaust (1931). Golia (1933). Craciun de la Silvestri (1934), Loreley
(1935). Area lui Noe (1936). Secretul A nei Florcntin (1937). Fundacul
Varlaamului (1938), Pravale Baba (1939), Ce-a vdzut Hie Panifoard.
Tudor Ceaur Alcaz I (1940). fntoarcerea in timp, Tudor Ceaur Alcaz II
(1941). Tudor Ceaur Alcaz III ( 1942). Tudor Ceaur Alcaz TV (1943). Hai
XIV
 diridam (1945). Laporplc noppi(1946), Masa unibre/or( 1947), Z druISp
Puh8(1948). Postum la Editura Dacia din Cluj, 1971, a aparut romanul S3
vie BazarcS!
A$a cum am arStat §i in studiul introductiv romancle sale au cunoscut
toate mai multe edijii in timpul vie(ii sale.
Dupa 1948 se dedica integral avocaturii. Nu avea si cunoascS decal o
parte din dezagrementele multora din colegii sSi de generate. Va fi
evacuat din casa lui de pe sirada Romans in calea C51Sra§ilor. Cateva
tentative de a se integra in ritmul noii litcraturi se soldeazS cu un e§ec.
!ntr-un Bucure§ti care nu-§i revenise dupS masivele cSderi de zSpadS
de la sfar§itul lunii ianuarie 1954, intr-un Bucure§ti inzSpezil §i mocirlos
mergand spre Tribunal in decorul sordid al confiuen|ei Caii VScSre§ti cu
Calea CSlSra$ilor inceteazS fulgerSlor din viajS intr-un posomoral
magazin Alimentara, azi demolat. Bineinjeles in presa vremii au apSrut
doar cateva randuri. Numai Radioul a transmis o emisiune datoratS
istoricului literar G. C. Nicolescu.
Se va cSsStori - tanar - in ziua de 15 februarie 1920 cu §tefana
Lupa§cu, ruda cu Maria Delavrancea, so{ia lui Barbu Delavrancea. Cu
pseudonimul §tefana Velisar va desfS§ura o activitate scriitoriceascS
notabilS. Va trSi practic patru decenii dupa m oartca sojului ei,
perpetuandu-i cu un exemplar devotament memoria in special prin
volumul Ursitul (Edjtura Minerva, 1973). In ziua de 3 decembric 1921 se
nasc cei doi bSiep ai cuplului Ionel §i §tefana Teodoreannu
*
* *
Deslinul postum al operei sale a fost mai fericit? Incetand din via(S in
plinS epocS proletcultistS, considerat de unii critici ai momentului
respectiv “scriitor al burgheziei” reeditarea operei sale a inceput intr-o
epocS de dezghef cu volumul memorialislic Masa umbrclor. Intoarcerea
in limp (E.S.P.L.A., 1957). FSrS indoialS repunerea in circulate a celor
douS cSr|i s-a datorat §i faptului cS autorul evoca cenaclul “Viejii
Romane§ti”, unii din membrii sSi (Mihai Sadoveany, Mihai Ralea etc.)
de(inand pozijii insemnate in vrcmea respective A urmat o lacerc de nouS
ani dupS care in 1966 a apSrut Uli(a C opilariei prefaJatS de un
reprezentant al vechii reviste “Via(a RomaneascS” §i anume Demostene
Botez - care dc-a lungul limpului a dedical pagini memorialistice
prietenului de la Ia$i §i Bucure§ti, colegului de scris §i avocaturS. Un an
mai tarziu in Biblioteca pentru top' apare La Medeleni. edi(ie care de-a
lungul anilor va fi de mai multe ori relipSritS. "Scriilorul burgheziei"
XV
devenea astfel unui din scriilorii cei mai iubip arrnaselor populare„S-a
tntamplat un fapl care trebuie relevat aici: circulapa operei lui lonel
Teodoreanu se desfe§ura pe arii din ce in ce mai largi o data cu apropierea
unui public nou de literatura. Timpul nu a fost un inamic al r&spandirii
operei sale. Dimpotriva. chiar in imprcjurSri sociale, morale, intelectuale.
cu totul allele decat cele ale scrierii $i public&rii acestor opcre adeziunea
publica nu poate fi caracterizata decat entuziasta. In special La Mcdeleni
va cunoa$tc in ar.ii ‘80 o rSspandire de-a dreptul neobi$nuil3 in toate
colccpile de mare popularitate ("Romanul de dragosie", “Patrimoniu",
“Mari scriitori romani" §i - reaminlim - in tiraje succesive “Biblioteca
pcntru top”)- tn casa hunicilor. Hotaiul ncstatomic, Ulifa copiiariei vor
fi de asemenea recditate in colccpi precum "Biblioteca pentru top copuf
Loreley. B al mascai, Tum ul M ilenei vor cunoa§te cate douS sau trei
retip&riri. Jinand seama c3 nu o data tirajul acestor cSrp trecea de 100.000
de exemplare chiar de 200.000 putem spune ca dcstinul poslum al operei
sale a lost cat se poate de favorabil, unele din romanele lui lonel
Teodoreanu intrand in con§tiin{a unui public mult mai numeros decat
chiar cel din timpul viepi sale.
0 edipe in $apte volume de “Opere alese” a apSrui in colecpa Scriitori
romani "mixt 1968-1981. Pana la volumul IV edipa a aparjinut regretatului
nostru coleg Nicolac Ciobanu care are un merit esenpal in promovarea §i
cercetarea posuima a operei lui lonel Teodoreanu. Volumele IV-V1 sunt
editate in colaborare cu Aurelia Rusu. Volumele sunt insopte de un aparal
de note $i comeniarii iar ullimu! dintre ele §i de o prcpoasS bibliografie a
ceea ce a sens lonel Teodoreanu $i ccca ce s-a sens despre el. (p. 541-
577)
1 s-au dcdicat douS monografii una datorata lui Nicolae Ciobanu §i
alia semnatS de Silvia Tomu§. Aceasta din urm3 se intituleaza lo n el
Teodoreanu sau bucuria mctafo/ci. Editura Dacia. 1980, $i se recomand£
prin seriozitatea §i temeinicia cercetarii prin justejea punctelor de vedere.
Un aparal critic sji o bibliografie inlregesc acest valoros studiu.
Dintre studiilc §i articolclc publicate - sau republicate - in ultimii ani
despre lonel Teodoreanu se remarca cele datorate lui G. Ibraileanu,
P erpessicius, Pom piliu C onsiantinescu, §erban Cioculescu, Al.
Philippide, Dinu Pillat (cSruia lonel Teodoreanu i-a prefajat romanul sSu
de debut Tinerefe ciudata), Mihail Sebastian. Constantin Ciopraga. Ovidiu
Papadima, N. Barbu etc.
XVI
 O bogala literaiura m em orialisiica il arc ca pcrsonaj pe lonel
Teodoreanu: Dcmostenc Botez. D. I. Suchianu. Aurel Leon. §erban
Ciocuicscu. Virgil Carianopol etc.
*
* *
Din rruuivele aratate in studiul inlnxlucliv Tudor Ccaur Alcaz a rSmas
ncliparit cinci/eci $i cinci dc ani de la aparilia primului sSu volum.
Edilorul Ion Marinescu ailauga in colec(ia 100+1 capodopere ale
romanului romanesc nu numai un nou litlu. Do vedette acea consecven|S
iaudabila pentru restituirea pcisajului atat de bogat §i atat dc surprin-
z5tor al romanului romanesc.
V.R.

Dintre rcccnzule apSmic cuprilejul tiparini pnm v/ui volum al rvffianukuTodor Ccaur Alcaz o reproducem
pccM scm nata de Pclru Comamcscu in Revista Fundajiilor Regale, an VU, nr. IJ, noiembric 1940.
Prin noul sfiu roman Tudor Ccaur AJcax, dl lonel Teodoreanu inccarcS o expericniA literarS in stil
mai mare §1 veste$te o preocuparc de etiefi socialfi. deosebit dc semnificativS pentru prczcnlul romanesc.
Primul volum apArut dcscifreazS in capriciile, neljr,i$ti|, si fanteziilc unui adolescent, fiu dc boicri crcscul
la larii intr-o abundcnlS materials §j intr-un pitorosc cc nu-1 pot satisfacc, nevoia unci trSin responsabile.
a unci integrari intr-un absolut. AustcntaT»*a imbibalS de tradific $t morgS a tatilui §1 surorii sale $i nici
cabotinLsmul duics 51' dezordonat al mamei sale. fostS cantirea^a la Opera din Paris, nu-1 pot face fcricit
pe Coca Dudu$, tip de cppil teribil al cursor §i caselor boierejfti din Moldova, inercu straiucilor §i rncrcu
dezaxat, un neastAmpSrat in efiutan: de un altccva, un disponibil. cum am spune noi astSzi, pe care nici
avujia. nici extra vagantcle. nici dragostea cclor dimprejur nu-1 pot lini$ti. El siintc efi nu se poate rcaliza
in mediul dc la Voruiceni, pe care-1 cxploateazS deplin. f2c&nd festc familici. atr5gAndu-§» disprejul
tat&lui, dragostea unci mamc slabe. admirajia slugilor §i oamcnilor de casfi sau cSutand sfi evadeze in
nature pentru a cSuta alSturi dc un cSlug&r dc la schitul vccin. pc Dumnezcu. Dudu$ i$i d ep ila te mediul
prin insugirite $* metamorfozelc lui pluralc. Inteligcnt 51 sensibil. dar dcstrSmai farS un ^cl constructlv.
Dudu$ insumcazS hibridilatca mediului sau compus din boieri §i slugi, din rata;i §i profitori, din iSr&nci $i
cfilugSri. din chefuri $i sfinicnic. din mcdiocritatc $i pitoresc. din morgS §i cabotinism. Odatfi cu
termtnarea liccului. cl a consumai tot ccea cc i-a puiut oferi viaja boicreascS dc la [arS. ISsandu-1 deschis
unar ineercSri mai mari. care vor forma, probabil. maicritJul volumclor viitoare.
In afarS de accastS problematics majors, dl lonel Teodoreanu s-a riep3$it In noul s3u volum §i printr-o
anumilS inielcpciunc, care i-a maturizat lirisrnul $i i-a adilncit fclul de construire cpica a personajelor.
ridicatc acum la lipuri reprczentativc. Pc ISngS subjiri prezente totdeauna in opera sa. acum
intiUnim o Indcmanare dc mare psiholog. Bfitranul boicr Alcaz, cvicul de casS, Samuel Fi^ig, tolcrat $i
utiiizat mai ales pentru fllosofia sa pragmaticS. l&ranii, slugile $i cXlugSrii sunt m&icstrit conluraji. Boala
lui Dudu$ cap&a o amploare dc cvcnimcnt istoric Tn casa unor boicri care nu mai fac istoria§i in faja unor
sSteri incS Icgaji de curtc. Tot mediul dc la Vomicein simbolizcazS cu armoniilc $i dezordinile lui. cu
groUscui §i pitprescul lui. modalitSlile Tn care a putut persista feudal»smul romAnesc. Coca Dudu§.
viitorul Tudor Ccaur Alcaz. va exprima probabil singura fomiS Tn care ar putca evolua aceasta lume. unde
concesiilc 51 itnpScSriie nu s-au fiicut fSra rXni $i sufcnnVe.
lonel Teodoreanu este romancieru! care nu urS^tc pc nimeni: scriitorul care cu ging5§ia, bun&atoa
gencrozitaica-i dc line molriovean inlclcgc pc to;i $i nu arata raul real din ficcarc. Totu§i cste lesne de
infelcs cStre care oamcni c3tre care situapi i§i indreapta el mai mult dragostea §i speranja. CSci
bunautea fmeica. chiar dacS Tnv&luiesc totul cu o cSidurS dumnezeiascS, nu §tcrg niciodatS icrarhiilc.
Caixlva. va irebui s3 sc scrie despre logica inimii lui lonel Teodoreanu sau despre acele rajiuni pc care
rapunca nu le rue. ci numai imma.
Ca pagim cxcmplarc din noul volum mcn;ion&m. pentru maicstrin analizci psihologicc. fclul dc a
invSfa al lui Duriu?. o mime strfclucitoare care, t.otu§». 151 ir.corporeazS ancvoic bunurile exterioarc. dcci
perfccta iniclegere a firii spontane (pp. 133-1351. iar penlro spirilualitatca semnificalivS a cfiriii fclul in
care auiorul concretizeazA problcmatica tincre^ii (pp. 184-196i. unde sc ciocncsc conccp^iilc a douS himi.
 I on e l Teodoreanu
- amintiri -

Publicam accasla evocare a personalita^ii lui Ionel

Teodoreanu datorala marelui poet, eseist, traducStor
Alexandru Phllippidc, prietenul apropiat al romancierului

N c cunofteam de m ult Ionel Teodoreanu f i cu m ine Din adolescent

ciind cu in tram in clasa a cincea f i el in clasa a faptca a Liceului Nafional
din Jafi. E l avea aproape optsprczece ani. eu aproape cincisprezcce. Eu
eram m ai lacut. m ai bine zis: cu taceri explozive. e l cu o revarsare de
e lo c v e n t care infrangea toate reguIUe f i se conducea dupd propria ei
putere dc expansiune. Cu loatd deosebirea de expresie. chiar de m od de a
gandi. ne-a unit de la inceput. imprietenindu-ne. crcdinfa ferventd in
p o e zie f i un entuziasm tufa de frum os f i de aspirafiile inalle f i
dezinteresate ale omu/ui (entuziasm care la mine izbuenea in rafale scurte.
iar la c l se arata in talazuri de vorhe scantcietoare) f i un entuziasm care pe
cl nu l-a pardsit niciodatd f i care a starvit in adancime chiar atunci cand.
m ai tarziu. im prejurSri neprielnice n u -i m ai dadeau p rileju l sd se
manifestc in afard. Dar aceasta nu era o piedica pentru pdstrarca lui in
adancuri. Lui lone! Teodoreanu. defi. desigur. ca noua tuturora. ii placea
apropicrca de un public in(cIegator f i vast (ca doar scriitorul pentru public
scric. nu pentru el), cu toate acestea e l nu avea numaidecat nevoie de
prvsimfirca unor aplauzc freneliee ca sa-fi dca drumul f i sS vorbeased fi
sS scric. Pe i remea tinerefii noastre. cand nici eu. n ici el. ined nu
puhlicasem nimic. doi. trei cunoscu{i ca sa-1 asculte ii erau indeajuns. fi
cunofteam inclinafia f i de multe ori. cv o rcmarca banala. care indeplinea
tetu fi oTtciul unei scantei afafatoare. ii indemnam la vorbS. Din acelc
revarsdtiim im aisund fia z iin memorie imagini. mctaforc. care intruneau
in d e . in chip car. concizia f i exuberanfa. forma lapidard f i bogafia
aluzi i d a sugerdrii dincolo dc strictul infeles al cu i inte/or.
XVIIi
 A m debutat amandoi aproapc in acelafi limp, in primSvara anului
1919, la Insemnari literare, el cu JucSrii pentru Lily, eu cu cateva poezii,
pc care pe vremca aceea f i acolo numai el m i le prcfuia. $ i adaug cd, in
mijfocul unci uimiri re d sau cel m ult al unci indiferenfe tolerante cu care
am fast intimpinat in redacfia revistei f i cbiar limp de cifiva ani dupa
aceea, de foarte mulfi f i in alte pdrfi, prefuirea lui a fost singura incurajare
din afard care mi-a sprijinit dcbutul f i mi-a intdrit incredcrca in mine. § i
a id am de remarcat un lucru care ar putea sd pard curios la prima vedere.
Cand rdsfoiesc revista aceea in care amandoi am debutat, observ ce
obsen'am f i atunci f i anumc cd noutatea exprcsici, indrdznelilc stilistice,
originalitatea surprinzdtoare, se aflau toatc in lucrurile pe care le scria el,
in aceleluc&fn pentru Lily, alcatuitc pared in treaedt, cu Ufurinfd Idrd
insistence, dar de-o putere de in venfie imagistied imensd f i care ar li pulut
supdra m ai m ult decat versurile mclc, cu indrdzncli stilistice m ai pufin
rdsundtoare f i m ai pufin frapantc. § i totufi era tocmai dimpotrivd. Ionel
Tcodoreanu uimea pe ascultdtorii f i pe cititoiii lui, fdrd insd sd-i supere
(afa cum se intampla cu mine). Aceasta nu insemna cd to fi aceia il
infe/egcau sau cd-1 aprobau in indrdznelilc lui de exprimare intr-adevdr
neobifnuite, m ai ales in literatura noastrd de pand atund (fi adaug: cbiar
f i de astdzi in tro bund mdsurd). Radia insd din stilul lui f i vorbit f i sen's o
putere cuceritoare care il fdcea imediat simpatic chiar acehra care crau
departe de m odul lui de expresie f i de inoirile lu i stilistice. Uimea f i
pldceain acelafi timp.
Dar nu era numai atat. N u era numai un jo c a l fanteziei (defi era in
altd parte f i aceasta). Accastd creafic continua de imagini f i de splcndori
verbale era ceva mult mai adanc f i m ai important ceva care de-a lungul
scrierilor lu i f i m ai cu seamd in volumul postum de poezii La porjile
nop(ii. iese la iveald cu toatd vigoarea. lonci Teodorcanu gandea in
imagini. Cugetarea lui imbrdca imediat, chiar in momenlul cand se ivea,
baina imaginilor. Cu el ne aflam in fafa unui fenomen natural de gandire
melaforicd. E l ifi exprima in imagini gandirca. Exprimarca metaforied ii
era fireased. § i din cauza cd gandirca in imagini la Io n d Tcodoreanu era
ceva obifnuit. exprimarea in metafore a oriedrui lucru, cbiar a celui mai
neinsemnat, nu dddea o impresie de artificial f i de forfat. fnsufi cxcesul
accstei exprimdri era firesc. Ionel Tcodoreanu a dovedit prin m odul lui
de-a gandi in imagini cd funefia metaforei nu este numai ornamentaid f i
cd. departe de aceasta. atunci cand m ccanism ul c i se confundd cu
m ecanism ulgandirii, ea este un instrum ent de investigafic f i de
XIX
 cunoaftcre sufleteasca f i adeseori dc dcterminSri tot a§a dc precise ca f i
ace/ea ale gandirii abstractc.
MJ-aduc amime ca. in tors in farS dupd o /ipsa destul de indelungatS,
/-am indemnat sa-mi spund ceva despre unii scriitori care se ridicaserS in
lipsa mea f i pe care ii cunofteam de departe f i din sen's f i destul de pufin.
Despre unul dintre ei, care ajunsesc intre Limp f i cu cea m ai mare
indreptafire; foartc cunoscut f i c itit. cand /-am intrebat pe lone/ ce fe/d e
om cste. e / mi-a raspuns: “O prispd”. Acest cuvant-imagine definea pc
scriilorul pom enit dintr-odata f i ca adfmcime f i ca intinderc, f i ca
in/afifare f i in ce privcftc conformafia iui psibicS, fclul lui dc-a gandi. f i
cu privirc la subicctcfe pe care le tratase cu cea mai mare vigoare pand la
data ccea (era prin 1928).
Asemenea definifii nu emu rare. Ioncl Tcodorcanu, cand era nevoie.
inchidea intr-o frazS, intr-o cxprcsic. intr-un singur cuvant, o caractcrizare
care valora cat un pnrlret pe m ai m ultc pagini.
Colosala puters de expresie a lui lone1 Teodoreanu acoperca de multe
ori cu un vcfmanl stralucitor o mare nelinifte intenoara. pe care totodata o
f i dddea /a ivcalS, transfigurand-o dar farS sa-i m ieforeze vigoarea
afcclivS. Da. acest mare artist al frazei vorbite f i al frazei sense era f i un
mare nc/iniftit. De-atatca ori simfearn in vorba lui izbuenirea unci staride
incordare fara odihna in cate mulfumiri f i nemu/(umiri. tristep fi bucurii.
avanturi f i prabufiri. o mulfimc de mifeari sufletefli opu.se intre ele se
infruntau cerdnd cu insistenfd sa sc exprime dar se f i impScau la vrma
sublimandu-se in acel entuziasm al creafiei poeticc innoitoare f i in acel
devotam ent fa fa de poezic pc care i le prefuisem din tinerefe f i care
ddduserd de la inceput un sprijin trainic prieteniei noqstre. f i de viafi f i de
arts.
ALEXAND RU PH1UPP1DE
 COCA DUDUS9

v tJu^ £{• (•
^*
atuXi cMJ A Cm/ flivi
CtiOO- >?
^ C/Uwi tUA
fUvuiv^ Id '

i ico
Reproduccm miloprjlul p c care fon d TcoJorcanu In ^.ordni / v primul ynhnn al nmanuhu
Tudor Ccaur Alta/ aiticuhii fipmfcsontfui C. C. fficofcxcv. aulogmf carerezutni sensul cj/p'i.
Reaminlim ifiG. C. Nicolcscualintunul Jin ervniemirunrnnufuiin/rw'steChemarea Vremii.
 PARTEA fNTAl

- Ar incapea $i un stejar in halatele Domnitci.

Asa vorbea, de pilda, Coca Dudus despre m am a lui, dar cu o atat de
convinsS gravitate incat nimeni n-ar fl putut sti dacS vorbele lui persifleaza
strSsnicia trupeascS a Domnitci, sau o prcamSresc printre stcjarii Vor-
nicenilor.
Halalclc Domnitci iti luau ochii; mai toate erau fScute din acca mSlasS
denumita „iulgurante“, somptuoasS ca tesut, dar de o intensitatc coloristicS
tropicals.
Domnita i$i petrecea „zilcle din urm5“ mai cu seamS in halat: „ca o hiata
nevolnicS", ofta ca cu o vigoare in stare sS dea strSnutu) victii si cclor din
morminte. IamS-varS, si fie cS se culca devreme sau tarziu, Domnita tot la
cinci dimineata se destepta, ridicand palmelc deasupra capului si bStand
din elc cu mare rSsunet. IndatS u$a se deschidca si apSrcau cu l&mpi, in
fruntc cu Madama Lenta care dormea iepure$te in odaia de alSturi, fetele
Curtii, toate invoalte ca panzele pescarilor in vant de dimincatS, cu obraji
ca din panerul cu fructe, cSci Domnita nu putea suferi slufenia in jurul ei.
Desigur, Madama Lenta Pantar increfea ochii str&inului de pocitS ce era,
dar Madama Lenta, mai presus de criteriile estetice, intrupa vcchimca unei
amintiri.
- O-ho! monologa ea uneori la bucStSrie, mercmelisind o larta cu fructe
in pre/enta ciudos admirativS a bucStarului, tot balaoachcs, s> a fetelor care
roiau hojma in jurul ei, - dand accstui „0 -ho“ acccntul pe care smolitii il
dau lui „haulicS“. Lorsque j’dtais belle...
Fetele rSmaneau cu gura cSscatS, imbSlsSmate si mai adanc de parfumui
tartei cu fructe, incantStoare cum sunt copilandrele cand nu pricep. Dar
mai cu seamS cei in stare s3 inteleagS ar ii rSmas la fel, cSci acccntul era
pari/Jan, uluitor in gura vanStS a zgatiei de la Vorniccni. Madama Lcn'a i§i
trata amintirile asa cum unele cucoane i$i tratcaza copiii in prc/enta slu-
gilor, vorbindu-le pe franluzeste.
O vorbS revenca des s> burzuluit, la bucStarie s« pe coridoare, in gura
Madamei Lenta:
- Merde!

7
 Si alia:
- Saperlipopettc!
§i inca altclc, asemcnca. Dar cum cca dintai era mai scurtii si mai simpla,
feteie o adoptasera, fiecare pentru ea, cochel, rostind-o c-un fcl dc exube-
ranta de manz care-si sculura coama, nechczand.
- Mierd!
- Ce tot indrugi, fa? Ic intreba catc-un flacau din sal.
- Vorba bocreasca! Iaca!
Dar vorba ramanea ca un cercel de tincreta la urcclica flacailor, sunand
§i In graiul lor, capatand cu incctul adancul vechimii in sattil Vorniccni.
Ceea ce dcsigur ar fi putut induce in croare pc un filolog, mai cu seama
daca s-ar fi nimerit sa-l aiba alaturi pc Coca Dudus.
Pe vremuri, cand Raluca Ionut, fiica arcndasului Iftodic lonut de la
Manta-Rosie, sc intitula in Fran(a „Princcsse Ralou de Chateau-Pnurpre",
- Lenta, venita dupa ca din Romania, fusese umbra ci devotata la bine si
la ran. Pc-atunci Lenta era o sfarleaza cu ochi naibosi, zambet ca migdala
pc fa{a ei de turta duice, o asprime de timbal in glas, si Irup atat de viu ca
parca gol ca vaiul chiar $i cu palton. $-alunci insa nasul era lung in jos, dand
chipului ei spelb o asemanare cu mucalitul Nastratin Hogea. Urcchca ei
prinsese ca o muzica limba franceza, iur gura ci nu cunoslca sfiala. Vorbind
despre frumoasa ci stapana, mintea cu spontaneitate si cu fast, imbracand
copilaria RalucSi xntr-o o mie si una de nopti. Dincolo dc magulirc si folos,
Raluca inca o asculta cu placere. Caci nascocea Lcuta cum spune pusarca:
din inima.
S-alunci, s-acum.
Astfcl, cand Domnita, din capul mesci cu oaspeji de la Vorniccni,
povestea aminliri de la Paris, evocand o epoca decolorata si in carp pentru
gcneraUa de dupa razboi, Madama Lenta, interpelata, putea da oricaud
replica aurita.
- Cand am debutat la Opera, - incepea Domnita, inallandu-si trcptal
cajiul, dandu-si-l pujin pe spate, trccand cu privirea pcste comcscni ca
peste o rampa, amplificandu-si-o subl cupola cu policandre si aplauzc a
amintirii.
Dar se oprea deoduta, parca mirata ca nu-si aude rasunand marcle glas.
Cuprinsa dc o lcnc nobila, Domnita trecea cuvantul Lentei.
- Ce nii-a spus Sarah?
- Care Sarah, Domnita? intervcnca vrcun oaspe.
Iar Lenta, tot atat de superba ca si Domnita, cu toate ca sedea in
picioare indaratul comescnilor, raspundca peste capetelc lor, sufland parca
vestire inlr-o goarna dc aur:
- Sarah Bernard...
Pauza care spunca: Luati amintc.
- ... La grande Sarah! Asa fi spuneam noi. Nous autres!

8
 - Parc-o vad. A vcnit intr-un sullet in cabina Domnilei, dupa actnl inlai.
„Madame?“ am intrcbal-o. >tJc suis Sarah Bernard, ma douce“. ..Entrez,
Madame Sarah Bernard". „Ravissante princesse, vons avez unc voix d’or!“
$i ea avea gias de aur, adauga Lenta concesiv, pemru epigoni.
Intr-adev2r, Domnita cantase la Opera.
- Alors Andronic vini...
A§a spunca Domnita, lasand trcmur de gene peste ochii ci albastri.
La Vorniccni, Lenta t$i pastrase locul $i cinul langa inima Domnilei.
Numai ea ii $tia dichisurile si mefeiincle. Trupu! ei imbatranise mai repede
decal ai Domnilei, luandu-i inainte cu devoiament. Balianetca Lcnlei era
oarecum la gratar; o uscase §i innegrise pana la ars. Numai cinlan si picle
crcalS. Nimic nu mai era feminin in laptura ei afumata. Cu barba alba ar li
pulul Ilia locul balranelii lui Naslralin Hogea. Uriita, cum agrisa c aerii,
strapezea.
§i Domnita inlrasc in ani, dar cu lotul altfcl dccat umbra ei. Pc Lenta o
topisc fiacara tiganilor; pe Domnita o acopcrisc parca o ninsoare, Iroe-
nind-o pana la maretie.
C-asa venisc Domnita de odinioara la Vorniccni: cu sanic Luisa de sase
cai turbati. Andronic o ridicase In brate, viscolita, cu circle pe obraji, aslfcl
aducand-o in odaile cu sobc §i cu focuri mari. Acca dc-atunci ar fi putul
intra in cea de-acum ca intr-un dulap, cu §uba cu tot.
Ninsese mull.
Cine o vedea intaia oar2 pe Domnita ar fi putul crede ca-i una dintre
acele lipovcnce care stau ca dealul - cu tulpan, obraz §i gusa - langa sacul
cu semintc.
Cam accsta era conturul global al Domnilei.
Ccea cc-1 facca pe Coca Dudus sa spue uneori cu o privirc visatoarc:
- Domnita face parte din pcisajul Vornicenilor...

*
* *

- Hucjte Moldova de netrebnic ce esti! cxclama Domnita, procctandu-§i

bratelc spre ccr, cu sclipiri de inele §i clinchet de bratai i.
- Ah, Pusa, ce glas ai! Fcrice de cei ce au gustat din el! se extazia Coca
Dudus, dandu-5'1 ochii peste cap.
NSrile Domnilei se fnfiorau a zambet, dar indata sprinccnclc i se imbi-
nau cu dunga si glasul vibra gafait:
- Vipera incalzit2 la sanul meu, fiint.2 perfidu, copil nelcgiuil, ai sa vari
in mormant pe mama ta...
Intr-adevar, Coca Dudus nu era un copil comod. Dar Domnila avea
nevoic de aslfcl de rabufneli care sonorizau tcmperamentul ei tcatral; iar
Coca Dudus era carburantul predcstinat al tcmperamcntului Domnilei.

9
Scenclc sc {incau lanl, avand caractcrul de perm anent al unui zgomot
familiar. Cci dc la Vorniccni erau dcprinsi, unii cu rcscmnare otelita, aljii
cu zambcl politicos. Andronic Ceaur Alcaz tacca distant, mai prcsus dc
accslca, superb in barba lui alba care amintca, parca tot atat de imalcriala,
razclc dc luna intralc in biscrici prin fcreslruicilc ingustc.
Aida Andronic Ceaur Alcaz, sora mai mare a lui Dud us, lacea si ca, cu
aceeasi expresie duios inghetata.
Uncori ins3, cand vociferarile se prclungcau, mai cu scama la meselc cu
musaliri, Andronic se uila cu ghclari la Coca Dudu§, spunand atat:
- Ajungc.
- Ce poatc face un biet copil terorizat? Eu sunt urmasul eclor doua
orlelinc! ofta Dudus, invocand judecata oaspelilor.
Dar cand ramanca numai cu Domnita, Coca Dudu$ insinua:
- Tatuta nu nc pricepe.
- Neru$inatule, bufnea'Domnita, pi$candu-l afcctuos dc ureche.
„Urma§ul celor doua orfelinc" insa isi facea dc cap.
- Baialul acesta n-arc lege, - spunca dc multi ani Andronic, ridicand un
deget solemn.
- Ce poate face o biata inima dc mama, - inccpca Domnita, c-o mana
crispala pc inima dc mama, cealaltS pomind cu vorba in gest larg, in timp
ce genele greblau picurul ochilor.
Andronic rcnun|a. O iubise pe Domnita odinioara, cu sangclc ralacirilor
tinere^ti, dar niciodata nu putuse discuta cu ca. ii despartea o rampa, cl
fiind in sala, iar Domnita pe scena. Chiar cand publicul era absent, Domnita
tot pentru aplauze vorbea. „Cabotina“: a§a o judeca drastic mutenia lui
Andronic, in care reveneau toatc prcjudccatile vechilor bocri pentru tagma
vrcdnica numai dc bac$isul aplauz.dor. Cand plccasc la Paris ca simplu
student, Babaca ii spusese intre allele:
- Fiul meu, numc ai, bani ai, barbat e§li. la scama la cc-li spun. Femeilc
bocrului sunt de trei soiuri: cucoana, femeia galanta $i aclrila. Mama co-
piilor tai cucoana sa fie. Dar sa n-o alegi cu inima carc-i fierbinleala san-
gclui; s-o alegi cu socoteala ca pc-o iapa, gandindu-tc la manji. Femeia
galanta c lasala de Dumnczau pentru dcsfatarca trupului. Tocmala dreapla.
Dupa cc-ai inchis punga, ii mai trimiti o floarc, un inel §i un parfum, si
pleaca singurii dupa al|ii. Dar aclrila, bacle draga, nu-i nici de una, nici de
alia. Cand ii pe scena vrea sa fie in crivat, cu unul. Cand ii in crivat eu until
vrea sa He pc scena cu toti. Ea ii deprinsa in casa cu zid spart...
Dar se vedc ca sfaturile parintilor, mai eu seama cand semnaleaza
primcjdiilc din ealea copiilor, nu au darul decal de-a spori atraclia
ispilelor. MultS vreme Andronic respcctasc sfatul parinlesc, facand, dupa
tcrminarca sludiilor, o frumoasa cariera diplomalica. Rauvoitorii insinuau
ca slatura lui de allct antic, tinula $i mai cu scama barba lui - faimoasa de
pe-atunci - delerminascra aceasta cariera. Tacca mult, vorbea cored, avea

10
 nume mare si era foarte bpgat. Ajunsesc aslfcl Ministrul Romanici la Paris.
Intr-adev2r era reprezentativ. Toatc ziarcle §i revistclc itustratc ale cpocii
reproduccau fotografia lui. I se prevedea un viitor stralucil. Domnija insa
rSsturnase tot. O auzisc cantand la Opera, de catcva ori in sir, absorbind-o
prin binoclu din aceea§i loja. Apoi dadusc o rcccptie, invitand-o. Domnija
cantasc vcchi cantccc franjuzcsli. Era feminina cum o piersica e piersica
intre mere. In suflctul lui Andronic dragostea pentru ca izbucnisc odata cu
gelozia. Demisionase din diplomatic, aducand-o pc Domnita la Vorniccni.
Era gclos sccunda cu secundS, cu fiecare pulsalie a inimii, alaturi dc femcia
care, deprinsa astfei dc pe scena, sclipea pentru toji, incapabila sa fie numai
pentru unul.
- Ea u deprinsa in casS cu zid spare...
Dar vertiginos ca o ava!an$2, Domnija dcvcnca alta. Se ingrasa, pier-
zandu-si grajia, far5 s§-§i piarda insS volubililalca si ncastamparul. Din cc
in ce parea ca se parodiazii singurS. I-adevSral: la ineeput fusesc cliinuitor
adorata de Andronic. Decorativul diplomat, alaturi dc ea devenea:
- Maurul meu!
Numai ca trupul Desdcmonei, amplificat de grasimi, cocbela in vid,
alaturi de absenja Maurului ramas numai in amintirea si iluzia ei. (ielo/ia
de odinioara a lui Andronic dcvenisc o mirare iritala la inceput, iar niai
apoi, o coplesitoarc jena. Totul ii parea ridicol: dragostea lui si mai cu
seama cuvantul „Domnija“, odinioara proaspat ca un parlum de toporasi
adus de mireasa. Dc la o vreme, Andronic evitase familiarul vocaliv de
odinioara. I sc adresa far5 s-o numeascS in niciun fcl, abea putandu-si
stapani crisparea, cand Domnija ii desmierda mana sau obrazul in fata
slugiior. Cu inccpul Andronic sc izoia, alegandu-si ca^viata de toatc zilelc
numai ccea cc putea sa-l indeparteze dc sojia lui. Alt elae, apoi alt aparta-
m e n t- cel de sus - din care nu aparea decat la mesc, taciturn, inchis in cl,
despSrJit de Domnita prin toala lungimea mcsci, cl intr-un capat, Domnija
in celalalt, ca doua punctc cardinalc, intre care sc iulerpuscra trcpUit
oaspejii - vecini de mo§ie - copiii, profesorii copiilor. Acolo, in sihaslria
stramoseasca de la Vorniccni, barba lui Andronic albi, capatand splen-
doarca dimincjilor alpine. Manca, privea, asculta, parea dintr-o alia al-
tiludine, ncintegrat in intimitatca viejii de-acolo, dand prin prezenja lui o
solcmnitate de gala meselor de la Vorniccni. Oaspejii ii spuncau in gcncre
„ExcclcnJa“ sau „Domnule ministru". Iar Jaranii de pe music si din impre-
jurimi, rcspcctand o traditie oralit pastrata din vechi, ii spuiteau „Maritc“.
- Saru’ mana, Maritc.
Andronic dadea numai din cap si Jaranii ramaneau dcscoperili si dupa
ce trccca, inalt ca un cavalcr cruciat, cu trup croit pentru armura si barl)a
de Dumnezeu.
Cand se nascu fetija, Andronic dori s-o bolezc Despina: numelc unci
strabunicc.

11
 Dar Domnita o bolcza Aida: ..Celesta Aida..."
Aida insa crescu in felul Dcspinclor, din cc in ce mai sever frumoasa,
tragandu-sc inspre tata. Nici in copilarjc Aida nu gesticula. Un calm de
frescS o caracteriza. Parea mercu spcetaloare: din loja. Nu vorbea tare, iar
glasul ei ramanea mercu egal.
Cu ea, in fiecare an, Andronic facea o lunga calatorie in strSinatate. Sc
pretuiau reciproc, se stimau. Raporturilc lor erau afectuos ceremonioasc.
I-adcvarat ca pcrcchea lor in strainalate nu pulea trecc ncobservata. Ad-
jectivul „spendid“ capata o indoita stralucire - a batranepi si a tineretii -
devenind o imanenta.
Numele de botez al lui Coca Dudu$ era Tudor, ca §i al stramosului sau,
Vornicul Tudor Ceaur Alcaz. Nu i-I §tia insa decat actul de botez, caci
Tudor Ceaur Alcaz fuscse o speranta a lui Andronic, pc cand Coca Dudu§
era o realitatc a Vornicenilor. Nascut in a §aptea lunii, copilul dcschisc,
rasfrangandu-le culoarea, ochii albastri ai Domnitei. Fu erescut in puf,
cocolit cum se spune, ca orice copil bicisnic. Pana pc la saptc ani nimic
deosebit. Numai ca Aida era tulburata de noul venit. E apustra jucariilc, eu
un sentiment de proprietate care frana impulsiunca copilarcasca a jocului.
Aida sc juca fSra zgornot. Coca Dudu§ insa, inca din leagan „duduia“.
- Du-du-du-du-du-duuu...
De unde §i numele lui: Coca Du, apoi Coca Dudu, pc urma Coca Dudu$,
care semana putintel ca sonoritatc cu vorba „ghidu§“.
Coca Dudus sc juca stricand: dcopotriva jucariilc lui ca $i pc ale Aidci.
- De le pingc? intrcba Coca Dudu§ pc Domnita, aratand spre Aida,
vaduva dupS fiecare jucarie stricata.
- Fiindca-i fetita.
- Pinge - hotara convins Dudu$.
A§a o §i porccli pc Aida: Pinga.
Andronic se gandea dcs la viitorul lui Tudor, nerabdator sa-1 vada cat
mai repedc tanar si barbat, dincolo de foiala slugilor $i a daducelor iutre
care il crcstea Domnita ca Intr-un harem; $i mai cu seama la adaposl dc
influcnta manici lui.
Cand Tudor implini saptc ani, Andronic comunica Domnitei dorinta lui
ca baiatul sa fie crcscut in strS'matate.
- Copilul sangelui meu! Carnc din carnea mea! Sa ma despart Eu dc
El? §i de ce, ma rog?
- Are ncvoc dc educapc.
- §i parinpi lui nu i-o pot da? O femee ca Raluca $i un barbat ca
Andronic nu pot sa laurcasca - spuse Domnita cu gcstul Statuii Libcrtatii
- sufletul propriului lor copil? Dar Aida? Ce pop sa-i repro?czi? Nu-i oarc
fiica ta podoaba Moldovei?
Argument fara replica.
Nu putca sa-i spue Domnitai: „Aida c fiica mea, nu a ta“.

12
 Domnita sc dcslantui, ajungand panS la palpita(ii cu mana stanga pe
inima, in timp ce mana dreapta cauta spasmodic borcanul cu saruri cngle-
zesti si paharul cu apa de flori.
Andronic rcnunla, cSci oricum, comoditatca lui ii era mai aproape decal
copilul lor. §-apoi gandul atunci venit, ca ar trebui sa piece in strainatate
cu Domnita macar odatS, la instalarca lui Tudor, il paraliza.
Asadar, Coca Dudus crescu la Vorniceni, invatand acasS cu profesori,
trecandu-si examcnele in particular la Piatra-Ncamt.
Pan3 una alta furS incercate profcsoarele Aidci, Mademoiselle Boulan,
care aducea la Vorniceni almosfcra sucrc-d’orgc a calugaritclor catolice, §i
Miss Gerty Prescott, care preda, cu mustScioara, ochelari §i glas de fagot,
engleza, gimnastica suedeza §i lectii dc pian.
Numai dupa o saptamana, amandouS comunicarS cS c nevoe de un
barbat. Miss Prescott vorbea, iar Mademoiselle Boulan isi frangca mainile,
ro§ind, gata sa laenmeze cu ochi dc faiantS si pastel. Domnita le asculta cu
masca tragica, dar dupa ce plecara din odaia ei, zambi. Apoi il chcmS pe
cel uiic, imbracat pe-atunci cu hain3 de catifca si gulcras de dantcla, piep-
tanat cu buclc si breton, ceea ce ii sporea paloarca, impertinenta nasului
cu nari nelini§tite si sclipirea cu punct dc argint a ochilor albastri.
- MisSlule, t-am aflat fSradelegilc! Huesc Vorniccnii! Am sa-ti aduc o
mana de Tier. M-auzi? Dc fier - tun3 glasul Domnitci, indoind in mana ei
drugi imaginari.
Intre timp, fara sa fie la curcnt cu abdicarea profesoarclor Aidci,
Andronic cSuta un mentor, adresandu-se cunoscutilor lui din Moldova §i
de la Bucuresti. Uu diplomat prietcu ii trimise o carte intitulal3: „CopiIul
si noua pedagogic", iscalita Calistrat Troia, exemplar luat oportun dintre
cele o suta desiinate guzganilor de la Ministcrul dc Extcrnc.
- Acesta c omul care-mi trebue, hotari Andronic.
Scrise editurii unde aparuse cartca, rugand-o sa-i comunicc adresa auto-
rului. Dar edilura dadusc faliment. Prin urmare, domnul Samuel Fi(ig, omul
de incredere al casei Alcaz, fu trimis dupS Calistrat Troia. Bineintelcs,
Samuel Fitig il descoperi: intr-o cafenea la Bucuresti.
Maestrul Calistrat Troia?
- Dar cine oare altul? raspunse basul profund.
Samuel Fi{ig, cu nas subtire, ochi subtiri $i maini subliri, era un mare
diagnostician al omuiui, calului, vitelor, pfidurilor, panianlului si caselor. Sc
$i intitula: Expert. Dar nu era trimis ca expert la Maestrul Troia, ci ca
simplu emisar al Excclcntei Sale. Deci se infiinta cu Maestrul Troia la
Vorniceni. Maestrul isi facu o intrare mefistofelica. Palarie vast3, pclcrina
ampla, hainc negre, guler inalt s> mansete albe - cumparate de Fitig - §i o
insignS enigmatic^ la butoniera. Domnul Fitig aparea ca un simplu tar cu
redingoti $i favoriti alaturi de omul negru cu glas de contrabas. Dinlai il
vSzu Domnita.
e 2 - Tudor Ceaur Alcaz, voL 1 13
 - Dcpun omagiile mele la picioarele ilustrci Dive.
Apoi fu primit in audicntS de Andronic.
- Excclenta, sunt onorat de inalta incredere...
Apoi, mana de ficr paros pogori pe crcsletul capului cu breton 51 oclii
albastri.
- Tinere, voi face din tine un om vrednic de numcle cc-I por{i.
Samuel Fijig, penlru orice eventualitate, lasasc la gara lada cu carti a
Macslrului, luandu-i numai sumarul gcamantan. A doua zi insa. lada fu
expediata la Vorniccni.
DupS primul an, Maestrul Troia cSpata burtft de prelat; nu numai el,
dar §i doua fete de la Vorniccni. Domnina insS inchidea ochii. Mademoiselle
Boulan $i Miss Gerty Prescott il tfneau cu politela la distanta. In fiecare
sambata, Maestrul Calistrat raporta Excelentci Sale progrcsclc lui Tudor.
Iar in fiecare dimineata la opt fix, Coca Dudus, cu sort de scolar §i gcanta
cu placa si burete, se ducea la lecfie, intr-o odae de sus, de langa sala de
scrima, anume pregatita: Catcdra, labia, o banca, lumina si acr. In fund se
vedeau muntii.
Nimeni nu intra acolo in timpul lectiilor. Numai la sfarsilul anului sc
facea o repetifie generala a cxamcnului iminent. Pe catedra, Maestrul Troia
in tinuta de gala. In banca, clcvul Tudor dichisit si ferchczuit de Lenta subt
privegherea Domnitei. In sala, Andronic, in fotoliu - Domnita nu venea,
din pricina scarilor - Aida cu profcsoarcle ei, institutoarea din satul Vor­
niccni si cativa elevi din sat.
Nimeni nu observa ca elevul Tudor face cu oehiul Maestrului Calistrat,
la care Maestrul rSspundea cu o privire echivalenta cu: Da-o dracuiui de
treaba! Nu fi pore!
Tudoi Ccaur Alcaz i$i trecea cxamenele cu media zece, dar raporturile
sale pedagogice cu Maestrul Calistrat nu erau caractcrizate de media obti-
nuta la examen, ci dc rest. Caci treptat, Coca Dudus deveni inlerloculorul,
confidcntul, amicul si complicele Maestrului Troia.
La inceput, Maestrul Troia il lua solemn, ca in fat.a lui Andronic. El pe
catedra, Tudor in banca.
-T in ere, invatatura este pentru elev ca pusca penlru soldat, ca laptelc
mamei pentru...
Coca Dudus clipi cu impertinent^.
- Tinere!
Cumplit in dimensiune si napraznic in miscarc, Maestrul Troia se ridica
dc pc catedra ca erupiia unci sonde dc petrol.
Coca Dudus, ca o simple broscuta hipnotizata de sarpe, inainta spre
catcdra. Dar inaintc ca Maestrul sa se dumircasca, elevul, cu doua degete
ridicale spre cl, il ameninta:
- Te gadil.
- Com?

14
 - Te gadil, rcpetS Coca Dudus, sarind pe catcdra c-un fel dc ranjct §i
intrand cu degctcle lui vii ca doua antcne, dc jos in xus, in Goliat.
Intr-adev5r: Maesirul era gadilicios. Ofta, radea, tremura, trcsalta si
necheza ca o femeiujca subl dux rece, incapabil s3-si maj foloseasca
puterea.
- Pujlama! ofta Macstrul Troia intr-un tarziu, inca scuturat de friguri §i
fiori. De unde $tii cS ma gadil?
- Te-am vazut in gradina...
Coca Dudu§ inchisc un ochi, Iasandu-$i capul pc-o parte.
- ... cu Tinea Balaban.
- Fii-fiu-fiu-fiu-fiu-fiuuu, - sucra admiraliv Macstrul Troia. Asculta,
pustiule, nu cumva sa spui...
Coca Dudus zambi marinimos, intinzandu-i mana rSsturnata.
- Bate palma.
De-atunci fura prieteni. Jucau table, sah, poker, invatau pasiente unul
de la altul, inghesuindu-si lectiilc. Coca Dudus u facea rost de vin de la
Madama Lenta, caci Maestrul Troia nu sc mullumea nuinai cu ccl de la
mese. Cordiala carda§ic. Coca Dudus era singura persoana de la Vomiceni
cu care Maestrul Troia vorbea deschis.
- MS, mare puslama e$ti, ii spunea Macstrul admiraliv, pocnindu-si
inchecturile degetelor.
- Lasa, Calule!
Aluzie nu la calul troian, ci la armasarul din Macstrul Troia.
Deseori Calul monoioga filosofic si poetic in prezenta lui Coca Dudus
care -1 asculta atent, cu fata plina dc creturi.
- Ma Dudus m3, am cap, mSa, da’ n-am noroc!
I$i scotca din dinti nelipsita scobitoare si incepca sa recite tirade din
Victor Hugo - pronunta Victor Hugo romancste, cu h si u - cu un accent
fabulos.
JL 'histoire a pour igout des temps comme les tt&cres
Et c 'cst Id que la table est rnisc pour vous autres.
C'cst lit, sur cate nappe ou joyeux vous rnangcz,
Q u’on voit, - tandis qu’aillcurs, nus et dc fers charges,
Agontsatt, sereins, ealmes, le front sivlre,
Socratc 6 1’agora, Jlsus-Christ au catvaire,
Colotnb dans son cachot, Jean Huss sur son bCiciier..."

Coca Dudu$ aplauda.

Calul multumca, convins.
Dar uncori Coca Dudus inccpea sa se plimbe gesticuland, improvizand
monologuri ca ale Calului, altfcl puerile, dar valabilc fata de model.
Calul A asculta cu gura cSscata.
- EIcvul meu, maa! Ai sa te mandresti mai tarziu.
- Laptcle Calului! Cum u, Macstre? Invatatura estc pentru elev ca
laptcle mamci...

15
 - MS-sii!
Dar in lumc avcau tcatrul lor pe carc-1 respcctau cu o strictc(a riguroasa.
Alti fiori ins3 decat ai gadilitului treceau prin Maestrul Calistrat la
gandul c3 sfar§itul vacilor grase se apropic; mai erau cateva luni pan3 la
examenul de clasa a patra primarS.
- Cc m3 fac, m3 Dud 115? M-am dcprins la Vorniceni. Mi s-a lipit inima
dc tine, puslamaua dracului!
- Las’ pe mine, Calulc!
- Cum, m3?
- Aranjcz cu Pusa. Tu $tii inima Domnitei!
Absolvent cu media zece a cursului primar, Dudus se inf3tis3 la
Domnila cu vorba infiorit3.
- Muia...
fi spunca cand Pusa, cand Muia, cand Memc, cand Mui.
- ... nu-1 putem lasa pe Maestrul Troia in voia valurilor. §i-a sacrificat
tinerctca pentru mine.
- §i ce vrca?
- El nu vrca nimic. L-am gasit plangand, sarmanul - ofta Coca Dudus,
acoperindu-si ochii cu palma.
Apoi, cu glas gatuit §i confidential:
- §tii, Pusa, Maestrul Troia pregateste o carte de filosofic, pe care o
inchina Domnitei... Dc cc sa n-o scric la noi? Nu-ncapc la Vorniceni $-un
filosof?
De-atunci, Maestrul T roia scria de-a Iungul anilor - casa, luminal, inc3l-
zit, sp3lat 51 mancare - acccasi carte de filosofic, fccundat de pivnita Vor-
niccnilor, fccundand $i cl pe cine putea, devenind o rcsemnare a casci.
Nimcni nu se mai gandea sa-1 scoat3 de acolo. In ficcare an, de Pa$ti,
Andronic fi dadea un rand dc hainc, rufc §i crSvafi. I§i f3cca numai ghete,
pe credit: i lc platca Domnila.
Intre timp altc mani cercau sa puc stapanire pe elcvul macstrului Troia,
caci Coca Dudus sc pregatea tot in particular, cu profesori alc§i de
Andronic - prin Fifig - dintre pcrlelc oficiale ale UnivcrsitStii din Ia§i.
DupS intaia luna, raportul lor suna cam a$a:
- Domnule Ministru, bSiatul e strSlucit. Cam neatent, cam ncdisdplinat,
dar in ce privc§tc intcligenta...
Apoi, ins3, invariabil, i§i prezentau demisia, dcclinand-$i orice raspun-
dcrc.
Coca Dudus era invitat la Tatuta. Aparca inoccnt, mirat, cu fruntea
incrctita dc nedumcrire.
- Cu ce l-am suparat pe domnul profesor? II rog respcctuos sa
raspunda in fata tatei.
Unul, cu obraji incandescenti si ochi transparenti dc fata marc, duse
involuntar mana la cap: avea un cucui pe frunte si o vanalac pe ochi.

16
 Andronic i$i InaI(Ji capul.
- Pusa, era ca Jupiter, - o informa, dupa judecatS, Coca Dudus pe
Domnita.
Apoi Andronic vorbi:
- RSspundc: ai indraznit sa ridici mana asupra profesorului tau?
- Ne-am harjonit.
- Ce-i asta „harjonit“?
- Dupa o discutie.
- Raspunde precis.
- Raspund: dupa o discutie oarecare, domnul Profcsor care devinc
impetuos cand n-are argumentc, mi-a tras o neuitata palmS. Am cedat si
eu, ripostandu-i cu un neuitat pumn pe care fl regret din toata inima... daca
51 domnul profesor regreta aceste incalificabile procedee.
Modul accsta de a vorbi al lui Coca Dudus avea darul sa-1 exaspereze
pe Andronic, evocandu-i „cabotinismuT Domnitci.
Dar pc la cel dintai sfert al fiecarui an, profesorii plecau, ducand la Iasi
faima lui Dudus.
- Hueste Moldova dc netrcbnic ce e§ti!
- Lupt pentru libertate, Domnita scumpa si adorata.
Intra in adolescents ca intr-o forma a impertinentei. Trambitator dc
impertinent. Crcstca fin ca un ogar, slab de Inalt ce era, cu fata palida, ochi
intensi s> nari nclinistite. Cand tacca, i$i musca mereu buzclc, din care
pricina erau mereu spuzite.
- Am o gurS impurS! spunea uneori cu sfidarc, gata sa zambeasca pana
la gingii dacS cincva 1-ar fi dezaprobat.
- Nu te mai ranji cu dintii tai dc strigoi! il repezi Domnita.
Avea dinti lungi, ceea ce intr-adevSr ii dadea uneori un accent slraniu,
cand si-i descoperca impudic pares. De cate ori sc intalnea in oglindS cu
obrazul lui, dupa o sccunda dc mirarc, avea acest rictus.
Cand i$i impingca varful nasului in sus cu degetul, descoperindu- si buza
dc sus, semana Icit cu actorul Prince-Rigadin - si cu uncle caricaturi ale lui
Titulescu.
- Ma-nfiori de slut cc esti! Lipscsli din ochii mci! il alunga Domnita.
Dar nu era slut. Semana la fata cu un mujic rus. Avea acea candoarc a
ochilor albastri §i a nasului in sus, atal dc raspanditS in tara lui Gorki; numai
c3 stridenta impertinentei altera ca un monoclu aceasta armonie pe care
numai somnul i-o rcstituia. Cand adormea, acoperit pana la barbie, strans
in cl covrig, cu parul auriu carc-i vestea ochii a!ba$tri - era copil. Copil tare
ostenit. Intra in inima celui care-1 privea dormind, pana la mils.
Dar cum se dc$tepta: „sS-l iei la palme“.
De pild§, un examcn:
- Ce-ar putea sa-mi spue Tudor Ceaur Alcaz despre Vasile Alccsandri?
Nu le grabi. Dintai gandeste-te

17
 - Multumesc pentru vorba, domnulc profcsor. Vasilc Alccsandri era un
bocr moldovean care credea cS-i poet.
Pauza prcpuclnica. Ochclari. Privirc pcste.
- §i dumneata ce crezi?
- Nu cred.
- Cum ili permiti?
- Cu voia dumncavoasli a, domnulc professor. Mi-aji facut cinstca unci
inlrcbari. Daca dorili, relraclez raspunsul.
- Mfi rog, ia sa-mi spui: cine-i mare poet penlru dumneata?
- Vasile Alccsandri.
-C um ?
- Nu-i mare poet?
- Eu rntreb, - se strSgnici profcsorul, batand cu pumnul in catcdra.
- Domnule profesor, c marc poet accl scriitor in versuri, care e con-
sacrat dc judccata mot ivat 3 a crilicilor reputati si acccptat ca atare de
oficialitate.
- Exact, amice. Atunci Alccsandri?
- E mare poet.
- Dar pentru dumneata?
- Imi permitetf?
- Te invit.
- Eu nu cred. Dar ca elev rceunosc...
- Dumneata $tii ce-i disciplina?
- Din reputatie. E supuncrea la o forta majora sociala...
- Bine, tincre, vad ca merge.
- ... care ne lasa picioarele, dar ne suprima capul.
- Cu cinc-ai invatat dumneata?
- In gencrc, singur.„
- Se cunoaste!
- Cu capul meu aplccat pcste, nu subt carte.
Andronic Ccaur Alcaz renunta de-a mai asista la cxamencle lui Tudor.
II insolca Samuel Fitig. La Piatra-Ncaml unde Coca Dudus i$i trecea exa-
menele, multe case boere§ti §i-ar fi deschis portile pentru full lui Andronic
Ccaur Alcaz.
- Pu§a, ma-nabus in cas5 slraina. Cine §tie ce fac, fcrcascS Dumnezeu!
- Fcreasca Dumnezeu pc orice mama de-asa pacostc ca tine! Bine, bine.
Dcci, in timpul examenelor statea la hotel cu Samuel Fitig, bineintcles
in odai separate, dar invccinatc.
- Ca doi bocri! zambea Fitig, infoindu-§i cotlelii suri.
- De ce nu ca trei bocri?
- Da’ unde-i al trcilca! sc mira Fitig.
- Da’ unde-i al doilea, Coane Sami?

18
 Coca Dudus ducca casa buna cu Samuel Filig. Binein{eles nici el nu era
cru{at, dar domnia-sa nu se supara.
A§a de pilda, intr-o vara Filig vcni la Vorniccni cu ghetre albe. Tocmai
cand porneau spre sufragerie o fata din casa veni langa Filig, vorbindu-i cu
palma la gura, dar t5ri$or:
- Bocrulc, t-o cazut izmenele!
- Asta-i dc-a lui Coca Dudu$, zambi Filig cel dintai. Ma tachineaza
fiindt 5 m 2 iubeste.
Prin Fi(ig, Dudus 151 procura de la oras lucrurile intcrzise: ligaretc
Gold-Flake - degetelc lui Dudus aveau pata galben2 a fumatorilor
naraviti - lecturi extravagantc, pistol cu gloante narcotice, monoclu cu
snur...
Dudu$ aparu odata cu monoclu in tala musafirilor, dup 2 ce sc chinui
cateva zile sS-1 capteze in orbita. Din cauza raonoclului isi linea gatul stramb
si teapan ca cci care au un abces la ccafa.
Vazandu-l, zig-zagul tr2snctului sc opri in Andronic.
- Ce-i asta, Dudus? il interpela Domnila cu glas care dadea vibrate si
tablalclor din sufragerie.
- O expericnt3.
- Cee?
- Da, Mui, vorbesc serios. Monoclul este un catalizor psihologic, adica
un corp care rSmanand acelasi dctcrminS raporturi noi intre corpurile
ambiante. Lumea rade fiindca Dudus poarta monoclu; Coca Dudus surade
fiindcS priveste lumea prin monoclu. far monoclul ramane ce era; o sticla.
- Scoate-o, scrasni Domnila.
- Mascarici! $opti pentru el Andronic, pierzandu-si stapanirca.
Epilctul insa n-avea caraclcrul unci manii trec2toare, consumata chiar
dc vorba care-o exprima. „Mascarici“ articula o drastica rcncgarc, cascand
intre tata si fiu dimensiunea unei prapastii. Sluga zambetului altora, dorinla
de a obtinc succcs in disprctul demnilatii talc de om; iata ce insemna pentru
Andronic, mascarici. Mai curand ar fi iertat fiului o infirmitate sau un viciu,
dccat dczmatul aceslei slugarnicii care-batjocorea rasa tatalui, proclamand
ereditatea mamei. Oricat s-ar fi silit s5 spere intr-o indrcptarc, tot nu putca
vedea viitorul fiului dccat prin viala mamei. Mandria neamului Ceaur Alcaz
sc cutrcmura in Andronic, acoperindu-si ocliii, in fata drumului ultimului
Alcaz.
Poate c3 tocmai aceastS stare sufleteasca inlesni planul mai vechi al lui
Coca Dudus.
Dintai il consults pe Fitfg.
- Coane Sami, vreau sa-mi fac o casa.
- Am sa-ti fiu dc-acu om dc casa, Coca Dudus. Ce fel dc casa? Ai strans
bani?
Coca Dudus aprinse o tigara, trSgand cu oftat intaiul fum.

19
 - Cali bani ili dalorcz, doranule Fifig?
- Coca Dudus, Duma gandcam la punga mca. M5 gandeam la imobilul
matale. De unde bani?
- De la tatuta.
Samuel Fifig I$i rasuci o tigara din tabachera lui, umpland pauza.
- Nimic de spus!.
- Adica nimic de filcul?
- Ce sa mai vorbim, Coca Dudus. Te vad asa ca pe un scare bocrcsc $i
m3 cutremur de o asa propunere filosofala! Mala il $tii pe T3tu{a; umple
strainatatea de bani cand merge cu duduia Aid...
Asa pronunla Filig numele Aidei.
- ... Plaja de lux, hotel de lux, tren de lux, teatru de lux, restaurant de
lux, strac de lux Un adevarai delieiu sa fii a§a o domni§oara ca duduia Aid
§i sa ai asa un Tatu(3. In slrainatatc parca face cura de slabit averea Tatutei.
Ei, Coca Dudus, ofta Conu Sami, da’ cum se Intoarce in tara, averea TStutci
face cura de mgrasat, sa nu fie de deochi!
- Arc multi bani Tatuta?
- Coca Dudu§, nu-i vorba de bani. Ii vorba de Tatuta. §i unde vrei de-acu
sa conslruicsti?
- In fundul gr5dinci, langa zid.
- Ahaa! Ce nu spui, Coca Dudus? Eu crcdeam c5 vrei sa te mufi de-aou
la oras. Asa da! Parca inccp sa vad o casa acolo! Apropo, ce fel de casa?
- Palru odai mari, de slapan, odae de bac, bucatarie, odac de servitori...
Pe m3sur3 ce Coca Dudus spunca, Filig dadea din cap a jalc.
- Coca Dudus, nu mai vad nimic! Am orbit eu? Sau o ars casa? Pacat
de-asa mare prapat! fSra poli(3 de asigurare. Coca Dudus, asculla asa o
vorba de la mine. Esli mata un baiet asa de destept c-ai putea sa imprumuti
minte f3ra procenl si la altii. Cand te-aud, parca fumez Bectimis pe gratis.
Numai un cusur ai: nu stai, gandesti prea rcpedc. Ia sa nc socotim pu(in.
Vrei de-acu o casa. Bun! Cine nu vrea de-acu un imobil? Da’ de ce o casa
cu saisprezece odai?
- Palru am spus.
- Palru ai spus mata? Mata ai spus patru odai mari. Asta pentru punga
Tatutei face tocmai saisprezece. Cand are s-auda una ca asta, Tatuta are sa
spue: ai mnebunit de-acu?
- Exact.
- Coca Dudus, mata n-ai mnebunit, da banii Tatutei or sa-nncbuncasc3!
- §-alunci?
- Atunci, Coca Dudus, arc sa*ti spue amicul Sami o anccdot3. Vine
odata un om fiamand la o vadana. Bate el Ia usa, ii dcschide femcia. „Cc
vrei, omulc?“. „Ce sa vreu? olccuta de mancarc, ca-mi lipa matclc“. „Sara-
cclc de cle,“ zicc femcia, „da cu ce sa le dau, ca-s femee ncvoiasa“. „Ei,
daca nu-i, nu-i“ zicc omul. „Da un ceaun Ii fi avand?“ „Cum sa n-am, c3

20
doar ai intrat in casS de om". „Da un topor ii fi avand?" „Iaca vorba! Cum
sa n-am!K „Da’ olccufa de ap3?“ „Cat3 vrei, omule“. „Da’ niste lemne s3
fac un foc$or?“ „Ei!“ ofteaza femcia. „S-or gasi elc niste aschii la casa
vadanei". Ii aduce femcia ce-a ccrut s* se pune omul $i face un foe bun,
potriveste ceaunul, toarna ap3 in ceaun $i pune ficrul toporului sa fiarba.
Da’ femeia ca femcia: numai ochi. „Da’ ce faci acolo, omulc?" „Ia fac o
sup3 de topor". ,,1-auzi! SupS de topor? Mare minune! Una ca aiasta n-am
mai v3zut!“ §i st3 §i se uita femeia la comedie. Si unde zice: „Bine, omulc,
da’ s-o mai vazut el supS fara sare?" „Dac5 n-am!“ zice omul. „Ei, iaca una!
Ti-oi da eu o Ieac3 de sare“. §i pune femeia sare in docot. Mai sta ce mai
st3: „Da’ bine, m5i omule, cine-o mai vazut supa far3 buruiana?" „Dac3
n-am!“ zice omul. §i scoate femeia bunatate de buruiana §i o pune in
fierturSi §i ba cu una, ba cu alta, i-o facut femcia supa in toata legea, ba i-o
mai dat §i o bucat3 de malai... Mata, Coca Dudu§, vrei cas3. Asculta-1 pe
amicul Sami: nu casa cu patru odai mari §i mai §tiu cu ce. Sup3 de topor,
Coca Dudu$.
Apoi Coca Dud u§ se inf:iiU3 la Domnila.
- Pu$a, vreau sa m3 fac om serios.
- Nu-i fi vrand cumva s3 te-nsori, flaimucule! E$li in stare! Auzi! Nici
nu §i-a ispravit liceul si vrea insurStoare!
In mod normal, Coca Dudus s-ar fi abatut de la scopul urmarit, cedand
pasiunii de-a se ccrla cu Domnila. De data accasta insa, Coca Dudus i$i
stapani firea, sau mai bine zis spulbcra cu o intcrioarS coada de vulpc roiul
de vorbe care inccpuse in el.
- Nu, Pusa, am venit sa m3 spovedesc mamei mele. Dcsigur ca sunt un
copil nesuferit, - glasui Coca Dudus cu palmele in laturi si umcrii ridicati.
Vorbcsc prea mult...
- Ai mancarime!
- Foarle bine spus: am mancarime. Nu iau nimic in serios. Fumcz...
- Cum?
- M-a luat gura pe dinainte. Din dorinta de a irita sunt in stare s3-mi
atribui vicii pe care nu le am.
- Fariseule, uita-te la degetelc tale.
- Sunt galbene... ca de tulun.
- Galbene de tutun, Sodomo. De ce minti chiar pe mama ta?
- O mint chiar si pc mama mca! Cum sa n-o mint daca ma mint si pe
mine! Sunt o natura complcxa...
- PervcrsS!
- Nu-i de-ajuns, Pusa. Sunt o natur3 haotic3. „Antc mare ct terras ct,
quod tegit omnia Caelum, unus erat toto natflrac vultus in orbe, quem.
dixere Chaos, rudLs indigestaque moles..." Ai vazut, Pusa, cum recit ca apa
din Mctamorfozelc lui Ovidiu - o interpcla Dudus c-un mic zambet satis-
facut.
- E$ti haotic? E§ti nauc, z3rghit...

21
 - Sunt, Pusa, nauc, zarghit, zalud, trasnit, sui, intr-o ureche, intr-un
picior...
-H o o !
- Sunt o problems, Pu$a. Problema omului. Ce e omul?
- Iar joci rolul lui Hamlet?
Intr-adcvar, Coca Dudus aparuse intr-o zi cu evantai in fata musafirilor,
fara ca nici caldura, nici mustcle sa-1 justificc in mana lui. Vorbea cand cu
unii, cand cu altii, insufletit ca o fata dupa primul bal. Intrebat de Domnita
asupra evantaiului, raspunsesc: „Principclc Hamlet cugeta c-un craniu in
mana, iar pentru teatrul vorbelor avea drept cortina un evantai. Dac’aji G
venit cu un craniu in mana, m-ati fi dat afara. Am ales dcci cvantaiul".
- Nu joc niciun rol, Pu§a. Adica joc rolul meu. Ce e omul? Omul,
Domnita, e lupta lui Dumnezeu cu haosui, incorporata in oglindirca unci
constiinte. Sunt eu o constiintS? Dubilo, ergo cogito. Sunt, de vreme ce ma
inlreb: cine sunt? Aida are privilegiul boerese de-a fi alaturi de haos. Daca
Aida s-ar intreba pc ea insa$i: Cine sunt? §i-ar raspunde distins: Sunt Aida
Andronic Ceaur Alcaz. Aida poale intra ncimparta$ila in imparatia ceru-
rilor.
- Nu insulta, ncmernicule, pe sora ta!
- O admir, DomniiS. E Aida Andronic Ceaur Alcaz cum o carle de
vizita e un carton pc care e tipSril un numc §i nu allul.
- §i cc dorcsti, m3 rog, de la mama ta? Vrei s-o naucegti?
- Vrcau sa m3 ajuli s3 ics din haos. Tu care m-ai nSscut...
- Vorbeste omenegte.
- Pusa, Mui, Domnita, convingc-1 pe Tatuta sa-mi fac3 o coliba.
- Ai innebunit?
- Vrcau sa m3 reculcg, Pusa. Vreau sa m3 purific intru mine.
- In coliba?
- Vorba vine coliba! O casuta modesta in fundul gradinci, langa zidul
singuratic...
- Bine, dcscrecratule, n-ai loc de-ajuns in casa mamei tale, in casa
parinlilor t3i?
- Pusa, nu m-ai patruns inc3, dar numai intcligcnla ta incomparabilS si
sufletul tau gencros or sa m3 priccapa. Spunc drept, Domnita, tu care e$ti
si ai fost splcndida ca astrii si impctuoasS ca furtunile, n-ai simtit tu nevoia
sa pleci din casa parinlilor tai? I-adcvarat, Pusa - n-o I3s3 Coca Dudus s.i
vorbcasca - tu avcai glasul. in glasul tSu sufla gloria. Ma inchin cu modcstic
si admiratie in fata ta, dar spunc: N-ai plecal tu din casa parinleasca?
- Ani plccat sa fac carier3. Dar tu?
- Adica, Pusa, ai plccat s3 te gascsti pe tine in viata, intre oameni straini.
Acasa cc crai? Copilul pSrinlilor tai. Abea la Paris, intre nccunosculi, te-ai
ilustrat devenind Tu. Acuma eu, fiul tau iubit. Ce sunt eu acasa? Coca
Dudus. Ce e Coca Dudus? Fiul Domnitei si al Tatulei. Adica un copil

22
rasfatat carc-si face dc cap. Parinlii, Domnita, almosfcra casei parintesti tc
constrang sa fxi copil. Sugeslic, autosugestie, repulalie, toate acestca ia un
loc. O femcc rcputata frumoasa e mai evident frumoasa dccat una frumoasa
pur si simplu. Toti suntem inlr-o masura viclimelc sau eroii reputaliei
noastre. Un copil e mult mai copil intre accia carc-1 §tiu, il vor §i il vad copil,
dccat intre straini. Omul nu sc gascste decat dincolo de ai lui, fiindca ianga
ace$tia e al lor; numai dincolo dc ci devinc al lui. Ma vezi tu pe mine, Pusa,
in casa mea?
- Vai de casa! Vai de tine! Balamuc!
- De ce, Pusa? Nu vezi ca ma confunzi? Coca Dudus plcaca de acasa -
acesta, bine cunoscutul Coca Dudus - §i intr5 peste drum in casa lui, unde
nu-l asteapta nimeni ca pe Coca Dudus. Casa accca i$i aslcapta stapanul.
Slapanul acela voi fi cu: un eu nebanuit nici chiar de mine, dar presimtit.
Ma vad, Pusa, ordonat, echilibrat, cu raspundcri, cu obligalii. Cand mai am
cu timp sa fiu Coca Dudus? Lecluri edificaloarc, meditatii, gospodaric,
invatatura. Simt cu melancolie, Pu$a - vorbeste Coca Dudus: observa cu ce
sinceritate - c5 voi deveni uu om series. Ti-ar parca rau, Pusa?
- Vulpca vulpilor.
- Domnita Domnitclor.
Astfel, Coca Dudus o castiga pe Domnita.
- Andronic, Dudus nu mai e copil.
- Crezi?
- Sunt convinsa. Imi cunosc copilul, eu care i-am dat viata, eu care 1-am
crescut...
Cand inccpeau tiradclc Domnitci, fata lui Andronic avea expresia celor
care tin la distanta rcceptorul telefonului in care galgac vorbcle inter-
locutorului, privindu-l, nu ascultandu-lc.
- Asadar, nu mai c copil - epiloga Andronic vorbcle Domnitci, accep-
tandu-le ca atare.
- Noi ins2, continua Domnita, aprobandu-i concluz.ia, il tratiim ca pc un
copil. Ce e asla „Coca Dudus" la varsta lui?
- Eu ii spun Tudor, replica Andronic glacial.
- Dar il tratezi ca pe Coca Dudus. Nu te-am vazut niciodala stand de
vorba cu cl; ii faci numai observalii.
- Nu le merits?
- Lc mcrita. $i eu il ccrt. Dar caut s> sa vorbese cu cl.
- §tiu-§tiu...
- Ce stii-stii? il infrunta Domnita cu o miscare de leu.
- V-aud!
- Ma auzi cand il ccrt. Nu e rusinc ca o mam5 sa-si ccrtc fiul pentru
binele lui. Dar nu m-ai ascultat niciodata vorbind cu cl: „Prince ne
daigne...", comenta Domnita cu zambet urzicat, facand o larga reverenta
cu mana.

23
 - $i desprc ce vorbiti?
- Dcspre om, despre viata, dcsprc soarta. Copilul mcu cugeta, i§i pune
probleme, se framanta. A§a eram $i cu, adauga Domnila cu un vast oftat
mandru, in stare sa risipeasca un stol intrcg dc hulubi. Acum sunt doar o
biatS fcmee singurS, care-si pregatcste suflctul pentru ccasul de apoi.
Domnita facu semnul crucei cu evlavie. \
Andronic Alcaz o asculta farS zambet, privindu-si sever verigheta de pe
deget.
- N-ai nimic de spus? il incerca Domnita.
- Ascult.
- Te-am chemat sa-ti cer ccva pentru copilul tau...
Ochii lui Andronic privira atent buzcle putcrnic fardate ale Domnilci,
asteptarea vorbelor lamuritoare dcpa$ind rcpulsia pentru cea dc la care
vcneau.
- Vreau sa-i faci o casa, raspica Domnita cu atata puterc vorbelc, meat
parc5 deveneau concrete, ponderabile, cu zid, usa si fereslre, pc masuta de
pasiente dintre eij cu cSrtile raspandite: rigi, fanti, dame, cupe, trcflc, o
adcvSrata mascarada in miniatura rasturnata alaturi de doi uriasi.
- O casa!? N-are casS?
- Tu care-ai fost diplomat cred c3 priccpi nuantele? Casa lui, nu casa
noastra.
- Coca Dudus! ricanS Andronic.
- Parca-i spuncai Tudor?
- Totuna. E vorba de cum e, nu de cum il numese eu.
- T u stii cum c?
-11 v3d.
- Vezi un aspect, Andronic, nu vezi substanta.
- Aspectul substantci, substanta aspectului. L-am definit chiar cu modul
lui dc a vorbi.
- Ai definit numai opinia ta dcsprc cl.
- fn sfarsit, am cereal sa-1 definesc.
- Dar n-ai rcusit.
Andronic t5cu.
- Vreau o casS pentru Dudus, reveni Domnita. Numai a$a va deveni un
om. Dudus nu-i un exemplar dc scrie. Nici cu n-am fost. Ai vazut doar: cu
exccptia lui Calistrat Troia, niciun profesor n-a putut sa-i tie piept. De ce?
- Fiindca n-are lege.
- Fiindca nu accepta legile altora. RczultatuI: invatand singur i§i trcce
examencle stralucit. E accasta o expcrientS edificatoare: nu?
- Da-da, profund edificatoare!
- Poate ca esti tu mai profund decal mine, Andronic. Orice-ai spune,
baiatul invatS singur si-$i face datoria. Tu insa nu esti multumil de fciul cum
se poarta in casa ta.

24
 - Dar nu-1 dau afara, nici nu-1 trimit, cum s-ar cuveni, intr-o casa de
corectie.
- Nu-i vorba de dat afara, nici dc rest —cum ifi vine? - caci mai sunt si
eu. I-adevarat ca trSesc ca o vaduva, dar tu nu e§ti inca vaduv. Nu,
Andronic? il mtreba Domnita scenic, intinzand capul spre el cu o duio$ie
antropofaga.
Fata !ui Andronic se congcstionase; o vanfi i sc zbatea pe lample. In
mutcnia buzelor lui svacneau impulsiuni vulgare. Si nici asla nu i-o icrta
Domnitei. Parca se molipsise de la ca, el care in via(a lui nu-§i p2tasc nici
gandul nici vorba cu cxprcsii tari.
Dar deodata, cu un fel de dezgust care se silca sa fie obiectiv, gandul i
se abatu de la Domnita care continua, considcrandu-1 pe fiul lor. Intr-
adevar asa era: copilul era si al lui. Oare nu se inselase atribuindu-1 in
intregime Domnitei? Copil, crescut in preajma ei, fusese replica ei; dar mai
tarziu?...
- ... E vorba de a gasi o solutic mai buna pentru el dccat cea din casa
parintcascS. S3 fie el, la el acas2, legca lui. SS-$i organizcze cl singur viata,
dupa ce-si va organiza casa.
- O casa costa scump...
Ochii Domnitei stralucira, dar dcindatS se incrunta, apostrofandu-1 ca
in melodrama:
- Andronic! Tu n-ai bani? Tu?
- Sigur ca nu sunt un om sarac! Dar oricum, s2 svarl bani pentru simple
capricii?
- Andronic, tu care...
Gandul Domnitei spunca: „Tu care crezi c2 esti...“
Dar vorba lua alt drum.
- ... tu care csti cump2na dreptafii, gandestc-te o clipa: Cat te costa
capriciile Aidei?
- E femcc, protcst2 Andronic din alt veac.
- §i eu sunt fcmec, ii raspunse Domnita din acclasi vcac; si inca fcmcea
ta. Ti-aduci aminle de cand nu mi-ai mai ofcrit o lloare?
Primea Domnita multc cadouri reci, dar flori, intr-adevar, nu mai pri-
mise din tinercta.
- Repet, rcveni Domnita; cat tc cost2 Aida si cat Dudus? Cu banii
chcltuitf in c2latoriile din strain 2tate ai putca face un palat fiuiui t2u. Nu-ti
cer palat; o simpl2 cas5.
- Unde?
- A id, la noi, in fundul gradinci, lang2 zid.
- Ce fel de casa?
- Dupa gustul lui. N-ai grija: c modest. Mi-a spus: vreau o colib2. Dar
eu spun: o cas2 in care s2 poata inlra si Andronic Ceaur Alcaz far2 sa
roscasca.

25
 - Vom vcdca...
Numai c5 Domnita cuuo$tea semnificatia moldoveneasca a cxpresici
dilatorii „vom vedea“, dupa care nu s-ascunde o meditatfe, ci numai panica
de a lua o hotarare. Toatc ruinele Moldovei incep cu aceste vorbe far2
Viitor.
- Cand pornim c o n stru c t? 2 intreba Domnita gales, dezmierdandu-i
mana.
- Doar nu dau turcii! sc apara Andronic §i cu vorba si cu mana, retra-
gandu-si-o, ISsand mana Domnitci pc pasienta risipitS.
In privinla banului ins2, Domnita il cunostea pe Andronic tol a§a de
bine ca si Samuel Filig. Andronic era strans pana la zgarcenie si larg pang
la risipa: alternativ. Bacsisurile lui la restaurantelc din strainatatc crau
princiare; dar Icfurile pe care le piatca slugilor erau stricte. Odinioara, cu
fcmcile chcltuia banul cu ochii inchisi; dar se uita prin ochclari de cSmatar
la banul vietii de toatc zilele. De cand u albisc barba, Aida, cincva de la
Piatra-Neamt S' ealatoriile in str5inState erau singura directie de revarsare
larga a banului.
- Andronic, mi se pare ca tc intcleg; te gandesti la linistca ta.
Constructia casei inseamna pciltru Line un zgomot cu care nu tc-mpaci.
Foartc bine: pleaca. la-o pe Aida si du-te in strainatatc.
Intotdeauna, plecarile in slrainatate - evadarile - crau precedate de
discutii dramatice.
Andronic s2rut2 cu un fcl de exuberant^ spontana mana Domnitei, si
dupa catcva zilc plcca in Italia cu Aida, luand vaporul de la Constanta.
- I-am facut si cassl...
- Ai spus, Papa? il intreba Aida cu solicit udinc.
- Ma gandcam: i-am facut 51 casa fratclui t5u. Poate-poatc...
- Las2 grijile Papa. Acum c§ti in vacantS.
Subt un ccr albastru ca de Pasli, o barba alba $i un voal alb flulurau
alaluri de Mediterana, in vantul cu miros de floare, in timp ce la Vorniceni,
lucralori si farani, subt conducerea unui antreprenor ungur tocmit de Fitig,
construiau casa lui Coca Dudus.
- Imi huesc creerii, zmintitule! se vaeta Domnita, aruncand cautaturi de
tigru lui Coca Dudus. Unde-i linistca mamei tale? Unde-i odilina mamei
tale? Unde-i somnul mamei tale?
- Pu$a, dar in timpul noptei numai grccrii si somnul tau s-aud!
- Grcerii din capul tSu, naucule! Mi-ai ruinat sanatatea. Imi sapi mor-
mantul! Strange-m5, Doamr.c! spunea Domnita cu bratele in ccr.
In ftecare zi insS, Domnita venea cu alai printre aleele de trandafiri la
„balamue“. O fata ii tinea umbrela din spate, sa n-o bata soarele; Madama
Lenta o ajuta din stanga, iar Coca Dudus din dreapta.
- Escorta Vasului Amiral! susura Coca Dudus.

26
 Fra un marc dczmat 51 o continua vcselie. Coca Dudus, imbarcat ca un
lucrator, legal la cap cu o basma cu noduri, mancand o&tcntativ mamaliga,
ceapa, branza iute §i ardci verzi, cu picioarelc goaic in papuci, statca de
dimincala pana seara intre lucratori, dand calc o mana dc ajutor, intreband
mereu cum §i dc ce, zapacind pc antreprenorul ungur cu leorii proprii
alribuite unor arhitcc|i cclebri: Verlaine, Baudelaire, La Fontaine. Cu mare
pompa, ingropa la lemclia casci o §uvila din parul Domni{ci, simbolizand:
- Jcrtfa mamei penlru fiul ci.
- Du-dus - tl chili Domnita.
- Pusa, pc crucea mea. O inima am, s-o mama. Nimic nu sc-naltS fara
de jertfS. Vc'/.i manastirea Argc§. Mcstcrul Manole insa era habiiuc. Au/i?
Sa-$i Tngroapc fcmeca! Un fir de par ajunge: al Doroni{ei.
- Dc ce nu i-ai cerut §i lui lat-tau?
- Pusa, cum poti vorbi mala aja dc barba TStulei? Doar casa mea nu-i
monument Lstoric!
Vcncau oamenii dc prin tmprejurimi, ca la iarmaroc. Maestrul Troia era
si cl in permanenla acolo, cu sticla de vin alaturi.
- Calulc, du-lc mai incolo, ai sa-mi imbe|i casa!
Ii trimise cerul lui Coca Dudu§ zile aurii dc soare. Era atata parfum
indulcit dc brad in vazduhul cald $i tan 2r ca parca undeva sc coceau mari
picrsici, Irimetand in vale unde busuioace. Rcspira|ia cunoslca voluptatea
adancului.
In ficcarc seara, la ccasul stelelor, taranii aprindeau un foe in jurul
caruia se aduna norodul; nu numai lucralorii, dar §i fctcle dc la curtc,
Maeslrul Troia dupa clc, calugarul Alfeu, ro§ ca rugina, dc la SchituI
Vornicului, Fralclc Ciubcica §i allii. Coca Dudus zbura ca un liliac pc langa
palalaia focului, imparlind vin in ulcclc. Sc chiurluiau pana la cantec, nu
mai mult. Apoi rasunau coruri conduse dc Coca Dudu§ care racnea §i cl
amarnic.
Intr-o noapte, rSsuna din ccrdacul Curpi si glasul marc al Domnilei,
intrand si cl in corul dc liinga foe. Apoi tar/iu, dupa ce venea somnul, sc
incingcau broa$tclc iazului. Mirosea a iarba cruda %i a brad umed. Slclcle,
de-asupra zidului care inainjura Curtca Vornicului, aveau o sclipirc tig5-
ncasca in inluncricul muulilor. Coca Dudu§ dormea afara pc un pat de
campanic, invelit cu pled gros. Dar n-avea astampar. Urmarca toatc um-
brele tainclor de noapte, inlcrpeland mereu pc cale cincva.
_ - Calule, ai sa devii centaur!
- Tc-auda zeii, - raspundea CaluJ, dogit.
Dimincala, Coca Dudus isi dcslcpta oastca cu o trambila dc carton. Era
iubit cu zambet de toll. Si-n sat §i la buc2liirie, numcle lui intra ca soarcle
de primavara, dcstcpland o vesela privire-n sus.
- Coca Dudus, ai ajuns dc-acu o pcrsonalitate populara. Poli sa can-
didezi, ii spunea Domnul Fitig.

27
 - M3 malt in stima mea, raspundca Coca Dudus, privindu-si cu duiosic
unghiile negre. Vezi, Domnulc Fitig, numai mainile cu unghii negre pot face
fapte albe.
- Filosofic! Asta-i o vorba de Huham! Coca Dudu$, trece timpul §i ma
gandesc cu stima si melancolie ca acus-acus am sa-ti spun Dudu$.
- Sigur, §i eu am sa-ti spun Coca Sami: cu regret, Coane Sami.
- Coca Dudus, mata csti asa un fcl dc cucoana cu palaric de pe vremea
cand eram eu cavaJer §i m3 duceam la teatru in fotoliu de orchestra.
- Nu inteleg de ce: „Cucoan3 cu pal3ric?“
- Aici ii aici, Coca Dudus! S3 stai la teatru, cot la cot, ca s3 zic asa, cu
o cucoanS de alunci, era un delieiu. Ce parfum! Cc forme! Ce matasa! Ce
botine: cu nasturi! Ce inele! Ce manusi: piele de Suedia! Langa a$a o
cucoan3 te cuprindea o dulce betie si-ti venea s3 crezi ca te cheam3 Prinlu-
Cutare. Da’ purtau cucoanele de-atunci niste palarii, $i asta n-ar fi nimic,
da’ aveau in palarii niste ace lungi si ascutite pana-n creerul vccinului. Lc
vedcam cu coada ochiului, imi aduceam aminte de o istoric cu niste land,
furci, sau altc instrumente sangcroase, $i simteam indata c3 ma numesc
Samuel Fitig la dispozitia Onor. clientele.
in sfarsil, mult dorita casa ap3ru fa{3 in fata cu cea parintcasca. Mai
mult pavilion dc vanatoare. O vasta scufa de sindrila fumuric acopcrca casa
de barne, alcStuita dintr-o sal3 de receptie, jos, pardosita cu cSramida, din
care o scar3 de stejar pornea spre catul de sus: patru odai suprapuse celei
de jos, fiecare cu balcoul ei. Iar la intrare, Coca Dudus i§i facuse o terasa
imprejmuita cu trandafiri.
Domnita veni cu face-a-main, impodobita cu un sal brodat.
- Ce-i asta „C.D.“, il intreba ea observand placa dc lemn de pe fron-
tispiciu, cu coarne de cerb, subt care se inlanjuiau celc doua litcre.
- C.D.? Coca Dudus, dc pilda.
- Dc pilda?
- Sigur, Pusa. De ce n-ar insemna si casa diplomatului?
- Tu ii fi accla?
- De pilda, cu.
- Las3-m3 cu dc pilda! scrasni Domnita.
§i inccpu, chiar in fata pavilionului nclocuit, o cearta buna, dc casa noua,
intre Domnita $i Coca Dudus, caci zgomotul constructici incetand - dragul
de el - trebuia s3 inceapa altul.
- Vine el tatu-tau! ofta Domnita.
Ochii lui Andronic se inapoiara din strainatate cu semne dc intrebare.
Examina casa fara refleclii, vazu socotcala ei, intunccat, ccrcctand cifra cu
cifra, vcrilicand amanunt cu amanunl.
- Analiza microscopica! sopti Coca Dudus lui Samuel Fitig.
- Tot ii bine c3 am ajuns la analiz3!

28
 Apoi Andronic il chema pe Coca Dudus la cl in birou, lSsandu-1 sS stea
in picioare. ,
Pc fercstrelc make $i bollite ale biroului, se vedea luguctura pavilio-
nului, iar mai in fund, munlii vinefi subt cerul toamnei.
fn acest birou, Coca Dudus nu ascultase dccat parabole, sfaturi, sentintc
$i taceri cumplite.
§i atunci ascultS dintai o tacerc. Andronic parca il uitasc, privind afara.
Apoi brusc:
- E$ti mullumit?
„Dc ce-mi vine sa-i vorbesc in hcxametri?“ sc intreba Coca Dudus, gata
sa ranjeasca pana la gingii.
- La ce te gandesti? il cerceta Andronic, vSzand ca nu-i raspundc.
- Da! se hotari Coca Dudus. La poezie.
- Cum ai spus?
- Nuinai versul ar putea exprima rccunostinja mca.
Niciodata Coca Dudus nu fusese atat dc sinccr cu tatfd lui, cu singura
rezervS ca in loc sa spue „v-ar putea“, cum gandise, spase „ar putca“. Dac5
intrebarea „esti mullumit?" i-ar fi pus-o Tatuta, Coca Dudus 1-ar fi luat de
gSt $i 1-ar fi saruiat pe amandoi obrajii. Dar in fata lui nu era dccat Andronic
Ceaur Alcaz, abca intors din strain State cu Aida Andronic Ceaur Alcaz. Ii
datora intr-adcvSr recunostinla; dar pc aceasta numai arta vcrsului ar fi
pulut-o exprima.
Andronic sc ridica brusc din fotoliu, ducandu-se la fereastra. Privelistca
familiara fercstrei lui nu mai era aceeasi. fntre munli si oclii sc intcrpunca
ca o scufa de paiafa acoperisul casei de curand rasarita.
In spatele lui, un tumult de stridente punea stSpanirc pe fiinta lui Coca
Dudus. Ii venca sa ranjeasca, sa dantuiasca dcsuchiat ca paparudclc. Dar
rabda, stSpanindu-se.
- Poti tu oare deveni un om? il interpcla deodatS Andronic de la
fcreastrS.
- Dar ce sunt?
- Un niascarici.
- O definilie? Sau o insulta?
- Daca nu csti in stare sa infelcgi singur, e inutil sa tc lamurcsc.
- Nu indraznese s5 cred ca fiul tatalui meu poatc fi insultat in prczenla
tatci.
- Tu singur te insulli in fata tatalui tau.
- §i justa manie a tatalui meu nu -1 toveste pc nctrcbnic?
- Niciodata n-am ridicat mana asupra ta.
- Fiindca te-ai fi scoborat?
- Cum ili permiti sa faci jocuri de cuvinte in fala mea?
- E modul meu dc a vorbi.
- §i care e modul tau de a tacca?

29
 - Nu-mi permit s3 iau, neinvitat, locul tatei.
- Locul tatalui t3u nu-I vci putea lua niciodata. E locul unui om.
- A§ putea sti de la tatal meu cc e un om?
- Dcfini(iilc sunt specialitatca ta.
- Insulta sau definitia e un atribul al omului?
- Atribut al omului e demnitalca. §lii cc inscamna?
- Mi se pare c a e u n nume sau un loc al tatei.
- De ce nu-i §i-al tau?
- Sunt Coca Dudu$! Cum spune poctul: „Mon verre n’est pas grand,
mais je bois dans mon verre“.
- Vorbc! Nimic dcdesubt! Teatru! exclamS Andronic cu un disprct
suprem.
- Tata uita pescmne, Intr-un moment de iritarc, ca mama a fost actrita.
- Vrci s3-mi faci si lectii?
- Tata nu poate invata nimic de la mine, dar ar fi regretabil dacS mi-as
intcrzice s2 invat anumitc lucruri de la tata.
- N-ai dreptul sS-tf judeci pSrin(ii.
- Am dreptul sa plec?
- Cand ili voi spune. 1
- Astcpt.
Catva timp Andronic se plirobS de-a lungul od2ii, cu mainile la spate.
In rSstimpuri se oprea, mtepandu-5‘1 parca ochii in varful acopcri$ului casci
lui Dudu§.
- Bani zvarliti in vant! Nu merili sacrificiile pSrinlilor tai.
- Am dreptul s3 vorbesc.
- Poftim! Poflim! S3 invit si slugilc. S3 ai public dc-ajuns. Toata viata ta
e un spectacol pentru allii. Nimic sinccr, nimic autentic, lotul e c3utat,
artificial, dorin{a de a epata, foamc de aplauze...
- Si setc de ce?
- Raspunde-ti singur.
- De mama - raspunse scurl Coca Dudus.
- Poftim - il libera Andronic, aratandu-i usa.
Coca Dudus scobori trcptcle cate patru deodata, rastumand scaunc in
drumul lui, trantind usi, izbuenind, far3 sa se anuntc altfel, in odaia Dom-
nitei.
- Nebunule, asa se intr3 la mama ta? Mi-a sarit inima din loc. In
mormant ai sa m2 vari...
- Spune, mam2, spune, judecS-m3, insulta-ma, vorbeste. Mi-i poft3 s3
m3 cert cu cincva!
- Pacoste, ce-ai f3cut?
- Am fost in audicn(2 sus - s3ri Coca Dudus drept in sas, ar2tand cu
un deget suprem plafonul.
- Netrebnicule, ai fost capabil sa-i mullume$ti?

30
 - Divino, n-am fost capabil s2-i multumesc!
- Copil ingrat, Sodoma, vipcra crescuta la sanul mcu...
A§ezat turceste pe covor la picioarcle ei, Coca Dudus zambca cu bcali-
tudine, ca sufletul unui musulman ajuns in raiul cu munti de pilaf al lui
Mahomed.
*
* *

Inccpu huruiala, bocancala si tevatura mutatului lui Dudus.

Dinlai £§i duse mobilelc din odaia lui $i pe cele date de Domnita, cu
flScSi din sat, bucata cu bucatS.
- fmi umbla guzganii prin cap! se vaeta Domnita, pandindu-1 pc Coca
Diidu§ care „huia“ in pod, cautand mereu „slrictui necesar"
De-acolo vcncau zgomotele, scoborandu-se pe scara si pornind spre
„Ca Da.“ cum spuneau fiacaii, dupa indicative lui Coca Dudus, inijialclor
„C.D.“ de pe frontispiciul pavilionului. Puscse pc toli flScaii s3 se descalte,
chipurile s2 nu turbure linlstea casci. Tot timpul, Coca Dudus viespuia
printrc ei, legal la cap cu o basma rosie, spunand mereu „ssst“, cu dcgetul
pe buzc, dar casa r 2suna, si de cate ori se rasturna cate ceva, Coca Dudus
zambea pentru el si spunea: „Pardon!“ cu glas de tunct: sa-i auda toti
intentia.
Pe pragul pavilionului astepta Maestrul Troia, personalitate bine cunos-
cuta de flacai, de la crasma din Vomiccni; tolanit intr-un fotoliu, cu sticla
de vin alaturi, Maestrul lua in primire, scriind cugetari pe capacul unei cutii
de palarii.
- Calule, ai cazut closes!
- Cuget, ma Dudus! raspundea Calul, niuind cu gest superb si mareatS
eroare creionul bont in paharul cu vin.
Apoi Coca Dudus o vizita la bucatarie pe Madama Lenta, interogand-o
dupa cum urmeaza:
- Chcre madamc, ou sent les jcuncs filles?
- Les voici, raon Prince, a vos ordres.
Coca Dudus le randui in front, dupa inallime, numindu-lc Camilelc
Domnitei 51 dandu-le amanuntite instructiuni.
- Porneste caravana!
Asa vestea Coca Dudus, trccand inaintea convoiului de fete care-i cara-
baneau lucrurile inlime, pretioase si fragile in noua locuinla. Cate saptc-opt
in sir, fiecare cu cate ceva pc brate si in spate: hainarit, albituri, saluri,
covoare, tablouri, carli...
Sc muta efectiv, cu pasiune, dar parca se juca de-a mutatul, descom-
punandu -1 cu dinadins si voluptatc in cat mai muite amanuntc s> zile.
- Ncbunulc, apucalulc si /arghilulc, geme podul de cuferc si geaman-
lanc si tu chinuiesli pc accste bietc copilc!

31
 - Voi bicte copile, spuneti Domnilei voastre cal suntcti de chinuite dc
nclrcbnicul ei fiu?
Ca melestcu! in mamaliga, obrazul robust al fetelor se rolea in zambet
auriu dc soarc.
Nimic in cuferc, nimic in geamantane.
- Totul la vcderc, Domnina.
Pleca si un cufar de acasa, dar noaptea, farS sa stic nimeni, dus cu mare
tainS dc Coca Dudus in colaborarc cu Maestrul Troia.
- Ce-ai pus, ma, in cufar?
- Alcooluri m&estre, Maestre!
- Taci, ma!
- Nu m3 crezi?
- Cum sa nu le cred, gur5 de aur!
In cufarul accsta insa Coca Dudus is* transporta jucariile ramase din
copilarie.
Incolo totul era dus de fete. Speclacol pitoresc, evocand orientul. Tre-
ccau culori, glasuri, glume §i rasete printre aleile dc trandafiri uscati dc
toamna. Daca vreo fata uita ccva de care Coca Dudus i§i amintca abea la
mijlocul drumului, intorcea tot convoiul, pocnind din biciul dcscoperit in
pod, c2uta, lua si iar pornea in fruntea monomului. Fara acreala, fara naduf,
cu o voiosic de nuni<i Avea Coca Dudu$ darul de-a stami in oamenii simpli
copiiul. Munca alaluri de el, cu finalitatea Dudus, devenca joacS, pier-
zandu-si posomorata seriozitale. §i cl se juca, dargrav, convins, cu fervoare.
MulatuI deveni un fel de balet buriesc al mutatului. Uneori Coca Dudus sc
oprea brusc, imobilizand convoiul.
- Unde mi-s izmenele?
Fata din spatele lui se intorcea catre cea din urma:
- Unde-s izmenele lui Coca Dudus?
§i asa mai departe, din gura in gura, toata caravana dcvenca claviatura
si gama cuvantului sfios. §i daca nimeni nu-i dadca raspuns, Coca Dudus
urla, inaltand spre cer bratc de profet:
- Undc-s izmenele mclc?
- Huesc Carpatii dc izmenele talc! ii raspundea din cerdac, cu homerica
manic, glasul Domni{ei.
- Da’ ce-s bucium izmenele mclc? intreba in gura mare Coca Dudus.
$i fetele, mai-mai sa scape din maini calabalaeul.
Iar mutalui nu sc mai ispravea.
- Jupoi casa parinlilor lai! Mai rau decat hunii.
- Va las amintirca mca, Domnita. A fost odala un Dudus, 5*s-a fost dus
ca un arcus, cu dosu-n sus cu dosu-n sus. §i a ramas numai ponos, cu nasu-n
jos, cu nasu-n jos.
In fiecare zi izbueneau alte dialoguri intre Domnita si Dudus.
- Nu, tuna Domnita.

32
 - Ecoul spune da, Domnita.
- Asta in ruptul capului nu ti-o dau!
- DoninitS scumpa $i adorata, mama zilclor mele bunc, soarcle meu,
roua mea, gradina mea de roze, cornul meu de abundentS, ploaia mca de
vara, curcubcul meu, Domnita, acorda fiului tau aceasta ultima favoare.
Ba o icoana, ba o pictura, ba un sal, ba un pled, ba un fotoliu, ba o mas3,
ba un trichel pretios, ba un $irag de chilimbar...
Cu un genunchi la pSmant, Coca Dudu§ implora. \
Domnita intorcea capul dinspre el, netrebnicul.
- Domnita, Matia-mu, Kcra-mu, nu Ifisa sa rasune in desert glasul fiului
tau, nu lasa mana lui intinsa sa se usuce ca moastclc sfintei Paraschiva, da-i
lui din prea plinul inimii tale, cad $i Domnul iti va da fie bel$ug in cas3,
impacarea inimii $i iertarea pacatelor.
- Scorpie, care pacate?
- A§a-i cantarea, Domnita.
- Slobozestc-mi urcchilc de cantarile tale cu glas de magar!
- Domnita simfonica, rima scrafimilor, altarul cantccclor, au nu auzi
cum imi rod pe lespezi vechii mci genunchi rcumatici?
- Minti ca o hahalera!
- Gura de aur, mint ca o hahalera, numai ca s-aud viokle glasului tau.
Aveam doi genunchi, Domnita, dar acuma am o suta, o mic, miliarde. Sunt
numai genunchi, Domnita, la semet-nemduplecatelc tale picioare.
- Canta tu, canta, huie§te, sparge timpanul mamci tale, surzeste-o, las-o
far3 auz, pune-o pc frigarc...
- Slavita Domnita cu glas de sirena, de ce vorbesti ca o mastcra?
- Ma§tera ai spus? Mastera sunt. Mastcra voi fi. Nu-fi dau nimic.
Mastera!
- Naprasnica vorba in dulccle glas! Sa fie oare cu putinta? Au nu m-au
ingelat batranele mele urechi in care paianjenii §i-au facut cuibul?
- Mastera!
- Inima de mama? Inima de piatra! Sangera genunchii mei §i inima
mamei mele e mai rece dccSt privirca ncuitatului meu tata!
- Nu-ti permit.
- A$a e cantecul, Domnita. Caci cine nu $lic in muntii Moldovci ca
privirea Tatutei e mai dulce decat micrea?
- M3 rog, mai ai mult?
- Domnita, cantecul meu e inceputul celor fara de capat. Vor cadea
imperii, noroadc se vor usca subt cruci, vor pieri cctati, vor creste alte
paduri, vor rasari al{i munti si cantecul fiului tau va rasuna prin spatii
constelate la picioarele mamci sale eterne. Alciuia! Alcluia! Aleluia! Bla-
gosloveste Domnita pe robul si rapsodul t3u.
Domnita ofta, scrasnea si da robului si rapsodului ei.
- Ia-li prada $i du-te.
I$i lua prada, se ducea pan a la usa si revenea:
- Pusa, stii cc inscamna C.D?

33
 - Iar inccpi cu de pilda?
- Vorbcsc serios, Pusa. Ip spun o tainS. C.D. inscamna copilul Domnitei.
Asta-i deviza inimii raelc, asta-i deviza casei mele. Astfel!
- §arpc - ofta Domnila cu inima ca rodia.
De cand cu mutatul, Coca Dudus nu mai avea linislc. Miscarile lui erau
zapacite ca zborul lastunilor in preajma furtunii. Ochii ii straluceau, mcrcu
in friguri. Vorbea gcsticuland, dialogand cu el. Se scula in toi de noapte,
ducSndu-se ca un somnambul la pavilion, numai ca sa vcrificc un vis. Visa
odSi §i mobile. I$i mobila casa dupa visuri. In unde nop{i era tare ciudat
Coca Dudus, singur in pavilion, cu o lampa de buzunar, aruncand fasii de
lurninS gSlbui-alba, asupra jucariilor lui. Le facusc o odae. Ur$i de pasla
chiori, maimute fara brate, caprioare, cai cu tftlpi de lemn, papu§i infirme,
pui de gaina galbeni ca ni$te caise cu labu(c de sarma, soldati de plumb,
trenuri de tinichea de mult deraiate, pe§ti de celuloid - un adevarat azil de
bSlranetii al juc3riilor. Uneori mana lui Coca Dudus - o mana cu unghii
indoelnice, dar fina ca o mana de arab - lua cu delicateta cate o jucaric,
privind-o lung, aplecat asupra ci. El o stricase in copil3rie, pe vremea cand
spunea Aidei, Pinga. Urmele copilarici lui erau in toatc jucariilc ca scmnelc
unei furtuni de odinioara. Alara rasuna tacerea muntilor $i ultimul scanect
al greerilor de toamna. Toate jucariilc aveau numc. Trfiiau in amintirc ca
grecrii in noapte: singure. Stranii de singurc. Un urs sc numca Gu, o
maimula Hi, o caprS §u, nume care convencau nevoii lui de-atunci de-a
vorbi scurt, exclamativ. Pe atunci toata fiinta lui avea sonoritatca unci
exclamalii. i
Gu! Hi! §u!
Coca Dudus!
Era, in tacerea lui printre jucariilc stricate, acea pornire care in buzele
lui Hamlet a devenit „Sarmane Yorik!M
Apoi inchidea u§ile, lua chcile 51 venea acasa: umbra.
De sus, Andronic il vazu odata, luminat de luna, in halal, venind incet,
cu spinarea aplecata, ca un om ostenit. Desigur, aventuri ancilare, gandi
Andronic Ccaur Alcaz. Totul autoriza o astfel de interpretare: tincrela lui
Dudu§, pavilionul izolat, familiaritalea lui cu fetelc din cas5 si niai cu scama
lipsa lui de demnitate. De-atunci, pavilionul lui Dudus capata in ochii lui
Andronic o pata de fclinar ro§u, sporindu-i grijile de viitor si rcpulsia
pentru fiul cobotinei. Fete insarcinate, avorturi sau bastarzi, scene cu tarani
din sat, locmeli impure: puah! Se deschidea parca in viitor o gur5 de canal
tocmai in acrul curat al Vornicenilor de odinioara. Rugata energic de
Andronic, Aida plecS la Balcic unde era invitata de niste prieteni. Andronic
dorea s-o vada maritata cat mai curand, plecata de la Vorniccni pentru
totdeauna, dincolo de caminul si numele Alcaz.
Mutatul lui Dudus nu se mai ispravea. Cu caravana dupa cl, mcrcu
ducea ceva $i inca ceva, schimba, prcfacea, aranja, grijea, murdarea, iar
curata. In?erc3 si sobele, lacand foe in toate.
- Arde!

34-
 A$a isbucni in odaia Domnitci.
- Ce-a luat foe? s3ri Domnina.
- Ard Icmnele in sobele mcle! Pu$a, s3 vezi ce fiacSri! Veverilc dc aur
in toate sobele!
- Vevcrite in capul tSu, parascovenie de om!
- Domnita, cinsteste aurul sobelor mele cu azurul ochilor tai.
O porni pe Domnita care sc ridica tare greu de pc scaun, ducand-o pe
ccrdac. PanS acolo. Mai departe nu accepts Domnita sa-$i poarte azurul
ochilor ei. Fluturau fumuri razboinice subl cerul toamnei, dand o podoaba
ca de Piclc Ro$ic tichiei de sindrila.
- Domnita, canta cu glasul tau de cristal psalmul focurilor mcle!
Domnita nu canta, dar Coca Dudus improviza dansul flacailor in fata
Domnitci si a slugilor adunatc ca la Irozi. Luase din casa o esarfa ro$ic dc
a Domnitei, cu care se invaluise dupa ce-si scoscsc camasa, ramanand
numai in pantaloni, cu picioarclc dcsculle. Era mai mull dccat o gluma, era
un delir. Dansa cum vorbea uneori, intr-un fel de belie a ritmului. §i Dom­
nita nu se putea opri s3 nu-1 priveascS. Infloreau in el trandafirii vestejiti ai
tineretii ei. $i ea, copil, dansa singura in fata oglinzii, cu trupul gol ca §i
glasul care-1 intov2r 2$ea. Odinioara.
Intr-adcvar un dans ai focului subt cerul toamnei.
„Odinioara“ devenea „acum“ in ochii de azur, opriti in timp.
PanS cand se deschise o fercastra de sus, pana cand rasari o barba alba,
pana cand un brat se intinse §i un glas vorbi pentru Sodoma si Gomora:
- Ajunge!
Cu par dc aur in tumult, cu pieptul gol pecare sangera esarfa ca o rana,
Coca Dudus, fulgerat, se rasturna la picioarele Domnitci:
- Focul a adus iama!
Atat pulu ingaima, gafaind, cu pieptul numai hopuri, ud, stralucitor de
soare tanar.
Dar dupa catcva secunde numai de rasuflct, ta§ni ascutit ca un Hermes
de subt salul cu care il acoperise Domnita, si cu bratul torta spre fcrestrele
de sus, spuse:
- Aslfcl! r 2sturnandu-si parul cu sfruntare.
Arsesc prea mult: era la capatul puterilor.
CurSnd aparu in odaia Domnitci, spunandu-i:
- Mi sc pare ca sunt fericit.
Se tranli pc covor la picioarclc ei, cu bratcle in cruce.
- Nu mai sliu cine sunt. Vidul fericirii a pogoral in mine. Aici odihnestc
robul lui Dumnezeu Dudus.
- Zici tu! Viermuiesc dracii in tine!
- Pace lor $i pace tuluror. Adevar zic tic, mamS, mi s-a spart oglinda.
- Care oglinda ai spart? sari Domnita care avea inca din tinercta o atat
de marc cochctarie a oglinzilor incat numai de pret cumpara.
- Oglinda din mine, Domnita. Oglinda cu lumanari. S-a spart cu mu-
tatul.

35
 - Ce tot tndrugi acolo verzi §i uscate?
- S-a uscat oglinda. Domnita i|i sarut gandul care mi-a dal vorba.
- Dudus! Esti beat!
- Asculla, Domnita, povestca cu slrigoi a oglinzii ... Sst! Oglinda -
Inccpu Dudu§ cu glas de spovedanic.
Dar dcodata se opri cu fata in cumpana.
- Cum m 2 gandesc, iar incepe. DomnitS, f2 semnul crucii asupra fiului
tau.
- Nu lua in batjocura semnul crucii.
- Atunci da-mi o palmS §i cearta-ma cu nerv.
- Na-ti semnul crucii: In numele TatSlui, al Fiului §i-al Sfantului Duh.
Amin!
- Amin!
Dar era ceasul vechi al lSmpilor.
' Coca Dudus stalea intins pe covor, cu fata in sus, bratelc in laturi §i ochii
inchisi. Nici un cret nu mai era pe fata lui, nici un tic. O Iini$te alba subt
care dormeau ochii albastri, cu umbre pe pleoapc, duse lung de gene. Era
frumos ca melancolia.
Ochii Domnitei se umezira. Cazuse fcrumS in inima ei.
- Dc ce mi-e frig? o intrcbS el cu mirare copilareascS, deschizand ochii.
Domnita ii privi ochii cu atcn(ie: ardeau.
- Nu-i fi baut?
- Numai iransparenta apei - cerca el sa zambeasca.
Dar venea in cl o ncliniste, un zvon strain. Se starnca din fundul fiintei
lui o suflare de frig, ca dinlr-o fanlana veche.
Se ridica inlr-o man2, adunandu-se Iang2 Domnita, lasandu-si capul pe
genunchii ei. Mult limp statu aga.
§i deodata ochii lui sticlo$i vazura papucii lui Coca Dudu§, care se
duceau singuri printre aleele de trandafiri spre pavilion. Ningea. Ramaneau
urmc. $i papucii mergeau singuri.
- Mi-e frica... Ce-am spus? tresari el.
- De ce ti-e frica?
- Frig, nu frica. De ce?
Tremura.
- Trcmur!
Domnita batu din palme. Lenta ap2ru.
- Repede un $al §i termomctrul. '
Coca Dudus avea patruzeci de grade.
- Cat? intrebS cl clantanind subt $al, cu ochii spre termometrul din mana
Domni(ei.
- Asta e treaba marnci. Stai cuminte.
- Cuminte!
Astfcl $i cu accasta vorba incepu boala lui Coca Dudu§.

36
 PARTEA A DOUA

E tare ciudat s-auzi cantand singur5 vioara stranic care doarmc in

fundul fiintei. Zile $i nopti de-a randul, Domnita asculla vorbele care mun-
ceau fata fara ochi a lui Dudus. Dclirul lui avea varsta copiilor. Cimitir,
strigoi, draci, fantome: acestca erau vorbele sunate de adancul lui. Uneori
glumea, tot in dclir. Un suras ca umbra unci randunclc trecca pe fata lui
cand palida, cand ro§ie. Cum se trezca ccrea mana Domnitci; o inclesta in
mana lui si se ducea cu ca din nou in neguri...
Curand veni crivatul uuind in sobe $i la fcrcstre. Vornicenii albira intr-o
singura noapte, varuiti napraznic.
Andronic o chcma tclcgrafic pe Aida; sosi cu doctor dc la Bucuresti
intalnind la Vorniceni pc doctorul adus de la Pialra- Ncam{. Facura consult
in biroul lui Andronic.
Doctorii puncau mari sperante in lincrcta lui Dudus, dar erau cam
evazivi.
- Vom face tot ce trcbue; rcstul, natura...
Andronic comandS §i o infirmicrS. Sosi cu intarziere din pricina vis-
colului, pecetluind prin prezenta ei gravitatea cazului. Dar Dudus se ranji
la ea, alungand-o cu mana. A§a ca tot Doinni|a, ajutata dc Lenta, il veghca.
Bolea in ctacul ei, in patul ei. Domnita i§i pclrccea noptiic in fotoliu, la
capataiul lui Dudus. Lampa ardea pc covor, cu flacSra mica. Nimeni nu mai
auzea gura Domnilei. Nu articula decat vorbele strict necesarc; incolo
t&cea, cu candela in ochi pentru copilul ei.
De mult, Vornicenii nu mai cunoscuserS o astfcl de taccre. Cci care
vorbeau, vorbeau in soapta. Dar tScerca venise singura, odata cu boala lui
Dudus s> cu veghca Domnitci, recunoscuta de Andronic: era tacerca casei
parintesti. Prin ea isi regSsea caminul slramosesc, revenind parca in el dupa
o lunga absents. Se plimba singur prin odai, cu mainile la spate, intalnindu-
S» amintirile. Se uita cu dcamanuntul la mobile, la portrelc, la cartilc din
biblioteca mamci lui. Nu-$i mai pctrccca zilele incliis in aparlamcntul dc
sus.
- Esti nelini$tit, papa, u spunca Aida, zambindu-i afccluos.

37
 Totf ai casei, care-1 intalneau pe Andronic ratacind prin odai, gandeau
la fel.
Calcva zile dupa ce aflara de boala lui Dudus, taranii dc la Vorniceni,
infrunland urgia viscolului, venira s2 intrcbc dc Coca Dudu§. Dar nu se
multumira cu informaliile dc la bucatarie. Se adunara in fata casei §i a§lcp-
tara in viscol, neclintiti in cojoaccle si caciulcle lor, uitandu-se la ferestrclc
casci. Erau aceiasi dc sute dc ani, ramasi in spatiu, dincolo dc limp. A$a
vcncau odinioara cu plocon, de ziua tataiui lui Andronic. Batranul nu-i
primca in casa, din pricina covoarelor. f§i punea §uba §i caciula, e§ind in
cerdac. Le spunea catcva cuvinte dc multumire, poruncea sa li sc aduca
rachiu $i intra in cas2.
$i tSranii §i iarna dar parc2 $i aburul vorbclor parinte$ti de-alunci, il
astcptau afar2 pe Andronic. I§i puse §uba si c2cila, e§ind in ccrdac. Taranii
se dcscoperira, ramanand in gcrul curtii bocrcsti ca in biscrica.
- Buna ziua, oameni buni.
- Saru’mana, Marite.
- Cc v’aduce la curte?
Un mo§ncag sc desprinsc din grup, facand un pas inaintc.
- Am venil sS intrebam de Coca Dudu$: cum o mai duce?
- Lupta cu boala, ofta Andronic.
- Sa-1 tie Cel de Sus, ca ni-i stapan bun si tare ni-i drag. I-o trinias baba
Ruxanda ni§te burueni dc Icac. Poftim, Marite, - i lc intinse mosul mvelite
intr-o basma curala tivita cu margcle albastre.
- Va multumesc, oameni buni. Pulcti plcca.
T2cerca adus2 dc boala lui Dud us era transparenta grava prin care ochii
lui Andronic vedcau alt timp al Vornicenilor, cand viata trccea cumpanita,
potolita, fara stridcnlc, masiva si solcmna.
In ficcare dimincata Andronic batca incel la usa etacului Donmitci. I-o
deschidea Lenta, ploconindu-se adanc. Intra in inlunercc. Ferestrclc erau
oblonite. Ardea candela la icoana Maicei Domnului. In soba duduia focul.
Coca Dudus nu era decat o mana slaba cu degete lungi si o compresa pe
fruntc in patul Domnitei.
Domnita, la cSpataiul lui, cu ochii tulburi de nesomn si fa(a impictrila
$i nefardata, fara inele, fara bratari, fara podoabc, avea o majestate de
vaduva regeasca.
Andronic ti saruta mana cu respect, inclinandu-se cercmonios.
Nu intreba nimic, dintr-un spirit de grava dccenta. Vorbelc erau de
prisos. De altfcl, nici nu le avea. Numai formulelc pot umplea tacerea in
astfcl de imprejurari. Statca cu fruntea aplecaia si fata incordata, avand in
tinuta lui acel accent special pc carc-I au diplomalii dc caricra cand asista,
in tinuta dc rigoarc, intr-o catcdrala, la parastasul pentru moartca capului
incoronal al unci (ari amice.

38
 Asa murise $i mama lui, in aceeasi incapcre, vcgheata cu devotament dc
latSl lui, care n-o parSsise pana-n clipa vSduviei. §i atunci tanarul Andronic
bStea la u§3, intra in acela$i intunerec luminal dc candela icoanei, mergea
in varful picioarclor, se oprea langa tatal lui care ofta stapanit, si stStea
indclung, solidar de pe mal cu patul care plutea spre moarte.
Cel de-atunci venca in cel de-acum ca pe o us a deschisa acolo numai,
veghind IangS ceva care nu mai era nici Coca Dudus, nici amintirea mamei,
ci mai degraba un loc dc reculcgere al neamului Alcaz c-o surdS murmurare
de prohod.
Apoi pleca meet, ca cel care $i-a fScut o pioasS datorie. Un fumStor
si-ar fi aprins tigara in aceasta clipa, tragand cuvoluptate mult doritul Cum.
Andronic insa nu fuma. Dar revedca casa Iini$tita c-o privire lunga, dupS
care i$i relua plimbarea printre amintiri.
Cu fata lui nu sc’ntalnea decat la dejun, eaci Aida Iraia cu program.
Atatea ore de somn, exercitii de respiratie si supleta cu fereastra deschisa,
bae, ccai cu pane prSjila, plimbare pe orice vreme, lecturi multilatcrale,
toate urmSrind cultivarea rationala, exercitii pentru degete pe un pian piut,
vast5 corespondents cotidiana cu prictenele din tara $i strainatate. Aida nu
se plictisea nicacri si niciodatS. Timpul ei, ca si gura ei perfects, nu cunostea
diformarea cSscatului.
Frumuscfca Aidei avea acea autoritate jurisprudentiala a tablourilor din
muzee.
- Nu-i frumoasS ca Aida Alcaz, totusi...
Dcvcnisc o unitatc de masura esteticS. fntr-adevar, n-avea nici un cusur.
Frumuscta clasicS. In asa masurS incat nimeni nu spccifica un amanunt
component al acestui tot. N-auzeai, de pilda, „Ochii Aidei Alcaz“, cu toate
cS crau verzi si mari cu gene negre; n-auzeai „Gura Aidei Aicaz“, cu toate
cS buzele ei aveau mult cantata croialS. Frumusetca ci globala era alat de
cvidentS incal, dcsi loti o recuno$teau, intrebuintand-o uneori ca argument
oarccum, nu se mai ocupau dc ca, lasand-o pares in seama specialistilor,
ca pe un monument istoric. Pcrfccliunea ei o facea exterioara victii. Unanim
admiralS oriunde, nu destepta pasiuni. Privirile bSrbatilor o respectau cu o
admirativS obicctivitate.
Cei care o vcdcau pentru intaia oarS, m loja dc pilda, intrebau indatS
cine-i, de unde-i, dorind s-o mai vadS. Dar dupS ce o cunosteau, rSmaneau
cu inima la altc femci, sau .cSutau allele. De asta, fctclc si femcile doreau
s-o aiba prietcnS. Prezenta ci impodobea si magulca, farS sa primcjduiasca.
Un fel de „Hors-concours“ feminin.
Samuel Fitig spunca aslfel:
- Duduia Aid? Bre-bre! N-ai ochi de-ajuns sS privesti asa frumuscta
extra! Cc folos! ToatS lumca privestc in vitrinS asa un obiect de lux, dar
nimeni nu intra sa-l cumpcre.

39
 Aida insa nu sufcrea dc aceasta singur2tate a inimii. Suflctul ei era mai
presus de inima. Admiratia tuturora ii dadea o haina mai purS - $i mai
comoda - decat iubirca unuia. Numai ca Aida confunda admiratia bar-
batilor cu dragostea intimidate, in fiecare barbat din prcajma ei Aida
descifra un indragostit; ceea ce dSdca Aidci, in raporturile cu barbatii,
gingSsia autoritara a unei surori dc caritatc care trac$te numai printre
bolnavi aleji. Nici o cochetarie. Ea le stia taina. Numai ea. De unde, o
duio§ie de mama penlru fiecare, egala ins5 pentru tofi.
Cat dcspre casSlorie - dorea sS aiba copii, cu jcrtfa, dintr-un sentiment
al datoriei - nu se hotarase inca: asupra faptului in sine, nu asupra barba-
tului. BSrbatul era secundar in aceasta problems, subordonat dispozitici §i
momcntului ales dc ea. intre orele programului ei zilnic si anual, nu vedea
inc5 ora cSsStorici. Vorniccnii ii dadeau griji si-i impuneau obligatii. Aida
i$i interzicea dlspre(ul pentru ai ei: acela$i nume. Dar nu-1 stima decat pe
tatSl ei. Se simtea fara rezerve fiica !ui. Frumos - aveau acela$i clasicism al
trSsaturilor - cultivat, inteligent, distins, elegant, sobru. Mintea ei accepta
in a$a masura versiunca simetrica a lui Andronic, incat, daca nu i-ar fi fost
fiica, l-ar fi luat de barbat, chiar cu barbS alba. LangS nici un bSrbat nu se
simtea in iumc mai armonios Aida Alcaz decat alaturi de fatal cL §tia sa
mfuiance, sa vorbeasca, s3 comande, sa impue.
Restui familici dc la Vorniccni nu solicita decat distanta compatimire a
Aidci.
Domnita era o fatalitate; fratelc ei, la fel. Se resemnase. Niciodata nu-si
ing2duise s-o critice pc Domni(a. Nici pc Dudu$. Daca Dudu$ nu s-ar fi
numit Tudor Ccaur Alcaz, Aida l-ar fi considcrat ca pe un copii din fiori
acceptat la Vorniccni. Erau insa frati prin numc. §i numcle Alcaz era
pentru Aida o realitate mai putcrnicS dccat desantarea lui Dudu$.
Dar nu putca sa ramaie indiferenta alaturi de „tragcdia“ tatalui ci. fn
dezacordul dintre Andronic si rest, Aida nu vedea o drama, ci o tragedie.
Aida nu intrebuinta niciodata „vorbc mari“. Toatc ii apareau ca o vul-
garitate. fn contrast cu Domnita, prefera eulorile stinsc si in imbracaminte
$i in vocabular. Dar in gandurile ei, Aida nu sc sfia. ..Fastidios, enorm,
tragic" erau sonoritali freevente in vocabularul ci interior. Tragedia lui
Andronic sporca si innobila admiratia Aidei pentru el, dandu-i un accent
antic. §i suflclestc nu dcprccia faplul ca era fiica unui om care sufera cu
noblcta si barbatie, fara sa se plang3: „Fortitcr in adversis". Dar Aida i$i
atribuia un rol in aceasta tragedie, devenind cca-care-stie-si-priccpe, cea-
care-alina-si-usureaz2.
Dc cand sc inapoiase de la Balcic, isi schimbase programul de viata,
conformandu-si-1 imprejurSrilor, fara sS aibS acrul ca face un sacrificiu.
Domnita se ocupa exclusiv de bolnav. Obiectiv, Aida blama aceasta
forma absurda a devotamcnlului malcrn, care nu putca inlocui priceperea

40
specializata a unci infirmiere. Dar pe de o parte nu se amestcca in ce n-o
privea; iar subiectiv, nu-i parea rau sa fie numai ea stapana in casa Alcaz.
Lua deci cu autoritate locul Domnitei in conducerca gospodariei,
punand ordine, rigoare $i stil.
- Valeu! Valeu! Valeu! MSmucS! Parca am inlrat din nou la catanic, se
caina bucatarul tigan: hot, risipitor §i betiv, dar marc si rSsfatat mester in
ale frigarii, cuptorului §i tingirilor.
- Merdc! mormaia Madama Lenta scuipand printrc dinti, vSzand ce se
petrece; dar acestea n-o atingeau decat principial, fiindca ea aparfinea
Domnitei, nerecunoscand nici o alta autoritate.
Servitoarele capatara, dc cand cu Aida, o notiune intcrmcdiara intre
plutonier, staretS si guvernantS cnglezoaicS. Nu mai aveau dreplul sS vor-
bcascS, sS zambeasca, sa-$i faca semne. Domni(a nu numai ca nu sc supara,
dar le si indcnma sa nu stce ca „lumanarea de mort“.
- Ia razi! spunea Domnila Asinetei Cancpa.
Buzele Asinetei sclipeau de lumina $i obrajii de gropite. Radca nu
numai cu obrazul, dar si cu trupul, mladiindu-si-l ca bitutS dc vant: i§i
dadea bratele indarat $i capul pe spate, gata s5 zboare.
Acum se ispravise. In frunte cu Asincta, toate trcbuiau sa execute cu
evlavie ordinelc Aidei, fiind numai ochi si urechi, caci Aida vorbea incct,
fSr3 s5 ridice glasul. Prin Samuel Filig, Aida comandase o cusutorcasS
precum $i materialul necesar pentru uniformele fetclor: rochii ncgre cu
fustS plisatS, sort alb, boneta alba, pantofi negri, ciorapi negri.
- Mai, a dracului trcaba! sc scarpina in barba bucatarul; mai sS nu vS
cunosc! Parca v-o fatat odata pi tati ghivolita!
Maestrul Calistrat Troia fu rugat cu fermS delicateta sa rcspecte in-
timitatea reculcgcrii celor din sufragerie; deci, i se servea masa in odae, cu
un singur pahar de vin.
- §i p’asta, ma Dudus, tot in sanatatea ta il beau, mama ei de via{a!
monologa Calul, ridicand paharul cu furie.
Numai dupa ce isprSvea cu ale gospodariei, ocupandu-se meticulos de
toate amanuntclc, Aida isi pctrecca rcstul diminctei consacrandu-sc
trupului si sufietului, cu o rigoare dc „Fraulcin“.
Inainte de dejun facea o vizita bolnavului $i mamci, intcresandu-se de
fratele ei cu vorbele: „Cum a petrecut noaptea?"
Dar Domnita asculta mcrcu acca vioarS stranic care doarme si uneori
canta singura din fundul fiintei. Ca si Dudus $i ca traia intr-un fcl de somn
grcu care invaluia cosmarul trupului din pat, mcorporandu-l. Biologic
mamS. Andronic, Aida, Vornicenii crau dincolo de somnul Domnitei.
Apoi incepea in sufragerie dejunul in doi. ii servea Asincta cu surasul
calugarit.
Andronic era deprins sS mSnancc singur cu Aida, dirt strainState. Dar
la Vorniceni, ceasurilc din strainatate erau culoarca altui cer. Numai cu ei

41
 doi insS, sufragcria Vomiccnilor era aJta: izbavita parc3. Glasul slugilor nu
se mai auzca, nici rasul lor, cand Coca Dudu$ isi dadea drumul. Apoi
odioasa „tiganca“ - asa o desemna Andronic pe Lenta, evitand 51 mintal
sa-i articuleze numele - nu mai era acolo, intervcnind in discutii, autorizata
de intcrpel&rile Domnitei 51 incurajata de rasul comescnilor.
Dupa intaiul dejun in doi, fetele o luara in primire pe Asineta:
- Asincto, ce fac ’nealor? Zi...
- Na! Ce sa faca? ManancS.
- Da’ cum manSnca?
- Cu dintii, raspunse Asineta, lic3rindu-§i-i fraged intrc buzele rosii ca
dulccata de pomusoara.
- Nu ti fa proasti! Zi ci fac? Hai, Asincto, ca dacS nu spui, ti gandilim!
lnconjurata dc degete care sc ridicau amenintator, cu toat3 tinereta
trupului infiorata, Asineta sopti:
- Mai fetc-hai, nici nu-i auzi! Crczi ca mananca in vis. Zau daca nu-mi
vine s3 spun...
Lua un glas popesc.
- . . . Odihnestc, Doamne, pe robii tai.
Sunau fetele dc ras, ca un circs copt de vrabii, razbunandu-se pe fructul
oprit.
Intr-adevSr, Andronic §i Aida mancasera taciturni. Se consultau din
ochi, se serveau unul pe altul, schimband rare vorbe, atat de cufunda(i in
armonia de-a tacea in doi incal: o lebada s-ar fi putut prclinge printre ei ca
pe o apa iina.
Taceau si cand crau cu ccilalti la masa, dar atunci erau surghiunip intre
straini. Acum erau in casa lor, la masa lor, intorsi in ncamul lor.
Cu straele si cu picptSnStura aedeia, Aida ar fi putut intra in rama
porlretului de pe parcte, numindu-sc Dcspina. Deseori, cu blagoslovenic
visatoare, privirca lui Andronic cobora dc pe portretul Despinei pe cres-
tctul Aidci.
Sufrageria Vornicenilor era dccorul unei piesc istorice. Ferestrele, subt
bolti de lemn intunccat, aveau inaUimca sfintilor bizantini. Doua sobc vaste,
intr-un capSt si in celalall, abea izbutcau sa incalzeasca raceala dc piatra
veche a incSperci, croita parca pentru uriasi ursuzi. Bufetul din fund
domina posomorat ca o org5 inchisa. Dintr-un capSt panS-n cclalalt, masa
de stejar masiv, inconjurata de scaunele cu speteaza inalta, purta o
intiparire dc sfat istoric intre oameni cu barbi arhaice. Deasupra mesei, un
candelabru de Tier cu Iumanari atarna ca o amenintarc deasupra capetclor.
Iar de jur imprejur, pe toti pSrctii, unul langa altul, femci si barbati, Ceaur
Alcazii, cu ochii deschi$i, priveau.
- Fac spiritism in spatele nostru, spunea Dudu$, rSnjindu-se la ei.

42
 fntr-adevar, la ccasul lumanarilor, privirea lor te ap3sa in spate, fti venea
uneori sa intorci capul peste um3r, ca §i cum in raceala incaperii ar fi sinifil
apropierea suflarii lor nioarte.
Domni{a nu-si iubca „rudclc de pe parcfi". Ea prefcra oglinzile, tablou-
rile viu coloratc, salurile. Dar portretelc Alcazilor faceau parte din zid, ca
in biserici, cu toate ca erau panze in rame. Nimeni n-ar fi cutczat sa le
alungc de pe zidul lor, lasandu-1 gol, nici sa lc inlocuiascS. Soborul rapo-
safilor Ceaur Alcazi statea acolo prin vointa traditiei.
Andronic §i Aida rcspirau in sfarsit printre ai lor.
Dup3 caleva zile insS, Asincta adunS pe fete in jurul ei, infasurandu-se
in ele ca intr-o haina de gluma §i tainS.
- Fetelor, am sa v5 spun ceva, da’ sst!, f3cu ca cu degetul pe gur3.
- Sst!, f3cura toate, fognind ca vrajitoarele din Macbeth.
- Au inceput sa vorbeasc3!
- I-auzi!
- Vcniti incoace, porunci Asincta.
Desf3candu-$i sortul, $i-l lega pe subt barbie, f3candu-§i din el un fcl de
barba. Apoi se a§eza pe un scaun, tinandu-se tantos drcaptS.
- Eu sunt Marilul. Cine vrea s-o fac3 pc Duduia Aida?
Nil se gaseau amatoare.
- Haidc tu, Toniifo, nu fi a§a sfioasa.
Tomita Oclii-Albi avca ochi verzi, ca si Aida, numai c3 privca putintel
incruci§at, „c-un ochi la slanin3 §i altul la faina".
Impinsa dc fete, Tomita se aseza in fata Asinetei, luand rolul Aidci.
Asincta i§i mangaie barba cu o miscarc luata dc la mulsul vacilor.
- Aida, iti aduci aminte de plimbarea noastra la capre?
- Da’ cand a fost ’ncalor la caprc?
- Mai, fS proasto! protests Asineta. Capre de mare, m5i!
- Zi tu, c3 eu nu stiu! sc ap3ra Tomita.
- Nu e§ti bun3 dc ni’ca! Mai fetelor, ascultafi: s-o plimbat Maritul si
Duduia Aida cu barca la capre!
- Aieste-s de-a tali! protestara fetele, tr3gand-o de barba $or(ului.
- Zau, mai! S3-mi sara ochii pc plit3!
Fuscse vorba de insula Capri.
Inccpeau dialogurile in sufragcric, pe masur3 ce se indcpSrta amintirea
zgomotului cclorlalti. Mcselc nu mai crau o corvoadS: deveneau o bucurie
impartasita.
Cu exccptia clipelor dc grava si sincera reculegcre din ctacul Domnitei,
zilcle de la Vorniceni inseninau suficlul lui Andronic a§a cum numai lunile
petrecule in strainatate izbutisera pana atunci. Impietrirea,fetei lui se indul-
cise pana la zambet. Sc imprimavara in contrast cu ferestrele gerului si
viscolului. Ar fi vrut sa ofere cuiva dc la Piatra-Ncaml violcte de Parma.

43
 Dar fruntea doctorilor nu se dcscretea. fl costau o avere pe Andronic.
Platca ins a fara murmur, provocand oricum mirarea lui Samuel Fitig care-i
aducca de la Bucurcgti, Iagi gi Piatra-Neaml §tiindu-le pretul: justificat 51
de faima lor §i de greutatile drumului si de reputata avere a ncamului Alcaz.
- Platim princiar, spunca Samuel Fidg la cafenca. O placere sa fli
doctor! Calatorcgli in gliping, tc plimbi cu sania, deschizi usa, te ui(i la
termometru, asculti in piept, dai din cap, mananci gi bei bine §i primesti in
numerar pretul unei blani de astrahan. Ma rog, da’ ce-ai vandut? Da’cine-o
cumpSrat? Cine poate gti! Se vede numai pretul. Hee, ofta Samuel Fitig, de
ce nu m-ai facui, mama, doctor sau cocotS la casS boereascS?
- Las2, coane Sami, nu te plangc, ca te’nvarti bine!
- Ma’nvart? Ciupcsc gi eu ca vrabia ce ramane de la a§a armasari de
lux!
§i doctorii erau intimidali de solcmnitatea sufrageriei de la Vorniceni.
La masa, Andronic si Aida p2reau ca aparjin portretclor de pe pared, nu
vie(ii de loate zilele. Frumogi, glacial distingi, mai mult laceau, parand cS
acorda o binevoitoare audienla vorbelor celorlalti. Nici unul, nici altul
n-aveau acea anxietate caracteristicS rudclor celor gravi bolnavi, care
creeaza un raport de deferenta interogativa de la ei la medicii curand- Caci,
degi platit, doctorul nu e neguslorul unei marfc evidente, ci mai cu seama
dctinatorul unor tainc proectate in viitor. El Stic daca drumul bolnavului e
spre via!2 sau spre moarte. in sufrageria easel Alcaz Insa, doctorii i§i picr-
deau acest prestigiu, suferindu-l m schimb ei pe al amlitrionilor, ceea ce ii
obliga mimedc la o distinctiune care le micsora pofta de mancare gi
placerea digesdei cu anecdote. Egeau din sufragerie ca dintr-un frac Ls-
tovitor.
Pecetca Alcaz devenea din ce in ce mai raspicat reliefata la Vorniceni.
Coca Dudus nu mai era decat o amindre. Iar Domnita parca se calu-
garise undeva la o_mSn2stire, pentru isp2§irea p2catelor, cSpatand astfel un
fcl de demnitatc. f§i pierdusc realitatea gi in casa si mai cu seama in nervii
lui Andronic. Din care pricing, de cate ori intra in odaia bolnavului,
Andronic s2ruta f2 ra efort mana umbrei de acolo, uitand trccutul. Cel din
pat nu mai era Dudus de pana alunci; dcvenisc altcineva, un bolnav tanar
cu fatS de mucenic, pleoape pentru care si gcnele erau povara, si mani de
supremS imp2rtasanie. Buzcle ii albiserS. Domnita mereu i lc gtergea cu
ap2 amcstecata cu glicerina. Amintiri stravechi, de pe vremea naframei
Sfintei Veronica, pluteau in preajma mamei alaturi de fiul ei inlins.
Andronic plcca de acolo cu scntimentul ca e innobilat.
Pentru intaia oara, grupul accsta, mama-fiu, avea o astfel de rSsfrangere
in cl: cstctica.
Se sim(ea impacat. Banii lui luptau varsandu-gi sangclc, pentru
sanatatca copilului. lgi faeea datoria de tatS cu plenitudinc gi discretie. Nu
spusese nici Aidei cat il costa boala lui Dudug. Jn fiecare zi, de doua ori.

44
dimineata §i seara sc ducea In camera bolnavului. I-adcvarat c3-n timpul
zilci suflctul lui era vecin nu cu veselia, dar cu acca stare de zambct pc care
(i-o da vidul iiric til prim5verei. Dar nimic exterior nu exprima accastS
dispozilie. Nici o ureche a casei n-ar fi putut auzi o vorba de-a lui Andronic
incompatabila cu situatia lui de tatS Ingrijorat. Discutiile cu Aida, pc mar-
gina amintirilor din strainatate, erau o carte rasfoitS ca s3 mai uiti de griji.
Asa ca noaptea, si Ingerii ar fi putut s3 zboare lung, cu aripilc tot atat
de albe, prin somnul tatalui cu barba alba.
i *
* *

-DomnitS...
Nu mai canta acea vioarS stranie din fundul fiinlci; Domnita auzi un glas
aproape uitat.
- ... vreau sa fumez.
Coca Dudu§ rcspirS adanc. Vorbele II ostcneau ca un urcus abrupt.
' - In buzunarul pantalonilor.
Cu mana ei, Domnita li puse In gura o tigarela Gold-Flake.
- Pu§a, vorbi Dudus dupa primul funi, nu-(i sta bine cand esti slaba.
- S3 nu te simt5 T3tula fumand.
- Poftim.
Ii dadu ametit, cu miscari dibuitoare de mosneag, figara abea ince[>ut3.
Domnija o trecu Lentei, facandu-i semn s-o arunce In sob3. Dar Lenta
o fuma lacom In odaia de alaturi.
Treptal, ochii lui Dudu§ se sileau sa r3mae dcschi§i. Privca prin odae.
- Lenta, d3-mi o muscS, §opti el Intr-o zL
Lenta se uita Intreb3tor la Domnita, crezand ca iar vorbeste fara sir.
- Cauta-i, Lenta, o muscS, porunci Domnita, ridicand putin glasul.
- De unde s3 scot cu muscS, Domnita?
- Din pamant sa mi-o scoti, - vorbi glasul Domni|ei: cel adcvarat.
Coca Dudus Inchise un ochi, privind a zambet cu celalalt. •
Dar Andronic II gasea mcrcu dormind. §i Aida.
Urechile lui Coca Dudus ascultau, dar nu auzeau decat ponderea unor
prezente straine de duhul odaii. §i nu-si ridica plcoapcle. Sufietul lui nu-si
recapatase vcchca dimensiune. Mic si pueril ca o vevei it3, statea la panda,
distrandu-sc cu ce putea apuca. Fugea de Andronic s» de Aida. Nu putea
lupta: Inc3.
Intr-o zi, Coca Dudus I§i ridica mainile, inspectandu-le. Stramba din nas.
Apoi se uita lung la Domnita.
- Las5 ca te faci sanatos, ofta Domnita.
Doctorii Incuviintara o alimentare usoara.
c 3 - Tudor Ceaur Alcaz, voL i 45
 - I lai spunc do cc ti-i poftS? il ccrccta Domnita dupa un lung pomclnic
la care Coca Dudu§ raspundea negaliv si elegiac ca o Dam a cu Camelii.
Hai. Dudus, spunc de ce |i-i pofl3...
- Mi-i dor dc-o ccartS buna, Domnina.
Minlca, ca sa-i fata placcrc Pusci.
» Asa tncepu convalescent lui Coca Dudus: cu gandul la Domnita.
*

* *

Dinlai inlra Domnita cu loatc inelele pc dcgclc, cu bralari, sirag la gal,

cu dresuri pc obraji, parul picplanal in sus, impodobil de un picplcne cu
slraluciri; in urma Domnilci, Lenta si Maeslrul Calisiral Troia.
- Asincloda' unde mi-s felcle? inlrcba Domnita, luandu-si locul in capul
mesei din sul'rageric.
Slia lot Domnita, caci gura Madamei Lenl.a o pu.sesc la curcnl in zilcle
din urma, pc romancslc si pe Iraiguzcslc, cu loatc schimbarile, dar Dom­
nilci ii placea dialogul cu speclatori.
Asincla, devenila subrcia prin coslum si calugarila prin mimica, pleca
gcnclc.
- Da* unde |i-i mu/icuta, Asinelo?
- Fctclc siau la bucalarie, nitmai cu servese, ingaiina Asincla cu ochii
la Aida.
- S-au boeril in lipsa mca, scrasni Domnita. Ia ada-le la ireaba... Nu v-a
fost ural singuri? sc adresa Doninil.a lui Andronic s* Aidei, in limp cc
Asincla pornca cu veste /ambiloarc la bucalarie, sarind inir-un picior §i
pocnind din palmc.
- Va clicama Domnita.
- Slava tie Doamne, marc-i mila Ta! sc cruci bucalarul.
- 1lai-hai, cc slali ca proastclc la usa? Ic mana glasul Domnilci, vazandu-
le cum sc-mbulzcaii ca-n prag strain.
Dezva(alc dc sulragcrie, sc insirasera in fata usii, col la cot.
- Bonclelc, pcsiclcule, colluni boeresli! incepu glasul Domnilci, urz.i-
candu-lc. Si mu mg, dupa cine sunlefi in doliu? la sii nu va mai vad cu faslii
ncagra si caimac pc cap! Lipsiti din iK'hii mci! Acus sa va vad imbracate
cum irebue, ca dc nu va lund [>c loalc pana la picric!
Si cal ai aplauda. Icicle Domnilci sc si inapoiara in siraiul lor dc-acasa
dand o vcselic dc oua de Pasti sulragcrici. Apoi, in limpul mesei, Domnila
le Ilia in primire pc ficcare, intrcbandu-lc dc-acasa, dc frali, dc surori, dc
vaci, dc scroafc... Caci Domnita, cu loatc ca nu sc misca dccat ccl mull
prin gradina dc Irandaliri, slia si loaca-n ccr a Vomiccnilor ca o cumalra
dc-ucolo.

4(i
 Andronic i?>i rclua laccrca, dupa o scurla incruntarc.
Aida i$i rclua laccrca, dupa o impcrccplibila sublierc a hu/clor.
Iar Domnina isi rclua locul pur si simplu.
*

* *

Sc in(clcgc ca dc vrcmc cc Domnila vcnca in sufragcric inscmna ca in

elac nu mai era nimeni decat zambctul icnanci. Inlr-adcvar, Dudus fusese
mulat in odaia lui, invclil in plcduri, dus pc bratc dc Macslrul Troia. Dupa
indicaliilc doclorilor Irebuia sa mai slca in pat, oricc cforl liindu-i inlcrzis.
La capatai avea un rail inlrcg licsil dc mcdicamcnlc.
- PoticSric! spunca Dudus cu intonapa pc care romanii o dau cuvantului
porcaric.
Caldura cgalfi, acr curat, lini.^tc, somn, mcdicamcnlarc riguroasa. supra-
alimcntarc, supravcghcrca Icmpcralurii.
- Va salul cu stinia, respect si marc salisfaclic, Coca Dudus - isi facu
intrarca Samuel Fipg, primul vi/.italor acceptat de Domnila.
Coca Dudus il privi cu-n ochi, dcprindcrc dc la sfarsilul bnlii.
- T a re tc-ai ingrasat, coanc Sami!
- Primesc cu salisfaclic un asllcl de compliment ebraic. Da’ nu-l merit,
Coca Dudus.
Sami avea invariabil silucta (arului in rcdingola lui cenusic.
- Coanc Sami, da’ eu merit sa-mi spui ca aral ca o lloare?
- Dc cc nu? Da’ am spus?
- Am spus cu ca sa nu mai spui mala.
- Coca Dudus, n-arali ca o floarc, da’ csli o gradina. Da-mi vi>c sa le
respir cu delieiu.
- Coanc Sami, siml ca-mi dai culori in obraz.
- Si mala, Coca Dudus, aur in inima.
Dupa accslc preliminarii, Samuel Filig sc ase/a pc scaun la picioarclc
palului, cu lata spre Dudus.
- Coca Dudus! Coca Dudus! Asa mi-i dc bine c-asi luma o ligara!
- Englczcasca, adauga afirmativ Coca Dudus, oferindu- i din eulia gal-
bena de tigarcle (Jold-Flake.
- Coca Dudus, da-mi voe sa paslrcz in buzunarul de la jilelca acesl
dislins suvenir si da-ini voe sa fac economic de o ligara din tabacltcra mca.
- Fumcaza, coanc Sami, nu le jena, csli la mine.
- Sigur ca-s la mala si nu la mine, da’ fumul lui Sami inlra eu supararc
pc nasul Domnitci. Si nu-i mai bine sa lac economic de lulun decal risipa
dc suparare? Filosofalii vorba! C w a Dudus, cand am limp pot spunc cii
m-ascull cu placcrc. Da’ ai sa-mi spui mala: ..Amicc Sami, ai devenit dc-acu
un orator? Tu spui, tu asculli!" S-am sa-li raspund, Coca Dudus: ..Adica de
cc sa nu vorlrcasca Sami si peniru urechilc lui? Poate ca nu-s de-ajuns de

47
 urate? Cine vine in vizita la asa urechi? Numai cine are intcres". Da’ cand
aud urcchilc lui Sami asa vorbe filosofale si dcsinlcrcsatc, spun ele: „Iaca
nc-am capaluit si noi cu o lccuta dc zestre. Poate ca tot are s§ ne ia cineva.<<
Coca Dudus, adauga Sami, daca tc obosesc, aslept sa ma iei dc urcche si
sa m3 dai afara.
- Coane Sami...
- Pardon cu respect, mala nu trebue sa vorbesti. Renunt cu regret la asa
un raspuns delicios. Da’ ce pot face? De ce I-a I2sat Domnila pe amicul
Sami la Coca Dudus? Fiindca Domni(a stic ca amicul Sami cand vine in
vizita poate vorbi si singur de pc toate scaunele. Coca Dudus, este ma rog,
o cucoanS mare si grasa, parca nici n-arc oase, cu toti dintii din gura
acoperiti cu aur, care se cliiama Madama Taccre. Nu deschide gura sa
vorbeasca. Isi arata numai dintii. Para sa bata la u$a, vine la om acasa cu
toate neamurile ei si sta la masa s» si a in salon si se culca in pat si se uita
la fercastra si incuie usa si nu ntai pleata. Parca ca c proprietara cu paian-
jeni cu tot si tu c$ti numai chirias cu rala ncplalita. Si daca vede omul asa
pacostc-n casa, i$i ia palaria $i pleacii. Casca gura pe strad2, sc ducc la
cinematograf, la cafcnea, la club, da din mani si din picioarc, coasuma,
chcltuiestc, caula amici si, cbiar daca nu-i gascstc, pretinde ca i-o gasit si
st2 cu oricine numai acasa sa nu stee. Da’ cand intra Sami intr-o casa,
Madama Tacerc sc uita pc fercastra si chiar daca toarna cu cofa, tot plcaca.
Ei, madam? Nu raspunde. Cc sa faci? N-arc Sami succes la asa o dama
nobilS!
• - Coane Sami...
- Parca alala n-ajungc, Coca Dudus, ii lua Sami vorba din gura. Sami
vorbeste ca o moara stricatS si nu spune nimic; Coca Dudus spune numai
„Coanc Sami“ si Sami simte ca parc-o tau t Cotnar din pivnita boereasca.
Apropo, Coca Dudus l-am v3/ut mai vesel pe Macstrul Troia. Cand erai
mata in pat parca cl era bolnav. „Suferi de ficat, Maestrc?" l-am mtrebat.
Nu mi-a raspuns. $-atunci am inteles ca Maestrul sufere de inima rea.
ParcS-1 durcau maselele-n gura, asa un aer avea! Si cum s2 n-aib2 stri-
caciune dc inima? Singurul elev preferat al Macstrului, bolnav, si pentru
asa o mare durcre doua paharc dc vin pc zi! Ce sa-ncci? Unde? In cc? Cum
sa n-aiba dreplale setca a$a unui Macstru indurcrat? Da’ cum sa n-aiba
dreptate Duduia Aid cand l-o pus pe Maestru la portie de vin? fntclcapta
Duduia Aid! Are inima Inteleapta! Intcapa de in{c!capta cc-i! Nu te supara,
Coca Dudus, pc Duduia Aid - vad dc pe ochii malalc ca-ti vine sa
vorbesti - c’o dat Duninezcu de s’o facut s2n2tos Coca Dudus si s’o’ntors
Domnita la st2panire. Ploua vinul f2r 2 de cortel in gura Maestrului Troia.
Am avul dcosebita cinstc sS-1 miros inainte dc-a intra la mata. Ce buchct!
Pivni(a Vornicenilor! Mi-am adus aminte cu placere. Aproape c’o uilasem.
I-am dat buna ziua Maestrului Troia. S-a uitat a$a dc frumos la mine ca
I
48
parca nu mai eram Sami simplu, ci Sami & Comp. VSd, Coca Dudus, cu
mare satisfaclie, c2 am onoarea sa te distrez. Citesc in ochii matalc ca-n
buzunarul T2tutei!
Domnul Fitfg se scSrpinS simbolic.
Dudus zambi.
- E mare placcre ca un bolnav s2 aib2 un tata ca TStuta. Tot bolnav s2
fii! Nici un doctor n’o plecat cu mana goala. Tot doctor sa fii. Coca Dudus,
drept sa-ti spun, tare m-am saturat de doctorii matale. Nu-mi place s2 vad
a§a tigri cu termometru. Du-te, Sami, la Bucuresti; du-te, Sami, la Iasi;
du-te, Sami, la Piatra. Pentru ce, ma rog? Dupa Doctor, Sami. Of-of-of,
pardon, Coca Dudus, c2 oftcz in loc sa strSnut, da’ cum sa nu oftez dupa.
asa o afacerc! Cand stai de vorba cu un doctor parca vorbesti la telefon cu
sicriul tau. Ce stie prostul dc Sami? El, daca-i iesa un cos pe nas, zice: tot
ii bine c’o evacuat singur fara portarci. Da’ daca se-ntalnestc un doctor cu
cosul lui Sami, el se uita lung de tot la cos si dupa accea lung de tot la Sami,
d2 din cap filosofal, si Sami se intreaba; Vai de mine si de mine, nu cumva
oi fi avand cancer? Hai sa m2 due la doctor. „Ce-i asta, Domnule Doctor?"
Sta, vede cu vata-n alcool, gandeste cu diploma si spune: „Domnule Sami,
ai un cos“. „Mi-ai luat o piatra de pe inim2 Domnule Doctor. Ce-{i dato-
rez?“ Crezi mata ca-mi cere pentru cos? Nuu! Imi cere pentru piatra. §i
cand m2 due, Coca Dudus, cu cosul pe nas, si cand ma gandese ce prost
am fost sa platesc a$a un onorar, alta piatra-mi cade pe inim2. Cum s2 nu
te-mbolnavesti daca te duci la doctor? Da’ cum s3 nu te duci la doctor dac3
te-mbo!n2ve$ti? Coca Dudus, ascult2-l pe Sami; sa stii ca ai o sanatate dc
Her dac’ai scapat de boala cu doctori... Iaca o sosit si Madama Lenta,
parizianca noaslra de la Vorniccni.
- Cucoane, vine Domnita. Ai stat dc-ajuns, vorbi Lenta cu un glas care
la ttlcfon ar fi provocat r 2spunsul: da, domnule.
- M2-nchin cu recunoslinta in fata Domnifci, se-nclin2 Samuel Fifig
v2zand-o pe Domnita.
- Nu miroase a tutun? se intreba Domnita, aspirand cu n2ri zmeesti
aerul odaii.
- Miroase, Pu$a? sopti Dudus, crutandu-si glasul.
- Raspunde, Fi{ig, se incrunta Domnita.
- Mata nu-1 stii, Domnita, pc Coca Dudus? Parca-i pare r2u s2 spue c3
n’o fumat, liindca n’o fumat. Dar dac2 ar fi fumal ii parca bine sa spue ca
n’o fumat, fiinca fumase.
- Fijig, vorbeste romaneste!
- Domnita, si pe franluzeste si pe turceste si pc cnglczeste am s2 spun
cu tumul lui Babel c3 nimeni n’o fumat.
- §i ce-ati facut, ma rog?

49
 - Cc sa facem? Rccilal Sami! Do cand nu mai canla Domnila, loala
lumca doarmc !a Opera! Poale spune si Cota Dudus...

Era o marc slcire in Coca Dudus. Trupul nu sc desteptase din deprin-

derca somnului lung, Ca o barca uilata pc nisip, stalea in Icnca useala a
oasclor. Muschii nu mai aveau resort. Dupa eel mai mic clorl niidusca ca
dupa fuga. Nu mai avea nici gesturile, nici rilmul lui Coca Dudus. Aminlirca
pmpriilor lui miscari sc dcslcpla parca numai in mcmoric, locali/ata acolo,
ca ceva din fincrcta. trupul actual avand all rilm: al unci imbalraniri rcsem-
natc. Sc gandca uncori la cl, eel dc dinainlc, ca la altcincva, vazandu-sc
exterior si din exterior, prin scciic si miscari, suflctul accluia nc mai supra-
punfmdu-sc surictului acestuia. Coala ii aparca ca un somn cu visuri si ca o
varsla inlcrmediara intre eel dc-alunci, lanarul, si eel dc-acum, imbatra-
nitul. Manile lui, pc care le vedea mcrcu, crau mani dc mosneag. Piclc
palida si useala cu sangc apos si oasc inerte. Manile lui parca asleptau pc
pal sarularca ncpolilor dupa testament §i impartiisanic. Mai cu scama
manile il obsedau, mcrcu prc/entc in fala (K'hilor. Avea s< pudoarea lor,
eaei prima lui impulsiunc fala dc vi/.ilatori era de-a si le aeoperi, dar si Icnca
sfortarii de-a si le Irage subl plapuina. Le lasa dcci alara ca pc o nuditalc
pcnibila. Asa se resemnea/a si cci care au rau dc marc de-a deveni s|)cc-
lacolul eclorlalti.
Si sullelcsle se acccpla asa cum se gasisc dupa boala, llindu-i lcnc sa
mai lie si altfcl cl. Nu mai avea acecasi vilc/a. Un gand dc-atunei, din
vremea sanatfilii, rceonsliluit acum, II ostcnca ca o strada dc oras eund vii
dc la manaslirc - apiirandu-i ca o isprava a alluia. Rarcori, cand sc gandca
la propriilc lui intamplari, parca si le rccila, silabisindu-Ic, avand ncvoc dc
o juxta ca sa le inlclcaga. Rcnun|a. Incepca si lasa.
Sc gandise, cu o surda /.vacnirc dc inima la C.D. Dar drumul fi/ic pan a
la casa noua si scara care despariea odaia dc jos dc celc dc sus, unde-si
facusc dormitorul - tot la pat sc dusese gandul - il oslenisc in asa masura
meat nu mai va/usc in jucaria fostci bucurii decal cforlul, ca/.na, rcstul
mistuindu-sc fad.
Sullelul lui devenea spcclaliv. Chiar si accasla pofla de-a vedea si au/.i
pc al(ii o avea debil; dar o avea. Dorca sa fie dislrat, lara sa mai aiba putcrca
de-a provoca accasla distractic. Alfii sa traga sforile |)apusilor, cl neinai-
avand initialiva, nici indcmanarca. Simlea dcci nevoia dc oamcni in jurul
lui, dar care sa nu-i aduca prezenic cu surdinii in odaia dc convalescent, ci,
dimpolriva, viala lor si a altora, stulos. Domnila nu numai ca nu-i indcstula
accasla ncvoc, dar i-o si conlrazicca, ostcnindu-I nervos, crlspandu-1.

50
 Cand Domni(a intar/ia„dincolo“ - dincolo era formula comod generica
a lumii cclorlalli: din casa, dc b mn$ic, din sa(, din lunic - Coca Dudus
indata trimclca iscoada:
- Lenta, ia vezi...
Lenta pornea imedial, fuma o tigara, hea o cafea, balca o pasien(a si
se-nlorcca. Coca Dudus o punea sa-i isloriscasca lot ee va/use $i au/ise, cu
dc-amanunlul. (Jura Lenlci nu mai (aeea. O cunoslca si pe Domni|a si
Vornicenii si pe Coca Dudu$. lar minciuna fabulativa n-avea secrete pentru
Lenta.
- Lenta! o intcrpcla uncori prcpuelnic Coca Dudus.
- Parole d’honneur, mon Prince. Rien que la verite. S’atunci, cum zisci...
$i dai!
Dar lauga el, Domnita nu mai „suna“. Cu toatii ampioarca ci fizicfi
Domni{a fuscse pentru Coca Dudus un verb: actiune. Acunt devvnise un
subslantiv: mama. Nintic de la Dudus n-o mai irita. Aceasla pasivilale
substanlivala ii aparca si ca un fel de Iradare lui Dudus. Dc ee nu binevoia
Domnita sa-i dea macar iluzia ea e lot el? Cum il privea - alb, cu orbile
afunde si frunlca mereu lueind de sudoare - Domnita devenea „ntama
duioasa". Lui Coca Dudus fi venea sa ranjeasea si sa ncchezc. Inloeui.se insa
si aceasla tradi(ie .obositoare pentru musehii fetei, cu sirnpla inchidere a
unui ochi, ceea ee ii satislaeea nevoia dc mimica, erutandu-l insa de eforl.
Domnita nu-I mai brultuluia, nu-1 mai buzduganea, nu-I mai afurisea: bine-
cuvantate vorbe ale gloriosului treeul. Inlr-un cuvanl, il trata ca pe un copil
boinav, ceea ee era insuportabil din parlea Domnitei, cu toalc ca dc la
indilerenli Coca Dudus acccpla masca acestei polilete.
In ealegoria aceasta intrau de pikb Andronie si Aida.
Coca Dudus ii revazu placid, dar cu suave aparcnlc de Dama cu
Camelii. Nu facu niei un eforl de-a simula, caei lenea lui de-a vorbi si
gestieula era o realitatc organiea.
Until dupa altul Andronie si Aida il sarutara pc frunte.
CiKa Dudus se gandi cu repulsie la gustul frunlci lui asutlate. si cu
oarecare salisl'aetie la obligatia alor lui de a i-o sarula. Dcveni atenl, des-
coperind intr-o eorvoada lucirea unci dislraetii.
Din aeea clipa incepu o usoara aclivitate in mintca lui. Inreglslra prinlr-
un monolog interior tot ee faecau Andronie si Aida, conlopili in pronumele
spontan venit „dansii“ in strident dezacord gramatical cu prediealul.
lata contabili/arca:

Di)n$ii ia loc.
Ddnsii xta.
Ddn.) ii sc uitd.
Ddnsii caula vorbe.
Dtinxii nu Ic f’dscstc.

51
 Dansii priveste profund.
Dansii snr&de tandm.
Dansii innnge tin oftat.
Dansii n-a cascat.
Dansii simlc timpul.
Dansii e distinsL
D&nsii vedc (igarile.
Dansii c acri.
D&nsii stii.
Dansii mai sta.
D&nsii tot sta.
D&nsii si-a facut dutoria.
Dansii se ridica.
D&nsii vine la pal.
D&nsii z&mbestc optimist.
D&nsii pleaca optimist.
D&nsii merge distins.
D&nsii a esit.
Dansii... dansii e satisfacufi - cpiloga Dudus, faia sa grescasca.

- S-a schimbat. Nu ti sc pare, Aida?

- Ba da, Papa. CrcJ ca I-a format boala.
- Sa speram, ofta Andronic.
. - Dudus, de ce n-ascunzi cutia dc tigari cand vine TStuta? II intreb.
Domnita biajin.
- De-al dracului!, incerca Dudus s-o starncasca.
Nu izbuti. Cu un fcl de oftat optic Domni(a acccpta §i sfidarea cutiei cu
tigari asa cum o rasfrangca vorba lui Dudus.
De aceca preferintele lui Dudus sc indreptau spre alti vidtatori. Taranii
de la Vorniceni veneau mereu la Curie sa mtrel>c despre sSnatatea lui, dar
Domnita vorbea lung cu ei - distrandu-sc pe ea, gandca Dudus, informal
de Lenta - fara sa-i primeasca in odaia lui Dudus.
- Pu$a, vreau sa-mi vad oamcnii, sc hotari el intr-o zi.
§i Domnita ii primi la Dud_u§.
Aduceau iarna de afara in cojoace, in musteti s' »n opinci; iar in ochi,
ceva care infloreste numai primSvara in poene de munte.
- Sa tracsti, Coca Dudu§. Ne creslc inima ca te vedem sanatos.
Erau ca o p5dure in odaia lui, chiloji, cu glasuri groa.se $i fc(e mundt'e
de vant.
- Lenta, meremet...
Dudus Stia ce Ic place lor, iar Lenta stia ce vrea pentru ei Coca Dudus.
Le adusc deci pastrama, slanina si „holcrca“.

52
 Dudu§ ii privea cum mancau si beau cu mare cuviinta, imbucand cu
respect, fara lacomie, dand holerca pe gat si-apoi multumind cu inclin&ri
arhaice Domnitei si Coconului.
- Tare-s boeri taranii Domnitei, spusc Coca Dudus dupa ce plccara.
Altadat5, Domnita i-ar fi replicat:
- Vulpc vicleana...
Dar Domnita, cu ochii fnca plini dc sanatatca {aranilor, 3 privi cu
melancolia dupa zambet, fara s5-i spue alt nimic.
Coca Dudus inchise un ocbi, privind-o numai cu cclalall.
Samuel Filig nu venea decat in rastimpuri, cu treburi.
Coca Dudus abea 3 astepta. Ceru Domnitei o sticla de cognac francez
anume pentru Sami care n-avea drcptul sS funieze in odaia convalescen-
tului. La porunca lui Dudus, Len(a pregati cupa specials dc degustat cog-
nacul, tn cinstea lui Sami.
- Coca Dudus, salut de trei ori: odata pentru mata, odata pentru inten-
tic, s-odata pentru §ip. Vad ca m-asteapt3_ca s« madama Lenta, distins,
vorbind cea mai autentica limbs franceza. Imi pare rau ca n-am la mine
m5nu$i dc piele §i tilindru pentru asa un sip simandicos.
Isi puse ochelaru de expert, considerand ascutit - parcS privea pe nas,
cum vorbesti pe nas - cticheta sticlei.
- Coca Dudus, asa ccva costa in valutS forte, Ce plScere sa fii batran
cand te-mbraci in sticla franceza! Scuza-mi o parantezfi filosofala, Coca
Dudus, da’tarc e bine sa fii ceea ce nu e$ti. De asta e bine sa fii cognac, ca
nu mai vrei nimic si csli lot. Da’ ai pulea mata sa m2-ntrebi, Coca Dudus
- sezi binisor, nu te deranja, ca-ntreb cu „Bre Sami, da’ tu ce vrei?“ „Eu?
Vreau sa gust o leaca de cognac vechi“. „Poftini, de cc nu gusti? De ce
trancanesti ca un cotiugar in loc sa dcschizi sipul?“ Coca Dudus, grozav de
bine intrebi, dar si Sami grozav dc bine raspundc. laca Taspund: „ 0 mai
b3ut el Sami vreodata asa un cognac? Dc unde sa bcc la Herscu si la Moisa,
specialisli in sifon si-n contravcntii, asa o baulura care n-o vazut apa dc
cand s-o nascut la o vie istorica! Nici n-o baut, nici n-o intalnit cu mana asa
ceva nobil si autcntic. Cum sa scot eu dopul la asa un §ip° Ar trebui sa fiu
beat 51 nu sunt. Cc-ar spunc Domnita sa-l vada pc Sami umbland la dop?
^ \ i inebunit, Sami? Asta-i de nasul lau?“ Da’, 0 vad pe Madama Lenta ca
se uita asa duios la mine! Poate vrei un rac, Madama Len(a, sau poatc ai
uitat c-asa se spune in Moldova la tirbu$on? Uitc, ca sa-fi aduci aminte,
poftim din buzunarul lui Sami si fa ce vrei: nu vad, n-aud. Coca Dudus, da’
nu v3d paharut pentru cognac! Vad eu asa un pahar mare si umflat cu gurita
mica, da’ nu iudraznesc sa cred c-are s3 poata Madama Lenta sa-l umple!
Intr-adevar, Madama Lenta turna numai pe fund.
Samuel Fitig lu3 paharul, ducandu-1 la nas.
- Coca Dudus, incep s3 inteleg. Pentru asa un cognac ifi pare rau ca ai
un singur nas. Asta nu-i bautura, asta-i gradina la pahar! Ce buchet! Nici

53
n-ai zicc ca-i ruda cu vinul. Coca Dudus, drept sa-ti spun, mai ca-mi vine
sa ma las pagubas. M-apuca asa o mclancolic cand m3 gandc.se ca pana la
moarlc, dc a/i inaintc, biclul Sami n-arc s3 mai miroase asa ccva, ca-mi vine
sa nu-i mai dau de baut deloc! Da’ cum sa nu beau daca-s dc-acu trist! Coca
Dudus! Bcu sa vise/.? Ce deliciu! Mi-i rusine ca-s numai Samuel Fitig langa
a$a o bautura! Coca Dudus, imi dai mala voc sa mai bcu un fund de pahar
- loarna, Madama Lenta - ca sa prind curaj pentru al treilea. Coca Dudus
simt ca ma nasc din nou. Am de-acu sange isloric. Am lual parte la nu stiu
cate balalii, cu pinleni si cal, in calilatc de pcrsonalilalc oficiala. Am $i
staluic da’am nitat adresa. Coca Dudus, am capital de-acu ochi de vullur
fara ochelari! Vad piina-n lundul pivnilci ca mai sunt si alle sipuri...
- Cucoane! il inlerpela Lenta care batea o pasicnla pe covor la gura
sobii; or sa Ic sinita lupii la intors dupa miros!
- Madama Lenta, de cc-mi dai fiori? la mai loarna un fund sa-mi vie
inima la loc!
- Ba mai pune-ti pofla-n cui! la hai ca 1-ai naucit pc printisorul meu.
N’est-ce-pas, nion Prince?
- Dulcc glas ai, Madama Lenta, cand \ 0rbe5li limba cognaeului! De cc
n-ai si inima la fcl.
- Cucoane, nu Ic fa haul, ca nu csti. Eu ma cunosc la belie! Cognacul
drege, nu imbalii.
- Draga Madama Lenta, simt ca asta/i nu ma iubesti!
- Cucoane, multi harbali o iubil-o pe Lenta, da'alcsi pe sprinceana.
Merde! -
- Pardon, n-am au/il.
- Lasa, Cucoane, ca printisorul ma slie. Nu se supara cl pc Lenta
Domnilci.
- Madama Lenta, duca nu ma-nscl, vad ca ai pofla de taifas. La dispo-
zitie cu pahar si replica.
Lenta se uila gales la slicla si inca si inai gales la Coca Dudus care
aproba, facand din ochi.
Isi ad use deci si Lenta un pahar, ban si dadu si ca un concert. Pana la
urma Lenta Ic si canta o canlonela I'rivola, cu accent pari/ian, intonatii dc
„discu/a“, sallandu-si coehct poala fustei.
- Coane Sami, ia dunsali, il ruga Coca Dudus, dcschizand in sfarsil gura.
Caci slicla era pe fund.
- Ce nu face amicul Sami pentru Coca Dudus? Madama Lenta, voulc/.-
vous?
- Oui, man choux.

54
 $i inccpura sa danseze, m limp cc buzelc Ini Filig fredonau islet „Blaue-
Donau“, un vals care aprinsc In ochii lui Dudus lumini dc cundciabre. li
privea in cxlaz. II mcrilau. Pcrechca lor depasca rasul care vazandu-i ar fi
lesinal cu ochii uzi.
- Maiea Precista! - sc minima Domnila baland din palmc. Dudu$-
Dudus!
- Pusa, am avui o zi buna!
Porni sa-si frccc manile una dc alia, dar rcnunla la limp, aducandu-si
iar amintc unde era s' cum era.
Vorba Madamei Lcnla...

- Ce mai lac Icicle? o inlrcba inlr-o zi pc Lcnla care cetca in drojdic

dc calc a la guru sobci.
- Aslcapla primavara sa Ic miroasc a llacau!
Coca Dudus inchisc un ochi.
Lcnla-i invalasc Icrlipul.
- Ce vrei sa slii, ma rog?
Ochiul deschis o privea ncclintil.
- Tc-ai deprins cu jupanul Sami! Arunei o vorba $i vrei un sac in schimb!
Hi da cl jupanul s-o haraba, ca nu costa!
Ochiul deschis o privea asculil.
- Da’ cc sa fie cu Icicle? Daca-s proaslc §i lincrc, cc sa mai fie alia? la
nislc iepc!
Dar ochiul o privea ncinduplecal.
- fi fi au/il ccva? Da’ dc unde s’auzi, ca din pal nu te-ai miscal. T o fi
spus huramul de Troia!... Ahaa! sc dumcri Lcnla; vrei s’auzi cc-au palimil
cu Duduia Aida? Daaa!, ragusi ca dcodala in spre barilon, le-o fosl hincc,
o lacul mililic... Asia vrei sa slii din gura lor. Tc-o’nlalcs Lcnla. Ellc com-
prend tout, la garge! S’o them pe Asineta ca li-i pc plac afurisila! Are pc
dracu!
Dudus dcschise in sfarsil si cclalall ochi.
Lcnla o adusc pc Asincla la „printi$oru.
- Nu Ic hlizi, falo! Tme-te drcaplii: smirna! Ai uilal c-ai lacul milific cu
Duduia Aida?
In cumpana intre ras §i sfiala, ciici abca mai rccunoslca chipul lui Coca
Dudus, Asineta sc uila neholarala.
- Lento, gadil-o mala, vorbi Coca Dudus cu gravilalca cclor care spun:
Pcrchcz.ilioncaz-o. 1

55
 Cu fiorul gadililului in ea, Asineta spuse tot-tot-tot, cum se scuturS un
mar copt. Radea si spunea. Avea atata viata in ea, incat era incapabilS sa
istoriseasca. Participa, traind in prezent ficcare scena, imitand, dialogand,
parodiind chiar, f2r3 s3-§i dca seama.
Coca Dudus nu se satura ascultand.
Afla de la fiecare cate ceva, reconstituind viata Vomicenilor din timpul
lipsei lui. Se punea la curent. Ncvoia dc-a §ti ce se intampla „dinco!o“ era
din ce in ce mai lacoma.
Maestrul Troia tr3ia prea maret ca sa poata sti de-ajuns.
- Am lucrat, ma Dudus, ca un cane, dincolo dc contingente. Hei, ina
fratilor, se adresa Maestrul catre un fcl de multime din vale; 1-ati uitat pe
Calistrat Troia! Da’vine el ceasul lui Calistrat Troia si v3 turteste, ma
fratilor! Concep un roman, ma Dudus.
- In cate volume, Maestre?
- Zece-doua/.eci-treizcci. N’are importanta. Vast, ma. Auzi, Dudus!
Asta cuvant, ma! Vultur, ma! cu universul in ghiare! Cartea lui Prometeu!
Ha?
- Titlu?
- Titlu, ma! Simti?
- Simt.
- Praf ii fac pe toti! Parc5-i v3d! Cine-i Calistrat Troia? Cine-i Calistrat
Troia? Cine-i Calistrat Troia? Rasuna tara, ma. S’a aprins un foe pe munli.
fs rosii vaile de palalae. Tremura multimile ca iarba. Ce-i? Ce apocalips
inccpe? E Maestrul Calistrat Troia, - urla Maestrul in mcaperea scunda
pentru glasul sau de Mitropolie.
- Calule, da’ cu inima cum mai stai?
- Ma, Dudus, m3, am descoperit langa Vorniceni o fatutS, m3! Anisia
Jugau! LipovancS, m3! Phee! Splcndoare, ma! Forme, m3! Temperament,
ma! fi fac versuri! Praf il fac pc Dante!
- §tie s3 citeascS?
- N-are important3! Am sedus-o cu fizicul meu impresionanL Ver-
surile... exclama Maestrul cu un gest vrednic dc al Scmanatorului din poe-
mul lui Victor Hugo.
Alta ceva nu mai spunea. El insu$i ca un mcfistofelic semn de exclama{ie
cu timbru de contrabas, vorbea numai cu semne de exclamatie. „Trom-
pctclc r2sun3...“ spunea Dudus. Vorbelc Maestrului n-aduceau fapte, adica
tocmai ceea ce dorea Dudus. O nccontenila cxplozie apologeticS pulverize
faptele in elocinta lui Calistrat Troia. La Dudus, Calul g3sea in fiecare zi o
sticla de vin ascuns3 sub pat. O lua sublim, c-un gest prometeic, o bea

56
cu-ncetul §i apoi mai gasea inca una. Pc masura ce bea, sc raslurna mai
adanc in fotoliul lui preferat, cu ceafa pe spcteaza $i fata in sus, pierzand
contactul cu „contingen(cle“.
Incepea:
„ C ’esl I'heure on lesepulcre apeUc la chouette.
„ On voit sur l horizon l Ytnmge silhouette
„ D 'tm bras aiorm e aywit ties courbcs de serpent;
„On dirait qu 77 protege, on dirail qu 77 rtyund
,.On n esait quel amour terrible tlans cate ombre
„Ext-c.e Ariniatie?"
„ Est-cc Arirnane ?“
- Tcribil, ina Dudu§! Sonoritale, mislcr, profunzime. Victor Hugo!
Nume predeslinat! Catcdrala, ma! Catcdrala haului!
- O, da!
- O, da!
Si lolul sc sfarsca, caci Maeslrul adormca cu gura deschisa dc doua
sticlc de vin, cu sonoritatc, mister si profunzime.
Maestru! Troia era un vin tonic.
Dar Dudus avea ncvoc dc fapte. Madama Lenta, oricand dispusa s i
clSmpancasca, era neindcstulatoarc, nu fiindca nu stia, ci fiindca mintea.
Madama Lenta, in felul ci, era un fcl de Homer: si accsta facusc din ni§te
simple parucli greccsti o epopee nemuritoarc. Madama Lenta vorbea in
prozS cu o mentalitate de poet.
Iai Dudus dorea fapte diverse.
Domni{a tScea ca sa nu-1 cboseasca.
Samuel Fi{ig venea numai in raslimpnri $i dcseori monologul lui era
oglinda lui Narcis.
Padurarii lui Dudus, Pclre 'fuchila s* Anton Cilibau, ii aduceau, tot in
rSstimpuri, vesti dc la padurc, tacu(i dc felul lor, mai mult ascultand decat
vorbind, asteptand mcrcu s2 He intrebati si indemna(i.
TSranii dc la Vomiccni vcncau iu ficcarc Dumincca, dar n-aveau „lim-
butia muercasca" pc care o dorea Dudus.
Andronic si Aida, „dansii“, slateau ca douS panouri decorative pentru
actul convalcscentci.
Ar fi dorit Coca Dudus o mahalagioaica cu oclii ageri si gura isteatS,
care sa foaifcce lumea marunt-marunt, in fapte si laptule{e. SS-i sature
mancSrimea curiozitatii de-a sti. Parca adormise §i luinea de dincoio de
earn! cu boala lui. Vorbelc mai tuturora vencau din locuri cu ate de paian-
jen. Cu cxceptia „vacilor slabc“ adusc dc domnia Aidci, nimic nu sc inlam-
plase deosebit. Acea cuminjcnic sarbada care in cataloagclc scolare sc
intitulca/a nola zccc la conduits.

57
 Ce dracu! gandca Dudus. 5>i buza de jos i sc rasfrangea hla/al. Dupa
ochiut inchis, accsia era al doilea gcsl nou a lui Dudus.
- Cc-i tu line? fl intreha Domnila.
Inchidea ncliiul si rasfrangea buza.
- Lasa ca-i bine sa te pliclisesli. Asia le reface.
- Pusa, lu vorlrcsli?
- Dar cine?
- Talula!
- Mai, culca-lc.
II invelea eu palru pleduri pana pcsle barbie, ii imbodolea eapul cu
Saluri, lasandu-i uumai ovalul obrazului, ii dcschidca lereastra si-1 punea la
eura de aer. lama se indulcise. Omalul nu mai seariaia. In zilele eu snare
stresinile pieurau dulce, canland parea din lluer. Ini inert a aerul afara ca
fettle, auriu, zambind la poalele munlilor.
- Pusa, mi-i polla de pnrlocale.
Ii plaeea sa-si udihueasca mana slaba pe rntunjimea unei pnrlocale.
Cand il irila ceva, ungbiile lui inlrau in eoaja pnilncalci. Astlel ii pieri, inlr-n
niasura, nhsesia manilnr lui de bolnav. Se uila nuinai la pnrlncala. Forma
auric devtnise parea cincva in palul lui Dudu.s. Diniineala, dupa ec era
„grijil“, cum spunea Madama Lenla, du|)a ce i se primenea aslcrnulul, dupfi
ce odaia se innnia prin aer, lumina si incepulul diminelii, devenind caleva
clipe nnlionala pana la abstract - O daia- Coca Dudus avea aerul ncaderenl
al unui pucienl mutal in alia incapcrc a sanalnriului.
- Pnllim pnrlncala, spunea Lenla. L’nraiige du Prince!
Nu ..pnlliin n pnrlncala". Pnrlncala devenisc un simbnl incorporal. Cu
mana pcsle pnrlncala, fata lui Dudus se deslindea.
Asicpta primavara cu mana pe fructul rolund.
Dcsi culia de ligarele era nelipsila de la capalaiul lui. alaluri de chibri-
turi, Dudus nu fuma. Tusea, ascullandu-se.
Ciind veneau Andronic si Aida, Dudus tusea mai mull decal at unei cand
era cu Domnila, eu Samuel Fijig, cu Madama Lcn(a sau cu Macstrul Troia.
Aida nu-i spunea: ..De ce nu tusesli eu balisla la gura?“ - dar ochii ei caulau
batisla, eapul i se indeparta si buzele devencau ermelice.
inlr-o /i Coca Dudus inchi.se iar un ochi, privind-o pc Lenla numai cu
celfilall.
- Ti-o venil o pnl'la! Le Prince desire?
Dar guru lui Coca Dudu.s era cctluita.
- Cc-i Ii doriiul? De mancare. nu, ca esli mnfturos ca o bnrlnasa.
maneale-ar norocul. De haul nu, ca suge Troia ca balaurul. Jupanul vine
 singur, Tara sa-l chcmi. Asincta s-o golil sacul. Poriocjda vad c-o ui. Lumc,
slava Domnului, lli carahancsc mcrcu: ha din casa, ba din sal, ha dc la
padure. Jidan ai, romani ai, tiganca ai! Cc-li mai Ircbue?
Coca Dudus insa o privca cyclopic, slarnind loti dracii Lcnlci.
- Sa-li dau in curli? Nu. Sa-(i dau in cafca? Nu. Sa-li dau in holii? Nu.
Sa lc descant? Nu. Merdc!
Lenta vorhea ca tigancilc ghidloarc, urmarind ncconicnil resfrangerca
vorhclor ci pc fata lui Dudus, aslfcl caulandu-i drumul pollci. Dar Dudus
ramanca inipasihil, numai ochi infipt in Lenta fripla.
- Da’ cc-i fi vrand, pacalclc mole!
Dudus o lasa sa fiarba mult si bine, ascultand fara sa clipcasca bodo-
gancala ci. Abca intr-un tarziu, ochiul lui sc indrcpla spre icoana din parctc.
- lar vrei sii lc spovedesli?
In timpul Inilii, Coca Dudus ceruse Dumnitei sa i-l aduca pc Parinlclc
Ilarion Voda dc la Vorniccni. Sc imparlasisc. Dar la inlrcbarca Lcnlci,
ochiul lui Coca Dudus o fixa implacabil, fara sa-i raspunda altlcl.
- Cc dumne/eu ii fi vrand? Pupa, nu. Ahuaa! sc lumina Lenta; li s-o
facut dc Alfcu...
Ochiul clipi.
- ...si dc Ciubcica.
Ochii lui Dudus o priveau albastri.
- Ellc sail tout, la gar^c! cxclama Lenta usurala.
Calugarul Alfcu si Fralclc Ciubcica dc la Schilul Vornicului sc infiintara
la curie. Pat si Palachon: asa ii numca Coca Dudus, ccca cc mi l impicdcca
sa sarulc cu convingcrc - si publieitate - mana cuviosului Alfcu. obligandu-l
si pc Macstrul Troia sa faca la I’cl.
- Paste, Calulc, iarba sfanla, cSci inlr-adcvar mana cuviosului era acope-
rita dc huruiana parului.
Calugarul Alfcu era malt ca lurnul si asculit ca larusul. Alaluri dc cl
Fralclc Ciubcica parca o cocula. O rolunzimc si o fragc/iinc diafana, ves-
lind un glas dc soprana. Fir dc piir n-a\ca rotunzimea luminoasa a obrazului
lui, caci parul ardca alaluri pc inallimca Cuviosului Alfcu.
in limpurile fcricilc, Cuviosul Allcu vcnca in ficcarc sambala la Curie
dupa luniiinari, unldclcmn si lain dc branza, faina. pane si zahar. El sc
ingrijea nu numai dc Schilul Vornicului, dar si dc mormintcle Alcazilor.
Damigeana ramanca la poarta in manile ncstiutoarc ale Fratclui Ciubcica.
Dupa cc Domnila ii dadca ptirlic dc lumanari si unldclcmn si tuinul Iraistci,
si dupa cc raporta Maritului „slarilc dc la Schil si cimilir“, Cuviosul Aifeu
i! cauta pc Coca Dudus care-i sarula cuccnic mana.
 - Vad cS ai dc toalc, Cuvioase, constata Coca Dudus, privindu-i bur-
duhanul traistei.
- Am, ofta Cuviosul, de-ale sufletuliij.
- Vad ca ai $i sip de untdclemn.
- Am, ofta Cuviosul, de-ale candclci.
- Atunci toate-s bune, Cuvioase.
- Bune, ofia adanc Cuviosul, drcgandu-§i cu mare cutremur de sunet
glasul. De-ale postului.
- Da’ nu-l vad pe Fratele Ciubeica! obscrva cu stragnicS mirare Coca
Dudu§. Nu cumva bolejte, sSracutul?
Si unde vara Cuviosia Sa doua degete In gura si unde slobozea un suer
pe care -1 auzeau si pulberile haiducilor. §i trap-trap, cu damigeana in mana,
Fratele Ciubeica venea ca manzul dupa iapa.
- Noroc, Frate Ciubeica, se vesclca Dudu$. Da’ ce tii in mana cu-atata
ru§inc?
- §tie Cuviosul, mieuna subtirel Fratele Ciubeica.
- Stccla goal3, Coca Dudus. Mai mare jalea rumanului!
- Ei, hai s-o veselim pre ea, spunea Dudus cu dampf.
Lua cheile raiului de la Madama Lenta, i$i punea un §al pe umcri 51
scobora in beci cu oastea Domnului dupa el. Venea si Madama Len(a cu
lumanare aprinsS si foe nestins.
Damigeana ca damigeana! Ea, mititica, se umplca degraba. Dar cuviosul
se umplea mai cu anevoe. Ciocnea cu Madama Lenta, pahar dupa pahar,
incercand taina butoaelor. Din cand in cand spunea de sbarnaiau boltile $i
doagcle:
- Na si tic, talule, lapte de butoi!
$i-i dadea o dusca lui Ciubeica.
Acolo ii descopcrea uneori Maestrul Troia care h?iulea de sus, din gura
beciului:
- Calugaree... cu cel mai mare glas.
- Eu, ii raspundca in octava de catacomba Cuviosul.
Coca Dudus ii lasa sa suga din butoaele Tatutei pana cand murea
lumanarca. Drcpt care, Cuviosul avea mare tragere de inima pentru Coca
Dudus.
Coca Dudus ii pregati sticla si de data aceasta: una la vederc, alia in
vizuina.
- Unde-i Fratele CiubeicS? il intreba dupa datina.
Cuviosul duse dcgetele la gura, gata sa sloboada suer.

60
 - Cuvioase, ca la biserica, fl opri Dudu$ cu drcpt cuvant, caci Fratcle
Ciubeica nu mai a§tepta la poarta, ci la us3.
Intra cu damigeana.
- Lenta...
Lenta porni s-o umple. §i intre timp, dup2 ce Dudus cinsti pc Cuvios cu
sticla $i pahar, fl puse la cale.
- Intclcs, stSpanc.
Atat spuse ost2$e§te Cuviosul Alfeu, lasand douM sticle goalc, luand o
damigeana plina, subt ochiul duios al Madamci Lenta, care se urease la
lumina cu dulci intunccimi dc beci imbcl§ugat.
A doua zi dimineata Cuviosul Alfeu si Fratcle Ciubeica se mfiintara la
Coca Dudu§; in loc dc damigeana Fratele Ciubeica aducea carte sfant2. §i
Coca Duc}u$ f3cusc pregatiri. Obloanele erau inchise ca niciodatS. Lenta
scoscsc toate scauncle. Mirosca a abur de tamac. Ardeau sase lumanSri
naltute in cele doua tricheluri de bronz, dand umbre niari tneaperii.
Cu doua perne la spate, care-1 tineau mai drcpt in pat, cu manile fara
de portocala, alaturate, cu fruntea aplccata, Coca Dudus inchise un ochi
catre Cuviosul Alfeu care sedea drept la capataiul Iui ca o teaca a glasului
ce avea s2 vie. Lang2 cl, ingerese in umbr2 §i lumini, Fratele Ciubeica.
Cctania incepu: Evanghelia lui Luca.
Peste putin trebuiau sa soseasca Andronic, Aida si doclorul adus dc
Samuel Fitig.
- Bine, Cuvioase, aproba Dudus. Esti in voce.
- Sa m2 vezi acusi, stapanc.
Dintai intra Domnita, apoi doctorul urmat de Andronic $i Aida si la
urm2 Samuel Fitig.
11 „Atunci un tnger al D omnuhu s-a ardiat lui Zalum a fi a stdtut tn picioare penau
tdtndcre".
12 .Zaharia s-a spdimdntal ednd I’a vdzut fi l a apucal frica".
13 Dar tngend i-a zis: Nil le lemc, Zahario, fiinded rugdeiunea la a fast ascultatd.
Nevasia ta Elisaveta f/i va nafte un flu edruia ii vci pane numele loan".
14 „El va fl pentru tine o pricind de bucurie ft vesetic fi mulp se vor bucura dc nufterea
lui".
15 „ Cdci va fi mare Inaintea DornmduL Nu va bea nici vin nici bauturd aimfitoarc fi.
se va itmplea de Duhtd Sfdnt tried din pdntecele mama sale".
16 .E l va intoarceme mulfi din fiii lui Israel la Dotmuil Dumnezetd lor".
17 „Va merge Inaintea lui Dumnezeu tn Duhul fi puterea lui Hie ca sd inloarcd inirnile
pdrinfilor spre copii fi pe cei neascultdtori la umhlarca tn tn(elepciunea celor
neprihdnifi ca sd gdseased Dommd un norod bine pregdtit pentru El".

61
 Rasuna fn rastimpuri lusa lui Coca Dudus, dar glasul Cuviosului Alfcu
dcsfasura splcndoarca cortului duninezccsc pc sic loalc si pcslc loli.
Doctorului nu-i venca sa crcada. Sc uila cand la calugarul care parca ca
aide dc ros cc era, cand la Dudus, din care nu vedea decal o frunlc de ccara
alba si doua muni impreunalc, cand la Andronic, cand la Domnila, cand la
ceas - aerul de inunlc ii starnise foamea - dar n-avea incolro.
Nimeni nu pulea face nimic decal sa slca in picioarc si sa ascullc. Nil
puli opri vorbcle Evanghelici.
Fraicle Ciubeica asculla in gcnunchi. Era o almosfcra de biscrica.
Andronic, dupa cc clipi, privi, iar privi si apoi isi aplcca Irunlca.
Dc la o vreme loli ascullau cu frunlile plccale $i gcnunchii grei. Ii veni
in minlc Domnilei sccna aclorilor din Hamlcl, si-1 privi lung pc Dudus. Dar
cliipul lui ingalbenil dc lumanari era atal de grav, incal Domnila asculla cu
evlavie vorbcle slinlc, lacandu-si marc crucc.
25 i'i iota cd in lentsalim era nn nm numii Simeon. Omul acesia eta futv priham) $i
cu fricu lui Ihiiniiezai. HI aiicpiu intiiiftfcrca lui Israel }i Dtiliul SJiini era /teste
el.
2(t ..litthill Sfant tl eestise cd nu ea nniri inainte ilc a eetlcapc IIrisrosnl Domnului".
27 ..LI a eenit in lanplu, manat tie Duhul. $/ cHihI au uilus piirin/iipe Pnnieul lisas,
cn sci imp!measea cu pricin' la HI ce pomncea iegra".
28 „Simeon La lual in hrate. a hinccueOnlat pe Uumnezcit fi a ns:
2') ../h um slnhozcfic fn puce pe rohitl Tau. Siupanc. tlnpO cucHniul Tim ".
..r a ti nil i-azut ochii tnci mantuirca To",
31 .p c rare ai preyaiii o so fie. inaintca niiurar popuarelor. lamina care sa Ituninezc
ncutnurilc ft..."
f ilasul cuviosului Alfcu deveni inunlc in rasaril de soarc.
slura pnpmului lull Israel".

C.’u lolii crczura ca s-a sfarsil. Inccpu o miscarc, o foiala, o dcslinderc,

o speranta.
Dar glasul o luh parca dc la inccpul, dand perspcclive dc drum lung pe
sesurile fiira eapal ale islorici slinlc.
33 Tanil }i mama l ui se ntiruu tie i etc ce spunctiu tlespre HI".

Fara zgomot, Lcnla dcschise usa, intrand cu spinarca plccala, urmalii

dc loalc fclclc. Si vaziind fccioarclc lumanari aprinse si auzind vorbcle
Evanghelici, ingcnunchiara una langa alia la spalclc Domnilei.

34 ..Simeon t u bine eucantal fi a zis Muriei. mama Ltti: laid capilul acesta cste
riuuliiii spre pnihuprea s/i ritlieurea mnllor in Israel ft vj fie tin satin cate ca
sianu impmricire".

35 .. ( ’/liar sullcinl lint ca ft sirapuns ilc o sahic ca sa tlcscupcre xantlurilc mulior inimi".

(t2
 Sfaraia mucul vrcunei lumanari, dand ca ospaima flacarii care se zbalca,
izbuenind a[H)i cu aur asculit.
Era prea cald. fnmullirca color din odae sporca dogoreala subii 51 a
lumanarilor, dandu-i acca imbacscala tare o face ame(ilor dc grea. Plulea
migrena. Inccpeau balislele pe frunle. !ji din ce in te era mai stranie accasla
oprirc a vie(ei inlr-o odae fara morl, accasla inlrarc ncastcplala a bisericii
in incaperea cu lumanari aprinse si umbre ingenunchiale, unde din cand in
cand sc auzea o lusa si se vedca o frunle a carci paloare inlerzieea gandul
glumci si banuiala soliei.
Calugarul Alleu celca fara de graba, dand o vibralic de orga ficcarci
vorbe.
Nimcni nu pulca sti cand se va ispravi accasla bizara celanic cu cere­
monial dc slujba.
Obra/ul Aidei, cuprins de un fel de inghcl care o imbalranca fara s-o
schimbe, slabea sever, cvocandu-$i slrabunicclc.
Domnita ingenunchiasc §i ca, o*dilinindu-si mai cu seama sufletul greu.
Felele erau numai genunehi si spinari.
Madama Lenta dcvcnisc cuvioasa Lenta.
Numai Samuel Filig asculla - cu intcres dcsinleresal, cum ar fi spus
cl, - dar parea ca celeste pc fata lui Dudus vorbelc ciilugarului care ajunsese
la „lspi(irea lui lisus“.
(ilasul rasuna intunecal, cu un fel de bubuil in el.

3 i-a zis: . Docd can hint lui Dwnnezen, poninccfie putra accsieia sd sc
facC pStic".
4 listis i-a rdspuns: .lisle sens: Omni nu iv iria numai cu pane, ci cu urice cucdnt
care esci din gura lui Dwnnczcu".
5 . Diaenlul l.-a suit pe un munle Inall. i-a ardiat Intr-n clipd Inaid Impdrdfia
pdnidntiiliii".
(t . fi i-a ns: fie Ip vni da maid stdpimircu slava accsmr impdraiii. edei mie uni extc
daid sd n dan orient ntese".
7 .l\ic d dar te rci incliina Inainica mca. maid ca ft a Ta~.
K , / i.vm.va rdspims ai i-a us: „ inupma mca. Sataimf lisle sens: Sd ic inchini Dmiuiului
Dumnczcului idu fi numai l.ui sd xlujnii

Vorbcau doi in glasul Ciilugarului cu par ro§ si glas negru: Sal ana si Hsus.
Si lumanarile plangeau si sc lopeau fara linisle, aruncand zbor sperios
de umbre.

13 .Dupd ce L-a ispiiit in mate fchuitc. Diaenltil a plccai dc la lil /Wind la o crane".

63
 yt'alugarul inchisc Evangticlia, lasand taccre. Pc urina veni langS Dudus,
Tnclinandu se adanc. Dudus » saruta niana. Apoi vorbi cfltrc toli:
- A{i auzit: „...pana la o vrctne".
$i lc facu semn sa se apropic. Dudus saruta inana Domnitei, a lui
Andronic si a Aidci.
Lenta dcschidea obloancle, lasand sa inlre aburu! lunar al amiezei de
iarna.
- Tinere, ce-a fost asta9 il intreba Doclorul pe Dudus, cu un zambel
acru-dulee, luandu-i pulsul.
- Evanghelia lui Luca.

Dupa plecarea tuturor, Domni(a fl inveli iarasi, dcschizandu-i fereastra.

- Dormil
Incliise ochii cu graba. Domnita il privi mult tiinp, apoi se indreptS spre
sufragcrie unde sc adunasera toti in astcptarca rncsci. Dar Dudus nu dormi.
Abea astepta vcnirca Lcnlci. O primi c-un ochi dcschis,
- Stai la panda ca huilanul! Ti-ai facut ras de noi! „Huicstc casa“.
- Tatufa ce spunc? intrebS Dudus, ncmairabdandu-I inima s3 taca.
- V5-lcu! ...Tace!
Dudus zambi.
- Aida?
- Cc s3 niai vnrlum, print isorule! Araarnic mai e§ci! Ai facut-o pe
Domnita mca sa ingenunchieze. Zati daca nu-mi venea sa lacramez! Parole
de Lentza! D’apui Maritul! Sa stce cl in picioare cat o vrut Coca Dudus!
Coca Dudus clipi dintr-un ochi.
- Sami? •
- Lasa ca vine cl singur. Acuma face burta la masa bocreasca. Merde!
- N am auzit! aparu Samuel Filig, dupa o discrcta batac la us3. Coca-
Dudus, sa-ti fic de bine! Madama Lenta, am onoarea sa v3 intreb despre
un oarccare s>p pe care -1 pricep fara dc dictionar...
- Tc-ai indulcit la cognac, cucoane! Ce nu-ti comanzi si ’neata? Bei si
zici: bunu-i $i dulciu-i si tarc-s caipanosel!
- Madama Lenta, vad ca am dcosebita onoare s3 flu obiectul unui atac
dcschis: l-am baut! Drept sa-ti spun piefer o sticla dcschisS: s-o bum!
Coca Dudus aproba. Madama Lcn(a porni in cautarca unci butelii.
Coca Dudus a.seulia c’un ochi. Samuel Kitig Jsi lachina favorilii, asc-
zandu-sc pe un scaun, scarfaindu-si in tact varful unci ghete.

64
 - Coca Dudug, intotdeauna omul admirS ceca ce nu priccpe de-ajuns’
O fost tare frumos. Da’ de ce-o fost aga? Ei, aici ii aici, acu sa ic vad, amice
Sami, care gtii sa admiri, daca poti s2 pricepi! Are-un glas Cuviosul Alfcu!
Pop taia cu cl o padure far5 de magma. N-agi vrea sa ma-ntalnesc noaptea
cu aga un glas bisericesc! §i iaca am ascultat gi eu Evanghelia lui Luca! Tare
era suparat Domnu! Doctor cS 1-ai tinut atata in picioare! Parca numai el
era suparat? Da’ i-o tinut in picioare Coca Dudug? Dumnczau i-o tinut in
picioare ca sa le mai aduca aminte sa nu mai stec atata pc scaun in odaia
lui Coca Dudug! Vezi, Coca Dudug, cine sta prea mult pc scaun uita de
picioarele altuia. Vra sS zica Dumnczeu ne-o tinut in picioare tocmai in
odaia lui Coca Dudug care gedea culcat in pat! Cum sa te superi pc Dum-
nezeu care i-o dat la loc s5natale lui Coca Dudug? ...Coca Dudug, ma
privegti cu-aga un oclii c3-mi vine sa cred ca-s munte gi ca am capatat
de-acum si un tuncl. Poate ca n-am spus tot? sc scarpiua Samuel Fitig,
increlindu-gi fata. Sigur ca n-arn spus. Uitasem tocmai principalul:
„Diavolul a plccat de la El pana la o vreme". Sigur, 1-a vazut toat2 lumea
pc Coca Dudug sarutand catc-o mana pentru oboscala rudelor cu cate
dou 2 picioare; cine zice contrariul daca cvanghclistul Luca spune negru pe
alb c2 diavolul a plecat... Da’ plecase?
Samuel Fitig inchise gi el un ochi, privindu-1 pe Coca Dudus interogativ.
- Coane Sami, incepu Dudug cu accenlul lui Sami, da voe amicului
Dudug sa-ti spue o anecdota. Era odata un rabin foarte scump la vorba. Ai
inteles?
- Asta se-n(elege cu punga. Numai cand spui rabin punga slabeslc-n
buzunar, daca o mai gasegti!
- §i mai era odata gi un §mil.
- Odata, de dou3 ori, de mai multe ori! §mil inscamna etc. ca si plognila!
- §i §mil se gandegte el: Cum sa obtin o consultafie ieftina de la aga un
rabin scump?
- Sigur, rabin ii fara rabat.
- $i atunci §mil u da o telegrama rabinuluir „Rog raspundeti urgent daca
s5 asigur casS contra incendiu". Telegram2 cu raspuns platit, bine-n{eles.
Ce crezi ca i-a raspuns rabinul, coane Sami?
- „Urgent“.
- Nu. I-a raspuns: ^Consults rabin".
- Egti o leaca de rabin, Coca Dudug, ofta Sami. N-am mcritat un raspuns
platit, da’ un cognac merit!
- T*-l aduce Lenta.

65
 PARTEA A TREIA

Fara dc nimic, sprintcna in acr si lumina - primavara.

Dar mun(ii, (nl ninsi, crau in rugaciunc ca puslnicii aluluri dc ispila care
inccpc sa apara.
Coca Dudus parca sc culugari.se dc cand sc ridicasc din pal, reluandu-si
lara$-lara$ viala dc oin inlrcrnal. Nu mai geslicula, nu mai vorhea larc, nu
mai glumca, nu mai lacea farsc.
- Saraculul, l-o schimhat boala, suspina Asincla, aslfcl comcntandu-l §i
compalimindu-l inirc fclc.
Si nu sc mai ccrla cu Domnila. Accasla scanlee, inirc ci nu sc mai
aprindca. CJlasui Domnilei rasuna la Vorniccni, dar pcnlru allii; cu Dudus
vorhea mcreu intcrogaliv, dulcc ca parui laul in apa dc ploac. Dc allfel, pc
acesl Dudus ar fi fosl si greu sa-1 eerie cincva.
Daca Dudus ar fi avul Irci/cci §i cinci dc ani, in loesa aiha nouasprezcce,
formula dcfiniloric, dupa canoanelc vocahularului curenl, ar fi fosl accasla:
„S-a hurghe/.il“. Dar Dudus n-avea nici anii, nici gu$a, nici casa si nici
nevasla aceslei inmormanlari in viaSa. Traia tolusi cu program, ca o Aida
dc pilda, lacilurn, pololil, licail - consacrandu-sc sanatajii si invalalurii.
Pc vremea ccluilall Dudus, coslumul accsluia ar fi avul scmnificalia unei
cxtravaganle caholinc, provocand macar observalii, daca nu si scene dc
familic. Noul Dudus avea alia trcccre.
Ullimile doua saplamani dc pal, dupa Evanghclia lui Luca, si Ic pclrc-
cusc cu asislcnla zilnica a calugarului Alfcu si a Fralclui Ciubeica. Ascul-
lasc loalc cvanghcliilc, conccntral, fara ca niciodata o vizila sa-i poala
inlrcrupe reculcgcrca.
In pal conccpusc si comandasc prin Alfcu, noul coslum: un fcl dc haina
monaliala. Anlcrcu dc siac - halal u spunca - fes efilugarese dc lana figae,
papuci dc pasla, ciorapi grosi dc lana implclila si un fular alb in jurul
galului. l-adcvaral ca-i sedea foarlc bine, faldurii hainci largi ascun/andu-i
slabieiunca, dand Tn schimb un fcl dc solcmnilalc inal(imii lui lincrc. Mullor
fcinci Ic-ar ft balut coada ochiului irccand pc langa un aslfcl dc calugar.
Nu mai avea „urcchi dc morl". Obrajii isi picrduscra paloarca dc ccara,
aurindu-sc c-o unda vie dc mar copl: tcnul unui purilical. Buzclc capalau

1.7
culoare. Ochii li straluccau 51 mai albastri In rcgasirca primaverii. Pe Coca
Dudu§ dc odinioara parca nimcni n-avea ragaz sa-1. privcasca din cauza
necontenitei lui agilatii; accla era mai mull zgomot si tumult, ostenind
ochiul, coplcsind urcchea.
- Hucste Moldova!...
Acestalalt era taccre. $i loti il vedeau: un viscol devenit omat.
Tudor Ceaur Aleaz. era baial frumos. Nu ca Aida care era perfects.
Totusi erau trap. In Aida Intinerise o moarta din neamul Aleaz, Dcspina
care txansmisesc trasaturile ei lui Andronic §i frumusetea ei, Aidei. Dudus
era rifjit din tincrela Domnilei. Intrc Dudus si Aida erau atatea dcosebiri
Incat perechc.a lor filiala nu destepla decat ideea de contrast izbitor, mai
cu scama In ochii parinlilor, ceea cc raspica si mai categoric paralelismul
lui Andronic cu Domnita. Fata talei, bSiatuI mamci: asa erau.
Totusi, de cand Dudus devenise Fratele Dudus, orisice oglinda si-ar fi
dat scama cS-i fralclc Aidei. De cc? Grcu de spus. O secunda, chipul lui,
abca Intiilnil, ainintea frumuseta Aidei, pentril ca secunda urmatoare sa
dezminta asei ianarca, proclamand contraslul. Ochii lui Andronic Insa, ac-
ccptau allfcl decal pana alunci Infapsarca aceslui tanar care putea sa se
numeascS Tudor Andronic Ceaur Aleaz. Accstui nou venit, Andronic li
dadea mana, considcrandu-1 oarecum ca pe un musafir distins. Raporturile
lor erau pulintel ccremonioase, far2 de intimilate, dar cordiale.
- Ai dormil bine?
- Da, mullumcsc.
- Cum merge Invatatura?
- Multumitor.
- Nu te ostenesli?
- Crcd ca nu, e o discipline utila.
- N-ai vrea sa-li aduc un preparator?
- Ma dcscurc singur. Ai clieltuil de-ajuns cu boala mca.
Dupa astfcl de dialoguri, Andronic I$i salla cochct barba, cu dosul
palmclor pc dedesubt, Intocmai ca atunci cand i se raporta despre grau ca
„mergc bine“.
Dudus Invata serios. Niciodata nu sc jucase cu Invatatura, dar modul lui
dc a bagateliza s> persilla tot dadea impresia ca se joaca. Ceea ce-1 iritase
iiccontcnit fusese profesorul pus dc Tatula sa-l Inve{c carte, sa faca din el
„un om“. Accsl pal al iui Procust nu-l acceptase niciodata. Dc la Inceput
Troia devenise aliatul lui supus. Pc Troia il iubea fara dispret, cu toate ca
pitorescul ratal Indrcptatea mai cu scama accst sentiment. Dar iubirea nu
e o judecata. Obicct, Troia ar fi fost pastrat de Coca Dudus in podul casei,
dus apoi, cu toate cclclalic, In odaia jucariilor stricatc la C.D. Om, Troia
era pastrat de Dudus asa cum era: betiv. grandilocvcnt, incapabil sa
munceasca. Cal troian! Desigur. Prin el inima lui Dudus intrasc in casa
parintcasca nu numai penlru Domni{a.

68
 Dar Troia era singura exceplic. Ceilal{i profcsori, ,.ten(ativcle Tatutei",
slarniscrS numai vicspilc copiiarici lui Dud us. Ii invinsesc pc rand, otrS-
vindu-i cu subtilitatc, alungandu-i cu perfidic.
De Invatat insa, invatase intotdeauna. Si nu invata usor, cum s-ar putea
crede. De niulle ori impcrtinentele lui ctosice nu fu.sc.sera decal pudoarca
prostiei pe care §i-o atribuia: monoclu care sa ascunda un defect al ochiului.
La inccput nu stiusc ce-i inleligenta. Minlea lui era o sonoritate sponlana.
La examenul de clasa intaia liceala insa, observase calmul §i siguranja cu
care unii b2eti rSspundcau la orice intrebare. Niei urma dc emotie sau de
efort. Raspunsul parca astepta, gala facul, mlrebarea nepreva/uta a carei
apropicre dadea lui Dudus batai dc ininia, palori, nostalgia bancii fn care
stai ferit, si o adevSrata panica a minlii. Total devenea complicat, incal-
cindu-se. Alunci $i acolo Dudu$ se socotise prost. Ircmcdiabil prost. Ar fi
vrut sa aiba diciula din povestc, care le face nevazut. Astfel sa fuga. Nu
fugise. Crispat, cu pieptul valurit de o rcspiratic precipitata fmpungand cu
priviri exasperate pe loti, statuse $i raspunscse alal dc neprevazut la mtre-
b5ri meal profesorii isi .•joptisera nu sliu ce, acoperindu-si gura cu cataloguL
Se inapoiase de !a examen mortificat, dezonorat, convins ca nu el, ci
numai fiul lui Andronic Ccaur Alcaz a trccul examenul cu medic mare.
Dar efectiv invata greu. Gandurilc lui se mi§cau rejicde, in tumult. Cand
insa i$i apleca minlea asupra unci carli de scoala, mergea inccl de tot,
intr-un fel de silabisire constransa, vi/ibila si pe fa(a lui incretila de efort.
Ce era in cl, in mintca lui, avea o amctiloare si volupluoasa agerime -
ncconlenilc mulliplicari sclipiloare - , dar cc era afarS, in carte mai cu
scama, intra greu in el. Invata a$a cum urea un funicular, dandu-si o im-
presie de catarare pe burta. Pcnlru fiecare data, jjentru fiecarc fapt din
cartea respccliva, mintca lui facca eforturi ca sa-l incorporcze. Si totul era
cu obstacole. Nimic nu intra ca pas3rea pc fereastra deschisa; sapa tunel
prin ceva interpus ca sa ajunga in mintea lui si sa rarnac acolo.
Cu incctul observase cS are memorie capricioasa, in gencrc slaba, si ca
atenjia lui nu era absorbita de lcc[ia inva(ata,ei mai cu sama de ceea ce-i
sugera. Dup 2 prima lecturS, cu opriri necontcnitc, nu stia nimic din ceea
cc cetise, dar se gandea intens la tot fclul de lucruri starnite in capul lui. S*
pana nu-$i punea la calc „treburilc interne", nu putea reveni la textul care,
ca atarc, ii ramasesc exterior. Cu invatStura nu putea trisa ca la poker cu
Mcstrul Troia. Salahorea lilcralnicnic pana cand avea aproape sensatia
fiz.ica de a fi incorporat lectia. f)e unde si geslul lui familiar, dupa ce invata
efccliv o Icctie, sa sc plcsncasca peste frunte cu palma. Alunci abea avea
impresia ca-i proprictar. Gcstul acesta „punca capac". Panfi la capac insa
—de pe care dcvcnca alt fel agresiv, ca cincva care ar vrea sa insclc stand
pe o !ada goala si alirmand efi-i plina era aholnic si umil ca cineva care
se tar 2stc in gcnunchi, vroind s3 lie pasul celor care merg normal.

69
 Dupa boala, in hainclc dc calugar, in fa\a carlilor dcschisc - multc,
apasalor dc imiltc - isi regasi anxicta(ilc si dcznadcjdca ca nu va ajungc
piina la capal. Avca duar cateva luni pana la suprcmul cxamcn licccal, ccl
cu vamcsi haini.
Dc calc ori dcschidca carlca, la masa lui din cordac, in l'a|a mun(ilor
allii, vcdca in ci slrasnicia profcsorilor cxaminalori si parca era pandit
nurnai dc ochi cu ochclari si catalog, locmai in ccasul inccputului dc pri-
mavara carc-i nclinistca narile cu unde din prcajma inver/irii. In padurile
din vale s-auzcau loporasii parca; ccoul lor era in culoarca ccrului viu.
Vcncau dcsculli loporasii la nunla primaverii.
Dar Dudus dcvcnisc clcvul Dudus, dincolo dc loporasi s> dc loalc cclca.
Invala greu. Sc simlca iarasi prosl, cu cenusa pc cap, vrcdnic dc disprej.
Manca acum iaolalla cu ccilalli, dar nu i sc mai auzca gura. Si-acolo tol
la lcc|ii sc gandca.
- Cc noroc ai tu, Dudus, ca invcli asa dc usor, n spunca gcnlil Aida,
vi/ilandu-l la masa dc lucre.
() privea dislral, aprohand masinal, ca sa evile discu(iilc dc care sc
simlca incapahil. Oricinc era mai destept decal cl. C’liiar si Aida care si in
cu limpc/imc alalca lucruri. Uncori sc uila cu ncdumcrirc la capul fizic al
Aidci, intrchandu-sc ca dc unde si-a arogal cl drcplul dc-a o considcra dc
sus.
Inlr-adcvar, Aida nu invala sc ca o dilctanla cu avere, ci ca un hiiial vcnil
dc la (arii, cu dorinla I’crma dc a sc inslrui. Si era inslruila. Discula istoric
fara sa faca nici o grcsala dc data, miscandu-.sc in Ircculul olicial ca inlr-un
salon familiar. Orlogralie inipccahila. Vorhea cu aceeasi indcmanarc fran-
luz.cslc, ilalicncslc, ncinlcslc si cnglczcslc, pc cand Dudus slia numai I'ran-
ccza ca limha slraina, germana necunoscand-o decal scolar. Cultural
vorbind, capul Aidci era o casa complel mobilala; nu lipsca nimic si tot ill
era asezat cu rosl si dclibcrarc.
„In fond, Aida c o domnisoara perfect stimabila", gandi Dudus, urma-
rind-o cum sc indcparla dc la masa lui dc lucru. Si imedial isi considcra
rcllcclia retrospectiv, ingrozindu-sc dc vidtil lui: ajunsese sa gandcasca cu
formulc care in gura oricui i-ar fi provocal zamliclul. Dar„in fond“ inccpca
sa stimeze pc to|i cci care au fost capahili sa trcacfi prin liccu. El sc indoia.
Uncori o chcma pc Madania Lcn|a sa-i dca in carli, aslcpland dc la
ghiciloarc pronosticul fcricit pc care cl nu indraznen sa-l faca, socotindu-sc
inferior normalului.
- Trcci, prinlisorulc, ca un snare...
- ...dc carton!
- Ce-ai spas?
- la mai da-mi odata.
- Ei, da’ dc calc ori vrei? Sa-U dan dc dragoslc, manca-lc-ar fclclc!

70
 Si timpul trccca ncdifcrenlial, zilclc si saplamana lopindu-sc inlr-un fcl
dc hlocuri transparcnlc prin care sc vcdcau acciasi num(i alhi do zapadu si
acciasi cxamcn ncgru de profcsori.
Domnila isi dczgropa trandafirii.
Ca §i culcsul viilor in allc parli, la Vorniceni, dcxgropalul trandalirilor
era un cor al hucurici de-a irfti. Toale fcielc crau pusc la trcabii.
- V-a muccgail iarna! Ic huzduganca Domnila. Lenta, pune-lc la treaba.
Alunci abea felele primcau bolczul primaverii. Caci laranul nu simtc
primavara decat dcscull, cu talpa pc painantul ierbii, cu manile in larna
rainci $i a rudacinii. Zburda carnea pc irupul lor. Opt fete inflorilc de/gro-
pau trandafirii Domnilei, imbalale de soare, cu can tec de primavara pe
buzc.
Vcnea §i Tudor Conasclu, gradinarul, suparandu-se mereu e-o gluina
pe fiecarc fata.
Trandafirii crau „ai lui“.
- Zi §i mala, Domnila, care altul i-o facut decal Tudorache?
- Da’ ce esti ’neata, barbal sau femcc? il radeau felele.
- Aeu§ v-aral eu cinc-i Tudorache Cona.selu, - elipea Tudorache. rasu-
cindu-5‘1 musteata.
Sclipea gradina neinflorita dc glasuri vescle, pe masura ce trandafirii
crau desfa.^ali din glugile si subele Iungci lor calalorii. Parca abea sosisera
cu sania Domnile niici, gala sa izbucneasca albe, rosii si trandafirii in casa
primaverii lor.
In fiecarc an Dudu;. era acolo.
- Domnila, uile siiracul, spunea cl cu perlida sfasierc, aratand un tran-
dafir dcscopcril.
- Fiara salbalcca, monstru lara dc inima, plcaca dintre trandafirii mei,
nu raai cobi cu glasul lau de cucuvae!
- Vai do mine, Pusa, eu nu iubesc trandafirii Domnilei? Dar ce eslc
inima din picptul men decal un trandafir al Domnilei? Poltim, Domnila,
i-o oferca cl cu-n gest simbolic, smulgandu-si-o din piepl.
Si inccpeau dialoguri din ce in ce mai pasionate, pana cand Domnila
tuna:
- Cine e slapiin aici? Eu? sau nclrebnicul accsia? Luafi-I din lat.a mca.
Si felele tabarau asupra lui, tarandu -1 printre slraluri.
Acum insa do/gropalul trandalirilor parca un prohod. Felele so sfiau sit
radii sau sa eantc, ca sa nu-1 tulbure pe cel care invala; Domnila, care
poruncise lacerea, isi respccta porunca. Tolul era vi/.ual, ca dcslasural
intr-o dcparlare, mai degraba aminlire nuita decal realitate sonora.
- Mcrde!
Da, acesta era cuvanlul.
Nu-I mai deranja nimeni. Vencau liiranii la curie, ha pcntru nasa, ba
pentru nunla, caci Doinnita le era dc loate: si dojana si manic si sfal si ajulor

71
§i soacra 51 doctor 51 jurisconsult, - dar pe el, ciumatul liceeal, il salutau de
la distanta, necutezand s5 se apropie.
Calugarul Alfeu si Fratele Ciubeicl veneau numai o data pe saptSmanS,
aducand damigcana cu ocazia traistei.
Dichisiti dc Domnita, nici padurarii nu mai veneau de la padure.
In jurul lui Dudu§ veghca transparenta izolatoare a unui clopot de sticlS.
Vedea orice, dar nu participa la nimic. QviatS scufundata.
Nici nu putea altfel. Se jena de realitatea lui ca de o ruda compro-
milatoarc. Nu indraznea sa iasS cu el intre oameni. Sc indoia uneori $i de
sunctul vorbei in gura lui. Oare n’ar fi balbait? Acest tremur il agita, sub-
liniind in ochii lui inferioritatea pe care si-o atribuia fata de ceilalti. $i nici
n-avea timp pentru altii. Buchcrea. Parca invata pe de rost, atat de tare ii i
se increfea fata, cu loate ca era la antipodul acestei metode. Caci invatatura
lui era o luptS cu propriul lui tumult, nu o absorbire pasivS. Vidul n-are
densitate; de asla in multi tineri invatatura intra u§or, ramanand ca atare.
Mintca lui Dudu§ era dintai un obstacol §i abca apoi un av&nl.
Dar era prea coplesit ca s8-si acorde macar mila unei explicatii sau
disprelul unei consolari. Se resemnase s3 fie ce era.
Se misca foartc putin: din odae in cerdac unde invata, de acolo in
sufragcric si iar in odae. Uneori se plimba prin cerdac, aplecat, cu mSinile
la spate. Numai mataniile ii mai lipseau, caci incolo totul era calugSresc.
Casa lui nici nu si-o vizitase. O vedea in ficcarc zi, dar intre ea §i el era masa
cu carti de scoala. Nici easa lui parca nu-i mai aparfinea. Ca o scrisQare cu
alt2 adresa: C.D. El era alt5ccva: un elev greoi §i mcdiocru din marca serie.
Dar altaceva il mai nelinistea pentru examen: propria lui reputatie.
Trecea drept un baiat precoce, cam rSzgiiiat, suparator de inteligent, spiri­
tual pana la impertincnla. Cand se gandca, se facea mic, cu spinarca subt
bici. Sa fi putut, §i-ar fi schimbat numele si infatisai ea, ca sa rajnaie corigent
sau repetent normal subt numele si masca altuia. Era o tortura pentru el
permanenta acestei reputatii care-1 urmarea si la Vomiceni.
- Coca Dudus, ii spuse Samuel Fitig, singurul care se insinua pan5 la el,
recand niznai prin fata Domnitci, - vad ca ai devenit calugar! La mai mare!
Te v5d $i starct si Mitropolit. Are s5-ti stce bine, numai sa ai barbs ca
Tatuta. Dupa cum vezi, nu mai intreb nimic cu raspuns platit, nu dc altS,
dar n-o vad pe Madama Lenta si nici n-aji indrazni sa cer baujura betiva
dc la asa o fa(a bisericeasca...
Dudus il asculta cu creionul $colar in mana, gata sa-1 intrebe: Cum a fost
atunci? Ia isloriscste, - ca acei fosti calarcti, paralizati intr-un fotoliu cu
rotite, care nu se mai salura povestind $i ascultand isprSvilc lor din tincreta.
Anecdota cu rabinul, pe care i-o servise atunci lui Fifig, fusese improvizata.
Atunci il pasionase jocul in sine dc-a v-ati ascunsclca cu agcrul interlocutor,
dincolo dc vanitate. Acum insa il admira: pe accla, cu candoarea celor de
la galcrie in fata scamatorului.

72
 - Coca Dudus, vac! ca faci exe.rcilii de laial si impuns cu ni$te instru-
mente porcclite cSrti de scoala. Crept s3-li spun, eu care nu ma mai due la
teatru din linereta, a$tcpt cu dcliciu scsiunca dc examene. Mai pasionat
decat la Curlea cu Juri care se bucura de afata publicitale ca parc-ar fi o
intreprindere evreeasca. Acolo douasprezcce scaunc cu picioare si urechi
cred cS judeca. De ce sa nu creada’n minuniV Asia n’ar ft nimic! Dar
raenesc acolo ni$te oratori cu batista si Cod si asuda mai tare ca la baia de
aburi si beau apa, dar parcS beau via prost; ip vine sa sughiti, pardon dc
expresie. §i-s $• platiti pc dc-asunra. Cand ascult asa o dc/.batcrc la Curlea
cu Juri uni vine la cap ca-s prea deslcpt si-mi pare rau c2 m-am prostit in
cap. Dar la examcnul lui Coca Dudus vad Teatrul dc la Vilna cu bilet dc
favoare. Mata $fii, Coca Dudus, ca amicul Sami nu-i fricos fara dc padurc
In odac, amicul Sami e leu, fereasca Dumnezeu dc cani! Hi bine, Coca
Dudus, mi-ar fi frica sa stau pc catedra cu asa un elev in fa(a. Parca 1-asi
avea in spate cu pusca. Parole d'honneur, cum spune Madama Lenta von
Pan{ar. Zau ca m-asi imbolnavi de inima, pacat ca nu-i asigurata! Cum sa
mai pui o intrebarc, cand tc-asteapta, fereasca Dumnezeu, un aslfcl de
rSspuns! Mai bine spui: nu vreau nimic - §i pui nota zecc.
- Nu vreau nimic si pun nota zece.
Sami pleca, intelegand ca-i congedial. Dar s> dincolo de mvatatura
Dudus intalnise acel vid cu forma de semn dc intrebarc in crcer, pe care
oamcnii de teatru il numesc trac. Asculta c-o ureche vorbele lui Sami, dese,
maruntc si intortochcate, intrebandu-se ce poate sS-i rSspunda. Caci Sami
n-ar fi vorbit astfel c-un elev mediocru. Vorbea pentru Coca Dudus caruia
ti acorda omagiul acestei distractii. Dar Sami grcsisc adresa. Nu-i asculta
taccrea lui Coca Dudus, fosforcsccnia ca si vorba lui, il asculta cineva care
nu putea s5-i r 2spund 2. Dudus trisase, reluandu-i vorba si intorcandu-i-o.
Nu dorisc sa-1 congediczc, caci oricum, verva lui Sami era o recreate pentru
urcchea lui. Dar se agatase t'u disperare dc ultimelc lui vorbe, si simfind c2
altaecva nu poate, i le intorsese, danil lui Sami iluzia c-a ascultat o replica
taioasa.
Cuvantul Madamci Lenta capata mahmur dimensiunea munfilor. Coca
Dudus dcvcnca pcsimist si mizantrop.

Ziua de nastere a Aidei era sarbalorita in llecare an cu mare pompa.

Cadouri comandate in strainatate, invitali dc la Bucuresli, Iasi, Piatra-
Ncam{ si mosiilc invecinate. In alii ani, Coca Dudus astepta cu atata inten-
silate aceste „fericitc oeazii“ incat o saptamana inaintc devenea cuminte,
rezervandu-si energiile intacte pentru marea zi, asa cum unii mancai, cand

73
suul inviiali la mc.sc rcpulalc, sc purjcaza $i |in regim din vrcmc, prcga-
lindu-si apciitul |>cntru pra/nic.
Dc data accasla insa, suht prctcxiul sanatapi si al invalalurii, Coca
Dudus nu aparu prinlrc oaspcli. In fundul suflclului sufcrca. Dar era ca o
fala care nu sc ducc la bal, nu fiindcii n-ar dori, ci liindca rochia ci c
dcmodala. N-avea cu cc. Nu indraznea.
In schimh, Domnipi domina acaparalor, i/bulind intr-o singura zi sa
dcvic si mai odioasa lui Andronic decal inainlc de boala lui Dudus-Tonul
lealral eu care islorisi musafirilor boala copilului ci, noplile de veghe si
nesomn, spaimclc, sccna „lragica“ a Evanghclici lui Luca, lolul cu bogatc
amanunlc, - il crispa pc Andronic pana la paloarc cu broboanc pe lample.
Isi aminti odiosul dans af Isadorci Duncan la inmormanlarca propriilor ci
copii si-si dadu scama ca numai buna crcslcre impinsa pana la fajarnicie si
lasilalc il obliga sa He complicele in lume al unci aslfcl de caboline care-i
poarla numcle. Si asta se inlampla tocmai in sufrageria pc ai card pcre|i
veehi, top Alcazji, unii langa alpi, slaleau cu ochii desehisi.
- E greu, Aida, ofla apasal Andronic, sculurand capul.
- Mon pauvre papa!
Numai ca allul crascnsul accslci exhibipi a Domnitci. Era, Tara indoiala,
singura care regreta absenta lui Dudas dc la masa. Nu mersese pana acolo
Domnipi incal sa-i propuc sa manancc cu cl, in odaia lui, dar inima ci era
cu Dudus: Ccnusarcasa pclrcccrii. Domnilci ii placcau mesclc mari, cu o
intensilate copilarcascS. Ii amintcau (umultul linerclii si al tealrului. Tuna
mull glasul Domnilci cand se pregateau accsle mese, dar le astcpla cu
surielul acclora pcnlru care pomul dc Craciun cxisla magic ca si Mos
Craeiun. Dudus era copilul ci. Dcci ii atrihuia acelasi suflet, cu acclcasi
poflc, si poalc ca nu sc inscla. La inccpulul mcsci Domnipi sc gandisc
numai la Dudus, ccdand doar in raslinipuri ispitci de-a sc distra pcnlru ca.
Apoi insa, c-un fcl de voluplalc penitenta, in care sc amcsteca si orgoliul
niamci, il adusc ca la masa, impunandu-1 lulurora prin vorbcle ei. Desigur
c3 vorbea lealral fiindca era Domnipi si glasuia in public cu marea ei voce
niuz.icala, care nu cunostea rezerva. Dar inima ei nu min(ca.
A doua zi, Domnipi veni in cerdac la masa lui Dudus.
- Ai lucral prea mull. Hai sa lacem o plimbare.
Dudus o privi c-un oelii, rasfrangandu-si buza de jos.
- Hai cu mama, Dudus.
Dudus ceda numai ca sa n-o auda rugandu-sc duios.
Pornira cu Iriisura, acoperili cu pleduri pe gcnunchi. Lenla pe capra,
alaluri de viziliu, purla palaric cu violctc, voaleta mauve, manusi cu bumbi
dc sidcT si sacosa de malasa brodala cu fir.

74
 in taria soarclui, mun(ii ardeau albastri pc /arc, numai cu ccr in ci, lara
pSmanl.
Caii mcrgcau la trap blajin, cu acea rilniica languirc a lor, asemanatoare
cu a buhailor dc baltii.
Dud us - plccasc cu acclasi coslum, paslrandu-si fularul $i fcsul - isi
raslurna ccafa pc spetca/a, stand cu ochii in ccr. Suflclesle era lol la masa
ini dc lucru, fnlrc acclcasi carli, griji, nclinisti si obscsii, abscnl dc la plim-
barc. Domnila ii dezmierda obra/ul:
- Tare tc-ai facul pupuia, calugarasulc!
Ccva nclamuril licari in inima lui Dudus. Zambi moalc. Apoi isi aplcca
lampla ca un cane dc vanaloarc, asculland parca ccva, adulmccand. Si-i
veni dcodala sa rada cu alata putcrc incal ranji pana la gingii. Asia ar Ii
culmca! Cca mai drastica I'ar.sa posibila!
Sa dcvic slupid si l'runins! Bun pentru femei! Cartca poslala dc ascuns
subt bancile pcnsionalclor dc fete!
- Pusa, cum era Dudus?
- Tu nu-ti aduci aminlc?
- Vag. Am bolii.
- Erai un drac!
- Acum sunt un ingcr?
- laca! lacu Lenta dc pc capra.
- Ai stranulal, Lenta! Moasa-n pod! spusc Domnita, aruiicand Lcn(ei
o cautatura piezisa.
- Pu$a, cu cine seaman cu?
- Mai inlrebi? Cu mine.
- La fizic, nu la moral, starui Dudus cu capul rasturnat pc speleaza si
ochii in sus.
■Cu cine vrei sa semeni? Cu mania ta. Da’ cc faci?
- Sug un creion, Pusa! M-am in(arcat dc lutun. Cu-ncctul am s-ajung la
biberon!
- laca! facu Lenta.
- Miii femec, nu te mai zghihui alata ca-nii dai ametcli, spusc Domnija.
- Pusa, ce-ar fi sa-mi las barba si mustcli?
Domnila il privi cu coada ocliiului.
- Cc Ic-a apucal, Dudus'.'
Dar Madama Lenta care n-avea niei o urechc pentru Ilie-vczclcul,
paslrandu-si-le amandoua jicnlru cci din spate, Intoarse inluncricul cu voa-
leta mauve:
- fl crc/.i, Domnila? Mai degraba isi rade Hie mustacioaile cu care-mi
senate ochii, decal sa-si lase barba prinjisorul. Ziee-asa dc dracos ce-i! Am
mai vaz.ut eu rnolan calugaril, prinlisorule! E-lei!

75
 - Carai $i tu, Lento, ca o cioara pe craca! o chiti Domnita, clStinand din
cap.
- D’apui d5, Domnita, daca tace privighetoarea din calcajca, ce sa facS
cioara de pe capra? Zi si tu Ilie, ca de t-ar Ft vorba cat ti-i mustcata, zau
c-ai ajunge pana la urcchea lui Dumnezeu.
- O auzi, Domnita? zambi Ilic, intorcand capul. Rade harbul de oale
sparte!
- Mai Ilie mai, tc-ai boerit de cand stai cu Lenta pe capra. Da ia-n uita-te
ce are Lenta pc cap s» cc tii tu in man5!
- Madama Lenta, vad eu coada iepelor, da’ iepele melc trag, saracele
si tac; numai cea cu traista in cap necheaza de pe capra... Pai vezi!
- Haram de tine, Ilie hodorogule 51 buzatule, ai mai v&zut tu iapS care
sa vorbeasca pe frantuzeste?
- Parca n-or fi $i iepe nazdrSvane! CS doar povesti de-a hoastre ii fi auzit
la focu ’neatale!
- Or fi, da’ nu-s de nasul tSu! §i ai un nasoi, mfti Ilie! Ce-1> mai trebue
ghiciusca? Mai iepele cu nasti!
- Raca’n de mine! Era sa svarle iepusoara! Lasa nasu meu, Madama
Lenta, sa nu nimcrcsti $i ’ncata pc unde sta nasu lui Ilic-vczetcul!
- Crapullc!
- Adica mascara, talmaci Coca Dudus, indatoritor.
- fi mai vedea tu holercS §i bulearcS de la beci! Las3 tu, lasa, Ilie
nasosule §i buzatule, cS vii tu la cheile Lentei!
- Li-i fi linand in san, Madama Lenta, la intunercc, ca tare li-i drag s3
iasa la lumina cu nasu lui Ilic!
- Mai Ilie, mai, da’ de cand te-ai facut asa de alb?
- Pai langa ’ncata, Madama Lenta, nu-ti fie cu banat, $i homu-i ca
laptele!
Dudu§ radea cu narile dilatatc $i ochii stralucitori.
- Iubita mca Lentuca, ti-ai gasit na§ul la coada iepelor!
- Hop §i tu Dudus, se amcstcca Domnita; toarna gaz peste foe!
- LasS-1 sa toarne, Domnita, ca focul Lentei il frige pe Ilie cu iepe cu
tot!
- S3 te-aucl, Ilic, il invita Dudus cu gestul scfului de orchestra cand da
intrarea unui instrument.
- Bine ca ai ce frige, Madama Lento, pentru pofta inimii, ca eu nu mi-oi
spurca gura cu carne de cioara!
- Bravo, Ilie, jubila Dudus, tine-te bine, nu tc lasa.
- Du dus!
De mult nu mai auzise - si inc3 in aer liber - silabisirea numelui lui, acel
tam-tam al vechilor lupte.

76
 - Lasa-i, Domnita, ca line Lenta piept §i la o sul3! sc iuli Lenta, sco-
landu-si manusile de pielc gris-perle.
- Va-leu, Madama Lento, matalutS vrei sa sperii soarclc? se cutrcniura
Ilic cu ochii la manile Lcntci.
- Lentuco, dc cc {i-ai scos niandrcfa de manu§i expunandu-ti manutelc
inlemperiilor? se informa Dudu§ duios.
- Iaca le-am scos, sa-mi vad ghiarele, c5 le-o uilal Hie chiolbasanul! Ia
vezi, mSi moglanc!
- Pai fara lumanare cum sa vad (ocmai in fundu! chivnitei? Sa-mi rup
ciolanclc?
- Da’ stele verzi ai vazut, mai Hie?
- Ia tine ghiciu§ca, Madama Lenta, ca-mi sare din mani la hopuri!
- Lentuco, stii una: mai bine inculeca pe-o iap2 ca pc Hie e mai greu! o
zadari Dudu§.
- A§a, Coca Dudus, tii cu mahonu dc Ilic? Lasa, iti mai face el Lenta
toate hatarurile!
Ilie 51 Lenta sedcau cu spatele. Asa ca numai coada ochiului lui Dudus
vedea „de$leptarca pytonului". Maniile Domnitei aveau etape. Dintai
bateau fulgere in ochii ei alba?tri; apoi i se umflau narile; pe urma, falca de
jos se proecla in afara, ducandu-si dintii dincolo de buza de sus. Abca
atunci, inarmat pana-n dinfi, capul Domni(ei sc ridica de pe gramada
trupului, amintind cumplita inaUarc a marelor reptile.
- Da’ unde v3 treziti voi? tun5 Domnita, luandu-i pc toll in primire. Ce-i
trasura mca? Cra§ma? Ati uilal cu cine mergeti in trasura? Acusi va dau
pc toll jos!
- Da ne, Puja, da-nc! Sa mergem ca magii dupa stcaua din Betlecm...
- A§a! Otravcstc-mfi §i tu! Sapa-mi mormantul! S-a topit carnea de pc
mine langa palul tau de suferinta! N-am dormil. n-am niancal: sa spue
Lenta, Ha?
- E-h! Ce nu facc-o mama!
- Papusa dc lut ars, de ce tc-amcstcci unde nu-li lierbc oala?
- Pangareste-mi-o pc Lenta! Musca din crcdincio.sii mei! Sfarma si
ucidc tot! Las-o singura pe mama ta! Unde csti tu, Rcgc Lear?
- Casca in biblioteca Talutei!
- Insulta-ma, batjocorcste-mS, arata tulurora care e rcspectu! §i recu-
nostinta la! Hue$te univcrsuL.
„Muuu“, facu bland o vaca alba subl candoarca cerului albastru.
Si toate fura altfel.
Trasura sc oprlse in dulce murmur dc albine.
c 4 - Tudor Ceaur Ale02, vol | 77
 Un rnogncag alb ca Sfantul Petru deschisc poarta, inclinSndu-se. Tra-
sura intra in(r-un acr cu miros de faguri. Acolo adormca cuvantul. Acolo
inccpca ccrul. Acolo sc na$tea surasul.
Caci o mie de meri inflorip in livada Domnitci sunt tot alatia ingcri cu
aripile dcsfacutc, gata sa-51 ia zborul la un semn ncvSzut dc albastru.

Inlr-o zi Andronic vcni sa-l vada pe Dudus la masa lui de lucru. De fapl
era o inspcctfe. Dar nu-l gasi. Carlile crau claditc pc masa, Ia niarginea ei,
formand zid dcspartitor dc rcstul lumii. La mijloc, un caet dcschis, cu ultima
pagina acoperita pana la mijloc de scrisul lui Dudus. Andronic se asezS pe
scaunul fiulut, aplecandu-se pcste caet. Totul era in ordine. Rezumatul la
istorie, dcsi poate prea amanuntil, dovcdca claritatc si meloda in con-
slructic. Dar la sfar5.it, abea dcspartita de blocul tcxturtii, o fraza:
„Rog pe cine ma cauta sa nu ma gaseascS. Mcditcz. M.“
- Hm! fScu Andronic batand cu talpa pc scandura. „Mcditcz“!
Initiala M, care parca ca iscalcgtc lextul, nu-l prcocupa, atribuind-o unui
simplu capriciu.
Asa §i era. Conturul grafic al unci exclamatii, in clipa cand Dudu§
simlisc ca nu mai poate sta locului. Scrisesc, lasasc si pornisc. Pana la
poarta. Apoi dincolo dc poarta, pc drumul slcjarilor. Era imbracat ca de
obicei, in strai monahal, cu fularul in jurul galului.
Dac3 s-ar fi inlalnit cu aniicul Sami, ar fi urmat probabil urmalorul
dialog:
- Mi-asi permile sS intreb cu plccaciunc cc caulS Coca Dudus mergand
cu capul in jos?
- Coane Sami, pe mine ma caul. Nu m-ai vazul cumva?
- Ascull, daca nu ma inscl fiira ochelari, o vorba filosofala! Coca Dudus,
pc cand nu se invcnlasc mica publieitate, era o pcrsonalilale cu domiciliul
in but<*i, care sc numca Diogenc. §i Doinnul Diogene cauta cu lumanarea
aprinsa in timpul zilei 11n obicct pierdut: mi se pare ca se chiama un om asa
ceva. §i daca a vazul Domnul Diogene ca nu-i de gasil, o ramas in buloi si
o facul filosofic. Poate ca si Coca Dudus vrea sa faca un excrciliu filosofic!
II intreba Coca Dudus pe amicul Sami: Bre Sami, nu m-ai vazut cumva? Imi
permit sa te intreb, Coca Dudus: Cu ce sa te v3d? Cu lumanarea lui Dio­
genc? Cu ochclarii lui Sami?... Coca Dudus parca prefer sa tc-aud dccat sa
te vad asa!
- Unde ma vezi!
- Cam departe, asa ca o casa in construclic...
- Bine, bine...
 - Cand Coca Dudus aproba repclat fnseamna ca respingc cu ccou!
Poale ca-1 vad §i mai dcpartc pe Coca Dudus, asa ca pe un fcl de nour...
- Bine, bine...
- Nu arde ceva pe-acolo?
- Bine, bine...
- Sau poatc ca vine o corabie?
- Bine, bine...
- Sau poate se coboarS Moise dc pe munte cu telcgrama dc piatra?
- Bine, bine...
-T are-i bine, Coca Dudus, s3 fii a§a dc universal aprobat. Am cunoscul
in junefa mea la teatru dou3 personalitati distinse: Domnul Hamlet cu
monolog $i Jupanul Polonius cu fata dc marital. Odata Domnul Hamlet
spune ca vcde o cSmila intr-un nour. „C3mila“, aproba tala socru. „Parca-i
balcna", spune Domnul Hamlet. „Balcna“, aproba Domnul Polonius. „Da’
nu-i cumva masina de cusut?“ „Ma§in3 de cusut“, aproba Domnul Polonius
care se gandea la rochic dc mireasa pcntru Domnisoara Ofclia. Asa si mala,
Coca Dudus. Vrci sa-I faci pc Sami sa crcada ca vorbcstc ca Domnul
Hamlet. Da’ eu stiu c3 Sami nu-i decat Domnul Polonius...
Dar Sami nu era acolo.
Dudus era inconjurat de prim3var3. El o uita. Ea nu-l uita. II privea cu
ochi ver/j din toatc parole, ascunzandu-$i fata in soarclc desplclit al mufl-
tilor.
- Cu-cu!...
Ii cautase cucul in fata...
„fn(r-un loc
verde ca un fir de busuioc“.
- Na-na! Fac versuri.
- Cc-ai zice, coanc Sami, daca a$i face versuri?
- Coca Dudus, ce nu face omul? Dumnczcu a ’facut lumea si dupa accea
l-a l'3cul pc om in doua exemplarc ca sa sc poat3 bale singur la duel in doi.
Si cum l-a lacut Dumnczeu dandu-i gratis cas3, masa, luminat, inc31zit,
scSpandu-l $i de spalaloreas3, omul s-o grabit sa faca si cl ceva. () lacut un
pacat! $i de-alunci omul tot face §i face si iar face! Face cas3, face copii,
face afaceri, face falimcntc, face politica, face mchisoarc. Mi se pare, Q)ca
Dudus, ca am ajuns fSra s3 stiu la o concluzie filosofala.Totu-i sa faci, orice,
numai sa faci ceva. Coca Dudus face versuri. Ii bine fiindca face, nu cc face.
Da’ de ce sa fic rau sa faci versuri? Nu m-am gandit niciodata la asa ccva
pcntru mine! Ce s3 fac? Eu is Samuel Filig, cxjicrt universal cu carle dc
vizita, nu cu carte de versuri...
- Coane Sami, carc-i sunctul meu?

79
 - Coca Dudus imi dai voc sa ma ciocanesc pc frunte s2 v3d daca suna
ceva in capul cu chclie al amicului Sami'? Cioc-cioc-cioc, boc-hoc-boc... I(i
multumesc foartc distins, Coca Dudus, fiindca mi-ai dat ocazia sa ascult a$a
un concert anatomic! Dar vad cS nu vine nimeni sa deschida. Poate ca nu-s
boerii acas5!
- Domnita, spunc-mi mata care-i sunclul meu?
- Huestc Moldova!
- Lenta, care-i sunclul meu?
- Mcrde, mon Prince!
- Calule, care-i sunetul meu?
- Al meu ii do, ma! Dooo! M-auzi ma, acopar haul!
- Cuvioasc Alfcu, carc-i sunetul meu?
- Frate Dudus, sa trag clopotclc?
- Dudus, carc-i sunetul meu?
- Part.
Rase copilarestc gata sa faca o tumba in fata muntilor. Ajunscsc fara
sa-si dea scama tocmai la stcjarul Chioaiei, stcjarul crcscut stramb, un fcl
dc Ouasimodo al padurilor. O banca veche sc sprijinca dc stcjarul stravechi.
De acolo, vaile descoperite capatau o vasta mi§carc de mari albastre pana-n
dcp5rtarea de corabii ivile la orizont a muntilor brumati dc scanteerca
soarclui.
Dar Dudus nu se uita la frumusetea lumii; se uita la banca, o vazu goals
si-i paru goala insasi frumuseta lumii. Dc ce nu-1 astepta nimeni pe banca?
Inima lui era singura.
- Pe unde-mi umbli, Prinlisorulc?
Madama Lenta se aseza. pe banca, aprinzand o tigara. Acolo, fata-n fata
cu vaile 51 muntii, era urata ca un cunuc al gorilclor. Gonca primavara.
- Unde ti-i gagica, prinlisorulc? Hcci, s-o fi vazut pe Lenta Pantar in
tinerela ci! Traznit ii cadeai la picioare, printisorule! Da’ haidc acasa ca-i
bucluc! Domnita hueste la fete sa tc-aduca din pamfint, si Maritul ii foe!
- Cc-a spus?
- Tace... da’ cu ni$te ficrbintcli dc ochi!
Acasa il intampina Domnita care-§i tinea ochii spre poarta.
- Bine c2 te vad! Umbli haimana pc drumuri!
-Ti-am cules flori, Domnita.
Improvizasc la intors un manunchi multicolor.
- §arpe!
Asa da!
Dar dejunul fu glacial. „§ampania s-ar frapa singura pe masa“, gandi
Dudus, c’un zambet conccsiv. Ochii lui Andronic, in r 2stimpuri, sc ridicau

W)
asupra lui Dudus. Vedca acela$i obraz din ultimul limp, dar cu un inceput
de zambet nclinistitor.
Dupa dejun, m timp cc Aida isi facca cura de pian, Andrunic, dupa ce-si
scartai pa§ii prin ccrdac, facandu-si digeslia, vcni pana la masa lui Dudus,
oprindu-se.
- fmi erti indiscrc{ia: m-am uital azi dimincata in caetul tau de scoala.
- Ma rog...
- Ce-ai inlcles prin „meditcz“?
„ Iarta-mi indiscrclia, Talula. Ce dorcsti mala: o definite sau o con-
fesiune?
- Cc vrei sa-mi dai.
- Meditatia e organizarca gandirii in juru! unci probleme; mnnillcsti
punctclc dc vedere pana cand formezi circonfcrinta. Alunci ai inchis cen-
trul.
- §i care era problcma?
- Eu. Cine sunt cu?
- Ce csti?
- N-am aflat. Ma caul. Canta cucul in padurc. N-am ajuns la circon-
fcrinla.
- Dc asta ai inlarziat la masa?
- Exact. M-ati cautat §i dumneavoastra.
- $i tc-am gasit foartc tarziu, vorbi Andronic, scotand ma^inal ccasul dc
atatca ori consultat in limpul absentei lui Dudus dupa ora mcsci.
- Mi-aii cronomctrat absenta?
- Ironic?
- Simplii exclamapc sugcrata dc ccas.
- Dc ccasul dcjunuhii?
- Dc ceasul Tatulci!
- Cc-i in line, baialule?
- Tincreta cc-o fi, Tatuta?
- Respect pentru parinti, pentru tradilie, penlru lege.
- Tatu{a, oarc oamenii batrani au facut vreo revolutie?
- Spcr ca cjti la curent cu istoria! •
- Discut cu Tata, nu cu profesorii.
- E$ti prea tanar ca sa pulcm discuta astfcl dc lucruri. Dintai invalii.
Aida care-5‘1 ispr5vi.se cura dc pian, interveni $i ca:
- Dcspre ce vorbifi?
- Dcsprc tincrctS, raspunsc Dudu§. Tu ce crczi despre tincrc{5?
- E o dczordinc care trebue invinsa; rcstul c litcratura...
- Si oglindS, adauga Dudus. Tu invingi tot, Aida, constatfi cl. Tincreta
c o rana pc care via{a o cicatrizcaza. Eu vreau sa raman tanar.

81
 - Tu csti copil: Inca.
- Ti-o spunc sora la, hotari Andronic, ridicand un dcgct. Vczi...
- Sunt un copil precocc! zanibi Dudus cu ocliii mici.
- Nu mai fa asa, Dudus, '1 mustra Aida, fmi aduci amintc dc Samuel
Filig. Nu, papa?
Andronic se incrunla, apoi puse cu solemnitate mana pc umarul lui
Dudu§, ccrcand parca sa-1 fixe/c pe pamant.
- Fii tu, bacte.
- Cinc-s eu?
- Aida, haidc sa-115sam s3 Invete.
- Spor, Dudus.
- La ce?
- La Invatatura, fireste.
- Crcd c-am sa raman rcpetcnt!
Andronic Intoarse capul, „devcnind Jupitcr“, gandi Dudus.
- Vorbcsti scrios?
- Incercam sa glumcsc. Corigent, poatc...
- Daca nu c§ti pregatit cum trcbuc, te prczinji In toamna, — hotari
categoric Andronic.
- §i dac5 nici la toamna?
- Dudus, dc ce-l iri|i pe papa?
- Retrag tot. Rcusesc sigur. Mi-a dat Lenta in cartf. Mi-a mai cazut si
dama de trcfla la asternut.
„Dansii“ plccau, Indepartandu-si urcchilc de aslfel dc vorbe.
- Coanc Sami, ce crczi despre parinti?
- Coca Dudus, » tare bine cand ai de unde pierde! Pune-tc masa;
scoala-te masa! Si orfanii spun ca-i tare bine cand ai cc nu au ei. Este si o
piesa cu o pSrechc de orfeline. Asa ccva duios! Am gutunSrit de cmotic cu
bilet platit! Da’ ce sa mai spuna amicul Sami? Parca mata nu stii ce-i bine.
Coca Dudus!...
Dudus stramba din nas, apoi aprinse o UgarS. Avea in pcrmancn(S la el,
din principiu, ligari si chibrituri in vastul buzunar al haiatului. Dar nu mai
fumasc din toamna. Inccrcase la fnccputul convalescentci fara sa poata
depasi primcle fumuri. Beat, cu plamanii zgariati, renuntase.
Acum insa tigara aparu sponlan, nu atat ca o impertinenta pentru
„dansii,<, ci ca o imanentS a plcnitudinii din el. Sc simtea agresiv dc s2n3tos
dupa lunga plimbare cai c-i ostenise trupul, dandu-i contur dc primavara.
Fuma incet, degustand fumul, prcocupat dc toatc nuan|ele gustului,
rasturnandu-si ccafa pe spetcaza. Amctca dulcc. Simtea pc obraz caldura
soarclui, si In nari, prin aroma dulccaga a fumului, respiratia frageda a
primaverii de munte.

82
 Dup 2 ce ispravi (igara, atipi luminos. Se dc§teapt2 Iimpede dar preo-
cupaL Mana lui cauta ccva familiar.
§i deodala, topite toate laolalta - primavara, soarcle, portocala care ii
lipsca §i tot ce era vag in el si in afara - devenira o cadcnla de cuvinle, care
trecu prin cl ca un arcus al alluia, lasandu-i zvon ji mirare.

„Fata a t miros de portocala... “

- Dudus, ce-i cu tine?

Se gandi, cum numeri babeste pe degete, recapituland tot ce se intam-
plasc dupS mas2. Ciudat! Mereu intalnea o emotie cu toate ca nu vedea
decat grupul Andronic-Aida discutand cu el. Recapitula de catcva ori. Si
deodata descoperi ce cauta, tocmai subt dcgetele Aidci! fntr-adcvSr, la
inceputul emotici crau manile Aidei care-si lacca cura de pian. Aida canta
atat de recc incat ramanea la pian, fara sa ajunga la muzica. Dudus nu
asculta niciodata ce canta, cu toate ca Aida nu avea decal muzica bine
reputata. Sc vede insa ca tot asculta de vreme ce slia c2 de data aceasta
Aida canlasc Valsul Fantoma. Asa numea Dudus o bucata care „sufcrise“
de cateva ori subt degctcle Aidei. O ascultasc $i altadata si-1 intrigase. Dar
nu intrebase nici cum se numesle, nici de cinc-i. Incercase sa o canlc si el
din memorie, dar resurscle lui pianistice erau mai r2 u decat clcmentarc, iar
bucata parca complicata. Acum o auzca din nou, r2mas2 in taccrca lui.
Ciudata muzica! Un tumult de zgomotc, parca de u§i trantite, care acopcrea
fiinta stravczic $i usoara a unui vals. Un vals abca intrevazut, pierdut,
regasit, contrazis mereu, calcat in picioarc de disonantcle care nu-1 lasau
sa se inchege. Dar tocmai din cauza asla, valsul devenea obsedanl ca ccata
de-afara pe care-o zSresti in secundele de fumegare cand sc dcschide usa
sau fereastra. Fantoma de vals!

„Fata cu miros de portocala... “

§i dincolo de vers si vals, prin vorbcle grupului Andronic-Aida si prin

cearta dinlre Lenta $i Ilie-vezcteuI, amplificalS treptat de interventia lui
Dudus si de explozia Domnilei, - apareau, fantomalic albi, merii infloriti
in livada Domnitei.
Toate isi pierdeau realitatea obiectiva, opacitalca individualizala, deve-
nind emotii, transparente lirice spre un adanc nedcslusit.
„Fatd cu miros de portocala... “
H20 = apa. S 0 4H2 = acid sulfuric.
„Fata cu miros de portocala = ?“

83
 Coca Dudus ranji ca intr-o oglinda.
Amicul Sami ar fi spus:
- Nici fata, nici portocala, nici miros. Adica nimic. Data vrci sa vinzi
unui negustor, inlreaba: Sa vad. Ce sa vada daca nu-i nimic dc vazut! Dar
cand ii in vers sc gasese cumpSratori §i pentru a§a ccva. Coca Dudus, am
avut dc-acu onoarca sa-ti expun cazul Domnului Diogene cu buloi $i
lumanare. Mata, Coca Dudus, ai luat in man3 o portocala - tot line mai
mull dccat o lumanare de sSu - .si cau{i o dudue. Ai sS gasesti o mie. Poti
sa comanzi mata tclegrafic un vagon dc portocalc...
Glumca lar 2 crulare. Dar mana lui era goala in ccasul primaverii.
 PARTEA A PATRA

Dudu$ i$i trccu cxamenul dc clasa a opla cu media 6,30 $i bacalaurcalul

cu media 9,20. Cauza mediei de la examen era Dudu$. Ca sa-si dea curaj
veni cu monoclu, coalizand indispozitia profesorilor de la Piatra-Ncam{,
carc -1 stiau §i din experienta §i dupa reputatic. Invitat sa-51 scoata monoclul,
Tudor Ceaur Alcaz vorbi lung despre boala lui $i despre consccin(eIe ei
'opticc. Vedca slab cu-n ochi: ca prin ccala. I se ccru monoclul pentru
verificare.
- Nu dau nici ochiui, nici jumatatca dc ochclar, sc impotrivi Dudus,
afirmand ca astfel dc infirmilSli penibile pentru un „biet tanar nap3sluil de
soarta", nu pot forma obicctul unci anchcte.
Samuel Fijig, carc-1 insotca ca dc obicci la examen, aranja lucrurilc.
- Ai ramas cu stecla matale, Coca Dudus, i-am convins. Da’ sa stii ca or
sS-li pue nota cu microscopul lor!
A$a se intampla. Pc buna dreptatc dc altfcl. Dudus era atat dc emo-
tionat meat nu dormea, avea crampe, iar dupa examen, m fiecare zi haina
lui era atat dc udS incal trebuia sa vie la hotel sa si-o schimbe. Tczelc si le
scria abca in ullimul sfert de ora, subt ameninlarea minutarelor ccasor-
nicului dc pe pupitru, dupa ce formula mintal scrii intregi dc versiuni
posibile, alcgand la urma, cu desperare, cca mai lelcgrafica formula. Abca
i§i umplca pagina cu un scris galopant, greu de descifral. Iar la oral, cu
tamplclc duduiloarc dc sangc, cu unghiilc implantate in palmc, cand ras-
pundca parca vorbea cu Andronic Ceaur Alcaz stand in picioare in biroul
lui.
- Sa-l ici la palme! protestau profesorii in cancclarie, trantind catftlogul.
Sc bucura dc o antipatie unanima, caci, sarind pcste cal, raspunsurile
lui incSlccau drept pc grumazul profesorilor, cu monoclul in orbila.
La bacalaureat ins3 rcusi intaiul dinlrc o sula cincizcci dc candidati,
obtinand media 9,20. Cauza vizibila era prcscdintclc comisiei, profesor
universilar dc la Cluj, batran cu ochi tineri, intruchipand paradoxul plastic
al unci frunti severe §i al unor obraji subtiri impaicnjcnili de crclurilc
rasului. Marinimos, punea cu mclancolie note dc trcccrc, compatimind
spitalul cu band $colare al mediocritatii. Un simplu inccput dc diseutie

85
despre Caragiale cu candidatul Tudor Ceaur A lcaz- intalnindu-i numclc
in catalog, fuscse ispitit sa-1 intrebe: E§ti spaniol, linerc? il trezi intru
cntuziasm. Discuta apoi cu candidatul ca la o masa de cafenea cu svarturi.
Profcsorii prezidali de el il stimau prea mult ca sa fie scandalizati; dar
oricuin... Astfcl, Dudu$ deveni rasfajatul examcnului, Benjaminul. Prcsc-
dinlelc il invita la masa cu el, discutand pana dupa miczul noptii. Devcnira
prietcni cu promisiuni de corespondcnta.
- Coca Dudus, uni vine dc-acu s2 cred c2 cu am avut onoarea sa fiu
profcSorul clcvului Maestrului Calistrat Troia.
Dar in afara de pre$edinle, mai era inc2 o cauza. Caci daca prcscdintcle
era permcabil la specificul lui Dudus, profcsorii, in genere, devencau recal-
eilranli tocmai fata de un astfel de specific. Dar la bacalaurcat, Dudus se
comports calm, ca niciodatS. Pc de o parte II Lstovise examenul de clasa a
opla, cchilibrandu-1 astfcl. Dar mai interveni ccva care-i abStu atentia de la
bacalaurcat, absorbindu -1 in alia dircctic.
Dupa sfarsitul examcnului de clasa a opta, Dudus i$i acorda o dupa
amiaza de recrcatie complctS. Dintai dormi cateva ccasuri, destcptandu-sc
oslcnit ca dupa boala. Se rcfacu subt dus, se imbraca in haine de culoare
inchisa, cu melon, monodu si baslon de trestie, pornind la plimbare spre
Parc. Era foarle tanar obrazul lui, dar silucta lui evoca alia epoca. O pagina
din Henry Lavcdan I-ar fi primit, intcrcalandu-i silucta in text. Urea incet
alcea in spirala care ducc pe munte, privind galant cucoanclc pc care
le-nlalnca, dand unora impresia ca-i un bSiat stticat, iar altora impresia ca-i
insuportabil de impertinent. Astfel i$i gasi o distrac{ic. Se juca „dc-a cucoa-
nele tulburate de aparitia unui tanar si elegant nccunoscut, plin de farmec
si enigma". De la o vreme se saturS. Intalnca prea mulle priviri de g5ini
indignale dc trccerca automobilului. Se opri la restaurant
- Ce dori{i, conasule? il intreba chelncrul precipital serviabil, vazandu-1
cum sedea cu atitudinc dc crai, picior pcstc picior, rezemat in bat, privind
prin monoclu.
- Bcre.
- O regala?
- Mai mare.
- Un tap?
- Mai mare.
- Atunci o halba.
- Mull mai marc.
- Mai mare nu-i conasule.
- Asa e la Pialra-Neamt! ofta el cu dispret, rcsemnandu-sc.
Bau ins3 mai putin decat o rcgala, fiindc3 dctcsla „bautura cu bale".
Plali cu bacsis, cum ar fi spus Filig, multumil geometric de aplccarea
chclnerului in spaliu, si porni la vale. Lumea sc inmullise. Erau si oamcni
care sc plimbau pur si siniplu, cu bat, jurnal si nevasla, - unii si cu cani. Dar

86
in gencre dominau „percchilc“. Primavara le dadca pana la impudoare
curajul de a se impleti oarccum cu mainilc, bratele §i privirilc. F5ra sa-§i
dea Scania, destainuiau intimitap, dorinti, plimbarea lor avand caractcrul
vadil al unui prolog sau epilog biologic.
Un amestcc dc tristeta §i dezgust incepu in Dudu§, posomoraildu-L
Ochii lui ccrcau s2 vada numai gratia plastica $i lirismul juvcnil al acestor
perccfii, dar nu se pulcau impicdica sa nu ajunga mai in adanc §i mai
departe, surprinzand acelc intimitati care tc fac sa spui pardon, inchizand
u$a, daca csti chclncr.
- ...Andronic Alcaz...
Trccea in drcplul unui grup dc turigti bucurc^tcni,- probabil, oprili in
dreptul unci vile strigalor eleganta in pcluzcle ci vend; dcvcnitS femec intr-o
trasura sau automobil, vazand-o numai, ai fi spus: cocota. Astfcl era vila:
„Vila Puica“.
- E metresa lui de cativa ani, cxplica un localnic, aratand cu ba{ul spre
cladirca imbracata in faiantS. 11 costa o averc. Voiajuri in strainalalc, vila,
automobil, rochii...
- Care Alcaz?
- Cel de la Vorniceni, fostul minislru.
- Vai dc mine! Matusalcm?!
- Duducuta, mata e§ti tinerica! Are barba alba, dar c barbat in toata
putcrea. O frumuseta dc barbat.
- Casatorit?
- Cu copii mari. N-ai auzit, mata? Frumoasa Aida Alcaz! Cine n-o stic?
- Si nevasta-sa ce spune?
- O fosla actrita! Acum c cogcamite matroanS. Ce-i pasa ci! S-a capa-
tuil! Ce mai poale vrea?
Monoclul cazu din orbita lui Dudus, spargandu-se. I
Ramase acolo, in urma grupului pornil spre deal, examinand casa ca pc
un monument renumit. TotuI acolo era ban devenit capriciu dc fcmcc
rasfalala. „Puica“ era tot atat dc coclict nestatornica pentru casa ci ca $i
pentru trupul ci. Nici o unilate dc stil, nici o armonie. O serie de amanunte
ale casei $i peluzclor dovedeau epatari adusc din strainatatc: ba din Franta,
ba din Anglia, ba din Olanda, ba din Italia, ba din Elvc(ia.
- E o biografic casa asta! cxclama Dudu§. Bravo Tatuta! Vila Puica!
Puicuta Tatutci!
fi venea sa rada din ce in ce mai tare. Andronic-Ceaur-Alcaz- Barba-
dc-Arginl tinand-o in bratc pe „Puica-de-Efect-la-Piatra-Ncamt“!
- Pai atunci „Huestc Moldova!", monologa Dudus, §i eu nu $tiu nimic!
Eu de la Vorniceni! Ei, comedia dracului! Era atat dc ncadaptat la o astlcl
de surpriza incat vorbea ca taranii la teatru, cu glas tare.
VrasSzicS...
VrasSzica...
 Ii vcnca mcrcu sa spue „vrasazica", fiindca toatc crau altfcl. Pana acuni
prcmiza majora fusese Andronic Ceaur Alcaz. Acura - retrospcctiv la fel
- prcmiza majora devenea Andronic Ceaur Alcaz + Puica.
Igi frcca mainilc,. (inandu-si bastonul sublioara, zSpacit de „abundenla
materici".
La Vorniccni ar li facut o tumba. La Piatra-Ncaml insa, mai cu seamS
hainclc si gulcrul tare il impicdicau sa sc exprime exact, dar tumba era in
cl fiindcS lumca intreaga Incuse o tumba!
Nu se mai urnea din loc. Parca astepta. §i efectiv astepta s2 iasa Puica
Tatu{ci, s-o vada. Puica icsi cu automobilul.
—Brc-bre! cxclama Dudus, fcrindu-sc, cu un salut profund, - Alfa-
Romco! Alfa-Romco $i Julieta.
Dar Julicta din automobilul Alfa-Romco era genu! de femee desemnata
dc amalori prin vorbclc: papusicS, bombonicS. Bomboana fondanta
devenita fcmcc dc lux.
Nu-1 indigna deloe pc Coca Dudus faptul ca Tatula avea o nietresa. Nici
un gesl dc procurer nu aparea in funta lui morala. Lucrul in sine i sc p2rea
o bagalela lara dc important.2. Dar il mira ptina la paroxism metresa alcasS
de Andronic Ceaur Alcaz. O orga dc catedrala pc care ai auzit-o cantand
o ^ansoneta la moda! Uluitor! Nu sc putea desparti de Vila care era dovada
§i cviden|a acestei realila(i neverosimile. ii venea s-o pipae, s-o sune, sa sc
convingS dc autenlieitatea ci.
Vrasazica...
11 vedca imaginativ pc Andronic Ceaur Alcaz alaturi de o femee spccta-
culoasa, depasind inaltimca dc 1,70 metri, intr-un fel de pcrcche wagne-
riana, iubindu-se prin intermcdiul orchcstrei. De acord. Dar Andronic
Ceaur Alcaz si Puica! Cum i-o fi spunand? Puica? Puicuta? Cula? Tuca?
Puicuia tatei? Puica mosului?... O lua pc genunchi? O saruta patandu-$i
barba cu ros dc buze?
$i dcodata imagina lui Andronic Alcaz cu barba de Riga si solemnitate
dc vitraliu hiscricesc, aplecat frivol asupra Puicci, in dcsabille, inccpu sa-1
obsedeze. Ii vedea procclati pc faianta vilci, pc munti, pc ccr, pe Calca
Laptelui, pc vccii vecilor...
Puica il gasi tot acolo, la inapoere. O saluta exagerat de distins, cu cotul
in unghi drept, provocand un zambet cu buzclc in as dc cupa pc fata Puicei
care intoarse capul dupa junclc dc la poarta.
- Vrasazica ii pune si coarnc! cxclama Dudus in extaz, gata sa-i trimila
bomboane dc la Capsa §i un buchel de flori. !>i totusi nu voi seduce pc
accasta sSrmana copila! declama cl, pornind cu pas saltat, linand manerul
bastonului in buzunarul surtucului.
Pc drum insa, dupa orgiu surprizci, tot brusc, un alt gand ii veni cu
amintirca vorbelor pe care le auzisc la inceput: „U costa o avere. Voiajuri
in strainatatc...“

88
 Vrasazica o lua §i in strainatatc! Dar in strainatatc Andronic pleca
intotdeauna cu Aida. Cu Aida, mana dreapta; si cu Puica, mana stanga!
Fetcle lui!
- Ho-hooo!
lar sc opri din drum.
In acela§i Lrcn, pc acclasi vapor, In acelea$i hotcluri, la acclcagi plajc.
Imposibil ca Aida sa nu fi obscrvat ancxa TStutci! Alunci Aida? Frumoas2
familic!
- Mcrdc!
- Coca Dudu§, vad c3 c§ti larc prcocupat? intcrveni la restaurant, dupa
o lunga taccrc, Samuel Fitig.
- Coanc Sami, am vazut o vila frumoasa.
Fitig deveni atent cu friptura.
- Nu ma-ntrebi nimic?
- Ce sa-nlrcb dac2-i frumos? Bine c-ai vazut ceva frumos. Tc fclicit,
Coca Dudu§! Asia da pofta dc mancare. Pacat numai ca lipse$tc Macstrul
Troia. Cum il vede vinul, vine la el f2r2 sifon c-un chelncr in mana.
- Coanc Sami, o ducc $i-n strainatatc?
Se privira lung, ochi in ochi. Orchestra grSdinci de var2 canta: „Hai sa
nc-ntalnim sambata scara, intr-o carciumioara la Sosca, unde plangc-un
pian §i o vioara $-unde nu nc vede nimcnca“, - cu sfarait §i fumcgarc dc
mititei la gratar.
- Daca §tii, de ce ma intrebi, Coca Dud us?
- Ca sa te informez ca §tiu, Coane Sami!
- Mullumesc pentru dclicata atcntic. AdicS Tatuta nu-i un om? Face si
el cc fac toti. Omul, Coca Dudu§, fi la I'cl, pardon de asa cugetare profunda.
Eram sS ma-nec cu friptura. Dar unii oamcni au „tout-2-I’cgout“ al(ii n-au.
Ii bine cand fi cu lout-2-l’dgout.
- Coane Sami, nu vSd procuror, dar aud plcdoaric: dc ce?
- Avocalii is mai sirnpalici. Mai bine sa lipseasca un procuror dccat sa
nu fie un avocat!
- Domnita §tie?
- Nici Madama Lenta nu slie.
- Alunci „totul c in regula“, hotari Coca Dudus cu vorbclc lui Andronic,
imilandu-i gcstul dc a-gi sSlta barba cu dosul palmclor.
- Spre satisfactia gencrala, respira Fitig. Pacat ca nu-s sticla dc §am-
panic, ca m-a§i dcstupa singur.
- Coane Sami, imi pare rau ca nu-s invitat la masa lui Caligula...
- Ma rog? Cine-i domnul? sc incrcti Sami, plccand urcchca acoperila
cu palma. ^ '
- Un pore istoric: Imparatul Caligula!
- Aha! Coca Dudus arc pofta dc un chef grandios.
Dudug ridica din umcri, r&sfrangandu-si buza de jos.

89
 - Adica amicul Sami nu poate fi Caligula?
Dudu? insa nu avca chef dc vorb3. Se culcS devreme, fumand in pat mai
inuitc t'gSri. Avuse intr-adevar impulsiunca de-a participa nu la un chef, ci
la o orgie. Automat, gandul pornise la Caligula, caci notiunca Caligula
exprima mai exact dccat cuvSntul chef, esenta pornirii lui. Ar fi vrut sa se
jxirccasca dup5 datelc clasice. Bc(ie, cantari, urlet, dans dcjantal, trupuri
de femci trivial convulsionate, si daca s-ar fi putut, la urma sa faca dansul
sarpelui incolacit dc propriul lui intestin gros. N-avea apetitul unci aslfcl
de orgii, nici in bloc, nici in amSnunte, ci numai lchametea dezgustata care
cere un paroxism oarccare §i chiar mai multc laolalta, contopilc.
Nu mai era nici vesel, nici mirat, nici stamit, nici trist. Era dcscumpanit
prin disparifia stimei pentru om in gencre $i pentru Taluta in particular.
Nu-1 iubise niciodata pe Andronic; inima ii refuzase acesl verb pc care
crcerul nu-I poate imita. II irita in schimb, dar cu zambet, tcalralismul lui
Andronic, cercmonialul posomorat fara dc care nu putca sa IrSiascS. Nu
cabotinism, adica tealralism pentru cucerirca succesului fata de cei pe care
nu-i poti ca$liga altfel. §i Domnija era teatrala, dar copilare$le: u placea s3
se joace <ji i$i lua in series jocul, ca orice copil pasionat. Dar subl tealralis-
mul Domnitei simtcai mereu fierbinteala viciii. Actelc esenlialc ale
Domnilci erau vii, adanci, grave, exprimand o aderenta direcla la via{3. Era
efectiv mama, cum pioaia e ploaic. Dar cand vorbea despre ea ca mama,
exagera in a§a masura incat cineva care n-o cunostea n-ar fi luat-o in scrios.
Exagerarile Domnitei insa nu erau decat un fard estctic - nevoia ei de
podouba si slralucire - care nu altera, nici nu inlocuia rcalilatea substantei.
Andronic era si cl teatral, dar rece dedesubt. Tcatralismul lui era cere­
bral, deliberat, si i«>i alcscse taccrca§i gravitalca. Ducea mai deparlc lradi(ia
de eomportare a Alcazilor, fiind tata dup5 aceasta tradilie, asa cum fusese
mai inaintc fiu, ritualul tradi(iei dc-a gata linandu-i loc de pasionalitatc si
spontancilate. Cu fastul lui decorativ dc mare orga inchisS, - dcschis,
Andronic nu avca decat t3cerea §i colbul. Canlcc n-avea. In schimb, Dudu$
il socotea un om stimahil. Se silea sa fie tata corect, sot coreet, slapan
cored, cetatcan corect, asa cum invatase. Merita din acest punct dc vedere
prctuirca obiectiva.
A[iari(ia Puicci insa rasturnase tot, dar pe ncsimlite. Caci la incepul
Diidus n-o socolise pe Puiea dccat ca pe-o surpriza picanta a previzibilului
sSu tata. Orieum, Puica dadea un pic de viala automalului Andronic care
piirca conceput pentru uv.ul Romaniei de un Muzcu Grcvin.
Vrasazica...
Era ziua lui „vras3zica“.
Vrasazica tatal lui era un om abject!
Concluzia accasta ii veni prin surpriza.
Se intampla uneori ca o lampa sa fileze chiar in odaia unde lucrczi. Daca
esti atent la ccca ce faci, nu-ti dai seama decal foarte tarziu, cand inccpc

90
fumcgarca neagra, caci lumina sc allercaza pe nesimtitc, far2 sa-fi alarmczc
vigilcnta indrcptat2 in alta pane. Abca cand ifi miroasc a ars, ridici ochii 51
vezi c 2 totul c acopcrit dc o ninsoare neagra, care a manjit intim incaperca,
inccpand cu propriilc talc nari.
Filasc o lampa in sufletul iui Dudus, manjind totul. Lam pa accasta nu
era rcalitatca intrinscca a Puicci - simplu aperiliv frivol - ci incorporarea
ei in via|a lui Andronic. El, Alcazui cu barba alba - dc ce nu si-o radca
macar? patriarhalul senior al Vorniccnilor, mercu cu vorbclc „slima,
respect, tradific, lege, om intreg, dcmnitatc“, - nu sc sfia sa aibS „liiloare"
cu anul In ora$ul vecin cu mosia lui, nici sa si-o ia in ealatoriile in care
niciodatS nu-§i lua so|ia, alaturi dc propria lui fiic2 nccasatorita... !>i asta
nu numai ca nu-l impiedcca s2 fic la Vorniccni asa cum era, dar parca il
facea §i mai intransigent, dupa ficcare inapoeic din slrainatatt.
§i Aida?
Intocmai! Era complicca spectaliva a tatalui ci! Pui atunci cum o putca
stima Andronic pc Aida? $i cum il putca stima Aida pc Andronic? Erau
cardasi! „Eu §tiu ca tu stii ca cu -vtiu ca tu §tii“. !>i totusi, accasta perspective
dc oglinzi paralclc a compromisului moral nu-i incomoda deloc. In ficcare
an calalorcau in slrSinalatc dc unde se inlorceau mai perfecti, mai inlan-
gibili, mai solidari intru cclc inaltc si pure.
Nu-i iubisc niciodata, dar acum nu-i mai putca stima. $i dacS Andronic
Alcaz si Aida erau capabili dc a§a ccva, probabil ca gencralilatca oamc-
nilor...
- P2i atuncca hai s2 11c porcim, fralilor! exclama Dudus, sSrind din pat
si incepand sa strplimbe prin odac. 0
Aprinsc alta tigara. Parca ii vcnca sa se imbracc, sa-si ia mclonul,
monoclul si bastonul si sa porncasca singur prin eras. S-auzeau in noapte
muzicile dc vara ale orasului, glasuri, canlcce, rasctc. Probabil ca toli cci
inlalni(i la plimbarca dc dupa amiaza faccau dragosle cu tovarasa dc plim-
barc sau cu supliniloarca ei. Vedca in ficcare odac un pat si in ficcare pat
o vicrmuiala dc trupuri. Adic3 dc ce nu s-ar integra si cl in dansul colectiv?
Fic chiar la o casa specials! Bati la asa, vezi o Madama groasa, intrebi cat
si unde si inlri „ca la mama acasa“.
Dar nu intra.
Sau dc ce 11-ar incerca la Puica? Nu era ca o institute a familici?
Soncrie, sevitor, carte dc vizila. lntrarc cu buchct si vorbe fierbinti.
- Stiu, Domnisoara Puica...
Amuzanl sS spui Domnisoara unci femelc care Stic ca tu stii c5 ea stie!
-S tiu , domnisoara Puica, dar lizicul dumilalc irezislibil a invins in mine
orice sentiment advers...
Cu un gcnurichi la pamant si buchctul spre ,.dansa“.

91
 - Tc doresc, domnisoar3. Da-mi voc sa-li spun Puica. Dulce numd
Spunc-mi Dudus. Nu tc jena. Nu rczista. Fii sincera. Simt ca dcvcnim intimi.
Da, nu prolesta. H zadarnic. Dicu le veul...
Dar numai astfcl intra la Alf'a-Julictta.
Stalcu la fereaslra, si nu mai pleca nicaeri: nici in gand.
Caci subtirc-subtfre, ca ceca ce abca c si tremura dc gingas cc-i, abca
auzindu-se prin [umuliul noplii dc vara, - rasunau grccrii, stravcchii grecri^
ai lumii. A§a cum aparea, naluca, accl vals lulburator printrc zgomotcle
intcrpusc.
„Fala cu miros dc portocala..."
- Nu cumva oi fi un om slimabil? exclama Coca Dudus, rupand cmotfa
lacerii, aprinzand lumina ca sa-§i poat3 ranji sicsi in oglinda pistruiala dc
mu$tc.

W
He *

- Vine Coca Dudu§!

Huiau Vorniccnii! Slia tol satul. Trasura carc-I aducca dc la gara, sc
opri dc catcva ori, caci Dudus nu sc multumea sa raspunda la salulurilc
Jaranilor, sc cobora din triLsura, dislribuind acadclc pentru copii, intreband
despre loatc: rccolla, vile, nunti
- Pcrsonalitalc populara, spusc dc alaturi Domnul Fitig. impresarul
gloriosului absolvent.
Lenta, trimisa dc Domnita care-si pierduse rabdarea, aslcpta in drum,
fumand. Sc sui pe scara trasurci.
- Te-ai jigarit, printisorule! Motan, dc! V-ati |inut de haiabucuri,
jupanc!
- Lasa Madanta Lenta, mtuneci toatc femcile! Quid tc vad, le uit. Cand
le uil, tc vad!
- Hcc! sc hlizi dc pc capr3 llie-vczctcul.
- Vad c-ai adus si-un magar dc la gara, Coanc Sami! riposta Lenta.
- laca si Cuviosul Alfcu! cxclama Fitig, salutandu-l adanc. Cand il vad
asa dc ros aud si pompicrii!
- Binc-ai venit, stapanc, ca-i scceta marc in damigeana Fratelui Ciu-
bcica!
Trandafirii erau infloriti. Ca un bal oprit, ii vedcai in culoare ca in rochii.
Domnita statca in ccrdac, inconjurata dc toatc fctclc.
- Pusa, am Tost respins.
- Slai, ncbunule, nu ma nauci! Dintai sa tc vad.
ii cuprinsc capul dcscopcrit in palmele ei, examinandu-1 cu dc-ama-
nuntul.

92
 - Ia sa ma lasati in pace cu invatatura §i cxamcnele voastrc! se str&i.! '
Domnita aruncand o privire cu lance lui Samuel Fitig. Uita-te-n cc hal mi-ai
venit! Ce-ai facut? Ai fost respins. Cu-atat mai bine. Profcsori? Sau vam-
piri? Bcstii cu chip dc om $i inima dc fiara! Sug sangele copilului nevinovat.
ParcS n-ar fl paring! Parca n-ar avea copii! De cc nu-s eu slarostcle lor?
Cc mi i-a§i pune la pra§it! Ce mi i-a$i pune la aral! Sa-i invat cu pe
dumnealor...
- ...sa suga sangele copiilor nevinovati, continuS Dudu§. Si pruncii de la
tala mamei tremura cand aud de ci! Profcsori, urlS Dudus, apostrofand
muntii; matahale veninoase, crealuri ale intuncricului, instrumente ale lui
Satan, pompc aspiratorii, voi sunteli tcroarca mamclor si urgia flilor!
- MS, Dudus, maa! rasari §i Macstrul Troia. Am auzit, m2, vorbire
aleasS!
- Macstre, m-au mancat fript! il metamorfoza Dudus, caci auzind aces-
tea Macstrul Troia fu ca o lirada din Victor Hugo devenita stan(a dc
Lamartine.
- Sigur efi te-au mancat fript, scra§ni Domnita, fara sa-i lese obrazul din
palmcle ei. Si voi cc stati ca proastclc? se supara ca pc fctclc care priveau
cu zambet ca la panoramS. Nu vedeti cS e morl dc foamc! Aduccti...
- Aduccti pane, aduccti lapte, aduccti faguri, o! fccioare! Fiu! s-a-ntors
lihnil.
- Mai, da' vcscl mai e§ti, se-ncrunta Domnita. Cc fcl ai cazut?
- Daca Domnita uni acorda onoarca de a dcschide gura, am sS comunic
lucruri placute, interveni Saipuel Fitig de pe scara cerdacului, facand un
pas inainte.
- Zi-i lara discursuri.
- DomnitS §i onorata asistenta, aveti dc-acu deosebita placere sS vedeji
un premiant intai in marime naturala; cununa vine cu trenul dc marfa.
- Taci, mSi! se adresa Domnita lui Dudus.
- Parole d’honneur, cum spune Madama Lenta.
- Asa a vorbil de nobil Coca Dudus ca domnii profcsori mi-au exprimal
confidential rcgrctul ca aplauzclc nu sunt in programul de bacalaurcat.
Extra, Domnita! Parca o auzcam pe Domnita cantand. Pol spuuc ca Dom-
nul presedinte, o distinsa personalilalc dc la Cluj, o avut - cum se spunc,
Madama Lenta? - coup de foudre! Mcr^i pentru concurs, Madama Lenta!
Prccum spun, Domnita si onorata asisten{a, traim dc-acu un moment is-
toric. Regret c2 nu avem un fotograf. Ce spui, Madama Lenta? Nu spune,
ca cu tac! ,
- Elevul lui Troia, m22! sc batu Macstrul pcstc fruntc, rcintrand in
climalul Victor Hugo.
- Sigur, Maestre. Toata lurnca intreba acolo: cu cine o ihvatat, ma rog,
asa un orator de aur? Cu Tiiulescu? Ce $liti, voi, le-a raspuns amicul Sami.
O invatal cu Macstrul Calislrat Troia. Cine c accla? Auzi, a§a niste

93
ignoranti! lata Madania Lenta care-i a$a de modcsta la turnat cognac in
paharul altuia, stie foartc bine de la doua sticle-n sus cine e Maestrul Troia.
Aud, Madania Lenta?
- Mai, Filig, il chili Domnita cu zambet in ochi, colcodaccsti dc parca
ai fi ouat!
- Pardon, a$a un ou dc vullur apart'mc in exclusivitale Domnilei.
- Vulpe! Asculta, Dudu$, il lua Domnita din nou in primire cu vorba,
caci palmtlc ei nu-1 slabisera o clipa; toatc bunc, sa traesli, ma bucur de
siicccsu! liiu, m2 bucur ca csli student, dar nu-mi place c-ai slabil. Filig!
sc-ncrunta Domnita.
- La ordin cu inima cat purieile!
- Dc ce I-ai iasat sa slabcasca?
- 11ingrasa Domnita la loc. Dc cc e copil? Si de ce c mania? laca aniicul
Sami ii orfan si de asta e asa dc slab la burta ca parc-o lacul antrenament
mondial cu jidovul ratiicilor.
- Umple-te, Cucoane, nu te mai jeli, ca csti sac fara fund, vorbi Madania
Lenta. laca t-o adus fetcle sa tc saturi.
- Poatc ca mi-e §i s>ctc, Madania Lenta!
- Coanc Sami, facem un chiollian ca cel de la Piatra, iasinua Dudu§.
- Cc-aud?
- Il cre/i, Domnita? Vrca de-acu s-auda o vorba tare dc la Domnita, sa
Stic c-o ajuns acasa.
- Am cu si palma...
- DS-ini-o, Pusa.
- l-o inlinsc numai. §i Dudus i-o sarula.

- Talula, sunt pcrsccutal! M-au respins pe ncdrepl...

Asa inlra Dudus in biroul lui Andronic, asteptand in picioare la usa
hotararea, cu glas §i obraz dc rcvolta.
- Nu acuza pc altii. Vinovatul csti lu singur. N-ai lege.
- Cum, Taluta? N-am invatal?
- Dc vremc cc ai fost rcsjiins, inseamna ca n-ai sliut.
- S' devreme ce n-am sliut, inseamna ca n-am invatat. Tala a uital c-am
losi bolnav.
- Dar sapie ani ai fost sanfitos. Ti-am adus profesori eminenti. I-ai
alungal. N-ai am t respect nici penlru profesori, nici pentru parinti, nici
pentru numcle pe care 1-ai mostenit: pc carc-l porji. Ai facut ce-ai vrut.
Tineretea pentru tine e o revolutie impotriva batranilor. Re/ullalelc accstei
revolulii, iala-le. E§li cel dintai Alcaz care cade la un examcn...
- Tudor Alcaz!

94
 - Bravo! FS §i calambururi cu numelc slramosilor t«u! Bravo... Bunicul
tau a fScut studii stralucitc. Studiilc tatalui tau nu tc-au intercsat, fiinddt
balranii nu sunt decat un obstacol pcntru tine. L-ai inlaturat. Afla dc la
mine c-am reusit cu note mari la toalc cxamcnelc. Cu toatc ca cram hoer
si bogat, am muncil ca un baial sarac, socotind ca numai asa voi li vrcdnic
sa-mi port numelc $i s5 dispun cu cinstc de averea p&rinleasca. Imprc-
jurarile m-au lacut sa renunl la cariera diplomatics. Nu ma pISng. Dar pc
unde am trccul, am lasal o aminlire dc care nici parinlii mci n-ar putca rosi,
nici eu §i nici urma§ii mci. Nu m-am socotit fn.sa niciodala mai presus de
semenii mci. Am invatat s-ascult din casa parintcasca, spre binclc mcu. §i
eu am fost copil si eu am fost tanSr.Poatc cS si cu am avut la vremea mca
credinta ca balranii sunt o picdica pcntru libertalea la care ravne$te omul
lanSr. Dar m-am invins, fiindca batranii dc langa mine crau chiar parinlii
mei. §i un copil nu poate sa aiba drcplale impol riva celor care i-au dat viala.
Ai auzit daunazi vorbelc adanci ale Aidci, dar probabil nu Ic-ai mrcgislrat,
fiindca in casa noaslrS numai tu poii gandi. Da-ini voc sS li 1c aminlcsc:
„Tincrcla e o dezordine care trebue invinsa". Poti tu priccpc astfel dc
vorbe? Ma in^ocsc. Nu crezi dccat in tine. E^ti orgolios pana la impictate.
Confunzi tragica izbuenire a rcvolulici, cu impulsiunilc talc cgoccntricc.
Rcvolutia, baetc, c jertfa pcntru un nou ideal; revolulionarul isi dcpascste
instinctul dc conscrvarc, sacrificandu-si-1 unui ideal nou. Tu vezi in revo-
lulic dezordinca, rasturnarca legii, in loc sa vezi lupla pcntru o noua lege
cu mijloace regretabil, dar cxplicabil violcnlc. Cadcrca accasta la cxamcnul
dc bacalaurcal este o oglinda care raslrangc copiiaria si linercla ta. Ai cazut
fiindca trebuia sa cazi. Dreplalc imanenta. Nu putcai trccc la accsl examcn
dccat daca talal tSu, calcandu-si principiile, ar fi aruncat in balanta greu-
tatca numclui si cuvantului sau. Dar asa ceva, ncain din neamul mcu n-a
fScuL Sunt trist? Dcsigur. Cadcrca ta e o pata pc un numc nedeprins cu
asa ccva. Dar ma inchin in fa(a justi(ici si ma supun hotararilor ci chiar daca
sufar de pc urma lor. Dcsigur ca doreai sa-li iau apararea. Alltel nu mi-ai
fi spus ca csti pcrsccutat 51 ca ai fost respins pc ncdrcpl. lata carc-i con-
ecplia ta despre datoric, despre respect, despre iradiiie, despre lege. In
viala la dc-acasa, nu dovedesli prin nintic a li un Alcaz. Alcaz inscamnS
pcntru tine batranii care tc apasa; Alcaz inscamna pcntru tine constran-
gcrca dc a fi demn, sever cu line insuti, intransigent cu slabiciunile laic;
Alcaz inscamna pcntru tine cea dintai lege de care tc lovc$ti. Deci o inlaluri.
Dur cand o alta lege te loveste, dcclarandu-lc inapt pcntru titlul de baca-
laurcat, ccri ajulorul batranilor, Alcazilor, invilandu-l pc tatal tau sa inlcrvic
cu loala greutatca numclui sau penlru a inlatura justilia, pcntru a-ti crcia
privilegiul. Alunci abca vrei sa fii un Alcaz. Iti repudiezi dcci numelc alunci
cand inseamna datorie^ dar tc imbraci in cl alunci cand inscamna hatar!
lata conccptia ta, dac3 asa ccva sc poate numi conceplie. Te-am auzit
mercu spunand vorbe mari: „meditez“, „ma caut“, „cinc sunt eu?“ Cine csti

95
tu? Nu csti un „copil prccoce", cum ne spuneai mai deunazi pcrsifandu-nc.
Esli un cabotin prccoce. Xi-o spun cu durerc, dar datoria dc tala c mai
putcrnicS dccat dclicatela dc limbaj. Nu urmarc$ti in viat3 dccat succcsul
la public. Nu lr3esti pcnlru viitorul lau, conformandu-tc tradi(ici stra mo
scsli. Traesti pcntru aplauze. Orisicc mijloc c bun si legitim pentru un astfcl
dc scop. S3 nu fii caccilalji: asta c deviza la. Obscrva, te rog, negativismul
sicrp al unci astfcl de devize. Numai ccl care nu e nimic vrea sa nu fie ca
ccilalp, pentru a le da iluzia ca e unic. Ce orgoliu! Cc slugarnicic! Crczi ca
csti slSpanul lumii fiindca nu respecti nimic, §i nu observi ca csti sluga
tuturor Hind sclavul succcsului... Anul trecul li-am facul o cas3, cu toatc c2
n-o mcritai. Spcram insa ca devenind stapan in casa ta, vci avea un indemn
la dcmnitatc. N-ai stiut macar sa-mi multumcsli cuviincios pentru accasta
marinimie. Te-am chemat atunci la mine sa-p vorbese ca un om batran.
M-ai zcflcmisil. Chiar fata dc propriul tau tala, dorinta dc a epata prin
originalitatc c mai putcrnica dccat rcspeclu! si recunoslinla: macar formula.
Mi-ai spus, citcz, ca sa-ti dovedese ca dcsi batran tin minte pana si vorbcle
pc care dcmnitatcu mca ar irebui sa le uitc. Mi-ai spus: „Numai versul ar
putea exprima rccunostin(a mea“.
- Kxact.
- hi multumesc pentru ratilicarc, dar ma put cam lipsi dc ca. In sfarsit,
sa treccm. Ma oprese insa asupra unci apostrofe care §i acum ma pal-
mueste. I{i spuncam ca csti tcalral. M-ai apostrofat astlei: „Tata uita ca
mama a fosl aclrita“. Ti-am spus atunci cS nu primese lcc(ii de la line.
Pentru moment era insuficicnt ca sanejiune, dar sulicicnt ca raspuns unci
nccuviinte. Acum insa, dupa trecere dc limp, ifi voi raspunde. Da, mama
ta o fost cantarcata la Opera din Paris. Avea talent. N-am socotil niciodalS
ca valorifiearea talcntului pe scena e injositoarc pentru o fcmcc. Dovada:
i-am dat numcle meu. Dar una e sa Hi actor in fata publicuiui venit sa vada
si sa ascultc talcntul, si alia csa faci tcatru din viatii pentru a eulege aplauze.
Nimcni nu-i slug3 dc bunavoc. In orisice om, oricat ar II dc sarac §i de umil,
e o dorinta de alirmare a vointei si libcrlalii. Cel care e sluga la stapan, o
face de nevoe, constrans. E o rcscmnarc in el, o abdicaie, si speranla unei
liberari. Care sluga nu munccsle pentru a-si agonisi banul cu care-si va
cumpara casa viitoarci libertati? Cabotinul ins3 e sluga de bunavoe. Stapan
nu poale fi; atunci isi face din slugarnicic o voluplalc si din succcsul obtinut
iluzia unei dominatiuni. Cine csti tu? Caci asta-i intrebarea ta. In tine nu
csti nimic. Nu cxi§li decat prin cei pe care-i servesti, distrandu-i. R3d
oamenii din sat de line - ca atarc tc iubesc rad slugile, rad musafirii, rad
profesorii, rad toji cci cu care vii in contact. Mai ran decal laularii tigani,
mai josnic decat masearieii de iarmatoc, fiindca a cci a au macar indrep-
latirca panii pe care o casliga astfcl. Dar tu? Ai lolul de-a gala. O data n-ai
avul grija viefii tale. Toatc capriciile ti-au fosl indcstulale. Vorbe bune ai
avut, jucarii ai avul - o avere m-au coslat profesori acasa ai avut, haine,

%
mancare, casa ta... Iar cand ai fost bolnav- tot din cayza tea.: .iismului tau,
fiindcS raceala ai Iuat-o in ziua accea insemnata cu fier ro$ cand ai dansat
gol in vazul slugilor, subt fercastra tatalui tau da, cand ai fost bolnav toti
te-au slujit numai §i numai pc tine. Nimic n-am crutat, ab-so-lut ni-mic, ca
sa-fi redam sanatatea de care fi-ai batut joc. Fumezi - stiu de mult - in
dclrimentul sanatatii tale, (ara considera(ic pentru parintii tai. Eu nu fumez,
dar daca a$i fi avut aceasta patima, afl3 ca mai bine mi-a§i fi ars singur mana
decat sa fumez in fata parinfilor mei. Prejudccafi? Poate. Dar nobile pre-
judecati. Grape unor astfcl de prejudccali care apar rizibile numai color
care nu stiu ce inseamna cducatia, noi, copiii §i tinerii de cri, nc-am rcspec-
tat parintii pana in ceasul mortii; iar ci, parinpi de cri, n-au avut prilejul sa
se-ncruntc macar o data in fata copiilor lor. Dcsigur insa ca in mintea ta
cmancipata, astfel de lucruri sunt botezatc mofturi demodate. Totul e mofl
pentru tine, bacte; numai tu, care e§ti intr-adevar un moft, devii ccntrul
Univcrsului. Ma ingrozese lagandul ca unul ca tine ar putea avea copii. Ex
nihilo, nihil.
- Tatuta, va avea grija Aida, evident, numai daca va binevoi sa-si acorde
mana...
- Sigur! Ricaneaza!... Da, Aida merita sa traiasca.
• - Eu, nu?
- Tu trae$ti fiindca trae$ti. Dar Aida e un om. Ea era vrcdnica sa fie
baiatul meu. Desigur, pentru tine Aida nu inseamna nimic. Ea nu-i invinsa
ca tine de dezordine; ea §i-a invins-o inca din copilarie. E§ti oare capabil
s-o pricepi pc sora ta? Nu crcd. E imposibil. Aida, baiatulc, e neam de boer.
Arc tot ce-i trebue ca sa straluceasca: e frumoasa, c cultivala, e inteligcnta,
e buna. Dar totul in ea e pudoarca propriilor ei calitati. Daca frumusetea
ei ar fi o haina, Aida n-ar purta-o dccat in casa.
- Pentru oglinzi!
- E§ti dcsigur foarte subtil, dar nu pricep, dupa cum tu nu poli priccpc
pe sora ta. Cu un sfert din calitalilc ci solide, tu ai gasi ca lumca nu tc merita.
Ea, cu toate calitalilc ei, sc sfie§le sa si le aratc. Niciodata nu vorbeste prea
mult, cu toate c5 intotdeauna arc cc spunc. Nici o extravaganta in imbra-
caminte. Daca n-ar f! atat de frumoasa, ar trcce ncobservata. Cinc-i
cunoa§te talcntul la pian decat cci de-acasa? Alta in locul ei ar da con-
certe...
- Ca privighetorile!
- Cum?
- Ma refeream la culoarea lor: c cenusic. Numai irilul Ic denunta in-
voluntar reputafia.
- Ricaneaza! Asta e$ti tu. Desigur c3 asta ai facut si in fata com'tsiei dc
baealaurcat. T>-ai ascuns ignoranja dupa impertinente, calambururi si para-
doxc. Am auzit ca {i-ai trecut examenul dc clasa a opta cu monoclu!
- Cine te-a informat?

97
 - ...ZvOiiui public, sc incruntS Andronic indispus de intrcbarca lui
Dudus, cSci se agteptase la o tagada; riposta insa n ducca gandul spre o vilii
de la Piatra-Neamt, cu totul inoportuna inlr-un astfel dc moment.
- Alai numai |i-a comunical „zvonul public?"
- N-ajunge? Rcstul fl prcvcdcam. Acum il vad. Respins la bacalaurcat.
Pcrscculal! Ncdreptalit! Cc-ai dori? O revolufie impotriva comisici care
tc-a respins?
- „Destcapt2-tc, Romane, din somnul cel dc moartc, in care te-adancira
barbarii de lirani. Acum ori niciodata, croegte-ti alta soarta..."
Andronic il privi uluit. Canta.
- Ce-i asta? Unde le trezesti? Egti beat?
- Trczcam in mine un cantcc rcvolutionar: bine cunoscut. Tatuta, da-mi
voc sa-li pun o intrebare, vorbese scrios...
- Poflim.
- Cc mi-ai fi spus daca reugcam la bacalaurcat?
- „Mea culpa" gi-li inlindem rnana. E$li mullumil?
- Nu iudraznesc...
- Ce nu indraznesli?
- Sa-li spun c-am rcusit la bacalaurcat. Am incercal gi eu sa fiu discret
ea Aida... Te las, Tatuta, am ncvoc sa meditez.
^Pleca, lasandu-l pc Andronic alat dc lulburat, incat nici nu reactiona
impotriva plecarii lui Dudus fara incuviintarc.
Suna, chcmandu-l pe Filig.
- Va salut cu rcs[Kcl, Domnule Ministru. Vroiam sa va predau raportul,
dar n-am indraznit, vazand ca sunleti in conferinta cu fiul Excelcntci
Voastrc.
- Ma rog, cc s-a intamplat?
- Slralucit, Excclenla. A trccut inlaiul cu media 9,20. Domnul Prege-
dintc m-a insarcinat sa comunic Excclentci V'oastre omagiilc si felicitSrilc
sale... Am gi o corespondenta, daca-mi permitcli.
Samuel Fitig aducca intre altcle gi scrisorile Puicei.
Dupa cc pleca Filig, Andronic il chcma din non pc Dudug.
- Tot ce s-a intamplat c regretabil. Profund rcgrctabil. Dar trebue sa
rccunosti ca csli raspunzalor... s;.-.
- Ma rog...
- Te lelicil din toatfi inima pentru succcsul oblinul la examen. N-am vrut
sa te jigncsc. Am vrut sa-li fiu dc folos, sa-li dcschid ochii asupra ta si asupra
victii. Vad ca partial m-am ingelat. Ma bucur cS o pot recunoagte chiar in
fata la. Pol sa-ti sf)un acum ca nu m-am indoit niciodata de intcligcnla ta.
Acest succcs ti-a consacrat-o frumos gi demn. Ai un titlu obtinul prin
mcrilclc tale. Dc ce insa, baiatule, m-ai indus in croarc? Farsa! Tinere{a!
Dar nu crczi tu ca respectul pentru parinfi trebue s3 franeze impulsiunilc
accstea? Spcr ca n-ai vrut sa ma umilegti?

98
 - Tatuia, sunt curios ca o femcc, sau ca un savant...
- Cu Iimitc, baialulc. Invingc-ti ncvoia dc spcctacol. Hi simplu. Fii boer.
SuprimS cxtravagantele. Rcnunla la complicatii inutile. Nu te cheltui pc
ficacuri maruntc. Reculege-le, concentreaza-te, lii demn, fii sobru.
- Ca Aida?
- Ca Aida. Ea sa fic pcntru tine o Iccfie dc stil in vial<L ♦
- Dc ce nu mata? sau mama?
- Voi copiii dc azi, cu cxccptia Aidci, n-avcli incrcdcrc dccat in tincrcta.
- Chiar daca tincrcta nu-i dccat calul troian al batranefii?
- Al tradifici, nu al batranelii. Aida c personificarea lradi(ici Alcaz. $i
c tanara. De asta ti-o dau ca cxcmplu dc urmat. La viitor tc-ai gandil?
- Nu se gandcstc Aida pcntru mine? Prc/.enlul c in urma viilorului.
Dintai Aida, apoj Dudus!
- Iar e$ti ironic!
- Nu, TatutS, dar fara s2 vreau due mai departc gandul intcrlocutorului,
cautand sa i-I arat $i allfel.
- Sa lasam... Azi trebue s3 fic o zi dc pace §i voe buna. Asi dori sa-li fac
o placcre: Cc dorcsti?
„Un Alfa-Romeo-si-Julictta“._ Gandi, dar tacu intorcand capul cu o
lucire dc zambet spre fereastra. In fund rasarca tichia dc sindrila a C.D.-
ului lSsat in parasirc. Planul incolli brusc.
-TStutS, a§i dori sa-mi faci placcrea §i cinslea de a participa la sfc§tania
casci.
- Sigur... sigur... medita Andronie cu glas tare, gandindu-sc Ja scrisoarca
adusa de Filig, in care data anualei plecari in strainatalc era fixala comi-
nator. Vrasazica faci sfcstanic?
- Sigur, TalutS, dupa tradi(ie.
- §i cc zi ai ales?
- Cand iti convinc matale, Tatuta.
- Ce c azi? Joi. Dumincca plec in strainatate.
- Cu Aida?
- Sigur.
- Bine. Atunci sambat5.
- Sambata, incuviinla Andronie. Dar nu mi-ai raspuns la intrebare. A§i
dori sa-{i fac o placcre, nu numai o vizita. O placerc concrcla, palpabila.
Spunc...
- Casa, T5tuta. E §i concrcla si palpabila. Mi-ai facut-o cand n-o mcri-
tam. Acum mi-o darucsti fiindca o merit si cu o primese ca pc o rasplala
mcritala. f{i multumcsc din toata inima: vorba matale, Tatuia.
Dupa plecarca lui Dudus, Andronie nu-§i batu barba pc dedsubt cu
dosul palmclor. lsi rezema lampla intr-un pumn, meditand: vorba lul
Dudus.

99
 Nu era mullumit, cu toate ca pleca fn str5inalate cu singurele fiinte
care-1 fntregeau: Aida, fiica mandrici lui de tata, $i Puica, alaturi de care
era tanar ca fn tinerela, hunic fn rasfSj si amant in culcu$. Puica era sera dc
iarna a tineretii lui.
Plecarilc in strainStale nu insemnau numai evadari de-acasa, ceea ce
fnca ar fi fost mult; cic mai insemnau si o fnlalnire, dincolo dc prczcn{a
Domnitci, cu viala dc odinioarii, parasila din anul casatoriei. Alaturi de
Aida rcintra ca tal3 fn „lumca Ior“: de care acasa ft desparlea Sofia. lar
alaturi dc Puica, rcgasca dulceala vic{ii, fara de nici o conslrangere, ca un
rege cand pctrccc incognito, cu o inofensiva si traditional nuanla de pacal.
Dar cu toate ca avea in fata accasta perspective, nu era fmpacat. Staruia
o stridenta fn odaia §i fn fiinfa lui, fmpicdicandu-i rcculegerca armonioasa.
Tot cc-i venea dinspre Domnita §i Dud us, redeslcpta fn el, cu virulcnja
sporita, vcchea iritare. Se obligase sa faca mca culpa fn fata lui Dudus,
dintr-un sentiment de fnalta coreditudine. Reparase o gresala §i f§i fnvin-
sese mandria. Totusi, se simtea mortilicat.
Succcsul lui Dudus la bacalaureat era o evidenja incontestabila. Dar un
astfel dc succcs al intcligcntii lui - probabil ca epatase pc cincva din comi-
sic, pe un amator dc originalitalc nu infirma mcritoriul observatiilor pc
care i le facusc. Caci inteligcnta, ca si avcrca, ca si (alentul, ca si frumusetea,
c un noroc, o mostenirc dc la altii. Inteligcnta lui Dudus era o mostenirc
Alcaz. Dar fn loc s-o cinstcasca, folosind-o fn felul Aidei, o batjocorca,
punand-o fn slujba cabotinisnuilui mostenit de la mama lui. Facusc o marc
grcsala, dcrivandu-si toate observatiile din falsa informatic a cadcrei la
bacalaureat. Cu sau fara bacalaureat, observatiile ramiineau valabilc. lnscc-
narca fnsasi confirma accst adevar. In loc sa \ie si sa-i spue direct - Tata,
am csit fn frunle, bucura-te, - cedasc dorintci de a irita, inducandu-1 in
eroare, lasandu -1 sa porncasca dc la o premiza falsa, numai ca sa poata umili
pc propriul lui tata, jubilarca accasta fndcstulandu-I mai adanc decal bucu-
ria succcsului obtinut ia examen.
- Dctcstabil!
Baiatul exact al mamci lui!
- Noroc ca nu c fata! Slava lie, Doamne!
fn acest „noroc“, pulsa ca fntr-un abccs biografia Domnitei si a geloziilor
dc odinioara.
Si nu acccptase nimic dc la el! Mandric? Nuu! Hislrion! Dcsigur ca era
fn stare sa Lstoriseasca sccna cu glas tare - sa-1 auda si slugile - numai pentru
succcs.
Andronic era Ibartc econom cu ai lui, mai cu scama acasa, Aida fiind
singura cxceptie. De data accasta insa, refu/ul lui Dudus dc a primi de la
cl un dar actual, ii dadu si fn mana parca - gedca crispala - mortificarca

100
dc a nu i sc fi acccptat un bacsis ofcrit cu mana, nu cu inima: ramasa cu
Aida si cu Puica.

Dc la Tatuta, Dud as cobori scara cu vitcza furlunilor, provocand un:

- Hooo, ncbunulc! al Domniici.
- Pusa, ip pui „rivicra“.
- Pcntru cc, ma rog? il lntrcba Domnila cu un acr ofcnsat, dar cu ochii
dcodala starnip, caci nu-$i punca rivicra dc briliantc dccat la ocazii mari.
- SambSta, mare rcccptic ia C.D.!
- Vorbeste omencste.
- C.D. Domnila. Casa Dipiomatului, Coca Dudus,... copilul Domniici
scumpc si adoralc, deciama Dudus ingcnunchind la picioarclc ei.
- Cc? vrei sa le muli? clipi Domnila, ca §i cum ar fi fost vorba dc scrviciu
mililar, doctoral la Paris, sau altc indepartari dc manic.
- Sunt gala mulat, Domnija, mai pu(in inima mca ramasa ca o caramida
calda la picioarclc tale! E vorba de sfe$tanic §i rcccptic. Sambata scara,
Domnil.3. Talula §i Aida picaca duminecii in voiaj dc nunt2 cu libcrtalca!
Ai inlclcs, Domnila, sau vrci sa pun pc note vrcdnicc dc urcchca ta accstc
nclrcbnice vorbe?
- lar huie$ti! Iar ma nauccsli! lar ma lcrorizc/i!... Cand s-au liot2rat s2
piece? Nu still nimic!
- Nu stiai?K. Maria Sa mi-a comunicat data calatorici, acolo, sus, - arat2
cl cu gcslul familiar al degctului care impungca acrul ca un paratrasnet. Dc
cc nu stii? De cc nu slii?
- Bine ca sunt si cu informata! Cunosc macar data!
- Cc important^ au plecarilc, Domnila, cand ramai cu cca mai stralucila
inteligenla a tincrclului roman! 9,20, Domnila! Mai lipsea putin, cateva
fracliuni, si ajungcam la 10! Explozic! Pune mana pc fruntca mca, Domnila.
Incununca/a glorioasa Irunte a fiului tiiu cu floarca suparala a rnanii talc.
Floare, nu ma trage dc urcchc. Floarc, nu ma strange de nas. Floarc, nu ma
ciupi dc obraz...
- Ticalosule, esti palid, esti jigarit: parc-o aral dr icul malai cu tine!
- Dc-acum or sa arc ingcrii, Domnila scumpa! |
- Am sS tc-ndop...
- ...ca pe curcani! Ca bine zici, Domnita, am nevoc dc curcani, muki,
zcci si sutc, pcntru grandioasa rcccplic. Curcani, gastc, rap, pui fripti,
prcpclilc, sitari, fa/ani, Icbcdc, - va fi o masa spcctaculoasa. Maeslrul Troia
in frac cu dccoralii va invarli un bou fript la frigarc sau o vaca asemenca
pcntru norodul adunat la curtc. Buloac cu here, vedre dc vin, amlore cu
rachiu, anibrozic, oranjada, siropuri, munti dc pilaf, capilc de bananc,
fantani dc inghclata, munti dc ananas, torturi cu zccc etaje, amcnajatc cu

101
asccnsor dc la fistici la §ocolata, dc la alunc la lri§ca, si a§a mai dcparlc.
Intelegi, Domnita, va fi un praznic a la Caligula! Fctcle vor dansa dansul
Evei imbracate in pielc dc sarpe. Madama Lenta cu ochclarii lui Filig va fi
sarpele cu ochclari. Eu voi fi Adam. Ilie-vezeteul nc va imprumuta marul
lui Adam dc la gatul sau. Focuri dc arlificii vor fi (rase la comanda dc vulturi
de pe toti muntii. Vor suna toatc clopotele Moldovei. Doua sute cincizeci
si cinci dc veverite §i un sfert vor circula printre oaspefi, cu sort ?i boneta
de dantela fScutc dc Aida Alcaz, oferind alunc prajile. Doi zimbri autcntici
din lilcratura marelui Sadoveanu vor cvoca amintiri istoricc, dupa cafca, la
urcchca lui Conu Sami. La aperitive voi arala ultima mca inventic: mitra-
licra cu icre negre. O delegate de stridii din Ostanda a plncat cu avionul
spre Vorniceni. Voluptuoasc piersid se fardeaza in Spania §i-n alte (inuturi
pasionatc, pentru grandioasa receplie. Tot univcrsul comcstibil c in mars
spre Vorniceni. Auzi, Domnita, pSslravii §i-au inchiriat fracul cu aripi de
la randuncle pentru a putea sc'si la timp; (arii vin sub forma dc ploaie
torcfiala; iar morunii, nisetrul, pastrugele, chcfalii, lachcrda si allc pcscSrii
s-au motorizat. Voi jupanite, voi trandafiri, voi munti, tu cer si tu DomnitS,
fiti gala, incepc veacul intcstinului gros. Amin.
Caz.u amctil ca ciocarlia la picioarele Domnitci.
- Amin, ncbunulc! Cc rcspira{ic!
Dar izbuti intr-adevar s-o faca pc Domnita sa uitc c3 Andronic $i cu
Aida s>-au hotarat ziua plccSrii in strainatalc, fSra sa-i spue nimic.

Din toamna pana-n vara,- casa lui Dudus, acopcrita de omat, oblonita,
fcrccata, personificase parca somnul $i boala slapfinului ci. Toata lumea o
uitasc.
Si dcodatfi tasni ca o paiafa cu resort si zurgalai, acoperind Vornicenii
cu lumullu! ei.
Nu sc mai vorbea, de la mosic panS-n sat, Irccand §i pe la Schit, dccat
despre C.D. Taranii spuneau Ci.Di.
- Coca Dudus, di ci ii zaci Ci.Di? il intreba un laran.
- Calul Draeului, mos Nichita! N-ai vazut ca arc si coarnc?
- Si cinc-o fi accla?
- Iaca cu, mos Nichita.
- ’C3 (e cred! Mata, Coca Dudus, si pe dracu-1 incaleci. El fi-i cal.
11 intreba si un musafir despre sensul inifialclor.
- Calfa Destinului, raspunsc Dudu$. Sunt un mistic.
Altuia, care vorbea cu „ce“: „Un ce incxprimabil“, „un ce inefabil"...
- Are un ce original casu{a dumitale; dar inilialcle cc inscamna?
- Cojocul Dacului.

102
 - Aveau cojoacc?
- Intocmai. Am reprodus dupa documcntc cc-ul lor. Acopcrisul rcpre-
zintS coiful dacic; fercstrelc, buzunarele pentru havane; si usa... gura ascul-
tatorului. Un ce simpatic!
Vomicenii nu mai aveau Iinisle, nici ragaz. Toala lumea facea si drcgea
sau se cerla pentru receptia de la C.D. Trcburile mosici si Curtea Mare
cazuscra pc un plan sccundar. Nimeni nu mai avca ochi, mani §i gurS decat
pentru C.D. De la bucatarie pana la fetelc din jurul Domnitci, C.D. devc-
nise un refren. Domnita tuna si fulgera. Dudus tuna si fulgera. Domni(a
sedea mcreu la pandS pe cerdac, avand in fata masuta cu pasiente, iar langft
ea - paratrasnet, iscoada si $tafcla - pe Lenta. Pcstc drum, dincolo de
gradincle de trandafiri care infloreau prin soran, zambind ca niste fete
indragostite, - Dudus fmbracat intr-un halat de-al Domnitci, gesticula,
chcma, trimetea, dadea porunci.
- Ce vad ochii mci? exclama Domnita dand cu ochii de halatul ros-car-
dinal, care sclipca pc trupul lui Dudus dc-ti lua ochii. I.en!a!
- Princcssc, scapa Lenta vechiul voealiv de pe vremea ciind Domnita
canta la Opera din Paris.
- Halat ul meu!?
- Eu n-am ochi buni de la asa deparlare! Parca vad, parca nu vad!
- Du-dus, tun5 Domnija cu glas pentru vulturii de pc crcstclc muniilor.
Dar dincolo, Dudus 5' cl la nu stiu cine, dand din mani ca morile
de vanl.
- Du-dus! tuna iar Domnita cu palmclc la gura, palnic.
Dudus, nimic.
- Chcama-1 la mama lui. Pc sus sa mi-1 aduci, legal burduf.
Lenta porni, parca schiopatand, printre alcelc de trandafiri, trecand
cosmar prin somnul rozclor.
- Printisorule, ai codalghil-o! Tc chiama Domnita la judecala.
- Tod ma cheama, loti rup din cncrgia mea, loti ma foarfcca, to{i ma
macina, tod ma hacuesc, tod ma raslignese, vocifcra el.
Dar porni cu Lenta printre alcelc de trandafiri, hnpurpurand dimincata
cu halatul lui. In schimb avea niste papuci care veneau de-a dreptul parca
din Gali(ia.
- lala-ma, mama, - veni el cu bratele In laluri, oferindu-se jertfa.
- Cine d-a dat halatul mamci tale?
- L-am ciordit, spuse el verbul naravului tiganesc, arliculandu-l cu tem­
perament, dandu-si capul pc spate, scaldandu-si fruntea in sfruntarc.
- Halatul meu!
- Halatul mamei mele.
- O furi pc mama ta!
- O fur pc mama mea.
- Esd un licaios!

103
 - Sunt un ticalos.
- Scoatc halalul!
- Sunt gol pusca.
- Scoate halatul!
- Dorcste mama mca ca aceste fete nevinovatc sa vada trupul meu.
- Intoarcetf-v2 cu spatele.
Ca la o comandS militarS, fetele cate erau acolo se intorscscrS cu spatele
la Dudu$.
- Scoate halatul.
- Ma vede Madama Lenta.
- Sa nu tc vada!
- Iaca inchid ochii, se oferi Lenta. Parca nu 1-am mai vSzut!
- Scoate halatul!
- Ma vede omcnirca dc la C.D.
- Tips sa-nchida ochii.
- Mi-o sccat glasul.
- Tip5-t* spun!
- Oamcni buuuni, - rScni Dud us cat il tinurS plamanii; nu vS uitati cum
o maaama jupoae pe fiul ei, l$sandu-l cuuu... Madama Lenta, nu-mi gasesc
vorba!
- O vrei pe frantuzeste, da’ nu t-o dau.
Din punct de vcdcre optic, Dudu§ era singur pe lume cu mama lui, in
fata muulilor §i-a trandafirilor.
- Scoate halatul, porunci Domni{a neinduplccat.
- Alelei, Dudu§, Dudus, pc cc manS incapu§i! Mui, Pu§a, Mcmc, Matia
mu, Kcra mu, Domnita scumpS §i nepretuilS, de ce rupi inima fiului tau?
- L-ai ciordit ai spus!
- Pusa, m-am mdragostit de el! Nu pricepi tu cu mintca la vasta ca
Opera dc la Milano sufletul pasionat de culori §i armonie al fiului tau? Nu
I-am ciordit. L-am rapil, DomnitS, ca pe o fata mult iubitS. Mi-a§i da viata
pentru cl. II viscz noaptca. Imaginalia mea imbraca munfii cu focul apclor
lui. Mi-a intrat prin toti porii. Mi-e mai intim ca pielca mea, a devenit
subcutanat. Pu§a, fii obiectiva, halatul acesta e subicclivismul fiului tau
devenit malasS pe trupul meu. E al meu Domnita ca un frunzig. Dc ce vrei
sa dai fiului tau durcrea copacilor cand sc despart toamna dc straiul de
purpura al frunzclor lor? Pasa, nu-mi jupui inima. DomnitS, nu face cu
trupul meu ceea ce manile ghiaurilor fac cu bananele. Nu ma lSsa in pielca
goala. Scapa-ma dc aceasta umilinta. Cruta-mi accasta durerc. Tu care c$ti
panea mea de toate zilele, lasS accst halat dc purpura imperials sS fie focul
meu de toate zilele, soarele meu, lumina mea, vinul meu...
- Taci!
- DomnitS...
- Taci!

104
 - Toyta lumca se intoarcc cu fata la mine, - vorbi Dudus cu glasul
comandantilor dc regiment; s2 vadS Intrcgul univers ce Inscamna o mama.
Toata lumca se Intoarsc la comandS.
- Voi loti, munti scculari, pasari ale ccrului, norod, Crai de Toba, Crai
dc Ghinda, osla§i, curtcni, paici, Uandafiri §i jupanite, ascultap: Fost-a accst
halat mai stralucilor decat ras&ritul soarclui al Domnitci mai alba dccat
luna. §i datu-l-a pre el Domnita, in fata voastra, fiuliii ci mull iubit. Ce stati
ca prostii? Strigati dc trei ori ura.
Si-n timp ce rasuna un ura sa rastoarnc cerul, Dudus sc aplcca la
urcchca Domnitci:
- Pu$a, nu po{i sa mai porti un halat In care a asudat fiul lau!
§i plec2 iaras, cu papuci, halat si laloscnic printre trandafirii zambitori.
- Lenta, ii sla bine cu halatul meu! Frumos baiat!
- Frumos halat! ofla Lenta cu ochi buni, caci tare mai caladLxca §i ea,
cu tigancasca inima, la locul halatului ciordit dc print i^or.

- N-am timp! N-am timp!

A?a spunca Dudus oricui II Intrcba ceva, dand vorbelor lui un fcl dc
dipit nervos. N-avca timp sa raspunda la Intrcbarilc altora fiindca-i „crapa
gura dc porunci“, dupa expresia Domnitci care facea la fcl.
Sc tormarS doua centre concurente, daca nu antagonistc: ccntrul Dom-
nitei care-§i avea focarul pc cerdac, la niasuta dc pasiente; ^i ccntrul Dudus,
carc-§i avea cuibul la usa C.D.-ului. In juru! Domnitci, pc liinga Madama
Lenta care era o permanenta dc culoare - umbra Domnitci, devenita li-
ganca —mai crau cateva fete, din cc In cc mai puline, c2ci pc rand crau
absorbite de centrul rival.
De catc ori mai pleca una, Domnita striga pcste trandafiri:
- Nu-li mai permit sa-mi iei fclclc!
Tot pcstc trandafiri, ca pentru hat-deparlc, Dudus raspundca:
- Slrictul ncccsar! '
In ajunul „zilci blcstcmatc", adica vincri, Domnita sc trezi fara nici o
fata, numai cu Madama Lenta care-si dadca In carti, tinandu-si-lc In poala,
la picioarcle stapanei.
- Unde mi-s fctcle? racni Domnita. Dudus! Du dus! Savie Dudu$.
Dar printre trandafiri veni o fata naituta si sprintara, Imbrobodita ca o
Maica. Se opri In fata Domnitci cu reverenla.
- Da’ tu de unde-ai rasarit?

- Da’ gura n-ai?

- Fata-hai, te-ntreaba Domnita! C-acusi tc Impungc Lenta cu spelca!
Dar fata era numai gene.

105
 - Asla-i de-a lui Dudus? scraijni Domnila. Du-dus, II invoca spatial
Domnila. —
- Aici-s, Pusa, vorbi fata cu glas dc magar.
- Misalulc, fusta-li mai lipsea! F’ici...
Iar dincolo, la C.D., toatc fetcle, In frunle cu Asineta, radeau cu manilc
pe burta dc „Duduia Dudusa" care fugca cu poalclc In mana redevenind
Coca Dudus.
A§a ca din ce in cc, alaiul Rcginei Mamc ramanca tot mai pirpiriu, toatc
jupaniiclc tradand-o pentru C.D.
Avca si Domnila, cc-i drept, Daincle dc cupa, trefla, pica si caro, caci
pasienta la u$a casci era un adevarat covoras zburator al manilor Domnilci.
A.poi mai era Lenta, Dama-dc-Culoarc, cum ii spunea Dudus dc cand cu
cele dou3 curli rivale. Apoi vcncau taranii de la Vorniceni, dup3 sfaluri, cu
nevoi. Apoi trcburilc bucatarici numai acolo se de/bateau. Asa ca Domnila
nu ramanca fara ocupafic. Dar ochii ei, oricc s-ar fi Intamplat la ca in
ccrdac, tot dc C.D. crau lipili.
- Ma paudestc ca paianjcnul, spnnca Dudus In rastimpuri, pentru cci
din juru! lui. Si-apoi tare, pcstc trandafiri: Ve/.i, Pusa?
- Ce sa vad? se sLarnca glasul Domnilci.
- Ce fac vccinii, trambila Dudus.
- Du-dus!
In sehimb, In jurul lui Dudus, numai „sclave albe, preoti si curtcni".
Sclavcle albe crau fctelc care trcbaluiau supunandu-se cu veselie suclilor
lui Dudus. Preolii crau Cuviosul Alfcu si Pratelc CiubcicS, in fiecare zi
instalati in fata C.D-ului la taifas cu sticla si pahar. Iar curteanul era
Maeslrul Troia, ^ambclanul C.D.-ului.
- N-am cocostarc! sc vaeta cu dLspcrare Dudus, punandu-si manile In
cap. Unde mi-i eocostarcul? Cine mi-a luat pasarea?
- Care cocostarc, Coca DudusV II inlrcba Asineta privind in sus.
- Cocostarcul albastru!
Expcdiala de Dudus, Asineta porni in fug3 la Domnila.
- Intrcaba Coca Dudus unde-i cocostarcul?
- Care cocostarc? Du-dus!
- Dom-ni-laaa!
- Cc cocost aaarc?
- Cocostarcuuul!
- Esli ncbuuun!
- Cocostarcul albaaa.stru!
Toli sc uilau la acoperisul C.D.-ului.
Dar lucrurile sc lamurira. Era vorba despre cartca lui Sadovcanu
„Cocoslarcul Albastru*4, care disparusc din bibliotcca lui Dudus dc cand
cu mulalul.
- §i urli ca nebunul pentru o carle? il lua in primire Domnila.

106
 - Da’ cc-s ncbun sa urlu pentru cocostarci!
Curat bairam: cum ofta Domnila.
Numai fcrcslrcle lui Andronic laceau intunccatc. Auzca, dar nu sc
amcstcca. Nici macar accl biblic „ajungc“. Nu mai aparea la fcrcustra. Dc
allfcl gandul lui plccase dc la Vorniceni, anticipand calatoria dc care nu-l
mai desparteau decat dou 2 zile. $i la mese nu se vorbea decat tut despre
C.D. Nimcni nu desemna altfel casa lui Dudus decal prin ini(ialc. Parcii nu
mai era vorba despre o casa.
- Unde-i serviciul de porlelan? intreba Domnita.
- La C.D., rSspunse Lenta. L-o car2banit.
- MS ’nebuncstc C.D.!
C.D. nu mai era ceva. Devenise cincva. Inca unul, alaluri dc Domni(a §i
Dudu§, oferind o trinitate nervilor lui Andrunic si tacerilor Aidei.
In schimb, grade lui C.D., Andronic scupase de scene si disculii. Cad
dc§i plccarilc in strainatatc cu Aida dcveniscra un rit anual, la anuntul
liccarci plecari, Domnila avea ceva de spus, numai ca sa poata deveni
„martira“, „biata Icmee parasila", sau „obiect de recuzita11. De data accasta
insa, Domnila era absorbita dc C.D. in a$a niasura incat Andronic isi facu
bagajelc t'ara ca nimcni s3 observe. Nici el, nici Aida nu cxistau decal In
calitute de invitati la C.D. Calatoria in strainatale se bagatclizase, picr-
zandu-si caracterul de eveniment draniati/al dc unii si argunienlal de altii.
Asa ca Andronic nu putca sS dcschida gura, desi o auzea de dimincata pana
scara pe a cclorlalli, vocifcrand in cor dracesc in jurul lui C.D.
Pentru Dudus, C.D. era fermcntul unci noi frenezii.
Facuse marc grijiiurS...
- II spal pc dinti, ii spal picioarcle, il pieptan, il pcrii cu manile melc...
- Pe cine nia rog? il cerccla Domnita inlrigata.
- Pc C.D.
Dc fapl, fetclc (accau treaba, dar si cl uneori, ncmullumit dc elc, se
punca la facut, mai mult incurcand dccat inlcsnind.
- Vibrez, spunca. Calulc, punc mana.
Calul ii punea mana pc piept.
- Ce simli? il intreba Dudus. 1
- lnima, ma! Inima Ta!
- Nu ma localiza anatomic, Macstre. Tot sum o inima. Vibrez ca o
vioara. C.D. Auzi?
- C.D. Aud, maa! Da’ cc dracu s-aud?
- Muzical?
- Mu/ical, ma.
- Calule, de ce nu compui o simfonie? C.D.: Cavalcada Divina, Divina
Cavalcada! Praf il faci pc al cu Divina Comcdic!
- Eu cu note, mii?
- Cu slide, Calulc! Te-oi vedea cu sambata!

107
 Intr-adevar, Dudus vibra ca o vioara. Nu mai traia decal 'jientru inasa
de sambata, rccep(ia lui C.D., cum ii spunea. In pat veghea ceasuri In sir
prin intuneric, fumand tigara dupa tigara, cand ridicat, cand pc-o coasta,
cand pc spate, foindu-se ca un indragostit care asteapta. Mereu planuia alta
ceva, mereu descoperea nuante 51 subtilitati posibile, schimba, combina,
aranja, prefacca.
Obsesia tumultuoasa a receptiei se infdtra pan3 $i-n somnul lui, dandu-i
visuri grotcjti. Visa de pilda masa ospatului, cu tofi invitapi in juru! ei,
numai ca fiecare avea capul altuia. Capul solemn al Tatutei se instalase pe
redingota patata a Calului. Mana Calului, cu unghiile ei caracteristice si cu
marelelc ei mi$cari turna pahar dupa pahar in gura Tatutei care se stramba
dar inghilca, patfindu-si barba cu vinaturi. Domnita, cu riviera de briliante
la gat, avea capul Fratelui Ciubeica, care statea timid ca o panseluta alba
deasupra vastului bust cu brate autoritare. Mai ciudat era capul Aidei pe
trupul Lentei, la spatcle Domnitei. Capul Aidei parea rastignit pe vorba
Lentei. Iar capul lui Dudus era servil pc o mare farfurie lunguiala, scaldat
iij maioneza, c-o portocalS intre dintii ranjiti, ui timp ce ochii faccau tumbe
in orbitc.
Se destepta razand - ca pe farfurie - dar il cuprinse o senzatie de straniu
atal de nelinislitoare incat aprinse lampa. Apoi, cu tigara in gura, complies
visul, prelungindu-1 in consecinte ipotetice.
Capul Tatutei pe trupul Calului. Cui ii spunea Tatuta? §i cui Calule?
Dar daca ar fi chemat-o pe Aida care avea trupul Lentei?
- Aida!
Venea trupul Lentei.
- Lenta!
Venea capul Aidei.
$i mintea ramanea ca privirea celor incrucisati.
Visa enorm §i in seric. Se destepta ca dupS o lunga leclurS la lumina
mica, istovit. Dar de indata dracii sclipeau in cl ca jarul in plita bucatariei
si iar pornea cu gura inainte 51 papucii dupa: caci mereu pierdea cate unul.
Nu invitase la rcceptic uici un strain. Cativa fruntasi din sat si padurarii
lui, Petrc TucliilS si Anton Cilibau, pentru masa de afara prezidata de
cuviosul Alfeu, fantana, si Fratele Ciubeica, ciutura fantanei. La masa din
casa, in afara de familic, Preotul Ilarion Vod5 de la Vomiceni - care-1
botezase si impartasise - Macstrul Calistrat Troia si Samuel Fi(ig.
- Coca Dudus, esti ca o masina subt presiune. Tcribil C.D.!
- De ce e§ti indiscret, Coane Sami?
- Parca am deschis scrisoarea? N-am cetit decat adresa: C.D.
- Vorbesti in calitate de curier? il cerceta Dudus cu ochi mici,
sfrcdelilor de mici.
- Ce curier? Ce calitate? Ce vorba? Tac in calitate de om discret $i
vorbese in calitate de expert: Coca Dudus, nu poate spune nimeni ca nu pui

108
inima cand faci ccva! Focos! Bine ca nu c&ti chislol! Ai lua foe in buzunar,
fcrcasca Dumnezeu! Si cum arc sa fie, Coca Dudus?
- Cu mancarc si bautura.
- Buna mancarc, grozava baulura! Numai cand ma gandese intru in
digestie cu sughil §i scobitoarc si-mi pare rau c3 Madama Lenta n-are grija
de-o picatura dc cognac! Tinuta de gala?
- Frac cu dccora{ii.
- Coca Dudu§, nu gJumi ca te cred, si-I vezi pc amicul Sami chirias la
fereastra dc doliu a hainelor sale dc imprumut! Asa jalnic imi vine in frac
cu chiric ca-mi vine sa-mi cumpar unul in rate. Da’ nu-i mai bine sa fli
chirias dccat propriclar la asa un imobil negru? Parca esti un pian scches-
trat! Apropo, Coca Dudus, vine 51 duduia Aid?
- Vrei si laulari, Coane Sami?
- Cum sa mai vrcc ccva amicul Sami, cand Coca Dudus vre tot! Coca
Dudus, da-mi voe sa ti ofer de casa noua aplauzcle mcle anticipate... Poate
cS nu-i Sami u^i ora curajos? FcrcascS Dumnezeu, cstc. Sta scris in Evan-
ghclia lui Luca: „Diavolul o plccat din el piina la o vremc“.
- Coane Sami, nu tc-amcslcca in Evanghelia lui Luca!
- Te salut cu respect, Coca Dudus. Asa de duios mi-ai vorbit ca am ajuns
de-acu la Vcchiul Testament.

Preotul llarion Voda era batran ca de pe vremea lui Dumnezeu, atat de

alb in plete, barba si musteata ca ar fi putut merge noaplea pe cer aliituri
de Sfanta Luna; s* loate stelele din calca lor i-ar fi intampinal cu:
SSru’mana, bunicilor.
Era iare aproape de cer parinlelc llarion VodS.
Spunea vorbe de-acolo.
Ca Hamlet in sccna actorilor, Dudas se uita cand la preot, cand la
Tatuta.
Dar Andronic Ceaur Alcaz, drept, luminal dc barba lui, c-un picior
inainte S' manile incruci$atc, parea propria lui slatuie asistand la inaugu-
rarea ei.
Si 115a si ferestrclc pavilionului crau desclrise. Nu numai cadelnita preo-
tului dar 51 muntii ardeau veche tamae In noaptea de var5. Numai stele pe
cer venite cu lumanari aprinse in marea lor biseric5. In afara casci. taranii,
pSdurarii, fetcle si slugile ascultau slujba cu capetelc plecatc. Fctelc crau
gatite ca de Pasti, fiecarc avand in par cate un trandnfir rupt de Dudus din
gradina Domnitei. Asineta avea un irandafir galben in parui ei de mure.
Inlauntru, lampi si lumanari intampinau cu aur psalmii sfcslaniei de casa
noua. Numai masa ospatului stralucea ca Domnita, si inca! Domnita avea
la gat rivicra de briliante, incle pc degete, br5tari 51 ccrcci de briliant.
c 5 - Tudor C ciur Ak-az, vol. I 109
 - Pu$a, e§ti ca o retragcre cu tortc, o aclamase Dudus la aparitfa ei pe
pragul casei.
Avea 51 noapte Domnita, nu numai lumini, c5ci era imbr&cata in rochie
de malasa ncagrS cu paiete care la fiecare mi§care dadcau Domnitei fo$net
de crang cuprins de pronioroac5 si batut de inazariche.
In dosul Domnitei, dar cam alaluri, ca la fotografiile in grup, cand un
oarecarc sc amesleca printrc cei important!, varandu-se - Madama Lenta
cu pantofi de satin liliachiu brodati cu fir, rochie de tafta mauve, §irag de
amctisl, pudrata - zahar pulverizat peste cafea neagra, ca o coliva - fardatS
visiniu pe umerii obrajilor si cu buze de ou ros. Zambea afabil pana la dinpi
dc aur. De cate ori ochii lui Andronic o intalneau ca-n vis pe Lenta, se
desteptau c-un cutremur, adormind iara intru cele sfinte.
Aida ramanea frumoasasi inlre vorbele cerului. Dar parca era postuma.
S-aprinzi o Iuni an are langa ea, sau candela.
Samuel Fitig, in redingotS Iung3 - prea Iarg5 pentru slabiciunea lui -
pantaloni vargali §i jiletca de matase brosata, avea pe fata lui sublire intre
favori{ii infoiati salisfacfia roza a celor care vin de la baia de aburi.
Macstrul Calistrat Troia, suprem, parca c5 asteaptS intre culise intrarea
pe scenS pentru a incepe aria lui Mefisto. Simteai glasul dc bas in strasnicia
lui bruna, in narile lui dilatat paroase §i in portul capului cu frunte supra-
naturala - se radea pe frunte - cu coama de abanos. Numai ca uitase sa se
costunieze. Superbul trup era captiv in vcchea rcdingot3 care mirosea infam
a benzina; iar marile lui picioarc, in loc de copita dcspicata, avcau tot
vechile lui ghetc cu reliefuri. Pe pragul usci, Cuviosul Alfcu, cu nSpraznica
toamna a bSrbii si a pSrului, ardea ca torfa unui cSlaret sSlbatec; iar langa
cl, micul CiubeicS stralucea in bruma si in roua ca o floare a diminetii.
Dudus era scos din cutie. Curat mire! Parul lipit, compact de pieptanat
si pomadat ce era, pantofi dc lac, haine negre, gulcr tare, ac de cravata
daruit dc Domnita, cu o perla „sfioasa“: batea in roz.
Milnefte-mti, Dumriezeulc, dupre mare mila Ta fi dupre mtdpmea tndurSrilor tale fterge
fdrddelegea mea; mai v&rtos rni> spald de firUdelegea mea fi de pdcatul meu ma cur&fefte.
Ci3fdrddclegca mea cu o cunosc fi picatid meu Inaintea mea este pururea...

Andronic se uita la Dudus.

„Vrusazica asculta“, gandi Dudus cu coada mintii, a§a cum privesli cu
coada ochiului, caci $i el asculta.
Tie tinuia am grefit fi r&u Inaintea Ta am f&cut, afa c6 Tu efti drept Intru cuvintde Tale
fi nepaninitor in lundrOrile Tale..."

„Tatuta isi atribue vorbele lui Dumnezeu", constatS mintal Dudus,

intcrcaiand gandul intre cuvintele preotului. „Crede ca-i vorbesc".

110 X
 Si-i veni in minte visul burlesc, caricaturizandu-i deodata pe toti.
„Doamne, iartS-ma“.
„...Ca iatd hum firidelegi m-am zim islit fi tn picate m-a nOscut rnaica tnea. "

Capul Tatutei pe trupul Domnitci era irczistibil.

„...Ci iatd adevim l ai 'mbit, cele neardiate fi cele ascunsc ale tnfelepciunei Tale mi-ai
aritat mie. Stropi-m i-vd cu isop fi md voi curdfa, xpilatni-vei, fi mai r tines decit zipada
rna voi albL Auzului men vei da bucurie fi veselie, bucura-se-vor oasele mete cele stnerite".

Ca intr-un cos mar, irezistibil, punea capul Tatutei, cum ai incerca un

cap de carton gSunos, tuturora: Aidei, lui Samuel Fijig, Len(ci - Tatuta cu
rochie mauve si pantofi brodati! - lui Ciubcica. Cand sus, cand jos, din om
in ora, capul TStutei dansa prin odae.
„ ftuoarce fa(a To cdtre pdcatele mele, fi toots firddelcgile mete fterge-lc. Inim i curatti
ddcfte hum mine, Durrmczcule, fi Duh drept tnnoefte hum cele din Iduntm ale mele Nu
m i lepida pe mine de la fa(a To fi Duhul T iu cel sfin t nu-l lua de la mine. X)i-mi iardfi
bucuria miruuirii Tale fi cu Duh slipinitor m i intirefte".

Auzea toate vorbele slujbei, a$a cum se desprindcau din gura preotului,
dar nu vedea dccat capul Tatutei dansand ca un baton de sapun, punandu-
se cand pe unul, cand pe altul. Pana cand, a$a cum ti-ai infunda in cap
caciula altuia, Dudu§ puse imagina acclui cap halucinant pc umcrii lui
proprii, §i gandi cu o mirare care-1 diiata pan5-n ceruri: „Ciudat! Acest om
e talal meu!“
§i apoi se uita lung la Andronic Ceaur Alcaz.

Niciodata, Andronic §i Aida nu mancasera la Vomiceni in alt loc dccat

in sufragerie. Acolo nu era numai masa, ca realitate zilnica, dar §i notiunca
ei, a§a cum o construise traditia ?i cum o pastra amintirea. Tacerea lui
Andronic $i a Aidei la mesele din sufragerie era asistala de tacerca por-
trctelor Alcaz, dand muteniei o putcrnicS majoritatc Alcaz fata de zgomotul
§i lipsa de tinuta a celorlalti.
De data aceasta insa §i Andronic si Aida crau singuri la masa inlrc figuri
bine cunoscute, dar intr-un loc strain, care nu mai avea nimic comun cu
Vorniccnii sufrageriei Alcaz. Locul strain era C.D., atat de asociat in mintca
lor cu dezmatul, promiscuitatea si larma ultimclor zile, incat, de§i masa in
sine avea infatisarea obicinuita - nou venit era numai parinteie Ilarion
Voda, Bgura respcclabila —amandoi aveau impresia ca participa la o cuma-
trie, numai ei doi in ealitate dc bocri. C.D., ca si bucataria, pare a mai mull
un loc dinspre slugi. Mancarile erau ca si cele din sufragerie, pregatite dc
acciasi bucatar, servile de accleasi fete, numai ca prea abundente, ceea ce
iarasi dadca un accent de cumatrie mesei de casa noua.

Ill
 Indaratul Domnilei excesiv gatita s» impodobitS, aparea aceeasi LcntS,
dar si mai stridentS in rochia dc talta mauve. Fetclc, imbracate in strae de
sarbatoare, cu trandafiri in par, aveau o infalisarc de hora 51 scranciob.
Dupa slujba Dudu§ oferi aperitive la toata lumea, fara oscbirc, celor
de-afara ca si celor din casa, obligandu-le pe fete sa bca calc un paharut
de mastica. Nedeprinse cu bautura, alcoolul dulce le dadu in ochi si pe
obraji replica trandafirului din par: un §fichi naibos. De§i nu spuneau nimic
§i serveau constiincios, ca si in sufrageria Alcaz, sub conducerea Lentei, -
erau prea vesele, cu ochii prea stralucitori si obrajii prea rumeni, gata-gata
sS izbucneasca in ras, legate intre cle dc acea complicitatc hilara a colegclor
de scoala printre oameni maturi. Participau altfel la masa decat in sufrar
geria Alcaz; erau la C.D. care tindea sa devie o adevarata pecete psiho-
logica, simlita mai cu seama de Andronic si Aida care deveniscrS de la
inceput distanti si rezervati.
Inlr-un capal al mesei Domnita; in celaJalt, Andronic. Teza si antitczS.
§i Andronic 51 Aida, in timpul mcselor, nu sc putcau opri dc a n-o vedea si
auzi pe Domnita cum mananca. Intr-adevar, „a manca" era un verb al
sanalS(ii si temperamenlului Domnilei, nu al educaliei ei. Nu numai-ca nu-i
era rusine de robusta ei pofta de mancare, dar parca sc si mandrea cu ea,
orchestrand-o superb. Mana cu furculila facca un salt din farfuric la gura
peste procminenlul bust, iar dintii primeau hrana cu jubilare, rontaind-o cu
rasunet, mestecand-o cu o voluptate de carnivor. Cand manca de pilda
compol, lingurila suna in dintii Domnilei concomitent cu cnergica sorbi-
tura, la fiecare salt, dand tresariri repulsive lui Andronic pentru care mai
cu seama compotul s* supcle erau o suferinla expiatorie. Si nu-i putca face
nici o observalie, d id era Domnita, nu copilul lui. Asa manca si cand o
cunoscusc odinioara. Dar atunci era tanarS, vie, adorabila. Era o placcre
s-o asculti ronlaind pane prajita. Deslepta pofta de mancare in ceilalti care
la masa, alaturi dc ea, pareau bolnavi. Acum insa, modul ei de a manca c
fiicea bestiala si impudica, vccina cu liarelc. Trupul sc ingrasase enorm, dai
parul, dintii si vitalitatea ei nu imbatraniscra. fn fruntca mesei dc la C.D
Domnita parca casicrita unui local de noaptc: astfel manca, astfel stralucea
astfcl rasarea In ochii lui Audronic asezat fata-n fat5 cu ea. Iar indaratul ei
in mauve, Lenta, de culoarea hypertnanganalului.
Dudus abca manca. Circula nccontcnit. Dar scaunul lui mereu go
alaturi de al Aidci, era prezenta uneiofense permanentc la randuiala bune
cuviinte. Nu i sc putea spune nimic, c3ci pc dc-o parte era sarbatorirca
succesului lui, ceea ce-1 facea imun, iar pc de alta parte el era gazda,
slapanu! casci. §i proceda ca.la cumatriile casclor de mahala, luand deprin-
derile gospodinelor dc-acolo, care, nedeprinse cu slugile, isi servese ele
singure musafirii, aducandu-le mereu la masa mirosul budit2rici dc unde
vin. Dudus se ducca afar3, glumea cu cci de la masa dc-acolo, recoman-

1J2
dandu-lc cutare $i cutare mancare §i iar se intorcca la locul lui, provizor,
intrc Aida §i parintelc Ilarion Voda.
Masa' de-afara, numai de t2rani, prezidata dc Cuviosul Alfcu §i de
primariil satului Vorniccni, zvonca potolit. Nimcni nu se infierbantase inca.
Doua ciuberc cu ghia(a intr-un capal si in cclalalt, din care rasareau gaturile
sticlelor si irompa sifoarielor. Qamenii stiau ca „este“, dar nu sc grabcau.
Mai era pana’n zori. Lc facuse Dudus saramura de biban, bors dc crap si
sarmalc dc pore cu slanina afumata. C) vasl5 mamaliga fumega, rural roma-
neasca, subl stclelc de vara.
- Coca Dudus, i-an gusta si mala o sSrmalula dc-a noastra, il mdemna
un taran.
Gusta dc-a-npicioarelea, ciupind cu dcgetcle o bucata dc mamaliga.
- Coca Dudu$, 1-ai uital pe Alfcu!
Ciocni un pahar cu Alfeu si apoi inca unul in cinstca tuturor.
-T raiasca Coca Dudus, trambita primarul.
Rasuna un „ura“ electoral in timpanul lui Andronic §i al Aidei, cutrc-
murand somnia dc copaccl nins a pSrintelui Ilarion Voda. Domni(a zambi
larg, scantcindu-si din(ii albi §i de§i. Maestrul Troia dadu du$c3 un pahar.
Atmosfcra de la masa bocreasca era de parastas. Domnija nu-1 slabca
din ochi pc Dudu§: clcvul ei abca initial in ale gospodarici. Dudus, mercu
ocupat, nu dcschidca gura decat in calitate de gazd3, indemnandu-i pc rand
sa manance 51 s5 bea, recomandand cutare bucata, cxplicand cutare sos.
Prcotul motaia: strabunic. Calistrat Troia era deprins sa nu deschida gura
din sufrageria Alcaz. Manca solid, intrebuinland dc preferinta cutitul. Ca
foarle multi ascmcnca, Maestrul Troia era tare sfios cu lurculifa; dar lama
cufitului intra atat dc des in cl - cu bran/a, mazarc §i chiar cu maioneza -
incat buzele lui, la masa, capatau scmnificatia unci rani mercu adancite.
Acest Promcteu nu avea, ca cclalalt, ncvoic de vultur. Aida nu-1 privea, dar
il vedea.
Samuel Fitig nu dcschidca gura. De calc ori manca la masS cu Excclcnta
Sa, asa sc-ntampla. Nu-si permitca nici o familiaritatc, nici o gluma. Manca
pentru cl, dar era cu ochii in patru la vecini si niai cu scama la expresiile
lui Andronic, asislandu-lc deferent. L^i Dudus abca se uita. Ircprosabil. Un
nou venil ar fi putut crcde despre el ca abca a sosit din coloniile engleze si
ca necunoscand limba $i moravurile l3rii ospitalicre, observa si tacc in limba
lui. Tresariri —dcsigur din cale-afara, rcspcctand traditia - la pocnctclc
simultane ale sticlelor de sampanie dcstupatc. Domnita isi aslupa urechilc
cu o spaima dragalas exagerata, caci a$a faccau cucoancle pe vremca ei,
devenind $i mai delicate la auzul pocnctclor.
- Sa tracsti, Tudor, cuvanla Andronic, ridicandu-sc de pe scaun.
Dudus veni langa Tatuta. Ciocnira. Dudus intinse fruntea cu o miscarc
dc vitcl care vrea sa suga. Andronic il saruta, platind cu demnitate birul cel
nou.

113
 - Sa ne traiasca baiatul, vorbi cu tremolo Domnita, adresandu-se lui
Andronic, obligandu-l astfcl s2 vie langS ea.
C'iocnira. Domnita il lua de gat, sarutandu-l cu rasunet, lasandu-i o
pccetc ro§ie pc obraz.
- Tatuta, $terge-tc, il indemna Dudus, ofcrindu-i batista cu solicitudinc.
Canlecul cupclor ciocnite tiui subtire in jurul mesei. Apoi, tocmai cand
unii §i al(ii sc rcinstalau, sperand ca sfarsitul mcsci sc apropie, rasuna marc
g!as.
- Domnule Ministru, ilustra Doamna...
Domnita multumi cu o inclinare a capului, ca din loj2 regala.
O vibratie ondulatoric, cu rcliefuri simetrice, trecu pc obrajii §i incre-
meni in maxiliarclc lui Andronic Ceaur Alcaz.
—... cinstiti comcscni...
Se ridicase Macstrul Troia cu servetul la gat - il uitasc, de emotie -
avand in mana o coal2 de hartic. Tinuta lui oratories apartinea antologiiior;
Maestrul o luase dc la statuile, poza §i amintirea lui Maiorcscu. Discursul
era compus de Dudus, dar glasul, mimica si emotia sinccrS apartincau in
exclusivilate Macstrului Troia.
Auzindu-i glasul, Cuviosul Alfcu spuse catre cci din jur:
- A luat-o bine fratclc Troia, - vorbind ins2 cu o octav2 mai jos decal
oratorul.
Sprincenilc Aidci se ridicarS, ale lui Andronic se imbinar2. Fitig isi
scoase ochelarii de expert. Dudus, fixat la locul lui - era „vizat“ - inclina
capul cu reseninare, reculcgcrc si modestic. Domnita zambea, privindu-1 cu
nesat. Iar Lenta isi incruci$2 manile pe rochia dc tafta mauve ca pe o simpla
pcstclea.
Cat despre cci dc-afarS, auzind vorbire, sc sculara dc la masa - unii cu
paharclc in man2 - gramadindu-se laolalta cu fctclc pc la fercstrc $• la usi.
- Domnule Ministru, ilustra Doamna, cinstiti comcscni, o emotie negra-
ita ma stapaneste in accasta clipa a carei insemnatate nu poatc scapa
nimanui...
Pauza.
- ...Dali voe glasului meu, care poatc trcmurS, sa exprime ceea ce loti
gandim si sinuim in jurul acestci mese. Odata, e mull de-alunci - „Eheu,
fugaccs, Postumc, Posiumc, labunlur anni“ - , un tanar si modest intelectual
dc la Bucurcsli - ati intelcs despre cine e vorba? - a primit o misiune de
marc cinstc, inalta incrcdcre si grea raspundere...
Pauza.
- ...Accca de a fi educatorul fragcdului vlastar al ncamului Ceaur Alcaz
cu care sc mandreste istoria Moldovei. Da, am primit. Consticnt de menirea
mca, mi-am luat fata de Excclenta Sa obligatia dc a face din gingasul $i
ncstiutorul vlastar un vrcdnic urmas al inainla$i!or sai. Nu voi uita niciodata
prima lectie, acoio, in sala dc sus a castelului, pc care Excclcnfa Sa ne-a

114
pus-o la dispozitfe in dorin(a dc a da copilului educat acasa constiinia
socials a disciplinci in scoala. Tinerc Tudor, i-am spus... cred cS tii minte?
A interogS oratoric Maestrul Troia pe Dudu$, fara sS sc uite la cl.
Dudus dadu din cap, patruns de amintire.
- Tinere Tudor, de azi Tnainlc e§ti scolar. Primesli din manile mcle taina
sfanta a invalaturii. Ia aminte insa: InvatStura nu-{i apleaca ochii sprc bu-
chia cartii, ea (i-i ridicS sprc viata. Pana acuma, copil nevinovat, n-ai vazut
in fata ta decat bunalatea §i rasfatul parintilor, binefacerile indestularii $i
jucariile copilarici. De azi inainle vci avea cinstea sS-ti vczi daloriilc si sa-tf
cuno§ti drumul spre viitor. Ai fost copil, vei devcni un om. Nu uita niciodatS
cine c$ti. Porli un nume pc care trebuc sS-1 cinstcsti. Tudor e numclc
vornicului Alcaz care a luptat $i murit pentru tara $i Iron. Nu uita. Andronic
e numcle slavit al tatalui tau. Nu uita. Ccaur Alcaz c numcle ncamului tau,
ramas pe foilc hronicilor, pe zidul ditoriilor, in amintirca cvlavioasa a
noroadclor. Nu uita. Tudor Andronic Ceaur Alcaz, lu trebue sa fii tot ce-au
fost cei pe care ii porti in numcle tau, §i daca c$li vrednic, s2-i depa$csti.
Numclc tau insa, tanSrul meu clev, sa nu-U dea trufia unci coroane, fiindcS
inca n-o meriti; sa-ti dea numai apasarea unei coroane masivc §i incordarca
dc-a o pSslra pe capul drcpt. Cu Dumnezcu inainte...
Taranii incuviintau cu glas strasnicia acestci vorbiri.
- ...Au treeul anii, „ca nouri lungi pe sesuri", cum spune poetul. §i iata
cc-a dcvcnit clevul meu, copilul de mai cri, - il arSta Maestrul Troia pe
Duduj cu un gest larg, dcschizand parca u$a dupa care aslepta un pom dc
Craciun. Iata-1, acesta c. Atat dc modest, incat fruntea sa curatS parca ar
purta povara unci infrangeri, nu intr-ariparca glorici. Ridica-ti fruntea,
Tudor Andronic Ceaur Alcaz, vrcdnic urmas al celor din numelc tau, caci
fruntea ta i§i merits coroana. Ai c§it intaiul la scverul examen, invingand
pe toti concurcntii. Viteaza e mintca la ca spada lui Achiie, dar fruntea ta
e mai modeslS dccat violeta toamnei. RidicS fruntea, prietenc, sprc ochii
induiosali si mandri ai ilustrci talc mamc, ai sISvitului tau lata, ai nobiici
talc surori. RidicS fruntea, fara de sfiala. Ti-o spune Maestrul tau, ba-
tranul... tau... Maestru...
Pauza cu batista.
- Domnule Minislru, ilustra Doamna, cinstili comcseni, ve{i inlelcge ?i
vc(i ierta emo(ia mca. Sunt la capatul putcrilor ca accl soldal dc la
Marathon care a murit anuiiLand victoria cu ultima lui suflarc. Mi-ati in-
credintal un copil, Domnule Minislru; aveti in fata un om: fiul Domnici
Voastre, Tudor Andronic Ceaur Alcaz. Cred ca mi-am facut daloria. Sper
cS am fost la inallimca mcrederii cu care m-a{i cinslil. lata sunlem cu totii
in casa si la niasa accluia cu care fneepe viilorul Vornicenilor. Iala-1 pe
fericilul sau tala. Iata-o pe blagoslovita sa mamS. lal-o pc vrcdnica sa sora,
modclul fcmcii dc azi. lata prcotul, iata mcnlorul, iata pe devotalul si
inteleptul Samuel Fi|ig, iata pe nepretuita noastra Lenta, iata credincioascle

115
slugi, iatfi cucernica fat3 a Caiugarului Alfcu, iat3 pioasa tinereta a Fratdui
Ciubeic3, iata curat ele chipuri ale satenilor, iata noaptea, iat3 stclele, iata
trandafirii. To{i suntem aici in jurul binecuvantatci familii, I3cand zid viu
cu dcvotamentul noslru. Adevar zic voua, cu vorbelc din Evanghclia lui
Luca: „Nu tc temc Zahario, fiindca rugaciunea.ta a fost ascultata. Ncvasta
ta Elisaveta iti va naste un fiu. El va fi pcnlru tine o pricina dc bucurie $i
veselie si multi se vor bucura de najtcrca Iui“. S3 ciocnim cupele pentru
bucuria noastra a tuturora. Vivat, crescal, floreat.
Maestrul dcschisc bralcle. Elevul ii ca/u la picpt; se sarutara comu-
nicativ. Multi ochi I3cramau.
§i in aceeasi clipa, cu o vulcanica izbucnirc dc tromboane, trompete §i
clarinete, fanfara tiganilor de la VoIovSt, r3s3rit3 parc3 dintr-o trap3, intona
de-afara cunoscuta cadcnla a prcmianlilor. Ta-ta-ta-taaa; ta-ta-ta-taaaa...
Andronic tresari ca muscat de sarpe. Dar n-avu timp s3 spue nimic c3ri
Dudus se ridica palid, cu spinarea adusa, inccpand in soapta ca un om
apasat de migren3:
- Sunt coplcsit! Stralucitul §i inaltatorul discurs al Macstrului meu e ca
o mantie de flacSri. Luali-o dc pe mine. Stralucirca ci ma ardc...
Pauza cu dclicala miscare de respingere a manilor cu dcgctele in cvan-
tai.
Ciest de imbarbatarc din partea Maestrului Troia: Nu tc I3sa!
Domni(a isi §tergea lacrimile vizibilc pan3 la jumatatea obrajilor.
- Cel de Sus, in marca si nepatrunsa Sa intelepciune, m-a pus la incer-
care, har3zindu-mi descrtaciunea unei viclorii. E-adevarat ca sunt premiant
prin voia Lui. Dar al cui sa fie mcritul?... Al meu?.-.. Dar ce-am facut eu alta
decat sa muncesc?... Mii de orfani i§i castiga uncori si panca singuri, fiind
nevoiti s3-si piard3 noptile si somnul pentru a-si indestula foamca dc carte,
setea dc invatatura. Nu muncesc accia indoit dccat mine? Atunci?... Nu-nu!
Eu sunt un privilcgiat. Munca mea nu-i decat munca tuturora, usurata de
norocul de a m3 fi nSscut intr-o casa ca a noastr3. Calitatile mele? Oi fi
avand calitSti? Poate... Dar daca Ie am, sunt clc altSccva decal o mostcnire
dc la parinlii mci? Sunt cu mai mult decat mana stralucitoare de darul
capatat de la altii? Daca n-a$i fi copilul parin{ilor mci a$i mai fi eu ce par
a fi in vorbele maestrului Troia? Nu-nu, iubiti ascultalori, aceasta cas3 nu
c casa fiului, aceasta masa nu c masa fiului, aceasta sarbatoare nu e sarba-
toarca fiului. Fiul parin(ilor, in casa parintilor si la masa darului lor, isi
sarbalorcste p3rintii care se vad in cl. Ale tale, mam3, dintru ale tale; ale
talc, tat3, dintru ale tale.
Mani intinse, cupc ciocnite, sarulari, lung popas la pieptul Domni{ei,
capctc induiosate la fercstre.
§i iarasi fanfara tiganilor dc la Volovat izbucni. Lin clocotilor: „Desteap-
la-te, Romany, din somnul cel dc moarle, in care te-adancir5 barbarii de
tirani. Acum ori niciodala, croeste-ti alta soarta...“.

116
 - T H H t. facu Dudu$, gesticuland enervat. Cine le-a spus sa vie? Cine
le-a spus sa cantc?
- Coca Dudus, ii raspunsc ca la comanda Asineta, cu glas tainic in gest
dar sonor in intensitatc; o vrut sa te cinsteascS oamenii. El o comandal
muzica.
- Aha! o delicatS atenpe! Ce pot sa fac? sc resemnS cl. Icrtali-ma, va
rog, se adresa el Tatu{ei §i Aidei, nu pot sa refuz un dar.
Fanfara, intre timp, scria cu fulgere de trompetc §i tromboane vorbele
caiuSrii nationale, insotfta §i de corul format spontan subt conducerea lui
Alfcu.
- Asineto, inlcrvcni Dudus ca amfitrion, spunc-lc sa cantc mai incct. $i
sa ma lase cu mar§urile eroice! Sa cante ceva mai vcsel.
Fanfara amuti, dezumflandu-se parca in ultimul acord. Dar imcdiat, din
gloata fanfaragiilor se desprinscrS doi, §i ciocanelc timbahilui pornira la
trap.
„Ooof...“, se umflara ochii, botul, gusa, panlecele §i glasul guristului.
Cei dc-afarS ciulira urechile §i rSsucindu §i mustcata intoarscra capetclc
sprc ligan.
S-apui oooffff...
Foae verele (oi de (uica
Vede mosti-n deed o puicS
Puica ca o acadea
lara rnojul ghiuj sadea
Ooofff...
S-apni ooofff...
Foaie verde tignafes
Vine mogul tilirez
Puica vede la chimir
Cogeamite chilipir
Ooofff...
S-apui ooofff...
. Foaie verde g-un harag
Mogule tare-mi egti drag
Zice Puica. §i ccl mog
Simte pinteni de cucog
Ooofff...
S-apui ooofff...
Foaie verde busuioc
Rog ii mosul de noroc
Guga Puicei ca o nalba
E de dulce gi de alba
Ooofff...
 S-apui ooofff...
Mosule at barbS albS
Da-i tu Puicei mandril salba
Ca de nu i-i da, nici ea
Nu-(i da ce vrea inima
Ooofff...

S-apul ooofff...
Foaie verde trei scnimbii
Mosu-i tusa la cop 'd
$i-i uscat ca un covrig
Iar la Puica-i: cucnrigl
Ooofff...

S-apui ooofff...
Foaic verde vorba proastil
Mosu-i doinS la nevasta
Cu nuistetita de nSpasta
Dar la Puica nu i-i scarba
Ca acolo Mosu-i sdrba
Ooofff...

Andronic se rididS, dand scmnalul plccSrilor. Aida il urmS.

Lautarii cantau o sarba.
Dudus inso(i pc Andronic §i Aida, cu o lamps in mana, luminandu-le
drumul printre trandafiri, pana la u§a casei.
- Ili niuliumesc pentru cinstea pc care mi-ai facut-o, Tatuta. Noapte
b'ina. Noapte buna, Aida.
- §lie sa se poarte in lume, vorbi Domnita catre toti. Bravo Dudus, il
intampina ca din capul mesei.
- In cinstca Domnitci, trambita Dudus, cu lampa intr-o mana §i cupa in
cealalta, ridicandu-lc pe amandoua.
Scantciara si zanganirS cupcle si paharele.
- Traiasca Domnita noastrS! Ura! Ura! Ural
Fanfara vorbi din nou pentru prcmianti, dand ccou muntilor.
Andronic §i Aida erau singuri in tacerea tuturor incapcrilor casci.
lnaintc dc-a urea scara care ducea spre apartamcntul lui, Andronic se aseza
intr-un fotoliu, ca un om ostenit Auzea fosnctul u§or al Aidci care umbla
in salon.
- M-asteptai, Papa?
Andronic zambi.
- Unde li-ai facut rochia asta?
- La „Lanvin“, Papa. Tu mi-ai facut-o.

118
 - E o placere sa vezi o astfcl de rochie, dupS...
Mana lui Andronic salla u$or sprc zgomotul de-afara.
- Lasa, Papa, plecam.
- Da, fetito, §i iar ne intoarcem. Sunt bStran.
- Batraneta, papa, e un pesimism pe care tu $tii s5-I cviti.
- Bine, fetito, tu e§ti optimismul meu. Noaptc bun5.
Se despar[ira, dupa ce Andronic sarutS curtenilor mana Aidei. fntr-
adevar il reconforta rochia Aidei, pieptanStura^ ei, lipsa ei de podoabe
aparente, armonia fiinlci ei de lebada solitary. Ii stSruiau inca in urechi
glasurile, zgomotcle si fanfara de afara. Lc aducea cu el ca un miros de
ceapa prajita in tigae, cand ai intrat din gre$eal2 in bucataria unei case
necunoscule. Pulsau ca amenintarea unei migrene anumite ganduri in eL
Lc indepSrtS. Nu voia sa i se umfle din nou vinele pe tample. Cu un gcst
masinal i§i frec3 tamplele §i ceafa. Apoi se hotari s2 se culce. Dar inainte
de a urea scarile, lua lampa de pe masa $i cu ca in mana se dusc in
sufragerie. Ridicand-o, lumina pe rand toate portretelc Alcazilor, dc la cel
dintai, stins in vcchimea timpului.
Trecuse dc miezul noptii. Obloanclc erau inchise. Afar5 era cald, dar
sufrageria boltita pastra o racoarc dc cripta. Ficcarc portret parea ca astupa
alveola dc piatr§ in care era ingropat un cosciug. Acesl adanc il avea
incaperea Alcazilor. Portretcle primeau clipa de viata de la lampa ridicata
spre ele §i de la amintirca care o intovara$ea. $i pc el 3 astepta un loc acolo,
intre ai lui. Dar pana atunci mai era...
O amintirc ii veni dc-aiurca, proaspata. §i abea acolo, in odaia umbrelor,
omul alb i§i simti inima ca un trandafir ro§ zvarlit de mana unei femei §i
ridicat de mana unui barbat.

- Atcntie, pleaca Domnita! vibrS in noaptc glasul lui Dudu$, prelung.

Domnita abea se ridica, ajutata dc Lenta. Toti ii sarutarS mana, cu
exceptia preotului llarion Voda, care dormea luminos ca un noura§ opril
in drcplul lunii.
Cand Domnita se ivi in prag, vSzu §i facu „ooo!“
Caci trandafirii infloriser5 a doua oara subt palalaia fadelor tinutc de
fete, de la o casa pana la cealaltg.
- Alcea Domnitei!
Astfcl, la bratul lui Dudus, scanteind de bijulerii ca o corabic cu loale
focurilc aprinsc, Domnita trecu printre trandafirii luminati dc facie. Ardca
suras dc altadata pc obrajii anilor ei. Tinereta o tinea dc brat- Tincreta fi
lumina calea. Tinereta era parfum in trandafiri si jar in stclcle ccrului de
vara. Odinioara, tinereta era in glasul §i in trupul Domnitei. Acum, cu ea
dc brat, trecea pe Ianga ea. Nu mai veneau aplauzc, n-o mai inlampinau

119
brate cu flori. Sc apropia din noaptc $i adanc, ca o altS corabic cu lumini
invaluile, vcrsul lui Eminescu:
„S-a stins vieata falnicei Vene(ii...u
De pc scara ccrdacului, Domnita se intoarsc §i mai privi o data tot:
tanarul de langa ea, faclcle, rozele, stelclc, niunjii.
- fti place, Domnita?
C-un genunchi la pamant, Dudus ii ofcrca un trandafir.
Cu trandafirul lui Dudu§ in man3, Domnita intr3 in cas3, urmat3 de
Lenta. Se a$eza intr-un fotoliu din ctacul ei, cufundatS in ganduri, grea.
Ardea candela la icoan3 $i lumanSrile aprinsc de Lenta in trichclul de
bronz. Afara, surd, s-auzeau zgomotele pelrccerii. Dar taccrea casci Alcaz
era atat de veche si adanca incat nu rasuna decat tic-tac, tic-tac-ul pendulei
de portclan din tinereta Domnitei. Un pfistor albastru intindea peste cadra-
nul limpului un buchct de roze unei paslorile albastre.
Tic-tac, tic-tac...
§i deodata, ca un evantai scapat, mana Domnitei cazu.
- Domnita, Domnita mea, Domnita!
Lenta porni in goana, aducand de dincolo saruri englczcsti si ap3 de
flori. Dupa un timp Domnita deschise oehii cetosi; cu incetul i sc limpczira.
Era palida sub fard, cu cearcane la ochi si dungi la gura.
- Sa-1 chcm pe Coca Dudus?
- Lasa-1 sa pctreaca. Inima! sopli Domnita respirand adanc, cu bucuria
celui care §i-a regasit suflarea dupa spaima inccului. Ne-am hodorogit,
Lenta.
- Iaca vorba!
Domnita medita un timp, privind pastorul si pastorita de portclan. Apoi
vorbi ca pentru ca:
- E timpul sa-mi scriu mcmoriile.
- Lc-oin scrie, Domnita, consimli Lenta.

Pentru faza finala a zaiafetului, Dudus is* puse montx:!ul,

Cu toale c3 Samuel Fitig aslepla de mult un dialog cu Coca Dudus, care
sa-i drcag3*buzcle dupa atala tacere, - Coca Dudus nu-i acord3 decat o
elipa, in trcac3t.
- Ei, Coane Sami, cum a?
- Coca Dudus, nu sliu ce s3 admir mai mult! Orator cu dou3 glasuri,
regizor, actor si poet cu muzicS! De-acu pot sa tac o sapt3mana!
- Pofta mare!
§i Dudus redeveni al luturora. Congcdiase fanfara de el comandata, cu
bacsis bun pentru treaba cinstita. Nu mai aveau dreptul s5 cisluiasc3 dccat

120
tirabalagiul §i guristul. Acestia in schimb, treceau de la ureche la urechc,
aruncand in rastimpuri priviri dc ou rascopl fnspre Dudu§.
Dudus parca dcvcnise calul lui: a$a nu sc criUa. Era in el acea indarjire
care la calarct se chiaraa pinten §i cravasa. Bea, vorbea, interpela, istorisca,
canta, - sfidand prin monoclu prezen{c care nu mai erau decat feresire
luminatc.
Taranii chiurlui(i ajunscra la cantcc, lara sa le pcse de lautari. Calugarul
Alfcu tinea piept si cu paharul §i cu glasul intrcgii mcse. Alfcu si cu raunlii
ar fi puLut sta la bauturS §i la cantcc. Langa el, Fralelc Ciubcica dcvcnise
Pahamicul CJhibirdic.
- Na §i tie, manzocule!
§i Alfcu turna cu mana lui cate un cogiic-coglic in gura Fratclui.
Calul sedca pe dou3 scaune: el pc unul, picioarcle pc altul.
- Vorbiram, ma Dudus! Maret! Emotionant! Est-ce Arimanc?
- Sublim, Calule. Nechcaza!
- Pupa colea!
§i Calul intindea obrazul la pupat: cand lui Dudus, cand unci fete, cand
lui Samuel Fi{ig. Nu mai §tia.
- Pup5 colea!
Timbalagiul intinse gura.
- Ce vTci, ma Miaza-Noaple, sc incrunta Maestrul spaimantal de atala
ncgrca(S. Cant3-mi Stcluta.
Tiganii inccpura: „Tu care e§ti pierduta in neagra vc$nicie...“
Maestrul dusc mana la ochi.
Corul dc-afara dondanca in rasparul Slclutci un cantcc ostasese din
vremca catanici.
Prin tumult, foartc departafi, s-auzeau grecrii.
- Toarna, Asineto.
- Coca Dudus, s3 nu-{i faca riiu.
-T e -a i imbiitat, puico! Mananca trandafirul! Mananca-1 iti spun, ca dc
nu t»-l beau!
li smulse trandafirul galben din par, punandu-si-1 in ettpa de sampanie.
O dadu dusca. Ochii ii sclipeau. In Asincta se scutura un circs.
Mirosul dc tamae inc2 mai slaruia in incaperea vinului. Totul era
stramb, patat, raslurnat, ca hait in oglinzi convcxe §i concave. §i Samuel
Fitig sc chiurluisc.
- Des-calccati, comanda Maestrul Troia.
Ochclarii lui Sami dcscalecara.
- In-caiccali.
Oclielarii reaparurS pe nas.
- Drcpti!
Sami lua pozilic ost5scasca.
- Sugc burta!

121
 - N-am, scanci Sami.
- Sa ai, comanda Maestrul.
Prcotul Ilarion Voda deschidea ochii, zambea cu binccuvantare de
bunic §i iar adormca. Era la drcapta lui Dumnezeu intre stele §i zeflri.
ingerii zburau ca hulubii in jurul lui $i clipelc lui crau albe ca mieii.
Dudus, in gcnunchi, ii saruta mana.
- Saruta, Iudo, ii porunci lui Sami.
Rostogolit dc Maestrul Troia, Sami saruta mSna preotului.
- §i ce s3 mai fac? intrcba cl in patru labc.
- Sa latri.
- Ham! ham! lacu Sami.
- T*ba, il rasturna Maestrul cu marcle sau picior.
- Toarna, Asinclo.
Turna pc trandafirul care plccase din parul ei ramanand deschis in cupa
lui Coca Dudus. Si turna zambctul odata cu sampania a carci spuma i§i
rasfrangea albeata sclipitoare in dintii Asinctci.
- Ce-am uitat, Asincto?
- Stiu cu!
- Nu stii? ToarnS, Asincto. Unde li-i trandafirul?
- La mala, Coca Dudus.
- Ce face trandafirul?
- Sta, Coca Dudus.
- Si tu cc faci?
- Tom.
- De ce lorni?
- Daca-mi porunccsti!
- Asa! i(i po-run-ccsc! Ce-am uitat, Asincto?
-Trandafirul.
- Sa-mi aduci ainintc la plccarc. Undc-s tiganii?
- Aici, stapanc.
- Nu v-aud papusclclor.
- La porunca.
- Un cantec dc mort.
- Cu timbalul, stapanc?
- Chcmati biserica.
- Am venit, vorbi pcstcra lui Alfcu.
- Culca-lc cS esti beat! Odihnesle, Doamnc, pc robul tau Alfcu...
- Nu, ma, interveni Troia. Robul lui Dumnezeu Sami... Cum ili zjee?
- ^ifig-
- Nu vorbi. Esti mort. Canta-i dc moartc, Cuvioasc Alfcu. Fctelor,
lumanari dc mort.
Inlins pc podclc, cu lumanari la cap, Sami odihnea cu mainile pc piept.
Alfcu canta pc nas, stropindu-l cu sifon in chip dc aghiazjna.

122
 §i iar s-auzeau greerii.
-T oarna, Asineto. Cc-am uitat?
-Trandafirul.
- Cum il cheama?
- Trandafir, Coca Dudug.
- Cine e Coca Dudug? \
- Mata.
- Unde e acela? Calule, ncchcaza dupa haiduci!
Calul nechcza dogit, trezindu-1 pe Samuel Fitig care-gi pipai portofelul.
- Unde-i Lenta? intreba Dudug pe Asincta.
- S-o culcat.
- Intrcab-o ce-am uitat?
- Doarme.
- Nimeni nu mai doarme. Sa sunc din corn! Unde-s p 2durarii? Oamenii
mci! Ce-am uitat, Asineto?
- Trandafirul.
- Nu-i adevarat! Lenta te-a-nvStat. Unde-i frumoasa Lenta? Undc-i
violeta Lenta? Papuga violelelor!
- La Domnita.
- Scoateti sSbiilc! Nimeni nu s-atinge dc Domnita! Mama mca! Sunt
orfan... Ssst! Cc-am spus, Asineto?
- Vorbe!
- Aha, stai la panda ca paianjcnul! Gandurile mclc! Casa cu storurile
trasc! Nimic! Strict confidential! Unde-i Sami?
- Nu stiu, rSspunse Sami de subt picioarcle lui Calislrat Troia, cercand
sa-si pue ochclarii pc nas; dar nu ncmcrca dccat urcchea.
- Scauncle nu vorbese! sc supara Macstrul, apasandu-1.
Sami facu „fac“ §i tacu, bulbucand ochii.
- Na! u mtinsc Calul o cupa dc gampanie.
Dar pana sa-1 ajunga pe Sami, sc razgandi gi rasturna cupa in gura lui.
- Da-mi, scanci Sami.
- Sugc la tata! Cine-i dc tat5?
- Eu il inlarc, glasui dc dincolo Alfcu ridicand napra/nic o sticla de
sifon.
Iar indSratul glasului lui Alfcu din nou sc au/ira greerii.
- Asineto, ce-am uitat?
- Trandafirul.
- Care trandafir?
- Cel galbcn.
- Cine-i galben?
- Trandafirul.
- Mcrdc!

123
 Pana cand Madama Lcnla vcni in capot de noapte $i papuci, cu trabucul
in gura, anuntandu-i ca doarmc Domnita.
- Cata, hotari Dudus.
PlecarS pc rand, ujutali dc fete. Trasura pregatila peniru parintclc
Ilarion Voda astepla la fioarta cu llie-vczcteul.
Fetele adunara farfuriile, tacamurile, sliclclc, dand o achipuialii de or-
dinc galamozului din odac.
Dudus statea pe n canapea, cu parul caz.ut pcsle ochii lui albaslri.
Treptat, tacerea s-aduna m jurul lui. Fctclc plecascra stingand toatc
luminile, inchizand u§a si fcrcstrelc.
- Cc-am uitat?
- Tiandafirul, - vorbi in §oapta Asinela, rasarind ca din ap5 §i diminealS
de pc scara ramasa in inluncric.
*

Trupui Asinctci lasase o mirare si o arsura in trupul lui. Gandurile nu

se indreptau. Tolul era rasucit, serpuit, ca radScinele marilor copaci dez-
gropati. Ralacca fara so inn prin fundurile sornnului, acoperil dc imcnsilati,
mic 51 marc, mic si marc, cu fiecarc tic-tac al ccasornicului si ficcare batac
a uiimii.
Se ridica din pat aproape gol, larandu-se spre fercastra. Se indoi, frant
in doua, ca o paiata dc carp3. Parul ii cazuse pe ochi. Spanzura in noapte
ca inlr-o fantana fara fund.
Adormi.
Dupa un limp sc destepta. se ridica, aprinsc lumanarea s' cu miscari
ncsigurc porni in odaia jucariilor. Toatc erau acolo.
Gu! Hi! §u!
- Cc-am uital V
Ascult3 cu ochii inchisi in odaia jucariilor.
S-auzeau iar greerii. Dcschise fercastra. Muntii erau ridicati in noapic,
subt stele. Una cazu lung. Altcle tiemurau inir-o dcparlarc de roua. Abea
albeau zorii. Din ei, dm noapte s> din stele, valsul fantoma aparu trccand si
disparand.
,,Fala cu miros de porlocala..."
Se uila cu mirare afara, in odae, §i jucariilc stricate - Gu, Hi, $11 —il
vazura numai ele pe Coca Dudus plangand.
- Pingc!
 PARTEA A CINCEA

Noroc ca Andronic era in strSinatate; altminleri, ar fi fost in stare sS

cear2 Justitiei punerea subt intcrdictic a lui Dudu§. Domnifa stia atat: ca
Dudus, insotit de calugarul Alfeu, facca o lungS cxcursie prin munti. Dom-
nita II inzestrase ca pentru o expedite polara. Bani, fireste, in hartii $i
moncda marunl2; ladita cu conserve, pachete de ciocolata, pesmcti englc-
zesti, stick de cognac, chinina, aspirin3, alcool, iod, bandaje, gutapcrcS,
vasclina, spirt camforat, fric(iuni revulsive, albituri de lana, fular, manta de
cauciuc, galosi...
Dudu§ nu facuse nici o obiectie.
Dar nu lua nimic. Totul era incuiat la C.D. in odaia jucariilor.
La miezul noptii, luminati numai de luna plina, doi cSlugari pornira la
drum: Cuviosul Alfeu, cu desaga in spate §i bal in mana; si Fratele Tudor,
cu desaga in spate si bat in mana. Damigcana rSmanea la Schit, goala intru
seceta si colburi, tn paza Fratelui Ciubeica, lasat acolo sa ingrijcasca de
biserica 51 morminte.
De-atunci Dudus deveni Fratele Tudor. Era inc2ltat cu opinci, avea rasa
calugarcasca incinsa la mijloc cu o curea, si-n cap, fes de lana (igac. fn
desaga avea o percche de schimburi, faina de papusoi, un burduf de branz2,
un cutit, un sapun de albituri, o periuta de dinti si un picptenc. fncolo,
nimic.
Cuviosul Alfeu tl cunostca pe Dudus de cand se nascuse. fi vSzuse $i
mai cu seama fl auzise crcscand. Asa ca nimic nu-1 mira de la Coca Dudu§.
Dar socotea ca-1 cunoasle si crcdea c2 va haladui prin mun}i cu Coca Dudus
imbracal in strai calugaresc; „I-o venit o hachi(a!“
Se insela. Alaturi de cl, pe drumuri cu luna si soare, era un calugir
prccum arata si umbra de la picioarcle lor drumetc.
- Binccuvanteaza, Cuvioase.
- Domnul...
Atat s-auzca din gura lor, pe la cantatul cocosilor, cand porneau iar la
drum.
Fratele Tudor era tacul. Nu radea, nu zambea, nu glumca, nu raspundca
la batjocuri si ocari. C2 inlalneau si dc acestca. fn fiecarc dimineata, la

125
deslcptare, $i in fiecare seara, la culcarc, Fratelc Tudor se punea in ge-
nunchi cu fa{a la rasarit, spunand cu glas are: „Tatal Nostru".
- Frate Tudor, sa (c mai inval $i alte rugaciuni.
- Asta-mi ajungc, Cuvioase. Ma adanccsc in Tatal Nostru.
Cuviosul Alfeu era otclit in Irup. Uscal §i ciolanos, cu piept adanc,
mergea ca o efimila Rir3 sa-i pese de lungimca drunuilui. Dar nu se dumirea
vazand ahotnicia Fratclui Tudor. Mergcau alaturi, dar in gandurile lor,
tovarasi dc cot si dc umbra, ficcare in strana lui. Intrau in biscrici, inge-
nunchiau fa icoane, sc rugau $i iar pomeau.
De la un timp, merindelc se ispravira.
- Ce ne facem, Frate Tudor? Ne-ntoarcem?
- Muncim, Cuvioase.
Alfeu sc scarpina in barba.
- D-apui, Coca Dudu§...
- M-am lepadal, Cuvioase.
CSutara de lucru cu ziua pe unde se nemerea. Mai cu scama fcmcile ii
primeau cu buna voe vazandu-i ca nu-s trantori, nici cersctori. Ajutau la
despicat $i carat lemne, la muncilc campului, la niuis vacilc. Batuta mercu
dc vant §i soarc, fa(a Fratclui Tudor cSpala o culoare de mierc din alt an.
PSrul i sc salbaticise pc tamplc §i la ccafa, aprins de soarc. Numai ochii
staruiau la fel de alba§tri in schimliarca la fata.
- Cum ili /.ice?
- Fratcle Tudor.
- Fratioare...
Fetcle sc uilati lung $i gales la tincreta lui c3lugarita si oftau cu desmier-
dare.
O fata din preajma Bicazului ii dadu o fioare albastra.
- Cum ti-s ochii, calugarasule!
Nu zambea. Privea. Se depi insese sa priveasca drept $i adanc. Se auzeau
clopotele Pastclui in ochii lui albastri.
Altcori scria cpislole pentru fete si flacai: „carte pentru inima tanara".
Cerca plumb .si harlie, se ase/a la pamanl - ca in orient - cu picioarelc
incrucisatc subt cl, asculta vorbele inimii tincrc S' scria.
- Tare csli niestcr la vorbe dulci! Mullc-ai spus?
- In slujba alt ora, - raspundca.
- Si Dumnezcu ce zicc dc-Acolo?
Nimic nu era mai albastru decat „Acolo‘‘, in gura fetclor.
- Dumnezcu priveste cu drag albincle, florile si sufletcle iubitoare
care-L inmullcsc [)c pamant.
Cuviosul Alfeu incuviinta.
- Ii tare invalat Fratelc Tudor!
- Si di ci le-ai calugarit? il inlrebau fetelc.
- Ma caut.

126
 - §i daca te-o gasi o fata?
- $i fetelc-s de ia Dumne/eu.
- Oarc?
- De ce ti-i cu mirare? Mama ta n-a fost fata?
- Fost! (
- De ce-i saruti mana? 1
- Mana mamei...
- E pacat s5 saruti mana mamei?
- Iaca!
- §i tic are sa-fi sarute mana fata ta. Arc sa-tf fie ru§inc?
- Da di ci sa-mi fie?
- Sigur. Ai purat-o-n pantece. Dragostea inseamna mama.
- Atunci nu-i pacat?
- Dragostea nu-i pacat cand vine din suflet; daca-i numai pofta trupului,
sudetul i§i acopera ochii.
- §i ci face?
- Sufera.
- Oare?
- Daca-i suflet...
- Or fi §i di cii fara suflet?
- Tare multi.
-^>i cum?
- Cum ii pamantul sccetos: sc crapa §i da colb.
- Suflelul ii ca ploaia?
- Ca ploaia din ccr: uda §i da flori. Ploaia creste in sas piimanlul spre
Dumne/eu. §i dragostea din sufiel, la fel.
- T a re e§li dulce, calugarasule!
S-adunau lctele ca fluturii la lampa in jurul Iui. §i desaga cuviosului
Alfeu se umplca mereu cu de-ale trupului.
- Marc scccta-n gatlej! Plangc damigeana fratclui Ciubeica!
Fralele Tudor sc lacea ca n-aude.
Calugarul ofta.
§i iar mergeau cu ccrul dcasupra, pribegi.
Uneori nu inlalneau cu zilelc tipenie de om. Tot pc potcci, pe culmi, pc
liharai, prin desisul sau raristca bradului. Ii latrau canii stanelor. Caleodata
sc opreau la cas dulce si la jinlita. Altcori, Fralele Tudor n-auzca, nici nu
vedea. Trcceau inainte. Cand ploua sc adapostcau pc subt stanci.
O furLuna cu rupere dc nori ii alunga inlr-o pcslcra. Rasunau maniilc
cerului cu glas dc bubuiri si racnclc spartc, iar trasnelele viespuiau apo-
caliptic. Facura foe dc vrcascuri si ciocalai dc brad, mancand la foe malai
si ccap3.
- Nu ti s-o unit dc atata puslielalc? il inlreba Alfeu.
- Dc cc-mi aduci aminle de mine?

127
 - Ma rog, da’ cine egti mata, Coca Dudus?
- Fratele Tudor.
- Lasa gluma. Coca Dudu§!
- Cuvioase, in nimica nu crezi?
- In Cel de Sus.
- L-ai vSzut?
- Cum sa-l vad?
- Cu ochii.
- Cu ochii aigtia nu L-am vSzut.
- Atunci de cc crezi in ccea ce n-au vazul ochii?
- Suflctul, acolo-i vazul.
- Pe mine ma vezi, Cuvioase?
- Te vad.
- fl vezi pe allul. Suflctul, acolo-i obrazul, Cuvioase. inchide ochii.
- I-am inchis.
- Ce-auzi aiaturi?
- Ce s-aud? Arile focul.
- §i daca-ti astupi gi urcchilc?
- Nu mai aud nimic. Doar huetul sangeiui.
- Duruitoarea rogie. §i dac3 Ireci gi de sange?
- (Jandul.
- Si dacii treci gi de gand?
- Da’ unde vrei sa ma duci?
- Pe-aproapc de cele make. Poatc gasim slelcle.
- In mine or fi?
- Mai stii, Cuvioase! Asta facem noi: cautam.
- Pe mun}i?
- Muntcle c in noi. In pestera asta suntem in noi. Arde un foe: focul
nostru. Ne-am inchinat. Am mancat. Vorbim. Noi am ramas in vale. Noi
suntem pe muntc. Uite curcubeul...
Straiucea la gura pc§lerii, la o intinsoare de mana, straniu de aproape.
- Asla-i minune! exclama Alfcu, facandu-gi cruce.
- Daca eram in vale n-o vedeam. Suim in noi. Mai avem.
Fratele Tudor igi spala singur albiturile. Cand nu era prea recc, sc
imbaia eu Alfcu in zurba apclor de munte, limpezi, cu miros de feriga §i
minta. Apoi sc uscau la soare.
- Frate Tudor, cum sa nu lie pac5tos biclul om daca-i plin de male! Un
mat cere holerca, allul cere mujdci de usturoi, altul cere gainuga cu col|uni.
Inn mogorogegte capul de atalea mate. Numai gura lor o aud!
- Cand tac maleic, ai murit, Cuvioase.
- Pai, chileala-i asta?
- Nu-i chilcala, ii lupla.
- Cum adica? Eu Alfcu lupt cu matele meie?

128
 - Precum spui, Cuvioasc. $i balaurul tot in noi e.
- Va-leu!
- Ti-i fricS?
- Mie? FricS? Si cu ursul ma iau la tranta.
- Dar matele te trantesc! Ele ifi vin dc hac.
- S-o cuibarit vrajmasul in mine. Ce sa faca bietui Alfcu? Cum sS nu
bee? Cum sa nu haleascS?
- Am visat-o pe Asincta, - vorbi ceva mai tare ca de obicei Fratcle
Tudor.
- Iaca am auzit vorbS de la Coea Dudus!
- Vine din vale dupa noi ca haita. Om vedea noi daca ne-ajunge! vorbi
Fratcle Tudor cu incruntare.
$i Dudu$ ar fi ostenit de atata sui§, tinandu-se hojma dupS umbra
Fratelui Tudor. Ostenise. Uneori il ajungea. Dar iar ramanea in urmS.
Intr-adevar, Fratcle Tudor o visase pe Asincta la o intinsoare de mana,
a§a cum era curcubeul de la gura pcstcrci. Se desteptase cu trupul otiavit
de dulceata visului. $i-ar fi varsat sangcle ca o cofa cu smeura, scmanandu-1
in munte, atat il chinuia parfumul lui de fata dorita.
Apoi visa ca fumeaza.
Apoi visa barba Tatutci aplecata ca un vised peste trupul Puicci.
Nu erau mun(i de-ajuns de inalli pentru a-§i depasi trupul.
Dar n-avea ragaz sa fie nici trist, nici vcsel. Mergea mereu trudindu-gi
ciolancic.
Trecura pe la scliitul Duraului, se inchinara, mancara bors dc buruicni
cu ceilalfi- calugari §i luara drumul schivnic al Ccahlaului. Trcccau prin
murmure de ploaie atat de singura cS parca vorbea cu duhurile ca femeile
zmintitc care stau la u$a biscricilor. In scobiturilc muntclui acrul era uneori
caJdut ca sufiarea boilor, iarna. Apoi deodata obrajii il simteau rece, cu
miros dc ciuperca. Se tarau aburi spre culme, mergand in pas cu ei: umblct
de vis greu. Uneori nu-§i vedcau dccat picioarcle care umblau s’mgure, fara
trup. Alteori nu aparea dccat o mana, ca pe icoanclc vcchi, de pe care s-a
Sters chipul. Pe la inaltimea jnepilor aerul se na§tea din argint. Intra sprin-
ten in plamani, Iuminandu-i ceresc. Se rotcau vulturi cu solemnitatc ingan-
durata. In varf ii ajlepta slavitul soare; acolo numai, subl cer de toporasi,
cSci dedesubt, ca niste stand tulburi atunci pravalitc din munte, stateau
gramezi dc nori paclo§i. Impinsi uneori parcS de un brat mitologic, se
incrcteau ca lana oilor adunate la tunsoare.
- laca-n vale toarna, facu Alfcu, a$czandu-sc pe mu§chiul moale §i
caldut. Slam dcasupra ploii. Da-i tot a.sa: o lcaca dc cer, o leaca de soare,
o leaca de om cu mate. Undc-or fi cle stclele cerului?
- §i aici in noapte, ca si-n vale. Slelele-s in noaptca lor.
- Eu, Frate Tudor, m-a§ sui pe-un munte dcasupra stclelor.
- Asteapta sS mori. Numai a§a ajungi la loc inalt.

129
 - Las’ sa m-astcpte moartca pe mine. Aista-i dragul lui Ceahlaul! Mai
mare munle nu-i!
- Sunt $i mai mari.
- I-auzi! Si-ncap?
- Toatc Tncap.
- $i acolo ce-i?
- Ghiata.
- Schit nu-i?
- Nu-i.
- Nici pasare?
- Nici pasare.
- Da’ la ce-o mai fScul Dumnezeu a$a pustictati dc matahale?
- Pentru gandul omului. Munte...
- Mai bine-i facea lumanari, Frate Tudor. Tiil!_
- Arde sufletul deasupra lor. §i nu-i suflare sa-l stinga.
- Iaca la una ca aiasta nu m-am gandit! Ei, oflS Alfeu, bine-ar fi cu-n
strop de damigeana! Ma gandesc la chivni{a Madamei Lenta §i se casca
prSpaslic-n mine! Cand ne-ntoarcem?
- Sliu eu, Cuvioase.
- Doar nu-i fi vrand sa iernam pc munli?
- Nu §tiu ce vreau. Poti s§ te-ntorci singur.
- Pacatele mcle! Cum sa te las cu ur§ii?
- M-ai lasat §i acuma, Cuvioase. Eu is aici. Cuviosul Alfeu e la Vor-
niccni.
- Cum adica? FiindcS am oftat dupS damigeana?
- Cuvioase, omu-i gand. Cand nu tc gandesli la nimic e§li unde te afli:
poatc pe-aproape de Dumnezeu. Dar niciodata nu e§ti pe-Acolo. Te furS
gandul undeva. Eram pc Ccahlau...
- §-acuma unde esti?
- In trupul meu: mi-c foame.
- Hai sa mancam, omul lui Dumnczau.
Deschiscra traistclc, scotand malai §i ccapa. Cuviosul Alfeu manca de
slingea. Scra§nea §i tipa mancarea in gura lui, chiar daca era molcutS ca
malaiul. Plina de mascle era gura lui, $i fata, dcsi uscata, se bulbuca de falci.
Fara de Alfeu, Fratelc Tudor nu s-ar fi incumetat sa ajunga pana la
inaltimea vulturului. Avca nevoie dc umbra aliuia alaturi dc-a lui, pc drumul
ganduiui, fie cu soare fie cu lun5. Cuviosul Alfeu il intarea sa fie Fratele
Tudor. Avea trebuinta de ctneva care sa creada in el. El se indoia mcreu.
Numai istovirea trupului il izbavea de gand. Dar si-atunci somnul ii aducea
visuri cu pacal. Umbra trupului ii acoperea somnul.
Mereu fugea de cl §i mereu cu el sc-ntalnea. Manca ccapa §i malai
alaturi de cuviosul Alfeu, traind viata asprfi. Vorbele gurii lui uitasera
deprinderile gurii lui Dudu§. Nu fuma, cu toate c3 in unele clipe plamanii

130
lui se uscau de dorul lutunului. Dormea pe unde se ncmcrea - iarba, paie,
coceni, prispa, piatra chiar - cu desaga la capatai. Sc deprinscse. Somnul
truditului e mai tare decat piatra. Se inchina. Spunea cca mai limpede
rugaciune a omului: „Tatal Nostru", carc-i izvorul lui Hristos. Vcdea mereu
ceea ce-i sinipiu §i etern: copacul, stanca, cerul, pasarea, apa. Uneori sim-
tisc moartea nu in timp, ca bStranctca, ci in spaliu, ca umbra dc alaturi, ca
trasnetul, ca prapastia. $i totu$i era ncsigur, faramijat, nclini§tit. Nici o
plcnitudine. §i fratcle Tudor era o picle pe care va lepada-o? Nu stia cand.
Parc2 a§tepta semne.

- S5 ne fie de bine, Frate Tudor. Ne-ntindem?

- Hai §i ne-om intinde.
Se culcara pe muschi, cu capul pe traista, in dulceata soarelui dc inal-
time.
Se dc$tcptara intre glasuri. Roata in jurul lor, baefi §i fete cu panlaloni
scurti §i maneci scurtc §i saci de panza cu curele, isi (inteau privirile asupra
lor adormitii, descantandu-i parca.
- V-am trezit! Buna dimineata, vorbi o fata cu plete, zambind cu intelcs
spre ceilal{i.
- Unde-i dimineata? intrebS Fratele Tudor, ridicandu-si capul de pe
traista.
- Ce vorba-i asta, parintele? interveni un baiat.
- Nu-s parinte, sunt Frate. Cuviosul Alfcu $i Fratcle Tudor.
- De unde?
- De la un schit...
- Care schit, frate?
- De la schitul nostru.
- L-ati luat cu chirie?
- De ce ne cautafi pricina? Noi dormcam.
- II esi charmanl le Frcre Ange! exclama una dintre fete confidential
catre ai ei.
- §i ce-a(i visat? interveni o fata cu ochi verzi §i alunita in coltul gurii,
privindu-1 pe subt gene.
- Mai intrebi, Getujo? Pe Maica Domnului, raspunse un tanSr cu incl
masiv, aprinzandu-si luleaua.
- MSi oameni buni, ce nu-mi I2isali voi in pace pe Fratcle Tudor? se
otari Alfcu.
- Parinte ros, n-o fi avand el gura puiul dumitalc?
- Dal... Cercati §i dumneavoastra!
- Frate Tudor, il lua in primire alta fata, cu breton §i nas in sus, ce c2utati
pc munte?

131
 - Muntcle.
- N-atf venit dupa afine?
- Haidcm dupa a fine, Cuvioase Alfcu, sc ridica Fratclc T udor, luandu-$i
traista.
- Stai, Fratc Tudor, nu II a§a sperios, c3 doar nu tc mancam! Ce ai in
traista?
- Vi-i foame?
- Tc-ntrebam, Frate Tudor.
- Va-ntrcb: cc-aveti in suflct?
- Ti-i foame? glumi alta fata, mu$cand dintr-o tablcta de socolata.
- Calugarii postesc.
- II csl tordant!
Roata se slrangea in jurul lor ca o capcana vie. li starnisc Fratcle Tudor.
- Frate Tudor, noi suntem niste pacatosi, - iuccpu un tanar blond, care
graseia, impingand cu sufiarea fumul tigarii spre fata Fratelui. Uite: ai mai
vazut fete cu pantaloni?
- VSd.
- §i nu-ti faci cruce?
- Vad multe. Nu ridic mana in desert.
- Bine, Frate Tudor, vad ca e§ti un intclept, desi n-ai barba!
- Aud, dar nu v3d.
§i tincrii si fetele se aprindeau pe intrecute. Toti fumau: uncle dintre
fete numai ca sa-i scandalizcze pe calugari, caci fumul intra in gura lor ca
in casa straina. Cate o fata i$i sticlea ostentativ in soare unghiilc lacuite ros;
una dintre elc dcschise un flaconas cu parfum picurandu-si-1 pe mana, pe
parul ei si pc bluza vecinelor.
- Ce-i Dumnczcu, Frate Tudor?
- Pentru unii o vorba veche. Pcntru al{ii un drum al tuturor. Pcntru altii
un dor. Pentru altii un capat...
- §i pentru noi?
- O intrebare bocreasca pcntru batjocura unor cSlugari.
- Crczi In Dumnezeu?
- Cine-ntreaba?
- Eu. Eu. Eu, se coalizara toatc glasurilc, izbuenind pe rand si in cor.
- N-aud de-atata huiet!
- S3 vorbirn mai tare?
- Cine sa v-auda?
- Nu vrei sa nc raspunzi?
- Nu am raspuns pentru vorbe.
- Tare e$ti abras, Frate Tudor! il dojeni o fat5, impungandu-1 cu ochi
vicleni.
- Unde-ai invatat? il ccrcela un tan&r cu ochelari rotunzi.
- Ce-oi fi stiind nu se invat3; ce se invata...

132
 -... ai uitat?
- Ce sS uit?
- Invatatura!
- Acum mva{.
- Dc la noi?
- De la loti oamcnii. Adun ce-mi dau, in traista.
- Lasatf-ma pe mine, - se amcsteca o fata care pandisc pana atunci.
Avea sani tineri in bluza rosie si gur3 coapla in zmeura varstei.
- Frate Tudor, camarazii mei glumesc. Nu vor sa te supere...
- Supararca sta langS mine, alaturi de gluma fralilor mei. Eu imi fin
locul. *
- Oare?
- Lasati, va rog, sc supara fala cu bluza rosie. Aveti un pic de rabdare.
Frate Tudor, revcni ca, noi n-am intalnit multi calugari ca dumneata.
Cuviosul... Alfcu parc-ai spus?..
- Alfcu, - vorbi in joasa octavS Cuviosul.
- Ai glas, cuvioasc, sc minuna fata.
- Eu am glas, Fratele Tudor are minle, raspunse Alfeu.
- Are, i-o acorda fata.
- Nu-i mullumesti, Frate Tudor? se amesteca alia.
- De ce sa multumesc omului pentru pomana lui Dumnczeu?
- LSsati-mH, va rog, scanda cu manie acccasi fat§. Frate Tudor, nu 1c
raspundc. Eu te-ntreb...
- Cine c§ti?
- Vrei sa ma prezint?
- CalugSrul nu intreaba dc nume.
- Sunt licenliala in filosofic.
- Dc cc-mi spui?
- Ca sa stii cu cine vorbesti.
- Vorbcsc cu un om.
- C-o fata, rcctifica involuntar fata cu bluza rosic, plecandu-§i gcncle
- Mi-am adus amintc.
- Adica nu poti vorbi cu o fata?
- Cc poatc ca, pot si cu.
Rascle.
- Sa tc vedem! Sa te vcdcml murmura corul.
- Frate Tudor, continua fata cu bluza rosie; eu sunt lspita.
- Nu fi atat dc modesta, o zeflemisi o camarada.
- Ai auzit, Frate Tudor? revcni lspita, apropiindu-se de el.
- Am auzit intre oamcni o vorba dc singuratate.
- Na-na! murmura corul.
- Tc-ntreaba lspita: §tii ca c§li frumos?
- Calugarul n-arc oglinda; cl n-arc decat icoana.
 - Iti spune atunci Ispita: fratc Tudor, e$ti frumos in ocliii Ispitci.
- Vorba trecc ca pasarea pc cerul toamnei.
- Nu te uiji dupS ca?
- Vad cerul.
- Si nu-ti pare rau ca-i toamna?
- In cer nu-i anotimp.
- Frate Tudor, buzele tale n-au sarutal?
- In iubirc ard toatc sarularilc. Aprind lumanari.
- lubirea le slingc, glumi cineva.
- Icoanelc se vad si prin intuncric, raspunse Fratcle Tudor.
- Lasa{i-mi-l, le porunci Ispita.
- Vrei sa pie cam? o intrebara In cor.
- Nu va dati atata osteneala, ca cu lot nu ma urnese, vorbi Alfcu.
- II pazesti, calugare, sa nu li-1 furc!
- Cine sa-mi fure umbra? Inlrcba Fratcle Tudor.
- Care umbra?
- Asta cu care vorbitf.
- E$li umbra?
- Voi ce sunleli, fralilor?
- Oameni In came si oasc.
- Crcdeli In carne si oasc?
- Le pipaim, Frate Tudor.
- Eu nu crcd cu mana.
- Amarnic mai esti, Frate Tudor!
- S3 va las cu soarelc.
- §i pe mine m-ai uitat? II inlrcba Ispita.
- Spuncai ca esti Ispita!
- N-am ispravit. Daca li-a§i spune ca tc iubesc?
- Poalc ca tc-as crede!
- Na-na! cxclama corul.
Ispita cu bluza rosie sc imbujorase copilaresle.
- Numai „poatc“?
- Calugarul nu-i sigur decal de ccr.
- Dar daca intind buzele spre calugar, esti sigur c3 Ic-ntind? Spune,
Frate Tudor.
- Poatc!
Erau atal de pasional atcn(i la ceca cc se inlampla acolo, incat nici nu
bagara de seama ca aburii cotropisera cerul, nelasand descoperit dccat
ochiul de sangc al soarclui dilalat in splendoarca de Uriel a spa(iului.
Fata cu bluza rosie i§i aplccase capul, intinzand salomcic buzele spre
cupul de mierc auric al Fratelui Tudor.
- Fa-(i cruce, Fratc Tudor, inccpu un glas.
- Include ocliii, il sfalui altul.

134
 - Fugi!
Ochii Fratelui Tudor se rotira scurt asupra tuturor fctelor sculptate de
curiozitate. Era. ca un uliu captiv, zadaral. O lucirc ii trccu prin ochi.
Cuprinsc dcodatS, cu bra(ul repeat ca o coasS, gatul fetci, §i gura lui saruta
pana la sange gura care se zbatu, deschizandu-se mai tare. $i in aceeasi
clipS, ochii fetci, man cascali, intalnira ochiul de cosmar al soarelui.
- Aii! lipS ea ascutit, scuturandu-$i spinarea, ca atunci cand tc atinge
zborul liliacului.
Tofi erau in picioare.
- Ce s-a intamplat? vorbi invalmS§it o fata, strangandu-sc langa baeli.
- Ei! raspunsc unul, ridicand din umcri, un cSIugar trasnil a sSrutat o
fata $ue!
Fratelc Tudor ardca ciudat. fi privi cu ochii mici §i narile dilatatc, el
alSturi de Alfcu, cu traistcle in spate, ccilalti in grup osebil.
- Noaptc buna! Pc mine ma-ntalnili pe muntc...
$i nimeni nu indrazni sa sufle sau sa oprcasca pc cci doi calugari, unul
cu flacSri in barba, celalalt cu ghiata dc azur in ochi, care sc departau negri
spre cazanul dc foe al amurgului.
- Cuvioase Alfeu, vorbi dupa un timp Fratelc Tudor; m-a ajuns haita
din vale! Ne-ntoarcem la Voraiceni.
- Vorba dc aur! Da’ cc l-o venit cu motala accea?
- Dracul! Mercu ma-ncurc in oanicni, ofta cl din adanc.
- DacS nu tc lasS in pace!
- Cine? tresari Tudor.
- Cine! Oamcnii!

*
* *

„Foae verde maghiran

Trcce, tnuri, cel Valcan
Cu pcana de mSghiran.
VSntul peana i-o balea
Ochii si gura radca
Feiele la el cata“.
- Canji, Cuvioase?
- Cant, Fratc Tudor, ca-nccp s-o vad...
„Foae verde ca alima
De-ar sla mandra unde-i lima
A si vedea-o-ntoldeauna“.

135
 - Damigeana, Cuvioase?
- D-apui cine-i niandra lui Alfcu!
„Frunzisoar5, frunzele,
Dontle, durere gre,
Vmdc-te-asi dac-asi putt.
De-asi putt dorul s3-l vdnd
M-asi duce mane la targ
S3 v3d dorul cum sa-l vdnd.
Dar doru-i durere gre.
Pi dor nimeni ba/ii nu d3‘‘.
- Vinul Lcntci, Cuvioase?
- D-apui cinc-i dorul lui Alfeu!
„Foae verde hir de nalbS
Rasai lima mai degraba
S3 se \>ad3
Prin livadS
S3 cosim pclin si iarbS
S3 dau murgului s3 roada
Si mdndrufei s5-mi desfac3.
- Dcsfa, m&ndro, ce-ai /Scut,
C3 t-oi da un ban bStut.
- Poti sa-mi dai si zcce lei!
C3 nu (i-am fScut s3piei
Ci (i-am fBcut s3 m3 iei. “
- Cuvioase, asta-i dc dragostc!
- D-apui ca nici vinul nu-i de durere!
„Foae verde de trifoi
S3 murim, ptiico, noi doi
S3 ne-ngroape pc-amdndoi
La m3nastire-n zavoi
S3 cante cucul pe noi
Cucul si privighetoarea
C-asa ne-afost ursitoarea".
- Cuvioase, asta-i de jalc!
- Da’ setea fara damigeana u de bucurie?
Vcneau spre casa de multe zilc; caci mcrgcau cu piciorul, ca §i la dus,
trcbuind sa-§i agoniseasca hrana. Vcchiul lor drum msa le facusc un fcl dc
faimS prin sate; crau primili cu bratcle dcschise.
- O vcnit calugSrul cel tanar §i cu cel ro§!

136
 $i-ndata s-adunau fetelc m jurul lor, zidindu-i cu vorbc §i intrebari.
- De unde veniti?
- Dc pe Ccahlau, rSspundca Alfeu catand la cer.
- §i noi ne-am suit pc Ceahlau, dupa afine. Da’ ce-ati caulat?
- Un schit, lua cuvantul Fratclc Tudor.
- D-apui DurSuI u in vale!
- Alt schit.
- Este si allul?
- L-am caulat.
- §-a{i gasit?
- Nc-am intors.
- Doamnc, Frale tanar, incurcat mai vorbesti!
- Dc cc m-ascultf?
- Ai ochi albastri, Doamne iarta-ma.
„FnmzulitS ciresci
Eu le-am spus ochilor mei
Sa nu cate lacramop
Dupa oamcnii
Eu le-am spus si ei n-asculta
Dupa om fhunos se uila“.
-Te-ntorci la fete, Cuvioase?
- Ba cu ma-ntorc la bortoasa lui Ciubcica! Da’ sc-ntorc ochii fetclor
dupa Fratelc Tudor!
„Bun5-i branza
Dulce-i casul
Dar mai dulcc-i ciobSnasul.
Dulce-i branza si jinti(a
Dar mai dulce-i ciobSnita".
- I-hai, Fratc Tudor!
- I-hai, Cuvioase!
„Foae verde de malai
lrin Calugani. I-hai!
C&nd pe munte, candpe plai,
Cu traiste si farS cai
Pe subi cenil gol de Raiu.
- Iaca vorba! Vorba goala!
„ Cuvioase, de ce dai,
Inddrjit ca un buhai
In calugarul balai?“

13
 - I-hai! cum ii merge gura! Parca galgae din damigeana!
„Foae verde cotofana
Unu-i numai damigeanS
Altu-i numai daraband.
A la i sunt, darpe sprinceand.
Unde ei'ti tu, dolofana?
Asa-i spune la orfana
Cel cu barha ro$covand“.
- I-hai! Ma-maa!
„Alclei, fdrtafi vicleni,
Cine vin la Vomiceni
Cuviosi printre mireni,
Rumani verzi printre coceni,
Cura(i(i de burueni,
Alergand ca ni$te reni?u
- Ce-i asta, Fratc Tudor?
- Cerbi de ghia{a.
-I-hai! Aistia-s frafi cu damigeana lui Ciubeica!
„Vm calugarii din munte
Aducand un semn pe fmnte.
Cine oare sd-i infrunte?
Voi, pitici din case cninte,
Nalfi in trap, cu barbi carunte?
Alelci, tu cuiioase,
Ros, cu mdnile paroase
Si cu mult aimplite oase,
Tare-o sS te mai descoase!
- Lasa-1 pe Aifeu, ca se descurca! Damigeana sa fie, ca-ncolo merge
treaba unsa.
„Alelei, Lenfuco fa,
Nil sta cu o mangafa.
Du-te la stapdnd-ta
Care doamie pe sofa
Si cheam-o in calea mea.
Alelci, tu Cal troian,
Cu picioare de vlajgan,
Care suferi de alcan
Ctind ii sticla la aman,
Tot iifi domiind buftean?

138
 Alelci, voi fete man,
Pe aleia de stejari
Cine vine cu pasi tan?
la-n aducefi iautari
Ca s-apropie hoinari.
S-o sa fie, s-o sd fie
At Utica \>eselie
, Cdta n-o fost pe rno$ie
Nici intr-o fniparafie.
Nnmai Fratele Dudus
Care bdzdc ghidus,
(Xsd-ngliitd itn frecus
De-o s-ajunga nimegus.
S-anmcai al men arcus".
- I-hai, Fratc Tudor!
- I-hai, Cuvioasc!

Ni$te pluta§i 1c iutirS o bucata de drum, luandu-i pc pluta.

- Dc la ce schit?
- Schitul Vomicului.
- §i ce-ati cautat pe Ceahlau?
- ApS curata.
- Este §i rachiu pc-acolo?
- Daca-1 aduci este.
- E§ti bun dc gura, Fratc.
- Unul ducc pluta cu brapil, altul cu vorba. Fiecarc-i bun de altaceva.
- Da’ fctclc-U plac?
- Nu lc osandcsc.
- Iti duci bine pluta, Frate. $i dc cc te-ai cSlugaril?
- Sdc Cuviosul.
- Nu oftezi?
- M-ai auzit?
Pluta<jii radeau pe Bistrita, privind tincreta Fratelui Tudor.
S' prin suflctul Domnitci trecea uneori o Bistrita cu soare, val $i spume,
fsi povestea anii tincri. Ascultandu-si glasul care dicta, razand uneori cu
polls, pana la stralucirea dintilor, uila ca poveste§le Domnifa cvocandu-§i
trccutul. Tincreta ei devcnca atat de actuals incat Nina Toma? care scria
alaturi de ea parea mai curand o camarada dc bancS a glasului decal
secrctara Domnitei. Radeau amandoua. Madama Lenta lc auzca din odaia

139
 de alaturi, 51 ridica din umcri, oprindu-si pasicnta cu figara lipita dc buza
§i drojdic de cafea in cescula intoarsS.
- Rad! $i Lenta sta! Undc-i Coca Dudus, ofta Lenta. Merdc!
Intr-adcvar, era atata linistc la Vorniccni de parcS Domnita ar fi plecat
impreuna cu Dudus, lasand in loc pe Andronic si pc Aida. C.D. era inchis.
Trandafirii cascau dc urat. In sufragerie nimeni nu mai tulbura linistca
portretelor Alcaz, caci Domnita manca in odaia ci cu Nina Tomas, lasan-
du-I pc Maestrul Troia sa se paragincasca in odaia si in barba lui.
Uila sa se mai rada in fiecarc zi 51 barba lui intr-o singura noapte era
de-o sSptamana. Compunea un poem cu doua calimari: una cu cerncala,
mcrcu plina, si alia cu vin, mereu goala. Manca in odaia lui cu Madama
Lenta careia ii recita pocmc din Vidor Hugo...
- „Est-cc Arimane?"
- Nu tc zborsi la mine, mai moglanule!
, Ciocneau pahare pan3 cand amandoi intonau cu gura deschisit psalmul
somnului.
FarS de Alfeu, butoaiele din pivnifa crau pentru Madama Lenta o
biscrieS Lira slujba. Se inchina ea si acolo dar numai cand umplea sticlele
pentru moglanul dc Troia.
Fetcle se ingrSsasera de atata stat cu manile pe buita. Domnita abea
mai avea nevoe de ele. De cand i$i scria memoriile, Domnita nu mai era
aceeasi. Se destepta tot dimineata la cinci, dar abca mai avea (imp pentru
alaiul care venca sft-i intampine dcsteptarea. Tot ce facusc pan2 atunci pe
indeletc, cu placerc apasatS, acum facca in trcacat, grabita s3 ramaie sin­
gura cu Nina Tomas.
Madama Lenta se burzuluia avand scntimentul unei tradari. Ea fusese
tan3ra cu Domnita, ea imbatranisc cu Domnita, mereu lang3 ca, stiindu-i-le
toatc. §i iata ca acum o lepadase. Toata dimineata, Madama Lenta Gerbca
in odaia invccinata cu etacul Domnitci, batand pasiente, cetind in cafea,
dandu-si in carti, bodoganind singura, dar fara s3 piece dc acolo. I-ar fi fost
rusine pana la jalc s-o stie fetele c3 c Icpadata dc Domnita. De asta seincuia
in odaic si-i clanteneau falcile de urat si manie, auzind alaturi ccle doua
glasuri care radeau far a dc Lenta Pantar. Caci usa era inchisa cu strasnicie.
Nimeni n-avea drcptul s3 intre la Domnita cand lucra cu Nina Tomas.
Incercase odata Lenta s3-si strecoare umbra, aducand niste vorbe grabnice
de-ale gospodariei. Dar Domnita o privisc cu tun, fara s-o asculle, batuse
cu pumnul in mas3 si racnise:
- Len-ta!
Parc3 o rupsese in doua pe Lenta silabisirea numclui ei. Dc-atunci nu
mai cercase sa treaca peste opreliste. Dar nici nu-$i facea o seama. Domnita
era dreptul Lentei; cum sa i-1 ia altii? „Altii“ erau de fapt „alta“. Caci nu
era Iang3 Domnita decat Nina Tomas. Dar in fata Ninei Lenta nu cracnea.

140
„ A dracului mucrusca!" gandise Lenta cand o vazuse in haina ei de vadana
intrand farS sfiala la Vomiccni.
- Cum te chiama, fetito? o intrebase Domnita, cu ochii Lentei in spate.
- Sunt Doamna Nina Tomas.
- Pacatele mele! se minunase Domnita, pocnind din palme. Dar cand
ai avut limp sa fii si Doamna?
- Am avut timp si s3 ma despart.
- Iaca! Esti si divortatS?
- Da, sunt libera.
Nu radea cu dintii. Radea cu nSrile si cu ochii, dracoaica!
„Saracul el barbatul ei!“ gandise Lenta, farS sa se poatS impiedeca de-a
nu zambi cu manca-tc-a$i spre ea, caci Lentei nu-i erau dragi decat muierile
cu cleste pentru nasul mustaciosilor. Aflase Lenta, tot atunci, ca Nina
Tomas era in doliu dup3 tatal ei, magistratul Axinte Tomas. Dar o prindea
si haina neagrS. Parca inadins si-o facuse ca sa fie mai albS si mai cu vino-
ncoace. In cateva zile numai, Nipa, luand locul C.D.-ului, devenise refrenul
casei. Domnita fi facea toatS voia, pang la rasfal. Ii daruise un inel cu piatri
scumpS, care plecasc din inima Lentei Iasand groapa f2r2 cruce.
- Unde-i Nino$ca mea? mtreba Domnita cu glas mare.
§i indata „huiau Vornicenii".
- Undc-i Duia Nina? se intrebau fetele.
§i daca n-o gascau prin casa sau in gr2din2, porncau s-o caute ca pe
Coca Dudus. Ii pl3cea s2 se plimbe.
- O solomonit-o pc Domnita, sopteau fetele.
Caci numai Coca Dudus avea aceeasi trecere la Domnita, dar cu sfada.
Nina Tomas obtinea tot ce vroia, fara impotrivire. Se plimba cu Domnita
la iivada, in tr2sura, fara dc Lcn{a. Cand porneau, Ilie-vezeteul intorcea
capul, se uita chiondoras la Madama Lenta si-si lungea firul mustetii inspre
ea. Inima Lentei dadea in foe.
Nina Tomas facea in fiecarc zi bae in iaz. Domnita poruncise sa se
toarnc nisip pe malul iazului, la locul ales pentru bae, s2 se pue rogojini, sa
se inslaleze o umbrela de gradina si scaune pliante.
In fiecarc zi, odaia Ninei Tomas trebuia sa aiba trandafiri proaspeti, iar
seara, Madama Lenta trebuia, cu porunca de la Domnita, sa-i pue pe
noaptc numai dulcelile care-i plSceau. La mese, tot a$a.
- Ce vrea Ninosca?
Ea comanda mcsele.
Partea mai ciudata ins2 c ca ins2$i Lenta i$i trada dreptatea ofensatS,
slujind-o pc Nina Tomas ca pe o alia Domnita. Dup2 cc-o adormea pe
Domnita, Lenta nu se culca, nici nu se punea la taclale cu besleaga de Troia.
Sc grabea sS intre in odaia Ninei, punandu-se la dispozifia ei. Se aseza pe
covor, ca in odaia Domnitei - ciiiste pc care Lenta n-o facea ori$icui

c 6 - Tudor C*aur AJcar, vol 1 141

dandu-i in carti, in drojdic de cafea, dcschizandu-$i sacul franluzesc a!
amintirilor, cantandu-i cantonete de epoca, facandu-i complimente.
- Tare esti subtirica! Ma-ma! I-hai!
Se cobora din munte inspre Vomiccni 51 un alt „I-hai“ care-$i gasise
ecoul in gura Lentei.
Nina venise alba ca luna noua, dar cu incetul se aurise in soare, pe urma
caiselor parca. Toal3 era subtirica, cu mani §i picioare cu tot, a§a cum o
rSsfrangea exclamatia Lentei: „Tare e$ti subliricS!". Tare mai era! Cand igi
picplSna parul, rasturnandu-si-1 peste obraz in fata oglinzii, lampa aprindca
arSmuri in undcle castanii, dand ochilor Lentei fierbinteala focului (iganesc
oglindit in salbclc de la gatul balaoachcsclor. Apoi si-1 strangea la ceafa,
legandu-1 pentru noapte cu o funda, §i obrazul ei aparea cu zambet ca al
copilului care rasare de dupa o perdea, pacalind. li jucau fara astampSr
ochii cruzi de verzi ce erau, §i fata parc3 mcreu se apara de o lumina de
soare.
- Cu ci-i fi semanand? se-ntrcba Lenta de pe covor, intinzandu-$i cartile.
C-o porumbita? Cu-n pui de uliu? Cu ce? Dulcc e§ti la ochi, da-n mana
zgarii!
Nina radea cu ochii 51 cu nSrilc, ridicandu-§i sprincencle subliri. De-
atata subliime pSrea inaltS. Varga, lti venea s-o duci pe brafe, astfel incer-
candu-i miadierea.
- Cine te-o fi putand strange-n brate? se intreba Madama Lenta. Luneci
ca mreana!
Soldurlle ei erau croite pentru lunecare; trasc prin inel. Trecuse prin
inelul acestei incantatoare vorbe tar 3nc 5ti.
- Manca-te-asi! ofta Madama Lenta. s
§i nu se putea supara pe ea, cu toate c a c a o schimbase pe Domnita,
abatand-o dinsprc Lenta. A§a ca toatS tafna care mocnea in Lenta se ducea
spre cel care o aduscse pe Nina la Vomiceni: Jupanul Sami. Fifig o des-
coperise, insarcinat dc Domnita.
- Fitig, am nevoe urgenta - acuma cat am lini$te - de o fata, notcaz5:
frumoasa...
- Asta-i notat de mult.
- Nu pentru tine, Fitig. Pentru mine. Nu cumva sa-mi spurci casa c-o
balabusta de-a voastra! Vrasazica: o fata frumoas5, crestina, desteaptS,
vioae, cu studii, care s 2 scrie frantuzeste fara gresala... fmi g3sc§ti?
- Fata f3ra gre§eala nu; frantuzeascS far2 greseala, da.
- Fifig, sa nu-ti aud gura pana cand nu mi-o aduci.
- Am §i adus-o.
- Unde-i?
- Am eu la Iasi a§a o perla, pacat c3 n-am cravata de la Paris s-o fac ac
de cravata.
- Dac3-s multumita, vei avea si cravata si ac cu peril.

142
 - Perlele-s in gura Domnitei, aurul in inima. Apropo, ce mai stitf de
domnul student?
Domnita oftase adanc, ridicand bratcte spre cer.
- Mama lui nu §tie nimic.
- ... Poate ca §tic amicul Sami!
- Si taci? Lenta, scoate spelca! Ciur s3 mi-I fac!
- Nu te deranja, Madama Lenta. Pot sa va spun, Domnita, c3 e sSnatos
in muntii MoldoveL
- Si altSceva?
- Poate c3 nu-i de-ajuns?
- Vrei cognac?
- Auzi, Madama Lenta, ce vrea Domnita? De ce te uiti la mine a$a
turceste? Domnita, Coca Dudus calatore$te incognito insolit de Cuviosul
Alfcu. Poate ca vrea sa mai faca un schit. §tiu eu! O ne poate $ti ce §tie
Coca Dudus? Merge cu Dumnezeu prin muntii MoldoveL Nu-1 §tie nimeni.
Da’ Filig tot afla cate ceva. Este a$a cate-un cue care vinde spirtoase pc
valea Bistritei, §i-i mai cantS de-acolo si lui Sami. Pot sa va spun ca-i tare
bine Coca Dudus. Iaca o venit §-a§a un cognac fin ca-mi pare rau numai de
ochii Madamei Lenta ca nu sunt mai duiosi. Ai lupL Madama Lenta?
- Undc-i vezi, jupane?
- Nu-i vad eu, da’ ma vad ei pe mine din ochii Madamei Lenta. Domnita,
ma-nchin cu respect Poimaini cel mai tarziu, Samuel Fitig va avea o peiiS
veritabiia.
Astfel apSruse la Vorniceni Nina Tomas, apropiind de tinereta inirna
Domnitei altfel decat absenta lui Dudus, prezenta fetelor din casa si a
trandafirilor din gradina.
lar Madama Lenta, fumegand ca o cafea abea prajita, dSdea din cap si
ofta cu sictir:
- Lasa c3 vine cl Coca Dudu$...
Venea pe Bistrita, gata s3 lepede trccatoarea piele a Fratelui Tudor.

* *

Ocolisera satul Vorniceni, ca $i la dus, luand in piept suisul potccii.

Mirosea a iarba grasa si a flori usoare. In urma lor, pe muntii lasaU, soarele
cobora copt ca un mare fruct al zarii, tnclinandu-si crcanga de aur.
Fratele Tudor mozolea in dinti un fir de pelin.
„Frunza verde de pclin...“
Ajunsera pe culme, apuncand drumul spre casa. Fratele Tudor mergea
ganditor, abatandu-si mereu privirea spre muntclc de unde venea. Dar
deodata soarele-1 orbi. Cu accasta iluminare in care dansau rotocoale de
aur, vazu pe banca de langa stejarul Chioaiei o fata in negru. P5rea c3 sta
143
intre portocale. A§a o vazu in intensitatea mirarii §i a rotocoalelor de aur
care dan(uiau in ochii lui. Nu intrcba niniic. Dar si Alfeu viizuse.
- Lume noua, Frate Dudu§. De unde-o rasarit?
- Din mine...
- Iar vorbesti ca Fratcle Tudor?
Dar Fratele Tudor se oprise nu departe de stejaru! Cluoaiei, fara s3-§i
ia ochii de la fata care era singura cu soarele, subt ccrul boltit pcste vale §i
pesle mun{i.
§i fata il vazu. Avu o tni^care de pui de uliu cand simte apropierea
strSinului. T§i stramba capul, cu ascutita agcrime. Le vorbi:
- Buna ziua, Cuviosilor.
Basul lui Alfeu raspunse cu dor dc damigeana:
- Ziua buna, surioara. ^
Si trccu inainte, marel ca un mitropoht.
Fratele Tudor il lasa.
- Ce-i, Cuvioase? Ai pierdut ceva? il irilrebS fata, vazandu-I ca nu
pleaca.
Fratcle Tudor veni mai aproape de bancS.
- Ma uil $i cu la scare.
- Nu 1-ai vazut de mult?
- A§a mandru, nu.
- Ti-i tare drag soarele?
- M5-ncalze$tc,
- E§ti batran?
- Par?
- Mai b?itran dicat mine nu e§li!
- Ce-i tinerela? o intrebS tanar Fratcle Tudor.
- Ce riimanc-n urma, cand i(i vine sa tc mai uiji, intorcand capul peste
umar. Nu vrei sa tc odihnc$ti?
- Multamcsc frumos pentru ingaduinja.
Se a$eza in capatul bancii, c-un fel dc fereala calugarcasca, punandu-si
traista la picicoare. Opincile erau ferfenite. Mai incolo, ca doua randuncle,
varfurile pantofilor negri.
- $i de unde venip, Cuvioase?
- Multamesc frumos pentru darul vorbei. Nu-s Cuyios. Sunt numai
Fratele Tudor in urma Cuviosului Alfeu. Vcnim din muntc. ^
Era o pandfi in el, care-1 facea atent la ficcarc intrebare. Il cuprindea o
u$oara mole§ire diilce, ca atunci cand inflorcsc salcamii. Dar era §i mai
treaz, ca atunci cand vrei sa alungi somnul.
- Si cc-ati ciiutat in munte?
- Intrebarile suficlului.
- A(i gasit rSspuns?
- Clopotelc, toaca, apcle...

144
 - V-au multumit?
- Le mul(umim.
Venea un miros dc fan cosit, chcmand alhinele, din pSrul castaniu a!
fetei. Avea nari vii ca vietatile sSlbalice.
Tar dincolo de vai, plutea deasupra lor, ca o pasare de ape, albastrul
vastelor singuratafi.
- Cum ai spus ca te chiama? Fratclc Tudor?
Nu zambea. Dar zambetul pandca parcS dup3 obrajii ei, luminandu-i dc
acolo, dinlaunlru, ca o dimineatS.
- Asa am spus cum m-o pastrat urechea din fata.
- Frate Tudor, mi se pare ca-ti place sa te asculti?
- Dcprins cu rugaciunile...
- Numai?
- Doar vin din pustictatea muntclui!
- Si de la ce schit egti?
- Oi fi de la schitul Vomicului.
- fi fi? sau esti?
- Omul cr'ede, Dumnezeu §tie.
- Frate Tudor, e$ti ca din carte.
- fi r2u sa fii ca din carte?
- O fi §i bine! Dar nu cumva te tin cu vorba?
- Stau la soarc.
- O apus, Frate Tudor.
- Ma gandese la soare.
- Sa nu-ti tulbur gandul. Te las cu bine, Frate Tudor.
O umbra mtuneca soarele in inima Fratclui Tudor, fntreba:
- E§Li din partea locului?
Fata se opri, cu mana pe spetcaza bancii, stand tn clip3 ca pasSrea pe
creanga.
- Nu-s din partea locului.
- $i cc le-aducc pe la noi?
- Ncvoile.
- §i unde stai?
- Frate Tudor, calugSrii intreaba ca orisice om?
- Vorba nu-i pacal. Gura graeste si cu omul si cu pasarea $i cu Dum­
nezeu... Te duci in sus sau in jos?
- In sus.
- Atunci fi fi de la curtea Vorniccnilor?
- O i fi.
- Avem tot un drum. §> eu ma due la schitul mcu.
Pornira alaturi, Fratele Tudor cu traista, fata, cu spinarea ei sprintena.
Luceafarul serii, fraged ca un miez de mandarina, stropea ochii cu urzicarea
zambetului.

145
 - Ai ajuns la schit, vorbi fata, aratandu-i-I.
- Te due inainte.
- raman clopotele singure?
- Se mai odihnese si ele, cS-s tare sbuciumate.
- §i Cuviosul ce spune?
- Binecuvanteaza.
Sensatia dc somn nu-l parSsea. Vorbea numai deprinderca de a rSs-
punde a Fratelui Tudor. C3ci era prea mare mirarea lui nccontenita pentru
a putea lega vorbe cu minlea. Era, ca in copilarie, pc vremea jucariilor, $i
poate inca si mai dc demult, o simpla cxclamatie magica. Dorca sa ajunga,
sa nu piarda. Fata de-acoio era o bucurie din el si o teania sa n-o mai aiba,
dus3 pana la absurd. C5ci drumul pe care mergeau, printre stejari, era al
Vornjcenilor. Acolo se ducea fata de-alaturi. §i totu$i se indoia. Ca in vis
cand stii c3 ceea ce te bucura, daca deschizi ochii ny-i. Panica accasta il
cuprindca, mcntinandu-I intr-un fcl de somn al rcalului, cu atat mai putemic
cu cat stejarii grabeau noaptea, umbrind totul. Numai fata cu haina neagra
ducea cu ea fructul soarclui si al mirarii de-a o G intalnit astfel: „Fata cu
miros de portocal5...“
Valsul FantomS se apropiase atat de tare incat se temea c5 rasuna o
tainS pe subt stejarii drumului innoptat.
Erau la poarta Vornicenilor. Se vedeau lampile.
Fratele Tudor deschise poarta. Fata inlra. El dupS ea.
- Bine-ai venit, Coca Dudus!
Atat u spusc, intorcandu-sc deodata.
$i-l lasa la poarta veche ca la poarta noua.
Din urma il ajunse galopul Fratelui Ciubcica.
- Coca Dudus, ai uitat...
- Ce-am uitat? trcsSri Coca Dudus.
- Cheile dela C.D.!

- Lenta, ce arde la C.D.? se incrunta Domnita, aratand cu degetul spre

fereastra de sus, unde parca se vedea o lucire de lumanare.
- Ca doar n-or G duhuri!
- Du-te de vezi, nu mai vorbi in bobote, ca doar e$d femee batrana!
Len{a porni in trap tanar, ridicandu-$i fustcle.
Trecu un timp.
- Da’ ce-o pustiit (atari! cafea asta?
Domnita batu din palme cu slrasnicie. Aparu Asineta.
- Du-te dupa Lenta. Ada-mi-o pe sus.
- Unde s3 ma due?
- La C.D., scrasni Domnita.

146
 De mult nu mai scra$nise mania ei cu atata pofta.
Asineta ta§ni iepure§tc.
Trecu inc2 un timp. Nu s-auzea decat tic-tac-ul pendulei de portelan
idilic. §i se mai auzea §i respiratia cu clocot a Domnitci. Iar balu din palme.
Apoi Tn§fac3 un clopolcl cu m iner ca de incendiu.
- Patru fete se ivir2 cu pieptul saltat de fuga.
- Unde-mi umblati? le fulgera Domnita. Intr-o clipa sa-mi fiti aici.
- Da’ unde sa ne ducem, Domnita? intreba Tomita Ochi Albi, cea cu
ochi vcrzi §i incruci$ali.
- Unde? Auzi! Mai intreaba! La C.D. Le-o Inghitit pe loate. Pol sa ma
prade §i hotii!...
Pornira §i ele pe intrecute.
Din nou inccpu tSccrea a$tept2rii, dar nimeni nu aparea.
- Simt ca-mi ies din sprite!
Domnita, ridicandu-se din fotoliu singura, ca o regina parasitS de toti
credincio§ii, i§i lua b 2tul §i porni falnic prin odai, ivindu-se pe pragul
cerdacului. Nina, care era acolo, o privi cu mirare.
- Len-taa!
§i soarele ar fi rasarit din noapte, c2ci in glasul Domnitei, cu doua siiabe,
trambitasera toti coco$ii dimine(ii. Dar Len{a nu se ivi.
La C.D. se deschideau fereslre, aparcau lumini, umbrc.
- Cine m-aude dincolo? trimise Domnita ca un buzdugan zmeesc glasul
suprem al Operei din Paris.
Dar numai ecoul muntilor aplauda aceasta marinimie.
fn schimb, umbre plccau de subt stele si printre trandafiri spre C.D.,
ducand...
Si dcodata pieptul Domnitci absorbi muntii, si plin din nou de puterc,
glasul rSsunS pestc trandafiri:
- Du-dus! ,
- Dom-ni-taSS!
- Ai venit ne-bu-nu-leee?
- Am ve-nit Dom-ni-ta rneee!
- Ai auzit, JNina?
- Am auzit.
- Aista-i Dudu$! Sa-1 vezi! Da’ ce-i ma rog forala asta? se aprinse din
nou Domnita, deprinzandu-se cu intuncrccul dc-afara. Se zarea printre
trandafiri o caravan2 de umbre.
- Ducem apa fiarta lui Coca Dudu$.
- Du-dus!
- Dom-ni-t222!
- Ai s2-mi o-pa-re$ti tran-da-fi-riiii!
Dudus nu r2spunse. Dar dup2 un timp Asineta veni in fuga, aducand
„carte“.
„Pufa, No. 1. „Pdstreazi-(i glasul intact petitru masa, ca fi fiul t&u.

147
 No. Z lnfelege situapa In care m i ajlu (in picleu goala).
No, 3. Nil putecun ap/lrra in fi\a Domni\ci acopertt depnllxr'dt piibcgiil
No. ■} M in a mea a r iir a 4 a i trandafirii; cum .v<3-;' opdrcsc?
No. 5. Astfel!
No. 6. Domnifd, fit fata vefnicid, din ana (caldi) tesalut".

La C D . Dudus sc spala. Huiau Vorniccnii! Soseau pe rand fetele cu

oale, cofe, cani, caldari, carabanind toatS apa ficrbinte din cazanul buca-
tariei. Era un fcl de mobilizare generals. Viaia Vornicenilor curgea din nou
pc a!bia rcpede. Pudu? descoperisc cu strigate de manie si blesterae cum-
plile ca apa de la robinet nu mai curgca. S' cat sperase in vitcza unui du$
rcce care sfi-I destepte din somnu! Frai.eiiii Tudor! Aparitia Lcnlei insS u
schjmbase gandurile.
- Ai venit! Va-leu cS frumos te-ai fault! Te-ai tinul de haiabucuri, nlotan
paduret!
- PapufjS dc turta diilce, ce mai e pe-acasa?
- I-hai! Avem o duduca!
-T aci! Fata Lenfei Pan{ar? Madmazel Lentzuca?
- Iaca! Lcn(a §i fata! Fa-tc frumos cS tc toe eu!
§i dc-atunci Dudus sc pregStise de bae lungS, punand o pauza intre
Fratelc Tudor abca iesit din opincile drumului §i soarclc dc la Stejarul
Chioaiei, §i apari{ia lui Coca Dudu$ dmcclo. Clandea cu inima cuvantu!
„dincolo“: sc scutura ca un mar copt pcste zaplaz.
Dcci revenise la cl, chcmandu-si curajul pi in zgomotele familiarc.
- Turnali, nevinovatc fete, apa fierbintc in scaldatoarca fiului slinos!
Umplusera cada. Dudu$ Ic expulzase. In (rase cu delieiu in apa fierbinte.
Se sapunise, dand apei „aburul dccentci“ si o chcmasc pc Madaraa Lenta
sa-1 „toace“.
Dc-acolo vorbisc cu Domnita, punand-o pe Lenta sa deschida fereastra.
De-acolo scriscse misiva. Apoi asculta.se raportul Lcntci, cu ceafa rastur-
nata pc marginca cazii, docil ca o cuna in care torni vin din butoi. Nu intreba
nimic, dar asculta pana-n varfui dcgctelor.
- ... Domnita ii spunc Ninosca. Tare o mai rasfala! Mcrdc!... Da’ o
chiama Doamna Nina Tomas. Madame: S’i! vous plait! S-o vezi cand se
cliiaplana, prinfisorule, s-o mananci! Jndracila muerusca! Auzi! Abca o
intarcat-o ma-sa §i o si papat un barbat. Parole d’lionncur!
$i dai si dai, de toate, dc-a valma, cum ii veneau Lcnlci la gurS, pc
romane$te si pc franluzcste.
Dar Lenta vorbea despre altcincva.
Nu putea „Fata cu miros de portocala" sa vie spre urcchca lui prin gura
Lentei.
Si totusi despre ea era vorba. Se numca Nina Tomas, era secretara
Domnitei si era Doamna! Doamna divortata! Nu putea sa fie asa, dar asa
era.

148
 Vorba Madamei Lenta!
li venea s3 doarma, ascultand.
Amana mereu tot: ridiearca raanii din apa caidula, ca sa-si §tearga
broboanele de naduseala. care-i alergau pe obraji; spalalul, rasul, imbra-
catul, aparitia „dincolo“. CSci iara$i, ca si in timpul boalei, dincolo insemna
alia luine decat a iui, in care era fata cu miros de portocala.
- M-asculli sau dormi,- print iscrulc?
- Te-ascult.
II mira glasul lui. Era tiist, oslenit, rcscmnal. Nu §i-l mai auzise astfel
pan3 atunci. Glasul ailei varste.
§i inima se-nlunecasc.
Afara s-auzeau greerii, dincolo dc glasul Lentei.
- Da-mi o ligara buna, prinpsorulc, ca mi s-o facut dc-atata mahorca!
li fScu semn sa-si ia. Lenta tragca ca un recrul. Odaia aburita se umplu
de mirosul dulceag al tigaretei Gold-Flake. Din bae, cu ochii intredcschisi,
Dudus respirS o aminlire in fiunul dulceag: dupii-amiaza cand reluase
lutunul, dupa o plimbare lunga si o discutic anosta cu Taluja si Aida.
Cautase ceva si gasise subt degeteie Aidci, ascuns dupa glasuri, prezenta
de fum a Valsului Fanloma. Apoi venise versul tulburator pcnlru el, in care
s-adunau toatc: „Fala cu miros tie portocala".
ll regasea ca atunci, proaspal, nou, fraged.
Lenta vorbea dcspre Nina Tomas, dar n-o mai auzea.
Asculta in el cum se formau, pe acelasi ritm, cuvinte care apareau din
ccata ca vechimile, proaspete totusi ca ceva atunci copt pc creanga.

>tA$ dori set tc cunosc, scriu foapte,

Cu un cos dc portocalc, intr-o piata
De uras slravechi si afwnat
Cu mitropoiii medicvale.
Eu sd fiu, de pildii imparat,
Tu, cum am mai spits, cu portocalc..."

Apoi o ccata acoperi cuvinteic, mLstuindu-le, dar ISsand acea imbujo-

rare de marge an a soarelui ascuns de ceata in diminea(a apelor.
Nu se mai au/ca nimic decat iar glasul Lentei care vorbea mereu despre
Nina Tomas, despre memoriile Domnilei...
- Lenta, ce face Fitig?
- Pacatcle mele ccle grcle, nici aici nu seap dc juparu Ce s5 fac3? Suge!
- Calul?
- I-hai! Strange! Da-i o cofa cS-ti cere $i fanlana!
- Ilie?
- Batu-I-ar ciuma dc gliiuj! Cu iepelc lui dcsalate, vcde-l-asi cu luma-
nare!

149
 - Con3$elu?
- La curu florilor, pardon de vorbS! Ca de asta-i gr5dinar cu Ieafa de
cona$!
- Padurarii?
- I-o mancat urgii! Cine-i mai vede?
- Frumoasa Lenta?
- Razi tu, razi, printisorule, da’ cine ti-i mai credincios ca Lenta? Iaca
are sa m3 huiascS Domnita de-mi [iue de pe-acu urechea! M-o trimes s5
vad ce-i, si du-te, Lento, si ada, Lento, si f5, Lento si drege, Lento, si stai,
Lento, ca o femee fara obraz la curu printisorului cand face bae! §i prinli-
sorul, in loc sS-i spue Lenfei: Iaca, Madama Lento, l-am adus un suvenir
din calatoriile mele, tine bine, s5 nu-ti scape din m ana,- printisorul isi face
ras de Lenta ca ciuma ceca de Ilie! Pai treaba-i asta!
- Len{uco, papusica de vanilie, ingeras de zah3r ars, asta-i muzica ce-mi
place! Ale-hop! si tusni din bae drept in picioare, improscand-o pe Lenta
cu ap5 si nuditate.
- Fugi, papuso, dupa halat. A rasarit Dudus! Cu-cu-ri-guuu!
Auz.indu-1, Domnita care-1 astepta pe cerdac spuse din nou c5tre Nina:
- Dudus!
*

Cerdacul stralucea de lumini. Toate fetele, toate lampile.

Domnita se dezvatase, de cand i§i dicta memoriile, de sufrageria Alcaz.
Cuni insa nu vroia s2-l lipseascS pe Dudus de „oamcnii lui“, adic3 de Troia
care nu era admis in etacul ei, Domnita poruncise fetelor sa pregateasca
masa in cerdac, cu patru tacamuri si flori.
- la sa te vad. Aduceti lumini.
A$a il intampina Domnita, instalata in fotoliul ei, cu un sal pe umeri si
altul pe picioare.
Fetele apropiara lampile, tinandu-le in manS, facand o roata de lumina
in jurul capului lui Dudus- Se imbracase ca pentru masa Iui de pomind, cu
gulcr tare, hainS de culoare inchisS, monoclu si pieptSnaturl linsa. Nu mai
semana cu Fratele Tudor. Dar obrajii lui aduceau soarele de pe muntc,
parul avea o lucire mai vie, iar albastrul ochilor vestea fioare.
Dupa ce-1 inspects lung, ca un geambas, $i dupS ce-1 sSruta tare, ca o
mamS, Domnita il prezenta.
- Fiul meu Dudus; prietena mea Nina Tomas.
- Frate!
- O, sorS regasitS!
Se contemplarS. Apoi Dudus, aplccandu-se adanc, ii saruta mana. Ges-
tul lui pornise bufon curtcnitor, dar intalnind mana subtirc in mana lui
bStatorita, fu gata - mai-mai - s3 o sSrute altfel: sufland dintai asupra ei s i

•150
vadS daca mai rSmanc ceva. Era mduiosator de mica si fragila. Ii aruncase
o umbrS dc topora$i pe inima mana tinuta in palma lui. Avea o amintire dc
pastrat in palma.
Dar deindata se arunca spre ceilaltf.
- Maestre!
- Dudus!
Maestrul mirosea a vin §i inainte de mas3, dar Dudus regasca cu placere,
mai ales intr-o astfel dc clipa, concretul familiar al Maestrului Troia.
Lenta era acolo, numai ochi $i urcchi.
Fetele erau acolo, privind cu ochi man ca la o intamplarc dc pe ulita.
Era $i Asineta cu-n trandafir galben in par; Dudus trecu pestc, amanand
rezolvarea midlor problemc.
Erau deci toti.
- Pusa, mi-i foame.
- §i voi ce staji ca proastele? Nu vedeti ca moare de foame copilul!
- Pu$a, un paharel de... §tie Len(uca!
- Bravo, baelc! Ai luat deprindcri frumoase pe unde mi-ai fost! §i pe
unde mi-ai umblat, m3 rog?
Se randuira in jurul mesei ovale: Nina alaturi de Domnita, Dudus alSturi
de Maestrul Troia.
' Lenfa veni cu bauturi. Dudus bau un paharel de tuic3 veche. Avea
nevoe.
- Unde n-am fost, Domnita! Toarna, Asincto.
- Te-ai facul bctiv? Nu-i mai tuma.
Dar Asineta se grabisc.
Dudus bSu al doilea p3h3rut, infierbantandu-si fricile.
- Ei? 0 interpela Domnita.
Dar nu-1 lasa sa raspunda, caci vazandu-1 isi aminti cat de mult nu-I
v3zuse.
- Brava tie! Te-ai gandil la mama ta! In Fiecarc zi o scrisoare! Nici un
rand macar! „Mama, sunt bine. Al t3u Gu iubitor". Nimic! Tufa! Cum ai
trecut pragul casei, ai ingropat-o pe maica-ta! Tunc si fulgere la Vorniceni,
cada potoapc, arda casa, imbolnaveasca-se Domnita, - dumncalui nimic.
Umbla lela prin lume c-o haina de calug3r si putin ii pasa de inima mamei
lui!
- Pusa, m-am inchinat pentru tine.
- ’Tata r3u!
- Inima mea...
- Vipera, lasa inima! Inima? Coada de vulpe!
- Inima mea, Domnita? Uite inima: veverita. Uite mama: bradul inimii
mele. Pomul meu de Craciun, gradina mea de trandafiri, Domnita scumpS
si adorata, nu strica inima fiului t3u. Trimitc-i o dulce s&rutarc, dupa
aceasta just 2 si blagoslovita manie, ca sa stie si aceste nevinovate copile dc

151
 ce o mania e mai mare decat un fiu, chiar cand fiul c un magar cu monoclu
51 mama lui un pour cu escnta dc roze. Haide, Domnina, indupleca-te...
- PacStosule! Fariseule!
Domnita-i intinse mana peste masa. Dudus i-o saruta, ridicandu-se de
pe scaun. Dar parca se detracase mecanismul lui verbal. Mai mult se
pastisa, aslfel acopcrind panica golurilor. Nu putca improviza. Avea trac.
- ToarnS, Asineto.
- Du-duj, vrei s5 ma superi?
- Urma§ul celor doua orfeline se supune!
fncepurS sa rcanance. Catva timp nu s-auzir5 decat lingurile §i ex-
huberantele sorbituri ale Donmi{ci, carora le raspundea, de langa Dudus,
Maestrul Troia.
fn lumina lampiior, Nina Tomas parea atal de fragil fetitS incat in jurul
ei §i aerul noptei de august ducca gandul la raceala noptilor de septembrie.
§i nimeni nu punea un §al pe umerii mici. Totul in ea era mic: nasul, gura,
obrajii, manile. Numai ochii... Grcerii cantau penlru ca. Slelele erau pentru
ea. Tot tremurul delicat al vastei nopti de munte se aduna in jurul ei,
dandu-i contur de icoanS a miniaturilor din ierburi si din ceruri.
Dudu$ ii intalni privirea: Ochii Ninei nu se ferira; zambira deasupra
lingurei de sup5, privindu-1 c-o lucire de malitiozitate. §i Dudus simti cu
paroxism c3 are numai nouasprezcce ani. II considera cu superioritatca
iritanta a altei varste. Vru sa spue „toarna, Asineto", dar se rctinu.
- Ei, ia spune pe unde mi-ai fost?
- Dar unde n-am fost, Domnita! Cunosti lantul Carpalilor?
- Lasa-ma cu geografia!
- Domnifa scumpa, n-am fost in Lstoric! Numai in geografic, ca un
nestiutor tanar care vrea s2-§i cunoascS tara.
- Spune odata unde mi-ai fost? Nu ma nauci cu parascoveniile tale!
Dar venise mancarea. Jar s-auzira furculitcle si cutitelc. Cutitul intra
nemilos in gura Maestrului Troia.
Masa devenea lungS pana la corvoada penlru Dudus. Asineta insa Ve-
ghea. Incepu sS-i toarne din vinul ros, foarte pre(uit de Madama Lenta, fara
s5 mai a$tepte invitatia lui Dudus $' ocolind cu indemanare privirea Dom-
nitei. Cum o vedea absorbita de mancare, Asineta turna si Dudus bea.
Nina il privea din cand in cand, tocmai cand Asineta ii umplea paharul.
„Are sa mS creada betiv", gandi Dudus. §• se mira dcodatS, cat dc
simple, cat de elementare erau in aceasta seara a$a ziscle lui ganduri. „Ce
noroc c5 nimeni nu-ti poate vedea conjinutul capului! Ar fi o catastrofa ca
aceasta t&nara Doamna sa-mi surprinda vidul". „Tanara Doamna" era si o
constatare, dar si o dorinta punitiva de insulta. Ar fi dorit „sa-i arate el",
s-o invinga intr-o discutie, s-o dominc, dar dorinta se agita ca un gandac
intors pe spate, f3ra mijloace de realizare. Poate ca Fitig 1-ar fi stimulat.

152
 Fitig solicita in cl nu numai vorbe improvizalc, dar $i procedee. Vorbea cu
Fitig, uneori, cum cxccula farmacistul o reteta.
- Se vedc ca multc lucruri ai de ascuns! II interpela Domnita, denun-
tandu-1 iar tuturora. Nici nu-{i aud gura!
- Mananc, Domnita, ca un copil hemesil Intors la belsugul casei parin-
te$ti.
Simp o rSceala in stomah si Inchccturi. „Belsugul casei parinte$ti“, ca
expresie, suna lamcntabil, siuistru. Tc pomcnesti ca era In stare sa spue si
formule dc genul acestora: „Vorbe simple11, „Scntimente distinse",
“Oameni alesi“, „Peisagii nespus de frumoase11.
Turna in el vin rosu, dar, vorba lui Fitig, „stapanii erau plecatf de-acasa“.
Pana la sfaiskul mesei, amana mercu raspunsul la inlrebarea Domnitci.
Dar obligatia de-a raspunde odata §i odata i)iutea asupra lui, dandu-i do-
rin{a de a se ascunde subl masa, dc-a deveni invizibil. Macar dc-ar fi putut
C nerod cu simplicitate, capabil sa raspunda dc pildS: „Ara lacut, mama, o
excursie prin mimp. Era frumos. Am pctrccut bine. Cc sa-li spun mai mult?
Chiam3-1 daca vrei pc Cuviosul Allcu...“
Da. Avea nevoe de un ajutor ca sa poatS raspundc la o intrebare care
pe vremea lui Dudu$ ar fi declansat un dclir de improvi/alii. Dar nu mai
era Dudus. Nici Fratelc Tudor, nici Dudus, nici nimic. Un baial intimidat
de toata lumca si pe de-asupra si de propria lui reputafie: o simtea dcasupra
capului ca pe un paiunjen.
$i era si ann’{it pc dcasupra. Dc cand plccasc de la Vorniceni nu bause
decat apa, mancand numai lucruri u$oarc. Acum, mancarurilc de-acasa,
„inibelsugatc“ vai! inghitite fara pofta, numai ca sa nu vorbeasca, il apasau;
iar vinul trimetea neguri in creer, pai alizaudu-l.
- Dudus, ce-i cu tine? Dormi? Te-ai imbatat?
- Sunt ostenit.
- Du-dus! Ia aduccjivini-l pe calugar - sc adresS Domnita fctelor.
Doua pomira in goana.
„Sc-ncurca treaba'1, gandi Duuus. constrans mcrcu sa constate ce se-
ntampla, fara sa poata rezolva nimic.
Alfeu apSru epopeic in noapte, cu strasnica lui inaJtimc si cumplita lui
barbs dc foe.
. «- Calugare, ce-ati facut voi atata amar de vreme? Vad ca mi 1-ai adus
mut! vorbi Domnita arfiland cu dcgetul gura incuiata.
- laca! facu Alfeu, uitandu-se la Dudus c-o iutc clipii c de oehi.
Abea atunci, Dudus aminti ca are monodu. „Imi compromil si mo-
noclul11 gandi el.
- Pai cum sa nu tacS, daea s-o deprins cu tficcrea. Ce sa faccm? Am
umblat prin munti cautand drumul mantuirii...

153
 - Alfeu!
- O cruee am, DomnitS. laca o fac in fata crucii de pc schit.
Dunini(a era cucernica. fsi fScu §i ea cruce.
- Vezi, Domnita, interveni 51 Dudu$.
- D5, minunile Doranului! §tiu si eu! Calugare, da’ de b5ut?
- Va-leu! Apa, Domnita, ca fiarele pustiei! Am §i uitat gustul vinului...
- Len(a, dnsteste-1 pe c&lugSr.
- SarutSm cinstita dreapta. Da’ spune mata, Domnita, in tati cinstea: nu
I-am adus in buna stare?
- Lenta, cinste§te-l pe cSlugSr.
- SSrutam cinstita dreapta §i cinstita stanga. Da’ rugaciuni nu l-am
invatat s3 faca?
- Eii, lasa-ma cu pomelnicul, calugare! Buna sara. Ia du-te la culcare c3
mai ai nevoie si de apa!
Dudus il privi cu „bravo“ pe Alfeu. §i i se paru tare ciudat c5 tocmai ia
ananghie Alfeu vorbise in locul Fratclui Tudor, scotandu-1 din incurc3tura
pe Dudu$. in definitiv poale c3 facuse o greseala renun(and la haina lui de
pana at unci. Sc invatase sa fie Fratele Tudor. Nu-1 rcgasea inca pe Dudus-
Pe Fratele Tudor fl lasase. Dar pe Dudus il va rcgasi?
- Spuneai c3 t«-i somn? ii alunga Domnita. Du-te si te culca.
- Domnita, Doamna, - se mclina Dudus ceremonios, sSrutandu-le ma-
nile.
Asineta porni cu lampa s3-i lumincze drumul sprc C.D.
- Nu ma culc. Du-te inapoi.
- Dar cc faci? il ajunse din urma glasul Domni{ei.
- Medilez.
- Meditezi tu pe dracu! la mai bine plimba-mi fata. Hai, Ninosca, tot iti
place tic sa umbli.
Astfcl Dudus se trezi dcodata cu o umbra sprintena alaturi.
- Unde mergcm? il intreba Nina.
- Unde vrcfi. La dispozitia dumncavoastra...
- Este o banca langa un stejar...
- Ma rog...
Pomira spre Stejarul Chioaici.
- Nu va este frig?
- Nu.
Dudus avea impresia ca vorbeste intr-o piesa de teatru prost tradus3 din
frantuze$te.
Nina mcrgca rcpede. Numai ccrul avea aurul spulberat al stclclor;
incolo totul era negru 51 enorm, amindnd vrcmurilc prcmergatoare omului.
Ajunsera la bands. Se asezara.

154
 - Meditezi?
-N u .
- Te incomodez?
-N u .
Era mortificat §i furios.
- In fond, de ce ai devenit Fratele Tudor?
- „fn fond“, am devenit Fratele Tudor fiindca am multe pacate.
- Pacate de copil.
- Pacate de om. Fumez, beau, etc... Sunt, ceca ce se chiam5 un copil
stricat. Fecior de bani gata, mama care ma r3sfat3, sange putred. Ncam
vechi. Sunt un degenerat. Monoclu, ligari, vicii si... ciuda[enii...
- Glume§ti?
- Ti-e fric3 s3 stai alaturi de mine?
- Sper ca c§ti bine crescut? Neam vechi...
- Noaptea?
- Noaptea te culci si dormi. Esti ostenit. Ai baut prea mult. Haidem.
Glasul rasuna sacadat, net, categoric. Glas debelferita sau de infirmiera.
Pasii sunara ostil la intors. Se certau parcS sonoritatile lor. Dar buzele
rSmaneau inchise. Dudus vedea cu sfagiere cum se apropie poarta casei;
sangera toata fiinta lui in accasta poarta. fi inghi{i.
_ - Noapte buna, tinere.
II I3sa acolo. O vazu cateva clipe trecand prin lumina lampilor din
cerdac, sprintena, sprintcnS... Dumnezeule! Era dureros de sprintena cand
pleca!
N-o mai vazu.
fi cazu sangelc ca un frunzis deodata scuturat.
S-apoi, cu furie de vant, inima i-1 arunca din nou in cap, valvarlej.
Se duse hotarat spre casa.
- Lenta!
AsteptS pufin. Lenta aparu cu tulpan roz, incrucisandu-si pudic pul-
panele capotului de noapte mauve.
- Ce-i printisorulc?
- O sticla de vin ros. Mi-o trimiti la C.D.
- Bine, incuviinta Lenta. §i cu cine li-o trimit?
- Cu Asincta.
- Bine, ofta Lenta. Da’ mai asteapta pana ce-adorm slugile.
Aslfel isi trecu noaptea.
Iar dimincata, in zori, cand soarele-i batu din nou obrajii cu lumina,
Dudus asculta mult timp ceva care se apropia de inima lui. Apoi scrise.
Dimineata, Lenta intra in odaia Ninei, aducandu-i ca de obicei o lin-
gurita de miere si apa proaspatS. fi mai aducea inca ceva pe tablaua lasata

155
la c5p5taiul palului: o scrisoare; trandafirul de de-asupra era ofranda Ma-
damei Lent a.

„O, ce dimineata, Doamna, peste lume!

Rfid tn clipcfetele luminii,
Sprinten curge Bistrita in spume
Fumurile due tn cer arinii.

Vine soarele de la cules sulfinS

Canid tn destine sonaline
Zarile-s ca vinele pe tdmpla find
Sufietul e lemn de violine.

E pdcat sd donni dupa o noaple

Risipila-n gestuii de paiata.
Asi dori sa te cunosc, serin soapte,
Cu un cos de portocale, intr-o pia(a

De oras stravechi si afumai

Cu milropolii medievaie.
Eu sa fiu de pildd tmpdral,
Tu, cum am mai spus, cu portocale.

Sa-mi tntinzi un fnict de aur moale

Sa vdd ochi si din(i de lup rdzdnd
Sd glticesc in tine portocale
Calul sd nccheze, braful bland

Sd te ia tn fnict s-aproape goala,

Calul sd pomeasca inainte, *
Sd fin tdndra, sd fii fierbinte,
Fatd cu miros de portocala.

Si sd vadd astfel dimineala:

Tinerefd de-mparat cdlare
Portocald dulce, fatd mare
Friti cetati unde s-aprinde via(a“.

- Unde-i Dudu§? intreba Donmi(a pe Lenta Ia vremea dejunului; nu-i

aud gura.
- O plecat calare pe inima goala, sa-5‘1 vadS pSdurarii.
- Mi§alul! scra$ni Domnita. Nu-si uita oamenii!

156
 PARTEA A SASEA

Dragostca e un miracol compromis de oamcnii maturi §i renegat de cei

inlelepti. Poatc ca de asta tocmai, fiecare tanar, cand iubegte, dcscopcre un
miraeol al lui in ceca cc pcntru altii nu e decal o formula biologica 51 o
industric poctica.
Dudu$ iubea. Foarle simplu. fnvcli la gcoala: Scarlatina cste o boala ale
c5rei simptome sunt... §i stii ce-i scarlatina. Dar daca zaci in pal §i afli ca
ai scarlatina, nu mai stii, ci vezi, vezi altfel, scarlatina devcnind un nou
raporl intre tine §i lume.
Dudu? stia ca orice tanar cultivat mica enciclopcdic a dragostii. Dar
acum iubea. Vedea lumea printr-o alta transparen(£i. Era bolnav in lene de
soarc $i suras. Devenea naiv. Lumea il mira din nou, ca in copilarie, numai
c3 privirea de alunci a ochilor, acum era in inima. Nina nu mai era o fata,
un nume si o rcprezentare a lui; Nina era o noua realitate a sufletului, alta
sonoritate, alt anotimp.
Spunea:
- Iubesc!
§i asculta ca intaiul om Tntaia privighctoare.
Totul inccpca din nou. Nimic nu fusese; totul era.
„Mi-am gasit inima in roua“.
Asa gandi intr-o dimineata, mergand prin roua la ceasul de Rai al
zorilor. §i intregul pamSnt devcni floare dclicatS subt privirea lui. Cuvantul
„gingas“, repudiat cu oroare din vocabufarul lui de pana atunci, devcnca o
atitudine spontana, de care nu se sfia. Nu-1 umilea nici idilismul dulceag
care -1 stapanea in uncle clipe, dandu-i ncvoia de-a dezmierda pui de gaina
abca icsiti din ou, pui de pisica, de-a nu calca pc camp la intamplare, pasul
lui ocolind gazele, fluturii toropili, florile anonime. li parea rau ca vine
toamna, melodramatic, avand suflet de spectator tandru la „Dama cu
Camelii". Ii vcnea sa aline, sa dezmicrde, sa compatimeasca. Dcvenisc sora
de caritate a vazutelor §i ncva/utclor. Nu mai (ipa. Toate zgomotele il
jigneau direct, fara insa a lc rcprima, sufcrindu-lc in tacere. Dorca goapta,
armonia, muzica, tonul stins, umbra, luna. Lumina lunii indestula exact in

157
cl nevoia dc a vcdea nebulos. Precmunea geomctrica a soarclui II facea
sn-si acopcrc ochii cu gcnclc.
Vitaillatca lui dc odinioara fi aparca ca o simpla vulgaritate cu accentc
dc circ. Era dispus sa acorde fiecarui om o taina. Chiar 51 Tatutci. Chiar §i
Aidci. Cine siicV... Ori§icc ora era stimabil de vremc ce Hecarc putea
coniine niiracolul dragostei. Retracta sufiete§le toatc judecatilc 51 cpitetele
articulate mai de mult Impotriva Puicci. §i pc Asincta o considera cu o
jenata compatimire. Nu mai vcdca In Asincta trupul unci nopli dc prima-
vara, ci suflctul. Saraca! II iubea. Sufcrca. Ar fi lost In stare sa-i pue mana
pc fi unte, fratcstc, parinteste. Dar nu mai avca curajul gesturilor extcrioare.
Pasiv ca In tinipul convalescentei, pliraba accst suflct in trupul lui sanatos
dar molesit. Oglindca Induio$al lumca, fara sS-i ceara sau sa-i impuc nimic.
Ca un ccr$ctor care n-ar cere oamenilor decat sa trcaca prin fata ochilor
lui.
Zilcle treceau egale, devenind conlinuitatea uncia: acelcia dc la Inceput.
Esentialul era ca cxista o Nina $i ca Nina statea la Vorniccni. Noaptea,
Dudus sc uila dc departe la fercastra ci. $tia exact cand stingc lumina. Se
purificase nur-alata, Incat nici ingcrii n-ar fi privit altfcl fercastra od5ii unei
fete. Dudus dc alta data ar fi clipit, ar II ranjit - oricat ar fi fost dc frumoasa
Si dc ireprosabila fata dezbracand-o imaginaliv ca sa-i vada trupul, 51
umilindu-i frumusetea cu loate gimnasticilc ritului trupesc. Acum Insa, un
crin ar fi pului lua locul lui Dudus, gasindu-I pregatit pentru puritatca lui.
Nu se gandea la realitatea nocturna a Ninei. Vcghca la fereastra somnului
ci. FaptuI c3 era doamna, ca era divortata, ca trccutul ci nu -1 cunostea,
n-avea nici 0 imporianta. SOmnul Ninei era noliunea abstracts in sine, dar
muzical concreta In cl, a unei incantari. Scnzalia de-a avca in suflctul lui
prospetimea noplilnr cu Crai Nou. A§a era In el somnul Ninei, in liecare
noapte.
Dimincala si-o petrecea pc scaun, la ferestra odaii lui, care avea drepl
In fata, pcstc gradinile dc trandafiri, fcrestrcle etacului Domnitei. Acolo,
toata dimincata, Nina scria memoriile pe care i Ic dicta Domnila.
Casa Alcaz devenise casa dc peslc drum unde era „ea“. Intrcbuinta des
pronumcle „ca“, in gand. pronume line, In care realitatea Ninei devenea
mai intimS, dar acopcrita parca de o ceata usoara. Contempla diraincti de-a
randul casa Alcaz, Andronic Ceaur Alcaz, fara s-o mai rccunoasca, transfi-
gurata de noua prczenla. Aceeasi casa intalnita subit pc coastele Siciliei,
InvSIuila in glieiuc, nu i-ar fi dat o mai tulburStoare rairare.
„Fa(d cu mirns dcportocula"...
Pentru Nina avca un sentiment dc nccontcnita alarma. Sa nu raceasca,
sa nu se impiedice, sa nu lunece, sa nu se inecc - Nina lacca in fiecare zi
cu scare bSi in iaz - , sa nu se osleneasca. Totul inspre Nina §i dinspre ca
era cu „sa nu...“; parca toate celc amenintau grafioasa ei fragilitate.

15S
 Materializat, acesl sentiment ar fi devenit clopot de stida si de adorare
asupra Ninei, izoland-o dc primcjdii. Natural, nu indraznea sa-i spue nimic,
nici macar s2 incerce de a-i da un sfat, caci in faia ci era paralizat §i
spectativ: oglinda. Dar de cate ori absent a ci, in timpul z.ilci, se prclungca,
Dudu§ devenea febril, imaginatia Jui conccpand numai catastrofc. Astfcl
proectatS, Nina capata gratia patctica a flutura$ilor cu aripi stravezii, pe
care oricine §i orice ii poate pulveriza. Numai c3 aceia sunt in lumc, mili-
arde, pe cat2 vreme Nina era in suflet, unica.
- Nu-I mai rccunosc pc Dudu?! ofta Domnita. S-a-ntors din munli altul...
Logica Domnitei era cxacta, atribuind excursiei din munti prefaeerea
lui vizibila. Caci intr-adcvar, cu scurta .si uitala exceptic a zgomotclor din
ziua sosirii §i a baii cu tambalau, - Dudu$ venisc schiinbat, ap5rand astfcl,
inc2 de la intaia masS in comun. De alunci devenisc atat de cuminte incal
portretele din sufrageria Alcaz §i !-ar fi insusit alaturi de Andronic si Aida.
Iar Nina, numai in ochii Lentei era o cauza a schimbarii lui Dudu.$. Nu ca-1
vedea indragostit de Nina, fiindc2 dragostca, pentru Lenta Panlar, insemna
fapt5 in asternut, mai cu scam5 cand s-ar fi intalnit cu prinlisorul. Lenta
insS vedea cu o mirarc impinsS pana la superslitie, in schimbarca lui Dudu§,
inca o victorie a „dracoaicci“. Dc cand venise la V'orniccni schimbasc tot,
numai prin simpla ci prezenta. O schimbasc pe Domnita - care o rasfata
ffir2 s-o ccrte o schimbasc pe Lenta care o adora, de§i s-ar fi cuvenir sa
o urasca; si il schimbasc pe printisor, facandu-l mieluscl nu numai cu ea,
dar cu toala lumea. Era si seminta fricei in admiratia Lentei pentru Nina.
Traind pc langa Domnita, la Paris si in tara, Lenta cunoscusc tot leiul de
mucruste. Dar una ca Nina inca nu intalnise. Nu ca era mai frumoasa decat
atatea altelc! Alaturi de Duduia Aida... Se gandca Lenta la una ca asla §i
deodatS intelegea ca Aida parca murea alaturi de Nina.
- Ce dracu o fi avand? o inlorcea Lenta odata cu cartile dc pasienta, pe
dos si pc fata, cauland s3-i descopere „chichirezul“.
Nu §tia s2 se imbrace. Mcreu si mcreu fusta neagra §i bluza ncagra
„sempla“. Nici tu brat&ri, nici tu mcle, nici tu pieptene cu pictre scumpe,
nici tu pantofi cu straluciri, nici tu dresuri, nici tu unghii lacule! N-avea
nimic de pret pe ca. §i totu§i, invingi, ochii Lentei o vedeau frumoasa ca o
„printcsa“. Nu. Ca un pui de prinlesfi!
- Aici e chichirezul fetei! hotari Lenta scuipand printre dinti, dupa
ultimul fum al (igarii.
Parea, al dracului, o nimica toata de puslanca. Subtirica, mititica, cu
picioru§c de pas3rica.
- Da’ s-o vezi tu, mai Lento, cand iesa de la scaidat! Tii-tii, baetc!
Rcgrcta Lenta ca nu-s dc barbat ochii ei, atata foe simtea.
Cand ic$ca din apa verzue a iazului, dupa mot deparle, cu stralucirca
pSrului deasupra apei, halatul pc care i-l iutindca Lenta cuprindca cel mai

159
 thiice fuior. Ca fumul la vcdere, dar ca piersica in manile care-i puneau
halatul, batand-o pe umerii „roiunjori ca prcpelita".
Lenta o stia bine. Asa cum era „cu fusta dc vadana", era mai cochetS
decal actrilele dc la Paris. Se dichisea ca o pisicuta. Parul, dintii, unghiile,
ciorapii, - §i-i carpca singura fusteic - singura $i le calca lot-tot- tot...
- $i pcntru cc dracu? nu se dumirea Lenta punand cupa pcste cupa.
„Pentru cc?“, in dialeclica Len{ci insemna „Pentru cine?"
Caci Lenta, din experien{2, nu concepca cochelaria pe degeaba. Acasa,
in odaia ci, Lenta n-ar Fi ie%it din capot §i papuci pan2 la ceasul sicriului.
(L and iesca in lume Lenta Pantar, treaba se schimba. Vorba ceea: „Ce portf,
lclco, ciieibca-n cap? Daca-i mod a, cc sa fac!“ Cc n-ar fi fScut Lenta pentru
mods, adica pcnlru barbati. Eineintelcs, pe cand era tanara. Acuma se
ghilusea - ce-i drcpl - dar pentru obrazul ei dc Pan{aroaica si pentru
cinstea Domnitei.
Nina insS era cochclj ca o muerusca in ni$te boarfe de vadana. Barbat
11-avca. Curat cahigSrita. $i nu dc celca... §i parca nici nu cauta barbat. §-asa
cum era ii §cdca mai bine decal uneia cu galeli.
$i nu radea cu dintii. Radea cn nasul si cu ochii.
- A dracului treaba! Mai popo, il intcrpela Lenta pe cel din cardie
pasicnlei, slinos de vechime si puchinos dc muste; ia auzi-o cum rade!
Badea in odaia Domnitei cu gias tanar.
Copcliila la ras, copchilS Ia infaUsare, ochi dracosi, nari de muerusca,
strai dc vadana s-un Irup: - Ma-tnaaa!
Lc cate ori sc gandca la trupul ci. Lenta regreta c-un fcl dc. jalc c-asa
ir.aticarc dc rege sta in fusta <ie vadanfi. $i carlilc de pasienta, cazute din
nana I.cntci, sc ritau la ca dc jos in sus ca t;:i rSsturnati din trasura.
Asa cum era. la treaba era mai abra$a decat Duduia Aida. Se uita la om
$i omul o a.sculta. N-avea nevoe nici sa se-ncrunte. nici sa tipc, nici s5 ceara
inca o data. Spunca cc trebue si otnul facet*.
Cum il imblanzisc ea pc pnnbsor!
Lenta sc sc3rpina ip palnta.
In dimincala cand dadusc Ninci scrisoarea Ini Dudus, pe labia, odata
cu lingurita dp inierc, Lenta mai pusese dc la ca un trandafir. ■
- Incepc Coca Dudus sa-§i arate col[isorii dulci, - meditase Lenta
ascuUand la u\a, cu toate ca dincolo nu rSmasese decat o scrisoare, un
trandafir si o fata.
Dar ii plncca Lcntci sa stca la usa altuia si sa astepte, c-avea ea in sange
nu numai vuetui ghioeului dar si naravul cclor care dau in gliioc, pandind
araatorii.
De-atunci sperase Lcnla cu lot locul inimii, ca arc sa primeascS de la
prinlisor bacsismi mai mari decal accla care o rasplatise pentru vestea ca:
- 1-am dat scrisoarea, printisorule. O deschis ni$tc ochi...
- Cum?

160
 ii spusese verzi si uscate dcspre ochii vcrzi care, in realitate, se deschi-
sescra dupa somn. Dar c2p2tase un bacsis bun, spcrand in iinbulzirea
altora.
De-atunci insa nimic. Nici tu plimbare-n doi, nici tu intalnire - Lenta
avea cate un ochi la ficcare fereastra a casei - , nici tu cheie ceruta Lentei
pentru u$a cu broasca unsa cu unldinaft, nici tu pa§i noaptea, caci avea
Lenta ureche $i in somn. Nimic!
- Ce mama dracului i-o fi scris? incepuse Lenta sa se intrcbe.
Renuntase sS-gi rSspunda, fiindca dc atunci Coca Dudu$ era miel, iar
Nina neschimbatS. Scria cu Domnita, facca bae, sc dichisea ca pisicile, se
ascundea in fusta si...
- Razi, m3i lata, si line-o pe Lenta la u$a!
D-apui cu invatalura! Mai rau decat Coca Dudus cand II apucau hachi-
tele examenclor. In ficcarc dupa amiaza, Nina se aseza la masa din odaia
ei, trasa Ianga fereastra, cu tot fclul de traftoloage si caete, isi ascufea ac
creioanele - negru, ro$, albastru - i$i punea coatele pe masa, isi strangca
capul in pumnisori - trandafiri nu all2, gandea Lenta - si se punea la
buchisil pan 2 la asfintit cand pornea la plimbarc, fie singura, pe jos, fie in
trasurS cu Domnita.
- Da’ nu-i p2cat de-atata tinereta, numai s-o irudesti? exclamase Lenta,
dupa cateva zile, la ceasul ceaiului pe care i-I aducea tot-acolo.
- Invat, Lenta.
- Deara! §i la ce-ti trcbue?
- Sa-mi castig viata.
- PScatclc mele, da’ slutclc cu ce sa-si mai castige viata!
ZambiSe, cu narile si cu ochii, dar i$i aplecase capul peste traftoloage.
§i cinci usi ferecate n-ar fi desparpt-o mai ncinduplccat de gura Lentei,
care amulisc tigancstc: cu marc scarba.
Mai incercasc Lenta s-o abata de la „oftigire“, intrand cu vorbe in odaia
ei. Dar Nina o privise cu ochi de starcta si Lenta plecase cu inghet in gura.
- Mult mai inva{a, Coca Dudus! o cainasc Lcn(a. M-am prostit eu, se
vede! Nu degeaba ma tot toaca Domnita ca m-am hodorogit. Apui daca
nici Lenta Pantar nu lnai pricepc fctelc din ziua de azi, da-o-n vorba ceea
de treabS! Iaca, Duduia Aida! La ce-i foloscstc atata amar de frumuseta,
dac3 o tine in sipet! Nici tu bal, nici tu cavaler la scara, nici tu scrcnada la
fereastrS, nici tu bochet, nici tu scrisorica de amor, nici tu nunta a la
tulimanfe mamicule! Da’ ce-i calugarita, ma rog? Heii! S-o fi vazut pe Lenta
Pantar la vrcmea ei! Roi se tineau fantii! Da’ Lenta a dracului! Se facca
niznai! §i ei ca mierea! Da’ m2car Duduia Aida tot mai punc o rochie, tot
mai canta o muzica la clavir, tot mai bate calea strainatatilor. §i tot ii ccva.
Da’ Duduia Nina?...
Dudus asculta silabele magice, care-1 mirau mereu c2 pot aparea si in
gura altuia, dupa cum il mira ca Nina poate fi vazul2 de toata lumea, ca st2

161
la masa pc un scaun ca toate scaunele, ca se plimba in trasura, cu Ilie-
ve/etcul pc capra, ca se ducc pana la stejarul Chioaici pe drumul Vorni-
cenilor, stand - ca, Nina, naluca - pc o banca de lemn, pc care putea sta §i
cl §i oricarc allul.
Nuniele Ninei in gura Lcnjei Pantar! Lenta insSsi devcnea minunata
fiindca §lia numclc unei taine.
- ... Da’ Duduia Nina? $i mata n-o §tii, prinjisoi ulc. Crezi c-o vezi? Da’
n-o vcdc nimcni!
Era intr-adevar ciudat s-ascultc el astfcl dc vorbe din gura Lcnlci. Se
uita la Lenta ca la mvelijul nobil inncgrit §i z.drenluit al unui mare poem
apocrif.
- ... Parca-i o croitoreasa v3dana! Nu dai un pitac pe ca!
- Len-ja!
- Da’ nu mai vorbi ca Domnita ca nu-ti sade!
- Ziceam 51 iar ma-nlorc $i zic: da’ ia s-o vezi in halat de bae, da’ ia s-o
vezi in capolelul ei de casa! Ma-maaa! S3 vezi, printi§orulc, cand i§i slo-
boade parul! I-utc 35a, i-ute asa, parca ploua cu matas2! dansa Lenta ca o
paparuda, invaluindu-se cu delieiu hidos intr-o ploaic vie. §i-i sublirica! Da’
nu a§a cum o vezi in afurisita ceia de fusta ncagra - lua-i-ar dracu pe cei
care mor sa-ntunecc frumusetea fetelor! Printisorule, ascult-o pc Lenta, asa
trup halal de mama care l-o lacut! I-ule a$a, i-ute aja, - inccpeau manile ei
de vrajitoare sa sculpteze in aerul infiorat forme de fruct, oval, dc sold,
curbe de umcri.
Tasnca ca o apa vie din manile Lcnfei trupul nalucit, rev5rsandu-se lung,
in tacerea celui care asculta vrajitoria vorbelor.
- Cine-o §tic decat Lenta? Cine-o-mbraca? Cine-o dezbraca? Cine ii
punc halatul cand iesa din iaz? Ma-maSa! Zana apelor!
§i manile Lentci cuprindcau parca o lumina in vazdub, mai dulce decat
a iunii in pocnclc de munte.
- Nali-o buna ca ti-am dres-o! se supara Lenta. §i la ce {i-i bun un sac
de galbeni, daca tata ziulica mori de foame cu curu pe sac! Iaca, am zLs
vorba! S-o vezi, prin(itoru!e, cata-i amiaza de mare, ca sta 51 sta §i stS -
gheboasa arc s-ajunga - slricandu-si mandreja de ochi pe spurcaciune dc
traftoloage! Da’ ce-i, ma rog, dumneaci? Conlopist? Nolar? Vorba ceea:
un-ti-s ochclarii, spanchiule, s3 nu-ti vad ocliii. Nu-i pacal de asa micro de
fata sa-si oletcasca linerctele pe scaun? Parc3-i la temnita! §i drept s3-(i
spun, prinJisorule, Lcnla are ochi buni! intreab-o 51 pe Domnita. Vede
Lenta si prin u§3 cand dincolo-i cu amor. Fata asla are-n ea duh de mue-
ruscS...
- Lcn-ta!
- Da’ nu te mai (afnosi atata c-ai sa faci zbarci in obraz ca Lenta! Zic:
te-ai uital la ochii ei? Rade cu ocliii! Ai mai v3zut? O fi! Da’ nu ca asta. §i
rade §i cu nasu! Dracu §lie ce-ascunde-n ca, da’ bine ascunde dacS nici una

162
ca Lenta Pantar n-o aflat. Of-of-ofi M-am hodorogit! Ma due fetele de nas!
§i printisorul se uita la Len(a ca la mucul (igarii! Tc las cu bine,
calug5ra$ule, m3 due la patimirile mele! Merde!
§i iarasi Lenta rcvcnca la u§a inter/isa, facand pasientc cum bati covou-
rcle.
- Stai, Lento, la u§3, ca nu-i masa pus3 pentru tine, la-n au?5 cum rad...
Radeau. Incepea Nina oprindu-se din scris. Auxind-o, Domnila radea
§i ea. $i rasunau doua glasuri, aminlind rasctcle $colarc.
- Mult haz ai, Domnita, exclama Nina, trecandu-$i palma peste frunte.
Dupa ce ispravi dc ras, Domnita o mtreba:
- Oare?
fi vorbi cu seriozitate, aproape cu gravitate, HindcS Nina nu facea com-
plimente.
- De ce te-ai inchis la Vorniceni, Domnita?
Domnita oft3 adanc, ridicand bratelc cu zornait de bratari.
- Asa mi-a fast scris.
- Pacat. Ai renuntat la o viata mai bogata. larta-mi, le rog, amestecul in
ceea ce nu ma priveste. Dar am un sentiment de imperioasa solidaritate cu
viata. S* de cate ori vad o viata oprita, sufar. Cand stimez pe dneva, spun.
Altfel tac.
- De unde-ti vine lie energia asta, fetito? Esti ca o pasSrica. Te-asi tine
intr-o man2. Si totu$i impui.
Nina Intoarsc capul deodata, privind-o pe Domnita peste um5r, cu
obrazul inclinat. Gestul acesta, familiar ei, avea acea gratie a randunelclor
cand, dupS ce au spus „Ci-i?“, asculta parca prelungirca in ccr a micilor
silabe interogative.
- Impun?
- Cand nu farmed, zambi Domnita.
- Am luptat mult.
-T u ?
- Da. Eu.
- Cu manile tale? Le vad cantand pentru papusi pe un pian in miniatura.
- Cu manile mele. E-adevarat ca-i tare greu sa fii lual in serios cand ai
infatisarea mea! Destept in oanieni diminutivele. Nu, Domnita?
- Daca esti asa! Ninosca!
- Nu sunt. Par. Mereu sunt luata drept alta. fn gluma! Natura mea e o
surpriza pentru cei care nu ma stiu. Sunt un om normal, Domnita. Pur si
simplu. Dar in gcncre oamcnii sunt anormali. Isi complica mereu viata. Eu
mereu mi-o simplific. Asta-i lupta mea dc totdeauna: sa-mi gasesc simpli-
citatea, sa nu m3 sfiesc de ea, si dac3 se poate, s-o impun si altora: nu ca
sa-i conduc; numai ca sa pot trai cum vreau eu printre ei, nu cum dorese
ei.
- $i izbutesti?

163
 - Sper ca da. Ain recurs §i la tompromisuri, numai ca s3 ma cunosc.
Am fost casatorita. La nouasprezece ani. Eram colosal de naiv5. Probabil
ca si vaniloasa. Fostul meu barbal uni era profesor la UnKersilafc. Sunt
toarte ambitioasa. La cursul lui luam cele mai bune notile. §i b3etii impru-
mulau cactcle melc. Dar profcsorul de pe catedra vedea infalisarca mca,
nu sarguin(a mca. A vrut sa ma cucereasca, gandindu-se probabil la mine
ca la un obiect de vitrina, cumparat de ocazie. Parinlii m-au dat, mSgulifi.
Eu I-ara luat cu candoare, vazand in casalorie emanciparea, afirmarca
voin(ei mele intr-o c.asa care sa fie a inea, $i un viitor dc studii paralel cu al
profesorului devcnil sotul meu. La inccput ma rSsfala. Ma arata tutulor
cunoscufiior lui, facandu-le parc3 in ciuda, a$leptand sa fie invidial. Dcvc-
nisem un pretext pentru rochii §i calatorii. Isi neglija §i sludiile din cauza
mca. fl invalam mai inect decat ii imSlascm cursul, fiindcS eram foarte
naiva si adversara ferma a pesimismului. Iini spuncam mereu: Are sa
mearga, are sa se deprinda, ai sa tc deprinzi. Dar sotul meu avea nevoe de
o cocota in odaia dc culcarc *>i de un obiect de vitrina pentru exterior. Nu
ma iubta. Nu m3 stinia. Nu-mi acorda decat banul, trupul $i vanitatea de a
ma avea. Ain vrut sa-mi continui sludiile. N-a admis. ..Sofia mea studenta?!“
mi-a spus cl. Alai. N-avea, ca mai to(i barbafii, prejudccata individualitSfii
feminine. I-ani spus, fara sa ridic glasul: ,Am s3 fiu students. Am s3-mi iau
liccnla". A batul cu pumnul in masa, ripostandu-mi c3 mi-i pofta dc aven-
luri cu baefi uneri. El avea par alb pe tample. Dc-atunci a devenit gelos.
Nu mai aveam dreptu! nici sa privesc un all barbat. A-nceput sa-mi spue
vorbe uralc. La inccput in pauu oclii; pc urma $i-n fata lumii. Am dat divorg
M-a ameninfat ca ma ucidc si ca se sinucide. N-am avut nici o grija. II
cunoslcam pc dinafara. Era alal de vid incat Simula pasiuni si porniri
violentc numai ca sa-si dea lui 51 altora iluzia victii. Cum a v3zut acfiunea
n e a de divor{ si martozii pu§i, a cercat sa ma cumpcrc. „Vrci sa ma
compromifi? Demnitatca mca dc Profesor universitar!...“ Mi-a trimis
avocatul cu propuneri dc bani, numai ca s3 renunl la divortul carc-1 diminua
social. Bineintcles, am rcfuzal, spunand avocatului ca pasivitatea lui in
acfiunea de divort va condifiona decenja mijloacclor mcle dc lupta. $i am
redevenit studenta, licentiata, izbutind sa-mi ca$tig singura panca. Nu pot
suferi, Domnita, amestecui afectiv in ncgolul victii: il prefer direct, net,
prozaic, cum se spune cu disprefi Am un proprietar. Alata chiris. I-o
platcsc la tcrmcn. Nu mi-e nici tala, nici sot, nici frate. Ii sunt indiferent3:
chiriasa. Raporturile dintre noi sunt strict lucrative. El imi da casa, eu ii
dau chiric. Toata viata mi-o construiesc pc aceasta linie simpla. In curand
pice la Paris. Am obfinut bursa la concurs, pc merit: intr-o masur3, - zambi
ea. Un profesor din comisie nu vedea in mine numai candidata. Poate c3
spera si un pic de recuno$tinta de la tanara divorlat5, fosta sofie a colegului

164
sSu. Ce puteam face? L-am lasat s3 crcada. Probabil ca din acest punct dc
vedere e suparat; dat toti cei din comisie a« rccunoscul ca nieril bursa.
Dupa cum vezi, DomnitS, sunt un ora normal, cum nu se poatc mai simplu.
- Dar inima?
- Sa mi-o caur cu mana? zambi Nina. Iarta-ma ca nu-li rSspund direct.
Dar cinstit vorbind n-asi sti ce sa raspund la o astfel dc intrebarc. Fata de
un barbat care m-ar rntreba astfel, a$i lacea. Dar taccrca din mine, simpla,
onest interogativa, ar deveni in ochii lui expresia obrazului meu dc fata.
Probabil c5 m-ar comcnta cam asa: Nu-mi raspunde! Tare-i viclcana! Cine
Stic ce-mi ascunde! Barbatu, Domnita, cand nu Ic raspundem la astfel de
intrebari, ne cred foarle complicate si poatc atragator indoelnicc. Nc dis-
pretuiesc un pic, dar sunt atrasi de farmccul cchivw provocat de acesl
dispret care le da sensatia de alarma a feminitatii, asa cum o doresc in fond.
Daca insS afla ca suntem simple, cinsiitc, cu un mecanism care ar putea fi
expus si in sticla, nu r.e n ai dispretuiese, dar nici nu mai sunt atrasi.
Dispreful acesta lulbure si atracliv, mi sc pare ca e conditia succe.su! ui
femeilor. Bine inteles, las ia o parte atractia fizica. Inima me a, Domnita, c
$i ea normala. A batut pentru eativa, dar nu m-a scos din casii. Mi-am
preferat - stiu eu? - comoditatea. Sunt dc fapt o „infama burghe/a“. Ma
simt bine in mine si cu mine, a$a cum unele gospodine sc simt bine numai
in casa lor. §i am foarte multe sati.sfac(ii. fmi place sa mananc lucru bun §i
curat. O pane bine prajita cu uni proaspat si miere, imi da o reala bucurie.
E umilitor, dupa o anumita mentalitate, dar nu ma sfiese deloc.. Imi place
sa fiu cocheta pentru mine. In oglinda, trupul meu ma bucura. Vrcau sa se
bucure si cl. Apoi imi place lectura, plimbarca, muzica, dansul, teatrul,
cincmatograful, magaziile. Ma plimb cu placefe si Dumincca in grfidinile
publice. E-adevSral ca muncesc mult, asla insa o fac cu placere. Domnita,
iarta-m' un amanunt aproape trivial: un stomah regulat nu e oare o subslan-
{iala satisfactic? Te simti curat, sanalos si mandru dc tine. Dar spunc-i unui
pretendent la dragostc asa ccva! Va blcstcma „abjccta materic".
Nimeni nu ne iube$tc pentru ce suntem. In fiecare dragostc e cel putin o
eroare: Oamenii isi iubese eroarea. A|X)i sufera din cauza adevarului.
Eu imi iubese adev5rul si nu renunt la comoditatea de-a trai in adcvarul
meu.
- $i totusi cat esti dc femee!
Iarasi o privi pe Domnita, pestc umar, cu miscarea ei de randunidi. Apoi
zambi.
- Sunt femee cand tac.
- Taci des?

165
 - De-ajuns ca sa-mi hrancsc cochetaria. $i mai am inca ceva, Domnita,
care ma prelunge$te in nccunoscui: curiozitatea de-a §ti ce voi deveni. Sunt
femee!
- Slav3 Domnului, respira Domnita. Vina sa te sarut. E§ti dc-li-cioasa!
- Domnita, am lasat lucrul. Poftim la trcaba.
- E$li tcribila!

- Nina, cc crezi dcsprc Dudus?

- Poate ca e ftul Domni(ci in alta generatie. Pe solul Domnitci nu-I
cunosc, as a ca...
- Nu-nu, protests Domnita. Andronic e altfel...
Memoriile Domnitei se dezvoltau cu pasiunc in trecutul premergator
intalnirii cu Andronic.
- Dudus s-a schimbat, ofta Domnita.
- Adolescenta.
- Drcpt sa-ti spun, Nina, nu §tiu dacS trebue sS ma bucur sau sa ma-
ntristez. Mi-e drag, spuse Domnita aproape declamator, dand glas §i gest
scenic vorbei. Imi pare rau c5 nu 1-ai cunoscut §i altfel!
- Mi-ai spus multc, Domnita.
- Eu, fetito, nu §liu bine sa-i vad pe ceilalti. In tinercla eram preocupata
numai de mine. TrSiam fSrS sa-mi dau scama de ceilalti. Cu varsta am
inccput sa ma v2d cum imi place. $i pe ceilalti tot la fel ii v5d. N-or fi asa?
Trcaba lor! Dar pc Duduj asi vrea sa-l stiu bine, sa-l pot ajuta la nevoc, s3-i
flu de folos. Cu Andronic nu se intclege. Nici cu Aida. $i el, ca §i mine, i§i
alege oamcnii carc-i plac si dintr-aceia nu iesa. Inainte vreme auzeam
numai gura lui §i-mi parca ca-1 §tiu. Acuma tace. §i tare mi-e teams c2 nu-1
cunosc!
- O fi indragostit?
- De cine?
- Ei, Domnita, nu-s dc-ajunse fete pcnlru un bSiat tanar?
- Saracutul!
- Sau: sSracutele?
- Crezi?
- E foarte seducator, Domnita.
- Oare?
- Tare-i vicleana Domnita uneori!
- Vina sa te sarut, diavolc! O fata ca tine a$i fi vrat.
- N-am fi dus casa buna.
- Cum? Nu tii la mine?
- Ca Domnita, da; ca mama, nu cred.
- Tu $tii sa miuti, Nina?

166
 - Minciuna complies. Dar cred cS pot, la nevoc.
- Cu cine semeni? Cu tala? Cu mama?
- Nu ma rccunosc in niciunol. Poate cS nici ei in mine. Dar sunt fata lor.
- Ce curios, Nina! Acuma mi-a venit. Niinic mai desosebil de Dudu.s
decat tine. !ji tolusi, uncori, modul tau de-a vorbi imi aducc aminte de el.
- Domnila, dupa catw i se pare, Dudu.s arc mai multe moduri.
- I-adevarat, ofta Domnila. Tare-i schimbaeios! in fond, nu-i cl copil?
- Mi se pare c-ai ghicit, Domnila. E copilul Domnilci $i se joaca dc-a
viala. Schimba mercu jucariile. Crede mereu c-a ajuns la cca din urmS si
iar o lasa pentru alta. E un copil tumulluos si poate patetic. §tiu eu? Ce c
C.D.? O ambilic dc-a fi stapan? E mai mult: nevoia de evadare din ccva in
altaceva. E un frenetic, Domnila.
- Nu ma inspaimanta!
- De ce? Domnila cum a fost?
- E-adevarat: ceea ce faceani cu $i mi sc parca normal, imi pare temerar
pentru copilul meu.
- Sigur, DomnilS. O mama crede numai ca judcca; de fapt, iubeste cu
tot absurdul subicctiv §i tiranic al dragostci. Nu crcd ca ne-am II impacat.
- Dudus ma iubeste.
- Tc adora. §i eu te-a§i fi iubit. Dar m-ai fi incomodat, Domnita, cu o
mie si una de dulci tiranii.
- Nu c$ti libera?
- Ca secretara sunt delicios libera. Ca fiica insa, ma cutrernur! Ce
problema ar fi fost - a Domnilei! - casStoria mca s-apoi divorlul mcu. Dar
acuma: m-ai fi lasat sS plec singurS la Paris?
- Nici asa nu tc-asi lasa.
- Vezi, Domnila!
- MS rog, §i ce vrei tu sa faci in viata?
- Sa-mi gSsesc cca mai exacta forma a comoditalii melc, daca vrei, a
libertalii melc, sa ma verific si cunosc intre altii: de prefcrinla, intre slraini.
Cci care te cunosc dc-acasa, din copilaric, sunt un obstacol nu numai pentru
viala ta dar $i pentru propria la cunoastere. Mereu isi amintese cum ai fost,
atunci cand parcai ca csti cum vor ci, s> mereu ip amintese dc cum erai,
reprosandu-p oricc schimbarc. Ori le acresc, ori te falsifies, deprin^andu-
te, fie sS renunli la tine, fie la revolta impotriva lor. Intre slraini insa, esli
nou, intact, atunci nSscut, fSrS trecut. DomniiS, c o minune sa traesli fara
trecut, cu fata mereu spre viilor.
- Nu e monstruos?
- Rochia de odinioara $i-a pierdut Irena, complicatiile, apoi s-a 51 scur-
tal. E monstruos? Nu. E mai comod. .
- Dar femeca, fctilo...
- Ramane femee oricum: cu trecut sau fara trecut, cu par lung sau cu
par scurt. Fara de rochie lunga e mai sprintenS; fara trecut e mai combativa.

167
 §i mai cchilibrata. Dc ce sa tc otravesti cu rcgretc, cand pn(i mereu sa-ti
oferi spcran{a care apare numai fa viitor.
- Alunci, parintii, caminul...
- Parintii §i caminul sunt numai pcntru copiii mici. §i faca! Parintii §i
caminul prclungesc artificial copilSria. Copilul crcscut dincolo de camin e
mult mai robust suflcteste.
- Sa ma despart de Dudus? o fatrcba grav Domnita.
- N-am spus asta. Pe Dudus nu-1 cunosc dc-ajuns ca sa-mi iau macar
raspunderea unui slat. Vorbcam fa gencre, si cine stie, poate c3 nu genc-
ralizam decat experienta mca. Poate ca a$a zisul mcu „normal“ e $i el un
caz singular.
- Dc ce nu vorbesti. cu Dudus?
- Ca cmisar al Domnitei?
- Ca pricten3 a Domnitei, ca sofa a lui mai mare. Inca o data spun:
scmanafi.
- Domnita, sora simt c3 nu-i pot fi. Mi-e teama sa nu se fadragosteasca
de mine. N-asi vrca sa-i tulbur viata.
- Oarc?... Dudus... Niciodata nu m-am gandit!
- Ai uitat, Domnita, ca Dudus are varsta dragostei. Fiind mereu mama
lui, il socotesti mereu copil. De ce nu te uifi si altfel la el?
- Bie|ii copii!
- Bietele Domnitei
- Ai sS-mi lipsesli, Ninosca! Inima mea s-a deprins cu tine.
- Domnita, iar nu Iucr3m!
Intr-adevar, pc masura ce se apropia septembrie, conversatiile dintrc
Domnita $i Nina cresteau si sc inmulteau fa paguba diclatului si scrisului.
fn fiecarc dimincafa, din mijlocul unci fraze, Domnita isi aducca aminte de
Nina - dincolo dc trecutul din manuscris - si revenea la prezent si viitor,
dialogand cu secretara ei cum niciodata nu vorbise cu cineva. Fctita aceasta
u devcnise intima. §i tarziu tare, Domnita observa c3 n-avusese prielcne.
Admiratori, public, aplauze, slugi devotate, sot, cum spui: stea - copii, - doi
- , dar prictene sau prieteni, niciodata. Traise singura, s-abea acum, alaturi
de neprevSzuta ei prictcnS, isi masura singur3latea. Lang3 Nina Tomas -
abca cunoscuta, angajata prin Samuel Fitig - Domnita cunostea odihna
prieteniei. Vacanja aceasta de vara - vacant3 pentru alt ii; |x:ntru Domnita
acecasi vara dc la V om iceni- ii aduscse doua daruri: rcculcgerea fa propria
ci copil3rie si adolcsccnta, evocate cu pofta, si tovarasia Ninci Tomas. FSra
de ea, nu si-ar mai fi dictat mcmoriile. Numai lang3 Nina, Domnita sc
limpezea fatru ccle de odinioara. Alaturi de ordinca ci autorilara, totul
devenca simplu, sigur, construindu-se robust.
- Tu, soricutule, canalizezi viata din om, spunea Domnita.
A$a era. Amintirilc dezordonate ale Domnitei se grupau pe liniile vietii
dirccte, ordonandu-sc. La faceput Domnita era grabita sa se apropie de

168
Paris. Acolo pentru ca incepea viafa, fosnctul ei de ba 1; rrstu) era iaccput
anonim, pregatire ohscurS. Dar pe nesimtite, in conversa[iile prcliminare
scrisului, Nina o abaluse spre copilarie. $i astfel Domnita i§i descoperise
copilaria, regasind in ea guslnri uitate, cum ar fi de pilda at morcovului crud
pentru cei care de mici n-au mai pus in gura a$a eeva. Sau agrisele. Sau
zarzarele crude. Sau cleiul de copaci. Sau frunzc.lc mcstecatc. In accle
fructe oprite, regSsia sucurile celc dintai si cele mai imbe!§ugat proaspele
ale fiinfei ei.
Astfel, ceea ce paruse Domnitci un simplu moment, grabila sS I depa-
scasca pentru a aju'nge la Parisul vic(ii tcatrale, devenise un mare tumult.
§i abca istorisind Ninci - uncori dictandu-i de-a dreptul - Donmita des­
coperise cu mirare ca atunci ?i acnio fusese cu adevarat fcricitS si autcnlicS,
nealteratS de nici o vanitate. $i brusc. epoca succcsului sc decolorase. Parca
se temca Domnita sa se revadS cantSrcata. Oare nu sc in$elase? Fuscse
intr-adevar o marc cantareata? Sau numai o femce atrSgatoare pentru
barba{ii de-atunci? Desigur, rcgrelul melancolic al acclei epoci il avea.
Atunci fusese frumoasa, atunci fuscse iubita si rasfalata. Dar nu indraznea
sa deschida ochii dc acum asupra cantaretii de atunci. Prcfera s5 ramaic in
copilarie ca in ceva sigur. Nimic n-o insclase atunci; pc nimeni nu insciase.
Traisc fara s2 stie. Abea acum devenea spectatoarea propriei ei copilarii.
Eleva Raluca Iftodie era o ccrtiludine; cantareata „Princesse Ralou de
Chateau Pourpre“, ca 51 numelc ei, era un personaj facut. §i alaturi de Nina
Tomas, dictand pentru urechea ei §i pentru caetul scris dc miuia ei, Dom-
ni{a nu indraznea sa fie ca in sufrageria AJcaz, cand evoca amintiri, sus(i-
nuta de Lenta. Simpla prezenta a Ninei devenea o irczislibila invitatic la
simplicitate §i sinceritate. Nu putca trece Donmita peslc accst obstacol. $i
din cein ce slmlea ca epoca Parisului trebue sii ramae nepovestita, past rata
numai de oftatul amintirii §i de rlsipa vorbclor inlamplatoare. In schinib,
anii scolari apareau fara cforl, far5 dresuri, vii, proaspel.i, acoperili de soare
§i zvon ca o poiana inflorita. §i inca 0 surpriza: memoriile c.rau scrise in
romancste, rastumand astfel intcntiilc Domnitci care nici nu conccpea mai
inainte c5 si-ar putea scric memoriile decal in limba vorbita si cantata la
Paris. Ca atare, de altfel, o angajase pe Nina, pentru dictarea in limba
franceza. Dar copilaria si linercla scolara a Domnitci aveau un permanent
sunet romanesc. Exclamalia, dialogui, poreclele scolare, gluniele, loate erau
roman esti.
- Nina, tu mi-ai daruit limba romaneasca.
- O vorbesti admirabil, Donmita.
- Vorbeste singurS-n mine, saraca. Ea nu m-a uitat!
Poate ca s* de asta, apropierea lui septembric insemna pentru Domnita
sfarsitul vacantei, a$a cum il simte inima scolarilor.

169
 Cu Nina, plcca ultima ei vacanta dc vara. Foile calendarului ostencau
mereu in odaia Domnitci, amintind de frunzelc care acolo igi incepeau
toamna.
§i in sufletul lui Dudus septembric nu insemna dccat plecare.

„Pleaca Doamna de la noi

V'inc toamna rnun(ilor
Zareu fe-negretfe-a plot
Pleacd Doamna de la noi,
Munlilor, cdrun\ilor...u

C.D. devenise un alt schit al Vornicenilor, in care tincreta lui Coca

Dudus sc sihastrise, imprejmuindu-sc cu lacere. Acolo-si petrecea Dudus
timpul, mai mull la fereastra. Intr-adevar, viala nu mai venea la C.D. ca §i
cum albia ei ar li sccat. Dudus nu chcma pe nimeni, nu primea pe nimeni.
Stalea la fereastra. De-acolo pleca „dincolo“ fara pasi, numai suflct. Deve-
nise o permanents a fcrcstrei, cum ar fi pisica, merele sau gutuile in per-
vazul caselor de provincie. I$i facuse loc pe fereastra, adunandu-$i trupul,
ca sS poata incapea pe accasta aeriana banca improvizata. Soarele diminetii
il gasea acolo. Astintitul tot acolo il gasea. Uneori apSrea un caet pe
genunchii lui. Scria. Acolo §i astfcl sc simtea aproape de Nina care scria
dincolo in odaia Domnijei, sau studia sarguitor in odaia eL Spre asfintit o
vedea plccand la plimbare. Se ghemuia mai tare, aplecandu-§i fruntea pe
cactul de pe gcnunclii, sau acr>perindu-§i fata cu mainile, ca cineva care
gandeste conccntrat. Dar umbra ei trccea pe inima lui $i Vornicenii rama-
neau pustii ca o casa arsa.
O intalnca in fiecare zi la dejun si la masa. Mancau din nou in sufrageria
portrctclor Alcaz: Domnita, Nina, Dudus, Troia, cu Lenta in spatcle Dom­
nitci §i fctele in jurul mesei. Acolo, Dudus devenea echivalentul plastic al
Aidei. Nu-§i ingaduia nici o fanlezie in vorba si imbracaminte. Cu parul lins,
dat pe spate, parea abea desprins din scria milionului de tineri bine crescuti,
care sliu sa taca, sa asculte, sS manance, sa rnultumeasca, sS sarute mana
cucoanelor, sa le serveascS, sa suradS caligrafic, sS privcasca incolor, -
alaturi dc care milionul corespunzator al mamelor da din cap, cu o privire
atat de umed induiosala incal intr-o vaca n-ar putea fi alia decat limba care
linge vitelul.
Domnita insS il privea altfcl, - cand il privea. Evita sa-i faca vreo obser-
vatie: pentru ce? Era ireprosabil. In schimb, la aceste mese, Domnita deve­
nea atat de nervoasa cu Lenta, meat Madama Lenta parcS vedea in vorbele
Domnitci uncle priviri ale lui Andronie Ceaur Alcaz s> unele taceri cu buze
subtiri ale Aidei Andronie Ceaur Alcaz. Astfcl, mScar pentru Lenta, §• cei
din strainatatc erau prezenli.

170
 Pe fereastra lui insa Dudus se irahrSca altfel. I§i rcluase vcchiul halat de
siac calugaresc din vremca convalcscentei. Nu sc imbraca in acest halat
pcntru altii, ostentativ, cu toate ca oricine putca sa-l vada la fereastra. Maina
aleasa ii era $i comoda, dar $i psihologic valabila pcntru sulletul intermediar
dintre convalescents §i Fratelc Tudor. $i somnul convalescentei si niuntcle
Fralelui Tudor erau in cl. Dar nu mai cSuta niinic. Gasise si nu avea. Era
singur.
In fiecare zi, fie ca ploua, fie ca era senin, spre asfin[it, Nina se ducea
la plimbarc. Intr-o zi, trasura va trage la scara, Ilic va spune o vorba §i caii
vor porni, luand vara Vornicenilor, lasand soarclc pc cer ca o sulfina useala
pe dulapul din odaia inimii.
Dar intr-o zi se intampla altfel. Cu mustetile lui Ilic pe capra, ilitre bici
§i cer, trSsura trase la scara cerdacului. AjulatS dc Lenta, Domnita sc urcS,
indoind trasura ca pe o barca. DupS ea, u$oara ca un zbor pornit, se sui
Nina, fara palarie.
- Dudus, - il interpcla, lasandu-1 parca gol In fata lumii, glasul Domnitei.
Hai cu noi la plimbare. M-am salurat sa tc vad stand ca o baba la scare.
Galop cu tortc aprinsc in inima lui Dudus.
Panica.
Tumult.
Zapaceala.
Urale.
- Pu§a, nu ma vezi, aralS el spre ha-na lui calugareasca.
Sc dezvatase InsS dc a vorbi pestc trandafiri.
- Nu te-aud. Vorbcste, il indemna Domnita, dand finalului dc la „vor-
beste“ fosnctul aburului la plecarca locomolivelor.
Vorbi pcntru urcchca Pusei.
- Nu sunt imbracat!
- T c chiama mama ta, porunci cu buzdugan de voevod glasul Domnitei.
- Sa ma imbrac.
Fara sa-?i dca scama, obligat dc distanla vcchiior dialoguri, ridicase
glasul, rcgSsindu-1 pe-a! lui Dudus, mai sonor, mai raslit.
- Nina, fa-i semn, c-acu.si porunccsc sa mi-1 aduca legal burduf.
Mana Ninci dcscrise un semicerc prin aer, dinspre fereastra lui spre
locul din trasura.
Aslfcl, smuls de pe fereastra, Dudus se vazu stand intre Domni{a 51
Nina.
Trasura porni, liisand-o pe Lenta ca pc un sac de mangal cu ochi, atunci
rasturnat din trasura.
Vara incepu din nou pe subt slcjarii loamnci.
In goana, Dudus 151 puscse - dorind parca sa ascunda ce putea din el -
fesul de lana tigae. Sc pomcni deodala fara fes, ca luat dc vant. Trecuse
mana Domnitei!

171
 - M-am saturat sa te vad lins-prelins! Uitc, Nina, frumuseta de par, —
i-1 zburli mana Domnitci laolalta cu usoarclc palpairi ale vantului, aratandu-
i-1 Ninci ca pe un jal scos dc la naftalina.
Liberat, parul i§i destainui viala de aur, inlr-un u§or galop ondulat §i
insuvitat.
- A§a da, respirS Domnita. Nu §tili ce v-a dat Dumnezeu! Auzi! S3 ai
a§a frumuseta de par $i s3-ti fie ru$ine dc ea ca de-o ple$uvic! ParcS tu, -
incepu Domnila, uitandu-se cu strajnicic la capul Ninei...
§i fara veste, Domnita spulbera §i castanele de matasa din parul Ninei,
risipindu-i-le pe obraji.
- Sa te vezi! Mai marc dragul! Parc3 ai inflorit!
Dudu§ nu v5zu, dar simfi 50apte.de matasa si acel parfum fata nume al
parului de fata t«n3ra, prinlre adierile amai ui ale toamnei.
Hie nitoarse capul dc pe capra, catrc Domni(a:
- Sa-I fi vazut, Domnita, pe Iliu{a ce chica avea el in anii lui!
- Lasa ca l-o ramas de-ajuns pSr in musteata, fl consola Domnita,
in{epandu-l cu privirea.
Lumina era blajina intr-o impaenjenire dc funigei. Departarile aveau
indulcirea brumatS a oglinzilor cu amintiri din casele bunicilor. S-auzeau
lalangi cu opriri mirate. Pe corhane vite de fum pa§teau. Cate-un muget,
dupa care ccrul devcnca mai albastru, ca ochii cand privesc, chemati.
Soarele, in batraneta lui de aur, scobora iniparatesle spre trandafirii din
gradinile asfintitului.
Doua randunelc: pantofii Ninci. Condurii Doamnei.
Doamna era mai mica deefit Domnita.
Nu-i oare dragostca varsta povestilor intoarsS spre via(a?
Gandea cum treczborurile in cer, cum luncca pastravii in ape de munte.
Totul venca din inima, in cumplita transparenta a fericirii.
- Ai adormit?
Dudu$ intoarsc capul spre Domnita. Era atata niicre in obrazul lui
invaluit dc toamna incat Domnita exclama:
- Doamne, ca tanar mai e§ti!
- Cc-i tinercta? intreba din parul ci batut dc vant, Nina, vorbind cu
soarele parca.
- „Ce rSmane-n urmS, cand fti vine sa te mai uili peste umar, intorcand
capul“, rSspunse Fratele Tudor citandu-i vorbele primei intalniri de la
Stcjarul Chioaiei.
- Te-aud iaraji! ofta Domnita cu lucire in ochi.
- Cine poate §ti cand asculta, pc cine aude? vorbi Fratele Tudor, intor-
candu-se o clipa spre Nina care i§i descoperea fata, adunandu-si cu manile
parul la ceafS.

172
 - Vorbe§te Fratele, sopti Nina.
- Sora 151 descopera fafa pentru soare...
)fAfi dori sa te cunosc, scriu soapte.
Cu un cos de portocale, intr-o piata,
De oras stravechi si afumat
Cu mitropolii medievale..."
- De cc te-ai oprit? Spune, Nina, o ruga Domnila, trecandu-i palma prin
p3rul cuminlit, din nou invalma$indu-i-l.
Nina i$i rasturnase capul pc speteaza.
„Ett sa fiu de pilda imparat
Tu, cum am mat spus, cu portocale.
Sa-mi intinzi un fruct de aur moale
Sa vad ochi si din(i de lup rdzand
Sa ghicesc in tine portocale .
Calul sa necheze, bra(ul bldnd
Sa te ia in fruct s-aproape goals,
Calul sS pomeasca inainte,
SS fii tanSra, sa fii fierbinte,
Fata cu miros de portocala.
Si sa vada astfel dimineata:
Tinereta de-mparat cSlare,
PortocalU duke, fata mare,
Prin ceta(i unde s-aprinde via[au
§i-n soarele cerului ardea culoarea vcrsurilor spusc in trapul cailor.
Aleluia! Alcluia! Dudu§ respira adanc. Ii straluceau ochii, dintii, sufle-
tul, parul, tinereta: era in cl ca in zale.
- Nina, exclama Domnila, e§li cutia surprizelor. Nu §tiam c3 spui versuri
a$a de irumos! Lasa ca te pun eu sa-mi spui s-acas3. §i cine-a facut, m3 rog,
poezia asta?
- Un tanar!
- Vreau s3 $tiu cum il chiama.
- Tudor.
- §i mai cum.
- Tudor, Domnita. E calugar.
- I-auzi sfantul, la ce se gande§te! Da-mi place cum suna clopotul lui
pagan! „Sa fii tanara, sa fii fierbinte, fata cu miros de portocala", relua
Domnila versul dandu-i toata pasiunea glasului ei de cantareata. Ai auzit,
Dudus?
- Am auzit, Domnila.
- §i-ti place?
- §tie sora mea.

c 7 - Tudor Ceaur Aiau, voL 1 173

 - Care sora-ta?
- Cea care st5 la stanga inimii...
- Iai vorbesli in bobote!
- Daca n-ai rabdare, o, Domnita a caprioarelor! Cine sta la stanga inimii
Domnitei? In trasura, Domnita, starui Dudu$.
- Tu, flaimucule!
- Eu sunt fncorporat in gradina de trandafiri a inimii Domnitei.
- Nina?
- Acesta e nuinele surorei fiului tau, acum §i-n vecii vedlor.
- A§a, dai...
- Domnita scump5 §i adorata, tu care dai bucuric rozelor si fericire fiului
t 2 u nctrebnic, de ce nu-mi dai si-o dulcc palrnS ca sa-mi aduc aminte ca
nu-s orfan langa mama mea.
- Poftim! '
I-o dadu cu plici, peste ceafa.
- E$ti mulfumit?
- Ilic, da bici cailor.
Ilie intoarse capul, inchizand un ochi.
- Hi, gloabelor, tuna Dudus. Mana, Ilic, ca te man si pe tine!
- Iar te-a apucat tignafesul! scrasni Domnita.
Dar Dudu$ nu-i mai dadu rSgaz sa raspundS. Din goana cailor, sari pe
capra, 0 detrona pe Ilie, lasandu-1 alaturi ca pe-o LcntS oarecare cu musteli,
insfaca haturile, biciul, $i incepu sa mae caii in galop turbat Nu mai era
ritm de trasurS, ci iure$ de sanic cu chiote s> zurgalai.
- Du-dus!
Dar nu mai asculla de nimeni. Se ridicase de pe capra in picioare, cu
haturile-nalte s> bratcle intinsc, si asa mana. Parul ii fiutura in vantul sporit,
viscolind in urma. Rotile saltau la hopuri, ridicand colb inrosit de apusul
soarelui. Caii se indSrjiserS. Sfor2iau, cu spume la gura, in intinsoarea fugii.
De-a dreapta si de-a stanga frunzisurile zorn2iau metalic. TotuI se inval-
m2sea, macinal de goan2. Canii lfttrau s« sc fcrcau zburliti. Zburau pasSri
ca a$cbii. Toate devencau, in arc intins, sageata prin straluciri.
Chiui salbatcc.
Domnita £gi astupa urechile $i inchise ochii.
Muntii dSdura ecouri.
Cerul era ros, cu talgere dc-arama-n el.
Nina se ridicase in picioare, cu pSrul roi in vant, ducandu-si inima
galopului.
Cerul se invinetea.
Dar deodatS, cu picioarele cutremurate si cu spume, caii se oprira, cu
galopul secerat.
Dudu$ lepada haturile in manile lui Ilie si sari jos.
O mie de meri a$teptau in frunza si aurul toaranei lor.

174
 .Nina sari sprinten.
- Mul{umesc Fratelui Tudor.
- ImpSratul multumegte Doamnei.
$i c-un gcnunchi ia pamant, Dudu$ saruta medieval mana pentru care
rasSrea Iuceafarul serii la capatul unui galop imp2ratesc.

- Maestre, pupa ici!

Fratele Dudu§ - a$a vcnisc ia masa dupa plimbare - intinse obrazul spre
Maestrul Troia care-1 pupa, dupa o scurta clipire mirata.
- Pusa, pupa ici!
Plici o palma.
Alcazii priveau de pe parctii sufrageriei.
- Lenta, pupa ici.
- Ba bine c5 nu, printfsorule.
§i-i suna Lenta Pantar o pupSturS care chiojcai prelung.
- Asineta, pupa ici!
- Du-dus!
TresarirS §i paharele.
Dar Asineta, cu ochii la Domnita, si culoarea inimii pe obraji, atinse cu
buzele inchise obrazul poruncitor.
Trccu din fata-n fata, cu refrenul „pupa ici". Domnita scragnea, cu un
pumn pe masa, autoritar inchis, ca o arma care asteapta m tnvelisul ei, dar
ochii Domnitei acceptau cu o copilareasca stamire noua nazbatie.
Capriciul bufon ins2, se proecta treptat m ochii spectalorilor pe amin-
tirea unci evlavii. Nu ard si >n noaptea Invierii lumanari? §i dupa ce si au
spus credinciosii „Hristos a-nviat“, nu se saruta?
Era putin $i aceia in aceasta. Zambetul tuturora se prclungea spre o
taina, tare departata, care atingea in inima de dupa suras, clopolul grav al
fiintci.
- §i Nina?
Prinsa in joc, Domnita puse intrebarea, far a s2-si dea seama ca isi
contrazice indignarca de la inceput. /
Fratele Dudus se inclina cu gratie in fata Ninel
- Saruta, Doamn3, prin gratia Domnitei.
Fara $ov2ire, Nina H saruta.
Obrajii lui Dudu§ ardeau. §i ochii.
- Nevinovate fecioare, ochii vostri n-au vazut, sc adresa e! fetelor. Ospa-
tul incepe. Orchestra!
Lenta, la spatele Domnitei, i$i schimba tinuta. Cu mainile la spate si
pieptul tanfos, aducea aminte - cu tot obstacolul fustei - de acei jigariti
atlcti ai luptelor grcco-romanc, pe care „oralorul circului" ii prezinta astfel:

175
Priviti, onorat public si auditor, accsta esle taurul din Pampas, $ampion
mondial al Amcricii dc Nord $i dc Sud pentru lupte greco-romane, box $i
ridicSri de greutati.
A$a era faloasa Lenta.
Maestrul Troia devenise gusat si holbat de admiratie. II uitase pe Dudus.
Acum ins3 il regasea intr-o forma care facea numai cinste Maestrului sau.
Domnita scra$nea, tuna, fulgera $i dczmierda mana Ninei, ceea ce nu
dovedea nevoia dc-a consola pc cineva, ci dimpolriva, de-a comuriica §i
altuia, cu sublinieri, bucuria fiului rcgasit.
Gura lui Dudus isi reluase freneziile. Un strain 1-ar fi crezut beat. Era
51 beat 51 treaz, allernativ. Abea manca. Vorbea cum fug cei care se tem sS
priveasca inapoi.
- Hueste casa!
La Nina nu se mai uita dcloc. De altfcl la nimeni nu se mai uita anume,
fiindca tot ce facea se adresa colectiv tuturora §i poate peste capetele
tuturora unui zeu nevazut, care era aqolo.
- Domni{a, potir de intelepciune, fantana a trccutului, gradina a prezen-
tului, lumina a viitorului, tu care toate le stii, ce aniversara este astazi?
- Ziua nebunului!
- Nebunul, suprcmS flacara a mteleptului! Nu-i nebun soarele? Nu-i
nebuna luna? Nu-i nebunS primavara? Nu-i nebun vantul? Dar poetul? Ce
este poezia decat muzica nebuniei? Dar Hamlet? Dar Ofelia? Domnita,
numai tu...
- Ce-s cu? tuna Domnita, tnlrcrupandu-1 napra/nic.
- E§ti fiica intelefKiunii si mama nebuniei! Domnita, cine e nebunul
nebunilor? Spune, Domnita? Cine danseaza in cupa? Cine spumega in
cupa? Cine are potcap dc dop si face salturi de lacusta? Cine, Domnita,
vine la nunta s« la sarbatoare la masa inteleptilor, dandu-le lumina nebuniei,
cocotat pe masa lor, cu servet la gat si ghia{a la picior? Domnita, da porunca
vestalei tale Lenta Pan-Tar! clama Dudus.
Lenta, scoate o sticla de sampanie.
- Una-i inima Domnitei, dar doua vor fi sticlele nebunului, fiindca
nebunul are inima $i-n stanga si-n dreapta. Lenta, tu care e§ti mama
pivnitei, sa nu-mi aduci sticle netrebnicc! Crug 928. Inleles?
- Ba bine ca nu! Doar nu degcaba-s Lenta Pantar, farmazoana Vor-
nicenilor!
Inainte de a fi un vin, sampania e un cuvant al bucuriei.
Dudus destupa intaia sticlS cu mare pocnet. El turna.
- Domnita, Doamna, pahamice Troia, dislinsa Dama de onoare de
culoare, voi jupani(e si voi portrete ale ncamului meu, - ridic aceasta cup3
in cinstea Domnitei. Ridic, ciocnesc, sarut si beau.
Ridica, ciocni, saruta si bau; pana ce goli.

176
 - Gratioasa Doamna, Doamna prin voia ta, Domnita prin cupa
mea, ridic aceasta cupa in cinstea gratioasei tale domnii. Ridic, ciocnesc,
ma-nclin 51 beau.
‘ A$a facu, recitandu-§i ritmic balctul mi§cari!or.
Sticla era pe fund. O destupa 51 pc-a doua, umpland cupele.
- Maestrc, nu beau aceasta a treia cupa, de frica sa nu supar nSpraznicii
oebi ai dulcei mele mame, dar o ridic pana la Calea Laptelui, de-asupra ci,
s3 §tie si stelele c-o inimS ain, o mama am, o cupa am §-un Maestru am. Iar
pentru ce mai am, o beau §i pe aceasta.
Domnitci ii placea sampania. In cupa Domni(ei sampania venea din
vremea valsului, cu fosnetul, cu candelabrele $i muzicile de atunci. O bea
cu ochi de amintirc.
§i Nina bca. C3ci era tan3r3 51 ajungea §i ea la capatul vacantei, indrep-
tandu-se spre griji.
Dar sampania acestei clipc nu mai era o bauturS, ci un ritm care dansa
de mult in sange, odatS cu galopul cailor; la mas3, in galopul vorbelor,
5-acum in cupele ciocnite si treptat golite.
Domnita se simtea usoara; Nina, tot mai sprintena; iar Dudus, in straiul
de calugar, cu parul in tumult, buzcle umede si ochii aprinji, - lacea tot in
cadenta. Turna, vorbea, se mijca, fara o clipa de ragaz, imprejmuind c-un
fel de serpentine nemi§carea celorlalti. Aduna pe toatc fetelc la u$3, le vorbi
in soapta $i iar reveni la masa. Dupa un timp deschise usa, facand loc fetelor
care veneau cu lampi §i trandafiri.
- Domnita, fccioarele sunt gata!
Domnita se ridicS urmat2 de Nina, Lenta, Troia, Dudu§ §i cardul 1am-
pilor cu bratc §i cu trandafiri. Dar Dudu§ trecu in fruntea monomului, luand
comanda. Se opri la usa salonului. O deschise, invitand fetele s5 intre.
Oglinzile salonului pustiu se umplura de sarbSloare.
- Domnita, iata tcmplul tau. Prcgaleste muzici alese pentru cele ce vor
urma. Madama Lenta, je vous en prie, daignez me suivre. Asineta dupa
mine.
Domnita deschise pianul. Canta rareori. Era prea negru pianul pentru
anii ei. Dar uneori, pe luciul clapelor, manile Domnitci cautau fantome.
Facu vre-o catcva acorduri. I§i incerca §i glasul. Dar pianul i-1 intimida,
cu atatca lampi aprinse imprejur. Lua un teanc dc note, dcschizandu-le la
mtamplare pe cele de deasupra. Dcscifra. O muzica ciudatS, cand strident!
§i cand armonie. Ceva modern, adus dc Aida. Totugi, degctelc Domnitei nu
se puteau desp3r{i de strania seducliune a acestei muzici. Un vals fugarit
de stridenje. Cand aparca, cand disparca. Parca venea o amintirc dulce, ca
un obraz de femee tanara in oglinda, si indata aparea o masca de ranjet.
Degetele Domnitei se pasionara pentru muzica timpului nou, in timp ce
Nina, cu ritmul sampaniei in ea, inccpu sa valseze singura.

177
 Un „aaa“ il intampina pe ccl ce intra transformat. Esit ca dintr-o coaja
de copac din haina frateiui Dudus, gol ca un dansator din cap pana-n
picioarele desculte, cu obrajii atin§i de fard, cu pantalonii lui de bae numai
§i un sal de al Domnitci devenit fluida cingatoare, Dudus tinea in din(i un
trandafir care punea gurS de floare rosie pe chipul exallat.
Nina dansa. §i dansul lui Dudus intrS in straniu. Caci regasea in fata
ochilor 51 auzea valsul fantomS. Dar pentru suflet n-avea timp. Traia.
Nina valsa usor, cu capul mereu pe spate, cu spinarea mladiat2 indSrSt,
aparandu-se cu mainile subtiri. Era atat de prelunga 51 atat de usoara incat
amintca tulpinelc inallc, fumul 51 perdclele de vara cand le bate vant usor.
Valsul era in ea ca algele in leganari de ape limpezi. Suradea cu ochii si cu
narile. Fugea. UrmSritorul, tot atat de sprinten ca 51 ea, dar bSrbate$te
sprinten, o pierdea mereu, cu salturi dSutand-o catre mijlocul covorului,
tarandu-se cu panda, avantandu-se cu furie, crispandu-§i mainile spre ea.
§i ea fugea mereu, departe ca un orizont, aproape ca un zbor.
Pana cand mort de oboseala, Dudus cazu cu bratele intinse drcpt in
mijlocul salonului. Picptul ii salta. Trandafirul ii cSzu din gura pe grumaji,
rSmanand ca o rana.
- Am innebunil cu totii, respira Domnita, ridicandu-se de la pian. Gliga-
nule! ii apostroia ea pe Dudus, uitandu-se cu mandrie la conturul lui de
b^iiat cu piele de fata.
Dudus deschise ochii amedU- Totul se invartea in mintea lui. VSzu
luminile, oglinzile, si-n fund, rezemata de pianul valsului fantoma care inca-i
mai rasuna in urechi, fata in care fumega suiletul lui...
- DomnitS, sopti el, inchizand ochii.
- Ce mai vrci, nebunule?
- Nu vorbeam cu tine.
- Da’ cu cine vorbeai, naucule?
- Sunt beat! Asinelo, halatul.
1-1 aduse. Se inveli in halat, ramanand tot cu picioarele desculte, cu parul
hai-hui, ca un venit din toata lumea. f$i roti privirea spre toli. Apoi se duse
la usa, ciocani:
- Cine-i acolo? intrcba el ca intr-un castel cu sali gotice.
- Eu, raspunse tot el.
- Cine esti tu?
- Fratele Tudor.
- Intra, Frate Tudor... II primiti pe Fratele Tudor? u intrcba el, intor-
candu-se cu fata spre ei.
- Ce cauti aid, Frate Tudor? il cerceta Nina intrand in joc.
- Nu mai caut. Am gasit aici ce cautam in munte. Binccuvanteaza,
Doamne, casa aceasta.
- Hai la culcare, porund Domnita.
Se risipira pe la odailc lor.

178
 D ar Dudus nu se culca. Aerul tare al noptii n imprejmui cu viata nouS,
abatandu-1 dinspre pat. Catva timp se plimba printre trandafiri.
- Coca Dudus, tf-ai uitat trandafirul, §opti Asineta, rasSrita din noapte,
intinzandu-i trandafirul cu care dansase.
- Du-te si te culca, fetito. Noapte buna.
Luminile casei se stingeau treptat. Noaptea n-avea luna, dar Calea
Laptelui era valul ei lung, uitat pe cer dupS un dans care inai palpita inc5
in transparenta ei fumurie. Luminile mici ale stclclor cautau parca ceva
pierdut prin ierburile raiului. Cantau pretutindeni tomnitele, inai inalt decat
plopii. Trecea cate un zbor negru. Alteori rasunau goarne nostalgice in
adancul cerului: se calatoreau p&s2rile.
Dudus tu$i, auzindu-si glasul ragu$it: glas de toamnS. Se duse pan5 la
C.D., luand de acolo haina calugareasca a Fratelui Tudor, cu care se
imbracS peste halatul de siac. I 51 puse fesul de lanS figae, fularul in jurul
gatului, si porni din nou, cu pasul din noaptea plecarii cuviosului Alfcu si
Fratelui Tudor. Dar nu se iridrcpta spre poarta muntelui, ca atunci. Ocoli
fatada casei, oprindu-se langS un nuc, in dreptul unei ferestre deschise.
Ardea o lampa. S-auzea glasul Madamei Lenta. Dudus era prea dcparte ca
s5 poata prinde vorbele. Dar cunostea caden(a. Madama Lenta trancanea,
comentand intamplSrilc noptii. Le rev5zu si Dudus, cu o strangcre de inimS.
PaiatS! Asa fusese. §-acum aparea din nou prin gura Lenjei! Acest accent
- al glasului s> vorbelor Madamei Lenta - cadea peste lot ce se intamplasc
in sufragcrie 51 salon. Iar spcctatoarea era Nina. Vazuse tot si acum asculta.
Dudus se cutremura, strapuns dcodata de incon$tienta si impudoarea lui.
ApSruse gol $i fardat in fata Ninei. Cum de nu-1 oprise Domnita? Era doar
mama lui. Cum ingaduise ea ca propriul ei copil sa se fac2 de ras in salonul
cu oglinzi §i lumini?
Glasul Madamei Lenta nu mai contenea; acoperea aspru, din odaia
Ninei, trilul imaterial al tomnitelor. Aromele noptii de munte erau amare.
Brazii muntiior isi schimbau si ei mirosul. In soarele de vara mirosul lor se
indulcea intr-atata incat ajungea ca o aromS de fruct tamaios. Dar toamna
devenea grav, biseric^sc, amintind cadelnita slujbelor pcntru morti. R2-
coarea noptii de toamna avea peiin in ea, frunzS de nuc, sufiare de vin vechi,
duh de Cotnar.
Glasul Lentei amuti.
Nu ardea decat lampa. O man£ mici, rasarita din mancca larga a unui
halat de noapte, potoli flac3ra ISmpii, lasand-o cat o candela. Apoi icoana
se ivi. O umbra se aplecS peste fereastra, esind din icoana. Tomnitele
cantau dinr-aceeasi mare harfa. Din nou putea s2-nceapa primavara; pomii
s5 uite de septembrie si sa-nfioreasca in april; vrabiile sa ciripeasca pcntru
ciresele care se vor coace; si iarba sa se uite clipind verde la stralucirea
soarelui.
Ocbii Ninei se deprindeau treptat cu intunericul.

179
 - Cine-i acolo?
D udus tScu un timp, inima poiolindu-se ca cercurile unei ape,
readancita in transparenja ei.
- Fratele Tudor.
- Nu doarme Fratele Tudor?
Dudus veni meet spre fereastra, desprinzandu-se din umbra nucului cu
foi de aur.
- Fratele Tudor mediteazS.
- Pentru Dudu$?
- Cine-i Dudus? 1
- Un baiat foarte tanSr, plin de viata, tumultuos, „pagan“. Ai auzit ce-a
spus Domnita?
- Fratele Tudor se leapada de podoabe.
- Tinereta e o podoaba?
- Tinereta e un dar.
- Dar talentul?
- O desertaciune.
- Nu crezi?
- Sora mea imi cere cuvinte grcle pentru lucruri u$oare.
- Cine face versuri frumoase?
- Sora mea imbraca in haina ei stralucitoare pe cei goi.
- Fratele Tudor e o haina?
- Fratele Tudor e un suflet cu ochii spre cer.
- Fratele Tudor e un copil cu linerela-n maini.
- E o rugaciunc tinereta.
- Pentru pacatcle lui Dudus?
- Care-s acele pacate?
- Le proclama el intr-o seara, pe o bancIL.
- Omul tSnar se lauda cu pacatele, asa cum omul batran se pream5reste
cu virtutea. Cine crede in lauda gurii? Urechile surioarei ascultS vorbcle?
- Gluma nu supara. Omul tanar se joaca. Frumoasa noapte!
-S o ra mea mi-o darueste. Multumesc. O pastrez. Fratele Tudor e bogat.
- Fratele Tudor n-are nevoe de daruri; e foarte bogat.
- Canl5 tomnitele cand pleacS frunzele...
- Ce-s „tomnilele?M
- Numele greerilor de toamna.
- Frumos nume! Tomnitele!
- Cum sa fie altfel numele surioarei mele?
- Tomnita?
- A§a canta corul.
- Fratele Tudor e liric?
- Asa canta Tomnita.
- Fratele Tudor crede-n somn?

180
 - fl binecuvanteaza.
- Noaptc buna, Frate Tudor... Nu-mi raspunzi?
- Tomnita va auzi la timp raspunsul Fratelui Tudor.
Se despartira.
Lampa se stinse de-a binelea. Fereaslra ramase deschisa, albastra, in
cerul ei.
Totul deveni veghe. Muntii. Stelele. Noaptea. Gandul. In gand s-adunau
muntii, stelele, noaptea. §i gandul le aducea din nou in noapte; 51 noaptea
le aducea din nou in gand.
Nina dortnea nelinistit. Galopul plimb3rii, sampania, muzica, dansuL..
Cantau in noapte atalca tomnile cate stele straluceau pe cer.

„hi mul(umesc addne, pamdnl,

Cd mi-ai dat via(d sa te-avfint.
Eram h&in, eram fldmand
Si iata-s iiiflorit si bland
E ccas sfasictor de sfdnt,
S-aud doar frunzele umbland
Din care vcchi-stravechi colind
M-anx fosl desprins ca sa m-aprind
La o fereaslra, in argiiu
Si clopolei de margurint.
Cd iatd, m-anx trezit cdntdnd,
Cdntdnd de cdtid si pdnd ednd!
Milenii fxdgera prin gand,
C11 stele clipa sagetand
Oceane vorseca pldngdnd
Cascade fxunegd, tundnd
Si toatc cele, rand pe rdnd
Vor trece, viufd scutnrdnd
h i mullumesc, pdmdnt-momx&nt,
Cd mi-ai dat clipd sa tc ednt.
Sdlbatcc stmt si tdndr sunt,
Cu sdnge tc binecuvdnt,
Pestc momxdnt si pcste ednt,
Cu diminea(3 in cuvdnt“.

181
 O lumina de margSritar inalbi somnul Ninei, deschizandu-i pleoapele.
Somnoroasa, se ridica din pat, ducandu-se la fereastrS s3 traga storul.
- Buna dimineata, o intampina un glas in luminS.
Fratelc Tudor era de argint. O noapte intreaga bruma c3zuse peste fesul
$i haina lui calugareascS, imbracandu -1 in zalea diminelii de toamnS.

Domnita, din fotuliul ei, nu vedea decat spinarea Ninei care corecta
ultimile pagini. Caetcle celelalte, invelite §colare$te in bartie albastra, cu
etichetS, titlu $i numSr, erau asezate in coltul din stanga mesei. AceastS
masS nu mai aparfinea odaii Domnitei. Ordinea ei geometries era a muncii
disciplinate. Creioanele, toate cu vSrf ascutit, alSturi de guma de ras $i
cutftas. Cu aceste creioane, neintrerupt, Nina nota cu o viteza stenografica
izbucniriie verbale ale Domnitei. Creionul ei vibrant dovedea o mare de-
prindcre dp a nota vorbele altuia. Cand Domnita se intrerupea, fie din
pricina belsugului, fie din pricina efortului de a-§i aminti un nume, o datS,
un chip, - Nina astcpta calm, atat de integrata in cea care-i dicta meat
Domnita niciodata nu se simtea enervatS de nerSbdarea, manifestata prin
vreun gest, a manii care scria. MSna - manuta - aceea calma potolea mereu
nervii Domnitei, limpezindu-i gandurile, dandu-i o ambianta ideals pentru
reculegcre §i spovedanie.
CStre amiaza, dupa ce Domnita ostenea, Nina lua alt caet, transcriind
cu cernealS, citet, scrisul mSrunt din celalalt manuscris. Caetele de note
provizorii stateau la dreapta; caetele definitive, la stanga. Nici o pat5 dc
cerneala, nici o bartie rupta sau indoita, nici o a$chie de dezordine. O
disciplina severs ca un inghet stapanea masa Ninei, in contrast cu infS-
tisarca dccorului. In odaia Domnitei, mare cat un salon de dans, viata
devenise podoaba si amintire, lenindu-se feminin. §aluri, covoare, oglinzi,
tablouri, fotografii nenumSrate, reprezentand-o pe Domnita la toate
varstele si in toate costimicle rolurilor ei, fotografii de scriitori, actori,
canlareti, compozitori muzicali, actrite, toate cu dedicatii vizibile, apoi tot
felul de perne §i pernute, de broderii, vrafuri de carti postale §i carti de
\izita adunate intr-un enorm Gal6 - Dudus ii spunea pe vremuri „chiupul
Domnitei" tearicuri de ziare pariziene cu articole despre ea, toate revis-
tele ilustrate ale epocii, legate in piele, si alte complex felurite maruntisuri
care dadeau incSperii accente de bazar. Curatenia si ordinea erau relative.
Domnita se tngrijca mai cu seama sS nu i se since ceva. C3ci la toate tinea
„ca la ochii din cap", cu toate c3 in genere le lasa sa zac3 a$a cum erau,
orfane alaturi de duioasa lor mama. Dar orice altS mcapere i-ar fi parut
Domnitei pustie. Numai acolo se simtea „la ea".
Masa Ninei insa - in caetele careia Domnita se simtea tot „la ea", ca si
in odae -, afirma energic panS la categoric o alta infatisare. Nici fagurii nu

182
au o structure mai geometrica decat masa Ninei; orice barbat i-ar fi putut
invidia stricteta.
Domnita, care indeobste nu circula prin odai, se dusese odata in odaia
Ninei. Era intocmai ca masa ei de lucru. Lumina era mai limpede acolo,
neincurcandu-se tn nici un amanunt. TotuI era strans in dulap. Geaman-
tanul nu se vedea. Nici o haina uitata pe pat sau pc vreun scaun. De altfei,
nimic nu era uitat sau aruncat, totul era pus: si trandafirii inmanunchiati de
alta m&na decat a Lentei. Cat despre masa de acolo, cu cSrtile, caetcle,
creioaneie colorate ad unate intr-un pahar de argint, stiloul §i ceasornicul
cu pidor, - dovedca si ea, daca mai era nevoe, c3 ordinea celeilalte mese
nu era un efort, ci o aptitudine.
§i totu$i, aceasta fetita care traia geometric avea timp sa fie §i cocheta.
Cand? Cand avea ea timp sa fie $i a$a $i altfei? Privind-o cand venea de la
plimbare sau cand pleca, oridne i-ar fi dat varsta recreatiilor scolare. Haina
de doliu devenea pe ea o uniforma liceala. Iar cand discuta sau cand lucra,
domina, impunandu-$i voin(a, calm, ca dneva invechit in autoritate $i peda­
gogic, fara ca totu$i sa-§i piardl gratia femininS.
Domnita vedea, dar nu intelegea. Ca §i valsul pe care-I descoperisc din
intamplare intre notele Aidei, valsul acela care tulbura ca valsul $i irita ca
zgomotul, alternativ, iar uneori suprapus, - Nina innoia experienta Dom-
nitei, aratandu-i o feminitate nebanuita. $i Aida era altfei decat Domnita,
cu totul altfei, dar Aida nu ardea. Mai degraba foe stins inainte de a fi ajuns
la flacara. Pe cand Nina era flacara atat de str 2vezie ca parca nid nu era.
Domnita nu-$i putea lua ochii de pe spinarea ei. Nu se gandea la caetele
cu memoriile ei, in care era viata Domnitei $i munca unei veri; se gandea
mereu la fetita aceasta cu care se deprinsese pana-n inima. O vedea neagr3
in rochia de doliu, cu ceafS aurie de soare, aplecata peste caet, si simtea c5
plecarea ei va I3sa un cuib gol in casa si iu inima. Va lipsi o randunic3.
- Nina...
Se intoarse ca cele cu aripa subtire, intrebStor.
Domnita ofta. Apoi zambi cu lumini de toamna pe obraz.
- §i iaca pled, fetito... Tare ai s3-mi lipsesti! Cu cine mai vorbesc eu?
- Poate ca-mi face Domnita o vizita la Paris!
Gestul Domnitei lepada viitorul.
- Eu, fetito, raman de ved in mausoleul Vornicenilor, - vorbi Domnita
la inceput cu resemnarc, dar la urma pompos si bufon, amplificand sono-
ritatea ultimclor doua vorbe. Ia stai! se opri Domnita, ridicand sprincenele
in fata unui gand atunci descoperiL Poate ca-ti face Dudus o vizita la Paris.
- Vrea s2-si faca Universitatea la Paris?
- Nu stiu ce vTea ell Cine poate $ti ce-i in capul lui! Dar spuneam eu
asa. Nu crezi c-ar fi bine?
- Sunt convinsa ca nu, vorbind deschis.
- De ce, fetito?

183
 - Fiindca Dudus nu-$i cunoa$te lara. A tr3it numaila Vorniceni, inv3-
tand in particular. Nu s-a format in generafia luL Sufleteste, Dudus nu-i
inca social. Realitatea tarii lui n-a avut cum §i cand s-o cunoasca direct; in
treacat numai, din ziare, din auzite. Nu-i de-ajuns. Dudus e foarte viu, dar
a crescut alaturi de viata tinerilor romani. E grav, Domnita, far3 sa fie
foarte. §i e remediabil. Dar, hotarat, trebue sa fie Iasat intre cei de-o varstS
cu el, intre romani, fire§te. Dc ce sa-1 trimiti la Paris? Fiindca acolo sunt
profesori mai buni decat in {ara? Poate. Dar invalStura e un lucru secundar.
Principalul e conlinutu! omenesc. Dudus a crescut alaturi de realitatea
romaneasca, si acum vretf s3-l izolati iara$i, trimetandu-l intre straini? §tii
cum se va intoarce de la Paris, Domnita? Ori cu dorinta de-a se inapoia,
ori cu resemnarea de-a fi exilat in propria lui (ara. Va fi ca acci boeri care
injura romaneste pe {aranii de la mosie - stiu din copilarie - dar nu cetesc,
nu gandesc si nu vorbesc decat franluzeste. Domnita-1 iubeste pe Dudu$.
Parisul ar insemna pentru Domnita un mare sacriticiu. Dar cel inLr-adev5r
sacrificat ar fi Dudus. Si-n loc ca sacrificiul Domni(ci sa fie un r3u numai
pentru ea, ar fi mai cu seama un dczastru pentru copilul ei.
- Ai dreptate, oft3 Domnita. Avocat sa te faci!
- Pledez?
- Nu, dar convingi.

La dejun era si Samuel Fi|ig. Dudus schimbase obisnuitul costum al

meselor. Fusese calare la padure, dupa noaptca de nesomn, aparand la
masa in costum de calarie. /
- Coca Dudus, suntefi resplandisant 'com un solei! cum ar spune
Madaraa Lenta.
- Bine c3-ti mai aud glasul, Coane Sami. De la o vreme credeam ca
Samuel Fi(ig e numele tacerii in cimitir ebraic.
- Imi faci prea mare cinste, Coca Dudus, casatorindu-ma cu asa o
cucoana de lux. Mer?i pentru cimitir; sunt vaduv in via{3!
- Fitig, nu mai trancani ca la havra jidovasc3, il cosi Domnita. Ia spune-
mi ce mai este prin lume?
- Ce s5 fie? Bine mersi pentru a§a bine! Miroase a praf de pusca! ffi
vine s3 stranuti, da’ nu-i loc de stranutat dccat in luna. Auzi, Madama
Lenta, nici o aluzie la ten!
- Da-i pace Lentei!
- Parc3 ce r3u ii fac? O tachinez asa delicat, mai delicat decat un puf
de pudra! Nici nu simte! Apropo, to{i evreii au trecut la jidovism. Evreu nu
mai este la mods. O venit moda noua: jidan. Ma-ntreab3 unul la Piatra;
JBre Sami, cum a cu antisemitismul?" „Nu ma priveste**, zice Sami. „Cum,
bre Sami, nu te priveste antisemkismul?" „§i de ce s3 m3 priveasca? Eu
nu-s semit, eu sunt jidan sadea“. Ii bine? Ii foarte bine. Poti sa mai dai si la

184
altii! ToatS Europa vrea sa-i trimeata pe jidani la Palcstina, pamantul
fagaduintei. Jidanii nu vor sa piece, FiindcS nu cred in fagadueli. De ce-s
jidani? Sa cread5? Iaca Sami se-ndoeste de toate. Ma-ntreaba unul cu
musteata la baia de aburi: „Ce caufi, Sami, la oglincla?" Zic: „Caut un
evreu". „Si nu 1-ai gasit?" ma-ntreaba el. „Ce-am gasit In oglinda, Hi fac
cadou tie!"
- MS naucegti cu harharii tai!
- Spune §i mai spune, DomnitS, ca tare-i bine cand auzi vorbe dulci f5ra
de pu$ca!
- Ce tot ii dai cu pu$ca, mSi Fitig?
- Eu nu dau. Pusca vrea sa dee!
- Vorbeste ca lumea.
- Lumea vorbeste de razboi. Crede Domnita ce spune gura lumii?
- Da’ tu ce crezi?
- Eu trebue sa ma fac de-acu negustor de lunuri, mitralierc $i alte
instrumente de tricotat. O comandat Madama Moartea rochie de mireasa.
Vre sa facS nunta-n Europa. O cununa doua pcrsoanc sus puse: una vor­
beste englezeste la perfcctie, ceilaltS vorbeste nem(este lara accent evreesc.
Are sa fie un deliciu! Parca aud clopotele! Apropo, Duduia Nina, pot s5-ti
dau complimente de la mama: a?a-i de vesela cu batista, parc-ai fi de-acu
la Paris! Apropo, Coca Dudus, ce intentii aveti pentru viitor? Daca aveti
intentii cu valuta si franci franceji, trebue sa stie si Sami din vreme. Asa un
Ministru este la Finan{e! §i-asa un director la Banca Nationals! Nu le place
vorba valuta! Te privesc duios ca Tepe$!
- Coane Sami, fl mtrerupse. Dudus; ia spune-mi cine-i ministru de
Finante?
- Parca dac-am sa-ti spun, Coca Dudus, cine-i Prim Ministru, ai sa $tii
ceva? Prim Ministru, Ministru de una-alta, asta-i pentru unu ca Sami, nu
pentru Coca Dudus. Peulru Coca Dudus este, slava Domnului, o Domnita
care scoate, un Tatuta care... da din umeri si tia, un Paris, o VicnS, - cate
nu sum pe lume, Coca Dudus? Ce sa te-ncurci cu nume de Ministri? Cand
ai sa fii de-acu Ministru, ai s5-l chemi pe Sami cu dcpe$5 la Bucuresti s-ai
s5-l intrebi: „Cine sunt?“ §i Sami arc sa-ti raspunda, dupa ce-are sa iasa
seful de cabinet: „Cuin? Coca Dudus de la Vorniceni. La dispozitie cu
respect!"
Dudus surprinse privirca Ninei, inlcns atintita asupra lui. Sami si restul
intrara in pacla.

Catre asfintit, cand Nina porni la plimbare, fl inlalni pc Dudus calSrind

o crac3 de-a unui slejar.
- Ce faci acolo?
- Pandesc ca stramosii!

185
 Se d&du jos. lar 151 schimbase haina. Pantofi albi, pantaloni dc flanela,
cama$a de lana albastra cu inaneci scurte. Gatul rasarea cu vigoare, dand
capului zburlit ceva semet.
- M3 a§teptai? 0 intrebS Nina.
- Panda e o asteptare?
- Cu cine vorbesc? Cu Fratele Tudor, cu Dudus?...
- Cu un om, - ii raspunsc Dudus aproape umil, surazand blajin, avSnd
acea mi$care a copiilor osteniti cand doresc sa-$i culce capul in poala
mamii.
Pornira alaturi. Lumina zilei ruginea in frunzi$ul stejarilor.
- Unde vrei s3 ne plimbam? il intreba deodata Nina care pana atund
parc3-I uitase.
- Este o banca... incepu Dudu§.
- Vrei sa stam?
- §tiu eu ce vTeau? Iarta-niS. Da, vreau sa stam pe banca noastrS.
Nina il privi scurt $i tacu.
Frunzisul stejarilor nu mai fo§nea: suna. Pe subt stejari, drumul de
toamna avea majestatea unei catedrale cu lumini aprinse. Liturghia lui
septembrie. Z3rile albastre aveau suavitatea sfa§ietoare a corurilor de copii.
Ajunser3 la banca. Nina se a§eza la mijloc; Dudus, la capatul b3ndL Pe
amandoi ii lumina deopotriva declinul soarelui.
-T aci!
- Cel mai bogat om e sarac.
- J a r Fratele Tudor?
- Aduc pe cine pot, ca sa nu flu singur cu spaima mea.
- De ce te temi?
- Cand pled?
- Mane dimineata.
- Stiam. Cand pleci la Paris?
- Peste douS siptSmani.
-...?
- „De ce nu inai ramai la Vorniceni?“, articula Nina intrebarea din odiii
lui Dudu$. N-ai auzit ce spunea Fi(ig?
Mana lui Dudu$, involuntar, p&ru c3 alunga o musca.
- Coca Dudus, incepu Nina, didactic explicaliv. IJlec cu trenul. Ded,
uebue sa-mi iau bileL Plec in strainState. D ed, pasaport, valut3, adrese
etc... Asta cere timp, alergaturS.
- Fitig, i-1 arunc3 Dudus spontan.
- Fitig cost3 bani: multi! zambi Nina. Eu nu pot s5-mi permit, slava
Domnului, luxul unui Samuel Fitig.
• - Ti-1 ofer eu si ramai la noL

186
 - Coca Dudus, m-ai intrebat daca vreau sa raman? Mi-am ispravtt
treaba pentru care am fost angajatS. Ce sa mai fac? Ce rost mai am?
- Prietena Domnitei.
- Foarte gentil, dar Domnita e Domnita $i eu rSman chiar §i in prietenie
secretara Domnitei.
- Prietena mea.
Vorbele rasturnarS obstacole. Obrajii lui Dudus ardeau.
- Coca Dudu$, ma cuno$li?
- De ce nu-i dai voe Fratelui Tudor sS-li raspunda?
- FiindcS vorbesc cu un om, nu cu o hain3. Raspunde-mi.
Dudus £$i musca scurt buza. Apoi vorbi intunecat:
- Nu te cunosc. Te iubesc.
Nina £1 privi atent, cu ochi vrednici de microscopul unui laborator.
- Iubesti, probabil, o generoasa eroare.
- Mullumesc, DoamnS, pentru generosul „probabiT.
- Ramai om, Dudu$. Deprinde-te sa renunti la dorinta de-a te juca
verbal. $i asta complies raporturile dintre oameni. Vezi, Dudus, ip vorbesc
deschis, priefene$te, cu toate ca nu suntem prieteni. Ai intalnit intr-o zi,
dupS ce mult limp ai trait singur in munte, o fata tanSra pe o bancS. Stejar,
bancS,-fatS in rocliie de doliu, vale poctica. munfi in zare §i apus de soare
pe deasupra...
- Aceasta carte postala ilustrata n-o iscalesc.
- Bine, Coca Dudus; o pSstrez cu pentru ammtiri, cum spui tu. Crezi m
ceca ce literatura numeste „coup de foudre?"
- Inima mea nu ceteste literatura!
- Bine, Coca Dudus!
Piciorul lui Dudus dadu un pinten intregului pSmant.
- Cuminte, Coca Dudus!
Dudus >$i alStura genunchii, punandu-$i palmele deasupra, una langS
alta.
- Ascult, DoamnS.
- Bine. Dar nu uita: ai nouasprezece ani...
Dudus i$i inclesta falcile, incretindu-si fruntea, ca toti baetii care-si
blestema tinereta: vesnicul argument impotriva lor.
- ... iar eu, continua Nina.
- Cat? sari Dudus.
Nina zambi in felul ei.
- ... am fost maritata, m-am despSrtit, mi-am continuat studiile intre-
rupte, imi caslig singura viata. E macar atata d ista n t de experientS intre
noi cat loc ne desparte pe aceastS bancS. Dudus, sa nu te apropii, Sipdca
atunci voi vorbi numai cu Coca Dudu$.
- Stau si ascult cu resemnarc.
- Numai resemnare?

187
 - Am „numai“ nouasprezece ani...
- E§ti trist, Dudu§? II intrcba Nina abrupt.
TresSri, cad nu se astepta la o astfel dc Intrebare. Uitase ca e trist. Era
langa Nina, pe banca, In fa{a soarelui.
- Vezi, Dudus, cate surprize sunt In can! Vitalitatea ta e mai puternica
decat lirismul tau. „Omul trist“ care ma “pandea“ la poarta, a devenit pe
nesimtite un copil gata de harlS. Sunt multe surprize In noi, CindcS nu ne
cunoa$lem decat In suprafaga §i In prezent, atribuind surprizele hazardului
exterior. Dar toate premizele surprizelor de-afara sunt in noi. Tu spui ca
iube$ti. Sunt convinsa ca nu min(i. Crezi ca m3 iubesti. Dar Dudus care
crede astfel pe o banca, alaturi de Nina Tomas, nu e decat o forma pro-
vizorie a fiintei tale globale. Pre/.entul din tine crede si afirma ca ma iubeste.
Dar viitorul din tine? Nu-l cuno$ti: e surpriza. Surpriza ta. Eu am inceput
s3 m3 deprind cu surprizele. Ce iube$ti tu in mine? O fractiune plastica a
fiintei mele prezente. Restul nu-l stiL, nu-l doresti si nici nu te intereseaza.
Nici treculul meu - dragoste, casatorie, divorl -, nici viitorul meu: viata
mea, bStraneta mea. Dac3 as deveni babu(a sub ochii tai, antidpandu-mi
viitorul care e o realitate, - ce-ai face? Mi-ai saruta mana, cu respect, te-ai
ridica de pe banc3 $i te-ai duce. Cad nu c tare agrcabil sa stai de vorba cu
o femee balranS, poate ca si surda pe dcasupra. Dar baba e in mine si langa
tine, Dudus. Nu-ti apare, fiindca ochii tai imi vad numai prezentul; dar e
aid cu noi, ascunsa in trupul meu. Poate ca se numeste Barbara Ubric...
- De ce nu Ninon de Lenclos?
- Ai fi in stare sa iubesti o baba?
- Baba Doamnei ar gtusi alaturi pe Conu Dudus! §i poate ca tot ea ar fi
mai tanara decal hodorogul!
- Dar pan3 la „Baba Doamnei" mai sunt incS multe Doamne pe care
Domnul uu le cunoaste. Pe una dint re ele o vad grasa, fiindca-i plac man-
carile bune: untul proaspat, mierea etc. Pe alia o vad cu ochelari si cam
adus3 de spinare, fiindca a cetit pica mult. Pe alta o vad fardata si cu pori
mari, fiindca a ramas cocheta si dincolo de tinereta. Pe alta o vad absorbilS
numai de gospodarie... Dudus, nid nu banuesti cat necunoscut e in fiinta
mea trecuta $i viitoare. Dar sa revenim la cea actuals care incepe sa te
surprinda fiindca abea acum o auzi vorbind. De ce ma iubesti? Pcntru ca
dup3 cateva s5plamani de singuratate in munte orice femee tanara e fru-
moas3 pentru un calugar „pagan“: cum spunea Domnita. „Sa fii tanara, sa
fii Gerbinte, fata cu miros de portocala". Tanara sunt, fa|a de Domnita; fata
de tine par numai. Dar datil nu sunt fierbinte, nu cade porlocala din mana
impiratului calare? Iarta-ma, Dudus, ca scot argumente dintr-o poezie
intr-adevar tanara si fierbinte. Dar tu iubesti pc „Fata cu miros de por-
tocala". Aceea nu sunt eu, Aceea e talentul tau Indragostit de el insusi.

188
Realitatea mea nu-i decat pretextul. Ca atare te interesez. Dragostea ta e
un drum sprc tine, nu un pas spre mine. Din clipa cand ai crezut ca m2
iubesti te-ai §i indepartal de realitatea mea; dc unde e$ti acum, abea m2
vezi. De asta m2 potf poetiza far2 teama de a fi dezminlit. Pe fata cu miros
de portocala ti-o las, Dudu§. Nu ti-o daruesc, fiindca nu-mi apartine. Pas-
treaz-o ca o amintire a inceputurilor tale. Dac2 e cea dintai, va fi emotionant
de proaspata mtotdeauna. Daca e una intre altele, va face parte dintr-o
colectie. Dar acum nu scrii, acum vorbesti cu mine. D2-mi voe sa-tf spun
cine sunt. Doamna Nina Tomas e ingrozitor de prozaic2. Se gandeste la
viaf2, practic. Vreau sa-mi fac un viitor confortabil, prin munca mea. Am
oblinut o bursa. Plec la Paris. Am sa ma distrez, am sa-nvat cumplit, cum-
plit, silabisi ea in felul Domnitei; am sa-mi iau doctoratul §i am sa-mi fac
singura drumul in viata. N-am nici o indoiala. Sunt sanatoasa, ambitioas2,
am putere de munc2, sunt disciplinat2 si mai am ceea cc unii numesc noroc,
concepandu-1 exterior, ca la loterie. Eu il concep* interior, ca o aptit udine
a muncii optimiste de-a determina succese in viata. Oricum, cred in norpcul
meu, fiindc2 am incredere in mine. Deocamdata n-am timp pcntru dra-
goste. I-am platit tributul. Am constiinta impacata a celui care si-a platit
impozitele. Sunt rece, Dudu$, intelegi tu? Nu vibrez pentru dragoste. Mi se
pare un simplu accident pe care-1 por evita. Cu toate ca nu-mi displace s2
ma privesc in oglinda, m2 multumesc cu atat. Probabil, de altmintcri, c2 fac
parte dintr-o generate antiliric2. Bunicelc noastre §i-au trait tinereta numai
pentru inima, crezand naiv - si gratios - ca viata inseamna b 2rbat in tineret2
$i copil pe urm2. De asta au fost mereu triste, melancolice, languroase,
neintelese si au dorit necontenit sa fie consolate. Din accast2 stare s-a
nSscut abuzul literar care intuneca realitatea femeii. Caci femeea, Dudus,
poale fi o versiunc gratioasa a barbaliei. Barbatul n-a absorbit barbatia; el
o exprima numai fiziologic, dupa cum si feminitatea nu e un specific exclusiv
al femeilor. §i barbatii pot avea un pic de feminilate. Cred ca talentul nu e
decat altoiul feminitatii in barbat. Eu ins2, Dudus, femee prin voia naturii,
sunt caracterizat2 prin barbatie. Imi place lupta pentru via{5 a barbatului.
Semnul meu nu e lana Penelopei, vorbind poetic, pentru tine. Cu vorbele
mele, sunt o femee care detesta dezordinea dragostei si care stimeazM lupta
ordonat2 pentru viat2. Cultul acestei energii 1-am avut de mica. Munce.sc
Lupt. Cred in mine. Voi izbuti sa am casa mea - nu caminui dramelor
familiale —, cariera mea autonoma, odihna mea, rochiile mele, excursiile
mele,_capriciile mele... Tot ma iubesti?
- Numai un om meschin de destept poate pune o astfel de intrebare!
- Oricum, Dudus, din aceasta fraza spontana, macar vorba „meschin“
nu m2 iube$te. §i tot e ceva. Adica foarte mull. Ceva din cunoscutul meu
te enerveazu. Acum insa, meschina enervare e bagatelizat2 de rest. Dar

189
foartc rcpede, restul devine efcctiv rest, iar fostele enervari tree pe primul
plan, amplified ndu-se. S3 §tii ca sunt oameni casatori(i din dragoste, care
ajung la paroxismul urii numai fiindca-s intoxicati de enerv3ri zilnice. Am
celit la rubrica judicicara a unui ziar un fapt divers remarcabil. Merits sa-l
„meditezi“. O femee §i-a ucis barbatul, aparent far a motiv. La intrebarea
judccatorului de in stru c t, a rgspuns: „Sa fi mancat $i dumneata cu el la
masa, ca mine, limp de douazcci de ani, §i sS vSd dacS nu 1-ai fi ucis mai
repede decat mine!" Manca urat. §i pc deasupra i$i rodea unghiile in pat.
Pur si simplu. $i aceasta enervare acumulatS zilnic a ajuns panS la ura si
asasinat. Patologie, evident. Dar patologia nu face decat sa dezvolte
monslruos adevarul marunt. Vezi, Dudu$! Inteligcnta mea e meschina: ai
dreptate. Vail mSrunl adevarurile microscopice. Pesemne cS mintea mea e
cu fa(ete ca ochiul insectclor. Descompun. $i numai dupa ce-am descom-
pus, adun din nou, tragand concluzii vaJabile pentru mine. Pe cand inte­
ligcnta la vrea orizonturi Iargi §i generoase. Te-a§i enerva ca musca pe cel
care asculta muzica. Au $i enervarile scmnificatia lor adancS daca le scofi
din prezentul care le da o faljS dimensiune, proectandu-le in viitor. Ener-
varile rccipioce sunt suportabile numai intre indiferenfii care se intalnesc
accidental. Cel care te enerveaza i{i devine antipalic. ft evili si s-a sfar$it cu
bine. Slava Domnului, pamantul e de-ajuns de larg pentru indivizi. Dar cand
doi oameni cred ca se iubesc, micile encrv3ri - trecute cu vederca in graba
dragostii care devine evenimentul principal cresc in umbra s> aslcapta cu
rSbdarca adevarului. Iar cei care s-au iubit, descopcra inlr-o zi cS dragostea
era gaunoasa din pricina enervariler care i-au mancat miezul pe nesimtite.
Asadar, Dudus, inteligcnta mea, care pentru mine e o arma de lupta, pe
line te enerveaza, contrazice in tine nevoia de orizont larg si poetic. Vezi
prapastia?... Dar ma iubesti cu indaratnicie, cu recalcitranla ta de a ceda
altuia mai cu experienta. Omul tanar are un dispret suveran pentru cuvantul
experienta; vede in el o prejudccata orgolioasa a oamenilor batrani. Iar in
batrani vede numai negativul: pe cei care au uitat ca au fost tineri. Deci,
experienta nu e o amintire rezumativa a viefii, ci sclerozarea unei uitari,
tirania cclor care s-au opril si vor sa impue s> altora oprirea lor in viafa. Eu
sunt de alta pSrere. FSrS sa fiu batrana, am experienta si cred in experientS.
Inteligcnta fara experienta e un orgoliu; experienta e o cumintenie. Inteli­
gcnta ta dispretueste experienta mea. Dar ma iubesti cu inima. Acolo,
argumentcle n-au acces. Un ora tanar nu poate fi convins sa iubeascS, nici
sa nu mai iubeascS. Bun. MS iubesti. Ce vrei sS faci?
- Sa tac si sa te-ascult.
- Atunci raspund eu pentru tine. Abea ai isprSvit liceul. Nid nu ti-ai
inccput studiile universitare. Sunt insa convinsa cS inteligcnta ta te obliga
sS fad ceva. VrasazicS trebue sa te pui la invStat. Unde? La Paris, fire$te,

190
unde invata §i Doamna Nina Toma§. §i acolo? Eu, dupa cam tf-am spus,
voi munci cu ambitie $i tenacitate, nepermitandu-mi nici o abatere de la
program. Studiile mcle de doctoral sunt altele dc.ca( studiile tale. Dcci nu
pofi fi la cursuri camaradul meu. Acasa la mine vei gasi u§a inchisa: cand
lucrez, nu primesc musafiri. Vei fi mortifical §i poale chiar indurerat. Te
vei sim{i singur, izolal, neinleles, nedreptatft. Cum vei putea invata intr-o
astfel de stare? Vei cSuta uilarea $i poate §i un fel dc ra/bun are agrcabilS,
in aventuri, chefuri, dezmat. Iar cand $i eu voi cauta sa ma distrcz dupa o
zi de munca, voi evita lot ce-mi poate altera bucuria rccreatie. Deci, te voi
evita, fiindca tu pentru mine vei reprezenla rcprosul, cearta, scencle. Nu-
nu! Am o edificatoare experienta a acestui gen dc tov3ra$ie. §i lolu$i, daca
„ambalarea“ ta se va indarji - intrfi §i-un pic de ambitie in astfel de indarjiri
—vei fi gelos pe toti camarazii mci de distractic in comun. Totul e contrast
ireductibil. Cum sunt eu, nu e§ti tu. Ce trebue sa fac eu la Paris, nu pop
face tu. Deci, daca ai veni la Paris dupa mine, te vei dezvolta adversativ,
diformandu-te sufletc$le. Iarta-ma ca-mi permit sa-li fac uu fel de lecfie de
pedagogic, dar poate sa-fi foloseasca in gencre, daca nu in ca/ul acesta
special Omul trebue sa traiascS pur si simplu, la inceput, cat timp e copil,
iar apoi s§-$i cautc fiinta autcntica si sa si-o formeze cu staruinta si uulraz-
neala, afirmandu-se constructiv, nu in contrast cu al(ii si din spirit de conira-
diejie sau insubordonare fata de aceia. Daca simte ca in toatc c fiul
parintilor lui, n-are decat sa semene cu ci, sa 1c accepte cxemplul, fara sa
fie umilit ca face ca alfii, fundc3 parintii cu care seamana sunt calea lui
normala spre o maturitate deja formulala. Daca insa simte ISniurit si calm
c5 nu seamans cu parintii lui, ca viata lor nu reprezinta formula spre care
tinde el, sa nu-i urmeze. Dar fara iritarc, fara dispret, fara orgoliul de-a fi
allfel, din care se nastc lamentabila dorinla de singularizare, de originatilate
cu oricc pre{. Sunt foartc multi copii enervafi de parintii lor, dupa ce .si-au
scuturat jugul admiratiei. Sc deprind s3-si critice in gand parintii, obser-
vandu-le numai defectcle de educate, inteligenta sau cultura. In loc s3 piece
din casa parinteasca, afirmandu-si curajos independenta, intre riscuri, ra-
man tot acolo, beneficiind de comoditatea dc-a gala a caniinului p3rintesc.
§i acolo, crescand astfel, cu iritari comprimate, atribuindu-$i o viata
interioarS intensa, far3 sS vada ca nu-s plini decat de observafii mcschine
si de nervi - socotindu-se superiori parintilor numai fiindc3 sunt cnervati
de accstia evolueazS adversativ, criticand fara sa construiasca, devenind
robii enervSrii care le da iluzia vietii interioarc prin drama zilnica. Asa ai
p3{i s* tu alSluri de mine la Paris. In loc sa tracsti construcliv, afirmandu-lc,
realizandu-te in functfe de tine, vei trai adversativ in raport cu mine.
Asadar, prietene Dudus, dragoslea la pentru mine, transpusa la Paris, estc
o adevarata catastrofa penttu viitorul tau. E atal de evident incat nu merita
s3 mai insist... Dar sa fac o presupuncre logica in discutie, desi absurda in
191
realiate. Sa presupunem ca ne-am casStori. Un bacalaureat se casatoreste
cu o femee divorlata cu care pleac2 la Paris sa-$i continue studiile! Ne
acopcrim de ridicol amaudoi. $i ridicolul resimtit e un alt izvor de nervi §i
evolutii patologice. Tu, cum te vad, ar trebui sa te bati in duel rnacar o data
pe zi, pentru iiecare privire §i zanibet in care ai simti o judecata asupra
perechii noastre. Dar ce-ar spune pariniii tai? Nu uita: e§ti minor in fata
legii. Baial minor, nu fatS la care minoritatea inseamna numai tinereta.
Ti-ar da pSrintii tai consimt&mantul la o astfel de ispravS? Ar accepta tatSI
tau, Andronic Ceaur AJcaz, ca baiatul lui nevarstnic sa ia in c£s3torie o
femeiusca din toata lumea, o femee divortata? §i sa admitem c3 Domnita
ar fi in stare sa luplc pentru noul capridu al copilului ei. Dar crezi tu ca un
Alcaz ar ceda unci fcmci cand e vorba de numele neamului?...
- AscultS tomnilcle tale...
Ca $i vorbele, geslul lui Dudus surprindea. Cu obraz dulcc, inclinat, §i
cu gest bland, arata, ca spre o mare harfa trista, toata valea soarelui unde
canlau a toamna greerii.
Nina t3cu. A§tepta cStva timp. Din nou, soarele punea lumini de porto-
cale pe rochia, pe banca ei.
- Dudus, de ce aruuci frumuseta lumii in vorbele mele?
- r-iindca o meriti.
- Un barbat nu-$i poatc liniita via{a la o femee.
- Nici o l'cnice, la un baiat.
- Nici un cm viu nu trebue sa se limiteze din pridna unui capriciu.
Gandc.$!c-te: Dudus e o forma derivalS din alia forma: Coca Dudus. Apoi
a aparut Fiatclc Tudor: o noua forma. Imp5ratul fetei cu miros de portocala
a %i el c forma in drum spre altele. Nu vezi, Dudus, ce ar/atoare noslalgie
a plenitudinii tale? Mereu surprinzi cate un fragment din tine, te entu-
ziasmeaza, il tracsti cu frenezie, il consumi, il Iasi S’- treci mai departe tot
spre Inialnirilc cu tine. Oprirca fntr-o forma inseamnS moartea padurii.
N-ai dreptul sa ucizi viata din tine. lar eu n-asi fi capabilS —decSt dacS
te-asi iubi - sa ma fac complicea unei astfel de mutilari. Dar, slav3 Dom-
nului, nu te iubesc. Eu sunt poate intaia iluminare a inimii tale in care
asteapta locuri mari. Dar i{i cunosti tu inima noua? Iti cunosti trupul? Ai
trail tu cu o femee zi si noapte, in aceeasi casa, in acelasi pat, ca s3 poti sti
ce inseamna o convictuire maritala? Am ajuns, tanara inca; la un divort care
e un drastic adevar dupa o pcnibilS eroare. De ce vrei ca tocmai eu sa
contribui la eroarea ta? §i-apoi, draga Dudus, tu trebue sa ramai in tar3.
- Trebue?
- Ce enspat spui: „trebue“. Cat de bine se vede c3 ai trait revoltat! Cand
ai au/it „trebue“ te-ai ganclit Ia parinli si ai ricanaL Trebue = tatS. Trebue
= porunca. Trebue = umilire pentru cel care se supunc constrangerii

192
exlerioare. Dar „trebue“ are mai cu seamS un sens interior. La acela rail
gandeam eu. Invocam un „trebue“ al vietii din tine, ai datoriiior tale fal3 de
aceastS viata care-si cere viitorul ei. Trebue s3 ramai in tar5. De ce? Fiindca
panS acuraa ai trait aproape ca in str3in3tate, f5ra sa Fi incorporat zilnic in
tine timpui tau $i viata generate! tale. Cand te vad pe tine la Vorniceni, ma
intreb: in ce an sunt? in ce an tr3e§te acest tan3r la aceastS mosie? §i drept
sS-ti spun, nu pot rSspunde. Vornicenii, Domnita, Dudus, sunt dincolo de
timp, in spatiul unei mosii raoldovenesti. Cu cinci sute de ani in urma, ap
fi avut alte haine §i alt vocabular. Dar n-ati fi fost altfel, fiindca epoca,
timpui, n-au acces la Vorniceni. Voi nu sunteti contimporani cu actuali-
tatea. Insula voastrS, cu toate c3 are ceasomice $> calendar, a suprimat
timpui social, inlocuindu-1 cu-n timp psihologic specific ambiantei voastre.
Ai intrebat la masa pe Fitig cine-i ministru de Finante. $i nimeni nu s-a
mirat c5 un baiat tanSr are nevoe de un evreu ca s5 poatS rSspunde la o
astfel de intrebare. Contactul dintre voi 51 viata sociala se face printr-un
misit. Nu merits mai mult viata prozaic3 de la niste boeri moldoveni, stapani
in feuda lor! Tu nu stii nimic alt decat ce-ai invatat si ce se-ntampla in tine!
Cine-s prietenii tai? Camarazii tai? Troia? Fitig? Alfeu? Madama Lenta?
Fetele? Ilic-vezeteul? Padurarii? Dar acestia, Dudus, nu-s decat pitorescul
uman al singuratapi tale. Sunt simple forme de antrenament al dorintei talc
de distractie. Jucarii vii pentru Coca Dudus. Unde-s tinerii de vSrsta ta?
Pustiu. in jurul tau nu v3d decat papusile tale. §i nevoia de-a te juca a
devenit atat de imperioasa incat si tu ajungi uneori o papu$a in propriile
tale mani. S3 stii, Dudus, d e o ingrozitoare panics in fundul fiintei tale:
piictisealS! Asta te-arunc3 spre distractii. Fugi de tine, c3utand juc3rii,
crezand c3 te caufi pe tine. NiciodatS n-ai s3 te g3se$ti astfel. De aceea nu
esti cumpanit. Ori agitat pana la frenezie, ori apatic pana la lehamete. Viata
e intre acestea. Tu cazi in extremele ei morbide. §i ce energie e in tine! Cum
spui „putred de bogat“, despre tine se poate spune „putred de viu“.
ObservS: putred! Adic3 prisos care fermenteaza. Uite la Domnita: un
tumult oprit. Domnita are ins3 varsta ei, clminul ei, trecutul si memoriile
ei. §i te mai are pe tine: speranta, revansa. Dar tu ce vrei S3 faci? SS-ti scrii
memoriile? S3 fad o rascoala la Vorniceni? Sau ca Neron, sa dai foe
Vornicenilor ca sa nu mai casti de urat! Nu, Dudus. E timpui s3 devii un
om normal: normal fat3 de line, nu fat3 de reputatia cuvantului normal.
Trebue sa ajungi din urma timpui pierdut. Trebue s3 scoti din tine rada-
dnile vietii, s3dindu-le in neamul t3u, in tara ta. Du-le intre tinerii romani
care invalS ia universitate, traeste alSturi de ei viata tuturor. Numai intre ei
te vei cunoaste social, evadand din orgolioaselc tale limite individuate.
S-apoi, Dudu$, esti un Alcaz. E un nume inare. N-am cinstea sa-1 cunosc

193
pe tatal tSu, dar despre slrabunii tai §tiu multe. Arhivele de la Golia sunt
pline de documente care arata calitatea $i diversitalca neamului tau. Sunteti
aprigi. Aveji 51 sange tatarasc. Un Ceaur Alcaz, denumit LeuI, a ajuns
pana-n Rusia, semanand revolte, nelinigtind imparati. Era un om cumplit.
$i carturar pe deasupra.
- Glumesti?
- Nu stiai?
- Am o constanta repulsie pentru Alcazi. In fiecare zi u vad la dejun §i
la masa pe paretii sufrageriei. Eram convins ca a$a au trait toti: in rama.
Plosnita sa fi fost §i inca nu m-asi fi ascuns in ramele lor moarte!
- Ai dreptate, Dudus, de vreme ce curiozitatca ta pentru viata n-a
depart ramele portretelor de la Vorniceni. Numai ca viata incepe 51 dincolo
de Vorniceni; chiar viata neamului tau, pe care am descoperit-o, din intam-
plare, in arhivele Goliei. §tii tu, Dudus, cu cine te-asemeni dinlre ai tai? De
ce te-ai oprit la prezentul Vornicenilor? Eu, de pilJS, nu seman nici cu tata,
nici cu mama. M-am tras inspre o strabunic3: aceea tinea cra§ma la o
rohatca. Spun batranii ca era o femee energica $i avara. §i iata ca tocmai
aceea, crasmarita, m-a insarcinat s-o due mai departe in viitor. Tu te-ai
sugestionat ca e§li leit Domnita. MS indoesc. Esti 51 altaceva. De unde §tii
tu ca sufletul tau adanc, nu-ti vine de la un Ceaur Alcaz necunoscut, uitat
de line in mormantul lui, dar nu §i de sangele tau. Cine e Dudus? intrebi §i
te intrebi tu uneori. Eu a$i vrea sS stiu cine-i Tudor Alcaz? Cu acela si spre
acela du-te in viata, Dudus, barbSteste, ca un ostas care-si face datoria.
Dincolo de Vorniceni, vremurile se schimba. Ai auzit ce spunea Fitig?
Miroase a praf de puscS. Da, acesta e mirosul Europei. S-au dus vremurile
dulci ale parfumului s» ale orchestrelor. Doua tari 151 afirmS tinereta, Ger­
mania si Italia, in fata unei Europe imbatranite. Europa, Dudus, c un fel de
Vorniceni. S-a deprins sa traiasca dincolo de limp, ascultand tic-tacul vechi-
lor deprinderi. §i Europa are o traditie cu multe porlrete murale, o Dom­
nita cu memorii, un Dudus complex care se plictise$te intre distractii, si un
fitig care informeaza, distreaza si serveste, umplandu-si buzunarele. Ger­
mania s* Italia vor sa rSsloarne aceasta Europa. Vor izbuti? Nu stiu. Dar
vor lupla. Elc vin din viitor. Europa a ramas in trecuL Va incepe o luptS
spaimantatoare pentru cei debili, care insa va improspata gustul vietii in cei
vii. §i la noi in Romania au inceput framantari adanci. Oamenii tineri vor
sa scape de tirania batranetii. Nu e asta Iupta ta? Boteaza-te in ea. §i tu esti
tanar, arzalor, nou, nelinistit ca si vremea ta. De ce s-o cunosti in tine,
inchircila psihologic, si sa n-o vezi amplificat3 social. Cunoaste-ti camarazii,
cunoaste-te pe tine intre ei. Da-Ie viata ta. Umple-te de viata lor. Caleste-te
pentru lupta mare cu viata, nu pentru jocuri subtile s« sterpe cu pSpusile
tale. Trebue sa nc amplific3m, Dudus, intrand in multimile tumultuoase.

194
Abea atunci picatura noastra vanitoasS va cunoa§tc demnitatea dc a curge
intr-un fluviu. Numai atunci vei g3si substanta 51 dimerisiunea unui ideal.
Acolo e locul tau, in amarele ape umane. Nu alaturi de o fata pe care crezi
c3 o iubesti la nouasprezece ani. A id e$li Coca Duduj, cu toate c3 vrei
mereu sa fii altaceva. Acolo, in lupta, Coca Dudu$ va deveni Tudor Ceaur
Alcaz. A$a te vreau 5! te astept, prietene Dudu$, in viitor.
Din amurg nu mai ardca decat un taciune de rubin fabulos dcasupra
muntilor vineti-
In marca tSccre a innoptarii, Nina auzi langS ca un glas nea$tcptat:
„Pleaca Doamna de la noi
Vine tuamna muntilor
Zarea se-nnegrcfte-a plot
Pleaca Doamna de la noi,
Muntilor, canmtiloru.

Glasul lui Dudu$ era atat de scSzut, pana aproape de 50apta, incat
devenea ca §i zvonul frunzelor, ca §i cantecul grcerilor, un glas al toaninei:

„PleacS cea mai mica fata

Vine cea mai lunga toamna
Inima, in tine-ndeamna
Ceasurile de-altadatd.
Vine cea mai lunga toamna
Pleaca cea mai mica fata.

„Somnule, mai tii tu minte

Cum ai intalnit pe-o banco
Stdnd cu soarele fierbinte
Ca-n descantec de figancd
Lund noua-n chip de fata.
Viata! laina dezgropata!
Suflete, din care nuc
Mi-ai cSzut in par?
Va mai tnflori un mar,
Sou toate se due?

Inima, in care vie

Te-a batut o bnima?
Soarele nu mai invie
Galbena melancolie.
Cade vremea cea pustie
lama se indmma.
\
195
 Ochii care te-au privit,
Doamna dulce care pled,
Sunt gaoace de culbeci
Cu osul strivit.

A Irecul in lung arcus

Sirul de cocori.
Vet rumanc pentru ciori,
Batrane Dudug.

Zambi, dand accent de ghidusie ultimului catren, dar zambetul osteni,

intristandu-se ca pe fata copiilor miraji de plansul care vine.
In cerul adancit de umbra piecau mereu pasarile. Rasareau incet 51 inalt
stelele.
Nina se apropiase dc Dudus. Foarte u§or, mana ei ii dezmierdS fruntea.
Apoi iar vorbi, dar cu glas mai scazut, caci noaptea, cand s-aprind slaviteie
stele moarte ale cerului, §i vorbele se inclina.
- Dudus, care dintre noi e barbat ul? De ce vrei sa-mi aduci aminte ca-s
femee, emotionandu-ma? De ce nu vrei sa fii barbat? Tudor Ceaur Alcaz...
- Am sa fiu de-ajuns. fji fagaduesc solemn in fata muntilor ca voi incerca
sa devin barbat in tara mea. Dar acum sunt un om tan3r care sta pe-o banc?
veche. Mi-aduc aminte, pi ivind stelele... Acum cinci sute de ani, un b5iat §i
o fata au stat aici, la Stejarul Chioaiei, de unde se vad mun(ii dincolo de
valea Bistritei. Soarele a apus subt odiii lor, cerul s-a intunecat, au cantat
tomnitele §i ei, aceia de acum cinci sute de ani, §i-au strans manile §i s-au
simtil alaturi. Pentru ei an rasarit stelele. Apoi au ajuns in doua morminte
§i nimeni n-a mai stiut de ei. Dar peste o suta dc ani, un alt b&iat §i o alta
fata §i-au strans manile tot langa Stejarul Chioaiei $i stelele din nou au
rasarit pentru ei §i pentru cei din morminte, arzand §i in trecut si in viitor.
Iar peste patru sute de ani un tan 2r a venit $i el pe banca de langa stejarul
Chioaiei. Alaturi de el era 0 fata cu darul soarelui in tinereja ei. Pentru ea
cantau tomnitele, pentru ea venea noaptea, pentru ea incepea viitorul. Dar
mana ei n-a vrut sS daruiascS. §i toamna s-a lasat peste toate. §i peste alti
o suta de ani, doi tineri vor veni la Stejarul Chioaiei. f§i vor inlinde manile,
dar vor simti in noapte umbra mortei. „Cinc a ucis stelele? Cine a surpat
drumul spre viitor al celor din morminte?" §i toamna din Stejarul Chioaiei
va ofta: O fata inteleapta... Tomnita, de ce rupi inima lui Dudus?
O stca cazu lung, sSgetand cu aur mileniile invinetite in spatiu.
Manile Ninei sc inclestara una intr-alta.
Vroi sMspue ceva, dar auzi pa$i care veneau in goana.

196
 -D u ia Nina, Coca Dudus, pofti{i la masa, vorbi o fata, dupS care aparu
alta; iar in urma lor sosi Madama Lenta cu lampa de buzunar.
- Furi inima fetelor, printisorule. Noroc c-o venit Lenta cu luminal
*

* *

Plecarea de la mo§ic a celei iubile intr-o vacanta de vara a tineretii

incepe cu mult inainte de a trage la scara trasura cu Uie-vezeteul pe capra.
Nina pleca din fiecare clipa, fiecare batae a ceasului inmultind plecarile
e l Toate deveneau amintiri, multe pe loate ca randunelcle in ceasu! migra-
tiunii lor.
Dudus era mereu cu ochii in preajma Ninei, dar ochii ei i! ocoleau.
Din sufragerie, lampile plecara in etacul Domnitei. Dar acolo nu iumi-
nara decat tacerea care sta pe mai multe scaune, alaturi de vorbele Lentei.
Din etacul Domnitei, lampile se despar|ira.
Fereastra odaii Ninei ramase inchisa toata noaptea, pana §i dincolo de
ceasul cminescian al brumei, cu storul lasat.
Culoarea zorilor mai amintea de trandafirii Domnitei, cand trasura trase
la scarS.
Toate slugile erau acolo, ca la plecarea unci corabii, c3ci Domni(a insa$i
o conducea pe Nina tocmai pana la gara: mari, hat departe. De aui §i ani
Vornicenii nu mai vazusera una ca asta. Domnita era imbracata §i unbo-
dolita ca pentru o expeditie cu sania trasa de reni in tinuturi polare. Alaturi
de ea, Nina era „vine cea mai lunga toamna, pleaca cea mai midi fata“. Pe
capra, bineintcles, Lenta, in mantel cu guler de blana, palarie cu ace §i
voaletS mauve §i manu§i de piele gris-perle cu bumbi de sidef.
- Dudu$, - il strig3 Domnita, c5ci de§i Ilie-vezeteul era suprem pe capra,
abea stapanind pornirea cailor, Dudu§ nu aparuse la trasurS.
- Sarut mana, tipa el ragusit de la fereastra C.D.-ului, aparand o clipa
numai. Mi-am luat ramas bun aseara.
Flutura mana si disparu.
Disparu §i trasura.
Cazu peste Vorniceni mirarea ranita a plecSrii.
Dupa calva timp, Dudus aparu in haina de calarie. Se dusc la grajd, puse
seaua pe iapa lui si pomi in galop. V5zu curand colbul trasurii subt cerul
de dimineatS al muntilor. Dar nu se botari sa ajunga trasura dccat in
preajma garii, dupa vre-o trei ceasuri de trap.
- Dudus, Du-dus, - cotcodaci Domnita in gu§a, cu marc satisfactie.
- Sora mea a uitat o scrisoare. I-am adus-o.
Nina Iu3 s a isoarea cSIarctului, punand-o in sacul de calatorie.

197
 La gara, Doinnita nu se scobori. O s3rula din trasura pe Nina, pe un
obraz, pe celSIalt, pe fruntc, §i apoi cu mana ei mica, Domnita tgi dezmierdS
obrajii uzi.
Dudus §i Lenta o insotira pe Nina la trcn. Dudus o instala in compar-
timentul de clasa a doua, intr-un miros dc plus vested, fum de carbune si
parfum de lacramioare de la o duduc cu unghii stridentc.
Ramasera pe coridoi*.
- Rupe scrisoarea, ii sopti Dudus.
- Dc ce, Dudus?
- E goala. Am vrut sS te mai vad. Atat. Nu vreau sS plang. fmi vine.
Dar... dcclama el cu nodul lacrimilor in get, sunt Tudor Ceaur Alcaz.
O zguduire zangSni tampoanele trenului had, rasturnand pasagerii unii
peste allii.
- Dudus, sopti Nina fulgerator de rcpede; m-ai intrebat ascara de ce-ti
rup inima?
Trenul pornise. Se imbulzeau calatorii.
- Pleaca, ii porunci Nina, impingandu-1 spre scara.
- Spune dc ce? o Intreba Dudus, cu mana pe bara si un picior in aer,
gata sa sara din mers, si dcopotriva, gala sS nu piece din trenul Tomnitei.
- FiindcS mi-e frica de tine. Du-te.
DRUMUL MAGIC
a
 PARTEA INTII

CAP. I

Nici stea sus, nici lumir.a jos. Spaimantatoarea vechime a noptilor cu

ceata peste intinderi mute. Parca se ivise deodata fn spatii, viscolindu-lc,
fantoma marilor preistorice, cautandu -51 apele mileniilor sccate.
Trcnui venea de la Siglietul Marmaliei, liotcste inlunecat, dibuind prin
fumegarea beznei. Intr-un compartimcnt de clasa intaia doi sublocotenenti
fumau prin intuneric tigari „Plugar“ cu fum aspru 51 intcpator dc balegar
ars. Calatoreau cu u&a incuiata §i perdclele lasate. Numai fcreastra care
dadea afara era dcschis2: singura din tot vagonul. Tinerii ofileri uisa
n-aveau obsesia civila a ncvralgiilor de toamna. Se pregatiscra dc somn
tragand feliile plusate ale canapelelor pana la limita. Dar nu se culcascra.
StSteau tolanili pe coasta, fata-n fata, rc/cmandu-sc intr-un cot, ceea ce
unul dintre ei numea pozitia Rdcamicr: aluzie la un raspandit portret al
celebrei doamne gratioase. Pe un gearcandan patit, a§ezat intre canapele
la o intinsoare de niana, doua sticle cu vin 51 doi {api.
- Toarna ici.
Tapii erau uinpluti la lumina inadiiis dilatata a tigarilor.
- Scrvus te.
- Reciproca.
Erau regatcni, unul moldovcan, cclalalt muntcan, dar adoptascra pentru
bautura ritualul ardelean.
Vecinii de vagon dormeau cu acele agoriii rcspiratorii. care integrcaza
somnul fiinlei cuvantatoare intr-un fel de zoologie a sunetului. Dar la prima
oprire a trenului se intampla ceva suparator pentru somnul calatorilor: un
guer naprasnic, pornit parc 2 din iad sa sparga cerul. Trcnui zvoni de glasuri
saltale. Capete se ivira la ferestre. U§i rasunara. Flacari de chibrituri pal-
paira.
Un trap-trap cu bocanci masivi se opri scurt, batand cSlcaile, la fereastra
compartimentului cclor doi sublocotenenti.
- Ordonati!

201
 - Caporal Buzdughina. vczi?
- Vad, s3 traiti, dac5-i porunca...
- Biui' baete, gole§tc aceasta stida.
- Fn dnstca cui? sa traiti, - intreb3 Buzdughina uihaland stida pe
fercastra cu o mdemanare care dovedea marca expcrienta a manii in dor-
deli noclurne.
- Mai fntrebi, be$lcaga!
- TrSiasca Domnita noastra, dadu glas mare caporalul, dupa care o
cascada de gal-g?I-uri rasuna in adanc de gura betiv3.
- Cine-i Domnita?
- Intrcaba-1 pe Buzdugliina.
- Ma Buzdughina, dne-i Domnita?
- Stic domnu sublocotenent, sa traiti.
fnlre timp u$a coinpartimcnlului fu dcschisa ofirial. Conductorul sc ivi
in piag, diind la o parte pcrdclcle, cu fclinarul pc piept §i ochelarii pe nas.
- M3 rog frumos, domnilor ofiteri...
Mosnegelul - nu i-ar fi stat rau cu fiasneta si papagal intr-un targ
adormit - se uita la ci cu dojana de bunic, nestiind pe care s3-l alcaga dintre
cci doi deopolriva dc lincri la chip si copii la zambel.
- S-au speriat boerii (ugului, mosulc? intreba sublocotenenlul care §ue-
rase haiduce§te, aplecandu-$i cogcamite inSltime de plop sprinten asupra
mosului.
- Tt! Ece... facu cel mic si mogneag, dand din cap cu oftat.
- Apoi tunie dracu-n ei, mosule. !a mai bine sa cinstim un pahar intre
noi ca niste romani si drept crcdindogi ce ne aflam. Toarna id.
Mosneagul lua tapul, docni $i bau cu spor. Induplecata, fata i se acoperi
de o impanjenire de zambel.
- Mul{am frumos.
- S-o tigara, mosule.
- Veniti de departe, dragilor?
- De pe zona.
- Ei, ofta mosul aprinzand tigara. 51 eu am fccior la calanic. Sa nc ajute
Dumnezcu dragutul sa nu fie rau.
D3du s3 piece. Dar de afara, imbulzit de inima, capul lui de motan vechi
rasari din nou printre perdde, cpilogand cu o §oapl3 strecurata cele de
pan3 atunci:
- Tunie dracu-n ei, ca-s numai unguri §i jidovi!
§i tranti usa cu rSsuuel, incuind-o la loc.
Trcnul porni.
Sublocotenentul cu pricina casca de-a-n picioarelea, tntinzandu-se cat
o moara de vanl.
- Acestea fiind zise ne putem somni. Am onoare sa ma culc.
- Vin nu mai avem? intreba cclalalt intr-un cascat.

202
 -T incre, observ ca apropierca Sodomei ct Comp, sloboade misalniciilc
din culia Pandorei.
Golira si restul sticlei unu bis - a§a sc cheama la popota a dona sticla:
non bis in idem - $i se culcara pe spate, acoperindu-se eu pclerinelc. Dar
tot nu adormira. Caci certitudinea cumplitului somn da privilegiatilor ei
voluptatca de a-5'1 prelungi trezia, aidoma cu lectorii ahotnici, care $tiu sa
degustc cartea din mana, indelung, (inand-o nccelita, inainte de-a o sorbi
prin leclura.
Conditia obiectiva a somnului era infecta: tren care, cal, martoaga ar fi
fost, cutremural dc poticniri $i de hurduc5luri; umezeala pal runzatoare;
canapelc slinoase, cu miros inecacios de praf si carbune, in care subslanlivul
p!o§nita devinc verb...
Dar dupa un an de concentrare pe zona, pcrmisionarul §i-a pierdut
deprinderea de-a vana pesimism in realitatca imediata.
Lcgionarii romani nu s-ar fi simtit altcum in trirema Cleopatrci.
Deci huzurirS pe culcu§ moale, in tact dc ro{i lcganatoare.
- Tudore, in fond pentru cc ne mai dam noi doctoratul? Ca sa murim
titrati?
Vorbaia numai vinul in intrebarea articulata fara de convingerc.
- Tinere, raspunse interpclalul, - intrebi ca o reputala hahalera! Dc cc
nc radem si ghilosim de zonS in fiecare zi? Ca s3 nu deccdam parosi si
jegosi? Au cum?
- O ziscsi!
- O zisei! Dar dup5 matura chibzuinta socot ca esti beat. Spune, privi-
ghetoare...
- Tililionc-fleonc, hodoronc-tronc, chiulilon-ponc, mororonc-honc,
teoleoleonc-fleonc...
Acest recilativ subtil verifica pe zona rezistenta bSutorilor. Cci care
incurcau ordinea silabclor, impleticindu-se in ele, erau trimisi la cimitir:
adica la culcare, bc(ia deplina nefiind incuviintata.
- Vorba-i inselatoare ca muierca. Esti chiurluit in cugel, tinere Petrus.
Ce-a spus Horatiu?
- „Vidcs ut alta“...
- Nu incurca Odele. A spus Horatiu: „Carpe diem1*... Iar Lenta a spus:
Merde!
- Cine-i vecina lui Horatiu?
- O infanta bruna pe care am fost iubit-o in anii mei. Am onoarea sa te
salut.
- Reciproca. —
Adormira in laclul ro{ilor.

203
 Unul se numea Petrus Danescu, sublocotenent de rezerva din cavalerie;
celalall, tot din cavalerie, era Tudor Ceaur Alcaz. poreclit de cei de pe zon3
Stuka. Ceea ce dovcdejte c5 numele epopeicelor avioane care sfartecau
Poionia nu desemna numai o arma de razboi pc frontu! german, dar §i un
tip psihologic pe zona romaneascS.

CAP. II

Un intuneric dc cimilir acoperea peronul gSrii Baia Mare. RSsuna

cadcnta marliala a patrulelor militare printre gramezile de soldati trantiji
la pamant in a$teptarea trenurilor de noapte §i dc dimineata. De cate ori
palpaia flacara unui chibrit, sporeau spre ea umbre din toate parlile, t$i
aprindeau tigara si iar porneau in noapte; astfel, focul impartSsit recapata
pretul rim as in vremuriie cremenii.
In sala restaurantului parca era tarziul slcit al unei veghi mortuare.
Ardea un singur bee vopsit sineliu, mai mult invinelind fumuriul din sala
mare decat dand lumina vSzului. Drumcti cu capul in mani sau cu fruntea
pe musamaua meselor, alaturi de geamandanele adunate la picior, motaiau
infrigurati, tresarind la zgomotele dc afara. Uneori se pornea cate o tusa
de toamna. Altcle ii raspundeau, starnindu-se unele pe altele ca latratul
canilor.
O singura masa era acolo, fara sa fie de acolo, ca o limuzina printr-un
sat. Chclnerul cu ochii smirna la ea, o cinstise cu fa{a de masa alba. Un
enorm bucket de crizantemc de scr5 vestea plecarea cu alai. Masa mai avea
pe langS acestea lumina ei particulars: un larapa$el ardelenesc a§ezat drept
in fata celui care cuvanta aurit de flacara, imprejmuit de capete ramase in
umbra ca la o alt& cina dc taina, pictatS nu de Vinci, ci de Rembrandt.
Armand Horovitz unpartea vorbele in fata, la dreapta §i la stanga.
Maniie lui erau celebre la Curtea de Casatie, la Sinaia $i in alte locuri de
capetenie ale Romaniei: feminin frumoase §i expresive ca ale dansatoarelor
orientate. Niciodata, chiar in focul celor mai indarjite dezbateri, nu ges-
ticulau. Pluteau inaintea vorbelor, ridicandu-se, coborandu-se lin, nuantand
uneori cu o desfacere a degetelor un gand, o intense, totul cu o puritate
botticelliana, care insa in fond nu era decat o incetinire stilizata a gesti-
cularii ebraice.

204
 La chip, ArmancI Horovitz seinana cu d’Annunzzio. Blondecu buzc
docvente si scnzuale, barbi$on $i muslacioara aramic, nas agresiv, frunle
dominatoare, oclii bulbucat albaslri.
In tinereta dcvcnise sccretarul juridic al lui Take lonescu, gralie caruia,
in limpul razboiului, fusese avansal locotenent de rczerva. Dar haina mili-
tara nu era decal o transparent^ a permancntei civile. §i odinioara si acuin,
pentru oricine, dcmnilar militar sau civil, locoleneniul Horovitz ramanea
Maestrul Horovitz, iluslrul jurisconsult, proprielarul grajdului dc curse, al
minelor dc aur de la Baia Marc, presedinteic alalor si atator consilii de
administrate, proprictarul unui mare ziar colidian, filantropul, avocatul cu
renume european, care reprezcntase la Haga intcresele Romanici.
Armand Horovitz nu isbutea sa exisle cu pleniludine si demnilatc ca
locotenent. Era si nu era, sau nu era de-ajuns §i cum trcbue. Cei care-1
recunosleau in haina militaru - era concentrat de o lun.r, la slaruinla lui -
il tratau dupa tipicul stiul, cxtrinsec uniformci. Ccilalli insii, militarii ano-
nimi pentru care si el nu era dccat un locotenent anonim, ii dadcau, printr-
un imponderabil al comporlarii lor, senzatia ca-i figurant. Saiulul soldatilor
n-avea spasmul impetuoas al absolutului militar; era cam inoalc, oarectim
concesiv. Privirea ofitcrilor inlalnili intarzia asupra lui cu un fel de adul-
mecare mocnit ironicS, - parca, lasandu-l marginal tagmei militare, cu
uniforma cu tot. §i lotusi, nici fiinla fizica, nici imbrScannntea, nici {inula
lui nu juslificau astfcl de reac{ii. Nu purta ochelari, n-avea pantec. Regimul
alimentar, masajul §i calaria ii crutasera trupul dc leneviri scdcnlarc. La
cincizeci dc ani marturisi{i, trupul se mcntinca sprinten ca si vorba.
At unci?
Intrebarca viespuia in mintea locotcncnlului Horovitz, mcschina si te-
nacc, descupanindu-i calnrul eslclic plasticizat dc armonia manilor, iri-
tandu-l, morlificandu-I uneori, alleori indarjindu-l, dandu-i intr-un cuvant
senzatia cS-i evrcu tocmai in uniforma care ar fi trebuit sa-l pue dcliniliv la
adapost.
Tanara lui sotie agrava aceasta stare. Inlr-o marc mfisura uniforma era
o surprizS dcstinata ei. Marie Angclc se ivise tocmai in clipa efind pentru
barbatul amiezii tinereta nu mai este o perm anent lircasca, ci o cabrare.
Marie Anglic ii provocase aceasta cabrare vitala, odala cu orgoliul infri-
cosat de a-§i rcg5si adolescenta in plina maturitalc. Cand o intalnise la
Paris, Marie Angele n-avea decal saplcsprczecc ani. Evreica din Basarabia,
urmase in Franta pe fratele ci, Izy Gamarnic, care nu si cauta noul leru-
salim pe ruinele celui din Palostina, ci in cetatca cucerila a Parisului. Izy
era arzator de urat; Marie Angele, ar/ator de frumoasa. Aparca ochiului
ca un rSsarit dc luna noua din afund de ape negre. Lira Regelui
Solomon ar fi primil-o pe poarta de aur a cantarilor ei. Fcti(a de fikles avea
glas superb dc fcmce. £>i panzcle corabiilor s-ar (1 umflal a plccare,
ascull5ndu-i-l.
c8 - Tudor Cetiur Akrai, voL I 205
 Armand Horovitz ii daduse numele, averea, suflelul, sangele, to t in fata
ei era ca o rana proaspata. Ea se lasa adorata cu indolenta. Uluitoarea
ascensiunc n-o mira. Nimic n-o mira. Nici inlalnirea cu un inger, ochi in
ochi, n-ar fi facut-o sa clipeascS altfcl. Abca sosise din Franta, unde stStuse
o luna cu Izy. Sc abatuse la Bala Marc unde o astepta, mai lanar decat
gradul uniformci, locotenentul Horovitz.
- Tiens! Toi aussi, Armand!
Atat! Nici „ce bine-ti sla!“, nici „ce tanSr arali!"
Acum plccau la Bucuresti. A$teptau trenul care venea de la Sighet.
Crizantemcle dc pc masa erau oferite doamnci Horovitz dcingincrii mine-
lor dc aur. Toti erau acolo, in jurul mesei. Luminat de lampSjel, in marea
umbra fumurie a sSlii, Armand u prezida.
- Tu t’ennuie, mon petit!
Vorbele reveneau involuntar, cald, intim, duios, cu o regularitate obse-
danta, ncrcprezentand curtenia formala a barbatilor pentru so(iile lor in
prczenta altor barbaii; idcntilatca lor denunta intensitatea pasiunii celui
care le articula. CSci Armand Horovitz era atat de stapan pe vocabular
incat nid cbiar in intimitate nu-$i ingSduia repetirea aceluiasi cuvant ne-
cum a acclcia^i formulc. Vorba lui era un act al arlei oratorice, spontan ca
atare. Inginerilor din jurul lui, dc$i nu le tinea o cuvantare, Ic vorbea cu
nuantele §i variatia dc totdeauna. Aceasta era coarda oratorica a vioaref
lui. Dar pentru Marie Angcle nu suna, compensativ uman, decat o coarda
simpla, direct3:
- Tu t’ennuie, mon petit!
li vorbea in $oapt3, nu ca sa nu-1 auda ceilalti, dar ca sa fie numai cu ea,
numai al ei. O vedca adorabil botoasa, ci ochi $i buze de fetita in gara
intoarcerii la internat; si tresSrea in adancul lui acel sambure dc duiosie,
devotament, rasfat, ocrotire §i adoralie, din care s-au nascut ?i se vor na$te
vorbele de leagan, cum si gestul care le inlovarSseste. Dc la o vreme mana
porni dupa vorbe. li dezmierda in (rcacat mana dc pe gcnunchi. Numai c2
cxcesul de duiosie al unui barbat pentru copilarcscul frumusetii feminine,
cu toala purilatea initials, nu-i decat masca unei porniri poscsive. Pe nesim-
lile incepu sa o dorcasca atat de intens incat dczmierdarca manii, pana
atunci parinteascS, deveni lacoma ca si privirea apasala. Marie Angele isi
trasc mana, cam brusc, indcparlandu-si scaunul, ferindu-se.
Poate cS nimic nu mortifica mai drastic pe un bSrbat decat astfel de
comporlari ale femcii iubite, care, rcpudiindu-I ca amant, ii dau senzatia
ca-i gorila in public.
Tocmai se anunta sosirea trenuiui in statie. Se ridicarS, pornind spre
peron, urmati dc tregheri. Afara ii intampina noaptea compacts. Un inginer
aprinse o lantcrna elcctrica. Padurca soidatilor dc pc peron mirosea masiv
a toval, cojoc ud si mahorca. Trenul sc opii intunecal, depasind peronul.
Numai vagoanc dc clasa a treia. In sfarsit treghcrii descoperira si un vagon

206
mixt. Se suirS, insiruindu-se pe coridor. Nu erau decat doua compartimente
de clasa intaia. II cercetara pe cel dintai, dcschizandu-i usa: era respingator
plin de oamcni impleliti pared prin picioare §i prin mirosul lor unanim. A1
doiiea comparlimenl era inchis.
- Nu-i loc! sc resemna un tregher.
- Cum nu-i loc? Sa fie!
Trambitarea nervoasa din glasu! lui Armand Horovitz nu izvora numai
din situatia prezcnld. Batu cu inelul in fereastrd o data, de doud ori, scutura
clanta, izbi cu cizma in usa.
Nici un semn de viata. Cu pcrdclele si mutenia ei, usa parea ironic
inaccesibild.
- Sale pays!
- Mcrsi, monologd serpeste un inginer, printre dinti.
Marie Angcle, cu buchetul de crizanteme in brate, asista, fdra sa par-
ticipe.
- Sd vie seful gdrii.
- De ce nu Ministrul Comunicatiilor? intreba in soapta un inginer.
- Lasd ca cere o anchctd la Liga Natiunilor! murmurd altul.
Vizibil, Armand Horovitz t§i pierdea cumpatul. I$i scosese o manusd, ca
cineva care vrea sd pdlmuiasca. Un ritm sacadat ii agita piciorul drept.
Crestca in el absurda dar irezistibila impresie ca daca nu intrd in uccst
compartimcnt e compromis si declasat. Ar fi trebuil sd spargd usa pur si
simplu; dar mania lui, dc$i militarizata, n-avea rasa actiunilor biutale. §i
tot usi trebuia sd se intample ceva: un act categoric de autorilatc. Sccundclc,
individualizate ca la numaratoarea knock-out-ului, agravau o stare de ca
renta, din ce in ce mai penibila.
Toti erau in umbra coridorului ncluminat. Serfiabila - si poate itnpla-
cabila - lanlerna ingincruiui lumina usa compartimcntului inchis.
- Pentru numele lui Dumnczeu, nu-i nimeni aci? Nici conductor? Nici
scntincld? Dcschideti odata, porunci suprem locotenentul Horovitz, baland
cu pumnul in usa.
§i intr-adevar usa se deschise. Iar dintre perdde, batut de lumina alba
a lanternii, rasari din somn si din tineretd, intinzandu-si brajelc lungi, nd-
prasnic sprinlen, cumplit inall, vrednic sa opreasca in mani galopul unui
zimbru, —sublocotenentul Tudor Ceaur Alcaz.
- Am deschis, spuse, masurand cu ochi albastri umbrelc coridorului
agresiv.
Dar ined acoperca pragui.
fntoarse capul, varandu-si-I printre perdelc:
- Tinerc, scoala si drege-te. Au venit pasageri.
$i ca un actor care $i-a ispravit prologul in fata corlinei, se inclina,
spunand:
- Poftiti, va rog, doamnelor §i doinnilor.

207
 Iar locotcnenlul Horovitz, intrand dupS Marie Angele, nu se putu opri
- tolusi - s5 nu dea din cap, spunSnd in trcacat:
- Multumcsc.
La care, Coca Dudus raspunse dulcc:
- Pentru pu(in!

CAP III

lata fragmcnte din calcva epistole ale subloeotcnenlului Petrus Da-

nescu, scrise surorii sale Oana:
dcscopcrit pc zona un exemplar umati interesaiU. Se numesle -
„trompcttcs, tout hunt d ‘or...“ - Tudor Ccaur Alcaz si c sublocotencnt dc
rezervu ca si mine, fnchipuieste-ti ca izbutestc sa nu fie ridicol subt numele
acesta cu trei trdmbife. Te invit in numele lui Cuvier sd inchizi ocliii -
semdnati la culoarea ochilor - sa meditezi si sa mi-l descrii. Sa vedem
daca pofi constmi realilalea fizicu a unui om, auiosctindu-i numai numele
- acordul muzical, sa spiuicm - cu care se potriveste... “

„Bravo, Oncuta. Logica ta e remarcubild; iarindemdnarca cu care e\’i[i

amdnuntcle precise, face onoare fcniinitd(ii tale. Spui: „Mai mult salt mai
pufin Sicgfrid sublocotencnt de cavalericC ucoandl Cucoana! Dar
indiealia sonetului lui Malanne la moartcu lui Wagner cine (i-a dat-o? Dar
revenirea indicative/ „numc, acord muzical, cu care sc potriveste", cine (i-a
dat-o? Cucoana! Cucoana! Onoare tic.
Prcopincntitl e superb. Nu fmmos: prea mult si altccva decal ce e.
Superb!
Curd pc la noi o apa. fntr-o zi, spre asfmfit, solda(ii fdccau bae, culari...
Continud, tc rog".

„Ricanczi, suriaara: „Cdnd dcodata, iata mdri, golca un zeu, calarind

un cal salbatec... Cine sa fic? Tudor Ceaur Alcaz!"
Te agaseaza, Oana! Te tend ca-mi pierd nuanfcle pe zona. Pace lie!
Sunt intact. Dar Tudor Ceaur A Icaz existd cu atdt relief vital tncdl provoacd

208
in to(i cei care-l vad react'd tan: admiratic, antipatie, dorintd dc-a-l umia
sail pomire de a-l combate. Pe tine - deocamdatd - tc agascaza. Nil md
surprinde. Cunosc fenomenul. Palm ani am evitat sa vad filmele cu Greta
Garbo, exasperat de cond laudaiiv al colegilor de liceu. Si totusi, Greta
Garbo...“

Tot despre.
~A$i vrea sS-i cunosc biografia; sunt sigur ca-i plinU de fapte. Mie nu
m i se intampla aproape nimic. Ce m-a.yi fi fdcut dacG nu s-ar fi inventat
tipantl? Tracsc miop, apropiindu-mi viata de ochi, cliiar cand nu-i inclusa
intr-un text, ca fi cum ar fi fiparita. Tudor Ceaur AIcaz insd trdcstc direct
in permanentd: stamestc viata, o constnlnge sa devie fapt, tntdmplare,
dandu-i uneori ucea viteza epied, pe care literatura modenia a eliminat-o,
preferdndu-i lentu scufundare a intenorizurii. J(i amintestc de voiosia cu
care coteam „Cei trei MufcJictari“ de pilda? Fapte, fapte, faptc. Primejdii
mereu invinse; ccrtitudinea inlimaca Muschetarii, defi imprcjmui(i numai
de primejdii, nu pot sa moara in cursut romanului lor - volwncle lui
Dumas! -, de unde crcdinta superba in dcstiitul lor, baia de optimism
eroic, accelcrarea sangcltii... Ol delicii cunoscute la luminu lampii!
Ei bine, ulUturi de Tudor Ceaur A Icaz viata capalU putintcl accentul
Dumas-pdre; sau cel pu(in vecinatatea lui de viata desteapta in mine
suflctul acclor Iccluri. Para de el concentrarea pc zona ur ft fost probabil
o corvoudu acccptata ca multc allele. Alaturi de el viata militara convinge
fi seduce. Slii bine ca am oroare de rdzboi; adieu aveum. Preajma lui
„Sicgfridu insa incepe sli mu convcrteasca si la ispravi annate. E alar-
mant?...

E foarte ciudat, Onciifa, sincronismul prcfacerilor noaslrc! hi limp ce

cu inccp sit ma deprind cu dczucordul razboiului, tu inccpi sa te saturi de
annonia piicii. Tonul ultimei tale scrisori e amur. Inima?
N-asi fi biinuU nicindata ca scrisorile male de pc zona ar putea sa tc
invioreze. Sd-i multumim amdndoi lui Tudor CeaurAlcaz. Fura de cl ti-asi
scric sttmarc carti postals. Dar baiatul acesta c nccantcnit cu „vu unna“,
dcci, pentni mine, cu ce va itnna? Asi vrea sadevenim prictcni. Md intreh
numai dacd arc limp pentni prielcnic. Trdcste ca apele, curgdnd, fard
popusurile pe care le presupune prictenia. Md inlrcb mereu care-i sccrctul

209
 accstei plenitudini de viafa. Tinereta? Dar gi eu sunt tdnar. De ce simt
alunci aldturi de el ca intinercsc? Am detestat stalomic vinul ft be{ia. Cu
Tudor insa beau uneori, avdnd senzafia ca ma amplific, nu ca m d mic-
gorcz.
Pant/ a nu-l ciuioagte credeam ca-i greu de deftnit numaifannccul unci
femei; acuin vdd ca si farmecul unui burbot e tot atdl de refractor expli-
catiei.
Ce-o ft in cl? Gandegle? Mediteazd? Se frdmdnta? Sau tracgte pur fi
simplu, avdnd talentul viefii? Agi vrea sd-l dcscifrdm impreuna.
Mi-e fried uneori sd nu am o penibila dezamdgire. Tudor CeaurAlcaz
ma domind gi ma slimulcuzd aci pe zona, in prouzoratul acestei victi
speciale. Dar in via(a nomiala gi-ur paslra elprcsligiul? Tt-oduci aminte,
Oana, dc acci tineri intalniti in vilegiaturi de vara, care provocau entuzias-
mul nostru ? Until era un fel de Tarzan al muntelui, - limp de o luna. Dar
toumna la orag, s-a melumorfozat intr-tin fel de vlajgan familiar, zgomotos
si incomod, de prezentu edntia - cantata la munte - nu gtiam cum sd
scupdm.
Tonurilc lari, in plin acr dim senzalia puterii, iur in ambiantd inchisd,
senzada viilgarildtii..."

„Ma mimesti defetist! Si epitetul e nou in vocabulaml tdu, gi scnsulpc

care mi se pare ca i-l dui. Se vede ca sc inldmplu in cupilala fenomene
nccunoscute pe zona. Durocul apologetic il simt - gi-l evil - in pagina inldia
a ziarelor gi in ciivunldrilc dc la Radio.
Ai nevoe sd crczi, Oncu(u, gi (i-c greu sd crczi? Nu? Accsla-i sensul
cpitctiilui defetist pc care mi-l dui peinnt trifle simple rezerve ipotelicc.
Blumezi in mine procctareu propriului (ait scepticism, bolczat defetism.
Prieteniu c o vicloric asupra biologiei, mai purd deedl dragostca. I mi
doresti uceusld victorie.
Lumineazd-tc. Crcd in camaradul men. Am mai fucut descoperiri. Si
el c licemien in drept. Si el isi pregdtegte doctoratul in pauzcle aclivitaiii
militarc. Nc vom da examenele odata - cu voia zculiii Made - pregdtindu-
ne paralel. Am tneeput sd nc verifiedm invaldturu. E tobd dc cade omul-
baladd. hiva[d melodic, cu crciunul in mdnd si caetul aldturi. Elcmenlul
improvizatie, care pare a-l caructeriza in loale acfiuni/e, e complet exclus
la invdldlurd. Nu c singunil contrast. hi discu(ii e drdceglc subtil. Inte-
ligenta lui e fdculu pentni jocul de semi-tomiri al nuantelor. Dar accst
specific al inteligentei pure paralel cu vialu lui. Descoperircu acestui dua­

210
lism e o marc surpriza. Pc mine tocmai nuantclc ma fac reticent, nchotarut,
inapt de-a Ji om tie ac(iunc. Cred ca in fata adultemiui unci ipotctice svfii
u$i reacliona tniocmai ca domnul Bergeret, uruncandfrefereastrusimbolul
munccltinultti, nu realitatca nccredincioasci. Tudor tma, desi ar putea da
replica in discu(ii domnului Bergeret, in fuplc arc vilezu primordiald a
impulsiunilor.
Cenlaurul meu e paradoxal: cu fnintca in biblioteca si copitelc in
galop..."
*

„Aha!
Simt in scrisoarca ta acel „mai spitne“ al copiilor caplivafi dc povesti
istorisite in rate. Evolulia la e tpiiuzunta, Onciifa! Eroul men, care le agasa
la primele pagini, acum le inlenfscaza.
Ghici ghicitoarea meu! Esistd Tudor Ccuur Alcuz? sail e o simple
fwtiunc prin care am cereal sa evadez din realitatca zonci, cu involunlura
Si crcdula ta complicilute?“
»

„La una ca asta nu tc asteptai, Oncuta!

Afla ca Tudor Ceaur Alcaz c eroul unui roman schitat dc mine in
ccasurile dc urOl. Literatura se naste din plictiseala - reactic recreativli
din nevoia de-a le defini in contrast cu altii, fara abstractul mcdita(iei si
vagul visitlui; si din nevoia de-a trdi dincolo de limitclc pe cure (i le inipune
data.
Bincinlelcs, eroul romaniiliii proeclat sunt eu: imi voi pastru tipicitatea
plasticu, ailaugfnidu-mi niiinai ochclurii can-mi lipsesc. Cdci oplielarii au
in fond mi sens psihologic care-l depaseste pe cel optic. Nici un emu dc
baladd sail epopee nu arc oclielari. Nu numai funded nu existau ocheluni
in cpocile eroice, dar si fiindca psihologia oclielarilor nu sc nascuse incu.
Ochclurii, umbrcla, styloul sunt acle cpifcnomcnalc. Deci, ochclurii vor
simboliza pe iiusul meu miopia vilala. Co-croul meu vu Ji Tudor Ceaur
Alcaz. E prea litcrar numelc? Dar l-ui acceplut, surioard, prin acordul
(Vagner! S-apoi, de ce prejudccata ca emii lilerun trebue ncupurat sa aiha
mime curenlc cu Popescu, loncscu, Slefdncscu ? Co-eroul men c un an-
lipopescu, aniiionescii, antistcfuncscu. Are alia sonorilaie psihologica. De
ce ulunci sa nu-i prcludez realitatca chiurprin nuine? hi lot cazul, la Tudor
Ceaur Alcaz nu reniint. Nu-mi vdd curteu decut prin accst mime.
Amintesle-ti de lupta hit Flaubert penlm „Bouvurd el Pccuchct". Crezi cu

211
 dacd Anna Carenina s-ar fi numil Anicufa Carabas, destinul ei si-ar fi
pastratpaloarea tragica?
Asadar tillnl ram fine dcfinitiv fixal: Tudor CeaurAlcaz.

„E$ti dcfctistd, Oncu(a. Spui:„N-ai sd scrii romanulfunded nu esti om

dc actiunc“.
l{i rdspund: voi scric romanul, constrans sa devin om dc ac(iune.
C.onstrdns dc cine? Dc Tudor Ceaur Alcaz.
tm i vci obiecta: Cum? O ficfiune poatc dcveni o invitalic la viata?
Desigitr. Fara de fidiunilc lui, Flaubert n-arfi trait deedt automat, lenes fi
superficial. Ficfittnile l-au ohligat sa pomcascd spre escnlclc vic(ii, sit le
gaseasea fi sd le exprime,
Ford dc finalitatea „a la recherche du temps perdu", viata lui Proust
n-ar fit fast deedl un mod feminin de a-si ucidc limpid.
Dupa cum vezi, crcd. Prictcnul meu tmi tnvinge nuan(ele, silindu-ma
sS-l urmez in faptc incompatibile cu nuanielc sedentarismului meu vital.
Alaturi dc cl imi nil oclielarii in buzunar. Sail, dupa cum spline el: Cand
Ulysse pleaca la dnim, Peitelopa trebue sd rdmae acasa, edei altfel, cdla-
toria lui Ulysse n-ar rnai fi Odisscia, ci vilegiatura dornnului fi doamnei
Ulysse".

„Md intrchi - mdgulitor pentm autor - ce vafacc eroul meu. Nu fiiu,

scumpd celitoare. Curiozitatca la vrea sd anticipcz imprevizibiluL
Mi se pare insd cd Tudor Ceaur Alcaz va rdmdne pc zond mulia vrcmc.
A id e mercu in amhianta baladci. Evident, trebuie sd aiba o biografie
premergdtoare fabula(iunii ronumului. Crcd cd pcntni scriitor, accst roman
nescris, prealabil ccluilalt, e tot atdt de pasionant ca fi dcscifrarca faplclor
cariii iminentc. Turghcnicv, inainlc dc-a inccpe un roman, schita biografia
croilor. Asta-i treaba cinstitd, atm spun videnii moldovcni. A fi vrea sd
proccdcz la fcl, dar intumpin o dificultate hizara. Eroul meu pare precedat
de versul baladci, ccca ce-miface inaccesibil nautili sau uman. Oscnzafic
ascmdndtoarc mi-au dal uncle fete, in clipa ednd m-am indragostit dc clc.
Lc disociam trecuu.il premergdtor apariiici de viata cea de toale zilclc,
atribuindu-lc o ccloziitnc magtea. Fata iubita nu mui era domnisoara
cutare, fiica dornnului fi doamnei cutarc, din orasul si slrada cutare; ca

212
vcnea dintr-o zond muzicala, ingcrestc, si cu ea, dincolo de contingenfe,
tncepca viitoml inimii, innoind lumea. t
htfelcgi? Nu vad trecutul umun al eroului meu. Tudor Ccaur Alcaz c
o apatilic calare pc frontiera romano-maghiara. Purcd-i adits tn viu(a dc
dcmult fi dc dcparte, de o fraza dc-a lui Sadovcanu din Harm AncutcL
De cltfcl, problcma biografiei eroului meu mi-a Id/nurit farmecul por-
Iretclor moldovenesti ate lui Sadoveanu. Oanienii lui sunt adusi Icctomlui
dc o prozd care abea s-a desprins din vers, de o prozd care in leganarea ei
fji mai aminteste pared dc zbonilparudisului pierduta.

„Md bucur ca jocul te a prins si pe line,

Hu fi ingrijorata. Prictenul nostnt trdic$te. Indcscifrabil tn trecut,
capata in schimb in prezent o cvidcnia tncarcata de viitor. Nu se va
pulveriza cu fantomelc, cum fi-e tcanw.
Sa-ti istorisesc o scenii rccenta. Eram - natural fmpreiina - intr-un sat
din apropicrea fronlicrii. Sc inscrasc. La marginea unei pdduri, nistc femei
fierbeau rndmaligci. Lumina focului, mirosul bun al mdmdligei si glasurile
copiilor ne-au fdcut sa uilam cuzcmalcle, surma ghimpata si alte
ascmcnca, apropiindu-ne cu sufet dc vacanta. Poaic ca Jiecarc dintre noi
vedea umbra unci fete, proectaia alaturi dc umbrele rcale din jum l focului.
Dcodata sc aude o detundtura violenta. Fcmeile ait (ipat, copiii an
mpt-o dc fuga, eu mi-am picrdui capul, - iur Tudor Ccaur Alcaz a (dsnii
literalmcnte spre locul detundturii, integrdndu-se prin miscarea lui cx-
plozici.
Dupa multe si ntsinoase secunde, dezmeticindu-md, am pomit dupa
cl, cu revolventl in mdnd. Rdsarca luna, imensifiebnd in spaliu paloarca
panicei. La accasta lumina l-ani vazut pe Tudor Ccaur Aicaz venind ox o
umbra subtioara.
- Cc-ai gosit? l-am intrebat.
- Unguml cu granata.
L-a depus - lat - alaturi de focul mdmdligei.
Erau si niste mun(i pc acolo, si putind toamnd si ceva stele. Tudor
Ccaur Alcaz a dat tin suer de pe vremea haiducilor. Asa tsi chcama
oanienii. Soldatii nostri ait sosit tn galop. Am incdlccat si noi. Unguml a
fost luat - tot lat - in sea. S' nc-am indcpdrtal in noaptc, cu copitelc cailor.
Pdnd aid e baladd
- Tudore, cc c curajul? l-am intrebat.
A rdspuns fdra pauza:

l 213
 - Curiozitatea de-a cunoaste mintenas pricina unei spaime.
E $i drac si om. E un drac de om, Oncuta!
Cum vrei sd rdmae fantomd?
E viu mintenast*
*

„Aii ma ocup de tine, Oncuta. A m recitit cu mare aten{ic ultimile tale

sciisori. Si dupd mcticuloasd vcriftcare am constatat absenta, din ce in ce
mai pronuntatd, a intrcbarii: Mai \ii la Bucurc$ti? Cdnd? Se apropic
sesiunca examenelor.
Sd fi uitat? Fereascd Dumnezeu! E allaceva, mult mai subtil, in care e
prezcnt fi Tudor Ccaur Alcaz.
Tu $i cu mine?
Cat ii Maramuresu
Nu-i fccior ca io si tu
Nici oras ca Sighclu!
Dcsfid sS gdscascd cineva pc lumc frafi mai fra(e$te dccdl noi doi. Tu
ai venit spre mine ca o jucaric dc Craciun. Aveam trci ani cdnd te-ai
incumetat sa umbli dupd mine pe covontl din clacul mamei. Dc-atunci
nc-am jucat si am crcscul impreuna. Nici ccartii, nici rivalitate, nici ner\’i.
Un acord perfect. Vechi camarazi si vechi prietcni. Numai cd amdndoi
suntem taciturn. Ne-am deprins sa ne intelegem eliplic, printr-o vorba, o
privirc, un zdmbct sau o incmntare, imperceptible pcntm al(ii. Poate ca si
prezcnta parintilor nostri a contribuit la tacerile noastre comprehensiv
solidarc.
Dupa cc-am devenit tineri mutenia a fost desigursi pudourea sccretclor
noastre. Vorbele erau pcntm al(ii, supundndu-se legii bunei-cuviinte, dar
exprim&nd si o fircascS exiiberanfa. Si tu si cu ne indcstulam nevoia de-a
vorbi, cu altii, desi nici tu, nici cu n-am fi gfisit, inafard de celBlalt, un
interlocutor mai pemieabil.
Tacerile noastre an dialogat intotdeauna, - dar au ramas taccri.
Abca dc cand stint concentrat pe zonS am inceput sa ne vorbim: prin
scrisori. Inland nostru dialog sus(inut e cel din corespondenfa rccenta.
Astfel am dcscoperit pldccrea dc-a wrbi until cu altul, dupa cc ani dc-a
randul am dorit-o poate, fSrd sa fi avut curajul de-a ne invingc tacerea
rcciproca. Mai mult: pentni intdia oard, de cdnd suntem tineri, Ui spun
Oncuta, mime care redesleaptd intimitatea mai sonora a primci noastre
copilurii. In clipa cdnd am inceput sa-fi serin, numelc de odinioard mi s-a
pdnit tot asa de firese ca si scrisoarea insdsi.
lata dared distanfa, cu ncciinosaitul care ne tmpresoardpc fiecare fata
de celalalt, ne-a volubilizat. Dar aceastd noua fuzu a raporturilor dinuc

214
 noi coincide cn zona, dcci cu aparitia lui Tudor Ceaur Alcaz, care a dcvcnil
pentru noi liberatond vorbclor, mijlocitond accstor dialoguri cpistolarc.
Spune-mi drept, Oncuta, nil e in tine leama - pdna acum ncmanurisitS
- cS inloarcerea mea acasa va insemna nu niunai bucuria regasirii, pc care
o doresti, dar si rcapari(ia tacerilor noastre: intime, cordialc, comprehen­
sive, taceri totusi, de care te-ai dezva(at?Absenta maface mai activprezent
prin scrisori, decat mulenia vecinatatii mete subt acclasi acopcrcmdnt.
Vrasazica, Tudor Ccaur Alcaz in loc sS fie un mime at indepartarii
noastre, e, dimpotrivS, numelc apropierii, dezghelul tacerilor. flprcfuim ca
atare. Dar ne intereseazd si in sine.
Mi sc pare ca apropierca intoarcerii mele pro\<oaca in tine si accastS
intrcbarc: va mai exista Tudor Ceaur Alcaz din clipu cand vor inceta
scrisorilc?
E momcntul sa-fi amintesc o inlrebare pc care (i-o alribitiam intr-o
scrisoarc anterioaru: o ficliune poate deveni o invitalie la viu(a?
lata ca da, Oncuta. Aparitia lui Tudor Ceaur Alcaz a creial un raport
triungliiidar intre noi doi si cl in geometria psiliologica. lata un roman
posibil.
Dar tu, cl si cu faccm pane si dintr-altc triunghiuri. lata altc romane
posibilc.
Crcd ca, in fond, romanul nu c deedt biografia posibilului. Se afinna
cd romancierii trebue sa observe via(a. Da. Numai ca altfel decal se credc.
SS obsen’e nu ce-a facut viafa: asta apar\inc Istoriei. Sa observe ce n-a
fScut via(a, libcrimdit-i virtualitatile.
fntremp scrisoarca, fiindca Tudor Ceaur Alcaz mS inlreaba:
-Ttnere, de ce zambesli mefistofclic?
Rusptindc-i tu, Oncuta.

CAP. IV

Soarele amiezei de toamna ingalbenea cu adanc limpede fercstrele

vagonului-restaurant, prefirand luciri aurii pe sticlariile meselor. Fal2 in
fa(3, langa fercastra, la aceea$i niasa, sublucotcneniii Alcaz si Danescu beau
bere.
Pamantul onduia vioriu subl vasta fndulcire a ccrului. Frunzclc nu pri-
miserS rnca porunca aurului, dar o asteplau cu septemvrie pc buza.
Tudor Ceaur Alcaz avea darul soarelui in lincrcja lui. Dcsi neras, dupa
o noaptc petrecuta in tren, era luminos prinlre vccinii de lut, ca $i vecina

215
fcrcastra a toamnei. Ochii albaslri subt sprincenele incordat arcuitc, intu-
necatc 51 cam zburtile, .si parul auriu cu spic prclung, il sporeau mtru soare,
fara sS-i feminizeze barbatia: atal dc allelic afirmata meat ochiul cclui carc-I
gasea in spatiu, stand sau miscandu-se, il regasea in limp, cu amintirea
goliciunii jocului olimpic. Osul obrazului se implinise autoritar. Fruntea
lata, bulbucata la arcade, trimelca cu dreapta violenta nasul, scurt, oprin-
du-1 cu despicStura arcuita a nSrilor. Gura 15i pierduse ticurile de odinioara,
dand barbici ferm 51 calm contur. Obrazul lui Dud us abca se regasea in
chipul cestuilalt. Acum aprtinea portretelor Alcaz, de$i fiul Domnifci prin
culoarca ochilor $i fierbintcala gurii. Fuma, cu fata rasucitS spre fcrcastra,
rezemandu-si tampla in degetele rSsfirate.
§i Petrus Danescu fuma, lot cu lata spre fcrcastra. Dar simetria se oprea
aici. Caci fata lui avea inlocmai altcrnanla de conccntrare si vacuitate a
celor care scriu o scrisoare ihtr-un loc zgomotos, cafenea de pilda, intre-
rupandu-se in rastimpuri. Obrazul lui Petrus Danescu se despartea cu greu
dc conturul copilarici; stralucea de sSnatate ca plo/ii care s-au dcsteptat
razand si rumeni dintr-un somn de iarna cu ferestrcle deschise. Fumul
(ig3rii in dintii lui de lapte parea o farsa. Tot farsS, dunga mustetii si
barbisonul de abanos cu care se tnapoia de pe zona; se vedea atat de usor
ca nu sunt decat o reactie impotriva copilarici plastice, care se tinea de el
ca scaiul, incat cei care -1 inlalneau nu se puleau impicdeca sa nu zambcasca.
E desfatator intr-adevar sa mai dcscoperi prinlre atalca oamcni care lupta
cu bfttranelca, masluindu-se, si pe unii care lupl3 cu prea Tragedul lineretii,
nestiind cum sa-l ascunda. Rotundul lui rumen deriva direct dintr-al merc-
lor domnc$ti. Din care pricina toti integrau in acest acojd culoarca ochilor
lui - deplin negri ca $i parul bulbucat dc cret ce era - fara sa retie
maturitatea ochilor ageri.
Petrus Danescu sc formase si evoluase subt semnul acestei confuzii.
Psihologia unor copii deriva din bicisnicia lor si rasfatul compensaliv al
parintilor; dc unde, un indoit specific: o pornirc acra impotriva celor san3-
tosi, si o nevoe prelungita de rasfat, care-i determina feminin sa-si ex-
ploatezc subrezenia, exagerand-o, melodramatizind-o, un pic iritati cand
mi!a celorlalti e obtinuta usor, dar sangeros mortificati cand Ic e refuzata.
Caci accasla mila e si cchivalentul aplau/.clor obtinute de aclori, absenta ci
repercutanou-se asupra vanitatii.
Petrus Danescu insa fuscse dc mic copilul sanatos: rodie. Carnos, pie-
tros, colorat. Oamcnii mari il apucau, pipaiau si dezmierdnu ca atare,
inlocmai ca pc fructelc frumoase cand ncgastorul nu-i atent, - dandu-i de
atunci mirarca acestei familiaritati incomode. Uncori - deseori - manile
curiosilor lasau urmc pc piclea lui. Devenea un fcl de jucaric graluila a
oamenilor mari. Incepuse sa-i observe. Dc atunci aparuse in el, pe ncsim-
tile, dualismul concomilcnt: copii pur si simplu, si copil-spectator, ingan-
durandu-1 prematur, dar ofetindu-i si o noua joaca, mai subtila decat celc
firesti varstei lui: pandirca oamenilor mari, fcnomen care pare a fi un alribut
al copiilor bolnaviciosi, sau al cclor prccoci. Nu era nici bolnavicios, nici
prccoce. Sanatalca copilarioi lui l-ar li litsal, in mod normal, sa lie copil fara
sa$lie cu dinadins, traind ca alarc, vicluind magic. Dar ia.sfrangi.rca sociala
a copilarioi lui ii solicita o anumita alcnlie calre oaincni, care-l facea pre-
matur spcctativ: nu numai fata de ci, dar $i faia dc cl. Exprcsia lui dinir-o
scrisoarc calre Oana, „miopic viiala“, definesic accsl fcnomen cunoscul
inc& din copilarie. Nu inrogislra superficial pe oamenii mari, ^i din Ireacal;
ii cantarea, ii unnSrca, ii dcscifra, prcocupat dc ci ca de niste c5r[i scrisc
inlr-o limba nccunoscuia, uncori cu po/c care le fac sa banuc$li texiul. Dar
aslfcl §i piopria lui copilarie devenea prea conslienla dc ca insasi, cum se
inlnmpla cu respiratia in clipa cand frigul face s5 fumege sudarea, vizi-
bilizand-o.
Crescuse fara accidcnlc, sanatos, normal, tincrc(a lui lizica aparand ca
o amplificare spaliala a formci inilialc. Fata dc ccilalfi, numai inalfinica si
tillurilc scolarc il diferenpau de cel dc icri: un fel dc rotografic marila.
- Petrus a mai crescul pulin!
Exclainalia accasla devenea refren. Niciodala, accl „Cum s-a schimbal!"
„Cal pe ec sa nu-l mai rccunosc!“, care dcnunia surpriza adolesccnlci.
Devenise tanar, fara ca in fund nimeni sa l considcrc ca alarc. Univcr-
silalca, serviciul militar, liccn|a in drcpl - strallicit obtinula - paicau numai
fenomcne cxirinseci, care nu mctamorfozau subslanja lui constant copi-
larcasca.
Odata, o prictcna dc-a casci cxclamasc:
- Aeusi il Tnsori!
Mama lui izbueuisc in ras - cu hohote - Tntr-alal ii aparusc dc bufon
nevero: imila insuraloarca fata de nevar.slnic ia copilului ei.
Mai loti ncorfanii cunosc accasla lcndin|a a paiiuliloi de a-i me mine in
slare dc miuoritalc si dupa hotarul legal al majorilalii. „Copilul meu“
inscamna si un posesiv afecluos: „al meu", - dar si o conditie implieita:
copil. Majoritalca copiilor icaclioncuza impolriva accslci duioase liranii,
pc fa(a sau intr-ascuns, devenind sarcastic! ',i imperlincnli, agresivi si into­
lerant!, sau prccipilandu-si prin cxlravugantc alirmarca Iibcrlafii: lulun,
clicfuri, joc dc carli, aventuri, dc/mat, laudarosenii, grosolanii. Din cart*
pricina, senlimcnlul pai inlilor ca au copii cinici $i ingrafi, - $i exprcsia dc
repudicrc: Parca n-ar fi copiii nostril
Petrus Dancscu insa reactionase alt fel: acccptand lalsul diagnostic al
minorilatii, confirmandu -1 oarccum prin pasivitalc. Caci daca odininarti
evidenta copilarioi era cauza incomodarii lui de calre ccilalli, acum tocmai
credinta cclorlalti in copilaria lui prelungita ii acorda privilcgiul de a fi
crutat de imixtiunca allora in bunul plac al tincrc|ii lui. Devenise invizibil
pcnlru gencratia piirinlilor, chiar in aparcnla carc-i dadea o limptrdc si
linistiloare vizibilitalc.
 - Slava Domnului! Petrus al mcu e baiat cumintc!
Dc cate ori sc vorbea despre ispravile, din ce in cc mai alarmantc, ale
gcneratiei insureete, mama lui Petrus avea accasta exclamatie care conferea
fiului ei calitatea de copii-modcl, adica incapabil sa lulburc Iinislea casci.
- Petrus e un copil dclicat...
Adic3 supus. C ad rari parin(ii care sa nu vada in neconformismul progc-
nilurilor mai cu scama dinadinsul unei indelicatcfe fata de dcvotamcnlu! si
sacrificiilc lor.
Intr-adcvar, Petrus, desi nu se izola livresc de viata, traia fara relief
exterior. Deprinderea copilariei devenise pasiune. Paralel cu lcclura car-
tilor facea si lectura viclii cu o curiozilate dilalata dc infirm, desi perfect
valid. Modul accsta de a trai indirect, pc socoteala allora, fi dadca echilibrul
unei inlclepciuni, sau iluzia lui, lasatxlu-l neatins, intact. Dc unde, incetul
cu incelul, surdina unui scepticism pc insasi vitalitatca lui. Traia potolil,
parlicipand din varl’ul dcgclelor la viata, neangajandu-se in nici o fapta sau
acliunc adanca, in afar a de sludii, bincintcles, care nu-i solicilau decal
minlea. Sc holarasc sa devic magistral, alcgandu-si lot o indclctnicire mar­
ginalia tuinullului viclii.
lubise? Dcsigur. Caci era normal. Dar nu cunoscuse belia aceslui vin,
nici omcnescul nebuniilor lui. $ahul politicci il atragea numai ca un sport
al intcligcnlii, lasandu-1 tot spectator. CSci mai cu scama in politick par-
ticiparca dirccta insemna pcnlru cl rcnunlare la nuantc. „Nuantclc“ deve-
niscra o expresie predilccla a lui, care aparent exprima repulsia pentru
exces, ccleclismul omului evoluat, dar care in fond nu acopcrca decat
scndenlarismul lui vital. Asia insa nu implica izolarea lui. Dimpolriva, era
foartc sociabil. Avea numcrosi camarazi dc studii, de sport, dc dans, de
discutii, de ilincrarii recreative. Numelc lui eircula familiar printre acestia,
intcgrandu-1 in zvonul cclor tineri. Fata de multi, Petrus avea si un fcl de
autoritate.
- Hai la Petrus.
Duhovnic si dcscori judeealor al conflictclor. Stia sa asculte cu alcn(ic
- aplitudine rarii la oamcnii tineri -, sa sfatuiasca, sa indrume si sa poto-
Icasca. De unde, simpatia pc care o inspira luturor, uinvertita in reputatie.
Dcsigur, rolul lui era platonic. Nu determinase pc nimeni sa renuntc la un
sentiment, chiar daca-i limpezisc croarea. Caci oamcnii traesc mai cu scama
prin absurdul lor impulsiv decat prin mecanismul lor rational, impermcabili
la intelcpciunca allora. Totusi, discufia despre ei si „cazul lor“ ii magulcste
- vanitatca il asista pc om chiar in dramclc lui rcale, nu numai in cclc
bovaricc - , potolindu-i ca atare pentru calva limp macar. Intocniai ca
faranii care cu toata pacoslca cuprinsS in proccsul dc la larg - drumuri,
chclluicli, limp irosil - sunt si mandri de spcctacolul public al proccsului
lor, care dcvinc un abces dc fixalic psihologica.

218
 Pctru? specula tocmai aceasta vanilate a pacientului, organi/andu-i dc-
zordinea naralivS, inlerprctand amanuntele, reliefandu-le pc celc semnifi-
cative, stand lung dc vorba, fSr3 grabs, teorcli/ind ca/ul, amplificandu-l
prin analogii literare, dand in sfarsit inlcrlocutorului cu pricina nu numai
usurarea spovedanici exprimale, dar si magulirea, oarccuin lilcrara, de a fi
eroul-autor al unui roman trait.
Solutiilc lui Petrus? Dar cate relete dc-alc medicilor nu cuprind decat
variante ale apei anodinc? Totul, cand cineva arc superstitia leacului ex­
terior, c sa fie ascuilat competent si s§ obtie o rclcta indcscifrabila.
- Du-te la Petrus.
Devenise un fcl dc tanar-consultant al cclorlalti lineri, la curent cu toale
intimitatile lor, de-o discrctie consacrala.
Oana ii spusese odata, cu zambet: Coana Moasa! Nu se suparase; zam-
bise si el la fcl, desolidarizandu-se oarccum dc cl insusi. Dar incorporasc
vorbelc Oanei, mcditandu-lc involunlar. Oana nu era nici vorbareata - mai
cu seama cu el - nici superficial glumeata. In fiin|a ei blonda si gratios
feminina, suflclul era grav. O vorba de-a Oanei, spusa cu pudoarea glumci,
devenea mai eficace pentru cl dccat un sfat argumentat. Sc vcrifica uncori
prinlr-o simpla vorba dc-a ei, a$a cum bila dc biliard se hotaraste [irin
contactul cu banda.
Pcste ealeva zilc o intrebase pc Oana, in treacat:
- E ridicol?
- Nu, ezilasc ea, c-un aer de protest; dar parca nu-i tocmai barbate.se!
Orcu ca o sabic pc o a{a dc paianjen.
Dar sc mai inlampla ceva, lot greu si lot sabic: razboiul care devenea o
actualitalc psihologica. Inainlc dc-a izbueni in fapta colcctiva, mocnea in
gandul obslesc, inlral acolo, dar neasimilat, ncacccplat, strain, si tolusi. sau
tocmai dc asta, virulent prezent.
- Ce sc mai aude?
Elcrna inlrcbarc a oamcnilor nu sc mai rcfcrca la cotidianul niarunt, ci
la ceva cnorm si cumplit ca un deslin in mars. Bubuia soarta pe aproape.
Unii isi aslupau urcchilc, sa nu auda. Dar sangclc, ascuilat, cuprindc, ca si
tacerca, loatc oclavclc. Asa ca nimeni nu mai pulca fi surd, fiindca loti crau
atenli: bubuilul vcnca din inima victii, cuprins in toate inimilc oamcnilor.
Mai loti anlicipau razboiul-lolal prin optica inslinctului de conscrvare
- rasfatat dc anii pacii, - viizand in cl saltul apocaliptic al mortci din tiinp
in spaliu. C5ci pentru gcncralilalca oamcnilor moartca c un atribut al
timpului. Dar cum limpul c abstract - cu toala permanenta lic-lac-ului si a
calendarclor - si moartca c acccplal3 notional, ca o abstract ic, cu loatc ca
exisla batrancta inevitabila ca si parintii, boiilc, accidcntcle si cimilirilc. Asa
ca dcsi morlea crcslc cu viata, ingcmanarca ei c o abstractic pentru omul

219
viu, care o proeclcaza in viilor, iiberandu-5'1 spatiul vital de prezenta ei,
dandu-§i iln/ia ca e liber sa traiasCa.
Razboiul insa apropia moarlea spatial dc viata oamenilor, alarmandu-
li-o ca o prezenta concreta. Astfel, inca inainte de izbuenirea macelului,
oamcnii fsi pierdeau incrcdcrca in viata, incepand sa moara prin aceasta
chiar. Plopul vilalila(ii colcctivc se transforma in salcie plangaloarc, al card
fosnel*elcgiac rasuna fn lileratura timpului.
Biscricile fn schimb dcvcncau progresiv plinc, masurand prin aceasta nu
atat credinta fn Duninczeu - adica prezenta Lui - cat nevoia dc Dumnezeu,
dcci lipsa Lui. Numai ca Dumnezeu nu c o improviza(ie oportuna, ci ras-
plata unci lungi si arzaloare nostalgii. Astfel caulat - ca un narcotic -
Dumnezeu nu era gash, si casa Lui, dcsi plina, nu-§i descoperca taina
pragului pcnlru cci grabi(i cu trupul $i cu suflctul.
A§a ca nici Dumnezeu nu mantuia pc oamcni de vccinatatca spatiala a
mortci.
Omul tracstc spre viilor. Totul fl duce fntr-acolo: iubirea ca s> ura,
speranta, dorin(a de a-si face un drum, un camin, o familic, lupta pcnlru o
ambilic, credinta sau ideal. Traindu-ji prczcntul, mcreu f$i anticipeaza
viitorul, intcgrandu-sc fn Jurats.
Vccinatatca spatiala a mortii intcrzicea omului fnfricosat si superslitios
locmai pornirca s|irc viitor.
- Cc faci la vara? _
- ^tiu cu...
Taccrea care urma accslui nchotarat si evaziv „sliu eu“, nu era dccat
prezenta interpusa a razboiului probabil: a mortci posibile.
lata o vorba amara a cuiva:
- Tatal meu, spunca accla, si-a siidil pomii livezii cu gandul la nepoti,
vazandu-sc fatr-o zi bunic subt Iruirzele lor, fnconjural de glasuri mici. lar
eu, cand pun fn pamanl seminta unci flori, ma-ntreb: nu va fnflori oarc pc
mormanlul meu?
Multc vorbe ascmanatoarc; dar calc ganduri inca!
Descorporata din limp, viata sc razbuna, apasand pana la istovire, cu
tonla ponderca mortci.
$i Telrus fsi pierdca viitorul. Dar oarc nu-$i picrdusc si trecutul?
Astfel dc ganduri slimulau fn multi o lacomie compcnsativa de a trai:
adica dc a uita cc va sa vie. Dar cum pcnlru mai nici unul Cerul nu fnsemna
uitarc, o gascau in Ircnczia biologica, adica in fuga de liiminS. §i vinul si
femcia si allele ascmcnca capatau semnificatia dc masli eul'oricc ale fnlu-
ncricului.

220
 in Petrus iasa, astfcl de ganduri sporeau lenca de-a trai, efortul in­
dividual aparandu-i cu totul zadarnic inlr-o vremc cand oamenii turnali in
multimi deveneau inscriptii ale dcslinului.
Ordinul de concenlrare legalizase dcmobili/arca lui din via|a. Piecasc
cu un Tel de ridicarc din umeri.

Tudor Ccaur Alcaz ii aparusc calare pc zona: o zona care nu era numai
a tarii in alarma, dar si a vietii lui. „Ccntaurul‘‘ ii daduse cu o violenta
nemaimtalnita pana at unci scnza(ia tincrctii, obligandu-1 ca pc Tele la o
reaclie exclamativa, simplificandu-l prin aceasta. Din primele clipe, in fata
lui Alcaz i?i pierduse „nuanlelc“. Verillcase prin el loculiunca „sa ram.ai cu
gura cascala", adica sa-ti pierzi vorbclc care exprima, ramanand numai cu
golul buzelor care §i-au pierdul limitclc expresiei. Calarctul acela s-ar fi fost
numil intr-un „a fosl odala“ Fiul Soarclui, intr-atat era de luminos la capalul
gaiopului. Dinir-o dala, curiozitatca lui de-a dcscifra oamenii, deprimata
in ullimul limp, rcaparu.se in galop, ducandu-1 spre notil intalnil. De atunci
chiar Tudor Ceaur Alcaz devenise pentru el „o irezislibila invitalie la viata“.
In primul rand, la viata de acolo, cu totul alia decal cea din care venca.
Pe zona, obscsia mortci aparca ca un atribut depart al oraselor inlerioare.
Nici o anxietate, nici o febra, nici un paroxism. Pendularca vie|ii era atat
de normaia incat multi aveau ragazul sa sc plictiscasca sanatos, cauland
somnul, jocul de carti, lectura, pasicnlelc, soliile. Acolo, la o parte dc femei
§i familii, regaseai dcodata dasticitatea uitata a copiiariei: cumplita pofla
dc mancare, naprasnicul somn, glumcle simple, tafnelc, rivalilatilc. Viata se
simplillca astfel, condensata lizic. $i anotimpurile incc|ieau sti exisle intoc-
niai ca pentru copii, direct, neliterar. In fata lor - rede.scoperita - oamenii
mari isi regascau poflclc, jocurile, exclamjliile. Desigur, mai era ccva:
rilualul strict al vietii militarc, discijilina. Dar copiii nu se joaca de-a sol-
da(ii? Dar copiii nu se joaca de-a razboiui pe maidan, impar{iudu-sc in
tabere?
Totul c sa crezi in ceca ce faci. Copiii crcd mai generos si mai deplin
decal oamenii mari. Joaca lor are caractcr copilarcsc numai in ochii oame-
nilor mari; pentru ei c fapta care exprima cu plcnitudinc viata lor. De accia
ei sunt primii solda(i ai lumii. Epopcia cea dintai a lor e.
Pe zonS, omul de la oras, venil cu suflctul varstci si al vremii in trupul
profesici, i§i regusea copilaria si incepca sa traiusca astfcl, zona capaland
semnificiitia unui contact anlhcic cu pamanlul primordial.
Nu numai atat, dar acolo reapareau si supremaliile imanente ale copi-
larici. Pe maidan sau in rccrcatiilc scolarc, capctcniilc nu se aleg dintre
copiii de boer, sau dintre premianli, ci se impun dc la sine: dupa ettraj,

221
 putcrc §i naslrusnicic. Aslfcl si pc zona unde viala dc cazarma vine cu
gradclc ci, capuland-$i insa acolo si alle icrarhii.
Dc§i siinplu sublocolencnt - si inea de rc/erv 5 - Tudor Ceaur Alcaz
avea o faima carc-i confcrea un fel de unicilalc privilegiata.
Inainte de-a fi sublocolencnt era campion consacral al concursurilor
hipice. Caii lui, Irofeele lui, ispravile lui, palmaresul lui, erau notorii. A§a
ca superiorii considerau in cl dinlai virtuozitatca conslanla $i apoi numai
gradul temporar. Caci gradul inseamnS 51 varsta in asccnsiunca lui; pe cata
vremc vursla inseanm3 un regres al calaretului, oricat de marc i-ar fi ramas
mc$tc$ugul.
Numai ca relieful si emincnla hipic-2 nu-l defineau deplin pe subloco-
tcncnlu! Alcaz, dcsi explicau depa$irea gradului in consideratia pe care i-o
acordau ofilerii. Calaril de cl, caiul in galop era o dimensiunc epicS a
vitalilatii lui. Ccnlaur ii spunca Petrus; iar cci de-acolo, Stuka.
Cu cl si subt comanda lui nu inccpca scrviciul, ci avcnlura. Copitelc
calului calaril dc cl dcstcplau sonorilatca haiduceascS a priveli§tci roma-
nesti, mai cu seama pc zona romano-maghiara. Soldatii de subt comanda
lui aveau un fcl de faloscnie. Ii strunca fara mila, „mustruluindu-i“ cum
spunca cl, caci uneori sc folosea de expresii moldovcnesli ca de un monoclu.
■Si asta il „prindca“, cum spunc Caragiale. §tia sa cal<1 rcasca nu numai caii,
dar si vorbclc, recalcitrantcle umane, situafiile, ncprcv5zutul. Era mcrcu in
Sa, niciodata alaturi. De unde, impresia dc siguran|a dominatoarc, pe care
o comunica lulurora, facandu-sc rcspcctat mai presus dc grad.
Daca ar fi stint ca-i militar activ, Petrus l-ar fi clasal ca pc un exemplar
izbulit al lagmei militarc, limitandu-l astfel. Dar Alcaz era ofiler dc rezerva,
dcsi pc zona si pc cal nimeni ca cl nu ilustra mai strict nofiunea dc osta§
cSlare. Procclat indarat. din veae in veae, iinaginatia n vedca mcrcu calare,
cu panas, cu zalc dc crucial, panii in mylologia centaurilor, dc unde inccpca,
milenar, galopul mctamorfozelor lui.
Care era biografia lui Tudor Ceaur Alcaz?
Cu toala iscusinla lui, Petrus nu puluse afia nimic, de$i traia nccontcnil
in prcajnia lui Alcaz, carc-i devcnisc mai inlai profesor dc calaric, refi-
candu-i cdueatia lacunara.
- Tincrc, calul nu c un scaun cu patru picioare. Pana cc nu vei simli e5
li-au crcscul patru picioare, vci sla pc cal, dar nu vci fi ciilarct.
Inlr-adcvar, dupu ealeva luni dc irudii - si dc suferinta - zilnica, Petrus
priccpusc r>rganic inlrcgirca mytologicii prin cal.
Sc apropiascra unul dc allul prin victoria calului, la care crau partasi
amandoi. Inlrc limp, Pclrus sc subliasc, schimbandu-si linula si rilmul. Sc
tinea drept - spontan - umcrii malcriali/and culmca inaripata a unui elan,
nu dcclinul ostcnil al Irupului. Allii rcspiralic: adanca, oplimisla. All mers:
clastic, ncl, liotaral.
Intr-o zi Alcaz il salulase martial:

222
 - Bine-atf venit pe zona, domnulc sublocotenrnl Dancscu. Am onoarea
sa v2 salul.
- Parca ne-am mai vazul! zambisc Petrus.
- Poatc la baia de abur, rcplicase Alcaz; in armata, nu. De aslazi, caii
mei va slau la dispozilic.
Astfcl dcveniscra pricteni: nu pc scaunc cu patru pieioare.

§i uncle vilcgialuri i(i dau senzalia ca le-ai schimbal, c-ai dcvenil all om.
Lungilc excursii dc vara pe inftllimile munlclui, de pilda, paica innoesc
psihologia omului prin altoiul acrului tare, al cforlului fizic $i al eama-
raderiei recreative. Dar nu-i dccat o simpla pigment are trccatoare ca si a
pielci bron/atc dc soarelc inallimilor. Sulletul de vacanta ramane in urma
cu vara $i cu muniii in suspinul amintirii.
Prcfaccrea lui Pelrus era mai substantiaia si mai irainica, definind o
maturizarc. „Coana Moas5“ dcvenca barbat. Oglinzilc dc acasa abca 1-ar fi
recunoscut, dcsi sporul dc saniitatc ii accentuase si mai tare tcnul dc copil.
Isi lasasc barba si niusteala, far2 sa 1c ia in scrios, dandu-lc caracterul unci
glume cazonc: ccea cc incii mascara starca lui suficlcascS.
Alaturi dc Alcaz, incetul cu mcelul, devenise fntr-adevar un om dc pc
zona. Nici nu ofta dupa allaccva, dar nici n-avea sentimenlul ca depaseste
prin cfort sau rise pc eei dc acasa. Intocmai ca taranii care traese in natura,
in(cgra(i in ale ei, fara sa aiba sentimenlul lilcrar al natuici si al victii in acr
liber. Era dc-acolo. Accasta adaptarc exacta la un mod dc viata era inlaia
lui plcniludinc. fmpaairca sufletului, calmul datorici implinitc, dintr-aceas-
la dcrivau.
Dar priclcnul lui Tudor era inir-adevar cu „va urma“, asa cum ii serisese
Oanei. Inlcnsitatca lui dc viata in loc sa-l dcscoperc, parca mai mult il
acopcrca. Din tot cc vazusc si intuisc, Petrus ii alciituisc minlal un contur
biografic: odrasla boicreascii din Moldova, Tudor primise o cducalic spar-
tana, in care sc vedea soliciludinca barbaleasca a lalalui lui. Pmbabi! orfan
dc mama. In lot cazul, Petrus era convins ca mama lui Tudor fusese mai
mult dccoraliva in caminul parinlcsc, dc vreme cc copilul parca crcscut
dincolo dc rasfat si alintarc. Nici o moliciunc in cl, care sa epilogheze
imbdiunea feminina a mamci. Tudor era copilul unui barbat, nu al unci
fcmci. Conturul lui vital era, pcnlru Petrus, sculptura barbaleasca. Cullura?
Dcsigur ca aparca cducalorului lui Tudor ca un mod dc-a forma caracterul
copilului, —nu mai mull. Accesoric, dcci, nu principals.
Pana cc intr-o zi Petrus dcscoperisc ca amicul sau c liccnliat in drept,
si ca pc zona isi pregateste doctoratul. Caclele si cartilc sludcntilor sc
inrudiscra ca si caii, Petrus Hind convins ca Tudor c un simplu dilclant al
invataturii. Dar s|irc marca lui surprindcrc isi dadusc scama ca nici Dreptul

223
 nu era pentru Tudor „un scaun cu palm picioare". Scrisesc Oanei: „Cen-
faurul meu e paradoxal: cu fruntea in biblioteci $i copitelc in galop".
Cand avusese tinip?
Biografia se intunecase.
Pe marginea invataturii paralele inccpuscra discutiilc. Allii dcscopcrirc.
Inteligcnla lui Tudor era atat de subtil nuan|ala incat parea direct con-
tradiclorie cu viata lui exterioara, care prin siguranta ei afirmativa denunta
omul dintr-o bucata: frust ca atare. Nu se putusc impiedica sa nu-i exprime
nedumerirea, solicitandu-i astfel numai un raspuns.
—Tinere, cand Ulysse pleacS la drum, Pcnelopa trebue sa ramae acasS,
caci altfel calatoria lui Ulysse n-ar mai fi Odisseia, ci vilegiatura domnului
$i doamnei Ulysse.
—E necesara Odisseia? staruise Petrus.
—Intrcaba Pcnelopa?
Evita sa se cxplice altfel. Cu o indcmSnare spontana, de cale ori era
provocal la o destainuire, se acoperea cu formule pitoresti, care spuneau
ceva, fara s 2 specifice nimic, oferihd oarecum un vilraliu in locul unei slide.
Niciodata Petrus nu inlalnisc la un om tanar aceasta opacitate confcsiva;
to(i deschideau singuri gura, sau se lasau trasi de limba. Tudor, deloc. Nici
nu ccrea amintiri de la allul, dar nici nu dadca. ^Ji totusi, suhlocotenenlii
Alcaz si DSnescu erau prieteni. Alaiurarea lor depasea simpla camaraderie.
Pornirea lui Petrus spre Tudor era evidenl2 din prima dipa a mtalnirii lor.
Dar §i Tudor fl acccptase. Vorba cu care epilogase lecliile de calarie „Bine-
at'i venit pc zona, domnule sublocotenenl Danescu. Am onoarea sa va
salut", —era o fntampinare cordiala. Iar „de azi tnainte caii mei va stau la
dispozilie", nu insemna o ironica iii'-ilatie la sinucidere pe pur-sangii lui
Alcaz, ci o acolada simbolica a prieteniei, c3ci nimic nu aparlinea mai intim
lui Alcaz decal pur-sangii lui.
Ciudat om! Fata de niciunul allul, Petrus nu cxciamase de atalea ori In
gand, cxclamalia inlocuind cxplicalia.

Dar si Petrus devenca ciudat alaturi dc Tudor. Traind prea lucid inca
din copilarie. franase toldcauna in el explo/iilc impulsive. Nu se injurase si
nu sc balusc cu nimeni. Pornirilc violente il inuispuncau cand se iveau in
el, iar cand erau praclicate de allii ii dadcau, cu diferile inlcnsitali, senzalia
ridicolului. Asistase, firesle, la multc scene edificatoare, pc strada, in salilc
publiec $i la Universitate. Toatc inccpcau cu ciocniri vcrbale, care invoefind
demnitalea ofensata, se siluau imedial dincolo de hotarcle ei, degencrand
in dezmal verbal. Prolagonistii aveau ncvoc de prclungile libaliuni injuri-
oase, pentru ca din aceasta betie triviala sa se nasca aclul violent derival
astfel nu din aclul initial care jignise ci-ca demnitalea, ci din congcstia

224
 ulterioara. Bataile erau tot atat de penibile ca §i prcludiul lor. Concomitenta
la$itatii si a freneziei ratau violenta, facand din ea o corcilura. In sfarsit,
laudarosenia infantile a protagonist ilor cu palaria sparta, guleru! slramb,
nasul ud si gnra inspumata, despaititi de oameni, transformau bataia intr-o
caricatura biologica. Astfel, violenta inerentS convietuirii sociale devcnca o
problems greu de rezolvat. Singur, el cu el numai, Petrus evita solutiile
violente, ceca ce ii impunea uneori sa cam tnchida ochii si sa-si cam aslupe
urechile. Dar de cate ori Insotea o fata, ocaziile violentei sc inmulteau
primejdios, obligandu-1 la o atenfie mai incordata deeat a plutasilor la
Toancele Bistritei, ceea ce diminua placerea prezentei feminine. Caei pe
de o parte, langS o femec, barbatul e obligat sa Fie intransigent barbat in
sensul cavaleresc, s* nu Filosof; iar pe de alta parte, barbatii singuri parcS
se razbuna inconstient impotriva obligatiilor impuse de femei, fiind mojici
si provocatori mai ales cu cei care insotesc o femee.
Petrus se intrebasc de multc ori ce-ar face daca ar fi casatorit? tovaras
permanent al femeii lui. Ar fi in stare sa se bala pentru ea? Daca nu s-ar
bate, cand violenta s-ar impune, ar fi ridicol lata de femcia lui,
declasandu-se; iar daca s-ar bate, dupa modul uman, ar fi ridicol in ochii
lui, dezonorandu-se. Penibila dilema! Inainte vreme barbatii erau mai
simpli, lradi(iile cavalcrcsti inlocuind procesul psihologic; iar pe coapsa lor
atarna solutia: spada.
Duelul modern nu continua nici spada, nici sufletul de-atunci. Caci
duelul e si el o caricaturS acccptatS social. Nimeni nu-si risca viata in duel,
desi institufia duelului presupune tocmai contrarul. La duel - cu pistoale
sau cu spada - instinctul de corservare face cu ochiul, trisand. „Dupa ce
s-au schimbat doua gloanfe fara de rezultat, adversarii s-au impacal |ie
teren“. Gravi acolo, martorii zambesc acasa si la Club. Iar prolagonistii care
s-au pSlmuit cu mana sau cu vorba, tsi strang manile purificate, devenind
complicii beneficiari ai unei parodii cu martori.
E adevSrat c3 se intampla ca si duelul sa provoace cate-o rana, cate-o
moarlc. Dar sunt si accidente de tramvai. De ce n-ar fi si accidente de duel?
Petrus meditase de multe ori problema violentei pentru omul modern,
mai ales cand e barbat alaluri de o femee. Singura solutie parea atletismul.
Evidenta atletica impune respect, simplificand deci prin aceasta dificul-
tatile problemei. Dar atletismul e si o aptitudine si un efort de-a o organiza.
Petrus nu se simtea de-ajuns om de actiune pentru a deveni atlet. Ii era mai
indemana de altfel sa rezolve o problema prin iscusinta mintii decal prin
efortul fizic. Solutia problemei era tocmai ocolirea ei.
Se strecurase printre oameni fara ciocniri, obligat si prin aceasta sa-i
observe, intuindu-le si anticipandu-le reactiile posibile, adaptandu-se deci
lor, fara sa-si impue liber modul de-a fi. Nu rareori simiise umilirea acestci
aserviri prudente, dar o preferase ridicolului ciocnirii. Aceasta conceptie
circumspecta a comportarii intre semeni il determina sa evite pc camarazii,

225
oricat dc simpalici, dar primcjdios de exubcrantf. Caci alaturi de ci risen!
de-a fi implicat intr-un scandal devenea mcreu posibil, mai cu seama in
mul(imilc starnite, cum sun! cclc din arenele sportive. La foot-ball de pilda,
Petrus ori sc ducea singur, ori cu oamcni siguri: spectalori pasivi ca si el.
Pc zona, Tudor Ceaur Alcaz il dezvatase §i de a test alt scaun cu patru
picioare. Caci Tudor era prototipul omului caruia i se intamplS mcreu ceva.
Petrus scrisese Oanei: „StSrnesle via(a, o constrange s3 devic fapt, intam-
plarc, dandu-i uncori acca viteza epica, pe care literatura moderns a elimi-
nal-o, preferandu-i lenta sculundare a interiorizarii".
Poaie ca daca 1-ar fi intalnil in altc conditii, exterioare zonci, la Bucu-
rc§li dc pilda, in multimca universitara, - „acca vitc/3 cpica“ ar fi devenit,
cu o aprccicrc mai putin lilcrara, „baiatul asta e un scandalagiu“. §i 1-ar fi
evital. Dar zona si Tudor il scbimbascra pe Petrus, facandu-I sa descopgre
un adanc - vTednic dc mcditalic - acolo unde inainte n-ar fi va/.ut decat o
suprafata usor de dcfinil printr-un simplu epitel.

Inlr-adevar, Tudor nu era deloe comod pentru semenii lui. Supleta

ramanca un atribul al inleligcntei si al trupului, nu al caracterului.
OdatS, in jurul sticiclor de vin, un sublocotenenl care cantase mult,
inccpuse s3 povesteascS o avenlura dc dragosle.
- Cine-i? Cine-i? rasunasera in jurul mesei glasuri prin care vorbea
vinul.
Panii la urma tanarul ccdase, iinpaunandu-gi povestirea galanta cu nu-
mcle unei femei din apropierea zonei.
Alcaz se ridicase:
- Domnule sublocotenenl, am onoarea sa nu aud ce spuneli.
Si plecase, intorcand spatele tuturora.
Nimcni nu indraznea sa ridice m3nusa. In aslfel de ocazii, unii dintre
camarazi murmurau prinlrc dinfi despre Alcaz; bocr cu nasul pe sus! De
altfcl, mai loale anlipatiilc si inimidtiilc provocate dc Alcaz se justificau
prin cuvantul, intrebuintat dcpreciativ, boer. Ca si cum demnitatea per-
manenta, ncccdanla si vigilenta, ar fi fost un atribut exclusiv al boerilor!
Dar Icnomcnul era tipic romanesc s> poate generic epocii. Caci Petrus
observase ca si critica literara reaefioneaza la fel fata dc cartilc cu boeri.
Daca croul unei carli crescuse in saracie, lupland din greu pentru bucata
dc pane, necunoscand practica zilnica a apei si sapunului, - critica devenea
mai indulgenla pentru eartea respcctiva, vazand in ea viata reala si auten-
tica. Daca dimpotriva croul cartii crescuse inlr-o casa indestulala, cunos-
cand loate binefacerilc banului, critica il considera adversaliv, refuzandu-i

226
pa§aportul vital. „Litcratur5!“ era cxclamatfa criticei penlru eroii bogati.
Un stomah care ghiorae de foame e considcrat de critica, viata; iar un om
care mananca stridii, litcratura. Era acesta un romantism al saraeici, cx-
plicabil ca atare. Bocrii continual) sa epateze, iar rcactia democrats impo-
triva aceslei epatari era mojicia: practicala si in presa, 51 in parlament, si in
critica literara.
Alcaz era intr-adevar bocr: si penlru coi care-l iubeau. si pentru cei
care-i detestau.
Boeria lui era intensa ca si mojicia unui plebeu. Dar era atat dc altfel
viu decat mullimea ohisnuita incat parca litcrar prin contrast.
Alta data, la o pctrecere in casa unor ingincri, cam pc la ccasul fierbin-
telii Iautarilor, un domn-cu-idei-largi se adresase sublocolencnplor Alcaz
$i Danescu, preludand o inten(ic critica:
- Sper ca sunteti de rezerva, domnii mei?
- §i de ce sperati, ma rog? intrebase Alcaz.
- Ca sa putem discuta mai liber despre armala, intre oamcni sub|iri.
- fmi dati voe sa va ofer uniforma mea? rcplicasc Tudor.
- Pentru ce?
- Ca sa intrati cum trebue in subiect, daca puleti!
Domnul era gras $i cu ceafa.
Vorbe, desigur. Dar fapta /bamaia in cle, veslind picajul Stuka.
La inceput, in astfel de imprejurari, Petrus avea o usoara crispare ner-
voasS, asemSnatoarc cu cea pe care ti-o da asteplarea trasnetului. Apoi
simtea atingcrea unci osteneli, dar si o u$urare. Dupa ce faplul se consuma,
totul parea mai limpede, ca dupa ploaie. §i suflctul ramanca oarecum
satisfacul, racorit. Astfel de alitudini ale lui Tudor inlaturau acelc com-
promisuri care lasa - chiar oamenilor deprinsi cu ele - o jena irnper-
ceptibila, ponderabila totusi ca amintirca diurna a unci femei de noapte.
De la o vreme, Petrus se deprinsese cu intervcn(iile lui Tudor in asa m3sura
incat uneori Ic anlicipa apari{ia, fiira sS stic insa modul ei. OdatS, intr-o
societate unde era fara Tudor, Petrus ii simtea atat de imperios absenla la
0 cotitura delicata a discutiei, incat reactionase inlocmai ca el, ce e drept,
cu o zvacnire ciudata a inimii. Izbutise. Bucuria celui care isi da scama
dcodata ca inoata la adanc, nu poatc depasi salislaclia lui Petrus. Aparuse
in el o reac{ic noua, impingandu-l spre oameni cu un contur nesfiit.
Odata, cu ocazia unei sarbalori nationalc. regimentul defila demons-
trativ. Pe de margini, romani in strac nalionale, unguri, foarte multi cvrei
cu perciuni si caltan, care fac plugarie in M^iramurcs, aparand dc deparlc
ca niste gandaci negri care-au invadat coarnelc plugului.
Trecca drapclul.

227
 fntr-un semiccrc dc evrci cu perciuni, unul foarte gras $i alb, cu buza de
jos rubiniu rasfranta —rabin pe scmnc - slatea acoperit. Pur-sangclc lui
Alcaz tasnise. Un tipat $i sabia sublocolcncnlului purta in varf o palarie.
Rabinul cazuse ucis: a$a se crczu.se. Dc fapl era numai le$inal. Sabia nu-i
vroia capul; se nuillumise cu tichia.
Altadat5, Petrus §i Tudor se nemcrisei a intr-un targ din preajma zonei,
intr-un local cu fum, lautari, femei de noapte si cuntece maghiare. Info-
metali si cumplil tnsctati, se a$ezara la o masa, chcmand un chelner. Dar
nu venise nimeni. Repctasera chcmarea cu vorba si balaia in masa. Nimeni
nu-i auzea, lasandu-i s5 stea la masa lor ca intr-alla planeta.
- Haidcra in alta parte, propusese Petrus.
Tudor il privise cu mirare\ ridicandu se de la masa, pornise sprc bufct.
Se adresase patronului. Patronul facu.se scmn c2 nu inteiege romancste.
- Nimeni nu $lic romaneste? inlrcbase Tudor cu g!as tare, dar foarte
calm, ridicand sprincenele.
Nici un raspuns. Chelnerii i$i cautau de treaba, ncbagandu-I in seama.
Tudor luase o halba si brusc o azvarlisc in oglinda, prefacand-o in
(Snd^ri.
Toatc capetele sc rasucisera spre el. Ceardasul lautarilor lesinase pc
coarde, cu un fel de tiuit.
- Cat costa? inlrebase Tudor.
Taeere indarjita.
Tudor apucase alta halba.
- O sa platiti la politic! il ameninlase pe romaneste un chelner cu
Snapcti.
Mana lui Tudor il insfacase c -0 Iaba de leu, ridicandu-1 rasucit. Apoi
repetasc intrebarea, adresandu-se patronului, in timp ce chelnerul ridical
de la pamant, se zbatea, congestionandu-se.
- O mie de lei, raspunsese in sfarsit patronuL
Lasandu-I pe chelner sa cada, Tudor palmuise cu aceiasi mana pe
patron, peste tejghea, strambandu -1 ca subt uragan.
Dupa aeestea fusesera serviti prompt si constiincios.
Numai un pic de discutie la pi at a.'
- O mie de lei oglinda! verificasc cu glas tare consumalia, platind penlru
oglinda numai cinci sute.
Chelnerul nu pleca.
- Ce mai aslepti, gura de aur?
- Ati uitat s5 platiti cinci sute.
- Am platit cinci, rcstul plate$te patronul. Pe din doua. Intelcgi roma­
neste?
Chelnerul plccase, cu incuviintarca patronului.

228
 - Ai obscrval o atentie delicata? ii intrebase afara Tudor pe Petrus.
- Care anume?
- Lautarii! De cand cu oglinda au cantat numai cantecc romanesti.
Subtil popor!
DupS catva timp Petrus El intrebase:
- Asculta, Tudor, dac3 sareau to[i ungurii din local, ce faccai?
Alcaz ii zambise ingereste:
- Ne bateam.

Fata de Petrus, Alcaz reabililase violenta, purificand-o de ridicol si

redandu-i ccle doua scnsuri nobilc: cel barbatesc 51 cel cavaleresc. Con-
siderandu-se rctrospectiv, Petrus se simtea jenat de el insusi. Tineretea lui
era presarata cu atata prudenta si circumspectie Incat termenul de „miopie
vitala", intrcbuintat intr-o scrisoare catre Oana, u aparea ca un cufemism
al poltroncrici. Uneori sc surprindea refacandu-si anii traifi de el, prin
Tudor. Cum ar fi trait Tudor in locul lui? .locul era pasionant, desi foarte
anevoios §i, de la o vremc, ametitor.
De pilda: Tudor devenit fiul parinlilor lui.
Tudor: fralele Oanei.
Totul sc prefacea. Simtea lamurit c3 parintii lui avand un copil ca Tudor
si-ar fi schimbal lipologia palerna. Intuiaserii deconflicte dramatice.Tihna
caminului parintesc ar fi devenit zvonul unor neconlcnite luptc.
Dar Oana devenita sora lui Tudor? Desigur alia Oana decat cea care-i
era sora.
Pus oriunde, Tudor detennina alte raporluri intre oamcni, innoindu-i
nu numai in funcliune de el, dar si indirect, prin reactiile pc care le provoca
in ei fata de altii.
Viata lui insa, a lui Petrus, nu influcntase pe nimeni, lasandu-i pe toti
sa-si pastreze locul. Traise sterp.
Bilantul accsla facut pe zona nu-1 deprima dcloc. Sc edificase numai,
renuntand la ceea ce fusese ca la un manuscris pe care nu 1-ar mai fi Lscalit.
Dar nu luase nici o hotarare croica de-a trai altfel in viitor. Simtea numai
ncgalivul: ca n-ar mai putea trai ca pana atunci. Asadar, nici o bombare,
niei o slrasnicie, nici o anticipare solemna. O calma schimbare de picle.
Simtea acum ca se nascuse in rate: o data fiziologic, dar alaturi de viata; si
odala psihologic, pe zona, in miczul vic(ii. Faptele vor veni de la sine.
Principalul era scnzalia tare ca cxista. Din accasta certitudine, viitorul
dcriva optimist, cu toala iminenta razboiului.

229
 Perifrazala, formula lui Tudor, laprima Icclic dc calarie, capata amploa-
rea unui aforism normativ. Viala nu e un scaun cu patru picioarc. Pan3 ce
nu sim(i via(a crescand din line, centaureste, esti in viata, dar nu e§li viu.

CAP. V

FatS in fa{S cu Alca/, la acccasi masa a vagonului-reslauranl, Petrus nu

filosofa, cum cine §lie s-ar pulca erode. Allaceva il prcocupa, explicand
altcrnanla dc condcn.sarc §i vacuilalc a expresiei sale. Vroia sa-si amin-
IcascS cine-i domnul - loeotenent - (noliunile ramancau paralclc), care 1c
Lulburasc somnul azi noaplc. II lulburase si doamna domnului, dar allfel,
caci nu-i lucru tare u$or cand vii dc pc zona, sublocolenenl $i in vis, sa
petrcci o noapte. in prcajma unei femei, mai cu seama in inluncric. Domnul
ei locolcnc.nl ii inspirase o indoila aversiunc: din cauza doamnei - lui - §i
din pricina somnului intrerupl. Asia sc intampla chiar in limpul noptii. Dar
hat tarziu dimincala, cand sublocotencntii sc deslcptasera subt privirile -
instantancu discrete - ale parcchii dc azi-noaplc, Petrus suprapusese chipul
domnului - loeotenent - nu unui nurnc, inca negasit, dar unci senzatii de
iritare.
- Tudore, de cc m-o fi inland omul nostru? il inlrcbase Petrus pc
coridor.
- I?ji permitc sa aiba alt barbison in fa(a ta. Spirilul lau juridic nu poate
lolera bis in idem.
- E profund ccea cc spui, dar alaturi. Tic ce impresie ili face?
- OpcrclS. L-ai auzil cum canla la usja noastrS: „Dcschidcti, dcschidcti
odala!“ Daca aveam o Irompcta, i-o varam in gura. Na! Sulla!
- Just. Dar unde drucu l-am mai intalnit?
- Tincre, nu-li consuma memoria si vocabularul pcnlru oameni cu bar-
bison. Tc-asteapta cxamcnelc.

$i Armand Horovilz era irital. Sc framanta.se dc-a lungul noptii, lara sa

poata gfisi odihna somnului, la picioarclc solid lui, culcata pc toata cana-
peaua. §i ea dormea ca si sublocotencntii, lasandu-1 singur sa vcghe/.c.
Nu-i deloe agreabil sa-p simp varsta in inluncric, singur cu gandul,
alaluri dc somnul cclor tincri. Avea absurda impresie ca Marie Angclc nu
era cu el, ci cu ei, intr-acelasi somn care nuinai pc cl nu-l acccpla.

230
 De allfci, Marie Angdlc il morlificase in rcstauranlul garii Baia-Mare,
respingandu-i dczmierdarca. De alunci se purtase cu ea cored, dar oare-
cuin distant, ca un tutore, servind-o rcce, pedepsind-o astfel. O culcasc pc
canapea, cl inghesuindu-sc pe banchcla de langii usa, fara sa-i spue noaplc
buna, sau sa-i dezmierde picioarcle vccine cu coapsa lui. Speruse c-un fcl
dc lirism adolescent cii Marie Angclc vede, inlclcge si sufera, - gala sa sc
induioseze, sa o ierte si sa fie fcricit cu gingasic alaturi dc trupul ci. Dar
Marie Angclc adormise ca si brulcic dc pc ccalallii canapea, liisandu-l s-o
aslcple pana dimineata.
Nu se mai intamplase nimic, ca fapt exterior, decat ede trei respiratii
ale somnuiui; dar s< inlunericul si insomnia crau ca o prezenta antisemitS
in jurul locoicnentului Horovitz, dandu-i senzatic penibila ca c evreu. Era
desigur, dar uita, cum i(i uili trupul cand esli laniir §i sanatos. Niciodata
succesul, asccnsiunca, fcricirea, nu-i dadusera consliinta rasiala. In inleli-
gcn(a si in clocvenla lui nu vedca un specific al rasci, ci o inzcstrarc per­
sonals. Avcrca era a lui; reputatia, a lui; culture, a lui; inima, a lui. Isi
aparlinca. Inccpca cu cl, cu puterca unui pronumc rcgalian: Noi, Arnuind
Horovitz. Atiludinca lui, mai cu scama dc profil, avea cabrarca orgolioasa
a aceslui plural. La Casatic, cand pieda, niciodata nu spunca: Eu crcd;
parcrca mca eslc... „Noi crcdcm, Onorala s* Inalla Curie... Parcrca noaslrii
este...“ Proccdcu oratoric? Iji asta, desigur, dar nu numai atat. Si o nrajus-
cula rcvcrcntiala pcnlru propria-i fiinla victorioasa. Romania ii solicilasc
luminile, devenindu-i clicnla: o rcprczcntarc la Haga intr-un proccs inter­
national. Fuscsc cavalcrul ci juridic in fata Europci, asa cum il rcprczenla
o fotografic din ..Illustration1'. Nu numai onorar, dar si o dccoralie. Nu
numai scmnul exterior al dccoralici, dar $i consliinta unui altoi istoric.
Nu sc simjea prin nimic solidar cu toalc caricaturilc si corcilurilc rasci
evrccsti, nici cu destinul lor valah. Prictcnii lui crau numai franec/.i, romani,
cnglezi, clvcticni, spanioli, austricci, amcricani. Se ncmercau desigur si
evrei printre accslia, rcprczcnland diverse stcaguri, dar nu i alcgca prin
impulsiunc rasiala, ci din pricina valorii personate. Prcluia intcligcnta mai
presus dc rasclc, rcligiilc si patriilc care o limilca/a. In Marie Angclc nu
iubca liparul evreese, ci forma frumusetii anlicc. Dupa cum istoria evrcilor
nu avea pentru cl decal o scmnificatic cullurala, localizand-o in inteligcnla.
!>i totusi, dc cate ori soarta-i era polrivnica, se rcgasca cvrcu, dcs-
curajarca descorporandu-l din indifcrcnla rasiala. De.venca evrcu, atri-
buind adversitatii un caractcr antisemit? Sau redevenea evrcu prin
intermcdiul nemcrcderii in puterca lui dc-a invinge?
Oricum, tocmai in limpul accstor crize, dorinla dc a-si dovedi si lui si
cclorlalti ca nu-i cvrcu, ii dcscumpanca calmul cstclic, dandu-i gcsliculari
febrile, intocmai ca acclor bautori care prin apasarca vorbei vor sa ilustrczc
slapanirca ci, crezand ca astfel isi ascund vinul.

231
 Di mi neat a fl gasise astfel, pe dcasupra vcslejit dc insomnie, cu ochii
pungili §i conjuclivelc iritate. Marie Angele se dcstcptase odata cu soarele,
vrcdnica de psalmul nou al soarelui stravechi. Brutcle dormeau. Dar mai
cu scama una dintre cle, cea cu parul auriu, era coroziv tanara penlru
barbalul care o privea, dupa o noapte de nesomn, vecin cu ochii adorabil
tineri ai sotici lui.
Tovarasia cu somnul brutclor se prclungise pana tarziu. Marie Angele
rasfuia rcviste iluslratc, oprindu -51 cateodata ochii, peste file, spre cel care
dormca in fata ei: cel blond, mereu acela§i.
- Marie Angele, hai sa rSmanem la Cluj.
- De ce?
- E prea lung drumul pentru tine. Trend e infect..
- Nu. Daca te simti obosit, culca-te.
Brutcle se desteptau, lacand ochi.
Dialogd incetase deodatS, ca un capac de pian inchis pe zbarnaiala
coardclor.

RasfoitS de la fereastra trenului, tara nu mai avea barbafi; numai femci,

copii si mosnegi. ApSrcau si disparcau in vechimca de aur a asfinlilului.
Cuvantul „t3ran“ devenea un nume al duratei romanesti, rostit de gand in
adancul istoric al amintirii.
Brusc, alt nume se ivi in ochii lui Alcaz, inlerpunandu-se. Petrus ii
intinsese o foac de carnet, punandu-i-o subl nas:
„Omul nostru e faimosul Armand Horovitz".
Alcaz. privi peste umarul lui Petrus, inlalnindu-se ochi in ochi cu loco-
tencntul Horovitz.
„ln sfarsit Stic cine-s!“ gandi acesla, continuandu-si gcslul spre ccilalti.
Vagonul-restaurant era plin. Dar perechea Horovitz gasise dc indata
loc: curtcnilor oferit la mai mulle mese dcodala. Nuinclc lui Armand Horo-
vilz trccea din gura in gura, dcschizand nu numai ochii calatorilor, dar s*
urechile lor, caci maniic lui Armand Horovitz. sc desteptau oraloric. fntal-
nirea subila cu propria-i faima - vizibila ca o editie spcciala - libera saltul
crispat inlr-atatea ghemuiri dc-a lungul noptii obscure.
- Ma intrebati cc-ar Irebui sa fac5 tara noastrS?...
Nici un evrcu in jurul lui; numai romani. Unii dintre ei in uniforma
Frontului Rcnastcrii. Fumau, pregati|i sa ascultc. Pc loti ii lumina deopo-
trivii asfinlilul, dandu-Ic culoarca ccrului, incorporandu-i in acecasi calda
aurire. Pi in capcte, culori si prin cxpresic se apropiau de Cina cea de Taina.
Dar cine luase locul lui lisas?
- ...Sa insemne oare asta ca tara noastra - ncutra mi sc pare - nu face
nimic? sau nu face dc ajuns? Dar neulralitalca, domnii mci, nu e o actiune,

232
e o stare. Faci razboi, faci pace; fnsa e$ti neutral. Se vede cS noi romanii am
renuntat de-a mai face, preferand sS fim. Sunlem. Pot spune: iaia unde
suntem...
- Neutralitate armala, Macstre.
-Subtila remarca, iubite ainice. Imi amintesc de o pancarta intalnitS de
mine intr-o plimbare: „Atentic! Cani rai!“ Mi-am spus, vazand-o: Ce
oameni delicati in intense! Prietenii vor renunta sa inlre, - lamuriti. Iar hotii
vor intra cum trebue, - prcveniti... Neutralitate armata! Fata de cine? Fata
de prieteni? Ii vom pierde. Fata de advcrsari? li vom organiza.
- Credeti, Maestro, c5 ar fi trcbuit sa ajutam Polonia?
- Mi se pare ca Iisus a spus: Ajuta pc aproapele tau. Polonia e aproapcle
nostru in spatiul geografic, in spatiul crcstin §i - mettons - in spatiul juridic.
Ne obligasem reciproc printr-un pact de asistenta. I-adev2rat c5 n-am v§zut
documentul. Cat desprc asistenta...
- Maestre, dar instinctul de conscrvaxe al neamului?
- Iubite amice, da-mi voc s§-{i raspund cu o anecdotS. Vine la spove-
danie un tigan buzat si lioros. Preolul il prime$te cu dascalul langa el.
Preotul treaz, dascaiul beaL Tiganul incepe, in gcnunchi: „Parinte, tare-s
pacatos. Mcreu mi-e foame!“ ,,Eiine, taica“, spune preotul, „foamea-i de la
Dumnezeu". „Asa o fi, p5rintc“, oftea/a (iganul, „dar am mancat-o pe
nevasta-mca, Dumnczeu s-o icrtc!“ ,,1-auzi" zice preotul, facand semnul
crucii. „^i pe fii-meu, dragul, 1-am inghitit, parinte-parintele..." Iar dascalul,
deodala treaz, fl zmunceste pe prcot: „Hai, parinte, ca ne vine randul!“ E
regretab'd, domnii mei, ca instinctul nostru de conservare n-a gasit un dascal
care sa-i sopteasca: Haidc, c3 ne vane randul...
Zambcte §i rasetc.
Cu barbia rezemata in pumn, fara nici o expresie, sublocotenentul Alcaz
privea pe locolenentul Horovitz.
Daca Samuel Fitig s-ar fi nemeril pe-acolo, fara doar $i poate ca s-ar fi
aprnpiat dc Armand Horovitz, murmurandu-i la ureche:
- Coane Armand, nu esti mala popa cum Sami nu-i dascal, dar de ce sa
nu faci ca popa, daca Sami face ca dascalul!
Dar Sami nu era decat in amintirea lui Dudus, iar alaturi de Armand
Horovitz §edea Marie Ang61e care venea din Franta lui Izy $i a liniei
Maginol. Cat despre fixitatca ochilor alba§tri ai sublocotenentului de la alia
masa... Poate ca tocmai pentru aceea vorbea Armand Horovitz, inconjurat
de romanii reverenlios alenti la tot ce spunca.
- Prudenta, domnii mei, c mama intelepciunii. Pater semper incertus.
Istoria ne mvaja ca intclcpciunea care nu deriva §i din euraj e numai
consolarea resemnarii celui slab. Cand intelepciunea Frantei a ridicat spa-
da, cei care $i-o lasa in leaca renunta la ea, arma onoarei dcvenind greutatea
versului dantesc: „E cadde, come corpo morto cade“.
Mana intovara§i vorba, clatinand o sticla dc Borviz.

233
 Sc intuncca. Inccpcau Mariile-lor munlii, acoperind cascadele de aur
ale asfintitului. Sunetde de-afara deveneau inai grave in tiicerea de ba$i
profunzi a muntilor.
Cerlitudinea ca se va intampla ceva cre$lea atat de intens in Petrus incat
sangele isi schimbasc ritmul. Petrus avea senzalia ca e calare, alaluri de
Alcaz, cu darlogii scurp §i pintenii gala. Inlr-adcvar, „sunetul zonei“ era o
realitatc. Caci celalall Petrus, lasat la Bucuresli, ar fi plecat din limp de la
masa, evitand complicatiile.
Marie Angelo se plictisea intro barbat’ii care fumau, ascultandu-1 pc
Armand. II atir.se u§or cu mana.
- Mergem? o intreba el intim 51 curtenilor.
- Daca vrei...
Armand o regasi cu o privirc care respira gratia ei. Plati. Se ridicara.
Alcaz porni dupa ei, spunand lui Petrus:
- Un moment...
Dar Petrus >1 urma.
Marie Angele trecuse puntea rngusla, care leaga vagoanele; Armand
vroia tocmai s?t inlre dupa ea, cand se simti inhatat de dupa gat si de fundul
pantalonilor si zmuncit. F3cu: ooh! Marie Angele se rasuci, vazu - fara sa
creada - si-si acoperi ochii.
Aerul muntilor deveni uragan m jurul lui Armand. Suspendat peste
prapastia vitezei, fara gand, avea atitudinea broastelor culese de pliscul
cocostarcului. Numai cateva secunde. Alcaz il readuse pe punte, tot orizon-
tal, depunandu-l vertical. II privi m ochi §i-i spuse:
- „E caddc, come corpo morto cade“.
Broboane mari de naduscala goneau pe fa|a lui Horovitz.
- Armand! '
Sccnele care-au trectil pc langa drama - „parturiunl monies" fara s-o
atinga - ..ridicules mus“ - lasa pe langa u$urarea umana si un ghimpe
satiric. Marie Angele oscila intre Armand si zambet.
- Domnule sublocotenent, imi vefi da socotcala.
- La dispozitie. Ma numesc Tudor Ceaur Alcaz, din cavalerie. Adresa
mea la Bucuresli...
Ezita o clipa. Petrus interveni, intercaland adresa lui. Apoi adaoga:
- Domnule locotenent sunteti cam ud, poftim o batlsta.
Armand Horovitz era atat dc zdruncinat incat accepta batista lui Petrus,
Stergandu-se masinal. Marie Angtlc fl apuca de bral, tragandu-I dupa ea.
Disparura pe coridor.
-T u d o re, crezi ca-ti triinile martori?
- Martori? C-esti copil! Citatie. Bern o slicla?
- La ordin.
- Tinere, de cc nu-li adeevezi vocabularul? Ai spus batista!
- Precum $i era.
- Naframa era! Nu te uita la mine ca la poarta noua! Naframa Sfinlei
Veronica, p5ganule!

234
 PARTEA A DOUA

T A IN A D IM IN E T II E fN N O I

/
/

CAP. I

Refrenul incepu dupa PIoe§ti. La Coate argumentcle lui Petrus, Tudor

raspundea invariabil:
- Ma vei depune la hotel.
- Nu mtelegi ca nu se gasesc camere?
- Tinere, exagcrezi ca o femee insSrcinala. Nu-mi trcbue decat o camera
cu numar pe u§a: intelegi, o camera, una camera pentru domn singur.
Bucurestiul, tinere, e ora$ul hotelurilor. Pretind unii ca ar fi si case la
Bucuresli. Nu pot crcdc astfel de vorbe de$arte. Casele cer timp mult,
familie, slugi, traditii, gradini, maladii ereditare, moartc cu testament, sen-
limente impartasite. La Bucuresli p3rintii n-au copii, copiii n-au parinti,
familiile n-au membri, servitorii n-au stapani, eetalenii n-au slugi... De unde
sa rasara case? $i pentru cine? Hotelul, tinere provincial, e un Iren vertical.
Bucurestiul e gara acestor trenuri. Nu pot concept Bucurestiul decat din
si prin hotel. Picolo, portar, ascensor, camera cu pat, dulap, oglinda, robinet
si fereaslra. Ma due la fereastra si viid Bucurestiul: Salutare! Ma uil in
oglinda 51 v3d ea-s acolo: Salutare! Sun: vine Madama. Cum vrei sa renunt
la surasul plombat cu aur al Madamei? „Madama, o bac la minut“. Fac bae.
Sun. „Madama, un chelner". Beau cafcaua. Sun. „Madama, coase-mi un
nasture". M5-mbrac. Sun. „Madama, un chibrit“. Si sun iar. „Madama...“
Ma Petrus, ce femee sintcticS e Madama! Bunica, mama, sorS, miilusa,
gospodina, guvernanta, sora de caritatc, soacra, hetaira, - loate aceslea
devenite una singura prin bacsis. Cum sa renunt la voluplatca de-a chema
prin sonerie miracolul hotelului? Acolo disparc trecutul si viitorul. Camera
de hotel e secunda devenita fncapere. Traesti in tic-tac. fnielcgi, tinere
ceasomic cu cue?

235
 - Infcleg, dar tc iau la mine.
- Ma vci dcpune la hotel. MS chcama hotclul. Chemarea marii! Che-
marea codirului! Chemarea hoteiului! Marea, codrul 51 hotelul, eele trei
forme ale vietii. Argonaut, haiduc si pasager. Pop fi argonaut? Mu. Poli (i
haiduc? Nu. Poli fi pasager? Aleluia, aleluia, aleluia! Ma baiatule, priccpi
tu splendoarea accstei treimi bi-ncgaliv3 si mono-pozitiv5? „Da“ dupa de
dona ori „nu“. Cum vrei sa renunt la acest da esenfial, la acesl da magic.
Atcntie, incepe poemul:
Argonaut c un luccafar stins tn fund de mare.
Haiduc e fnm zd veftejita-n toamnelc amarc.
O, inima, spirala rasucita tn durata
Asculta, fi aewn ori niciodata
Trezcfte-te si vezi in spafiu [ciul
Atdtor nostalgii:
Hotelul!
Petrus ziimbea, dar nu eeda. Gazduirca lui Alcaz depasea placcrca
de-a-I avea cu cl si solicitudinea amicala, capaland semnificatia unei su-
perstitii. Sa vada in casa si in ambianta vechiului Petrus, pe cel care-1
izbSvise de el insusi.
Dc alllel, insasi invitafia afirma initiative care -1 depaseau pe cclalalt
Petrus. Aeela n-ar G cutezat niciodata sa g3zduiasc3 pc cincva fara de
ineuviintarea prealabila a parintilor. Caci par intii erau amturul tutelar al
tuturor actiunilor lui extcrioarc. Numai in ganduri libertatea lui era orfana.
Acum insa, parintii disparusera, volatilizati psihologic, cu toate ca lupta sa-l
duca pc Tudor in casa coneretului lor.
- Ma vei depunc la hotel.
Discutia depasi finalitatea practice, devenind pretext pentru divaga|ii.
Petrus cunostea fenomenul. Sc intamplase de mai multc ori la fel. In genere,
la Tudor fapta preceda gandul, nasciindu-se pura. N-avea nevoe niei de
prieleni, nici dc disculii, pentru a se hotari. Izbucnea. §i era atat dc laniir
in fapta incat spectalorii ei, indiferent de atitudinea lor morala fata de fapt3
in sine, aveau sentiment ul frumusetii, cedand. Tudor semana in astfel de
clipe cu iapa lui alba „Doamna“, cu care facca demonstratii dc inalta scoala.
Alba, in clipcle de suprem eforl, Doamna dcvenca auroral^, inflorita de
nobilul ei sange arab. Si Tudor, locmai in clipcle nSprasnice ale Gintci, sc
tnvaluia si In grade, induplecand rigorile si intransigentele spectalorilor.
Dar uncori accepta discutia cu altul. Raspundea scurt s* serios, argu­
ment pentru argument. La inceput. Trcptal ins3 aparea nevoia dc joaca.
Incepea sa improvizeze tot feiul de teorii, unele starnindu-le pe altele,
volubil, din ce in cc mai lumultuos, vorbele aparand ca o forma a vitalitatii

236
 lui, nu ca o s’unplS betie de cuvinte. $i de ccle inai de multe ori, la capalul
acestor frenezii verbale aparea nevoia versului, uncori glumct, alleori cu
presimtiri grave in stangacia iinprovizatiei sau in conturul ei fugar.
- Ma vei depune la hotel.
- Te iau la mine. Nu uita: martorii sau citatia lui Armand Horovitz la
mine te vor cauta.
- §i ma vor gasi la hotel. Nu ve/i tu: conflictul, intr-o forma oarecare,
ma cauta la portar. „Domnul? Camera numarul eutare“. Bate la usa, intrS.
Cine inlra? Nu pot medita o astfel de problems dccat la hotel. Sunt predes-
tinal hotelului. Sirena cu barba a naufragiului patriarhal, Ulysse nu fe-aude.
Se vSd luminile gSrii. Ajungem.
Calatorisera loata ziua in vagon-rcstaurant. Pierdura mult limp prin
valul des al calatorilor, pana cand i§i regasira compartimentul cu bagajele.
Nici un trcghcr. Luminile garii dormcau albastru. I51 luara bagajele, pornind
cu ele. Nici automobile, nici trasuri.
- Ce ne facem? sc framantS Petrus, subit indispus.
Dar Tudor nu-1 baga in seamS. Se uita lung, in sus §i in jos, la toate cclc,
c-un zambet care-i crestca din adancul ochilor, acoperindu-i fala.
- Undc-i Bucurestiul?
Intr-adevar, Bucurestiul nu era acoio. Ardea albastru un fel de noapte
de Denii. Ceas tarziu. Albea luna s« sclipeau stclele pcste orasul stins.
- Frate Petrus, ia-ti calabalacul $i haide.
- N-astcptam un vehicul?
- Ne-astepta suflclul, frate Petrus.
- No hai!
Pornira, ducandu-si geamandaneie.
Dar Tudor mergea holSral, ca cineva care stie unde se duce.
- Incotro?
- Rabdare, frate grabit!
S-auzea in noapte, undeva, o bondareala de lautari. Intr-acolo se in-
drepta Tudor. §i intr-adevar descoperi o crasma cu be.pvi, cu lautari $i c-o
trasura.
- Stii tu cum sc chiama una ca aiasta? Intrcba Tudor pe Petrus aratand
spre gloabele inhamate la o trasura in care picurau frunze de septeinvrie.
- Dric?
- Nu, bade, birja.
- Birjar! chema Petrus cu lot plamanul.
- Tinere, nu §tii sa te comporti in societalc.
BirjaruJ e un om care n-aude cand bca. Numai in vin ii gasesli urechea.
c 9 - Tuiior Cc.iur Alca?, vol. I 237
 IntrarS §i descoperirS la o masS un nas ros cu barba s* mustealS albS,
§-o pareche de ochi cu cantec si ifos.
- Module, bei un vin?
- Cine plate$te?
- Armata.
B3ura vinul 51 iesira cu mosul, a$ezandu-l pe capra. DupS care 151 suira
§i calabalacul. Mosneagul sughita in ccr. Mirosea a toamna.
- Da-i drumul, Mo§ule.
Caii pornira farS sa intrebe. Nici mosneagul nu fntreba nimic, fiindca
era in vin §i vinul ca $i valui duce incotro apuca. Haida-ha...
Tudor se descoperi, rasturnandu-§i ceafa pc marginea spetczei.
- Moldova se dcschide in inima mea. Mana vezcteu!
Zambea ca in somn.
Ar G putut sa canle lautarii vinului „Calugarul din vechiul schit“, atat
era de altSdata inima in noaptea ei. Lumina lunii dormea alb ca vitele
dezjugate. Numai belivii mai cutreerau ulitclc pustii.
Copitcle cailor bateau o veche toac5, regasind in drumul lor nume
uitate: Ulija Targovi$tci, Ci$meaua Ro§ie, Podul Mogosoaiei, Gradina
Episcopiei.
Felinarele birjei aveau culoarea toamnei s* IcgSnarea vinului.
- Frale Petrus, unde mergem?
- La ca$ile noastrc.
- Vrasazic3 iaste? Slava Domnului dragulul! Accstc cinstitc picioare nu
vor pfisi pragul nctrebnic al hotelului, prin voia Celui de Sus si milostcnia
fratelui Petru. Robul lui Dumnezeu Tudor inlra in Cctate cu aceast3 sfanta
Luna care vine de la Muntelc Athos, aducand glasuri in traistJL.
- Ma fra{ilor, voi sunte(i cam b3u{i! cxclama mosneagul de pc capra,
intorcand capul, gata dc taifas.
- Mai Mosule, tu ne esti drag! raspunsc Tudor clipind dintr-un ochi;
(lindcS e$ti betiv la coada calului!
- Vin s3 fie ca bani nu-s! zise Mosul cu buz3 beliv3. D3-mi o figara.
- Na, Mosule, Ai de aprins un pachet pentru pacatele mele.
- Tot mai sunt boeri, zise Mosul. Saru’ mana. In tinerctelc mele cram
Muscat. Dar de cand cu sefii si soferii a murit boerii. Pentru cine, maica si
maicuta ei de viata, sa mai fii Muscal?
- Vorba dc aur, Mosule! Iaca sa ai pentu o slicla.
- Pai nu tc pune cu vorbelc mele, boei ule, cS-fi scot si pivni(adin punga!
- Cu binisoru, Mosule, sa nu cazi din buzunar!

238
 - Ai haz, balu-te-ar Sfantul! Te-am mirosit cu. E§li boer cu noaptea, nu
cu cursa.
- A$a sa fie, Mosule, fe iau cu noapte cu lot.
- Vorbesti serins? intrcba Petru§.
- Nu vorbesc, frale Petrus. Decurg. Ascuka...
De prctutindcni noaptea era o inlampinare cu greeri. TaraituI lor venea
ca bura, tremurand pe mana, pe copac, pe suflet, intr-o licSrire aiurita.
- Le spune Tomnite...
- Greeri lor?
- In Moldova mea. Un nume vechi. Sst! Nu vorbi tare c3 ne-aude vinul
si nu mai scapam. Mo$ule, slii unde mergem?
- Am uitat ce-am stiut s> nu stiu ce-am uitat.
- La casile noastre, Mosule.
- Unde-or fi?
- Pe unde arde inima.
- Te-al naibii! La cra$ma arde. inima!
Petrus insa interveni, dand Mosului indrumari mai cuminli. Tudor il
privea cu zambet marinimos, fara sa para comins c3 vor ajunge undeva in
accasta noapte a drumului. Deodata insa paru ca is> aduce amintc.
- Ma rog, tu ai t^sa?
- Sigur.
- li fi avand si rubedenii?
Era alt ceas decat al rubedeniilor.
- Sunt cSsatorit.
-N u u !
- Daa!
-Tu-esti-c3-sa-to-rit! Tancuri si mitraliere, ce-mi auzira urechile? §i
cum o cheama pe Doamna ta?
- Loana, Oana, Oncuta.
- Ioana, Oana, Oncuta! VrasazicS cxista! Si e sotia ta! Prin urmare,
Dumnezeule inare, tu esli sotul ci... Pai atunci esti un pore!
- De ce?... Aha! Da! Ei, mici aventuri scuzabile!
- Sst! Tacerc! Nu alunga noaptea. Tu esti cSsatorit. O femce - Ioana,
Oana, Oncuta - te asleapta. Tu, omul cu barba, cunosti acest miracol: sa
te astepte o femee! la sa te vSd...
li cuprinse capul in palme, apropiindu-si ochii de fata lui docila s« u$or
ilara in lumina lunii.
- Unde {i-e inima?
- La locul ei.

239
 - Bate mai tare?
- Ca de obicei.
Tudor Icpiida capul, cu o schima scarbita.
- Espfcce d’homme a barbc! Du-rna la hotel.
- Am ajuns acasa.

CAP. II

Totul era albaslru si suav in fum de luna. Copita cailor batea sonor §i
potolit pc o alee. Birja sc opri la capatul ei. () cas5 cu etaj albea intr-un
afund de umbra, adormita ca o man?istire dupS toaca. Parfumul de petunii
o prelungea, tot alba, prin albaslru! noplii, ca un abur din cadelnita.
Portila scartai incel, cantand $i ea in corul usurel al greerilor.
Tudor uu intreba nimic. Sc uila ca ccl care aproape rccunoa§te locuri
niciodatS intalnile, mirat ca sufletul nu s apropia slrSin de casa alba cu o
singura fereastra larg deschisa. argintiu albastra in cerul ei.
Dar nici Petrus nu mai venea acasa ca odinioara. Dupa cum spusese
Tudor in trasura, decurgca, lasand sa-1 duca fietarc clipa inainle, dupa cea
din urma. In loc sa sune, deslepland dcodala casa, dc la parinp pana la
servitori - ca o telegrama urgenta -, se uita la loate. Si abca atunci vazu in
nucul nalt o amintire, si-n accasla amintire, drumul clipci. Fara sovaire,
lepadaad bagajele din mana, sc urea in nuc, pe-o crcanga si pc alia, pana
sus, langa fereastra.
- Oana!
Dc prin inalt de lun3 pana-n amintire, versul tincrelii fulgui:

„Din care vechi-slravechi colind

M -amfost desprins, ca sa m-aprind
La o fereastra,in aroint
Si elopotei dc mSrgurint?
Ca iatd m-am trezit cantand
Cdnidnd dc cund si puna cund?..."

240
 Dupa un limp, o lampa se aprinsc, auric inspre micre. Si in lumina ei,
lot inspre mierc, Oana aparu din somn, cu manile, cu buzele si ochii in
mirare.
Se deslepta, privind spre mare zumbet.
- TuL. Aeolo!... Te-ai inlors, Petrus!
- Nu-s singur. AplcacS-le, Oana.
Luna era in nuc, in gand, pe marginca ferestrei si-n ograda oaspelui cu
umbra lunga si cu soare in par.
- Prictcnul mcu Tudor Ceaur Alcaz. Sotia mea Oana.
Oana-i privi lung pe unul si pe altul, in dimineata subpamanteana a lunii.
Caci plutea lumina de ziua, fara sa fie si soarele ci, si toatc sc iveau in ochi
ca in somn, simple dar allfel.
lar s-auzira numai greerii.
Parea ca lolul sc inlampla pc o harfa, inlr-un cantcc desteptat al coar-
delor.
Vorbclc se sfiau, ramanand pc pragul de mirari al gandului.
Oana disparu, lasand numai fereasta luminata.
Cazu o nuc3, fara s-o desprinda nimeni, aminlind deodata, emincscian,
parfumul frun/clor dc nuc.
Dupa un limp, Oana aparu din nou.
- Ma due sa va dcschid.
Dar n-avu decal timp sa spue, caci Petrus sarisc pc fcrcaslra, oprind-o
in odac.
- Tudor!
Nucul fosni ca valul, si ca dc val adus Tudor inlra cu ochi albnstri in
odaia unde somnul alungal dc pe divan, cu albiturilc, tot nu plcca.se ihea
de pc chipul Oanei. Era in papuci si in halal alba.slru, pieptanata in fuga.
Parul adunal din toatc partile spre crcstcl, dcscopcrca ovalul unc.i fete albe,
line, ccafa dulcc, fruntca sprinlcna. In dimineata Oanei, ochii rasareau
albastri, iar obrajii, transparent! pentru margcanul sangelui.
Dinlii ii sclipira deodata, luminand un ras Lira dc sunct:
- Ti ai lasal barba? Cum sa tc sarul, om preistoric!
Sc sarutara.
- Tudor Ceaur Alcaz, binc-ai venit la noi.
- Doamnii lanara, bine v-am gasil.
Nu mai tinuse de alala vremc o mana mica in palmcle darlogilor incal
dintai se uita zambind la ea si apoi abca i-o saruta plccat.
- Petrus, unde va eule? intreba Oana.
- Doainna tanara, cu pice. Nu mi-am gasil somnul. Noaplc buna.
241
 - Sigur, mcuviinla Petrus, plcc5m. Nc-asteapla birja.
- Cum vreti! zambi Oana, cu o usoara rcverenta. Alunci plecam.
Fcrcastra era deschisS, cu doua aripi in noapte.

CAP. Ill

Birjarul ii privi lara mirare - trei in loc de doi - $i porni cu fumul de

tigara, regasind ccva de mull uilat: noaptea bocrilor.
- Incotro, Mosule? fl cerceta Petrus.
- Om nemeri noi undeva!
- Tigari mai ai? il ccrccta Tudor.
- Vin sa fie, ca ligarile vin singure pe bu/a omului.
- Doamna tanara, nu cunosti taina vinului.
- Am mlalnit-o la fercastra mea.
- Da, Doamna tanSra, §i te-a luat. Asa inccp poveslile: cu o rapire pe
un cal. Nu tc uita ca-s doi. Calul nostru sc numeste Noapte. Accst oras
necunoscul e o Cctate veche, cu fantanii cu balaur, si cu Imparat. Mosule,
incet, sa nu-l trezesti pe Imp3rat!
- Eu sa-1 trezese? Altii mai viteji decal mine...
- Doamna tanara, pc holare nu s-aude somnul cclalilor. Doarmc Impa-
ratul?
- Doarmc, r3spunsc Oana fara zambet.
- Doamna tanara, nu imbatrani! Suntcni pc drumul tanar. Sa spunem
batranetii noapte buna. Spunc, Doamna.
- Noapte bun3.
- Noapte buna, rclua Petrus.
- Mosncge, laci?
-C u m sa fic buna noaptea cu galul uscat. Fara vin si apa-i chioara!
- Vezi, Doamna tanara, mjclcpciunca nc calauzcsle. S-o urmam.
Rasunara numai copitele cailor, cu sonoritali medievale in ora$ul ador-
mit. Noaptea i$i pierduse anul. Luna o fnalbca intru vechimc, dandu-i alt
adanc 51 alia fata. Somnambul argint de luna, si pe drumuri si {>c case.
Trcaza dc-a binclca, Oana nu sc inlalnca dc-ajuns cu ca. Era cuprinsa
in mirari. Parca intrase ihtr-o oglinda, cum dorisc de alateaori in copilaric,
cand pipaia cu degctc naive luciul care nu sc dcschidca. Acuin poarta

242
oglinzii se inchisese in urrna ci, lara sa stie cand a intral. Deputise un prag
oprit, capaland un ait conlur, ca intr-o irizarc de adanc marin.
I$i rcpeta in gand scena do la inccpul, silabisind realitatea ca pc ccva
din vis. Glasul carc-o trezisc, dandu-i presimlirca unci bucurii inlr-o
secunda de spaima; Pctru$ in nuc - era si comic §i nebulos apoi, apiecatS
ca pe. margina unci fanlani, intalnirea ochilor cu ceca ce crezusc ca-i numai
un nume: Tudor Ceaur Alcaz.
Plastic vazuta scena avea ccva demodat cromolitografic: ofitcrul din
nuc, cu deget dcciamalor; ofitcrul din curte, inalt, cu umbra Iunga; fata dc
la fereastra; ochiul dcschis al lunii... Toate erau astfel, pe o margins de
zambet, jumatate-n gluma —Silly Simphony jumatale-n noaptc, ca intr-un
poem. Tudor Ceaur Alcaz - ..trompettes, tout haul d’or“ - Petrus cu barba
§i musteatS, parca deghizat. Si dc-alunci toate se intamplau altfcl. Nici
numelc nu si-1 mai regasea. Nici Oana, nici loana, nici Oncuta, cum ii
spuneau unii $i allii; dar nici „Domni$oarau, cum i sc adresau eolegii de la
Univcrsitatc. Accl aproape nebagat in seama la inccpul, „Doamna tanara“,
care o imbraca atat de altfcl incat avea suflclc$te senzatia crinolinci, clipa
ei fosnind inlr-o vcchimc, ca §i balul lunii.
Ii era atat dc primcjdios bine incat simli nevoia de-a se trezi.
- Petrus, lu slii ce-i taina vinului?
- Raspunde-i, frale Tudor. Nu sunt vrednic cu, valahul dc mine, sa ridic
paharcle Moldovei.
- Doamna lanara, nu sl» nimic despre ccle care incep. Asla-i porunca.
Ai auzil ca sunt belivi pc lume, care incurca randuiala oamcnilor drepti;
care fac ispravi urate, fie cu vorba, fie cu cutitul; care, cu palima lor, au
ajuns in randul dobitoacclor. Uita, Doamna lanara, accslc vorbe acre. Ai
auzil apoi ca bautura ruineaza sanalatca omului si slingc minlca lui. Uita,
Doamna lanara, accslc sfaluri ale oletului. Ai vazul desigur pe la mese si
bcncbcluri in clondirc si bulclii bautura de culoare - rosie sail galbcna - in
care comcscnii varsa alia, buburoasii si cu trompa, ce-i zice sifon. Impc-
rcchindu-lc pe clc, acci netrcbnici lc dcsarlS in burduhanul lor, cu zgomol
had. Apoi sughita si vorbesc asemcnea, pe gura si pc nas; iar ingcrul din
prcajma lor se uita-n sus si plcaca IrLsl. Uita, Doamna tanara, tot ce ai vazul
cu ochii cci albaslri, ca §i tot ce-ai auzit. Vinul vine allfel, - ca si dragostca.
Vinul e in tine, hotaral dc Dumnezcu; cel din pahar e numai lampa care-li
amintestc drumul. Vinul, DoamnI tanara, e un drum luminal dc o lampa
ridicata indaralul pasilor. Pa§ii sc due cu incrodere, fiindca in urma lor vine
lumina, insojindu-i numai dc acolo. Frunlca sc ridica mai presus dc om, la
inallimca ingcruiui, osul ci singur simte ccrul. Ochiul, fara dc ispila zilci, sc

243
aduna-n el, adanc si pur. Cantecul, mcrcu vccin cu vorha ca §i cu tacorea,
e o marc care leogana cat rage. Te tot duci, lara sa caigi, si gasesli, abca
Stiind. Caci inlr-o mare dcpSrtarc tc-ntalncsti cu /ambetul! O! Doamna
tanara, nu hlizilura bu/elor, si nici obrajii gadilili. Un zambel care e o
regasirc mai presus dc tine: omul, stcaua, dimincata, creanga primaverii §i
copilul sunt la fcl iiilru lumina zambelului. Lampa din urma ardc alat dc
dulce ca pasii culea pc umbra inimii...
Copita tailor suna pc uliti far.'t numc, prinlre case cu ferestre stinse,
intr-o deplina nil arc dc loalc. Acelasi ir.ee in lumina de luna, acelasi trcmur
dc slrunc al greerilor.
- Oana, stii tu cum Ic spunc grccriior in Moldova? Tomnite!
Tudor inloarse fata inspre ci.
- Rascumpar Tomnitelc.
- Cu cc, ma rog? il infrunla Petrus.
- Cu toate stclclc. O mic si una dc stele de aur pentru o biata ulcica dc
lut: Tomnga.
- Si dc cc-o rascumpcri?
- Fiindca am daruil-o cu scare.
Caii ncchezara, inlinzand pasul, farri ca biciul sa-i fi alias.
- Doamna tanara, am ajuns la Castel.
Caii sc oprira, sloraind, cu capctclc avanlate.
- Undc-am ajuns?
Tudor sarisc din birjci, inlinzand mana Doamnci tincre.
- Mosulc, unde suntem? il ccrcda Petrus, ridicandu-se.
Dar Mosul dormea cu hrilurilc in mana si barbia in piept.
- Pc cai intreaba-i, tincre! Ne-au dus unde stiu eu.
Batai de cani si un muget bland de vaca veslira marginea orasului.
Crcstca pesle zaplaz, raxfrant pared dintr-un imens euplor dc coz.onaci,
bunul mirt)s al fanului.
Stclclc rascumparrlrii vorbcloi luccau mai fraged, inlr-o mic una de
polcnuri, eu o mic una de aripi
O marc vesdic imprejmuia trasura. Caii sforaiau, batand cu copita,
scuturand capastrul; canii liilrau a bun-venit; mirosul fanului sc aduna in
nara cailor, poarla dorca sa sara si sa scarlie. Pared erau copii la startle
trasurii si In botul cailor. Pared sclipca sulfina-n stele si sulfina-n suflete.
Erau acolo ca in aminlire, ei, tlar altfcl, in vacan(a mare, in trasura ci,
intr-un odinioara devenit acum.
- Unde suntem? inlrcba Oana privind la loalc cu ochi mari.
- In fa{a portilor dc aur, spusc Tudor. Numai caii §i-au adus aminlc.

244
 - Ei, dracia dracului! se dcstcpla birjarul.
M-am imbatal? Sau am ajuns la mine acasa? Unde-s boerii?
—Dar undc-s copiii?
§tia nuraai o struna din balada Iui Villon.

* *

Nu era nevoe de nici o lanipS. Luna era mcreu vecina cu tSmpIa, ca

parfumul felclor albe, cu D ie te-ai tnvecinal in trasurile adolesccn(ei.
Trasura era acolo; caii ei, dincolo, ca o umbra earc §i-a p3r3sil trupul,
libera.
Caii din grajd vorbeau cu cei abca sositi, dandu-si vesli cu glasul lor de
noapte, zbarnait si sforait.
Mosneagul vorbea singur. Era vaduv. Vorbele il asteptau acasa, in grajd,
la bucatarie, in pivnita, in livada cu meri, in capilele de fan din dosul casei.
Trebaluia cu ele, mai glumind, mai dracuind, mai suduind, cum ii §ade mai
bine omului singur.
Tudor se gasea la el acasa oriundc erau cai. El ii deshama pe cei de la
trSsura, ducandu-i la bincle oaselor &i al gurii lor. Apoi trecu la grajd,
facand cunoslinfa cu cei de acolo, care 1 rccunoscura dcindata cu ochiul
lor straniu de la tampla caulandu-i mana cu botul lor duice ranjiL Lc vorbea
atat de bland c3 parca lc era bunic. Cu oanienii aproape i$i pierdea accentul
moldovenesc; cu caii insfi §i-l rcg3sea, ca $i cum acest accent era numai al
inimii §-al dezmierdarii, nu §-al luptei.
Petrus s> Oana il urmau pc Tudor ca pe un stapan al locului. $i canii
Mo§ului isi uitau coltii, regasindu-si numai co/ile alaturi do cel recunoscut
de cai.
- Mai baieli, hai sa faccm muzica penlru Doamna tanara.
Le dadu ovaz din palma, pc rand, la loti. $i rasuna in grajd ronfaitul de
bucurie, martini si pofticios, pc care -1 stiu numai rontaitorii zaharului de
ghiafa, al roscovelor si al moreovilor cruzi.
Caii tresarira deodata, rasucindu-si capetcle. S-auzea un zanganit de
lan( sonorizal intr-un adanc de pialra.
- Mai prostilor, nu-i pentru voi, - ii lamuri cu duiosie Tudor.
Ochii Oanei Intrebara.
- lnvata, Doamna tanara, vorbele lucrurilor. Mosneagul racoreste vinul
in fantana. Caii an crezut ca seoate apa penlru ei. Tare-s prosti! exclama el
cu nesfarsita duiosie, apucandu-i de urechi.
Inlr-adevar, „vorbele lucrurilor" nu minlisera prin graiul talmaciului.
Mosneagul scufunda o damigeana in fantana, vrand sa-si einsteasca oaspetii
nu numai cu vinul, dar si cu racoarea apei.

245
 Mereu, toate erau altfel. Caci se-nlamplau chiar in ora$ul Bucure§ti, la
ccasul somnului, $i inlr-o mahala, lucruri atat de simple, elementare ca
intr-un abecedar, vecine cu noliunea Iucrurilor, care totu$i incantau ochiul
§i suflctul cum rareori incanta ceea ce g3se$li in scump platita departare a
cSlatoriiior. O casa cu prispa, o gradinita cu miros de busuioc si capete dc
floarea-soarelui, un grajd cu cai batrani, o livada, capite de fan, o iantana
asupra careia s-apleaca un mo$neag...
Dar luna de de-asupra?
„Lampa din urmS ardc atat de dulce ca pajii calea pe umbra inimii...“
Prcsimti uneori bucurii atat de mari meat inima bate dureros, ca pentru
spaima, zmuneindu-te a fug2 .
- Ce-i, Oana?
Doamna tanSra luase bratul lui Petrus, alaturandu-i-se. Din urinS, o
umbra lunga o intrecea pe pamantul luminal ca apa calcata de lisus.

CAP. IV

Cand stai cuprins in fan pana la umeri, lumea rasare noua.

Tudor gasise haina fanului pentru Oana; §i haina $i culcus, caci ii scobise
locul in capita, invelind-o pana la umeri, cum fac copiii pe plaja, cand sc
ingroapa in nisip. Dar fanul, cam intepator, ca si obrazul lui Petrus, e insasi
vara aburita inspre toamna. Ramasa niunai cap - blond, inflorit din fan -
Oana i$i pierduse trupul, regasindu-si ochii de odinioara, ochii din poveste,
inlr-un ccas cand lo{i copiii dorm.
Tudor zambea, privind-o r3sturnat si el in fan la nevSzutele picioare ale
Oanci, fat2-n fata cu Petrus-
- Doamna tanara, ce-ar gandi capul fara trup?
- N-ar mai gandi.
- Asa incep aripele. Gandul isi aducc mereu aminte de picioare. Cand
eram copil am vrut odatS sa-mi tai capul: dc curiozitalc!
- Ai rezistat curiozitatii, interveni Petrus.
-T inere, capul t3u a ouat pe negandite oul lui Columb! Don Ouichotte
si Sancho Panta nu sunt doua fiinie, ci una singura. Aici e smcchcrsugul
individului Cervantes. Dialogul din roman e un simplu monolog. Magarul
nu e decat umbra Rosinantei calarita de rcstul umbrei lui Don Quiehnltc.
Am „rezistat curiozitatii" de a-mi taia capul! Cred bine ca am rezistat de
vreme ce gandul din cap f$i adueea aminte dc picioare. Dar aspiram la
formula ingerilor. Grozav imi placeau ingerii din niste eromolitografii:

246
capete de copil, cu aripi. Fluturi cu cap de mar domncsc. Desigur, picioa-
rele argumenteaza cu Sancho Panta: Dac3 i(i tai capul, mori. Don Ouichotte
intreaba: „Ce moare?“ „Capul“, spune Sancho. „Dar gandul?“ intreabS
Cavalerul-intr-o-ureche. Asta-i problema. Capul, taiat, nu-si mai vcde
trupul §i cade in prapaslie. Dar gandul, dupa tacrea capului, i§i ccrc aripelc.
Le gasegtc? Sau nu le gasegle?
- Crezi? intreba capul Oanei.
- Sst! facu Tudor. Sunl inlrebari care sting slelele.
- Aprinde-le.
- Le-am dat, Doamna tanarS. Nu-mi mai apartin. Argonaufii rataccsc
pe marile fantomS, lasandu-mi numai aurul din stidelc Mogului... Dar ce
vad ochii mei cu marcfie pantecoasa apropiindu-se? Mogule, ce-aduci in
man a?
- Aduc ce-am gasit in fantanS.
- LasS-ma sa ghicesc, Mogule. Uite: inchid ochii. Intreb: dovleac sS fie?
Era sa-mi sara din mana! bufni Mogul.
- Atunci e vie, Mogule?
- Cam cu vie §i cu vino-ncoace!
- Sa-ti traiasca damigeana, Module, tot plina, pana ce-om invia din
morti; cu ca sa intri in imparatia cerului.
- Te-al dracului!
O agezara cu evlavie la umbra: de luna.
Apoi Tudor o masurfi de sus, din inalfimea lui, gi spuse:
- Mogule, mi-au imbatranit ochii!
- Lasa ca fi-i sp31 eu cu apa vie!
- Nu vad, Mogule, se v5el3 Tudor frccandu-se la ochi. §tiu c-ai adus
branza iute, ardci, o bucatS de slaninS gi nigte felii de pane, dar nu le vad,
pacatcle ochilor mei!
- Ochios mai cgti la vorbS!
- Module bun de gura, simt ca punga vrea sS sara din buzunarul meu.
- Nu te teme! Are mana mo§ului ochi buni!
Asa se adunara la capita Oanei toate ale vinului subt toate ale cerului.
Oana se cam pripea la vin, vrand cu candoare sa le ia naintc.
- Doamna tanara, cu binigorul! Vinul cauta temeiul setei. Uite un chi-
parus. Ti-1 dau cu vorba din Moldova. De-acolo ai sa-mi vii cu vitejie pentru
un pahar: mai mult nu-(i dau.
MancarS: Mogul pe un scaunag, imprejmuit de cani, iar ceilalfi in fan.
$i caii rontaiau.
Tudor porni la cai. Le scoase ap3 din fantana, cauta caldari, gasi, le
umplu, ducandu-Ie cailor.
- Asa om zic gi eu! ofta mogneagul. Nu m-agi supSra sa-mi fie fecior!
Petrus se uita la Oana.

247
 Dar Oana nu-i spuse nimic. C-un fcl de infruntare, lua un paharel,
intinzandu-1 autoritar. Mosul i-I umplu. Oana il bau pe nerasuflate. Sc
cutremura. Apoi inchise ochii. Caldura vinului se inlalni deodata cu caldura
fanului in capul fara trup, ducand obrajii inspre vara lor. Cand redeschise
ochii, faia ei intinerise cu un zambct. Regasise in pahar expresia bufona:
fluturi cu cap de mar domncsc. A$a vroiau sa zboare inspre ochii ei.
Un cocos dadu glas celorlalti; se-nsiruira ascutit ca pana plopilor, du-
rand alec pentru viitorul soare.
Dar chipul lunii zambea alb cu noaptca-n brate, lcganandu-si-o. Era un
nani-nani peste toate, ca 51 grccrii.
Tudor isi rclua locul §i mancarea.
Oana dori sa alunge gandul soarelui cu inc3 un pahar. Inlinsc mana.
- Doamna tanara, vinul n-a tras inca la scara. Mai manancS ceva.
Oana vru sa-si adune sprincenile intr-o cumplitii incrunlarc, dar rasul o
gasi mai inainte, furandu-i buzclc $i ochii. Se potoli cu greu, acoperindu-se
cu manilc pc fata, ca cei care rad fara un dinte. Ramase demna si ovala subl
aurul parului zburlit in fan.
- Doamna lanara, cine li-a dat de b3ut?
- Eu singura.
- Itf vine sa razi!
- Poatc ca nu!
- Poate ca da! §i de ce vrei sa mai bei?
-T a in a mea!
- Pelrus? il consulta Tudor.
- D3-i, daca-i place. E o surpriza. Nu putea suferi vinul.
Tudor umplu paharele; mai cu pulin pc-al Oanei.
„Ma crede ametita", gandi Oana c-o albina in gand, si sc uita la ccilalti
cu palrundcrc. Clipi. Trei capclc, cu-al lunii, patru.
- Mosule, vorbi Tudor, Dumnezeu ni tc-a scos in cale cu trasura si cu
vinul. Sa traesti cat veacul si sa-1 intrcci, c-o mana pe hat si cu alta pe
damigeanS.
Ciocnira. B2ur3.
- Arc trap bun, manzocul! zambi Tudor. Murfallar?
- Dc-acolo-i incuviinta Mosul; de la frali-meu. Cinslita baulura. Ma
fratilor asa-s boerii: se priccp la cal, la vin si la femei.
- DoainnS lanara, nu te rastoarna. Ridic paliarul meu in cinstca Doam-
nci.
- Nu-s doamna.
- Tinere, dc ce zambesti mefistofelic?
- Raspunde^i, Oana.
-S u n t sora lui Petrus. Cum ai sa-mi spui de acum inainte, Tudor Ccaur
Alcaz?
- Ioana fanului e Oana, - spunc vinul. Simplu: Oana.

248
 „Numclc c inai rotund decat Joana.
Dar dc cc sa ma uscund7
Ciitid palwrul e pc fund,
Chiar citnd until nu-i Bttrgund
fmi tnccp in noapte goana,
Chiuind tin name tCtnan
Ouna“.
- $i „Doamna tanara?“
- Noapte buna ci pre pamant $i-n ccruri... Tinere Petrus, dc ce uinbli
cu sniechersuguri si icrtipuri? Dc ce csli luda si Caiafa, oni piczis? Maslui-
tor! Papugiu! Caracuda! Sarpc pares! Dc cc?
- Taina vinului meu! Servus te.
- Reciproca.
Ciocnira m cinslc si baura cu adanc. Murfallai ul c vin sprinten ca spicul
de grau in soarc.
„Ioana fanului c Oana“ gandca capul din fan. Dar „Doanina tanaru?“
Parca fusesc mca cincva ini re ei. „Cc cauti, Oana? Ai pierdut ceva?“ „Nici*
n-am pierdut, nici n-am gasil, si tolusi caul“. CJandul Oanci vorbea ca
Tudor. Dar obrazul suradea ca Oana, iar mana ci porni din nou paharul
inspre vin.
- Numai o tara! sc scumpi Tudor.
- Toarna, paharnicc. Oana-i batrana.
- Urala vorba la lumina vinului nou! Dc calc mii dc uni csti tanfira?
- Am doua/.eci si unul dc milcnii.
- Nu-i fi avand cumva varsta soaiclui?
- Bunica luna slic
Tudor ridica paharul:
Ncpoutu limit std In Ian
Condund ci puycftc pcslc
„A fast odaifi“ din poveste.
Si pc niclcagurile-aceste
Unde nici until nu-i hdtran
- Cu inainic mull mai estc -
Ncpoutu lunii std in Jan
Cu vcstc-n ocht, $-azttr in veste
Iar anil muri dan zor aripci
Sd vadu pc. ncpoutu clipci.
Envoi
Dommld, numai ccastiri vechi!
Ridicd-ti mana risipitd.
Si n loc S-alttncci in ispita,
la intbudttritl dc ttrechi.

249
x - S 3 hem pentru nepoata clipci.
- §i pentru trubadur, sopti Oana.
- Oameni buni, mult mai vorbiti! sc seSrpina Mosul, la s2 mai spun si
eu cate ceva, ca or s2-mi cada dinlii din gura de alata taccre! Eu, fralilor,
cand cram Muscal, - ma ierte Conit a de asa vorba...
Ii erau dragi Oanei loti laolalla, capete luminate si pahare lucitoarc, cum
se iveau in noapte alaturi dc capita ei. Ii crestea inima spre viat<L Mosul,
Tudor, Petrus, caii, canii, greerii, luna. Ar fi vrut s3 dca cailor orz cu many
ci; canilor, pane; si (iecaruia dc-acolo sa-i poata darui ceva luat de pc inima
ca un sal de pc umcri, incalxindu-i cu dc la ea.
Dar fi era lene. Uitase ca are trup. Capul singur, cu ochii alba$tri,
suradca din fan spre to(i si toale, luminat ca dc o candela.
Luna pogora mereu, intrand parcS in albastrimi de apa limpede, fntr-o
plulire neasemuit de lina. S-auzeau mugele dc vita, atat dc bland ca parca
rasunau din icslea Bethleeniului.
Parfumul merilor live/.ii s-apropia copilaros si iar plcca.
Fiecarc stca era o ulcica daruita cu soare.
Erau atat dc aproape fngcrii dc loatc clipele incal lumina lunii nu era
decat o transparcnla fnspre aripclc lor.
Apoi stelclc se fndepartarS in adanc fnalt, lasand fn locul lor toporasii
sihaslriilor albastre.
Pana cand din fan, din gene si din zambet dimincata fncepu. Abca. Caci
ochiul fnca n-o aflase.
- Buna dimincata, le spusc Oana.
- Undc-i dimincata? fntreba Petrus.
- N-o alunga. raspun.se Tudor, cu abur dc toamna fn suflarea bu/clor.
Taina diminctii c fn noi.
 PARTEA A TREIA
P A R IN T I § 1 C O P II

CAP. I

Nucu! de la fcrcastra Oanei aduna in el toala lutnina diminctu, prefS-

cand-o In zambet de septemvrie. Mirosul fumului de bulion facea 51 inai
albastru cerul dintre crengi. §i nu departe rasuna, cu o inlensitatc dusa pana
la stridcnta biologica a tipatului, lama unui fieraslrau mecanic.
Era ca dupa o Intoarcere din vacan(3, la Inccpulul anului §co!ar, cand
abea fti recunosti odaia, cand Ic Inialnejti mirat cu tine Insuti In oglinzile
de-acasa, cand regasc$ti Inlre zidurile familiare sonoritatca unei taccri dc
care te-ai dczvatat, cand nu-t» vine sS te apuci de nimic, §i stai mohoral,
Inca In amintire 51 abca In ambian(a.
O singura noaplc rascolise alal de adanc in Oana sufletul vacantelor
Incat se simtea nedumeril apasata, parcS parasita. Inima ei era Inlre zambet
§i melancolic ca pomii relnfloriti in epilogul toamnei.
Bac(ii plecasera, dupa un scurl popas acasa, la baia de abur, de acolo,
la universilatc; apoi... Trcimca durase numai o noaplc.
- Domnisoara...
Vilma se ivi in prag cu aerul accla inSgulil dar $i usor blazat al ser-
vitoarelor deprinse sa aduc5 flori stapancior trumoasc.
- ... va aslcapta jos.
lntr-adevSr, 51 numcle $i specificarilc complimentare crau inutile. Violc-
tcle malinalc vcslcau acelagi lirism punctual, asocial In a§a masura cu
aducatorul lor Incal Oana avea impresia ingrala caviolctcle incep sa poarte
ochclari rolunzi ca §i-ai aceluia care 0 astepta subt nuc, cu inima Insprc
fereastra.
- Buna dimineala, Oana.

251
 . Spunea „Oana“ cu o fervoare care depasea simplul vocativ, apropiindu-
se de cantec.
Oana aparu o clip3 la fcreastra, straluci in scare, zainbi, dadu din cap
$i disparu. Dar nu se grabi sa piece spre cel cure o astepla. Caci dc data
aceasta violctelc nu mai erau lasale pe scama Vilmei. Alese un vas, turna
.apa in cl, potrivit indclung violctcle, deschise usa §i porni cu florile spre
odaia din fund. In odaia Ini Petrus, devenila odaia baieiilor, dczordinca
zvacnea in gcamandanele ramase deschise, gala sa izbucneasca.
„S-au intors baelii“.
Pluralul era incanlator dc tanar. Ca un ccr pe plule.
Oana respira lung violctcle, asezand vasul pe niasa din mijloc.
Mai zabovi o clipa, incS una, - si se uila in gcaniandanul lui Tudor.
De-asupra rufelor si a cSrtilnr de Drept, o iconna imbracata in arginl:
Sfantul Ghcorghe.
„ Cdnd paharul e pc fund
Im i incep in noapte goana
Chiuind un mime tanar:
Oana".
O impresurau atalca din noaptca cu care sc invecina mcrcu pc hotarul
inimii, incat ii vcnca sa le spue razand: Mai sta(i pulin! Lasali-ma o cliptS
sa rasuilu!
Cobori in goana scarilc, fara sa-si mai ia pularia. Rasari in soare. Era
atal de fraged luminoasa incal parca vecina cu violctelc de sus, in contrast
cu noaptca lor chiar dincolo dc ele.
- Buna dimineala, Oana.
Era si-n glasul si-n gcstul lanarului - bralcle avantate - intampinarea pe
care o fac soarclui fcrcslrele in diininclilc dc niunlc.
Lucian Tcianu se imbraca, sc fncalla si sc pieptana fara cusur. Avca
siiuela tanarului modern - sculplal dc croilor - ochclarii rotunzi, din(ii albi
ai sinallului amcrican $i alitudinca'clastica pe care Douglas Fairbanks a
daruil-o, dimpreuna cu surasul carnivor, imilatorilor. Tolusi, privit alcnt si
cu adanc, atlucca amintc dc efcbii monacali, si prin amimirca regusila a
accslora, ii dcscopcrcai o fcminitatc. Inlr-udcvar, balansul ca si rolunzimea
soldurilor amintcau fcmcia. Aslfcl si surasul lui, cund nu izhucnca, era
sinuos, inlcrprclandu-l parca in perfid pe al Giocondci.
Dar in fa la Oanci era direct si deplin ca o trambila.
- Ai dormit bine, Oana?
Oana nu-i raspundca decal prin zambcl. Dar el o intreba mcrcu, spu-
nandu-i numclc cu bucuria posesiva dc-a i-l intona in prczcnla ci.
O astepta ca in loale diininclilc cu aulomobilul, s-o conduca la Facili­
tate. Se urcara: cl ia volau, Oana, alaturi. Un automobil alb, prelung, eap-
tusit cu piele rosic, care avca in niers lunccarca agresiva a barcilor cu motor.

252
 Lucian Teianu era imbracat in haina de lan a ivorie, cu cravata albaslra $i
ochelari alba$lri.
—E prea frunios ca sa ma inchid la Facullatc - liotari dcodata Oana.
Hai s3 ne plimb3m.
Accelcralorul raspunsc vorbclor, comunicand dclirul goanei rntilor ncr-
voase.
- Unde?
—Unde vrei. Oriunde.
Oltenii 151 chiuiau inarfa cogurilor in mcrs robust.
Era atala soarc in vazduh si pe pamant incat Scplcmvrie dcvenca
numele unci mari fara corabii: vasla perspective de luniini si ccr.
Mult limp, Oana nu fu decal obraz, ochi si suvite-n soare. Vanlul vilezei
51 roslogolirca in priveliste ii suprimau nevoia dc-a gandi. Spa(iul gandca in
jurul ci, dc-a drcptul, cu imagini violcnte ca pictura lui Van Gogh: scare,
toamna, ccr, copaci. Totul venca, trecea §i disparea intr-un tumult incan­
descent.
- Sunt fcricil, Oana. Fc-ri-cit!
II auzi, il revazu §i-l masura cu ochi intenji. Acest tanar o iubea. Era
fe-ri-cit fiindca sedeau alaturi. Dar ca de ce $edea langa el in aceasta
buna-dimineala a soarelui? O mic de explica|ii, insa nici ima care sa indrep-
tateasca simplu §i deplin vecinatatea ei cu acest tanar fe-ri-cit. Ii era alal
de exterior incat parca -1 privea marit prin binoclu, cu toale ca parfumul lui
- lavanda „Yardlcy“ era ca un nume pc o carle dc vizita - o coplcsea
dulccag, dandu-i inipulsiunea de-a punc un obstacol olfactie intre ca si el.
II cunoscusc la lenis pc Lucian Teianu, in iunie, inlr-o epoca de incc in
vid. De asta venise la lenis: sa luplc cu trupul impolriva suflciului. Suflctul
ei era bolnav intr-o epoca dcmcnla, groteasca si abjecta. Necontenita imi-
nenta a razboiului/mercu inlarziat - inca puiin^saptamana viilcare, luna
viitoarc, la primavarS, la toamna -, dar mcreu prezent prin urlctclc inler-
naponale ale aparalclor dc radio, prin slridenla zilnica a cdi(iilor spcciale,
prin disculiile paroxisl contradiclorii si prin luncbrclc cutii ale mastilor
impotrjva gazclor. Latra canelc pamantului subt crucea de piatra a viito-
rului. Intamplarile din tara te faceau sa tc uili cu ornate la pamantul
romanese, ca Lady Machclh la manile ci, si cu disperare la ccrul ingliclai
albastru pcslc crucile bLserieilor inghelalc albc.
Si totusi, procclati pe iminenta dczaslrclor, deasupra pamantului crispal
de oseminte, oamcnii traiau mai meschin ca intotdeauna. Viermuiau. Dor-
mcau, beau, mancau, se ccrtau, sc urau, invidiosi, acri, fat amici. Unde era
suflctul? Unde era noblcta si dcmnilalea vielii? Subt ochii ci, oameni sli-
mabili, curafi, indcpendcn(i, inlrascra in livrclelc Frontului Renastcrii
Najionalc, ramanand tot drepli, in orisicc oglinda si in fata oricarei priviri.
§i cei tincri crau la fel. Nimic tragic in suflctul lor, nimic barbatcsc. Oflau
si se cainau, razvraliti cu naduf, nu cu barbatcasea vitejic, dulci in mclan-
colii, piezi$i in lupta. Ferccilalea lor biologies fata c!e cainaradcle lor in
care nil vedcau decat amantc, chiar daca accept yu - cu vadita ncrabdare -
compromisul unui ritual idilic, ucidea increderea in dragoslc.
Plutea dc-asupra cpocii accl glas neauzit, dar miens ca forma cerului:
Marclc Pan a muril!
Inlr-o noapte ficrbintc dc ittlic, Oana sedea singura in oduia ei, recitind
din simpla dcprinderc, Frafii Karamazov. Ajunsesc la sccna ingro/iloarc
cand Aliosa veghcazS trupul starelului Zossima: Sfantul. Audc dcodata
doua glasuri de calugari. Unul dintre ci intreaba: O sa miroasc StarctuI?
Si Oana, dc la fcrcastra acclui iulic cu tci inflorili, al tuturor putre-
lactiilor, simlisc deodala prin vorbclc romanului lui Dostoievski ca viata in
care crczusc. - ca Aliosa in Slarepjl Zossima - miroasc.
De-atunci o coplcsisc o lenc de-a trai, vccina cu boala. Nu-i venea sa
mai ridice nici macur inana spre raftul bibliolccii. Era in ca vaga, dar
obscdanla impulsiune dc-a intra in sicriul hainci dc calugarita. Numai scri-
sorilc dc pe zona ale lui Petrus » menlineau mocnil absurdul spcrantci.
Rccurscse la sport, cu resemnare, ca la un medicament consacrat.
Lucian Tcianu dcvenisc imediat ini(iatoiul si inso{ilorul ci sportiv. Inima lui
era liric vizibila prin rachcla, dar Oana era cu moliciunc mullumila ca arc
cu cine sa bala iningilc albe. Soarclc §i mijearea o inviorau; lenisul fi dadea
deprinderea c.xtcrioara a unci gcslicuUiri obligator vioac. incclul cu incclul
Lucian Tcianu inccpusc sil o conduca acasa cu aulomobilul. Apoi o $i lua
dc acasa: la tenis. Oana acccpta pasiv vchiculul si raciieta. Nu-i era simpalic
Lucian Tcianu, dcsi n-avea nici un motivsa-i He anlipalic. Numai ca sim-
patia nu c un act de dreptatc. lar Oana, in acca fa/a, n-avea energia de-a
fi spontana si nela.
Lucian Tcianu dcsi lanSr - tanara gcncratic - era cineva. Scriitor laudat
dc noilc revistc .si ziarisl consacrat. Fata dc Oana avu.sc.sc discrclia dc-a nu
sc pre/enta biogralic. Nici nu aratasc Oanei vreo neilumcrirc sau mrtr-
tificare, cand i$i dadusc seamy ca pentru ca nu era dccul un anonim cu
rachcla si aiilomobil. Cu incctul, in paii/clc tcmsului, Oana descopcrisc ca
e intcligcnl si cull. Putea vorbi cu ci despre oricc, avand ccrtiludinca repli­
ed stimabilc. Nu numai alata, dar o si informa: despre lileratura, Icalm,
expo/ipi plus! ice, politics, viata internationals, sport, crulaud-o de cfurtul
dc-a sc informa singura. Dcvenisc canclc-vanator al lenii ci de-a vana
singura. Tclcfoanelt sc inmullcau pc nesimlite.
- Oana, am dcscoperit o carle.
- Oana, nu tc intcrescaza un concert?
- Oana, un film de marc calilale.
Numai atal: glasul aducca, ofcrca, servea, plin dc subtile snliciludinb li
spunea „Oana“ dc la tenis. Pc tcrcnurilc de sport, ca si in excursic, tuluiala
e un abreviativ al camaradcrici, simplificand formulclc polilclci de odac.

254
 Cu ceilultf vorbea nazal si cam do sus, avand aerul ca acoida audicnla
desi c cam racit, preocupat mai mull dc sauatate decal de interlocutor.
Politicos, tolusi. Dar constienl dc darul ofcrit al polilolci. Dupa cum si la
volan era inercu con§ticnt ca c in automobilul lui, care nu eta un simple
vchicul cumparat, ci un rang psihologic si social, vi/ibil in raporlurilc lui cu
allii. De unde, o nuanla de ingamfare —pucrila dc altlcl - care aminlca
Oanei ccle sapte pernc din povestea cu tigamil ajuns imp a rat pc scaunul
altuia. Totasi, Lucian Tcianu nu era un impostor. Cunoscuse in copilarie
saracia 51 truda, ceca ce-i indarjisc dorinia de-a sc ridica. Sc ridicase:
prematur fata dc varsla lui, dar nu si fa{3 de efortul depas. Un ilustru cm
politic il dcscopcrLsc in ziarislica, anexandu-si-1. Grade marinimiei aceluia
- eelebra in strainatatc si cumplita ca ISeaside pentru vislieria tarii Lucian
Teianu traise in Europa, familiar cu toalc saloanclc. tealrale, plajele, oamc-
nii politici si ccilalli consacrali ai epocii, trimetand ziarelor din lara cores
pondcn[c, articolc s> rcporlagii carc -1 consacrasera ca pc un ,.binc
informal". De-atunci scrisul lui - ccl litcrar ca si cel ziarislic - capalast
accciilul dc sprinlcna bla/are exprimal dc Paul Mcrrand in diagnostical -
pus lui insusi - „Ricn que la lerre". Intre limp, protectorui lui Lucian fu
mazilit cu marc Iralala continental, devenind Dama cu Carnciii a Europci
politico. Lucian Teianu se inapoiase in tara nu ca un invins - cu irenu! - ci
cu automobilul alb ca lebada lui Lohengrin si cu prcstigiul casligal in
strainatatc, crcindu-si dcindala o situate privilegiata.
Vorbea fran{uze$te, eugle/.estc, slia sa sc imbracc - Londra - sa sc mistc
printre oamcni, istorisind $i glumind - Paris, - sa barfeasca international -
Geneva sa faca spun - Biarritz -, sa manancc conjugal cu vinuri -
Brillal-Savastn aparand ca un exemplar complect opus bnhemci intelcc-
tualc din Romania. Spunca dc altfcl tlespre oarnenii pc carc-i slima: ,.C-cst
un monssieui", cu un discrct aer Je complicitalc ii.lru aceasta cxprcsic,
numai cu interloculorii alesi.
Oana era accidentul romanesc al vic;ii lui C) iubca ai;il dc tare incut
uila cinc-i si cum c, chiar in automobilul depnsirii autohlonc. ramunand
anlhcic pcdcslru in fata ci. O adora cu naiviialile si gcncroz.ilalilc romanlicc
ale bursicrului dc odinioarS, avand pentru ca priviri conlcmporanc cu
Co$buc, Vlaliuta si busuiocul vcrsurilor lui Goga.
Oana ii primea si violclele matinalc. stiind ca nu mai e mull si vor incepe
$i scrisorile: poalc in versuri.
Nu-i era simpatic, dcsigur, tiar dcvotamcntul lui o induplcca p.'uia la
lasitatc. Caci rsecrciul !ui“ caput a acca evidenta sociala din care su nuste
vorba logodnic, cu mull Inainlc ca inelul s-o iiidrcptaleasca. Si Oana nu
lacca nimic ca sa dc/minla inelul acordat dc corui antic al priviiilor.
Dar atunt in huna-dimincata soarelui, vorbdc lui, „Suni fcricit, Oana.
Fc-ri-cil!“, dupa cc o conccnlrara o clipii inlcns asupra lui, o alungara spre
Tudor Ccaur Alcaz.

255
 Saltul pe fereastra, trasura, noaptea, vorbele lui, sufietul §i zambclul din
fan, toate-toate ii aparura in lumina soarelui, directe, viguroase, evidente.
Dumnezeule! dar era atal de simplu! fi iubea pe Tudor Ceaur Alcaz. Pe
aces! cumplit baiat care intrase naprasnic in sufietul ei, risipind trecutul,
bi utalizandu-i linistea, trezind-o la viatS cu marea falfaire a ininiii. Numele
lui suna cu Irci trambite wagneriene in sufietul ei: Tudor-Ceaur-Alcaz.
De ce atatea tarcoale de pisica alintata? De ce atatea ocoluri si ascun-
zisuri? De ce atata frica $i nehotarare? Totul era naprasnic si simplu ca o
sabie care a dcspicat: iubea.
- Lucian, te rog opreslc.
Aparcau lacurile cu stralucitelc lor ape, intr-o albastra aburire.
Oana se ridicase cu scare in par si pe obraji. Sari din automobil, inchi-
zand usa.
Lucian dadu sS vie dupa ea. Manile Oanci il oprira categoric.
- Ramai, Lucian. Ne despSrtim.
Nu pricepea. fsi sicrsc oclielarii aburiti.
- Nu ne plimbam impreunS? Avem timp.
Oana tl privi cu mare blandcta.
- Lucian, nu te iubesc.
Era incantatoarc si durcroasa cu surasul ei alb si ochii ei albastri.
„Mai suna-vci, dulce corn, pentru mine vreodata?"
Vcrsul lui Eminescu curgea din rana inimii lui. Dar nu credca.
- Oana, nu se poalc! E absurd! N-are niciun sens. Sunlem camaraz’i,
prictcni. De ce sa ne despartim?
- Fiindca trebue, Lucian. Nu suntem nici prieteni, nici camarazi. Ma
iubesti si cu nu te pot iubi. laita-ma, dar crude-ma.
Manile lui Lucian devenira pumni subt cerul ncindurat.
- At unci toate-loatc-loatc, lumina, bucuria, viata, pcnU u mine se sting!
Dumnezeule, ce nedreptale!
Pliingea, cu ochii in pumni.
- Lucian, da -mi mana. Esli barbat. Vrcau sa tc slimez. Ramai cu bine.
Pleca repdc, cu pas hotaral.
- Oana!
Sc indepiirta nu ca cineva care fugc, ci ca un deslin care trece.
- Oana!
Glasul avea in cl atata dcznadcjdc 51 alata furie incal urcchca il simtea
ea pc un latral.
Pana cand Oana ramasc singura cu pasul ei, in fata soarelui.
RespirS adanc. Se imbujorase. li venea s3-si lacii semnul crucii ca Jaranii
cand pieaca la drum, sa spue cu cvlavie: Doamnc-ajuta.
Facu si spuse in fa}a soarelui din ceruri, in care credca. Cad taina
diminetii c in noi.

256
 Mcrgea atat de repede, cu pas atat de mare, incat, pc rand, genunchii
i§i pulsau relieful in rochia alba. Nu mai avea ochi nici pentru oamcni, nici
pentru priveliste. Mergea inchisa in inima ei, cu pasul sfant al bucuriei de-a
trSi, spic auriu in holdcle vietii.
Oamenii intorceau capul dupa ea, unii zambind frumusctii, altii linerclii.
Caci dragostea intinereste frumuseta, dandu-i izbucnirea dulcc a parfu-
mului nou. Trecea cu veste printrc oameni, aducandu-le poate aininte de
ceva uitat 51 regasit o clipa, cum uneori se-ntampla ca o adicre, alingandu-li
fata, sa-tf inchida ochii insprc amintirc.
Intalni un ccrselor cu glas de orient. Se opri §i ii dadu.
Ar fi sSrutat mana oamenilor batrani, recunoscand in top pc propriii ei
bunici. Ar fi sarutat obrazul tuturor cclor tineri, afland in ei alp frati.
fntalnea lumea pierdula, in chiar inima ei. Nu mai era singura acolo. Vcnise
mare oaspe: viala. Rasuna spre viitor, gonind-o din trccut. Pleca din ca cu
fiecare pas, cu fiecare totu§i rcgasindu-si alt adanc al ei. Obrazul suradea
mereu, imprejmuit de Rai.
Daca s-ar fi intalnit cu Sfanta Vineri care ar fi intrebat-o:
- Fata mea, ce vrei?
- Am tot, i-ar fi raspuns; sipetul tau e-n mine, Sfanta Vineri.
- Atunci de ce gonesti?
- Mi-1 due.
Caci aslfel si-1 ducea: inchis pe bogatia dinlauntru, greu si magic, viu ca
pruncul.
Pana cand intalni p'gancile cu fulger de sidef in buze vinete, si mani
care-ar opri 51 zborul ingcrilor inspre Dumnezcu.
- Ce s3-li dau, frumoaso?
Cumpara fara sa aleaga. Toate florile erau frumoase. Iar porni, cu florile
in bra(e, cuprinsa in albine ca in sernne zodiace.
Casa-i rasari la capatul aleii, cu semn alb, ca o corabic ivita mai dinlai
cu panzele.
Vilma o intampinS:
- Alte flori! Cine t> Ie-a mai dat, domnisoarS?
Nimeni! Nimeni! Acestea erau ale ei.
- Bae|ii s-au intors?
- Nu i-am auzit.
Oana porni de-a dreptul spre odaia lor. Fra cum o lasase, cu miros de
violete. „Lucian te rog opreste“. fl revazu o clipa, cu mirare, si-1 indeparta
si din odaia bactilor, cu violetele. Pregati alte vase pentru florile ei.
Ar fi vrut sa stranga in brate toala incaperea. Caci nimic din cate (atea
nu-i era de ajuns.

257
 Privi din nou piin odac, fercslrele, divanurile, masa de lucru, dulapul,
§i in sfarsit descopcri cu aur de amiazS pcstc straiul dc arginl, icoana
Sfanlului Ghcorghe in geamandanul lui Tudor C'caur Alcaz.
lngcnunchind, se apleca asupra geamandanului si saruta icoana.

cap. n

De cate ori i se faceau complimente pcntru casa, Malvina Dancscu le

accepta integral, vibrand dc multumire, cu toatc ca in realilate casa purta
pecetea Oanci. $i pcntru Oana accepta complimentcle cu acecasi gene-
rozitate atnbutna, caci Oana era fiica ci, casa era casa ei, si asa inai dcparlc.
Tut cc era vrednic dc Iauda ii aparlinea firesc.
—Draga, uni plac complimentcle la nebunic! spunca prictcnelnr ci in
pauzelc partidedor dc poker. Cliiar dacii r.u-s sincere, tot imi fac placere.
Fetcle dc azi nu stiu cc-i via'.a. Cum vac! un barbat ii ccr adevarul. EIc i-au
deprins sa fie mojici. Eu, draga. 1c cer complimente care mie-mi fac placere
si pc ei ii obiiga sa fie galanli.
La patru/.eci si cinci de ani treculi, cu pSru! alb si cu doi copii mari,
Malvina DSnescu era atat dc tanara meat putca sa-§i ingaduc alinlari de
fetita. De la ea mosfenise Pelrus obrajii de rodie. Parul ei alb capata accent
de farsa - ca si barbisonul lui Pcliu§ - sporindu-i IncS rc.tunjimca ncteda
§i culoarea obrajilor ncatinsi de varsla. Radea cu loti din|ii - si radea mult
- gura ei paslrandu-si inca clasticitatea si mobililatea buzelor dc fata mcieu
sprintena la bucurii. Avea si gropile. Oana-i mostenise nunvii ochii alba$tri.
Alaluri dc Malvina, Oana parea soragrava, care asculta, piieepe si ingadue,
- desi Malvina continue cu stricter cercmonialul vechilor niame.
- Draga, cei batrani aveau nistc principii grozave! Ce-mi vorbiti voi mie
de tcorii si mofluri savante! Tata marc spunca lui tala: „Ma baiatule, sluga
bine-o face, rau o face, tu s-o sudui“. Ei, va desfid sa-mi aratafi o carte care
sa tc inve}e mai just cum sa-ti cduci slugilc.
Ea nu le „suduia“ deloe, dar admiia principiul in sine, si-1 proclama,
rccomandandu -1 cu pitorca^ca ci spontaiieilale.
Tot asa si cu copiii. Copii la toatc varslcle, inconjurata numai dc prie-
tene cu care sc distra, mcrcu rasfatata dc toli barhalii - n-avea limp sa fie
efcctiv mama. Baluri, concefle, tcatru, plimbiiri, cxcursii, escapade la (ara,
- viata ei era numai tumult sonor dc-a lungul anilor. Dar in schimb, ccrca
cu ncinduplecata encrgic ca principiul sail conccplul mamci, a$a cum ii

25S
primisc ea dc la parinli, s3 fie respcelat cu strictela. Copiii trebuiau sa fie
copii: cuminli §i ascultatori. Sa nu vorbeasca la masa; sa siirute in eat mai
numeroase ocazii mana mamei, sa-i respecle toate capriciilc, sa-i execute
toatc dorinfcle si sa evite cu strasnicie orice prilej de-a o enerva sau supara.
§i supararea era pentru Malvina o notiune aljstracta, c3ci rasul ci totalitar
n-avca ragaz pentru stajionarea supararilor.
Petrus $i Oana - pentru motive osebile - ii facusera pe plat. Deci erau
copiii ei.
- Draga, voi nu $liti s3 va crested copiii. Discuta;! cu ci. Asta-i catas-
trofa. Pe copii trebue sa-I cresti din ochi. Ochiul mamei trebue sa fie ca
ochiul liii Dumnezeu: pretutindeni. Dar cu Dumnezeu nil discufi.
Poate ca daca ar fi avut copii urafi si bolnavieiosi, Malvina ar fi dcvenil
mama prin nevoia dc mama a copiilor. Dar Petrus s> Dana crescusera teferi
$i decoralivi, trecand cu grade prin toate varstcle, fara sa solicile Malvinei
decat grija do a-i imhraca cocbct - copiii ci - §i de-a i fmpicdeca sa-si
permita imperlincnla de-a sc socoti de capul lor;
Era mama lor, fara sa stic nimic despre ei. Si rasul $i coneeplia niama-
ochi erau un obstacol pentru vorba. Alatuii dc ei parea sora lor, mull mai
copilaroasa decat ci, prin nccontcnita sclipirc a rasului cu gTopite, dus
uneori pan3 la mare hohot.
„E o placere s-o auzi razand pe mama", gandca uneori Petrus, oprin-
du -sc descrefit de la lucru, ca sa-i asculte rasul in alia odae.
Malvina insa nu facuse niciodatS o astfel dc reficctic despre vcsclia
copiilor ci. Dar nici nu Ic alribuisc bizara boala a tristclii. Erau doar copiii
ci.
E drepl c3 mai aveau si un tala acesti copii numai ai mamei.
- Ellc nc doute dc rien, cetlc adorable femme; pas mcmc de son mari!
spusese odata un binevoitor, alegand pentru vorba limba rcputalclor sub-
tilitati.
Intr-adcvar, Malvina n-aica timp nici pentru traditia gcloziei. Caci pe
vremca ci, ca si pc vrermta mamei, fcmcilc maritale aveau intre altelc si
fndatorirea geloziei.
- Draga, degeaba imi recitati vorbe din ciir(i. Mama-mare spunea ma-
mci: „Falo, fara de cateva scene de gclozie pe luna, barbatul nu simte ca-1
iubesti, si crede ca-1 ingeli. Asta-i.
- Atunci tu?
- Ei, draga, prea multe am pe cap! Cand sa mai fin si /uliara!
Pe Alexandru - ii spunea Alec - il cunoseusc valsand. Valsand se tndra-
gostiscra unul de altul, ochi in ochi, zambet in zambel, si valsand porui.scra
in viata, cucerind-o si prin lupta, dar si prin saloane: tot lupta. Erau o
percche cSutata. Alec, subtire, fin, cu tamplcie dc timpuriu albe si inani
delicate, dar barbatesli, parea predestinal fracului, mesei verzi, sampanici
$i madrigalului in pauzcle valsului Stiu sa intre alat de usor in sufletul

259
 femeilor meat trupu! lor uita sa-i mai refwze ceva. Un fel de versiune in frac
a pajului, desi n-avea nimic de efeb.
Dar Alee era mai mull decat atata. Gratia frivolitStii - atat de aprcciata
in saloanele de atunei - ascundea ferma ambilie de-a se afirma 51 allfel. La
inceput simplu avoeat al saloanelor, devenise, dupS cSsatorie, membru in
mai multe consiiii de administrate, dovedind in afaceri aceea$i supletS
oporluna §i aceeasi aptitudine de-a obtine cu gratie rezultatc importante.
§i in avocatura repurta succese remuneratorii, 5bind cum sa vorbeasdi
magistratilor.
Vazusc cu nedumerirc - purta monoclu - aparitia copiilor in apar-
tamenlul lor cu Oort, covoare, oglinzi, fosnet de rochii si armonii picturale.
- Ce-i asta? intrebase cu fruntea incretitS lavederea pachetului cu carne
urlatoare.
- E baiat, il fericise Coana Moa$3.
- Ce-a spus nevasta-mea?
- Cc sa mai spue! E mama!
VrasSzica si el era tata. Nedumerirea durase multa vreme. Ivirea copii­
lor in scutece ii d 2du.se mai curand sensatia cruda a fiziologiei decat man-
dria paterna. Dar de indatS ce copiii deveniser3 frumosi, eliberandu-se de
amintirea viscerala, si-i insusise prin rasfat. Rar tata care sa fi daruit mai
generos.
Oana il interesa mai mult decat Petrus. Baiatul, deji frumos, u parea
prea simplu, prea evident, 51 cam greoi. Pe cata vreme Oana il inlriga,
emotionandu-1. Sim{ea ca in Oana se poate stima pe cl. Era de-ajuns fata
lui, ca s5-$i regaseasca farmecul tincretii in lumina ei sprintena, §i de-ajuns
de opusa lui, ca sa-i acorde ei macar pretuirea pe care lui nu si-o acorda.
Dcsi seducatoare, Oana nu avea nevoia lui de-a se valorifica prin aplauzele
oamenilor. Profesia lui era sa seducS: barbati §i femei deopotriva. Isi or-
ganizase si viat;\ frivola si munca in acest sens, ajungand, odatS cu varsta,
s3 simta si osteneala acestui slatomic efort de-a fi tanar. Dar in ce-1 priveste
sc resemna: „Les jeux sont faits. Rien ne va plus!" - frecandu-si c-o usoara
eneivare eleganta manile uscat frumoase.
fiv Oana insa il emotiona contrastul drumurilor lor inlretaiate. FSra sa
intervie in viata ei - din discretie galanta - intui(ia lui ii revela calitatea
Oanei. Avea, privind-o, sentimentul de innobilare pe care l-ar simli o arietta
viene/a reluata de Mozart.
Niciodata nu daruisc Oanei slide de parfum - era atat de priccput, c3
$i femeile il consultau - sau alte nimicuri din catcgoria acestora, de$i manile
lui, dc-a lungul anilor, incantasera necontenit cu astfel de daruri pe toatc
femeile. Fara s-o consulte, aducea Oanei carti rare, icoane, - adica podoabe
care nu mai erau un omagiu pentru trup.
Era insa induiosat pana la reverie de cate ori Oana intra la el in odae,
aratandu-i o rochie noua.

260
 - Itf place, papa?
Dcvenca tata prin adancul grav al barbatului care renunta - suprem
omagiu - la tinerctS numai in fata fiicei lui.
Hotararea tie a-$i conslrui o casa pornise tot din descifrarea intuitivS a
naturei Oanei. Caci pana aLunci traisera intr-un apartamcnt somptuos, cu
tot conforlul modern, ceea ce-i dadea §i senza(ia ora$ului, indcstulandu-i si
nevoile socialc: dc-a primi cu fast.
Alesese locul $i ridicase casa dupa indicatiile Oanei, daruindu-i-o Mal-
vinei gata {acuta.
- O mica surpiza pentru Malvina mea!
- Draga, spunea Malvina catre prietenele ci, Alec e un barbat sic.
Spuncti-mi voi, care barbat, dupa mai bine de douazcci dc ani de c2salorie,
mai cheltuieste bani sa faca surprize babei lui?
- Ei, part-a tu e§ti baba!
- Draga, mie nu-mi plac complimentele pe jumatate. Sigur ca nu-s baba.
Na! Dar spune-mi ca-s tanara, ca doar de asla m3 traleaza Alee ca pe-o
metresa!

CAP. Ill

- Draga, e o placere sa vezi numai oameni frumoji! izbueni Malvina,

avand acrul ca vorbesle cu cineva din spatele ei.
Era alat de obisnuitS sa fie inconjurata de prietcnc - „Draga, eu sunt
ca scaunele cu strapontin!** - incat exclamalia lor li sc adresa, cu vocativul
draga, dcsi era la mas3 - nu dc carli - numai cu familia ei si cu prietenul
lui Petrus.
- Ce sa-ji spun! conlinuS Malvina adresandu-se de data aeeasta direct
lui Tudor; nu-mi plac oamenii urati! Sa ma slabeasca pictura dumnea-
voastra moderna cu toate hazeniile ei! Cum ii posibil, domnule, il interpela
ea de-a drcptul, dumneata, baiat tanSr ?i frumos, sa cumperi un nud de
Palladi! Iti vorbesc de Palladi fiindca e moldovean de-al dumneavoastra.
Nu protesta, ca §tiu eu cum tineti unul la allul. Parca suntep gemeni toti
moldovenii! Ia s3 ma lasati, va rog, cu moldovenii §i cu pictura aceslui
domn!
Acum se adresa tulurora.
Tudor manca solid, ca §i Petrus, asculland cu dcliciu izbuenirile Mal-
vinei, carc-i amintcau certurile de la Vorniceni cu Domnila. Placcrca lui
era atat dc cvidenla meat Malvina isi insusisc ainical urechilc lui. Nu se

261
auzea decat glasul ci exclamativ, incarcat dc vitalitate, cum sunt, de legume
§i clc fructe, cosurile cllcnilor in diminetile bucure$tcne.
Mancau afara. pc terasa care prelungca sufrageria in gradina, subt bolta
cu struguri copli a vijei dc vie. (iradina era imprejmuita cu zid inall. Cerul,
manastiresle albastru, parea bolta intim vast a a gradinii, iar soarele, un
mare strugur dulce intre frunze de aur.
Malvina nu exagerase. Intr-adevar, in jurul rnesci nu crau decal oameni
frumosi, justificand mul(umirea Malvinci si explicand repulsia ci pentru
piclura ostcnii alinata a lui Palladi. in schimb. Alee pretuia tocinai acest
fillru al lui Palladi, prin care vulgaritatea frumuselii era purificata, dupa
cutn in gastronomic aprecia mai cu seama fcrmcntSrile51 fezandarilesubtile
ale bucatarici franceze.
Cu exeepjia lui Alec, loti comescnii infruntau victorios lumina reve-
latoare a amiezii. Chiar si Malvina care prin culoarea obrajilor sc putca
invccina cu Iryctcle de pe masa.
Alec insa primea alt l ei lumina soarclui. Dac3 ar fi fost tanar, la aceeasi
masa si iniic acciasi comescni, ai Ft spus despre cl ca 1-a gasil amiaza dupa
o masa prehingita toata noaptea $i toata dimineaja, mirandu-te ce bine
rczisla, gandindu-tc la cafele negre. Acest caractcr, de oboseala invinsa
panii la bravada, de stapanire corecta, il avea varsta lui. Era subtire ea un
ogar - dar f.ira Icnca degenerala a acelora - cu oase Fine, piclc ivoric $i par
prefios sur, ca scrumul havanclor. Monociul cu snur, acordul dc griuri al
hainei, croita larg si cu umerii sprinten oblici, gulerul tare 5.1 parfumul dc
patchouly, aminleau o alia epoca pc care elegant a si (inula lui o evocau. Cu
toate ca era acj.sa. intre ai Ini, la masa dc loate zilele, sc ingrijea cu alat de
curtcnitoarc soliciludinc de veeini incal parea inconjural numai de femei
carora ie facca curie, prevcnindu-Ie mcreu dorinlelc, sau delcrminandu-lc
si mdi uinandu-le cu experienla. Poalc eS i$i sporea voluntar cochctaria de
toldeauna, doiind s i placa noului venil, simlind ea aslfcl conlribue dLserct
la buna dispozilie a Oanei. h daruia Oanei un tata care sa impodobc&sca
masa zambelului ei. Caci dcmull n-o mai vazuse pc Oana cu obrazul accsta
de f’etila in vacanta; zburlita de zanihct. Alec sliu ca lumina femeii incepe
cu straluciri copilaresle.
Daetii cpocii nu-1 inleresau. Ii evila ca pe un z.gomot exagerat, acccp-
landu-i cu resemnarc - la nevoe - fara sa ie acorde oniagiul curio/ila(ii
individuate. Top ii aparcau la lei, brulali, mojiei, vorbind prea tare, gesti-
culand prea tare, gandind prea tare, lormali parea trupc§tc si sullctcslc dc
arencle cu clamori si bocanci ale fool-ball-ului. Cuvantul „flacai“, articulal
cu nuanla deprccialiv rurala ii delinca sufieient in dialeclica lui Alec care
ii repudia cu acest cuvant. Ii facca de altfcl raspunzatori de triviali/arca
cpocii. Politica nu mai avea accent ul acela dc cnnversalic intre fololiile de
orhestra sau din fumoir, care o caracleriza in vremurite parlamenlare;
devenise o vociferarc de galerii, mai riiu: de arenc cu luplc cu lauri. Pasiuni

262
dczlanluilc pc marginca sangclui. Dar ceea'ce mai cu seama nu Ic ierla
lincrilor era disparitia fcminila(ii. Fcle frumoase crcsleau ca florilc In bine-
cuvSntata Romanic; dar tocmai caractcrul floral si-1 pierduscra, dalnrilu
baetoilor. Ei Ic despuiasera dc farmccul, dcmnitatca, gratia 5i fosnctul dc
rochie lunga al I'clelor de odinioara. Nici cu vorba, niti cu vcrsul, nici cu
fapta, baeloii nu stiuu sa mai dezbracc o fcmee. O Infulccau pur si simplu,
ca pc un hiflcc In sange, trivilizand-o.
Nici Petrus nu era crujal dc accasta implacabila categorisire, cu loatc
ca era baiatul lui. Dar In Petrus, Alec nu sc rccunostca. Petrus avea sana-
tatca Malvinci, fara sa fi moslenit si anlrcnanlu ci vilalitale. Asa cS vigoarca
lui colorala parca tot un atribut sportiv, cu toatc ca altmintcri nu amintca
prin nimic caractcristicele „cow-boy“-lor valahi. Principial, In calitate dc
lata, Alee era recunoscalor lui Petrus pcnlru cuminionia lui. Gonsiderandu-
sc retrospectiv, prin obedienla si copilaria caligrafica a lui Petrus, Alee nici
nu avea sen/afia ca i-a fost tala. Nici o suparare, nici o grija, nici o preo-
cuparc, nici o nciinistc. Petrus era ca un tren de covor. Grija dcracrilor era
exclusa cu accsl copil ideal. Obiectiv, Alec li rccunostca si pretuia acest
merit. Dar II socolca negaliv- dcsi comod pentru cl ca tala -, neputandu-sc
Impicdica sa nu-l si desconsidcre putin pc acelasi Petrus. II iubca desigur,
II revedea cu placcrc, simlind ca masa familiei c Inlrcgita cordial dupa lunga
lui absents - care nu devenea li/tsa decal acum, In clipa rcvcdcrii - dar
Petrus nu-i dadca sentimcntul estctic al patcrnitalii, asa cum i-l dadca
Oana.
Asa ca prezenfa prictenului lui Petrus la masa familiei n-o considcra
prin optica lui pentru tanara gcnera{ic, ci numai prin Oana, cedandu-i pfrna
la sacrificiu. Vazut astfcl, prin hucuria Oanci, tanSrul Alcaz era acccptat
panii la bunavoinla, crcandu-si dc la Inccpul, si fara merit, un privilegiu In
atcn(ia si soliciludinca lui Alec.
Acordul mesci de pe tcrasa n-avea note false. Oana si Petrus crau atal
dc fericili s' din cauza asta Incat de cateva ori privirile lor, reluandu-si
vcchile dialoguri optiee, sc opriscra o clipa, iluminandti-sc rcciproc. Ceea
ce Insemna In alta vorbire decat a oeliilor: „Slava Doninului! E bine1'.
Oaspcle lor nu era impus In casa si la masa, ei Incorporat fara cforl si lupla.
Puna si Vilma, cu paloarea ei devotata, servea cu placcrc pc lanarul si
mancaciosul sublocotcncnt. Caei Vilma, mcreu suferinda dc slomah, n-avea
fcrnicntarca specifics color care invidiaza cu stomahul sanatatca altora.
Dimpolriva, oamenii care nu mancau - dcsi sanatosi - aminleau Vilmci
infirmitatca ei, aparandu-i ca o baljocura; pc cats vremc cci cu apetit robust
o hraneuu indirect, dandu-i macar o satisfaclic spectaliva. Caci a$a sunt
oamenii: chiar scrvilori fiind, Isi permit subtilita|i psiliologicc prin care
participa marginal la tcalrul slapanilor
Petrus Isi lasase barba si mus{eata la baia de abur, dupa aparifia dc
dimincata, care o scandali/ase pe Malvina.

203
 - Dc unde mi le-ai adus?
- De pe zona.
- T c rog expediaza-le recomandal colonclului. Aid e$ti copilul meu.
Asa c5 loatc crau in rcgula la masa familiei.
Veni liinpul fumatului. Alec oferi de jurfmprejur, incepand cu Malvina,
cu loatc ca nici Malvina, nici Oana nu fumau. Dar Alee nu oferea numai
pentru deprinderile sliuie, ci si pcnlru caprieiile posibile. Petrus insa accep­
ts tigara oferita.
- De cand fumezi? il cerceta Malvina, pares printr-un face-3-main.
- De pe zona.
Malvina se uila intcrogaliv la Alec, gata sa devie mama dupa vechile
traditii, invitandu-1 si pe Alec sa-si reia prerogativele parinlesli. Dar si
tanarul Alcaz fuma. Asa ca Malvina ofta:
- S-a cmaneipal! fmbatranim, Alec! Pe vremea noastra copiii nu fumau.
Alec zambi indulgent, dezmiedand mana Malvinei.
- Draga, ce-i cu zona asta? izbueni Malvina. Cat o s3 mai tie? M-am
sStural de atata zona, zona si iar zona! Ori fac razboi, ori sa nc lasc copiii
acasS! All! Ce lc--a§i spune cu...
- Ce le-ai spune? zambi Alec.
- Draga...
Malvina se opri cu o explozie verbala, care deveni numai plasticS in
expre.sia fejii.
- Cc sii mai spui? Poli sa mai deschizi gura in vremea dc azi? fti tac
capul, pur si simplu! Mojica vremc! Puah! §i crcd „dumncalor“ ca o sa mai
tie mult?
- Asa se nasc re.volu(iile! insinua Alec, inclandu-si fumul.
- la taci si lu! se supara Malvina. Te-audc cine stic cine...
- Cine sii m-auda? zambi Alec, aratand c-un gest de evantai gradina.
- Duninezcu, raspunse Tudor, zambind si el. E ultima ureche...
- ... muzicala, adaugii Oana.
- ... a omului, complecla Tudor.
- Va rrig, copii, nu incepeti cu discu(iile savanle! Lasali-L pc Dumnezeu
- uitc, imi fac cruce -, lasali razboiul, politica, lasati zona la ea acasa, si
inveselili-ma. De asta sunieti copiii mei. Draga, in vremea mca sublo-
cotenentii sliau sa danseze. la sS va vad...
Se ridicara de la masa, urmand-o pe Malvina care fredona. Prevcnitor,
Alec adusc patcfonul pe IcrasS, punand un vals dulce, numai viori prclung
suspinaloarc si violoncele guturale. Se inclina apoi in lata Malvinei, invi-
land-o cu cercmonialul dcsucl, stiut de vechile oglinzi.
Dupa ei pornira Tudor si Oana in gradina valsului.
Numai Petrus ramase pe tcrasa cu tigara.
In vazduliul induicil de amintire se clatinau $i frunze aurii.

264
 - Draga, sc opri deodata Malvina in mijlocul vaLsului, arStand spre
Petru§; trebue sa-i gasesc o nevasta. Nu-1 vezi! Cogcamite barbat sta ca un
vaduv!
Era atat do bufona expreia Malvinei — sincer indignata - incat toli
izbucnira in ras.
Iar Petrus adaugS:
- Sigur. Doar esti mama mea!

CAP. IV

De cand venise comisarul cu mandatul de infatisare, Oana avea sen-

timcntul grav ca plateste ccrului o bucurie prea mare. Accepta pentru ca,
dar se siinjea superstitios raspunzatoare pentru Tudor.
Baetii dormeau. Malvina juca poker cu prietenelc ei.
- Alio...
Oana vorbea incet, ca o struna deodata rSgusitS.
- ... Da-da, cu maestrul Dancscu...
Vroi sa adauge: „aici e fiica domnului Danescu", dar nu mai era nevoe,
caci secretarii lui Alec, de cate ori intreba un glas de femcc, dadeau imediat
legfttura.
- Da, papa, cu sunt. Pot sa te vad imediat?... I(i multumesc.
Pleca de-aeasa a$a cum era, urcandu-se in primul taximetru intalnit. Era
atat de grabitS s3 ajunga incat statea pe marginea banchetei, cu priviriie
mereu inainte.
In prelungirea acestui tumult se ivi in biroul lui Alec.
- Papa, uite ce se intampla. A venil chiar acuni un comisar cu acest
mandat...
- Oana, e foarte dragut din partea ta ca ai venit sa-mi faci o vizita. Dar
nu merita un mandat oarecare cinstea sa mi-1 aduci tu.
- Nu e pentru tine, papa. E pentru Tudor Ceaur Alcaz_
Alec o privi mirat - o secunda - caci glasul si atiludinetpei nu aratau
catusi de pu|!n sovairea fetelor indrSgostite, cand e vorba de acela care...
Lua mandatul, il considers cu ochi profcsional 51 ramase pe ganduri.
- Nu cumva e legionar?
- Nu sliu, papa. Nu-i cunosc viata. Papa, iarta-ma ca te necajesc. §tiu
ca esti tare ocupat. Ili cer un sacriflciu. Haidem impreuna sS vezi ce e.
- Bine. Imediat. El stie despre mandat?
- Doarme. Am venit cu mandatul direct la tine.

265
 - Hi mullumesc, Cans, ca le-ai gandit la mine.
Plccara cn automobiiul lui Alec la Tribunalul Mililar. Oana nu spunea
nimic. Dar era ir. atitudinca ei o incordare care transforma obra/ul ei
luininos si mob’ll intr-o mascS impietrita.
- Tu asteapta-m2, Oana. Nu-uii place sa Ic vad in cazartni.
Cladiiea era intr-adevar posomorat greoae, cvocand ceata inai degraba
decal soarcle loamnei, ingalbenit ca Irunza pc zidurile ei dc cetate.
Timpul irccu meet, scandal de bataile inimii. Cu pumnii stran$i, Oana
parc5 astepla un verdict. H vSzu de departc pc Alec. Parea prcocupat, dar
n avea aerul docttirilnr care ies dintr-o camera cu moarte.
- Oana, e ccva bizar! Slai, feii|o, ti-a I’ugit sangcle din obraz!
- Papa, spune, Ic rog. Nu te oiupu de mine. Sunt o fata proasta. N'-are
importanta. Spunc.
- Fetito, ai auzit de Arinand Horovitz?
- TO Papa!...
- El il rec'amu.
- Pc cine? »
- Pe Alcaz. Pretiude ca - e absurd! - a vrul sa-l... ucida!
- Ce-i asta?
- Nu sliu! Nici eu nu price.p! Si Telrui e indicat in rcclaniatie ca marLor.
Pctru§...
O scurta pauza.
- ... $i doamna Horovitz.
- §i ce-or sa-i Lea?
- Nu $t iu inca. Horovitz e foartc influent. N-ai auzit dc cl?
- Lasa-1, papa, N-are imporianla. Lui ce vor sa-i faca?
- Crcd ca n-or sa-l arcstezc. Ma due }a general.
- 11 cunosti?
-Sigur. Cu cine nu-s pricten!
Oana rcspirS adanc, acoperind cu rnana genundiiul tatalui ei.
- $i eu ce sa fac?
- Da-i mandatul si spunc-i sa piece imediat la Tribunalul Militar. Magis-
tralul instructor il asteapta. Sa-l ia si pe Petrus. l(i dau automobiiul.
- Papa, e sccrc.iul nostril.
- Sigur.
- $i sa nu slie nimeni c5 tu te ocupi.
- Sigur, fetito, Esti...
- Lasa, papa, lti mulfumesc din toat3 iniina.
II saruta, lasandu-l la birou, si porni spre casa cu automobiiul lui. Acasa
totul era ca la plecare: soare de micre in jurul casei albe. Lucrurile nu se
schimba! Batu la u?a odaii bactilor. Dupa multc batdi repeiate, Petrus
inlreba inabmur:
- Cine-i acolo?

266
 - Petrus...
Se ivi Tn erSpatrura usii in pijama, dcscull, cu parul rasvralit si pete rosii
pe obraz. Vorbira pc prag.
- Petrus, a venit un mandat foarte urgent pentru Tudor. E dc la Tri-
bunalul Mililar. A spus coinisarul ca si tu si Tudor trebue sa va duce(i
imediat aeolo. $tii despre ce vorba?
Petrus Iua mandatul, 151 iimpe/.i ganduri'c si zambi.
- Bun. Nkrgem.
Oana tot nu pleca de la usa lor. li auzi dtipa un tiinp ra/and cu hohote.
§i iar, prosteste, ca o tSranca, Oana facu semnul crucii, implorand Ccrul
sa nu iasa altaceva decat ras dc pc umia mgrozitoarei hartii carc-i tatua
suflclul cu Ikerc de foe.

CAP. V

Petrus astepta pc coridorul cabinctului cic inslructic. Tudor fusese in-

vitat singur inlauntru.
- Am onoarca...
Capitanul il privi lung, cantarindu-I din ochi.
- Dotnnulc sublocolcncnt, si cu sunt din cavalcrie. Va rog siS-mi raspun-
de(i cinstit: ati intentional intr-adevar sa aruncati azi nnaplc din tren pe
domnul locotenent de rezerva Armand Horovitz?
- Domnulc capitan, daca vroiani sa-1 aiunc, in momcnttil accsla domnul
locotenent cia la ciniitirul iz.raelit mire str&mosii sai, in alia uniforma decat
cea militara.
Capitanul dori sa se incrunte, dar nu izbuti dccat sa-si stSpaneasca
zambctul.
- N-ali avut nici un fel dc incident cu rcclamaotul?
- Domnulc capitan, crcd ca aversiunea reciproc3 nu c un incident m
scusul juridic: c ccl mult un incident psiliologic.
- Doamna Horovitz n-a avut nici un amestec?
- Respect femcilc. domnulc capitan, cu tot absurdul cuviinlci din Mol­
dova $i cu toat.i trail ilia armci noastre.
- Discrctie adica?
- Puleti fi oricat de indiscrct, caci dcschidcti usa unci tneaperi goalc.
Doamna Horovitz pentru mine e ccl mult aminlirca unui numc.
-•Totusi ccva s-a intamplat fntre dunmeavoastra si domnul Horovitz...
- Ce anumc?

267
 - Nu §ti|i?
- Raspund la intrebtiri, domnule capitan, care sa-mi indice natura §i
direclia raspunsului provocal. Dialogul nostril e un interogator, nu o con-
vcrsalic.
- VS-ntrcb: de ce 1-ati...
Isi cauta cuvantul.
- ... in sfarsit, inhatat, sa spunein, pe domnul Horovitz?
Un zambet trecu prin ochii lui Tudor.
- Domnule capitan, sunteti alat de bun sa-mi dati o sinipla lamurire de
care condifionez lealitalca raspunsului la mtrebarea pe care mi-ati pus-o?
- S-aud.
- Domnul Horovitz ma acuza intr-adevar ca a§i G vrut s2-I arunc din
tren?
- Precis.
- Atunci raspund: Nu l-am „inhatal“ pc domnul Horovitz, cum spuneti
dumneavoastra. L-am apucat de haina, pur $i simplu, iinpiedecandu-1 sa
cada. Isi pierduse echilibrul. Trenul avea viteza mare. Am intervenit ener-
gic: tntelegeti, cand cincva se meca, nu-l salvezi dezmierdandu-I. Daca cel
ajutat de mine ar fi fost un Popescu sau ioncscu, mi-ar II muljumil. Domnul
loeotenent Horovitz insa, ramanand probabil Horovitz §i in haina militara,
a crezut ca adngerca unui crcstin nu poate sa aiba logic decat semnificatia
unei agresiuni antisemite. E o croare explicabila pentru domnia sa, care
Insii nu poate li acccplata de armata si justilia romaneasca.
lntors, stiloul capitanului batca un tact ncregulat in masa.
- Dc ce a{i condilionat „Icalitatca raspunsului" de lamurirca privitoare
la continutul rcclamatici?
- Francc/ul spune: A tout seigneur, tout honneur.
- §i romanul?
- Suntcm ontcri de cavalerie, domnule capitan. Romanul spune: Nu
strica orzul pe gaste. Fiindca-i vorba dc domnul Horovitz ar trebui sa spun
gSstc.
- Domnule subiocolenent, cum explicati dumneavoastra aceastS recla-
matie?
- Ca sa va raspund, domnule capitan, ar trebui sa intru in pielea dom-
nului Horovitz. Intelcgeii repulsiunea mea...
- Vi se pare c3 reclamantul are o dusmanie pcrsonala impotriva dum-
neavoastra?
- N-arc cinstea sa ma aiba dusman. Nici eu n-am necinstea de a-ini fi
prieten. Cum vi se pare §i dumneavoastra...
- Sunteti nervos, impulsiv?
-A m multe imperfectiuni, domnule capitan, dar nu mi le-am inventariat
cu ocazia domnului Horovitz.
- Locotenentul Horovitz, apasa magistratul militar.

268
 - Exact, domnul locotcnent Horovitz, relua Alcaz. Iertaii-mi, va rog,
inadvertan(a. Uil mereu c2 evreii pot avea §i firma militara autorizata.
- Ii iubiti, zambi magistrate.
- Intru Hristos!
- Sunteti bun sa-mi da{i o declaratie complecta. Reflectati dinlai. Nu
omiteti nimic.
- O dictcz de-a dreplul. Rog pe domnul greficr sa notczc. in ziua cutare,
ora cutare, trcnul cutare - specificarile numerice sunt desigur in reclainatie
- subsemnalul, sublocotcnenl de rezerva din cavaierie, vazand din spate -
subliniez acest amanunt - un locotcnent in primejdie de-a cadea din tren,
am intcrvenit energic, salvandu-l probabil de la moarte. Aflu din redamalia
domnului locotcnent, pe care abea acum il vad din fata - rasial vorbind -
ca se numeste domnul Armand Horovitz $i ca am vrut sa-l ticid. Daca
procedam antisemit, stiind cine-i, il lasam s5 cada. L-ain salvat. Ceea cc
dovedeste ca: ori nu stiam cine-i, ori ca nu-s antisemit.
- Sunteti $i avocat?
- Numai cand sunt constrans.
- V-am constrans?
- M2 refcream la reclamant. Dumneavoastra sunteti militar.
- V 2 rog sS ajteplati afara pan 2 iau si declaratia martorului.
- Am onoarea...

CAP. VI

- Am onoarea...
- Sunteti fiul maestrului Danescu, domnule sublocotenent. Apreciez
mcrilelc inalte ale talalui dumneavoastra. Va rog sa-mi raspundeti deschis,
dandu-va seama de numele pe care -1 purtati, dc haina pe care-o aveti §i de
importanta raspunsului dumneavoastra in aceastS chestiune gingasa. §titi
despre ce e vorba?
- BSnuesc, dar a§i vrea sa fiu informal.
- Domnul sublocotenent Tudor Ccaur Alcaz... Sunteti prieteni?
- Camarazi de pe zona.
- Camaradul dumneavoastra e acuzat dc domnul locotenent Horovitz,
cunoscutul avocat 51 financiar, ca ar fi vrut s2-l omoare in trenul care venea
de la Sighet spre Bucure§ti. Ati asistat la incident...
- Care incident?
- Nu s-a intamplat nimic intre acesti ofiteri?
c 10- TudorCe.»urAlcaz, voL I 269
 - Nimic care sa poata fi numit incident.
- Atunci?
- A$tept inlrebarea.
- O cunoasteji pe doamna Horovitz?
- Era in tren, cu sotul ei. Am cSlatoril impreuna de la Baia-Mare.
Domnul locotenent Horovitz era foarte nervos. Vocifera violent in fata
compartimcntului nostril. Camaradul meu si cu mine dormeam tun: infe-
lcgcti, veneam de pe zona. Alcaz a deschis u§a, invitandu-i curtenilor sa
intre. Au intrat: domnul locotenent, adica un domn locotenent neindivi-
dualizat altfel, si o doamna... elaganta. Nici un incident. Am dormit, dom-
niile lor pe o bancheta, noi doi, pe cealalta. M-ati intrebat daca o cunosc
pe doamna Horovitz. V-am dat toate amanuntcle intalnirii noastre. O
doamna. Atat. Dimineata, dupa ce ne-am desteptat, am plecat din compar-
timent §i nu ne-am mai inapoiat dccat in gara Bueure$ti.
- Cc-ati facut?
- Vagon-restaurant. Bere!
- Multa?
- Slrictul necesar setei. Sete de septemvrie, nu de iulie.
- Camaradul dumneavoastrS manifesta vreo nervozitate?
- Dormea cu ochii deschisi la fereastra. Alcaz c un visator.
- Si incidentul?
- Care?
- Domnule Dancscu!
- La ordin!
- Bine, dar omul acesta nu 1-a rcclamal din senin!
- A! mtamplarea de pe punlc! Punte mi se pare c3 se chiamS? Loc
primcjdios! Ingust, dedesubt tampoanele, rotile...
- Lasati, va rog, amiinuntele; veniti la chestie.
- Domnule capitan, chcstia, cum o numiti, e un gest reflex: cre$tin l-asi
numi, daca reclamanlul nu vede vreo aluzie suparatoare. Alcaz, care e
foarte puternic, 1-a apucat, vazand, probabil, ca s-a impiedccat...
- Probabil?
- Domnule capitan, eu nu sunt biograful domnului Horovitz. In momen-
tul aceladomnia sa nu era pentru mine decat o spinare: a unui ofiter. Atat.
Nu m5 intcresa. Poate d& daca sotia sa, in loc sa-1 preccdeze, 1-ar G urmat,
asi G urmarit cu alta atenfie directia Horovitz. Dar stiti, spinarea altuia nu
ofera nimic atracGv. Asa ca n-am observal nimic. Dar Alcaz care era inain-
tea mea, intre Horovitz $i mine, a vazut ce se intampla in nasul lui §i a
intervenit. Cum va spuneam: Alcaz e puternic, atlct. Gestul de salvare, sau
de asistenta, cum vreti sa-1 numiti, a purtat Greste pecelea puterii lui Alcaz.
Domnul Horovitz s-a speriat: explicabil. Dar nu inleleg de ce domnul
Horovitz defera justitici militare o spaima de-a domnici sale. Nu i s-a
intamplat nimic. Dar era atat de emotional incat ini s-a facut mila si i-am
I
270
 oferit batista mea. A luat-o, uitand sa mi-o restiluie. Ce-ar spune domnul
Horovitz dacS, respectand stilul de comportarc a) domnici sale, i-a§i face
proces pentru restituirea batistei? Va rog sa-1 intrebati daca aratarile mclc
nu sunt riguros exactc.
- ReclamantuI afirmS cu tot ul altaceva.
- Anume c5...
- ... intr-un acccs subit de furie, f3r3 motiv aparcnt, sublocotcnentul
Alcaz 1-a apucat pe la spate, vrand s5-l arunce din tren, $i ca redaraantul
s-a zbatut, izbutind s5 scape din stransoare.
- Pe cine nu-l Iasi S3 moarS, nu te Ias3 s§ traicsti.
- Rcciamanlul invoacS marturia dumneavoastra si a sofiei sale.
- Doarana Horovitz era cu spatele. Cand s-a intors, n-a pulut surprinde
decal un fragment al interventiei lui Alcaz. Imediat si-a acoperit ochii cu
manile. Deci n-a vazut.
- Ba a vSzut. Dar ce-a vazut a inspaimantat-o.
- Ce-a v2zut? Pe sotul s5u in manile lui Alcaz. A interprelat fractiunea
de scena prin vcrsiunca sotului, acccptand drept realitate o alta inter-
pretare: ori subieclivS, ori interesata. Nu poti fi martor cu ochii acoperilL
- Dumneavoastra ce-ati fi facut in locul doamnei?
- Daca-1 credeam in primejdie, pe domn, saream sa-i dau ajutor.
- Ca femee?
- Ca femee (ipam m3 car.
- N-a avut timp.
- Evident ca nu, de vreme ce Alcaz i-a salvat barbatul inainte ca ea sa
strige dupa ajutor. Domnule capitan, ma iertati, dar din punct de vedere
juridic problcma e §i mai simpla. Nu poate fi vorba de omor, fiindca recla-
mantul e viu §i nevatamat. Dar nu poate fi vorba nici de tentativa punibilS,
fiindca neconsumarea acliunii infractionale este intrinsecS vointei prezu-
matului infractor. Suntem in cazul unei dezistari voluntare, - natural daca
acceptam afirmaliile reclamantului.
- Sunlefi avocat?
- Doctorand in drept.
- §i camaradul?
-S i.
- Aha!
- Ma surprinde mai cu seama din punct de vedere juridic caducitatca
rcclamatiunii. Dupa cate auzisem, domnul Horovitz e un maestru al barei.
Cred insS ca in cazul s3u a sarit pcste bara.
- Domnule avocat, ce fel de om e camaradul dumilale?
- Domnule capitan, declin cinslea de a vi-1 prezenta. Va rog insa s3
puncti aceastS intrcbarc comandantului regimcnlului.
- V3 multumesc. Mi-aji dal o idee excelenta.
- Pot sa ma rctrag?

271
 - Desigur.
- §i Alcaz.?
Sc privira o clipa ochi in ochi, adanc.
- E tare simpatic. Ma scuzati un moment.
Petni$ r5mase numai cu greficrul. Capitanul plccase, luand §i dosarul
anchetei.
- Domnule sublocolenent, ofta grefierul dupa ce ramasera singuri - rele
zilc am ajuns! mama lui dc Horovitz! Stitf ce i-a spus domnului judecStor?
Ca apara prestigiul armatei; ca dumnealui 1-ar fi iertat daca n-ar fi la mijloc
interesul tarii; ca neamul, in astfcl de ceasuri grele, are nevoe de disciplina;
ca cei tineri nu mai au stapan, nici Dumnezeu... Auzi! vine jidovid s5-l apcre
pc Dumnezeu §i sa pue stapan! Apoi s5 nu te faci haiduc!
CSpitanul revcni dupa un timp, cu libcrtatea de-a zambi. Se aseza pe
scaun fara graba, mai rasfoi dosarul, aprinse o tigara.
- Veni(i dc pe zon3, domnule stiblocotencnt. Ce mai e pc acolo?
- Aer curat, domnule capilan. Alcaz e dc pe zon3.
- II admiri?
- 1 1 stimez.
- Va place berea?
- Oarecum.
- Atunci va ordon sa ciocnili §i pentru mine o halba la Carul cu Bere.
- Inteles, domnule capilan. Am onoarea...

CAP. VII

- Alio! Da, papa. Eu. Spune.

Acest glas care-si trimetea suflctul $i bataile inimii in vorbe, putea sa
inceapa §i „Tatal nostru...“
- Ve§ti bunc, Fetito. Kazi?
- Da. Spune.
- Nu-I aresteaza.
- E liber?
Absurdul intrebarii sirna incantator in urechea avocatului-tat3. Venea
parca parfum dc liliac din palnia de ebonit.

272
 - Sigur. Liber. Judcc3lorul de instructfe schimba calificarea: din ten­
tative de omor - nedovedita, temerara si absurda - Intr-o califlcarc mai
u§oara.
- Care?
- Stai ca t»-o spun. Insulla superiorului.
- E grav?
- Ne vom descurca.
- Tu il aperi.
- Sigur.
- Papa...
- Cc-i, fctito?
- Hi sarul manile, papa.
- §i eu varful papucului!
De la tclefon, Oana fugi de-a dreptul in odaia ei §i se rasturna pe divan.
Inima ei era ostenitS. Avea nevoe de cateva clipe de moartc, pentru a-§i
odihni tumultul vietii.
Se inserase. Rasareau stele pe crengile nucului.
Cel dinlai gand ivit o ridica din nou pe Oana, aplecand-o m genunchi
in fata icoanei. Se inchina lung, la picioarcle lui Dumnczeu.
Apoi se duse la fereastra, ramanand cu nucul pe pragul stelelor.
A doua noapte incepea.

„Domni(a, numai ccasu-i vechi.

Ridicii mdna risipita,
$i-n loc s-aluncci in ispita,
la trubaduml dc urcchi!"

Nu §tia nimic din via|a lui.

Cine era Horovitz?
Cine era doamna Horovitz?
Cate doamnc erau in via(a lui? Cate „Doamne tinerc“ il iubcau?
Aprinsc lumina §i receti toate scrisorile lui Petrus.
nAfla ca Tudor CcaurAlcaz c croul
procctat de mine in ceasurile dc urat...“
Atunci parca il erezuse - cu parere de rau - dasandu-1 pe Tudor Ceaur
Alcaz in categoria fictiunitor.
„Ma bucur ca jocul te-a prins si pe tine.
Nu fii ingiijoratH. Prietenul noslm traestc.
Indescifrabil in trccut, capala in schimb
in prczcnt o evidcnta incarcata de viitor.
Nu va ramdne o fantom a cum fi-e teama..."

273
 Acum $tia prin inima ei ca Tudor Ceaur Alcaz e o rcalilate. O realitate
atat de coplesitoarc meat ea i§i pierdea realitatea de pana at unci, ramanand
in cumpana unei nemaiintalnite mir&ri. Daca i-ar spunc un glas: „IalSt
Oana, ti-1 prezint pe Aliosa Karamazov" - §i l-ar auzi vorbind pe Aliosa $i
1-ar simti vecin cu ea, - cum ar fi? Ar crede cS Aliosa traegte in spatiul
uman? Sau ar disparea ea din acest spatiu, reaparand altfel aceeasi in
romanul lui Dostoievski?
Tudor Ceaur Alcaz ii absorbea realitatea in fiinta lui necunoscuta §i
neverosimil vie, ducand-o imperios spre un viitor care nu-i mai aparpnea
ei decat prin el.
Daca buzele Maicii din icoana ar fi cSpalat glas §i ar fi intrebat-o: „Fata
mea, ce vrei?“, i-ar fi raspuns in genunchi: „Maica Domnului, nu §tiu.
intreaba-1 pe Tudor. Faca-sc voia lui“.
Intr-adcv3r nu stia.
- Domni§oara...
Intrase Vilma.
- Unde pun masa?
- Pe terasa.
- Cate tacamuri?
- Cinci, Vilma. Mai intrebi?
- Vin §i dtimnealor?
- Sigur ca vin.
Cum s3 nu vie cand ca ii a§tepla!

* *

Cinci erau in jurul mesei de pe terasa.

Lampa cu glob de la mijloc aduna aripi de fluturi care se ciocneau
catifelal de portelanul ei inflorit albastru.
Scripcile greerilor sclipeau dintr-o strung milenarS.
Prin aburul supei se slrecura, abea, §i parfumul petuniilor.
Din bolta de vita cate-o frunza se desprindea purpuriu §i cadea pe fata
de masa cu sornnul soarclui.
Peste capetclc luminate dc lampa, ochii intalneau stelele vc$nic inflorite
in gradinile moarte.
Totul era departe $i aproape, intr-o leganare de umbre $i lumini, ca pe
corabli, la ceasul de-apoi al lunii.
 - Draga, ce Dumnezeu atata tacere! parca am intrat in mormant! Oana,
fii tu macar mai vesela!
Oana zambi ca o icoanS florentinS inspre mama ei.
E greu sa fii mai vesel cand e§ti in spaima fericirii.

CAP. VIII

Intrase in casa Danescuun cuvant care dadea o noua sonoritate vietii

de-acolo: cuvantul „bac{ii“. In acest cuvant era si Petrus, dar alat de disociat
de cel de pan3 atunci - copilul tacut, supus si cuminte - incat pluralul
„baetii“ aducea un alt Petrus in casa parinteasca, nou venit odatS cu Tudor,
de pe zona. Dar $i zona i$i pierdca prin baeli sensul strict militar $i topic,
capatand caractcrul unui tonic vital.
BSetii au facut, b3e(ii au dres...
- Draga, nu mai pot trai de raul baetilor!
Dar cum nu-i vedea de ajuns, Malvina intreba cu manie autoritara:
- Dar unde-s bSetii?
Anii Malvinei, in intregul lor, nu erau decat zilele unei vacan(e.
„Vacanta cea mare“ s-ar G putut intitula viata acestei mame cu p3r alb si
obrajii de rodie. Copiii ei parca fuscserS nascuti de alta - femce cu depli-
nStatea aceea - atat dc pu(in ii solicitau grijile si preocuparile cci care-i
mostenisera ochii si obrajii, far3 ca prin contrast macar s-o oblige sa se
destepte din varsta lor in varsta ei.
Copilul rasfatat al casei ea era: asa venise dc la pSrinti, valsand dintr-o
cas5 intr-alta, rochia de mircasa fiind pcntru ea o simpla versiunc a rochici
de bal. Oglinzile zilclor o conduccau prelung de-a lungul anilor, la fel.
I-adevarat ca Alec n-avea nevoe alaturi de el nici de-o mam3, nici de-o
so{ic - pe care repedc ar fi lasat-o, - ci numai de un toyaras de vacanta
prclungita. Malvina era prcdestinata sa-i dea lui Alec iluzia soliei, razant^
si glumind alaturi de el, mereu in vizita la ca acasa, ccea ce si pc el ii facea
sa fie oaspe intr-o casa cu proprietary plecati dimprcuna cu grijile. Traiau
desigur alaturi - pat, masa, cas2 - dar convietuirea lor era festiva si usor
frivola, in asa m3sur3 incat suficteste Malvina era metresa lui Alec.
Actul matern se mSrginLse in aceasta mama sa dcspacheteze doua
papusi dintr-o cutie frumoasa. Papusile stiau sa spue: ma-ma, pa-pa. Reve-
renta lor stangace nu tulburase esentele vietii in ma-ma $i pa-pa.

275
 Abea cand Oana devenise magulitor frumoasa pentru mama tanara 51
pentru tovarasul ei fesliv, Malvina acccptase pe papu.sa in salon, iar Alec
simtise cu zambitoare mc.lancolie ca tincre(a pleca.se din el devenind fata
iui.
Aparifia baelilor insa - plural involuntar al tulurora, care-i lua Iui Petrus
numelc $tiut, rcdandu-i-1 intr-un pronume nou - creia din grupul exterior
al aecstor vecini de casa si de viata struclura unei familii. Alec se surprindea
tata, iar Malvina devcnca, fara sa-si dea scama de primcjdic, mama.
Dimineata, Malvina dormca tarziu, cluar daca nu-si pctrecea noaptca
la prieteni, fiindca somnul era cel dinlai rasfat al diminetilor ei. Verbul „a
dormi“ arc multe variante in realitatea umana. Somnul de dimineata - in
orelc cand pentru altii inccpc greu! muncii, iar pcntru allele se pornese
grijilc gospodariei - nu era somn pcntru Malvina, ci un fel dc plaja cu
ferestrele deschise pe marginea diminclii. Acolo isi lua ceaiul, isi facea
proectele de rochii si distraciii, punand-o uneori pe Vilma sa-i dea in carti.
Abea pe la douasprczcce Malvina, in fiecare zi proaspala ca un alt fruct al
aceluiasi pom, pornca la plimbare, intalnindu-se cu prietenele ei.
Dar chiar a doua zi dupa sosirea baelilor, Malvina auzi dimineata rasete
pe terasa. Asculta cu mirarc aceste rasete care nu porneau din etacul ei, ci
rasunau dincolo, in soare, lasand-o pe de laturi, singura.
§i radeau cu o pofta magarii!
S-auzca printre rasctele lor si glasul inecat dc lacrimi al Qanei.
Malvina sun3.
- Ce s-a intamplat? o' intreba pe Vilma.
- Nimica!
- Cum nimica? N-auzi?
- Aaa! Ce sa He? Domnisoara si domnisorii iau ceaiul pe terasa.
Malvina se ridica din pat, asculland la fercastra.
Glumeau, isloriseau farse, inlamplari de pc zona, - dar mai ales radeau.
Rasul acela in mai multi, care pornesle galgaitor din belsugul vitalitalii
tineresti si care nu asleapta dccat sa porneasca lorenlial.
Foarte bland, o frunza de toamnii cazu pe inirna Malvinci. fsi aminti dc
linereta ei - situata in ani, prin amintire, - numarand involuntar pe toti si
toate de atunci - unii dinlre accia erau ntime pe cruci de cimilir, iar altii
batrani de-a binelea - si se simti cupi insa intre goluri.
Pcntru inlaia oara frunzele toamnei capatara un rasunet grav in sen-
sibiiilatca Malvinci. Le privi lung - ascullandu-i pe cei care radeau in
gradina - $i buzele ci sim}ir3 gustul sarat al lacrimilor fara batista. §i le
Sterse cu degetcle, ca o laranca, 51 tot zambi: fiindca radeau copiii ei.
Se imbraca mai repede ca de obicei, ducandu-se sa le tie lovarasie.
De-atunci, fara sa vrea si descori fara sa stie, ii privea 51 asculta. Dimi­
neata lua ceaiul cu ci in gradina.
- Draga, nu mai pot tr3i de raul baelilor!

276
 Dar nu §tia cum sa-i adunc in jurul ei. Daca lipscau, simtca un gol pe
care vesclia ci Intrc prietenc nu izbutca sa-1 umple de ajuns. Chiar in timpul
pokerului era distrala, cu gandul la baeli. Se ridica dc la masa, lasandu-lc
pe celelalle sa joace cu morlul, si se ducea sa vada ce fac baelii.
Cu Tudor se inlelegea atal de cordial meat uneori izbuleau sa se ccrlc,
starnindu-si reciproc verva specials a „bStaii cu vorbe“. II antrenau §i pe
Petrus care se dovedea foarte iscusil m incurcarea itelor.

„Doamna Malvina, mama lui

Pciru$ $-a gra(ioasei Oana,
Mi-a spus: Mai pune-(i pdfta-n cui!
Caci doamnu esle ca bulboana.

fnghile tot ce-i bun pe masa

Si nu se-ngrasa niciun pic.
fn mana ci de chiparoasS,
()! Tudore, tc vad aspic,

Mdncat cu lingitra de supa

Cu vers cu tot si haina-ntreaga,
Inlr-o vitezu dc salupa,
Caci doamnu c antropofagS!

Envoi
Dar noi care suntem satui
Dc niuma noastra cea hups&na,
fi spunem gales, mana-n mana,
Domnita, punc-(i pofta-n ad!"
Baelii ct Comp.

GSsi rava$ul subt servel, la dejun.

- Magarilor!
- Ai uitat pc „et Comp.“, sari Petrus.
- §i tu, Oana!
„Daca \rei sa stii persoana
Care te a apostrofat,
Caut-o in lung si-n lat.
Uite Oana! Nu e Oana!
Daca vrei sd-ncepi prigoana
Dupa modul consacrat
In accst aspid vclcat,
Unde-i Oana? Nu c Oana!
277
 Cinc-i dulce ca maroana?
Ghimpele-i incorporut
fntr-un fruct catifelat.
O f i Oana? N-o fi Oana?
Envoi
Ochi fulgeratori de-azur,
Cautati laina aramci,
Chiar in voi, nu prinprejur.
Oarc cine-i mama Oanei?u

Vicspuiau versurile pe subt servete, pe subl perne, pe subt u§S, cSptu-

§ind casa cu sonoritatea unui ras nou: al baetilor.

Motto: „Oglinda-oglingioara tnca!

E t caetera, et caetcra!"

„Mama noastrd-i cu naduf

Pentru ce? Nici ea nu stiel
Scric pcanS pe hdrtic
Pentru mama noastrd: Uf!

Nu mai sunt copii pc lunie

Cumsccade si cuminfi!
Pared te-au crcscut noi dinfi,
N-au zabala, dar fac spume,

Dc cumpliti ce sunt si rai,

Naravifi la cate loate!
Haidc, mama, te socoate
Si le spune: Ndtarai,

Sim t ca mi-ati albil tot parul

Cu harababura voastra,
Dara pasarea mdiaslra
M-a-nfloril, iata, ca mdrul!u

Malvina radea ca $i fnainte. Dar veselia casei devenise un atribut al

baetilor. Cand nu-i asculla, Malvina auzea tacerea casei 51 prin ea, gandul
ei pornea dupa copii, intrebandu-se: Pe unde-or G? Ce-or fi facand? Lu-
mina vacantei se ducea inspre ei, lSsandu-i umbra. Se gandea uneori, tare
ciudat: „Cc-o s3 ma fac dupa ce-or pleca baetii?“ §i simfea ca-i mama prin
golul lasat in casa de plecarea lor. Ofta: dupa ei §i din pricina lor. Prin ei

278
devenea singura fara de cL Radacinile care nu-i cinstiscrS trupul decat
inlr-o singura clips, strict fiziologica, aparcau larau in inima ei, ducandu-
i-o spre copii.
A$a ca ziua plecarii lor pe zona, fixata dc permisia militara, nu mai era
o abstractie cronologicS, ci un concret emotiv. Plecarea lor devenea: Ple-
carca, cuvant mai bland decat „sfar§itul“ care arc croncanit de corb, dar §i
acesta tot cu geamat: de cocor.
Zilele erau numarate, stiule, individualizatc. Toate faptcle §i evenimen-
tele legate de aceste zile - ale sederii baetilor - capatau un relief atat de
autoritar incat programul de viata zilnica al Malvinei se bagateliza, subor-
donandu^sc celorlalti, nu dorintci ei de-a se distra. Sc punca oarecum in
slujba lor, preocupatS mai cu seamS dc ei. Incepca si se intereseze de mese,
indicand anumite mancari, pregatind surprize, participand atat de convins
la acest aspect al gospodariei incat bucatarul o vedea uluit aparand intre
uneltcie lui.
O intrebare nouS inccpea s5 apara pe buzele Malvinei:
- Ce se mai aude?
Sc intcresa de rSzboi. Pana atunci razboiul o indispusese ca un semn al
mojiciei colectivc, Iasandu-1 deci pe seama barbatilor. Nu urmSrea nid
ve§tile ziarelor, nici emisiunile radiofonicc, iar in prezenta ei, conversaliile
despre razboi plecau in allS odae, cat mai indepartala de incapcrca in care
nu trebuia sa rasune decat veselia Malvinei. Nici pe baeti nu-i lasa sS discute
despre rSzboi la urechca ei. In schimb, se informa intr-ascuns, prcocupata
din cc in ce mai nclini§tit. Razboiul nu mai era „treaba barba{ilor“, ci zoua
baetilor. Astfel bae(ii, care devenisera noul drum de veseiie al casei, erau
§i calea pe care se apropia Lumea dc suflctul Malvinei, cu viata §i moartea,
mana-n mana, umar langa umar, ca doua surori gemene.
Dar ce e mai curios e ca Malvina interzicea acum discutiile „serioase“
in prezenta baetilor, nu din cauza ei, ci din canza lor. Veselia lor dorea s-o
crute dc griji, nu pc-a ei: acum conditionata de-a lor. Ccda necontenil din
absolutul de pana atunci. Vedea $i asculta pe ceiialti cu atcn(ie, nu cu
dorinla de-a se distra, silindu-se sa cunoasca lumea in care traesc $i vor trai
baetii ci: copiii adica. Oana era §i ea cuprinsa in pluralul masculin. Caci nu
degeaba Malvina inccpuse sa se uite cu atentie in jurul ei, cum alladala
numai in oglinzi privea. Secretul Oanei il simlise §i ea, tot atat de limpede
ca §i Alee. N-o mira ca „pSpu§a“ iube§tc, fiindca Oana incetase de-a mai fi
papula, devenind fata ei, capaland astfel dreptul dc-a avea o inima §i un
destin.

279
 Prin dragostea Oanei dcvehea Lreptat mama lui Tudor altfel decat prin
hazul de-a fi mama-gluma a glumci-biiiat.

CAP. IX

- Petrus, nu (i sc pare ca mama s-a schimbat? il ihlreba Oana.

- Toti ne-am schimbat, ii raspunse Petrus cu un fcl de gravitate potolitS.
Tudor e o prezenta tare, care schimba raporturile dintrc oamcni. Trae§tc
mai intens decat altii, accelerand vitezele vitalc din jurul lui. Nu s-a schim­
bat numai mama fata de noi. §i noi ne-am schimbat fatii dc ea. O iubim mai
viu, fiindca si ea ne da mai mult.
- §i eu ra-ara schimbat, marturisi Oana simplu.
- §tiu. E bine?
- Asa c. Amin. Petrus, ti-^ u ci aminte de scrisorile tale despre Tudor?
Spuncai intr-una ca aparitia lui a creiat un raport triunghiular iptre el si noi
doi. Intrebuintai expresia: geometrie psihologica. Ma gandesc mereu la
intretaerea acestor triunghiuri psihologicc. Din cate triunghiuri facem parte
fara sa slim? E halucinant!
- Viata, Oana. E leribila!
- §i splendida! Mi se pare ca incepem s-o traim. Drum bun, Petrus.
- La fcl s* t»c, Oana. $i curaj.
- Tu n-ai?
- T'-aduci aminte o vorba de-a lui Tudor?
- O sliu. Tu 1-ai intrebal: Ce e curajul?
- §i el mi-a raspuns: curiozitatea de-a $ti imediat...
- „Mintenas“ a spus, fl corecta Oana.
- Mlntenas, zambi Petrus; de-a sti minlenas cauza unei spaime.
- Viata e spaima?
- A fost si spaimS cand eram alSturi de ea.
- Atunci a ramas curiozitatea de-a cunoaste.
- Atal.
- Sa iubesti, Petrus. Atunci vei depasi $i curiozitatea.
- Cunoscand ce?
- Fericirea de-a putea suferi pentru cincva.
- Crezi ca vei suferi?
- Nu stiu nimic. Dar accept cu mandrie o astfel de suferinta.
- Te-ai copl, Oana.

280
 - M-ajungi §i lu din urma, frate curtenitor.
- Vulpe blonda!
- Voi sunteti vulpi!
_ o
- Tudor §i cu tine. Sunt eu prictcna voastra?
- E§ti, cu firman de la Tudor.
- Atunci de cc nu-mi facefi cinstea de-a-mi spunc §i mie grijile voaslre?
- Care?
- Procesul Iui Tudor.
- De unde §tii?
- Dar cine {i-a dat citatia penlru Tribunalul Mililar?
- A$a-i. Uitasem. Dar de unde stii ca va fi proces?
- Am aflat de la un oliter cu care joc tenis.
- N-are nici o importanta.
- E$ti marlor?
- Sunt.
- Cc s-a inlamplat?
- Un simplu gest de-al Iui Tudor: un gest semi-violent. Eram in trcn, in
vagonul-restaurant. Un oarecare Horovitz facea leclii de patriotism roma-
nilor. La icgire, Tudor 1-a inhatat §i 1-a tinut suspendat in acr cateva sc-
cunde. Asta-i tot.
- Asta-i cauza incidentului?
Petra? o privi ncdumerit.
- Sigur. Care alia?
- O doamna...
- Fieacuri! Retrag compfimentcle. E$ti o simplii $co!arila!
Oana se io?i un pic, i.?i invinse roseata ?i spuse:
- Ai dreptate.
- Retrag retractarile! E$ti un om, Oana.
Oana i! batu u§or pcste mana.
- Sunt o simpla femee: fricoasa, absurda, pasionalii $i cu ambilia de-a
fi eroica. Dar sa nu mai vorbim despre femei. Spune-mi, Petrus, procesul e
grav dupii parerea ta?
- Dupa parerea mca nu-i grav. Eu sunt marlorul principal.
- Ai sa spui adcvarul.
- Ba am sa mint cu seninalate.
- Petrus!
- Vrei sa fie condamnat?
- Petrus!
- Vorbesc foarle series. Jidovul e loeotenent. Data mSrturisescintocmai
fapta si inlcnlia Iui Tudor, sublocotcncnlul Alcaz va fi condamnat pentru
insulta supcriorului: locotcncntul Horovitz.
- Bine, dar Tudor a avut dreptate!

281
 - Dreptatca, Oana, e cu legea cum e§ti tu cu mine. Doua fiintc distincte.
Revolta lui Tudor era dreapta, dar comportarea Iui e ilegalS. Uniforma lui
Horovitz - cu gradul ei - e mai aproape de sensibilitatea legii decat drep-
latea lui Tudor.
- Atunci? Atunci?
- Atunci martorul va min|,i legea, ca sa salveze dreptatca.
- Tudor accepta?
- Accepts pentru alt motiv. El spune ca dacS Horovitz l-ar fi rcclamat
cinstit, povestind totul, §i el ar fi recunoscut tot, accepland raspunderea.
De allfcl Tudor afirmS c5 s-a slapanil; ca normal trebuia sa-1 pSlmuiascS
pe Horovitz in clipa cand l-a auzit insultand tara; ca gestul lui punitiv a fost
confidential, marginindu-se sS provoace spaima jidovului, fara durere fizicS
§i f3ra pubiicitate. A§a cS Tudor nu recunoaste; se apara. Eu insa jur.
- Si?
- T>-am spus. Confirm apSrarea lui Tudor. FarS scrupuL M-am vindecat
dc nuan(e, Oana. Cu nuantele nu potf iupta. Acela$i Homer l-a facut §i pe
Achille §i pe Ulysse. Pe zonS am invatat de la Tudor sa lupt cu spada: curat.
Dar pentru Horovitz et Comp, am §i alte arme. De altfel, locul lui Tudor e
pe zona. Tribunalul militar nu poate fi transformat in sucursalS prin care
firma Horovitz s5-§i plSteasca §i incaseze politele... Mi se pare ca m-am
aprins! zambi Petrus.
- Iti §ade bine. Nu mai e§ti CucoanS Moa§3!
- Da, Oana, ne-am scliimbal cu lotii-

CAP. X

Nici Alec nu mai era acelasi. Aparitia baelilor il integrase si pe el, mai
pulin decorativ, mai gencros, in pluralitatca familiei. La inccpul, bSelii
cxistau fa(a de el mai cu seama prin Oana. Deci existau cfectiv, fiindca
Tudor devenise conditia zambetului Oanei. Participarca lui, rugat de Oana,
ca avocat in procesui lui Tudor il obliga §i din acest punct de vedere sa ia
in consideratic clicntul privilegiat. Rcspectand cuvantul dat Oanei nu
in$tiin{ase pe nimeni de acasa despre amestecul lui, trecut, prezent §i viitor,
in evolutia procesului. Prin secretarii lui era tinut la curent cu tot ce se
intampla la Tribunalul Militar. Se apropia lermenul de judecata. Examina
deci dosarul copiat de secretar din scoar(S in scoartS. §i in dosarul lui

2S2
Tudor Ceaur Aicaz descopcri pc sublocotenentul Danescu. Depozilia lui
Petrus la instructie contrazicea categoric diagnosticul pus dc tata fiului.
Petrus nu era nici greoi, nici simplu. Dimpotriva, depozitia lui dovedea o
abilitatc consumata $i o subtililate dc exprimarc remarcabila.
- Baeti, asi vrea sa va spun ccva...
Asa aparu Alec tn odaia baetflor, descoperindu-i in papuci si halate de
bae, asezati pe marginea ferestrei. Contrastul dintre corectitudinea uscata
a lui Alec si dezordinea tanara a bSelilor era atat de izbitor incat Alec nu
se putu impicdica sa nu exclamc:
- Iertati-ma, baeti, ca ma prezint in fata voastr3 in halul 3sta de scli-
viseala!
- Papa, e$ti la tine-acasS!
Tudor interveni, oferind un scaun noului venit.

„Stimate donmule papa,

Sunlem barhofi, slinosi, nera$i,
Ca ni$tc pui de papuasi,
Dar ne mandrim cu dumneata.
De asta indriiznim sa te
Poftim la not cu toata gura,
Scuzdndu-ne harababura,
Asa, la o adicatc".

Pe nesleptate, Alec deveni musafirul dominat de gazde. Caci nu mai era

in niciunul dintre decorurile flresti ale victii lui, ci in barlogul linerctii
zburlite §i agresiv hai-hui.
Cu multe ocoluri, Alec le spusc ca a aflat despre procesul lui Tudor $i
c3-l roagS sa -1 acepte ca avocaL
- Tatal si fiul, zambi Tudor. Deci si Sfantul Duh. Merita Horovitz
omagiul trinitatii crestine?
Alec venise cu intentia sa se fac5 acceptat ca avocat si apoi sa-i descoase,
ramanand ca la urmS sa-i prcgaleasca. Dar ei jonglau draccste cu faptele,
cu textcle, cu posibililatilc, complicand pirandcllian procesul; totul u$or,
glumet, fara cfort.
- M3 baeti, uitasem sa v3 felicit. Am fosl informat ca v-ati dat stralucil
examenele de doctorat. Mi-a spus la Club un profesor de-al voslru.
- Da, bine-merit3m, recunoscu Tudor. Munc3 cinstita. Ce spui, tinere?
- Reciproca.
Discutia aluneca spre ceje juridicc si Alec fu uluit dc subtililatea si
soliditalea lor. Niciun efort. In schimb, o neconlenita multiplicare a punc-
telor de vedere. Erau obositori de urmarit in viteza argumentarii lor. Alec
renunta sa mai discute, lasandu-i numai pc ei doi, dar ascultandu-i cu
voluptate. Rareori vazusc la juristi consumati atata prospetime si sclipire.

283
 §i n-avcau ochelari, nu erau nici palizi, nici garboviti, ci dimpotriva,
apareau ca allelii in halate, a§a cum ii reprezinta revistelc ilustrate, caci
Alec nu frecventa arcnele „(roglodiiisniukii organizat“.
„Je pcrd mon Ialin“! gandi Alec, slergandu-si monoclul. Nu pricepea
cand au avut timp acesli vlajgani zdraveni sa buchiseasca alatea! $i nu
intelegea de asemeni cum izbuteau sa nu poarte, dupa atata munca, pecetea
palida a prafuirii premature! Erau docfi, fara sS para; si avcau vitalitatea
„fl3cailor“, f3ra sS fie.
- Dragi baeti, spuneli-mi un lucru: sunt multi ca voi tntre tinerii de azi?
- Clientul nostru dore^tc o consultatie gratuitS! medita Petrus. I-o dam?
-Secrclul tinere(ii dc azi? prcciza Tudor, i-1 dam, tinere, fiindca e curios
cu cinste. Domnul meu, secretul tincretii de azi e accsta...
- Care-i?
- Traeste.
- Atat?
- De aici incolo secretul e nctransmisibil. Numai Mefisto... Rcciti{i
Faust, domnule client. Goethe e o casa de inoredere.
- Baeti, mai spuncti-mi ceva: Nu va pare rau ca duceti pe zon3 atatea
calilati?
- Acesta c defectul nostru: ne iubim tara. Va cerem discrefie absolute.
Credcm: in (ara, in Dumnezcu, in viata. Voluptatea crcdintei e mai adancS
decal satisfaclia placcrii. Credcm.
- Scrios? Pana la sacrificiu?
- Domnule client, vocabularul dumncavoastra n-are pudoarea zonei.
Spuneti: scrios? Pana la sacrificiu? Raspund: serios pana la sacrificiu nu
cred in moartc.
- Baeti, alaturi de voi incep sa invat ceva.
- Ce unume?
- Sa tac.

CAP. XI

- Maeslrul Dancscu are cuvantul.

- Domnule Presedinte si onorat tribunal militar...
Petrus nu-1 auzise niciodata plcdand pc tatal s3u. §tia ca se bucura de
un bun renume, dar n-avea incrcdere in parerea altora, mai cu seama cand
era vorba despre Alec. II bSnuia comodsi superficial, inchis in dimensiunile
avocaturei iscusitc si agrcabilc.

284
 —... Eminentul meu confrate 51 vechi cunoscut, domnul Armand Horo-
vitz, 1-a invinuit pe inculpatul sublocotenent Tudor Ceaur Alcaz ca a vrut
sa-1 ucida. Justitia preliminary n-a primit invinuirea articulata de eminentul
meu confrate, socotind pe de o parte ca nu e dovedita 41 apreciind pc dc
alta parte ca un avocat i$i pastreaza procedeele profesionale chiar 51 in
propria lui cauza. Ca civiiist $i comcrcialist rutinat, confratele meu stie ca
negustorul cere instantei respective o suta de tnii de ici daune, ca judccata
sa-i acorde zece mii. Importand procedeul in corectional, eminentul meu
confrate a pretins ca s-a savargit o incercare de suprimare a vietii sale; cand
in realitatea provizorie s-ar vedea, cel mult, o mototolire a uniformei sale.
Asadar: din tentative de omor am ajuns la insulta superiorului. Doua ver-
siuni contradictorii. Reclamantul afirma: m-a ridicat in aer, batjocorindu-
mi gradul. Inculpatul prelinde: 1-am ridicat in aer cu o miscare impulsiva
ca sa salvez viata unui camarad. Cu ce-si dovedeste reclamantul afirma(ia?
Cu ochii acoperifi ai sofiei sale? Domnilor magistrati, Justitia are ochii
acopcrifi simbolic, ca sa judecc. Dar de la un martor nu cercm o judecata,
ci o informalie directs. Martora nu ne poate informa; fiindca n-a vazut.
Vreau s5 spun: n-a vSzut tot. ZSresc pe strada glezna unci doamne; nu pot
afirma ca am vazut-o pe acea doamna goala decat daca imaginatia mea
interpreteaza amanuntul stiut pentru uzul subiectiv. Martora a vazut cu
ochii sai un amanunt necontestat: inallarea la cer, - dar rcstul 1-a vazut cu
ochii sotului s3u, reclamant in realitatea psrhologica si numai in convenlia
juridica martor. Sot si sotie. Sotia a vazut un milimetru cu ochii sai §i un
centimetru cu mintea avocatului Horovitz. Deci: in termeni comcrciali,
martora nu e decat o sucursala a reclamantului, ceea ce pc firme se nume§tc
„et Comp.“... Dar cu ce-§i valideaz5 inculpatul pretentia ca gestul sau,
dovedit §i cu martora reclamantului, a avut un caracter de salvgardare
crestina a vietii aproapclui si nu caractcrul de la$ atac pc la spate? Incul­
patul dovedeste veracitatea acestei pretentii cu unicul martor al procesului:
sublocotenentul Danescu. E oljos sa mai recapilulez categorica declaratie
disculpantS a unicului martor. Inlrebuintand vocabularul disciplinelor juri-
dice preferate de domnul Horovitz spun: SS facem bilantul situaliei. Rccurg
la observatia gasita in inlcrogatorul scris al inculpatului: „Vazand din spate
un loeotenent in primejdie de a cadea din tren, am inlcrvenit encrgic,
salvandu-1 probabil de la moarte. Aflu din declaratia domnului loeotenent,
pe care abea acum il vad din fa{3 - rasial vorbind - ca se numeste domnul
Armand Horovitz si ca am vrut sa-I ucid. Daca procedam antisemit, stiind
cine-i, il lasam sa cada. Dar l-am salvat. Ceea ce dovedeste ca: ori nu $tiam
cine-i, ori ca nu-s antisemit". Argumentarea ramanc valabila si pentru
catificarea ceruta de domnul Horovitz - tentaliva de - si pentru calificarea
cu rabat a instrucliei: insulta superiorului. Tanarul Alcaz a ajulat un militar,
fara sa stie ca va fl tras la raspundere de un evreu: imbracal in haina
confuzici... Dar, domnilor magistrati, accsla e aspeclul meschin al

285
 proccsului. Voi inccrca sa vad mai malt $i mai dcparte decat a vazut domnul
A. Horovitz. Da(i-mi voc sa fac o marturisire: N-am cunoscut pana acum
tincrctul (arii. $i sprc marea mca parere de r3u, nu sunt singurul. (ntrc noi,
dotnnilor parin(i si magistral, si generatia copiilor nostri, s-a interpus Zia-
rul. Vi sc pare desigur bizar ccea ce spun. Cred iasS ca nu m3 inscl.
Individual, desigur ca fiecarc tala credc ca-si cunoa$te copilul fiindca il
ve.de si aude in viata dc toate zilelc. M-am inselal, v-ati inselat §i s-au inselat
toti cci care crcd ca-si cunosc copiii acas3. Nu, domnilor, pe omul tanar
nu -1 vezi exact decat intre camarazii lui dc varsta. intre acestia apare omul:
acasa nu vine decat copilul. Dar intre tincretul veritapi copiilor nostri si
intre parintii aparentei lor s-a inlerpus Ziarul, Presa. Accasta presa cSreia
ne-am robit minlilc noastre, deprinzandu-ne s3-i acceptara informaliile
externe si interne, judccatile, critci iilc. Aceast3 presa care ne-a luat creerul
.si care vrea sa nc inlocuiasca $i inima. Din ziare am aflat, domnilor magis­
tra l, c3 tincrctul face sporiuri, in loc sa invcje carte; din ziare am aflat ca
tinerctul c cinic, brutal si razvralit: din ziare am aflat ca accst tineret e
infatuat si incompetent, grabil si grobian, temerar in prcten(ii si circums­
pect in obiigalii si rSspundcri; din ziare am aflat ispravile acestui tineret,
condamnarile acestui tineret. Si noi, parintii, am ajuns indirect dusmanii
copiilor nostri, devenind adversarii gcncra(ici care-i globaliza. Ziarele,
domnilor, au sfipat prapastia dimre parinji si copii, creind anlagonismul
dintre generatii, sfarmand unitatea blocului romanesc. Reputatia intris-
latoare si respingatoare a acestui tineret, ziarele au conslruit-o pentru uzul
nostru: al parintilor... Viitorul neamului romanesc, intereselc ncamului
romanesc, spccificul ncamului romanesc, datoriile neamului romanesc, noi
Romanii le-am vazut - sau cum spun domniiie-lor, le-am vizionat - prin
optica domnilor Horovitz et Comp. Aslazi, domnii Horovitz et Comp, vor
sa nc ofere iarasi ochelarii lor pentru a cunoaste 51 judeca realitatea acestui
Hu al nostru. Multumcsc, nu!
Slia Alec sa-si foloseasc3 monoclul!
- Dati-mi voe s3 dan cuvantul Comandantului de regiment. Coloneiul
de pe zona spune tn esenta, in adresa de la dosar, ca acesl tanar e podoaba
regimentului; ca mililar si ca om ii acord3 fncredcrea si stima sa. „Cu astfel
dc ofilcri“, s[>unc textual domnia-sa, „armata poate privi cu incredere viilo-
rul“. Si noi slim, domnilor olileri, ce inseamnS „viitorul“ in dialectica unui
miliiar dc pc zona. Domnul Horovitz nu e de acord cu parcrea colonelului
nici asupra sublocotcncntului Alcaz, nici asupra viilorului. Nu c primul, nici
ultimnl dczacord romanesc al doinnului Horovitz! Dar la nota calificativa
a colonelului voi adaoga un fapt dc ordin universitar. Sublocotcnentul Alcaz
si-a trccul cu stralucire cxamcnele de doctorat in drepl. Vazandu-1 tanar,
frumos, instruit, spiritual, destinal luluror succeselor si tuluror satisfac-
•iilor, i-am spus: „Tinere, nu-fi pare rau sa surghiuncsti pe zon3 atatcU
calilati?“ Mi-a raspuns emotionant dc simplu: „Imi iubesc {ara“. Un tineret

2S6
intreg a raspuns prin vorbele lui unei gcneratii intrcgi de intclepti care v3d
in viata de pe zona implinirea unei datorii, desigur, dar si melancolia unei
renuntari. Cei tineri insa, nebunii, sportivii, brutalii, huliganii, v5d in viata
de pe zona nu un sacrificiu impus, ci o iubire libera. Ei, nebunii, i$i due
inirna pe hotare; noi, inteleptii, o paslram acasS. lata cine iubestc tara, iata
cine o apara. §i iata cine o acuza: militari care rSinan Annand Horovitz,
mai cu scama in haina apararii nationalc. Inchei pledoaria raca nu cu o
cerere de achitare, indreptata spre judecatori, ci cu o rugaciune Indreptata
spre Judecalor. Spunea Iisus pe munte: „TataI nostru carelc e§ti in ceruri...
iarta-ne noua gresalelc noastre, prccum iertam 51 noi gresalcle gre^itilor
no§tri, §i nu ne duce pe noi in ispita. Amin“.
Cu unanimitale de voturi, inculpatul Tudor Ceaur Alcaz fu achitat.
Petrus se slrccura lang3 Alec, vorbindu-i la urechc:
- Iarta-ne noua gresalele noastre.
§i Iuandu-1 de gat, il saruta.
 PARTEA A PATRA
FATA B U N iaL O R

CAP. I

Tudor piecase in Moldova sa-§i vada familia inainte de-a sc inapoia pc

zon§.
- Cand se intoarce, conitS? intreba Vilma.
fntr-adevar lipsea ceva din casa, descomplectand-o, fara ca Tudor sS fie
absent, c3ci voluntar sau involuntar, vorbele tuturora fl recapitulau, impli-
candu-1. De altfel nici nu piecase; bagajele lui erau in odaia baetilor.
Tudor nu manca acasa.
Tudor nu dormea acasa.
Insa Tudor era in numSrul subicctiv al familiei.
Dar fncepuse §i adevSrata plecare, fiindca mai prcsus dc acestea, se
apropia ziua intoarcerii pe zona. Prin aceasta iminenta intunecata, plecarca
devenea din simplS notiune spatiala, sentiment actual al despartirii.
Noaptea, §uerul locomotivelor o strapungea pe Oana. Caci locomotivelc
In noapte dau tipat de femee parasita tacerii indragostitelor, dramatizandu-
le singuratatea.
Lumina soarelui se intrista, aparSnd ochiului ca o lumina cSzuta. Numai
frunza cade, dar sentimcntul toamnei precede frunza ei, interpretandu-i
afectiv lumina. Astfel, soarele cap3la o mdancolica despuere, stiuta de
fetelc care-au iubil intr-o vacant^ de vara, atunci ciind septemvrie nu e
numai numele anotimpului, dar mai cu seama mahnirea inimii proectata in
lumina soarelui.
*
* *

fn afara de cele vesnice se mai intampla si ceva nou la Bucuresli. Apa-

reau refugiatii din Polonia, aducand cu ei o imagine direcla a razboiului.
$iruri lungi de automobile imbatranite de drum greu prin praf %i noroi,

289
incarcatc dc bagajc. Oameni cu par blond, copii cu ochi alba$tri, femei,
batrani, ofitcri, civili cu haine dc picle, —strain! prin infa(isare §i limba, in
automobile cu ferestre manjite, care penlru ei reprezentau rama§i{ele unei
lari cu stcagul plccat, §i ale unui cam in parasil. Cioburilc vii ale Polonici sc
adunau pe strazile Bucure$tiului, dandu-i prin contrast alia infatisare.
Oamcnii strazilor se intorccau cu un fcl de evlavie infricosala la casele lor,
dandu-si bine scama ce inseamna sa (i le pierzi. Plulea un imens „Doamne
pazcste!“ deasupra Romaniei. Oamcnii il cautau din nou pe Dumnezcu,
avand in ochi gravilale §i sperania. Pe Calea Victoriei viata curgea la fcl,
vanand placcrea clipci pe suht bubuitul timpului.
Dar pc strazile laterale, pe unde se perindau §irurile pribegilor, treca-
lorii sc opreau, priveau, §i ca in odaia unui muribund, vorbeau intre ci mai
meet - dcsi nu se cunosteau - despre tara lor.
Ce-o sa fie cu Romania?
Pace? Razboi?
Sa nc fereasca Dumnezcu!
ParcS ardcau lumanari de ceara in lumina zilei. Parca venea un miros
dc tiimaic prin amarul toamnei.
Acopcriti dc umbra lui Dumnezeu, cersctorii nu mai intindcau man a
degeaba.

*
* *

Petrus sc surprinsc deodata apasal. Venea dc la un prictcn pc care nu-1

gasisc acasa, pe bulevardul Calargiu, dinspre Piala Victoriei, impregnandu-
se treptat dc atmosfera orasului. Toamna, refugialii, apropicrca plecarii -
vazuta dc acasS, - toate acestea sc insumau in el, schimbandu-i ritmul de
pe zona, dand §i pasilor lui o lcnevire mclancolica. II pandca un fcl de oftat
dc baba care sta singura pc prispa casei, - cand dc.odata sc inlalni nas in
nas cu o fata care sc ducea spre Piala Victoriei dc unde venea el. O secunda
se privira, ochi in ochi, gala sa sc ciocncasca, tresarind, ferindu-se, c-un
inceput dc zambel reciproc.
Petrus inioarse capul dupa ca.
§i ca.
„Slanga-mprcjur!“ Comanda cazonS defini in mintea lui nu atat actiunea
insasi - de§i o execula oslSscstc —cat subila lui inviorare.
Se lua dupa tala, capatand deodata un scop. Care? Atat: sa mearga vcsel
dupa o fata lanara. Ca in versul lui Toparceanu:
„Pe trotuur, alaturi, salta
Doua fete vesclc.
Zau ca-rni vine sii-mi las balta
Toate interesele!"

290
 Fata mergea repede §i sprinten, cu un fel de alintare in ritmul trupului
ei. Mai mult robusta decat ginga§3, amintind conturul amforci. Avea in
portul capului semetia vanStorilor c3lari, cand vin de la vanatoare cu §oirnul
pe ura3r, - dar $i gratia tararicelor de la munle, cand se coboar3 cu zmeura
culcasa. Un mers mandru. §i un p3r bogat, picplanat in sus, cu arama in
zburlirea castanie.
„Am devenit v3nator!“, gandi Petrus, zambind. Inlr-adcvar era in el
atatarea vanatorului pornit. Dar nu a vanatorului de fete. N-avca deloc
sen/atia unui act frivoL Dar nici liric. Mai degraba o impulsiune p3gan3.
Bucuria de-a trai il slapanea din nou, dandu-i o tot mai vie elasticilale.
Caci fata mergea repede. Atat dc repede incat i(i venea s3 spui: repede-
repede. Nu mai inlorcea capul. Dar, far3 indoiala, stia ca cineva o urma-
re§te: un ofi{er cu fata de copil. N-avea deloc tipicul tinerei bucurestence
care accepts aventura, provocSnd-o. Nu era nici lardata - tenul ci lasase ca
o aroma tie mar in clipa aminlirii lui Petrus, - nici cu unghiile lacuite ro§
sau negru, nici nu era imbracata agresiv. Amintea mai dcgrabS un gen de
fata care s-ar putea numi fata bunicilor. Tinerctea ei alintala cvoca bunidi,
casa cu pisici §i gutui care se coc, §i gradina cu busuioc.
Dar nu era nimic timid in mersul ei. lar trupul era at2l de implinit incat
evoca femeia, f3r3 ca lotu$i s3 solicite in barbal pofta. Tincreta ei se cerea
alintatS. Se intindeau spre ea mani de bunici: astfcl era tanara.
Trecura prin Piata Victorici. Apucara spre Sosca. Pc subt castanii cu
rugini dc frunza - toamna - ii sedca §i mai bine. Suna toatS arama soarelui
in parul ei bogat pe subt castanii de arama.
„Ce pl3cere“, gandi Petrus, „s-o vezi pieptanandu-se!“
Bratele ei goalc aveau o plinatate copilaroasa. Cura spui de un pahar:
plin ochi, puleai s3 spui §i despre bratele ei: aveau acea duJce rotimzime.
§i bratele §i galul. Privind-o, ochii se umpleau de zambet.
„I-ar sta bine cu cercei", gandi Petrus, impodobindu-i urechilc.
Dar ii uilasc fata. O inlalnise numai o secunda. Adica n-o vazuse deloc,
c3ci se-ntalniser8 doar ochi in ochi. Ii stia doar aroma de mar a obrajilor.
Curios! Nu rctinusc culoarea ochilor. „B8rbatii nu retin culoarea ochilor“
reflecta Petrus. Intr-adevar, Oana de pilda. cum vedea pc cineva, putea sa-i
descrie ochii. Dar el, abea daca stia culoarea ochilor familici. §tia ca ai
Oanei sunt albastri ca si ai Malvinei, c3 ai lui Tudor sunt tot albaslri, - dar
in genere, cum se gandea la ochi vedea obrazul, pe cata vreme fetcle cum
se gandeau la obraz, vedeau ochii. De ce oare? Dar n-avea timp s3 rezolve
ecuatii psihologice.
Ea l-o fi tinand minte?
Grabi pasul.
Dar mergea, nu saga, dumneaei!
In fond se potriveau la pas.

291
 Petrus i$i dadu seama deodatS ca-i era simpalica. N'u ca-i devenise. li
fuscse de la inceput. Privea direct, leal, deschis, cu haz, far2 imperlincnta,
f3ra timiditale, cu o curiozitate sanatoasa, gala dc gluma. Nu-i stia culoarea
ochilor, dar refinuse caracteristica privirii. §i i sc paru deodata ca-i reve.de
gura: carnoasa, amintind bucuria regasirii circselor subt cerul albastru.
Sigur! Acum stia. HotSrat, nu era bucuresteanca. Is’i aminti modul bucu-
restcncclor de-a intrebuinta cuvantul „precis“ in locul cuvantului „sigur“,
§i stramba din nas, glumind in deriziune: Precis, nu era bucurestcancS!
Altfel fata. Altfel tanara - cu aroma dc mar. Altfcl frumoasa, - di frumoas3
era bat-o s-o bata! Nu calca ticait, intepat, cum pasese fetele cu pantofi prea
strainti si tocuri cxageral dc malle. Calcaile normale si vigoarea trupului
dadeau mersului ei o elasticitale euforica. Mcrgea cum ai canta cand esti
bine dispus.
Petrus parlicipa atat de intens la acest fapt divers al ora$ului meat parca
cetca, mergSnd, o carte pasionanta. Sc izolase cu tntul. Nu mai vedea nici
in dreapta, nici in stanga. Mintea se limilase la fata din fata, acccpland-o
numai pe ea in lume si in sufleL li cadenta bucuria de-a trai. Secundclc pe
urma ei deveneau un dans. Nimic impur totu$i. Caci Petrus urmarise si alte
feinci: acelea care indata te retrogradeaza zoologic pe urma lor, dandu-ti
voluptatea de-a redeveni fiara in preajma sangclui.
Aceasta msa nu-1 indruma spre dorinta fizica. Participa cu ea si pc urma
ei la o bucurie pagana, dar curata. Data i-ar fi stiut numcle, ar fi strigat-o
din urma, aruncandu-i numcle ca pe un bulgar de zapad5.
Cum s-o fi numind?
Dar e mai bine s2 nu §tii numele fetelor care te emotioneaza in treacat.
Sunt mai frumoase f2 ra nume, fara familie, fara trecut, fara viitor. Devin
„acea fat5“ pentru care inima a balut splendid dc gratuit, pastrand-o numai
astfcl pentru sccunda misterioasS a vreunei amintiri. Odat5, pe subt frunza
de toamnS a unor castani, intr-un apus de soare, cand te vei sim(i singur,
„acea fata“ va rasari din nou, dintr-o batac adanca a inimii care paslrcaza
tot, dandu-ti iasotire si o melancolica bucurie.
Nu saluta pe nimeni. N-o saluta nimeni. Era o anonima a vietii. Dar
barbatii care se plimbau s'mguri la §osca mtorceau capul dupa ea, cuprin-
zand-o in acea nerusinala privire mascula care cantareste si dezbraca.
Ural! Pacat! Nu mcrita fata bunicilor astfcl de intampinari mai hade
decal intalnirea Scufilei Rosii cu Lupul.
Un domn mai cutez.2tor se r§suci scurt, se lu§ dup5 ea, o saluta cu oehi
fierbinti si dadu sa intre in vorba.
Abea atunci Petrus u zSri profilul proectat pe cer: amintea aburirea
dulcc a adolescenjilor sculpturci greccsti.
Inslincliv, vazandu-se oprita, fata bunicilor inloarsc capul, intalnind
privirea lui Petrus care grabi pasul. Craiul vazu, crezu ca pricepe - locul e

292
ocupal; militarii au precadere! - $i c-un gesl de scuza, se abatu din calea
ci, privind In sus.
Fala i$i relua mersul Intrerupt Petrus la fel. Tacerile lor dialogara mai
deparlc.

CAP. II

N-o fi cumva maritata?

II dezola, cu tot dcplin absurdul, un aslfel do gand. Fala bnnicilor nu
trebuia cumva sa He doamna cutare. Numai o casa batraneasca, In care ea
singura era tanara, dadoa gandului parfumul ei.
Timpul trccea. De cateva ori fata scotocise In poseta, uitandu-se la ceas.
Dar daca astepta sau cauta pe cineva?
O ajunse deodata, neindraznind Inca. Facur2 cativa pa§i unul ianga altul.
- Domnigoara...
Ea zambea ca un copil descoperit la „v-ati ascunselea", Infruntandu-1.
Introdurerca dcveni inutila, caci II accepta.
Totugi, Pctrug continua:
- ...daca va supar, ma Intorc...
- De ce sa m3 superi?
Nici un pic de cochetarie. Vorba spunca exact ce spunea §i zambetul:
Hai gi ne-om juca pe fata!
Igi reluara deci mersul, alaturi. Dar pasul dcveni, printr-un acord tacit,
mult mai incct, caci venise vremea vorbelor.
- Domnisoara, ar trebui sa ma prezint...
- Dar e mai bine, adica mai placut, sa ne jucam fara sa slim cine suntem!
Da?
Un „da?“ brusc, cu sprincenelc ridicate si capul Inclinat.
- Da! consim|i el.
Acum glia. Avea ochi califelat ruginii ca puful blanii de lutra, sprincenc
foarte lungi $i putintel zburlite si obraji atal de nclc/.i in albeata lor fragedS
incat luinina luneca pc rotundul lor. §i zambea dulce fata bunicilor ca
lSnipile la lumina carora ti s-au edit povegti.
- ...Eu insa, domnisoara, sunt cam gbicitor...
- Adica?
- Aflu farS s3 sliu.
- Ascult.
- Nu egti bucuresteanca.

293
 - Dup3 ce se vede?
- Nu se vede, dar se simte. Te-am botezat fata bunidlor.
- MuUumesc pentru bunid.
- MuUumesc pentru fata lor.
- Ei, domnule...
I$i stfipanea rasul, cu narile umflalc §i buza de jos potolila cu dintii.
- Ia spune mai departe.
- Mare lucru nu §tiu. Numai calc ceva. Dar spune-mi drept: Nu te
pasioneaza, cand vezi un otn necunoscut, sa-i schi(ezi imaginativ o bio-
grafie? Sa-1 conduci intr-o cas2, intre nistc oamcni posibili? Sa banuesti
romanul dupa o simpla poza.
- Ne intelegem bitie in privinta curiozitStii. Nici eu n-am astampar. E$ti
militar activ? Nu esti.
- Dupa ce se vede?
- $lie baba!
- Aha! ghicim amandoi!
- Sigur. Ne facem concurenta. Spunc-mi dcspre mine. Vrasazica sunt
fata bunicilor. Ce mai am?
- Rctin numai bunidi. I(i sadc bine cu bunidi, ea sa te mai dau §i altora.
Nu c§ti bucuresteancS. Vii dc undcva din Moldova.
- Accentul?
- Abea. Parfumul MoldoveL
- E§ti moldovean? Nu.
Era foarte copilaros - dar involunlar copilaros - modul ei de-a punc
mtrebarea cu glas tare, la care deindata tot ea raspundea atat de categoric
incat intrebarea provocatorie devcna inutila, aratand mai mult mobilitatea
Candida a euriozitatii decal deliberarea intrebarii. Cu-cu! Cu-cu! Asta era:
cu gratie de primavara noua.
- Sigur ca nu-s moldovean. Vorba ma denunta. Dar sunt foarte sensibil
la farmccul moldovenilor.
- Iaca! Ui acord un centimetru de prietesug.
- Dar curiozitalea?
- N-am masuraloare pentru ea. O port in mine. Facem una.
- Se §i vede. Ai sprincenele zburlitc de mirare. §i atitudinea capului tot
mirata e. Asa stau veveritele pc cate o crcanga de brad: interogativ.
- Domnul e poet?
- Domnisoara e ironica?
- Domnisoara e curioasa.
- Domnul nu e nimic. E numai un tanar in fata unei fete tinere. Apune
soarele. Numele lunei e septcmvric. Cerul e albastru. Frunzele nu-s de aur,
dar iu aceasla reputatie. Intr-un cuvant e tare bine.
- Mi se pare c2 esti un om bun!
- Dramc n-am pi ovocat.

294
 - Se vede!
- Ma rog! protesta cl.
- Ai fata dc copil. Ai absolvit liceul? Da, sigur. Ce proasta-s!
- Domnisoara, dar pentru numele Jui Dumnczeu, uita-te lagradul meu,
la glasul meu, la maturilatea meal...
- In fond ai dreptate. N-ai ochi dc copil. Dc ce razi?
- Daca razi! se indreptati el, aratand cu degelul sprc fata ei.
- Ma provoci, domnule, cu fata dumitale conlradicloric! De ce fumezi?
Ca sa-mi dovedesli ca nu csti copil?
- Patima!
- Reccnla.
- De cc?
- Ai dinli dc lup! Cum fyi stralucesc!
- Zice Scufita Rosie!
- Nu fugi de raspunsuri. N-ai ispravit de ghicit.
- Bine-bine! Reiau find. Bunici, Moldova, students...
- Varsta?
- Daca vrei! Esti o femee cu cap de copil.
- Sunt grasa? Minji, domnule! Ma-ndoi pc spate pana la pamant.
- Nu cred!
- Umbli cu tertipuri!
Petrus zambi, auzind expresia lui Tudor. §i sufletul lui acorda fctci
bunicilor un adanc familiar, cuprinzand-o mai intim.
- Vrasazica, relua el, studenla petrecula prin inel.
- Asa da.
- ProblcmS: de cc se plimba fata bunicilor singura la Sosea in ticalosul
si coruptul de Bucuresti?
- Umbla dupS haiabucuri!
- Ce-nseamna asta? zambi Petrus.
- Nu $tii nimic, domnule ghicitor! Haiabuc inseamna tnlalnire la drum
dc seara cu Fantcle de cupa!
- Bravo! Saracii bunicii!
- Asta-mi dai pentru o vorbS din Moldova „me“, om ingrat!
- Hai sa cautam o banca, fata bunicilor.
- Cum nu! Haidem la Agapia.
- E bine aeolo?
- Pentru moldovcni e tare bine. Munti, toaca, maid dracoase, lampi cu
gaz, ploi... Dumnezeule marc, pazeste-ma de ploi!
- Nu ti-s dragi?
- Cand ploua nu-mi vine decal sa case. E ingro/.itor! Asi inghiti Carpalii
numai sa scap dc alala aparac!
Gasira o bancS.
- Poftim la Agapia, o invita Petrus.

295
 - Eu te poftesc la Agapia, hotan ea, a$ezandu-se pe b an d . E§ti la mine
acasa. T'-a$i da dulceata de nud si cafea, dar n-ara. D a d n-am!
- Numai bunicii...
- LasS-i, omul lui Dumnezeu! Bunidi la ceasul „aista“ se uitS pe parete,
vad ni§te minutare care merg incet cu tica-tica, tica-taca, $i spun: Hai s-om
s d p a de-o grija! §i se due la masa cu motanul dupS ei...
- Pe cand fata bunicilor...

CAP. Ill

Dar fata bunicilor nu mai radea. !$i pierduse ghidusa sclipire a zam-
betului, devenind alba ca bobocul dc trandafir inflorit intre maicele de la
Agapia, la poalcle muntilor.
11 privi lot cu mirare, dar cu o exprcsic mai lenita, mai blajina.
- E tare curios! Intaia oara de cand sunt la Bucuresti mi-a venit sa
vorbese despre bunicii mei. T>-am spus cate ccva, si mi s-a facut dor de
bunici...
li era intr-adevar dor de bunici.
§i cl vedea dorul pe fata dulcc ca trandafirul a fetei bunicilor.
F&r5 sa stie cum - fiindca miscarea era a sufletului - u lua manile si i le
saruta pc rand.
Se privira mirati, - regasindu-se.
Tacura. Vaslcau fosnete usoare prin frunzisul uscat. O adiere de vanl
mai tare ii invalui. Cu o iniscare simetrica, fata bunicilor Isi cuprinse parul
cu manile, pastrandu-i focul aramiu. Petrus i le-ar fi sarutal din nou, cu
evlavie, HindcS era induiosator dc lanar gestul ei de gratioasa aparare.
Transparente albastrii vesteau izvoarele mserarii.
Fata bunicilor se uita din nou la ceas.
- E pacat s3 plecam! Cine stie dac5 ne mai revedem! sopti Petrus cu
glasul parca rSgusit.
Ea il privi drept in ochi.
- Oare si mie-mi pare rau? Cine esti? Cine sunt? §i iata ca stam de
vorba, gala sa ne spunem amintiri. De ce?
- §i eu ma intreb: de ce?
- E mult absurd In oameni!
- Viala.
- O cunosti?
- Incerc.

296
 - Si eu rncerc, oftS ca. Nu-i tare u§or.
- E$ti singura ia Bucuresti?
- Ma tlcprind sa fiu singura. De la Agapia la Bucuresti, e oleaca dc
distanta! zambi ea.
- Ai rude? prietene?
- Asa ne-a fost vorba? Nu stiu cine esti. Nu §tii cine sunt.
- Dar vrem sa stim.
- „Vrem?“
- IartS-ma pentru plural. Te-am luat cu mine far5 sa vreau.
- Esti inilitar acliv? Nu.
- Sunt concentrat. Poimane pice pe zona.
- O s3 avem rSzboi?
- Cine stie!...
Tacura.
Si deodaia, sufietul uitat in clipa cand o intalnise, il ajunse din urma,
ap3s2ndu-l din nou. Fata bunicilor, vecina lui de banca, ii aparu departe ca
ceea ce ramane in carlile cu povesti.
- Dc ce nu te-am eunoscul la Agapia?
- Cand? Cum?
-S -a r fi putut. O vacanta, o vilcgialura. Tc vedeam printre brazi, printre
maici...
-S i?
- Trebuia sa te cunosc. Abca cand te-am vazut, mi-am adus aminte ca
te cautam. De ce nu te-am gasit mai demult?
- Schimbam $i timpul si locul. inchidem ochii $i spunem: Suntem pe-o
banca la Agapia. E vara. Auzi muntii?
fnchisc ochii, rasturnandu-si capul pe speleaza.
Petrus sovai o clipa pc clocotul adanc al inimii, si aplecandu-se o sarutS
pc lampla, siinjindu-i, mai nostalgic decat fanul, tot parfumul parului.
Nu se zbatu fata bunicilor, nici nu-1 mdepartS cu manile. Deschise ochii
Si-J privi grav.
- De ce?
- $i eu ma-ntreb: dc ce? Dar suntem tineri, imbStati si inspaimantati de
viata, simlim ca timpul trcce, ca vine razboiul, ca poate moartea-i lang3 noi,
§-atunci ne adunam unul intr-altul intr-o s3rutarc care e o amintire. Unii
poarla o cruce la gat. Eu am s5 iau cu mine numai aminlirea unei sarut3ri.
- Om bun...
II sarul3 si ca pc frunte, cu o incantatoare duiosie care amintca nu varsta
ei, ci sarularilc bunicilor.
- ...ne despartim.
- Si nu ne mai vedem?
- E inutil. Dc ce sa ne slricam inima? Ne ducem anonimi, a§a cum ne-am
intalnit.

297
 - Esti inteleapta?... Iarta-m5. E§ti adorabilS. Pled dc langa mine, abea
te-am cunoscut, $i ma doarc inima. Simt c5 raman singur. Mi-e frig.
- Poate ca eu ar trebui sa vorbesc a§a. Nu. Nu-i cuminte. Ramas bun.
Te rog...
Ii apucasc manile, vorbindu-i cald, cu omcnie si lealitale. Nid mirosul
papusoiului fieri nu e mai cinstit decat sufietul ei, asa cum aparea in accen-
tul vorbclor $i in expresia fefii.
- ...ramai aici. Ma due singura. E mai bine. Fii bun...
Porni repede.
Calcva clipe, Petrus accepta despartirea, cu suflct de moarte. Dar
deodatS tinereta lui sc razvrati. Izbucni dup5 ea, ajungand-o printre copacii
intunecati. O apuca de mani cu o violenla care $i-n mani lot a inimii era.
- Nu se poate. Te insotesc.
fi cuprinse bratul, slrangandu-i-1 si porni cu ea. Catva limp tacura ala-
turi, dar pe neastcplalc 5 auzi glasul:
- E absurd, ingrozitor dc absurd, dar imi pare bine ca nu m-ai lasat sa
plec singurS...
Petrus respira adanc si o cuprinse, ridicand-o in bratc inalt, cat mai inalt,
ca pc un trofeu castigat prin lupta.
- Om nebun!
- Om dulce! Fata bunicilor! Fata mea!
fi acoperi manile cu sarulari.
O zburlise. fl ruga sa-i tie oglingioara scoasS din peseta, incepu s3 se
pieptene prin intuncric, la iumina stclelor. Era atala inlimitate in jurul lor,
atata indepartarc dc lume, incat nici in insula lui Robinson Crusoe n-ar D
fost mai singuri.

CAP. IV

- Fata bunicilor, cum te cheama?

Rcnunta la ceva, dar acum avea curajul oricarui adevar. Putea s-o cheme
Aglaia Iftodic, Eufrosina Zgarbca, Agripina Colac, oricum ar fi adorat-o,
descoperind in orice prospetimea ci.
- Cum m3 chcamS?
Ridica din umeri. O acoperea cu umbra lui autoritar duioasa, pasional
lacoma.

298
 - M3 chcama Miruna Lucasescu. Mai mult nu pot sa-ji dau. Dar pc tine,
cm bur, cum tc chcama?
Petrus Dinescu.
- E§ti ruda cu loana Danescu?
- O cunosti?
- Colege de facultate.
- Sunt fratcle ei. Sunteji prietene?
- Nu. Numai ne stim. Iat3, om bun, a murit fata bunicilor. Nu-ii pare
rau?
- Miruna! Miruna! Inima mea si-a gasit numelc! Dumnezeule! Ce sim-
plu e 51 ce teribil! Imi vine sa ingenunchez si sa sarut pamantul. Sunt tanar,
tanSr, tanar! §i o iubesc pe Miruna!
- E 5I1 tanar, tanar, tanar! fi spuse ea cu duiosie, uilandu-se la cl si
clalinand din cap c-un gest care amintea dc nani-nani. Oare nu csti prea
tan3r?
- Miruna!
- Petrus!
li cuprinsc rasul cu hohot, atat era de copilaroasa idenlitatea lor de ton
$i de cxprcsie.
Se regasira mana-n mana si pornira.
- Unde stai Miruna?
- La c5min.
-V ai!
- Vai! Om bun, tu nu pleci pe zona?
-V a i!
- Toate-s cu vai, om bun, cand inima bale mai tare. Dar dc ce nu ma
lasa Dumnezeu in pace! izbucni ea cu furie, batand cu piciorul in pamant,
gata sa plangg. Eram linistita. Acum...
I$i acoperi ochii cu pumnii. Plangea. Dar cand si-i dcscoperi, ochii
radeau umcd.
- Tc rog, iarta-ma. N-am sa mai fac!
- T u ! Tu! Tuuu!
Era in cl o nevoe de dezmieradrc carc-1 face a sa regaseascS tanguirea
dulce, dclirant de dulce a hulubilor. Gcmatul dragostii, ccl plutitor de.asu-
pra lumii, pogorase in el, dandu-i alte mu/ici dccat ale vorbei.
Iar pomir3. Iar se oprira. Iar pornira.
Bietii cei ca{iva copaci aveau paduri in ei. Iar cci doi tineri regascau
alaturea padurilc cterne. Nu se puteau desparti. Gandul desparlirii avea
taius dc ferastrau, si suflctul gemea ca leinnul subt cutit.
- Te conduc pana la camin.
-N u u !
- Daa!
- Om sui!

299
 - S3 fun nebuni, Miruna. Nu mai e timp pentru fntelcpciune. Sa ne
bucuram unul dc altul. Sa fim impreuna cat putem. Iar cand nc-om desparti,
s§ nc doara pana la sange.
- Pana la sange, 11 fnganS ea, stapanmdu-si un oftat §-apoi un gernat,
cad mana lui ii strivise pumnul cuprins in palma, intemnitat acolo, ancorat
in carnea lui.
- Mane avem o zi intrcagS inaintea noastrS. Apoi vine poimane. Dar
pana mane e noaptea de azi. Auzi, Miruna? Azi! Ce cuvant magic! Spun:
Azi, $i Maria Sa Azi imi da stele pentru Miruna, noapte pentru Miruna,
pdduri pentru Miruna...
Se opri, caci suferea. Frumuseta lumii intra in el ca sagetile in trupul
Sfantului Sebastian. Din ranile feridrii, dragostca lui curgea la pidoarele
Mirunei.
Incepeau greerii.
Ar G vrut sa-i dea in scobitura pumnilor muzica lor de la inceputul lumii,
s-o olraveasca dulce cu lot ce era otravitor dc dulce in lumea care sangera
dc frumuseta §i bel§ug.
Dar nu putea decat sa spue: Miruna! Miruna! Cum nid jalea nu poate
spune decat un singur mime in fata mortei.
f§i reluara drumul mereu oprit.
ApSreau oamenii strazilor, automobilele, tramvaele, luminile orasului,
mirosul ora^ului.
- Cum vrei sa te las singura?
- Tot timpul sunt singura.
- N-ai sa mai lii.
- M3 iei pe zona?
- Da, tc iau pe zona.
- §i ce r3mane la Univcrsitate?
- O studenta cuminte §i distrata. Bunicii sunt in Moldova, iar Lupul e
pe zona. $i Scufita Ro§ie e cand cu bunicii, cand cu Lupul.
- in Lup!
- Miruna, ce vorba dulce ai spus! Vei fi in mine, fti voi scrie. Poate c3
§i fata bunicilor se va milostivi sa-mi raspunda. Da-mi voe sa inchid ochii.
Condu-ma ca pe orbL
- Unde?
- Unde vei nemeri. Vreau sa §Gu daca te vgd in mine. Cum e$ti? Parul:
vad. Ochii: in sfar$it ii vad. §tii c 2 pana la Gne n-am putut sa tin minte ochii
fetelor?
- Adev3rat?

300
 - Ai tai sunt de zahar ars. Obrajii: ii vad tincri la o fereastra din vechea
Moldova. Gura: o vad mancand dulceata la Agapia. Dar te vad toata, din
cap pina-n picioare, la Agapia, la Bucuresti, la Sighetul Marmajiei...
- Ai dcschis ochii.
- Nu. Sunt orb. In mine e§ti, oriunde ma due. Te port in mine $i tu ma
duci de mana. Miruna, dac5 Dumnezeu mi-ar cere ochii ca sa te pSstrez pe
tine, crezi c i mi i-a$ da?
- Om tanar, nu-mi pune intrebari de jalc!
- Miruna, acum e randul tau sa inchizi ochii. Lasa-ma s& te conduc.
Spune: ma vezi in tine?
- Sigur c5 te vad.
- Sunt intr-adevar in tine?
- Egti intr-adev3r, ofta ea cu ochii inchi$i, lasandu-se condusa.
§i deodata, in plina strada, o saruta pe ochi, astfel deschizandu-i-i.
II privi, umeda de sarutare, cu abea dojana.
Si iar pornirS printre oameni, departe de ei, aproape numai de inceputul
lumilor, copii intru Dumnezeu §i intru inimile lor vecine.
- Aici? o intreba el in fata cladirii intunecate a CSminului de fete.
- Aici. Noapte bun3.
- Cand ne vedem?
O acopcrea atat de autoritar §i pur incat trebui sa-i spue cuvantul lor
de mane: dimineatS.
- Mane diminealS.
- Te ajtept la cinci.
§i izbueni de langa ea, astupandu-$i urcchile, ca nu cumva rSspunsul ei
sa-i fure macar o or3 din tezaurul zorilor.

CAP. V

La cinci dimineafa! Ore de-a randul rataci pe strSzi, cu accst refren.

A$teptarca diminetii incepuse in el, facandu-1 sa uite §i de masa si de somn,
Abea cam pe la miezul noptii se abatu acasa. Totul era slins. Dar Oana nu
se putea sa doarmS. Impartea lumca in doua categorii: cei care iubesc si
cei care dorm. Oana nu putea fi in somn. Alese drumul nucului spre ea,
rasarind pe marginea fercstrei ca in noaptea intoarcerii de pe zon5.
- Ce-i cu tine? il intampina Oana, care intr-adev5r nu mai avea timp
pentru somn.
- Iubesc.
c 11 - Tudor C csur Alcaz, vot I 301
 - De cand?
- De-acum. Iubesc nebuneste. Acum $tiu tot.
- Petru§! fl dojcni Oana ca o strabunica mtr-acestea.
- Dar tu?
- Eu?... Ai dreptate, ofla ea. Suntem frap. §t cum o cheamS?
- Fata bunicilor.
- Vorbeste Tudor sau Petrus?
- Nu stiu cine vorbeste, dar $tiu cine iubeste. Ardc o singura lamps fn
noaptea asta. Lumina ei e obrazul fetci bunicilor. E veche si tanSrS ca falaia
dimineata a lumii. Inchid ochii $i o simt in mine. E mai mult decat o
amintire. E o present a care m3 innoestc si-mi da senza(ia miracolului. Ce
sunt eu mai mult decat o usa pe care fata bunicilor apare? Oana, e dulce,
gratioasa, curata, dreapta, copilaroasa, grava, - si numai ea e asa. Tu auzi
ce spun?
- Sigur, Petrus. Te ascult cu mirare.
- §i eu m3 ascult cu mirare. Abea imi vine s3 crcd c3 eu pot destainui
cu glas tare astfcl dc lucruri. Ai putea s5-mi spui: Esti ridicol. Ti-as rSs-
punde, fSra suparare: Nu stii, nu intelegi. Dar tu $tii si intelegi.
- Nu esti ridicol. Esti teribil de tanar. Nu ti-c frica?
- Frica de ce?
- Mie mi-e frica. Mi-e frica s3 nu-1 calce un automobil, o trasura, sa nu
deraeze trenul. Tu ai ascultat trenurile?
- Care trenuri?
- Cele care se aud noaptea, din ora$. Cand esti ca noi, asculti trenurile.
Parc3 toate pleaca, ducand foarte departe. Parca nici unul n-are s§ mai vie,
aducand foarte aproape. §i r&mai cu sufletul numai printre roti.
- Biata Oncuta! Oarc fata bunicilor gandeste la fel?
- DacS te iubeste...
Erau ca cei care si-au descoperit o boala comuna. Nu vorbeau fralii care
t3cuscr3 ani in sir, abea despartirea dandu-le curajul sa-§i sa-ie unul altuia.
Acum se aplecau alSturi asupra scumpei lor boale.
- Si tu o cunosti...
- Cine-i? intreba Oana, adunandu-$i toate amintirile subt fruntca incor-
data.
- Miruna Lucasescu.
Petrus se uita intens la obrazul Oanei. Nu a$tepta dc la ea nici fncuviin-
tare, nici confirmare. Dar astepta totusi ceva: sa stie cine-i, dupa ce-i
spusese numele.

302
 - Moldoveanca! A! Petrus, crcd bine c 2 {i-a pl2cut! Intr-adevar e fata
bunidlor!
Oana zambea. Aprinse lampa.
- Uita-te la mine, Petrus.
f$i schimba picptanalura, se duse pan3 la u$3 si, f8candu-se c3 abea
intrS, veni cu alt mers - mai alintat - pana la scaun, ridica parul dc pe
tample cu manilc, £51 stramba u$or capul, $i-l privi cu sprincencle ridicatc.
- MirunaJ
- Lasa-ma, omule!
- De unde-o stii atat de bine?
- De la Universitate. Eu o poreclisem Duduca. E adorabila. Cum s2 n-o
$tiu! E refugiu! meu in orcle plicticoase.
- Ai vorbit cu ea?
- Nu. Am privit-o numai. Ma intrebam mercu: cu cine seamSna? De
unde o cunosc?
- De ce n-ai intrebat-o?
- Fiindca stiam ca n-o cunosc. Nu seam3n3 cu cineva. SeamSna cu ccva:
cu tinercla fetelor de altadatS. E bine spus fata bunicilor. O vad si eu stand
la fereastra, cu salul bunicei pc umeri. §i la vorb3 are haz. Bravo, Petrus!
- Vezi!
- §i ea?
- Ne intalnim mane dimineata la cinci. Mane, poimane...
Amandoi stateau la fereastra, privind in noapte. Luceau stele printrc
frunzelc nucului. §i nu albea decat o singura lumina, ca un drum al
brumelor: Calea Robilor.
- Unde vom fi peste douazeci de ani? Cum vom fi? Cum ne vom aminti
de ceasul acesta?
- Ti-aduci aminte, Oncula, cand eram mici de tot? Nu stiam s3 cetim.
Dar noaptea, singuri noi, aprindem lampa, luam o carte cu pozc, o
dcsfaceam pe genunchi si ne uitam la ilustratii, povcstindu-ne unul altuia
textul necunoscut. Minteam cu atata convingere...
- Nu minteam, Petrus. Creiam viala. Viata posibilS, cum imi spuneai
intr-o scrisoare.
• - „De unde stii?“, m2 intrcba Oncuta. §i-i lipseau doi dinti. „Dar tu de
unde stii?“, tc intrebam eu la randul meu. Eu cum eram?
- Nu te-ai schimbat, zambi Oana. Erai atunci fata de cum esti acum ca
oul mic de lemn din oul mare.
- Ne incruntam unul la altul, gata sa ne ciocnim, fiindca povest ilc nu se
potriveau si fiindc2 fiecare i§i apara cu indarjire povestea luL Dar ne

303
impScam, $i iar ne aplecam asupra pozelor. Acum nc aplecam asupra
amintirii noastre. §i iata c5 iar dcvenim copii in fata dragostii. Alta carte cu
poze s-a deschis subt ochii no^tri. §i noi iar stam alaturi §i nu §tim nimic,
spunand c3 §tim tot. Vrem viitorul. Are sa vie §i viitorul. §i intr-o zi, viitorul
de acum va fi trecut, ca §i copii Sria de cri. Vom fi 51 mai balrani fatS dc
cartile cu poze - bunici - $i tot batrani fata de clipa de acum, atat de tanara
in inimcle noastre. §i vom deschidc alt5 carte, mai posomoratS, aplecandu-
ne asupra eL $i ne vom intreba copilareste: Ce e dincolo?"
- Taina vinului e in noi.
 PARTEA A CINCEA
M E R E D E L A V O R N IC E N I

CAP. I

Patru tacamuri la dejun, dar numai trei convivi: Malvina, Oana si Alec.
De§i poate c3 loti astcptasera sa fie cinci, caci Tudor, la plecare, anuntase
c5 se va intoarce cu o zi sau doua inainte de sfarsitul permisiei militare.
Oana nu mai dormisc deloc. Ii linu.se tovar3sie lui Petrus pana la patru
dimineata. De la patru jumatate - cu noaptea-n cap - Petrus era la poarta
Caminului intru intampinarea diminetfi, dupa ce pradase o gradina de Dori
- in uniforma - gata sa fie descoperit de sergent.
§i Oana renuntase la somn, fiindca si ea astepta sosirea posibila a lui
Tudor, pe care subiectiv o socotea probabila, sperand-o sigurS. I$i petre-
cuse dimineata pe marginea ferestrei, tresarind la ficcarc huruiala de roti
sau semnal de automobil. Abea in preajma pranxului renuntase. O cuprin-
sese o ostencala atat de coplesitoare incat era vi/.ibila ca o alia varsta a
Oanei in atonia fetei $i in linia trupului. Parca-i devenise capul prea greu
pentru grumaz, trupul prea greu pentru picioare, manile prea grcle pentru
umeri si genelc prea grelc pentru pleoape. Atarna, lepadata dc via{a printre
trupurile pregatite pentru intrarea in pamanl.
Trei oameni, patru tacamuri. Mancau tot pe lerasa, subt bolla dc stru-
guri, in gradina cu ccr albastru pcste zidul alb.
- Ce-i cu Petrus? Undc-i? De ce nu-1 mai vad pe-acasa? Draga, nu mai
am bac(i! se adresa Malvina corului antic.
- E cu prieteni, indic3 vag Oana. Vilma, scoate-i tacamul.
Golul mesci era si mai vizibil prin prezenta tacamului dc prisos.
Aslfel nu ramasera decat trei tacamuri.
Alec nu intreba nimic. Vedea. Intelegea. Dar leac... Era necontenit
parca o ridicare din umeri in atitudinca lui Alec.

305
 §i Malvina uita sa mai vorbeasca, intrand §i ea in tacerea care o invita
la ganduri. Dar Malvina nu era dcprinsa decat cu acele ganduri scurtc, care
devin cxclamalii, apostrofa sau glumS. Inca nu cunoscuse gandul-tScere.
Cadcau in ca cateva astfcl de ganduri, ca frunzcle pe-o ap5 plutind lung, §i
ochii ei capalau expresia vaga a celor care privesc nelamuritul din ei. Cand
nu mai erau baetii acasa ramanea tacerea. Alec tacea, cu ochii uneori la
Oana. Oana tacea, cu albastri ochi orbi. $i Malvina tacea, descoperind prin
gandurile acestei taceri ca parul alb nu c numai o culoare... Altadata, intr-o
astfel de atmosfera - de cavou - s-ar fi gandit la poker, ar fi planuit o
escapade. §i gata! §i-ar fi recapatat buna dispozitie, in stare sa infrunle o
armata de vaduve-cu-batista. Dar acum era pironita in accasta tacere a
celorlalfi, care o obliga sa se gandcasca la baeti. Mane vor pleca. Deci dc
mane incolo, mereu si tot mercu, trei lacamuri la toate meselc. Dar intr-o
zi $i aceasta Oana indragoslita va pleca. §i vor ramanea mereu doua taca-
muri la mese. §i dac5, intr-o zi, Alec va pleca si el?... Fuma prea mull,
muncea prea mull, era palid...
§i deodata, al patrulea tacam la masa celor trei fu moartea care vine
simpiu, la masa sau in pat, ca $i via{a.
Mana Malvinci apuca peste masS mana lui Alec, rSslumand un pahar.
- Cc-i, Malvina? o intreba el prevenilor, reasezand paharul cu mana
libera.
Dar Malvina iji pierdusc vorbcle. !l dezmierdase pe Alec la masa vietii,
cu o duiosic atat dc intimidata incat Alec ii re(inu lung mana, sarutandu-i
varful degetclor.
«
* *

Dupa dejun Oana isi lari picioarele pana la ea in odae, intinzandu-sc. pe

divan. Era descurajata de ea insasi, nu de cc se intampla in afara ei.
Intarzicrca lui Tudor era explicabila. Spuscsc la plecarc ca sc intoarce „cu
o zi sau doua“ inaintc dc expirarea permisiei. Speranta ei inversase vorbcle
lui, fficand din ele: cu doua zile sau cu o zi... A$a ca nevenirea lui era Iogica.
Nu sosise cu doua zile inainle de data inapoerii pe zona, fiindca dcsigur cei
de acasa il rc(inuscra.
Dar ea? lata ce se intampla in lipsa lui! Devenea carpa ca inainte de-a-I
cunoaste. Atunci fiindcS n-avea nimic; acum fiindca nu-I avea de-ajuns pe
Tudor. Mercu un „fiindca“ pentru a justifica lipsa ei de barbatie. Nu se
putca stima. Caci ce aducca ea omului pc care il iubea? Dorinta ei dc
fericire pentru el? Tare pufin! Tare putin!
Era fiica Malvinei. Mereu spera ca nu scamana cu mama ei, §i mereu u
intalnca lacomia dc bucurie in propria ei fiinta. Pe Malvina o iubea cal
trebue, judecand-o cu marinimic. Dar fata de ea avea nevoe $i de alle

306
sentimente, ca sa poata convietui cu ea insasi, impacata. De mult i$i repeta:
PoartS-te cu tine a$a cum te-ai purta cu cineva pc care il slimezi. Numai
a$a ifi vei merita singuratatea ca pe un prieten ales.
§i iata ca mereu avea nevoe de indulgen(a si de speranta in mai bine.
Nu se putea uila la ea insa$i, bchi in ochi, limpede. Trebuia sa inchida ochii,
sa nu vada tot $i de-ajuns, ca sa mai poatit spera ca-i $i altfcl.
Spusese lui Petrus: Fericirea de-a putea suferi pentru cineva.
§i iata ca acum era fara putere numai fiindca nu-i venise bucuria la timp!
Astfel adormi: cu lehamete. Cand sc destcpla fereastra se intunecase.
O privi descumpanita, caci nu dormea niciodata ziua, ca si cum s-ar fi trezit
instraingta de ea intr-o odae noua. Dar chiar din somn venit, altaceva o
nedumcri $i mai indelung, incretindu-i fruntea. II visase pur 51 simplu pe
Lucian Teianu, cu atata intensitalc vizuala meat s< acum il vedea ca pe-o
fotografle mSritS a unui raposat. El, intcrnalionalul, cu ochelarii lui Harold
Loyd, din(ii lui Douglas Fairbanks si solduri dc odalisca!
A t fi ras cu hohote - ca Malvina - daca inima Oanei n-ar fi impiedicat-o.
V5zandu-1 pe Lucian Teianu, se revazu pe ea in raport cu el, $i mintea ei
articula categoric o intrebare pe care niciodata nu si-o pusese: O iubca
Tudor?
Din dimineata cand sarulasc icoana Sfantului Gheorghe, fugea dc
accasta intrebare, iniocuindu-i nevoia prin subterfugiul neinSrturisit al unei
speran{e. Nimic nu-i aratase ca o iubeste. Dar nici nu sc intamplase nimic
care sS-i inter/.ica speranta.
Odihnita dup5 somn, mintea ei gandca limpede si curajos, f3ra de vagul
liric si toanelc ncsomnuiui.
Erau buni camarazi. Al treilea, fata, intre doi bae(i: astfel era treimea
lor. Radcau, glumeau, isloriseau, sim(indu-se in largul lor unul cu allul,
tineretea fiecSruia stimuland rasunelul tineretii celuilalt. Plimbari, teatru,
cinematograf, dans, discutii prelungite mult dupa miezul noptii, versuri
gratioase $i spontane, care o alintau pe ca nu mult mai altfcl dccat pe
Malvina, ultimul lor holar fund madrigalul.
OdatS ii spusese: Prietena mca Oana. §i dtipa ce-i sarutase mana, se
uitase la mana ei, rSmasa in palma lui, si zambisc.
- L5ng3 mana ta, Oana, magarul de mine ar vrea sa fie caprioara...
Ah! Cum ura uneori, de cand iubea, vorbelc care acopera!
Atunci, vorbele lui o incantasera; acum sc uita cu ochi stupizi la ele si
se intreba plat: Ce inseamna „langa mana ta a$i vrea sa fiu caprioara?"
Compliment pentru mana? Ca-i vrednica adica sa dezmierde gratia spe-
rioasa a caprioarelor? Sau marturisirc? A$i vrea sa fiu al manii tale ca 0
cUprioara iinblanzita? Dar „magarul dc mine?" Regret c3 nu poatc fi
imblanzit si supus ca o cSprioarS? Corectiv pudic al lirismului premergator?
Numai butada?

307
 Sau toate nu erau decat simple vorbc care nu exprimau decat jocul unci
intalniri dc imagini?
Nu dcscoperea im singur cuvat intre toate ale lui - §i pe toate i le tinea
minte - care sa fie clar: fata de ea. Toate ii dadcau presimtiri, toate o
impodobeau cu grade, dar nici unul nu-i spunea direct, simplu: Te iubesc,
Oana.
Cat despre tacerile lui Tudor! Tacerile ei erau mai sincere decat trans-
parenfa sticlei. In tacerile lui Tudor insa infalnea zid de cetale: ramanca cu
ochii la mandra lui tinereja mereu prezenta ca un steag care veste§te ca
Regele e acolo; dar inchis intre ziduri, nevazut, prezent numai prin em-
blcma.
f§i dadea el seama ca-i iubit? Nu arala prin nimic, dar cum s3 nu Stic!
Ea doar ca nu vorbea. Dar nu era decal peritru el, prevenindu-i toate
dorintcle, ascultandu-l cu atata pasiunc de cate ori spunea ceva meat ochii
ci ramaneau asupra lui $i dupa ce tacea, numai rojeata obrajilor §i o tre-
sarire desteptand-o din acest somn.
La plecarc il insotise la gara impreunS cu Petru§, instalandu-l in com-
partiment. Tudor uitase sS-§i fac3 provizia dc pgSri. Petru$ alergase sa-i
cumpere, lasandu-i singuri.
- Sa te duci §i sS le inlorci sSnatos, ii spusese Oana.
§i iarasi, ca o tarancS, facuse semnul crucii asupra lui.
O privise bland, cuprinzand-o adanc in ochii lui alba$tri. Oana sperase
nebune§te ca-i va spune o vorba grea ca inima ei, pecetluindu-i-o.
Dar iar:

„ Tarc-i mica mQna ci,

Doamnc flori $i Doamne stele!
Cli/wlc s& n-o in§cte.
Draga lor floare de tei
Sa nu aiba alt temei
Pcntni drumurilc melc.

Tare-i alba mana ei!

Fata blonda ca Mireille,
Pcnlru candela icoanei
Nu c decal mana Oanei“.

§i suradca cu capul aplccat, privind-o.

Oanei ii venise sa-i strige in fata: Ti-ca-los adorabil, nu vezi ca te iubesc?
Dar sc inro$ise pentru o intreaga livada de piersici, §i tacuse.
Se gandea acum singura, §i-§i descoperea cu palmele singuratatea obra­
jilor fierbinfi.

308
 $i oricum ar fi fost, orice i-ar fl facut, I-ar fi iubit mereu, din cc in ce
sporindu -1 in adancul ci.
Blestema versul, de cand i-1 ascundea pe Tudor. Ar fl suprimat toata
iiteratura luinii, interzicand cu pedeapsa de moarte versul, numai ca s3
gaseasca pe buzele lui despuiate cuvantul pe care-1 cauta §i spera, fara sa-1
auda.
De asta era atat de chinuita, atat de sleila, fara vlagS. Nu fiindcS lipsea
Tudor, intarzaindu-i cu o zi bucuria de a-1 avea alaturi, sau dc a-l sti macar
acolo, in odaia bactilor, ci flindca nu vedea in el cuvantul pc care-1 a$tepta
in genunchi la icoane, fara cochct3rie, fltra mandric, nu cu incredere, cu
Credinta.
- Domnisoara, poftifl la masa.
Iar patru tacamuri penlru numai trei comeseni.
- Vilma, scoate tacamul.
Dar catrc sfargitul mesei Petrus ap3ru: „cu raze“, gandi Oana,
vazandu-1. Era Irambitator de fericit, dar inchis in el. f$i scuza lipsa de la
masa, ocupandu-se de mancare atat de absent incat Vilma trebui s5-i fac3
semn, atingandu-1 cu marginea farfuriei, ca sa-i dea de veste ca-i amortise
mana dc cand it a$lepta sa se serveasca.
In rastimpuri insa o privea staruitor pe Oana, cu un fel de izbuenire
slapanila, care vestea graba lui de-a vorbi singur cu ea. Cum se izpravi masa,
o lua pe Oana de brat, conducand-o in odaia ci.

CAP. II

- Stiu lucruri extraordinare!

Oana zambi.
- Ai aflat ca fata bunicilor e si mai frumoasa dimineata decat seara!
- Ai dreptate. $i asta am aflat. Ce zi, Oana! Am fost impreuna la
Caldiirusani. Cu Miruna la manastire!
- Clopole, loaca...
- Toata ziua! Toa-ta! O zi intreaga impreuna!
- Soarele a rasarit din parul ei!
- Oana, nu glumi. E pacat. Soarele a rasarit din inimile noastre.
- Petrus, iarta-ma! izbueni Oana cu caldura, strangandu-i afectuos mS-
nile. Am avut o zi otr3vita. Bucuria ta - dai raze! - mi-a adus amintc dc
halul meu, si am devenit scorpie. Iti spun din toata inima: iarta-ma.

309
 - Oncuta, te-a§ ierta si pentru mai mult. Dar tic iti aduc vesti. 11-am
spus ca $tiu lucruri extraordinary
- Despre Tudor?
- Inchipuestc-ti! Abea azi mi-am dat seama dc sensul exclamalici:
Mic5-i lumca!
- Spune.
- Numai ia-ma cu binisorul. Nu ma grabi.
- Cu ce te grabesc?
- Cu ochii!
- Spune, Petru§. Hai.
- Stiu cum i se spune lui Tudor acasa: Coca Dudu$.
- Coca Dudus! afla Oana cu g!as tare si ochii mari.
- $tiu, continua Petrus, cum ii spune mamei lui: Domnita.
- Domnita! recita Oana dupa el, fara sa-$i dea seama ca devenise ca
plozii care asculta o povestc, inganand-o. .
Venisc chiar langa Petrus, uitandu-se la el ca la o carte, far§ sa-i poat3
goni filcle una dupa alta, ca apoi sa le poata lua de la inceput.
- $i stiu, urma Petrus, cum o chcama pc fata dc care-a Cost indr3gostit.
- A fost?
- Da. A fost, starui Petrus. Cand era licean.
- Cum o cheama?
- Nina Tomas.
- De unde stii?
- Dc la vara ei, Miruna Lucasescu.
Ochii Oanei dcveniscrS miopi de mcordare.
- 1 e rog, Petrus, spune-mi tot, si clar.
- Iat3 cum. Miruna intrcbuinlcaza unele expresii moldovenesti. La un
moment dat mi-am adus aminte c3 stiu si eu un cuvant moldovcnesc mai
rar: Tomnile.
- 11-ai spus? il dojeni Oana.
Petrus ridic3 din umcri.
- Sigur ca i 1-am spus. M-a intrebat de undc-1 stiu. „De la un prieten
moldovean“, i-am raspuns. „Nu l-o fi chcmand cumva Coca Dudus?" I-am
raspuns ca sc numeste Tudor' Ccaur Alcaz. „E1 e!“ s-a mirat Miruna. $i mi-a
spus tot; adica tot ce stia. Vara ei, Nina Tomas...
- Cum e?
- Miruna mi-a spus c5 aduce cu ea, numai c3 Nina e mai subtire. Trcbue
sa fi fost mcanlaloare.
- Sa fi fost?
- E cam batranS acum: vreo treizeci de ani. In sfarsit, nu stiu. Nici
Miruna nu slie cum o mai G. Nina a plecat de cind ani in Franja si nu s-a
mai intors. Aceasta Nina Tomas a fost angajata acum a n d ani de mama lui
Tudor, ca secretara. Mo$ia lor se numeste Vomiceni. Acolo 1-a cunoscut

310
pe Tudor care abea 151 daduse bacalaureatul. Sc pare c3 Tudor s-a indr5-
gostit de ea.
- Sc pare?
- Sc pare, funded nici Miruna nu $tie mare lucru. fnainte de-a pleca in
Franta, vara ei a stat dou 2 zile la parintii Mirunci. FatS de Nina, femee
divortala...
-Aaa!
- Daa, surioara! Fata de ea, Miruna era o fetita: Doamne, ce n-a§ da
s-o vad in uniforma de liceu!
- Pclru$!
- Pardon. A§a c2 Nina nu-i facea confidente. fntamplarile de la Vor-
niceni nu i le-a spus ci; le istorisca la masa parintilor Mirunei. Se pare ca
la Vorniceni viata avea un pitorese rar. Domnija §i Coca Dudas conduceau
dansul. lntelegi! Dar altaceva te intereseaz3 pe tine. Miruna a g3sit pe masa
Ninci o carte. A luat-o s-o rasfoiasca. §i a descoperit in invclitoarea car{ii
o foae de cact, indoita. A aval curiozilatea inocenta de-a vedea ce-i acolo
§i a dat peste o poezic cu menpunea: „Pcntru Tomnita“. A cctit-o. I-a
placut. O §tie §i acum pe dinafara. Bincinteles mi-a dictat-o §i am scris-o
pentru tine. O secunda numai si ti-o dau. Sa ispravesc cu informatiile.
Miruna vazand ca a descoperit un secret, s-a siratit datoare sa-i martu-
riseasca Ninei isprava, cerandu-i scuze. Nina insa nu §tia de poezie. Abea
atunci a cetit-o. A inlrebat-o pe Miruna dac2 i-a placut. Miruna era entu-
ziasmata. Abea atunci Nina Tomas i-a vorbit despre Dudu§, lasand-o s3
inteleaga cS tanarul poet se indragostise de ea. lata poezia:

„f(i multumcsc addne, parnanU

Ca ini-ai dat via(a sa te-avant.
Eram hain, eram fldm&nd
Si iata-s inflorit si bland.
E ceas sfafictor de sfdnt,
S-aud doarfnmzele umbland
Din care vcchi-stravechi colind
M-am fost desprins, ca sa m-aprind
La o fcreastrS, de argint
Si clopotei dc rnargarint?
CS iota m-am trezit cantund,
Cdntand de cand si pana c&nd?
Milenii fulgerd prin gand,
Cu stele clipa sdgetand,

311
 Oceanc vor seca, plangand,
Cascade fumegd, tundnd

Si toate cele, rand pc rdnd,

Vor irece, viafa scuturdnd.

h i mulpunesc, pdmdnl-mormdnt,
Ca mi-ai dat clipd sa tc cant.

Salbalec sunt si tdndr sunt,

Cu sdnge te binecuvdnt,
Pcste mqrmdnt si peste cant,
Cu diminealS in cuvdnt“.

CAP. Ill

- $i ea nu 1-a iubil? vorbi salbatec Oana, cu ochii strSlucitori.

- Se vede ca nu, de vreme ce de cinci ani c la Paris.
- SlavS Domnului ca sunt $i fcmei stupide! Ce geam3t de dragoste fa
prelungul monorimei si ce imn al vietii! Uite cantecul noslru, Petru§.

„Salbatcc sunt si tdndr sunt.

Cu sdnge tc binecuvant,
Peste monnant si pcste ednt,
Cu dimineafd in cuvant".

- Petrus, doresc din toatS inima ca Miruna sa nu semene cu aceasta

stupida Nina Tomas. N-o cunosc, dar o detest. Sa treci pe langa o astfel de
dragoste si sa pleci la Paris?
- Pe-atunci Tudor era aproape copil.
- Petrus, n-o scuza, n-o explica, n-o apara. Nu merits. Crede-ma. A
insullat via{a. Pentru ce a plecat la Paris?
- Sa-$i treaca docloratul.
- Doctoratul unei fete! S3 renunti la splendoarea unui fluviu ca sa-ti pui
pe nas o pereche de ochclari s> pe frunte o §tampi!a! Stupida femec!
Ambi(ioasa, meschina. O detest!

312
 - Oana, e§ti dc un ilogic adorabil. Dar daca-I iubea $i rSmanca cu el,
tu...
- Eu?... E batranS, Pctru§! respirS Oana, rcg5sindu-§i slralucirea. Tudor
e tanar. Ce-a ajuns doamna la Paris? ConlabilS? Casierita?
- Hai, mc3 putin §i te-apropii.
- Secretara unui domn cu vcnituri?
- Nu fi rea cu vara Mirunei!
- Petrus, nu te solidariza cu ea. Miruna e aproape dc inima mea.
Aceasta doamna insa... Ce-a ajuns?
- Ziarista!
- Amin. Poezia rSmane a mea.

„/(/mulitimesc adanc, paniant,

Ca mi-ai dat clipa sa te cdnt...“

- Acum crcd.
- In ce?
- In inima lui Tudor. $tiu ca poate iubi.
- Tc Indoiai?
- Poate ca da.
- Dar e absurd, Oana. Tudor trac$te cat...
- ...o sula. §tiu. Vad. Dar dragosLea e altceva. Si tu te-ai rndoit ca Tudor
poate fi pricten. Mi-ai scris de pe zona, textual: „Trae§te curgand ca apelc,
fara dc pauzelc pe care le presupime prietenia“.
- Oncuta, da-mi voc sa tc contrazic.
- Cu placcrc.
- Mai dintai prictenia c altaccva decat dragostca; deci, capacitatca dc
prictenie nu vcritica, nici nu mascara capacitatea dc dragoste.
- De cc e alat dc altaceva decat dragostea?
- Prietcnia c darul singuratatii tale facut unui om care-l merits, sau care
speri ca-l merita. Din nevoia dc-a nu fi singur se nasle elanul acestei d&ruiri.
Din rceiprocitatea acccptata se na$te msotirea impartasita. Singuralatca e
opacilate; prietenia e transparenta. Singuratatea e esul frun(ii: osul singur,
cum l-a numit odata Tudor. Prietcnia e mesajul ochilor dc subt frunte.
- §i dragostea?
- Contopire priii care te depa$e$ti. Renunfarc la tine $i rcgSsire mai
presus. inaltarca la ccr prin inima. Prietenia e un nobil alribut al omului;
dragostea, cumplita §i suava, e un sfant atribut al omului. In dragoste, lutul
care ji-a pierdut aripelc in cer, §i le regase§te in suflct, pe pamant... Dar sa
revenim la argumentarca mea. VrasazicS: prietcnia nu e un critcriu pentru
dragoste. Dcci: chiar daca Tudor n-ar putea fi prieten, excesul vitalitatii
intcrzicandu-i pauzelc pc care le presupune prietenia, inca n-ar insemna ca
nu poate iubi. Dar Tudor poate fi prieten. I-adevaral ca la el transparenta

313
nu-i perfecta. Nu se confeseaza. Nu simtc nevoia de-a se dezvalui, sau poate
pudoarea fiintci lui intimc dcpa§c$te nevoia insotirii. Dar in schimb, lea-
litalca lui, devotamcntul lui dau o certitudine atat de limpede incat tova-
rasul lui Tudor cunoastc odihna suflctului, care e (inalilatea pricteniei.
Deci: Tudor poate iubi. Asa c3 indoiala ta e o sirnplS cochetarie.
- Crezi?
- De ce nu? E§ti femec, Oncu(a. Te alin(i singurS, ca pisicile. Indoiala
ta nu era in fond decat un mod dc-a spori atraefia lui Tudor si dorinla ta
de cucerire. ParcS e mai mSgulitor decat sa invingi prin dragoste un om, sa
invingi indoiala in putercalui de-a iubi. Ti-ai crciat astfel un joc,orivalitate:
tu de o parte, indoiala de alta parte. Nu cred cS te-ai indoit. Ma indoesc ca
te-ai indoit, zambi Petrus, aprinzand o tigara.
- Vorbesti, Petrus* E$ti fericit, sigur de tine, si faci lectii Universului.
Abca te-ai suit pe munte, si te-ai si descoperit cu tablele legii. Nu, tincrc
Petrus, fndoiala mea nu era joaca de-a v-ali ascunselea cu coada de pisica
a feminitfitfi. Dragostea mea pentru Tudor n-are tiinp de pierdut cu gentile
fleacuri. M-am indoit intr-adevar, simplu, adanc pana la durere. 11 iubesc
atat de mult incat in fata lui sufletul e gol: tremura in frig, sau invie in soare:
tot. Sufletul, cum spui: trupul. 1 I-am dat acest suflet. $i m-am intrebat: il
va vedea? il va lua? Sau mi-1 voi pierde eu, far5 sa-I primeasca cl? Tu nu
cunosti, Petrus, drama unei astfcl de indoicli. Te-ai intalnit cu o fat3, ai
iubit-o, te-a iubit, fara luplS, fara asteptare, far! chin. V-ati descoperit
cirese perechi pe accea$i crcanga. Eu iubesc §i sunt singura in fata lui.
Singurfi, dar cu ochii si mai atent deschisi. Tot ce mi-ai scris despre Tudor
e in capul meu: amanunt cu amanunt. Nimic nu lifiseste. Tot ce-a spus si
tot ce-a facut de cand e la noi, e adunat nu numai in inima mea - il port
aici, vorbi Oana cu pasionata mandrie, acoperindu-si pieptul cu mSnilc, —
dar si in mintea mea. indoiala s-a nascut in minte.
- Dcsigur. Inima nu se indoeste. Cu ea inccp rcligiile.
- Rcligia mea s-a indoit. Te-ai gandit vreodata la versurile lui Tudor?
- Fermecaloare. O spontaneitatc, o gratie! in versurile lui invie geslul
arhaic al evantaiului.
- Exact: gcstul arhaic al evantaiului, care nu era dccat instrumentul unei
rafinate cochetarii, con$tiin(a unci gratii mesterc. Dar in mana unui barbat
ca Tudor?
- Mana barbatului loveste, apara, poarta armele, - dar si dezmiarda.
-Cu-aceeasi mana. Dar mana lui Tudor, pasionata, vie, impel uoasa, n-o
mai regasese in gratia arhaica a evantaiului. De cate ori 1-am auzit impro-
vizand versuri, m-am intrebat: Dar inima? Unde-i inima acestui barbat
arzator?
- Era in alte versuri. Intr-un fel ai dreptate. Versurile lui Tudor sunt un
aspect limitat al fiintci lui. Numai c3 pentru a-1 cunoaste nu trebuc sa tc
orientezi dup3 versuri: dupa aceste versuri.

314
 - Nu m-am orientat numai dupa ele. Versurile lui Tudor insa mi-au
confirmat impresia ca Tudor poatc trSi $i fara de dragoste. Cu femei -
retine pluralul - dar fara de dragoste. Asta e nenorocirca barbatflor fru-
mosi. Cred ca nici o femee nu i-ar putea rezista. $i sunt convins ca facilitatea
succesclor obtinute grade frumusetii $i farmecului tineresc, crulSndu-l de
lupta pentru dragoste, o bagalelizeaza in ocbii lui, dragostea devenind un
simplu sport superficial al frumusetii.
- Argumentarc de avocat, Oana. Suntcti deopotriva de frumogi. Si tu ai
succese. E§ti lene$£, dar nu te poti plange ca treci neobservatS. Atunci,
surioarS, de ce nu judeci complect. De ce succesele talc tf-au lasat religia
dragostii, fara sa te deprinda cu sporlul superficial al frumusetii...
- E$ti prost... ca un judecator! Fcmcile...
- §tiu tot cantecul. Voi aveti iluzia ca suntc(i facutc pentru dragoste,
cand, in realitate, suntefi supuse, intocmai ca barbatii, acclorasi legi. Fe-
meile care iubesc sunt lot atat de rare ca &i b&rbalii care iubcsc. Dragostea
are intensilali diferite, care ii schimba oarecum $i substanta. Netalent,
talent, geniu. Geniul e rar. §i dragostea e rara. Versificalori sunt multi-
Deopotriva de multi §i indragostitii... Dar de ce mai vorbim noi atata?

,J(i multiimesc adanc, pamunt,

Cu mi-ui dat viaiS sti te-av&nt..."

- Prostule! zambi Oana, sSrutandu-1. Sigur ca poate iubi. Vorbeam

despre trecut.
- Acum incepe \iitorul.
- Speranata viitorului.
- Oncuta, e§ti tare proasta. Am sa-ti spun ceva nou despre Tudor. In
noaptca cand am sosit la Bucuresti, mi-a venit din senin - s a u din vin - s5-i
fac o farsa, §i i-am spus ca sunt casatorit; ca tu, Oana, Oncuta, c$ti sotia
mca.
- §tiu. „Doamna tanara“, zambi Oana, regasind invaluirea ca de crino­
line a vorbelor de-atunci.
- Nu gtii de ajuns niciodata, o! femee atoatestiutoare! Asculta. Auzind
acestea, Tudor a saril la mine. Niciodata nu 1-am vazut atat dc emolionat.
Se uita la mine ca la poarta noua, cu oehii ingcresti ai vitcilor.
- Petrus!
- Crede-ma. Se prostise. Era splendid. Mi-a spus : „Tu cunosti accsl
miracol? Sa te aslcple o femee!“ Oncuta, ia amintc, in veacul nostru, astfcl
de vorbe spuse de un om frumos ca Tudor! E minunat!
- E minunat! relu5 Oana poleita de zambet.
- Cata evlavie a dragostii intr-o astfel dc exclamatie! Ce noslalgie a
femcii-carc-a§teapta!
- Atunci nu-l agteapta nimeni?

315
 -T u !
- Spui tu! „Lampa din urma arde atat de dulce ca pasii calca pe umbra
inimii“. Da, Doamne!
- Oncuta, iarta-ma, dar imi vine sa case! $tii cate ceasuri sunt? Doua
jumState. Azi noapte n-am inchis ochii. lar mane...
- T o t la dnei dimineata?
- Mai intrebi! Lasa, Oncuta, mane dimineatS vine si Tudor.
- Alund?
- Noapte bun5, casc3 el, indreplandu-se spre u§3.
- Nu, il opri din urma glasul Oanei. Buna dimineata.

CAP. IV •

- Buna dimineata, Oana!

Dimineata gasi inima Oanei, devenind dilatarea spatiala a unui mare
zambet.
Oana vroise s3-l intampine la poarta chiar. Pe urma insa renuntase,
ramanand numai cu capul la fereastra, ca sa vada de acolo daca intaia lui
privire va fi pentru fereasira ei.
Se scoborf atat de repede - cu inima de-a rostogolu! - sa-i dcschida ea,
cu mana ci, u§a de la intrare, incat i§i rasuci glezna. Ii deschise usa, schioa-
pa, cu lacrimi in ochi, mu§candu-§i buzele. Nu mai putea sa calce. Sen in-
du -se dc mani ca dc nigte carje, se lasa la pidoarele lui, pe intaia treaptS a
lumilor.
Tudor veni alaturi de ea, pc treaptS, o privi, adunand-o snop in ochi, §i-i
sarutS pc rand manile incolacite, gasindu-i-le cu miscarea capului aplccat.
Apoi spuse:
- Mi-a fosl dor de line. Imi pare bine ca te v3d.
Piciorul c3zu din manile Oanei, cu rasunet, pc durerca gleznci.
- Vai!
Lacrimi. Zambet. Stralucire. Plans.
Vroi sa se ridice si sa fuga.
Nu putea. Tudor o lua in brate si in leaganul accsta o purta inalt pe scara
pana in odaia ei, a$ezand-o pe divan.

316
 - Te doare?
11 privea, cu ochii cand albastri $i cand vincti, viscolili de fulgere, - in
aurul pSrului §i al soarelui care cadea cu cald torent din nuc drept pe covor.
LuminS pana la durerc.
Soarele era un tan&r care o privea cu ochi albastri. Ardea langa el.
Cumpite transparente in care sc mi$cau lumini $i umbre peste luine. Raiul
asa incepe. Oana inchise ochii, ghemuindu-se in ea. Respira repede. II auzi
plecand. Deschise ochii. Odaia redeveni odaia ei, cu pete man de soare, ca
urma unor pa$i veniti din cer. Numara timpul cu bataile inimii, din ea
scuturat clipa cu clipa.
Auzi pa$i mai grei. U§a se deschise $i Tudor aparu inalt, auriu, cu ochi
albastri, aducand in bratcle care o purtasera pe ea un mare cos de papura.
Oana nu intreba nimic. Orice se putca intampla: fercasira sa capele ochi
§i aripi dc inger, u$a sa devie o padure de arama, iar covorul, un necuprins
de mare lac acoperit de nuferi.
Jos pe covor, Tudor ingenunchiase, dcsfacand legatura co$nlui.
Apoi din cog - tol ce se intampla era numai lumina §i culoare - mana
lui apSru cu un mar. II §terse cu balista lui, danduri stralucirc de cireasa,
ji-l puse langa obrazul Oanei. Cu altul facu la fel. §i cu altul. Trcplat, trupul
Oanei capala contur de mere lonathan, iar suflelul ei deveni holarul aro-
melor lor. Vencau cumin(i din co§, ca dup3 un somn lung, iar langa Oana
$i in soarele odaii zambeau cu stralucire noua de cireasa §i-$i dadeau aroma
ca o floare dintr-un pumn des.chis.
Dar mai erau si mai erau si tot erau ca dintr-un cos vrajit in care o livada
ar fi incaput intreagS. Iar vrajitorul tanar le scotca ca insusi Fiul Soarelui,
dandu-lc frumusela pe obraz si stralucire fericita, punandu-le pe masa s«
pe poli(a si pe fereaslra, prelutindeni.
Merel Mere! Mere!
Cum striga tigancile de primavara: Hai la ghiocei, ghiocei! ghiocei! subt
cerul tigancilor 51 al ghioceilor.
Doi lineri de aur cu ochi albastri s» numai mere-mcre-mere, ca nigte
vorbe dcsteptate in vcchiul rai al omului.
Cu batista mcrelor, Tudor isi $terse fruntea nadusita. Radea cu ochii
inspre Oana.
- Eu le-am cules, cu mana mea, bucata cu-bucata. Pentru Oana cea
frumoasa. Pentru Oana cea dulce. Pentru Oana cea cuminte. Pentru Oana
cu ochi albastri. Pentru Oana cu par de aur. Pentru manile Oanei. Pentru
dintii Oanei. „Mcri buni, dali-mi pentru Oana“. Asa i-am rugat pe dum-
nealor merii din livada de la Vorniceni. §i dPJTtnratcn liiCiii Tnr-au spttr „la-

317
mere pentru Oana cate vrei. $i spune-i Oanei", mi-au spus merii, „spune-i
Oanci sa ne ierte ca nu i le aducem singuri, ca sunlem tare batrSni si nu nc
mai tin picioarele“. §i m-am facut eu Tudor pelerinul mcrilor si am venit
numai cu mere la Oana. Buna dimineata, Oana. Ridic3-te.
O a$tepta in soare §i-n aroma merclor, cu bratele intinse.
Spune lisus in Evanghclie lui Lazar: Ridica-tc.
§i Lazar se ridica.
li spune: Mergi.
§i Lazar merge.
Oana se ridica, i$i stranse buzele cu dintii pan la sangc, calca peste
durerea ei $i se apropi^ cu manile intinse, ca §i cum ar fi plutit.
§i inainte de-a ajunge, toatc merele se adunara ro§ii intr-o vorbS de
miracol:
- Oua ro^ii, Tudor.
- Da. Hristos a invial.
- Adevarat a inviat.
 PARTEA A SASEA
"O C E D IM IN E A T A D O A M N E ,
P E S T E L U M E !"

CAP. I

Ardeau patru marl lumanari de cearS alba in odaia Domnitei, la capS-

taiul $i la picioarcle roabci lui Dumnczeu Raluca.
Patul Domnitei parca plecase, ramanand solemn in mijlocul elacului,
cuprins, dincolo de zidurile dcpajite ale vietii, intre Miaza-ZL, Miaza-Noap-
te, Apus si R5s2rit, cu inso{irea intru cer a Iumanarilor aprinse. Moartea ii
lumina obrazul ca o lung pogorata numai asupra adormitilor dc veci, inde-
partand-o straniu de toate si de toti, de$i o lasa inca intre ei, fara sa-i mai
aiba.
Madama Lenta Pan(ar veghca pe un scaun la capataiul patului, cu ochii
bulbucaji de plans $i gura slrambS, nedormitS, nesulimenita, fara tigara,
intre mu$tile uilate pe obrazul ei, alungandu-le numai pe cele care tulburau
obrazul moartei. Manile Lentei - ca si pendulul - fSceau inca treaba lor de
o viata inlreaga in siujba singurei lor stapane. ii potrivca mereu gulerasul
de dantcla, cutcle rochiei, aruncand in rSstimpuri catc o privire iute spre
buzeie de unde izbucnea glasul. Dar apa vie, pe malul careia traise Lenta,
inghetase dcodala, alba, intr-o iarna lara primSvara.
In cealalta parte a capataiului veghca Maeslrul Troia, cu fata laiata in
drcptul buzelor dc doua dungi amare. Ii crescusc Maestrului maracinis dc
barba sura, amintind zburlirea batranetii lui Victor Hugo. Mo$ Troia.
Calugarul Alfeu $i Fratcle Ciubcic§ ccteau rugaduni, Ciubcic3 mai
avand in grija §i mucul Iumanarilor. ^
Samuel Fitig, uscat ca o anatomie in redingola, cu nasul si mai ascu{it,
sedea pe un scaun in odaia de alaturi, cu tigara aprinsS si demnilatea unci
taceri filosofale.

319
 Veneau mereu {Sranii dc la Vorniccni §i cei din satcle vecinc. Dar numai
femei ?i mosncgi. Caci mnbilizarea dcclarata dupa cedarea Basarabici §-a
Bucovinci pustiise satcle de barbati. Femeile priveau, cu palma adusa pcste
gura %i ochii incremeniti la stralucirea de. icoana impodobita a roabei lui
Dumnezeu. Mosnegii saielor faccau cruci largi, se rugau in genunchi peulru
sullctul odilinitei, ii sarutau mana plecau. Allii veneau nccontenit, dand
vastclor incapcri cuprinse de noaptea zilei $i de noaptea vietii o miscare dc
biserica.
De jur Imprcjurul etacului, cam pe langa ziduri, fetele Domnitei, cu
tinereta rSmasa ca un cor oprit, ?§i priveau siapana pierdula.

*
* *

- Vipera fncSlzita la sanul meu, fiinta perfida, copii nelegiuit, ai s-o vari
in mormant pe mama ta...
A$a-i spunoa Domnita in anii ci lui Coca Dudus, buz.duganindu-l cu
inima rasfalului. Dar soarla ii luase vorba de pe buze, unplinindu-i-o na-
prasnic. Caci Domnita murise cu zile, o vorba numai curmandu-i-Ie.
Privca de la 1'ereastra ei, cu lampa stinsa, Inscrarea sfar§itului de Iunie
pe trandafirii abea reinfloriti. De calva timp a$a-i placea Domnitei, sa
ramae mai in umbra, ca ascunsa in fundul unci loje de avant-sccna. Cu
caleva zilc inainte primise o scrisoarc de la BucuresU. Cu toate ca trecusera
cinci ani de cand n-o mai vazuse pe Nina, scrisul ei era in ficcare zi subt
ocliii Domnitei care-si rasfoia mereu memoriile dictate Ninci. Asa ca dcin-
data Domnita recunoscusc scrisul dc pc plic.

„I libitd Domnita $i stimatd prictcna,

Dupa o ingratitudine dc durata istorica, cinci ani, dacd nu tna in$cl,

evcnimcntcle m-ati adus din Franta invitisa in Romania.Sunt la Bucmcsti
dc doua zilc, died ncdezmeticita. Mai mult pc pragitl pattici uitatc, deceit
inlaitnlrul ci regdsit. tntaiul men gdnd romune.se s-a indreptat spre
Domnita Vomicenilor.
Da, Domnita. Poate cd n-ui uitat cu total coclwtaria mca de-a spiuxe
adevdrul cu spontancitatca minciunii. Luna pctrecuta la Vorniccni e cca
mai fmmoasa aminlirc din Romania. Numai Icingd Domnita m-am odih-
nit, dincolo de lupiii care m-au tnconjurat intotdeauna, dcprinzQndu-md
sa zambesc ai inima cat puticelc. hi mai aduci aminte de mine, Domnita?
tmi spuneai Nino$ca! Regdsc$ti vorba? Eu ined o ascult. Nu numai acunt.
Si la Paris. Inti era ca o aminlirc dc la bunici, dc la alti bunici dccat acci
care n-au avut rdgaz sd-si a lintc nepoata.

320
 Dar mcmoriile Domnitci? Le mai ceteste Domnita? Regase$tc urcchea
Domnitci rasctcle si conversa(iile pe care slova si cactul nu Ic-au pdstrat?
Dar Madama Lcn(a Pantar, Lcnfuca, tot se mai imhraca in rochic
mauve? Dar Macslnd Troia, tot cu sticla si cu Victor Hugo? Dar fctclc
Doimtitei, tot fm m oase? Dar trandafirii Donviifei, tot vrednici de stdpdna
lor? Dar Conu Sami, tot nelipsit?
Dar C. D.-ul?
- Hucstc casa!
Mai liuesle casa, Domnita? Sau tdndml Tudor Alcaz e so( si tala,
cuminte, asezat, cu ocupafiile si ambi(iile lui?
Eu insa, draga mca Domnita, cu egoismul meu feroce, asi dori ca toate
sd fi ramas cam asa cum le-am lasat in ceasul accla neuitat de toamna -
fosnesc inca in amintirea meu copacii toanuiei de la Vomiceni, ca rocliia
de bal a Aitnei Karenina, - in ceasul accla de toamna, cctnd Domni(a m-a
insotit la gara, cu Madama Lenta pe caprd - o vad prin voalcta mauve,
alaturi dc mustelile lui Hie vczetcul, - ajunse din unna de Coca Dudus
care venca calarc sa-mi aduca ceva uital...
Scrisoarea pe care (i-o scriu acum, abea sosilS din Franfa, pared nu cu
o scriu, ci numai o rccitesc, adusd dc calareiul care nc-a ajuns din unnd
in apropierca garii.
Mi-c fried, Domnita, sa ma uit in oglinda. E teribil sa fii fcmec, sd spui
„au trccut cinci ani“ si sd sbi ca exista obicctivitatea oglinzilor aldturi dc
emo(ia amintirilor. Nu uit cum i(i spuneam la Vomiceni cd omul trebue
sd lepede trecutul care tngreuc si moleseste, ducdndu-sc numai spre viitontl
care le face ager si combativ. Dar acum, Donmitd, am imbrdcat fura sd
vreau rochia dc matasa lunga a trecutului, $i iatu-md femee, in ceas tdrziu,
ca toate cele care nu mi-au fost surori puna acum.
Rdzi, Domnita!
Nina nu m ai scrie la biroul de Idnga fereuslra deschisd spre C.D., cu
spinarca implucabil aplccatd asupra muncii ordonate; acum Nina e si ca
o leculti de Domnita care n-are cui isi dicta memonile, si care, cu fnuitca
pc gcnunchii Domnitci dc la Vomiceni, spune c-o bucuric ostenita: M-am
tutors, Domnitd. Dar nu m ’asieaptd nimeni.
Nina".

*
* *

Domnita 151 $tcrsese ochii, recitind scrisoarea cu un nod in gal. Apoi,

dregandu-§i glasul ragu$it, o chemasc pe Lenta.
- Scrie! ii poruncise Domnita.
Lenta luase plaiva/.ul.

321
 Doamnei Nina Tomas
Hotel A thenie Palace
Strada Episcopici No. 1.
Bucuresti.
„Draga mca Ninosca..."

- Iaca dracu!
- Taci, Lenta, nu mai trancani ca cioara In salcam! Scrie.

„Draga mea Ninosca, scrisoarea la a rSscolit la Vomiceni toatc amin-

tirile scumpc. Cum sa te uit? Noroc ca mtina Domnita nu ajungcpana la
Bucuresli! A i vedea tu, Ninosca! Fa bine si lasa oglinzile in plata Dom-
nului, ia-(i tot colabaldcul si infS(osazd-te cat bat din pabne la Vomiceni.
Nu cumva sa and tocmala la venit, c-o trimSt pe Lenta calare sa tc
aduca cu hotel cu tot, legata burduf. f(i pregStesc aceeasi odae, cu dulceatfi
de rod si trandafiri acum inflori(i. Raspunde-mi urgent ednd vii si ce sa-ii
fac de mdneare.
A ta prietena Jidda,
Raluca Andronic Ccaur Alcaz“.

Acest text era o „dcpe§5“ urgenta cu raspuns platiL

- Cate cuvinte sa platesc, Domnita scumpa?
- Intrebi §i tu, Lento, ca s3 te afli in vorba! Tu de cate-ai avea nevoie?
- D3, Domnifa, d la rigucur...
-Ia sl3be$te-m3 cu frantuzeasca ta de cotofana! Pune $i tu acolo cinci-
zed de cuvinte.
- Va-leu! Domnita scumpa!...
- Cc, nu-{i ajunge? Cincized-o-suta...
RSspunsul $tiul mai dinainte - caci Domnita nu ajunsese pana la pesi-
mismul unor astfel de mdoieli - venise a$a cum ?1 astepta Domnita. Nina
accepta cu entuziasm pofteala, anuntandu-$i sosirea pcste trei zile.

*
* *

Dar Nina nu plecase de la Vomiceni. Era ultima si poate singura prie­

tena a Domnitci, descoperita pe marginea vietii, in ceasul memoriilor.
Trecuser3 cinci ani de la plccarea ei, f3ra scrlsori. La incepul, Domnita
suferise, caci altfel intelegea Domnita prictcnia: cu taifas lung in prezenta
§i cu epistole si mai lungi in absenta.
Afla Domnita cate ceva prin Fitig care pe toate le stia, vSzutc si neva-
zute, premcrg3tor astfel aparatelor de Radio. Dar nu-i prea placea

322
Domnitei sa auda gura lui Fi(ig intre prietcna ei si ea. §i cum Fitfg nu
indestula decat placul clientilor, Nina amutise §i in gura lui, plecand si
de-acolo.
Astfel ins2 Domnita o pSstrase ca pe cea mai proaspata amintire a
bucuriilor ei, invecinand-o s« cu Vomicenii, dar mai cu seama cu amintirile
din copilSrie, consemnate in memorii. Se gandea la Nina ca la o colegS de
bancS liceala, pastrand-o in tacerca acelor amintiri, caci cu Lenta, Domnita
nu vorbea decat desprc Paris.
Anii Domnitei la fereastra erau un fel de zile marL Nu seintampla nimic.
Aceiasi tarani cu necazurile lor, aceleasi fete, aceeasi Lenta, acelasi Andro-
nic, pe care il vedea in flecare zi, la dejun si la masa, acelasi Troia, acelasi
C.D., in care Domnita, peste trandafiri, pSstra amintirea lui Dudus, de la
fereastra ei, dandu-i distanta glasurilor cu ccou - Dudus! - si a cioro-
vaelilor: Hueste, Moldova! Pe Tudor Ceaur Alcaz il vedea din ce in ce mai
rar si mai putin - pe apucate - admirativ intimidata dc prezenta lui. f$i
amintca prea dureros ca sta putin $i pleacS, pentru a mai regSsi bucuria
de-a se sfadi cu el. Cand aparea la Vorniceni, nu mai „huia“ decat inima
Domnitei. Primea in schimb nSzdrSvane scrisori de la Tudor care in scris
redevenea Dudus. Dar in scrisori il regasea ca si in amintire, oarecum
dcparte, dincolo de ea, intr’alt timp, devenit prezent numai prin suvenir.
Aida se casatorise in Franta, ramanand a Franlei.
Asa ca timpul nu mai aducca nimic Domnitei, dcvcnind - cu'toata
aburirea colorata a faptelor de toatc zilele - o calma transparenta spre
trccuL
Isi alcsese locul de la fereastra, de unde cu greu se mai urnea. f$i vedea
trandafirii, casa copilului, C.D^ prin rasul 51 nazbatiile lui, taranii care
vencau sa-i ceara leacuri s> sfaturi, - si se vedea si pe ea, intoarsS in
amintire, dc la aceeasi fereastra. Usile n-o mai intcresau.
Acolo o gasise scrisoarea Ninei, ridicand-o iara$i inspre usile casei. Caci
apropiata sosire a Ninei redestepta in Domnita dorinta de-a 0 primi cum
se cuvine. Cu Lenta s> cu fetelc - ca o corabie inconjurata de barcute -
Domnita trecu prin incaperilc vaste, intrand in odaia destinatS Ninei.
Aceiasi de odinioarS. fncepu mare grijitura, cu ferestrele deschise. §aluri,
covoare, trandafiri, dulap cu surprize. Domnita capatase parca de la Mo$
Craciun o noua jucarie: odaia Ninei. O zi intreaga Domnita daduse porunci,
cu glasul cel mare, asezata in fotoliu intr-un colt al odaii, cu Madama Lenta
la indemSna. Fetele roiau, nemaivazandu-si capul dc treabS si porunci
contradictorii. •
- Mai Lento, ce ne lipseste?
- Iaca vorba! Coca Dudus! Asa era cand l-o apucat s2-$i faca beleaua
ceia de C.D.
- Bclea ai zis, pacoste! Na belea, beregheto! o pumnise Domnita. Sa
te-nvcti tu minte, Lento, sa-mi vorbesti de rau copilul!

323
 Abea dupa asfinlit, odaia Ninei, ceruila, lustruita, captu$ila, tamaiata cu
parfum de trandafiri, acoperita cu covor adanc, 15i gasise odihna.
- Nu mai pot! M-a(i ucis! scra§nise Domnita catre fete, pornind cu d e
si cu Len{a sprc odaia ei.
Osteneala ei era fericita ca a gospodindor dupa ncsomnul noptii cozo-
nacilor.
- Lipsiti din ochii mci! Sa nu va mai aud! Lenta, da-le sa-$i cumpere
margele.
Fetele se risipiscra; Lenta sc topise devotat in odaia de alaturi, aprin-
zandu-51 o ligara, iar Domnita deschisese ca pe un marc eventai dc bal
suflctul plin.
§i dcodata auzise vorba de tarani. Taranii nu $tiu sS vorbcasca incct
decat in biserica.
- Ai auzit, Mos Tuhala?
- Ci sa mai aud, bre?
- Ci-cS l-o ucls in Basaraghia pi Coca Dudu§!
- Cini s’o f.icut pacat? ucidi-l-ar Toaca!
Inima Domnitei cazusc ca un vas cu clipe in veeia vecilor.

1 *
* *

A doua zi, cam palid, dar acelasi pc picioarele iui, Tudor aparea
neanuntat la Vorniceni. Icsca din spital de la Iasi. In timpul retragerii din
Basarab'13, la Ungheni, un cvreu ascuns in podul unci case, tintise inima
celui mai chi pcs dinlrc calarctii care dcfilau cu obrajii posomorali §i gurile
inclestate. Din coasta fiului moartea ricosase abea dupa o saptamana in
inima mamei.
Timp de o saplamanS Tudor fusese ingrijit la Spilalul Militar. I se
daduse drumul cu obliga{ia imperioasa dc-a se odihni, acordandu-i-se un
congcdiu medical de doua saplamani.
- Deocamdata! il facuse atent medicul militar.
Plecase de-a dreptul la Vorniceni, hotaral ca dupa doua zile s§ zboare
la Oana.
Inca din sat il nelinislise privirea oamenilor intalniti, care-1 recunosteau,
dar il salutau fara efildura inlampinarii cu care era deprins. Nu oprise
trasura. Dimpotriva, poruncisc birjarului s5 mae mai repede. Trecuse in
galop de gloabc pe subt stejarii V01 nicenilor. Casa avea acel obraz al
nenorocirii pe care-1 capata ziua, cand ard lumanarile intr-o odae 51 toate
usile stau dcschise.

324
 Intrasc, vazuse si sarutase pentru intaia oar3 mana rccc, fara sa auda
glasul:
- Du-dus! Ia sa te vad cum arali.
Glasul acela era pc ceia-Iumc, ca §i aJ icoanclor Iuminate.

CAP. II

La masa lunga a sufragcriei, in vasta incSpere boltita, cu pared inalti $i

fercslrc adanci, doi comcseni: Andronic Ceaur Alcaz §i Tudor Ceaur Alcaz.
§i unul si allul isi mcritau numelc in intregime. Deopotriva dc inalti pe
scaunelc cu spctcaza, soletnni 51 tacilurni. Porlrclcle dc pe p3re{i, ale bar-
batilor Ceaur Alcazi, vedeau cu ochii dc acolo doi barbati ai neamului.
Alb pe de-a-ntregul, par §i barba, slab si palid, capul jupilcrian ai lui
Andronic se oglindea in capul allfel palid al lui Tudor.
Ani dc-a randul, Andronic, din capul mesei, isi refugiase privirile cand
in portrelele de pe pared si cand in fata lui, si stranepoata lor, Aida.
Dincolo, in celalall capal al mesei, era „femeia“ - gandul lui n-o mai numea;
nici vorba - §i copilul ei: Coca Dudus carc-i purta si pe obraz si-n suflet
detestabila intiparirc cabotina.
§i iala ca tocmai in ccasul cand descopcrca cu apasata nedumerire un
gol pe scaunul din capul mesei - al sotiei, - ochii lui i$i dadcau seama ca
Tudor era un Ceaur Alcaz. Culoarca ochilor Domnilei nu-i schimba nici
portul capului, nici linistea sever3, nici I'runtea cu arcadele zvacnite, nici
croiala osului frontal.
Staleau singuri la mas3, luminati dc lampi si-mprejmuiti de moarte si
durere - in casS ca si-n lara - doi barbati ai neamului AJcuz. Cu trei sute
de ani in urma, al{ii tot asa au stat. Si tacerile s* vorbelc, dintr’acolo si
dinspre aceia vencau, ale acestora de la capatul dinspre viata al neamului.
- Ce vesli mai ai, Tatula, de la Aida?
-„ O n gdlc, on jcimc el on r e s is te a$a imi scrie in ultima ei scrisoare.
- Aida e tare, incuviinta Tudor.
- Din nenorocirc nu vad in tara oamcni ca cei din neamul nostru, vorbi
amar Andronic.
- Cei tari, Taluja, stau pc hotare - alungali de-acolo de ordinul de
cedarc fara varsare de sange. Ce batjocura!
- Slug), Tudor. Unde-s boerii? Nu poii stapani nici omul, nici vremea,
cand ai suflet de sluga. Am p3strat aici comunicatul Consiliului de Coroan3.

325
 Scoase din buzunarul de la piept tactura dintr-un ziar. I$i puse ochclarii.
Ceti cu glas rSsunator subt bolta de piatra:
„Consiliul, in dorin(a de a pastra raporturi pasnice cu U.R.S.S., a
aprobat hotarSreaguvcmului rontdn de a cere caguvcmul sovietic safixexe
locul si data unde or putea sfi aiba loc intalnirea delega[ilor anibclor
guveme pentru a lua in discufie nota sovielicd".
- A$i vrea sa-mi Iipesc foaia pe fruntea aceasta batrana: sa vada in
flecare zi, ci toti...
ArStS spre ochii portrctelor.
- ... rusinea neamului lor. Ce spune armata?
- Fierbe!
- Bietii baeli! Ce s-a fScut cu jidovul care-a tras in tine?
- L-a ucis camaradul meu Danescu.
- Adevarat c-au fost dczarmati ofiteri?
- Aveam ordin sS nu tragem.
- Ordin! Ordin! Ordin!... Ordin sa rupi din tara stramo$ilor! Ordin sa
nu te aperi! Ordin sa nu fi om! Dar cine da ordine in tara asta? Nimcni
nu-L cheama pe El la ordine? Baiatule, stramogii no$tri au fost oamcni. Am
pierdut ce-am mostenit de la ei? Sau am uitat ce-avem si ce suntem? Mi-e
ru$ine ca sunt roman in anul 1940. A$i vrea sa fiu alaturi de Raluca...
Domnita reaparu in tacerea lor. De douSzeci §i mai bine de ani, An-
dronic nu-i pronuntase numele. Moartea Domnitei i-1 inviase din somn de
moarte pe buzele lui Andronic.
Dar in casa Alcazilor, Basarabia §i Bucovina Moldovei erau o prezenta
tot atat de grea ca si a trupului Domnitei.
Dupa un timp, acelasi gand cu viermi in el deschise buzele lui Andronic
spre fiul lui.
- Baiatule, sunt trist. Ce le-a$i spune lor, arSta el spre portrete, daca ar
veni la masa noastra, alaturi de line si de mine? Toti si-au dat sangelc pentru
tara. To{i au ap5rat-o cu vorba, cu sabia, cu viata. Trupul lor a fost prag
l3rii. Ce sa le spun? Sa le spun Alcazilor: Bine c’ati murit voi ca sa nu ma
vedeti trS'md in tara mea? Tara mea! A cui e tara asta? A cui vrea s-o prade.
Jidovul o suge, Muscalul rupe din ea, mane vine $i UnguruL.Pana cand,
Tudor?
- PanS cand se va ridica dintre noi unul care sS ridice si tara cu el.
- Revolutie?
- Da, TStutS. Ori a noastrS, ori a comunismului. Incepe deznadejdea.
Oamenii nu mai crcd in nimic. Miroase a ars, desi nu se vede flacSra.
Soldatii ma intrebau: Domnule sublocotenent, de ce ne mai ia de la munca
$i nc line pe socotcala tarii daca nu nc lasa s-o aparam? Ofiterii sc intreaba:
Cui am jurat credinta? si se mira ca-i mai saluta cincva. Armata e uinilita.
Ogoarele-s pSrasite; crestc foametca din ele. Frontul Renasterii Nationale

326
c slujul regasirii fanariote. Dar §i cei care fac sluj ostenesc de la o vreme.
„Dumnezeu s»-a intors fata de la noi“, spun batranii. Cei tineri II caut3 51
nu gasesc in viata semnele Lui. De aceea Ii uita Cuvantul. Tatuta, daca nu
izbueneste un razboi cat mai e timp, ne-ajunge revolulia. Cea din noi,
Tatuta. $i atunci va fi marea tragedie: caci Basarabia luata e piciorul Rusiei
pe pieptul Romanic!. Nu mai luptam pentru un steag. Moare steagul, Ta­
tuta!
—Te inteleg, baiatule. Noi; cei batrani, am crezut in randuiala. Voi nu
mai puteti crede. Sperati in razmirita $i va inspaimanta propria voastrS
speranta. Sa nc-ajute Dumnezeu sa izbavim tar a. Hai sa stam cu mama.
Se ridicarS unul dupa altul, deopotriva de inalti, cu spinari deopotriva
de late, cu trup croit pentru armurS $i suflet pentru steag $i cruce, - plecand
nu dupa masa din sufragerie, ci din incaperea cu chipuri a vechimii nea-
mului.

CAP. Ill

Andronic f3cu semnul crucii pe pragul etacului §i intr3, urmat dc Tudor,

spunand celor dc-acolo:
- Puteti pleca. Ramanem noi.
In timp ce to(i plecau, Andronic se asez3 pe scaunul lasat liber de Troia,
iar Tudor pe scaunul Lentei, de-a dreapta §i de-a stanga roabei lui Dum­
nezeu Raluca. Lumina iumanarilor u imbraca in aur viu chipul rSmas in
impierrirea dc apoi. Masiv, capul Domnitei, fara zambet, cSpata atata
putere in moarte incat cvoca figura de copil cumplit a lui Balzac.
Fara de vant, noaptea dormea albastra la fercstre.
Nu rasuna decat tic-tac, tic-tac, tic-tac-ul pcndulei de portelan din
tinercta Domnitei. Un pastor albastru intindca pcste cadranul timpului un
buchet de roze unei pastori(e albastre. Atat mai ramanca din inima Dom­
nitei in etacul anilor opriti.
§i Andronic t3cca, §i Tudor, privind-o pe Domnita. Era intre ei, cum
fusese lotdcauna. In jurul ei §i al lor, pe Co(i pSrelii, numai portrete de-ale
Domnitei, infatisand-o la toate varstcle, in rochiile $i gatelile timpului dus.
Dezordinca multicolora a odaii ei - §aJuri, covoare, albume, cadre, vase de
tot felul, §iraguri alarnate, evantalii desfacute, fotografii cu dcdicatii, perne
§i pemute, brodcrii, vrafuri de carti postale si de carti de vizita adunate
intr-un enorm vas, poreclit de Dudu$, pe vremuri, chiupul Domnitei, -
sporea inca solcmnitatea inghetului vielii.

327
 TotuI era oprit de Iumanari aprinse, §i totu§i Domnifa continua sa tra-
iasca.
Caci intr-un tarziu dc veghe mula, Tudor v5zu ceya mai straniu decat
undele de aur de pe chipul mamei: o lacrima alunecand pe obrazul Iui
Andronic Ceaur Alcaz care nu intoarse capul s-o ascunda; o Ias3 s§ cadS
cu fafa deodata crispata subl mcordarea frunjii.
O lumanare sfarai, furaegand. Tudor ii indrepta mucul, sporindu-i fla-
c3ra.
Apoi tacerea de adanc de apa iar se asternu pe toate, lasandu-i luminati
In lundui ei.
Cu-atal mai straniu rasuna deodata glasul Iui Andronic.
- Baiatule...
Glasul venea peste trupul raoartei, ca de pe un alt taram al vie(ii.
- ... am fost nedrcpt cu mama ta.
I§i aduna privirilc, strangand sever sprincenele, ca cei care lupta cu o
migrena.
- N-am tnicles-o. Am iubit-o cand era tanara §i frumoasa.
Arata cu o mi§care ostenita spre portretele.Domnitei.
- Acolo nu c cum era.
Se uita in sus, mai presus de cele vazute, cautandu-i chipul. 1-1 gasi §i
fata i se acoperi de mclancolica imprimavarare a barbalilor cand regasesc
tinereta femeilor moarte.
- Atunci am iubit-o. Curand insa m-am despartit de ea. Odailc noastre
au devcnit straine. Mama ta, baiatule, a ramas singura in casa barbatului ei.
I§i limpezi frunlea, trecadu-§i mana peste cutele ei $i peste parul
pieptanat cu grija.
- Nu i-am iertat pierdcrea frumusetii, de$i eu am adus-o aici, eu am
inchis-o la Vorniceni, luand-o din viata ei §i ingropand-o intre zidurile
gclozici mcle. Nu mi-a facut nici o imputare la Vorniceni, dar s-a resemnat
sa devie alta fcmec decat aceea pe care o cunoscusem §i iubisem la Paris.
S-a ingrasal in captivitatea pe care i-am impus-o, acceptand legca mea, dar
dandu-mi, fara sa-§i dea seama, plata faplei mcle. In cativa ani n-am mai
rccunoscut-o. Eu i-am spus „Domnita“ la Paris, cand m-am indragostit de
ea, oferindu-i numele ineu. Dar zeci de ani, dupa ce $i-a pierdut frumuseta,
numele ei s-a §ters de pe buzele mele. fntelegi, baiatule, o viata intreaga
mama ta n-a avui nume pe buzele barbatului ei. N-am avut lealitatea sa-i
spun totul, sau ceva macar. Am tacut, am sufcrit §i am facut-o raspun-
zatoare de suferinta vanilalii mele. Am dispretuit-o cu vrajmasie, evitand
atingerca ei, vorba ei, privirea ei. I-am dal bani, crczand ca-mi cumpar
dreptul liberla(ii. §i ca barbat m-am socotit dezlcgat si am trait liber, c3l-
cand legamantul tainei biserice$ti. Da, baiatule, tat Si tau a calcat stramb,
far3 sa-si piece fruntea vinovata. Diavolul mi-a trimis un singur cuvant
pentru mama ta: Cabotina. Nu i 1-am spus, dar 1-am gandit. L-am gandit de

328
mii dc ori in casa asta. 11 aud acum rasunand in odaia sfarsitului, si-mi pare
ca asculf clopotul netrebniclei mcle... Biata Domnita! Era prea multS viala
in ca, ca o data cu renuntarea la frumusetS §i cochetarie sS inoara de-a
binelea in mormantul conjugal. A gSsir scSparea lot in amintirea teatrului
de unde o luascm. Da, a ramas actri(a in viata. A jucat teatru. §i in imbra-
caminte $i in vorba si in gest a cautat numai culorile tari §i izbitoarc. Dar
nici copiii nu se joaca cu mai multa inocenta decat biata Domnita! N-a fost
nici rea, nici acrS, nici perfida. Tori a iubit-o in casa §i in satele dimprejur
- afarS de mine - si toti o regreta. Cu ea au murit Vorniccnii. Da, baiatule,
cu Domnita au murit Vorniccnii, cSci batraneca mca nu mai are puterea
Domnitci. §i intre mine si oamcnii de la noi e o prapastie p!in§ de respect,
dar prapastie. Nu mai pot gasi calea inimii spre oameni. Cand ma vad.
inghcata. Cu inima veneau numai la Domnita for. §i aveau dreptate. Cine
vrea sa-si ascunda inima fata de oameni, $i izbutesle s-o ascunda, poate c-o
dezvata s3 mai iubeasca pe oameni si o pierde. A trebuit sa moara Domnita
si s-o vad intre lumanari, ca o iacrima sa gaseasca din non drumul inimii
mele spre oameni: spre fiul meu Tudor. N-o silesc, baiatule. O las in voc
sa-mi umilcasc2 trufia s' sa-mi usure/.c durerea. Caci sufar, baiatule. Am
pierdut o fiintS care ini-a lost scumpa. $i n-am stint s-o gSscsc inainte dc-a
mi-o lua Dumnezcu. Acum e a Lui. Am ramas singur. Dar asta, baiatule, e
pedeapsa mea, pe care irebuc sa o primesc si sa o consider necesara, ca sa
ma pregatesc si eu pentru ccle ce vin la capatul vielii. Vrcau sa-li vorbesc
despre line. §i cu tine am fost ncdre.pt, refuzandu-ji inima pe care n-am
dat-o decat Aidci. Am sperat, cand te-ai nascut, ca vei fi asa cum tc dorcam
eu: adica allfel decat mama ta, opusul ei. N-am vazut in vilalitatea ta,
mostenita de la Domnita, decat o contimiare ereditara a cabotinismului pe
care i-1 atribuiain atunci. §i le-am judccat mereu sever, fara sa te iubcsc.
Turbulenta adolescentei mi s-a parut o razvralire impotriva mca, o sfidare
a autontatii parintesti, - §i te-am dispretuit, alungandu-te, de catre ori ai
incercal sa te apropii de tatal tau. Dcsigur ca ai gresit dc mulle ori in
copilSria si tinereja ta. Dar omul sc formeaza nu numai prin virtulile mosle-
nitc, ci mai cu seamit prin greselile invinse. Te iimpczcai, traind dupa
indemmurile fiinlci tale. Dar eu nu te vedcara dccat tulbure, din cc in ce
mai malos, ncvrednic dc numele neamului ISu...
Andronic facu o pauza. Fata i sc inficrbantase. Fruntea se deschidea
mai severa. Gura capatase un conlur implacabil.
- Tincre'a la, baiatule, privila de langa trupul Domnitci, ma face sa
in(elcg abca acum cuvanlul revolts. Era la temelia casei noastre o mare si
grea nedreptate: mama ta era vaduva cu barbat in viala. Tatiil tau, care
trebuia sa fie legea casei, si sa meritc sa fie, o calca subt ochii celor supu$i
acestei lcgi. Nimeni n-a indraz.nit sa lupte cu legea nedreapla. CopilSria si
linerctea ta au fost revolts. Cu mulle pacate, cu multe greseli, cu multe
exagerari, - dar toate accastea sunt cuprinse, indreptatitc si purificale in

329
acfiunca revoitci. In ceasul acesta amar pentru (ara mea $i pcntru casa mea,
trcbuie sa-mi lepad naravul orgoliului, recunoscandu-mi grcsalclc. Nu merit
sa mai fiu stapanul acestei case si al acestor locuri. Tc-asteapta pe tine.
Fana atunci, pana cand vremurile sc vor potoli, ingaduindu-ti sa tc intorci
la casa ta, eu ma socot un simplu loctiitor al autoritatii talc. Atunci, dac§
Dumnezeu imi va porunci sa mai traesc, voi lua drumul acelora din neamul
nostru, care si-au rascumparat pacatclc prin post si rugSciuni. Voi fntemeia
o manastire si voi trai intru Domnul, deprinzandu-ma sa-L caut in ge-
nunchi... IatS, Tudor, fneepe dimineata. Iti cer iertare tic si mamei tale.
Catva timp Andronic, In gcnunchi, sc inching langa trupul Domnitei.
Alaturi de el, tot in gcnunchi, Tudor plecasc fruntea, Inchinandu-se m
gand.
Ferestrele se luminau. Un vant dc dimineata aducea parfumul tamaios
al muntilor, mclinand flacSra lumanarilor.
Sc ridicara odata $i alaturi, cum si mgcnunchiascra.
- Tatuta, hai sa culegem trandafiri pcntru Domnita.

CAP. IV

Era atata veselic de soare $i de glasuri m vazduhul limpedc hotSmicit

de munti albastri, $i atata albeatii dc strae tar3nesti adunatc de prin satcle
vaii, incat mmormantarea Domnitei fu ca un hram al inimii ramase.
Muitimca se uideparta, pretirandu-se printre morminte, Iasandu-i sin-
guri pc Andronic Ceaur Alcaz si pe Tudor Ceaur Alcaz. Tudor facu semn
cuviosului Alfeu care ramase cu Conasclu, gradinarul Domnitei, apropiin-
du-se de mormant.
- Stai, Tatuta, fl pofti Tudor.
Abea atunci Andronic observa banca nou5 de langa mormantul abea
tnchis. Se a$eza pe banca, uitandu-se intrebator la Tudor.
- TatutS, banca e pcntru noi.
Andronic zainbi cu blandeti, fntelcgand ca banca era numai pentru
batraneta lui alaluratS noului mormant.
Cu oamenii lui, Tudor hotarase tot, m cateva ceasuri, pregatind si banca
tovarasiei.
- Tatuta, ii facem 6 cruce de stejar si o gradina de trandafiri. Mata vei
avea grija m lipsa mea de trandafirii Domnitei.
- Iti multumesc, Tudor, ca te-ai gandit la mine. Voi avea grija dc tran­
dafirii Domnitei. Iti multumesc si pcntru banca.

330
 - Talu{a, ai stat dc-ajuns in soare. Ai nevoe de putinS odihn5. Las3-ma
pe mine.
Andronic il asculta §i porni singur spre casa.
Tudor ramase cu Alfeu, cu gradinarul $i cu trandafirii.
- Unde-i Lenta?
- Coca Dudu$, a spus c2 se duce la gara.
- Pcntru ce?
- Vine o dudue de la Bucure$ti.
Sprincenele lui Tudor se ridicara. Oana? N-avea de unde sa $tic.
- ... O prietena dc-a rSpo... De-a Domnitei, reveni Cona§elu.
- Ia cheam-o la mine.
Gradinarul porni in goana; dar se opri din drum, caci Madama Lenta
aparuse in tr3sura.
- Madama Len(a!
Capul cu clopot de voal negru facu o migcare inspre glas.
- Tc cheama Coca Dudu$.
- Lasa ca ma due eu, hotari Tudor, pornind spre vale. Pe cine a§tepti la
gar3? o intreba el cu blandetS, ajungand la trasura.
- Vine Duduia Nina. Nu ijtiai?
- Care? Cine?
- Duduia Nina, printi$oru!e! Care-a fost la noi cand traia biata...
Nu mai putu continua din pricina plansului.
Tudor facu semn vizitiului sa porneasca. Ramase in drum, intre cimitir
si numcle reaparut in viata lui dupa cinci ani, iara$i, ca $i odinioara, pe
buzelc Lentci. Acum Lenta purta v3l negru. Moarlea Domnitei era
pretutindeni: ?i intre numelc Ninei §i sufletul lui Tudor.
Se duse din nou la mormant, a$ezSndu-se pe banca. Cona§elu §i Alfeu
pregatcau pamantul anume ales sa priasca trandafirilor. Mirosea iarba cum
numai in cimitire miroasc. Pe crucile de lemn sclipcau siruri rosii de Vaca-
Domnului. Bazaiau albinc. Cre$tca caldura lor si a trandafirilor. In zarc
munlii palpaiau albastri.

„ O ce dimineafa, Doamne, pcste lume!

Rad in clipcfetcle lununii
Sprinten curge Bis(ri(a in spume
Fiunurilc due in ccr ariniiu.

Vine soarelc dc la cules sulfina

Canta in destine sonaline
Zarile-s ca vinele pc t&mpla fm a
Sufletul c lemn dc violine...“

331
 Nimic nu moarc in cumplitul painant al inimii!
„E pacat sa dormi, dupa o noapte
Risipita-n gesturi de paia(a.
A ji don sa te ainosc, scriu soapte,
Cu un cos de ponocale, intr-o pia(d
De oras stravcchi si afurnat
Cu Milropolii medievale. *

Eu sa fiu, dc pilda, unparat

Tu, cum am mai spus, cu ponocale.
Sa-mi intinzi un fm ct de aur moalc
Sa vad ochi si dinti de lup razdnd..."
O revazu in fulger de soare, pe banca de 15nga stejarul Chioaei.
„SS ghicesc tn line ponocale,
Calul sa necheze, brand, bland
Sa te ia in fm ct s-aproape goala.
Calul sa pomeasca inainte.
Sa fii tanara, sa fii fierbintc,
Fata cu miros de portocalU.
Si sa vada astfel dimincata:
Tincrcla de-mparat calare,
Ponocula dulce, fata mare,
Prill ceiS[i unde s-aprinde via(aa.
§i dcodata, Domnita aparu alat dc vie din rilinul inimii de adinioard
meat i§i ingropa obazul in palme, §i cu hohole mari, care-i zguduirS spina-
rea, planse: mic, copil, alaluri de ultimul pat al mamei.
- Pinge!

CAP. V

Caii nechezarS de departe. Sporea pe §osea norul de colb aprins al

trasurilor de vara.
Tudor porni printre morminte, coborandu-se in drum, pc subt stejarii
Vornicenilor. Trasura se opri in dreplul lui. Rasarira odata unul in ochii

332
 ccluilalt in marca lumina. O secunda i sc paru iui Tudor ca trasiiturile Ninci
s-au ascutit. Dar ochii ei verzi orolunzira din nou, suprapunand-o amintirii.
Tudor, in uniforma, era palid si tare inalt subt stcjari, asomuit la chip
cu tincreta sfintilor razboinici dc pc icoane. Intin.se mana Ninei, ajutfind-o
sa se coboare din trasura, si fara cuvant porni cu ca sprc ciinilir. Lenta
venea dupa ci. Se oprira langa mormanl. Nina rccunnscu pc Alfeti si pe
lo ad e r Conaselu, zambindu-le prietenos. Dar nici Alfcu, nici Con3$elu r.u-i
dSdura zambet, vazandu-si mai departe de Irandafiri.
Dcasupra cimilirului cerul purta culoarca oehilor Domnilei.
- Sa mergem acasa, holari Tudor. Dupa ce ispiavili, voibi el cat re
ceilalli, va da Lenta rachiu.
Coboiara dcaltil, urcandu-se in trasura care-si relua drumul spre curtc,
pe subt umbra stejarilor, cu Lenta pc capr3 aliiiuri de viziliu. In ccrdacul
casei, asezat la umbra, cu tigara aprinsa, Fitig. Se ridica, punandu-si ochc-
larii. .
- Duduia Nina! Cc surpriza! Ce placerc! Cand v-ati inlors dc la Paris?
Ce s-aude? Ce sa se mai auda de gura tunului!-
Sc pregatca sa-i insoteasca in casa, prezidand dcocamduta la coborarea
bagajelor din trasura, cu o privire care invenlaria.
- Coane Sami, le asleapta trasura. Ilie, il conduci pc domnul Fi{ig,
porunci Tudor vizitiului.
Fitig clipi, isi puse palaria, o scoase din nou, salutand cu respect, si se
urea in trasura.
Urmata dc Tudor si de Lenta, Nina iutra In inghetul Alcaz al casei din
care plecase Domnita. Odailc ii aparura de la incepul prea mari $i frigu-
roase, cu toate ca soarele de vara pc fcrcstrelc dcschise irimetea caldurS si
lumina. Fetcle Doirmitei disparusera: erau la praznic. Rasuna taccrca in
marea casa. Nina sc uita in unna sprc gradina. Rcvazu trandafirii si in fund
C.D.-uI.
Dar glasul Iui Dudu$ lipsea ca §i al Domni(ci.
Casa era apasalor lacuta.
- Lenta, ai pregalit odaia?
-L a sa , print i$orule, ca stie Lenta. Doar ce-atn lacut noi cu biata...
lar o gasi jelatiia cu lacrimi si suspiu. Nina o lua de dupa gal, pornind
cu ca.
Tudor intrain odaea Domnitei, oprindu-se langa fereastra. Privca peste
Irandafiri inspre fcrcstrelc oblonitc ale C.D.-ului.

„Plcacd Doanma dc la noi

line toamna muntilor '
7,area se-ncgrcstc-a plot
Plcacu Doamnu dc la noi,
Muntilor, cantn(ilor/u

c 12- Tudor C eaur Afcaz, vol, i 333

 O revazu pe Nina plecand, alaturi dc Domnita, cu Madama Lenta pc
capra, acum cinci ani.
Dar n-o vazu snsind, de$i acum cateva clipe o intampinase 51 insotise.
Acclaji vezeteu, Hie, cu mustetile lui lungi, aceea$i Lenta, aceea$i tra-
sur3, - §i Nina.
Se aseza ostcnit la biroul Domnitei, luandu-51 capul In mani. Nu inchi-
sese ochii toata noaptea. Rana si spitalul ii fmputinasera rezistenta. Ar fi
dorit mana Oanei pc frunie.

„ Tare-i alba mana ei!

FatS blonda ca Mireille,
Pentru candela icoanei
Nu e decdt mdna Oanei".

$i Nina?
Dar n-o vedea nici pe Oana, nici pe Nina. Era singur, in odaia in care
Domnita nu mai era. Statea f3ra de gand, intr-o treptata amorlire, si adormi
acolo, cu capul pe birou, ca $i cum s-ar fi cufundat in lectura unei scrisori
venite de departe.

*
* *

Asczata pe un scaun In odaia Ninei, Madama Lcn|a i$i scoase clopotul

de voal negru. Cu tabachera pe gcnunchi, rasucea o cogeamitc tigara de
vagmistru, urmarind toatc miscarile Ninei.
- §i zi ne-ai uitat! ofla Lenta a vorb3 lung3.
Dc la gara, tot drumul tocase la urechea Ninei, dup3 ce planscsc la scara
vagonului, la u$a garii si la scara trasurii, spunand Ninei cum a g3sit-o
moart3 pe Domnita ei, cum a g3tit-o, ce rochie i-a pus. Numai dcspre
Domnita vorbise kilometri. De la o vreme Nina isi aminlise glasul si vorbelc
Domnitei:
- Carai si lu, Len(o, ca cioara pe cracS!
Dar acum obrazul Lentei, scapat din clopotul negru al doliului, se mva-
luia In fum de tutun, slobozindu-5'1 gura ca la cumatrie, in limp ce ochii ei
o imbulzeau pe Nina.
- Nici tu scrisorica dulce! Nici tu cuvintel de onomaslic3 $i de Sfinlcle
Sarbatori! Nici tu depes3! Ioc! articula Lenta cu expresic de papagal, su-
nand in dinfi unghia degetului mare.
Afland de moartea Domnitei, Nina isi lasase valizele la seful garii,
alcgand numai doua dintre ele, cu cele necesare pentru o zi sau cel mull
dou3, dar si cu rochii pentru orice eventualitatc. Moartea Domnitei ii

334
rastumase toate proectele. Caci revcnirea la Vomiceni cSpatasc §i nuante
tic pclerinaj sentimental abea dupS ce scrisese Domnitei.
Tnaintc de-a scrie Domnilci, Nina se pieptana in fa{a oglinzii - a§a
gandea mai bine, in miscarea ritmica a bratelor, fata-n fata cu ea insasi, -
mediland care-ar fi formula cea mai propice pentru dcmcrsul procctat. Nu
gasea tonul scrisorii, dupa cinci ani de tciecre, de-a lungul carora Domnita,
Vornicenii $i restul devenisera un simplu amanunt balcanic al trecutului.
Ie§ise in balconasul odaii de hotel, privind de-acolo Bucurestiul. Nistc
domni de jos, oprindu-se din drum, se uitasera starniti la subtiimca ei de
bSetel prelung, cu par bogat de fata, revarsat pe umeri. Dar Nina n-avea
timp pentru aslfel de detalii. Contempla Bucurc$tiul, totalizandu-l intr-o
privire balzacian avida. Va izbuti, cum isbutise 51 la Paris pana in clipa cand
t$i daduse seama ca e primejdios sa fii strain - chiar femee - intr-o Franla
care invia din deznadejdea infrangerii prin hotarcle regasite ale nationa-
lismului aspru. Dar nu era deloc melancolic sufletul Ninei pe balconul
hotclului Athende Palace.
Inlaiul ei proect bucuregtean era o rcvista pentru femei, in care sa le
invete deopoti iva s5-§i imbrace §i dezbracc trupul ca §i sufletul. Dar avea
nevoe de capital; pe-al ei, adunat in Franta, nu voia sa-1 ri$le in intreprinderi
nesigure mai cu seama din cauza evenimenlelor. Gandul dintai spre Vor-
niceni nu pornise catrc Domnita, ci spre averea lene§a a neamului Alcaz.
Prin Domnita, Nina vroia sa dejtepte banetul Alcazilor, pornindu-1 la lupta
subt comanda ei. Dar poarta de intrare la Vomiceni era numai inima
Domnitei. Nina facuse efortul metodic dc a-§i reaminti tot: memoriilc Dom-
nitei, oamenii de-acolo, raporturile dintre ei, specilicul atmosferii. Nu era
decat o rccapitulare prealabila luptei, as a cum la Paris se informa mcliculos
despre toti barba{ii de care avea nevoe. Niciodata nu luptase acordand
surprizci caracterul de noroc posibil; dimpotriva, inlStura surpriza sistema-
lic prin informalii prcliminare. Luptele ci erau tot atat de ordonate ca si
caetcle universitare, la care renuntase.
Cand se asezase la masa de scris, materialul Vomiceni era clasat in
mintca ei, dar formula scrisorii incS n-o gSsise. §i deodata sc pomenise
seriind, fara plan, improvizand.
Scrisoarea ofta feminin:
„f(i m ai aduci aminte de mine, Domnilci? hn i spuneai Ninosca.
Regascfti vorba? Eu inca o asculL Nu numai acum. Si la Paris..."
Mintea.
„fmi era ca o amintirc de la bunici, dc la al(i bunici dccSl acci care
n-au avut limp sa-si rasfete nepoaia".
Mintea.
„Eu tnsd, draga mea Domnita, cu egoismulmeu feroce...a

335
 Nu mintea.
„... afi dori ca toatc sa ft ramas asa cum le-am IGsat in ceasul acela
ncuitat dc toamna - fo$ncsc incd in amintirea mca copacii toanvici de la
Vomiccni ca rochia de bal a Aitnei Karenina
Imaginea era a unui francez care pclrccusc cu ea o vara la mosia lui, $i
care finanta ziarul condus dc ea. Dupa ce-l lasase pentru altul, cel dintai u
scrisese o epistola clegiac5, din care nu retinusc ducat imagina de mai sus.

„... in ceasul acela de toamna, cSnd Domnifa m-a insotit la gara, cu

Madania Lenta pe capra - o vad prin voaleta mauve, alaturi de mustefile
lui llic-vezeteul..."
Nu inintea.
ajunse din urmS de Coca Dudus care venea calare sa-tni adttca
ceva uitat..."
Nu minlea. Surprinsese cu mirare aparilia unei emotii. $i dcodat3, ca o
orchestra de violine duici, versurile pe care i le facuse Dudu§, odinioara,
rasunasera vag, undeva. Nu le tinea minte pe dinafarS. Dar erau lincresti,
gratioase. §i le sim{ea in preajma. '
•„Scrisoarea pe care (i-o scriu acum, abea sosita din Fran(a, pared nu
eu o scriu, ci numai o recitcsc, acum adusG dc calaretul care ne-a ajuns
in upropierca garii“.
Exact. Transcria o mirare a sufletului.
„Mi-e fried, Domni(d, sa ma uit in oglindd*
Mintea cu neru$inare. Se pieptanase mai bine de jumatate dc ora, ochi
tn ochi cu oglinda.
„E teribil sd fii femee, sa spui „au trecut cinci aniu si sG stii cd existu
obiectivitatca oglinzilor alaturi dc emoiia amintirilor!u
Mintea?
„Nina e si ea o lecu(a...u
„ 0 lecu(a“ era o simpla dibacie pentru captarea Domnitei. Nici
minciuna, nici adevar. Procedeu profesional, reactie mimetica.
„Nina c si ea o lecuta dc Domnita, care n-are cui isi dicta mcmoriile...a
Cred bine! Nina Tomas s3 dea cventualilor ei adversari retetele ei!
„... si care cu frunlea pe genunchii Domnifei de la Vomiccni... “

336
 Procedeu consacrat de Iiteratura mclodramatica.
spune c-n bucurie osleniia..."
Bucurie, nu; ostenita, da.
M-am tutors, DomnitS. D am u m-asteapta nimeni".
Minjca?
Nu mintca!
Intr-adevar, pajul ei de odinioara, Coca Dudug, n-o astepta, 51 probabil
nu mai era Coca Dudug.
- Du-te!
Se revazuse in Irene! plecarii, alungandu-1.
fl revazuse pe banca dc la stejaru! Chioaei. igi reascultase Icciia dc
intclepciune, potolire si viilor, pc care i-o facusc.
§i regretaie tol.
Intr-adevar, scrisoarca incepea sa nu mai minta. Subit, absurd, dincolo
de orice logica si oricc previziune.
„... Daracum, Domnifa, ant tmbracat fara sa vreau rochia de matasa
hingd a trecutului, si iata-ma femec, in ccas tarziu...a
Totugi, Nina nu sc inetase in ,.rochia dc matasa lunga a lrecutului“, caci
dup3 ce-gi recilise scrLsoarca se dusese iarasi la oglinda, zambindu-gi siesi
cu deplina gi pololita mul(umirc. Emolia sincera ii daduse solutia pc care
niintea n-o gasisc. Acum glia sigur ca inima Domnitci ii va ierta cei cinci
ani de tacere, si ca va gasi in Domnita cel mai pulcrnic aliat a! planurilor
ci. Telegrama Domnilei, cu neverosimilul ei raspuns-platit de o suta dc
cuvinle, ii confirmase pronoslicul, fortifieand-o inca.
Plecase dcci la lupta.
Dar pierduse lupta chiar pe pcronul gilrii. Madama Lenta, in rochie de
mare doliu, ii anun(ase moarlca subita a Domnilei. Prima impulsiunc a
Ninei fusese sa astepte chiar in gara un tren cu care sa piece la Bucuresti,
conslruind allc proectc, caci n-avea limp de pierdut cu cimilirelc.
Dar iaragi, ca gi in scrisoare, „emotia“ improvizasc o intrebare:
- Copiii sunt la Vorniceni?
- Numai Coca Dudug. Duduia Aida s-a marital in Franta.
Si Nina venise la Vorniceni, nu cu logica, ci cu absurdul: deoeamdata,
- caci uneori absurdul nu e decat aparenta unei logicc ncdcslusite inca.
Aparitia subt stejari a sublocotcnenlului Alcaz o sporise inc3 inlru
absurd, determinand-o insa deindata sa-gi dcscopcre noua logica.
De cc nu?
- M-am schiinbat, Lenjuco?
Se prcgalca sa-gi faca baia, dezbracandu-se. Lenta o agtcpla cu halatul,
sorbind-o.

337
 - Maica me! Maica Me! La multi ii-i fi suck capul la Paris! S-o G vazut
pe Lenta in anii ei! Merde!
Dupa ce fScu baia, Nina se pieptana cu mare grija, luminandu-§i tam-
plcle §i ceafa prin valul parului inlors in sus din toate partile.
- Doamne, ca subtirica mai e$ti! ofta Lent a. Unde mai incape atata
femee in trupsorul ista?
Nina zambi cu sprincenele ridicate - user retu§alc - §i vibratia de aer
fierbinte a narilor ingust croite.
O amuza $i mSgulea deopotriva expresia Lentei. $i ea se intreba cu
admirafic si cu rSsfal: Unde mai incape atata femee...
Avea, dulci si prclungi, toate rotunjimile femeii inlr-un trup care pulca
sa incapa in haina cclui mai sprinten paj.
Adusese trei rochii in valiza. Ezita mult timp. Zambi. Caci o alesese
tocmai pe cea care o imbraca in „rochia dc matas§ Iunga a trecutului“,
facutS la Paris §i platita din belsug cu aurul unui „prieten devotal“.

CAP. VI

Tudor dormise pana pe la doua, cu frunlca pe biroul Domnitei, far3 ca

nimeni sa-i tulbure somnul.
Dintai intrase Lenta, il vazuse dormind si oftase cu adanc:
- Saracutul!
Si iar i sc umplusera ochii dc Iacrimi in odaia fara stapana.
Nina sedea pe cerdac privind balul tanar al trandafirilor.
- Ce sa fac? o intrebase Lenta. Doarme ca un copil.
- Lasa-I.
Lenta ridicase din umcri cu nehotarare. Cand Andronic era acas3 ora
mesei era ora lui. Nici chiar Domnita nu indraznea s3 schimbc aceasta or3.
Masa era gata, dar pasii lui Andronic nu coborau pe scara.
Lenta i§i lu5 iniina in dinti, sui trcplele, batu la usa lui Andronic si intra,
ploconindu-se, cu ochi speriati dc maimuja in cusca leului.
- Masa-i gata, $opti Lenta.
- L-ai intrebat pc domnul Tudor?
- Doarme.
- Cand se va destepta.
Lenta pleca, nevenindu-i sa-si creada urccliile. Asa ccva nu se mai
pomenise la Vorniccni: sa rabde Maritul sa treaca ora mesci, fara incrun-
tare, fari glas.

338
 Abea pe la ora douS, Tudor se dcstcpta cu durere de cap, ametit,
intalnind cu intaia arunc&tura de ochi moartea Domnitei $i pecetea ei pe
loate. Auzi tic-tac-ul pcndulului, se uila, vazu ora s» se scutura, pornind
grabit pe scara spre odaia lui Andronic.
- Tatuta, iarta-ma, am dormit greu. Abea acuma m-am dc§teptat.
Andronic ii privi cu mandra rcgasire.
- Draga Tudor, esti stapan in casa ta. Orele mesei sunl orele talc. l|i
muliumesc pentru cinstea pe care mi-o fad, dar n-ai de ce sa ceri scuze
niinanui in casa ta.
- TatuiS, mai tarziu vom vorbi §i dcspre asta. Da-mi voe sa-t» mai anunt
ceva: avem un musafir, pe Doamna Nina Tomas, o prietena de-a Domnitei.
O invitase mama s3-i tie tovara$ie. Acum...
Avu un gest vag.
- Casa ta ii sta la dispozilie, biiiatule. Ma bucur ca voi avea cinstea sa
stau cu o prietena de-a Domnitei.
In sufragerie, Tudor facu prezentarile.
Madama Lenta i§i facu apari(ia - in rate, oarecum - indaratul scaunului
Ninei, fara ca Andronic s-o fulgcre. Lcn|a il privi cu mirare, incepand sa
sperc in miracole. Dar bincinteles, gura n-o deschise ca pe vremea Dom-
nitci.
Andronic era atat de atent, atal de prevenitor cu Nina, tratand-o cu
atala curlenie desueta, incat sonoritatca verbala a sufrageriei devenea ar-
haicS prin glasul lui, la fel cu obrazul ei de zid slravechi, tavan boltit, fcrcstre
de cetate, §i loalc porlrelele Ceaur Alcazilor.
Tudor manca ingandural, participand mai mult cu ochii si cu buna-
voinfa de-a z.ambi la dialogul celorlalli. Era inca intr-un fel de somn, nelim-
pezit.
Nina era cu gratia femee-singura intre leul alb $i leul auriu. La masa
lunga - istorica parca, evocand divanc domnesti 4>i sfinte sinoade - a sufra-
gerici, in apasarca pictrei masive, si intre cei doi barbati, Andronic Ceaur
Alcaz si Tudor Ceaur Alcaz, Nina avea matasoasa impresie ca e in crinolina
prinlre arinuri, intr-un castel de altadata. Timpul Vornicenilor si toate
accentcle sufrageriei o descorporau din actualitate, facandu-i mai frageda
tinerela si mai cu rilm de mcnuct feminitatca. Nina vorbi cu mSsurS, evitand
desfasurarile de argumente, stiind s3 asculte comprehensiv vorbele lui An­
dronic, indrumandu-l cu incetul spre aininliri. Parisul de altadata apSru.
Domnita fu pomenila.
Dupa ce se ridicarji de la inasa, Andronic saruta niana Ninci si porni
incet pe scara spre odaia lui.

339
 - Tc rog sa ma ierti, se adresa Tudor catre Nina. Am treaba pe mosie...
- Nu te ocupa de mine. Du-te. Eu am sa m5 odihnesc.
Tudor porni la mormanful Domni{ci unde lucrau inainte Cona$elu §i
Alfeu. Crucea nu era gata inca.
Amiaza se infierbanta in bataia soarelui, sporind inca migrena lui Tudor.
Toate mirosurile vazduhului si ale ierburilor erau prea dulci. Catre asfin{it
aparu §i Andronic. Face a intaia vizita Domnilei.
Tudor ii lasa singuri, pornind fara tel, durcrea de cap tinandu-i loc dc
suflet, gand 51 tovarasie. Privea cerul, soarclc care se impurpura pe munti,
copacii, lasandu-sc dus in voia pallor. Se ridica un vant molatec care dadea
fo§net de rochie frunzelor, incretind luciul iazului. Tudor tresari, vazu-de§i
nu vru sa vada - §i intoarse capul, abatandu-se dintr-acolo. O zari pe Nina
iejind din iaz spre halatul intins de Len(a. Ca o blana piept^nata in raspar,
sangele se zburli. O elipa numai. Apoi pa§ii pornira cu migrena intr-aiurea.
Ajunse la Stejarul Chioaei. Se a§ez3 pe banc3.
In vaile albastrc de inserare albcau turme, rasunau talangi $i mugete. In
fund, muntii vineti, coperili de jarul soarelui.
Dar nu slatea pc banca de langa Stejarul Chioaei decat trupul, greu §i
mat. SuflctuI nu venise.
Tudor aprinse o tigara, intinzandu-sc pe banca.
- Fratele Tudor doarme in fata soarelui?
Tudor se ridica, poftind-o pe Nina sa stea jos. Invitatia intrebarii trccu
pe langa cl, fara sa-I gaseascSi, ducandu-se singura spre anii trecutuiui.
Nina era subtire imbracata, intr-o rachic dc fular albastru cu buline albe,
inodala cu 0 funda la talie. Parul inca jilav si nepieptanat §i-l adunase la
ceaf3, inodandu-1. Roia tuinultuos spre umerii ei, recapitandu-si in vapaia
soarelui lucirilc aramii. N-avea pantofi, nici ciorapi; sandale rosii in care
c3lcailc isi rotunjeau rumencala de mere, §i degetcle i§i pastrau ca intr-o
apa rozul mic $i dclicat al unghiilor.
Venea dinspre Nina carc-$i scutura parul, infoindu-1, miros de ploae dc
primavara.
N-o vedea, dar [)arca inflorea liliac alb langa el.
Copila sangelui batea pc-acolo tot mai tare.
- Fratele Tudor §i-a pierdut §i ochii.
Sc rasuci spre Nina cu atata violenta incat sc sim(i parca lovita. Se ridica
un §arpc in miscarea capului ei de inallare incordata. Zambca cu ochi ca
agri$a si narile deschlse, infruniandu-1.
Tudor se ridica brusc si porni.

340
 Ochii Ninei il urmarira, prclungindu-§i, parca din gu$a dulce r3s5rit,
zainbetul spre el, cu acea exprcsie a capului, a ochilor §i a gurii pe care o
au pisicile cand cer bucata lor de carne cu un niiau aproape ingeresc, mai
subtircl decat trilul torani(elor.

CAP. VII

La masa Tudor fu atat de taciturn posomoral Inc.'it inghetul polar, care

odinioara parca un atribut al lui Andronic, acum in jurul lui se adunase.
Vorbira numai Andronic $i Nina.
DupS masa, Andronic se rctrase la el, acordand Ninei omagiul aceluia$i
ceremonial curtenitor.
Dupa plecarea lui Andronic, Tudor spuse Ninei noapte buna §i pleca
fara nici o alta explicatie, lasand-o cu Madama Lenta. Se inchise in odaia
lui, fumSnd (igara dupa tigara. Vroia sa doarma. Atat. Se dezbracS, i§i puse
pijamaua §i se intinse pe pat. Dar ca odinioara pe munte, cand fugea de
trup in tovara$ia lui Alfeu, umbra trupului fi acopcrca sufletul. Zadarnic
cerca sa-$i abatS gandul inspre altele. In trup nu ajungea nici moartea
Domnitei, nici invierea lui Andronic, nici numele Oanei,- §i nici m3car
amintirea Ninei.

„Din care vechi-stravcchi colind

At-am fast dcspnns, ca sa m-aprind

La o fcreastra, in argint
Si clopoiei de margarint?

Ca iata m-am trezit canldnd,

Cdntand de cand si pana cand?...

I$i cauta sufletul, cu deznadejde, dar nu gasca decal trupul de pe mar-

ginea iazului, intins pe fructele rosii ale sangelui. Capul zvacnca intunecat.
Chema o fata. Ceru vin. DupS un timp sosi Madama Lenta.
- Ro$ sau alb, prin{i§orule?
- Vechi.

341
 Bau vinul nobil ca pe o bere, trezindu-$i 51 mai tare dczmaful sangelui.
Imbraca un halat pestc pijama, pornind afarS. Trandafirii erau prea dulci.
lerburile miroseau atat dc tare a seva cruda incat prin castitatea lor vcgctala
nara adulmeca pacalul. De jur in jur rasunau broaslele, iubirea lor gal-
gailoare, numai gemete $i tanguiri intretaiale. fngrozitor! Se duse pana
departe pe drum, trecand pe la Stcjarul Chioaci, cautand potolire. Dar n-o
gasi. Amintirile sufletului disparusera dc pe fata pamantului.
Sc intoarse, izgonit. Luminile erau stinse. Numai stelele ardeau, cu
tremurul lor de sange in friguri.
Lua drumul livezii. Calca peste cantecul tomnitelor. Calca tot. Se intor-
cea lup pe locurile de c5prioarS ale finerelii.
In odaia Ninei ardea slab o candela. Nirta statea la fcrcastra stinsa,
pieplanandu-§i parul.
11 vedea? Nu-1 vedea?
Trupul lui cregtea spre ea, ducandu-l spre sange. Nu mai avea nici
ganduri. nici vorbe. Pas cu pas se apropia de fereastra intunecata, pana
cand ocliii lor se intalnira.
Sari pe fereastra $i o cuprinse in bratele lui mari, puternicc §i lacome,
acoperindu-i trupul care singur se lipi, in timp ce buzele ei ii cautau gura.
Sarutarea lor batu cu grindina frunzi$ul greu al sangelui invalmasit. GemurS
§i se pravalirS, topindu-se unul intr-altul.
Somnul sleirii si zbuciumul mereu redesteptat ii unpleti chinuitor ca un
plumb topit intr-un cazan al iadului. Spre zori abea, Tudor se limpezi la
capatul puterilor. Se smulse din napraznicul culcus, imbracadu-se la fe­
reastra zorilor. Cu parul revarsat pe umerii goi, cu fata ars3 ca de ger, Nina
il privea, rezemala intr-un cot. Era frumoasa cum o pisic3 salbatica e pisica.
Ingrozitor femce.
- Frate Tudor, mai stai. Vreau sa-ti aud si glasul.
O privi mirat si trisl.
- De ce-am ucis cantecul?
Nina il masura cu sprincenele ridicatc.
- Du-dus! Acum cinci ani erai deslept si romantic. Romantic e$ti si
acuma, dar nu cumva te-ai prostit?
O privi lung, far§ sa-i raspunda.
Zorii erau atat de puri in ceasul de§tept3rii, printre frunze, incat sufletul
i§i revedea copilaria lui cereasca.
- Noapte buna, Nina.
Nu mai avea de ce si cui s3 spue bun3-dimineata.

„0! ce dimincafa, Doamne, peste hand

Pl&ng in clipc fctcle himinii..."

342
 CAP. VIII

Tudor dormi tarziu, dar i§i prelungi pana aproape de ora dejunului
sederea In odae, cu speranta ca Nina va pieca, evitand sa mai dea ochii cu
el. N-auzi insa rotile trasurii, nici copita cailor. O sun3 pc Lenta.
- Cc face duduia Nina?
- Ce s3 faca? E la iaz, printisorulc. Tare e§ti Iras la fata!
- Cand pleaca?
- Cine? Duduia Nina? Da’ de ce sa piece, prin(i$orule scump §i drag?
bT-are unde sta in cogeamite hardughie puslic? laca, dracu! D’apoi, dra-
goste §i mandrcta de printfsor, ai uitat c-o poftit-o Domnifa? ofta Lenta
intretaiat, a§teptand zadarnic sa-i picurc ochii. Lasa ca-i aduce Lenta §i
calabalacul de la gar a. Sa mai aib2 §i Lenta, prindsorule, cu cine schimba
o vorba ca ra-ara sastisit tot cu besleaga do Troia §i jupanul Sami! Merde!
- Bine, Lenta. Du-te.
Intr-adevar, dupa dejun, trasura pieca la gara, intorcandu-se cu restul
valizelor, subt privegherea Lentei.
Vrasazica Nina „se instala“ la Vorniceni!
La dejun nu s-auzi dccat gura ei. Istorisca, glumca, proaspSta §i vioac,
aducand in sufragerie o inviorare fara stridentS.
Tudor o evita de-a lungul zilei, ocupandu-se de mormantul Domnitei,
unde se intalni din nou cu Andronic care incepea sa-§i petreaca timpul mai
ales acolo, stand pe banca. Dar nici Nina nu cauta sa-1 intalneascS. Cu Lenta
dupa ea, umbla prin biblioteca, facu bae de soare pe marginea iazului,
foarte la ca aqasa: ca §i cum Domnita n-ar fi dormit subt toti trandafirii.
Spre asfintit Tudor iji incerca un cal tanar, gonindu-I, verificandu-l la
trap §i la galop. Nu mai incalecase din Basarabia, de cand il ranise glontul.
f§i reeduca muschii, controlandu-si reflcxele. Cateva ceasuri de efort $i
concentrare deplinS. Pe cal aparlinea nury6i calului. Reveni tocmai spre
scara acasa, facu un du& §i aparu la masa calm, incredintat c2-$i va mcrila
somnul. Dar il a$lepta zadarnic in patul nou infatat. Cu ficcare batac a
inimii Nina se apropia de el, invaluindu-l cu ar$ita noptii blestemate. I§i lu3
halatul, §i ca un condamnat la moarte porni pe subt stele la fereaslra ei.
Deschisa, bine inielcs: ca o u§a. Intra §i aka noapte incepu, tot pana’n zori.
Glasul il opri din nou langa fereastra.
- Dudu§, ramai o elipa.
Veni in camasa de noapte Umga el, a$ezandu-se pe marginea fercstrei,
luminala de lampa frageda a zorilor. I§i scutura parul, descopcrindu-ji fata.

343
fl privi lung, pieptanandu-$i parul pe spate cu manile ci subpri li dczmicrda
frunlea.
- De ce nu vrei sa mai vorbesti cu mine?
Tudor se simp langa ea ca un taran In casa boerilor. Nu mai gasea spre
ea drumul cuvintelor. In odaia patului o aslfcl de Intrebare ii parea triviala.
$i il surprindea prospelimea ei dc dimineata dupa astfel de nopti proectate
pe cele de odinioarS.
- De cinci ani n-ara mai vorbiL De ce? Nu inldegi ca mi-c dor dc tine!
- Si mie, Nina, mi-e dor de mine.
C-un salt fu in livada, fugind farS sa mai intoarne capul.
Nu mai intorcea capul dupa nimic. Fugea dc top, incepand cu el. Dorca
somnul §i uitarca. Si pc Andronic il evita: deci si mormaulul Domnijei, unde
Andronic isi facea treptat locul zilelor.
Primisc doua scrisori: una din Ardeal, de la Petru§, §i alta de la Oana,
transmisa prin Spilalul Militar de la Iasi. Le lasa nedeschise. Nu vroia sa-si
mai aduca aminte de nimic. Train in clipe, fara Irecut $i fara viitor, - oprit.
Dar acccpta (otu$i sa fie consideral de Andronic - card se'ntalncau la mcse
- ca slapanul casei si al Vornicenilor. Il insela si pc el. Ii insela pe totf. Data
ar fi fosl militar activ $i-ar fi dat demisia din armata. Avea necontenil
sensatia c5-i dcgradat §i ca-i neputincios sa lupte. Nu mai putca conviepii
cu el insusi. S* nu facea in fond altaccva de-a lungul zilci decat sa astepte
venirea noptii. Numai atunci gasea bcpa salutara care avea sa-i otraveasca
iara$i ziua urmatoarc.
Intr-o dimineatS irtra in etacul Domnitei, cautandu-si mama. Se uila
prin lucrurile ei, rasfoindu-i albumcle cu fotografii, revistele (iinpului. Cu
incetul ajunse 51 la birou. Dcschise sertarul, gasind chiar deasupra o scri-
soare de la Nina. O ceti, din ce in ce mai ncdumeril.

„Fvsnesc Inca in amintirea mca copadi toanw.ei dc la Vorniceni ca

aminiirea rochei dc bal a Annci Karcnina...“

Nina!

„Scrisoarca pe cure (i-o scriu acum, abea sosild din Fronta, pared nu
cu o serin, ci numai o recilcsc, acuma adusa de cularclul cart ne-a ajuns
din timid in apropierea gani".
„Mi-e fried, Domnitd, sa mu uit in oglinda..." p
„Nina c si ca o lecu(d dc Domnitd care n-arc cut isi dicta memoriile,
fi care, cu fmntca pe genunchii Domnitei de la Vorniceni, spune c’o
bucurie ostenitd: M-am inlors, Domnitd. Dar nu m-astcapta nirneni".

Nina?
—Nina!

344
 „Plcaca cca mai mica fata,
Vine cca mai lunga toamnS,
Inima, in tine-ndeamna
Ceasurile de-altadata.
Vine cca m ai lungS toamnd
Pleaca cca m ai mica fata.

Somnulc, mai (ii lu mintc

Cum ai intalnit pc-o banco
Stand cu soarele fierbinte
Ca-n dcscdntcc dc liganca
Lund noua-n chip de fata.
Viata! taina dezgropata!

Se lnapoiase oare la Vorniceni acca Nina? Atunci totul era altfcl oribil!
Atunci el ucisese canlecul, nu ca! Si mai brutal, inviase in casa Alcazilor
nedreptalea pe care Andronic o facuse Domnitei, slrivind sufletui unei fete
tinere. Noaptca ii da Irupul, violand-o, iar ziua ii inlorcea spatele ca unei
servitoare cu care nu te cufci dccat atunci cand nu-i vezi obrazul.
Oribil! §i dezgustator!
Dar era asa inlr-adevar?
Reciti scrisoarea Ninei, incordat. Revazu lot cc se inlamplasc dc la
venirea ci. Totul era contradictor alaluri de scrisoare. Nu se putca lamuri.
() cumpanii chinuiloarc. • ,
I-a dejun, Nina il surprinse, ca niciodata, privind-o pc furis. De catcva
ori. Pupa ce sc ridicara dc la masa, $i^ dupa ce Andronic se retrasc, Nina
ie§i afara, fara sa sc ocupe dc Tudor. II auzi insa deindata venind in urma
ei. Nina se indrepta spre Stejarul Chioaei. Acolo se opri, a$leplandu-l pe
banca. Vcni $i sc a$ezii alaturi de ea.

CAP. IX

- In sfar§it, Duduj, iini faci cinslea de-a ma rccunoaste la lumina zilei!

Sa speram ca accidentul de a/i se va repeta, devenind obi.snuintii. Caci tc
ingeli, Dudui, asta/.i, cum le-ai in^clat si acum cinci ani. Nu ai curajul sau
aptiludinca luciditfilii. Tot eu voi pune ordine in haosul tau romantic. De
ce li-e rujinc dc trupul tau?
O privea atent, conccnlral, cu tot adancul.
- Nu raspunzi, lu, barbatul. §i trebue sa raspund tot eu, fcmcia. Ti-c
rusine dc trup, draga Dudus, fiindca nu-li cuno.sti sullclul. Esti mcrcu

345
acelasi: copilul care se joaca, spcrand ca se cauta $i cre/and cS se g3se§te:
pe culmi, binein(eles. TrupuJ nefiind „o culme“, fi repudicz.i ziua, de§i
noaptca oficiezi cu splendoarc - da, Tudor - In slujba lui. Crezi ca e§ti un
ingcr? Nu? Si tu esti in realitatc un faun: simplu si admirabil: ca faun. Ca
om abca exi§ti: mai mult prin iluziilc despre tine, decat prin rcalitalea ta.
Acum cinci ani, prietene Dudu$, ai crezut ca ma iubesti. Erai gata sa ma iei
do sotic, sau s3 fugi cu mine in strainalate. Ai fi facul orice pentru mine.
Eu rcprezentam - atunci - cuimca albaslrei regSsiri a Fratelui Tudor. $i
acum, rccapituiand treculul, crezi la fel: ca m-ai iubil cu sufletul, pentru
suflet... Te inseli, Dudus. Tin minte ji acum o slrofa revelatoare:

„Sa fii lunara, sa fit ficrbinte,

Fata cu miros de portocala".

- IalS adevSrul tau, Dudus: faunul. Ai iluzia sufletului prin gratiosul

talent pe care (i l-a dat natura. De allfcl, talcntul da la mulli iluzia sufletului.
Dar tu nu traesli decat prin trap. Adev2rul tau, substanta la robusta c trupul
acesta superb §i prin frumuseta §i prin vigoarc. Trup dc barbat tanar. Ma
inchin. 5tiu ca tc oripilcz, dar raporlurile noastre verbalc se vor desfasura
mercu subl semnui disonantei. Vrasazica, acum cinci ani, cand tc-ai des-
copcrit pur si inflacarat in fata mea, imi ccrcai sa fiu lanara S' ficrbinte,
alribuindu-mi si pentru nevoia rimei, dar ?i sensual, mirosul portocalei:
fructul care isi imbraca in coaja de aur miczul carnos. Nu-mi doreai decat
trupul, Dudus, §i dorinla la dovedea calitatea faunului din tine, fiindca
intr-adevar trupul meu e frumos. O spun cu lealitate. Frumuselca trupului
meu c o axiom a. Sa faccm acum un salt pcste cinci ani, si sa revenim la tine:
devenil Tudor Ccaur Atcaz. Splendid nume pc care trupul tau barbatese,
pe care vitalitatca ta de leu ii mcrita. Ma revezi brusc, cand nu te-asteptai
sM te mai intalncsti cu mine. $i esti fcricit in bratele mele. Acolo ti-ai gasit
adevarul. Trupul meu ti l-a dat. Dar iar intervinc Coca Dudus, copilul
raslatal al Vcrniccnilor, lanarul care se joaca dc-a viafa, acopcrindu-se cu
masli magulitoare in care isi vede obazul, uitand ca obrazul sc ascunde
dedesubt. In loc sa-mi fii rccunoscator - nu atat pentru placcrea acestor
nopti, cal pentru adevarul aflat - devii dramatic, dupa canoancle romantis-
inului. Fugi de mine, ma eviti, nu-mi adresezi cuvanlul, taci posomorat, cu
repulsic, in prezenta mca, impingand repudicrca diurna pana la grosolanie.
Pan2 si faiinoasa Lenta Panlar m-a intrebat: „Da ce are cu mata printi-
sorul?“ Cc are printisorul? Arc nevoc de minciuna, cum a avut dc mic copil!
Inchis la Vorniccni, traind in timpul psiholoyc al Vorniccnilor, dincolo de
timpul social al cpocii, conlinui sa tc joci in accste vremuri cand nici copiii
nu mai sliu cc-i joaca si rasfatul. Ai iluzia ca suferi, dcci - si nevoia bovarica
a accstei iluzii - ca sa-ti rascumperi umilirea data de adevarul gasit in trup:
in trupul tau intregit prin trupul meu. Draga Dudus, *U vorbese direct, cu

346
simplicitate, soliciludine §i duiosie, - desi in te legem altfel, uiuil §i altul,
acest cuvant vcsnic vechi $i mereu nou. Femeile sunt duioase cand devin
sentimenlale, avand nevoe dc muzici dulci. Eu sunt duioasS numai cand
nu-s sentimentala. Lucidilatea mea acordatS altuia e semnul unei duinfii: a
mea, nu a cclorialte.
Feineile induiosate nu dau decat minciuna adjectivelor; eu dau adcvSrul
judecatilor. Trupul t5u mi-e drag. Ji-o spun falis. Trupurile noastre sc
unplincsc. Culcusul nostru e vecin cu Zeii; nimic nu-1 desparte de ei. Asadar
sunt mandra de tine si am nevoe de tine. E$ti al racu. Deci te vreau purificat
de iluzii. Acum cinci ani mi-ai itibit trupul, far3 s3-l cunosli, prcsimtindu-l
numai, crczand ca-mi iubesti sufletul. Acuma iini cunosli direct trupul,
convins ca intre noi e prapastia tragicS a sufletului. §i crczi ca ma dispre-
lue$ti la lumina soarelui, §i speri, desigur, ca te vei dezmetici %i libera. Afla,
Dudus - li-o spun f3r3 cochet3ric, far3 lauda, fara ilu/ie - c3 pe mine ma
iubesti. Afla c3 dragostea ta sunt eu. Drumul spre pieniludinea ta e numai
in mine.
- Vrci sa te cer in casStoric?
■Mojiciile nu ma gasesc vulnerabila. Sunt prea lucid5 ca sa nu vad
ratiunea acestei mtrebari irnnice. Te temi de mine. Simli c3 lot ce-ti spun
e adev3r compact, far3 replies. Da, Dudus, poli fugi cal vrci demine! Cand
voi dcschidc fereastra, noaptea, la mine vei ajungc oriunde te vei afla. §i in
nici o femee nu vei putca scapa de obscsia trupului meu, fiindca acest trup
e in tine, e adevarul t3u, e regasirca ta. Fii lucid, Dudus, barbat, curajos,
realist, f3r3 oglinzi roinantice. Numai asa ili vei cruta un zbucium inutil.
Recunoastc ca ma iubesti. Alaturi dc mine vei trai in adevarul l3u.Tot restul
e minciuna si iluzii. Scutura-te. Trezeste-te. Ili fac un dublu dar: trupul meu
dimpreuna cu sensul vielii tale, rcvelat prin mine.

* *

- Nina, acum cinci ani lot asa erai?

- Eu n-am purtat masti. Narcisismul bovaric nu e nici oglinda, nici boala
mea. Mi-am descoperit adevarul, si in cl am crcscut, am luplat §i am trait.
- Desigur, Nina, desigur. Dar atunci, acum cinci ani, pc accastS banca,
ma trimetoai in via(3, la lupta, in multimile tumulluoase, spregencralia mea,
spre suferintcle si idealurile ci.
- Desigur, Dudus, desigur. B3rbatul sc formcaza in lupta.
- La cap3tul acestei lupte nu vezi decat palul tau pentru mine?
-T ru p u l meu nu e numai in pat; cu cl $i dupa el vei g3si adev3rata viata.
- Atunci de ce nu mi l-ai dat acum cinci ani?
*- Erai prea copil. $i eu inc3 nu cram de-ajuns de l3murila.

347
 -.Crezi c a m-ai iubit, Nina? Mi-ai spus la despiirtire ca ji-e frica dc mine.
De ce?
- Fiindca si eu sunt fcmce, Dudus- Cochela, deci. Nu putcain s5-ti las
numai amintirea unei predici. Dc allfel, predica nici nu ma cxprima in
mlrcgimc. Mai ramanca, nedescoperit, trupul accsla al meu, care te dorea,
care se desparlea cu greu de tine, care poatc nu renun(a cu lolul §i pentru
totdeauna sa le rcintalneasca. Spunc drept: nu tc-am legat mai strans de
mine prin ullimcle vorbe: „Du-tc“, decat prin lunga predica de pc baucS?
- Nina, sa lasam la o parte ce si cum m-a legat de tine. Am cetit din
imlamplare scrisoarca la catre Domnita...
-S i?
- Asia ma inlreb si cu: si? Rochia dc matasa lung3 a trecutului... Rochia
de bal a Annei Karenina ramasa in fosnetul toamnei dc la Vorniceni...
Calaretul cu scrisoarca... Ip pare ca rimea/a ce mi-ai spus cu ce i-ai scris?
- Doresti sa flu absolut sinccra? Bine. Vroiam sa Hu neaparat poftila la
Vorniceni. lata scrisoarca!
- lata si trupul! Sufleiul? A$a zisul...
Privirea Nine! sc inaspri; Trasaturile se ascutfrS deodala, dandu-i ccva
de uliu.
- Dar nu inlelcgi ca {i-am daruit tot ce am inai prepos? Sullctul? Dar
ce vrei sa fad cu „asa zisul, “
- Ma inlrcb si cu!
- Esti ironic.
- Nu-nu! Sunt fioros de miral!
- lar literatura!
- Data vrei! Pentru oaincnii vulgari, nuantcle suflclului vor fi intot-
deauna literal ui a.
- Sunt vulgara?
- Da, Nina, esti vulgara. Mi-ai spus acum cinci ani ca nu semeni cu
pariniii tai. Scbitai un fcl de tcoric a capriciului creditar, pc marginca mca.
Sustineai cu oarccarc dreptale, ciici esti mlr-adcvar dcstcapta, ca cu, de§i
ma crctl cxclusiv copilul Domnitei, sunt in realilate un A lea/, sau un drum
spre Alcazi. Despre line marturiscai, ca s3-[i ilustrczi teoria, cS dccurgi
dintr-o bunica...
- Slrabunica, rcctifica Nina, indepartand-o cu o general ie.
- ... care tinea cr5$ma la o rohatca.
- Exact, vorbi Nina cu o usoara sfidare. Crasmarila meu vindca, castiga
si statea la lejghea, cu toate ca era, asa se spune, indracit dc frumoasa. ii
placca lupta, banul castigat prin lupta. O vad si o simt. Cred ca si frumuseta
ci era subordonata luptci pentru ban. Traia robust, tn adevarul ci. O rccu-
nosc $i o slime/. Si o prefer, asa cum e, unei slrabuuice care mi-ar fi lasat
un nume m rcgistrul iluziilor acceptate.

348
 - Da, Nina, cu ca te potrivesti. Strabuna ta - Dumnczcu s-o ierte - tinea
crasma cu spirtoase. Tu, Nina, t>* crasma cu trupul tau argumentat. Te
dispretuesc. Ca barbat iti cer scuzc 51 accept orice pedeapsa. Dar te-am
iubit, Nina. Am ars pentru tine. Am canlat pentru tine. Ai fost ani de-a
randul subt frunlea mea, in inima mea, in pasul meu spre viala, in insomniile
mele. Am respectat femeia prin amintirea ta. „0! Ce dimineata, Doamne,
pcstc Iumc!“ Lumina diminet’ii tale am vazut-o pe fruntca - auzi, Nina, pe
frantca - tuluror fcmeilor. Amintirea la a crescut cu mine pe toale culmile
adevarurilor sau ilu/iilor mele. Acum... „0! ce dimineata, Doamne, peste
lume!“. Erai flulurare in .steagul fiintei mele. Jos steagul. Cra$mcle n-au
nevoe dc steag.
Era alata violenta amara in chipul lui scurmat incat Nina se temu.
- Tudor... Dudus. si dac5 adevarul meu e in scrisoarea Domnitei?
- N-ai fi vulgara nici in minciuna.
Nina ramase mula, dar i se umllara vincie de pe tample. Manile $i
picioarcle ei subtiri aveau zvaenirea biciuita a cozii de pisica.
Ramasera astfel aliituri mult limp. Tudor, cu capul in mani, se ferea sa
intalneasca privirea de azur a muntilor.

nO! ce dimineata, Doamne, peste lumel

Plang in clipc fetcle himinii..."

Rasunau in vale apele, talangile si lihna, ca in pastorala lui Beethoven.

Lumina soarelui se pregalea penlru candeli.
Mana N'inei gasi frunlea lui Tudor.
Trc.sari, privind-o mirat. Era lanara, proaspala si aproape Irista, cu
obazul invaluit in frun/a soarclui

„Futa cu miros de portocala!u

Nina se ridica de pe banca, sprinlena, c-o elaslicitate de zbor pomit,

sculuradu-si pSrul. §tiul, trupul ei era amelilor dc feminin in rochiile care
nu-i deslainuiau decat avantarca dc paj deghizat in fala.
- Ramas bun, Dudus. Plcc la Bucuresti chiar acum. $i-ti spun calm, lara
nici o suparare: Am sa-ji lipsesc in liecare noapte, Ai sa ma cauli in ficcarc
noapte. Ai sa genii, Dudus. Ai sa intinzi bratele sa ma cuprinzi si ai sa-mi
cunosti pulcrca in golul bralolor tale. §i inlr-o z.i ai s3 ma gasesti. Eu te
astcpl.
Si inlr-adevar, calma, atat de calma ca parca dictase o telcgrama omi-
land sa menlionezc adresa expcditorului, adauga:
- .Slau la Alhcnee Palace. Gasesti adresa mea si in scrisoarea Domnitei.
Tudor nu sc mi$ca de pe banca.

349
 Subt ocliii lui loale se recladeaii vast, simplu, ctcrn, regasindu-51 dimen-
siunca Beethoven. Muntii, in vanal solemn; cerul, cu zarc de rubin pe
culmca munlilor; inserarca, cu glasurile si laccrea ei dinspre aslri. Cantau
grcerii.
Auzi U5sura.
Plcca fntr-adcvar?
Dar nu intorsc capul.
La ceasul mesei nu mai erau in sufrageric decal Andronic Ceaur Alcaz
§i Tudor Ceaur Alcaz, portrelcle si scaunul Domnilei.
Viata §i moartca Li reluau locurile lor in casa Alcaz.
Dupa masa, Tudor se duse cu incredere in odaia lui. Stinse lampa. Se
ruga lui Dumnezeu penlru odihna sufletului mamei lui. Se culcS. Adormi,
presimtind-o din nou pc Oana in parfumul de brad al ferestrclor purificate,
far 5 s3-sijhgaduc inca drumul spre ea.
Dar visa patul Ninci. Sc dcstepta spurcat in suflct, osandit in trup.
A doua zi plcca la Bucuresti.
 PARTEA A SAPTEA
„tjT m u l t u m e s c a d a n c , p Am a n t ,
CA MI-AI DAT CLIPA SA TE CANT“

CAP. I

Fata bunicilor avea lampa ei in casa DSnescu.

Oana capatase o prietena de iaxnpa; Malvina, inca o fata, prin aceasta
recapatand-o mai inlim si pe cealalta; iar Alec, mandra mclancolic de-a
putea spune, cu tample albe: fetele mcle.
Ce fac felelc? Unde-s fetele? Cand vin fetele?
Pluralul „fetele“ prelungea pluralul „baclit“, feminizandu-i absenta, ate-
nuand-o astfel.
Tolul se mtamplase „cu binisorul", cum sptinea fa'.a bunicilor, ale carci
vorbe, exclamatii si expresii moldovencsti capatasci 5 drept de cetale in casa
Danescu.
Petru§ se holara.se de cu toamnS, chiar in ziua inapocrii pc zona, obti-
nand miralul, alarmatul §i zambitorul acord al Mirunei. Sciiscse de pe zona
o scrisoarc care incepca cu „Dragii mei parinti“, comunicandu-lc hotararea
lui, rugandu-i sa-i acorde benedicLiunca si asistenja lor. Pentru intaia oara
Malvina si Alee i$i pierdeau individualilatilc iz.olate in rapori cu Petrus,
devenind „dragii mei parinli" pe drumul inimii. Ispravisera scrisoarc.i zam-
bindu-si until altuia inlr-aceia$i amintire. $i ci fuscscra logodnici. Acum
vcnisc randul copilului lor. Ca niciodata, porniscra pe jos, lacand o lunga
plimbarc impreuna, singuri ei.
- Noi doi!
Scrisoarca „Ior“ calre Pctru§, scrisa de Alec in numclc amandorora,
avea accentul accstei regasiri.

351
 Alec devcnise avocalul inimii lui Petrus, ducandu-se la Targul-Neaml
unde tala! Mirunei, Conu Grigore Lucasescu, era judecator cu gradul de
Consilicr. Petrccuse nu una, ci Irei zilc in casa lui Conu Grigore si a Coanei
Ca tinea.
- Da, Coanc Alecule, ei s-or lua bucluc pe cap! Daca au trage.rc de inima
unul pentru altul, sa le dea Dumnezeu noroc.
Cuno.scu.se !a Targul-Neaml si pc bunicii Mirunei, care oftasera cu
„mare ja!e“ afland ca nepoata se mai ita tocmai la Bucuresti - Bucurestiul
devenea transoceanic penlru dorul lor, - rugandu-1 sa-i duca din partea lor
o cutic cu chilonag, alia cu posmagi si nistc oua de la gainele lor: fiindca la
Bucuresti au au/ii ei ca nu sunt oua „cinstile“.
Petrus obtinuse o peruiisie dc Irei zilc. Venise acasa, sc logodise si
plccasc, lasandu-si logodnica in odaia lui de-acasa. Acccpta desparprea,
dar nu si gandul ca Miruna sla la camin. <
De-atunci, fata bunicilor vcnisc cu calabalacul - transportat cu birja -
foarte Scufija Rosie, aducaud printre alte gavanoasc si o pisica. Cu ea
inlrasc parcS un miros de busuioc in casa Dancscu. §i Malvinei si lui Alee
le diidea impulsiunea complice sa o tachineze.
- Oamcni buni, ce tot avcli cu mine!
Radeau. $i ca radea, caci avea dinli inimai penlru asta. Tincretea ei era
ca o ulcica plina dc fragi alunci culesi. Nu slalca degcaba in casa. Decum
intrase inviorase si innoise gospodaria casei, luandu-i caracterul mecanizat
pc care-1 arc indcobstc in Muntenia - mai cu scama in casclc bucureslene,
- dandu-i-1 pe cel mai viu si mai piforese al Moldovci. Penlru ca bucataria
nu era loeul indeletnicirii bucatarclui, ci prdungirca fcmcii inspre gospo-
darie, si riblrangcrca ei inspre barbat prin iscusinta si arta gatilului. Apa-
rura deci in casa Dancscu parjoalele. sarmalulcle, pcrisoarclc cu smantana
si zbarciogi, calaiful, hah aua dc casa, minciunelile. dulccturilc, - si in sfarsit
cozonacii pentru cei dc pc zona. Caci dc mulle ori mancarurilc in Moldova
nu sunt numai o indestularc a slomahului, dar si un drum spre inima. Din
care pricina, cei de-acolo nu sc sfiesc sa incorporeze in sufletul lor ospa-
turile iiioldovenesti. care hranese si bunalatea sufletului pc gura mancarii
dar si a voiosici.
Pc urm<t Mirunei, Malvina se deprindta cu drumul bucalarici, regasind
aminliri si poflc din copilarie: morcovul crud, zaharul ars, floricclc —cuco-
seii, cum 1c spuiica Miruna rurnenita de calduia plitci - si inca mulle allele.
- Miruna, ce-aveni la masa? o intreba Alec.
- Oamcni buni, iar ma nacajili! se apara ea.
Dar numai ca stia programiil mesclor, fiindca singura dinlrc lop acorda
un fel de cvalvie ccasului cand se aduna in jurui mesei „familia“. La masa
nu vcnca numai sa manaucc si sa piece; venca sa-i inlalncasca pc-ai ci,

352
ceasul mesei capatand caracterul dc calda fnsotire §i recreativa tovara$ic.
Prin fata bunicilor, cei ramasi farS baeti se fntalneau cu vorbele, des-
copcrind $i gluma. Era cu neputintS celor mai fn varsta sa nu sc simta §i
putin bunici alaturi ,de ea. Prospetimca ei alintacioasS chema rasfatul. Iar
cand se fnfierbanla Lstorisind, cu expresii din ce fn ce mai get-beget moldo-
vcnesti, gestul de-a-i dczmierda obrazul, batandu-i-1 ca pe un bot de manz,
devenea irezistibil.
- Om fara Iiogeag! spunea ea despre cate cineva, cu mare dispref.
- Ce-i asta, Miruna?
- Om u§arnic, care nu trage la casa lui.
Oana cuno$tca §i alte aspecte ale Mirunei, descoperind fn ca ceea ce
s-ar putea uumi „cinstca sufletulul“.
- Miruna, §tii ce e§ti tu?
- O pisica de la Agapia.
- Nu. Esti un „oni bun“.
Dreapta vorba. Miruna era un om bun. in casa ei Dumnezeu ar fi intrat
sa mSnance pane. Nimic mai curat 51 mai sanatos decal sufletul ei. Cand
spunea un lucru, asa era. Cand fagaduia, fsi respecta cuvantul dat pana la
absurd §i indaratnicie.
intr-o seara Alec venise cu o mare surpriza: o loja la un concert cu toate
locurile vandute. Concert care era „visul mcu:“ al fetei bunicilor.
Dar Miruna se scuzase sub tot felul de pretexte care fi incendiau obrajii,
fara sa convinga pe nimeni.
- De ce nu vii cu noi? o fntrebase Oana fntre patru ochi.
-T re b u e sa-i serin lui Petrus.
- ii scrii mane dimincala, sau dupa ce nc fntoarcem.
- Nu se poate. I-am fagaduit sa-i scriu fn fiecare searS, dupa masS. El
§tie ca alunci fi scriu.
§i fi scrisese, fn limp ce „visul ei“ canta pentru altii. Dup3 concert, Oana
o gasise la masa ei, cu lampa aprinsa, mai harnica la penita decat greerii la
tarfit.
- Bine, Miruna, cat fi scrii?
- Tare mull! zambise Miruna. Mi-i drag sa-i „spun“.
§i Oana scria, tot mult, si tol fn fiecare zi. Adica tot seara, dupa ce casa
sc potolea.
Cand Malvina $i Alee se fntorceau de la plimbare - IuaserS deprinderea
dc-a se plimba pc jos in fiecare searS, dupa masa, - vedeau dou3 ferestre
luminate.
- Fetele fnvaia, spunea Alec.
Malvina fl privea viclean cu coada ochiului.
Alec zambea spasit.

353
 Caci amandoi §tiau cS fetele scriu b a ilo r . §icele doua lampi vecine
cSpStau aurul inelelor de logodnS, cu toate ca inel purta numai degetul
Mirunei.

cap. ri

Cand Rcgimentul bacfilor trecuse dir Ardea! spre Basarabia, in gara

Ploesti, Jmpadurita de militari, Petrus zSrise deodata culoarea inimii lui.
- Tu! Tu! Tu!
L'itase sa-I prezinfe pe Tudor MiruneL I-i prezenta.
- Singura, domni$oara? o intreba Tudor.
Fata bunicilor zambise cum §tia ea, dintr-o fila de poveste.
- Oana te caula in celalalt capat al peronului.
De-atunci vreniurile sc inaspreau si invalma$eau necontcnit. Umbra
Sovielclor acopcrea hotarul Romaniei, slraniu, ca apropierea strigoilor la
ccasul spaimclor. Valuri dc inoldovcni se rev&rsau mercu sprc Bucuresti.
Cei ramasi in Moldova i$i pierdeau somnul, traind intr-o istovitoarc stare
de alarma.
Cu toate ca examecelc se ispravisera, nimeni din casa Danescu nu
acccpta ca Miruna sa piece in Moldova. Alec scriscse parintilor Mirunei si
bunicilor ci, obtinand incuviin[area lor. Caci si la Targul-Neamt zvonea a
r3u. !>i oricum, Bucurestiul era mai departe de Sovietc decat vesnic biata
Moldova.
Zi cu zi cresteau zvonurile, nelinistind pe cei de-acasa. Gandurile plecau
de la Bucuresti in necunoscutul Basarabiei unde crau baepi.
Cand edipile speciale si emisiunea postului de Radio anuntasera ul-
timaiul rusesc, iSmpile arsescra toata noaptea in casa Danescu.
- Oare fetclc dorm? o intrebase Alec pe Malvina, hotarandu-se sa
renunte la sooin.
$i dupa ce vazuscra si la elc lampile aprinse, se adunasera cu totii
laolalta, pctrecandu-$i restul noptii impreuna, cu cafele negre facute tic
Miruna in ibric.
- Cine-i cel mai vilcaz dinlre noi? int rebase Alec.
- Miruna! raspunsese corul celor trei glasuri: al Malvinei, al Oanei si al
lui Alec.
- Oameni buni!...
§i oricum, tot injgbebasera un pic dc zambet in frigul suflelesc al casei.

354
 Ccdarea Basarabiei §-a Bucovinei lc daduse sccunda unci usurari. Apoi
incepuse umilinta. Alec argument a ca nu se putea alifcl, ca era mai cuminte,
ca deocamdata... Dar intrasc trisle|a in casa. Ardea lumanare dc morl la
capataiul unui p3manl romanesc. Mai cu seama prezenta si vorbelc Mirunci
dadcau Basarabiei si Bucovinei - cam nationale in mediul muntenesc - o
actualilatc afectivS.
- SSracele de cle! spunea Miruna.
Apoi incepuserS tol felul de zvonuri: masacre, dezarmari, prizonieri....
Nu se $tia nimic. Dar soaptele fosgaiau, rac'md ciiduia inimii.
Intr-o zi, Petrus aparu pc pragul casei. Trecu prin bratcle tulurora, ca
un inviat din moarte.
- Tudor?
Toti intrebasera, cautandu -1 pc pragul gol.
Petrus le istorisisc intamplarea cu cvrcul dc la Unghcni. Bineintcles, din
cele cateva ceasuri petrecute acasa - caci Rcgimentul sc inapoia in Ardcal
-T u d o r acaparasc prin ochii Oanci mai bine de jumatate.
Oana se hotarase sa piece la Iasi. O disuadasera cu iftarc greu.
- Oncu{a, u spusese Petrus, luand-o la o parte, - e ingiozitor dc umilit
dc cedarea Basarabiei si Bucovinei. Vroia sa trimita Kegelui o scrisoare,
rugandu-1 sa-i indice la care circ sa se angajeze cu caii lui. Inlelegi? Pcntru
el cedarea far3 lupta e o drama mortala. Nu discuta. Nu accepta nici un
argument. E intransigent si impermeabil. Spune ca rusinca c ru$inc, cliiar
dac3 argumentele o promoveaza ca o intelepciune. Nu judeca; traeste dra­
ma cu inflexibilitatea arhaicS a boerilor moldmcni. Nu vrea s3 vada pc
nimeni. Prczenta ta i-ar face mai mult r3u dccat bine. Poate c3 rana asta
inofcnsiv3 e un noroc pentru el, un fel de abces de fixatie. Lasa-1 acolo sa
se vindece si vine el singur la Bucuresti.
Numai asa cedase Oana, scriindu-i la spital, zilnic. Tnnp de o saptamana
primise scrisori laconice, in care o asigura c5-i perfect sanatos dar cam
demoralizat. O anun(asc apoi ca i s-a dat congcdiu medical, si ca plcaca la
paring pentru o zi-dou3, dupa care vine la Bucure.sti. Dc-atunci insa Oana
nu mai primise nimic dc la cl. In schimb, un biletel pentru ea in plicul
Mirunei o anunia c3 a murit Domni[a. Petrus aflasc |ie zona, in Ardeal,
despre moartea Domnilci, de la caporalul Buzdnghina, om de-al lui Tudor
dc la Vorniceni. Comunicase imediat Oanei vestea, scriindu-i si lui Tudor
la adresa indicata de Buzdughina. Dar de at unci, nici el, nici Oana nu mai
primisera nici un cuvant dc la Tudor. Oana-i scrisesc o scrisoare la spital.
nestiindu-i adresa de la mo$ic. Nici un ra.spans.
De-atunci astepta cu resemnare, dar 51 cu scntimcnlul ca-i inutila.
- Mai omule, nu te mai framanta atata! Are sa vie.
- Cand? Cum?
- Cand si cum trebue.

355
 Vorhe, desigur, dar fata bunicilor avca alata incredere in dreapta ran-
duialS a viefii incat Oana o asculta invioratfi, ca $i cum i-ar fi dat in c5rti.
Oana nu mai iesea de acasa. II astepta necontenit pe Tudor, sau o
scrisoare de la el. Viata ei avea doua accente: fereastra §i cutia de scrisori.
Si una $i alta r&maneau goale zi cu zi. Dar Oana tot nu-$i pierdea optimis-
mul acestei singure activitatf.
In schimb, Miruna umbla in fiecare zi „lasatS de Dumnezeu". Ba facea
comisioane pentru casa, ba cuupSraturi pentru Petrus: lanS sa-i imple-
teasca pull-overe, borangic pentru camesi... Dragostea ei pentru Petrus se
convertea intr-o haxnicie a manilor. Nu statea o clip3. Ii scria mcreu, imple-
tea pentru el, iar cand se piimba singura umbla tot pentru el, descoperind
numai „ocazii“: carti, tigarete, nasluri dc manseta. Avea un ochi extraor-
dinar pentru ocazii. Nu numai pentru ocazii, dar si pentru prietenie.
Intr-o zi veni acasa preocupata. Sc duse de-a dreptul la Oana.
- M-am intalnit chiar acum cu vara mea, Nina Tomas...
Se privira ochi in ochi. Fiecare dintre ele stia ce $tia $i cealalta.
- Nina nn-i om bun!
Oana deveni altfel atenla, adunandu-si sprincenele la radacina nasului.
- Abea s-o intors din Franla si s-a si dus la Vorniceni. Vine de-acolo...
- Singura?
- Singura. Am iscodil-o, stii... M-am luat cu binisorul pe langa ea si am
aflat cate ceva. Lui Tudor fi spune tot Dudus... La toti le spune pe nnmc!
adSuga ea repede, dand sens de familiaritate mojic3 modului Ninei dc-a
vorbi despre oamcni. ,/u n stat cateva zile la Vorniceni invitata de Dom-
ni(a“, nu-a spus. - „Ce mai e pe acoIo?“, am intrebat-o. - „Dudus tot a$a?“
- A ras protector. - „Bietul baiat!“
-11 si compatimesle! Bravo! Cum e, ma rog, aceasta Nina?
- Frumoasa si rece. Adica frumoasa? Da, stiu cu! Are trup frumos. E
inalta, subtire. Place la bSrbali!
- Aha!
- Nu s-a schirnbat. Tot asa era si acum cinci ani. Acuma se imbraca mai
bine si are un aer... un aer... §tiu cu? se intreba fata bunicilor mu$candu-$i
buzcle. Tu esti om bun. Nina nu e om bun. ln{elegi?
- Intcleg-inleleg! ofta Oana. Crezi ca s-a indragostil din nou de ca?
Spune-mi cinstit.
- Nu, raspunse categoric Miruna. Tudor e om bun. Dar Nina stie multe,
- dadu ca din cap ca un om cu marc experienja. Vezi, Oana, nu-i lucru
curat. M-a intrebat ce fac, cc dreg. I-am spus. Doar n-am nimic dc ascuns.
Cum a aflat cine sunt viitorii mei socri, m-a intrebat daca-s bogati si data
au relatii. I-am spus ca nu stiu. „De ce tc interescaza?" am intrebat-o.
Conversalia a inceput pe strada si a continuat la Nestor. „Am nevoc de
capital pentru o revista pc care o scot la Bucuresti". Intelcgi, Oana, are
nevoie de capital, vorbi ca apSsat. Ma intreb daca Tudor nu reprezenta

356
pcnlru vara mea, pe langa nume, $i un capital rotunjor?... $tii, Nina e
de$Ieapta, inslruita, dar fara scrupule. A fast casatorita cu un profesor care
o adora. S-a despartit de cl impotriva vointei lui. A fugit pur §i simplu dc
la el §i a venit la noi la Targul-Ncaml. Eu cram mica, dar tot priccpcam
cate ceva. N-am sa uit dou^ scene. Cum i-a dat dc urma, barbatul ei a venit
la noi. Oana, n-am v&zut niciodata un om in a$a hal! Sc tar a in genunchi in
fata ei: u auzeam genunchii cum sc izbcau de podelc.
- §i ca ce lacea?
- Vorbca ca o prc>fcsoar3 de matomatica, la labia, demons!randu-i nu
$tiu ce. N-am auzit o vorba omeneasca din gura ei. Dupa cc barbatul ci a
plecat, Nina s-a laudat la masa, in fata pSrintilor mei, ca va obtine nu numai
hotararea de divorf, dar si o suma importanta de bani, gra{ic unei scrisori
compromitatoare - pretinde ea - pe care i-a sustras-o. §tiu ca tata s-a f§cut
din ce in ce rnai ros la fata, s-a ridicat dc la masa $i a lipat la ea: „ Ic$i afara
din casa mea, ticaloaso!*' Nina a plccat, spunandu-ne ca suntem o casa de
prosti. N-a mai dat pe la noi un an. Pc urma iar a venit, inainlc de a pleca
in Franta. Avea nevoc dc un avocat: gratuit. Nu $tiu ce-a facut, cc-a dres,
dar a scos de la parinfii mci tot cc-a vrul. Vczi, Oana! Nina e un fel de
aventuriera. $i e si arghirofila. Am auzit vorbindu-sc la noi ca scamana cu
o bunica de-a noastra, care tinea crasma. Ci-ca si aceca era frumoasa, avara
$i fSra Dumnezeu. Sc vede ca Nina s-a tras inspre ea. Din Fran(a n-a mai
dat nici un sernn de viata la nimeni. Bursa a pierdut-o din primul an. Cu
ce-a stat la Paris?
- Despre Tudor ti-a mai spus eeva?
- Nimic. Dar de cate ori ii pomenea numele zambea... muereste, —
adauga ca, ro$indu-se, dar rostind cuvantul as a cum fl giindisc. Lasa, Oana,
de-acum ma apuc dc spihonie. Ai sa vezi!
Intr-adevar, se apuca de „siiihonie ‘ cu staruinta ferma care caracteriza
toate hotararile ei. In fiecarc zi se mfiinta la Atlienee Palace, suindu-se la
Nina, stand cu ca dc vorba —depanand, cum spune ea, - oferindu-sc s-o
conduca prin Bucurcsti, s-o ajutc la comisioane sau chiar sa i Ie facS ea
singura, stiind-o pc Nina amatoarc de graluitali. Nina accepta pe aceasla
benevola dama de companie, la nevoe si comisionar, fiindcS deocamdata
traia inlr-un provizorat enervant - vine? nu vine? - si fiindca frumuseta mai
robusta a Mirunei valorifica prin contrast feminitalea ei Pc Calca Vicloriei
multe capete se intorceau dupa elc. La Capsa sau la Nestor intrigau pc top
barbatii.
- Ce se mai aude? Nimic nou?
Asa intra dimineata Miruna in odaia Ninei cu aerul cel mai inocent.
Nina nu-i raspundca la astfcl de intrebari, caci avea oroarc dc inutilul
automat izat.

357
 Dar intr-o dimineafS, la intrebarca iroplacabil repetata, Nina avu o
u$oara ridicarc a sprincenelor §i un mic zaml">et topit in ochii ei verzi.
- Nimic, fctito! Cc vrei sa fie?
Dnpa ce-§i facurii cursele obi$nuite, Nina o insoti pana la restaurant §i
inaintc de a se ducc acasa, trecu pe la Athcnde Palace. Portarul o §tia de
cand cu vizitclc zilnicc.
- N-a venil cumva un domn sublocolcnent Tudor Ceaur Alcaz?
- A venit, domni§oara. Camera...
Cauta cheia care lipsea.
- ... numarul 84, - zambi portarul, cum se cuvine, cand o domnisoara se
interescaza de un sublocotenent.
Miruna sc intoarse acasa ingandurata, oprindu-se de mai multe ori pe
drum. Sov&i mult, dar acasa intra holarala.
- A venit, Oana. St§ la Athen 6e Palace.
- Banuiam, vorbi Oana cu obrajii albi §i ocliii vineti.

CAP. Ill

Tudor venise de cateva zile la Bucure^ti, oprindu-se la un hotel in

preajma garii, ramanand pe pragul orasului §i al rusinei. Nu indraznea sa
iasa din camera. Acolo manca, bea §i fuma, in abjecta ambianja a paturilor
scartaitoare din odaile vecine.
Pana cand nu mai putu. Isi lua bagajele $i descinse la Athenee Palace.
O ziiri pe Nina in balconul odaii ei, chiar cand se cobora din aulomobil.
N-o salula. Dar fi simtea privirea pe frunle ca o pecete a infamiei. Astfel
intra in hotel: condamnat.
Odata intral in camera No. 84, nu mai ic§i de acolo. Nici ziua nici
noaptea. §cdca numerotat in abstractia zidita a hotelului. Nu-I vazu dccat
Madama §i dielnerul care-i aducea masa si vinul. I§i pctrecu ziua lungit in
pat ca in sicriu. Muri ore dc-a randul, cu ochii in tavan, cu respiralia din ce
in ce mai valma§ita pe masura ce lumina ferestrelor se innegrea de noaptc
ca o harlie arsa.
Se intreba in uncle clipc dac3 nu-i nebun. Gandul rasuna straniu in
tiicerca craniului dus la o parte de viat5. Noaptea sc chinui pana la gemat,
varsand in el somnul vinului, abea dupa trei sticle.

358
 Se destepla cu suflet dc spital. Se gandi cu oroarc ca vointa lui, ca
demnilatea lui sunt conditionate de sticlele de vin.
Se uita cu mirare in oglinda la obrazul lui. Fusese oare si altaceva subt
osul acestei frunti? in accsti ochi care-i veneau de la Domnita? in acest chip
sever §i drcpt, care-i vcnca tic la Alcazi?
- Ticalosulc, te disprctuesc!
A$a slriga la el. Daca cel din oglinda ar fi cxistat aevea, 1-ar fi ucis cu
pumnul. Dar gandul sinucidcrii nu incoltisc inc3 in vitalitatea lui.
Era hotarat sa sufere $i s3 rczistc. Hotarat cu scrasnire de dinji pestc
iadul sangelui.
Dar nu mai avca incrcdcrc in cl.
Tarziu, pc la niiczul celei de-a doua nop{i, cand u§a capata pantecui
Ninei, sanii ei, coapscle ei, cand usa se umfla sprc el si vcni, cuprizandu-i
sangelc cu parfumul, forma si arsura Ninei, - sari din pat, scoase din valiza
icoana Sfantului Gheorghe, o aseza pe masa, se pusc in genunchi in fala ei
§i spusc cu glas tare, sa-1 auda nevazulul:
- Ma jur in fata Sfantului Gheorghe pe mormantul lau, ruama, sa nu
intru in odaia Ninei.
Dar b3u iar, pan5 cand mSciuca befiei il stivi pc pat.
Dimineafa, odata cu amintirea, alta spaima incepu. Dar daca Nina vine
la el?
Isi petrecu ziua, intins pc pat, numai si numai cti accst gand prin care
Nina venca mereu, devenind obsesie. Nu mai ccru nici masa, nici vin, caci
usa - ingrozitoarea usa - trebuia sa ramae inchisa. Astepta. Cc astepta?
Batea in toata fiinta lui o spaima abjecta. Caci jurasc si stia ca-si va rcspecU
jurSmantul, dar dorea ca Nina sa vie ca in odaia lui, dandu-i betia trupului,
f3r5 ca s5-$i ealce juramantul.
Pc masura ce orele noptii treceau, tacerea si intuncricul il cufundau mai
deplin in gandul salbatec si sinistru. Usa dcvcnca carnc de femee. Si u$a
ramanea totusi us3. O dorea pe Nina atat de ingrozilor prin obstacolui usii
$i al juramantului incat ii venea sa scoata din nou icoana, iara$i sa inge-
nunchieze §i sa faca rugaciune cerului s* mormamului mamei sa i-o trimita
pe Nina, oprit sa sc duca el la ca, de juramantul rostit si de lisa inchisa.
Oribil!
§i tousi rugaciunea pornea din el, din gandul lui cu icoana si mormanl,
alaturi de trupul care-§i urla flamand foamea dc carne.
Nu inchise ochii loata noaptca.

359
 —... Am sa-ti lipsesc in fiecare noapte. Ai sa ma caufi In fiecare noapte.
Ai s3 genii, Dudu§. Ai sa intinzi bralele sa ma cuprinzi, 51 ai sa-mi cunosti
puterca in golul bratelor talc. $i intr-o zi ai sa ma gascsti. Eu te astept.
Erau acestea singurele vorbe ale lumii pe tare si le aducea aminte.
MuriscrS in el vorbele lui lisus, vorbele poetflor, vorbele filosofilor, vorbele
Oanei, vorbele lui.
Vorbele Ninei albeau ranjit ca din(ii strigoilor in cimilirul vorbelor lumii.
Cand 1c auzise, pe banca de langa Stejarul Chioaiei, simtisc din nou
vulgaritatea Ninei care-i aparuse cu mahnire, ca o femee fatala dintr-un
roman in fascicule.
„Ot ce diminea(a, Doamne, pestc lunie!“
Dar iat5 ca Nina avea dreptate.
-T«-e rusine dc trup, fiindca nu-fi cunosti suflclul... Tu esti in realitate
un faun.... Ca om abea existi: mai mult prin iluziile despre tine, decat prin
realitatea ta... Am s3-tf lipsese in fiecare noapte. Ai sa gemi, Dudus...
Ii venea s3 urle, caci nu mai $tia nici gandi, nici vorbi. invins de sira
spingrii osul frun(ii devenise os mort.
Dimincata il gasi cu ochi de nebun si miscari de tiara intiiisa in cusc3.
Alta zi incepea spre alta noapte.
DeodatS auzi o batac la usa.
Deveni lucid o clipa. Apoi inima zvacni ca un tigru. Capul i sc umplu
de sange. Ochii se ghemuira in orbitc. Respira adanc si porni spre usa.
Ind3r3tul ei o simtea pe Nina. Lemnul u$ii devenea fusta ei.
Descuind usa, o deschisc smucit, naprasnic, gala s-apuce si sa mu$te.
Alba ca panza unei barci de dimineata, - Oana!
Se privira lung, cu ochi deopotrivS de albastri, cu buzc deopotriva de
mute.
Oana intra si sc aseza pe scaun, cu ochii mercu la el. O respiratie repCde
ii invalmasea pieptul, dandu-i un ritm tumulluos. li batea atat de tare inima
ca parca trcceau copite pcste ca. Ochii ii straluceau ca un cer de arsita. §i-n
fiecare chpa devcnca mai alba decat inainlc.
- Stiu, Tudor.
Atat putu articula, cu mare efort, ca cei cu fata degcrata. Apoi se
ridica...
- Oana!
Se dezbraca in fata lui cu miscSri automate de condamnat la moarte.
Tipatul lui n-o opri.
Rochia cazu.

360
 Aparu aslfel in ochii lui, cuprinsS ea, Oana, de camera hotelului.
Tudor i$i acopcri ochii.
Oana veni langa el. Ii auzca dinjii clalSnind dc frig. Abca putea vorbi.
- Tu-tudor... da... ca asta vreL. poflim...
Dar nu mai avca langa inghctul ci de moarle decat un bict om care
plangea cu hohote de copil.

* «

Un automobil se opri in fata casei Danescu.

- Tudor! il imampinS Malvina. Eroule, vina sa tc sarul. Draga, nu-mi
mai recunosc bactii! Ce-mi csti a§a de jigarit?
- Vine dupa o noaple de Iren. Il aduc de la gara, vorbi Oana, cu ochii
spre fruntea lui, zambindu-i cu ostenita lumin5.

CAP. IV.

Nina a$lepta. Nu mai avca nici o emotie. Calm el unci casierite care §tic
bine ca deprinderea localului c mai pulernicS decat arlagul dientului care-a
plecat trantind uja.
La Vomiccni, ixi finalul disculiei cu Dudu§, jucase tolul pc o carte,
retraind emotia cunoscula la cazinourile de pe Coasta de Azur. 11 bru-
talizase deliberat, reiterand procedeul dc odinioara. Caci il aimtise roman­
tic - §i in amintire si in fata, - dandu-§i seama ca daca nu izbutca sa ca§tige
lupta pentru promovarea trupului, i-ar fi aparut ca o simpla cocotS, mai
ales dupa intoarcerea de la Paris, necasatorita. Prefera sa-i para cinica,
inspaimanlandu-i, decat sa se arate docila pofielor lui starnitc, subordo-
nandu-se prin aceasta placului mascul.
O alarmase insa exclamatia „E.5ti vulgara“. §i se intrebase dac2 nu
cumva exagerase, tarata de vorbele ei dincolo de limita (ixala mai inainte.
Incercase un nou drum improvizat:
- §i dac5 adcvarul meu e in scrisoarea Domnitei?
- N-ai fi vulgara nici in minciima.
Renuntase la acest drum.

361
 Lasase un limp tacerii, gtiind c5 Dudug are s-o priveasca vrand-nevrand
macar o data, gi c3 trnpul ei va cxista cu amintirea nop|ilor pagane, fSra de
vorbcle care-i dadusera repulsia vulgarilSlii.
Apoi se hotarase brusc sa joace totul pe o carte, fn clipa caud afirtnasc
lui Dudug ca plcacS iniediat ia Bucuregti, vorba anticipase deliberarea.
Rareori Nina se lasa dusa dc impulsiuni gi comportari improvizate. Dar
dupa ce plecasc, examinandu-gi la recc fapta, o ratificasc, admirandu-gi
instinctul luptei, lalcntu! acestui instinct. Caci stand mai departe la Vor-
niceni, dupa o aslfel dc discutie. n-ar fi oblinut decat prclungirea raportului
de pana atunci: dispret gi repudiere categories in timpul zilei, gi frenezie
eroticS noaptea. Pc cata vreme, plecand, Dudug poatc c3 ramanea cu
impresia c3 a jignit-o, gi-1 lasa s-o doreaspS - gi ziua - ros gi de alte
remugcari decat aceie pe care i le dadea pacatul noplilor. II parasea fla-
mand gi nelamurit. Mai ramanea cu el gi scrisoarea trimisa Domnitei, care,
recitita in absenta ei, putea s2 atenueze cinismul vorbelor de pe bartci,
dandu-le poate gi un caracter voit. Rochia Annci Karenina putea sa-i faca
apreciabilc servicii in mintea baiatului romantic de la poalele mun{ilor.
Plecase deci impacata. Mai mult n-ar fi putut face pentru a egi din impas.
Dar gandul ei nu renuntase la Dudug care repiezenta pentru ea, pe de
o parte, o adevSrata feerie erotica, iar pe de alta parte, un numc gi o avcrc.
Cateva zile, cu toate cS deprinsa cu lupta, igi pierduse calmul. Oare il
cunogtea de-ajuns pc Dudug? Sau ii scapa in uncle privinti? Era el in stare
sa renunte la ca? Era oare capabil s-o sacrifice mandriei lui? $tia gi din
lectura gidirect, din observ'arca viepi, ca „vu!garitalea“ unci femei sedu-
catoare nu e o piedeca pentru cuccrirea barbatilor „fini“. Toli cedau, oricat
gi-ar fi verbalizat „drama“ cslctico-morala, aga zisa vulgaritate Hind pentru
mai toti un piper al feminita(ii, nu o fadoare cum dc cele mai multe ori e
girgagia.
Aga c5 „,.'ulgaritatea“ devenita exclamatie - cu pretenpe de diag­
nostic - in gura baiatului care atdea in fiecare noapte pe trupul ei dorit,
n-o alarma deloc. Problema jignirii ei de catre Dudug era de prisos. Caci
in toiul luptei nu te uiti la aslfel de loviluri; nici in afaceri. Victoria e singura
revanga: globala.
Numai c5 nu era sigur3 de viclorie. Contabiliza toate amanuntele rapor-
turilor ei cu Dudug, pe cele de odinioara ca gi pe cele recente, recapitula*
tot ce-gi aducea aminte despre Domnita, grupa toate observaliile fScute
asupra lui Andronic, - cercand sa-gi dea siguranfa unui diagnostic an-
licipativ: Va veni? Sau nu va veni?
Nu izbutea. Cregtca treptat in ca o nelinigle surda care o incomoda. Caci
nu mai lupta; agtepta rezultatul unei lupte, acum extrinsec armelor ei.
Aga ca prezenta Mirunei fu bine-venita. Miruna u aparea evidenta ca o
cireaga; gi tot ca cireaga, apsihnlogica. Frumoasa, prOaspata gi placid2.
Tocmai ce-i trebuia Ninei: un Ieniliant.

362
 Lucrurile insa se schimbara in ziua cand - in sfarjit! - il vSzu pc Dudus,
de pe balconul odaii ei. Avu o clipa de jubilare antropofaga, atat dc irezisti-
bila incat dansa prin odae rcgasind inslinctiv cbregrafia primilivilor.
Calraul vcni imediat. Inlra din nou in lupta, cn cerlitudicea absoluta a
victoriei. '
Miruna insa devenisc de prisos. Ii dadu sa iuteleaga prin alitudinea ci.
Dar „fatuta“ pcrsevera. Nemaiputand sa rabde, Nina cxclamase:
- Draga Miruna, nu-i bine pentru o fata ca tine sa fii mercu vSzuta dc
Iume la hotel!
Scapase de Miruna: uf!
Acum era libera sa-l astepte singura pc Dudus, dupa bunu! ci p!ac.
O noapte.
Alta noapte.
Ziua deveni mirala pana la nedumerire.
Inca o noapte: ciudat dc lungS.
Dimincata, Nina sc dusc la portur:
- T e rog, cc camera ocupa domnul sublocotcnent Tudor Ccaur Aicaz?
- A plecat, Conita.
- Cum? Cand?
- Eri. L-a luat o conita.
Nina sc urc3 in ascensor, intra in odaia ci si ramase pe pragul balconului
far a sa mai intclcaga nimic. I sc incrcti fruntea ca a contabililor care au
grcjit un bilanf, far& sa dcscopcre cauza.
Batu din picior.
Gcst dc femce encrvata!
Ciudat! Ciudat!
„Cauta acul in carul cu fan!", se apostrofa ea, rcgasind dictonu! roma-
nesc. Unde sa-l caute pe Dudus in tot Bucure-stiul? $i nici nu Irchuia sad
caute. Ar fi insemnat ca rcnuntS la lot, ca se reneaga, dandu-sc legata in
manile lui.
Era atat dc nedum eiiti incSt ii vcni sa planga.
§i toanta de Miruna care se paraponisisc tocmai acum!
Avu deodatS sensatia demoralizanta a ghinionului. D:ir Nina era prea
orgolioasa ca sa creada in tutela capricioasS a norocului sau a ghinionului,
persuadandu-se cS numelc dc familie al norocului e victorie, si al ghinio­
nului, infrangere.
La Paris, inlr-o stare similara, Nina 51-ar fi sevit sic$i o vorba dc-a ei:
„Nu te supSra daca pierzi un autobuz sau un barbat. Vine al(ul“.
Dar iata ca nu g2sea putcrea de-a glumi - ha/ de necaz! - pe marginea
acestui balcon de unde vedea Bucurestiul in care il pierduse pe Dudus. Caci
daca plecasc cu o altaconita", atunci o lasase afcctiv. Conitc sunt cat iarba
pe pamSnt. Cu fiecarc dintre ele putea pleca inca o data de langa ea. Totul
e ca izbutLsc sa piece cu cea dintai.

363
 Ziua trecu desarta, fara ca Nina sa-5‘1 gaseasca loc si capStai. Umbla pe
strSzi cu gandul c5 se plimba. In realitate insa cauta: il c5uta.
In ziua urmatoare iar il cauta, marturisindu-$i de data asta scopul
investigatiilor pc strSzi.
§i adunandu-$i dcodata luciditatea realista, i$i dadu scama ca spcra: cd
spera in imposibil. Logic, lupta era pierduta. Si totu§i spcra, dincolo de
ratiune, renuntand la inteligenta, rccurgand la absurd, ca cci care dupa cc
au fost condamnati de somitafi rnedicale, sc dau pe mana babelor.
Atunci?
Nu cumva era indragostita?
Se cutremurd. Caci vorba „dragoste“ nu avea pentru ea decal intelesul
iremcdiabilului, cum ar fi lepra sau cancerul.
Sc dusc la oglinda, privindu-sc cu de-amariunlul: frunte, ochi, buzc, nari,
zambet... Ea era, Nina Tomas!
- Trezestc-te, Nina! N-ai timp de pierdut! Vorba Lenjei Pantar: Mcrdc!
Auz.i o batae la u$a.
Trcsari cu tot absurdul in'unii.
- Intra.
Miruna aparu in locul lui Tudor, vazand evidenta pe fata Ninei.

CAP. V

- Vreau sa-ti vorbesc, Nina, fmi da: voe? ‘

- Tc rog. Mi sc facuse dor de tine...
- S3 stii c3 vin cu inima buna, cu toatc ca m-a: dat afara.
- Eu? Te-am dat afara?
- Nina, de ce nu esti cinstita? Macar in lucruri mici.
- Ce spui?
- fti vorbesc desebis.
- Vrei tu sa-mi faci morala mic? Draga fetita dulce, te-ai uitat in
oglinda?
- A§i vrea s3 ne uitam impreun5, obraz langa obraz.
- Ce spui!
Nina se uit3 la ea cu ochii micsorati. Parc3 se rastumase lumea, rama-
nand intoarsa. Ce sc intamplase?
- Tudor...
Sprinccnele Ninei se imbinara.
- ...Dudus, cum ii spui tu, s-a logodit cu o prieten3 de-a mea.

364
 - Cand? sSri Nina.
- N-are importania. S-a logodit, rSspica Miruna vorbele, intiparindu-Ie
bine intre ele.
•- Cum sc numeste?
N-are im portant nici numele, nid adresa. Refine numai faptul in sine.
Restnl aparfine aitora.
•- §i tu ce caufi? se inaspri Nina deodata. Se tein de mine! Vor pace cu
mine! Binecuvantarea mea! Esti emisarul lor?
- Pentru ce sa Cu emisarul iui?
- Tu stii ca Dudus ma iubeste? c3 e logodnicul meu din cap pana-n
picioare? Imi aparfine. Infelegi?
- Nina, vrei sa fii vulgarS? Sau esti Intr-adcvar?
lar&si? Ce-aveau toti cu vulgarilatca!
- N-am venit la tine nici ca cmisar, nici ca dasman. Am venit ca om bun.
Mi-e mila de tine.
- Nu mai spune? Ce mi-ai adus ca sam a consolezi?
- T'-am adus o lecuta de omenie. Daca n-ai nevoic, plec.
Se ridica.
- Te log ramai. Nu Fi fafnoasS. Hai sa facem pace.
Ii lua niainile, asezand-o pe fotoliul de langa fereastra.
- Asculta, fetilo, incepu Nina cu blandcfa, dezmierdandu-i obrajii, - e
foarte dragut din paxtea ta ca te-ai gandit la mine $i ai venit sa ma vezi, cu
toate ca te-am repezit. Mi s-a nazarii ca nu e bine pentru o fclila ca tine sa
fie mereu vSzuta la hotel. Dar tu $tii ca fin la tine. E$li singura mea ruda...
suportabila. Nu te supara! Lasa-i pe ceilalti. Eu sunt dinlr-o bucata. Nu-mi
plac cimotiile, si nu ma sftesc sa Ic-o spun. Tu insa imi e$ti dxaga. Numai
langa tine simt si eu ca ma leaga ceva de tara asta in care am devenit straina.
E$ti singura mea ruda. Sunt oslenita, sunt... ranita. Da, felifo, sunt ranita.
Cu manile tale dulci, pc care straiuceste un inel de logodna, mi-ai luat
sangele inimii. Ramai cu mine si spune-mi tot.
- Ti-am spus, Nina. Tudor iubeste pe prictena mea.
- E§ti sigura?
- Sunt sigura. Regret ca-fi fac inima rea, dar trebuc. Nu cred ca Tudor
te-a iubit.
- De unde stii? Ai vorbit cu el?
- Vai, Nina!
- Se poatc, dc vremc ce esti prictena logodnicci lui. $i do ce crczi ca nu
m-a iubit? Eu ifi afirm ca m-a adorat
- Poate de mult, cand era mic. Acuma Tudor nu te poate iubi.
- Fiindca iubeste pc alia?
- Fiindca nu te poalc iubi pe tine.
- De ce fetifo? Nu-s atrSgatoare? Sunt de lepadat?
- Esti foarte atrSgatoare, Nina. Dar...
c D - Tudor O a u r A tau. vol
365
 Fata bunicilor §ovai, cu obrajii aprinsi, in cump2na parca pe o punte
£ngust5.
- Dar? o impinsc Nina.
- N-ai suflet! sopti Miruna dezolata ca §i cum §i-ar fi rasturnat toti fragii
din ulcic£.
larasi sufletul!
- Fetito, nu inteleg!
- $i tare-i greu de explicat! ofta Miruna.
- Oricc poate fi explicat, afirmS Nina, agitandu-§i manilc subtiri.
- Tu poli, dar nu §tii. Eu $tiu, dar nu pot.
- De la Dudu$ ai invatat sa vorbesti a$a?
- Abea il cunosc. Nu §tiu de la cine am invatat. Sunt lucruri care nu se
invata. Cei care au suflet le §tiu si le spun la fel.
- Ah! fetito. Mult vag. Da-mi ceva §i-li dau cuvinte.
- Vezi, Nina, - zambi Miruna, rosindu-se iara: tu ai cuvinte de inchiriat.
- Bravo! §lii c2 nu e$li proasla!
- Eu n-am nimic de inchiriat.
- La tine-i simplu, fetito. Tc-ai logodil cu un baiat cuminte $i frumos,
desigur, pe care-1 iube$ti din toata inima. El tc iube$te la fel, fara doar $i
poate, din toata inima. Nici nu ma indoesc c2 socrii te iubesc si ei din toata
inima. Te vei c3satori. Vei avea copii pe care-i vci iubi din toata inima. Vei
fi mama, sotie $i gospodinS, din toata inima....
- Uite, Nina, ai crezut ca sugue§ti cam cu ghimpi- nu ma supar! protesta
ea vazand alarma Ninei, - si ai spus cc nu putcam eu. Tu nu faci nimic din
toata inima. §i de asta nimeni nu vine la tine din toata inima.
- Aha! fncep sa inteleg „conceptia“ ta asupra sufletului. Vrasazica n-am
suflet, fiindca nu traese din si prin inimS. Dar eu, dulcc si inimoasa fetita,
eu lupt.
- Pentru ce?
- Nu-i prea complicat pentru tine?
- Tu spune, Nina. Iisus a vorbit si la mai prosti decat mine.
- Taci, tu! Uite diavolita!
- De ce te surprinde mereu, Nina, c5 nu-s idioata? Oamenii nu-s des-
tepli ca tine, dar tot inleleg cate ceva. Pe toti nc-a facut Dumnezeu. De ce
sa nu ne intelegcm?
- Bine! De ce lupt? Ca sa trSesc. De ce trSesc? Ca sa lupt.
- Cu ce? §i cu cine?
- Cu viata. Cu oamenii
- Pentru ce?
- Ca s5 inving prin lupta.
- Ai invins?
- Fetito, eu n-am nici parinti, nici bunici, nici logodnic, nici socri. Tot
ce am imi datorese numai mie. Eu sunt victoria mea.

366
 - A tund de ce e§ti tristS?
- Eu? Trista?! Cine ti-a spus?
- Tu mi-ai spus: „Sunt r3nita. Cu manile tale mi-ai luat sangele inimii".
- Vorbe!
- Inima ta e plina cu vorbe?
- Iara§i ai ajuns la inima!
- De-acolo pleaca toate si tot acolo ajung. Tu nici n-ai plecat dc-acolo
si nici n-ai sa ajungi acolo. Esti singura, Nina, intre totf oamenii. Treci pe
langa ei, dar si ei tree pe lang3 line. N-ai avut pe cine sa invingi, fiindca ai
crezut numai ca traesti $i ai crezut numai ca lupti. Te-ai agitat mult, dar ai
stat locului. Numai inima urne$te lumca din loc. Mi-e mila de tine... Nu m3
fulgera, Nina! De ce te sirnti umilita cand un om fncearca sa se apropie dc
tine? Suntcm intre noi, singure. Nu ne vede $i nu ne aude dccat Dumnczeu.
- Lasa-1 in pace!
- §i Dumnczeu te umileste?
- Dumnczeu, papuso, e o problems care dep3§e$te lecu(a ta de minte.
- lisus a spus allfeL Dar tu vezi numai o problema in Dumnczeu. fn
problemc sigur c3 esti mai tare dccat mine.
- Asculta, Miruna, se scutura Nina, sa lasam gcneralitatile. Esti mai
sireata decal mi-asi fi inchipuit. Vorbesti-vorbesli si nu-mi spui nimic
- Dar ce vrei sa-ti spun, omule!
- Despre Tudor.
- Ti-am spus tot, s-a logodit, e fericit. N-am venit pentru asta. Putcai sS
afli si de la altii. Am venit pentru tine. Tot nu intelegi?
- Vrei sa ma pocaesc, fetito? Vrei sa m3 convertesti tu pe mine la religia
inimii? N-am nevoe, fetito, nici de religii, nici de indrumatorL Eu singura
sunt cerul $i iadul mcu. Eu singura sunt Dumnezeul $i Profetul mcu. Tu
trebue sa infcle^ asta. Eu n-am nimic de intelcs si de primit de la tine.
Spune-mi despre Tudor...
- intreaba-ma. Eu n-am ce-U spune de la mine.
- Cum e prietena ta?
- Altfel decat tine.
- Ca tine?
- Ca ca. Suntem prietene, nu surori gemene.
- fndaratnic3 esti!
- Iti dau ce-ti place: lupta!
- Sper ca nu te-ai suparat?
- Ceri sfaturi adversarului?
- Bine, Miruno! Pana aici ma dau batuta.

367
 - Nina, nu credo ca ma magulcsli! Te prcvin cinstit.
- Bine-bine-bine! O iubeste mult?
- O iubeste.
- E frumoasa?
- O iubeste.
- Cand s-au logodit?
- Vrei ncaparat s3 stii? Nu crezi in dragoste. Vrei fapte, date, argu-
mcnte. Vroiam sa te crut, Nina. Dar ma obligi s2 te lovesc. S-au logodit
dupS ce-a plecat de la Athen£e Palace.
- A-haa! Tu §tiai c2 a tras la hotelul meu?
- §tiam.
- §i ai prevenit-o?
- Desigur, am prevenit-o $i cine e§ti si ce se intampla.
- M-ai tradat!
- Ce vorb5 dcsartS in gura la, Nina! Am luptat cu inima, cu toata inima,
pentru inima lui Tudor si pentru inima prietenei mcle.
- Tu ai facul asta?
- Eu, desigur.
- §tiind c5 mi-1 iei?
- Dorind sa-1 iau de langa tine.
- Pentru cS?
- Pentru ca langa tine se insela si era in$elat.
- De unde $tii?
- Am inceput s5 te cunosc. Pentru tine Tudor Ceaur Alcaz era un nume
$i o avere de castigat...
- Spune, ca nu m5 sup^r. Ascult.
- Asta-i tot...
Se rosi tare.
- ...Poale ca-li placca...
- Cum imi placea? starui Nina cu o lucire cruda si desanlata in ochi.
- Dc ce m3 silcsti sa spun lucruri penibilc pentru... un om, o fata tanara,
ad3og5 ea, invingandu-si vadita aversiune.
- Bravo, fetito! Vad ca stii multe! Te-ai cam emancipat de cand ai plecat
de la bunul tau fata si inocenla ta mama!
- l x stiam si in Moldova, dar n-aveam acolo nici o var3 primara care sa
ma sileasca sa vorbesc despre cle.
- §i stii tu ce inseamna „placerea“ asta? vorbi Nina cu violentS si sfidare.
- §tiu mai mult decat stii tu, fiindca eu iubcsc.

368
 - Ia lasati-ma, va rag, cu iubire, inima §i suflet! Nu §tii nimic! Ejti o
gasculit5 suava! Cunoa§te-ti dintai trupul, §i dupS aceea te-ncumeta s3
vorbe§li cu o femce!
- Dar tu nu e§ti o femee.
- Cum? Cc sunt?
- Trup.
- Jara$i!
- Iarasi, Nina. Mi-e mila de tine, dar trupul nu poate intelege nici mila.
§i e jignit ca de tot ce nu pricepe.
- Ai sa ma convingi ca-s §i toanta pana la urma!
- Ce fericita a§i fi s5-ti pot da o convingere, oricare ar fi. Dar tu nu
primesti nimic, fiindcS nu dai nimic. Esti singura, Nina, alSturi de viata. N-ai
umbra pe paraant. E§ti stearpa. Ma ingrozeste gandul ca in f-o zi vei fi
batrana. Ce-ai s§ te fad atunci singura? Cu c ine-ai s3 te lupU? Cu mu§tele?
Cu vecinii? Ai s3-ti numeri banii cu usile inchise §i ferestrele oblonite? Ai
sa-i ingropi in pivnita, neputand dormi de frica sa nu ti-i fure? Spune ce-ai
s3 faci?
- Am sa-mi scriu raemoriile.
- Petru ce?
- Ca sa-mi retraesc luptele.
- Cand te vei apleca asupra vietii tale, te vei prabusi in vid. §i nimeni,
Nina, nimeni nu va intinde o man3 sa te opreasca.
- Multumesc pentru profetie. N-am nevoe decat de propriile melc mani.
- Cad, Nina. Manilc cad cand n-au alte mani in jurul lor. Iji doresc din
toata inima s3 poti suferi acuma, cat mai e timp. La bStrancta va Fi prea
tar/iu. iti spun cinstit: speram, asa proste§te, ca logodna lui Tudor va
dejtepta in line o lecuia de suflet. Dar nu vad nimic. $i s3 stii, - afirma ea
cu un fel de manie, - nu te-a iubit. Nidodata nu te a iubit. L-ai indemnat
far3 s3 vrei spre dragostc, dar nu spre tine. Acuma, cand v-ati intalnit din
nou, l-ai alungat de langa line spre dragostea lui. Spune drept, Nina, mai
(ii tu minte poezia inchinata Tomnitei?
-N u .
- Imi dai voe sa U-o spun.
- Tc rog. Chiar m3 intereseazS.
- Asculta:

„f(i multumesc addnc, p&mdru,

CS mi-ai dal viatS sS te-av&nt.
Eram hain, cram flamdnd,
Si iatS-s inflorii fi bldnd.

369
 E ceas sfdsietor de sfdnt
S-aud doar frunzele umbl&ndL

Din care vechi-stravechi colind,

M-am fost desprins, ca sS m-aprind

La o fereastrS, in argint
Si clopotei de mdrgSrint?
CS iatfi m-am trezit cdntdnd,
Cdntdnd de cdnd $i p&na c&nd?

Milenii fulgera prin gdhd,

Cu stele clipa sagetdnd,

Oceane vor seca, pldngand,

Cascade fumegti, tandnd
Si toate cele, randpe rand
Vor trece via(S scutarand.
ffi mulfumesc, pdmdnt-mormdnt,
Ca mi-ai dot clipd sa te c&nt.

S&lbatec sunt si tdnar sunt,

Cu sange te binecuvdnt

Peste mormdnt si peste cdnt,

Cu dimineafS in cuvdnt

Fata bunicilor spunca vcrsurile ca pe o rugaciune melodic!. §i pe

mSsurS ce spunea, fcreastra de la Vorniceni rcapSru in sufletul Ninci, o
clipa cu dimineata bruinei, cand un calugar de argint taiiSr u spusese
buna-dimineata dup5 o noapte de veghe, 5-apoi cu noptile de dragoste
salbatecS in care trupul ei 51 al cSlugarului de argint fusesera vioara 51 arcus
unul pentru altul pan3 in adancul de geamal al sangelui.
Se aruncS pe pat $i incepu s3 planga.
Fata bunicilor o privi cu milostenie, l3sand-o s3-$i caute drumul inspre
suflet.
Plangea, plangea, scuturatS de toate lacrimilc niciodatS planse de ocbii
ci reel
Intr-un tarziu se ridicS, acoperindu-§i obrazul cu batista ud3.
- Te las cu bine, Nina. S3-ti ajute Dumnezcu.

370
 Nina o privi cum sc ducea sprc u^a, cu un fcl dc dcznadejde naucS, 51
deodata se repezi dupS ea, oprind-o pe prag.
- Du-i, du-i...
Glasul inc3 fo$nea de plans.
- ...du-i batista mea. Spune-i...
Fata bunicilor o privi sever, scuturand capul.
- Tine-ti batista, Nina. Eu nu i-o due. Logodnica lui e prietena mea.
- §i eu?
- Tu e§ti Nina Tomas. Nu-mi e§ti prietena.

CAP. VI

DupS ce pleca Miruna, Nina comandS o cafea-filtruv 151 racori obrazul

cu apa rece, si se duse la oglindS, despletindu-si pSrul. Incepu sa se piep-
tene, cand cu ritm lung si regulat, cand cu opriri nervoase.
Avea stupida impresie ca turma s-a coalizat impotriva ei, vrand s-o
r2stoarne. Stupida, frindca turma ramanc turma. A$a cS impresia - veri-
ficata - era stupidS pur si simplu. Dar Miruna reusise totusi s-o enerveze,
g2sind-o intr-un moment de vulnerabilitate.
S-o enerveze?
ParcS ceva mai mult decat atat! Miruna in sine nu insemna nimic. O fatS
ca o mie altcle: simpla valoare numerica harazita inmultirii. Dar Miruna
adusese panS la urechea Ninei vorbelc oamenilor, glasul turmei. Vras3zica
n-o acceptau.
Bine! Bine!
Se pieptana bucla cu buda, descoperindu-se dinnou frumoasa, fragezita
dupa plans.
Se nS$tca in ea treptat un sentiment nou, inzdravenitor. Mania se ampli-
ficase, dandu-i in piept pulerca barbateasca a urci.
Da, ii ura. §i simjea lamurit c2 c intr-adev2 r stranepoata-fiica a crasmS-
ritei care „p 2pase“ averea unui mare boer moldovean, ramanand tot cras-
inaritS de rohatcl, cu chimirul 51 mai plin peste pantecul ispitelor.
§i ea era la fcl. li ura pe stupizii boeri care aveau traditii in loc dc crecr.
- Esti vulgarS, Nina.
II auzea din nou spunandu-i cuvantul boeresc: de lepadarc. Ii asculta
vorba, refuzand sa-i mai vadS chipul cu ochi albastri si buzc fierbinti. Si d

371
ura pe el, pe Tudor Ceaur Alcaz, pe Andronic Ceaur Alcaz, pe toti Alcazii
Moldovei, Romaniei, Europei si Lumii.
- Ve[i p!3li, domnii mci!
Atat spuse, rasfurnandu-'i parul pe ccafa, $i iji zambi, cu o privirc care,
devenita grai in gura lui Alexandru Lapusneanu, ar fi cuvantat astfel:
- Daca nu m3 vTeii voi pe mine, cu va vreau pe voi!

* *

Taximetrul de la Bucuresti trecu pe subt stejarii Vornicenilor, intrand

agresiv pe poarfa curiii. Se opri la scarS. Nina sari sprintcnS.
- Duduia Nina! Merde cram s3 zic de bucurie! exclama Madama Lenta
$i mai ncagra, rasarind cu ligara in gura dintre suavitalile trandafirilor.
- Lentuco, bine te-am gasit. Unde-i Miritul?
- La Domniia.
- Unde? intreba Nina care uitase de uncle, preocupatS de allele.
- L a mormaniul Domnitei. Arc banca lui, Doamne iaitS-ma, ca altadata
n-o sda cu zilelc!
Nina pomi intr-acolo, urmata de Lenta.
- Lentuco, las3-m§ singarS.
- Iaca! Vii cu vesti?
- Cu trcaba.
- Noroc, porumbito.
Nina inlrS in cim itir, indreptandu-sc bolaratS spre banca pe care sedea
Andronic imbracal in haina atat de ncagra in contrast cu albcata p3rului
incal p?irca investmantat cu insasi umbra lui. Vazand-o pe Nina, se ridica,
intSmpinand-o cu mare curtenie. Ti sarula rnana, poftind-o pe banca.
- Dcmnule Alcaz, putem vorbi aid?
- De cc nu, doanioa? u raspunse el, pe jumatate ramas in gandurile lui;
i-ai fost prietena.
- Bine, cum vTeti, primi Nina. Domnulc Alcaz, fml dumneavoastrS a fost
axuantul men...
Andronic avu o alba ir.altarc a capuliii. O dunga ii ap3ru pe frunte. O
privi pe Nina ca de pe un baicon inalt.
- Iertati-ma, doamna. Vad c3 ati vcnit pentru afaceri. V5 rog s5 m3
urmaii in birou.
Nina trecu distrata print re morminte, urm3rindu-si gandurile. Andronic
o urma de la oarecaare dlstanla, evitand parc3 s3 amestece umbra lui cu
umbra ei.
In odaia de sus, de la fercastra careia sc vedca tichia ncbunatic3
a C. D.-ului, Andronic se aseza pe fotoliul de stejar cu capete de lei,
poftind-o pe Nina pe scaunul inalt din fata birouluL

372
 - A$tept, doamna.
- Va spune,am ca fiul dumneavoastra a fost amantul meu.
- Am rctinut, doamnS, ce sc cuvenca, regretand c3 ma obligati sS ascult
astfel de confidenle.
- §i eu regret, dar n-am incotro. Sunt o femee singura, care lupta pentru
viata ei. N-am barbat s5 ma apere.
- Fcmeile singure, doamna, n-au nevoe sa fie aparate.
- Poate pe vremea dumneavoastra, cand barbatii respectau traditiile
cavaleresti. Fiul dumneavoastra vns3 m-a compromis. A vcnit si la Bucuresti
dupS mine, £ntr-acela$i hotel.
- Desigur, cu consimiamantul dumneavoastra, doamna.
- Cu resemnarea mea, domnule Alcaz.
-S i?
- Acum refuza s i repare.
- Adica?
- S3 m3 ia dc sotie.
- Doamna, numai Tudor stie pe cine poate lua de sotic.
- §ti{i ca s-a logodit?
- L-am logodit, doamna. E fiul meu.
- Aha! Erati acolo?
- Da, doamna, langa viitoarea mea nor3. O stimez. Dar sa revenim Ia
afaceri. Ce doriti de Ia mine?
- Justa reparaiiune pe care mi-o datoreste fiul dumneavoastra.
- Evaluata la cat?
- Ne putem intelege.
- Doamna, Alcazii nu-s negustori.
- Cu-atat mai bine. Profit de aceasta ocazie, amintindu-v3 ca am fost
secretara Domnitei...
- Lasati-o, doamna. Doarme.
- Dar mi-a istorisit multe lucruri din trccut, cu ocazia mcmoriilor...
- Lasa{i, doamna, vorbi Andronic, ridicandu-si ochii cu o mi$care
bisericcasca.
- Tretentile mele St, cifreaza la...
Avu o secunda de ezitare.
- ...un milion. §titi, valoarea banilor...
- Bine-bine.
- Aceptafi?
- Inulil s3 mai discutam.
- Atunci platiti imediat.
Aveti cuvantul meu, doamna. Alcazii isi platesc §i datoriile si femeilc.
- Nu v3 supSrati, domnule Alcaz, dar tranzactiilc sunt operatiuni netc.
Am adus o cambie. Binevoiti...
Batranul lua pana si scrise.

373
 - Adaugati $i in litere.
Pana sc.artaia pc cambie. An dronic presura cerneala cu praf albastru-
auriu din paharul de corn.
- Plata cand? unde? starui Nina.
- V-o face jidanul meu ia Bucure$ti.
- Hotel AthenCe Palace. Domnule...
- Doamna...
A utoniobilul porni a?a cum vcnise, ca o canibie cu roti.
Dar in dreptul Stcjarului Chioaei, inexplicabil, Nina fScu semn soferului
sa oprcasca. Porni vioi spre banca, dar mersul i se incetini treptat.
Stralucea vara la poalelo muntilor albastri.
Banca era calda. Parca atunci se ridicaserS doua trupuri tinere de pe
lemnul ci stravcchi. Nina se a$eza pe banca, amintindu-$i. Iar se porneau
viori in jurul ci. Iar s-apropia un tanSr - „S5 fii tanara, sa fii fierbinte, fat5
cu niiros dc portocala!" iar §i iar si iar, dar nici o umbra de oin nu se
invecina cu umbra singuratalii ei. Se simti deodata atat de ostenita incat
fruntea ei cunoscu nevoia unui umar prieten, de care si se razeme, ascul-
tand bitaia altei inimi.
Se apropiau dc amintire niste vorbe dintr-o toamnS, dar solemnitatea
lor acum inspaimanta, fir a sa insoteasca:
- Cine-a ucis stelele? Cine-a ucis drumul spre viitor al color din mor-
minle? $>i toamna din stcjarul Chioaei va ofta: O fati inteleapta!
- O biata fata singura.
Planse ca omul singur, cu singuratatca lacrimilor.
Dar repedc se ridica :>i-§i spusc, indemnandu-se la drum:
- Bine, feti(o. Ti-ai castigat milionul. Ai dreptul sa 51 bocesti putin!

CAP. VII

- Doamna, v3 cauta un domn din Moldova, o anun{a portarul hotelului

la telefoii.
- II astept.
Nina avu o tincreasca rasucire intr-un picior; apoi, redevenind demni,
se aseza pe scaun.
- Potiim, domnule Fitig.
- Ce placere de glas! Ce deliciu de vorba! exclama Fitig, incovTigat de
plecaciune, ivindu-se cu geanta subt brat si melonul pe cap.
- Stai, domnule Fitig.

374
 - Ci s3 stau, c3 acu$i nici nu-mi vine sa plec! A$a camcrS! Asa duduc!
Ma-ntineresti, duduia Nina, cand am cinstca sa te vad cu deliciu. Parca nici
nu mai am nevoe de ochtlari, feieasc5 Dumnezeu dc scari, ca inima este
destula in redingota lui Sami!
- Cand deschizi gura, and Moldova, Coane Sami.
- Da, duduia Nina, eu is asa un fel de Bistrita la urechea moldovenilor
jet-bcjct! Cum m-aud, parc3 se ineaca in Moldova!
- Tot glumet!
- Cum sa mai Gu serios cand toate (unurile suguesc la urechea mea,
fereasc5 Dumnezeu de mitraliere! Duduia Nina, da-mi voe s5-(i spun una
de-a lui Sami, laca ni§te jidovi la Chiatra dau cu ochii de ochelarii lui Sami.
„Ce faci, Sami?" —„Ce sa fac! Tot ii bine, bre Soil" - „Cum ii bine, bre
Sami?" - „Da’ cum, bre Soil?" - „Nu vezi, Sami, lumea devine antisemita".
- „Care lume?“ - „Lumea, bre Sami. Faci pi prostu!" - „Da, evrei nu mai
sunt pe lume, bre Soil?" - „Sunt, da’ cc sa fac3?“ - „Da’ jupanul Columb
ce-o ftcut?" - „ 0 descoperit America!" - „Sigur, Soil) f3 si lu la fel, g-ai sa
priccpi vorba lui Sami c3 tot u bine"... Ce zici, duduia Nina? Dc-acu, dupa
ce te-am asurzit bine, pot sa le-ntrcb: Ce mai faci?
- A$tept.
- Care fata frumoasa n-a§teapt5 s-o astepte altii? Mata astepli? Sami
asteapta.
- Sami aducc.
- Duce §i aducc, vai de picioarcle lui Sami, pacal ca nu-s motorizate in
armata lui Hitler, c3 doar a$a s-ajunga §i-n Falestina.
- Ai adus, Coane Sami?
- Cum s3 n-aduc penlru a$a o persoana dclicioasa ca duduia Nina,
Dumnezeu s-o ierte pc Domni(a, ca mult te-a mai iubit. Asa de mult, ca l-o
uitat pc Sami $i l-o lasat cu mana goala.
- Cum adica?
- Cum sa fie cand ii vorba dc cogeamitc Domr.ita 51 un pargav ca Sami!
Uita Domnita sa platcasca, uita gi Sami sa-i aduca aminte. Jidanul ca sa fie,
trebue sa uitc. Am spus de-acu o vorba filosofala! Ca daca nu uita, ii aduc
aminte allii c3-i jidan,
- Coane Sami, n-ai vrea sa fii mai ciar?
- Sarut manusita, duduia Nina. Uitasera, proslul de mine, c2 ai trait cu
boerii dc la Paris, Rothschild, Blum $i alii papagali international!, §i ca prin
uimare ai uitat jargonul lui Sami. Mai clar? Ce poate sa fie mai clar decal
inima duduei Nina, Dumnezeu sa-i dee numai boeri cu milioane, ca, slavS
Donmului, mai sunt §i boeri 51 mai sum 51 milioane boeregti a$a dc distrale
c3 nici nu §tiu in care buzunar au inirat.
- Ce vrei de la mine, Coane Sami? Am o cambie.
- Ce s3 vreau eu de la a§a un deliciu de cambie cu inima de ingcr? Nu-i
pacat, scumpa duduia Nina, ca bietul Sami care te-o adus la Vorniceni spre

375
inima Domnitei sS «-aiba si el un spicusor din milionul T5tulei, Dumnezeu
sa-l tie numai inlre milioane bune pentru coasa.
- Vrei comision, Cuane Satni?
- §tiu eu sa vreau ceva? Pot cu s2 si in cx vrcau? Nu $tiu niraic. Nu vreau
ninsic. A§tept numai cu plccaciunc s§ vree duduia Nina ce nu pot eu.
- Dintai platestc, Coane Sami.
- Sigur ca platcsc, da’ de ce sa nu m3 bucur cand dau, c-am s3 iau §i
eu?
- BucurS-le, Coane Sami.
- Ajaa! Sarat manu$ita cu anticipalie, duduia Nina. Tien? Tren. Hotel?
Hotel. Restaurant? Restaurant. Vai de biala punga lui Sami! Nu mai vor-
besc dc siinatate, ca n-o are. Abea-1 ajuta punga sa-$i ducS zilele. $i banii
Tatuici i§i pun ocheiari cand e vorba de Sami. Numai cand o vede pe duduia
Nina a?a de sarmanta, uila de ochclari. Nu-p sade bine cu ocheiari, duduia
Nina, chiar cand c§ti bancher!
Sami incepu sa nuuiere banenoteie scoase din sennet a, muindu-si degc-
tul in gura.
Nina verifies, teanc cu teanc, refacand meticulos numaratoarea
- Ce bine-i sa fii un miiion! exclama Sami, ispravind predarea. Ai de
unde sa uip.
- Eu n-am de unde sa uil, Coane Sami, zambi Nina, incuindu-si banii in
valiza. Hi mulpuncsc. Mai a$te.p(i ceva?
- Parca era o vorba cu ni$te cifre simpatice!
Nina il privi rece, inlinzandu-i cambia rupta subt ochii lui.
- Coane Sami, crezi ca m-am inters filosemita din Fran{a?
- Si de ce nu, ma rog?
- Fiindca am veuit in Romania.
- Nuduia Nina, e$ti mats a$a un sufict delieat s: duios, ca-mi vine sa cred
langa mala ca Sanoi-i boer crestin. t u plccaciune. Si oricand la dispozilie.

CAP. Vl!l

„ DragS Minina,
Pull-ovcr-ui trimis pri/i Tudor a rex'olufionat pe camarazii m ei
- De unde l-at adus?
- GhiciCi, baeti'
- Dir. Franfu?
 -Din Anglia?
- Din Italia ?
- Baiu, le-am spus. f/:treba(i mui bine cine l-ufiicut.
- Cine? Cine? Cine?
- Logodnica mea.
- La popola. Mars/
S-au bSut 20 (doudzeci) sticlc cu here in cinstea Minmei.
Unde crezi cd-i pull-over-vl? Acnma e la Cluj. Apoi va pleca la Brasov.
Apoi la TdrguTMures. Domnii opteri casdioriti uu induplecat ini/na
„bdrt>osului“, hotdrandu-md cu chiu de-ajuns si vai foane sd le dan de
model opera Minmei male.
Stii tu, fata bunicilor, cd-s emotionat ca un simplu mdrdgostil? Vfid
ferestre luminate in orase necunoscute, tnddrStuI carora fentei cu sufletul
laccidepezondvorluadin landgdndultdu, inipletindu-lpcntni camarazii
-
mei. Find de Umd fmplctit de inanile (ale - mull sdnilatele va alergaprin
tot Ardealul, va hdmici alte man: fi va veni din non pe zona pentru at(i
bdrbos'i ca mine.
Ce simplu c! Si cdt de emotionant!
Cdnd cram mic si prost si tare tngdmfal in pcnelc kaplor, nu mi-as p
inchipuit vrendatd cd via(a poate fi frumoasd prin astfcl de lueniri. Dar
mai am mult de invatat de la tine, fata mea si fata vesnuilor bitnici! M-arn
-
intrebal de mults ori pe zona aid ai timp midi pentm suflet - care sd pe
taina ta? Am apat-o, dupd multe si iar make ceasuri de zi si de noaptc.
Sd nu razil Apropie-ti urechea inedfurd de cercci: Esti otn bun. lartd-mb
cd rccurg tot la vorbele tale pentm a te depni, dar de cdnd m-ai deprins su
md imbrac numai cu lucruri de la tine, cm tneeput sa-fi port si vorbele.
Tot de Idnd-s, Minina. „Om bun“ e depnifia simplda celui care inealzeste
pe al(ii cu supetul lui. Dumnezeu e am bun, pinded El ne-a incdlzit cu
speranta cemlui. Tu, Minina, esti fdaita de Dumnezeu. Deed n-ai p om
bun, ai p uratd, edei fnimusefa ta c un dar de cdldurd si lumind pentm
supetul oamenilcr.
Tare mi-e dor de tine!
Cdnd Tam vazut pe Tudor cu inelul Oanci Tam sanaat de doud ori,
cdte o data pe pecare obraz:
- Odatd pentru logodnu ta si o data pentm logodnica mea.
Da, Minina, fara de Tudor, fata mea rdmdnca numai a bunicilor.

„Eram bain, cram pdmdnd

Si iaid-s i/iforil si bland".

377
 Team intdlnit, ft indi ct asa ni s-au potrivit pa.fi. Dar am pomit dupd
tine, cu inbnd viteaza, numai funded Tudor mi-a deschis ochii. Altfel,
desigur ca acurn un an, tntdlnindu-te, asi ft tutors o clipd capul si asi ft
trecut mai departe, pierzandu-te, sau cel mult pdstrdnd o amintire
gratioasd. Dar Tudor m-a deprins sd am incredere in viaia, in vlipa care
aduce. in bdtaia inimii care presimte mai departe deedt stie mit ‘ca, - sd
„decurg“, cum spuneel Observd conformisrnulcosmic alacestui erb care
pc jumdtate e al apelor, dcci al lui Dumnezeu.
Asa ne-am intdlnit, Miruna mea, ca apele, fnso{indu-ne c.i spon-
taneitaiea lor.
Cum sii nu fie „ Total ncstni cel din ceruri“, cdnd miracolul tuLirii e in
calea tuturor? E dc ajuns ca un bdiat si o fata sit se intdlneuscd prin bdtaia
inimii, pentru ca lumca sa inceapB din twu si Dumnezeu sa existe dc la
tncepuL
Cdnd am vend inlaia ourd pe zona eram un bdiat, fd 'd barba, care
cdsca dcplictiseald, cu maria la guru, resemnat sd traiased. dar infricosat
de gdndul model. L-arn intdlnit pe Tudor si am inceput sd vtid. Dintdi
l-am vdzut pe el, apoi pe mine, si pe iinnu un drum al omului, pe care l-asi
numi: dnimul intdlnirilor. Cunoscusem in copilarie, la lumina Idmpii,
eccst drum magic. Dar l-am uitat, caci nici batrdneia nu tc irtdepdrteazd
mai tare de copilarie deedt orgoliul tinerefii.
T'-aduci ciminte, fold inidlnitdpc un drum, cd in poveste, tot omul care
pleaca, intalneste, fie el Ir.mnar sdrac sau fiu de impdrat. fntdlnfste o
fdntdnd cu balaur si trebuc sd lupte on sd sc intoarcu. fntdlneste un orn
spdn sau until cu barba rosie. Intalneste o vietate care-i cere ajutor, fum'ica,
pasdre sau cdprioard. fntdlneste o baba care nu e alia deedt Sfdnta Vineri.
intalneste uneori chiar pe Dumnezeu, treednd pe langa umbra Lui
dnuncaiu. Si daca dnimul e al inimii, nu se poate sd tut intdlncascd si o
fata cu pdr de aur.
Numai pe accsl dnim al intdlnirilor din poveste e viaia zilelor si anilor
nostri. Ahea cdnd m-arn incumetat sd fiu dnimeful acestui dnim l-am
intdlnit pe Tudor care m-a intdlnit pe mine. Apoi Tudor a intdlnit pe Oana,
iar eu pe fata bunicilor. Pdrin(ii s-au intdlnit cu copiii, si copiii cu inima
panntilor. laid magia intdlnirilor, care abea incepe, caci mercu al(i oameni
o vor inmulli, sporindu-se cu ei spre viaia.
Cred in viaia, Minina, mai cu seuma aid, pe zona, la fruntaria
rnaghiard. Asa bdrbos si hirsut curn md arata oglinda de ras - a altora -
sunt ca un zeu. Si zeii nu pot sd moard.
Spune Onculci ca sarrna ghimpata a obrazului rneu fortificat nu poate
s-o sanite, dar ca salut inelul ei cu cogeumite saghioiul meu.

378
 - Peniru onor’ ami’!
Pe tine., pdnea mca de loate zilele, te am si te. voi uveu pe pamdnt fi-n
ceruri, acum fi-n vecii vecilor. Am in“.

CAP. IX

„Iubitul meu fiu,

Scrisorile Oanei si ale talc i/ni dau ispita de-a va itori Idnga mine.
Living insa si aceastd ultima ispita, multumindu-ma sii va spun in scris
bucuria de-a va sti sSnatosi si iubitori wild de altui
De cand merg pe dnitnul Domni(ei, viala mea invinge tuemai la
bdlr&neta singuratalea unilor diiwinte. Afonndntul Ralucai e a grudind pe
care mi-a trimis-o Dumnezeu prin gdndul fudui meu. Tu ai haiSrdi sa
acoperi ca trandafiri mormdntul inamei talc, rdnduind acolo si o bancO.
La inceput veneam in fiecaare zi pc banco, ftindu-mi de-ajuns sa md
reculcg alaturi de Domnita. Cu incetul fnsii m-am sfiit in fa(a hu Dum­
nezeu de trdndavia mea si m-am pus la treaba, incendndu-nid cu tran-
dafirii. L-am chematpe Conaselu de la care am invulut mestesugulJlorilor.
Si am descoperit, draga baiauilc, ca acest until grutlinare un fcl de in(elcpt
Am di invufat multe de la el, nu numai despre grddindrie. tn furore
dimineata slam de vorbd Tn cerduc. Pe unnd Cngnjim trandafirii din fata
casei, cu m&nile noastre si cu sufletul nostm. Cad treaba facutd numai cu
rnanile n-ajurge pdna la raddeina vie(ii. Deprind sa cunosc nccazurde si
bucuriile trandafirilor. trdind alaturi de ei. Am sd-(i tneredimez ceva tare
ciudat: este un trandafirgalben pe care l-a>n scapat de la rnnanc at rnanile
mele. tntr-o noapte l-am visa!. Pared se uita la mine ca necuvdntdtoarele,
faedndu-mi semn. Am sim(il o marc bucurie si m-am dcsteptat ca dupd
rugaciune, spundndu-nu mie:„Iutd rasplata, Andronic. Trwulafinil a venit
in somn pana in sufletul ldu“.
Astfel, rnanile melc batr&ne si-au gdsil o maned, iar sufletul meu se
ample cu incetul.
De trei on pe. zi md due la Domnita, ingiijindu-i rnormdnbil. Apoi
tncepe treaba grddimi. Manile md indeamnd la gand, si gdndul md
indeamnd la faptele lui Dumnezeu. lata moartca: nu e ea o faptd a lui
Dumnezeu? Trupui zbuciumat al omului intro cu pace in pumdntul
senunfelor si al strdmosilor. Iar sufletul se tmplincste dincoln de trap in
grddina cea fora de moarte. Domnita n-a murit. Domnita a adonnit Tntre

379
 trandafiri, $i s-a desteptat dincolo. Visul cu trandafirul galben e un semn
cd Domni(a nu ne-a uitat.
Vezi, iubitul meu fiu, cd pacea si tnsofirea s-au milostivit de mine,
fdc&ndu-md sd-mi binecuvantez bdtrd)ie(ea. Se vede cd impScarea cu sine
te imbund, duc&ndu-fi gandul mai limpede spre necazul altora. Insofit de
Condselu, am fost prin sat. Bdrba(ii sunt pe zona. Suferd si femeile ftira
de bra(. Le-am ajutat, dar nu numai cu banul care a trdndavit prea mult
in punga mea, ci si cu vorba sufletului. Am stat la sfal cufemeile, pe prispa
casei lor. $i mi-am dat samS c&stapdnul de pdfid mai ieri al Vomicenilor
era tot atdt de departe de sal ca si strdmosii din morminte. Am vdzut tn
ochii oamenilor cd ies dintr-un mormdnt. Si m-am bucurat, facdndu-i sa
creada in invierea omului.
Iarta-ma cd (i-am vorbit atdta despre mine. Dar vroiam sa-(i dau aceste
vesti bune ca toatdgrija siputerea tinerefii tale sd rdmde numai pe hotarul
(drii.
Vad mereu pe bietelefemei fdcand-si cruce si spundndDea Domnul
sd fie pace.
Dea Domnul pace, spun si eu. Numai sd fie cu cinste pentm (ara. Caci
fard cinste, pacea nu-i decdt msine. Si rusinea e sfdrsitul lui Dumnezeu si
tnceputul Satanei.
Am pierdut Basarabia si Bucovina. Cu ele l-am pierdut si pe Stefan-
cel-Mare. De-ajuns! Ardealul trebuie apdrat.
Esti acolo, Tudor. Strdmosii sunt cu line.
Acesta-i zidul mosiei. Cine nu-si simte strdmosii, mai cu seamd pe
hotarul (drii primejduite, acela nu-si meritd sangele. Jle-si-l.
Sunt batrdn, Tudor, luat de Domnifa inspre trandafirii ei. Via{a si
cinstea neamului Ceaur Alcaz pe tine te-au ales. In pieptul tdu, in bratul
tdu, tn sabia ta, cd din trecut se cer spre viitor.
Batrdnul crede tn tine si te binecuvdnteazd, rugdndpe bunul Dumnezeu
sd facd la fe lu.

CAP. X

Ardeau cu flac&rS pana la cer, in soarele amiezii de septemvrie, mari

lumanari de moarte.
Ca §i in Basarabia $i Bucovina, armatcle se retragcau fara de lupta,
invinse din inaltS porunca.
Ardealul era cedat. Plecau steagui'ile Romaniei. Veneau ale Ungariei.
380
 De ce? Dc ce? Dc ce? Ochii nu deschidcau subt Irunle decat intrebarea
gandului: Dc ce?
Armatele intoarcerii cu fata la pamant se mtalneau cu o$tile obrazului
in soare. Sfinte ca fumul de Lamac, acele se deslramau in amintire, intam-
pinand lutul acestora.
Sclipise in Ardeal, naprasnic, galopul Ini Mihai-Viteazu. Pulbere, odala
cu Ardealul dat.
Se incoronase in Catcdrala de la Alba-Iulia un rcgc $i cu Doamna lui
pesle hotarul vcrsului lui Eminescu: „De la Nistru pan’ia Tisa“. Pulbere §i
ei, §i versul, §i hotarul, $i domnia.
Toate ramaneau intr-un „a fost odata“: inima 51 cinslea, dragostea,
crcdinta, Dumnezeu, dreptatea.
Dar inainle, inspre viitor?
Numai tanguirea rasuna in satelc rastristei ardelene:
- Cui ne lasati? Cui ne lasati?
le$iti la margine dc drum, cu parul alb, cu umbra s> cu manile intinsc
ale Rcgelui Lear, batranii satelor vedeau catanele plecand. Si scmnul crucii
le cSdca in drum, pentru copita cailor.
- Cui ne lasati? Cui ne lasati?
A$a boceau femeile, tarandu-se in genunchi, cu ochii uzi si gura sparta.
§i caii se indepartau cu bralele barba(ilor, lasand Ardealul in genunchii
mamclor, sotiilor $i fetclor, sa-$i boccasca zilelc si &a si le blesteme.
§i muntii, marii mun(i albastri ai baladclor, vedeau din culmc-n culme,
hat departe, cine pieaca, cine vine.
Bucium, plangi.
Frunte, te pieaca.
Ochi, inchidc-te.
- Cui nc lasati? Cui no lasati?
Alt nu mai era decal alata; frunza, clopotul si apa, tot una cu omul, glas
in glas, rana in rana. Sangera in marca si cumplita tanguire a intregului
Ardeal:
- Cui ne lasati? Cui ne lasati?
§i alt nimic in fata glasului dccat armatc cu spinarea franta si copilc,
una langa alta, sute, mii, care sfarmau de-a lungul si de-a latul suflctul
Ardealului.
In pulbcrile drumului plutea vestmantul lui lisus.

* *

Lungul mars albise cai si calareti, dandu-le lor culoarea cea dc bruma
a fantomelor.

c M - Tudor Ceaur Aka2, voL I 381

 Sublocolenentul Danescu intorcea capul in rastimpuri, cercand sa-l des-
copcre pc Tudor prin halucinanta padurc vie a calarctilor suri. Nu-1 vedca.
Dar dacS i-ar fi intalnit obrazul, nu i 1-ar fi cunoscut.
Pe fata sublocoicnenlului Alcaz sc apropia chipul de odinioara al lui
Coca Dudus, nelini$tit de ticuri, cu o pornirc ranjita in expresia gurii.
Sublocolenentul Alcaz nu era decal trupul calarejului in uniforma;
suflctul era al celuilall, fn plin dezmat al razvralirii. Nu mai crcdca in nimic.
Totul era fal§, ipocrit, meschin, ncmcritand decal baljocura si farsa.
Jos toate uniformele. C ad mint in fata slcagului.
Jos sleagul. Tol minciuna.
Jos ccrul. Minte. Singura Minciuna e cu drcpl Maria-Sa.
Sa-neci o tara in scuipat, e greu. Dar marite sau micsorate, hotarclc crau
ale scuipalului. Slava lui, scuipalului, mare primordiala a omului!
Copitele cailor deveneau ale oamncnilor: sa aiba cu ce sfarma un mare
cantec pe care erau nclrebnici sa-l cuvante.
Devcnca atat de cople§itoare aparilia lui Coca Dudus in Tudor Ceaur
Alcaz incat de la o vrcme suflelul g;i pierdu actualitalca, reliaind alt limp,
in alte locuri, cu al(i oameni.
Coca Dudus dadca din nou receptie pentru inaugurarea casei dc la
Vorniceni.
Copilul mascaradei batjocorea, primindu-si lumea cu monoclul in orbi-
ta, sclivisit, hain si cinic.
Batjocorea cuvantul lui Dumne/eu, punandu-1 pe preotul cu barba alba,
llarion-Voda, sa slujeasca in fata crucii pentru zambelul lui Coca Dudu§,
sa deschida Sfanta Evanghclie pentru monoclul lui Coca Dudus.
Batjocorea parul alb al Tatutei, asezandu-1 in capul mesci de Vicleim
ca sa ascultc cantcce nctrebnicc strecurate de Coca Dudus pe buza vanatik
a liganilor lautari. _^ *
Batjocorea inima Domnitei lasand;0 s3 creadii cu trandafirii.
Batjocorea familia, punand vinul lui Calistrat Troia sa preamarcasca in
deradere virt utile ei, cu vorbele plamadile dc Coca Dudus.
$i latal lui, Andronic Ceaur Alcaz, primca biciul fiului, fara sa poata
ridica biciul tatSlui.
Batjocorea Coca Dudus casa cu /.id stropit cu aghiazma, taina panii,
taina vinului si taina apei, familia, rcligia, durcrea, lot.
§i-si ascundea zambelul subl monociul strans cu voluptale in orbita,
duios ca hicnelc.
Asia trebue!

.182
 Dar sc mai intampla.se inca ccva. Uilasc fanl'ara iiganilor dc la Volovag
inadins rocmita sa zgaric limpanul familici cu suprema striden(a: Des-
teapla-tc. Romane. Cantau tiganii in urcchca lui, buzandu-se-n alamuri.
negri si hli/ili, - a$a cum izbucniscra at unci...

- Cui nc lasa|i? Cui nc liSsali?

$i dcodala, lara tran/itic, sublocolcnentul Tudor Ccaur Alca/ deschi.sc
ochii subl ccrul tragic, in marsul calarctilor, in fata muntilor mari ca-n vcrsul
Miorilei, jie trupul de moarte al Ardealului.
Suprema batjocura de-alunci, inall Iransfigurata prinlr-o singura batae
a inimii, deveni intampinarc a trccutului §i glas pc muntii viilorului.
Se destepta cantand cu suflelul Ccaur-Alcazilor canlccul nemcrnicil dc
Coca Dudus prin alamurile tiganilor.
„Desleapta-le, Romane, din somnul cel de moarte
In care ic-uddncira barburii de tirani.
Acum on niciodaid croene-p alia soartd
La care sa se-nchine .y/ entzii tai awjmani... “
Caporalul Buz.dughina dadu glas. Alte glasuri urmara.
Mar§ul inlangerii tresari, capatand alt rilm, zvouind altfcl. Soldalii
cantau, imprcjmuili - sfintc ca fumul de lamae - dc oslile obra/ului in soarc.
Din pamantul Ardealului Jin strafundul mormintclor, versul lui
Muresanu crc§tca pc buza amintirii, din cc in ce mai amplu, myi sonor si
mai barbat.
Cantau armatele invinse.
Uitatul canlec, cu moarte pre moarte calcand, trccea din nou muntii,
venind cu soldalii spre somnul vechiului regal.
 CUPRINS

Coca Dudus>...................................................................................... 5
Drutnul m a g ic ................................................................................... 199

Tiparul executat la S. C. „POLSIB“ S.A. Sibiu

sub comanda nr. 5A297
 CAPODOPERE
ALE
ROMANULUI
ROMANESC

IONEL
TEODOREANU
(1897-1954)

Romanul lui loncl Tcodoreanu reprezintJ accl cfori

al scriitorului de n-$i insera lumea lui tn actualiiaica
unor vrcmuri contorskmate in care totul tc prlbufea.
Cu fiimjul slu dc fin paiholog ronuncvcrul pune in
evident* aliemantele dimre viata care merge pc
ftga$ufile fms$ti §1 fieismcle cam k abat asupra cu
Imre coca cc am numi o dcsfl§urare mcniti sS repeie
- tn bine - drumul celor dinaintc $i o periodic*
ajezare 6ub semnul inirebirii, a valorilor ei, intre
viaja conceputl ca un drum Un $i unu) accidental,
intre cxicien;a v lz u tl ca o perspectiv* radioas* §i
intre accidcmele care imervin ma» prcsus de voin\a
noaslr*. Sintczl a tipologiel specific* epicii sale, a
Intreblri lor care aplruser* 31 pftrJS acum. dar virtue
nu o datl cu nui multi profunzime 51 cu nuanpc mul­
tiple romanul Tudor Cesur A k s z cate o create de
maiuritate scriitorlccascl. o tentativa de a rclua
motivcle scrisului slu de p in ! atunci Intr-o perspec-
tiv l deschiaS asupra lumii dm jur cc ccndilioneazl
destine 1c fiec&ruia din not.
Valenu RApcanu

editura