waiter scol t

frumoasa din pert',

* Vr
 waiter scott
frumoasa din Perth
**
 mix

Ce naiba tot sung clopotele ?

Nu cumva oraul vrea sa se rascoale ?
Othello, actul II scena 3

Zvonurile nelini$titoare ce strabaturd ora§ul, urmate

in curind de dangdtul clopotelor, a$ternurd consternarea pe
fetele tuturor. Nobilii $i consilierii municipali se refugiard
impreund cu suita for in locurile unde se puteau apara cel
mai bine. Tipetele ajunserd chiar ping la re$edinta re-
gala, unde tindrul print fu cel dintii gata sa apere viata
bdtrinului rege dacd i-ar fi fost amenintata. Spectacolul
din noaptea trecutd ii reveni in minte ; revazu figura
salbatica a lui Bonthron stropita de singe $i se gindi
ca purtarea acestuia putea sd nu fie strains de rascoald.
Convorbirea pe care o avusese cu John Ramorny fusese
mai interesanta. $i it tulburase intr-atit incit 11 facuse sal
uite ceea •ce aflase ; plecase din acea casd fard sa se la-
mureasca despre fapta singeroasa a uciga$ului cu toate ca
amintea vag ca fusese ucis cineva. Mai molt din
dragoste pentru tatal sdu luase armele impreund cu toti
oamenii lui care, inve$mintati in armuri marete $i purtind
In mind lanci, arata-u cu totul altfel decit cu o noapte mai
inainte, atunci cind aveau aerul unor satiri beti. Ba-
trinul rege primi aceasta dovadd de dragoste filiala cu
lacrimi de recuno$tinta. $i i$i ardtd cu mindrie fiul, frate-
lui sau Albany, care infra putin dupa aceea. Ii lud de mina
pe amindoi.
5
 - Iata-ne deci trei .Stuar+,i, spuse el, tot atit de nedes-
partiti ca si sfintul trifoi si, dupd cum spune legenda ca
acelbra care poarta aceasta iarba sfinta nu le pass de
soarta potrivnica, tot asa si noi, atita timp cit vom fi
uniti unul cu altul, vom infrunta ura celor
Fratele si fiul sarutara mina dragastoasa ce li se in-
tindea stringind-o pe a lor. In vreme ce Robert al III-lea
1§i ardta astfel Increderea in iubire:a lor, sarutul tinarului
era sinter, dar al fratelui era sarutul inelator al
lui Iuda.
Ire timpul acesta, clopotul de la biserica sfintul loan
ras,pindea nelini§te printre locuitorii din Curfew-street.
In casa lui Simon Glover, batrina Doroteea Glover, cum i
se mai spunea (caci si ea 10 lua numele stapinului sub
ocrotirea caruia• lucra), auzi cea dintli acele sunete. Desi
cam surds In imprejurari obigiuite, urechea ei prindea
cu lacomie vegile rele ; caci Doroteea, cu toate ca era
harnica si credincioasa, ba chiar iubea casa stapinului la
fel ca oamenii pe potriva ei, cauta si raspindea cu multa
Dlacere zvonurile proaste.
Fiindca de obicei nimeni nu-i prea asculta, el prind cu
ioata graba prilejul de a refine atentia printr-o povestire
tragica, fericiti ca pentru o clips nenorocirea ii face egali
cu cei care de obicei sint priviti ca mai mare lor. Doroteea
abia prinsese primele zvonuri despre cele intimplate ca se
fi grabi sa navaleasca f ara veste in camera stapinului ei,
pe care privilegiul virstei §i al sarbatorii 11 tinuse mai
mutt timp In pat :
- Doarme Inca bietul de el, spuse ea artagoasa si
plingareata totodata, doarme ; eel mai bun prieten al lui a
rnurit fi el habar n-are, ca si copilul abia nascut care nu
'tie ce e viata si ce e moartea.
— Ce este, Intreba Glover ridiclndu-se, ce s-a intim-
plat, batelno ? Ce face fiica mea ?
— Batrino facu Doroteea care, tinindu-si pestele
atimat de undita, voi,a sa-1 lase sa se zbata putin. Nu sInt
atit de batrina ca sa ramin linga un barbat care se scoala
din pat, spuse ea i se repezi afara din camera ; apoi fu
auzita prin apropiere cintind un cintec melodios in vreme
ce matura.
— Doroteea, batrino, vrajitoareo, dracoaico, spune-mi
numai ce face fiica mea
— Ma simt foarte bine, ra'spunse Frumoasa din Perth
din camera ei, foarte bine ; dar ce se petrece ? Ciopotele
bat alarma i strazile vuiesc de tipete si vaiete.
— Ma due sa aflu pricina. Ei, Conachar, vino de-mi
leaga sireturile. Uitasem, salbaticiunea din munti se afla
dincolo de Fortingall.. Ai rabdare, fata mea, ma duc
dup5.
- Nu-i nevoie sa va grabiti, cpuse bAtrina cea Inca-
patinata, puteti totul Mira sa va osteniti, eu cunosc
povestea ; stapinul nostru, imi ziceam eu, - e atit de Inca-
patinat incit o sa vrea sa, vada cu ochii lui din ce s-a
iscat taraboiul. n-ar fi rau, mi-am spus, sa vad
ce s-a intimplat, caci altfel ar fi in stare sä se clued singur
§i sa se lase prins inainte de a afla ceva.
- Atunci, ce se petrece, batrino ? intreba manuprul
arzind de neraIdare, in timp ce incerca innoade
cele o suta de ireturi ce-i legau tunica de pantaloni.
Doroteea it lasa vada de treaba ping in clipa in
care presupuse ca se apropia de sfirsit ; atunci, vazind ca
data nu-i impart4ea numaidecit \raga aflate, stapinul
ei avea-sa se duca singur sa vada de la ce s-a luat toata
zarva, i1 opri :
— Stati, stati, it striga ea, nu o sa puteti spune ca din
pricina -mea ati aflat o veste proasta inainte de liturg'hie.
Nu vream sa v-o spun decit dupa ce yeti fi ascultat cu-
vintal preotului dar pentru ca trebuie totu$i sa v-o
spun, aflati ca 1-ati pierdut pe eel mai credincios prieten
care a dat vreodata mina unui alt om, iar Perth-ul pe
eetateanul cel mai viteaz care a tras vreodata sabia din
teats.
 — Henry Smith ! Henry Smith ! strigard in ace1a5i,
timp tatal fiica.
— Ah ! ati ghicit in sfirit, facu Doroteea. Dar a cui
e vina dacd nu a dumneavoastra ? L-ati certat atit de rau
ca a intovara§it o cintareatd, de part-ar fi fost o evreica.
Doroteea ar fi continuat multa vreme pe acela.5i ton;
dar stapinul ei ii spuse .care se of la Inca in
camera :
— Sint doar palavre, Caterina, aiureli de femeie ne-;
buns batrina. Nimic din Coate astea nu s-a putut In
timpla. 1VIa due sa vad ce este si-ti spun eu indata.
bastonul, o dadu la o parte pe servitoar6
§i se repezi In strada uncle, de prelutindeni, locuitorii se
grabeau spre strada principals. In timpul acesta, Doroteea
tot mai mormaia printre .dinti : „Tatal tau este un barbat
intelept, poti sa to bizui pe el. Uite acui o sa se inapoieze
cu o rand zdravand si atunci o sa auzi : Doroteea, da-mi
ni§te feA Doroteea pregatete un plasture. Dar acum,
Doroteea nu-i decit o batrind nebund, care indruga verzi
uscate, Ea mai §i minte. Ce-§i inchipuia batrinul Simon
ca Henry Smith avea un cap tare ca nicovala, cind it
pindea un trib intreg de munteni" ?
La aceste ivorbe, fu intrerupta de aparitia unei fiinte de
o infatipre ingereasca ; privirea ei pierdutd, fata palidd;
parul in neorinduiald i aeru-i cu totul ratacit o ingrozird
pe bdtrind i ii alungara proasta dispozitie.
- Sfinta Fecioara sa-mi binecuvinteze copila, striga
ea ; de ce ai mutra asta posomorita ?
— Nu spuneai adineaori ca a murit cineva ? spuse
Caterina Cu o voce nesigura, ca i cum mintea nu o mai
slujea decit foarte slab.
— A murit ! ah, ah ! a murit de-a binelea. N-ai sa-1
mai vezi privindu-te posomorit.
— A murit, repeta Caterina cu aceeai voce ovaitoare ;
a murit ucis si Inca de munteni.

a
 Firege ca de munteni, oarnenii dia care n-au nici
eredinta, nici lege. i tine altii decit muntenii sint in stare
sa uckla, afard numai data cetatenii nu se iau la cearta si
se ucid intre ei, sau nobilii §i cavalerii se lupta cu
altii. Dar de data asta nu poate sa fie decit un munteari,
eaci nine oare a indraznit infrunte pe Henry Smith
in fats ? *i-apoi, mai sint i ni§te uneltiri grozave ; ai sa
le vezi oind lucrurile o sa se spund deschis.
Muntenii, repeta Caterina, ca §i kind ar fi fost
chinuita de o idee care ii. tulbura mintile. 0, Conachar,
Conachar !
- intr-adevar, i-ai spus pe nume, Caterina. S-a certat
cu uciga§ul in ajunul sfintului Valentin i s-au batut. Un
muntean nu uita niciodata a§a. ceva. Da-i o palms la
sfintul Martin §i obrazul o sag usture §i la Rusalli. Dar
tine i-o fi putut impinge pe muntenii aia sa coboare In
ora§ta indeplineasca planul ?
- Nenorocita de mine, eu, spuse Caterina, eu shit aceea
care i-am facut sa coboare din =n0 ; eu am trimis
caute pe Conachar, eu i-am adus aproape de prada lor,
iar ei s-au a§ezat la pinda. Dar trebuie sa vad cu ochii mei
§i apoi mai stam not de vorba. Spune-i tatalui meu ca voi
fi inapoi peste o
Ti-ai pierdut capul, copila mea ? istriga Doroteea, in
vreme ce Caterina se repezea spre poarta. Ie§i a§a cu
parul vilvoi, dumneata care e§ti cunoscuta drept Frumoasa
din Perth ! Na ! a §i plecat, iar batrinul Glover o sa dea
vina pe mine, t:11: §i cind mi-ar fi fost cu putinta s-o
opresc. Frumos a inceput miercurea Paresimilor ! Ce e de
facut ? A§ fi strivita sub picioarele multimii, data mi-ar
trece prin minte sa-mi caut stapinul §i nimeni nu o bags
in seams pe o femeie batrina. Sä alerg dupa Caterina care
nisi nu se vede §i care are picioare mai bune decit ale
mete ! Cel mai bun lucru ce-mi ramine de facut, este sa ma
due la duhovnicul ei §i sa-i povestesc toata tara§enia.
 In vreme ce chibzuita Doroteea isi punea in minte sa se
calauzeasca in faptele ei dupa prevazatoarea-i hotarlre,
Ca ierina alerga de-a lungul stra'zilor din Perth Intr-un
fel care, in orice all timp, ar fi facut ca toti cei ce-o
priveau sa o bage de seamy : .caci gonea fara sa se sin-
chiseasca de nimic, foarte deosebita de infatisarea-i din
totdeauna, fära slid, basmaluta sau mantaua pe care
lemeile „de bine", cu un bun renume si de un rang cuviin-
cios, aveau obiceiul sa le is atunci rind ieseau pe strada..
Dar cuan nimeni n-avea ochi pentru asa ceva, caci fiecare
Linea sä afle sau sa povesteasca de la ce se iscase toatO,
zarva, nu se observa..cd nu era dichisita si infatisareo. ei
ciuda-ta riu izbi pe nimeni ; astfel ca putu sa-si unneze
drumul destul de uor, Vara sa bats la ochi mai mult decit
celelalte femei care, impinge de curiozitate sau groaza,
ieisera ca sa descopere pricina alarmei ce sculase toat4
suflarea orasului, sau poate sa-si saute prietenii sa
afle ,data erau cumva in primejdie.
iCaterina strAbatea strazile adinc miscata de Inriurirea
tulburatoare a ceea ce se petrecea in jur cu greu se
putu stapIni sa nu scoata si ea acele strigate de jale si de
spaima care se ridicau de pretutindeni. Fugea Intr-una,
chinuita ca intr-un cosmar, caci simtea nelamurit ca s-a
intirnplat o nenor-o.cire ingrozitoare, de.si n-ar fi putut
spun ce anume ; avea insa convingerea inspaimint4toare
ca barbatul care o iubea atit de mult, pe care ea II pretula
indeajuns pentru insusirile lui si simtea ca-i este Thai
stump decit indraznise sa-si marturiseasca pind atunci,
fusese ueis si aceasta se intimplase, poate, numai i numai
din vim ei. Henry Smith era presupus mort, iar Conaehar
i ai lui cabordsera din munti ; desi intrezarita intr-o
clips dna :nintea Ii cazuse prada unei tulburari cum--;
plite, legatura dintre cele daua fapte ii parea destul de
fireasca pgntru ca sa-i dea crezare, chiar data ar fi aavt
ragazul sa, cerceteze lucrurile mai indeaproope. Fara sa
tie .ce' urtmaiva minata poate de dorinta de a cuhoaste
10
ping la capat icit adevar era in zvonul aflat pe buzele
tuturor, ea se indrepta grabnic spre local crirnei, straba-
tind acele strazi din ora§ pe care ,amintirea celor petrecute
in ajun ar fi trebuit s-o faca sä le ocoleasca.
.Cin.e ar fi proorocit; marti seara, ca mindra, sfioasa,
neasemuita Caterina Glover va strabate strazile Perth-ului
in miercurea Paresimilor, inainte de slujba, indreptindu-se
prin zarva §i invalmaeala, cu parul despletit §i tinuta in
spre locuinta aceluiavi barbat care, dupa
cum avea temei s-o creada, o tradase in chip grosolan §i
o dezonorase pind intr-acolo, Inert sa se dedea la amoruri
josnice. Totui§l a§a iera. Si urmind, ca s-ar fi lasat
calAuzita de instinct, strazile cele mai puffin ticsite, ea
ocoli stracia principals, undo multimea se_ingraniadea mai
tare, §i ajunse la Wynd prin StrAdutele strilmte, care
margineau orau1 in partea de nord de-a lungul carora
Henry Smith o insotise nu de mult _pe cintareata. Dar
alairrha ridicase atita popor incit chiar stradutele acelea
oarecum pustii' altadata, erau acum 'aline de treca-pori.
Caterix.la iii croi totu§i un drunk iprin multime, in vreme
ce toti care o vedeau se priveatt iritre ei, clatininel din
cap cu tristete in seen de mild pentru nenorocirea ce-o
411.inse in sfirit, fara sa anume ce voia, in
fata iubitului ei incepu sa bats din toate puterile.
LiniVtea !ce urma atunci cind ecoul acestor lovitiri puter-
niCe se -slit:Ise, spori temerile care o impinseseta la act
ge.st deznIdajduit.
.fleschide ! deschide, Henry ! striga ea, deschide dac4
mai evti Inca in viata ! Deschide data Vrei.sa nu o gasegi
pe Caterifia Glover moarta in fata por ii dumitale !
In vrme ce scotea aceste strigate desperate, sortit6
unor urephi ce le credea asurzite pentru totdeauna in
moarte, iubitul pe care-1 striga deschise chiar el poarta,
tocmai la timp pentrU. a 0 impiedica sa nu cads jos.
Bucuria lui nem.'rginita era prea puter.nica ca sa fie
arAtata -prin cuvinte ; ea gasea asemuire deelt.
surprinderea care-1 impiedica sa creada in adevarul celor
vazute §i in spaima ce-1 cuprinse cind vazu
buzele Intredeschise i albe, chipul ca .de ceara i pieptul
Caterinei, ramas, dupa cum se parea, pe veci fara suflare.
Yn eciuda alarmei, Henry nu ie§ise din cask hotarit sa se
fereasca de toate incaierarile data putea sa se tina deo-
parte ; dar, ca sa se supund poruncii magistratilor, cad la
fel cu orieare alt cetatean, trebuia sa le dea ascultare, iii
desprinse acum spada §i scutul i se pregatea inde-
plineasca. Indatoririle.
„E dureros, isi zicea el, sa fii pus in frunte in toate
certurile ora§ului, cind certurile sint nite lucruri pe care
Caterina le ura§te atit de mult. Alte fete in Perth spun
fubitului for -ADu-te, fa-ti viteje§te datoria §i fii demn
de favorurile iubitei tale* Cu toate as tea, nu dupa ei striga
toti, ci dupd mine ; jar eu nu pot sa ma port ca un barbat
ocrotesc o eintareata ambulanta sau sa lupt pentru
onoarea or.a.sului meu, Mira ca prefacuta Caterina sa spuna
ca sint un bata'u un desfrinat."
Aceste ginduri ii framintau mintea cind, deschizind
poarta pentru a din cask fiinta care ii era cea mai
scumpa din lume, dar pe care se agepta eel mai putin
sa o vada, se afla in fata lui si ii cazu in brate. Surpriza,
bucuria i ingrijorarea nu-1 facura sa se piarda cu firea.
Inainte de a raspunde la chemarea magistratilor, trebuia
sa o aeze pe Caterina Glover intr-un loc sigur s-o
readuca in simtiri. t§i duse pretioasa povara, -Lw)ara ca o
pans dar mai scumpa decit intreaga-i greutate in aur,
intr-o camera de culcare ce fusese a mamei lui ; odaia
era cu total nimerita pentru o persoana suferinda, caci
dadea spre o grading §i nici un zgomot nu razbatea ping
acolo.
— Fuga, doica. ! doled Shoolbred ! Vino lute, de oriunde
te afli, e cineva aici pe care-i nevoie sä-1 ingrij4ti.
Batrina veni in goand : „Macar de-ar fi cineva care sa
te tina departe de invalm4eala".

12
 Fusese i ea trezita de taraboi, dar care nu-i fu Inn-area
cind vazu, a§ezata pe patul raposatei stapine-si §i sustinuta
de bratele vinjoase ale copilului ei, pe Frumoasa din Perth,
legnata..
- Caterina Glover, striga ea, sfinta Maria §i pare
sa fie pe moarte.
— Nu e chiar aka, batrino, spuse Henry, inima ei
scumpa bate, pieptul plapind respire i se treze§te la viata.
Ia-mi locul linga .ea, ai fii mai de folos ca mine. Adu
app, esente, tot ce s tii ca-ti trebuie ! Cerul nu a adus-o in
bratele mele ca sa moara, ,ei ca sa traiasea pentru ea §i
pentru mine !...
Cu o gra,ba de neateptat la virsta ei, doica aduna in
curl/2d toate leacurile trebuincioase pentru trezirea din
1e in, eaci, ca multe alte femei din vremea aceea, *tia ce
trebuie facut in asemenea imprejurari chiar sa vin-
dece rani obi§nuite, caei firea razboinica a lui Henry ii
(Muse adesea prilejul sä practice aceasta arta.
- Haide, Henry, spuse ea, is-ti bratele de pe bolnava
mea, cu toate ca este destul de vrednica de ele, ajuta-ma
sa aduc tot ce am nevoie. Mina poti sa i-o tii, numai sa
bati twor in palm, ping cind o sa se intinda degetele.
- Eu, sa lovesc mina asta micuta ? rasp-unse Henry
mai bine sa ma rogi sa lovesc o stela cu un ciocan de
otel, Dar degetele se intind o sa gasim not un mijloc
mai bun.
El iii lipi buzele de miinile acelea frumoase a caror
micare anunta ea viata revenea. Dupd ce suspind de vreo
cloud ori, Frumoasa din Perth deschise ochii, ii atinti
asupra iubitului ei ingenuncheat linga pat §i capu-i cazu
iara§i pe perna. Totu i, fiindca nu-§i retrase mina din
aceea a iubitului, trebuie sä presupunem ea nu-§i recapa-
tase Inca de ajuns cunotinta §i ca nu baga de seams ca
Henry se folosea de starea ei ca sa i-o strings la piept
sa i-o sarute. Singele incepea sa-i coloreze obrajii i respi-
ratia Ii era adinca regulate in primele .clipe care ur-
13
mara dupd aceasta revenire. Mara larma crWea
.striga pe Henry pe diferite nume - Smith;
Gow, Wynd cum paginii aveau obicelui
invoce divinitatile dindu-le diferite epitete. In cele din
tirm.g, ea §i catolicii portughezi, rind nu mai §tiu prin ee
argumente sa-i Induplece pe sfintii lor, era gata recurga
la triplente §i mustrari.
De fee nu ie i, Henry ? Sa tii ca-ti pierzi onoarea, iti
caici jurAmintele de cetacean, e§ti tradator Ltd de ora§,
dac4 nu, ie§i numaidecit.
Se parea Ica sfortarile doicii izbutisera atit de bine
Inuit Caterina aproape ea se trezise cu totul ; se Intoarse
acum spre Henry i, punin ' du-i mina dreapta pe umair, in
timp ce stinga era Inca prizoniera in mina lui, murmitra :
- Nu te duce, Henry, ramii cu mine. Oamenii aceia
sIngero§i or sä te ucida.
Aceasta blinda rugdminte izvora din bucuria ei de
fi gAsit iubitul in viata, 'cad nu credea ca are sd4 mai vada
vreodata viu ; de§i abia ingaianate, cuvintele acestea avura,
poate, nai mUlta putere asupra lui Henry decdt ehemarile
repetate ale numeroaselor voci de afaral care-1 strigau sa
iasa ; urmarea fu ramase tintuit pe loc.
- Pe sfinta liturghie, cetateni, striga un- barbat In-
furiat catre tovar4ii sai, mi se pare ea trufwil armurier
i§i bate joc de noi. Sa forum poarta §i sa -1 scoatem cu
orice pret.
- Bagati de seama ce faceti, spuse urn altui mai
chibzuit, omul care-1 va urmari pe Henry Smith vizuina
lui poate sa intre cu oasele intregi, dar sigur ea la ie§fre
o sä-ncapa pe mina doctorului. Uite insa 6." vine eineva
care o sa alba mai multa putere ca noi o s6-1 scoata
din casa.
Persoana despre care era vorba nu era altul clecIt
Simon Glover. Cind primarul Craigdallie porunci sh fie
Intors ca, avrul, batrinul ajunsese tocmai bine la locui
nenorocitii unde zacea nefericitul pglairier, ca sa apace

14
sa vada, spre marea lui usurare, ca mortul nu era altul.
decit sarmanul Proucifia ,4 ,e, i nu luptatorul favorit al ce-
tAii, Henry Smith, L-la cum se a§t-eptau toti. Up.zimbet
sau ceva asen-iandtor apL'ru pe buzele celor care $.tiau cita
osteneala iii clacluse Proudfute ,pentru a trece drept un
spadasin primejdios, deli inclinarile lui erau din eele mai
pa§nice i toti observara gasise o mparte mai potri-
vita cu ceea , ce ar fi vrut sa para, decit cu fire:a lui. Dar
aceasta veselie nelalocul ei, caracteristica acelor vremuri,
fu in .curind intreruptd de vocea §i strigdtele unei perspane
care-i§i croia loc prin multime, vditindu-se „Sotui .meu I
sotul meu !"
I se facu loc nenorocitei care era urmata de cloud
sau trei femei prietene. Magdalena Proudfute nu fusese
cunoscuta ping atunci decit 'ca o femeie brund, placutd
la infat4are ; se spunea despre ca era mindra. • dis-
iiretuitoare fata de cei pe ,care-i socotea mai predos decit
ea prin rang, sau prin avere ; se mai spunea ca iii std-
tdnea sotul facea sa joace dup4 placul ei. Dar
in elipa aceea, sub inriurirea unei patimi puternice, arata
cu mutt mai impunatoare.
- Rideti, striga ea, nevrednici cetkeni al Perth-ului,
rideti pentru ea unul de-ai vo*trl §i-a %/mat singele in
piriu ! .sau poate va bateti joc pentru ca soarta jalnica a
cazut pe capul sotului meu. Cum s-a putut intimpla a§a
ceva ? Nu ducea el o viata cinstita pe care nu o datora
decit meseriei lui casa-i nu era deschisa celor nevoi* ?
Nu-i imprumuta el pe cei ce se aflau la strimtoare nu
traits in buna in-telegere eu vecinii lui ? Nu-§i facea datoria
de cetatean, hind eel dintii la consilii gra.bindu-se sa
facts dreptate ca magistrat ?
— A§a e, a§a e, ra.F.;puns-e multimea. S'ingele lui este
singele nostru, la fel ea cind ar fi al lui Henry Gow.
- Aveti dreptate, spuse primarul, treaba asta nu
va fi incheiata ca cea de rin.dul trecut, singele cetatenilor
nu trebuie sa fie varsat farts pedeapsa in riurile noastre

15
Vitocmai ca noroiul. Nu, cad am vedea in curind Tay-ul
inroOt de atita singe. Dar lovitura din pricina .c.rtreia a
cazut bietul om nu i-a fost sortita niciodata
totii nine era Oliver Proudfute, cit de tare era in cuvinte,
cit de slab in fapte. El purta tunica, scutul §i casca lui
Henry Smith. Tot oriwil le cunoa§te ca. *i mine — despre
asta nu mai incape nici o indoiala. Avea obiceiul, cum
bine se tie, de a se sili sa semene intro totul cu armu-
rierul. Numai un om orbit de minie sau de betie I-a
putut lovi pe papicul palarier, de care nimeni nu se
teme4, pe care nimeni nu-1 ura, de care nimeni nu se
sinchisea, in vreme ce cutezatorul armurier se vira in
orice gilceava.
- Ce trebuie sa facem atunci; primare ? striga
multimea.
— Asta, prieteni, o vor magistratii no tri, cad ne
vom aduna de indata ce Sir Patrick Charteris, pe care-I
a§teptam, va fi sosit. Intre timp, pe chirurgui
Dwining la cerceteze ca sa ne spund cum a cazut
acest om ; apoi, trupul sa fie inf4urat intr-un giulgiu
carat, aka cum se cuvine unui cetacean cinstit, sa fie
aezat in fata pristolului biseriicii sfintului Ioan, patronut
Frumosului Ora. Incetati orice galagie orice taraboi
toti barbatii zdraveni, care iubesc Frumosul Ora§;
sa-§i pregateasca armele i sa fie adunati in ulita mare
cind va suna clopotul de la primarie. Vom razbuna moartea
concetateanului nostru sau vom agepta soarta pe care
ne-a harazit-o Cerul. De-'aici incolo, feriti-va de orice
cearta cu cavalerii sau cu slujitorii lor, ping cind vom
vedea cine este vinovat cine nu. Dar de ce intirzie sa
vina artagosul Ala de Smith ? E destul de grabit cind se
isca vreo invalm4eala unde nu-i neaparat nevoie de el
§i lipsete acum, cind ajutorul liii p_ pate sluji Frumosului
Ora. Ce-o fi avind ? Ste careva ? S-a dedat la vreun
chef in timpul serbgrii ?

16
 Cred bolnav sau ca toane, jupin primar, ra's-
punse unil din aprozii ora§ului, caci s-a inchis in cask
dupd cit se spune, §i nu vrea nici sa, raspunda, nice sa
deschici.a poarta.
Data nu to superi, jupin ,primar, spuse Simon Glover,
ma due chiar eu sä-1 caut. Am eu o trebu§oard cu el. Si
Sfinta Fecioard fie prea slavita ca-mi ingaduie sa dau
de el in via:ta, cind acum un sfert de teas credeam ca
n-am s5.-1 mai vad niciodata.
Aduceti-1 pe viteazul armurier la consiliu, spuse
primarul caruia un yeoman calare ii §oipti la ureche ca
se vestise intrarea in port a cavalerului de Kinfauns.
Acestea sint imprejurarile in care Simon Glover sosi
la Henry Gow, dupd cum am vazut. $i fiindca indoiala §i
§ovaielile nu-1 tineau in lo-c ca pe oricare altul, urea cu
hotarlre iscara •' cind auzi vocea matu§ii Shoolbred, folosi
sau de obi§nuit al casei pentru a intra in dormi-
tor, m tumindu-se sa spuna drept scuza :
vole, scumpul meu vecin.
Deschise up §i patrunse in camera uncle un spectacol
pe cit de ciudat, pe atit de nea§teptat i se infati§a. ochilor.
Mai molt decit toate leacurile batrinei doici, sunetul vocii
lui p4ru sa." o reinsufleteasca pe Caterina §i paloarea din
obraji i se schimba intr-o culoare din cele mai vii. Ea
1§i indeparta iubitul cu amindoua miinile pe care, pins
in clipa aceea, fara dea seama ce face §i cople§ita
de dragostea trezita la viata in urma celor nu de milli
petrecute, lasase ca Henry sa i le mingiie in vole. Henry
Smith, sfios dupd cum 11 cunoWem, se poticni cind vru
sa se ridice ; cu totii erau buirmIl.citi, in afara de mAtusa
Shoolbred, care gasi un pretext sa se 1ntoarca cu spatele
la ceilalti si sa-§i dea friu. liber veseiiei ; iar manuprul,
surprins §i el, dar numai o clipa §i bucuros totu§i, se
alatura din toata inima acestei veselii.
— Pe sfintul Ioan, spuse el, credeam ca am sa vad
azi-dimineata o priveli§te ce-avea sa-mi taie pofta de

17
 xis eel putin ping la sfiritul postului dar acum vad ceva
care mi-ar descreti fruntea si pe patul de maarte. Asada;
pe .cinstitul Henry Smith care era plins ea un mort
i pen.tru care se trageau toate clopotele ca se
6:fld In viata, voios si, daca judecam dupe fata lui roe,
mai fericit ca traiWe decit oricare alt barbat din Perth.
Si tu, scumpa mea f iica, tu care, ieri Inca nu vorbeai de
nimic altceva decit de apucaturile role ale barbatilor ce
se dedau la desfriu §i ocrotesc fetele hoinare... .da, chiar
fiica mea, ea it infrunta pe sfintul Valentin §i pe sfintul
Cupidon, .5i tot ea se and aici, in chip' de fiica a veseli ei,
dupe cite vad. Intr-adevar, bag de seams ca." insa§i dum-
neata, buna mea matu0. Shoolbred,. care nu poti suferi
nici o neorinduiala, ai dat o mina de ajutor porumbeilor
astora.
— Ma jignWi, scurnpul meu tats, spuse Caterina gata
sä plinga, am venit aici avind cu totul alte decit
cele pe care le banuieti. Nu am venit deci,4-t pentru.
- ...Pentru ca te ateptai sa gaseti uil iubit
spuse tatal ei, §i ai gasit unul viu pe care poti sa-1
tnirigii §i care poate .sa te minglie la rindul lui. Data
fi pacat, i-a§ multumi cerului ca te--a facut sa simti ea
esti femeie. Simon Glover nu este virednic sa alba drept
Lica o sfinta. Haile, inceteaza. sa ma privesti cu o mutra
ass .posomorita si nu a0epta.condoleante de la mine. Am.
.sä incerc sa-mi mai potolesc veselia dacd o sa vrei sa te
opre.ti din plins sau sa recunogi ca stunt lacrimi de
bucurie.
— Chiar de-ar fi sa platesc cu viata, tot
name sä dau acestor lacrimi. Te rog insa sa." ma crezi,
scumpul meu tats, §i dumneata, Henry, ca nu as fi venit
niciodata aici,
- Data nu te-ai fi ea Henry nu putea sa vine
la tine, spuse tatal. Si acum, dati-va mina In semn de
impacare qi de intelegere §i purtati-va ca nige buni
Valentini. Ieri a fost martea grass, Henry; presupun ca

IS
ti-ai marturisit nebuniile, ca ai fost iertat §i a ti descar-
cat de toate nelegiuirile de care erai invinuit.
Cit despre asta, tats Simon, scum &Ind ai clestul
singe rece sa ma asculti, jur pe Evanghelie §i o iau ca
martora pe doica mea, matins Shoo bred.
- N-are nici un rost, spuse Glover, pentru ce ark
zaindarim n4te neintelegeri care ar trebui sa fie uitate
de6 molt ?
- Ilaide, Simon... Simon Glover ! se auzi strigindu-se
de afar&
Uitasem sa-ti spun, fiule, zise Glover cu un aer
serios, avem alts treaba de facut. Trebuie sa mergi numai-
decit consiliu. Caterina o sa ramina aici cu mat-ua
ShoOlbred care. o sa alba grija de ea pin& ce ne in-
toarcem §i dupa aceea, cum oraul se .afla in mare fierbere,
o s-o ducem amindoi acasa §i .sint si.gur ca n-o sa indraz-
neasca nimeni sa ne stea In ,tale.
- Ei bine, draga tats, .spuse Caterina cu yin zimbet,
vad ca iti iei fata ,de Henry obiceiul lui Oliver Proudfute,
palarierul acela zvapaiat, fratele de arme al lui Henry.
Fata tatalui se posomori.
— Ai rostit un cuvint nepotrivit, fiica mea dai nu
stiff ce s-a intimplat. Saruta-1, Caterina, in semn de
iertare.
— Nu, spuse Caterina, prea multe favoruri. Cind o va
fi dus la ea acasa pe fata ratacitoare, o sa aiba destula
vreme sa-i0 eeara rasplata.
— beocamdata, spuse Henry, cer ca gazda ceea ce nu
vrei sa-mi diaruieti pentru altceva.
0 lua in brate §i ea ii ingadui dea sarutul pe care
i-1 refuzase.
In timp ce coborau scara impreuna, batrinul pose mina
pe unlarul lui Henry spuse :
dorintele mele cele mai scumpe se indepli-
nest ; dar a vrut Dumnezeu ca acest lucru sa se intimple
intr-un ceas de grele incercari i mihniri.

1c
 — Este adevarat, spuse armurierul, dar dumneata §tii;
tata, ca data rascoalele sint dese la Perth, indeob§te nu
tin =it.
Apoi, deschizind o usa care dadea din ,casa in faiirarie :
— Hei, baieti , striga el, Anton, Cuthbert, Dingwell §i
Ringa_n ! nici unul din voi sa nu se miste pins cind ma
intorc. Fiti credinciosi ca si sabiile pe care v-am in.vatat
sa le fauriti ; un taler francez si un ospat scotian va fi
rasplata voastra data o sa-mi ascultati poruncile. Va in-
credintez o comoara care-mi este foarte scum.pa. Paziti
bine portile. Micul Janklin sa faca de straja pe alee
si s-aveti armele gata pregatite data cumva ar da cineva
tircc.lale pe aici ; nu deschideti usile nimanui pita ce nu
vedeti ca m-am intors eu sau tata Glover ; este vorba de
fericirea si viata mea.
Oachesii voinici carora le vorbise, raspunsera :
— Moarte oricui ar incerca sa intre !
- Caterina mea este acum intr-un loc la fel de sigur
ca si cum dougzeci de soldati din garda ar pazi-o intr-un
castel intarit. S-o luam prin grading ; putem sa ne in-
dreptam linistiti spre casa consiliului.
Strabatura mica livada unde pasarile, pe care bunul
meseria§ be ingrijise si le hranise. in timpul iernii, salutau
zimbetul indoielnic al unui soare de februarie prin frin-
turi sfioase de cintec.
— Ia asculta ce cintarete, spuse armurierul ; azi-dimi-
neata, amarit cum eram in inima mea, rideam de nenoro-
citele astea mici fiindca ele cintau, in timp ce mai aveau
in fata for atitea zile de lama. Dar acum imi pare ca as
putea sa tint in cor cu ele, caci o am §i eu pe Valentina
mea cu mine si, orice ,s-ar intimpla miine, astazi sint
omul eel mai fericit din Perth, oral sau comitat, tirgu.5or
sau provincie.
sä nu intreci masura in bucuria ta, spuse
batrinul Glover, cu toate ca .cerul stie Ca ti-o imparta§esc.

20
Oliver Proudfute, bietul nebun, pe care-1 cunoteam bine
amindoi, a lost gasit azi-dimineata mort in strada.
- Numai ca beat mort, presupun, spuse armurierul
dar o ciorba fierbinte i vreo douasprezece sfaturi de-ale
nevesti-si o sa-1 puna iar pe picioare.
— Nu, Henry, nu. A fost omorit, ucis cu o lovitura
de secure sau cu vreo arma asemanatoare.
— Nu se poate relua armurierul ; era destul de sprin.-
ten ca sa nu foloseasca miinile cind putea sa iasa din
incurcatura cu ajutorul picioarelor.
- N-a avut de ales. A fost lovit pe la spate. Uciga§ul
trebuie sa fi lost mai scund decit el §i sa se fi slujit de
o secure, de o arma de calaret sau ,ceva asemanator, cad
.o secure de Lochaber i-a atins partea de sus a capului.
L-a doborit o lovitura grozavd.
— Nu ma pot dumeri, spuse Henry ; a fost la mine la
miezul noptii, in costum de dansator de „morris" ; parea
sa fi baut, dar nu de ajuns ca sa se imbete. Mi-a povestit
ca a fost urrnarit de ni#e ix* galagiwi mi-a marturisit
ca-1 pinde§te primejdia ; dar, vai 11 :cum era, credeam
ca nu e ,decit una din fanfaronadele care-1 apucau atunci
cind bea §i, Sfinta Fecioara sa ma ierte 1-am lasat sa se
intoarca singur, rau am facut. Dar pe sfintul loan ! ag
fi Intovar4it orice fiinta fara aparare, dar mai ales pe
cel cu care am mineat nu o data la aceeai masa, am
bait din acela0 pahar. Cine fi inchipuit vreodata ca
se afla pe pamint cineva care i-a pus gind rau unui om
simplu §i panic cum era el, afara numai data nu i-or fi
displacut cuiva laudele lui.
— Henry, iti purta casca ta, tunica ta, pavaza
cum de-a avut toate astea ?
- Mi le .ceruse doar pentru o noapte, iar eu nu prea
ma simteam in apele mele Si voiam sa scap de el ; am
avut de lucru in tot timpul serbarii eram hotarit sä
nu §tiu de sarbatoare din pricina certei noastre.

21
 - Asta cried primarul Craigdallie si sfetnicii nostri
cei mai priceputi : ca lovitura Ili era menita, Henry, si ca
se cade ca to rdzbuni pe con.cetateanul nostru, lovit
in local tau.
Armurierul ramase citeva clipe facut. Iesisera din gra-
ding si acum istrabateau o stradutd singuratica prin - care
socoteau sa ajungd la consiliul orasului fardsd fie nevOiti
• infrunte privirea eelor curiosi sau intrebarile far% rost.
— V641 ca tad, fiule, spuse Glover ; avem totusi atitea
lucruri sä ne spunem. Gindeste-te ca biata vaduvd Kagda-
lena, dacd se va ivi prilejul sa aducit vreo invintkire
pentru pierderea ,ce i-a fost pricinuitd atit ei cit $i copiilor
ei, va trebui sd-si sestina cauza printr-un luptdior, po-
trivit legit i obiceiuliii. Dar, oricare ar fi ucigasul, ii
stim destul de bine pe $i pe oarnenii for : fii
sigur ca omul banuit o sa ceard proba ca sa-si
bath' joc de niste tar`dnoi Iasi, cum zic ei. Asta nu trebuie
saf se intimple atita vreme .cit mai .avem in vine o piedt-Urd
de singe, Henry Smith.
— _ \Tad uncle vrei sa• ajungi, tats, rAspunse Henry cu
tristete. Sfintul roan stie ca am ascultat totdeouna o
chemare razboinica la fel de bucuros cum calul de baldlie
ascultd sunetul trompetei. Dar gindete-te, tatA, de-ati-
tea on ,Caterina n-a mai vrut sa ;tie de mine fiindca
m-am aratat prea grabit sa iau armele. Acum cind tertu-
rile noastre s-au terminat Si nadejdea pe care o pier-
dusem azi-dimineata luceste mai malt ea oricind pentru
mine, trebuie oare, dupa sairutul iertare ce-mi arde
Inca buzele, sa ma las din nou prins in luptd ? Stii dour
foarte bine ca asta o va jigni adinc.
— Mi-e greu dau un sfat, Henry, spuse Simon,
dar trebuie sa to intreb : ai sau nu temei sa crezi ca
nenorocitul acela de Oliver a fost lovit din gresealk Minded
au crezut ca esti to ?
— Presupun indeajuns acest lucru, spuse Henry. Se
spunea ca imi seamand §i nenorocitul se silea sd-mi

22
semene in mi§cari, in felul cum se tinea mergea, ba
chiar sa fluiere ariile care-mi ,plat mie, asemanarea
sä fie qi mai mare §i pins la urma .plarteasCA c§cump.
Eu am destui dui5mani in Gras §i in comitat dar nimerii,
cred, nu avea nimic de impartit cu el.
— Pot sa te asigur, Henry, ca Elea mea nu o sä fie
suparata. A luat destule lectii de la parintele Clement
des-pre pace ci iertarea dar mi se pare ca lectiile
astea nu se prea potrivese cu obiceiurile unei tari unde
legea nu ne ocrote§'te, decit data o silim noi. DacA ai sA
te hotar4ti pentru lupta, o sä ma stra'duiesc s-o fac sA
vada lucrurile cum le-ar vedea orice femeie din ora; ;
iar data alegi faith' cafe, adica sa nu te amesteci. *i 84
nu-1 razbuni pe omul care §i-a pierdut viata pentru tine,
sa la.51 va duva §i orfanii nemingiiati de pierderea unui
sot ci a unui tats, o s a fiu drept cu tine o satin
minte cA malcar eu unul n-ar trebui sa te dispretuiesc,
caci. §tiu asta o fad. numai din dragoste pentru Elea
mea. Dar atunci, Henry, va trebui sa parkim frumos,4
nostru orac Saint-Johnstone, caci n-evem sa mat fim in
el rijniic altceva decit o familie care ci-a pierdut onoarea.
1-lenry scoase un of tat adinc, pastra o clips de tIcere,
apoi rspunse
Alai bine moartea decit dezonoarea, chiar claca nu
ar mai trebui sa o vad niciodata. D:aca asta s-ar ti in-
tinIplat Teri sears, rn-ad fi aruncat cu tot Oin!tul in fata
cele'i mai tune land. Dar astazi, cind prim purtarea ei
aproape spus pentru prima tiara „Henry, te
iubesC", imi vine mai greu. Totusi neribro.icitea nu 5-.4
abatut pe ,capul bietului Oliver decit din vita mea, Ar fj
trebuit sa-1 aclapostesc sub acoperiul men, atUnci. trod
rugat ; sau, data as fi iesit cu el, i-ac fi inviedicat
soarta. In lac sa fac ads, 1-am c-opleti cu mustrari. ;i
batjocuri ;,dat sfin.tii §tiu ca nu be rosteain decit
clips de neastimpar ci mihnire. L-am dat afara pe el, care
era fara aparare, ca m..earga in intimpinarea soartei

23
ce-mi .era harazita mie. Trebuie sä-1 razbun sou sg fiu
dezonorat pe vecie. Vezi, tata, s-a spus despre mine ca
exam un om la fel de tare ca §i fierul pe care-1 lucrez,
dar fierul a varsat, vreodata lacrizni ca astea ? RuOne
mie ca le vars !
Nu-i ru5ine, scumpul meu fiu ; to eti pe cit de
bun pe-atit de viteaz, o de mult. Dar poate ca lupta
n-o sä alba loc, data n-o sa se descopere cineva pe care
sa cada banuiala. Nu se cuvine, fire§te, sa dorim ca sin-
gele nevinovat sa ramind nerazbunat. Totu0., data eel ce-a
impins is acest mirpv omor o sa r6mind o vreme la ada-
post, n-0 sä mai ai datoria de a urmari o razbunare pe care
cerul nu va intirzia sa o acluca la indeplinire la timpul po7
trivit.
Vorbind astfel, ajunsera la locul din ulita mare uncle se
afla cladirea consiliului. Tn dreptul portii, dupd ce iii
Maul% b e prin multimea ce umplea strada, gasird aleile
pazite de o trupd de cetateni inarmati, iar prin impreju-
rimi cincizeci de arca§i apartinind cavalerialui de Kin-
fauns ; impreund cu aliatii sai, Gray, Blair, Moncrieff §i
altii, el adusese la Perth un numar insemnat de calareti
din care facea parte acest detaament.
De indata ce Glover §i Smith se infatipr6, fury Intro-7
dui in sala uncle erau adunati magistratii.
 XX

0 femeie plingind d.upd dreptate se afla la poarta,

Ea este vaduva, palida §i urgisita de soarta.
Bertha

-( Locul unde se intrunise consiliul din Perth avea 0 in-

fati§are ciudata. intr-o incapere intunecoasa, prost lu-
minata de o fereastra mai mica §i una mai mare, un
grup de oarneni se strinseso in jurul unei mese de stejar.
Unii dintre ei, stateau pe scaune mai inalte : erau fie ne-
gustori, fie membrii ai corporatiei sau
cati icuviincios dupd starea for §i purtind, ca §i in comi-
tatul York, insemnele razboiului in jurul giturilor batrine,
adica- piaci de metal la git i e§arfe care le sustineau
armele. Scaunele mai scunde erau ocupate de lucratort
§i meseria§i, sindici sau ucenici, cum erau numiti in
corporatia lor, purtind imbracamintea obi§nuita, insa
ceva .mai ingrijita ca de obicei.
Se mai deosebeau §i prin armuri : unii iii aveau tunica
acoperita de midi piaci de fier in forma de romb, care,
prinse la capete atirnau in rinduri uncle peste altele,
urmarind prin mobilitatea lor m4carile corpului ce-1
aparau. Altii purtau tunici din piele de bivol care, dupa
cum am mai spus, puteau rezista impunsaturilor de lance.
La capatul celalalt al mesei inconjurate de aceste perso-
naje, statea Sir Louis Lundin. Acesta nu avea -nimic
razboinic, era preot i paroh la biserica sfintul loan,
purta costumul preotesc §i avea in fata lui pans pentru
seris §i cerneala. Indeplinea functia de grefier al tirgului

25
 ca preo-cii din acele vremuri, (numiti „cavalerii
Papei") primea titlul onorific de Dominus, prescurtat in
Dom, sau Dan, care era tradus prin Sir, titlu de distinc-
tie al cavalerilor laici.
Pe un scaun a,,,;ezat la capatul cel mai inalt al mesei
de consiliu, se afla Sir Patrick Charteris, imbracat in-
tro armura stralucitoare ; persoana lui alcatuia un con-
trast ciudat cu grupul impestritat, jumAtate razboinic,
jumatate pa§nic al cetatenilor care nu erau chemati sub
arme decit intimplator. Atitudinea starostelui, vadea in
acela§i timp legaturile strinse, pe care interese comune
le stabilisers intre el, magistrati §i ora§eni ; totodata,
purtarea lui urmarea sa arate ea e mai presus decit
adunarea prezidata, de el, cad pe vremea aceea, in vir-
tutea nobilei sale obir§ii §i a rangului sat', lumea it con-
siders superior celorlalti.
La spatele scaunului sau stateau doi scutieri unul
ii tinea casca iar celatalt pavaza, pe care se vedeau ar-
moariile formate dintr-o mina stringind un purnnal sau
o spada scurta, cu aceasta serneata deviza : Rat legea
mea. Un paj dragut ducea spada lungs a stapinului sau,
un altul lancea ; aceste simboluri cavalere§ti §i acce-
sorii erau desf4urate cu atit mai mult fast atunci cind
demnitarul cdruia ii apartineau indeplinea functiunile
de magistrat. Cavalerul de Kinfauns parea maret Si
ingimf at, ceea ce nu se potrivea deloc cu firea lui sincera
§i voioasa.
— Bine ca ai catadicsit sa vii, Henry Smith §i dum-
neata, Simon Glover, spuse starostele. Sa stiti ca ne-ati
facut sa a§teptam cam mult. Daca se mai intimpla a§a
ceva atita vreme cit mai .stAm in acest loc, va vom da o
gloaba atit de mare, incit yeti avea putind placere sa o
platiti. Destul Zadarnic va cereti iertare. N-avem ne-
voie de ass ceva acum, iar data viitoare tot n-o s-o capa-
tati. Aflati apdar ca prea cucernicill nostru grefier a
a§ternut pe larg tot ce-o sa va lamuresc eu in citeva cu-7

26
vinte, astfel ca sa stiti ceea ce asteptam, mai cu seams
de la dumteata, Henry Smith. Concetateanul,nostru Oli-
ver Prouafkite a fost gasit mort in ulita ittare, foarte
aproape de intrarea in Wynd. Pare sa,fi Post doborit de 0
lovitura c!e secure Scurta si greoaie, lovitura ce i-a fost
data pe la spate si fara veste ; nu putem numi altfel aceasta
fapta datorita careia a cazut, decit omor precugetat si
Asta in ce pri.Veste crima. Cit despre ucigas, numai
intimplarea. va face sa-1 descoperim. Asa cum se vede din
cele asternute de cucernicul Sir Louis Lundin, martori
mai mult decit onorabili l-au vazut pe raposatul Oliver
Proudfute tirziu in noapte, intovarasind trupa de dansa-
tori ,de „morris" 1, din care facea parte, pins la casa lui
Simon Glover, unde au dat o noun reprezentatie. Cu totii
dovedesc ca el a parasit trupa dupd ce-a schimbat .citeva
vorbe cu Simon Glover si dat intilnire cu prietenii
sai la circiuma lui Griffin, pentru a termina petrecerea
1 Exists o mare diversitate de pdreri cu privire la introducerea
dansului „morris" in Anglia. Dupa nume pare sd fie de origine
maura si acest soi de dans s-a bucurat printre englezi de o ase-
menea popularitate vreme de mai multe secole, incit atunci cind
liaendel a fost rugat sa indice dansurile si ariile preferate de di-
kx.itele popoare din Europa, el a atribuit menuetul francezilor,
sarabanda spaniolilor, arieta italienilor si giga sau dansul „morris"
englezilor.
Datoram anticarului despre a carui bunavointa am vorbit in
mai multe ocazii, urmatoarele rinduri : „In legatura cu o aseme-
nea cercetare, privind povestea in care soarta unui manusar din
Perth ocupd un loc atit de important, nu va fi lipsit de interes
faptul de a afla ca breasla manusarilor din acest oral mai pas-
treaza Inca 5i astazi costumul intreg al unui dansator care, a exe-
cutat dansul .morris)-> cu prilejul _unei serbari vesele, data in cin-
stea unui monarh scotian in timpul sederii sale in frumoasa
cetate.
Aceasta curioasa imbracaminte este din matase de culoare
rwata, in forma de tunics, cu garnituri de satin rosu si verde.
Este impodobita cu cloud sute cincizeci si doi de clopotei awzati
pe doudzeci si una de rinduri de cite doisprezece clopotel fiecare,
montati pe benzi de piele care se adapteaza la diferitele parti ale
corpului. Ceea ce este mai interesant, e perfecta intona tie a aces-

27
acolo. Acum, Simon, to intreb data spusele for sint ade:
varate ci data a§a s-au petrecut faptele. Vrei sa ne spui
i noua ce-ati vorbit — dumneata §i raposatul ?
— Milord staroste §i prea onorabile Sir Patrick, ras-
punse Simon Glover, am sä va spun ea' in urma unor
anumite zvonuri cu privire la purtarea lui Henry Smith,
o cearta iscat intre mine .5i unul din membrii fami-
mele pe de o parte §i numitul Smith aci de fata, pe
de alts parte. Or, cum sarmanul meu concetatean i§i
daduse obolul la raspindirea acelor zvonuri, caci nimic
nu-i placea mai mult ca birfa, am schimbat citeva cuvinte
in legatura cu cele intimplate ; m-a parasit, cred, cu gin-
dul sa mearga la Henry Smith, caci s-a despartit de
dansatori, punindu-§i in minte intilneasca, dupd
cum a spus inaltimea Voastra, la circiuma lui Griffin,
ca termine seara acolo ; ceea ce s-a intimplat de
atunci, nu §tiu, caci nu 1-am revazut in viata.
— Asta ajunge, souse Sir Patrick ; cuvintele dumitale
se potrivesc intocmai cu ceea ce §tim noi. Il gasim in
sfir§it, vrednici cetateni, pe sarmanul nostru concetatean
atacat in ulita mare de o ceata de cheflii §i de ma§ti,
care 1-au asuprit in chip ru§inos, aci a fost silit sa in-
genuncheze in mijlocul ulitei acolo sa bea, fard voia
lui, o mare cantitate de yin pins cincl abia a putut sa
scape. Aceste samavolnicii au fost indeplinite cu spada
in mina, iar strigatele §i blestemele acelor oameni au atras
for rindurl intervalul regulat muzical pe care-1 pastreaza
in tre ele. Cei doisprezece clopot.ei InOrati pe aceeai bands de
piele sint de marine diferita, totui combinati in aka fel, incit sa
se acorde cu nota principals. Acest acord este mentinut, nu nu-'
numai in cadrul fiecarui rind, ci in raporturile reciproce. Acto-
rul poate produce astfel, data nu o arie, cel pu%in un zornait
armonios, dupa talentul cu care regleze
Aceasta este de ajuns spre a dovedi ca -dansul .morris* nu este
chiar atit de absurd dupd cum se credea inainte ca, executat
Cu arta, el poate totodata sa plats artistului distreze mul-
tiinea" (n. a.).

28
 luarea aminte a mai multora, care au aparut ,la ferestre.
Unul sau doi trecatori au fugit din fata purtatorilor de
torte, de fried sä nu fie sup-gi la aceeai cazna la care it
vedeau supus pe bietul nostru concetatean, in mijlocul
ulitei marl a ora§ului. Dar, cu toate ca acei derbedei erau
deghizati §i purtau ma§ti, au fost recunoscuti in pofida
deghizArii lor, intrucit purtau costume comandate acum
citeva saptamini de cAtre Sir John Ramorny, mare scu-
tier al Altetei Sale Regale ducele de Rothsay, print regal
al Scotiei.
Un geamat surd se auzi printre cei de fats.
— Da, iata adevarul, cinstiti cetateni, urma Sir Pa-
trick ; cele aflate ne-au trezit groaza i durere. Pentru
urmarile la care ele pot sa duca, nimanui nu-i pare mai
rau decif mie, dar nici mai putin nu se teme nimeni decit
mine. •Acesta este, v-o spun din nou, intregul adevar.
Diferiti lucratori, folositi la confectionarea costumelor
comandate de Sir John Ramorny, au sustinut ca sint
cu totul asemanatoare cu acelea ale ma§tilor care 1-au
asuprit pe Oliver Proudfute. Un lucrator de pene cu
numele de Wingfred, i-a zarit pe caraghio0i in timp ce-1
aveau pe concetateanul nostru in mina ; el §1-a dat seama
ca purtau centuri §i coroane de pene pictate, pe care le-a
lucrat chiar el din porunca marelui scutier al printului.
Pierdem cu totul urma lui Oliver dupd ce a scapat
de oamenii aceia ; dar putem dovedi ca ma.5tile s-au in-
dreptat spre locuinta lui Sir John Ramorny, in care au
intrat clupd citeva clipe de intirziere. Se spune, Henry
Smith, ca. 1-ai revazut pe nefericitul nostru concetatean ;
care este adevarul ?
— A venit la mine, in Wynd, raspunse Henry, cam
cu o jumatate de ora inainte de miezul noptii ; nu pr ea
voiam sä-1 las sa intre, caci el sarbatorise carnavalul
in timp ,ce eu statusem acasa §i, dupa cum spune pro-
verbul, satulul nu crede celui flamind.
— Si in ce stare parea cind 1-ai vazut ?
29
 ;-- Parea foarte nelin4tit §i spunea intr-una CA este
urmarit de o bands de cheflii. Nu am dat crezare cuVin-
telor lui, caci it §tiam fricos §i gindeam ca vorbqte mai
mult ca sa se laude. Dar n-o sa-mi iert niciodata ca nu
1-am insotit dupd cum imi cerea §i, dacii voi mai WO,
voi pune sa se slujeasca o liturghie pentru iertarea grqe-
lilor mele.
— Ti-a spus cum aratau cei de care se plingea ? in-
treba starostele.
— Mi-a spus ca s'int ni§te oameni mascati, raspunse
Henry.
— Se temea cumva ca o ging calea la intoarcere ?
intreba din nou Sir Patrick.
— Pretindea ca-1 pindesc, ceea ce am socotit drept
Inchipuire, caci nu am vazut pe nimeni in strada.
— Nu a primit astfel de la dumneata nici un ajutor ?
1ntreba starostele.
— Ba da, milord, schimbat imbracamintea cu
haina mea din piele de bivol, cu casca §i pavaza cu care
1-au g'4sit acoperit, dupd cite am auzit. Am la mine bo-
neta lui cu zurgalai, jacheta §i celelalte dichiguri ale
costamului sau. Trebuia sa-mi trimita lucrurile astazi
de dimineata §i sa le is pe ale lui data sfintii i-ar fi
ingaduit.
— L-ai mai revazut de atunci ?
- Niciodata, milord.
— Inca: un cuvint, urma starostele. Este ceva care to
face sa crezi ca lovitura care s-a abatut asupra lui
Oliver Proudfute era menita altcuiva ?
Intr-adevar, raspunse armurierul 'dar pu sint
decit presup-usuri §i este poate primejdios sa ne oprim
asupra lor.
— Spune tot ce gindesti, aka cum cer datoria §i jura-
znintul dumitale. Cui crezi ca i-a fost menita lovitura ?
- Daca trebuie s-o spun, raspunse Henry, cred ca
soarta lui Oliver Proudfute trebuia sa fie a mea ; cu atit

30
 mai mult cu cit, in nebunia lui, Oliver cauta sä-mi semene
la mers si imbracaminte.
— Ai vreo neintelegere cu cineva pentru a presupune
asemenea lucruri ? intreba Sir Patrick Charteris.
— Am, pot sä spun spre rusinea mea, in munti ca
si in cimpie, in Anglia ca si in Scotia, in Nortshire ca si
in Augusshire. Nu cred ca sarmanul Oliver sa fi avut
vreodata mai multi dusmani decit puiul care se naste.
Vai ! el era prea pu%in pregatit pentru o chemare atit
de napraznica !...
- Asculta, Smith, spuse starostele, raspunde-mi la-
murit. A fost cumva vreo pricing de cearta intre casa lui
Sir John Ramornoy si dumneata ?
- Fireste, milord, a fost. Se spune peste tot ca mina
care a fost gasita in Curfew-street in ajunul sfintukii
Valentin era a lui Quentin cel Negru, care a trecut
Tay-ul acum citeva zile, pentru a se reintoarce in comi-
tatul Fife. Eu sint cel care a doborit mina cu o lovi-
tura de spada. Cum acest Quentin era in serviciul lui
Sir John si omul sau de incredere, se poate presupune
ca exista dusrnanie intre oamenii lui Sir John si mine.
— De fapt, asta pare destul de adevarat, Smith, spuse
Sir Patrick. acum, scumpii mei concetateni si intelepti
magistrati, ne ramin cloud presupuneri care au aceeasi
urmare. Se 'prea poate ca oamenii mascati, care 1-au
atacat pe concetateanul nostru si 1-au asuprit in asa hal
incit corpul sau mai poarta Inca urme, sa-1 fi reintilnit
pe prizonierul for in timp ce se inapoia la el acasa
si sa fi pus virf nelegiuirilor, ridicindu-i viata. Chiar
el si-a aratat fata de Henry Smith teama ca s-ar putea
intimpla asa ceva. Daca asa stau lucrurile, asasinul se
afla printre oamenii lui Sir John Ramorny. Dar mi se
pare mai demn de crezare ca una sau cloud masti s-au
inapoiat, poate, in ulita dupa ce-si schimbasera deghiza-
rea ; va'zind la Oliver Proudfute hainele si mersul lui Smith,
caruia voia semene caci Oliver nu ar fi fost

31
pentru ei decit prilej de haz in propriile lui ve§minte
oamenii aceia au simtit cum se treze§te in ei ura §i au
crezut ca-1 vad pe Henry Smith singer ; au faurit gadar
planul eel mai sigur §i mai grabnic ca sa nimiceasca un
duman atit de temut cum se spune ca este Henry Smith.
Ce credeti, , cetateni ? Nu sintem indreptatiti sa punem
aceasta crima pe seama oamenilor lui Sir John Ramorny ?
Magistratii discutard citeva clipe in §oapta pentru a
raspuncle prin mijlocirea primarului Craigdallie.
— Nobile cavaler §i cinstite staroste, incuviintdm
cuvintele intelepte pe care le-ati rostit in ceea ce prive§te
aceasta intunecata §i salbaticd intimplare ; §i not gindim
la fel ca dumneavoastra ca trebuie sa punem pe seama
oamenilor lui John- Ramorny fapta insp.dimintatoare ce
a fost savir§ita asupra raposatului nostru concetatean,
fie ca a fost luat drept cine era §i ,1-au tiut pe nume, fie
ca 1-au preschimbat cu viteazul nostru concetatean
Henry Wynd. Dar Sir John, pentru serviciul sau ca
mare scutier al printului, este inconjurat de o suits nu-
meroasa §i, pentru ca trebuie sa ne a§teptdm ca invinuirea
sd fie respinsd §i faptele tdgaduite, am vrea sd §tim ce
vom face in aceasta imprejurare. Vechiul proverb al
comitatului „drumul ,drept este eel mai scurt" s-ar putea
adeveri dacd am afla o lege care ne-ar ingadui sa ardem
casa lui Sir Ramorny i sa trecem oamenii lui prin
ascuti§ul spadei. Cad nicdieri nu se gasesc mai multi
insi care sal-1 ocarasca pe Dumnezeu, sa strice oamenii
sa batjocoreasca femeile ca in banda lui Ramorny. Dar
ma indoiesc ca aceste cdi de dreptate omeneasca vor
fi incuviintate de legile noastre, i in acest timp nimic
nu ne ingaduie sd-1 descoperim pe adevdratul vinovat.
Inainte ca starostele sa fi putut rdspunde, grefierul
ora*ului se ridicd venerabila barbd, ceru
voie sa vorbeascd, lucru care i se ingAdui numaidecit.
Fratii mei, dacd insui Dumnezeu, cind i s-a cerut
ajutor cu destuld evlavie, a binevoit sa lumineze incurca-

32
tura vinovatului si nevinovatia celor ce fusesera invinuiI
pe nedrept, tot asa, sa cerem bunului nostru suveran,
regele Robert, care, cind cei rai nu-i schimba bunele lui
ginduri, se arata drept si milostiv, sa-i cerem, zic, in
numele Frumosului Oras si al tuturor comunelor din
Scotia, sa ne dea putinta sa rugam Cerul, dupla* obiceiul
inaintasilor nostri, sa lumineze taina acestui omor. Vom
cere proba prin dreptul sieriCllEtl, proba consfintita de
bula papala, pe care Inaintasii suveranului nostru au
facut-o cunoscuta de ea s-au folosit adesea §i Carol
eel Mare al Frantei, regele Arthur al Angliei, Grigore eel
Mare si puternicul Achaius pe pumintul Scotiei noastre.
— Am auzit vorbindu-se de dreptul sicriultd, Sir
Louis, spuse starostele, si stiu ca acest drept se afla inscris
in hrisoavele Frumosului Ora$ ; dar nu stau prey bine cu
vechile legi si to rog sa ne arati mai peles ce-i
cu asta.
— Vom cere regelui, spuse Sir Louis Lundin, data
se invoieste la proba clespre care va vorbesc, ca sa fie
adus la catedrala sfintul Joan corpul nefericitului nostru
concetatean §i sa se slujeasca liturghii pentru odihna
sufletului sau si descoperirea mirsavului uciga§. Vom cere
de asemenea sa i se porunceasca lui Sir John Ramorny
sa ne dea pe nume toti oamenii din suita sa, care se ga-
seau in Perth in noaptea de martea grasa spre miercurea
Paresimilor sa se lege ca-i va infatisa in ziva si la ora
ce-i va fi hotarita, in catedrala, unde vor fi chemati
fiecare in parte, sa treaca unul cite unul prin fata sicriu-
lui nefericitului nostru concetatean si sa is ca martor pe
Dumnezeu §i sfintii ca este nevinovat si ca nici nu a fdp-
tuit, nici nu a Impins la omor. Dupa cum se stie, nu o
datA s-a dovedit Ca, data uciga§ul incearca sa scape
jurind fals, trupul mortului nu rabda in preajma-i mina
care a dat lovitura ce i-a rapit viata, ci va zamisli citeva
zvicniri de viata in vinele celui ucis, de unde se va in-
toarce spre rana fatala un singe inchegat de mult timp ;

33
ca sa vorbim mai pe inteles, cerul voie§te ca prin anumite
taine ce scapa intelegerii noastre, sä faca sa se descopere
nelegiuirea, clad ea a slutit imaginea Creatorului.
— Am =zit vorbindu-se de aceasta lege, spuse Sir
Patrick ; e -din timpul lui Bruce. Nu e rau sa cautam pe
aceasta cale wiraculoasa adevarul pe care mijloacele
obimuite de cercetari nu ne ingdduie sa-1 descoperim,
caci data-i invinuim pe oamenii lui Ramorny luati cu
toptanul, ace§tia fara doar i poate Ca vor tagadui. Dar
.trebuie sa-i mai, fac o intrebare lui Sir Louis, cucernicul
nostru grefter ; cum vom face ca hare timp vinovatul sa
nu scape ?
- Cetatenii vor pazi cu str4nicie meterezele, podu-
rile vor fi ridicate, gratiile vor fi lasate de la apusul ping
la rasaritul _soarelui §i patrule puternice vor veghea
noaptea. Cetatenii se vor supune jde buns voie acestei
corvezi pentru ca nu cumva ucigaul concetateanului
for sa scape.
Toti consilierii se invoira prin cuvinte, semne i gesturi
la aceasta propunere.
— Cu toate astea, mai spuse starostele, ce se va in-
timpla data cineva din casa pe care pica banuiala se
impotrivete la proba dreptului sicriului ?
— 0 poate cere pe aceea a luptei Intre adversari
deopotrivd in rang, spuse cucernicul grefier ; cad data
cerem juclecata lui Dumnezeu, persoana invinuita trebuie
sa alba alegerea probei. Daca se Impotrivete la amindoua,
trebuie socotit drept vinovat i judecat ca atare.
Inteleptii consiliului fiind cu totii de aceeag parere
cu starostele §i grefierul, hotarird sa inainteze in acWi
termeni o plingere regelui, in scopul ca uciderea conceta-
teanului for sa fie supusa cercetarilor menite sa descopere
adevarul sa dovedeasca vinovAtia in caz de crimA, aka
cum se obi§nuia Inca pins la sfiritul veacului al XVII-lea.
Dar, mai inainte ca membrii consiliului sa paraseasca
§edinta, primarul Craigdallie crezu de datoria lui sa in-

34
trebe- tine va fi luptatorul lui Maud sate Magdalena
Proudfute §i al celor copii ai ei.
Pentru asta nu este nevoie chibzulm prea mult,
spuse Sir Patrick Charteris, sintem barbati care purtam
arme ; aceste arme ar trebui sa fie Sfarimate pe capul
aceluia dintre not care nu s-ar sluji de ele ca sa apere
vaduva si copiii concetateanului •nostru ucis raz-
bane moartea. Daca Sir John Ramorny /idled el insu§i
sfidarea, Patrick Charteris de Kinfauns se va bate cu el
cu inversunare atita timp cit cal si caldret vor ramine in
picioare sau .cit pumnul si lancea se vor tine impreuna.
Dar dacd cumva luptatorul va fi mai prejos in rang,
Magdalena Proudfute isi va alege luptatorul dintre cei
buni cetateni din Perth si va fi o rusine §i o
dezonoare vemica pentru Frumosul Ora§ data se va
gasi un trddator si un fricos care sa se dea in l'auri.
SA fie chemata in said, astfel ca ea insasi sa hotArasca
pe tine alege.
Henry Smith auzi aceste cuvinte cu trista presimtire
ca alegerea va.'duvei se va opri asupra lui ; ,astfel, noua
impdeare cu iubita avea sa fie zadarnicita Inca c• data
din pricina unei certe de care nu putea sa scape prin mij-
loace onorabile si pe care, in orice alta imprejurare, ar
fi salutat-o ea pe un prilej stralucit de a creste sn ochii
curtii si ai orasului. *tia ca, sub inriurirea parintelui
Clement, Caterina privea proba prin lupta mai mult ca
o insultd adusd religiei decit ca un apel la judecata lui
Dumnezeu si ca ea nu socotea cuminte faptul ca nevino-
vatia sau vinovatia unui acuzat sa fie dovedite prin pu-
terea bratului sau iscusinta armelor. Se temea deci de
ideile ei, cu mult mai presus de acelea ale veacului in
care traia.
In vreme ce se rasa prada acestor ginduri dureroase,
Magdalena, vaduva celui ucis, intra in said, acoperita *Cu
un Val mare negru si sprijinitd de cinci sau Base femei
respectabile, imbricate la fel ca ea. Una din ele Linea in

35
brate un copil, ultimul zalog al dragostei nuptiale a sar-
manului Oliver. Alta ducea de mina o fiinta micuta, cam
de vreo doi ani, care privea cu mirare §i teams, cind
vemintele negre cu care o gatisera, cind spectacolul ce
inconjura.
Consilierii se. ridicara pentru a primi tristul cortegiu
§i-1 salutary cu cea mai adinca simpatie, la care Magdalena
raspunse cu demnitate, poate fiindca durerea ei era fara
capat. Sir Patrick Charteris inainta cu curtoazia unui
cavaler pentru o femeie §i a unui ocrotitor pentru o
vaduva nenorocita, lua mina sarmanei femei §i ii lAmuri
in citeva cuvinte ce mijloace hotarise adunarea sä intre-
truinteze pentru a razbuna uciderea barbatului ei.
Dupa ce, cu blindete si bunavointa se asigurase ca
nenorocitaintelesese bine ceea ce ii spusese, el se adresa
cu glas tare adundrii :
— Buni cetateni din Perth i mernbri liberi ai corpo-
ratiilor si meseriilor, luati seamy la ce are sa se intimple,
caci asta prive§te drepturile i privilegiile voastre. Iat-o
pe Magdalena Proudfute, care cere razbunare pentru
moartea sotului ei rapus miselete de catre Sir John
Ramorny, cavalerul cu acest nume ; ea e gata sa dove-
deascA faptul prin mbrturia dreptului sicriului sau prin
lupta unui barbat. Pentru aceasta eu, Patrick Charteris;
cavaler i gentilom, ma prepun sa lupt in apararea ei
atita timp cit cal Si calaret vor putea face fata, data
vreunul de rangul meu va primi lupta. Raspunde, Magda-
lena Proudfute, rna primeti ca aparator ?
Vaduva raspunse cu sfortare :
— Nu pot dori unul mai nobil.
Sir Patrick 4i push mina dreapta intr-a ei i saru-
pe frunte, dupa ceremonialul obinuit, spuse
solemn :
Dumnezeu sfintul loan sa-mi fie prielnici. Imi
voi face datoria ca un bun luptator, ca un bun cavaler,
ca un barbat viteaz. Acum, Magdalena, alegeti dupa plat,

36
dintre cetatenii Frumosului Oras, aici de fata sau in lips&
pe acela caruia ii vei Incredinta cauza dumitale dacd
omul impotriva caruia te vei plinge mi-ar fi mai prejos
in rang.
Toate privirile se indreptara spre Henry Smith, pe
care alegerea tuturor it aratase Inca mai dinainte drept
cel mai vrednic in toate, ca sä fie luat aparator in
aceasta imprejurare. Dar vaduva nu asteptase aceasta
tacuta numire pentru a-si face alegerea. De indata. ce
Sir Patrick rosti ultimul cuvint, ea se indrepta fara so-
vaire spre locul lAnde statea armurierul, la marginea
mesei, alaturi de barbatii de rangul sau si, luindu-1 de
mina, ii spuse :
— Henry Gow sau Smith, bun cetacean si bun mese-
rias, so... sotui meu voia ea sa spuna dar nu putu sa ros-
teased in intregime cuvintul, fiind nevoita sa-1 inceapa
din nou acela care nu mai este, urma ea, te iubea si
te pretuia mai presus decit pe toti ceilalti barbati ; de
aceea se cade ca dumneata sa urmaresti razbunarea
vaduvei si a orfanilor sai.
Daca Henry ar fi cunoscut un mijloc ce 1-ar fi ajutat
sa se lepede de misiunea cu care toata lumea 'Area sa-1
insarcineze, lucrul acesta i-ar fi fost cu neputinta.
Orice gind de a sta deoparte se risipise de indata ce
vaduva incepu sa i se adreseze lui ; o porunca venita din
cer greu 1-ar fi rascolit mai puternic decit chemarea
nefericitei Magdalena. Cuvintele care aminteau ca el si
raposatul ei sot fusesera apropiati unul de altul, ii mer-
sera la inima. Era, desigur, ceva ridicol in dragostea ne-
masurata pe care Oliver o aratase pentru Henry, daca
ne gindim ca erau firi atit de deosebite. Dar toate astea
erau uitate acum si Henry, minat de nobletea inimii sale,
nu mai voi sa se gindeasca decit ca Oliver ii fusese
prieten, un om care-1 iubise cinstise atit cit ii era
lui cu putinta si mai cu seams cind avea destule temeiuri
sa creada ca picase rapus de-o lovitura menita lui

37
 De aceea, dupd ce, cu o grabs de care nu s-ar fi cre-
zut in stare cu o clips mai inainte, 1§i apropiase buzele lui
de fruntea inghetata a vaduvei, armurierul raspunse :
Eu, Henry, armurier, locuind in Wynd-ul din
Perth, barbat viteaz §i credincios, nascut liber, primesc
titlul de aparator al acestei vaduve §i al acestor orfani
voi lupta ca atare pe viata §i pe moarte atita timp
tit voi avea suflare in mine. Dumnezeu §i sfintul loan
sa ne vina in ajutor la teas de nevoie !
Un murmur de aprobare se ridic4 din mijlocul celor
de fata, dovada a interesului cu care adunarea urmarea
aceasta incle§tare §i a increderii ce o aveau in rezultatul
luptei. Sir Patrick se duse apoi la rege pentru a capAta
Invoirea de a deschide cercetarile cu privire la uciderea
lui Oliver Prouclfute, dupd obiceiul dreptului sicriului
Vii, la nevoie, prin proba luptei. El 10 indeplini aceasta
indatorire indata dup5, ce pleca din consiliu, in timpul
unei audiente particulare acordata de suveran, care ra-
mase foarte mihnit de aceasta intimplare. Ii spuse
Sir Patrick sa vind a doua zi, dupa slujba, cu partile
interesate, ca sa i se dea raspunsul. iritre timp, un curler
al regelui pleca la locuinta conetabilului, spre a lua
de acolo lista oamenilor lui Sir Ramorny §i a-i porunci,
sub amenintarea ca va fi pedepsit cum nu se poate mai
aspru, sä ramina in Perth, pind cind regele va binevoi
s6-1 aduca la cunWinta vointa sa.
 XXI

Pregatirile-n arena sd fie terminate

lupta sa hotarasca tine are dreptate !
Henric al VI-lea, partea II

In camera de .consiliu din palatul dominicanilor, amin-

tita mai sus, statea regele Robert impreund cu fratele
sau Albany care, prin stra§nicia §i virtutile sale pre-
facute, avea o mare inriurire asupra spiritului slab al
monarhului. Era firesc ca un print care vedea rareori
adevarata fatd a lucrurilor, sd le priveasca asa cum ii
erau ele infat4ate de un am indraznet §i fals, cdruia
originea lui ii dadea dreptul sa. stea in apropierea suve-
ranului.
Ingrijat necontenit din pricina nefericitului sau fiu
rdtacit .de sfaturi primejdioase, regele se silea sä-1 Led
pe fratele lui sa impartd§easca parerea ca Rothsay n-avea
nimic de a face cu uciderea pdlarierului, despre care Sir
Patrick it in§tiintase in scris pe Maiestatea Sa.
— Iar o afacere nenorocitd, frate Robin, spunea el,
ba chiar .foarte nenorocita §i care nu tinde la nimic alt-
ceva decit sa stirneasca urd §i zizanie intre nobili §i
popor, aici ca §i in atitea tinuturi indepartate. Dacd ma
simt totusi linitit in aceasta imprejurare, este fiindcd-1
pe Sir Ramorny inctepartat din casa ducelui de Roth-
say ; nu se va putea spune dcci ca acesta sau vreunul
din oamenii lui ar fi fost toemiti de sdrmanul meu David
pentru infaptuirea acestei crime singeroase. Putem, frate,
sa adeverim §i unul §i altul ca, la cererea mea, ducele s-a
39
invoit cu u§urinta sa-1 indeparteze pe Ramorny din
slujba sa in urma taraboiului din Curfew-street.
amintesc, intr-adevar, de consimtdmintul sau,
spuse Albany, §i vreau sä nadajduiesc ca legaturile dintre
print §i Ramorny nu au fost reinnoite de cind a fagaduit
sa se supund dorintelor inaltimii voastre.
— SA se supund ? Legaturi reinnoite ? spuse regele
ce intelegi prin felul acesta de a vorbi, frate ? -Desigur,
nu-1 poti banui pe fiul meu de fatarnicie §i minciund
fiindcd mi-a fagdduit ca, dacd intimplarea nenorocita
din Curfew-street va fi indbu§itd, are s-o rupd cu
Ramorny, pe care-1 credea un sfetnic in stare sa-1
tirasca spre noi nebunii ca are sa se invoiasca sa fie
trimis in surghiun sau sa i se dea orice pedeapsd am
voi noi. Nu-ti aduci aminte ca, atunci cind ne-ai sfatuit
sa se pund o gloaba insemnata asupra m*ilor lui
Ramorny din Fife, chiar printul parea sa incline pentru
surghiunirea lui Ramorny ?
— Imi amintesc prea bine, augustul meu frate. Nu,
firete, nu a fi putut presupune ca Ramorny are din
nou inriurire asupra printului ; §i toate acestea dupla ce,
prin sfaturile sale, 1-a adus la asemenea strimtoare, incit
insu§i nobilul meu nepot a facut marturisirea despre
care a vorbit inaltimea voastrb. i anume : ea dacha. John.
Ramorny ar mai ramIne la curte, purtarea lui s-ar re-
simti mai departe de pe urma acestei apropieri. Imi
parea eau atunci ca am sfatuit sa i se puny o gloabd in
loc sa fie surghiunit. Dar vremea aceea a trecut i altele
s-au petrecut care pun in primej die pe Maiestatea
Voastra, pe regalul vostru motenitor §i intregul regat,
Ce vrei sa spui, Robin ? intreba sdrmanul rege.
Pe mormintul parintilor no§tri, pe sufletul lui Bruce,
nemuritorul nostru stramn to rog din adincul inimii,
prea scumpul meu frate, ai mild de mine. Ce nenorocire
imi ameninta fiul sau regatul ?

40
 Vocea regelui tremura de nelin4te §i ochii lui plini
de lacrimi erau atintiti asupra fratelui sat', care paru sä
se reculeaga citeva clipe inainte de a raspunde :
— My lord, primejdia vine din cele ce am sa VA spun
arum. InAltimea Voastra crede ca printul nu are nisi un
amestec in cea de-a doua impilare a cetatenilor din Perth,
uciderea acelui palarier, din care pricing tipau toti ca un
roi de pescaru§i cind unul din ei cade doborit de sageata
unui copil.
— Vietile lor, spuse regele, le sint scumpe lor §i prie-
tenilor lor, Robin.
— Intr-adevar, le fac scumpe §i pentru noi, sire, cind
este vorba sä fie despagiabiti pentru cea mai mica zgirie-
tura !... Cum Maiestatea Voastra este convinsa ea printul
nu are nici un amestec in acest omor, nu vreau sa incerc
sa va zdrupein convingerea in treaba asta care va sta
la inima, ci dimpotriva, ma silesc a gindi ca Maiestatea
Voastra. Nu ma abat niciodata de la acest obicei nici-
cind. Robert de Albany nu va gindi altfel decit Robert
al Scotiel.
— Multumesc, multumesc, spuse regele luind mina
fratelui sau. tiam ea dragostea dumitale are sa-i dea
dreptate acelui sarman descreierat de Rothsay, care se
baga in atitea boroboate incit abia daca merits senti-
mentele ce be ai pentru el.
Albany era atit de perfid incit lug fara vreo tulbu-
rare mina fratelui sau, cautind in acela5i timp sä dis-
truga sperantele bunului batrin.
— Dar, vai, urma ducele cu un oftat, ursul acela de
Kinfauns §i banda lui de taranoi galagio§i nu vad lucru-
rile la fel. Ei au neru§inarea sa sustina ea mortul a fost
maltratat de catre Rothsay §i oamenii lui care, in strada,
mascati §i cu chef, opreau barbatii i femeile sileau
sa danseze sau sa inghita yin cu nemiluita §i sa se dedea
la alte nebunii —dar e zadarnic sa be mai in§ir aci ; ei
spun ca toata banda s-ia indreptat spre casa lui Ramorny

41
 au patruns acolo cu de-a sila ca incheie petre=
cerea la el, ceea ce a facut ca multimea sa creada ca re-
tragerea lui Sir John din suites printului nu era decit un
tertip nascocit pentru a-i inela. Au hotarit ca, daces asta-
noapte Sir John Ramorny sau oamenii lui s-au facut
vinovati de acea rautate, peSemne ca ducele de Rothsay
a avut cel putin cuno§tinta de toata tara§enia, data nu
cumva a incuviintat-o, sau chiar a imboldit la toata
treaba.
— Albany, este inspaimintator, spuse regele ; oamenii
a,,,tia tin sa faces din copilul meu un. asasin ? Ar indrazni
ei sa pretinda ca David al meu §i-ar muia miinile in
singele scotian fara. vreo pricina sau provocare ? Nu, nu
pot inventa calomnii atit de infioratoare ca asta, caci
sint prea vadite §i prea grosolane.
Iertare, sire, raspunse ducele de Albany ; ei pre-
tind ca pricina Ineontrarii din Curfew street 11 prive§te
mai mult pe print decit pe Sir John ; nici unul nu gin-
deOe de fapt ca aceasta nebunie a slujit cavalerului de
Ramorny.
— Ma faci sa-mi ies din minti, Robin, spuse regele.
— Atunci tac, raspunse ducele, n-am facut decit sa-mi
arat umila mea parere, dupes porunca Maiestatii Voastre.
— Gindurile tale sint bune, o tiu, continua regele ;
dar, in loc sa ma chinuie0i in§irind nenorociri de nein-
laturat, nu ar fi mai placut, Robin, sa-mi arati mijloacele
de scapare ?
— Adevarat, sire, dar acestea sint aspre dureroase.
Inaltimea Voastra trebuie sa fie incredintata ca e neaparat
nevoie sa le foloseasca, mai inainte de a-i arata eu care
lint acelea. Chirurgul trebuie convinga bolnavul ca
nu se mai afla alt leac pentru un membru cangrenat, mai
inainte de a-1 sfa.tui sä-1 taie, cind nu se of la alts tale.
La aceste cuvinte, regele se arata intr-atit de inspai-
mIntat §i de indignat, cum fratele sau nu 1-ar fi crezut
In stare.

42
 Un membru cangrenat My lord Albany, ampu-
tarea ca singur leac ? Nu inteleg, my lord. Daca rostind
aceste cuvinte te duce &dui la fiul nostru Rothsay,
trebuie sa arati negru pe alb ca asa stau lucrurile, caci
de nu, s-ar putea sa te calesti c-ai vorbit.
- Prea va pripiti, sire, raspunse Albany. Nu despre
print vorbesc cind spun asemenea necuviinta ; caci mar-
tor mi-e Dumnezeu ca-mi este mai stump ca fiu al
unui irate prea iubit, decit data ar fi fost propriul meu
copil. Dar vorbeam despre mijloacele de a-1 pune la
adapost de nebuniile desertaciunile vietii, pe care
sfintii le asemuiesc cu membrele cangrenate, ce trebuie
taiate si aruncate departe de noi,, pentru ca ele ne
irnpiedica indreptarea.
- Inteleg, spune regele usurat ; vrei sa-1 vezi pe
Ramomy, despre care se spune este unealta nebuniilor
savirsite de fiul meu, indepartat de la curte, pins cind
acest nenorocit scandal va fi uitat Si pin& cind supusii
nostri vor inclina sä-1 priveasca pe fiul nostru cu mai
multa bunavointa.
— Va fi folositor, desigur, sire ; dar eu merge putin
mui departe. As vrea sA-1 vad chiar pe print plecind pen-
tru o bucata de vreme de la curte.
— Cum, Albany ! sA-mi indepartez copilul, primul
meu nascut, lumina ochilor mei i, oricit de nechibzuit
ar fi, mult iubitul inimii mele ! 0, Robin, nu pot, n-o
sä pot.
— Nu .este rdecit o parere de-a mea, my lord ; siren
cit de dureroasa este o asemenea masura pentru inima
unui parinte, caci oare nu sint eu insumi tats ?
isi lass capul in jos cu un aer deznadajduit.
— Nu as supravietui, Albany. Ma gindesc cite pri-
mejdii 1-ar pindi data, asa cum indemni dumneata, ar
iesi de sub inriurirea noastra ; caci deli atunci cind e
departe, printul mai calca uneori peste voia parinteasca,
ea ii este totdeauna folositoare atita timp cit ducele se

43
 of la impreuna cu noi. Nu a$ putea sal inchid ochii in
lipsa lui. As crede ca," in fiecare adiere and ultimul lui
suspin ; si dumneata, Albany, cu toate ca iti ascunzi
bine tulburarea, vei fi la fel de nelini§tit ca si mine.
Astfel vorbea slabul monarh, care cauta sa se impace
cu fratele sau si sa se insele pe sine insu0 cu o parel-
nica dragoste intre unchi si nepot, desi nimic nu dezvaluia
un asemenea simtamint.
— rfemerile voastre parintesti se nasc prea usor,
my lord, spuse Albany. Eu nu ma glndesc sa-1 lasam pe
print prada' firii sale infierbintate. Inteleg ca printul sa
fie pentru scurta vreme supus unei constringeri salva-
toare, sa fie pus sub indrumarea unei persoane serioase,
care sa-1 sfiltuiasca si sa raspunda de purtarea $i sigu-
ranta sa, ca un tutore de pupilul sau.
— Cum, un tutore ? la virsta lui Rothsay, striga re-
gele ; a trecut cu doi ani de virsta la care legile noastre
proclama majoratul.
— inteleptii romani, spuse Albany, it prelungeau cu
patru ani mai mult decit not si, de altfel, ratiunea cere
ca dreptul de indrumare sa dainuie atita timp cit nu e
de prisos ; de asemenea timpul de tutela trebuie schim-
bat de la o fire la alta. Astfel, uitati-va la tinarul Lindsay
conte de Crawford, care spune ca ii da sprijinul sau lui
Ramorny in aceasta pricing. La cincisprezece ani, se si
arata insufletit de pasiunile si de curajul unui bArbat la
treizeci ; in vreme . ce regalul meu nepot, inzestrat cu
calitati mult mai deosebite, vadeste uneori, la doudzeci
si trei de ani, mofturile unui copil car-uia putina asprime
i-ar prinde bine. Nu regretati ca este astfel, sire, §i sa
nu vä suparati pe fratele vostru fiindca vu spune ade-
varul ; cele mai bune fructe sint acelea care se coc mai
incet si cei mai buni cai sint cei care dau mai multe grip
calaretului insArcinat struneasca pentru arena sau
razboi.

44
 Ducele se opri §i, dupe ce ii cladu ragaz regelui sa se
lase in voia gindurilor citeva clipe, continua mai vesel :
— Dar nu va nelini§titi, nobile sire, poate ca putern
scapa de aceasta daravra fard alte ciocniri, nici greu-
tati. Vacluva este saracd, deoarece barbatul ei, de§i avea
o multime . de mi4terii, era cam mind spartd. Astfel ea se
poate sa o scoatem la ,capat prin bani, iar pedeapsa
pentru ispd§irea singelui varsat sd fie platita de Ramorny,
— Nu, vom plati noi inine despagubirea, zise regele,
agatindu-se fericit de gindul ca se poate pure astfel
capat prin build intelegere acestei dezbateri nepracute.
Ramorn.y va fi pedepsit indeajuns vazindu-se indepar-
tat de la curie §i lipsit de dregatoriile sale in casa lu.i.
Rothsay ar fi josnic sa coplee§ti cu noi lovituri un am
invins. Dar iata ca vine secretarul nostru, staretul, care
ne va spun ca ora consiliului se apropie.
Buna ziva, cucernice parinte.
- Benedicite, regalul meu stapin.
- Ei bine, raspunse regele, ne vom ocupa de treburile
regatului, fard a a§tepta sosirea fiului nostru care, ne
punem cheza ca se va invoi cu ce vom fi hotarit noi.
Ce ve.3ti aduci de la Douglas ?
— A sosit la ,castelul sau de la Tantallon, sire, §i a
trimis un curler sa ne imtiinteze ca, deli contele de
March std inchis in castelul sau de la Dunbar, prietenii
§i partizanii sai se adund Si ridica tabard aproape de
Coldingham, uncle se presupune ca a#eapta intariri
engleze, pe care Hotspur §i Sir Ralph Percy le string la
granita engleza.
— Sint ve0i proaste, observe regele, §i Dumnezeu sA
fie anilostiv cu George de Dunbar. Printul intra tocmai
atunci §1 regele urmd : latd-te, in .sfirit, Rothsay nu
to-am vazut la liturghie.
— Am fost lene§ In dimineata asta, spuse printtil,
fiinded n;-am fraMintat toata noaptea cuprins de fierbin-
teal&

45
 - Ah, baiat rau ce e§ti, adaugh regele, daces te-ai fi
erutat putin mai molt in martea grass, nu ai fi avut
fierbinlea1a de miercurea Paresimilor.
— Dar nu vä tulburati din rugaciuni pentru
rAspunse printul pe un ton u§uratic. Inaltimea Voastra
invoca cerul pentru vreunul din dumanii sal, fara in-
doiala, cad ei sint care au .mai des parte de rugile
voastre.
— A§aza-te §i tad., tinar fara minte, §i tatal 1§i opri
privirea pe figura placuta §i persoana gratioasa a fiului.
Rothsay 1§i rtrase o perm linga picioarele tatalui sau qi
se lash sa cads alene pe ea, in vreme ce regele relua :
— Se poste oare ea March, deci 1-am incredintat la
plecare ca va primi bona rasplata pentru Coate relele
de care avea sa se plinga, sa fi fost in stare sa unelteasca
impotriva propriei sale tari cu Northumberland ? Este
cu putinta sa se fi indoit ea avem de gind sa ne tinem
cuvintul ?
—• Raspund pentru el, interveni printul. Nu, March
nu s-a indoirt nictiodata de cuvintul Maiestatii Voastre,
dar s-a putut indoi ea inteleptii vo§tri sfetnici va vor
ingadui sa vi-1 tined.
Robert al III-lea i§i inswise §i practicase intr-o larga
masura arta sfioasa de a nu phrea sa auda acele vorbe
care, chiar §i dupd parerea lui, trebuiau sa fie primite
cu oarecare nemultumire. Trecu deci mai departe, fard
sa is seams la cele spuse de fiul sau ; dar in sinea sa,
indrazneala lui Rothsay sporea nemultumirea pe care
tatal Incepea sa o nutreasca impotriva lui.
— Este o fericire ca Douglas se afla la granite, spuse
regele ; pieptul lui, ca §i acela al inainta§ilor sai, a fost
totdeauna eel mai bun bastion al Scotiei.
- Vai noua, data ar intoarce spatele dumanului,
urma neastimparatul Rothsay.
— Indrazne§ti sa to indoie§ti de curajul lui Douglas ?
intreba indignat regele.

46 -
 - Nimeni nu pune la indoiala curajul lui Douglas,
rAspunse Rot ay ; n. are rust sa vorbim despre asa ceva,
ea §i despre mindria lui, dar este ingaduit sa ne indoim
de norocul sau.
— Pe sfintul Andrei, David, e§ti ca o bufnita ; fiecare
cuMint al tau prevesta5te nenorocire.
— Am sa tac, tats, raspunse tindrul.
— Si ce veti despre tulb-urarile din munti ? urma
regele adresindu-se staretului.
— Au luat o intorsatura mai buna, raspunse 'preotul.
Focul care ameninta sa icuprinda tot tinutul pare ca vrea
sa se stingy cu singele a patruzeci sau cincizeci de mun-
teni ; caci cele cloud marl icla.nuri au jurat lamureasca
neintelegerea cu atitea arme 'cite va voi Maiestatea
Voastra sa hotarasca §i de fata cu persoana voastra regale,
in locul ee le va fi aratat la 30 martie viitor, in ziva de
duminka Floriilor ; nurnarul luptatorilor este de trei-
zeci de fiecare parte, jar lupta va fi pe viata i pe moarte
§i ei o roaga pe Maiestatea VoastrA sa ing'aduie ea in
acea zi sa nu fie folosit privilegiul sau regal de a pune
eapat luptei aruncind sceptrul on strigind : „Opriti !",
inai inainte ca lupta sa fi Lost terminate.
— Salbaticii ! striga regele, vor sa, ingrai'deasca cel
mai bun, cel mac stump privilegiu al nostru, acela de a
opri varsarea singelui, de a pune capat luptei ! Era sin-
gura pricing care ma putea hotarl sa flu de fata la macela-
rirea for ; vor. face sa dispara ? Se vor bate ea oa-
menii sau ea lupii din padure ?
— My lord, spuse Albany, contele de Crawford §i
cu mine am hotarit, fare a va fi ,consultat mai inainte,
asupra acestei iclauze ; nevoi arzatoare ne-au silit sa
cadeam la invoiala cu ei.
— Cum, eontele de Crawford ? intreba regele ; mi se
pare ea este un sfetnic prea tinar pentru o treaba atit
de grave.
47
 — Da, insa In ciuda vlrstei lui. fragede, v:ii sal
munteni 11 respeeta atit de mult, incit fora ajutorul
Inriurirea lui fi putut
— Ai auzi, tinere Rothsay ? ii spuse regele fiului sau,
cu mustrare in glas.
— Il piing pe Crawford, sire, raspunse printul ; a
pierdut prea de timpuriu un tats ale earui sfaturi i-ar fi
fost foarte folositoare.
La auzul aeestui raspuns, regele ii arunca. lui Albany
o privire triumfala, caci vorbele fiului destainuiau dra-
gostea .pentru parintele sau.
Albany urma fora sa: se tulbure :
— Nu viata acelor munteni, ci moartea for ar putea
aduce lini§te in Scotia §i intr-adevar, ni s-a parut, conte-
lui Crawford §1 mie, c--ar fi mai bine ea lupta sa fie -un.
macel.
— La naib.a ! spuse printul, daca asta este de pe arum
politica tinarului Lindsay, va fi un stapin foarte bine-
voitor peste zece sau dois,prezece ani. Halal de un
baiat, care are inima atit de Invirtoata, mai inainte de a
avea fire de pilr in barbs ! Ar fi fast alai bine pentru el
sa se indeletniceasca cu lupte de coco§i in ziva de marlrea
grass, decit sa puns la cale macerairirea de oameni In du-
minica Floriilor, ca §i cmnd s-ar fi pornit un razboi galic
In care toti trebuie sa lupte pind la moarte.
- Rothsay are dreptate, Albany, observa regele ; ar
fi nedemn de un monarh ere§tin sa incuviinteze acest
plan. Nu ma pot invoi sa flu de fats la o lupta Intre oa-
ineni, in care toti trebuie sa piara ca ni§te vite dose la
abator. Privell§tea ar face sa-mi vino rau gi sceptrul
mi-ar scapa fara vole din mina.
- insa ar cadea fara sa se bage de seams, raspunse
Albany. Imi iau ingaduiala sa atrag luarea-aminte a
Maiestatii Voastre ea se kapaida de un privilegiu pe care,
chiar data 1-ar exercita, nu i-ar aduce nici o recuno-
tinta, caci tot nu i-ar da nimeni ascultare. DacA Males-

48
tatea Voastra §i-ar arunca sceptrul In arena in toiul
luptei, cind sing-ele acelor oameni este infierbintat, gestul
nu ar fi luat in seama anal molt decit o vrabie care ar
gsa sa cads in mijlocul unei haite de lupi firul de pai
ce-1 ducea la cuib. Nu se vor opri (leen atunci cind du§-
manta va fi la pamint §i este mai bine sa-¢i verse singele
luptind Intre ei, dealt sa fie uci§i eel pe care i-ati trimis
im.potriva Tar. Oricind veld incerca cu ajutorul armelor
sa aduceti pacea intre ei, nu yeti izbuti decit uniti
pe toti. Maceaul n-ar fi mai mic, dar speranta unei pki
apropiate s-ar spulbera pentru totdeauna.
— Este prea adevarat ceea , ce spui, raspunse slabul
monarh, incerearea de a se inlatura ceea ce nu poate fi
impiedicat nu duce la nimic ; §i cu toate ca acest lucru
se intimpla in fiecare zi, nu-i nevoie ca asta isa slujeasca
tuturor drept pilda, care sa arate cit de neputincios e
regele. Oamenii aceia sa se ucida a§adar intre ei ping la
eel din urma, nu voi incerca sa opresc ceea ce nu-i pot
Impiedica sa aduca la indeplinire. Dumnezeu sa aiba
mils de aceasta nenorocita tara !... ma due in camera de
ruggciune sa ma rog pentru ea, deoarece nu pot sa-i fiu
de folds altfel. Parinte, rogu-te, laser-ma sa ma sprijin
de bratul dumitale.
Dati-mi vole, f rate, facu Albany, sa va reamintese
Ca ne rAmine de judecat afacerea dintre cetatenii din
Perth §i Ramorny, cu privire la moartea unui cetatean.
• — Ada e, a§a e, spuse monarhul, a§ezindu-se din nou,
iar violente, iar lupte ! 0, Scotie ! Scotie ! data eel mai
bun singe al vitejilor tai fii ar putea face sa rodeasca
pamintul sterp, ce tara ar fi mai bogata ca tine ! Cind
care se va vedea albind barber unui scotian, afara numai
de aceea a unui ticalos cum este suveranul tau, caci
pe el slabiciunea lui 11 ocrote§te : el nu poate fi ucis,
fiindca nu poate sa fie de fats la un macel pe care nu-1
poate opri. Sä intre numaidecit. Se grabesc sa se ueidil
intre el ; iii pizmuiesc fiecare suflu de aer harazit de

49
Creator. Demonul macelului s-a abatut asupra intregii
tarsi.
In vreme ce bunul rege se lasase sa cadd pe fotoliul
sau, supdrat minios cum nu-i statea in fire, uqa din
fundul salki se deschise §1 din galeria uncle se vedea o
garda de brandani, inainta vdduva sarmanului Oliver,
ea:Teta Sir Patrick Charteris i.i idadea min ' a cu atita respect
ca §i wind ar fi lost o doamna de cel mai limit rang. In
urma for veneau cloud doamne respectabile, sotii de
magisbrati din ora., toate imbricate in doliu. Una 1.1 purta
‘pe eel anal mic, alta it conduces pe primul nascut dintre
copiii lui Oliver. imbracat in ,cele mai frumoase veminte
§i purtind pe deasupra tunicii din piele de bivol o e§arfa
de .crep, venea armurierul. Primarul Craigdallie §i un
magistrat, confratele sau, purtind acela§i semne de
doliu, incheiau j. alnicul icortegiu.
Furia regelui se risipi de indata ice 4i arunea privirea
pe , chipul raval§it al vkluvei §1 asrupra nevinovatilor
orfani care suferiserd o atit de grea pierdere ; cind
Sir Patrick o ajuta pe Magdalena sa Ingenuncheze
pose el Inswi un genunchi pe pamint lard des dru-
mul regele fi ,ceru vAduvei pe un ton binevoitor
sa-§1 spund numele i .ce dorea de le. dinsul.
Ea nu rdspunse, dar murmur& diteva cuvinte
aparatorul.
— Vorbate pentru aceastA femeie, Sir Patrick Char-
teris, zise regele, §i spune-mi pricina care a adus-o in
f ata noastra.
Cu ingaduiala Voastra, sire, raspunse Sir Patrick
rididindu-se, femeis §i ace§ti nenorociti orfani vin sa se
plingu in fata Maiestatii Voastre impotriva lui Sir John,
Ramorny, cavaler, pentru ca, grin el sau prin. ,altul din
suita sa, sotul ei, om liber ceta.tean. din Perth, a fost
ucis pe strazile ora§ului In seara de martea grass sau
in dimineata de miercurea Paresirnaor.

50
 ;-- Femeie, raspunse regele cu bungtate, blindetea care
sta In firea femeii qi ins4i pacostea ce te-a lovit sa te
faca induratoare ; caci nenorocirile noastre trebuie sa ne
faca ingaduitori fats de ceilalti. Sotul tau nu a facut cleat
sa urmeze drumul pe care-1 vom urma cu totii.
Dar Maiestatea Voastra sa binevoiasca reaminti
ca pentru el aoest drum a fost scurt §i singeros, spuse
Magdalena Proudfute.
— *tiu §i eu ca moartea lui a fost cumplita. Dar pentru
ca nu am .putut sä-1 ocrotesc, cum de altfel era datoria
• mea, sint gata, drept ispa§ire, sa ma ingrijesc de dum-
neata §i de orfanii dumitale §i sa va rostuiesc un trai mai
bun chi:ar decit ati fi cunoscut de pe urma sotului dumi-
tale. Numai sa te la.5i de aceasta Invinuire 91 sa nu se
mai verse singe. Ginde§te-te ca ai de ales intre iertare
§i razbunare i intre bunul trai §i saracie.
— Este aclevarat, sire, sintem saraci, raspunse vaduva
cu neclintit curaj ; dar mai bine sa tr&im ca animalele,
din ierburi salbatice, decit din pretul platit pentru sin-
gele sotului meu. Cer lupta prin aparatorul meu.
— *tiam Ca a.5a are sä se intimple, spuse regele la
urechea lui Albany. In Scotia, primele cuvinte pe care le
gingure§te icopilul i ultimele pe care le poate rosti batri-
nul, sint : „Lupta, singe, razbunare". Zadarnic mai staruim.
Sa intre invinuitii.
Sir John Ramorny intra in incapere. Era imbracat
intr-o manta lunga i imblanita, cum purtau oamenii de
vaza atunci cind umblau neinarmati. Bra-tul sau rant,
ascuns in cutele postavului, era prim intr-o e*arfa de
matase caramizie; cu mina stinga se sprijinea de un ti-
nar, care, abia ieit din copilarie, destainuia de pe acum,
prin trasaturile sale, patimi infocate. Era vestiitul Lindsay,
conte de Crawford, p-oreclit mai tirziu contele Tigru Si
care incepuse Inca de pe acum sa guverneze cu cruzimea
'singeroasa a unui tiran feudal. Doi sau trei prieteni de-ai
contelui sau de-ai sai, it sprijineau pe Sir John Ramorny
51
prin faptul ea se aflau de fats. Invinuirea fu din nou
adUsa la cuno§tinta tuturor §i respinsa raspieat de eel
pirit, dupa ce apgratorii se aratasera gata sa-§i dovedeasca
spusele prin proba dreptului sicriului.
- N-am datoria, raspunse Sir Ramorny, sä mA supun
acestei probe, caci pot dovedi prin marturia fostului meu
stApin regal cal ma aflam in pat, bolnav, la ceasul rind
starostele §i primarul sustin ca am faptuit un omor la care
nimic nu ma indemna. Gasesc a§adar ca vina n-are cum
BA pice asupra mea.
— Pot marturisi, spuse printul, ea 1-am vazut pe Sir
Ramorny i am stat de vorba despre citeva treburi ce
priveau casa mea, chiar in noaptea cind a fost savir*ta
crima. Stiu deci ca era bolnav i nu putea sa fdptuiasca
omorul despre care e vorba. Dar nu tiu cum §i-au pe-
trecut timpul oamenii sAi i nu pot lua asupra mea sa spun
ca unul dintre ei nu. ar putea fi fapta§ul.
La primele cuvinte ale printului, Sir John Ramorny
aruncase in jurul lui o privire sfidatoare, dar ultimele
cuvinte it buimacird oarecum.
- Ii multumesc Altetei Voastre, zise el cu un zimbet,
fiindcd a adus aci in sprijinul meu o marturie precauta
fi marginita. Intelept a fost cel care a spus : „SA nu te
bizui pe printi".
— Daca nu ai aka dovada de nevinovatie, spuse regele,
sintem nevoiti sa ingaduim, in ceea ce-i prive§te pe oa-
menii dumitale, ca vaduva i orfanii sa se bucure de
dreptul probei sicriului, afard numai data vreunul din
ei nu alege calea luptei. Pe dumneata insuti, marturia
printului te scutete de orice banuiala.
— Sire, raspunse Ramorny, Ma pot pune cheza pen-
tru nevinovatia tuturor acelora ce sint legati de casa mea.
- Un calugar sau o femeie ar putea vorbi astfel,
spuse Sir Patrick. Pentru a vorbi ca un eavaler, vrei,
Sir Ramorny, sa te bati cu mine in apArarea oamenilor
dumitale ?

52
 — Altadata, starostele Perth-ului n-ar fi apucat sa
rosteasca cuvintul „lupta" cad eu insumi a§ fi cerut-o
inaintea lui. Dar in cliipa de fata nu sint in stare sa in
o lance.
- Imi pare foarte bine sa and asta, Sir John. Are sä
se verse cu atit mai putin singe, .spuse regele. Va trebui
deci ca intreaga dumitale suita, potrivit cu catastiful
inten.dentului dumitale, sä se infat*ze in marea bise--
rica a sfintului Joan pentru ca in fata tuturor acelora pe
care acest omor ii prive§te indeaproape, sa se dezvino-
vateasca de ceea ce li se pune In .sareina. Ai grija sá nu
lipseased vreunul la ora marii liturghii, caci altfel ar fi
pentru dumneata o path' de nesters.
- Vor fi toti pind la unul, .spuse Sir Ramorny.
Apoi, plecindu-se adinc in fata regelui, se intoarse
spre tinarul print §1, dupd un salut respectuos, ii spuse
in as fel incit sd nu .fie auzit decit de el :
- Mi-ati aratat marinime, my lord. Un cuvint din
gura voastra ar fi pus capat acestei sfade dar n-ati vrut
sa-1 rostiti.
— Pe viata mea, murmurs printul, am spas atit cit
Imi ingaduiau adevarul §i icon§tiinta. Socotesc ca nu to
a§teptai sa scornesc minciuni pentru tine ; §1 apoi, John,
Imi aduc nelamurit aminte de un mut cu mutra de calau
§i o secure scurta, care parea foarte bine In stare sa
Lea o treabd pe Intuneric. Ei ! Am nimerit-o, cavalere ?
Ramorny nu raspunse, dar se intoarse tot atit de re-
pede ea §i cind cineva i-ar fi atins fa'rd veste bratul ra-
nit se indrepta spre locuinta sa, Insotit de contele de
Crawford ; deci nu inelina eitu§i de putin sari dea aces-
tuia prilejul ss petreaca, fu slit a§tearna o gustare,
pentru a-1 multumi pe tindrul cavaler care-1 sprijinise.
 XXII

In farmacie, leacuri minunate-a avut

In medicine, multa lume a omorit.
Dunbar

Cind, dupa gustarea care se paru o vepicie eavale-

rului rant, contele de Crawford incaleca pe cal pentru a
se indrepta spre castelul Dupplin, undo locuia in ospetie,
cavalerul de Ramorny se retrace in fcamarile sale, cople-
t5it de suferintele trupului §i de griji. I1 gasi ac to pe
Henbane Dwining de care avea cumplit nevoie pentru
a fi uurat *i tie unele, Si de altele.
Medicul, icu umilinta lui ,prefacuta, arata bucuria
ca-1 revede pe bolnavul sau fericit §i multumit.
— Fericit ca un turbat, spuse Ramomy, §i mul-
tumit ea nenorocitul 'pe care 1-a mu§cat animalul §i care
Indepe sa sirrita ap.ropierea raului. Tinarul acela Vara
mild ma vedea tit sufar qi nu ridica un deget ea sa-rni
vine in ajutor. Dar va trebui fac dreptate. Daca ar
fi. sa fac ce se icuvine, cu el §i cu lumea toata,
arunca pe fereastr'a §i a pune capat astfel unui drum in
viata care, data ar merge mai departe dupe cum a in-
eeput, va fi ipentruotia i mai cu seams pentru acest
Vann al Tay-ului, un izvor de nenorociri. Ai grija, chi-
rurgule, cum scoti legaturile : data bandajul se-atinge
de rana Infierbintatd, e ica o lovitura de pumnal.
N-aveti teama, nobi ul meu patron, raspunse far-
macistul cu un zimbet batocoritor pe care incerca sa-1
ascunda sub un ton de false eompatimire. Vom aplica o

54
alifie noua Ow hi, hi, hi !... o vom wura pe Inaltimea
Voastra de durerea pe -care o rabda cu atita tarie.
— Cu atita tarie ! ispuse Ramorny scri§nind din dinti.
o rabd cum fad indura flacarile mistuitoare ale iadului ;
osul pare un fier inro§it, alifia to o sa sfiriie cind va
actin.ge rana .§1 totuO, este ca o gheata de decembrie fata
de fierbinteala care imi mistuie sufletul.
— Vom incerca mai intii efectul unsorii mele asupra
corpului, nobilul meu stapin ; apoi, cu voia
Voastre, servitorul vostru iii va incerca arta asupra spii/
ritului tulburat, deli barmiesc ca suparArile mintit
atrag durerile rani ci ca, atunci wind acestea vor fi in-
-saturate, ;ceea ce imi place sa creel ca nu va intirzia, fur-
tuna din suflet se va potoli de la sine.
— Henbane Dwining, spuLse bolnavul cind se simti
u§urat, ecti un doctor cum nu 7i aitul §1 de nepretuit, dar
uncle lucruri to depacesc. Poti sa-mi rmurezi durerile
trupului, dar n-o sa m.a hotar4ti sa indur dispretul co-
pilului pe care 1-am crescut, pe care--1 iubeam, cad 1-am
iubit ,§i imi era scump. Cea mai mare gre§eala a mea a
fost ica i-am incurajat vieille, iar el s-a dat in laturi sa
spuna un cuvint, rind acest ouvint ar fi putut sa-Mi alunge
am.arAciunea. A zimbit, 1-am vazut zimbind cind acel
blestemat !staroste, tovar4u1 §i stApinul miravilor
m-a provocat, pe mine pe care acel print nere-
eunoscator ma ctia ca nu sint in stare sä port armele,
Dar sa ne gindim la ziva de mime. Crezi ca intr-adevar
ranile omului ucis se vor cleschide c1 vor varsa lacrimi
de singe la .ap.ropiere:a ?
— Nu pot sä vorbe:sc dee:it din auzite, spuse Dwining,
cad se dä ca sigur acest fapt.
— Bruta de Bonthron, zise Ramorny, e foarte speriat,
spune c-ar vrea anal degraba sa. lupte ; ce parere ai ?
Celaalt e foarte tare in spada.
— Este meseria armurierului sa minulasca spada, rigs-
punse Dwining..

55
 — mingiia de pierderea lui Bonthron, spuse
Ramorny, cu toate ca ar insemna sa pierd un om foarte
folositor.
- Cred ca intr-adevar Senioria Voastra se va mingiia
mai wor decit de pierderea pe care a suferit-o in Curfew-
street. Iertati-mi gluma, he, he, he ! Dar ce insu#ri are
tiealosul de Bonthron ?
— Acelea ale unui buldog, raspunse cavalerul, sf4ie
fara sa latre.
— Nu vä temeti o sa marturiseasca totul ?
treba medicul.
- Poti sa §tii la ce poate duce frica de un mort ? ras-
punse bolnavul. A §i facut grenli ce nu se potrivesc de
fel .cu firea lui care nu . se sinehise§te de nimic. El, care
nisi macar nu-§i da osteneala spele miinile dupd
ce a ucis un om, se teme acum de singele unui mort.
— Ei bine, spuse doctorul, data voi putea, trebuie sa
fac ceva pentru el ; eaci de fapt pentru a potoli razbu-
narea mea a dat el lovitura aceea care, din nenorocire,
nu 1-a atins pe cel caruia ii iera menita.
— Si a cui e vina, caraghiosule, spuse Ramorny, data
nu a ta, care al aratat un caprior p134nuit in locul unui
cerb cu zece ramuri in coarne.
— Iertarei nubile cavaler, spuse medicul, volt' ea .eu,
care §tiu putine lucruri in afard de arta mea, sa ma pri-
cep ca Senioria Voastra i sa pot deosebi un cerb de un
eaprior, o ciuta de o caprioara, intr-o strada, la miezul
noptii ? Am simtit oarecare indoiala va'zind cum omul
trece in graba pe linga noi 'se inclreapta spre casa ar-
murierfului ; ma indoiam ca e omul nostru, Cad. pgrea
mai scund ; a ie§it din nou, tocmai dupla atita timp tit
ii trebuia ca sa-§i schimbe costurnul, cu haina din piele
.de bivol §1 cu casca pe cap, fluierind in felul armurieru-
lui ; marturisesc ca m-am in§elat super totam materieml
1 Intru totul (lat.).

56
 i 1-am asmutit asupra lui pe buldogul Senioriei Voastre
care §i-a facut din plin datoria, cu toate ca nu a doborit
prada rivnita. Apdar, sint hotarit, daca arta mea va
putea face ceva i numai daca ticalosul de armurier ni-1
lass pe sarmanul nostru prieten in viata, yin in
ajutor.
— Arta to va fi puss la o anevoioasa incercare, doc-
tore, spuse Ramorny. Caci of la de la mine : sä zicem ca
luptatorul nostru este ranit : va fi tirit afard din arena —
asta data nu prime§te lovitura de grade — §i ridicat
in spinzuratoare, Vara multa vorba, ca un uciga dovedit
i gindesc ca vei sta la indoiala sa"-i dregi gitul dupd ce
se va fi zbatut in §treang Limp de o ord.
— Sint icu totul de alts parere, cu voia Senioriei Voas-
tre, rdspunse Dwining cu blindete. Y1 voi face sd zboare
de la piciorul spinzuratorii in Cara visurilor, intocmai ca
regele Arthur, sau Sir Huon din Bordeaux, sau Ugero
Danezul ! ba ceva mai mult : daca vreau, 11 voi rasa sä
se legene in spinzuratoare un anumit numar de minute
sau ore, apoi in vazul tuturor it voi ajuta sa dispard la
fel de -u§or cum vintul duce o frunza uscata.
- Astea nu sint decit laudaroenii, doctore, raspunse
Ramorny. Toata populatia din Perth va fi de Ltd la exe-
cutie, care de care mai dornici sa vada cum e spinzurat
un om din serviciul unui nobil, pentru ca 1-a ucis pe un
ticalos de-ai lor. Vor fi mai bine de o mie in jurul spin-
zuratorii.
— *i.chiar daca ar fi zece mii, spuse Dwining, nu voi
putea, eu care am un grad inalt de pregatire, care am
studiat in Spania §i chiar in Arabia, sä ine1 ochii acelei
cete de taranoi idioti, cind cel mai umil scamator ce s-a
produs vreodata, in fata publicului izbute§te sa in§ele
chiar privirile patrunzatoare ale clarvazatoarei voastre
nobilimi ? v-o spun, ii voi trage pe sfoara ca §i cind a§
fi in stapinirea inelului lui Keddie.

57
 - Daca spui adevarul, raspunse cavalerul, §i presupun
ca nu-4i bati joe de mine cind este vorba de a§a ceva,
trebuie sa ai ajutorul Satanei §i nu vreau sa am niici to
amestec cu el. I1 resping §i 11 desfid.
Dwining nu se putu opri sa nu zimbeasca in sinea lui
cind 11 auzi pe stalpinu-sau ea-1 sfideaza astfel pe Necu-
ratul §i cind it vazu apoi call face semnul crucii. Se
infrina totu§i vazind cum trasaturile lui Ramorny se
in&spresc f oarte §i sipuse, cu oarecare gravitate, de§i sfor-
tarea pe care o facea ca sa-,5i inabu§e risul se vedea cit
de cob :
— 0 mina spala pe alta, prea evlaviosule cavaler, eir-
d4ia e sufletul scamatoriei. Dar... he... he... he L.. nu am
cinstea sa ma fi intovara§it cu gentilomul despre care
vorbiti ; nu sint chiar atit de incredintat ca poate fi
aflat aievea, cu toate ca Senioria Voastra trebuie sa tie
mai multe decit mine in aceasta privinta.
— Zi-i mai departe, caraghiosule, i lasa batjocura,
care §i air putea sa to caste scump.
— 0 s5. zinc, nu ma tem deloc, raspunse Dwining ;
ailati ea-mi am §i eu omul cu care lucrez mina in mina
¢i fard de care arta mea nu mi-ar fi de pre:a mutt ajutor.
- Si cine-i acela, ma rog ?
— Stephen Smootherwell, daca vrea sa of le Inaltimea
Voastra, calaul acestui Frum-os Ora§. Ma mir ea !nal-
timea Voastra nu-1 cunoa§te.
— lar eu, nu ma mil. ica-1 cuno§ti. Un .caraghios ea
tine trebuie sa fi avut de multe on treaba cu el in time
ce-i Ikea meseria ; totu§i, vad ca nasul tau nu e ciuntit,
urechile nu ti-s retezate §i daca umerii iti sint stigma-
tizati sau ar§i ,cu fierul rc§u, e§ti de ajuns de intelept sa
ti-i ascunzi sub o Mantle cu guler
— He... he... he !... Inaltimea Voastra glume#e, spuse
medicul ; nu din pricina celor intimplate mire insuini sint
In legitura cu Stephen Smootherwell, ci pentru un anu-
mit negot dintre noi, in care, va rob sa nu va supanati,

58
eu cumpAr la un anumit prey trupul §i membrele acelora
care mor tau ajutorul prietenului Stephen.
— Ticalosule, striga Ingrozit cavalerul, faci negot cu
acele jalnioe rama§it,e omene§ti ca sa meqtere§ti vraji
§ti sa arunci farmece scirboase.
— He... he... he... nu, nu, sa nu se supere Senloria
Voastra, raspunse medicul, pe care nepriceperea stapi-
nului sau it inveselea mult ; noi, .cavalerii bisturiulu, avem
obiceiul sa taiem cu grija membrele celor eaposati
numim aceasta opera tie disectie ; ea ne ajuta sa desco-
perim, cercetind membrul mort, cum trebuie sa-1 tratAm
pe acela al unei persoane in viata, ce zace de pe urma
vreunei metehne. Ah !daca Inaltimea Voastra ar vrea sa-ml
vada umilul laborator, i-a§ ara'ta capete §i miini, picloare
si despre care se credea ca putrezesc de mult.
Craniurl. lid Wallace, furat de pe podul Londrei, inima
lui Simon Fraser, care nu s-a temut niciodata de nimeni
mina frumoasei Maggie Logie 1. Ah ! dace mi-ar ft fost
dat sä pAstrez mina cavalereasca a Area onoratului, crneu
stapin !...
— Ajunge, sclav ticklos. Incepi sa-mi fact sila cu,
pomelnicul tau de grozavii. Spune-mi numaidecit unde
vrei sa ajungi cu vorbiria ta. Cum poate negOtul tau cu
calaul sa-1 .scape pe Bonthron
- Nu-i voi destAinui Senioriei Voastre mett
decit dne va fi neaparat nevoie, raspunse Dwining. par
sa zicem ca se da luipta §i coco§ul niastru este batut. Mai
intii avem nevoie sa-1 incredintam Ica data va cedes, ij
vom scapa• de spinzuratoare, numai sa nu marturiseascl
nimic care ar putea dauna Senioriei Voastre.
- Ah ! ah ! am o idee, spuse Ramorny, putem fact
mai mult decit atit ; putem pune in gwra lui Ranthron
un cuvint ce va pricinui destula incurcaturA aceluia care
este pricina nenorocirii mele. SA mergem la vizuina ul-
1 Frumoasa amanta a lui David al II-lea.

St
dogului Si sa-1 pregatim sa faces f at,a la tot .ce se poate
intimpla. Daca it vom putea indupleca sa se supuna pro-
be' dreptului sicriului, care nu este, poate, decit o prefa-
catorie, sinter scapati. Daca alege lupta, el care-i sal-
batic ea un urs incoltit de eiini, poate ca se va dovedi
mai tare decit potrivnicul lui ; atunci nu numai ca vom
scapa, vom fi chiar razbunati. Daca Bonthron va fi invins,
ne vom folosi de vicle§ugul tau §i, daces vei §ti sa ie§i cu
dibacie din incurcatura, vom putea sa-i dietam narturi-
sirile, sa ne folosim de ele §i asta va insemna un pas
uria pe calea razbunarii mele. Dar intimplarea mai
poate avea §i alta fata. SA zicem ea dulaul nostru este
ranit de moarte in arena, cine it va impiedica sa morrnaie
un fel de spovedanie cu totul deosebitA de ceea ce 1-am
invatat not ?
— La naiba, treaba asta poate s-o ,faces medicul sau,
spuse Dwining. Sa mi se ingaduie sa-1 ingrijesc §i sa
mi se dea vole sä pun doar un deget pe rana lui ; ere-
deti-ma, nu vom mai avea sa ne ternem de nimic in ceea
ce-1 prive§te.
- Iata, intr-adevar, un ticalos care .nu are nevoie sa
fie rugat pentru a aduce servicii.
— Dupes cum nici Senioria Voastra nu se va lasa ru-
gatti cu rasplata.
— Sa mergem deci sa ne strunim omul, relua Ra-
morny ; o sa-1 of lam supus caci, o fi el dine dar §tie sa
Lea' deosebirea intre cine-1 hrane§te §i eine-1 asupre§te
§i e plin de ura adinca f ates de regalul meu stapin in
urma unui tratament neplacut la care I-a supus. Mai
trebuie sa-mi spui cum vei face, pentru a-1 scaipa pe
dulau din miinile gloatei de cetilteni.
Sa-i lasarn pe ace§ti vrednici prieteni asupra intrigi-
lor for rezultatele le vom vedea mai tirziu.
Debi deosebiti prin insu*ile lor, erau cum nu- se poate
mai potriviti pentru a gindi si a duce la indeplinire pla-_
nuri criminate, aidoma eiinilor de vinatoare, care unii

60
clescopera vinatul §i-1 haituiese, in vreme ce altii se arunca
asupra lui pentru a-1 nimici. Minclria i egoismul le
staiteau in fire unuia §i altuia, dar rangul, educatia
talentul erau de ajuns spre a-i deosebi.
Ambitia nemasurata a curteanului favorit, a iubitu-
lui ce triumfa, sau a razboinicului cutezator era cum nu
se poate mai strains umilului doctor care 'Area sä caute
insultele i sa se bucure de ele ; dar mintea euno§tin-
tele sale 1.1 faceau sä se socoteasca mult mai presus decit
nobilii grosolani ai vremii. Dwining cunotea destul
de bine acest lucru ; apdar, ca sa petreaca, stirnea intoc-
mai ca un pazitor al fiarelor salbatice pasiunile furtu-
noase ale unor oameni ca Ramorny, eacii era sigur ca,
umil la infati§are, va scapa neobservat din furtun.a ce-a
iscat-o, du,pa cum un tinar indian, vislind intro barca
tward, indrazne§te sa se avinte spre stinci prim-ejdioase,
de care cora)bii mai mari s-ar zdrobi. Era firesc ca baro-
nul feudal sa-1 dispretuiasca pe neinsemnatul medic ; dar
Ramorny suferea tot mai mult inriurirea acestuia §i de
cite on se incontrau, spiritul lui era adesea dominat de
al lui Dwining, dupil cum sfortarile dezlinate ale unui
cal aprig sint infrinate uneori de un copil de doisprezece
ani, me§ter in arta dresajului. Dar dispretul pe care,
Dwining it simtea pentru Ramorny era cu totul altul.
Gindea ca" fata de el cavalerul nu e mult mai mult decit
o bruta, in stare fard indoiala sa distruga; ca taurul cu
coarnele sau lupul cu coltii, supus unor prejudeati jos-
nice §i sclav al prefacatoriilor dupd cum nu-.
mea Dwining orice religie ; el vedea in Ramorny un om
pe care soarta i 1-a scos in cafe ; menirea lui era sa-i
a§tearna in fatil aurul, la care se inchina §i pe care-1
iubea, caci avaritia era eel mai mare cusur al lui, dar
nicidecum cea mai uritd clintre apucaturile sale. Fata de
el insu.5i se apara Ca aceasta pasiune josnica
iii avea izvorui in dragostea pentru putere. Dwining cu.-
geta la toate acestea in timp ee se desfata cu mormanul

61
de air adunat de et pe tare se ducea din kind In cinch
sa -1 vada. „Dwining, i i spunea el, nu este ca zgircitul
obisnuit, caci acesta nu se bucura decit de stralucired
aurulai ; .ceea ce it face pe Dwining sa caute auruil este
puterea pe care o da el celui ce-1 stapineste. Ce nu al de
pe urma lui ? Iubesti frumusetea, iar to e5ti pocit, urit,
bai.trin sau clog ? el poarta o momeala fata.la celei mai
frumoase femei ; esti slab asuprit de cei puternici ?
iata cu ce poti inarma aparatori mai voinici decit micul
tiran de care te temi ; iti doresti lucruri stralucitoare
si jinduiesti sa desfawri splendoarea bogatiei ? ascun-
zatoarea asta mica confine dealuri multe ci cimpii rocli-
toare, paduri impinzite de vinat ¢i o droale de vasali ;
j in uie$i dupa placerile curtilor ? iti plac zimbetele re-
gilor, doresti iertarea papilor pentru crimele tale §i dis-
pensa ce te Incurajeaza sa faptuiesti altele not ? toate
aceste sfinte indulgente pot fi dobindite cu aur. Chiar
razbunarea, care se spune ca este dreptuil poate
flindca rivnesc o parte atit de mare din ceea ce-i al oa-
menilor, chiar razbunarea se poate cumpara ; dar ea se
mai poate obtine i prim dibacie si acesta este mijlocul
cel mai mobil. A,sadar,. oomoara imi va sluji pentru alte
teluri ci imi- voi potoli. setea mea de r6zbunare Para sä
cheltuiesc un ban ; sau, mai degraba, voi adauga la.
triumful pe care 11 prilejuie5te ea pe acela al unei imbo-
gairi crescinde".
Iata zicea Dwining, inapoindu-se din vizita sa
la Ramorny. Adause la comoara lui aural cistigat de pe
urma diferitelor servi cii, apoi. du.pa ce-si sorbi din ochi
gramada, I i incuie lada pleca sa-Ii vada bolnavii ;
le faces loc sa treaca tuturor celor intilniti in cafe, se
pleca sagea boneta Zn fata celui mai mic pravalias,
ba chiar In fata celui mai modest meserias care-si cis-
tiga prinea you sudoarea fruntii.
te de mimic, gIndea el In sinea lui, fAcind toate
acesrte fiinte proaste §ii josnice I daca ati §ti
62
ce ipoate da la iveala aceasta che.ie, v-ati descoperi in
fata mea schiar de-ar tuna §i-ar fulgera. Se .aflg oare In
catunul vostru o baltoacd prea imputita, unde voi
sfiiti sa ingenuncheati pentru a-1 venera pe stApinul
unor iastfel de bogatii ? Dar voi face sa mi se slant& pu-
terea, toate ca imi place sa-i ascu-nd izvorul. Vol fi
un spin in orgul vostru pentru .ca nu ati vrut sa ma ale-
geti magistrat. Am sä va chinuiesc ea un co§mar, dar de
vazut n-o sa ma vedeti. Chiar ticalosul ala de Ramorny,
care pierzinduil mina §i ,a pierdut, intocmati ca un
crator s'arm:an, singura parte pretioasa a fiintei sale, ma
cople§e.5te eu insulte, ca §i chid ,ocarile ,ar avea vreo in-
riurire asupra unui spirit ca al meu. Si totu.5i, in time ce
imi striga .ba.daran*, 4<ticallos* §i §i petreee
pe socoteala .mea, eu tin in mina inimii lui.
putea platesc fiecare insultd printr-o durere tru-
peasca sau sufleteasca. Vii, he, he, he ! nu ma sinehisesc
,cit negru sub unghie de aristocratia lui."

In time ce medicul se lasa in voia acestor ginduri dia-

vole ti, de-a lungul zidurilor, in urma lui
se auzira ni§te tipete de femei.
— Ah ! iata 1, sfinta Fecioara fie lauidata ! lata-1 pe
omul eel mai folositor din Perth.
- Zica eine ce-o vrea despre .cavaleri §i despre apgra-
torii dreptatii, cum li se 'spune, eu nu vreau sa and vor-
bindu-se decit despreyrednicul farmacist, mecterul Dwi-
ning, spuse o alta.
In acee* clips, medicul fu inconjurat Inhatat de
mai multe femei din ora.
— Ei bine, ce s-a intimplat, intreba Dwining, a fatat
vreo vacs ?
— Nu-i vorba de nici o vacs acum, spuse una din fe-
mei, ,ci de un biet eopil lard tats care trage sa moard ;
apdar, grAbWe-te, caci avem deplina incredere in d-um-
neata, cum ii spunea Bruce lui. Donald din Insule
 — Opiferque per orbem dicor 1, spuse- Dwining, din
ce pricing moare copilul ?
- Anghind, anghina, striga una din cumetre, micul
nenorocit .croncane ca un. corb.
- Cynanche trachealis. Este un rau care nimice§te
repede. Duceti-ma fard intirziere la el, spuse medicul,
care atunci cind era vorba faca m-eseria se arata
darnic, in ciuda firii lui zgircite, i omenos, det§i rautatea
ii statea in fire.
Deoarece nu putem presupune ca-§i schimbase
durile, pricina trebuie sa fi fostmindria §i clragostea pen-
tru arta lui. Nu s-ar fi grabit totui dea ingrijiri daca
ar fi banuit linga ce copil it duceau. Dar, mai inainte de-a
apuca dea seama de acest lucre; medicul fu intro-
dus in casa lui Oliver Proudfute, unde auzi bocetele fe-
meilor care pregateau toaleta mortului pentru ceremonia
de-a doua zi dimineata ; urmatoarele strafe ale acestui
bocet pot fi privite ca .versuri de inspiratie moderns :
„Spirit nevazut, lipsit de intruchipare
Gata sa dispdri risipindu-te in aer,
Pluteste prin preajma privind cu-nduiosar6
La corpul ce-a iscat atita plins si vaier.
Al aripilor zbor pe loc to it opreste
De ling-acest cadavru nu pleca nici unde
Nu-ti urma destinul ce spre cer te porneste
Ori in adinci prdpastii urea sa te scufunde.
Ca sä razbuni fapta ce ti-a distrus
Smulgindu-te din viata atit de timpuriu,
0 forts nevazuta sa iti dea putinta
Sa faci sa curga singe ca si dintr-un corp viu.
Cind chipul ucigas prin fata to va trece
Oprind lumina zilei in ochi sa-ti patrunda,
Cind pasi venind aproape de corpul tau rece
Fac ca sa tresard urechea-ti muribunda,

Toata lumen Imi zice salvatorul (lat.).

 Atunci ciudate-atracl,ii in corp se vor trezi,
Fiori grin mwichi vor trece, nervii-ti vor trcmura,
Singele-ncilegat in rani din nou s-o umezi
i tot singe va cere spre a se razbuna."

Oricit de nesimtitor ar fi fost, medicul simti totusi

mustrari de cuget cind trecu pragul casei unui om earuia.
pricinuise moartea, deli nu o facuse cu tot dinadinsul.
- Lasati-ma sa plec, femeilor, spuse el, arta mea nu
poate veni in ajutor decit ,celor vii §i nu are nici o putere
asupra mcrtilor.
, — In odaia de sus se afla copilul bolnav, .eel mai rnic
dintre orfani.
Dwining fu deci silit sa urce. Dar n-apuca bine sa intre
pe us& cind ramase surprins auzind .cum cintecul femei-7.
lor se oprete deodata, iar una din elestriga :
— Pentru Dumnezeu, tine a intrat ? Am vazut o
tura mare de singe.
- Nu, spuse alta, e o picatura de alifie.
- Ba deloc, .cumatra, era singe to intreb din nou;
nine a intrat in casa ?
Una din ele se duse sA se uite pe 'culoarul unde Dwi-
ning, sub pretext ea nu vede bine scara pe care trebuia.
urce la etajul de sus al acestei case indoliate, se oprise,
tulburat de cele citeva cuvinte auzite.
- Ei ! nu este decit cinstitul Dwining, raspunse una
din sibile.
— 'Nu este decit mesterul Dwining, spuse aceea care
vorbise prima, eel care ne aduce mingiiere in nenorocire
ca nimeni altul atunci sa §tii ca era cu adevarat o pica-7
turn, de alifie.
— Nu, spuse cealalta, poate sa fi fost chiar o
tura de singe, .caci magistratii i-au poruncit doctorului
et' cerceteze ran.a cu instrumentele lui si cum putea
sarmanul cadavru sa stie ea el fAcea acest lucru cu ginduri
buried.
 e, cumatr.:, deoarece, chiar cind traia, sarmanul
om iii lua adesea prietenii drept dumani, iar judecata
lui nu s-a schimbat poate nici acum.
Dwining nu auzi mai mult, caci i1 tirau spre etajul
de sus, uncle Magdalena &a wzata pe patul ei de vd-
duva, stringindu-§i la piept copilul ; fala micutului §i
incepuse sä se innegreasca, iar respiratia greoaie pre-
vestea sfir§itul. Un calugar dominican statea linga pat
parea sa adreseze din cind in cind un cuvint de min-
giiere, sau sali dea vreo parere asupra bolii copilului.
Medicul arunca asupra bunului calugar o privire plina de
acel dispret adinc al oamenilor de tiinta pentru aceia
pe care-i socotesc ni§te nepoftiti. Dar ajutorul sau grabnic
fu folositor ; el smulse copilul din bratele mamei scaldate
in lacrimi, ii descoperi gitul, deschise o vina, iar singele
ti§nind din bel§ug facu ca micul bolnav sä fie uwrat
numaidecit. Orice primej die disparu indata §i Dwining,
legind rana, wza din nou copilul in bratele mamei sale.
Acum, cind micutul era in afara de primej die, durerea
vaduvei, amutita o clipa de boala copilului, reinvie in-
tocmai ca un puhoi multa vreme
Vai inteleptule doctor, spuse ea, nu vezi decit o
sdrmand femeie, in locul aceleia pe care odinioara ai
cunoscut-o mai bogata. Dar miinile care mi-au inapoiat
copilul nu trebuie sa piece goale din casa mea.
mosule meter Dwining, prime.5te aceste matanii care
sint facute din abanos §i argint. Bietului meu sot i-a
placut totdeauna sa aiba obiecte la fel de frumoase ca
ale nobililor ; prin purtarile lui semana cu un gentilom
ca nimeni altul §i lath ce soarta a avut.
dupd ce strinse la piept, cu o durere muta, mata-
niile nefericitului ei sot, le depuse in miinile lui Dwining.
Ia-le, spuse ea, pentru dragostea aceluia care to
iubea atit de mult. Ah, spunea intr-una ca de-ar fi sa
se-ntoarca cineva de la marginea gropii, trebuie ca 1-a
adus indarAt meterul Dwining. Copilul lui a fost readus

66
4a viata in ziva asta binecuvintata, iar el se alai intins
aici, inghetat pe vecie si nu stie nici cel putin sa fiul
lui a fost bolnav_si ca a fost vindecat. Ah ! vai mie ! Dar
ia mataniile astea si gindeste-te la sarmanul lui suflet
cind le vei invirti intre degete. Va iesi mai devreme din
purgatoriu daca niste persoane bune ca dumneata vor
vrea sa se roage pentru odihna sufletului sau.
inapoi mataniile, femeie, eu nu cred in farmece
§i nu stiu sa inlatur soarta rea, spuse Dwining, mai miscat
poate decit ar fi voit sä fie si respinse acest dar rau pre-
vestitor ; insa cuvintele din urma it suparara pe preot,
la care nu se gindise clad rostise aceste vorbe.
— Cum, mestere doctor, spuse dominicanul, dumneata
numesti farmece rugaciunile pentru morti ? *tiu ca
Chaucer, scriitorul englez, spune ca oamenii de stiintii
nu prea citesc Biblia. Sfinta noastra mama Biserica a
atipit citva timp, dar ochii ei s-au redeschis si acum stie
sa-si deosebeasca prietenii de dusmani ; si fii sigur...
Ei, cucernice parinte, nu ma Iasi sa termin. Am
spus ca nu ma pricep sa savirsesc minuni si era sa adaug
ca, deoarece numai Biserica se pricepe la acest lucru,
frumoasele matanii trebuiau sa-ti fie incredintate ca sa
le folosesti cit mai bine pentru odihna sufletului celui
raposat.
Dwining lasa sa cada in miinile dominicanului mata-
niile primite si fugi din casa mortuard. „Ce vizita ciudata,
isi zise el in sine, cind ajunse in strada sanatos si teafar.
Nu pun mare pret pe o viata omeneasca si totusi sint
fericit ca am salvat viata acelui copil. Dar trebuie sa ma
grabesc spre Smootherwell ; nu-mi va fi greu sä-1 fac
sa joace cum vreau eu in privinta lui Bonthron ; in
felul acesta voi fi salvat cloud vieti, in vreme ce nu am
distrus decit una."

67
 XXIII

Iata.-1 unde zace imb6lsamat in singe,

Rana lui deschisa striga catre cer ;
Ike curmarea victil ea mereu se plinge
Cerind razbunate zeilor din cer.
Uranus si Psyche

Eiserica Sfintul loan din Perth, patronul oras;ului, fu-

sese aleasa de catre magistrati pentru ca se potrivea
.
mai bine desfawrarii probei. Toate bisericile i ma.nas-
tirile dominicanilor, cartuzienilor i ale altor ordine ale
clerului recunoscut fusesera bogat inzestrate de rege §i
de nobili ; insa membrii consiliului sustinurd ca sfintul
loan, de ale cdrui favoruri erau siguri Ca se bucurab,
trebuie sa aiba intiietate asupra noilor patroni pentru
care dominicanii, cartuzienii, carmelitii si altii cladiseri
not hiserici in jurul Frumosului Ora. Neintelegerea ce
se iscase intre calugari i preoti infierbinta spiritele in
rnomentul cind fusese ales locul unde .cerul avea sa tap-
tuiasca o minune ; caci divinitatea era chemata sa ho-
tarasc...a asupra unui vinovat nesigur, iar grefierul ora-
§ului dorea cu aceea§i inflacarare ca biserica Sfintui
Joan sä aiba intiietate, ca §i cind ar fi existat printre
sfinti un partid pentru ci altul contra intereselor fru-
rnosului ora§ al Perth-ului. Astfel ca intrigile, care tin-
teau ca alegerea sä se indrepte asupra acestei biserici,
fusesera destul de numeroase. Dar magistratii sustinu-
sera ca cele ce se petreceau erau in strinsa legatura cu
onoarea orawlui §i hotarird sa se bizuie pe dreptatea §i
nepartinirea patronUlui adica a sfintului Joan.

63.
 Marea liturghie se celebrase cu cea mai mare pompa,
.dupa cum cereau imprejurarile, iar credinciosii isi repe-
tasera de mai multe on rugile for fierbinti ; abia dupd
aceea se facura pregatirile pentru apelul la judecata ne-
mijlocita a cerului in legatura cu ucicierea misterioasa
a sarmanului palarier.
Scena avea acel caracter impunator si solemn pe care
bisericile catolice stiu sa-1 impnirne atit de bine. Dinspre
fereastra de la rasarit, impodobita cu vitralii marete,
pleca un val de lumina ce se imprastia pe pristolul in
fata caruia se afla sicriul unde se odihneau rama§itele
pamintesti ale celui ucis : bratele-i erau incrucisate pe
piept si miinile impreunate, iar degetele ridicate in aer,
ca si cind lutul nemiscat cerea el insusi razbunare im-
potriva acelora care smulsesera cu violenta sufletul ne-
muritor ,din invelisul lui schilodit.
Lingd sicriu se gasea asezat tronul pe care statea
Robert al Scotiei, alaturi de fratele sau Albany. Printul
statea pe un scaunel mai scund, linga fatal sau ; acest
aranjament isca unele observatii ; scaunul lui Albany,
era asemanator cu acela al regelui, in vreme ce mosteni-
torul coroanei parea coborit sub unchiul sau, in ochil
intregului popor.
Sicriul era asezat in asa fel ca din orice colt al bise-
ricii multimea sa poata vedea trupul neinsufletit. La
capatul sicriului statea in picioare cavalerul de Kinfauns,
reclamantul, iar la picioare, tinarul conte de Crawford,
ca reprezentindu71 pe aparator. Marturia ducelui de Roth-
say dezvinovatindu-1, ca sa zicem asa, pe Sir John Ra-
morny, 11 scutise pe acesta sä mai apa.rd ca parte supusa
probei, iar boala ii sluji drept pretext ca sa lipseasca.
Intregul lui personal, si printre acestia cei care, de§i in
serviciul nemijlocit al lui Sir John, erau socotiti servi-
torii printului si nu- fusesera indepartati Inca, se aka-
tuia din opt pind la zece insi ; cei mai multi dintre acecitia
erau cunoscuti pentru moravurile for urite si prin urmare

69
se putea crede, pe buna dreptate despre ei ca au lost in
stare, in timpul vreunei petreceri, sa-1 fi ucis pe palarier.
Erau asezati pe un rind, de-a lungul peretelui din stinga
al bisericii si purtau un fel de gluga alba asemanatoare
cu costumul pocaitilor. Toate privirile erau indreptate
asupra for ; unii din ei pareau sa-si fi pierdut cumpatul,
astfel ca in mintea spectatorilor se infiripara o multime
de presupuneri in legatura cu vinovatia lor. Numai pe
adevaratul ucigas nimic nu-1 trada ; nici vinul, nici
carea bunk nici teama de a fi descoperit nu-i insufleteau
figura posomorita i nesimtitoare.
Am aratat mai sus in ce poz4ie se afla cadavrul ; fata;
pieptul bratele ii erau dezvelite ; restul corpului era
infasurat intr-un giulgiu de pinza foarte find, in asa fel
incit, data singele ar fi trebuit sa curga din vreun loc
descoperit, nu putea sä nu fie vazut numaidecit. Dupa
oficierea marii liturghii, urmata de invocarea solemna
a lui Dumnezeu, pentru a face sa se descopere vinovatul,
Eviot, pajul lui Sir Ramorny, fu chemat spre a fi supus
probei. Acesta inainta cu un pas nesigur. Avea convinge-
rea ca Bonthron era ucigasul si poate ca-si spunea ca
faptul acesta ar fi fost de ajuns sa-1 acuze la rindul lui,
cu toate ca nu lovise el insusi. Trecu prin fata sicriului
i vocea ii tremura rind jura pe tot ce fusese treat in
sapte zile i sapte nopti, pe cer, pe infern, pe partea lui
de paradis, pe Dumnezeu i pe facatorul tuturor lucru-
rilor, ca era nevinovat cl actul singeros savirsit asupra
trupului in fata caruia se afla ; pentru a dovedi ca
jurase drept facu semnul crucii pe pieptul mortului.
Corpul ramase teapan ca mai inainte, nu se vazu nici o
urma de singe pe rani.
Cetatenii se privira unul pe altul cu un aer de adincd
dezamagire. Erau convinsi de vinovatia lui Eviot, iar ati-
tudinea lui sovaielnica le intarise banuielile. Astfel ca
ramasera destul de surprinsi. servitori ai lui
Ramorny devenira mai indrazneti curajul for crescu

70
 vazind ca judecatorii ii scoteau din cauza unul cite unul,
pe masura ce inaintau.
Dar era unul care nu impartaea aceasta incredere
.crescinda. Numele lui Bonthron rasuna de trei on sub
bolta bisericii, dar acela care-1 purta nu raspunse la
aceasta chemare decit printr-o zvicnire a picioarelor, ca
§i cind ar fi fost cuprins brusc de un atac de paralizie.
— Vorbe§te, cline, ii spuse in §oapta Eviot, sau pre-
gatete-te sa mori ca un cline.
Dar scena it tulburase intr-atit pe incit ju-
decatorii, vazindu-i incurcatura, se intrebard data tre-
buiau sa-1 tirased in fata sicriului sau sa rosteasca sen-
tinta Vara aceasta formali tate ; Bonthron raspunse atunci
scurt, ca de obicei :
— Nu vreau. *tiu eu ce vraji se pot folosi ca sa fie
spinzurat un biet om ! Ma prind sa lupt cu tine zice
ca am vreun amestec in moartea acestui om.
potrivit obiceiului, i§i arunca ma'nua pe lespedea
bisericii. Henry Smith inainta in mijlocul murmurelor
de aprobare ale concetatenilor sai, pe care nici faptul ca
regele se afla de fata flu le putu inabu i ; ridica manu§a
banditului,• puse la boneta §i o arunca pe a sa,. dupa
cum se cerea, ca zalog al luptei. Dar Bonthron nu o ridica.
— El nu este de rangul meu, mormai bruta ; nu e
In masura sa-mi ridice manup. Eu sint in serviciul prin-
tului Scotiei fiindca-1 slujesc pe marele sau scutier, iar
omul asta nu este decit un meseria.
Dar printul it intrerupse :
— Tu, in slujba mea, ticalosule ? to dau afara pe
loc. Pune mina pe el, Smith, §i lovWe-1 cum n-ai lovit
vreodata o nicovala. E i vinovat §i tradator. Mi-e scirba
sa-1 privesc §i data regalul meu tats va voi sa-mi pri-
measca sfatul, va da atit unuia cit §i celuilalt cite o
bung secure scotiana §i peste o jumatate de ora vom
afla care din doi va fi mai tare.

71
 Contele de Crawford si Sir tharteris, arbitrii celor
cloud parti, isi dadura consimtamintul §i, deoarece lup-
tatorii erau de rang inferior, se hotari ca aveau sä se
lupte cu casca pe cap si in tunici de piele ; totodata avea
sä li se dea niste securi bune de indata ce vor fi gata de
lupta..
Se alese drept arena piata Blanarilor, un loc destul
de spatios pe care-1 ocupa breasla cu acela§i nume si se
elibera pentru luptatori un spatiu de treizeci de picrare-
lungime pe douazeci si cinci largime. Nobili, preoti si
tarani se ingramadira acolo, dar -batrinul rege, care ura
asemenea privelisti, se retrase in palatul sau delega
ca arbitru suprem pe contele Errol, lord mare coneta-
bil, functiune pentru care era cu totul potrivit. Ducele
de Albany observa multimea cu o privire prevazatoare
si atenta ; cit despre nepotul sau, acesta se purta cu ne-
pasarea care ii statea in fire.
Cind luptatorii aparura in arena, contrastul intre cei
doi izbi pe toti cei de fata : atitudinea armurierului era
hotarita si barbateasca, privirea lui parea sa stralu-
ceasca Inca de pe acum de bucuria izbinzii pe care o na-
d5jduia ; privirea posomorita si abatuta a lui Bonthron
avea infatisarea unei pasari de noapte gon.ita din vizui-
na-i intunecata. Jurara fiecare ca-si socotea pricina
dreapta : Smith cu o siguranta barbateasca, Bonthron cu
hotarire indaratnica, ceea ce it fa'cu pe ducele de Roth-
say sa-i spuna conetabilului :
— Ai vazut vreodata, dragul meu Errol, o fata pe care
sa se citeasca atita dusmanie, cruzime si groaza ?
— Nu are o infati§ai e placuta, spuse contele, dar pare
un voinic -primejdios.
— M-as prinde cu dumneata pe un butoi de yin,
scumpul meu lord, ca are sä fie Invins. Henry arrnurierui
e la fel de puternic ca el, si mai energic.Si apoi uite cit
e de semet. Celaialt are in el ceva care to dezgusta cind
11 privesti. Da-le semnalul de lupta, scumpul meu cone-
tabil, cdci mi-e sila sa-1 mai vad pe omul asta In rata
ochilor.
Conetabilul se adresa atunci vaduvei, care, in vesmin-
tele ei de doliu si cu copiii alaturi, ocupa un scaun ling-
arena.
— Femeie, it primesti de buns voie pe barbatul acesta;
Henry armurierul, ca aparator al dumitale in aceasta
disputa ?
— primesc, it primesc, din toata inima, raspunse
Magdalena, si rog pe Dumnezeu si pe sfintul loan
dea putere si ocrotire, caci lupta pentru vaduva si orfani.
— Proclam deci ca acesta este un cimp inchis, spuse
conetabilul cu voce tare. Nimeni nu are voie sa tulbure
lupta prin vorbe, semne sau priviri. trompete,
luptatori — luptati !
Trompetele sunara si luptatorii, inaintind dinspre cele
cloud parti ale arenei, cu pas egal si hotarit se scrutara
dibaci pentru a judeca din ce parte era planuita lovitura.
Se °pried unul in fata celuilalt, la o lungime de brat si
fiecare facu mai multe fandari pentru a-si da seama de
atentia si puterea adversarului in cele din urma, fie ca
se plictisi, fie Ca se temu sa nu se istoveasca in aceste
manevre pregatitoare, Bonthron isi ridica securea grea
deasupra armurierului si-si lovi adversarul cu toata
forta ; Smith se feri aruncindu-se intr-o parte, desi pu-
tea sa pareze cu usurinta. Dar mai inainte ca Bonthron
sa retsina in garda, Henry ii dadu in casca de _otel o lo-.
vitura care it facu sä se rostogoleasca la pamint.
— Marturiseste sau mori, spuse invingatorul, punind
piciorul pe trupul invinsului si atingindu-i gitul cu virful
securii care se termia in forma de pumnal.
— Marturisesc, skuse ticalosul, ridicind spre cer niste
priviri salbatice. Lasa-ma sa ma ridic.
— Mai intii preda-te, spuse Henry Smith.
— Ma predau, mormai din nou Bonthron.
$i Henry anunta ca adversarul sau se declara invins.
73
 Ducii de Rothsay si Albany, conetabilin ~ i -staretul
in traria in arena si-1 intrebara pe Bonthron daca recu-
nostea ca era invins.
- Recunosc, raspunse el.
— i vinovat de uciderea lui Oliver Proudfute ?
- Recunosc si asta, dar 1-am luat drept altul.
- Si pe tine vOiai oare sä-1 lovesti ? Fa marturisiri;
fiule, si merita-ti iertarea intr-o alta lume, caci nu ai
prea mult de nadajduit de la asta.
— L-am luat pe omul ucis drept acela care m-a dobo-
rit, si care cu piciorul imi apasa Inca pieptul.
— Acum, spuse staretul, cei care se Indoiau de virtu-
tea acestei probe sfinte pot fi incredintati de greseala
lor. S-a pyins singur in capcana pe care i-o intinsese ne-
vinovatului.
— Abia daca 1-am vazut vreodatd pe omul asta, spuse
armurierul. Nu "i-am facut niciodata vreun rau, nici lui,
nici vreunuia din ai sal. Ar voi Cuviosia Voastra sa-1
Intrebe pentru ce a incercat sa ma ucida intr-un chip
atit de las ?
- intrebarea este intemeiata, spuse staretul. Din ce
pricing doreai to moartea acestui armurier care sustine
ca nu ti-a facut nici un rau ?
— I-a facut rau aceluia pe care-1 serveam, raspunse
Bonthron, si din porunca lui am Incercat sä-1 ucid.
— Din a cui porunca ? intreba staretul.
Bonthron tacu o clipa, apoi mormai :
E prea puternic ca sä-1 pot numi.
— Asculta, fiule, spuse preotul ; peste citeva clipe
atit puternicii cit si cei slabi nu vor mai fi pentru tine
decit niste umbre. Se pregateste in clipa asta caruta care
trebuie sa te conduca la locul de executie. Asadar, Inca
o data, fiule, te sfatuiesc sa te gindesti la mintuirea su-
fletului tau, sä aduci slava Domnului si sa marturisesti
adevarul. Stapinul tau, Sir John Ramorny, este acela
care te-a Impins la o fapta atit de mir§ava ?

74
 -
— Nu, raspunse ticalosul, care se afla tot la pamint,
era un stapin mai mare decit el, §i-1 arata pe print cu
mina.
— Ticalosule ! striga printul surprins. Indrazne§ti sa
pretinzi ca eu to-am indemnat ?
Chiar dumneavoastra.", my lord, raspunse mir,5avul
ticalos.
- Mori in nemernicia ta, sclav scirbos, spuse printul
§i, tragind spada, 1-ar fi strapuns pe calomniatorul sau
daca nu ar fi intervenit conetabilul.
- rnaltimea Voastra sa ma ierte ca-mi indeplinesc
insarcinarea, banditul trebuie sä fie dat pe miinile calau-
lui. Este nedemn sa moara de o alts moarte, cu atit mai
putin de mina Altetei Voastre.
— Dar cum ! nobile conte, spuse Albany cu voce tare
§i cuprins de o tulburare adevarata sau prefacuta, vei
ingadui ca un cline ea asta sa paraseasca acest loc pentru
a otravi poporul cu minciuni §i invinuiri impotriva prin-
tului Scotiei ?
— Vreau sa fie casapit numaidecit, spuse Rothsay.
. — Nu va fie cu suparare, Alteta, spuse contele de
Errol, dar am insarcinarea sa-1 ocrotesc pins ce va fi
executata sentinta.
, — Atunci sa i se puns indata un calu5 in gura, spuse
Albany. Iar dumneata, regalul meu nepot, de ce ai ramas
a§a incremenit de mirare ? Aduna-ti mintile, vorbete-i
prizonierului, tagaduie§te, jura... pe tot ce e mai sfint
ca e§ti strain de aceasta moarte mi§eleasca. Uite cum po-
porul ne prive§te i murmurs. Birfa se raspinde§te mai
repede decit adevarul, spune Evanghelia. Vorbe§te-le, re-
galul meu nepot, spune-le ce vrei, numai sa tagaduie§ti
raspicat.
— Cum ! domnule, spuse Rothsay revenindu-i din
surpriza §i durere §i intorcindu-se cu mindrie spre
unchiul sau. Ai vrea sa ma contrazic cu un mir§av ne-
credincios ? Cei care-1 cred pe fiul suveranului lor,

75
 urmaTul lui Bruce, in stare sa intinda curse ca sa is viata
unui sarman meseria, n-au decit sa se bucure la gindul
Ca ticalosul asta spune adevdrul !
— Eu, cel putin, nu voi fi acela, spuse armurierul pe
un ton hotarit. Nu am facut niciodata nimic care sa dis-
placa inaltimii Sale ducele de Rothsay §i nu am suferit
din partea sa nici o strimbatate prin cuvinte, priviri sau
fapte ; nu pot sa cred ca a pus la tale o asemenea ne-
legiuire.
- Crezi cal i-ai facut cinste Altetei Sale cind 1-ai
arunc-at de pe scary in Curfew-street, in noaptea sfin-
tulu:i Valentin, spuse Bonthron, §i crezi cumva ca-ti este
recunoscator ?
Aceste cuvinte, spuse pe un ton hotarit, pareau atit
de pline de adevar incit convingerea pe care o avea ar-
murierul despre nevinovatia printului fu zdruncinata.
— Vai, my lord, spuse el privindu-1 pe print cu
tristete ; Alteta Voastra putea sa-i vrea rau unui }Diet
om pentru ca facut datoria pe linga o tinard fara
aparare ? Mai degraba muream in lupta aceea, decit
and cum se aduc asemenea invinuiri mo§tenitorului
lui Bruce !
— E.;ti un baiat bun, Smith, spuse printul, dar nu-ti
pot cere sa fii mai chibzuit decit ceilalti. Ticalosul asta sa
fie dus la spinzuratoare sa fie urcat acolo viu, pentru
ca sa poata minti si sa ne poata ponegri pins la ultima
suflare.
Cu aceste cuvinte, printul parasi arena ; nu gasi de
cuviinta sa is in seama privirile pline de ura ce i le
arunca multimea pe masurd ce se departa de el, incet
§i cu scirba si nu se ardta nici surprins, nici nemultumit ;
un geamat adinc sau un murmur ii intovara§i retragerea.
Doar citiva nobili it insotira, cu toate .ca la venire suita
lui fusese mai nurneroasa. Oamenii din popor incetara
sa-1 urmeze pe nenorocitul print care-§i ci§tigase de

76
timp-uriu faima de om nesocotit §i u§uratic ; asupra lui
apti_sau acum banuielile cele mai grozave.
Printul se indrepta cu un pas incet spre biserica domi-
nicanilor, dar zvonurile false, dupd ,ctim spune proverbul,
au aripi, astfel ca ajunsesera mai devreme in locul uncle
se retrasese tatal sau. Cind patrunse in camarile rege§ti
§i ceru sa-1 vada pe rege, ducele de Rothsay fu surprins
sa afle ca parintele sau era Intr-o consfatuire impor-
tanta cu ducele de Albany ; acesta incalecase in momen-
tul in care printul parAsise arena si se infati§ase la ma-
nastire inaintea lui. Se pregatea sa se foloseasca de pri-
vilegiul rangului §i obir§iei ale spre a patrunde la rege,
cind Mac Louis, comandantul brandanilor, ii aduse foarte
respectuos la cuno§tinta ca i se poruncise raspicat sa nu-1
lase sa. intre.
— Du-te, cel putin, Mac Louis, si spune-le ca astept
bunul for plac, zise printul. Daca unchiul meu tine sa-1
opreasca pe fiu la up tatalui, va fi fericit sa afle ca
Wept in anticamera ca un lacheu.
— Nu Va suparati, spuse Mac Louis cu oarecare
data Alteta Voas.-tra se va invoi sa alba rabdare, voi
trimite s-o caute cind ducele de Albany va fi plecat §i
nu ma indoiesc ca Maiestatea Sa va consimti atunci sa o
primeasca pe inaltimea voastra. Dar in clipa de fata, sa
ma ierte Alteta Voastra, imi este cu neputinta sa va in-
troduc.
— Te inteleg, Mac Louis, dar oricum ar fi, du-te §i
fa cum iti poruncesc.
Ofiterul se supuse si se Inapoie indata cu ra'spunsul
ca regele nu se simtea bine §i se pregatea s5 se retraga
in incaperile sale, dar ca .ducele de Albany avea
primeascd indata pe printul Scotiei.
Se scurse totu§i o buna jumatate de ora mai inainte
ca ducele de Albany sa apard. In tot acest timp, Rothsay
fie ca tacea posomorit, fie ca schimba citeva vorbe fara

77
insemnatate cu Mac Lous si brandanii, cind ar(agos, cind
usuratic, asa cum ii statea in fire.
Ducele aparu in sfirsit si impreuna cu el conetabilul,
a carui fata lasa sä se vada ca e trist si stingherit.
— Draga nepoate, spuse ducele de Albany, imi pare
rau sã to vestesc ca pa= Brea regalului meu irate este ca
ar fi bine, pentru onoarea familiei regale, ca Alteta Ta
sä se sileasca un timp sä nu iasa din casa marelui con e-
tabil ; si sä nu vada aproape pe nimeni in afard numai
de nobilul conte aci de fata, ping cind zvonurile supa-
ratoare care au fost raspindite astazi vor fi ardtate ca
mincinoase sau uitate.
— Ce inseamna asta, lord Errol ? rb.spunse printul
surprins. Casa dumitale este sortita sa devina o temnita
si Senioria Ta temnicerul meu ?
— Fereasca Dumnezeu, my lord, spuse contele de
Errol ; dar datoria ma sileste, vai, sa" indeplinesc porun-
cile tatalui vostru si s'a" o consider pe Alteta Voastra re-
gal& pusa sub tutela mea pentru citva timp.
- Printul mostenitor al Scotiei sub tutela marelui
conetabil ? i ce indreptateste aceasta masura ? Birfe-
lile murdare ale unui ticalos sint de ajuns pentru a pata
pajura mea regala ?
— Atita vreme cit aceste invinuiri nu vor fi dovedite
ca neintemeiate, ele ar pata-o chiar §i pe aceea a unui
monarh, spuse ducele de Albany.
— Cine le raspindeste, my lord, striga printul, data
nu un ticalos prea josnic de propria lui marturie pentru
a fi crezut macar o clipa, chiar data n-ar fi in jot onoa-
rea unui print, ci aceea a "ultimului dintre cersetc:ri. Sa
fie adus aici, sa i se arate instrumentele de tortura si
veti vedea cum tdgaduieste vorbele cu care a indraznit
sa ponegreasca.
— Spinzuratoarea si-a facut prea bine datoria ca
Bonthron sä mai simta tortura, zise Albany. A fost exe-
cutat acum o

78
 — Sff pentru ce atita grabs, my lord ? i-o Intoarse
printul. Stiff ca s-ar putea spune ea nu a fost folosita
decit pentru a-mi terfeli numele ?
— A§a este obiceiul luptatorul invins in proba luptei
este dus pe data din arena inchisa drept la spinzuratoare ;
§i totu§i, draga nepoate, urma Albany, data ai fi respins
cu indrazneala §i hotarire Invinuirea, a§ fi socotit de
cuviintd sä-1 las pe ticalos in viata pind cind aveau sa fie
facute cercetari mai amanuntite. Dar cum Alteta Ta a
pastrat tacere, am crezut ca trebuie sa inabu§ scandalul
inchizind guru aceluia care 1-a iscat.
— Pe sfinta Maria, my lord, asta-i prea de tot. Poti
dumneata, unchiul meu, sa ma socote§ti in stare de 0
fapta atit de nedemna ea aceea pe care o marturise§te
badaranul Ala ?
— N-am caderea sa pun intrebari Altetei Tale, totu§i
te-a Intreba data tagaduie§ti de asemenea Si atacul
aproape la fel de nedemn, de§i mai putin singeros, asu-
pra casei din Curfew-street ? Nu te supara pe mine,
nepoate, dar, intr-adevar e neaparat nevoie sa, nu fii
vazut in tot timpul cit regele va locui in acest ora§.
Rothsay se opri cind auzi acest indemn, it privi plin
de inteles pe duce §i raspunse :
— Unchiule, e§ti un bun vinator, ti-al intins latul
,cu multa dibacie ; dar ai fi dat cu siguranta gre§ data
cerbul nu ar fi venit sä se prinda singur. Dumnezeu sa-ti
sprijine planurile §i sa poti trage din ele foloasele urma-
rite. Spune tatalui meu ca ma supun vointei lui. Lord
Errol, atept sa-mi spui o vorba §i te urmez. Pentru ca
tot trebuie sa fiu pus sub tuteld, e Inca bine ca mi s-a
hotarit una mai u§or de indurat.
Intrevederea dintre unchi §i nepot terminindu-se ast-
fel, acesta din urma se retrase impreund cu contele de
Errol. In strada Intilnira ord§eni, dar acetia se Inde-
partau de indata ce-1 zareau pe ducele de Rothsay, ca
sä nu fie siliti sä-1 gAlute pe acela pe care-1 considerau

79:.
un desfrinat singeros si usuratie. Conetabilul §i printui
se inapoiard impreund mergeau aldturi §i totusff se
simteau foarte stingheriti unul fata de celdlalt.
Iar acum sa ne intoarcem la arena si sa ne reludm
povestirea din clipa cind lupta luase sfirsit sff spectatorii
se retraseserd. Multimea se impartise in cloud grupdri deo-
sebite. Gel mai putin numeros, era totodata eel mai res-
pectabil .erau reuniti aci cetatenii din Perth de rang mai
malt, care it fehcitau. pe norocosul luptator sff se firitiseau
sff ei unii pe altii pentru ca neintelegerea dintre ei sff curteni
se terminase in chip strdlucit. Magistratii erau atit de
fericiti incit rugard pe Sir Patrick Charteris sa bine-
voiasca a se rasa poftit la o gustare in localul primariei,
gustare la care Henry Smith, eroul zilei, fu invitat sau mai
degraba i se porunci sa is parte. Aceasta imprejurare it puse
intr-o mare incurcaturd, caci initha lui se of la linga Caterina
Glover. Dar mdnusarul ii inlaturd indoielile. Bdtrinul, care
avea un respect firesc pentru magistratura Frumosului
Oras si punea mare pret ,pe onorurile ce izvorau de aci,
socotea ca viitorul sau ginere n-ar face deloc bine data le-ar
refuza.
— Nu poti lipsi de la o adunare atit de insemnatd,
fiul meu, ii spuse el. Sir Patrick Charteris va lua si el
parte si va fi un prilej fericit pentru tine sa dobinde§ti
favorurile lui. Se poate sa-ti porunceasca o armura sff
1-am auzit eu insumi pe primarul Craigdallie spunind ca
trebuie sa umple din timp magaziile de armuri ale ce-
tdtii. Nu trebuie sa-ti nesocote§ti treburile acum cind
o sa ai o familie.
— Dar, tats Glover, raspuns.e nedumerit invingatorul,
am destui musterii si-apoi o stiff doar pe Caterina : ar
putea sa se intrebe unde sint. S-or mai gasi vreunii care
impuieze urechile cu povesti despre cinthrete am-
bulante si cite si mai cite.
— Nu-ti fie teams, spuse Glover, dar du-te ca un
bun cetatean acolo unde to cheamd mai marii orasu-

80
 NU spun ca n-o sa-ti fie cam greu s-o Impaci pe Ca-
terina dupd acest nou duel, caci in treburi dintr-astea
se crede mai deteapta decit regele i tot consiliul sau,
biserica §i calugarii, starostele si primarul. Dar ma due
chiar eu sa vorbesc pentru tine §i am sa ticluiesc atit de
bine lucrurile incit, de§i miine dimineata poate sa to
primeasca posaca, totul are sa se sfir§easca in lacrimi §i
zimbete, intocmai ca o dimineata de aprilie care Incepe
cu o ploaie marunta. La revedere, fiule, §i nu uita sa vii
sa ne vezi miine dimineata dupd liturghie.
Armurierul se hotari deci, de§i cam fara voie,
inst4easca parerea viitorului sau socru §i sa raspunda la
invitatia mai marilor ora§ului. Se desparti de multime
se inapoie acasa la el pentru a-§i imbraca cele mai
frumoase haine ; apoi merse la primarie, unde masa de
stejar masiv parea sä se indoaie sub greutatea uria§a a
farfuriilor cu somni din Tay §i cu pe§ti gusto§i din marea
Dundee, mincarurile cele mai alese pe care le Ingaduia
sfintul timp al postului §i nici vinul, berea sau hidrome-
lul nu lipseau pentru a le stropi. Trubadurii tirgului cin-
tara in timpul mesei, unul din ei recita o lunga descriere
poetica a bataliei de la Blackearm Side, data de catre
Sir William Wallace §i temutul sau capitan §i prieten
Thomas de Longueville Impotriva generalului englez Se-
ward pe care toti oaspetii o cuno$eau aproape pe de
rest. Dar, mai rabdatori decit urma§ii lor, o ascultau ca
i cind ar fi simtit Inca fiorii noutatii ; nite pasaje pline
de laude pentru stramowl cavalerului de Kinfauns
pentru alte familii ale ora§ului fura indelung aplaudate,
in vreme ce oaspetii Iii umpleau cupele unul altuia in
amintirea eroilor care luptasera alaturi de aparatorul
ScotieL Se inching apoi §i se ridicard urale in mai multe
rinduri in sanatatea armurierului, iar starostele anunta
in mod solemn ca magistratii aveau de gind sa-i acorde
un privilegiu deosebit sau o altd cinstire pentru a arata
cit de mult pretuiesc nobilul sau curaj.

81
 — Sa nu se supere Inaltimea Voastra, dar sa nu faced
una ca asta, spuse armurierul repezit ca de obicei ; nu
trebuie sä se poata spune ca vitejia este un lucru atit de
rar la Perth, incit sa fie rdsplatit un om care a luat apa-
rarea unei vaduve nenorocite. Se afla de bund seama in
Perth o multime de alti cetateni, care ar fi facut treaba
asta la fel de bine ca §i mine §i poate chiar mai bine,
caci ar fi trebuit sä zdrobesc casca banditului intocmai
ca pe o °aid de pamint §i far& indoiala ca a§ fi izbutit de
n-a§ fi cant chiar eu otelul pentru Ramorny. Totu§i,
data Frumosul Ora§ crude ca mi se cuvine • ceva pentru
asta, o sa socot ca am fost rasplatit atunci cind vaduva
Magdalena §i sarmanii ei copii or sä capete un ajutor
din fondul comunal.
— Se va face §i asta, spuse Sir Patrick Charteris,
insa Frumosul Ora§ va mai avea §i dupd aceea destule
mijloace sa plateasca ceea ce ii datoreaza lui Henry
Wynd, iar not sintem cu totii mai in Masura decit el sa
judecam acest lucru, caci el este orbit de o de§arta de-
licatete pe care oamenii o numesc modestie. Daca Fru-
mosul Ora§ ar fi prea sarac, starostele ar plati partea lui.
Aurul corsarului nu a zburat Inca in intregime.
Cupele se umplura lard sub numele de „cupd de con-
solare" a vaduvei §i se bail de asemenea §i in amintirea
lui Oliver, care acum fusese razbunat vitete§te. Intr-un
cuvint, ospatul fu atit de vesel, incit toata lumea recu-
noscu ca nu lipsea decit un singur lucru §i anume : sa
fie de fata palarierul insu§i, a carui nenorocire fusese
pricina adundrii §i care cu siguranta ar fi Inveselit pe
toata lumea, ca de obicei: Primarul Craigdallie spuse ca
el ar fi pretins negre§it toata gloria acestei zile, data
s-ar fi putut sa is parte la ea Si ar fi jurat cu siguranta
cä §i-a razbunat singur moartea.
Oaspetii se despartird la sunetul clopotelor care anun-
tau vecernia ; unii din ei, cei mai serio§i, se indreptard
spre biserica unde, cu ochii pe jumatate inchig §i cu fata

82
Imbujorata, se alaturara celorlalti creclincio0. Altii se
dusera acasa §i povestira familiilor intimplarile din tim-
pul zilei, iar altii se indreptara spre circiuma lor. careia
postul nun Inchidea porWe alit de stramic pe cit voiau
rituriie ; Henry se duse acasa, buimacit Inca ,de uralele
concetatenilor sai si de numeroasele pahare de vin ; in
vis ii aparu fericirea .desavirita. si Caterina.
Am spur ca dupa terminarea luptei spectatorii se im-
partisera in cloud grupuri ; in vreme ce cu vesel alai, grupul
cel mai respectabil it intovar4ea pe invingator, celalalt
grup, mult mai numeros, .alcatuit din ceea ce se poate
numi drojdia societatii, 11 urma pe Bonthron, a carui
caruta se indrepta intr-un loc cu totul altul, §i din motive
diferite.
Intre o scena de doliu si una vesela, este 1.1or de ghi-
cit care din cloud va avea mai multi spectatori, atunci
cind va fi vorba sa firn martori la mihniri ce nu ne pri-
vesc sau la bucurii ce nu ne sint date noud insine. A§adar,.
caruta care-1 conducea pe criminal la locul executiei,
fu urmata de cea mai mare parte a locuitorilor din Perth.
Un calugar statea alaturi de Bonthron.
Acesta repeta Vara ovaiala si sub pecete.a spoveda-
niei, acelea§i minciuni pe care le mai indrugase la locul
luptei, invinuindu-1 pe ducele de Rothsay ca el a poruncit
ambuscada ce dusese la moartea nefericitului palarier.
Tot lungul drumului, raspindi aceleasi calomnii in rindul
multimii ; cu o neru§inare Para pereche sustinea in fata
acelora care se aflau mai aproape de caruta, ca avea sä
moara numai Si numai fiindca it ascultase orbe§te pe
ducele de Rothsay. Multa vreme repeta aceste cuvinte cu
glas obosit Si mono Lon, ca o lectie invatata pe dinafara,
sau ca un mincinos care o in mereu de la capat, pentru ca
vorbele lui sa capete crezare, deli in sinea sa era Incre-
dintat ca nu o merits. Dar cind ridica ochii §i zari in
departare instrumentul de tortura inalt de cel putin
patruzeci de picioare, cind vazu spinzuratoarea cu scara

83
 si fringhia ei fatala aparind in orizont, se posomori hrusc si
calugarul putu observa ca tremura din toate incheietu-
rile.
Fii tare, fiule, ii spuse el ; ai mArturisit adeva'rul
si ai primit iertarea. Pocainta to va fi primita fiindca vine
din adincul inimii si, cu toate ca ai savirOt fapta de om
singeros si cu inima crucial, rugaciunile Bisericii to vor
scapa din purgatoriu.
Aceste asigurari erau sortite mai degraba sa sporeasca
groaza celui vinovat decit sa-1 mingiie, deoarece Bonthron
se indoia ca siretlicul planuit pentru a-1 scapa de la
moarte avea sa clued la ceva si ca va fi folosit spre binele
lui ; caci isi cunostea destul de bine sta.pinul ca sa stie
ca acesta nu se sfia cind era vorba sa, jertfeasca un om
care, in cele din urma, ar fi putut sa se dovedeasca pri-
mejdios pentru el.
Totusi, soarta ii era pecetluita si nu avea cum sa scape
de ea. Se apropiau incet de copacul fatal care se ridica
pe o inaltime, linga riu, cam la vreo jumatate de mild de
zidurile orasului ; locul acela f-usese ales pentru a spin-
zura corpul ticalosului, ce trebuia sa slujeasca crept hrand
corbilor si sa fie zarit din toate partite. Acolo, preotul it
dildu pe Bonthron calaului care it ajuta sa urce si it
spinzur4, s-ar fi zis, asa cum cerea legea. Trupul paru sa
se zbata un minut, dar dupa citeva clipe ramase nemiseat.
Calaul statu cam o jumatate de ora linga el, ca pentru
a-i astepta ultima suflare si ii anunta pe cei curios' sa
vada asemenea spectacole ca, intrucit fiarele cu care
trupul urma sä fie tintuit pe spinzuratoare nu erau gata,
ceremcnia finala, adica desprinderea corpului din streang
si legarea de spinzuratoare, va fi aminata pentru a doua
zi, la rasaritul soarelui.‘
ciuda orei matinale anuntata de catre calau, o mul-
time numeroasa it urma pe mesterul Smootherwell, in
ultimele lui operatiuni. Dar spectatorii ramasera grozav
de surprinsi si dezamagiti, vazind cä de spinzuratoare nu

84
mai atirna cadavrul. Nu le trebui mult sá ghiceasca
pricina. Bonthron fusese multa vreme in serviciul unui
baron ale carui moii se aflau in comitatul Fife si chiar
el se nascuse in aceasta provincie. Era deci cit se poate
de firesc ca vreo citiva locuitori din Fife, ale .caror bard
brazdau toata ziva -apa riului, sa fi ridicat intr-ascuns
corpul compatriotului lor ca sa-1 scape de ()card. Mul-
timea iii varsa minia asupra lui Smo,otherwell, pentru ca
nu terminat treaba in ajun i data acesta nu s-ar
fi aruncat, impreund cu ucenicul sau, intr-o barca pentru
a ajunge in mijlocul Tay-ului, ar fi fost in primejthe sa
fie uci i. Dar aceasta intimplare era prea obimuita pe
vremea aceea ca lumea sd se mai gindeasca la ea prea
mult. Adevarata pricina se va vedea in capitolul urma-
toL
 XXIV

Spinzuratoarea e pentru ciini, iar libertatea pentru oamenl.

Henric al V-lea

Intimplarile unei povestiri incilcite trebuie sd se po-

triveasca una cu alta la fel ca §i dintii unei chei in broasca.
Cititorul, orioit de binevoitor ar fi, nu este obligat sa se
multumeasca cu simpla enuntare a unui fapt, cu toate
ca in viata de toate zilele asta este tot ce poate of la
despre ce se petrece in jurul lui. De§i se distreaza, el vrea
sa cunoasca totu§i cauzele intimplarilor, curiozitate cu
totul intemeiata de altfel. Fiecare are dreptul sä-§i dea
seama de mecanismul ceasului construit pentru propria
lui folosinta, cu toate ca nu-i este ingaduit sa cerceteze
interiorul orologiului a§ezat spre folosinta tuturor in
virful clopotnitei ora§ului.
Ar fi deci o lipsa de curtenie din partea noastra sä
nu-i lamurim pe cititori asupra mijloacelor folosite
pentru a-1 scapa pe uciga§ de la spinzuratoare ; aceasta
intimplare unii cetateni din Perth o pusera pe seama dia-
volului, in vreme ce altii se multumird invinuiasca
pe locuitorii comitatului Fife, din pricina ru§inii ce o
simteau vazind ca unul de-ai for se leagana in spinzu-
ratoare, ru§ine care cadea asupra tuturor celor din
partea locului.
La miezul noptii dupd ziva executiei, in vreme ce
locuitorii erau cufundati Inca Intr-un somn adinc, trei
barbati, infa§urati in mantale §i purtind un felinar, co-!
 borira aleile unei gradini care ducea de la .casa pe care o
ocupa Sir Ramorny la tarmurile Tay-ului, unde o bared
mica era irag pe prundis. Se auzea suieratul trist al
vintului printre copacii si tufisurile desfrunzite. 0 lung
panda plutea printre norii care pareau sa• ameninte a
ploaie. Cei trei barbati intrard in barca cu multa grija,
.pentru a trece neobservati. Unul din ei era inalt si vin-
jos ; al doilea, scund si girbovit ; al treilea, care parea
mai tinar decit ceilalti, era de statura mijlocie. Tata
ce se putea deosebi in intuneric. Ei se asezara in bared si
desprinsera fringhia care o lega.
— Sa urmam curentul ping vom fi trecut podul, caci
cetatenii vegheaza si cunoasteti proverbul : „Sageata
Perth-ului nu-si greseste niciodata tinta", spuse cel mai
tinar dintre ei, care incleplinea functia de cirmaci ; el
departa barca de term, pe cind ceilalti doi tineau lopetile
infasurate in pinza minuindu-le cu bagare de seams si
astfel ajunsera in mijlocul fluviului.
Acolo, ramasera nemiscati si lasara cirmaciului grija
ca barca sa nu paraseasca mijlocul apei.
Putura sa treaca astfel neobservati si fare ca nimeni
sa se sinchiseasca de ei, pe sub arcurile gotice ale vechiu-
lui pod construit prin darnicia lui Robert Bruce in 1329
i luat de suvoaie in 1621. Desi auzird vocea garzii ceta-
tenesti care, de cind cu tulburarile, facea de veghe acolo
in toate noptile, nu se oprira din drum si cind ajunsera
destul de departe pentru a nu mai avea sa se teams ea
vor fi surprinsi de acei paznici nocturni, incepura sa vis-
leasca cu prevedere si sa vorbeasca in soapta :
— Ti-ai facut o noua meserie de cind nu te-am vazut,
camarade, spuse unul din vislasi catre celalalt. Ultima
oars cind te-am vazut ingrijeai un cavaler schilodit si
acum te reintilnesc gata sa rapesti un trup neinsufletit.
— Un trup viu, daca nu te superi, meter scutier,
daca stiinta mea ma va fi servit citusi de putin.
 — Nu icred, mestere farmacist, ping cind n-o sa-mi
arati cum si ce fel to descurci.
- Foarte simplu ; totul e prea simplu poate, pentru
a-i face placeye unui geniu atit de inventiv ca al dumitale.
Iata. : Atirnarea unui corp omenesc, pe care poporul o
numeste spinzuratoare, pricinuieste moartea prin apo-
piexie, adica prin stringerea in creier a singelui care nu
se poate intoarce la inima din cauza compresiunii venelor.
Trupul mai e nimicit si din ana pricing fiindca fringhia
se stringe in jurul pieptului, plaminii nu mai primesc
aerul trebuincios si condamnatul moare.
- inteleg destul de bine toate astea, jupin medic, dar
cum impiedici duraneata o asemenea stringere, spuse cel
de-al treilea persona j, care nu era altul decit Eviot, pajul
lui Ran.aorny.
— Condamnatul nu are dealt sA fie spinzurat in asa
fel incit arterele carotide sd nu fie strinse ; atunci sin-
gele nu va mai navali spre creier si apoplexia va fi in-
laturata ; si data nu va fi strins nici in jurul pieptului,
plaminii vor avea tot atita aer ca si cind ornul ar fi
atirnat de capatul unei fringhii sau dacA ar avea picioa-
rele pe pdmint.
— inteleg toate aceste prevederi, spuse Eviot, dar
cum se pot impaca ele cu executarea sentintei ? iatd
ce nu-mi pot explica.
— Ah tinere, vitejia dumitale ti-a pAgubit creierul.
Dacd ai fi studiat ca mine, ai fi invatat lucruri cu mult
mai anevoioase. Dar iata cum ma descurc : imi fac rost
de bandaje lucrate din acelasi material ca si chingile
tailor vof;;tri ; am grija sä fie tesute in asa fel incit sä nu
se poata lungi, oricit de intinse ar fi, caci atunci planul
meu ar da grey. Asez fiecare picior intr-un nod al aces-
tui bandaj care urea pind la o centura de care este legat.
De aceasta centura sint legate alte fisii care se prind
de-a lungul pieptului si spatelui, pentru a imparti greu-
tatea ; mai sint si alte mijloace pentru a-1 scapa pe con-
clamnat ; acesta este insa cel mai bun. Legglz.lrile sint
prinse de un colan lat de otel. Una din. marginile lui este
curbata in afara §i prevazuta cu cirlige pentru a inlatura
alunecarea fringhiei pe care bunul calau o a.az a in jurul
acestui sistem §i nu pe gitul gol al condamnatului. De
aceea, atunci cind este aruncat de pe scars, el se gas-ete
spinzurat nu de git, data nu te superi, ci de un erc de
otel ; acesta-i sustine nodurile in care ii sint aezate pi-
cioarele §i care in realitate ii suporta greutatea corpului,
micwratä cu ajutorul fi§iilor prinse de subsuori §i legate
§i ele de sus-zisul colan. Astfel, nici vinele, nici traheea
artera nu sint strinse, omul respird tot atit de liber, iar
singele lui, in afard de groaza ce i-o pricinuiege aceasta
nousa pozitie, va curge la fel de u§or ca al dumitale, cind
te afli cdlare, cu picioarele in scarf, pe un cimp de batalie.
— pe legea mea, o inventie foarte iscusita §i rara,
spuse Buncle.
— Nu-i ass ? urma medicul ; eu socotesc ca merits
sa fie cunoscuta de o minte atit de luminata ca a inal-
timii Tale, caci nu exists cuno§tinte pe care oamenii din
serviciul lui Sir Rannrny le pot trece cu vederea si data
ati avea prilejul srt 7'd agatati de capatul unei fringhii,
ati gasi ca lucrez mai bine decit se lucreaza de obicei.
Dar va trebui sa aveti o tunics cu guler inalt pentru a
ascunde inelul de otel §i mai cu seams trebuie sa aveti
de-a face cu un bonus socius 1 tot atit de blind ca Smo-
otherwell pentru a face nodul.
- Otravitor ticalos spuse Buncle oameni ca not mor
pe cimpul de lupta. Totu§i o sd-m1 amintesc de aceasta
lectie, la nevoie. Dar ce noapte grozava trebuie sa fi pe-
trecut banditul de Bonthron leganindu-se in aer, in
.
sunetul lanturilor §i in voia vinturilor.
— Ar fi fost o biriefacere lasam acolo, spuse Eviot,
cad coborirea din spinzuratoare it va impinge la not
1Complice (lat.).
crime. Pentru el nu mai exists decit doud elemente betia
si varsarea de singe.
— Sir John Ramorny ar fi gindit poate la fel ca dum-
neata, spuse Dwining, dar ar fi trebuit sa inceapa prin
a taia limba ticalosului ca sa nu povesteased lucruri cau-
date. Si apoi, sint alte lucruri care nu prea intereseaza
pe Senioriile Voastre. intr-adevar, chiar eu sint prea
marinimos ca.-1 scot din incurcatura, eaci voinicul are un
schelet tot atit de solid ca si castelul din Edinburg §i
mi-ar servi cu mult mai bine decit toate cele ce se ga-
se.sc la scoala de chirurgie din Padua. Dar is spune-mi,
jupin Buncle, ce vesti aduci de la trufasul Douglas ?
— intreaba-i pe cei care stiu, raspunse Buncle, eu nu
shit decit curierul care duce •corespondenta Fara cu-
noasca cuprinsul. Poate ca e mai bine pentru mine. Am
dus scrisori de-ale ducelui de Albany §i de-ale lui Sir
Ramorny lui Douglas si cind le-a desfacut arata poso-
morit ca o furtund dinspre miaza-noapte. Le-am adus
raspunsuri la care zimbeau ca soarele dupd o furtund
de yard. Consulta-ti zodiacul, doctore, si ghiceste ce in-
seamna asta !
— Mi se pare ca voi ajunge sa ghicesc fara. mare greu-
tate, spuse medical. Darin vad colo, la lumina lunii, pe
mortul nostru viu. Daca 1-ar fi strigat pe vreun treed-
tor, acestuia i-ar fi parut foarte ciudat sa se auda chemat
noaptea din virful unei spinzuratori. Ascultati, pasamite
se and gemete in adierea vintului si in zanganitul lan-
turilor. Asa, barca la mal incet si fard zgomot §i adu-
ceti-mi cutia si tot ce-mi trebuie. As fi avut nevoie si
de putin foc, dar lumina ar putea sa bats la ochi. Hai,
vitejii mei, luati seama caci ne apropiem de spinzuratoare.
Urmati-mä cu felinarul. Presupun ca au lasat scara.
„Trei oameni veseli o duc intr-un cant,
Noi sintem cei ce nu tac ;
Eu pe nisip, to pe pamint,
Jack spinzurat de copac."
 In timp ce se apropiau de spinzuratoare, auzira clar
ni§te gemete inabu§ite. Dwining indrazni sa tu§easca o
data sau de doua on incet, ca i eind ar fi facut un sem-
nal, dar nu primi nici un raspuns.
— Trebuie sa ne grabim, le spuse el tovara§ilor, prie-
tenul nostru trebuie sa fie intr-o stare jalnica, deoarece
nu raspunde la semnalul care ii veste§te sosirea ajutoa-
relor. Haideti la lucru. Eu o sa urc primul pe scara ca
sa tai fringhia. Dumneavoastra amindoi, urmati-ma unul
dupa altul §i tineti bine trupul sa nu ea:cid atunci cind va
fi desprins. Apucati-1 cu putere de legaturi, in a§a fel
ca ele sa va ajute sa-1 sustineti. Ginditi-vä ca de§i in
noaptea asta joaca rolul unei bufnite, totu§i nu are aripi
§i a cadea din virful unei spinzuratori poate fi tot atit
de primejdios ea §i a fi agatat de ea.
Zicind acestea, urca scara §i dupa ce se asigurase ca
tovara§ii sai tineau corpul, tale fringhia §i le ajuta sa-1
coboare pe uciga§ care nu mai dadea nici un semn de
viata. Cu miini puternice §i .dibace ei izbutird sa aducd
trupul lui Bonthron pe pamint §i, asigurindu-se ca dadea
semne slabe dar sigure de viata, it carard pe malul
Tay-ului, uncle, la adapostul malului inalt, ii pindea mai
putin primejdia sa" fie observa%i. Medicul se. apuca
readuca la viata cu ajutorul instrumentelor pe care le
adusese cu el. Avu grija mai intii sa-1 desfaca de fiarele
pe care calaul nu le strinsese, pentru a u§ura operatia.
Desfacu apoi bandajele ce-§i indepliniserd rolul ; dar ii
trebuira multe sfortari spre a-1 readuce pe spinzurat
la viatd ; caci, in ciuda iscusintei cu care fusese a§ezat
aparatul, chingile menite sa sustina greutatea corpului
slabisera la intindere, incit aproape ca. ,dusesera la su-
grumare. Dar dibacia chirurgului invinse toate piedicile
§i, dupa ee stranutase §i se intinsese, Bonthron dadu semne
vadite de intoarcere la viata ; it apuca de mina pe cel
care ii stropea pieptul §i gitul cu rachiu, it forta sa-i in-
drepte sticluta spre gura §i inghi i o cantitate maricica.

91
 — Este o esenta de doua on distilata, spuse omul
Incremenit ; ar arde gitul si stomacul oricarui altul in
afard de bruta asta nemaipomenita, care seamana atit
de putin cu ceilal i oanzeni, incit nu m-as mira data in
eurind ar fi din nou cel din totdeauna.
Bonthron confirma numaidecit aceasta proorocire ;
se ridica tremurind si arunca in juru-i nige priviri care
aratau ca-si redobindise cunostinta.
Vin, vin ! fura primele cuvinte pe care le rosti.
Dwining ii dadu o doctorie compusa din apa si vin.
El o arunca, numind-o cu epitetul rusinos de spalatura
de vase si continua sa ceard yin.
— Ia-o, la naiba ! spuse' doctorul, pentru ca numai
ea poate sa te faca bine.
Bonthron tease o dusca ce ar fi ametit pe oricine altul,
dar care pe el it facu doar sa se trezeasca ; totusi, nu
paru sa-si reaminteasca numaidecit ceea ce se petrecuse
si intreba, scurt si brutal, pentru ce it adusesera pe tarmul
riului, la o asemenea ora dim noapte.
— Alta nebunie de-a printului iar vrea sa ma bage
la apa ca data trecuta. Dar, pe toti dracii !
— Taci, spuse Eviot, si multumeste-ne ca in clipa de
fata trupul tau nu slujeste drept hrand corbilor !
— incep sa-mi aduc aminte, spuse banditul duse
din nou sticla la gura si incepu sa bea din ea ping ce
o goli, apoi isi lasa capul pe piept si paru ca• vrea sa
Puna rinduiala in amintirile-i incalcite.
— Nu putem astepta sfirsitul cugetarilor lui, spuse
Dwining. 0 sa se simta mai bine dupd ce va fi dormit.
Scoala, flacaule, ai calatorit in aer timp de mai multe
ore, acum incearca sa vezi data apa nu-ti prieste mai
bine. Trebuie ca senioriile voastre sa-mi dea o mina de
ajutor. Nu pot sa urnesc acest morman de carne, .dupa
cum n-as putea Cara un bou taiat.
- Tine-te pe picioare, Bonthron, acum cind am
butit sa te scapam, spuse Eviot.

92
 — Nu pot, raspunse condamnatul. Flecare picatura de
singe din vine ma inteapa ca un ac, iar genunchii se Iasi
sub greutatea mea. Ce inseamna asta ? Trebuie sa fie
vreo giuma de-a ta, cline de farmacist !
— Ei da, cinstitule Bonthron, e o farsd pentru care
imi vei multumi cind o vei cunoaste. Dar, deocamdata,
culca-te in barca asta ca sa intind patura peste tine.
dusera deci pe Bonthron in bared unde it oblojird
atit cit le ingaduiau imprejurarile. El raspunse la grija
for prin citeva mormaieli care semanau cu grohaiturile
unui pore mistret cind gaseste o hrand pe placul lui.
— i acum, Buncle, spuse chirurgul, stiff ce--ti ramine
de facut. Vei duce incarcatura asta vie la Newburg unde
vei proceda dupa poruncile ce ti-au fost date ; fiarele
si legaturile, -dovezi ale arestarii si eliberarii sale, fa un
pachet din ele si arunca-le in fundul riului, caci ar d6pune
impotriva noastra a tuturor data s-ar gasi in stapinirea
dumitale. Adiere.a asta ward de vint dinspre apus iti
va 1-ngadui sa to servesti de o pinza de indata ce se va
face ziu j, data vei fi obosit sa vislesti. Cit despre dum-
neata, jupin paj Eviot, trebuie ca inaltimea Ta sa se mul-
tumeasca a se inapoia pe jos impreund cu mine la Perth,
caci aici frumoasa noastra tovarasie inceteaza. Ia fell-
narul cu dumneata, Buncle, caci vei avea mai multi
nevoie de el deolt as avea eu sff incearca sa-mi trimiti
inappi cu.tia cu instrumente.
In drum spre Perth, Eviot isi arata convingerea ca
Bonthron nu va mai avea niciodata mintea intreaga din
pricina clipelor de groaza prin care trecuse si care pareau
sa-i fi tulburat intelegerea si mai ales memoria.
- Te inseli, jupin paj, raspunse Dwining, ap cum
este ea, mintea lui Bonthron e solidi. Se va clatina in-
tr-o parte si intr-alta intocmai ca o pendula care a fost
pusa in mi§care. Dar va reveni la centrul ei de greutate.
Memoria noastra este, dintre toate facultatile aceea care
e eel mai mult supusa la intreruperi. Ea pare nimicita
93
de un somn adinc, sau de betie, si totusi, cind cel adormit
se trezeste, sau (And fumurile betiei se risipesc, revine.
Groaza are uneori aceleasi urmari. Am cunoscut la Paris
un criminal condamnat la spinzuratoare. El isi primi
pedeapsa si, cind se urca pe esafod, se purta si vorbi
cum fac indeobste toti cei care se gasesc in aceeasi si-
tuatie. Un accident a insemnat pentru el ceea ce micul
meu siretlic a insemnat pentru prietenul nostru. A fost
scapat si predat prietenilor sai mai Inainte ca ultima
suflare sd i se fi stins, iar eu am avut norocul readuc
la viata. cu toate ca in rest si-a revenit cu desavir§ire,
isi amintea foarte putin de procesul si sentinta lui.
aducea aminte citusi de putin... ha ! ha ! ha ! ca se spo-
vedise in dimineata executiei. De asemenea nu-si mai
reamintea ca a iesit din Inchisoare, ca a fost condus in
plata unde a fost executat si ca a fost cocotat in copacul
fatal. Dar iata locul unde trebuie sa ne despartim, caci
nu ar fi prevazator sa raminem impreund aici, deoarece
am putea intilni straja ar fi bine chiar sä nu intram in
oral pe aceeasi poartg: Pentru mine, meseria mea Imi
ingaduie sa plec si sa yin in timpul noptii. inalVmea to
va da unele lamuriri care sa pard bine intemeiate.
Bunul meu plat va fi o lamurire bine intemeiatA,
data ma va intreba cineva, faspunse trufasul tinar ; voi
Incerca totusi sä ma feresc de orice intilnire. Luna este
acoperita de nori si drumul este tot atit de negru ca si
gura lupului.
Foarte bine, spuse medicul, Inaltimea Ta sä nu se
sinchiseasca de acest lucru, va trebui in curind sa mergem
pe drumuri si mai negre Inca.
Pajul lui Ramorny nu cauta sa inteleaga ce Insemna
aceasta fraza rau prevestitoare ; se desparti de vicleanul
dar primejdiosul lui tovards si o luard care incotro.
 XXV

Druniut sere adevarata dragoste nu e niciodata lipsit de piedici.

Shakespeare,:

Teama .armurierului nu-1 in§elase ; cind bunul ma-

nuar, dupd proba judiciard, it parasise pe acela pe care
socotea_ sa §i-1 faca ginere, o gasi pe fiica lui intr-o stare
sufleteasca ce nu fagaduia nimic bun pentru iubitul ei.
0 vazu pe Caterina rece, rezervata §i serioasa, incit parea
sa fi renuntat la orice pasiune omeneasca, ascultind
fara sa is aminte §i cu un aer de dispret vorbele lui, in
timp ce-i povestea cu toata stralucirea de care era in
stare, lupta din Piata Blanarilor cu toate acestea, tatal
incerca sa pard ca nu is in seamy supararea fiica-si §i
ii vorbi despre casatoria ei cu Henry ca de ceva apropiat.
Totui, chid ea incepu, ca §i mai inainte, spund ta-
talui ei ca dragostea pentru armurier nu depa§ea margi-
nile prieteniei, ca hotarise sä nu se casatoreasca nici-
°data §i ca lupta judiciary despre care ii povestea nu
era decit o insults adusa legii divine §i legii omene§ti,
Glover se supara in cele din urma.
— Nu-ti pot patrunde gindurile, fiica mea, striga el,
nici nu inteleg ce toane ciudate te fac sa imbrat4ezi un
barbat care a marturisit ca te iube§te, ii ingadui sa te
sarute, alergi la el la vestea mortii lui §i i te arunci de
buns voie in brate cind it gaseti in viata. Toate astea
sint cit se poate de bune pentru o tinarid ce-0i asculta
parintii §i se invoie§te la o casatorie incuviintata de tatal

95
 el ; dar asemenea apropiere intre o fe-eie tinard un
b'Z-Irbat pe care nu-1 poate iuhi i pe care e hotarita sa
nu-1 is in .casatorie, nu e treaba cinstitd, ba e chiar ne-
cuviincioa_sa. I-ai ingLduit ping acum lui Henry mai multe
favoruri decit imi ingaduise mama ta, Dumnezeu s-o ierte,
inainte de casatorie. Ti-o spun, Caterina, nu pot §i nici
nu vreau sa ingadui sa te joci astfel cu inima unui barbat.
Mi-am dat Invoirea la aceasta casatorie i inteleg sa
alba. loc Vara intirziere ; ai sä-1 prime; ti miine pe Henry
Smith ca pe un barbat caruia trebuie fii in curind
so tie.
— 0 putere mai mare decit a dumitale se va Impotrivi
la acest lucru, tats, rdspurise Caterina.
— Nu ma tern de nici una. Puterea mea legiuita este
aceea pe care un parinte o are asupra copilului lui §i
Inca un copil ratacit, raspunse Glover. Dumnezeu si
oamenii o recunosc.
- Atunci, Dumnezeu sa ne ocroteasca cad data te
vei incapAtina, vom fi pierduti cu totii.
— Nu putem cere ocrotirea lui Dumnezeu data ne
vom purta rau, spune Glover ; cunosc indeajuns acest
lucru ; i oricare preot Iti va spune ca Impotrivirea ta
nesdbuita este o nelegiuire. Inca ceva, chiar mai rau
ai spas vorbe de ocard despre apelul la judecata lui Dum-
nezeu prin lupta judiciard. Bags de seams, Sfinta Bise-
rica este hotarita sid vegheze asupra caminului ei si sä
stirpeasca erezia prin foe §i sabie, eu atita Iti spun.
Caterina I i inabu i un strigat §i se sili sa nu-g Lash'
din fire ; ii fagadui tatalui ei spund tot ce avea pe
inima data s-ar invoi sä amine pentru a doua zi discutia
asupra acestui subject.
Simon Glover se multumi cu aceasta fagaduiala, cu
toate cá aminarea ii pricinuia multe griji. Nici uwrinta,
nici nestatornicia nu puteau s-o fi facut pe fiica lui sä se
poarte astfel cu un barbat pe care el i-1 harazise ca sot
Si pe care de curind ea insa§i recunoscuse fard doar §i

96
poate ca . 1;fi alesul ei. Oare ce forty ciudata si puternicil
era aceea care, intr-un rastimp de doudzeci si patru de
ore, o facuse schimbe hotarirea ? Aceasta era pentru
el o. taing de nepatruns.
„O sa fiu la fel de incapatinat ca si ea, gindi manu-;.
sarul ; on se va cgsgtori fara intirziere cu Henry Smith;
on batrinul Simon va afla de ce nu se invoieste la acest
lucru".
Seara nu se mai vorbi despre acest subiect, insa a
doua zi dis-de-dimineata Caterina ingenunche in fata
patului in care tatal ei dormea inca. Inima ii bgtea de
sparga pieptul, iar lacrimlie ii cgzurd pe fata
Simon. Batrinul se trezi, ridica ochii spre ea, ii facu pe
frunte semnul crucii si o saruta cu dragoste.
- Te inteleg, Kate, spuse el, vii la spovedanie ; sint
sigur ca vrei sa marturisesti deschis ca sa scapi de o
povara grea ce te apasa.
Caterina ramase o clips tacutg.
— N-am nevoie sa te intreb, tats, data iti mai amin.
testi de parintele Clement, de predicile si de meritele
lui. Le-ai ascultat de atitea on incit se spunea ca to
convertise. Se zicea acelasi lucru despre mine si pe bung
dreptate.
- $tiu toate astea, spuse bgtrinul sprijinindu-se in
coate, dar data cei ce birfesc se incumeta, n-au clecit sa
arate ca am incuviintat vreodata spusele lui eretice, cu
toate ca imi placea sa and cum da pe fata stricaciunea
clerului, proasta ocirmuire a nobililor si intunericul in
care e , cufundat poporul de jos ; mi se parea di in felul
asta se dovedea ca numai poporul e inzestrat cu virtute,
putere i insusiri demne de stima, invatatura pe care o
privesc ca sanatoasa si onorabila pentru oras. Si (lac&
predica alts invatatura decit cea bunk de ce oare mai
marii lui ii ingaduiau s-o facd ? Nu trebuie . sa dojenesti
ogle ea s-au lasat sfisiate, atunci cind arunci in mijlocul
turmei un lup imbracat in piele de midi.
 Ei au incuviintat predicile lui, ha chiar le-au in-
curajat, spuse Caterina, atita vreme cit ardta fatis viciiie
laicilor, certurile nobililor si asuprirea celor saraci si
erau fericiti sa vadd cum credinciosii, atrasi de cartuzieni,
pdrasesc alte biserici. Dar fatarnicii, caci asta sint, s-au
aldturat celorlalti calugari cind a fost vorba sa-1 invi-
nuasca pe predicatorul for Clement care, dupd ce ii in-
fierase pe da'dea acum pe Ltd naravurile prco-
tilor, ii condamna fiindcd sint mindri, prosti, desfrinati
lacomi de bogatii si .de putere.
— Pentru Dumnezeu, Caterina, vorbeste mai incet,
spuse Glover ; ridici tot mai mulct glasul si spui vorbe
din ce in ce mai amare, iar ochii iti strdlucesc. To arati
patimasd in lucruri care nu to privesc mai mult decit pe
altii si asta-i face pe rauvoitori sa zica despre tine ca
esti primejdioasd si eretica.
- tii ca nu spun decit adevdrul ; si dumneata ai
spus aceleasi lucruri .de mai multe ori.
— Pe ac si pe pielea de cdprioard, nu ! striga cu viol-
ciune manusarul. Ai vrea sd marturisesc ceea ce ar putea
sa ne coste viata si averea ? A fost alca'Auita o comisie
care va cerceta si pedepsi pe ereticii carora li se pun in
seamy toate tulburdrile din ultima vreme ; asadar, destui
cu vorbele, fiica mea. Totdeauna am zis si eu ca hatrinul
trubadur :
„Cuvintul e un sclav, iar tindul ne-nfrinat
Deci nu rosti cuvintul pin' nu l-ai cugetat." 1
- Prea tirziu, tats ; cuvintele dumitale au fost auzite
Simon Glover, cetatean din Perth, este invinuit ca
a spus vorbe necuviincioase despre doctrinele Sfintei
Biserici...
1 Aceste rinduri se mai pot vedea si azi in casa ruinata a until
abate si se spune ca el.e fac aluzie la o femeie pe care abatele
o tinea ascunsa in locuinta lui (n. a.).

98
 Pe cit este de aclevarat ca traiesc din ac din piele;
asta e o minciuna ! N-am fost niciodata atit de nechib-
zuit ca sa vorbesc despre lucruri pe care nu le inteleg.
— ca i-a ponegrit pe membrii clerului, atit pe
preoti cit i pe calugari, urma Caterina.
— Nu tagaduiesc adevarul, spuse Glover ; am putut sa
vorbesc putin cam slobod la o sticla de vin sau la un
pahar cu bere, dar totdeauna atunci cind am avut tovar4i
siguri, cad limba mea nu e chiar atit de neprevazatoare.
— Crezi dumneata, tats, dar cuvintele ti-au fost spi-
onate, cele mai curate ginduri rastalmacite si esti invinuit
ca tinta batjocurilor dumitale grosolane a fost Biserica
Si slujitorii ei, ca ai facut haz pe socoteala for cu ni§te
desfrinati, ca raposatul Oliver Proudfute, Henry armu-
rierul si altii, care se spune ca au impartasit doctrinele
parintelui Clement ; acesta din urma este invinuit de
erezie i cautat pretutindeni pentru a fi condamnat la
moarte. Dar nu vor ajunge niciodata sä-1 descopere,
spuse ea ridicind ochii spre cer, aidoma acelor frumoase
sfinte din portretele catolice. A scapat de capcana intinsa
multumesc lui Dumnezeu ca asta s-a intimplat datorita
ajutorului meu.
— Ajutorului tau ! striga Glover alarmat. E§ti ne-
buna ?
— Nu tagaduiesc, ba chiar sint mindra de ce-am
facut, raspunse Caterina ; batrinul se afla in siguranta
de partea cealalta a muntilor, multumita lui Conachar
pe care 1-am adus aici impreund cu cItiva din tovara§ii lui.
— 0, fiica nenorocita ! cum ai putut ajuta la fuga
unui om invinuit de erezie si sa chemi munteni inarmati
sä se impotriveasca administratiei §i justitiei ora§ului ?
Vai ! ai calcat in acela0 timp legile regatului §i acelea
ale Bisericii. Ce ne facem data se afla ?
- S-a aflat, tats, spuse Caterina pe un ton hotarit,
i cei care au aflat sint tocmai aceia care se vor razbuna
cu cea mai mare pUicere.

99
 Cred ca te in§eli, Caterina, sau poate ca nu e dedt
o nascocire a preotilor §i calugaritelor. In ultima vreme
te-ai aratat bucuroasa sa te casatore§ti cu Smith ; ce are
a face una cu alta ?
Vai, tats, adu-ti aminte cum am incremenit cind
am aflat ca e mort §i cit de uimita §i bucuroasa am fost
.cind 1-am gasit in viata ; nu te mira deci ca.' in ziva aceea
mi-am ingaduit, sub obladuirea dumitale, sä spun mai
mult decit a§ fi voit. Pe-atunci insa nu §tiam cit de mare
e primejdia §i credeam ca vad eu lucrurile in negru. Dar,
vai ! ieri rn-am dezmeticit cu groaza cind am vazut-o ve-
nind aici pe stareta insotita de dominican. Mi-au aratat
Imputernicirea, intarita cu marele sigiliy al Scotiei, de
a face cercetari §i a pedepsi erezia ; mi-au aratat numele
meu §i al dumitale trecut printre cei banuiti §i, cu ochii
plini de lacrimi adevarate, stareta m-a rugat sa prein-
timpin soarta care ma pinde§te Si sa. ma inchid intr-o
manastire, iar calugarul mi-a dat cuvintul lui ca dumneata
n-o sra ai de suferit data eu ma invoiesc.
is dracul pe amindoi, cu lacrimile lor ipocrite !
striga Glover.
- Vai, tata, minia n-ara nici un rost. Vezi, deci ca
am avut intr-adevar de ce sa fiu ingrijorata.
ingrijorata ? zi mai degraba infrinta. \raj, copila
men, unde ti-a fost capul de te-ai lasat atit de u§or prinsa
In capcand ?
- Asculta-ma, tats, nu exista decit o singura tale
pentru a scapa din incurcatura aceea pe care ti-am ard-
tat-o intotdeauna §i pe care n-ai vrut s-c alegi niciatiata.
- Intelcg, mandstirea, spuse tatal ei. Dar, Caterina,
care starete
stare sau calugarita ar
— Am sa te ldmuresc, tats, §i o sa intelegi totoetata
care-i pricina ca am putut sa par atit de nesocotita incit
atrag mustrarile dumitale §i ale altora. Duhovnicul
nostru, batrinul parinte Francisc pe care 1-am ales din
i:3eY_~nul dumitale...
 - E adevarat, raspunse Glover to-am indemnat doat
ca sa spulber zvonurile cum ea intreaga ta con§tiinta era
indrumata de parintele Clement.
— Ei bine, parintele Francisc, in mai multe rinduri;
m-a silit sa vorbesc cu el despre anumite lucruri pe care
socotea Ca mi le spusese parintele Clement. Dumnezeu
sa-mi ierte ratacirea. Am cazut in capc4na ; ii vorbeam
deschis, el imi cerea cu blindete not lamuriri ea sa se
incredinteze, zicea el, si mai adinc, iar eu am luat cu in-
drazneala apararea a ceea ce credeam ca este adevarul.
Duhovnicul nu mi-a destainuit siretlicul decit atunci
cind a afiat de la mine tot ce voia sa stie. Abia atunci
m-a ameninlat cu pedepse in via to de aici si in cea vii-
toare. Daca aceste amenintari nu m-ar fi privit decit pe
mine, as fi 1,nut tare, caci a:s fi indurat cruzimea pe
parnint si nu cred in puterea for pe lumea cealalta.
- Pentru Dumnezeu, spuse Glover a carui inverw
nare sporea pe masura ce afia primejdia ce-o ameninta
pe fiica lui, pazeste-te sa cirte,sti impotriva Sfintei Bi-
serici : brai,u1 ei e la fel de grabit sa loveasca dupd cum
urechile-i asculite stiu sa asculte.
— Pe mine, pedepsele cu care cram amenintatA nu
ma speriau, relua Frumoasa din Perth ; dar spuneau Ca
vina are sa cada si asupra dumitale, tata, si atunci, in.-
grozita, am spus ca ma invoiesc. M-am dus poves-
tesc necazul meu calugaritei Marta, stareta de la ma-
nastirea Eicho, ruda mamei mele, si ea mi-a fagAduit sa
ma primeasca la manastirea ei clack' ma lepad de dragostea
paminteasca", data-mi iau gindul de la casatorie si ma
calugaresc. Nu in_ ape indoiala ca a stat de vorba cu
rintele Francisc, caci amindoi imi cintau acelasi cintec :
„Ramii in lume, spuneau ei, si atunci invinuirea de erezie
o sa cada si asupra ta si asupra lui taica-tau. Du,te la
manastire si gre:3elile amindurora vor fi iertate si uitate."
Nu-mi spuneau nici macar sä ma lepad de erezie data

101
ma invoiam sa intru in manastire, totul avea sa fie in
buns pace.
— Nici nu ma indoiesc, o, nu ! spuse Simon. Batrinul
Glover e socotit om bogat, iar dupd ce fiica-sa se inchide
in mandstirea Elcho, averea lui trebuie s-o urmeze, afara
de partea pe care ar pune mina dominicanii. Iata de ce
trebuiai sa te calugare§ti ; iata de ce te impotriveai casa-
toriei cu Henry Smith
— intr-adevar, tata, n-aveam incotro §i nici rau nu-mi
parea. Sir John ma amenintase ca tinarul print se va
razbuna stra§nic. i cit despre bietul Henry, nu mi-am
dat searna decit acum, de curind, §i-am fost eu
surprinsa cind am descoperit ca mai mult it iubeam pentru
virtutile lui urarn pentru cusururile lui ; dar,
vai, de cind mi-am dat seama de acest lucru mi-e cu atit
mai greu sa 'les din lump, f iin.dca nu-mi pare rau numai
pentru dumneata.
Caterina i§i cuprinse capul in miini §i plinse cu ama-
raciune.
— E o nebunie i atita tot, spuse manuprul. Un om
cu scaun la cap §tie oricinci ce are de facut ca sa iasa
tr-o mare incurcatura, data are indrazneala sa treaca
la fapte. Niciodata in tam asta preolii nu au putut cirmui
in numele Romei lard ca uzurparea sa nu trezeasch im-
potrivire. Daca ar fi sa fie pedepsit oricare cetatean
cinstit fiincica spune ca preotilor §i calugarilor le place
aurul §i ca unii dintre ei duc o viata ru§inoasa pentru
doctrina pe care o predica, pe legea mea, Srnootherwell
ar avea mult de lucru. i data ar fi ca toate tinerele care
se lasa zapacite de predicile eretice ale unui duhovnic
popular sa imbrace rasa, atunci ar Ii nevoie sa se ma-
reased man6stirile, iar novicele sa nu mai fie trecute
atit prin ciur §i sita. Bunii no§tri monarhi ne-au aparat
pe vremuri privilegiile chiar §i impotriva papei §i cind
s-a dovedit ca Roma tinde sa se amestece in treburile
paminte§ti, s-a gasit numaidecit un Parlament scotian
care 1-a reamintit regelui indatoririle sale intr-o scrisoare
ce-ar fi trebuit scrisa cu litere de aur. Am vazut epistola
cu ochii mei cu toate ca nu am putut s-o citesc, cind
am vazut sigiliile cucernicilor prelati §i ale nobililor ba-
roni, care erau prince de ea, inima mea a tresarit de
bucurie. Ar fi trebuit sa te ,destainuie§ti mai din vreme,
dar nu e timp acum pentru mustrari. Du-te §i pregate§-
te-ne sa mincam ; incalec numaidecit §i ma duc la sta-
rostele nostru cer slat §i ocrotire ; nadajduiesc s-o
capat ca §i pe aceea a altor viteji nobili scotieni, care
n-or sa rabde ca un om cu inima curata sa fie calcat in
picioare pentru o vorba aruncata in vint.
Vai, tata, spuse Caterina, tocmai de asta ma te-
meam eu ; §tiam ca de indata ce o sa-ti impartasesc neca-
zurile mele, o sa te infurii ca §i cind religia n-ar fi altceva
decit pricing de neintelegeri. A§ putea, chiar acum, sa
plec din lume §i sa ma retrag cu mihnirea mea in ma-
nastirea Elcho daca dumneata te-ai invoi la aceasta jertfa ;
tot ce-ti cer, tata, e sä-1 mingii pe bietul Henry cind ne
vom fi despartit pentru totdeauna. Sa nu-mi poarte ura.
Spune-i ca iubita lui Caterina n-o sä-1 mai plictiseasca
cu mustrarile ei §i ca n-o sä-1 uite niciodata in rugaciu-
nile ei.
Cuvintele astea 1-ar face sa plinga §i pe un sara-
zin, spuse Glover, iar ochii ii erau la fel de umezi ca §i
ai fiica-si. Dar n-o sa ma las batut de un calugar §i o
calugarita care uneltesc ca sa-mi rapeasca singurul meu
copil. Fa ce-ti poruncesc ; adu-mi hainele §i asculta de
poruncile mele daca vrei sa te §tii la adapost ! Stringe-ti
in grabs lucrurile de care ai neaparata nevoie, impreuna
cu ce ai mai de pret. Ia cheile de la casa de fier pe care
mi-a daruit-o Henry fa cloud parti din aurul care se
afla inauntru. Pune una in punga to cealalta vir-o in
briul pe care-1 port eu la drum. Astfel, o sa avem din ce
trai, daca soarta ar face sa ne despartim. Mr daca asta
e sä se intimple, sa dea Dumnezeu ca uraganul sa is

103
 cu el frunZa uscata si s-o crute pe cea Inca verde. Pune
sa-mi inseueze numaidecit calul, precum si calul alb
spaniol pe care ti 1-am cumparat in nadejdea ca o sa vad
cum it incaleci ca sa to duci la biserica sfintul Ioan, in
mijlocul fetelor si femeilor din oral, in chip de mireasa,
dragalasa decit toate cite au trecut vreodap pragul
acelui sfint locas. Dar nu e timp de vorbe. Grabeste-te,
Iti spun, si adu-ti aminte ca sfintii ii ajuta pe cei care
isi .dau osteneala sa se ajute singuri. Cind timpul este
linistit, cirmaciul ingaduie ca marinarul tinar sa se joace
cu cirma ; dar rind sufla vintul si valurile se ridica, o
apuca el singur. Grabeste-te si nu raspunde
Caterina parasi asadar camera pentru a Indeplini cit
putea mai bine poruncile tatalui ei caci, desi Glover
avea o fire blinda si isi iubea mult copila, iar uneori se
lasa chiar condus de ea, Caterina stia ca el Linea ca fii-
ca-sa dea ascultare si sa-i recunoasca drepturile de
parinte cind imprejurarile pareau sa ceara acest lucru.
In vreme ce frumoasa Caterina se straduia sa inde-
plineasca voia tatalui ei si in vreme ce bunul Glover se
Imbraca in graba ca un om dornic sa porneasca numai-
decit la drum, se auzi un tropot de cal in strada. Cala-
retul era infasurat intr-o manta larga ; gulerul Inalt
Ii acoperea partea de jos a fetii, in vreme ce boneta ii
-era infundata ping la sprincene si o pang mare ii ascun-
dea trasaturile.
Omul sari jos de pe cal si Doroteea abia avu vreme
raspunda cum ca batrinul Glover se afla in camera
lui, ca strainul si urcase treptele si se afla linga rnanuar.
Simon, uimit si ingrijat, vedea in acest viz_itator matinal
un portarel venit sa-1 aresteze pe el si pe Elea lui. Astfei
ca se sirnti usurat cind, dupa ce strainul isi scoase
boneta si isi lasa in jos gulerul rnantalei, re-cunoscu
trasaturile onorabilului cavaler staroste al cetatii vizi-
ta sa (in toate timpurile) era o favoare nespusa, dar la
aceasta ora timpurie in asemenea imprejurari, avea
ceva uimitor i chiar ingrijorator.
— Sir Patrick Charteris ! striga mane arul, atita
cinste facuta umilului dumneavoastra servitor...
— Bine, bine, spuse cavalerul, n-avem vreme de poll-
teturi ; am venit pentru ca sent clipe cind singur iti poti
fi eel mai bun paj §i n-am decit timpul sa-ti spun : fugi,
bunule Glover, caci consiliul va da astazi imputernicire
ca sä fii inchis impreuna cu fiica dumitale ; amindoi sin-
teti invinuiti ide erezie i cea mai mica zabava ar putea
sa va coste libertatea, poate chiar viata.
— Am auzit vorbindu-se de ceva asemanator, spuse
Glover, §i ma pregateam sa pornesc la drum spre Kin-
fauns ca sa ma dezvinovatesc in fata Senioriei Voastre
§i sa cer sfat §i sprijin.
— Nevinovatia, prietene Simon, nu-ti va fi de mare
folos in fata unor judecatori care partinesc. Parerea mea
este sa fugi din locurile astea i sa a§tepti vremuri mai
bune ; cit despre ocrotirea mea, trebuie mai intii ca lu-
crurile sä se schimbe pentru ca ea sa-ti poata sluji. Dana
ai fi in stare sa ramii ascuns o• vreme, poate ca intre
Limp partidul preotimii, care sra alaturat ducelui de
Albany §i pretinde ca decaderea religiei catolice e singura
pricing a nenorocirilor tariff, ar putea sa cada
piarda inriurirea asupra regelui. Afla, totui, Ca regele
nu numai ca a dat o porunca stra§nica sa se faca cerce-
tali care sa descopere pe eretici, dar a §i intarit inves-
tirea de catre papa a lui Henry de Wardlaw ca arhiepiscop
al sfintului Andrei §i primat al Scotiei ; astfel, in folosul
Romei, el a lipsit Biserica scotiana de libertatile scu-
tirile pe care stramNii sai, de pe vremea lui Malcolm
Canmore, le aparasera cu atita tarie, ei care mai degraba
ar fi legat alianta cu diavolul decit sa se dea batuti in
fata Romei.
7-- Vai i §i ce leac poate fi la asta 105
 - Nici unul decit o schimbare neprevazuta la curter
spuse Sir Patrick. Regele este intocmai ca o oglinda :
neavind lumina prin ea insasi, rasfringe in chip nedes-
lusit pe cea care i se infatiseaza la suprafata. Dar cu toate
ea Albany este in legatura cu Douglas, acesta nu inclines
spre cererile desantate ale acelor calugari tiranici cu care
s-a luat la cearta fiindca oamenii lui au stors cit au putut
din manastirea Arbroath. Douglas trebuie sa se inapoieze
in curind, mai puternic ca oricind, caci se spune ca. March
a dat bir cu fugitii in fata lui. Lucrurile s-ar schimba
data s-ar inapoia el, caci 1-ar tine in friu pe Albany,
cu atit mai mult cu cit o multime de nobili, dintre care
fac parte si ti-o spun asta .dumitale — au hotarit
sa i se alature pentru a apara privilegiile regatului.
Asaclar surghiunul dumitale ar lua sfirsit °data cu
inapoierea lui. Tot ce ai de facut este sa-ti cauti un
adapost vremelnic.
- Pentru asta, my lord, nu am nici o grija, caci am
oarecum dreptul sa cer ocrotirea munteanului Gilchrist
Mac Ian, capetenia clanului Quhele.
- Daces o sa izbutesti sa te ascunzi la el, nu vei avea
nevoie de ajutorul nimanui. Nimeni nu ar indrazni sa te
urmareasca cu legea de partea cealalta a hotarului.
— i copila mea, nobile cavaler, Caterina mea ? intreba
Glover.
— Ia-o cu dumneata, omule, piinea din Graddam o
sa-i pastreze albeata dintilor ; laptele de capra o
aduca iard in obraji culorile pe care grijile i le-au alun-
gat si chiar Frumoasa din Perth poate sa doarma somn
destul de linistit pe un pat de iedera al muntenilor.
— Nu pentru asemenea nimicuri stau la indoiala, Sir
Patrick. Caterina este fiica unui umil meserias si nu
cunoaste delicateturile hranei, dupes cum nu le cunoaste
nici pe acelea ale culcusului. Dar fiul lui Mac Ian a fost

I OR
oaspetele meu vreme de citiva ani §i trebuie sa spun ca
o privea pe fiica-mea (care este acum logodita), cu niste
ochi ce nu ma Ingrijorau aici dar pot sa dea de gindit
intr-o vale plina de munteni unde eu nu am prieteni §i
unde Conachar are multi.
Viteazul staroste raspunse printr-un suierat prelung.
- Daca-i a§a, facu el, to-as sfatui sa o trimiti la
manastirea Elcho a carei stareta, data nu ma in.§el, Iti
este ruda ; chiar ea mi-a spus acest lucru, adaugind
• iubea mult ruda si tot ceea ce ii apartine, Simon.
— Asta-i drept, my lord, nu ma indoiesc ca stareta are
atita buntivointa pentru 110i incit ar cu bucurie
in manastirea ei pe fiica-mea si tot ce-i al meu. Ei,
Doamne, dragostea ei e cam trainica §i ar putea sa voiasca
s-o pastreze pe fiica-mea laolalta cu
Starostele ,suiera din nou :
— Pe crucea lui Christos, facu el, greu mai e de depanat
sculul asta ; totusi, nu se va spune niciodata ca cea mai
frumoasa fata a orasului a fost inchisa intr-o mandstire
intocmai ca o gaind intr-un ;otet, atunci cind era Bata
sa se mArite cu viteazul Henry Smith. Nu, asa ceva nu
se va spune atita timp tit eu o sa port spada §i pinteni
si o sa mi se spuna starostele acestui oral.
— Dar ce-i de facut, my lord ?
- Fiecare cu partea lui de rise. Haide, urmati-ma
calare, dumneata si fiica dumitale §i vom vedeft tine se va
incumeta sa va priveasca piezi§ ; poruncile nu au fost Inca
date .§i data_ vor trirnite un aprod la Kinfauns fara semna-
tura miinii regale, pe sufletul Corsarului Ro§u, o sa-1
vir pe git sigiliul si pergarnentul. Pe cai ! pe cai !
i apoi catre Caterina care tocmai intra :
- dumneata la fel, frumoasa fats, ii spuse el.
„Pe cai, 5i n-aveti grija de locuinta voastra ;
Ea va fi aparata de vechea lege-a noastra".

107
 citeva clipe, tatal fiica IncalecaserA. Se tineau
mereu la o aruncatura de sageata inaintea starostelui,
ca sa nu para ca sint impreund. Trecura repede de poarta
dinspre rasarit Cu acee* iuteala se topird in zare. Sir
Patrick ii urma domol, dar de indata ce socoti ca paza
oraului 1-a pierdut din ochi, dadu pinteni calului se
alatura de Glover i fiica lui. Ceea ce au vorbit intre ei
va lamuri cite ceva din cele povestite de not mai inainte.
 XXVI

Te salut, Cara de navigator' ! urmasi ai celor ce-au infruntat

Pe trufasii romani, facindu-i sd-si piece gruma jii.
0, Albion, ce ca de un meterez esti de ocean inconjurat.
[Albania (1737)]

M-am gindit la un mijloc care pentru o saptarnina

sau cloud s-ar putea sa te pund la adApost de dusmanii
dumitale si, fara indoiala, in acest time are sd se intimple
vreo schimbare la curte, incepu starostele cu ginduri bune.
Dar trebuie sa-mi spui deschis, Glover, pentru ca sa
stiu ce trebuie sa fac, care sint legaturile dumitale cu
Gilchrist Mac Ian §i pe ce te bizui cind te increzi atita
in el. Dumneata respecti cu sfintenie legile orasului si
stii ce pedepse aspre ii asteapta pe cetatenii care intretin
legaturi cu muntenii.
— E adevarat, my lord, dar stiti de asemenea ca nci
care lucram piei de cerbi, de caprioare sau de oric,e
animal, avem privilegiul negotului cu muntenii, caci
numai ei pot face fata nevoilor meseriei noastre, spre
marele folos al orasului. Si asa mi s-a intimplat Sal ma
invoiesc adesea cu ei in treburi care au fost foarte
banoase si pot spune pe constiinta mea, ea nu o sa
nicaieri negustori mai cinstiti, de pe urma carora
un ban mai usor. Am facut pe vremea mea mai
mu] e calAtorii la munteni, cu invoirea capeteniilor for
qi nu am vazut nicio-data eameni la care cuvintul dot s5
fie tinut cu mai multi credinta, data izbutesti sd-ti filga-
duiasca ceea ce-ti foloseste. Cit despre Will Gilchrist

109
 Mac Ian, in afara de faptul ca era prea iute cu focal si
spada cind nutrea dusmanie impotriva cuiva, nu cunosc
un om mai cinstit si mai drept.
— Nu auzisem ping. acum chiar atitea despre ei, spuse
Sir Patrick, si totusi ii cunosc si eu putin pe ticalosii
aia de munteni.
— Cu dusmanii nu se poartg nicidecum aidoma, cred
ca Senioria Voastra intelege acest lucru, spuse Glover.
Cit despre mine, am avut °data prilejul fac un bine
lui Mac Ian intr-o treaba de seama. Acum vreo optspre-
zece ani, clanul Quhele si .clanul Chattan erau in razboi
rareori sint ei in pace, ce-i drept ; cel dintii a suferit
o astfel de infringere incit familia sefului sau Mac Ian
a fost aproape nimicita. *apte din fiii sai au fost ucisi
sau prinsi cu armele in mina ; el insusi trebui sa fuga
si locuinta lui fu data prada flacArilor. Sofia lui, car,-
.
trebuia sa nasca, fugi in padure .cu fiica ei si cu un servi-
tor credincios. *i-asa, in mijlocul chinurilor, ea &lc:1u
nastere unui baiat ; totusi, in starea ei jalnica nu era in
stare sä-1 alapteze ; copilul fu hranit cu laptele unei
cerboaice pe care servitorul ce o insotea, izbutise sa o
princia vie intr-o capcand.
Citeva luni mai tirziu, intr-o alts ciocnire a acestor
clanuri salbatice, Mac Ian isi infrinse dusmanii la rindui
lui si intra in stapinirea cantonului pe care-1 pierdusc.
Ana asadar cu nespusa bucurie ca sotia si f iul lui se
aflau in viatk atunci tcind nu se mai astepta sa revada
vreodata decit osemintele for inalbite, dupd ce din car-
nea for se infruptasera lupii si pisicile sglbatice. Dar
o .prejudecata inradacinata adesea la oamenii aceia pe
jumatate barbari, it im:piedica pe seful for sa guste din
plin placerea de fi regasit in viata singurul lui copil ;
o veche proorocire vestea ca puterea tribului sau avca
sa cada printr-un copil nascut intr-un tufis si hranit
cu.laptele unei cerboaice abbe.
 Din nenorocire pentru el, aceste imprejurari erau
tocmai acelea in care se nascuse singurul copil ce-i mai
raminea ; astf-el ca batrinii 11 sfatuird ca acel copil sa
fie ucis sau gonit din tinut si crescut fara ca nimeni sa.
§tie tine e ; Mac Ian trebui sa se supuna si, alegind ultima
cale, icopilul sub numele de Conachar imi fu dat mie
pentru ca sä nu cunoasca tine era si ce drepturi avea
la 'stapinirea asupra acelui trib numeros si razboinic.
Totusi, cu trecerea timpului, batrinii care-1 silisera pe
Mac Ian la aceasta. fapta murisera sau nu mai erau in
stare sa se amestece in treburile obstesti. Pe de alts
parte, puterea lui Mac Ian crescuse in urma izbinzilor
dobindite asupra tribului Chattan ; ele inscaunasera iara
intre cei doi dusmani legea care fiintase inainte de singe-
roasa infringere despre care am vorbit adineaori inaltimii
Voastre. simtindu-se din nou pe deplin stapin la el
acasa, lui Mac Ian ii veni dorinta fireasca de a-1 avea
alaturi pe singurul sau fiu surghiunit aduse in acest
scop deseori in munti pe Conachar, cum ii ziceau ei.
Trupul bine facut si purtarile placute ale tindrului erau
menite sa cistige inima unui tats. El sfirsi prin a ghici
sau a afla taina ce-1 invaluia, iar dezgustul pe care
acest fiu de muntean it aratase intotdeauna pentru cinsti-
tele noastre meserii se arata acum si mai strasnic, ping
intr-acolo incit nu mai indrazneam sa-i ating tunica cu
bastonul meu, de teams sa nu primesc o lovitura
de pumnal, ca un rAspuns dat in limba lui pentru ca-1
dascaleam in limba scotiana. Atunci am luat hotarirea
sä ma scap de el, cu atit mai molt cu cit era vAdit ca se
uita prey staruitor la fiica-mea, care se crezuse in stare
sa albeasca capul unui negru, Bind lectii de morals unui
muntean.
A vazut folosul pe care I-a tras din asta.
— Dar, tats, spuse Caterina, desigur Ca este o fapti
miloasa aceea de a incerca sa scoti un taciune din foc.

111
 Nu zit ba, insa trebuie sa ai grija sa nu-ti frigi.
degetele, Ce zice milordul ?
- Milordul nu are voie sa o insulte pe Frumoasa din
Perth, spuse Sir Patrick. El ii cunoate curatenia sufletu-
lui ; dar se pare ca data baiatul :alaptat de cerboaica ar
fi avut fata oache§A, pfivirea bleaga, parul ro*u ci infal:i-
§area .caraghioasa a unora din muntenii pe care 1-am
cunoscut, Frumoasa din Perth nu s-ar fi ostenit cu atita
rivna ca sa-1 converteased ; iar data fata ar fi fost
zbircita., batrina i girbovita, ea femeia care mi-a deschis
azi-dimineata, ma prind pe pintenii rnei ,de our contra
unei perechi de ghete muntenWi ca cerbul acela .salbatic
nu ;ii-ar fi plecat de cloud on urechea la invataturile ei.
As to n-are mare insemnatate, facUta lumea.
Caterina 'se rwi de ciUda.
- Cel putin a k a vad lucrurile oarnenii de lume,
raspunse ea cu vioiciune.
— Haide, frumoasa. sfinta, am glumit, spuse cavalerul ;
iar dumneata, Simon, spune-ne cum s-a. terminat aceasta
poveste. Prin fuga lui Conachar, presupun.
- Intr-acievar, s-a inapoiat in tinutul lui, spuse Glover.
Timp de doi sau trei ani, am v5zut cum dadea tircoale
prin imprejurimile Perth-ului un trimis care se ducea
si venea sub di.ferite pretexte, dar care nu era decit
omul de legatura intre Mac Ian i fiul sau tinarul Cona-
char sau Hector, cum i se spune acum. Omul acela mi-a
adus la eunotint.4 ca hotarirea de a-1 .surghiuni pe
Dault an Neigh Dheil, adica fiul de lapte al cerboaicei albe,
fuse:se luata in .cercetare. Atunci tatal sau de lapte,
Torquil Stejarul, un vechi padurar, .aparu in fata aclunarii
impreund cu cei opt fii ai sL, cei mai frum-* barbati
ai elanului, §i ceru sa se revoce sentinta. El fu cu atit
mai rnult ascultat cu tit era „taishatar", &died ,,prooroc"
i se banuia ca are legaturi cu lumea nevazuta. Acesta

112
 spuse ca, printr-o ceremonie magica numita Tine-Egan l;
spiritul chemat de el ii Meuse marturisirea tindrul
Conachar, nurnit acum Eachin, adica Hector Mac Ian, era
singurul om care avea sa scape Mid rand dintr-o lupta
ce trebuia sa aibd loc intre cele cloud clanuri dl4mane.
A§adar, Torquil Stejarul pretindea ca e neapa.irat nevoie
de acest om pentru ca tribul sa invingd. „Creclinta mea
ca aka stau lucrurile, adaugd el, e atit de mare incit
daces Eachin nu va lupta la locul lui in rindurile clanului
Quhele, nici eu, tatal lui adoptiv, nici vreunul din cei
opt fii ai mei nu vom da o singurd loviturd in lupta asta."
Cuvintele lui Torquil ii tulburard adinc pe cei de
fates, caci dezertarea a noua din cei mai viteji barbati ai
clanului ar fi fost o loviturd grea, cu atit mai mult cu
cit lupta, dupes cum se zvonea, trebuia sa se hotarasca de
catre un mic numar de luptatori de fiecare parte. Alte
legende precumpanird arum asupra vechilor superstitii in
legaturd cu fiul de lapte al cerboaicei albe si tatal prinse
acest prilej pentru a-1 infatia clanului pe fiul sau multa
vreme ascuns. Tineretea, frumusetea, .chipul lui bdrbatesc,
felul falnic in care se Linea, miinile picioarele sale
neobosite trezird admiratia tuturor i clanul i1 primi ca
pe urmaoil sefului lor, in ciuda proorocirilor neplacute
in legatura cu na$terea lui.
— Din ace asta povestire, my lord, urma Simon, Se-
nioria Voastra poate dea seama cu 14urinta de ce
trag nadejde ca voi fi bine primit de clanul Quhele
pentru ce mi se pare neprevLzator sd-mi due acolo fiica.
Aceasta, nobile lord, este cea mai mare ingrijorare a mea.
— Vora incerca sa o spulberdm, spuse Sir Patrick. Vo-
iesc, bunule Glover, sä iau partea mea din primejdiile ce
to ameninta. Alianta mea ,cu Douglas ma face sd am
1 Tine-Egan sau Neidlyre, adica foc fortat. Dupes stingerea
iuturor focurilor din cases, doi oameni obtineau p'rih frecarea unor
bucnti de lemn, o flacara care avea putere miraculoasa. Niste per-
soane care mai traiese Inca au viizut aceasta vrajitorie folosita in
insulele Hebride, cind se iv ea vreo molima printre anirnale (n.a.).

113
oarecare inriurire asupra lui Marjory, ducesa de Rothsay,
fiica lui Douglas 1§i sotia parasita a acelui print nechibzuit.
Poti area incredere ca alaturi de ea fiica dumitale se va
afla intr-un loc la fel de sigur ca §i un icastel intarit.
Ducesa locuieste acum la Falkland, un castel ce apartine
ducelui de Albany care i-a deschis ,portile ca ea sa se
simta bine. Nu-ti faga.duie:sc, frumoaso, ca vei petrece
acolo, caci ducesa este nefericita Yi prin urmare moftu-
roasa, trufa0 si tiranica fiindca n-are farmecele unei
femei atragatoare, este geloasa pe acelea pe care natura
le-a inzestrat. Dar are o m.inte luminata. §i un suflet nobil
§i ar porunci sä fie zviriit fara §ovaire in §anturile
castelului iprelatul care ar incerca sa intemniteze o per-
soana aflata sub ocrotirea ei, chiar daca acest peel at ar fi
papa in persoana. Linga ea vei fi asadar la adapost,
chiar daca n-o sa te simti bine in tovar6sia ei.
— Nu se cade sa cer mai mult, spuse Caterina, §i simt
cit de mult va datorez pentru o atit de onorabila ocrotire.
Daca ma va privi de sus, imi voi aminti ca este o Douglas
§i Qa are dreptul sä fie mindra, atit cit se ,cuvine unei
fiinte omenesti. Daca va fi .schimbatpare, imi voi aminti
ca este nefericita §i nu voi uita ca este ocrotitoarea mea
daca ma va mustra pe nedrept. Nu va mai faceti griji
pentru mine dupa ce ma veti fi dus lin.ga acea nobila
doamna. Dar ,sarmanul meu tatal, cum o sa ramina in
mijlocul unor oameni atit de salbatici §i primejdio§i ?
— Nu te gindi la asta, Caterina, spuse manuarul, sint
atit de oblisnuit cu bocancii §i fustele muntene§tt ca §i
cind le-a§ fi purtat eu insumi. Nu am sa ma tem decit
de un lucru §i anume ca lupta hotaritoare sa nu aiba loc
inainte de plecarea mea, caci daca va fi invins clanul
Quhele, a§ putea suferi de pe urma Infringerii ocroti-
torilor mei.
- Ne vom gindi la asta, spuse Sir Patrick, ai incre-
dere ca voi veghea sa nu ti se intimple nirnic rat'. Dar,

114
dupa parerea dumitale, care din cele doua clanuri e eel
mai tare ?
Drept sä spun, milord staroste, cred ,ca va fi infrint
clanul Chattan ; .cei noua fii ai padurii formeaza a treia
parte a trupei care-1 inconjoard pe seful clanului Quhele
si sint niste luptatori temuti.
— i ucenicul dumitale crezi ca se va purta ca un
barbat ?
— E fierbinte ca focul, faspunse Glover, dar nesta-
tornic ca apa. Ar • putea totusi isa ,ajunga un viteaz data
ii va fi ,crutata viata.
- Dar deocamdata, mai miroase Inca a lapte de
nu-i asa, Glover ?
- N-a trecut Inca prin scoala luptei, spuse manusarul,
dar nu-i nevoie sa-i spun unui razboinic incercat ca
don-inia voastra, ca trebuie sa ne obisnuim cu primejdia
mai inainte de a putea .s-o Invingem.
Ajunsera astfel ping la castelul Kinfau.ns unde, dupa
ce luard o gustare, fura nevoiti sa se desparta si fiecare
apuca pe calea ce-avea •sa-1 clued la adapostul sau. Abia
atunci, cind isi dadu seamy ca taica-sau, ingrijorat cum
era din pricina ei, isi uita prietenul, Caterina rasa sa-i
scape, ca in vis, numele lui Henry Gow.
— Este adevarat, foarte adevarat, spuse Simon, tre-
buie sa-1 instiintam care sint plariurile noastre.
— Lasati asta in grija mea, spuse Sir Patrick. N-o sa
ma folosesc de vreun vatasel si n-o sa-i trimit vreo
scrisoare, caci, chiar data eu as sti sa scriu el n-ar sti sa
citeasca. Dar in asteptare, -ar putea sa alba unele temeri,
asa ca ma voi duce chiar eu miine dimineata la Perth
ca sa7i arat care sint planurile voastre.
Ceasul despartirii se apropia. Clipa era nespus de
trista ; dar firea hotarita a batrinului Glover si resem-
narea Caterinei o facura. mai putin amara decit era de
asteptat ; bunul cavaler 11 zori pe Simon, dar in felul
eel mai prietenos cu putinta ; merse chiar pins acolo

115
Incit ii oferi aur, ceea ce, Intr-o vreme cind acest metal
era atit de rar, putea fi privit drept culmea bunavointei.
Dar manuarul 11 asigurd ca avea el insui aur din bel*ug
§i porni la drum inspre nord-vest. Binevoitoarea ocrotire
a lui Sir Patrick nu- o uita nici pe Caterina. El o puse
sub obladuirea unei dadace batrine, care supraveghea
treburile din gospodaria bunului cavaler i ea trebui sa
petreaca mai multe zile la Kinfauns, din pricina intirzierii
unui visla de pe Tay, numit Kitt Henshaw, caruia avea
sd-i fie incredintata in care starostele avea mare in-
credere.
Astfel se despartira tatal i fiica Intr-un moment greu
§i primejdios ; impreparari pe care nu le cunosteau Inca
sporeau primejdia se parea ca pentru ei nu mai era
nici o nadejde de scapare.
 XXVII

„Austin a facut asta". — „El a facut-o ? foarte bine

Atunci Austin s-o fact)... Inca
• o data pentru mine."
Pope: Prolog la „Povesti din Canterbury" de Chaucer

Cel mai bun rnijioc de a continua aceasta povestire

ni se pare acela de a-1 urmari pe Simon GiDver. Nu
avern de Old sa aratam intocmai hotarele care desparteau
cele cloud clanuri du.7,mane, hotare pe care de altfel
istoricii .ce ne-au transmis povestirea luptelor dintre die
nu le-au statornicit. Vom spune nurnai ca teritoriul
Chattan se Intindea foarte departe cu.prindea
Caithness-al Sutherland-al ca.' 11 avea drept conduca-
tor principal pe puternicul ref al acestui din urma comitat,
numit Mohr ar Chat 1. In acest inteles Keith-ii, Sinclair-ii,
Gun-ii i alte familii i clanuri puternice faceau parte
din confederatie. Dar acestea nu se sinchiseau de vrajba
despre care aminteam, cad duplania prNea mai cu
seamy clanul Chattan ce salMuia in muntii de la nord-est
de Perth.
1 Adica Pisica cea Mare. Contele de Caithness se presupune
Ca 10 trage numele de la colonistii teutoni din neamul Catti, iar
arta heraldica nu a pierdut prilejul — asa curn are obiceiul s-o
faca pentru propria ei placere — de a folosi acest joc de cuvinte :
Nu atingeti pisica decit cu nrdnusa. Aceasta era deviza Mac-In-
tosh-ilor si ea se refera la creasta coifului for ce reprezintd o
sica de munte ; acelasi animal era Infatisat apron/3e intotdeauna
pe casca intregii generatii, acum impra.tiate, a vechiului clan
Chattan (n.a.).

117
 Se mai $tie de asemenea ca cloud familii irnportante,
apa4inind fara indoiala clanului Chattan, — Mac-Pher-
son-ii $i Mac-Intosh-ii — se cearta pins in ziva de azi
pentru a $ti care din $efii for era in fruntea ramurii
Badenoch din acea importanta confederatie $i amindoi
$i-au luat in ultima vreme titlul de $efi ai tribului Chat-
tan : Non nostrum est... 1. Oricum ar fi, Badenoch pare
sa fi fost centrul confederatiei, in masura in care lua
parte la vrajba despre care este vorba:
Datorita unor cause pe care be vom arata mai tirziu,
despre clanul rival $tim Inca $i mai putin. Unii autori
au identificat clanul Quhele cu numerosul $i puternicul
clan Mackay. Da ca aceste afirmatii sint intemeiate, lucru
de care ne Indoim, inseamna Ca neamul Mackay $i-a
schimbat a$ezarea din vremurile regelui Robert al III-lea,
Intrucit acum nu se mai gase$te, sub forma de clan,
decit in norclul Scotiei, in comitatele Ross $i Sutherland.
A$adar, nu putem da indicatii destul de dare in ce priveste
locurile geografice in care se desfa$oara povestirea noastra.
Nu vom starui asupra acestor amanunte, ci ne vom mul-
tumi sa spunem ca manu$arul merse o zi intreaga pen-
tru a ajunge in tinutul Breadalbane ; aci avea de gind
sa se indrepte spre re$edinta lui Mac Ian, tatal ucenicului
sau Conachar, uncle acesta se inconjura de o pompa bar-
bark un cortegiu $i un ceremonial potrivite .cu inaltele
lui pretentii. Nu are rost sa ne oprim prea mutt ca sa
ardiam cit de obositoare si primejdioasa era aceasta
calatorie intreprinsa in munti ; Simon, care avea de stra-
batut locuri salbatice, era nevoit sa sara uneori peste
stinci ripoase, iar alteori sa razbata prin mlastini sur-
pate sau intretdiate de largi baltoace, ba chiar $i de
riuri. Dar Simon mai infruntase aceste primejdii in ve-
derea unui cistig cinstit $i- nu se putea gindi sä dea
inapoi, acum cind era vorba de libertatea $i de view lui.
1 Nu ne privete pe not (lat.).

118
 Un altul s-ar fi gindit ca primejdiile pe care le avea
de infruntat in mijlocul locuitorilor razboinici si salbatici
din munti erau la fel de mari ca si acelea ale calatoriei ;'
dar Simon cunostea foarte bine limba $i obiceiurile
acestor oameni astfel se simtea linistit. Nimeni nu
cerea vreo-data zadarnic ospitalitatea celui mai salbatic
celt ; acelasi ins care in alte imprejurari ar fi ucis un
o.m pentru a-i fura un nasture de argint, lua si buca-
tica de la gura pentru a o da unui calator ce-i cerea
gazduire. Ca sä poata calatori in deplind siguranta prin
munti, trebui sa pare cit mai increzator si lipsit de
aparare ; astfel ca Simon nu,si luase vreo arms la el ;
tinuta lui nu lasa sä se vada nici o masura de prevedere
si se silise sa nu arate nimic care ar putea ispiti
c-omia. Socoti de asemenea ca e ,prevazator sa se fereasca
a intra in vorba cu trecatorii, dar raspundea totodatii
cu politete cind muntenii ii dadeau ziva bung, asa cum
fac ei intotdeauna. Prilejul nu se ivea de altfel prea des.
Singuratic de obicei, tinutul parea pe atunci parasit.
Prin vilcelele pe care le avea de strabatut, satele pareau
pustii, cad locuitorii se ascunsesera in tpesteri si paduri.
Era uwr de inteles aceasta purtare in momentul cind un
razboi launtric sta gata sa izbucneasca, razboi care, stia
oricine, trebuia sa fie semnalul unui jaf general $i al
unei pustiiri cum acele nenorocite tinuturi nu mai cu-
noscusera vreodatA.
0 asemenea stare incepu sa-1 ingrijoreze pe Simon.
Se oprise o ,singura data de la iplecarea sa din Kinfauns
pentru odihni calul ; dar incepu sa se intrebe unde
avea sa petreaca noaptea. Socotise sa o petreaca in casa
unui vechi prieten care se numea Niel Booshalloch, adica
pazitorul de vite, pentru ca avea in paza turma sefului
clanului Quhele. Ca sa fie in !preajma turmei isi avea
locuinta pe tarmurile Tay-ului, aproape de locul unde
acest fluviu tisneste din lacul care poarta acelasi nume.
Simon voia sa of le de la acel prieten, care-1 mai gazduise

119
 ai alts data i de la care cumparase adesea piei si blanuri;
data trebuia sa se Wepte la pace sau la razboi i ce
masuri erau mai potrivite pentru siguranta lui personald.
Trebuie sa." reamintim ca lupta ce urma sä pund capat
neintelegerilor, nu fusese adusd la cunoginta regelui
Robert decit in ajunul zilei in care Glover plecase din
Perth numai cu citva timp in urma fusese adusd la
cu,noginta tuturor.
M-a gasi intr-o mare incurcaturk gindi el, data
Niel Booshalloch pardsit casa impreund cu ceilalti
cdci am nevoie nu numai de sfaturile dar i de trecerea
lui pe lingd Gilchrist Mac Ian, precum i de un pat, §i
de hrand.
Tot gindind astfel, ajunse in virful unei coline aco-
perite cu verdeata, de - unde avea o privelige minunata
a lacului Tay, care sernana cu un taler de argint poleit,
inconjurat de munti negri. Acoperiti cu cu
stejari desfrunziti, muntii ace§tia alcatuiau un cadru im-
pletit in jurul uria.5ei oglinzi a lacului.
Nepasdtor din fire la frumusetile naturii, Simon se
sinchisea in clipa aceea mai putin ca oricind de minund-
tia privelitifi ; singurul amanunt care. ii retinu atentia
fu coltul unei livezi de unde Tay-ul, izvorind cu maretie
din lac, §erpuiete printr-o frumoasd vale latd cam de o
se largete apoi spre sud-est, asemenea unui
cuceritor pornit sa inrobeasca imbogateasca tinuturi
indepartate. Aici se indlta intre un lac, un riu si un munte,
castelul feudal al lui Ballough 1 cdruia i-a urmat in vremea
noastra mdretul palat al contelui de Breadalbane. Dar
Campbel-ii, cu toate ca ajunseserd atotputernici in comi-
tatul Argile, nu se intinseserd Inca spre rdsdrit pins la lacul
Tay ; tarmurile lui apartineau acum de drept si de fapt cla-
nului Quhele ale cdrui turme p4teau pe malurile lacului.
Radar, in satul acela intre riu si lac si printre paduri se
1 Balloch este un cuvint gaelic $i inseamna locul unde apele
unui lac se impreund cu ale unui riu.

120
afla umila locuinta a Eumeului I Niel Booshalloch ; hor-
nurile ei primitoare scoteau un fum des spre multumirea
LA Glover care in lipsa prietenului sau ar fi trebuit
petreaca noaptea sub cerul liber.
Ajuns la poarta casei, el fluiera $i striga pentru
anunta sosirea. La chemarea lui, vazduhul se umplu de
latratul ciinilor $i stapinul aparu. Acesta ar to ingrijo-
rat $i ramase foarte surprins vazindu-1 pe Glover, cu
toate Ca se sili ascunda uimirea temerile ; obiceiul
locului cerea sa nu la$i sa se vada vreun semn de nemul-
tumire cind aveai in fata un oaspete, caci dadeai dovada
de o mare necuviinta. Calul calatorului fu condus la
grajd $i manuprul fu poftit in casa lui Booshalloch uncle,
dupd obicei, i se puse dinainte piine $i brinza, in a$tepta-
rea unei mincari mai hranitoare. Simon, care cunostea
obiceiurile muntenilor, paru sä nu fi bagat se seams
tristetea gazdei, $i nici pe aceea a membrilor familiei.
El lua de politete o imbucatura de piine $i deschise vorba
cu urmatoarea intrebare :
- Ce mai e nou prin Cara ?
- Nimic bun, i se raspunse ; iparintele nostru nu
mai este.
— Cum, facu Simon uimit, $eful clanului Quhele a
murit ?
— eful clanUlui Quhele nu moare niciodata, raspunse
Booshalloch ; dar Gilchrist Mac Ian a ineetat din viata
acum vreo douazeci $i patru de ore $i fiul sau Eachin
Mac Ian este sef in momentul de Ltd.
— Cum, Eachin, vrei sa spui Conachar, ucenicul meu ?
- Vorbeste cit poti mai putin despre asta, tats Simon.
Caci e bine sa iei aminte ca meseria dumitale, care este
poate bund ca inlesneasca traiul in pasnicul ora$ al
Perth-ului, nu prea este pretuita la poalele muntelui
Ben Lawers i ipe tarmurile Tay-ului. Nu avem nicr
I In Odiseea, Eurneu e pazitorul turmelor lui Ulise.

121
macar un cuvint cu care sa-1 numim pe eel care face
manusi.
— Ar fi fost de mirare sa aveti unul, prietene Niel,
spuse Simon pe un ton intepat, deoarece nu obisnuiti sa
purtati manu§i. Mi se pare ca nu s-ar gasi o singurd
pereche in tot clanul, data nu i-as fi ddruit eu una lui
Gilchrist Mac Ian, pe care Dumnezeu primeasca in
imparatia sa, care a ramas foarte incintat. Sint cu atit
mai mihnit de moartea lui cu .cit venisem vorbesc de
niste afaceri.
- Ar fi mai bine ca miine dimineata sa intorci spatele
calului spre inmormintarea o sa aiba lot in
curind si o sa fie simpld, caci e vorba de o lupta intre
clanul Quhele sff clanul Chattan in .duminica Floriilor i nu
ne ramine decit prea putin timp ca sä-1 plin.gem pe seful
mort §i facem toata cinstirea celui viu.
— Totui treburile mele sint atit de grabnice incit
trebuie vad numaidecit pe tindrul ref, chiar numai
pentru un sfert de teas, spuse Glover.
- Asculta, prietene, raspunse gazda, bag de seama ca
treburile astea sint ca sa primegi bani sau sa cumperi
marfuri. Or, data .$eful iti datoreaza ceva pentru ca 1-ai
crescut sau pentru o altd pricing, nu ii cere sa-ti plateasca
in clipa de fata cind toata averea clanului abia ajunge
ca sg .pregatim armele sff echipamentul luptatorilor. Iar
data vii sa faci negot cu noi, ai pi cat si mai rau. Stiff
ca multi dintr-ai no§tri to ,pizmuiesc fiindca to-ai bucurat
de o cinste care nu se cuvenea decit celor mai viteji
anume ca l-ai crescut pe tindrul nostru sef.
— Dar, .139 sfinta Maria, trebuie sa se tins seama ca
cinstea asta nu mi-a fost facutd ca un ihatir, ba dimpo-
triva am primit7o numai dupd multe rugaminti si in
paguba mea, caci Conachar, sau Hector, cum ii zice
actim, mi-a stricat piei de caprioard pentru o suma foarte
mare.

122
 - Iar nu te astimperi cuvintele pe care le-ai rostit
pot sa te coste viata ; de cite on o vorba de piei
de cerbi sau de caprioare n-o sa-ti mearga deloc bine.
Seful este tinar si tine la rangul lui, nimeni nu c-unoaste
pricina lucrurilor mai bine decit dumneata, Glover. Nu
trebuie sä se mai pomeneasca de piedicile care erau sa-1
faca sa nu-si 'poata urma tatal ; n-o sa-i vind de fel la
socoteala ca eineva sa-i aduca aminte lui sau oamenilor
lui .ce el singur vrea sa uite. Gindeste-te cum o sä fie
primit in clipa de fata batrinul Glover caruia seful nostru
i-a fost ucenic atita amar de vreme. Haide, haide, vechiul
meu prieten, to-ai inselat ; prea te-ai grabit sa slavesti
soarele care rasare, atunci cind razele lui abia au inceput
sa mijeasca. Inapoiaza-te cind o sä fie sus pe cer si atunci
o sa ai partea to de caldura.
— Niel Boo.shalloch, spuse rnanusarul, sintem vechi
prieteni dupa cum ai spus si, fiindca te socot un prieten
adevarat, am sa-ti vorbesc cu inima clesehisa, ceea ce-as
zice ca e primejdios fata de oricare aitul in afara de
dumneata. lucrul asta este firesc, ca vin in muntii
vostri ca sa trag vreun folos de pe urma tinarului vostru
sef. La virsta mea nu mi-as fi parasit orasi..11 si caminul
meu din Curfew-street, ca sa yin sa ma incalzesc la razele
celui mai frumos soare ce-a stralucit vreodata peste
ierbunile muntilor vostri ; adevarul este ca sint silit sa
yin printre • voi, caci dusmanii mei .sint mai tari decit
mine si sustin ca am savirsit fa.pte care nici grin minte
nu mi-au trecut vreodata. Totusi rna aflu in primejdie si
a trebuit sä ma hotardsc sa fug sau sä pier. Vin la tindrul
vostru sef ca la un om care a gasit la mine un aclapost
cind era la .strimtoare ; care a mincat piinea mea si
'Data din paharul meu. cer si eu acum adapost dar
socotesc ca nu pentru mult timp.
— Atunci, asta e cu totul altceva, raspunse e
un lucru atit de deosebit incit data te-ai infatisa la
miezul noptii in poarta lui Mac Ian, cu capul regelui
123
Scotiei in mlinile dumi tale si mii de oameni te-ar urmari
ca sa-i razbune moartea, nu crud ca onoarea lui .i-ar
ingadui sa se dea in laturi sa te ocroteasca. Nevinovatia
sau vinovatia dumitaie n-ar schimba nimic ; dimpotriva,
dad. ai fi vinovat, el ar fi cu atit mai mult nevoit sa te
primeasca, pentru ca primejdia ce te-ar paste ar fi mai
mare. Dar trebuie sä nza grabesc sä ma duc in cautarea
lui, -de teama ca vreo limba prea grabita sa nu-i vesteasca
sosirea clumitale fara spund pricina.
— Te rog sa ma ierti ca-ti dau atit de lucre, dar unde
se afla $eful ?
— Cam la vreo zece mile de-aici, pries cu inmorrnin-
tarea lui talca-sau si cu pregatirile luptei apropiate.
Mortii cu rnortii si cei vii cu luptele.
- E destul de departe si o sa-ti trebuiasca toata
noaptea ca sa te duel si sa te intorci. Sint sigur ca dad. ar
afla Conachar ra eu sint cel care...
- Uita-1 pe Conachar, spuse Niel cu un deget la buze.
Cit despre ceic zece mile, nu sint decit un salt pentru un
muntean care duce sefului sau rugamintea unui prieten.
Zicind acestea si incredintindu-1 pe cdilit-or in grija
fiicei si fiului sa ti , cutezatorul barbat pArasi casa cu (loud
ore inainte de miezul noptii si se inapoie cu mult inainte
de rasai.itui soarelui. Nu tulbura odihna oaspetelui sau
obosit, dar de indata ce acesta se trezi, it instiinta ca
tingrul set clorea vacla la ospatul ec avea sa urmeze
idupd inmorrnintare, .care trebuia sa alba loc in dimineata
aceea, cu toate cã Eachin Mac Ian nu putea sa pofteasca
un saxon la ingropaciune.
- Trebuie sã ascultam de vointa lui, spuse Glover,
zimbind de -sclaimbarea care se produsese in legaturile lui
Cu fostu-i ucenic. Acum el e stapinul si nadajduiesc
va aminti ca atunci cind era altfel, eu n- am cautat s-o
fac pe grozavul.
— Mai ince:t, prietene, striga Booshalloch, cu Cit o
sa-1 reaminte$ti mai putin lucrul Asta, Cu atit o sa fie

124
mai bine. Eachin o si te primeasca cum se cuvine si
nimeni n-ar indrazni sa-ti faca vreun rau pe paminturile
lui. Dar te las, cad trebuie sa ma grab-esc la inmormintarea
celei mai bone cdpetenii care ui-a pus vreodata la paldrie
o ramurd de mirt. Ramii cu bine dad ai sa te urci
pe Tom an Lonach, inapoia casei, ai sa vezi ceva frumos
si ai sa asculti un cintec de-ngropaciune care o sa fie
auzit pind pe virful lui Ben Lawers. 0 bard o sa vind
sa te is peste trei ceasuri dintr-un mic golf al lacului, la
o jumatate de mild de Tay in partea dinspre apus.
Rostind aceste cuvinte el pled insotit de cei trei fii ai
sai, care trebuiau sa minuiascd visleke bdrcii ce avea_
sd intilneasca marele convoi funebru, si de icele (loud
fiice ale sale care aveau sa facd parte cu vocile for din
corul bocetelor, sau mai degraba al tipetelor, scoase in
asemenea imprejurdri de doliu obstesc.
Warms singer, Simon intra in grajd'spre a vedea dad
nu-i lipsea nimic calului ; vazu ca i se daduse din belsug
graddam, un fel de piine facuta din orz prajit. Fu miscat
de aceasta grija, caci stia ca familia nu prea avea de
ajuns nici pentru ea. Aveau carne destuld si lacul le
procura peste din belsug pentru tot timpul postului, pe
care nu-1 prea pazeau cu destula strasnicie de altfel, dar
piinea era o mincare foarte rara la munteni. Mlastinile
ofereau un fel de fin care nu era de cea mai bund calitate ;
dar caii scotieni, ca $i calaretii lor, erau obisnuiti cu o
hrand asprd. Gauntlet, acesta era numele calului lui
Glover, isi avea ieslea plind de fin uscat ; era, intr-un
cuvint, atit de bine ingrijit pe cit ingaduia ospitalitatea
nzunteneasd.
Simon Glover, prada gindurilor ce-1 chinuiau, vazu ca
nu avea altceva mai bun de facut, dupd ce se incredintase
toate nevoile necuvintatorului sau tovar4 de 0.1atorie
fusesera implinite, decit sa urmeze sfatul pastorului $i sä
se urce pe culmea numita Tom-an-Lonach, adica Muntele
Tiselor. Dupd ce merse o jumatate de ord ajunse in virf,

125
de unde putu vedea frumoasa intindere a lacului, prive-
liste minunata, dominata de aceasta inaltime. Citeva tise
batrine, imprastiate ici-colo, indreptateau oarecum numele.
dat acestui munte, acoperit acum in intregime cu verdeata.
Dar cele mai multe din ele fusesera :sacrificate nevoii de
a se confectiona arcuri in acel veac razboinic, cad arcul
era o arma de care muntenii se foloseau foarte mult, desi
arcurile ca si sagetile lor, erau, in ce priveste forma §i
calitatea, cu mult mai prejos decit acelea ale arcasilor en-
glezi. Putinele tise care mai ramasesera semanau cu vete-
ranii unei ostiri sfarimate, care ocupd in neorinduiala
vreun post avantalos si sint hotariti sa-1 apere pind la
capat. Inapoia ace ei inaltirni, dar despartit de ea, se
ridica un munte inalt. Acesta era acoperit in parte de
tufisuri si in parte de pasuni unde vitele ratacite gaseau,
in a.cest timp al anului, o hrand saracacioasa printre izvo-
rase si locuri mlastinoase, acolo unde rasarea mai intii
iarba proaspata.
Tarmul opus al lacului, adica eel dinspre miazanoapte,
era mai muntos decit eel de miazazi unde se gasea Glover.
Copaci si tufisuri se insirau pe coastele muntilor si dis-
pareau printre cotiturile ripelor care be separau unele de
allele. insa in departare si mult deasupra acestor soiuri
de pamint natural oarecum multumitor, se inaltau muntii
negri si golasi, ce ofereau privirilor intreaga sa.thcie a
acelui anotimp.
Acesti munti se terminau unii cu un virf ascutit, altii
cu coame marl unii erau stincosi si abrupti, altii aveau
o infatisare mai blinda ; si acest clan de Titani parea sa
fie comandat de niste sefi demni de el — incruntatul
munte Ben Lawers si trufasa inaltime Ben Mohr ce se
ridica cu mult deasupra celorlalte piscuri si care pastreaza
o stralucitoare cased de zapada pind tirziu in yard si ci-
teodata tot timpul anului. Hotarele acestei regiuni salba-
tice, in locul unde muntii coborau catre lac, lasau sa se
intrevada totuA chiar in .acele vremuri indepartate, urme

126
de locuinte omenesti. Mai cu seama pe tarmurile de miaza-
noapte ale lacului, se vedeau catune pe jumatate ascunse
in micile vilcele udate de piraiele care-si varsau apele
in lacul Tay. Aceste catune, la fel ca multe dintre lucru-
rile pamintesti, pareau atragatoare cind le priveai de
departe ; dar, cind to apropiai mai mult, iti intoreeai
privirile cu scirba din pricina murdariei lor respinga-
toare, caei nu le puteai asemui nici macar cu colibele
Pieilor Rosii ; ele erau locuite de un neam de oameni
care cu greu isi eultivau pamintul si pe care nu-1 atra-
gea nici unul din foloasele mestesugurilor. Femei.le, desi
tratate de altfel cu dragoste si (liar cu delicatete si res-
pect, se ocupau cu treburile gospodaresti neaparat tre-
buincioase. Barbatii se indeletniceau fard nici o tragere
de inima cu eiteva lucrari de agricultura, fOlosind un plug
subred, sau de cele mai multe on cazmaua, munci pe care
le priveau ca fiind cu mult mai prejos decit ei, iar cind
acestea luau sfirsit, toata grija lor se indrepta sere cirezile
de vite negre, ce alcatuiau avutul lor. in restul timpului,
vinau si pescuiau mai mut ca sa se afle in treaba ; iar
in scurtele ragazuri de pace plecau dupd pradaciuni. In
vreme de razboi, jefuiau tot ce gaseau in cale si se
bateau cu o inversunare fara margini, fie ca lupta se
dadea in folosul tuturor, sau ii privea numai pe unii din
ei, fie ca ea cuprindea un teritoriu mai mare, sau unul mai
putin intins ; era temeiul vietii lor, singura indeletnicire
pe care o socoteau demna de ei.
ins 4i pinza plina de maretie a lacului oferea o pri-
veliste pe care n-o puteai vedea decit cu incintare ;
marea*lui latiine, terminate cu o cascade de toata frumu-
setea, prilejuia o perspective ce sporea pitorescul uneia
din acele insule adesea situate intr-un mod atit ,de feri-
cit pe lacurile Scotiei. Ruinele aproape de nerecunoscut,
care se mai gasesc Inca pe aceasta insula si care Intre
timp au fost ascunse de paduri, alcatuiau pe vremea aceea,
127
tumurile_ si zidurile unui schit unde erau inmormintate -
osemintele Sibillei, fiica lui Henric I, regele Angliei I
si sotia lui Alexandru I, regele Scotiei 2 . Acest loc sfint
fusese socotit destul de potrivit sa primeasca ramasitele
pamintesti ale sefului clanului Quhele, cel .putin ping
cind timpul va indeparta primejdia, atit de apropiata
acum, ingaduind ,astfel transportarea corpului intr-o
vestita manastire din nord, unde avea sa fie asezat pe
veci alaturi de stramosii sai.
Un mare numar de barci porneau din diferite puncte
ale tarmului ; unele filfiiau niste steaguri nOgre, altele
aveau la prora cintareti din Cimpoi, instrument din care
scoteau din cind in cind sunetele ascutite ale unui cintec
tinguitor si melancolic, vestindu-1 pe Glover ca cere-
monia .avea sa inc-eapa. Aceste sunete jalnice nu .erau
totui decit preludiul concertului de bocete ce avea sä se
inalte in curind.. •

Un zgomot, indepartat la inceput, straba.tu intreaga

suprafata a lacului, pornind din acele vai prin care ser-
puiesc riurile Dochart si Lochy inainte de a-si varsa apele
in lacul Tay. In acel loc salbatic si de nepatruns, unde
Campbell-ii au construit mai tirziu fortareata for de la
Finlayrigg isi idaduse ultima suflare seful odinioard temuf
al clanului Quhele ; si pentru a da inmormintarii stra-
lucirea cuvenita, un cortegiu numeros avea sa-i into-.
viiraseasca ramasitele pamintesti pe lac, pins la insula
unde urmau sä fie depuse deocamdata. Flotila de inmor-
mintare, precedata de barca sefului, pe care flutura un
mare steag negru, facuse mai mult de doua treimi din
drum inainte de a putea fi vazuta de ,pe inaltimea unde
Simon Glover statea privind ceremonia. Din clipa cind
1 Henric I Beauclerc, rege al Angliei intre 1100-1135, cunos-
cut prim opera sa legislativa razboaiele duse timp de 25 de ani
pe Cpri n4ten t.
2 .iiimindru I (eel Sillbatic) (1078 ?-1124), rege al Scotiel ; a
urmitrit anglificarea

.128
se auzird sunetele cintecului funebru care se in'alta in
barca ce purta trupul mortului, zgornotul celorialte tin-
guiri inceta deodata, dupd cum corbul inceteaza sa cron-
cane, iar soimul sa suiere atunci cind rasuna tiipatul vul-
turului. Barcile care pind atunci plutisera de cold pind
cold pe lac, ca un stol de pasari de apa imprastiate pe
suprafata lui, se rinduird pentru a lasa sa treaca flotila
de doliu, apoi pornird in urma ei. Sunetele de cimpoaie
deveneau din ce in ce mai clare si mai asurzitoare, ca
si tipetele de durere pe care le scoteau cei aflati in nu-
meroasele barci ale cortegiului ; concert salbatic al carui
zgomot se inalta pind in virful muntelui Tom-an-Lonach
de unde Glover privea spectacolul. Luntrea ce plutea in
fruntea cortegiului avea deasupra pupei un fel de platformA
ridicata, pe care era asezat trupul sefului raposat, infasu-
rat Intro pinza alba, dar Cu fata descoperita. Fiul sau
si rudele cele mai apropiate ocupau aceeasi luntre. Un
mare numar de barci de tot felul, care puteau sa fi ajuns
acolo fie venind de-a-dreptul pe Tay, fie sa fi fost aduse
pe uscat de la Loch Earn si din alte locuri, se insiruiau
in urma, unele din ele fiind construite din materiale foarte
subrede. Se puteau vedea si citeva curraghs-uri, un fel
de barci lucrate din piei de bou intinse pe cercuri de
salcie, asa cum aveau vechii britanici ; unii isi facusera
chiar niste plute de ocazie din cele mai simple materiale
pe care be gasisera la indemina, legindu-le intre ele
atit de slab, incit se putea intimpta ca inainte de sfirsitul
calAtoriei uriii din membrii clanului sd-si urmeze seful
in lumea spiritelor.
Cind flotila principals ajunse in dreptul micului grup
de barci aduniate catre extremitatea lacului, care se in-
dreptau spre mica insuld, toti eel aflati in cele dou5.
grupuri se salutary unii pe altii printr-un strigat asurzitor,
scos din atitea piepturi §i terminat intr-o cadenta atit
de salbatica, incit nu numai cerbii, aflati la mai multe
mile imprejur, fugird din ascunzatorile for spre a cauta

129
 cele mai pustii locuri din munti, dar §i animalele domestice,
't* obinuite cu vocea omului, fura cuprinse de acee4.
;)aza pe care o insufla aceasta voce celor ce tralesc
.n stare salbatica, §i i§i par&sira in graba pa§unile spre
a se refugia in paduri §i in
In$iintati de aceste tipete zgomotoase, calugarii care
locuiau pe insulita venira in intimpinare, ie§ind pe
poarta mica a manastirii, precedati de cruce §i de steag
i cu toata" pompa bisericeasca pe care puteau s-o desfa-
oare. Clopotele schitului, in numar de trei, faceau sa
ajunga la urechile acelei multimi acum tacute, dangatele
for funebre, amestecate cu cintecul solemn al rugaciunilor
bisericil catolice, intonate de calugarii care pa§eau in
procesiune. Se mai oficiara §i alte citeva ceremonii in
vreme ce rudele raposatului ii duceau . trupul pe tarm,
awzindu-lpe o banca folosita de multa vreme in acest scop,
dupd care facura deasil-u11 in jurul mortului. Cind ridicard
trupul pentru a-1 duce in biserica, intreaga multime
adunata scoase 11T1 alt strigat puternic Si prelung, in
care vocea barbateasca a luptatorilor se amesteca cu
accentele aseutite ale femeilor, ,cu sunetele tremurinde
ale batrinilor i cu zgomotul pitigaiat al vocii copiilor.
Cintecul de jale se . auzi pentru ultima oara, in vrerne
ce trupul era purtat inauntrul bisericii, undo aveau voie
sa-1 urmeze numai rudele apropiate ale raposatului si
citiva, din mai marl clanuiui. Ultimul urlet, repetat de
sute de ecouri, fu atit de in.spaimintator incit Simon
Glover I.§i duse fara sa vrea miinile la urechi pentru a nu-1
mai auzi, sau eel putin pentru a-1 inabusi. Ramase nem*at
pins cind §oimii, bufniteie §i celelalte pasari, infrico§ate de
1 Obicei foarte vechi care .consta in a to invirti de trei on in
jurul unei persoane moarte sal] vii, urindu-i tot, felul de lucruri
bune. Deasil-ul trebuie sa se faca urmind cursul soarelui, adica
de la dreapta la stinga. Dacii aceasta ceremonie are drept scop
sd-i dore§ti raul cuiva, atunci el se face in sens contrar, adica de
la stinga la dreapta.

130
tipatul af.!ela salbatic, incepura sa se a§eze in adaposturile
for ; pe cind i§i lasa misinile in jos, auzi linga el o voce
care-i spunea :
- Crezi •pare, Simon Glover, ca acesta este 'imnul de
pocainta §i de lauda cu care trebuie insotit omul atunci
cind, parasindu-§i inveli§ul de lut, se inalta spre crea-
torul lui ?
Manusarul se intoarse Si, in batrinul cu barba alba
care se of la linga el, it recunoscu pe parintele Clement
dupa privirea-i blinda §i dupd trasaturile lui atraigatoare,
cu toate Ica nu mai era imbracat in vesminte calugare§ti ;
era infasurat intr-o manta larga §i avea pe cap o tichie
a§a cum .poarta muntenii.
Va reamintiti ca Glover avea pentru omul acesta un
sentiment de respect amestecat ,cu minie : respect din
pricina caracterului dint §i .calitatilor omului ; cminie,
pentru ca doctrina raspindita de parintele Clement era
pricina surghiunului flicei sale si a propriei lui primejdii.
De aceea inapoie cam imbufnat salutul calugarului §i
raspunse la intrebarea repetata a acestuia, spunindu-§i
parerea asupra riturilor de inmormintare ce se indepli-
neau intr-un fel atit de salbatic.
— Nu stiu, parinte, raspunse Glover, dar oamenii a§tia
dau cinstire §efului for a§a .cum au invatat de la stramo.5i ;
vor sa-si arate parerea de rau ca §i-au pierdut prietenul
§i se roaga pentru odihna sufletului sau, ear ce e facut
cu .credinta trebu,ie, drupd, cite gindesc eu, sa fie privit
ca bun. Daca ar fi trebuit sä fie aitfel, Dumnezeu le-ar
fi aratat de mutt icalea .cea dreapta.
— Te in els, raspunse icalugairul, • Dumnezeu ne-a
trimis lumina lui tuturor, deli nu in aceea§i masura ; daca
omul inchide ochii intr-adins ii place mai degraba
intunericul, asta e viva lui. Poporul acesta naiv ames-
teed in ritualul Bisericii romane vechile obioeiuri pagine
ale stramosilor Si une0e astfel grozaviile un.ei biserici

131
 corupte prin lux §i putere cu ritualul saibatic al idola-
trilor barbari.
- ±-)arinte, facu manuprul pe un ton aspru, mi se
pare ca domnia to ai fi mai de folds in capela, uncle poti
sa-ti ajuti fratii sail vada de indatoririle lor, decit linga
un umil cre§tin ca mine, ca sa-i zdruncini temelia cre-
dintei.
— i de ce spui, bunul meu frate, ea incerc sa-ti
zdruncin temelia credintei ? intreba ,calugarul. Cerul mi-e
martor ca data ar fi nevoie de singele meu pentru a
intari in sufletul fiecarui om eredinta In care s-a nascut,
1-a§ versa bucuros pentru o asemenea ,cauza.
- Predicile dumitale sint frumoase, 'parinte, o mar-.
turisesc, spuse Glover. Dana dace imi este ingaduit
judec invataturile dupe roadele lor, Cerul m-a pedepsit
prin mina Bisericii pentru ea le-am dat crezare. Inainte
de a to asculta pe dumneata, duhovnicul meu nu-mi
zicea ca e o crima eind ii povesteam vreo istorioara
vesela la un ,pahar cu bere, chiar data era vorb.a. de un ca-
lugar sau de o ealugarita. Cind spuneam ea. parintele
Hubert §tia mai bine sa vineze iepuri decit suflete, ma
spoved-eam parintelui Vinesauf care ridea §i rn a punea
sa platesc citiva gologani drept isp4ire ; §i data spuneam
ca parintele Vinesauf iubea mai mult sticla decit ceaslovul,
ma duceam sa rna spovedesc la parintele Hubert §i cu o
pereche de manui not scapam de belea. felul asta,
con.5tiinta mea §i Biserica traiau in bund intelegere. Dar
praf s-a ales de toata intelegerea asta din ziva in care
to-am ascultat pe dumneata ; nu anal imi suna pe la
urechi decit cuviinte de purgatoriu pe lumea cealalta
i de flacari in lumea asta. Lasa-md, deci, parinte Clement,
§i vorbete-le celor care-ti pot intelege invataturile. Nu
ma trage inima sa ajung un martir ; nu am avut in
viata mea nici macar curajul sa sting o candela cu de-
getele ; §i, ca sa fiu sinter, a§ dori foarte mult sä ma
inapoiez la Perth ea sa-mi cer iertare de la parintii sufle7
132
 testi si sa .aduc un brat de surcele la piciorul spinzuratorli
in semn de ispasire. Vreau sa-mi rascumpar renume'e
de bun catolic, chiar dac-ar fi s-o fac cu preloll a tot
ce-mi apartine.
- Esti furios, scumpul meu frate, spuse parintele
Clement ; te caiesti de gindurile dumitale bune din pri-
cina primejcliei de care esti amenintat ?
— 'place sä vorbesti, parinte Clement, dumneata care
te-ai lipsit de mult de bunurile acestei lumi si care esti
Bata sa-ti versi singele pentru invataturile dumitale. Esti
tot ,atit de pornit sa imbraci o eamasa muiata in smoala
§i pui pe cap o boneta unsa cu pucioasa, cum este
un om dezbracat care se grabeste sä se urce in pat si mi
se pare ca lucrul asta nu te infricoseaza citusi de putin.
Dar eu tin la ce este al meu : am o avere destul de buni-
eica, ea imi ajunge ca sa traiesc in indestulare si ii mul-
tumesc lui Duimnezeu pentru asta ; nu am declt saizeci
de ani si chiar cind as fi •sarac ea Iov si pe marginea
mormintului, nu trebuie sa tin la fiica mea pe care invata-
turile dumitale au .costat-o atit de stump ?
— Se poate spune ea fiica dumitale este un finger pe
pamint, prietene Simon.
— Da, si tot ascultind invataturile dumitale, o sa fie
in curind un finger in cer, uncle o sa se urce pe un car
de foe.
— bunul meu frate, zise calugarul, inceteaza,
te rog, sa vorbesti despre lucruri pe care nu le intelegi,
pentru ca in zadar si-ar pierde vremea tine ar incerca
sa-ti vire in cap ceea ce nu poti pricepe ; asculta ce-am
sa-ti spun in legatura cu fiica dumitale a carei fericire
paminteasca, idesi nu o pun o clips in cumpand cu feri-
cirea-i vesnica, ii este tot atit de scumpd lui Clement
Blair ea §i propriului ei tats.
In timp ce vorbea, citeva lacrimi straluceau in ochii
batrinului, si Simon ii spuse mai blind

133
 — S-ar icrede, parinte Clement, ca e§ti cel mai bun
i :mai binevoitor dintre oameni ; cum se face atunci ca
pe uncle treci duinneata nu treze§ti decit rea vointa ?
Pun prinsoare ca i-ai §i nemultumit pe bietii calugari
inchii in cuh5ca for inconjurata de apa i ca, ai fost oprit
sa iei parte la inmormintare.
- Drept ai graft, fiule, Si nu cred sa mai ma lase sa
ramin in muntii lor. Nu le-am spus decit ca e curata
nebunie sä se duca la biserica sfintul Fillan ca sa desco-
pere furtul prin clopotul a§ezarii vindece pe ne-
norocitii care §i-au pierdut mintile, Intr-o
cisterns, Si pe data prigonitorii m-au izgonit din deval-
ma§ia lor i:um o sa ma izgoneasca in curing §i din
lumea asta.
— Ei bine spuse man-uarul, iata uncle poate sa
ajunga un om care nu vrea sa dea ascultare nimanui.
Or, eu, parinte Clement, n-am sa fiu izgonit din lumea
asta decit pentru ca am fost tovar4u1 dumitale ; a.adar,
rogu-te, spune-mi ce ai de spus cu privire la fiica mea
§i apoi sä-,0 vada fiecare de drumul lui.
— Tata deci, tats Simon, des-pre ce vreau sa to instiin-
tez : §.eful eel tinar care este atit de ingimfat de cind a
ajuns la putere, se ginde§te totii§i la altceva Si anume
la fiica dumitale.
— El !... Conachar ! Ucenicul meu renegat, sa ridice
ochii la fiica mea ?
— Vai, .cit de mare este trufia oamenilor ! Ea se agata
de not ca iedera de casa i nimic nu poate s-o desprinda.
Sa ridice ochii la fiica dumitale, bunul meu Simon ! Vai !
nu, §eful clanului Quhele, care a ajuns atit de mare
nadajduiete sa ajunga mai mare, i§i coboarti privirile
spre fiica meseriaFilui din Perth i crede ca-i face multa
cinste purtindu-se astfel. Dar, ca sa folosesc chiar vor-
bele lui, Caterina ii este mai scumpa decit mintuirea
sufletului sau in lumea asta Si in .cealalta. Nu poate trai
fard t.a.

134
 — Atunci are sä moard a§teptind-o, caci am raga-
duit-o unui cetacean cinstit din Perth §i n-o sa-mi calc
cuvintul chiar daca.ar fi vorba dau ca sot pe prin-
tul Scotiei.
— Stiam ca o sa raspunzi astfel, spuse calugarul ;
vrea, dragul meu prieten, sa fii tot atit de hotarit in tre-
burile suflete§ti dupd cum e§ti in cele paminte§ti.
— Opre§te-te, parinte Clement, opre§te-te ! cind incepi
sa-ti dai drumul la gura, vorba dumitale miroase a
smoala topita i mie nu-mi place mirosul asta. Cit despre
Caterina, am sä fac cum voi putea mai bine ca sä nu-1
jignesc pe tindrul ref, dar shit foarte multumit ca ea nu
se of la in apropierea lui.
— Trebuie sä fie destul de departe atunci, spuse calu-
garul. acum, frate Simon, intrucit soc-otecti persoana
§i ideile mole primejdioase pentru dumneata, trebuie sa
ramin singur cu invataturile mele cu nenorocirile cu
care o sä ma aleg dupa urma lor. Dar data ochii dumi-
tale, mai putin orbiti decit acum de speranlele §i temerile
ar arunca vre-odata o privire inapoi asupra ace-
iuia care poate o sa-ti fie rapit in curind, adu-ti aminte :
numai o dragoste adinca de adevar, precum §i pretuirea
invataturilor ce le-a raspindit au .putut sä-1 invete pe
Clement Blair sä infrunte, ba chiar sa atite minia celor
indeajuns de rai §i puternici ca sa stirneasca teama
invidic*lor §i sfio§ilor ; numai adevarul 1-a facut sa
mearga prin ltimea asta departindu-se in acelai timp
de ea, invoindu-se sä fie privit drept nebun numai ca
sa indrepte cit mai multe suflete pe calea Domnului.
Cerul mi-e martor cal pentru aceasta tinta mareata
vrea sa folosesc decit mijloace ingaduite. Nu este putin
lucru sa vezi cum oameni demni de respect fug de tine
intocmai ca de un ciumat, sa te vezi prigonit de catre
fariseii din zilele noastre ca un eretic necredincios ; sa
ajungi tinta dispretului multimii care te privete ca pe
un nebun primejdios. Dar chiar clad toate astea s-ar
135
Inmulti de sute de ori, care-mi spun „vorbete"
trebuie sa fie ascultat. Vai mie Baca nu voi predica
Evanghelia, chiar data, predicind-o, trebui sfir§esc
in virful unui rug de flacari.
Astfel vorbea acel om icurajos, unul din cei pe care
Cerul i-a trimis uneori pentru a pastra in viltoarea
veaeurilor de ignoranta §i a transmite generatiilor viitoare,
curatenia ere§tinismului de pe vremea apostolilor, ping
atunci crud, datorita inventiei tiparului, Reforma a inceput
sa se dezvolte.
Manwarul Ski dadu seama de egoismul lui i se simti
stingherit vazindu-1 pe calugar ea so indeparteaza cu
admirabila resemnare. Se simtea ispitit ichiar urmeze
pilda, dar aceasta numai ea o licart:e de lumina intr-o
peOera, unde flacdra se stinge numaidecit ; cobori deci
agate colina §i-o lua eu totul pe alt drum decit caluga'rul,
pe care-1 uita in curind spre a se gindi la necazurile lui.
 XXVIII

Ce nevoie aveau acei fel-null razboinici

Ca istoria sè i le dea titlul de eroi ?
De-o moarte glorioasa poate erau dornici !
Dar nici in alte lupte ei n-au dat inapoi.
Byron

Dupd terminarea inmormintarii, aceeasi flotila care

condusese cu atita alai la locul de veci pe fostul sef de
clan, se pregatea sä se inapoieze cu steagul filf iind si cu
chiote de bucurie. Nu aveau prea multA vreme de pierdut,
intrucit timpul hotarit pentru, rafuirea dintre iclanul
Quhele si puternicii for rivali era foarte apropiat. Mims°
deci inteles ea inscaunarea noului §ef sa urmeze indata
dupd ceremonia funebra.
Multi se impotrivird la aceasta rinduire care se pre-
tindea ca este o piaza-rea ; dar pe de alts parte datina
muntenilor le cerea, la fel ca Si astazi, sä imperecheze
voiosia unei serbari cu ceremoniile funebre. Mihnirea
ce o simtim de obicei cind vorbim despre cei pe care
i-am pierdut este mai putin cunoseuta de acest neam
de oameni. Nu numai tinerii se multumesc pome-
neasca pe parintii care, dupd legea firii, au parasit lumea
inaintea tor, vorbindu-i de bine si atita tot, dar chiar
vaduva nu face d-ecit sag aminteasca pe sotul ei
posat si, ceea ce este §i mai ciudat, parintii amintesc me-,
reu despre calitatile si meritele copiilor ce i-au pierdut.
Muntenii scolieni considers despartirea de un prieten prin
moarte ca ceva mai putin vesnic decit se intrevede in alte
regiuni si vorbesc de prietenii pentru care s-a deschis
mormintul, ea §i cind ar fi pornit la un drum ce-1 vor

137
gurma in curind si ei. Astfel ca ospatul inmormIntarii,
intilnit pretutindeni in Scotia, nu era, peritru aceia care
trebuiau sa is parte la el, nepotrivit cu serbarile prilejuite
de inscaunarea noului
Luntrea care tcu putin mai inainte tran.sportase ramd-
§itele sef ului raposat, it aduse pe tinarul Mac Ian, iar
trubadurii inaltara cele mai vesele cintece pentru a-1
sarbatori acurn pe noul for §ef, dupd cum, cu putin mai
inainte,-cintasera numai cintece de jale in vreme ce inso-
teau rama§itele tatailui sau. Strigate de veselie si de iz-
bin.da porneau din ,aceea§i flotild ale carei arii jalnice
tulburasera ecourile lacului Tay. Mii de glasuri ii salutau
pe tinarul §ef, inarmat din cap ping in ipicioare Si in
floarea frumusetii §i a puterii, care sta in picioare la
prord chiar in locul unde trupul tatalui sau fusese in-
conjurat de prieteni indurerati ce scoteau acum ;striate
de veselie. 0 luntre din flotila se tinea mereu linga
luntrea de onoare. Torquil Stejarul, un uria§. cu parul
carunt, tinea cirma. Cei opt fii ai sai, toti de o statura
mai mult decit mijlocie, minuiau vislele. intocmai ca un
ciine lup uria§ desprins din lant §i gudurindu-se in jurul
stapinului, luntrea fratilor sai de lapte trecea pe linga
accea a §efului, cind la dreapta, cind la stinga, ba se
Invirtea ,chiar imprejurul ei, a§a cum se arata bucuria
nemarginita §i gelozia plina de grija a animalului cu
care am asemuit-o. Parea arneninte pe oricine ar fi
indraznit sä se apropie mai mult.
Ridicati la un rang mai malt in clanul for ,prin puterea
§i cinstea la care ajunsese fratele for de lapte, ei martu-
riseau in felul acesta zgomotos §i salbatic impartaceau
fericirea.
Cu mult mai departe §i ,purtind oameni ce simteau
altfel, se afla mica luntre .condusa de Booshalloch §i de
unul din f iii sai, luntre in care se gasea Simon Glover.,

138
 — Daca o sa mergem ping la capatul lacului, ii spuse
Simon prietenului sau, are sa ne trebuiasca ore intregi
ca sa ajungem.
Dar abia rostise aceste cuvinte ca la un semnal al
echipajul fratilor de lapte, deveniti acum Leich-
tach-i 1, inceth sa mai visleasca pins cind luntrea lui
Booshalloch .ajunse :de.stul de aproape - ca poata arunca
o fringhie ipe care Niel o legs de prord reluard apoi
vislele si, cu toate ca mai aveau de tras si luntrea cea
mica, isi urmara drumuil cu mai multa iuteala decit
inainte.
Lunt-ea era tirita cu o repeziciune care pgrea ca o va
face sa se rastoarne sau sa-i smulga prora. Glover privea
cu ingrijorare la iuteala ametitoare a acestei curse si vedea
luntrea cum coboard §i urea uneori la o palma peste
nivelul apei zadar Sl asigura Niel ca toate astea erau
facute in cinstea lui. Simon ardea de dorinta de a se
vedea la sfirsitul calatoriei. Ea se terming in sfirsit chiar
mai repede decit credea, caci locul hotarit pentru serbare
se afla l.a numai patru mile de insula unde avusese loc
inmormintarea.
Tarmul nisipos al unui golfulet afloat pe icoasta de
miazazi a lacului Tay, dadea putinta barcilor sa traga la
mat usurinta, iar mai departe se vedea o .cimpie in-
verzita in jurul careia se inaltau munti acoperiti de co-
paci si tufiL5uri ; in .cimpia aceea se facusera pregatirile
pentru serbare.
Muntenii, cunoscuti pentru dibacia for in minuirea
securii, , construisera pentru °spat o sala cimpeneasca lunga
in care puteau intra doua cute de oameni, in vreme ce de
jur imprejur, un mare numar de baraci mai midi •pareau
facute pentru a se putea petrece noaptea acolo. Birnele
Si stilpii acelei cladiri vremelnice erau din pini de munte,
carora nu li se curatise scoarta. Peretii erau din acelasi
1 Garda personals.

139
lemn, legati prin ramuri de brad ce se gasea din be4ug
prin padurile vecine, in vreme .ce dealurile p-uneau la
dispazitie destule buruieni pentru acoperi . In acel palat
cimpenesc .erau poftite la °spat persoanele mai cu vaza.
Altele, de un rang mai inferior, intrara in nite soproane
mai §ubred construite ; pentru oaspetii de rind se pre-
gatisera nite mese din lemn alb sau din scinduri ne-
geluite, wzate sub cerul liber ; in departare se vedeau
ruguri aprinse, in jurul carora foiau numero§i bucatari,
intocmai ca nite demoni ce trebaluiesc in elementul lor.
Gropi sapate in peretii muntilor i captuite cu pietre
inro§ite in foc serveau la friptul unor halcane intregi
de .carne de vacs, de berbec sau vinat. Yn frigari de lemn
se frigeau oi §i capre intregi. Altele erau ciopirtite in
bucati §i fierte in caldari facute din pielea animalelor
taiate. Mari cantitati de tiuci, pastravi i somni erau
fripte pe carbuni. Manuarul vazuse multe ospete la
munteni, dar niciadata nu vazuse atita risipa. Dar nu
prea avu vreme sa-§i dea seama de tot ce-1 inconjura,
caci abia apucase sa debarce rind Niel ii spuse ca nefiind
poftiti la masa de onoare, unde el .credea ca o sa fie
neaparat ichemati, ar face bine sa caute un lac mai retras.
Tocmai se pregateau sä se indrepte spre §oproane, cind
Glover fu oprit de unul din garda §efului, care parea sa
indeplineasca functia de majordom. Acesta ii spuse citeva
cuvinte la ureche.
Eram sigur, spuse pazitorul de vite caruia parca
i se luase o piatra de pe inima. Banuiam eu ca atit
strainul cit i omul care are in grija lui avutul stapinului
o sä fie §i ei paftiti la masa §efului.
condusera intr-adevar intr-o cladire uria0 unde se
afla o masa lunga la care numero§i oaspeti se .i wzasera,
in vreme ce siugile aduceau din bel§ug bucate foarte
simple.
Cu toate ca fara soar §i poate ii vazuse intrind pe
Glover si pe tovaraul sau, tinarul §ef nu le adresa nici

140
o vorba ; drept care, ace§tia se awzara la celalalt capat
al mesei, lingd solnita, o piesd uria§a de argint, singurul.
obiect de lux ce impodobea masa ; solnita era socotitd
printre clanurile de munteni drept un object sfint folosit
numai in imprejura'ri deosebite. Niel, putin cam mirat,
spuse awzindu-se :
— Vremurile s-au schimbat, prietene, tatal lui, Dum-
nezeu sd-1 ierte, ar fi stat de vorbd cu amindoi, dar el
a invatat obiceiurile astea de la voi, din cimpie.
Glover nu socoti ca trebuie sa raspundd la aceastd
observatie ; se apucd sa priveascd pieile §i celelalte
podoabe din said ; cele mai batatoare la ochi dintre ele
erau nice cam4i de zale fabricate in munti, coifuri de
of el, securi §i spade cu cloud tai§uri oe erau atirn.ate sus
pe pereti, impreund cu n4te scuturi lucrate cu multd

Fiecare cama§d de zale era atirnata pe o piele de

caprioard bine lustruitd, care facea sa iasd la iveald ar-
mura §i totodata o ferea de umezeald.
- Astea sint armurile luptatorilor din clanul nostru,
li spuse Niel in §oapta ; ele sint in numar de doudzeci
§i noud, dupd cum vezi. Eachin, fiind chiar el al treizecilea,
1§i poarta armura astazi, altfel ar trebui sd fie atimatd
lingd celelalte. Nu are acum o plato0. atit de bund cum
ar trebui sa poarte in duminica Floriilor. Cele do-udzeci
§i noud de armuri atit de mari sint menite Leichtach-ilor,
de la care se ateapta ispravi frumoase.
— i pieile astea de caprd, intreba Simon, la care
gindul meseriei nu-i ciddea pace cind vedea obiectele
cu care lucra, crezi ca eful ar catadicsi sa le vinda ? S-ar
putea lucra din ele tunicile pe care cavalerii le poarta
pe sub armura.
— Nu ti-am spur sa nu sufli un cuvint despre a§a
ceva ? raspunse Niel.

141
 - Vreau sa• vorbesc despre cama§ile de zale, spuse
Simon ; pot sa to intreb daca e vreuna faurita de vestitul
armurier din Perth, Henry Wynd ?
- Vad ca dai din lac in put, .spuse Niel ; nu.mele oatului
asta e pentru Eachin intocmai ca uraganul pentru apele
lacului ; nimeni nu tie pentru .ce.
— Eu ghicesc, i§i zise manu.arul ; dar se feri sa spun
mai mult §i, aducind de cloud on vorba despre ,submit to
atit de nepotrivite, se apuca sa palavrageasca despre lu-
cruri ,fara nici o insemnatate .§i sa manince aka cum
faceau vecinii lui.
Am descris indeajuns pregatirile os,patului pentru ca
cititorul sa tie ca mincarurile erau dintre cele mai
primitive ele iconstau din bucati mari de ,came ipe care
o mincau fara sa tina socoteala de post, cu toate ca mai
multi calugari de la manastire luau §i ei parte la °spat.
Farfuriile erau die lemn, ica qi cupele din care oaspetii
beau atit bauturile 'at §i zeama de came ce era privita
ca o mincare foarte gustoasa. Mai erau §i diferite pre-
parate din lapte, servite tot in farfurii de lemn, preparate
pe care muntenii le inghiteau cu lacomie. Piinea era
obiectul cel mai rar al ospatului ; totu.5i, atit Glover cit
i tovar4u1 sau primira fiecare cite doua plini mici. Ca
sa .poata minca, oaspetii se serveau de cutita§ele for de
vinatoare, obicei raspindit de altfel in Marea Britanie,
sau de pumnale, Para sa fie tulburati la gindul ca le
dadusera i alte intrebuintari mai singeroase.
capul mesei se afla.un jilt liber §i ridicat cu cloud
trepte de.asupra podelei ; era acoperit de un baldachin
format din ramuri de ilice §1 de iedera ; alaturi se gaseau
o spada virita in teaca §i un steag infa§urat. Era scaunul
§efului mort, care fusese lasat liber pentru a-i cinsti
amintirea. Eachin ocupa un scaun putin mai scund, la
dreapta locului de onoare.
Cititorul s-ar in§ela foarte mult daca ar presupune
ea oaspetii se repezira ea ni§te lupi flam'inzi la aoest °spat

142
rar. Clanul Quhele se purta cu o bung-tuviinta destul
de obi§nuita la popoarele primitive §i razboinice ; ei
respectau regulile ospetiei, .caoi numai .a§.a puteau pre-'
intimpina , certurile, .varsarile de singe §1 omorurile.
Oaspetii se a§ezard in ordinea pe care le-o arata Tor-
quil Stejarul. A§teptara cu rabdare impartirea mincaruri-
lor care le serveau Leichtach-ii. Barbatii cei mai viteji,
razboinicii .cei mai de vaza ai tribului primeau o portie
dubla numita biey fir, adica portie de barbat. Dupa ce
fusese multurnita toatai lumea, ei i§i laara locurile la
masa primind fiecare cite cloud portii duble. Toti aveau
la indemind u.n vas cu apa, iar o gramajoara de mu§chi
tinea loc de §ervet, astfel incit, intocmai ca -la un ()spat
din Orient, spaaau miinile dupa fiecare fel de mincare.
Bardul aduse laude §efului raposat §i araa incred-erea
clanului in virtu Pe nascinde ale tindrului sau urma§.
Harpele cintau, pe , cind cimpoaiele inveseleau multimea
de .afara. Se vorbea numai despre lucruri serioase ; nici
o gluma care sa intreaca limitele bunei-cuviinte §i care
sa poata isca mai mult de:en un zimbet trecator. Nici o
voce nu se ridica deasupra celorlalte, nimie care sä
semene a cearta. Simon Glover auzise de o suta de on
mai multa galaigie la ospaturile date la Perth, decit
faceau :muntenii adunati aici.
Nici bauturile .care se serveau nu-i faeura pe oaspeti
sa uite uncle se aflau. Printre diferitele feluri de bauturi
se servi §i putin vin insa numai persoanelor de rang inalt.
Simon Glover avu din nou einstea sa, fie .cuprins in nu-
marul acestora. Vinul §i cele doua bucati de .pline au
lost de altfel singurele semne de iatentie ce i s-au plat
in timpul ospatului. Dar Niel Booshalloch ca sa apere
bunul renume de ospitalitate al stapinului sau, nu con-
tend sa be laude ea pe niste dovezi de inalta pre-tuire.
Bauturile distilate, atit de folosite mai tirziu la munteni,
erau aproape necunos-cute pe vrea-nea aceea. Yn schimb
cidrul i hidromelul se gasea din bel§ug pentru toata
143
iumea ; dar bautura .cea mai raspindita era berea, pe
care o preparasera in cantitati marl pentru acea impre-
jurare. 0 baura cu icumpatare, impotriva ,obiceiurilor de
azi .ale muntenilor. Cel dintii pahar fu inchinat la .sfir-
§itul mesei in amintirea mortuiui §i se auzi un murmur
nesfir§it de binecuvintari. Iar chid icalugarii cintard in
cor un Requiem, se facu. o linite desavirsita, ca §i icind
se asculta iceva neobi§nuit. intr-adevar, Eachin se ridica
si urcind treptele ,ce du• ceau la scaunul ,§efului raposat,
spuse, cu un aer barbatesc §i mindru, dar totuO. modest :
— Pretind de drept acest scaun care mi se cuvine
ca mgWenire de la tatal meu. Dumnezeu si sfintul Barr
sa-mi viva intr-ajutor !
— Cum to vei in,griji de icopiii tatalui tau ? intreba un
batrin care era unchiul mortului.
— gi voi apara, cu 'spada tatalui meu §i le voi face
dreptate sub steagul sau.
Atunci batrinul trace cu o mina tremurinda arma
greoaie din teaca i, apucind-o de lama o prezenta cu
minerul tinarului §ef. indata Torquil Stejarul desfa,surd
steagul .c1anului i it flutura de mai multe ori pe deasupra
capului lui Eachin care, cu multa gratie §i dibacie, 1n-
vIrti uriap spada in semn de aparare. Oaspetii scoaserd
urale zgomotoase, in isemn de supunere fata de §eful ce
le cerea ascultare §i nu se gasi nimeni printre cei de fata
care, privindu-1 pe tinarul istet §i plin de farmec, sa se
mai gindeasca la groaznicile proorociri facute pe seama
lui. Cind 11 vazu pe Eachin in picioare, acoperit de
armura stra'lucitoare §i sprijinit in spada in mijlocul
uralelor, Simon se indoi o ,clipa ca acel razboinic maret
era acelai tinar pe care odinioara nu prea it bagase in
seams §i se temu de urmarile acestei situatii. Toate
instrumentele muzicale precum §i trubadurii se alaturard
uralelor, iar padurile §i stincile ra'sunara de ,chiote vesele,
a5a cum cu putin inainte rasunaserd de sunete jalnice.

144
 Ar f i de prisos sa ne mai pierdem timpul Cu am'anun-
tele ospatului, cu vinul care se bau in cinstea batrinilor
eroi §i mai cu seama in a celor doudzeci §i noua de vi-
teji ce ave.au sa lupte pentru onoarea clanului §i sub
privirile tinarului §ef. Barzii proorocira o izbinda stralu-
cita §i icintard furia cu care oimul albastru, emblema
clanului Quhele, avea sa .sfi§ie in bucati pisica de munte,
simbolul .binecunoscut al clanului Chattan.
Cind ziva incepu sa amurgeasca, in jurul mesei se
.perinda din mina in mina o cupd de stejar incercuith cu
argint numita ,cupa de despartire §1 acesta fu semnalul
plecarii. Cit despre Simon, Booshalloch it conduse la o
baraca mica uncle era pregatit un culcu de pale qi de
muchi, iar alaturi se gasea o provizie imbelpgata de
mincaruri din .cele .ce se servisera la masa.
— SA' nu pled din baraca, ii spuse el protejatului salt,
asta are sa fie locuinta dumitale ; ,caci ,atunci cind viezurele
lipse§te, vulpea pone stapinire pe vizuina lui.
Simon fu multumit de aceasta intocmire ;
rile din timpul zilei ii obosisera i :avea nevoie de odihna.
Dupd ,ce mined o bucata de piine Si bau putin vin, 10
facu rugaciunea de sears, se inveli cu mantaua §i se in-
tinse pe patul pe care 11 g5si destul de placut, cad it
cuno§tea destul de bi.ne. Adorfni repede, cu tot zgomotul
uralelor, iar .sornnul ii fu la fel de lini*tit ca §i cind ar fi
fost ,culcat in patul sau din Curfew-street.
 XXIX

Viseaza mereu la fiica med.

Hamlet

Mai erau cloud ore pins la cintatul coco,Wor, cind Simon

fu sculat din somn de o voce bine cunoscuta.
— Cum, Conachar, e atit de tirziu ?! striga el trezin.7,
du-se.
i deschizind ochii, 11 zari intr-adevar pe acela pe
care4 numise. Nu mai era §eful incins cu spada pe care-1
vazuse in ajun, ci Conachar din Curfew-street in ve-
min.tele lui modeste de ucenic, avind in mina o nuia
de stejar. Glover ramose atit de uimit, de pared ar fi
avut in fata lui o stafie. Vazindu-i uimirea, Eachin
intoarse spre el un felinar pe care-1 avea in mina §i
raspunse la intrebarea lui :
— Bine zici, tats Simon, Conachar vine sa reinnoiasca
vechea lui curio tints cu dumneata, la o aria cind told
°chi' nu mai sint atintiti asupra lui.
Rostind aceste cuvinte, el se ia§eza pe o scindura ce
Linea loc de scaun §i incepu pe tonul cel mai prietenesc :
— Am mincat din piinea dumitale, tata. Simon, §i nä-
dajduiesc ca nici la mine nu ti-a lipsit nimic.
- Desigur ca nu, Eachin Mac Ian, raspunse manu-
§arul (caci celtii nu admit titluri onorifice) pentru o
vreme de post mincarea a lost bung, prea bung chiar
pentru mine. Roesc gindindu-mä la mesele de care-ai
avut parte in CurfeW-street.

146
 — Erau prey bune pentru un ucenic Iene §i pentru
nevoile unui tinar muntean. Totu§i, data ai gasit hrana
multumitoare Teri, nu .cumva ai sa to plingi de primirea
ce ti-a fost facuta ? Nu tagadui. *tiu ca nu ai fost multu-
mit. Prea de curincl am ajuns la putere, ca sa-mi pot
ingadui aduc aminte poporului meu,-de timpul pe care
1-am petrecut in cimpie ; totu§i timpul acela n-am sag
uit niciodatl.
— inteleg bine pricina, spuse Simon ; a§a ca nu am
vent airci decit cu pretul vietii.
— Bine, tata Simon, bine. Sint fericit ca ai venit sa
vezi maretia munteneasea in vreme ce straluce§te.
Inapoiaza-te dupa duminica Floriiior Si tine §tie pe eine
vei gasi pe paminturile ce le stapinim noi astazi ? Poate
ca uncle se Malta azi sala de ospat a lui Mac Ian, sa-§i
,a§eze vizuina pisica salbatica.
Tindrul s.ef taeu §i 1§i apasa buzele cu virful nulelu*ei
pentru a se feri sa spund mai mult.
— Nu \rad vreo pricind de ingrijorare in asta, Eachin,
spu:se Simon, cu acel ton nepasator cu care cauti sa abati
gindurile unui om icople§it de tristete.
— Dimpotriva, sint foarte multe pricini, spuse Eachin ;
sintem amenintati sa se aleaga de noi praf §i pulbere, eaci
sint sigur ca o sa avem pierderi grele. Ma mir ica tatal
meu a primit sfatul lui Albany. A fi vrut ea Mac Gillie
Chattachan sa se inteleaga cu mine i, in loc sa varsam
singele ,celor mai buni dintre noi, sa coborim amindoi
in Strathmore, sä ucklem- pe oricine ne-ar ista in tale §i
Sa punem stapinire ipe tinut. Eu a§ stapini in Perth §i el
la Dundee- toata valets cea mare ar fi a noastra pins
la tarmurile Frith-ului Si ale Tay-ului. Asta e politica
pe care am invatat-o de la capul dumitale earunt, tats
Simon, in vreme ce stateam la spatele dumitale ca sa
e servesc §i eind ascultam cuvintele ce le schimbai seara
Cu primarul Craigdallie.

147
 — Are dreptate eine spune ca limba pricinuie§te numai
rele, gindi Simon ; i-am aprins felinarul diavoltitlui, ca
arat drumul. Dar spuse numai atit : Planurile
astea yin prea tirziu.
— Sigur ca da ! rdspunse Eachin. Invoielile luptei au
primit sigiliile noastre ; insulte §i provocari de ambele
parti au faeut din ura clanului Quhele a iclanului Chat-
tan, o flacara de nestins. Da, este .prea tirziu. Dar sd ne
intoarcem la treburile dumitale, tats Glover. Religia te-a
adus aid, dupd cum mi-a spus Booshallach. Te §tiam
destul 'de prevazator ca sd-mi treaca prin minte ca ai
fi cumva in cearta cu Biserica. Cit despre vechea mea
cunotinta, parintele Clement, este unul din cei care
,alearga dupd roorqana de martir i crede ca stilpul
Inconjurat de surcele in flacari este mai vrednic de irn-
brati§at decit o mireasa tinara. Este un adevarat cavaler
rAtaleitor intru apararea invataturilor lui §i lupta pe ori-
unde trece. S-a certat cu calugarii din insula Sibylei,
Odin pricina unor neintelegeri religioase. L-ai vazut ?
— L-am vazut, dar n-am schimbat decit citeva cu-
vinte cu el, ca nu prea aveam timp.
— Sint sigur atunci ca ti-a spus ca mai este o a
treia persoand care ar avea mai multe motive sä fie
ingrijorata din pricina religiei decit dumneata, eetatene
prevazator, sau decit predicatorul ala infocat, §i care ar
fi foarte bine primitai data ne-ar cere ocrotirea. Esti
cam marginit, omule, sau nu vrei sa ma intelegi... este
fiica dumitale, Caterina.
Cuvintele acestea din urma tinarul §ef le spuse in en-
gleze§te §i urma convorbirea sn acee,* limba, ca §i cind
s-ar fi temut sa nu fie auzit §1, ca §i eind ar fi §ovait
oarecum sa vorbeasca.
— Fiica mea Caterina, spuse manuprul amintindu-§i
de vorbele calugarului, este sanatoasa §i se afla la lac
sigur.

148
 — Dar unde §i linga tine ? intreba tinarul
pentru ce nu a venit cu clumneata ? Crezi ca in clanal nos-
tru nu se gaseau dadace tot atit de grijulii ca lbatrina Doro-
teea a carei mina mi-a mingiiat deseori urechile ?
— iti multumesc Inca o data i nu ma indoie5^ nici
de puterea, nici de bunavointa dumitale pentru a-mi
ocroti fiica aidoma ca pe mine. Dar o doamna respectabil5,
prietena Cu Sir Patrick, i-a oferit gazduire, §i asta
fere.5-te de greutatea unei calatorii obositoare intr-un
tinut pustiu tulburat.
— Ah, da ! spuse Eachin pe un ton mai rezervat
xnai rece, Sir Patrick trebuie .preferat oricarui alt barbat,
Vara Ind oiala ; este, mi se pare, prietenul dumitale.
Simon ar fi vrut sa pedepseasca prefacatoria unui
*trengar pe care Ii certase de patru on intr-o singura
zi, pentru ,ca se repezise in strada ca sa-1 vada trecind
pe Sir Patrick calare, impreuna cu suita sa ; dar se in-
frina Si raspunse numai atit :
— Sir Patrick Charteris a fost starostele Perth-ului
timp de §apte ani §i este de bund seams §i acurn, caci
magistratii nu se aleg in timpul postului, ci la sfintul
Martin.
— Ah, tats Glover ! raspunse tinarul pe un ton mai
blind §i