waiter scol t

frumoasa din pert',

* Vr
 waiter scott
frumoasa din Perth
**
 mix

Ce naiba tot sung clopotele ?

Nu cumva oraul vrea sa se rascoale ?
Othello, actul II scena 3

Zvonurile nelini$titoare ce strabaturd ora§ul, urmate

in curind de dangdtul clopotelor, a$ternurd consternarea pe
fetele tuturor. Nobilii $i consilierii municipali se refugiard
impreund cu suita for in locurile unde se puteau apara cel
mai bine. Tipetele ajunserd chiar ping la re$edinta re-
gala, unde tindrul print fu cel dintii gata sa apere viata
bdtrinului rege dacd i-ar fi fost amenintata. Spectacolul
din noaptea trecutd ii reveni in minte ; revazu figura
salbatica a lui Bonthron stropita de singe $i se gindi
ca purtarea acestuia putea sd nu fie strains de rascoald.
Convorbirea pe care o avusese cu John Ramorny fusese
mai interesanta. $i it tulburase intr-atit incit 11 facuse sal
uite ceea •ce aflase ; plecase din acea casd fard sa se la-
mureasca despre fapta singeroasa a uciga$ului cu toate ca
amintea vag ca fusese ucis cineva. Mai molt din
dragoste pentru tatal sdu luase armele impreund cu toti
oamenii lui care, inve$mintati in armuri marete $i purtind
In mind lanci, arata-u cu totul altfel decit cu o noapte mai
inainte, atunci cind aveau aerul unor satiri beti. Ba-
trinul rege primi aceasta dovadd de dragoste filiala cu
lacrimi de recuno$tinta. $i i$i ardtd cu mindrie fiul, frate-
lui sau Albany, care infra putin dupa aceea. Ii lud de mina
pe amindoi.
5
 - Iata-ne deci trei .Stuar+,i, spuse el, tot atit de nedes-
partiti ca si sfintul trifoi si, dupd cum spune legenda ca
acelbra care poarta aceasta iarba sfinta nu le pass de
soarta potrivnica, tot asa si noi, atita timp cit vom fi
uniti unul cu altul, vom infrunta ura celor
Fratele si fiul sarutara mina dragastoasa ce li se in-
tindea stringind-o pe a lor. In vreme ce Robert al III-lea
1§i ardta astfel Increderea in iubire:a lor, sarutul tinarului
era sinter, dar al fratelui era sarutul inelator al
lui Iuda.
Ire timpul acesta, clopotul de la biserica sfintul loan
ras,pindea nelini§te printre locuitorii din Curfew-street.
In casa lui Simon Glover, batrina Doroteea Glover, cum i
se mai spunea (caci si ea 10 lua numele stapinului sub
ocrotirea caruia• lucra), auzi cea dintli acele sunete. Desi
cam surds In imprejurari obigiuite, urechea ei prindea
cu lacomie vegile rele ; caci Doroteea, cu toate ca era
harnica si credincioasa, ba chiar iubea casa stapinului la
fel ca oamenii pe potriva ei, cauta si raspindea cu multa
Dlacere zvonurile proaste.
Fiindca de obicei nimeni nu-i prea asculta, el prind cu
ioata graba prilejul de a refine atentia printr-o povestire
tragica, fericiti ca pentru o clips nenorocirea ii face egali
cu cei care de obicei sint priviti ca mai mare lor. Doroteea
abia prinsese primele zvonuri despre cele intimplate ca se
fi grabi sa navaleasca f ara veste in camera stapinului ei,
pe care privilegiul virstei §i al sarbatorii 11 tinuse mai
mutt timp In pat :
- Doarme Inca bietul de el, spuse ea artagoasa si
plingareata totodata, doarme ; eel mai bun prieten al lui a
rnurit fi el habar n-are, ca si copilul abia nascut care nu
'tie ce e viata si ce e moartea.
— Ce este, Intreba Glover ridiclndu-se, ce s-a intim-
plat, batelno ? Ce face fiica mea ?
— Batrino facu Doroteea care, tinindu-si pestele
atimat de undita, voi,a sa-1 lase sa se zbata putin. Nu sInt
atit de batrina ca sa ramin linga un barbat care se scoala
din pat, spuse ea i se repezi afara din camera ; apoi fu
auzita prin apropiere cintind un cintec melodios in vreme
ce matura.
— Doroteea, batrino, vrajitoareo, dracoaico, spune-mi
numai ce face fiica mea
— Ma simt foarte bine, ra'spunse Frumoasa din Perth
din camera ei, foarte bine ; dar ce se petrece ? Ciopotele
bat alarma i strazile vuiesc de tipete si vaiete.
— Ma due sa aflu pricina. Ei, Conachar, vino de-mi
leaga sireturile. Uitasem, salbaticiunea din munti se afla
dincolo de Fortingall.. Ai rabdare, fata mea, ma duc
dup5.
- Nu-i nevoie sa va grabiti, cpuse bAtrina cea Inca-
patinata, puteti totul Mira sa va osteniti, eu cunosc
povestea ; stapinul nostru, imi ziceam eu, - e atit de Inca-
patinat incit o sa vrea sa, vada cu ochii lui din ce s-a
iscat taraboiul. n-ar fi rau, mi-am spus, sa vad
ce s-a intimplat, caci altfel ar fi in stare sä se clued singur
§i sa se lase prins inainte de a afla ceva.
- Atunci, ce se petrece, batrino ? intreba manuprul
arzind de neraIdare, in timp ce incerca innoade
cele o suta de ireturi ce-i legau tunica de pantaloni.
Doroteea it lasa vada de treaba ping in clipa in
care presupuse ca se apropia de sfirsit ; atunci, vazind ca
data nu-i impart4ea numaidecit \raga aflate, stapinul
ei avea-sa se duca singur sa vada de la ce s-a luat toata
zarva, i1 opri :
— Stati, stati, it striga ea, nu o sa puteti spune ca din
pricina -mea ati aflat o veste proasta inainte de liturg'hie.
Nu vream sa v-o spun decit dupa ce yeti fi ascultat cu-
vintal preotului dar pentru ca trebuie totu$i sa v-o
spun, aflati ca 1-ati pierdut pe eel mai credincios prieten
care a dat vreodata mina unui alt om, iar Perth-ul pe
eetateanul cel mai viteaz care a tras vreodata sabia din
teats.
 — Henry Smith ! Henry Smith ! strigard in ace1a5i,
timp tatal fiica.
— Ah ! ati ghicit in sfirit, facu Doroteea. Dar a cui
e vina dacd nu a dumneavoastra ? L-ati certat atit de rau
ca a intovara§it o cintareatd, de part-ar fi fost o evreica.
Doroteea ar fi continuat multa vreme pe acela.5i ton;
dar stapinul ei ii spuse .care se of la Inca in
camera :
— Sint doar palavre, Caterina, aiureli de femeie ne-;
buns batrina. Nimic din Coate astea nu s-a putut In
timpla. 1VIa due sa vad ce este si-ti spun eu indata.
bastonul, o dadu la o parte pe servitoar6
§i se repezi In strada uncle, de prelutindeni, locuitorii se
grabeau spre strada principals. In timpul acesta, Doroteea
tot mai mormaia printre .dinti : „Tatal tau este un barbat
intelept, poti sa to bizui pe el. Uite acui o sa se inapoieze
cu o rand zdravand si atunci o sa auzi : Doroteea, da-mi
ni§te feA Doroteea pregatete un plasture. Dar acum,
Doroteea nu-i decit o batrind nebund, care indruga verzi
uscate, Ea mai §i minte. Ce-§i inchipuia batrinul Simon
ca Henry Smith avea un cap tare ca nicovala, cind it
pindea un trib intreg de munteni" ?
La aceste ivorbe, fu intrerupta de aparitia unei fiinte de
o infatipre ingereasca ; privirea ei pierdutd, fata palidd;
parul in neorinduiald i aeru-i cu totul ratacit o ingrozird
pe bdtrind i ii alungara proasta dispozitie.
- Sfinta Fecioara sa-mi binecuvinteze copila, striga
ea ; de ce ai mutra asta posomorita ?
— Nu spuneai adineaori ca a murit cineva ? spuse
Caterina Cu o voce nesigura, ca i cum mintea nu o mai
slujea decit foarte slab.
— A murit ! ah, ah ! a murit de-a binelea. N-ai sa-1
mai vezi privindu-te posomorit.
— A murit, repeta Caterina cu aceeai voce ovaitoare ;
a murit ucis si Inca de munteni.

a
 Firege ca de munteni, oarnenii dia care n-au nici
eredinta, nici lege. i tine altii decit muntenii sint in stare
sa uckla, afard numai data cetatenii nu se iau la cearta si
se ucid intre ei, sau nobilii §i cavalerii se lupta cu
altii. Dar de data asta nu poate sa fie decit un munteari,
eaci nine oare a indraznit infrunte pe Henry Smith
in fats ? *i-apoi, mai sint i ni§te uneltiri grozave ; ai sa
le vezi oind lucrurile o sa se spund deschis.
Muntenii, repeta Caterina, ca §i kind ar fi fost
chinuita de o idee care ii. tulbura mintile. 0, Conachar,
Conachar !
- intr-adevar, i-ai spus pe nume, Caterina. S-a certat
cu uciga§ul in ajunul sfintului Valentin i s-au batut. Un
muntean nu uita niciodata a§a. ceva. Da-i o palms la
sfintul Martin §i obrazul o sag usture §i la Rusalli. Dar
tine i-o fi putut impinge pe muntenii aia sa coboare In
ora§ta indeplineasca planul ?
- Nenorocita de mine, eu, spuse Caterina, eu shit aceea
care i-am facut sa coboare din =n0 ; eu am trimis
caute pe Conachar, eu i-am adus aproape de prada lor,
iar ei s-au a§ezat la pinda. Dar trebuie sa vad cu ochii mei
§i apoi mai stam not de vorba. Spune-i tatalui meu ca voi
fi inapoi peste o
Ti-ai pierdut capul, copila mea ? istriga Doroteea, in
vreme ce Caterina se repezea spre poarta. Ie§i a§a cu
parul vilvoi, dumneata care e§ti cunoscuta drept Frumoasa
din Perth ! Na ! a §i plecat, iar batrinul Glover o sa dea
vina pe mine, t:11: §i cind mi-ar fi fost cu putinta s-o
opresc. Frumos a inceput miercurea Paresimilor ! Ce e de
facut ? A§ fi strivita sub picioarele multimii, data mi-ar
trece prin minte sa-mi caut stapinul §i nimeni nu o bags
in seams pe o femeie batrina. Sä alerg dupa Caterina care
nisi nu se vede §i care are picioare mai bune decit ale
mete ! Cel mai bun lucru ce-mi ramine de facut, este sa ma
due la duhovnicul ei §i sa-i povestesc toata tara§enia.
 In vreme ce chibzuita Doroteea isi punea in minte sa se
calauzeasca in faptele ei dupa prevazatoarea-i hotarlre,
Ca ierina alerga de-a lungul stra'zilor din Perth Intr-un
fel care, in orice all timp, ar fi facut ca toti cei ce-o
priveau sa o bage de seamy : .caci gonea fara sa se sin-
chiseasca de nimic, foarte deosebita de infatisarea-i din
totdeauna, fära slid, basmaluta sau mantaua pe care
lemeile „de bine", cu un bun renume si de un rang cuviin-
cios, aveau obiceiul sa le is atunci rind ieseau pe strada..
Dar cuan nimeni n-avea ochi pentru asa ceva, caci fiecare
Linea sä afle sau sa povesteasca de la ce se iscase toatO,
zarva, nu se observa..cd nu era dichisita si infatisareo. ei
ciuda-ta riu izbi pe nimeni ; astfel ca putu sa-si unneze
drumul destul de uor, Vara sa bats la ochi mai mult decit
celelalte femei care, impinge de curiozitate sau groaza,
ieisera ca sa descopere pricina alarmei ce sculase toat4
suflarea orasului, sau poate sa-si saute prietenii sa
afle ,data erau cumva in primejdie.
iCaterina strAbatea strazile adinc miscata de Inriurirea
tulburatoare a ceea ce se petrecea in jur cu greu se
putu stapIni sa nu scoata si ea acele strigate de jale si de
spaima care se ridicau de pretutindeni. Fugea Intr-una,
chinuita ca intr-un cosmar, caci simtea nelamurit ca s-a
intirnplat o nenor-o.cire ingrozitoare, de.si n-ar fi putut
spun ce anume ; avea insa convingerea inspaimint4toare
ca barbatul care o iubea atit de mult, pe care ea II pretula
indeajuns pentru insusirile lui si simtea ca-i este Thai
stump decit indraznise sa-si marturiseasca pind atunci,
fusese ueis si aceasta se intimplase, poate, numai i numai
din vim ei. Henry Smith era presupus mort, iar Conaehar
i ai lui cabordsera din munti ; desi intrezarita intr-o
clips dna :nintea Ii cazuse prada unei tulburari cum--;
plite, legatura dintre cele daua fapte ii parea destul de
fireasca pgntru ca sa-i dea crezare, chiar data ar fi aavt
ragazul sa, cerceteze lucrurile mai indeaproope. Fara sa
tie .ce' urtmaiva minata poate de dorinta de a cuhoaste
10
ping la capat icit adevar era in zvonul aflat pe buzele
tuturor, ea se indrepta grabnic spre local crirnei, straba-
tind acele strazi din ora§ pe care ,amintirea celor petrecute
in ajun ar fi trebuit s-o faca sä le ocoleasca.
.Cin.e ar fi proorocit; marti seara, ca mindra, sfioasa,
neasemuita Caterina Glover va strabate strazile Perth-ului
in miercurea Paresimilor, inainte de slujba, indreptindu-se
prin zarva §i invalmaeala, cu parul despletit §i tinuta in
spre locuinta aceluiavi barbat care, dupa
cum avea temei s-o creada, o tradase in chip grosolan §i
o dezonorase pind intr-acolo, Inert sa se dedea la amoruri
josnice. Totui§l a§a iera. Si urmind, ca s-ar fi lasat
calAuzita de instinct, strazile cele mai puffin ticsite, ea
ocoli stracia principals, undo multimea se_ingraniadea mai
tare, §i ajunse la Wynd prin StrAdutele strilmte, care
margineau orau1 in partea de nord de-a lungul carora
Henry Smith o insotise nu de mult _pe cintareata. Dar
alairrha ridicase atita popor incit chiar stradutele acelea
oarecum pustii' altadata, erau acum 'aline de treca-pori.
Caterix.la iii croi totu§i un drunk iprin multime, in vreme
ce toti care o vedeau se priveatt iritre ei, clatininel din
cap cu tristete in seen de mild pentru nenorocirea ce-o
411.inse in sfirit, fara sa anume ce voia, in
fata iubitului ei incepu sa bats din toate puterile.
LiniVtea !ce urma atunci cind ecoul acestor lovitiri puter-
niCe se -slit:Ise, spori temerile care o impinseseta la act
ge.st deznIdajduit.
.fleschide ! deschide, Henry ! striga ea, deschide dac4
mai evti Inca in viata ! Deschide data Vrei.sa nu o gasegi
pe Caterifia Glover moarta in fata por ii dumitale !
In vrme ce scotea aceste strigate desperate, sortit6
unor urephi ce le credea asurzite pentru totdeauna in
moarte, iubitul pe care-1 striga deschise chiar el poarta,
tocmai la timp pentrU. a 0 impiedica sa nu cads jos.
Bucuria lui nem.'rginita era prea puter.nica ca sa fie
arAtata -prin cuvinte ; ea gasea asemuire deelt.
surprinderea care-1 impiedica sa creada in adevarul celor
vazute §i in spaima ce-1 cuprinse cind vazu
buzele Intredeschise i albe, chipul ca .de ceara i pieptul
Caterinei, ramas, dupa cum se parea, pe veci fara suflare.
Yn eciuda alarmei, Henry nu ie§ise din cask hotarit sa se
fereasca de toate incaierarile data putea sa se tina deo-
parte ; dar, ca sa se supund poruncii magistratilor, cad la
fel cu orieare alt cetatean, trebuia sa le dea ascultare, iii
desprinse acum spada §i scutul i se pregatea inde-
plineasca. Indatoririle.
„E dureros, isi zicea el, sa fii pus in frunte in toate
certurile ora§ului, cind certurile sint nite lucruri pe care
Caterina le ura§te atit de mult. Alte fete in Perth spun
fubitului for -ADu-te, fa-ti viteje§te datoria §i fii demn
de favorurile iubitei tale* Cu toate as tea, nu dupa ei striga
toti, ci dupd mine ; jar eu nu pot sa ma port ca un barbat
ocrotesc o eintareata ambulanta sau sa lupt pentru
onoarea or.a.sului meu, Mira ca prefacuta Caterina sa spuna
ca sint un bata'u un desfrinat."
Aceste ginduri ii framintau mintea cind, deschizind
poarta pentru a din cask fiinta care ii era cea mai
scumpa din lume, dar pe care se agepta eel mai putin
sa o vada, se afla in fata lui si ii cazu in brate. Surpriza,
bucuria i ingrijorarea nu-1 facura sa se piarda cu firea.
Inainte de a raspunde la chemarea magistratilor, trebuia
sa o aeze pe Caterina Glover intr-un loc sigur s-o
readuca in simtiri. t§i duse pretioasa povara, -Lw)ara ca o
pans dar mai scumpa decit intreaga-i greutate in aur,
intr-o camera de culcare ce fusese a mamei lui ; odaia
era cu total nimerita pentru o persoana suferinda, caci
dadea spre o grading §i nici un zgomot nu razbatea ping
acolo.
— Fuga, doica. ! doled Shoolbred ! Vino lute, de oriunde
te afli, e cineva aici pe care-i nevoie sä-1 ingrij4ti.
Batrina veni in goand : „Macar de-ar fi cineva care sa
te tina departe de invalm4eala".

12
 Fusese i ea trezita de taraboi, dar care nu-i fu Inn-area
cind vazu, a§ezata pe patul raposatei stapine-si §i sustinuta
de bratele vinjoase ale copilului ei, pe Frumoasa din Perth,
legnata..
- Caterina Glover, striga ea, sfinta Maria §i pare
sa fie pe moarte.
— Nu e chiar aka, batrino, spuse Henry, inima ei
scumpa bate, pieptul plapind respire i se treze§te la viata.
Ia-mi locul linga .ea, ai fii mai de folos ca mine. Adu
app, esente, tot ce s tii ca-ti trebuie ! Cerul nu a adus-o in
bratele mele ca sa moara, ,ei ca sa traiasea pentru ea §i
pentru mine !...
Cu o gra,ba de neateptat la virsta ei, doica aduna in
curl/2d toate leacurile trebuincioase pentru trezirea din
1e in, eaci, ca multe alte femei din vremea aceea, *tia ce
trebuie facut in asemenea imprejurari chiar sa vin-
dece rani obi§nuite, caei firea razboinica a lui Henry ii
(Muse adesea prilejul sä practice aceasta arta.
- Haide, Henry, spuse ea, is-ti bratele de pe bolnava
mea, cu toate ca este destul de vrednica de ele, ajuta-ma
sa aduc tot ce am nevoie. Mina poti sa i-o tii, numai sa
bati twor in palm, ping cind o sa se intinda degetele.
- Eu, sa lovesc mina asta micuta ? rasp-unse Henry
mai bine sa ma rogi sa lovesc o stela cu un ciocan de
otel, Dar degetele se intind o sa gasim not un mijloc
mai bun.
El iii lipi buzele de miinile acelea frumoase a caror
micare anunta ea viata revenea. Dupd ce suspind de vreo
cloud ori, Frumoasa din Perth deschise ochii, ii atinti
asupra iubitului ei ingenuncheat linga pat §i capu-i cazu
iara§i pe perna. Totu i, fiindca nu-§i retrase mina din
aceea a iubitului, trebuie sä presupunem ea nu-§i recapa-
tase Inca de ajuns cunotinta §i ca nu baga de seams ca
Henry se folosea de starea ei ca sa i-o strings la piept
sa i-o sarute. Singele incepea sa-i coloreze obrajii i respi-
ratia Ii era adinca regulate in primele .clipe care ur-
13
mara dupd aceasta revenire. Mara larma crWea
.striga pe Henry pe diferite nume - Smith;
Gow, Wynd cum paginii aveau obicelui
invoce divinitatile dindu-le diferite epitete. In cele din
tirm.g, ea §i catolicii portughezi, rind nu mai §tiu prin ee
argumente sa-i Induplece pe sfintii lor, era gata recurga
la triplente §i mustrari.
De fee nu ie i, Henry ? Sa tii ca-ti pierzi onoarea, iti
caici jurAmintele de cetacean, e§ti tradator Ltd de ora§,
dac4 nu, ie§i numaidecit.
Se parea Ica sfortarile doicii izbutisera atit de bine
Inuit Caterina aproape ea se trezise cu totul ; se Intoarse
acum spre Henry i, punin ' du-i mina dreapta pe umair, in
timp ce stinga era Inca prizoniera in mina lui, murmitra :
- Nu te duce, Henry, ramii cu mine. Oamenii aceia
sIngero§i or sä te ucida.
Aceasta blinda rugdminte izvora din bucuria ei de
fi gAsit iubitul in viata, 'cad nu credea ca are sd4 mai vada
vreodata viu ; de§i abia ingaianate, cuvintele acestea avura,
poate, nai mUlta putere asupra lui Henry decdt ehemarile
repetate ale numeroaselor voci de afaral care-1 strigau sa
iasa ; urmarea fu ramase tintuit pe loc.
- Pe sfinta liturghie, cetateni, striga un- barbat In-
furiat catre tovar4ii sai, mi se pare ea trufwil armurier
i§i bate joc de noi. Sa forum poarta §i sa -1 scoatem cu
orice pret.
- Bagati de seama ce faceti, spuse urn altui mai
chibzuit, omul care-1 va urmari pe Henry Smith vizuina
lui poate sa intre cu oasele intregi, dar sigur ea la ie§fre
o sä-ncapa pe mina doctorului. Uite insa 6." vine eineva
care o sa alba mai multa putere ca noi o s6-1 scoata
din casa.
Persoana despre care era vorba nu era altul clecIt
Simon Glover. Cind primarul Craigdallie porunci sh fie
Intors ca, avrul, batrinul ajunsese tocmai bine la locui
nenorocitii unde zacea nefericitul pglairier, ca sa apace

14
sa vada, spre marea lui usurare, ca mortul nu era altul.
decit sarmanul Proucifia ,4 ,e, i nu luptatorul favorit al ce-
tAii, Henry Smith, L-la cum se a§t-eptau toti. Up.zimbet
sau ceva asen-iandtor apL'ru pe buzele celor care $.tiau cita
osteneala iii clacluse Proudfute ,pentru a trece drept un
spadasin primejdios, deli inclinarile lui erau din eele mai
pa§nice i toti observara gasise o mparte mai potri-
vita cu ceea , ce ar fi vrut sa para, decit cu fire:a lui. Dar
aceasta veselie nelalocul ei, caracteristica acelor vremuri,
fu in .curind intreruptd de vocea §i strigdtele unei perspane
care-i§i croia loc prin multime, vditindu-se „Sotui .meu I
sotul meu !"
I se facu loc nenorocitei care era urmata de cloud
sau trei femei prietene. Magdalena Proudfute nu fusese
cunoscuta ping atunci decit 'ca o femeie brund, placutd
la infat4are ; se spunea despre ca era mindra. • dis-
iiretuitoare fata de cei pe ,care-i socotea mai predos decit
ea prin rang, sau prin avere ; se mai spunea ca iii std-
tdnea sotul facea sa joace dup4 placul ei. Dar
in elipa aceea, sub inriurirea unei patimi puternice, arata
cu mutt mai impunatoare.
- Rideti, striga ea, nevrednici cetkeni al Perth-ului,
rideti pentru ea unul de-ai vo*trl §i-a %/mat singele in
piriu ! .sau poate va bateti joc pentru ca soarta jalnica a
cazut pe capul sotului meu. Cum s-a putut intimpla a§a
ceva ? Nu ducea el o viata cinstita pe care nu o datora
decit meseriei lui casa-i nu era deschisa celor nevoi* ?
Nu-i imprumuta el pe cei ce se aflau la strimtoare nu
traits in buna in-telegere eu vecinii lui ? Nu-§i facea datoria
de cetatean, hind eel dintii la consilii gra.bindu-se sa
facts dreptate ca magistrat ?
— A§a e, a§a e, ra.F.;puns-e multimea. S'ingele lui este
singele nostru, la fel ea cind ar fi al lui Henry Gow.
- Aveti dreptate, spuse primarul, treaba asta nu
va fi incheiata ca cea de rin.dul trecut, singele cetatenilor
nu trebuie sa fie varsat farts pedeapsa in riurile noastre

15
Vitocmai ca noroiul. Nu, cad am vedea in curind Tay-ul
inroOt de atita singe. Dar lovitura din pricina .c.rtreia a
cazut bietul om nu i-a fost sortita niciodata
totii nine era Oliver Proudfute, cit de tare era in cuvinte,
cit de slab in fapte. El purta tunica, scutul §i casca lui
Henry Smith. Tot oriwil le cunoa§te ca. *i mine — despre
asta nu mai incape nici o indoiala. Avea obiceiul, cum
bine se tie, de a se sili sa semene intro totul cu armu-
rierul. Numai un om orbit de minie sau de betie I-a
putut lovi pe papicul palarier, de care nimeni nu se
teme4, pe care nimeni nu-1 ura, de care nimeni nu se
sinchisea, in vreme ce cutezatorul armurier se vira in
orice gilceava.
- Ce trebuie sa facem atunci; primare ? striga
multimea.
— Asta, prieteni, o vor magistratii no tri, cad ne
vom aduna de indata ce Sir Patrick Charteris, pe care-I
a§teptam, va fi sosit. Intre timp, pe chirurgui
Dwining la cerceteze ca sa ne spund cum a cazut
acest om ; apoi, trupul sa fie inf4urat intr-un giulgiu
carat, aka cum se cuvine unui cetacean cinstit, sa fie
aezat in fata pristolului biseriicii sfintului Ioan, patronut
Frumosului Ora. Incetati orice galagie orice taraboi
toti barbatii zdraveni, care iubesc Frumosul Ora§;
sa-§i pregateasca armele i sa fie adunati in ulita mare
cind va suna clopotul de la primarie. Vom razbuna moartea
concetateanului nostru sau vom agepta soarta pe care
ne-a harazit-o Cerul. De-'aici incolo, feriti-va de orice
cearta cu cavalerii sau cu slujitorii lor, ping cind vom
vedea cine este vinovat cine nu. Dar de ce intirzie sa
vina artagosul Ala de Smith ? E destul de grabit cind se
isca vreo invalm4eala unde nu-i neaparat nevoie de el
§i lipsete acum, cind ajutorul liii p_ pate sluji Frumosului
Ora. Ce-o fi avind ? Ste careva ? S-a dedat la vreun
chef in timpul serbgrii ?

16
 Cred bolnav sau ca toane, jupin primar, ra's-
punse unil din aprozii ora§ului, caci s-a inchis in cask
dupd cit se spune, §i nu vrea nici sa, raspunda, nice sa
deschici.a poarta.
Data nu to superi, jupin ,primar, spuse Simon Glover,
ma due chiar eu sä-1 caut. Am eu o trebu§oard cu el. Si
Sfinta Fecioard fie prea slavita ca-mi ingaduie sa dau
de el in via:ta, cind acum un sfert de teas credeam ca
n-am s5.-1 mai vad niciodata.
Aduceti-1 pe viteazul armurier la consiliu, spuse
primarul caruia un yeoman calare ii §oipti la ureche ca
se vestise intrarea in port a cavalerului de Kinfauns.
Acestea sint imprejurarile in care Simon Glover sosi
la Henry Gow, dupd cum am vazut. $i fiindca indoiala §i
§ovaielile nu-1 tineau in lo-c ca pe oricare altul, urea cu
hotarlre iscara •' cind auzi vocea matu§ii Shoolbred, folosi
sau de obi§nuit al casei pentru a intra in dormi-
tor, m tumindu-se sa spuna drept scuza :
vole, scumpul meu vecin.
Deschise up §i patrunse in camera uncle un spectacol
pe cit de ciudat, pe atit de nea§teptat i se infati§a. ochilor.
Mai molt decit toate leacurile batrinei doici, sunetul vocii
lui p4ru sa." o reinsufleteasca pe Caterina §i paloarea din
obraji i se schimba intr-o culoare din cele mai vii. Ea
1§i indeparta iubitul cu amindoua miinile pe care, pins
in clipa aceea, fara dea seama ce face §i cople§ita
de dragostea trezita la viata in urma celor nu de milli
petrecute, lasase ca Henry sa i le mingiie in vole. Henry
Smith, sfios dupd cum 11 cunoWem, se poticni cind vru
sa se ridice ; cu totii erau buirmIl.citi, in afara de mAtusa
Shoolbred, care gasi un pretext sa se 1ntoarca cu spatele
la ceilalti si sa-§i dea friu. liber veseiiei ; iar manuprul,
surprins §i el, dar numai o clipa §i bucuros totu§i, se
alatura din toata inima acestei veselii.
— Pe sfintul Ioan, spuse el, credeam ca am sa vad
azi-dimineata o priveli§te ce-avea sa-mi taie pofta de

17
 xis eel putin ping la sfiritul postului dar acum vad ceva
care mi-ar descreti fruntea si pe patul de maarte. Asada;
pe .cinstitul Henry Smith care era plins ea un mort
i pen.tru care se trageau toate clopotele ca se
6:fld In viata, voios si, daca judecam dupe fata lui roe,
mai fericit ca traiWe decit oricare alt barbat din Perth.
Si tu, scumpa mea f iica, tu care, ieri Inca nu vorbeai de
nimic altceva decit de apucaturile role ale barbatilor ce
se dedau la desfriu §i ocrotesc fetele hoinare... .da, chiar
fiica mea, ea it infrunta pe sfintul Valentin §i pe sfintul
Cupidon, .5i tot ea se and aici, in chip' de fiica a veseli ei,
dupe cite vad. Intr-adevar, bag de seams ca." insa§i dum-
neata, buna mea matu0. Shoolbred,. care nu poti suferi
nici o neorinduiala, ai dat o mina de ajutor porumbeilor
astora.
— Ma jignWi, scurnpul meu tats, spuse Caterina gata
sä plinga, am venit aici avind cu totul alte decit
cele pe care le banuieti. Nu am venit deci,4-t pentru.
- ...Pentru ca te ateptai sa gaseti uil iubit
spuse tatal ei, §i ai gasit unul viu pe care poti sa-1
tnirigii §i care poate .sa te minglie la rindul lui. Data
fi pacat, i-a§ multumi cerului ca te--a facut sa simti ea
esti femeie. Simon Glover nu este virednic sa alba drept
Lica o sfinta. Haile, inceteaza. sa ma privesti cu o mutra
ass .posomorita si nu a0epta.condoleante de la mine. Am.
.sä incerc sa-mi mai potolesc veselia dacd o sa vrei sa te
opre.ti din plins sau sa recunogi ca stunt lacrimi de
bucurie.
— Chiar de-ar fi sa platesc cu viata, tot
name sä dau acestor lacrimi. Te rog insa sa." ma crezi,
scumpul meu tats, §i dumneata, Henry, ca nu as fi venit
niciodata aici,
- Data nu te-ai fi ea Henry nu putea sa vine
la tine, spuse tatal. Si acum, dati-va mina In semn de
impacare qi de intelegere §i purtati-va ca nige buni
Valentini. Ieri a fost martea grass, Henry; presupun ca

IS
ti-ai marturisit nebuniile, ca ai fost iertat §i a ti descar-
cat de toate nelegiuirile de care erai invinuit.
Cit despre asta, tats Simon, scum &Ind ai clestul
singe rece sa ma asculti, jur pe Evanghelie §i o iau ca
martora pe doica mea, matins Shoo bred.
- N-are nici un rost, spuse Glover, pentru ce ark
zaindarim n4te neintelegeri care ar trebui sa fie uitate
de6 molt ?
- Ilaide, Simon... Simon Glover ! se auzi strigindu-se
de afar&
Uitasem sa-ti spun, fiule, zise Glover cu un aer
serios, avem alts treaba de facut. Trebuie sa mergi numai-
decit consiliu. Caterina o sa ramina aici cu mat-ua
ShoOlbred care. o sa alba grija de ea pin& ce ne in-
toarcem §i dupa aceea, cum oraul se .afla in mare fierbere,
o s-o ducem amindoi acasa §i .sint si.gur ca n-o sa indraz-
neasca nimeni sa ne stea In ,tale.
- Ei bine, draga tats, .spuse Caterina cu yin zimbet,
vad ca iti iei fata ,de Henry obiceiul lui Oliver Proudfute,
palarierul acela zvapaiat, fratele de arme al lui Henry.
Fata tatalui se posomori.
— Ai rostit un cuvint nepotrivit, fiica mea dai nu
stiff ce s-a intimplat. Saruta-1, Caterina, in semn de
iertare.
— Nu, spuse Caterina, prea multe favoruri. Cind o va
fi dus la ea acasa pe fata ratacitoare, o sa aiba destula
vreme sa-i0 eeara rasplata.
— beocamdata, spuse Henry, cer ca gazda ceea ce nu
vrei sa-mi diaruieti pentru altceva.
0 lua in brate §i ea ii ingadui dea sarutul pe care
i-1 refuzase.
In timp ce coborau scara impreuna, batrinul pose mina
pe unlarul lui Henry spuse :
dorintele mele cele mai scumpe se indepli-
nest ; dar a vrut Dumnezeu ca acest lucru sa se intimple
intr-un ceas de grele incercari i mihniri.

1c
 — Este adevarat, spuse armurierul, dar dumneata §tii;
tata, ca data rascoalele sint dese la Perth, indeob§te nu
tin =it.
Apoi, deschizind o usa care dadea din ,casa in faiirarie :
— Hei, baieti , striga el, Anton, Cuthbert, Dingwell §i
Ringa_n ! nici unul din voi sa nu se miste pins cind ma
intorc. Fiti credinciosi ca si sabiile pe care v-am in.vatat
sa le fauriti ; un taler francez si un ospat scotian va fi
rasplata voastra data o sa-mi ascultati poruncile. Va in-
credintez o comoara care-mi este foarte scum.pa. Paziti
bine portile. Micul Janklin sa faca de straja pe alee
si s-aveti armele gata pregatite data cumva ar da cineva
tircc.lale pe aici ; nu deschideti usile nimanui pita ce nu
vedeti ca m-am intors eu sau tata Glover ; este vorba de
fericirea si viata mea.
Oachesii voinici carora le vorbise, raspunsera :
— Moarte oricui ar incerca sa intre !
- Caterina mea este acum intr-un loc la fel de sigur
ca si cum dougzeci de soldati din garda ar pazi-o intr-un
castel intarit. S-o luam prin grading ; putem sa ne in-
dreptam linistiti spre casa consiliului.
Strabatura mica livada unde pasarile, pe care bunul
meseria§ be ingrijise si le hranise. in timpul iernii, salutau
zimbetul indoielnic al unui soare de februarie prin frin-
turi sfioase de cintec.
— Ia asculta ce cintarete, spuse armurierul ; azi-dimi-
neata, amarit cum eram in inima mea, rideam de nenoro-
citele astea mici fiindca ele cintau, in timp ce mai aveau
in fata for atitea zile de lama. Dar acum imi pare ca as
putea sa tint in cor cu ele, caci o am §i eu pe Valentina
mea cu mine si, orice ,s-ar intimpla miine, astazi sint
omul eel mai fericit din Perth, oral sau comitat, tirgu.5or
sau provincie.
sä nu intreci masura in bucuria ta, spuse
batrinul Glover, cu toate ca .cerul stie Ca ti-o imparta§esc.

20
Oliver Proudfute, bietul nebun, pe care-1 cunoteam bine
amindoi, a lost gasit azi-dimineata mort in strada.
- Numai ca beat mort, presupun, spuse armurierul
dar o ciorba fierbinte i vreo douasprezece sfaturi de-ale
nevesti-si o sa-1 puna iar pe picioare.
— Nu, Henry, nu. A fost omorit, ucis cu o lovitura
de secure sau cu vreo arma asemanatoare.
— Nu se poate relua armurierul ; era destul de sprin.-
ten ca sa nu foloseasca miinile cind putea sa iasa din
incurcatura cu ajutorul picioarelor.
- N-a avut de ales. A fost lovit pe la spate. Uciga§ul
trebuie sa fi lost mai scund decit el §i sa se fi slujit de
o secure, de o arma de calaret sau ,ceva asemanator, cad
.o secure de Lochaber i-a atins partea de sus a capului.
L-a doborit o lovitura grozavd.
— Nu ma pot dumeri, spuse Henry ; a fost la mine la
miezul noptii, in costum de dansator de „morris" ; parea
sa fi baut, dar nu de ajuns ca sa se imbete. Mi-a povestit
ca a fost urrnarit de ni#e ix* galagiwi mi-a marturisit
ca-1 pinde§te primejdia ; dar, vai 11 :cum era, credeam
ca nu e ,decit una din fanfaronadele care-1 apucau atunci
cind bea §i, Sfinta Fecioara sa ma ierte 1-am lasat sa se
intoarca singur, rau am facut. Dar pe sfintul loan ! ag
fi Intovar4it orice fiinta fara aparare, dar mai ales pe
cel cu care am mineat nu o data la aceeai masa, am
bait din acela0 pahar. Cine fi inchipuit vreodata ca
se afla pe pamint cineva care i-a pus gind rau unui om
simplu §i panic cum era el, afara numai data nu i-or fi
displacut cuiva laudele lui.
— Henry, iti purta casca ta, tunica ta, pavaza
cum de-a avut toate astea ?
- Mi le .ceruse doar pentru o noapte, iar eu nu prea
ma simteam in apele mele Si voiam sa scap de el ; am
avut de lucru in tot timpul serbarii eram hotarit sä
nu §tiu de sarbatoare din pricina certei noastre.

21
 - Asta cried primarul Craigdallie si sfetnicii nostri
cei mai priceputi : ca lovitura Ili era menita, Henry, si ca
se cade ca to rdzbuni pe con.cetateanul nostru, lovit
in local tau.
Armurierul ramase citeva clipe facut. Iesisera din gra-
ding si acum istrabateau o stradutd singuratica prin - care
socoteau sa ajungd la consiliul orasului fardsd fie nevOiti
• infrunte privirea eelor curiosi sau intrebarile far% rost.
— V641 ca tad, fiule, spuse Glover ; avem totusi atitea
lucruri sä ne spunem. Gindeste-te ca biata vaduvd Kagda-
lena, dacd se va ivi prilejul sa aducit vreo invintkire
pentru pierderea ,ce i-a fost pricinuitd atit ei cit $i copiilor
ei, va trebui sd-si sestina cauza printr-un luptdior, po-
trivit legit i obiceiuliii. Dar, oricare ar fi ucigasul, ii
stim destul de bine pe $i pe oarnenii for : fii
sigur ca omul banuit o sa ceard proba ca sa-si
bath' joc de niste tar`dnoi Iasi, cum zic ei. Asta nu trebuie
saf se intimple atita vreme .cit mai .avem in vine o piedt-Urd
de singe, Henry Smith.
— _ \Tad uncle vrei sa• ajungi, tats, rAspunse Henry cu
tristete. Sfintul roan stie ca am ascultat totdeouna o
chemare razboinica la fel de bucuros cum calul de baldlie
ascultd sunetul trompetei. Dar gindete-te, tatA, de-ati-
tea on ,Caterina n-a mai vrut sa ;tie de mine fiindca
m-am aratat prea grabit sa iau armele. Acum cind tertu-
rile noastre s-au terminat Si nadejdea pe care o pier-
dusem azi-dimineata luceste mai malt ea oricind pentru
mine, trebuie oare, dupa sairutul iertare ce-mi arde
Inca buzele, sa ma las din nou prins in luptd ? Stii dour
foarte bine ca asta o va jigni adinc.
— Mi-e greu dau un sfat, Henry, spuse Simon,
dar trebuie sa to intreb : ai sau nu temei sa crezi ca
nenorocitul acela de Oliver a fost lovit din gresealk Minded
au crezut ca esti to ?
— Presupun indeajuns acest lucru, spuse Henry. Se
spunea ca imi seamand §i nenorocitul se silea sd-mi

22
semene in mi§cari, in felul cum se tinea mergea, ba
chiar sa fluiere ariile care-mi ,plat mie, asemanarea
sä fie qi mai mare §i pins la urma .plarteasCA c§cump.
Eu am destui dui5mani in Gras §i in comitat dar nimerii,
cred, nu avea nimic de impartit cu el.
— Pot sa te asigur, Henry, ca Elea mea nu o sä fie
suparata. A luat destule lectii de la parintele Clement
des-pre pace ci iertarea dar mi se pare ca lectiile
astea nu se prea potrivese cu obiceiurile unei tari unde
legea nu ne ocrote§'te, decit data o silim noi. DacA ai sA
te hotar4ti pentru lupta, o sä ma stra'duiesc s-o fac sA
vada lucrurile cum le-ar vedea orice femeie din ora; ;
iar data alegi faith' cafe, adica sa nu te amesteci. *i 84
nu-1 razbuni pe omul care §i-a pierdut viata pentru tine,
sa la.51 va duva §i orfanii nemingiiati de pierderea unui
sot ci a unui tats, o s a fiu drept cu tine o satin
minte cA malcar eu unul n-ar trebui sa te dispretuiesc,
caci. §tiu asta o fad. numai din dragoste pentru Elea
mea. Dar atunci, Henry, va trebui sa parkim frumos,4
nostru orac Saint-Johnstone, caci n-evem sa mat fim in
el rijniic altceva decit o familie care ci-a pierdut onoarea.
1-lenry scoase un of tat adinc, pastra o clips de tIcere,
apoi rspunse
Alai bine moartea decit dezonoarea, chiar claca nu
ar mai trebui sa o vad niciodata. D:aca asta s-ar ti in-
tinIplat Teri sears, rn-ad fi aruncat cu tot Oin!tul in fata
cele'i mai tune land. Dar astazi, cind prim purtarea ei
aproape spus pentru prima tiara „Henry, te
iubesC", imi vine mai greu. Totusi neribro.icitea nu 5-.4
abatut pe ,capul bietului Oliver decit din vita mea, Ar fj
trebuit sa-1 aclapostesc sub acoperiul men, atUnci. trod
rugat ; sau, data as fi iesit cu el, i-ac fi inviedicat
soarta. In lac sa fac ads, 1-am c-opleti cu mustrari. ;i
batjocuri ;,dat sfin.tii §tiu ca nu be rosteain decit
clips de neastimpar ci mihnire. L-am dat afara pe el, care
era fara aparare, ca m..earga in intimpinarea soartei

23
ce-mi .era harazita mie. Trebuie sä-1 razbun sou sg fiu
dezonorat pe vecie. Vezi, tata, s-a spus despre mine ca
exam un om la fel de tare ca §i fierul pe care-1 lucrez,
dar fierul a varsat, vreodata lacrizni ca astea ? RuOne
mie ca le vars !
Nu-i ru5ine, scumpul meu fiu ; to eti pe cit de
bun pe-atit de viteaz, o de mult. Dar poate ca lupta
n-o sä alba loc, data n-o sa se descopere cineva pe care
sa cada banuiala. Nu se cuvine, fire§te, sa dorim ca sin-
gele nevinovat sa ramind nerazbunat. Totu0., data eel ce-a
impins is acest mirpv omor o sa r6mind o vreme la ada-
post, n-0 sä mai ai datoria de a urmari o razbunare pe care
cerul nu va intirzia sa o acluca la indeplinire la timpul po7
trivit.
Vorbind astfel, ajunsera la locul din ulita mare uncle se
afla cladirea consiliului. Tn dreptul portii, dupd ce iii
Maul% b e prin multimea ce umplea strada, gasird aleile
pazite de o trupd de cetateni inarmati, iar prin impreju-
rimi cincizeci de arca§i apartinind cavalerialui de Kin-
fauns ; impreund cu aliatii sai, Gray, Blair, Moncrieff §i
altii, el adusese la Perth un numar insemnat de calareti
din care facea parte acest detaament.
De indata ce Glover §i Smith se infatipr6, fury Intro-7
dui in sala uncle erau adunati magistratii.
 XX

0 femeie plingind d.upd dreptate se afla la poarta,

Ea este vaduva, palida §i urgisita de soarta.
Bertha

-( Locul unde se intrunise consiliul din Perth avea 0 in-

fati§are ciudata. intr-o incapere intunecoasa, prost lu-
minata de o fereastra mai mica §i una mai mare, un
grup de oarneni se strinseso in jurul unei mese de stejar.
Unii dintre ei, stateau pe scaune mai inalte : erau fie ne-
gustori, fie membrii ai corporatiei sau
cati icuviincios dupd starea for §i purtind, ca §i in comi-
tatul York, insemnele razboiului in jurul giturilor batrine,
adica- piaci de metal la git i e§arfe care le sustineau
armele. Scaunele mai scunde erau ocupate de lucratort
§i meseria§i, sindici sau ucenici, cum erau numiti in
corporatia lor, purtind imbracamintea obi§nuita, insa
ceva .mai ingrijita ca de obicei.
Se mai deosebeau §i prin armuri : unii iii aveau tunica
acoperita de midi piaci de fier in forma de romb, care,
prinse la capete atirnau in rinduri uncle peste altele,
urmarind prin mobilitatea lor m4carile corpului ce-1
aparau. Altii purtau tunici din piele de bivol care, dupa
cum am mai spus, puteau rezista impunsaturilor de lance.
La capatul celalalt al mesei inconjurate de aceste perso-
naje, statea Sir Louis Lundin. Acesta nu avea -nimic
razboinic, era preot i paroh la biserica sfintul loan,
purta costumul preotesc §i avea in fata lui pans pentru
seris §i cerneala. Indeplinea functia de grefier al tirgului

25
 ca preo-cii din acele vremuri, (numiti „cavalerii
Papei") primea titlul onorific de Dominus, prescurtat in
Dom, sau Dan, care era tradus prin Sir, titlu de distinc-
tie al cavalerilor laici.
Pe un scaun a,,,;ezat la capatul cel mai inalt al mesei
de consiliu, se afla Sir Patrick Charteris, imbracat in-
tro armura stralucitoare ; persoana lui alcatuia un con-
trast ciudat cu grupul impestritat, jumAtate razboinic,
jumatate pa§nic al cetatenilor care nu erau chemati sub
arme decit intimplator. Atitudinea starostelui, vadea in
acela§i timp legaturile strinse, pe care interese comune
le stabilisers intre el, magistrati §i ora§eni ; totodata,
purtarea lui urmarea sa arate ea e mai presus decit
adunarea prezidata, de el, cad pe vremea aceea, in vir-
tutea nobilei sale obir§ii §i a rangului sat', lumea it con-
siders superior celorlalti.
La spatele scaunului sau stateau doi scutieri unul
ii tinea casca iar celatalt pavaza, pe care se vedeau ar-
moariile formate dintr-o mina stringind un purnnal sau
o spada scurta, cu aceasta serneata deviza : Rat legea
mea. Un paj dragut ducea spada lungs a stapinului sau,
un altul lancea ; aceste simboluri cavalere§ti §i acce-
sorii erau desf4urate cu atit mai mult fast atunci cind
demnitarul cdruia ii apartineau indeplinea functiunile
de magistrat. Cavalerul de Kinfauns parea maret Si
ingimf at, ceea ce nu se potrivea deloc cu firea lui sincera
§i voioasa.
— Bine ca ai catadicsit sa vii, Henry Smith §i dum-
neata, Simon Glover, spuse starostele. Sa stiti ca ne-ati
facut sa a§teptam cam mult. Daca se mai intimpla a§a
ceva atita vreme cit mai .stAm in acest loc, va vom da o
gloaba atit de mare, incit yeti avea putind placere sa o
platiti. Destul Zadarnic va cereti iertare. N-avem ne-
voie de ass ceva acum, iar data viitoare tot n-o s-o capa-
tati. Aflati apdar ca prea cucernicill nostru grefier a
a§ternut pe larg tot ce-o sa va lamuresc eu in citeva cu-7

26
vinte, astfel ca sa stiti ceea ce asteptam, mai cu seams
de la dumteata, Henry Smith. Concetateanul,nostru Oli-
ver Prouafkite a fost gasit mort in ulita ittare, foarte
aproape de intrarea in Wynd. Pare sa,fi Post doborit de 0
lovitura c!e secure Scurta si greoaie, lovitura ce i-a fost
data pe la spate si fara veste ; nu putem numi altfel aceasta
fapta datorita careia a cazut, decit omor precugetat si
Asta in ce pri.Veste crima. Cit despre ucigas, numai
intimplarea. va face sa-1 descoperim. Asa cum se vede din
cele asternute de cucernicul Sir Louis Lundin, martori
mai mult decit onorabili l-au vazut pe raposatul Oliver
Proudfute tirziu in noapte, intovarasind trupa de dansa-
tori ,de „morris" 1, din care facea parte, pins la casa lui
Simon Glover, unde au dat o noun reprezentatie. Cu totii
dovedesc ca el a parasit trupa dupd ce-a schimbat .citeva
vorbe cu Simon Glover si dat intilnire cu prietenii
sai la circiuma lui Griffin, pentru a termina petrecerea
1 Exists o mare diversitate de pdreri cu privire la introducerea
dansului „morris" in Anglia. Dupa nume pare sd fie de origine
maura si acest soi de dans s-a bucurat printre englezi de o ase-
menea popularitate vreme de mai multe secole, incit atunci cind
liaendel a fost rugat sa indice dansurile si ariile preferate de di-
kx.itele popoare din Europa, el a atribuit menuetul francezilor,
sarabanda spaniolilor, arieta italienilor si giga sau dansul „morris"
englezilor.
Datoram anticarului despre a carui bunavointa am vorbit in
mai multe ocazii, urmatoarele rinduri : „In legatura cu o aseme-
nea cercetare, privind povestea in care soarta unui manusar din
Perth ocupd un loc atit de important, nu va fi lipsit de interes
faptul de a afla ca breasla manusarilor din acest oral mai pas-
treaza Inca 5i astazi costumul intreg al unui dansator care, a exe-
cutat dansul .morris)-> cu prilejul _unei serbari vesele, data in cin-
stea unui monarh scotian in timpul sederii sale in frumoasa
cetate.
Aceasta curioasa imbracaminte este din matase de culoare
rwata, in forma de tunics, cu garnituri de satin rosu si verde.
Este impodobita cu cloud sute cincizeci si doi de clopotei awzati
pe doudzeci si una de rinduri de cite doisprezece clopotel fiecare,
montati pe benzi de piele care se adapteaza la diferitele parti ale
corpului. Ceea ce este mai interesant, e perfecta intona tie a aces-

27
acolo. Acum, Simon, to intreb data spusele for sint ade:
varate ci data a§a s-au petrecut faptele. Vrei sa ne spui
i noua ce-ati vorbit — dumneata §i raposatul ?
— Milord staroste §i prea onorabile Sir Patrick, ras-
punse Simon Glover, am sä va spun ea' in urma unor
anumite zvonuri cu privire la purtarea lui Henry Smith,
o cearta iscat intre mine .5i unul din membrii fami-
mele pe de o parte §i numitul Smith aci de fata, pe
de alts parte. Or, cum sarmanul meu concetatean i§i
daduse obolul la raspindirea acelor zvonuri, caci nimic
nu-i placea mai mult ca birfa, am schimbat citeva cuvinte
in legatura cu cele intimplate ; m-a parasit, cred, cu gin-
dul sa mearga la Henry Smith, caci s-a despartit de
dansatori, punindu-§i in minte intilneasca, dupd
cum a spus inaltimea Voastra, la circiuma lui Griffin,
ca termine seara acolo ; ceea ce s-a intimplat de
atunci, nu §tiu, caci nu 1-am revazut in viata.
— Asta ajunge, souse Sir Patrick ; cuvintele dumitale
se potrivesc intocmai cu ceea ce §tim noi. Il gasim in
sfir§it, vrednici cetateni, pe sarmanul nostru concetatean
atacat in ulita mare de o ceata de cheflii §i de ma§ti,
care 1-au asuprit in chip ru§inos, aci a fost silit sa in-
genuncheze in mijlocul ulitei acolo sa bea, fard voia
lui, o mare cantitate de yin pins cincl abia a putut sa
scape. Aceste samavolnicii au fost indeplinite cu spada
in mina, iar strigatele §i blestemele acelor oameni au atras
for rindurl intervalul regulat muzical pe care-1 pastreaza
in tre ele. Cei doisprezece clopot.ei InOrati pe aceeai bands de
piele sint de marine diferita, totui combinati in aka fel, incit sa
se acorde cu nota principals. Acest acord este mentinut, nu nu-'
numai in cadrul fiecarui rind, ci in raporturile reciproce. Acto-
rul poate produce astfel, data nu o arie, cel pu%in un zornait
armonios, dupa talentul cu care regleze
Aceasta este de ajuns spre a dovedi ca -dansul .morris* nu este
chiar atit de absurd dupd cum se credea inainte ca, executat
Cu arta, el poate totodata sa plats artistului distreze mul-
tiinea" (n. a.).

28
 luarea aminte a mai multora, care au aparut ,la ferestre.
Unul sau doi trecatori au fugit din fata purtatorilor de
torte, de fried sä nu fie sup-gi la aceeai cazna la care it
vedeau supus pe bietul nostru concetatean, in mijlocul
ulitei marl a ora§ului. Dar, cu toate ca acei derbedei erau
deghizati §i purtau ma§ti, au fost recunoscuti in pofida
deghizArii lor, intrucit purtau costume comandate acum
citeva saptamini de cAtre Sir John Ramorny, mare scu-
tier al Altetei Sale Regale ducele de Rothsay, print regal
al Scotiei.
Un geamat surd se auzi printre cei de fats.
— Da, iata adevarul, cinstiti cetateni, urma Sir Pa-
trick ; cele aflate ne-au trezit groaza i durere. Pentru
urmarile la care ele pot sa duca, nimanui nu-i pare mai
rau decif mie, dar nici mai putin nu se teme nimeni decit
mine. •Acesta este, v-o spun din nou, intregul adevar.
Diferiti lucratori, folositi la confectionarea costumelor
comandate de Sir John Ramorny, au sustinut ca sint
cu totul asemanatoare cu acelea ale ma§tilor care 1-au
asuprit pe Oliver Proudfute. Un lucrator de pene cu
numele de Wingfred, i-a zarit pe caraghio0i in timp ce-1
aveau pe concetateanul nostru in mina ; el §1-a dat seama
ca purtau centuri §i coroane de pene pictate, pe care le-a
lucrat chiar el din porunca marelui scutier al printului.
Pierdem cu totul urma lui Oliver dupd ce a scapat
de oamenii aceia ; dar putem dovedi ca ma.5tile s-au in-
dreptat spre locuinta lui Sir John Ramorny, in care au
intrat clupd citeva clipe de intirziere. Se spune, Henry
Smith, ca. 1-ai revazut pe nefericitul nostru concetatean ;
care este adevarul ?
— A venit la mine, in Wynd, raspunse Henry, cam
cu o jumatate de ora inainte de miezul noptii ; nu pr ea
voiam sä-1 las sa intre, caci el sarbatorise carnavalul
in timp ,ce eu statusem acasa §i, dupa cum spune pro-
verbul, satulul nu crede celui flamind.
— Si in ce stare parea cind 1-ai vazut ?
29
 ;-- Parea foarte nelin4tit §i spunea intr-una CA este
urmarit de o bands de cheflii. Nu am dat crezare cuVin-
telor lui, caci it §tiam fricos §i gindeam ca vorbqte mai
mult ca sa se laude. Dar n-o sa-mi iert niciodata ca nu
1-am insotit dupd cum imi cerea §i, dacii voi mai WO,
voi pune sa se slujeasca o liturghie pentru iertarea grqe-
lilor mele.
— Ti-a spus cum aratau cei de care se plingea ? in-
treba starostele.
— Mi-a spus ca s'int ni§te oameni mascati, raspunse
Henry.
— Se temea cumva ca o ging calea la intoarcere ?
intreba din nou Sir Patrick.
— Pretindea ca-1 pindesc, ceea ce am socotit drept
Inchipuire, caci nu am vazut pe nimeni in strada.
— Nu a primit astfel de la dumneata nici un ajutor ?
1ntreba starostele.
— Ba da, milord, schimbat imbracamintea cu
haina mea din piele de bivol, cu casca §i pavaza cu care
1-au g'4sit acoperit, dupd cite am auzit. Am la mine bo-
neta lui cu zurgalai, jacheta §i celelalte dichiguri ale
costamului sau. Trebuia sa-mi trimita lucrurile astazi
de dimineata §i sa le is pe ale lui data sfintii i-ar fi
ingaduit.
— L-ai mai revazut de atunci ?
- Niciodata, milord.
— Inca: un cuvint, urma starostele. Este ceva care to
face sa crezi ca lovitura care s-a abatut asupra lui
Oliver Proudfute era menita altcuiva ?
Intr-adevar, raspunse armurierul 'dar pu sint
decit presup-usuri §i este poate primejdios sa ne oprim
asupra lor.
— Spune tot ce gindesti, aka cum cer datoria §i jura-
znintul dumitale. Cui crezi ca i-a fost menita lovitura ?
- Daca trebuie s-o spun, raspunse Henry, cred ca
soarta lui Oliver Proudfute trebuia sa fie a mea ; cu atit

30
 mai mult cu cit, in nebunia lui, Oliver cauta sä-mi semene
la mers si imbracaminte.
— Ai vreo neintelegere cu cineva pentru a presupune
asemenea lucruri ? intreba Sir Patrick Charteris.
— Am, pot sä spun spre rusinea mea, in munti ca
si in cimpie, in Anglia ca si in Scotia, in Nortshire ca si
in Augusshire. Nu cred ca sarmanul Oliver sa fi avut
vreodata mai multi dusmani decit puiul care se naste.
Vai ! el era prea pu%in pregatit pentru o chemare atit
de napraznica !...
- Asculta, Smith, spuse starostele, raspunde-mi la-
murit. A fost cumva vreo pricing de cearta intre casa lui
Sir John Ramornoy si dumneata ?
- Fireste, milord, a fost. Se spune peste tot ca mina
care a fost gasita in Curfew-street in ajunul sfintukii
Valentin era a lui Quentin cel Negru, care a trecut
Tay-ul acum citeva zile, pentru a se reintoarce in comi-
tatul Fife. Eu sint cel care a doborit mina cu o lovi-
tura de spada. Cum acest Quentin era in serviciul lui
Sir John si omul sau de incredere, se poate presupune
ca exista dusrnanie intre oamenii lui Sir John si mine.
— De fapt, asta pare destul de adevarat, Smith, spuse
Sir Patrick. acum, scumpii mei concetateni si intelepti
magistrati, ne ramin cloud presupuneri care au aceeasi
urmare. Se 'prea poate ca oamenii mascati, care 1-au
atacat pe concetateanul nostru si 1-au asuprit in asa hal
incit corpul sau mai poarta Inca urme, sa-1 fi reintilnit
pe prizonierul for in timp ce se inapoia la el acasa
si sa fi pus virf nelegiuirilor, ridicindu-i viata. Chiar
el si-a aratat fata de Henry Smith teama ca s-ar putea
intimpla asa ceva. Daca asa stau lucrurile, asasinul se
afla printre oamenii lui Sir John Ramorny. Dar mi se
pare mai demn de crezare ca una sau cloud masti s-au
inapoiat, poate, in ulita dupa ce-si schimbasera deghiza-
rea ; va'zind la Oliver Proudfute hainele si mersul lui Smith,
caruia voia semene caci Oliver nu ar fi fost

31
pentru ei decit prilej de haz in propriile lui ve§minte
oamenii aceia au simtit cum se treze§te in ei ura §i au
crezut ca-1 vad pe Henry Smith singer ; au faurit gadar
planul eel mai sigur §i mai grabnic ca sa nimiceasca un
duman atit de temut cum se spune ca este Henry Smith.
Ce credeti, , cetateni ? Nu sintem indreptatiti sa punem
aceasta crima pe seama oamenilor lui Sir John Ramorny ?
Magistratii discutard citeva clipe in §oapta pentru a
raspuncle prin mijlocirea primarului Craigdallie.
— Nobile cavaler §i cinstite staroste, incuviintdm
cuvintele intelepte pe care le-ati rostit in ceea ce prive§te
aceasta intunecata §i salbaticd intimplare ; §i not gindim
la fel ca dumneavoastra ca trebuie sa punem pe seama
oamenilor lui John- Ramorny fapta insp.dimintatoare ce
a fost savir§ita asupra raposatului nostru concetatean,
fie ca a fost luat drept cine era §i ,1-au tiut pe nume, fie
ca 1-au preschimbat cu viteazul nostru concetatean
Henry Wynd. Dar Sir John, pentru serviciul sau ca
mare scutier al printului, este inconjurat de o suits nu-
meroasa §i, pentru ca trebuie sa ne a§teptdm ca invinuirea
sd fie respinsd §i faptele tdgaduite, am vrea sd §tim ce
vom face in aceasta imprejurare. Vechiul proverb al
comitatului „drumul ,drept este eel mai scurt" s-ar putea
adeveri dacd am afla o lege care ne-ar ingadui sa ardem
casa lui Sir Ramorny i sa trecem oamenii lui prin
ascuti§ul spadei. Cad nicdieri nu se gasesc mai multi
insi care sal-1 ocarasca pe Dumnezeu, sa strice oamenii
sa batjocoreasca femeile ca in banda lui Ramorny. Dar
ma indoiesc ca aceste cdi de dreptate omeneasca vor
fi incuviintate de legile noastre, i in acest timp nimic
nu ne ingaduie sd-1 descoperim pe adevdratul vinovat.
Inainte ca starostele sa fi putut rdspunde, grefierul
ora*ului se ridicd venerabila barbd, ceru
voie sa vorbeascd, lucru care i se ingAdui numaidecit.
Fratii mei, dacd insui Dumnezeu, cind i s-a cerut
ajutor cu destuld evlavie, a binevoit sa lumineze incurca-

32
tura vinovatului si nevinovatia celor ce fusesera invinuiI
pe nedrept, tot asa, sa cerem bunului nostru suveran,
regele Robert, care, cind cei rai nu-i schimba bunele lui
ginduri, se arata drept si milostiv, sa-i cerem, zic, in
numele Frumosului Oras si al tuturor comunelor din
Scotia, sa ne dea putinta sa rugam Cerul, dupla* obiceiul
inaintasilor nostri, sa lumineze taina acestui omor. Vom
cere proba prin dreptul sieriCllEtl, proba consfintita de
bula papala, pe care Inaintasii suveranului nostru au
facut-o cunoscuta de ea s-au folosit adesea §i Carol
eel Mare al Frantei, regele Arthur al Angliei, Grigore eel
Mare si puternicul Achaius pe pumintul Scotiei noastre.
— Am auzit vorbindu-se de dreptul sicriultd, Sir
Louis, spuse starostele, si stiu ca acest drept se afla inscris
in hrisoavele Frumosului Ora$ ; dar nu stau prey bine cu
vechile legi si to rog sa ne arati mai peles ce-i
cu asta.
— Vom cere regelui, spuse Sir Louis Lundin, data
se invoieste la proba clespre care va vorbesc, ca sa fie
adus la catedrala sfintul Joan corpul nefericitului nostru
concetatean §i sa se slujeasca liturghii pentru odihna
sufletului sau si descoperirea mirsavului uciga§. Vom cere
de asemenea sa i se porunceasca lui Sir John Ramorny
sa ne dea pe nume toti oamenii din suita sa, care se ga-
seau in Perth in noaptea de martea grasa spre miercurea
Paresimilor sa se lege ca-i va infatisa in ziva si la ora
ce-i va fi hotarita, in catedrala, unde vor fi chemati
fiecare in parte, sa treaca unul cite unul prin fata sicriu-
lui nefericitului nostru concetatean si sa is ca martor pe
Dumnezeu §i sfintii ca este nevinovat si ca nici nu a fdp-
tuit, nici nu a Impins la omor. Dupa cum se stie, nu o
datA s-a dovedit Ca, data uciga§ul incearca sa scape
jurind fals, trupul mortului nu rabda in preajma-i mina
care a dat lovitura ce i-a rapit viata, ci va zamisli citeva
zvicniri de viata in vinele celui ucis, de unde se va in-
toarce spre rana fatala un singe inchegat de mult timp ;

33
ca sa vorbim mai pe inteles, cerul voie§te ca prin anumite
taine ce scapa intelegerii noastre, sä faca sa se descopere
nelegiuirea, clad ea a slutit imaginea Creatorului.
— Am =zit vorbindu-se de aceasta lege, spuse Sir
Patrick ; e -din timpul lui Bruce. Nu e rau sa cautam pe
aceasta cale wiraculoasa adevarul pe care mijloacele
obimuite de cercetari nu ne ingdduie sa-1 descoperim,
caci data-i invinuim pe oamenii lui Ramorny luati cu
toptanul, ace§tia fara doar i poate Ca vor tagadui. Dar
.trebuie sa-i mai, fac o intrebare lui Sir Louis, cucernicul
nostru grefter ; cum vom face ca hare timp vinovatul sa
nu scape ?
- Cetatenii vor pazi cu str4nicie meterezele, podu-
rile vor fi ridicate, gratiile vor fi lasate de la apusul ping
la rasaritul _soarelui §i patrule puternice vor veghea
noaptea. Cetatenii se vor supune jde buns voie acestei
corvezi pentru ca nu cumva ucigaul concetateanului
for sa scape.
Toti consilierii se invoira prin cuvinte, semne i gesturi
la aceasta propunere.
— Cu toate astea, mai spuse starostele, ce se va in-
timpla data cineva din casa pe care pica banuiala se
impotrivete la proba dreptului sicriului ?
— 0 poate cere pe aceea a luptei Intre adversari
deopotrivd in rang, spuse cucernicul grefier ; cad data
cerem juclecata lui Dumnezeu, persoana invinuita trebuie
sa alba alegerea probei. Daca se Impotrivete la amindoua,
trebuie socotit drept vinovat i judecat ca atare.
Inteleptii consiliului fiind cu totii de aceeag parere
cu starostele §i grefierul, hotarird sa inainteze in acWi
termeni o plingere regelui, in scopul ca uciderea conceta-
teanului for sa fie supusa cercetarilor menite sa descopere
adevarul sa dovedeasca vinovAtia in caz de crimA, aka
cum se obi§nuia Inca pins la sfiritul veacului al XVII-lea.
Dar, mai inainte ca membrii consiliului sa paraseasca
§edinta, primarul Craigdallie crezu de datoria lui sa in-

34
trebe- tine va fi luptatorul lui Maud sate Magdalena
Proudfute §i al celor copii ai ei.
Pentru asta nu este nevoie chibzulm prea mult,
spuse Sir Patrick Charteris, sintem barbati care purtam
arme ; aceste arme ar trebui sa fie Sfarimate pe capul
aceluia dintre not care nu s-ar sluji de ele ca sa apere
vaduva si copiii concetateanului •nostru ucis raz-
bane moartea. Daca Sir John Ramorny /idled el insu§i
sfidarea, Patrick Charteris de Kinfauns se va bate cu el
cu inversunare atita timp cit cal si caldret vor ramine in
picioare sau .cit pumnul si lancea se vor tine impreuna.
Dar dacd cumva luptatorul va fi mai prejos in rang,
Magdalena Proudfute isi va alege luptatorul dintre cei
buni cetateni din Perth si va fi o rusine §i o
dezonoare vemica pentru Frumosul Ora§ data se va
gasi un trddator si un fricos care sa se dea in l'auri.
SA fie chemata in said, astfel ca ea insasi sa hotArasca
pe tine alege.
Henry Smith auzi aceste cuvinte cu trista presimtire
ca alegerea va.'duvei se va opri asupra lui ; ,astfel, noua
impdeare cu iubita avea sa fie zadarnicita Inca c• data
din pricina unei certe de care nu putea sa scape prin mij-
loace onorabile si pe care, in orice alta imprejurare, ar
fi salutat-o ea pe un prilej stralucit de a creste sn ochii
curtii si ai orasului. *tia ca, sub inriurirea parintelui
Clement, Caterina privea proba prin lupta mai mult ca
o insultd adusd religiei decit ca un apel la judecata lui
Dumnezeu si ca ea nu socotea cuminte faptul ca nevino-
vatia sau vinovatia unui acuzat sa fie dovedite prin pu-
terea bratului sau iscusinta armelor. Se temea deci de
ideile ei, cu mult mai presus de acelea ale veacului in
care traia.
In vreme ce se rasa prada acestor ginduri dureroase,
Magdalena, vaduva celui ucis, intra in said, acoperita *Cu
un Val mare negru si sprijinitd de cinci sau Base femei
respectabile, imbricate la fel ca ea. Una din ele Linea in

35
brate un copil, ultimul zalog al dragostei nuptiale a sar-
manului Oliver. Alta ducea de mina o fiinta micuta, cam
de vreo doi ani, care privea cu mirare §i teams, cind
vemintele negre cu care o gatisera, cind spectacolul ce
inconjura.
Consilierii se. ridicara pentru a primi tristul cortegiu
§i-1 salutary cu cea mai adinca simpatie, la care Magdalena
raspunse cu demnitate, poate fiindca durerea ei era fara
capat. Sir Patrick Charteris inainta cu curtoazia unui
cavaler pentru o femeie §i a unui ocrotitor pentru o
vaduva nenorocita, lua mina sarmanei femei §i ii lAmuri
in citeva cuvinte ce mijloace hotarise adunarea sä intre-
truinteze pentru a razbuna uciderea barbatului ei.
Dupa ce, cu blindete si bunavointa se asigurase ca
nenorocitaintelesese bine ceea ce ii spusese, el se adresa
cu glas tare adundrii :
— Buni cetateni din Perth i mernbri liberi ai corpo-
ratiilor si meseriilor, luati seamy la ce are sa se intimple,
caci asta prive§te drepturile i privilegiile voastre. Iat-o
pe Magdalena Proudfute, care cere razbunare pentru
moartea sotului ei rapus miselete de catre Sir John
Ramorny, cavalerul cu acest nume ; ea e gata sa dove-
deascA faptul prin mbrturia dreptului sicriului sau prin
lupta unui barbat. Pentru aceasta eu, Patrick Charteris;
cavaler i gentilom, ma prepun sa lupt in apararea ei
atita timp cit cal Si calaret vor putea face fata, data
vreunul de rangul meu va primi lupta. Raspunde, Magda-
lena Proudfute, rna primeti ca aparator ?
Vaduva raspunse cu sfortare :
— Nu pot dori unul mai nobil.
Sir Patrick 4i push mina dreapta intr-a ei i saru-
pe frunte, dupa ceremonialul obinuit, spuse
solemn :
Dumnezeu sfintul loan sa-mi fie prielnici. Imi
voi face datoria ca un bun luptator, ca un bun cavaler,
ca un barbat viteaz. Acum, Magdalena, alegeti dupa plat,

36
dintre cetatenii Frumosului Oras, aici de fata sau in lips&
pe acela caruia ii vei Incredinta cauza dumitale dacd
omul impotriva caruia te vei plinge mi-ar fi mai prejos
in rang.
Toate privirile se indreptara spre Henry Smith, pe
care alegerea tuturor it aratase Inca mai dinainte drept
cel mai vrednic in toate, ca sä fie luat aparator in
aceasta imprejurare. Dar vaduva nu asteptase aceasta
tacuta numire pentru a-si face alegerea. De indata. ce
Sir Patrick rosti ultimul cuvint, ea se indrepta fara so-
vaire spre locul lAnde statea armurierul, la marginea
mesei, alaturi de barbatii de rangul sau si, luindu-1 de
mina, ii spuse :
— Henry Gow sau Smith, bun cetacean si bun mese-
rias, so... sotui meu voia ea sa spuna dar nu putu sa ros-
teased in intregime cuvintul, fiind nevoita sa-1 inceapa
din nou acela care nu mai este, urma ea, te iubea si
te pretuia mai presus decit pe toti ceilalti barbati ; de
aceea se cade ca dumneata sa urmaresti razbunarea
vaduvei si a orfanilor sai.
Daca Henry ar fi cunoscut un mijloc ce 1-ar fi ajutat
sa se lepede de misiunea cu care toata lumea 'Area sa-1
insarcineze, lucrul acesta i-ar fi fost cu neputinta.
Orice gind de a sta deoparte se risipise de indata ce
vaduva incepu sa i se adreseze lui ; o porunca venita din
cer greu 1-ar fi rascolit mai puternic decit chemarea
nefericitei Magdalena. Cuvintele care aminteau ca el si
raposatul ei sot fusesera apropiati unul de altul, ii mer-
sera la inima. Era, desigur, ceva ridicol in dragostea ne-
masurata pe care Oliver o aratase pentru Henry, daca
ne gindim ca erau firi atit de deosebite. Dar toate astea
erau uitate acum si Henry, minat de nobletea inimii sale,
nu mai voi sa se gindeasca decit ca Oliver ii fusese
prieten, un om care-1 iubise cinstise atit cit ii era
lui cu putinta si mai cu seams cind avea destule temeiuri
sa creada ca picase rapus de-o lovitura menita lui

37
 De aceea, dupd ce, cu o grabs de care nu s-ar fi cre-
zut in stare cu o clips mai inainte, 1§i apropiase buzele lui
de fruntea inghetata a vaduvei, armurierul raspunse :
Eu, Henry, armurier, locuind in Wynd-ul din
Perth, barbat viteaz §i credincios, nascut liber, primesc
titlul de aparator al acestei vaduve §i al acestor orfani
voi lupta ca atare pe viata §i pe moarte atita timp
tit voi avea suflare in mine. Dumnezeu §i sfintul loan
sa ne vina in ajutor la teas de nevoie !
Un murmur de aprobare se ridic4 din mijlocul celor
de fata, dovada a interesului cu care adunarea urmarea
aceasta incle§tare §i a increderii ce o aveau in rezultatul
luptei. Sir Patrick se duse apoi la rege pentru a capAta
Invoirea de a deschide cercetarile cu privire la uciderea
lui Oliver Prouclfute, dupd obiceiul dreptului sicriului
Vii, la nevoie, prin proba luptei. El 10 indeplini aceasta
indatorire indata dup5, ce pleca din consiliu, in timpul
unei audiente particulare acordata de suveran, care ra-
mase foarte mihnit de aceasta intimplare. Ii spuse
Sir Patrick sa vind a doua zi, dupa slujba, cu partile
interesate, ca sa i se dea raspunsul. iritre timp, un curler
al regelui pleca la locuinta conetabilului, spre a lua
de acolo lista oamenilor lui Sir Ramorny §i a-i porunci,
sub amenintarea ca va fi pedepsit cum nu se poate mai
aspru, sä ramina in Perth, pind cind regele va binevoi
s6-1 aduca la cunWinta vointa sa.
 XXI

Pregatirile-n arena sd fie terminate

lupta sa hotarasca tine are dreptate !
Henric al VI-lea, partea II

In camera de .consiliu din palatul dominicanilor, amin-

tita mai sus, statea regele Robert impreund cu fratele
sau Albany care, prin stra§nicia §i virtutile sale pre-
facute, avea o mare inriurire asupra spiritului slab al
monarhului. Era firesc ca un print care vedea rareori
adevarata fatd a lucrurilor, sd le priveasca asa cum ii
erau ele infat4ate de un am indraznet §i fals, cdruia
originea lui ii dadea dreptul sa. stea in apropierea suve-
ranului.
Ingrijat necontenit din pricina nefericitului sau fiu
rdtacit .de sfaturi primejdioase, regele se silea sä-1 Led
pe fratele lui sa impartd§easca parerea ca Rothsay n-avea
nimic de a face cu uciderea pdlarierului, despre care Sir
Patrick it in§tiintase in scris pe Maiestatea Sa.
— Iar o afacere nenorocitd, frate Robin, spunea el,
ba chiar .foarte nenorocita §i care nu tinde la nimic alt-
ceva decit sa stirneasca urd §i zizanie intre nobili §i
popor, aici ca §i in atitea tinuturi indepartate. Dacd ma
simt totusi linitit in aceasta imprejurare, este fiindcd-1
pe Sir Ramorny inctepartat din casa ducelui de Roth-
say ; nu se va putea spune dcci ca acesta sau vreunul
din oamenii lui ar fi fost toemiti de sdrmanul meu David
pentru infaptuirea acestei crime singeroase. Putem, frate,
sa adeverim §i unul §i altul ca, la cererea mea, ducele s-a
39
invoit cu u§urinta sa-1 indeparteze pe Ramorny din
slujba sa in urma taraboiului din Curfew-street.
amintesc, intr-adevar, de consimtdmintul sau,
spuse Albany, §i vreau sä nadajduiesc ca legaturile dintre
print §i Ramorny nu au fost reinnoite de cind a fagaduit
sa se supund dorintelor inaltimii voastre.
— SA se supund ? Legaturi reinnoite ? spuse regele
ce intelegi prin felul acesta de a vorbi, frate ? -Desigur,
nu-1 poti banui pe fiul meu de fatarnicie §i minciund
fiindcd mi-a fagdduit ca, dacd intimplarea nenorocita
din Curfew-street va fi indbu§itd, are s-o rupd cu
Ramorny, pe care-1 credea un sfetnic in stare sa-1
tirasca spre noi nebunii ca are sa se invoiasca sa fie
trimis in surghiun sau sa i se dea orice pedeapsd am
voi noi. Nu-ti aduci aminte ca, atunci cind ne-ai sfatuit
sa se pund o gloaba insemnata asupra m*ilor lui
Ramorny din Fife, chiar printul parea sa incline pentru
surghiunirea lui Ramorny ?
— Imi amintesc prea bine, augustul meu frate. Nu,
firete, nu a fi putut presupune ca Ramorny are din
nou inriurire asupra printului ; §i toate acestea dupla ce,
prin sfaturile sale, 1-a adus la asemenea strimtoare, incit
insu§i nobilul meu nepot a facut marturisirea despre
care a vorbit inaltimea voastrb. i anume : ea dacha. John.
Ramorny ar mai ramIne la curte, purtarea lui s-ar re-
simti mai departe de pe urma acestei apropieri. Imi
parea eau atunci ca am sfatuit sa i se puny o gloabd in
loc sa fie surghiunit. Dar vremea aceea a trecut i altele
s-au petrecut care pun in primej die pe Maiestatea
Voastra, pe regalul vostru motenitor §i intregul regat,
Ce vrei sa spui, Robin ? intreba sdrmanul rege.
Pe mormintul parintilor no§tri, pe sufletul lui Bruce,
nemuritorul nostru stramn to rog din adincul inimii,
prea scumpul meu frate, ai mild de mine. Ce nenorocire
imi ameninta fiul sau regatul ?

40
 Vocea regelui tremura de nelin4te §i ochii lui plini
de lacrimi erau atintiti asupra fratelui sat', care paru sä
se reculeaga citeva clipe inainte de a raspunde :
— My lord, primejdia vine din cele ce am sa VA spun
arum. InAltimea Voastra crede ca printul nu are nisi un
amestec in cea de-a doua impilare a cetatenilor din Perth,
uciderea acelui palarier, din care pricing tipau toti ca un
roi de pescaru§i cind unul din ei cade doborit de sageata
unui copil.
— Vietile lor, spuse regele, le sint scumpe lor §i prie-
tenilor lor, Robin.
— Intr-adevar, le fac scumpe §i pentru noi, sire, cind
este vorba sä fie despagiabiti pentru cea mai mica zgirie-
tura !... Cum Maiestatea Voastra este convinsa ea printul
nu are nici un amestec in acest omor, nu vreau sa incerc
sa va zdrupein convingerea in treaba asta care va sta
la inima, ci dimpotriva, ma silesc a gindi ca Maiestatea
Voastra. Nu ma abat niciodata de la acest obicei nici-
cind. Robert de Albany nu va gindi altfel decit Robert
al Scotiel.
— Multumesc, multumesc, spuse regele luind mina
fratelui sau. tiam ea dragostea dumitale are sa-i dea
dreptate acelui sarman descreierat de Rothsay, care se
baga in atitea boroboate incit abia daca merits senti-
mentele ce be ai pentru el.
Albany era atit de perfid incit lug fara vreo tulbu-
rare mina fratelui sau, cautind in acela5i timp sä dis-
truga sperantele bunului batrin.
— Dar, vai, urma ducele cu un oftat, ursul acela de
Kinfauns §i banda lui de taranoi galagio§i nu vad lucru-
rile la fel. Ei au neru§inarea sa sustina ea mortul a fost
maltratat de catre Rothsay §i oamenii lui care, in strada,
mascati §i cu chef, opreau barbatii i femeile sileau
sa danseze sau sa inghita yin cu nemiluita §i sa se dedea
la alte nebunii —dar e zadarnic sa be mai in§ir aci ; ei
spun ca toata banda s-ia indreptat spre casa lui Ramorny

41
 au patruns acolo cu de-a sila ca incheie petre=
cerea la el, ceea ce a facut ca multimea sa creada ca re-
tragerea lui Sir John din suites printului nu era decit un
tertip nascocit pentru a-i inela. Au hotarit ca, daces asta-
noapte Sir John Ramorny sau oamenii lui s-au facut
vinovati de acea rautate, peSemne ca ducele de Rothsay
a avut cel putin cuno§tinta de toata tara§enia, data nu
cumva a incuviintat-o, sau chiar a imboldit la toata
treaba.
— Albany, este inspaimintator, spuse regele ; oamenii
a,,,tia tin sa faces din copilul meu un. asasin ? Ar indrazni
ei sa pretinda ca David al meu §i-ar muia miinile in
singele scotian fara. vreo pricina sau provocare ? Nu, nu
pot inventa calomnii atit de infioratoare ca asta, caci
sint prea vadite §i prea grosolane.
Iertare, sire, raspunse ducele de Albany ; ei pre-
tind ca pricina Ineontrarii din Curfew street 11 prive§te
mai mult pe print decit pe Sir John ; nici unul nu gin-
deOe de fapt ca aceasta nebunie a slujit cavalerului de
Ramorny.
— Ma faci sa-mi ies din minti, Robin, spuse regele.
— Atunci tac, raspunse ducele, n-am facut decit sa-mi
arat umila mea parere, dupes porunca Maiestatii Voastre.
— Gindurile tale sint bune, o tiu, continua regele ;
dar, in loc sa ma chinuie0i in§irind nenorociri de nein-
laturat, nu ar fi mai placut, Robin, sa-mi arati mijloacele
de scapare ?
— Adevarat, sire, dar acestea sint aspre dureroase.
Inaltimea Voastra trebuie sa fie incredintata ca e neaparat
nevoie sa le foloseasca, mai inainte de a-i arata eu care
lint acelea. Chirurgul trebuie convinga bolnavul ca
nu se mai afla alt leac pentru un membru cangrenat, mai
inainte de a-1 sfa.tui sä-1 taie, cind nu se of la alts tale.
La aceste cuvinte, regele se arata intr-atit de inspai-
mIntat §i de indignat, cum fratele sau nu 1-ar fi crezut
In stare.

42
 Un membru cangrenat My lord Albany, ampu-
tarea ca singur leac ? Nu inteleg, my lord. Daca rostind
aceste cuvinte te duce &dui la fiul nostru Rothsay,
trebuie sa arati negru pe alb ca asa stau lucrurile, caci
de nu, s-ar putea sa te calesti c-ai vorbit.
- Prea va pripiti, sire, raspunse Albany. Nu despre
print vorbesc cind spun asemenea necuviinta ; caci mar-
tor mi-e Dumnezeu ca-mi este mai stump ca fiu al
unui irate prea iubit, decit data ar fi fost propriul meu
copil. Dar vorbeam despre mijloacele de a-1 pune la
adapost de nebuniile desertaciunile vietii, pe care
sfintii le asemuiesc cu membrele cangrenate, ce trebuie
taiate si aruncate departe de noi,, pentru ca ele ne
irnpiedica indreptarea.
- Inteleg, spune regele usurat ; vrei sa-1 vezi pe
Ramomy, despre care se spune este unealta nebuniilor
savirsite de fiul meu, indepartat de la curte, pins cind
acest nenorocit scandal va fi uitat Si pin& cind supusii
nostri vor inclina sä-1 priveasca pe fiul nostru cu mai
multa bunavointa.
— Va fi folositor, desigur, sire ; dar eu merge putin
mui departe. As vrea sA-1 vad chiar pe print plecind pen-
tru o bucata de vreme de la curte.
— Cum, Albany ! sA-mi indepartez copilul, primul
meu nascut, lumina ochilor mei i, oricit de nechibzuit
ar fi, mult iubitul inimii mele ! 0, Robin, nu pot, n-o
sä pot.
— Nu .este rdecit o parere de-a mea, my lord ; siren
cit de dureroasa este o asemenea masura pentru inima
unui parinte, caci oare nu sint eu insumi tats ?
isi lass capul in jos cu un aer deznadajduit.
— Nu as supravietui, Albany. Ma gindesc cite pri-
mejdii 1-ar pindi data, asa cum indemni dumneata, ar
iesi de sub inriurirea noastra ; caci deli atunci cind e
departe, printul mai calca uneori peste voia parinteasca,
ea ii este totdeauna folositoare atita timp cit ducele se

43
 of la impreuna cu noi. Nu a$ putea sal inchid ochii in
lipsa lui. As crede ca," in fiecare adiere and ultimul lui
suspin ; si dumneata, Albany, cu toate ca iti ascunzi
bine tulburarea, vei fi la fel de nelini§tit ca si mine.
Astfel vorbea slabul monarh, care cauta sa se impace
cu fratele sau si sa se insele pe sine insu0 cu o parel-
nica dragoste intre unchi si nepot, desi nimic nu dezvaluia
un asemenea simtamint.
— rfemerile voastre parintesti se nasc prea usor,
my lord, spuse Albany. Eu nu ma glndesc sa-1 lasam pe
print prada' firii sale infierbintate. Inteleg ca printul sa
fie pentru scurta vreme supus unei constringeri salva-
toare, sa fie pus sub indrumarea unei persoane serioase,
care sa-1 sfiltuiasca si sa raspunda de purtarea $i sigu-
ranta sa, ca un tutore de pupilul sau.
— Cum, un tutore ? la virsta lui Rothsay, striga re-
gele ; a trecut cu doi ani de virsta la care legile noastre
proclama majoratul.
— inteleptii romani, spuse Albany, it prelungeau cu
patru ani mai mult decit not si, de altfel, ratiunea cere
ca dreptul de indrumare sa dainuie atita timp cit nu e
de prisos ; de asemenea timpul de tutela trebuie schim-
bat de la o fire la alta. Astfel, uitati-va la tinarul Lindsay
conte de Crawford, care spune ca ii da sprijinul sau lui
Ramorny in aceasta pricing. La cincisprezece ani, se si
arata insufletit de pasiunile si de curajul unui bArbat la
treizeci ; in vreme . ce regalul meu nepot, inzestrat cu
calitati mult mai deosebite, vadeste uneori, la doudzeci
si trei de ani, mofturile unui copil car-uia putina asprime
i-ar prinde bine. Nu regretati ca este astfel, sire, §i sa
nu vä suparati pe fratele vostru fiindca vu spune ade-
varul ; cele mai bune fructe sint acelea care se coc mai
incet si cei mai buni cai sint cei care dau mai multe grip
calaretului insArcinat struneasca pentru arena sau
razboi.

44
 Ducele se opri §i, dupe ce ii cladu ragaz regelui sa se
lase in voia gindurilor citeva clipe, continua mai vesel :
— Dar nu va nelini§titi, nobile sire, poate ca putern
scapa de aceasta daravra fard alte ciocniri, nici greu-
tati. Vacluva este saracd, deoarece barbatul ei, de§i avea
o multime . de mi4terii, era cam mind spartd. Astfel ea se
poate sa o scoatem la ,capat prin bani, iar pedeapsa
pentru ispd§irea singelui varsat sd fie platita de Ramorny,
— Nu, vom plati noi inine despagubirea, zise regele,
agatindu-se fericit de gindul ca se poate pure astfel
capat prin build intelegere acestei dezbateri nepracute.
Ramorn.y va fi pedepsit indeajuns vazindu-se indepar-
tat de la curie §i lipsit de dregatoriile sale in casa lu.i.
Rothsay ar fi josnic sa coplee§ti cu noi lovituri un am
invins. Dar iata ca vine secretarul nostru, staretul, care
ne va spun ca ora consiliului se apropie.
Buna ziva, cucernice parinte.
- Benedicite, regalul meu stapin.
- Ei bine, raspunse regele, ne vom ocupa de treburile
regatului, fard a a§tepta sosirea fiului nostru care, ne
punem cheza ca se va invoi cu ce vom fi hotarit noi.
Ce ve.3ti aduci de la Douglas ?
— A sosit la ,castelul sau de la Tantallon, sire, §i a
trimis un curler sa ne imtiinteze ca, deli contele de
March std inchis in castelul sau de la Dunbar, prietenii
§i partizanii sai se adund Si ridica tabard aproape de
Coldingham, uncle se presupune ca a#eapta intariri
engleze, pe care Hotspur §i Sir Ralph Percy le string la
granita engleza.
— Sint ve0i proaste, observe regele, §i Dumnezeu sA
fie anilostiv cu George de Dunbar. Printul intra tocmai
atunci §1 regele urmd : latd-te, in .sfirit, Rothsay nu
to-am vazut la liturghie.
— Am fost lene§ In dimineata asta, spuse printtil,
fiinded n;-am fraMintat toata noaptea cuprins de fierbin-
teal&

45
 - Ah, baiat rau ce e§ti, adaugh regele, daces te-ai fi
erutat putin mai molt in martea grass, nu ai fi avut
fierbinlea1a de miercurea Paresimilor.
— Dar nu vä tulburati din rugaciuni pentru
rAspunse printul pe un ton u§uratic. Inaltimea Voastra
invoca cerul pentru vreunul din dumanii sal, fara in-
doiala, cad ei sint care au .mai des parte de rugile
voastre.
— A§aza-te §i tad., tinar fara minte, §i tatal 1§i opri
privirea pe figura placuta §i persoana gratioasa a fiului.
Rothsay 1§i rtrase o perm linga picioarele tatalui sau qi
se lash sa cads alene pe ea, in vreme ce regele relua :
— Se poste oare ea March, deci 1-am incredintat la
plecare ca va primi bona rasplata pentru Coate relele
de care avea sa se plinga, sa fi fost in stare sa unelteasca
impotriva propriei sale tari cu Northumberland ? Este
cu putinta sa se fi indoit ea avem de gind sa ne tinem
cuvintul ?
—• Raspund pentru el, interveni printul. Nu, March
nu s-a indoirt nictiodata de cuvintul Maiestatii Voastre,
dar s-a putut indoi ea inteleptii vo§tri sfetnici va vor
ingadui sa vi-1 tined.
Robert al III-lea i§i inswise §i practicase intr-o larga
masura arta sfioasa de a nu phrea sa auda acele vorbe
care, chiar §i dupd parerea lui, trebuiau sa fie primite
cu oarecare nemultumire. Trecu deci mai departe, fard
sa is seams la cele spuse de fiul sau ; dar in sinea sa,
indrazneala lui Rothsay sporea nemultumirea pe care
tatal Incepea sa o nutreasca impotriva lui.
— Este o fericire ca Douglas se afla la granite, spuse
regele ; pieptul lui, ca §i acela al inainta§ilor sai, a fost
totdeauna eel mai bun bastion al Scotiei.
- Vai noua, data ar intoarce spatele dumanului,
urma neastimparatul Rothsay.
— Indrazne§ti sa to indoie§ti de curajul lui Douglas ?
intreba indignat regele.

46 -
 - Nimeni nu pune la indoiala curajul lui Douglas,
rAspunse Rot ay ; n. are rust sa vorbim despre asa ceva,
ea §i despre mindria lui, dar este ingaduit sa ne indoim
de norocul sau.
— Pe sfintul Andrei, David, e§ti ca o bufnita ; fiecare
cuMint al tau prevesta5te nenorocire.
— Am sa tac, tats, raspunse tindrul.
— Si ce veti despre tulb-urarile din munti ? urma
regele adresindu-se staretului.
— Au luat o intorsatura mai buna, raspunse 'preotul.
Focul care ameninta sa icuprinda tot tinutul pare ca vrea
sa se stingy cu singele a patruzeci sau cincizeci de mun-
teni ; caci cele cloud marl icla.nuri au jurat lamureasca
neintelegerea cu atitea arme 'cite va voi Maiestatea
Voastra sa hotarasca §i de fata cu persoana voastra regale,
in locul ee le va fi aratat la 30 martie viitor, in ziva de
duminka Floriilor ; nurnarul luptatorilor este de trei-
zeci de fiecare parte, jar lupta va fi pe viata i pe moarte
§i ei o roaga pe Maiestatea VoastrA sa ing'aduie ea in
acea zi sa nu fie folosit privilegiul sau regal de a pune
eapat luptei aruncind sceptrul on strigind : „Opriti !",
inai inainte ca lupta sa fi Lost terminate.
— Salbaticii ! striga regele, vor sa, ingrai'deasca cel
mai bun, cel mac stump privilegiu al nostru, acela de a
opri varsarea singelui, de a pune capat luptei ! Era sin-
gura pricing care ma putea hotarl sa flu de fata la macela-
rirea for ; vor. face sa dispara ? Se vor bate ea oa-
menii sau ea lupii din padure ?
— My lord, spuse Albany, contele de Crawford §i
cu mine am hotarit, fare a va fi ,consultat mai inainte,
asupra acestei iclauze ; nevoi arzatoare ne-au silit sa
cadeam la invoiala cu ei.
— Cum, eontele de Crawford ? intreba regele ; mi se
pare ea este un sfetnic prea tinar pentru o treaba atit
de grave.
47
 — Da, insa In ciuda vlrstei lui. fragede, v:ii sal
munteni 11 respeeta atit de mult, incit fora ajutorul
Inriurirea lui fi putut
— Ai auzi, tinere Rothsay ? ii spuse regele fiului sau,
cu mustrare in glas.
— Il piing pe Crawford, sire, raspunse printul ; a
pierdut prea de timpuriu un tats ale earui sfaturi i-ar fi
fost foarte folositoare.
La auzul aeestui raspuns, regele ii arunca. lui Albany
o privire triumfala, caci vorbele fiului destainuiau dra-
gostea .pentru parintele sau.
Albany urma fora sa: se tulbure :
— Nu viata acelor munteni, ci moartea for ar putea
aduce lini§te in Scotia §i intr-adevar, ni s-a parut, conte-
lui Crawford §1 mie, c--ar fi mai bine ea lupta sa fie -un.
macel.
— La naib.a ! spuse printul, daca asta este de pe arum
politica tinarului Lindsay, va fi un stapin foarte bine-
voitor peste zece sau dois,prezece ani. Halal de un
baiat, care are inima atit de Invirtoata, mai inainte de a
avea fire de pilr in barbs ! Ar fi fast alai bine pentru el
sa se indeletniceasca cu lupte de coco§i in ziva de marlrea
grass, decit sa puns la cale macerairirea de oameni In du-
minica Floriilor, ca §i cmnd s-ar fi pornit un razboi galic
In care toti trebuie sa lupte pind la moarte.
- Rothsay are dreptate, Albany, observa regele ; ar
fi nedemn de un monarh ere§tin sa incuviinteze acest
plan. Nu ma pot invoi sa flu de fats la o lupta Intre oa-
ineni, in care toti trebuie sa piara ca ni§te vite dose la
abator. Privell§tea ar face sa-mi vino rau gi sceptrul
mi-ar scapa fara vole din mina.
- insa ar cadea fara sa se bage de seams, raspunse
Albany. Imi iau ingaduiala sa atrag luarea-aminte a
Maiestatii Voastre ea se kapaida de un privilegiu pe care,
chiar data 1-ar exercita, nu i-ar aduce nici o recuno-
tinta, caci tot nu i-ar da nimeni ascultare. DacA Males-

48
tatea Voastra §i-ar arunca sceptrul In arena in toiul
luptei, cind sing-ele acelor oameni este infierbintat, gestul
nu ar fi luat in seama anal molt decit o vrabie care ar
gsa sa cads in mijlocul unei haite de lupi firul de pai
ce-1 ducea la cuib. Nu se vor opri (leen atunci cind du§-
manta va fi la pamint §i este mai bine sa-¢i verse singele
luptind Intre ei, dealt sa fie uci§i eel pe care i-ati trimis
im.potriva Tar. Oricind veld incerca cu ajutorul armelor
sa aduceti pacea intre ei, nu yeti izbuti decit uniti
pe toti. Maceaul n-ar fi mai mic, dar speranta unei pki
apropiate s-ar spulbera pentru totdeauna.
— Este prea adevarat ceea , ce spui, raspunse slabul
monarh, incerearea de a se inlatura ceea ce nu poate fi
impiedicat nu duce la nimic ; §i cu toate ca acest lucru
se intimpla in fiecare zi, nu-i nevoie ca asta isa slujeasca
tuturor drept pilda, care sa arate cit de neputincios e
regele. Oamenii aceia sa se ucida a§adar intre ei ping la
eel din urma, nu voi incerca sa opresc ceea ce nu-i pot
Impiedica sa aduca la indeplinire. Dumnezeu sa aiba
mils de aceasta nenorocita tara !... ma due in camera de
ruggciune sa ma rog pentru ea, deoarece nu pot sa-i fiu
de folds altfel. Parinte, rogu-te, laser-ma sa ma sprijin
de bratul dumitale.
Dati-mi vole, f rate, facu Albany, sa va reamintese
Ca ne rAmine de judecat afacerea dintre cetatenii din
Perth §i Ramorny, cu privire la moartea unui cetatean.
• — Ada e, a§a e, spuse monarhul, a§ezindu-se din nou,
iar violente, iar lupte ! 0, Scotie ! Scotie ! data eel mai
bun singe al vitejilor tai fii ar putea face sa rodeasca
pamintul sterp, ce tara ar fi mai bogata ca tine ! Cind
care se va vedea albind barber unui scotian, afara numai
de aceea a unui ticalos cum este suveranul tau, caci
pe el slabiciunea lui 11 ocrote§te : el nu poate fi ucis,
fiindca nu poate sa fie de fats la un macel pe care nu-1
poate opri. Sä intre numaidecit. Se grabesc sa se ueidil
intre el ; iii pizmuiesc fiecare suflu de aer harazit de

49
Creator. Demonul macelului s-a abatut asupra intregii
tarsi.
In vreme ce bunul rege se lasase sa cadd pe fotoliul
sau, supdrat minios cum nu-i statea in fire, uqa din
fundul salki se deschise §1 din galeria uncle se vedea o
garda de brandani, inainta vdduva sarmanului Oliver,
ea:Teta Sir Patrick Charteris i.i idadea min ' a cu atita respect
ca §i wind ar fi lost o doamna de cel mai limit rang. In
urma for veneau cloud doamne respectabile, sotii de
magisbrati din ora., toate imbricate in doliu. Una 1.1 purta
‘pe eel anal mic, alta it conduces pe primul nascut dintre
copiii lui Oliver. imbracat in ,cele mai frumoase veminte
§i purtind pe deasupra tunicii din piele de bivol o e§arfa
de .crep, venea armurierul. Primarul Craigdallie §i un
magistrat, confratele sau, purtind acela§i semne de
doliu, incheiau j. alnicul icortegiu.
Furia regelui se risipi de indata ice 4i arunea privirea
pe , chipul raval§it al vkluvei §1 asrupra nevinovatilor
orfani care suferiserd o atit de grea pierdere ; cind
Sir Patrick o ajuta pe Magdalena sa Ingenuncheze
pose el Inswi un genunchi pe pamint lard des dru-
mul regele fi ,ceru vAduvei pe un ton binevoitor
sa-§1 spund numele i .ce dorea de le. dinsul.
Ea nu rdspunse, dar murmur& diteva cuvinte
aparatorul.
— Vorbate pentru aceastA femeie, Sir Patrick Char-
teris, zise regele, §i spune-mi pricina care a adus-o in
f ata noastra.
Cu ingaduiala Voastra, sire, raspunse Sir Patrick
rididindu-se, femeis §i ace§ti nenorociti orfani vin sa se
plingu in fata Maiestatii Voastre impotriva lui Sir John,
Ramorny, cavaler, pentru ca, grin el sau prin. ,altul din
suita sa, sotul ei, om liber ceta.tean. din Perth, a fost
ucis pe strazile ora§ului In seara de martea grass sau
in dimineata de miercurea Paresirnaor.

50
 ;-- Femeie, raspunse regele cu bungtate, blindetea care
sta In firea femeii qi ins4i pacostea ce te-a lovit sa te
faca induratoare ; caci nenorocirile noastre trebuie sa ne
faca ingaduitori fats de ceilalti. Sotul tau nu a facut cleat
sa urmeze drumul pe care-1 vom urma cu totii.
Dar Maiestatea Voastra sa binevoiasca reaminti
ca pentru el aoest drum a fost scurt §i singeros, spuse
Magdalena Proudfute.
— *tiu §i eu ca moartea lui a fost cumplita. Dar pentru
ca nu am .putut sä-1 ocrotesc, cum de altfel era datoria
• mea, sint gata, drept ispa§ire, sa ma ingrijesc de dum-
neata §i de orfanii dumitale §i sa va rostuiesc un trai mai
bun chi:ar decit ati fi cunoscut de pe urma sotului dumi-
tale. Numai sa te la.5i de aceasta Invinuire 91 sa nu se
mai verse singe. Ginde§te-te ca ai de ales intre iertare
§i razbunare i intre bunul trai §i saracie.
— Este aclevarat, sire, sintem saraci, raspunse vaduva
cu neclintit curaj ; dar mai bine sa tr&im ca animalele,
din ierburi salbatice, decit din pretul platit pentru sin-
gele sotului meu. Cer lupta prin aparatorul meu.
— *tiam Ca a.5a are sä se intimple, spuse regele la
urechea lui Albany. In Scotia, primele cuvinte pe care le
gingure§te icopilul i ultimele pe care le poate rosti batri-
nul, sint : „Lupta, singe, razbunare". Zadarnic mai staruim.
Sa intre invinuitii.
Sir John Ramorny intra in incapere. Era imbracat
intr-o manta lunga i imblanita, cum purtau oamenii de
vaza atunci cind umblau neinarmati. Bra-tul sau rant,
ascuns in cutele postavului, era prim intr-o e*arfa de
matase caramizie; cu mina stinga se sprijinea de un ti-
nar, care, abia ieit din copilarie, destainuia de pe acum,
prin trasaturile sale, patimi infocate. Era vestiitul Lindsay,
conte de Crawford, p-oreclit mai tirziu contele Tigru Si
care incepuse Inca de pe acum sa guverneze cu cruzimea
'singeroasa a unui tiran feudal. Doi sau trei prieteni de-ai
contelui sau de-ai sai, it sprijineau pe Sir John Ramorny
51
prin faptul ea se aflau de fats. Invinuirea fu din nou
adUsa la cuno§tinta tuturor §i respinsa raspieat de eel
pirit, dupa ce apgratorii se aratasera gata sa-§i dovedeasca
spusele prin proba dreptului sicriului.
- N-am datoria, raspunse Sir Ramorny, sä mA supun
acestei probe, caci pot dovedi prin marturia fostului meu
stApin regal cal ma aflam in pat, bolnav, la ceasul rind
starostele §i primarul sustin ca am faptuit un omor la care
nimic nu ma indemna. Gasesc a§adar ca vina n-are cum
BA pice asupra mea.
— Pot marturisi, spuse printul, ea 1-am vazut pe Sir
Ramorny i am stat de vorba despre citeva treburi ce
priveau casa mea, chiar in noaptea cind a fost savir*ta
crima. Stiu deci ca era bolnav i nu putea sa fdptuiasca
omorul despre care e vorba. Dar nu tiu cum §i-au pe-
trecut timpul oamenii sAi i nu pot lua asupra mea sa spun
ca unul dintre ei nu. ar putea fi fapta§ul.
La primele cuvinte ale printului, Sir John Ramorny
aruncase in jurul lui o privire sfidatoare, dar ultimele
cuvinte it buimacird oarecum.
- Ii multumesc Altetei Voastre, zise el cu un zimbet,
fiindcd a adus aci in sprijinul meu o marturie precauta
fi marginita. Intelept a fost cel care a spus : „SA nu te
bizui pe printi".
— Daca nu ai aka dovada de nevinovatie, spuse regele,
sintem nevoiti sa ingaduim, in ceea ce-i prive§te pe oa-
menii dumitale, ca vaduva i orfanii sa se bucure de
dreptul probei sicriului, afard numai data vreunul din
ei nu alege calea luptei. Pe dumneata insuti, marturia
printului te scutete de orice banuiala.
— Sire, raspunse Ramorny, Ma pot pune cheza pen-
tru nevinovatia tuturor acelora ce sint legati de casa mea.
- Un calugar sau o femeie ar putea vorbi astfel,
spuse Sir Patrick. Pentru a vorbi ca un eavaler, vrei,
Sir Ramorny, sa te bati cu mine in apArarea oamenilor
dumitale ?

52
 — Altadata, starostele Perth-ului n-ar fi apucat sa
rosteasca cuvintul „lupta" cad eu insumi a§ fi cerut-o
inaintea lui. Dar in cliipa de fata nu sint in stare sa in
o lance.
- Imi pare foarte bine sa and asta, Sir John. Are sä
se verse cu atit mai putin singe, .spuse regele. Va trebui
deci ca intreaga dumitale suita, potrivit cu catastiful
inten.dentului dumitale, sä se infat*ze in marea bise--
rica a sfintului Joan pentru ca in fata tuturor acelora pe
care acest omor ii prive§te indeaproape, sa se dezvino-
vateasca de ceea ce li se pune In .sareina. Ai grija sá nu
lipseased vreunul la ora marii liturghii, caci altfel ar fi
pentru dumneata o path' de nesters.
- Vor fi toti pind la unul, .spuse Sir Ramorny.
Apoi, plecindu-se adinc in fata regelui, se intoarse
spre tinarul print §1, dupd un salut respectuos, ii spuse
in as fel incit sd nu .fie auzit decit de el :
- Mi-ati aratat marinime, my lord. Un cuvint din
gura voastra ar fi pus capat acestei sfade dar n-ati vrut
sa-1 rostiti.
— Pe viata mea, murmurs printul, am spas atit cit
Imi ingaduiau adevarul §i icon§tiinta. Socotesc ca nu to
a§teptai sa scornesc minciuni pentru tine ; §1 apoi, John,
Imi aduc nelamurit aminte de un mut cu mutra de calau
§i o secure scurta, care parea foarte bine In stare sa
Lea o treabd pe Intuneric. Ei ! Am nimerit-o, cavalere ?
Ramorny nu raspunse, dar se intoarse tot atit de re-
pede ea §i cind cineva i-ar fi atins fa'rd veste bratul ra-
nit se indrepta spre locuinta sa, Insotit de contele de
Crawford ; deci nu inelina eitu§i de putin sari dea aces-
tuia prilejul ss petreaca, fu slit a§tearna o gustare,
pentru a-1 multumi pe tindrul cavaler care-1 sprijinise.
 XXII

In farmacie, leacuri minunate-a avut

In medicine, multa lume a omorit.
Dunbar

Cind, dupa gustarea care se paru o vepicie eavale-

rului rant, contele de Crawford incaleca pe cal pentru a
se indrepta spre castelul Dupplin, undo locuia in ospetie,
cavalerul de Ramorny se retrace in fcamarile sale, cople-
t5it de suferintele trupului §i de griji. I1 gasi ac to pe
Henbane Dwining de care avea cumplit nevoie pentru
a fi uurat *i tie unele, Si de altele.
Medicul, icu umilinta lui ,prefacuta, arata bucuria
ca-1 revede pe bolnavul sau fericit §i multumit.
— Fericit ca un turbat, spuse Ramomy, §i mul-
tumit ea nenorocitul 'pe care 1-a mu§cat animalul §i care
Indepe sa sirrita ap.ropierea raului. Tinarul acela Vara
mild ma vedea tit sufar qi nu ridica un deget ea sa-rni
vine in ajutor. Dar va trebui fac dreptate. Daca ar
fi. sa fac ce se icuvine, cu el §i cu lumea toata,
arunca pe fereastr'a §i a pune capat astfel unui drum in
viata care, data ar merge mai departe dupe cum a in-
eeput, va fi ipentruotia i mai cu seams pentru acest
Vann al Tay-ului, un izvor de nenorociri. Ai grija, chi-
rurgule, cum scoti legaturile : data bandajul se-atinge
de rana Infierbintatd, e ica o lovitura de pumnal.
N-aveti teama, nobi ul meu patron, raspunse far-
macistul cu un zimbet batocoritor pe care incerca sa-1
ascunda sub un ton de false eompatimire. Vom aplica o

54
alifie noua Ow hi, hi, hi !... o vom wura pe Inaltimea
Voastra de durerea pe -care o rabda cu atita tarie.
— Cu atita tarie ! ispuse Ramorny scri§nind din dinti.
o rabd cum fad indura flacarile mistuitoare ale iadului ;
osul pare un fier inro§it, alifia to o sa sfiriie cind va
actin.ge rana .§1 totuO, este ca o gheata de decembrie fata
de fierbinteala care imi mistuie sufletul.
— Vom incerca mai intii efectul unsorii mele asupra
corpului, nobilul meu stapin ; apoi, cu voia
Voastre, servitorul vostru iii va incerca arta asupra spii/
ritului tulburat, deli barmiesc ca suparArile mintit
atrag durerile rani ci ca, atunci wind acestea vor fi in-
-saturate, ;ceea ce imi place sa creel ca nu va intirzia, fur-
tuna din suflet se va potoli de la sine.
— Henbane Dwining, spuLse bolnavul cind se simti
u§urat, ecti un doctor cum nu 7i aitul §1 de nepretuit, dar
uncle lucruri to depacesc. Poti sa-mi rmurezi durerile
trupului, dar n-o sa m.a hotar4ti sa indur dispretul co-
pilului pe care 1-am crescut, pe care--1 iubeam, cad 1-am
iubit ,§i imi era scump. Cea mai mare gre§eala a mea a
fost ica i-am incurajat vieille, iar el s-a dat in laturi sa
spuna un cuvint, rind acest ouvint ar fi putut sa-Mi alunge
am.arAciunea. A zimbit, 1-am vazut zimbind cind acel
blestemat !staroste, tovar4u1 §i stApinul miravilor
m-a provocat, pe mine pe care acel print nere-
eunoscator ma ctia ca nu sint in stare sä port armele,
Dar sa ne gindim la ziva de mime. Crezi ca intr-adevar
ranile omului ucis se vor cleschide c1 vor varsa lacrimi
de singe la .ap.ropiere:a ?
— Nu pot sä vorbe:sc dee:it din auzite, spuse Dwining,
cad se dä ca sigur acest fapt.
— Bruta de Bonthron, zise Ramorny, e foarte speriat,
spune c-ar vrea anal degraba sa. lupte ; ce parere ai ?
Celaalt e foarte tare in spada.
— Este meseria armurierului sa minulasca spada, rigs-
punse Dwining..

55
 — mingiia de pierderea lui Bonthron, spuse
Ramorny, cu toate ca ar insemna sa pierd un om foarte
folositor.
- Cred ca intr-adevar Senioria Voastra se va mingiia
mai wor decit de pierderea pe care a suferit-o in Curfew-
street. Iertati-mi gluma, he, he, he ! Dar ce insu#ri are
tiealosul de Bonthron ?
— Acelea ale unui buldog, raspunse cavalerul, sf4ie
fara sa latre.
— Nu vä temeti o sa marturiseasca totul ?
treba medicul.
- Poti sa §tii la ce poate duce frica de un mort ? ras-
punse bolnavul. A §i facut grenli ce nu se potrivesc de
fel .cu firea lui care nu . se sinehise§te de nimic. El, care
nisi macar nu-§i da osteneala spele miinile dupd
ce a ucis un om, se teme acum de singele unui mort.
— Ei bine, spuse doctorul, data voi putea, trebuie sa
fac ceva pentru el ; eaci de fapt pentru a potoli razbu-
narea mea a dat el lovitura aceea care, din nenorocire,
nu 1-a atins pe cel caruia ii iera menita.
— Si a cui e vina, caraghiosule, spuse Ramorny, data
nu a ta, care al aratat un caprior p134nuit in locul unui
cerb cu zece ramuri in coarne.
— Iertarei nubile cavaler, spuse medicul, volt' ea .eu,
care §tiu putine lucruri in afard de arta mea, sa ma pri-
cep ca Senioria Voastra i sa pot deosebi un cerb de un
eaprior, o ciuta de o caprioara, intr-o strada, la miezul
noptii ? Am simtit oarecare indoiala va'zind cum omul
trece in graba pe linga noi 'se inclreapta spre casa ar-
murierfului ; ma indoiam ca e omul nostru, Cad. pgrea
mai scund ; a ie§it din nou, tocmai dupla atita timp tit
ii trebuia ca sa-§i schimbe costurnul, cu haina din piele
.de bivol §1 cu casca pe cap, fluierind in felul armurieru-
lui ; marturisesc ca m-am in§elat super totam materieml
1 Intru totul (lat.).

56
 i 1-am asmutit asupra lui pe buldogul Senioriei Voastre
care §i-a facut din plin datoria, cu toate ca nu a doborit
prada rivnita. Apdar, sint hotarit, daca arta mea va
putea face ceva i numai daca ticalosul de armurier ni-1
lass pe sarmanul nostru prieten in viata, yin in
ajutor.
— Arta to va fi puss la o anevoioasa incercare, doc-
tore, spuse Ramorny. Caci of la de la mine : sä zicem ca
luptatorul nostru este ranit : va fi tirit afard din arena —
asta data nu prime§te lovitura de grade — §i ridicat
in spinzuratoare, Vara multa vorba, ca un uciga dovedit
i gindesc ca vei sta la indoiala sa"-i dregi gitul dupd ce
se va fi zbatut in §treang Limp de o ord.
— Sint icu totul de alts parere, cu voia Senioriei Voas-
tre, rdspunse Dwining cu blindete. Y1 voi face sd zboare
de la piciorul spinzuratorii in Cara visurilor, intocmai ca
regele Arthur, sau Sir Huon din Bordeaux, sau Ugero
Danezul ! ba ceva mai mult : daca vreau, 11 voi rasa sä
se legene in spinzuratoare un anumit numar de minute
sau ore, apoi in vazul tuturor it voi ajuta sa dispard la
fel de -u§or cum vintul duce o frunza uscata.
- Astea nu sint decit laudaroenii, doctore, raspunse
Ramorny. Toata populatia din Perth va fi de Ltd la exe-
cutie, care de care mai dornici sa vada cum e spinzurat
un om din serviciul unui nobil, pentru ca 1-a ucis pe un
ticalos de-ai lor. Vor fi mai bine de o mie in jurul spin-
zuratorii.
— *i.chiar daca ar fi zece mii, spuse Dwining, nu voi
putea, eu care am un grad inalt de pregatire, care am
studiat in Spania §i chiar in Arabia, sä ine1 ochii acelei
cete de taranoi idioti, cind cel mai umil scamator ce s-a
produs vreodata, in fata publicului izbute§te sa in§ele
chiar privirile patrunzatoare ale clarvazatoarei voastre
nobilimi ? v-o spun, ii voi trage pe sfoara ca §i cind a§
fi in stapinirea inelului lui Keddie.

57
 - Daca spui adevarul, raspunse cavalerul, §i presupun
ca nu-4i bati joe de mine cind este vorba de a§a ceva,
trebuie sa ai ajutorul Satanei §i nu vreau sa am niici to
amestec cu el. I1 resping §i 11 desfid.
Dwining nu se putu opri sa nu zimbeasca in sinea lui
cind 11 auzi pe stalpinu-sau ea-1 sfideaza astfel pe Necu-
ratul §i cind it vazu apoi call face semnul crucii. Se
infrina totu§i vazind cum trasaturile lui Ramorny se
in&spresc f oarte §i sipuse, cu oarecare gravitate, de§i sfor-
tarea pe care o facea ca sa-,5i inabu§e risul se vedea cit
de cob :
— 0 mina spala pe alta, prea evlaviosule cavaler, eir-
d4ia e sufletul scamatoriei. Dar... he... he... he L.. nu am
cinstea sa ma fi intovara§it cu gentilomul despre care
vorbiti ; nu sint chiar atit de incredintat ca poate fi
aflat aievea, cu toate ca Senioria Voastra trebuie sa tie
mai multe decit mine in aceasta privinta.
— Zi-i mai departe, caraghiosule, i lasa batjocura,
care §i air putea sa to caste scump.
— 0 s5. zinc, nu ma tem deloc, raspunse Dwining ;
ailati ea-mi am §i eu omul cu care lucrez mina in mina
¢i fard de care arta mea nu mi-ar fi de pre:a mutt ajutor.
- Si cine-i acela, ma rog ?
— Stephen Smootherwell, daca vrea sa of le Inaltimea
Voastra, calaul acestui Frum-os Ora§. Ma mir ea !nal-
timea Voastra nu-1 cunoa§te.
— lar eu, nu ma mil. ica-1 cuno§ti. Un .caraghios ea
tine trebuie sa fi avut de multe on treaba cu el in time
ce-i Ikea meseria ; totu§i, vad ca nasul tau nu e ciuntit,
urechile nu ti-s retezate §i daca umerii iti sint stigma-
tizati sau ar§i ,cu fierul rc§u, e§ti de ajuns de intelept sa
ti-i ascunzi sub o Mantle cu guler
— He... he... he !... Inaltimea Voastra glume#e, spuse
medicul ; nu din pricina celor intimplate mire insuini sint
In legitura cu Stephen Smootherwell, ci pentru un anu-
mit negot dintre noi, in care, va rob sa nu va supanati,

58
eu cumpAr la un anumit prey trupul §i membrele acelora
care mor tau ajutorul prietenului Stephen.
— Ticalosule, striga Ingrozit cavalerul, faci negot cu
acele jalnioe rama§it,e omene§ti ca sa meqtere§ti vraji
§ti sa arunci farmece scirboase.
— He... he... he... nu, nu, sa nu se supere Senloria
Voastra, raspunse medicul, pe care nepriceperea stapi-
nului sau it inveselea mult ; noi, .cavalerii bisturiulu, avem
obiceiul sa taiem cu grija membrele celor eaposati
numim aceasta opera tie disectie ; ea ne ajuta sa desco-
perim, cercetind membrul mort, cum trebuie sa-1 tratAm
pe acela al unei persoane in viata, ce zace de pe urma
vreunei metehne. Ah !daca Inaltimea Voastra ar vrea sa-ml
vada umilul laborator, i-a§ ara'ta capete §i miini, picloare
si despre care se credea ca putrezesc de mult.
Craniurl. lid Wallace, furat de pe podul Londrei, inima
lui Simon Fraser, care nu s-a temut niciodata de nimeni
mina frumoasei Maggie Logie 1. Ah ! dace mi-ar ft fost
dat sä pAstrez mina cavalereasca a Area onoratului, crneu
stapin !...
— Ajunge, sclav ticklos. Incepi sa-mi fact sila cu,
pomelnicul tau de grozavii. Spune-mi numaidecit unde
vrei sa ajungi cu vorbiria ta. Cum poate negOtul tau cu
calaul sa-1 .scape pe Bonthron
- Nu-i voi destAinui Senioriei Voastre mett
decit dne va fi neaparat nevoie, raspunse Dwining. par
sa zicem ca se da luipta §i coco§ul niastru este batut. Mai
intii avem nevoie sa-1 incredintam Ica data va cedes, ij
vom scapa• de spinzuratoare, numai sa nu marturiseascl
nimic care ar putea dauna Senioriei Voastre.
- Ah ! ah ! am o idee, spuse Ramorny, putem fact
mai mult decit atit ; putem pune in gwra lui Ranthron
un cuvint ce va pricinui destula incurcaturA aceluia care
este pricina nenorocirii mele. SA mergem la vizuina ul-
1 Frumoasa amanta a lui David al II-lea.

St
dogului Si sa-1 pregatim sa faces f at,a la tot .ce se poate
intimpla. Daca it vom putea indupleca sa se supuna pro-
be' dreptului sicriului, care nu este, poate, decit o prefa-
catorie, sinter scapati. Daca alege lupta, el care-i sal-
batic ea un urs incoltit de eiini, poate ca se va dovedi
mai tare decit potrivnicul lui ; atunci nu numai ca vom
scapa, vom fi chiar razbunati. Daca Bonthron va fi invins,
ne vom folosi de vicle§ugul tau §i, daces vei §ti sa ie§i cu
dibacie din incurcatura, vom putea sa-i dietam narturi-
sirile, sa ne folosim de ele §i asta va insemna un pas
uria pe calea razbunarii mele. Dar intimplarea mai
poate avea §i alta fata. SA zicem ea dulaul nostru este
ranit de moarte in arena, cine it va impiedica sa morrnaie
un fel de spovedanie cu totul deosebitA de ceea ce 1-am
invatat not ?
— La naiba, treaba asta poate s-o ,faces medicul sau,
spuse Dwining. Sa mi se ingaduie sa-1 ingrijesc §i sa
mi se dea vole sä pun doar un deget pe rana lui ; ere-
deti-ma, nu vom mai avea sa ne ternem de nimic in ceea
ce-1 prive§te.
- Iata, intr-adevar, un ticalos care .nu are nevoie sa
fie rugat pentru a aduce servicii.
— Dupes cum nici Senioria Voastra nu se va lasa ru-
gatti cu rasplata.
— Sa mergem deci sa ne strunim omul, relua Ra-
morny ; o sa-1 of lam supus caci, o fi el dine dar §tie sa
Lea' deosebirea intre cine-1 hrane§te §i eine-1 asupre§te
§i e plin de ura adinca f ates de regalul meu stapin in
urma unui tratament neplacut la care I-a supus. Mai
trebuie sa-mi spui cum vei face, pentru a-1 scaipa pe
dulau din miinile gloatei de cetilteni.
Sa-i lasarn pe ace§ti vrednici prieteni asupra intrigi-
lor for rezultatele le vom vedea mai tirziu.
Debi deosebiti prin insu*ile lor, erau cum nu- se poate
mai potriviti pentru a gindi si a duce la indeplinire pla-_
nuri criminate, aidoma eiinilor de vinatoare, care unii

60
clescopera vinatul §i-1 haituiese, in vreme ce altii se arunca
asupra lui pentru a-1 nimici. Minclria i egoismul le
staiteau in fire unuia §i altuia, dar rangul, educatia
talentul erau de ajuns spre a-i deosebi.
Ambitia nemasurata a curteanului favorit, a iubitu-
lui ce triumfa, sau a razboinicului cutezator era cum nu
se poate mai strains umilului doctor care 'Area sä caute
insultele i sa se bucure de ele ; dar mintea euno§tin-
tele sale 1.1 faceau sä se socoteasca mult mai presus decit
nobilii grosolani ai vremii. Dwining cunotea destul
de bine acest lucru ; apdar, ca sa petreaca, stirnea intoc-
mai ca un pazitor al fiarelor salbatice pasiunile furtu-
noase ale unor oameni ca Ramorny, eacii era sigur ca,
umil la infati§are, va scapa neobservat din furtun.a ce-a
iscat-o, du,pa cum un tinar indian, vislind intro barca
tward, indrazne§te sa se avinte spre stinci prim-ejdioase,
de care cora)bii mai mari s-ar zdrobi. Era firesc ca baro-
nul feudal sa-1 dispretuiasca pe neinsemnatul medic ; dar
Ramorny suferea tot mai mult inriurirea acestuia §i de
cite on se incontrau, spiritul lui era adesea dominat de
al lui Dwining, dupil cum sfortarile dezlinate ale unui
cal aprig sint infrinate uneori de un copil de doisprezece
ani, me§ter in arta dresajului. Dar dispretul pe care,
Dwining it simtea pentru Ramorny era cu totul altul.
Gindea ca" fata de el cavalerul nu e mult mai mult decit
o bruta, in stare fard indoiala sa distruga; ca taurul cu
coarnele sau lupul cu coltii, supus unor prejudeati jos-
nice §i sclav al prefacatoriilor dupd cum nu-.
mea Dwining orice religie ; el vedea in Ramorny un om
pe care soarta i 1-a scos in cafe ; menirea lui era sa-i
a§tearna in fatil aurul, la care se inchina §i pe care-1
iubea, caci avaritia era eel mai mare cusur al lui, dar
nicidecum cea mai uritd clintre apucaturile sale. Fata de
el insu.5i se apara Ca aceasta pasiune josnica
iii avea izvorui in dragostea pentru putere. Dwining cu.-
geta la toate acestea in timp ee se desfata cu mormanul

61
de air adunat de et pe tare se ducea din kind In cinch
sa -1 vada. „Dwining, i i spunea el, nu este ca zgircitul
obisnuit, caci acesta nu se bucura decit de stralucired
aurulai ; .ceea ce it face pe Dwining sa caute auruil este
puterea pe care o da el celui ce-1 stapineste. Ce nu al de
pe urma lui ? Iubesti frumusetea, iar to e5ti pocit, urit,
bai.trin sau clog ? el poarta o momeala fata.la celei mai
frumoase femei ; esti slab asuprit de cei puternici ?
iata cu ce poti inarma aparatori mai voinici decit micul
tiran de care te temi ; iti doresti lucruri stralucitoare
si jinduiesti sa desfawri splendoarea bogatiei ? ascun-
zatoarea asta mica confine dealuri multe ci cimpii rocli-
toare, paduri impinzite de vinat ¢i o droale de vasali ;
j in uie$i dupa placerile curtilor ? iti plac zimbetele re-
gilor, doresti iertarea papilor pentru crimele tale §i dis-
pensa ce te Incurajeaza sa faptuiesti altele not ? toate
aceste sfinte indulgente pot fi dobindite cu aur. Chiar
razbunarea, care se spune ca este dreptuil poate
flindca rivnesc o parte atit de mare din ceea ce-i al oa-
menilor, chiar razbunarea se poate cumpara ; dar ea se
mai poate obtine i prim dibacie si acesta este mijlocul
cel mai mobil. A,sadar,. oomoara imi va sluji pentru alte
teluri ci imi- voi potoli. setea mea de r6zbunare Para sä
cheltuiesc un ban ; sau, mai degraba, voi adauga la.
triumful pe care 11 prilejuie5te ea pe acela al unei imbo-
gairi crescinde".
Iata zicea Dwining, inapoindu-se din vizita sa
la Ramorny. Adause la comoara lui aural cistigat de pe
urma diferitelor servi cii, apoi. du.pa ce-si sorbi din ochi
gramada, I i incuie lada pleca sa-Ii vada bolnavii ;
le faces loc sa treaca tuturor celor intilniti in cafe, se
pleca sagea boneta Zn fata celui mai mic pravalias,
ba chiar In fata celui mai modest meserias care-si cis-
tiga prinea you sudoarea fruntii.
te de mimic, gIndea el In sinea lui, fAcind toate
acesrte fiinte proaste §ii josnice I daca ati §ti
62
ce ipoate da la iveala aceasta che.ie, v-ati descoperi in
fata mea schiar de-ar tuna §i-ar fulgera. Se .aflg oare In
catunul vostru o baltoacd prea imputita, unde voi
sfiiti sa ingenuncheati pentru a-1 venera pe stApinul
unor iastfel de bogatii ? Dar voi face sa mi se slant& pu-
terea, toate ca imi place sa-i ascu-nd izvorul. Vol fi
un spin in orgul vostru pentru .ca nu ati vrut sa ma ale-
geti magistrat. Am sä va chinuiesc ea un co§mar, dar de
vazut n-o sa ma vedeti. Chiar ticalosul ala de Ramorny,
care pierzinduil mina §i ,a pierdut, intocmati ca un
crator s'arm:an, singura parte pretioasa a fiintei sale, ma
cople§e.5te eu insulte, ca §i chid ,ocarile ,ar avea vreo in-
riurire asupra unui spirit ca al meu. Si totu.5i, in time ce
imi striga .ba.daran*, 4<ticallos* §i §i petreee
pe socoteala .mea, eu tin in mina inimii lui.
putea platesc fiecare insultd printr-o durere tru-
peasca sau sufleteasca. Vii, he, he, he ! nu ma sinehisesc
,cit negru sub unghie de aristocratia lui."

In time ce medicul se lasa in voia acestor ginduri dia-

vole ti, de-a lungul zidurilor, in urma lui
se auzira ni§te tipete de femei.
— Ah ! iata 1, sfinta Fecioara fie lauidata ! lata-1 pe
omul eel mai folositor din Perth.
- Zica eine ce-o vrea despre .cavaleri §i despre apgra-
torii dreptatii, cum li se 'spune, eu nu vreau sa and vor-
bindu-se decit despreyrednicul farmacist, mecterul Dwi-
ning, spuse o alta.
In acee* clips, medicul fu inconjurat Inhatat de
mai multe femei din ora.
— Ei bine, ce s-a intimplat, intreba Dwining, a fatat
vreo vacs ?
— Nu-i vorba de nici o vacs acum, spuse una din fe-
mei, ,ci de un biet eopil lard tats care trage sa moard ;
apdar, grAbWe-te, caci avem deplina incredere in d-um-
neata, cum ii spunea Bruce lui. Donald din Insule
 — Opiferque per orbem dicor 1, spuse- Dwining, din
ce pricing moare copilul ?
- Anghind, anghina, striga una din cumetre, micul
nenorocit .croncane ca un. corb.
- Cynanche trachealis. Este un rau care nimice§te
repede. Duceti-ma fard intirziere la el, spuse medicul,
care atunci cind era vorba faca m-eseria se arata
darnic, in ciuda firii lui zgircite, i omenos, det§i rautatea
ii statea in fire.
Deoarece nu putem presupune ca-§i schimbase
durile, pricina trebuie sa fi fostmindria §i clragostea pen-
tru arta lui. Nu s-ar fi grabit totui dea ingrijiri daca
ar fi banuit linga ce copil it duceau. Dar, mai inainte de-a
apuca dea seama de acest lucre; medicul fu intro-
dus in casa lui Oliver Proudfute, unde auzi bocetele fe-
meilor care pregateau toaleta mortului pentru ceremonia
de-a doua zi dimineata ; urmatoarele strafe ale acestui
bocet pot fi privite ca .versuri de inspiratie moderns :
„Spirit nevazut, lipsit de intruchipare
Gata sa dispdri risipindu-te in aer,
Pluteste prin preajma privind cu-nduiosar6
La corpul ce-a iscat atita plins si vaier.
Al aripilor zbor pe loc to it opreste
De ling-acest cadavru nu pleca nici unde
Nu-ti urma destinul ce spre cer te porneste
Ori in adinci prdpastii urea sa te scufunde.
Ca sä razbuni fapta ce ti-a distrus
Smulgindu-te din viata atit de timpuriu,
0 forts nevazuta sa iti dea putinta
Sa faci sa curga singe ca si dintr-un corp viu.
Cind chipul ucigas prin fata to va trece
Oprind lumina zilei in ochi sa-ti patrunda,
Cind pasi venind aproape de corpul tau rece
Fac ca sa tresard urechea-ti muribunda,

Toata lumen Imi zice salvatorul (lat.).

 Atunci ciudate-atracl,ii in corp se vor trezi,
Fiori grin mwichi vor trece, nervii-ti vor trcmura,
Singele-ncilegat in rani din nou s-o umezi
i tot singe va cere spre a se razbuna."

Oricit de nesimtitor ar fi fost, medicul simti totusi

mustrari de cuget cind trecu pragul casei unui om earuia.
pricinuise moartea, deli nu o facuse cu tot dinadinsul.
- Lasati-ma sa plec, femeilor, spuse el, arta mea nu
poate veni in ajutor decit ,celor vii §i nu are nici o putere
asupra mcrtilor.
, — In odaia de sus se afla copilul bolnav, .eel mai rnic
dintre orfani.
Dwining fu deci silit sa urce. Dar n-apuca bine sa intre
pe us& cind ramase surprins auzind .cum cintecul femei-7.
lor se oprete deodata, iar una din elestriga :
— Pentru Dumnezeu, tine a intrat ? Am vazut o
tura mare de singe.
- Nu, spuse alta, e o picatura de alifie.
- Ba deloc, .cumatra, era singe to intreb din nou;
nine a intrat in casa ?
Una din ele se duse sA se uite pe 'culoarul unde Dwi-
ning, sub pretext ea nu vede bine scara pe care trebuia.
urce la etajul de sus al acestei case indoliate, se oprise,
tulburat de cele citeva cuvinte auzite.
- Ei ! nu este decit cinstitul Dwining, raspunse una
din sibile.
— 'Nu este decit mesterul Dwining, spuse aceea care
vorbise prima, eel care ne aduce mingiiere in nenorocire
ca nimeni altul atunci sa §tii ca era cu adevarat o pica-7
turn, de alifie.
— Nu, spuse cealalta, poate sa fi fost chiar o
tura de singe, .caci magistratii i-au poruncit doctorului
et' cerceteze ran.a cu instrumentele lui si cum putea
sarmanul cadavru sa stie ea el fAcea acest lucru cu ginduri
buried.
 e, cumatr.:, deoarece, chiar cind traia, sarmanul
om iii lua adesea prietenii drept dumani, iar judecata
lui nu s-a schimbat poate nici acum.
Dwining nu auzi mai mult, caci i1 tirau spre etajul
de sus, uncle Magdalena &a wzata pe patul ei de vd-
duva, stringindu-§i la piept copilul ; fala micutului §i
incepuse sä se innegreasca, iar respiratia greoaie pre-
vestea sfir§itul. Un calugar dominican statea linga pat
parea sa adreseze din cind in cind un cuvint de min-
giiere, sau sali dea vreo parere asupra bolii copilului.
Medicul arunca asupra bunului calugar o privire plina de
acel dispret adinc al oamenilor de tiinta pentru aceia
pe care-i socotesc ni§te nepoftiti. Dar ajutorul sau grabnic
fu folositor ; el smulse copilul din bratele mamei scaldate
in lacrimi, ii descoperi gitul, deschise o vina, iar singele
ti§nind din bel§ug facu ca micul bolnav sä fie uwrat
numaidecit. Orice primej die disparu indata §i Dwining,
legind rana, wza din nou copilul in bratele mamei sale.
Acum, cind micutul era in afara de primej die, durerea
vaduvei, amutita o clipa de boala copilului, reinvie in-
tocmai ca un puhoi multa vreme
Vai inteleptule doctor, spuse ea, nu vezi decit o
sdrmand femeie, in locul aceleia pe care odinioara ai
cunoscut-o mai bogata. Dar miinile care mi-au inapoiat
copilul nu trebuie sa piece goale din casa mea.
mosule meter Dwining, prime.5te aceste matanii care
sint facute din abanos §i argint. Bietului meu sot i-a
placut totdeauna sa aiba obiecte la fel de frumoase ca
ale nobililor ; prin purtarile lui semana cu un gentilom
ca nimeni altul §i lath ce soarta a avut.
dupd ce strinse la piept, cu o durere muta, mata-
niile nefericitului ei sot, le depuse in miinile lui Dwining.
Ia-le, spuse ea, pentru dragostea aceluia care to
iubea atit de mult. Ah, spunea intr-una ca de-ar fi sa
se-ntoarca cineva de la marginea gropii, trebuie ca 1-a
adus indarAt meterul Dwining. Copilul lui a fost readus

66
4a viata in ziva asta binecuvintata, iar el se alai intins
aici, inghetat pe vecie si nu stie nici cel putin sa fiul
lui a fost bolnav_si ca a fost vindecat. Ah ! vai mie ! Dar
ia mataniile astea si gindeste-te la sarmanul lui suflet
cind le vei invirti intre degete. Va iesi mai devreme din
purgatoriu daca niste persoane bune ca dumneata vor
vrea sa se roage pentru odihna sufletului sau.
inapoi mataniile, femeie, eu nu cred in farmece
§i nu stiu sa inlatur soarta rea, spuse Dwining, mai miscat
poate decit ar fi voit sä fie si respinse acest dar rau pre-
vestitor ; insa cuvintele din urma it suparara pe preot,
la care nu se gindise clad rostise aceste vorbe.
— Cum, mestere doctor, spuse dominicanul, dumneata
numesti farmece rugaciunile pentru morti ? *tiu ca
Chaucer, scriitorul englez, spune ca oamenii de stiintii
nu prea citesc Biblia. Sfinta noastra mama Biserica a
atipit citva timp, dar ochii ei s-au redeschis si acum stie
sa-si deosebeasca prietenii de dusmani ; si fii sigur...
Ei, cucernice parinte, nu ma Iasi sa termin. Am
spus ca nu ma pricep sa savirsesc minuni si era sa adaug
ca, deoarece numai Biserica se pricepe la acest lucru,
frumoasele matanii trebuiau sa-ti fie incredintate ca sa
le folosesti cit mai bine pentru odihna sufletului celui
raposat.
Dwining lasa sa cada in miinile dominicanului mata-
niile primite si fugi din casa mortuard. „Ce vizita ciudata,
isi zise el in sine, cind ajunse in strada sanatos si teafar.
Nu pun mare pret pe o viata omeneasca si totusi sint
fericit ca am salvat viata acelui copil. Dar trebuie sa ma
grabesc spre Smootherwell ; nu-mi va fi greu sä-1 fac
sa joace cum vreau eu in privinta lui Bonthron ; in
felul acesta voi fi salvat cloud vieti, in vreme ce nu am
distrus decit una."

67
 XXIII

Iata.-1 unde zace imb6lsamat in singe,

Rana lui deschisa striga catre cer ;
Ike curmarea victil ea mereu se plinge
Cerind razbunate zeilor din cer.
Uranus si Psyche

Eiserica Sfintul loan din Perth, patronul oras;ului, fu-

sese aleasa de catre magistrati pentru ca se potrivea
.
mai bine desfawrarii probei. Toate bisericile i ma.nas-
tirile dominicanilor, cartuzienilor i ale altor ordine ale
clerului recunoscut fusesera bogat inzestrate de rege §i
de nobili ; insa membrii consiliului sustinurd ca sfintul
loan, de ale cdrui favoruri erau siguri Ca se bucurab,
trebuie sa aiba intiietate asupra noilor patroni pentru
care dominicanii, cartuzienii, carmelitii si altii cladiseri
not hiserici in jurul Frumosului Ora. Neintelegerea ce
se iscase intre calugari i preoti infierbinta spiritele in
rnomentul cind fusese ales locul unde .cerul avea sa tap-
tuiasca o minune ; caci divinitatea era chemata sa ho-
tarasc...a asupra unui vinovat nesigur, iar grefierul ora-
§ului dorea cu aceea§i inflacarare ca biserica Sfintui
Joan sä aiba intiietate, ca §i cind ar fi existat printre
sfinti un partid pentru ci altul contra intereselor fru-
rnosului ora§ al Perth-ului. Astfel ca intrigile, care tin-
teau ca alegerea sä se indrepte asupra acestei biserici,
fusesera destul de numeroase. Dar magistratii sustinu-
sera ca cele ce se petreceau erau in strinsa legatura cu
onoarea orawlui §i hotarird sa se bizuie pe dreptatea §i
nepartinirea patronUlui adica a sfintului Joan.

63.
 Marea liturghie se celebrase cu cea mai mare pompa,
.dupa cum cereau imprejurarile, iar credinciosii isi repe-
tasera de mai multe on rugile for fierbinti ; abia dupd
aceea se facura pregatirile pentru apelul la judecata ne-
mijlocita a cerului in legatura cu ucicierea misterioasa
a sarmanului palarier.
Scena avea acel caracter impunator si solemn pe care
bisericile catolice stiu sa-1 impnirne atit de bine. Dinspre
fereastra de la rasarit, impodobita cu vitralii marete,
pleca un val de lumina ce se imprastia pe pristolul in
fata caruia se afla sicriul unde se odihneau rama§itele
pamintesti ale celui ucis : bratele-i erau incrucisate pe
piept si miinile impreunate, iar degetele ridicate in aer,
ca si cind lutul nemiscat cerea el insusi razbunare im-
potriva acelora care smulsesera cu violenta sufletul ne-
muritor ,din invelisul lui schilodit.
Lingd sicriu se gasea asezat tronul pe care statea
Robert al Scotiei, alaturi de fratele sau Albany. Printul
statea pe un scaunel mai scund, linga fatal sau ; acest
aranjament isca unele observatii ; scaunul lui Albany,
era asemanator cu acela al regelui, in vreme ce mosteni-
torul coroanei parea coborit sub unchiul sau, in ochil
intregului popor.
Sicriul era asezat in asa fel ca din orice colt al bise-
ricii multimea sa poata vedea trupul neinsufletit. La
capatul sicriului statea in picioare cavalerul de Kinfauns,
reclamantul, iar la picioare, tinarul conte de Crawford,
ca reprezentindu71 pe aparator. Marturia ducelui de Roth-
say dezvinovatindu-1, ca sa zicem asa, pe Sir John Ra-
morny, 11 scutise pe acesta sä mai apa.rd ca parte supusa
probei, iar boala ii sluji drept pretext ca sa lipseasca.
Intregul lui personal, si printre acestia cei care, de§i in
serviciul nemijlocit al lui Sir John, erau socotiti servi-
torii printului si nu- fusesera indepartati Inca, se aka-
tuia din opt pind la zece insi ; cei mai multi dintre acecitia
erau cunoscuti pentru moravurile for urite si prin urmare

69
se putea crede, pe buna dreptate despre ei ca au lost in
stare, in timpul vreunei petreceri, sa-1 fi ucis pe palarier.
Erau asezati pe un rind, de-a lungul peretelui din stinga
al bisericii si purtau un fel de gluga alba asemanatoare
cu costumul pocaitilor. Toate privirile erau indreptate
asupra for ; unii din ei pareau sa-si fi pierdut cumpatul,
astfel ca in mintea spectatorilor se infiripara o multime
de presupuneri in legatura cu vinovatia lor. Numai pe
adevaratul ucigas nimic nu-1 trada ; nici vinul, nici
carea bunk nici teama de a fi descoperit nu-i insufleteau
figura posomorita i nesimtitoare.
Am aratat mai sus in ce poz4ie se afla cadavrul ; fata;
pieptul bratele ii erau dezvelite ; restul corpului era
infasurat intr-un giulgiu de pinza foarte find, in asa fel
incit, data singele ar fi trebuit sa curga din vreun loc
descoperit, nu putea sä nu fie vazut numaidecit. Dupa
oficierea marii liturghii, urmata de invocarea solemna
a lui Dumnezeu, pentru a face sa se descopere vinovatul,
Eviot, pajul lui Sir Ramorny, fu chemat spre a fi supus
probei. Acesta inainta cu un pas nesigur. Avea convinge-
rea ca Bonthron era ucigasul si poate ca-si spunea ca
faptul acesta ar fi fost de ajuns sa-1 acuze la rindul lui,
cu toate ca nu lovise el insusi. Trecu prin fata sicriului
i vocea ii tremura rind jura pe tot ce fusese treat in
sapte zile i sapte nopti, pe cer, pe infern, pe partea lui
de paradis, pe Dumnezeu i pe facatorul tuturor lucru-
rilor, ca era nevinovat cl actul singeros savirsit asupra
trupului in fata caruia se afla ; pentru a dovedi ca
jurase drept facu semnul crucii pe pieptul mortului.
Corpul ramase teapan ca mai inainte, nu se vazu nici o
urma de singe pe rani.
Cetatenii se privira unul pe altul cu un aer de adincd
dezamagire. Erau convinsi de vinovatia lui Eviot, iar ati-
tudinea lui sovaielnica le intarise banuielile. Astfel ca
ramasera destul de surprinsi. servitori ai lui
Ramorny devenira mai indrazneti curajul for crescu

70
 vazind ca judecatorii ii scoteau din cauza unul cite unul,
pe masura ce inaintau.
Dar era unul care nu impartaea aceasta incredere
.crescinda. Numele lui Bonthron rasuna de trei on sub
bolta bisericii, dar acela care-1 purta nu raspunse la
aceasta chemare decit printr-o zvicnire a picioarelor, ca
§i cind ar fi fost cuprins brusc de un atac de paralizie.
— Vorbe§te, cline, ii spuse in §oapta Eviot, sau pre-
gatete-te sa mori ca un cline.
Dar scena it tulburase intr-atit pe incit ju-
decatorii, vazindu-i incurcatura, se intrebard data tre-
buiau sa-1 tirased in fata sicriului sau sa rosteasca sen-
tinta Vara aceasta formali tate ; Bonthron raspunse atunci
scurt, ca de obicei :
— Nu vreau. *tiu eu ce vraji se pot folosi ca sa fie
spinzurat un biet om ! Ma prind sa lupt cu tine zice
ca am vreun amestec in moartea acestui om.
potrivit obiceiului, i§i arunca ma'nua pe lespedea
bisericii. Henry Smith inainta in mijlocul murmurelor
de aprobare ale concetatenilor sai, pe care nici faptul ca
regele se afla de fata flu le putu inabu i ; ridica manu§a
banditului,• puse la boneta §i o arunca pe a sa,. dupa
cum se cerea, ca zalog al luptei. Dar Bonthron nu o ridica.
— El nu este de rangul meu, mormai bruta ; nu e
In masura sa-mi ridice manup. Eu sint in serviciul prin-
tului Scotiei fiindca-1 slujesc pe marele sau scutier, iar
omul asta nu este decit un meseria.
Dar printul it intrerupse :
— Tu, in slujba mea, ticalosule ? to dau afara pe
loc. Pune mina pe el, Smith, §i lovWe-1 cum n-ai lovit
vreodata o nicovala. E i vinovat §i tradator. Mi-e scirba
sa-1 privesc §i data regalul meu tats va voi sa-mi pri-
measca sfatul, va da atit unuia cit §i celuilalt cite o
bung secure scotiana §i peste o jumatate de ora vom
afla care din doi va fi mai tare.

71
 Contele de Crawford si Sir tharteris, arbitrii celor
cloud parti, isi dadura consimtamintul §i, deoarece lup-
tatorii erau de rang inferior, se hotari ca aveau sä se
lupte cu casca pe cap si in tunici de piele ; totodata avea
sä li se dea niste securi bune de indata ce vor fi gata de
lupta..
Se alese drept arena piata Blanarilor, un loc destul
de spatios pe care-1 ocupa breasla cu acela§i nume si se
elibera pentru luptatori un spatiu de treizeci de picrare-
lungime pe douazeci si cinci largime. Nobili, preoti si
tarani se ingramadira acolo, dar -batrinul rege, care ura
asemenea privelisti, se retrase in palatul sau delega
ca arbitru suprem pe contele Errol, lord mare coneta-
bil, functiune pentru care era cu totul potrivit. Ducele
de Albany observa multimea cu o privire prevazatoare
si atenta ; cit despre nepotul sau, acesta se purta cu ne-
pasarea care ii statea in fire.
Cind luptatorii aparura in arena, contrastul intre cei
doi izbi pe toti cei de fata : atitudinea armurierului era
hotarita si barbateasca, privirea lui parea sa stralu-
ceasca Inca de pe acum de bucuria izbinzii pe care o na-
d5jduia ; privirea posomorita si abatuta a lui Bonthron
avea infatisarea unei pasari de noapte gon.ita din vizui-
na-i intunecata. Jurara fiecare ca-si socotea pricina
dreapta : Smith cu o siguranta barbateasca, Bonthron cu
hotarire indaratnica, ceea ce it fa'cu pe ducele de Roth-
say sa-i spuna conetabilului :
— Ai vazut vreodata, dragul meu Errol, o fata pe care
sa se citeasca atita dusmanie, cruzime si groaza ?
— Nu are o infati§ai e placuta, spuse contele, dar pare
un voinic -primejdios.
— M-as prinde cu dumneata pe un butoi de yin,
scumpul meu lord, ca are sä fie Invins. Henry arrnurierui
e la fel de puternic ca el, si mai energic.Si apoi uite cit
e de semet. Celaialt are in el ceva care to dezgusta cind
11 privesti. Da-le semnalul de lupta, scumpul meu cone-
tabil, cdci mi-e sila sa-1 mai vad pe omul asta In rata
ochilor.
Conetabilul se adresa atunci vaduvei, care, in vesmin-
tele ei de doliu si cu copiii alaturi, ocupa un scaun ling-
arena.
— Femeie, it primesti de buns voie pe barbatul acesta;
Henry armurierul, ca aparator al dumitale in aceasta
disputa ?
— primesc, it primesc, din toata inima, raspunse
Magdalena, si rog pe Dumnezeu si pe sfintul loan
dea putere si ocrotire, caci lupta pentru vaduva si orfani.
— Proclam deci ca acesta este un cimp inchis, spuse
conetabilul cu voce tare. Nimeni nu are voie sa tulbure
lupta prin vorbe, semne sau priviri. trompete,
luptatori — luptati !
Trompetele sunara si luptatorii, inaintind dinspre cele
cloud parti ale arenei, cu pas egal si hotarit se scrutara
dibaci pentru a judeca din ce parte era planuita lovitura.
Se °pried unul in fata celuilalt, la o lungime de brat si
fiecare facu mai multe fandari pentru a-si da seama de
atentia si puterea adversarului in cele din urma, fie ca
se plictisi, fie Ca se temu sa nu se istoveasca in aceste
manevre pregatitoare, Bonthron isi ridica securea grea
deasupra armurierului si-si lovi adversarul cu toata
forta ; Smith se feri aruncindu-se intr-o parte, desi pu-
tea sa pareze cu usurinta. Dar mai inainte ca Bonthron
sa retsina in garda, Henry ii dadu in casca de _otel o lo-.
vitura care it facu sä se rostogoleasca la pamint.
— Marturiseste sau mori, spuse invingatorul, punind
piciorul pe trupul invinsului si atingindu-i gitul cu virful
securii care se termia in forma de pumnal.
— Marturisesc, skuse ticalosul, ridicind spre cer niste
priviri salbatice. Lasa-ma sa ma ridic.
— Mai intii preda-te, spuse Henry Smith.
— Ma predau, mormai din nou Bonthron.
$i Henry anunta ca adversarul sau se declara invins.
73
 Ducii de Rothsay si Albany, conetabilin ~ i -staretul
in traria in arena si-1 intrebara pe Bonthron daca recu-
nostea ca era invins.
- Recunosc, raspunse el.
— i vinovat de uciderea lui Oliver Proudfute ?
- Recunosc si asta, dar 1-am luat drept altul.
- Si pe tine vOiai oare sä-1 lovesti ? Fa marturisiri;
fiule, si merita-ti iertarea intr-o alta lume, caci nu ai
prea mult de nadajduit de la asta.
— L-am luat pe omul ucis drept acela care m-a dobo-
rit, si care cu piciorul imi apasa Inca pieptul.
— Acum, spuse staretul, cei care se Indoiau de virtu-
tea acestei probe sfinte pot fi incredintati de greseala
lor. S-a pyins singur in capcana pe care i-o intinsese ne-
vinovatului.
— Abia daca 1-am vazut vreodatd pe omul asta, spuse
armurierul. Nu "i-am facut niciodata vreun rau, nici lui,
nici vreunuia din ai sal. Ar voi Cuviosia Voastra sa-1
Intrebe pentru ce a incercat sa ma ucida intr-un chip
atit de las ?
- intrebarea este intemeiata, spuse staretul. Din ce
pricing doreai to moartea acestui armurier care sustine
ca nu ti-a facut nici un rau ?
— I-a facut rau aceluia pe care-1 serveam, raspunse
Bonthron, si din porunca lui am Incercat sä-1 ucid.
— Din a cui porunca ? intreba staretul.
Bonthron tacu o clipa, apoi mormai :
E prea puternic ca sä-1 pot numi.
— Asculta, fiule, spuse preotul ; peste citeva clipe
atit puternicii cit si cei slabi nu vor mai fi pentru tine
decit niste umbre. Se pregateste in clipa asta caruta care
trebuie sa te conduca la locul de executie. Asadar, Inca
o data, fiule, te sfatuiesc sa te gindesti la mintuirea su-
fletului tau, sä aduci slava Domnului si sa marturisesti
adevarul. Stapinul tau, Sir John Ramorny, este acela
care te-a Impins la o fapta atit de mir§ava ?

74
 -
— Nu, raspunse ticalosul, care se afla tot la pamint,
era un stapin mai mare decit el, §i-1 arata pe print cu
mina.
— Ticalosule ! striga printul surprins. Indrazne§ti sa
pretinzi ca eu to-am indemnat ?
Chiar dumneavoastra.", my lord, raspunse mir,5avul
ticalos.
- Mori in nemernicia ta, sclav scirbos, spuse printul
§i, tragind spada, 1-ar fi strapuns pe calomniatorul sau
daca nu ar fi intervenit conetabilul.
- rnaltimea Voastra sa ma ierte ca-mi indeplinesc
insarcinarea, banditul trebuie sä fie dat pe miinile calau-
lui. Este nedemn sa moara de o alts moarte, cu atit mai
putin de mina Altetei Voastre.
— Dar cum ! nobile conte, spuse Albany cu voce tare
§i cuprins de o tulburare adevarata sau prefacuta, vei
ingadui ca un cline ea asta sa paraseasca acest loc pentru
a otravi poporul cu minciuni §i invinuiri impotriva prin-
tului Scotiei ?
— Vreau sa fie casapit numaidecit, spuse Rothsay.
. — Nu va fie cu suparare, Alteta, spuse contele de
Errol, dar am insarcinarea sa-1 ocrotesc pins ce va fi
executata sentinta.
, — Atunci sa i se puns indata un calu5 in gura, spuse
Albany. Iar dumneata, regalul meu nepot, de ce ai ramas
a§a incremenit de mirare ? Aduna-ti mintile, vorbete-i
prizonierului, tagaduie§te, jura... pe tot ce e mai sfint
ca e§ti strain de aceasta moarte mi§eleasca. Uite cum po-
porul ne prive§te i murmurs. Birfa se raspinde§te mai
repede decit adevarul, spune Evanghelia. Vorbe§te-le, re-
galul meu nepot, spune-le ce vrei, numai sa tagaduie§ti
raspicat.
— Cum ! domnule, spuse Rothsay revenindu-i din
surpriza §i durere §i intorcindu-se cu mindrie spre
unchiul sau. Ai vrea sa ma contrazic cu un mir§av ne-
credincios ? Cei care-1 cred pe fiul suveranului lor,

75
 urmaTul lui Bruce, in stare sa intinda curse ca sa is viata
unui sarman meseria, n-au decit sa se bucure la gindul
Ca ticalosul asta spune adevdrul !
— Eu, cel putin, nu voi fi acela, spuse armurierul pe
un ton hotarit. Nu am facut niciodata nimic care sa dis-
placa inaltimii Sale ducele de Rothsay §i nu am suferit
din partea sa nici o strimbatate prin cuvinte, priviri sau
fapte ; nu pot sa cred ca a pus la tale o asemenea ne-
legiuire.
- Crezi cal i-ai facut cinste Altetei Sale cind 1-ai
arunc-at de pe scary in Curfew-street, in noaptea sfin-
tulu:i Valentin, spuse Bonthron, §i crezi cumva ca-ti este
recunoscator ?
Aceste cuvinte, spuse pe un ton hotarit, pareau atit
de pline de adevar incit convingerea pe care o avea ar-
murierul despre nevinovatia printului fu zdruncinata.
— Vai, my lord, spuse el privindu-1 pe print cu
tristete ; Alteta Voastra putea sa-i vrea rau unui }Diet
om pentru ca facut datoria pe linga o tinard fara
aparare ? Mai degraba muream in lupta aceea, decit
and cum se aduc asemenea invinuiri mo§tenitorului
lui Bruce !
— E.;ti un baiat bun, Smith, spuse printul, dar nu-ti
pot cere sa fii mai chibzuit decit ceilalti. Ticalosul asta sa
fie dus la spinzuratoare sa fie urcat acolo viu, pentru
ca sa poata minti si sa ne poata ponegri pins la ultima
suflare.
Cu aceste cuvinte, printul parasi arena ; nu gasi de
cuviinta sa is in seama privirile pline de ura ce i le
arunca multimea pe masurd ce se departa de el, incet
§i cu scirba si nu se ardta nici surprins, nici nemultumit ;
un geamat adinc sau un murmur ii intovara§i retragerea.
Doar citiva nobili it insotira, cu toate .ca la venire suita
lui fusese mai nurneroasa. Oamenii din popor incetara
sa-1 urmeze pe nenorocitul print care-§i ci§tigase de

76
timp-uriu faima de om nesocotit §i u§uratic ; asupra lui
apti_sau acum banuielile cele mai grozave.
Printul se indrepta cu un pas incet spre biserica domi-
nicanilor, dar zvonurile false, dupd ,ctim spune proverbul,
au aripi, astfel ca ajunsesera mai devreme in locul uncle
se retrasese tatal sau. Cind patrunse in camarile rege§ti
§i ceru sa-1 vada pe rege, ducele de Rothsay fu surprins
sa afle ca parintele sau era Intr-o consfatuire impor-
tanta cu ducele de Albany ; acesta incalecase in momen-
tul in care printul parAsise arena si se infati§ase la ma-
nastire inaintea lui. Se pregatea sa se foloseasca de pri-
vilegiul rangului §i obir§iei ale spre a patrunde la rege,
cind Mac Louis, comandantul brandanilor, ii aduse foarte
respectuos la cuno§tinta ca i se poruncise raspicat sa nu-1
lase sa. intre.
— Du-te, cel putin, Mac Louis, si spune-le ca astept
bunul for plac, zise printul. Daca unchiul meu tine sa-1
opreasca pe fiu la up tatalui, va fi fericit sa afle ca
Wept in anticamera ca un lacheu.
— Nu Va suparati, spuse Mac Louis cu oarecare
data Alteta Voas.-tra se va invoi sa alba rabdare, voi
trimite s-o caute cind ducele de Albany va fi plecat §i
nu ma indoiesc ca Maiestatea Sa va consimti atunci sa o
primeasca pe inaltimea voastra. Dar in clipa de fata, sa
ma ierte Alteta Voastra, imi este cu neputinta sa va in-
troduc.
— Te inteleg, Mac Louis, dar oricum ar fi, du-te §i
fa cum iti poruncesc.
Ofiterul se supuse si se Inapoie indata cu ra'spunsul
ca regele nu se simtea bine §i se pregatea s5 se retraga
in incaperile sale, dar ca .ducele de Albany avea
primeascd indata pe printul Scotiei.
Se scurse totu§i o buna jumatate de ora mai inainte
ca ducele de Albany sa apard. In tot acest timp, Rothsay
fie ca tacea posomorit, fie ca schimba citeva vorbe fara

77
insemnatate cu Mac Lous si brandanii, cind ar(agos, cind
usuratic, asa cum ii statea in fire.
Ducele aparu in sfirsit si impreuna cu el conetabilul,
a carui fata lasa sä se vada ca e trist si stingherit.
— Draga nepoate, spuse ducele de Albany, imi pare
rau sã to vestesc ca pa= Brea regalului meu irate este ca
ar fi bine, pentru onoarea familiei regale, ca Alteta Ta
sä se sileasca un timp sä nu iasa din casa marelui con e-
tabil ; si sä nu vada aproape pe nimeni in afard numai
de nobilul conte aci de fata, ping cind zvonurile supa-
ratoare care au fost raspindite astazi vor fi ardtate ca
mincinoase sau uitate.
— Ce inseamna asta, lord Errol ? rb.spunse printul
surprins. Casa dumitale este sortita sa devina o temnita
si Senioria Ta temnicerul meu ?
— Fereasca Dumnezeu, my lord, spuse contele de
Errol ; dar datoria ma sileste, vai, sa" indeplinesc porun-
cile tatalui vostru si s'a" o consider pe Alteta Voastra re-
gal& pusa sub tutela mea pentru citva timp.
- Printul mostenitor al Scotiei sub tutela marelui
conetabil ? i ce indreptateste aceasta masura ? Birfe-
lile murdare ale unui ticalos sint de ajuns pentru a pata
pajura mea regala ?
— Atita vreme cit aceste invinuiri nu vor fi dovedite
ca neintemeiate, ele ar pata-o chiar §i pe aceea a unui
monarh, spuse ducele de Albany.
— Cine le raspindeste, my lord, striga printul, data
nu un ticalos prea josnic de propria lui marturie pentru
a fi crezut macar o clipa, chiar data n-ar fi in jot onoa-
rea unui print, ci aceea a "ultimului dintre cersetc:ri. Sa
fie adus aici, sa i se arate instrumentele de tortura si
veti vedea cum tdgaduieste vorbele cu care a indraznit
sa ponegreasca.
— Spinzuratoarea si-a facut prea bine datoria ca
Bonthron sä mai simta tortura, zise Albany. A fost exe-
cutat acum o

78
 — Sff pentru ce atita grabs, my lord ? i-o Intoarse
printul. Stiff ca s-ar putea spune ea nu a fost folosita
decit pentru a-mi terfeli numele ?
— A§a este obiceiul luptatorul invins in proba luptei
este dus pe data din arena inchisa drept la spinzuratoare ;
§i totu§i, draga nepoate, urma Albany, data ai fi respins
cu indrazneala §i hotarire Invinuirea, a§ fi socotit de
cuviintd sä-1 las pe ticalos in viata pind cind aveau sa fie
facute cercetari mai amanuntite. Dar cum Alteta Ta a
pastrat tacere, am crezut ca trebuie sa inabu§ scandalul
inchizind guru aceluia care 1-a iscat.
— Pe sfinta Maria, my lord, asta-i prea de tot. Poti
dumneata, unchiul meu, sa ma socote§ti in stare de 0
fapta atit de nedemna ea aceea pe care o marturise§te
badaranul Ala ?
— N-am caderea sa pun intrebari Altetei Tale, totu§i
te-a Intreba data tagaduie§ti de asemenea Si atacul
aproape la fel de nedemn, de§i mai putin singeros, asu-
pra casei din Curfew-street ? Nu te supara pe mine,
nepoate, dar, intr-adevar e neaparat nevoie sa, nu fii
vazut in tot timpul cit regele va locui in acest ora§.
Rothsay se opri cind auzi acest indemn, it privi plin
de inteles pe duce §i raspunse :
— Unchiule, e§ti un bun vinator, ti-al intins latul
,cu multa dibacie ; dar ai fi dat cu siguranta gre§ data
cerbul nu ar fi venit sä se prinda singur. Dumnezeu sa-ti
sprijine planurile §i sa poti trage din ele foloasele urma-
rite. Spune tatalui meu ca ma supun vointei lui. Lord
Errol, atept sa-mi spui o vorba §i te urmez. Pentru ca
tot trebuie sa fiu pus sub tuteld, e Inca bine ca mi s-a
hotarit una mai u§or de indurat.
Intrevederea dintre unchi §i nepot terminindu-se ast-
fel, acesta din urma se retrase impreund cu contele de
Errol. In strada Intilnira ord§eni, dar acetia se Inde-
partau de indata ce-1 zareau pe ducele de Rothsay, ca
sä nu fie siliti sä-1 gAlute pe acela pe care-1 considerau

79:.
un desfrinat singeros si usuratie. Conetabilul §i printui
se inapoiard impreund mergeau aldturi §i totusff se
simteau foarte stingheriti unul fata de celdlalt.
Iar acum sa ne intoarcem la arena si sa ne reludm
povestirea din clipa cind lupta luase sfirsit sff spectatorii
se retraseserd. Multimea se impartise in cloud grupdri deo-
sebite. Gel mai putin numeros, era totodata eel mai res-
pectabil .erau reuniti aci cetatenii din Perth de rang mai
malt, care it fehcitau. pe norocosul luptator sff se firitiseau
sff ei unii pe altii pentru ca neintelegerea dintre ei sff curteni
se terminase in chip strdlucit. Magistratii erau atit de
fericiti incit rugard pe Sir Patrick Charteris sa bine-
voiasca a se rasa poftit la o gustare in localul primariei,
gustare la care Henry Smith, eroul zilei, fu invitat sau mai
degraba i se porunci sa is parte. Aceasta imprejurare it puse
intr-o mare incurcaturd, caci initha lui se of la linga Caterina
Glover. Dar mdnusarul ii inlaturd indoielile. Bdtrinul, care
avea un respect firesc pentru magistratura Frumosului
Oras si punea mare pret ,pe onorurile ce izvorau de aci,
socotea ca viitorul sau ginere n-ar face deloc bine data le-ar
refuza.
— Nu poti lipsi de la o adunare atit de insemnatd,
fiul meu, ii spuse el. Sir Patrick Charteris va lua si el
parte si va fi un prilej fericit pentru tine sa dobinde§ti
favorurile lui. Se poate sa-ti porunceasca o armura sff
1-am auzit eu insumi pe primarul Craigdallie spunind ca
trebuie sa umple din timp magaziile de armuri ale ce-
tdtii. Nu trebuie sa-ti nesocote§ti treburile acum cind
o sa ai o familie.
— Dar, tats Glover, raspuns.e nedumerit invingatorul,
am destui musterii si-apoi o stiff doar pe Caterina : ar
putea sa se intrebe unde sint. S-or mai gasi vreunii care
impuieze urechile cu povesti despre cinthrete am-
bulante si cite si mai cite.
— Nu-ti fie teams, spuse Glover, dar du-te ca un
bun cetatean acolo unde to cheamd mai marii orasu-

80
 NU spun ca n-o sa-ti fie cam greu s-o Impaci pe Ca-
terina dupd acest nou duel, caci in treburi dintr-astea
se crede mai deteapta decit regele i tot consiliul sau,
biserica §i calugarii, starostele si primarul. Dar ma due
chiar eu sa vorbesc pentru tine §i am sa ticluiesc atit de
bine lucrurile incit, de§i miine dimineata poate sa to
primeasca posaca, totul are sa se sfir§easca in lacrimi §i
zimbete, intocmai ca o dimineata de aprilie care Incepe
cu o ploaie marunta. La revedere, fiule, §i nu uita sa vii
sa ne vezi miine dimineata dupd liturghie.
Armurierul se hotari deci, de§i cam fara voie,
inst4easca parerea viitorului sau socru §i sa raspunda la
invitatia mai marilor ora§ului. Se desparti de multime
se inapoie acasa la el pentru a-§i imbraca cele mai
frumoase haine ; apoi merse la primarie, unde masa de
stejar masiv parea sä se indoaie sub greutatea uria§a a
farfuriilor cu somni din Tay §i cu pe§ti gusto§i din marea
Dundee, mincarurile cele mai alese pe care le Ingaduia
sfintul timp al postului §i nici vinul, berea sau hidrome-
lul nu lipseau pentru a le stropi. Trubadurii tirgului cin-
tara in timpul mesei, unul din ei recita o lunga descriere
poetica a bataliei de la Blackearm Side, data de catre
Sir William Wallace §i temutul sau capitan §i prieten
Thomas de Longueville Impotriva generalului englez Se-
ward pe care toti oaspetii o cuno$eau aproape pe de
rest. Dar, mai rabdatori decit urma§ii lor, o ascultau ca
i cind ar fi simtit Inca fiorii noutatii ; nite pasaje pline
de laude pentru stramowl cavalerului de Kinfauns
pentru alte familii ale ora§ului fura indelung aplaudate,
in vreme ce oaspetii Iii umpleau cupele unul altuia in
amintirea eroilor care luptasera alaturi de aparatorul
ScotieL Se inching apoi §i se ridicard urale in mai multe
rinduri in sanatatea armurierului, iar starostele anunta
in mod solemn ca magistratii aveau de gind sa-i acorde
un privilegiu deosebit sau o altd cinstire pentru a arata
cit de mult pretuiesc nobilul sau curaj.

81
 — Sa nu se supere Inaltimea Voastra, dar sa nu faced
una ca asta, spuse armurierul repezit ca de obicei ; nu
trebuie sä se poata spune ca vitejia este un lucru atit de
rar la Perth, incit sa fie rdsplatit un om care a luat apa-
rarea unei vaduve nenorocite. Se afla de bund seama in
Perth o multime de alti cetateni, care ar fi facut treaba
asta la fel de bine ca §i mine §i poate chiar mai bine,
caci ar fi trebuit sä zdrobesc casca banditului intocmai
ca pe o °aid de pamint §i far& indoiala ca a§ fi izbutit de
n-a§ fi cant chiar eu otelul pentru Ramorny. Totu§i,
data Frumosul Ora§ crude ca mi se cuvine • ceva pentru
asta, o sa socot ca am fost rasplatit atunci cind vaduva
Magdalena §i sarmanii ei copii or sä capete un ajutor
din fondul comunal.
— Se va face §i asta, spuse Sir Patrick Charteris,
insa Frumosul Ora§ va mai avea §i dupd aceea destule
mijloace sa plateasca ceea ce ii datoreaza lui Henry
Wynd, iar not sintem cu totii mai in Masura decit el sa
judecam acest lucru, caci el este orbit de o de§arta de-
licatete pe care oamenii o numesc modestie. Daca Fru-
mosul Ora§ ar fi prea sarac, starostele ar plati partea lui.
Aurul corsarului nu a zburat Inca in intregime.
Cupele se umplura lard sub numele de „cupd de con-
solare" a vaduvei §i se bail de asemenea §i in amintirea
lui Oliver, care acum fusese razbunat vitete§te. Intr-un
cuvint, ospatul fu atit de vesel, incit toata lumea recu-
noscu ca nu lipsea decit un singur lucru §i anume : sa
fie de fata palarierul insu§i, a carui nenorocire fusese
pricina adundrii §i care cu siguranta ar fi Inveselit pe
toata lumea, ca de obicei: Primarul Craigdallie spuse ca
el ar fi pretins negre§it toata gloria acestei zile, data
s-ar fi putut sa is parte la ea Si ar fi jurat cu siguranta
cä §i-a razbunat singur moartea.
Oaspetii se despartird la sunetul clopotelor care anun-
tau vecernia ; unii din ei, cei mai serio§i, se indreptard
spre biserica unde, cu ochii pe jumatate inchig §i cu fata

82
Imbujorata, se alaturara celorlalti creclincio0. Altii se
dusera acasa §i povestira familiilor intimplarile din tim-
pul zilei, iar altii se indreptara spre circiuma lor. careia
postul nun Inchidea porWe alit de stramic pe cit voiau
rituriie ; Henry se duse acasa, buimacit Inca ,de uralele
concetatenilor sai si de numeroasele pahare de vin ; in
vis ii aparu fericirea .desavirita. si Caterina.
Am spur ca dupa terminarea luptei spectatorii se im-
partisera in cloud grupuri ; in vreme ce cu vesel alai, grupul
cel mai respectabil it intovar4ea pe invingator, celalalt
grup, mult mai numeros, .alcatuit din ceea ce se poate
numi drojdia societatii, 11 urma pe Bonthron, a carui
caruta se indrepta intr-un loc cu totul altul, §i din motive
diferite.
Intre o scena de doliu si una vesela, este 1.1or de ghi-
cit care din cloud va avea mai multi spectatori, atunci
cind va fi vorba sa firn martori la mihniri ce nu ne pri-
vesc sau la bucurii ce nu ne sint date noud insine. A§adar,.
caruta care-1 conducea pe criminal la locul executiei,
fu urmata de cea mai mare parte a locuitorilor din Perth.
Un calugar statea alaturi de Bonthron.
Acesta repeta Vara ovaiala si sub pecete.a spoveda-
niei, acelea§i minciuni pe care le mai indrugase la locul
luptei, invinuindu-1 pe ducele de Rothsay ca el a poruncit
ambuscada ce dusese la moartea nefericitului palarier.
Tot lungul drumului, raspindi aceleasi calomnii in rindul
multimii ; cu o neru§inare Para pereche sustinea in fata
acelora care se aflau mai aproape de caruta, ca avea sä
moara numai Si numai fiindca it ascultase orbe§te pe
ducele de Rothsay. Multa vreme repeta aceste cuvinte cu
glas obosit Si mono Lon, ca o lectie invatata pe dinafara,
sau ca un mincinos care o in mereu de la capat, pentru ca
vorbele lui sa capete crezare, deli in sinea sa era Incre-
dintat ca nu o merits. Dar cind ridica ochii §i zari in
departare instrumentul de tortura inalt de cel putin
patruzeci de picioare, cind vazu spinzuratoarea cu scara

83
 si fringhia ei fatala aparind in orizont, se posomori hrusc si
calugarul putu observa ca tremura din toate incheietu-
rile.
Fii tare, fiule, ii spuse el ; ai mArturisit adeva'rul
si ai primit iertarea. Pocainta to va fi primita fiindca vine
din adincul inimii si, cu toate ca ai savirOt fapta de om
singeros si cu inima crucial, rugaciunile Bisericii to vor
scapa din purgatoriu.
Aceste asigurari erau sortite mai degraba sa sporeasca
groaza celui vinovat decit sa-1 mingiie, deoarece Bonthron
se indoia ca siretlicul planuit pentru a-1 scapa de la
moarte avea sa clued la ceva si ca va fi folosit spre binele
lui ; caci isi cunostea destul de bine sta.pinul ca sa stie
ca acesta nu se sfia cind era vorba sa, jertfeasca un om
care, in cele din urma, ar fi putut sa se dovedeasca pri-
mejdios pentru el.
Totusi, soarta ii era pecetluita si nu avea cum sa scape
de ea. Se apropiau incet de copacul fatal care se ridica
pe o inaltime, linga riu, cam la vreo jumatate de mild de
zidurile orasului ; locul acela f-usese ales pentru a spin-
zura corpul ticalosului, ce trebuia sa slujeasca crept hrand
corbilor si sa fie zarit din toate partite. Acolo, preotul it
dildu pe Bonthron calaului care it ajuta sa urce si it
spinzur4, s-ar fi zis, asa cum cerea legea. Trupul paru sa
se zbata un minut, dar dupa citeva clipe ramase nemiseat.
Calaul statu cam o jumatate de ora linga el, ca pentru
a-i astepta ultima suflare si ii anunta pe cei curios' sa
vada asemenea spectacole ca, intrucit fiarele cu care
trupul urma sä fie tintuit pe spinzuratoare nu erau gata,
ceremcnia finala, adica desprinderea corpului din streang
si legarea de spinzuratoare, va fi aminata pentru a doua
zi, la rasaritul soarelui.‘
ciuda orei matinale anuntata de catre calau, o mul-
time numeroasa it urma pe mesterul Smootherwell, in
ultimele lui operatiuni. Dar spectatorii ramasera grozav
de surprinsi si dezamagiti, vazind cä de spinzuratoare nu

84
mai atirna cadavrul. Nu le trebui mult sá ghiceasca
pricina. Bonthron fusese multa vreme in serviciul unui
baron ale carui moii se aflau in comitatul Fife si chiar
el se nascuse in aceasta provincie. Era deci cit se poate
de firesc ca vreo citiva locuitori din Fife, ale .caror bard
brazdau toata ziva -apa riului, sa fi ridicat intr-ascuns
corpul compatriotului lor ca sa-1 scape de ()card. Mul-
timea iii varsa minia asupra lui Smo,otherwell, pentru ca
nu terminat treaba in ajun i data acesta nu s-ar
fi aruncat, impreund cu ucenicul sau, intr-o barca pentru
a ajunge in mijlocul Tay-ului, ar fi fost in primejthe sa
fie uci i. Dar aceasta intimplare era prea obimuita pe
vremea aceea ca lumea sd se mai gindeasca la ea prea
mult. Adevarata pricina se va vedea in capitolul urma-
toL
 XXIV

Spinzuratoarea e pentru ciini, iar libertatea pentru oamenl.

Henric al V-lea

Intimplarile unei povestiri incilcite trebuie sd se po-

triveasca una cu alta la fel ca §i dintii unei chei in broasca.
Cititorul, orioit de binevoitor ar fi, nu este obligat sa se
multumeasca cu simpla enuntare a unui fapt, cu toate
ca in viata de toate zilele asta este tot ce poate of la
despre ce se petrece in jurul lui. De§i se distreaza, el vrea
sa cunoasca totu§i cauzele intimplarilor, curiozitate cu
totul intemeiata de altfel. Fiecare are dreptul sä-§i dea
seama de mecanismul ceasului construit pentru propria
lui folosinta, cu toate ca nu-i este ingaduit sa cerceteze
interiorul orologiului a§ezat spre folosinta tuturor in
virful clopotnitei ora§ului.
Ar fi deci o lipsa de curtenie din partea noastra sä
nu-i lamurim pe cititori asupra mijloacelor folosite
pentru a-1 scapa pe uciga§ de la spinzuratoare ; aceasta
intimplare unii cetateni din Perth o pusera pe seama dia-
volului, in vreme ce altii se multumird invinuiasca
pe locuitorii comitatului Fife, din pricina ru§inii ce o
simteau vazind ca unul de-ai for se leagana in spinzu-
ratoare, ru§ine care cadea asupra tuturor celor din
partea locului.
La miezul noptii dupd ziva executiei, in vreme ce
locuitorii erau cufundati Inca Intr-un somn adinc, trei
barbati, infa§urati in mantale §i purtind un felinar, co-!
 borira aleile unei gradini care ducea de la .casa pe care o
ocupa Sir Ramorny la tarmurile Tay-ului, unde o bared
mica era irag pe prundis. Se auzea suieratul trist al
vintului printre copacii si tufisurile desfrunzite. 0 lung
panda plutea printre norii care pareau sa• ameninte a
ploaie. Cei trei barbati intrard in barca cu multa grija,
.pentru a trece neobservati. Unul din ei era inalt si vin-
jos ; al doilea, scund si girbovit ; al treilea, care parea
mai tinar decit ceilalti, era de statura mijlocie. Tata
ce se putea deosebi in intuneric. Ei se asezara in bared si
desprinsera fringhia care o lega.
— Sa urmam curentul ping vom fi trecut podul, caci
cetatenii vegheaza si cunoasteti proverbul : „Sageata
Perth-ului nu-si greseste niciodata tinta", spuse cel mai
tinar dintre ei, care incleplinea functia de cirmaci ; el
departa barca de term, pe cind ceilalti doi tineau lopetile
infasurate in pinza minuindu-le cu bagare de seams si
astfel ajunsera in mijlocul fluviului.
Acolo, ramasera nemiscati si lasara cirmaciului grija
ca barca sa nu paraseasca mijlocul apei.
Putura sa treaca astfel neobservati si fare ca nimeni
sa se sinchiseasca de ei, pe sub arcurile gotice ale vechiu-
lui pod construit prin darnicia lui Robert Bruce in 1329
i luat de suvoaie in 1621. Desi auzird vocea garzii ceta-
tenesti care, de cind cu tulburarile, facea de veghe acolo
in toate noptile, nu se oprira din drum si cind ajunsera
destul de departe pentru a nu mai avea sa se teams ea
vor fi surprinsi de acei paznici nocturni, incepura sa vis-
leasca cu prevedere si sa vorbeasca in soapta :
— Ti-ai facut o noua meserie de cind nu te-am vazut,
camarade, spuse unul din vislasi catre celalalt. Ultima
oars cind te-am vazut ingrijeai un cavaler schilodit si
acum te reintilnesc gata sa rapesti un trup neinsufletit.
— Un trup viu, daca nu te superi, meter scutier,
daca stiinta mea ma va fi servit citusi de putin.
 — Nu icred, mestere farmacist, ping cind n-o sa-mi
arati cum si ce fel to descurci.
- Foarte simplu ; totul e prea simplu poate, pentru
a-i face placeye unui geniu atit de inventiv ca al dumitale.
Iata. : Atirnarea unui corp omenesc, pe care poporul o
numeste spinzuratoare, pricinuieste moartea prin apo-
piexie, adica prin stringerea in creier a singelui care nu
se poate intoarce la inima din cauza compresiunii venelor.
Trupul mai e nimicit si din ana pricing fiindca fringhia
se stringe in jurul pieptului, plaminii nu mai primesc
aerul trebuincios si condamnatul moare.
- inteleg destul de bine toate astea, jupin medic, dar
cum impiedici duraneata o asemenea stringere, spuse cel
de-al treilea persona j, care nu era altul decit Eviot, pajul
lui Ran.aorny.
— Condamnatul nu are dealt sA fie spinzurat in asa
fel incit arterele carotide sd nu fie strinse ; atunci sin-
gele nu va mai navali spre creier si apoplexia va fi in-
laturata ; si data nu va fi strins nici in jurul pieptului,
plaminii vor avea tot atita aer ca si cind ornul ar fi
atirnat de capatul unei fringhii sau dacA ar avea picioa-
rele pe pdmint.
— inteleg toate aceste prevederi, spuse Eviot, dar
cum se pot impaca ele cu executarea sentintei ? iatd
ce nu-mi pot explica.
— Ah tinere, vitejia dumitale ti-a pAgubit creierul.
Dacd ai fi studiat ca mine, ai fi invatat lucruri cu mult
mai anevoioase. Dar iata cum ma descurc : imi fac rost
de bandaje lucrate din acelasi material ca si chingile
tailor vof;;tri ; am grija sä fie tesute in asa fel incit sä nu
se poata lungi, oricit de intinse ar fi, caci atunci planul
meu ar da grey. Asez fiecare picior intr-un nod al aces-
tui bandaj care urea pind la o centura de care este legat.
De aceasta centura sint legate alte fisii care se prind
de-a lungul pieptului si spatelui, pentru a imparti greu-
tatea ; mai sint si alte mijloace pentru a-1 scapa pe con-
clamnat ; acesta este insa cel mai bun. Legglz.lrile sint
prinse de un colan lat de otel. Una din. marginile lui este
curbata in afara §i prevazuta cu cirlige pentru a inlatura
alunecarea fringhiei pe care bunul calau o a.az a in jurul
acestui sistem §i nu pe gitul gol al condamnatului. De
aceea, atunci cind este aruncat de pe scars, el se gas-ete
spinzurat nu de git, data nu te superi, ci de un erc de
otel ; acesta-i sustine nodurile in care ii sint aezate pi-
cioarele §i care in realitate ii suporta greutatea corpului,
micwratä cu ajutorul fi§iilor prinse de subsuori §i legate
§i ele de sus-zisul colan. Astfel, nici vinele, nici traheea
artera nu sint strinse, omul respird tot atit de liber, iar
singele lui, in afard de groaza ce i-o pricinuiege aceasta
nousa pozitie, va curge la fel de u§or ca al dumitale, cind
te afli cdlare, cu picioarele in scarf, pe un cimp de batalie.
— pe legea mea, o inventie foarte iscusita §i rara,
spuse Buncle.
— Nu-i ass ? urma medicul ; eu socotesc ca merits
sa fie cunoscuta de o minte atit de luminata ca a inal-
timii Tale, caci nu exists cuno§tinte pe care oamenii din
serviciul lui Sir Rannrny le pot trece cu vederea si data
ati avea prilejul srt 7'd agatati de capatul unei fringhii,
ati gasi ca lucrez mai bine decit se lucreaza de obicei.
Dar va trebui sa aveti o tunics cu guler inalt pentru a
ascunde inelul de otel §i mai cu seams trebuie sa aveti
de-a face cu un bonus socius 1 tot atit de blind ca Smo-
otherwell pentru a face nodul.
- Otravitor ticalos spuse Buncle oameni ca not mor
pe cimpul de lupta. Totu§i o sd-m1 amintesc de aceasta
lectie, la nevoie. Dar ce noapte grozava trebuie sa fi pe-
trecut banditul de Bonthron leganindu-se in aer, in
.
sunetul lanturilor §i in voia vinturilor.
— Ar fi fost o biriefacere lasam acolo, spuse Eviot,
cad coborirea din spinzuratoare it va impinge la not
1Complice (lat.).
crime. Pentru el nu mai exists decit doud elemente betia
si varsarea de singe.
— Sir John Ramorny ar fi gindit poate la fel ca dum-
neata, spuse Dwining, dar ar fi trebuit sa inceapa prin
a taia limba ticalosului ca sa nu povesteased lucruri cau-
date. Si apoi, sint alte lucruri care nu prea intereseaza
pe Senioriile Voastre. intr-adevar, chiar eu sint prea
marinimos ca.-1 scot din incurcatura, eaci voinicul are un
schelet tot atit de solid ca si castelul din Edinburg §i
mi-ar servi cu mult mai bine decit toate cele ce se ga-
se.sc la scoala de chirurgie din Padua. Dar is spune-mi,
jupin Buncle, ce vesti aduci de la trufasul Douglas ?
— intreaba-i pe cei care stiu, raspunse Buncle, eu nu
shit decit curierul care duce •corespondenta Fara cu-
noasca cuprinsul. Poate ca e mai bine pentru mine. Am
dus scrisori de-ale ducelui de Albany §i de-ale lui Sir
Ramorny lui Douglas si cind le-a desfacut arata poso-
morit ca o furtund dinspre miaza-noapte. Le-am adus
raspunsuri la care zimbeau ca soarele dupd o furtund
de yard. Consulta-ti zodiacul, doctore, si ghiceste ce in-
seamna asta !
— Mi se pare ca voi ajunge sa ghicesc fara. mare greu-
tate, spuse medical. Darin vad colo, la lumina lunii, pe
mortul nostru viu. Daca 1-ar fi strigat pe vreun treed-
tor, acestuia i-ar fi parut foarte ciudat sa se auda chemat
noaptea din virful unei spinzuratori. Ascultati, pasamite
se and gemete in adierea vintului si in zanganitul lan-
turilor. Asa, barca la mal incet si fard zgomot §i adu-
ceti-mi cutia si tot ce-mi trebuie. As fi avut nevoie si
de putin foc, dar lumina ar putea sa bats la ochi. Hai,
vitejii mei, luati seama caci ne apropiem de spinzuratoare.
Urmati-mä cu felinarul. Presupun ca au lasat scara.
„Trei oameni veseli o duc intr-un cant,
Noi sintem cei ce nu tac ;
Eu pe nisip, to pe pamint,
Jack spinzurat de copac."
 In timp ce se apropiau de spinzuratoare, auzira clar
ni§te gemete inabu§ite. Dwining indrazni sa tu§easca o
data sau de doua on incet, ca i eind ar fi facut un sem-
nal, dar nu primi nici un raspuns.
— Trebuie sa ne grabim, le spuse el tovara§ilor, prie-
tenul nostru trebuie sa fie intr-o stare jalnica, deoarece
nu raspunde la semnalul care ii veste§te sosirea ajutoa-
relor. Haideti la lucru. Eu o sa urc primul pe scara ca
sa tai fringhia. Dumneavoastra amindoi, urmati-ma unul
dupa altul §i tineti bine trupul sa nu ea:cid atunci cind va
fi desprins. Apucati-1 cu putere de legaturi, in a§a fel
ca ele sa va ajute sa-1 sustineti. Ginditi-vä ca de§i in
noaptea asta joaca rolul unei bufnite, totu§i nu are aripi
§i a cadea din virful unei spinzuratori poate fi tot atit
de primejdios ea §i a fi agatat de ea.
Zicind acestea, urca scara §i dupa ce se asigurase ca
tovara§ii sai tineau corpul, tale fringhia §i le ajuta sa-1
coboare pe uciga§ care nu mai dadea nici un semn de
viata. Cu miini puternice §i .dibace ei izbutird sa aducd
trupul lui Bonthron pe pamint §i, asigurindu-se ca dadea
semne slabe dar sigure de viata, it carard pe malul
Tay-ului, uncle, la adapostul malului inalt, ii pindea mai
putin primejdia sa" fie observa%i. Medicul se. apuca
readuca la viata cu ajutorul instrumentelor pe care le
adusese cu el. Avu grija mai intii sa-1 desfaca de fiarele
pe care calaul nu le strinsese, pentru a u§ura operatia.
Desfacu apoi bandajele ce-§i indepliniserd rolul ; dar ii
trebuira multe sfortari spre a-1 readuce pe spinzurat
la viatd ; caci, in ciuda iscusintei cu care fusese a§ezat
aparatul, chingile menite sa sustina greutatea corpului
slabisera la intindere, incit aproape ca. ,dusesera la su-
grumare. Dar dibacia chirurgului invinse toate piedicile
§i, dupa ee stranutase §i se intinsese, Bonthron dadu semne
vadite de intoarcere la viata ; it apuca de mina pe cel
care ii stropea pieptul §i gitul cu rachiu, it forta sa-i in-
drepte sticluta spre gura §i inghi i o cantitate maricica.

91
 — Este o esenta de doua on distilata, spuse omul
Incremenit ; ar arde gitul si stomacul oricarui altul in
afard de bruta asta nemaipomenita, care seamana atit
de putin cu ceilal i oanzeni, incit nu m-as mira data in
eurind ar fi din nou cel din totdeauna.
Bonthron confirma numaidecit aceasta proorocire ;
se ridica tremurind si arunca in juru-i nige priviri care
aratau ca-si redobindise cunostinta.
Vin, vin ! fura primele cuvinte pe care le rosti.
Dwining ii dadu o doctorie compusa din apa si vin.
El o arunca, numind-o cu epitetul rusinos de spalatura
de vase si continua sa ceard yin.
— Ia-o, la naiba ! spuse' doctorul, pentru ca numai
ea poate sa te faca bine.
Bonthron tease o dusca ce ar fi ametit pe oricine altul,
dar care pe el it facu doar sa se trezeasca ; totusi, nu
paru sa-si reaminteasca numaidecit ceea ce se petrecuse
si intreba, scurt si brutal, pentru ce it adusesera pe tarmul
riului, la o asemenea ora dim noapte.
— Alta nebunie de-a printului iar vrea sa ma bage
la apa ca data trecuta. Dar, pe toti dracii !
— Taci, spuse Eviot, si multumeste-ne ca in clipa de
fata trupul tau nu slujeste drept hrand corbilor !
— incep sa-mi aduc aminte, spuse banditul duse
din nou sticla la gura si incepu sa bea din ea ping ce
o goli, apoi isi lasa capul pe piept si paru ca• vrea sa
Puna rinduiala in amintirile-i incalcite.
— Nu putem astepta sfirsitul cugetarilor lui, spuse
Dwining. 0 sa se simta mai bine dupd ce va fi dormit.
Scoala, flacaule, ai calatorit in aer timp de mai multe
ore, acum incearca sa vezi data apa nu-ti prieste mai
bine. Trebuie ca senioriile voastre sa-mi dea o mina de
ajutor. Nu pot sa urnesc acest morman de carne, .dupa
cum n-as putea Cara un bou taiat.
- Tine-te pe picioare, Bonthron, acum cind am
butit sa te scapam, spuse Eviot.

92
 — Nu pot, raspunse condamnatul. Flecare picatura de
singe din vine ma inteapa ca un ac, iar genunchii se Iasi
sub greutatea mea. Ce inseamna asta ? Trebuie sa fie
vreo giuma de-a ta, cline de farmacist !
— Ei da, cinstitule Bonthron, e o farsd pentru care
imi vei multumi cind o vei cunoaste. Dar, deocamdata,
culca-te in barca asta ca sa intind patura peste tine.
dusera deci pe Bonthron in bared unde it oblojird
atit cit le ingaduiau imprejurarile. El raspunse la grija
for prin citeva mormaieli care semanau cu grohaiturile
unui pore mistret cind gaseste o hrand pe placul lui.
— i acum, Buncle, spuse chirurgul, stiff ce--ti ramine
de facut. Vei duce incarcatura asta vie la Newburg unde
vei proceda dupa poruncile ce ti-au fost date ; fiarele
si legaturile, -dovezi ale arestarii si eliberarii sale, fa un
pachet din ele si arunca-le in fundul riului, caci ar d6pune
impotriva noastra a tuturor data s-ar gasi in stapinirea
dumitale. Adiere.a asta ward de vint dinspre apus iti
va 1-ngadui sa to servesti de o pinza de indata ce se va
face ziu j, data vei fi obosit sa vislesti. Cit despre dum-
neata, jupin paj Eviot, trebuie ca inaltimea Ta sa se mul-
tumeasca a se inapoia pe jos impreund cu mine la Perth,
caci aici frumoasa noastra tovarasie inceteaza. Ia fell-
narul cu dumneata, Buncle, caci vei avea mai multi
nevoie de el deolt as avea eu sff incearca sa-mi trimiti
inappi cu.tia cu instrumente.
In drum spre Perth, Eviot isi arata convingerea ca
Bonthron nu va mai avea niciodata mintea intreaga din
pricina clipelor de groaza prin care trecuse si care pareau
sa-i fi tulburat intelegerea si mai ales memoria.
- Te inseli, jupin paj, raspunse Dwining, ap cum
este ea, mintea lui Bonthron e solidi. Se va clatina in-
tr-o parte si intr-alta intocmai ca o pendula care a fost
pusa in mi§care. Dar va reveni la centrul ei de greutate.
Memoria noastra este, dintre toate facultatile aceea care
e eel mai mult supusa la intreruperi. Ea pare nimicita
93
de un somn adinc, sau de betie, si totusi, cind cel adormit
se trezeste, sau (And fumurile betiei se risipesc, revine.
Groaza are uneori aceleasi urmari. Am cunoscut la Paris
un criminal condamnat la spinzuratoare. El isi primi
pedeapsa si, cind se urca pe esafod, se purta si vorbi
cum fac indeobste toti cei care se gasesc in aceeasi si-
tuatie. Un accident a insemnat pentru el ceea ce micul
meu siretlic a insemnat pentru prietenul nostru. A fost
scapat si predat prietenilor sai mai Inainte ca ultima
suflare sd i se fi stins, iar eu am avut norocul readuc
la viata. cu toate ca in rest si-a revenit cu desavir§ire,
isi amintea foarte putin de procesul si sentinta lui.
aducea aminte citusi de putin... ha ! ha ! ha ! ca se spo-
vedise in dimineata executiei. De asemenea nu-si mai
reamintea ca a iesit din Inchisoare, ca a fost condus in
plata unde a fost executat si ca a fost cocotat in copacul
fatal. Dar iata locul unde trebuie sa ne despartim, caci
nu ar fi prevazator sa raminem impreund aici, deoarece
am putea intilni straja ar fi bine chiar sä nu intram in
oral pe aceeasi poartg: Pentru mine, meseria mea Imi
ingaduie sa plec si sa yin in timpul noptii. inalVmea to
va da unele lamuriri care sa pard bine intemeiate.
Bunul meu plat va fi o lamurire bine intemeiatA,
data ma va intreba cineva, faspunse trufasul tinar ; voi
Incerca totusi sä ma feresc de orice intilnire. Luna este
acoperita de nori si drumul este tot atit de negru ca si
gura lupului.
Foarte bine, spuse medicul, Inaltimea Ta sä nu se
sinchiseasca de acest lucru, va trebui in curind sa mergem
pe drumuri si mai negre Inca.
Pajul lui Ramorny nu cauta sa inteleaga ce Insemna
aceasta fraza rau prevestitoare ; se desparti de vicleanul
dar primejdiosul lui tovards si o luard care incotro.
 XXV

Druniut sere adevarata dragoste nu e niciodata lipsit de piedici.

Shakespeare,:

Teama .armurierului nu-1 in§elase ; cind bunul ma-

nuar, dupd proba judiciard, it parasise pe acela pe care
socotea_ sa §i-1 faca ginere, o gasi pe fiica lui intr-o stare
sufleteasca ce nu fagaduia nimic bun pentru iubitul ei.
0 vazu pe Caterina rece, rezervata §i serioasa, incit parea
sa fi renuntat la orice pasiune omeneasca, ascultind
fara sa is aminte §i cu un aer de dispret vorbele lui, in
timp ce-i povestea cu toata stralucirea de care era in
stare, lupta din Piata Blanarilor cu toate acestea, tatal
incerca sa pard ca nu is in seamy supararea fiica-si §i
ii vorbi despre casatoria ei cu Henry ca de ceva apropiat.
Totui, chid ea incepu, ca §i mai inainte, spund ta-
talui ei ca dragostea pentru armurier nu depa§ea margi-
nile prieteniei, ca hotarise sä nu se casatoreasca nici-
°data §i ca lupta judiciary despre care ii povestea nu
era decit o insults adusa legii divine §i legii omene§ti,
Glover se supara in cele din urma.
— Nu-ti pot patrunde gindurile, fiica mea, striga el,
nici nu inteleg ce toane ciudate te fac sa imbrat4ezi un
barbat care a marturisit ca te iube§te, ii ingadui sa te
sarute, alergi la el la vestea mortii lui §i i te arunci de
buns voie in brate cind it gaseti in viata. Toate astea
sint cit se poate de bune pentru o tinarid ce-0i asculta
parintii §i se invoie§te la o casatorie incuviintata de tatal

95
 el ; dar asemenea apropiere intre o fe-eie tinard un
b'Z-Irbat pe care nu-1 poate iuhi i pe care e hotarita sa
nu-1 is in .casatorie, nu e treaba cinstitd, ba e chiar ne-
cuviincioa_sa. I-ai ingLduit ping acum lui Henry mai multe
favoruri decit imi ingaduise mama ta, Dumnezeu s-o ierte,
inainte de casatorie. Ti-o spun, Caterina, nu pot §i nici
nu vreau sa ingadui sa te joci astfel cu inima unui barbat.
Mi-am dat Invoirea la aceasta casatorie i inteleg sa
alba. loc Vara intirziere ; ai sä-1 prime; ti miine pe Henry
Smith ca pe un barbat caruia trebuie fii in curind
so tie.
— 0 putere mai mare decit a dumitale se va Impotrivi
la acest lucru, tats, rdspurise Caterina.
— Nu ma tern de nici una. Puterea mea legiuita este
aceea pe care un parinte o are asupra copilului lui §i
Inca un copil ratacit, raspunse Glover. Dumnezeu si
oamenii o recunosc.
- Atunci, Dumnezeu sa ne ocroteasca cad data te
vei incapAtina, vom fi pierduti cu totii.
— Nu putem cere ocrotirea lui Dumnezeu data ne
vom purta rau, spune Glover ; cunosc indeajuns acest
lucru ; i oricare preot Iti va spune ca Impotrivirea ta
nesdbuita este o nelegiuire. Inca ceva, chiar mai rau
ai spas vorbe de ocard despre apelul la judecata lui Dum-
nezeu prin lupta judiciard. Bags de seams, Sfinta Bise-
rica este hotarita sid vegheze asupra caminului ei si sä
stirpeasca erezia prin foe §i sabie, eu atita Iti spun.
Caterina I i inabu i un strigat §i se sili sa nu-g Lash'
din fire ; ii fagadui tatalui ei spund tot ce avea pe
inima data s-ar invoi sä amine pentru a doua zi discutia
asupra acestui subject.
Simon Glover se multumi cu aceasta fagaduiala, cu
toate cá aminarea ii pricinuia multe griji. Nici uwrinta,
nici nestatornicia nu puteau s-o fi facut pe fiica lui sä se
poarte astfel cu un barbat pe care el i-1 harazise ca sot
Si pe care de curind ea insa§i recunoscuse fard doar §i

96
poate ca . 1;fi alesul ei. Oare ce forty ciudata si puternicil
era aceea care, intr-un rastimp de doudzeci si patru de
ore, o facuse schimbe hotarirea ? Aceasta era pentru
el o. taing de nepatruns.
„O sa fiu la fel de incapatinat ca si ea, gindi manu-;.
sarul ; on se va cgsgtori fara intirziere cu Henry Smith;
on batrinul Simon va afla de ce nu se invoieste la acest
lucru".
Seara nu se mai vorbi despre acest subiect, insa a
doua zi dis-de-dimineata Caterina ingenunche in fata
patului in care tatal ei dormea inca. Inima ii bgtea de
sparga pieptul, iar lacrimlie ii cgzurd pe fata
Simon. Batrinul se trezi, ridica ochii spre ea, ii facu pe
frunte semnul crucii si o saruta cu dragoste.
- Te inteleg, Kate, spuse el, vii la spovedanie ; sint
sigur ca vrei sa marturisesti deschis ca sa scapi de o
povara grea ce te apasa.
Caterina ramase o clips tacutg.
— N-am nevoie sa te intreb, tats, data iti mai amin.
testi de parintele Clement, de predicile si de meritele
lui. Le-ai ascultat de atitea on incit se spunea ca to
convertise. Se zicea acelasi lucru despre mine si pe bung
dreptate.
- $tiu toate astea, spuse bgtrinul sprijinindu-se in
coate, dar data cei ce birfesc se incumeta, n-au clecit sa
arate ca am incuviintat vreodata spusele lui eretice, cu
toate ca imi placea sa and cum da pe fata stricaciunea
clerului, proasta ocirmuire a nobililor si intunericul in
care e , cufundat poporul de jos ; mi se parea di in felul
asta se dovedea ca numai poporul e inzestrat cu virtute,
putere i insusiri demne de stima, invatatura pe care o
privesc ca sanatoasa si onorabila pentru oras. Si (lac&
predica alts invatatura decit cea bunk de ce oare mai
marii lui ii ingaduiau s-o facd ? Nu trebuie . sa dojenesti
ogle ea s-au lasat sfisiate, atunci cind arunci in mijlocul
turmei un lup imbracat in piele de midi.
 Ei au incuviintat predicile lui, ha chiar le-au in-
curajat, spuse Caterina, atita vreme cit ardta fatis viciiie
laicilor, certurile nobililor si asuprirea celor saraci si
erau fericiti sa vadd cum credinciosii, atrasi de cartuzieni,
pdrasesc alte biserici. Dar fatarnicii, caci asta sint, s-au
aldturat celorlalti calugari cind a fost vorba sa-1 invi-
nuasca pe predicatorul for Clement care, dupd ce ii in-
fierase pe da'dea acum pe Ltd naravurile prco-
tilor, ii condamna fiindcd sint mindri, prosti, desfrinati
lacomi de bogatii si .de putere.
— Pentru Dumnezeu, Caterina, vorbeste mai incet,
spuse Glover ; ridici tot mai mulct glasul si spui vorbe
din ce in ce mai amare, iar ochii iti strdlucesc. To arati
patimasd in lucruri care nu to privesc mai mult decit pe
altii si asta-i face pe rauvoitori sa zica despre tine ca
esti primejdioasd si eretica.
- tii ca nu spun decit adevdrul ; si dumneata ai
spus aceleasi lucruri .de mai multe ori.
— Pe ac si pe pielea de cdprioard, nu ! striga cu viol-
ciune manusarul. Ai vrea sd marturisesc ceea ce ar putea
sa ne coste viata si averea ? A fost alca'Auita o comisie
care va cerceta si pedepsi pe ereticii carora li se pun in
seamy toate tulburdrile din ultima vreme ; asadar, destui
cu vorbele, fiica mea. Totdeauna am zis si eu ca hatrinul
trubadur :
„Cuvintul e un sclav, iar tindul ne-nfrinat
Deci nu rosti cuvintul pin' nu l-ai cugetat." 1
- Prea tirziu, tats ; cuvintele dumitale au fost auzite
Simon Glover, cetatean din Perth, este invinuit ca
a spus vorbe necuviincioase despre doctrinele Sfintei
Biserici...
1 Aceste rinduri se mai pot vedea si azi in casa ruinata a until
abate si se spune ca el.e fac aluzie la o femeie pe care abatele
o tinea ascunsa in locuinta lui (n. a.).

98
 Pe cit este de aclevarat ca traiesc din ac din piele;
asta e o minciuna ! N-am fost niciodata atit de nechib-
zuit ca sa vorbesc despre lucruri pe care nu le inteleg.
— ca i-a ponegrit pe membrii clerului, atit pe
preoti cit i pe calugari, urma Caterina.
— Nu tagaduiesc adevarul, spuse Glover ; am putut sa
vorbesc putin cam slobod la o sticla de vin sau la un
pahar cu bere, dar totdeauna atunci cind am avut tovar4i
siguri, cad limba mea nu e chiar atit de neprevazatoare.
— Crezi dumneata, tats, dar cuvintele ti-au fost spi-
onate, cele mai curate ginduri rastalmacite si esti invinuit
ca tinta batjocurilor dumitale grosolane a fost Biserica
Si slujitorii ei, ca ai facut haz pe socoteala for cu ni§te
desfrinati, ca raposatul Oliver Proudfute, Henry armu-
rierul si altii, care se spune ca au impartasit doctrinele
parintelui Clement ; acesta din urma este invinuit de
erezie i cautat pretutindeni pentru a fi condamnat la
moarte. Dar nu vor ajunge niciodata sä-1 descopere,
spuse ea ridicind ochii spre cer, aidoma acelor frumoase
sfinte din portretele catolice. A scapat de capcana intinsa
multumesc lui Dumnezeu ca asta s-a intimplat datorita
ajutorului meu.
— Ajutorului tau ! striga Glover alarmat. E§ti ne-
buna ?
— Nu tagaduiesc, ba chiar sint mindra de ce-am
facut, raspunse Caterina ; batrinul se afla in siguranta
de partea cealalta a muntilor, multumita lui Conachar
pe care 1-am adus aici impreund cu cItiva din tovara§ii lui.
— 0, fiica nenorocita ! cum ai putut ajuta la fuga
unui om invinuit de erezie si sa chemi munteni inarmati
sä se impotriveasca administratiei §i justitiei ora§ului ?
Vai ! ai calcat in acela0 timp legile regatului §i acelea
ale Bisericii. Ce ne facem data se afla ?
- S-a aflat, tats, spuse Caterina pe un ton hotarit,
i cei care au aflat sint tocmai aceia care se vor razbuna
cu cea mai mare pUicere.

99
 Cred ca te in§eli, Caterina, sau poate ca nu e dedt
o nascocire a preotilor §i calugaritelor. In ultima vreme
te-ai aratat bucuroasa sa te casatore§ti cu Smith ; ce are
a face una cu alta ?
Vai, tats, adu-ti aminte cum am incremenit cind
am aflat ca e mort §i cit de uimita §i bucuroasa am fost
.cind 1-am gasit in viata ; nu te mira deci ca.' in ziva aceea
mi-am ingaduit, sub obladuirea dumitale, sä spun mai
mult decit a§ fi voit. Pe-atunci insa nu §tiam cit de mare
e primejdia §i credeam ca vad eu lucrurile in negru. Dar,
vai ! ieri rn-am dezmeticit cu groaza cind am vazut-o ve-
nind aici pe stareta insotita de dominican. Mi-au aratat
Imputernicirea, intarita cu marele sigiliy al Scotiei, de
a face cercetari §i a pedepsi erezia ; mi-au aratat numele
meu §i al dumitale trecut printre cei banuiti §i, cu ochii
plini de lacrimi adevarate, stareta m-a rugat sa prein-
timpin soarta care ma pinde§te Si sa. ma inchid intr-o
manastire, iar calugarul mi-a dat cuvintul lui ca dumneata
n-o sra ai de suferit data eu ma invoiesc.
is dracul pe amindoi, cu lacrimile lor ipocrite !
striga Glover.
- Vai, tata, minia n-ara nici un rost. Vezi, deci ca
am avut intr-adevar de ce sa fiu ingrijorata.
ingrijorata ? zi mai degraba infrinta. \raj, copila
men, unde ti-a fost capul de te-ai lasat atit de u§or prinsa
In capcand ?
- Asculta-ma, tats, nu exista decit o singura tale
pentru a scapa din incurcatura aceea pe care ti-am ard-
tat-o intotdeauna §i pe care n-ai vrut s-c alegi niciatiata.
- Intelcg, mandstirea, spuse tatal ei. Dar, Caterina,
care starete
stare sau calugarita ar
— Am sa te ldmuresc, tats, §i o sa intelegi totoetata
care-i pricina ca am putut sa par atit de nesocotita incit
atrag mustrarile dumitale §i ale altora. Duhovnicul
nostru, batrinul parinte Francisc pe care 1-am ales din
i:3eY_~nul dumitale...
 - E adevarat, raspunse Glover to-am indemnat doat
ca sa spulber zvonurile cum ea intreaga ta con§tiinta era
indrumata de parintele Clement.
— Ei bine, parintele Francisc, in mai multe rinduri;
m-a silit sa vorbesc cu el despre anumite lucruri pe care
socotea Ca mi le spusese parintele Clement. Dumnezeu
sa-mi ierte ratacirea. Am cazut in capc4na ; ii vorbeam
deschis, el imi cerea cu blindete not lamuriri ea sa se
incredinteze, zicea el, si mai adinc, iar eu am luat cu in-
drazneala apararea a ceea ce credeam ca este adevarul.
Duhovnicul nu mi-a destainuit siretlicul decit atunci
cind a afiat de la mine tot ce voia sa stie. Abia atunci
m-a ameninlat cu pedepse in via to de aici si in cea vii-
toare. Daca aceste amenintari nu m-ar fi privit decit pe
mine, as fi 1,nut tare, caci a:s fi indurat cruzimea pe
parnint si nu cred in puterea for pe lumea cealalta.
- Pentru Dumnezeu, spuse Glover a carui inverw
nare sporea pe masura ce afia primejdia ce-o ameninta
pe fiica lui, pazeste-te sa cirte,sti impotriva Sfintei Bi-
serici : brai,u1 ei e la fel de grabit sa loveasca dupd cum
urechile-i asculite stiu sa asculte.
— Pe mine, pedepsele cu care cram amenintatA nu
ma speriau, relua Frumoasa din Perth ; dar spuneau Ca
vina are sa cada si asupra dumitale, tata, si atunci, in.-
grozita, am spus ca ma invoiesc. M-am dus poves-
tesc necazul meu calugaritei Marta, stareta de la ma-
nastirea Eicho, ruda mamei mele, si ea mi-a fagAduit sa
ma primeasca la manastirea ei clack' ma lepad de dragostea
paminteasca", data-mi iau gindul de la casatorie si ma
calugaresc. Nu in_ ape indoiala ca a stat de vorba cu
rintele Francisc, caci amindoi imi cintau acelasi cintec :
„Ramii in lume, spuneau ei, si atunci invinuirea de erezie
o sa cada si asupra ta si asupra lui taica-tau. Du,te la
manastire si gre:3elile amindurora vor fi iertate si uitate."
Nu-mi spuneau nici macar sä ma lepad de erezie data

101
ma invoiam sa intru in manastire, totul avea sa fie in
buns pace.
— Nici nu ma indoiesc, o, nu ! spuse Simon. Batrinul
Glover e socotit om bogat, iar dupd ce fiica-sa se inchide
in mandstirea Elcho, averea lui trebuie s-o urmeze, afara
de partea pe care ar pune mina dominicanii. Iata de ce
trebuiai sa te calugare§ti ; iata de ce te impotriveai casa-
toriei cu Henry Smith
— intr-adevar, tata, n-aveam incotro §i nici rau nu-mi
parea. Sir John ma amenintase ca tinarul print se va
razbuna stra§nic. i cit despre bietul Henry, nu mi-am
dat searna decit acum, de curind, §i-am fost eu
surprinsa cind am descoperit ca mai mult it iubeam pentru
virtutile lui urarn pentru cusururile lui ; dar,
vai, de cind mi-am dat seama de acest lucru mi-e cu atit
mai greu sa 'les din lump, f iin.dca nu-mi pare rau numai
pentru dumneata.
Caterina i§i cuprinse capul in miini §i plinse cu ama-
raciune.
— E o nebunie i atita tot, spuse manuprul. Un om
cu scaun la cap §tie oricinci ce are de facut ca sa iasa
tr-o mare incurcatura, data are indrazneala sa treaca
la fapte. Niciodata in tam asta preolii nu au putut cirmui
in numele Romei lard ca uzurparea sa nu trezeasch im-
potrivire. Daca ar fi sa fie pedepsit oricare cetatean
cinstit fiincica spune ca preotilor §i calugarilor le place
aurul §i ca unii dintre ei duc o viata ru§inoasa pentru
doctrina pe care o predica, pe legea mea, Srnootherwell
ar avea mult de lucru. i data ar fi ca toate tinerele care
se lasa zapacite de predicile eretice ale unui duhovnic
popular sa imbrace rasa, atunci ar Ii nevoie sa se ma-
reased man6stirile, iar novicele sa nu mai fie trecute
atit prin ciur §i sita. Bunii no§tri monarhi ne-au aparat
pe vremuri privilegiile chiar §i impotriva papei §i cind
s-a dovedit ca Roma tinde sa se amestece in treburile
paminte§ti, s-a gasit numaidecit un Parlament scotian
care 1-a reamintit regelui indatoririle sale intr-o scrisoare
ce-ar fi trebuit scrisa cu litere de aur. Am vazut epistola
cu ochii mei cu toate ca nu am putut s-o citesc, cind
am vazut sigiliile cucernicilor prelati §i ale nobililor ba-
roni, care erau prince de ea, inima mea a tresarit de
bucurie. Ar fi trebuit sa te ,destainuie§ti mai din vreme,
dar nu e timp acum pentru mustrari. Du-te §i pregate§-
te-ne sa mincam ; incalec numaidecit §i ma duc la sta-
rostele nostru cer slat §i ocrotire ; nadajduiesc s-o
capat ca §i pe aceea a altor viteji nobili scotieni, care
n-or sa rabde ca un om cu inima curata sa fie calcat in
picioare pentru o vorba aruncata in vint.
Vai, tata, spuse Caterina, tocmai de asta ma te-
meam eu ; §tiam ca de indata ce o sa-ti impartasesc neca-
zurile mele, o sa te infurii ca §i cind religia n-ar fi altceva
decit pricing de neintelegeri. A§ putea, chiar acum, sa
plec din lume §i sa ma retrag cu mihnirea mea in ma-
nastirea Elcho daca dumneata te-ai invoi la aceasta jertfa ;
tot ce-ti cer, tata, e sä-1 mingii pe bietul Henry cind ne
vom fi despartit pentru totdeauna. Sa nu-mi poarte ura.
Spune-i ca iubita lui Caterina n-o sä-1 mai plictiseasca
cu mustrarile ei §i ca n-o sä-1 uite niciodata in rugaciu-
nile ei.
Cuvintele astea 1-ar face sa plinga §i pe un sara-
zin, spuse Glover, iar ochii ii erau la fel de umezi ca §i
ai fiica-si. Dar n-o sa ma las batut de un calugar §i o
calugarita care uneltesc ca sa-mi rapeasca singurul meu
copil. Fa ce-ti poruncesc ; adu-mi hainele §i asculta de
poruncile mele daca vrei sa te §tii la adapost ! Stringe-ti
in grabs lucrurile de care ai neaparata nevoie, impreuna
cu ce ai mai de pret. Ia cheile de la casa de fier pe care
mi-a daruit-o Henry fa cloud parti din aurul care se
afla inauntru. Pune una in punga to cealalta vir-o in
briul pe care-1 port eu la drum. Astfel, o sa avem din ce
trai, daca soarta ar face sa ne despartim. Mr daca asta
e sä se intimple, sa dea Dumnezeu ca uraganul sa is

103
 cu el frunZa uscata si s-o crute pe cea Inca verde. Pune
sa-mi inseueze numaidecit calul, precum si calul alb
spaniol pe care ti 1-am cumparat in nadejdea ca o sa vad
cum it incaleci ca sa to duci la biserica sfintul Ioan, in
mijlocul fetelor si femeilor din oral, in chip de mireasa,
dragalasa decit toate cite au trecut vreodap pragul
acelui sfint locas. Dar nu e timp de vorbe. Grabeste-te,
Iti spun, si adu-ti aminte ca sfintii ii ajuta pe cei care
isi .dau osteneala sa se ajute singuri. Cind timpul este
linistit, cirmaciul ingaduie ca marinarul tinar sa se joace
cu cirma ; dar rind sufla vintul si valurile se ridica, o
apuca el singur. Grabeste-te si nu raspunde
Caterina parasi asadar camera pentru a Indeplini cit
putea mai bine poruncile tatalui ei caci, desi Glover
avea o fire blinda si isi iubea mult copila, iar uneori se
lasa chiar condus de ea, Caterina stia ca el Linea ca fii-
ca-sa dea ascultare si sa-i recunoasca drepturile de
parinte cind imprejurarile pareau sa ceara acest lucru.
In vreme ce frumoasa Caterina se straduia sa inde-
plineasca voia tatalui ei si in vreme ce bunul Glover se
Imbraca in graba ca un om dornic sa porneasca numai-
decit la drum, se auzi un tropot de cal in strada. Cala-
retul era infasurat intr-o manta larga ; gulerul Inalt
Ii acoperea partea de jos a fetii, in vreme ce boneta ii
-era infundata ping la sprincene si o pang mare ii ascun-
dea trasaturile.
Omul sari jos de pe cal si Doroteea abia avu vreme
raspunda cum ca batrinul Glover se afla in camera
lui, ca strainul si urcase treptele si se afla linga rnanuar.
Simon, uimit si ingrijat, vedea in acest viz_itator matinal
un portarel venit sa-1 aresteze pe el si pe Elea lui. Astfei
ca se sirnti usurat cind, dupa ce strainul isi scoase
boneta si isi lasa in jos gulerul rnantalei, re-cunoscu
trasaturile onorabilului cavaler staroste al cetatii vizi-
ta sa (in toate timpurile) era o favoare nespusa, dar la
aceasta ora timpurie in asemenea imprejurari, avea
ceva uimitor i chiar ingrijorator.
— Sir Patrick Charteris ! striga mane arul, atita
cinste facuta umilului dumneavoastra servitor...
— Bine, bine, spuse cavalerul, n-avem vreme de poll-
teturi ; am venit pentru ca sent clipe cind singur iti poti
fi eel mai bun paj §i n-am decit timpul sa-ti spun : fugi,
bunule Glover, caci consiliul va da astazi imputernicire
ca sä fii inchis impreuna cu fiica dumitale ; amindoi sin-
teti invinuiti ide erezie i cea mai mica zabava ar putea
sa va coste libertatea, poate chiar viata.
— Am auzit vorbindu-se de ceva asemanator, spuse
Glover, §i ma pregateam sa pornesc la drum spre Kin-
fauns ca sa ma dezvinovatesc in fata Senioriei Voastre
§i sa cer sfat §i sprijin.
— Nevinovatia, prietene Simon, nu-ti va fi de mare
folos in fata unor judecatori care partinesc. Parerea mea
este sa fugi din locurile astea i sa a§tepti vremuri mai
bune ; cit despre ocrotirea mea, trebuie mai intii ca lu-
crurile sä se schimbe pentru ca ea sa-ti poata sluji. Dana
ai fi in stare sa ramii ascuns o• vreme, poate ca intre
Limp partidul preotimii, care sra alaturat ducelui de
Albany §i pretinde ca decaderea religiei catolice e singura
pricing a nenorocirilor tariff, ar putea sa cada
piarda inriurirea asupra regelui. Afla, totui, Ca regele
nu numai ca a dat o porunca stra§nica sa se faca cerce-
tali care sa descopere pe eretici, dar a §i intarit inves-
tirea de catre papa a lui Henry de Wardlaw ca arhiepiscop
al sfintului Andrei §i primat al Scotiei ; astfel, in folosul
Romei, el a lipsit Biserica scotiana de libertatile scu-
tirile pe care stramNii sai, de pe vremea lui Malcolm
Canmore, le aparasera cu atita tarie, ei care mai degraba
ar fi legat alianta cu diavolul decit sa se dea batuti in
fata Romei.
7-- Vai i §i ce leac poate fi la asta 105
 - Nici unul decit o schimbare neprevazuta la curter
spuse Sir Patrick. Regele este intocmai ca o oglinda :
neavind lumina prin ea insasi, rasfringe in chip nedes-
lusit pe cea care i se infatiseaza la suprafata. Dar cu toate
ea Albany este in legatura cu Douglas, acesta nu inclines
spre cererile desantate ale acelor calugari tiranici cu care
s-a luat la cearta fiindca oamenii lui au stors cit au putut
din manastirea Arbroath. Douglas trebuie sa se inapoieze
in curind, mai puternic ca oricind, caci se spune ca. March
a dat bir cu fugitii in fata lui. Lucrurile s-ar schimba
data s-ar inapoia el, caci 1-ar tine in friu pe Albany,
cu atit mai mult cu cit o multime de nobili, dintre care
fac parte si ti-o spun asta .dumitale — au hotarit
sa i se alature pentru a apara privilegiile regatului.
Asaclar surghiunul dumitale ar lua sfirsit °data cu
inapoierea lui. Tot ce ai de facut este sa-ti cauti un
adapost vremelnic.
- Pentru asta, my lord, nu am nici o grija, caci am
oarecum dreptul sa cer ocrotirea munteanului Gilchrist
Mac Ian, capetenia clanului Quhele.
- Daces o sa izbutesti sa te ascunzi la el, nu vei avea
nevoie de ajutorul nimanui. Nimeni nu ar indrazni sa te
urmareasca cu legea de partea cealalta a hotarului.
— i copila mea, nobile cavaler, Caterina mea ? intreba
Glover.
— Ia-o cu dumneata, omule, piinea din Graddam o
sa-i pastreze albeata dintilor ; laptele de capra o
aduca iard in obraji culorile pe care grijile i le-au alun-
gat si chiar Frumoasa din Perth poate sa doarma somn
destul de linistit pe un pat de iedera al muntenilor.
— Nu pentru asemenea nimicuri stau la indoiala, Sir
Patrick. Caterina este fiica unui umil meserias si nu
cunoaste delicateturile hranei, dupes cum nu le cunoaste
nici pe acelea ale culcusului. Dar fiul lui Mac Ian a fost

I OR
oaspetele meu vreme de citiva ani §i trebuie sa spun ca
o privea pe fiica-mea (care este acum logodita), cu niste
ochi ce nu ma Ingrijorau aici dar pot sa dea de gindit
intr-o vale plina de munteni unde eu nu am prieteni §i
unde Conachar are multi.
Viteazul staroste raspunse printr-un suierat prelung.
- Daca-i a§a, facu el, to-as sfatui sa o trimiti la
manastirea Elcho a carei stareta, data nu ma in.§el, Iti
este ruda ; chiar ea mi-a spus acest lucru, adaugind
• iubea mult ruda si tot ceea ce ii apartine, Simon.
— Asta-i drept, my lord, nu ma indoiesc ca stareta are
atita buntivointa pentru 110i incit ar cu bucurie
in manastirea ei pe fiica-mea si tot ce-i al meu. Ei,
Doamne, dragostea ei e cam trainica §i ar putea sa voiasca
s-o pastreze pe fiica-mea laolalta cu
Starostele ,suiera din nou :
— Pe crucea lui Christos, facu el, greu mai e de depanat
sculul asta ; totusi, nu se va spune niciodata ca cea mai
frumoasa fata a orasului a fost inchisa intr-o mandstire
intocmai ca o gaind intr-un ;otet, atunci cind era Bata
sa se mArite cu viteazul Henry Smith. Nu, asa ceva nu
se va spune atita timp tit eu o sa port spada §i pinteni
si o sa mi se spuna starostele acestui oral.
— Dar ce-i de facut, my lord ?
- Fiecare cu partea lui de rise. Haide, urmati-ma
calare, dumneata si fiica dumitale §i vom vedeft tine se va
incumeta sa va priveasca piezi§ ; poruncile nu au fost Inca
date .§i data_ vor trirnite un aprod la Kinfauns fara semna-
tura miinii regale, pe sufletul Corsarului Ro§u, o sa-1
vir pe git sigiliul si pergarnentul. Pe cai ! pe cai !
i apoi catre Caterina care tocmai intra :
- dumneata la fel, frumoasa fats, ii spuse el.
„Pe cai, 5i n-aveti grija de locuinta voastra ;
Ea va fi aparata de vechea lege-a noastra".

107
 citeva clipe, tatal fiica IncalecaserA. Se tineau
mereu la o aruncatura de sageata inaintea starostelui,
ca sa nu para ca sint impreund. Trecura repede de poarta
dinspre rasarit Cu acee* iuteala se topird in zare. Sir
Patrick ii urma domol, dar de indata ce socoti ca paza
oraului 1-a pierdut din ochi, dadu pinteni calului se
alatura de Glover i fiica lui. Ceea ce au vorbit intre ei
va lamuri cite ceva din cele povestite de not mai inainte.
 XXVI

Te salut, Cara de navigator' ! urmasi ai celor ce-au infruntat

Pe trufasii romani, facindu-i sd-si piece gruma jii.
0, Albion, ce ca de un meterez esti de ocean inconjurat.
[Albania (1737)]

M-am gindit la un mijloc care pentru o saptarnina

sau cloud s-ar putea sa te pund la adApost de dusmanii
dumitale si, fara indoiala, in acest time are sd se intimple
vreo schimbare la curte, incepu starostele cu ginduri bune.
Dar trebuie sa-mi spui deschis, Glover, pentru ca sa
stiu ce trebuie sa fac, care sint legaturile dumitale cu
Gilchrist Mac Ian §i pe ce te bizui cind te increzi atita
in el. Dumneata respecti cu sfintenie legile orasului si
stii ce pedepse aspre ii asteapta pe cetatenii care intretin
legaturi cu muntenii.
— E adevarat, my lord, dar stiti de asemenea ca nci
care lucram piei de cerbi, de caprioare sau de oric,e
animal, avem privilegiul negotului cu muntenii, caci
numai ei pot face fata nevoilor meseriei noastre, spre
marele folos al orasului. Si asa mi s-a intimplat Sal ma
invoiesc adesea cu ei in treburi care au fost foarte
banoase si pot spune pe constiinta mea, ea nu o sa
nicaieri negustori mai cinstiti, de pe urma carora
un ban mai usor. Am facut pe vremea mea mai
mu] e calAtorii la munteni, cu invoirea capeteniilor for
qi nu am vazut nicio-data eameni la care cuvintul dot s5
fie tinut cu mai multi credinta, data izbutesti sd-ti filga-
duiasca ceea ce-ti foloseste. Cit despre Will Gilchrist

109
 Mac Ian, in afara de faptul ca era prea iute cu focal si
spada cind nutrea dusmanie impotriva cuiva, nu cunosc
un om mai cinstit si mai drept.
— Nu auzisem ping. acum chiar atitea despre ei, spuse
Sir Patrick, si totusi ii cunosc si eu putin pe ticalosii
aia de munteni.
— Cu dusmanii nu se poartg nicidecum aidoma, cred
ca Senioria Voastra intelege acest lucru, spuse Glover.
Cit despre mine, am avut °data prilejul fac un bine
lui Mac Ian intr-o treaba de seama. Acum vreo optspre-
zece ani, clanul Quhele si .clanul Chattan erau in razboi
rareori sint ei in pace, ce-i drept ; cel dintii a suferit
o astfel de infringere incit familia sefului sau Mac Ian
a fost aproape nimicita. *apte din fiii sai au fost ucisi
sau prinsi cu armele in mina ; el insusi trebui sa fuga
si locuinta lui fu data prada flacArilor. Sofia lui, car,-
.
trebuia sa nasca, fugi in padure .cu fiica ei si cu un servi-
tor credincios. *i-asa, in mijlocul chinurilor, ea &lc:1u
nastere unui baiat ; totusi, in starea ei jalnica nu era in
stare sä-1 alapteze ; copilul fu hranit cu laptele unei
cerboaice pe care servitorul ce o insotea, izbutise sa o
princia vie intr-o capcand.
Citeva luni mai tirziu, intr-o alts ciocnire a acestor
clanuri salbatice, Mac Ian isi infrinse dusmanii la rindui
lui si intra in stapinirea cantonului pe care-1 pierdusc.
Ana asadar cu nespusa bucurie ca sotia si f iul lui se
aflau in viatk atunci tcind nu se mai astepta sa revada
vreodata decit osemintele for inalbite, dupd ce din car-
nea for se infruptasera lupii si pisicile sglbatice. Dar
o .prejudecata inradacinata adesea la oamenii aceia pe
jumatate barbari, it im:piedica pe seful for sa guste din
plin placerea de fi regasit in viata singurul lui copil ;
o veche proorocire vestea ca puterea tribului sau avca
sa cada printr-un copil nascut intr-un tufis si hranit
cu.laptele unei cerboaice abbe.
 Din nenorocire pentru el, aceste imprejurari erau
tocmai acelea in care se nascuse singurul copil ce-i mai
raminea ; astf-el ca batrinii 11 sfatuird ca acel copil sa
fie ucis sau gonit din tinut si crescut fara ca nimeni sa.
§tie tine e ; Mac Ian trebui sa se supuna si, alegind ultima
cale, icopilul sub numele de Conachar imi fu dat mie
pentru ca sä nu cunoasca tine era si ce drepturi avea
la 'stapinirea asupra acelui trib numeros si razboinic.
Totusi, cu trecerea timpului, batrinii care-1 silisera pe
Mac Ian la aceasta. fapta murisera sau nu mai erau in
stare sa se amestece in treburile obstesti. Pe de alts
parte, puterea lui Mac Ian crescuse in urma izbinzilor
dobindite asupra tribului Chattan ; ele inscaunasera iara
intre cei doi dusmani legea care fiintase inainte de singe-
roasa infringere despre care am vorbit adineaori inaltimii
Voastre. simtindu-se din nou pe deplin stapin la el
acasa, lui Mac Ian ii veni dorinta fireasca de a-1 avea
alaturi pe singurul sau fiu surghiunit aduse in acest
scop deseori in munti pe Conachar, cum ii ziceau ei.
Trupul bine facut si purtarile placute ale tindrului erau
menite sa cistige inima unui tats. El sfirsi prin a ghici
sau a afla taina ce-1 invaluia, iar dezgustul pe care
acest fiu de muntean it aratase intotdeauna pentru cinsti-
tele noastre meserii se arata acum si mai strasnic, ping
intr-acolo incit nu mai indrazneam sa-i ating tunica cu
bastonul meu, de teams sa nu primesc o lovitura
de pumnal, ca un rAspuns dat in limba lui pentru ca-1
dascaleam in limba scotiana. Atunci am luat hotarirea
sä ma scap de el, cu atit mai molt cu cit era vAdit ca se
uita prey staruitor la fiica-mea, care se crezuse in stare
sa albeasca capul unui negru, Bind lectii de morals unui
muntean.
A vazut folosul pe care I-a tras din asta.
— Dar, tats, spuse Caterina, desigur Ca este o fapti
miloasa aceea de a incerca sa scoti un taciune din foc.

111
 Nu zit ba, insa trebuie sa ai grija sa nu-ti frigi.
degetele, Ce zice milordul ?
- Milordul nu are voie sa o insulte pe Frumoasa din
Perth, spuse Sir Patrick. El ii cunoate curatenia sufletu-
lui ; dar se pare ca data baiatul :alaptat de cerboaica ar
fi avut fata oache§A, pfivirea bleaga, parul ro*u ci infal:i-
§area .caraghioasa a unora din muntenii pe care 1-am
cunoscut, Frumoasa din Perth nu s-ar fi ostenit cu atita
rivna ca sa-1 converteased ; iar data fata ar fi fost
zbircita., batrina i girbovita, ea femeia care mi-a deschis
azi-dimineata, ma prind pe pintenii rnei ,de our contra
unei perechi de ghete muntenWi ca cerbul acela .salbatic
nu ;ii-ar fi plecat de cloud on urechea la invataturile ei.
As to n-are mare insemnatate, facUta lumea.
Caterina 'se rwi de ciUda.
- Cel putin a k a vad lucrurile oarnenii de lume,
raspunse ea cu vioiciune.
— Haide, frumoasa. sfinta, am glumit, spuse cavalerul ;
iar dumneata, Simon, spune-ne cum s-a. terminat aceasta
poveste. Prin fuga lui Conachar, presupun.
- Intr-acievar, s-a inapoiat in tinutul lui, spuse Glover.
Timp de doi sau trei ani, am v5zut cum dadea tircoale
prin imprejurimile Perth-ului un trimis care se ducea
si venea sub di.ferite pretexte, dar care nu era decit
omul de legatura intre Mac Ian i fiul sau tinarul Cona-
char sau Hector, cum i se spune acum. Omul acela mi-a
adus la eunotint.4 ca hotarirea de a-1 .surghiuni pe
Dault an Neigh Dheil, adica fiul de lapte al cerboaicei albe,
fuse:se luata in .cercetare. Atunci tatal sau de lapte,
Torquil Stejarul, un vechi padurar, .aparu in fata aclunarii
impreund cu cei opt fii ai sL, cei mai frum-* barbati
ai elanului, §i ceru sa se revoce sentinta. El fu cu atit
mai rnult ascultat cu tit era „taishatar", &died ,,prooroc"
i se banuia ca are legaturi cu lumea nevazuta. Acesta

112
 spuse ca, printr-o ceremonie magica numita Tine-Egan l;
spiritul chemat de el ii Meuse marturisirea tindrul
Conachar, nurnit acum Eachin, adica Hector Mac Ian, era
singurul om care avea sa scape Mid rand dintr-o lupta
ce trebuia sa aibd loc intre cele cloud clanuri dl4mane.
A§adar, Torquil Stejarul pretindea ca e neapa.irat nevoie
de acest om pentru ca tribul sa invingd. „Creclinta mea
ca aka stau lucrurile, adaugd el, e atit de mare incit
daces Eachin nu va lupta la locul lui in rindurile clanului
Quhele, nici eu, tatal lui adoptiv, nici vreunul din cei
opt fii ai mei nu vom da o singurd loviturd in lupta asta."
Cuvintele lui Torquil ii tulburard adinc pe cei de
fates, caci dezertarea a noua din cei mai viteji barbati ai
clanului ar fi fost o loviturd grea, cu atit mai mult cu
cit lupta, dupes cum se zvonea, trebuia sa se hotarasca de
catre un mic numar de luptatori de fiecare parte. Alte
legende precumpanird arum asupra vechilor superstitii in
legaturd cu fiul de lapte al cerboaicei albe si tatal prinse
acest prilej pentru a-1 infatia clanului pe fiul sau multa
vreme ascuns. Tineretea, frumusetea, .chipul lui bdrbatesc,
felul falnic in care se Linea, miinile picioarele sale
neobosite trezird admiratia tuturor i clanul i1 primi ca
pe urmaoil sefului lor, in ciuda proorocirilor neplacute
in legatura cu na$terea lui.
— Din ace asta povestire, my lord, urma Simon, Se-
nioria Voastra poate dea seama cu 14urinta de ce
trag nadejde ca voi fi bine primit de clanul Quhele
pentru ce mi se pare neprevLzator sd-mi due acolo fiica.
Aceasta, nobile lord, este cea mai mare ingrijorare a mea.
— Vora incerca sa o spulberdm, spuse Sir Patrick. Vo-
iesc, bunule Glover, sä iau partea mea din primejdiile ce
to ameninta. Alianta mea ,cu Douglas ma face sd am
1 Tine-Egan sau Neidlyre, adica foc fortat. Dupes stingerea
iuturor focurilor din cases, doi oameni obtineau p'rih frecarea unor
bucnti de lemn, o flacara care avea putere miraculoasa. Niste per-
soane care mai traiese Inca au viizut aceasta vrajitorie folosita in
insulele Hebride, cind se iv ea vreo molima printre anirnale (n.a.).

113
oarecare inriurire asupra lui Marjory, ducesa de Rothsay,
fiica lui Douglas 1§i sotia parasita a acelui print nechibzuit.
Poti area incredere ca alaturi de ea fiica dumitale se va
afla intr-un loc la fel de sigur ca §i un icastel intarit.
Ducesa locuieste acum la Falkland, un castel ce apartine
ducelui de Albany care i-a deschis ,portile ca ea sa se
simta bine. Nu-ti faga.duie:sc, frumoaso, ca vei petrece
acolo, caci ducesa este nefericita Yi prin urmare moftu-
roasa, trufa0 si tiranica fiindca n-are farmecele unei
femei atragatoare, este geloasa pe acelea pe care natura
le-a inzestrat. Dar are o m.inte luminata. §i un suflet nobil
§i ar porunci sä fie zviriit fara §ovaire in §anturile
castelului iprelatul care ar incerca sa intemniteze o per-
soana aflata sub ocrotirea ei, chiar daca acest peel at ar fi
papa in persoana. Linga ea vei fi asadar la adapost,
chiar daca n-o sa te simti bine in tovar6sia ei.
— Nu se cade sa cer mai mult, spuse Caterina, §i simt
cit de mult va datorez pentru o atit de onorabila ocrotire.
Daca ma va privi de sus, imi voi aminti ca este o Douglas
§i Qa are dreptul sä fie mindra, atit cit se ,cuvine unei
fiinte omenesti. Daca va fi .schimbatpare, imi voi aminti
ca este nefericita §i nu voi uita ca este ocrotitoarea mea
daca ma va mustra pe nedrept. Nu va mai faceti griji
pentru mine dupa ce ma veti fi dus lin.ga acea nobila
doamna. Dar ,sarmanul meu tatal, cum o sa ramina in
mijlocul unor oameni atit de salbatici §i primejdio§i ?
— Nu te gindi la asta, Caterina, spuse manuarul, sint
atit de oblisnuit cu bocancii §i fustele muntene§tt ca §i
cind le-a§ fi purtat eu insumi. Nu am sa ma tem decit
de un lucru §i anume ca lupta hotaritoare sa nu aiba loc
inainte de plecarea mea, caci daca va fi invins clanul
Quhele, a§ putea suferi de pe urma Infringerii ocroti-
torilor mei.
- Ne vom gindi la asta, spuse Sir Patrick, ai incre-
dere ca voi veghea sa nu ti se intimple nirnic rat'. Dar,

114
dupa parerea dumitale, care din cele doua clanuri e eel
mai tare ?
Drept sä spun, milord staroste, cred ,ca va fi infrint
clanul Chattan ; .cei noua fii ai padurii formeaza a treia
parte a trupei care-1 inconjoard pe seful clanului Quhele
si sint niste luptatori temuti.
— i ucenicul dumitale crezi ca se va purta ca un
barbat ?
— E fierbinte ca focul, faspunse Glover, dar nesta-
tornic ca apa. Ar • putea totusi isa ,ajunga un viteaz data
ii va fi ,crutata viata.
- Dar deocamdata, mai miroase Inca a lapte de
nu-i asa, Glover ?
- N-a trecut Inca prin scoala luptei, spuse manusarul,
dar nu-i nevoie sa-i spun unui razboinic incercat ca
don-inia voastra, ca trebuie sa ne obisnuim cu primejdia
mai inainte de a putea .s-o Invingem.
Ajunsera astfel ping la castelul Kinfau.ns unde, dupa
ce luard o gustare, fura nevoiti sa se desparta si fiecare
apuca pe calea ce-avea •sa-1 clued la adapostul sau. Abia
atunci, cind isi dadu seamy ca taica-sau, ingrijorat cum
era din pricina ei, isi uita prietenul, Caterina rasa sa-i
scape, ca in vis, numele lui Henry Gow.
— Este adevarat, foarte adevarat, spuse Simon, tre-
buie sa-1 instiintam care sint plariurile noastre.
— Lasati asta in grija mea, spuse Sir Patrick. N-o sa
ma folosesc de vreun vatasel si n-o sa-i trimit vreo
scrisoare, caci, chiar data eu as sti sa scriu el n-ar sti sa
citeasca. Dar in asteptare, -ar putea sa alba unele temeri,
asa ca ma voi duce chiar eu miine dimineata la Perth
ca sa7i arat care sint planurile voastre.
Ceasul despartirii se apropia. Clipa era nespus de
trista ; dar firea hotarita a batrinului Glover si resem-
narea Caterinei o facura. mai putin amara decit era de
asteptat ; bunul cavaler 11 zori pe Simon, dar in felul
eel mai prietenos cu putinta ; merse chiar pins acolo

115
Incit ii oferi aur, ceea ce, Intr-o vreme cind acest metal
era atit de rar, putea fi privit drept culmea bunavointei.
Dar manuarul 11 asigurd ca avea el insui aur din bel*ug
§i porni la drum inspre nord-vest. Binevoitoarea ocrotire
a lui Sir Patrick nu- o uita nici pe Caterina. El o puse
sub obladuirea unei dadace batrine, care supraveghea
treburile din gospodaria bunului cavaler i ea trebui sa
petreaca mai multe zile la Kinfauns, din pricina intirzierii
unui visla de pe Tay, numit Kitt Henshaw, caruia avea
sd-i fie incredintata in care starostele avea mare in-
credere.
Astfel se despartira tatal i fiica Intr-un moment greu
§i primejdios ; impreparari pe care nu le cunosteau Inca
sporeau primejdia se parea ca pentru ei nu mai era
nici o nadejde de scapare.
 XXVII

„Austin a facut asta". — „El a facut-o ? foarte bine

Atunci Austin s-o fact)... Inca
• o data pentru mine."
Pope: Prolog la „Povesti din Canterbury" de Chaucer

Cel mai bun rnijioc de a continua aceasta povestire

ni se pare acela de a-1 urmari pe Simon GiDver. Nu
avern de Old sa aratam intocmai hotarele care desparteau
cele cloud clanuri du.7,mane, hotare pe care de altfel
istoricii .ce ne-au transmis povestirea luptelor dintre die
nu le-au statornicit. Vom spune nurnai ca teritoriul
Chattan se Intindea foarte departe cu.prindea
Caithness-al Sutherland-al ca.' 11 avea drept conduca-
tor principal pe puternicul ref al acestui din urma comitat,
numit Mohr ar Chat 1. In acest inteles Keith-ii, Sinclair-ii,
Gun-ii i alte familii i clanuri puternice faceau parte
din confederatie. Dar acestea nu se sinchiseau de vrajba
despre care aminteam, cad duplania prNea mai cu
seamy clanul Chattan ce salMuia in muntii de la nord-est
de Perth.
1 Adica Pisica cea Mare. Contele de Caithness se presupune
Ca 10 trage numele de la colonistii teutoni din neamul Catti, iar
arta heraldica nu a pierdut prilejul — asa curn are obiceiul s-o
faca pentru propria ei placere — de a folosi acest joc de cuvinte :
Nu atingeti pisica decit cu nrdnusa. Aceasta era deviza Mac-In-
tosh-ilor si ea se refera la creasta coifului for ce reprezintd o
sica de munte ; acelasi animal era Infatisat apron/3e intotdeauna
pe casca intregii generatii, acum impra.tiate, a vechiului clan
Chattan (n.a.).

117
 Se mai $tie de asemenea ca cloud familii irnportante,
apa4inind fara indoiala clanului Chattan, — Mac-Pher-
son-ii $i Mac-Intosh-ii — se cearta pins in ziva de azi
pentru a $ti care din $efii for era in fruntea ramurii
Badenoch din acea importanta confederatie $i amindoi
$i-au luat in ultima vreme titlul de $efi ai tribului Chat-
tan : Non nostrum est... 1. Oricum ar fi, Badenoch pare
sa fi fost centrul confederatiei, in masura in care lua
parte la vrajba despre care este vorba:
Datorita unor cause pe care be vom arata mai tirziu,
despre clanul rival $tim Inca $i mai putin. Unii autori
au identificat clanul Quhele cu numerosul $i puternicul
clan Mackay. Da ca aceste afirmatii sint intemeiate, lucru
de care ne Indoim, inseamna Ca neamul Mackay $i-a
schimbat a$ezarea din vremurile regelui Robert al III-lea,
Intrucit acum nu se mai gase$te, sub forma de clan,
decit in norclul Scotiei, in comitatele Ross $i Sutherland.
A$adar, nu putem da indicatii destul de dare in ce priveste
locurile geografice in care se desfa$oara povestirea noastra.
Nu vom starui asupra acestor amanunte, ci ne vom mul-
tumi sa spunem ca manu$arul merse o zi intreaga pen-
tru a ajunge in tinutul Breadalbane ; aci avea de gind
sa se indrepte spre re$edinta lui Mac Ian, tatal ucenicului
sau Conachar, uncle acesta se inconjura de o pompa bar-
bark un cortegiu $i un ceremonial potrivite .cu inaltele
lui pretentii. Nu are rost sa ne oprim prea mutt ca sa
ardiam cit de obositoare si primejdioasa era aceasta
calatorie intreprinsa in munti ; Simon, care avea de stra-
batut locuri salbatice, era nevoit sa sara uneori peste
stinci ripoase, iar alteori sa razbata prin mlastini sur-
pate sau intretdiate de largi baltoace, ba chiar $i de
riuri. Dar Simon mai infruntase aceste primejdii in ve-
derea unui cistig cinstit $i- nu se putea gindi sä dea
inapoi, acum cind era vorba de libertatea $i de view lui.
1 Nu ne privete pe not (lat.).

118
 Un altul s-ar fi gindit ca primejdiile pe care le avea
de infruntat in mijlocul locuitorilor razboinici si salbatici
din munti erau la fel de mari ca si acelea ale calatoriei ;'
dar Simon cunostea foarte bine limba $i obiceiurile
acestor oameni astfel se simtea linistit. Nimeni nu
cerea vreo-data zadarnic ospitalitatea celui mai salbatic
celt ; acelasi ins care in alte imprejurari ar fi ucis un
o.m pentru a-i fura un nasture de argint, lua si buca-
tica de la gura pentru a o da unui calator ce-i cerea
gazduire. Ca sä poata calatori in deplind siguranta prin
munti, trebui sa pare cit mai increzator si lipsit de
aparare ; astfel ca Simon nu,si luase vreo arms la el ;
tinuta lui nu lasa sä se vada nici o masura de prevedere
si se silise sa nu arate nimic care ar putea ispiti
c-omia. Socoti de asemenea ca e ,prevazator sa se fereasca
a intra in vorba cu trecatorii, dar raspundea totodatii
cu politete cind muntenii ii dadeau ziva bung, asa cum
fac ei intotdeauna. Prilejul nu se ivea de altfel prea des.
Singuratic de obicei, tinutul parea pe atunci parasit.
Prin vilcelele pe care le avea de strabatut, satele pareau
pustii, cad locuitorii se ascunsesera in tpesteri si paduri.
Era uwr de inteles aceasta purtare in momentul cind un
razboi launtric sta gata sa izbucneasca, razboi care, stia
oricine, trebuia sa fie semnalul unui jaf general $i al
unei pustiiri cum acele nenorocite tinuturi nu mai cu-
noscusera vreodatA.
0 asemenea stare incepu sa-1 ingrijoreze pe Simon.
Se oprise o ,singura data de la iplecarea sa din Kinfauns
pentru odihni calul ; dar incepu sa se intrebe unde
avea sa petreaca noaptea. Socotise sa o petreaca in casa
unui vechi prieten care se numea Niel Booshalloch, adica
pazitorul de vite, pentru ca avea in paza turma sefului
clanului Quhele. Ca sa fie in !preajma turmei isi avea
locuinta pe tarmurile Tay-ului, aproape de locul unde
acest fluviu tisneste din lacul care poarta acelasi nume.
Simon voia sa of le de la acel prieten, care-1 mai gazduise

119
 ai alts data i de la care cumparase adesea piei si blanuri;
data trebuia sa se Wepte la pace sau la razboi i ce
masuri erau mai potrivite pentru siguranta lui personald.
Trebuie sa." reamintim ca lupta ce urma sä pund capat
neintelegerilor, nu fusese adusd la cunoginta regelui
Robert decit in ajunul zilei in care Glover plecase din
Perth numai cu citva timp in urma fusese adusd la
cu,noginta tuturor.
M-a gasi intr-o mare incurcaturk gindi el, data
Niel Booshalloch pardsit casa impreund cu ceilalti
cdci am nevoie nu numai de sfaturile dar i de trecerea
lui pe lingd Gilchrist Mac Ian, precum i de un pat, §i
de hrand.
Tot gindind astfel, ajunse in virful unei coline aco-
perite cu verdeata, de - unde avea o privelige minunata
a lacului Tay, care sernana cu un taler de argint poleit,
inconjurat de munti negri. Acoperiti cu cu
stejari desfrunziti, muntii ace§tia alcatuiau un cadru im-
pletit in jurul uria.5ei oglinzi a lacului.
Nepasdtor din fire la frumusetile naturii, Simon se
sinchisea in clipa aceea mai putin ca oricind de minund-
tia privelitifi ; singurul amanunt care. ii retinu atentia
fu coltul unei livezi de unde Tay-ul, izvorind cu maretie
din lac, §erpuiete printr-o frumoasd vale latd cam de o
se largete apoi spre sud-est, asemenea unui
cuceritor pornit sa inrobeasca imbogateasca tinuturi
indepartate. Aici se indlta intre un lac, un riu si un munte,
castelul feudal al lui Ballough 1 cdruia i-a urmat in vremea
noastra mdretul palat al contelui de Breadalbane. Dar
Campbel-ii, cu toate ca ajunseserd atotputernici in comi-
tatul Argile, nu se intinseserd Inca spre rdsdrit pins la lacul
Tay ; tarmurile lui apartineau acum de drept si de fapt cla-
nului Quhele ale cdrui turme p4teau pe malurile lacului.
Radar, in satul acela intre riu si lac si printre paduri se
1 Balloch este un cuvint gaelic $i inseamna locul unde apele
unui lac se impreund cu ale unui riu.

120
afla umila locuinta a Eumeului I Niel Booshalloch ; hor-
nurile ei primitoare scoteau un fum des spre multumirea
LA Glover care in lipsa prietenului sau ar fi trebuit
petreaca noaptea sub cerul liber.
Ajuns la poarta casei, el fluiera $i striga pentru
anunta sosirea. La chemarea lui, vazduhul se umplu de
latratul ciinilor $i stapinul aparu. Acesta ar to ingrijo-
rat $i ramase foarte surprins vazindu-1 pe Glover, cu
toate Ca se sili ascunda uimirea temerile ; obiceiul
locului cerea sa nu la$i sa se vada vreun semn de nemul-
tumire cind aveai in fata un oaspete, caci dadeai dovada
de o mare necuviinta. Calul calatorului fu condus la
grajd $i manuprul fu poftit in casa lui Booshalloch uncle,
dupd obicei, i se puse dinainte piine $i brinza, in a$tepta-
rea unei mincari mai hranitoare. Simon, care cunostea
obiceiurile muntenilor, paru sä nu fi bagat se seams
tristetea gazdei, $i nici pe aceea a membrilor familiei.
El lua de politete o imbucatura de piine $i deschise vorba
cu urmatoarea intrebare :
- Ce mai e nou prin Cara ?
- Nimic bun, i se raspunse ; iparintele nostru nu
mai este.
— Cum, facu Simon uimit, $eful clanului Quhele a
murit ?
— eful clanUlui Quhele nu moare niciodata, raspunse
Booshalloch ; dar Gilchrist Mac Ian a ineetat din viata
acum vreo douazeci $i patru de ore $i fiul sau Eachin
Mac Ian este sef in momentul de Ltd.
— Cum, Eachin, vrei sa spui Conachar, ucenicul meu ?
- Vorbeste cit poti mai putin despre asta, tats Simon.
Caci e bine sa iei aminte ca meseria dumitale, care este
poate bund ca inlesneasca traiul in pasnicul ora$ al
Perth-ului, nu prea este pretuita la poalele muntelui
Ben Lawers i ipe tarmurile Tay-ului. Nu avem nicr
I In Odiseea, Eurneu e pazitorul turmelor lui Ulise.

121
macar un cuvint cu care sa-1 numim pe eel care face
manusi.
— Ar fi fost de mirare sa aveti unul, prietene Niel,
spuse Simon pe un ton intepat, deoarece nu obisnuiti sa
purtati manu§i. Mi se pare ca nu s-ar gasi o singurd
pereche in tot clanul, data nu i-as fi ddruit eu una lui
Gilchrist Mac Ian, pe care Dumnezeu primeasca in
imparatia sa, care a ramas foarte incintat. Sint cu atit
mai mihnit de moartea lui cu .cit venisem vorbesc de
niste afaceri.
- Ar fi mai bine ca miine dimineata sa intorci spatele
calului spre inmormintarea o sa aiba lot in
curind si o sa fie simpld, caci e vorba de o lupta intre
clanul Quhele sff clanul Chattan in .duminica Floriilor i nu
ne ramine decit prea putin timp ca sä-1 plin.gem pe seful
mort §i facem toata cinstirea celui viu.
— Totui treburile mele sint atit de grabnice incit
trebuie vad numaidecit pe tindrul ref, chiar numai
pentru un sfert de teas, spuse Glover.
- Asculta, prietene, raspunse gazda, bag de seama ca
treburile astea sint ca sa primegi bani sau sa cumperi
marfuri. Or, data .$eful iti datoreaza ceva pentru ca 1-ai
crescut sau pentru o altd pricing, nu ii cere sa-ti plateasca
in clipa de fata cind toata averea clanului abia ajunge
ca sg .pregatim armele sff echipamentul luptatorilor. Iar
data vii sa faci negot cu noi, ai pi cat si mai rau. Stiff
ca multi dintr-ai no§tri to ,pizmuiesc fiindca to-ai bucurat
de o cinste care nu se cuvenea decit celor mai viteji
anume ca l-ai crescut pe tindrul nostru sef.
— Dar, .139 sfinta Maria, trebuie sa se tins seama ca
cinstea asta nu mi-a fost facutd ca un ihatir, ba dimpo-
triva am primit7o numai dupd multe rugaminti si in
paguba mea, caci Conachar, sau Hector, cum ii zice
actim, mi-a stricat piei de caprioard pentru o suma foarte
mare.

122
 - Iar nu te astimperi cuvintele pe care le-ai rostit
pot sa te coste viata ; de cite on o vorba de piei
de cerbi sau de caprioare n-o sa-ti mearga deloc bine.
Seful este tinar si tine la rangul lui, nimeni nu c-unoaste
pricina lucrurilor mai bine decit dumneata, Glover. Nu
trebuie sä se mai pomeneasca de piedicile care erau sa-1
faca sa nu-si 'poata urma tatal ; n-o sa-i vind de fel la
socoteala ca eineva sa-i aduca aminte lui sau oamenilor
lui .ce el singur vrea sa uite. Gindeste-te cum o sä fie
primit in clipa de fata batrinul Glover caruia seful nostru
i-a fost ucenic atita amar de vreme. Haide, haide, vechiul
meu prieten, to-ai inselat ; prea te-ai grabit sa slavesti
soarele care rasare, atunci cind razele lui abia au inceput
sa mijeasca. Inapoiaza-te cind o sä fie sus pe cer si atunci
o sa ai partea to de caldura.
— Niel Boo.shalloch, spuse rnanusarul, sintem vechi
prieteni dupa cum ai spus si, fiindca te socot un prieten
adevarat, am sa-ti vorbesc cu inima clesehisa, ceea ce-as
zice ca e primejdios fata de oricare aitul in afara de
dumneata. lucrul asta este firesc, ca vin in muntii
vostri ca sa trag vreun folos de pe urma tinarului vostru
sef. La virsta mea nu mi-as fi parasit orasi..11 si caminul
meu din Curfew-street, ca sa yin sa ma incalzesc la razele
celui mai frumos soare ce-a stralucit vreodata peste
ierbunile muntilor vostri ; adevarul este ca sint silit sa
yin printre • voi, caci dusmanii mei .sint mai tari decit
mine si sustin ca am savirsit fa.pte care nici grin minte
nu mi-au trecut vreodata. Totusi rna aflu in primejdie si
a trebuit sä ma hotardsc sa fug sau sä pier. Vin la tindrul
vostru sef ca la un om care a gasit la mine un aclapost
cind era la .strimtoare ; care a mincat piinea mea si
'Data din paharul meu. cer si eu acum adapost dar
socotesc ca nu pentru mult timp.
— Atunci, asta e cu totul altceva, raspunse e
un lucru atit de deosebit incit data te-ai infatisa la
miezul noptii in poarta lui Mac Ian, cu capul regelui
123
Scotiei in mlinile dumi tale si mii de oameni te-ar urmari
ca sa-i razbune moartea, nu crud ca onoarea lui .i-ar
ingadui sa se dea in laturi sa te ocroteasca. Nevinovatia
sau vinovatia dumitaie n-ar schimba nimic ; dimpotriva,
dad. ai fi vinovat, el ar fi cu atit mai mult nevoit sa te
primeasca, pentru ca primejdia ce te-ar paste ar fi mai
mare. Dar trebuie sä nza grabesc sä ma duc in cautarea
lui, -de teama ca vreo limba prea grabita sa nu-i vesteasca
sosirea clumitale fara spund pricina.
— Te rog sa ma ierti ca-ti dau atit de lucre, dar unde
se afla $eful ?
— Cam la vreo zece mile de-aici, pries cu inmorrnin-
tarea lui talca-sau si cu pregatirile luptei apropiate.
Mortii cu rnortii si cei vii cu luptele.
- E destul de departe si o sa-ti trebuiasca toata
noaptea ca sa te duel si sa te intorci. Sint sigur ca dad. ar
afla Conachar ra eu sint cel care...
- Uita-1 pe Conachar, spuse Niel cu un deget la buze.
Cit despre ceic zece mile, nu sint decit un salt pentru un
muntean care duce sefului sau rugamintea unui prieten.
Zicind acestea si incredintindu-1 pe cdilit-or in grija
fiicei si fiului sa ti , cutezatorul barbat pArasi casa cu (loud
ore inainte de miezul noptii si se inapoie cu mult inainte
de rasai.itui soarelui. Nu tulbura odihna oaspetelui sau
obosit, dar de indata ce acesta se trezi, it instiinta ca
tingrul set clorea vacla la ospatul ec avea sa urmeze
idupd inmorrnintare, .care trebuia sa alba loc in dimineata
aceea, cu toate cã Eachin Mac Ian nu putea sa pofteasca
un saxon la ingropaciune.
- Trebuie sã ascultam de vointa lui, spuse Glover,
zimbind de -sclaimbarea care se produsese in legaturile lui
Cu fostu-i ucenic. Acum el e stapinul si nadajduiesc
va aminti ca atunci cind era altfel, eu n- am cautat s-o
fac pe grozavul.
— Mai ince:t, prietene, striga Booshalloch, cu Cit o
sa-1 reaminte$ti mai putin lucrul Asta, Cu atit o sa fie

124
mai bine. Eachin o si te primeasca cum se cuvine si
nimeni n-ar indrazni sa-ti faca vreun rau pe paminturile
lui. Dar te las, cad trebuie sa ma grab-esc la inmormintarea
celei mai bone cdpetenii care ui-a pus vreodata la paldrie
o ramurd de mirt. Ramii cu bine dad ai sa te urci
pe Tom an Lonach, inapoia casei, ai sa vezi ceva frumos
si ai sa asculti un cintec de-ngropaciune care o sa fie
auzit pind pe virful lui Ben Lawers. 0 bard o sa vind
sa te is peste trei ceasuri dintr-un mic golf al lacului, la
o jumatate de mild de Tay in partea dinspre apus.
Rostind aceste cuvinte el pled insotit de cei trei fii ai
sai, care trebuiau sa minuiascd visleke bdrcii ce avea_
sd intilneasca marele convoi funebru, si de icele (loud
fiice ale sale care aveau sa facd parte cu vocile for din
corul bocetelor, sau mai degraba al tipetelor, scoase in
asemenea imprejurdri de doliu obstesc.
Warms singer, Simon intra in grajd'spre a vedea dad
nu-i lipsea nimic calului ; vazu ca i se daduse din belsug
graddam, un fel de piine facuta din orz prajit. Fu miscat
de aceasta grija, caci stia ca familia nu prea avea de
ajuns nici pentru ea. Aveau carne destuld si lacul le
procura peste din belsug pentru tot timpul postului, pe
care nu-1 prea pazeau cu destula strasnicie de altfel, dar
piinea era o mincare foarte rara la munteni. Mlastinile
ofereau un fel de fin care nu era de cea mai bund calitate ;
dar caii scotieni, ca $i calaretii lor, erau obisnuiti cu o
hrand asprd. Gauntlet, acesta era numele calului lui
Glover, isi avea ieslea plind de fin uscat ; era, intr-un
cuvint, atit de bine ingrijit pe cit ingaduia ospitalitatea
nzunteneasd.
Simon Glover, prada gindurilor ce-1 chinuiau, vazu ca
nu avea altceva mai bun de facut, dupd ce se incredintase
toate nevoile necuvintatorului sau tovar4 de 0.1atorie
fusesera implinite, decit sa urmeze sfatul pastorului $i sä
se urce pe culmea numita Tom-an-Lonach, adica Muntele
Tiselor. Dupd ce merse o jumatate de ord ajunse in virf,

125
de unde putu vedea frumoasa intindere a lacului, prive-
liste minunata, dominata de aceasta inaltime. Citeva tise
batrine, imprastiate ici-colo, indreptateau oarecum numele.
dat acestui munte, acoperit acum in intregime cu verdeata.
Dar cele mai multe din ele fusesera :sacrificate nevoii de
a se confectiona arcuri in acel veac razboinic, cad arcul
era o arma de care muntenii se foloseau foarte mult, desi
arcurile ca si sagetile lor, erau, in ce priveste forma §i
calitatea, cu mult mai prejos decit acelea ale arcasilor en-
glezi. Putinele tise care mai ramasesera semanau cu vete-
ranii unei ostiri sfarimate, care ocupd in neorinduiala
vreun post avantalos si sint hotariti sa-1 apere pind la
capat. Inapoia ace ei inaltirni, dar despartit de ea, se
ridica un munte inalt. Acesta era acoperit in parte de
tufisuri si in parte de pasuni unde vitele ratacite gaseau,
in a.cest timp al anului, o hrand saracacioasa printre izvo-
rase si locuri mlastinoase, acolo unde rasarea mai intii
iarba proaspata.
Tarmul opus al lacului, adica eel dinspre miazanoapte,
era mai muntos decit eel de miazazi unde se gasea Glover.
Copaci si tufisuri se insirau pe coastele muntilor si dis-
pareau printre cotiturile ripelor care be separau unele de
allele. insa in departare si mult deasupra acestor soiuri
de pamint natural oarecum multumitor, se inaltau muntii
negri si golasi, ce ofereau privirilor intreaga sa.thcie a
acelui anotimp.
Acesti munti se terminau unii cu un virf ascutit, altii
cu coame marl unii erau stincosi si abrupti, altii aveau
o infatisare mai blinda ; si acest clan de Titani parea sa
fie comandat de niste sefi demni de el — incruntatul
munte Ben Lawers si trufasa inaltime Ben Mohr ce se
ridica cu mult deasupra celorlalte piscuri si care pastreaza
o stralucitoare cased de zapada pind tirziu in yard si ci-
teodata tot timpul anului. Hotarele acestei regiuni salba-
tice, in locul unde muntii coborau catre lac, lasau sa se
intrevada totuA chiar in .acele vremuri indepartate, urme

126
de locuinte omenesti. Mai cu seama pe tarmurile de miaza-
noapte ale lacului, se vedeau catune pe jumatate ascunse
in micile vilcele udate de piraiele care-si varsau apele
in lacul Tay. Aceste catune, la fel ca multe dintre lucru-
rile pamintesti, pareau atragatoare cind le priveai de
departe ; dar, cind to apropiai mai mult, iti intoreeai
privirile cu scirba din pricina murdariei lor respinga-
toare, caei nu le puteai asemui nici macar cu colibele
Pieilor Rosii ; ele erau locuite de un neam de oameni
care cu greu isi eultivau pamintul si pe care nu-1 atra-
gea nici unul din foloasele mestesugurilor. Femei.le, desi
tratate de altfel cu dragoste si (liar cu delicatete si res-
pect, se ocupau cu treburile gospodaresti neaparat tre-
buincioase. Barbatii se indeletniceau fard nici o tragere
de inima cu eiteva lucrari de agricultura, fOlosind un plug
subred, sau de cele mai multe on cazmaua, munci pe care
le priveau ca fiind cu mult mai prejos decit ei, iar cind
acestea luau sfirsit, toata grija lor se indrepta sere cirezile
de vite negre, ce alcatuiau avutul lor. in restul timpului,
vinau si pescuiau mai mut ca sa se afle in treaba ; iar
in scurtele ragazuri de pace plecau dupd pradaciuni. In
vreme de razboi, jefuiau tot ce gaseau in cale si se
bateau cu o inversunare fara margini, fie ca lupta se
dadea in folosul tuturor, sau ii privea numai pe unii din
ei, fie ca ea cuprindea un teritoriu mai mare, sau unul mai
putin intins ; era temeiul vietii lor, singura indeletnicire
pe care o socoteau demna de ei.
ins 4i pinza plina de maretie a lacului oferea o pri-
veliste pe care n-o puteai vedea decit cu incintare ;
marea*lui latiine, terminate cu o cascade de toata frumu-
setea, prilejuia o perspective ce sporea pitorescul uneia
din acele insule adesea situate intr-un mod atit ,de feri-
cit pe lacurile Scotiei. Ruinele aproape de nerecunoscut,
care se mai gasesc Inca pe aceasta insula si care Intre
timp au fost ascunse de paduri, alcatuiau pe vremea aceea,
127
tumurile_ si zidurile unui schit unde erau inmormintate -
osemintele Sibillei, fiica lui Henric I, regele Angliei I
si sotia lui Alexandru I, regele Scotiei 2 . Acest loc sfint
fusese socotit destul de potrivit sa primeasca ramasitele
pamintesti ale sefului clanului Quhele, cel .putin ping
cind timpul va indeparta primejdia, atit de apropiata
acum, ingaduind ,astfel transportarea corpului intr-o
vestita manastire din nord, unde avea sa fie asezat pe
veci alaturi de stramosii sai.
Un mare numar de barci porneau din diferite puncte
ale tarmului ; unele filfiiau niste steaguri nOgre, altele
aveau la prora cintareti din Cimpoi, instrument din care
scoteau din cind in cind sunetele ascutite ale unui cintec
tinguitor si melancolic, vestindu-1 pe Glover ca cere-
monia .avea sa inc-eapa. Aceste sunete jalnice nu .erau
totui decit preludiul concertului de bocete ce avea sä se
inalte in curind.. •

Un zgomot, indepartat la inceput, straba.tu intreaga

suprafata a lacului, pornind din acele vai prin care ser-
puiesc riurile Dochart si Lochy inainte de a-si varsa apele
in lacul Tay. In acel loc salbatic si de nepatruns, unde
Campbell-ii au construit mai tirziu fortareata for de la
Finlayrigg isi idaduse ultima suflare seful odinioard temuf
al clanului Quhele ; si pentru a da inmormintarii stra-
lucirea cuvenita, un cortegiu numeros avea sa-i into-.
viiraseasca ramasitele pamintesti pe lac, pins la insula
unde urmau sä fie depuse deocamdata. Flotila de inmor-
mintare, precedata de barca sefului, pe care flutura un
mare steag negru, facuse mai mult de doua treimi din
drum inainte de a putea fi vazuta de ,pe inaltimea unde
Simon Glover statea privind ceremonia. Din clipa cind
1 Henric I Beauclerc, rege al Angliei intre 1100-1135, cunos-
cut prim opera sa legislativa razboaiele duse timp de 25 de ani
pe Cpri n4ten t.
2 .iiimindru I (eel Sillbatic) (1078 ?-1124), rege al Scotiel ; a
urmitrit anglificarea

.128
se auzird sunetele cintecului funebru care se in'alta in
barca ce purta trupul mortului, zgornotul celorialte tin-
guiri inceta deodata, dupd cum corbul inceteaza sa cron-
cane, iar soimul sa suiere atunci cind rasuna tiipatul vul-
turului. Barcile care pind atunci plutisera de cold pind
cold pe lac, ca un stol de pasari de apa imprastiate pe
suprafata lui, se rinduird pentru a lasa sa treaca flotila
de doliu, apoi pornird in urma ei. Sunetele de cimpoaie
deveneau din ce in ce mai clare si mai asurzitoare, ca
si tipetele de durere pe care le scoteau cei aflati in nu-
meroasele barci ale cortegiului ; concert salbatic al carui
zgomot se inalta pind in virful muntelui Tom-an-Lonach
de unde Glover privea spectacolul. Luntrea ce plutea in
fruntea cortegiului avea deasupra pupei un fel de platformA
ridicata, pe care era asezat trupul sefului raposat, infasu-
rat Intro pinza alba, dar Cu fata descoperita. Fiul sau
si rudele cele mai apropiate ocupau aceeasi luntre. Un
mare numar de barci de tot felul, care puteau sa fi ajuns
acolo fie venind de-a-dreptul pe Tay, fie sa fi fost aduse
pe uscat de la Loch Earn si din alte locuri, se insiruiau
in urma, unele din ele fiind construite din materiale foarte
subrede. Se puteau vedea si citeva curraghs-uri, un fel
de barci lucrate din piei de bou intinse pe cercuri de
salcie, asa cum aveau vechii britanici ; unii isi facusera
chiar niste plute de ocazie din cele mai simple materiale
pe care be gasisera la indemina, legindu-le intre ele
atit de slab, incit se putea intimpta ca inainte de sfirsitul
calAtoriei uriii din membrii clanului sd-si urmeze seful
in lumea spiritelor.
Cind flotila principals ajunse in dreptul micului grup
de barci aduniate catre extremitatea lacului, care se in-
dreptau spre mica insuld, toti eel aflati in cele dou5.
grupuri se salutary unii pe altii printr-un strigat asurzitor,
scos din atitea piepturi §i terminat intr-o cadenta atit
de salbatica, incit nu numai cerbii, aflati la mai multe
mile imprejur, fugird din ascunzatorile for spre a cauta

129
 cele mai pustii locuri din munti, dar §i animalele domestice,
't* obinuite cu vocea omului, fura cuprinse de acee4.
;)aza pe care o insufla aceasta voce celor ce tralesc
.n stare salbatica, §i i§i par&sira in graba pa§unile spre
a se refugia in paduri §i in
In$iintati de aceste tipete zgomotoase, calugarii care
locuiau pe insulita venira in intimpinare, ie§ind pe
poarta mica a manastirii, precedati de cruce §i de steag
i cu toata" pompa bisericeasca pe care puteau s-o desfa-
oare. Clopotele schitului, in numar de trei, faceau sa
ajunga la urechile acelei multimi acum tacute, dangatele
for funebre, amestecate cu cintecul solemn al rugaciunilor
bisericil catolice, intonate de calugarii care pa§eau in
procesiune. Se mai oficiara §i alte citeva ceremonii in
vreme ce rudele raposatului ii duceau . trupul pe tarm,
awzindu-lpe o banca folosita de multa vreme in acest scop,
dupd care facura deasil-u11 in jurul mortului. Cind ridicard
trupul pentru a-1 duce in biserica, intreaga multime
adunata scoase 11T1 alt strigat puternic Si prelung, in
care vocea barbateasca a luptatorilor se amesteca cu
accentele aseutite ale femeilor, ,cu sunetele tremurinde
ale batrinilor i cu zgomotul pitigaiat al vocii copiilor.
Cintecul de jale se . auzi pentru ultima oara, in vrerne
ce trupul era purtat inauntrul bisericii, undo aveau voie
sa-1 urmeze numai rudele apropiate ale raposatului si
citiva, din mai marl clanuiui. Ultimul urlet, repetat de
sute de ecouri, fu atit de in.spaimintator incit Simon
Glover I.§i duse fara sa vrea miinile la urechi pentru a nu-1
mai auzi, sau eel putin pentru a-1 inabusi. Ramase nem*at
pins cind §oimii, bufniteie §i celelalte pasari, infrico§ate de
1 Obicei foarte vechi care .consta in a to invirti de trei on in
jurul unei persoane moarte sal] vii, urindu-i tot, felul de lucruri
bune. Deasil-ul trebuie sa se faca urmind cursul soarelui, adica
de la dreapta la stinga. Dacii aceasta ceremonie are drept scop
sd-i dore§ti raul cuiva, atunci el se face in sens contrar, adica de
la stinga la dreapta.

130
tipatul af.!ela salbatic, incepura sa se a§eze in adaposturile
for ; pe cind i§i lasa misinile in jos, auzi linga el o voce
care-i spunea :
- Crezi •pare, Simon Glover, ca acesta este 'imnul de
pocainta §i de lauda cu care trebuie insotit omul atunci
cind, parasindu-§i inveli§ul de lut, se inalta spre crea-
torul lui ?
Manusarul se intoarse Si, in batrinul cu barba alba
care se of la linga el, it recunoscu pe parintele Clement
dupa privirea-i blinda §i dupd trasaturile lui atraigatoare,
cu toate Ica nu mai era imbracat in vesminte calugare§ti ;
era infasurat intr-o manta larga §i avea pe cap o tichie
a§a cum .poarta muntenii.
Va reamintiti ca Glover avea pentru omul acesta un
sentiment de respect amestecat ,cu minie : respect din
pricina caracterului dint §i .calitatilor omului ; cminie,
pentru ca doctrina raspindita de parintele Clement era
pricina surghiunului flicei sale si a propriei lui primejdii.
De aceea inapoie cam imbufnat salutul calugarului §i
raspunse la intrebarea repetata a acestuia, spunindu-§i
parerea asupra riturilor de inmormintare ce se indepli-
neau intr-un fel atit de salbatic.
— Nu stiu, parinte, raspunse Glover, dar oamenii a§tia
dau cinstire §efului for a§a .cum au invatat de la stramo.5i ;
vor sa-si arate parerea de rau ca §i-au pierdut prietenul
§i se roaga pentru odihna sufletului sau, ear ce e facut
cu .credinta trebu,ie, drupd, cite gindesc eu, sa fie privit
ca bun. Daca ar fi trebuit sä fie aitfel, Dumnezeu le-ar
fi aratat de mutt icalea .cea dreapta.
— Te in els, raspunse icalugairul, • Dumnezeu ne-a
trimis lumina lui tuturor, deli nu in aceea§i masura ; daca
omul inchide ochii intr-adins ii place mai degraba
intunericul, asta e viva lui. Poporul acesta naiv ames-
teed in ritualul Bisericii romane vechile obioeiuri pagine
ale stramosilor Si une0e astfel grozaviile un.ei biserici

131
 corupte prin lux §i putere cu ritualul saibatic al idola-
trilor barbari.
- ±-)arinte, facu manuprul pe un ton aspru, mi se
pare ca domnia to ai fi mai de folds in capela, uncle poti
sa-ti ajuti fratii sail vada de indatoririle lor, decit linga
un umil cre§tin ca mine, ca sa-i zdruncini temelia cre-
dintei.
— i de ce spui, bunul meu frate, ea incerc sa-ti
zdruncin temelia credintei ? intreba ,calugarul. Cerul mi-e
martor ca data ar fi nevoie de singele meu pentru a
intari in sufletul fiecarui om eredinta In care s-a nascut,
1-a§ versa bucuros pentru o asemenea ,cauza.
- Predicile dumitale sint frumoase, 'parinte, o mar-.
turisesc, spuse Glover. Dana dace imi este ingaduit
judec invataturile dupe roadele lor, Cerul m-a pedepsit
prin mina Bisericii pentru ea le-am dat crezare. Inainte
de a to asculta pe dumneata, duhovnicul meu nu-mi
zicea ca e o crima eind ii povesteam vreo istorioara
vesela la un ,pahar cu bere, chiar data era vorb.a. de un ca-
lugar sau de o ealugarita. Cind spuneam ea. parintele
Hubert §tia mai bine sa vineze iepuri decit suflete, ma
spoved-eam parintelui Vinesauf care ridea §i rn a punea
sa platesc citiva gologani drept isp4ire ; §i data spuneam
ca parintele Vinesauf iubea mai mult sticla decit ceaslovul,
ma duceam sa rna spovedesc la parintele Hubert §i cu o
pereche de manui not scapam de belea. felul asta,
con.5tiinta mea §i Biserica traiau in bund intelegere. Dar
praf s-a ales de toata intelegerea asta din ziva in care
to-am ascultat pe dumneata ; nu anal imi suna pe la
urechi decit cuviinte de purgatoriu pe lumea cealalta
i de flacari in lumea asta. Lasa-md, deci, parinte Clement,
§i vorbete-le celor care-ti pot intelege invataturile. Nu
ma trage inima sa ajung un martir ; nu am avut in
viata mea nici macar curajul sa sting o candela cu de-
getele ; §i, ca sa fiu sinter, a§ dori foarte mult sä ma
inapoiez la Perth ea sa-mi cer iertare de la parintii sufle7
132
 testi si sa .aduc un brat de surcele la piciorul spinzuratorli
in semn de ispasire. Vreau sa-mi rascumpar renume'e
de bun catolic, chiar dac-ar fi s-o fac cu preloll a tot
ce-mi apartine.
- Esti furios, scumpul meu frate, spuse parintele
Clement ; te caiesti de gindurile dumitale bune din pri-
cina primejcliei de care esti amenintat ?
— 'place sä vorbesti, parinte Clement, dumneata care
te-ai lipsit de mult de bunurile acestei lumi si care esti
Bata sa-ti versi singele pentru invataturile dumitale. Esti
tot ,atit de pornit sa imbraci o eamasa muiata in smoala
§i pui pe cap o boneta unsa cu pucioasa, cum este
un om dezbracat care se grabeste sä se urce in pat si mi
se pare ca lucrul asta nu te infricoseaza citusi de putin.
Dar eu tin la ce este al meu : am o avere destul de buni-
eica, ea imi ajunge ca sa traiesc in indestulare si ii mul-
tumesc lui Duimnezeu pentru asta ; nu am declt saizeci
de ani si chiar cind as fi •sarac ea Iov si pe marginea
mormintului, nu trebuie sa tin la fiica mea pe care invata-
turile dumitale au .costat-o atit de stump ?
— Se poate spune ea fiica dumitale este un finger pe
pamint, prietene Simon.
— Da, si tot ascultind invataturile dumitale, o sa fie
in curind un finger in cer, uncle o sa se urce pe un car
de foe.
— bunul meu frate, zise calugarul, inceteaza,
te rog, sa vorbesti despre lucruri pe care nu le intelegi,
pentru ca in zadar si-ar pierde vremea tine ar incerca
sa-ti vire in cap ceea ce nu poti pricepe ; asculta ce-am
sa-ti spun in legatura cu fiica dumitale a carei fericire
paminteasca, idesi nu o pun o clips in cumpand cu feri-
cirea-i vesnica, ii este tot atit de scumpd lui Clement
Blair ea §i propriului ei tats.
In timp ce vorbea, citeva lacrimi straluceau in ochii
batrinului, si Simon ii spuse mai blind

133
 — S-ar icrede, parinte Clement, ca e§ti cel mai bun
i :mai binevoitor dintre oameni ; cum se face atunci ca
pe uncle treci duinneata nu treze§ti decit rea vointa ?
Pun prinsoare ca i-ai §i nemultumit pe bietii calugari
inchii in cuh5ca for inconjurata de apa i ca, ai fost oprit
sa iei parte la inmormintare.
- Drept ai graft, fiule, Si nu cred sa mai ma lase sa
ramin in muntii lor. Nu le-am spus decit ca e curata
nebunie sä se duca la biserica sfintul Fillan ca sa desco-
pere furtul prin clopotul a§ezarii vindece pe ne-
norocitii care §i-au pierdut mintile, Intr-o
cisterns, Si pe data prigonitorii m-au izgonit din deval-
ma§ia lor i:um o sa ma izgoneasca in curing §i din
lumea asta.
— Ei bine spuse man-uarul, iata uncle poate sa
ajunga un om care nu vrea sa dea ascultare nimanui.
Or, eu, parinte Clement, n-am sa fiu izgonit din lumea
asta decit pentru ca am fost tovar4u1 dumitale ; a.adar,
rogu-te, spune-mi ce ai de spus cu privire la fiica mea
§i apoi sä-,0 vada fiecare de drumul lui.
— Tata deci, tats Simon, des-pre ce vreau sa to instiin-
tez : §.eful eel tinar care este atit de ingimfat de cind a
ajuns la putere, se ginde§te totii§i la altceva Si anume
la fiica dumitale.
— El !... Conachar ! Ucenicul meu renegat, sa ridice
ochii la fiica mea ?
— Vai, .cit de mare este trufia oamenilor ! Ea se agata
de not ca iedera de casa i nimic nu poate s-o desprinda.
Sa ridice ochii la fiica dumitale, bunul meu Simon ! Vai !
nu, §eful clanului Quhele, care a ajuns atit de mare
nadajduiete sa ajunga mai mare, i§i coboarti privirile
spre fiica meseriaFilui din Perth i crede ca-i face multa
cinste purtindu-se astfel. Dar, ca sa folosesc chiar vor-
bele lui, Caterina ii este mai scumpa decit mintuirea
sufletului sau in lumea asta Si in .cealalta. Nu poate trai
fard t.a.

134
 — Atunci are sä moard a§teptind-o, caci am raga-
duit-o unui cetacean cinstit din Perth §i n-o sa-mi calc
cuvintul chiar daca.ar fi vorba dau ca sot pe prin-
tul Scotiei.
— Stiam ca o sa raspunzi astfel, spuse calugarul ;
vrea, dragul meu prieten, sa fii tot atit de hotarit in tre-
burile suflete§ti dupd cum e§ti in cele paminte§ti.
— Opre§te-te, parinte Clement, opre§te-te ! cind incepi
sa-ti dai drumul la gura, vorba dumitale miroase a
smoala topita i mie nu-mi place mirosul asta. Cit despre
Caterina, am sä fac cum voi putea mai bine ca sä nu-1
jignesc pe tindrul ref, dar shit foarte multumit ca ea nu
se of la in apropierea lui.
— Trebuie sä fie destul de departe atunci, spuse calu-
garul. acum, frate Simon, intrucit soc-otecti persoana
§i ideile mole primejdioase pentru dumneata, trebuie sa
ramin singur cu invataturile mele cu nenorocirile cu
care o sä ma aleg dupa urma lor. Dar data ochii dumi-
tale, mai putin orbiti decit acum de speranlele §i temerile
ar arunca vre-odata o privire inapoi asupra ace-
iuia care poate o sa-ti fie rapit in curind, adu-ti aminte :
numai o dragoste adinca de adevar, precum §i pretuirea
invataturilor ce le-a raspindit au .putut sä-1 invete pe
Clement Blair sä infrunte, ba chiar sa atite minia celor
indeajuns de rai §i puternici ca sa stirneasca teama
invidic*lor §i sfio§ilor ; numai adevarul 1-a facut sa
mearga prin ltimea asta departindu-se in acelai timp
de ea, invoindu-se sä fie privit drept nebun numai ca
sa indrepte cit mai multe suflete pe calea Domnului.
Cerul mi-e martor cal pentru aceasta tinta mareata
vrea sa folosesc decit mijloace ingaduite. Nu este putin
lucru sa vezi cum oameni demni de respect fug de tine
intocmai ca de un ciumat, sa te vezi prigonit de catre
fariseii din zilele noastre ca un eretic necredincios ; sa
ajungi tinta dispretului multimii care te privete ca pe
un nebun primejdios. Dar chiar clad toate astea s-ar
135
Inmulti de sute de ori, care-mi spun „vorbete"
trebuie sa fie ascultat. Vai mie Baca nu voi predica
Evanghelia, chiar data, predicind-o, trebui sfir§esc
in virful unui rug de flacari.
Astfel vorbea acel om icurajos, unul din cei pe care
Cerul i-a trimis uneori pentru a pastra in viltoarea
veaeurilor de ignoranta §i a transmite generatiilor viitoare,
curatenia ere§tinismului de pe vremea apostolilor, ping
atunci crud, datorita inventiei tiparului, Reforma a inceput
sa se dezvolte.
Manwarul Ski dadu seama de egoismul lui i se simti
stingherit vazindu-1 pe calugar ea so indeparteaza cu
admirabila resemnare. Se simtea ispitit ichiar urmeze
pilda, dar aceasta numai ea o licart:e de lumina intr-o
peOera, unde flacdra se stinge numaidecit ; cobori deci
agate colina §i-o lua eu totul pe alt drum decit caluga'rul,
pe care-1 uita in curind spre a se gindi la necazurile lui.
 XXVIII

Ce nevoie aveau acei fel-null razboinici

Ca istoria sè i le dea titlul de eroi ?
De-o moarte glorioasa poate erau dornici !
Dar nici in alte lupte ei n-au dat inapoi.
Byron

Dupd terminarea inmormintarii, aceeasi flotila care

condusese cu atita alai la locul de veci pe fostul sef de
clan, se pregatea sä se inapoieze cu steagul filf iind si cu
chiote de bucurie. Nu aveau prea multA vreme de pierdut,
intrucit timpul hotarit pentru, rafuirea dintre iclanul
Quhele si puternicii for rivali era foarte apropiat. Mims°
deci inteles ea inscaunarea noului §ef sa urmeze indata
dupd ceremonia funebra.
Multi se impotrivird la aceasta rinduire care se pre-
tindea ca este o piaza-rea ; dar pe de alts parte datina
muntenilor le cerea, la fel ca Si astazi, sä imperecheze
voiosia unei serbari cu ceremoniile funebre. Mihnirea
ce o simtim de obicei cind vorbim despre cei pe care
i-am pierdut este mai putin cunoseuta de acest neam
de oameni. Nu numai tinerii se multumesc pome-
neasca pe parintii care, dupd legea firii, au parasit lumea
inaintea tor, vorbindu-i de bine si atita tot, dar chiar
vaduva nu face d-ecit sag aminteasca pe sotul ei
posat si, ceea ce este §i mai ciudat, parintii amintesc me-,
reu despre calitatile si meritele copiilor ce i-au pierdut.
Muntenii scolieni considers despartirea de un prieten prin
moarte ca ceva mai putin vesnic decit se intrevede in alte
regiuni si vorbesc de prietenii pentru care s-a deschis
mormintul, ea §i cind ar fi pornit la un drum ce-1 vor

137
gurma in curind si ei. Astfel ca ospatul inmormIntarii,
intilnit pretutindeni in Scotia, nu era, peritru aceia care
trebuiau sa is parte la el, nepotrivit cu serbarile prilejuite
de inscaunarea noului
Luntrea care tcu putin mai inainte tran.sportase ramd-
§itele sef ului raposat, it aduse pe tinarul Mac Ian, iar
trubadurii inaltara cele mai vesele cintece pentru a-1
sarbatori acurn pe noul for §ef, dupd cum, cu putin mai
inainte,-cintasera numai cintece de jale in vreme ce inso-
teau rama§itele tatailui sau. Strigate de veselie si de iz-
bin.da porneau din ,aceea§i flotild ale carei arii jalnice
tulburasera ecourile lacului Tay. Mii de glasuri ii salutau
pe tinarul §ef, inarmat din cap ping in ipicioare Si in
floarea frumusetii §i a puterii, care sta in picioare la
prord chiar in locul unde trupul tatalui sau fusese in-
conjurat de prieteni indurerati ce scoteau acum ;striate
de veselie. 0 luntre din flotila se tinea mereu linga
luntrea de onoare. Torquil Stejarul, un uria§. cu parul
carunt, tinea cirma. Cei opt fii ai sai, toti de o statura
mai mult decit mijlocie, minuiau vislele. intocmai ca un
ciine lup uria§ desprins din lant §i gudurindu-se in jurul
stapinului, luntrea fratilor sai de lapte trecea pe linga
accea a §efului, cind la dreapta, cind la stinga, ba se
Invirtea ,chiar imprejurul ei, a§a cum se arata bucuria
nemarginita §i gelozia plina de grija a animalului cu
care am asemuit-o. Parea arneninte pe oricine ar fi
indraznit sä se apropie mai mult.
Ridicati la un rang mai malt in clanul for ,prin puterea
§i cinstea la care ajunsese fratele for de lapte, ei martu-
riseau in felul acesta zgomotos §i salbatic impartaceau
fericirea.
Cu mult mai departe §i ,purtind oameni ce simteau
altfel, se afla mica luntre .condusa de Booshalloch §i de
unul din f iii sai, luntre in care se gasea Simon Glover.,

138
 — Daca o sa mergem ping la capatul lacului, ii spuse
Simon prietenului sau, are sa ne trebuiasca ore intregi
ca sa ajungem.
Dar abia rostise aceste cuvinte ca la un semnal al
echipajul fratilor de lapte, deveniti acum Leich-
tach-i 1, inceth sa mai visleasca pins cind luntrea lui
Booshalloch .ajunse :de.stul de aproape - ca poata arunca
o fringhie ipe care Niel o legs de prord reluard apoi
vislele si, cu toate ca mai aveau de tras si luntrea cea
mica, isi urmara drumuil cu mai multa iuteala decit
inainte.
Lunt-ea era tirita cu o repeziciune care pgrea ca o va
face sa se rastoarne sau sa-i smulga prora. Glover privea
cu ingrijorare la iuteala ametitoare a acestei curse si vedea
luntrea cum coboard §i urea uneori la o palma peste
nivelul apei zadar Sl asigura Niel ca toate astea erau
facute in cinstea lui. Simon ardea de dorinta de a se
vedea la sfirsitul calatoriei. Ea se terming in sfirsit chiar
mai repede decit credea, caci locul hotarit pentru serbare
se afla l.a numai patru mile de insula unde avusese loc
inmormintarea.
Tarmul nisipos al unui golfulet afloat pe icoasta de
miazazi a lacului Tay, dadea putinta barcilor sa traga la
mat usurinta, iar mai departe se vedea o .cimpie in-
verzita in jurul careia se inaltau munti acoperiti de co-
paci si tufiL5uri ; in .cimpia aceea se facusera pregatirile
pentru serbare.
Muntenii, cunoscuti pentru dibacia for in minuirea
securii, , construisera pentru °spat o sala cimpeneasca lunga
in care puteau intra doua cute de oameni, in vreme ce de
jur imprejur, un mare numar de baraci mai midi •pareau
facute pentru a se putea petrece noaptea acolo. Birnele
Si stilpii acelei cladiri vremelnice erau din pini de munte,
carora nu li se curatise scoarta. Peretii erau din acelasi
1 Garda personals.

139
lemn, legati prin ramuri de brad ce se gasea din be4ug
prin padurile vecine, in vreme .ce dealurile p-uneau la
dispazitie destule buruieni pentru acoperi . In acel palat
cimpenesc .erau poftite la °spat persoanele mai cu vaza.
Altele, de un rang mai inferior, intrara in nite soproane
mai §ubred construite ; pentru oaspetii de rind se pre-
gatisera nite mese din lemn alb sau din scinduri ne-
geluite, wzate sub cerul liber ; in departare se vedeau
ruguri aprinse, in jurul carora foiau numero§i bucatari,
intocmai ca nite demoni ce trebaluiesc in elementul lor.
Gropi sapate in peretii muntilor i captuite cu pietre
inro§ite in foc serveau la friptul unor halcane intregi
de .carne de vacs, de berbec sau vinat. Yn frigari de lemn
se frigeau oi §i capre intregi. Altele erau ciopirtite in
bucati §i fierte in caldari facute din pielea animalelor
taiate. Mari cantitati de tiuci, pastravi i somni erau
fripte pe carbuni. Manuarul vazuse multe ospete la
munteni, dar niciadata nu vazuse atita risipa. Dar nu
prea avu vreme sa-§i dea seama de tot ce-1 inconjura,
caci abia apucase sa debarce rind Niel ii spuse ca nefiind
poftiti la masa de onoare, unde el .credea ca o sa fie
neaparat ichemati, ar face bine sa caute un lac mai retras.
Tocmai se pregateau sä se indrepte spre §oproane, cind
Glover fu oprit de unul din garda §efului, care parea sa
indeplineasca functia de majordom. Acesta ii spuse citeva
cuvinte la ureche.
Eram sigur, spuse pazitorul de vite caruia parca
i se luase o piatra de pe inima. Banuiam eu ca atit
strainul cit i omul care are in grija lui avutul stapinului
o sä fie §i ei paftiti la masa §efului.
condusera intr-adevar intr-o cladire uria0 unde se
afla o masa lunga la care numero§i oaspeti se .i wzasera,
in vreme ce siugile aduceau din bel§ug bucate foarte
simple.
Cu toate ca fara soar §i poate ii vazuse intrind pe
Glover si pe tovaraul sau, tinarul §ef nu le adresa nici

140
o vorba ; drept care, ace§tia se awzara la celalalt capat
al mesei, lingd solnita, o piesd uria§a de argint, singurul.
obiect de lux ce impodobea masa ; solnita era socotitd
printre clanurile de munteni drept un object sfint folosit
numai in imprejura'ri deosebite. Niel, putin cam mirat,
spuse awzindu-se :
— Vremurile s-au schimbat, prietene, tatal lui, Dum-
nezeu sd-1 ierte, ar fi stat de vorbd cu amindoi, dar el
a invatat obiceiurile astea de la voi, din cimpie.
Glover nu socoti ca trebuie sa raspundd la aceastd
observatie ; se apucd sa priveascd pieile §i celelalte
podoabe din said ; cele mai batatoare la ochi dintre ele
erau nice cam4i de zale fabricate in munti, coifuri de
of el, securi §i spade cu cloud tai§uri oe erau atirn.ate sus
pe pereti, impreund cu n4te scuturi lucrate cu multd

Fiecare cama§d de zale era atirnata pe o piele de

caprioard bine lustruitd, care facea sa iasd la iveald ar-
mura §i totodata o ferea de umezeald.
- Astea sint armurile luptatorilor din clanul nostru,
li spuse Niel in §oapta ; ele sint in numar de doudzeci
§i noud, dupd cum vezi. Eachin, fiind chiar el al treizecilea,
1§i poarta armura astazi, altfel ar trebui sd fie atimatd
lingd celelalte. Nu are acum o plato0. atit de bund cum
ar trebui sa poarte in duminica Floriilor. Cele do-udzeci
§i noud de armuri atit de mari sint menite Leichtach-ilor,
de la care se ateapta ispravi frumoase.
— i pieile astea de caprd, intreba Simon, la care
gindul meseriei nu-i ciddea pace cind vedea obiectele
cu care lucra, crezi ca eful ar catadicsi sa le vinda ? S-ar
putea lucra din ele tunicile pe care cavalerii le poarta
pe sub armura.
— Nu ti-am spur sa nu sufli un cuvint despre a§a
ceva ? raspunse Niel.

141
 - Vreau sa• vorbesc despre cama§ile de zale, spuse
Simon ; pot sa to intreb daca e vreuna faurita de vestitul
armurier din Perth, Henry Wynd ?
- Vad ca dai din lac in put, .spuse Niel ; nu.mele oatului
asta e pentru Eachin intocmai ca uraganul pentru apele
lacului ; nimeni nu tie pentru .ce.
— Eu ghicesc, i§i zise manu.arul ; dar se feri sa spun
mai mult §i, aducind de cloud on vorba despre ,submit to
atit de nepotrivite, se apuca sa palavrageasca despre lu-
cruri ,fara nici o insemnatate .§i sa manince aka cum
faceau vecinii lui.
Am descris indeajuns pregatirile os,patului pentru ca
cititorul sa tie ca mincarurile erau dintre cele mai
primitive ele iconstau din bucati mari de ,came ipe care
o mincau fara sa tina socoteala de post, cu toate ca mai
multi calugari de la manastire luau §i ei parte la °spat.
Farfuriile erau die lemn, ica qi cupele din care oaspetii
beau atit bauturile 'at §i zeama de came ce era privita
ca o mincare foarte gustoasa. Mai erau §i diferite pre-
parate din lapte, servite tot in farfurii de lemn, preparate
pe care muntenii le inghiteau cu lacomie. Piinea era
obiectul cel mai rar al ospatului ; totu.5i, atit Glover cit
i tovar4u1 sau primira fiecare cite doua plini mici. Ca
sa .poata minca, oaspetii se serveau de cutita§ele for de
vinatoare, obicei raspindit de altfel in Marea Britanie,
sau de pumnale, Para sa fie tulburati la gindul ca le
dadusera i alte intrebuintari mai singeroase.
capul mesei se afla.un jilt liber §i ridicat cu cloud
trepte de.asupra podelei ; era acoperit de un baldachin
format din ramuri de ilice §1 de iedera ; alaturi se gaseau
o spada virita in teaca §i un steag infa§urat. Era scaunul
§efului mort, care fusese lasat liber pentru a-i cinsti
amintirea. Eachin ocupa un scaun putin mai scund, la
dreapta locului de onoare.
Cititorul s-ar in§ela foarte mult daca ar presupune
ea oaspetii se repezira ea ni§te lupi flam'inzi la aoest °spat

142
rar. Clanul Quhele se purta cu o bung-tuviinta destul
de obi§nuita la popoarele primitive §i razboinice ; ei
respectau regulile ospetiei, .caoi numai .a§.a puteau pre-'
intimpina , certurile, .varsarile de singe §1 omorurile.
Oaspetii se a§ezard in ordinea pe care le-o arata Tor-
quil Stejarul. A§teptara cu rabdare impartirea mincaruri-
lor care le serveau Leichtach-ii. Barbatii cei mai viteji,
razboinicii .cei mai de vaza ai tribului primeau o portie
dubla numita biey fir, adica portie de barbat. Dupa ce
fusese multurnita toatai lumea, ei i§i laara locurile la
masa primind fiecare cite cloud portii duble. Toti aveau
la indemind u.n vas cu apa, iar o gramajoara de mu§chi
tinea loc de §ervet, astfel incit, intocmai ca -la un ()spat
din Orient, spaaau miinile dupa fiecare fel de mincare.
Bardul aduse laude §efului raposat §i araa incred-erea
clanului in virtu Pe nascinde ale tindrului sau urma§.
Harpele cintau, pe , cind cimpoaiele inveseleau multimea
de .afara. Se vorbea numai despre lucruri serioase ; nici
o gluma care sa intreaca limitele bunei-cuviinte §i care
sa poata isca mai mult de:en un zimbet trecator. Nici o
voce nu se ridica deasupra celorlalte, nimie care sä
semene a cearta. Simon Glover auzise de o suta de on
mai multa galaigie la ospaturile date la Perth, decit
faceau :muntenii adunati aici.
Nici bauturile .care se serveau nu-i faeura pe oaspeti
sa uite uncle se aflau. Printre diferitele feluri de bauturi
se servi §i putin vin insa numai persoanelor de rang inalt.
Simon Glover avu din nou einstea sa, fie .cuprins in nu-
marul acestora. Vinul §i cele doua bucati de .pline au
lost de altfel singurele semne de iatentie ce i s-au plat
in timpul ospatului. Dar Niel Booshalloch ca sa apere
bunul renume de ospitalitate al stapinului sau, nu con-
tend sa be laude ea pe niste dovezi de inalta pre-tuire.
Bauturile distilate, atit de folosite mai tirziu la munteni,
erau aproape necunos-cute pe vrea-nea aceea. Yn schimb
cidrul i hidromelul se gasea din bel§ug pentru toata
143
iumea ; dar bautura .cea mai raspindita era berea, pe
care o preparasera in cantitati marl pentru acea impre-
jurare. 0 baura cu icumpatare, impotriva ,obiceiurilor de
azi .ale muntenilor. Cel dintii pahar fu inchinat la .sfir-
§itul mesei in amintirea mortuiui §i se auzi un murmur
nesfir§it de binecuvintari. Iar chid icalugarii cintard in
cor un Requiem, se facu. o linite desavirsita, ca §i icind
se asculta iceva neobi§nuit. intr-adevar, Eachin se ridica
si urcind treptele ,ce du• ceau la scaunul ,§efului raposat,
spuse, cu un aer barbatesc §i mindru, dar totuO. modest :
— Pretind de drept acest scaun care mi se cuvine
ca mgWenire de la tatal meu. Dumnezeu si sfintul Barr
sa-mi viva intr-ajutor !
— Cum to vei in,griji de icopiii tatalui tau ? intreba un
batrin care era unchiul mortului.
— gi voi apara, cu 'spada tatalui meu §i le voi face
dreptate sub steagul sau.
Atunci batrinul trace cu o mina tremurinda arma
greoaie din teaca i, apucind-o de lama o prezenta cu
minerul tinarului §ef. indata Torquil Stejarul desfa,surd
steagul .c1anului i it flutura de mai multe ori pe deasupra
capului lui Eachin care, cu multa gratie §i dibacie, 1n-
vIrti uriap spada in semn de aparare. Oaspetii scoaserd
urale zgomotoase, in isemn de supunere fata de §eful ce
le cerea ascultare §i nu se gasi nimeni printre cei de fata
care, privindu-1 pe tinarul istet §i plin de farmec, sa se
mai gindeasca la groaznicile proorociri facute pe seama
lui. Cind 11 vazu pe Eachin in picioare, acoperit de
armura stra'lucitoare §i sprijinit in spada in mijlocul
uralelor, Simon se indoi o ,clipa ca acel razboinic maret
era acelai tinar pe care odinioara nu prea it bagase in
seams §i se temu de urmarile acestei situatii. Toate
instrumentele muzicale precum §i trubadurii se alaturard
uralelor, iar padurile §i stincile ra'sunara de ,chiote vesele,
a5a cum cu putin inainte rasunaserd de sunete jalnice.

144
 Ar f i de prisos sa ne mai pierdem timpul Cu am'anun-
tele ospatului, cu vinul care se bau in cinstea batrinilor
eroi §i mai cu seama in a celor doudzeci §i noua de vi-
teji ce ave.au sa lupte pentru onoarea clanului §i sub
privirile tinarului §ef. Barzii proorocira o izbinda stralu-
cita §i icintard furia cu care oimul albastru, emblema
clanului Quhele, avea sa .sfi§ie in bucati pisica de munte,
simbolul .binecunoscut al clanului Chattan.
Cind ziva incepu sa amurgeasca, in jurul mesei se
.perinda din mina in mina o cupd de stejar incercuith cu
argint numita ,cupa de despartire §1 acesta fu semnalul
plecarii. Cit despre Simon, Booshalloch it conduse la o
baraca mica uncle era pregatit un culcu de pale qi de
muchi, iar alaturi se gasea o provizie imbelpgata de
mincaruri din .cele .ce se servisera la masa.
— SA' nu pled din baraca, ii spuse el protejatului salt,
asta are sa fie locuinta dumitale ; ,caci ,atunci cind viezurele
lipse§te, vulpea pone stapinire pe vizuina lui.
Simon fu multumit de aceasta intocmire ;
rile din timpul zilei ii obosisera i :avea nevoie de odihna.
Dupd ,ce mined o bucata de piine Si bau putin vin, 10
facu rugaciunea de sears, se inveli cu mantaua §i se in-
tinse pe patul pe care 11 g5si destul de placut, cad it
cuno§tea destul de bi.ne. Adorfni repede, cu tot zgomotul
uralelor, iar .sornnul ii fu la fel de lini*tit ca §i cind ar fi
fost ,culcat in patul sau din Curfew-street.
 XXIX

Viseaza mereu la fiica med.

Hamlet

Mai erau cloud ore pins la cintatul coco,Wor, cind Simon

fu sculat din somn de o voce bine cunoscuta.
— Cum, Conachar, e atit de tirziu ?! striga el trezin.7,
du-se.
i deschizind ochii, 11 zari intr-adevar pe acela pe
care4 numise. Nu mai era §eful incins cu spada pe care-1
vazuse in ajun, ci Conachar din Curfew-street in ve-
min.tele lui modeste de ucenic, avind in mina o nuia
de stejar. Glover ramose atit de uimit, de pared ar fi
avut in fata lui o stafie. Vazindu-i uimirea, Eachin
intoarse spre el un felinar pe care-1 avea in mina §i
raspunse la intrebarea lui :
— Bine zici, tats Simon, Conachar vine sa reinnoiasca
vechea lui curio tints cu dumneata, la o aria cind told
°chi' nu mai sint atintiti asupra lui.
Rostind aceste cuvinte, el se ia§eza pe o scindura ce
Linea loc de scaun §i incepu pe tonul cel mai prietenesc :
— Am mincat din piinea dumitale, tata. Simon, §i nä-
dajduiesc ca nici la mine nu ti-a lipsit nimic.
- Desigur ca nu, Eachin Mac Ian, raspunse manu-
§arul (caci celtii nu admit titluri onorifice) pentru o
vreme de post mincarea a lost bung, prea bung chiar
pentru mine. Roesc gindindu-mä la mesele de care-ai
avut parte in CurfeW-street.

146
 — Erau prey bune pentru un ucenic Iene §i pentru
nevoile unui tinar muntean. Totu§i, data ai gasit hrana
multumitoare Teri, nu .cumva ai sa to plingi de primirea
ce ti-a fost facuta ? Nu tagadui. *tiu ca nu ai fost multu-
mit. Prea de curincl am ajuns la putere, ca sa-mi pot
ingadui aduc aminte poporului meu,-de timpul pe care
1-am petrecut in cimpie ; totu§i timpul acela n-am sag
uit niciodatl.
— inteleg bine pricina, spuse Simon ; a§a ca nu am
vent airci decit cu pretul vietii.
— Bine, tata Simon, bine. Sint fericit ca ai venit sa
vezi maretia munteneasea in vreme ce straluce§te.
Inapoiaza-te dupa duminica Floriiior Si tine §tie pe eine
vei gasi pe paminturile ce le stapinim noi astazi ? Poate
ca uncle se Malta azi sala de ospat a lui Mac Ian, sa-§i
,a§eze vizuina pisica salbatica.
Tindrul s.ef taeu §i 1§i apasa buzele cu virful nulelu*ei
pentru a se feri sa spund mai mult.
— Nu \rad vreo pricind de ingrijorare in asta, Eachin,
spu:se Simon, cu acel ton nepasator cu care cauti sa abati
gindurile unui om icople§it de tristete.
— Dimpotriva, sint foarte multe pricini, spuse Eachin ;
sintem amenintati sa se aleaga de noi praf §i pulbere, eaci
sint sigur ca o sa avem pierderi grele. Ma mir ica tatal
meu a primit sfatul lui Albany. A fi vrut ea Mac Gillie
Chattachan sa se inteleaga cu mine i, in loc sa varsam
singele ,celor mai buni dintre noi, sa coborim amindoi
in Strathmore, sä ucklem- pe oricine ne-ar ista in tale §i
Sa punem stapinire ipe tinut. Eu a§ stapini in Perth §i el
la Dundee- toata valets cea mare ar fi a noastra pins
la tarmurile Frith-ului Si ale Tay-ului. Asta e politica
pe care am invatat-o de la capul dumitale earunt, tats
Simon, in vreme ce stateam la spatele dumitale ca sa
e servesc §i eind ascultam cuvintele ce le schimbai seara
Cu primarul Craigdallie.

147
 — Are dreptate eine spune ca limba pricinuie§te numai
rele, gindi Simon ; i-am aprins felinarul diavoltitlui, ca
arat drumul. Dar spuse numai atit : Planurile
astea yin prea tirziu.
— Sigur ca da ! rdspunse Eachin. Invoielile luptei au
primit sigiliile noastre ; insulte §i provocari de ambele
parti au faeut din ura clanului Quhele a iclanului Chat-
tan, o flacara de nestins. Da, este .prea tirziu. Dar sd ne
intoarcem la treburile dumitale, tats Glover. Religia te-a
adus aid, dupd cum mi-a spus Booshallach. Te §tiam
destul 'de prevazator ca sd-mi treaca prin minte ca ai
fi cumva in cearta cu Biserica. Cit despre vechea mea
cunotinta, parintele Clement, este unul din cei care
,alearga dupd roorqana de martir i crede ca stilpul
Inconjurat de surcele in flacari este mai vrednic de irn-
brati§at decit o mireasa tinara. Este un adevarat cavaler
rAtaleitor intru apararea invataturilor lui §i lupta pe ori-
unde trece. S-a certat cu calugarii din insula Sibylei,
Odin pricina unor neintelegeri religioase. L-ai vazut ?
— L-am vazut, dar n-am schimbat decit citeva cu-
vinte cu el, ca nu prea aveam timp.
— Sint sigur atunci ca ti-a spus ca mai este o a
treia persoand care ar avea mai multe motive sä fie
ingrijorata din pricina religiei decit dumneata, eetatene
prevazator, sau decit predicatorul ala infocat, §i care ar
fi foarte bine primitai data ne-ar cere ocrotirea. Esti
cam marginit, omule, sau nu vrei sa ma intelegi... este
fiica dumitale, Caterina.
Cuvintele acestea din urma tinarul §ef le spuse in en-
gleze§te §i urma convorbirea sn acee,* limba, ca §i cind
s-ar fi temut sa nu fie auzit §1, ca §i eind ar fi §ovait
oarecum sa vorbeasca.
— Fiica mea Caterina, spuse manuprul amintindu-§i
de vorbele calugarului, este sanatoasa §i se afla la lac
sigur.

148
 — Dar unde §i linga tine ? intreba tinarul
pentru ce nu a venit cu clumneata ? Crezi ca in clanal nos-
tru nu se gaseau dadace tot atit de grijulii ca lbatrina Doro-
teea a carei mina mi-a mingiiat deseori urechile ?
— iti multumesc Inca o data i nu ma indoie5^ nici
de puterea, nici de bunavointa dumitale pentru a-mi
ocroti fiica aidoma ca pe mine. Dar o doamna respectabil5,
prietena Cu Sir Patrick, i-a oferit gazduire, §i asta
fere.5-te de greutatea unei calatorii obositoare intr-un
tinut pustiu tulburat.
— Ah, da ! spuse Eachin pe un ton mai rezervat
xnai rece, Sir Patrick trebuie .preferat oricarui alt barbat,
Vara Ind oiala ; este, mi se pare, prietenul dumitale.
Simon ar fi vrut sa pedepseasca prefacatoria unui
*trengar pe care Ii certase de patru on intr-o singura
zi, pentru ,ca se repezise in strada ca sa-1 vada trecind
pe Sir Patrick calare, impreuna cu suita sa ; dar se in-
frina Si raspunse numai atit :
— Sir Patrick Charteris a fost starostele Perth-ului
timp de §apte ani §i este de bund seams §i acurn, caci
magistratii nu se aleg in timpul postului, ci la sfintul
Martin.
— Ah, tats Glover ! raspunse tinarul pe un ton mai
blind §i mai familiar ; ai• vazut atitea serbari marete la
Perth incit fata de ele, petrecerea noastra trebuie sa-ti
fi parut o serbare barbara ; ce parere ai despre cere-
monia noastra de ieri ?
— Era nobila §i m4catoare, spuse Glover ; In ochii
mei mai cu seams, care 1-am vazut pe tatal dumitale.
Cind to-ai rezemat in spada, mi s-a parut ca-1 vdd pe
vechiul meu prieten Gilchrist Mac Ian Inviat glorlas din
mormintul lui.
— Mi se pare ea mi-am indeplinit rolul cu IndrAzneala
i nimeni nu 1-ar mai fi putut recunoate pe micul ucenic
pe care 11 mutruluiai aka cum z se icuvenea.

149
 - Eachin nu mai searnand cu Conachar, spuse Glover;
duipa cum un ipe§te nu seamand cu icrele sau fluturele
cu omida.
- Crezi impresurat de alaiul care le place tuturor
femeilor, nu as fi placut unei fete tinere ? Si ca saq
vorbim deschis, ce-ar fi spus Caterina in clipa. aceea ?
„Ne apropiem de stinci, gindi Simon Glover, si dacg.
n-o sa fiu cu ochii-n patru, se alege praful de corabia
- E adevarat ca celor mai multe femei le place tot
ce incinta Eachin, spuse el, dar fiica mea, cred, e
din alt aluat. Fara indoiala ca o sa se bucure de norocul
prietenului i tovarasului ei ; insa nu ar face mai multa
zarva in jurul stralucitului Mac Ian, seful clanului Quhele,.
decit in jurul umilului ConaChar.
— Ea a fost totdeauna marinimoasa i larga la suflet,
raspunse tingrul. Dar dumneata, Simon, ai vazut lumea
cu mult inaintea ei si pretuirea dumitale trebuie sä fie
mai patrunzatoare. Gindeste-te si spune-mi din itoat5,
inima ce ai gindi dac-ai vedea-o" pe Caterina sub bal-
dachin, poruncind la zece mii de vasali si stapina peste
o suta de munti ; si asta doar cu pretul de a se invoi
sd-si ipuna mina in aceea a barbatului care o iubeste mai
presus de orice.
— In a dumitale, Conachar, nu-i asa ? intreb5. Simon.
— Da, spune-mi Conachar ; imi place numele asta,
caci este cel sub care am cunoscut-o pe Caterina.
— Ei bine, spuse Glover, incercind sa dea raspunsului
sau o forma cit mai putin jignitoare cu ,putinta, mi-ar
place mai bine sd-mi vad fiica in siguranta, in prava-
lioara mea simpla din Curfew-street, si s-o aibal drept
vasala numai pe bdtrina Doroteea.
- impreund cu sarmanul Conachar, nu-i asa ? Nu
ai vrea sa o lasi intr-o maretie singuratica ?
— Nu-i vreau atita rau clanului Quhele ca sä-i lipsesc
pe vechii mei prieteni, tocmai cind se afla la ananghie,
de un §ef plin de vitejie, nici pe un §ef tinar, de gloria

150
ce--.) va dGbindi cu siguranta fruntea lor, in lupta care
o sa alba loc.
Eachin i§i mu§ca buzele ca tradeze iciuda §i
zise :
— Vonbe, vorbe, ru sint decit vorbe f ura inteles, tats
Simon. De clanul Quhele mai mult te temi decit it iube§ti
crezi ca multi n-o sa vada cu ()chi burn ca §eful lor sa
se insoare cu fiica unui cetatean din Perth.
— i nu a§ avea dreptate sä ma tern de ura for ?
intreba Simon. Cum s-au terminat casatoriile nepotrivite
in casa lui Mac Callanmore, in a puternicului Mac Leans
§i chiar in a lorzilor din insule ? Prin divort, §i adesea
printr-o soarta §i mai crud& .pentru nefericitele nepoftite.
Nu ai putea sa te ic5satore§ti cu fiica mea in fata preo-
tului ; nu ai putea sa te casatore§ti cu ea decit pe ascuns,
iar eu...
Simon cauta infrineze furia ce-1 facuse sa se
aprinda... eu sint un meseria§ cinstit de§i umil, care tine
cu tot dinaclinsul sa o vada pe fiica lui sotia unui oarecare
cetatean din Perth, decit concubina unui rege.
— 0 sa ma casatorese cu Caterina in fata preotului/
Si in fata lumii intregi ; in fata altarului, in fata pietrelor
negre din Iona 1, spu.se Conachar. Ea este dragostea tinere-
tii mele §i n-am sa dau inapoi din fata nici unei piedici,
ca sä ma unesc cu ea. Imi cunosc supu§ii. Dacia am sä fiu
biruitor — §i gindul la Caterina o sa-mi dea putere sa
izbindesc —asa Imi spune inima, o sa fiu atit de iubit
de ei incit, data bunul meu plat va fi sa iau de sotie
pe fiica unui meseria§, ei o s-o primeasca tot cu ace14
respect ca pe ins4i fiica lui Mac Callanmore. Dar dupa
cite vkl, Imi respingi cererea, spuse el cu mihnire.
— Pui in gura mea cuvinte jignitoare, raspunse ba-
trinul, §i ai putea sa ma pedepseti apoi, pentru ea ma
1 In insula Iona Hebride, in apropierea Scotiei se afla yes-
tigii ale cultului vech_lor celti.

151
aflu la bunul du-mita:le piac. Dar n-o sa ma invoiesc
ni.ciodata ca fiiea-mea sa se casatoreasca cu un barbat
care sä nu fie de rangul ei. Inima i s-ar zdrobi. de durere
la vederea atitor grozavii la care vrind-nevrind ar fi
parta.0, daca s-ar uni cu dumneata. Daca ai iubi-o cu
adevarat, daca ti-ai aduce aminte de groaza ce i-o insufla
certurile §i luptele, n-ai tine neapairat s-o vezi - traind in
mijlocul grozaviilor razboiului ,care te vor insoti intot-
deauna ea Si :pe tatal durnitale. Alege-ti o sotie dintre
fiicele §efilor din muntii vo§tri, fiule, sau dintre nobilele
trufa§e din cimpie. Eti frumps, tinar, bogat, nobil
puternic §i nu io sa le pete0,i in zadar. 0 'sa gase§ti 1.1§or
printre ele o femeie care sa se bucure de cuceririle dumi-
tale §i o sa te min.gile la necazuri. Cit despre Caterina,
pe ea ar inspaiminta-o atit cuceririle, cit §i necazurile.
Un razboinie trebuie sa poarte o manua de otel ; o
man.u.A de piele ar fi rupta in bucati intr-o 'ord.
Un nor intunecat trecu peste figura tingrului
- Adio deci, singura speranta care ma facea sa doresc
renumele §i izbinda, spuse el.
Rama:se multa vreme tacut, cu ochii plecati, icufundat
in eugetari adinci, cu bratele incruc4ate. In cele din
urma, inalta miinile §i spuse :
— Tata, 'cad ai fost ca un tata pentru mine, am sa-ti
incredintez o taina. Judecata §i mindria ar fi - trebuit
sa-mi pecetluiasca buzele, dar soarta imi porunce§te sa
vorbesc ci trebuie sa o ascult. Vreau incredintez
taina cea mai scumpa pe care un barbat a incredintat-o
vreodata unui alt barbat. Dar sa nu scoti niciodata vreo
vorba, cad afla data ai vorbi despre asta chiar in
cel mai indepartat colt al Scotiei, am urechi sa and §i un
pumnal gata sa stra"punga inima tradatorului... sint... dar
cuvint-ul nu vrea sa-mi iasa din gura.
- Nu-1 rosti atunci, spuse manu4arul ; o taina nu
mai este taina atunci cind a ie§it de pe buzele cui ii
152
apartine §i nu doresc sa primesc o destainuire care ski
prilejuiasca primejdii atit de mari.
— Dar trebuie sa vorbesc §i dumneata sa ma asculti.
In vremuri1e astea razboinice, farti indoiala ca. te-ai lup-
tat §i dumneata, tats.
— Numai o data, cind englezii au atacat Frumosul
Ora§, am fast silt sa iau parte la apararea lui.
— ce-ai simtit atunci ?
— Ce legatura are asta cu treaba care ne sta pe
suflet ? intreba Simon .surprins.
— 0 legatura strinsa, eaci altfel nu ti-a§ fi pus intre-
barea, ra.spunse Eachin cu tonul semet pe care-1 lua
din cind in 'and.
— Pe un batrin 11 faci u§or sa vorbeasca despre trecut,
zise dupla o clipa de gindire Simon, care nu era suparat
sa vada ca discutia is o alta intorsatura. Am sa marturi-
sesc a§adar, ca nu simteam nimie din indrazneala §i info-
carea ce-i insufletea pe atitia altii. Meseria mea este
papica §i Cu toate ca am curaj cind imprejurarile o cer,
pot spune ca nu am dormit niciodata mai rau, ca in noap-
tea dinaintea acelei intimplari. Mintea imi era chinuita
de tot ce se spunea despre arca§ii englezi (§i toate erau
adevarate), ca azvirleau sageti lungi de un cot §i ea
aveau arcuri cu o treime mai lungi decit ale noastre.
Cind inchideam §i eu putin ochii, daca un fir de pai din
saltea ma intepa, ma trezeam tresarind, crezind ca o
sageata en,gleza imi intra in trop. Cind, zdrobit de obo-
seala am adormit in sfir*t, dimineata am fost trezit de
clopotele ora§ului, care chemau cetatenii pe ziduri. N-am
auzit niciodata de atunci un zgomot care sa-mi para ca
seamand atit de mult cu cel al clopotului nostru, ce suna
de obicei ca sa vesteasca o inmormintare.
— Urmeaza, §i ce s-a intimplat apoi ? intreba Eachin.
— Mi-am imbracat armura a§a cum era, continua
Simon, am primit binecuvintarea mamei, o femeie ini-
moasa, care mi-a vorbit de ispravile tatalui meu intru
153
apararea Frumosului oral. Asta mi-a dat icuraj si m-am
simtit m.ai indrazn-it eind m-am pomenit in mijlocul
celorlalti meseriasi, toti inarmati cu arcurile lor, caci
dupa cum stii, icetgenii din Perth sint niste areasi dibaci.
Am fast suti pe metereze, iar printre noi se Oseau si
citiva .cavaleri si scutieri, Imbracati •cu armuri solide si
avind o infatisare razboinica. Ei ne adusera la cunos-
tinta, rca sa ne imbarbateze, cä aveau sa doboare cu
securea pe ioricine ar fi lost ispitit sa-si paraseasca postul.
Batrinul Kempe de Kinfauns, starostele nostru de
atunci si tatal lui Sir Patrick Charteris, avea bunatatea
sä ma ameninte mai Cu deosebire. Era nepotul Corsaru-
lui Rosu, Thomas de Longueville. Ar fi fast In stare sa
se tiny de ,cuvint si se lu,a mai mult de mine, poate pentru
ca 40 noapte nedormita ma facuse mai paUd ea de obicei
si apoi nu eram decit un. ibdietandru.
---,Si amenin.tarea ;asta a .adaugat ceva la temerile sau
traria dumitale ? intreba Eachin.
La taria mea, spuse Simon, 'cad dupd mine un o.m
nu e nicicind mai neinfricat in fata iprimejdiei, decit
atunci ,cind stie ca are de biruit 0th de linga el. M-am
urcat deed pe metereze cu destul suflet si am lost asezat
pe turnul Spey, ,caci era.m soc.otit ca un tintas bun. Dar
m-a trecUt un fi:or prin spate cind i-am vaizut ipe .englezi
cum inainteaza in ordine, cu tarcasil in frunte si cu
tasii dupa ei, in trei siruri puternice .cu gindul sa ne
atace. Mergeau foarte hotariti si unii dintre noi .ar fi
vrut isä traga asupra lor, dar n-avea voie nimeni sa
faca asa ceva, astfel .ca am lost siliti sa raminem nemis-
cati, adapostindu-ne inapoia parapetului. Cind englezii isi
formara liniile, fieeare om fu asezat ca prin farmec la
locul pe ,care trebuia ocupe si toti se pregateau sa
se acopere cu niste scuturi mari, numite paveze ; simtii
din nou ca lesin i as fi vrut sa ma intorc acasa, ca sä
beau un pahar cu apa rece. Dar eind sa m.a uit alaturi,
numai ce-1 \Tad pe viteazul Kempe de Kinf.auns incordind

154
 un arc mare §i rn-am glndit c-ar fi pacat sa-1 fa'c hbo-
&eased o sageata impotriva unui bu.n scotian, chid in
fata lui se aflau atitia englezi. Am ramas deci la locul
meu, intr-un colt destul de prieanic, aka:tuft din cloud
parapete. Englezii Inaintara §i ridicara areurile, nu
ping la inaltimea pieptul-ui cum fac muntenii vWri, ci
in dreptul urechii §i dnainte de-am apucat sa-1 strig pe
sfintul Andrei, ne trImisera o ploaie din cozile lor de
rindunied. Am inehis ochii eind i-am vazat incordinduii
arcurile si trebuie sa fi tremurat la auzul primelor sgigeti
care-au izbit parapetul. Dar, uitindu-ma in jurul meu §i
nevazindu-1 rant decit pe John Sqallit, crainicul ora§ului,.
earuia o sageata ii strabatuse falca, am prins curaj §i-am
tras la rindul meu, avind grija sa tintak bine. Urn amulet
pe spate ,eu umarul strapu.ns. Starostele striiga : „Bine
cusuta, Simon Glover". „Sfintul John sa ocroteased Fru-.
mosul Ora§, vitejii tmei tovara§i", strigai la rindul meu,
cu tcate 'ca.' nu eram pe-atunci decit u.cenic. i data ma
crezi, icit a tinut .hartuiala asta, care s-a prin fuga
du§manilor, imi incondam arcul i .azvirleam sage-tile
cu acelasi singe rece ca si eind as fi itras in vint, iar nu
impotriva soamenilor ; am dobindit cu .acel prilej oarecare
• trecere §i de atunci m-am gindit mereu ca, la nevoie,
nu mi-as pierde-o. Asta-i tot ce-am invatat pe pielea mea
despre razboi ; am Infruntat de atunci multe primejdii
de care imam silit sa ma feresc is:au icarora le-am tinut
piept ; ,altminteri, intr-o tarn ea &Portia, un barbat nu ar
putea trai ,sau tine capul sus.
— iti inteleg povestea, spuse Eachin, dar are sa-ti fie
greu .pricepi ice am sa-ti spun acum, :Wind din ce neam
sint, eu, fiul celui pe care 1-am bagat in mormint fe-
ricit ea doarme pe vecie, ca sä nu auda aeeasta marturi-
sire. Prive§te, tats, soarele are sä apund .peste eiteva iclipe,
dar inainte de a dispare, am sa roistesc cuvintul ingro-
zitor. Tata, sint un sfirO.t cuvintul mi-a scapat
taina ne.merniciei mele este incredintata altnia.

155
 Tinarai .cazu aproape fara ,cunostinta, dupa ice Muse
aceasta." m&rturisire fatala. Minat atit de teams, &it .5i de
compatimire, Glover se sill sa-1 readuca in fire ; izbuti,
dar fard a putea sa-1 lini.5teasca. Eachin iii acoperi fata
eu miinile i plinse amarnic.
- Pe.ntru numele lui Dumnezeu ! vino-ti in fire si
inapoi .cuvintul asta grozav ; eu to icunosc mai bine
decit to cunosti singur, nu esti un las ci numai un tinar
care nu cunosti viata. L-as face anincinos in fata pe
oricare ti-ar zice altfel. Nu ,esti ; am vazut tisnind
din ochii dumitale scintei de curaj destul de vii, pentru
pricini cu mult mai neinsemnate.
— Scintei de mindrie si de ura, spuse Con,achar ; dar
scinteile despre care vorbesti, le-ai vazut ware sustinute
de un curaj hotarit ? Ele cadeau pe inima mea ca un sloi
de gheata pe care nimie nu-1 poate incalzi. Cind mindria
jignita. ma indemna sa lupt, lasitatea imi poruncea sa
dau bir cu fugitii.
— Lipsa de obisnuinta, spuse Simon. Incepe prin
fapte mici, minuieste zilnic arcul luindu-te la Intrecere
Cu prietenii.
— Dar mai este time pentru asa ,ceva ? ! striga Eachin
ridicindu-se .ca si eind vreo vedenie grozava i-ar fi trecut
prin fata .ochilor. Cit timp imi mai ramine din elipa de fata
§i pins la duminica Floriilor ? i ce are sa se intimple
atunci ? Un cimp inchis, din care nu se poate iesi de
parca .ai fi un urs ferecat in lanturi. Saizeci de barbati
puternici, eel mai buni si cei mai eurajosi Ward de unul
singur), toti insetati de singele dusmanilor, un rege, no-
bili si mu de privitori de fata, ca la un spectacol, ea sa le
incurajeze furia singeroasa. Oamenii se reped unii spre
altii ca niste smintiti ; loviturile rasuna, singele surge,
ranitii sint ealcati in picioare de tovardisii for ; singele
surge siroaie, bratele se prabusese, dar n-o sa fie nici
armistitiu, nici intrerupere, nici tirguieli, atita timp eft
o sa mai ramina doi luptatori in viata. Nu exists aid para-

156
Pete dupa care sa te ascunzi, lupta este corp la Corp, pind
end mina nu se mai poate ridica pentru a continua
macelul ingrozitor. Daca numai tabloul luptei e atit de
infrico§ator, ce are sä fie lupta in sine ?
Glover nu scoase o vorba.
- Ce parere ai, te intreb din nou ?
— Nu pot decit sa te compatimesc, Conachar. Este
foarte neplaeut sa te tragi dintr-un neam atit de viteaz,
sa fit copilul unui parinte atit de nobil, sa fii prin na§tere
eful unui popor atit de razboinic §i sa nu ai, sau sa crezi
cel putin ea nu ai insuirea pe care o au toti cei ce merita
o bucata de pilne, orice cline vrednic de o bueata de came.
Dar, pentru ca ti-a intrat in cap ca nu poti sa lei parte la
lupta, cum ai putut adineaori sa-mi spui ca doreti sa-ti
imparti rangul cu fiica mea ? Puterea dumitale atirna in
intregime de rez-ultatul acelei lupte §i fiica mea nu-ti
poate sluji la nimic, ca sa dobinde§ti izbinda.
— Te in§eli, batrine, spuse Eachin. Daca ar vrea Cate-
rina sa raspunda cu bunatate la dragostea ce simt pentru
ea, an-a repezi spre linia du§manilor icu iuteala unui cal
de batalie. Oricit de copleOtor ar fi gindul ca sint slab,
faptul de a ma §ti iubit de Caterina m-ar intari. Spune,
o ! spune ca o sa fie a mea data ie§im invingatori i chiar
Gow; Gow a earui inima este tot atit de tare ca §i nice-
vala lui, nu se va fi batut niciodata ea mine. 0 pasiune
puternica o invinge pe alta.
— Asta e curata nebunie, Conachar, care simtarnin-
tul demnitaii §i al intereselor neamului nu-ti poate da
tot atita curaj ea §i fiica mea ?
-- Nu zmi spui decit .ceea ce mi-arn spas i eu, raspunse
Eachin. Dar in zadar. Cerbul sfios nu e primejdios, decit
atunci eind e imperecheat cu cerboaica lui. Poate ca a§a
e firea mea, sau prieina o fi laptele de cerboaica alba, sau
creterea ce mi s-a dat, sau poate ca m-ai tinut prea mult
in friu ; poate ca este, dupd cum crezi, o nalucire care
face primejdiile mai mart deeit sint, nu §tiu. Dar imi

157
cunosc slabiciunea, ea este atit de mare incit n-o pot in-
vinge §i, data ai vrea sa-mi impline§ti ru.gamintea, m-a§
lepada de rangul meu Si a§ imbrati§a viata cea mai umila.
- Cum ! to-ai face manuar, Conachar ? Tata ceva
care intrece legenda sfintului Crispin. Nu, nu, miinile
nu-ti sint plamadite pentru asta.. N-ai sa-mi mai strici
iara§i piei de , caprioara.
— Nu glumi, spuse Eachin. Eu vorbesc series. Daca
nu §tiu sa lucrez, am sa aduc destule bogatii ca sa tra-
iesc. Or sa ma numeasca renegat, dar putin imi pass,
deoarece Caterina ,ma va iubi icu atit mai ,mult, fiindca
am ales potecile pacii §i nu drumurile insingerate.
rintele Clement o sa ne invete sa iertam §i sa avem
mild de oameni ; o sa" fiu omul cel mai fericit ; Caterina
o sä se bucure de tot ice ii poate darui o dragoste
fara margini §i n-o sa aiba in fata ochilor grozaviile de
care ar fi avut parte grin casatoria nepotrivita ce-o res-
pingeai, iar dumneata, tata, ai sa fii omul cel mai onorat.
— Opre§te-te, Eachin ! to rog ! Cind torta asta se va
stinge trebuie sa se termine §i vorbele ce le schimbam
intre not ; datum ea i§i arunca ultimele §i a§
vrea .sa-ti spun §i eu un cuvint la rindu-mi, caci sinceri-
tatea n-are seaman pe lume. Chiar data asta te-ar
mihni sau te-ar supara, lasa-Ma sa-ti spun ca fiica mea
Caterina, nu poate fi niciodata a dumitale. Manua este
simbolul bunei icredinte ; de aceea un cm de meseria mea
trebuie mai molt ea oricare altul sa-§i tins cuvintul
mina Caterinei este fagadulta unui barbat pe care poti
sa-1 ura§ti, dar pe care trebuie sa-1 stimezi... lui Henry
armurierul. Casatoria asta este potrivita pentru amindoi
§i mi-am dat invoirea. Mie Imi place sinceritatea ; is
impotrivirea mea cum crezi de cuviinta. Sint cu total
in puterea dumitale... dar nimic nu o sa ma faca sa-mi
talc cuvintul.
Glover nu vorbi astfel decit pentru ca §tia din expe-
rienta, icd firea minioasa a ueenicului sau se muia in

158
fata unei hotariri neclintite. Totu.si iii reaminti in ce
loc se :gasea si privi cu oarecare teama flacara pe sfirsite,
ce pilpiia in aer si arunca u.n fel de fulger pe fata lui
Eachin, palid ca un Amort ; ochii tindrului se rostogoleau
intocmai ca .aceia 'ai unui om zguduit ,de friguri.
Lumina se stinse indata si Simon se temu o clipa ca
va avea sa-si apere viata impotriva lui Eachin; pe care-1
§tia in stare de violenta, chiar theca' ii lipse:a hotarirea.
Te:ama i se risipi auzindu-1 cum spune ,o voce schimbata:
— Cele ,ce s-au spus asta-seara sa ramina pentru tot-
deauna intre noi... daca nu, tata. Glover, iti poti sapa
mormintul.
La ace:ste cuvinte, usa -baracii se deschise, lasind sa
patrunda o raza de lund. Tinarul §.ef iesi, inchise usa si
Simon ramose din nou in intuneric. Se simti usurat vazind
ca o convorbire atit de primejdioasa se termina pasnic.
Totusi thrnase mihnit din cauza situatiei in care se afla
Hector Mac Ian, pe care it •crescuse de ,mic.
- Bietul icopil, gindi el ; sa se vada tchemat la un
post atit de inalt, ca sä fie azvirlit de acolo cu dispret.
Cunosteam eeva din icele ce ,mi-a spus si stiam .ca .este
intotdeauna pornit sa iste mai degraba o cearta, decit
sa se rafuiasca. Dar, Lard sa flu William Wallace, nu
pot sa vad cu ochi buni o lasitate• ;pe care nici rusinea,
nici judecata nu sint in stare sä o infringa. *i mai vrea sa
fie satin fiicei mele, ea si cind o femeie .ar avea atita
curaj, ca imprumute si barbatului. Nu, nu, Caterina
are sä se .casatoreased cu un barb.at caruia poata
spune : barbate, .cruta-ti dusmanul, iar nu vreunul pentru
care trebuie sa se roage : marinimosule du§man, cru-
ta-mi sotul.
Framintat de atitea ginduri, batrinul adormi. Dimi-
neata 11 trezi ,prietenul sau Booshalloch care, putin cam
buimacit, it ruga sa vino din nou cu el in icoliba lui. Ii
spuse ca §eful nu avea tamp sa-1 primeasea pe Glover,

159
pentru Ca era ocupat cu pregatirile luptei si se gindea
,cel mai bun adapost pentru Simon ar fi coliba lui
Niel. Poruncise sa nu-i lipseasca nimic.
Niel vorbi mai mult despre acest lucru, pentru a face
sä se uite purtarea atit de necuviincioas6 a stapinului sau,
care ii dadea drurnul oaspetelui Para sal-1 primeasca in
audienta.
— Tatal lui se purta mai bine, :spuse el. Dar unde
avea sa invete sä se poarte bine, data a fost crescut
printre ora.5enii din Perth care, inafard de dumneata,
Glover, care vorbe§ti limba noastra tot aka de ,bine ca
§i noi, nu pricep nimic din ;bursa-cuviinta.
Simon Glover, dupd cum se poate uor intelege, nu
se arata suparat de lipsa de iatentie de care se plingea
prietenul sail. El ar fi preferat panica locuinta a pazito-
rului de vite, in local zgomotoasei gazduiri a §efului,
chiar kind nu ar fi avut cu Eachin ,convorbirea despre
care am pomenit mai sus.
Se instals a§adar la Ballough, unde s-ar fi strntit
foarte bine, data ar fi fost sigur ca fiica lui se afla in
iguranta. Ii placea mai cu seams sa faca excursii pe lac,
intr-o luntri§oara pe care o tconducea un muntean, in
vreme ce el pescuia-cu undita. Se ducea adesea in mica
insula unde se odihnea prietenul sau raposat §i se im-
prieteni Cu calugarii, oferind staretului o pereche de ma."-
nu.5i de fderi i superiorilor un dar asemanator, insa din
piele de pisic6. salbatica. Tada §i cosea pieile destinate
acestor midi daruri seara, in vreme ce familia, in jurul
lui, ii admira dibacia §i asculta pove§tile §i baladele cu
care batrinul §tia inveseleascg.
Trebuie sa spunem ca, prevazatorul manwar se ferea
cu grija de orice intilnire cu parintele Clement, pe care
it socotea mai curind pricina nenorociril sale, decit tova-
144 de suferinta. „Nu vreau, pentru toanele lui, sa pierd
prietenia bunion calugari, care pot sa-mi fie de fobs
intr-o zi. Am suferit destul ping arum, din pricina predi-

160
 cilor lui. Sint cu atit mai saran, cu icit ele m-au facut mrt.1
intelept. Nu, nu, Caterina si Clement sä gindeasca ce-or
vrea, dar in ceea ice ma priveste, vreau sa prind eel dintii
prilej ca sa ma inapoiez la Perth, ca un cline pe care-1
icheama stapin-ul ; am sä port icamasa de pocainta, am sa
platesc o despAgubire bung si am sa intru din. nou in
sinul Bisericii."
Trecusera mai mutt de doua sa'ptamini de cind Glove -
sosise la Ballough si incepea sä fie ingrijat ca nu prime; to
vesti de la fiica lui, nici de la Smith, caruia starostele
trebuia :sa-i fi adzes la cunositinta planul si locul refugiului
.sau. L5tia ca viteazul .armurier nu s-ar aventura
pind la clanul Quhele, din pri.cina unor certuri cu mun-
tenii si mai ales cu Conachar, dar nadajduia sa primeascl.
de la Smith vireo stire prin mijlocirea curierilor care se
ducea-u si vene-au de la curte la iclanul Quhele, pentru a
statornici conditille luptei, sosirea luptatorilor la Perth
si alte amanunte ce trebuiau sa fie hotarite de mai
inainte. Se aflau acum la jumaitatea lunii martie si dumi-
nica fatala a Floriilor se apropia.
Totusi timpul trecea incet si manusarul nu 11 mai
vedea pe fostul sau ucenic. Dar, ingrijirile de care eca
inconjurat, aratau ca nu fusese uitat ; avea totusi grija,
de cite on auzea rasunind cornul sefului in padure,
se indrepte in partea opusa. ; cu toate astea, se gasi intr-o
dimineata in apropierea lui Eachin, fara sä mai aibil
timpul ocoleasca, si iata cum : se plimba, cufundat
in ginduri, printr-un mic luminis inconjurat de copaci
marl si de maracinisuri, icind vaz-u o cerboaica alba sca-
pind din padure, urmarita doi clini de vinatoare, dintre
care unul o apuca de git si altul de sold. Fu doborita la
citiva pasi de Glover, pe care aceasta intimplare 11 tul-
bura adinc ; sunetul ascutit al unui corn si mai multe la-
tra.turi, it vestird Ca vinatorii erau foarte aproatpe de el
si le auzi strigatele si zgomotul pasilor. Dana s-ar fi gin-
161
dit o clips ar fi putut sa ramina nemiscat in locul unde
se afla §i sa se retraga binisor, astfel incit tindrul sef sa
fie liber vorbeasca sau sa-si continue drumul. Dar
idorinta de a se feri de Eachin ii intrase oarecum in
singe si, in zapaceala lui de a-1 sti atit de aproape, Simon
se ascunse Intr-un tufis. Abia se adapostise acolo ca
Eachin, cu faa imbujorata de alergare, aparu in luminis
insotit de Torquil Stejarul. Cu multa putere si dibacie,
acesta din urma rasturna pe spate cerboaica, ce lupta
Inca impotriva ciinilor, ii apuca cu mina dreapta picioa-
rele din fat.a, apasa un genunchi pe piept, iar cu mina
stings ii dadu tinarului §ef cutitul de vinatoare, pentru
a-i -Cala gitul.
— Nu pot, Torquil, zise acesta, ucide-o tu. Nu am cu-
rajul sa ucid un animal aidoma cu acela al carui lapte
1-am supt.
Un zimbet trist insoti aceste cuvinte, in vreme ce o
lacrima 'stralucea in ochii tinarului. Torquil isi privi o
clips §,eful cu surprindere si is.i infipse cutitul in gitul
animalului cu atita dibacie, incit patrunse pine la plasele.
Apoi, ridicindu-se, ii spuse lui Eachin, privinclu-1 -;inta :
— Asa am sä fac oricui 1-ar auzi pe fiul meu de lapte
pomenind de cerboaica alba, cind e vorba de Hector.
Dace pind acum Glover nu ar fi avut de ce sä se
ascunda, cuvintele lui Torquil ar fi fost de ajuns sag
sileascA sa ramind nevazut.
— Asa ceva nu poate ramine ascuns, Torquil, are sa
se afle intr-o zi.
— Ce are sä se afle ? intreba Torquil uirnit.
— Are sa-i spund taina aceea grozava; gindi Simon,
§i acum, data sfetnicul asta de incredere nu va sti sa
itaca, eu voi fi facut raspunzator ca am dat in vileag lasi-
tatea lui Eachin.
inainta cum putu mai bine spre a vedea ce se
gpetrece intre tinarul §ef si Torquil ; era minat de acea

.162 .
curiozitate care ne imbolde#e in momentele cele mai
grave, ea §1 in cele mai neinsemn.ate ale vietii §i care
uneori vadWe fried.
In vreme ce Torquil asculta ce-4 spunea Eachin, ti-
narul se arunca in bratele lui §i i§i sfir0 destainuirea in
§oapta. Torquil parea increment, ca §i cind nu §i-ar fi
crezut urechilor. Si pentru a se incredinta ca intr-adevar
Eachin ii vorbea, it ridica pe tin.".r, care statea aplecat,
fl apuca de umeri, atinti asupra lui ni§te ochi ce
pareau mariti din pricing ca ascultase o spovedanie de
necrezut. Fata i se schirnba atit de mult §i lug -u_n aer atit
de salbatic, incit Simon se temu sa nu-1 arunce departe
de el, ea pe un lucre nevrednic ; data asta s-ar fi intim-
plat, Eachin ar fi putut foarte bine sa cads in tufi§ul in
care era ascuns manuprul §i unde ar fi lost descoperit
intr-un fel, pe cit de neplacut, pe atit de primejdios.
Dar sentimentele lui Torquil pentru fiul lui adoptiv, pe
care-1 iubea mai mult decit pe propriii sai fii, luara un
alt curs.
— Nu vreau sa cred, striga el ; nu este cu putinta din
partea fiului tatalui tau, a fiului mamei tale §i mai putin
Inca, din partea fiului meu adoptiv. Dau zalogul de lupta
in fata cerului §i a paimintului, oricui ar indrazni sa sus-
tina ca aka ceva e adevarat ; un ochi rau, scumpul meu
copil, §i -a aruncat privirea asupra ta slabiciunea pe
care o nume0i la§itate, nu se datorege dealt vreunei
vrajitorii. Imi aduc aminte de liliacul care a stins tort.a
In clipa cind te-ai nascut. Ai curaj, o sa mergem amindoi
la Iona bunul sfint Columbus, cu ajutorul tuturor sfin-
tilor prea fericiti §i al ingerilor care ti-au ocrotit totdea-
una neamul, o sa-ti scoata din piept inima cerboaicei
albe §i o sa ti-.o dea inapoi pe a ta.
Eachin it asculta parind ea se indoie§te de spusele celul
care cauta sa-1 min,giie.
163
 Dar, Torquil, zise e1, chiar daca asta ar fi de folds;
ziva fatala se apropie pi ma tem ca, data am sa intru
in arena, sa nu te acopar de ru§ine.
— Este eu neputinta, n-are sa fie apa, spuae Torquil.
Am sa-ti inmoi spada in apa sfintita ; am sa-ti pun ver-
bina pe podoaba eoifului, o sa te inconjuram, eu fiii
mei... o sa fii in sigurantd, ca pi intr-un castel intarit.
Tinarul murmurs din nou citeva cuvinte, pe un ton
atit de umil §i atit de meet, incit Simon nu le putu auzi,
dar raspunsul lui Torquil, rostit cu o voce puternica, ajunse
pin' la el.
— Da, poate ea e vreun chip sa to seapam de lupta
esti eel mai tinar -dintre luptatorii clanului nostru.
Asculta-ma : ai sa vezi pins wide poate sa mearga dra--
gostea unui tats adoptiv §i cum nu vrea sa tins seama de
nimic alteeva. Cel mai tinar dintre luptatorii clanului
Chattan este Ferquhar Day ; tatal lui 1-a ucis pe al
rneu Si singele sta mereu fumegind intre noi. bizuiam
pe duminica Floriilor, ca sa ma rafuiesc cu el. Ai fi
crezut ea singele lui Ferquhar Day nu s-ar fi putut ames-
teca cu al meu, decit idaca ar fi fost varsat in acela§i vas
t§i totu.§i, a lasat sa-i eada privirile asupra singurei mele
Slice, Eva, cea mai frumoasa dintre toate fetele. Gindes-
te,te la ce am simtit eu aflin.d aceasta veste. Parca un hip
din p5durile Farragon mi-ar fi spus : „Da-mi pe fiica to
casatorie, Torquil." Dar, filca.-mea nu gindeste la fel ;
ea it iube§te pe Ferquhar Si slabeste §i se pillage pe
masura ce se apropie ora luptei data ea ii va da cea mai
mica speranta, el o sa se lepede de parinti si de clanul
lui, n-o sa se mai infati§eze pe clinpul de lupta §i o sa
fuga cu ea in pustiu.
- atunci, lipsind eel mai tinar dintre luptatorii
clanului Chattan, eu, eel mai tinar din clanul Quhele,
o sa scarp de 1121)0 ? intrebd Eachin rosind de acest
mijloc de siguran.td ice i se oferea.
— Judecd acum i tu, iubitul meu sef, eit sint de
devotat. Altii iti pot jertfi vietile lor si pe ale copiilor,
eu iti jertfesc cinstea casei mele.
— Prietene, tatd, striga Eachin, stringindu-1 pe Tor-
quil in brate. Ce nemernic trebuie sa fiu, dacd am un
suflet atit de mic ca sa !primesc o asemenea jerta
— Nu mai vorbi, padurea, poate sa aibd urechi. Sa
ne intoarcem la tabard si sa trimitem pe cineva s2 ridice
vinatul asta. Inapoi, dupd mine, le striga el ciinilor !
Din fericire pentru Simon, copoiul isi virise nasul in
singele cerboacei ; fdra asta 1-ar fi descoperit poate pe
Simon in tufis. Dar, pierzindui astfel finetea mirosului,
animalul urma haita celorlalti .ciini ; cind vinhtorii se
indepartard indeajuns ca sa nu poata nici vedea, nici
auzi, Glover porni la drum intr-o directie opusd aceleia
pe care o urmau ei. Primele hd ginduri se indreptard spre
devotamentul parintelui adoptiv.
— Sufletul muntenilor astora este devotat si credin-
dos, gindi el. Omul ala seamdnd mai mult cu un erou de
legendd, decit cu o fiinta plasmuita din acelasi aluat cu
noi si cu toate astea, crestinii ar putea lua de la el multe
lectii de ddruire cu trup si suflet. cind to gindesti ca
e atit de simplu ! Sa facd sa dispara un om din rinclul
dusrnanilor, ca si cind nu s-ar gasi in clanul pisicilor sal-
batice alti doudzeci ca is locul.
Iata ce-si zicea manu5arul, netiind Ca se publicasera
instiintdrile cele mai raspicate, care opreau pe orice ins
din cele cloud clanuri dusmane, precum si pe rude, prieteni
si servitori, sa se apropie la mai mult de cincizeci de mile
de Perth, timp de opt zile inainte si dupd lupta, clauzd
la indeplinirea careia avea sa vegheze un corp inarmat.
Dar alte veti ii a§teptau pe mAnupr la sosirea lui
la Booshalloch. I le aduse parintele Clement, imbracat in

165
manta de pelerin gata sa se inapoieze in sud. Venea
sa-§i ia ramas bun de la tovarasul lui de surghiun. §1
poate ca se gindea sa Lea drumul impreund cu el.
— Dar ce te-a hotarit sa te intorci atit de fard veste,
aeolo unde te a§teapta atitea primejdii ? intreba Glover.
- N-ai aflat, raspunse parintele Clement, Ca bunul
conte de March §i englezii, retragindu-se in Anglia din
fata lui Douglas, acesta din urma, dornic sa indrepte relele
statului, a scris la curte pentru a ieere sä se anuleze po-
runca data Inaltei Curti sa-i urmareasca ape eretici,
masura fAcuta numai sa tulbure constiintele ; ca numirea
lui Henry de Wardlaw prelat al sfintului Andrei a fost
supasa Parlamentului §i ca, in privinta asta, s-a izbutit
sä se faca ceva. Cea mai mare parte dintre nobilii ce se
gasesc cu regele la Perth, printre care i Sir Patrick
Charteris, vrednicul nostru staroste, s-au aratat gata sa
primeasca propunerile lui Douglas, iar ducele de Albany,
de bung voie sau din diplomaIie, se invoieste si el. Este
usor sa-1 faci pe bunul rege sa ia masuri blinde si inga-
duitoare. i astfel, dintil asupritornor nostri s-au tocit
§i prada le-a fost smulsa din gheare. 0 sa te intorci cu
mine in cimpie, sau socote§ti sa mai ramii aici citva timp?
Niel Booshalloch i§i scoase prietenul din incurcatura.
— Avea, spuse el, autorizatia §,efului sa spuna ca
Simon are sä ramind la Ballough, pins cind luptatorii
vor pleca la lupta.
Mesterului din Perth i se paru ca vede in acest raspuns,
ceva care nu se potrivea cu o libertate desavir§ita ; dar
nu prea se sinchisi deocamdata, caci pretextul era gata
gasit, ca sa nu calatoreasca impreuna cu calugarul.
— Este un om vrednic de luat drept pada, ii spuse
el prietenului, de indata ce parintele Clement pleca, un
mare invatat §i un mare sfint ; pacat ca nu mai este in
primejdie sa fie ars, cad predicile lui ar fi facut adepti

166
cu miile. 0, Niel ! rugul parintelui Clement ar ft lost
un sacrificiu folositor pentru orice bun cre§tin. Dar la
ce ar sluji 'sa fie ars un cetatean protst ea mine ? Nu se
dau manu§i vechi in loc de tamiie si nu cu ele se inte-
tWe focul unui rug. Sint prea nepriceput §i prea
pentru ca martiriul sa ma onoreze §i ca sa fiu sincer nu
m-a alege din asta, decit cu frica.
Drept graie§ti, raspunse
 Trebuie sa ne intoarcem la personajele pe care le-am
lasat la Perth, cind i-am intovar4it pe man-u§ar §i pe
facia sa la Kinfauns i cind am parasit casa aceea primi-
toare, pentru a-1 urma pe Simon ping la lacul Tay. Prin-
ul, rangului sat]; inalt, cere sa ne ocupilm mai
intli de el.
Acestui tindr atit de nesabuit ii venea greu sa ramina
inchis in casa conetabil-ului ; caci, de§i nu-i lipsea nimic,
nu putea sa vada cu ochi buni acesta era temnicerul
sau. Intaritat impotriva unchiului si nemultumit de pa-
rinte, se gindi in chip firesc la Sir John Ramorny caruia
ii lasase atita vreme grija placerilor sale ha chiar, cu
toate Invinuirea i se pare jignitoare, aceea a ispra-
vilor sale. Trimise deci sa-1 roage sa vind la el, dacg
sain.atatea u ingaduia i sä se indrepte pe apa spre un mic
pavilion aflat in gradina marelui conetabil, grading
ce se intindea pe tarmul Tay-ului, ca §i aceea a lui
Sir John. Acam cind i§i pusese in gind sa reinnoiasca o
legatura atit de primejdioasd, Rothsay reamintea
decit de vechea for prietenie, in vreme ce Ramorny,
primind invitatia, nu-§i aminti decit de batjocura ce-o
indurase de pe urma toanelor ocrotitorultii sau ; 1§i
aminti de pierderea miinii, de u§urinta cu care printul ii
vorbise despre asta i de grabs cu care se lepadase
 de el, in incurcatura cu palarierul. Ramorny rise cu amd-
r6ci-une citind biletul printului.
— Eviot, spuse el, porunce§te sa mi se pregateasca
o luntre cu §ase oameni siguri, dar siguri sä fie, intelegi ?
Nu pierde o clipa §i .trimite-mi-1 indata pe Dwining.
Cerul ne zimbe§te, prietene, ii spuse el chirurgului de
cum aparu acesta. imi bateam capul cum as putea gasi
un mijloc .sa ma apropii de baiatul ala §1 iata ca ma
pofte§te chiar el sa ma due sa-1 vad.
-7 Hm ! lucrul imi pare 'impede, spuse Dwining, cerul
zimbe§te la ce-o sa urmeze dupa intrevederea asta.
- N-are importanta, capcana este gata i in ea se
gase§te o momeala care 1-ar face sa iasA §i din altarul
chiar data o trupa de oameni inarmati 1-ar
tine pe loc. Nu este nevoie totui de ai5a ceva. Plictiseala
i-a vent de hac. Pregate§te-te, caci ai sa ne iinsote§ti.
Scrie-i pentru mine, ca am sa-i indeplinesc pe data po-
runca scrie bine, caci datorita mie §tie sa citeasca.
— 0 sa capete §i alte euno,§tinte de la inaltimea Voas-
tra, inainte de a muri, he, he, he ! Dar ir4elegerea
ducele de Albany e destul de trainica ?
- indeajuns ca sa multumeasca ambitia mea, lacomia
to §i ura noastra. Sa pornim, Eviot ! Nu mai pierde timp
§i arunca in luntre citeva sticle de vin bun §i ceva frip-
tura rece.
— Dar bratul dumneavoastra, Sir John, nu va face
sa suferiti ?
— Bataile inimii imi amutesc durerea ; bate de parca
ar vrea sa-mi sara din piept.
Fereasca Dumnezeu, spuse Dwining cu voce in-.
ceath. Ar fi un spectacol ciudat, gindi el in sine ; tare
mi-ar place s-o pot face bucatele, dar ma tern ca in-.
vel4u1 ei de piatra sa nu-mi sfarime instrumentele.
Dupa citeva clipe se aflau in luntre, in vreme ce un
curler ducea raspunsul printului.
169
- Dupla ce mincara, Rothsay ramase linga conetabil.
Era posomorit §i tacut §i contele ii intreba data ingaduia
sa se strings masa, cind ravapl care i se aduse, ii
schimba numaidecit dispozitia.
- Treaba dumitale, spuse el, vreau sa ma due la pavili-
onul din grading, cu ingaduiala dumitale, bineinteles,
ca sa-1 primesc .pe fostul meu mare scutier.
— Milord ? facu lordul Errol.
— Da, milord. Trebuie sa-ti icer vole de cloud on ?
— Nu, desigur, milord, spuse conetabilul, dar Alteta
Voastra Regala nu-§i aduce amine ca. Sir Ramorny...
- Nadajduiesc ca nu este iciumat, raspunse Rothsay.
Haide, Errol, al vrea sa joci rolul de temnicer neinduple-
cat, dar nu-ti sta in fire ; adio pentru o jumatate de ord.
— 0 noua nebunie, spuse Errol, in vreme ce printul,
deschizind o u§a a salii de la garter, ipatrundea in grading ;
o noun nebunie, caci numai o nebunie poate aduca
iar aici pe ticalos-ul ala ; dar a intrat patima in el §i nu
i-o mai poti scoate.
Printul se intoarse i spuse :
— Daca e§ti atit de bun, porunce§te sa ni se aduca in
pavilion o mica gustare §i o sticla sau cloua de vin ; imi
place a/ fresco 1 pe riu.
Conetabilul se inclind §i dadu poruncile de cuviinta ;
astfel incit Sir John gasi o masa pregatita gata, atunci
cind debarca.
— Imi singereaza inima cind o vad pe Alteta Voastra
In situatia asta, spuse Ramorny cu mild.
— Mihnirea to o simt §i eu, spuse printul. Errol e un
om foarte de treaba, insa ma plictise§te de moarte cu
figura §i discursurile lui severe, care-mi par ni to lectil.
De aceea m-am gindit la tine, monstrule, de la care nu
a§tept nimic bun, doar o distractie. Dar, inainte de a-ti
spune mai mult, vreau sa to fac sa lei seama ca, ceea ce
1 La aer curat, la racoare (ital.).

170
petrecut in noaptea de miercurea Paresimilor a fost
ceva groaznic. Sper ca n-ai avut nici un amestec in cele
intimplate.
— Pe cinstea mea, milord, nu a fost decit o greseala
a brutei de Bonthron. Ii dadusem sa inteleaga ca, doar
citeva lovituri de baston ar fi fost de ajuns sa-1 pedep-
seasca pe ticalosul din pricina caruia mi-am pierdut
mina si iata ca betivul face o greseala de cloud on
boacana : is un om drept altul si in loc de baston, se
serveste de secure.
— Bine ca lucrurile n-au mers mai departe. Nu era
decit palarierul, dar nu ti-as fi iertat sä ma lipsesti de
armurier, cad nu-isi are seaman in toata Marea Britanie.
Sper ca banditul a fost spinzurat destul de sus.
— Daca treizeci de picioare sint de ajuns...
— Haide, sä nu mai vorbim despre as ta, spuse Roth-
say. Numai cit ii and numele si simt ca vinul asta bun
are gust de singe. Si ce mai este nou la Perth, Ramorny,
ce mai fac femeile i voinicii no, tri ?
— Toata lumea are ochii atintiti asupra lui Douglas,
care soseste cu cinci mii de oameni, ca sa puna pe toti
la respect, ca si cind ar merge la 0 noud izbinda. Se spune
ca are sa fie din nou locotenent al regatului. Se zvoneste
ca multi i s-au alaturat.
— Atunci e timpul sä fiu liber pe miscarile mele, caci
a§ putea sa pic peste un temnicer mai rau decit Errol.
- Ah ! milord, daca ati fi afard, ati fi in stare sa-i
tineti piept lui Douglas.
— Ramorny, spuse Rothsay, imi aduc aminte ca prin.
vis, de o propunere singeroasa pe care mi-ai facut-o
intr-o noapte. Nu-mi da un sfat asemanator. A§ vrea sa
fiu liber, sa fiu stapin pe mi§carile mele ; dar, niciodata nu
am sa iau armele impotriva tatalui meu, nici impotriva
celor in care el are incredere.
— Numai despre libertatea Altetei Voastre regale voiam
eu sa vorbesc, spuse Ramorny. Daca a, fi in locul

171
timii Voastre, as folosi luntrea asta bung, pe care o vedeti
pe Tay m-as rasa condus in comitatul Fife, uncle aveti
multi prieteni si as pane stapinire pe Falkland. Este un
caste' regal si, cu :toate ca regele 1-a daruit fratelui sau,
va puteti instala foarte bine la o ruda atit de apropiata.
— Nu s-au sfiit sa se foloseasca in felul asta de bunu-
rile mele, mosia Renfrew sta marturie. Dar asteapta
putin, Ramorny. L-am auzit pe Errol spunind ca lady
Marjory Douglas, care isi zice ducesa de Rothsay, se of la
is Falkland. N-as vrea sa locuiesc sub acelasi acoperis cu
doamna aceea, nici sa-i fac insulta de a o sili sa plece.
— A locuit acolo, milord dar am prirnit vestea ea a
plecat intilneased tatal.
— Ca sa-1 intarite pe Douglas impotriva mea, sau ca
sa-1 roage poate sa ma crute, data am sa-i cer in genunchi
un loc in patul ei, cum spun pelerinii ca sint siliti sa
faca ,emirii, atunci .cind un sultan sarazin le cla fiica in
casatorie. Vreau sa fac dupd cum spune proverbul, Ra-
morny, imi place mai bine sa and ciocirlia cintind, decit
sa ascult cum alearga soarecii 1. N-am sä las sa fiu legat
de miini si de picioare.
— Nu este un loc mai nimerit decit Falkland, ras-
punde Ramorny. Am arcasi buni ca sa pazeasca lo-cul
cind alteta voastra va voi sa plece, o poteca mica duce
la mare si in trei locuri diferite.
— Ai dreptate, raspunse Rothsay. Dar acolo am sa
mor de plictiseala : nici distractii, nici muzica, nici fete.
- Iertare, nobile duce. Cu toate ca lady Marjory
Douglas a plecat intocmai ea o doamna ratacitoare din
poveste, ea sa ‘ceara ajutorul tatalui sau, se afla acolo o
persoana mai placuta, mai tinara, sau cel putin osa se
afle in curind. Alteta voastra n-a uitat-o pe Frumoasa
din Perth ?
1 Proverbul vrea s1 spuna ca e mai bine sä locuiesti in p
dura, decit sa to inchizi de bund vole intr-un castel intarit.

172
 S-o uit pe cea mai frumoasa fata din Scotia ?
N-am uitat-o, dupd cum n-.ai uitat mici tu mina pe care
ai lasat-o in invalma§eala din Curfew-street, in noaptea
sfintului Valentin.
— Mina pe care am lasat-o ? Alteta Voastra vrea sa
spun.a, mina pe care am pierdut-o. Fe cit este de adevarat
ca am pierdut-o, tot a§a Caterina Glover este sau are sa
fie in curind la Falkland. N-am s-o linguesc pe alteta
voastra spunind ca va a§teapta ; are de gind sa ceard
ocrotirea lui lady Marjory.
— Tradatoare mica ! spuse (printul. i ea se intoarce
impotriva mea ? Merita sä fie pedepsita.
- Nadajduiesc ca Alteta Voastra are sa-i dea o pe-
deapsa spuse Ramorny.
— De molt a fi vrut eu s a fiu duhovnicul ei, dar
am gasit-o atit de rezervata...
— V-a lipsit prilejul, milord, spuse Ramorny, §i tim-
pul trece.
— Sa zicem ea pe mine m-ar indemna inima sa fac
nebunii, dar tatal meu...
— Tatal vostru se afla in siguranta, in vreme ce alteta
voastra... trebuie sa poarte lanturile casniciei sau allele.
— *tiu, it vad pe Douglas cum vine tinindu-§i fiica
de mina ; seamana atit de molt cu taica-sau, cu mutra
ei trufa§a Si aspra, ba au inceput apara i urme de
batrinete.
— Iar la Falkland, cea mai frumoasa fata din Scotia
traiete singura, spuse Ramorny. Aici, totul e pocainta
§i infrinare, acolo e bucurie §i libertate.
— Te infldcarezi, intelept-ule sfetnic, raspunse Rothsay,
dar tine mince ca asta este ultima nebunie.
— Sper i eu, caci atunci cind yeti fi liber, yeti putea
sa va tirguiti cu regalui vostru parinte.
— Am sa-i scriu, Ramorny. Da-mi Calimai-a. Nu, nu
pot adun ideile... scrie tu.
173
 uita, spuse Ramorny, aratindu-§i
bratul schilodit.
Ah, blestemata aia de mina ! de falcut ?
- Daca ar binevoi Alteta Voastra sa recurga la mina
doctorului Dwining, el scrie ca un notar.
• — Cunoa§te imprejurarile ? tie ce s-a intimplat ?
- Totul, raspunse Ramorny.
Si, ducindu-se la fereastra, striga :
- Dwining !
Acesta inainta spre print cu atita sfiala, ca i cind ar
fi icalcat pe oua ; i§i tinea ochii plecati, §i tot corpul
parea i se face mai mic, atit era de emotionat de cin-
stea ce i se arata.
— Iota ce-ti trebuie pentru scris, me§tere, spuse prin-
tul. Am sä to pun la incercare. Cuno§ti faptele. Arata-i
tatalui meu situatia intr-o lumina demna de crezare.
Dwining se a§eza §i, in citeva minute scritse o scrisoare,
pe care i-o idadu lui Sir Ramorny.
— Nu icumva te-a ajutat diavolul, Dwining ? intreba
cavalerul. Ascultald, milord : „Tatal meu respectat §i
augustul meu stapin, aflati ca imprejurarile silin-
du-ma sa parasesc curtea voastra, am de gird sa ma sta-
bilesc la Falkland ; locul acesta este in acelaci timp re§e-
dinta scumpului meu unchi Albany, iar Maiestatea
Voastra dore§te sa ma vada in strinse legaturi cu el,
precum Si aceea a unei persoane de care am trait prea
multa vreme despartit §i, careia, cu incepere de astazi
ma grabesc sa-i dau ,dovada celei mai vii iubiri".
Ducele de Rothsay §i Ramorny izbucnira intr-un hohot
de ris, iar medicul care ascultase citirea scrisorii sale, ca
§i cind i-ar fi fost sentinta de moarte, incurajat de apro-
baffle lor, indrazni sa ridice ochii §i i§i exprima placerea
cu vocea pe jumatate, scotind exclamatia lui : he, he, he !
apoi iii relua infati§area serioasa §i se indeparta ca §i
cind i-ar fi fost teams sä nu fi intrecut Ma.sura.

174
 Admirabil, spuse printul, admirabil ! Batrinul o sa
explice toate astea ducesei de Rothsay, cum o ' numesc
ei ; Dwining, tu ar trebui sa fii a secretis Sanctitatii Sale
Papa, care, dupa cit se spune, are uneori nevoie de un
scrib care stie sa exprime o multime de lucruri, in
putine cuvinte. Am sä semnez scrisoarea §i o sa am me-
ritul ca am scris-o eu.
— i acum, milord, spuse Ramorny impaturind scri-
soarea pe care o rasa pe masa, nu vä veti imbarca ?
— Nu inainte ca §ambelanul meu sa-mi fi adus ve-
mintele si tot ce-mi este trebuincios... imi trebuie de
asemenea si un valet.
— Milord, spuse Ramorny, timpul trece si pregatirile
ar bate la ochi. Ofiterii votri va vor ajunge miine. Pentru
noaptea asta, umilele mele servicii va vor fi de ajuns la
masa si in camerele voastre.
— Ei bine, de asta data tu esti cel care uiti, spuse prin-
tul, atingind cu un betisor pe care-1 avea in mina, bra-
tul schilodit al lui Ramorny. Nu-ti aduci aminte ca nu
esti in stare nici sa tai un clapon, nici sa prinzi un §nur ?
Ramorny se infiora de minie si de durere.
— Alteta Voastra doreste sa se urce in barca ?
— Nu mai inainte de a-mi lua ramas bun de la cone-
tabil. Rothsay n-are sa iasa din casa contelui de Errol,
cum fuge un hot din inchisoare. Roaga-1 sa vind aici.
— Asta poate sa ne prime jduiasca planurile, milord.
— La naiba primejdiile, planurile i chiar tu ! Vreau
si trebuie tratez pe Errol, intr-un fel vrednic atit de
el, cit si de mine.
Contele aparu, auzind ca-1 cheama printul.
— Te-am rugat sa vii, milord, spuse Rothsay cu
aerul de demnitate pe care stia atit de bine sa si-1 ia,
pentru a-ti multumi de gazduirea si placuta dumitale to-
varasie. Nu ma pot bucura mai mutt de ele, caci treburi
grabnice ma cheama la Falkland.

175
 - Milord, spuse marele conetabil, sper ca Inaltimea
Voastra iii amintete ca se afla sub paza mea.
— Cum sub paza dumitale ? Daca sint prizonier, spu-
ne-mi pe Ltd ; daca nu, imi voi lua libertatea sa plec.
- A.$ voi, milord, ca Alteta Voastra sa ceara voie
Maiestatii Sale pentru a face aceasta alatorie ; regele
va fi foarte nemultumit.
— Nemultumit de mine sau de dumneata, milord ?
— Am mai spus Altetei Voastre cä va aflati sub paza
mea ; totu§i, daca ati hotarit sa plecati, nu am primit
ordinul (fereasca Dumnezeu !) sa intrebuintez forta, ca sa
va opresc. Nu pot decit sa o rog pe alteta voastra, in
propriul sau interes...
- Eu sint cel mai bun judecator al intereselor mele.
R5.mii cu bine, milord.
Printul incapatinat intra in luntre cu Dwining §i
Ramorny, iar Eviot care ramase pe mal, Impinse luntrea
ce cobori repede Tay-ul cu ajutorul pinzei, vislelor
refluxului.
Citva timp ducele de Rothsay ramase tacut cufundat
in ginduri, pe care tovar4ii sai nu i le tulburard. Apoi
ridica in sfir§it capul §i spuse :
— Tatalui meu ii plat glumele la urma urmelor,
n-o s-o ia pe asta mai in serios decit a§a cum se cuvine
sä fie luata o pozna tinereasca, pe care o s-o asemuiasca
cu celelalte. Vad ca se zarete vechea locuinta de la Kin-
fauns, inaltindu-se pe tarmurile Tay-ului. Dar ia spu-
ne-mi, Ramorny, cum ai reuit sa o srnuigi pe Frumoasa
din Perth din miinile incapatinatului aluia de staroste ;
caci 1-am auzit pe Errol ca ar fi luat-o sub ocrotirea lui.
— E adevarat, milord, dar numai cu scopul de a o
face sä afle ocrotire pe linga ducesa de... vreau sa spun,
lady Marjory Douglas. Or, caraghiosul ala de staroste,
care nu este la urma urmelor decit un prostanac laudA-
ros, are, ca cea mai mare parte a oamenilor de seama
lui, un ins de incredere dibaci §i viclean ; de el se slu-

176
jeste cu orice prilej insuseste ideile lui aproape tot-.
deauna. Cind vreau sa cunosc planurile baronului, cu el
stau de vorbA. Se numeste Henshaw si este un fost
marinar de pe Tay care, pentru ca a izbutit sa ajunga
ping la Campere, se bucura de un mare respect din
partea stapinului, fiindca a vazut tari straine. Am izbutit
sä-1 atrag de partea mea si it fac sa." gaseasca tot felul
de pretexte ca sa intirzie plecarea Caterinei.
— i in ce stop ?
— Nu stiu data e bine s-o spun Altetei Voastre, de
teama sä nu mi-o is in nurne de rail. Dar, tare m-as
bucura ca membrii comisiei, care cauta descopere
pe eretici, sa o gaseasca pe Frumoasa din Perth la Kin-
fauns, caci frumusetea aia salbatica ar putea sa fie in-
vinuita pe bund dreptate de erezie si mi-ar pacea sa-1
vad pe cavaler suportindu-si partea de arnenzi si confis-
cari, la care ar fi supus. Calugarii ar fi si ei destul de
multumiti sä-.1 tina in ghearele lor, din pricina unor
certuri ce le-a avut cu ei in legatura cu dajdia de peste.
— Dar, pentru ce dore§ti ruina cavalerului si rugul
pentru Caterina ?
- Glumiti, milord ! niciodata calugarii n-au ars fe-
meile frumoase. 0 femeie batrina ar fi in primej die,
poate. Cit despre staroste, citiva stinjeni ciuntiti din
paminturile lui, m-ar razbuna oarecum, pentru felul
in care m-a infruntat in biserica Sfintul Joan.
— Razbunarea asta, John, mi se pare josnica.
— Gresiti, milord, cel care nu mai are brat ca sa se
razbune, trebuie sa se slujeasca de cap. Batrinul Henshaw
nu a intimpinat nici o piedica pentru a o conduce pe
Frumoasa din Perth la Falkland, iar asta nu ca sa se
plictiseasca, alaturi de lady Douglas, ak a cum isi inchi-
puia ea, ci pentru a o distra pe alteta voastrA, dupd o
partida de vinatoare in part.
Urma din nou o pauza lunga, in timpul careia pnintul
pAru sa cugete adinc.

177
 — Ramorny, spuse el in cele din urma, am oarecare
scrupule in aceasta privinta, dar data ti le-a§ marturisi,
demonul sofisticii, care to stapine§te, ar putea sa le risi-
peasca din nou. Tinara asta este, in afard de una, cea
mai frumoasa din cite am vazut vreodata §i o iubesc cu
atit mai mult, cu cit seamand intrucitva cu Elisabeta
Dunbar. Dar Caterina este logodita cu Henry armurierul,
un meseria§ care nu-*i are seaman in ce prive§te dibacia
i un luptator de prima forta. Nu ar fi o insults prea mare
pentru baiatul acela viteaz, daca am da urmare acestei
intrigi ?
— Alteta Voastra sa nu se a§tepte ca am sa-mi fra-
mint creierii pentru meseriawl despre care vorbiti,
spuse Ramorny, privindu-§i bratul schilodit.
— Pe sfintul Andrei Si pe crucea lui, ii dai zor mereu
cu schilodirea ta, spuse printul. Ce s-a facut, s-a facut...
sa nu mai vorbim.
— drept, dumneavoastra vorbiti mai des decit
mine, milord, relua cavalerul in batjocura, pe cind eu...
dar pot sa tat, daca nu pot uita.
- Ei bine, ti-o repet, §ovai oarecum sa fac ce ma
Indemni. Adu-ti aminte de predica pa'rintelui Clement
despre oaia saracului, atunci trod ne-am dus sa-1 auzim
sau mai degraba, s-o vedem pe Frumoasa din Perth.
— Frumoasa treaba, n-am ce zice, raspunse Sir John,
ca fiul cel mare al sotiei acelui caraghios de armurier,
sa-1 aiba drept tats pe printul Scotiei. Citi conti n-ar
dori aceea§i soarta frumoaselor for amante ? §i citi n-au
avut norocul asta, fara ca somnul sa be fie tulburat vreo
clips !
— Si daca imi este ingaduit sa vorbesc, spuse medicul,
vechile legi ale Scotiei da'deau oricarui senior feudal
acest privilegiu asupra vasalelor sale, cu toate ca multi
au renuntat la el, fiindca erau seto§i de our sau aveau
mintea ingusta.

178
 - N-am nevoie de imbold spre a §ti sa ma port cu o
femeie frumoasa, ra.spunse printul, dar Caterina mi-a
facut intotdeauna o primire prea rece.
— intr-adevar, milord, spuse Ramorny, data a§a
frumos §i pe deasupra §i print, nu yeti §ti sa vä faced
iubit de o femeie tinara, eu nu ma mai amestec cu nimic.
— i data nu a§ indrazni prea mult, adauga Dwining,
a§ spune ca toata lumea din Perth §tie ca armurierul
n-a fost niciodata ales de Caterina, ci de tatal ei §ii
§tiu sigur ca ea 1-a gonit de mai multe ori.
— Daca ai putea sa mi-o dovede§ti, lucrurile se
schimba, spuse Rothsay. Vulcan a fost faurar ca §i Henry
Wynd ; el s-a incapatinat sä se insoare cu Venus §i cro-
nicile noastre ne-au aratat care a fost rezultatul.
— Atunci, fie ca doamna Venus sa traiasca in vecii
vecilor, spuse Sir Ramorny, §i uram izbinda viteazu-
lui cavaler Marte, care o asalteaza pe zeita.
Vreme de citeva minute, convorbirea se indrepta pe
un raga§ vesel, dar ducele de Rothsay ii dadu alt curs.
— Am lasat in urma mea aerul inchisorii §i totu§i, nu
pot sa-mi adun mintile. Simt un fel de cople§eala, de
melancolie, cum e cea care pune stapinire pe not dupd
prea multe placeri sau dupd un exercitiu indelungat.
Daca a§ asculta acum putind muzica din aceea care-ti
gidila urechea, ar fi pentru mine o binefacere a zeilor
§i mi-ar aduce multa u§urare.
— Inaltimea Voastra nu are decit sa*. vorbeasca §i
nimfele Tay-ului o sä fie destul de grabite, ca inde-
plineasca dorintele intocmai ca §i cele care locuiesc pe
uscat. Ascultati, se aude o lauta.
- E chiar o Muth', spuse Rothsay tragind cu urechea,
§i Inca una la care se cinta destul de bine. Sunetul asta
trist imi aduce aminte de ceva. Indreptati luntrea in.cotro
se aude muzica.
- Vad ca e batrinul Henshaw, care urea pe fluviu in
sus, spuse Ramorny. Hei, luntra§

179
 Marinarul rasp-unse la aceasta chemare si se apropie
de luntrea printului.
— Ia te uita ! vechea mea prietena, spuse printul,
recunoscind figura si gatelile eantaretei franceze Luiza.
Mi se pare ca iti datorez ceva pentru groaza ce ti-am
pricinuit-o in ziva sfintului Valentin. Vino in luntrea
asta cu lauta ta, cu ciinele si cu tot ce-i al ta-u. Vreau sa te
fac sa intri in serviciul unei doamne, care o sa dea came
si yin, chiar eiinelui
— Nadajduiesc ca Alteta Voastra o sa tins seams...
spuse Ramorny.
— Nu tin seams decit de placerea mea, spuse printul,
te rog sa faci bunatate sa gindesti la fel.
— Chiar in serviciul unei doamne, vreti sa ma faceti
sa intru ? intreba cintareata. Si unde locuieste ?
— La Falkland, raspunse printul.
— Am auzit despre acea mare doamna, spuse Luiza.
Ati avea cu adevarat de gind sa ma faceti sa intru in
serviciul regalei voastre sotii ?
— Am acest gind, pe einstea mea, eind o voi recu-
noaste ca atare, adAuga el mai incet. Fii atent, John, ce
conditie pun, ii spuse el lui Ramorny.
Persoanele care se aflau in luntre, auzira aceste cu-
vinte si trasera concluzia ca avea sa aiba loc o impacare
intre perechea regald ; astfel ca o indemnard pe Luiza
sa cinte profite de norocul de a intra in suita ducesei
de Rothsay.
In vremea aceasta, Ramorny sopti la urechea lui
Dwining :
- Repede, caraghiosule, gaseste o piedica asta ne
cam strica socotelile, gaseste ceva, in vreme ce eu stau
de vorba cu Henshaw.
— Dacia imi este ingaduit sa fac o umila observatie,
voi spune, ca unul care mi-am facut studiile in Spania
$i Arabia, ca o boala molipsitoare bintuie in momentul
 de fata la Edinburg i ca, ar fi poate primejdios ca
aceasta ctilatoare sä fie admisd in preajma Altetei Voastre.
— Si ce-ti pasd, spuse Rothsay, dacd o sa fiu otravit
de ciuma sau de un farmacist ? 5i to vrei sa-mi strici
chef ul ?
In vreme ce printul it Bruftuia astfel pe farmacist,
Ramorny afla intr-o clipd de la Henshal.v ca nu se §tia
nimic despre plecarea ducesei §i ca frumoasa Caterina
avea sa, soseasca in timpul serii, a§teptindu-se ca nobila
doamnd sa o is sub ocrotirea ei.
Rothsay, cufundat in ginduri, primi vestea atit de
rue, Inca Ramorny iii lug la rindu-i libertatea doie-
neascd :
- Sinteti copilul favorit al norocului, ii spuse el :
doriti libertatea, sosete doriti frumusetea, ea vd ateapta,
cu intirzierea de care e nevoie pentru a-i face farmecele
mai atrkgatoare. Chiar cele mai mici dorinte ale voastre,
par sa porunceasca soartei. Voiti muzica atunci cind pare
ca ar fi cu neputinta sa se gaseasea Si iata ca se aude o
lauta si o cintareata apare linga dumneavoastra. Trebuie
sa stir sa ne bucuram de prilejurile pe care soarta ni le
puno la indemind, altfel sintem ca ni§te copii razgliati,
care strica jucariile pe care le-au cerut mai stdruitor.
— Ca sa ne bucuram de placere, spuse printul, tre-
,b-uie mai intii sa fi suferit, dupd cum trebuie sa postim,
ca sa avem pond de mincare. Cel care poate cdpata orice,
doar sa deschida gura, se bucura putin de ceea ce are.
Vezi norii aia gra5i, care par sa ne trimita o ploaie toren-
tiara ? Mi se pare ca ma inabu§e. Apa parcd e neagra
§i tulbure tdrmul pierdut toata frumusetea.
- Iertati-i servitorului vostru, milord, idaca spune ca
va lasati prea mult in voia gindurilor. Cind un calaret
nepriceput ii da voie calului sa se ridice in doud picioare,
calul cade peste stapinul lui zdrobegte. VA rog, scu-
turat.i-vä amorteala care v-a cuprins. S-o rugam pe einta-
reata Sa va faca putina muzica ?

181
 --- Bine, dar sa fie trista. N-am chef &a' ascult lucruri
vesele.
Luiza incepu un cintec trist in franco-normanda, In-
sotit de cuvinte nu mai putin jalnice :
„Da, poti sa suspini dar mai ai timp sa arunci
Imprejurul tau o ultima privire,
Spre cer, pamint, spre riu, spre tarmuri sl spre stinci
Cursa vietii tale-i gata de oprire
Si trebuie sa mori.

Da, poti sa te-asezi, dar cit mai esti in stare,

Chearna-1 la tine pe calugar si-i spune
Copotui traga cit poate de tare
Si dangatul lui a moarte sa rasune
Caci viata ti s-a stins.

Nu to teme de moarte, e ceva firesc,

0 scurta suferinta, apoi un fior,
Un acces de friguri, membrele iii racesc
Si apoi suferinta dispare usor.
Acum esti un om snort."

.Printul nu facu nici o observatie asupra cintecului

si Luiza, la porunca lui Ramorny, cinta din cind in cind,
ping la caderea serii care aduse ploaia, marunta la in-
ceput, dar in curind torentiala si urmata de un vint in-.
ghetat. Printul nu avea nimic cu care sä se-nveleasca
§i refuza enervat mantaua ce i-o intindea Ramorny.
— Rothsay nu-ti poate purta hainele vechi. Zapada
asta topita ma p5.trunde Rind la os, Ramorny. E vina ta.
Pentru ce ai dat drumul la luntre, falba oamenii si ba-
gajele mele ?
Ramorny nu incerca sA se dezvinovateascA, fiindca
tia ca printul trece prirrtr-unul din acele accese de minie,
cind ii placea mai bine sA se plinga, decit sA gaseasca o
1 An
scuza si sá taca. Intr-o Were posomorita, intrerupta
doar de mustrArile lui Rothsay, ajunsera linga satul
Newburgh, locuit de pescari. Dupa ce debarcard, calatorii
gasira acolo caii pe care Ramorny ii ceruse de mai multe
zile in acest stop. Proasta dispozitie a lui Rothsay se
revarsa acum asupra tailor, carora le gasi cusur,
a-i cruta nici pe ceilalti. Ramorny era indeosebi tinta
batjocurilor sale. Pornira in sfirsit la drum ; noaptea se
rasa din ce in ce mai intunecoasa §i ploaia nu inceta sa
cads. Printul se of la in frunte, gonind cu nepasare. Cin-
tareata, care calarea $i ea, ii insotea. Obi§nuita cu vre-
mea rea §i cu calatoriile, calare ca i pe jos, ea indura
oboselile acestei curse de noapte, la fel de usor ca
barbatii. Ramorny fu silit sa mearga alaturi de print,
de teama ca nu cumva o noud fantezie sa-1 faca sa caute
adapost la vreun baron credincios i sä scape astfel din
capcana pe care i-o pregatise. Calatoria ii pricinui deci
suferinte grozave, atit sufletesti, cit si trupeti. Intrara
in sfirsit in padurea de la Falkland la o licarire a
lunii, zarira turnul posomorit al castelului care era pro-
prietatea coroanei, de§i fusese pus pentru citva timp la
dispozitia lui Albany.
La un semnal, puntea se rasa in jos. In curte stralucira
tortele §i un roi de servitori le iesira in intimpinare ; it
ajutard pe print sa descalece condusera la camarile
sale, uncle Ramorny .i Dwining it insotira. Acesta ii oferi
serviciile pe care printul le refuza cu dispret, portmcind,
pe un ton aspru, sa i se pregateasca patul. DupA ce se
incalzi citeva clipe in fata unui foc bun, imbrkat incA
in hainele-i ude de ploaie, se retrase f ara sa fi adresat
cuiva un cuvint.
— Vezi ce toane ciudate are baiatul asta copilaros ?
ii spuse Ramorny lui Dwining. Te mai poti mica ea un
slujitor care a facut pentru el tot ce am facut et; sa fie
obosit de un asemenea stdpin ?
183
 Nu; intr-adevar; spuse Dwining. Toanele lui §i
comitatul de Lindores, care vi s-a fagaduit, ar pune la
grea incercare devotamentul oricui ; dar, o sa izbutim
asta-sears ? Daca ar fi sa ne luam dupd ochii sai, se
citete in ei o f ebra care ne-ar u§ura sarcina §i totul ar
fi pus pe seama naturii.
— Prilejul asta 1-am pierdut, spuse Ramorny ; e mai
bine sa a0eptarn sa o vada pe frurnusetea aia, pe Caterina
Glover. 0 sa poata marturisi mai tirziu ca 1-a vazut sa-
natos, stapin pe faptele lui, cu putin mai inainte... ma
intelegi ?
Dwining facu un semn afirmativ i easpunse :
— Timpul nu e pierdut, caci nu-i greu sa vestejeiti
o floare vlaguita pentru ca a inflorit prea devreme.
 XXXI

Val mie ! a fast intr-adevar un mare destrabalat,

Spre petreceri veselii de,,arte cu gindu-ndreptat ;
Privirea i-a fost atrasa de putine bunuri lumeW,
Afard de femei pierdute tovaragi trupeti ;
Se tot falea printre cheflii de rang mai mare sau mai mic.
Byron

A doua zi, ducele de Rothsay se scula mai bine dispus:

Se plingea de dureri §i de friguri, dar febra parea ca-i da
mai mult chef de vorba. Fu prietenos cu Ramorny, §i cu
toate ca i§i aducea aminte de intimplarile din ajun, se
vedea limpede ca incearca sä-i faca pe ceilalti sa uite
proasta dispozitie pe care o aratase.
Se purta politicos cu toata lumea §i chiar glumi cu
Ramorny, cu privire la sosirea Caterinei.
— Ce mutra o sa faca frumoasa neprihanitA, cind
sa se vada in mijlocul barbatilor, atunci cind se a§teapta
sä fie primita printre cameristele lui lady Marjory. Pre-
supun ca nu prea sint multe fiice ale Evei in castel, ce
zici Ramorny ?
— Nu, Para indoiala, afara de cintareata §i de citeva
servitoare de care nu ne putem lipsi. Pentru ca veni
vorba de cintareata, ea cere mereu sa o vadA pe stapina
pe care Alteta Voastra i-a fAgaduit-o. Pot sa-i dau drumul,
ca sä aiba ragazul s-o caute ?
— Ba nicidecum. 0 va distra pe Caterina. Dar ascuf-
ta-ma : nu ar fi mai bine sa pregatim o mica mascarada,
cind o s-o primim aici ?
— Ce doriti sa spuneti, milord ?
— Ce e§ti a§a strimt la cap, Ramorny ? Nu-i vom
In§ela a§teptarile, de vreme ce se a§teapta s-o gaseasca

185
 aci pe ducesa de Rothsay. Am sa fiu in acela§i timp
duce, §i ducesa.
— Tot nu inteleg.
— Nimeni nu este atit de prost ca un om de spirit,
spuse printul, atunci cind nu prinde numaidecit ceea ce
vrei sa.-1 faci sa priceapa. Ducesa mea, cum o numese ei,
a fost tot atit de grabita sa paraseasca Falkland-ul, cum
am fost eu sa ajung aici. Am venit amindoi fard bagaje.
Or, garderoba invecinata cu camera mea este incarcata
cu veminte femeieti intr-un numar atit de mare, incit
ar ajunge pentru un intreg carnaval. Ei bine, eu am sä
joc rolul ducesei Marjory. Culcat pe patul asta, acoperit
cu un val negru cu o ghirlandri de frunze, intocmai ca
o sotie parasita ; tu, John, o sa ai un, aer destul de in-
tepat, ca sa faci pe contesa Hermigida de Galloway,
doamna ei de onoare ; Dwining are s-o inlocuiasca pe
batrina doica Hecate, atita doar ca ea are mai mult par
pe buza de sus, cit are el pe toata fata i pe cap ; ar tre-
bui faca cost de o barbs ca sernene. Du-te
cauta fetele de la bucatarie §i pajii ce vei crede de cu-
viinta, ca sa Lea pe doamnele de companie. Hai, gra-
bete-te.
Ramorny se duse in anticamera i ii infat4d lul Dwi-
ning planul printului.
— incearca toate nebuniile ce-i tree
prin minte, ii spuse el. Eu am de gind sa-1 vad cit mai
putin, §tiind ce are sa urmeze.
- Lasati pe mine, raspunse Dwining. Ce ciudat mai
e §i macelarul care §tie sa taie gitul unui miel, dar care
nu-1 poate auzi belaaind !
• — Bine, bine ! nu to indoi de curajul meu. Nu pot
uita ca rn-ar fi surghiunit intr-o manastire, la fel de
nepasator cum arunci un crimpei de lance rupta. 0 clips
totu§i, inainte de a pregati mascarada. Ar trebui ticluit
ceva, ca sa-1 iwlam pe mitocanul Ma de Charteris. Ar

186
 fi in stare, daca ar afla cal ducesa este aici si ca frumoasa
Caterina se afla linga ea, sa vind sa-si ofere serviciile,
omagiile etc., etc. N-am nevoie sa-ti spun ca prezenta
lui aci ne-ar strica toate socotelile. Lucrul asta se poate
intimpla cu atit mai usor, cu cit oamenii lui au dat un
nume destul de placut interesului pe care cavalerul cu cap
de fier it poarta Frumoasei din Perth.
- tiu arum despre ce este vorba, asa ca lasati-ma
pe mine sä tratez cu el. Am sa-i trimit o scrisoare care
o sa-1 faca, eel putin o lung de-acum inainte, tot atit de
grabit sa intreprinda o calatorie in Falkland, ca in
iad. Cunoasteti numeje duhovnicului ducesei ?
— Waltheof.
— Mi-ajunge ; asta e firul pe care o sa apuc.
In citeva minute, Dwining terminase o scrisoare, pe
care o dadu lui Ramorny.
— Tata ceva admirabil, spuse el, si care ti-ar fi adus
bogatie cu Rothsay. Mi se pare ca a lost pre; gelos ca
sa to las in casa lui, idaca zilele nu i-ar fi numarate.
— Cititi tare, spuse Dwining, pentru ca sa ne dam
seama daca stilul e curgator.
i Ramorny citi cele ce urmeaza :
„Din porunca inaltei Lsi puternicei printese Marjory,
ducesa de Rothsay, not Waltheof, frate nevrednic din
ordinul sfintului Francisc, va aducem la cunostinta, Sir
Patrick Charteris, ca alteta sa este uimita ca ati avut
indrazneala trimiteti o femeie al carei caracter nu-1
poate judeca decit in mod neplacut, pentru ca fara a fi
nevoita, a petrecut mai mult de o saptamina in castelul
vostru, fara alts societate ,decit servitoarele ; zvonul acestei
sederi laolalta s-a raspindit ping in comitatele File,
Angus si Perth. Totusi, Alteta Sa, cunoscind slabiciunea
omeneasca, nu a pus s-o biciuiasca pe acea fiinta nedemna,
nu i-a dat nici macar vreo alta pedeapsa ; insa :doi calu-
gari din manastirea Lindores fiind rechemati in munti,
Alteta Sa le-a incredintat-o pe Caterina aceea, cu insar-

:187
cinarea sa o clued la tatal ei, care locuie0e in momentul
de fata- in apropiere de lacul Tay §i pe lingd care va gdsi
o ocrotire ce se potrive§te mai bine cu obiceiurile ei,
decit in castelul Falkland, unde locuie#e in momentul
de fata Alteta Sa. Le-a spus celor doi calugari dea
instructiuni in stare sa-i insufle groaza pacatului §i va
recomanda i dumneavoastra pocaintd.
Semnat : Waltheor
„Din porunca inaltei Si puternicei printese etc."
— Minunat ! minunat ! striga Ramorny. Mustrarea
asta o sa-1 facd pe Charteris sa innebuneascd. De multa.'
vrerne ii cam dd tircoale fetei dleia §i, data o sa se vadd
invinuit de pacat pentru o fapta pe care el o socote§te
marinimoasd, asta o sä-1 facd sa-§i iasd din minti. A§a
ea o treaca pofta sa vind aducd omagii doamnei,
sau sa se intereseze de fatd. Dar ocupa-te de mascaradd,
iar in timpul asta eu am sa ina ocup de ceea ce o pun&
capat pentru totdeauna.
Era ora unu inainte de amiaza cind Caterina, insotita
de batrinul Henshaw §i de un valet, aparu in fata turnu-
lui de la Falkland. Pe marele steag desfa§urat se vedeau
armoariile lui Rothsay ; servitorii aflati la fata locului
purtau livreaua printului, imbracaminte care facea sä
se creadd ca ducesa locuia 'Inca in castel. Inima Caterinei
batea, caci se spusese ca ducesa era mindra si trufa§a
ca toti cei din casa Douglas i se intreba ce primire avea
• faca. Bags de seams cind intra in castel ca suita
ducesei era cu mult mai putin numeroasd decit se a§tepta ;
dar, §tiind ca alteta sa trdia foarte retrasd, nu fu chiar
atit de surprinsa. Intr-un fel de anticamera, gdsi o femeie
batrind, care 'Area incovoiatd de virstd §i care se spriji-
nea intr-un toiag de abanos.
— Bine ai venit, frumoaso, in casa asta plina de
tristete, ii spuse ea Caterinei ; nadajduiesc ca ai sa to
pricepi s-o mingii pe regala mea flied, ducesa. Ia loc,

188
 Lath. mea ; ma duc sa vad dacji milady are vreme sa to
primeasca. Ah ! copila mea, ce fericita trebuie sa fii, data
sfinta Fecioara ti-a dat tot atita virtute, cit si frumusete.
Zicind acestea, pretinsa batrina se tiri 'Ana in came-
rele vecine, uncle it gasi pc Rothsay in imbracamintea-i
ciudata si pe Ramorny, care nu voise sa is parte la mas-
carada, in ve§mintele-i obisnuite.
— Esti un ticalos fara pereche, doctore, n-am ce zice;
spuse printul. Fe cinstea mea, mi se pare ca ai fi in stare
sa indeplinesti singur toate rolurile, chiar pe acela de
arrant.
— Da, desigur, data aceasta ar putea-o cruta pe alteta
voastra de osteneala, ra.,spunse Dwining cu risul lui
obisnuit.
— Nu, nu, spuse Rothsay, n-o sä am nevoie de
ajutorul tau. Spune-mi, sint bine asa cum stau pe pat ?
Am, cu adevarat aerul unei femei care lincezeste ?
- Trasaturile putin earn prea blinde §i culoarea obra-
jilor prea frageda pentru lady Marjory, data pot spune
astfel, raspunse Dwining.
- Du-te atunci si adu-1 incoace pe acel sloi de gheata.
Nu-'ti fie tearna ca are sa se plinga ide infatisarea mea de
femeie. to la fel, Ramorny, lass-ma.
In vreme ce cavalerul parasea camera pe o u§a, pre-
supusa batrina o introduse pe Caterina pe o alta. Inca-
perea era slab luminata, in asa fel incit Caterina crezu
a vede o femeie intinsa pe pat si nu avu nici o banuiala.
— Este oare tinara persoand ? intreba Rothsay, cu o
Voce foarte blinda si modulata in §oapte. Sa se apropie,
Griselda, si sa ne sarute mina.
Asa-zisa cloica o conduse linga pat pe tinara care
tremura si ii facu semn sa 'ingenuncheze. Caterina se
supuse si saruta cu respect si simplitate, mina inma'nu-
§ata pe care pretinsa ducesa i-o intindea.
- Fii Vara teama, spuse aceeasi voce armonioasa ;
Min mine o dovada trista a deertaciunii maretiilor

189
 omenesti ; ce fericiti sini, copila mea; cei pe care rangul
for ii pune la adapost de zbuciumul maretiei.
In timp ce vorbea, el o prinse pe Caterina in brate
In semn de bun sosit. Dar sarutul pe care i-1 dadu, in-
trecea atit de mult rolul de ocrotitoare incit Caterina,
crezind ca ducesa i§i pierduse mintile, scoase un ipat
puternic.
- Linisteste-te, fetito; spuse el, sint eu, David de
Rothsay.
Caterina privi in jurul ei ; doica plecase iar ducele
iii scosese valul de pe fats ; se vazu in puterea tinarului
desfrinat.
- Cerul sa-mi villa in ajutor acum, i§i zise ea, §i aka
.va fi, data n-am sa-mi pierd singele rece.
Se stapini deci sa nu ripe §i se sili ascunda groaza.
— Gluma s-a sfirsit, spuse ea, o pot ruga acum pe
Alteta Voastra sa-mi dea drumul ? (Caci ducele o Linea
Inca in brate.)
— Nu, frumoasa prizoniera, nu te mai zbate.z De
ce-ti este fried ?
— Nu ma zbat, milord, pentru ca va place sä ma
ltineti. Nu vreau ca prin apararea mea sa vä dau prilejul
sa folositi forta aveti remwari, cind vi se vor lim-
pezi gindurile.
— Cum ! tradatoareo, to m-ai tinut inlantuit luni in-
tregi si nu vrei sa-mi ingadui sa te tin i eu o clips ?
— Aceste cuvinte ar fi galanterie, milord, data ne-am
ga'si pe strazile Perth-ului, unde avea libertatea sa le
ascult sau sa fug de ele, dar aici nu sint decit tiranie.
data te-a rasa sa pleci, unde te-ai duce ? Pun-
tile sint ridicate, stavilarele coborite §i oamenii din suita
mea sint surzi la tipetele unei tinere virtuoase. Fii deci
intelegatoare §i o sa afli ce inseamna sa-1 obligi pe un
print.
— Lasati-mä, milord, si ascultati-mi rugamintea; ca
de la om la om, ca de la Rothsay la printul Scotiei ; sint
190
fiica unui umil dar cinstit meserias, milord, si sint, as
putea sä spun, sotia unui viteaz si cinstit barbat ; dacd
am dat citusi de patina nadejde Altetei Voastre, asta am
facut-o fara nici un gind. Va rog deci sa nu abuzati de
puterea voastra si sa-mi redati libertatea. Alteta voastra
nu poate capata si nu va capata nimic de la mine, decit
prin mijloace nedemne de un cavaler si de un barbat.
— Esti indrazneata, Caterina ; nici in calitate de cava-
ler, nici ca barbat, nu pot primi provocarea dumitale. Sa
stiff insa ca risti prea mult cu o asemenea sfidare.
Voi s-o is in brate in timp ce-i vorbea astfel ; dar ea
se feri si urma pe acelasi ton hotarit :
— Am tot atita putere pentru a ma apara intr-o
lupta onorabila, cit aveti Alteta Voastra pentru a ma ataca
cu planuri rusinoase. Nu ne siliti sa rosim amindoi pu-
nindu-ne la incercare. Puteti sa ma faceti sa fiu doborita
de lovituri, puteti chema ajutoare spre a ma invinge ;
dar altfel ati da gres.
— Ce bruta faci din mine ! Forta pe care vreau s-o
folosesc nu trebuie sa fie decit cea care poate siuji drept
scuza unei femei, pentru propria ei slabiciune.
Printul se aseza oarecum miscat.
— Pastrati-o, spuse Caterina, pentru femeile care au
nevoie de asemenea scuze. Imboldul meu e onoarea si
groaza de rusine. Vai, milord, ati zdrobi in acelasi timp
lanturile care ma leaga de viata Si cele care va leaga
de onoare, data ati triumfa. Am fost adusa aici prin vi-
clenie, dar data as iesi .dezonorata, v-as striga rusinea
in toata Europa. As lua toiagul de pelerin si pretutindeni
unde este cunoscuta Scotia si cavalerimea, as striga ca
mostenitorul a o suta .de regi, mostenitorul viteazului
Bruce, fiul bunului rege Robert este un om lipsit de
onoare, nedemn de coroana ce-1 asteapta si de pintenil
care-4 poarta. Nici o femeie din intreaga Europa nu ar
mai vrea sa va rosteasca numele esi ,cavalerii v-ar privi

191
 ca nedemn si trAdAtor, fiindca v-ati . calcat juramintul de
a apara femeia si pe cel slab.
Rothsay se aseza sff o privi pe Caterina cu pica si ad-
miratie totodata.
— Uiti cu cine . vorbesti, fetito, afla ca cinstea pe care
ti-o fac ar primi-o cu recunostinta sute de femei de un
rang cu mult mai inalt.
— Cu atit mai bine, milord, raspunse Caterina. Pas-
trati aceasta cinste pentru cele care o pretuiesc atit de
mult, sau mai degraba pastrati-vä puterile pentru scopuri
mai nobile, pentru apararea tariff. Val, milord, cu cita
bucurie un popor intreg v-ar recunoaste drept conducator
si s-ar stringe in jurul vostru, daca v-ati arata dornic
sa-1 aparati de impilarea celui puternic, de violenta celui
nelegiuit, de ispita pacatosului si de tirania ipocritului.
Bunele sentimente ale ducelui puteau sa fie trezite
sau spulberate la fel de usor ; fu miscat de entuziasmul
cu , care i se vorbea.
— Iarta-ma, ii spuse el, data ti-am pricinuit oarecare
spaima. Ai o inima prey nobila pentru a fi jucaria unui
capriciu ; iar eu, chiar idaca obirsia to ar fi la inaltimea
sentimentelor sff frumusetii tale, nu ti-as putea darui
inima mea ; caci tie ti se cuvine omagiul inimii. Inima
mea este vestejita. Caterina, singura femeie pe care am
iubit-o, mi-a fost rapita prin intrigile politicii sff m-au
sllit sa iau o sotie pe care o voi uri totdeauna, chiar
de-ar avea frumusetea §i blindetea ce pot face o femeie
sag fie iubita de mine. Inca din tinerete am sanatatea cam
subreda si tot ceea ce imi ramine este sa culeg cele citeva
flori pe care le intilnesc in timpul scurtei treceri de la.
viata la mormint. Uita-te la obrajii mei infierbintati, pi-
paie-mi, data vrei, pulsul neregulat ; ai mila .de mine
fiindca drepturile mele de print si de om au fost calcate
in picioare sff acum privesc uneori cu nepasare drepturile

192
altora ,77.i ma las • in voia dorintelor mele egoiste ci treat-
toare.
— 0 ! scumpul meu lord, striga Caterina cu entuzias-
mul firii sale, vreau sa va numesc scumpul meu lord,
fiindca mostenitorul lui Bruce trebuie sa fie scump tuturor
fiilor Scotiei. Nu vorbiti astfel, va rog ! Gloriosul vostru
stramos a indurat surghiunul, prigoana, foamea si pri-
mejdiile unei lupte inegale, pentrii au scapa tara. Smul-
geti-va din mijlocul acelora care isi cistiga calea spre
incurajindu-va toate slabiciunile. Feriti-va de
posomoritul Ramorny. Alteta Voastra sea.ma,
dar banditul care a putut ameninta viata batrinului meu
tats ca sa-i faca de rusine fiica, este in stare de toate

- Ramorny a facut el acest lucru ? intreba printul.

- L-a facut, milord, si nu ar indrazni sä tagaduiascA.
voi a.minti, raspunse ducele ; i-am retras prie-
tenia mea, dar a suferit prea mult pentru mine si trebuie
sa-i rasplatesc serviciile.
- Serviciile lui ah ! milord, dace hrisoavele spun
adevarul, asemenea servicii au adus caderea Troiei
au dat Spania pe mina necredinciosilor.
— Bine, fetito, vorbeste cu mai multa modestie, te
rog, raspunse printul ridicindu-se. Convorbirea noastra
s-a terminat.
— Inca un euvint, milord duce de Rothsay, spuse Ca-
terina, cu acea insufletire care o facea sa semene Cu
un Inger coborit din cer spre a rosti amenintari ; nu OA]
ce ma face sa vorbesc cu atita Indrazneala, dar un foe
launtric ma mistuie si vrea sa izbucneasca. Parasiti acest
caste' fare o clips de intirziere, aerul este nesanatos aci
pentru alteta voastra. Lepadati-va de Ramorny, cirda..5ia
cu el e primejdioasa. _
- Ce te face sa-mi spui asemenea lucruri ?
19$
 Nimic deosebit, spuse Caterina, aproape speriata
de propria-i indrazneala, nimic afara de temerile mele
pentru siguranta altetei voastre.
— Mostenitorul lui Bruce nu poate pune temei pe
temeri nelamurite. Hei ! sa vina
Ramorny infra si se pleca usor in fata printului si
chiar in fata Caterinei, pe care o privea ca trebuind
sa fie ridicata in curind la postul de sultana favorita, §i
avind, prin urmare, dreptul la atentiile sale.-
— Ramorny, spuse ducele, exists aici vreo femeie
cumsecade careia putem incredinta aceasta tinara
persoana, pins cind o vom trimite acolo unde doreste sa
mearga ?
— Ma tem, raspunse Ramorny, ca in casa asta nu prea
se gaseste.asa ceva si, ca sa spun adevarul, cintareata mi
se pare singura care se apropie mai mult de ceea ce doriti.
— tina deci tovarasie acestei tinere in lipsa
altcuiva. Ai rabdare citeva ore, fetito.
Caterina se retrase.
— Cum, milord, va despartiti atit de repede de Fru- .
moasa din Perth ? Este un adevarat abuz de izbinda.
— Nu este nici izbinda, nici infringere, spuse printul
cu raceala. Fata asta nu ma iubeste si nici eu nu o iubesc
indeajuns, ca sa-mi .dau osteneala sa-i inlatur scrupulele.
- Neprihanitul Malcolm Virginul 1 a vazut din nou
lumina zilei intr-unul din urmaii. sai, spuse Ramorny.
— Fa-mi plaeerea si inceteaza cu spiritele tale, sau
alt curs. Este ora prinzului, mi se pare, si m-ai
indatora poruncind sa se serveasca masa.
Ramorny se retrase, dar lui Rothsay i se paru ca-1
vede zimbind, faptul de a se vedea luat mereu peste
picior de acest om, it cam scotea din fire. I1 primi totusi
pe cavaler la masa lui, de asemenea si pe Dwining. Con-
Malcolm, al IV - lea (1141-1165), rege al Scotiei intre 1153-
1165.

194
 vorbirea fu vesela, chiar desantata ; printul insusi 'Arta
sa o doreasca astfel, ca sa faca sa i se uite purtarea severs
din timpul diminetii ; Ramorny, care citise vechile cronici,
avu indrazneala sa o compare cu infrinarea lui Scipio 1.
Masa fu prelungita cu mult peste marginile cumpa-
tarii Si Rothsay, fie datorita slabiciunii sale trupesti,
fie din pricing tariei vinului, sau, ceea ce este mai pro-
babil, fiindca Dwining turnase ceva in ultimul sau pahar,
cazu curind intr-un somn letargic, din care parea cu nepu-
tinta sa fie trezit.
Ramorny si Dwining, precum §i o alts persoand care
va fi numita mai tirziu, it dusera in carriera sa.
A doua zi de dimineata, se anunta ca printul zacea
de o boala contagioasa si, pentru a se impiedica raspin-
direa ei, nimeni, in afard de scutierul sail, de doctor si
de persoana amintita mai sus, nu fu admis sd-1 serveasca ;
unul din ei rarninea mereu pe linga print, pe cind cei-
lalti se purtau in felul prevazator de care parea sa alba
nevoie starea printului, in asa fel incit toti sa creada
ca acesta este adevarul.

Scipio Africanul (Publius Cornelius Scipio)

(235-183 te.n.),
general roman, cuceritorul Cartaginei (211 te.n.). Dupa victoria
la Zama, in anul 201 I.e.n. infringindu-g orgoliul, a refuzat de
nitatile onorurile ce i se ofereau. dem-
 XXXIT
nopti de lama lungi, vei sta pe linga foe
Cu oameni mai batrini ce povesti-vor
Povesti din vremi de jale, de demult ;
$i cind va fi sa-ti zica noapte buns,
rasplatesti spunindu-le si to
Istoria trista a caderii mele.
Richard al 11-lea, actul V, scene I

Soarta nefericitului mostenitor al Scotiei era cu totul

alta decit se presupunea la castel. Ambitiosul sau unchi
ii hotarise moartea pentru a inlAtura piedica cea mai de
temut ce statea in calea lnaltarii familiei sale la tron.
Iacob, fiul cel mai tinar al regelui, nu era decit un copil
care putea fi indepartat cu uwrinta. Planurile de marire
ale lui Ramorny Si ura pe care acesta o nutrea pentru
fostul lui stapin, precum 15.comia i rautatea innascuti
a lui Dwining, faceau din aceste persoane, cele mai bune
unelte ale sale. Hotariserd, cu eel mai mare singe rece, sa se
fereasca de mijloace care ar putea vadi urme de violenta
i sä lase viata printului sä se stings de la sine, in urma
lipsei celor trebuincioase pentru trai ; rezultatul nu
s-ar rasa ateptat multa vreme si Rothsay nu ar fi fast
asasinat, dupd expresia lui Ramorny, ci ar fi incetat sa
mai traiasca.
Camera de culcare a lui Rothsay, in turnul de la Falk-
land, era bine aleasa pentru aducerea la indeplinire a
acestui plan ingrozitor ; o scarita strimta, pe care aproape
nimeni n-o cunotea, ducea de acolo, printr-un chepeng,
in temnitele subterane ale castelului, urmind un gang
pe unde seniorul feudal putea trece ca sa-i viziteze pe lo-
cuitorii acelor triste incaperi, bineinteles in taind si de-

196
ghizat. Pe scara aceea, ticalo§ii it transportara pe printul
cufundat intr-un somn letargic ; fu zvirlit in fundul unei
celule atit de adinci, incit de acolo nu razbeau nici tipete.,
nici gemete, iar up grea ar fi infruntat molt timp orice
sfortari ce s-ar fi facut spre a patrunde acolo, data locul
ar fi fost descoperit. Bonthron, care pentru indeplinirea
acestei mir avii fusese salvat de la spinzuratoare, era
unealta supusa a nemaiauzitei cruzimi a lui Ramorny
fata de fostul lui stapin. Ticalosul se afla in celula in
clipa cind, trezindu-se, printul incepea sa iasa din letar-
gie ; ducele se simtea cuprins de un frig grozav, insa nu
se putea mica caci era legat de patul de pale, pe care
statea intins. Primul sau gind fu ca era prada unui vis
inspaimintator, dar in curind presimti in chip nelamurit
adevarul. Chema, striga §i scoase urlete desperate, dar
nu-i raspunse decit ecoul boltilor. Unealta scutierului
auzi aceste tinguiri §i se bucura caci era razbunat pentru
mustrarile pe care i le adresase Rothsay, intr-un moment
de scirba izvorita din adincul fiintei sale. Dupa ce nefe-
ricitul print, istovit si deznadajduit, tacu, banditul se
infatiO inaintea prizonierului. Trase zavoarele iar printul
se ridica la acest zgomot, atit pe cit ii ingaduiau lan-
turile, dar o lumina ro§ie care-1 orbi, napadi celula. Cind
putu din nou deschide ochii, it vazu pe ticalosul pe care
avea tot dreptul sa-1 creada." mort. Cazu pe spate de groaza.
— Sint judecat §i condamnat, striga el, si eel mai in-
gr-ozitor demon din lad a fost trimis sa ma chinuiasca.
- Traiesc, milord, spuse Bonthron, §i atita time tit
yeti putea trai §i bucura de viata, dati-va osteneala sa
luati loc ci sa mincati vinatul asta.
— Desfa-mi fiarele, spuse printul, scoate-ma din celula
asta i, oricit de cline ai fi, o sa ajungi omul cel mai
bogat din Scotia.
- Chiar data mi-ati da in aur, greutatea lanturilor
voastre, raspunse Bonthron, imi place mai degraba sa

197
va vad ferecat, decit sã stapinesc vreo comoara. Dar;
pentru ca va place sa traiti bine, iata ce v-am adus.
Zicind acestea, ticalosul, cu o bucurie veninoasa,
desfacu o legatura pe care-o avea sub brat si, luminind
de mai multe on obiectul ce-1 continea, ii arata neferi-
citului print un cap de bou taiat de curin.d, ceea ce in
Scotia este cunoscut ca fiind semnul prevestitor al unei
morti apropiate. t1 a§eza linga culcu§ul lui Rothsay.
-- Nu fiti lacom, adauga, caci se prea poate sa treaca
mult timp inainte de a mai primi ceva de-ale mincarii.
- Spune-mi numai un lucru, mizerabile, zise printul,
Itarnorny stie ceva despre aceasta mirsavie ?
Altfel cum ai fi aici ? raspunse uciga§ul ; bietul
de tine, to-ai lasat prins in capcana.
Apoi inchise up, trase zavoarele si nefericitul print
ramase din nou cufundat in \intuneric, singuratate §i
deznadejde.
— 0, tata, striga el, bine ai proorocit : toiagul pe care
ma sprijineam s-a schimbat in sageata.
Nu vom mai reaminti orele de chin pe care le petrecu
dupa aceea. Dar Cerul nu voi ca aceasta crima sa ramina
nepedepsita. Caterina Glover §i cintareata, deli nebagate
in seams de ceilalti locatari ai castelului, nu capatara
invoiala sa plece mai inainte de a se sti cum avea sa se
termine boala printului. Silite sa ramind impreuna, cele
cloud nefericite i§i tinura de urit una alteia. Ajunsera sa
se inteleaga. daca nu chiar sa se imprieteneasca si lega-
tura dintre ele se strinse §i mai mult cind Caterina aria
ca tocmai cintareata era aceea din pricina careia se supa-
rase ea pe Henry. Fu fericita cind o. auzi cum it dezvino-
vate§te §i cum ii lauds purtarea lui cavalereasca. Pe de
alts parte, cintareata, care simtea superioritatea rangului
§i caracterului Caterinei, staruia bucuroasa asupra acestui
subiect, care parea sa-i faca placere §i i§i marturisea
recuno§tinta pentru viteazul armurier, repetind adesea
Cintecul Bonetei albastre, care multi vreme a lost c1.7:1
tecul preferat in Scotia :
„o, tu, Boneta-albastra, Nreaz si ccedincios,
N-ai cunoscut minciuna Si nici n-ai fost fricos,
Ai respectat intocmai cuvintul ce ti-ai dat
Si mina-ti cu credintia spada a a__ ucat.
Pe marl si-n Europa mereu am cercetat,
Dar ca Bonetii-albastra, nici unde n-am anat.
I-am vazut pe germani luptind cu-nver5unare,
Am vazut a Frantei cavalerime-n floare
Cu sabia 5i lancea luptind neintrecut ;
Pe-ai Angliei iii liberi de-asemeni i-am vazut
Areas' dibaci cum altii n-au mai lost in trecut,
Dar ca Bonetil-albastra, nici unul n-am vazut."
Pe scurt, deli meseria putin onorabila a cintaretei ar
fi impiedicat-o pe Caterina sa 5i-o faca prietena, in im-
prejurarile obi5nuite ale vietii, de data asta fiind silita
sa-5i petreaca tot timpul. cu ea, ii fu o tovar4e indatori-
toare 5i devotata. Ele traira astfel patru sau cinci zile
5i, pentru a se feri de brutalitatea servitorilor 5i de privi-
rile lor, iii pregateau singure mincarea in camera. TotuO,
fiindca erau silite sa recurga la servitori pentru unele
provizii neaparat trebuincioase, Luiza, mai indrazneata,-
mai cu experienta i ca sa-i faca placere Caterinei, se
ducea singura sa ceara intendentului proviziile necesare
saracacioaselor for mese.
A 5asea zi, cintareata porni dupa alimente mai devreme
ca de obicei fie ca sa mai is aer, fie ca sa culeaga salata
sau citeva legume, sau poate ni5te flori cu care sa impo-
dobeasca masa, infra intr-o gradinita de linga castel. Dar
se inapoie in grabs in camera, foarte palida 5i tremurind
ca frunza. Groaza ei o molipsi Si pe Caterina, care abia
gasi cuvintele nimerite spre a o intreba ce noua nenoro-
cire se intimplase.
— Ducele de Rothsay a murit ?
199
 - lasat sa moard de foame.
— Ai innebunit, Luiza ?
— Nu, nu, spuse Luiza, vorbind atit de §optit si atit
de repede, ineit Caterina abia putu s-o inteleaga. Cautam
niste ca sa impodobesc masa, caci imi spuneam ca-ti
plac. Sarmanul meu caIelus intra intr-un tuffs, aproape
de ruinele 2iclului de la castel, cind deodata numai ce se-n-
toarce Ia mine chelalaind. M-am dus sa vad ce ii putuse
pricinui vaietele, cind am auzit niste gemete ce semanau
cu ale unui om bolnav, dar atit de slabe, incit pareau sh-
vina din maruntaiele pamintului. In cele din urma, am
putut sa-mi dau seama ca veneau din crapatura unui zid
acoperit de iedera si, apropiindu-mi urechea, am recu-
noscut deslusit vocea printului, care spunea : „Acum nu
mai poate sä dureze mult". Apoi mi se paru ca face o ru-
gaciune.
- Dumnezeule mare ! i-ai vorbit ?
— I-am spus : dumneavoastra sinteti, milord ? Si el
rni-a raspuns : „Cine isi bate joc de mine dindu-mi
titlul asta ?" L-am intrebat dace ii puteam fi de folos cu
ceva si el mi-a raspuns cu o voce pe .care voi uita
niciodata : „Mincare, mincare, mor de foame". Am alergat
indata sa to instiintez. Ce-i de facut ? Sa dam alarma ?
- Vai ! ar insemna mai mult sä-1 nenorocim, decit
venim in ajutor, spuse Caterina.
- Atunci ce sa facem ? intreba Luiza.
— Nu stiu nimic deocamdata, zise Caterina, care in
imprejurari deosebite se arata plind de hotarire si de zel,
si era mai putin indrazneata decit tovarasa ei, in impre-
jurari obisnuite. Dar trebuie sa facem ceva singele lui
Bruce nu poate fi varsat atit de usor.
Rostind aceste cuvinte, ea lug micul vas in care-si
pastrau supa si carnea ce slujise la pregatirea ei, infa§ura in
cutele mantalei citeva turte coapte cu mina ei si facindu-i
semn cintaretei s-o urmeze cu o oala cu lapte din provizi-
ile to se indreptara in graba spre grading.

200
 - Frumoasa noastra vestals catadicsete para-
seasca odaia, ii spuse in trecere un servitor pe care IA
Dar Caterina iii urma drumul spre grading, fara s'a"
raspunda Vara a mai intilni pe altcineva.
Luiza u arata linga zidul castelului o grAmada de ruin€
acoperita de maracini. Erau de bund seams darimaturile
vreunei dependinte, iar acea strimta deschidere ce co-
munica cu celula fusese facutd, fard indoiala, cu scopul dE
a rasa sa patrunda aerul. Intemperiile marisera aceastt.
deschizatura, ceea ce facea ca o slabd raza de lumina sL;
se prelinga inauntru, fara sd fie observatii de cei ce
vizitau locul la lumina tortelor.
- E tacere ca intr-un mormint, spuse Caterina, dupa
ce ascultase cu atentie timp de o clips. Dumnezeule mare,
sa §tii ca nu mai traie§te !
— Sa incercam ceva, spuse tovar4a • ei,
u§or lauta cu degetele.
Un suspin fu singurul raspuns care ie§i din adincul
celulei. Caterina indrazni sa vorbeasca.
— Sint aici, milord, sint aici §i va aduc mincare
bautura.
— Ah! Ramorny ! Glurnele astea vin prea tirziu...
Mor.
„*i-a pierdut mintile, gindi Caterina ; nu e de mirare.
dar atita timp cit mai e o licarire de viata, trebuie sa mai
fie §i o leaca de speranta."
- Eu sint, milord, Caterina Glover, v-am adus min-
care, data a putea sa v-o dau.
— Dumnezeu sa to binecuvinteze, fetito ! Ci.c.,dearn
ca mi s-au terminat chinurile, dar le simt din nou cind aud
vorbindu-mi-se de mincare.
— Am adus mincare, dar cum sa v-o dau ? Deschi-
zatura este atit de strimta, zidul atit de gros. Dar imi
vine o idee. Repede, Luiza, du-te si taie-mi o ran-iura de
salcie, cea mai lungs pe care o gase0i.
201
 Cintareata facu intocmai i, cu ajutorul ramurii, ii
trecu prin deschizatura printului, citeva bucati de turtg,
pe care le muie in zeama de la supd, ceea ce inlesni
in acelai timp §i hrand i bauturg.
Nefericitul tinar mincg putin i cu greutate, dar o
binecuvinta de mii de on pe aceea care cguta sä-1 scape.
— Voiam sg, fac din tine jucaria unui capriciu to
fmi salvezi viata ; dar fugi si ai grija de propria to viat5..
— Vg voi aduce mincare de cite on va fi cu putinta,
spuse Caterina ; in clipa aceea insa, cintareata o trase de
mineca §i ii facu semn sg taca sa se ascunda.
Ele se pitird inapoia darimaturilor i auzird vocea lui
Ramorny §i a lui Dwining.
— Este mai tare decit credeam, spuse eel dintii cu glas
incet. Cit timp a rezistat Dalwolsy, cind cavalerul de
Liddesdale 1-a tinut inchis in castelul lui de la Ermitage ?
— Doug saptgmini, ra'spunse Dwining ; dar era un
barbat voinic i s-a hranit cu griul care cadea dintr-un
pod ce se of la deasupra inchisorii lui. 1
— N-ar fi mai bine sa intrebuintam mijloace mai
repezi ? Douglas cel Negru are sa ving incoace. El nu
cunoa§te taina lui Albany. 0 sa ceard sal vada pe print
§i trebuie ca totul sa fie terminat ping atunci.
Ei iii continuara drumul, urmind aceasta ticaloasg
convorbire.
— Acum sa ne inapoiem acasa la noi, spuse Caterina
catre tovard.sa ei, cind ii vazura din grading. Gasisem
un mijloc prin care liuteam sa scarp eu, am sa ma slujesc
de el ca sä-1 scap pe print : laptareasa vine de obicei
la castel, cind toaca de vecernie are obiceiul lase
Sir Alexander Ramsay de Dalhousie, atthginduii ura lui
'William Douglas, lord de Galloway, fiindca obtinuse functia de
serif la Teviotdale, functie pe care trufawl baron socotea cä i se
cuvenea lui, fu surprirrs la Hawich in exercitiul functiunii Si In-
chis la Hermitage Castle, unde a murit de foarne in iunie 1342.
Godscroft vorbe5te de griul care cddea dintr-un hambar (n.a.).

202
pelerina in trecere, eind merge duca laptele la bu-
cdtdrie. Ai sa iei pelerina ei, o sa te infd5ori cu grija
o sa treci cu indrd.zneala pe linga pazitor. El e tot-
deauna beat la ora aia ; o sa creada ea egi laptareasa 5i,
daces ai sa arati indrazneala, o sa te lase sa treci. Ai sa
alergi apoi sa 1 cauti pe Douglas, caci el este ajut.Dr,z1
nostru cel mai apropiat $i icel mai bun.
— Dar, spuse Luiza, nu este seniorul ala aspru, care
m-a amenintat cu o pedeapsa ruinoasa ?
- Crede-ma ca un Douglas nu se injose5te sa se gin-
deasca la nii5te fiinte ca noi. Spune-i ca ginerele sau,
printul Scotiei, moare de foame in castelul de la Falk-
land 5i, nu numai ca are sa te ierte, dar are sa te 5i
rdsplateasca.
— Nu-mi trebuie rasplata ; o fapta bung i5i poarta
rdsplata cu sine. Dar mi se pare ea e mai primejdios
pentru tine ramine aici, decit pentru tine pleaca. Lases-ma
pe mine sa ramin, o sa am grija sa-i due mincare ne-
fericitului print, in vreme ce dumneata ii vei cauta ajutor.
Daces m-or ucide inainte de a te inapoia, iti las modesty
mea Faith. 5i te rog sa fii buns cu sarmanul Chariot.
— Nu, Luiza, e5ti mai obi5nuitd cu caTatoria decit
mine ; pleaca deci Vii, data o sa ma gasesti moarta la
inapoierea dumitale, ceea ce s-ar putea intimpla prea
bine, du sarmanului meu tata, inelul asta o bucla din
pdrul meu Si spune-i ca fiica-sa, Caterina, a murit eau-
find salveze pe urma5u1 lui Bruce. A doua bucla
des-i-o lui Henry 5i spune-i ca. draga lui Caterina s-a
gindit la el ping la moarte ; iar data a gasit vreodata ca
e prea zgircita cu singele altora, o sa vada Ca asta nu se
datora pretului pe care-1 .punea pe propriul ei singe.
Se strinsera indelung in brate, apoi i5i petrecura
timpul ping la caderea serii, cautind eel mai bun mijloc,
ca sa-i mai duca mincare prizonierului ; pentru asta,
factual tin tub din ni5te -trestii gaunoase, imbucind-u-le
uncle in altele, ca sa poata transmite lichidele ; clopotul
203
satului batu in sfir.5it vecernia. Laptareasa aparu cu
urcioarele ei, ca sa aduca lapte la castel si ca sa afle
valtimele ve.$ti. Abia intrase in bucatarie ca, aruncindu-se
Iin nou in bratele Caterinei, cintareata o asigura Inca
data de neclintita-i prietenie, apoi cobori in tacer.e
3cara, ducindu-1 pe Charlot sub brat. 0 clips dupd aceea,
Caterina o vazu infa§urata In pelerina laptaresei, cum
Irece6: hotarita peste punte.
Te-ntorci cam devreme asta-sears, May Budget,
.;puce paznicul. Mi se pare ca nu prea le arde de vorba
Boala-i sfatuitor rau.
Mi-am uitat rabojul, raspunse provensala, cu o
prezenta de spirit bine jucata ; ma duc sa-1 caut ma
intorc peste c clips.
Merse inainte, ferindu-se sa treaca prin satul Falkland
5i o lua pe o .poteca din pare. Caterina rasufla ilurata
i Ii multumi cerului, cind o vazu departindu-se. Trecu
Motu i prin clipe lungi de ingrijorare, ping ce se descoperi
evadarea. Aceasta se intimpla cind, dupd ce facuse
intr-o ova ceea ce ar fi putut face in zece minute, rap-
tareasa voind sa piece, iii dadu seama ca-i lipsea pele-
!ina. Se facu o cercetare amanuntita, apoi servitoarele se
4indira la cintareata i o banuira ca putuse incerca foarte
bine sa-i fats rost de o pelerind noua, in locul celei pe
care o avea. Intrebat, paznicul raspunse ca o vazuse pe
iaptareasca indata dupa vecernie, dar laptareasa
veni chiar ea sa tagaduiasca spusele lui, aka ca omul
u avu altceva de facut decit sa spuna ca nu putea fi
decit diavolul, p.e care-1 vazuse trecind.
Zadarnic o cautara pe cintareata in tot castelul. Ade-
varul se descop-eri uwr intendentul se grabi sa-i in-
formeze pe Ramorny pe Dwining, care erau tot timpul
n&despartiti, de fuga uneia dintre prizonierele lor. Un
ucru de nimic trezete banuielile vinovatilor. Se priVira
incremeniti unul pe altul §i se dusera indata in odaia sac
racacioasa a Caterinei, pentru a o lua grin surprindere §1
a o intreba despre disparitia Luizei.
— Unde este tovarasa dumitale ? o intreba Ramorny;
pe un ton aspru.
- N-am nici o tovarasa aici, spuse Caterina.
— Nu-ti bate joc de mine, vorbesc de cintareata care
statea cu dumneata in odaia asta.
— Mi s-a spus ca a plecat cam de vreo ord.
— Incotro ? intreba Dwining.
— tiu eu incotro o poate lua o femeie care calato-
reste din pasiune ? raspunse Caterina: Fara indoiala Ca
se plictisise de o viata singuratica si cenusie, atit de de-
osebita de cea pe care o duce de obicei. A plecat si ma
mir cum a rabdat sa stea atita timp aici.
- Atunci, asta este tot ce ai sa ne spui ? intreba
Ramorny.
— Este tot ce am sa vä spun, raspunse tindra cu ho-
tarire si, chiar daca printul in persoand m-ar intreba,
nu i-as putea spune mai mult.
— Sint putine sperante c-o sa-ti mai faca din nou
cinstea sd-ti vorbeasca in persoana, spuse Ramorny, chiar
daca Scotia ar fi crutata de nenorocirea de a-1 pierde.
- Ducele de Rothsay este oare atit de rau bolnav ?
intreba Caterina.
- Numai Cerul ii mai poate ajuta, spuse Ramorny,
ridicind ochii spre tavan.
— Atunci, Dumnezeu sä-i vina in ajutor ! ad.auga
Caterina, daca stiinta omeneasca nu are nici o putere.
— Amin ! raspunse Ramorny, cu o gravitate bine
jucatk in vreme ce Dwining se silea sa is o infatisare
aseManatoare ; dar se sforta din rasputeri sa-si ascunda
bucuria triumfului, pe care-o tradau trasaturile lui si
zimbetul batjocoritor ce niciodata nu-i lipsea de pe buze,
cind era vorba de religie.
„*i cind to gindesti ca cei care vorbesc astfel de
ajutorul lui Dumnezeu sint oameni, fiinte pamintesti,

205
iar nu demoni incarnaii !" gindi Caterina, in vreme ce
ticalo0i paraseau camera. Pentru ce doarme trasnetul ?
Dar are sa ra.sune in curind i sa dea Dumnezeu ca asta
sa se intimple, atit pentru mintuire, ,cit i pentru pedeapsa.
Oamenii din castel erau ocupati cu pregatirea mesei,
aka ca ea se putu apropia de celula printului, Vara pri-
mejdia de a fi observata. A§teptind aceasta clipa, i se paru
ca aude in castel o micare neobipuita. Puntea se ridica
§i se lasa, cai i oameni inarmati ieeau din castel §i
mai observe de asemenea cg toti locuitorii castelului erau
inarmati. Aceste pregatiri facura sa-i bata inima mai
repede, caci prevesteau sosirea apropiata a ajutoarelor ;
gradinita era mai .pustie ca oricind. Ora prinzului sosi
in sfirOt. Avusese grija sa is de la paznicul
sub pretext ca i-ar fi pofta, numai alimente pe care
le-ar putea strecura mai u„sor prizonierului. Se duse cu
ele pentru a i le da rosti citeva cuvinte cu voce in-
ceata, ca sa-0 anunte sosirea. Nu primi nici un raspuns.
„Doarme !" Rosti acest cuvint in §oapta *i el fu urmat de
o tresarire grozava i de un tipat, cind auzi inapoia ei o
voce ce-i raspundea :
„Doarme, insa pentru totdeauna".
Se intoarse. Sir Ramorny se afla inapoia ei, inarmat
din cap pina-n picioare, cu viziera coifului ridicata ;
avea mai degraba aerul unui om gata sa mom* decit
sa lupte. Rostise acele cuvinte pe un ton gray, ca unul
care urmarete un eveniment ce 1-a provocat.
— Caterina, ii zise, ceea ce-ti spun e adevarat. Ai
facut pentru el tot ce ti-a stat in putinta, dar acum nu
mai poti sa faci nimic.
— Nu vreau nici nu pot sä cred, raspunse Cate-
rina. Dumnezeu sa ma ocroteasca ! Ar insemna sa Ana
indoiesc de Providenta, gindindu-ma ca o asemenea crima
s-a putut infaptui.
— Nu to indoi de Providenta, Caterina, pentru Ca ea
a ingaduit ca un desfrinat sa fie victima propriilor sale

206
vicii. Urmeaza-mä, am sä-ti vorbesc despre lucrurl care
te privesc. Urmeaza-ma, iti zic — ea $ovaia — asta daca nu
vrei sä ramii mai degraba la bunul plat al brutei de
Bonthron $i al medicului Dwining. a
— Am sä te urmez, spuse Caterina. Nu-mi poti face
mai mull rau decit sta in :puterea dumitale.
Ramorny se indrepta spre turn $i urea scarf dupg
scarf, trepte d.upd trepte.
Caterina simti cum o parase$te curajul.
- N-am sa merg mai departe, spuse ea ; uncle vrei
sä ma duci ? Daca ma duci la moarte, pot sä mor i aici.
- Numai pe zidurile castelului, proasto, spuse Ra-
morny, deschizind o u$6 care dadea pe platforma turnului,
unde ni$te oameni inarmati pregateau ma$ini de lupta
pentru a arunca sageti $i pietre, aduceau arcuri $i ingra-
madeau mormane de bolovani. Dar, a,para-torii nu erau
decit vreo doudzeci. Caterina crezu ca observa oarecare
n.ehotarire printre ei.
Caterina, ii spuse Ramorny, nu pot sa-mi parasesc
postul, caci trebuie sa veghez la apararea mea, dar iti
pot vorbi aici, tot atit de bine ca $i in alta parte.
— Vorbe$te, ii raspunse ea, sint gata sa te ascult.
— iCuno$ti o taina grozava, Caterina, ii spuse cavalerul,
ai destula tarie o pastrezi ?
— Nu te inteleg, Sir John.
- Asculta, am pus sä-1 omoare... sa-1 ucida, dac5
vrei, pe fostul meu stapin, ducele de Rothsay. Scinteia
de viata pe care bunatatea dumitale cauta sä i-o pa'streze,
a fost u$or de stins. Ultimele lui ciivinte au fost pentru
tatal sau. Cuno$ti crima, dar nu $tii tine a provocat-o.
Privege manu$a asta — e goals. Mi-am pierdut mina
dreapta pentru el. Si, cind n-am mai fost in stare sä-1
slujesc, m-a aruncat ca pe un cline schiop, care nu mai
poate sa-$i urmareasca vinatul, si-a batut joc de mine
$i mi-a vorbit de man'astiri, in loc de palate si serbari,
207
uncle mi-am petrecut viata si pentru care eram nascut.
Gindeste-te la toate astea, plinge-ma si da-mi ajutor.,
— Cu ce te pot ajuta ? intreba tinara tremurind, nu
pot nici inlocui pierderea pe care ai suferit-o, nici sa
sterg crima dumitale.
- Poti pastra taina despre cele ce ai vazut si auzit
in gradinita ; nu-ti cer decit uitarea, caci stiu ca vei fi
crezuta. Cit despre trancanelile fostei dumitale tovarase,
cintareata, nimeni n-o sa puna mare pret pe vorbele ei.
Daca ma vei incredinta ca ma pot bizui pe dumneata,
poruncesc sa se deschida poarta celor care se apropie de
castel. Dana nu-mi vei fagadui tacerea, and voi apara
ping la ultima clipa si te voi arunca pe deasupra acestor
ziduri, cu capul jos. Gindeste-te ca saltul nu e usor de
infruntat. *apte rinduri de scarf te-au adzes aici cu
oboseala si cu rasuflarea taiata si le vei cobori in mai
putin time decit ti-ar trebui sa scoti un of tat. Spune
cuvintul pe care-1 Wept de la dumneata, frumoaso ; dad
vei spune unui barbat, un om care nu dorete deloc
fie neplacut, dar care e neinduplecat.
Caterina ramase ingrozita, fara sa poata raspunde
acestui om deznaajduit. Dar apropierea lui Dwining o
scuti de ra.spuns. El ii vorbi cavalerului cu aceeasi uthi-
linta ca de obicei $i ,cu acela i zimbet ironic, care ii dez-
mintea stapinirea de sine.
— Va rog sa ma iertati, nobile cavaler, ca patrund
la inaltimea Voastra in clipa in care este alaturi de 0
tindra. Dar vin sa va cer parerea asupra unui lucru de
nimic.
— Vorbeste, calaule, spuse Ramorny. Vestile rele sint
un joc pentru tine, chiar cind te lovesc din plin, numai
sa-i atinga si pe altii.
- Hm ! Doream sa o intreb pe senioria voastra, data
are de gind sä apere castelul cu ajutorul singurei sale

203
 iertati-ma, cu singurul sau brat, voiam sa spun.
Intrebarea merita sa fie puss, caci eu nu pot lua decit
o parte destul de neinsemnata la aparare, afard numai
daca nu i-ati putea convinge pe asaltatori sa guste din
doctoriile mele. He ! he ! si Bonthron e mort beat, a§a
cum poate fi cineva care s-a imbuibat cu bere si basa-
mac... Iar dumneavoastra, el §i cu mine, alcatuim intreaga
garnizoana, care e hotarita sa reziste.
— Cum, ceilalti nu lupta ? intreba Ramorny.
— Niciodata n-am vazut ni§te oameni mai putin dis-
pu0 la a§a ceva, raspunse Dwining. Dar, iata doi din ei,
venit extrema dies, 1 he... he... he...
Eviot si Buncle isi facura aparitia si trasaturile lor
destainuiau ca sint hotariti sa infrunte autoritatea careia
i se supusesera atita timp.
— Ce este ? intreba Ramorny, ie§indu-le in intimpi-
nare. Pentru ce v-alf parasit posturile ? Pentru ce ai
lasat in parasire reduta, Eviot ? $i tu, nu to insarcinasem
sa veghezi la maOnile de aruncat pietre ?
— Avem sä va spunem ceva, Sir Ramorny, spuse
Eviot ; nu v1 em sa luptam in incaierarea asta.
— Cum ? propriii mei scutieri sa-mi porunceasca mie ?
— Am fost scutieri §i paji, atita timp cit erati marele
scutier al ducelui de Rothsay. Se zvoneste ca ducele nu
mai traieste. Noi dorim sa §tim care e adevarul in aceasta
privinta.
- Cine e tradatorul care indrazne§te sa raspindeasca
asemenea minciuni ? intreba Ramorny.
— Toti cei care au ie§it din castel aduc aceea0 veste
si eu sint unul din ei, milord. Cintareata care a fugit
a raspindit peste tot zvonul ca ducele este asasinat, sau
ca e pe cale de a fi. Douglas vine incoace cu forte in-
semnate...
Ne-a sunat ceasul (lat.).

209
 — $i voi Ia$ilnt, vA folositi de un zvon fals, ca sa va
parasiti stapinul ? striga Ramorny cu indignare.
— Milord, spuse Eviot, dati-ne vole ca Buncle Si cu
mine sä ne primim poruncile de la ducele de Rothsay
§i, data nu vom apara apoi castelul pind la moarte, vreau
sa fim spinzurati de turnul cel mai inalt. Data a murit
de vreo moarte naturals, o sa deschidem castelul contelui
de Douglas, care este, dupa cit se spune, locotenent general
at regatului. Dar data, Doamne fere§te ! a fost ucis, nu
vrem sa luam parte la apararea ucigasilor sal, oricine ar
fief,
— Eviot, zise Ramorny ridicindu-si bratul mutilat,
data manusa asta de otel n-ar fi goala, n-ai fi avut vreme
sa rostesti nici zece cuvinte din tot ce mi-ai indrugat
ping acum.
- Nu-i nimic, raspunse Eviot, nu ne facem decit da-
toria ; v-am urmat mult timp, milord, dar acum va
parasim.
— Adio, deci, striga cavalerul cu minie, si blestem
asupra voastra a tuturor ; sa mi se pregateasca numai-
decit calul.
- Inaltimea Sa vrea sá fuga, spuse Dwining Cateri-
nei, de care se apropiase, Vara ca ea sa-1 fi zarit. Cate-
rina, e§ti o superstitioasa si o proasta, ca Lea mai mare
parte dintre femei, Dar iti vorbesc ca unei femei mai
cu judecata decit celelalte. Baronii 4tia ingimfati care
stapinesc tumea, ce sint ei in zilele de restri§te ? 'farina,
aruncata in vint ; cum le cresteaza cineva armura, s-a
zis cu vitejii cavaleri, nu le mai ramine nici un plc de
curaj ; is ei, membrele si activitatea sint totul. tnzestrati
numai cu forta animalica, ce sint ei altceva decit niste
tauri furiosi ? Lipseste-i de ea si atunci nu mai sint
decit niste cal, carora di s-au taiat genunchii. Cu totul
altafel este omul invatat. Atita vreme cit in corpul lui

210
slabit, mai sal5§luieste un graunte de bun simt, spiri-
tul ii va ramine tot atit de hotarit, cum i-a fost tot-
deauna. Caterina, azi dimineata m-am gindit la moartea
dumitale, dar nu sint suparat ca-mi supravietuiesti, pen-
tru ca o sa alba cine sa spuna cum , sarmanu1 doctor
care poleia pilule, negustorul de otrava si-a, gasit sfirsi-
tul, alaturi de trufasul cavaler Ramorny, baron autentic
conte de Lindores in asteptare. Dumnezeu s-o ierte
se senioria sa
- Batrine, daca esti atit de aproape de moarte dupa
cum spui, ti s-ar potrivi mai bine alte ginduri, decit
desarta filozofie ; cere sä vezi un preot...
- Ah, da, spuse Dwining cu un ton de dispret, sa
ma adresez unui calugar murdar... care repeta din ob4-
nuinta latina barbard, pe care nici nu o intelege. Nu asta
e duhovnicul potrivit pentru cineva care a studiat in
Spania si in Arabia. Nu, Caterina, vreau sá-mi iau un
duhovnic mai placut la vedere si, dumitale vreau sa-ti
incredintez cinstea asta. Iata, arunca-ti o privire asupra
senioriei sale ; sudoarea ii curge pe sprincene, buzele
tremura de tear* caci senioria sa este pe cale sa-si
cerseasca viata in fata servitorilor si nu are destula pu-
tere de convingere pentru a-i hotari sa-1 lase sä scape.
Vezi cum ii lucreaza muwhii fetei, in vrerne ce se roaga
de brutele alea nerecunoscatoare, pe care le-a coplesit
cu tot felul de bunatati. Priveste, totodata, fetele stin-
gherite ale servitorilor, care sovaie intre frica si onoare
care ii refuza stapinului for ultima putinta de scapare.
Fiintele astea ticaloase se cred mai presus decit un om
ea mine ; i dumneata, cap prost, iti inchipui ca aseme-
nea fiinte sint opera lui Dumnezeu Atotputernicul ?
— Nu, fiinta denaturata, striga Caterina cu caldura,
Dumnezeil pe care-1 ador si-a faurit oameniii cu facul-
tatile necesare de a-1 cunoaste si a-1 iubi, pentru a-si apAra

211
 sernenii si pentru a trai in virtute. Numai viciiie for si
ispitele Satanei i-au facut asa cum sint. 0 ! sä dea Dum-
nezeu ca lectia asta sa-ti fie de invataturA. Cerul te-a
facut mai invatat decit semenii dumitale, mai patrunza-
tor si mai dibaci,; dar mindria ti-a otravit toate aceste
daruri si a facut un ateu, idintr-un om care ar fi putut fi
un .bun crestin.
- Ateu spui, raspunse Dwining, poate ca as fi avut
citeva indoieli in aceasta privinta, dar ele vor fi repede
inlaturate. Tata-I pe unul care vine pentru a ma trimite
intr-un locs unde a mai trimis ping acum citeva mii si
unde toate tainele sint lamurite.
Caterina intoarse privirile spre locul pe care i-1 ard-
tase Dwining si vazu inaintind in galop o trupd nume-
roasa de calareti. In mijlocul for flutura un steag, pe care
erau brodate armoariile lui Douglas cel Negru. Calaretii
se oprird la o aruncatura de sageata. Un crainic urmat
de doi trompeti se apropie de poarta si ceru ca aceasta
sa fie deschisa nobilului si puternicului senior Archibald,
conte de Douglas, locotenent al regatului, care lucreaza
in virtutea deplinelor puteri ale Maiestatii Sale, cerind
in acelasi timp aparatorilor castelului sa depuna armele
sub pedeapsa de malta tradare.
- Auziti, i se adresa Eviot lui Ramorny, o sa dati
ordin de predarea castelului sau trebuie ca eu...
— Nu, caraghiosule, striga cavalerul, am sa vä co-
mand pind la capat. Sa se deschida portile, sa se lase
puntile si sa se predea castelul lui Douglas.
— Iata ce se poate numi sa dispui liber de actiunile
tale, zise Dwining. Este ca si cind instrumentele pe care
le-am auzit. ar spune ca sunetele ce le-au scos au fost
cu invoirea lor.
- Rautaciosule, spuse Caterina, gura sau in-
dreapta-ti gindurile spre vesnicia care va incepe pentru
dumneata.

212
 - ce to prive§te, raspunse Dwining. Vrind-ne vrind,
trebuie sa ascuiti cele ce-ti spun §i apoi, sint sigur ca le
vei repeta §i altora, caci asta e in firea tuturor femeilor.
Perth-ul §i intreaga Scotie vor afla ce om au pierdut In
persoana lui Henbane Dwining.
Zanganitul armurilor anunta ca noii sositi, dupa ce
;descalecasera, intrasera in castel, dezarmind intreaga
garnizoana. Insu§i contele de Douglas aparu pe ziduri
cu citiva oameni din suita lui §i le facu semn sa pund
mina pe Ramorny §i pe Dwining. Altii it adusera pe Bon-
thron, pe care-1 descoperira intr-un colt, beat de nu se
tinea pe picioare.
- Ace§ti trei oameni sint singurii ingrijitori din garda
printului, in timpul pretinsei sale boli ? intreba Douglas,
procedind la o ancheta pe care o incepuse de la sosirea
sa la castel.
—Nimeni nu a putut sa-1 zareasca, spuse Eviot, cu
toate ca mi-am oferit serviciile.
- Condu-ne in camerele ducelui, §i sa fie adu0. 5i
prizonierii, Trebuie sa se mai afle §i o femeie, tovarka
cintaretei, cea dintii care a dat zvon de primej die, dac5
nu cumva. au ucis-o sau au facut-o sa dispara.
— E aici, milord, spuse Eviot, aratind-o pe Caterina.
Frumusetea si tulburarea ei nu-1 lasara rece nici chiar
pe nepasatorul conte.
— Nu-ti fie tearna de nimic, fetito, purtarea to nu me-
rita decit laude. Spune-mi, ca i cind to-ai spovedi in
fata lui Dumnezeu, tot ce ai vazut in acest castel.
In putine cuvinte, Caterina povesti groaznicele in-
timplari carora le fusese martora.
— Asta se potrive§te cuvint cu cuvint cu cele po-
vestite de cintareata. Acum, sa ni se arate camerele prin-
tului.

213
 Se indreptard spre camera pe care se socotea ca o
locuieste ducele de Rothsay, dar nu gasira cheia §i con-
tele puse sa se sparga up.
De cum intrara, privirea le cazu asupra resturilor
secatuite ale nefericitului print, in tins pe pat, ca cind
ar fi fost aruncat in graba.
Se ghicea •
voisera ca pieirea printului sa
treats drept o moarte naturals, dar fusesera stingheriti
de .alarma pe care o d'aduse pe neWeptate iLuiza. Dou-
glas arunca o privire asupra a ceea .ce mai ramasese din
nefericitul print, pe care patimile sale it facusera sa
. rte de o moarte atit de infricosatoare.
aibfi pa
Am suferit destule nedreptati din partea lui, spuse
el, dar poate cineva simti vreo tn.& in fata unei aseme-
nea priveli§ti ?
— He ! he ! totul s-ar fi brodit mult mai bine, daca
n-ar fi fost facut atit de repede un stapin prea grabit
este adesea rau servit.
Douglas paru sa nu auda ultimele cuvinte ale prizo-
nierului ssu, cufundat cum era in a privi fa%a rav4it&
i membrele istovite ce le avea inaintea lui. Caterina,
care nu mai putea sa indure aceast& pri-veliste, capita,
in sfirsit, ingaduinW sä se retraga se duse la Luiza,
ca s-o strings in brate.
Cercetarile lui Douglas 4-i urmau cursul. In mina prin-
tului se gasir& citeva fire de par de aceea§i culoare i tot
atit de aspre, ea parul negru al lui Bonthron, ceea ce
rasa sä se presupund ca moarte' lui Rothsay. pregatita
printr-un post indelungat, fu.sese desavirsita printr-un
act de violenta, Scara tainuita ce ducea la celuld, chef le
care se gaseau la briul subalternului ucigas, az5ezarea
acelei tainite, legatura ei cu exteriorul, prin crapatura
facuta in zid, jalnicul a§ternut de pale, impreuna cu Ian-
prile aflate Inca acolo, toate aceste constatari adevereau

214
in intregime declaratiile facute de Caterina §i de cinta-
reata.
— Nu avem nici o clips de ovaire, spuse Douglas
lordului Balveny, ruda sa apropiata, dupa ce vizitasera
celula. Sa fie adu§i ucigaii §i sä fie spinzurati in virful
turnurilor.
— Dar, milord, obiecta Balveny, n-ar trebui putina
zabava ca sa indeplinim lucrurile dupd tipic ?
— Si pentru ce ? raspunse Douglas. Ii grind asupra
faptuiui. Am dreptul si datoria de a face sä fie executati
la lata locului. Mai a§teapta totui citeva clipe. Nu avem
printre cei din suita noastra citiva oameni din Jedwood ?
— Nu ne lipsesc nici din Turnbulls, nici din Ruther-
fords, nici din Ainslies, nici din alte parti, raspunse Bal-
veny.
- Cere-le for sa of le in amanunte cum s-au petrecut
lucrurile. Sint servitori credincio§i, care-§i agonisesc mij-
loacele de trai. Pregate§te executia acestor trada'tori,
in vreme ce eu voi aduna o curte de justitie in sala cea
mare si vom vedea care din doi, consiliul sau calaul i§i
va fi indeplinit cel dintii pregatirile. 0 sä folosim ,$i not
zicala celor din Jedwood : spinzura repede i judeca pe
indelete.
- A§teptati, milord, spuse Ramorny, veti regreta
poate graba de care dati dovada. 1mi dati voie sa va spun
ceva intre patru ochi ?
— Nu, pentru nimic in lume ! zise Douglas, spune ce
ai de spus in fata tuturor.
- Aflati atunci toti, striga Ramorny cu o voce pu-
ternica, afiati ca nobilul conte Douglas a primit din par-
tea ducelui de Albany §i a mea, prin mijlocirea acestui
tradator de Buncle, scrisori prin care era sfatuit sä-1
indeparteze citava vreme de la curte pe ducele de Roth-
say §i inchida in castelul de la Falkland.
— Dar sa nu fie azvirlit intr-o celula, raspunse Dou-
glas, nici sa fie resat sa moara de foame, nici sä fie strins
215
de git. Ia-i p9 a§tia, Balveny, spurca prea mult
timp aerul pe care-1 respiram.
Prizonierii fura dui in virful turnului. Dar, in vreme
ce se faceau pregatirile pentru executie, farmacistul
aratii o dorinta arzatoare de a o vedea Inca o data pe
Caterina, pentru mintuirea sufletului sau, spunea el, incit
aceasta, in speranta unei convertiri in ultima clips, nu
statu la indoiala sa urce din nou pe metereze, ca sä fie
de fata la o scend care o ingrozea.
Dintr-o singura privire, tin'ara it zari pe Bonthron
beat mort intr-un colt ; Ramorny era •dezbracat de ar-
mura, ascunzindu-§i cu greu teama, in timp ce vorbea
cu un preot, iar Dwining arata la fel de umil i de jos-
nic. Avea in mina o mica penita de argint, cu care scri-
sese pe o foaie de pergament.
- Caterina, spuse el, he ! he ! he ! doresc sa vorbesc
despre natura credintei mele.
- Daca asta ti-e gindul, iti pierzi timpul cu mine.
Vorbete a§adar preotului de linga dumneata.
- Preotul de ling& mine, relua Dwining, he ! he ! he !
este §i el un credincios al Dumnezeului pe care 1-am
servit eu. Prefer sa-i recrutez divinit&tii mele, o noua
adoratoare. Pergamentul asta are, sd-ti arate cum poti
patrunde in capela mea, unde atit de des mi-am adorat
divinitatea. Yti las prin testament toate icoanele pe care
le tontine, pentru simplul motiv ca te urasc §i te dispre-
tuiesc mai putin decit pe toate fiintele absurde, pe care
sint silit sä le numesc semenii mei. *i acum, du-te, sau
mai degraba stai ca s& vezi data sfir§itul prlatanului nu
e vrednic de viata lui.
- Dumnezeu sa te ierte, spuse Caterina.
— Nu mai am decit un cuvint de adaugat, relua
Dwining, §i acest nobil lord poate auzi, dacd ii va face
placere.
Lordul Balveny se apropie curios, cad a vedea murind
cu atita curaj un om care nu purtase niciodata armura

216
si care mai avea si o infatisare atit de respingatkoare, i
se parea o vrajitorie.
- Vedeti acest mic instrument, spuse criminalul, ara-
tindu-si penita de argint, voi putea cu ajutorul lui, sa
scap chiar de puternicul Douglas cel Negru.
— Nu-i dati nici cerneala, nici hirtie, se zrabi sa
spund Balveny, va scrie o vrajitorie.
— inaltimea Voastra se inseala, he ! he ! he ! spuse
Dwining. Apoi isi desurubd penita si lua din ea un fel
de burete, nu mai mare ca un bob de maztre. Acum
priviti bine, zise prizonierul, si it introduse in gurii. Efec-
tul se produse fulgerator.
Cazu mort pe loc, pastrind pe buze un zimbet de
dispret.
Caterina scoase un tipat si fugi, pentru a nu mai avea
in fata ochilor acest ingrozitor spectacol. Lordul Bal-
veny ramase o clips incremenit, apoi striga
— S-ar putea sa fie la mijloc vreo vrajitorie, spinzu-
rati-1 totusi pe turn, viu sau mort. Daca sufletul nu i s-a
retras decit pentru o clips, n-o sa gaseasca la inapoiere
decit un cadavru sugrumat...
Poruncile sale fura indeplinite. Urma apoi executarea
lui Ramorny si a lui Bonthron. Acesta din urma fu spin-
zurat, Vara sa pard a intelege ce voiau de la el.
Ramorny, galben ca ceara, dar cu aceeasi mindrie din
pricina cdreia pierea, reaminti titlul sau de cavaler si
ceru sä fie decapitat cu palosul.
— Douglas nu are obiceiul sa se razgindeasca atunci
cind a dat o porunca, raspunse Balveny ; cu toate astea
se va face dreptate dupa cum ai cerut. Sa vina bucatarul
§i sä aduca si satirul.
Acesta aparu numaidecit.
- Pentru ce tremuri, ticalosule ? Haide, tu, cu sa-
tirul tau, fa sa cads pintenii auriti de la calciiele acestui
om. Si acum, John Ramorny, nu mai esti cavaler. Ca-
217
 spinzura-1 intre cei doi cu care s-a cird4it §i mai
sus decit ei, data se poate.
Un sfert de ore dupd aceea, Balveny veni sa-1 infor-
meze pe Douglas, ca au fost executati criminalii.
- Ei bine, atunci, zise contele, judecata nu mai are
nici un rost sa se tins. Ce ziceti, cinstiti anchetatori, oa-
menii aceia s-au facut vinovati de inalta tradare ?
- Vinovati, strigard toti intr-un glas. Nu avem ne-
vole de alte dovezi.
— Sa sune trompetele pentru incalecare. Nimeni sa
nu scoata un cuvint despre tot ce s-a petrecut aici, pind
cind batrinul rege nu va fi ceea ce nu poate
avea loc inainte de batalia- din duminica Floriilor. Lord
Balveny, alege oamenii care ne vor insoti i fa-i sa is
seama, atit ei cit i cei ce vor ramine aici, ca oricine
nu-i va tine gura. va fi pedepsit cu moartea.
Peste citeva clipe Douglas incalecase 5i era gata de
plecare cu suita sa.
Trimise sä-§i imtiinteze fiica, vaduva lui Rothsay,
careia ii incredinta pe Caterina Glover §i pe cintareata,
de soarta carora se interesa. Ii porunci in acela§i timp
sa vine la Perth, pe la Lochleven, fard a se apropia de
Falkland.
Strabatind padurea i privind inapoi, vazu le§urlle
celor trei criminali, care se leganau pe inaltimea tur-
nului.
— Am pedepsit mina, spuse Douglas, dar tine se va
lega de capul care a poruncit aceastd crimA ?
— Voiti sa spuneti de ducele de Albany ? intreba
Balveny.
- Chiar de el i, data ar fi sa nu ascult decit stri-
gatul con§tiintei mele, invinui de crime, caci sint
convins ca el a pus-o la tale. Dar nu putem ridica im-
potriva lui decit simple banuieli, cad Albany si-a facut
numero0 partizani in familia Stuartilor, al caror singer
§ef este, din pricina slabiciunii regelui §i a uprintei

218
ducelui de Rothsay. Daca a rupe alianta pe care am
facut-o de curind cu Albany, s-ar putea isca un razboi
civil, care ar aduce ruina Scotiei, mai ales in momentele
astea, cin-d neobositul Percy Si tradatorul March o ameninta
cu invazia. Nu ! sa lasam cerului grija de a-1 pedepsi pe
Albany e5i ora razbunarii are sa sune intr-o zi pentru el
i familia lui...
 Ora se apropie ; inimile bat mai vireos,
Toti isi ascut sabia bine ;
Iar cine stie sa moard sau cine e fricos
Ne-o va spune ziva de miine.
Sir Edwald

Trebuie sa le reamintim cititorilor nos tri ca Simon

Glover i fiica lui nu putusera sa-1 in§tiinteze pe Henry
de plecarea lor grabita, nici de motivele grave care ii
silise sa is aceasta hotarire. A§adar, cind indragostitul
se infati§a la locuinta din Curfew-street in dimineata
fugii lor, in loc de primirea calduroasa a lui Simon si de
primirea primavaratica, adica jumatate juma-
tate zimbet, a Caterinei, el - of la ca aceasta pornise la
drum impreuna cu tatal ei in zorii acelei dimineti, la
staruintele unui strain care isi ascundea cu grija tras.a-
turile. Doroteea crezu ca trebuie sa adauge banuiala ei
cal plecasera pentru a se fed de vizita a doi sau trei
oameni care venisera dupd plecarea lor, in numele re-
gelui, sa perchezitioneze casa si sa pund sigilii pe acele
mobile ce ascundeau niste hirtii. Ei mai lasasera, pentru
tats si fiica, porunca sa se infati§eze intr-o anumita zi
in fata unei comisii, sub pedeapsa de a fi socotiti in
afara legii. Doroteea avu grija ca toate arnanuntele astea
ingrijoratoare sa apard in culorile cele mai Intunecate.
Ea spuse insa, pentru a-i mai indulci supararea lui
Smith, ca Glover it sfatuia sa nu paraseasca Perth-ul,
-uncle avea sa-i trimita in curind ve§ti.

220
 Auzind acest lucru, Henry isi sehimba gindul de a se
duce sa-si intilneasca prietenii in munti, pentru a le
impartasi soarta.
De altfel, certurile repetate pe care el le avusese cu
diferiti munteni din clanul Quhele si mai cu seams
cearta lui cu Conachar, ajuns acum un mare §ef, it
faeeau sa se teams ca, prin venirea lui acolo, sa nu le
faca un prost serviciu. Cunostea prietenia dintre Simon
si seful clanului Quhele si spera ea Glover sa capete ocro-
tirea acestuia ; in vreme ce sosirea lui ar fi putut doar
sa tulbure lucrurile, iar curajul i-ar fi folosit prea putin
intr-o incaierare cu un clan intreg de munteni razbuna-
tori.
Tot gindind astfel, se minia la gindul Ca iubita lui
se afla acum la bunul plat al lui Conachar si ca s-ar
putea ea salvarea tatalui sa atirne de pretul pe care-1
va plati pentru aceasta Desigur, el nu se indoia
de inima Caterinei, dar data dragostea ei ar fi puss in
cumpana cu siguranta tatalui, nu ar atirna prea greu.
Chinuit de _asemenea ginduri, se hotari sa ramind acasa,
inabusindu-si ingrijorarea si sa astepte vestile fagaduite
de batrin. Acestea sosira, Mid sä-1 linisteased insd.
Sir Patrick nu uitase fagaduiala de a-1 instiinta pe
Smith despre intentiile fugarilor. Dar nu putu veni el
insusi aduca vestile. Porunci sa alba grija de asta
omul sau Kitt Henshaw. Dar acesta era omul lui Ra-
morny, care avea interesul sä ascunda fata de toti, si
mai cu seams fata de un indragostit oricind gata sa se
of le acolo unde-1 chemau indatoririle sale si cutezator
ca Henry, adevaratul adapost al Caterinei. Aadar Hen-
shaw it anunta pe ingrijoratul Smith ea prietenul sau
Glover se gasea in munti, iar in ce o priveste pe Ca-
terina, deli nu o spuse pe sleau, dadu a intelege ea si ea
se bucura de ocrotirea clanului Quhele. Dar, in numele
lui Sir Patrick, repeta asigurarile cg, atit tatal cit si fiica
erau in afar& de primejdie si ca Henry ar face eel mai

221
 bine sa stea lini tit, asteptind sa vadd ce avea sä se in-
timple.
Cu inima zdrobitd, Henry Gow i§i spuse ca va 'Amine
pe loc, pind ce va primi vesti mai amanuntite si !Titre
Limp se ingrijea sa termine o platosd din care voia sa
facd lucrul cel mai bine otelit si eel mai lucios .ce ie§ise
vreodata din mina lui.
Munca zilnied era pentru el o distractie care 11 im-
piedica de altfel sa iasd din casd si sa mai auda zvonu-
rile mai mult sau mai putin intemeiate, ce se rdspindeau
prin oral. Se hotari sa-si puny increderea in marini-
moasa dragoste a lui Simon, in devotamentul Caterinei
si.in prietenia starostelui.
Totusi timpul trecea si ajunsesera aproape de dumi-
nica Floriilor, cind Sir Patrick Charteris, ducindu-se in
oral spre a lua toate masurile in vederea apropiatei
lupte, se hotari sa-i Lica o vizita lui Smith.
Intra in pravalia acestuia cu fruntea umbrita de griji,
lucru neobisnuit pentru el si care it facu numaidecit pe
Smith sa se teams de vesti rele. Astfel ca ciocanul pe
care tocrnai ii ridica ramase in aer si it puse jos tre-
murind si cu mare greutate.
— Sarmanul meu Henry, spuse Sir Patrick, iti aduc
vesti rele, cu toate ca nu sint Inca sigure. Dar oricum ar
fi el e, esti in stare sa le asculti lard sa tremuri ?
— Pentru Dumnezeu, milord, zise Henry, vreau sa
cred Ca aceste vesti nu-1 privesc nici pe Glover, nici pe
fiica sa.
— Nu, desigur, raspimse Sir Patrick, ei se afla In
siguranta si sandtosi. Mai degrabd pe dumneata, Henry,
to privesc vestile astea rele. Kitt Henshaw trebuie sa-ti
fi spus ca incercasem s-o incredintez pe Caterina ducesei
de Rothsay. Dar ea mi-a respins propunerea si Cate-
rina a fost trimisd lingd fatal ei in munti. Pe de and
parte, stii ca Gilchrist Mac Ian a murit si ca fiul sau
Eachin, care este cunoscut in Perth ca ucenicul lui Simon

222
Glover, este de azi inainte seful clanului Quhele. Or, am
aflat de la unul din servitorii mei, ca printre oamenii
lui Mac Ian umbra zvonul ca. tinarul §ef planuie§te sa
se insoare cu Caterina. Servitorul meu a aflat-o in' mare
taint, in timpul pregatirilor ce se fac in tinutul Brea-
dalbane, pentru viitoarea lupta. tirea e nesigura dare
Henry, se prea poate sa fie adevarata.
- Servitorul Senioriei Voastre i-a vazut pe SimOn
Glover §i pe fiica lui ? intreba Henry cu vocea sugrumata
§i tuind spre ait ascunde emotia.
— Nu a putut, spuse Sir Patrick, muntenii erau ba-
nuitori §i nu i-au dat voie sa-i vorbeasca batrinului, iar
el nu a indraznit sa ceara s-o vada pe Caterina. De alt-
fel, omul nu cunoate limba galilor, iar cel care ii slujea
de talmaci vorbea greoi engleze§te, astfel ca §tirea poate
sa nu fie adevarata. pentru ea se zvonete despre
ak5a ceva, mi-am spus ca e mai bine sä afli. Dar, cum
casatoria nu ar putea sa :alba loc inainte de duminica
Florfflor, to sfatuiesc sa nu incerci nimic pina atunci.
Du-te la consiliu, spuse el dupa o clips de tacere, vei fi
bine venit.
— Nu, scumpul meu milord...
— intr-adevar, Smith, raspunsul acesta scurt imi arata
cit de mihnit eti de cele intimplate. Dar ce sa-i faci !
toate femeile sint ni§te- sfirleze. Solomon i altii au do-
vedit-o inaintea dumitale...
Dupa aceste cuvinte, Sir Patrick pleca, incredintat ca
§i-a indeplinit cum nu se poate mai bine misiunea lui
consolatoare. Nefericitul indragostit it ascultase, dar pa-
rerea lui era cu totul alta.
„Starostele, i§i zise el cu amaraciune, e un om minunat;
dar pentru ca e cavaler i§i ingaduie sa spuna prostii ;
un sarman ca mine trebuie sa le is ca lucruri chibzuite,
dupa cum trebuie sa laude o bere proasta, daca ii este
servita intr-un pahar de argint cu armoariile senioriei
sale. Ce-ar insemna la drept vorbind asemenea .cuvinte

223
intr-o alts Imprejurare La fel ca §i cind de piid t
m-ar arunca cineva din virful muntelui Corrichie Dhu,
iar in timpul caderii mele milordul staroste mi-ar
striga : .Henry, prapastia asta e adinca §i-mi vine foarte
greu sa.-ti spun ca e§ti gata sa cazi. Dar sa" nu te lovesti,
Cerul Ili mai poate trimite Inca un tufis sau o piatra,
ca sa te opreasca din drum. Totusi, m-am gindit ca era
bine sa-Ii dau de veste ca te ameninta prirnejdia. N-as
putea spune la cite picioare in jos se afla fundul pra-
pastiei, dar n-o sa intirzii sa .afli, caci nimic nu face
mai mult decit siguranta...»
$i cind ma gindesc ca toate cuvintele astea de prisos
sint o dovada de prietenie menite sa ma impiedice sa-mi
rup gitul, imi vine sa-mi iau ciocanul si sa fac praf tot
ce ma inconjoara. Dar vreau sa ramin linistit §i data
uliul Ala de munte, care i§i zice §oim, vrea sä se repeada
la turtureaua mea, o sä afle el ca un cetacean din Perth
§tie sa Incordeze un arc."
Era joia de dinaintea duminicii Floriilor §i luptatorii
celor doua particle erau a§teptati sa. soseasca a doua zi,
ca poata avea ragaz simbata pentru odihna, reimpros-
patarea fort,elor §i pregatirile de lupta. Doi sau trei lup-
tatori din fiecare clan fusesera trimisi inainte, ca sa
pregateasca taberele si sa primeasca poruncile de cuviinta
in vederea bunei orinduiri a luptei.
Henry vazu deci, fara uimire, cum un muntean Inalt
si puternic patrunde in Wynd, unde locuia el, si arunca
peste tot priviri mirate, in felul in care un locuior din-
tr-o Cara salbatica. cerceteaza minunatiile dintr-una ci-
vil izata.
Henry simti, fara sa vrea, un fel de ura fata de omul
acela, mai intii pentru ca nu-i plateau muntenii si apoi,
pentru ca acesta din urma purta culorile clanului Qu-
hele. Afara de asta, o ramura de stejar brodata in ma-
tase arata ca facea parte din garda personala a tinarului

224
 -
Eachin, in vitejia caruia cei din clanul lui i§i puneau
toate sperantele.
Bagind de seams toate amanuntele astea, Henry se
retrase in atelierul lui, caci vederea acelui om ii marea
durerea. Fiindca stia ca luptatorul ,dintr-o arena publics
nu poate fi amestecat intr-o cearta de la om la om, el
se hotari sa se fereasca de orice legaturi cu acest ins.
Totusi, dupa citeva minute, usa atelierului se descfiise
si pe ea intra galul acela, lasind sa-i fluture fisiile de
stofa multicolora, care inal-tau si mai mult frumoasa lui
statura. Se opri, parind sa astepte idovezile de curtenie
si de admiratie care trebuiau sa insoteasca intrarea lui.
Dar Henry n-avea chef sa-i linguseasca mindria ; me-
terea mai departe la platosa asezata pe nicovala, ca si
cind nu ar fi bagat de seams Ca i-a picat un vizitator.
- Dumneata esti Gov Chrom (faurarul cu picioare
strimbe) ? intreba munteanul.
— Cei care doresc sa ajunga cocosati imi dau acest
raspunse Henry.
- Nici prin gind nu-mi trece sa te jignesc, spuse mun-
teanul ; veneam sa cumpar o armura.
Picioareie-ti goale sa te scoata afard de aici nu-
maidecit, spuse Henry, n-am nici una de vinzare.
— Daca peste cloud zile n-ar fi duminica Floriilor,
te-a§ face sa vorbe§ti altfel !...
— Dar, pentru ca sintem in ziva in care sintem, te rog
sa piei din ochii mei, raspunse Henry cu aceea§i nepa-
sare plina de dispret.
- Nu esti politicos. Dar §i eu sint un lucrator cu cio-
canul si stiu ca faurarul e mindru, cind fierul ii e cald.
- Pentru ca e§ti faurar, n-ai decit sa-ti croie§ti sin-
gur o armura.
— Asa as face, fara sa mai ma rog de dumneata. Dar
se spune, Henry Gow, ea ingini anurnite cintece deasupra
spadelor si armurilor si ca lamele dumitale vrajite
strapung otelul ca pe o foaie de hirtie, iar camasile du-

225
mitale de ;ale' primesc loviturile ca i cind ar fi n4te
impunsaturi de ac.
- Vi se povestesc toate bazaconiile i mintea voastra
slabs ia de bune aiurelile pe care cre§tinii nu vor sä le
tree prin cap, ca un meseria5 cinstit §i adesea chiar cin-
creada. In timpul lucrului, fluier toate melodiile care imi
tecul muntenilor, Inainte spre spinzuriltoare este cel care
imi vine pe buze. Si ciocanul meu urmeaza in chip firesc
masura cintecului.
— Prietene, raspunse munteanul, este o mi§elie sa dai
pinteni unui cal cu picioarele legate. $tii ca in clipa de
fata nu ma pot bate i nu face de dc.naneata sa-ti bati
joc de mine in felul asta.
— Pe cuie ciocan, ai dreptate de asta data, spuse
Henry schimbind tonul. Dar, ia spune-mi, prietene, care
este de fapt scopul vizitei dumitale, caci nu avem vreme
de pierdut.
— Doresc o platoa pentru eful meu, Eachin Mac
Ian, spuse munteanul.
— Pentru ca e§ti faurar. to rog sa-mi spui ce parere
ai despre asta, spuse Henry, scotind dintr-o lads platc*a
pe care o faurise de curind.
Galul o examina cu atentie §i nu-§i putu stapini ad-
miratia §i gelozia. Sfir§i prin a declara ea, in viata
nu vazuse o piesa atit de frumoasa.
— 0 suta de boi §i de vaci i o turma frumoasa de oi,
ar fi un pret bun pentru armura asta, spuse munteanul,
pentru a-1 ispiti.
— Desigur, tocmeala e potrivita, relua Henry. Dar
• aurul, nici bogatiile nu vor plat plata5a asta. Doresc
sa-mi incerc propria spada pe propria-mi armura §i nu
o voi da decit aceluia care se va invoi sa se masoare cu
mine. Ea este a .sefului dumitale data prime#e tirgul.
- Ce tot spui, raspunse munteanul cu dispret. E§ti
atit de nebun sa crezi ca seful clanului Quhele are sä se
invoiasca sa se bats cu un biet meseria din Perth ?

226
Asculta-mä, ca sa-ti dovedesc ca te pretuiesc mai molt
decit pe oricare dintr-ai vo$tri, am sä primesc eu provo-
carea dumitale, numai sa-mi dai plato$a asta frumoasa.
- Trebuie mai intii sa dovede$ti ca e$ti de aceeasi
putere cu mine, spuse Henry cu un zimbet inspa'imin-
tator.
— Cum ! eu, unul din leichtach-ii 1ui Eachin Mac
Ian, n-a$ putea sa-ti tin piept ?
— Incearca, data vrei, dumneata e§ti faurar. Stii
cum i$i arunca un faurar ciocanul ?
— Ei ! da ca-mi placi, intreaba mai degraba pe
vultur data poate sa zboare peste virful muntelui Fer-
ragon.
— Dar, inainte de a lupta cu mine, incearca mai intii
sa te masori cu unul din ucenicii mei. Vino incoace,
Dunter, lupta pentru onoarea Perth-ului. $i acum, mun-
teanule, iata un $ir intreg de ciocane. Aiege-1 pe cel ca-
re-ti va placea $i sa mergem in grading...
Munteanul, care se numea Norman nan Ord sau Nor-
man al Ciocanului, arata ca i$i merita numele, alegind
cel mai greu dintre ciocanele ce le gasi la indemina ;
gestul it facu pe Henry s'a" 2imbeasca.
Dunter, un lucrator voinic de-al lui Smith, 1$i arunca
ciocanul la o distanta care se putea numi uimito.are. Dar
munteanul, intr-o sfortare desperate, it zvirli cu cinci
sau vase palme mai departe aruncind. spre Henry o
privire de triumf :
— L-ai putea arunca mai departe ? intreba el.
— Nu pun eu mina pe jucaria asta de copil. E atit
de u$or, incit abia ca." nu-I zboard vintul. Janniken, adu-
mi-1 pe Samson sau mai degraba Copilul, cad Samson
e putin cam greu.
Ciocanul care i se aduse era de doua on mai greu
decit acela pe care-1 azvirlise munteanul. Norman ra-
mase Incremenit. Dar fu $i mai uimit cind Henry, luin-
du-$i pozitia obi$nuita, zvirli unealta grea care zbur5.

227,
 din mina lui, ca si cind ar fi fost aruncata dintr-o masina
de razboi. Vazduhul vijii si suiera, cind it strabatu cioca-
nul urias. Se opri departe si fierul se infipse la un picior
adincime in pamint si cu un iard mai ideparte decit eel
aruncat de Norman.
1VIunteanul, invins si umilit, se duse la locul unde se
afla ciocanul si, luindu-1 de jos, it cerceta cu curiozitate,
ca pentru a vedea data era intr-adevar un ciocan obis-
nuit. In cele din urma, i-1 inapoie proprietarului cu un
zimbet trist ; Smith it intreba data nu voia sa-si is re-
vansa.
— Norman si-a cam pierdut din indeminare. Dar oare
dumneata, Gow Chrom, izbesti in nicovala cu bucata asta
uriasa de fier ?
— Ai sa vezi, confrate, spuse Henry tragindu-1 spre
atelier. Dunter, scoate-mi din cuptor drugul ala de fier.
Apoi, apucindu-1 pe Samson, cum ii zicea uriasului
ciocan, turti metalul in lungime, slujindu-se cind de mina
dreapta, cind de cea stinga, cind de amindoua, cu atita
putere si atita dibacie, incit facu din el o potcoava mica
intr-un timp pe jumatate mai scurt decit i-ar fi trebuit
unui fierar obisnuit pentru un asemenea lucru si cu o
scula mai usor de minuit.
— Oho ! striga munteanul, dar de ce oare doresti
dumneata sa to bati cu tinarul nostru sef ? Rangul lui e
mult mai presus decit al dumitale, desi esti cel mai bun
faurar care a lucrat vreodata cu vintul si cu focul.
- Asculta ! spuse Henry, imi pari un om de treaba si
am sa-ti marturisesc adevarul. Stapinul dumitale mi-a
facut un rau si ii voi da bucuros platosa asta ca sa am
placerea sa ma bat cu el.
— Daca te-a jignit, trebuie sa se bata cu dumneata,
spuse munteanul. Sa jigne§ti un barbat, este ca si cind
ai smulge pana de vultur de la palaria §efului. chin
chid ar fi primul dintre munteni, a§a cum e Eachin, tre-

228
buie sa se bata cu cel pe care 1-a insultat, caci altfel
i-ar cadea un trandafir din ghirlanda.
— Ai de gind sa-1 faci sa se intilneasca cu mine dupa
lupta de duminica ?
- Negresit ! am sä fac tot ce o sa-mi stea in putinta,
data soimii nu-i vor ciuguli oasele, caci Chattan are
gheare ascutite.
Armura este a sefului dumitale, dupa cum ne-am
inteles, declare Smith, dar am sa.-i strig lasitatea in fata
regelui si in fata curtii, dacha n-o sa-mi plateasca pretul
pe care-1 cer.
- Fii fare teama, raspunse Norman, am sa-1 aduc
chiar eu la lupta.
- 0 sa-ti ramin indatorat, spuse Henry si, ca sa-ti
amintesti fagaduiala, iti daruiesc pumnalul asta. Uita-te
bine la el. Dace vei putea sa-ti lovesti adversarul cu o
mina sigura intre cased si guler, n-o sa mai alba nevoie
de chirurg.
Munteanul isi had ramas bun, nu fara a-i fi multumit
calduros armurierului.
dat cea mai bung platosa pe care am lucrat-o
vreodata, gindi Henry, caindu-se pentru generozitatea
lui, si asta numai in speranta ca o sa-si aduca seful sa se
masoare cu mine. Si atunci, Caterina are sa fie a aceluia
care o va cistiga in lupta dreapta. Dar, mi-e teama ca
tinarul o se caute s-o stearga. Doar dace n-o area un
asemenea ghinion in duminica Floriilor, incit sa nu-i
mai arda de alibi. lupta.. Totusi, nu-mi pierd speranta,
eaci am vazut de multe on cite un tinar care dupa prima
lupta simte ca din pitic a ajuns sa ueida numai uria0.."
Asadar, Smith putu astepta lini stit ziva care avea sa
hotarasca • soarta lui. Deocamdata era ingrijat mai cu
seama de tacerea lui Glover.
„E rusinat, gindea el, nu indrazneste sa-mi :marturi-
seasca adeVarul

229
 Vineri la amiaza, cele doua trupe de cite treizeci de
oameni fiecare, ce trebuiau sa lupte pentru Quhele
Chattan, sosira la Perth.
Clanul Quhele fu gazduit cu mArinimie in bogata ma-
nastire Scone, in vreme ce starostele ii ospata pe rivalii
lox., in castelul ski de la Kinfauns.
Se tinu seams ca fiecare din cei doi potrivnici sä se
bucure de aceeai grija, spre a nu da prilej nici unuia,
nici celuilalt, sA se plinga ide partinire. intre timp, toate
amanuntele ceremonialului erau .discutate §i hotarite In-
•tre lordul Mare Conetabil, Errol §i tinaral conte de Craw-
ford, primul din partea clanului Chattan Si al doilea, ca
patron al clanului Quhele. Mereu erau trimisi curieri de
la un conte la altul, iar acestia avurd mai mult de case
intrevederi in treizeci de ore, pentru ca intreg ceremo-
nialul luptei sä fie eit mai bine pregatit.
Pe de alts parte, spre a impiedica reinnoire.a vechitor
certuri, care mai mocneau Inca intre burghezi si vecinii
for munteni, se facu cunoscut orasenilor ca nu an vole sd
se apropie la mai mult de o jumatate de mild de cele
cloud locuri unde se aflau gazduiti reprezentantii celor
cloud clanuri, iar viitorilor luptatori nu le era ingaduit sa
intre in Perth fdra o incuviintare .anunze.
Spre a se asigura aducerea la indeplinire a acestei
masuri fu alcat-uit un cordon de oameni inarmati care
isi respectard atit de neindu-plecati consemnul, ineit pind
§i lui Simon Glover, deli cetacean din Perth, nu-i fu in-
gaduita intrarea in oral, pentru ca sosise impreund cu
luptatorii lui Eachin Mac Ian si purta tartanul bine cu-
noscut al acestui clan. Piedica asta neprevazuta it facu
pe Simon sä nu p-oata merge sa-1 caute pe Henry Smith
§i aducd la cunostinta tot ce i se intimplase de is
despartirea lor. Daca ar fi putut sä stea de vorba cu el,
deznodAmlatut povestirii noastre ar fi fost altul.

230
 Simbata seara mai sosi cineva si locuitorii aratara
acestui eveniment aproape tot atita interes ca si prega-
tirilor pentru lupta ce se apropia. Era contele de Douglas,
care intra in Perth in fruntea numai a treizeci .de
reti, toti insa cavaleri sau gentilomi de prim rang. Toate
privirile erau atintite asupra acestui nobil temut, cum
e _ urmarit zborul unui .vultur in mijlocul norilor, fard
sa se $tie spre ce punt se va indrepta pasarea lui Iupi-
ter insa tacerea celor ce-1 priveau dadea sä se inte-
leaga ca ghicisera Lncotro se indreapta. Contele trecu
prin ora$ la pas si iesi prin poarta dinspre miazanoapte.
Desalecas apoi in fata mandstirii dominicanilor si ceru
sa-1 vada pe ducele de Albany. Fu condus de indata in
fata acestuia si ducele it primi ca un om care urea sa fie
prietenos $i impaciuitor dar in aceasta primire se sirn-
tea prefacatoria, rara a putea ascunde ingrijorarea.
Dupd schimbul saluturilor obisnuite, contele incepu cu
o voce grava : •
— Va aduc vesti triste, milord : nepotul fnaltimii Voas-
tre, ducele de Rothsay nu mai este si, ma tern ca moartea
lui sa nu fie o crima.
— 0 crima ! repeta ducele uluit, o crima ? tine ar
fi indraznit sa is viata m-ostenitorului Scotiei ?
— Nu pot sä spun de unde imi yin aceste banuieli,
spuse Douglas, d.ar uYnbla zvonu1 ca vulturul a fost
strapuns de o sageata fa.'urita din ipenele propriilor sale
aripi $i ca stejarul a fost despicat de o aschie din pro-
priul sau lemn.
— Conte de Douglas, spuse ducele de Albany, MI sint
aici ca sa dezleg ghicitori.
— Nici eu ca sa le spun, raspunse Douglas cu trufie.
Inaltirnea Voastra va gasi printie aceste hirtii citeva
amanunte in stare sa-i atraga luarea-aminte. Ies pentru
o jumatate de ord in gradina mandstirii *i ma intorc
putin mai tirziu.
Nu to duci sä-1 cauti pe rege ? intreba Albany.

231
 — Nu, raspunse Douglas. Inaltimea Voastra va fi f era
indoiala de parere sä-i ascundem suveranului nostru
marea nenorocire, pine cind se va sfir§i treaba de miine.
- Bucuros, spuse Albany, caci data regele are sä afle
despre moartea asta n-o sa mai poata arbitra lupta, iar
luptatorii or sa refuze sa se bats. Dar te rog sa iei loc,
in vreme ce eu am sa citesc hirtiile astea triste.
El kid scrisorile §i le rasfoi in grabs, apoi, dupd un
sfert de ore, spuse cu gravitate : •
— Milord, in documentele astea nu am gasit nimic
in masura sa trezeasca vechile neintelegeri dintre con-
silierii regelui, neintelegeri care au fost curmate prin
angajarnentul solemn care a avut loc intre Senioria
Voastra Si mine. In urma celor discutate, nefericitul meu
nepot trebuia sa fie indepartat de la treburile publice,
ping cind timpul avea sa-1 face mai copt la minte ; dar
moartea a zadarnicit planurile noastre.
— Lace Inaltimea Voastra nu vede nimic care sA
poata compromite pacea Scotiei, eu imi iubesc prea mult
Cara pentru a nu dori aceasta pace deplina §i intreaga,
raspunse contele.
- Te inteleg, conte de Douglas, ra'spunse cu vioiciune
Albany : ai presupus ca m-a§ socoti jignit de faptul ca
Senioria Ta §i-a exercitat drepturile functiei sale punind
sa se execute pe pamintul meu de la Falkland mir§avii
ucigai. Lini§te§te-te, iti sint recunoscator ca m-ai scutit
pe mine de pedepsirea acelor ticalo i. Parlamentul Sco-
tiei are sa cerceteze Vara indoiala toate acestea §i sint
fericit Ca spada razbunatoare a fost tinuta de miinile
atit de vrednice ale Senioriei Tale. Planul nostru comun
era sa-1 tinem pe nefericitul nostru nepot departe de
treburile regatului, un an sau doi, pin& cind avea sA
invete ce inseamna discretia.
- Acesta era intr-adevar planul pe care Inaltimea
Voastra mi 1-a propus, spuse contele, pot marturisi aced
lucre cu toata sinceritatea.

232
 — De ce am fi dojeniti atunci pentru ca ni§te fiinte
ticaloase, care urmareau o razbunare personals, au dat
un deznodamint singeros planurilor noastre pamice ?
— Parlamentul are sA judece in cuno.,5tinta de cauza.
Cit despre mine, con§tiinta mea ma achita...
— 5i a mea ma dezleaga, spuse ducele, cu o voce
solemnA. Si acum, milord, trebuie sa ne ingrijim de paza
printului Iacob 1, care dobindete, prin moartea fratelui
sau, drepturi la tronul batrinului rege.
- Maiestatea Sa are sa hotArasca, raspunse Douglas
grabit sa sfirseasca. Cit despre mine, ma invoiesc dina-
inte aleaga reedinta oriunde, afar& de Stirling, de
Doune sau de Falkland.
Dupa aceste cuvinte, ie i grabit.
— A plecat, murmurs Albany. E silit sa ramina alia-
tul meu, de§i ar fi lost hotarit sä se declare du§manul
meu de moarte. Dar putin imi pass ! Rothsay doarmc
somnul stramoilor sai ; Iacob it va urma intr-o zi sau
alta si atunci coroana va fi rasplata tuturor necazurilor
astea.

Al doilea flu al lui Robert al III-lea, fratele nefericitului

duce de Rothsay mai tirziu. Iacob I, regele Scotiei (1406-1437).
 XXXIV

In orasul Saint-Johnstone, linga manasttre,

Treizeci contra treizeci luptau cu-nsufletire.
Wyntoun

In sfir§it, sosi i duminica Floriilor. In vremurile mai

indepktate ale cre§tinismului, cei care se luptau intr-una
din zilele saptaminii sfinte erau excomunieati.
Biserica romans, spre marea ei cinste, decretase ca
atit cit tinea sfintul timp al Patilor, atunci cind se sarba.-
torea mintuirea omului de pacatul stramo§esc, spada sa
ramind in teats, iar printii aflati in razboi ss pund in
aplicare „Armistitiul lui Dumnezeu". Violenta salbatica a
ultimelor razboaie dintre Scotia i Anglia facuse sä se
treats peste acest intelept obicei. Deseori chiar, un partid
alegea pentru a-1 ataca pe altul o zi de mare sarbatoare,
in speranta de a-1 surprinde ocupat cu indeplinirea inda-
toririlor religioase.
Respectarea armistitiului nu mai era la mods. Se
obi§nuia citeodata sä se aleaga cele mai maxi sarbatori
ale Bisericii pentru „Judepta lui Dumnezeu", ca in im-
prejurarile pe care le-am amintit.
Totui, de data aceasta, luptatorii iii indeplinira cu
grija toate indatoririle religioase. Cu bratele inckcate cu
ramuri de tisa, in lipsa de ramuri. de palmier, se indrep-
tard unii spre manastirea dominicanilor, iar altii spre a
cartuzienilor ca sa asculte cu evlavie slujba i sa se prega-
teased astfel de lupta. ,:luasera masuri ca, in timpul
defilkii, nici unul din cei doi potrivnici sa nu auda sune7

234
 tele de cimpoi ale celuilalt, caci, aidoma coco§ilor ce-$i
trimit cintecul de provocare, s-ar fi luat la bataie inainte
de a fi ajuns .pe cimpul de lupta.
Locuitorii din Perth se in.gramadira pe strazi pentru a
vedea trecind acel alai neobi§nuit §i se indreptara spre
bisericile unde cele cloud particle i§i faceau rugaciunile, ca
sä-§i dea seama, dupa purtarea. lor, care din ele avea sa
invinga in viitoarea. lupta. Muntenii pastrara in biserici
o tinuta desavir§ita, in ciuda inclinatiilor lor rAzboinice
§i sAlbatice nu veneau ei prea des la biserica, totucii nu
se aratard nicidebum surprin§i. Socoteau nepotrivit cu
demnitatea lor dea pe fata curiozitatea sau uimi-
rea.
Cit despre rezultatul luptei, foarte putini, chiar dintre
judecsatorii cei mai priceputi, indraznird sä-§i dea o parere.
Totu$1 statura inalta si puterea lui Torquil §i a celor
opt fii ai sai, ii faceau pe cunoscatori sä creada CA izbinda
ar inclina de partea clanului Quhele. Frumusetea, atitudi-
nea nobila, purtarile alese ale lui Eachin Mac Ian facura
o impresie placuta asupra femeilor.
Multi se intrebau unde mai vazusera trasaturile acelea
fine si energice.
Day• tine ar fi putut recunoaste oare sub minunata
arrnurb. a sefului muntean, pe umilul ucenic al lui Glover,
tine oare, afara de o singura persoand.
Persoana nu era alta decit Smith din Wynd, care luase
be in primele rinduri ale multimii. Ura, gelozia, admira-
tia chiar se luptau in inima lui, atunci cind it vazu pe
ucenicul lui Glover, dezbracat de aparenta lui grosoland,
in chip de capetenie semeata privirea lui agera i infa-
t4area-i cavalereasca, tinuta mindra a capului §i a gitului,
membrele lui frumoase §i bine proportionate pareau ca-1
fac vrednic sa se afle in primele rinduri ale acelor oa-
meni alesi sa tr'aiasca sau sa piara pentru onoarea neamu-
lui lor. Smith abia i§i putea crede ochilor ca-1 avea in

235,
 fata lui pe acela§i tinerel brutal, pe care 11 respinsese adi-
nioard ca pe o viespe, lard fi dat macar osteneala
sa-1 zdrobeasca.
„Frumos mai arata cu plato§a mea, i§i zise Henry in
sine, e cea mai buns pe care am faurit-o vreodata. Daca
el §i cu mine ne-am gasi impreuna in vreun lac in care
nimeni sa nu-i ajute unuia sau altuia, jur pe Sfinta
Biserica sa nu ma las pins cind armura nu s-o intoarce
iar la stapinul ei. A§ da tot ce am pe lumea asta numai
sa-i pot repezi trei lovituri de spades pe umeri §i sa nimi-
cesc astfel chiar lucrul facut de mine. Dar n-o sa am
niciodata parte de o asemenea bucurie. Daca o sa iasa
teafar §i nevatamat din lupta, o sa"-i mearga vestea cit e
de viteaz, incit o sa priveasca cu dispret la o intilnire cu
un sarman meseria§ ca mine. 0 sa ma trimita l.a un
luptator de seama mea, un fierar oarecare §i n-o sa am
dealt placerea de a dobori vreun mitocan de muntean.
Daca a§ putea cel putin sa-1 vad pe Simon Glover. A]erg
sa-1 taut, caci trebuie sa se fi inapoiat din munti."
Lumea ie§ea din biserica dominicanflor cind Smith luA
aceasta hotarire. El se grabi sa o aduca la indep?inire,
croinduii loc prin mu4ime atit de repede pe cit ii
ingdduia solemnitatea locului i a momentului. Cind izbuti
sa treaca, valul multimii it aduse atit de aprospe de
Eachin, incit privirile for se intilnira. Fata oached a
armurierului lua culoarea fierului row pe care-I lucra.
Fata lui Eachin se inroi de minie intr-un fel i mai
vadit, iar ochii amindurora scapdrara de urn?. Dar dupes
aceasta roeata neWeptata Eachin se fdcu alb • ca . varul
i nu putu infrunta mai mult timp privirea aceea ascutita
atintita asupra lui.
Torquil, care nu-§i luase ochii de la tinarul vazu
ingrijorarea i i§i arunca privirile imprejur pentru- a des-
coperi pricina. Dar atmurierul se i departase, iar acum
se indrepta spre manastirea cartuzienilor. i acolo. se
terminase slujba §i cei care, cu o clipa mai inainte sarba-
4r2a
 toreau marele act al m'intuirii purtind ramuri de salcie,
se aflau acum in drum spre locul de luptd, unii gata sa-si
ucidd semenii sau piarda propria viata, altii dornici
sa priveascd o luptd singeroasa, asa cum pagiriii se duceau
sa priveasca la luptele dintre gladiatori.
Multimea se imbulzea atit de tare incit oricare altul
decit Smith si-ar fi croit cu greu drum. Dar stima ce
o aveau pentru Henry, aparatorul Perth-ului, facea ca
toata lumea sa se dea la o parte din fata lui, astfel incit
ajunse in clipa urmatoare lingd clanul Chattan.
Cimpoierii mergeau in frunte. Apol venea steagul for
bine cunoscut, pe care se *dm o pisica de munte, iar mai
jos se putea citi deviza : „Nu vd atingeti de pisica Vara sa
aveti manusi !" Urma apoi seful, purtindu-si spada cu
amindoud. miinile, ca si cind ar fi voit sa-si ocroteasca
emblema clanului.
Era un barbat de statura mijiocie, in virstd de peste
cincizeci de ani, dar care nu trada nici un semn de
batrinete. Pdrul lui row, buclat si scurt, era presdrat cu
suvite cdrunte ; dar mersul si miscArile lui, fie la vina-
toare, fie in luptd, erau ale unui barbat de treizeci de
ani. Ochii ii aruncau priviri salbatice, ce vadeau vitejie
ci cruzime totodatd. Dar pe fruntea si pe buzele sale se
citeau intelepciunea si experienta. Luptatorii pe care ii
alesese i1 urmau doi cite doi. Multi din ei purtau pe Luta
urine de ingrijorare, cad dimineata descoperisera lipsa
unuia dintre ai for si intr-o luptd care parea sä fie atit de
deznaddiduitd, dezertarea unui luptator tragea greu in
cumpand pentru toti, in afard de seful lor, Mac Gillie
Chattanach.
— Nu 1e vorbiti saxonilor de lipsa lui, spuse acest
sef viteaz. Oamenii din cimpie ar spune ca s-a gasit un.
las in clanul Chattan si ca not insine i-am usurat fuga
ca sa avem pricing sa nu ne mai batem. Sint sigur ca
inainte de luptd Ferquhard Day are sa fie printre noi.
Si chiar dacd n-ar veni, nu sint eu in stare sa lupt impo-
2:37
triva a doi oameni din clanur Quhele ? Oare n-am fi in
stare mai curind sa luptam cincisprezece dintre not impo-
triva a treizeci, decit sa ne lipsim de faima pe care o
sa ne-o aduca ziva de azi ?
Tovarasii lui de arme acoperird cu urale spusele sefu-
lui, dar privirile se intoarsera cu grija in toate parlile in
speranta ca dezertorul se va fi Inapoiat. *eful era singurul
pe care aceasta lipsa it rasa nepasator.
Strabatura strazile orasului Vara a-1 zari pe Ferquhard
Day, care, aflat departe in munti, primea in momentul
acela tot ceea ce dragostea poate da ca despagubire
pentru pierderea onoarei.
Ajunsera in sfirsit la Nort-Inch, o frumoasa cimpie
neteda care se intindea ling& zidurile orasului si era desti-
nata exercitiilor militare ale cetiitenilor.
Pe o parte a acestei cimpii curge adincul si umflatul
Tay. In mijlocul cimpiei se inalta o palisada puternica,
inconjurind din trei parti un spatiu de saptezeci si cinci
de stinjeni lungime si .5apte ratime.
Cea de-a patra latura a arenei parea ocrotita indeajuns
de riul Tay. Un —amfiteatru inconjura gardul, lasind un
spatiu liber destinat oamenilor Inarmati, Ware sau pe jos
spectatorilor din popor. La marginea cea mai apropiata
de oral se of la un rind de galerii final to pentru rege si
curtenii sai, atit de frumos decorate cu frunze si podoabe
aurite incit 'locul mai pastreaza Inca astazi numele de
Golden sau Gilded Arbour.
Cimpoaiele muntenilor, care cintaserA pind atunci cin-
tece razboinice, amutira la sosirea pe Inch. Doi razboinici
in virsta, purtind fiecare steagul clanului lor, inaintara." cu
demnitate spre una din marginile arenei si, infigindu-1
fiecare in pamint, se pregatira sa priveasca o lupta la
care nu aveau sa is parte.
Cimpoierii luard roc si ei alaturi de steagul clanului lor.
Multimea primi cele cloud partide cu strigate, asa cum
are ea obiceiul sa-i salute pe cei care o fac sä se veseleasca.

238
 Luptatorii nu raspunsera uralelor, ci se indreptara
facuti spre cite una din marginile arenei unde se aflau
doua porti bine pazite prin care se putea patrunde indun-
tru. Contele mare§al §i lordul mare conetabil cercetau
cu amanuntime fiecare luptator pentru a constata data
avea armele hotarite, adica plato§a, coif ul de otel, spada
cu doug fai§uri i pumnalul.
Tot ei verificau §i efectivul fiecarei tabere si urma o
clips de ingrijorare cind contele de Errol tidied' mina
strigind
Opriti lupta nu poate sa aiba loc, deoarece clanul
Chattan §i-a pierdut unul din luptatori.
Ce ne pass noun, spuse tinarul conte Crawford, nu
aveau decit sä se numere mai bine inainte de plecare.
In timpul acesta contele mare§al sfatuindu-se cu maree
conetabil, socoti cä nu se putea incepe lupta atita vreme
cit nu se va fi pus capat acestei diferente de numar si
multimea se temu ca dupa toate-pregatirile facute se putea
intimpla ca lupta sa. nu alba loc.
Dintre toti cei de fats numai doi insi se bucurau de
aceasta intirziere anume §eful clanului Quhele i bunul
rege Robert.
Intre timp cei doi sefi. insotili de cite un sfetnic. in-
trail in vorba in mijlocul arenei, in prezenta maresalLzui,
a conetabilului, a lordului Crawford si a lui Sir Partick
Charter's. Seful clanului Chattan se declard Bata sa lupte
pe data, Med a tine seama de lipsa unui om.
— Clanul Quhele nu o sä primeasca niciodata as ceva,
spuse Torquil Stejarul. Biruinta noastra nu ne-ar face
cinste, iar voi cautati un vicleug ca sä puteti spune dupa
infringere ca ati fost batuti pentru ca not am avut un oak
mai mult. Dar iata ce zic eu Ferquhard Day era cel mai
tintar din tabara voastra. Eachin este cel mai tinAr
dintr-a noastra o sa--1 scoatem din rinduri ca sä cum-
panim lipsa celui care a dezertat de la lupta,

239
 — Propunerea asta e cu totul nedreapta, striga Tcshaci
Beg, ajutorul lui Mac Gillie Chattanach. Viata sefului este
pentru clan ca rasuflarea narilor noastre si n-o sa ne
invoim nicioclatd ca el sa faca fata unor primejdii pe
care §eful clanului Quhele nu le-ar impart4i.
Torquil vazu cu o adincd tristete ca tactica lui dad use
grey se intreba cum ar putea sa o apere mai bine,
cind insu§i Eachin lua cuVintul. Trebuie sa spunem ca
sfiiciunea .lui nu era dintre acelea care ca.,ito sa occ-
leasca primejdia. De§i sfios de felul lui, era viteaz.
- Nu vreau sa ascult o parere care mi-ar lasa spada
in teacd in timpul glorioasei lupte din aceasta zi, striga cl.
Daca sint tinar, destui barbati viteji ma inconjoard, am
Ed le urmez pilda !...
Rosti aceste cuvinte cu o mindrie care ii facu sä creasca
in ochii lui Torquil §i poate chiar ai lui
— Acum, Damnezeu binecuvinteze curps;u1, c.i zise
in sinea lui tatal adoptiv, cram sigur ca vraja care a fost
aruncata asupra lui o sä se impr4tie are
piara atunci cind o sa auda cimpoaiele i cind sa
vada f ilf iind steagul !
— Ascultati-ma, milord mareal, spuse conc.:tab:A -A
lupta nu mai poate fi intirziata mult, cacti in are
sa sune de amiaza ; seful clanului ChsIttan
intr-o jumatate de ora, dada va putea,
pentru ,dezertorul sau daca nu va gasi, sa :111.-AP aka
cum sint.
— Ma invoiesc, spuse mareplul, desi nu pr2 --; vac.: cylrn
are sa faca pentru a gasi un inlocuitor, daca tinem searna
ca nu se afld nimeni din clanul sau la mai put in de
cincizeci de mile.
— Treaba lui, raspunse conetabilul, dar daca o sa
fagaduiasca o rasplata bung, sint destui barbati viteji in
jurul arenei care vor fi fericiti sa-§i puny puterea la in.-
cercare intr-o lupta ca asta. Cit despre mine, dacii fttnr-
tiunile §i palitatea area mi-ar ingadui, mi-as invirti

240
bucuros spada printre ace§ti salbatici Si nu a de aici
fard. renume !
Hotdrirea fu adusa la cunotinta muntenilor, iar seful
clanului Chattan raspunse
— Ati judecat cu noblete i fara partinire, milord, iar
eu imi fac o datorie din a ma supune hotaririi dumnea-
voastra. Asadar, crainici, vestiti ca data vrea cineva sa
lupte in rindurile clanului Chattan, are sa primeasca
indata drept plata o coroana de aur §i libertatea de a se
razboi ping la moarte alaturi de noi.
— Esti cam zgircit cu comoara dumitale, cefule, spuse
contele maresal, o coroana de aur este o plata neinsem-
nata pentru o batalie ca aceea care va avea loc.
- Daca se gaseste cineva care vrea sa lupte pentru
onoare, raspunse 1VIac Gillie Chattanach, pretul asta are
sa fie indestulator, dupa cum nu am ce face cu unul care
nu trace spada .decit pentru aur.
strabatura jumatate din arena, oprindu-se din
eind in cind pentru a-si face strigarile, dar fara rezultat.
i i luau in ris saracia muntenilor, altii isi aratau dis-
pretul vazind ca se pretuie§te atit de putin singele ceta-
lenilor.
Nin-ieni nu thclina citusi de putin sa ajunga luptatorul
clanului Chat tail, cind strigarea ajunse in sfir§it, la ure-
chile lui Smith care, rezemat cu coatele de gard, asculta
Cu gindul aiurea cele ce spunea primarul Craigdallie.
- Lis cc tot striga aia ? intreba el.
— 0 oferta &mica' din partea lui Mac Gillie Chat-
tanaeli, raspunse magistratul. Fagacluiete o coroana de
aur aceluia care se invoiete sa se faca Pisica salbatica
sa moara pentru Chattan, 4aa cum o sa se intimple
fara doar si poate.
— Cum ! striga cu vioiciune Smith, cer un om ca sa se
bata impotriva clanului Quhele ?
- Chiar asa, raspunse Griffin, dar nu crud ca o sa se
oaseasca in Perth un asemenea nebun.

241
 N-apuca bine sa rosteasca aceste cuvinte cind -Henry
sari in arena si se adresa crainicului :
- Iata-ma, domnule, eu Henry din Wynd, doresc sa
intru in rinduri sa lupt in tabara clanului Chattan !...
Strigate .de admiratie se ridicara din multime, in vreme
ce unii cetateni seriosi, nefiind in stare sa-si explice
purtarea lui Henry, socoteau ca trebuie sa-si fi pierdut
mintile din pricina luptelor de mai ihainte. Starostele era
cu totul inmarmurit.
— Esti nebun, Henry, spuse el, nu ai nici spada cu doug
taisuri nici camasd de zale.
— Este adevarat, raspunse Henry, caci am dat o ca-
ma5a de zale pe care o faurisem chiar eu, tinarului sef
al clanului Quhele. Si in curind o sa pretuiasca si el felul
cum nituiesc eu cuiele. Cit despre spada cu doua taisuri,
pumnalul asta de copil o sa-mi slujeasca ping cind am
sa lac cost de unul mai greu.
— Asta nu trebuie sa. se intimple. spuse Errol ; asculta,
armurierule, am sá-ti dau plato*a mea de Milano si
spada de Spania.
— ti multumesc nobilei voastre seniorii, Sir Gilbert
Hay, dar jugul de care stramosii nostri s-au slujit la
Loncarty mi-ar fi fost de ajuns si mie. Nu sint obisnuit
cu spade si armuri pe care nu le-am faurit cu mina mea,
caci nu stiu cum pot sa loveasca lard sa se rupd sau cum
pot sa filed fatal loviturilor primite.
Intre timp prin multime se raspindise zvonul ca vitea-
zul Smith avea sa se bata fard armura. Deodata, cum ora
luptei se apropia, spectatorii auzira o voce ascutitii si
vazura o femeie gifiind incovoiata sub greutatea unei
platose si a unei spade uriase. Era vaduva lui Oliver
Proudfute care ii aducea lui Smith armele pe care acesta
le imprumutase odinioara sotului ei, in seara cind fusese
ucis si pe care femeia recunoscatoare le adusese in arena,
acum, intr-un moment cind aceste arme incercate erau
atit de importante pentru stapinul lor.

242
 Henry lua cu bucurie aceste arme pe care le cunostea
bine, iar vaduva care tremura toata it ajuta sa se imbrace
ramas bun de la el spunind :
— Dumnezeu sä fie cu aparatorul vaduvei si orfanilor
si nenorocire celui care it va ataca !
Plin de incredere in armura lui, Henry se apleca pen-
tru a si-o fixa mai bine pe corp si, tragindu-si spada din
teaca, o facu sa descrie in aer cifra opt cu o putere si
o siguranta" neobisnuite.
Luptatorii primird porunca sa faca ocolul arenei pen-
tru a-i aduce omagiu regelui, dar mergind in ap. fel
incit sä nu se poata intilni.
Cit time tinu aceasta parada, cea mai mare parte din
spectatori ii priveau cu multa curiozitate pe luptatori,
cautind sa intrevada rezultatul luptei dupd infatiarea si
statura lor. 0 vrajba de veacuri umplea inimile razboini-
cilor. Pe fetele lor se citea o mindrie si o ura salbaticA,
trasaturile lor purtau intiparite hotarirea neclintita de a
lupta ping la moarte.
La vederea lor, spectatorii inaltara strigate de bucurie
si ropote de aplauze, aratindu-§i in felul acesta nerabdarea
de a privi acea lupta singeroasa.
Se pusera o multime de ram4aguri, atit in ce privea
rezultatul intregii lupte cit si soarta fiecaruia dintre
luptatori. Frumoasa infatipre a lui Smith facea din el
favoritul multimii §i unii pusera prinsoare ca avea sa
ucida trei din adversarii sai inainte de a fi doborit.
Henry Smith abia se echipase cind §efii dadura semna-
lul de lupta. In clipa aceea se auzi vocea lui Simon Glover
care striga :
— Henry Smith, Henry Smith, ce nebunie te-a
apucat ?
„Vgd ca dorete scape ginerele din strinsoarea
armurierului", gindi la inceput Henry Smith al doilea
gind fu de a merge sa-i vorbeasca ; iar al treilea ca nu

243
 putea cu nici un chip sa parAseasca lupta fax% sail
piarda onoarea.
Din momentul acela nimic nu mai avu insemnatate
pentru el decit ceea ce se petrecea in juru-i. Sefii celor
cloud tabere i§i a§ezara luptatorii pe trei linii de cite zece
oameni, cu un interval intre fiecare linie. A doua i a
treia linie se afla in rezerva pentru a da ajutor celei
dintii. •
*eful clanului Quhele se a§eza in linia a doua intro
doi din fratii sai de lapte. Patru din ei se aflau in
fata ; tatal si ceilalti doi ocroteau spatele. Torquil, mai cu
seama, se a§ezase in a§a fel incit ocroteasca fiul
adoptiv.
A§adar Eachin se gasea in mijlocul a noun dintre cei
mai voinici barbati din trupd, avind in fata lui patru
aparatori, unul de fiecare parte, Si trei in urma.
Liniile clanului Chattan se a§ezard in aceea§1 ordine,
cu singura .deosebire ca §eful ocupa mijlocul celei de-a
doua linii in loc sa fie la marginea din dreapta.
Ceea ce it facu pe Henry, care din tot clanul nu-I
vedea decit pe nefericitul Eachin, sä propund a se wza
la stingy clanului Chattan. Dar §eful se impotrivi amintin-
du-i ca." ii datora ascultare intrucit primise o simbrie din
mina lui. Ii porunci sa ocupe in linia a treia locul aflat
numaidecit inapoia lui, post de onoare pe care nu-1 putu
ref uza.
Cind cele doua clanuri astfel rinduite se gasira fata in
fata, i§i aratara dugnania de veacuri §i nerabdarea de a
se lupta prin strigate asurzitoare §i incepura sã se insulte
spadele ca pentru a se inspaiminta unii
pe altii.
In acea clips de grea cumpana, Torquil, care nu se
temuse niciodata ,pentru el, se temu pentru fiul sau adop-
tiv. Dar vazindu-1. cit e de hotarit temerile i se risipird,
mai cu seama cind ii auzi cuvintele cu imbarbata
tovard§ii de arme

244
 Am sa va urmez la moarte ca si la izbinda", spunea el.
Dar trompetele regelui sunau atacul cimpoaiele le
raspunsera prin citeva note ascutite, iar luptatorii, iutind
pasul pe masura ce inaintau, aruncara unii asupra
altora si se izbird ca apele a ,doud torente dezlantuite.
i s-ar fi putut spune, atit de repezi rasunau loviturile,
ca spadele erau miscate mai degraba de vreun mecanism
complicat decit de brate omenesti.
Pret de un minut sau cloud, liniile• din fata atacard,
lard sd se vadd insd decit o inclestare intre doi adversari.
Dar in curind al doilea si al treilea rind navalira de pe
margini, caci ura si setea de rdzbunare ii atita, facindu-i
sd se vire printre intervale pentru a lupta la rindul for.
Scena se transforms atunci intr-un haos in care scinteiau
spadele minjite foarte curind de singe. Citiva clintre
lu.ptatori, prep strinsi unii in altii pentru a se putea sluji
de spadele for fungi, se folosire.- de pumn ale. Singele
curgea siroaie si gemetele sau mai degraba urletele rani-
tilor se arnestecau. cu strigatele luptatorilor. Spectatorii
cei mai obisnuiti cu aceste scene de macel nu puteau sa-§i
dea seamy care dintre cei doi adversari era mai tare.
In diferite rinduri izbinda parea sä incline intr-o
ariumita parte, dar clanul celalalt isi recapata numaidecit
fortele. Notele ascutite ale cimpoaielor acopereau zangani-
tul armelor, intaritind furia luptatorilor.
'Deodat6, de parc-ar fi fost Intelese; instrumentele su-
nar5 retragerea intr-un fel jalnic ca pentru a aduce
cinstire mortilor. Cele cloud tabere se descetard §i se
pregatird sa se odihneasca timp de citeva minute.
Privirile spectatorilor se indreptard curioase spre
rindurile rdrite ale luptatorilor, dar le fu cu neputintd--
sd. • bage de seams care tabard suferise cele mai marl
pierderi. Clanul Chattan parea Sa fi pierdut mai putini
oameni, dar mantalele pline de singe ale luptatorilor sai
ardtau ca numarul ranitilor era mai mare decit al celui-
I al t clan.

245
 Aproape idouazeci de oameni din ambele tabere zA-
ceau la pamint, morti sau muribunzi. Brate §i picioare
irnpra§tiate, capete despicate pins la barbie, rani singe-
rinde mergind de la umeri pins la piept, marturiseau
furia luptei, taria sinistra a armelor si puterea fatala a
bratelor care le minuisera.
*eful clanului Chattan se remarcase prin curajul sau
era uwr ranit. Chiar §i Eachin se batuse vitejeste in
mijlocul garzii sale. Spada ii era plind de singe si avea
un aer mindru §i razboinic. Zimbi cind batrinul Torquil,
stringindu-1 in brate, it cople0 cu laude §i binecuvintari.
Dupa ce-§i lasara oamenii sa rasufle vreo doua minute,
cei doi sefi i§i refacura liniile, alegind de asta data ca
teren de lupta un loc mai apropiat de riu. Din cind in cind
rani ii se ridicau pentru arunca o privire pe cimpul
de lupt& si apoi se prabuseau morti din pricing
inspaimintatoare.
Henry Smith era usor de recunoscut, &del nu era im-
bracat la fel ca muntenii §i statca in locul eel mai din
fats, sprijinindu-se cu mindrie in spada si avind in pi-
cioare capul unuia dintre adversarii sai pe care puterea
loviturii it Meuse sa se rostogoleasca la zece pasi.
De cind isi doborise (maul, Smith se multumea sa pareze
loviturile, Para sa atace pe nimeni. Mac Gillie fu foarte
ingrijorat cind, clupd ce dadu semnalul de stringere a
rindurilor. observa ca puternicul sau recrut ramase la
oarecare depar tare si nu parea dispus sa li se alature.
— Ce ai, spuse §eful, laOtatea poate salaslui intro-un
corp atit de vflijos ? Haide, vino si lupta
— Mi-ai spus adineaori ca sint mercenarul dumitale,
faspunse Henry ; data-i ap, am muncit destul pentru
simbria de azi.
— Pe eel care ma sluje0e fara sa tina socoteala, it
rasplatesc in acelasi fel, raspunse §eful.
— Daca-i a.a, ma lupt ca voluntar §i ma k-lez in locul
care-mi place.

246
 — Cum vrei, raspunse Mac Gillie, care intelese CA
trebuia sa faca pe placul unui luptator atit de pretios.
— Bine, spuse Henry si, cu spada pe umar, se duse sA
so aseze in fata sefului clanului Quhele.
Atunci, pentru prima oars, Eachin fu cuprins de team/
De multa vreme it socotise pe Henry ca cel mai bun lup-
tator din Perth. La ura ce i-o nutrea rivalului sau se
adauga si dispretul de a fi fost atit de usor invins in
ultima si deznadajduita lui incercare. Cind it zari deci
cu ochii atintiti asupra lui, cu spada insingerata in mina
gata sa se repeada spre el, curajul it parasi si dadu semne
de sovaiala care nu-i scapara tatalui sau adoptiv.
Era un noroc pentru Eachin ca Torquil, datorita tern-
peramentului sau, nu putea sa se gindeasca nici o clips
ca un luptator din clanul sau, si cu atit mai putin seful,
fiul sau adoptiv, ar putea fi lipsit de curajul trupesc.
Daca si-ar fi putut inchipui acest lucru, deznadejdea si
furia 1-ar fi adus, poate, in stare chiar sa puns capat
zilelor lui Eachin, pentru a-1 impiedica sa-si pateze
onoarea. Dar mintea .lui inlatura gindul, care ii parea
monstruos si impotriva firii, ca fiul sau adoptiv ar putea
fi cuprins de lasitate. Superstitia ii spunea ca fiul sau
s-ar afla sub puterea unei vraji. I1 intreba deci cu ingri-
jorare, insa in soapta :
— Nu cumva vraja a pus stapinire pe tine, Eachin ?
- Vai da, raspunse Eachin, si vrajitorul se afla acolo.
— Cum ? striga Torquil, si to porti o armura pe care a
faurit-o el ? Norman, copil ticalos, pentru ce i-ai adus
blestemata asta de camasa de zale ?
— Daca sageata mi s-a ratacit, viata n-are sa mi se
ratac-easca, raspunse Norman nan Ord. Tineti-va bine,
o sa vedeti cum rup vraja.
— Da, sa ne tinem tari, spuse Torquil ; poate sa fie el
• •
un vraptor iscusit, dar am spus ea Eachin va iesi teafar
si nevatamat din lupta. Vrajitorul saxon o fi avind el o
putere de temut, dar zadarnic, proorocirea tot nu o sa.

247
izbindeasca ; toata padurea Stejarului o sa cads, cu
ramuri si radacini, mai inainte de a pune el un deget
pe fiul meu adoptiv. Inconjurati-1, copiii mei. „Bas air son
Eachin !" Fiii lui Torquil repetara aceste cuvinte care
insemnau : „Sa murim pentru Hector !".
In fata acestui devotament, Eachin iii recapata curajul
si striga cu hotarire catre cintaretii din cimpoaie ai
clanului sau :
,,Seid seas !" ceea ce vrea sa spuna : „Cintati cu cu-
raj !".
Sunetele salbatice ale cimpoaielor rasunard din nou,
dar de asta data luptatOrii inaintara mai cu incetineala
unii spre altii ca nite oarneni care se cunWeau §i isi
respectau unul altuia meritele. Henry din Wynd, in nerab-
darea lui de a se lupta, trecu dincolo de clanul Chattan
Si ii facu semn lui Eachin pentru a-1 indemna sa-i iasa
in intimpinare. Dar Norman porni inainte pentru
acoperi fratele de lapte incle§tarea inceta de-o parte si
de alta, ca §i cind cele doua clanuri ar fi voit sa preves-
teased soarta zilei dupd rezultatul acestui duel.
Munteanul inainta cu spada-i lata ridicata ca pentru
a lovi, apoi, sarind deodata pe deasupra spadei lui Smith,
iii trase pumnalul si ii dadu o lovitura grozava, strigind :
- Tu m-ai invatat sa ma slujesc de el !...
Dar Henry purta o platoA bung captwita cu otel Cala
si Cu siguranta ca Baca ar fi fost mai putin bine inarmat,
viata lui de luptator s-ar fi terminat aici. Fu chiar u§or
ranit.
— Nebunule ! spuse el lovindu-1 pe Norman cu minerul
spadei lui greoaie, to-am invatat sa dar nu sa to
si aperi !...
Si ii craps capul, cu toata casca lui de otel. Apoi se
repezi spre tinarul §ef care se gasea acum in fata lui.
Dar vocea aspra a lui Torquil rasuna :
— Far eil air son Eachin (Altul sa moara pentru
Hector 0.

248
 Cei doi frati care se aflau de fiecare parte a §efului lor
se repezirA in intimpinarea lui Henry §i ii silira sa ramina
in aparare.
— Inainte, neam de Pisica-tigru, striga Mac Guile,
faceti-i pe ulii 4tia sa va simta ghearele.
De§i ranit §eful veni chiar el in ajutorul lui Henry, ii
rasturna pe unul din leichtach-i, in vreme ce Henry, cu o
lovitura de spada, it scapa de celalalt.
- Reist air son Eachin ! (Din nou pentru Hector 0,
striga Torquil.
— Bas air son Eachin ! (Sa murim pentru Hector !)
repetard doi dintre fiii Stejarului tinind piept lui Smith
§i tovara§ilor sai.
timpul acesta Eachin se lupta cu dirzenie la aripa
stinga readucea oarecare speranta printre aparatorii
Cei doi fii ai lui Torquil suferird soarta fratilor lor,
cAci strigatul cefului clanului Chattan atrasese in acest
punct al luptei pe cei mai buni dintre razboinicii sai. Dar
ei nu cazura nerazbunati lasard atit asupra celor vii
cit i asupra celor morti urmele grozave ale spadei lor.
Totu§i nevoia de a se tine in jurul ref ului 'or, ii slabea
vazind cu ochii pe luptatorii clanului Quhele. Acum era
u$or de vazut ca luptatorii clanului Chattan erau inch
cincisprezece, pe cind cei ai clanului Quhele nu mai erau
decit zece, din care patru, printre care Torquil, erau
pazitorii lui Eachin.
Lupta urma cu o inverunare care 'Area sa creasca pe
masura ce fortele luptatorilor scadeau. lidnit de mai
multe ori, Henry Wynd nu avea totusi decit un singur
tel, sa-i nimiceasca pe vitejii razboinici care-1 ocroteau
pe Eachin, pentr.0 a ajunge la tinta urii sale.
Dar strigatul lui Torquil rasuna mereu :
Un altul sa moard pentru Hector, la care celalalt
raspund ea :
— SA murim pentru Hector !

249
 Desi clanul Quhele era inferior ca numa'r, rezultatul
bataliei era Inca indoielnic. Obositi cu tot i,, luptatorii celor
doua partide flirt siliti sa se odihneasca din nou.
Se putu observa atunci ca in tabara elanului. Chattan
nu mai ram.asesera decit doisprezece oameni dintre care
abia doi sau trei erau in stare sa se tins Pe picioare fara
ajutorul spadelor.
In clanul Quhele nu mai erau decit cinci. Doi dintre
ace§tia erau Torquil §i fiul sau cel mai tinar, amindoi
u§or raniti. Numai Eachin era neatins. Furia celor doua
partide Meuse loc unei istoviri urmata de o deznadejde
adinca. Mergeau impleticindu-se, ca intr-un vis §i numai
cind i§i aruncau privirea asupra cadavrelor intinse pe
cimpie mai capatau putina putere.
Multimea ii vazu in curind pe supravietuitorii acestul
macel adunindu-Se pentru a reincepe lupta pe malurile
fluviului unde pamintul era mai putin lunecos din pricing
singelui §i mai putin presarat cu cadavre.
— In numele lui Dumnezeu §i al indurarii sale, ii
spuse batrinul rege ducelui de Albany, sa oprim acest
macel. Oare e nevoie sa trimitem la macearie aceste
sarmane zdrente omene§ti ? Acum vor avea cu siguranta
mai multa judecata §i vor primi pacea in conditii mai
ware.
— Lini§titi-va, monseniore, ii spuse fratele sau. Oame-
nii a§tia sint o plaga pentru cimpii. Cei doi cefi se afla
Inca in viata §i, data se vor retrage neatini din lupta,
totul va trebui luat de la inceput. Amintiti-va ca ati
faga.duit in fata Consiliului sa nu strigati „Opriti-va l"
— Ma impingi la o mare crima, Albany, la - o mare
crima ca rege §i cre§tin.
— Ii judecati rau, sire, raspunse ducele, ei nu sint
ni§te supu§i buni, ci ni§te r4zvratiti, dupa cum poate
marturisi lord-ul Crawford, iar staretul dominicanilor va
va spune ca sint pe jumatate
Regele OVA adinc

250
 Area invatat pentru mine si nu mai am sa-ti
opun nici un. argument. Fa cum iti va placea, eu imi
intorc ochii de la west macel, dar simt ca Dumnezeu ma
va pedepsi ca am ingaduit un asemenea sacrificiu de
vieti om.ene5ti.
- Sunati, trompete, striga Albany, ranile au sa le
prinda coaja data se vor mai odihni mult !
to timpul acestei convorbiri, Torquil it imbrat4a §i ii
incuraja pe tinarul §ef :
— Mai tine piept vrajii Boar citeva minute numai. Nu
te tulbura i ai sa ie0 din lupta fara o zgirietura, nu te
tulbura.
— Cum nu m-a5 tulbura ? raspunse Eachin, rind am
vazut atitia viteji murind pentru mine care nu facusem
nimie pentru ei
Si ,de ce s-au nascut. data nu pentru ca sa se jert-
feasca pentru §efui lor. raspunse linistit Torquil. De ce
sa ne tInguim dac . sageata nu se intoarce in tolba dupd
ce atins tinta? Mingiie-te, Tormot si cu mine nu
sintem decit usor raniti, in vreme ce pisicile sulbatice
abia se tiriisc, ca i cincl ar fi pe jumatate sugrumate de
ciini. Izbinda e a noastra Baca o sa ne tinem bine k;i ziva
asta glorioasa, o sa fie a ta, chiar data ai ramine singurul
supravietuitor... Cimpoieri,, sunati atacul.
Cimpoierii ambelor tabere sunard in acelai. timp §i
invalm-4eala reincepu, de.5i nu cu aceea§i forta.
Luptatorilor li se alaturasera cei doi stegari care, cu-
prin5i de dorinla de razbuna fratii, nu de a le supra-
vietui, parasiser.kpe nesimtite cele doua margini ale arenei
uncle trebuiau sa stea nemi§cati. Sfir§isera prin a se lupta
si ei. Si arum se loveau cu lancile de case erau prinse
steagurile. Fara a da drumul steagurilor, cei doi luptara
corp la , corp Cu atita furie incit cazura in Tay, tinindu-se
strins in brate unul pe altul.
0 dorinta salbatica de a se bate, o furie nebuna puse
staipinire la rindu-i pe cimpoieri. Vazind ca Walla e
a
25i
 aproape terminate fiindcA nu mai avea tine s-o continue;
cei doi cimpoieri, care in tot timpul luptei facusera tot ce
le sta in puteri pentru a sustine taria fratilor lor, se
aruncard unul asupra altuia, cu pumnalul in mina si cu
atita repeziciune incit cimpoierul clanului Quhele cazu
mort aproape numaidecit, in vreme, ce adversarul lui era
ranit de moarte. Acesta din urma putu, totusi, sa-si apuce
din nou instrumentul i sufletul cintaretului zbura ()data
cu ultimele note ale cimpoiului.
Cimpoiul, sau mai degraba partea numita teava, s-a
pastrat pins in zilele noastre in familia unui sef muntean,
unde este tinuta la loc de cinste sub numele de Federan
Dhu sau teava neagra 1.
In timpul acestei ultime zvircoliri, tindrul Tormot
trimis Inainte ca si fratii sai, fu ranit de moarte de spada
lui Smith. Ceilalti doi luptatori ai clanului Quhele cazuQera
si ei, far Torquil, impreuna cu Eachin si cu Tormot ranit
fury sil i ti sa bate in retragere. Uri-lib:HO de opt sau zece
adversari, ei se oprira pe tarmurile fluviului. Acolo,
Tormot isi dadu sufletul si moartea lui smulse tatalui sau
singurul suspin pe care-1 scosese in tot timpul batliei.
— Fiul meu Torrnot, ofta el, eel mai 'anal- si cel mai
drag ! dar dace am sa-1 scap pe Eachin, scap totul...
Ascuita, scumpul meu fiu, am facut pentru tine tot ce
poate face un om, nu-mi alai ramine decit sa ma jertfesc
§i eu. Lasa-ma sa to dezbrac de armura asta vrajita, ea
iti aduce nenorocire. Ia-o pe-a lui Tormot este mai
1 Clunie Mac Pherson, astazi eful clanului Chattan, se -arid
In stapinirea acestui vechi trofeu, prin care se constata prezenta
stramoilor sai pe cimpia de la Nort-Inch. 0 altd tradiVe spune
ca deasupra clanului Chattan a aparut cu acel prilej un trubadur
zburator si dupd ce a scos citeva sunete sdlbatice din instrumen-
tul sau, i-a dat drumul jos. Intrucit instrumentul era de sticld, el
se sparse in cadere si nu mai ramase decit teava care, ca de obi.-
cei, era facutd din lignunz vitae. Cimpoierul tribului lui Mae Pher-
son lua aceasta teava fermecatd, care se spune ca aduce noroc
nului in stdpinirea cdruia se afla (n.a.). 0
usoara si o sa ti se potriveasca. Am sa mA reped .asupra
schilozilor alora si nadajduiesc ca n-au sa-mi faca prea
mult rau, caci se tin unul dupa altul ca niste ciini istoviti.
Cel putin, fiu stump al inimii mele, daca n-am sa izbutesc
sa te scap, am sa-ti arat cum trebuie sa moard un barbat.
Rostind acestea, Torquil desfacea cataramele de la
platosa tina'rului sef, nadajduind sa zdrobeasca astfel
vraja.
- Tat5., tats, dumneata care esti mai mult decit tatal
meu, ramii cu mine si alaturi de dumneata simt ca am
sä ma bat pins la ultima suflare.
— Cu neputinta, raspunse Torquil, trebuie sa-i impiedic
sa se apropie, in vreme ce-ti vei pune platop. Dumnezeu
sa te binecuvinteze pe vocie, drag copil al sufletului meu !
Apoi, invirtindu-si spada, Torquil Stejarul se repezi
scotind strigatul de razboi care rasunase atit de des pe
cimpia insingerata : „Bas air son Eachin !".
El striga de trei on cu o voce de tunet si de fiecare
data dobori un om.
— Bravo ! curaj ! striga multimea in fata loviturilor
deznadajduite care, in momentul acela de ultima Incordare,
mai puteau Inca schimba soarta zilei. Deodata strigatele
facura loc unei taceri adinci ; se auzi un zgomot de
arme, la fel de grozav ca si cind lupta atunci ar fi Inceput.
Henry din Wynd se lupta cu Torquil Stejarul. Ei se
batura cu aceeasi furie, cu aceeasi ura ca si cind lupta
de-tibia s-ar fi pornit.
Ura for era egala de o parte si de aita, caci Torquil
recunostea in adversarul lui pe vrajitorul care-1 vrajise
pe Eachin, far Henry vedea in Torquil pe uriasul ce-1
impiedicase in tot timpul incaierarii sa-si intilneasca §i
sa-si doboare rivalul.
Se bateau, fara a pierde teren, ceea ce nu s-ar fi In-.
timplat, poate, daca ranile lui Henry nu i-ar fi rapit o
parte din sprinteneala lui obipuith.

253
 In timpul acesta Eachin vazindu-se singur, dupa -ce
fncercase zadarnic sa-si puns armura fratelui sau de lapte,
ii fu rusine ca nu face nimic si, intr-un moment de dezna-
dejde, se repezi pentru a-i da ajutor tatalui sau adoRtiv
mai inainte ca un alt luptator din clanul Chattan sä so-
seasca pentru a-I ataca. El se afla doar la cincisprezece
pasi, hotarit sa-si is partea lui din aceasta lupta pe viata
si pe moarte, cind Torquil cazu cu pieptul despicat de la
umar pins la inima, murmurind intr-o ultima suflare :
„Bas air son Eachin".
Nefericitul tinar vazu deci cazindu-i ultimul aparator
si in acelasi timp se gasi fata. in fata cu dusmanul lui de
moarte care it urmarise tot timpul luptei. Smith era
acolo, la o lungime de spada, invirtind pe deasupra capu-
lui acea arma greoaie care it cautase printre atitea piedici.
Fu de ajuns ca tindrul sa se lase coplesit de sfiiciunea-i
fireasca. Poate ca-si mai aminti in clipa aceea ca era
lard armura in mijlocul .mai multor dusmani, raniti de-
sigur, dar dornici de razbunare. Oricum ar fi fost, curajul
it parasi, ochii i se impaienjenirA, urechile ii vijiira, capu]
ii fu cuprins de ameteala si orice alt gind disparu in fata
fricii de moarte.
Ii dadu lui Sinith o lovitura Vara urmari si, ferindu-se
de aceea care ii era sortita, se trase indarat si, mai ,inainte
ca armurierul sa fi avut vreme ridice arma, Eachin
sarise in Tay. Un vuiet de dispret it urma in timp ce
strabatea fluviul inot, cu toate Ca nici unul din gloata
celor ce faceau haz nu ar fi fost mai curajos intr-o
asemenea imprejurare. Henry privea tacut si surprins
cum fugarui se indeparteaza ; nu era in stare sa se gin-
deasca la urmarile acestei fugi, atit de coplesit era acum
cind nu se mai afla in betia luptei. Se aseza pe iarba la
-marginea riului, silindu-se sa opreasca singele ce-i curgea
din rani.

254
 Invingatorii furs felicitati dupd obicei. Ducele de
Albany §i alti citiva coborira in arena §i Henry Wynd
avu cinstea ca ei sa-1 is in seams.
- Dacca vrei sa ma urmezi, viteaz luptator, spuse
Douglas, voi schimba sortul tau de piele cu o centura de
eavaler si iii voi da un venit de o suta de livre pentru
,a-ti tine rangul,
— Va multumesc cu umilinta, milord, raspunse Smith
obosit, dar am,Narsat destul singe si Cerul ma pedepse§te
impiedicindu-ma sa-mi ating singurul tel pentru care am
intrat in arena.
— Cum, prietene, spuse Douglas, nu ai luptat pentru
clanul Chattan si nu to-ai acoperit de glorie ?
— Am luptat pentru propria mea mina 1, adauga Smith
cu nepasare.
i aceasta expresie a ajuns un proverb obi§nuit in
Scotia.
Bunul rege Robert sosi •apoi, calare pe un cal de
parad.a care mergea in buiestru. El trecuse bariera pentru
a cerceta
— Conte de Douglas, spuse el, it obosesti pe bietul om
cu propunerile dumitale vremelnice, cind el pare sä nu
mai aiba decit putin time spre a se gindi la lucrurile
vesnice. Nu are nici un prieten aci care sa-1 duea intr-un
lot unde sa se poata avea grija de trupul si de sufle-
tul lui ?
— Are atitia prieteni citi oameni sint in Perth, §i eu
ma socotesc drept unul din cei mai apropiati, zise Sir
Patrick Charteris.
- Butoiul tot a scrumbii miroase, raspunse dispretui-
tor Douglas dindu-.5i calul inapoi. Oferta de a fi facut
cavaler grin spada lui Douglas 1-ar fi reinsufletit data
ar fi avut in vine o picatura de singe nobil
1 Cu sensul : pentru placerea mea personal5, nv pentru fo-
lost') vostru.

255
 Fara a tine seams de cuvintele artagoase ale puterni-
cului conte, Kinfauns descaleca si it lua in brate pe Henry
care lesina de slabiciune. Dar Glover intra chiar in mo-
mentul acela in arena impreund cu alti citiva cergeni
de seams.
— Henry ! iubitul meu fiu, striga batrinul, oh ! pentru
ce te-ai amestecat in lupta asta ucigasa. ? 0 ! mori nu
vorbesti
- Ba pot vorbi, sufla Henry, Caterina...
Nu pUtu spune mai mult.
- Caterina este bine, cred, si va fi a to data...
— Dacil se afla in siguranta, vrei sa spui, batrine,
Sntregi Douglas care, in ciuda dispretului, era prea mari-
nimos totu5;i ca sa ramind nepasator fata de cele ce se
petreceau in jurul sail. Se gia in siguranta, data steagul
lui Douglas o poate ocroti si va fi bogata, caci Douglas
poate da bogie aceluia care o pretuieste mai mult decit
onoarea.
Pentru aceasta ocrotire, nobilul Douglas sä pri-
measca multumirile si binecuvintarile unui tats. Cit despre
bogatie, avem destuld. Aurul, vai ! nu-1 poate readuce
la viata pe nefericitul meu copil.
— E uimitor, striga contele, un tAran refuza noble ea,
un meserias clispretuieste aural !
— Cu ingaduinta voastra, spune Sir Patrick, eu care
sint nobil si cavaler, imi voi lua respectuoasa libertate de
a spune ca un viteaz ca Henry din Wynd poate dispretui
titlurile onorifice si ca un om cinstit ca acest respectabil
batrin nu are ce face cu aurul.
— Ai dreptate, Sir Patrick, sa vorbesti in sprijinul
orasului dumitale si nu ma supar, raspunse Douglas. Eu
nu fortez pe nimeni sa primeasca bogatiile pe care le ofer.
Apoi adresindu-se lui.Albany, ada-aga :
- Inaltimea. Voastra ar face bine sä-1 scuteasca pe rege
de priveli§tea As t a singeroasa, pentru ca in seara asta va
trebui sa afle wea ce intreaga Scotie o sa cunoasca mime

256
 in zori. Lupta s-a terminat, iar eu sulk. vazind atitia
viteji neinsufletiti ; bratele acestea ar fi putut hotari
soarta unei batalii in folosul tariff lor.
Cu grew izbutira sa-1 scoata pe rege din arena. Lacrimi
curgeau pe fata sa venerabila iroiau in barba alba ;
el ii rugs pe preoti si pe nobili sa binevoiasca a se ingriji
de trupurile §i sufletele unor raniti rama§i in viata, iar
pe morti ingroape creOine§te. Preotii de fata se
prinsera sa indeplineasca aceasta indoita insarcinare.
Astfel sfir§i acea lupta vestita desfa§urata in partea de
miazanoapte a Inch-ului, in Perth. Din cei §aizeci
patru de luptatori care se batusera in acea zi singeroasa,:
iar printre ace§tia se numarau §i cimpoierii stegarii;
numai apte ramasesera in viata. Ei f ura transportati pe
targi, la un loc cu mortii §i muribunzii. Numai Eachin
scapase teafar din lupta, dar era dezonorat.
Aceasta infringere aduse dupa ea desfiintarea confer
deratiei Quhele. Clanurile din care era alcatuita nu mai
sint decit o materie de studiu pentru istorici, caci, dupd
intilnirea aceea ce rascolise atitea patimi, ele nu se mai
adunard niciodata sub vreun steag.
Clanul Chattan, dimpotriva, a continuat sa infloreasca.
Astfel ca cele mai bune familii din muntii Scotiei pretind
ca se trag din glorio§ii for strabuni, pisicile de munte.
 XXXV

In vreme ce regele se inapoia la mandstire, in trapul

calului, Albany, cu fata desfigurata si cu glasul tremurind,
ii spuse contelui de Douglas :
- Senioria voastra, care a vazut scena aceea ingrozi-
toare de la Falkland, nu ar vrea sa-1 instiinteze pe nefe-
ricitul meu frate ?
— Nu, raspunse Douglas, chiar data mi s-ar oferi Sco-
tia intreaga. Mai degraba as sta in fata celor o suta de
arca§i din Tynedale. Nu, pe sfinta Brigita de Douglas !
nu as putea spune ca 1-am vazut mort pe nefericitul tinar.
Inaltimea Voastra ar putea mai bine decit mine sä po-
vesteasca imprejurarile. Daca nu ar fi rascoala lui March
§i razboiul impotriva Angliei, mi-as spune mai lamurit
parerea in aceasta privinta.
Dupd aceste cuvinte, contele ISi prezenta omagiile re-
gelui §i se duse la castelul sa.u, pe Albany sá-i
imparta§easca vestea asa cum va putea.
„Rascoala lui March si razboiul impotriva Angliei ! i§i
zise ducele. Desigur ! pentru ca este propriul tau interes,
conte mindru, interes pe care nu vei indrAzni sa-1 des-
parti de al meu. Deoarece insarcinarea asta Imi revine de
drept, voi sti s-o duc pin& la capat."
urma pe rege in incaperile sale. Acesta isi privi sur-
prins fratele &Ind it vazu asezat la locul sau obisnuit.

258
 - Pari cam mihnit, Robin, ii spuse regele. Ar fi tre-
buit sä te ginde§ti mai bine inainte de a porunci mace-
lurile astea de vreme ce ele te indurereaza p.tit. ‘5i to-
Robin, eu te iubesc mai mutt cind iti dai la iveala
ad.evarata fire, decit atunci cind alcatuiesti planuri pow`
litice.
— Ah ! pentru Dumnezeu, as fi voit sa nu am a vä
spune altceva mai trist de4 ceea ce s-a petrecut astazi,
incepu Albany cu o voce tinguitoare. N-o sa m-apuc sa-i
pling pe salbaticii care au cazut acolo.
Dar se opri din vorba.
— Cum oare ? striga regele plin de teama, ce alta ne-
norocire s-a mai intimplat ? Rothsay ? el trebuie sa fie.
De Rotshay e vorba... Raspunde &data ! De ce alta ne-
bunie s-a mai facut vinovat ? ce nenorocire s-a mai
abatut asupra lui ?
— Nu, rege, sire, nefericitul meu nepot nu va mai
faptui nici o nebunie !
— A murit ! a murit ! gemu nefericitul tata. Albany,
te rog din suflet, tine seama de legaturile fratesti care
ne unesc... dar nu, eu nu mai sint fratele tau, regele tau
este cel care iti porunceste sa-i spui tot adevarul, om in-
tunecat si rafinat !...
Cu o voce nesigura, Albany spuse :
- Amanuntele nu-mi sint cunoscute. Ceea ce este si-
gur e ca nefericitul meu nepot a fost gasit mort in ca-
mera sa noaptea trecuta, in urma unei boli subite. Asta-i
tot ce mi s-a spus.
— Rothsay ! fiul meu iubit ! De ce nu a voit Dum-
nezeu sa fi murit eu in locul tau, fiul meu ! fiul meu
Astfel graia, in limbajul biblic, acel nefericit parinte,
smulgindu-si barba carunta si paru-i albit, in vreme ce
Albany, cu constiinta tulburata si gitul uscat, nu ind.raz-
nea sa intrerupa aceasta izbucnire de deznadelde.

17 259
 Dar durerea regelui se preschimba pe data intro ne-
bunie furioasa, care nu se potrivea deloc cu blindetea §i
sfiiciunea lui obi§nuita, astfel incit Albany se temu.
- Iata rezultatul dojenilor al maximelor tale re-
ligioase, regele, dar nefericitul tats care ti 1-a in-
credintat pe fiul sau intocmai cum se preda mielul ma-
celarului, este un rege to va face numaidecit s-o afli.
Ucigawl mai poate sta astfel in fata fratelui sau, cu
miinile pline de singele nepotului ? Nu, pentru nimic in
lume ! Hei ! Sa vina cineva in grabs ! Mac Louis !
Brandani ! Tradare ! Crima ! La arme ! Daca iubiti familia
Stuart !
Mac Louis, urmat de mai multi soldati din garda, na-
vali in camera.
- Moarte si tradare, striga nefericitul rege, brandani,
nobilul vostru print...
Zguduit de suspine, el nu avu curajul sa le aduca la
cun.Winta vestea fatala. In cele din urma, adauga :
— 0 secure Si un bustean in curte numaidecit !
Arestati...
Numele ii muri pe buze.
— Pe cine trebuie sa arestarn, nobilul meu rege ? in-
treba Mac Louis, crezind ca toate grozaviile din timpul
zilei tulburasera mintea regelui.
— Pe cine trebuie sa arestez, sire ? intreba el din nou ;
nu se afla aici decit ducele de Albany, fratele Inaltimii
Voastre.
- Ada este, spuse regele a carui minie incepea sa se
potoleasca. Nu este decit prea adevarat. Nu se afla aici
cleat Albany, fiul tatalui meu... Numai Albany, fratele
meu. Doamne, da-mi putere sa inving dorinta asta de
razbunare care-mi arde singele : Sancta Maria, ora pro
nobis I
Sfinta Maria, roaga-te pentru not (lat.).

260
 Mac Louis 11 privi cu mtrare pe auceie ce Albany rare
se silea ascunda stinghereala sub masca unei mih-
niri adinci.
- Nenorocirea care 1-a lovit a fost prea puternica
pentru mintea sa, opt-i el catre §eful brandanilor.
— Care nenorocire, milord ? intreba Mac Louis. Eu
nu am aflat nimic...
— Cum ! n-ai aflat despre moartea nepotului meu
Rothsay ?
- Ducele de Rothsay a murit, duce de Albany ? striga
credinciosul brandan inspaimintat. Cind ? Uncle ? Cum ?
— De cloud zile, la Falkland, nu se ,5tie Inca in ce fel !
Mac Louis i§i atinti o clipa asupra ducelui ochii sai
scaparatori, apoi ii spuse regelui care parea cufundat in-
tro rugaciune adinca :
— Sire, acum un minut sau doua nu ati indraznit sa
rostiti un cuvint, un singur cuvint. Rostiti-1 i dorinta
voastra va fi o lege pentru brandani !
— Ma rugam impotriva ispitei, Mac Louis, spuse mo-
narhul, dumneata mi-o aduci din nou. Ai inarma dum-
neata cu o spada bratul unui om minios ? Dar Albany,
prietenul meu, fratele meu, cum ai putut face una
ca asta ?
Albany, vazindu-1 pe rege mai lini§tit, raspunse cu mai
multa putere :
- Castelul meu nu poate impiedica moartea sa intre.
Nu am meritat cu nimic aceste mir§ave banuieli. Iert du-
rerea unui tats, dar sint gata sä jur. pe truce §i pe altar,
pe fericirea mea ve§nica, pe sufletul pa'rintilor no§tri...
- Taci, Robert, striga regele. Nu mai adauga la omor
i sperjurul. Purtarea to nu este decit un pas mai mult
spre coroana sceptru. Ia-le °data, sarmanule ! §i sa dea
Dumnezeu sa simti ca i mine ca amindoud sint facute
din fier inro§it ! 0 ! Rothsay ! to cel putin ai scapat de
nenorocirea de a fi rege.

261
 — Sire, spuse Mac Louis, ingaduiti-mi sa va reamin-
tesc coroana. Scotiei, atunci cind Maiestatea
Voastra va fi Incetat sa le mai poarte, vor reveni de drept
celui de-al doilea fiu al vostru, Iacob !...
— Asa este, Mac Louis, raspunse cu vioiciune regele.
Bietul copil ! Mosteneste si el primejdiile fratelui sau !
Iti multumesc, Mac Louis ; mi-ai adus aminte ca-mi mai
ramine Inca ceva de facut pe pamint. inarmeaza-ti bran.-
danii cit mai repede cu putinta. Nu Elsa sa se strecoare
printre ei nici unul a carui credinta sa nu-ti fie cunos-
cuta. Ai grija mai cu seama sa nu fie ingsaduit printre
ei nici unul care sa fi avut legaturi cu ducele de Albany
(vreau sa vorbesc despre omul acesta care-si zice fratele
meu). Sa mi se pregateascal litiera ; ne \Tom refugia la
Dunbarton sau la Bute. Muntii si prapastiile vor fi de
ajuns, impreund cu curajul brandanilor mei, pentru a-I
ocroti pe scumpul copil, pins ce vom fi pus oceanul intre
el si cruda ambitie a unchiului sau. Adio, Robert de
Albany, adio om singeros cu inima de piatra. Bucura-te
de partea de putere pe care ti-o va lasa Douglas, dar nu
te mai infatisa niciodata inaintea mea si sal nu te apropn
de fiul meu, caci gArzile au porunca sa te ucida cu bal-
tagurile for ! Mac Louis, ai grija ca totul sa se faca a§a
dupd cum am hotarit !
Ducele de Albany se retrase in tacere, fard a scoate
un cuvint spre a se dezvinovati.
Ceea ce a urmat este de domeniul istoriei. Ducele de
Albany obtinu de la Parlament sä fie declarat nevinovat
de moartea lui Rothsay. Nefericitul monarh se retrase la
castelul Rothsay, in comitatul Bute, unde isi plinse flub
pierdut si veghe cu o grija neobosita asupra fiului ce-i
mai raminea. Pentru a-I pune mai in siguranta pe tindrul
print, crezu de cuviinta sa-1 trimita la curtea regelui
Frantei. Dar vasul care it transporta pe printul Scotiei
fu capturat de catre un cruciator en.glez si, cu toate ca
exista in momentul acela un armistiIiu intre cele doua

262
regate, Henric I fu destul de putin marinimos §i 11 1
prizonier.
Aceasta din urma napasta sfir§i prin a zdrobi inima
batrinului rege Robert al III-lea.
Dar tradarea fratelui sau nu ramase nepedepsita, cu
toate ca razbunarea se rasa Weptata. Sir Robert de Al-
bany cobori in pace in mormint la o virsta inaintata
putu transmits regenta fiului sau Murdoch. La notd-
sprezece ani dupa moartea lui Robert al III-lea, Iacob
se inapoie in Scotia ducele Murdoch de Albany murea
pe esafod, impreuna cu copiii sal, ca o ispasire a crimelor
faptuite de tatal sau §i de el insu§i.
 XX XVI

De curat la suflet grijd totdeauna

Sd nu in5eli pe niineni 5i nici sa amage5ii,
In zadar va cla-n minge cu piciorul Fortuna
Vei gasi to odata prilejul sa zinibcti.
Burns

SA ne intoarcem acum la Frurnoasa din Perth. Dup5

grozavele intimplari de la Falkland, ea fusese pusli, din
porunca lui Douglas, sub ocrotirea ducesei de R.Dthsay,
ramasa vaduva. Aceasta se retralsese intr-un sfint hica4
numit Campsie, ale carui ruine se mai vad Inca pe Tay,
intr-un decor pitoresc. Ma'nastirea se inalta in virful unei
stinci ripoase, care cobora abrupt pind la riul spumes, in
punctul acela formindu-se cascada numita Campsie-Linn ;
apele cascadei se napustesc tumultuos peste colanui stin-
cilor de bazalt §i formeaza un zid aidoma unui dig rid icat
de mina omeneasca. incintati de o atit de romantica a.e-
zare, calugarii de la manastirea Cupar cladisera acolo 0
manastire inchinata unui dint putin cunoscut, eu nu-
mele de Hunnand §i luasera obiceiul sa se retraga intre
zidurile ei fie pentru odihna, fie pentru rugaciuni. Ei iii
deschisera cu grabs portile nobilei doamne, care venea
afle lin4tea acolo, caci regiunea se afla sub influenta
puternicului lord Drummond, aliatul lui Douglas.
A§adar, in casa aceea ii fu predata ducesei scrisoarea
contelui, de catre §eful de escorts care le ducea la
Campsie pe Caterina §i pe tovar4a ei. Oricite pricini de
nemultumire ar fi avut inwotriva lui Rothsay, nobila
doamna r5mase adinc indurerata de aceasta moarte atit

264
de tragicA si alit de neasteptata si petrecu cea mai mare
parte din noapte plingind si rugindu-se.
A doua zi de dimineatd, in acea cluminicd memorabila
a Floriilor, ea trimise dupes Caterina si insotitoarea ei.
Cele doud tinere erau Inca buimacite de intimpldrile gro-
zave in care fuseserd atit de mult amestecate, iar
sarea impunatoare a ducesei, ca 5i cea a tatalui ei, tre-
zea mai mult respect decit incredere. Lady Rothsay le
vorbi totusi cu bundtate si and din gura for tot ce §tiau
despre moartea sotului ei nestatornic. Ea ardta multa re-
cunotintd cind of la despre sfortarile Caterinei si ale
Luizei de a-1 scapa pe Rothsay, chiar cu pretul vietii lor.
Le pofti sa se roage impreund cu ea si, cind veni ora
cinei, le dadu mina sä i-o sdrute si le concedie asigurin-
cW-le de ocrotirea ei si de aceea a tatalui ei.
Ele isi luard ramas bun de la printesa venires sä
se aseze la masa cu guvernantele si cu doamnele din suita
printesei. Dar infatisarea trufasd a accstora nu intirzie
sa strecoare o raceald in inima frantuzoaicei si chiar in
aceea a Caterinei.
Astfel ca cel.e doua prietene (caci asa le vom numi de
acum inainte), se simtird bucuroase sa se despartii de
aceasta societate alcatuita din doamne nubile care se cre-
deau dezonorate ca iau masa in tavdrasia unei fiice de
meserias si a unei cintarete.
Ele se duserd sa se plimbe prin griidina manastirii,
asezata pe o inaltime de-a lungul unei prapdstii de care o
despartea doar un parapet atit de pulin inalt incit era
destul sa to apleci pentru a vedea invirtejindu-se apele
cu un zgomot asurzitor.
Frumoasa din Perth si prietena ei mergeau agile pe.
a poteca ce marginea acel parapet si admirau priveiistea
romantics, gindindu-se ce frurnoasa trebuie sa fie ea vara
cind cringurile sint infrunzi.te. TI cures o clips, apoi in
curind veselia innascutd a cintdretei rupse tdc.erea :

265
 - GrozAviile de la Falkland iti mai tulbura si acum
Inintea ; fa ca mine, uita-le. N-o sa putem urma cu inima
usoara cararea vietii, data n-o sa ne scuturam .de pe man-
tale picaturile de ploaie.
— Nu poti uita asemenea grozavii, raspunse Caterina.
Deocamdata sint ingrijorata mai cu seama de soarta ta-
talui meu si ma gindesc fara sa vreau is taci vitejii aceia
care infrunta moartea la citeva mile de noi.
— Te gindesti desigur la lupta celor saizeci de viteji
despre care ne-a vorbit ieri scutierul lui Douglas. Nici
nu s-ar putea un spectacol mai nimerit pentru un truba-
dur ! Dar vai ! ()chi]. mei au privit totdeauna cu groaza
ciocnirea spadelor. Ia to uita, Caterina, curierul de colo,
care parca zboara spre noi, cu siguranta ca ne .aduce vesti.
- Curierul ,despre care vorbesti nu-mi este necunoscut,
spuse Caterina, dar data este intr-adevar eel pe care-1
cred eu, fuga lui nebuneasca trebuie sa alba un temei
puternic.
vreme ce rostea aceste din urrna cuvinte, fugarul
navalea in grading. Catelusul Luizei ii iesi in intim-pinare
latrind furios, apoi se ascunse repede inapoia stapinei lui,
caci animalele se feresc de oamenii stapiniti de patimi
puternice.
Fugarul alerga spre tinerele fete. Era cu capul gol si
cu parul in vint. Vesta lui bogata precum si toate hainele
pareau muiate, ca si ,cind ar fi lost scoase din apa. Incal-
tamintea-i din piele era numai zdrente si picioarele lasau
urme de singe pe unde calcau. Avea privirile ratacite si
parea scos din minti.
- Conachar ! striga Caterina privind fugarul care
inainta, fara sa vada nimic inainte-i, ea un iepure haituit
de ogari. Cind isi auzi numele se opri brusc. Conachar,
sau mai degraba Eachin Mac Ian, ce s-a intimplat ? clanul
Quhele a fost infrint ?
— Da, am purtat intr-adevar toate numele pe care mi
le da fata asta, murmura Eachin, parind sa-si adune

266
amintirile, am avut numele de Conachar atunci cind eram
fericit §i Eachin atunci cind eram puternic ; de azi inainte
nu mai am nume, clanul meu nu mai exists §i to ii vor-
be§ti unui om mort de ceva care nu mai este.
- Vai nenorocitule...
- pentru ce sint nenorocit, is spune striga tint'Srul,
Dacd sint tradator sau la§, asta m-a impiedicat care sa
roving elementele ? Valurile m-au dat la fund sau pamin-
tul s-a deschis ca sa ma inghitd ?
— Nu §tie ce spune, rdspunse Caterina. Du-te repede
dupd ajutor. N-o sa se atingd de mine, dar mi-e teams
sa nu-§i pund capat zilelor. Uitd-te cum prive§te cata-
racta asta ingrozitoare.
Cintareata se grabi indeplineasca dorinta, iar Co-
nachar, ramas singur cu Caterina, paru sa-§i recapete
mintile.
- Caterina, zise el, acum cind cealalfd a plecat, am
sa-ti marturisesc ca to-am recunoscut. Iti cunosc dra-
gostea de pace §i groaza de rdzboi. Ascultd-ma : mai de-
grabd m-am lepddat de ceea ce pretuiete mai mult pe
lume un barbat decit sä dau o loviturd du§manului meu.
Am pierdut onoare, renume, prieteni, §i Inca ce prieteni
tai acoperi fata cu miinile.
— 0 dragostea for valora mai mult decit a unei fe-
mei ! Pentru ce mi-a§ ascunde lacrimile ? Toti mi-au va-
zut dezonoarea, toti o sa-mi vadd durerea. Dar cui o
sa-i fie mild de mine ? Caterina, in vreme ce alergam,
barbatii §i femeile imi aruncau dezonoarea in fatA Cer-
§etorul cdruia ii dadeam de pomand, ca sa primesc bine-
cuvintarea lui, imi intorcea spatele cu dispret. Clopotele
care sunau, pareau sa-mi strige „Ru§ine la§ului care o
is la fuga". Behaielile §i mugetele animalelor erau tot
atitea glasuri care strigau „Prindeti fricosul !". Cei noua
credincio§i din garda mea ma urmareau peste tot §optin-
du-mi : „DA cel putin o loviturd ca sa ne rdzbuni, pe
not care am murit pentru tine r;

267
 vreme ce nefericitul tinar aiura astfel, se auzi un
2gomot din tufisuri. Dintr-un salt, el se repezi pe
parapet :
— Nu mai am. nici o scapare... striga el privind cu
groaza des4u1 din care se strecurau citiva servitors spre
a-I suprinde. i ridicind bratele spre cer cu un aer sal-
bat ic, 3triga la rindul lui : „Bas air Eachin !" §i se azvirli
in cataracta care vuia dedesubtul lui §i care ar fi prefacut
in bucati chiar puful unui scaiete.
Nu se mai gasira niciodata rams itele nefericitului
Traditia ii intregete povestea in .diferite feluri. Dupa
o legenda, tindrul ref al clanului Quhele ar fi putut ajunge
snot in de§ertul Rannoch ; acolo 1-ar fi intilnit pe pa-
rintele Clement care 4i fixase locuinta prin partile ace-
lea traia ca un pustnic, dupa pilda vechilor culzi. Le-
genda spune ca 1-ar fi convertit pe Conachar §i ar fi trait
amindoi in aceeai chilie, impartasind pins la moarte
aceleasi lipsuri.
0 alts traditie i mai ciudata spune ca ar fi fost scapat
de la moarte de catre zine. El ar rataci pe potecile sin-
guratice ale padurii, imbracat dupa moda vechilor mun-
teni, dar tinindu-§i spada cu mina stings. Fantoma pare
cufundata tot timpul intr-o mihnire adinca. Citeodata
vrea sa-1 atace pe calator, dar data acesta din urma ii
rezista cu curaj, ea se face nevazuta. Aceasta legenda
iii trage obiria din cloud fapte deosebite ale pove§tii
sale : sfiiciunea-i vadita §i sinuciderea lui, deopotriva de
neobi.$nuite la vechii munteni.
Dupa ce Simon Glover se asigurase ca lui Henry i se
dadusera toate ingrijirile, pleca §i el la Campsie. Isi gasi
fiica prada unei febre puternice in urma intimplarilor a
caror martora fusese. Moartea atit de jalnica a tovara-
ului ei de joaca din copilarie o zdruncinase intr-un chip
neateptat.
Dragostea pe care i-o purta cintareata facu din aceasta
tinara o infirmiera atit de devotata, incit Simon nu mai

263
 voi ca ea sa cinte din vreun instrument pciitru a-si cis-
tiga piinea, ci numai ea sä se desfete pe ea insasi sau
ceilalti.
Trebui sa treaca mai mult time ping cind Simon in-
drazni povesteasca fiicei lui despre ultimele ispravi
ale lui Henry si despre ranile lui grele. Avu grija sa sta-
. ruie asupra felului cum armurierul refuzase sa primeasea
aurul lui Douglas sau sä-1 urmeze in lupte.
Caterina of to adinc §i se cutremura la auzul faptelor
singeroase care inseamna pe veci acea duminica a Flo-
riilor pe Nort-Inch. Dar dupe mai multa cugetare paru
sa-si dea si ea seama ca arareori oamenii pot fi mai civi-
lizati si mai rafinati decit o cere mentalitatea epoch for
si ca vitejia si curajul valorau mai mult decit lasitatea
care it aruncase pe Conachar in prapastie.
Dace pastrase oarecare indoieli in aceasta privinta,
ele fura alungate de catre Henry care, vindecat, putu
sa-si apere singur cauza :
- Rosesc acum, Caterina, numai la gindul unei lupte.
Ultima a fost atit de singeroasa incit 1-ar fi saturat si
pe un tigru. -Astfel ca sint hotarit sa-mi atirn spada in
cui §i sa n-o mai iau de azi inainte decit impotriva
du.manilor Scotiei.
- i dace Scotia are sa aiba nevoie de ea, am sa
incing chiar eu, spuse Caterina.
- o sa dam multe liturghii pentru sufletul celoi
care au pierit de_ spada lui Smith, adauga Glover in cul-
mea bucuriei. 0 sa ne spalam astfel de citeva mici gre-
§eli §i o sa capatam iara§i prietenia Bisericii.
- Pentru asta o sa folosim bogatiile ticalosului de -
Dwining, raspunse Caterina. Mi le-a lasat mie grin testa-
ment, dar socotesc ca nu ai vrea sa amestec bogatia asta
indoielnica la un loc cu averea dumitale cinstita.
— Mai degraba mi-aduc ciuma in case, spuse cu ho-
-Wire Glover.

269
 Comorile rautaciosului farrnacist furs impartite asa-
dar la patru manastiri si din ziva aceea nu mai ramase
nici o umbra de banuiala in ce priveste credinta
nului Simon sau a fiicei sale.
Henry si Caterina se casatorira la patru luni dui:4
lupta de la Nort-Inch si niciodata breslele manusarilor si
armurierilor nu au dansat mai cu voiosie dansul spadei
ca la nunta Frumoasei din Perth si a celui mai credin-
cios cetacean din oral. Dupd zece luni, un copil incinta-
tor dormea in leaganul lui, leganat de Luiza care cinta
,,Viteaz credincios, Boneta-albastra".
Numele nasilor si al naselor sint inscrise astfel :
„Inaltul si puternicul senior Archibald, conte de Dot.t.
glas ; onorabilul si viteazul cavaler Sir Patrick Charteris
de Kinfauhs si Gratioasa printesa Marjory, vaduva Alte-7
tei Sale Regale ducele de Rothsay".
Sub asemenea obladuire, un neam capita numaklecit
faima. Astfel ca mai multe din familiile cele mai ono-
rabile din Scotia, mai cu seams din comitatul Perth, si
multi dintre barbatii distinsi in arte si in arme povestesc
cu mindrie CA se trag din Gow Chrom si din Frumoasa
din Perth.