Sunteți pe pagina 1din 4

PERICARDITA

Date generale
Inima este inconjurata la exterior de un sac numit pericard.

Pericardul este format din doua foite lucioase si alunecoase: una se muleaza perfect pe cord si se
numeste viscerala, iar cealalta o inconjoara pe cea dintai si se numeste parietala.

Pericardul contine o cantitate mica de lichid – maxim 15-40 ml. Functia lichidului pericardic este de a
asigura alunecarea celor doua foite pericardice in timpul miscarilor cordului.

Pericardul are roluri fiziologice importante:


 de fixare a cordului
 de aparare fata de traumatisme, infectii
 de prevenire a dilatatiei cordului
 de cuplare diastolica a ventriculilor

DEFINITIE
Pericardita reprezinta o inflamatie a celor doua foite ale pericardului din cauza unei infectii bacteriene
sau virale cel mai adesea. Apare de obicei la barbati intre 20 si 50 de ani, frecvent dupa o infectie
respiratori

CLASIFICARE

Pericardita acuta
Este vorba de o inflamatie a pericardului care conduce de cele mai multe ori la aparitia de lichid intre
cele doua foite ale sale, in cavitatea virtuala care le separa; in acest caz se numeste pericardita
lichidiana.
Prezenta de lichid in cantitate mare poate conduce chiar la sindromul de tamponada cardiaca.
Cand nu se acumuleaza lichid se numeste pericardita uscata, iar cand apar depozite de fibrina
(proteina filamentoasa din sange care intervine in procesul de coagulare) se numeste pericardida
fibrinoasa.

Pericardita cronica
Apareo ingrosare importanta a pericardului, realizand un adevarat invelis care strange inima si
ingreuneaza umplerea ei.
Este vorba de o complicatie rara a unei pericardite acute, care poate sa se instaleze in cateva luni sau in
cativa ani.
Cel mai adesea apare sub forma de pericardita constrictiva.

ETIOLOGIE
 idiopatice – cauze neidentificate
 invectii virale cu virus Coxsackie A sau B, ECHO virusuri
 tuberculoza
 infectii bacteriene cu: pneumococ, streptococ, stafilococ
 infectii parazitare, fungice
 reumatism articular acut
 neoplasme metastazate in pericard: cancer bronhopulmonar, leucemii acute
 boli autoimune: lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, poliarterita nodoasa, sclerodermie
 infarct miocardic acut: fie in timpul perioadei acute, fie la 3 saptamani de la debut (sindrom
Dressler)
 postiradiere toracica
 disectie de aorta (se acumuleaza sange in cavitatea pericardica = hemopericard)
 tratament de lunga durata cu: tuberculostatice (Hidrazida), citostatice (Doxorubicina).
 posttraumatic – traumatisme sau interventii chirurgicale pe torace
 insuficienta renala
 sarcina
TABLOU CLINIC

In pericardita acuta fibrinoasa (inflamatia foitelor pericardice , dar cu cantitate normala de lichid <
50 ml):
 durere pericardica – intensa, ascutita, in mijlocul pieptului, se intensifica la inspir profund si se
modifica ca pozitia, nu cedeaza la nitroglicerina sublingual, dureaza ore sau zile
 dispnee
 febra sau subfebrilitate
 uneori frisoane
 tuse iritativa care exarcebeaza durerea
La examenul fizic se percepe frecatura pericardica – zgomot de tonalitate joasa suprapus peste
zgomotele cardiace.

Pentru pericardita acuta lichidiana (cantitatea de lichid pericardic o depaseste pe cea normala, dar
presiunea intrapericardica ramane normala; cresterea presiunii din sacul pericardic mult peste valoarea
normala caracterizeaza tamponada cardiaca):
 daca acumularea de lichid este lenta - fara simptome
 daca acumularea de lichid este rapida – senzatie de opresiune toracica, senzatie de sufocare,
dificultate la inghitire, sughit, tuse.
La examenul fizic se constata prezenta variabila a frecaturii pericardice.

In cazul tamponadei cardiace:


 hipotensiune arteriala
 jugulare crescute de volum (turgescente)
 tahicardie
 dispnee
 transpiratii
 puls mic sau absent-“tardus et parvus »
Pentru pericardita constrictiva (cronica)
 fatigabilitate
 dispnee moderata
 scadere ponderala
 semne de insuficienta cardiaca dreapta: hepatomegalie, jugulare turgescente, edeme periferice,
ascita , icter
1. Exameul fizic aduce importante elemente diagnostice: la percutie, marirea matitatii cardiace de la o
zi la alta, iar la auscultatie, asurzirea zgomotelor inimii si, uneori, persistenta frecaturii.

2. Electrocardiograma – uneori este normala, alteori apar modificari nespecifice, cu caracter evolutiv
in ore sau zile, apar microvoltaje
.

3. Examenul radiologic – in cazul pericarditei lichidiene este un mijloc pretios de precizare a


diagnosticului: volumul inimii creste, dispar arcurile si pulsatiile, inima ia o forma triunghiulara sau de
carafa.

4. Probele de sange – pot arata sindrom inflamator nespecific: VSH, fibrinogen, proteina C reactiva
crescute, numar crescut de leucocite; in formele infectioase se pot evidentia anticorpi specifici pentru
agentul etiologic (virus, bacterie, fung).

5. Ecocardiografia – in cazul pericarditei lichidiene diagnosticul de certitudine se face prin


ecocardiografie transtoracica: se poate vizualiza o cantitate crescuta de lichid la nivelul pericardului.

6. CT sau RMN – pot diferentia lichidul pericardic de grasimea pericardica, se poate identifica si
masura grosimea pericardului si modificarile geometrice ale acestuia.

7. Cateterism si angiografie cardiaca – utile pentru diagnosticul tamponadei cardiace si a pericarditei


constrictive.

8. Pericardiocenteza - poate fi folositoare pentru diagnosticul şi tratamentul tamponadei cardiace.


Implica drenarea excesului de fluid din cavitatea pericardica utilizand un mic tub (cateter). Lichidul
pericardic se analizeaza in laborator si astfel se poate pune si un diagnostic etiologic: viral, tuberculos,
neoplazic etc.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Pt pericardita acuta se face cu urmatoarele afectiuni
 infarct miocardic acut (IMA)
 pneumonie
 pleurezie – inflamatie a pleurei
 pneumotorax
 infarct pulmonar
Pericardita cronica trebuie diferentiata de:
 insuficienta cardiaca congestiva
 miocardiopatiile restrictive
 ciroza hepatica si hepatitele cronice
 tromboza venei cave superioare
Evolutia si prognosticul depind de forma clinica si afectiunea de fond.

Pericardita acuta in forma usoara se autolimiteaza si dispare intr-un interval de 2-5 saptamani.
Recurenta pericarditei acute are loc la 20-30% din cazuri intr-un interval de luni si ani de zile.
Prognosticul este sever in tamponada cardiaca, formele cu lichid abundent, cu pancardita (boala
inflamatorie care afecteaza toate cele trei straturi ale inimii: pericardul, miocardul si endocardul) sau cu
insuficienta cardiaca.

Pericardita cronica constrictiva, in absenta interventiei chirurgicale, evolueaza spre insuficienta


cardiaca, cu prognostic fatal.
TRATAMENT

In cazul pericarditelor cu cantitati mari de lichid, tratamentul de electie este evacuarea prompta a
lichidului din sacul pericardic prin pericardiocenteza.

Echipamentul necesar consta in: seringi cu ace lungi, manusi, campuri sterile, electrocardiograf,
defibrilator, trusa de resuscitare.
Bolnavul se asaza culcat, ridicat la 60 grade, se sedeaza daca este agitat cu Diazepam/Midazolam. Acul
se introduce, dupa anestezie locala, sub stern, orientat spre umarul drept. Se aspira continuu cu seringa.
Eficienta pericardiocentezei: creste tensiunea arteriala, se amelioreaza starea generala. Adesea
pericardiocenteza cu ac nu este eficienta in drenajul lichidului. Mai ales in situatii cu hemopericard
(sacul pericardic este plin cu sange), cheagurile obstrueaza rapid acul si fac drenajul imposibil. In astfel
de situatii se impune drenajul chirurgical cu oprirea totodata a sursei de sangerare.

Dupa drenajul pericardic este necesar tratamentul etiologic care consta in:
 antibiotice – in cazul unei pericardite bacteriene
 citostatice – in cazul unei pericardite neoplazice
 tratament tuberculostatic – in cazul pericarditei tuberculoase
 corticoterapiE – prednison 40-60 mg/zi timp de 3-4 zile, cu reducerea progresiva a dozelor
Se mai pot adauga:
 medicatie analgezica – pentru reducerea durerii
 antiinflamatoare – Indometacin, cu regresia simptomelor in cateva zile
In cazul pericarditei constrictive, tratamentul este chirurgical si consta in pericardiectomie partiala
(se scoate o portiune din pericard) sau totala (se scoate pericardul in intregime).

Repausul la pat si dieta hiposodata si hiperproteica completeaza tratamentul.

Tratamentul anticoagulant este strict contraindicat.