Cuprins

Introducere
Capitolul I "IONEL TEODOREANU I CONCEPTUL DE MEDELENISM"
1.1.
1.2.
1.3.

Dilema lui Teodoreanu: avocat sau romancier..

Realitatea i minciuna estetic n opera scriitorului
Medelenismul maniera proprie a lui Teodoreanu

Capitolul II LA MEDELENI TRILOGIA EVOLUIEI UNEI GENERAII

2.1.
2.2.
2.3.
Concluzii
Bibliografie

Romanul

Capitolul I
" IONEL TEODOREANU I
CONCEPTUL DE MEDELENISM "

1.1. Dilema lui Teodoreanu: avocat sau scriitor.

Ionel Teodoreanu s-a nscut n Iai la 6 ianuarie 1897, n casa prinilor si
de pe strada tefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald
Teodoreanu i al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoar de pian la conservator.
Bunicii si sunt, dinspre tat, Alexandru Teodoreanu (magistrat) i Elencu
Teodoreanu, iar dinspre mam, Gavriil Musicescu (director al conservatorului i
conductorul corului mitropoliei) i tefania Musicescu. I-a avut ca frai pe
Alexandru O. Teodoreanu (Pstorel) i Laureniu Teodoreanu (Puiu), fratele mai
mic, mort pe frontul francez n 1918.
Primii doi ani de coal primar (1904-1906) i-a urmat la coala primar
german Pitar-Mo din Bucureti, dup care a revenit la Iai.
ntre 1908 i 1912 este elev al Liceului Internat din Iai (astzi Colegiul
Naional Costache Negruzzi). Clasele superioare a V-a i a VI-a de liceu le
continu la Liceul Internat, dup care se transfer la Liceul Naional (astzi
Colegiul Naional), urmnd clasele a VII-a i a VIII-a, secia modern, pe care le
absolv n 1916.
Spre sfritul anului 1918, tnrul Ionel Teodoreanu o ntlnete pe viitoarea
lui soie, Maria tefana Lupacu, Lily. S-au cunoscut la Iai, n mprejurrile
tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tnra Lilly
este rud apropiat. La rndul lor, fiicele lui Delavrancea frecventau aceleai medii
ieene pe care le frecventa i familia Teodoreanu, dat fiind, ntre altele, i
pasiunea pentru muzic a Cellei Delavrancea, ct i a Sofiei Teodoreanu, mama
viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al
pasiunii pentru literatur, pasiune concretizat att n setea de lectur, ct si n
nclinaia pentru scris.
La doi ani dup terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promoveaz, n trei
sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultii de Drept
de la Universitatea din Iai.
n 1920 i se elibereaz diploma de liceniat n drept, n baza examenului pe
care l trece cu un succes deosebit. n acelai an se cstorete cu tefana Lupacu

(scriitoarea tefana Velisar Teodoreanu), ceremonia avnd loc n casa familiei

Teodoreanu, de pe strada Koglniceanu, n Iai. Un an mai trziu, la 3 februarie
1921 s-au nscut cei doi fii gemeni, tefan i Osvald.
Ionel Teodoreanu a debutat n revista nsemnri literare n 1919 cu Jucrii
pentru Lily. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele Ulia copilriei
(1923). Este legat, ca i fratele su ,Pstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de
grupul Viaa Romneasc, tutelat de Garabet Ibrileanu. Prima descoperire a
noului scriitor n mediul literar ieean aparine lui Demostene Botez. Pe acesta,
Ionel Teodoreanu l cunotea nc din anii de liceu. Fiind unul din animatorii
nsemnrilor literare de sub conducerea direct a lui Mihail Sadoveanu i George
Toprceanu i deja colaborator al lui Garabet Ibrileanu, Demostene Botez l
prezint marelui critic pe mai tnrul su prieten. Tenacitatea lui Garabet
Ibrileanu de a-l susine pe Ionel Teodoreanu, n care vedea un membru al gruprii
de la Viaa Romneasc cu drepturi egale fa de ceilali, se sprijinea nu att pe
valoarea intrinsec acordat Jucriilor pentru Lily, ct pe speranele mari pe care
i le pune n viitorul artistic al protejatului su. Speranele criticului nu sunt
nelate, i nc din primul an al noii ei apariii Viaa romneasc ncepe sa aib n
Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi i mai de valoare.
Anii 1920, 1921, 1922 si 1923 nu sunt deosebit de productivi, cci n acest
rstimp scriitorul public destul de puin: povestirile ce vor intra n volumul Ulia
copilriei i alte cteva ce nu vor rmne dect n paginile revistei Viaa
romneasc, la care se adaug traducerea articolului Amintiri despre Tolstoi al
lui Maxim Gorki.
ncepnd cu anul 1924 ns, Ionel Teodoreanu ncepe lucrul la trilogia La
Medeleni, publicnd succesiv n revista Viaa romneasc, pn n anul 1928,
pri ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospeimea
condeiului su n evocarea copilriei i a adolescenei exuberante.
Criticul literar George Clinescu i ironiza stilul ncrcat, uor baroc,
poreclindu-l Metaforel i i desfiineaz n Istoria literaturii romne de la origini
i pn n prezent cele trei romane ale ciclului La Medeleni. Clinescu creeaz

chiar i un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a medeleniza. Presrnd

cele trei pri ale crii cu ntmplri din propria via, se pierde subtil n analiza
sufletului omenesc. Creeaz cteva tipuri memorabile de fete (Olgua, Monica).
n ciuda ironiilor lui Clinescu se poate spune c romanul eman via, nvluindui cititorii ntr-un voal al poeziei sufletului adolescentin.
La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generaiei
interbelice, un scriitor consacrat, avnd deja n palmaresul su literar trei volume
de larg circulaie, ce-l impun att n faa publicului ct i a criticii, n ciuda unor
rezerve ale celei din urm. Trilogia La Medeleni a adus creatorului ei unul
dintre cele mai neobinuite succese, att de public, ct i de librrie, din cte a
cunoscut vreodat un scriitor romn. Apariia acestui roman este momentul cel mai
de seam din ansamblul biografiei scriitoriceti a lui Ionel Teodoreanu, el intrnd
sub tutela tiranic a primelor sale scrieri. De acum ncolo, el va avea de purtat
aceast povar a gloriei timpurii, ateptrile criticii i ale publicului fiind mult mai
mari. Chestiunea adecvrii viziunii stilistice la problematica particular a
romanului va fi obsedant pe ntregul parcurs al activitii scriitorului. Tirania
stilului medelenist va fi pentru unii de-a dreptul nendurtoare, iar alte maniere,
unele n viziunea criticii cu totul facile, l vor urmri i ele pe Ionel Teodoreanu, ca
o fatalitate. n decursul anilor ce urmeaz dup ncheierea ciclului medelenist,
vitrinele librriilor vor beneficia de prezena permanent a scriitorului ieean.
Numeroasele ediii ale Medelenilor vor fi nsoite de noi i noi titluri, romane n
primul rnd, dar i cri de amintiri i memorialistic.
mprindu-i timpul ntre baroul avocesc (dup Delavrancea, se pare c
Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seam avocat-scriitor din ci au fost n
Romnia) i masa de scris, Ionel Teodoreanu va elabora, pn prin 1947, aproape
n fiecare an cte un volum, vizibil fiind ambiia sa de a depi tutela exercitat de
propria sa capodoper, romanul La Medeleni.
Puin cunoscut este faptul c, nentrerupndu-i activitatea de avocat i
scriind n aceast perioad dou ample romane ( Fata din Zlataust si Golia),
ambele n cte dou volume, ntre 1930 1933, Ionel Teodoreanu deine postul de

decan al Teatrului Naional din Iai. Este singura funcie oficial pe care o are de-a
lungul vieii. Perioada directoratului lui Ionel Teodoreanu rmne un moment
distinct, prin calitatea sa ridicat, n istoria Teatrului Na ional. Con tiinciozitatea
exemplar i pasiunea nedezminit, dublat de o remarcabil competen,
caracterizeaz n cel mai nalt grad persoana tnrului director.
Tentativele sale de emancipare, convertite n opere de distinct originalitate
sunt primite cu entuziasm de cititori. Prin compensaie fa de duritatea i
prozaismul vieii de dup primul rzboi mondial, anumite categorii de cititori se
abandoneaz spiritului tumultos, vital, dar i traversat de marile nostalgii ale
adolescenei pierdute. Pn la plecarea sa definitiv la Bucureti (1938), Ionel
Teodoreanu a scris aproape anual un roman, unele considerate inconsistente, fiind
respinse de critic (Crciunul de la Silvestri, 1934, Secretul Anei Florentin,
1937), iar altele, scrise fie sub semnul unei fericite inspiraii lirice (Lorelei,
1935), fie sub acela al unor ambiioase tentative de nnoire (Arca lui Noe, 1936).
Ionel Teodoreanu este considerat un minunat evocator al vieii i gndirii copiilor
i adolescenilor, dar Garabet Ibrileanu l numea pe drept scriitorul unei
generaii (scriitorul generaiei sale).
Ionel Teodoreanu este i evocatorul oraului Iai, ora n care s-a nscut i a
trit pn n anul 1938. Aciunea a aproape fiecrui roman se desfoar n dulce
Trgul Ieului (aa cum a fost numit de autor) sau este mcar amintit. Dei unul
din cei mai fanatici ndrgostii de btrnul ora moldovean, un paradoxal
antiieenism se afirm nc din perioada Medelenilor, pentru ca n romanul Bal
mascat fenomenul s ia forma programatic a unui rechizitoriu. Aceste
sentimente dar i mutarea Vieii romneti la Bucureti, plecarea pe rnd a celei
mai mari pri din membrii gruprii tot aici i dureroasa moarte a lui Garabet
Ibrileanu, la care se adaug sfritul tatlui su, Osvald Teodoreanu n 1937, deci
toate acestea vor contribui la decizia de a prsi Iaul n favoarea Bucuretiului.
La Bucureti i continu firete att activitatea literar, ct i pe cea de
avocat. Odat cu stabilirea n Bucureti, nsi propria biografie ieean devine
sursa de inspiraie pentru una din direciile cele mai interesante ale operei lui Ionel

Teodoreanu: memorialistica. nceputul este fcut de volumul n casa bunicilor

(1938), spre a fi continuat de Masa umbrelor (1941) i de ntoarcerea n timp
(1946). Scrierile ce urmeaz n aceast perioad nu contrazic n esen structurile
permanente ale personalitii sale. Din perspectiva biografiei artistice nu se poate
vorbi de o perioad bucuretean, dup cea ieean. Este adevrat c unele din
romanele acestor ani, fie n ntregul lor (Hai Diridam i La porile nopii, 1946,
Zdrul i Puh, 1948), fie fragmentar (Tudor Ceaur Alcaz, 1940 1942),
vdesc o accentuat preocupare de nnoire tematic, de abordare a tipologiilor i de
creionare a cadrului de loc si timp, ce trimit direct la resursele oferite de imaginea
existenial a capitalei. n ciuda unor vehemente contestaii ale criticii, scriitorul i
urmeaz cu aceeai fidelitate propriul destin artistic, fiind i acum tot att de
productiv. Notorietatea sa public nu sufer cu nimic, iar consacrarea sa oficial
prin introducera n manualele colare, n antologii i culegeri, dup cum i prin
unele transpuneri n alte limbi, continu netulburat. Prieteniile literare mai vechi
sau mai noi se continu i ele, fiind apropiat de Sadoveanu, Arghezi, Al. A.
Philippide, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez,
Perpessicius, Tonitza etc. Din marele numr de romane pe care prozatorul le
public ntre 1939 i 1948, singurul care se detaeaz prin reala sa valoare este
Prvale Baba (1940), acesta mpreun cu cele trei cri de amintiri i volumul de
poeme postume La porile nopii (dup romanul cu acelai titlu) ncheind n chip
fericit traiectoria sinuoas a creaiei lui Ionel Teodoreanu. Din pcate, n anii n
care a mai trit dup cel de-al doilea rzboi mondial, scriitorul nu s-a mai fcut
remarcat prin alte tentative de roman.
ntrebat ce prozatori din generaia ivit dup cel dinti rzboi mondial i-au
reinut atenia, Liviu Rebreanu meniona printre primii, pe Ionel Teodoreanu:
cruia i transmit salutul i mulumirea mea pentru toate paginile pe care le-a
scris i pe care le-am citit cu att mai mare plcere cu ct eu nu le-a fi putut scrie
niciodat.

1.2 .Realitatea i minciuna estetic n opera scriitorului

Ionel Teodoreanu are capacitatea de a vedea ceea ce unei priviri grbite s
perceap suprafaa lucrurilor i scap. Vede, de exemplu, n fuga unei oprle "un
trsnet scurt, zvcnit din sev, mistuit de ierburi i sfrmat n salturi de lcust".
n acelai timp, autorul are nzestrarea de a detepta n cititori emoii uitate,
sensibiliti latente, crmpeie de via vibrante, asocieri nebnuite. Teodoreanu
ofer acea splendid senzaie a lecturii, cnd cititorului i se pare c i el ar fi putut
scrie aa, c a trit aceleai impresii, c ar putea tri o la fel de mare iubire!
Dincolo de poveste, literatura ne transform prin participare emoional i
percepie, ducndu-ne, vorba poetului, "mai sus de noi, mai sus...".
n decembrie 1937, Ionel Teodoreanu a susinut la Sibiu conferina "Cum am scris
Medelenii", prilej cu care vorbete despre raportul ntre adevr i ficiune i
legitimeaz ceea ce el numea "minciuna estetic". "Am vzut o herghelie de cai
albi n galop prin albia Bistriei. Luna, hop, hop - ca o minge. Mineam: de ce? Ca
s epatez? Nu. Cauza: o nfrumuseare a realitii. O prim creaie imaginativ.
Toat copilria, plin de minciuni estetice. Netiind s scriu i literatur, o fceam
n via. Apoi, mai trziu, metafora. Cnd spui lunei, lun, spui un adevr, dar un
adevr pe care-l spun o mie de guri. Acolo se sfrete tunelul nopii sau miezului
de

noapte.

Astfel,

treptat,

cunoscusem

voluptatea

minciunii

estetice."

Teodoreanu recunoate c mare parte din opera sa este tributar universului su

real, avnd cert caracter autobiografic. Spune n aceeai conferin: "Cu primul
volum din seria Medelenilor, am cunoscut delirul acestei minciuni estetice. Nu
metafore. Nu oameni schiai mai mult exterior de fulgerul epic al unui fapt.
Oameni, construii pe de-a-ntregul, prezentai ntr-un plan de aciune mai amplu".
Trilogia romanesc a Medelenilor rmne o ncercare, pe alocuri euat, de a da o
consisten realist, sau cel puin aparenele ei, unei intuiii prezente deja n Ulia
copilriei. Teritoriul construit de Ionel Teodoreanu nu are nimic din determinismul
sumbru al spaiului lui Faulkner - Yoknapatawpha sa e dominat de o graie i
alegree vivaldian. Contiina sfritului imposibil de evitat nu elimin senzaia de
consisten muzical a Medelenilor - deloc ntmpltor, prima referin la

Medeleni, cea din Vacana mare, trimite ctre persistena melodic a numelui
moiei.
Purtnd n fiina sa romantic, reflexiv

tulburtoare simbioz, autorul

freamt cuvintele n felul urmtor: "Trunchiul de copac din care viaa mi-a furit
trupul i aduce aminte c demult i pierdea i el frunzele - la vreme de toamn laolalt cu pdurile. i sufletul aplecat pe trup, ca o ureche pe o scoic, ascult
nfiorat nlucile fonitoare ale toamnelor de odinioar". Sau: "Stau tolnit n
iarb. Genele mele clipesc laolalt cu genele ierbii, gdilnd stelele umede".
Stilist remarcabil, Ionel Teodoreanu este fericitul care aude respiraia profund i
grav a pmntului, triete cu patim micrile anotimpurilor i i simte sufletul
"luminos i viu ca un curcubeu purtat de ploi". Tririle sale acute i-au gsit form,
ntruchipare n cuvinte. Riscurile unei receptri pe jumtate era intrinsec nebuniei
de a scrie dup chipul i asemnarea autorului, care era un suflet din carne vie.
Comentariile critice ale vremii au balansat ntre entuziasm i reticene. Dar crile
lui Ionel Teodoreanu s-au bucurat de o mare popularitate. Indiferente la rezervele
unor confrai literari, generaii succesive au nutrit fa de autorul "Medelenilor" o
dragoste la fel de sincer. Radu Tudoran credea c "literatura lui Ionel Teodoreanu
a fost o revoluie", n timp ce erban Cioculescu respingea lirismul scriitorului,
"care nu a fost att un romancier, ct un poet rtcit n roman". Garabet Ibrileanu
a remarcat c sunt prea muli zarzri n scrierile tnrului Teodoreanu, nc de la
primele pagini publicate ale acestuia. I-a recunoscut ns i fora personalitii,
originalitatea, aa nct a ales s nu-i fac observaii critice debutantului,
explicnd: "Tocmai de aceea nu i le art (excesele imagistice) - fiindc mi-e fric.
M tem c-l voi teroriza i va ncepe la fiecare pas s gndeasc: ce zic eu? Daci

bine

ori

ru?

Va suprima, poate, tocmai ce-i bun. i aa se va duce dracului arta. Totu-i c Ionel
Teodoreanu are talent".

1.3 Medelenismul maniera proprie a lui Teodoreanu

Ionel Teodoreanu reprezint un moment important n istoria literaturii
romne fiind unul dintre acele caractere care s-a impus printr-un profil distinct,
incomfundabil. Uneori blamat, alteori aclamat, el a adus peisajului literar romnesc
un numr de volume ce i-au sporit valoarea si fr de care inutul imaginaiei ar fi
fost regretabil srcit.
Primele acorduri ale scriitorului pe strunele literaturii au fost Jucrii pentru
Lyli, un ansamblu de poeme n proz care dezvluiau ceva din uimitoarea
sensibilitate artistic a lui I. Teodoreanu. Ele reprezint primul contact cu tipul de
proz practicat de scriitor mai trziu, att din punctul de vedere al problematicii,
ct i al stilului.
Cu Ulia copilriei, Teodoreanu trece de la exprimarea spontan a unor
senzaii incerte, la o creaie epic autentic n care lirismul i semanticul sunt
asimilate construciei narative n sine. Aceasta carte nseamn ajungerea
scriitorului la o oarecare maturitate artistic i l determin pe criticul Pompiliu
Constantinescu s observe nrudirea cu Delavrancea: atmosfera idilic, cu
inflexiuni molcome de sentimentalism caldut si sugestii de basm popular, siluete de
copilai rasfati i naivi. Datorita Ulitei copilariei, E. Lovinescu l plaseaz pe
Teodoreanu n contextul literar al poeilor imagiti de dup rzboi, Demostene
Botez, Lucian Blaga, Camil Baltazar, Ilarie Voronca, etc.
Cu excepia primei piese a volumului Bunicii care face corp comun cu opera
memoralistic a autorului, n casa bunicilor, Ulia copilariei cuprinde patru
povestiri in care copilaria si adolescenta sunt surprinse in momentele lor cheie:
naratiunea al carei titlu este si titlul volumului infatiseaza desprinderea de faza
paradisiaca a existentei (copilaria) intru devenirea umana pe firul cunoasterii de
sine. Ulita este simbolul drumului copilului spre viata, relevandu-se ca un mic
cosmos ce suscita copilului necontenite uimiri si dorinte de a-l cerceta.
Vacanta cea mare, a carei actiune are loc la Medeleni, reprezinta prima
cunostiinta directa a cititorului cu Medelenii. Se observa inca pe de acum
preferinta lui Teodoreanu pentru situarea pe axa simbolului. Medelenii se

constituie ca un univers aflat undeva la granita dintre realitatea obiectiva si

idealizarea romantic-pastorala a realitatii. Tonul in care apare atmosfera de familie
precum si tipologia personajelor, preludeaza romanul. Inca de acum descifram
atributele de pur medelenism ale vietii de familie la mosie, in care se imbina
buna dispozitie, joaca nevinovata a celor mici supravegheati cu afectiune si
toleranta de parinti, perfecta armonie dintre stapani si slugi, bogatia si diversitatea
preparatelor culinare.
La nivelul personajelor, se poate afirma ca eroii din Vacanta cea mare sunt
adevarate schite de portret pentru tipologia romanului: Stefanel il anunta pe Danut,
Suzina si Nuni pe Olguta si Monica, iar mama o prefigureaza pe Alice Deleanu.
Vacanta cea mare si Cel din urma basm dezvaluie una dintre ideile care apar
constant in evocarea universului copilariei si adolescentei la Teodoreanu si anume
tendinta subconstienta a eroului de a iesi din sfera psihologica a varstei sale,
orientandu-se spre ceea ce este propriu celor mai mari.
In anul 1925 apare primul volum al trilogiei de mare succes La Medeleni, a
scriitorului

Ionel

Teodoreanu.

Acest

prim

volum,

intitulat Hotarul

nestatornic continua mai vechile preocupari ale lui Teodoreanu privind varsta
copilariei. Ii urmeaza in 1926 si 1927 si celelalte volume, Drumuri si Intre vanturi,
autorul indreptandu-si atentia catre varstele urmatoare copilariei, catre tainele
adolescentei si tineretii.
In stransa legatura cu aparitia acestei creatii si-a facut loc un concept de care
se leaga maniera in care a fost scris romanul, si mai ales cum a fost el receptat de
critica, dar si de marele public. Acest moment indelung discutat, pe care multi au
incercat sa-l defineasca, dar care ofera mereu alte unghiuri din care poate fi privit
se numeste medelenism.
Reactiile in fata medelenismului ofera un spectru foarte larg: de la
entuziasmul strigat cu ardoare pana la negarea lui Teodoreanu ca autor si, implicit,
a trilogiei sale ca roman. Unii au considerat romanul La Medeleni ca fiind o opera
autobiografica prin excelenta, inspirata din realitate, iar altii au vazut in el
idealizarea realitatii pana la dulcegarie. Cativa si-au propus eludarea misterului

care inconjoara acest concept, si-au propus fixarea precisa a coordonatelor lui, l-au
explicat in maniera proprie, dar au sfarsit prin a suscita intrebarea: Dar, de fapt, ce
este medelenismul ?
Dupa parerea noastra, adevarul, in paienjenisul opiniilor privitoare la
medelenism si al incercarilor de definire a lui, se afla undeva la mijloc.
Despre spiritul Medeleni vorbeste pentru prima data G. Ibraileanu 3 ca
despre pecetea pe care Ionel Teodoreanu a aplicat-o personajelor acestui roman.
Marele om de litere de la Viata romaneasca vede in doamna Deleanu
pastratoarea normelor medelenismului, oferindu-i ca personaj antitetic pe
Olguta, detinatoarea cheilor imprevizibilului. Astfel, la Ibraileanu medelenismul
este vazut ca o perpetua discordanta intre norma si spontaneitate, totul petrecanduse intr-o lume aparte, lumea burgheziei superioare. Aceasta spontaneitate a
Medelenilor la care face referire Ibraileanu nu reiese, asa cum s-ar putea intelege,
doar din viata copiilor si adolescentilor, ci inseamna surprinderea a ceea ce este
mai viu si mai spontan la personajele care-si pastreaza cat mai mult copilaria
( domnul Deleanu, Herr Direktor, etc. )
Ca o exemplificare a felului cum eroii fac parte din aceasta lume in mod
diferit, Ibraileanu face urmatoarea remarca referitoare la Danut si Olguta: In
definitia lor, genul proxim e medelenismul si diferentele specifice sunt
temperamentele lor.
Medelenismul este oaza de lumina care cade peste lumea existenta deja in
arta noastra nationala, o realitate noua, populata cu oameni noi atat ca
apartenenta sociala (familia burgheza) cat si ca fond sufletesc.
Una din autoritatile incontestabile in domeniul Ionel Teodoreanu si totodata,
cel care a impus Medelenismul ca pe un concept este criticul Nicolae Ciobanu,
caruia i se datoreaza pagini de o mare valoare pentru intelegerea acestei opere a
autorului trilogiei.
La fel ca si Ibraileanu, Ciobanu4 observa senzatia de viata din romanul La
Medeleni. Dar originalitatea medelenismului consta in combinatia acestor
elemente vitaliste cu paseismul traditional si cu aplecarea spre reverie

Prin alegerea scriitorului de a se plasa pe firul traditiei, se vadeste adeziunea

sa la spiritualitatea Vietii romanesti. Nu intelegem prin aceasta orientare spre
traditionalitate numai combinarea unor formule stilistice utilizate de inaintasi, ci
mai ales felul in care Teodoreanu vede raportul dintre trecut si prezent, neputandusi stapani un sentiment nostalgic. Nostalgia lui e de factura romantica; e legata, pe
de o parte, de scurgerea inevitabila a timpului peste varstele de aur ale vietii
(copilaria si adolescenta), iar pe de alta parte, de parerea de rau fata de disparitia
unui anume timp social-istoric capabil, in opinia autorului, sa pastreze nealterata
puritatea varstelor respective.
Fixarea datelor originare si a caracteristicilor medelenismului se petrece in
primul volum, Hotarul nestatornic. Ceea ce este aici specific conceptului despre
care vorbim e incercarea de a impiedica scurgerea iminenta a timpului, o incercare
utopica si romantica. Nu e vorba doar de timpul inteles in determinarea lui socialistorica, ci si de timpul biologic si psihologic. Autorul reuseste sa lase aceasta
impresie datorita jocului continuu in care sunt integrate personajele si faptele
volumului. Nu numai cei trei copii (Danut, Olguta si Monica), ci si cei trei maturi
sunt prinsi in acest joc general. Totul se petrece sub semnul varstei si mentalitatii
copilariei. Trimiterea la aceasta interpretare o face Teodoreanu prin intermediul lui
Danut: Eroii sa se joace mereu. Sa fie intr-o continua recreatie[] Sa-i vada lectorul
mereu jucandu-se profesionisti ai capriciului, intr-o vacanta ca toate vacantele
copilariei, normala prin tot
Jocul cuprinde chiar si fapte din realitatea istorica, respectiv razboiul rusojaponez din 1905. Danut si Olguta pun in scena acest razboi, atribuindu-si rolurile
celor doi amirali, Potem-Kim si Kami-Mura.
Realitatea este redimensionata de aceiasi Danut si Olguta, fiecare ascultand
de propriul temperament. Danut, romantic, asimileaza realul in materia
imponderabila a basmului. El se transfera intr-un univers creat de imaginatie, o
lume in care se simte foarte bine si la care apeleaza ori de cate ori simte nevoia.
Olguta, dimpotriva, realista, tinde catre transferul in lumea de conceptii si puncte
de vedere a oamenilor maturi, o lume palpabila.

Exista si un al treilea personaj, Monica, fire contemplativa, ce sfideaza orice

realitate obiectiva, ea fiind asezata dincolo de varsta, dincolo de scurgerea
timpului.
Cu volumele urmatoare, Drumuri si Intre vanturi , medelenismul capata
noi intelesuri. Suportul ramane acelasi: vacantele eroilor si locul unde si le petrec
Medelenii dar autorul se fixeaza aici pe alte doua perioade din viata eroilor. In
plus, fiecare etapa se raporteaza la o idee specifica: adolescenta este legata de
nevoia fiecarui erou de a-si stabili primii pasi ai drumului in viata, iar tineretea se
caracterizeaza prin crize psihologice si sociale cauzate de necesitatea imperioasa ca
fiecare sa-si asume responsabilitatea propriului destin.
Ceea ce este interesant la Nicolae Ciobanu este ca a surprins traiectoria
medelenismului sub forma unei evidente involutii: de la forma utopic-romantica
din Hotarul nestatornic pana la obscuritatea si disparitia sa din ultimele volume ale
trilogiei. Treptat, medelenismul isi pierde puritatea si autonomia, fiind petrecerea
vacantelor nu numai la Medeleni, ci intr-o arie mult mai larga.
Asadar, Nicolae Ciobanu explica medelenismul ca pe un amestec de
elemente : realism psihologic, poezie si anumite elemente social-ideologice.
Medelenismul vazut ca o stare, iata conceptia lui Marian Popa 5. Mai
precis, o stare de vacanta, dar nu in sensul restrans al cuvantului, ci in sensul de
relaxare umana. Nu mai conteaza varsta si nici ocupatia personajelor. Aceasta stare
de vacanta apare in mod firesc si involuntar la eroii aflati la varsta biologica a
creantelor si in mod voit ceilalti, avand ca mod de manifestare o libertate fara scop,
modelata dupa capriciul si fantezia fiecaruia. Este libertatea omului de a se bucura
de el insusi si de ceilalti. Iata deviza Medelenilor: Libertate absoluta. Fiecare sa
faca ce-i place, neavand nici un fel de obligatie fata de ceilalti, decat sa respecte
orele dejunului si ale mesei.
Prin starea de medelenism putem intelege si atitudinea etern umana de
copilarie, o categorie psihologica si nu o varsta biologica. Semnificatia mai exacta
ar fi a unui proces de descoperire a bucuriilor copilariei. Inventarierea bucuriilor
este facuta pe de o parte de Olguta, Monica si Danut, care in primul volum

reprezinta si varsta biologica, iar pe de alta parte de domnul Deleanu, Herr

Direktor, Mos Gheorghe, caractere pe care varsta nu le impiedica sa se includa in
copilarie ca atitudine etern umana.
Copilaria la Teodoreanu apartine unei lumi - paradisiace, ferita de
evenimentele lumii reale. Daca apar, acestea ne sunt doar sugerate, ca niste slabe
ecouri. Ceea ce se intampla totusi in acest cadru sunt mici sicane pe care si le fac
niste copii: intamplari de la masa, somnul de dupa-amiaza, inaltarea unui zmeu,
batai cu perne.
La Marian Popa, medelenismul este explicat si ca fenomen istoric, avand o
copilarie, o adolescenta, o tinerete si o maturitate. Dupa care urmeaza moartea si
evenimentele pot trece in fictiune. Cele trei volume ale trilogiei fixeaza aceste
momente: Hotarul nestatornic este numit de Marian Popa Romanul copilariei
idealizate,Drumuri monografie a adolescentei si tineretii liceale privita dintr-o
perspectiva frumos colorata, iar Intre vanturi romanul maturitatii.
Asa cum observa si Nicolae Ciobanu, medelenismul dispare. Marian Popa
explica dezmembrarea acestui paradis printr-o fatalitate oarba pe care autorul se
fereste sa o numeasca. Sa fie Razboiul ? Sa fie vreo boala ce cuprinde traditia si
pitorescul sau poate ascensiunea unei noi lumi, lumea Rodicai Bercale ?
Esenta medelenismului ar fi insusi cadrul deosebit creat de autor (Silvia
Tomus)6, un cadru altfel decat altele, ale carui elemente componente
sunt minciuni estetice. Aceeasi Silvia Tomus observa ca incidentele risipite care
constituie materia romanului sunt legate intre ele cu ajutorul unui fir obtinut din
propria lor substanta, si acest fir este medelenismul.
In La Medeleni, nu conflictele dintre indivizi se bucura de atentia
romancierului, ci lupta nedreapta dintre acestia si timpul ireversibil, iar in urma
acestei lupte ramane nostalgia dupa copilaria pierduta.
Caracteristica Medelenilor este data, in opinia lui Mihai Ralea, de lumea
pe care autorul o zugraveste7: E marea burghezie rurala de dincoace de Milcov ().
Sunt oamenii bogati, care traiesc la tara si la oras viata larga, fara griji, viata
occidentala prin tendinte, dar profund nationala prin ceea ce tine de instinct si de

inconstient. Exista o anumita patriarhalitate, facuta din lene, din gluma, din
romantism, din lipsa totala a grijii zilei de maine[]. Bonomie deplina, joie de vivre,
viata luata sub aspectul ei amabil, spiritual si confortabil. La toate acestea se
adauga forta imaginatiei creatoare ce are ca scop decorarea existentei. Plusul de
imaginatie transforma lumea despre care vorbeam, o ajuta sa depaseasca
monotonia si automatismul. Ralea aseamana traiul din a doua jumatate a secolului
al XIX-lea din Moldova cu felul in care traia nobletea Rusiei lui Tolstoi si Franta
secolului al XVIII-lea. El arata ca Sadoveanu a surprins in proza sa baza
istorica, fondul ancestral al sufletului moldovenesc, G. Ibraileanu i-a infatisat
ideologia dar lipsea o veriga din aceasta definitie a fenomenului moldovenesc,
la a carei realizare se angajeaza Teodoreanu.
Medelenismul este identificat cu trilogia La Medeleni, dar el a devenit in
timp o maniera de a scrie proprie lui Teodoreanu. Dupa succesul avut cu romanul
acesta si urmandu-si instinctele romantice, Teodoreanu a continuat sa creeze in
acelasi stil, plutind mereu intre epic si liric, fara a acorda o prea mare atentie
definirii artei si fara a incerca descoperirea mecanismului ei interior.

Personajele Medelenilor formeaza un totunitar.Autorul pare sa

faca o disociere intre personajele tinere Danut,Olguta si Monica si
cele adulte de acea caracterizarea este si ea diferentiata.Dupa cum

sustine insasi autorul cel mai reusit personaj al Medelenilor este

Olguta.Aceasta este caracterizata direct si indirect de catre
autor.Dupa parerea tatalui ei Olguta esteUn drac ingeresc,un
amestec putere si de inclinatii spre mici rautati.Ea dovedeste in
aceasi masura inteligenta,precocitate si perspicacitate fiind
voluntara,temperamentala si manifestand un teribilism al
varstei.Este vulcanica si se agita mereu,nu accepta sa fie contrazisa
si incearca sa subordoneze tot cea ce o inconjoara.In aceasi masura
este autoritara si nonconformista.Inzestrata cu o abilitate deosebita
se pricepe sa-I judece pe cei din jur si le cunoaste micile
slabiciuni,slabiciuni pe care le speculeaza prin multe
viclesuguri.Olguta este intruchiparea a aceei energii izvorate din
realitatea imbinata cu manifestarile firesti ale varstei.Al doilea
personaj feminin Monica,prietena Olgutei asigura echilibrul,balansul
intre cei doi frati care sunt intr-un continuu razboi.Monica
sensibila si suava pare a fi o zana buna.Generoasa,buna la suflet si
apropiata de cei din jur.Monica sare intotdeauna in ajutorul celui
necajit.Cu insistenta si rabdare o determina pe Olguta sa ii accepte
ajutorul.Este corecta si sincera,pentru ea notiunea de rau nu
exista.In aceasi masura este supusa si ascultatoare,refuzand delicat
dar demn si categoric orice incercare de corupere.Ionel Teodoreanu
ramane unul din scriitorii importantiai literaturii romane

Realismul nostalgic pe care Ionel Teodoreanu l construiete n trilogia sa caut s

surprind, la unul din nivelele textului, o tranziie despre care romancierul nsui
amintea. Verdictul lui Mihai Ralea rmne n mare msur valabil - lumea
Medelenilor (acea lume a marii burghezii rurale de peste Milcov) e marcat de un
stigmat al declinului. Mai toi criticii interbelici au remarcat dominanta nostalgic
poematic a romanului - vocea auctorial nu-i mascheaz parti pris-urile.
Modernitatea capitalist va sfri prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul
disoluiei fiind, deloc ntmpltor, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu
Zamfirescu a trecut n paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul romn,
funciarmente "reacionar", plaseaz capitalistul n zona demonicului i a

grotescului.

Ethosul

smntorist

se

grefeaz

pe

stratul

paseist.

Ceea ce Mihai Ralea a citit n cheie sociologic poate fi corelat cu dominant

arcadic-mitic. Prbuirea Medelenilor antreneaz o dispariie a micro-armoniei, a
ordinii tradiionale, n care ranii, pmntul i boierii sunt parte a unui univers
armonic. Moldovenismul extrem de agresiv de mai trziu al lui Ionel Teodoreanu
se nutrete din reacia defensiv a unei sensibiliti incapabile s accepte trecerea
vrstei de aur. Mecanismul compensator al memoriei se coloreaz resentimentar,
Bucuretiul reunind atributele acelei moderniti mediocre i aptere mpotriva
creia
moldovenismul
se
legitimeaz
polemic.
Mai mult dect un tip social, personajele Medelenilor sunt modelate de un cod
comportamental a crui logic interioar apare dificil de neles o dat cu trecerea
timpului. Oblomovismul se aliaz cu melancolia amoroas i cu delicateea
patriarhal. Cronotopul Medelenilor se articuleaz prin apelul constant la un spirit
al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evoc ambiguitatea raportrii la
modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri i Studie Moldovan.
Ceea ce urmeaz dup Hotarul nestatornic reflect o progresiv dezvrjire a lumii universul nceteaz de a mai fi unul permeabil, istoria vrstei de fier domin.
Romancierul nsui e plasat ntr-un spaiu ambiguu - ezitarea ntre autobiograficul
camuflat i ficiune, naivitile ce se acumuleaz mineaz proiectul romanesc.
Multe dintre pasaje nu mai pot trezi dect cel mult un zmbet condescendent teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a
dreptul inofensive. Patima teoretizrilor e de asemenea redundant stilistic.
Opiunea auctorial e ea nsi conformist - dei Ionel Teodoreanu i plaseaz
biografemele n textul romanului, Dan Deleanu conserv psihologia omului de
prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahu. Feminitatea deviant e drastic
sancionat (Ioana Pall i Adina Stephano), cea care triumf fiind o feminitate
domesticit, aceea a Monici. Senzaionalul i melodramaticul se infiltreaz n
intriga romanului - tenebrosul romantic al lui Vania Duma i moartea Olguei
aparin, cel puin pn la un punct, acestui registru.

http://www.romlit.ro/v_place_ionel_teodoreanu
http://www.arthra.ugal.ro/bitstream/handle/123456789/2734/Rezumat_Teza_doctor
at_Buruiana_Ramona_2012.pdf?sequence=1&isAllowed=y
http://www.faxmedia.ro/personalitatea-zilei/ionel-teodoreanu/280.html

http://www.viatasiopera.ro/opere/teodoreanuionel/amintiri/cum_am_scris_medelenii.html

NOTE Capitolul 1
1. Pompiliu Constantinescu, Ionel Teodoreanu, Miscarea literara, 26 septembrie 1925;
2. Eugen Lovinescu, Istoria literaturii romane si contemporane IV, Evolutia prozei literare,
Ancora, 1928, cap. XIII, Contributia Vietii romanesti, pag. 143 si urm.;
3. G. Ibraileanu, Scriitori romani si straini, Editura pentru literatura, 1968;
4. Nicolae Ciobanu, Ionel Teodoreanu. Viata si opera, Editura Minerva, 1970;
5. Marian Popa, Medelenii sau starea de vacanta, in Ionel Teodoreanu, La Medeleni, vol.
I, Hotarul nestatornic, Editura Albatros, pag. 5-35;
6. Silvia Tomus, Ionel Teodoreanu sau bucuria metaforei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980;
7. Mihai Ralea, Scrisori din trecut in literatura, E.S.P.L.A, 1957, pag. 64-78.

http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/la-medeleni-de-ionel-teodoreanu/
http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/07/03/ionel-teodoreanu-medelenismul-sauagonia-unei-lumi-sufletesti/