Ionel Teodoreanu, scriitorul copilăriei si adolescenței lirice

Un scriitor cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și
adolescenței este Ionel Teodoreanu, de la a cărui naștere s-au împlinit 120 de ani, autorul
mult apreciatelor „Uliţa copilăriei”, „În casa bunicilor”, „La Medeleni”.
Ionel Teodoreanu s-a născut în Iași, la 6 ianuarie 1897, în casa părinților săi de pe
strada Ștefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei
Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. I-a avut ca frați pe Alexandru O.
Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul
francez în 1918.
Prozatorul, care avea să fie recunoscut pentru scrierile sale ce evocă în stil
inconfundabil copilăria şi adolescenţa, şi-a câştigat existenţa ca avocat, dar a rămas fidel
literaturii. Scrisul i-a ocupat cea mai mare parte a timpului liber, iar cele mai multe cărţi ale
sale s-au născut în lungile zile de vară, când, obosit să pledeze în procese, se retrăgea
împreună cu familia la Mănăstirea Agapia din Neamţ. Acolo, în cerdac, scria până după-
amiază. După ce punea punct, povestesc cei care l-au cunoscut, se plimba cu soţia sa (născută
Maria Ştefana Lupaşcu, ea însăşi scriitoare, având pseudonimul Ştefana Velisar) şi se juca cu
cei doi copii ai săi, Ştefan şi Osvald Teodoreanu.
Despre scris nu se poate spune că a fost doar o pasiune pentru avocatul Ionel
Teodoreanu, care a semnat volume unice în literatura română -, „Uliţa copilăriei” (1923), „La
Medeleni” (1925-1927), „În casa bunicilor” (1938), „Lorelai” (1935) etc. -, fiindcă literatura
i-a fost vocaţie şi profesie. Printre pasiunile sale s-au numărat însă sportul, în special patinajul
şi boxul.
Ionel Teodoreanu este și evocatorul orașului Iași, oraș în care s-a născut și a trăit până
în anul 1938. Acțiunea aproape fiecărui roman se desfășoară în „dulce Târgul Ieșului” (așa
cum a fost numit de autor) sau este măcar amintit. Odată cu stabilirea în București, în 1938,
însăși propria biografie ieșeană devine sursa de inspirație pentru una din direcțiile cele mai
interesante ale operei lui Ionel Teodoreanu: memorialistica. Începutul este făcut de volumul
„În casa bunicilor” (1938), spre a fi continuat de „Masa umbrelor” (1941) și de „Întoarcerea
în timp” (1946). Scrierile ce urmează în această perioadă nu contrazic în esență structurile
permanente ale personalității sale.
 După 16 ani de la plecarea din Iași, oraș de care fusese legat prin toată ființa sa, în
ziua de 3 februarie 1954, Ionel Teodoreanu – scriitorul copilăriei si adolescenței lirice – s-a
stins.
Întrebat ce prozatori din generația ivită după cel dintâi război mondial i-au reținut
atenția, Liviu Rebreanu menționa printre primii, pe Ionel Teodoreanu: „căruia îi transmit
salutul și mulțumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris și pe care le-am citit cu atât
mai mare plăcere cu cât eu nu le-aș fi putut scrie niciodată”.

Romane publicate
La Medeleni, vol. I-III (1925–1927)
Turnul Milenei (1928)
Bal mascat (1929)
Fata din Zlataust (1931)
Golia (1933)
Crăciunul de la Silivestri (1934)
Lorelei (1935)
Arca lui Noe (1936)
Secretul Anei Florentin (1937)
Fundacul Varlamului (1938)
Prăvale Baba (1939)
Ce-a văzut Ilie Pânișoară (1940)
Tudor Ceaur Alcaz, vol. I–IV (1940–1943)
Hai-Diridam (1945)
La porțile nopții (1946)
Să vie Bazarcă (1947, apărut postum in 1971)
Zdrulă și Puhă (1948)
Scrieri cu caracter memorialistic
Ulița copilăriei (1923)
În casa bunicilor (1938)
Iarbă (1938)
Întoarcerea în timp(1939)
Masa umbrelor (1946)