Biografie

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti

Prozator român, faimos pentru povestirile scrise pentru copii. Este creatorul tipurilor de
inadaptabili, suflete impregnate de candoare, lezate de contactul cu brutalitatea
mediului, incapabile să reziste impactului cu minciuna şi injustiţia.

1868 — La 1 ianuarie, se naşte la Târgovişte, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, al doilea

dintre cei patru copii ai lui Alexandru Brătescu, horticultor, fiu de pitar şi al Alexandrinei, fiica
maiorului paşoptist Ion Voinescu.

1872-1875 — În casa părintească din Târgovişte şi din Brăteşti, sat din apropierea Târgoviştei,
viitorul scriitor ascultă muzică şi istorisirile captivante ale unchiului Alexandru Voinescu, bun
povestitor. Întrebat ce ar vrea sa fie în viaţă, micul Ioan a răspuns: “Povestitor, ca nenea
Alexandru”.

1875-1879 — Urmează clasele primare în Târgovişte.

1879-1883 — Urmează gimnaziul la „Sf. Sava" din Bucureşti.

1881 — Publică prima sa poezie în ziarul “Armonia”, condus de Alexandru Vlahuţă.

1887 — Publică în revista "România" nuvela Dolores.

1888-1891 — Susţine bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Medicină, dar o abandonează

în favoarea studiilor juridice.

Îl cunoaşte pe Titu Maiorescu şi se bucură de atenţia acestuia. Scrie versuri şi proză, se

apropie de “Junimea” şi de “Convorbiri literare”, unde publică schiţa Cea din urmă
scrisoare (1880).

1892 — Îşi ia licenţa în drept cu teza Despre reprezentarea minorităţii şi lucrează ca judecător
la Bucureşti, Piteşti, Craiova şi Târgovişte, iar mai târziu ca avocat.

1892-1896 — Colaborează la “Convorbiri literare”, precum şi la alte publicaţii. Călătoreşte în

Anglia, Franţa, Italia, în tovărăşia lui Maiorescu.

1903 — Publică primul său volum Nuvele şi schiţe.

1906 — Apare în revista “Viaţa românească“, nr. 2 - 6, cea mai amplă şi mai importantă
nuvelă a scriitorului, În lumea dreptăţii. Se stabileşte la Târgovişte.
 1907 — Îi apare volumul În lumea dreptăţii, pentru care ia premiul Academiei
Române.

1910 — Este ales vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.

1911 — Apare broşura Pe marginea cărţilor, în care scriitorul discută despre

evoluţionismul darwinian.

1912 — Apare al doilea volum de nuvele şi schiţe al scriitorului, Întuneric şi

lumină.

1914 — Este numit director al Teatrului Naţional. Activează în rândurile

partidului liberal, fiind până în 1940, cu scurte pauze, deputat de Dâmboviţa.

1915 — Se stabileşte la Bucureşti. În anii Primului Război Mondial a scris, în

colaborare cu A. de Herz, o piesă de teatru numită „Sorana”.

1918 — Este ales membru al Academiei Române. Colaborează la „Dacia” şi

„Lamura”, reviste conduse împreună cu Alexandru Vlahuţă.

1919 — Publică volumul cu tematică antirazboinică, In slujba păcei.

1923 — Publică volumul de nuvele şi schiţe Rătăcire. Devine preşedintele

secţiei literare a Academiei.

1925 — Primeşte Marele Premiu Naţional pentru Proză.

1929 — Apare volumul Firimituri.

1933 — Apare, în volum, eseul Cu undiţa.

1935 — Vede lumina tiparului volumul de eseuri Din pragul apusului.

1937-1940 — Are loc o alunecare a scriitorului către mişcările de dreapta. De

aceea ultimii ani şi-i trăieşte într-o atmosferă de ostilitate şi rezervă din partea
publicului.

1942 — Publică Originea neamului românesc şi a limbei noastre.

1946 — La 14 decembrie, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti se stinge din viaţă,

la Bucureşti.
Prozator roman, cunoscut in special pentru povestirile destinate
copiilor, Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti s-a nasut la
Targoviste, pe 1 ianuarie 1868, fiind al doilea dintre cei patru
copii ai lui Alexandru Bratescu si al Alexandrinei Voinescu.

Dupa ce urmeaza clasele primare in orasul natal isi continua

studiile la Bucuresti, absolvind Liceul „Sf. Sava" si Facultatea
de Drept. Dupa terminarea studiilor profeseaza in domeniu, fiind
judecator in Bucuresti, Ploiesti, Pitesti, Craiova si Targoviste,
oras in care in anul 1896 se stabileste definitiv.

Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti se implica si in politica, fiind

prezent pana in 1940 in toate legislaturile parlamentare. In
perioada 1914-1940 a fost secretar general al Camerei
Deputatilor.

Incepe sa scrie la indrumarea lui Titu Maiorescu, publicand prima

sa poezie in 1881, in ziarul “Armonia”, condus de Alexandru
Vlahuta. Primul volum ii apare in 1903, sub titlul Nuvele si
schite. Colaboreaza cu reviste de renume, precum Junimea si
Convorbiri literare, in paginile celei din urma publicand
schita Cea din urma scrisoare.

In 1906 ii apare volumul In lumea dreptatii, pentru care a fost

distins cu premiul Academiei Romane. Printre premiile primite se
numara si Marele Premiu National pentru Proza, obtinut in 1925.
Este ales in 1910 vicepresedinte al Societatii Scriitorilor
Romani, iar in 1912 ii apare al doilea volum de nuvele si schite,
intitulat Intuneric si lumina.

Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti a fost director al Teatrului

National si membru al Academiei Romane. Ramane in literatura
romana si ca un admirabil nuvelist si autor de schite pentru
copii. Puiul, Privighetoarea, Bietul Tric, Niculaita
Minciuna numarandu-se printre cele mai cunoscute scrieri ale
sale. Scriitorul s-a stins din viata pe 14 decembrie 1946, la
Bucuresti.