Caracterizarea personajelor nuvelei „Delfinul” de GEORGE MENIUC

George Meniuc s-a născut la 20 mai 1918, în oraşul Chişinău, şi s-a stins din viaţă
la 8 februarie 1987.
Poetul, prozatorul, eseistul şi dramaturgul a absolvit liceul „M. Eminescu” în 1937, după
care şi-a continuat studiile la Universitatea din Bucureşti. Aici frecventează şedinţele
cenaclului studenţesc „Cadranul”.
Printre operele sale („Ultimul vagon”, „Coloana de tandreţe”, romanul-studiu
„Disc”) se numără şi nuvela „Delfinul”, care a fost tipărită la Chişinău în 1969. Aici tema
abordată se referă la om şi război, dragostea şi fericirea, binele şi frumosul.
Lucrarea literară se începe cu descrierea unui delfin, pe nume Dikomes, care era în
căutarea iubitei sale-Ursula. El nebunea de emoţii şi de gînduri rele, deoarece acesta a
fost minţit de către un personaj apărut negativ pe nume Zbrog. Însă gândul la Ursula nu-l
lăsa în pace. Era deja nevoit ca să apeleze la un delfin ce-i ştia locul aflării ei În sfârşit,
apare şi un final unde bietul Dik este capturat de oameni, pe care niciodată nu-i înţelegea.

Caracterizarea lui Dikomes

Delfinul este o făptură, care se străduia mereu să înţeleagă omenirea. Un drept-exemplu

este şi protagonistul acestei nuvele-Dikomes. Era un delfin cu adevărat curajos, care era
şi un optimist. Speranţa mereu moare ultima, iar el ne-a demonstrat-o. Lupta cu valurile
apelor pînă în ultimele clipe, în care totuşi reuşeşte să prindă undele sonore disperate ale
Ursulei. Apare ca un personaj pozitiv în acest text. Era un individ destul de zburdalnic,
care iubea peripeţiile: „trimitea semnale disperate în Marea Roşie, Marea Albă şi Marea
Neagră”, ceea ce rezultă că le cutreiera pe toate, iar acolo puteau fi o mulţime de
pericole! Delfinul este prezentat nedumerit în dialogul cu Nardus, căci nu-şi putea da
seama de ce totuşi oamenii trebuie să lupte în războaie, să prindă delfinii şi să-i pună în
circuri, iar apoi să experimenteze asupra lor. Păcat însă, că pînă la urmă acesta este
capturat de către pescari şi marinari, la care urmează să privească la ei în ochi, încercînd
să-i înţeleagă.

Caracterizarea Ursulei
Ursula avea şi ea un caracter asemănător lui Zbrog „şiretă” după spusele bătrînului
Nardus. Era însă şi ea grijulie, căci se temea ca nu cumva să nimerească precum Zbrog, şi
Dik în mrejele pescarilor. Împreună, preferau ambii să facă ghiduşii. O dată cu citirea
nuvelei, se simte dorul acesteia de logodnicul său. Avea o stare mîhnită, şi era
destul de îngrijorată la orice pas, din cauza unei frici menţionate mai sus. Tînăra
Avea cîte ceva în comun cu Dik, deoarece ambii se adresează după un sfat
bătrînului delfin Nardus.

Opinii despre text:

 Textul este foarte reuşit
 Conţine puţină informaţie despre Ursula, deşi este un personaj principal
 Putea fi şi un alt sfîrşit (aici autorul face excepţii la temele sale de bază)