UNIVERSITATEA ,,VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, LITERE ȘI

COMUNICARE

SPECIALIZAREA: LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ/ LIMBA

ȘI LITERATURA ENGLEZĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator științific:

Lect. univ. dr.: Mariana Vârlan

Absolvent: Andreea-Diana Anghel

Târgoviște, 2019

UNIVERSITATEA ,,VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE

3
 FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, LITERE ȘI
COMUNICARE

SPECIALIZAREA: LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ/ LIMBA

ȘI LITERATURA ENGLEZĂ

NUMERALUL-VALORI GRAMATICALE
ȘI STILISTICE

Coordonator științific:

Lect. univ. dr.: Mariana Vârlan

Absolvent: Andreea-Diana Anghel

Târgoviște, 2019

Cuprins:

4
 I. INTRODUCERE

II. NUMERALUL – ASPECTE DEFINITORII

2.1. Inventar
2.2. Comportament morfosintactic
2.3. Construcții – numerale cu distribuții multiple
2.3.1. Valoarea adjectivală
2.3.2. Valoare de substitut (substantivală și/sau pronominală)
2.3.3. Valoarea adverbială

III. VALORI DE ÎNTREBUINȚARE A NUMERALELOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ

ACTUALĂ
3.1. Exprimarea orei
3.2. Exprimarea datei
3.3. Derivate și compuse care au la bază numerale

IV. VALORI STILISTICE ALE NUMERALELOR

4.1. Definiția numărului
4.2. Semnificația numerelor
4.3. Expresii și locuțiuni care cuprind numere

V. REGISTRE STILISTICE SPECIFICE FORMAȚIILOR ANALIZATE

5.1. Registrul literar
5.2. Registrul publicistic
5.3. Registrul argotic
VI. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE:

5
 „Parte de vorbire controversată, numeralul a ocupat diverse poziții diferite în gramatici,
întrucât el a fost plasat fie printre adjective (I. H. Rădulescu; cf. și fr. adjectifs numeraux), fie
printre pronume (nehotărâte). Însăși denumirea de numeral se fixează greu în timp; astfel,
primele gramatici românești vorbesc despre numele numărului (I. Diaconovici Loga), ceea ce
corespunde și fr. noms de nombre, pentru ca, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, să tindă se se
generalizeze denumirea de numeral (H. Tiktin, A. Philippide).”1

Lucrarea de față reprezintă străduința unui student ce accede la cunoaștere, la statutul de

filolog, precum și dorința lui de a descoperi, prin mijloace sincronice de cercetare, cele mai
ascunse secrete ale limbii.
De ce am ales această temă? Ce secrete mai poate ascunde această parte de vorbire
(numeralul) pentru un viitor filolog sau lingvist? Așa cum citatul de mai sus, extras dintr-o carte
ce trebuie să se afle în biblioteca oricărui bibliofil, Dicționarul de științe ale limbii, al cărui
coordonator este Angela Bidu-Vrânceanu, numeralul este o parte de vorbire controversată, care a
avut parte de diverse interpretări gramaticale (a fost mai întâi plasat fie în clasa adjectivelor, fie în
cea a pronumelor, foarte târziu devenind o parte de vorbire de sine stătătoare). O altă motivație,
sau mai bine spus curiozitate, ce a stat la baza alegerii acestei teme o reprezintă discuția de a
încadra numeralul în clasa părților de vorbire flexibile sau neflexibile, lucru ce va fi edificat în
primul capitol al acestei lucrări.
Limba este un organism viu, ce are parte de numeroase evoluții, datorită cauzelor
lingvistice și extralingvistice. Schimbările lingvistice au loc odată cu schimbările ce se petrec în
societate, întrucât limba este cel mai important mod de comunicare interumană. Din acest punct
de vedere, numeralul reprezintă o parte de vorbire care se poate integra în viața cotidiană, el
exprimând ora, data, distanța, cantitatea aproximativă etc. De asemenea, această parte de vorbire
are rol formativ; numeralele cardinale, precum și cele ordinale, au mare putere de creație,
reprezentând o importantă sursă de îmbogățire a vocabularului prin procedee interne, precum
derivarea și compunerea, elemente ce vor fi ilustrate în cel de-al doilea capitol.
Numeralul nu are doar valoare gramaticală, ci și stilistică, fiind folosit în diferite registre
ale limbii, în special în cel literar cu sensuri figurate, precum și în cel argotic, fiind folosit ca

1
Angela Bidu-Vrânceanu (coord.), Dicționar de științe ale limbii, București: Nemira, 2001, p. 333.

6
instrument de codare a limbajului. Din această capacitate de a se integra în viața oamenilor, fiind
folosit în diferite registre cu diferite sensuri rezultă importanța stilistică a numeralului care este
prezentată în ultimul capitol.
Limba poate schimba percepția oamenilor asupra realității, iar evoluția omenirii
(interacțiunea cu alte popoare, fenomenul globalizării, dezvoltarea tehnologiei) duce la
transformări în interiorul limbii. Astfel, expresii precum „a sta de șase” sau „la patru ace”, care
în mod normal aparțin registrului argotic, au devenit atât de familiare încât ele sunt folosite mai
des în registrul colocvial; lucru ce evidențiază puterea de circulație a cuvintelor, dar și capacitatea
oamenilor de a se adapta la noutățile care apar frecvent în cadrul oricărei limbi naturale.
Pentru că se spune că „la început a fost numărul”, numeralele au diferite valori simbolice,
aspect ilustrat în cel de-al treilea capitol. Numerele pot vorbi, ele oglindesc evoluția omenirii,
reprezentând atât un simbol al cunoașterii, fiind folosite în științele exacte, precum matematica și
fizica, cât și proprietăți metafizice, reprezentând imaginea unor divinități în diverse mitologii. De
exemplu, numărul unu este asociat ontologicului, elementului creator, iar numărul nouă este
reprezentarea grafică a judecății, fiind simbolul purgatoriului.
Toate aceste aspecte relevă deosebita valoare lexicală, semantică, gramaticală și stilistică
a numeralului în limba română.

II. NUMERALUL – ASPECTE DEFINITORII

2.1. INVENTAR
7
 Numeralul, care face parte din clasa semantică a cantitativelor/ cuantificatorilor, este
definit drept partea de vorbire flexibilă specializată pentru exprimarea noțiunii de număr definit,
exprimând un număr în sine, ordinea obiectelor prin numărare sau determinarea numerică a
obiectelor.2 Exprimarea ideii de număr se realizează prin mijloace lingvistice foarte variate, ceea
ce explică eterogenitatea gramaticală a clasei numeralului.
Lipsită de omogenitate, clasa numeralelor cuprinde atât unități flexionare invariabile, cât
și forme cu flexiune de tip nominal3, plasându-se între părțile de vorbire flexibile și cele
neflexibile.4
În ceea ce privește inventarul numeralelor, ele sunt de mai multe tipuri sau specii:
cardinale, ordinale, colective, distributive, multiplicative, francționare și adverbiale. Dintre
acestea, statut de numeral primesc astăzi numai primele două clase: cardinalul și ordinalul.
● Numeralul cardinal reprezintă clasa cantitativelor de la care, prin diverse procedee, se
formează celelalte numerale. Acesta exprimă un număr întreg, propriu-zis și determinarea
numerică a obiectelor, fără detalii legate de aceste informații cantitative definite (exacte sau
precise).5
 După structură, numeralul cardinal propriu-zis se poate divide în:6
1. Numerale simple și neanalizabile, precum: numeralele de la unu la zece, dar și sută,
mie, zero care, exprimând o mulțime, pot fi considerate numerale cardinale negative, însă,
folosite la singular, se comportă flexionar ca substantivele (au gen fix și forme distincte de
număr). Tot în această categorie pot fi încadrate și numeralele neologice, precum milion și
miliard.
2. Compuse:
a) numeralele de la unsprezece până la nouăsprezece;
b) numeralele pentru zeci, mii, milioane, miliarde, precum douăzeci, treizeci, patru sute,
cinci mii etc.;
c) numeralele pentru zeci + unități: treizeci și unu etc.;

2
Mioara Avram, 1997, Gramatica pentru toți, București: Humanitas, p. 129.
3
Valeria Guțu Romalo (coord.), 2005, Gramatica limbii române. Cuvântul (GALR), București: Editura Academiei
vol. I, p. 289.
3
Ion Coteanu (coord.), 1985, Limba română contemporană, București: Editura Didactică și Pedagogică, p. 101.
4
GALR, p. 291.
45
Mioara Avram, op. cit., p. 130.
5

8
 d) numeralele pentru sute (+ zeci) + unități, mii (+ sute + zeci) + unități: cinci sute patru,
o mie trei sute zeceetc. ;
e) numerale savante (folosite în domenii de specialitate și semianalizabile): billion,
cvatrilion.
● Numeralul ordinal nu este folosit pentru exprimarea cantității, precum numeralul
cardinal, ci el indică ordinea obiectelor, poziția în spațiu, în timp sau într-o ierarhie prin
intermediul unui număr. Numeralele ordinale sunt: simple (întâi, primul, secund, terț) și
compuse, formate cu ajutorul unui articol posesiv, al unui numeral cardinal și al unui articol
enclitic (al doilea, a doua). 7
● Numeralul colectiv indică un ansamblu de obiecte, conținând ideea de grupare, de
însoțire. În registrul literar, numeralul colectiv prezintă forme doar pentru gruparea a două
elemente, fiind:
1. Simple (amândoi, amândouă), moștenite din latină, și preluate ca neologisme latino-
romanice (ambii, ambele);
2. Compuse cu adjectivul nehotărât „toți/toate” + numeral cardinal (toți trei, toate
șase).Tot în această categorie intră și formele: câteșitrei, câteșicinci; dar și formele care aparțin
registrului popular (construite cu ajutorul formantului „tus-”, provenit din „toți”): tustrei, tustrele,
tuscinci etc.8
În GABLR (2010), colectivele, pe baza trăsăturilor sintactice și semantice, intră în clasa
adjectivelor și pronumelor nedefinite.9
● Numeralul multiplicativ arată în ce măsură se multiplică o cantitate sau o calitate. Ca
structură, multiplicativele sunt numerale cardinale propriu-zise derivate parasintetic, cu prefixul
„în-” și sufixul „-it”, precum: îndoit, împătrit, însutit, înmiit etc. Numerale multiplicative sunt
considerate și formele neologice, utilizate în variantele oficiale ale limbii standard, ca: dublu,
triplu, cvadruplu, cvintuplu etc.10

7
Ibidem, p. 141.
8
GALR, p. 310.
9
Gabriela Pană Dindelegan (coord.), 2010, Gramatica de bază a limbii române (GBLR), București: Editura Univers
Enciclopedic Gold, p. 145.

109
Angela Bidu Vrânceanu et all., 2001, p. 311.
10
GBLR, p. 180.

9
 Gramatica de bază a limbii române încadrează numeralele multiplicative în clasa
adjectivelor propriu-zise, majoritatea provenite din verbe la participiu (câștig însutit), îndeplinind
funcțiile sintactice ale adjectivului (putere înzecită – modificator, salariul i-a fost dublat – nume
predicativ, șansa de câștig o consider dublată – element predicativ suplimentar). Când se
subordonează unui verb, devin adverbe (câștigă triplu -complement circumstanțial cantitativ).11
● Numeralul fracționar exprimă o parte, o fracțiune dintr-un întreg sau dintr-un grup
unitar de obiecte. Este utilizat în limbajul de specialitate, fiind livresc, în domenii precum:
muzică, matematică, sport. Numeralul fracționar este o formă ce are în structură un numeral
cardinal și un derivat substantival cu sufixul „-ime” (odoime,o cincime, două zecimi, două
șaisprezecimi, trei sutimi, o pătrime, cinci optimi).
În uzul curent, pentru doime și pătrime sunt folosite substantivele jumătate și sfert.
Pentru partiția la 100 și la 1000 este utilizată o structură specializată, utilizată în domeniul
statistic, formată dintr-un numeral cardinal, urmat de prepoziția „la” și substantivul „sută” sau
„mie” (cinci la sută, treizeci la mie). Ca echivalent al formei „la sută” este utilizat și substantivul
„procent” ( trei procente), iar pentru „mie” este folosit substantivul la genul feminin „promilă”.12
În aspectul scris al limbajului matematic, pentru exprimarea fracțiilor, sunt utilizate două
structuri, compuse din două numerale cardinale propriu-zise legate între ele prin prepozițiile „pe”
sau „supra” (doi pe trei, cinci supra nouă).13
Numeralele mixte sunt numerale fracționare care sunt precedate de numere întregi,
formate din:
1. un numeral întreg, despărțit prin virgulă, de un alt numeral cardinal (ce are valoarea
unei zecimale): cinci virgulă șapte (5,7);
2. un numeral cardinal + un numeral fracționar (numeral cardinal propriu-zis + derivatul
5
cu „-ime”) legate prin conjuncția copulativă „și”: trei și cinci zecimi (3 ).
10
Fracționarele sunt considerate, în noua gramatică, substantive de genul feminin, întrucât
au gen fix și forme specifice de număr și caz.14

1111
GALR, pp. 314-315.
12
Mioara Avram, op. cit., p. 137.
12

13

14
GBLR, p.181.

10
 ● Numeralul distributiv este utilizat pentru exprimarea repartiției, grupării, pentru
distribuirea obiectelor, fenomenelor sau persoanelor în grupuri egale.
Din punctul de vedere al structurii, numeralul distributiv este format din adverbul „câte”,
urmat și/sau precedat de un numeral cardinal sau, mai rar, de unul fracționar: câte trei, câte șapte,
doi câte doi, câte o pătrime, câte o jumătate.15
În GBLR, distributivele sunt considerate construcții speciale cu numerale cardinale,
întrucât semiadverbul „câte” este un element facultativ, având funcția sintactică de adjunct
(Citește câte cinci pagini pe zi.), iar din punct de vedere gramatical și semantic, structura Citește
cinci pagini pe zi este identică.16
● Numeralul adverbial indică de câte ori este îndeplinită o acțiune sau în ce proporție
numerică se află o cantitate sau calitate a unui obiect față de altul ori de el însuși în alte
împrejurări.
Structural, numeralul adverbial se formează astfel:
1. a) „o dată” , numeralul adverbial corespunzător celui cardinal „unu”;
b) prepoziția „de” + numeral cardinal de la doi în sus + substantivul „ori”: de două ori,
de cinci ori, de zece ori;
2. a) numeral ordinal „întâia/prima” + substantivul „oară/dată” : întâia oară, prima dată;
b) articol posesiv genitival + numeral ordinal la genul feminin + substantivul „oară” : a
treia oară, a opta oară,a douăzecea oară;
3. prepoziția „în” + numeral ordinal + substantivul „rând”: în primul rând, în al treilea
rând, în al o sutălea rând;
4. Structura mixtă, formată prin intercalarea adverbului „câte” între prepoziția „de” și
numeralul cardinal. Această structură este urmată de o construcție prepozițională cu semnificație
temporală care atribuie o valoare distributivă ideii de repetiție: Mănâncă de două ori pe zi cu
Mănâncă de câte două ori pe zi.17
Numeralele adverbiale, în Gramatica de bază a limbii române din 2010, sunt considerate,
datorită structurii invariabile, a lipsei categoriilor gramaticale (gen, număr și caz), și a depedenței
față de verb și de alte adverbe, locuțiuni adverbiale, cu funcție de circumstanțiale cantitative (a
venit de două ori, a citit o dată această carte).

15
Angela Bidu Vrânceanu et all., op. cit., p. 176.
16
GBLR, pp.189-190.
17
GALR, pp. 320- 321.

11
2.2. COMPORTAMENT MORFOSINTACTIC

12
 Dintre majoritatea părților de vorbire flexibile, numeralul are cea mai redusă flexiune,
multe fiind invariabile, deosebindu-se, prin această calitate, de substantive, adjective și pronume,
cu care se identifică datorită posibilităților combinatorii.
Doar câteva numerale au forme specifice de gen (realizate, în general, cu ajutorul
articolelor enclitice și/sau proclitice).
În ceea ce privește numărul, acesta nu este considerat un criteriu de flexiune, întrucât
sensul de singular și plural este inclus în matricea lor lexicală. Prin această caracteristică,
numeralul ajută la determinarea valorii de număr a substantivului, pronumelui, adjectivului și
verbului cu care se combină (un copac, doi copaci; Au venit ei trei; un copil frumos, doi copii
frumoși; un băiat merge, trei băieți merg). 18
Pentru determinarea formei cazuale, numeralele sunt invariabile. Astfel, categoria cazului
poate fi identificată fie cu ajutorul elementelor analitice, precum prepozițiile, fie prin fenomenul
acordului cu substantivul (când numeralul are valoare adjectivală), fie prin poziția sintactică pe
care numeralul o ocupă în propoziție.19

● Numeralul cardinal este o clasă eterogenă, sub aspect flexionar. Acesta nu distinge
flexionar numărul: un(u), una, o sunt întotdeauna la singular, iar toate celelalte sunt la plural.
De asemenea, numeralul cardinal impune părții de vorbire flexibile cu care se asociază valoarea
cantitativă.
Numai două numerale cardinale au forme distincte pentru ilustrarea genului, când apar
separate: un(u), doi (masculin) și o/ una, două (feminin); și doi în componența unor numerale
compuse: doisprezece băieți/ douăsprezece fete. De altfel, toate numeralele compuse cu unu, doi
și doisprezece flexionează diferit în raport cu genul: o sută unu, o sută una, treizeci și unu de
copaci, treizeci și două de mingi, șapte sute doisprezece stejari, șapte sute douăsprezece
creioane.
Excepție face numărul unsprezece, care nu are forme diferite de gen: unsprezece câini,
unsprezece pisici20.
Cazul este prezent la numeralul unu în funcție de valoarea cu care este folosit în
propoziție (adjectiv sau substitut: substantival sau pronominal): un (masculin sau neutru), o

18
Ion Coteanu (coord.), Limba română contemporană, p. 101.
19
GBLR, p. 181.
20
GALR, p. 293.

13
(feminin) cu valoare adjectivală în cazurile nominativ sau acuzativ; unu sau una cu valoare de
substitut tot pentru cazurile nominativ și acuzativ; unui (masculin sau neutru), respectiv unei
(feminin) cu valoare adjectivală pentru cazurile genitiv-dativ; unuia (masculin sau neutru), uneia
(feminin) cu valoare de substitut pentru aceleași cazuri oblice.
Numeralul un/o se deosebește de pronumele și adjectivul pronominal omonim sau de
articolul nedefinit prin intermediul contextului. De asemenea, unu, spre deosebire de pronumele
nehotărât, nu are formă de plural și nu primește articolul enclitic „-l”, decât în anumite îmbinări,
ca: de unul singur, până la unul, eu unul.
Opozițiile de caz (genitiv-dativ) la celelalte numerale cardinale se realizează analitic, cu
ajutorul prepozițiilor (a și la), al mărcii proclitice „lui” (pentru numeralele cu valoare
substantivală), al articolelor demonstrative (considerate pronume sau adjective
semiindependente21) sau al altor determinanți: În iarna lui ’89; Proiectul celor cinci (elevi) a fost
premiat; Am oferit acestor patru (fete) cărți 22.
Zece, sută, mie, milion, miliard, folosite singure, se comportă flexionar ca substantivele,
deoarece au gen fix: zece, sută, mie, sunt la genul feminin (o sută, două sute), iar milion și
miliard sunt neutre (un miliard, două miliarde); au forme distincte pentru singular și plural (zece,
zeci; sută, sute) și, ca orice substantiv, exprimă genitivul sintetic, dar și analitic23.
În majoritatea aparițiilor sale, zero este substantiv (A câștigat o sumă cu multe zerouri., El
este considerat un zero.); poate funcționa ca numeral cardinal când are o valoare cantitativă și
apare nearticulat (Azi am câștigat zero lei)24. De asemenea, orice numeral cardinal articulat este
substantiv ( Am luat un doi la mate., Optul a fost meritat.)25.

● Numeralul ordinal nu are forme distincte de număr, acesta aflându-se în informația lui
lexicală26.
Are forme distincte de gen, datorate celor doi formanți din componența acestuia (al
patrulea – masculin sau neutru, respectiv a patra – feminin), forma fiind impusă prin acordul cu

21
GBLR, p. 86.
22
GALR, p. 294
23
Ion Coteanu (coord.), op. cit., p. 102.
24
GBLR, p. 181.
25
Mioara Avram,Gramatica pentru toți, p. 135.
26
GBLR, p. 201.

14
un substantiv: al patrulea băiat, a patra fată; însă pot exista și excepții în construcții populare, în
care apar nume de rudenie, precum: nevastă de-al doilea.
Numeralele ordinale corespunzătoare lui o sută sau o mie flexionează în raport cu genul,
păstrându-și forma la masculin (al o sutălea, al o mielea), însă la feminin își schimbă forma, de
asemenea apariția lui „o” este facultativă [a (o) suta, a (o) mia]. La ordinalele derivate de la un
milion, un miliard, „un” poate fi omis la masculin-neutru [al (un) milionulea, al (un)
miliardulea], dar la feminin prezența este imposibilă (a milioana, a miliarda, și nu *a o milioana,
*a o miliarda)27.
Pe de altă parte, numeralele dintâi și întâi erau considerate invariabile28, însă conform
DOOM2, numeralul întâi este în variație liberă (clasa întâi/întâia).29 Numeralele primul și întâiul
sunt la genul masculin, iar prima, întâia sunt la feminin.30
Flexiunea cazuală este marcată cu ajutorul articolului demonstrativ (pronumelui
semiindependent) „cel”, însoțit de prepoziția „de”. „Cel” își schimbă forma în funcție de gen,
număr și caz, în timp ce numeralul variază doar după gen: cel de(-)al patrulea/ cea de(-)a patra
pentru nominativ-acuzativ; celui de(-)al patrulea/ celei de(-)a patra pentru genitiv-dativ.

● Numeralul colectiv nu distinge flexionar numărul, la fel ca cel cardinal.

Pe de altă parte, are forme distincte de gen: amândoi-amândouă, ambii-ambele, toți trei-
toate trei, tustrei-tustrele, câteșitrei-câteșitrele. La celelalte numerale colective, opoziția de gen
este realizată cu adjectivelor pronominale „toți/toate” (toți patru-toate patru).31
Cazul este marcat doar în cazul numeralelor colective: amândoi [care are forma la
genitiv-dativ, indiferent de gen, amânduror, ca adjectiv antepus, și amândurora, ca adjectiv
postpus sau cu valoare de substitut: Cumpăr amânduror copiilor jucării, Cumpăr (copiilor)
amândurora jucării] și ambii [care, după modelul substantivelor articulate, are forme de genitiv-
dativ diferențiate după gen: Scriu ambilor (prieteni) scrisori, Scriu ambelor (prietene) scrisori].32
La celelalte numerale colective, pentru marcarea cazului, se folosesc prepozițiile „a” (pentru

27
GALR, p. 305.
28
GBLR, p. 201.
29
Ioana Vintilă Rădulescu (coord.), 2005, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM 2),
București: Univers Enciclopedic, p. 92.
30
GBLR, p. 201.
31
Ada Iliescu, Gramatica practică a limbii române actuale, p. 169.
32
Mioara Avram, Gramatica pentru toți, p. 135.

15
cazul genitiv): cărțile a tuscinci băieții; și „la” (pentru cazul dativ): trimit la toți șase cadouri, s-
au dat diplome la câteștrei participanții.33
● Numeralul multiplicativ este variabil, are forme distincte de gen, număr și caz: efort
înzecit / eforturi înzecite; plată îndoită etc.
●Numeralul fracționar, având structura numeral cardinal derivat cu sufixul „-ime”,
precedat de un alt numeral cardinal, flexionează astfel: numeralul cardinal exprimă numărul (o
cincime, două cincimi), genul acestuia este feminin, acordându-se cu derivatul cu care se
asociază, iar opoziția cazuală este ilustrată prin formele specifice ale primului component
[câștigul unei cincimi/a două cincimi din valoare (pentru cazul genitiv)]. Cel de-al doilea
component al numeralului fracționar flexionează ca un substantiv când este folosit independent și
poate apărea articulat la nominativ-acuzativ (Cincimea din suprafață a fost vândută). Formele
specifice cazurilor genitiv și dativ sunt realizate sintetic (valoarea pătrimii).34
● Numeralul distributiv flexionează ca numeralul cardinal propriu-zis.35
Acesta are forme distincte pentru gen la primele numerale cardinale din serie: câte unul-câte una,
câte doi-câte două, câte doisprezece-câte douăsprezece.
Cazul este exprimat flexionar: câte unui(a)-câte unei(a) la gentiv-dativ, dar și analitic:
Le-am trimis la câte două colege scrisori (pentru cazul dativ), Distribuirea a câte trei colete a
fost sarcina ta (pentru cazul genitiv).36
● Numeralul adverbial, cu următoarea structură: o dată/de + numeral cardinal de la doi în
sus + ori: o dată, de două ori.
În structura: întâia/prima + oară/dată; a doua/treia etc. + oară; numeralul ordinal este
la feminin, formă impusă de acordul cu substantivul postpus.
Ultima structură,formată din: prepoziția în + numeral ordinal + rând; numeralul ordinal
are formă numai de neutru specifică substantivului postpus rând (în primul rând, în al doilea
rând).
2.3. CONSTRUCȚII – NUMERALE CU DISTRIBUȚII MULTIPLE

1. Valoarea adjectivală.
33
GALR, p. 311.
34
Ibidem, p. 315.
35
Mioara Avram, op. cit., p. 139 .
36
GALR, p. 319.

16
 Numeralele care îndeplinesc această valoare au următoarele funcții sintactice: atribut
adjectival, nume predicativ și element predicativ suplimentar.37
● Numeralul cardinal când are această valoare se acordă în gen și caz cusubstantivul
determinat, îndeplinind funcția sintactică de atribut adjectival: Am cumpărat trei pisici.
În cazul numeralelor de la douăzeci încolo, urmate de prepoziția „de”, care erau
considerate în gramaticile tradiționale numerale cu valoare de substitut (de substantiv), apare
următoarea modificare: ele sunt considerate numerale cu valoare adjectivală, întrucât prepoziția
nu impune substantivului restricția de caz (acuzativ) și nici nu influențează acordul în gen al
numeralului cu substantivul, ci este un element component impus de numeral, nu mai este o
prepoziție, ci o postpoziție38: Au venit treizeci de studenți [treizeci de – numeral cardinal cu
valoare adjectivală, numărul plural, genul masculin, cazul nominativ (impuse prin acordul cu
substantivul „studenți”), funcție sintactică de atribut adjectival]39.
● Numeralul ordinal, ca și cel cardinal, realizează acordul în gen și caz cu substantivul pe
care îl determină, îndeplinind aceeași funcție de atribut adjectival: L-am văzut pe al doilea
concurent/ Am văzut-o pe a doua concurentă.
Numeralele întâi și dintâi au întotdeauna valoare adjectivală (întâi fiind mereu postpus
substantivului regent articulat definit: A câștigat premiul întâi; pe când, dintâi, precedat de un
articol demonstrativ (sau demonstrativ semiindpendent40), poate fi atât postpus: dragostea cea
dintâi; cât și antepus: cea dintâi condiție. Numeralele întâiul/întâia, precum și primul/prima, sunt
antepuse substantivului cu care se acordă în gen, număr și caz: întâiul gând, întâia noapte, primul
băiat, prima casă41.
● Numeralul colectiv, ca adjunct, se acordă cu substantivul regent, întotdeauna articulat
definit, în gen și caz: Le-am văzut pe amândouă fetele în parc, jucându-se. Numeralul amândoi
are topică liberă, putând fiind atât postpus (băieții amândoi), cât și antepus (amândoi băieții)42.
● Numeralul distributiv, spre deosebire de cel colectiv, este dependent sintactic de un
substantiv nearticulat: Proiectul a fost realizat de câte patru eleve.43

37
GALR, p. 298.
38
G. Gruiță, 2007, Gramatică normativă. 77 de întrebări. 77 de răspunsuri,Pitești: Paralela 45, p. 147.
39
Gabriela Pană Dindelegan, Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, București: Humanitas,
p. 79.
40
GBLR, p. 138.
41
Mioara Avram,Gramatica pentru toți, p. 143.
42
GALR, pp. 311-312.
43
Ibidem, p. 319.

17
 ● Numeralul multiplicativ: Spre deosebire de celelalte numerale, care se acordă cu
substantivul-centru doar în gen și caz, numeralul multiplicativ se comportă ca un adjectiv
calificativ, realizând acordul și în număr cu regentul (efort însutit, eforturi însutite). De
asemenea, când precedă substantivul, acesta preia articolul, marcând opoziția de caz (mulțumită
înzecitelor câștiguri-cazul dativ).44

2. Valoare de substitut (substantivală și pronominală).

2.1. Valoare substantivală
● Numeralul cardinal are valoare substantivală atunci când este folosit în limbajul
matematic, când denumește un număr abstract (doi plus doi fac patru) sau atunci când are
funcție sintactică de apoziție, în general, în cazul nominativ (etajul trei, pagina 7, Antena 1),
având întotdeauna un gen fix45.
● Numeralul fracționar se comportă ca un substantiv, având toate funcțiile sintactice ale
acestuia46, întrucât exprimă numărul și pot apărea articulate (valoarea unei jumătăți din
câștig/valoarea jumătății; plecarea unei pătrimi/unui sfert din participanți - cazul genitiv, cu
funcție sintactică de atribut genitival; O treime din suprafață - cazul nominativ, funcție
sintactică de subiect; Aceasta este o treime din sumă. - cazul nominativ, funcție sintactică de
nume predicativ; Am citit o cincime din carte. - cazul acuzativ, funcție sintactică de
complement direct; Se gândește lacincimea din suprafața datorată. - cazul acuzativ, funcția
sintactică de complement prepozițional; Apa din sticlă s-a redus cu două treimi. - cazul
acuzativ, funcția sintactică de complement circumstanțial de cantitate). Cu alte cuvinte, acest
numeral este considerat un substantiv propriu-zis, diferențiindu-se de alte substantive prin
trăsătura semantică cantitativă și cea partitivă pe care o cuprinde47.

2.2. Valoare pronominală

Ceea ce în gramaticile tradiționale era considerată „valoare substantivală”, în Gramatica
Academiei corespunde „valorii pronominale”, întrucât pronumele, din punct de vedere sintactic,
poate fi considerat un substitut pentru substantiv, îndeplinind toate funcțiile sintactice ale

44
Gabriela Pană Dindelegan, 2003, Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, București:
Humanitas, p. 76.
45
Ibidem, p. 82.
46
Ada Iliescu, 2014, Gramatica practică a limbii române actuale, București: Corint Educațional, p. 170.
47
Gabriela Pană Dindelegan, op. cit., p. 81.

18
substantivului pe care îl înlocuiește. Din acest punct de vedere, numeralul și pronumele se
aseamănă. De asemenea, ca și pronumele, numeralul este lipsit de referință proprie, funcționând
în contexte referențiale anaforice (Am vorbit cu Ana1 și Maria. Prima1 mi-a spus că a scris o
carte.), cataforice (Trei1 dintre rudele1 mele cântă la pian.) sau deictice, locutorul trimițând
direct, printr-un gest, la un obiect sau persoană (Numai cei/aceștia patru sunt potriviți pentru
această sarcină.)48.
● Numeralul cardinal cu valoare pronominală poate primi și determinanți (Îi plac mult
cărțile, ieri a cumpărat două./ Adoră cărțile, ieri a cumpărat câte/ alte două. – cazul acuzativ,
funcția sintactică de complement direct; Se gândește la patru dintre prietenele ei. – cazul
acuzativ, complement prepozițional; Premiul a fost câștigat de cei șase. – cazul acuzativ,
complement de agent; Cei patru au plecat la mare. – caz nominativ, subiect; Le-am spus celor
trei o poveste. – cazul dativ, complement indirect)49.
● Numeralul ordinal poate fi însoțit de alți determinanți șifuncționează ca anaforic: Am
doi frați, cel de-al doilea este inginer. (cazul nominativ, subiect); Mi-a spus să vorbesc cu al
doilea. (cazul acuzativ, complement prepozițional); Am văzut patru pisici, am ales-o pe a treia.
(cazul acuzativ, complement direct); Am fost sfătuit de cel de-al treilea. (cazul acuzativ,
complement de agent); I-am oferit celui de-al șaptelea un cadou. (cazul dativ, complement
indirect) etc.50
● Numeralul colectiv, introdus în clasa adjectivelor și pronumelor nedefinite51, primește,
ca și pronumele, desinența „-or” și particula deictică „-a” la cazurile genitiv și dativ: Câștigul
amândurora ne-a bucurat. (cazul genitiv, funcția sintactică de atribut genitival); Cumpăr
amândurora jucării. (cazul dativ, complement indirect). 52
Având valoare pronominală, numeralul colectiv poate îndeplini toate funcțiile sintactice
ale pronumelui sau substantivului: Toți patru au plecat la munte. (cazul nominativ, subiect);
Gândul la amândoi mă neliniștește. (cazul acuzativ, atribut prepozițional); I-am aplaudat pe
amândoi. (caz acuzativ, complement direct); Am locuit la toți trei. (cazul acuzativ, circumstanțial
de loc); Elevul se comportă ca amândoi. (cazul acuzativ, circumstanțial de mod); Cartea a fost

48
Ibidem, pp. 77-78.
49
GBLR, p. 188.
50
Ibidem, p. 206.
51
Ibidem, p. 145.
52
Gabriela Pană Dindelegan, Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, p. 79.

19
citită de câteșitrei. (cazul acuzativ, complement de agent); El s-a îmbolnăvit din cauza
amândurora. (caz genitiv, circumstanțial de cauză) etc.53
● Numeralul distributiv cu valoare pronominală poate îndeplini funcția sintactică de
complement direct: Au mâncat toți câte o treime., de complement prepozițional: Am dat o
prăjitură la câte doi., dar și de predicativ suplimentar: Mergeau câte doi. Ca centru de grup
nominal, poate fi însoțit de construcții prepoziționale, formate, în general, cu un substantiv, mai
rar, pronume sau adverb: Au fost selectați să participe la proiect câte cinci din (fiecare)
universitate din România.

3. Valoare adverbială
● Numeralul adverbial are această valoare în orice apariție a sa, întrucât determină
mereu un verb, adjectiv sau adverb; este invariabil și îndeplinește întotdeauna funcția de
circumstanțial: Adrian mănâncă de două ori mai mult decât Alex. (circumstanțial de cantitate);
Prima dată l-am întâlnit la concert. (circumstanțial de timp).54Când elementul regent este un
substantiv articulat definit, numeralul adverbial are funcția sintactică de atribut adverbial: Cititul
de două ori al lecției te va ajuta să o înțelegi mai bine.55
● Numeralul multiplicativ, asemenea unui adjectiv calificativ, se poate adverbializa
atunci când are ca regent un verb: Câștigă înzecit.
● Numeralul ordinal, prin conversiune, poate deveni adverb: Întâi mă gândesc și apoi
răspund.

Bibliografie:

1. AVRAM, Mioara, 1997, Gramatica pentru toți, București: Editura Humanitas.

2. BIDU VRĂNCEANU, Angela, CĂLĂRAȘU, Cristina, IONESCU RUXĂNDOIU,
Liliana, MANCAȘ, Mihaela, PANĂ DINDELEGAN, Gabriela, 2001, Dicționar de științe
ale limbii, București: Editura Nemira (DȘL).
3. COTEANU, Ion (coord.), 1985, Limba română contemporană, București: Editura
Didactică și Pedagogică.

53
Ada Iliescu, op. cit., p. 170.
54
Gabriela Pană Dindelegan,op. cit., pp. 80-81.
55
Ada Iliescu, op. cit., p. 174.

20
 4. GRUIȚĂ, Gligor, 2007, Gramatică normativă. 77 de întrebări. 77 de răspunsuri, Pitești:
Editura PARALELA 45.
5. GUȚU ROMALO, Valeria (coordonator), 2005, Gramatica limbii române. Cuvântul, vol.
I, București: Editura Academiei.
6. ILIESCU, Ada, 2014, Gramatica practică a limbii române actuale, București: Editura
Corint Educațional.
7. PANĂ DINDELEGAN, Gabriela, 2003, Elemente de gramatică. Dificultăți. controverse,
noi interpretări, București: Editura Humanitas Educațional.
8. PANĂ DINDELEGAN, Gabriela (coordonator), 2010, Gramatica de bază a limbii
române, București: Editura Univers Enciclopedic Gold.
9. VINTILĂ RĂDULESCU, Ioana (coordonator), 2005, Dicționarul ortografic, ortoepic și
morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, București: Editura Univers
Enciclopedic (DOOM2).

III. VALORI DE ÎNTREBUINȚARE A NUMERALELOR ÎN LIMBA

ROMÂNĂ ACTUALĂ

Numeralele au diverse utilizări în viața unei colectivități, ele redau o informație cantitativă
precisă sau aproximativă despre un obiect sau o însușire.

21
 Acestea pot fi folosite pentru a exprima timpul (ore, zile, săptămâni, ani, secole etc.),
distanțe (trei kilometri, doi metri/ cinci-șase metri), cantități (cinci kilograme, patru tone, A
cumpărat cam zece kilograme, jumătate de litru, ambele pahare) etc.

3.1. EXPRIMAREA OREI

În legătură cu exprimarea orei este folosit numeralul cardinal simplu sau compus, scris cu
litere sau cifre arabe: ora șapte, ora cinsprezece/ ora 7, ora 15.
Numeralul „unu”, dar și compusele cu „unu”, apar la genul masculin: ora unu, ora
unsprezece, ora douăzeci și unu.
Pentru numărul „doi” sau a compuselor cu acesta, norma actuală recomandă citirea
următoare, acestea acordându-se întotdeauna în gen cu substantivul regent: ora două, ora
douăsprezece, ora douăzeci și două; cu toate că în limbajul vorbit apar frecvent greșeli, precum:
ora doi, ora doisprezece, ora douăzeci și doi.56
În unele cazuri, când substantivul este omis, apare fenomenul substantivizării: Este [ora]
unsprezece.
De asemenea, tot pentru exprimarea orei, pot fi folosite și numeralele mixte: ora trei și un
sfert, ora două și jumătate, douăsprezece fără zece.57

3.2. EXPRIMAREA DATEI

Pentru a exprima data, numeralele apar scrise cu cifre romane sau arabe. Numeralul
ordinal este folosit pentru indicarea lunii și a primei zile a lunii, iar pentru celelalte zile, precum
și pentru exprimarea anului, este utilizat numeralul cardinal simplu sau compus: 18.09.2018 sau

56
Ilie Ștefan Rădulescu, 2015, Agramatisme în limbajul cotidian. Cum vorbim și scriem corect, București: Corint
Educațional, p. 54.
57
GALR, p. 318.

22
18. IX. 2018 [optsprezece a noua două mii optsprezece], 1.02.2005 sau 1.II. 2005 [întâi a doua
două mii cinci], secolul al XX-lea/ XX.
Pentru zilele de 2, 12 sau 22 ale lunilor, pot fi folosite atât formele de masculin, cât și cele
de feminin ale acestora: doi/două martie, doisprezece/douăsprezece septembrie, douăzeci și
doi/douăzeci și două aprilie.
În cazul zilelor de 21 sau 31 ale unei luni, norma limbii actuale recomandă forma de
masculin: douăzeci și unu mai, respectiv treizeci și unu decembrie.58
Cu scopul de a exprima o enumerare a unor ani, sunt folosite atât numeralele cardinale,
cât și cele ordinale: anul întâi, anul al doilea, anul al treilea de liceu, anul doi și anul trei de
liceu.59 Când substantivul regent este omis, numeralul este substantivizat: tratatul din [anul]
1812, revoluția din decembrie [anul] 1989, Sosește pe [data de] 3.60

3.3. DERIVATE ȘI COMPUSE CARE AU LA BAZĂ NUMERALE

● Numeralul cardinal

Numeralele cardinale, prin derivare, pot deveni substantive: cinzeacă „unitate de măsură
de 50 cl. cu care se vând băuturile alcoolice”, miar „bancnota de o mie de lei”, nouăzecist
58
GBLR, p. 198.
59
GALR, p 309.
60
Ibidem, p 302.

23
„scriitor din generația 1990”61, pașoptism „ideologia participanților la Revoluția de la 1848 din
Țările Române”, pașoptist „persoană care aparține generației/ participant al Revoluției de la
1848”, pătrar „perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii”,
sutar „bancnotă de o sută de lei”, sutișoară „diminutiv al lui sută”, șeptar „carte de joc marcată
cu numărul șapte, care are șapte puncte”, șeptic „joc de cărți”, șeptel „numărul total
al animalelor domestice ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei gospodării”, șesar „carte de joc”.62
Acestea intră și în componența unor compuse substantivale comune, precum63: doi-dinți,
doi-frați, cinci-coade, cinci-degete, cinci-foi, trei-frați-pătați, sânge-de-nouă-frați, șapte-degete
„nume de plante”, pește-cu-șapte-nume „specie de pește”, trei-leșeștile64, trei-păzește, de-doi
„dans”, triunghi; dar și proprii: Doi Mai, Șaptesate „localități”, Doi Brazi „cabană în Moroeni/
piață în Târgoviște”, Patrușeni65, Șepteboi66, Trei-Pari „nume de familie”.
Numeroase cuvinte compuse cu numerale cardinale apar în limbajul tehnico-științific:
biclonal, bifuncțional, tetraploid, trisaghion, trialog67.

● Numeralul ordinal
Numeralul cu valoare adjectivală „prim” este folosit în crearea unor cuvinte compuse,
precum cuvântul moștenit din latină primăvară, sau compuse prezente în DOOM2, ca: prim-
ministru, prim-plan, primă-doamnă, prim-pretor, prim-procuror, prim-balerină, prim-solist,
prim-secretar, primadonă, prim amorez, prim ajutor, prima tinerețe etc, dar și în ate cuvinte
compuse, precum: primat, primadonă, primordial, primar, primărie.68

● Numeralul multiplicativ
Prin derivare, numeralul multiplicativ „dublu” devine substantiv: dublură, dublet. Acesta
poate intra și în componența unor substantive compuse din terminologia tehnico-științifică,

61
Florica Dimitrescu, 1997, Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, București: Logos, p. 160.
62
DEX, s.v. șeptic, șeptel.
63
GALR, pp. 302-303.
64
DEX, s.v. trei-leșeștile.
65
N. A. Constantinescu, 1963, Dicționar onomastic românesc, București: Editura Academiei, p. 205.
66
Iorgu Iordan, 1983, Dicţionarul numelor de familie româneşti,București: Editura Științifică și Enciclopedică, p.
454.
67
Florica Dimitrescu, op. cit., pp. 41, 42, 227, 232.
68
DEX, pp. 874-875.
68

24
precum: dublu-casetofon, dublu-cilindru, dublu-decimetru, dublu-decalitru, dublu-ster. În cazul
numeralului „triplu”, și acesta formează cuvinte compuse: tripletă, triplusalt, triplu-sec etc.69

● Numeralul adverbial
Numeralul adverbial „o dată” este omofon cu adverbul sudat „odată” cu sensul
„odinioară, cândva”, pe care îl regăsim în structura locuțiunilor „odată ce” (conjuncțională),
„odată cu” (prepozițională), „dintr-o dată” (adverbială), „odată și odată” (adverbială) sau a unor
cuvinte compuse deodată, totodată „în același timp”, câteodată, „uneori”, vreodată „cândva”,
niciodată „în niciun moment, în nicio împrejurare”.70

Bibliografie:

69
Ibidem, p 71.
70
GALR, p. 322.

25
1. CONSTANTINESCU, N. A., 1963, Dicționarul numelor de familie românești,
București: Editura Academiei.
2. DIMITRESCU, Florica, 1997, Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, București:
Editura Logos.
3. GUȚU ROMALO, Valeria (coordonator), 2005, Gramatica limbii române. Cuvântul, vol.
I, București: Editura Academiei.
4. IORDAN, Iorgu, 2009, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revizuită și
adăugită, București: Editura Univers Enciclopedic (DEX).
5. IORDAN, Iorgu, 1983, Dicţionarul numelor de familie româneşti, București: Editura
Științifică și Enciclopedică.
6. PANĂ DINDELEGAN, Gabriela (coord.), 2010, Gramatica de bază a limbii române,
București: Editura Univers Enciclopedic Gold
7. RĂDULESCU ILIE, Ștefan, 2015, Agramatisme în limbajul cotidian. Cum vorbim și
scriem corect, București: Editura Corint Educațional.
8. VINTILĂ RĂDULESCU, Ioana (coord.), 2005, Dicționarul ortografic, ortoepic și
morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, București: Editura Univers
Enciclopedic (DOOM2).

IV. VALORI STILISTICE ALE NUMERALELOR

4.1. DEFINIȚIA NUMĂRULUI

26
 Conceptul de „număr” a avut parte de multiple interpretări, dintre care cele mai
numeroase au legătură cu aspectul gramatical. Astfel, conform DȘL (Dicționarului de științe ale
limbii), numărul reprezintă o categorie gramaticală, prezentă în mod inerent în flexiunea
substantivului și pronumelui, dar și în flexiunea adjectivală și verbală, impusă prin fenomenul
acordului. În flexiunea substantivului, categoria numărului caracterizează doar substantivele
numărabile pentru a realiza opoziția „un obiect” (singular) vs „mai multe obiecte”(plural). În ceea
ce privește pronumele, numărul exprimă o distincție a obiectelor la care pronumele trimite prin
intermediul unui antecedent sau prin raportarea la o situație de comunicare. De asemenea, prin
fenomenul acordului, numărul substantivului sau pronumelui va impune numărul adjectivului
(copil frumos; copii frumoși) și verbului (el/băiatul merge; ei/băieții merg).71
Pentru exprimarea unei semnificații generale, autorii Dicționarului explicativ al limbii
române propun următoarele definiții ale numărului (<lat. numerus): I. 1. semn grafic sau grup de
semne grafice care indică o cantitate, rezultatul unei măsurători, unui calcul; 2. categorie
gramaticală care exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare
ale aceluiași obiect; II. 1. ca indice de mărime, de valoare, este o cifră sau o succesiune de cifre
cu rolul de a identifica un obiect dintr-o mulțime de obiecte sau o clasă de obiecte organizate într-
un anumit mod; 2. secvență, parte a unui spectacol de teatru, de circ sau concert; III. 1. (cu
referire la ziare, reviste, publicații, periodice) este un exemplar din tirajul care poartă același
număr al ordinului de apariție sau al seriei de care aparține; 2. cifre însemnate pe o clădire sau pe
un obiect pentru a indica locul pe care îl ocupă acestea într-un șir de clădiri sau obiecte de același
fel.72
Altă definiție a numărului rezultă din capacitatea acestuia de a simboliza diferite lucruri în
diverse culturi, dar și științe. Pentru omul de știință materialist, numărul este un simbol de redare
a unei cantități sau de reprezentare a unui rezultat final al unui calcul matematic, pentru omologul
lui metafizician și numerolog, numerele reprezintă aspecte ale umanului, dobândind diferite
semnificații. Astfel, Pitagora, matematician și filosof, afirma că numerele sunt „singurele în stare
să se aproprie de legile naturii, pe care numai înțelegându-le le putem stăpâni!“ 73, iar în secolul
al V-lea î.e.n. Philoceus din Farent spunea că:

71
DȘL, p. 331.
72
Dicționarul explicativ al limbii române(DEX), ediția a II-a revizuită și adăugită, București: Univers Enciclopedic,
p. 730.
73
Eliza Roman, 2008, Arina în Țara Numerelor, București: Scripta, p. 10.

27
 Numărul, ca și armonia, nu admite falsitatea, aceasta le este lor cu totul străină…,
adevărul este înnăscut și specific naturii numărului.74
Pitagoreicii considerau că numerele definesc caracterul indivizibil al naturii universale,
întrucât Forțe mai mici sau mai mari sunt rezultatul numerelor materiale, iar energia, mai mare
sau mai mică, este generată de numerele virtuale.
Forța magică a numărului este valabilă omului nu numai la începutul evoluției sale, ci ea
se relevă și omului de astăzi, prin intermediul matematicii, al numerologiei, gematriei (care evocă
valoarea numerică a numelor) și al aritmologiei pitagoreice, care este evidențiată prin intermediul
ideilor muzicosofice. Din acest punct de vedere, Franz Dornseiff spunea că:
Sensul profund al muzicii (...) este acela de a fi număr devenit sunet. În număr, omul avea
acum o cheie care făgăduia să deschidă toate porțile. Numărul reprezenta esențialul în cosmos,
poate cel mai real lucru, simbolul rațiunii.75

4.2. SEMNIFICAȚIA NUMERELOR

Pitagora, în secolul al V-lea î.e.n., spunea că Totul este orânduit după număr. Numerele
sunt vii, ele au o semnificație, iar această semnificație a fascinat mintea umană dintotdeauna.

74
Ibidem, p. 192.
75
Ioan Petru Culianu, 2016, Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, ediția a II-a, Iași: Polirom, p.
101.

28
Omul este înconjurat de numere, viața lui este determinată de cifre; fiecare s-a născut la o
anumită oră, zi, lună, an; are un nume ale cărui litere reprezintă un anumit număr; timpul se
măsoară în numere; vârsta e un număr; ziua în care va muri este un număr; lucrurile din jurul
nostru sunt formate din celule, iar aceste celule au un număr de atomi; universul e un număr de
stele, planete și galaxii; totul e număr.
Din încercarea omului de a înțelege fenomenele ce îl încojoară, precum și legătura dintre
diferitele evenimente din viața lui și propria-i personalitate, s-a născut numerologia. Aceasta era
destinată doar unui grup restrâns de oameni, crezându-se că forța numerelor, utilizată într-un mod
greșit, ar putea aduce distrugere. Cei care urmau să fie inițiați în această taină trebuiau să aibă
cunoștinte vaste de matematică, geometrie, filosofie, fiziologie. Numerologia ca știință există
încă dinaintea erei noastre și nu se poate spune când a luat naștere, însă se crede că numerologia a
ajuns până în epoca contemporană în forma pe care o cunoaștem noi astăzi datorită lui Pitagora,
el fiind părintele matematicii și, implicit, al numerologiei.76
Numerologia este știința care studiază forța simbolică a numărului, aptă să explice
legăturile omului simplu cu vibrația naturii universale. În numerologie, omul este mai întâi de
toate un subiect, cu trăiri interioare și o viață proprie diferită de a celorlalți oameni, iar toate
aspectele vieții sale stau sub semnul unui număr care îi va defini caracterul și relațiile
interpersonale pe tot parcursul existenței sale.77
Destinul fiecărui om stă sub semnul unui număr, număr care poartă numele de „Cifra
destinului”. Se spune că acesta este numărul primordial, cel care reprezintă esența întregii
personalități, iar acesta se regăsește în data nașterii. Numărul destinului indică modul de viață al
omului, talentele și caracteristicile acestuia. 78
Din acest punct de vedere, cifrele nu reprezintă
cauza evenimentelor, ci ilustrează ordinea și măsura inerente vieții.79
Numerele unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt și nouă acoperă întreaga gamă de
existență a materialului uman, a vibrațiilor și a dezvoltării sale în planul fizic, vital, mental și
intuitiv.
Numerologia reprezintă principala știință care se ocupă cu studiul semnificațiilor
numerelor, însă cifrele au o simbolistică aparte în diverse popoare, domenii de activitate, precum
matematica și religia.
76
Redford Barrat, 1994, Elemente de numerologie,București: Edituta Teora, p. 11.
77
Anatol Basarab, 2017, Numerologia în viața fiecăruia, București: Editura Nicolea N. Adriana, pp. 5-7.
78
Valeriu Pănoiu, 2016, Numerologie și destin, București: For You, p. 58.
79
Lionel Stebbings, 1969, Secretul cifrelor, p. 5.

29
 Numărul unu reprezintă originea, creația, ontologicul. Acest număr se află la baza
religiilor monoteiste în concepția lui Leibniz, astfel, în folclor, dar și în povești, Dumnezeu este
reprezentat de cifra unu. Acest număr reprezintă universul, momentul nașterii, oamenii fiind
născuți din cifra doi (doi părinți - un bărbat și o femeie, din două cifre de unu). De asemenea,
numărul 100 este format din unu (ființa umană, caracterizată prin voință și ambiții proprii) și zero
(esența universului, a divinității, a principiului creator), iar prezența celor două cifre de zero
indică infinitul, ceea ce evidențiază puterea de creație, dar și etapele acesteia (creație, distrugere,
renaștere sau recreare).80
Numărul doi, prezentat la început prin repetarea cifrei unu, devenit independent,
simbolizează perechea, ilustrând principiile după care este împărțită viața: femeie-bărbat, bine-
rău. Acesta este primul număr par și prim. Conform zoroastrismului, prin dedublarea timpului
primordial, care determină opoziția bine-rău, a luat naștere lumea. Numărul doi, conform
filosofiei chineze reprezintă haosul, dezbinarea, din el luând naștere cele două ființe umane,
reprezentate de cele două principii: yin (femeia) și yang (bărbatul). De asemenea, viața umană
este marcată de dualități și opoziții: noapte-zi, Cer-Pământ, viață-moarte, bogăție-sărăcie,
sănătate-boală, tinerețe-bătrânețe, fericire-tristețe; dar și dihotomiile: infinit-finit, întreg-parte,
simetrie-asimetrie, ordine-haos, local-global. Filosoful Jung considera că subconștientul uman
este guvernat de două principii arhetipale care coexistă: animus (conștiința masculină) și anima
(conștiința feminină).81
Numărul trei este simbolul creației, al Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh), al
timpului (acesta având o structură ternară: trecut, prezent și viitor), al materiei (există trei stări de
agregare: lichidă, solidă și gazoasă), al naturii (minerale, vegetale și animale). Numărul trei este
simbolul existenței, formată din trei cicluri: naștere, creștere și moarte. Omul, de-a lungul
existenței sale, trece prin trei etape: copil, adult, bătrân. Spațiul este tridimensional, o cameră are
lungime, înalțime și lățime.
Sigmund Freud, spunea că viața mentală se bazează pe trei polarități: subiect-obiect,
plăcere-suferință, activ-pasiv. Acesta este primul număr impar, iar anticii considerau că numerele
impare sunt mai importante decât cele pare. Astfel, Vergiliu afirma că Zeii iubesc numerele
impare, iar pitagoreicii considerau cifra trei drept numărul perfecțiunii. În Grecia Antică, acest
număr are semnificații sacre, legate de existența unor divinități, precum: Zeus, Atena și Apolon.
80
Valeriu Pănoiu, op. cit., p. 18.
81
Eliza Roman, op. cit., pp. 41-44.

30
Cifra trei apare ca număr magic și în basmele românești; împăratul are trei fii și trei fiice, eroul
este supus la trei probe sau se luptă cu trei zmei, are trei ajutoare (insecte, păsări, animale), în
basme sunt prezente trei obiecte cu proprietăți magice, există trei ursitoare, apar trei ființe sfinte
(Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri și Sfânta Duminică) 82, iar nunțile durează trei zile și trei nopți. De
asemenea, unele obiceiuri din folclor sunt guvernate de această cifră: mortul este păzit trei nopți
înainte de a fi îngropat, bocitoarele formează un grup de trei, semnul crucii este repetat de trei ori,
descântecele, farmecele, incantațiile sunt rostite de trei ori pentru a le spori puterea. În balade,
această cifră este mereu prezentă: „Trei sute de oi”, „Cu trei ciobănei”, „De trei zile încoace”
(Miorița).83
Numărul patru este legat de contextul lumii materiale, a înfăptuirilor creatoare, fiind
suma adunării a două numere care au această simbolistică, trei și unu. Grecii antici considerau că
lumea este formată din patru elemente: apă, pământ, aer și foc. De asemenea, există patru puncte
cardinale (Nord, Sud, Est, Vest), patru anotimpuri (primăvară, vară, toamnă și iarnă). Lumea
umană a fost așezată de Dumnezeu într-un univers cu patru dimensiuni: lungime, lățime, înălțime
și timp. Există patru Evanghelii care povestesc viața terestră a lui Iisus. Filosofii au fost fascinați
de acest număr, astfel, Aristotel deosebea patru tipuri de cauze: cauzele materiale, formale,
eficiente și cele finale. Platon afirma că ideea de frumos are la bază patru principii: ordine,
simetrie, armonie și măsură. De asemenea, există patru tipuri de temperament: sangvinic, coleric,
flegmatic și coleric. În mitologia mesopotamiană există patru zei fundamentali, iar în cea iraniană
lupta dintre bine și rău durează patru epoci. Pentru indienii din America de Nord, patru reprezintă
principiul de organizare a vieții umane: timpul are patru coordonate (ziua, noaptea, luna, anul);
plantele sunt formate din rădăcină, tulpină, floare și fruct; vârstele ființei umane sunt copilăria,
tinerețea, maturitatea și bătrânețea.84
Numărul cinci, ce reprezintă suma primului număr par, doi, și al primului număr impar,
trei, semnifică pentru pitagoreici armonia, echilibrul, uniunea hierogamiei cerului (reprezentat de
cifra trei) și pământului (redat de numărul doi). Aflându-se în centrul primelor nouă numere,
cinci reprezintă totdodată și numărul degetelor de la o mână. De asemenea, termenul sanscrit
pentru cifra cinci, panca, înseamnă mână. Pentru hinduși, acest număr desemnează cele cinci

82
Victoria Baraga, Basmele crengiene în lumina transdisciplinarităţii – reflecţii exo- şi ezoterice, în: Revista
Metaliteratură, Nr. 3-4 (30)/2012, p. 53.
83
Romulus Antonescu, 2016, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Iași: Tipografia Moldova, p.
660.
84
Eugen Bindel, 2006, Mistica numerelor. O cercetarea asupra elementeor spirituale ale lumii, pp. 206-210.

31
elemente care alcătuiesc ființa umană: conștiință, reprezentări, forță karmică, învelișul material.
Cartea Sfântă ebraică, Tora, cuprinde cinci capitole: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și
Deuteronomul. Există cinci tipuri de comunicare: interpersonală, didactică, de grup, publică și de
masă. 85
Numărul șase, număr simbolic, reprezintă uniunea dintre două complexe formate din
numărul trei, care simbolizează hexameronul biblic, și simbolizează lupta dintre bine și rău,
dintre Dumnezeu și Satana. Lumea a fost creată în șase zile. Din punct de vedere geometric,
acest număr corespunde hexagonului, reprezentând totodată Steaua lui David și Scutul lui
Solomon. Convingerile musulmanilor se întemeiază pe șase izvoare: Allah, Profetul Mahomed,
Coranul, Angeologia, Cărțile (Tora lui Moise, Psalmii lui David, Evangheliile) și Escatologia.
Șase poate avea și semnificații malefice. Ca număr nefast, el apare în mitologia mayașă. Grecii
asociau acest număr cu latura carnală și malefică a zeiței Afrodita. Creștinii consideră că apariția
a trei cifre de șase (666) este simbolul Anticristului. În Biblie, acest număr desemnează păcatele
omului; șase ani trebuie să robească omul deșertăciunii, Goliat avea șase degete și măsura de șase
coți, iar Dumnezeu urăște șase lucruri.86
Numărul șapte, foarte controversat și plin de semnificații, este alcătuit din suma
numerelor trei (simbolul cerului) și patru (simbolul pământului), semnificând din acest punct de
vedere cerul. Reprezintă fericirea, norocul, armonia, perfecțiunea. Una dintre cele mai vechi
civilizații, cea asiro-babiloniană, se închina la șapte zei, corespunzând celor șapte astre: Soare,
Lună, Marte, Mercur, Venus, Jupiter, Saturn. Acest număr apare frecvent în Vechiul Testament și
apare de 77 de ori; ziua a șaptea marchează sfârșitul creației, sabbatul. Acest număr este crucial și
în Apocalipsa lui Ioan: șapte biserici, șapte stele, șapte trompete, șapte regi. Șapte apare și în
Biblie; aici se vorbește despre cele Șapte Ceruri; Solomon a construit Templul din Ierusalim în
șapte ani; iar în Vechiul Testament, se spune că Noe a salvat șapte animale curate din fiecare
specie. Grecii aseciază acest număr cu zeul Apollo, a cărui liră avea șapte strune și era sărbătorit
în cea de-a șaptea zi a săptămânii. Pentru egipteni, șapte era simbolul vieții eterne, iar Philon din
Alexandria considera că acest număr este un „pilon al lumii”, identificându-l cu
Dumnezeu.Venind pe lume, Buddha a măsurat Universul făcând căte șapte pași în fiecare dintre
cele patru direcții, iar pe drum a făcut un popas de șapte zile sub șapte arbori. Allah, ca divinitate,
dispune de șapte atribute: viața, cunoașterea, forța, voința, auzul, văzul și cuvântul. Săptămâna
85
Eliza Roman, op. cit., pp 46-47.
86
Louis Claude de Saint-Martin, 2010, Despre numere. Principiile, esența și puterea lor, pp. 125-127.

32
are șapte zile; curcubeul are șapte culori; există Șapte Minuni ale Lumii (Piramidele din Egipt,
Grădinile Suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus din Olimp, Colosul lui Rodos, Templul
lui Artemis din Efes, Mausoleul din Halicarnas, Farul din Alexandria); există șapte continente
(Europa, America de Nord, America de Sud, Africa, Asia, Antarctica, Australia sau Oceania) și
șapte mări; cele șapte păcate capitale sunt lăcomia, desfrâul, avariția, invidia, mania, lenea, trufia;
cele șapte virtuți ale omului sunt smerenia, dărnicia, bunătatea, răbdarea, modestia, abstinența și
sârguința; cultura hindusă vedică susține că omul are șapte puncte energetice, chakrele. Șapte este
considerat un număr norocos în mai multe culturi; de exemplu, în Japonia, mitologia vorbește
despre Cei Șapte Zei ai Norocului.87
Numărul opt, fiind opusul lui șapte, număr care desemnează sfârșitul procesului creator,
semnifică începutul, reneșterea, realizată prin jertfa lui Iisus, reluând atribuțiile numărului unu. A
opta zi a săptămânii este de fapt cea dintâi zi a unei săptămâni, a opta notă muzicală este repetiția
celei dintâi, Iisus a reînviat în cea de-a opta zi a săptămânii, iar în Gematrie numele Isus are
valoarea 888 (777+111).88 Numărul opt, atunci când apare culcat, este simbolul infinitului, iar
figura geometrică reprezentativă este octogonul, o combinație între pătrat, ce reprezintă planul
terestru, și cerc, care semnifică lumea uraniană, simbolizând punctul de legătură între cele două
lumi. Opt este numărul petalelor lotusului, al spițelor roților și reprezintă echilibrul cosmic,
realizat prin prezența celor opt direcții ale spațiului și ale rozei vânturilor: patru puncte cardinale
și patru puncte intermediare. Opt e legat de veșnicie, Sfântul Augustin vorbește de cea de-a opta
zi ca cea a Eternității. 89
Numărul nouă este ultimul și cea mai mare unitate exprimată printr-o singură cifră. Nouă
este cifra asociată cu Judecata, cu Deznodământul, fiind simbolul perfecțiunii divine, întrucât este
descompus ca 3x3 (numărul Creatorului). Dante Aligheri, în Infernul, vorbea despre existența a
nouă ceruri. În Grecia Antică existau nouă muze: Clio (muza istoriei), Euterpe (muza muzicii),
Thalia (muza comediei), Melpomene (muza tragediei), Terpischore (muza dansului), Erato
(muza poeziei erotice), Polimnia (muza poeziei religioase), Urania (muza astronomiei), Caliope
(muza poeziei epice, a elocinței). Acest număr apare și în basme: în Povestea lui Harap-Alb,
apare sintagma „Peste nouă mări și nouă țări și peste nouă ape”, iar eroul trece prin nouă probe
la finalul cărora se va maturiza.90
87
Eugen Bindel, 2006, Mistica numerelor. O cercetarea asupra elementeor spirituale ale lumii, pp. 131-135.
88
Ioan Petru Culianu, 2016, Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, ediția a II-a, p. 105.
89
Ivan Evseev, 1994, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, p. 124.
90
Louis Claude de Saint-Martin, Despre numere. Principiile, esența și puterea lor, p. 138.

33
 Numărul zece încheie decada primelor numere, este suma degetelor de la ambele mâini și
reprezină baza celorlalte numere. Aristotel vorbea despre zece categorii care sunt prezente în
viața oamenilor: esența, calitatea, cantitatea, relația, locul, timpul, situația, posesia, proprietatea,
acțiunea. În Biblie se spune că Dumnezeu i-a dat lui Moise pe muntele Sinai Tablele Legii cu
Cele Zece Porunci.91 Această cifră este asociată ordinii perfecte, ea apare după ce a avut loc
judecata (reprezentată de cifra nouă) și simbolizează renașterea (fiind formată din cifra unu și
zero, număr ce reprezintă esența spiritului).92
Numărul zero, introdus în Europa în secolul al XII-lea datorită expansiunii culturii arabe,
apare prima oară în mitologia mayașă sub forma grafică a unei scoici sau a unui melc,
reprezentând un simbol al regenerării, sau printr-o spirală, fiind simbolul infinitului. Pentru
mayași, zero semnifică momentul sacrificiului zeului Porumbului, care se scufundă în pământ
pentru a renaște și a se ridica din nou la cer. De asemenea, zero având și sensul de „nimic” este
asociat vidului. Având forma unui cerc, acest număr reprezintă un simbol al perfecțiunii. Astfel,
pornind de la această forma, zero poate fi asemănat cu un ochi sau chiar cu Soarele, devenind un
simbol solar și fiind asociat divinității, energiei și expresiei nelimitate. Acest număr este folosit și
în matematică, având rolul de a dubla valoarea cifrei inițiale.93

4.3. Expresii și locuțiuni care cuprind numere

Numerelor le-au fost atribuite de-a lungul timpului diverse semnificații, iar din această
cauză ele sunt prezente în expresii și locuțiuni.
Numărul unu apare în expresii și locuțiuni, precum: la un an după, numărul unu
(„strașnic, de bună calitate”); tot unul și unul; a ști una și bună („a avea o părere hotărâtă, pe care
nu o poate zdruncina nimeni”); una mie, una ție; a da toate pe una („a fi dominat de un singur
sentiment, de o singură preocupare”); a da una („a lovi cu putere”), de unul singur („izolat,
individual, fără însoțitor”), unul câte unul („succesiv, pe rând”); până la unul („toți,

91
Eliza Roman,Arina în Țara Numerelor, pp. 49-51.
92
Ivan Evseev, op. cit., p. 205.
93
Eliza Roman, op. cit., pp. 161-163.

34
în unanimitate”); a merge una („a merge alături, nedespărțiți”); a fi (sau a face pe cineva) una cu
cineva ori cu ceva („a fi sau a face să fie la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza”).94
Numărul unu poate apărea în expresii, fiind însoțit și de numărul doi: cu una, cu două; cât
ai zice una, două („imediat, repede”), nici cât ai număra de la una până la două sau fără să
spună măcar una-două („brusc, fără nicio introducere”); nici una, nici două („imediat”); cu una,
cu două („fără dificultate, ușor”); una una-i și două-s mai multe (Ion Creangă, Povestea lui
Harap-Alb); din două una (Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută)95; fără a spune una-două
(„a spune ceva brusc, fără introducere”); nici cât ai număra de la una până la două; a nu se lăsa
cu una, cu două.96
Acest număr apare și în proverbe: Decât o mie de ani, mai bine unul bun; Decât un an
nicovală, mai bine trei ciocan; Când vezi doi iepuri, uită de unul; Doi ochi văd mai bine decât
unul.97
Numărul doi este un element component al multor locuțiuni și expresii:maică de-a doua
oară („mamă vitregă”); casă în doi pereți („căsătorie nefericită”); câte doi-trei („câțiva”); de
rangul al doilea sau de al doilea rang („de calitate mai proastă”) 98; a intra în al doilea sau a
merge pe doi ani („a îndeplini vârsta de doi ani, a fi în al doilea an de viață”); a nu da sau a nu
face nici doi bani („a nu valora nimic”);a se face în două (despre drumuri, rețele etc. „a se
bifurca, a se ramifica”); a umbla cu doi bani în trei pungi („a încerca să păcălești pe cineva”)99; a
rupe mâța în două („a fi puternic, a fi ferm”); om/taler cu două fețe („persoană falsă, de
neîncredere”); a avea o discuție în doi („a se împrieteni cu cineva”); a arde la două capete („a fi
ipocrit”)100; a spune cuiva vreo două vorbe („a comunica ceva cuiva”); a da cuiva vreo două
palme („a lovi ambele părți ale feței în mod succesiv”); a sta la doi pași („a sta aproape”); a veni
în două minute („a veni imediat”); a-i da două să te țină minte („a lovi puternic pe cineva”); a-i
spune vreo două („a certa pe cineva”); a nu scoate nici două vorbe („a nu scoate niciun cuvânt, a
tăcea”); în două vorbe/cuvinte („pe scurt”); a fi cu două tăișuri („a presupune atât avantaje, cât și

94
Elena Comșulea, Felicia Șerban, 1988, Numeralul unu din perspectivă lexicografică (Cercetări de lingvistică),
București: Editura Academiei, pp. 112-113.
95
Iorgu Iordan, 1975, Stilistica limbii române, București: Editura Științifică, p. 370.
96
Georgeta Corniță, 1995, Manual de stilistică, Baia-Mare: Umbria, p. 177.
97
Grigore Botezatu, 2001, Dicționar de proverbe și zicători românești, București: Litera Internațional, pp. 17-32.
98
Elena Comșulea, Valentina Șerban, Sabina Teiuș, 2017, Dicționar de expresii și locuțiuni, Chișinău: Știința, pp. 44-
123.
99
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, Cluj-Napoca: Editura Universitară Clujeană, pp.
51, 115.
100
George Volceanov, 2007, Dicționarul de argou al limbii române, București: Niculescu, pp. 209-214.

35
dezavantaje”); haină la două rânduri („haină care are două rânduri de nasturi”); a împușca doi
iepuri dintr-un foc („a rezolva două treburi deodată”); în doi timpi și trei mișcări („rapid”); a
vorbi în doi peri („a spune un lucru cu două înțelesuri”); de mâna a doua („de calitate
inferioară”)101; a doua la căldură („buzunarul interior al unei haine”); două-două („două pachete
de cafea și două de țigări”); două sute cinci („escroc”); a pune (pe cineva) pe două coloane („a
demonstra că cineva a plagiat, expunând pe două coloane atât textul plagiat, cât și pe cel
original”).102
Numărul trei apare și el în câteva expresii și locuțiuni extrem de sugestive: de trei parale
(„de calitate proastă”); a-și lua trei fuioare („a pleca repede de undeva”); a umbla cu doi bani în
trei pungi („a se purta necinstit”); a treia zi după scripturi („prea târziu”); a fi cu trei roate la car
(„a fi nebun, zăpăcit”); a bate la trei coaste („a bate pe cineva”)103 ; a lua (pe cineva) la trei-
păzește („a certa pe cineva”)104; tot trei chifle zece bani („un lucru de nimic”); trei ape-n chiseliță
(„rude de grad îndepărtat”); Trei crai de la răsărit („cei trei magi care s-au închinat lui
Iisus”);105trei pe doi („mormânt”); a treia la cădură („buzunarul interior al unui palton”)106; trei
lulele, trei surcele („ieftin, foarte puțin”)107; a împărți două paie la trei măgari („a încerca să
mulțumești pe cineva, deși nu ai multe de oferit”); a se uita la ceva sau cineva ca la felul trei („a
privi ceva sau pe cineva cu nedumerire”). 108 Acest număr este prezent și în unele proverbe și
zicători: Trei zile treapădul și un ceas praznicul; Un ceas dimineața îi cât trei după amiază; Ca

101
Cristina Radu-Golea, 2012, Echivalența semantică dintre un numeral și un substantiv, în limba română, pp. 184-
185.
102
Viorel Horea Țânțaș, 2007, Dicționar de pușcărie, p. 41.
103
Cătălina Mărănduc, 2010, Dicționar de expresii, locuțuini și sintagme ale limbii române (DELS), pp. 29-35.
104
DEX, s.v. trei.
105
Vasile Ilincan, op. cit., pp. 228, 231, 274.
106
Viorel Horea Țânțaș, op. cit., p. 109.
107
Carolina Popușoi, 2014, Elemente cu conotaţie valorică în structura unităţilor frazeologice românești, București:
Editura Academiei, p. 80.

108
Grigore Botezatu, 2001, Dicționar de proverbe și zicători românești, pp. 19, 30, 71, 111.
109
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, pp. 17, 175.
110
Elena Comșulea, Valentina Șerban, Sabina Teiuș, 2017, Dicționar de expresii și locuțiuni, pp. 58-236.
111
George Volceanov, 2007, Dicționarul de argou al limbii române, p. 112.
112
Viorel Horea Țânțaș, 2007, Dicționar de pușcărie, p. 80.
113
Ibidem, p. 156.
114
Vasile Ilincan, op. cit., pp. 232, 252.
115
Viorel Horea Țânțaș, op. cit., p. 32.
108

36
măgarul celor trei frați; D-alde terchea-berchea, trei lei perechea; Trei corăbii încărcate n-
așteaptă pe una deșartă.109
Numărul patru este prezent în sintagme ca: îmbrăcat la patru ace („îmbrăcat elegant”);
calul are patru picioare și tot se poticnește („și cei deștepți pot greși”)110; între patru ochi
(„confidențial”); în patru zări („în toate direcțiile”); cât patru („mult, peste limitele obișnuite”);
cioplit în patru muchii („elegant”); a fi cu ochii în patru („a fi atent, cu băgare de seamă”); a
despica părul în patru („a cerceta ceva minuțios”); a se face în patru („a munci din greu”); a
munci cât patru („a fi harnic”); a ridica patru pereți („a construi o casă”)111; a face pe dracu-n
patru („a-și da toată silința”)112; patru blane („sicriu”).113
Prezent în câteva expresii și locuțuini este și numărul cinci: a facecinci ori cinci douăzeci
și cinci („a fura”), a pune bila pe cinci („a dormi” - jargon adolescenților; sau „a fi la închisoare”
- argou); a face numărul cinci („a fura”)114; a fi a cincea roată la căruță („a fi în plus, a se afla pe
un plan secundar”); a nu avea (niciun) cinci în buzunar („a fi sărac”); de la cinci pâini miezul și
de la nouă colaci coaja („așa se spune despre cineva care este lacom cu mâncarea”); a fi a cincea
roată la căruţă („a fi inutil”)115; cinci luni de mai („cinci ani de pușcărie”), cinciu/ a da cu cinciu
(„bătaie, furt, înșelătorie”).

Șase apre în expresia a ține sau a sta de șase („a păzi”)116; șase sau șase-șase („atenție, a
pândi”).117
Cifra șapte este prezentă în sintagme, precum: a nu avea cei șapte ani de acasă („a fi
needucat”); a umbla pe șapte (două sau nouă) cărări („a-și pierde echilibrul, a se înclina în timp
ce merge, a fi beat”); a fi/crede în al șaptelea cer („a fi fericit”); iarnă cu șapte cojoace („iarnă

109

110

111

112

113

114

115

116
116
Vasile Breban, Gheorghe Bulgăr, Doina Grecu, 1969, Dicționar de expresii și locuțiuni românești, p. 167.
117117
George Volceanov, 2007, Dicționarul de argou al limbii române, p. 102.
118
Elena Comșulea, Valentina Șerban, Sabina Teiuș, 2017, Dicționar de expresii și locuțiuni, pp. 63-327.
119
DEX, s.v. șapte.

37
grea, geroasă”)118; cât șapte („foarte mult”); a nu (se) da pe șapte („a se crede superior altora”); a
da șapte boi pe șapte vaci („a da foarte mult”); a fi în șapte luni („a fi arțăgos”); a fi șapte frați pe
un cojoc („a fi sărac”); a închide cu șapte peceți („a păzi foarte bine”); parcă l-a pus pe șapte cai
(„i-a trecut supărarea”); pe glasul al șaptelea („cu voce ascuțită”); șapte poște și un popas
(„distanță mare”); a nu ști nici șapte, nici opt („a nu ști nimic”); a trage din șapte una („a primi
mai puțin decât trebuie”); a umbla șapte hotare („a călători mult timp”) 119; a lua șapte piei de pe
om (a obliga pe cineva să muncească mai mult decât poate) 120; șapte ochi („carte de joc marcată
cu numărul șapte”), treizeci și șapte („recidivist”).121
Numărul opt apare în câteva expresii ca: ducă-se/du-te/să te duci opt cu a brânzei sau
opt și cu a brânzei nouă („a dori să scapi de cineva”) 122; opt (pe) un cal („un singur cal trage o
căruță încărcată”)123; a face opturi („a parcurge un traseu în forma cifrei opt într-un poligon
auto”); a fi îmbrăcat laopt sute și un pol („a fi elegant, a avea haine scumpe”).124
Cifra nouă este prezentă în locuțiuni și expresii, precum: a avea nouă băieri la (gura de
la) pungă („a fi zgârcit”); a fi în al nouălea cer („a fi fericit”)125; a avea nouă vieți sau suflete („a
fi viteaz sau rezistent”); de nouă neamuri („de toate felurile”); nouă țări și nouă mări („foarte
departe”); pe planul al nouălea („nu e foarte important, de importanță minoră”); patru ochi și
nouă minți („capabil de a pricepe repede”); a avea nouă guri („a fi pretențios”).126
Numărul zece este existent în următoarele sintagme: a avea zece vieți („a scăpa de mai
multe ori din situații primejdioase”); a asculta cu zece urechi („a asculta cu atenție”)127; cele zece
cuvinte ale lui Dumnezeu sau ale lui Moise („Decalogul”)128; a lega paraua cu zece noduri („a fi
zgârcit”); a merge pe zece cărări („a fi beat”).129
Doisprezece apare în expresia în ceasul al doisprezecelea („în ultimul moment”).130
118120
Viorel Horea Țânțaș, 2007, Dicționar de pușcărie, pp. 101, 109.
119121
Vasile Ilincan, , 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p. 160.
120122
DELS, p. 297.
121123
George Volceanov, op. cit., pp. 153-168.
124
Vasile Ilincan, op. cit., pp. 112, 221.
125
Elena Comșulea, Valentina Șerban, Sabina Teiuș, op. cit., pp. 23-306.

122

123

124

125

126126
DEX, s.v. nouă.
127127
DEX, s.v. zece.
128
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p. 300.
129
DELS, pp. 260, 279.
130
Ibidem, p. 223.

38
 Optsprezece este prezent în sintagma (a fi) de optsprezece carate („a fi curat, pur”).131

● Expresii cu numerale ordinale simple: de prim ordin (1. „de primă importanță”; 2.
„excelent, de bună calitate”); de primul rang sau de primă clasă („de bună calitate, fruntaș,
superior”); din prima secundă sau din primul moment („de la început”); a face primul pas („a
prelua inițiativa”); primul venit, primul servit („cel care sosește primul este cel care are toate
beneficiile într-o situație”); a fi în prim plan („a fi în centrul atenției”); de primă necesitate
(„indispensabil”); de la prima chire („dintr-o privire, imediat”); a fi în primele rânduri („a fi în
fruntea unei activități”); în prima linie („cel mai aproape de dușman”); în primă audiție („a se
afla prima dată în fața publicului”); prima tinerețe („perioadă a tinereții care urmează imediat
după copilărie”)132; de rangul întâi sau de clasa întâi sau de mâna întâi („de calitate superioară”);
mai întâi („înainte de toate”); a fi întâiul la joc (”despre jucătorii de cărți care fac prima mișcare
sau câștigă primul joc”); întâia venire („venirea lui Hristos pe Pământ”); întâia vreme
(„anterior”); (mai) întâi şi întâi („înainte de toate”); a pune cea dintâi piatră („a iniția o acțiune
sau lucrare”).133

131
Vasile Ilincan, op. cit., p. 187.
132
DELS, pp. 122-192.
133
Elena Comșulea, Valentina Șerban, Sabina Teiuș, 2017, Dicționar de expresii și locuțiuni, pp. 112-135.

39
 Bibliografie:

1. ANTONESCU, Romulus, 2016, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale

românești, Iași: Editura Tipo Moldova.
2. BARAGA, Victoria, Basmele crengiene în lumina transdisciplinarităţii – reflecţii
exo- şi ezoterice, în: Revista Metaliteratură, Nr. 3-4 (30)/2012.
3. BARRAT, Redford, 1994, Elemente de numerologie, București: Edituta Teora.
4. BASARAB, Anatol, 2017, Numerologia în viața fiecăruia, București: Editura Nicolea
N. Adriana.
5. BIDEL, Eugen, 2006, Mistica numerelor. O cercetarea asupra elementeor spirituale
ale lumii, București: Editura Herald.
6. BIDU VRĂNCEANU, Angela, CĂLĂRAȘU Cristina, IONESCU RUXĂNDOIU
Liliana, MANCAȘ Mihaela, PANĂ DINDELEGAN Gabriela, 2001, Dicționar de
științe ale limbii, București: Editura Nemira (DȘL).
7. BOTEZATU Grigore, 2001, Dicționar de proverbe și zicători românești, București:
Editura Litera Internațional.
8. BREBAN, Vasile, BULGĂR, Gheorghe, GRECU, Doina, 1969, Dicționar de expresii
și locuțiuni românești, București: Editura Științifica.
9. BUCA, Marin, 2012, Marele dicționar de expresii românești, București: Editura
Meteor Press.
10. COMȘULEA Elena, ȘERBAN Felicia, 1988, Numeralul unu din perspectivă
lexicografică (Cercetări de lingvistică), București: Editura Academiei.
11. COMȘULEA Elena, ȘERBAN Valeria, TEIUȘ Sabina, 2017, Dicționar de expresii și
locuțiuni, ediție revizuită și actualizată, Chișinău: Editura Știința.
12. CORNIȚĂ, Georgeta, 1995, Manual de stilistică, Baia Mare: Editura Umbria.
13. DUMISTRĂCEL, Stelian, 2001, Până-n pânzele albe. Expresii românești. Biografii -
motivații, ediția a II-a, Iași: Editura Institutului European.
14. ESEEV, Ivan, 1994, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara: Editura
Amacord.
15. HOREA ȚÂNȚAȘ, Viorel, 2007, Dicționar de pușcărie, Cluj-Napoca: Editura
Napoca Star.
16. ILINCAN, Vasile, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, Cluj-Napoca:
Editura Universitară Clujeană.

40
17. IORDAN, Iorgu, 2009, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revizuită
și adăugită, București: Editura Univers Enciclopedic (DEX).
18. IORDAN, Iorgu, 1975, Stilistica limbii române, București: Editura Științifică.
19. MARCEL DOBRESCU, Alexandru , 2008, Dicționar de expresii idiomatice
românești, Iași: Editura Emolis.
20. MĂRĂDUC, Cătălina, 2010, Dicționar de expresii, locuțuini și sintagme ale limbii
române, București: Editura Corint (DELS).
21. PĂNOIU ,Valeriu, 2016, Numerologie și destin, București: Editura For You.
22. PETRU CULIANU, Ioan, 2003, Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale
religiilor, ediția a II-a, Iași: Editura Polirom.
23. POPUȘOI, Carolina, 2014, Elemente cu conotaţie valorică în structura unităţilor
frazeologice românești, București: Editura Academiei.
24. RADU-GOLEA, Cristina, 2012, Echivalența semantică dintre un numeral și un
substantiv, în limba română, Târgu Mureș: Editura Universitatea Petru Maior.
25. ROMAN, Eliza, 2008, Arina în Țara Numerelor, București: Editura Scripta.
26. SAINT-MARTIN, Claude, Louise, de, 2010, Despre numere. Principiile, esența și
puterea lor, București: Editura Herald.
27. STEBBINGS, Lionel, 1969, Secretul cifrelor (The secret of numbers), East Sussex
(Marea Britanie): Editura New Knowledge Books.
28. VOLCEANOV, George, 2007, Dicționarul de argou al limbii române, București:
Editura Niculescu.

41
V. REGISTRE STILISTICE SPECIFICE FORMAȚIILOR ANALIZATE

5.1. Registrul literar

Expresiile și locuțiunile care conțin numerale sunt folosite, cu precădere, în registrul

literar, pentru valoarea expresivă deosebită pe care o dobândesc prin intermediul operelor
beletristice, al autorilor acestora și al personajelor și evenimentelor pe care aceștia le creează
în mod necontenit. Prin sensurile conotative dobândite, numeralul își îmbogățește valorile
semantice.

● Numerale cardinale

Numeralul unu se caracterizează cu precădere prin valoarea semantică de calificare:

„oastea, căreia numai numele-i se mai ştia, o înfiinţă tot din oameni unul şi unul” (Petre
Ispirecu, Isprăvile și viața lui Mihai Viteazul), expresia este întrebuințată pentru a
individualiza persoanele; „am să le trag o răfuială număru unu”(Mihail Sadoveanu, Venea o
moară pe Siret), cu sensul de „răfuială puternică”; „Mai întâi are să vie țarul rusesc - și are
să iasă la paradă ocolit de 600 de cavaleri închivărați și împintenați, tot unul și unul, aleși
pe sprânceană din toată împărăția lui [...]” (Ion Luca Caragiale, Manifestul "claponului" ),
pentru a indica poziția personajelor (are sens ironic, întrucât defilează oameni simpli, care nu
au rangul de cavaleri); „Cucoana însă tot îndesa paharele boierului și el tot bea. Și-i mai dete
unul, și încă unul, până îl făcu cuc” (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață), pentru a
evidenția numărul paharelor cu alcool;134„sat vechi, răzeșesc [...] cu gospodari tot unul și
unul” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie), are sens de „oameni aleși, deosebit de harnici”.
Deseori, numeralul unu apare în contextele literare însoțit de alte numerale cardinale,
pentru a crea dinamism și a marca succesiunea evenimentelor: „Și nici una, nici două odată
începe a bate în poartă” (Ion Creangă, Ivan Turbincă);135„Trecu o lună, trecură două,
trecură nouă și împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui” (Mihai Eminescu, Făt-
Frumos din lacrimă); „Ei, și știi, un copil, doi, ai pentru ce trăi”(Barbu Delavrancea, Hagi
Tudose);

134
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, pp. 51-274.
135
Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, 2003, Dicționar de cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare
românești, București: Editura Humanitas Educațional, pp. 123-147.

42
 Numeralul doi este prezent în câteva fragmente indicând asemănarea între personaje,
opoziția prin antiteză a altor personaje sau minimalizând anumite situații/evenimente:
„Umblam și eu, ca tot ciobanul, / Cu fluierul pe lângă oi, / Când ne ochiră cu arcul / Pe mine
și-ncă pe vreo doi” (Șt. O. Iosif, Eroul de la Koniggratz);136„Auzind însă de faima celor doi
împărați înțelepți, îi dete un fier ars prin inimă, și-și puse în gând a merge la dânșii să vază,
oare n-ao fi frații lui?” (Petre Ispirecu, Cei trei frați împărați); „Toate planurile și hotărârile
nu fac doi bani dacă rămân neîmplinite” (Liviu Rebreanu, Ion), având sensul de „planuri și
hotărâri neimportante”; „La marginea șoselei doi oameni s-arătară... Și dricul ajungându-i,
căciulile își luară”(Alexandru Macedonski, Noapte de noiembrie); „Miroase florile-argintii /
Și cad o dulce ploaie, / Pe creștele-a doi copii, / Cu plete lungi, bălaie” (Mihai Eminescu,
Luceafărul)137; „seamănă măsii ca două picături de apă”(Barbu Ștefănescu Delavrancea,
Între vis și viață), indicând asemănarea foarte mare dintre personaj și mama acestuia.
Expresiile și locuțiunile care conțin numeralul trei sunt extrem de pitorești: „aşa ţi-e
treaba? încă mă iei la trei paralele?” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie), cu sensul de a
certa pe cineva pentru ce a făcut; „nu departe de Nistru îi întâlni [Ştefan pe tătari] şi începu a
le da pe foi şi a-i freca la trei coaste” (Petre Ispirescu, Istoria lui Ștefan Vodă cel Mare și cel
Bun), cu sensul de a începe o luptă de pomină pe care o vor ține minte multă vreme. Numărul
trei apare extrem de sugestiv și în titlul unor povești: Cei trei purceluși, Cele trei rodii aurite,
Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Cei trei muschetari.
Numeralul patru este și el prezent în operele literare, cu o încărcătură semantică
aparte: „Chiriac, puiule, ... fii cu ochii-n patru” (Ion Luca Caragiale, O noapte furtunoasă),
cu sensul de „a fi atent, prudent”; „Dacă ofițerul secund nu e cu ochii în patru peste tot, unde
ajunge vasul?” (Petru Dumitru, Pasărea furtunii); „Trebuia să fiu mereu cu ochii în patru ca
să nu ating picioarele tovarășelor mele” (Garabet Ibrăileanu, Adela);138„măcar să faci pe
dracul în patru, sau ori ce-i face, dar numaidecât să-mi aduci pielea cerbului” (Ion Creangă,
Povestea lui Harap-Alb), cu sensul de a depune un efort supraomenesc pentru reușită;
„Când rămase între patru ochi cu Monte-Cristo, Albert îi spuse” (Alexandre Dumas, Contele
de Monte-Cristo), cu sensul de a rămâne singur cu altă persoană.139

136
Vasile Ilincan, op. cit., pp. 24-66.
137
Ion Pop, 2007, Dicționar analitic de opere literare românești, vol. I, Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de
Știință, pp. 389-567.
138
Cătălina Mărănduc, 2010, Dicționar de expresii, locuțuini și sintagme ale limbii române (DELS), pp. 12-63.
138139
DEX, s.v. patru.
139

43
 Numeralul nouă apare, cu precădere, în basme: în Povestea lui Harap-Albde Ion
Creangă, apare sintagma cu sens circumstanțial „Peste nouă mări și nouă țări și peste nouă
ape”, iar eroul trece prin nouă probe la finalul cărora se va maturiza; 140„am călcat venind la
tine peste nouă ţări şi mări”; „Vestea frumuseții tale a trecut peste nouă mări și nouă țări”
(Vasile Alecsandri, Sânziana și Pepelea), pentru a exprima distanța lungă parcursă de
personaje;141„Nu vezi că aștia au fost buni, milostivi și n-au râvnit la ale altuia... și n-au avut
nouă baieri la pungă ca în ziua de azi” (Barbu Delavrancea, Hagi Tudose), cu sensul de a fi
zgârcit.142 Apare și în componența altor numerele cardinale compuse: „a fost odată ca
niciodată ... de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier”
(Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte).143
Valori expresive apar și la celelalte numerale cardinale: „Vorba ceea: sînt cinci degete
la o mînă și nu samănă toate unul cu altul” (Ion Creangă, Capra cu trei iezi), indică numărul
unor obiecte, accentuând existența unor distincții144; cu semnificația unui lucru care e
imposibil de aflat „taină ferecată cu şapte peceţi” (Cezar Petrescu, Aurul Negru);145 pentru a
indica timpul „Șapte ani de când plecat-ai, zburător cu negre plete” [Mihai Eminescu, Călin
(File din povese)]; cu sensul de rude de grad îndepărtat „- Ei, ce mai neamuri! Se grozăvi
Calapăr; șapte ape-n chisăliță, eu sunt neam cu Comoniță, botezat în doiniță, plină cu
jintiță” (Dumitru Almaș, Român Grue Grozovanul); „Bradul verde... privește cu-ntristare /
Cum se plimba prin răstoace / Iarna pe urs călare / Iarna cu șapte cojoace” (Vasile
Alecsandri, Bradul), având sensul de iarnă grea, friguroasă 146; „Oslobanu, care mânca cât
șaptesprezece, ne cam pusese pe gânduri” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie);147 „Am
tovarăși doisprezece / Și la brîu patru pistoale” (Vasile Alecsandri, Sora și Hoțul);148„-Era
apetisantă... Poate cam prea durdulie... dar nostimă! Nicu l-a întrerupt: - Și chiar fecioară?
- Optsprezece carate...”(Cella Serghi, Pânza de păianjen).149

140
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p 177.
141
DEX, s.v. nouă.
142
Vasile Ilincan, op. cit., p. 112.
143
Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, 2003, Dicționar de cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare
românești, p. 98.
144
Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, 2003, Dicționar de cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare
românești, p. 39.
145
Vasile Breban, Gheorghe Bulgăr, Doina Grecu, 1969, Dicționar de expresii și locuțiuni românești, p. 193.
146
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, pp. 148-179.
147
DELS, pp. 36-178.
148
Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, 2003, Dicționar de cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare
românești, pp. 46-79.
149
Vasile Ilincan, op. cit., p. 187.

44
● Numerale ordinale

În registrul literar, numeralele ordinale simple apar în diverse fragmente narative sau
în poezii: „ce ți-a ieși înainte întâi și întâi, … pune-o în traistã” (Ion Creangă, Povestea
porcului), cu sensul de „în primul rând, întâi de toate”; „Așa era asta la Zâna Zorilor și nici
n-ar fi putut fi altfel... Cum să fie doară? Petru se sui pe trepte și intră în cetate... Cele dintâi
douăsprezece odăi erau din pânză, altele douăsprezece din mătase” (Ioan Slavici, Zâna
Zorilor), pentru a indica numărul unor obiecte (primele trepte ale scării); „Dar deodat-un
punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l / Cum din chaos face mumă, iară el devine
Tatăl!”(Mihai Eminescu, Scrisoarea întâi)150, numeralul ordinal evidențiază singurătatea
eului liric; „Focul a apărut astfel, când singurătatea primului om s-a lovit de prima
întrebare” (Nichita Stănescu, Amintiri din trecut), pentru a indica situarea într-o anumită
poziție (primul om de pe Pământ, prima întrebare dintr-un șir de alte întrebări); „între prima
și secunda linie” (B. P. Hașdeu, Ion-Vodă), arată poziția unui obiect; „Eu, domn’ judecător,
reclam pardon... clondirul cu trei chilemastică prima” (Ion Luca Caragiale, Justiție)151,
desemnând ceva de bună calitate; „un cvartet compus din violină primă, secundă, flaut și
violoncel” (George Călinescu, Cronicile optimistului), pentru a indica ierarhizarea unor
obiecte (instrumente muzicale); „reconstitui primele cuvinte, pe care le mai modifică de cîteva
ori” (Gib Mihăescu, Brațul Andromedei).152

Numeralul ordinal a treia/al treilea: „Mi-ar fi, nu mi-ar fi bănat / Dacă s-ar fi
măritat / De aci al treile sat; / Dar ea s-a făcut mireasă / De la noi a treia casă” (Vasile
Alecsandri, Mândra Lița), cu scopul de a evidenția locul unor obiecte în raport cu altele; „Te
pomenești că mă mai suspendă și din slujbă! gemu Herdelea, dar abia a treia zi” (Liviu
Rebreanu, Ion), pentru a reda o perioadă de timp.153
Alte numerale ordinale compuse apar pentru a indica ordinea unor obiecte într-un șir
de alte obiecte sau au valoare superlativă: „al cincilea [păcat] iaste sămânarea de vrajbi între
fraț și între priiateni, care păcat l-au aflat singur satana” (Antim Ivireanul, Didahii)154; „la
tavanul celei de-a 20-a ferestre” (Nichita Stănescu, Amintiri din trecut); „Puse tarnițele și

150
Dimitrie Macrea, Emil Petrovici, 1955, Dicționarul limbii române contemporane, București: Editura
Academiei, pp. 55-56.
151
DEX, s.v. prima.
152
DELS, pp. 221-434.
153
Dimitrie Macrea, Emil Petrovici, 1955, Dicționarul limbii române contemporane, pp. 133-185.
154
Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, 2003, Dicționar de cuvinte și expresii latinești și eline în contexte literare
românești, p. 99.

45
desagii pe cai și, legându-i frumușel cu căpăstrul [...] pe cel de-al treilea de coada celui de-al
doilea, pe cel de-al patrulea de coada celui al treilea, cum îi leagă muntenii” (Ion Creangă,
Amintiri din copilărie); „Eram în al nouălea cer. Aplauzele ce răsunau îi asigurau catedra
asta pentru cel puţin un an şcolar înainte” (Ion D. Sîrbu, Adio, Europa, vol. 1); „l-am rîdicat
în fantasia mea pînă la al nouăsprezecelea cer” (Vasile Alecsandri, Iorgu de la
Sadagura sau Nepotu-i salba dracului ).155
În registrul literar apar și cuvinte compuse cu numeralul ordinal prim: primar: „de
v-aţi pune-n cap cu toţii, eu aş fi primar în sat” (George Coșbuc, Unul ca o sută); primărie:
„după ce umblase vreo trei luni cu limba scoasă să încapă pe la vreo gazetă, intrase
conţopist la primărie” (Ion Luca Caragiale, La hanul lui Mânjoală); primăvară: „să
povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului, sau prin ostroavele
pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică” (Mateiu Caragiale,
Remember); „frumuseţile tinerii Zoe înfloresc repede ca un arbor în primăvară” (Dimitrie
Bolintineanu, Manoil și Elena); „În primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia
dată concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitală, la fortificarea văii
Prahovei, între Bușteni și Predeal” (Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război); „Când s-ar întoarce turmele la primăvară” (Mihail Sadoveanu, Baltagul);
primamorez: „Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru, cărora li se
dădeau roluri de primi-amorezi” (Camil Petrescu, Patul lui Procust).156

● Numerale colective

În registrul literar apar contexte cu numerale colective, pentru a indica o cantitate

numerică precisă a unor obiecte sau ființe, indicând ideea de grupare a acestora: amândoi/
amândouă: „Piaptănă și îmbracă la fel pe amândouă fetele” (Ion Creangă, Fata bebei și
fata moșului); „Plângându-mi ochii amândoi” (Jan Urban Jarnik, Andrei Bârseanu, Doine);
„S-a dus amorul, un amic / Supus amândurora” (Mihai Eminescu, S-a dus amorul); „A fost
odată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși” (Petre Ispirescu,
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte); Multe izbânzi am mai făcut noi amândoi”
(Petre Ispirescu, Ileana Simziana); „Nu e nicio asemănare între voi amândouă” (Constantin
Negruzzi, Păcatele tinereților)157; ambii/ ambele: „în ambele tabere se aștenuse o tăcere atât
de adâncă” (Mary Shelly, Ultimul om); „Era între ambele tabere vrăjmaşe şi într-o
155
Dimitrie Macrea, Emil Petrovici, op. cit., pp. 279-295.
156
DELS, pp. 123-392.
157
Augustin Scriban, 2013, Dicționarul limbii românești, București: Editura Saeculum, pp. 95-123.

46
depărtare numai de o alergătură de cal şi de una şi de alta un deal mare tăiat prin mijloc”
(Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazul)158; „Meleli înfipse ambii pinteni în
coastele armăsarului” (Constantin Negruzzi, O alergare de cai)159
În acest registru apar și numerale colective compuse, dintre care unele sunt cu formă
populară: „fusesă de toţi şesă, şepte mii de leşi” (Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei);
„Ne este suficient că suntem aici toți trei, că încă ne iubim, că am face chestia asta de fiecare
dată când unul dintre noi ar da de belea” (Cristina Nemerovschi, Sânge Satanic)160; „Trei
aceste leacuri sunt / Sufletului pe pământ. / Tu să-ncerci cu toate trele” (George Coșbuc,
Cântece); „Tustrei fac parte din școala erudită germano-ungurească de pe acea vreme,
școală și ea formată sub influența, depărtată și indirectă, a erudiției franceze, a spiritului
benedictinilor francezi de la Saint Maur” (Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești);
„Cheamă tustrei feciorii înaintea sa” (Ion Creangă, Soacra cu trei nurori); „Stăpâni ai
nemuririi ș-ai lumilor tustrele” (George Coșbuc, Sacontala); „însă m-ăi întreba
poate, beicache, ce slujbe au facut țărei mei tustreii răposați?” (Vasile Alecsandri, Kera
Nastasia); „Toate trele se sileau să-i găsească o poreclă caraghioasă potrivită” (Liviu
rebreanu, Ion); „Se dase trei asalturi redutei neînvinse, tustrele îndrăznețe și crunte” (Vasile
Alecsandri, Dumbrava Roșie)161; „Și le-a fost nunta tuspatrora în aceeași zi” (Elena
Sevastos, Fă-mă, Doamne,cu noroc!); „Le-am văzut prin rostul vizetei pe câteşipatru”
(Valeriu Anania, Memorii); „Iar obezile lor erau pline de ochi, jur-împrejur,
la câteşipatru roţile” (Thomas Mann, Iosif și frații săi) ; „Ochilă se ia și el atunci după
Harap-Alb și pornesc tuscinci” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb); „Pune clopote la boi,
/ Și fă pleasnă de mătase, / Și pocnește-n boi tusșasă” (Jan Urban Jarnik, Andrei Bârseanu,
Doine); „Scoase inimile din câteșișapte caii” (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă).162

●Numerale multiplicative

Numeralele multimplicative apar în registrul literar, pentru a indica o proporție ce are

ca scop sporirea unei cantități sau calități: „Nicicum nu ne-am fi stânjinit a face acest schimb
în care am fi fost îndoit câștigați” (Constantin Negruzzi, Negru pe alb); „C-o putere
îndoită... o smunci pe babă de mijloc” (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă)163; „A fost
158
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p. 46.
159
Traian Zorila, 2006, Dicționar de citate, locuțiuni, maxime și proverbe, București: Editura Corint, p. 56.
160
Vasile Ilincan,op. cit., p. 139.
161
Dimitrie Macrea, Emil Petrovici, 1955, Dicționarul limbii române contemporane, pp. 136-169.
162
Augustin Scriban, 2013, Dicționarul limbii românești, pp. 1128-1297.
163
DEX, s.v. îndoit.

47
un gemet întreit, / Din totul inimii pornit” (George Coșbuc, Fire de tort); „Un arc de triumf...
cu întreite prize” (Alexandru Odobescu, Doamna Chiajna); „Artistul ar zugrăvi... acest
întreit șir de munți ce se întind în amfiteatru pe orizon” (Constantin Negruzzi, Negru pe alb);
„Iată cauza întreitei ei betegeli” (Ion Luca Caragiale, Ultima emisiune);164„Vântul zbuciuma
frunzișul și prin stînci la cotituri, / Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri” (George
Coșbuc, Prin Mehadia); „Dar Ipate se îmbogățise însutit și înmiit” (Ion Creangă, Povestea
lui Stan Pățitul); „Prin sala cu păreții de oglinzi, / Vezi înmiită silueta-ți fină” (Demostene
Botez, Povestea omului); „Să ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare” (Mihai
Eminescu, Novelă).165
În registrul literar apar și formele neologice ale multiplicativelor: „Teofil Steriu își
începea ziua cu o cafea cu lapte dublă” (Cezar Petrescu, Calea Victoriei);166„Scrisorile
există. Ele alcătuiesc pentru mine o armă dublă” (Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau
vremea Ducăi-Vodă).167

● Numerale fracționare

În acest registru apar fragmente cu numerale fracționare utilizate stilistic: „a lumii

puternică treime, regi, filozofi și papa” (Vasile Alecsandri, Despot Vodă. Sânziana și
Pepelea); „Dulceţurile, cafeaua (în felegene) şi ciubucul turcesc alcătuiesc o treime
nedespărţită, care în toate întâmplările vieţii aduce mulţumire trupului şi mângâiere
sufletului!” (Vasile Alecsandri, O primblare la munţi).168 De multe ori, în uzul curent, precum
și în registrul literar, pentru doime și pătrime sunt folosite substantivele jumătate și sfert cu
aceeași valoare, dar poate avea și alte semnificații: „E ora 12 jumătate” (Cezar Petrescu,
Întunecare, vol. II)169; „Îți dau doi lei jumătate pe oca” (Anton Pann, Povestea Vorbii),
pentru evidențierea unei valori temporale sau monetare; „Un sfert de veac” (Panait Istrati,
Moș Anghel); „Constantin Lipan se instală cu precauție numai pe trei sferturi de scaun”
(Cezar Petrescu, Calea Victoriei)170.

● Numerale distributive

164
Dimitrie Macrea, Emil Petrovici, op. cit., p. 75.
165
Traian Zorila, 2006, Dicționar de citate, locuțiuni, maxime și proverbe, pp. 123-141.
166
DEX, s.v. dublu.
167
DELS, pp. 93-167.
168
Augustin Scriban, 2013, Dicționarul limbii românești, pp. 1356-1368.
169
DEX, s.v. jumătate.
170
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, pp. 122-154.

48
 Numerale distributive apar în registrul literar pentru a ilustra repartizarea obiectelor,
fenomenelor sau persoanelor: „Cel cu reclamele mai aruncă câte o pastilă” (Mircea
Cărtărescu, Nostalgia); „Subt Mircea cel Bătrân tot soldatul primea pe zi câte doi bani roșii,
care fac 13 parale” (Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voda Viteazul); „Femeia și
băiatul șineau în mână câte o baghetă subțire” (Nichita Stănescu, Amintiri din trecut)171;
„Începem și noi a ne strecura câte unul, unul, spre gazdă” (Ion Creangă, Amintiri din
copilărie); „Izvorăsc din veacuri stele una câte una” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III); „În
pădurea de nuiele / Merg răguțe tinerele, câte trei ori câte patru” (Jan Urban Jarnik, Andrei
Bârseanu, Doine)172; uneori, între cele două componente ale numeralului distributiv pot apărea
alte elemente intercalate: „Și ea tot ar fi stat mai mult cu noi, dacă n-am fi alungat-o
prostește, mulțămindu-i câte c-o sărutare”(Ion Crengă, Amintiri din copilărie); „A ales zece
iepe, / Tot sirepe, / Câte de zece ani sterpe” (Gheorghe Dem Teodorescu, Poezii populare).173

● Numerale adverbiale

În registrul literar apar numerale adverbiale pentru a indica de câte ori este repetată o
acțiune sau pentru a specifica cum se manifestă proporția numerică a calității sau a cantității
unui obiect.
Numeralul adverbial o dată este foarte bine reprezentat: „Și n-o dau să fie dată, / Cui
dau voiesc să fie om o dată” (George Coșbuc, La oglindă), pentru a evidenția o calitate
morală (aceea de „a fi om”); „Noi suntem o dată băieți și ce-am vorbit o dată, vorbit rămâne”
(Ion Creangă, Capra cu trei iezi), în acest caz, numeralele adverbiale sugerează intenția
personajelor de a păstra un secret 174
; „Se întoarse din drum ca să mai privească o dată, încă
o dată prăvălia” (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Hagi Tudose); „Sună o dată... nimic” (Ion
Luca Caragiale, Căldură mare); „iacă-ţi mai dau o dată carul, dar asta ţi-a fi cea de pe
urmă” (Ion Creangă, Dănilă Prepeleac); „Ei bine, din fericire nu ne-am mai văzut atât de
des, iar o dată cu bătrâneţile, a mai uitat şi ea” (Mihai Ignat, Crize); „o lovi o dată cu miţele
de-i merse fulgii” (Petre Ispirescu, Numai cu vitele sescoate sărăcia din casă); „a privit o
dată pe neştiute la scară, a şi văzut pe Ileana” (Ioan Slavici, La crucea din sat); „Pe coate

171
Vasile Ilincan, op. cit., pp. 73-116.
172
Cristina Popescu, Ecaterina Crețu, op. cit., pp. 104-159.
173
GALR, p. 319.
174
DELS, p. 35.

49
încă o dată / mă mai ridic o şchioapă de la pământ” (Lucian Blaga, Un om s-apleacă peste
margine), pentru a indica repetarea unei acțiuni.175
Numeralele adverbiale, formate dintr-o prepoziție, urmată de un numeral cardinal (doi,
trei, patruetc.), plus substantivul ori, apar în registrul literar pentru a reda repetarea unei
acțiuni: de două ori: „cine bea în cinste ori în dator, se îmbată de două ori” (Anton Pann,
Povestea vorbii); „Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă” (Anton Pann, Povestea
vorbii)176; „Găina babei se oua de câte două ori pe zi” (Ion Creangă, Fata babei și fata
moșului), pentru a indica hărnicia și lauda.177
De trei ori este întâlnit, de obicei, în basme pentru a ilustra acțiuni supranaturale,
precum transformarea personajelor din diverse creaturi în oameni sau invers, acțiuni ce
amintesc de unele ritualuri, a căror putere era intensificată dacă erau repetate de trei ori:
„broasca se dădu de trei ori peste cap şi se făcu o zână gingașă, și plăpândă, și frumoasă
cum nu se mai afla sub soare” (Petre Ispirescu, Broasca țestoasă cea fermecată)178; „După
aceea începe a-și arunca țărnă după cap, ca buhaiul, și apoi, scurmând de trei ori cu piciorul
în pământ, se tologește jos pe pajiște” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb); „Când fu la
ușa bisericei, prefăcuta Zână se dete de trei ori peste cap și se făcu lup” (Petre Ispirescu,
Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos); „- Na-ți, zice, bucățica asta de fier, dă-te de trei ori de-
a curu-n cap pe dânsa și te-i face o muscă - pe urmă te-i pricepe cum s-o iei” (Mihai
Eminescu, Frumoasa lumii)179; „Cu cârja lui cea veche el bate de trei ori” (Mihai Eminescu,
Strigoii); „Mănâncă de trei ori pe zi” (Ion Creangă, Fata babei și fata moșului), numeralul
adverbial arată periodicitatea acțiunii de a mânca.180
Altă structură a numeralului adverbial, prezentă în registrul literar, este cea care
pornește de la un numeral ordinal: întâia sau prima, plus substantivul oară sau dată; sau a
doua/ a treia/ a patra, urmat de cuvântul oară: „Știu că nu mi-e acum întâiași dată să merg
la drum” (Ion Creangă, Moș Nechifor); „Iubesc - și-mi oare că-i întâia oară” (Șt. O. Iosif,
Reînviere); „Pentru întâia dată o auzeam vorbind mai mult” (Bardu Ștefănescu Delavrancea,
Hagi Tudose)181; „acest bărbat străin pune întăia oară piciorul în părţile noastre de lume”
(Mihail Sadoveanu, Creanga de aur)182; „Pentru întâia oară a tunat și v-a adunat laolaltă

175
Augustin Scriban, 2013, Dicționarul limbii românești, pp. 52-304.
176
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, pp. 110-175.
177
GALR, p. 321.
178
DELS, p. 103.
179
Vasile Ilincan, op. cit., pp. 75-293.
180
Traian Zorila, 2006, Dicționar de citate, locuțiuni, maxime și proverbe, pp. 356-373.
181
GALR, pp. 320-322.
182
DELS, p. 336.

50
aici, ca să faceși giumbușuri parlamentare” (Ion Luca Caragale, Orientale. Două
documente)183; „Câte poame sunt de vară / Niciuna nu e amară / Ca maica de-a doua oară”
(Jan Urban Jarnik, Andrei Bârseanu, Doine), pentru a evidenția trăsăturile unei persoane (în
acest caz, mama vitregă)184; „Mai dete o dată, văzu ca prin ciur, când se unse și a treia oară,
văzu luminat, ca toți oamenii” (Petre Ispirescu, Făt-Frumos cel Rătăcit); „Și a patra oară,
sistemul meu: Pălăria și bastonul, adio și n-am cuvinte” (Cezar Petrescu, Calea Victoriei)185;
„orologiul ... sună de 12 ori din limba sa de metal spre a da lumii ce nu-l ascultă samă că se
scursese a 12-a oară a nopţii” (Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis)186; „Craiul atunci a
înțeles, / De prima oară-n viață, / că-n plînset stă balsamul Durerii” (George Coșbuc, Izvor
de apă vie).
Numeralele adverbiale în primul/ al doilea/ al treilea etc. rând indică introducerea
unor idei, acțiuni: „(...) în primul rând, de când au început aparițiile... aluzie clară la
portofelul lui Hyym, doldora de bani grație armatei Marelui Imperiu” (Ioan Petru Culianu,
Tozgrec)187; „Mă aflam întâia oară în preajma unor dropii și țineam în primul rând ca, din
acest prim contact, să scot informațiile și învățămintele de care aveam nevoie” (Mihail
Sadoveanu, Ostrovul lupilor); „Alexandru Macedonski a fost, în primul rând, un descriptiv”
(Tudor Vianu, Arta prozatorilor).

5.2. Registrul publicistic

183
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p. 28.
184
Traian Zorila, 2006, Dicționar de citate, locuțiuni, maxime și proverbe, p. 247.
185
Vasile Ilincan, op. cit., pp. 242-300.
186
Augustin Scriban, 2013, Dicționarul limbii românești, p. 105.
187
Vasile Ilincan, op. cit., p. 115.

51
 Expresiile și locuțiunile cu numerale nu sunt utilizate doar în registrul literar.
Numeralele, fiind părți de vorbire care exprimă în general o informație cantitativă, aparținând
categoriei cuantificatorilor, pot fi folosite și în registrul publicistic cu sens denotativ sau
conotativ.
Cele mai folosite numerale în registrul publicistic sunt cele cardinale. Astfel, de cele
mai multe ori, în ziare sau reviste apar numerale cardinale, folosite cu înțelesul lor propriu,
acela de a indica o informație cantitativă: „Ia, frumoaso, două foi!” („Adevărul”, 1992);
„Bravo, Marius, bravo, gimnaști! (substitlu) 3 titluri continentale și două medalii de argint la
Europene” („Adevărul”, 1994); „Sărăcie lucie în 11 județe” („Adevărul”, 2000); „Între două
fabrici făcute cadou infractorilor” (Adevărul, 2000); „150 joburi” („Adevărul”, 2002); „Doi
tineri au fost arestați de magistrații bihoreni, având la activ mai multe furturi”; „L-ai auzit
vreodată pe amicul tău scriitor spunându-ți că nu-și dorește să strice calimera dintre voi
doi?” (http://hyperliteratura.ro/).188
În textele jurnalistice, numeralele cardinale sunt folosite și pentru a indica o perioadă
de timp (ora, ziua, luna și anul): „Și cățeii merg în rai - un superfilm de desene animate
(subtitlu) 1 decembrie, ora 8.30, doar la Antena 1” („Adevărul”, 2000); „Destinul său literar
a traversat tragicul veac douăzeci” („Adevărul”, 2002)189; „Experiența celor zece ani trăiți
sub regimul Băsescu” („Adevărul”, 2014); „Nu în ultimul rând vrem să mulțumim prietenilor
și voluntarilor care ne-au ajutat să o scoatem la capăt și în 2017! Jos pălăria, Moș
Crăciun!”(Ibidem)190; „Dacă seceta persistă două luni de zile, terenul va ajunge de izbeliște”
(191http://www.darananeni.ro/)191; pentru a evidenția posterioritatea „Vine peste zece zile”
(„Ziarul de Iași”, 2000); pentru a individualiza o formațiune militară cu scopul de a o putea
identifica: „Se călește batalionul doi” („Adevărul”, 1994).

În unele cazuri numeralele cardinale pot sugera distanța: „S-a oprit la doi kilometri de
casă” („Gardianul”, 2006); alteori, ele au rolul de a indica un loc (Sectorul 3 din București)
188
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, pp. 154-178.
189
GALR, p. 296.
190
Adriana Dănilă, 2014, Ipostaze ale oralităţii în construcţia titlului jurnalistic, în Limba română: diacronie și
sincronie în studiul limbii române, II, București: Editura Universității din București, pp. 59-66.
191
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p. 36.

191

52
sau de a denumi o instituție; în acest caz, numeralul are rolul de a individualiza acea instituție
față de altele asemănătoare: „Polițiștii din cadrul secției 13 [...] din sectorul 3” („Adevărul”,
2002).
Există situații când numeralele au o conotație ironică: „Diaspora de 15 cenți” („Ziarul
Românesc Weekly”, 15 decembrie 2017); „Artiști numai unul și unul pe afișul <<Zilelor
Comunei Doftana>>” (https://unupetrotus.ro).
De asemenea, sunt folosite pentru a indica valori monetare: „13 miliarde de lei”
(„Adevărul”, 2002); „23 de miliarde, [...] 18 600 miliarde de lei” („România liberă”, 2002);
„cele 18 miliarde de lei” („Adevărul”, 2002); sau pentru a indica creșterea unor prețuri
(prețul carburantului): „Prețurile carburanților vor crește cu până la 700 de lei”
(„Adevărul”, 2008) sau în construcții partitive: „Un francez din zece ar fi dispus să
plătească” („Adevărul”, 2002); „doar un loc de muncă din șapte pentru absolvenții din
facultate” (Ibidem); „Două din cele trei șalupe luxoase au fost accidentate” („România
liberă”, 2002); „Potrivit unui sondaj în rândurile medicilor de familie, nouă din zece dau
vina [...] pe emisiunile TV” („Adevărul”, 2002)192;
Numeralele pot fi folosite și cu rolul de a indica viteza unor autovehicule: „Gonea cu
peste 100 km/h” („Ziua”, 2006); „Cu doi în urmă, acelaşi Warner stabilise un alt record
fabulos, 500,5 km/h pe o pistă de o milă şi jumătate, la bordul aceleiaşi motociclete, o Suzuky
Hayabusa” (https://jurnalul.antena3.ro).
Pentru a exprima ansamblul, în registrul publicistic apar și numerale colective simple,
pentru a indica prezența a două ființe sau lucruri: ambii/ambele: „Ambii părinți tresar,
ridicându-și speriați capetele, apoi tatăl, printre buzele întredeschise, rostește ironic”
(http://www.replicahd.ro)193; „Peste 85.500 de copii români au unul sau ambii părinţi plecaţi
la muncă în străinătate” (https://www.mediafax.ro/social); „Coloane de maşini pe ambele
sensuri de mers ale DN 1” (https://jurnalul.antena3.ro/stiri); amândoi/amândouă: „Ori
pleacă amândoi, ori nu pleacă nimeni” (https://www.libertatea.ro/sport); „Încearcă să te
masezi cu ulei de cocos sau cu ulei de migdale, care au amândouă diverse proprietăți care te
pot ajuta să ai un scalp sănătos” (http://touchmagazine.ro/beauty).
Pentru a indica o cantitate numerică de la doi în sus, sunt folosite numeralele colective
compuse: „Toţi trei fac reclamă la noua afacere cu haine a mamei lor”
(https://www.click.ro/vedete/romanesti); „Toţi patru au 19 ani şi învaţă în aceeaşi şcoală,
dintr-un orăşel de graniţă din Cehia” (https://www.viata-libera.ro/sport); „niciun jucător

192192
Alexandru Metea, 2008, Limba română actuală, Deva: Editura Emia, pp. 126-196.
193
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p. 174.

53
nereuşind să ghicească toate şase numere extrase” (https://www.mediafax.ro)194; „Opt
medalii au câștigat echipajele României duminică, toate opt de aur, cu mult în fața Greciei,
Germaniei, Belarusului și Rusiei” (https://lead.ro).
Numeralele multiplicative sunt folosite în limbajul publicistic pentru a exprima ideea
de creștere a unei cantități sau calități: numeralele neologice dublu sau triplu sunt folosite
pentru a dubla sau tripla calitatea sau cantitatea unor obiecte: „Efortul lor a fost dublu”
(http://transilvaniareporter.ro); „Vă mărturisesc, fără jenă, că am avut o fază în care îmi
cumpăram în triplu exemplar anumite haine de care mă îndrăgosteam”
(https://www.stylediary.ro/wordpress/2015/10/11); „Bugetul industriei de apărare a
fost înzecit” (https://adevarul.ro); „să dăruiască din toată inima pentru că doar aşa vor
primi însutit” („Adevărul”, 2005)195 ; „Fiecare cent în plus cheltuit pentru educație se va
întoarce înmiit într-o generație viitoare puternică și mulțumită” (Katarína Neveďalova, în
Dezbateri ale Uniunii Europene, marți, 23 noiembrie, 2010, p. 211) ; „Fiecare leu investit în
drumurile Moldovei, în căile ferate și în transportul rutier, aerian se va întoarce întreit prin
creșterea economică a țării” (http://oficial.md/social).
Pentru a reda cantitatea numerică sub raportul parte-întreg sunt folosite numeralele
fracționare: „eliminarea Valenciei în 16-imi de finală ale Cupei UEFA” („Adevărul”, 2005);
„patru cincimi din volumul lucrărilor finalizate” („Adevărul”, 2003)196; „Este ales
candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi”
(http://www.canada.mfa.md/president-ro/); „De asemenea, două treimi dintre români declară
că se simt cetățeni europeni” (https://revista22.ro/actualitate-interna).
În uzul curent, pentru doime și pătrime sunt folosite substantivele jumătate și sfert:
„aproape jumătate dintre călători s-au bucurat de abonamentele lor online”
(https://ec.europa.eu/romania/news); „Vremea rea revine în jumătate din țară”
(https://evz.ro) ; „Un sfert de pas către finală (titlu)” (https://evz.ro); „Ce am cultivat în acest
sfert de veac?” (https://www.cotidianul.ro).
În limbajul publicistic, numeralele fracționare se pot substantiviza, precum în expresia
a se califica în optimi: „Șapte echipe s-au calificat în optimile de finală ale Ligii
Campionilor” (http://www.romania-actualitati.ro).
Cu scopul de a ilustra repartizarea obiectelor, fenomenelor sau persoanelor sunt
folosite numeralele distributive: „Cum dispar, unul câte unul, spaţiile verzi din Focşani”
(https://adevarul.ro/locale/focsani/); „Cinci blocuri de câte cinci etaje ar putea fi ridicate în
194
Alexandru Metea, 2008, Limba română actuală, p. 182.
195
Adriana Dănilă, 2014, Ipostaze ale oralităţii în construcţia titlului jurnalistic, p.63.
196
GALR, pp. 315-317.

54
cartierul Aviației” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/). De asemenea, numeralele colective pot
fi folosite și pentru a indica o valoare temporală: „Procurorii din Alba Iulia au decis
suspendarea activităţii câte trei ore pe zi, până vineri” (https://www.mediafax.ro/social/).
În acest registru, numeralele adverbiale sunt folosite pentru introducerea unei acțiuni
sau idei: „Cred că problema a apărut în primul rând de la lupta dintre cele două partide”
(http://pandurul.ro/); „În al doilea rând nu va ajunge domnia sa la Cotroceni”
(https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/). De asemenea, numeralele adverbiale, în
registrul familiar, sunt utilizate cu sensul lor propriu, acela de a indica de câte ori este repetată
o acțiune sau pentru a specifica cum se manifestă proporția numerică a calității sau a cantității
unui obiect: „N-au fost uitați nici profesorii, și-i vom invita pe toți să ne fie alături încă o
dată, în număr cât mai mare” (http://metropotam.ro/); „Nu-i vorbă, m-am poticnit și eu în
viața asta. Fiecare om, o dată sau de două ori, se poticnește în viață” (http://glasul.md/).197
Numeralele ordinale simple sunt folosite în acest registru în cadrul unor articole de
revistă sau ziar, pentru a indica ordinea: „Oltchim a avut o repriză secundă mult mai vioaie
decât prima” („Gazeta Sporturilor”, 2011); „Actorul, chiar dacă nu are la sctivul său o
experiență bogată, trebuie să se simtă mereu ca la primul rol, să aibă starea de spirit a unui
ucenic” („Revista Vip”, 2001); „Ce i-a spus vicepremierul Biden premierului Ponta de l-a
determinat să se repeadă după întrevedere la primul microfon pus la dispoziție [...]?”
(http://www.hotnews.ro)198 ; „Încă în anii Primului Război Mondial a fost discutat proiectul
de construire a unui tunel subteran sub strâmtoare” („Informația Bucureștiului”, 1967).199
Numeralele ordinale simple pot apărea și în proverbe, precum: „Nu se judecă omul de
la prima vedere”.200
În articole și reportaje apar și fragmente cu numerale ordinale compuse: „al 200.000-
lea cumpărător” („România liberă”, 2002); „Am dat în viața mea șase mii de interviuri, al
șase mii unulea îl dau pentru <<România liberă>>” (Ibidem); „Este, practic, o a doua
șansă oferită de actualul guvern” („Adevărul”, 2002); „Se află în căutarea unei a patra fete”
(Ibidem)201, pentru a indica ordinea; „Președintele îl transformă pe Papa Ioan Paul al II-lea,
Patriarhul Teoctist și Patriarhul Constantinopolului în agenți electorali” („Adevărul”, 2000),
numeralul se află în componența unui nume, pentru a indica ordinea persoanelor care dețin un
nume în cadrul unei titulaturi.202
197
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, pp. 112, 175, 237.
198
Ibidem, pp. 21-53.
199
Mihai Coman, 2009, Manual de jurnalism, Iași: Editura polirom, p. 178.
200
Grigore Botezatu, 2001, Dicționar de proverbe și zicători românești, p. 140.
201
GALR, pp. 305-306.
202
Adriana Dănilă, 2014, Ipostaze ale oralităţii în construcţia titlului jurnalistic, p. 63.

55
 Numeralele ordinale pot apărea și în expresii: a fi a cincea roată la căruță („a se afla
pe un plan secundar”): „8 semne că eşti a cincea roată la căruță şi nu îți dai seama”
(https://myzutv.ro/lifestyle/); a fi în al nouălea cer („a fi foarte fericit”): „Tatăl copiilor
poartă acum șase brățări de identificare ca să-și poată vizita nou-născuții și s-a declarat a fi
în al nouălea cer” (https://stirileprotv.ro/stiri/); când doi se ceartă, al treilea câștigă („cei
care se ceartă nu observă ce se întâmplă în jurul lor, iar cel care nu se ceartă profită de
vulnerabilitatea celor doi”): „Cei doi tineri s-au uitat unul în ochii celuilalt și-au zâmbit
complice și au purces la drum. Așa se întâmplă când doi se ceartă, al treilea câștigă”
(https://izvorulvietii.wordpress.com); în al doisprezecelea ceas („în ultimul moment”):
„Ajutați în ceasul al doisprezecelea” (https://www.cotidianul.ro/); de primă clasă („de bună
calitate”): „Cântăreț de primă clasă într-un centru de plasament” (https://a1.ro/); primul
venit, primul servit („cel care sosește primul este singurul care obține toate beneficiile”):
„Programul <<Prima casă>> va funcționa după principiul primul venit, primul servit”
(http://diez.md/); a face primul pas („a prelua inițiativa”): „Cine face primul pas: femeia sau
bărbatul?” (https://www.elle.ro/lifestyle/); a fi în prim plan („a fi în centrul atenției”): „Rolul
de muză nu i-a oferit niciodată posibilitatea de a fi în prim plan” (http://ea.md/); prima
tinerețe („perioadă a tinereții care urmează imediat după copilărie”): „Un cuplu trecut
de prima tinereţe, Maria şi Ion, s-a decis să se mute, la pensie, în Texas”
(https://www.gazetabt.ro/); mai întâi („înainte de toate”): „Ouăle erau mai întâi trasate cu
linii din ceară” (https://adevarul.ro/locale/galati/).
În cadrul acestui registru apar adeseori expresii cu numerale cardinale.
Cu numeralul unu: a fi numărul unu („a fi primul într-un domeniu, a fi cel mai bun”):
„Este un sentiment incredibil. Să fiu numărul unu mondial a fost mereu un vis pentru mine”
( https://www.cotidianul.ro); unul și unul („importante, spectaculoase”): „Meciuri unul și
unul vor avea loc luni” (https://sport.hotnews.ro); a ști una și bună („a nu ceda, a fi
perseverent, a se încăpățâna în susținerea unei păreri”): „Majoritatea partidelor par a ști una
și bună” (https://www.money.ro); una mie, una ție („a împărți ceva în mod egal”): „Una mie,
una ţie, una la Popa Ilie!" (Gheorghe Giurgiu, în Cuvântul liber, 17 decembrie, 2015, nr. 10, p. 3);
de unul singur („fără a fi însoțit sau ajutat”): „A plantat de unul singur 550 de hectare de
pădure” (https://evz.ro).
Numeralul unu apare însoțit și de alte numerale, precum expresia a nu se lăsa cu una,
cu două: „Siretul nu se lasă cu una cu două” („Adevărul”, 2002)203; una-două („repede,
imediat”): „Denisa Golgotă sperăm că va face un concurs foarte bun şi va prinde finala de la
203
Adriana Dănilă, 2014, Ipostaze ale oralităţii în construcţia titlului jurnalistic, p. 60.

56
individual compus, plus încă una-două finale, la sol şi sărituri”
(https://www.libertatea.ro/sport); a da una-două („a lovi pe cineva”): „Dacă ai fi mititel, ți-aș
da una-două... și te-ai liniști” (http://www.e-calauza.ro/)204 ; cât și în proverbe: „Dă două
jumătăți pe una întreagă”, având un sens ironic; „Lucrul rău nu piere cu una cu două”,
având sensul de „imediat, repede”; „Nu se face cu una cu două”, cu sensul de „a nu admite
să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire”; „Una dreaptă și zece strâmbe”; „Te lasă una și te
găsesc altele zece”; „Negustorul are trei mâini: una de dat, două de luat”.205
Expresii sau locuțiuni cu numeralul doi apar, de asemenea, în acest registru, însoțit sau
nu de alte numerale (precum cele ordinale): a umbla cu doi bani în trei pungi („a încerca să
înșeli pe cineva”): „cei mai mulți generali și colonei din cetățile și garnizoanele Ungariei și
ale Transilvaniei, care până atunci umblau cu doi bani în trei pungi și nu cutezau să arunce
masca, o aruncară acum departe [...]” („Gazeta de Sud”, 2001)206; numeralul cardinal doi
apare în expresia a nu da doi bani pe ceva sau cineva („a nu valora nimic”, în acest caz, având
sensul „de a nu fi interesați de sănătatea noastră”): „Nu dau doi bani pe sănătatea noastră!”
(https://www.kanald.ro); cu același sens este folosită și expresia a nu da două parale: „De ce
nu voi depune două parale la banca mileniului” (https://www.hotnews.ro/); între două nu te
plouă: „Între două nu te plouă, între trei...tot mai vrei?” (http://www.radio3net.ro), expresia
făcând referire la bărbații care au mai multe partenere; a împușca doi iepuri dintr-un foc („a
rezolva două treburi deodată”): „Există alimente care te ajută să împuști doi iepuri dintr-un
foc: frumusețe și sănătate” (https://www.femeia.ro/sanatate/); în doi peri („dubios,
ambiguu”): „Le-a spus compatrioților săi, cam în doi peri, că Regatul este a șasea putere
economică a lumii” (https://republica.ro/); când doi se ceartă, al treilea câștigă: „Când doi
se ceartă, al treilea câștigă. Școlile de elită din Timișoara pentru care se eliberează spații în
centrul orașului” (http://www.opiniatimisoarei.ro/); a spune cuiva vreo două vorbe („a
comunica ceva cuiva”): „Vreo două vorbe pentru studenți” (https://www.hotnews.ro/); în
două vorbe („pe scurt, la subiect”): „Despre bănci, în două vorbe, pe înţelesul tuturor”
(https://www.adevarul.ro/economie/); ciomagul are două capete („violența îndreptată
împotriva altora se poate întoarce contra ta”) 207: „Dacă dai cu ciomagul, vezi că are două
capete. Unul s-ar putea să se întoarcă pe spinarea ta” (http://www.intelepciune.ro/); la doi
pași („foarte aproape”): „<<Doi paşi până în Brazilia>> Cine e Grecia, naţionala care stă
între România şi o revenire după 16 la Campionatul Mondial!”

204
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p. 84.
205
Grigore Botezatu, 2001, Dicționar de proverbe și zicători românești, pp. 87, 91, 144, 215.
206
Vasile Ilincan, op. cit., pp. 87-116.
207
Ion Cuceu, 2005, Dicționarul proverbelor românești, București: Editura Litera International, p. 238.

57
(https://www.gsp.ro/fotbal/nationala/); (a umbla sau a fi) cu fundul în două luntre („a juca pe
două planuri”): „Românii cu fundul în două luntre, o sentință la care nu subscriu”
(http://linia1.ro).
În registrul publicistic apar și expresii și locuțiuni cu numeralul trei, conferind
enunțurilor un stil familiar: tot trei chifle zece bani („același lucru de inutil”): „Răsfoind
vechile gazete și cercetând opturile gălbejite ale memorialiștilor, înțelegi dimensiunea
saltului izbutit în câteva decenii de la târgul patriarhal în care zilnic, la patru trecute fix, pe
strada Carol, covrigarul Franț își îmbia clienți țipând tărăgănat distihul <<Trei chifle, zece
bani / La boieri și la golani” către statutul de oraș-marcă al graniței estice a Uniunii
Europene” (http://www.monitorulsv.ro/); de trei parale (având sensul ironic „de calitate
proastă”): „Agricultura de trei parale” (https://www.libertatea.ro/stiri/); trei lulele, trei
surcele („ieftin, foarte puțin” sau „ineficient”): „Proiectul Legii Securității Naționale, trei
lulele, trei surcele -rumegate- de neprofesioniști” (https://www.curentul.info/politic/); a lua
(pe cineva) la trei-păzește („a certa sau sancționa pe cineva”): „Deputatul îl ia la trei păzește
pe ministrul Turismului” (http://www.ziare.com/rm-valcea/); a împărți două paie la trei
măgari („a încerca să mulțumești pe cineva, deși nu ai nimic de oferit”): „În satul meu se
vorbește ironic amar despre cum să împarți două paie la trei măgari”
(https://jurnalul.antena3.ro/editorial/).
Pentru expresiile și locuțiunile care conțin numeralul patru, registrul publicistic
înregistrează următoarele: îmbrăcat la patru ace („îmbrăcat elegant”): „Cum să fii îmbrăcat
la patru ace chiar și pe caniculă” (https://www.libertatea.ro/stiri/); cât patru („mult, peste
limitele obișnuite”): „Un salut cât patru sate şi greşeala din Războiul Rece”
(https://romanialibera.ro/aldine/history/); a fi cu ochii în patru („a fi atent, cu băgare de
seamă”): „Cum să-ţi programezi o excursie ieftină. Fiţi cu ochii în patru la ţepe”
(https://adevarul.ro/locale/focsani/); a despica părul în patru („a cerceta ceva minuțios”):
„Criminaliştii despică firul în patru” (https://evz.ro/).
Numeralul șapte este prezent în câteva expresii, de tipul: cei șapte ani de acasă („a fi
educat”): „Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la educaţia pe care copilul o
primeşte de la părinţi, la formarea personalităţii şi comportamentului copilului”
(https://jurnalul.antena3.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-copilului/); cât șapte („foarte mult”):
„Record mondial: Sticla de vin care valoreză cât şapte apartamente din Bucureşti”
(https://www.zf.ro/business-international/); a lua/a trage șapte piei de pe om („a obliga pe
cineva să muncească mai mult decât poate”): „De regulă, statul încearcă să tragă şapte piei
de pe om, fără să-i dea prea mult în schimb” (https://glsa.ro/).

58
 5.3. Registrul argotic

Numeralele au valori stilistice, nu doar gramaticale. Astfel, ele au fost integrate în

diverse expresii pentru a conferi limbii un aspect unic, dar și pentru a îmbogăți vocabularul.
Pe lângă expresiile folosite în registrul literar și cel publicistic, există expresii cu numerale, în
special cu cele cardinale, care aparțin registrului argotic. Argoul reprezintă limbajul codat al
infractorilor, iar interesul pentru cercetarea modului de comunicare al acestei pături sociale a

59
crescut după cel de-al Doilea Război Mondial. Se poate spune că acesta a fost momentul de
izbucnire a interesului lingviștilor, dar și al oamenilor simpli, pentru descifrarea unui limbaj
greu accesibil maselor. De asemenea, registrul argotic este poate cel mai viu, cel mai dinamic
registru al limbii, mereu inventându-se noi argouri din dorința infractorilor de a nu le fi
decodat limbajul.
Vom enumera câteva expresii cu numerale ce aparțin acestui registru extrem de
dinamic și de pitoresc:
Cu numeralul unu: nota unu („baston, chibrit”); unu tăiat („nota șapte”); una mare
(„pâră sau informație importantă furnizată gardienilor”); una mică („pâră sau informație de
importanță minoră”)208; a-i trage (ciuva) una de se plictisește în aer („a lovi pe cineva cu
putere”).209
Cu numeralul doi: a rupe mâța în două ; om/taler cu două fețe („persoană ipocrită”); a
avea o discuție în doi („a se împrieteni cu cineva”); a juca la două capete („a fi oportunist”);
a mânca pentru doi („a fi însărcinată”); a merge cu doiu' („a merge pe jos”); a nu da doi bani
(„a avea o părere proastă”); a spune două vorbe și un cuvânt („a vorbi extrem de concis”); a
sta cu fundul în două luntre („a fi oportunist” sau „a fi indecis”); a vorbi în doi peri („a vorbi
confuz intenționat”); a spune (ciuva) vreo două de dulce („a certa sau a mustra pe cineva”);
doi de-un leu („două persoane insignifiante”); doi la geamantan („chinez”)210; doi la metru,
trei la chil („persoană scundă și slabă”); doi ochi albaștri („țuică de prune”); a doua la
căldură („buzunarul interior al unei haine”); două-două („două pachete de cafea și două de
țigări”); două sute cinci („escroc”); cinzeci și două de volume („pachet de cărți de joc”).211
Numeralul trei apare în câteva expresii, precum: trei pe doi („mormânt”); a treia la
căldură („buzunarul interior al unui palton”)212; a avea o față de confort trei („a avea
fizionomie neplăcută”); a lua la trei păzește („a reproșa, a certa”); cu trei roate la car („a fi
nebun sau aiurit”); trei lulele,trei surcele („de calitate inferioară, ieftin”)213; trei cu geamuri
(„nota opt”); trei litere („șezut, fund”); trei nule („făină de grâu de calitate superioară”); trei
ochi („trei” în argoul cartoforilor).214

208
George Volceanov, 2006, Dicționarul de argou al limbii române, pp. 231-142.
209
Vasile Ilincan, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, p. 29.
210
George Volceanov,op. cit., pp. 209-214.
211
Viorel Horea Țânțaș, 2007, Dicționar de pușcărie, pp. 32-107.
212
Ibidem, pp. 109, 156.
213
Vasile Breban, Gheorghe Bulgăr, Doina Grecu, 1969, Dicționar de expresii și locuțiuni românești, pp. 158-
146.
214
Nina Croitoru Bobârniche, 2003, Dicționar de argou al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită,
Slobozia: Editura Arnina, pp. 77-80.

60
 În registrul argotic există câteva expresii și cu numeralul patru: patru blane
(„sicriu”)215; a face pe dracul în patru („a se folosi de toate mijloacele pentru atingerea unui
scop”); a umbla în patru labe („a linguși pe cineva sau a se umili”); cu ochii în patru („atent,
vigilent”); în patru pereți („închis”); la patru ace („elegant”).216
Expresiile argotice cu numeralul cinci sunt următoarele: cinci luni de mai („cinci ani
de închisoare”); cinciu („bătaie”); a da cu cinciu („a lovi cu pumnul”)217; a face numărul cinci
(„a fura”); a pune bila pe cinci („a dormi”); cu bila pe cinci („a se afla în închisoare”); nota
cinci („barieră, hotar”).218
Numeralul șase apare în câteva expresii argotice, precum: a ține sau a sta de șase („a
păzi”)219; șase sau șase-șase („atenție, a pândi”); nota șase („nouă-ntors, umflat”).220
Expresiile din registrul argotic care conțin cifra șapte sunt: treizeci și șapte
(„recidivist”)221; a avea șapte vieți („a scăpa teafăr din multe situații primejdioase”); a da
șapte degete și-o fugă bună („a fura din buzunare”); șapte ochi („carte de joc marcată cu
numărul șapte”).222
Numeralul opt apare în unele expresii ca: a fi îmbrăcat la opt sute și un pol („a avea
haine scumpe, a fi elegant”); nota opt („colac, optar, sfânt”); opt cu ferestrele deschise („nota
trei”); opt pe doi („nota patru”).223

Expresii argotice cu alte numerale: nouă cu coada-n sus („nota șase”); nouă cu
talpă („nota doi”); nouă-ntors („nota șase”)224; a lega paraua cu zece noduri („a fi zgârcit”);
unsprezece („echipă de fotbal”); unsprezece Tricolor („echipa națională de fotbal a
României”); a face treișpe-paișpe („a fi nervos sau agitat; a fi nerăbdător”); Fortul Treișpe
(„Penitenciarul Jilava”); a durea în paișpe („a nu-i păsa de ceva, a fi indiferent”); la o paișpe
(că vine șaișpe)! („faceți loc!”); cincisprezece („echipă de rugby”); cincisprezece tricolor
(„echipa națională de rugby a României”); a face cinci ori cinci douăzeci și cinci („a fura”).225

215
Viorel Horea Țânțaș, 2007, Dicționar de pușcărie, p. 81.
216
George Volceanov, 2006, Dicționarul de argou al limbii române, pp. 257-274.
217
Viorel Horea Țânțaș,op. cit., p. 32.
218
Nina Croitoru Bobârniche, op. cit, pp. 45-67.
219
Vasile Breban, Gheorghe Bulgăr, Doina Grecu, op. cit., p. 167.
220
George Volceanov,op. cit., p. 102.
221
Nina Croitoru Bobârniche, op. cit, pp. 153-160.
221222
George Volceanov,op. cit., p. 257-164.
222223
Nina Croitoru Bobârniche, 2003, Dicționar de argou al limbii române, pp. 108-121.
223

224
George Volceanov, 2006, Dicționarul de argou al limbii române, pp. 215, 229.
225
Ibidem, pp. 30, 285.

61
 În acest registru, pe lângă expresiile cu numerale cardinale, mai sunt și câteva expresii
cu numerale ordinale simple: la prima („buzunar exterior de haină”); prima la căldură
(„buzunarul interior al unei veste”); prima-ntâi („câștigul realizat de un escroc” sau „excelent,
minunat”); a fi piua-ntâi („a fi primul într-o activitate la care sunt mai mulți participanți”).226

Bibliografie:

1. BOTEZATU, Grigore, 2001, Dicționar de proverbe și zicători românești, București:

Editura Litera Internațional.
2. BREBAN, Vasile, BULGĂR, Gheorghe, GRECU, Doina, 1969, Dicționar de expresii
și locuțiuni românești, București: Editura Științifica.
3. COMAN, Mihai, 2009, Manual de jurnalism, Iași: Editura polirom.

226
Nina Croitoru Bobârniche, 2003, Dicționar de argou al limbii române, pp. 46-62.

62
4. CROITORU BOBÂRNICHE, Nina, 2003, Dicționar de argou al limbii române, ediția
a II-a revăzută și adăugită, Slobozia: Editura Arnina.
5. CUCEU, Ion, 2005, Dicționarul proverbelor românești, București: Editura Litera
Internațional.
6. DĂNILĂ, Adriana, 2014, Ipostaze ale oralităţii în construcţia titlului jurnalistic, în
Limba română: diacronie și sincronie în studiul limbii române, II, București: Editura
Universității din București.
7. GUȚU ROMALO, Valeria, 2005, Gramatica limbii române. Cuvântul, vol. I,
București: Editura Academiei.
8. HOREA ȚÂNȚAȘ, Viorel, 2007, Dicționar de pușcărie, Cluj-Napoca: Editura
Napoca Star.
9. ILINCAN, Vasile, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, Cluj-Napoca:
Editura Universitară Clujeană.
10. IORDAN, Iorgu, 2009, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revizuită
și adăugită, București: Editura Univers Enciclopedic (DEX).
11. MACREA, Dimitrie, PETROVICI, Emil, 1955, Dicționarul limbii române
contemporane, București: Editura Academiei.
12. MĂRĂDUC, Cătălina, 2010, Dicționar de expresii, locuțuini și sintagme ale limbii
române, București: Editura Corint (DELS).
13. METEA, Alexandru, 2008, Limba română actuală, Deva: Editura Emia.
14. POP, Ion, 2007, Dicționar analitic de opere literare românești, vol. I, Cluj-Napoca:
Editura Casa Cărții de Știință.
15. POPESCU, Cristina, CREȚU, Ecaterina, 2003, Dicționar de cuvinte și expresii
latinești și eline în contexte literare românești, București: Editura Humanitas
Educațional.
16. SCRIBAN, Augustin, 2013, Dicționarul limbii românești, București: Editura
Saeculum.
17. VOLCEANOV, George, 2007, Dicționarul de argou al limbii române, București:
Editura Niculescu.
18. ZORILĂ, Traian, 2006, Dicționar de citate, locuțiuni, maxime și proverbe, București:
Editura Corint.

63
 CONCLUZII:

Lucrarea „Numeralul - valori gramaticale și stilistice” reprezintă o cercetare bazată pe

studiul sincronic al numeralului văzut prin prisma diverselor sale aspecte (atât gramaticale,
cât și stilistice). Acest studiu a avut ca surse principale de referință: Gramatica limbii române.
Cuvântul, volumul I, coordonat de Valeria Guțu Romalo, dar și Gramatica de bază a limbii
române, coordonată de Gabriela Pană Dindelegan.
Aspectele ce țin de funcțiile gramaticale ale numeralului sunt ilustrate în primul
capitol al lucrării: „NUMERALUL – ASPECTE DEFINITORII”, a cărui parte introductivă

64
prezintă tipurile de numeral (cardinal, ordinal, colectiv, distributiv, multiplicativ și fracționar),
caracterul flexionar al acestuia, dar și valorile pe care numeralul le are în diferite construcții
(valoare substantivală, adjectivală, pronominală și adverbială). În ceea ce constă caracterul
flexionar al numeralului, numărul nu este un criteriu de flexiune, iar formele distincte de gen
sunt prezente doar la numeralele din capul listei: cardinale unu/una, doi/două și
doisprezece/douăsprezece; ordinale (întâiul/întâia, al cincilea/a cincea); colective
(amândoi/amândouă, ambii/ambele, tustrei/tustrele, câteșitrei/câteșitrele); distributive (câte
unul/câte una, câte doi/câte două, câte doisprezece/câte douăsprezece).
Fiindcă orice element al limbii are o dimensiune socială, așa se întâmplă și cu părțile
de vorbire, ele redând diferite aspecte ale vieții și fiind întrebuințate de oameni pentru a reda
diverse caracteristici. Cel de-al doilea capitol, „VALORI DE ÎNTREBUINȚARE A
NUMERALELOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ”, ilustrează diversele modalități de
utilizare a numeralului în dimensiunea cotidiană (pentru exprimarea orei, a datei, dar și ca
mijloc de îmbogățire a vocabularului).
În capitolul „VALORI STILISTICE ALE NUMERALELOR”, cercetarea vizează și o
latură profană a acestei noțiuni, dar și informații de natură interculturală, în care numeralele
nu mai sunt privite prin prisma aspectelor riguroase ale gramaticilor, lucrărilor lingvistice, ci
ca elemente componente ale unor mitologii, religii, științe (matematică, psihologie, folosofie).
Integrarea lor ca elemente componente ale unor locuțiuni și expresii dovedește latura puternic
expresivă a acestei clase lexico-gramaticale.
Din analiza stilistică a numeralelor se va evidenția diversitatea registrelor în care
numeralele pot apărea: literar, publicistic și argotic. În registrul literar, numerale conferă
operelor epice, lirice, dar și dramatice, o mare încărcătură semantică și stilistică, fiind folosite
în toate genurile și speciile literare.
Aparița numeralelor în registrul publicistic ilustrează puterea lor de a pătrunde în
actualitate, în cotidian, aducând mesajului publicistic diverse sensuri, atât proprii (numeralele
fiind folosite pentru a indica numărul unor obiecte sau ființe), cât și metaforice (ele fiind
elemente componente ale unor expresii care pot avea diverse nuanțe: ironice, afective etc.).
Există o mare diversitate a expresiilor argotice care conțin numerale, astfel, aproape
toate numeralele cardinale apar în unități frazeologice ce aparțin acestui registru. Prezența
acestor expresii ilustrează importanța acestei părți de vorbire pentru conștiința colectivă,
întrucât expresiile argotice, precum „a ține de șase”, „cu ochii în patru”, „a lua la trei
păzește”, pot pătrunde și în registrul colocvial-familiar.

65
 Aceată lucrare de cercetare a contribuit la relevarea diverselor valori de întrebuințare a
numeralului, precum și la o analiză mai amănunțită a acestei părți de vorbire din punct de
vedere gramatical, dar și stilistic, prin exemplificări clare, preluate și prelucrate din diverse
lucrări științifice (pentru a analiza valorile gramaticale ale numeralului), dar și din opere
literare și articole publicistice (pentru a examina calitățile stilistice).
Considerăm că datorită caracterului eterogen și posibilităților stilistice nelimitate, dar
și noilor interpretări ce au apărut în analiza și inventarul numeralelor, studiul acestei părți de
vorbire poate fi aprofundat.
Pe de altă parte, prin intermediul studiului făcut și plăcerii mele pentru gramatica
limbii române, în vederea unei viitoare cercetări propun să aprofundez sau să dezbat
cercetarea pe această latură morfologică, deoarece prin elaborarea acestei lucrări am
descoperit o parte din tainele frumoase pe care limba română le poate avea.

BIBLIOGRAFIE:

1. ANTONESCU, Romulus, 2016, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale

românești, Iași: Editura Tipo Moldova.
2. AVRAM, Mioara, 1997, Gramatica pentru toți, București: Editura Humanitas.
3. BARAGA, Victoria, Basmele crengiene în lumina transdisciplinarităţii –
reflecţii exo- şi ezoterice, în: Revista Metaliteratură, Nr. 3-4 (30)/2012.
4. BARRAT, Redford, 1994, Elemente de numerologie, București: Edituta Teora.

66
5. BASARAB, Anatol, 2017, Numerologia în viața fiecăruia, București: Editura
Nicolea N. Adriana.
6. BIDEL, Eugen, 2006, Mistica numerelor. O cercetarea asupra elementeor
spirituale ale lumii, București: Editura Herald.
7. BIDU VRĂNCEANU, Angela, CĂLĂRAȘU Cristina, IONESCU
RUXĂNDOIU Liliana, MANCAȘ Mihaela, PANĂ DINDELEGAN Gabriela,
2001, Dicționar de științe ale limbii, București: Editura Nemira (DȘL).
8. BOTEZATU Grigore, 2001, Dicționar de proverbe și zicători românești,
București: Editura Litera Internațional.
9. BREBAN, Vasile, BULGĂR, Gheorghe, GRECU, Doina, 1969, Dicționar de
expresii și locuțiuni românești, București: Editura Științifica.
10. BUCA, Marin, 2012, Marele dicționar de expresii românești, București:
Editura Meteor Press.
11. COMAN, Mihai, 2009, Manual de jurnalism, Iași: Editura polirom.
12. COMȘULEA Elena, ȘERBAN Felicia, 1988, Numeralul unu din perspectivă
lexicografică (Cercetări de lingvistică), București: Editura Academiei.
13. COMȘULEA Elena, ȘERBAN Valeria, TEIUȘ Sabina, 2017, Dicționar de
expresii și locuțiuni, ediție revizuită și actualizată, Chișinău: Editura Știința.
14. CONSTANTINESCU, N. A., 1963, Dicționarul numelor de familie
românești, București: Editura Academiei.
15. CORNIȚĂ, Georgeta, 1995, Manual de stilistică, Baia Mare: Editura Umbria.
16. COTEANU, Ion (coord.), 1985, Limba română contemporană, București:
Editura Didactică și Pedagogică.
17. CROITORU BOBÂRNICHE, Nina, 2003, Dicționar de argou al limbii
române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Slobozia: Editura Arnina.
18. CUCEU, Ion, 2005, Dicționarul proverbelor românești, București: Editura
Litera Internațional.
19. DĂNILĂ, Adriana, 2014, Ipostaze ale oralităţii în construcţia titlului
jurnalistic, în Limba română: diacronie și sincronie în studiul limbii române,
II, București: Editura Universității din București.
20. DIMITRESCU, Florica, 1997, Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a,
București: Editura Logos.
21. DUMISTRĂCEL, Stelian, 2001, Până-n pânzele albe. Expresii românești.
Biografii - motivații, ediția a II-a, Iași: Editura Institutului European.

67
22. ESEEV, Ivan, 1994, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara:
Editura Amacord.
23. GRUIȚĂ, Gligor, 2007, Gramatică normativă. 77 de întrebări. 77 de
răspunsuri, Pitești: Editura PARALELA 45.
24. GUȚU ROMALO, Valeria (coordonator), 2005, Gramatica limbii române.
Cuvântul, vol. I, București: Editura Academiei.
25. HOREA ȚÂNȚAȘ, Viorel, 2007, Dicționar de pușcărie, Cluj-Napoca: Editura
Napoca Star.
26. ILIESCU, Ada, 2014, Gramatica practică a limbii române actuale, București:
Editura Corint Educațional.
27. ILINCAN, Vasile, 2015, Dicționar de expresii românești în contexte, Cluj-
Napoca: Editura Universitară Clujeană.
28. IORDAN, Iorgu, 2009, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
revizuită și adăugită, București: Editura Univers Enciclopedic (DEX).
29. IORDAN, Iorgu, 1983, Dicţionarul numelor de familie româneşti, București:
Editura Științifică și Enciclopedică.
30. IORDAN, Iorgu, 1975, Stilistica limbii române, București: Editura Științifică.
31. MACREA, Dimitrie, PETROVICI, Emil, 1955, Dicționarul limbii române
contemporane, București: Editura Academiei.
32. MARCEL DOBRESCU, Alexandru , 2008, Dicționar de expresii idiomatice
românești, Iași: Editura Emolis.
33. MĂRĂDUC, Cătălina, 2010, Dicționar de expresii, locuțuini și sintagme ale
limbii române, București: Editura Corint (DELS).
34. METEA, Alexandru, 2008, Limba română actuală, Deva: Editura Emia.

35. PANĂ DINDELEGAN, Gabriela, 2003, Elemente de gramatică. Dificultăți.

controverse, noi interpretări, București: Editura Humanitas Educațional.
36. PANĂ DINDELEGAN, Gabriela (coordonator), 2010, Gramatica de bază a
limbii române, București: Editura Univers Enciclopedic Gold.
37. PĂNOIU ,Valeriu, 2016, Numerologie și destin, București: Editura For You.
38. PETRU CULIANU, Ioan, 2003, Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii
ale religiilor, ediția a II-a, Iași: Editura Polirom.
39. POP, Ion, 2007, Dicționar analitic de opere literare românești, vol. I, Cluj-
Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.

68
40. POPESCU, Cristina, CREȚU, Ecaterina, 2003, Dicționar de cuvinte și expresii
latinești și eline în contexte literare românești, București: Editura Humanitas
Educațional.
41. POPUȘOI, Carolina, 2014, Elemente cu conotaţie valorică în structura
unităţilor frazeologice românești, București: Editura Academiei.
42. RADU-GOLEA, Cristina, 2012, Echivalența semantică dintre un numeral și
un substantiv, în limba română, Târgu Mureș: Editura Universitatea Petru
Maior.
43. RĂDULESCU ILIE, Ștefan, 2015, Agramatisme în limbajul cotidian. Cum
vorbim și scriem corect, București: Editura Corint Educațional.
44. ROMAN, Eliza, 2008, Arina în Țara Numerelor, București: Editura Scripta.
45. SAINT-MARTIN, Claude, Louise, de, 2010, Despre numere. Principiile,
esența și puterea lor, București: Editura Herald.
46. SCRIBAN, Augustin, 2013, Dicționarul limbii românești, București: Editura
Saeculum.
47. STEBBINGS, Lionel, 1969, Secretul cifrelor (The secret of numbers), East
Sussex (Marea Britanie): Editura New Knowledge Books.
48. VINTILĂ RĂDULESCU, Ioana (coordonator), 2005, Dicționarul ortografic,
ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită,
București: Editura Univers Enciclopedic (DOOM2).
49. VOLCEANOV, George, 2007, Dicționarul de argou al limbii române,
București: Editura Niculescu.
50. ZORILĂ, Traian, 2006, Dicționar de citate, locuțiuni, maxime și proverbe,
București: Editura Corint.

69