Biografie

Ioan Alexandru Brătescu-

Voineşti
Prozator român, faimos pentru povestirile scrise pentru copii. Este
creatorul tipurilor de inadaptabili, suflete impregnate de
candoare, lezate de contactul cu brutalitatea mediului, incapabile
să reziste impactului cu minciuna şi injustiţia.

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti. 1868

— La 1 ianuarie, se naşte la Târgovişte,
Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, al doilea dintre cei patru copii ai lui
Alexandru Brătescu, horticultor, fiu de pitar şi al Alexandrinei, fiica
maiorului paşoptist Ion Voinescu.
1872-1875 — În casa părintească din Târgovişte şi din Brăteşti, sat din
apropierea Târgoviştei, viitorul scriitor ascultă muzică şi istorisirile
captivante ale unchiului Alexandru Voinescu, bun povestitor. Întrebat ce
ar vrea sa fie în viaţă, micul Ioan a răspuns: “Povestitor, ca nenea
Alexandru”.

1875-1879 — Urmează clasele primare în Târgovişte.

1879-1883 — Urmează gimnaziul la „Sf. Sava" din Bucureşti.

1881 — Publică prima sa poezie în ziarul “Armonia”, condus de

Alexandru Vlahuţă.

1887 — Publică în revista "România" nuvela Dolores.

1888-1891 — Susţine bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Medicină,

dar o abandonează în favoarea studiilor juridice.

Îl cunoaşte pe Titu Maiorescu şi se bucură de atenţia acestuia. Scrie

versuri şi proză, se apropie de “Junimea” şi de “Convorbiri literare”,
unde publică schiţa Cea din urmă scrisoare (1880).

1892 — Îşi ia licenţa în drept cu teza Despre reprezentarea minorităţii şi

lucrează ca judecător la Bucureşti, Piteşti, Craiova şi Târgovişte, iar mai
târziu ca avocat.

1892-1896 — Colaborează la “Convorbiri literare”, precum şi la alte

publicaţii. Călătoreşte în Anglia, Franţa, Italia, în tovărăşia lui
Maiorescu.

1903 — Publică primul său volum Nuvele şi schiţe.

1906 — Apare în revista “Viaţa românească“, nr. 2 - 6, cea mai amplă şi

mai importantă nuvelă a scriitorului, În lumea dreptăţii. Se stabileşte la
Târgovişte.

1907 — Îi apare volumul În lumea dreptăţii, pentru care ia premiul

Academiei Române.
1910 — Este ales vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.

1911 — Apare broşura Pe marginea cărţilor, în care scriitorul discută

despre evoluţionismul darwinian.

1912 — Apare al doilea volum de nuvele şi schiţe al scriitorului, Întuneric

şi lumină.

1914 — Este numit director al Teatrului Naţional. Activează în rândurile

partidului liberal, fiind până în 1940, cu scurte pauze, deputat de
Dâmboviţa.

1915 — Se stabileşte la Bucureşti. În anii Primului Război Mondial a

scris, în colaborare cu A. de Herz, o piesă de teatru numită „Sorana”.

1918 — Este ales membru al Academiei Române. Colaborează la „Dacia”

şi „Lamura”, reviste conduse împreună cu Alexandru Vlahuţă.

1919 — Publică volumul cu tematică antirazboinică, In slujba păcei.

1923 — Publică volumul de nuvele şi schiţe Rătăcire. Devine

preşedintele secţiei literare a Academiei.

1925 — Primeşte Marele Premiu Naţional pentru Proză.

1929 — Apare volumul Firimituri.

1933 — Apare, în volum, eseul Cu undiţa.

1935 — Vede lumina tiparului volumul de eseuri Din pragul apusului.

1937-1940 — Are loc o alunecare a scriitorului către mişcările de dreapta.

De aceea ultimii ani şi-i trăieşte într-o atmosferă de ostilitate şi rezervă
din partea publicului.

1942 — Publică Originea neamului românesc şi a limbei noastre.

1946 — La 14 decembrie, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti se stinge din

viaţă, la Bucureşti.