Fata babei si fata mosneagului - Ion Creanga

Fata buna, oropsita de mama vitrega. Acesta este motivul pe care a fost construita
povestea Fata babei si fata mosneagului, de Ion Creanga, motiv intalnit si in basmele
populare. Povestea scoate in evidenta antagonismul dintre oamenii buni, cinstiti si harnici, care-
si indeplinesc munca lor cu ravna si cu voie buna, si cei clevetitori, rai la suflet si lenesi, care
dispretuiesc munca si o fac in sila.
Subiectul este construit pe un paralelism care urmareste, prin situatii antitetice, sa
puna in evaluare invatatura morala. Fata mosneagului „era frumoasa, harnica, ascultatoare si
buna la inima... era robace si rabdatoare”. Ea duce tot greul gospodariei: „fata mosneagului la
deal, fata mosneagului la vale; ea dupa gateje prin padure, ea cu tabuietul in spate la moara, ea,
in sfarsit, in toate partile dupa treaba.... In sat la sezatoare seara, fata mosneagului nu se
incurca, ci torcea intr-un ciur plin de fuse”.
In contrast cu fata mosneagului apare fata babei, care „era sluta, lenesa, tafnoasa si rea la
inima..., cartitoare si nemultumitoare”. Desi fata mosneagului era harnica si ducea tot greul
casei, baba o privea ca pe o „piatra de moara in casa”. Din cauza persecutiilor mamei vitrege
„vazand ca baba si cu fiica sa se voiesc cu orice chip s-o alunge, saruta mana tata-sau si, cu
lacrimi in ochi, porneste in toata lumea”. Calitatile fetei mosneagului sunt puse in evidenta pe
masura ce se deapana firul povestii. Faptul ca ea este o persoana harnica si frumoasa este
remarcat de catelusa bolnava, de fantana, de cuptor si de par care ii cer sa le ingrijeasca. Toate i
se adreseaza cu aceleasi cuvinte: „Fata frumoasa si harnica”.
Buna la suflet si muncitoare, fata mosneagului ingrijeste cu drag catelusa bolnava,
curata de mal fantana, lipeste si humuieste cuptorul, curata de omizi parul, spala si hraneste
lighioanele Sfintei Duminici. Fiind modesta ea se multumeste cu cea mai mica si mai simpla
recompensa. Rasplata fetei pentru insusirile ei, arata elevilor roadele muncii sarguitoare si
constiincioase. Munca face sa rodeasca mai imbelsugat pomii produsul muncii este painea
coapta si tot prin munca se asigura un trai fericit si imbelsugat, imaginat in poveste prin lada
fermecata din care izvorasc tot felul de bogatii: „deschizand lada... nenumarate herghelii de cai,
cirezi de vite si turme de oi ies din ea”.
Paralelismul este prezent pe tot parcursul povestirii, in contrast apare fata babei, care,
invidioasa, pleaca sa aduca bogatii mai multe decat adusese fata mosneagului. Lenesa, urata si
rea la suflet, fata babei nici nu vrea sa auda de rugamintile catelusei, fantanei, cuptorului si
parului. Ea nu indeplineste nici una din muncile pe care le dusese la bun sfarsit sora sa vitrega.
Atunci cand este pusa de Sfanta Duminica sa-si aleaga una din lazi drept rasplata, ea da dovada
de lacomie si alege lada cea mai mare si cea mai frumoasa. Pedeapsa pe care o primeste mama
vitrega si fata ei este binemeritata.
Citind aceasta poveste, elevii inteleg ca oamenii sunt rasplatiti dupa priceperea si
dragostea cu care isi indeplinesc munca, dupa bunatatea, harnicia si modestia fiecaruia si ajung
sa pretuiasca munca, sa aprecieze rezultatele ei si sa urasca lenea, lacomia, viclenia, invidia si
rautatea.