Amintiri din copilarie - de Ion CREANGA

Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori,
de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara

Partea I:
Ion Creangã, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.
Incã de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a copilariei. Incepe prin
a prezenta scoala din Humulesti. Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan
“om vrednic si cu bunatate”, le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura, “Calul Balan” si
pe “Sf. Nicolai”. Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in
saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar
Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete.
Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana
de ajutor. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cu arcanul, pus in
catuse si dus la Piatra Neamt.
Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni. Este dus la
aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se
adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana, taierea pletelor, statul in gazda la Irinuca
unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.
Partea a-II-a
In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La
cirese “, “Pupaza din tei”, “La scaldat”
La cirese.
Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la
scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se
strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drept urmare
Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei
doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos
Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste “o
chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.
Pupaza din tei.
Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era somnul mai
dulce, ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati
la prãsit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede,
se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare
lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie
prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o
dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l
potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taica-sau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun
ca parintii sunt plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se
aude pupaza, care canta.
La scaldat.
Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in gandul lui planuieste sa plece la
scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in pielea goala pe
nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O
ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda casei sale.Dupa
aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana cand, impresionata, Smaranda il iarta.
Partea a III – a
Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului, apoi pe cele de la Scoala
de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga, urmarind procesul
formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi de scoala, intre care Ion Mogorogea, varul
sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau
merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc.
 Partea a IV – a
La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si spatiul, satul Humulesti.
Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola.
Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din
pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu
frica lui Dumnezeu in inima". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este
o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei.

Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la
padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David
Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si
matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat".
Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la
Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de
parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa.

Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de
la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc
pretuirea culturii populare.
Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul
preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile
mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele,
doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde
torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia
manastiri, toate dau acel specific national.

Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare, decat arareori, si atunci se au in vedere o serie
de defecte ale
 Povestirea unor intamplari hazlii:
Sa prinzi muste cu ceaslovul", sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti
stanca peste casa Irinucai", sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga , si ea fugapana ce dam
canepa palanca toata la pamant", sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ, ba sa te mai si superi ca
mosul nu plateste marfa omului", sa te roage mama frumos, s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat", sa te
trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului.
 Buna dispozitie a autorului, hazul de necaz, jovialitatea, voia buna, vorba de duh,
patrund pe nesimtite in tonul povestirii. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii.
 Ironia, batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva, este atragatoare si place.
Exemplu:IVlos Luca, de te-a intreba cineva, de ce trag caii asa de greu, sa-i spui ca aduci niste drobi de sare
de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!"; sau Mos Luca era insuratel de-al doilea".
 Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit, ce mai atata
vorba pentru nimica toata. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din
Humulesti; care nici frumos pana la douazeci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la
patruzeci nu m-am facut. Dar nici sarac ca-n anul acesta, ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am
fost."
 Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe, zicatoripopulare,
interogatii, exclamatii si imprecatii, care dau culoare rostirii. Exemple: Mila mi-i de tine, dar de mine mi se
rupe inima de mila ce-mi este"; golatatea inconjura, iara foamea da de-a dreptul"; ursul nu joaca de buna
voie", umbland din scoala-n scoala, ia, asa| d# frunza frasinelului", ne ducem surghiun dracului pomana,
cajafrai bine n-oi putea zice" etc.
 Numele personajelor. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste, Trasnea = cel
smintit, trasnit, Chiorpec = cel chior etc.
 Caracterizarea personajelor
Caracterizarea Smarandei Creanga

- mama lui Nica;

- ilustreaza portretul general al mamei;
- intruchipeaza toate ipostazele maternitatii;
- reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea;
- se induioseaza la suferintele copiilor, la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot);
- este autoritara, dar totodata iertatoare, isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta
greselile si revine la obisnuita ei blandete;
- are un dezvoltat simt al umorului, isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte, cand pleaca la scaldat fara voia
ei;
- Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale;
- este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot.

Caracterizarea lui Nica

- imaginea copilului universal;
- copilaria este varsta de aur, cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se
gandesc la neajunsurile vietii…”
- seninatatea si neastamparul, specifice copilariei, sunt prezentate prin comparatii cu elemente
concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea
sa”;
- este fericit;
- traieste intr-o lume imaginara, despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat
pe bat, ca pe un cal nazdravan, care “…alearga cu voie buna, si-l bate cu biciul, si-l struneste cu tot
dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul..”)
- aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei;
- dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc, caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc,
se dramboiesc, se sclifosesc“), seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”;
- nu este un insingurat, el apare in permanenta fie in sanul familiei, fie in comunitatea satului;
- scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand, cum insusi
declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“;
- intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”, deoarece prin ele Nica isi largeste
sfera de simtire si intelegere, se complica sufleteste, se formeaza ca om.
La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator, dar in acelasi timp
ingaduitor: “Ia, am fost si eu in lumea asta, un boţ cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti, care
nici frumos pana la douazaci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am
facut.”
Caracterizarea
- personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri
a.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi, fură
cireşele de la mătuşa Mărioara şi, apoi, pupăza din tei, iar la şcoală, omoară muşte, “făcând
prăpăd din ele”
1. Pus mereu pe pozne, Nică este caracterizat, mai ale prin întâmplările pe care le
provoacă ori la care ia parte. Uneori, caracterizarea este făcută de alte personaje
2. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe
vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa”
b.) Nică ca personalitate:
1. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu, un
băiet prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra mea”
2. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş”