FISA DE LECTURA

REALIZATA DE ELEVA CRISTEA DIANA-IOANA

CLASA A V-A B
LICEUL PEDAGOGIC ,,SPIRU HARET’’-BUZAU
INFORMATII GENERALE:
 AUTOR:Ion Creanga
NATIONALITATE:romana
DATA NASTERII: 1 martie 1837, Humulești
DATA MORTII: 31 decembrie 1889, Iași
 TITLU:,,Amintiri din copilarie’’

ANUL APARITIEI :1892

Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888), părți
din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. Trei dintre cele patru secțiuni
au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare, ultima parte
rămânând neterminată după moartea scriitorului.

 TIPUL TEXTULUI:proza memorialistica

INFORMATII DESPRE CONTINUTUL LUCRARII

 A.
INTAMPLAREA:

Partea I:

Ion Creangã, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.

Incã de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a
copilariei.
Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti.
Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu
bunatate”, le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura, “Calul Balan” si pe “Sf.
Nicolai”. Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in
saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar
Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete.
Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea
o mana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cu
arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt.

1
 Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni.
Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet noua
careia copilul nu i se adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana, taierea
pletelor, statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata
de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.

Partea a-II-a
In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale
copilariei sale: “La cirese “, “Pupaza din tei”, “La scaldat”
La cirese. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca
vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de
la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa
-l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o
plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata.
Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti
pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau
pentru stricaciunile produse de el.

Pupaza din tei. Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul
soarelui,cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Smaranda il trimite pe Nica
sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea
pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in
scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere
prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu
pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o dezleaga si ii
da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l
ameninta in final ca-l va duce la taica-sau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca
parintii sunt plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai
atunci, se aude pupaza, care canta.

La scaldat. Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in

gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la
balta si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele.
Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra
cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine
ascultator si harnic,pana cand, impresionata, Smaranda il iarta.

Partea a III – a
Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului,
apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o
perioada mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi
de scoala, intre care Ion Mogorogea, varul sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea
in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de
foc.

2
Partea a IV – a
La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si spatiul,
satul Humulesti. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la
Seminarul de la Socola. Nica pleacã impreuna cu Zaharia lui Gatlan, ducandu – i mos Luca. Sosire la
Socola, intr-un tarziu, noaptea si rãmânerea in caruta trasa sub un plop mare, deci sub cerul liber,
simbolizeaza lumea necunoscuta in care urma sa intre Nica si in care se simte stingher.
Finalul acestui capitol si al “Amintirilor” exprima filozofia relativitatii timpului ce se scurge
ireversibil, lãsând in urma o viata bogata in trairi si sentimente pure.

SPATIUL,TIMPUL DESFASURARII ACTIUNII :

Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce era atunci
Principatul Moldovei, cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale.

PARTICIPANTII LA INTAMPLARE:
Nica,parintii si fratii si surorile sale, ,,baiaetii si fetele din sat’’
PUNCTUL DE VEDERE DIN CARE ESTE RELATATA INTAMPLAREA:
persoana I,naratiune subiectiva

 B.

DESCRIEREA UNUI LOC, A UNOR OBIECTE, A UNOR PERSOANE,ETC:

Ea urmărește maturizarea lui Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului
Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în
centrele urbane Fălticeni și Iași. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce
exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui
vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei.
DETALII SURPRINSE:copilaria lui Nica
PUNCTUL DE VEDERE DIN CARE ESTE PREZENTAT SPATIUL SAL OBIECTUL RESPECTIV:
 C.
FORMELE DE LIMBA SI FIGURILE DE STIL:
Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat,
adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc, adoptând formulări populare,
arhaice și regional-moldovenești.Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o
carte dificil de tradus în alte limbi. O comparație cu traducerile în limba engleză, realizată de
profesoara Anca Mureșan, atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune
probleme diverse și serioase unui translator. Printre problemele lexicale, trebuie menționați
și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală, de practica bisericească, de
superstiții și așa mai departe.”

Retrospectiv, atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței
dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și, pe de altă
parte, respectarea convențiilor în vigoare privind stilul literar. George Călinescu, influentul
istoric și critic literar interbelic, a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de

3
povestire, lipsit de individualitate, și că, din acest motiv, textul nu are „caracter de
confesiune ori de jurnal”. El considera, în schimb, că Amintirile conturează „copilăria
copilului universal”.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și
povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă, Călinescu o vedea ca pe un
spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. El
afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime; odată repovestite cu un altfel
de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață.” În contrast,
contemporanul și colegul lui Călinescu, Tudor Vianu, sugera: „Personajul basmelor, al
nuvelelor, al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie, operă atât de
puțin populară în intenția ei”.

Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă, Vianu observa:
„Ideea de a se povesti pe sine însuși, de a prezenta etapele unei formații, înceata însumare a
impresiilor vieții, apoi sentimentul timpului, al scurgerii lui ireversibile, al regretului pentru
tot ce s-a pierdut în consumarea lui, al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri,
afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. Niciun model popular nu i-a putut pluti
înainte lui Creangă, scriindu-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului,
primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. Conform interpretării sale: „Aci, ca și în
poveștile și povestirile sale, Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la
nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în
întregul trecut al unei vechi culturi rurale, ajunsă acum să se depășească pe sine”.

Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. Într-un articol din 2000,
eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu, susținând că
naratorul „stabil”, „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în
descoperirea acestui concret mirific, tradițional, riguros” Raportându-se la un text al
criticului Mircea Moț, care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți
ale literaturii române”, cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că
narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi
aparține și universul scris, intuitiv un spațiu profan, o vagă imitație a actului demiurgic, și
astfel un sacrilegiu." În 2008, istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul
Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”, legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”, prin
aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. Începutul
celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale, la animalele
ținute de mama sa, și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din
literatura română Manea observă că, prin intermediul aceastei secțiuni de proză, Creangă va
fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale, cât și
„toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. El pune în contrast această
perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în
irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul
într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate.

CITATE:
IMPRESIA GENERALA DESPRINSA DIN TEXT:

4
“Amintiri din copilarie” este un roman autobiografic, romanul formarii personalitatii unui tanar, care
prezinta procesul educatiei si al experientei dobandite de Nica, Ion Creanga fiind scriitorul care
realizeaza “primul roman al copilariei taranesti” din literatura noastra.

APRECIERILE PERSONALE PRIVIND TEXTUL:

Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la
începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. A fost imitată de I. Dragoslav în cartea
lui din 1909, Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”.[28] Același
critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de
scriitorul I. I. Mironescu, sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în
raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. Nicolae Manolescu a identificat un
alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic, roman din 1936
al autorului avangardist Ion Călugăru.

Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. În aceast
interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții, inclusiv unele publicate de
editura de stat cu numele lui Ion Creangă. Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni
recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora
formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)și o altă
ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. Tot atunci textul a inspirat filmele
românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu actorul-copil Ion Bocancea în rolul
lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții).

Cartea a avut ecou nu doar în România, ci și în țara vecină, Republica Moldova (în Basarabia,
subregiunea istorică a Moldovei, fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească).
Lucrările lui Creangă în general, și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul
moldovean postmodernist Leo Butnaru, care a scris Copil la ruși, a cărei acțiune se
desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească.