La cirese. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese.

Pretextand
ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia
ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa
Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a
scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa
culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos
Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si
cirese. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile
produse de el.

Pupaza din tei. Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte
de rasaritul soarelui,cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”.
Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prasit. Pe drum ,Nica
se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se
sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca
sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa
doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un
mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere
mosneagului sa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in
final ca-l va duce la taica-sau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca
parintii sunt plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar
tocmai atunci, se aude pupaza, care canta.

La scaldat. Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea

acasa,dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai
este acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in
apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O ia prin
papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda
casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana cand,
impresionata, Smaranda il iarta.

      Romanul "Amintiri din copilarie" este o opera epica deoarece autorul îsi exprima
ideile si sentimentele cu ajutorul personajelor si al actiunii. Modul de expunere
predominant în opera epica este naratiunea. Când relateaza întâmplari care au în centrul
atentiei personaje din universul social al Humulestiului naratiunea este la persoana a III-
a. În "Amintiri din copilarie" naratorul se identifica cu personajul, Nica fiind autorul
însusi la vârsta copilariei. De aceea în roman domina naratiunea la persoana I.

      Fragmentul din manual face parte din capitolul I al romanului. El relateaza o
întâmplare din viata de scolar a lui Nica, strâns legata de aspecte ale scolii din vremea
aceea. Valoarea artistica a textului reiese din talentul de povestitor al lui Creanga care
foloseste limba poporului sau.
      O zi di viata de elev a lui Nica ne descrie starea de neliniste a personajului,
framântarile sufletesti provocate de razbunarea lui Nic-a-lui-Costache pus de Badita
Vasile "sa-l prociteasca". Acesta era sfadit cu Nica din pricina Smaranditei, careia îi
trasese o "bleanda" fiindca nu-i daduse pace la prinsul mustelor cu ceaslovul. Simtim înca
de la început ironia lui Nica pentru dusmanul sau din descrierea pe care i-o face "baiat
mai mare si înaintat la învatatura pâna la genunchiul broastei". Expresia populara "pâna
la genunchiul broastei" prin ironia pe care o sugereaza, devine sursa de umor. Nic-a-lui-
Costache începe a însemna greselile cu "ghiotura" pe o "dranita" spre disperarea
baiatului.

      Naratiunea este intersectata de monologul care dezvaluie starea sufleteasca a lui Nica:
"Mai!!! S-a trecut de saga zic eu în gândul meu". Pentru a reda teama de pedeapsa autorul
foloseste câteva expresii populare. Spaima este marturisita astfel "si unde n-a început a
mi se face negru pe dinaintea ochilor".

      Interjectiile, adresare facuta siesi accentueaza nelinistea lui Nica: "Ei, ei! acu-i acu.
"Ce-i de facut, mai Nica?"". Situatia dificila din timpul ascultarii îl determina pe baiat sa
caute solutia salvarii. El astepta cu neastâmpar sa vie "un lainic de scolar de afara pentru
a se putea scuti de calaria lui Balan si de blagoslovenia lui Nicolai, facatorul de vânatai".
Nerabdarea este sugerata de expresia populara: "îmi crapa maseaua-n gura".

      Sosirea unui scolar schimba situatia initiala a personajului care iese pe usa si o ia la
sanatoasa spre casa. Fiindca doi "hojmalai" o luasera la pe urmele sale, Nica începe a fugi
de-i "scaparau picioarele". Desi trece pe lânga casa, Nica îsi continua fuga pâna în ograda
unui megies si se ascunde în gradina cu papusoi. El reuseste sa scape de urmaritori
îngropându-se în tarâna. Autorul noteaza ciuda celor "doi hojmalai" care pierdusera urma
lui Nica. Sentimentul este acelasi din partea baiatului care spune în sine lui cu satisfactie:
"se vede ca i-a orbit Dumnezeu de nu m-au putut gabui". Ajuns acasa Nica se plânge
mamei ca nu se va întoarce la scoala.

      Finalul întâmplarii este fericit, schimbând total starea initiala. A doua zi parintele a
venit la familia lui Nica, unde baiatul a fost luat cu binisorul si sfatuit sa se întoarca la
scoala. Gândul de a fi popa în sat si imaginea Smaranditei îl determina pe Nica sa se
apuce de învatatura: "când aud eu de popa si de Smarandita popi, las mustele-n pace si-
mi iau alte gânduri..."

      Nica începe a se da la scris si la facut cadelnita, "la tinut isonul" încât câstiga
admiratia parintelui si a fiicei sale. Aceasta schimbare este exprimata sugestiv de expresia
populara: "alta faina se macina acum la moara". Nic-a-lui Costache nu mai avea stapânire
asupra sa.

      În acest fragment este descris conflictul dintre sensibilitatea unui copil si metodele de
pedeapsa brutala cu biciul. Acest conflict genereaza spaima lui Nica si fuga lui de la
scoala.

      Întâmplarea are un final fericit, caci iluziile copilului îl transforma.