Capitolul 2.

—Maica Aegidia -Rezumat

Maica Aegidia, deși avea privirea aspra, a convins-o pe „maica priorița” s-o primească
pe Persida cu cincizeci de florini pe an . În lipsa învățătorului Blăguță, se știa că, Costi
Balcovici îi ține locul. El era băiatul turtelarului din Radna. Deși lua bătaie, Trică nu se
umilea niciodată în fața lui Costi, care îl știa acum singur. Ca să nu o supere pe mama
sa, Trică nu-i povestește acesteia cele întâmplate, ci se duce la sora sa la mănăstire.
Supărată, Persida fuge cu el de la mănăstire și încearcă să treacă Mureșul pe o luntrițe.
În acea perioadă apele râului au debit mare și i-a luat apa. Când Mara a văzut că lumea
aleargă să-i ajute s-a dus și ea, dar s-a speriat foarte tare când a văzut că cei doi erau, de
fapt, copii ei. După ce ieșira de pe luntrițe, Persida îi spuse Maicii Aegidia că fratele ei
fusese bătut rău de către Costi Balcovici și acum ea dorește să-i arate că Trică nu e
singur și nu are de ce să-l bată, dacă e mai mic. Persida s-a întors cu Maica Aegidia la

mănăstire.

Maica Aegidia este o femeie respectată şi Mara îşi lasă fiica în grija acesteia, la o mănăstire
catolică, cu o reputaţie foarte bună, din Lipova. Cu timpul Persida o consideră pe maică ca pe
un părinte spiritual iar acesta prinde drag de Persida, şi o ajută pe Mara, femeia plătind mai
puţin, ca sa aibă bani pentru Trică, acesta din urmă învăţând la şcoală. La şcoală Trică se bate
cu un coleg mai mare decât el, iar acesta, pentru a nu o face pe mama lui să se plângă ca de
obicei, se duce la mănăstire. Persida, aflând de cele petrecute, iese fără permisiune din
mănăstire şi pleacă împreună cu Trică pe Mureşul învolburat . Aflând de cele întâmplate,
Mara şi maica Aegidia aleargă în urma luntriţei, Mara murind de spaimă iar maica Aegidia de
ruşine. Din fericire copiii sunt salvaţi de morari, iar Persida se întoarce la mănăstire împreună
cu maica Aegidia iar Trică se duce cu mama lui.
 
Trăsăturile prozei realiste sunt :
- inspirația din realitate- prezentarea veridică și obiectivă a lumii- naratorul este omniscient
(știe tot ce gândesc și simt personajele sale)- se prezintă personaje cu o trăsătură dominantă de
caracter - obiectivitatea narațiunii- se respecta tiparele scrisului convențional. Romanul
 Mara, de Ioan Slavici aparține prozei realiste, deoarece se inspira din viata târgurilor
de provincie , a breslelor din Ardeal, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tema romanului este
prezentarea eforturilor unei femei văduve dintr-un târg transilvănean, Radna, de
a obține o poziție socială privilegiată între micii negustori ai locului, prin hărnicie și
perseverență, pentru a asigura un trai mai bun copiilor săi, Persida și Trică. Narațiunea este
realizată la persoana a III-a, din perspectiva unui narator obiectiv, omniscient. Personajul
principal, Mara, este tipul văduvei întreprinzătoare și aprige, sau tipul femeii capitalist. Ea
este energică, optimistă, abordând orice nouă situație cu încrederea în sfârșitul bun. Fiica ei,
Persida, este același tip ca și mama ei,« o Mara juvenila », cum observă Nicolae Manolescu.
Romanul are două planuri : planul Marei si planul iubirii dintre Persida și Naţl. Viața de
familie a Persidei este prezentată în alternanță cu viața lui Trică în familia lui Bocioacă,
starostele cojocarilor.
Trăsături ale romanului realist:
 
- reprezentarea veridică a realităţii contemporane scriitorului, a societăţii
sub determinismul social-economic(teme: banul, moştenirea, zestrea, parvenirea etc); „iluzia
vieţii"; verosimilitatea;
obiectivitatea; lipsa de idealizare a realităţilor sociale, a vieţii de familie etc. (relaţiile dintre
individ şi mediu);
observaţie socială şi psihologică; analiza psihologică şi sociologică;- tipizarea, ca mijloc de
generalizare a fenomenelor vieţii într-o formă concretă;
personaje tipice (pentru o categorie socială) în situaţii tipice; „specii sociale";-
complexitatea personajului; surprinderea lui în transformare (în relaţie cu mediul);
individualizarea personajului prin fapte, limbaj, relaţii cu alte personaje etc;■
tehnica detaliului, notarea amănuntului semnificativ; descrierile minuţioase (cadrul
ambiant, vestimentaţia, fizionomia) au conotaţii în plan moral;■ rolul expoziţiunii (situarea
exactă în timp şi spaţiu) - veridicitatea;
structura închisă a romanului (simetria incipit- final; final închis; epilog);- stil sobru,
impersonal, obiectiv; atitudinea critică.
 
Persida - personaj de roman traditional, realist, obiectiv -- personaj realist -- taranul
-"Mara",de Ioan Slavici -  roman traditional, realist-obiectiv -
 Proza lui loan Slavici (1848-1925) conturează o frescă a moravurilor și a comportamentului
specifice locuitorilor din Ardeal, o lume în care triumfă binele și adevărul, cinstea și
dreptatea, norme etice pe care omul trebuie să le respecte. Prozator ardelean, Slavici este un
autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii.
Conceptul fundamental în etica sa îl constituie"omenia", adică "respectarea omului în om".
Ioan Slavici aplică în opera sa principalele virtuți m orale: sinceritatea, demnitatea, bunătatea,
credința, franchețea, cinstea, iubirea de adevar etc.
Întreaga creație a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuința și
înțelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni și păstrarea măsurii în toate, iar orice
abatere de la aceste principii este grav sancționată de scriitor. Romanul "Mara" de loan Slavici
a fost publicat in 1894, în revista "Vatra", iar in volum a apărut abia în1906. Aceasta operă
literară este "cel mai bun roman al nostru, înainte de «Ion»", conform afirmației lui
Șerban Cioculescu și "aproape o capodopera", în viziunea lui George Călinescu, deoarece
destinul eroilor și mediul social sunt evocate cu o remarcabilă artă a detaliului și cu o mare
forță de construire a ansamblului.
Persida este fiica Marei, sora lui Trică, soția lui Națl și nora măcelarului Hubăr, dar și una
dintre cele mai reușite, mai strălucitoare figuri feminine din literatura română. Persida este
ilustrată de Slavici în evoluția sa de la copilărie la maturitate, ceea ce face ca această operă să
fie și un bildungsroman( romanul formării unei personalități, adică un text în care personajul
este surprins în evoluție). Persida ilustrează în roman ideea că omul poate izbândi în viață
numai prin voință, luciditate și dragoste, prin stăpânirea de sine care sunt principalele arme
ale eroinei cu un destin zbuciumat. În conturarea acestui personaj, Slavici se dovedește a fi un
fin psiholog și un rafinat observator al sufletului feminin. Fire sinceră și voluntara, delicata si
pura, Persida invinge loviturile sortii cu multa cutezanta, dar si cu ocalma resemnare. 
Portretul fizic, realizat direct de către narator, sugerează trasaturile morale, avand
efecte surprinzătoare asupra celor din jur: "Inalta, lata-n umeri, plina, rotunda si cu toate
acestea subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna plina, curata ca floarea de cires
si alba, de o albeata prin care numai din cand in cand strabate, abia vazut, un fel de
rumeneala". Din descrierea detaliata a naratorului reies, indirect, forța și gingașia, puritatea și
voința, care constituie principalele sale trăsături constitutive ale unui caracter  putenic. Dupa
intalnirea Persidei cu Nafl, naratorul omniscient remarca, in mod direct, impresia puternica pe
care o produce asupra flacaului: "era chiar mai tanara, mai frumoasa si mai plina de
farmec decat cum Natl era-n stare sa si-o inchipuiasca".Alte insusiri reies din atitudinea si
opiniile celorlalte personaje. Astfel, asupra lui Natl, infatisarea plinade farmec a Persidei
revarsa "o vapaie misruitoare", iar flacaul ramane "cu privirea pierduta", cu barbatremuranda.
Hubaroaia este incantata de fata "atat de frageda, atat de frumoasa", dar o compatimeste caare
ca mama pe Mara, "precupeata si podarita", insa Trica "era mandru de sora-sa".Persida
traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, naratorul omniscient sondand sufletul
omenesc cuo neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o emotionanta maiestrie artistica,
incat Pompiliu Marcea
nota impresionat: "Dragostea Persidei este de un dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici 
n-adescris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si vigoare
realista, cu atata poezie". Tatonarile si grija ei pentru tanarul neamt, de care o desparteau
religia, pozitia sociala si etnia,constituie argumentul eel mai convingator privind iubirea
patimasa a Persidei, sentimentul fiind si cauzaincalcarii tuturor restrictiilor sociale si etice:
casatoria secreta, fuga cu Natl la Viena si casnicia nefericita.Pasiunea statomica pentru
barbatul ei este insotita de sinceritate si delicatete sufleteasca, ea fiinddeznadajduita ca "l-am
scos eu pe el din minti" si isi roaga mama sa nu-l blesteme pe Natl, deoarece "eusunt de
vina!". Mara considers ca fata are dreptate, deoarece "cum sa nu-l scoata din minti cand era
atat de frumoasa, atat de desteapta si atat de cuminte?".Casnicia ei parcurge mari dificultati,
Natl "statea cu prietenii si toata osteneala, toata grija, ramanea insarcina ei", iar tanara sotie,
cuprinsa de amaraciune si deprimare, se autocaracterizeaza. "Daca s-ar fi vazutea insasi
pe sine cu ochii ei de odinioara, ar fi ramas cuprinsa de spaima si ar fi strigat: «Ah! tare am
căzut, Doamne!»". Tenace, Persida isi salveaza casatoria prin ratiune si inteligenta, prin
puterea dragostei și prin stapânirea de sine, prin bunătate și blândete, deteminându-și soțul să-
i ceară iertare, iar familia sa iese mai întărită din aceste încercări. Nu numai Natl se simte
umilit de forta morala a Persidei, ci si socrulsau este coplesit de remuscari : "Iarta, fata
noastra, toate supararile pe care ti le-am facut si fii incredintatadespre iubirea noastra
parinteasca".Ca si Mara, Persida este o personalitate puternica, având un acut simț
al realului, în care domină principalele sale calitati: devotamentul, chibzuinta si
vointa puternica, datorită cărora izbutește să învingă toate piedicile vieții. Nicolae Manolescu
apreciază că Persida "nu este decaâ o Mara juvenilă pe cale de a lua cu vârsta, obiceiurile și
înfățișarea mamei sale". Persida este unul dintre cele mai stralucitoare personaje feminine din
literatura romana, inscriindu-se inaceeasi tipologie cu Sasa Comanesteanu si cu Tincuta,
din proza lui Duiliu Zamfirescu sau cu Doamna T. din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu
si cu Otilia din romanul lui George Călinescu. 
Celelalte personaje, Natl, Hubăr, Bocioacă, Trică, Bandi, preotul Codreanu sunt firav
conturați. Numai Trica este un erou mai prezent în roman, remarcandu-se prin faptele sale si
integritatea morala.Personajele episodice se raporteaza, într-un fel sau altul, la destinul
Persidei, evidențiind noblețea sufleteasca și forța morală a personajului. Ioan Slavici
surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a spatiului ardelenesc, in
toatelaturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, scriitorul construieste
imagini sugestive privind etnografia, obiceiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii
diferite, care convietuiesc inacelasi spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune pe toti: "Colectivitatea
face legea pe care individul e tinut sa orespecte", afirma Nicolae Manolescu.