Motive și simboluri în nuvela fantastică

- motivul unei opere literare= este subordonat temei și reprezintă o situație cu caracter de
generalitate, un personaj, obiect, un număr simbolic.
-motivul se repetă în mod insistent în cadrul aceleiași opere literare, dobândind noi
semnificații.
- simbol= semn, obiect, imagine care sugerează, în virtutea unei corespondențe, o
anumită idee, un anumit sentiment.

Focul – este un element primordial, la fel ca apa cu care se află într-o permanentă
opoziţie.
Focul demonic sau focul mistuitor pune în evidenţă proprietatea focului de a arde, de a
distruge. Este un element malefic al naturii. De multe ori Infernul sau Lumea morţilor
sunt văzute ca spaţii ale acestui foc.
Exemplu: mistuirea cucoanei Marghioala în incendiul care a ars hanul din temelii,
sugerează chinurile iadului, unde s-a dus sufletul ei după moarte.

Hanul- loc unde se pot adăposti peste noapte drumeții(cu caii si căruțele lor)
La hanul lui Mânjoală poposesc călători cu care de cherestea, de porumb și aici poposește
conul Fanică în drum spre polcovnicul Iordache. Naratorul-personaj, conul Fanică,
pătrunde în spațiul închis al hanului pentru "trei sferturi de ceas" ca să-și odihnească
buiestrașul. 

Labirintul – Labirinturile preistorice au fost utilizate pentru a închide în ele spiritele

rele . În Evul Mediu acesta reprezenta drumul greu pe care omul trebuia să îl parcurgă
pentru a ajunge la Dumnezeu. Această încărcătură religioasă dispare cu timpul şi va fi
folosit pentru distracţii. Din punct de vedere istoric, labirintul a fost utilizat pentru
diferite ritualuri sau pentru meditaţii. Cert este că a devenit un simbol în toate artele, încă
din antichitate. În timpurile moderne imaginea labirintului sugerează confuzia, ceva în
care omul se pierde.
Exemplu:Drumul lui Fănică după ce pleacă de la han.

Icoanele – sunt expresii în imagini ale credinţei în Dumnezeu şi ale libertăţii religioase.
Pentru creştinii ortodocşi, icoana este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeu. Instrument
prin care se realizează legătura omului cu Dumnezeu, ca un obiect prin care se răsfrânge
harul lui Dumnezeu în lume, asemenea unei ferestre prin care pătrunde în casă lumina
soarelui. Lipsa acestora în han!

Cotoiul şi iedul - animale identificate cu Necuratul. Pisicile apar adesea alături de

vrăjitoare, iar Satana este reprezentat în foarte multe culturi jumătate om, jumătate ţap.
Simbolul cromatic al negrului este în contrast cu albul pereţilor. Pisica ilustrează o
superstiţie veche, legată de răul care poate tăia calea omului şi-1 poate întoarce şi abate din
drum, ceea ce se şi întâmplă aici.
Ochii – sunt o modalitate de a stăpâni a personajului feminin
„Straşnici ochi ai, coană Marghioalo!”