Opera studiată poate fi interpretată atât ca nuvelă realistă, cât și ca nuvelă

fantastică. Argumentați, cu exemplu din text, una dintre aceste interpretări.

După părerea mea, opera literară „La hanul lui Mânjoală”, scrisă de I.L. Caragiale este o nuvelă
fantastică, deoarece prezintă toate caracteristicile acesteia.

În primul rând, tema textului o mitul folcloric al vrăjitoarei malefice, care-i întoarce pe oameni din
cale, tulburându-le mințile. (”Zdravănă femeie!... Unii o bănuiesc că ar fi găsit vreo comoară…, alții că umblă cu
farmece”). Titlul este analitic, hanul reprezentând un refugiu într-un loc izolat, în afara satului , la jumătatea
drumului dintre Popeștii de Sus și Hăculești. De asemenea, hanul reprezintă un loc în care se petrec întâmplări
neobișnuite. Acțiunea este plasată într-un context spațio-temporal, spațiul are denumiri verosimile: Popeștii de
Sus, Hăculești, iar timpul este măsurat cu ceasul: un sfert de ceas, două ore jumătate, 5 ani, 40 de zile.

Astfel, în expozițiune: personajul-narator, în ipostaza călătorului, se îndreaptă către Popeștii de Sus, la

polcovnicul Iordache, unde socotește că va ajunge în jurul orei zece. Deși fiind în întârziere, face un popas la
hanul lui Mânjoală. Acest fapt constituie intriga acțiunii. În desfășurarea acțiunii: tânărul este pus la masă,
după care își continuă drumul, în ciuda sfatului hangiței și a vremii neprielnice. După ce vremea se mai
domolește , călătorul observă că s-a rătăcit. Punctul culminant îl constituie momentul în care o căpriță neagră
hoinară îi sare în cale și află de la un localnic, Gheorghe Nătruț, că se află tot la Hăculești, foarte aproape de
han, unde se hotărăște apoi să înnopteze. În deznodământ, Fănică află de la socrul său că hanul arsese, cu tot
cu cucoana Marghioala.

În al doilea rând, se remarcă prezența personajelor: Fănică, protagonistul, cocoana Marghioala,

antagonistul, acestea având reprezentări simbolice sau mitice. Fănică este personajul principal din această
operă și reprezintă tipul tânărului naiv și curajos care este manipulat de către Coana Marghioala, reprezintă o
vrăjitoare cu scopul de a păcăli tinerii călători. Ignoră semnele fantasticului sau încearcă să le dea o explicație
verosimilă ("Icoanele... Unde le ții? Zice: - Dă-le focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn...
Femeie curată!.."). Prin autocaracterizare, se prezintă ca un "tânar curațel și obraznic, mai mult obraznic decât
curațel". Acesta apreciază bucatele gustoase: "Bună mâncare! pâine calda, rață friptă pe varză, cârnați de
purcel prajiți, si niște vin! și cafea turcească! si râs și vorba". Lui Fănică îi plac femeile frumoase: "Cocoana
Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă.”. Nu ezita să se bucure de statutul de burlac, pe care-l menține
pentru scurt timp: "caut eu încolo, caută cocoana-ncoace - ne-am întâlnit piept în piept pe-ntunerec... Eu,
obraznic, o iau bine-n brate și-ncep s-o pup". Este un om cu frica lui Dumnezeu, care își poartă credința cu
simplitate: "După obiceiul apucat din copilărie, m-am întors să văz încotro e răsăritul să mă-nchin.”

În concluzie, prin toate aceste trăsături specifice, putem afirma opera “La hanul lui Mânjoală” are
toate notele definitori ale unei nuvele fantastice.