După părerea mea, „Lostrița” exprimă zbuciumul omului care urmărește

un ideal imposibil de atins, în dezacord cu condiția umană limitată. Încercarea

de a depăși această limită (prin mijloace omenești ori cu ajutorul magiei) nu-și
poate găsi sfârșitul decât în moarte, ca unire a contradicțiilor.

Zbuciumul omului de a prinde Lostrița ni se prezintă încă din incipitul

textului: „Lostriţa vrăjită a ademenit multă lume. Pecari iscusiţi … au căzut ei
în mrejele fermecătoare, ca să se ducă pentru totdeauna la fund. A tras în
capcană copii neştiutori, copilandri furaţi de strălucirea ei, flăcăi tulburaţi şi
duşi în ispite de frumuseţea-i fără împotrivire”. Locuitorii din zonă și-au dat
seama de pericolul Lostriței cu excepția lui Aliman („Aliman … îi rămăsese
credincios. Mereu îi întindea cârlige cu tot soiul de nade gustoase, mai ales
păstrăvi vii, şi nu pierduse nădejdea că o dată şi-odată o să-i cază în mâini”).
Acesta a încercat s-o prindă de două ori, dar fără succes.

Aliman era obsedat de a prinde peștele cu orice preț. Dorea să atingă

acest ideal cu orice scop („S-a jurat să prindă lostriţa vie şi nu şi-a mai îngăduit
zi-noapte odihnă”). Astfel, a plecat la un sat de pe Neagra să întâlnească un
vraci bătrân ce l-a descântat și i-a dat o lostriță de lemn și se presupune că
Aliman a făcut atunci sacrificiul suprem, pactul cu diavolul, lăsându-și sufletul
la vrăjitor. („Vrăjitorul l-a primit… . Ce i-o fi spus, ce l-a învăţat, cum l-a
descântat, nu se ştie. Aliman s-a întors acasă cu o lostriţă lucrată din lemn”).
Într-o seara, obsedat de gând, acesta a intrat cu peștele fermecat de lemn în
mijlocul râului să prindă lostrița, însă, pe o plută se afla o fată pe nume Ileana,
pe care o salvează. Cei doi se îndrăgostesc, iar Aliman este ținut departe de
„viciul ” său, până când mama fetei vine și o ia înapoi acasă.

Peste un timp, o față mai îndrazneață s-a hotarât să-l ia de soț. Aliman
parcă uitase de peștele fermecat, dar, tulburat, a visat că s-a însurat cu lostrița și
că bătrânul vrăjitor i-a cununat, fapt ce vine în urma pactului său cu diavolul.

În timpul nunții, un sătean a venit să dea de veste că-n râul Bistriței a

apărut din nou lostrița. Auzind acest lucru, Aliman nu a mai stat pe gânduri și a
fugit spre râu. S-a aruncat în valurile învolburate, prinzând lostriță în brațe. Tot
atunci, acesta a murit în timp ce prindea lostrița.

În concluzie, putem spune că Aliman și-a atins idealul aproape imposibil,

de a prinde lostrița, ajungând în sfârșit la sacrificiu.