Fișă de lectură

Titlul operei: ,,Lostrița’’

Autor: Vasile Voiculescu
Ediția citită: Editura ART, București, 2013
Număr de pagini: 11
Apariție:1970
Genul: epic
Temă: dragostea și povestirea fantastică
Construcția subiectului:
Locul acțiunii: de-a lungul râului Bistrița
Tipul de narator: obiectiv
Personaje: Aliman, lostrița, vraciul, Ileana, sătenii
 Rezumat:
Într-o localitate de-a lungul Bistriței, locuitorii obișnuiau să
pescuiască adesea. În apele Bistrței trăia un pește care avea cap de somn,
corp de șalău și pielea colorată auriu, cu bobițe roșii de păstrăv. Toți
pescarii doreau să prindă acest pește, dar el își făcea apariția foarte rar si
era foarte ager. Mulți săteni credeau că este întruchiparea diavolului,
deoarece acesta a omorât și a mâncat mulți oameni.
Aliman, un băiat voinic, frumos și tânăr era unul dintre cei mai
buni pescari ai satului. Acesta își dorea din tot sufletul să prindă lostrița.
Acesta pândea tot timpul lostrița, obsedat de gândul de a o prinde. De
două ori a prins-o, dar tot de doua ori a scapat-o din mâini.
Tânărul merge la un vraci, sperând că acesta poate să-l ajute să
prindă peștele. Acesta îi făurește o lostriță din lemn pe care a aruncat-o
în râu.
După o iarnă lungă, apele Bistriței au adus o fată din satele de la
munte. Mulți oameni s-au adunat s-o vadă pe fată. Atunci când Aliman a
văzut-o, a salvat-o și a dus-o acasă. În cele din urmă, cei doi s-au
îndrăgostit. Băiatul o asemăna pe aceasta cu lostrița.
Într-o zi, mama fetei a venit în casa lui Aliman și și-a recuperat
fiica, spunându-i că a căutat-o peste tot. Tânărul devine trist și singur,
neinteresat de viață, simțind că nu mai are sens.
O fată s-a îndrăgostit de el și s-au căsătorit, deși acesta nu avea
sentimente pentru ea.
 În mijlocul nunții, un sătean a venit să-i spună lui Aliman că
lostrița s-a întors. Acesta se grăbi către râu și ajuns acolo, se aruncă în el,
prinzând în cele din urma peștele și se îneacă.
Citate semnificative:

 ,, Nicaieri diavolul cu toata puita si nagodele lui nu se

ascunde mai bine ca in ape. Dracul din balta, se stie, este
nelipsit dintre oameni si cel mai amagitor. Ia felurite chipuri:
de la luminita care palpaie in beznele noptii si trage pe
calatorul ratacit la adanc, pana la fata suie care se scalda in
vuitori si nu-i decat o stima vicleana, cursa pusa flacailor
nestiutori, sa-i inece.’’
 ,, A tras in capcana copii nestiutori, copilandri furati de
stralucirea ei, flacai turburati si dusi in ispite de frumusetea-i
fara impotrivire. N-a fost an sa nu-si ia, acolo, in genuna,
dajdia ei, unul sau doi insi scosi din minti.’’
 ,, Dintre randurile de copilandri care crescusera flacai,
alergand nebuni cu unditele pe urmele lostritei, unii pierisera
inecati, cei mai multi, tematori, se lasasera.’’
 ,, Daca are ea vrajile ei, apoi le am si eu pe ale mele.’’
 ,, Oamenii vedeau cu uimire cum se zbicesc repede straiele
pe ea, ia, fota, opincile, ca si cand n-ar fi fost uda niciodata.’’
 ,, Ea a hohotit nebuneste, luandu-l de gat. Ea stia de ibovnic
si de dragoste, nu-i ardea nici de popa, nici de biserica. Nu
pentru asta venise ea pe lume.’’