Mircea Eliade

Mircea Eliade a fost un mare om de cultură care i-a avut drept

predecesori pe Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu și Mihai
Eminescu. A studiat istoria religiilor și a pus bazele artei de a interpreta
texte vechi și sacre. În Studiul intitulat ,,Fragmentarium’’, Mircea Eliade
definește literatura autenticitații ca pe o mare creație epică. De
asemenea, introduce, în literatura românească, metaromanul și tehnica
punerii în abis. Opera completă a lui Mircea Eliade ocupă peste 80 de
volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.
Marele scriitor s-a născut în București la data de 28 februarie/13
martie 1907. A fost fiul lui Gheorghe Eliade și al Jeanei născută
Vasilescu. A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin
Alexandrescu. Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă
instanță, stabilindu-se în capitală în 1914, și și-a achiziționat o casă pe
strada Melodiei, în apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a
locuit pînă târziu în adolescență.
După terminarea învățămîntului primar la școala de pe strada
Mîntuleasa, Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu
Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica și
Barbu Brezianu. Devine interesat de științele naturii și de chimie, ca și
de occultism, și a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda
tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și
așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este
Honoré de Balzac. Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea
limbilor italiană și engleză, în particular începe să studieze persana și
ebraica. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta,
Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe
Nicolae Iorga și B.P.Haşdeu. Prima sa operă a fost publicată în 1921
,,Inamicul viermelui de mătase’’ urmată de ,,Cum am găsit piatra
filosofală’’. Patru ani mai tîrziu, Eliade încheie munca la volumul său de
debut, volum autobiografic, ,,Romanul Adolescentului Miop’’.
La 20 noiembrie1928 pleacă în India, trăieste în Calcutta unde o
întîlnește pe Maitreyi.
De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparținând de grupa din jurul lui
Nae Ionescu a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia
devine un activist cunoscut. Eliade s-a distanțat ulterior de această
atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din
tinerețea sa. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade,
de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferînd să nege
ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura
și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile
în operele sale științifice. În ceea ce privește opera literară, drama
Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail
Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Corneliu Zelea Codreanu.
Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca
profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola".
Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută,
devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris
causa. La 11 mai 1966 devine membru al Academiei Americane de arte
și științe. Cîțiva ani mai tîrziu vizitează Suedia şi Norvegia şi participă la
Congresul de istorie a religiilor.
În anul 1977 Mircea Eliade primește premiul Bordin al Academiei
Franceze. Iar în anul 1985 devine Doctor Honoris Causa al Universităţii
din Washington.
 În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate,
Eliade a continuat să lucreze editînd cele 18 volume de enciclopedia
religiilor, adunînd contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor
și proiectînd un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să
apară sub forma unui mic dicționar.
Mircea Eliade a murit la vîrsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la
Chicago, a fost incinerat la Capela Rockfeller din Hyde Park.

Bibliografie:
1. www.ro.wikipedia.org;
2. Mircea Handoca, Mircea Eliade: cîteva ipostaze ale unei
personalități proteice, București, Editura Minerva, 1992;
3. www.autorii.com.