Mircea Eliade

9 martie 1907-22 aprilie 1986

Dacă nu atragi atenție,

timpul nu există
 Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade și al
Jeanei. Familia se trăgea dintr-un neam de răzeși moldoveni
din Ținutul Covurlui. A avut o soră, Corina, mama
Copilaria lui semioticianului Sorin Alexandrescu.

Mircea Eliade Familia s-a mutat între Tecuci și București, stabilindu-se în

capitală în 1914 unde și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei
(actualmente str. Radu Cristian) la nr.1, în apropiere de Piața
Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în
adolescență.După terminarea învățământului primar la școala de
pe strada Mântuleasa, Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru
Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre
Viforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu. A publicat
la Revista Vlăstarul.
S-a interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism, și a
scris piese scurte pe subiecte entomologice. Ignorându-și tatăl,
care era îngrijorat de faptul că-și pereclitează vederea slabă,
2
 Locurile de
muncă
Eveniment interesant
M. Eliade a lucrat ca profesor la
universitatea din chicago în 1957 și titular al catedrei
ca un scriitor român cu o pasiune de istoria religiilor
desăvârșită pentru scris încă de la „Sewell L. Avery”
din 1962,
vârste fragede. 
naturalizat .
cetățean american
în 1966, onorat cu
titlul de
„Distinguished
Service
Professor”.

3
 Influențe
Dorind să-și lărgească orizontul intelectual
dincolo de cultura franceză, pe atunci
dominantă în România, Eliade
învață limba italiană și cu ocazia unor călătorii
în Italia îi cunoaște personal pe Giovanni
Papini și pe Vittorio Macchioro, care avea
publicații în domeniul istoriei religiilor. O
indiscreție a tânărului Eliade, care publică un Giovanni Papini
interviu luat lui Macchioro, menționând unele
remarci amare ale acestuia asupra regimului
lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri.
În 1929 își ia licența cu o teză despre filozofia
italiană în timpul Renașterii.
4
Opere literare de
Mircea Eliade
“Romanul adolescentului miop”, roman (1928);
“Gaudeamus”, roman (1929); “Isabel și apele
diavolului”, roman (1930); “Lumina ce se stinge”,
roman (1931); “Maitreyi”, roman (1933);
“Întoarcerea din rai”, roman (1934); “Huliganii”,
roman (1935); “Șantier”. Roman indirect (1935);
“Domnișoara Christina”, nuvelă (1936); “India”
(1936); “Șarpele”, nuvelă (1937); “Nuntă în cer”,
roman (1939); “Secretul doctorului Honigberger”,
nuvelă (1940); “Nopți la Serampore”, nuvelă
(1940); “Pe strada Mântuleasa”, nuvelă (1963); “La
țigănci”, nuvelă (1959); “Noaptea de Sânziene”,
roman (1971); “În curte la Dionis”, nuvele (1977); 5
“19 trandafiri”, roman (1980); “Viața nouă”
(Ștefania), roman neterminat.
Mulțumesc pentru atenție!