Biografia lui George

Călinescu

ar

Numai cei care nu pot sa iubească

îmbătrânesc și mor .
George
Călinescu
 Cuprins
 Biografie;
 Primii ani;
 Anii de formare;
 Colaborări la revistele literare
 Activitatea de cercetare academică. Criticul literar. Scriitorul;
 Activitatea de critic literar;
 Romancierul, poetul și dramaturgul;
 Ultimii ani de viață;
 Opera lui George Călinescu;
 Primii ani

George Călinescu se naște la București ca

Gheorghe Vișan, fiul Mariei
Vișan.Copilul e crescut de impiegatul
Constantin Călinescu și de soția sa,
Maria, în casa cărora mama băiatului
lucra ca menajeră. Familia Călinescu,
împreună cu „femeia din casă” și copilul,
se mută la Botoșani, apoi impiegatul
Date generale
Călinescu este transferat la Iași. Aici în
G. Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965,
1906, Gheorghe e înscris la Școala „Carol
Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist,
I”, de pe lângă Liceul Internat. În 1907, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și
Maria Vișan acceptă ca soții Călinescu, literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă,
care nu aveau copii, să-l înfieze. Se mută după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept
la București în 1908, an în care se înscrie unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate
la gimnaziul Gheorghe Șincai. În timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu
copilărie nu a excelat cu nimic, s-a lăsat
învăluit în aura mediocrității.
Anii de formare

După parcurgerea primelor două clase primare la Iași, la

Colegiul Carol I, a celorlalte două la București, la Școala
Cuibul cu barză, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la
București, își încheie studiile medii la Liceul „Gheorghe
Lazăr” din București și pe cele universitare la Facultatea
de Litere și Filozofie din București, la care intră în 1919.
Își ia licența în Litere în 1923. Teza de licență purta titlul
Umanismul lui Carducci. Devine profesor de limba
italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi
pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă pentru Școala
română din Roma, instituție de propagandă culturală
românească, fondată de profesorul și istoricul Vasile
Pârvan.
Colaborări la revistele
literare
 În 1926 debutează cu versuri în Universul literar .
 Din 1927 colaborează la Viața literară și Gândirea, cu care va ajunge să polemizeze în paginile
revistei proprii, Capricorn.
 În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei Viața românească,
revista înființată, la Iași, in 1906.
 La București colaborează cu prestigioasa Revistă a Fundațiilor Regale, condusă de Alexandru
Rosetti și de Camil Petrescu, până în 1947, anul abdicării regelui și al desființării revistei.
 Fondează la Iași Jurnalul literar în 1939. A condus revistele Jurnalul literar și Lumea și ziarele
Tribuna poporului și Națiunea.
 După 1947 publică în revistele Gazeta literară (devenită mai apoi România literară) și
Contemporanul. A mai colaborat la revistele Roma și Sburătorul.
Activitatea de critic literar
Este autorul unor studii fundamentale despre
scriitori români . Publică, după 1945, studii și
eseuri privind literatura universală .Studiul
Estetica basmului completează spectrul de
preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind
interesat de folclorul românesc și de poetica
basmului. A publicat monografii, în volume
separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion
Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu
biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri,
a ținut numeroase conferințe, academice. Romancierul, poetul și dramaturgul
Scrie romane obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în
terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra
romanului românesc, Arca lui Noe, începând de obicei cu
descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului.
Enigma Otiliei, narează povestea de dragoste nefericită dintre
Felix și Otilia, Cartea nunții este un roman despre căsătorie,
Bietul Ioanide și Scrinul negru au în centru figura unor
intelectuali, iar acțiunea lor are loc în perioada interbelică și
imediat după aceasta, în epoca Republicii Populare Române.
Ultimii ani de viață
În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la
Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adăpostul nopții, pleacă în
lumea umbrelor, lăsând:

„ooperă fundamentală pentru

cultura poporului român”.

Posteritatea lui Călinescu după 1990

După 1989 activitatea sa publicistică postbelică este pusă sub
semnul întrebării, Călinescu fiind acuzat de colaboraționism de
către anumiți autori, inclusiv unul dintre foștii săi asistenți,
Adrian Marin.Aceștia încep un veritabil proces de presă despre
George Călinescu, o controversată reevaluare a operei și vieții
sale.
Opera lui George Călinescu
 Poezie:
• Poezii (1937)
• Lauda lucrurilor (1963)
• Lauda zăpezii (1965)
 Teatru
• Șun, mit mongol sau Calea netulburată (1943)
• Ludovic al XIX-lea (1964)
• Teatru (1965)
 Proză
• Cartea nunții (1933)
• Enigma Otiliei (1938)
• Trei nuvele (1949)
• Bietul Ioanide (1953)
• Scrinul negru (1965)
 Istorie și critică literară
• Viața lui Mihai Eminescu (1932)
• Opera lui Mihai Eminescu (1934)
• Viața lui Ion Creangă (1938)