George Călinescu

G. Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic,

istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și
literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau
umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate
timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele
ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. 
1899 — Pe 19 iunie se naşte, la Spitalul Filantropia din Bucureşti, Gheorghe Vişan, cel
care avea să devină cunoscut ca George Călinescu, fiul Mariei Vişan şi al lui Tache Căpitănescu.
1907 — La 17 martie soţii Constantin şi Maria Călinescu, născută Căpitănescu, îl adoptă
pe Gheorghe Vişan, elev în clasa a doua primară. Familia se află la Iaşi. În acelaşi an moare tatăl
adoptiv.
Primele două clase primare le face la Iaşi, la Colegiul Carol I.
1910-1914 — Urmează gimnaziul "Dimitrie Cantemir".
1914-1916 — Urmează secţia modernă a Liceului "Gh. Lazar".
1916-1917 — Se refugiază la Iaşi, unde face în particular ultima clasă de liceu.
1918 — În octombrie trece bacalaureatul la Liceul "Mihai Viteazul" din Capitală.
Începand cu anul 1919 George Caălinescu își publica primele versuri în publicațiile
"Universul literar" și "Sburătorul", perioada în care începe să frecventeze cenaclul condus de
Eugen Lovinescu. După absolvirea cursurilor universitare, obține o bursă în Italia la "Școala
Românî din Roma" condusă de Vasile Pârvan. Întors în țară, în 1926 devine redactor la revista
"Sburătorul", publică în revista "Viața literară", conduce revista "Sinteza" și colaborează la
"Gândirea". Scriitorul își semnează toate articolele cu pseudonimul G. Călinescu.
George Călinescu activează ca profesor atât la Iași cât și la București, a fost profesor
universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București, iar
în 1937 devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași, unde preda cursuri de
literatură și de estetică. Considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români,
George Călinescu este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români: Opera lui Mihai
Eminescu, Viața lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă.
Opera scriitorului este formată din volume de poezii: Poesii (1937) și Lauda lucrurilor
(1963), volume de teatru: Sun, mit mongol sau Calea neturburată (1940), Ludovic al XIX-lea
(1964), Teatru (1965), proza: Cartea nunții (1933), Enigma Otiliei (1938), Trei nuvele (1949),
Bietul Ioanide (1953), Scrinul negru (1965), volume cu impresii de călătorie: Kiev, Moscova,
Leningrad (1949), Am fost în China nouă (1953) și studii și eseuri despre literatura
universală: Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini. În 1947 devine membru al
Academiei Române. George Calinescu moare la 12 martie 1965, în București.
Webografie:

https://www.artline.ro/George-Calinescu-29723-1-n.html
https://www.tititudorancea.com/z/biografie_george_calinescu.htm
https://ro.wikipedia.org/wiki/George_C%C4%83linescu