George

Călinescu
1899 - 1965
- coordonate ale vieții și operei
sale -

Realizat de Sirbu Olivia Ana Maria

1. Coordonate ale vieții:
• S-a născut la 19 iunie 1899, la București.
• A urmat studii liceale la Iași și București.
• Debutează cu versuri în revista ,,Sburătorul” în 1919.
• După absolvirea Facultății de litere, își continuă studiile la Școala română din Roma.
• În 1926 debutează cu versuri în Universul literar
• Din 1927 colaborează la Viața literară și Gândirea, cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii,
Capricorn.
• În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei ,,Viața românească”, revista
înființată la Iași, în 1906.
• Fondează la Iași Jurnalul literar în 1939. A condus revistele Jurnalul literar și Lumea și ziarele Tribuna
poporului și Națiunea. După 1947 publică în revistele Gazeta literară (devenită mai apoi România literară) și
,,Contemporanul”.
• Devine în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iași, cu o teză despre ,,Avatarii faraonului Tla” , o nuvelă a lui
Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare chiar de el.
• Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, unde predă cursuri
de literatură și de estetică.
• În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai târziu, din 1945, devine profesor
titular și la Facultatea de Litere a Universității din București.
• În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie
1965, la adăpostul nopții, pleacă în lumea umbrelor, lăsând „o operă fundamentală pentru cultura
poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza).
2. Coordonate ale operei:
• A realizat studii despre viața și opera unor scriitori români ca: „Viața lui
Mihai Eminescu”, „Opera lui Mihai Eminescu”, „Viața lui Ion Creangă”.
• A scris studii și eseuri despre literatura universală: „Impresii asupra
literaturii spaniole”, „Scriitori străini”.
• Preocupat de folclorul românesc, a studiat basmele populare și a scris
„Estetica basmului”.
• Prelegerile sale se regăsesc în cuprinsului volumului „Principii de estetică” (1939), altele au constituit
punctul de plecare pentru capitole din „Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent”, prima
operă româneasca de istorie literară.
• A scris 2 volume de poezii: „Poesii” (1937) și „Lauda lucrurilor” (1963), 3 volume de teatru: „Şun, mit
mongol sau Calea neturburată” (1940), „Ludovic al XIX-lea” (1964), „Teatru” (1965), 5 volume de
proză: „Cartea nunţii” (1933), „Enigma Otiliei” (1938), „Trei nuvele” (1949), „Bietul Ioanide” (1953),
„Scrinul negru” (1965), 2 volume cu impresii de călătorie: „Kiev, Moscova, Leningrad” (1949), „Am
fost în China nouă” (1953).
Va multumesc!