Flori de mucigai

de Tudor Arghezi
Tudor Arghezi , considerat al doilea mare poet roman , dupa Eminescu , creeza o opera originala care a
influentat literatura vremii. Plecand de la traditionalism, el ofera alternative poetice moderne , fiind o
personalitate creatoare controversata a carui opera impresioneaza prin varietate si inovatie.

Opera argheziana abordeaza mai multe tipuri de poezii precum cea filozofica ,sociala , de dragoste si
cea a jocului , valorificand concepte precum arta poetica in poeziile Testament , Portret sau Flori de
mucigai ale volumului Cuvinte potrivite.

Modernismul este curentul literat manifestat in a doua jumatate a secolului 19 si inceputul secolului 20
si care propune o noua viziune asupra operei si concretizandu-se printr-o serie de categorii estetice
precum :metafore surprinzatooare , originalitate , autenticitate , innoiri prozodice si intelectualizarea
emotiei .

Volumul Flori de mucigai aparut in anul 1931 ca rezultat al unei experiente biografice , Arghezi
cunoscand direct lumea inchisorii adera la estetica uratului teoretizata de Karl Rosankrantz ce considera
ca frumosul poate avea adesea radacini urate . In modernism exista libertate absoluta a inspiratieti
poezia transfigurand artistic aspecte ale realitatii , alta data respinse.

Tema poeziei o reprezinta conditia artistului , textul fiind o ars poetica. Poezia este un monolog liric ,
o confesiune care dezvaluie sacrificiul pentru creatie .

Titlul poeziei Flori de mucigai este inspirat din Floeurs du mall ale lui Baudlaiere, fiind un oximoron
ce alatura doi termeni incompatibili in aparenta , florile reprezentand frumusete , fragilitate, si
mucigaiul exprese a uratului , a degradarii si a mortii.

Opera se incadreaza in tipul lirismului subiectiv , concretizat in text prin marci lexicogramaticale ale
eului liric ,structuri verbale si pronuminale: le-am scris , mi s-a tocit , ma durea.

Opera este impartita in doua strofe : una polimorfa si un catren.Polimorfa la randul ei e impartita in
doua momente ,cel al actului creator si cel care defineste produsul creatiei , al stihurilor.Accentul cade
pe efortul fizic depus pentru creatie de catre eul liric aflat intr-un mediu claustrant , impropriu .Se
sustine de asemenea ideea ce desi trupul poate fi incatusat , sufletul nu poate fi facut prizonier.
Libertatea spirituala este facuta prin cratie , caracterizata ca cea care salveaza omenescul de la
degradare .

Primul vers sugereaza efortul fizic pentru creatie le-am scris cu unghia pe tencuiala , firida goala
sugereaza anostitatea mediului impropriu in care se afla eu liric. Intunericul si singuratatea marcheaza
absenta divinitatii. Faptul ca stihurile sunt scrise pe perete , sugereaza permanentizarea in timp a
creatiei.
Absenta divinitatii este resimtita dureros de eul liric , analogia cu personajele biblice amintind de
Psalmi poetul aflandu-se in ipostaza celui uitat de Dumnezeu, repetiatia adverbului nici amplificand
durerea.

Sintagma stihuri fara an permanentizeaza de asemenea creatia sugerandu-se pierderea notiunii

timpului intr-un mediu claustrant.

Senzatiile fiziologice sete de apa , foame de scrum devin expresii ale trairilor sufletesti , nevoia de a
creea ,fiind asemanatoare ca importanta cu functiile vitale. Apa devine simbol al vietii , al libertatii, iar
scrumul ce reminescenta a arderii, simbolizeaza creatia. Simbolul gropii ilustreaza direct estetica uratului
, devenind o metafora a conditiei umane.

In absenta harului divin ( cand mi s-a tocit unghia ingereasca ) , secatuit de puteri , eul liric isi pierde
posibilitatea de a creea , nu a mai crescut , criza de creatie ducand la o criza de identitatea intrucat
fiinta artistului se identifica cu opera sa.

In cea de-a doua secventa lirica , intunericul eului interior ii corescunde pe plan exterior ploaia. Acesta
devine precum la poetii simbolisti mijloc de potentare a descompunerii eului . Aceasta sugestie este
proiectata in timp prin folosirea verbelor la imperfect era , batea , elementele deixisului spatial :
departe , afara accenteaza distanta care se interpune intre eul carcerat si lume .

Comparatia ma durea mana ca o gheara sugereaza regresiunea spre animalic , urmarea imposibilitatii
de a mai crea. Aceasta lipsa a creatiei fiind resimtita organic precum o senzatie de durere profunda.
Unghiile de la mana stanga sugereaza pe de o parte in mod traditional , demonicul si pe de alta parte
intentia artistului de a scrie altfel decat pana in acel moment , indepartarea de la canonul estetic
consacrat.

Poezia este caracterizata de varietatea limbajului , cu imbinari de arhaisme , neologisme , termeni

religiosi. La nivel prozodic se remarca folosirea limbajului vulgar ,a tehnicii ingambamentului si versul
liber dar si structura neobisnuita a poeziei impartita intr-un catren si o strofa polimorfa.

Poezia este caracterizata de libertatea absoluta a inspiratiei , poetul transfigureaza aspecte ale realitatii
alta data respinse , universul inchisorii .

In opera se distinge de asemenea arta poetica , concept ce vizeaza opinia autorului despre
poezie.Arghezi , in absenta harului divin , pierde disponibilitatea pentru creatie. Criza de creatie
declanseaza o criza de identitate.

Opera Flori de mucigai scrisa de Tudor Arghezi , este o opera modernista deoarece valorifica estetica
uratului , prezinta un titlu oximoronic , se abate de la tiparul prozodic si foloseste tehnica artei
poetice.

Consider ca poezia Flori de mucigai dezvolta un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre
lume si viata a lui Arghezi, impunand o noua formula estetica in literatura romana si ilustrand o
sensibilitate de tip modern. Formulata ca un monolog liric, arta poetica argheziana este o confesiune a
unui eu liric care-si asuma conditia de artist.