1.

Spatii vectoriale
1.1. Grupuri

n aceasta sectiune vom vorbi numai despre acele fapte referitoare la legi de
compozitie, grupuri si subgrupuri care au o strns
a leg
atur
a cu materialul expus n
capitolele urmatoare. Exemplele care se dau au fost selectate urmarind aceeasi idee.

Denitia 1. Fie M o multime nevid

a. O functie ' : M M ! M se numeste
lege de compozitie (intern
a) pe M:

Specicarea intern aeste f

acut
a pentru a distinge aceste legi de compozitie fata
de legile de compozitie externe care se denesc n sectiunea urm atoare.
Vom nota '(x; y) = x y pentru x; y 2 M si, pentru simplitatea exprim arii, vom
spune c a este lege de compozitie pe M: Faptul c a pe multimea M s-a denit
legea de compozitie se noteaz a (M; ): n cazuri concrete legea de compozitiese
noteaza '(x; y) = x+y si se numeste adunarea sau '(x; y) = x y; numit a nmultirea
(notat si '(x; y) = xy): n mod corespunz ator se scrie (M; +); respectiv (M; ):
n lucrarea de fata vom folosi numai notatia + pentru legile de compozitie.
Vom nota cu R multimea numerelor reale, cu N multimea numerelor naturale, cu C
multimea numerelor complexe, cu R multimea R n f0g etc.
Exemple. a) Pentru n 2 N not am Rn = R : : : R, adic a produsul cartezian
n
al lui R cu el nsusi de n ori. Putem scrie R = f(x1 ; : : : ; xn ) j x1 ; : : : ; xn 2 Rg:
Daca x si y sunt din Rn , x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); atunci denim x + y =
(x1 + y1 ; : : : ; xn + yn ): Deoarece x + y 2 Rn ; avem o lege de compozitie pe Rn :

b) Fie E o multime nevid a si s am cu RE multimea functiilor denite pe E cu

a not
valori n R: Dac a f; g 2 RE ; atunci denim functia f +g prin (f +g)(x) = f (x)+g(x)
oricare ar x 2 E: Avem o lege de compozitie pe RE :
Concretiznd pe E putem obtine multe exemple de multimi pe care avem denite
legi de compozitie. Astfel avem R[a;b] (multimea functiilor reale denite pe intervalul
[a; b]; f : [a; b] ! R) sau RN (multimea sirurilor de numere reale).

c) Se noteaz a cu R[X] multimea polinoamelor cu coecienti din R si variabil a X:

Dac a p; q 2 R[X]; p = an X n + an 1 X n 1 + : : : + a1 X + a0 ; q = bn X n + bn 1 X n 1 +
: : : + b1 X + b0 ; atunci se deneste p + q = (an + bn )X n + (an 1 + bn 1 )X n 1 + : : : +
(a1 + b1 )X + (a0 + b0 ): Observ am c a dac
a polinoamele p si q nu au acelasi grad, de
exemplu gradq = k < gradp; atunci putem lua bn = : : : = bk+1 = 0 si denitia dat a
este nc a valabila. Avem astfel o lege de compozitie pe R[X]:

Deni tia 2. Fie (M; +) si H M: Dac a pentru orice x; y 2 H avem x + y 2 H;

atunci H se numeste parte stabila a lui M n raport cu legea de compozitie +:

Exemple. a) Fie H = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Rg Rn : H este parte

n
stabil
a a lui R n raport cu adunarea denit a la Exemplul 1, a). ntr-adev ar,

1
dac a lu am x = (0; x2 ; : : : ; xn ) si y = (0; y2 ; : : : ; yn ) din H; atunci x + y = (0; x2 +
y2 ; : : : ; xn + yn ) si apartine tot lui H:
Submultimea F = f(1; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Rg a lui Rn nu este parte
stabil a a lui Rn n raport cu adunarea pentru c a daca lu
am x = (1; x2 ; : : : ; xn ) si
y = (1; y2 ; : : : ; yn ); atunci x + y = (2; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) si nu mai apartine lui F:

b) Fie E o multime nevid a, x0 un punct xat din E si H0 = ff : E ! R j f (x0 ) =

0g: H0 RE si este o parte stabil
a fata de adunarea functiilor. ntr-adev ar, dac
a
f; g 2 H0 ; atunci f +g este din H0 pentru c a (f +g)(x0 ) = f (x0 )+g(x0 ) = 0+0 = 0:
Multimea H1 = ff : E ! R j f (x0 ) = 1g nu este parte stabil a fata de adunarea
functiilor.

c) Fie Rn [X] submultimea lui R[X] format a din toate polinoamele care au gradul
cel mult n: Rn [X] este o parte stabil
a a lui R[X] n raport cu adunarea polinoamelor.

Deni tia 3. Fie (M; +). Legea de compozitie + se numeste comutativa dac
a
oricare ar x; y 2 M; x + y = y + x:

Exemple. a) Adunarea denit a pe Rn este comutativ a. Dac a x; y 2 Rn ; x =

(x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); atunci x+y = (x1 +y1 ; : : : ; xn +yn ) = (y1 +x1 ; : : : ; yn +
xn ) = y + x (s-a folosit faptul c a adunarea din R este comutativ a).

b) Adunarea denit a pe RE este comutativ a. ntr-adev a f; g 2 RE ; atunci

ar, dac
f + g = g + f pentru ca (f + g)(x) = f (x) + g(x) = g(x) + f (x) = (g + f )(x) oricare
ar x din E (s-a folosit faptul c
a adunarea din R este comutativ a).

c) Evident c
a adunarea polinoamelor este comutativ
a.

Deni tia 4. Fie (M; +). Legea de compozitie + se numeste asociativa dac
a
oricare ar x; y; z 2 M; (x + y) + z = x + (y + z):

Exemple. a) Adunarea denit a pe Rn este asociativ a. Dac a x; y; z 2 Rn ;

x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); z = (z1 ; : : : ; zn ); atunci (x + y) + z = (x1 +
y1 ; : : : ; xn + yn ) + (z1 ; : : : ; zn ) = ((x1 + y1 ) + z1 ; : : : ; (xn + yn ) + zn ) = (x1 + (y1 +
z1 ); : : : ; xn + (yn + zn )) = (x1 ; : : : ; xn ) + (y1 + z1 ; : : : ; yn + zn ) = x + (y + z) (s-a
folosit faptul c a adunarea din R este asociativ a).

b) Adunarea denit a pe RE este asociativa. ntr-adev

ar, daca f; g; h 2 RE ;
atunci (f + g) + h = f + (g + h) pentru ca ((f + g) + h)(x) = (f + g)(x) + h(x) =
(f (x) + g(x)) + h(x) = f (x) + (g(x) + h(x)) = (f + (g + h)) (x) oricare ar x din
E (s-a folosit faptul c
a adunarea din R este asociativ
a).

c) Evident c
a adunarea polinoamelor este asociativ
a.

Deni tia 5. Fie (M; +) si e 2 M . Daca pentru orice x 2 M are loc x + e =

e + x = x; atunci e se numeste element neutru fata de de legea de compozitie +: De

2
regul
a, dac
a legea de compozitie este notat
a +; atunci elementul neutru se noteaz
a
cu 0 (zero).

Exemple. a) n raport cu adunarea denit a pe Rn elementul neutru este 0 =

(0; 0; :::; 0).
b) Elementul neutru fata de adunarea denita pe RE este functia nul
a notat
a cu
0; adic a 0(x) = 0 pentru orice x din E:
c) Elementul neutru fata de adunarea denita pe R[X] este polinomul nul, adica
polinomul care are toti coecientii egali cu 0:

Denitia 6. Fie (M; +) si x 2 M . Dac a exista x0 2 M astfel nct x + x0 =

x0 + x = 0; atunci x se numeste simetrizabil, iar x0 se numeste simetricul lui x: De
regul
a, dac
a legea de compozitie este notata +; atunci simetricul lui x se noteaz a
cu x si se numeste opusul lui x.
Exemple. a) Opusul lui x = (x1 ; : : : ; xn ) din Rn fata de adunarea denita pe
n
R este x = ( x1 ; : : : ; xn ):
b) Daca f 2 RE ; atunci opusul lui f fata de adunarea denita pe RE este functia
notata f si denita prin ( f )(x) = f (x) pentru orice x din E; unde f (x) este
opusul lui f (x) din R:
c) Opusul polinomului p = an X n + an 1 X n 1 + : : : + a1 X + a0 din R[X] este
polinomul p = an X n an 1 X n 1 : : : a1 X a0 ; adic a polinomul ai carui
coecienti sunt opusii din R ai coecientilor lui p:

Deni tia 7. (G; +) se numeste grup dac

a legea de compozitie + este asociativ
a,
are element neutru si orice element din G este simetrizabil (adic
a are opus).
Daca, n plus, legea de compozitie + este comutativa, atunci grupul se numeste
comutativ sau abelian.

Exemple. Avnd n vedere exemplele precedente, avem urm atoarele grupuri

n E
comutative: (R ; +); (R ; +) si (R[X]; +):
Daca (G; +) este un grup si x 2 G; atunci relatia x + a = b este echivalent
a cu
x = b + ( a): n particular, x + a = a este echivalenta cu x = 0:

Deni tia 8. Fie (G; +) un grup si S G; S 6= ;. S se numeste subgrup al lui

G dac a este parte stabil
a a lui G n raport cu + si dac
a oricare ar x din S; x
apartine lui S:

Observam c a, dac
a S este un subgrup al lui G; atunci 0 2 S: ntr-adev
ar, dac
a
x 2 S; atunci x 2 S si apoi x + ( x) = 0 2 S:
(S; +) este grup.
Exemple. a) S = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Rg Rn este subgrup al lui Rn
pentru ca este parte stabil a a lui Rn n raport cu adunarea (Exemplul 2, a)) si dac a
x = (0; x2 ; : : : ; xn ) 2 S; atunci x = (0; x2 ; : : : ; xn ) 2 S:
Submultimea f(1; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Rg a lui Rn nu este parte stabil
aa
lui Rn n raport cu adunarea, deci nu este subgrup.

3
 a a lui Rn
Submultimea M = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 R+ g este parte stabil
n raport cu adunarea, dar nu este subgrup pentru c a opusul unui element din M
nu este din M:

b) Fie E o multime nevida, x0 un punct xat din E si H0 = ff : E ! R j f (x0 ) =

0g: Am v azut la Exemple 2 b) c a H0 RE si este o parte stabil a fata de adunarea
functiilor. n plus, dac
a f 2 H0 ; atunci f 2 H0 c aci ( f )(x0 ) = f (x0 ) = 0: Deci
H0 este un subgrup al lui RE :

c) Submultimea Rn [X] a lui R[X] este subgrup pentru c a este parte stabil
a n
raport cu adunarea polinoamelor si opusul unui polinom de grad cel mult n (adic a
un element din Rn [X]) este tot un polinom de grad cel mult n:

1.2. Denitia spatiului vectorial

tiuni introduse: scalari, nmultire cu scalari, spatiu vectorial real, vectori

No

Fie V o multime nevid a. O aplicatie ' : R V ! V se numeste lege de

compozitie externa pe V .
n cele ce urmeaza, corpul R se va numi corpul scalarilor, elementele lui R se vor
numi scalari, legea de compozitie externa ' se va numi nmultirea cu scalari si se
va folosi notatia '( ; v) = v pentru 2 R, v 2 V .

Exemple. a) Fie multimea Rn : Denim nmultirea elementelor din Rn cu scalari,

adic
a cu elemente din R; n felul urm a 2 R si x 2 Rn , x = (x1 ; : : : ; xn ),
ator: dac
atunci x = ( x1 ; : : : ; xn ).

b) Fie multimea RE : Dac

a 2 R si f : E ! R; atunci denim functia f : E !
R prin ( f )(x) = f (x) pentru orice x din E: Avem astfel o nmultire cu scalari pe
RE :

c) Daca p = a0 X n + a1 X n 1 + : : : + an 1 X + an este un polinom din R[X] si

2 R, atunci denim p = ( a0 )X n + ( a1 )X n 1 + : : : + ( an 1 )X + ( an ). Avem
o nmultire cu scalari pe multimea R[X]:

Deni tia 1. Un grup comutativ (V; +) pe care s-a denit o nmultire cu scalari
avnd urm atoarele propriet ati:
a) (v + w) = v + w pentru orice 2 R si orice v; w 2 V ;
b) ( + )v = v + v pentru orice ; 2 R si orice v 2 V ;
c) ( )v = ( v) pentru orice ; 2 R si orice v 2 V ;
d) 1v = v pentru orice v 2 V ,
se numeste spatiu vectorial peste corpul R (sau spatiu vectorial real). Elementele lui
V se numesc vectori.

Exemple. a) Fie grupul comutativ (Rn ; +): mpreun a cu nmultirea cu scalari

a la Exemple 1, a), Rn este spatiu vectorial peste corpul R.
denit

4
 Pentru a dovedi aceasta trebuie s a veric am c a nmultirea elementelor din Rn
cu scalari satisface conditiile a), b), c), d) din denitie. Acest lucru este foarte
usor de f
acut deoarece revine la egalitatea componentelor. De exemplu, s a ar
at
am
c
a (x + y) = x + y; x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ). Avem (x + y) =
(x1 + y1 ; : : : ; xn + yn ) = ( (x1 + y1 ); : : : ; (xn + yn )) = ( x1 + y1 ; : : : ; xn + yn )
= ( x1 ; : : : ; xn ) + ( y1 ; : : : ; yn ) = (x1 ; : : : ; xn ) + (y1 ; : : : ; yn ) = x + y.

b) Fie grupul comutativ (RE ; +). mpreun a cu nmultirea cu scalari denita la

Exemple 1, b), RE este spatiu vectorial peste corpul R.
Pentru a dovedi aceasta trebuie s a veric
am ca nmultirea elementelor din RE cu
scalari satisface conditiile a), b), c), d) din denitie, adic
a pentru orice ; 2 R si
f; g 2 RE au loc: a) (f + g) = f + g; b) ( + )f = f + f ; c) ( )f = ( f );
d) 1f = f . Vom ar ata cum se veric a egalitatea de la a), restul vericndu-se n
mod analog.
Egalitatea functiilor (f +g) si f + g se dovedeste ar atnd ca ( (f + g)) (x) =
( f + g) (x) pentru orice x din E: ntr-adev ar, ( (f + g)) (x) = (f + g)(x) =
(f (x) + g(x)) = f (x) + g(x) = ( f )(x) + ( g)(x) = ( f + g) (x).

c) Fie grupul comutativ (R[X]; +). mpreun a cu nmultirea cu scalari denit a la

Exemple 1, c), R[X] este spatiu vectorial peste corpul R. Propriet atile a), b), c) si
d) din denitie se veric
a imediat.

d) Un exemplu important de spatiu vectorial real este spatiul vectorilor liberi

care sta la baza constructiei geometriei analitice. Alt exemplu important de spatiu
vectorial se ntlneste n teoria ecuatiilor diferentiale si a sistemelor de ecuatii difer-
entiale. Este vorba de spatiul vectorial al solutiilor unei ecuatii diferentiale liniare
de ordin superior sau al unui sistem de ecuatii diferentiale liniare.
Consecin te ale deni tiei. Fie ; 2 R si v 2 V: Atunci:
a) v = 0 daca si numai daca = 0 sau v = 0;
b) ( v) = ( v) = ( v);
c) ( )v = v v si (v w) = v w;
d) ( 1)v = v.
Demonstratie. a) Presupunnd = 0, rezult a 0v = (0 + 0)v = 0v + 0v, deci
0v = 0.
Presupunnd v = 0, rezult a 0 = (0 + 0) = 0 + 0, deci 0 = 0.
Presupunem acum v = 0. Dac a = 0 nu avem ce demonstra. Dac a 6= 0,
1 1 1 1
atunci exista . Rezult
a ( v) = 0=0( 0 = 0 n baza demonstratiei de
1
mai sus) si ( v) = ( 1 )v = 1v = v, adic a v = 0.
b) 0 = 0v = ( )v = ( + ( ))v = v + ( )v de unde rezult a ( )v =
( v).
0 = 0 = (v v) = (v + ( v)) = v + ( v), deci ( v) = ( v).
c) ( )v = ( + ( ))v = v + ( )v = v v.
(v w) = (v + ( w)) = v + ( w) = v + ( w) = v w.
d) Se obtine imediat din b), lund = 1.

5
 1.3. Subspatii vectoriale

Notiuni introduse: subspatiu vectorial, subspatiu propriu, subspatiu impro-

priu, combinatie liniar
a, subspatiu generat, acoperire liniar
a, sistem de generatori

Fie V un spatiu vectorial si W o submultime a lui V .

Deni tia 1. Se spune c

a W este un subspatiu vectorial al lui V dac
a:
a) u + v 2 W pentru orice u; v din W ;
b) u 2 W pentru orice din R si u din W .

Un alt mod de a deni faptul c a W este subspatiu vectorial al lui V se poate

obtine observnd c
a a) si b) din denitia precedent
a sunt echivalente cu conditia:
c) oricare ar ; din R si u; v din W , u + v 2 W .

Exemple. a) Fie V = Rn si W = fx 2 Rn j x = (0; x2 ; : : : ; xn ); x2 ; : : : ; xn 2 Rg.

n Exemplul 2, a) din sectiunea precedent a am ar atat c
a W este parte stabil a n
n
raport cu adunarea din R : Dac a 2 R si x 2 W; x = (0; x2 ; : : : ; xn ), atunci
x = (0; x2 ; : : : ; xn ) 2 W , deci W este subspatiu vectorial al lui Rn :

b) Fie V = RE si W = ff : M ! R j f (x0 ) = 0g, unde x0 este un element

xat din M . n Exemplul 2, b) din sectiunea precedenta am ar atat ca W este parte
a n raport cu adunarea din RE . Dac
stabil a 2 R si f 2 W; atunci f 2 W pentru
a ( f )(x0 ) = f (x0 ) = 0: W este un subspatiu vectorial al lui RE :
c

c) Rn [X] este o submultime a lui R[X] care este subspatiu vectorial al lui R[X]
deoarece conditiile denitiei se veric
a f
ar
a dicultate.
Daca m < n, atunci Rm [X] este un subspatiu vectorial al lui Rn [X].
Daca V este un spatiu vectorial, atunci f0g si V sunt subspatii vectoriale ale lui
V . Acestea se numesc subspatiile improprii ale lui V . Orice alt subspatiu vectorial
al lui V se numeste propriu. Oricare ar subspatiul vectorial U , f0g U V .
Fie M o submultime nevid
a a lui V .

Deni tia 2. Un vector v de forma v = 1 v1 + : : : + l vl , unde i 2 R, vi 2 M

pentru i = 1; : : : ; l se numeste combinatie liniara nita de elemente din M .

Propozitia 1. Daca M este o submultime nevida a lui V , atunci multimea

tuturor combinatiilor liniare nite de elemente din M este un subspatiu vectorial al
lui V:

Demonstratie. Este sucient s a observ am ca suma a dou a combinatii liniare

nite de elemente din M este tot o combinatie liniar a nit
a de elemente din M si ca
produsul dintre un scalar si o combinatie liniar
a nit
a de elemente din M este tot o
combinatie liniar
a nit
a de elemente din M .

6
 Deni tia 3. Subspatiul vectorial din teorema precedent
a se numeste subspatiul
generat de submultimea M sau acoperirea liniara a lui M si se noteaz
a cu L(M ).
Daca W este un subspatiu vectorial al lui V si W = L(M ), atunci se spune c a
M este un sistem de generatori pentru W .

Exemple. a) Multimea B = f(1; 0; : : : ; 0); (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; (0; : : : ; 0; 1)g este

un sistem de generatori pentru Rn . ntr-adev ar, dac a x 2 Rn , x = (x1 ; : : : ; xn ),
atunci x = x1 b1 + : : : + xn bn , unde b1 = (1; 0; : : : ; 0); b2 = (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; bn =
(0; : : : ; 0; 1); ceea ce arat
a c
a x se poate scrie ca o combinatie liniar a a vectorilor lui
B.

b) Multimea G = f1; X; X 2 ; : : : ; X n g este un sistem de generatori pentru Rn [X].

ntr-adev ar, orice polinom din Rn [X] se scrie sub forma P (X) = a0 + a1 X + a2 X 2 +
: : : + an X n cu a0 ; a1 ; : : : ; an 2 R, ceea ce arat
a ca P (X) este o combinatie liniar a
nit a de elemente ale multimii G.
Consideratii analoage arat a multimea f1; X; X 2 ; : : : ; X n ; : : :g este un sistem
a c
de generatori pentru R[X].
Observa tie. Daca vectorul v este combinatie liniar a de vectorii v1 ; :::; vp , atunci
L(fv1 ; :::; vp g) = L(fv1 ; :::; vp ; vg):
ntr-adev ar, e v = 1 v1 +:::+ p vp : Este clar c a L(fv1 ; :::; vp g) L(fv1 ; :::; vp ; vg);
iar incluziunea invers a se obtine lund un u din L(fv1 ; :::; vp ; vg) care se scrie u =
v
1 1 + ::: + v
p p + v = 1 v1 + ::: + p vp + ( 1 v1 + ::: + p vp ) = ( 1 + 1 )v1 +
::: + ( p + p )vp si se vede c a u 2 L(fv1 ; :::; vp g):
Observa tie. Daca W1 si W2 sunt subspatii vectoriale ale lui V , atunci W1 \ W2
este subspatiu vectorial al lui V .
ntr-adev
ar, e u si v din W1 \ W2 si ; din R. Atunci u; v apartin lui W1 , W1
este subspatiu vectorial, asa c
a u + v 2 W1 . Analog u + v apartine lui W2 ,
deci u + v apartine lui W1 \ W2 . Rezult a c
a W1 \ W2 este subspatiu vectorial.

1.4. Dependenta si independenta liniar

a

No tiuni introduse: multime liniar dependent a, multime liniar independent

a,
vectori liniar dependenti, vectori liniar independenti

Deni tia 1. Multimea M V (nit a sau innita) se numeste liniar de-

pendenta dac a exist
a o multime nit a si nevida de elemente distincte din M , e ele
v1 ; : : : ; vp si scalarii 1 ; : : : ; p , cel putin unul diferit de zero, astfel nct 1 v1 + : : : +
p vp = 0.
Multimea M se numeste liniar independenta dac a nu este liniar dependent a,
adic a dac a oricare ar multimea nit a si nevid
a de elemente distincte din M ,
fv1 ; : : : ; vp g, egalitatea 1 v1 + : : : + p vp = 0 are loc numai pentru toti scalarii
1 ; : : : ; p nuli.

7
 Vectorii v1 ; : : : ; vp se numesc liniar dependenti (respectiv liniar independenti)
dac
a multimea fv1 ; : : : ; vp g este liniar dependent
a (respectiv liniar independent
a).
Consecin te ale denitiei.
1) Dac
a multimea M contine vectorul 0, ea este liniar dependenta.
2) Dac
a M = fvg, v 6= 0, atunci M este liniar independent a.
a o multime de vectori M contine o submultime M 0 liniar dependent
3) Dac a,
atunci M este liniar dependenta.
4) Dac
a o multime de vectori M este inclus
a ntr-o multime liniar independent
a
0
M , atunci M este liniar independenta.
Propozi tia 1. a) O multime nita de vectori M = fv1 ; : : : ; vp g este liniar de-
pendenta daca si numai daca exista j 2 f1; : : : ; pg astfel nct vj sa e o combinatie
liniara de vectorii vi cu i 6= j.
b) Daca M este nita, atunci L(M ) = L(fv1 ; : : : ; vk g); unde v1 ; : : : ; vk 2 M;
fv1 ; : : : ; vk g este liniar independenta si k este numarul maxim de vectori liniar in-
dependenti din M:
Demonstratie. a) p = 3.
b) Daca M = fv1 ; : : : ; vk g nu avem ce demonstra. Fie M = fv1 ; : : : ; vk ; vk+1 ; :::; vp g:
Se elimin
a vk+1 ; :::; vp :
Exemplu. S a studiem liniar dependenta vectorilor v1 = (2; 1; 0); v2 = (1; 1; 3);
v3 = ( 1; 0; 3) din R3 . Form am o combinatie liniara a celor trei vectori pe care o
egal am cu 0: 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 = 0; 1 ; 2 ; 3 2 R. nlocuim vectorii, 1 (2; 1; 0) +
2 (1; 1; 3) + 3 ( 1; 0; 3) = (0; 0; 0), efectu am calculele pe componente, (2 1 + 2
3 ; 1 + 2 ; 3 2 + 3 3 ) = (0; 0; 0)
si, egalnd componentele, g asim sistemul 2 1 +
2 3 = 0; 1 + 2 = 0; 3 2 + 3 3 = 0 cu solu tia 1 = ; 2 = ; 3 = .
Lund, de exemplu, = 1, g asim relatia v1 v2 + v3 = 0, care arat a ca vectorii
v1 ; v2 ; v3 sunt liniar dependenti.
S
a studiem acum liniar dependenta vectorilor v1 si v2 . Procednd ca mai sus,
din relatia 1 v1 + 2 v2 = 0 obtinem sistemul 2 1 + 2 = 0; 1 + 2 = 0; 3 2 = 0
care are singura solutie 1 = 2 = 0. Vectorii v1 si v2 sunt liniar independenti.
Teorem a. Fie V un spatiu vectorial si M; G submultimi nite ale lui V , M
avnd m elemente, iar G avnd p elemente. Daca M este liniar independenta si G
este un sistem de generatori al lui V , atunci m p.
n aceleasi conditii (adica M este liniar independenta si G este un sistem de
generatori al lui V ), daca m = p, atunci M este sistem de generatori al lui V si G
este liniar independenta.

1.5. Baz
a, dimensiune, coordonate

No tiuni introduse: baz a a unui spatiu vectorial, spatiu vectorial nit dimen-
sional, spatiu vectorial innit dimensional, dimensiunea unui spatiu vectorial, spatiu
vectorial n-dimensional, coordonatele unui vector n raport cu o baz a

8
 Deni tia 1. Submultimea B din V se numeste baza a lui V (sau baz a n
V ) dac
a B este liniar independent a si sistem de generatori pentru V .
Spatiul vectorial V se numeste nit dimensional dac a are o baz
a nit
a sau dac
a
V = f0g. n caz contrar V se numeste innit dimensional.
Se poate demonstra c a orice spatiu vectorial diferit de spatiul nul (adic
a cel care
contine numai pe 0) admite o baz a si c
a dac
a aceast a baza este nit a atunci orice
alt
a baza a aceluiasi spatiu este de asemenea nit a.
Teorema 1. Daca V este un spatiu vectorial nit dimensional, atunci oricare
doua baze ale lui V au acela
si numar de elemente.
Demonstratie. Fie B si B 0 doua baze ale lui V . Fie n numarul elementelor din
0 0
B si n num arul elementelor din B . Deoarece B este sistem de generatori pentru V
0
si B este liniar independent a, rezult
a conform teoremei din sectiunea precedent
a c
a
n0 n. n mod analog, deoarece B 0 este sistem de generatori pentru V si B este
liniar independent a n n0 . n concluzie n = n0 .
a rezult
Teorema precedent
a ne permite s
a d
am urm
atoarea denitie:
tia 2. Num
Deni arul
8
< n dac
a V are o baz
a format
a din n elemente
dim V =
:
0 dac
a V = f0g

se numeste dimensiunea lui V .

Dac a V este n-dimensional.
a dim V = n, atunci se mai spune c
Exemple. a) Fie V = Rn si B = fb1 ; : : : ; bn g, unde b1 = (1; 0; : : : ; 0); b2 =
(0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; bn = (0; : : : ; 0; 1). B este o baza a lui Rn si dim V = n.
ntr-adev ar, asa cum s-a v azut la la un exemplu anterior, B este un sistem de
generatori pentru Rn . Pe de alt a parte, relatia 1 b1 + : : : + n bn = 0 implic a
( 1 ; : : : ; n ) = (0; : : : ; 0), adic a 1 = : : : = n = 0, ceea ce arat a c
a B este liniar
independent a.
B se numeste baza canonic a a lui Rn (pentru a o deosebi de alte baze ale lui Rn ).

b) Fie V = Rn [X] si B = f1; X; X 2 ; : : : ; X n g. B este o baza a lui Rn [X]. ntr-

adev ar, am ar
atat deja ca B este un sistem de generatori pentru Rn [X]. Deoarece
egalitatea 0 + 1 X + 2 X 2 +: : :+ n X n = 0 este de fapt egalitatea a dou a polinoame,
cel din dreapta ind polinomul nul, obtinem 1 = : : : = n = 0, adic a B este liniar
independent a. G asim c
a dim Rn [X] = n + 1.
Fie acum V = R[X] si B = f1; X; X 2 ; : : : ; X n ; : : :g. Consideratii analoage celor
f
acute n paragraful precedent arat a c
a B este o baza a lui R[X]. Se vede c a acest
spatiu vectorial este innit dimensional.
Urm atoarea propozitie este deosebit de util
a n aplicatii pentru recunoasterea
bazelor (n special punctele a) si b)):

9
 Propozi tia 1. Fie V un spatiu vectorial n-dimensional.
a) Orice sistem de generatori ai lui V format din n vectori distincti este o baza
a lui V .
b) Orice multime formata din n vectori liniar independenti este o baza a lui V .
Observa tie. Dac a M este nit a, atunci baza lui L(M ) este fv1 ; : : : ; vk g; unde
v1 ; : : : ; vk 2 M; fv1 ; : : : ; vk g este liniar independenta si k este num
arul maxim de
vectori liniar independenti din M:

n cele ce urmeaz
a, f
ar
a a mai face de ecare dat
a specicarea, vom considera
bazele ca multimi ordonate de vectori. Denirea coordonatelor unui vector ntr-o
baz
a este inseparabil legat
a de aceasta ordonare.
Teorema 2. Daca E = fe1 ; : : : ; en g este o baza a spatiului vectorial V si v 2 V ,
atunci v admite o unica exprimare de forma v = x1 e1 + : : : + xn en , xi 2 R, i =
1; : : : ; n.
Demonstratie. Deoarece E este un sistem de generatori pentru V , orice vector
v 2 V se poate scrie ca o combinatie liniar a de vectorii lui E, adica v = x1 e1 +
: : : + xn en , xi 2 R, i = 1; : : : ; n. Presupunnd c a v admite si o alt a exprimare,
0 0 0
a (x1 x1 )e1 +: : :+(xn x0n )en = 0,
v = x1 e1 +: : :+xn en , xi 2 R, i = 1; : : : ; n, rezult 0

de unde, tinnd cont de liniar independenta vectorilor e1 ; : : : ; en , g a xi x0i = 0,

asim c
a xi = x0i , i = 1; : : : ; n.
i = 1; : : : ; n adic
Denitia 3. Scalarii x1 ; : : : ; xn din Teorema 2 se numesc coordonatele vectorului
v n raport cu baza E.
Exemplu. Fie E = fe1 ; e2 ; e3 ; e4 g o baz a a lui R4 , unde e1 = (2; 1; 0; 1); e2 =
(0; 1; 2; 2); e3 = ( 2; 1; 1; 2); e4 = (1; 3; 1; 2) si v = (1; 2; 1; 0). Ne propunem s a
g
asim coordonatele lui v n raport cu baza E.
x1 ; x2 ; x3 ; x4 sunt coordonatele lui v n raport cu baza E dac a si numai dac a are
loc relatia v = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 + x4 e4 . nlocuind aici vectorii v; e1 ; e2 ; e3 ; e4 , g
asim
(1; 2; 1; 0) = x1 (2; 1; 0; 1) + x2 (0; 1; 2; 2) + x3 ( 2; 1; 1; 2) + x4 (1; 3; 1; 2), relatie care
este echivalent a cu sistemul liniar
8
>
> 2x1 2x3 +x4 = 1
<
x1 +x2 +x3 +3x4 = 2
:
>
> +2x2 +x3 +x4 = 1
:
x1 +2x2 +2x3 +2x4 = 0

Solutia sistemului este x1 = 0; x2 = 1; x3 = 0; x4 = 1. Am g asit coordonatele lui

v n raport cu baza E, ceea ce se mai poate scrie si v = e2 + e4 .

1.6. Sum
a de subspatii vectoriale

Notiuni introduse: suma a dou a subspatii vectoriale, suma direct

a, subspatii
suplimentare, descompunerea unui vector dupa doua subspatii suplimentare

10
 Deni tia 1. Fie W1 si W2 doua subspatii vectoriale ale spatiului vectorial V .
Multimea W1 + W2 = fv 2 V j v = v1 + v2 ; v1 2 W1 ; v2 2 W2 g se numeste suma
subspatiilor vectoriale W1 si W2 .
tia 1. a) W1 + W2 este subspatiu vectorial al lui V .
Propozi
b) W1 \ W2 = f0g daca si numai daca orice vector v 2 W1 + W2 admite o
descompunere unica v = v1 + v2 ; v1 2 W1 ; v2 2 W2 .
Demonstratie. a) Fie u; v 2 W1 + W2 , adic a u = u1 + u2 cu u1 2 W1 , u2 2 W2 si
v = v1 +v2 cu v1 2 W1 , v2 2 W2 . Dac a ; 2 R, atunci u1 + v1 2 W1 si u2 + v2 2
W2 . Rezult a u+ v = (u1 +u2 )+ (v1 +v2 ) = ( u1 + v1 )+( u2 + v2 ) 2 W1 +W2 .
Aceasta arat a c
a W1 + W2 este subspatiu vectorial al lui V .
b) Sa presupunem ca W1 \ W2 = f0g. Fie v = v1 + v2 = v10 + v20 . Atunci v1 v10 =
v20 v2 . Dar v1 v10 2 W1 , v20 v2 2 W2 si rezult a v1 v10 = v20 v2 2 W1 \ W2 .
a c
Atunci v1 v1 = 0, v2 v2 = 0 sau v1 = v1 , v2 = v20 , adic
0 0 0
a descompunerea este
unica.
Reciproc, presupunnd unicitatea descompunerii pentru orice v 2 W1 + W2 ,
rezulta W1 \ W2 = f0g, caci altfel orice w 2 W1 \ W2 , w 6= 0; ar avea cel putin dou
a
descompuneri, w = w + 0, w 2 W1 , 0 2 W2 si w = 0 + w, 0 2 W1 , w 2 W2 .
Deni tia 2. Dac a W1 \ W2 = f0g, atunci suma W1 + W2 se numeste suma
directa a celor doua subspatii si se noteaz
a cu W1 W2 . Dac a n plus W1 W2 = V ,
atunci W1 si W2 se numesc subspatii suplimentare.
Dac a v 2 V , scrierea unic a a lui v sub forma v = v1 + v2 cu v1 2 W1 si v2 2 W2
se numeste descompunerea lui v dupa cele doua subspatii .
( a;a)
Exemplu. Fie R( a;a) = ff j f : ( a; a) ! Rg si Rp = ff : ( a; a) ! R j f
( a;a) ( a;a) ( a;a)
functie par ag, Ri = ff : ( a; a) ! R j f functie impar ag. Rp si Ri
sunt subspatii suplimentare. ntr-adev ar, este imediat c a sunt subspatii vectoriale.
( a;a) ( a;a)
Fie f 2 Rp \ Ri . f ind att para ct si impara, f = 0, deci intersectia
celor dou a subspatii este subspatiul nul. Dac a f 2 R( a;a) , atunci f = fp + fi ,
f (x) + f ( x) f (x) f ( x) ( a;a) ( a;a)
unde fp = ; fi = ; fp 2 Rp ; fi 2 Ri ; asa ca
2 2
( a;a) ( a;a)
f 2 Rp + Ri .
S asim descompunerea lui g(x) = ex pe cele dou
a g a subspatii.

g(x) + g( x) g(x) g( x) ex + e x
ex e x
g(x) = + = + = chx + shx:
2 2 2 2

Teorema 1 (Teorema dimensiunii sau Teorema lui Grassmann). Daca

U si W sunt doua subspatii ale spatiului vectorial V , atunci

dim U + dim W = dim(U + W ) + dim(U \ W ):

Exemplu. Fie U si W subspatiile vectoriale ale lui R3 generate, respectiv, de

multimile de vectori fu1 = ( 1; 1; 0); u2 = ( 1; 2; 3); u3 = (0; 3; 3)g; fw1 =

11
(1; 5; 3); w2 = ( 2; 1; 5); w3 = ( 3; 2; 4)g. Se poate ar ata c
a multimea fu1 ; u2 g
este o baz a a lui U , iar fw1 ; w2 g este o baza a lui W . Astfel dim U = 2 si dim W = 2.
3
U + W = fv 2 R j v = 1 u1 + 2 u2 + 1 w1 + 2 w2 g si se g aseste c
a multimea
fu1 ; w1 ; w2 g este o baz a a lui U + W , asa c a dim(U + W ) = 3.
Se poate ar ata ca U \ W este subspatiul generat de multimea f(2; 3; 1)g care
este chiar o baz a a lui U \ W . Rezult a c
a dim(U \ W ) = 1.
Deoarece 2 + 2 = 3 + 1, relatia din Teorema dimensiunii este ndeplinit a.
Corolar. Daca suma subspatiilor vectoriale U si W este directa, atunci

dim U W = dim U + dim W:

1.7. Spatii vectoriale euclidiene

No tiuni introduse: produs scalar, spatiu vectorial euclidian, norm a, spatiu

vectorial normat, vectori ortogonali, multime ortogonal
a, multime ortonormala

n cele ce urmeaz
a V va un spatiu vectorial real.
Deni tia 1. O functie h ; i : V V ! R cu propriet atile:
a) hv; wi = hw; vi pentru orice v; w 2 V ;
b) hu + v; wi = hu; wi + hv; wi pentru orice u; v; w 2 V ;
c) h v; wi = hv; wi pentru orice 2 R si v; w 2 V ;
d) hv; vi 0 pentru orice v 2 V ; hv; vi = 0 dac a si numai daca v = 0,
se numeste produs scalar pe V .

Observa tie. Folosind propriet atile a), b) si c) din denitie, g

asim c
a hv; w1 +
w2 i = hv; w1 i + hv; w2 i pentru orice v; w1 ; w2 2 V si hv; wi = hv; wi pentru orice
2 R si v; w 2 V .

Deni tia 2. Un spatiu vectorial real pe care s-a denit un produs scalar se
numeste spatiu vectorial euclidian.

Exemple. a) Fie V = Rn . Denim h ; i : Rn Rn ! R prin hx; yi = x1 y1 +

: : : + xn yn , unde x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : yn ). Se vede imediat c
a h ; i este un
n n
produs scalar pe R . Astfel R devine spatiu vectorial euclidian.

b) Fie V = CR0 ([a; b]) (spatiul vectorial al functiilor continue denite pe intervalul
Zb
[a; b] cu valori n R). Denim h ; i : V V ! R prin hf; gi = f (x)g(x)dx.
a
Propriet
atile a), b), c) si prima parte din d) (Denitia 1) sunt evidente. A doua
parte a lui d), adica hf; f i = 0 implica f = 0, revine la a ar
ata ca f continu
a si

12
Zb
f 2 (x)dx = 0 implic
a f (x) = 0 pentru orice x 2 [a; b]. Acesta este un exercitiu de
a
analiz
a matematic
a pe care nu-l vom rezolva aici.

Teorema 1 (Inegalitatea Cauchy-Schwarz). Pentru orice v; w 2 V are loc

inegalitatea
hv; wi2 hv; vihw; wi:
Egalitatea are loc daca si numai daca v si w sunt liniar dependenti.

Demonstratie. Oricare ar 2 R, avem

2 2
0 h v+w; v+wi = hv; vi+ hv; wi+ hw; vi+hw; wi = hv; vi+2 hv; wi+hw; wi

Avem un trinom de gradul doi cu coecienti reali, pozitiv pentru orice . nseamn
a
c
a discriminantul s
au este negativ, adic
a

hv; wi2 hv; vihw; wi 0;

ceea ce este tocmai inegalitatea din enunt.

S
a obsev am ca exist
a 0 2 R astfel nct h 0 v + w; 0 v + wi = 0 dac a si numai
daca exista 0 2 R pentru care 0 v + w = 0; adic a daca si numai dac
a v si w sunt
liniar dependenti. Pe de alt a parte, existenta unui astfel de 0 este echivalent a cu
faptul ca functia de gradul doi 2 hv; vi + 2 hv; wi + hw; wi; care este tot timpul
pozitiva, are pe 0 ca radacin
a, adic
a discriminantul ei este nul.

Exemple. a) Pentru produsul scalar de la a), exemplul precedent, inegalitatea

Cauchy- Schwarz este

(x1 y1 + : : : + xn yn )2 x21 + : : : + x2n y12 + : : : + yn2 ;

pentru orice numere reale x1 ; : : : ; xn ; y1 ; : : : ; yn . Egalitatea are loc dac

a si numai
dac
a exist
a 2 R astfel nct y1 = x1 ; : : : ; yn = xn :

b) Pentru produsul scalar de la b), exemplul precedent, inegalitatea Cauchy-

Schwarz este 0 b 12
Z Zb Zb
@ f (x)g(x)dxA f 2 (x)dx g 2 (x)dx
a a a

pentru oricare doua functii reale f; g denite pe intervalul [a; b]. Egalitatea are loc
dac
a si numai dac
a exist
a 2 R astfel nct g(x) = f (x) pentru orice x 2 [a; b]:

Deni tia 3. Fie V un spatiu vectorial. O functie k k : V ! R cu propriet

atile:
a) kvk > 0 pentru orice v 6= 0; k0k = 0:
b) k vk = j j kvk pentru orice 2 R si v 2 V ;
c) kv + wk kvk + kwk pentru orice v; w 2 V (inegalitatea triunghiului),

13
se numeste norma.

Deni tia 4. Un spatiu vectorial pe care s-a denit o norm

a se numeste spatiu
vectorial normat.

Propozi tia 1. Daca V este

p un spatiu vectorial euclidian, atunci functia k k :
V ! R, denita prin kvk = hv; vi pentru orice v 2 V , este o norma pe V .
p
Demonstratie. Deoarece hv; vi 0 are sens hv; vi. Evident c a kvk 0.
kvk = 0 dac a si numai dac
a hv; vi = 0, adic
a v = 0. q
p 2
p
Dac a 2 R si v 2 V , atunci k vk = h v; vi = hv; vi = j j hv; vi =
j j kvk.
Pentru a demonstra
p proprietatea c) din Denitia 3 observ
am mai nti ca folosind
notatia kvk = hv; vi, inegalitatea Cauchy-Schwartz se poate scrie jhv; wij kvk
kwk. Avem kv + wk2 = hv + w; v + wi = hv; vi + hv; wi + hw; vi + hw; wi = kvk2 +
2hv; wi+kwk2 kvk2 +2 kvk kwk+kwk2 = (kvk + kwk)2 de unde rezult a inegalitatea
triunghiului.

Corolar. Orice spatiu vectorial euclidian este un spatiu vectorial normat.

Exemple. a) Rn este un spatiu vectorial normat cu urm ap

toarea norm a prove-
2
a din produsul scalar denit la a), primul exemplu: kxk = x1 + : : : + x2n , unde
nit
x = (x1 ; : : : ; xn ) :

b) CR0 ([a; b]) este un spatiu vectorial normat cu urm

av
toarea norm
a provenit
a din
uZb
u
u
produsul scalar denit la b), primul exemplu: kf k = t f 2 (x)dx, unde f este o
a
functie continu
a denit
a pe [a; b].
n cele ce urmeaz
a V va un spatiu vectorial euclidian.

Deni tia 1. Vectorii u si v din V se numesc ortogonali si se noteaz

a u?v dac
a
hu; vi = 0.
O submultime S V se numeste ortogonala daca oricare ar v; w 2 S; v 6=
w; are loc hv; wi = 0. S se numeste ortonormala (sau ortonormata ) dac a este
ortogonala si oricare ar v 2 S, kvk = 1.

Exemplu. Consider am submultimea F = ff1 ; f2 ; f3 ; f4 g a lui R4 , unde f1 =

(1; 1; 1; 1); f2 = (1; 1; 1; 1); f3 = (1; 0; 1; 0); f4 = (0; 1; 0; 1). F este o multime
ortogonal a. ntr-adev
ar, hf1 ; f2 i = 1 1 + 1 ( 1) + 1 1 + 1 ( 1) = 0; hf1 ; f3 i =
1 1 + 1 0 + 1 ( 1) + 1 0 = 0; hf1 ; f4 i = 1 0 + 1 1 + 1 0 + 1 ( 1) = 0; hf2 ; f3 i =
1 1 + ( 1) 0 + 1 ( 1) + ( 1) 0 = 0; hf2 ; f4 i = 1 0 + ( 1) 1 + 1 0 + ( 1) ( 1) =
0; hf3 ; f4 i = 1 0 + 0 1 + ( 1) 0 + 0 ( 1) = 0.

Observa tie. Dac

a multimea fv1 ; : : : ; vp g este ortogonal
a, atunci multimea
vi
fu1 ; : : : ; up g unde ui = ; i = 1; : : : ; p; este ortonormal
a.
kvi k

14
 vi vj 1 1
ntr-adev
ar, dac
a i 6= j, atunci hui ; uj i = h ; i= hvi ; vj i =
kvi k kvj k kvi k kvj k
0, deci fu1 ; : : : ; up g este ortogonala. Pe de alt a parte, oricare ar i = 1; : : : ; p,
vi 1 1
kui k = = kvi k = kvi k = 1. Astfel fu1 ; : : : ; up g este o multime
kvi k kvi k kvi k
ortonormala.

Exemplu. Fie F = ff1 ; f2 ; f3 ; f4 g multimea ortogonal

a din exemplul precedent.
vi
Conform observatiei precedente, multimea G = fg1 ; g2 ; g3 ; g4 g, unde gi = ;i=
p kv i k p
1; 2; 3; 4 este ortonormal
a. Deoarece kf1 k = 2; kf2 k = 2; kf3 k = 2; kf4 k = 2,
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
g
asim G = ; ; ; ; ; ; ; ; p ; 0; p ; 0 ; 0; p ; 0; p .
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
Propozi tia 1. O multime ortogonala formata din elemente nenule este liniar
independenta.

Demonstratie. Fie S multimea din teorem a si v1 ; : : : vp 2 S, 1 ; : : : p 2 R

astfel nct 1 v1 + : : : + p vp = 0. Pentru un i xat n multimea f1; :::; pg avem
h 1 v1 +: : :+ p vp ; vi i = 0. De aici rezult a 1 hv1 ; vi i+: : :+ i hvi ; vi i+: : :+ p hvp ; vi i = 0
si apoi i hvi ; vi i = 0 (c aci hvj ; vi i = 0 pentru j 6= i). Deoarece vi 6= 0; hvi ; vi i > 0 si
atunci i = 0. Cum i a fost ales arbitrar din multimea f1; :::; pg, nseamn a c
a i=0
pentru orice i = 1; :::; p:

Corolar. Daca dim V = n, atunci orice multime ortogonala care contine n

vectori nenuli este o baza a lui V .

Demonstratie. Se aplic
a Propozitia 1, b) de la 1.5.

Exemplu. Consider am multimile F si G din exemplul precedent. F este o baz

a
4
ortogonal
a a lui R , iar G una ortonormal a.
Propozi tia 2. Daca E = fe1 ; : : : ; en g este o baza ortogonala a lui V si x =
hx; ei i
x1 e1 +: : :+xn en , atunci xi = ; i = 1; : : : ; n. Daca E este o baza ortonormala,
hei ; ei i
atunci xi = hx; ei i; i = 1; : : : ; n.

Demonstratie. Pentru un i 2 f1; : : : ; ng avem hx; ei i = hx1 e1 + : : : + xn en ; ei i =

x1 he1 ; ei i + : : : + xi hei ; ei i + : : : + xn hen ; ei i = xi hei ; ei i; deoarece hej ; ei i = 0 pentru
hx; ei i
j 6= i. ei 6= 0 implic a hei ; ei i =
6 0 si atunci xi = .
hei ; ei i
Dac a baza este ortonormal a, hei ; ei i = 1 si atunci xi = hx; ei i.

Exemplu. Fie F baza ortogonal a din exemplul precedent. Coordonatele vec-

hx; f1 i 9 hx; f2 i 5
torului x = (3; 2; 1; 5) n baza F sunt x1 = = ; x2 = = ; x3 =
hf1 ; f1 i 4 hf2 ; f2 i 4

15
 hx; f3 i 4 hx; f4 i 3 9 5 3
= = 2; x4 = = , adic
a x = f1 f2 + 2f3 f4 . Co-
hf3 ; f3 i 2 hf4 ; f4 i 2 4 4 2
ordonatele aceluiasi vector n baza ortonormal a G din exemplul precedent sunt p
9 5 p 3 2
y1 = hx; g1 i = ; y2 = hx; g2 i = ; y3 = hx; g3 i = 2 2; y4 = hx; g4 i = ;
2 p2 2
9 5 p 3 2
adic a x = g1 g2 + 2 2g3 g4 :
2 2 2

1.8. Exercitii

1.

1.1) Ar a R3 este spatiu vectorial real.

atati c
1.2) Fie V = Mm;n (R) (multimea matricilor cu m linii si n coloane cu elemente
din R). S a se arate c a, fata de adunarea matricilor si nmultirea lor cu scalari, V
este un spatiu vectorial peste corpul R.
1.3) Fie S(R) = f(an )n2N j an 2 R; (8) n 2 Ng (multimea sirurilor de numere
reale). S
a se arate c a, daca se deneste adunarea sirurilor prin (an )n2N + (bn )n2N =
(an + bn )n2N si nmultirea cu scalari prin (an )n2N = ( an )n2N , se obtine un spatiu
vectorial real.
1.4) Sa se arate c a V = C o (R) = ff : R ! R j f continu a} este un spatiu
vectorial real (relativ la operatiile uzuale de adunare a functiilor si de nmultire a
lor cu numere reale).
2.
2.1) Se consider a submultimile X1 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j x1 + x2 + x3 = 0; x1 +
2x2 + 3x3 = 0g; X2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j x21 + x22 + x23 = 1g; X3 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2
R3 j x1 = x2 = x3 g ale lui R3 : Care dintre ele este subspatiu vectorial al lui R3 ?
2.2) Sa se arate ca submultimile matricilor supradiagonale, subdiagonale, diago-
nale, simetrice si antisimetrice formeaz a subspatii vectoriale ale lui Mn (R) (multimea
matricilor p atrate de dimensiune n cu elemente din R).
2.3) Care din urm atoarele submultimi ale lui S(R) de la 1.3) formeaz a subspatiu
vectorial?
a) sirurile convergente; b) sirurile convergente cu limita 0; c) sirurile divergente;
d) sirurile convergente cu limita 1.
2.4) Sa se arate ca multimea functiilor polinomiale de o variabil a real
a formeaza
o
subspatiu vectorial al lui C (R):
2.5) Fie R[X] spatiul vectorial al polinoamelor cu coecienti din R de variabil a
X: S a se arate c a submultimea polinomelor de grad cel mult n; Rn [X]; este un
subspatiu vectorial al lui R[X]: Dac a m < n; atunci Rm [X] este subspatiu vectorial
al lui Rn [X]:
3.

16
 3.1) Se dau vectorii v1 = (1; 2; 1; 1), v2 = (1; 0; 3; 2) si scalarii 1 = 5; 2 = 3:
S
a se calculeze combinatia liniar a 1 v1 + 2 v2 :
3.2) Este vectorul v = ( 3; 4; 4) combinatie liniar a de vectorii v1 = ( 1; 2; 2);
v2 = (2; 2; 2); v3 = ( 3; 6; 6) din R3 ?
3.3) Care este acoperirea liniar a a multimii de vectori din R3 f(1; 0; 0); (0; 1; 0)g?
3.4) Care este acoperirea liniar a a multimii f1; X; X 2 g din R[X]?
3.5) S a se arate c
a multimile f(1; 5; 3); (2; 0; 6)g si f( 1; 7; 3); (4; 5; 12)g genereaz a
3
acelasi subspatiu n R ;
3.6) S a se arate c
a multimile f(1; 2; 1; 1); (1; 0; 3; 2)g si f(2; 2; 4; 1); (0; 2; 2; 3)g
genereaz a acelasi subspatiu n R4 .
3.7) Indicati sisteme de generatori pentru: R3 [X]; subspatiul vectorial W =
f(0; ; ) j ; 2 Rg al lui R2 ; M2 (R):
4.
4.1) Sa se studieze liniar dependenta vectorilor:
a) (1; 5; 3); ( 2; 1; 5); ( 3; 2; 4) din R3 ;
b) (1; 1; 0; 1); (2; 1; 3; 1); (0; 1; 1; 1) din R4 :
4.2) Sa se studieze liniar dependenta multimilor:
a) fex ; e x g; fex ; e x ; chxg si fex ; xex ; shxg din C 0 (R):
b) fsin x; cos xg si f1; cos x; cos 2xg din C 0 ([0; 2 ]):
c) fx; ex ; e x g; fex ; xex ; e x g din C 0 (R):
4.3) Fie V = C 0 (I) (multimea functiilor continue denite pe intervalul I si cu
valori reale) si M = ff0 ; f1 ; : : : ; fn g, unde f0 (x) = 1; f1 (x) = x; : : : ; fn (x) = xn . S
a
se arate ca M este o multime liniar independent a n V .
4.4) Sa se studieze liniar dependenta multimii
1 0 1 1 0 3 0 0 7
; ; din M2;3 (R):
2 1 0 3 0 0 1 2 0
5.
5.1) Sa se determine baza si dimensiunea subspatiului vectorial al lui R4 generat
de vectorii:
a) (2; 1; 3; 1); (1; 2; 0; 1); ( 1; 1; 3; 0);
b) (2; 1; 3; 1); ( 1; 1; 3; 1); (4; 5; 3; 1); (1; 5; 3; 1).
5.2) a) Fie X multimea solutiilor sistemului de ecuatii x1 + x2 + x3 + x4 =
0; x1 + 2x2 + 3x3 + x4 = 0. S a se arate c
a X formeaza un subspatiu vectorial al lui
4
R , sa se g
aseasc a o baz a si dimensiunea lui X.
b) Aceeasi problem a pentru sistemul de ecuatii 3x1 + 4x2 5x3 + 7x4 = 0; 2x1
3x2 + 3x3 2x4 = 0; 4x1 + 11x2 13x3 + 16x4 = 0; 7x1 2x2 + x3 + 3x4 = 0.
x 0 y
5.3) S
a se arate c a multimea A = fA 2 M2;3 (R) j A = ; y = u 3vg
u v 0
este un subspatiu vectorial al lui M2;3 (R). S a se stabileasc
a dimensiunea. S a se
1 0 1 1 0 3
arate ca multimea fM; N; P g, unde M = ;N = ;P =
2 1 0 3 0 0
0 0 7
, formeaz a o baz a a lui A.
1 2 0

17
 6.
6.1) S a se g
aseasc a o baza pentru U + W si o baz a pentru U \ W dac a U si W
4
sunt subspatiile vectoriale ale lui R generate respectiv de vectorii:
a) u1 = (2; 1; 0; 1); u2 = (1; 1; 3; 7); w1 = (1; 2; 1; 0); w2 = ( 1; 1; 1; 1):
b) u1 = (1; 1; 2; 1); u2 = (0; 1; 1; 2); u3 = ( 1; 2; 1; 5); w1 = (2; 1; 0; 1); w2 =
( 2; 1; 1; 1); w3 = (3; 0; 2; 3):
Sa se verice teorema dimensiunii (a lui Grassmann).
6.2) a) S a se stabileasc a dimensiunile subspatiilor vectoriale U si W ale lui V =
C (R) generate de fe ; e ; chxg; fex ; xex ; shxg. S
0 x x
a se determine intersectia, suma
celor dou a subspatii si dimensiunile lor.
b) Aceleasi cerinte pentru V = C 0 ([0; 2 ]) si U; W generate de fsin x; cos xg;
f1; cos x; cos 2xg.
c) Aceeasi pentru V = C 0 (R) si U; W generate de fx; ex ; e x g; fex ; xex ; e x g.
6.3) a) Fie V = R3 si U; W subspatiile vectoriale generate respectiv de vectorii
u1 = (1; 1; 1); u2 = ( 1; 1; 1); w1 = (2; 1; 0); w2 = (1; 1; 3); w3 = ( 1; 0; 3).
Sa se arate c a U si W sunt subspatii suplimentare si s a se gasesc
a descompunerea
vectorului v = (6; 2; 0) pe aceste subspatii.
b) Aceeasi problem a pentru V = R4 , U; W subspatiile vectoriale generate respec-
tiv de vectorii u1 = (2; 1; 3; 2); u2 = (1; 1; 3; 4); u3 = (5; 2; 6; 2); w1 = (2; 3; 11; 5); w2 =
(1; 1; 5; 2); w3 = (0; 1; 1; 1) si v = (2; 0; 0; 3).
7.
7.1) Se dau submultimile E = f(4; 1; 0); ( 1; 3; 1); (1; 1; 1)g si
F =f(3; 0; 1); (1; 2; 1); ( 1; 0; 1)g ale lui R3 :
a) S
a se arate c a E si F sunt baze ale lui R3 :
b) Sa se calculeze coordonatele vectorului v = (7; 4; 1) n ecare din cele dou a
baze.
7.2) Fie E = f(1; 5; 3); (2; 0; 6)g si F =f( 1; 7; 3); (4; 5; 12)g submultimi ale lui
R3 si W = L(E):
a) S
a se arate c a E si F sunt baze ale lui W:
b) Sa se arate c a vectorul v = ( 1; 5; 3) apartine lui W .
7.3) Sa se determine coordonatele vectorului x = (1; 0; 1; 1) din R4 n baza B =
f(1; 0; 0; 1); (0; 0; 0; 1); (1; 1; 1; 1); (1; 1; 1; 1)g si n baza
B 0 = f(1; 1; 0; 1); (2; 1; 3; 1); (1; 1; 0; 0); (0; 1; 1; 1)g .
7.4) Sa se arate c a submultimile E = f1; 1 + X; 1 + X 2 ; 1 + X 3 ; 1 + X 4 ; 1 + X 5 g
si F = f1; 1 X; 1 X 2 ; 1 X 3 ; 1 X 4 ; 1 X 5 g sunt baze ale lui R5 [X]: S a se
calculeze coordonatele polinomului p = 1 X + X 3 X 4 + X 5 n ecare din cele
dou a baze.
7.5) Se consider a spatiul vectorial A din exercitiul 5.3 si bazele sale B1 =
1 0 0 0 0 1
fE; F; Gg; B2 = fM; N; P g; unde E = ; F = ; G =
0 0 0 1 0 0
0 0 3
; iar M; N; P sunt matricile din exercitiul 5.3. S a se g aseasc a coor-
0 1 0

18
 5 0 13
donatele matricei A = n ecare din cele doua baze.
7 2 0
7.6) a) Se considera subspatiul vectorial W al lui V = C 0 (R) generat de multimea
M = fex ; e x g si functiile f (x) = chx , g(x) = shx; x 2 R: S a se arate c
a M este
o baz
a a lui W; functiile f si g apartin lui W si s
a se precizeze coordonatele lor n
baza M:
b) Aceeasi problem a pentru M = fsin x; cos xg si f (x) = sin x + , g(x) =
2
cos x + ; x 2 R:
2
8.

8.1) Se d a aplicatia h ; i : Rn Rn ! R denit a prin hx; yi = x1 y1 + : : : + xn yn ,

unde x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : yn ). S
a se arate ca h ; i este un produs scalar pe
n
R si s a se scrie inegalitatea Cauchy-Schwarz.
8.2) Se d a aplicatia h ; i : R3 R3 ! R denit a prin
a) hx; yi = 5x1 y1 x1 y2 x2 y1 + x2 y2 + 2x2 y3 + 2x3 y2 + 6x3 y3 ;
b) hx; yi = x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 + 2x2 y2 + x2 y3 + x3 y2 + 2x3 y3 ,
unde x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y1 ; y2 ; y3 ). S a se arate c
a h ; i este un produs scalar pe
3
R si sa se scrie inegalitatea Cauchy-Schwarz.
8.3) Se d a aplicatia h ; i : V V ! R, unde V = CR0 ([a; b]) (spatiul vectorial al
functiilor continue denite pe intervalul [a; b] cu valori n R) denit a prin hf; gi =
Zb
f (x)g(x)dx: S a se arate ca h ; i este un produs scalar pe V si s a se scrie inegalitatea
a
Cauchy-Schwarz.
8.4) Se d
a aplicatia h ; i : V V ! R, unde V = C 0 ([1; e]), denit a prin
Re
hf; gi = (ln x)f (x)g(x)dx, f; g 2 V . S
a se arate c
a h ; i este un produs scalar pe
1
V si s
a se scrie inegalitatea Cauchy-Schwarz.
9.
Sa se scrie expresia normei care se deduce din ecare produs scalar denit la
exercitiul 8 si apoi s
a se calculeze kvk dac
a
9.1) v = (1; 1; : : : ; 1) pentru 8.1).
9.2) a) v = (2; 0; 1) pentru 8.2) a).
b) v = (1; 2; 3) pentru 8.2) b).
9.3) v = f , unde f (x) = x2 ; (8)x 2 [0; 1] pentru 8.3) cu a = 0 si b = 1:
9.4) v = h, unde h(x) = x; (8)x 2 [1; e] pentru 8.4).
10.
10.1) Se consider a submultimea F = f(1; 1; 1); (1; 1; 0); (1; 1; 2)g a lui R3 .
a) S
a se arate c a F este o baza ortogonala a lui R3 :
b) S
a se ortonormeze baza F.
10.2) Se consider a submultimea
M = f(1; 1; 1; 1); (1; 1; 1; 1); (1; 0; 1; 0); (0; 1; 0; 1)g a lui R4 .

19
 a) S
a se arate c
a M este o baz a a lui R4 :
a ortogonal
b) S
a se ortonormeze baza M.
11.
S
a se calculeze coordonatele vectorului v n raport cu baza indicata (se vor folosi
formulele de calcul ale coordonatelor pentru baze ortogonale, respectiv ortonormale):
a) v = (1; 2; 3); baza de la exercitiul 10.1), a).
b) v = (1; 2; 3); baza de la exercitiul 10.1), b).
c) v = (3; 2; 1; 5); baza de la exercitiul 10.2), a).
d) v = (3; 2; 1; 5); baza de la exercitiul 10.2), b).

20