Cursul 5

n
Spaţiul liniar real R (n 2 N ).Aspecte algebrice şi topologice
(prima parte)

În perspectiva abord¼arii unor elemente privitoare la funcţii de mai multe variabile reale, prezent¼
am
aici câteva aspecte algebrice şi topologice care, în particular, sunt de interes pentru mulţimea
Rn (= |R R {z: : : R}, unde n 2 N ), R …ind corpul numerelor reale. Circumstanţial, respectivele
de n ori
aspecte se raporteaz¼a la dreapta real¼a când n = 1, la planul real când n = 2, la spaţiul real când
n = 3 sau, în general, la hiperspaţiul real când n 4.

Cadru algebric pentru Rn

De…niţia 5.1 Fie V o mulţime nevid¼a şi K un corp comutativ. Se spune c¼a, pe V , este de…nit¼a o
structur¼ a algebric¼ a de spaţiu liniar peste corpul K dac¼a şi numai dac¼a exist¼a o lege intern¼a
(dat¼a, de regul¼a, în notaţie aditiv¼a) "+" : V V ! V şi o lege de compoziţie (operaţie) extern¼a (notat¼a,
de obicei, multiplicativ) " "K V ! V , aşa încât sunt îndeplinite urm¼atoarele cerinţe (axiome):

SL1) (V; +) este un grup comutativ;

SL2) (x + y) = x+ y, 8 2 K, x; y 2 V ;

SL3) ( + )) x = x+ x, 8 ; 2 K, x 2 V ;

SL4) ( x) = ( ) x, 8 ; 2 K, x 2 V ;

SL5) 1 x = x, (unde 1 este elementul unitate din K), 8 x 2 V

Ansamblul (V; K; +; ) se numeşte spaţiu liniar (sau vectorial ) peste K (sau K-spaţiu liniar ).
Elementele K-spaţiului liniar V se numesc vectori , iar elementele lui K se numesc, într-un astfel de
context, scalari . Legea de compoziţie intern¼ a " + " poart¼ a denumirea de adunare a vectorilor ,
iar legea de compoziţie extern¼ a " " se numeşte înmulţirea cu scalari . Când K este corpul R al
numerelor reale, atunci spaţiul liniar în cauz¼ a se numeşte real . Elementul neutru (din V ) în raport
cu operaţia intern¼a " + " se numeşte vectorul nul şi se noteaz¼
a, uzual, cu 0. Simetricul unui element
u 2 V , relativ la " + ", se numeşte vectorul opus lui u şi se noteaz¼ a cu u.

Propoziţia 5.1 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar. Atunci:

i) 0 x = 0 = 0, 8 x 2 V; 2 K;

ii) ( ) x= ( x) = x, 8 2 K; x 2 V ;

iii) ( ) ( x) = x, 8 2 K; x 2 V ;

iv) x=0) = 0 sau/şi x = 0.

Demonstraţie: i) 0 x = (0 + 0) x = 0 x + 0 x, 8 x 2 V ) 0 x + ( 0 x) = (0 x + 0 x) + ( 0 x)
) 0 = 0 x + ((0 x + ( 0 x))) ) 0 = 0 x + 0. Totodat¼ a, avem: 0= (0 + 0) = 0+ 0 )
0+( 0) = ( 0 + 0) + ( 0) = 0+( 0 + ( 0)) = 0+0 ) 0 = 0, 8 2 K.
 ii) 0 = x = ( ) x = x+( ) x ) ( ) x = x şi 0 = x = ( x+x) = ( x)+ x
) ( x) = x, 8 2 K; x 2 V .
iii) ( ) ( x) = ( x) = ( ( x)) = x, 8 2 K; x 2 V .
1 1 1
iv) Dac¼ a 6= 0 şi x = 0, atunci: x = 1 x = x= ( x) = 0 = 0. Altfel,
= 0 şi x este arbitrar în V . J

Propoziţia 5.2 Mulţimea Rn (n 2 N ) are structur¼a de spaţiu liniar real în raport cu operaţia alge-
bric¼a intern¼a de adunare a n-uplelor, de…nit¼a prin

(x; y) 2 Rn Rn ! x + y = (x1 + y1 ; x2 + x2 ; : : : ; xn + yn ) 2 Rn ;
8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 Rn
şi legea de înmulţire a unui n-uplu oarecare cu un scalar real arbitrar, de…nit¼a prin

( ; x) 2 R Rn ! x = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn );

8 2 R; x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn :

Demonstraţie: Asociativitatea şi comutativitatea adun¼ arii pe R implic¼ a evident asociativitatea şi
respectiv comutativitatea adun¼ n
arii pe R . Totodat¼ a, se vede c¼ a 0 = (0; 0; : : : ; 0) 2 Rn este vectorul
nul, adic¼
a elementul neutru al adun¼ arii pe R şi, pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn , exist¼
n a opusul
n
x = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 R . Prin urmare, în raport cu adunarea n-uplelor reale, (R ; +) este n

grup(aditiv) comutativ, …ind satisf¼ acut¼a astfel axioma SL1) din de…niţia 5.1. În ceea ce priveşte
îndeplinirea axiomelor SL2)-SL5) constat¼ am, pe rând, c¼a avem:

(x + y) = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) = ( (x1 + y1 ); (x2 + y2 ); : : : ; (xn + yn )) =

= ( x1 + y1 ; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) + ( y1 ; y2 ; : : : ; yn );
8 2 R; x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 Rn ;

( + ) x = ( + )(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = (( + )x1 ; ( + )x2 ; : : : ; ( + )xn ) =

= ( x1 + x1 ; x2 + x2 ; : : : ; xn + xn ) = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) + ( y1 ; y2 ; : : : ; yn ) =
= (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) + (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); 8 ; 2 R; x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn ;

( x) = ( (x1 ; x2 ; : : : ; xn )) = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ) =
= (( )x1 ; ( )x2 ; : : : ; ( )xn ) = ( )(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = ( )x;
8 ; 2 R; x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn şi
1 x = 1 (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = (1 x1 ; 1 x2 ; : : : ; 1 xn ) =
= (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = x; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 R:
În concluzie, (R; +; ) este un spaţiu liniar real. J
Alte exemple de spaţii liniare. Fie X o mulţime nevid¼ a, K un corp comutativ, (V; K; +; ) un
spaţiu liniar peste K şi F(X; V ) = ff : X ! V g. Se poate vedea c¼a F(X; V ) are o structur¼
a algebric¼
a
de spaţiu liniar în raport cu adunarea funcţiilor, de…nit¼
a uzual prin

( ) (f + g)(x) = f (x) + g(x); 8 x 2 V; 8 f; g 2 F(X; V )

 şi înmulţirea cu scalari a funcţiilor, de…nit¼
a prin

( ) ( f )(x) = f (x); 8 2 K; 8 x 2 V; 8 f 2 F(X; V ):

Aceasta deoarece, în virtutea faptului c¼ a V este un K-spaţiu liniar, F(X; V ) satisface, în raport cu
operaţiile algebrice menţionate, axiomele SL1)-SL5) din de…niţia 5.1.
Particularizând X, K, şi V , obţinem diverse exemple de spaţii vectoriale. Astfel, dac¼ a m şi n
sunt numere naturale proprii, iar X = f1; 2; : : : ; mg f1; 2; : : : ; ng şi V = K = R, atunci F(X; V ) se
identi…c¼ a cu mulţimea Mmn (R) a tuturor matricilor de tip m n şi cu elemente din R, mulţime care,
în raport cu adunarea matricilor şi cu înmulţirea cu scalari din R este, aşadar, un spaţiu liniar real.
În situaţia în care X R şi V = K = R, se obţine R-spaţiul liniar F(X; R) al funcţiilor reale, de
o singur¼ a variabil¼a real¼a, de…nite pe X. Dac¼ a X este o submulţime nevid¼ a a lui Rn (n 2 N ), K = R
şi V = Rm (m 2 N ), atunci F(X; V ) reprezint¼ a, în raport cu adunarea (*) şi ¬nmulţirea (**), spaţiul
liniar real al funcţiilor de n-variabile reale, de…nite pe X şi cu valori vectoriale de câte m coordonate
reale.
Atunci când X = N şi X = K = R, mulţimea F(X; V ) este, în raport cu operaţiile (*) şi (**),
spaţiul liniar real al şiruruilor de numere reale.

De…niţia 5.2 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar peste un corp comutativ K şi W o submulţime nevid¼a
a lui V . Dac¼a, 8 x; y 2 W ) x + y 2 W şi, 8 2 K; x 2 W ) x 2 W , atunci (W; K; +; ) este
numit subspaţiu liniar al lui (V; K; +; ).

Exemple:

1) Mulţimea fx = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn ::: x1 = 0g este, în raport cu adunarea n-uplelor din Rn şi

înmulţirea acestora cu scalari din R, un subspaţiu liniar al lui (Rn ; R; + ).

2) Mulţimea ff 2 F(R; R) j f (x) = f ( x); 8 x 2 Rg a funcţiilor reale, scalare şi pare este, dup¼
a
cum lesne se poate vedea, un subspaţiu liniar al spaţiului liniar real (F(R; R); R; +; ).

3) Mulţimea C(Q) a şirurilor Cauchy de numere raţionale este un subspaţiu liniar al spaţiului
vectorial (F(N; Q); Q; +; ).

De…niţia 5.3 Dac¼a n 2 N şi x1 ; x2 ; : : : ; xn sunt elemente ale unui spaţiu liniar V peste un corp
comutativ K, iar 1 ; 2 ; : : : ; n sunt scalari din K, atunci vectorul
n
X
x= x xk
k=1

se numeşte combinaţie liniar¼

a a elementelor x1 ; x2 ; : : : ; xn .

Observaţie: Ţinând seama de de…niţia 5.3, un enunţ echivalent al de…niţiei 5.2 este urm¼ atorul:
“O submulţime nevid¼
a W a unui spaţiu liniar (V; K; +; ) se numeşte subspaţiu liniar al lui V dac¼a şi
numai dac¼
a orice combinaţie liniar¼
a de oricare dou¼
a elemente ale lui W aparţine lui W , adic¼ a

8 ; 2 K; 8 x; y 2 W ) x + y 2 W:

De…niţia 5.4 Fie U o submulţime nevid¼a a unui spaţiu liniar (V; K; +; ). Mulţimea tuturor com-
binaţiilor liniare, cu scalari din K, de elemente din U se numeşte acoperire liniar¼ a a lui U şi se
noteaz¼a cu Lin(U ).
Se poate constata uşor c¼a Lin(U ) este un subspaţiu liniar al lui (V; K; +; ) care o include pe U .
Propoziţia 5.3 Intersecţia a oric¼aror dou¼a subspaţii W1 şi W2 ale unui spaţiu liniar (V; K; +; ) este
un subspaţiu liniar al lui V . Reuniunea a dou¼a subspaţii liniare ale lui V nu este întotdeauna un
subspaţiu liniar al lui V .

Demonstraţie: Ţinând seama de propoziţia 5.1 şi de de…niţia 5.2, putem a…rma c¼ a orice subspaţiu
liniar al lui V conţine vectorul nul 0. Aşadar W1 \ W2 6= ?. Prin prisma observaţiei de mai sus, lu¼ am
dou¼a elemente arbitrare din W1 \ W2 , …e acestea x şi y. Ca atare, x şi y aparţin atât lui W1 cât şi
lui W2 . Cum W1 şi W2 sunt subspaţii liniare ale lui (V; K; +; ), reiese c¼ a, pentru oricare scalari şi
din K, avem x + Y 2 W1 şi, totodat¼ a, x + Y 2 W2 . Deci x + Y 2 W1 \ W2 , 8 ; 2 K,
8 x; y 2 W1 \ W2 ; adic¼ a W1 \ W2 este un subspaţiu liniar al lui V .
În ceea ce priveşte partea secund¼ a a concluziei din enunţul prezentei propoziţii, vedem c¼ a, de exem-
plu, deşi mulţimile V1 = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn ::: xn = 0gşi V2 = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn j x1 = 0gsunt
subspaţii liniare ale lui Rn , iar vectorii (0; 0; : : : ; 1); din V2 şi (1; 0; : : : ; 0); din V1 aparţin reuniunii
V1 [ V2 , suma lor, adic¼ a vectorul (1; 0; : : : ; 0; 1) nu mai aparţine acestei reuniuni. Deci, în acest caz,
reuniunea subspaţiilor liniare V1 şi V2 nu este un subspaţiu liniar al lui V = Rn . J
Observaţie: Procedˆand ca în demonstraţia primei p¼ arţi a propoziţiei 5.3, se poate ar¼
ata c¼
a, de
fapt, intersecţia a oricâtor subspaţii liniare ale unui spaţiu liniar este, de asemenea, un subspaţiu liniar
al aceluiaşi spaţiu liniar, ceea ce ne îng¼aduie s¼a valid¼
am urm¼ atoarea de…niţie.

De…niţia 5.5 Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar şi U o submulţime nevid¼a a sa. Cum mulţimea sub-
spaţiilor liniare ale lui V care includ submulţimea U este nevid¼a, cel puţin V f¼acând parte din ea,
denumim subspaţiu generat de submulţimea U tocmai intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ale
lui V care conţin elementele lui U . Not¼am acest subspaţiu liniar al lui V cu Sp(U ).

Propoziţia 5.4 Oricare ar … submulţimea nevid¼a U a unui subspaţiu liniar (V; K; +; ), avem:
n
X
Lin(U ) = Sp(U ) = fx 2 V j 9 n 2 N ; i 2 K; xi 2 U; 1 i n; aşa încât x = i xi g:
i=1

Demonstraţie: Întrucât Lin(U ) este un subspaţiu liniar al lui V care include pe U , intersecţia
tuturor subspaţiilor liniare ale lui V; cu proprietatea c¼ a o includ pe U , cu alte cuvinte Sp(U ), este
inclus¼a în Lin(U ), adic¼a Sp(U ) lin(U ). Reciproc, orice subspaţiu liniar al lui V , care conţine pe
U , conţine şi orice combinaţie liniar¼
a (cu scalari din K) de elemente din U , adic¼ a include subspaţiul
liniar Lin(U ). Prin considerarea intersecţiei tuturor acestor subspaţii, g¼ asim c¼a avem şi incluziunea
Lin(U ) Sp(U ). Aşadar, obţinem Lin(U ) = Sp(U ), ultima mulţime a egalit¼ aţii din enunţ …ind de
fapt exprimarea relaţional¼ a a lui Lin(U ). J

De…niţia 5.6 a) Fie (V; K; +; ) un spaţiu liniar şi x1 ; x2 ; : : : ; xn din V . Elementele x1 ; x2 ; : : : ; xn

se numesc liniar dependente dac¼a exist¼ Xa scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K, dintre care cel puţin unul
nenul, astfel încât combinaţia liniar¼a k xk s¼
a …e vectorul nul 0 2 V .
k=1
X
În caz contrar, dac¼a nu exist¼a astfel de scalari, nu toţi nuli, aşa încˆat k xk = 0, altfel spus,
X k=1
dac¼a relaţia k xk = 0 are loc, cu necesitate, numai când 1 = 2 = ::: = n = 0, atunci
k=1
elementele x1 ; x2 ; : : : ; xn se numesc liniar independente.

b) O submulţime nevid¼a U a unui subspaţiu liniar V se numeşte liniar independent¼ a dac¼a

oricare n (n 2 N ) elemente distincte x1 ; x2 ; : : : ; xn ale lui U sunt liniar independente, în sensul
de la a). Altminteri, dac¼a exist¼a n 2 N şi nişte elemente x1 ; x2 ; : : : ; xn din U care sunt liniar
dependente, atunci mulţimea U se numeşte liniar dependent¼ a.