Curs 1 ALGEBRĂ

1. SPAŢII VECTORIALE

1.1. Spațiu vectorial și subspațiu vectorial. Reguli de calcul într-un spațiu vectorial

Fie V o mulțime nevidă și (K, +, ∙) un corp comutativ.

În acest context, elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui K se numesc scalari.

Definim două operații:

 operația internă  : V × V → V, (x, y)  x  y , numită adunarea vectorilor
 operația externă  : K × V → V, (α, x)  α  x , numită înmulțirea cu scalari a vectorilor

Definiţia 1. Spunem că V este spaţiu vectorial (spaţiu liniar) peste corpul K (sau că (V, K) este
spațiu vectorial) dacă:
I. (V, ) grup abelian, adică:
1) (x  y)  z = x  (y  z), x, y, z  V;
2) x  y = y  x, x, y  V;
3)  e  V astfel încât x  e = e  x = x, x  V;
4) x  V,  x’  V astfel încât x  x’ = x’  x = e;

II. operațiile ““ și ““ verifică următoarele condiții:

5) (α + β)  x = (α  x)  (β  x),  α, β  K,  x  V;
6) α  (x  y) = (α  x)  (α  y),  α  K,  x, y  V;
7) (α  β)  x = α  (β  x) , α, β  K, x  V;
8) 1K  x = x,  x  V, unde 1K este elementul neutru al operaţiei ““ din K.

Observație. Pentru simplificarea scrierii, operațiile ““ și ““ se pot nota prin “+“ și “ “.
Notații: Se notează cu (V, K) spaţiul vectorial V peste corpul K.
Se notează cu 0V și se numește vectorul nul elementul neutru al operației de adunare a
vectorilor.
Dacă x  V, elementul simetric al lui x în raport cu adunarea vectorilor se notează cu  x și
se numește vectorul opus lui x.
Pentru K = R, atunci (V, R) se numeşte spaţiu liniar real.
Pentru K = C, atunci (V, C) se numeşte spaţiu liniar complex.

Exemple de spaţii vectoriale:

1) (Rn, R) spaţiul vectorial real n-dimensional, unde Rn ={(x1, x2,…, xn)T | xi R, i=1,2,…,n}
n  N*
2) ({0V}, K) spaţiul vectorial nul.
3) (Mm,n(R), R) spaţiul vectorial real al matricelor cu m linii, n coloane şi elemente numere
reale; m, n  N*
4) (R[X], R) spaţiul vectorial real al polinoamelor în nedeterminata X, cu coeficienţi reali.
5) (Rn[X], R) spaţiul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult n, în nedeterminata X,
cu coeficienţi reali, n  N*
6) (F[a,b], R) spaţiul vectorial real al funcţiilor reale definite pe intervalul [a, b], unde
F[a,b] = {f : [a, b]  R}; a, b  R, a < b

Temă: Să se demonstreze că structurile algebrice de la 1)  6) sunt spații vectoriale.

Reguli de calcul într-un spațiu vectorial

Propoziția 1. Fie (V, K) un spațiu vectorial. Atunci:
1)  x  V  0  x = 0V
2)  α  K  α  0V = 0V
3)  x  V  (1)  x =  x
4) Dacă α  x = 0V și α  0  x = 0V
Temă: Să se demonstreze Propoziția 1.

Definiţia 2. Fie (V, K) un spaţiu vectorial şi WV, W  . Spunem că W este subspaţiu vectorial
(subspaţiu liniar) al spaţiului vectorial V dacă:
1)  x, y  W  x + y  W
2)  α  K,  x  W  α  x  W
Observație. Axiomele 1) și 2) din Definiția 2 sunt echivalente cu:
1’)  α, β  K,  x, y  W  α  x + β  y  W.

2
Observaţie. Un subspaţiu vectorial are o structură de spaţiu vectorial în raport cu operaţiile induse,
adică:
Dacă (V, K) spaţiu vectorial şi W subspaţiu vectorial al lui V, atunci (W, K) este spaţiu vectorial.
Observaţie. Orice subspațiu vectorial W conține vectorul nul: 0V  W.
Justificare. Folosind punctul 1) din Propoziția 1 și axioma 2) din definiția subspațiului vectorial,
rezultă 0V  W.

Exemple de subspaţii vectoriale:

1) Spaţiul vectorial nul ({0V}, K) este subspațiu vectorial al spațiului vectorial (V, K).
2) X ={(x1, x2,…, xn)T | xi R, i=1,2,…,n; xn = 2x1 } este subspațiu vectorial al spațiului vectorial
(Rn, R), n  N*, n  2.

Temă: Să se demonstreze că structurile algebrice de la 1)  2) sunt spații vectoriale.

Propoziția 2. Intersecția a două subspații vectoriale ale spațiului vectorial (V, K) este subspațiu
vectorial.
Demonstrație. Fie X și Y subspații vectoriale ale spațiului vectorial (V, K). Demonstrăm că X  Y
este subspațiu vectorial.
Mai întâi, deoarece X și Y sunt subspații vectoriale, avem că 0V  X și 0V  Y, prin urmare
0V  X  Y și de aici rezultă X  Y  .
În continuare, verificăm condiția 1’) din definiția subspațiului vectorial.
Fie α, β  K și x, y  X  Y  x, y  X și x, y  Y .
Cum α, β  K, x, y  X și X subspațiu vectorial, utilizând 1’) din definiția subspațiului vectorial
rezultă α  x + β  y  X (*)
Analog, cum α, β  K, x, y  Y și Y subspațiu vectorial, utilizând 1’) din definiția subspațiului
vectorial rezultă α  x + β  y  Y (**)
Din (*) și (**) rezultă că X  Y este subspațiu vectorial al spațiului vectorial (V, K).

Observaţie. În general, reuniunea a două subspații vectoriale nu este subspațiu vectorial.

3
 1.2. Dependenţa şi independenţa liniară a vectorilor

Fie (V, K) un spaţiu vectorial, vectorii v1, v2,.., vn  V şi scalarii α1, α2,…, αn  K.

Definiţia 3. Se numeşte combinaţia liniară finită (combinaţia liniară) a vectorilor v1, v2,.., vn
cu scalarii α1, α2,.., αn vectorul α1  v1 + α2  v2 + … + αn  vn .

Definiţia 4. Se numeşte relaţie de dependenţă liniară între vectorii v1, v2,…, vn o relaţie de forma
α1  v1 + α2  v2 + … + αn  vn = 0, cu α1, α2,…, αn  K, nu toţi nuli.

Fie (V, K) un spaţiu vectorial.

Definiţia 5. O mulţime finită de vectori {v1, v2,.., vn} din V se numeşte mulțime liniar dependentă
sau sistem liniar dependent (s.l.d.) dacă există scalarii α1, α2,…, αn  K, nu toţi nuli, astfel încât

α1  v1 + α2  v2 + … + αn  vn = 0V.

Observaţie. Definiţia 5 poate fi formulată şi astfel: O mulţime finită de vectori este liniar dependentă
dacă există o relaţie de dependenţă liniară între vectorii mulţimii.

Definiţia 6. O mulţime finită de vectori {v1, v2,.., vn} din V se numeşte mulțime liniar independentă
sau sistem liniar independent (s.l.i.) dacă α1  v1 + α2  v2 + … + αn  vn = 0  α1 = α2= … = αn = 0.

Fie (V, K) un spaţiu vectorial, mulțimea I   și o funcție f : I  V, f(i) = xi, i  I .

Definiția 7. Mulțimea (xi)iI se numește familie de vectori.

Observație. În general, o familie de vectori nu este finită.

Definiția 8. O familie de vectori (xi)iI se numește familie liniar independentă dacă orice submulțime
finită a familiei este mulțime liniar independentă.

Definiția 9. O familie de vectori (xi)iI se numește familie liniar dependentă dacă nu este familie liniar
independentă, adică dacă (xi)iI are o submulțime liniar dependentă.

4
Propoziţia 3. O mulţime finită de vectori este liniar dependentă dacă şi numai dacă cel puţin unul din
vectorii mulţimii este o combinaţie liniară a celorlalţi.

Propoziţia 4. Orice submulţime a unei mulţimi liniar independente de vectori este liniar independentă.

Propoziţia 5. Orice mulţime de vectori care conţine o mulţime liniar dependentă este liniar
dependentă.

Propoziţia 6. Orice mulţime de vectori care conţine vectorul nul este liniar dependentă.

Propoziţia 7. Orice mulţime formată dintr-un singur vector diferit de vectorul nul este liniar
independentă.

Propoziţia 8. Fie (V, K) un spaţiu liniar, vV şi G o mulțime finită, GV. Dacă mulţimea G este liniar
independentă, iar mulţimea G{v} este liniar dependentă, atunci vectorul v este o combinaţie liniară
a vectorilor din G.

Temă: Să se demonstreze propozițiile 3-8.