CAPITOLUL I

ELEMENTE DE ALGEBRĂ
După o temeinică parcurgere a capitolului studentul trebuie să:
 poată defini noţiunea de spaţiu vectorial şi subspaţiu;
 să cunoasca exemple de spaţii vectoriale;
 să poată verifica dacă o submulţime a unui spaţiu vectorial este
spaţiu liniar sau nu;
 să rezolve aplicaţii cu vectori liniari independeţi şi liniari
dependenţi;
 să cunoască dimensiunea spaţiunui Rn.

2
 1.1. SPATIU VECTORIAL. SUBSPAŢIU
Pentru a introduce noţiunea de spaţiu vectorial sunt necesare cunoştinţe
elementare de structuri algebrice cum ar fi noţiunea de lege de compoziţie,
monoid, grup, inel sau corp.

Definiţia 1
Fie K o mulţime nevidă. Definim pe K două operaţii: "+" şi " ·"
Tripletul (K, +, ·) se numeşte corp comuntativ (câmp) dacă:
a) (K, +) este grup abelian;
b) (K \ {0}, ·) este grup abelian;
c) operaţia " · " este distributivă faţă de "+".

Exemple
(R, +, ·); (C, +, ·)

Definiţia 2
Fie V o mulţime nevidă şi (K, +, ·) un corp comutativ. Definim două
operaţii:
1. O operaţie internă, numită adunare:
+:VxV→V
2. şi o operaţie externă, numită înmulţire cu scalari:
·:KxV→V
V înzestrată cu cele două operaţii se numeşte spaţiu vectorial peste corpul K
dacă sunt îndeplinite următoarele:
1) ;
2) ;
3) ;
4)
5) ;
6) ;
7) ;
8) .

Observaţia 1
Elementele unui spaţiu vectorial se numesc vectori, iar elementele
corpului K se numesc scalari.

Exemplul 1

3
Fie . Definim următoarele operaţii:
 Adunare:
+ : R 3 x R3 → R3
(x1, x2, x3) + (y1, y2, y3) = (x1+ y1, x2+ y2, x3+ y3)
 Înmulţire cu scalari:
· : R x R 3 → R3
α·(x1, x2, x3) = (α·x1, α·x2, α·x3)
3
(R ,+, ·) formează o structură de spaţiu vectorial.
Analog se defineşte spaţiul vectorial Rn.

Exemplul 2
Mulţimea matricilor formează împreună cu operaţiile de adunare
matricilor şi de înmulţire cu scalari, o structură algebrică de spaţiu vectorial.

Exemplul 3
Pe (0,+∞) definim operaţia:

şi operaţia externă:

Atunci formează o structură de spaţiu vectorial peste R.

Definiţia 3
Fie V spaţiu vectorial peste corpul K şi V' o mulţime nevidă inclusă în V.
V' se numeşte subspaţiu liniar (vectorial) al lui V dacă V' este spaţiu vectorial
faţă de adunarea şi înmulţirea cu scalari induse în VC' de operaţiile respective
din V.

Teorema 1
Fie V spaţiu vectorial peste corpul K şi V' o mulţime nevidă inclusă în V.
V' este subspaţiu liniar al lui V dacă şi numai dacă:
1) ;
2) .

Teorema 2
Fie V spaţiu vectorial peste corpul K şi V' o mulţime nevidă inclusă în V.
V' este subspaţiu liniar al lui V dacă şi numai dacă:

1.2. LINIAR DEPENDENŢĂ ŞI INDEPENDENŢĂ

4
Definiţia 4
Fie V spaţiu vectorial peste corpul K şi A o mulţime nevidă inclusă în V.
Se numeşte combinaţie liniară de elemente din A o expresie de forma:

unde .

Observaţia 2
Se constată imediat că orice combinaţie liniară de vectori din Rn este de
asemenea un vector din Rn.

Definiţia 5
Fie V spaţiu vectorial peste corpul K şi A o mulţime nevidă inclusă în V.
.
Mulţimea A se numeşte liniar independentă dacă
.

Definiţia 6
Fie V spaţiu vectorial peste corpul K şi A o mulţime nevidă inclusă în V.
.
Mulţimea A se numeşte liniar dependentă dacă nu este liniar independentă,
adică:
.

Proprietăţi
1. Vectorul nul este liniar dependent.
2. Orice submulţime a unei mulţimi liniar independente este liniar
independentă.
3. O mulţime formată dintr-un singur vector este liniar independentă dacă
şi numai dacă vectorul este nul.
4. Dacă mulţimea M conţine o submulţime liniar dependentă atunci ea
este liniar dependentă.

Ca urmare se poate face precizarea că spaţiul R n poate conţine un sistem de

vectori liniari independenţi cu maxim n elemente. Deci în R n, (n+1) vectori
vor întotdeauna liniar dependenţi.

1.3. BAZĂ ŞI DIMENSIUNE A SPAŢIULUI

VECTORIAL

Definiţia 7
Fie V spaţiu vectorial peste corpul K.

5
O mulţime se numeşte sistem de generatori pentru
V, dacă:

Definiţia 8
Fie V spaţiu vectorial peste corpul K.
O mulţime se numeşte bază a spaţiului V dacă:
1) B este liniar independentă;
2) B este sistem de generatori pentru V.

Observaţia 3
Pentru un spaţiu vectorial există o infinitate de baze, dar toate au acelaşi
număr de vectori.

Definiţia 9
Numărul de vectori dintr-o bază a spaţiului vectorial se numeşte dimensiunea
spaţiului.

1.4. APLICAŢII REZOLVATE

Aplicaţia 1
Să se studieze care din următoarele mulţimi sunt subspaţii vectoriale:
a)
b)

Rezolvare:
a) este subspaţiu liniar dacă sunt verificate următoarele condiţii:
1. ;
2.

1. Fie şi

x+y= (x1, x2, x3) + (y1, y2, y3) = (x1+ y1, x2+ y2, x3+ y3).
Rămâne de verificat:
(x1+ y1)+(x2+ y2) = (x3+ y3)
adică:
(x1+ x2)+ (y1+ y2) = (x3+ y3) (A)

2. Fie α scalar şi
α·x = α·(x1, x2, x3) = (α·x1, α·x2, α·x3)

6
Rămâne de verificat:
α·x1+α·x2 = α·x3
α·(x1+x2) = α·x3 (A)

Din 1) şi 2) rezultă că V1 este subspaţiu vectorial.

b) este subspaţiu liniar dacă sunt verificate următoarele condiţii:

1. ;
2.
1. Fie şi

x+y= (x1, x2) + (y1, y2) = (x1+ y1, x2+ y2).

Rămâne de verificat:
(x1+ y1)2 = x2+ y2
Rezultă:

Utilizând
(F)
Deci V2 nu este subspaţiu vectorial.

1.5. APLICAŢII PROPUSE

1. Să se studieze care din următoarele mulţimi sunt subspaţii vectoriale:

a)
b)
c)

2. Să se studieze liniar independenţa următoarelor mulţimi de vectori:

a) v1= (1; 2; 1), v2 = (2; 0; 1) şi v3 = (2; 4; 2).
b) v1= (1; 2; -1) şi v2 = (3; 2; 1)

3. Fie mulţimea unde:

e1= (1; 0; 0), e2 = (0; 1; 0) şi e3 = (0; 0; 1)
a) Să se arate că B este bază în spaţiul vectorial R 3 peste corpul R.
b) Care este dimensiunea spaţiului vectorial R3. Justificaţi răspunsul.

7
8