Sunteți pe pagina 1din 173

Suport de curs pentru Algebră Liniară, Geometrie Analitică,

Geometrie Diferenţială şi Trigoometrie Sferică


CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 5
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Prefaţă

Prezenta lucrare cuprinde o versiune a cursului de algebră, geometrie


analitică, trigonometrie sferică şi geometrie diferenţială, pe care l-am ţinut
studenţilor din anul I în cadrul Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”.
Intenţia mea a fost de a cuprinde într-un volum de dimensiuni
rezonabile un număr cât mai mare de rezultate de bază, care să acopere
programa propusă, expuse într-o manieră accesibilă oricărui student al
anului I dintr-o instituţie tehnică.
La redactarea acestei lucrări am avut în vedere atât rigoarea
matematică cât şi claritatea şi accesibilitatea expunerii.

Camelia Ciobanu
6 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Atanasiu ş.a., Culegere de probleme de algebră liniară, geometrie


analitică, diferenţială şi ecuaţii diferenţiale, Editura 1995.
2. S. Barnett, Matrices: Methods and Applications, Clarendon Press, Oxford,
1990.
3. T.S.Blyth. E.F. Robertson, Matrices and Vector Spaces, Chapman and Hall, London,
1986.
4. N. Bourbaki, Algèbre, Chapt. II (Algèbre lineaire), Chap. III (Algèbre
multilinéaire) Sci. Ind. Hermann, Paris.
5. C. Ciobanu, Algebră liniară, geometrie analitică, geometrie diferenţială,
Editura Academia Navală “Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 1996.
6. C. Ciobanu, Algebră şi geometrie, Editura Academia Navală “Mircea cel
Bătrân”, Constanţa, 2002.
7. C. Ciobanu, Capitole de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială,
trigonometrie sferică, Editura Muntenia, Constanţa, 2005.
8. C. Ciobanu, Capitole de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială,
trigonometrie sferică - Aplicaţii, Editura Muntenia, Constanţa, 2005.
9. M. Craioveanu, I. Albu, Geometrie afină şi euclidiană, Editura Facla,
Timişoara, 1982.
10. Creangă, C. Reischer, Gr. C. Mărculescu, Algebră liniară, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1970.
11. V. Cruceanu, Elemente de algebră liniară şi geometrie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1990.
12. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică, culegere de probleme,
Vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.
13. N.V. Efimov, E.R. Rozendorn, Linéar Algèbra and Multidimensional
Geometry, Editura Mir. Moscow, 1975.
14. I.M. Ghelfand, Lecţii de algebră liniară, Editura Tehnică, Bucureşti, 1953.
15. G. Gîndac, S. Corbu, Culegere de probleme de algebră liniară şi geometrie
analitică şi diferenţială, I.P.B., Bucureşti, 1965.
16. Gh. Gheorghiev, R. Miron, D. Papuc, Geometrie analitică şi diferenţială,
Vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1965.
17. P.R. Halmos, Finite-Dimensional Vector Spaces, D. Van Nostrand Co.,
Princeton, 1958.
18. Howard, Elementary Linear Algebra, John Wiley & Sons, New York,
Chichester, Brisbane, Toronto, 1977.
19. M. Ikramov, Recueil de Problèmes d’Algèbre Linéaire, Ed. Mir., Moscow,
1977.
20. I.D. Ion, N. Radu, C. Niţă, D. Popescu, Probleme de algebră, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 7
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

21. D. Ion, N. Radu, Algebra, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.


22. N. Jacobson, Basic Algebra, Freemann, San Francisco, 1974, 1980.
23. Kostrikin, Introduction à l’algèbre, Edition Mir., Moscow, 1977.
24. Serge Lang, Algèbra, Ed. Columbia University - New York, 1965.
25. P. Lankaster, Theory of matrics, Academic Press, New York, London, 1969.
26. E. Murgulescu, N. Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitică şi
diferenţială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.
27. C. Năstăsescu, M. Ţena, C. Andrei, I. Otărăşanu, Probleme de structuri
algebrice, E.A.R.S.R., Bucureşti, 1981.
28. Hans Samelson, An Introduction to Linear Algèbra, Standford University,
Standford, California, 1974.
29. S. Sburlan, Principiile fundamentale ale matematicii moderne, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1991.
30. L. Schwartz, Cours Professé à l’Ecole Polytéchnique, Paris II, Hermann,
1967.
31. D. Teodorescu, Geometrie analitică şi elemente de algebră liniară, ed. a II-a,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1972.
32. C. Udrişte, Probleme de algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1976.
33. C. Udrişte, C. Radu, C. Dicu, O. Mălăncioiu, Probleme de algebră, geometrie
şi ecuaţii diferenţiale, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.
8 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 1
SPAŢII VECTORIALE

Algebra liniară studiază multe obiecte matematice importante printre care şi


spaţiile vectoriale. Acest capitol este dedicat studiului general al spaţiilor şi
subspaţiilor vectoriale, operaţiilor cu subspaţii vectoriale precum si al dependenţei
si independenţei liniare care nu trebuie confundată cu cea funcţională.
Tehnica modernă de vârf cere stabilirea unor modele tot mai perfecţionate ale
diverselor procese, ale căror legi de evoluţie se traduc în ecuaţii în spaţii
vectoriale. Din aceasta cauză obiectivele urmărite au fost alegerea noţiunilor
fundamentale, enunţarea corectă a rezultatelor precum şi clasificarea logică a
exemplelor.

1.1 Spaţiu vectorial. Spaţii vectoriale izomorfe

Una din structurile algebrice folosite în acest curs este aceea de corp
comutativ sau câmp, structură prezentată deja la orele de algebră din clasa a XII-a;
cu toate acestea reamintim definiţia.

Definiţia 1.1. Fie K o mulţime înzestrată cu două operaţii: una aditivă,


cealaltă multiplicativă.
Tripletul K ,+,⋅ se numeşte corp comutativ (câmp) dacă satisface axiomele:
1. K ,+,⋅ este inel comutativ unitar, cu 0 ≠ 1 ;
2. Orice element nenul din K este inversabil.

Exemple: (Q,+,⋅), (R,+,⋅), (C ,+,⋅), (Z p ,+,⋅), p ∈ N număr prim.


În cele ce urmează prin K se va înţelege R ((R,+,⋅) - corpul numerelor reale)
sau C ((C ,+,⋅) - corpul numerelor complexe).
Spaţiul vectorial este structura algebrică ce va fi des utilizată în disciplinele
aplicate şi ea se defineşte astfel:

Definiţia 1.2. Fie V o mulţime arbitrară nevidă, K un câmp şi două aplicaţii:


ϕ :V x V → V , ϕ (x, y ) = x + y, ∀x, y ∈ V
ψ : K x V → V , ψ (α , y ) = α ⋅ y, ∀α ∈ K , ∀y ∈ V
unde ϕ este o lege de compoziţie internă numită ''adunarea vectorilor'', iar ψ este
o lege de compoziţie externă numită ''înmulţirea vectorilor cu scalari''.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 9
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Dacă (V ,+ ) este grup abelian şi legea externă verifică axiomele:


a) (α + β )x = αx + βx, ∀α , β ∈ K , ∀x ∈ V
b) α (x + y ) = αx + αy, ∀α , ∈ K , ∀x, y ∈ V
c) α (β x ) = (αβ )x, ∀α , β ∈ K , ∀x ∈ V
d) 1 ⋅ x = x, 1 ∈ K , ∀x ∈ V
atunci mulţimea V se numeşte spaţiu vectorial sau spaţiu liniar peste corpul K şi
se notează V / K .
Elementele lui V se numesc vectori, elementul neutru al grupului (V ,+ )
numindu-se vectorul zero, notat cu 0 V .
Elementele lui K se numesc scalari.
Pentru K = R(C ) V / K se numeşte spaţiu vectorial real (complex).

Teorema 1.1. Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, atunci:


a) αx = 0V ⇔ x = 0V sau α = 0 ;
b) (− α )x = α (− x ) = −αx, (− α )(− x ) = αx, ∀α ∈ K , ∀x ∈ V ;
c) (α − β )x = αx − β x, α (x − y ) = αx − αy , ∀α , β ∈ K , ∀x, y ∈ V

Demonstraţie:
(a) Fie α = 0 şi y = 0 ⋅ x ;
atunci y = 0 ⋅ x = (0 + 0 )x = 0 ⋅ x + 0 ⋅ x = y + y ⎫
⎬ ⇒ y = y + (− y ) = 0V
dar y = y + 0 = y + ( y + (− y )) = ( y + y ) + (− y )⎭
Deci 0 ⋅ x = 0V analog arătându-se că α ⋅ 0V = 0V .
Reciproc, presupunem că αx = 0V dacă α ≠ 0 atunci
( )
x = 1 ⋅ x = α −1α x = α −1 (αx ) = α −1 0V = 0V Analog pentru x ≠ 0V .
(b) Din 0V = α ⋅ 0V = α ( x + (− x )) = αx + α (− x ) ⇒ α (− x ) este opusul vectorului
αx deci α (− x ) = −αx, ∀α ∈ K , ∀x ∈ V .
Analog se arată că (− α )x = −αx şi atunci
(− α )(− x ) = −(α (− x )) = −(− αx ) = αx, ∀α ∈ K , ∀x ∈ V .
(c) (α − β )x = (α + (− β ))x = αx + (− β )x = αx − β x, ∀α , β ∈ K , ∀x ∈V
α ( x − y ) = α (x + (− y )) = αx + α (− y ) = αx − αy, ∀α ∈ K , ∀x, y ∈ V . 
10 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Exemple:
1. Orice câmp K este un spaţiu vectorial peste el însuşi.
Fie V1 , V2 , K , Vn spaţii vectoriale peste K. Produsul cartezian
{
V1 × V2 × K × Vn = (x1 , x2 , K , xn ) xi ∈ Vi , i = 1, n }
este un spaţiu vectorial peste K dacă definim:
(x1 , x2 , K , xn ) + ( y1 , y2 , K , yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , K , xn + yn ) ,
α (x1 , x2 , K , xn ) = (αx1 , αx2 , K , αxn ), ∀xi , yi ∈ Vi , i = 1, n, ∀α ∈ K
Spaţiul V1 × V2 × K × Vn se numeşte produsul direct al spaţiilor vectoriale
V1 , V2 , K , Vn .
În particular {
K n = K × K × K × K = (α1 ,α 2 ,K,α n )α i ∈ K , i = 1, n } este un
spaţiu vectorial peste K, numit spaţiul vectorial aritmetic de dimensiune n.
2. Spaţiul vectorial C[na,b ] (R ) cu n ∈ N , [a, b] ⊂ R al funcţiilor reale de clasă C n
definite pe [a, b] este format din funcţiile f : [a, b] → R cu derivatele de ordin n
continue pe [a, b] . Operaţiile sunt cele obişnuite de adunare a funcţiilor şi de
înmulţire a funcţiilor cu scalari.
3. Spaţiul vectorial V X , unde V este un spaţiu vectorial peste K , iar X o mulţime
nevidă, V X := { f f : X → V }.
Operaţiile sunt cele obişnuite de adunare a funcţiilor şi de înmulţire a funcţiilor
cu scalari.
4. Spaţiul vectorial K N este spaţiul şirurilor de scalari din K, reprezentând o
particularizare a exemplului de mai sus.
5. Spaţiul vectorial M ( m, n; K ) al matricilor de tip ( m, n ) cu elemente din K.
Operaţiile sunt cele de adunare a matricilor şi de înmulţire ale acestora cu scalari.
6. Spaţiul vectorial K n [X ] al polinoamelor în nedeterminata X de grad cel mult n,
cu coeficienţi în K,
⎧ p

K n [X ] := ⎨ f = ∑ α i X i gradf = p ≤ n, α i ∈ K ⎬
⎩ i =1 ⎭
Operaţiile considerate aici sunt cea de adunare al polinoamelor şi cea de
înmulţire a acestora cu scalari.
7. Spaţiul vectorial al soluţiilor unui sistem liniar omogen de m ecuaţii cu n
necunoscute, cu coeficienţi din K:
n

∑α
j =1
ij x j = 0, i = 1, m
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 11
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Definiţia 1.3. Fie V şi W două spaţii vectoriale peste câmpul K. O aplicaţie


F : V → W care satisface condiţiile:
1) F (x + y ) = F ( x ) + F ( y ), ∀x, y ∈ V
2) F (αx ) = αF ( x ), ∀α ∈ K , ∀x ∈V
se numeşte transformare liniară.

Definiţia 1.4. O transformare liniară bijectivă se numeşte izomorfism de spaţii


vectoriale.

Observaţia 1.1. Sunt izomorfisme:


F : K n → M (1, n; K );

F : K n → M (n,1; K ).

1.2 Subspaţiu vectorial

Definiţia 1.5. Fie V un spaţiu vectorial peste câmpul K şi V1 ⊂ V , V1 ≠ 0 se


numeşte subspaţiu vectorial al lui V dacă V1 / K este spaţiu vectorial în raport cu
operaţiile induse pe V1 de operaţiile din V.

Teorema 1.2. O submulţime nevidă V1 a unui spaţiu vectorial V peste K este


subspaţiu vectorial al lui V dacă şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile:
a) ∀u ,ν ∈V1 ⇒ u + ν ∈ V1
b) ∀λ ∈ K , ∀u ∈ V1 ⇒ λu ∈ V1 

Observaţia 1.2. Condiţiile a) şi b) sunt echivalente cu:


c) ∀λ , μ ∈ K , ∀u ,ν ∈V1 ⇒ λu + μν ∈ V1 

Consecinţa 1.1. Vectorul 0V e comun tuturor subspaţiilor vectoriale. 

Exemple:
{
1. S (n, K ) := M (n, n; K ) M = ` M } - mulţimea matricilor pătratice de ordinul n
simetrice.
{
2. A(n, K ) := M ∈ M (n, n; K ) M = − ' M } - mulţimea matricilor pătratice de
ordinul n antisimetrice.
12 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

{ [ ] }
3. Ts (n, K ) := M ∈ M (n, n; K ) M = α ij , α ij = 0 pentru i > j , i, j = 1, n - mulţimea
matricilor pătratice de ordin n superior triunghiulare.
{ [ ] }
4. Ti (n, K ) := M ∈ M (n, n; K ) M = α ij , α ij = 0 pentru i < j , i, j = 1, n - mulţimea
matricelor pătratice de ordin n inferior triunghiulare.
{ [ ] }
5. D(n, K ) := M ∈ M (n, n; K ) M = α ij , α ij = 0 pentru i ≠ j , i, j = 1, n - mulţimea
matricelor pătratice de ordin n diagonale.
1-5 Furnizează exemple de subspaţii vectoriale pentru spaţiul vectorial
M (n, n; K ).
6. Dacă R R := { f : R → R} este mulţimea funcţiilor reale de variabilă reală, atunci
P(R ) := { f : R → R f (− x ) = f ( x ), ∀x ∈ R}
I (R ) := { f : R → R f (− x ) = − f ( x ), ∀x ∈ R}
Perr (R ) := { f : R → R f ( x + T ) = f (x ), ∀x ∈ R}
sunt subspaţii vectoriale ale lui R R .
7. Fiind dat V/K, atunci mulţimea {0V } este subspaţiu al spaţiului V/K şi se
numeşte subspaţiul nul.
8. V este subspaţiu al spaţiului V / K . V şi {0V } se numesc subspaţii vectoriale
improprii.

Definiţia 1.6. Fie V/K un spaţiu vectorial şi S o submulţime nevidă a sa. Un


vector u ∈ V de forma
n
u = ∑ λi vi ; vi ∈ S ; λi ∈ K ; i = 1, n,
i =1
se numeşte combinaţie liniară finită de elemente din S.

Teorema 1.3. Dacă S este o submulţime nevidă a lui V/K, atunci mulţimea
tuturor combinaţiilor liniare finite de elemente din S este un subspaţiu vectorial al
lui V.
Acest subspaţiu se numeşte subspaţiu generat de submulţimea S sau
acoperirea liniară a lui S şi se notează cu L(S); mulţimea S se numeşte sistem de
generatori al lui L (S).
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 13
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Demonstraţie: Fie
m

u = ∑ λiν i ∈ L(S ) ⎪
⎪ p
i =1
n ⎬ ⇒ u + ν = ∑ (λi + μi )ν i ∈ L(S )
ν = ∑ μ iν i ∈ L(S )⎪ i =1

i =1
⎪⎭

unde p = max (m, n ) .


m m
∀α ∈ K , ∀u = ∑ λiν i ∈ L(S ) ⇒ αu = ∑ (αλi )ν i ∈ L(S )
i =1 i =1

Deci L(S ) este subspaţiu vectorial conform teoremei 1.2. 

Consecinţa 1.2.
a) S ⊂ L(S ) ;
b) L({0V }) = {0V };
S1 ⊂ L ( S 2 ) ⎫
c) ⎬ ⇒ S1 ⊂ L(S 3 ) 
S 2 ⊂ L(S 3 )⎭

1.3 Operaţii cu subspaţii vectoriale

Teorema 1.4. Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii vectoriale ale spaţiului


vectorial V/K, atunci:
a) V1 + V2 := {ν = ν 1 + ν 2 ∃ν 1 ∈ V1 , ∃ν 2 ∈ V2 } numită suma dintre V1 şi V2 este
un subspaţiu vectorial al lui V;
b) V1 I V2 := {ν ν ∈ V1 şi ν ∈ V2 } este subspaţiu vectorial al lui V;
c) V1 U V2 := {ν ν ∈ V1 sau ν ∈V2 } nu este subspaţiu vectorial al lui V, în
general (dacă V1 ⊂ V2 sau V2 ⊂ V1 ⇒ V1 U V2 este subspaţiu vectorial).

Demonstraţie:
⎧u = u1 + u 2
a) ∀u ,ν ∈ V1 + V2 , ∀α , β ∈ K ⇒ ⎨
⎩ν = ν 1 +ν 2
cu u1 ,ν 1 ∈V1 şi u 2 ,ν 2 ∈ V2 .
⎧αu + βν 1 ∈ V1
Cum V1, V2 sunt subspaţii vectoriale ⇒ ⎨ 1 .
⎩αu 2 + βν 2 ∈ V2
14 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Deci: αu + βν = (αu1 + βν 1 ) + (αu 2 + βν 2 ) ∈ V1 + V2 .


b) ∀u , v ∈ V1 I V2 , α , β ∈ K ⇒ (αu + β v ) ∈ V1 I V2 .
⎧v ∈ V şi v ∉ V2
c) Fie v1 , v2 ∈ V1 U V2 astfel încât ⎨ 1 1 1 ⇒
⎩v2 ∈ V2 şi v2 ∉ V1
⎧v1 + v2 ∉ V1
⇒⎨ ⇒ v1 + v2 ∉ V1 U V2 . 
⎩v1 + v2 ∉ V2

Teorema 1.5. Fie V1 şi V2 două subspaţii vectoriale ale lui V/K şi v ∈ V1 + V2 .


Descompunerea v = v1 + v2 este unică dacă şi numai dacă V1 I V2 = {0V }.

Demonstraţie: Dacă V1 I V2 = {0V } să arătăm că descompunerea este unică.


Presupun că n-ar fi unică. Fie ν = ν1 + ν2 = ν1′ + ν′2 . Deoarece ν1 , ν1′ ∈V2 , şi

ν 2 , ν′2 ∈V2 , vectorul u = ν1 − ν1′ = ν′2 − ν 2 e conţinut şi în V1 şi în V2 , deci


u ∈V1 I V2 . Dar V1 I V2 = {0V }, deci descompunerea este unică, adică
ν1 = ν1′ şi ν2 = ν′2 .
Reciproc, dacă v = v1 + v2 e unică, să arătăm că V1 I V2 = {0V } .
Într-adevăr, în caz contrar orice vector nenul w ∈V1 I V2 ar avea cel puţin
două descompuneri w = w + 0V2 = 0V1 + w ⇒ contradicţie cu descompunerea unică,
deci V1 I V2 = {0V }.

Definiţia 1.7. Fie V1 şi V2 două subspaţii vectoriale ale lui V / K .


Dacă V1 I V2 = {0V }, atunci V1 + V2 se numeşte sumă directă şi se notează
V1 ⊕ V2 .
Dacă V1 ⊕ V2 = V , atunci V1 şi V2 se numesc subspaţii suplimentare.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 15
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

1.4 Dependenţă şi independenţă liniară

Definiţia 1.8. Mulţimea S ⊂ V / K se numeşte liniar dependentă şi se notează

depK S , dacă există o mulţime finită de elemente distincte din S, {vi }i =1,n şi
n
scalarii {λ i }i =1,n ⊂ K , nu toţi nuli, astfel încât ∑λ v
i =1
i i = 0V .

Definiţia 1.9. Mulţimea S ⊂ V / K se numeşte liniar independentă şi se

notează ind K S dacă oricare ar fi mulţimea finită de elemente din S, {vi }i =1,n şi
scalarii {λ i }i =1,n ⊂ K , astfel încât
n

∑λ v
i =1
i i = 0V ⇒ λi = 0, ∀i = 1, n

Consecinţa 1.3. Dacă depK S atunci cel puţin unul dintre vectorii {vi }i =1,n este
o combinaţie liniară de ceilalţi.

Demonstraţie: Presupunem λi ≠ 0 . Atunci, din


λ1v1 + λ2 v2 + K + λn vn = 0V ⇒
⇒ vi = −(λi−1λ1v1 + K + λi−1λi −1vi −1 + λi−1λi +1vi+1 + K + λi−1λn vn ) .

Consecinţa 1.4. Dacă ind k S , atunci dintre vectorii {vi }i =1,n nici unul nu este o
combinaţie liniară de ceilalţi.

n
Consecinţa 1.5. Dacă v = ∑ λi vi unde ind K {vi } ⊆ V , atunci {λi }i =1,n ⊆ K este
i =1
unic determinată.

Demonstraţie: Presupunem
v = ∑ λi vi = ∑ λ'i vi ⇒ ∑ (λi − λ'i )vi = 0V ,
n n n

i =1 i =1 i =1

dar ind K {vi } ⇒ λi = λ , ∀i = 1, n .


'
i
16 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Teorema 1.6. Fie S = {vi }i =1,n , S ⊂ V / K , ind K S şi L(S) este acoperirea


liniară a lui S. Orice mulţime de ( n + 1) elemente din L ( S ) este liniar
dependentă.

n
Demonstraţie: Fie {wi }i =1,n ⊂ L(S ) atunci wi = ∑ α ji v j , i = 1, n + 1 .
j =1

O combinaţie liniară de {wi }i=1,n+1 este :


n+1 n +1 n

∑ μ w = ∑ μ ∑α
i =1
i i
i =1
i
j =1
ji v j = 0V
n
⎛ n+1 ⎞ n+1
de unde rezultă ∑ ⎜ ∑ i ji ⎠ j V
j =1 ⎝ i =1
μ α ⎟ v = 0 , dar ind K S , deci ∑
i =1
μiα ji = 0, j = 1, n , ceea

ce reprezintă un sistem de n ecuaţii cu n + 1 necunoscute. Deoarece


rang ⎡⎣ α ji ⎤⎦ j =1,n = n atunci sistemul admite şi soluţii nenule, deci ∃μi ≠ 0 astfel
i =1,n +1
n+1
încât ∑μ w i i = 0 , de unde depK {wi }i =1,n+1 .
i =1

Observaţia 1.3.

a) Dacă {wi }i =1,n ⊂ L ( S ) şi rang ⎡⎣ α ji ⎤⎦ = n, atunci ind K {wi }i=1,n .


i , j =1,n

b) Dacă ind K S şi S = {vi }i=1,n , atunci orice S = {ui }i=1,m , S ⊂ L(S ), ind K S are
m ≤ n.
c) Dacă depK S conţine n vectori, atunci orice S ′ ⊃ S şi conţine cel puţin
( n + 1) vectori este depK S ′.

Cazuri particulare:
1. Dacă S ⊂ V / K , S ′ ⊂ V / K , S ⊂ S ′, depK S atunci depK S ' .
2. Dacă S ⊂ V / K , S ′ ⊂ V / K , S ⊂ S ′, ind K S ′ atunci ind K S .
3. Orice sistem S ⊂ V / K ce conţine vectorul nul este depK S .
4. Orice sistem S ⊂ V / K ce conţine cel puţin doi vectori egali este depK S .
5. Un sistem S ⊂ V / K şi S = {v1 } este depK S dacă şi numai dacă v1 = 0V .
6. Un sistem S ⊂ V / K şi S = {v1 } este ind K S dacă şi numai dacă v1 ≠ 0V
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 17
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

7. Dacă S = {v1 , v2 } şi v1 = v2 atunci dep K S .

Observaţia 1.4. Nu trebuie să se confunde dependenţa şi independenţa liniară


cu cea funcţională.

⎡α1 ⎤ ⎡α12 ⎤
Exemplu: u , v ∈ M (2,1, R ), u = ⎢ ⎥, v = ⎢ 2 ⎥, α1 , α 2 ≠ 0 , α1 ≠ α 2 ;
⎣α 2 ⎦ ⎣α 2 ⎦

u şi ν sunt dependenţi funcţional şi independenţi liniar. Astfel,


⎡α1 0 ⎤ ⎡α1 ⎤ ⎡α12 ⎤
⎢ 0 α ⎥ ⎢α ⎥ = ⎢ 2 ⎥ , dar
⎣ 2 ⎦⎣ 2 ⎦ ⎣α 2 ⎦
⎡α ⎤ ⎡α 2 ⎤ ⎡0⎤
λ1u + λ2 v = 0 M ⇔ λ1 ⎢ 1 ⎥ + λ2 ⎢ 12 ⎥ = ⎢ ⎥ ⇔
⎣α 2 ⎦ ⎣α 2 ⎦ ⎣0⎦
⎧⎪λ1α1 + λ2α12 = 0
⎨ ⇒ λ1 = λ2 = 0 .
⎪⎩λ1α 2 + λ2α 22 = 0
18 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 2
SPAŢII VECTORIALE FINIT DIMENSIONALE

Una din justificările principale ale introducerii şi studiului spaţiilor aritmetice


n-dimensionale constă în aceea că evoluţia unor sisteme fizice este strâns legată
de indicarea la fiecare moment a parametrilor lor de stare, care pot fi consideraţi
ca n mărimi fizice, prin urmare seturile ordonate de n parametri de stare sunt
tocmai elemente ale acestor spaţii.
O altă motivaţie constă în simplificarea notaţiilor. Astfel orice funcţie
f (x1, x 2 , K , x n ), f : A → R, A ⊂ R n de n variabile reale cu valori reale, poate fi
considerată ca o funcţie f(x) de o singură variabilă vectorială x = ( x1 , x 2 ,K , x n ) .
Acest capitol este structurat pe două subcapitole, cel de bază şi cel de
coordonate şi de schimbări de coordonate.
Obiectivele urmărite sunt cele de a înţelege şi de a defini corect noţiunile de
bază şi coordonate, precum şi cel de a argumenta necesitatea lucrului în raport cu
baza canonică.

2.1 Baza şi dimensiunea unui spaţiu vectorial

Definiţia 2.1. Fie V un K - spaţiu vectorial, o mulţime B de vectori din V se


numeşte bază a lui V dacă:
1) Ind K B ;
2) L(B ) = V

Definiţia 2.2. Spaţiul vectorial V se numeşte finit dimensional dacă are o bază
finită (adică formată dintr-un număr finit de elemente) sau dacă V = {0V } . În caz
contrar se numeşte infinit dimensional.

Definiţia 2.3. Se numeşte dimensiunea unui spaţiu vectorial finit dimensional


⎧n, dacă V are o bază cu n vectori
V şi se notează dim V , numărul dim V = ⎨
⎩0, dacă V = {0V }
Dacă V nu e finit dimensional spunem că are dimensiunea ∞ şi notăm
dim V = ∞ .
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 19
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Teorema 2.1. (Teorema înlocuirii a lui Steinitz).


Dacă B = {e1 , e2 , K , en } e o bază a unui spaţiu vectorial finit dimensional
V (V ≠ {0V }) şi S = {v1 , v 2 , K, v p } este ind K S atunci:
1) p ≤ n ,
2) reindexând vectorii lui B, mulţimea B ` = {v1 , v 2 , K , v p , e p +1 , K , en } este o
bază a lui V.

Demonstraţie. Prin inducţie după p. Presupun p = 1, S = {v1 } .


n
1 < n, v1 ≠ 0V , v1 = ∑ α i ei , α i ∈ K , i = 1, n ⇒ ∃α i ≠ 0 ,
i =1

de exemplu α 1 ≠ 0 .
1 α α
Atunci e1 = v1 − 2 e2 − K − n en .
α1 α1 α1
Deci {v1 , e2 ,K, en } generează V.
Să arătăm că este liniar independentă.
n
În: λ1v1 + λ2 e2 + K + λn en = 0V folosim ν 1 = ∑ α i ei
i =1

α 1λ1e1 + (λ1α 2 + λ2 )e2 + K + (λ1α n + λ n )en = 0V ⇒


α 1λ1 = 0, α 1 ≠ 0 ⇒ λ1 = 0 ⇒ λ2 = 0 ⇒ λi = 0, ∀i = 1, n
Deci {v1 , e2 ,K, en } este liniar independentă.
Presupunem adevărat pentru p − 1 .
S = {v1 , v2 ,K, v p −1 } are proprietăţile:
1) p −1 ≤ n ;
2) B ` = {v1 , v2 ,K, v p −1 , e p ,K, en } e bază a lui V.
Din 1) ⇒ p − 1 < n căci dacă p − 1 = n ⇒ p = n + 1 deci dep K S . Prin urmare
p −1 < n şi p ≤ n .
Acum v p = β1v1 + β 2 v 2 + K + β p −1v p −1 + β p e p + K + β n en cu cel puţin un
β i ≠ 0 . Presupunem β p ≠ 0 atunci
20 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

1 β1 β β p −1 β p +1 β
ep = vp − v1 − 2 v2 − K − v p −1 − e p +1 − K − n en
βp βp βp βp βp βp
Deci {v1 , v 2 ,K, v p , e p +1 ,K, en } generează V.

Să arătăm ind K {v1 , v2 ,K, v p , e p +1 ,K, en }.


Fie λ1v1 + λ2 v2 + K + λ p −1v p −1 + λ p v p + λ p +1e p +1 + K + λn en = 0
p −1 n
Dar v p = ∑ β i vi + ∑ β k vk . Deci
i =1 k= p

(λ 1 + β1λ p )ν 1 + (λ2 + β 2 λ p )ν 2 + K + (λ p −1 + β p −1λ p )ν p −1 +

+ λ p β p e p + (λ p +1 + β p +1 )e p +1 + K + (λn + β n )en = 0
Folosind ipoteza de inducţie matematică rezultă
λ1 + β1λ p = 0 ⎫

λ2 + β 2 λ p = 0 ⎪
KKKKKKK ⎪

λ p −1 + β p −1λ p = 0⎪⎪
⎬ ⇒ λ p = 0 ⇒ λi = 0, ∀i = 1, n
λpβ p = 0 ⎪
λ p +1 + β p +1 = 0 ⎪

KKKKKKK ⎪

λn + β p = 0 ⎪⎭
Deci {v1 , v 2 ,K, v p , e p +1 ,K, en } este liniar independentă şi conform procedeului
inducţiei matematice am demonstrat ceea ce trebuia.

Teorema 2.2. Fie V/K un spaţiu vectorial finit dimensional. Orice două baze
ale lui V au acelaşi număr de elemente.

Demonstraţie. Fie B şi B′ două baze ale lui V. Fie n numărul de elemente ale
lui B şi n′ numărul de elemente ale lui B′. Atunci din L ( B ) = V ⇒ n′ ≤ n, iar din
L ( B′) = V ⇒ n ≤ n′, deci n = n′.

Teorema 2.3. Condiţia necesară şi suficientă ca două spaţii vectoriale V/K şi


W/K finit dimensionale să aibă aceeaşi dimensiune este ca ele să fie izomorfe.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 21
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Demonstraţie. Fie dim V = dim W = n şi cele două baze BV şi BW .


Avem izomorfismele (sisteme de coordonate)
f : V → K n şi W → K n
Cum g −1 e tot izomorfism F = g −1 o f : V → W este tot izomorfism.
Reciproc fie V şi W izomorfe: F : V → W - izomorfism.
Vectorul nul din V trece în vectorul nul din W, 0V → 0W .
Apoi 0V + v = v, ∀v ∈ V .
F (v ) = F (0V + v ) = F (0V ) + F (v ) ⇒ F (0V ) = 0W
Dacă BV = {e1 , e2 , K , en }, atunci F (BV ) = {F (e1 ), K , F (en )} .
Dar F (λ1e1 + λ 2 e2 + K + λ n en ) = F (0V ), λi = 0, ∀i = 1, n adică
λ1 F (e1 ) + λ2 F (e2 ) + K + λn F (en ) = 0W ⇒ λi = 0, ∀i = 1, n
n
Dacă v ∈ Vn / K , v = ∑ λi ei
i =1
n
F (v ) = ∑ λi F (ei ) = w ∈ W / K , deci dim V = n
i =1

Consecinţa 2.1. Toate spaţiile finit dimensionale izomorfe au aceeaşi


dimensiune.

Observaţia 2.1. Putem studia proprietăţile unui spaţiu Vn / K studiind spaţiul


K n cu care Vn e izomorf.

Exemple de baze canonice.


1. Baza canonică în K n este:
B = (e1 , e2 , K , en ) în care ei = ( ai1 , ai 2 ,K , ain ) şi
⎧0, i ≠ j , adică e1 = (1,0, K ,0 ), e2 = (0,1,0, K ,0 )
α ij = ⎨
⎩1, i = j , K en = (0,0, K ,1)
2. Baza canonică în M ( m, n; k ) este B = ( Eij )i =1,n , cu
j =1,n

⎧0, k ≠ i, l ≠ j
Eij = [αkl ]k =1,m , αkl = ⎨
l =1,n ⎩1, k = i, l = j
22 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

⎛ j

⎜ 0 0 K 0 K 0⎟
⎜0 0 K 0 K 0⎟
⎜ ⎟
Eij = ⎜ K K K 1 K 1 ⎟ i
⎜ K K K K K K⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 K 0 K 0⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
(
3. Baza canonică în K n [ X ] este B = 1, X , X 2 , K , X n . )

2.2 Coordonate. Schimbarea coordonatelor


a) Coordonate: În spaţiile vectoriale finit dimensionale se pot introduce şi
defini coordonatele. Pentru aceasta, este necesar să completăm definiţia bazei
astfel:

Definiţia 2.4. Fie Vn un spaţiu vectorial peste câmpul K, o mulţime


B = {ei i = 1,2,K , n} ⊂ Vn / K se numeşte bază pentru V dacă:
1) Ind K B
2) L(B ) = Vn .

n
Consecinţa 2.2. Orice vector x ∈Vn admite o exprimare de forma x = ∑ xi ei
i =1

în care {xi }i =1,n ⊂ K , ∀i = 1, n, ei ∈ B

Definiţia 2.5. a) Mulţimea {xi }i =1,n ⊂ K ordonată ( xi )i =1,n = ( x1 , x 2 ,K , x n ) se


numeşte mulţimea coordonatelor lui x în baza B.
⎛ x1 ⎞
⎜x ⎟
Notăm [ x ]B : = ⎜ 2 ⎟ = t ( x1 x2 K xn ) . matricea coordonatelor vectorului x în
⎜ M ⎟
⎜ 2⎟
⎝ xn ⎠
baza B.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 23
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

n
b) Egalitatea x = ∑ xi ei se numeşte relaţia de descompunere a vectorului
i =1

x ∈Vn în baza B sau expresia lui x în baza B; pentru a exprima aceasta notăm
n
x = ∑ xi ei := xB şi formal se poate scrie xB = B [ x ]B .
i =1

Consecinţa 2.3. Într-o bază dată a lui Vn / K , oricărui x ∈Vn îi corespunde un


singur n-uplu ordonat ( x1, x2 ,K, xn ) ∈ K n şi reciproc. Deci există o bijecţie
f B : Vn → K n adică un izomorfism între spaţiile vectoriale Vn / K şi K n .
Dacă vom considera ( x1, x2 ,K, xn ) ∈ K n ca fiind coordonatele unui vector
w ∈ K n în baza canonică, putem scrie:
n
w = ∑ xi ei = (0,0, K ,0,1,0, K ,0 )
i =1

Definiţia 2.6. Izomorfismul f B : Vn → K n prin care unui vector ν ∈Vn îi


corespunde vectorul w ∈ K n ale cărui coordonate în baza canonică a lui K n sunt
tocmai coordonatele lui ν în baza dată B, se numeşte izomorfism canonic.
fB
Definiţia 2.7. Bijecţia f B : Vn → K n definită mai sus x → ( x1 , x2 ,K , xn ) se
numeşte sistem de coordonate în Vn .
c) Schimbări de baze. Fie B şi B′ două baze ale lui Vn atunci:
B = ( e1 , e2 ,K , en ) şi B′ = ( e1′, e2′ ,K , en′ )
au acelaşi număr de vectori liniar independenţi.
n
Notând ⎡⎣ e′j ⎤⎦ = t ( αij ) , avem e `j = ∑ α ij ⋅ ei , i = 1, n
i , j =1,n
i =1

e1' e2' K K K en'


e1 α 11 α 12 K K K α 1n
e2 α 21 α 22 K K K α 2n
M M
M M
en α n1 α n2 K K K α nn
24 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

⎛ α11 α12 K α1n ⎞


⎜α α22 K α2 n ⎟⎟
Astfel vom obţine matricea M ( B, B ) =
′ ⎜ 21
numită
⎜ M M M M ⎟
⎜ ⎟
⎝ αn1 αn2 K αnn ⎠
matricea de trecere de la baza B la baza B′.

Observaţie. Matricea de trecere de la o bază B la o bază B′ este de forma


(
M B, B ` = e1`) ([ ] [e ] K[e ] ),
B
`
2 B
`
n B adică matricea are coloana j formată din
coordonatele vectorului e′j în baza B.

( )
Formal se poate scrie: e1`e2` K en` = (e1e2 K en )M B, B ` adică B ` = BM B, B ` ( ) ( )
(
Dacă vom considera B = B `M B ` , B obţinem, cu relaţia anterioară: )
B = B M B , B = BM B, B ` M B ` , B
`
( `
) ( ) ( )
( ) ( )
dar ind K B ⇒ M B, B ` M B ` , B = I n , deci M B ` , B = M −1 B, B ` (adică matricile ( ) ( )
de trecere de la o bază la alta sunt inverse una alteia).
( )
Dacă B `` = B ` M B ` , B `` = BM B, B ` M B ` , B `` ⇒ ( ) ( )
(
B = BM B, B M B , B
`` `
) ( ` ``
)⎫⎪ ⇒ BM (B, B ) = BM (B, B )M (B , B )⎫ ⇒
`` ` ` ``

⎬ ⎬
(
Dar B `` = BM B, B `` )⎪⎭ Ind K B ⎭
(
⇒ M B, B = M B, B M B ` , B ``
`` `
) ( ) ( )
acestea în ipoteza că B, B′ şi B′′ sunt baze ale aceluiaşi K - spaţiu vectorial.
d) Schimbări de coordonate la schimbarea bazei.
( )
Fie [x ]B = (x1 x2 K xn ) şi x1` x 2` K x n` se caută legătura între [x ]B şi [ x ]B′ , adică
între coordonatele aceluiaşi vector x în baze diferite.
Se consideră:
x = x B = B[x ]B si ⎫
⎪ B[x ]B = BM (B, B ' )[x ]B ' ⎫
x = x B' ' = B ' [x ]B ' ⎬ ⇒ ⎬
⎪ Ind K B ⎭
B ' = BM (B, B ' ) ⎭
⇒ [x ]B = M (B, B ' )[x ]B ' ⇔ [x ]B ' = M −1 (B, B ' )[x ]B .
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 25
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 3
SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE

Începem acest capitol cu studiul noţiunii fundamentale de spaţiu cu produs


scalar, care înlesneşte o extindere fascinantă şi utilă a geometriei euclidiene,
permiţând să vorbim de normă şi distanţe, de unghiul dintre doi vectori
n-dimensionali nenuli. Spaţiile cu produs scalar şi operatorii pe astfel de spaţii
constituie obiectele matematice principale ale mecanici cuantice.
Urmărim însuşirea noţiunilor de spaţiu euclidian, spaţiu metric şi normat
precum şi capacitatea de a identifica şi clasifica aceste spaţii.

3.1 Produs scalar. Spaţiu vectorial euclidian


Pe spaţiile vectoriale euclidiene vom putea introduce noţiunea de unghi şi
distanţă.

Definiţia 3.1. Se numeşte produs scalar pe un spaţiu V / R o aplicaţie


p : V × V → R care are următoarele proprietăţi:
P1) p (x, x ) ≥ 0, ∀x ∈ V şi p( x, x ) = 0 dacă şi numai dacă x = 0V ,
P2) p( x, y ) = p( y, x ), ∀x, y ∈ V ,
P3) p(λ1 x1 + λ 2 x 2 , y ) = λ1 p( x1 , y ) + λ 2 p (x 2 , y ), ∀x1 , x 2 , y ∈ V , ∀λ1 , λ 2 ∈ R
Vom nota p( x, y ) = ( y, x ) , iar în R n : p( x, y ) = xy .

Consecinţe din axiome:


3.1. ( x, μ1 y1 + μ 2 y2 ) = μ1 ( x, y1 ) + μ 2 ( x, y2 ) , ∀μ1 , μ 2 ∈ R, ∀x, y1 , y2 ∈V .
3.2. ( x,0 v ) = (0 x , y ) = 0, ∀x, y ∈ V ,
( x ,0 v ) = (x , y − y ) = (x , y ) − (x , y ) = 0, (0 x , y ) = (x , y − y ) = (x , y ) − (x , y ) = 0
3.3 ( x, y ) = 0, ∀x ∈ V ⇒ y = 0V
(x, y ) = 0, ∀x ∈ V ⇒ (x + y, y ) = 0 (x, y ) + ( y, y ) = 0
Dacă ⇒ ⇒
dar (x + y, y ) = ( x, y ) + ( y, y ) ( x, y ) = 0
⇒ ( y , y ) = 0 ⇒ y = 0V
3.4 (λx, y ) = (x, λy ) = λ ( x, y ), ∀x, y ∈ V , ∀λ ∈ R
26 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

(λx, y ) = λ (x, y ) din p3 (λx + μ 0V , y ) = λ (x, y ) iar


(x, λy ) = (λy, x ) = λ ( y, x ) = λ (x, y )
3.5. Notând ( x, x ) = x 2 ∈ R avem:
(x + y )2 = x 2 + 2(x, y ) + y 2 , ∀x, y ∈ V (3.1)
Într-adevăr: ( x + y ) = ( x + y, x + y ) = (x, x + y ) + ( y, x + y ) =
2

= (x, x ) + (x, y ) + ( y, x ) + ( y, y ) = x 2 + 2(x, y ) + y 2

Definiţia 3.2. Un spaţiu vectorial real V pe care s-a definit un produs scalar se
numeşte spaţiu vectorial euclidian. Se notează cu E .

Exemple. 1. În spaţiul R n se defineşte pentru ∀x, y ∈ R n


n
( x, y ) = ∑ x, i y i
i =1
n
care este un produs scalar pe R .
2. În spaţiul C[0a ,b ] (R ) se defineşte pentru ∀f , g ∈ C[0a ,b ] (R )
( f , g ) = ∫a f (x )g (x )dx
b

care este produs scalar.


3. În orice spaţiu vectorial finit dimensional Vn se poate introduce un produs
scalar astfel: ∀x, y ∈ Vn .
(x, y ) =t [x ]B [ y ]B .
Teorema 3.1. Într-un spaţiu V / R euclidian este satisfăcută inegalitatea
Cauchy-Schwartz:
(x, y )2 ≤ x 2 y 2 , ∀x, y ∈ V (3.2)
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă vectorii x şi y sunt dep K {x, y} .

Demonstraţie.
a) Dacă x = 0V sau y = 0V ⇒ ( x, y ) = 0 şi x 2 = 0 sau y 2 = 0, deci are loc
egalitatea.
b) Dacă x ≠ 0V , y ≠ 0V ⇒ (λx − y ) ≥ 0 deci,
2

(λx − y, λx − y ) = λ2 x 2 − 2λ (x, y ) − y 2 ≥ 0 .
Un trinom de gradul doi în λ este pozitiv pentru ∀λ ∈ R dacă
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 27
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Δ ≤ 0 ⇔ ( x, y ) − x 2 y 2 ≤ 0 de unde relaţia din teoremă.


2

c) Presupunem dep K {x, y} atunci y = λx şi


(x, y )2 = (x, λx )2 = λ2 (x, x )2 = (x, x )(λx, λx ) = x 2 y 2
d) Presupunem ( x, y ) = x 2 y 2 deci Δ = 0 în b) ⇒
2

λ 2 x 2 − 2λ ( x , y ) + y 2 = 0
adică (λx − y, λx − y ) = 0 ⇒ λx − y = 0V ⇒ y = λx ⇒ dep K {x, y}

Definiţia 3.3. Se numeşte normă pe un spaţiu vectorial real V o funcţie


g : V → R care verifică proprietăţile:
N1) g (x ) ≥ 0, ∀x ∈ V şi g (x ) = 0 dacă şi numai dacă x = 0V ;
N2) g (λx ) = λ g (x ), ∀λ ∈ R, ∀x ∈ V ;
N3) g (x1 + x 2 ) ≤ g (x1 ) + g (x 2 ), ∀x1 , x 2 ∈ V .
Se notează g ( x ) = x şi se numeşte norma lui x.
Un spaţiu vectorial pe care s-a introdus o normă se numeşte spaţiu vectorial
normat.

Teorema 3.2. Fie E un spaţiu euclidian. Funcţia ⋅ : E → R+ definită prin


x = ( x, x ) este o normă pe E (norma euclidiană).

Demonstraţie.
1) Din p1 ) : ( x, x ) ≥ 0, ∀x ∈ E ⇒ x = ( x, x ) ≥ 0 şi
def def
(x, x ) = 0 ⇔ x = 0 R deci x = (x, x ) = 0 ⇔ x = 0 R
2) λx = (λx, λx ) = λ2 ( x, x ) = λ ( x, x ) = λ x
3) x1 + x 2 = (x1 + x 2 , x1 + x 2 ) = x12 + 2( x1 , x 2 ) + x 22 ≤

≤ x12 + 2 ( x1 , x 2 ) + x 22 = x12 + 2 (x1 , x2 )2 + x22 ≤


2 2
≤ x12 + 2 x12 ⋅ x 22 + x 22 = x1 + 2 x1 ⋅ x 2 + x 2 =

= (x 1 + x2 )
2
= x1 + x 2

Egalitatea are loc dacă şi numai dacă x 2 = λx1 cu λ ≥ 0 sau x1 = 0V .


28 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Norma, x , se mai numeşte şi lungimea vectorului x.


Cu notaţia pentru normă acum inegalitatea Cauchy-Sehwartz devine:
( x, y ) ≤ x y (3.2’`)
care pentru x ≠ 0 R şi y ≠ 0 R devine:
( x, y ) ≤1 (3.2’’)
x y

Definiţia 3.4. Vectorul e ∈ E se numeşte vector unitate sau versor dacă


e = 1.

1
Consecinţa 3.6. Fie x ∈ E , x ≠ 0 R atunci e =
x
x este un versor (e = 1) .

Deci orice e ∈ E cu x ≠ 0 R se poate scrie:


x = x ⋅ e, e = 1 (3.3)
În acest caz e se numeşte versorul lui x şi se notează cu x0 , astfel că:
x = x x0 (3.3’)
Acum folosind (3.2”) putem da:

Definiţia 3.5. Fie E un spaţiu vectorial euclidian real şi x, y ∈ E x, y ≠ 0 R


Numărul real θ ∈ [0, π ] definit de relaţia
cos θ =
(x, y ) (3.4)
x y
se numeşte unghiul neorientat al vectorilor x, y şi se notează cu ( x, y ) .

Definiţia 3.6. Fie V un spaţiu vectorial real. Se numeşte distanţă ( metrică) pe


V o aplicaţie d : V × V → R care are proprietăţile:
D1) d (x, y ) ≥ 0, ∀x, y ∈ V şi d ( x, y ) = 0 dacă şi numai dacă x = y ;
D2) d (x, y ) = d ( y, x ), ∀x, y ∈ V ;
D3) d (x, y ) ≤ d ( x, z ) + d ( z , y ), ∀x, y, z ∈ V .
Un spaţiu vectorial înzestrat cu o distanţă se numeşte spaţiu metric.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 29
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Teorema 3.3. Fie V un spaţiu vectorial dotat cu norma euclidiană. Funcţia


reală definită prin
d (x, y ) = x − y , ∀x, y ∈ V ,
este o distanţă (metrică) pe V.

Demonstraţie.
1) x − y ≥ 0 ∀ x, y ∈V şi x − y = 0 dacă şi numai dacă x − y = 0 adică x = y ;
2) x − y = y − x ∀x, y ∈ V ;
1) şi 2) sunt adevărate datorită definiţiei normei.
3) x − y = x − z + z − y ≤ x − z + z − y ∀x, y, z ∈ V (definiţia normei).

3.2 Ortogonalitate

Definiţia 3.7. Fie E un spaţiu vectorial euclidian. Doi vectori x, y ∈ E


ortogonali dacă ( x, y ) = 0. Se notează x ⊥ y.
O mulţime S ⊂ E se numeşte ortogonală dacă ∀x, y ∈ S , ( x, y ) = 0 .
O mulţime S ⊂ E se numeşte ortonormată dacă ∀x, y ∈ S (x, y ) = 0 şi
x = y = 1.

Consecinţa 3.7. Vectorul nul este ortogonal cu orice vector.

Teorema 3.4. Orice mulţime ortogonală, dintr-un spaţiu vectorial euclidian


E , formată din elemente nenule este liniar independentă.
Dacă dim E = n , atunci orice mulţime ortogonală care conţine n elemente din
E este o bază a spaţiului E .

Demonstraţie. Fie {ν i }i =1,n ⊂ E \ {0 R } să considerăm combinaţia liniară:

∑ λ (ν ,ν j ) = 0, j = 1, n
n n

∑ λiν i = 0 R , de unde
i =1 i =1
i i

⎧ 0, i ≠ j
Dar (ν iν j ) = ⎨ 2 de unde:
⎩νi , i = j
= 0 ⇒ λi = 0, ∀i = 1, n deci ind K {ν i }i =1,n
2
λi ⋅ ν i
30 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Definiţia 3.8. Fie E un spaţiu vectorial euclidian şi u ,ν ∈ E , ν ≠ 0 R se

numeşte proiecţia vectorului u pe v, vectorul (3.7)


( u, v ) v iar numărul ( u, v ) se
( v, v ) ( v, v )
numeşte mărimea algebrică a proiecţiei vectorului u pe vectorul v.

Definiţia 3.9. Un vector ν ∈ E se numeşte ortogonal mulţimii S ⊂ E dacă


este ortogonal cu orice vector din S. Mulţimea tuturor vectorilor ortogonali lui S
se numeşte “S ortogonal” şi se notează cu S ⊥ .

Consecinţa 3.8. S ⊥ este subspaţiu al lui E iar dacă S este subspaţiu al lui
E ⇒ S ⊥ se numeşte complementul ortogonal al lui S.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 31
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 4
BAZĂ ORTONORMATĂ

În spaţiile euclidiene reale sau complexe de dimensiune n există baze


ortonormate. In raport cu acestea se pot determina mult mai uşor distanţele,
măsurile unghiurilor şi lungimile vectorilor. Putem spune că de îndată ce este
fixată o bază a unui spaţiu vectorial de dimensiune n finită, un vector x este bine
determinat prin componentele vectorului relativ la baza respectivă. In acest mod
vectorii abstracţi admit realizări numerice şi ''pot fi programaţi''.
Capitolul este structurat pe două subcapitole şi anume cel de bază ortonormată
şi cel de construcţie a acesteia.
Ca obiective urmărite le putem preciza pe cele de înţelegerea şi aprofundarea
noţiunilor de spaţii euclidiene.

4.1 Bază ortonormată

Definiţia 4.1. O bază B = (e1 , e2 , K, en ) ⊂ E n se numeşte ortonormată dacă


⎧1, i = j
(e , e ) = δ
i =⎨
j ij
⎩0, i ≠ j
δ ij se numeşte simbolul lui Kronecker.

n
Exemplu. În R n faţă de ( x, y ) = ∑ xi y i baza canonică B = (e1 , e2 , K , en ) este
i =1
ortonormată.

Teorema 4.1. Fie E n un spaţiu vectorial euclidian şi B = (e1 , e2 , K , en ) o


bază ortogonală a lui.

n
(ν , ei )
Dacă ν = ∑ xi ei atunci xi = iar dacă B este bază ortonormată,
i =1 (e , e )
i j

atunci xi = (ν , ei ), ∀i = 1, n
32 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Demonstraţie. Din ν = ∑ xi ei ⇒ (ν , e j ) = ∑ xi (ei , e j ) cum:


n n

i =1 i =1

⎧ 0, i ≠ j
(ei , e j ) = ⎪⎨ e 2 , i = j (ν , ei )
(ν , ei ) = xi (ei , ei ) deci xi =
⎪⎩ j (ei , ei )
Dacă (ei , e j ) = δ ij , atunci xi = (ν , ei ) .
Concluzia este că într-o bază ortogonală
n
(ν , ei )
ν =∑ ei (4.1)
i =1 (ei , ei )

iar într-o bază ortonormată


n
ν = ∑ (ν , ei )ei (4.2)
i =1

în acest caz xi = (ν , ei ) se numesc coordonatele euclidiene ale vectorului ν ∈ E n .

4.2 Construcţia unei baze ortonormate pornind


de la o bază dată

Teorema 4.2. În orice spaţiu euclidian de dimensiune n, E n , există baze


ortonormate.

Demonstraţie. Fie B = ( f1 , f 2 , K , f n ) o bază oarecare în E n şi ne propunem


să construim o bază B ' = (e1 , e2 , K, en ) ortogonală prin următoarea transformare
de bază:
⎧ f1 = e1
⎪f =α e +e
⎪⎪ 2 12 1 2

⎨ 3f = α e
13 1 + α 23 e 2 + e3
⎪KKKKKKKKKKK

⎪⎩ f n = α 1n e1 + α 2 n e2 + α 3n e3 + K + α n −1n en −1 + en
În acest caz putem scrie că:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 33
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

⎡1 α 12 α 13 K α 1n ⎤
⎢0 1 α 23 K α 2 n ⎥⎥

⎢0 0 1 K α 3n ⎥
⎢ ⎥
(
'
)
M B ,B = ⎢M M 0 K M ⎥
⎢M M M K M ⎥
⎢ ⎥
⎢M M M K α n −1n ⎥
⎢0 0 0 K 1 ⎥⎦

Cum vectorii ei se construiesc prin inducţie ca să îndeplinească
(ei , e j ) = 0, i ≠ j , obţinem:
⎧ f 1 = e1

⎪ f 2 = ( f 2 , e1 ) e1 + e2
⎪ (e1 , e1 )

⎪ f = ( f 3 , e1 ) e + ( f 3 , e2 ) e + e
⎪⎪ 3 (e1 , e1 ) 1 (e2 , e2 ) 2 3


⎪ f = ( f 4 , e1 ) e + ( f 4 , e2 ) e + ( f 4 , e3 ) e + e
⎪ 4 (e1 , e1 ) 1 (e2 , e2 ) 2 (e3 , e3 ) 3 4


⎪KKKKKKKKKKK
⎪ ( f ,e ) ( f ,e ) ( f ,e )
⎪ f n = n 1 e1 + n 2 e2 + K + n n −1 en −1 + en
⎪⎩ (e1 , e1 ) (e2 , e2 ) (en−1 , en−1 )
Deci:
⎧e1 = f 1

⎪e2 = f 2 − ( f 2 , e1 ) e1
⎪ (e1 , e1 )

⎪e = f − ( f 3 , e1 ) e − ( f 3 , e2 ) e
⎪⎪ 3 3
(e1 , e1 ) 1 (e2 , e2 ) 2

⎪e = f − ( f 4 , e1 ) e − ( f 4 , e2 ) e − ( f 4 , e3 ) e
⎪ 4 4
(e1 , e1 ) 1 (e2 , e2 ) 2 (e3 , e3 ) 3

⎪KKKKKKKKKKK
⎪ ( f ,e ) ( f ,e ) ( f ,e )
⎪en = f n − n 1 e1 − n 2 e2 − K − n n −1 en −1
⎪⎩ (e1 , e1 ) (e2 , e2 ) (en−1 , en−1 )
34 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Vom norma acum baza B ' = (e1 , e2 , K , en ) făcând în plus transformarea:


ei ei
ei* = = , ∀i = 1, n
ei (ei , ei )
( )
Noua bază B '' = e1* , e2* , K , en* fiind ortonormată este cea căutată.

Observaţie. Bazele ortonormate simplifică mult calculul: astfel, dacă


B = (e1 , e2 , K , en ) este o bază ortonormată în spaţiul E n şi
n n
x = ∑ xi ei , y = ∑ y i ei , atunci:
i =1 i =1
n n n
x = ∑ ( x i )2 , ( x , y ) = ∑ x i , y i , d ( x , y ) = ∑ ( x i − y i )2 .
i =1 i =1 i =1
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 35
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 5
TRANSFORMĂRI LINIARE

Algebra liniară constituie cadrul matematic abstract pentru tratarea


problemelor ''liniare'' (care conduc la ecuaţii şi sisteme de gradul întâi) din diverse
domenii. Alături de noţiunea de spaţiu vectorial, un concept de bază îl constituie
cel de aplicaţie liniară sau, cum se mai spune, operator liniar, ca ''purtător de
informaţie liniară'' de la un spaţiu vectorial la altul.
Structurarea capitolului este făcută pe patru subcapitole şi anume cel legat de
definiţii şi proprietăţi generale apoi cel dedicat operaţiilor cu transformări liniare,
ca în final să ne ocupăm de nucleul şi imaginea unei transformări liniare.
Obiectivele pe care le-am urmărit au fost acelea de a familiariza studentul cu
noţiunile noi legate de transformări liniare, de a-l obişnui pe acesta să stabilească
natura unei aplicaţii folosind demonstraţiile cele mai simple dar corecte precum şi
a-i dezvolta puterea de analiză a fenomenelor legate de acestea.

5.1 Definiţie. Proprietăţi generale

Definiţia 5.1. Fie U şi V două K-spaţii vectoriale.


O funcţie F : U → V cu proprietatea
F (αx + βy ) = αF (x ) + β F ( y ), ∀α , β ∈ K , ∀x, y ∈ U (5.1)
se numeşte transformare liniară (operator liniar sau morfism) de la U la V.
Mulţimea morfismelor de la U la V se notează cu sau Hom(U ,V ) .
Vectorul F ( x ) ∈ V pentru x ∈ U se numeşte imaginea vectorului x prin F, iar
x ∈ U a cărui imagine este se numeşte preimagine a lui F (x ) .

Cazuri particulare.
1. Un morfism injectiv F : U → V se numeşte monomorfism.
2. Un morfism surjectiv F : U → V se numeşte epimorfism.
3. Un morfism bijectiv F : U → V se numeşte izomorfism. În acest caz există şi
F −1 : V → U tot izomorfism.
4. Un morfism F : U → U se numeşte endomorfism.
5. Un morfism F : U → K se numeşte formă liniară.
6. Un morfism bijectiv F : U → U se numeşte automorfism.
36 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Exemple:
1. Produsul scalar a doi vectori din En , dacă fixăm unul din vectori, este o
formă liniară.
2. În C[0a ,b ] (R ) : ( f , g ) = ∫ f ( x )g (x )dx cu f ( x ) fixat este o formă liniară.
b

Teorema 5.1. Dacă atunci:


1. F (0U ) = 0V .
2. Dacă U1 este subspaţiu vectorial al lui U, atunci F (U 1 ) este subspaţiu
vectorial al lui V.
3. Dacă S = {u i }i =1,n este depK S atunci:
F (S ) = {F (u i )}i =1,n este dep k F (S ) .

Demonstraţie:
1. În definiţia (5.1.) facem β = 0 ⇒ F (αx ) = αF (x ) şi pentru α = 0 ⇒
⇒ F (0U ) = 0V .
2. U1 - subspaţiu vectorial al lui U atunci:
∀α , β ∈ K şi ∀x, y ∈ U 1 ⇒ αx + β y ∈ U 1 deci
F (αx + β y ) = αF ( x ) + β F ( y ) ∈ F (U 1 ) .
3. S = {u i }i =1,n ⊂ U şi depK S , deci
n

∑λ u
i =1
i i = 0U ⇒ ∃i = 1, n a.i. λi ≠ 0 .

Aplicând F putem scrie:


⎛ n ⎞ n
F ⎜ ∑ λi u i ⎟ = F (0U ) ⇒ ∑ λi F (u i ) = 0V ⇒ ∃i = 1, n a.i. λi ≠ 0 , deci dep K F (S ) .
⎝ i =1 ⎠ i =1

Teorema 5.2. Fie Un şi V două K-spaţii vectoriale, B o bază în U n ,

B = (e1 , e2 , K , en ) iar {ν i }i =1,n n vectori arbitrari în V, atunci:


1. Există şi este unică cu proprietatea:
F (ei ) = ν i , i = 1, n .
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 37
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

2. Dacă ind K {ν i }i =1,n atunci cu proprietatea F (ei ) = ν i , ∀i = 1, n


este monomorfism.

Demonstraţie:
1. Existenţa: Fie x ∈ U n , atunci
n formal
x = x B = ∑ xi ei = B[x ]B .
i =1
n
Regula x → F (x ) = ∑ xiν i defineşte o funcţie F : U n → V cu proprietatea
i =1
n
F (ei ) = ν i , i = 1, n asta din F ( x ) = ∑ xi F (ei ) sau formal
i =1

F ( x ) = (F (e1 )F (e2 )K F (en ))[x ]B , iar dacă notăm (F (e1 )F (e2 )K F (en )) = F (B )
atunci F ( x ) = F (B )[x ]B .

Unicitatea: Demonstrăm prin reducere la absurd.


Presupunem că mai există cu proprietatea
atunci de unde
2. Pentru ∀x, y ∈ U n şi F ( x ) = F ( y ) ⇒
F (B )[x ]B = F (B )[ y ]B ⇒ F (B )([x ]B − [ y ]B ) = 0V
dar ind K F (B ) ⇒ [x ]B = [ y ]B ⇒ B[x ]B = B[ y ]B ⇒ x = y deci F e monomorfism.

Teorema 5.3. Dacă este monomorfism, atunci au loc:


1. Dacă S = {u i }i =1,n , ind K S ⇒ F (S ) = {F (u i )}i =1,n este ind K F (S ) .
2.Dacă B = {ei }i =1,n este bază a lui U, atunci F (B ) este ind K F (B ) .
3. Dacă dim U = dim V = n şi B este bază a lui U, atunci F (B ) este bază a lui
V.

Demonstraţie:
n
1. ind K S : ∑ λi u i = 0U ⇒ ∀i = 1, n, λi = 0; F monomorfism şi
i =1

u i ≠ 0U ⇒ F (u i ) ≠ 0V , iar pentru u i ≠ u j , ∀i ≠ j ⇒ F (u i ) ≠ F (u j ) .
38 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

⎛ n ⎞ n
Deci F ⎜ ∑ λi u i ⎟ = F (0U ) ⇒ ∑ λi F (u i ) = 0V , ∀i = 1, n, λi = 0 . Acum 2. şi 3.
⎝ i =1 ⎠ i =1

rezultă din 1. 

5.2 Operaţii cu transformări liniare

Definiţia 5.2. Fie mulţimea tuturor transformărilor liniare de la U la


V, adică:
L (U ,V ) = {F : U → V F ( αx + βy ) = αF ( x ) + βF ( y ) , ∀ α, β ∈ K , ∀ x, y ∈ U }.
În această mulţime definim:
1. egalitatea :=

2. adunarea

3. înmulţirea cu scalari

Proprietăţi:
1. Transformarea liniară 0 : U → V cu proprietatea 0( x ) = 0V , ∀x ∈ U este
transformarea nulă.
2. Transformarea F ' : U → V cu proprietatea F ' ( x ) = − F ( x ), ∀x ∈ U unde
se numeşte opusa transformării
3. formează grup comutativ faţă de adunarea definită mai sus ţinând
seama de 1. şi 2.
4. împreună cu operaţiile 2. şi 3. definite la (5.2) formează un spaţiu
vectorial peste K. 

Cazuri particulare. se numeşte spaţiul endomorfismelor lui V.


- mulţimea formelor liniare de la V la K se numeşte dualul lui V.

Definiţia 5.3. Fie şi atunci


se numeşte compunerea sau produsul transformărilor liniare şi se notează:


CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 39
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Proprietăţi:
1. Produsul a două transformări liniare este o transformare liniară:
=

2. Produsul transformărilor liniare este asociativ şi în general nu e comutativ.


3. Produsul transformărilor liniare este distributiv la stânga în raport cu
adunarea transformărilor liniare.
Dacă şi atunci

4. Produsul este distributiv şi la dreapta în raport cu adunarea. Dacă


şi atunci

5. În mulţimea L (U ,U ) a endomorfismelor introducem transformarea


identică: J : U → U , J ( x ) = x, ∀x ∈ U . Astfel L (U ,U ) se transformă în inel în
raport cu adunarea şi înmulţirea transformărilor liniare.
Dacă este mulţimea automorfismelor, adică
cu proprietatea atunci
este corp.
6. În mulţimea L (U ,U ) a endomorfismelor introducem puterile naturale ale
unei transformări astfel:

5.3 Nucleul şi imaginea unei transformări liniare

Definiţia 5.4. (1) Fie se numeşte nucleul transformării liniare


mulţimea preimaginilor vectorului 0V adică:
{u ∈ U F (u ) = 0 } = F (0 ) := KerF
V
−1
V

(2) Se numeşte imaginea transformării liniare F , mulţimea imaginilor lui


u ∈ U , adică:
{ν ∈ V ∃u ∈ U , F (u ) = ν } = F (u ) := Im F
40 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Teorema 5.4. Fie atunci:


1) KerF este un subspaţiu vectorial al lui U;
2) Im F este subspaţiu vectorial al lui lui V.

Demonstraţie. 1) ∀u1 , u 2 ∈ KerF , ∀α , β ∈ K ⇒ F (u1 ) = 0V şi F (u 2 ) = 0V .


Deci αF (u1 ) + β F (u 2 ) = 0V ⇔ F (αu1 + βu 2 ) = 0V ⇒ αu1 + β u 2 ∈ KerF .
2) ∀ν 1 ,ν 2 ∈ Im F , ∀α , β ∈ K ⇒ ∃u1 , u 2 ∈ U a. î. F (u1 ) = ν 1 şi F (u 2 ) = ν 2 .
Deci αF (u1 ) + βF (u 2 ) = αν 1 + βν 2 ⇔ F (αu1 + β u 2 ) = αν 1 + βν 2 ∈ V adică
αν 1 + βν 2 ∈ Im F .

Teorema 5.5. Dacă atunci Im F este finit dimensional şi:


dim KerF + dim Im F == dim U n .
Dimensiunea nucleului se numeşte defectul lui F , iar dimensiunea imaginii se
numeşte rangul transformării F.

Demonstraţie. Fie dim U n = n şi dim Ker F = p. Dacă p = 0, atunci


KerF = {0U } , adică F : U n → F (U n ) este un izomorfism. Ori două spaţii
izomorfe au aceeaşi dimensiune, deci dim F (U n ) = dim Im F = n şi n = n + 0 ,
adică relaţia din teoremă este adevărată pentru p = 0.
Dacă p ≥ 1, iar B = {e1 , e2 , K , e p } este o bază pentru KerF pe care o
completăm până la o bază a spaţiului U n , B′ = {e1 , e2 ,K, e p , e p +1 ,K, en } să
n
considerăm x ∈ U n atunci x = ∑ xi ei .
i =1
Aplicând F şi ţinând seama de faptul că B este bază în KerF obţinem:
F ( x ) = x p +1 F (e p +1 ) + K + x n F (en ), F ( x ) ∈ Im F .
Deci {F (e p +1 ), K, F (en )} este un sistem de generatori pentru spaţiul Im F .Să
arătăm că acest sistem de vectori este şi liniar independent.
Dacă am presupune că este un sistem de vectori liniar dependent, deci ar
exista cel puţin un coeficient nenul, de exemplu α p +1 din relaţia
α p +1 F (ep + 1) + K + α n F (en ) = 0V ⇔ F (α p +1e p +1 + K + α n en ) = ( V )
ar rezulta că:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 41
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

α p +1 ⋅ e p +1 + K + α n en ∈ KerF .
Cum în KerF , B = {e1 , e2 , K, e p } e bază rezultă:
α p +1e p +1 + K + α n en = α 1e1 + α 2 e2 + K + α p e p cu α p +1 ≠ 0 ,
deci e1 , e2 , K, e p , e p +1 , K, en sunt liniar dependenţi. Contradicţie cu
B ' = {e1 , e2 ,K , e p , e p +1 , K , en } - bază.
Deci {F (e p +1 ), K, F (en )} este un sistem de vectori liniar independent, formând
chiar bază în Im F .
Prin urmare dim Im F = dim U n − dim KerF . 
42 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 6
REPREZENTAREA ANALITICĂ A UNEI TRANSFORMĂRI
LINIARE. VECTORI ŞI VALORI PROPRII

Acest capitol reprezintă un dicţionar perfect, privind corespondenţa între


aplicaţii liniare şi matrici. Vom studia cum se schimbă matricea asociată unei
aplicaţii liniare când se schimbă bazele şi cum se pot determina vectorii şi valorile
proprii corespunzătoare acesteia.
Capitolul cuprinde trei subcapitole dedicate reprezentării analitice, vectorilor
proprii şi valorilor proprii asociate unei transformări liniare.
Obiectivele urmărite au fost cele legate de înţelegerea şi însuşirea noilor
noţiuni, precum şi cel legat de dezvoltarea capacităţii de lucru, folosind cele mai
eficiente metode numerice.

6.1 Reprezentarea analitică a unei transformări liniare.


Matricea transformării

Teorema 6.1. Fie o bază a lui U n , şi


BV = (ν 1 ,ν 2 , K,ν p ) o bază a lui V p atunci:
(1) există şi este unică o matrice M (F , BU , BV ) ∈ M ( p, n, K ) astfel încât
F (BU ) = BV M (F , BU , BV ) (6.1)
(2) pentru ∀x ∈ U n
[F (x )]BV
= M (F , BU , BV )[x ]BU (6.2)

Demonstraţie. (1) Existenţa: pentru ∀x ∈ U n ⇒


F ( x ) ∈ V p ⇒ F ( x ) = BV [F ( x )]BV
de unde
F (u j ) = BV [F (uj )]BV , j = 1, n
astfel:
F (BU ) = F (u1 , u 2 , K, u n ) = (F (u1 ), F (u 2 ), K, F (u n )) =
(
= BV [F (u1 )]BV , BV [F (u 2 )]BV ,K, BV [F (u n )]BV = )
(
= BV [F (u1 )]BV ,K, [F (u n )]BV )
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 43
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Notând cu
(
M (F , BU , BV ) = [F (u1 )]BV , K , [F (u n )]BV ) (6.3)

matricea celulară ale cărei coloane sunt coloanele coordonatelor vectorilor


F (u i ), ∀i = 1, n în baza BV putem scrie că:
F (BU ) = BV M (F , BU , BV ) .
Deci am demonstrat că există matricea M (F , BU , BV ) numită matricea
transformării liniare F corespunzătoare bazelor BU , BV ; ea are n coloane, iar
fiecare coloană are p linii, deci M (F ; BU , BV ) ∈ M ( p, n; K ) .
Unicitatea: Prin reducere la absurd, presupunem că există şi M 1 (F , BU , BV )
astfel încât F (BU ) = BV M 1 (F , BU , BV ) deci:
BV ⋅ M (F , BU , BV ) = BV M 1 (F , BU , BV ) ⇒
⇒ BV [M (F , BU , BV ) − M 1 (F , BU , BV )] = 01,n
⇒ M (F , BU , BV ) = M 1 (F , BU , BV )
aceasta rezultând din ind K BV .
(2) ∀x ∈ U n ⇒ x = BU [x ]BU aplicând
F ⇒ F (x ) = F (BU )[x ]BU = BV M (F , BU , BV )[x ]BU
Adică:
F ( x ) = BV M (F , BU , BV )[x ]BU (6.4)
(6.4) este numită expresia transformării liniare F în baza BV . Ţinând seama
şi de F ( x ) = BV [F ( x )]BV din (6.4) rezultă că:
[F (x )]BV
= M (F , BU , BV )[x ]BU 

Caz particular. (1) În cazul unui endomorfism fie


B = (u1 , u 2 , K , u n ) o bază a lui U n . Atunci F (u i ) ∈ U n deci F (u i ) = B[F (u i )]B .
În acest caz:
F (B ) = (F (u1 ), F (u 2 ), K , F (u n )) =
= (B[F (u1 )]B , B[F (u 2 )]B , K , B[F (u n )]B ) =
= B ([F (u1 )]B , [F (u 2 )]B , K , [F (u n )]B ).
Matricea ([F (u1 )]B , [F (u 2 )]B , K , [F (u n )]B ) := M (F , B ) este o matrice celulară
având n coloane, iar fiecare coloană este matricea coloană a coordonatelor
vectorului F (u i ) în baza B, i ∈ {1,2, K , n}, deci M (F ; B ) ∈ M ( n, n; K ) .
44 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Dacă det M (F , B ) ≠ 0 ⇒ B ' = (F (u1 ), F (u 2 ), K , F (u n )) este o bază a lui U n , iar


M (F ′; B′ ) este tocmai matricea de trecere de la baza B la baza B′ şi putem scrie
F (B ) = B ⋅ M (F , B ) .

Teorema 6.2. Fie două endomorfisme şi B, B′ două baze


în U n . Matricele M (F ′; B′) şi M (F; B ) reprezintă aceeaşi transformare liniară
dacă şi numai dacă M (F ′; B′) = M −1 ( B, B′) M (F; B ) M ( B, B′) , în care M (B, B ' )
este matricea de trecere de la baza B la B′.

Demonstraţie. Dacă şi aplicând obţinem:


F ( B′) = F ( B ) M ( B, B′ ) ⇔ B′M (F ; B ) = BM (F ; B ) M ( B, B′ ) ⇔
B′M (F ; B′) = B′M −1 ( B, B′ ) M (F ; B ) M ( B, B′) ,
ţinând seama de ind K B′ ⇒ M (F ; B′) = M −1 ( B, B′) M (F ; B ) M ( B, B′) .
Reciproc, presupunând că are loc relaţia:
M (F ; B′) = M −1 ( B, B′ ) M (F ; B ) M ( B, B′) ,
rezultă imediat, parcurgând demonstraţia anterioară în sens invers, că F = F ' . 

6.2 Vectori proprii

Definiţia 6.1. Fie un endomorfism. Un vector x ∈ U n \ {0U } ,


se numeşte vector propriu al endomorfismului F dacă există λ x ∈ K astfel încât:
F (x ) = λ x ⋅ x (6.5)
λ x se numeşte valoarea proprie a endomorfismului F corespunzătoare lui x.
Mulţimea tuturor valorilor proprii ale endomorfismului F se numeşte
spectrul lui F .
Notând I : U n → U n , I ( x ) = x, ∀x ∈ U n , atunci (6.5) devine:
(F − λI )(x ) = 0U , ∀x ∈ U n \ {0 u },
ceea ce arată că x ∈ Ker (F − λI ) .

Proprietate. Dacă F ( x ) = λ x x , atunci F (kx ) = λ x kx, ∀k ∈ K \ {0} . 


CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 45
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Teorema 6.3. (1) Unui vector propriu al endomorfismului F îi corespunde o


singură valoare proprie.
(2) Vectorii proprii corespunzători la valori proprii distincte sunt liniari
independenţi.
(3) Mulţimea S ( λ ) = {x F ( x ) = λx, λ − fixat} este un subspaţiu vectorial al
lui U, numit subspaţiu propriu.
(4) Subspaţiile proprii corespunzătoare la valori proprii distincte sunt
disjuncte.

Demonstraţie. (1) Prin reducere la absurd: presupun că F (u ) = λ1u şi


F (u ) = λ 2 u cu λ1 ≠ λ 2 atunci din (λ1 − λ2 )u = 0U ⇒ u = 0 , contradicţie cu
definiţia (6.1.), deci λ1 = λ 2 .
(2) Fie λ1 , λ 2 , K , λ p valori proprii distincte şi F ( xi ) = λi xi , ∀i = 1, p . Să
demonstrăm ind K {xi }i =1, p prin inducţie după p.
Dacă p = 1, F (x1 ) = λ1 x1 ⇒ x1 ∈ U \ {0U }, deci x1 ≠ 0U e liniar independent.
Presupunem că vectorii x1 , x 2 , K, x p −1 corespunzători valorilor proprii
distincte λ1 , λ 2 , K , λ p −1 sunt liniar independenţi.
Să considerăm:
p

∑α x
i =1
i i = 0U (6.6)

de unde
⎛ p ⎞
F ⎜⎜ ∑ α i xi ⎟⎟ = 0U (6.7)
⎝ i =1 ⎠
sau
p

∑λ α x
i =1
i i i = 0U (6.8)
p p
Acum, din (6.6), λ p - (6.8) obţinem λ p ⋅ ∑ α i xi − ∑ λiα i xi = 0U adică
i =1 i =1
p −1

∑ α (λ
i =1
i p − λi )xi + α p (λ p − λ p )x p = 0U

de unde, ţinând seama de ind K {xi }i =i , p −1 ,


⇒ αi ( λ p − λ i ) = 0, cu λ p − λ i ≠ 0, ∀i = 1, p − 1 deci αi = 0, ∀i = 1, p − 1.
46 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Astfel (6.6) devine α p x p = 0 dar


x p ∈ U \ {0U } ⇒ α p = 0 ⇒ α i = 0, ∀i = 1, p
ceea ce trebuia demonstrat.
⎧⎪ F ( x ) = λx ⋅ α
(3) ∀x, y ∈ S (λ ) şi ∀α , β ∈ K : ⎨ ⇒ αF (x ) + β F ( y ) = λ (αx + β y )
⎪⎩ F ( y ) = λy ⋅ β
şi F (αx + β y ) = αF ( x ) + β F ( y ) = αλx + βλ y = λ (αx + β y ) , deci αx + β y ∈ S (λ ) .
⎧ x ∈ S (λ1 ) ⇒ F (x ) = λ1 x
(4) Fie λ1 ≠ λ 2 . Pentru x ∈ S (λ1 ) I S (λ 2 ) ⇒ ⎨ ⇒
⎩ x ∈ S (λ 2 ) ⇒ F ( x ) = λ 2 x
λ1 x = λ 2 x ⇒ ( λ1 − λ 2 ) x = 0U ⎪⎫
⎬ ⇒ x = 0U deci S ( λ1 ) şi S ( λ 2 ) sunt disjuncte.
λ1 ≠ λ 2 ⎪⎭

Teorema 6.4. Condiţia necesară şi suficientă ca matricea M (F ; B ) a


endomorfismului să fie diagonală este ca vectorii bazei să fie
vectori proprii ai acestei transformări.

Demonstraţie. Presupunem că F (ek ) = λ k ek , k = 1, n şi BU = (e1 , e2 , K.en ) ,


atunci:
( )
M (F; B ) = ⎡⎣F ( e1 ) ⎤⎦ B ⎡⎣F ( e2 ) ⎤⎦ B K ⎡⎣F ( en ) ⎤⎦ B =
⎡λ1 K 0 ⎤
0
⎢0
λ2 M 0 ⎥⎥

0 K 0 ⎥ ∈ D(n, k )
= ⎢0
⎢ ⎥
M⎢M M ⎥
0⎢⎣ 0 λ n ⎥⎦
Reciproc presupunem că M (F , B ) ∈ D(n, k ) , atunci:
⎡λ1 0 K 0 ⎤
⎢0 λ2 M 0 ⎥⎥

(e1 , e2 ,K, en )⎢ 0 0 K 0 ⎥=
⎢ ⎥
⎢M M M ⎥
⎢⎣ 0 0 λn ⎥⎦
= (λ1e1λ 2 e2 K λ n en ) adică F (ek ) = λ k ek , ∀k = 1, n 
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 47
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

6.3 Polinom caracteristic

Să considerăm x = B[x ]B atunci folosind (6.4), relaţia (6.5) devine:


BM (F , B )[x ]B = λB[x ]B
de unde folosind ind K B rezultă:
M (F , B )[x ]B = λ [x ]B
sau, dacă notăm cu I n ∈ M ( n, n; K ) matricea unitate, atunci obţinem ecuaţia:
( M (F; B ) − λI ) [ x ]
n B
= 0 M ( n ,1;K )
care se numeşte ecuaţia vectorilor proprii. Această ecuaţie dă coordonatele
vectorului propriu xB cunoscând valorile proprii λ. Notând:
( )
M (F; B ) = ⎡⎣F ( e1 ) ⎤⎦ B ⎡⎣F ( e2 ) ⎤⎦ B K ⎡⎣F ( en ) ⎤⎦ B = ⎡⎣ αij ⎤⎦
i , j =1,n

ecuaţia anterioară se poate scrie:


⎡α 11 − λ α 12 K α 1n ⎤ ⎡ x1 ⎤
⎢ α α 22 − λ K α 2 n ⎥⎥ ⎢⎢ x 2 ⎥⎥
⎢ 21 ⋅ = O M (n ,1, K )
⎢ M M M M ⎥ ⎢M⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎣ α n1 α n2 K α nn − λ ⎦ ⎣ x n ⎦
care este un sistem omogen, iar soluţia banală nu convine problemei, deoarece un
vector propriu x ∈ U \ {0U } şi atunci notăm det (M (F , B ) − λI n ) := P(λ ) şi numim
polinomul P ( λ ) polinom caracteristic. Evident gradP(λ ) = n , iar ecuaţia
det ( M (F ; B ) − λI n ) = 0 se numeşte ecuaţia caracteristică. Rădăcinile
polinomului caracteristic sunt valorile proprii ale endomorfismului F .

Teorema 6.5. Polinomul caracteristic al unui endomorfism este un invariant


la schimbarea bazei.

Demonstraţie. Fie B, B′ două baze în U n şi M (F , B ), M F , B ' ( ) matricele


transformării liniare corespunzătoare endomorfismului.
Să arătăm că:
(( ) )
det M ( F , B ' − λI n = det (M (F , B ) − λI n )
48 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

(( ) ) ( ( ) ( ) ( ) (
det M ( F , B ' − λI n = det M −1 B, B ' M (F , B )M B, B ' − λI n M −1 B, B ' M B, B ' = ))
= det[(M (B, B )M (F , B ) − λI )M (B, B )] =
−1 '
n
'

= det M (B, B ) ⋅ det (M (F , B ) − λI ) ⋅ det M (B, B ) =


−1 '
n
'

( ) det M (B, B )⋅ det M F , B − λI =


1
= '
( ( ) )'
n
det M B, B
= det (M (F , B ) − λI n ).

Teorema 6.6. Dacă matricea endomorfismului F în baza B, M (F , B ) este


reală şi simetrică, atunci valorile proprii sunt reale. (Ecuaţia caracteristică are
toate soluţiile reale).

Demonstraţie. Considerăm:
M (F , B )[x ]B = λ [x ]B (6.9)
conjugând complex obţinem:
M (F , B ) x B = λ x B [] [] (6.10)
deoarece M (F , B ) = M (F , B ) .
Înmulţind la stânga (6.9) cu t
[x] B şi tot la stânga pe (6.10) cu t
[x]B obţinem:
t
[x] M (F , B )[x]
B B =λ x[ ] [x]
t
B B
t
[x] M (F , B )[x]
B B = λ [x ] [x ]
t
B B
aplicând transpusa celei de-a doua relaţii obţinem:
t
[x] M (F , B )[x]
B B =λ x
t
[ ] [x ]
B B
care comparată cu prima dă:
(λ − λ ) [x]⋅ [x] t
B =0
dar xt
[ ] [x]
B B ≠ 0 ⇒ λ = λ ⇒ λ ∈R. 
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 49
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 7
TRANSFORMĂRI LINIARE PE SPAŢII EUCLIDIENE

În cadrul analizei funcţionale sunt caracterizate funcţionalele liniare (şi


continue) pe spaţii înzestrate cu diverse structuri, din această cauză este absolut
necesară cunoaşterea în primul rând a transformărilor liniare pe spaţii euclidiene.
Capitolul este dedicat studiului transformărilor liniare simetrice, apoi celor
ortogonale translaţiilor şi izometriilor.
Obiectivele urmărite au fost înţelegerea şi însuşirea fenomenelor care se
produc în spaţiile euclidiene relativ la transformările liniare.

7.1 Transformări liniare simetrice

Definiţia 7.1. Un endomorfism se numeşte simetric dacă


verifică egalitatea
(7.1)

Teorema 7.1. Condiţia necesară şi suficientă ca endomorfismul


n să fie simetric este ca M (F , B ) ∈ S (n, k ) într-o bază ortonormată.

Demonstraţie. Dacă u,ν ∈ U n , iar B = (e1 , e2 , K , en ) e baza ortonormată,


n n
atunci u = ∑ u i ei , ν = ∑ν j e j , deci:
i =1 j =1

⎛ ⎞
(u,ν ) = ⎜⎜ ∑ u i , ei , ∑ν j e j ⎟⎟ = ∑∑ u iν j (ei , e j )
n n n n

⎝ i =1 j =1 ⎠ i =1 j =1

dar (ei , e j ) = δ ij , deci:


n
(u,ν ) = ∑ u iν i = t [u ]B [ν ]B = t [ν ]B [u ]B
i =1
sau ceea ce se mai poate scrie:
(B[u ]B , B[ν ]B ) = t [u ]B [ν ]B = t [ν ]B [u ]B
Deci (u , F (ν )) = (B[u ]B , BM (F , B )[ν ]B ) = t [u ]B M (F , B )[ν ]B ,
(F (u ),ν ) = (BM (F , B )[u ]B , B[ν ]B ) = t [u ]B t M (F , B )[ν ]B
Dacă F este simetrică, din ultimele relaţii rezultă MF , B = t M (F , B ) , deci
M (F , B ) ∈ S (n, k ) .
50 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Reciproc: Presupunând că M (F ; B ) ∈ S ( n, K ) atunci ∀u ,ν ∈ U n :


[u ]B M (F , B )[ν ]B = t [u ]B t M (F , B )[ν ]B = t (M (F , B )[u ]B )[ν ]B
t

deci (B[u ]B , BM (F , B )[ν ]B ) = (BM (F , B )[u ]B , B[ν ]B ) , adică:


(u, F (ν )) = (F (u ),ν ) . 

7.2 Transformări ortogonale

Definiţia 7.2. Transformarea liniară se numeşte ortogonală


dacă ea conservă produsul scalar, adică:
(F (x ), F ( y )) = (x, y ), ∀x, y ∈ E n
Notăm cu

Teorema 7.2. Condiţia necesară şi suficientă ca o transformare liniară


să fie ortogonală este ca ea să conserve norma vectorilor, adică:
F ( x ) = x , ∀x ∈ E n (7.2)

Demonstraţie. Presupunem F ortogonală, atunci din definiţie:


(F (x ), F (x )) = (x, x ) ⇒ F (x ) = x
Reciproc: presupunând că F (x ) = x , ∀x ∈ E n , atunci:

(x, y ) = 1 [(x + y )2 − x 2 − y 2 ] = 1 [ x + y 2 − 2
x − y
2
= ]
2 2
=
1
2
[
F (x + y ) − F (x ) − F ( y ) =
2 2 2
]
1
[ ]
= (F ( x ) + F ( y )) − (F (x ) − F ( y )) = (F ( x ), F ( y ))
2
2 2

Consecinţe:
1. Nucleul unei transformări ortogonale conţine numai vectorul nul. 
2. Transformarea ortogonală este injectivă. 
3. O transformare ortogonală este bijectivă dacă şi numai dacă este surjectivă.

CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 51
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Teorema 7.3. 1) Produsul a două transformări ortogonale este o


transformare ortogonală.
2) Inversa unei transformări ortogonale surjective este o transformare
ortogonală.

Demonstraţie.
1) Fie şi ortogonale atunci:
F2 (F1 ( x )) = F1 ( x ) = x , ∀x ∈ E n

2) Fie ortogonală surjectivă, atunci ea este bijectivă şi există


deci F : E p → E n şi ∀y ∈ E p F −1 ( y ) = x , deci:
−1

F −1 ( y ) = x = F (x ) = y 

Consecinţă. Mulţimea endomorfismelor ortogonale surjective formează grup


în raport cu înmulţirea. 

Teorema 7.4. Condiţia necesară şi suficientă ca să fie


( )
ortogonală este ca matricea M F , B, B ' a transformării în raport cu orice baze
ortonormate B, B′ din E n respectiv din E p să verifice egalitatea:
t
( ) ( )
M F , B , B ' M F , B, B ' = I n

Demonstraţie. Presupun că ortogonală, deci:


Pentru x ∈ E n , F ( x ) = x , adică (F (x ), F (x )) = (x, x ) = t [x]B [x]B , iar
(F (x ), F (x )) = t [F (x )]B ⋅ [F (x )]B de unde
' '
t
[F (x )]B ⋅ [F (x )]B = t [x]B [x]B .
' '

Dar [F (x )]B = M (F , B, B ' )B ⋅ [x ]B care înlocuită mai sus:


'

t
[x]B ⋅t M (F , B, B ' )M (F , B, B ' )[x]B = t [x]B [x]B ,
'

de unde ceea ce trebuia demonstrat şi parcurgând în sens invers obţinem:


F (x ) = x . 

Consecinţe:
1. Dacă n = p atunci matricile A ∈ M (n, n, R ) care verifică t A ⋅ A = A ⋅t A = In
se numesc ortogonale. Deci în cazul unui endomorfism ortogonal
este matrice ortogonală.
52 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

2. Ţinând seama că dacă A, B ∈ M (n, n, R ) , atunci det ( A ⋅ B ) = det A ⋅ det B ,


rezultă că în cazul matricilor ortogonale avem că:
( )
det A ⋅t A = det I n ⇒ det A ⋅ det t A = 1 ,
dar det t A = det A , deci (det A) = 1 , de unde det A = ±1 .
2

3. Un endomorfism ortogonal cu det M (F , B ) = 1 se numeşte rotaţie.

7.3 Translaţii. Izometrii

Definiţia 7.3. Endomorfismul definit prin F ( x ) = x + a, a ∈ E n


se numeşte translaţie de vector a pe E n .

Teorema 7.5. 1). Dacă F1 e o translaţie de vector a1 pe E n şi F2 este o


translaţie de vector a 2 pe E n , atunci F2 ⋅ F1 este translaţie de vector a1 + a 2 pe
En .
2. Dacă F este translaţie de vector a pe E n , atunci F −1 este translaţie de
vector − a pe E n .

Demonstraţie. 1) (F2 ⋅ F1 )(x ) = F2 (F1 (x )) = F2 (x + a1 ) = x + a1 + a 2 .


2) (F −1 o F )( x ) = x ⇒ F −1 (F (x )) = x ⇒ F −1 (x + a ) = x .
Înlocuind x cu x − a , obţinem F −1 (x ) = x − a . 

Consecinţă. Mulţimea tuturor translaţiilor pe E n formează un grup comutativ


în raport cu compunerea, grup izomorf cu grupul aditiv pe E n . 

Definiţia 7.4. O transformare surjectivă care păstrează


distanţa euclidiană d (x, y ) = x − y , ∀x, y ∈ E n se numeşte izometrie.
Adică d (F (x ), F ( y )) = d (x, y ) .

Teorema 7.6. Translaţia de vector a este o izometrie.

Demonstraţie. Fie
astfel:
d (F ( x ), F ( y )) = F ( x ) − F ( y ) = ( x + a ) − ( y + a ) = x − y = d ( x, y ) .
deci F este izometrie. 
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 53
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 8
FORME BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Într-unul din capitolele anterioare am introdus produsul scalar, care este o


aplicaţie biliniară hermitică pozitiv definită, prin urmare era absolut necesar
introducerea acestei noţiuni, mai ales că analiza matematică va cere determinarea
punctelor critice, ori acest lucru se poate face foarte elegant folosind studiul
formelor pătratice.
Structurarea capitolului este făcută pe patru subcapitole şi anume: forme
biliniare, forme pătratice, reducerea formelor pătratice la expresia canonică şi
signatura unei forme pătratice reale.
Acest capitol urmăreşte cu precădere dezvoltarea deprinderilor de a aplica
rezultatele legate de transformari liniare, pe care le-au studiat anterior, şi
sintetizarea noilor noţiuni în scopul utilizării acestora în cadrul capitolelor
următoare.

8.1 Forme biliniare

Definiţia 8.1. Fie Vn un K spaţiu vectorial. O aplicaţie F : Vn x Vn → K se


numeşte formă biliniară dacă este formă liniară în ambele variabile, adică:
F (α 1 x1 + α 2 x 2 , y ) = α 1 F ( x1 , y ) + α 2 F (x 2 , y ), ∀x1 , x 2 , y ∈ Vn , ∀α 1 , α 2 ∈ K ,
F ( x, β1 y1 + β 2 y 2 ) = β1 F ( x, y1 ) + β 2 F ( x, y 2 ), ∀y1 , y 2 , x ∈ Vn , ∀β1 , β 2 ∈ K .

Consecinţe 1) F (0V , y ) = F (x,0V ) = 0, ∀x, y ∈ Vn . Din definiţie pentru:


α 1 = 0 ⇒ F (α 2 x 2 , y ) = α 2 F ( x 2 , y )⎫
⎬ ⇒ F (0V , y ) = 0
α2 = 0 ⎭
Analog pentru β 1 = 0, β 2 = 0 . 
2) F ( yx ) = t [x ]B M (F , B x B )[ y ]B . În adevăr:
⎛ F (e1 , y ) ⎞
⎜ ⎟
⎜ F (e2 , y )⎟
F ( x, y ) = F (B[x ]B , y ) = [x ]B M (F , B, y ) = [x ]B ⎜
t t
⎟,
M
⎜ ⎟
⎜ F (e , ) ⎟
⎝ n ⎠
F (ei , y ) = F (ei , B[ y ]B ) = M (F , ei x B )[ y ]B =
,
= (F (ei , e1 )F (ei , e2 )K F (ei , en ))[ y ]B
54 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Fx, y = t [x ]B M (F , B x B )[ y ]B ,
⎛ F (e1 , e1 ) F (e1 , e2 ) K F (e1 , en ) ⎞
⎜ ⎟
⎜ F (e2 , e1 ) F (e2 , e2 ) K F (e2 , en )⎟
unde: M (F , B x B ) := ⎜ ⎟. 
M M M
⎜ ⎟
⎜ F (e , e ) F (e , e ) K F (e , e )⎟
⎝ n 1 n 2 n n ⎠

Exemplu: Produsul scalar pe un spaţiu vectorial real.

Teorema 8.1. Fie B = (e1 , e2 , K , en ) o bază arbitrară în Vn . O formă


biliniară F : Vn x Vn → K este complet determinată dacă se cunosc valorile sale:
F (ei , e j ) = α ij , i, j = 1, n

Demonstraţie. Fie x, y ∈ Vn ⇒ x = B[x ]B , y = B[ y ]B sau


n n
x = ∑ x i ei , y = ∑ y jej
i =1 j =1

⎛ ⎞
Deci F ( x, y ) = F ⎜⎜ ∑ xi ei , ∑ y j e j ⎟⎟ = ∑∑ xi y j F (ei , e j ) .
n n n n

⎝ i =1 j =1 ⎠ i =1 j =1
Deci F e complet determinată dacă se cunosc:
F (ei , e j ) cu i, j = 1, n .

Expresia F ( x, y ) = ∑∑ xi y j F (ei , e j ) se numeşte expresia analitică a formei


n n

i =1 j =1

biliniare în baza considerată, F (ei , e j ) se numesc coeficienţii formei biliniare în


[ ]
baza considerată iar matricea F (ei , e j ) i , j =1,n := M (F , B x B ) se numeşte matricea
formei biliniare în baza considerată.
Deci sub formă matricială
F ( x, y ) = t [x ]B M (F , B x B )[ y ]B
sau
F ( x, y ) = t [ y ]B M (F , B x B )[x ]B
t

(
de unde F ( x, y ) = t t [x ]B M (F , B x B )[ y ]B . )
Forma biliară se va numi nedegenerată dacă M (F , B x B ) este nesingulară,
adică det M (F , B x B ) ≠ 0 în caz contrar ea va fi degenerată, iar rangul formei
biliniare este dat de rang M (F , B x B )
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 55
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Definiţia 8.2. 1). Forma biliniară se numeşte simetrică dacă


F ( x, y ) = F ( y, x ), ∀x, y ∈ Vn .
2) Forma biliniară se numeşte antisimetrică dacă
F ( x, y ) = − F ( y, x ), ∀x, y ∈ Vn .
Exemplu: Produsul scalar pe Vn - spaţiu vectorial real este o formă biliniară
simetrică.

Teorema 8.2. 1). O formă biliniară este simetrică dacă şi numai dacă
M (F , B x B ) ∈ S (n, K ) .
2) O formă biliniară este antisimetrică, dacă şi numai dacă
M (F , B x B ) ∈ A(n, K ) oricare ar fi B ⊂ Vn .

Demonstraţie. Presupun că F ( x, y ) = F ( y, x ), ∀x, y ∈ Vn şi fie B o bază


oarecare în Vn . Atunci F ( x, y ) = t [x ]B1 M (F , B x B )[ y ]B , iar
F ( y , x ) = t [ y ]B M (F , B x B )[x ]B = t [ y ]B M (F , B x B )[x ]B
t

de unde M (F , B x B ) = t M (F , B x B ) .
Presupunând acum că M (F , B x B ) = t M (F , B x B ) şi parcurgând calea
inversă, obţinem:
F ( x, y ) = F ( y, x ), ∀x, y ∈ Vn .
2. Se demonstrează analog. 

Teorema 8.3. Fie o formă biliniară F : Vn x Vn → K dată în baza


( )
B = (e1 , e2 , K , en ) şi fie B ' = e1' , e2' , K , en' o altă bază a lui Vn . Dacă MB, ' este
'
matricea de trecere de la B la baza B , atunci:
( )
M F , B ' x B ' = t M (B, B ')M (F , B x B )M B, B ' . ( )
Demonstraţie. Fie x, y ∈ Vn ⇒ x = B[x ]B = B [x ]B ' şi y = B[ y ]B = B ' [ y ]B ' '

astfel putem scrie că:


( )
F ( x, y ) = F B ' [x ]B ' , B ' [ y ]B ' = t [x ]B ' M F , B ' x B ' [ y ]B ' ( )
şi
( ( )
F ( x, y ) = F BM B, B ' [x ]B ' , BM B, B ' [ y ]B ' = ( ) )
( )
= [x ]B ' M B, B M (F , B x B )M B, B ' [ y ]B ' .
t t '
( )
t
(
Dar F ( x, y ) = [x ]B ' M F , B x B [ y ]B ' , de unde:
' '
)
( ) (
M F , B x B = M B, B ' M (F , B x B )M B, B ' .
' ' t
) ( ) 
56 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Definiţia 8.3. Fie F : V x V → K o formă biliniară simetrică, mulţimea


{x ∈ V F (x, y ) = 0, ∀y ∈ V }:= KerF se numeşte nucleul formei biliniare.
Teorema 8.4. Nucleul unei forme biliniare simetrice este un subspaţiu
vectorial al lui V.

⎧ F ( x, z ) = 0
Demonstraţie. Fie x, y ∈ KerF ⇒ ⎨ , ∀z ∈ V .
⎩F ( y, z ) = 0
Pentru orice α , β ∈ K , αF ( x, z ) + β F ( y, z ) = 0 , adică
F (αx + βy, z ) = 0, ∀z ∈ V ,
deci αx + βy ∈ KerF . 

8.2 Forme pătratice

Definiţia 8.4. Aplicaţia P :V → K definită prin egalitatea


P( x ) = F ( x, x, ∀x ∈ V ) în care F ( x, y ) e o formă biliniară simetrică, se numeşte
forma pătratică asociată formei biliniare simetrice F, iar F se numeşte forma
polară sau forma dedublată a lui P.

Exemplu: Forma pătratică corespunzătoare produsului scalar real este pătratul


normei euclidiene ( x, x ) = x .
2

Teorema 8.5. Dacă se cunoaşte forma pătratică P(x ) atunci forma biliniară
simetrică F ( x, y ) este determinată prin:
1
F ( x, y ) = [P(x + y ) − P(x ) − P( y )], ∀x, y ∈ V .
2

Demonstraţie.
1
[P(x + y ) − P(x ) − P( y )] = 1 [F (x + y, x + y ) − F (x, x ) − F ( y, y )] =
2 2
1
= [F ( x, x ) − F (x, y ) + F ( y, x ) + F ( y, y ) − F (x, x ) − F ( y, y )] =
2
1
= [F ( x, y ) + F ( y, x )] = F ( x, y )
2

CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 57
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Consecinţe: Expresia formei pătratice asociată formei biliniare simetrice


într-o bază B ⊂ V se obţine din expresia formei biliniare simetrice făcând x = y
astfel P( x ) = t [x ]B M (F , B x B )[x ]B .
Matricea şi rangul formei pătratice P coincid cu matricea şi rangul formei
biliniare simetrice F asociate lui P.

Definiţia 8.5. Fie F : V x V → K o formă biliniară simetrică. Vectorii


x, y ∈ V se numesc ortogonali în raport cu F, dacă F (x, y ) = 0 .

Definiţia 8.6. Fie V1 un subspaţiu vectorial al K - spaţiu vectorial V şi o formă


biliniară simetrică F : V x V → K .
Mulţimea {y ∈ V F (x, y ) = 0, ∀x ∈ V1 }:= V1⊥ se numeşte complementul
ortogonal al lui V1 în raport cu F.

Definiţia 8.7. Fie F : Vn x Vn → K o formă biliniară simetrică. O bază


B = (e1 , e2 , K , en ) al lui Vn se numeşte ortogonală în raport cu forma F dacă
F (ei , e j ) = α ij δ ij , i, j = 1, n .
De aici rezultă că într-o bază ortogonală avem:
⎛ α 11 0 0 K 0 ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 α 22 0 K 0 ⎟
M (F , B x B ) = ⎜ ∈ D(n, K ) .
M M M K M ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 0 0 K α nn ⎟⎠

Într-o astfel de bază avem:
n
F ( x, y ) = ∑ α ii xi y i ,
i =1
iar:
n
P( x ) = ∑ α ii xi xi2 .
i =1
Aceste expresii se numesc respectiv expresia canonică asociată formei
biliniare simetrice F şi expresia canonică asociată formei pătratice P. Se spune
în acest caz că forma biliniară simetrică, respectiv forma pătratică, au fost reduse
la expresia canonică.
58 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

8.3 Reducerea formelor pătratice la expresia canonică

Teorema 8.6. (Metoda Jacobi) Fie P : Vn → R o formă pătratică şi


M (F , B x B ) matricea ei în baza B = (e1 , e2 , K en ) . Dacă toţi determinanţii:
α 11 α 12 α 13
α 11 α 12
Δ 0 = 1, Δ 1 = α 11 , Δ 2 = , Δ = α 21 α 22 α 23 ,K , Δ n = det M (F , B x B )
α 21 α 22 3
α 31 α 32 α 33
numiţi determinanţi minori principali ai matricei M (F , B x B ) sunt nenuli, atunci
( )
există o bază B ' = e1' , e2' , K , en' , B ' ⊂ Vn , în raport cu care expresia formei
pătratice, devine:
n
Δ
P (x ) = ∑ i −1 xi'2 ,
i =1 Δ i
n
în care x = ∑ x 'j e 'j .
j =1

Demonstraţie: Să considerăm:
⎛ λ11 λ12 λ13 K λ1n ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 λ 22 λ 23 K λ2 n ⎟
M ( B, B ') = ⎜ 0 0 λ33 K λ3n ⎟ .Pentru a aduce o formă pătratică P la
⎜ ⎟
⎜ M M M M ⎟
⎜ 0 0 0 λnn ⎟⎠

forma canonică este suficient ca pentru ∀i = 1, j − 1, j = 1, n să asigurăm condiţia
F (ei' , e 'j ) = 0 de unde şi F (e 'j , ei' ) = 0 ca rezultat al simetriei matricei
M (F , B x B ) .
(
[ ] ) = 0 sau M (F , e x B )[e ] = 0 , unde:
Dar F (ei' , e 'j ) = 0 ⇔ F ei' , B e 'j B
'
i
'
j

M (F , e x B ) = (F (e , e )F (e , e )K F (e , e ))
'
i
'
i 1
'
i 2
'
i n

sau ţinând seama că e = ∑ λ , e , atunci F (e , e ) = ∑ λ F (e , e )


j j
' ' ' '
j kj k i j kj i k
k =1 k =1

ceea ce înseamnă că pentru a realiza F (e , e ) = 0 e suficient ca:'


i
'
j

k = 1, j
( '
i
'
j )
F e , e = 0, i = 1, j − 1 .
j = 1, n
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 59
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Pentru a simplifica raţionamentul mai presupunem F (ei' , ei ) = 1


Cu aceasta obţinem sistemul:
⎧⎪ F (ei' , ek ) = 0, k = 1, i − 1

⎪⎩ F (ei' , ei ) = 1
Dar:
[ ] [ ]
F (ei' , ek ) = F (B ei' B , ek ) = t ei' B M (F , B x ek ) =
⎛ α 1k ⎞
⎛ F (ei , ek )⎞ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜α 2k ⎟
t
[ ]
= ei B ⎜
'
M ⎟ = (λ1i , λ 2i , K , λii )⎜
M ⎟
=
⎜ F (e , e )⎟ ⎜ ⎟
⎝ i k ⎠ ⎜α ⎟
⎝ ik ⎠
= α 1k λ1i + α 2 k λ 2i + K + α ik λii
de unde sistemul:
⎛ α 11 α 21 K α i1 ⎞⎛ λ1i ⎞ ⎛ 0 ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ α 12 α 22 K αi 2 ⎟⎜ λ 2i ⎟ ⎜ 0 ⎟
⎜ M M M ⎟⎜ M ⎟ = ⎜ M ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ α 1i −1 α 2i −1 K α ii −1 ⎟⎜ λi −1i ⎟ ⎜ 0 ⎟
⎜α α 2i K α ii ⎟⎠⎜⎝ λii ⎟⎠ ⎜⎝ 1 ⎟⎠
⎝ 1i
Δ i −1
de unde λij = . 
Δi

Teorema 8.7. Fie E n un spaţiu vectorial euclidian. Dacă P : E n → R e o


( )
formă pătratică, atunci există o bază B ' = e1' , e2' , K , en' a lui E n în raport cu
care expresia canonică a formei este:
n
P (x ) = ∑ λi xi'2 ,
i =1

în care sunt valorile proprii ale matricei formei M (F , B x B ) , fiecare valoare


proprie este scrisă de atâtea ori cât este multiplicitatea sa, iar:
n
x = ∑ x 'j e 'j .
j =1

Demonstraţie. Deoarece M (F , B x B ) ∈ S (n, R ) ea admite numai valori


(
proprii reale şi se poate diagonaliza. Atunci baza căutată B ' = e1' , e2' , K , en' este )
60 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

formată din vectorii proprii ortonormaţi ai matricei formei. În această bază


obţinem expresia canonică a formei. 

8.4 Signatura unei forme pătratice reale

Definiţia 8.8. Fie o formă pătratică P : E n → R dacă:


1. P( x ) ≥ 0, ∀x ∈ E n , se numeşte pozitiv semidefinită;
2. P( x ) > 0, ∀x ∈ E n se numeşte pozitiv definită;
3. P( x ) < 0, ∀x ∈ E n se numeşte negativ definită;
4. P( x ) ≤ 0, ∀x ∈ E n se numeşte negativ semidefinită.

Teorema 8.8.(Criteriul lui Sylvester). Dacă sunt îndeplinite condiţiile


teoremei Jacobi (8.6.), atunci forma pătratică este pozitiv definită dacă şi numai
dacă Δ i > 0, i = 1, n şi negativ definită dacă şi numai dacă (− 1) Δ k > 0, k = 1, n .
k

Demonstraţie. Fie P o formă pozitiv definită. Presupun prin absurd că


∃Δ p = 0, 1 ≤ p ≤ n , atunci una din liniile lui Δ p este o combinaţie liniară de
celelalte, adică ∃k1 , K, k p nu toate nule astfel încât:
k1α 1i + k 2 ε 2i + K + k pα pi = 0, i = 1, p ,
adică:
k1 F (e1 , ei ) + k 2 F (e2 , ei ) + K + k p F (e p , ei ) = 0
⇒ F (k1e1 + k 2 e2 + K + k p e p , ei ) = 0, i = 1, p.
Cum F e biliniară simetrică, amplificând cu k i , i = 1, p şi sumând obţinem:
⎛ p ⎞ ⎛ p ⎞ ⎛ p ⎞
k1 F ⎜⎜ ∑ k i ei , e1 ⎟⎟ + k 2 F ⎜⎜ ∑ k i ei , e2 ⎟⎟ + K + k p F ⎜⎜ ∑ k i ei , e p ⎟⎟ = 0 sau:
⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠
⎛ p n
⎞ n
F ⎜⎜ ∑ k i ei , ∑ k i ei ⎟⎟ = 0 ⇒ ∑ k i ei = 0 (deoarece F este pozitiv definită).
⎝ i =1 i =1 ⎠ i =1

Cum ki, i = 1, p nu sunt toţi nuli, atunci e1 , e2 , K , en sunt liniar dependenţi -


contradicţie cu ipoteza (e1 , e2 , K , en ) bază în Vn .
Deci Δ p ≠ 0, p = 1, n .
Mai mult, conform teoremei Jacobi, există o bază în Vn în care:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 61
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

n
Δ i −1 '2
P(x ) = ∑ xi
i =1 Δi
Δ
şi cum P e pozitiv definită, i −1 > 0 , adică Δ i > 0, ∀i = 1, n .
Δi
Δ
Reciproc, dacă Δ i > 0, ∀i = 1, n , atunci i −1 > 0, ∀i = 1, n şi, din
Δi
n
Δ
P( x ) = ∑ i −1 xi'2 atunci P( x ) ≥ 0
i =1 Δ i

P( x ) = 0 ⇔ x1' = x 2' = K = x n' = 0,


deci x = 0 .
În concluzie, P( x ) > 0, ∀x ≠ 0.
Dacă P(x ) e negativ definită, atunci − P e pozitiv definită şi totul se repetă ca
[ ]
mai sus având în vedere că matricea lui − P este − A = − α ij i , j =1,n .
62 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 9
SPAŢII ALE VECTORILOR DIN E3

Unul dintre primele exemple istorice de spaţii vectoriale care stă la baza
interpretărilor geometrice ale algebrei liniare sau în mod dual, a raţionamentelor
geometrice prin metode de algebră este spaţiul vectorilor liberi.
Studiul vectorilor a fost puternic impulsionat de fizică (mecanică,
electromagnetism etc.) modelând operaţiile cu forţe, viteze. Acest studiu este
datorat deopotrivă eforturilor unor matematicieni şi fizicieni ca W.R. Hamilton
(1805-1865), H. Grassmann (1809-1877), A. Cayley (1821-1895), J. C. Maxwel
(1831-1879) şi J. W. Gibbs (1830-1903).
Am structurat acest capitol pe patru subcapitole dedicate segmentelor
orientate, spaţiului vectorilor legaţi, spaţiului vectorilor liberi, bazelor şi reperelor.
În urma parcurgerii acestui capitol cred că au fost atinse obiectivele urmărite
şi anume cel de familiarizare cu noile noţiuni şi însuşirea acestora precum şi
dezvoltarea capacităţii de operare cu vectori şi de folosire a proprietăţilor acestora
în interpretarea diverselor fenomene.

9.1 Segmente orientate. Echipolenţă

Notăm cu E3 spaţiul punctual tridimensional euclidian din geometria


elementară, adică al geometriei în care este admisă axioma paralelelor: ''Printr-un
punct exterior unei drepte d, trece cel mult o dreaptă paralelă cu dreapta dată''.
Punctul, dreapta, planul şi spaţiul E3 sunt noţiuni primare legate prin anumite
axiome, care sunt axiomele geometriei elementare.
Considerăm mulţimea Δ a tuturor dreptelor din E3 . În mulţimea Δ x Δ
introducem relaţia ρ : = “d1 d 2 sau d1 = d 2 ”. Această relaţie are proprietăţile:
− reflexivă, d1 ρd1 ;
− simetrică, d1 ρd 2 ⇒ d 2 ρd1 ;
− tranzitivă, d1 ρd 2 şi d 2 ρd 3 ⇒ d1 ρd 3 ,
adică ρ este o relaţie de echivalenţă pe Δ pe care o notăm cu ”∼”.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 63
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

{
Submulţimea, d ' ∈ Δ d ' ∼ d } := Cld a tuturor elementelor care sunt

echivalente cu un element dat d ∈ Δ se numeşte clasă de echivalenţă ce conţine


d.
Deoarece d ∼ d, atunci d ∈ Cld şi orice element d ' ∈ Cld se numeşte
reprezentant al clasei Cld .
Ca proprietate semnalăm următoarea: mulţimea claselor de echivalenţă prin
relaţia ∼ este o partiţie a mulţimii Δ, în sensul că Δ este o reuniune de submulţimi
disjuncte.

Definiţia 9.1. Se numeşte direcţia dreptei d ∈ Δ, clasa de echivalenţă a


relaţiei ” d1 d 2 sau d1 = d 2 ” în care d este un reprezentant al acestei clase.
Altfel exprimat, o direcţie este mulţimea tuturor dreptelor din spaţiul E 3 cu
proprietatea ” d1 d 2 sau d1 = d 2 ”.

Definiţia 9.2. Se numeşte segment orientat orice pereche ( A, B ) ∈ E3 x E3 în


care A şi B sunt puncte din E 3 şi se notează ( A, B ) = AB .
Grafic se reprezintă printr-o săgeată de la A la B. A se numeşte originea
segmentului orientat AB, iar B se numeşte extremitatea segmentului orientat AB
Dreapta determinată de punctele A şi B se numeşte suportul segmentului orientat
şi se notează AB := sup AB .

A B

Caz particular: Dacă A = B segmentul orientat AA se numeşte segment


orientat nul, grafic se reprezintă printr-un singur punct A, iar sup AA este
nedeterminat.

Definiţia 9.3. (1) Lungimea, norma sau modulul unui segment orientat AB este
distanţa dintre A şi B şi se notează d ( A, B ) =: AB .
(2) Direcţia unui segment orientat AB cu A ≠ B este direcţia sup AB .
Segmentele orientate nule au direcţia nedeterminată.
(3) Segmentele orientate AB şi BA se numesc opuse. Dacă AB = BA ⇒ A = B .
64 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

(4) Fie AB un segment orientat nenul, se numeşte sens de parcurs pe sup AB


sensul de la A spre B.
(5) O dreaptă împreună cu alegerea unui sens de parcurs se numeşte dreaptă
orientată.
(6) O direcţie împreună cu unul din cele două sensuri posibile se numeşte
direcţie orientată.
(7) Două segmente orientate nenule AB şi CD au acelaşi sens dacă:
a) sup AB = sup CD = d şi sensul de parcurs determinat de AB pe d este
acelaşi cu sensul de parcurs determinat de CD pe d;
b) sup AB sup CD şi extremităţile lor B şi D se află în acelaşi semiplan din
planul dreptelor suport, determinat de sup AC , adică D ∈ (sup AC , B ) sau
B ∈ (sup AC , D ) .

Definiţia 9.4. Două segmente orientate nenule se numesc echipolente dacă au


aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi lungime. Dacă AB şi CD sunt echipolente,
aceasta se notează cu AB ∼ CD.

Teorema 9.1. Relaţia de echipolenţă are următoarele proprietăţi:


1) este o relaţie de echivalenţă.
2) AB ∼ CD ⇔ BA ∼ DC.
3) ∀AB şi ∀C ∈ E3 ⇒ ∃! D ∈ E3 astfel încât AB ∼ CD.
4) AB ∼ CD ⇔ AC ∼ BD.
Demonstraţia o lăsăm ca temă cititorului.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 65
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

9.2 Spaţiul vectorilor legaţi din E3

Fie O ∈ E3 un punct fixat şi mulţimea {OM M ∈ E3 }:= T0 (E3 ) a segmentelor


orientate din E3 cu originea în O. Introducem în T0 (E3 ) operaţiile:
1. Adunarea segmentelor orientate din T0 (E3 ) este definită de relaţia:
OM + ON = OP
în care P este simetricul punctului O faţă de mijlocul segmentului [MN ] . Această
regulă e echivalentă cu regula paralelogramului sau cu regula triunghiului.

2. Operaţia de înmulţire a segmentelor orientate cu numere reale este definită


astfel:
r
i) Dacă OM ≠ 0 r0 şi λ ≠ 0 atunci λOM este segmentul orientat care are
sup OM = sup(λOM ) , acelaşi sens cu OM dacă λ > 0 şi sens contrar dacă λ < 0,
lungimea λ OM ;
r
ii) Dacă OM = 0 r0 sau λ = 0, atunci OM = OO .

Teorema 9.2. Mulţimea T0 (E3 ) formează un spaţiu vectorial real în raport cu


operaţiile de adunare a segmentelor orientate şi de înmulţire cu numere reale a
segmentelor orientate.
Spaţiul vectorial T0 (E3 ) se numeşte spaţiul vectorial tangent la E3 în O.
Elementele sale se numesc vectori legaţi în O sau vectori tangenţi în O la E3 .

Cazuri particulare.
66 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

1. Fie d o dreaptă în E3 şi O ∈ d , mulţimea {OM M ∈ d }:= T0 (E1 ) este un


subspaţiu vectorial al lui T0 (E3 ) . Subspaţiul T0 (E1 ) se numeşte dreapta vectorială
tangentă în O la E3 .
2. Fie α un plan şi O ∈ α , mulţimea {OM M ∈ d }:= T0 (E2 ) este un subspaţiu
vectorial al lui T0 (E3 ) şi se numeşte plan vectorial tangent în O la E3 .
9.3 Spaţiul V al vectorilor liberi din E3.
Vectori coliniari, vectori coplanari în E3
Definiţia 9.5. 1) Clasele de echivalenţă ale segmentelor orientate relativ la
relaţia de echipolenţă se numesc vectori liberi.
Direcţia, sensul şi lungimea care sunt comune segmentelor orientate ce
definesc un vector liber se numesc direcţia, sensul şi lungimea vectorului liber.
Fiecare segment orientat din clasa numită vector liber este un reprezentant al
clasei.
Notăm mulţimea vectorilor liberi din spaţiul E3 cu V. Vectorii liberi îi vom
nota cu litere mici ale alfabetului latin, prevăzute cu săgeţi deasupra.
r r
2) Fie a şi b doi vectori liberi şi O ∈ E3 . Fie OA un reprezentant al clasei lui
r r r
a şi OB un reprezentant al clasei lui b . Se numeşte sumă a vectorilor a şi b
r r r r
vectorul liber c ∼ OC = OA + OB şi notăm c = a + b .
r r
3) Fie a ∈ V , λ ∈ R şi O ∈ E3 . Fie OA un reprezentant al clasei lui a. Se
r r
numeşte produsul vectorului a cu scalarul λ , vectorul b ∼ λOA şi notăm
b = λa .

Propoziţia 9.1. Mulţimea vectorilor liberi V din E 3 înzestrată cu operaţiile


definite mai sus formează un spaţiu vectorial.
r r r r
{ }
Definiţia 9.6. 1. Doi vectori a , b , c ∈V \ 0V se numesc coliniari dacă au
aceeaşi direcţie. Vectorul nul având direcţia nedetermină se consideră coliniar cu
orice vector din V.
r r r r
2. Trei vectori a , b , c ∈V \ 0V{ }
se numesc coplanari dacă ∀O ∈ E3
r r r
reprezentanţii OA, OB, OC ai claselor lui a , b respectiv c sunt situaţi într-un
plan. Vectorul nul se consideră coplanar cu oricare doi vectori din V.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 67
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r
{ }
Teorema 9.3. 1. Doi vectori a , b ∈V \ 0V sunt coliniari dacă şi numai dacă
ei sunt liniar dependenţi.
r r r r
{ }
2. Trei vectori a , b , c ∈V \ 0V sunt coplanari dacă şi numai dacă ei sunt
liniar dependenţi.
r r r
{ }
Demonstraţie. 1. Presupunem că a , b ∈V \ 0V sunt coliniari atunci
r r
a b r r
r = ± r cu a ≠ 0, b ≠ 0
a b
de unde:
r r r r r
b ⋅ a ± a ⋅ b = 0V ,
{ }
r r
deci dep R a , b .
r r
r
Acum presupunem că ∃α , β ∈ R astfel încât α 2 + β 2 ≠ 0 şi αa + β b = 0V .
r r r r
Dacă α = 0 şi β ≠ 0 ⇒ b = 0V , β = 0, α ≠ 0 ⇒ a = 0V , deci α ≠ 0, β ≠ 0 de
r β r r r
unde a = − b , adică a şi b sunt coliniari.
α
r r r r r r r
{ } { }
2. Presupunem că a , b , c ∈V \ 0V şi depR a , b , c deci ∃α , β , γ ∈ R ,
r r r
r
α 2 + β 2 + γ 2 ≠ 0 , astfel încât αa + β b + γc = 0V . Fie γ ≠ 0 atunci:
r α r β r
c =− a− b.
γ γ
Reprezentanţii claselor respective OA, OB, OC, ∀O ∈ e3 verifică:
α β
OC = − OA − OB ,
γ γ
adică OC se află în planul determinat de OA şi OB.
r r r r
Reciproc presupun că a , b , c ∈V \ 0V { }
şi coplanari atunci ∀O ∈ E3
reprezentanţii claselor respective OA, OB, OC sunt în acelaşi plan. Presupunem că
(OC ⊂ IntAOB ) .
Problema se reduce la construcţia unui paralelogram cu diagonala OC, iar
laturile situate pe sup OA şi sup OB ca în figură. Dar OM = αOA şi ON = βOB
r r r
cu α 2 + β 2 ≠ 0 , de unde OC = αOA + βOB şi deci c = αa + βb .
68 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Consecinţe.
i). Oricare doi vectori liberi necoliniari sunt liniar independenţi.
ii). Oricare trei vectori liberi necoplanari sunt liniar independenţi.

9.4 Baze şi repere în V

Teorema 9.4. Spaţiul vectorial real V al vectorilor liberi din E3 are


dimensiunea 3.

Demonstraţie. Se ştie că în V există trei vectori liberi liniar independenţi şi


(
r r r
anume oricare trei vectori necoplanari S = a , b , c .
r
)
Să arătăm că L(S ) = V adică ∀x ∈ V , ∃α , β , γ ∈ R astfel încât
r r r r
x = α a + β b + γ c , rezultând că S = B - bază în V.
r r r r
Fie OA, OB, OC, OX reprezentanţii claselor a,b ,c , respectiv x, atunci
r r r r
OX = OM + ON + OP = αOA + βOB + γOC , deci x = α a + β b + γ c , adică
L (S ) = V .

Concluzia este că dim V = 3 .


r r r r
Consecinţa 9.2. i). Fiind dată o bază B = (e1 , e2 , e3 ) a lui V atunci ∀x ∈ V se
r r r r r r
poate scrie x = x1e1 + x2e2 + x3e3 = B [ x ]B în care t
[ x ]B = ( x1 x2 x3 ) şi astfel se
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 69
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

poate stabili un izomorfism între V şi E3 dacă B este fixată: f B : V → R 3 ,


r
f B ( x ) = ( x1 ,x2 ,x3 ) .
ii). Egalitatea, adunarea vectorilor şi înmulţirea vectorilor cu scalari dacă
vectorii sunt exprimaţi în aceeaşi bază se reduc la aceleaşi operaţii în R3 între
coordonate:
r r r r r r r r
x = y ⇔ B[x ]B = B[ y ]B ⇔ [x ]B = [ y ]B ⇔ t [x ]B = t [ y ]B ⇔
⇔ ( x1 , x2 , x3 ) = ( y1 , y 2 , y3 ) ⇔ x1 = y 2 , x 2 = y 2 , x3 = y3
r r r r r r r r r
x + y = z ⇔ B[x ]B + B[ y ]B = B[z ]B ⇔ B([x ]B + [ y ]B ) = B[z ]B ⇔
r r r r r r
⇔ [x ]B + [ y ]B = [z ]B ⇔ t [x ]B + t [ y ]B = t [z ]B ⇔
⇔ ( x1 , x2 , x3 ) + ( y1 , y 2 , y3 ) = ( z1 , z 2 , z 3 ) ⇔
⇔ x1 + y1 = z1 , x2 + y 2 = z 2 , x3 + y3 = z 3
r r r r r r r r
y = λx ⇔ B[ y ]B = λB[x ]B ⇔ [ y ]B = λ [x ]B ⇔ t [ y ]B = λt [x ]B ⇔
⇔ ( y1 , y 2 , y 3 ) = λ (x1 , x 2 , x3 ) ⇔ y1 = λx1 , y 2 = λx 2 , y3 = λx3 .
iii). Dacă vectorii sunt coliniari, atunci coordonatele lor în aceeaşi bază sunt
proporţionale şi reciproc.
iv). Trei vectori sunt coplanari dacă şi numai dacă rangul matricei formate din
coordonatele lor, în aceeaşi bază, este mai mic decât trei.
r
r r r
{ }
Fie x, y,z ∈V \ 0V coplanari, atunci:
r r r
z = λ x + μ y ⇒ z1 = λ x1 + μ y1 , z2 = λ x2 + μ y2 , z3 = λ x3 + μ y3 ,
⎛ x1 y1 z1 ⎞
atunci det ⎜⎜ x2 y2 z2 ⎟⎟ = 0, deoarece coloana a 3-a este o combinaţie liniară a
⎜x y z ⎟
⎝ 3 3 3⎠

celorlalte două, reciproca fiind imediat adevărată, parcurgând demonstraţia invers.


Putem spune astfel că trei vectori nu sunt coplanari dacă şi numai dacă rangul
matricei formate din coordonatele lor este trei.

r r r
Definiţia 9.7. Fie B = (e1 , e2 , e3 ) o bază în V, O ∈ E3 şi vectorii OE1 , OE 2 ,
r r r
OE3 reprezentanţi ai claselor lui e1 ,e2 respectiv e3 . Se numeşte reper în E3
ansamblul {O; (OE1 , OE2 , OE3 )}.
Punctul O se numeşte originea reperului.
Dacă sup OE1 = Ox, sup OE 2 = Oy, sup OE3 = Oz sunt orientate în sensul
r r r
vectorilor (e1 , e2 , e3 ) , atunci în loc de reperul {O; (OE1 , OE2 , OE3 )} considerăm
70 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

triedrul Oxyz care are axele de coordonate Ox,Oy,Oz şi planele de coordonate


xOy, yOz, zOx .

Prin alegerea unui reper, oricărui punct P ∈ E3 îi corespunde OP ∈ T0 (E3 )


care se numeşte vectorul de poziţie al punctului P în raport cu T0 (E3 ) şi reciproc.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 71
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 10
UNGHIURI, PROIECŢII ŞI PRODUSE DE
VECTORI LIBERI

Este cunoscut faptul că multe probleme din fizică cer cunoaşterea noţiunilor
prezentate în acest capitol. Astfel momentul unei forţe relativ la un punct se
determină cu ajutorul produsului vectorial, apoi determinarea volumelor, ariilor, a
sensului intensităţii electrice şi a inducţiei electromagnetice precum şi direcţia de
propagare a unei unde electromagnetice plane în vid, nu se pot face decât printr-o
serioasă aprofundare a calculului vectorial.
Acest capitol cuprinde patru subcapitole: unghiuri şi proiecţii ortogonale,
produsul scalar a doi vectori, produsul vectorial a doi vectori şi produsul mixt a
trei vectori.
Obiectivele urmărite sunt cele de înţelegere, aprofundare a noţiunilor şi
formarea deprinderii de a utiliza în practică cunoştinţele dobândite aici.

10.1 Unghiuri. Proiecţii ortogonale


r
r
Definiţia 10.1. (1) Orice vector a ∈V \ 0V { } care are aceeaşi direcţie cu o
dreaptă dată d ∈ Δ se numeşte vector director al dreptei.
r
Dacă a este vectorul director al dreptei d, atunci orientarea dreptei e aceeaşi
cu a vectorului director.

r r r
(2) Unghiul dintre doi vectori a ,b ∈V \ 0V { } este unghiul determinat de
reprezentanţii claselor corespunzătoare adică unghiul dintre OA şi OB şi se
( )r r
( )
r r
notează a , b , iar μ a , b ∈ [0, π ] .
r r r r π
( )
3) Vectorii a şi b se numesc ortogonali dacă μ a , b = .
2
r r
(4) Unghiul dintre un vector a şi o dreaptă orientată de vector director b este
r r
unghiul dintre a şi b.
(5) Unghiul dintre două drepte orientate este unghiul dintre vectorii lor
directori.
72 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r
Teorema 10.1. (1) Oricare ar fi a ∈V \ 0V
r
{ } şi d ∈ Δ , atunci există şi sunt
r r r r
unici doi vectori liberi a′ şi a′′ astfel încât a ′ să fie coliniar cu d, iar a′′
r r r
ortogonal cu d şi a = a′ + a′′.
r r r
(2) Oricare ar fi vectorii a şi b ∈V \ 0V { } există şi sunt unici doi vectori
r r r r r r r r r
a ′ şi a′′, a′ coliniar cu b , iar a′′ ortogonal cu b astfel încât a = a′ + a′′.
r
(3) Oricare ar fi a ∈V \ {0V } şi un plan α din E3 există şi sunt unici doi
r
r r r r
vectori a′ şi a′′, a′ coplanar cu α iar a ′′ ortogonal cu α astfel încât
r r r
a = a′ + a′′.

Demonstraţia rămâne ca exerciţiu.


r
Definiţia 10.2. (1) Componenta coliniară a unui vector a ∈V \ 0V cu o
r
{ }
r
dreaptă d se numeşte proiecţia vectorului pe dreapta d şi se notează π d (a ) .

r r
(2) Componenta coliniară a vectorului a cu vectorul b se numeşte proiecţia
r r r
vectorului a pe vectorul b şi se notează cu π br (a ) .
r
r
{ }
(3) Componenta coplanară a unui vector a ∈V \ 0V cu un plan α se numeşte
r
proiecţia vectorului pe planul α şi se notează cu π α (a ) .

Consecinţe. 1) Mulţimea proiecţiilor vectorilor liberi pe o dreaptă din E3 este


un spaţiu vectorial unidimensional.
r r r
{π }
r
2) Mulţimea r
b
r
(a ) { }
a ,b ∈V \ 0V ,b fixat este un spaţiu vectorial
unidimensional.
3) Mulţimea proiecţiilor vectorilor liberi pe un plan din E3 formează un spaţiu
vectorial bidimensional.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 73
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r
r b
4) Dacă b0 = r , atunci:
b
r r
( r r )r
π br (a ) = a ⋅ cos a , b b0 ,
r
( )
r r r
iar a cos a , b se numeşte mărimea algebrică a proiecţiei vectorului a pe
r r r r r
vectorul b şi se notează cu prbr (a ) astfel π br (a ) = prbr (a )b0 .

10.2 Produsul scalar


r r
Definiţia 10.3. Se numeşte produsul scalar al vectorilor a ,b ∈V funcţia
F : V x V → R definită prin:
r r
( )
F a , b := a ⋅ b = ⎨
r r r r r
( )r
r r ⎧⎪ a ⋅ b cos a , b , dacă a ≠ 0V şi b ≠ 0V
r r
⎪⎩0, dacă a = 0V sau b = 0V

Proprietăţi:
r r
(
1. Dacă b este versor, b = 1 atunci: )
r r r r r r
( )r
a ⋅ b = a cos a , b = prbr a , ∀a ∈ V .
r r r r r r r r
()
2. a ⋅ b = prb a ⋅ b = prar b a , ∀ a ,b ∈V .
r

r r r r r 2
3. Dacă a = b , atunci a ⋅ a = a .
r r r r r r
4. a ⋅ b = b ⋅ a , ∀ a ,b ∈V .
( )
r r r r r r r r r r
5. a + b ⋅ c = a ⋅ c + b ⋅ c , ∀a , b , c ∈ V .

(
r r r
) (
r r r
) r r r r r r r r
()
Astfel: a + b ⋅ c = prcr a + b ⋅ c = prcr (a ) ⋅ c + prcr b ⋅ c = a ⋅ c + b ⋅ c
(ştiind că OD=OA+AD=OA+OA).
74 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

( )
r r r r
Consecinţă. Funcţia F a , b = a ⋅ b definită mai sus este un produs scalar pe
V /R.
r r r r r
r
(r ) r
6. a ⋅ b = a ⋅ b cos a ,b ≤ a ⋅ b .
7. Doi vectori liberi sunt ortogonali dacă şi numai dacă produsul lor scalar este
nul.
8. Expresia produsului scalar dacă vectorii sunt exprimaţi în aceeaşi bază
r r r
B = (e1 , e2 , e3 ) devine:
r r
([]) []
r r r r
a ⋅ b = (B[a ]B ) B b B = t [a ]B M (F , B x B ) b B
unde
rr rr rr
⎛ e1e1 e1e2 e1e3 ⎞
⎜r r r r r r ⎟
M (F , B x B ) = ⎜ e1e2 e2 e2 e2 e3 ⎟
⎜ er er er er er er ⎟
⎝ 1 3 2 3 3 3⎠

este matricea formei biliniare F definită de (10.3), denumită şi matricea Gram a


r r r
vectorilor (e1 , e2 , e3 ) .

r r r rr
Caz particular. Dacă baza B = (e1 , e2 , e3 ) este ortonormată: ei e j = δ ij , atunci
r r
[]
r r
M (F , B x B ) = I 3 şi a ⋅ b = t [a ]B b B = a1b1 + a 2 b2 + a3b3 .
( )r r r r
9. O bază ortonormată în V se notează cu B = i , j , k . Pentru ∀x ∈ V avem
r r r
r
x = x1i + x2 j + x3 k şi:
r r r
x1 = x ⋅ i = prir x
r r r
x2 = x ⋅ j = prrj x
r r r
x3 = x ⋅ k = prkr x.
Într-o bază ortonormată coordonatele vectorului sunt mărimile algebrice ale
proiecţiilor vectorului pe vectorii bazei şi se numesc coordonatele euclidiene ale
vectorului.
(
r r r
) r r
În baza B = i , j , k avem x = x12 + x22 + x32 , ∀x ∈ V şi:

( )
r r
cos a , b =
a1b1 + a 2 b2 + a3b3 r r
, ∀a , b ∈ V ,
a12 + a 22 + a32 ⋅ b12 + b22 + b32
r r
iar condiţia de ortogonalitate a vectorilor a şi b se exprimă prin:
a1b1 + a 2 b2 + a3b3 = 0.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 75
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

10.3 Produsul vectorial


Definiţia 10.4. Vectorul:
r r
( )
r r r r r
r r ⎧⎪ a ⋅ b ⋅ sin a , b ⋅ e , dacă a şi b necoliniari
a x b = ⎨r r r
⎪⎩0 V , dacă a şi b coliniari,
r r r
în care e este un versor perpendicular pe a şi b cu sensul dat de regula şurubului
r r r
( )
cu filetul pe dreapta pentru tripletul a , b , e , se numeşte produsul vectorial al
r
r
vectorilor a şi b.

Proprietăţi:
r r r r r r
1. a × b = −b × a , ∀ a ,b ∈V . (cu aceasta spaţiul vectorial al vectorilor liberi
devine o algebră necomutativă)
(r r
)r r r r r r
2. k a x b = ka x b = a x kb , ∀a , b ∈ V , ∀k ∈ R .
r r r r r r
3. a x 0V = 0V x a = 0V , ∀a ∈ V .
r r r r
4. a x a = 0V , ∀a ∈ V .
r r r r r
{ }
r r r
5. a x b = 0V pentru a , b ∈ V \ 0V ⇔ a = λb , ∀λ ∈ R * .
r r r
6. Construcţia geometrică a produsului vectorial a doi vectori a , b ∈ V \ 0V{ }
(construcţia lui Jukovski).

r r
() r
Fie α un plan perpendicular în O pe a şi π α b - proiecţia vectorului b pe α.
r r
( ( )) r
()
Notăm cu Rπ π α b vectorul π α b rotit în planul α cu .
π
2
2
76 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r
()
r r r r r r
( ) r
Deoarece π α b = b ⋅ sin a , b atunci a x b = a Rπ π α b . ( ( ))
2

(
r r r r r r r
)
7. a x b + c = a x b + a x c .
Într-adevăr: r
r r
(r r r r
) r r
( ( ))
r r
a x b + c = a Rπ π α b + c = a Rπ π α b + π α (c ) = ( () )
2 2

= a R (π (b )) + a R (π (c )) = a x b + a x c
r r r r r r r r r r
π α π α
2 2

( )
r r r r r r r
8. a + b x c = a x c + b x c
r r2 r2 r2 r r
9. a x b = a ⋅ b − a ⋅ b ( ) 2
(Identitatea lui Lagrange).
Într-adevăr:
r r
a xb
2 r2 r2 r r
( )
r2 r2 r r
= a ⋅ b sin 2 a ⋅ b = a ⋅ b 1 − cos 2 a , b = ( ( ))
r2 r2 r r2
= a ⋅ b − a ⋅b ( )
r r
10. Dacă a şi b nu sunt coliniari,
r r r r r r
a x b = a ⋅ b sin a , b ( )
este aria paralelogramului construit pe reprezentanţii OA şi OB.
11. Expresia produsului vectorial, dacă vectorii sunt exprimaţi în aceeaşi bază
r r r
B = (e1 , e2 , e3 ) .
r r r r r r r
Ţinând seama de faptul că ei × e j = 0V atunci pentru x = B [ x ]B şi y = B [ y ]B
putem scrie:
r r r r r r r r
x x y = ( x1e1 + x2 e2 + x3 e3 )x( y1e1 + y 2 e2 + y3 e3 ) =
r r r r r r
= ( x2 y3 − x3 y 2 )(e2 x e3 ) + ( x3 y1 − x1 y3 )(e3 x e1 ) + ( x1 y 2 − x2 y1 )(e1 x e2 ) =
⎛ 0 − x3 x 2 ⎞⎛ y1 ⎞
r rr rr r ⎜ ⎟⎜ ⎟
= (e2 x e3 e3 x e1e1 x e2 )⎜ x3 0 − x1 ⎟⎜ y 2 ⎟
⎜− x x1 0 ⎟⎠⎜⎝ y3 ⎟⎠
⎝ 2
sau dacă notăm matricea antisimetrică
⎛ 0 − x3 x 2 ⎞
⎜ ⎟ ra
⎜ x3 0 − x1 ⎟ = [x ]B
⎜− x x1 0 ⎟⎠
⎝ 2
r r r r r r r r r r
atunci x × y = ( e2 × e3 e3 × e1 e1 × e2 ) [ x ]B [ y ]B .
a
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 77
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r r r r
Dacă alegem baza ortonormată astfel încât j x k = i , k x i = j , i x j = k , adică
astfel încât reprezentanţii lor OA, OB, OC să determine un reper ortogonal drept,
atunci:
r r rr r r a r
( ) ra r
x x y = i j k [x ]B [ y ]B = B[x ]B [ y ]B ,
ceea ce se mai poate scrie sub forma determinantului formal:
r r
i j k
r r
x x y = x1 x2 x3 .
y1 y 2 y3

r rr
Definiţia 10.5. Dublul produs vectorial a trei vectori a ,b ,c este expresia:
r r r
a x b xc . ( )
r r r
( )
r r r r rr
Vom arăta că a x b x c = (a ⋅ c )b − a ⋅ b c . ( )
( )
r r r r r
Să considerăm pentru aceasta T0 a , b , c . În acest caz b x c ⊥ (OBC ) , iar
r r r
( )
a x b x c ⊥ (OAD ) .
Fie OF = (OAD ) I (OBC ) .
r r r
{ ( )}
Considerăm reperul ortonormat drept O, i , j , k ca în figură, atunci:
( ) ( )
r vr r r r r s r r r rr r r r r r rr r
( ) ( ) ( ) ( )
a = a j j + ak k , b = b i i + b j j , c = c i i + c j j ,

de unde
r r r r r r r r r r r r r r
r
( ) ( cr ⋅ j ) − ( b ⋅ j ) ( cr ⋅ i )⎤⎦ k , ar ⋅ b = ( ar ⋅ j ) ( b ⋅ j ) , ar ⋅ cr = ( ar ⋅ j )( cr ⋅ j ) ,
b ×c = ⎡ b ⋅i

( ) (ar ⋅ rj )[(br ⋅ ir )(cr ⋅ rj ) − (br ⋅ rj )(cr ⋅ ir )]. r
v r r
iar a x b x c =
r
r r r r
Acum, dacă înmulţim la stânga cu a ⋅ c pe b , cu a ⋅ b pe c obţinem:
78 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r r r r r r r r r r r r r r r
( a ⋅ c ) b − ( a ⋅ b ) c = ( a ⋅ j ) ⎡⎣( b ⋅ i ) ( c ⋅ j ) − ( b ⋅ j ) ( c ⋅ i )⎤⎦ i , deci:
a x (b x c ) = (a ⋅ c )b − (a ⋅ b )c
v r r r r r r rr
r r r r r r r r r
Ca proprietate, a × ( b × c ) = ( a ⋅ c ) b − ( b ⋅ c ) a.
Într-adevăr,
Deci produsul vectorial nu e asociativ şi putem scrie că:
r r r
( )
r r r
(
r rr r r r
) ( )
a x b x c = −c x a x b = − b ⋅ c a + (a ⋅ c )b .

10.4 Produsul mixt


r rr
Definiţia 10.6. Fiind daţi trei vectori a ,b ,c se numeşte produsul mixt al
r r r
acestor vectori numărul a b × c ( r
) adică produsul scalar dintre vectorul a şi
r
r
produsul vectorial al vectorilor b şi c.

Proprietăţi:
r rr
1. Dacă vectorii a ,b ,c nu sunt coplanari fie OA, OB, OC reprezentanţii
claselor respective, atunci modulul produsului mixt reprezintă volumul
paralelipipedului construit pe reprezentanţii claselor respective.
r r r
( ) r r r r r r
( )
r r
Într-adevăr, a ⋅ b x c = a ⋅ b x c cos a , b x c dar b x c = 2σ [OBC ], iar
r
(
r r r
) r r r r
( ) [
a cos a , b x c = prbr x cr (a ) , deci, a ⋅ b x c = V OBCMAB ' M 'C ' . ]

( r r r
( ) r r r
2. Dacă D ∈ α , A atunci a ⋅ b × c > 0 în acest caz reperul O; a , b , c { ( )} se
numeşte reper orientat pozitiv.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 79
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r
Dacă D ' aparţine semispaţiului opus, atunci a ⋅ b × c < 0 şi reperul
r
( )
{ ( r r r
)} r
O; a , b , c se numeşte reper orientat negativ.
r r r r r r r
a × (b × c ) = b ⋅ (c × a ) = c ⋅ (a × b ) ,
r
3. adică produsul mixt e invariant la o
permutare circulară a factorilor. Din această cauză uneori produsul mixt se mai
r r r
notează când nu e pericol de confuzie ca triplete ordonate a , b , c . ( )
r r r
( r ) ( r)
r r r
4. a ⋅ b x c = −a ⋅ c x b .
r r r r
5. λ a ⋅ ( b × c ) = a ⋅ ( λ b × c ) = a ⋅ ( b × λ c ) , ∀λ ∈ R.
r r r

6. (a + a ) ⋅ (b x c ) = a ⋅ (b x c ) + a ⋅ (b x c ) .
r r r r r r r r r r
1 2 1 2

(a x b )⋅ (c x d ) = c ⋅ [d x (a x b )] = c ⋅ [(d ⋅ b )a − (d ⋅ a )b ] =
r r r r r r r r r r rr r r r
7.
= (a ⋅ c )(b ⋅ d ) − (a ⋅ d )(b ⋅ c ).
r r r r r r r r
r r r r r r r r r r r r r r r r
8. ( a × b ) × ( c × d ) = ⎡( a × b ) ⋅ d ⎤ c − ⎡( a × b ) ⋅ c ⎤ d = − ( c × d ) × ( a × b ) =
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
r r r r r r r r r r r r r
= − ⎡( c × d ) ⋅ b ⎤ a + ⎡ ( c × d ) ⋅ a ⎤ b = ⎡( c × d ) ⋅ a ⎤ b − ⎡( c × d ) ⋅ b ⎤ a.
r r r
⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦
9. Dacă B = (a , b , c ) este o bază atunci din 8) rezultă că orice vector d ∈V
r r r r
se
poate exprima prin:
r r r r r r
r ( )
d = r r r a+ r r r b+ r r r c
r
d ⋅ b × c r d ⋅ ( cr × ar ) r d ⋅ a × b r ( )
a ⋅ b ×c( a ⋅ b ×c) (
a ⋅ b ×c ) ( )
din 8) rezultă:
r r r r r r r r r r r r r r r r
( ) ( )
d ⎡ a × b ⋅ c⎤ = ⎡ c × d ⋅b⎤ a − ⎡ c × d ⋅ a⎤ b + ⎡ a × b ⋅ d ⎤ c,
⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ( ⎦ ) ( )
r r r r r r r r r r r r r r r r
( ) ( )
d ⎡ a ⋅ b × c ⎤ = ⎡ d ⋅ b × c ⎤ a + ⎡⎣ d ⋅ ( c × a )⎤⎦ b + ⎡ d ⋅ a × b ⎤ c ,
⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ( )
r r r r r r
r
( )
r d ⋅ b × c r d ⋅ ( cr × ar ) r d ⋅ a × b r
deci: d = r r r a + r r r b + r r r c.
( )
a ⋅ (b × c )
a ⋅ b ×c ( ) a ⋅ (b × c )
r r r r r r
r b ×c r c ×a r a ×b
Notăm a* := r r r , b * := r r r , c * := r r r , numiţi vectori
a ⋅ b ×c (
a ⋅ b ×c ) a ⋅ b ×c ( ) ( )
r r r r r r r r r r r r r
reciproci ai vectorilor necoplanari a , b , c şi d = d ⋅ a * a + d ⋅ b * b + d ⋅ c * c ( ) ( ) ( )
este expresia unui vector d în baza reciprocă.
r r r
( )
Baza B * = a * , b * , c * fiind numită baza reciprocă bazei B.
r r r
( )
10. a ⋅ b × c = 0 dacă şi numai dacă:
80 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r
i) cel puţin unul din vectorii a , b , c este nul;
ii) doi dintre cei trei vectori sunt coliniari;
r r r
iii) vectorii a , b , c sunt coplanari.
( r r r
) r r r r r
11. Dacă B = i , j , k şi a = B [a ]B , b = B ⎡⎣b ⎤⎦ , c = B [c ]B .
B
r

(
r r r
) ( r r
) []
r r0 r
a ⋅ b x c = t [a ]B b x c B = t [a ]B b B [c ]B
r r r
i j k a1 a 2 a3
(
r r r
) ( )
r r r
a ⋅ b x c = a1i + a 2 j + a3 k b1 b2 b3 = b1 b2 b3 .
c1 c2 c3 c1 c2 c3
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 81
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 11
PLANUL ÎN SPAŢIU

Acest capitol este structurat pe şapte subcapitole, acestea prezentând toate


tipurile de ecuaţii pentru diverse determinări de plane.
Am avut drept obiective înţelegerea şi aprofundarea problemelor teoretice,
astfel încât în urma parcurgerii acestui capitol, să se poată uşor încadra o
problemă într-una din variantele teoretice studiate.
În cele ce urmează vom stabili condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
coordonatele carteziene ( x, y , z ) ale unui punct oarecare P în raport cu reperul dat
pentru ca acesta să aparţină unui plan din E3 .
Fie deci E3 spaţiul euclidian şi fie V spaţiul vectorilor liberi din E3 iar
{( r r r
)}
0; i , j , k un reper ortonormat drept.

11.1 Planul determinat de un punct şi un vector normal la plan


r r
Consider P0 (r0 ) ∈ π şi N vectorul normal la plan; condiţia pe care trebuie să
o îndeplinească P astfel încât el să se afle în plan este:
r r
P0 P ⋅ N = 0
r r r
adică (r − r0 )N = 0

Astfel, considerăm că ecuaţia vectorială a planului determinat de un punct şi


un vector normal este:
r r r
π : (r − r0 )N = 0
r r rr
sau notând cu α := r0 N obţinem π : r N − α = 0 , numită ecuaţia vectorială
parametrică a planului π.
82 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Presupunând că P0 are coordonatele ( x0 , y 0 , z 0 ) atunci:


r r r r
r0 = x0 i + y 0 j + z 0 k
{ }
r r r r r r r r r
Ştiind că r = xi + yj + zk , iar N ∈ V \ 0V , N = Ai + Bj + Ck unde
A 2 + B 2 + C 2 ≠ 0 , atunci ecuaţia vectorială a planului devine:
(x − x0 )A + ( y − y 0 )B + (z − z 0 )C = 0
sau
Ax + By + Cz − ( Ax0 + By 0 + Cz 0 ) = 0 .
Notând Ax0 + By 0 + Cz 0 = − D , ecuaţia se mai scrie Ax + By + Cz + D = 0
numită ecuaţia generală a planului în coordonate carteziene unde A, B, C sunt
coordonatele carteziene ale vectorului normal la plan.
( ) r
Fie acum O ' = prπ O şi notez cu d := d O, O ' deci, d = prNr r0 .
r r
Acum α = r0 ⋅ N = N prNr r0 .
r r
α r0 N Ax0 + By 0 + Cz 0 −D
d= r = r = = .
N N A + B +C
2 2 2
A + B2 + C 2
2

Deci, d = 0 ⇔ D = 0 - aceasta fiind condiţia ca planul să treacă prin origine.


Dacă notăm f ( x, y, z ) = Ax + By + Cz + D , atunci π : f ( x, y, z ) = 0 reprezintă
r
un plan în care avem pentru N expresia:
r ∂f r ∂f r ∂f r
N = gradf = i+ j+ k.
∂x ∂y ∂z
r
Cazuri particulare: π ⊥ i ⇒ B = C = 0 şi π : Ax + D = 0 analog pentru
r r
π ⊥ j şi π ⊥ k , iar π Ox ⇒ A = 0 şi π : By + Cz + D = 0

11.2 Planul determinat de un punct şi care este paralel


cu doi vectori necoliniari
r r r
Fie P0 (r0 ) ∈ π , a , b ∈ V deci:
r r r r r r r r r r r
N = a × b , a = a1i + a2 j + a3k , b = b1i + b2 j + b3k .
Condiţia pe care trebuie să o îndeplinească P pentru ca el să fie în planul π
este:
r r r r
( )
π (r − r0 ) ⋅ a x b '0
motiv pentru care spunem că planul π este dat prin ecuaţia de mai sus, numită
ecuaţie vectorială sau prin cea echivalentă cu ea, dată prin:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 83
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

x − x0 y − y0 z − z0
π: a1 a2 a3 = 0 .
b1 b2 b3
r r r r
Vectorii a şi b fiind necoliniari ⇒ P0 P = ua + νb cu u,ν ∈ R şi putem scrie:
r r r r
π : r = r0 + ua + νb ,
numită ecuaţia vectorială a planului sub formă parametrică.

Exprimând în coordonate carteziene:


r r r r
r = xi + yj + zk ,
r r r r
r0 = x0 i + y 0 j + z 0 k ,
r r r r
a = a1i + a 2 j + a3 k ,
r r r r
b = b1i + b2 j + b3 k ,
şi proiectând obţinem:
⎧ x = x0 + ua1 + νb1

π = ⎨ y = y 0 + ua 2 + νb2
⎪ z = z + ua + νb
⎩ 0 3 3

ecuaţiile parametrice ale planului în coordonate carteziene u,ν ∈ R .


84 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

11.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare


r r r
Se dau P1 (r1 ), P2 (r2 ), P3 (r3 ) ∈ π cu condiţia ca vectorii P1P2 şi P1P3 să nu fie
coliniari.
În acest caz putem scrie că:
r
N = P1 P2 x P1 P3 .
Reducem problema la a scrie ecuaţia planului ce trece prin P1 şi are vector
r
normal la plan pe N . Considerăm şi un punct P ∈ π, atunci:
π : P1 P(P1 P2 x P1 P3 ) = 0
r r r r r r
π : (r − r1 )[(r2 − r1 ) x (r3 − r1 )] = 0
sau
x − x1 y − y1 z − z1
π : x 2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1 = 0 ⇔
x3 − x1 y 3 − y1 z 3 − z1

x y z 1
x1 y1 z1 1
⇔π : =0
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1

Dar ecuaţia vectorială de mai sus este echivalentă cu coplanaritatea vectorilor


P1 P, P1 P2 şi P1 P3 adică ∃u,ν ∈ R astfel încât P1 P = uP1 P2 + νP1 P3.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 85
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Deci putem scrie că:


r r r r r r
π : r = r1 + u (r2 − r1 ) + ν (r3 − r1 ).
Caz particular: Ecuaţia planului prin tăieturi:
r r r r r r
Presupunem că r1 = ai , r2 = bj , r3 = ck , deci:
P1 ( a ,0,0 ) , P2 ( 0, b,0 ) , P3 ( 0, 0, c ) ⇒
( )[ ( )]
r r r r r r r r
π : xi + yj + zk − ai (bj − ai ) x ck − ai = 0 ⇔
[ r r
]( r r r r
)
π : ( x − a )i + yj + zk bci + abk + acj = 0 ⇔
π : bc(x − a ) + acy + abz = 0 ⇔
π : bcx + acy + abz − abc = 0 : abc,
deci
x y z
π: + + − 1 = 0,
a b c
ecuaţia planului prin tăieturi.

11.4 Ecuaţia normală a planului. Ecuaţia normalizată


a planului sub formă generală

Fie O ' = prπ O şi d = d (O, π ).


r r r r r
Fie n = cos αi + cos βj + cos γk , n = 1, unde:
r r r r
cos α = n ⋅ i = cos(n , i )
r r r r
cos β = n ⋅ j = cos(n , j )
r r r r
cos γ = n ⋅ k = cos n, k( )
cos 2 α + cos 2 β + cos 2 γ = 1

r r
Putem scrie că rO′ = d ⋅ n , iar ecuaţia
planului devine:
86 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r
π : (r − dn )n = 0,
r r r r r r
de unde r ⋅ n = d , şi, folosind r = xi + yj + zk , atunci:
π : x cos α + y cos β + z cos γ − d = 0,
numită ecuaţia normală a planului.
rr
Dar π : r N − α = 0 , de unde:
rr
rN − α
π: r =0
ε N
în care ε = ±1 cu condiţia εα > 0 această ultimă ecuaţie numindu-se ecuaţia
generală a planului sub formă normalizată, sau:
Ax + By + Cz + D
π: =0
ε A2 + B 2 + C 2
în care ε = ±1 cu condiţia εD < 0 .

11.5 Distanţa de la un punct la un plan

( ) r r
Fie P1' = prπ P1 , d (P1 , π ) = d P1 , P1' ⇔ d (P1 , π ) = prNr (r1 − r0 ) .
Folosind definiţia produsului scalar obţinem:
1 r r r 1 r r r r
d (P1 , π ) = r (r1 − r0 )N = r r1 N − r0 N
N N
de unde:
Ax1 + By1 + Cz1 + D
d (P1 , π ) = .
A2 + B 2 + C 2
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 87
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

11.6 Distanţa dintre două plane paralele


rr rr
Consider π 1 : r N − α 1 = 0, π 2 : r N − α 2 = 0 şi
P1' = prπ 2 P1 , d (π 1 , π 2 ) = d (P1 , P1' ),
r r r r
r r 1 r r r r1 N − r2 N α1 − α 2
d (π 1 , π 2 ) = prNr (r1 − r2 ) = r (r1 − r2 )N = r = r .
N N N
deci:
α1 − α 2
d (π 1 , π 2 ) = r .
N
Dacă π 1 : Ax + By + Cz + D1 = 0, π 2 : Ax + By + Cz + D2 = 0 , atunci:
D2 − D1
d (π 1 , π 2 ) = .
A2 + B 2 + C 2

11.7 Semispaţiu. Plan orientat. Unghiul dintre două plane


orientate
Spaţiul punctual E3 este împărţit în două semispaţii deschise, de un plan, care
sunt mulţimi convexe, iar planul este frontiera celor două semispaţii.

r
{(
r r r
)}
Considerăm un plan π şi un reper 0; i , j , k . În acest caz, alegerea normalei
N la planul π caracterizează cele două semispaţii şi frontiera prin semnul
r rr r r
funcţiei f (r ) = r N − α , astfel P1 (r1 ) ∈ π ⇒ f (r1 ) = 0 , unde:
88 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r r r r
f (r ) = f (r1 + P1 P ) = r1 N + P1 P ⋅ N − α = P1 P ⋅ N .
Să considerăm:
( )
r r r r
S1 = {P(r ) ∈ E3 f (r ) > 0}, f (r ) = r − r1 ⋅ N cos (r − r1 ), N > 0,
r r r r r

(r r r
) (
r r r ⎡ π⎤
)
deci cos (r − r1 ), N > 0 ⇒ μ r − r1 , N ∈ ⎢0, ⎥, deci în S1 sunt puncte care sunt
⎣ 2⎦
r
situate în semispaţiul spre care este orientat vectorul N .
Notăm S1 := π + . Analog se arată că S 2 = {P(r ) ∈ E3 f (r ) < 0} este format din
r r
r
puncte situate în semispaţiul spre care este orientat vectorul N notat cu π.

Definiţia 11.1. Perechea formată dintr-un plan şi un vector normal la plan


poartă numele de plan orientat.
Unghiul dintre două plane orientate este unghiul format de normalele la
planele orientate şi
r r
( ) N1 ⋅ N 2
r r
cos(π 1 , π 2 ) = cos N 1 , N 2 = r r .
N1 ⋅ N 2
Iar dacă π 1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0, π 2 : A2 x + B2 y + C 2 z + D2 = 0,
atunci:
( ) A1 A2 + B1 B2 + C1C 2
r r
cos N 1 , N 2 =
A1 + B12 + C12 ⋅ A22 + B22 + C 22
2

Caz particular: π 1 ⊥ π 2 ⇔ A1 A2 + B1 B2 + C1C 2 = 0.


CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 89
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 12
DREAPTA ÎN SPAŢIU

Capitolul dedicat dreptei în spaţiu cuprinde trei subcapitole şi anume dreapta


determinată de un punct şi un vector director, dreapta determinată de două puncte
distincte şi dreapta determinată de două plane secante.
Obiectivele urmărite sunt înţelegerea şi însuşirea noţiunilor în scopul
rezolvării diverselor probleme de geometrie analitică.

12.1 Dreapta determinată de un punct şi un vector director


r r
Fie dreapta d, şi un punct P0 ∈ d de vector de poziţie r0 . Fie a vectorul
r
director al dreptei d. Un punct oarecare P de vector de poziţie r se află pe d dacă
verifică>
r r r r
d : (r − r0 ) x a = 0V .
Vom spune că ecuaţia anterioară se numeşte ecuaţia vectorială a dreptei d, ea
r r
reprezentând de fapt condiţia ca a şi P0 P să fie coliniari, deci între a şi P0 P
există o relaţie de liniar dependenţă, adică ∃λ ∈ R , astfel încât:
r r r
d : r = r0 + λa ,
această ultimă ecuaţie numindu-se ecuaţia vectorială parametrică a dreptei d.

r r r r r r
Dacă notăm r0 x a := b , atunci d : r x a = b .
Dacă:
r r r r
r0 = x0 i + y 0 j + z 0 k ⎧ x = x 0 + λl
r r r r ⎪
r = xi + yj + zk atunci d : ⎨ y = y 0 + λm, λ ∈ R,
r r r r ⎪ z = z + λn
a = li + mj + nk , ⎩ 0

numite ecuaţiile parametrice ale dreptei în coordonate carteziene.


90 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Dacă eliminăm λ, atunci:


x − x0 y − y 0 z − z 0
d: = = = λ,
l m n
numită ecuaţia dreptei în coordonate carteziene, l , m, n fiind parametrii directori
ai dreptei.
r r r r
a r
Dacă a 0 = r ⇒ a 0 = cos α i + cos β j + cos γk ⇒ şi:
a
x − x0 y − y 0 z − z 0
d: = = = λ,
cos α cos β cos γ
( )
r r r r r r
de unde li + mj + nk = cos αi + cos βj + cos γk ⋅ l 2 + m 2 + n 2
⎧ l
⎪cos α = 2
⎪ l + m2 + n2
⎪⎪ m
⎨cos β = 2
⎪ l + m2 + n2
⎪ n
⎪cos γ =
⎪⎩ l 2 + m2 + n2
numite cosinusurile directoare ale dreptei d.

12.2 Dreapta determinată de două puncte distincte


r r r r r
Pentru P1 (r1 ), P2 (r2 ) ∈ d , a = P1 P2 = r2 − r1 , putem prezenta:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 91
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r r r
d : (r − r1 ) x (r2 − r1 ) = 0V sau ⎫
r r r r ⎪
d : r = r1 + λ (r2 − r1 ), λ ∈ R, analog ⎪
r r r r r ⎪
d : (r − r1 ) x (r2 − r ) = 0V sau ⎬ ecuaţiile vectoriale ale dreptei d.
r r ⎪
r r1 + λr2 ⎪
d:r = , λ ∈ R \ {− 1}
1+ λ ⎪⎭
r r r r r r r r
Pornind de la ecuaţia d : r = r1 + λ (r2 − r1 ) şi folosind r = xi + yj + zk ,
r r r r r r r r
r1 = x1i + y1 j + z1k , r2 = x2i + y2 j + z2 k , obţinem:
x − x1 y − y1 z − z1
d: = =
x 2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1
⎧ 1
⎪ x = ( x1 + λx2 ) 1 + λ

⎪ 1
sau ⎨ y = ( y1 + λy2 )
⎪ 1+ λ
⎪ 1
⎪⎩ z = ( z1 + λz2 ) 1 + λ , λ ∈ R \ {−1},
numite ecuaţiile parametrice ale dreptei în coordonate carteziene.

12.3 Dreapta determinată de două plane secante


rr rr
Fie π 1 : r N 1 − α 1 = 0 şi π 2 : r N 2 − α 2 = 0 două plane secante, adică
r r
N 1 x N 2 ≠ 0V , deci ∃ d = π1 I π 2 .
rr
( )
r
r N1 = α1 ⋅ − N 2
rr r
r N 2 = α 2 ⋅ N1
− − − − − − − − − −(+ )
( )
rr r
( )
rr r r r
r N 2 N1 − r N1 N 2 = α 2 N1 − α 1 N 2
(
r r r
)
r r
adică r x N 1 x N 2 = α 2 N 1 − α 1 N 2 .
(
r r r
)
r r r
Deci P(r ) ∈ d ⇔ d : r x N1 x N 2 = α 2 N 1 − α 1 N 2 .
( )
r r r r r r
Dacă se cunoaşte P0 (r0 ) ∈ d = π 1 I π 2 , atunci d : (r − r0 ) x N 1 x N 2 = 0V , iar
dacă: r
r r r
N 1 = A1i + B1 j + C1 k
r r r r
N 2 = A2 i + B2 j + C 2 k ,
92 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

atunci condiţia ca planele:


π 1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
π 2 : A2 x + B2 y + C 2 z + D2 = 0,
r r r
să se intersecteze este ca N 1 x N 2 ≠ 0V , adică:
r r r
i j k
r ⎛A B1 C1 ⎞
A1 B1 C1 ≠ 0V sau rang ⎜⎜ 1 ⎟=2
⎝ A2 B2 C 2 ⎟⎠
A2 B2 C 2
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 93
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 13
PROBLEME ASUPRA PLANELOR ŞI DREPTELOR

Problemele relative la plane şi drepte pot fi împărţite in trei categorii şi


anume: poziţiile relative ale planelor, fascicule de plane şi poziţiile unei drepte
faţă de un plan.
În acest capitol am urmărit ca obiective: dezvoltarea deprinderilor de a încadra
problemele în cadrul corespunzător şi de a prezenta cele mai variate şi atractive
soluţii.

13.1 Poziţiile relative a două plane

Fie două plane π1 şi π2 având ecuaţiile vectoriale:


rr
π 1 : r N1 = α 1
rr
π 2 : rN 2 = α 2
sau în coordonate carteziene:
π 1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
π 2 : A2 x + B2 y + C 2 z + D2 = 0.

r r
a) π 1 = π 2 ⇔ N 1 = λN 2 , α 1 = λα 2 , λ ≠ 0 ⇔
A1 B1 C1 D1
= = = = λ, λ ≠ 0
A2 B2 C 2 D2
r r r r r
π 1 = π 2 ⇔ N1 x N 2 = 0V ⇔ N 1 = λN 2 , λ ≠ 0.
r r r r
Fie P1 (r1 ) ∈ π 1 şi P2 (r2 ) ∈ π 2 şi P1 (r1 ) ≠ P2 (r2 ) , atunci:
94 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r r
r1 N 1 = α 1 ⇒ λr1 N 2 = α 1 ⎫⎪ r r r
r r r r ⎬ ⇒ λ (r 1 − r2 )N 2 = α 1 − λα 2 ,
r2 N 2 = α 2 ⇒ λr2 N 2 = λα 2 ⎪⎭
r r r r r
dar (r1 − r2 )N 2 = 0 ⇒ α 1 = λα 2 . Deci, din N 1 = λN 2 şi α 1 = λα 2 ⇒
A1 B1 C1 D
= = =λ= 1.
A2 B2 C 2 D2
r r
b) π1 π 2 ⇔ N1 = λN 2 , a1 ≠ λa2 , λ ≠ 0 ⇔
A1 B1 C1 D1
= = ≠ .
A2 B2 C 2 D2
r r r r
π 1 π 2 ⇒ N1 x N 2 = 0V ⇒ N 1 = λN 2 , λ ≠ 0.
r r r r
Fie P1 (r1 ) ∈ π 1 şi P2 (r2 ) ∈ π 2 , atunci r1 N 1 = α 1 şi r2 N 2 = α 2 de unde:
r r
λr1 N 2 = α 1 ⎫⎪ r r r
r r ⎬ ⇒ λ (r1 − r2 )N 2 = α 1 − λα 2
λr2 N 2 = λα 2 ⎪⎭
r r r
dar (r1 − r2 )N 2 ≠ 0 ⇒ α 1 ≠ λα 2 , deci:
A1 B1 C1 D1
= = ≠ .
A2 B2 C 2 D2

r r
c) π 1 I π 2 ≠ φ ⇔ N 1 ≠ λN 2 , λ ≠ 0
r r r r r
π 1 I π 2 ≠ 0 ⇔ N 1 x N 2 ≠ 0 V ⇔ N 1 ≠ λ N 2 , λ ≠ 0.
Reciprocele sunt imediate.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 95
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

13.2 Fascicul de plane. Stea de plane.


Ecuaţia planului determinat de o dreaptă şi un punct ce nu aparţine
dreptei. Distanţa de la un punct la o dreaptă
Definiţia 13.1. Fiind dată o dreaptă d se numeşte fascicul de plane mulţimea
tuturor planelor din E3 care conţin dreapta d, numită axa fasciculului.
rr rr
Fie planele date de ecuaţiile π 1 : r N1 = α 1 ; π 2 : r N 2 = α 2 , cu condiţia
r r r
N 1 x N 2 ≠ 0V , în acest caz π 1 I π 2 = d .
rr r r r
Fie π : r N = α un plan arbitrar din fascicul, atunci N = λ1 N1 + λ 2 N 2 cu
λ12 + λ22 ≠ 0 , de unde rezultă:
rr rr
λ1r N 1 + λ2 r N 2 − α = 0.
r r r r r
Fie P0 (r0 ) ∈ d , atunci r0 N1 − a1 = 0 şi r0 N 2 − a2 = 0 , de unde:
( )
r r r
r0 λ1 N 1 + λ 2 N 2 − (α 1λ1 + α 2 λ 2 ) = 0.

Dar π face parte din fascicul, de unde:


( )
r r r
r0 λ1 N 1 + λ 2 N 2 − α = 0, deci α = λ1α 1 + λ 2α 2 ,
care înlocuit dă:
(r r
)
r
r λ1 N 1 + λ 2 N 2 − (α 1λ1 + α 2 λ 2 ) = 0, λ12 + λ22 ≠ 0.
Planele π1 şi π 2 care au proprietatea π1 I π 2 = d se numesc planele de bază
ale fasciculului.
În cazul în care planele sunt date prin ecuaţiile generale în coordonate
carteziene, ecuaţia fasciculului devine:
λ1 ( A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + λ2 ( A2 x + B2 y + C 2 z + D2 ) = 0
cu λ1 + λ 2 ≠ 0 .
2 2
96 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Definiţia 13.2. Fiind dat un plan π se numeşte fascicul de plane paralele


mulţimea tuturor planelor din E3 care sunt paralele cu planul π.
rr rr
Fie ecuaţia vectorială a planului π : r N − α = 0 şi π 1 : r N 1 − α 1 = 0 ecuaţia
vectorială a unui plan ce face parte din fasciculul de plane paralele, atunci
r r r r
N = λN 1 , λ ≠ 0 şi α ≠ λα 1 atunci π 1 : r λN 1 − λα 1 = 0 şi −λa1 = − a + μ, μ ≠ 0,
r r
de unde π1 : r λN1 − a + μ = 0 , adică orice plan din fascicul este de forma:
rr
π : r N − α + μ = 0.
Dacă ecuaţia planului este dată sub forma generală în coordonate carteziene,
atunci ecuaţia fasciculului de plane este:
Ax + By + Cz + D + μ = 0.
r
Definiţia 13.3. Se numeşte stea de plane determinată de punctul P0 (r0 )
mulţimea tuturor planelor din E3 care conţin punctul P0 .
Fie trei plane date de ecuaţiile lor vectoriale:
rr
( )
r r r
π i : r N i = α i , i = 1,3 , cu condiţia N 1 N 2 x N 3 ≠ 0 sau prin ecuaţiile lor
generale în coordonate carteziene;
π i : Ai x + Bi y + C i z + Di = 0, i = 1,3 , cu condiţia ca:
⎛ A1 B1 C1 ⎞
⎜ ⎟
rang ⎜ A2 B2 C 2 ⎟ = 3.
⎜A B3 C 3 ⎟⎠
⎝ 3
rr
( )
r r r
Fie π : r N = α un plan din steaua de plane, deoarece N 1 N 2 x N 3 ≠ 0 ,
r
vectorii N i , i = 1,3 pot forma o bază în E3 şi
r r r r
N = λ1 N 1 + λ 2 N 2 + λ3 N 3 cu λ12 + λ22 + λ32 ≠ 0,
rr rr rr
care înlocuit în ecuaţia lui π, dă λ1 r N 1 + λ 2 r N 2 + λ3 r N 3 = α .
r
Punând condiţia ca P0 (r0 ) ∈ π avem:
r r r r r r
λ1 r0 N 1 + λ2 r0 N 2 + λ3 r0 N 3 = α .
de unde:
λ1α 1 + λ2α 2 + λ3α 3 = α
deci ecuaţia stelei de plane este:
( rr
) ( rr
) ( )
rr
λ1 r N 1 − α 1 + λ2 r N 2 − α 2 + λ3 r N 3 − α 3 = 0
sau în cazul în care planele sunt date prin ecuaţiile generale în coordonate
carteziene obţinem:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 97
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

λ1 ( A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + λ2 ( A2 x + B2 y + C 2 z + D2 ) +
+ λ3 ( A3 x + B3 y + C 3 z + D3 ) = 0, λ12 + λ22 + λ32 ≠ 0

13.2.1 Ecuaţia planului determinat de o dreaptă


şi un punct ce nu aparţine dreptei

r r r r r
Fie dreapta d : r x a = b , P0 (r0 ) ∉ d , ∀P1 (r1 ) ∈ d , atunci:
r r r r r
π : (r − r0 )[(r0 − r1 ) x a ] = 0,
r r r r r
(
π : (r − r0 ) r0 x a − b = 0. )

În cazul în care dreapta e determinată ca intersecţia a două plane, ecuaţia


planului se determină impunând condiţia ca ecuaţia fasciculului să fie verificată
de coordonatele punctului.

13.2.2 Distanţa de la un punct la o dreaptă

r d (P0 , d )
(rr0 − rr1 ) x ar = 2σ [P0 ⋅ P1 ⋅ P2 ] = 2 a ,
2
de unde:
r r r
r0 x a − b
d (P0 , d ) = r .
a
98 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

13.3 Poziţia unei drepte faţă de un plan. Unghiul dintre


o dreaptă orientată şi un plan orientat
r r r rr
Fie dreapta d şi planul π date prin ecuaţiile vectoriale d : r x a = b , π : r N = α
sau prin ecuaţiile în coordonate carteziene:
x − x0 y − y 0 z − z 0
d: = =
l m n
π : Ax + By + Cz + D = 0
rr r r r r ⎧ Al + Bm + Cn = 0
d ⊂ π ⇔ a N = 0 ⇔ N x b + αa = 0 V ⇔ ⎨
⎩ Ax0 + By 0 + Cz 0 + D = 0

r
a

r
a

r r r r r r
Fie P0 (r0 ) ∈ d ⇒ r0 x a = b şi r0 ⋅ N = α .
r
Dacă înmulţim vectorial la stânga cu N penultima relaţie, obţinem
( ) ( )
r r r r r r rr r r r r r rr r r
N x (r0 x a ) = N x b , adică N ⋅ a r0 − N ⋅ r0 a = N x b , dar aN = 0, iar r0 N = α
deci:
r r r r
N x b + α ⋅ a = 0V .
Celelalte două relaţii fiind evident verificate.
rr r r r r ⎧ Al + Bm + Cn = 0
d π ⇔ aN = 0, N x b + α ⋅ a ≠ 0V ⇔ ⎨
⎩ Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D ≠ 0.
r r r r r r
Fie P0 (r0 ) ∈ d ⇒ r0 x a = b şi r0 N ≠ α.
( )
r r r r r r r r r r r
Procedând ca mai înainte N x (r0 x a ) = N x b , adică N x b + r0 ⋅ N a = 0V dar
r r r r r r
r0 N ≠ α , de unde N x b + α ⋅ a = 0V .
r r r
r r r N xb +α ⋅ a
d I π = {P0 } ⇔ a ⋅ N ≠ 0 cu r0 = r r ⇔ Al + Bm + Cn ≠ 0
N ⋅a
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 99
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r r r r
Fie P0 (r0 ) = d I π ⇒ r0 x a = b şi r0 N = α.
r r r r r
Procedând ca mai înainte N x (r0 x a ) = N x b , de unde:
r r r
rr r rr r r r r N × b + αa
( ) ( )
Na r0 − Nr0 a = N × b ⇒ r0 = r r .
N ⋅a
r
( )
Considerând un punct P(r ) ∈ d şi P ' = prπ P , atunci (d , π ) = d , P0 , P ' , unde
π
( )r r
( r r
)
μ (d , π ) = − μ a , N , deci sin (d , π ) = cos a , N , adică:
2
r r
( )r r a⋅N
sin (d, π) = cos a , N = r r =
A1 + Bm + Cn
a N 12 + m 2 + n 2 A 2 + B 2 + C 2
100 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 14
POZIŢIILE RELATIVE A DOUĂ DREPTE

Problemele legate de poziţiile a două drepte au fost încadrate în patru


subcapitole: poziţii relative ale dreptelor, unghiul dintre două drepte orientate,
distanţa dintre două drepte paralele şi perpendiculara comună a două drepte în
spaţiu.
Obiectivele urmărite au fost însuşirea celor mai eficiente metode de rezolvare
al problemelor legate de plane şi drepte.

14.1 Poziţiile relative a două drepte


Considerăm două drepte date prin ecuaţiile vectoriale:
r r r
d1 : r x a1 = b1
r r r
d 2 : r x a 2 = b2
sau prin ecuaţiile în coordonate carteziene:
x − x1 y − y1 z − z1
d1 : = =
l1 m1 n1
x − x2 y − y 2 z − z 2
d2 : = = .
l2 m2 n2

⎧ l1 m1 n1
r r
⎧a1 = λa 2
r r r
⎧⎪a1 x a 2 = 0V ⎪l = m = n

a) d1 = d 2 ⇔ ⎨ r r ⇔ ⎨r r r ⇔ ⎨ 2 2 2
.
⎩b1 = λb2 ⎪⎩b1 x b2 = 0V ⎪ 1 2 = 1 − y 2 = z1 − z 2
x − x y
⎪⎩ l1 m1 n1
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 101
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r
Dacă d1 = d 2 ⇒ a1 = λa2 .
r
Fie P1 (r1 ) ∈ d1 = d 2 ⇒
r r r r r r
⎧⎪r1 x a1 = b1 ⎧⎪r1 x λa 2 = b1 r r
⎨r r r ⇒ ⎨r r r ⇒ b1 = λ b2,
⎪⎩r1 x a 2 = b2 ⎪⎩r1 x λa 2 = λb2
r r r r r r r r r r
deci a1 = λa2 şi b1 = λb2 ⇔ a1 × a2 = 0V şi b1 × b2 = 0V , de unde şi celelalte
condiţii.
r r r r r ⎧ l1 m1 n1
⎧a1 = λa2 ⎧⎪a1 x a2 = 0V ⎪ = = =λ
b) d1 d 2 ⇔ ⎨ r r ⇔ ⎨ r r r ⇔ ⎨ l 2 m2 n 2 .
⎩b1 ≠ λb2 ⎪⎩b1 x b2 ≠ 0V ⎪(rr − rr ) x ar ≠ 0r
⎩ 1 2 1 V
r r
Dacă d1 d 2 ⇒ a1 = λa2
r r
Fie P1 (r1 ) ∈ d1 şi P2 (r2 ) ∈ d 2 ⇒
r r r r r r
⎧⎪r1 x a1 = b1 ⎧⎪r1 x λa 2 = b1 r r r r r r
⎨r r r ⇒ ⎨r r r ⇒ (r1 − r2 ) x a1 = b1 − λb2 ≠ 0V ,
⎪⎩r1 x a 2 = b2 ⋅ λ ⎪⎩r1 x λa 2 = λb2
r r r r r r r r r r
deci a1 = λa2 şi b1 ≠ λb2 ⇔ a1 × a2 = 0V şi b1 × b2 ≠ 0V , de unde şi celelalte
condiţii.
r r r rr r r
c) d1 I d 2 = {P0 (r0 )} ⇔ a1 ≠ λa2 , a1b2 + a2 b1 = 0,
r r
r b1 x b2
r0 = r r .
a 2 ⋅ b1

r r r
r r r ⎧⎪r0 x a1 = b1
Dacă d1 I d 2 = {P0 (r0 )}, a1 ≠ λa2 ⇒ ⎨ r r r
⎪⎩r0 x a2 = b2 .
102 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r
Înmulţind scalar la stânga cu a2 în prima ecuaţie şi cu a1 în a doua obţinem:
r r r rr
⎧⎪r0 (a1 x a 2 ) = b1a 2 rr r r
⎨ r r r r r ⇒ a1b2 + a2 b1 = 0.
⎪⎩− r0 (a1 x a 2 ) = b2 a1

r r r r
Dacă ecuaţia r0 × a1 = b1 o înmulţim vectorial cu b2 la dreapta obţinem:
r r
( ) ( )
rr r rr r r r r b1 x b2
r0 b2 a1 − a1b2 r0 = b1 x b2 ⇒ r0 = r r .
a2 ⋅ b1
r r rr r r
d) d1 , d 2 - oarecare în spaţiu ⇔ a1 ≠ λa 2 şi a1b2 + a2 b1 ≠ 0.

r
a1

r r
Dacă d1 şi d2 sunt oarecare în spaţiu nu au puncte comune şi a1 ≠ λa2 .
r r r
r r ⎧⎪ r1 × a1 = b1
Pentru orice P1 ( r1 ) ∈ d1 şi P2 ( r2 ) ∈ d 2 ⇒ ⎨ r r r
⎪⎩ r2 × a2 = b2
Procedând ca mai înainte:
r r r rr
⎧⎪r1 (a1 x a 2 ) = b1a2 r r r r rr r r
⇒⎨ r r r r r ⇒ (r1 − r2 )(a1 x a 2 ) = a1b2 + a2 b1 ≠ 0
⎪⎩− r2 (a1 x a2 ) = b2 a1

14.2 Unghiul dintre două drepte orientate


Se poate determina din relaţia:
r r
r r a1 ⋅ a2 l1l 2 + m1m2 + n1n2
cos(a1 , a2 ) = r r = .
a1 ⋅ a2 l12 + m12 + n12 ⋅ l 22 + m22 + n22
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 103
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

14.3 Distanţa dintre drepte paralele


Fie dreptele date prin ecuaţiile vectoriale: r
r r
d1 : r x a1 = b1
r r r
d 2 : r x a 2 = b2

r r r r
Considerăm P1 (r1 ) ∈ d1 şi P2 (r2 ) ∈ d 2 şi cum a1 = λa2 , atunci:
r r r r
a1 d ( d1 , d 2 ) = ( r1 − r2 ) × a1 ,
adică:
r r r r r
a1 d ( d1 , d 2 ) = r1 x a1 − r2 x a1 ,
dar:
r r r r r r r r r
r1 x a1 = b1 , r2 x a2 = b2 ⇒ r2 x a1 = λb2 ,
deci:
r r
b1 − λb2
d (d1 , d 2 ) = r .
a1

14.4 Perpendiculara comună a două drepte în spaţiu.


Distanţa dintre două drepte în spaţiu

Fie două drepte oarecare în spaţiu date prinr ecuaţiile vectoriale:


r r
d1 : r1 x a1 = b1
r r r
d 2 : r2 x a2 = b2 .
104 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Pentru determinarea perpendicularei comune se poate proceda astfel: prin


dreapta d2 se duce un plan π paralel cu d1. Acest plan se obţine dacă printr-un
r
punct P2 (r2 ) ∈ d 2 , se duce dreapta d1' d1 . Se proiectează pe planul astfel obţinut
( ) r
dreapta d1 în d1′′, care intersectează d2 în P1' r1' . Perpendiculara în P1' pe planul π
r
aparţine planului format de d1 şi d1'' , ea intersectând d1 în P1 (r1 ) . Dreapta P1 P1'
este perpendiculara căutată. r r
r r r r r r
Din P1 (r1 ) ∈ d1 ⇒ r1 x a1 = b1 şi P2 (r2 ) ∈ d 2 ⇒ r2 x a2 = b2 .
r
Fie P(r ) ∈ d , atunci din condiţia ca d1 , d 2 şi d să fie coplanare rezultă:
r r r r r
( r − r1 ) ⎡⎣ a1 x ( a1 x a2 )⎤⎦ = 0
( r r r
) r r
r − r2 ⎡⎣ a2 x ( a1 x a2 ) ⎤⎦ = 0.
Deci dreapta d rezultă ca intersecţia a două plane. Pentru a determina distanţa
dintre d1 şi d 2 ,
r r r r r r
d (d1 , d 2 ) = d (d1 , π ) = d (P1 , π ) = prar1 x ar2 (r1 − r2 ) ; (r1 − r2 )(a1 x a2 ) =
r r r r r r r r r r r r
= r1 − r2 ⋅ a1 x a2 ⋅ cos(r1 − r2 , a1 x a2 ) = a1 x a 2 ⋅ prar1 x ar2 (r1 − r2 ).
Deci:
(rr1 − rr2 )(ar1 x ar2 ) r r r r r r
r1 (a1 x a 2 ) − r2 (a1 x a 2 )
d (d1 , d 2 ) = r r = r r =
a1 x a2 a1 x a 2
r r r r r r r r r r r r
a1 (a2 x r1 ) − a1 (a2 x r2 ) a2 (r1 x a1 ) + a1 (r2 x a 2 )
= r r = r r =
a1 x a2 a1 x a2
r r rr
a2 b1 + a1b2
= r r .
a1 x a2
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 105
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 15
SFERA

Prezentul capitol este structurat pe şase subcapitole: reprezentări ale sferei,


poziţia unei drepte faţă de o sferā, poziţiile unui plan faţă de o sferă, intersecţia a
două sfere, fascicul de sfere şi puterea unui punct faţă de o sferă.
Obiectivele urmărite au fost: înţelegerea, însuşirea şi aprofundarea
problemelor legate de acest capitol.
{(
r r r
Fie E3 spaţiul punctual euclidian tridimensional şi 0; i , j , k un reper )}
cartezian triortogonal orientat pozitiv.

15.1 Reprezentări ale unei sfere


r
Fie C (r0 ) ∈ E 3 şi R ∈ [0, ∞ ]. Se numeşte sferă de centru C şi rază R, mulţimea
tuturor punctelor din spaţiu care se află la distanţa R faţă de punctul C, adică
mulţimea notată:
{
S C , R = P P ∈ E3 , CP = R . }

Reprezentări implicite:
r r 2
S C , R : (r − r0 ) − R 2 = 0;
S C , R : (x − x0 ) + ( y − y 0 ) + (z − z 0 ) − R 2 = 0
2 2 2

- reprezintă ecuaţia carteziană implicită;


S C , R : x 2 + y 2 + z 2 + ax + by + cz + d = 0
- reprezintă ecuaţia carteziană generală a sferei unde C ( x0 , y 0 , z 0 ) cu:
a b c a2 + b2 + c2
x0 = − , y 0 = − , z 0 = − , iar R 2 = − d.
2 2 2 4
106 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Pentru S C , R : x 2 + y 2 + z 2 − R 2 = 0 , având reprezentarea parametrică:


⎧ x = R cos u sinν

S C ,R : ⎨ y = R sin u sinν u ∈ [0,2π ], ν ∈ [0, π ] şi
⎪ z = R cosν

⎧ x = x0 + R cos u sinν

S C , R : ⎨ y = y 0 + R sin u sinν ,
⎪ z = z + R cosν
⎩ 0
r r r
asta deoarece pentru P(r ) ∈ S (C , R ), r = r0 + CP , unde:
r r r
CP = R sinν cos ui + R sin u sinνj + R cosνk .

15.2 Poziţiile unei drepte faţă de o sferă


r r 2 r r r
Fie sfera dată prin S C , R : (r − r0 ) = R 2 şi dreapta d dată prin d : r = r1 + λa ,
r r
⎧(r − r )2 = R 2
considerând ⎨ r r0 r obţinem:
⎩ r = r1 + λ a
r r r r r r
⎧a 2 λ2 + 2(r1 − r0 )aλ + (r1 − r0 )2 − R 2 = 0
⎨r r r .
⎩r = r1 + λa
r (rr1 − rr0 ) x ar
Considerând C (r0 ) , atunci d (C , d ) = r .
a
Pentru ecuaţia de gradul II în λ obţinem:
r r r2 r r r 2 r
Δ = [(r1 − r0 ) ⋅ a ] − a 2 (r1 − r0 ) + a 2 R 2
Ştiind că:
(rr1 − rr0 ) x ar 2 = rr1 − rr0 2 ⋅ ar 2 − [(rr1 − rr0 )ar ]2
obţinem:
r
[
Δ = a 2 R 2 − d 2 (C , d ) .]
Astfel că:
⎧Δ > 0 ⇔ d (C , d ) < R, dreapta este secantă sferei;

⎨Δ = 0 ⇔ d (C , d ) = R, dreapta este tangentă sferei;
⎪Δ < 0 ⇔ d (C , d ) > R, dreapta nu intersectează sferei.

CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 107
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

15.3 Poziţiile unui plan faţă de o sferă


r r 2 rr
Fie sfera SC ,R : ( r − r0 ) − R 2 = 0 şi planul π : rN − a = 0, iar distanţa de la
r r
r0 N − a
centrul sferei la plan d ( C , π ) = r .
N

Dacă d (C , π ) < R planul intersectează sfera după un cerc;


Dacă d (C , π ) = R planul e tangent la sferă;
Dacă d (C , π ) > R planul nu intersectează sfera.
Deci ecuaţiile unui cerc în spaţiu vor fi date de:
r r 2
⎪⎧(r − r0 ) − R = 0
2

⎨r r
⎪⎩r N − α = 0.
r
Planul tangent într-un punct M 1 (r1 ) la sferă este planul care trece prin M1 şi
admite ca vector normal pe CM 1 .
r rr r
S C , R : r 2 − 2r0 r + r02 − R 2 = 0,
r r r r
π : (r − r1 )(r1 − r0 ) = 0,
sau
rr r r r rr r
π : r r1 − (r + r1 )r0 + 2r1 r0 − r12 = 0,
dar
r r rr r rr r r
M 1 (r1 ) ∈ S ⇒ r12 − 2r0 r1 + r02 − R 2 = 0 ⇒ 2r1 r0 − r12 = r02 − R 2 ,
deci
108 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

rr r r r r
π : r r1 − (r + r1 )r0 + r02 − R 2 = 0,
sau
π : xx1 + yy1 + zz1 − ( x + x1 )a − ( y + y1 )b − ( z + z1 )c + a 2 + b 2 + c 2 − R 2 = 0
r r r r
dacă r0 = ai + bj + ck .

15.4 Intersecţia a două sfere, unghiul dintre două sfere


Fie sferele:
r r 2
S C1 ,R1 : (r − r1 ) − R12 = 0 r r
⎧⎪(r − r2 )2 − R12 = 0
r r 2 ⇒ ⎨ r r r r2 r2
S C2 ,R2 : (r − r2 ) − R22 = 0 ⎪⎩2(r2 − r1 )r + r1 − r2 + R22 − R12 = 0,
deci intersecţia a două sfere este un cerc. Considerăm în, cele ce urmează, că
R1 > R2 .
r r
Dacă C1C2 = r2 − r1 > R1 + R2 sferele sunt exterioare şi cercul lor de
intersecţie este imaginar.
r r
Dacă r2 − r1 = R1 + R2 sferele sunt tangente exterioare şi cercul lor de
intersecţie se reduce la un punct.
r r
Dacă R1 − R2 < r2 − r1 < R1 + R2 , sferele sunt secante.
r r
Dacă r2 − r1 = R1 − R2 sferele sunt tangente interioare.
r r
Dacă r2 − r1 < R1 − R2 sferele sunt interioare nesecante.
r r
Dacă r2 − r1 = 0 sferele sunt concentrice.
r r 2 r r 2
Considerând S C1 ,R1 : (r − r1 ) − R12 = 0, S C2 ,R2 : (r − r2 ) − R22 = 0 şi
M ∈ S C1 ,R1 I S C2 ,R2 unghiul celor două sfere este unghiul dintre planele tangente
celor două sfere în unul din punctele comune, adică unghiul normalelor la cele
două plane.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 109
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Astfel,
r r 2
R12 + R22 − (r2 − r1 )
cos C1MC2 = .
2 R1 R2

15.5 Fascicul de sfere


r r
Ecuaţia S1 (r ) + λS 2 (r ) = 0, λ ∈ R reprezintă ecuaţia fasciculului de sfere
determinat de cele două sfere, adică toate sferele ce trec prin cercul de intersecţie
al celor două sfere.
Prin fiecare punct din spaţiu care nu e comun celor două sfere, trece câte o
singură sferă din fascicul.
Cele două sfere, S1 , S 2 , care determină fasciculul corespund respectiv lui
λ = 0, λ → ∞ .
r r r 2
Fie S C ,R notată cu S (r ) = (r − r0 ) − R 2 = 0 şi planul π de ecuaţie:
r rr
P(r ) = r N − α = 0.
Toate sferele care trec prin cercul de intersecţie dintre sfera S C ,R şi planul π
r r
sunt date de ecuaţia S (r ) + λP(r ) = 0, λ ∈ R care reprezintă ecuaţia fasciculului
de sfere determinat de sfera S C ,R şi planul π.

15.6 Puterea unui punct faţă de o sferă


r r r r 2
Fie M 1 (r1 ) şi S C ,R : S (r ) = (r − r0 ) − R 2 = 0 . Dacă o dreaptă variabilă d care
trece prin punctul M 1 intersectează sfera în punctele M ′ şi M ′′, atunci:
M 1M ' ⋅ M 1M " = K = ρ S (rr ) (M 1 ).
110 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Constanta K ce intervine în relaţia precedentă se numeşte puterea punctului


M 1 faţă de sfera S C ,R .
r r 2
Astfel, ρ S (rr ) (M 1 ) = (r1 − r0 ) − R 2 = CM 1 − R 2 .
2

Planul radical al sferelor SC1 ,R1 , SC2 ,R2 este mulţimea tuturor punctelor din
spaţiul E3 care au aceeaşi putere faţă de ele, plan perpendicular pe dreapta:
C1C2 (C1 ≠ C2 ).
Ecuaţia planului radical al celor două sfere este:
r r r r r r r
π rr : 2(r2 − r1 )r + r12 − r22 + R22 − R12 = 0 ⇔ S1 (r ) − S 2 (r ) = 0.
Considerând trei sfere SC1 ,R1 , SC2 ,R2 , SC3 ,R3 ale căror centre sunt necoliniare,
planele lor radicale (considerate câte două) trec prin aceeaşi dreaptă, numită axa
radicală a celor trei sfere care este perpendiculară pe planul determinat de cele
trei centre. Axa radicală e formată din toate punctele care au aceeaşi putere faţă de
cele trei sfere.
r r
⎧S1 (r ) − S 2 (r ) = 0
Ecuaţiile axei radicale sunt ⎨ r r
⎩S1 (r ) − S3 (r ) = 0.
Dându-se patru sfere ale căror centre sunt necoplanare, există un singur punct
care are aceeaşi putere faţă de cele patru sfere. El se află pe axa radicală a trei
dintre sfere şi în planul radical al celei de-a patra sfere cu una din celelalte trei
sfere.
r r
⎧S1 (r ) − S 2 (r ) = 0
r ⎪ r r
Deci P ( r ) este dat ⎨S1 (r ) − S3 (r ) = 0
⎪S (rr ) − S (rr ) = 0.
⎩ 1 4
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 111
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 16
ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Trigonometria sferică a apărut şi s-a dezvoltat mai întâi în ţările Orientului


antic. Dezvoltarea cunoştinţelor de astronomie a contribuit la apariţia şi
dezvoltarea trigonometriei sferice din care, ca un caz particular, s-a dezvoltat şi
trigonometria plană.
Părinte al trigonometriei sferice şi plane este considerat astronomul grec
Hipparc, de la Şcoala din Alexandria (180 – 125 î.e.n.). Merite importante în
dezvoltarea trigonometriei au şi matematicienii greci: Teodosiu (secolul al II lea
î.e.n.), Menelau din Alexandria (sec. II – I î.e.n.), Ptolemeu Claudiu (sec. II î.e.n.).
Ulterior, trigonometria sferică s-a dezvoltat la hinduşi şi în mod deosebit la
arabi şi alte popoare din Asia. Între învăţaţii acestor popoare se numără Al
Battanii (850 – 930) care lucrează în jurul anului 900 la Observatorul oraşului Rei,
în apropiere de Teheran. Într-o problemă, el obţinu-se o relaţie, care numai formal
se deosebeşte de una din cele mai importante teoreme ale trigonometriei sferice, şi
anume, teorema cosinusurilor, care va fi apreciată după merit de Regiomontanus.
Mai amintim pe Abu - I – Vafa (940 – 998) şi pe Nasir-ed-Din (1201 – 1274)
care în cartea sa “Tratat despre patrulater”, sintetizează rezultatele lucrărilor din
domeniul trigonometriei sferice şi plane de până la el.
Mai târziu, trigonometria sferică a fost dezvoltată de Regiomontanus (1435 –
1476), Tycho Brahe (1546 – 1601), Kepler (1571 – 1630) şi alţii.
Descoperirea logaritmilor, stabilirea proprietăţilor lor, întocmirea tabelelor de
valori naturale ale funcţiilor trigonometrice şi a tabelelor de logaritmi pentru
funcţiile trigonometrice, duc la transformarea calculelor din trigonometria sferică
şi dau eleganţă şi simplitate formulelor ei.
Trigonometria sferică, aşa cum este cunoscută astăzi, se datorează oamenilor
de ştiinţă ai secolelor XVIII şi XIX: Euler, Lobacevski, Moebius, Gauss,
Lagrange.
Euler Leonhard (1707 – 1783) s-a ocupat în mod special de trigonometria
sferică în două articole mari, abordând-o din puncte de vedere diferite. În primul
(1755) el a construit într-un mod cu totul general trigonometria sferică ca
geometrie a triunghiurilor formate pe suprafaţa sferei din linii de distanţă minimă.
În al doilea (1779) Euler adoptă o bază elementară pentru a construi sistemul
formulelor ei. El pleacă de la un triedru pe care îl intersectează cu plane
corespunzătoare pentru a putea aplica apoi teoremele trigonometriei plane (ca şi
Copernic). Astfel el a dedus teorema sinusurilor, teorema cosinusului pentru laturi
şi o formulă nouă care leagă între ele cinci elemente; relevând că aceste trei
formule conţin întreaga trigonometrie sferică. A treia ecuaţie pe care a obţinut-o
este supusă unor transformări multiple. El deduce din ea aşa-numita formulă a
112 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

cotangentelor, teorema cosinusurilor pentru unghiuri şi, cu ajutorul teoremei


sinusurilor, formula ei polară. Abia pe urmă, el introduce triunghiul polar şi
explică utilizarea lui, dă formulele logaritmabile, pe care le deduce parţial într-un
mod nou, şi declară cu deplină îndreptăţire, că articolul său oferă o expunere
completă (putem adăuga: prima expunere completă) a sistemului trigonometriei
sferice.
Lagrange J.L (1736 – 1813) a dat pentru prima oară (1798) datorită unei
mânuiri mult mai iscusite a formulelor, o formă modernă deducţiei tuturor
egalităţilor trigonometrice. El demonstrează relaţia celor cinci elemente a lui
Euler precum şi formula analogă acesteia. El deduce tot atât de simplu regula
cotangentelor şi subliniază cum cu ajutorul acestor formule se poate rezolva orice
problemă. Articolul lui Lagrange a constituit o încununare a progreselor
trigonometriei în pragul sec. al XIX-lea.
Capitolul dedicat elementelor de trigonometrie sfericā, este absolut necesar
viitorilor navigatori de pe mările şi oceanele lumii, din această cauză el va trata
probleme de geometrie sferică şi va pune la dispoziţie aparatul matematic necesar
navigaţiei astronomice.
Obiectivele pe care le-am urmărit au fost introducerea şi familiarizarea cu
noile concepte de trigonometrie sferică, abordarea problemelor întâlnite în
practică folosind corect aparatul matematic disponibil.
Vom prezenta mai întâi câteva noţiuni de geometrie sferică pentru a putea
introduce elementele trigonometriei sferice.
Considerând o sferă, iar A şi B două puncte ale unui cerc mare al sferei,
acestea vor împărţi cercul mare în două arce. Arcul mai mare se numeşte arc
major, iar arcul mai mic arc minor; dacă A şi B sunt diametral opuse, cele două
arce sunt semicercuri egale între ele.

Definiţia 16.1. Dându-se două puncte A şi B pe o sferă, arcul minor al celor


două puncte se numeşte distanţa sferică între cele două puncte de pe sferă,
mărimea distanţei sferice exprimându-se prin mărimea arcului subîntins de razele
corespunzătoare celor două puncte.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 113
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Definiţia 16.2. Arcul cercului mare care trece prin cele două puncte se
numeşte şi ortodromă, iar distanţa sferică dintre cele două puncte se numeşte şi
distanţa ortodromică.

Definiţia 16.3. Se numesc polii unui cerc, punctele în care diametrul


perpendicular pe planul acestui cerc înţeapă sfera.

Definiţia 16.4. Arcul cercului mare care uneşte polul unui cerc de pe sferă cu
un punct al cercului este constant şi se numeşte rază polară sau rază sferică a
cercului. Raza sferică a unui cerc mare este egală cu un sfert de cerc mare.
Cercul mare corespunzător polului P se numeşte polara punctului P.

Definiţia 16.5. Unghiul a două semicercuri mari, ale căror extremităţi coincid
cu extremităţile diametrului lor comun, este egal cu unghiul semiplanelor care le
conţine. El are ca măsură arcul cuprins între ele de pe cercul mare având ca poli
punctele lor comune.

Definiţia 16.6. Figura geometrică formată pe sferă de trei arce de cerc mare
care se taie două câte două se numeşte triunghi sferic.
Fie arcele de cerc mare Ele formează triunghiul sferic
Elementele triunghiului sferic sunt: 3 unghiuri A, B, C fiecare mai mic decât
două unghiuri drepte; 3 laturi a , b, c; dacă fiecare latură este mai mică decât un
semicerc, atunci triunghiul sferic se numeşte triunghi sferic simplu sau Euler.
După relaţiile dintre laturi sau unghiuri, triunghiurile sferice ca şi triunghiurile
plane pot fi: echilatere, isoscele, oarecare.
După mărimea laturilor pot fi oarecare şi cvadrantice sau rectilatere. Se
numesc triunghiuri sferice cvandrantice sau rectilatere triunghiurile sferice care au
cel puţin o latură egală cu un sfert de cerc. Triunghiurile sferice cvadrantice pot fi
rectilatere, birectilatere sau trirectilatere.
După mărimea unghiurilor pot fi oarecare şi dreptunghice. Triunghiurile
sferice dreptunghice pot fi dreptunghice, bidreptunghice sau tridreptunghice.
Un triunghi sferic poate avea unul sau toate unghiurile obtuze.
Triunghiurile sferice care au laturile mai mari decât un semicerc se numesc
triunghiuri Moebius-Study.
În cele ce urmează ne vom ocupa de triunghiuri sferice Euler.
Planele arcelor de cerc mare care constituie laturile triunghiului sferic
formează un triedru cu vârful în centrul sferei, având ca muchii razele
corespunzătoare vârfurilor triunghiului. Acest triedru se numeşte triedrul
corespunzător triunghiului sferic dat.
Fie triunghiul sferic ABC şi OABC triedrul corespunzător lui.
114 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Feţele triedrului AOB, BOC, COA sunt unghiurile la centru corespunzătoare


laturilor AB, BC, CA.
Diedrele triedrului au unghiurile plane egale cu unghiurile A,B,C ale
triunghiului sferic.

Scopul trigonometriei sferice este de a rezolva triunghiurile sferice, adică de a


calcula elementele necunoscute atunci când se cunosc trei elemente oarecare ale
unui triunghi sferic (aceasta rezultând din cazurile de congruenţă ale triunghiurilor
sferice). Rezultă că trigonometria sferică trebuie să stabilească relaţiile care leagă
între ele patru elemente oarecare ale triunghiului sferic şi că între cele 6 elemente
ale triunghiului sferic se vor obţine:
C64 = C62 = 15 formule,
care rezolvă 6 probleme principale ale trigonometriei. Acestea se împart în două
grupe:
Grupa I
1. Sunt date 3 laturi a,b,c;
2. Sunt date 2 laturi şi unghiul cuprins între ele;
3. Sunt date 2 laturi şi unghiul opus uneia din ele.
Cu aceste 3 probleme şi cu ajutorul triunghiului sferic polar se rezolvă şi
celelalte 3 probleme principale:
Grupa II
4. Sunt date 3 unghiuri;
5. Sunt date o latură şi 2 unghiuri alăturate;
6. Sunt date 2 unghiuri şi latura opusă unuia din ele.
Se vor distinge deci 15 formule care conţin relaţii între trei laturi şi un unghi,
între două laturi şi două unghiuri, între trei unghiuri şi o latură.
La baza formulelor din trigonometria sferică stă o formulă care se consideră
fundamentală şi din care, prin transformări analitice, se pot obţine şi celelalte.
Matematicianul arab Al-Battanii a dat ca formulă fundamentală relaţia care
leagă trei laturi şi un unghi, numită ''formula cosinusului unei laturi.''
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 115
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Teorema 16.1. Într-un triunghi sferic, cosinusul unei laturi este egal cu
produsul cosinusurilor celorlalte două laturi mărit cu produsul sinusurilor lor
prin cosinusul unghiului cuprins între ele (opus primei laturi).
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A.

Demonstraţie. Stabilirea vectorială a formulei fundamentale este extrem de


simplă.

Fie triunghiul sferic ABC pe sfera de rază R = 1 şi OABC triedrul


corespunzător.
Să calculăm produsul multiplu de vectori:
(OA x OB ) ⋅ (OA x OC ) = OA ⋅ [OC x (OA x OB )] =
= OA ⋅ [(OC x OB ) ⋅ OA − (OC x OA) ⋅ OB ] =
= OA 2 ⋅ (OB x OC ) − (OA x OC ) ⋅ (OA x OB ),
unde OA x OB = sin c, OA x OC = sin b.
Unghiul format de feţele b şi c este A şi OA 2 = 1
OB ⋅ OC = cos a, OA ⋅ OC = cos b, OA ⋅ OB = cos c.
Rezultă: sin c ⋅ sin b ⋅ cos A = cos a − cos b ⋅ cos c , deci:
cos a = cos b ⋅ cos c + sin b ⋅ sin c cos A;
prin permutări circulare obţinem şi:
cos b = cos c ⋅ cos a + sin c ⋅ sin a cos B;
(16.1)
cos c = cos a ⋅ cos b + sin a ⋅ sin b cos C.

Definiţia 16.7. Fie ABC un triunghi sferic, A′ polul cercului mare BC, situat
în aceeaşi emisferă cu A, B′ polul cercului mare AC situat în aceeaşi emisferă cu
B, C ′ polul cercului mare AB situat în aceeaşi emisferă cu C. Triunghiul sferic
A′B′C ′ astfel format se numeşte triunghi sferic polar al triunghiului sferic ABC
sau triunghiul sferic suplimentar.
116 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Triedrele OABC şi OA′B′C ′ fiind suplimentare între feţele şi diedrele lor avem
relaţiile:
A + a ' = B + b ' = C + c ' = 2dr
A ' + a = B ' + b = C ' + c = 2dr.

Teorema 16.2. Într-un triunghi sferic cosinusul unui unghi este egal cu
produsul sinusurilor celorlalte două unghiuri prin cosinusul laturii opuse
primului unghi micşorat cu produsul cosinusurilor celorlalte două unghiuri.
cos A = − cos B cos C + sin B sin C cos a.

Demonstraţie. Această formulă se poate obţine uşor aplicând formula


fundamentală triunghiului sferic polar.
Deci cos a ' = cos b ' cos c ' + sin b ' sin c ' cos A ' , dar:
a ' = 180 o − A, A ' = 180 o − a,
b ' = 180 o − B, B ' = 180 o − b,
c ' = 180 o − C , C ' = 180 o − c.
Înlocuind în relaţia de mai înainte obţinem:
( ) ( ) (
cos 180 o − A = cos 180 o − B cos 180 o − C + )
(
+ sin 180 o − B )sin (180 − C )cos(180
o o
)
−a.
Deci:
− cos A = cos B cos C − sin B sin C cos a
sau cos A = − cos B cos C + sin B sin C cos a.
Prin permutări circulare obţinem:
cos B = − cos C cos A + sin C sin A cos b,
(16.2)
cos C = − cos A cos B + sin A sin B cos c.

Teorema 16.3. Sinusurile unghiurilor sunt proporţionale cu sinusurile laturilor


opuse lor:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 117
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

sin A sin B sin C


= = (formula sinusurilor).
sin a sin b sin c

Demonstraţie. Calculând produsul multiplu vectorial,


(OA x OB ) ⋅ (OA x OC ) = [ (OA x OB ) ⋅ OC ]⋅ OA − [ (OA x OB ) ⋅ OA]⋅ OC =
= [OC ⋅ (OA x OB )] ⋅ OA = [OA ⋅ (OB x OC )] ⋅ OA.
Cum OA x OB = sin c considerând triunghiul sferic ABC pe sfera de rază
R = 1 şi OABC triedrul la centru corespunzător.
Apoi OA x OC = sin b .
Unghiul format de b şi c este A, iar OA = 1 , deci vom putea scrie că:
sin b sin c sin A = OA ⋅ (OB x OC ) ,
deoarece:
[OA ⋅ (OB x OC )]⋅ OA = OA ⋅ (OB x OC ) ⋅ OA = OA ⋅ (OB x OC ).
Prin permutări circulare vom obţine
sin c sin a sin B = OA ⋅ (OB x OC ) , sin a sin b sin C = OA ⋅ (OB x OC )
de unde:
sin b sin c sin A = sin c sin a sin B = sin a sin b sin C ,
şi, împărţind cu sin a sin b sin c obţinem:
sin A sin B sin C
= = (16.3)
sin a sin b sin c

Teorema 16.4. Între cinci elemente ale unui triunghi sferic avem relaţia dată
de ''formula celor cinci elemente'':
sin a cos B = cos b sin c − cos c sin b cos A

Demonstraţie. Din formula fundamentală a trigonometriei sferice:


cos b = cos a cos c + sin a sin c cos B,
înlocuind cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A, obţinem :
cos b = cos b cos 2 c + sin b sin c cos c cos A + sin a cos c cos B
sau
( )
cos b 1 − cos 2 c = sin c(sin b cos c cos A + sin a cos B )
sau
cos b sin c = sin b cos c cos A + sin a cos B
sau
sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A.
118 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Prin permutări circulare obţinem:


sin a cos C = cos c sin b − cos b sin c cos A, ⎫
sin b cos A = cos a sin c − cos c sin a cos B, ⎪⎪

sin b cos C = cos c sin a − cos a sin c cos B, ⎬ (16.4)
sin c cos A = cos a sin b − cos b sin a cos C ,⎪

sin c cos B = cos b sin a − cos a sin b cos C. ⎪⎭

Teorema 16.5. Între cinci elemente ale unui triunghi sferic avem relaţia dată
de formula produsului sinusului unghiului prin cosinusul laturii alăturate:
sin A cos b = cos B sin C + cos C sin B cos a.

Demonstraţie. Această relaţie se stabileşte cu uşurinţă aplicând formula celor


cinci elemente triunghiului sferic polar celui dat:
sin a ' cos B ' = cos b ' sin c ' − cos c ' sin b ' cos A ' ,
dar a = 180 , A = 180 o − a , înlocuind, obţinem:
' o '

− sin A cos b = − cos B sin C − cos C sin B cos a.


Înmulţind cu -1 obţinem:
sin A cos b = cos B sin C + cos C sin B cos a. (16.5)
Asemănător vom obţine prin permutări circulare încă cinci astfel de formule:
sin A cos c = cos C sin B + cos B sin C cos a ⎫
sin B cos a = cos A sin C + cos C sin A cos b ⎪
⎪⎪
sin B cos c = cos C sin A + cos A sin C cos b ⎬ (16.6)
sin C cos a = cos A sin B + cos B sin A cos c ⎪

sin C cos b = cos B sin A + cos A sin B cos c ⎪⎭
Grupul de formule:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A
sin a cos B = cos b sin c − cos c sin b cos A (16.7)
sin a sin B = sin B sin A
formează grupul lui Gauss. Acest grup de formule este general şi poate fi aplicat
oricărui triunghi sferic.
În geometria analitică în spaţiu se demonstrează că aceste formule exprimă o
schimbare a axelor de coordonate în cazul rotaţiei lor în jurul uneia din ele.
A doua formulă din grupul lui Gauss este folosită sub forma unei relaţii între 4
elemente consecutive ale unui triunghi sferic sau “formula cotangentelor”.
Între patru elemente consecutive ale unui triunghi sferic avem relaţia dată de
formula cotangentelor
ctgb sin c = cos c cos A + sin ActgB
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 119
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Teorema 16.6. Produsul cotangentei laturii extreme prin sinusul laturii de


mijloc este egal cu produsul cosinusului laturii de la mijloc prin cosinusul
unghiului cuprins între ele mărit cu produsul sinusului unghiului de la mijloc prin
cotangenta unghiului opus primei laturi.

Demonstraţie Pentru a stabili această grupă de formule împărţim parte cu


parte ultimele două formule din grupa lui Gauss
sin a cos B = cos b sin c − cos c sin b cos A
sin a sin B = sin b sin A
şi obţinem:
sin c cos A
ctgB = ctgb − cos c
sin A sin A
sau
ctgB sin A = sin c ctgb − cos A cos c
sau
ctgb sin c = cos c cos A + sin ActgB,
prin permutări circulare obţinem şi:
ctga sin b = cos b cos C + sin CctgA ⎫
ctga sin c = cos c cos B + sin BctgA ⎪
⎪⎪
ctgb sin a = cos a cos C + sin CctgB ⎬ (16.8)
ctgc sin a = cos a cos B + sin BctgC ⎪

ctgc sin b = cos b cos A + sin ActgC ⎪⎭
Între patru elemente ale triunghiului sferic am obţinut 15 formule grupate în
patru grupe astfel:
⎧cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A

I ⎨cos b = cos c cos a + sin c sin a cos B
⎪cos c = cos a cos b + sin a sin b cos C

⎧cos A = − cos B cos C + sin B sin C cos a



II ⎨cos B = − cos C cos A + sin C sin A cos b
⎪cos C = − cos A cos B + sin A sin B cos c

sin A sin B sin C


III = =
sin a sin b sin c
120 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

⎧ ctga sin b = cos b cos C + sin C ctgA


⎪ ctga sin c = cos c cos B + sin B ctgA

⎪ ctgb sin c = cos c cos A + sin Actgb
IV ⎨
⎪ ctgb sin a = cos a cos C + sin C ctgB
⎪ ctgc sin a = cos a cos B + sin B ctgC

⎩ ctgc sin b = cos b cos A + sin ActgC

Observaţie 16.1. Grupele formate nu sunt calculabile prin logaritmi cu


excepţia grupei a III-a , formula sinusurilor. Deci rezolvarea triunghiurilor sferice
va trebui să fie precedată de transformarea acestor formule în formule calculabile
prin logaritmi.
În formulele stabilite, laturile şi unghiurile triunghiului sferic intră întregi -
aceste formule se numesc formule de speţa I.
Transformând formulele de speţa I în formule calculabile prin logaritmi,
obţinem formule în care intră semilaturile şi semiunghiurile triunghiurilor sferice;
aceste formule se numesc de speţa a II -a.
În formula:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A
A
înlocuind pe cos A = 1 − 2 sin 2 , obţinem:
2
A
cos a = (cos b cos c + sin b sin c ) − 2 sin b sin c sin 2
2
sau
A cos(b − c ) − cos a
2 sin 2 =
2 sin b sin c
a+b−c a −b+c
sin sin
A 2 2
2 sin 2 =
2 sin b sin c
Notând a + b + c = 2 p şi ştiind că triunghiurile sunt Euler:
A sin ( p − b )sin ( p − c ) ⎫
sin = ⎪
2 sin b sin c ⎪
B sin ( p − a )sin ( p − c ) ⎪⎪
sin = ⎬ (formula sinusului semiunghiului) (16.9)
2 sin a sin c ⎪
C sin ( p − a )sin ( p − b ) ⎪
sin = ⎪
2 sin a sin b ⎪⎭
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 121
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

A
Dacă în aceeaşi formulă cos A = 2 cos 2 − 1 , obţinem:
2
A
cos a = cos b cos c − sin b sin c + 2 cos 2 sin b sin c,
2
A
cos a = cos(b + c ) + 2 cos 2 sin b sin c,
2
sau
cos a − cos(b + c )
2 cos 2 =
sin b sin c
a+b+c b+c−a
sin sin
A 2 2
cos 2 =
2 sin b sin c
de unde analog:
A sin p sin ( p − a ) ⎫
cos = ⎪
2 sin b sin c ⎪
B sin p sin ( p − b ) ⎪⎪
cos = ⎬ (formula cosinusului semiunghiului) (16.10)
2 sin a sin c ⎪
C sin p sin ( p − c ) ⎪
cos = ⎪
2 sin a sin b ⎪⎭

Observaţia 16.2. Formulele sunt analoge cu cele din trigonometria plană.


Făcând raportul dintre formulele (16.9) şi (16.10) se obţine:
A sin ( p − b ) sin ( p − c ) ⎫
tg = ⎪
2 sin p sin ( p − a ) ⎪

B sin ( p − c ) sin ( p − a ) ⎪
tg = ⎬ (16.11)
2 sin p sin ( p − b ) ⎪

C sin ( p − a ) sin ( p − b ) ⎪
tg =
2 sin p sin ( p − c ) ⎪⎭
Aplicând formulele (16.9), (16.10) şi (16.11) triunghiului sferic polar, se
obţin:
122 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

A′ sin ( p′ − b′) sin ( p′ − c′)


sin =
2 sin b′ sin c′
A′ sin p′ sin ( p′ − a ′)
cos =
2 sin b′ sin c′
A′ sin ( p′ − b′) sin ( p′ − c′)
tg =
2 sin p′ sin ( p′ − a ′)
A′ = 180o − a B′ = 180o − b C ′ = 180o − c
Dar:
a ′ = 180o − A b′ = 180o − B c′ = 180o − C
şi notând A + B + C = 2 P a′ + b′ + c′ = 540o − 2 P = 2 p′ rezultă: p′ = 270o − P
p′ − a′ = 90o − ( P − A)
şi succesiv: p′ − b′ = 90o − ( P − B )
p′ − c′ = 90o − ( P − C )
înlocuind mai sus, avem:
a − cos P cos ( P − A) ⎫
sin = ⎪
2 sin B sin C ⎪

b − cos P cos ( P − B ) ⎪
sin = ⎬ (16.12)
2 sin C sin A ⎪

c − cos P cos ( P − C ) ⎪
sin =
2 sin A sin B ⎪

analog:
a cos ( P − B ) cos ( P − C ) ⎫
cos = ⎪
2 sin B sin C ⎪

b cos ( P − C ) cos ( P − A) ⎪
cos = ⎬ (16.13)
2 sin C sin A ⎪

c cos ( P − A) cos ( P − B ) ⎪
cos =
2 sin A sin B ⎪

analog:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 123
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

a − cos P cos ( P − A) ⎫
tg = ⎪
2 cos ( P − B ) cos ( P − C ) ⎪

b − cos P cos ( P − B ) ⎪
tg = ⎬ (16.14)
2 cos ( P − C ) cos ( P − A) ⎪

c − cos P cos ( P − C ) ⎪
tg =
2 cos ( P − A) cos ( P − B ) ⎭⎪
Dar se ştie că A + B + C − 180o = 2ε - excesul sferic al triunghiului sferic ABC
180o
şi se exprimă în unităţi de unghi. Expresia excesului sferic este εo = ⋅S
2 πR 2
unde S este aria triunghiului sferic.
Prin urmare P = 90o + ε de asemenea:
P − A = 90o − ( A − ε )
P − B = 90o − ( B − ε )
P − C = 90o − ( C − ε )
Înlocuind în formulele de mai sus obţinem:
a sin ε sin ( A − ε ) ⎫
sin = ⎪
2 sin B sin C ⎪

b sin ε sin ( B − ε ) ⎪
sin = ⎬ (16.15)
2 sin A sin C ⎪

c sin ε sin ( C − ε ) ⎪
sin =
2 sin A sin B ⎪⎭

a sin ( B − ε ) sin ( C − ε ) ⎫
cos = ⎪
2 sin B sin C ⎪

b sin ( A − ε ) sin ( C − ε ) ⎪
cos = ⎬ (16.16)
2 sin A sin C ⎪

c sin ( A − ε ) sin ( B − ε ) ⎪
cos =
2 sin A sin B ⎪

124 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

a sin ε sin ( A − ε ) ⎫
tg = ⎪
2 sin ( B − ε ) sin ( C − ε ) ⎪

b sin ε sin ( B − ε ) ⎪
tg = ⎬ (16.17)
2 sin ( A − ε ) sin ( C − ε ) ⎪

c sin ε sin ( C − ε ) ⎪
tg =
2 sin ( A − ε ) sin ( B − ε ) ⎭⎪
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 125
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 17
STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAŢII REDUSE

Un prim pas în studiul suprafeţelor se poate face cu studiul cuadricelor pe


ecuaţii reduse. Acest capitol cuprinde două subcapitole, unul dedicat cuadricelor
nedegenerate şi unul celor degenerate.
Am urmărit ca studiul acestui capitol sa ducă la determinarea precisă a tipului
de cuadrică investigat.
Fie E3 spaţiul punctual reuclidian tridimensional şi V3 spaţiul vectorial ataşat
{(
r r
)}
raportat la un reper 0; i , j , k ortonormat orientat pozitiv.
Definiţia 17.1. Se numeşte cuadrică mulţimea punctelor din E3 ale căror
coordonate verifică o ecuaţie de gradul doi în x, y, z adică o ecuaţie de forma:
a11 x 2 + a 22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a 23 yz + 2a14 x + 2a 24 y + 2a34 z + a 44 = 0
(17.1)
Dacă o cuadrică are o poziţie specială faţă de reper, prezintă maximum de
simetrii faţă de planele de coordonate, (originea, axele şi planele de coordonate
pot fi elemente de simetrie), ecuaţia cuadricei devine mai simplă, unii din
coeficienţi anulându-se. Există un număr determinat de forme ale ecuaţiei (17.1)
corespunzătoare fiecărui tip de cuadrică, numite ecuaţiile sub formă redusă ale
cuadricelor.

17.1 Cuadrice nedegenerate


17.1.1 Elipsoidul

x2 y2 z2
Ecuaţia redusă a elipsoidului este + + − 1 = 0.
a2 b2 c2
126 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Punctele de intersecţie cu axele, numite vârfurile suprafeţei le determinăm din:


⎧y = 0
I Ox : ⎨ ⇒ A(a,0,0 ), A ' (− a,0,0 )
⎩z = 0
⎧x = 0
I Oz : ⎨ ⇒ C (0,0, c ), C ' (0,0,−c )
⎩ y = 0
⎧x = 0
I Oy : ⎨ ⇒ B(0, b,0 ), B ' (0,−b,0 )
⎩ z = 0
Curbele de intersecţie cu planele de coordonate:
x2 y2
I (xOy ) : z = 0 ⇒ 2 + 2 − 1 = 0, elipsă reală situată în planul xOy,
a b
2
x z2
I (xOz ) : y = 0 ⇒ 2 + 2 − 1 = 0, elipsă reală situată în planul xOz,
a c
2
y z2
I ( yOz ) : x = 0 ⇒ 2 + 2 − 1 = 0, elipsă reală situată în planul yOz.
b c
Elipsoidul este o suprafaţă închisă situată într-un paralelipiped dreptunghic,
ale cărui feţe sunt tangente elipsoidului în vârfurile lui.
Numerele a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului. Dacă a = b, b = c sau
a = c, elipsoidul e de rotaţie (în jurul axei zz ′K) . Dacă a = b = c, elipsoidul e o
sferă cu centrul în O şi de rază a.
Elipsoidul este o suprafaţă generată de o familie de elipse care se sprijină pe o
elipsă fixă, adică de familia:
⎧ y2 z2 ⎧ x2 y2
⎪ + = λ ⎪ + −1 = 0
γ λ ,μ : ⎨ b 2 c 2 şi elipsa γ : ⎨ a 2 b 2
⎪x = μ ⎪z = 0
⎩ ⎩
Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului sunt:
⎧ x = a cos u sinν

⎨ y = b sin u sinν unde u ∈ [0,2π ], ν ∈ [0, π ) .
⎪ z = c cosν

CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 127
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

17.1.2 Hiperboloidul cu o pânză

După poziţia suprafeţei faţa de axele de coordonate, ecuaţia hiperboloidului cu


o pânză are una din formele:
x2 y2 z2
+ − −1 = 0
a2 b2 c2
x2 y2 z2
− + −1 = 0
a2 b2 c2
x2 y2 z2
− 2 + 2 + 2 −1 = 0 .
a b c

Reperul în raport cu care e scrisă ecuaţia are centrul, axele şi planele de


coordonate elemente de simetrie ale cuadricei.

Punctele de intersecţie cu axele:


⎧y = 0
I Ox : ⎨ ⇒ A(a,0,0 ), A ' (− a,0,0 )
⎩z = 0
⎧x = 0
I Oy : ⎨ ⇒ B(0, b,0 ), B ' (0,−b,0 )
⎩ z = 0
Curbele de intersecţie cu planele de coordonate:
x2 y2
I (xOy ) : z = 0 ⇒ 2 + 2 − 1 = 0, elipsă colier,
a b
2
x z2
I (xOz ) : y = 0 ⇒ 2 + 2 − 1 = 0, hiperbolă,
a c
y2 z2
I ( yOz ) : x = 0 ⇒ 2 + 2 − 1 = 0, hiperbolă.
b c
128 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Numerele a, b, c se numesc semiaxe. Dacă a = b, hiperboloidul cu o pânză se


numeşte de rotaţie în jurul axei Oz.
x2 y2 z2
Ecuaţia 2 + 2 − 2 = 0 defineşte conul asimptotic al hiperboloidului cu o
a b c
pânză.
Hiperboloidul cu o pânză e generat de familia de elipse γ λ ,μ care se sprijină pe
hiperbola γ:
⎧ x2 y2 ⎧ x2 z 2
⎪ 2 + 2 =λ ⎪ − −1 = 0
γ λ ,μ : ⎨ a b ; γ : ⎨a2 c2
⎪z = μ ⎪y = 0
⎩ ⎩
Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidului cu o pânză sunt
⎧ x = a cosνchu

⎨ y = b sinνchu, ν ∈ [0, π ], u ∈ R
⎪ z = cshu.

Din studiul secţiunilor făcute în hiperboloidul cu o pânză cu plane paralele cu
planele de coordonate se obţin elipse reale, nedegenerate şi hiperbole, unele din
hiperbole degenerând în drepte reale concurente. Aceste drepte sunt generatoare
rectilinii pe care le putem determina:
x2 y2 z2 x2 z2 y2
+ − − 1 = 0 ⇔ − = 1 − ⇔
a2 b2 c2 a2 c2 b2
⎛ x z ⎞⎛ x z ⎞ ⎛ y ⎞⎛ y⎞
⇔ ⎜ − ⎟⎜ + ⎟ = ⎜1 + ⎟⎜1 − ⎟.
⎝ a c ⎠⎝ a c ⎠ ⎝ b ⎠⎝ b ⎠
Deci, pe hiperboloidul cu o pânză, sunt situate două familii de generatoare
rectilinii.
⎧x z ⎛ y⎞ ⎧x z ⎛ y⎞
⎪ a + c = λ ⎜1 + b ⎟ ⎪ a + c = μ ⎜1 − b ⎟
⎪ ⎝ ⎠ ⎪ ⎝ ⎠
Gλ : ⎨ , şi G μ : ⎨
⎪ x − z = 1 ⎛⎜1 − y ⎞⎟ ⎪ x − z = 1 ⎛⎜1 + y ⎞⎟
⎪⎩ a c λ ⎝ b ⎠ ⎪⎩ a c μ ⎝ b ⎠
Prin fiecare punct al hiperboloidului cu o pânză trece câte o generatoare din
fiecare familie.
Două generatoare din aceeaşi familie nu se întâlnesc. Orice generatoare dintr-
o familie întâlneşte toate generatoarele celeilalte familii.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 129
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

17.1.3 Hiperboloidul cu două pânze

Se numeşte hiperboloid cu două pânze suprafaţa a cărei ecuaţie are una din
formele:
x2 y2 z 2
− 2 − 2 + 2 −1 = 0
a b c
2 2
x y z2
− 2 + 2 − 2 −1 = 0
a b c
2 2
x y z2
− − −1 = 0 .
a2 b2 c2

Punctele de intersecţie cu axele de coordonate:


⎧x = 0
I Oz : ⎨ ⇒ C (0,0, c ), C ' (0,0,−c )
⎩y = 0
Curbele de intersecţie cu planele de coordonate:
x2 y2
I (xOy ) : z = 0 ⇒ 2 + 2 + 1 = 0, elipsă imaginară,
a b
x2 z 2
I (xOz ) : y = 0 ⇒ − 2 + 2 − 1 = 0, hiperbolă,
a c
2
y z2
I ( yOz ) : x = 0 ⇒ − 2 + 2 − 1 = 0, hiperbolă.
b c
Dacă a = b, hiperboloidul cu două pânze este de rotaţie în jurul axei zz ' .
Hiperboloidul cu două pânze este o suprafaţă generată de familia de elipse:
⎧ x2 y2
⎪ + =λ
γ λ ,μ : ⎨ a 2 b 2
⎪z = μ

care se sprijină pe hiperbola fixă:
130 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

⎧ x2 z 2
⎪ − +1 = 0
γ : ⎨a2 c2
⎪y = 0

Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidului cu două pânze:
⎧ x = ashuchν

⎨ y = bshν , u,ν ∈ R
⎪ z = cchuchν .

17.1.4 Paraboloidul eliptic

După poziţia suprafeţei faţă de axele de coordonate, ecuaţia redusă a


paraboloidului eliptic are una din formele:
x2 y2
− = 2εz
a2 b2
y2 z2
+ = 2εx
b2 c2
x2 z2
+ = 2εy, ε = ±1 .
a2 c2

Singurul punct de intersecţie cu axele de coordonate este O(0,0,0 ) .


Curbele de intersecţie cu planele de coordonate:
I ( xOy ) : z = 0 ⇒ O(0,0,0 )
I (xOz ) : y = 0 ⇒ x 2 = 2a 2 z parabolă cu axă de simetrie axa zz’,
I ( yOz ) : x = 0 ⇒ y 2 = 2b 2 z parabolă cu axă de simetrie axa xx’.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 131
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Dacă a = b, atunci paraboloidul eliptic este de rotaţie în jurul axei .


Paraboloidul eliptic este o suprafaţă generată de familia de elipse:
⎧ x2 y2
⎪ + =λ
γ λ ,μ : ⎨ a 2 b 2 care se sprijină pe parabola fixă
⎪z = μ

⎧ x2
⎪ = 2z
γ : ⎨a2
⎪y = 0

Ecuaţiile parametrice ale paraboloidului eliptic:

⎪ x = au cosν

⎨ y = bu sinν , ν ∈ [0,2π ]
⎪ 2
⎪z = u , u ∈ R
⎩ 2

17.1.5 Paraboloidul hiperbolic

Ecuaţia redusă a paraboloidului hiperbolic are una din formele:


x2 y2
− = 2εz
a2 b2
y2 z2
− = 2εx
b2 c2
x2 z2
− = 2εy, ε = ±1 .
a2 c2

Suprafaţa intersectează axele numai în origine.


132 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Curbele de intersecţie cu planele de coordonate:


b
I (xOy ) : z = 0 ⇒ y = ± x , două drepte,
a
I ( xOz ) : y = 0 ⇒ x = 2εa 2 z parabolă,
2

I ( yOz ) : x = 0 ⇒ y 2 = −2εb 2 z parabolă .


Pentru a determina forma mai exactă a suprafeţei, se fac secţiuni paralele cu
planele de coordonate. Pentru ε = 1, se obţine simetrie faţă de ( xOy ) ca în figură.
Paraboloidul hiperbolic e generat de o familie de parabole:
⎧ y2
⎪− + 2z = λ
γ λ ,μ : ⎨ b 2 care se sprijină pe parabola fixă
⎪x = μ

⎧ x2
⎪ = 2z
γ : ⎨a2
⎪y = 0

Ecuaţiile parametrice ale paraboloidului hiperbolic sunt:

⎪ x = aνchu

⎨ y = bνshu
⎪ 1
⎪ z = ν 2 , cu u ,ν ∈ R
⎩ 2
Generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic sunt:
⎧ x y 2z ⎧x y
+
⎪⎪ a b λ= ⎪⎪ a + b = μ
gλ : ⎨ gμ : ⎨
⎪x − y =λ ⎪ x − y = 2z
⎩⎪ a b ⎪⎩ a b μ
Toate generatoarele din aceeaşi familie g λ sunt paralele cu acelaşi plan de
x y
ecuaţie − = 0, iar generatoarele din familia gμ sunt paralele cu planul de
a b
x y
ecuaţie + = 0. Prin orice punct al paraboloidului trece câte o singură
a b
generatoare din fiecare familie.
Două generatoare din aceeaşi familie nu sunt concurente.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 133
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

17.2 Cuadrice degenerate


17.2.1 Conul de ordinul doi

Este reprezentat de ecuaţii de forma:

x2 y2 z2
+ − = 0;
a2 b2 c2
x2 y2 z2
− + = 0;
a2 b2 c2
x2 y2 z2
− 2 + 2 + 2 = 0.
a b c

Intersecţia cu axele de coordonate se face doar în origine, aceasta fiind vârful


conului.
Intersecţia cu planele de coordonate
b
I ( yOz ) : x = 0 ⇒ y = ± z , două trepte,
c
a
I (xOz ) : y = 0 ⇒ x = ± z , două trepte.
c
Aceste drepte sunt generatoare. Planele paralele cu ( xOy ) intersectează
suprafaţa după o elipsă, iar ( xOy ) o intersectează în vârf.

17.2.2 Cilindrul de ordinul doi

Este reprezentat de ecuaţii de forma:


x2 y2
+ − 1 = 0 cilindru eliptic,
a2 b2
x2 y2
− − 1 = 0 cilindru hiperboic,
a2 b2
y 2 = 2 px cilindru parabolic.
134 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Trebuie amintite şi:


x2 y2
• perechea de plane secante reprezentate de ecuaţia − = 0, şi
a 2 b2
similarele obţinute prin permutări circulare;
• perechea de plane paralele x 2 − a 2 = 0 şi similarele obţinute prin
permutări circulare;
• perechea de plane confundate x = 0 şi similarele;
2

x2 y2
• dreapta dublă + = 0, reprezintă axa Oz şi similarele;
a 2 b2
x2 y2 z2
• punctul origine: 2 + 2 + 2 = 0;
a b c
2 2
x y z2
• mulţimea vidă: 2 + 2 + 2 + 1 = 0 (elipsoid imaginar)
a b c
2 2
x y
sau 2 + 2 + 1 = 0 (cilindru eliptic imaginar)
a b
sau x 2 + a 2 = 0 (plane paralele imaginare).
Intersecţia unei cuadrice dată prin ecuaţia redusă cu un plan este o conică ce
poate fi reală, degenerată sau imaginară.
Planul format din toate tangentele, în acelaşi punct, la curbele de pe suprafaţa,
ce trece prin punctul respectiv se numeşte planul tangent la suprafaţă în acel
punct.
Planul tangent în punctul M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) de pe cuadrică se obţine prin
dedublarea ecuaţiei cuadricei.
Astfel, pentru cuadrice cu centru:
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 135
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

x2 y2 ' z
2

∑: a2
+ ε
b2
+ ε
c2
− 1 = 0, ε = ±1

xx yy zz
planul tangent: π t : 20 + ε 20 + ε ' 20 − 1 = 0, ε = ±1.
a b c
Pentru cuadrice fără centru:
x2 y2
∑ : a 2 + ε b 2 = 2ε ' z
xx 2 yy
planul tangent: π t : 20 + ε 20 = ε ' ( z + z 0 ), ε = ±1.
a b
Perpendiculara pe planul tangent în punctul de contact se numeşte normala la
suprafaţă în acel punct.
136 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 18
STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAŢII GENERALE

Acest capitol tratează cuadricele plecând de la ecuaţiile lor generale şi este


structurat pe trei subcapitole: ecuaţia cuadricei şi poziţia unei drepte faţă de o
cuadrică, centrul de simetrie al cuadricei, planul său diametral şi direcţii
conjugate, planul de simetrie, direcţiile principale ale cuadricei şi planul tangent la
o cuadrică într-un punct.
Obiectivele urmărite au fost cele de determinare şi recunoaştere a elementelor
caracteristice ale unei cuadrice folosind reprezentarea sub formă matricială a
acestora.

18.1 Ecuaţia cuadricei. Poziţia unei drepte faţă de o cuadrică


Cuadrica sau suprafaţa de ordinul doi este suprafaţa a cărei ecuaţie sub formă
r r r
{( )}
implicită în coordonate carteziene în raport cu un reper R = 0; i , j , k este dată
printr-o funcţie polinomială de gradul doi în x, y, z adică:
∑ : F (x, y, z ) = a11 x 2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a 23 yz +
+ 2a14 x + 2a 24 y + 2a34 z + a 44 = 0,
care se mai poate scrie sub formă matricială:
⎛ a11 a12 a13 ⎞⎛ x ⎞ ⎛ x⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
∑ : (xyz )⎜ a12 a22 a 23 ⎟⎜ y ⎟ + 2(a14 a24 a34 )⎜ y ⎟ + a 44 = 0,
⎜a ⎟⎜ ⎟ ⎜z⎟
⎝ 13 a 23 a33 ⎠⎝ z ⎠ ⎝ ⎠
sau, introducând notaţiile:
r r r r r r
r r
r = xi + yj + zk = B [ r ]B cu B = i , j , k( )
⎛ a11 a12 a13 ⎞
⎜ ⎟
A := ⎜ a12 a 22 a 23 ⎟, unde t A = A
⎜a ⎟
⎝ 13 a 23 a33 ⎠
r r r r r
şi b = a14i + a24 j + a34k = B ⎡⎣ b ⎤⎦ , putem scrie:
B
t r r r r
∑ : [ r ]B A [ r ]B + 2t ⎡⎣ b ⎤⎦ [ r ]B + a44 = 0,
B
deci membrul stâng al ecuaţiei unei cuadrice este o sumă dintre o formă pătratică,
o formă liniară şi o constantă.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 137
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

În cazul unei translaţii, trecând de la reperul R = 0; i , j , k la reperul {(


r r r
)}
{ ( r r r
)} r r r r
R ' = 0 ' ; i ' , j ' , k ' în care 0 ' 0 = r0 , avem r ' = r0 + r şi în această situaţie:
r r r
r r r r
∑ : t[ r0 + r ]B A [ r0 + r ]B + 2t ⎡⎣b ⎤⎦ [ r0 + r ]B + a44 = 0,
B
de unde:
r r r r r r r r
∑ : [r ]
t
0 B A t [r0 ]B + t [r0 ]B A[r ]B + t [r ]B A[r0 ]B + t [r ]B A t [r ]B +
[]
r r
[]r r
+ 2 t b B [r0 ]B + 2 b B [r ]B + a 44 = 0,
sau
t r
[
∑ B B
: r ] A[r
r
] + 2 t r
[r ]
0 B A(+ t
r
b [ ] )[rr]
B B
r r
[ ] [rr ]
r
+ t [r0 ]B A[r0 ]B + 2 t b B 0 B + a 44 = 0,
de unde rezultă că matricea formei pătratice, A, este invariantă la o translaţie.

Fie acum cuadrica Σ dată prin ecuaţia:


r r r r
∑ : t[ r ]B A [ r ]B + 2t ⎡⎣b ⎤⎦ [ r ]B + a44 = 0
B

şi dreapta d dată prin ecuaţia:


r r r
d : r = r0 + λa , λ ∈ R.
Pentru a studia poziţia dreptei faţă de cuadrică, vom considera sistemul format
din cele două ecuaţii, acestea fiind echivalente cu ecuaţia:
( )
r r
( t [ar ]B A[ar ]B ) λ 2 + 2 t [rr0 ]B A +t ⎡⎣b ⎤⎦ B [ar ]B λ + [rr0 ]B A[rr0 ]B + 2t ⎡⎣b ⎤⎦ B [rr0 ]B + a44 = 0.
Introducând notaţiile:
r r
α := t [a ]b A[a ]B
(r
[])
r r
β := t [r0 ]A + t b B [a ]B
r r
[]
r r
γ := t [r0 ]B A[r0 ]B + 2 t b b [r0 ]B + a 44
obţinem: αλ 2 + 2 βλ + γ = 0.
Dacă α ≠ 0 , atunci ecuaţia de mai sus este o ecuaţie de gradul II în λ, pentru
care Δ = β 2 − αγ .
138 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Pentru Δ > 0 ⇒ d I ∑ : = {P1 , P2 P1 ≠ P2 } adică dreapta este secantă pentru


cuadrică.
Pentru Δ = 0 ⇒ d I ∑ : = {P1 , P2 P1 = P2 } - dreapta e tangentă la cuadrică.
Pentru Δ < 0 ⇒ d I Σ = 0 - dreapta nu intersectează cuadrica.
r r r
Definiţia 18.2. Direcţiile a pentru care t [a ]B A[a ]B = α = 0 se numesc direcţii
asimptotice în raport cu cuadrica.
Dacă α = 0, β ≠ 0 ⇒ d I Σ = {P1 }, dreapta intersectează cuadrica într-un
punct, fără a fi tangentă.
r
Dacă α = 0, β = 0 şi γ ≠ 0 (P0 (r0 ) ∉ Σ ) atunci ecuaţia de gradul II este
incompatibilă, este cazul asimptotelor la hiperbole.
r
Dacă α = 0, β = 0 şi γ = 0 (P0 (r0 ) ∈ Σ ) atunci ecuaţia de gradul II este
r
compatibilă nedeterminată şi e verificată pentru orice λ ∈ R şi acum P0 (r0 ) ∈ Σ
înseamnă că d I Σ = d adică d este generatoare rectilinie a cuadricei sau cuadrica
admite generatoare rectilinii.

18.2 Centrul de simetrie al cuadricei. Plan diametral


şi direcţii conjugate
r
Dacă P0 (r0 ) este centru de simetrie al cuadricei, atunci dreapta d intersectează
r r
r r r r1 + r2 r r r
cuadrica Σ în două puncte P1 ( r1 ) şi P2 ( r2 ) cu r0 = , iar pentru r1 = r0 + λ1a
2
r r r r
şi r2 = r0 + λ 2 a ⇒ ( λ1 + λ 2 ) a = 0 de unde λ1 + λ 2 = 0. Deci, dacă α ≠ 0 ⇒ β = 0 ,
r
[] r r
[]r
de unde A[r0 ]B + b B = 0 . Dacă det A ≠ 0, atunci [r0 ]B = − A −1 b B , adică avem
de-a face cu o cuadrică cu centru unic. Deci, cuadrica cu centru e caracterizată de
det A ≠ 0.

Teorema 18.1. Locul geometric al mijloacelor coardelor cuadricei Σ paralele


r
cu direcţia a ≠ 0V este o porţiune din planul π de ecuaţie:
( r
) r
[]
r r
π : t [a ]B A [r ]B + t [a ]B b B = 0.
r
Planul π se numeşte planul diametral al lui ∑ conjugat direcţiei a.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 139
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r
Demonstraţie. Dacă P0 (r0 ) este mijlocul coardei cuadricei având vectorul
r r r
director a , atunci extremităţile P1 (r1 ) şi P2 (r2 ) ale acestei coarde se află la
distanţe egale de P0 în sensuri contrare. De aceea, adică de unde:

r
( r
[])
r r
β := t [r ]B A + t b B [a ]B = 0,
în care a este dat.
r
Mulţimea punctelor P(r ) care verifică ecuaţia β = 0 este:
) [] []
r r
(t r
[r ]b A + t b B [ar ]B = 0 sau transpunând t [ar ]B A[rr ]B + t [ar ]B b B = 0.
r
Consecinţă. Matricea A transformă vectorul a director al coardelor în vector
normal al planului diametral cuadricei Σ.

Definiţia 18.3. Intersecţia a două plane diametrale ale lui Σ conjugate cu două
r r r r
direcţii a1 şi a2 ( a1 × a2 ≠ 0V ) se numeşte diametru.

18.3 Plan de simetrie şi direcţiile principale ale cuadricei.


Planul tangent la o cuadrică într-un punct

Planul de simetrie al cuadricei este planul diametral perpendicular pe direcţia


r
coardelor. Astfel, dacă a este vectorul director al coardelor conjugate cu planul
r
de simetrie, vectorul normal la planul de simetrie va fi coliniar cu vectorul a
r r
adică A[a ]B = λ [a ]B şi, prin urmare, vectorul normal la planul de simetrie al
cuadricei este vector propriu al matricei A. Direcţiile perpendiculare planelor de
simetrie ale cuadricei se numesc direcţiile principale ale cuadricei.
r r r r r
Dacă P0 (r0 ) ∈ Σ , atunci γ = t [ r0 ]B A [ r0 ]B + 2t ⎡⎣b ⎤⎦ [ r0 ]B + a44 = 0 şi ecuaţia de
B

gradul II în λ devine αλ + 2 βλ = 0 , care are o rădăcină egală cu zero.


2

r r r
Pentru ca dreapta d : r = r0 + λa să fie tangentă la cuadrică, atunci şi a doua
rădăcină a ecuaţiei de mai sus trebuie să fie tot zero.
( r
[])
Deci λ1 + λ 2 = 0 , de unde şi β = 0 adică t [r0 ]B A + t b B [a ]B = 0 şi cum
r r
r r r
( r
[]) r r r
r − r0 = λa , atunci t [r0 ]B A + t b B [r − r0 ]B = 0 sau:
t r
[] r
[] r
[r0 ]B A[rr ]B − t [rr0 ]B A[rr0 ]B + t b B [rr ]B − t b B [rr0 ]B = 0
care adunat cu γ = 0 ne dă:
t r r r r r
[r0 ]B A[r ]B + t ⎡⎣b ⎤⎦ B [r + r0 ]B + a44 = 0 .
140 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r
Aceasta este ecuaţia planului tangent în P0 (r0 ) ∈ Σ şi este forma dedublată a
ecuaţiei cuadricei.
( )
Deoarece matricea A este reală şi simetrică, valorile proprii λi , i = 1,3 ale
polinomului caracteristic al transformării sunt reale, iar vectorii proprii sunt
ortogonali, putem construi o bază ortonormată, astfel încât matricea A să fie
diagonală, iar diagonala principală să fie formată din valori proprii.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 141
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 19
NOŢIUNI INTRODUCTIVE ÎN GEOMETRIA
DIFERENŢIALĂ. TRIEDRUL LUI FRENET

Geometria s-a impus ca un ansamblu coerent de abstracţiuni ale relaţiilor


materiale, sintetizând multe proprietăţi obţinute prin observaţie directă şi
verificate prin experiment. Devenită ştiinţă raţională încă la grecii din antichitate,
geometria a descris până la Riemann şi Lobacevski un univers incolor, inodor,
fără forţe, omogen (toate punctele jucând acelaşi rol) şi izotrop (fără direcţii
privilegiate). Fizica modernă a pus problema înţelegerii de fond a conceptului de
spaţiu, propunând şi asimilând modele geometrice tot mai complexe. Geometria
nefiind totuşi un capitol de fizică, este necesar un studiu riguros, pe baze intuitive
dar şi prin raţionamente deductiv imateriale, al configuraţiilor geometrice, în pas
cu progresele algebrei şi analizei. Mult timp, prin geometrie s-a înţeles geometria
lui Euclid în plan şi în spaţiu şi este comod să urmărim evoluţia conceptelor
geometrice folosind exemplul acestei vechi şi foarte particulare discipline
matematice.
Geometria s-a dezvoltat în legătură cu înţelegerea tipurilor de interacţiuni din
universul fizic, prin elaborarea conceptului de varietate, generalizând deopotrivă
curbele şi suprafeţele. Curbele au apărut prin modelarea traiectoriilor, iar
suprafeţele ca frontiere ale corpurilor.
În acest context să precizăm faptul ca acest capitol dedicat studiului curbelor
este structurat pe trei subcapitole, unul legat de curbe definite prin ecuaţii
vectoriale şi parametrice, al doilea tratează curbele definite prin ecuaţii carteziene
implicite iar cel de-al treilea prezintă triedrul lui Frenet.
Obiectivele au fost cele de recunoaştere a diverselor tipuri de reprezentări ale
curbelor pe formarea deprinderii de construcţie a unui reper Frenet intr-un anume
punct al unei curbe.
Funcţiile care participă în reprezentările analitice ale suprafeţelor şi curbelor
sunt de următoarele tipuri:
a) f : R p → R, p = 1,3;
b) q : E p → Em , m = 1,3.
Prin intermediul unei baze, studiul celui de-al doilea tip se reduce la primul
tip.
r r r
De exemplu, pentru q = q1e1 + q 2 e2 + q3 e3 , qi : R p → R, i = 1,3.
Înainte de a intra în studiul propriu-zis al curbelor şi suprafeţelor, vom
recapitula câteva noţiuni legate de funcţii derivabile şi diferenţiabile.
142 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

O funcţie de tipul a) este diferenţiabilă într-un punct dacă admite derivate


parţiale continue în acel punct, iar funcţia de tipul b) este diferenţiabilă dacă sunt
diferenţiabile coordonatele sale.

Definiţia 19.1. O funcţie f : X ⊂ R n → R este derivabilă în raport cu


variabila xk în punctul a = (a1 , a2 ,K, a n ) ∈ X dacă:
f (a1 , a2 ,K, a k −1 , xk , a k +1 ,K, a n ) − f (a1 , a2 ,K, ak −1 , ak , ak +1 ,K, an )
lim
xk → a k xk − a k
există şi este finită. Limita însăşi se numeşte derivata parţială a funcţiei f în
raport cu xk în punctul (a1 , a2 ,K, an ) şi se notează f xk (a1 , a 2 ,K, an ) sau
∂f (a1 , a2 ,K, a n )
∂xk

Definiţia 19.2. Fie o funcţie vectorială de variabilă vectorială:


f : X ⊂ R n → R m , f = ( f1 , f 2 ,K, f m ).
Dacă f i : X ⊂ R n → R este derivabilă parţial în raport cu fiecare variabilă în
punctul a = (a1 , a2 ,K, a n ) ∈ X atunci f este derivabilă parţial în
∂f ⎛ ∂f1 ∂f 2 ∂f ⎞
a = (a1 , a 2 ,K, an ) ∈ X şi =⎜ , ,K, m ⎟ .
∂xk ⎝ ∂xk ∂xk ∂xk ⎠

Definiţia 19.3. Fie f : E p → E m ( f : Δ ⊆ E p → E m , Δ o mulţime deschisă).


Matricea următoare se numeşte matricea Jacobi ataşată funcţiei f sau matricea
jacobian
⎛ ∂f1 ∂f1 ⎞ ∂f1
⎜ L ⎟
⎜ ∂x1 ∂x2 ⎟ ∂x p
⎜ ∂f 2 ∂f 2 ⎟ ∂f 2
L
J ( f ) = ⎜⎜ ∂x1 ∂x2 ⎟
⎟ ∂x p
⎜ M ⎟
⎜ ∂f m ∂f m ∂f m ⎟
⎜⎜ L ⎟
⎝ ∂x1 ∂x 2 ∂x p ⎟⎠
Dacă p = m, atunci det J ( f ) se numeşte jacobianul funcţiei f.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 143
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

19.1 Curbe definite prin ecuaţii vectoriale şi parametrice

Definiţia 19.4. Fiind dată o funcţie diferenţiabilă r : I → R n se numeşte curbă


în R n mulţimea Γ = {P ∈ R n ∃t ∈ I , P = r (t )} sau echivalent:
Γ = {P ∈ R n ∃t ∈ I , OP = r (t )}.
r
r r
Ecuaţia r = r ( t ) , t ∈ I se numeşte ecuaţia vectorială a curbei Γ, iar ecuaţiile
x1 = x1 (t ), x2 = x2 (t ),K, xn = xn (t ), t ∈ I se numesc ecuaţiile parametrice ale
curbei Γ.

Definiţia 19.5. Un punct P ∈ r (I ) se numeşte simplu dacă există o singură


valoare t ∈ I astfel încât r (t ) = P . Dacă există mai multe valori distincte
t1 , t 2 ,K, t n astfel încât r (t1 ) = P, r (t 2 ) = P,K, r (t n ) = P , atunci P se numeşte punct
multiplu de ordinul n.

Definiţia 19.6. O funcţie diferenţiabilă şi injectivă defineşte o curbă simplă.

Observaţie:
1. O curbă simplă e formată numai din puncte simple.
2. Dacă numai una din funcţiile xi (t ) este injectivă, atunci rt este
curbă simplă.

Definiţia 19.7. O funcţie diferenţiabilă r : [a, b] → R n pentru care r (a ) = r (b )


se numeşte curbă închisă.
144 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Definiţia 19.8. O curbă închisă pentru care restricţia la [a , b ) este injectivă se


numeşte curbă simplă şi închisă.
r r
Definiţia 19.9. Fie o curbă Γ dată prin ecuaţia vectorială r = r ( t ) , t ∈ I , iar
P = r (t ) şi Q = r (t + h ), t , t + h ∈ I două puncte pe Γ. Se numeşte derivata funcţiei
r
vectoriale r în P la Γ limita
r r
r r (t + h ) − r (t ) PQ
r (t ) = lim = lim .
h →0 h h → 0 h
r r r
Dacă r (t ) există şi r ' (t ) ≠ 0 , atunci r ' (t ) este un vector situat pe tangenta la
Γ în P şi se numeşte vector viteză în punctul P, sensul său fiind sensul creşterii
parametrului t.

r
Faţă de reperul canonic al lui E n , {0; (ei )}, avem
r r r r
r ' (t ) = x1' (t )e1 + x2' (t )e2 + K + xn' (t )en .

Definiţia 19.10. Un punct P = r (t ) al curbei Γ se numeşte punct regulat dacă


r'
r (t ) ≠ 0 în acest punct.
r
Dacă r ' (t ) ≠ 0, ∀t ∈ I , atunci curba Γ se numeşte curbă regulată.

Definiţia 19.11. Dacă P este un punct regulat al curbei Γ, dreapta care trece
r
prin P şi are ca vector director pe r (t ) se numeşte tangenta la Γ în punctul P.
r r r
Ecuaţia tangentei: T : R = r (t ) + λr ' (t ), λ ∈ R sau
X − x (t ) X − x (t ) X − x (t )
T : 1 ' 1 = 2 ' 2 =K= n ' n .
x1 (t ) x2 (t ) xn (t )
Prima ecuaţie se numeşte ecuaţia vectorială a tangentei, iar cea de-a doua se
numeşte ecuaţia scalară.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 145
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Cazuri particulare:
X − x(t ) Y − y (t )
- în R 2 , T : = ;
x ' (t ) y ' (t )
X − x (t ) Y − y (t ) Z − z (t )
- în R 3 , T : = = ' .
x' ( t ) y' (t ) z (t )

Definiţia 19.12. Hiperplanul care trece prin P şi are drept vector normal pe
r
r ' (t ) se numeşte hiperplanul normal la curba Γ în P.
Ecuaţia hiperplanului normal este:
( )
r r r
N : R − r (t ) ⋅ r ' (t ) = 0
sau
N : [X 1 − x1 (t )]x1' (t ) + [X 2 − x2 (t )]x2' (t ) + K + [X n − xn (t )]xn' (t ) = 0.

Cazuri particulare:
În R2 hiperplanul normal se reduce la o dreaptă care trece prin P şi este
r
perpendiculară pe r ′ ( t ) :
N : [X − x(t )]x ' (t ) + [Y − y (t )]y ' (t ) = 0.
r
În R3 hiperplanul este un plan ce trece prin P şi este perpendicular pe r ′ ( t ) :
N : [X − x(t )]x ' (t ) + [Y − y (t )]y ' (t ) + [Z − z (t )]z ' (t ) = 0.

Definiţia 19.13. Un punct P = r (t ) ∈ Γ corespunzător unei anumite valori a lui


r
t pentru care r ' (t ) = 0 se numeşte punct singular pentru Γ.
r r r r
Dacă ∃m > 1 astfel încât r′ ( t ) = r′′ ( t ) = K = r ( m −1) ( t ) = 0 şi r ( m ) ( t ) ≠ 0, atunci
P se numeşte punct singular de ordin m.
În vecinătatea unui punct singular de ordin m dezvoltarea cu ajutorul formulei
r
lui Taylor a funcţiei r este:
146 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r hm ⎡ r (m) r
r (t + h ) = r (t ) + r ( t ) + ε ( h )⎤⎦ , t, h ∈ I ,
m! ⎣
r
cu lim ε (h ) = 0.
h →0

Dacă notăm P = r (t ) şi Q = r (t + h ) atunci:


r r
r (t + h ) − r (t ) PO r
lim m! m
= lim m! m = r(t()m ) .
h →0 h h → 0 h
r r
Vectorii r (t ) = OP şi r (t + h ) = OQ au originea în O, iar vectorii
r ' r '' r
r (t ), r (t ),K au originea în P (extremitatea lui r ( t ) ).

r
Definiţia 19.14. Vectorul r ( m ) ( t ) se numeşte vector tangent la Γ în punctul
singular P de ordinul m.
r
Dreapta determinată de punctul singular P şi vectorul r ( m ) ( t ) se numeşte
tangenta la Γ în punctul singular de ordinul m.
r
Hiperplanul care trece prin P şi are ca vector normal pe r ( m ) ( t ) se numeşte
hiperplanul normal la Γ în P.
Astfel, ecuaţia tangentei va fi:
r r r
T : R = r (t ) + λr (m ) (t ), λ ∈ R
sau
X − x (t ) X − x (t ) X − x (t )
T : 1 (m ) 1 = 2 (m ) 2 = K = n (m ) n .
x1 (t ) x2 (t ) xn (t )
iar ecuaţia hiperplanului normal va fi:
( )
r r r
N : R − r (t ) ⋅ r (m ) (t ) = 0
sau
N : [X 1 − x1 (t )]x1(m ) (t ) + [X 2 − x2 (t )]x2(m ) (t ) + K + [X n − xn (t )]xn(m ) (t ) = 0.

19.2 Curbe definite prin ecuaţii carteziene implicite

Fie funcţiile diferenţiabile f , g : R 3 → R .


Mulţimea C = {( x, y , z ) ∈ R 3 f ( x, y , z ) = a, g ( x, y , z ) = b} se numeşte
mulţimea de ecuaţii carteziene implicite
f ( x, y, z ) = a, g (x, y, z ) = b.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 147
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Definiţia 19.15. Un punct al mulţimii C se numeşte punct regulat dacă în acel


D( f ,g) D( f , g) D( f , g)
punct cel puţin unul din determinanţii funcţionali , ,
D ( y , z ) D ( z, x ) D ( x, y )
este nenul.
Deci, se numeşte punct regulat al mulţimii C un punct în care matricea
funcţională
⎛ ∂f ∂f ∂f ⎞
⎜ ⎟
∂x ∂y ∂z ⎟
J( f ,g) = ⎜
⎜ ∂g ∂g ∂g ⎟
⎜ ∂x ∂y ∂z ⎟
⎝ ⎠
are rangul doi.
b) Un punct al mulţimii C în care rang J ( f , g ) < 2 se numeşte punct singular
sau punct critic al mulţimii C.

Teorema 19.1. Dacă M 0 ( x0 , y0 , z0 ) este un punct regulat al mulţimii


C = {( x, y , z ) ∈ R 3 f ( x, y , z ) = a, g ( x, y , z ) = b}, atunci există o vecinătate a
acestui punct în care ecuaţiile f ( x, y, z ) = a şi g (x, y, z ) = b definesc o curbă
regulată simplă.

Demonstraţie. Prin ipoteză M 0 ( x0 , y0 , z0 ) ∈ C este un punct regulat, deci cel


puţin un minor de ordinul doi al matricei J ( f , g ) este nenul în M0. Fie de
exemplu:
D( f , g )
( x0 , y 0 , z 0 ) ≠ 0 .
D( y, z )
⎧ f ( x, y , z ) = a
Pe baza teoremei funcţiilor implicite rezultă că sistemul ⎨
⎩ g ( x, y , z ) = b
defineşte două funcţii diferenţiabile x → y ( x ) şi x → z ( x ) în vecinătatea l a lui
x0 astfel încât ∀x ∈ I să avem:
D( f , g ) D( f , g )
dy D( z , x ) dz D( x, y )
= , = .
dx D ( f , g ) dx D( f , g )
D( y, z ) D( y, z )
Deci, problema din vecinătatea punctului M0 este reprezentată acum de
⎧⎪ y = y ( x )
ecuaţiile explicite ⎨ , x ∈ I.
⎪⎩ z = z ( x )
148 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Astfel, porţiunea din C, din vecinătatea punctului M0 apare ca imaginea lui l


prin aplicaţia r = r (t ) în care r (t ) = (t , y (t ), z (t )), t ∈ I de aceea această porţiune
este o curbă simplă şi regulată.

Mulţimea C care admite puncte regulate apare ca o reuniune de curbe simple


şi regulate, numindu-se curbă de ecuaţii carteziene implicite
⎪⎧ f ( x, y , z ) = a
Vectorul director al tangentei la curba C : ⎨ într-un punct
⎪⎩ g ( x, y , z ) = b
r r dy r dz r
regulat M 0 ( x0 , y0 , z0 ) ∈ C este r ' ( x0 ) = i + ( x0 ) j + ( x0 )k şi presupunând că
dx dx
D( f , g) D( f , g)
D( f , g ) dy D ( z , x ) dz D ( x, y )
≠ 0 în M 0 , ştiind că = , = avem:
D ( y, z ) dx D ( f , g ) dx D ( f , g )
D ( y, z ) D ( y, z )
r r D( f , g ) r D( f , g ) r D( f , g ) r
W = λr ' ( x0 ) = M0 i + M0 j + M k
D( y, z ) D(z, x ) D ( x, y ) 0
r
sau W = gradf x gradg în M 0 , unde:
∂f r ∂f r ∂f r
gradf = i + j+ k
∂x ∂y ∂z
∂g r ∂g r ∂g r
gradg = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
şi
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 149
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

⎛ ⎞
⎜ r r r ⎟
⎜ i j k ⎟
r ⎜ ∂f ∂f ∂f ⎟
W =⎜
⎜ ∂x ∂y ∂z ⎟⎟
⎜ ∂g ∂g ∂g ⎟
⎜ ∂x ∂y ∂z ⎟⎠

Astfel ecuaţia tangentei în M 0 este:
r r
T : (r − r0 ) = λgradf x gradg
sau
x − xo y − yo z − zo
T: = =
D( f , g ) D( f , g ) D( f , g )
D( y, z ) M 0 D(z , x ) M 0 D ( x, y ) M 0
iar ecuaţia planului normal este
r r
N : (r − r0 ) ⋅ [gradf x gradg ] M = 0
0

sau

x − x0 y − y0 z − z0
∂f ∂f ∂f
N: =0
∂x M 0 ∂y M 0 ∂z M 0
∂g ∂g ∂g
∂x M0 ∂y M0
∂z M0

sau
D( f , g ) D( f , g ) D( f , g )
N : ( x − x0 ) + ( y − y0 ) + (z − z0 ) =0
D( y, z ) M 0 D(z , x ) M 0 D ( x, y ) M 0
D( f , g ) D( f , g )
Se va înţelege prin valoarea determinantului în punctul
D( y, z ) M 0 D( y, z )
∂f ∂f
M 0 , iar prin valoarea derivatei parţiale în punctul M 0 .
∂x M0 ∂x
150 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

19.3 Triedrul şi formulele lui Frenet


Voi face mai întâi câteva observaţii în ceea ce priveşte forma unei curbe în
spaţiu în vecinătatea unui punct regulat al său.
r r
Fie curba Γ : r = r (t ), t ∈ I . O aproximare a formei unei curbe din spaţiu se
poate obţine utilizând trei derivate liniar independente.
De exemplu, presupunem că în punctul P ∈ Γ regulat, primele trei derivate
r ' (t ), r '' (t ), r ''' (t ) alcătuiesc o bază a spaţiului tangent T p (R 3 ) .
r r r

Utilizând formula lui Taylor de ordinul trei:


r r hr h2 r
[
r (t + h ) = r (t ) + r ' (t ) + r '' (t ) +
1! 2!
h 3 r '''
3!
]r
r (t ) + ε (h )
r
în care lim ε = 0 , rezultă că pentru h suficient de mic coordonatele vectorului
h →0
r r
PO = r (t + h ) − r (t ) în baza aleasă sunt date cu aproximaţie de către tripletul
⎛ h2 h3 ⎞
⎜⎜ h, , ⎟⎟.
⎝ 2! 3! ⎠

Când h tinde la zero prima şi ultima coordonată îşi schimbă semnul, iar cea
din mijloc şi-l păstrează.
Astfel, în vecinătatea lui P arcul se află în acelaşi semispaţiu faţă de planul
( )
(P, r (t ), r (t )) intersectează planul P, rr ' (t ), rr '' (t ) şi dreapta ce trece prin P şi are
r ' r '''
r
vector director r ''' (t ) .
r r
Planul determinat de P, r ' (t ), r '' (t ) se numeşte plan osculator.
În vecinătatea lui P, curba are o abatere de la tangentă (curbare) şi o abatere de
la planul osculator (torsionare).
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 151
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r
Considerând o curbă parametrică dată prin r : J → R 3 , r = r (s ) în care s este
r r
dr r dr
un parametru natural, adică = 1, ∀s ∈ J notăm τ ( s ) = versorul tangentei
ds ds
în P = r (s ) .
r r r r r
dr dr d 2 r dr dr
Derivând produsul scalar ⋅ = 1 obţinem 2 2 ⋅ = 0 . Cum ≠ 0 şi
ds ds ds ds ds
r r r
d 2r dτ d 2 r r
2
≠ 0 , atunci = 2
este ortogonal cu τ ( s ) ; curba Γ se înconvoaie în
ds ds ds
r r
dτ d 2 r
acelaşi sens cu = .
ds ds 2
r r r
d 2r dτ d 2r
Înconvoierea lui Γ creşte odată cu creşterea lui , de fapt =
ds 2 ds ds 2
r

estimează curbarea în vecinătatea lui P, iar lungimea lui dă o măsură
ds
numerică a acestei curbări.
r

Definiţia 19.16. i) Funcţia K : J → [0, ∞ ), K (s ) = se numeşte curbura lui
ds
1
Γ în P, iar se numeşte rază de curbură şi se notează R ( s ) .
K (s)
r
r 1 dτ
ii) Presupunând K > 0, versorul ν ( s ) = se numeşte versorul normalei
K ds
r
principale la Γ în P; ν indică în fiecare punct sensul de curbare.
r r
Versorii τ ( s ) şi ν ( s ) determină planul osculator al curbei Γ în P.
Pentru determinarea abaterii curbei de la planul osculator în vecinătatea lui P
se utilizează vectorul normal la acest plan.
r r r
Definiţia 19.17. Versorul β ( s ) = τ ( s ) × ν ( s ) normal la planul osculator la Γ
în P se numeşte versor al binormalei la Γ în P.

{ ( )} ortonormat drept se numeşte


r r r
Definiţia 19.18. Reperul P; τ (s );ν (s ); β (s )
reper Frenet ataşat punctului P de pe curba Γ.
Muchiile acestui triedru sunt:
B
T - tangenta,

r
β
P
r
r ν N
τ

T
152 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

N - normala principală,
B - binormala.

Planele de coordonate se numesc:


(P,T,N) plan osculator,
(P,N,B) plan normal,
(P,B,T) plan rectificant.

Utilizarea reperului lui Frenet constă în aceea că putem determina


r r r r
d τ d ν dβ r r r dτ r
, , în raport cu τ, ν, β. Astfel, = K ( s ) ⋅ ν ( s ).
ds ds ds ds
Definiţia 19.19. Presupunând K ( s ) > 0, punctul C situat pe normala
uuur r r 1 r
principală N astfel ca PC = ρ ( s ) = R ( s ) ν ( s ) = ν ( s ) se numeşte centru de
K (s)
curbură.
r r
dβ r r r dβ
Să calculăm acum
ds
( )
. Cum β, β = 1 derivând obţinem 2β
ds
= 0, adică
r r r
r dβ dβ dβ
β⊥ , dacă ≠ 0, deci e în planul osculator.
ds ds ds
r r r
r r dβ r r d τ dτ r
Deoarece β ⋅ τ = 0, prin derivare se obţine τ +β = 0. Dar = K ⋅ ν, de
ds ds ds
r r r r
dβ r r r r r dβ r dβ r dβ
unde τ + βK ν = 0 dar βν = 0, deci τ = 0, de unde ⊥ τ, adică e
ds r ds ds ds
coliniar cu ν.
r
dβ r
Definiţia 19.20. Funcţia reală t : J → R definită prin = −t ν se numeşte
ds
torsiunea curbei.
r
dν r r r
Să exprimăm acum în raport cu τ, ν şi β :
ds
r r r r
dν ⎛ dν r ⎞ r ⎛ dν r ⎞ r ⎛ dν r ⎞ r
=⎜ ⋅τ ⎟τ + ⎜ ⋅ν ⎟ν + ⎜ ⋅ β ⎟β
ds ⎝ ds ⎠ ⎝ ds ⎠ ⎝ ds ⎠
r r r
dν ⎡ d r r r d τ ⎤ r
=
ds ⎢⎣ ds
( )
⎡ d r r r dβ ⎤ r
(ν ⋅τ ) −ν ⎥τ + 0 + ⎢ ν ⋅ β −ν ⎥ β
ds ⎦ ⎣ ds ds ⎦
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 153
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r
dν r dτ r r dβ r r r r r r r
= −ν τ −ν β = −(ν ⋅ Kν )τ + (ν ⋅ tν )β
ds ds ds
r
dν r r
deci = − K τ + tβ .
ds
Am demonstrat astfel următoarea teoremă:

Teorema 19.2. Dacă r : J → R 3 este o curbă de curbură K şi torsiune t,


atunci:
r
dτ r
= K (s) ν (s),
ds
r
dν r r
= − K (s )τ (s ) + t (s )β (s ) ,
ds r
dβ r
= −t (s )ν (s ).
ds
Aceste relaţii se numesc formulele lui Frenet pentru o curbă parametrizată
natural.
r
dr
Lema 19.1. Dacă r : I → R 3
defineşte o curbă regulată având = v,
dt
atunci:
r 3r
dr r d 2 r dv r 2r d r
= v ⋅ τ; 2 = τ + Kv ν; 3 =
dt dt dt dt
⎛d v
2
⎞ r ⎡ dv d ⎤r r
= ⎜ 2 − K 2v 3 ⎟ τ + ⎢ Kv + ( Kv 2 ) ⎥ ν + Ktv 3β.
⎝ dt ⎠ ⎣ dt dt ⎦

Demonstraţie.
r r
dr dr ds r
= ⋅ = vτ.
dt ds dt
Deoarece:
r r r
dr dr ds d τ r
= ⋅ = v = K ( s ) vν ( s ) ,
dt ds dt ds
r r r
d β d β ds d β r
= ⋅ = v = −t ( s ) vν ( s ) .
dt ds dt ds
Putem scrie că:
154 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r
d 2r d r dv r d τ dv r r
2
= ( vτ ) = τ+v = τ + Kv 2 ν,
dt dt dt dt dt
3r
d r d ⎛ dv r 2r ⎞ d 2 v r dv r d
τ + Kvν + ( Kv 2 ν ) =
r
3
= ⎜ τ + Kv ν ⎟ = 2
dt dt ⎝ dt ⎠ dt dt dt
r
2
d v r dv r d dν
= 2 τ + Kvν + ( Kv 2 ) ν + Kv 2
r
=
dt dt dt dt
d 2v r dv r d r r
dt dt dt
r
(
= 2 τ + Kvν + ( Kv 2 ) ν + Kv 3 − K τ + tβ ⇒ )
r r
d 3r d 2v r dv r d
⇒ 3 = 2 τ + Kvν + ( Kv 2 ) ν − K 2v 3τ + Kv 3tβ =
r r
dt dt dt dt
⎛d v 2
⎞ r ⎡ dv d ⎤r r
= ⎜ 2 − K 2 v 3 ⎟ τ + ⎢ Kv + ( Kv 2 ) ⎥ ν + Kv 3tβ.
⎝ dt ⎠ ⎣ dt dt ⎦

Teorema 19.3. Dacă r : I → R 3 defineşte o curbă regulată, atunci


r r r
r r ' (t ) r r r r r ' x r ''
τ = r ' , ν = β xτ , β = r ' r '' ,
r (t ) r xr
r r
r ' x r ''
K= r 3 ,
r'
r r r
( )
r ' r '' x r '''
t= r r 2 .
r ' x r ''

r
r r r r r ' (t )
Demonstraţie. Din r′ ( t ) = v ⋅ τ şi v = r′ ( t ) ⇒ r = r ' .
r (t )
r r r ⎛ dv r r⎞ r r r
Plecând de la r′ × r′′ = v τ × ⎜ τ + Kv 2 ν ⎟ = Kv 3τ × ν = Kv 3β, obţinem:
⎝ dt ⎠
r rr′ × rr′′
β= .
Kv 3
r
Cum β e un versor, deci:
r r r r
r r′ × r′′ r r′ × r ′′
β =1⇒ = 1 ⇒ β − r r
Kv 3 r′′ × r′′
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 155
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r r
r′ × r′′ r r′ × r′′
, dar v = r′ ( t ) , de unde K = r 3 .
3
şi deci K = 3

v3 r′
Pentru determinarea torsiunii t considerăm produsul mixt
r r r r r r r r r r r
r′ ( r′′ × r′′′) = r′′ ( r ′′′ × r′) = r ′′′ ( r ′ × r′′) = Ktv 3β ⋅ Kv 3β = K 2v 6t.
r r r r r r
r′ ( r′′ × r′′′) r′ ( r′′ × r′′′)
De unde t = , adică t = r r 2 .
K 2v 6 r′ × r′′
156 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 20
GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Suprafeţele au apărut în conştiinţa noastră ca frontiere ale unor corpuri


materiale; de exemplu, suprafeţe plane, cilindrice, sferice etc. ele fiind obiecte
geometrice esenţiale pentru cunoaştere.
Prezentul capitol dedicat studiului suprafeţelor, este structurat pe şapte
subcapitole, astfel: reprezentări ale suprafeţelor, elementul de arc pe o suprafaţă,
unghiul a două curbe trasate pe o suprafaţă, elementul de arie, ecuaţiile planului
tangent, normala la o suprafaţă şi a doua formă fundamentală a suprafeţelor.
Obiectivele urmărite sunt cele de înţelegere, însuşire şi aprofundare a
noţiunilor legate de teoria suprafeţelor.

20.1 Reprezentări ale suprafeţelor

Cadrul în care lucrăm este spaţiul euclidian real tridimensional. Fie


{ ( )}
r r r
0; i , j , k reperul ortonormat drept.
O mulţime de puncte din spaţiu homeomorfă cu mulţimea punctelor din
interiorul unei curbe simple închise dintr-un plan se numeşte porţiune simplă de
suprafaţă.
Notând cu u şi v coordonatele punctelor din interiorul curbei, iar cu x,y,z
coordonatele punctelor din spaţiu corespunzătoare, avem:
⎧ x = f (u,ν )

Σ : ⎨ y = g (u,ν ), u ∈ [a, b], ν ∈ [c, d ] (20.1)
⎪ z = ϕ (u ,ν )

Pentru ca ecuaţiile (20.1) să definească o porţiune simplă de suprafaţă, trebuie
ca f,g şi ϕ să fie conţinute în tot intervalul curbei considerate.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 157
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Ecuaţiile (20.1) se numesc ecuaţiile parametrice ale suprafeţei Σ.


Variabilele u şi v se numesc parametri sau coordonate curbilinii pe suprafaţă.
Un punct de pe suprafaţă îl vom nota cu M ( u0 , v0 ) .
Vom considera că funcţiile f, g şi ϕ sunt continue şi admit derivate parţiale
continue de cel puţin ordinul doi.
r r r r
Notând cu r = xi + yj + zk , vectorul de poziţie al unui punct curent de pe Σ
r r r r r r
atunci r = f (u ,ν )i + g (u ,ν ) j + ϕ (u ,ν )k sau r = r (u ,ν ) , acestea numindu-se
ecuaţiile vectoriale ale suprafeţei Σ.
O altă reprezentare pentru Σ este cea explicită: z = z ( x, y ) .
⎧x = u

Într-adevăr, dacă luăm ⎨ y = v aceste ecuaţii sunt de fapt echivalente cu
⎪ z = z ( u, v )

primele.
O altă formă a ecuaţiei unei suprafeţe este ecuaţia implicită: F ( x, y , z ) = 0.
Dacă eliminăm pe u şi v din primele ecuaţii, obţinem această ultimă ecuaţie.
∂F
Dacă presupunem de exemplu că ≠ 0, putem rezolva ecuaţia implicită şi
∂z
ajungem la o ecuaţie explicită z = z ( x, y ) .
Punctele M ( u, v ) de pe Σ pentru care F ( u, v ) = 0 reprezintă o curbă pe Σ.
∂F
Într-adevăr, dacă ≠ 0, putem rezolva ecuaţia F ( u, v ) = 0 în raport cu
∂v
v, v = v ( u ) şi obţinem:
⎧ x = f (u ,ν (u ))

⎨ y = g (u ,ν (u ))
⎪ z = ϕ (u ,ν (u ))

Aceste ecuaţii reprezintă pe x,y,z în funcţie de acelaşi parametru, deci
reprezintă o curbă situată pe suprafaţă.
Curbele u = constant, respectiv v = constant de pe suprafaţă se numesc curbe
coordonate.
Dacă ecuaţia implicită a suprafeţei e o ecuaţie algebrică de gradul n, suprafaţa
se numeşte algebrică de gradul n. Suprafaţa care nu este algebrică se numeşte
transcendentă.
158 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

20.2 Elementul de arc pe o suprafaţă

⎧ x = x ( u, v )

Considerăm pe suprafaţa ∑ : ⎨ y = y ( u, v ) o curbă v = v ( u ) .

⎩ z = z ( u, v )

r
Fie M un punct al curbei şi r vectorul de poziţie, r
r r r
r = x(u ,ν )i + y (u ,ν ) j + z (u ,ν )k
atunci
r r r r ⎛ ∂x ∂x ⎞ r ⎛ ∂y ∂y ⎞r
dr = dxi + dyj + dzk = ⎜ du + dν ⎟i + ⎜ du + dν ⎟ j +
⎝ ∂u ∂ν ⎠ ⎝ ∂u ∂ν ⎠
⎛ ∂z ∂z ⎞ r ⎛ ∂x r ∂y r ∂z ⎞ r ⎛ ∂x r ∂y r ∂z r ⎞
+ ⎜ du + dν ⎟k = ⎜ i + j+ k ⎟du + ⎜ i+ j+ k ⎟dν .
⎝ ∂u ∂ν ⎠ ⎝ ∂u ∂u ∂u ⎠ ⎝ ∂ν ∂ν ∂ν ⎠
Deci:
r r
r ∂r ∂r
dr = du + dν ,
∂u ∂ν
unde am notat cu
r r
∂r ∂x r ∂y r ∂z r ∂r ∂x r ∂y r ∂z r
= i+ j+ k şi cu = i+ j+ k.
du ∂u ∂u ∂u dν ∂ν ∂ν ∂ν
r
Vectorul dr este un vector infinitezimal tangent curbei în punctul M
considerat.
Să calculăm elementul de arc:
r
ds = dr
r r r r
r r ⎛ ∂r ∂r ⎞⎛ ∂r ∂r ⎞
ds = dr ⋅ dr = ⎜ du +
2
dν ⎟⎜ du + dν ⎟ =
⎝ ∂u ∂ν ⎠⎝ ∂u ∂ν ⎠
r 2 r r r 2
⎛ ∂r ⎞ ∂r ∂r ⎛ ∂r ⎞
= ⎜ ⎟ du 2 + 2 dudν + ⎜ ⎟ dν
2

⎝ ∂u ⎠ ∂u ∂ν ⎝ ∂ν ⎠
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 159
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

unde:
r 2 r r 2 2 2
⎛ ∂r ⎞ ∂r ∂r ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
⎜ ⎟ = ⋅ =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ = E
⎝ du ⎠ du du ⎝ du ⎠ ⎝ du ⎠ ⎝ du ⎠
r 2 r r 2 2 2
⎛ ∂r ⎞ ∂r ∂r ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
⎜ ⎟ = ⋅ =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ =G
⎝ dν ⎠ dν dν ⎝ dν ⎠ ⎝ dv ⎠ ⎝ dν ⎠
r r
∂r ∂r ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
⋅ = ⋅ + ⋅ + ⋅ = F,
du dν du dν du dv du dν
de unde ds 2 = Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2 .
Membrul drept se numeşte prima formă diferenţială pătratică a lui Gauss sau
prima formă fundamentală în geometria diferenţială.
O curbă u pe o suprafaţă e caracterizată prin dv = 0, iar o curbă v e
caracterizată prin du = 0.
În acest caz, elementul de arc pe o curbă u respectiv v se scrie:
d u s = Edu, respectiv d v s = Gdv.

20.3 Unghiul a două curbe trasate pe o suprafaţă

⎧ x = f1 ( u , v )

Fie ∑ : ⎨ y = f 2 ( u, v ) şi fie o curbă pe această suprafaţă dată prin ecuaţia

⎩ z = f 3 ( u, v )
v = f ( u ) , atunci curba se mai poate scrie parametric:
⎧ x = f1 (u , f (u )) = F1 (u )

⎨ y = f 2 (u , f (u )) = F2 (u )
⎪ z = f (u , f (u )) = F (u )
⎩ 3 3

O altă curbă pe Σ poate fi dată prin v = g ( u ) care se mai poate reprezenta


prin:
⎧ x = f 1 (u , g (u )) = G1 (u )

⎨ y = f 2 (u , g (u )) = G 2 (u )
⎪ z = f (u , g (u )) = G (u )
⎩ 3 3

∂f ∂g
Pentru prima curbă dv = du, iar pentru a doua δv = ⋅ δu .
∂u ∂u
160 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r
r ∂r ∂r
Vectorul tangent într-un punct M la prima curbă este dr = du + dv, iar
∂u ∂v
r r
r ∂r ∂r
pentru a doua curbă este δr = δu + δv .
∂u ∂v

Notând cu θ unghiul dintre cei doi vectori tangenţi care este tocmai unghiul
celor două curbe pe Σ, se obţine
r r
r r r r dr δr
dr δr = dr ⋅ δr cos θ ⇒ cos θ = r r
dr ⋅ δr
dar:
r 2 r r r r r 2
r r ⎛ ∂r ⎞ ∂r ∂r ∂r ∂r ⎛ ∂r ⎞
dr δr = ⎜ ⎟ duδu + duδν + dνδu + ⎜ ⎟ dνδν =
⎝ du ⎠ du dν dν du ⎝ dν ⎠
= Eduδu + F (duδν + dνδu ) + Gdνδν
r r
dr ⋅ δr = dsδs = Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2 ⋅ Eδu 2 + 2 Fδuδν + Gδν 2
Eduδu + F (duδν + dνδu ) + Gdνδν
cos θ =
Edu + 2 Fdudν + Gdν 2 ⋅ Eδu 2 + 2 Fδuδν + Gδν 2
2

În cazul curbelor parametrice: pentru curba parametrică u obţinem dv = 0, iar


o curbă parametrică v este caracterizată prin δu = 0.
Notând acum cu ϕ unghiul curbelor parametrice, obţinem:
Fduδν F
cos θ = = .
Edu ⋅ Gδν EG
Dacă F = 0, curbele sunt ortogonale.
În cazul reprezentării carteziene x = u , y = ν , z = z (u ,ν ) ,
∂x ∂y ∂z
= 1; = 0; =p
∂u ∂u ∂u
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 161
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

∂x ∂y ∂z
= 0; = 1; =q
∂ν ∂ν ∂ν
r 2 2 2 2
⎛ ∂r ⎞ ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
E = ⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ = 1+ p2
⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠
r r
∂r ∂r ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
F= ⋅ = ⋅ + ⋅ + ⋅ = pq
∂u ∂ν ∂u ∂ν ∂u ∂ν ∂u ∂ν
r 2 2 2 2
⎛ ∂r ⎞ ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂z ⎞
G=⎜ ⎟ =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ = 1+ q
2

⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠
şi
cos θ =
(1 + p )duδu + pq(duδν + dνδu ) + (1 + q )dνδν
2 2
=
(1 + p )du
2 2
+ 2 pqdudν + (1 + q )dν ⋅ (1 + p )δu + 2 pqδuδν + (1 + q )δν
2 2 2 2 2 2

pqduδν pq
= = .
(1 + p )du
2 2
(
⋅ 1 + q δν2
) 2
(1 + p )(1 + q )
2 2

20.4 Elementul de arie pe o suprafaţă definită prin


ecuaţiile ei parametrice
Vom lua ca element de arie, aria paralelogramului construit cu ajutorul
vectorilor infinitezimali tangenţi în M curbelor parametrice care trec prin M.
r r
r ∂r r r ∂r r
Pe curba u, dr = du = ru′du, iar pe curba v, dr = dv = rv′dv.
∂u ∂v
162 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Notând cu dσ elementul de arie, atunci


dσ = d u sdν s sin ϕ
Dar d u s = E du , dν s = G dν , deci dσ = EG sin ϕdudν ; cum:
F EG − F 2
cos ϕ = , deci sin ϕ = , de unde dσ = EG − F 2 dudν .
EG EG
În cazul reprezentării parametrice, dσ = 1 + p 2 + q 2 dxdy unde x = u, y = ν
şi z = z (u ,ν ) .

20.5 Ecuaţiile planului tangent la o suprafaţă definită prin


ecuaţiile parametrice
r r
r ∂r ∂r r
În relaţia dr = du + dv, dr este un vector tangent la o curbă trasată pe
∂u ∂v
r r
∂r ∂r
suprafaţa considerată într-un punct pe ea, iar du şi dv sunt vectori
∂u ∂v
infinitezimali tangenţi în M la curbele parametrice care trec prin M.

Relaţia scrisă mai sus ne spune că oricare ar fi curba trasată pe suprafaţă, ce


trece prin M, tangenta la ea în M e în acelaşi plan cu tangentele la curbele
parametrice care trec prin M.
r r
∂r ∂r
Presupunând că × ≠ 0, adică M e punct ordinar al suprafeţei (altfel ar fi
∂u ∂v
fost singular), atunci putem spune că locul geometric al tangentelor la toate
curbele trasate pe o suprafaţă ce trece prin M este planul tangent la suprafaţă în
punctul M.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 163
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Fie P ( X , Y , Z ) situat în planul tangent în M ( x, y , z ) la suprafaţă. Ecuaţia


planului tangent este:
r r ⎛ ∂rr ∂rr ⎞
( )
π t : R − r ⎜ x ⎟ = 0 - ecuaţia vectorială
⎝ ∂u ∂ν ⎠
sau trecând la coordonate carteziene

X −x Y −y Z−z
∂x ∂y ∂z
πt : = 0 - ecuaţie carteziană
∂u ∂u ∂u
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
Când suprafaţa e reprezentată prin ecuaţia carteziană explicită x = u, y = v,
z = ( x, y ) , ecuaţia planului tangent este:
X −x Y−y Z−z
πt : 1 0 p =0
0 1 q
sau Z − z = p( X − x ) + q(Y − y ) .
Să considerăm acum suprafaţa reprezentată printr-o ecuaţie implicită
Σ : F ( x, y, z ) = 0 şi un punct M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) situat pe Σ, adică F0 (x0 , y 0 , z 0 ) = 0 .
O dreaptă care intersectează suprafaţa în două puncte confundate se numeşte
tangentă la suprafaţă. Dacă intersectăm suprafaţa dată cu o dreaptă dată prin
ecuaţiile parametrice:
⎧ x = x 0 + λl

d : ⎨ y = y 0 + λm, vom obţine
⎪ z = z + λn
⎩ 0

F ( x0 + λl , y 0 + λm, z 0 + λn ) = 0 (20.2)
Dacă dezvoltăm (20.2) în serie Taylor în jurul punctului M 0 şi ţinem seama
de relaţiile anterioare, ordonând după λ, vom obţine:
( ) (
lFx'0 + mFy'0 + nFz'0 λ + l 2 Fx''' + m 2 Fy''' + n 2 Fz''' +
0 0 0

+ 2lmF ''
x0 y0 + 2 ln F ''
x0 x0 + 2mnF ''
y0 z 0 )λ
2
+K = 0
' ' '' ''
unde prin F , F , F , F
x0 y0 x0 x0 y0 , K am notat
∂F ∂F ∂2F ∂2F
, , , ,K
∂x M0 ∂y M0
∂z 2 M0
∂x∂y M
0
164 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Termenii nescrişi în dezvoltare conţin pe λ, la cel puţin puterea a 3-a.


Pentru ca dreapta să intersecteze suprafaţa în două puncte confundate
reprezentate de M 0 , trebuie ca ecuaţia să aibă o rădăcină dublă λ = 0, adică
lFx'0 + mFx'0 + nFx'0 = 0.
x − x0 y − y0 z − z0
Pe de altă parte l = ,m= ,n= de unde
λ λ λ
(x − x0 )Fx'0 + ( y − y0 )Fx'0 + (z − z0 )Fx'0 = 0
Această ultimă ecuaţie este ecuaţia planului tangent la suprafaţă în punctul
M 0.
Dacă cel puţin una din derivatele parţiale ale funcţiei F ( x, y , z ) calculate în
M 0 este nenulă, atunci planul tangent e bine determinat şi M 0 se numeşte punct
ordinar al suprafeţei. Tangentele într-un punct ordinar la o suprafaţă formează
planul tangent la suprafaţă în punctul considerat.
Dacă în M 0 avem Fx'0 = Fy'0 = Fz'0 = F ( x0 , y0 , z 0 ) = 0 punctul M 0 se numeşte
punct singular al suprafeţei.
Dacă toate derivatele parţiale până la ordinul p se anulează în M 0 , iar cea de
ordinul p nu se anulează, atunci M 0 este un punct singular de ordin p.
Deci, orice dreaptă ce trece printr-un punct singular de ordinul p al unei
suprafeţe o întâlneşte în p puncte confundate.
Dacă o suprafaţă e intersectată în ( p + 1) puncte confundate de o dreaptă,
într-un punct singular de ordin p, dreapta se numeşte tangentă la suprafaţă.
Într-un punct singular de ordinul 2, pentru ca dreapta dată să fie tangentă la
suprafaţă, trebuie ca λ = 0 să fie rădăcină triplă, deci revenind la dezvoltarea în
seria Taylor obţinem:
lFx''2 + m 2 Fy''2 + n 2 Fx''2 + 2lmFx'0' y0 + 2 ln Fx'0' x0 + 2mnFy''0 z0 = 0
0 0 0

şi înlocuind pe l, m, n obţinem:
(x − x0 )2 Fx''2 + ( y − y0 )2 Fy''2 + (z − z0 )2 Fz'2' + 2(x − x0 )( y − y0 )Fx'0' y0 +
0 0 0

+ 2(x − x0 )( z − z 0 )F ''
x0 z0 + 2( y − y0 )( z − z0 )Fy''0 z0 = 0
Deci, tangentele la suprafaţă într-un punct singular de ordinul doi sunt situate
pe un con, numit conul tangentelor în punctul respectiv.
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 165
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

20.6 Normala la suprafaţă. Contactul dintre o curbă


şi o suprafaţă

Definiţia 20.1. Fie ecuaţia carteziană a unei suprafeţe (Σ ) : F ( x, y, z ) = 0 .


Dreapta perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă în punctul ordinar M 0 se
numeşte normala la suprafaţă în acel punct.
Parametrii directori ai normalei la suprafaţă sunt coeficienţii planului tangent
şi atunci ecuaţia normalei este:
x − x0 y − y 0 z − z 0
= = .
Fx'0 Fy'0 Fz'0
Considerăm o curbă Γ dată prin ecuaţiile parametrice:
x = x(t ), y = y (t ), z = z (t ).
Curba Γ şi suprafaţa Σ au în punctul M 0 ( t0 ) un contact de ordinul n dacă au
în M 0 , ( n + 1) puncte confundate.
Intersectând curba şi suprafaţa vom obţine:
F [x(t ), y (t ), z (t )] = 0 sau φ = 0 .
Pentru ca ecuaţia să aibă rădăcina t0 cu ordin de multiplicitate n + 1 trebuie ca
φ (t0 ) = φ ' (t0 ) = K = φ n (t0 ) = 0 , iar φ (n+1) (t0 ) ≠ 0 .

20.7 A doua formă fundamentală a suprafeţei

Să determinăm unghiul θ format de normala la suprafaţă într-un punct ordinar


M şi normala principală la o curbă trasată pe suprafaţă şi care trece prin M.
r r
Fie n versorul normalei la Σ în M şi ν versorul normalei principale, iar θ
unghiul dintre cei doi versori.
166 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r r r
Putem scrie că n ⋅ν = n ⋅ ν ⋅ cos θ = cos θ .
Din prima formulă a lui Frenet:
r r r
dτ r r 1 dτ 1 d 2r
= K ⋅ν ⇒ ν = ⋅ = ⋅ 2
ds K ds K ds
2r r
r 1 d r r d 2r
cos θ = n ⋅ ⋅ 2 , K cos θ = n 2 .
K ds ds
r
Versorul n este perpendicular pe planul tangent, deci este perpendicular şi pe
r r
∂r ∂r
şi pe , deci:
∂u ∂v
r r
∂r ∂r
x
n = ∂ur ∂νr
r
∂r ∂r
x
∂u ∂ν
r r r
r r i j k
∂r ∂r ∂x ∂y ∂z
x = ⇒
∂u ∂ν ∂u ∂u ∂u
∂x ∂y ∂z
∂ν ∂ν ∂ν
r r 2 2 2
∂r ∂r ⎛ ∂x ∂y ∂x ∂y ⎞ ⎛ ∂y ∂z ∂y ∂z ⎞ ⎛ ∂z ∂x ∂z ∂x ⎞
x = ⎜ − ⎟ +⎜ − ⎟ +⎜ − ⎟ .
∂u ∂ν ⎝ ∂u ∂ν ∂ν ∂u ⎠ ⎝ ∂u ∂ν ∂ν ∂u ⎠ ⎝ ∂u ∂ν ∂ν ∂u ⎠
Ţinând seama de identitatea lui Lagrange:
r r2 r2 r2 r r2
u xν = u ⋅ ν − (u ⋅ν )
obţinem:
r r
∂r ∂r
x =
∂u ∂ν
⎡⎛ ∂x ⎞ 2 ⎛ ∂y ⎞ 2 ⎛ ∂z ⎞ 2 ⎤ ⎡⎛ ∂x ⎞ 2 ⎛ ∂y ⎞ 2 ⎛ ∂z ⎞ 2 ⎤ ⎡⎛ ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z ⎞ 2 ⎤
⎢⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ ⎥ ⋅ ⎢⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ ⎥ − ⎢⎜ + + ⎟ ⎥
⎣⎢⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎦⎥ ⎣⎢⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠ ⎝ ∂ν ⎠ ⎦⎥ ⎣⎢⎝ ∂u ∂ν ∂u ∂ν ∂u ∂ν ⎠ ⎥⎦
= EG − F 2
deci,
r r
∂r ∂r
x
n = ∂u ∂ν
r
EG − F 2
r
d 2r
Să determinăm şi 2 .
ds
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 167
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

r r
r ∂r ∂r
Pentru aceasta dr = du + dv, atunci:
∂u ∂v
2r r r
r ∂ r ∂ 2r ∂ 2r
d 2 r = 2 du 2 + 2 dudν + 2 dν 2
∂u ∂udν ∂ν
2r 2r r 2
∂ r 2 ∂ r ∂ 2r
r du + 2 dudν + 2 dν
d 2 r ∂u 2 ∂udν ∂ν
=
ds 2 Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2
înlocuind în
r r r r
∂r ∂r ∂r ∂r
r x r x
cos θ r d 2 r d 2r
cos θ ⋅ K = = n 2 = ∂u dν ⋅ 2 = ∂u dν ⋅
R ds EG − F 2 ds EG − F 2
r r r
∂r 2 ∂ 2r ∂r
du + 2 dudν + dν 2
⋅ ∂u ∂u∂ν ∂ν =
Edu 2 + Fdudν + Gdν 2
r r r r r r r r r
∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞ 2 ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞ ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞ 2
⎜ x ⎟du + 2 ⎜ x ⎟dudν + 2 ⎜ x ⎟dν
∂u 2 ⎝ ∂u ∂ν ⎠ ∂udν ⎝ ∂u ∂ν ⎠ ∂ν ⎝ ∂u ∂ν ⎠
=
(
EG - F 2 Edu 2 + Fdudν + Gdν 2 )
Notăm
r r r
1 ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞
2 ⎜
x ⎟=L
EG − F 2 ∂u ⎝ ∂u ∂ν ⎠
r r r
1 ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞
⎜ x ⎟=M
EG − F 2 ∂udν ⎝ ∂u ∂ν ⎠
r r r
1 ∂ 2 r ⎛ ∂r ∂r ⎞
2 ⎜
x ⎟=N
EG − F 2 ∂ν ⎝ ∂u ∂ν ⎠
atunci
cos θ Ldu 2 + 2 Mdudν + Ndν 2
= .
R Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2
Trinomul Ldu 2 + 2Mdudν + Ndν 2 se numeşte a doua formă fundamentală în
teoria suprafeţelor.
168 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CAPITOLUL 21
TEOREMA LUI MEUSNIER ŞI LINIILE DE
CURBURĂ PE O SUPRAFAŢĂ

Studiul celei de a doua forme fundamentale a unei suprafeţe, ne conduce către


determinarea principalelor tipuri de linii şi de curburi ale unei suprafeţe. Prin
urmare, acest capitol, prin cele patru subcapitole ale sale, abordează liniile
asimptotice, teorema lui Meusnier, curbura curbelor şi liniile de curbură pe o
suprafaţă.
Prezentul capitol a urmărit ca obiective determinarea şi recunoaşterea
elementelor caracteristice ale suprafeţelor.

21.1 Linii asimptotice

cos θ Ldu 2 + 2 Mdudv + Ndv 2 cos θ


Dacă în formula = facem = 0, obţinem
R Edu + 2 Fdudv + gdv
2 2
R
Ldu 2 + 2Mdudν + Ndν 2 = 0 (21.1)
În acest caz normala la suprafaţă este perpendiculară pe normala principală,
r r
adică versorii n şi ν sunt perpendiculari.
r
Normala principală şi versorul ei ν sunt conţinuţi în planul tangent la
r
suprafaţă. În planul tangent la suprafaţă mai este situat şi versorul tangent τ. Ori
r r π
vectorii ν şi τ sunt situaţi în planul osculator. Deci pentru θ = planul osculator
2
devine plan tangent la suprafaţă.
Definiţia 21.1. Curbele de pe suprafaţă, pentru care planul osculator este
tangent la suprafaţă, se numesc linii asimptotice ale suprafeţei.
Rezultă că ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice ale unei suprafeţe este
ecuaţia 21.1.
Împărţind ecuaţia 21.1 cu dv 2 , obţinem:
2
⎛ du ⎞ ⎛ du ⎞
L⎜ ⎟ + 2M ⎜ ⎟+ N =0 (21.2)
⎝ dν ⎠ ⎝ dν ⎠
de unde:
du − M ± M 2 − LN
=
dν L
sau
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 169
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

⎧ − M + M 2 − LN
⎪ du = dv
⎪ L

⎪ − M − M 2 − LN
⎪⎩ du = dv
L
două ecuaţii diferenţiale, cu soluţiile de forma:
⎧ f 1 (u ,ν ) = C1
⎨ (C1, C2 = constante)
⎩ f 2 (u ,ν ) = C 2
Deci, pe o suprafaţă sunt, în general, două familii de linii asimptotice.
Punând condiţia ca liniile asimptotice să treacă prin punctul M 0 ( x0 , y 0 ) ,
obţinem:
⎧C1 = f 1 (u 0 ,ν 0 )
⎨ (C1, C2 = constante)
⎩C 2 = f 2 (u 0 ,ν 0 )
Rezultă că printr-un punct situat pe o suprafaţă trec, în general, două linii
asimptotice.
După natura rădăcinilor ecuaţiei (21.2) distingem:
a) Dacă M 2 − LN > 0 în punctul M 0 , cele două linii asimptotice care trec
prin M 0 sunt reale şi diferite şi punctul M 0 se numeşte hiperbolic.
b) Dacă M 2 − LN = 0 în punctul M 0 , cele două linii asimptotice care trec
prin M 0 sunt confundate şi punctul M 0 se numeşte parabolic.
c) Dacă M 2 − LN < 0 în punctul M 0 , cele două linii asimptotice care trec
prin M 0 sunt imaginare şi punctul M 0 se numeşte eliptic.
....................................................................................................

21.2 Teorema lui Meusnier


Centrul de curbură într-un punct M al unei curbe (C) trasate pe o suprafaţă
este proiecţia ortogonală a centrului de curbură a secţiunii normale tangente în
M la curbă pe planul osculator al curbei (C).
Am văzut că avem:
cos θ Ldu 2 + 2 Mdudν + Ndν 2
=
ρ Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2
Împărţind membrul doi al relaţiei (21.1) cu dv 2 la numărător şi numitor,
obţinem:
170 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

2
⎛ du ⎞ ⎛ du ⎞
L⎜ ⎟ + 2M ⎜ ⎟+ N
cos θ ⎝ dν ⎠ ⎝ dν ⎠
= (21.3)
ρ ⎛ du ⎞
2
⎛ du ⎞
E⎜ ⎟ + 2F ⎜ ⎟+G
⎝ dν ⎠ ⎝ dν ⎠
du
şi dacă notăm = λ, , relaţia (21.3) devine
dv
cos θ Lλ2 + 2 Mλ + N
= (21.4)
ρ Eλ 2 + 2 Fλ + G
Membrul doi din (21.4) depinde de punctul M ( u, v ) de pe suprafaţă şi de
du
raportul = λ, adică de tangenta la curba (C) în acest punct.
dv
Să considerăm o altă curbă ( C1 ) tangentă la ( C ) în punctul M ( u, v ) . Dacă
notăm cu θ1 unghiul format de normala principală la curba C1 , şi normala la
suprafaţă în M şi cu ρ1 raza de curbură a curbei în acest punct, avem:
cos θ Lλ2 + 2 Mλ + N
=
ρ1 Eλ 2 + 2 Fλ + G
rezultă că
cos θ cos θ
= (21.5)
ρ ρ1
Să presupunem că în punctul M ( u, v ) curbele ( C ) şi ( C1 ) au acelaşi plan
osculator, care diferă de planul tangent la suprafaţă, deoarece dacă ar coincide,
π π
θ = θ1 = , iar cos θ = cos θ1 = cos = 0 şi ambii membri ai relaţiei (21.5) ar fi
2 2
nuli.
În cazul acesta θ = θ1 şi din (21.5) rezultă că ρ = ρ1.
Acest lucru se întâmplă dacă luăm curba ( C1 ) rezultată din secţiunea plană a
suprafeţei cu planul osculator la curba (C) în punctul M ( u, v ) .
Deci studiul curburii curbelor trasate pe o suprafaţă se reduce la studiul
curburii curbelor plane ale suprafeţei.
Să considerăm o curbă ( C ) trasată pe o suprafaţă şi fie M ( u, v ) un punct
situat pe ea (fig.1).
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 171
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

Numim secţiune normală tangentă în M la curbă, curba plană ( Cn ) , care se


obţine prin secţionarea suprafeţei cu planul determinat de normala la suprafaţă în
M şi tangenta la curba ( C ) în acest punct.

Figura 1 Figura 2

Dacă notăm cu ρ n raza de curbură a secţiunii normale ( Cn ) şi mai


presupunem că sensul pozitiv al normalei la suprafaţă în M este acelaşi cu sensul
pozitiv al normalei la secţiunea normală ( Cn ) , avem θ1 = 0 şi relaţia (21.5)
devine:
ρ = ρ n cos θ (21.6)
Dacă notăm cu C1 centrul de curbură al curbei ( C ) (fig. 2) în punctul
M ( u, v ) şi cu C2 centrul de curbură al secţiunii normale ( Cn ) în acelaşi punct,
avem:
⎧ρ = MC1

⎩ρ n = MC2
Înlocuind în (21.6) avem:
MC1 = MC2 cos θ
de unde rezultă că triunghiul MC1C2 este dreptunghic în C1 deci C2C1 este
perpendiculară pe MC1 , adică pe normala principală la curba ( C ) .
Dreapta C2C1 este situată în planul normal la curba (C ) , deci este
perpendiculară şi pe tangenta la curba C în M. Atunci dreapta C2C1 este
perpendiculară şi pe planul determinat de normala principală şi tangenta în M la
curbă, adică pe planul osculator.
Putem spune că C1 este proiecţia punctului C2 pe planul osculator la curba
( C ) în punctul M şi teorema lui Meusnier este demonstrată.
...................................................................................................................
172 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

21.3 Curbura curbelor pe o suprafaţă

Pentru θ = 0, formula (21.1), devine:


1 Lλ2 + 2 Mλ + N
R= = (21.7)
ρ Eλ2 + 2 Fλ + G
1
Numim cantitatea curbura normală a curbei ( C ) în punctul M. Fiind dat
ρ
un punct M pe o suprafaţă, prin el trec o infinitate de curbe trasate pe suprafaţă.
Fiecărei curbe i se ataşează câte o curbură normală. Prin urmare, unui punct
situat pe o suprafaţă i se ataşează o infinitate de curburi normale.
Să arătăm că mulţimea acestor numere este mărginită inferior şi superior.
Ordonând ecuaţia (21.7) după puterile lui λ, găsim discriminantul ei:
2
⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞⎛ 1 ⎞
⎜ F − M ⎟ − ⎜ E − L ⎟⎜ G − N ⎟ = Δ (21.8)
⎝ρ ⎠ ⎝ρ ⎠⎝ ρ ⎠
1
Făcând calculele în (21.8) şi ordonând după puterile lui , obţinem ecuaţia
ρ
atasata:
(EG − F ) 1 − (EN + GL − 2FM ) ρ1 + LN − M
2 2
=0 (21.9)
ρ2
Ţinând seama că EG − F 2 > 0 , inegalitatea Δ ≥ 0 este satisfăcută pentru:
1 1 1
≤ ≤
ρ1 ρ ρ2
1 1
unde şi sunt rădăcinile ecuaţiei (21.9).
ρ1 ρ2
1 1
Valorile şi sunt, respectiv, valoarea minimă şi maximă a curburii
ρ1 ρ2
normale.
Aceste curburi se numesc curburile principale în punctul M de pe suprafaţă.
Expresia
1
K=
ρ1 ρ 2
se numeşte curbura totală a suprafeţei într-un punct M situat pe suprafaţă.
Ţinând seama de ecuaţia (21.9), avem:
1 1 c LN − M 2
K= ⋅ = =
ρ1 ρ 2 a EG − F 2
Expresia
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 173
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

1 1
H= +
ρ1 ρ2
se numeşte curba medie a suprafeţei într-un punct M al ei.
Ţinând seama de ecuaţia (21.9), avem:
1 1 b EN + GL − 2 FM
H= + =− =
ρ1 ρ 2 a EG − F 2
Suprafeţele care au curbura totală constantă se numesc suprafeţe minimale.

21.4 Linii de curbură pe o suprafaţă


Curbele de pe o suprafaţă care trec printr-un punct M al suprafeţei ale căror
curburi normale în punctul M sunt curburile principale în acest punct se numesc
liniile de curbură ale suprafeţei.
Considerăm relaţia (21.7)
1 Lλ2 + 2 Mλ + N
=
ρ Eλ2 + 2 Fλ + G
1
este considerată ca funcţie de λ, putem găsi extremele ei anulând derivata de
ρ
ordinul I.
Avem:
1 2(Lλ + M )(Eλ2 + 2 Fλ + G ) − 2(Eλ + F )(Lλ2 + 2 Mλ + N )
= (21.10)
ρ (Eλ2 + 2 Fλ + G )2
curburile principale ale suprafeţei în M se obţin anulând derivata (21.10):
(Lλ + M )(Eλ2 + 2 Fλ + G ) − (Eλ + F )(Lλ2 + 2Mλ + N ) = o
sau scrisă sub forma unei proporţii:
Lλ2 + 2 Mλ + N Lλ + M
= (21.11)
Eλ2 + 2 Fλ + G Eλ + F
Înmulţim partea a doua a relaţiei (21.11) cu ( −λ ) şi facem suma
numărătorilor pe suma numitorilor, avem:
Lλ2 + 2 Mλ + N − Lλ − Mλ Mλ + N Lλ + M
= = = (21.12)
Eλ2 + 2 Fλ + G − Eλ2 − Fλ Fλ + G Eλ + F
Făcând produsul mezilor egal cu produsul extremilor în ultimile rapoarte din
(21.12), obţinem:
(EM − FL )λ2 + (EN − GL )λ + (FN − GM ) = 0 (21.13)
174 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

du
Înlocuind pe λ = , obţinem ecuaţia diferenţială care ne dă liniile de curbură
dv
ale suprafeţei:
(EM − FL )du 2 + (EN − GL )du ⋅ dν + (FN − GM )dν 2 = 0 (21.14)
du dv
În general, ecuaţia (21.14) are două rădăcini în sau .
dv du
Natura rădăcinilor ecuaţiei (21.14) depinde de semnul realizantului:
Δ = (EN − GL ) − 4(EM − FL )(FN − GM ) =
2


= ⎢ EN − GL −
2F ( )
(EM − FL )⎤⎥ + 4 EG − F (2EM − FL ) ≥ 0
2 2

⎣ E ⎦ E
care este întotdeauna pozitiv sau nul.
Deci ecuaţia (21.14) are întotdeauna rădăcini reale.
Rezolvând ecuaţia (21.14), obţinem ecuaţiile diferenţiale:
du du
= f 1 (u ,ν ); = f 2 (u ,ν )
dν dν
unde f1 , f 2 depind de E, F, G, L, M, N.
Prin integrare găsim curbele
F1 (u ,ν ) = C1 , F2 (u ,ν ) = C 2
Deci pe o suprafaţă există două familii de linii de curbură C1 şi C2 .
Liniile de curbură care trec prin punctul M 0 ( u0 , v0 ) sunt:
⎧ F1 (u ,ν ) = F1 (u 0 ,ν 0 )

⎩ F2 (u ,ν ) = F2 (u 0 ,ν 0 )
Am înlocuit pe C1 = F1 (u 0 ,ν 0 ) şi C 2 = F2 (u 0 ,ν 0 ) .
Deci, printr-un punct de pe suprafaţă trec două linii de curbură.
Să determinăm unghiul θ format de două linii de curbură care trec prin acelaşi
punct M (u ,ν ) .
Ştim că:
Eduδu + F (duδν + δu + dν ) + Gdνδν
cosθ =
Edu 2 + 2 Fdudν + Gdν 2 ⋅ Eδu 2 + 2 Fδuδν + Gδν 2
Împărţind numărătorul şi numitorul părţii din dreapta a relaţiei de mai sus cu
dvδv obţinem:
du δu ⎛ du δν ⎞
E ⋅ + F⎜ ⋅ + δu + dν ⎟ + G
dν dν ⎝ d ν dν ⎠
cosθ = (21.15)
2 2
⎛ du ⎞ du ⎛ δu ⎞ δu
E⎜ ⎟ + 2F + G ⋅ E⎜ ⎟ + F +G
⎝ dν ⎠ dν ⎝ δν ⎠ δν
CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ, 175
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

du δu
ori şi sunt rădăcinile ecuaţiei (21.13) şi avem:
dv δv
du δu b GL − EN
+ =− =
dν δν a EM − FL
şi
du δu c FN − GM
⋅ = =
dν δν a EM − FL
calculând numărătorul din relaţia (21.15), obţinem:
EFN − EGM FGL − EFN − EGM + FGL + EGM − FGL
+ +G = =0
EM − FL EM − FL EM − FL
deci
π
cosθ = 0, θ =
2
Rezultă că liniile de curbură de pe o suprafaţă constituie un sistem ortogonal
de curbe ale suprafeţei.
Să facem o schimbare de parametru pe suprafaţă astfel încât liniile de curbură
să fie curbele coordonate.
În acest caz liniile de curbură fiind ortogonale avem condiţia:
F =0
şi ecuaţia (21.14) devine:
EMdu 2 + (EN − GL )dudν − GMdν 2 = 0 (21.16)
Ecuaţia (21.16) trebuie să fie verificată de
u = const. şi ν = const.
Adică trebuie să avem:
EM = 0 şi GM = 0
de unde
M =0
Deci, sistemul de coordonate ortogonale pe suprafaţă pentru care avem
M = 0, este format din liniile de curbură şi reciproc.
Punctul de pe suprafaţă în care liniile de curbură sunt nedeterminate se
numeşte punct ombilical al suprafeţei.
Pentru ca un punct al unei suprafeţe să fie ombilical din ecuaţia (21.14) trebuie
să avem:
EM − FL = 0, EN − GL = 0, FN − GM = 0 (21.17)
sau
L M L N M N
= , = , =
E F E G F G
sau
176 CAPITOLE DE ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ,
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

L M N
= =
E F G
Într-un punct ombilical avem:
1 1
=
ρn E
Deci curburile normale într-un punct ombilical al curbelor de pe suprafaţă care
trec prin acest punct sunt egale.
Dacă realizantul Δ este nul şi ţinem seama de (21.17) rezultă că dacă într-un
punct al suprafeţei liniile de curbură sunt confundate, punctul respectiv este
ombilical.