ION VLADIMIRESCU e MARIANA POPESCU

ALGEBRĂ LINIARĂ
ŞI
GEOMETRIE ANALITICĂ
TEORIE ŞI APLICAŢII

EDITURA "UNIVERSITARIA"
CRAIOVA
 Sunt numai o verigă din marea îndoire,
Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existenJe din moartea mea răsar,
Şi-adevăratul nµme ce porte: Unduire.

I. Barbu

Referenfi ştiinJi.fici: Prof.univ.dr. Alexandru DINCĂ

Prof.univ.dr. Vladimir RĂSVAN

ISBN: 973-95995-7-5
 PrefaJă

Nu este prea obişnuit ca o carte de matematică şi încă una dintr-un

domeniu cu o rigoare constrângătoare cum e algebra, să fie prefaţată de un
inginer, fie el şi din categoria numită, îngăduitor, cu pregătire matematică
avansată. Dar, întrucât şi reciproca s-a verificat în practică (monografia de
debut a autorului acestor rânduri fiind prefaţată de un matematician), putem
accepta, deci, această formă a colaborării matematicii cu unii din
beneficiarii săi direcţi.
Aşadar, ne aflăm în faţa unui compendiu de algebră liniară şi
geometrie analitică destinat unui public dorit cât mai larg, dar, în mod cert,
eterogen: matematicieni în faza de perfecţionare (în primul rând profesori
din învăţământul secundar), dar şi studenţi în matematici, doctoranzi în
ştiţ_·,:. inginereşti, acolo · unde matematica este prezentă nu numai
câiYâlatoriu, ci şi structural, deci destul de teoretic. Ce au comun -toţi aceşti
cititori şi, deci, ce aşteaptă ei de la cartea pe care o deschid?
în primul rând, au comun faptul că, la un nivel sau altul, au parcurs
un curs de algebră şi geometrie, fiind familiarizaţi cu noţiunile principale şi
cu specificul disciplinei. în al doilea rând, majoritatea au şi o anume
practică a utilizării acestor noţiuni. Şi, probabil, au în bibliotecile lor, cel
puţin un manual de profil. Acest fapt este foarte important, deoarece cartea
de faţă, foarte densă din punctul de vedere al conţinutului, poate fi cel mai
bine parcursă având alături un manual propriu-zis. Aceasta nu pentru că
fiecare capitol al cărţii de faţă n-ar conţine şi un mic breviar teoretic
pregătitor. Dar acest breviar este extrem ~e concis - se poate, de altfel,
spune că în carte nu există cuvinte de prisos - şi uneori sunt necesare şi
puneri în problemă ceva mai "umane".
Aşadar, cartea nu este un manual de iniţiere şi nici o culegere de
probleme în sensul strict al cuvântului. Deci, unde o încadrăm? Este destul
de transparentă înrudirea acestei cărţi cu foarte celebra Analiză liniară pe
spaJii finit dimensionale a nu mai puţin celebrilor I.M.Glazman şi
Iu.I.Liubici, apărută cu peste 20 de ani în urmă şi cunoscând şi o ediţie în
limba română. Şi totuşi, chiar dacă există asemănări de structură între cele
două cărţi, cea de faţă nu este o versiune românească a unei cărţi aproape
clasice, deoarece ea este, totuşi, altceva. Subtitlul cărţii celor doi autori
menţionaţi mai sus este "manual în probleme" şi ea poate servi şi pentru
iniţiere, ceea ce nu e cazul aici, unde scopul este aprofundarea. în al·
doilea rând, titlul de Analiză liniară ... arată că este vorba şi de
structura metrică (topologică), nu doar de cea algebrică, lipsind, în schimb,
geometria analitică. În stărşit, respectiva carte are scopul, explicitat în
introducere, de a modela analiza funcţională pe spaţii finit dimensionale (să
ne amintim că Glazman, elev şi colaborator al lui N. Ahiezer, obişnuia să
întrebe, în legătură cu orice rezultat de analiză· funcţională, cum arată el în
dimensiunea doi). Nici unul din aceste aspecte nu se regăseşte în cartea de
faţă. Am insistat în mod special asupra acestor aspecte pentru că am dorit să
convingem şi pe cei care posedă cartea lui Glazman şi Liubici că au în faţă
o carte distinctă, cu alte scopuri propuse şi, în consecinţă, un alt conţinut.
De altfel noi vedem cel puţin două câştiguri majore în parcurgerea acestei
cărţi: aprofundarea algebrei liniare - bază a abordării structurale asistată de
calculator a sistemelor dinamice liniare (adică descrise de ecuaţii
diferenţiale liniare) - şi însuşirea prin probleme a geometriei analitice ca
teorie a varietăţilor liniare (hiperplane şi drepte) şi pătratice (conice şi
cuadrice).
Cititorul va aprecia, fără doar şi poate, varietatea proble~or,
bogăţia rezultatelor oferite spre aprofundare şi conciziunea stilului.i:Nu
înseamnă că lectura este uşoară: absenţa cuvintelor de prisos nu este,..,..de
regulă, stimulativă pentru studiu; această carte nu e dintre cele care "te ia de
mână", dar efortul de parcurgere este, neândoielnic, răsplătit, cititorul care a
parcurs cartea fiind posesor al unei alte deschideri spre matematică,
indiferent dacă e pură sau aplicată. De fapt se verifică şi aici un punct de
vedere pe care-l vom reproduce, chiar cu riscul de a părea desuet fiindcă
aparţine lui Marx: "Nu există cale bătută care să ducă la ştiinţă şi numai cei
pe care nu-i sperie ascensiunea pe poteci abrupte pot spera vreodată să
ajungă pe culmile ei luminoase".

Prof. univ.dr.ing. Vladimir Răsvan

 CAPITOLUL I

SPAŢII VECTORIALE

Fie K un corp comutativ (numit şi câmp) şi V o multime nevidă.

Elementele lui K le vom nota cu <X, ~' y, ... , iar elemntele lui V cu b,a, c, ...
-- . Definiţia 1.1. Mulţimea V se numeşte spaJiu vectorial (liniar) pes_te
câmpul K dacă sunt definite:
l. o operaţie algebrică internă, + : V x V➔ V, numită adunare, în
raport cu care V are structură de grup ;
2. o operaţie algebrică externă, · : K x V ➔ V, numită înmulJirea
cu scalari, care satisface axiomele :
a) 1· x =x , oricare ar fi x e V;
b)(<X+ ~)x =ax+~' oricare ar fi <X,-~, E K şi X E V;
c) a(x+y) = ax+ay, oricare ar fi ae K şi x,y e V;
d) a((3i) = (<X~)i, oricare ar fi <X,~ e K şi x e V.
Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui K se numesc
scf:Zlari.
Elementul neutru al grupultI_i (V,+) se numeşte vectorul nul al
spaţiului vectorial V şi îl notăm prin O.
Un spaţiu vectorial peste R se numeşte spa/iu vectorial real, iar un
spaţiu vectorial peste C se numeşte spa/iu vectorial complex.
Definiţia 1.2 Fie V un spaţiu vectorial peste K ,iar
ai, ... ,a-m E V.
a) Spunem că vectorul x e V este o combinaJie liniară de vectorii
a-,, ... , a-;,, dacă există scalarii a 1, a. 2 , ..• , cx,m e K , astfel încât:
m .
x= i=l
"'La'a;
b) Fie dl' o submulţime arbitrară, nevidă, a lui V. Spunem că
vectorul x e V este o combina/ie liniară de vectori din 61', dacă există
m e N* , scalarii <X 1, ... , am e K şi vectorii ii 1, ••• , iim e 61', astfel încât :
 m .
x = l:a.'a;
i=I

c) Mulţimea L( 8 ) a tuturor combinaţiilor liniare de vectori din

dl'c V se numeşte acoperirea liniară a lui &1
În particular, dacă c9 = {a1, ••• ,am }avem:
m .
L( dl)={l:a.'a; lai E K, i = I,m }.
i=I

Definiţia 1.3. Fie V un spaţiu vectorial peste K.

a) Spunem că sistemul finit de vectori din V,
cff= {a 1, ••• , ăm} este liniar dependent dacă există scalarii a 1, ••• , am e K,
nu toţi nuli, astfel încât a I a1 + ••• + am a-;,, =O.
b) Spunem că sistemul finit de vectori din V, 8={a 1, ••• ,ăm} __
este liniar independent dacă nu ·este liniar dependent, adică, dacă din
orice combinaţie liniară nulă
a 1a1 +··· +amam =0, rezultă a 1 = ... =am =0.
c) Sistemul, arbitrar , oY de vectori din V se numeşte liniar inde-
pendent, dacă orice subsistem finit de vectori ai săi este iniar indepen-
dent. Dacă 0Y' nu este liniar independent spunem că este liniar dependent.
Cu alte cuvinte, 8 este liniar dependent, dacă există cel puţin un subsis-
tem finit al său liniar dependent.
Propoziţia I. 1. Vectorii a 1, ... , am ai spatiului vectorial V
sunt liniar dependenţi , dacă şi numai dacă , cel puţin unul dintre ei se
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi m-1.
Definiţia 1.4. Fie V un spaţiu vectorial peste K . Spunem că
sistemul 8' de vectori din V este un sistem de generatori pentru V, dacă
orice vector din V se scrie ca o combinaţie liniară de vectori din 6/'.
Altfel spus, rJT este sistem de generatori pent;u V, dacă V= L( dl)
Despre spaţiul vectorial V care admite un sistem finit de generatori
spunem că este finit generat.
Propoziţia 1.2. Fie V un spaţiu vectorial peste K şi a1, ••• , ăn
vectori din V. Dacă b1, ... , bm e L(a 1, ••• , an), sunt liniar independenţi,
atunci m :s;n .
_. _ Deci, dacă b1, ... bm e L(a1, ... ,an), cu m > n, rezultă că
b 1, ... b m sunt liniar dependenţi.
Definiţia 1.5. Fie V un spaţiu vectorial peste K. Spunem că
sistemul 28 de vectori din Veste o bază pentru V, dacă V=L( rJJ) şi :o/3 este
liniar independent.

6
 _ Teorema I. 1. Orice spaţiu vectorial V peste K, nenul (adică
V -:t; {O}) posedă cel puţin o bază.
Teorema I. 2. Toate bazele unui spaţiu vectorial finit generat sunt
formate din acelaşi număr de vectori.
Definiţia I. 6. Fie V un spaţiu vectorial peste K, nenul.
a) Spunem că V are dimensiunea finită n (şi scriem dimK V=n) ,
dacă în V există o bază formată din n vectori. .
b) Dacă în V nu există o bază formată dintr-un număr finit de
vectori, spunem că V are dimensiunea infinită şi scriem dim K V=oo.
Spaţiul vectorial nul are, prin definiţie, dimensiunea zero. Când nu este
pericol de confuzie, în loc de dimK V vom scrie dim V.
Propoziţia I. 3 Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
finită n. Atunci, oricare n+ 1 ('sau mai mulţi) vectori din V sunt liniar
dependenţi.
Teorema I. 3 . Fie V un spaţiu vectorial peste K şi
Pi3 = {a 1, .. ,,an} c V. Atunci, rJ3 este o bază ·pentru V, dacă şi numai
dacă, orice vector al lui V se scrie în mod unic ca o combinaţie liniară de
vectorii a1, ... , ăn .
Dacă PJ3 ={a 1, ... , ăn} este o bază a spaţiului vectorial V, ·scalarii
x 1 , ••• ,xn e K cu ajutorul cărora vectorul x e V se scrie sub forma:
n .
x=Lx'a;
i=I

se numesc coordonatele vectorului x în raport cu baza Yl3 .

I"n contmuare,
· vom nota x~ :n -_ ( x 1, ... , x n)t .
Teorema I. 4. Dacă V este un spaţiu vectorial de dimensiune finită
n, atunci orice sistem de m < n vectori din V, liniar independenţi, se poate
completa până la o bază a lui V. Oricare n vectori liniar independenţi
dintr-un spaţiu vectorial de dimensiune finită n constituie o bază a acelui
spaţiu vectorial.
Definiţia I.7. Fie V un spatit: vect~rial peste K, de dimensiune
finită n, iar ~ = {a 1, ••• ,an} şi P4 ={b1, ... ,bn} două baze ale sale.
Matricea ale cărei coloane sunt formate cu coordonatele vectorilor
bazei 1?4 în raport cu baza ~ se numeşte matricea de trecere de la baza
~ la baza~.
- n j -
Deci, dacă b; = La ;aj, i = I, n, atunci matricea de trecere de
r-1
la baza ~ la baza ~ este

7
 A=

l
alI
a2I

anI a2ii
al2
a22
...
... a!
a;

a~
l
Teorema I. 5. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de
dimensiune finită n, iar ~ = {ă1, •.• a-n }, ~ = {b 1, .. ,,bn } două
baze ale sale.
n . n .- ~ ~
Atunci, dacă XE V şi x= LX 1ll;, x= Ly'bj, avem Xs,3 =A·1 xi1J
. i=I ,r-1 2 1
unde A este matricea de-trecere de la baza ~ la baza ~-
Definifia 1.8. Fie V un spaţiu vectorial peste K şi V1e V o
submulţime nevidă. Spunem că V1 este subspaJiu vectorial (peste K) al
lui V dacă:
1).x+jie V1, oricarearfix,ji e V 1 ;
2) axe V 1 , oricare ar fi a e K şi .x e V 1•
Propozifia 1.4. Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, iar V1e V
o submulţime nevidă, atunci V, este subspaţiu vectorial (peste K) al lui V,
dacă şi numai dacă, ax+ f3ji e V 1 , oricare ar fi a, f3 e K şi x,ji e V1.
Teorema I. 6. a) Fie V un spaţiu vectorial peste K şi V1, V2
subspaţii vectoriale. Atunci, V1 ri V2 = {.x e V Ix e V 1 şi x e V2} şi
V1+ V2 = {.x 1 +i2 I x1 e V1,i2 e V2} sunt subspaţii vectoriale ale lui
V.
(V1 riV2 se numeşte subspaJiul vectorial intersecJie, iar V1+V2 se numeşte
subspaJiul vectorial sumă).
b) Dacă 6/ este un sistem de vectori din V, atunci L( cil') este un
subspaţiu vectorial al lui V.
Teorema I. 7. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
finită, iar V1 un subspaţiu vectorial al său. Atunci, dim V1 este finită şi în
plus, dim V1 ~ dim V.
Teorema I. 8. (Grassmann). Dacă V este un spaţiu vectorial peste
K de dimensiune finită, iar VI' Vi sunt subspaţii vectoriale ale· sale, avem
dim (VI+ V_j =dim ·vi +dim Vi - dim( vi fl V2)-
Definitia 1.9. Spunem că suma V1+ Vi a subspaţiilor vectoriale V1,
Vi ale spaţiului vectorial V, este directă dacă oricare ar fi x e V1 + V 2
x
există .x 1 e V1 şi 2 e V2, unici, astfel încât x=x +x
1 2. Când suma
V1 + V2 este directă vom nota V1 EB Vi. ·
Propoziţia 1.5. Fie V1, V2 subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial
V. Atunci _ suma V1 + Vi este directă, dacă şi numai dacă,
Vi ri V2 ={O}.

8
 Teorema 1.9. Fie V un spaţtu vectorial peste K, de dimensiune
finită n, iar VI, V2 subspaţii ale sale. Atunci, V= VI EB V2 , dacă şi numai
dacă, sunt îndeplinite c~ndiţiile:
1) V1 n V2 ={O};
2) dim VI + dim v2 = dim V.
Definiţia 1.10. Fie VI, V2 subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial
V, astfel încât V= V1 EB V2 . Atunci orice vector x e V se scrie în mod unic
sub forma x=i 1 +i2 cui1 e V1, i 2 e V2,
Vectorul xI se numeşte proiecJia lui i pe V1 de-a lungul lui V2 (sau paralel
cu V2), iar i2 se numeşte proiecJia lui x pe V2 de-a lungul lui VI .
Definiţia I. 11. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar
8= {a 1, ... ,ap} c V. Numim rang al sistemului de vectori 8 (şi vom
nota rg ( &) ) dimensiunea subspaţiului vectorial L( a-) .
Teorema 1.10. Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, de
a a
dimensiune finită n, n ~ 1, iar 67 = { 1, ... , P} c V, atunci rg ( &') este
egal cu rangul matricei formată cu coordonatele vectorilor 1, ... , P în a a
raport cu o bază oarecare a lui V.
Teorema 1.11. (substituţiei). Fie Vun spaţiu vectorial peste K,
de dimensiune finită n ~ 1 . Dacă
- n .
m
= {a1, ... , an} este o bază a lui V,
iar b·= "f..b'ăj, atunci sunt adevărate următoarele afirmaţii:
pi
1) W 1 = {ă 1 , ... ,ii;_ 1, b, a;+ 1, ... ,ăn} este bază pentru V, dacă şi
numai dacă, b; -::t; O.
n .
2) Dacă b; -::t;O şi ie V aşa încât x= "f..xlaj,
i=l
x=y 1ii1 + .. •+yi- 1a;-1 +yib+yi+ 1a;+1 +·•·+lăn, atunci,
. xi . . !Jxi
y' = bi' y' =x1 - ,;;- pentrui-::t;i.
Această teoremă are numeroase aplicaţii: determinarea rangului unei
matrice, rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare, calculul inversei unei
matrice, extragerea unei baze dintr-un sistem de generatori al unui spaţiu
vectorial, rezolvarea problemelor de programare liniară etc.
Teorema 1.12. Fie K un corp comutativ şi
n. -
(So): La;xj = O, i = l,m
i=l

un sistem de m ecuaţii liniare omogene, cu n necunoscute x 1, ••• ,x', unde

aJe K, i = 1, j =î,n. m,
Au loc următoarele afirmaţii:
n ·. -
1) Mulţimea H = {(x 1, ... ,xn) e K1' II.ajxj = O, i = 1,m} este
i=I
un subspaţiu vectorial al spaţiului vectorial aritmetic K'.

9
 2) Dacă rangul sistemului (So) este _r, atunci dim H=n-r.
Mulţimea H se numeşte spaJiul vectorial al solu/ii/or sistemului (S 0 ). O
bază pentru spaţiul vectorial H se numeşte sistem fundamental de solu/ii
pentru sistemul (S 0).
· Fie V un spaţiu vectorial peste K, â e V un vector fixat şi V1 un
subspaţiu vectorial al lui V.
· Definiţia 1.12. Submulţimea L = {a+xlx e Vi} a lui V se
numeşte varietate liniară care trece prin vectoru/ şi are· spaţiul directora
Vr
Propoziţia 1.6. Fie K un corp comutativ şi (S)
n . . . -
1:a'.x1
r-l J
=b', i = 1,m un sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute

x 1, ••• ,x'; aJ e K, i = 1, m, j = 1, n, b; e K, i = 1, m. Mulţimea

L={(x1, ••• ,x")e Knl.Î:aJxi =bi, i= l,m}

.r-1
este o varietate liniară cu spaţiul director
H={(x 1, ••• ,x')e KnlfaJxj =0,i= l,m}.
j=l
Definiaţial.13. Spunem că bazele Y/j 1 = {a 1, ••• ,ăn} şi
P4 = {bl' ... , bn} ale spaţiului vectorial real V, cu dim V=n ~ I ' sunt la
fel ori;ntate , dacă determinantul matricei de trecere de la baza gJ 1 la baza
PJ32 este pozitiv.
Dacă acest detenninant este negativ, spunem că bazele 'qJ I şi
~ sunt invers orientate.
Propoziţia 1.7. Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită
n ~ 1. Atunci relaţia "la fel orientate" este o relaţi~ de echivalenţă pe
mulţimea bazelor lui V. Această relaţie împarte mulţimea bazelor lui V în
două clase de echivalenţă: clasa bazelor la fel orientate cu o bază dată şi,
clasa bazelor invers orientate cu acea bază.
Despre una dintre cele două clase vom spune că este clasa bazelor
.pozitiv orientate, iar cealaltă clasa bazelor negativ orientate.
Definiţia 1.14. Spunem că spaţiul vectorial real V de dimensiune
finită n ~ 1 este orientat, dacă am fixat una dintre cele două clase, care va
fi clasa bazelor pozitiv orientate.

* *

1.1. Săse arate că dacă V este un spaţiu vectorial peste K, atunci

x+ y = y +x, oricare ar fi x,y E V.

10
 So/uJie. (I + 1)(.x + ji) = (1 + 1).x + (l + I )ji =
Egalităţile
x+x+ y+y şi o+ I)(x+y) =1(.i+r) + I(x+y) =x+ y+x+ 1
implică.i+.x+y+y =x+y+x+y, adică x+ji=y+x.

1.2. Fie K un corp comutativ şi K, un subcorp propriu al lui K

(K 1 -::;:. {O}; K 1 -::;:. K). Atunci, au loc următoarele afirmaţii:
a) K este spaţiu vectorial peste K1 în raport cu operaţiile uzuale din
corpul K;
b) K 1 nu poate fi un spaţiu vectorial peste K în raport cu operaţiile
uzuale din K.

Solu/ie. b) Presupunem prin absurd că faţă de adunarea şi

înmulţirea din K, corpul K 1 este un spaţiu vectorial peste K. Atunci, oricare
ar fi a e K\K 1, interpretând pe a e K drept scalar, iar pe I ca element
(vector) din K 1, am avea <X· 1 e K 1, adicăa e K 1• Contradicţia obţinută
arată că presupunerea făcută este falsă.

1.3. FIe ~
. K un camp ŞI· Kn = {-X= (X 1,X 2' ... ,X")IX i E K' l· =-'n
I} '
unde n e N*, fixat.
a) Să se arate că mulţimea K' este un spaţiu vectorial peste K în
raport cu operaţiile algebrice:
- adunarea, definită prin x+ ji = (x 1 + y 1,x 2 + y 2 , ••• ,xn + yn),
oricare ar fi .x = (x 1,x 2 , ... ,x"), y = (y 1,y2 , ... ,y") e K";
- înmulţirea cu scalari din K, definită prin ax= (ax 1, ax 2 , ... , axn),
oricare ar fi a e K şi x= (x 1,x 2 , ... ,x") e Kn.
(Acest spaţiu vectorial îl vom numi spaJiul vectorial aritmetic).
b) Să se arate că mulţimea ~={ 1, ... , e,,} c K", unde e
e1 =(1,0, ... ,0), e2 =(O, l,0, ... ,0), ... ,en =(0, ... ,0, I), constituie o bază
pentru K' ( o vom numi baza canonică sau baza standard pentru K').

1.4. Fie I o mulţime nevidă, iar V un spaţiu vectorial peste

K. Notăm V1 =
lf/f: I ➔ V} şi definim operaţiile +: V x JI ➔ V,
·: K X V1 ➔ V1, respectiv, prin: oricare ar fi f,ge V1 ' (X E K
(de.I)
(f+ g)(a) = j{a) + g(a), pentru oricare a e /.
def
(af)(a)=af{a), pentru oricare a e /.
Să se arate că mulţimea JI are, în raport cu aceste operaţii,
structură de spaţiu vectorial peste K. În particular : I) K1 este un spaţiu
vectoriai peste K.
2) Mulţimea K ,., x N, unde M= (1,2, ... ,m), N={l,2, ... ,n}, este un
spaţiu vectorial peste K. (K ,., x N • este de fapt mulţimea matricelor cu m linii
şi n coloane, cu elemente din K).
11
 1.5. Să se arate că C([a,b])={f.·[a,b] ➔ R lf continuă} are structură
de spaţiu vectorial real în raport cu operaţiile obişnuite de adunare a
funcţiilor şi înmulţirea funcţiilor cu numere reale.

1.6. Mulţimea numerelor reale este spaţiu vectorial peste R faţă de

operaţiile uzuale de adunare a numerelor reale (ca lege internă) şi
înmulţirea numerelor reale (ca lege externă). Este R spaţiu vectorial peste C
în raport cu operaţiile de adunare a numerelor reale (ca lege internă) şi
înmulţirea numerelor reale cu numere complexe (ca lege externă)?

1.7. Mulţimea Za numerelor întregi este spaţiu vectorial peste R în

raport cu adunarea numerelor întregi (ca lege internă) şi înmulţirea
numerelor întregi cu numere reale (ca lege externă)?

1.8. Fie K un corp comutativ şi Kn[X] = {a 0 +a 1X + · · ·

•··+anX"I a; e K, i=O,n}, ne N, mulţimea tuturor polinoamelor de
grad ::; n, cu coeficienţi din K, de o nedeterminantă.
a) Să se arate că mulţimea Kn [X] este spaţiu vectorial în raport cu
operaţiile uzuale de adunare a polinoamelor şi înmulţirea polinoamelor cu
scalari din K.
b) Mulţimea {a0+a iX +.. ·+a,,x" I a, e K, i =O, n, an ;c O} este
spaţiu vectorial peste K în raport cu operaţiile uzuale de adunare a
polinoamelor şi înmulţirea polinoamelor cu scalari din K?
c) Mulţimea Km [X], m ::; n este subspaţiu vectorial al lui Kn [X] ?
d) Dacă K este un corp comutativ infinit, să se arate că
dim Kn[X]= n+l.

1.9. a) Să se arate că mulţimea V={a+bfi +c./3 la,b,c e Q}

este un spaţiu vectorial peste corpul numerelor raţionale în raport cu
operaţiile uzuale de adunare a numerelor reale şi înmulţirea numerelor reale
cu numere raţionale.
b) Să se determine o bază pentru V şi dimQ V.

1.10. Fie E={l,2, ... ,n} şi rff (E)=lf /f: E➔R}. Se cere:
a) Să se arate că cff:' (E) este un spaţiu vectorial real în raport cu
operaţiile uzuale de adunare a funcţiilor şi înmulţirea funcţiilor cu numere
reale.
b) Să se arate că gJ ={fi, ... ,!,, } c rff (E), undef,(j)=oij, este o bază
pentru rff (E) (oij = 1 pentru i=j şi O pentru i ;c j ) .
c) Să se arate că V1 =if E @" (E) I .l(l)=.1(2)} es.te un subspaţiu
vectorial al lui rff (E).
d) Să se arate că gJ, ={h 1, ... ,hn.1 }c V1 , unde
12
 dacă i = 1,2
hi(i)={ I,
o, daca i = 3,4, .... ,n

I, daca i =j + 1
h/i)= i= 1,2, ... ,n, j=2, ... ,n-I,
{
O, tn rest,

este o bază pentru V,.

1.11. a) Să se arate că, dacă V este spaţiu vectorial peste câmpul K,

iar K 1 este un subcâmp al lui K, atunci V este spaţiu vectorial peste K 1 în
raport cu operaţiile care definesc structura de spaţiu vectorial a lui V peste K
(aici fiind vorba de restricţia operaţiei externe la K 1 x V).
b) Dacă dimensiunea lui V peste K este n, iar dimensiunea lui K
organizat ca spaţiu vectorial peste K 1 este m, atunci dimensiunea lui V peste
K 1 este m · n.
c) Să se determine dimensiunile următoarelor spaţii vectoriale:
C peste C, C peste R, R peste R, R peste Q, Q peste Q.
d) Dacă dimensiunea lui V peste C este n, cât este dimensiunea lui
V peste R?

SoluJie. b) Dacă {ă1 , ... ,an} este bază în V peste K, iar

{Â. 1, ... , Â, m} este bază în K peste K1 , se verifică uşor că
2 2
Â, I a1, ... , Â. an, Â, a t, ... , Â an, ... , Â,"'a1, ... , Â,"'an este bază în V peste K1.
1

c) Dimensiunile lui C peste C, R peste R, Q peste Q sunt egale cu

1; dimensiunea lui C peste R este 2 (de exemplu, YIJ={I,i} este bază în C
peste R). Dacă 'l?l3 = {a1, ... , iin} ar fi o bază în R peste Q, întrucât Q este
mulţime numărabilă, mulţimea tuturor combinaţiilor linare de vectorii
a1, ... , iin ar fi numărabilă, adică R ar fi numărabilă, ceea ce este fals.
Condradicţia obţinută arată că dimensiunea lui R peste Q este infinită.
d) Deoarece dimensiunea lui C peste R este 2, conform lui b)
rezultă că dimensiunea lui V peste R este 2n.

1.12. Fie V1,V2 spaţii vectoriale peşte K şi V= V 1 x V2 produsul

lor cartezian.
a) Să se arate că V are structură de spaţiu vectorial peste K în raport
cu operaţiile definite prin:

13
(ii1,ii2)+(v,,vl%cu,+v,,u2+v2), oricarearfi(u1,ii2), {v1,v2)E V,
cx(u;v)~(cxu, cxv),oricare ar fi ex e K, (ii, v) e V.
b) Dacă V1 , V2 sunt de dimensiuni finite m, respectiv n, atunci
dim V=m+n.

Solu/ie a) Se verifică uşor axiomele din definiţia spaţiului

vectorial.
b) Dacă ~={ă 1 , .. ,,ăm} este bază în V1, iar ~={b,, .. ,,bn} este
bază în V2, atunci PiJ={ (a;, O), (O, bj)~ i = 1, m, j = °Gi} este o bază în V.

1.13. Să se precizeze dacă mulţimea V={(x 1,r) / x',re RJ are

structură de spaţiu vectorial real în raport cu operaţiile:
*J
i EB y =( 2 (x' )2k+t + (y' )2k+t , 2k+J (x2)2k+t + (y2)2k+t ) , oricare ar fi
x=(x 1,x 2 ), ji=(y 1 ,y 2)e V, undeke N*, fixat;
ex0i=(ax 1,ax 2) oricarearfiexe R, x=(x 1,x2 )e V.

1.14. Fie V spaţiu vectorial peste K, iar W o mulţime pe care s-au

definit o operaţie internă "+" şi o operaţie externă "·" (înmulţirea cu scalari
din K). Să se arate că dacă există o aplicaţie/.' V➔ W, surjectivă, astfel încât
f(x + y) = fix) +fiy), oricare ar fi x,y E V,
I( ax) = exj(x), oricare ar fi ex e K, x e V,
atunci ( W, +, ·) este un spaţiu vectorial peste K.

1.15. Fie V un spaţiu vectorial real, iar

vc = {u+ivlu, V E V, i 2 =-1}. Se cere:
a) Să se arate că în raport cu operaţiile +: VCx VC➔ VC, definită
prin (ii1+ivi)+(ii2+iv2)=(ii1+ii2)+i(v,+v2), oricare ar fi
u, +iv,, ii2 +iv2 e VC,
H
·:C X VC➔ VC, definită prin ( ex+i~ u+iv) = (exii- ~v)+i(exv+ ~ii),
oricare ar fi ex+ i~ e C, ii+ iv e VC, mulţimea VC are structură de spaţiu
vectorial complex.
b) Dacă dima V=n< 00 , să se determine dimc VC.
\

Solu/ie. a) Se verifică axiomele din definiţia spaţiului vectorial.

b)Fie {ă 1 , .. ,,ăn} o bază pentru V. Arătăm că 1:?B={ia-,, ... , ian}
este bază pentru VC. Oricare ar fi ii+ iv e VC avem ii, v e V, adică
n . n . n . .
u='I.u'aj, v='I.v'ai. Atunci, ii+iv="f.(u'+iv')aj=
j=I j=I j=I
n . .
= 'I.(v'-iu')(iaj), adică ii+ive L(iă 1 , ... ,ia-n),
.i=I

14
Deci,. m este sistem de generatori pentru VC.
Fie f. (ak + i~k)(iăk) =O+ iO, o combinaţie liniară nulă a
k=l
vectorilor ia_1, ••• , ian, adică

f. (-~kak) +i k=If. akak =o+ i o.

k=l
n - n -
Rezultă că L ~kăk = O şi L akăk = O, de unde ţinând seama că
k=l k=l
vectorii a1, ... , ăn sunt liniar independenţi, rezultă ~ 1 = ... = ~n = O şi
a 1 = •• . = an = O. Deci, fl3 este liniar independent. Astfel dimcVC =n.

1.16. Fie V={xe R I lxl < 1}. Definim următoarele două legi de
compoziţie:
EB: Vx V ➔ V, x EB y = x+y , oricare ar fi x,y e V;
1+xy
0: Rx V➔ V, a0x = th(a arcthx), oricare ar fi ae R şi
e2r-1
x e V, unde th: R ➔ (-1, 1), thx = eZr+J, iar arcth: (-1, 1) ➔ R este
inversa funcţieith.
Se cere:
a) Să se arate că V este spaţiu vectorial peste R în raport cu cele
două legi de compoziţie.
b) Să se determine o bază şi dim a V.

SoluJie. a) 1. (V, EB) este un grup abelian cu elementul neutru

numărulreal O, iar simetricul lui xe V în raport cu EB , numărul real -xe V.
a) 2. Oricare ar fixe V avem 10 x = th(arcth x) = x.
Axiomele 2.b), c), d) din definiţia 1.1. se verifică uşor dacă ţinem seama că
tha+thb . fi b
th(a+b)= l+thathb , oncare ar 1·a, E R.
b) Fie ae V \{O}. Atunci, rpj)={a} este liniar independent. În plus,
.
oncare ar fi1 xe V avem x= arcthx d" • nz, . · .d
h 0• a , a 1ca ~c> este sistem e generaton
.
aret a
pentru V. Astfel, re este o bază pentru V şi dima V= 1.
1.17. se arate că mulţimea V={f.·R➔ R I f(x)=a sin(x+
Să
a), a, a e R} dotată
cu operaţiile obişnuite de adunare a funcţiilor şi
înmulţirea funcţiilor cu numere reale, este un spaţiu vectorial real. Să se
determine dimensiunea lui V.

Solu/ie. Fie fi,J; e V, fi(x)=a 1 sin(x+a1), J;(x)=a 2 sin(x+a2),

oricare ar fixe R. Rezultă (f,+fi)(x)=A sin x+B cos x, unde A=a1cos a 1+
+a2 cos a2, B = a1 sina1 +a2 sincx.2.

15
Dacă B=O, J;+J;e V. Dacă B-::t:O, notând ctg cp=AIB, avem: (fi+fi)(x)=
= _ţ._sin(x+cp)
Stn(j)
, deciJ;+J;e V.
Se verifică uşor axiomele din definiţia spaţiului vectorial. Funcţiile
g1,g2 e V, glx)=sin x, gi(x)=sin(x - f),
oricare ar fixe R, constituie o
bază a lui V, deci dim V=2.

1.18. Fie V un vectorial peste K, iar o9' ={a1, ... , ăn} c V ,

spaţiu
un sistem de vectori liniar dependent, astfel încât oricare n-1 vectori din cfl'
sunt liniar independenţi. Să se arate că există Â. 1, ... , Â. n e K, nenuli, pentru
care

Solu/ie. Deoarece ă1 , ... , an sunt vectori liniar dependenţi, există

Â, 1, ... , Â, n e K, nu toţi nuli, astfel încât

Dacă presupunem prin absurd că există i e { 1,2, ... ,n} pentru care 'J../ = O, din
n -
(*) avem I: 'A/iîj = O.
j=I
j#

De a1c1, ţinând ·seama ca a 1, ... ,a;_ 1,a;+t, .. ,,an sunt vectori liniar
independenţi, rezultă că ')J = O, oricare ar fi j= 1, n, j ::t: i , care împreună cu
ipoteza Â.; = O contrazice alegerea scalarilor Â, 1, ... , Â, n în (*).

1.19. Fie 8={v 0 , ... , vk} un sistem finit de vectori dintr-un spaţiu
vectorial V. Să se arate că dacă sistemul ~ = { v1 - v0 , ••• , vk - v0 } este
liniar independent atunci sistemul df={v0 -v;, ...... , v;_ 1 -v;, v;+ 1 -v;,
... , vk-v;}, i = U ,
este liniar independent. (Dacă cl1a" este liniar
ind~pendent sistemt1:l 6/'se numeşte afin independent).

Solu/ie. Considerăm o combinaţie liniară nulă a vectorilor din

k
~, 1: a.r(vr -v;) = O.
r=O
r-1;;

16
dţ liniar independent implică l:" <J/ =O şi a.r =O dacă r~ 1, r-:t:- i.

Rezultă a.r = O, r ~ O, r -:t:- i, deci dţ' este liniar independent.

1.20. Fie V={(an)neN" cRlan =·an-l +an-2 ,n~3}.

Definim pe V următoarele operaţii:
+: Vx V ➔ V prin (a,) +(b,) =(an +b,), oricare ar fi (a,), {b,)e V;
·: Rx V ➔ V prin cx.(an) = (ex.an), oricare ar fi ex. e R şi (a,)e V. Se cere:
a) Să se arate că (V,+, ·) este un spaţiu vectorial real.
b) Să se determine dim V punându-se în evidenţă o bază a lui V.

1.21. Fie k e N• fixat, p 0 , ... , Pk. 1 numere complexe date şi

= =
c?={x (xn)neN C clxn+k Pk-tXn+k-l +Pk-2Xn+k-2 + · '•
''' +p 1Xn+l +PoXn, n E N}.
Definim legile de compoziţie +: 8 x cfJ' ➔ 6-7' prin
x+y = (Xn + Yn)neN' . :R X 6/➔ dl7 prin <X.X= (a.xn)neN, oricare ar fi
CX. E C, X= (Xn)neN, y = U'n)neN E 67. Se cere:
a) Să se arate că 8 are structură de spaţiu vectorial complex faţă
de cele două legi de compoziţie.
b) Dacă cx.f, ... , ex.~ este o soluţie a sistemului

CX.1 +cx.2 + .. · +a.k =xo

(S) Â.1 CX.1 + Â2CX.2 + .. · + Â.ka.k =Xi

'I k-1 k-1 k- 1

1\.1 CX.t
'I
+ ""2 CX.2
'I
+'.. + l\.k CX.k =Xk-1,
unde Ât, ... , Âk sunt rădăcinile, presupuse distincte, ale ecuaJiei
caracteristice Â.k -Pk-tÂ.k-l - .. · -piÂ.-po = O,
atunci, xn= cx.fÂ~ + · · · + a.~ÂZ pentru orice ne N.
c) Să.se arate că Pl:J ={(Â~)neN, ... ,(ÂZ)neN } este o bază a lui 6/'
şi deci, dim 6T=k..

SoluJie. a) Se verifică uşor axiomele din definiţia spaţiului

vectorial.
b) Sistemul (S) fiind Cramer, deoarece determinantul său este
Vandermon~e cu Â; -:t- Âj, i -:t:- j, deci nenul, cţre o unică soluţie (cx.f, ... , ex.~).
Demonstrăm prin inducţie că:

17
 0-i n
= Cll/\.l
Xn cl-i n
+ · •• +CX.k/\.k, n E N. (*)
Pentru n=0,1, ... ,k-1 egalitatea (*) este adevărată din construcţia scalarilor
o o
CX.1, .. ,,Clk.
Preşupunem adevărată egalitatea (*) pentru 0, ... ,n-1, cu n '?:. k , şi
arătăm că are loc şi pentru n.
Din relaţia de recurenţă avem:
Xn =X(n-k)+k =Pk-lXn-1 +Pk-2Xn-2 + · · · +PoXn-k =
=Pk-1 (a?Â.7-I + ... + a2Â.Z- ) +Pk-2(a~'A,r + ... + cx2Â.Z-2 ) + ...
1 2

. '. +p I (Cf.~Â.rk+l +' '' + cx2Â,rk+l) +Po(CX~Â.rk +.' '+ a2Â,Z-k) =

1 2
= CX~(pk-1Â.t +Pk-2Ât +' '' +PoÂ.7-k) +' ·' + a2(pk-lÂ.rk+
· .. +Po Â. Z-k) = a?Â.7 + .. · + a2Â.~.
Astfel, egalitatea(*) are loc pentru oricare ne N.
c) Cu egalitatea (*) obţinem 67' =L( !#3). Arătăm că PJ3 este liniar
independent.
Fie µ 1(Â7)neN+··•+µk(Â,Z)neN=(O, ... ,o, ... ), cu µ 1, •.••
... ,µk e C. În particular, scriind numai egalităţile primelor k componente
ale acestei egalităţi, obţinem: ·
µl+, .. +µk=O
Â:µ 1 +···+Â!µk=O

Â,tlµI + .. ·+Âz-lµk=o,

care este un sistem liniar omogen de k ecuaţii şi cu k necunoscu_te µ 1, ••• , µ k.

Ţinând seama că Â 1, ... , Âk sunt distincte, determinantul acestui sistrem este
nenul. Rezultă că µ 1 =...
=µ k = O.
Deci, gJ este linia~ independent.
Rezultă că PJ3 este bază pentru 67 şi deci, dim cfT = k ..

1.22. Fie K un corp comutativ infinit. Se cere:

a) Să se arate că, dacă P 1 , ... ,Pn e K [X] sunt polinoame nenule,
astfel încât grad P; '# grad Pi, oricare ar fi ij=J,2, ... ,n, # j, atunci P 1, ... ,Pn
sunt liniar independente.
b) Sa- se arate ca- ~J
?1ZJ
={ l , X -a,-
(X-a)2
2
-n-,-
, - , ... ,
(X-a)n }
este o baza- pentru
KJX] şi să se determine coordonatele unui polinom P e KJXJ în raport cu
această bază.

SoluJie. a) Presupunem prin absurd că polinoamele Pr·,Pn sunt

liniar dependente. Atunci există scalarii  1, ••• , Â. n e K, nu .toţi nuli, astfel
încât
(*)

18
(aici O notează polinomul nul). Fără a micşora generalitatea putem
presupune că m, < m 2 < ... < mn, unde m;=grad P;, i=l,n .
Dacă r = max{ii')..} ::I:- O } , polinomul din membrul stâng al
ISiS/1
egalităţii(*) are gradul egal cu grad Pr. Ţinând seama că P/1:-0 din (*)
obţinem o contradicţie.
b) Conform lui a) !1-3 este bază pentru Kn[X]. Atunci, oricare ar fi
P e K n [X] există ex 0, ex 1, ••• , exn e K, unici, astfel încât:
(X-a) (X-a) 2 (X-at
p = <Xo + a.1-1,- + a.2-2,- + ... + CX.n_n_!-.
Dacă notăm prin DP derivata formală a polinomului P obţinem

uşor că ex;= (D<I) P)(a), i = 1, 2, ... , n,

-
iar exo = P(a).

1.23. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar a1, ••• , ăn e V liniar

independenţi. Să se arate că pentru un vector x e V următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
l) Vectorii a1, ••• ,ăn,x sunt liniar dependenţi.
2) x e L(a I•, ••• , Gn ).

1.24. Să se arate că vectorii 1, fi, (4 sunt liniar dependenţi în

spaţiul vectorial R peste R şi liniar independenţi în spaţiul vectorial R peste
câmpul Q al numerelor raţionale.

SoluJie. Fie ex, ~' y e Q , astfel încât a • l +~fi, + y{4 = O , de

unde prin înmulţire cu fi obţinem ex fi + ~ (4 + 2y =O. Dacă înmulţim
prima egalitate cu ~, iar pe a doua cu -y şi apoi adunăm membru cu
membru egalităţile obţinute, avem ex~ - 2y2+ (~ 2 - exy) fi = O. De aici,
în mod necesar, rezultă ex~-2y2 = O şi ~ 2 -exy= O. Acum, înmulţim
prima dintre ultimele două egalităţi cu y, iar pe cealaltă cu ~ şi adunăm apoi
membru cu membru.
Avem ~ 3 - 2y3 = O, adică ~ = y fi , de unde rezultă că ~ = y = O.
Atunci, imediat, obţinem ex = O. Deci, vectorii, 1, fi, (4 sunt liniar
independenţi în spaţiul vectorial R peste Q.
Întrucât dimaR= 1, rezultă că 1, fi, (4 sunt liniar dependenţi în
spaţiul vectorial R peste R.

1.25.În spaţiul vectorial aritmetic R3 se dau vectorii

ă1 = (-1,-1,2), ă 2 = (O, 1,-1), a 3 = (2, 1, 1), a4 = (-1,-1, 7). Se cere:
a) Să se arate că dl'={ă 1 ,ii2,ă3,a 4 } este un sistem de generatori
pentru R3 .

19
 b) Să se extragă din 67 un subsistem &' care să constituie bază
pentru R3 •

1.26. Să se precizeze dependenta liniară a următoarelor sisteme d~

vectori:
a) a1=(1,2,-1),a2=(-l,0,2),a3=(l,6,l) dinR3;
b) a1 = (1,2, 1), a2 = (-1, 1,4), ă 3 = (2, 1,5) din R3 ;
c) ă1 = (1, 1,-1,0), a2 = (1,-1,-1;1),
a3 = (1,2, 1, 1), ă4 = (-1, 1,0, 1) din R4 ;

1.27. Să se determine o bază şi dimensiunea pentru L( 8), unde

&'={ă1,ă2,ă3,ă4} C R5, ă1 = (1, 1, 1, 1,0), ă2 = (1, 1,0, 1, 1),
a 3 = (-1,-1, o,o, 1), a4 = (1, 1, 1,2,2).

1.28. Să se arate că Rz[X]=L(2+X, -1+3X-4X2, J+5X2).

1.29. În spaţiul vectorial aritmetic ~ 3 se consideră vectorii

a1 =(2,-1,2), a2 =(1,-1,2), a3 =(0,3,2); b1 =(O, 1,-1),
b2 =(2,1,l),b3 =(-l,2,l) şi i=(-1,2,3). Secere:
a) Să se arate că .~ 1 ={ă 1 ,a 2 ,a 3 } este o bază a lui R3•
b) Să se determine coordonatele vectorului x în raport cu baza '?!13,.
c) Să se arate că 9?3 2={b1,b2,b3 } este o nou~ bază a lui R 3 şi să
se scrie matricea de trecere de la ??l:J, la 98r
d) Să se determine formulele de schimbare a coordonatelor când se
trece de la baza 9B, la baza :<13 2•

1.30. În spaţiul vectorial aritmetic C3 se consideră vectorii

a1 =(1, O, 1), a2 = (i, 1, O), 03 =(i, 2, i + l). Se cere:
a) Să se arate că 2lJ={a1,a 2,a 3 } este o bază pentru C3•
b) Să se determine coordonatele vectorului a = (1, -1, i) în raport
cu baza ~
c) Să se determine matricea de trecere de la baza 98 la baza
I - - - - -
'Pl3 = {b1,b2,b3}, unde b1 = (1, 1 +i, 1 +2i), b2 = (0,-1,i),
b3 = (i + 1, i - 1, i).
d) Să se găsea~că coor~onatele vectorului a în raport cu baza '!F1 1 ,
utilizând formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de la baza .î.JJ
la baza ??l3 1 .

1.31. În spatiul vectorial real Mi(R) se consideră matricele:

?O
 o
A,=l o o ' JAi=l I -I
O O J' A =l 1I
3 -I
O J' A.,=l I -1
1 -1 J'
o o o o
B,=( o ). B,=( -1 1 ). B,=( ~I ). B,=( -1
-1 ).
A=( 23 -1
4 ).
Se cere:
a) Să se arate că Pl:J 1={A 1,A 2,A 31 AJ şi 'Pl3 2 ={B 1,B2,B3,B.,} sunt baze
pentru Mi(R). ·
b) Să se determine coordonatele matricei A în raport cu baza fJ.1 1•
c) Să se scrie matricea de trecere de la baza 'Pl3 1 la baza 'Pl32•
d) Folosind b) şi c), să se calculeze coordonatele matricei A în
raport cu baza 'Pl:J2 •

1.32. Să se arate că orice spaţiu vectorial, de dimensiune finită

ne N •, are subspaţii vectoriale de di~ensiune 0,1,2, ... , n-1.

1.33. Fie A=( aij ht-=i,nE MnC R), astfel încât fiecare linie i,
i=l,2, ... ,n, conţine numai două elemente nenule, unul a;;> I şi unul aij, j -:t:. i
(j depinde de i). Să se arate că det A=#= O.

SoluJie. Fie c.; = (a~;,ai;, .. ,,anJ' , i=[ii , coloana cu numărul i a

matricei A. Dacă presupunem prin' absurd că det A =O, coloanele
c. 1, ••• , C-n sunt liniar dependente, adică e~istă scal~i ex 1, ... , ex n e R nu
toţi nuli, astfel încât a 1c-1 + · · · + an c.n =O, unde O este coloana cu n
elemente, toate egale cu zero.
Fie i0e {1,2, ... ,n}, astfel încât laio l=maxlaij, Atunci, din
ISiSn
egalitatea precedentă, reţinând numai coordonata cu indicele i0 , avem
aioai0 ; 0 +al= O, unde j depinde de i0 • Rezultă că lcx-il =
= 1-aioa,10 10• I= laio Ila-·
1010 I> aio , ceea ce contrazice alegerea luii0 • Deci,
det A=#=O.

1.34. Fie A=(aij );,,=·-t,nE Mn<R), astfel încât a11 >:Elaijl , oricare ar
j~i
fi i = f,,i . Să se arate că det A-:t:. O.
Solu/ie. Notăm c.;=(a1i,a2;, ... ,an;)', i=T:"ii, coloana cu
indicele i a matricei A. Dacă presupunem prin absurd că det A =O, coloanele
21
 c_ 1, ... ,c.n sunt liniar dependente, adie~ există s~alarii ex 1, ••• , cxn e R nu toţi
nuli, astfel încât ex I c .1 + · · · + cxn c .n = O, unde O este coloana cu n elemente,
toate egale cu zero.
Fie io e {1,2, ... ,n} astfel încât jcx;0 1=maxia{ Atunci, din
IS~
egalitatea precedentă, reţinând coordonata cu indicele io, avem
~cxja;oi = O. Rezultă că lcx;0 a;0 ; 0 I = laio I la;0 ; 0 I= I-~ ~a;oil :s;;
Fl P~
:s;; -~ l~lla;nil :s;; Icxio I.~ la;ni I •
J"l:lo .J"l:lo
Însă, din alegerea lui i0 şi, ţinând seama că scalarii ex 1, ••• , cxn nu
sunt toţi nuli, avem laio I::/:. O. Atunci, din inegalităţile anterioare obţinem
-~ la;oil ~ a;0 ;0 , ceea ce contrazice ipoteza.
/"l:lo

1.35 . Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar 67 o submulţime nevidă

a sa. Să se arate că L( cfl' ) coincide cu intersecţia tuturor subspaţiilor
vectoriale ale lui V care includ pe 6J'.

SoluJie. Dacă W este intersecţia subspaţiilor vectoriale ale lui V

care includ pe 61', evident, Wc L( 6J') deoarece L( 6J') este unul dintre
subspaţiile vectoriale care include pe 67.
De asemenea, dacă x e L( 67 ) , există Â 1, ••• , Ân e K şi
n .
a;.
a1, ... ,an e 67 astfel ca x = "i:.Â' Atunci, oricare ar fi subspaţiul
i=I
n .
vectorial X al lui V pentru care cff c X avem x = I:. Â'a; e X Astfel,
i=I
L( 67) c W. Deci, W=L( ef/' }.

1.36. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar V1, V1 subspaţii vectoriale

ale sale. Să se arate că V1+V1 =L(V1 v Vi).

SoluJie. Dacă x e V,+Vi, există x1 e Vi şi x 2 e V2 astfel încât

x°=x1 +x2. Dar, . i1 ,"x2 e V1 V V2 atunci, x =xi +x2 e L(Vi V V2).
Rezultă că v,+V1 cl(V 1 v V2).
Fie xe L(V1 v V2 ) , arbitrar. Atunci, x= I:.cx;x; , unde
iei
{cxîli e /} c K, {x;li e /} c V, iar card {ie Ilcx;:;:. O} este finit. Dacă
{x ;li e /} c V1, întrucât V1 este subspaţiu vectorial al lui V, avem
X= I:,cxix; E Vi C Vi+ V2. Analog, dacă {x;li E /} C V2, avem
~I .
. xe V2 cV1 +V2. Dacă {x;lieJ}n(V1 nV2):;:.0 notăm cu
11 ={ie ilx; e V1 }, 111 ={ie .!Ix; e V2\V1 }.

22
Atunci, x = 1: a;x; + :E a;x; e V1 + V2 (deoarece V1, V2 sunt subspatii
iel 1 iel 11
vectoriale).
Astfel, L{V1UV2) C Vi+ Vz. Deci, vi +V2=L(V1U V).
1.37. Fie V un spatiu vectorial peste K. Dacă V1, V2c V spunem că
V1 < V2 dacă V1 b L(V2 ). Se cere: ·
a) Să se arate că V1<V2 <=> L(V1) kL(V2).
b) Să se arate că relatia "<" este o relatie de preordine pe familia dl't'
a submultimilor lui V.
Justificaţi că"<" nu este, în general, o relaţie de ordine pe dl't'.
c) Să se arate că dacă V1 < V2 atunci dim L(VJ ~ dim L(V2 )

SoluJie. a) Dacă V1<V2 avem V1 b L(V).

Dacă .xe L(V 1) există a. 1, ... ,an e K,ă1, .. ,,ăn e V 1 pentru care
x=a ă1 + .. •+anăn,
1
Dar ă1,,.,,ăn EV. bL(V2) implică existenta
k1 - -
scalarilor a; , i = 1, n, k; = I, n; pentru care a; =. L a;k-bk,,
n; 1

- ~=l
bk, e V2, k; = 1, n;, oricare ar fi i = T:,i Rezultă că
n . n . n, k--
X = 1:a'a; = l:a' La/ bk, e L(V2). Deci, L(Vi) b L(V2 ). Reciproc, dacă
i=l i=l k1=1
L(Vi) k L(V2) avem V1 b L(Vi) b L(V2). Deci V1 < V 2.
b) Oricare ar fi Wc V avem W<W, deoarece Wb L(W), deci "<"
este reflexivă.
Dacă
V1 < V2, V2 < V3 avem, conform a), L(VJ kL{V2 ) şi L(V2 )c
L(V.J. L(VJ b L(V.J, adică V1<V3•
Rezultă că
Deci, "<" este tranzitivă.
Relatia "<" nu este anti simetrică, deoarece luând V=R, V1={1},
V2 ={2} avem L(V1 )=L(V2 )=R, adică V1 <V2 şi V2.<V1 dar V1 nu coincide cu
V2.
c) V1 <V2 <=> (conf. a) L(VJ c L(V). Deci, dim L(V1 ) ~ dim L(V2 ).

1.38. Fie Vi, V2, două subspaţii de dimensiuni finite ale

spaţiul~i ve:_torial V; ;~ ={a 1, ••• ,ăp}, ~ = {b 1, •• ,,hq}_,~={ă 1 , ...
... ,ăp,b1, ... ,br} (r ~ q), baze, respectiv, ale subspaţiilor V1,V2,V1+V2•
- p . r ·- --
Dacă b; = 1:ci;ai + L~~bj, i = r+ 1, q, sunt scrierile vectorilor
j=I j=l
- - p ·-
br+t, .. ,,bp în baza~' atunci vectorii C; = 1:(i;aj, i=r+ l,q,
j=l
constituie o bază a subspaţiului V1 () V2 •

23
 SoluJie. Din formula lui Grassmann rezultă _p+q=p+r+dim {1"1 n
V2 ), deci dim(V1 n V2 )=q-r.
Vectorii c,-+- 1, ... ,cq aparţin lui V, nV2• :Qemonstrăm că ei sunt
q - q - r ·- -
liniar independenţi. Din L Âfc;
i:::M-1
=O rezultă L Â.i(b;- L~~bi)
i:::M-1 i=l
=O şi din
liniar independenta lui f!4 rezultă
Â.l'+- 1 = .. • = Â.q = O, deci {c 141 , .. ,,cq} este o bază a lui V, n V2•

1.39. Folosind rezultatul din problema 1.38. să se determine o bază

a lui V, n V2 unde V1 şi V2 _sul!_t s~bspaţii ale lui R 4 cu bazele
flB1= {01,02,03}, gJ2={b11bi,b3}, respectiv, unde:
~1 = (1, l;O, O), ~2 = (O, 1, 1, O), ~3 = (O, O, 1, 1),
b1 = (1, O, 1,0), b2 = (0,2, 1, 1), b3 = (1,2, 1,2).

~ SoluJie. Subspaţiul V,+ V2 este enerat de sistemul

o o 1
- - - 1 o o
{a1, a2, a~, b1 ,b2, b3 }. Deoarece *o' rezultă că
o 1 1 1
o o 1 o
a1,a2, a3, bi este o bază pentru V1+V2•
Avem:
- -
b2 =a1 +ai +a3 -b1
b3 =201 +_2a3 -bi.
Deci, vectorii:
c1 =01 +a2+03 =(1,2,2, 1)
ci= 201 +203 = (2,2,2,2)
constituie o bază a subspaţiului V1 n V2•

1.40. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~2,

iar V1, V2 subspaţii vectoriale ale lui V, V1 =,c V2, dim V1 =dim V2 =n-l. Să se
arate că V1 +V2 =Vşi dim(V1 nV 2 )= n-2.

Solu/ia I. Din _egalitatea dim(V1+V2 )=dim V,+dimV2-dim(V1 n Vz)

şidim(V1 +V)·$ dimV=n, ţinând seama că dim V1 =dimV2 =n-l, deducem că
dim (V,n V) ~~-2.
Dacă dim(V1 n V2 )=n-1, folosind incluziunile V, n V2 c V,,
V1 n V2 c V2 şi egalităţile dim V1 = dim Vi =n-1, ar rezulta că
V1 = V2 = V1 n Vi, ceea ce contrazice ipoteza V,* V2 • De asemenea,
dacă dim(V1 n V2 )=n, având în atenţie incluziunile V1 n V2 c V1 c V,
V1 n V2 c V2 c V, ar urma V1=V2 =V, ceea ce este fals, întrucât V,* Vi,

24
 dim(V1 ri V2 )=n-2. Acum avem dirrţ (V 1+ V2) =
Aşadar, rămâne
= dim V1+ dim V2- dim (V 1 ri V2) = n - 1+ n - 1 - n + 2 =n.
Rezultă că V 1 + V2 = V.

SoluJia 2. Fie gJ1={a I' ... , lln-1} o bază a lui vi şi lln E V2 \V1.
Atunci PJJ ={ ă 1, ... , an-l, ăn} este bază pentru V. Deci, oricare ar fi .x e V
există a 1, ... an E K aşa încât x=a 1 ă1 + 00 •+an-lăn-l +anăn, adică
x e V 1 + V2 • Astfel, V~ V 1 + V2 • Incluzi unea V1+ V2~ V fiind evidentă
avem V=V1+V2• De asemenea, dim(V1 ri V2 )=dim V1 + dim V2-
-dim(V1+V}=n-J+n-J-n=n-2.

1.41. Fie V spaţiu vectorial de dimensiune finită n peste K, iar

V1, V2 subspaţii vectoriale ale sale, astfel încât dim (V1+ V;) = dim (V1 ri
V2 )+ 1. Să se arate că unul dintre subspaţii este V1+V2, iar celălalt V1 ri V2•

SoluJie. Dacă dim V1=p şi_ dim (V1 n V2 )=r, din incluziunile
V1 n V2 ~ V1 ~ V 1+ V2 rezultă r~p ~ r+ 1.
Ţinând seama căp,re N obţinemp=r, adică V1=V1 nV2 saup=r+ 1,
adică V1=V1+Vi-
În cazul p=r, folosind formula lui Grassman, rezultă dim V2 =p+ 1
=dim(V1+V2 ). Dar, V2 ~ V1 + V2 , atunci V2 =V1+V2• Analog, în cazul
p=r+ 1 se arată că V2 =V1 riV2.

1.42. Fie V un spaţiu vectorial finit dimensional şi V,, V2 două

subspaţii
vectoriale ale lui V. Dacă dim· V1=dimV.z, atunci V1, V2 admit un
suplement comun.

SoluJie. Fie dim V1= dim V2 = m, dim(V1 nV2 ) =r,

PlJ={i1, .. ,,er}, ~={e1, .. ,,er,fr+t, ... ,.fm}, ~= {ei, .,.er,gM-1, ... ,g-,,,},
~=P,?ţu ~ baze pentru spaţiile V1 n V.z, V1,V.z, V1+V.z, respectiv.

Fie :Zl34={e1,, .. ,er,fM-1,- .. ,fm,gN-l, .. ,,gm,ii1, .. ,,hk} O bază a lui

V obţinută prin completarea lui ~- Subspaţiul liniar V3 generat de sistemul

este un suplement comun al subspaţiilor V1 şi V2• Deoarece 67 este liniar

independent, rezultă dim V3 =m-r+k.
Deci, dim V1+dim V3 = m+(m-r+k) =dim V. Fie x e V1 ri V3.
Rezultă:

25
 r m - m - K -
x= ţa;e;+ _1: a/fj= _1: JY(Jj+g)+ 1:'(hr,
1=1 ,r-r+J ,r-r+I r=I
Rezultă:

deci a; =O, i = 1, m, deci i =O.

Obtimen V=V1 EB V3• Analog se arată că V=ViEB V3•

1.43. În R4 considerăm subspaţiile vectoriale

x 1 - x 2 +x 3 - O
V = (x I x 2 x 3 x 4) e R 4
l { ' ' '
I X4 =0
-
}
V -{(xi
2- '
x2 x3 x4)
, '
eR41 x• -x2-x4 =0
x3 + x4 =O
}
•

Să se evidentieze un suplement comun al acestor subspaţii.

Solu/ie. Obţinem dim V1 =dim Vi=-2,

dim (V1 n Vi)=dim R4 - rang [ ~ -~

1 -1
~ O
O -1
·i = 1.
o o
Vectorul a= (1, 1, O, O) con~tituie o bază pentru V, nV2 •
Sistemele ~,={a, b = (O, 1, 1, O)}, Y12={a, c= (1, O, -1, 1)}
constituie baze pentru V1, Vi respectiv.
Considerăm baza m3={a, b, c, d = (1, o, o, O)} a lui R4 •
Subspaţiul V3 generat de sistemul c9"={b+c,d} este un suplement
comun al subspatiilor V1 şi Vi .

1.44. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ l,

V1 un subspaţiu vectorial al său de dimensiune n-1, iar x0 e JI\V1 • Să se
arate că oricare ar fi .x e V există un unic scalar a e K şi un unic vector
a E Vi ' astfel încât X= a+ axo,
Solu/ie. Fie ~={ă 1, ... , ăn-il o bază pentru Vr Atunci, ţinând
seama că .x0 :;t: O, ~={a 1, ... , ăn-1 ,xo} este o bază pentru V. Dacă x e V ,
arbitrar, există a 1, a 2, ... , an-I, a e K (chiar unici), astfel încât
26
x=cx.'a1 +··•+an-lan-I +aio . Deci, x=a+aio, unde
ă = cx. 1
ă I+ ... + cx.n-lăn-,I
E V1,
Arătăm că ex. şi ă sunt unici. Presupunem prin absurd că există ex., ~ E K şi
a, be V1 aşa încât x =a+ axo şi i = b+ jli 0 • Atunci,
(~ - cx.)io + b-ă = O. Evident, ţin~nd seama că .x 0 e JI\V1, rezultă că
· ~ - ex.= O, adică ~ = ex. şi deci, a= b.

1.45. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ 2

şiV, un subspaţiu vectorial al său de dimensiune n-1. Să se arate că se poate
alege o bază a lui V care să nu conţină nici un vector din V„

SoluJie. Fie {e1, ... , en-1} o bază pentru V1, iar en e V\V1.
Arătăm că vectorii e1 + en, ... , en-i + en, en sunt liniar independenţi (şi
deci formează o bază în V).
Dacă Â1, ••• , Ân-l, Ân e K , astfel încât

Sunt posibile două cazuri:

n n-1 -
a) dacă I: Âk = O, din ultima egalitate obţinem I, Âkek = O
k=I k=I
Vectorii e 1, ••• , en-l fiind liniar independenţi rezultă Â1 = • •• = Ân-l = O
Atunci, ţinând seama că I: " Âk = O, obţinem că şi Ân = O. Astfel, vectorii
k=I •
e 1 +en, ... ,e,,_ 1 +e,,, en sunt liniar independenţi;
· n n n-l
b)dacă LÂk:;i!:0 ,avemen=(LÂk)- 1 LÂkekE v •.
k=l k=l k=l
Aceasta contrazice alegerea lui en.
1.46. Fie K[X] mulţimea polinoamelor cu coeficienţi din corpul
comutativ infinit K. Se cere:
a) Să se arate că mulţimea K[XJ este spaţiu vectorial peste K în
raport cu operaţiile uzuale de adunare a polinoamelor şi înmulţirea
polinoamelor cu scalari din K.
b) Să se arate că dim K[X]= 00 •

1.47. Mulţimea {a 0 +a,X+... +a,,xn I a; E Z, i = O, n } este un

subspaţiu vect~rial al lui Rn[X] ?

1.48. Să se precizeze care dintre mulţimile de mai jos sunt subspaţii

vectoriale ale spaţiului vectorial aritmetic Rn:

a) V,={(x 1, ••• ,xn)E Rn I x;>O, i=J,2, ... ,n}.

27
 b) V2={(x 1, ... ,x")e an Ix'+- .. +x"=O }.
n . •
c) V3={(x1, ... ,x"Je an I :Ex'= a }, unde ae R, fixat.
i=l
d) V4= {(x 1, ... ,x")e Rn I (x 1J2+···+(x")2:;!:0 }.

1.49. În spaţiul vectorial aritmetic R 3 se consideră vectorii

- -
a 1 =(1,-l,2), a-2=(2,3,4),a3=(4,1,8); b 1 =(3,-7,6), b2=(5,5,10),
°1)3 = (-7,-1°7,-14). Să se arate că L(â1 ,a2,a3) =L(b1,b2,b3).

1.50. Să se determine dimensiunea subspaţiului vectorial V al lui

as

V= {x =(x' ,x ,x ,x• ,x
2 3 5
) E R5
2x 1 +x 2 +x3 -x4 +x5 = O
şi să se găsească o bază pentru V.

SoluJie. dim V=2, iar o bază pentru V este, de exemplu,

~-{a1,a2}, unde a1 =(2,-3,0, 1,0), a 2 =(-2,3,0_,0, 1).
1.51. Să se arate că vectorii a1 = (1,-2, 1,0,0),
â2 = (1, -2, O, 1, O), a 3 = (5, -6, O, O, I) , constituie un sistem fundamental de
soluţii pentru sistemul liniar şi omo~en

x 1+ x2+ x3+ x4 + x5=0

3x1+2x2+ x3+ x 4- 3x5=0
x2+2x3+2x4 +6.x5=0
5x +4x2+ 3.x3+ 3x4-x5=0.
1

1.52. Să se găsească un sistem fundamental de soluţii pentru

sistemul liniar şi omogen
x 1- x2+ 2x3 + x 4=0
2x1- x2+ 3x3+ 5x4 =0
x2- x 3+ 3x4 =0
x + 3x2- 2x3+13x4 =0.
1

SoluJie. Rangul sistemului ·este 2. Alegem x 1,x2 necunoscute

principale, iar ca ecuaţii principale primele două ecuaţii.
Rezolvând sistemul principal asociat

x 1- x2 = -2x3- x4
2x1- · x2 = -3x3-5x4,
28
obţinem:
X1= -r-4X4
r= r-3x4
x3= x1
x4 = x4, x3, x 4e R.
Un sistem fundamental de solutii pentru sistemul dat (adică, o bază pentru
spatiul solutiilor) este format din

a1 =(-1, 1, 1,0), a2 =(-4,-3,o, 1).

1.53. În R 3 se dau vectorii a= (1,-1, 1), b= (O, 1, O).
a) Să se scrie un sistem de ecuatii liniare pentru care multimea
solutiilor este subspatiul liniar V, generat de sistemul {a, b}.
b) Să se scrie un sistem de ecuatii liniare pentru care multimea
~olutiilor este varietatea liniară de dimensiune unu ce contine vectorii a şi
b.
SoluJie. a) Din x= (x 1 ,x2 ,x 3 ) e V rezultă x= cxă + ~b, adică
x =ex, x 2 =-ex+~, x 3 =ex.
1

Prin eliminarea parametrilor .obtinem:

_V: x 1 -r 70
b) Din x=a+ex(ă-b), rezultă x 1 = 1 +ex, x 2 =-1-2ex,
x3 = 1 + ex.
Obtinem: ·
x1 -r =O
2X1 +;r =].

1.54. În spatiul vectorial aritmetic R4 se dau vectorii

~1 = co,o, 1, 1), ai= co, 1, 1,0), a3 = (1, 1,0,0), b1 = co,2, 1,1),
b2 = (1, 2, 1, 2), b3 = (1, O, 1, O). Să se determine câte o bază şi
dimensiunile pentru subsp~tii~ v~ctoriale V1+V2 şi V1 n V2 , unde
Vi =L(a1,a2,a3), V2 =L(b1,h2,b3).
SoluJie. gJ ={a 1,a2,a 3,b1,b2,b3 } este un sistem de generatori
pentru V1 + V2 • Matricea formată cu coordonatele vectorilor din 'P/J este

A= [ ~ O l
1 O 1 1 1
~~~
]·

O O 1 2 O

Evident vectorii a1,a2, a3 , b1 sunt liniar independenti deoarece

29
 O O I O
O I I 2
:;t:O.
I I O I
o o
Deci, {a1~ a2, a3, bi} constituie o bază pentru V1+V2• Astfel,
dim(V1 +V)=4, de underezultă V1+V2 =R4 • De asemenea, avem
dim(V. n V2 )=dim V1+dimV2-dim(V1 +V2 )=3+3-4=2.
Dacă .xe V1 n V2 avem x=cxă1 +~a 2 +ya3 = ab1 +bb2+
+cb3.
Obtinem sistemul liniar omogen:

y = b+c
~+ y = 2a+2b
a+~= a+b+c
a =a+2b

cu necunoscutele a,~,y,a,b,c, al cărui rang este 4. Alegând a,~,y,a ca

necunoscute principale obtinem:

a=b+c
~ =-b+c
y = b+c
a =: c-b, b,ce R.

Rezultă că X= aă l + ~a2 + ya3 = (b + c)a l + (c -b)ă2+

+(b+c)a3= b(a 1 -ă 2 +a3)+c(a1+ă2+a3) . Aşadar, o bază pentru
V1 n V2 este formată din vectorii ii1 =â1 -a2 +a3, u2 =ă 1 +a 2 +ă 3 .

1.55. Fie Ms;n(R) = {A E Mn(R)IA' =A} multimea

matricelor simetrice de ordinul n şi Mas;n(R) = {A E Mn(R)I
IA 1 =-A} - multimea matricelor antisimetrice de ordin n. Se cere:
a) Să se arate că Ms:n( R) şi Mas:l R) sunt subspatii vectoriale ale
luiM/RJ.
b) Să se determine câte o bază pentru aceste subspatii şi să se arate
ca im s;n (R) = -n(n+l)
- d' M 2- , d',m M as;n (R) = -
n(n-1)
2- .

c) Să se arate că Mn(R) =Ms;n(R) EB Mas;n(R).

d) Să se determine proiectia matricei

30
pe Ms:J(R) de-a lungul lui M0 s,- 3(R).

1.56. Fie a, b, a1, b1 numere reale, astfel încât rg ( ;, :, ) = 2.

Dacă V1 ={(x 1,x 2) e R2 Iax I +bx 2 =O}, V2 ={(x I ,x 2 ) e R2 1

Ia1x 1 +b1x 2 =O} să se arate că R2 = ViEB V2•
1.57. Fie ~(R)={f.'R➔ R}. Se cere:
a) Să se arate că <:$" (R) este spatiu vectorial real în raport cu
operaţiile uzuale de adunare a funcţiilor şi înmulţire a functiilor cu numere
reale.
b) Să se arate că dim cffe(R)=oo.
c) Fie di{={f e c:ff (R) /f(-x)=-f(x), oricare ar fixe R} şi
rff{={f e dT(R) / f(-x)=f(x), oricare ar fixe R}.
Să se arate că dJ{, ~ sunt subspaţii vectoriale ale lui ~R) şi că
@"(R) =~EB ~
d) Să se determine proiectia lui/ e ~R), f(x)=e'+sin x-2cosx,
xe R, pe ~ paralel cu ~ .
e) Să se arate că ~(R)={/ e ~(R) I / continuă} este subspaţiu
vectorial al lui cffe(R).
t) Să se arate că V={{a,r,,1 e ~(R) I ex,~' ye R, fcx.r,,1 (x)=
CX + ~ sin 2 x + ycos 2x, oricare ar fi X E R} este subspaţiu vectorial al lui
~R). Să se determine o bază şi dimensiunea pentru V.

SoluJie. a) Se ţine seama de exerciţiul 1.4.

b) Presupunem prin absurd că dim ~R)=n < oo.
Fie J; : R➔ R, OS i S n , definite prin fo (x)=J, J; (x)=x', oricare ar fi
x e R . Atunci, 6/'={fo, fi , ... , (J c ~(R) şi în plus, 611 este liniar
independent. Contradicţie. Deci, dim @ (R)=oo.
c) Pentru orice/ e @(R) avem
f{x) =+utx> + j{-x)) + ţ(/(x)-/{-x)), oricare ar fixe R.
Fiefi,fi:R➔ R, definite prin fi(x) = f(l(x) +j{-x)),
fi(x)=f(l(x)-j{-x)), oricarearfixe R.Atuncifie ~,fie ~
şif=fi+J;. Deci, &"(R)=dJ{+~ .

31
 Dacă/ e GÎ n ~ avem f(x)=f(-x) şif(x)=,.f(-x) oricare ar fi
xe R. Rezultăf(x)=O,
oric~re ar fixe R, adicăj=O. Deci, gT(R)=~(T) ~
d) Ţinând seama de c) obtinem fi (x) = ½(l{x)-.1(-x)) =
= shx + sin x, x e R.
e) De exemplu, ~={l,sin 2 } constituie o bază pentru V,.adică
dim V=2.

1.58. În spatiul vectorial .aritmetic R4 se consideră multimea

V-{--( I 2 3 4)
- X - X ,X ,X ,X E
R4 I xi I+2x2-x3+x4=0
2 3 4
}•
-x +x -x +4X =0
Se cere:·
a) Să se arate că V este un subspaţiu vectorial în R4 •
b) ~ă se determine o bază şi dim V.
c) Să se găsească coordonatele vectorului x=(-1,3,6, 1) în raport cu
baza de la b).

1.59. În spaţiul vectorial aritmetic R4 se dă subspaţiul vectorial

Vi =L(a 1,a 2 ), unde ii1 =(1,2,0, 1), a2 =(l, I, 1,0) şi subspaţiul
vectorial
·
V2= x=(x 1 x 2 x 3 x )e R
{ 4 4
1
I 2
3x -x -3x =0 }
3

' ' ' x 2 - 3x4 = O •

Să se determine câte o bază şi dimensiunile pentru V1+V2 şi V, n V2••

1.60. Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n, iar V,

un subspaţiu vectorial al .său. Să se arate că există un subspaţiu vectorial V2
al lui V, astfel încât V= V, EB V2• Este unic subspatiul V2 ?

1.61. În spaţiul vectorial aritmetic R4 se dă subspaţiul vectorial

x 1 -x 2 +2x3 +3x4 =0 }
V1 = {x =(x 1,x2 ,x3 ,x4 ) e R4
I x 3 -4x 4 =0 ·

Se cere:
a) Să se determine o bază şi dimensiunea pentru V1•
b) Să se găsească un subspaţiu vectorial V2 al lui R 4 , astfel încât
R4=V1 EB V2•

32
 1.62. În spaţiul vectorial aritmetic Rn se consi<i,ţră subspaţiile
vectoriale: . , n ~

Vi = {x = (x 1,x2 , ... ,xn) E Rn Itxi =O} şi

j::::)

- (X I , X 2 , ... , xn.} E R n I~
V2 ={X=
1
x = · · · = an
xn } , unde

*
a. 1, ••• , a,n e R-{O}, astfel încât a. 1 + · .. + a,n O . Să se arate că
Rn = V, EB V2.

1.63. În spaţiul vectorial aritmetic R4 se dau subspatiile vectoriale

· 2x 1 +x2 +3x 3 -x4 =O
v, = x=(x ,x ,x3,x4 )
{
1 2
E R4 3x 1 +ix'2 -2x 4 .=0
3x 1 +x 2 +9x 3 -x4 .= O
} şi

Se cere:
a) Să se arate că R4 =Vi<~ Vi.
b) Să se determine proiecţia vectorului ~ = ( 1, -1, 1, O) pe V1 de-a
lungul lui Vi.

1.64. Fie i,y doi vectori distincţi din spaţiul vectorial V peste K.
Varietatea liniară de dimensiune unu care conţine vectorul i şi cu vectorul
director y-i se mai numeşte şi dreapta afină determinată de işi y.
Notăm:
Dcx..v>={ue vlu=(l-t)i+tji,te .K}.
Să se arate că submulţimea nevidă L a lui V este varietate liniară, dacă şi
numai dacă, din i, y e L rezultă Dcx,.v> c L.

SoluJie. Fie L = {io + vlv e V1},io e V, V 1 subspaţiu vectorial al

lui V. Dacă i, ji e L_, atunci i =io + v,, y =io +v 2, v1 , v2 e V 1• Deci,
(l -t)i+ ty =io + (l -t)v 1 + tv 2 e L, ',;;/te R Reciproc, fie Le V, L
* 0 cu proprietatea căi, y e L implică, Dcx..v> c L. Fie i 0 e L . Notăm
V 1 = {v-i0 lv e L} şi.demonstrăm că V, este subspaţiu vectorial.
Dacă w=v-i 0 e V1 , atunci a.w= [a.v+(l-a.)i 0 ] -i0 e V1, oricare ar fi
a. e K. Fie w1 , w2 e V1, Rezultă w1 = v1 -io, w2 = v2 -io, ii1, ii2 e L
şi _w1+w2=2[f(vr+v2)-io]e V1. ·
Deci V, este subspaţiu vectorial şi L = i 0 + V 1 este varietate liniară.

33
 1.65. Dacă x,y sunt doi vectori dintr-un spaţiu liniar real V,
mulţimea
[x,y] = {v e vlv = (1-t)x + ty, te [O, 1n
se numeşte segment închis determinat de vectorii O submulţime x,y.
nevidă a lui V, C c V, se numeşte mu!Jime convexă dacă x,y e C implică
[x,y] c C. Să se arate că:
a) Orice varietate liniară nevidă a lui V este o mulţime convexă.
b) Orice ·intersecţie nevidă de submulţimi convexe ale lui V este o
submulţime convexă.

1.66. Fie Vun spaţiu vectorial real, dl'={v 0 , v1, ••• , vk} c V,
k . . k .
C={x Ix = I.cx'v;, ex'~ O, I.ex'= I}.
i=O i=O
Să se arate că:
a) Ceste mulţime convexă şi 6/' c C.
b) Dacă C1 este mulţime convexă şi 6/ c C1, atunci C c C'.
(Mulţimea C se numeşte acoperirea convexă a lui &').

SoluJie. a) Pentru cx 0 = I, ex; = O, i = CT se obţine v0 e C.

Analog, rezultă v; e C, i = 1,k.
Fie
k .- . k .
x= I.cx'v;, ex'~ O, I.ex'= 1,
i=O i=O
k .- . k .
I.Wv;, W~ O, i=O
y= i=O I.~'= I
doi vectori din C. Rezultă:

k . .
(I-t)x+ty = :r, ((1-t)cx' +t~')v;. Pentru t e [0,1] avem
i=O
o -t>ai + tW ~ o şi

k . . k . k . .
1:((1-t)cx' +t~') = (1-t) I.ex' +t:r.P, = I.
i=O . i=O i=O

Deci: [x, y] c C, adică C este mulţime convexă.

k . . k .
b) Fie x = I.cx'v;, a'~ O, I.ex'= I, un-vector din C.
i=O i=O
Dacă în exprimarea lui x există un singur coeficient nenul, atunci
.ie 67cC1.
Demonstrăm că C c C' prin inducţie, după numărul coeficienţilor
nenuli din exprimarea vectorului x e C . Presupunem că orice vector x e C
a cărui exprimare conţine un număr de r ~ k coeficienţi nenuli aparţine
lui c'.

34
 " . . " .
Fie x= i=O
:Ea'v;, a'> O , :Ea'= 1.
i=O
Rezultă ai< 1, i = O, k şi x se poate scrie sub fonna:
:x = o - ak) k~ ~v; + akvk.
i=O i-a
_ k-i · _
Evident, a= L ~ V ; E
i=O i-a
c', deci X= (1 -ak)a + akvk, a* E (O, I),
a, Vk E c'. c' fiind convexă, rezultă X E c'' deci CC c'.
1.67. Fie V un spaţiu vectorial şi V1 un subspaţiu al său. Definim în
V o relaţie binară astfel:
x =.Y ~ x-y e V1• Să se arate că:
I. Relaţia definită este o relaţie de echivalenţă (congruenJa modulo

2. Clasa de echivalenţă [x] a oricărui vector x e V este o varietate

liniarăcu spaţiul director Vr
3. Mulţimea claselor de echivalentă
v1v
1 ={ [xl Ix e v}
admite o structură de sp~ţiu liniar (numit spaJiu factor sau spaJiu cât) în
raport cu unnătoarele operaţii:

[x] + (y] = [x +y], oricare ar fi x,y e V ;

a[.x] = [cxi], oricare ar fi a e K şi .x e V.

Solu/ie. 2. [.x] =x+ Vi.

3. Arătăm că operaţiile sunt bine definite, nu depind de alegerea
reprezentanţilor în clase.

Dacă Xi E [.xl,.Yi E fy], atunci x, =x+a, Yi =y+b,

a,b e v,. _ _
Rezultă xi +.Yi =(x+y)+(ă+b), a+be Vi, deci
[x+y]=[i1 +.vil; a.xi =a.x+aa, aae Vi deci
[a.xi]= [ax].
S~ verifică uşor axiomele de spaţiu vectorial
([Ol= Vi, -[x] = [-x]).

1.68. Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune finită şi V1 un

subspaţiu al său. Dacă dim V= n şi dim V1 = m, atunci dim(V/VJ=n-m.

Solu/ie. Fie 9?J1 = {ei, ... , e-;,,} o bază a lui V1 şi

P/3 ={ei, ... em,em+I, ... ,en} o bază a lui V obţinută prin completarea lui
~-
35
 Demonstrăm că ~ 1= {[em+il, ... , [en]} constituie o bază a lui
VIV1• x
Orice vector e V admite o scriere de forma = x 1 1 + ••• x e
.. ,+xnen,
Rezultă:
[x] =x 1[ei]+ ... +xm[em] +xm+l [em+d + ... +xn[en] =
=xm+I [em+d + ... +xn[en],
(e;E V1,i=l,m implică [e;]=[O],i=l,m).
Deci, . PI! este sistem de generatori.
Din cxm+l [em+d + ... + an[en] = [O] rezultă
[cxm+I em+l + ... + anen] = [O] 'deci:
y=am+lem+I +• .. +anen E V1,
Rezultă y = a 1e1 + .. · + cxm em • Unicitatea scnem unui vector
într-o bază implic~ cxm+t ==···=an= O, adică Plr3 1 este liniar
ţndependent.

1.69. Fie V subspaţiul lui R3 definit de sistemul:

x 1 +x2+x3 =0
1
X -r+3x3=0.
Se cere:
a) Să se arate că vectorii x= (2, 4, -1 ), y = (O, 5, O) sunt
congruenţi modulo V.
b) Să se determine clasa vectorului z= (4, -2,-2) în R 3/V.
c) Să se detemine o bază a lui R3/ V.

Solu/ie. a) Subspaţiul V are dimensiunea unu şi este generat de

vectorula=(-2,1,1); .x-y=(2,-1,-!)=-ae V, adicăxay(mod.V).
b) z=-2a e V. Atunci [z] = [O].
c) Dacă e2 =(O, 1,0), e3 =(0,0, 1), atunci {a,e2,e3}. este o bază
a lui R3 care prelungeşte o bază a lui V. Rezultă că {[e 2 ], [e 3 ]} constituie o
bază a lui R3/V:
([e2J =· {e2 +cxalcx e R}, [e3] ={e3 +cxalcx e R}).

1.70. Folosind lema substituţiei să se rezolve în R sistemul:

2x 1-x 2 +3x 3 = 1
(S): xi +2x2 - x3 = 2
xl +2x2 +x3 = 3.

SoluJie. Fie ~={e1,e 2,e 3} baza canonică a lui R3 şi

ai~ (2, 1, I), a2 = c-1,2,2), a3
=(3,-1, I), I,= (l,2,3)
36
 ăi a2 a3 b
ei 2 -1 3 .1
e2 1 2 -1 2
e3 -2 1 3

Se observă că, în baza lemei substituţiei, putem înlocui ·vectorul

e1, cu vectorul ă 1 • Deci, am ales ca pivot pe =2. Obţinem:· a:
ai ă2 a3 b
ăi
_l. 1. l.
2 2 2

e2 o [I]-+- 1.
2

e3 o 1. _l. 1.
2 2 2

Substituind vectorul e2 cu vectorul ăi găsim:

ai a2 a3 b
ăi o .i
5

a2 o -1 1.
5

e3 o o ~l 1

Observăm că putem elimina din baza ă 1, ă 2 , e3 vectorul e3 , locul

lui fiind luat de a3 • Rezultă:

ai a2 a3 b
ai o o .1..
10

a2 o o l.L
10

a3 o o 1 l.
2
"·
·Deci, sistemul (S) este compatibil determinat, iar soluţia sa este:

xI = .1.. x2 = l.L x3 = l. .
10' 10' 2.

37
 1.71. Folosind lema substituţiei, să se studieze compatibilitatea
următoarelor sisteme şi, în caz de compatibilitate, să se rezolve aceste
sisteme:

a) x 1 + x 2 - x 3 + 2x4= O
xi+ 2,x3 + x4 = 1
-x 1 +2x 2 +3x 3 + x 4 = 2
x2- x3 +2x4 =-3

b) x 1 - x 2 +2x 3 =-3
2x 1 +3x 2 + x 3 = 2
x 1 + 4x 2 - x 3 = 1

c) x 1 + x 2 + x 3 + x 4 =5
x 1 +2x 2 +3x 3 +4x4 =6
x 1 - x 2 + 2x 3 + 3x4 = 6
2x I + 2x2 + x3 + 5x4 =6

d) x I + 2x2 - x3 + 3x4 =
xi+ x2+2x3- x4=-2
- x 2 +3x 3 -4x 4 =-3
2,x1 + 4x2-2x3 +6x4 = 2.

I. 72. Folosind lema substituţiei să se determine inversa· matricei

2 1 3 )
A= 3 3 2 e M3(R).
(
1 2 1

SoluJie. Dacă ~ ={e1, e2, e 3} este baza canonică a spaţiului

vectorial aritmetic R3 şi a1 = (2, 3, 1), a2 = (1, 3, 2), a3= (3, 2, I), avem:

38
 ai a2 '13 ei e2 e-3 a1 a2 '13 ei e2 e3

ei 2 1 3 1oo ai .L
2
1. :
2
oo
.l
2
e-2 3 3 2 o o
➔
e2 o []-2. 2 :• _l2 1 o
e3 1 2 1 oo e3 o l. _.L: _l O
2 2 2

ai a2 a3 ei e2 e3

a, 1 o ]_
3
_.L
3
o ➔

a-2 O - J. : -1 1. o
3 3

e3 o o ~: -1 1

a, 02 a3 ei e2 e-3

➔
a, 1 o o _.L
6
i
6
_]_
6

a2 o o - 1. _l. i
6 6 6

a3 o o J_
2
- 1.
2
1.
2

Astfel, matricea A este inversabilă şi

i _]_

A-l
=[ =i
_J_

_.L
6

2
6
i
6
1.
2
}
1.73. Folosind lema substituţiei să se determine inversele
următoarelor matrice:

A=[. -1~
2
-1
2
3
o J E M3(R),
B=[
o
2 1
1 2
2 3 3 1
1 2 2 1
l E M4{R)

39
 I. 74. în spatiul vectorial aritmetic R3 se consideră vectorii
ăi= (l,-1,2), ă2 = (O, 1,2), a3 = (1,-1,3), a4 = (2,-1, 7).
Folosind lema substituţei să se determine (dacă există) o bază 9?ţ a lui
R3 , astfel încât ~ c {ă1,ă2,ă3,a4}.

Solu/ie.

ai a2 a3 a4 ai a2 a3 a4
e-1 I o 2 a1 o l 2
e2 -1 -1 -1 ➔
e2 o E]o ➔

e-3 2 2 3 7 e-3 o 2 3

ai a2 a3 a4 a1 a2 a3 a4
➔ ai O. 2 ➔ ai o o
a2 o o 1 a2 o o
e3 o o EJ1 Q3 o o

- - - w 3
Astfel, ~={a1,a2,a3} este o baza pentru R.
 CAPITOL UL 11.

APLICAŢII LINIARE

Fie V, W spaţii vectoriale peste acelaşi câmp K.

Definifia 11.1. Aplicaţia f: V ➔ W se numeşte ap/icaJie liniară
(morfism liniar sau homomorfism de spaJii vectoriale), dacă sunt îndeplinite
condiţiile: .
1) / este aditivă, adică j{x + y) =j{x) +f(y), oricare ar fi x,y e V ;
2) f este omogenă, adică /{ai) = af{i), oricare ar fi a e K şi
ie V.
Con~e~inţ~. Dacă/: V➔ W este o aplicaţie liniară, avem:
1./{0v)=0w;
2. f{-x) = -j{x), oricare ar fi x e V;
n . n .
3. /{ I:a'i;) = I:a'l(i;), oricare ar fi a 1
, ••• , an e K şi
i=I i=l
Xt,··•,in e V, unde ne N*.
Propozifia 11.1. Aplicaţia f: V➔ W este o aplicaţie liniară, dacă
şi numai dacă, f (ai+ ~y) = af(x) + ~f(ji) , oricare ar fi a,~, e K şi
x,ye V.
Vom nota cu Hom(v, W) mulJimea aplica/ii/or liniare de la V la
w.
Dacă f, g e Hom( V, W) definim aplicaţia / + g: V➔ W prin
(f+g )(x) =f{x) + g(i) , oricare ar fi x e V, iar dacă a e K şi
f e Hom(v, W) definim aplicaţia a/: V ➔ W prin (aj)(i) = aj(.x), oricare
arfixe V.
Propoziţia. 11.2. Dacă Hom(v, W), iar a e K avem f+g şi
f,g e
a/ e Hom(v, W). ·
Teorema 11.1. Mulţimea Hom(v, W) are structură de spaţiu
vectorial peste K în raport cu operaţiile de adunare a aplicaţiilor liniare şi
înmulţirea aplicaţiilor liniare cu scalari din K (definite qnterior).
Propozifia 11.3. Dacă U, V, W sunt spaţii vectoriale peste K, iar
fe Hom(ll, V), ge Hom(v, W), atunci aplicaţia gof- U ➔ W, definită prin
(gof)(x) =g(/(i) ), · oricare ar fi x e U , este liniară.
 Aplicaţia gof se numeşte compunerea sau produsul aplicaJiilor
liniare f şi g.
Propoziţia 11.4. Fie U, V, W spaţii vectoriale peste K. Atunci, au
loc următoarele egalităţi:
1) fo(a.g+ ~h) = a.(fog) + ~({oh), oricare ar fi a.,~ E K şi g, he
Hom(U, V), f E. Hom(V, W),·
2) (a./+ ~g)oh = a.(foh) + ~(goh) , oricare ar fi a.,~ e K şi
he Hom(U, V),f,g E Hom(V, W).
Definiţia 11.2. O aplicaţie liniară f: V➔ V se numeşte operator
liniar sau endomorfism al spaţiului vectorial V.
Notăm cu End(V) muljimea endomorfismelor spaţiului vectorial V.
Propoziţia 11.S. 1. Mulţimea End(V) are structură de spaţiu
vectorial pesţe K în raport cu operaţiile de adunare a endomorfismelor şi
înmulţire a endomorfismelor cu scalari din K.
2. Mulţimea End(V) are structură de inel cu unitate în raport cu
operaţiile de adunare şi compunere a ·endomorfismelor. (Unitatea inelului
End(V) este aplica/ia identică Jv: V➔ V definită prin Jv(i) =i, oricare ar fi
.XE V).
Propoziţa 11.6. Fief e Horn (V, W), V1 subspaţiu vectorial al lui
V, iar W, subspaţiu vectorial al lui W. Atunci, mulţimea /(V 1) = {/{i)I
Ix e V1} este un subspaţiu vectorial al lui W, iar mulţimea
r- 1(Wi) ={ie vl/(x) e W } este un subspaţiu vectorial al lui V.
1
Consecinţe: I. Mulţimea Kerfllffx e VV(i) = Ow}, numită nucleul
aplica/iei liniare f, este un subspaţiu vectorial al lui V.
2; Mulţimea ImJlif{/(i)li e V} , numită imaginea aplica/iei
liniare f, este un subspaţiu vectorial al lui W.
Propoziţia 11.7. Fie/e Hom(V,W). Atunci feste injectivă, dacă şi
numai dacă, Kerf={O}.
Propoziţia 11.8. Fief e Hom(V, W) şi c:9' ={a 1, ••• ,an} un sistem
de vectori din V. Atunci:
I. dacă d? este liniar independent şi/ este injectivă, sistemul
c:9' = {/(ă 1 ), ••• ,/{an)} este liniar independent;
1

2. dacă V=L( 6T) avem Imf=L(f(a 1), ••• ,/{an)).

Propoziţia 11.9. Dacă f e Hom(V, W) este o aplicaţie bijectivă,
atuncir 1e Hom(W, V).
Definiţia 11.3. a) Spunem că aplicaţia f: V➔ W este un izomorfism
al spaJiului vectorial V pe spaJiul vectorial W, dacă este liniară şi bijectivă.
b) Spunem că spaJiile vectoriale V şi W sunt izomorfe, dacă există
un izomorfismf:V➔ W.
Propoziţia 11.10. Fie V, W spaţii vectoriale peste i<., cu V de
dimensiune finită n(n"2:. 1). Dacă fllj={a 1, •• ,,an} este o bază a lui V, iar
42
b 1, ••• , bn sunt vectori din W, atunci există o unică aplicaţie liniară f: V➔ W,
astfel încât J(a;) = b;,i = 1,n
Observaţie . În general, chiar dacă dim V=oo , pentru a defini o
aplicaţie liniară f: V➔ W este suficient să definim f pe o bază P/3 a lui V,
definiţia prelungindu-se apoi la tot spaţiul V, prin liniaritate.
Definiţia 11.4. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni
finite n; respectiv m ('!l,n ~ 1~ şif_ e Hom(V, W). Dacă ~={ă 1 , ... ,an}
este o bază a lui V, iar ~={b1, ... , hm} este bază pentru W, matricea ale
cărei coloane sunt coordonatele vectorilor .f{a 1), ••• ,f{ăn) în raport cu baza
~ se numeşte matricea luifîn raport cu bazele ~ şi ~-
Deci, dacă f(a; )= Î. ci; bj, 1 S i S n , matricea lui f în raport cu
i=l
bazele ~ şi ~ este
(X)
I
(X I
2 ex!
(X2 (X2 (X~
I 2
A= E Mm,n(K) .

(Xm
I
(Xm
2 ex':
n
•În plus, în notaţiile anterioare, oricare ar fii= '1:.x;a; e V , dacă
i=I
- - m .-
Y = f{x) = '1:.ylbj avem:
.i=l
y 2 = A; 931 ,
rIJ sau yf =
i=I
f cr;x', l Sj S m. (II.I.)

Egalităţile (11. l.) se numesc ecuaJiile aplica/iei liniare f în raport

cu bazele ~ şi ~-
Definiţia 11.5. Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită
n, n~ 1, şi/ e End(V). Dacă 93 ={ă 1 , ... ,an} este o bază pentru V, 'iar
f
/{a;)= a{aj, 1 s i s n , matricea
j=I
(X I
I
<XI
2 ex!
(X2 (X2 (X~
I 2
A= E Mn(K)

anI an2 ex:

se numeşte matricea endomorfismului f în raport cu baza .'#3.
Teorema 11.2. a) Fie V, W spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni
finite n, respectiv m (n, m ~ 1) , iar f e Hom(V, W). Dacă A este matricea lui
f în raport cu bazele P/3 1 c V, g/3 2 c W, iar B este matricea lui/în raport
I I
cu bazele P/3 1 c V, P/3 2 c W, atunci
43
 unde C este matricea de trecere de la baza ~ la baza gj ~ , iar D este
matricea de trecere de la baza PlJ 2 la m~.
b) Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ 1,
iar/ e End(V). Dacă A este matricea lui/ în raport cu baza 'PJJ a lui V, iar B
este matricea lui/ în raport cu baza '!l3 1c V, atunci

unde C este matricea de trecere de la baza 93 la baza 'f?J 1•

Teorema 11.3. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, iar/ e Hom(V, W).
Dacă V are dimensiunea finită, atunci Im/ are dimensiunea finită şi

dim Kerf + dim Im/= dim V.

Definiţia 11.6. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni

finite.
a) Numim rang al aplica/ie liniare f e Hom(V, W), dimensiunea
subspaţiului vectorial /m/(Vom nota rg/).
b) Numim defect al aplica/iei liniare f e Hom(V, W) dimensiunea
. spaţiului vectorial Kerf(vom nota defj).
Propoziţia 11.11. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni
finite n, respectiv m (n, m ~ l).Dacă A este matricea lui f e Hom(V, W)
în raport cu bazele ~ 1 (bază pentru V) şi l!/3 2 (bază p'entru W), avem
rgf=rgA.
Propoziţia 11.12. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, d~ dimensiuni
finite n, respectiv. m (n,m ~ l). Dacă A=(d; ), B=(il;) e Mm.lK) sunt
matricele aplicaţiilor liniare f,ge Hom(V, W) în raport cu bazele Pl3 1c V,
~ c W, atunci matricele aplicaţiile / + g şi a[, în raport cu aceleaşi
baze, sunt A +B, respectiv aA.
· Propoziţia 11.13. Fie U, V, W spaţii vectoriale peste K de
dimensiuni finite n,m, respectiv p (m,n,p ~ 1). Dacă A=(d;) e Mm,n(K) este
matricea aplicaţiei liniare / e Hom (U, V) în raport cu bazele Pl3 1 c U, .
~ c V, iar B= (ii;) e Mp,m(K) este matricea aplicaţiei liniare
g e Hom( V, W), în raport cu bazele W 2 c V, şi ]/J 3 c W, atunci matricea
aplicaţiei gof, în raport cu bazele ~ şi PlJ 3 , este BA.
Teorema 11.4. Două spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni finite,
sunt izomorfe, dacă şi numai dacă, au dimensiunile egale.
Consecinţă. Dacă V este spaţiu vectorial peste K de dimensiune
finită n, n ~ 1, atunci V este izomorf cu spaţiul vectorial aritmetic K!'.

44
 Teorema 11.5. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni
finite n, respectiv m (n, m ~ 1), iar 9?3 1= {ă 1 , •• ,,ăn} bază pentru V,
~={b 1, •• ,,bm} bază pentru W. Atunci, aplicaţia h:Hom(v,W)➔ Mm,n(K',
definită prin h(f) =A, unde A este matricea aplicaţiei liniare f e Hom(v, W) în
raport cu bazele '!JB 1 , P/j 2 , este izomorfism de spaţii vectoriale. Astfel,
dim Hom(v, W)=mn.
Definipa II. 7. Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, spunem că
subspaţiul său vectorial Vi este invariant în raport cu endomorfismul
f e End(V) dacă f(VJb Vi(adică,.l{x) e Vi, oricare ar fixe Vi).
Propoziţia 11.14. Dacă 11J 1={a 1, ... , ap} este o bază a su~spaţiului
vectorial V1 al lui V, atunci V1 este invariant în raport cuf e End(V), dacă şi
numai dacă, f (a t ), ••• ,.l{ap) E Vr •
Propoziţia 11.15. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar Vi, V2
subspaţii vectoriale ale lui V invariante în raport cu endomorfismul
f e End(V). Atunci V1 n V2 şi V1+V2 sunt subspaţii vectoriale ale lui V
invariante în raport cu f
Definiţia 11.8. Fie V un spaţiu vectorial peste K, nenul, iar
f e End(V). Spunem că scalarul  e K este o valoare proprie pentru f,
dacă există x e V , nenul, astfel încât .l{x) = Âi.
Vectorul x e V , nenul, pentru care există Â e K , astfel încât
f(x) =Âi se numeşte vector propriu pentru f corespunzător valorii proprii
Â.
Dacă Âo e K este o valoare proprie pentru endomorfismul
f e End(E), subspaţiul vectorial Vi..o = Ker(f-Â. 0 1v) se numeşte
subspaJiul propriu pentru f corespunzător valorii proprii Âo .
Evident, Vi..o este invariant în raport cu f
Propoziţia 11.16. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
finită n, n ~ 1 , iar f e End(V). Dacă A este matricea luif în raport cu baza
9?J={a 1, ••• ,ăn} a lui V, atunci Âo e K este valoare proprie pentru/, dacă
şi numai dacă, det (A-Â.oln) = O.
A - n •
In plus, vectorul x = :r.x'ă; e V, nenul, este vector propriu
i=l
pentru/, corespunzător valorii proprii Âo, dacă şi numai dacă, Ax 93 =
=Â.ox m.
În ipotezele propoziţiei precedente, polinomul.
P1(Â) = det (A-Âln) e K[Â]
se numeşte polinomul caracteristic al endomorfismului f
Propoziţia 11.17. Fie Vun spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
finită n ~ 1 . Dacă Âo e K este o valoare proprie pentru endomorfismul
f e End(V), cu multiplicitatea algebricăp, atunci dim Vx 0 ~p.

45
 Propozipa 11.18. Dacă Â.1, ... ,Â.m e K sunt valori proprii distincte
pentru endomorfismul f e End(V), iar .x 1, ••• ,xm sunt vectori proprii
corespunzători, atunci x1, ••• ,im sunt liniar independenţi.
Definipa 11.9. Fie V un· spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
fmită n, n ~ 1. Spunem că endomo,:fismul f e End(V) este diagonalizabil,
dacă există o bază a lui V în raport cu care matricea sa este· o matrice
diagonală. .
Teorema 11.6. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
finită n, n ~ 1, iar f e End(V). Atunci, condiţia necesară şi suficientă ca
fiecare vector al unei baze m
={ a1, ••• , an} a lui V să fie vector propriu
pentru feste ca matricea lui/ în raport cu baza Pl3 să fie o matrice
diagonală, adică:

unde Â. 1, ••. , Â.n sunt valori proprii pentru/

Notăm:

diag(Î. 1, ... ,1-.) = [ : ~ -~- l-

Â.n

Teorema II. 7. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune

finită n,n ~ 1. Condiţia necesară şi suficientă ca endomorfismul/ e End(V)
să fie diagonalizabil este ca polinomul caracteristic Pf să aibă toate
rădăcinile în K şi subspaţiile proprii -corespunzătoare, să aibă dimensiunile
egale cu multiplicităţile algebrice ale rădăcinilor.
Definipa 11.10. Fie Vun spaţiu vectorial peste K.
a) Spaţiul vectorial Hom(V,K) se numeşte dualul lui V. Vom nota
V =Hom(V,K).
b) Elementele lui V se numesc forme liniare .(covectori).
Teorema 11.8. Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, de
dimensiune finită n, atunci dim V =n.
În plus, dacă Pl3={e 1 , ••• , en} este o bază pentru V, sistemul
Pl3•= {e 1,e 2 , ••• ,en}c V"' de forme liniare, unde e;(ej)=oJ ,i,j=î;"n,
este o bază pentru V, numită baza duală bazei ?!/J.

46
 Definiţia 11.11. O matrice pătratică de forma:
 1 o o o
o  1 o o
Jp(Â) = o o  I o E Mp(K)
o o o  1
o o o o Â

l
se numeşte celulă Jordan de ordin p, iar o matrice pătratică de forma:
Bp (Â) = diag(Jp, (Â),Jp 2 (Â), ... ,Jpr(Â)) =

Jp,(Â) o
= Jp, ('A.) • • • · e Mp(K),
[
O Jpr(Â)

unde p 1 + · · •+Pr = p , se numeşte bloc Jordan de ordin p.

Se numeşte matrice sub forma canonică Jordan o matrice pătratică
pe a cărei diagonală principală se află blocuri Jordan cu scalari diferiţi,
adică:
J=diag (Bn, (Âi),Bn 2 (Â2), .. ,,Bnr(Âr)). ·
Definiţia 11.12. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
finită n ~ 1, iar f e End(V). Spunem că feste jordanizabil, dacă există o
bază în V faţă de care matricea lui/să aibă forma canonică Jordan.
Dacă A E Mn (K) spunem că A este jordanizabilă, dacă există o
matrice nesingulară Ce MlK), astfel încât C- 1AC să fie o matrice sub
forma canonică Jordan. (Matricea C se numeşte matrice jordanizatoare
pentru A).
Teorema 11.9. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
finită n ~ 1, iar f e End(V) un endomorfism al cărui polinom caracteristic
se descompune în factori liniari peste K:
Pj(Â) = (-l)n(Â-Â1r 1 (Â-Â2r 2 ••• (Â-Ârrr e K[Â],
unde m 1 + · · · + m r = n . Atunci, există o bază 'PlJ pentru V în raport cu care
matricea lui fare forma canonică Jordan.
Consecinţă. Dacă A e Mn (K) este o matrice al cărui polinom
caracteristic se descompune în factori liniari peste K:
PA(Â)=(-l)n(Â-Â1r 1 (Â-Â2r 2 ... (Â-Â,rr e K[Â],
unde m 1+· .. +mr=ll , există o matrice nesingulară Ce Mn (K), astfel
încât matricea C- 1AC să aibă forma canonică Jordan.
Algoritmul de jordanizare (pentru un endomorfism)
Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ 1, iar
fe End(V).
47
 Pas. I. Se fixează o bază 00 pentru V şi se scrie matricea A a lui f
în raport cu această bază.
Pas.2. Se calculează polinomul caracteri'Stic pi (Â.) = IA - ÂJn I.
Sunt posibile două cazuri:
a) Ecuaţia caracteristică nu admite n rădăcini în K. În acest caz
endomorfismul/ nu este jordanizabil.
b) Ecuaţia caracteristică admite rădăcinile Â. 1, ••• , Âr e K cu
ordinele de multiciplitate respective, m 1 , ... m,, m 1 +... +m, =n.
Pas.3. Se fixează o valoare proprie Â; şi se calculează matricea
endomorfismului r- Â.; 1 v în raport cu baza 00.
Pas.4. Se detennină numărul celulelor Jordan pentru valoarea
proprie Â.; : n; = dim Ker(f- Â,; 1 v). · Deci numărul celulelor Jordan, pentru
valoarea proprie Â.;, este egal cu numărul maxim de vectori proprii liniar
independenţi corespunzători. Sunt posibilţ două cazuri:
a) Dacă n; =m; o bază pentru Vi.; va fi fonnată din n; vectori
proprii liniar independenţi. Deci, pentru Â.; vom avea m; celule Jordan de
forma J 1 (Â;).
b) Dacă n; < m; se trece la :
Pas.5. Se determină s; e N*, minim, s; :5 m; , astfel încât
dim Ker(f-Â;l v)5; = m;.
Pas. 6. Se detennină dh numărul celulelor Jordan de ordin
he {1,2, ... ,s;} după (onnula:
dh .= rg(f-Â;I,,)h+I +rg(f-Â;l v)h-t -2rg(f-Â;l v)\
unde: ,
rg(f-Â; I v) 0
= =
n, rg(f-Â; I vY;+I rg(f-Â; 1v) s1 ,
s,
~h dh =m,.
h=I

Pas. 1. Se repetă algoritmul începând cu pasul 3 pentru fiecare

valoare proprie a luif
Pas.8. Se scrie matricea J a lui/ sub forma canonică Jordan.
Pas. 9. Ţinând seama de definiţia matricei unei aplicaţii liniare în
raport cu· o bază, se determină baza PlJ I a lui V în raport cu care f are
matriceaJ.
Definiţia 11.13. a) Dacă P=a 0 +a 1 X+ ... +a„ XP e .K[X], iar
A e Mn(K), polinomul P(A)=a0 In +a1 A+... +aP AP e Mn (K) se numeşte
polinom de matricea A. ·
b) Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, f e End(V), iar
P=a0 +a1 X+ ... +aP ~ e K[X], polinomul P(/)= a0 lv +a 1 f+ ... +aPf P e
e End( V) se numeşte polinom de endomorfismul f (unde f ; =fof i-l ,
i=J,2, ... , cu/ 0 =1., ,/ 1 =f ).
48
 Definiţia 11.14. a) Spunem că polinomul P = a 0 +a 1X + •· •
· · · + apXP e K[.X] este un polinom anulator pentru matricea Ae Mn (K),
dacă P(A)=On (unde On e Mn (K) este matricea nulă, pătratică de ordin n).
b) Spunem că polinomul P=a0 +a, X+ ... +aP ~ e K[X] este un
polinom anulato!: pentru endomorfismul f e End(V), dacă P(/)=0, (unde
0 : V➔ V, 0(.i) = Ov, oricare ar fi x e V, este aplica/ia nulă).
Teorema II.to (Cayley-Hamilton). Fie V un spaţiu vectorial peste
K; de dimensiune finită n ~ 1, iar Ae Mn (K) matricea endomorfismului
/ e End(V) în raport cu o bază P/3 a lui V. Atunci, polinomul caracteristic al
lui/ este un polinom anulator pentru A şi pentru/, adică P1 (A)=On şi P1 (!)=
0.
11.1. Fie V un spaţiu vectorial peste K, nenul. Să se arate că
dim V=l, dacă şi numai dacă, oricare ar fi / e End(V), există ex e K,
astfel încât f = cxl v-

11.2. Fie V={xe R Ix>O}. Se cere:

a) Să se arate că V este spaţiu vectorial. peste R în raport cu legile
de compoziţie: ·
EB: Vx V ➔ V, xEBy=xy, oricare ar fix,ye V;
0: Rx V ➔ V,cx0x =xcx, oricare ar fi ex e R,x e V.
b) Să se determine dimensiunea spaţiului vectorial (V,EB,0 ).
c) Să se determine toate endomorfismele f" V ➔ V.

Solu/ie. a) Se verifică axiomele din definiţia spaţiului vectorial.

b) Vectorul nul în spaţiul vectorial V este 1. Fie ~={a}, cu a:t- 1,
ae V. Atunci '!!13 este liniar independent. Arătăm că /lJ este sistem de
generatori pentru V, adică arătăm că oricare ar fixe V, există cx(x) e R,
astfel încât x = cx(x) 0 a. Aceasta are loc, evident luând cx(x) = logax .
Deci, dim V=l.
c) Ţinând seama de exerciţiul 11.1., deoarece dim V=l, rezultă că
oricare ar fi/ e End(V), există ex e R, aşa încât/(x)=cx0x, oricare ar fi
x e V. Deci, End(V)=lfcx: V ➔ via E R,/cx(x) =xcx , oricare ar fixe V}.

11.3. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, nenule, iar f e Hom(V, W).

Să se arate că feste o aplicaţie injectivă, dacă şi numai dacă, transformă
orice sistem de vectori liniar independenţi într-un sistem de vectori liniar
independenţi.

Solu/ie. "=> "Presupunem că/ este injectivă. Fie a1, .. ,,ape V

liniar independenţi. Dacă ex 1..fta i) + .. •+ cxP..ftap) = Ow, adică
/{cx a 1 + .. •+a.Pap)=Ow,
1
ţinând seama că/ este liniară şi injectivă,
o
obţinem a. 1~ I + ... +a.Pap = V • Întrucât vectorii a I' ... , ap sunt liniar
49
independenţi, rezultă că ex 1 =··· =cxP = O. Deci,j{ă 1), ••_.,J{ăp) sunt liniar
independenţi.
"<= " Presupunem că J transformă orice sistem de vectori liniar
independenţi într-un sistem de vectori liniar independenţi.
Arătăm că Ker f={Ov }, adică/ este injectivă.
Presupunem că ar exista ă e Kerf, a':#- Ov- Atunci, ă este liniar
independent şi, deci, conform ipotezei, {/{ă)} este liniar independent, adică
j{ă) ':#- Ow- Aceasta contrazice faptul că ă e Kerf. Deci, Ker.f={ Ov}.

11.4. Fie V,X, Y spaţii vectoriale peste K, J e Hom(Y, V) injectivă,

iar g:X ➔ Y, astfel încât/og e Hom(X, V). Să se arate că ge Hom(X, Y).

,x
SoluJie. Oricare ar fi .x 1 2 e X, cx 1, cx 2 e K , avem
/{g(CX1i1 + CX2X2)) = (/og)(CX1i1 + CX2X2) = CXt (/og)(xi)+ CX2(/0 g)(x2)=
=cxtf{g(x1)) + cxi/îg(.x 2)) = j{cx 1g(ii) + cx2g(.x 2)). Datorită injectivităţii lui/
rezultă că g(cx 1.x1 + cx2.x2) = cx1g(.x1) + a2g(.x2), adică g este liniară.

11.5. Fie V,X, Y spaţii vectoriale peste K, ge Hom(X, J? surjectivă,

iarf'Y ➔ V astfel încât/oge Hom(X, V). Să se arate că/e Hom(Y, V).

Solu/ie.Oricare ar fi cx 1,cx2 e K,.Yp.Yi e Y (în baza surjectivi-

tăţii luig, există.x1,.x2 e X astfel încâty1 =g(i 1), y2 =g(x 2)) avem:
/(ex 1.Y 1+ <X2.Y 2) = .f(cx1g(.xi) + cx2g(.x2)) = _/{g(cx 1i1 + cx2.x2)) =
= (fog)(a1.x1 +cx2i2) = cx1 (fog)(xi) +a2(fog)(x2) = cxtf{g(.x1))+
+cxi/îg(.x2)) = cxtf(j\) + cxi.f(j 2). Rezultă că/este liniară.

11.6.Fie K[X] spaţiul vectorial peste K al polinoamelor de o

nedeterminată, cu coeficienţi din K şi f.·K[X] ➔ K[X] definită prin: f(P) este
restul împărţirii polinomului P prin X 2 + 1, oricare ar fi Pe K[X]. Se cere:
a) Să se arate că/ e End(K[X]).
b) Să se determine Kerf şi lmf.

11.7. Fie CYlth = {(

cha bsha
s!a . cha Jla E
}
R , b E R*.

a) Să se arate că CYI( h
are structură de spaţiu vectorial real în raport cu
înmulţirea obişnuită a matricelor ( ca operaţie internă) şi înmulţirea
obişnuită a matrice lor cu scalari reali (ca lege externă), izomorf cu spaţiul
vectorial aritmetic R 1 •
b) Să se calculeze An, ne N •, dacă:

50
 cha bsha )
A=( s!a cha 'a, b e R, b ;t o.

c) Să se calculeze B", ne N*, dacă:

unde a,~' ye R, a 2 - ~y= 1, ~Y* O.

11.8. Fief-C([a,b])➔ C([a,b]), definită prin

X

fa
f(u)=v <=:>v(x)= u(t)dt, x e [a,b]. Se cere:

a) Să se arate că/ este corect definită şi că/e End(C([a,b])).

b) Să se determine Kerf şi Imf.
c) Să se arate că/ este injectivă, dar nu este surjectivă.

11.9. Fie V spaţiu vectorial peste R şi/ e End(V) astfel încât fof=f.
Să se arate că (f+ 1 v l =(2"-J)f+l,, , ne N•.

Solu/ie. Se procedează prin inducţie matematică după n.

11.10. Fie pe N * , p număr prim şi V={f e Zp[X]lgradf~ n},

unde n este un număr natural. Se defineşte aplicaţia D: V ➔ V prin D(f)=f ',
oricare ar fi / e V, prin f' notându-se derivata formală a lui f.
a) Să se arate că Veste un spaţiu vectorial peste ZP şi De End(V).
b) Să se determine Ker D, Im D punând în evidenţă câte o bază a
lor.

Solu/ie. a) Dim V=n+ 1. Dacăf=a 0 +a1 X+·•• +a„ X', a; e ZP,

i= -O '
n D(f)=a I
+2a2 x+ .. ·+na11 X1· 1 ' •
b) KerD este generat de polinoamele {1,XJ',.x2P, ...
. . ,XkP}, kp ~ n ~ (k+ l)p.
Deci,
=[-;
k=[-; ] şi dim Kerf ]+ 1.
Subspaţiul vectorial ImD={D(f)Jf e V} este generat de polinoamele {X},
~ r ~ n, r:;:. kp - 1. Rezultă O ~ kp- 1 ~ n - 1, 1 ~ k ~ [} ].
Deci, dim ImD=n-[}] .

51
 11.11. Fie V, V, , V2 spaţii vectoriale peste K şi J e Hom(V, V1 ),
g e Hom(V, V2 ). Definim aplicaţia h: V➔ V1 x Vi prin h(i) = (/{i),g(i)),
oricare ar fi i e V . Se cere:
a) Să se arate că he Hom(V, V, x V2 }.
b) Să se arate că Ker h = Ker f n Ker g.

11.12. Fie V, V, , V1 spaţii vectoriale peste K şi / e Hom(V1 , V),

ge Hom(V2 , rJ. Definim aplicaţia h: V, x V2 ➔ V prin h(i 1,i2) =
= /(i1) + g(i2), oricare ar fi (i1 ,i2) e V1 x V2 • Se cere:
a) Să se arate că h e Hom(V1 x V2 , V).
b) Să se arate că Im h=Imf+ Im g.

11.13. Fie Vi= {PE Rn[XJIP(l) = O} şi V2 ={PE Rn[XJI

lgrP = O}. Se cere:
a) Să se arate că~ [X]=V1 EB Vi.
b) Să se determine proiecţia lui Q=l+X+xi +···+X' pe V1 , paralel

SoluJie. a) Oricare ar fi Pe ~[X] avem P=(P-P(J))+P(l). Dar,

P-P(l)e V1, iar P(l)e V2• Astfel, ~[X]=V1+ V2• De asemenea, evident, V, n
Vi={ O}, unde Oeste polinomul nul. Rezultă că Rn[X]=V, EB V2•
b) Dacă ţinem seama de rezultatul de la a) proiecţia oricărui
polinom P pe V1, paralel cu V2, este P-P(l) . Atunci, proiecţia lui Q pe V,
paralel cu V2 , este X+·· ·+X"-n.

Il.14. Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită, iar V,, V2

subspaţii vectoriale ale lui V astfel încât V= V,+ V2•
Dacă/ e End (V) şi V=f(VJ+f(V) să se arate că/ este automorfism.

există x e V pentru care y = j{i)

SoluJie. Oricare ar fi ji e f(V), şi
existăx1 e V1, i 2 e
V 2 , astfel încâtx=i 1 +i 2. Atunci,
y=f{x) =f{x 1 +i2) =/{i1)+/{i2) e f{Vi)+f{V2). Rezultă că
f(V}cf(VJ+f(V).
Fie yej{Vi)+f{V2), adică ji=f{i 1)+/{i 2), cu x-1 e V1,
i2 e V2. Obţinem y=/{i1 +i2) ej{V). Deci,f(V,)+f(V)cf(V).
Am arătat astfel că f(V)=J(VJ+f(V). Dar, prin ipoteză, avem
f(VJ+J(V)=V. Atunci, f(V)=V, adică / este surjectivă şi, cum V are
dimensiunea finită, rezultă că/ este bijecţie.

Il.15. Să se arate că orice spaţiu vectorial V peste K este izomorf cu

spaţiul vectorial Hom(K, V).

52
 SoluJie. Definim h: Hom(K, V)➔ V prin h(f)=f{l), oricare ar fi
f e Hom(K, V).
Evident, h este liniară.
Pentru fiecare x e V definim fx : K ➔ V prin fx( a.) = ai , oricare
ar fi a. e K . Atunci, se observă că fx este liniară şi hifx) = fx(I) =x.
Astfel, h este surjectivă. _
Dacă f e Ker h avem O= h(t) = .I( 1), ~e ~nde, ţinând seama că f
este liniară, obţinem f(a.) =./(a· 1) = a./(1) = aO = O, oricare ar fi a. e K,
adică/=8. Rezultă căKer h={0} şi ,deci,feste injectivă.
În concluzie, h este un izomorfism de spaţii vectoriale.

11.16. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar f e End(V) fixat. Să se

arate că mulţimea [ff ={ge End(V)I g nesingular şi f =g- 1 0 f O g } are
structură de grup în raport cu operaţia de compunere a aplicaţiilor liniare.

11.17. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, V de dimensiune finită n,

iar f,ge Hom(v, WJ. Să se arate că

rg(f+g)Srgf + rg g.

SoluJie. Oricare ar fi ji e Im(f+g) există x e V pentru care

y = (f+ g)(x) =f(x) + g(x) eIm f + Im g. Rezultă: Im(f+g) k Im f + Im g.
Atunci, dim Im(f+g) S dim (Im f+ Im g) =dim Im f +dim Im g - dim(Im f r'I
Im g)S dim lmf + dim Im g. ,

11.18. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, iar V1 un subspaţiu

vectorial nenul al lui V. Dacă V este de dimensiune finită n, iar
f e Hom(V 1 , W) , există g e Hom(V, W), astfel încât restricţia lui g la V1 să
fief

SoluJie. Dacă V 1 = V se ia g=f, iar dacă V 1 = {O} restricţia

oricărei aplicaţii »
liniare g : V ➔ la V I este f.
Fie {O}cV ~
1 c V, ~ = {ă1, ... ,ak} o bază pentru V1, iar
~={a,, ... ,ak,ak+I, ... ,a,,} bază pentru V. Dacă b; = f(ă;), i = I,k ' iar
- -
b k+ 1, ••• , b ~ sunt vectori arbitrari (dar fixaţi) în W, există o unică aplicaţie
liniară g: V➔ W, astfel încât g(ă;) = b;, i = G (vezi propoziţia II. I O). Mai
mult, din g(a;) = b; = ./(a;), i = U, rezultă că restricţia lui g la V1 estef. ·

11.19. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ I._

Daţi exemplu de două endomorfisme f, g e End(V), f:;:. g, astfel încât
Imf=Img, Kerf=Kerg.

53
 So°IuJie. Fie gJ={ă 1 , ... ,ăn} o bază alui V,iarf,geEnd(V)pentru
care /(a;)= a;, i = 1, n - l, /(ăn) = O, g(ă;) = a.a;, i = 1, n - I,
g(cin)=O unde <XE K-{O, I}. Evident, Imf=Img=L(ă1, ... ,ăn-d,
Kerf=Kerg=L(ăn)-
Sau alt exemplu. Considerămf,g: V➔ V definite astfel:
f{a;) =g(a;) = o, i= G;
f{a;)=a;, i=r+l,n;
g(ă;) = fi;ăj, i =r+ 1, n,
1: det (fi;) -:t O.
j=,41

11.20. a) Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită 2n,

n e N*. Să se construiască o aplicaţie liniară f: V➔ V, astfel încât
Imf=Kerf.
b) Este posibil acest rezultat pentru spaţiile vectoriale de
dimensiuni impare?

Solu/ie. a) Fie gJ={ă1,•••,an,ăn+l,•·•,a2n} O bază pentru V, iar

fe End(V) cuf{ă;)=ăn+i, i= 1,2, ... ,n, f(a)=O,j=n+ l, ... ,2n.
2n . 2n .
Atunci, oricare ar fi x= I:x'a; e V avem /(i) = I:x'l{a;) =
• i=I i=I
n .
= LX 1Cln+i L(an+I, ... , ăin), adică lmf ~ L(ăn+I, ... , ă2n>·
E
i=I
Daca- ye- L(-an+J, ... ,a2n,
- ) · t-a I-'
ex1s An+! , ... ,pA2n e K , astfel încât
y=~n+lan+I +···+~2n'12n = ~n+l_/{ă1)+· .. +~2n_/{an) =
=_f{~n+la1 +···+ ~ 2nan) E Im/, adicăL(ăn+l,··•,ă2n) ~Imf.
Rezultă că Imf=L(an+I, ... , 'a2n) şi, deci, dim lmf =
dim L(an+l, .. ., a2n) =·n.

Întru~ât dim Kerf=dim V -dim Imf=2n-n=n şi

ăn+I, ... , ă2n E Kerf, liniar independenţi, rezultă că {an+I, .. , ă2n} este O
bază pentru Kerf. Astfel, Kerf=L( ăn+I, ... , â 2n)- Deci, lmf=Ke,f=
=L(an+l, ... , ă2n),
b)Nu.

11.21. Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ I şi

f e End(V). Să se arate că lmf=Kerf, dacă şi numai dacă, ( 2 = 0, n=2p şi
rgf=p.

SoluJie. Presupunem că lmf=Kerf, şi arătăm că ( 2 = 0, n=2p şi

rgf=p.
Oricare ar fixe V din, _/(i) e /mf=Ke,f ,obţinem f 2(x) =O, adică

54
 Fie p=rgf. Deoarece Imf=Kerf, rezultă că dim Kerf=p. Astfel,
n=dim V= dim Imf + dim Kerf= p+p = 2p.
Reciproc, presupunem că / 2 =8, n=2p, rgf=p şi arătăm că
Imf=Kerf.
Oricare ar fixe Imf, există te V, pentru care x =j{t).
Rezultă l(x) =/2(t) = O, adică x e Kerf. Deci, Imf ~ Kerf . (*)
Dar, dim Imf=p, dim V=2p implică dim Kerf=p, care împreună cu
(*) arată că Imf=Kerf.

11.22. Fie V spaţiu vectorial peste K, iar/ e End(V). Să se arate că

V=Kerf+Imf, dacă şi numai dacă, Imf 2 =Imf.

SoluJie. Presupunem că V=Kerf + Imf şi arătăm că Imf 1 =Imf.

Întrucât se ştie că Im/ 2 ~ Imf, rămâne să demonstrăm că
Imf~ lmf 1 •
Dacă x e lmf, există te V pentru care x = j{t). Dar t = t 1 + t 2 , cu
! 1 E Kerf, t~ e Imf. Deducem că x=j{t) = l(t 1) +/{t2) = f<.t2) = f(j{t3)),
unde 73 e V pentru care /(!3) =t2 (deoarece t 2 e Imj).
Rezultă că x e Imf2.
Reciproc, presupunem că Im f =Im/ 2 şi demonstrăm că
V=Kerf+Imf.
Oricare ar fi x e V , avem l(x) e lmf = lmf 2 • Atunci, există
7e V pentru care l(x) = f 2 (t). Evident, x= x - f( t) +/{ t).
Deoarece l(x - j{t)) =j{x) - .Mt)) =j{x) - j{x) = O, rezultă că
x - j{t) e Kerf. De asemenea, avem l(t) e Imf. Astfel, V=Kerf+Imf.

11.23. Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ I, iar

V1, V2 subspaţii vectoriale ale sale, nenule, astfel încât dim V1+dim V2 =n. Să
se arate că există/ e End(V) pentru care Imf=V1 şi Kerf=V2 •
,
SoluJie. Fie ~={e1,e2, ... ,en} o bază alui Vcu{ep+1, .. ,,en}
bază pentru V2• Alegem o bază arbitrară {a 1, ••• ,ap} pentru Vr Atunci,
există o unică aplicaţie liniară f.· V➔ V (care depinde însă de bazele fixate
{e 1, ... ,en} şi {a 1, ••• ,ăp} în V, respectiv V,), astfel încât l(e;)=ă;,
i=I,p şi/{e;)=O,i=p+I,n .Evident, Imf=L(ă1, ... ,ăµ)=V 1 şi
Kerf=L(ep+l, ... ,en) = V2,

11.24. Fie V, W spatii vectoriale peste acelaşi câmp K, iar

fe Hom(V, W). Dacă ă 1 , .. ,,ăp e V, astfel încât {f(ă 1 ), ••• ,f(ăp)} să fie
bază pentru Im/, atunci V=Kerf EBL(ă 1 , ... , ăp).

55
 SoluJie . Dacă x e Kerf ri L(a 1, ••• , ap) avem f(x) = O şi
x=a +··•+aPap. Atunci, O=fii) =a fia1)+··•+aPfiap)-
1
a1
1

Deoarece f(a 1), ••• ,fiap) sunt liniar independenţi, rezultă

a 1 = a 2 = ... = aP = O, adică i = O. Astfel, Ke,f nL(a 1, •.• , âp) =; {O}.
Oricare ar fi x e V, fix) e /mf. Atunci, există A1 , ••• , Â.P e K
pentru care f(x)=A. 1fiai)+· .. +Â.Pfiap), Observăm că x=x-(A. 1â1+
'"t1'.Pap)+1'. 1â1 + .. •+A.Pap, X1 =x-(1'. 1â1+ ... tA.Pap),
Notăm
X2=A. 1a1 + .. ·+A.Pap, Avem X2 E L(a1,, .. ,âp) şi
fix 1)=fii)-(1'. 1fiai)+· .. +Â.Pfiap))=O, adică i 1 e Kerf. Astfel,
V=Kerf EBL(a1, ... ,ap),

11.25. Fie V, W spaţii vectoriale peste acelaşi câmp K şi

fe Hom( V, W). Dacă Kerf şi Imf sunt de dimensiuni finite, atunci V este de
dimensiune finită şi dim Kerf + dim Imf = dim V.

SoluJie. a) Dacă Kerf={O}, feste injectivă. Fie p= dim Imf. Dacă

am presupune că dim V= 00 , ar exista în V vectorii a1 , ... ,âq, cu q>p,
liniar independenţi. Atunci, !(ai), ... ,fiâq) e /mf şi sunt liniar
independenţi, cu q>p, ceea ce contrazice faptul că dim Imf=p.
b) Dacă Imf ={O}, avem f(x) = O, oricare ar fi ie V. Deci,
Kerf= V, adică, V are dimensiunea finită.
c) Presupunem acum că Imf şi Kerf nu sunt spaţii nule. Fie
- -
{e 1, ... ,ek} bază în Kerf şi {/p···,f m} bază în lmf. Este clar că există
a 1, ... , llm E V , astfel încât];= fia;), i = l, m . În plus, a 1, ..• , âm sunt
liniar independenţi, deoarece, în caz contrar, ar rezulta că fi, ... ,fm sunt
liniar dependenţi.
Arătăm că !?B={e1, ... ,ek;a1, ... ,am} este o bază în V.
m .-
Oricare ar fii e V, deoarece f(x) e /mf, avem f(x) =I.a'/;=
i=l
m . m . m . -
= I.a'f(a;) =f(I.a'a;). Rezultă f(x- I.a'a;) = O, adică
i=l i=l i=l
A. I
x- i=II.aia; E
m
Kerf. Atunci,
• •
există..,
A.k
' ... ,.., E K pentru care x- i=lI.a'a;
m .
=
k . m . k .
=~JYei, adicăx= .I.a'a;+ .I.JY ei. Rezultă V=L(Pl:J).
,=I 1=1 r-1
Fie 1'. 1e1 +· .. +A.kek+µ 1a1 +··•+µmam =0 o combinaţie liniară
nulă de vectorii din 96. Aplicând în ambii membri f obţinem, ţinând seama
că e1, ... , ek E Kerf, ~'f(ai) + · .. + W"fiâm) = Rezultă o.
~•= .. ·=~m=o. Atunci,a 1e,+• .. +akek=O. Dar, e1, ... ek suntliniar
independenţi. Deci, a 1, ••• , ak sunt nuli.
Astfel, ?l3 este bază în V şi deci dim V=k+m < oo.

56
 11.26. 1) Fie V un spaţiu vectorial real (complex), de dimensiune
finită n ~ 1, iar f.g e End(V), astfel încât fog=lv-
Să se arate că gof=1v ( deci f.g sunt inversabile).
2) Fie R[X] spaţiul vectorial real al polinoamelor de o
nedeterminată, cu coeficienţi reali, iar f.g:R[X] ➔ R[X] definite prin:
1
f(P)=a 1+2azX+···+na,x'·1, g(P)=aoX+ a2 X2+ .. + na:1 xn+ 1, oricare
ar fi P=a 0+a~+- · ·+a,x'e R[X]. Se cere:
a) Să se arate căf.g e End(R[X]) şi căfog=la 1~, gof:;; Ia,xi·
b) Să se precizeze dacă/ şi g sunt inversabile.
c) Să se determine Imf. Kerf. /mg, Kerg.

11.27. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune fmită n, iar

fe End( V) inversabil. Să se arate că, dacă subspaţiul vectorial V1 este
invariant în raport cui, atunci vi
este invariant şi în raport cu 1• r-
_SoluJie.Fie 28 1 ={a 1, ••• ,ar} bază în V,. Deoarece feste bijectiv
(în particular, injectiv), rezultă că !(a 1), ... ,/{ăr) sunt liniar independenţi.
Deci, .'3?32={/(ai), ... ,/{ar)} este'o altă ba..ză în V,. Atunci, oricare ar fi
jie Vi existăÂ. 1 , ... ,Â/E K ,astfel încât y=Â. 1/{a1)+···+Â.r/{ar),
r-
Obţinem 1(y) =j 1(Â. 1/{ă 1) + · · · + Â. 'j(ăr)) =Â. 1al + •· •
· · · -t, Â.rar E V1. r-
Deci, vi este invariant în raport cu 1•

11.28. Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune finită n, U ~ V un

subspaţiu vectorial şi f e End(V). Se defineşte relaţia binară
xry <=> f{x) - /{y) E u. Să se arate că :
a) r este o relaţie de echivalenţă;
b) clasele de echivalentă Sunt varietăţi liniare cu aceeaşi
dimensiune p;
c) dim U5: p;
d) să se precizeze în ce condiţii avem:
1. dim U=p;
2. clasele de echivalentă conţin un singur element;
3. există o singură clasă de echivalenţă.

SoluJie. a) Se apelează la liniaritatea luif

b) Notând [i] clasa de echivalenţă a vectorului x e V, avem:
[.x]={jie vlf{x)-/{y).e U}={jie vl.x-ye.1 1(U)}=
= {y E vly =x+z, z E J-1(U)}. Deci, [.x] este varietatea liniară care trece
prin x şi are spaţiul director f ·1(U); dim [x] =p=dim r- 1( U),
oricare ar fi
xe V.

57
 c) Fie g:/- 1 (U) ➔ U restricţia lui/ la 1
(U). Se ştie că r-
r-
dim 1

U1 =lmgc U,
( U)
~.=
= dim 1mg + dim Kerg = dim 1mg + dim Kerf.
{ui, .. ,,ur}, 'BB2 = {u1, .. ,,ur,ur+1, ... ,uq} şi
m={ii1, .. ,,iir, Ur+t , .. ,,uq,Uq+l, .. ,,un} baze,respectiv, În·U1, Uşi V.
Fie

Notăm U2 = L(ur+1, ... , uq), U3 = L(uq+1, ... , iin), Avem V=U1 EB U2 (I)
(I)U3, lmf~ U1 e U2 EB U3, Imf nU2 = {O}, deci dim Imf + dim U2 ~ n.
·Din relaţiile:
dim J- 1(U) =dim /mg + dim Kerf
dim V= dim Kerf + dim lmf
r-
obţinem dim 1 (U)=r+n - dim lmf.
Dar, dim Imf~ m-(q-r), deci dim f- 1(U);?: r+n-n+q-r=q=dim U.
r-
d) 1. Din dim 1( U) = dim 1mg + dim Kerf , dim U= dim /mg +
r-
dim ul rezultă că dim 1(U) = dim u, dacă şi numai dacă, dim Kerf =
=dim Ui-
De exemplu, dacă f este proiecţia ortoganală a lui E 3 pe subspaţiul Oxy şi
U este un plan vectorial care taie Oxy după dreapta d, atunci/(lf) este planul
care trece prin d şi este perpendicular pe Oxy, Kerf=Oz, Img=d. Evident,
dim Kerf= dim U2=1.
În particular, condiţia este îndeplinită dacă/ este bijecţie.
2. Endomorfismul/este injectiv şi Unlmf= {O}.
3.Imfc U.

11.29. Fie V un spaţiu vectorial peste K, ă 1, ••• , ăn e V liniar

ind~pendenţi şi/ 1 , ... Jne v•, astfel încâtJi(ăj)=oJ,i,j= 1,n.
n .
Definim/.· V➔ V prin f(x) = X- Lf I (x)ă;' X E V.
i::::l
Săse arate că:
.a)/ 1, ••• ,r sunt liniar independenţi;
b)f ;(f(x)) = O pentru i=l, 2, ... ,n şi x e V;
c) {ă 1, ... , ă n} este bază pentru Ke,f,·
d)fof=f.

SoluJie a) Dacă Â, 1/1 + · · · + Â, ".f' = 0 , pentru ficare i = T:,i ,

avem + · · · + Â.nf" )(ă;) = O, de unde rezultă 'J..J = O, i = T:,i.
(Â. 1/ 1
b) fi(J{x)) = PCx)- ftj(x)Ji(aj) = Ji(x)-Ji(x) = o,
~I .
oricare ar fi x e V.
- n
c) Dacă x e Kerf, arbitrar, avem/{x) = O, adică x = J:.Ji (x)ă;.
i=I
n . - -
Dar, f(ăj) = ăi- "J:.f'(ăj)ă; =ăi-ăi= O pentruj=l,n . Astfel,
- i=I
Kerf=L(ă 1, ... , ăn~• Deci, {ă 1 , ... , ăn} este bază în Kerf (s-a ţinut seama că

58
a1, ••• , an sunt prin ipoteză liniar independenţi).
n .
d) .IV{x)) = fi.x) - "'f.f' <ft.x) )ă; = f(x) , oricare ar fi x e V.
i=l

11.30. Fie V un spaţiu vectorial real, dim V=n, V1 c V, un subspaţiu

vectorial, dim V1=n-l, D c V un subspaţiu vectorial, dim D=l, D </:. Vr
Notăm cu H x varietatea liniară care trece prin x, cu spaţiul director V1 şi fie
{x 0 } = H x n D. Fief." V➔ V aplicaţia definită astfel:
f(x) = kx + ( 1 - k)x 0 , k e R, k -:t= 1, fixat. Se cere:
a) Să se arate că/ e End(V).
b) Să se scrie matricea lui/ într-o bază oarecare a lui V.
c) Vectorii y- x şi /{y) - fi.x) sunt coliniari, dacă şi numai dacă,
y-xe D sau y-xe V1 •
Solu/ie. Dacă {a 1, ••• ,an-i} este o bază a lui V1 şi {an} este o
bază a lui D, atunci {a 1, ••• , an-l, an}_ este o bază a lui V. Folosind această
bază, rezolvarea problemei devine foarte simplă.

II.31. Fie V un spaţiu vectorial peste K. Să se arate că V este de

dimensiune finită, dacă şi numai dacă, orice endomorfism f e End(V)
satisface o ecuaţie de forma:
f n+an_Jn•I + • .. +a ii +ao] V= 8 , (*)
an-I •···,ao E K.

Solu/ie. "=> li Presupunem că orice endomorfism E End(V) r

satisface o ecuaţie de forma (*) şi arătăm că dim V< 00 •
Presupunem prin absurd că dim V= oo. Fie m o bază a lui V,
~ ={e0 ,e 1, ••• } o submulţime numărabilă a lui ffJ • Considerăm
f e End(n astfel încât
daca x= e;
daca x e ~ \~,.

Evident, fP(e 0) = ep, p = O, 1,2... Însă, conform ipotezei, f

verifică o ecuaţie de forma:
fn +an_Jn•I +... +a1f+aol v=8,
unde an-1•···,ao. E K. Aplicând această egalitate de morfisme vectorului eo
obţinem:

adică vectprii en, ... ,e

0 sunt liniar dependenţi.
Am obţinut astfel o contradicţie, întrucât e0 , ••• , en sunt din baza P/J

59
 Deci, dim r< oo.
"<=" Dacă dim V< oo rezultă, conform teoremei Cayley-Hamilton,
că/ satisface o ecuaţie de tipul din enunţ.

11.32. Fie V un spaţiu vectorial real (complex), de dimensiune finită

n 2::1, iar f e End(V). Să se arate căf este nesingular, dacă şi numai dacă,
matricea sa în raport cu o bază oarecare a lui V este nesingulară.

11.33. Fie V un spaţiu vectorial real, de dimensiune finită n 2:: 1. Să

se arate că oricare ar fi f e End(V), singular şi nenul, există g e End(V),
nenul, astfel încât fog = 0.

Solu/ie . Fie 98 ={a 1, ... , an} o bază pentru V, iar A matricea lui/
în raport cu baza gJ. Conform enunţului avem A:t On şi det A =O. Atunci,
evident, există B e MnCR), nenulă, astfel încât AB=On (elementele fiecărei
coloane din B constituie o soluţie a unui sistem liniar omogen cu n ecuaţii
şi n necunoscute, cu determinantul nul). Deci, există g e End(V), nenul,
astfel încât /og=0 v .

11.34. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, dim V=n, dim W=m, cu

m,n 2:: 1, iar/ e Hom(V, W), astfel încât rgf=r. Să se arate că există bazele
gj 1={a1, ... ,an} în Vşi ;~ 2={b1, ... ,bm} în Wîn raport cu care matricea
luif are forma:

o o o o o
o o o o o
A= o o o I o o E Mm,n(K),
o o o o o o

o o o o o o

în care primele r coloane suµt nenule.

SoluJie. Fie gj = {ar+l, ... ,an} bază în Keif, iar

~I = {a1, .. ,,ar,Gr+t, .. ,,an} bază în V. Atunci, se ştie că
{/(a 1), ... ,ftar)} este bază în Im/ care este subspaţiu vectorial al lui W.
Considerăm în Wbaza gj2={/(a1), ... ,Jtar),br+1, ... ,bm}, Matricea luif în
raport cu bazele '[JJJ i, 'PJJ 2 este de forma din enunţ.

60
 11.35. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni finite
n;;:: 1, respectiv m;;:: 1, iar/ e Hom(V,W), cu rangul lui/ egal cur. Să
se arate că mulţimea 81={g e End(W)lgof=8} este un subspaţiu vectorial al
lui End(W) şi să se determine dim 81.

Sol~Jie. Oricare ar fi a,~ e K, g 1, g2 e 81 avem (ag1 + ~g2)of =

= a(g1 o/}+ ~(g2 oj) = a8 + ~8 = 8.
Deci, 81 este subspaţiu vectorial al lui End(W).
Conform exerciţiului 11.34. există o bază fJ.?J I în V şi o bază gJ 2 în
W în raport cu care matricea lui feste
I O o o o
o o o o
A= O O 1 O O E Mm,n(K) ,
o o o o o
o o o o o
în care primele r coloane sunt nenule. Fie B =(b;} e Mm(KJ matricea unui
endomorfism gal lui W, g e 8lîn raport cu baza f',8 2 •
Atunci, egalitatea gof =8 este echivalentă cu BA =Om n , unde Om n
este matricea nulă cu m linii şi n coloane, adică :

l[ l
· · '

b ll h12 bir O ... O O O O

h22 h2r O ..• O
h21
.... ...
-_ O O O
.
[
hmt hm2 bmr O O O O O

l
Rezultă că bij=O, i = 1, m, j =l,r. Astfel, matricea lui g în raport
cu baza ~ a lui W este de fo~a :

O O ... O bt,r+-1 ••• b1m

O O ..• O b2,r+-1 ••• b2m (*) .
[
... ... ... ... ...
O O ... O bm,M-l ••• bm,m

Întrucât, fixată fiind baza fJ.?J 2, · între spaţiul vectorial 8/ şi spaţiul

vectorial al matricelor de forma (*) se poate stabili un izomorfism, rezultă
că dim 8/=m(m-r).

61
 11.36. Fie V, W spaţii vectoriale peste K, de dimensiuni finite. n,
respectiv m. Să se arate că dacă rangul aplicaţiei liniare- f e Hom(V, W) este
r, existăfi, ... ,f,e Hom(V,W), astfel încât rgJ;=l, i = l,r şi f=J;+ .. · +~.

SoluJie. Dacă rgf=r se ştie (vezi exerciţiul 11.34.) că există bazele

P/3 1={a-1, ... a-n}, '!]() 2={b1, ... bm} pentru V, respectiv W, astfel încât
/{a;)= b;, i =T:,=, ./{aj) = O, j = r+ l, n. Atunci, considerând aplicaţiile
liniare /; : V ➔ W, pentru care/; (ăj) = Bij bj, I ~ i ~ r, 1 ~j ~ n avem,
evident, rg[;=l, 1 ~ i ~ r şi f=fi+ · · •+f,...

D.37. Fie V spaţiu vectorial peste R(sau C) de dimensiune finită

n ~ 1. Să se arate că oricare ar fif,g e End(V),fog-gof::t lv .

SoluJie. Fie A,B matricele endomorfismelor f,g în raport cu o bază a

lui V. Dacă fog-gof=l v ar trebui ca AB -BA=ln. Atunci, am avea
Tr(AB-BA) = Tr(ln) , adică O=n, ceea ce, evident, este o contradicţie.

11.38. Se consideră aplicaţiile f,g: R[X] ➔ R[X] definite prin

f(P)=P', g(P)=XP, oricare ar fi Pe R[Xj, unde P 1 notează derivata formală
a lui P. Se cere:
a) Să se arate căf,g e End(R[X]);
b) Să se arate_că/og-go/=la 1xi·

SoluJie. b) Oricare ar fi Pe R[X] avem

(fog-goj)(P)=f(g(P))-g(f(P))=f(XP)-g(P' )=P+XP1 -XP' =P= lRIXJ(P).
Deci,fog-gof= Iacxi.
Observaţie. Din b) se constată că presupunerea din exerciţiul
11.37. ca dim V< oo este esenţială.

11.39. a) Fie Ae Mn(K), astfel încât AB=BA, oricare ar fi Be

MlK).
Să se arate că există ex E K pentru care A = ex ln.
b) Fie V spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ 1, iar
f e End(V) , astf~l încât fog=gof, oricare ar fi ge End(V). Să se arate că
există ex e K pentru care f =ex I,,.

SoluJie. a) Fie Bij, i ::t j, i,j =l,n, matricea pătratică de ordin n, cu

toate elementele nule, exceptând elementul din linia i şi coloana j care este
egal cu unitatea. Atunci, dacă A= (a;j);J=l,n din egalitatea ABii=Bii A
obţinem aij=O, oricare ar fi iJ=l,n, i::tj. Astfel, A=diag(a 1, ••• ,exn).
Folosind egalitatea BA =AB, oricare ar fi Be Mn(KJ, prin calcul simplu,
_găsim ex1 = · · · = exn = ex. Adică, A= exln.

62
 b) Se trece la reprezentarea matriceală a endomorfismelor f,g şi se
ţine seama de a).

11.40. Fie Vun spaţiu vectorial peste R şi fe End(V) , astfel încât

/of+ I ,,=8. Să se arate că:
a) Dacă â1,.,.,ăm E V, iar {a1,,.,,âm,/{ai), ... ,f{âm-lH este
un sistem de vectori liniar independent, atunci şi sistemul de vectori
{ai, .. ,,âm,fiai), ... ,fiâm)} este liniar independent.
b) Dacă dim V= n < oo, n e N*, atunci n este par.
c) Reciproc, dacă V este un spaţiu vectorial peste R de dimensiune
finită pară, atunci există f e End( V), astfel încât /of+ 1,,=0.

m . m . -
SoluJie. a) Fie !:a.'ă; + tl3if(aj) = O o combinaţie liniară nulă a
i=l j=l

vectorilor al, ... , Om,f{'ă I), ... ,fiam). Aplicând/ deducem :

-1:(Yăj+ 1:a.1{ă;) = O. Înmulţim prima egalitate cu a.m , a doua egalitate
j=I i=I
cu -~m , apoi adunăm membru cu membru. Obţinem:

Deoarece a1, .. ,,ăm-1,/{â1), ... ,f{ăm-d,ăm sunt liniar independenţi, rezultă

toţi scalarii nuli. În particular, (a.m)2 + (~m) 2 = O, adică a.m = ~m = O.
Acum, înlocuind în prima egalitate şi având în vedere că
a 1, ... , âm-l ,f{â 1), ... ,fiăm-d sunt liniar independenţi, rezultă
a, l =, .. =a,m-1 =~I = ... = ~m-l = O.
b) Fie gj={e 1, ... , en} o bază a lui V, iar A matricea lui/ în raport
cu baza ~. Atunci, egalitatea/ of+ I,,= 0 este echivalentă cu A 2 -ln, =
Rezultă det (-I,.)=det(A 2)=(detA}2, adică (det A/=(-1/. Deci-, n este număr
par.
c) Dacă dim V=2p, fie ro={e1, ... ,e2µ} o bază a lui V. Există o
unică apli~aţie liniarăf.·V➔ V, astfel încât f{ei)=ep+ 1,f{ei)=ep+2 , ...
... ,f{ep) = e2p,f{ep+1) =-e1_,fiep+2> = -e2, ... ,f(e2p) = -ep.
Matricea sa în raport cu baza ~este

B=( OpIp -Ip

Op
J·
Atunci, B2 =- 12P, adică/ of= - 1v·

11.41. Fie J.-~[X] ➔ ~.1[X] definită prin f(P)=P', oricare ar fi

P e RJX], unde P' notează derivata formală a polinomului P. Se cere:
a) Să se arate că/ e Hom(~[X],-~_ 1[X]).

63
 b) Să se determine Kerf şi lmf precizând câte o bază şi
dimensiunile lor.
c) Să se scrie matricea lui f în raport cu bazele canonice
{l,X, ... ,X"}, {l,X, ... ,.xn-1} din ~[X], respectiv ~-i [X].

ll.42. Fie Rm[x] spaţiul vectorial real al funcţiilor polinomiale de

grad cel mult m, definite pe R şi cu valori reale. _ _
Definim /: R n-1[x] ➔ Rn[x] prin : oricare ar fi Pe Rn-1 [x],
~ X ~
f{P)(x) = J P(t) dt, oricare ar fixe R. Se cere:
o
a) Să se arate că/ este o aplicaţie liniară.
b) Să se scrie matricea lui / în raport cu .bazele {J,x, ... ,_ti·1 },
{l,x, ... ,_ii} din Rn-t [x]. respectiv Rn [x].
c) Să se determine Kerf şi Imf precizând câte o bază şi
dimensiunile lor.

ll.43. Fie V un spaţiu vectorial peste K, tridimensional şi aplicaţia

f: V ➔ V definită prin f{x) = (x 1 - 2x 3, x 1 + 3x 2 + 2x 3, -x 1 + x 2 + x 3)
x
.oricare ar fi =(x 1, x 2 , x 3 ), unde x
şi f{x) sunt scrişi în raport cu baza
9B={â1,ă2,ă 3 } a lui V. Se cere:
a) Să se arate că/ e End(V) .•
b) Să se arate că/ este injectivă (deci şi surjectivă).
c) Să se scrie matircea lui/ în raport cu baza PA.
d) Să se scrie matricea lui/ în raport cu baza P/J '=
{b 1,b 2 ,b3},
- - -
unde b1 =ă1 -ă2 ~ă3, b2 =2ă1 +ă2-ă3,b3 =ăi +2ă2 -ă3.

11.44. Fie C spaţiul vectorial al numerelor complexe peste R şi

z 0=a+ib e C, fixat. Definim f C➔ C prin f(z)=z 0 z,
oricare ar fi z e C,
unde znotează conjugatul complex al numărului z e C. Se cere:
a) Să se arate că/ e End(C).
b) Să se determine Kerf şi Imf precizând câte o bază şi
dimensiunile lor. Discuţie după z0 e C.
c) Să se scrie matricea lui/în raport cu baza 9?3={1,i}.
d) Să se scrie matricea lui/în raport cu baza~ ={2-i,1+3i}.

11.45. Fie fR3 ➔R o 3

aplicaţie liniară a cărei matrice în raport cu
' baza canonică a lui R3 este

A= [
-1
~ =! . ~ J·
I O
Să se determine r- ({a}), oricare ar fi a= (a
1 1, a 2 , a 3 ) E R 3•
64
 Solu/ie. r-i({â}) = {x = (x 1,x 2 ,x 3 ) E R 3 1/{(x) = â} =

xi -x2=a1
2,x1 -x2 +x3 = a2
-xi +x2 =a3 }·
1 3
Dacă a +a ::I:- O, 1 1( {â}) = 0 , iar dacă a1+a3 =0,
r- 1({â}) = {(a 1 +cx,cx,-2a 1 +a 2 -cx)lcx E R}.

11.46 Fie f:R3 ➔R4 o aplicaţie liniară a cărei matrice în raport cu

bazele canonice din R
3
şi R[7 _J =~
Se cere:
A=
-8
3

a) Să se determine rangul luif.

-3
-1
. 2
-5 l
b) Să se precizeze câte o bază şi dimensiunile pentru Kerfşi Imf.
c) Să se determine o bază şi dimensiunea pentru subspaţiul
vectorialf(V) al lui R4 , unde
V= {x = (x 1,x2 ,x3 ) E R 3 lx 1 +x 2 +x 3 = O}.

SoluJie. a) rgA=2. Atunci, rgf=2.

b) dim lmf=rgf=2, iar o bază pentru Imf este, de exemplu,
~= {â1,â2}, unde â1 = (5,-1,-8, 3), â2 = (2,-2,-3,-1), dim Kerf=
=dim R - dim Imf =3-2=1, iar o bază pentru Kerf este {â}, unde
3

a= (1,-2, 1). _
c) O bază a lui Veste {b1,b2} , unde b1 = (-1, 1,0),
b2=(-l,O,l). Întrucât_ /(b1)_=(-3,-l,5,-4 ),ftb2)=(-6, -2,
10,-8) şi f(V)=L(f{b 1),f{.b2)), găsimcădimflV)=l şi o bază
pentruf(V) este ţormată dinftb1),

11.47. Fie V spaţiu vectorial peste K, iar V1, V2 subspaţii vectoriale

ale lui V pentru -care V= V1 Ea V2. Definim aplicaţiile P; : V ➔ ·V prin
p;(x) =x;,i= 1,2, oricare ar fi x=i, +x2,X1 E Vi,.x2 E V2, <P1 se
numeşte proiecJia lui V pe V, de-a lungul lui V2 , iar p 2proiecJia lui V pe V2
de-a lungul lui VJ. Să se arate că:
a) p, e· End(V), i =1,2;
b) Ker p 1 =V2, lmp 1=V1, Ker p 2=V1şi Im p 2=V2;
c) P, 0 P2=P2° P1= 8;

65
 d) p 1°p1=p1 şi p 2°p2=p2(adică p"p2 sunt aplicaţii indempotente);
e) p,+p2=Iv.

SoluJie. a) Dacă x=x1 +x2,.Y=.Y1 +.Y2 cu x1,Y1 E V1,

x2,.Y 2 e V2, i~r a,~ e K, avem PI(ai+ ~y) = PI ((ai1+
+~.Y1)+(ax2+~ji 2))=cxi1+~jiI =ap1(.x)+~p1(y), adică p,e End(V).
Analog, p 2 e End(V).
b) Dacăye/mp,, existăxe V, astfel încâty=p 1(.x)=.x 1 e VI,
Deci, lmp 1 c Vr
Reciproc, dacăxe VI avemx-=p 1(.x) e Impr Deci, V,c lmpr
Astfel, rezultă că Im p 1 =V1• _

Dacă x e V2, definiţia lui p 1 implică p 1(x) = O, adică x e Ker p 1•

Deci, V2 cKer p r _
Fie xeKer p 1, adică PI(.x)=0. ~acă x 1 e V1,x 2 e V2, astfel
încât x=xI +x2, rezultă că XI =p1(x)=O. Deci, x=x2 e V2. Deci
Kerp 1 c V2. Astfel, am arătat că V2=Ker p 1•
c) Oricare_ ar fi .x=.xI +.x2 e V, x 1 e VI,.x2 e V2, avem
PI(p2(.x)) = PI (x2) = O. Deci,p 1°p 2=8. Analog, se arată căppp 1 =0.
d) PI(p1(.x))=p1(.x1)=.x1=P1(.x) oricare ar fi
x=x1 +x2 E V,xI E V1,X2 E V2, Deci,p, 0 P1=Pr
e) (p 1+ P2)(.x) = P1 (x) + P2(x) =xi +x2 =x = 1 v(x), oricare ar fi
x=x1 +x2 e V,.x1 e V1,i2 e V2, Rezultă căp 1 +p2 =lv.

11.48. Fie V spaţiu vectorial peste K, iar f e End(V). Să se arate că/

este o proiecţie, dacă şi numai dacă,/o/=f.

SoluJie. Dacă V= V1EB V2, iar feste proiecţia lui V pe V1 de-a lungul
lui V2 , din exerciţiul anterior, punctul d), avem/o/=/.
Reciproc, presupunem căfof=f şi arătăm că/ este o proiecţie.
Oricare ar fi .x e V, avem .x =j(x) + (x-j(x)). Atunci, ţinând
seama că x - j(x) e Kerf, obţinem V=lmf+Kerf. .
Dacă x e Jmf fî Kerf, există te V, aşa încât x = j(t) (deoarece
.x e Im/) şi f(x) =O deoarece x e Kerf._
Ipoteza fof=f implică O= j(x) = /{f{t)) = j(t) =x. Deci,
lmf fîKerf = {O}.
Rezultă V=Imf EB Kerf. De asemenea, evident, feste proiecţia lui
V pe lmf de-a lungul lui Kerf.

11.49. Fie V spaţiu vectorial peste K, iar p 1,p2 două proiecţii ale
sale. Să se arate căp 1 +p2 este o proiecţie a lui V, dacă şi numai dacă,
P1° P2=P2° P1=8 ·
66
 Solu/ie. Dacăp 1 , p 2 sunt proiecţii ale lui V cu p 1°p2=p2°p1=0, atunci
(p J+p)o (p J+p) =p1°PJ+pi°P2 +P1°P1 +P1°P 2=p i°PI +p1°P2=p1+pi Deci
(ţinând seama de exerciţiul precedent) p 1+p1 este o proiecţie a lui V.
Reciproc, dacăp 1 +p2 este o proiecţie a lui V, să arătăm căp 1 ° p 2=
P1° P1=8.
p 1+p1 fiind o proiecţie avem (p 1+p)0 (p 1+p)=p1+p2, adică
P1°P1+P1 °P2+Pi°P1+P1°P1=P1+Pr Ţinând seama că Pi°P1=P1 şi P2°P1=P2
obţinem p 1°p1+p2°p 1=0. De aici, compunând în ambii membri cu p 1 la
stânga şi cu p 2 la dreapta, deducem că:
P1°P2°U v+P1°P2)=0, (*)
iar dacă compunem la stânga cup 2 şi la dreapta cup 1 obţinem:
P2°P1°U v+P2°P1)=0. (**)
Adunând membru cu membru ultimele două egalităţi şi, ţinând
seama căpJ°p2+p2°p 1 =8, avem:
(p 1°P2)o (p J°P2)+(p2oP/)o (p2°P 1)=0.
Din acţastă egalitate şi egalitatea p 1°p2+p2°p 1=0 rezultă că {pJ°p 2')o
(p1°P2)=8 şi (p2°P1)o(p2 °P1)=8.
Acum, cu aceste egalităţi şi cu(*),(**) obţinempi°Pi =ppp,=8.

1,.so. Fie V spaţiu vectorial peste K, iar p 1,p2 e End(V), astfel

încât:
a) P1°P2=8, Pi°Pi=8;
b) p 1+p2= Iv.
Să se arate că p 1 şi p 2 sunt proiecţii ale lui V.

Solu/ie. Compunem în ambii membri ai egalităţii b) cu p 1 şi ţinem

seama de a). Rezultă că pJ°p1=p 1, adică p 1 este o proiecţie a lui V. Analog,
p 2 este o proiecţie a lui V.

11.51. Fie V un spaţiu vectorial real (sau complex), iar f, ge End(V)

două proiecţii. Dacă f+g este o proiecţie, să se arate că:
a) Im (f+g) = Im/G:J 1mg;
b) Ker (f+g) = Kerf fî Kerg.

Solu/ie. a) Dacă y e Im(f+g), există .x e V cu proprietatea

y =(f+ g)(x) =fl.x) + g(x) e lmf+1mg. Astfel,
lm(f+g)klmf+lmg. (1)
Dacă ye Imf+Img, există y1 e Jmf , y2 e 1mg pentru care y =y 1 +y 2 •
Dar, y1 e lmf,y 2 e /mg implică existenţa vectorilor x1,x 2 e V, astfel
încâyl =fi.xi), Y2 =g(x2). Atunci,y=fl.xi)+g(x2) =
= (f+ g)(j{x 1) + g(x2)). (Ultima egalitate are loc datorită ipotezei căf+g
67
este proiecţie, adică echivalent/og=go/=0). Deci, y e Im(f+g).
Rezultă:
Imf+Img ~ Im(f+g). (2)

Din(l) şi (2) se deduce călm(f+g)=lmf+Img.

Fie y e Im/ n 1mg. Atunci, există t 1, t 2 e V aşa încât y =fit 1) şi
y = g(t 2 ). Aplicând în ambii membri ai egalităţii f{t 1 ) = g(t~) pe f şi
ţinând seama că/ 0 g=0 obţinem f{f{t 1)) =O, adică f{t 1)) =O, Deci, y =O.
În concluzie, Im(f+g)=Imf EB 1mg.
b) Oricare ar fi .x e Ker(f+g) avem f{x) + g(i) = O. Aplicând aici/
şi folosind egalitatea/og = 0 obţinem f(f(i)) = O, adică f{.x) = O. Deci,
.x e Kerf. Analog , se arată că x e Kerg. Rezultă Ker(f+g) ~ Kerf n Kerg.
Dacă x e Kerfn Kerg avem f{i) = g(i) = O, adică
O= fli)+ g(x) =(f+ g)(i). Deci, x e Ker(f+ g).
În concluzie, Ker(f+g)=Kerf n Kerg.

11.52. Fie V spaţiu vectorial peste K, f e End(V), iar V1, V2 subspaţii

vectoriale ale lui V, invariante în raport cuf, astfel încât V=V1 @J V2 .Dacă
p 1 este proiecţia lui Vpe V1 de-a lungul lui V2 , să se arate căp 1 ° f=/ 0 p 1 •

SoluJie. Fieie V,i=x1 +i2,i1 e V 1 2 e V2.,.x

Rezultă: f{i) =/{xi)+ fix2),fix1) E V1 ,/{i2) E V2,
Deci: (p1°f)(x)=p1(J{xi)+fii2)) =/{xi)
(f0 P1)(i) =fip1 (xi +i2)) =/{x1).
Rezultă: / p 1=p 1 ° f
0

11.53. Fie V spaţiu vectorial peste K, dim V=3. Să se determine o

aplicaţie lini'arăf'V➔ V, astfel încât V=KerfEB Imf, dar/să nu fie proiecţia
lui V pe Imf de-a lungul lui Kerf.

SoluJie. Fie ~={e 1,e2,e3} o bază a lui V şif' V➔ V aplicaţia

liniară aşa încât /{e1) = e2,fte2) = --e 1,/{e3) = O. Atunci, evident Imf=
= L(e1, e2), Kerf = L (e3) şi V = Kerf EB lmf, dar (f 0 / )(e2) =
f{-e1) =-e 2 -:ţ fte 2), adică f nu este proiecţie (vezi exerciţiul I_I.48.).

11.54. Fie V spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n ~ 1. Daţi

exemplu de o aplicaţie liniară/· V➔ V pentru care nu are loc·egalitatea
V=Kerj@J Imf

Solu/ie. Fie ~={ă 1 , .. ,,an} o bază pentru V, iar fe End(V), astfel

încât f{a;) =a;, i = I, n-2,fian-l) = an,ftan) = o.
Evident, an e Kerf nlmf. Deci, V-:ţ KerfEB lmf.
 11.55. Fie V spaţiu vectorial peste R şi f e End(V) pentru care

1) Să se arate că j este automorfism.

2) Să se arate că:
Kerif-l v)=lm(f+ 1v);
Ker(f+ 1 y}=lm(f-1 y),
3) Să se arate că:
V=Ker(f-1 JEB Ker(f+ 1vJ;
V=Ker(f-1 v)EB Im(f-1 v);
V=Ker(f+ 1 v)EB Im(f+ 1vJ·
4) Dacă dimensiunea lui V este finită n ~ 1, iar rg(f+ 1v )~ n-1 şi
rg(f-1 vJ ~ n-1. Se cere:
a) Să se determine valorile propJii şi subspaţiile proprii
corespunzătoare.
b) Să se arate că/ este diagonalizabil.

Solu/ie. 1) Dacă x1 ,i 2 e V şi f(xi)=f(x 2 ), rezultă

fV{i 1)) =flf(x 2 ) ), adică x1 =x 2, deci feste injectiv. Oricare ar fi ji e V,
notând x =f(ji) avem f(x) = f(ftj,)) = y, adică/ este surjectiv.
În concluzie, f este bijectiv. Dar,/ fiind liniar, rezultă că/ este
automorfism.
2) Dacă x e Ker(f-1 v) . avem f{x) =x, echivalent cu
f{x)+x=2x.
f)
Rezultă x = Îi+/( = (I v + j)( f ),
adică x e lm(f+ I v). Astfel,
Kerif-lv) c Jm(f+J vJ- Dacă xe Im(f+ 1v), există te V pentru care
x = f(t) + t. Atunci,
f{x) =flf(t)) + f(t) =t +f(t) =x. Deducem (f-1 v)(x) = O, de unde obtinem
că x e Ker(f- 1 v) .
Aşadar, lm(f+ly}cKer(f-lv). Am arătat astfel că Im(f+lv)=
=Ker(f-1 v ).
Analog, se arată că Im(f-1 vJ=Ker(f+ 1y}.
3) Oricare ar fi x e V avem x = + f( + f f) f -f( f ).
- - 1 = i +J,
N otamx ni) ,x2
- = i -✓,
ni) . A tunet,·
2 2 2 2
(f-lv)(xi)=f(f)+f-f-f(f)=0, adică x 1 e Kerif-lv),
De asemenea, se arată uşor că x2 e Ker(f+ I v).
Rezultă V=Ker(f-1 v)+Ker(f+l v ).
Dacă x e Ker(f- I v) n Ker(f+ 1 v), avem f (x) + x = O şi
f{x)-x = O. Prin urmare, X= o.
Deci, V=Ker(f-1 vJ EB Ker(f+ 1vJ-
Celelalte egalităţi de la 3) rezultă acu~ uşor dacă ţinem seama de 2).
4) a) Fie Â. e R şi x e V-{O} pentru caref(i) = Âx.
69
 Această egalitate implică f{f{i)) = 'A,fi..i), adică i = 'A, 1. i. Cum
x'# Oobţinem Â2 = I. Deci, f poate avea singurele valori proprii ± 1.
Avem dim Ker(f-1 v) = n- dim Im(f-1 v) ~ n-(n-1) = I.
Deci, există x nenul în Ker(f- 1 v). Însă, oricare ar fi x e Ker(f-
- I v)-{O}, j(x) =x, adică x este vector propriu corespunzător valorii
proprii 'A,= 1 (am arătat prin aceasta că Â = l este valoare proprie). În
plus, am obţinut că V 1 = Ker(f-1 v).
Analog, se arată că 'A, = -1 este valoare proprie pentru f, iar
V-1 =Ker(f+lv).
b) Având în vedere prima egalitate de la 3), alegând PlJ 1 bază în
Ker(f- 1 v) şi PiJ 2 bază în Ker(f+ 1 v), obţinem că ;cJ(J I u PlJ 2 este
bază pentru V formată numai din vectori proprii pentru f. Rezultă că/ este
diagonalizabil. Dacă dim Ker(f- 1 v) = r, dim Ker(f- 1 v) = n - r,
matricea lui/ în raport cu baza PlJ 1u :o/3 2 este:

D=diag(I, 1, ... , 1, -1,-1, ... ,-1).

r ori n-r ori

11.56. Fie V un spaţiu vectorial peste K, V1, V2 două subspaţii

vectoriale ale lui V, astfel încât V= Vi EB V2 şi aplicaţia s : V ➔ V
definită prin s(x) =xi -x2, oricare ar fi x=x1 +x2 e V,
X1 E V1, X2 E V2.
(Aplicaţia s se numeşte simetria lui V faţă de V1 după direcţia lui V2 ). Se
cere:
a) Să se arate că se End(V).
b) s este o involuţie (adică, s O s= 1 v).
c) Să se arate că aplicaţiile Ps, qs : V ➔ V, definite prin
Ps(x)={(x+s(x)) şi qs(x)={(x-s(x)), oricare ar fixe V, sunt
proiecţii ale lui V şi în plus, p s + q s = 1 v.
d) Să se determine Ker s şi Im s.

11.57. Fie V spaţiu vectorial peste R, /e End(V) , astfel încât

f O f= 1 v. Să se arate că feste o simetrie afină a lui V (adică, există
subspaţiile vectoriale Vi, V2 c V , astfel încât V= Vi EB V2 şi / este
simetria lui V faţă de Vi paralel cu V2 ).

SoluJie. Conform problemei 11.55., . din f O f= 1 v rezultă

V=Ker(f-1 v) <f>Ker(f+ 1 v). Se arată uşor că V1 =Ker(f-1 v),
V2 = Ker(f+ 1 v) satisfac cerinţele din enunţ.

70
 11.58. Dacă gj = {e 1, e2, e3, e4} este baza canonică a spaţiului
vectorial aritmetic R4, a1 = (1,0,2,2), iar a2 = (O, 1, 1,-1) e R4,
V. =L(e1,e2), V2 =L(a1,a2), se cere:
a) Să se arate că R 4 = Vi EB V2.
b) Să se scrie matricea simetriei s a lui R 4 faţă de V. după direcţia
lui V.2, în raport cu baza ~
c) Să se scrie matricea aplicaţiei s O p2, în raport cu baza ~ unde
p2 este proiecţia lui R4 pe V2 de-a lungul lui V,.

SoluJie. a) Dacăxe V1 n V2 avemx=a 1e1 +a2e2 =

= + l3 2a2. Rezultă că a 1 = a 2 = W= l3 2 = O, adică x= O.
l3 1a1
Deci, V. n V2 = {O}. În plus, dim V.+ dim V2 = 2+2 = 4=
= dim R .Astfel, R 4 = V. EB V2.
4

b) Fie x = (x 1,x 2 ,x3 ,x4 ) e R4 • Atunci, există scalarii

a 1,a 2 1
,J3
,l3 2 e R, unici, astfel încât x=a 1e1 +a 2e2+l3 1a1+
1 1
+~ 2 a2 = (a +13 , a + 13 2 , 213 1 + 13 2 , 213 1 - 132 ).
2
Rezultă că:
x1 = a 1e1 +a 2 e2 = (x 1 _ .lx3 - .!.x4 x - .lx 3 + .!.x4 O O)
2
4 4' 2 2 '''
x2 =A.I-' 1al +AI-'2 a- 2 =(.Lx
4
3 +.!.x4 Lx 3 -.!.x4 x 3 x 4 )
4 '2 2 ' ' •
Ţinând seama de definiţiile aplicaţiilor s şi p2 obţinem:
s(x) = şi
(x 1 -fx3 -fx4 , x 2 -x3 +x4 , -x3 , -x4 )
3 4 3 4 3 4
P2 ( x) = (Lx
4
+ .Lx Lx - .Lx x x ) oricare ar fi
4 '2 2 '' '
x= (x ,x ,x3,x4 ) e R 4 .
1 2

Matricea simetriei s în raport cu baza canonică a lui R 4 este:

c) Matricea lui p2 în raport cu baza I?.J este:

o o .L4 .!.
4

P2=
o o .L2 _.L
2
o o 1 o
o o o
Atunci, matricea aplicaţiei s O p2, în raport cu baza ~ este:

71
 o o _l.4 _l.
4

SP2=
o o _l.2 1.
2
o o -1 o
o o o -1

11.59. Fie V un spaţiu vectorial real (complex),

'PJ> = {/e End(V)l/oJ= /} şi cf/ = {/e End(V)l/oJ= 1 v}. Să se arate
că aplicaţia T : P/-➔ df: definită prin T(j) = 2/- 1 v, f e 'PJ> , este bijecti-
vă şi să se determine 1 1 •

SoluJie. Dacă f E 'PJ> avem T(j) 0 T(j) =(2/- 1 v) 0 (2/- 1 v) =

=4/0 /-4/+ 1 v =4/-4/+ 1 v = l v, adică T(j) e ef/7. Deci, T este corect
definită.
• Dacă (1 ,/2 e 'PJ>, ·astfel încât T(f1) = T(f2) avem 2/1 - 1 v =
= =
2/2 -1 v, adică (1 /2. Deci, Teste injectivă.
Oricare ar fi g e cf/ , luând f = ½(g+ 1 v) avem
/= ¼(g+ 1v) (g+ 1v) =¼(go g+2g+ 1v) =¼(1 v+2g+ 1v) =
( 0 0

½(g + 1 v) =f, adică f e 'PJ> •

Pe de altă parte, =
T(j) 2 · ½(g+ 1 v)-1 v g+ 1 v- =
-1 v =g. Deci, T este surjectivă. Astfel, T este bijecţie şi, în plus,
1 1(J) =½if+ 1 v)._
Observaţie. Deoarece f e 'PJ>, rezultă că există Vi, V2 subspaţii
vectoriale ale lui V, astfel încât V= V1 Ea Vi şi/ să fie proiecţia lui V pe
Vi paralel cu V2. Atunci, l{x) =x I oricare ar fi .x =X1 + x2 e V,
X1 E Vi, X2 E Vi.
Însă egalitatea (2/- 1 v)(x) x 1 - x 2 =arată că aplicaţia 2/- 1 v
este simetria lui V faţă de V1 paralel cu V2 • Astfel, T asociază în mod
natural proiecţia şi simetria lui V în raport cu acelaşi subspaţiu şi în aceeaşi
direcţie .

. 11.60. Fie P/3= {e1, e2, e3, e4} baza canonică a spaţiului vectorial
aritmetic R4 şiJ e End(R4), astfel încât f(e 1+e 2) = (1, 1,-1,-1),
fCe1 -e2) = (-1,-1, 1, 1), .fCe3 +e4) = (-1, 1,-1, 1),
f(e3 - e4) = (1,-1, 1, -1). Se cere:
a) Să se calculeze f{a), unde a= (-1, 2, 3, 1).
b) Să se scrie matricea lui/ în raport cu baza Pl3.
c) Să se calculeze f{a), folosind b).

72
 d) Să se determine Kerf şi Jmf precizând câte o bază şi dimensiu-
nile lor.
e) Să se arate că R4 = KerjffJ lmf .
f) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru f.
g) Să se arate că/ este diagonalizabil; să se determine o bază a lui
R4 în raport cu care matricea lui / are forma diagonală şi să se scrie
matricea lui / în raport cu baza determinată.

11.61. Fie V spaţiu vectorial peste K, cu baza PlJ= {ăi,ă2,tlJ},

iar f E End( V), aşa încât f{a i) = ai + 2a 2 + 3a 3. bacă f admite ca
vectori proprii pe xi =ăi+ a3, x2 =-ai+ a2, x3 = a2 -a3, să se scrie
matricea lui/ în raport cu baza ga

SoluJie. Deoarece f{a i) = a 1 + 2a 2 + 3a 3, matricea lui f în

raport cu baza '!!IJ este de forma:

Dacă Â.i, Â.2, Â.3 e K sunt valorile proprii ale lui/, corespunză­
toare vectorilor proprii xi,x 2 ,x3 , adică /{.x;) = Â.;X;, i = I, 2, 3, avem:

l+b=Â.1, 2+b,=0, 3+b2=Â.i,

-l+a=-Â.2, -2+ai =Â.2, -3+a2=0,
a-b = O, a, -b, = Â,3, a2 -b2 = -Â,3

Rezultă: a= 5, b = 5, ai = -2, bi = -2, a2 = 3, b2 = 3,

Âi =6,Â.2 =-4,Â.3 =0.
Deci:

A=[ i
5
-2
3
5
-2
3
}
11.62. Fie V un spaţiu vectorial peste K, dim V = 3, iar
PiJ= {a 1,
2 a ,a
o bază
3} a sa. Să se scrie în raport cu baza ~
matricea endomorfismului f e End(V) ştiind că are valorile proprii Â. 1= l,
x x
Â.i=- !, Â.3=2, iar 1 =(1,0,l),· .i2.=(-l,2,1), 3 =(2,1,-l) sunt
vectori proprii corespunzători (x 1 , x2 , x3 sunt scrişi în raport cu baza PlJ).

73
 Solu/ie. Întrucât x1 ,i 2, x3 sunt liniar independenţi, iar dim V=3,
rezultă că PJ3 1 = { x1, x2; x3 } este o bază pentru V. Matricea lui f în raport
cu această bază este

D =( ~
O
-~
O 2
~
],

iar matricea de trecere de la baza 981a baza 98 1 este·

C=( ~
1
-~
1 -1
~ ]·

Atunci, matricea lui/ în raport cu baza ?lJ este

A=CDC-1•

11.63. Fie O,A,B, C patru puncte necoplanare din spaţiul punctual al

geometriei elementare, iar f: v3 ➔ v3 o aplicaţie liniară care verifică
egalităţile f(OA) = 4OG, f(OB) = 30G', f{OC) = 3OG11 , unde G este
centrul de greutate al tetraedrului [OABC], G' este centrul de greutate al
triunghiului ABC, iar G11 centrul de greutate al triunghiului OAB. Se cere:
a) Să se determine Kerf, Imf precizând câte o bază şi dimensiunile.
b) Să se determine direcţiile invariante în raport cu f. ·

SoluJie. a) Întrucât iG' =2G1 M , unde M este mijlocul

segmentului (BC), avem AO+OG' =2(G'O+OM). Rezultă:
1
OG = f(OA+OB+OC).
Dacă N este mijlocul segmentului (AB) avem ON = ½<OA+ OB),
ceea ce implică OG11 = f ON= ½<OA +OB). Se ştie că OG= ¾oG'.
- 1 - -
Atunci, OG = 4 (OA + OB).
Deoarece punctele O,A,B,C sunt necoplanare, :o/.J= {OA,OB,OC}
este o bază a lui V 3• Matricea.lui/ în raport cu baza 9Jeste ·

F= ( !1 !1 O! ]·
Evident, rangul matricei F este 2 şi deci, dim lmf = 2.
În plus, avem Imf = L(j{OB),f(OC)) = L(OG', OG11 ) , adică lmf

74
coincide cu multimea vectorilorliberi din -planul (ONC).
Fie x x
e Kerf, =aOA + ~OB + yOC. Obtinem a + ~ = O,
y = O, adică x = a( - OA + OB) = aAR Deci, Kerf = L(AB), adică
dimKerf= 1.
b) Valorile proprii ale lui/ sunt Â. 1= O, Âi= 1 +[3, ~ = 1-[3, iar
directiile invariante în raport cu f sunt date de u1 =AB ,
u2 = OA +OB +([3 - l)OC, u3
=OA+ OB -( [3 + I)OC.

11.64. Fie V spatiu vectorial peste K, iar f e End(V). Să se arate că

dacă ă 1, ... , ă n
sunt vectori proprii pentru f corespunzători la valori proprii
distincte, atunci vectorul b = a 1 ă1 + .. ·+anăn, a 1 , ... ,an e K-{O} nu
este vector propriu pentru/

SoluJie. Presupunem, prin absurd, că şi că există µ e K

b -:I- O
pentru care f(b) = µb, adică 1
a f(a1)+• .. +anfian) =
µ(a 1 ă1 + .. ·+anăn),
Fie Â. 1, ... , Â. n e K, distincte două câte două, astfel _încât
f{a;) '),./ă;, i T:n.
= = Atunci, egalitatea precedentă devine
a I (Â I - µ)a I + a 2(Â 2 - µ)a2 + .. · + qn(Â.n - µ)ăn = O, de unde, tinând
seama că a1 , ... , an sunt liniar independenti: (întrucât corespund la valori
proprii distincte) obtinem a 1(Â. 1 - µ)° = ••• = an (Â.n - µ) = O. Dar
a , ... ,an e K-{O} implică
1 Â. 1 -µ= ... = Â.n -µ= O, adică
Â, 1 = ... ~ Â.n, ceea ce contrazice ipoteza.

11.65. Fie V un spaţiu vectorial real, de dimensiune finită n ~ I ,

iar f e End(V). Să se arate că dacă/o/ are o valoare proprie pozitivă, atunci
fare valori proprii.

SoluJie. Fie Â.~ o valoare proprie pentru fof Atunci, dacă A este
matricea lui/ în raport cu o bază oareca~e a lui V avem
O= det(A 2 -Â.~I,,)= det(A-A.oln) det(A +Âoln), Deci, fare valori
proprii (-Âo sau Âo).

11.66. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar f e End(V), astfel

încâtfP =0, unde pe N*. Să se arate că valorile proprii ale lui/, dacă există,
sunt nule.

11.67 Se consideră aplicaţia liniară f' Rn[X] ➔ Rn [X], n e N*,

. n-1 I -
n ~ 2, definită prinf(P) =L Xk J tk P(t)dt, oricare ar fi Pe R,, [X]. Se
k=I -1
cere:

75
 a) Să se arate că R,,[X] = Kerf$ Imf
b) Dacă n=3, să se scrie matricea A a lui/ în raport cu baza { 1, X,
X1-, x3} şi să se calculeze AP, pe N*.

SoluJie. a) Se ştie că dim Kerf + dim Imf=dim R,,[X]. Rămâne să

arătăm cij Im/ n Ker f= {P. }, unde p• este polinomul nul. ·
· n-1 1 ~
Fie Pe Kerf ri Imf Deoarece f(P) =L Xk J tk P(t)dt şi
k=l -1
P e Kerf rezultă că:

1 ~
J tk P(t)dt = O,k = l,n-1. (*)
-1

Dar, Pe Im/implică existenţa unui Qe Rn [X] , astfel încât

n-1 1 ~ n-1
P=fl.Q) = :E xk J tk Q(t)dt = :E akxk,
. k=l -I k=l
unde
1 ~
ak = Jtk · Q(t) dt, k = l, n - l.
-1

Acum, ţinând seama de (*) obţinem:

1
J tk(a1t+a2t 2 +··•+(1.n-ltn-l)dt = O,k= l,n-1. (**)
-1

Înmulţind cu a k în ambii membri ai egalităţii (**) şi apoi sumând

după k= l,n- l avem:

1 -
J P 2(t) dt = O. Rezultă că P=P•.
-1

(Prin P am notat funcţia polinomială ataşată polinomului P).

11.68. Fie Ae Mn (C), u E M1,n (C), V e Mn,l (C), iar

A -AV )
B= ( -UA UAV .

Se cere:
a) Să se arate că O este valoare proprie pentru B.

76
 b) Dacă det A=O, să se arate că polinomul caracteristic al lui B se
divide cu Â2•

Solu/ie. a) Întrucât o( ~ ) =Oe M., 1(C) , rezultă că A= O este

valoare proprie pentru B, iar

( ~ ) e M.+1,1 (C) este un vector propriu pentru B.

b) Deoarece det A=O există X e Mn, 1 (C), nenul, astfel încât ·

AX= Oe M.,,(C). Atunci o( ! ) =Oe Mn+i, 1(C), ceea ce arată că

(! ) este un vector propriu pentru B corespunzător valorii proprii A= O.
Vectorii ( V ). ( !) fiind liniar independenţi, dimensiunea

subspaţiului propriu V0 (pentru B) corespunzător valorii proprii  = O este

cel puţin doi. Se ştie însă că dim V0 ::;; ordinul de multiplicitate (algebrică)
al valorii proprii O. Astfel, polinomul caracteristic al matricei B se divide cu
Âz.

II.69. Fie V un spaţiu vectorial real şi k e R, k -:I: O.

Endomorfismul f· V➔ V, · f(x) = kx, x e V, se numeşte omotetie
vectorială de coeficient k. Să se arate că mulţimea O(V) · a tuturor
omotetiilor lui V dotată cu operaţia de compunere a aplicaţiilor constituie un
grup comutativ izomorf cu grupul multiplicativ R•.

II.70. Fie V un spaţiu vectorial real şi/ e End(V). Să se arate că/

este o omotetie vectorială, dacă şi numai dacă, orice vector x -:;: O, x e V,
este vector propriu al lui f

SoluJie. Dacă/ este omotetia de coeficient k, atunci/ are o singură

valoare proprie  = k şi orice vector nenul este vector propriu. _
Reciproc, presupunem că pentru orice vector x e V, x O *
există scalarul  (x), astf:.1 încât /(.x) =  (x)x. ._
Fie a e V, a-:;: O un vector fixat şi x e V, x-:;: O un vector
oarecare. Dacă x = aâ, atunci

77
 Â.(x)x =f<.x) =fi. aa) = af<.ă) = aÂ.(a)ă = Â.(a)x.
Rezultă Â.(x) = Â.(a).
Dacă vectorii x şi asunt liniar independenţi, avem:
Â.(x + a)(x + a) =fix+ a) =J<.x> +fi.a) = Â.(x)x + Â.(a)a.
Rezultă: (Â.(x + a) -Â.(x))x + (Â.(x + a)-Â.(a))a = o. Deci Â.(x) = Â.(a) =
=Mx+a).
În concluzie, Â.(x) = Â. 0 = constant, adică/ este omotetia de coeficient Âo.

U. 71. Fie V un spaţiu

vectorial real de dimensiune finită n '?. I şi
fe End(V). Să se arate că/ este o omotetie, dacă şi numai dacă,/(UJ=U,
oricare ar fi subspaţiul vectorial U, dim U =n - I.

SoluJie. Presupunem că fi. U)=U pentru orice subspaţiu vectorial de

dimensiune n-1 şi demonstrăm, prin reducere la absurd, că orice vector
nenul din Veste vector propriu pentru/(vezi problema 11.70.).
Presupunem că există vo e V cu proprietatea că vectorii v0 şi /{v 0 ) sunt
liniar independenţi.
Fie ~={vo,f<.v 0),e3,v•,en} o bază a lui Vşi
U=L(vo,e3, ... ,en) Evident, dim U=n-1 şi/(U):tU(deoarece/{vo)e U),
deci contradicţie cu ipoteza.
Implicaţia inversă se obţine uşor.

11.72. Fie V spaţiu liniar real, dimR V= n < oo,f e End(V) şi VC

spaţiul liniar complex asociat lui V (vezi problema 1.14.). Definim
fc : VC ➔ VC prin /C(i + iy) = f<.x)+if(y), pentru orice vector x + iy e VC.
Să se arate că:
a) fc e End(VC),Jfv =f;
b) endomorfismele/şi/cau acelaşi polinom caracteristic;
c) dacă Â. = Â.1 + iÂ.2, ,Â.1, Â.2 e R, Â.2 :;t: O, este o valoare proprie
u u iu
complexă a lui/cşi = 1 + 2 un vector propriu corespunzător, atunci
vectorii ii 1, u2 sunt liniar independenţi în V şi L(u 1, u2 ) c V este
invariant în raport cuf, matricea lui '1Lcu„u 2 ) în baza {ii1, ii2} este

SoluJie. a) Oricare ar fi a= a 1 + ia 2 e C avem

rc(r.i) =JC(a1i- <X2ji+ i(<X1ji+ <X2i)) = <Xt./{i)-a.z/{y)+
+i(<Xt./{ji)+<Xif{x))=(<X 1 + i 0.2) · (f(x) + i/(y))=a.JC(z).
Aditivitatea lui/c se verifică uşor.

78
 P/3 ={e1, ••• , en} este o bază a lui V, atunci PlJ este bază şi
b) Dacă
pentru VC. Cum fc(e;) = f(e;), i = "Gi, rezultă că f şi / c au aceeaşi
matrice relativ la baza ~ deci acelaşi polinom caracteristic.
c) fC(u I+ iu2) = (Â.1 + ÎÂ.2)(u1 + ÎU2) implică
/(u1)+if(ii2) = Â.1u1 -Â.2ii2 +i(Â.2ii1 +Â.1ii2).

Deci:
f(u 1) = Â.1 u1 -Â.2u2,
f(u2)=Â.2ii1 +Â.1ii2.

Rezultă că L(u 1, u 2)
este invariant prin f
Demonstrămliniar independenţa vectorilor u1 şi ii2 • Observăm că
U2 -:I: 0, deoarece ii2 = 0 implică rc(u I + iu2) = f(ii1) E V, în contradicţie
cu rc(u I+ iu2) = (Â.1 + iÂ.2)U1 i!: V.
De asemenea, dacă ii 1 = aii2 , din /c((a + i)ii2) = (Â. 1 + iÂ.2)(a + i)u 2,
rezultă f(u 2) = (Â. 1 + iÂ.2)ii2 i!: V, adică contradicţie.
Deci, {u 1•u 2 } este o bază pentru L(u 1, u 2 ). Matricea lui

fi1L(ii 1, iii> ,m. aceasta- baza- este ( Â.1

Â. -Â.2
Â. J• ·
2 1

11.73. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită

n ;?: 1, iar f, g e End( V) , astfel încât go f= 1v . Să se arate că oricare ar fi
he End(V) operatorii g 0 h O j şi h au aceleaşi valori proprii.

„
SoluJie. Din egalitatea gof= 1 rezultă că g şi f sunt aplicaţii
inversabile. Atunci, dacă A,B, C, sunt respectiv matrice le endomorfismelor f,
h, g avem CA= In şi P g,1,o_j('A,) = det(CBA-Â.ln) = det(CBA-
-Â.CC-1A-1A) = det [C(B-Â.C-1A- 1)A] = ( det C)(det [B-Â.(AC)- 1])-
·( det A)= ( det (B-Â.ln)) det (CA)= det (B-Â.ln) = Ph(Â.).

11.74. Fie V spaţiu vectorial peste K, iar f,g e End(V), astfel încât
f 0 g=g 0 f Se cere:
a) Să se arate că orice subspaţiu propriu al lui feste invariant în
raport cu g.
b) Să se arate că Imf şi Kerf sunt subspaţii vectoriale ale lui V
invariante în raport cu g.

SoluJie. a) Fie Â. e K o valoare proprie pentru f, iar

V:>..= {x e vi/ci)= Âx} subspaţiul propriu corespunzător. Oricare ar fi
xe V:>., avem: f(g(i)) = g(/{i)) =g(Âx)=Â.g(i) , adică g(i) e V:>.,.

79
 b) Dacă x e Kerf, j{x) =O. Atunci, O=g(0) =g(j{x)) =/{g(x) ).
Rezultă g(x) e Kerf. Oricare ar fi ji e lmf, există x e V pentru care y =j{x).
Atunci, g(ji) = g(j{x)) = j{g(x)) e Imf

11.75. Fie V spaţiu vectorial peste R, de dimensiune finită n ~ 1

iar f,g e End(V) , astfel încât ( 0 g =g 0 f Dacă polinoamele caracteristice
ale lui f şi g se descompun în factori liniari peste R, atunci f şi g au vectori
proprii comuni.

SoluJie. Fie Â. e R o valoare proprie a lui f, iar Vx subspaţiul

propriu corespunzător. Atunci, conform exerciţiului 11.74., Vx este invariant
în raport cu g. Considerăm restricţia lui g la Vx (notată tot cu g),
g: Vx ➔ V;>.,. Deoarece g are toate valorile proprii reale şi restricţia lui g la
Vx va avea toate valorile proprii reale.Fieµ e R o astfel de valoare proprie,
adică există x e Vx -{O} , astfel încât g(x) =µx. Dar x e Vx, x ::1:- O,
înseamnă că i este vector propriu şi pentru f (corespunzător valorii proprii
Â.). Astfel, x este vector propriu comun pentru/ şi pentru g.

II. 76. Fie V, W spaţii vectoriale peste acelaşi câmp K, nenule,

dim V=n, dim W=m, iarfe Hom(V, W), ge Hom (W, V).
Să se arate că (-l)n Â.~Pfog(Â.) = (-l)m ')..,mpgofiÂ.).

SoluJie. Fie PJ3 = {a1, ... ,an} bază în V, YB' ={b1, ... , bm} bază în
W,A matricea lui f în raport cu bazele ~ P/J I şi B matricea lui g în raport
cu bazele PJJ 1 ,'Pl3.
Trebuie să arătăm că:
(-ItÂ.nlAB-Â.lml = (-l)mÂ.m IBA-Â.lnl.

r~~~~:ul~tT( dţ e~~:tJ ma:ceală

-( Im · Om,n ) ( -Â.lm -A )
- B lm . On,m BA -Â.ln

trecând la determinant în ambii membri.

II.77. Fie V un spaţiu vectorial real (complex) de dimensiune finită

n ~ 1 , iar f,ge End(V). Se cere:
a) Să se arate că ( 0 g şi g 0 j au acelaşi polinom caracteristic.
b) Să se arate că, în general, ( 0 g şi g 0 f nu ~unt simultan
diagonalizabile.

80
 Solu/ie. a) Dacă în exerciţiul anterior luăm W= V avem
(-ltÂ.nPfog(Â.) = (-WÂ.nPg j(Â.).
0 Ţinând seama că două polinoame cu
coeficienţi reali (complecşi) sunt egale, dacă şi numai dacă, coeficienţii
termenilor de acelaşi grad sunt egali, obţinem că P10 g(Â.) =P gofiÂ.).
b) Fie f,g: R 2 ➔ R 2 două aplicaţii liniare ale căror matrice în
·raport cu baza canonică a lui R 2 sunt

A= ( ~ ~ } respectiv B= (

Atunci, matricele aplicaţiilor f O g şi g 0 f

~ n.
sunt

AB = ( ~ ~ ), respectiv BA =( ~ ~ ) .

Evident, Pfog(Â.) = P gof.Â.) = Â. 2 •

Se constată uşor că { 0 g nu este diagonalizabil, iar g 0 f este
diagonalizabil.

II. 78. Fie V un spaţiu vectorial peste C, de dimensiune finită

n ~ 1, iar/ e End(V). Numim urma luif, şi notăm Tr(j), suma elementelor
de pe diagonala principală a matricei lui f în raport cu o bază oarecare a lui
V. Se cere:
a) Să se arate că Tr(f) este invariantă la o schimbare a bazei.
b) Să se arate că Tr(/)= 1 + · · · + Ân, unde  1, ••• , Ân sunt rădăcinile
ecuaţiei caracteristice a luif
c) Să se arate că Tr e (End(V)/, adică Tr este o formă liniară.
d) Să se arate că Tr(fog)=Tr(goj) oricare ar fif,g e End(V).

Solu/ie. a) Fie A= (a:) e Mn(K) matricea lui f în raport cu baza

:qjJ 1 , B = (b{) e Mn(K) matricea lui/ în raport cu baza ~ , iar C
matricea de trecere de la baza ~ la baza ~ . Atunci, det (B-Âln) =
= det (C- 1AC- Âln) =det c- 1 det (A-Âln) det C= det (A-Âln), Rezultă,
în particular, egalitatea între coeficientul lui in-t din polinomul
det (B-Âln) şi coeficientul lui Â.n-I din polinomul det (A-Â.ln), adică
n . n .
l: b~I
i=l
=i=ll: a~.
1

b) Egalitatea Tr(j) = Â. 1 + · · · + Â.n are loc întrucât este una din

relaţiile de legătură dintre rădăcinile şi coeficienţii ecuaţiei caracteristice a
~J .

81
 c), d) Rezultă uşor prin trecerea la reprezentarea matriceală.

II. 79. Fie V spatiu vectorial peste K, iar f,g e End(V), astfel încât
fog = gof. Să se arate că oricare ar fi ne N* are loc egalitatea
n . . .
(f+g)n = L C~f"-, g'.
i=O

11.80. Fie V un spatiu vectorial peste K de _dimensiune finită n, iar

/ e End(V), astfel încât/o/=/ şi 1 ~ dim Kerf ~ n-l .. Se cere:
a) Să se determine valorile proprii pentru f şi subspatiile proprii
corespunzătoare.
b) Să se arate că/ este diagonalizabil.

SoluJie. 1. a) Fie Â. e K o valoare proprie pentru f şi

.x e V, x "# O, un vector propriu pentru f corespunzător, adică /{x) = Âx.
Atunci, f(f{x)) = 1/(x), adică /{i) = Â. 2i. Rezultă (Â.2 -Â.)x = O. Astfel,
Â.=0 sau Â.= 1.
Deoarece dim Kerj ~ 1, există x e Kerf, x "# O. Oricare ar fi
.x e Ker /\{O} avem f{x) =O= Ox. Deci, Â.=O este valoare proprie
pentru f, iar subspatiul propriu corespunzător este Kerf.
De asemenea, dim Imf= n- dim Kerf ~ n-(n-1 )= 1, adică aplicatia / nu
este nulă. Oricare ar fi .x e Im/, x "# O, există ii e V pentru care /{u) = i.
Rezultă f(f{ii)) = ./{'i), adică/{'i) =./{ii) =x. Deci, Â.=1 este valoare proprie
pentru/şi subspaţiul propriu corespunzător V1 include Imf.
Acum, oricare ar fi x e V, x "# O, pentru care/{i) = I • x avem x e Imf.
Deci, V1 cimf. Astfel, V1=Imf.
b) Deoarece/o/=/, avem V=ImfEB Kerf. Atunci, alegând o bază ~
pentru Imf şi o bază I?/32 pentru Kerf, 93 1 u fl3 2 va fi o bază a lui V
formată numai din vectori proprii pentru/. Deci,f este diagonalizabil.

SoluJia 2. a) şi b) Întrucât fof=f avem (vezi exerciţiul 11.48. )

V=Imf EB Kerf.
Fie Â. e K o valoare proprie pentru f. Atunci, există x e V, 'i ::I= O,
astfel încât /{i) = Âx. Dar, x=xi +x 2 cu x1 e Im/, x2 e Kerf. Ţinând
seama că f este proiecţia lui V pe Imf paralel cu Kerf, adică f{x) = x 1
obţinem Âx = x1• Sunt posibile următoarele cazuri:
1) Â.=0. Atunci 'i 1 = O, adică i = i 2 e Kerf\{O}. Deci Â.= O
este valoare proprie pentru f, iar subspaţiul propriu corespunzător este Kerf.
2) Â. "# O . Atunci, din x 1 = Â.x = ./{x) e Imf, rezultă
i = Â.- 1./{i) e Im/, ceea ce implică /{i) = x. Astfel, Â,=l este valoare
proprie pentru/, iar subspaţiul propriu corespunzător este Imf.

82
 11.81. Fie V spaţiu vectorial peste K,. f e End( V) , Â.1 ... , Â.r
valorile proprii ale lui/, astfel încât VA 1 EB ... EB VAr = V şi g e End(V),
astfel încât g(Vi1.) ~ V;,. 1 , i = l,r. Să se arate căfog=gof.

Solu/ie. Oricare ar fi .x e V, există x; e V;,.1 , i = l,r , aşa încât

x = x1 +.x 2 + · · · +xr, Din x; e VA,, în baza ipotezei g(V;,.) ~ V;,.1 , avem
g(x;) e V;,., şi j(g(x;)) = Â.;g(x;),; = T,;.
Acum,(fog)(x) = j(g(x)) = j(g(x1) + · · · + g(xr)) =
t{g(xi)) + .. · +j(g(.ir)) = Â1g(xi) + .. · + Ârg(xr) şi (goj)(x) = g(l(x)) =
= g(l(xi) + · · · +fixr)) =g(Â1x1 + · · · + Ârxr) = Â1g(x1) + · · · + Ârg(xr), Rezultă
(goj)(x) = (fog)(x), pentru oricare x e V. Deci, gof=fog.

11.82. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar f e End(V). Se cere:

r-
1) Să se arate că, dacă/ este nesingular, atunci/ şi 1 au aceiaşi
vectori proprii şi să se precizeze legătura dintre valorile proprii ale acestor
operatori.
2) Să se arate că dacă x e V este un vector propriu pentru
operatorul/, corespunzător valorii proprii Â,, atunci x este vector propriu şi
pentru operatorul f P, unde p e N*. Să se deducă relaţia dintre valorile
proprii ale operatorilor f şi p.
3) Presupunem că V este spaţiu vectorial complex, de dimensiune
finită n ~ I , iar matricea lui/în raport cu o bază Pl:J a lui V are elementele
reale.
a) Să se arate că, dacă Â e C\R este o valoare proprie pentru/,
atunci şi i este valoare proprie pentru f.
b) Să se arate că, dacă x = (x 1, ... , xn) este vector propriu pentru f
corespunzător valorii proprii  e C\R, atunci (x 1, ... ,xn) este vector
propriu pentru/ corespunzător valorii propriii.

11.83. Fie V spaţiu vectorial real, dim V=n, n ~ 2, iar f e End(V),

astfel încât rgf=l. Se cere:

l
a) Să se arate că matricea lui/ într-o bază oarecare a lui Veste de
forma:
1 1 a•b2 1

~~-~.:
[ a b

anbl
a2b2

anb2
a b•
~~-~-n
anbn
'

unde a',b' e R, i = T:n.

b) Să se arate că există a e R, astfel încât f 2 =af ş1 sa se
determine valorile proprii ale lui/ şi subspaţiile proprii corespunzătoare.

83
 SoluJie. a) Deoarece rgf= 1 există ii e V, nenul, astfel încât
Imf=L(ii). Fie PlJ ={u 1, ••• un} o bază arbitrară a lui V. Atunci, există
a 1 ' ••• ,an E R pentru care u= t aiu;.
i::a:}
De asemenea, pentru oricare
i e {l, ... , n}, există b; e R astfel încât f(u;) =b;u. Astfel
f(u;) = b;a 1u1 + .. •+bianun, oricare ar fii= T:,i. Rezultă că matricea lui/
în raport cu baza ·PA are forma din enunţ.
b) Fie a e R pentru care f(u) =au, unde îi este vectorul de la a).
Pentru oricare x e V, există m(x) e R, astfel încât f(x) = m(x)u.
Atunci, f{ft.x)) =fim(x)u) = m(x}ftx) = m(x)au =a(m(x)u) =afix)=
= (aj) (x) oricare ar fix e V. Rezultă/2=af. ·
Fie Â. e R eventuală valoare proprie pentru f, adică există
x e V, x -:;:. O, astfel încât f(x) = Âx. Obţinem f{ft.x)) = Â.j{i) sau
afix)= Â.f{x). Această egalitate devine (Â. 2 - aÂ.)x = O. Astfel, Â.1=0, Â.1 =a.
Sunt posibile cazurile: 1) a=O. Atunci, singura valoare proprie a lui/ este O,
iar subspaţiul propriu corespunzător este Kerf. 2) a -:;:. O. Deoarece
f(u) = au, rezultă că îi este vector propriu pentru f corespunzător lui 'A.i=a
(adică, a este valoare proprie). Aceasta arată, în plus, că Imf este subspaţiul
propriu corespunzător valorii proprii Â.1 =a. dim Kerf=dim V-dim Imf=n-1'?!:. I.
Deci, există x e Kerf, nenul. Dar atunci, f(x) = O= Ox, ceea ce arată că O
este valoare proprie pentru/şi Kerf este subspaţiul propriu corespunzător.

11.84. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită

n '?!:. I, iarje End(V). Să se arate că/ este diagonalizabil, dacă şi numai dacă,
există g e End(V), cu n valori proprii distincte, astfel încâtfog=gof.

SoluJie. Necesitatea. Presupunem că f este diagonalizabil, adică

există o bază q{j= {a 1, ••• ,an} a lui Vîn raport cu care matricea lui/ este

A = diag(A1, ••• ,Â.,) e Mn (K).

Luând, în mod arbitrar, scalarii aw··an e K, cu a, -:;:.a1 , oricare ar fi

i -:t- j, i,j = T:,i există un unic endomorfism g e End(V), astfel încât
g(a;) = a;a;, i = 1, n. Atunci, evident, g are n valori proprii distincte şi
(gof)(a;) =g(J{a;)) =g(Â.;a;) = Â.;g(a;) = Â.;a;a; = a;(Â;a;) =af(a;) =
f(a;a;) =d{g(a;)) = (fog)(a;), i = f,,i. Ţinând seama că ~={a I, ... , an}
este bază pentru V obţinem că fog=gof.
SuficienJa. Presupunem că există g e End(V) cu n valori proprii
distincte <:J.1 , ••• ,an şi fog=gof. Vom arăta că/ este diagonalizabil.
Fie îi1, ... ,un e V, ii; -:t- O, i= l,n, astfel încât g(u;)=a;u;
pentru i =T:,i.

84
 Este clar că ?13 = {u 1, ••• ,un} este bază pentru V. Fie atunci
A= (a~) e Mn(K) matricea lui/în raport cu baza PI.{
Astfel, avem:
(fog)(u;) =flg(u;)) =f{a;u;) =a.Jr.ii;)= a; cl;iii = t
j=l

= l:(a;cl;)uj şi (go.l)(u;) = g(l(u;)) = g(l:d;uj) = l:d;g(uj) =

pl pl pl
= l:(d;ai)iij, i =1,n.
i=l
Ţinând seama că (fog)(u;) = (goj)(u;), i = G obţinem:

Rezultă că a; d; = ai d;, oricare ar fi i, j =· G adică

(a;-ai)d; = O, i, j=T:"ii. Întrucât a; ':I:- aj, pentru i ':J:. j avem aJ=O,
oricare ar fii ':I:- j. Deci, A=diag(a/, a/, ... , a/), adică/ este diagonalizabil.

11.85. Folosind teorema lui Cayley-Hamilton să se calculeze

inversa matricei

SoluJie. PA(Â.) =-Â. 3 +2Â. 2 +4'A.+3. Conform teoremei lui

Cayley-Hamilton avem -A 3 + 2A 2 + 4A + 3h = 0 3 , adică
2
A(ŢA -fA-fh)=h. Astfel, A- 1 2
=fA -fA-fh.
Obţinem:

A-l= [ -ţ -ţ -~ ]·
1. .i -1
3 3

11.86. Să se reia exerciţiul precedent pentru matricele

-i l
1 -2
1 O
2 -4

85
 A3 = l! ~ -~ -~ l· l~ ! -~ l·
-1
1 O
o
O
o
O
' A4 =
o !
1 -1
1

11.87. Fief: R3 ➔ R 3 o aplicaţie a cărei matrice în raport cu baza

canonică a lui R 3 este

A=
2
-1
I O
1 -1
J.
(
1 O 3

a) Să se arate că/ este jordanizabil, să se scrie matricea sa sub

forma canonică Jordan J şi să se determine baza lui R 3 în raport cu care/ are
matriceaJ.
b) Să se calculeze An ,n e· N*.

SoluJie. a) P10,) =det(A -Â/3) = (2-Â.)3. Rezultă Â.1 =2 şi

m1 =3. Astfel, /are 3 valori proprii reale şi,deci, este jordanizabil. Matricea
endomorfismului f- 21 8 3 în baza canonică a lui R3 este

A - 2Î3 =[ - ~
I
-: -
O
~ J·
I
Întrucât rg(A-2IJ=2, adică dim Ker(f-2Ia3) = I urmează că în
matricea canonică Jordan va exista o singură celulă Jordan care, evident,
'=
este de formaJl2). Fie PlJ {â 1,â2,â 3} baza lui R3 în raport cu care
matricea lui/are.forma canonică Jordan

J=J3(2) =
2 1 O
O 2 1
J
(
O O 2
Atunci,
l{â ,> = 2â,, f{a2) =a,+ 2a2, f(a3) = a2 +2a3.
Sistemul care dă pe aI este

adică

86
 y =O
-x-y-z =O
x +z =O.

Deci, vectorul a1 face parte din familia de vectori

x= (a,0,--a), a e R*. (1)

Sistemul care dă vectorul ă2 este

adică:
Y a
-x-y-z = O
x +z = -a
care este compatibil, oricare ar fi a e R şi, în particular, pentru a e R * •
Soluţia sa este x =-a-~, y = a, z = ~, unde a!== R*, ~ e R. Deci, a2
face parte din familia de vectori:

x=(-a-~,a,~),ae R*, ~e R. (2)

În sfărşit, sistemul care determină pe a3 este

[
-10 -11 -10 ] [ yX
O I z
]-(-a-~ J
- a
~

care este compatibil, oricare ar fi a,~ e R (şi în particular a e R*, ~ e R).

Rezultă soluţia x = ~ -y, y =-a - ~' z = y, a e R *, ~, y e R cu a,~, y ,
astfel încât să nu obţinem soluţie nulă.
Astfel, a3 face parte din familia de vectori

x = (~-y,-a- ~' y), a e R*, ~' ye R (3)

aşa încât x -: ţ:. O. Luând a= I obţinem din (I) ă 1 = (I, O, -1). Păstrând a =l
şi alegând ~=O în (2) găsim a2 = (-1, 1, O).
Atunci, pentru a =I , ~ =O şi y = O, din (3) rezultă că
a 3 = (O, -1, O). Astfel, matricea jordanizatoare (pentru matricea A, şi deci
pentru endomorfismul/) corespunzătoare bazei 'P.13 1 este

87
 1 -1 o
o
C=l
b) Avem A =CJC -•. Atunci:
-1
1 -1
o o J
d2n-l c~2n-2
A• =Cl"C-1=C ( 2•
~ 2n
o
C!2n-l
2n
Jc-1,
unde
o o
C'=[ -1
-1
o
-1
-1
-1
-1
}
U.88. Să se reia exerciţiul precedent pentru cazul când

A=P
-2 l
-2 2
3 -6 5
}
SoluJie. a) Pf}.,) =(2 -Â.) 3 • Deci, Â.1 =2, m 1 = 3 . Matricea
endomorfismului r- 21 R3' în raport cu baza canonică a lui R 3' este

1 -2 1 ]
A - 213 = 2 -4 2 .
(
3 -6 3
Evident, rg(A-21 3)= l. Atunci, dim Ker(f- 21 R3) =2, adică valorii
proprii Â.=2 îi corespund doi vectori proprii liniar independenţi. Astfel, în
matricea sub forma canonică Jordan vor exista două celule Jordan. În mod
clar, cele două celule Jordan vor fi J 1(2), Ji(2). Fie 'f!.8 = {a 1;a 2 ,a 3 } baza
lui R3 în raport cu care matricea lui/are forma canonică Jordan

J= [ ~O O~ 2~ )·

Conform definiţiei matricei unui endomorfism în raport cu o bază

avem:

88.
Vectorii a1,a 2 sunt vectori proprii pentru f şi, deci, coordonatele lor se
obţin rezolvând sistemul:

(i ~ i )( ~ )= ( ~)
Găsim:
x = 2a - ~, y =a, z =~, ex, ~e R, lcxl +l~I -:t- O.
Rezultă că a1, a2 aparţin familiei de vectori

Pentru a determina vectorul ă 3 rezolvăm sistemul:

care este compatibil numai dacă 3a -2~ = O.

Obţinem că a3 este de forma:

x= (2a - ~ + 2y- 6, 'Y, 6),

a,~,'Y,6e R, 2~-3cx=O, lal+l~I -:t- O.

Pentru a=l, ~=O obţinem ă 1 = (2, 1, O) ca vector propriu.

Dacă a=2, ~= 3 (pentru a avea 3cx-2~ =O) găsim a2 = ( 1, 2, 3) ca
vector propriu.
În cazul cx=2, ~=3, luând y= 6 = O, obţinem a3 = (1, O, O).
b) pacă Ceste matricea de trecere de la baza P/Jla baza 'P/3 1 , adică,

avem:
}C=U
1 1
2 o
3 o

=( ! )( ~ )[;
l
1 o o 1 _1.
3

A=CJc-
1
2 o 2 1 o .l. 3
3 o o 2 -2 1
Atunci,

89
 1 _1.

~ J( 2i
1 o o 3

A"=[! 2
3
2n
o
n .2n-l
2n Jl; -2
o .l
3
1
]=
(n+2)2n-l -n2n n2•-I J.
=( n2n
3n2n-l
(l -2n)2n
-3n·2n
n2n
(2 +3n)2n-l

11.89. a) Fie f: R4 ➔ R4 endomorfismul a cărei matrice în raport

cu baza canonică ~ ={e I , e2, e3, e4} a lui R4 este

Să se scrie matricea J a lui/ sub forma canonică Jordan şi să se

determine baza lui R 4 în raport cu care fare matricea J.
b) Aceleaşi chestiuni ca la a) dacă

A=[ 1;1 1=n

SoluJie. a) PfiÎ'-) = (Â + l)(Â- 1) 3 , adică Â 1 =1 cu m 1 = 3
şi Â2 = -1 cu m2 = 1.

l
Deoarece rangul matricei

A-l4 = [ -~ ~~
O O O
-~
I
o o o o
este trei (deci, dim ker(f- 1 R4) = 4 - 3 = 1 ) va exista un vector propriu
1iniar independent pentru f corespunzător valorii proprii  = 1. Deci, pentru
 =I, în matricea lui/ sub forma canonică Jordan va exista o singură celulă
Jordan JD ), iar pentru  = -1 o celulă Jordan Ji(- I). Astfel, există o bază
'=
~ {a 1,a 2 ,a 3 ;a4 } a lui R4 în raport cu care matricea l~i / are forma
canonică Jordan.

90
 1 1 O O
O. 1 1 O
J= O O 1 O

O O O -1

Vectorii a1, ă 2 , ă 3 , ă4 îi determinăm din relaţiile f{ă 1) = a1

fi.ă2) = ăi +ă2, fi.ă3) =ă2 +ă3, fi.ă4) =-ă4.
Vectorul propriu ăI îl determinăm rezolvând sistemul
(A-l4)X = o, undex = (x ,x2,x3,x4)',
1
o= (0,0,0,0)', adică:
-xi +x2 +x3 +x4 = O
x3 -x4 =0
x 4 =0

Obţinem x = (a., a., O, O), a. e R*.

Vectorul principal ă 2 îl determinăm rezolvând sistemul neomogen
(A-l4)x = (a., a., O, O)', adică:

-2x'+2x2+2r+2x4 = a.
2r -2x4 = a.
4
x =O

care este compatibil oricare ar fi a. e R (deci, cu atât mai mult pentru

a. e R* ). Găsim că a2 face parte din familia de vectori
x = (~, ~, °î' 0), a. E R*, ~ E R.
În sfărşit, rezolvând sistemul neomogen (A-I4 )x = (~'~' {,o)'
adică:
-2x1+2x2+2x3+2x4 = ~
x3-x4=~
x4={,

care este compatibil oricare ar fi a. e R, ~ e R ( deci şi pentru

a. e R*, ~ e R ), obţinem vectorul principal ă 3 •
Rezultă că ă 3 face parte ~in familia de vectori

x = (a.+ţ +"(,'Y, fr~, {),a. E R*, ~,ye R.

Luând a. =2 găsim vectorul propriu ă 1 = (2, 2, O, O); pentru a. =2 , ~ =O

91
obţinem vectorul principal ă 2 = (0,0,l,0), iar pentru a=2, ~=O, y =O găsim
vectorul principal ă 3 = (2,0,1,1).
Ve_ctorul propriu ă 4 îl determinăm prin rezolvarea sistemului
(A + I 4)x = O, adică:

2x1+2r+2x4 = O
2x1+2r- 2x4 = O
2r+ x 4 = O
2x4 =0.

Obţinem că ă 4 aparţine familiei de vectori i = (6, O, O, O), 6 e R *.

Luând 6= 1 găsim a4 = ( 1, O, O, O) .
Astfel, baza 'PJ3 1 este determinată.
b) Pj('A,) =(Â-1)4, adică Ât = 1 cu m1=4. Rangul matricei

este doi (adică, dim Ker(J- 1R4) = 4 - 2 =2), deci vor exista doi vectori
proprii liniar independenţi pentru f. Astfel, în matricea lui f sub forma
canonică Jordan vor exista două celule Jordan (care pot fi (J1(1) şi J 3(1))
sau ( J2(1) şi '2(1))).
Evident, (A-/4) 2 = 0 4 , adică s1=2. Numărul celulelor Jordan de
ordin doi este di =rgif- 1R4 ) 3 + rgif- 1R4) 1 - 2rgif- l R4 ) 2 =
=0+2-2·0=2
Deci, există două celule Jordan de ordin doi corespunzător valorii
proprii  = 1. Astfel,
1 1 O O
O 1 O O
J=
O O 1
O O O 1

Fie 'PJ3 1 ={b ,b ;b ,b4}

1 2 3 baza lui R 4 în raport cu care fare
matricea J. Atunci,
f{b1) = bi, f(b2) = b1 +b2,f(b3) =b3, f(b4) = b3 + b4.

92
 Ve_ctorii b 1, b 3 îi determinăm
proprii rezolvând sistemul
2 x
(A-/4)x = O, unde = (x ,x ,x 3,x4)1, adică:
1

2x1-r-x4 =O
x1-r =O.

Astfel, un vector propriu, arbitrar, pentru/ este x= (ex, ex,~' ex), ex,~ e R,
lexl + l~I * o.
Vectorii principali b2,b4 se obtin prin rezolvarea sistemului
(A -/4).x = (ex, ex,~' ex)', adică:

2x1-x 2-x4 = ex
x1-x2 =~,

care este compatibil, oricare ar fi ex, ~ e R.

Rezultă că b2 , b4 fac parte din familia de vectori

x= (y+ex- ~, y+cx-2~,6, y), ex,~' y,6 e R,

lexl +l~I *o, IY+ex-~I + IY+ex-2~1 +161+ IYI *o.

Pentru ex =O,~ = 1 găsim vectorul propriu b1 =(O, O, 1, O). Dacă

=
~ _O, ~ = 1, y = O, 6 =O obtinem vectorul principal ataşat lui
b 1, b 2 = (-1, -2, O, O). Luând ex= 1, ~ = O găsim vectorul propriu
b3 = (1, 1, O, 1), iar pentru ex= 1, ~=O, y= O, 6 = O obtinem vectorul
principal ataşat lui b3 ,b4 = (1, 1,0,0).

11.90. Fief: R4 ➔ R4 endomorfismul a cărui matrice în raport cu

baza canonică '[PJ= {e1,e2,e3, e4} a lui R 4 este

-1 o o
-1 1
A=
[
-1
O
1
-1
1
-2
o -t ]·
Să se arate că/ este jordanizabil, să se scrie matricea sa sub forma
canonică Jordan şi să se determine baza lui R în raport cu care fare această
4

matrice.

SoluJie. P/}.,) = (Â.+ 1) 4 , adică/ se descompune în factori liniari

peste R. Deci, f este jordanizabil.

93
 Rangul matricei
o o o
A+/•=[ j -1
o 1
-1
o
este doi, de unde rezultă că dim Ker(J+ 1R4) = 4 - 2 = 2.
o
-1

Astfel, în matricea lui f sub forma canonică Jordan

l există două
celule Jordan.
Rangul matricei
o o o
(A+/4 )
2
=[ -1 -1
o

este unu, adică dim Ker(J+ 1R4)2 = 4-1 = 3 < m 1.

-1
o
-1
o
l
Se constată uşor că rangul matricei (A+ / 4 ) 3 este O. Deci,
dimKer(J+ la4) 3 =4-0 =4=m1.
Astfel, s,=3. Determinăm numărul celulelor Jordan de ordin 3,
d 3 = rg(J+ la4) 4 +rg(J+ la4) 2 -2rg(J+ 1R4) 3 = O+ 1-2 ·O= 1. Deci, în
matricea lui f sub forma canonică Jordan va exista o celulă Jordan de ordin
3, Jl-lJ.
Numărul celulelor Jordan de ordin 2 este
d2 = rg(J+ la4) 3 +rg(J+ 1R4)-2rg(J+ 1a4) 2 = O+ 2-2 · 1 = O, iar numărul
celulelor Jordan de ordin unu este d 1 = rg(J+ 1R4 ) 2 + rg(J+ l R4 ) 0 -
-2rg(J+ 1R4) = 1 +4.-2 · 2 = 1.
Rezultă că matricea lui/ sub forma canonică Jordan este:

-1 o o o
J=(J1(-l), h(-1))= o -1 O
o O -1
o O O -1

Fie~'= {â 1,a 2,a 3,a4} baza lui R 4 în raport cu care/are matricea

J. Atunci,
f{ai) =-ai, f{a2) = -a2, f{a3) = a2 -a3, f{a4) = a3 -a4„
Evident, vectorii a1, a1 sunt vectori propii pentru f .Deci, se obtin
rezolvând sistemul (A + I 4 )x = O, adică:

94
 o o o
o 1 o

l-1 -1 -1
o
-1
1 llil=l!l
sau z = O, x = -a - ~, y = a, u = ~- Rezultă că un vector propriu arbitrar
pentru f are forma:
x=(-a-~,a,O,~), a,~e R, lal+l~I ;cO.
Vectorul ă 3 se obţine din egalitatea f{ă 3 ) = ă 2 -ă 3 , adică:

o o o
o .1 o
-1 -1 -1
[ -1 1 o 1

sau:
O=a+~
z=a
(S): -x-y-z-u = O
x+y+u=~.

Sistemul (S) este compatibil, numai dacă a+~ = O.

Rezultăx=-a-y-6, y=y, z= a, u=6, cu
a e R •, y, 6 e R. ·Astfel, ă 3 face parte din familia de vectori
(-a-y-6,y,a,6), ae R*, y,6e R.
În sf'arşit, vectorul a4 se determină prin rezolvarea sistemului:

o o o
o 1 o
-1 -1 -1
[ -1 1 o
sau:
0=-a-y-6
z= 'Y
(S1): -x-y-z-u = a
x+y+u=6.

Sistemul (S,) este compatibil, numai dacă a+y+c5 = O.

Se obţine x = <>- Â.- µ, y = Â., z = y, u = µ. Atunci, a4 face parte din
familia de vectori:

95
 (6-Â.-µ, Â., y, µ), y, 6, Â., µe R, y+6=-a:;c0,
I6-Â.-µI + IÂ,I + lrl + lµI o. *(*)
Pentru a=l, ~=O obţinem vectorul propriu a1 = (-1, 1, O, 0).
Vectorii a 2 ,a 3,a 4 îi alegem din familiile de vectori
(-a - ~' a, O, ~), (-y- a- 6, y, a, 6), respectiv (6- Â.- µ, Â., y, µ), în
condiţiile a+~=O, ae R*, y+6=-a, lal+l~l:;cO,
I6-Â.-µI + IÂ.I + lyl + lµI o. *
Pentru a= 1, ~ =-1 găsim a2 = (O, 1, 0,-1). Acum, dacă luăm
y= O, 6 =-1 avem a3 = (O, O, 1,-1). În stărşit, cu a= 1,
~=-1, y=O, 6=-1, Â.~0, µ=O obţinem a4 =(-l,O,O,O).

11.91. Fie V spaţiu vectorial real, f e V*, nenulă, iar a e V\Kerf.

Să se arate că oricare ar fi .x e V, există y e Kerf şi a e R , aşa încât
x=y+aa.
. Al f(x) ·- - -
SoIuJze. egem a = /(a) ş1 y = x - aa .

11.92. Fie ~{e1, ... ,,en} baza canonică a lui Rn, iar f e (Rn)* o
formă liniară a cărei expresie analitică în raport cu baza PlJ este
n . n . -
'{{x) = L<X;x', oricare ar fi .x = I', x' e; e Rn, unde <X; e R-{O}, i = 1, n.
i=l . i=l
Să se determine o bază {a 1, ••• ,an} pentru Rn formată din vectori coliniari
n . n .
cu ei' ... , en, astfel încât f{x) = I', y'' oricare ar fi X= I',y' ă; E V.
i=l i=l

So/uJie. Se ia a;= ~.e;, i = 1,n.

I

11.93. Fie V spaţiu vectorial real cu baza ~{ a1, a2, a3 }, iar

f 1, [2 ,[3 e V* forme liniare care, în raport cu baza g/J au expresiile
analitice:
rt (x) = ex.xi +x2 +x3'
[2(.x) =-xi +x2 +x3,
/3 (x) = -2x 1 + cxx2 _ x3,
oricare ar fi X=x 1a, +x 2a2 +x 3 a3 E V. Se cere:
a) Să se determine a e R , astfel încât {/ 1, [2 ,[3 } să constituie o
bază pentru V*.
b) Pentru a=l să se determine baza {b 1,b 2 ,b 3 } a lui V a cărei
duală să fie {/1, [2 , [3 }.

96
 Solu/ie. a) dim R V=3, deci şi dim RV =3. Atunci, punând condiţia
0

(suficientă şi necesară) ca f' ,/2 ,/3,

să fie liniar independente se obţine
a E R \ {-1}. _ _ _
b) Determinăm vectorii b 1,b2 ,b 3 e V din condiţiile
. - = 6;i' i = 1, 2, 3. Ohţmem
f'(bj) . -b 1 = 1 a- 1 + 4a2
3-
- 1-
a3,
2 4
b- 2 =-2a1
1- 1- 3-
-4a2 +4a3,
b-
3
1-
= îa2 -2a3.
1-

11.94. În spaţiul vectorial real ~[X] se consideră baza

PlJ = { 1, X, ... , X"} . Să se determine baza duală bazei PlJ.

11.95. Fie V spaţiu vectorial peste K, -dim V=n. Dacă

f , ••• ,.f"e V*, iar xe V\{O}, astfel încâtf 1(.x)=···=.f"(.x)=·o,
1
să se
r
arate căf ', ... , sunt liniar dependenţi.

Solu/ie. Presupunem, prin absurd, că f 1, ... ,r

sunt liniar
independenţi. Atunci {f, ....,r} este bază în v•. Fie PlJ={ă 1 , ••• ,ăn} baza
lui V pentru care {f 1, ... ,r} este baza duală (adică, f;(aj) = 6J, i,j =l,n).
Dacă x în baza PlJse scrie x =x 1ii 1 + ·· · +xnăn avem fi(x) = Ji(x 1 ă 1 +
· · · +xj ăj + · · · +xnăn) =xi, oricare ar _fi i =I,n. Dar, f;(i) =O, pentru
1 ~ i ~ n. Rezultă x= O, ceea ce contrazice ipoteza.

11.96. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar f e V*, nenulă. Să se

arate căf(V)=K.

Solu/ie. I nu este nulă, deci există a E V, astfel încât f(a) * o.

Atunci, oricare ar fi a e K, luând x = J{~) ii e V, avem f{x) = a. Deci,
f(V)=K.

11.97. Fie V spaţiu vectorial peste K, iar Y3={ă 1 , ••• ,ăn} o bază a
sa. Dacă/ 1 , .. f" e V* să se arate că aplicaţia_f.- V ➔ V definită prin
f{x) = (f 1(x)x 1,f2 (x)x 2 , ••• ,f"(x)xn), 'oricare ar fi X= Î.xi a; E V, unde /{i)
i=l
este scris în baza PiJ, este liniară.

11.98. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n.

Dacă PlJ ={ă 1 , ••• ,ăn} este o bază pentru V, să se arate că aplicaţia
h : V* ➔ K" definită prin h(f)=(f (ă 1), ••• ,fiăn)), oricare ar fi /e V*, este un
izomorfism de spatţii vectoriale.

97
 11.99. Fie {e 1, ... , en} baza canonică a spaţiului vectorial aritmetic
I<!', K un corp comutativ, şi aplicaţiile pi : Kn ➔ K, i = f,,i, definite prin
pi(x) = xi , oricare ar fi .x = (x 1, ••• ,xn) e Kn. Se cere:
a) Să se arate că l e (Kn)''', oricare ar fi i ="Gi.
b) Să se arate că { p 1, ••• , pn} este o bază pentru (Kn)*. Mai mult,
baza {p 1, ••• , pn} este duală bazei {e1, ... ,en} . .

11.100. Fie Vun spaţiu vectorial peste K, iarf 1,f2e V· două forme
liniare, astfel încât f 1(x)-f2 (x) = O, oricare ar fi .x e V. Să se arate că/ 1 =0
sau f 2 =0, unde 0 este forma liniară nulă, adică 8(x) =O, oricare ar fi
XE V.

SoluJie. Presupunemf 1 -:;:. 8 şi .f-:;:. 8. Atunci, există x 1,x 2 e V

pentru care /1 (x 1)-:;:. O şi .fCi2)-:# O. Evident, conform ipotezei, în mod
necesar xi -:i: x2.
De asemenea, conform ipotezei, f 1(x I +'i2}f2(x I + 'i2) = O.
Dar, K este corp, atunci /1 (x 1 +x 2) = O sau f(x 1 +x 2) =O. Fie de
exemplu f (x 1+ 'i2) = O, adică f 1(x 1) = -/ 1('i2) -:;:. O. Din alegerea lui x2
avem f 2 (x 2 )-:;:. O. Folosind din nou faptul că în K nu există divizori ai lui
zero obţinem /1 (x 2) ·.f(x2)-:;:. O, ceea ce contrazice ipoteza.

11.101. Fie V un spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită

n '?::. 1. iar f: V ➔ K o formă liniară neidentic nulă. Să se arate că
dimKerf= n-1.

SoluJie. Evident, dim Imf = 1. Atunci, dim Kerf = dim V-dim Imf =
= n-1.
11.102. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită
n '?::. 1, iar V 1 un subspaţiu vectorial al lui V de dimensiune n-1. Să se arate
r
·că există E ~ ' astfel încât Kerf= vr

SoluJia I.Fie ~= {a I' ... , ăn-d o bază pentru vi şi YB= {a I' ...
... ,ăn-t, an} o bază pentru V. Aplicaţia liniară f: V➔ K pentru care
f(ai) =O, i = 1, n - 1 şi f(a,,) = 1 satisface cerinţa din enunţ.

SoluJia 2. Fixăm xoe V\ V1 • Atunci, conform exerciţiului 1.44.,

orice element x e V se scrie în mod unic sub forma x=a+ a.x 0 , cu
ex. e K, şi a e V1 • Aplicaţia f: V ➔ K definită prin f(x) = ex. satisface
condiţiile din enunţ.

98
 11.103. Fie Vun spaţiu vectorial peste K, nenul, iar f,g e r două
forme liniare neidentic nule pentru care Kerf=Kerg. Să se arate că există
ae K\{O} unic, astfel încâtf= ag.

Solu/ie. Deoarece feste neidentic nulă, rezultă imediat că Irnf=K .

Deci, există ă e V pentru care f (a) = l. Dar, oricare ar fi x e V avem
f(x) - 1 fix) = O, adică /(x) - f(ă)_f(x) = O ceea ce este echivalent cu
f(x -_/(x)ă) = O. Astfel, x-_f(x)ă e Kerf =Kerg, de unde obţinem
g(x-_/(x)ă) = O, adică g(x) =g(ă}l{x). Evident, g(ă) :1:- O (altfel ar rezulta că
g(x) = O oricare ar fixe V, ceea ce contrazice ipoteza).
Atunci, /(.x) = ag(x)), oricare ar fi x e V, unde a= (g(a))- 1•
Deci, f = a g.
Arătăm că scalarul a este unic. Fie a. 1 e K\{O} astfel caf =a' g.
Atunci, (a. 1 -a )g = 0, adică (a' -a)g(.i) =O, oricare ar fi x e V. În
particular, pentru x= ă obţinem (a' -a)g(ă) =O. Ţinând seama că g(ă) :I:- O
rezultă a.1 =a.

11.104. Fie V. W spaţii vectoriale peste acelaşi câmp K, iar

f e Horn( V, W). Să se arate că aplicaţia f' : W* ➔ V- definită prin
f'(u) =u O f este liniară.

SoluJie. Se arată mai întâi căf'(u) e V* , oricare ar fiu e W* şi

apoi, se arată că f I e Horn(W*, V-).

11.105. Fie V. W spatii vectoriale peste acelaşi câmp K, de

dimensiuni finite n ~ 1, respectiv rn ~ 1. Să se arate că dacă matricea
aplicaţiei liniare f e Horn( V, W) în raport cu bazele :o/.3 1= {a 1, •••
•.. ,ăn}C V şi :'13 2={b1, ... ,bm}c W este A=(cx)e Mm,n(K), atunci
matricea lui f' în raport cu bazele ~;=
{b 1, ••• , bm} şi ~~= {a 1, •••• an},
dualele bazelor ;]/3 2 ,respectiv P/3" este A'.

SoluJie. Întrucât /(ă;) = I, ci; bj, i = "Gi, avem (J'(b;))(x) =

j=l

bî(j(x)) = b;(f{f.xiăj)) =b; d:xij(aj)) = btr. I.xi a

j=l .i=l i=l A-=l
Jii k) =
n m. k .- n m. k. n
.. n ..
= :r, !,xla. b'(bk) = :r, a.o~
!,x1 = !,x1 a'. = !.a'.a'(x) =
j=l hei J i=lJ.=l J j=l J i=l J
n . n . n .
=(!.ajai)(x), oricare ar fi .i= !.x1 ăie V. Deci, f'W)= !.ajai,
.i=l j=l .i=l
i = 1, rn adică, matricea luif1 în raport cu bazele ~; şi 9(3; este A'.

99
 11.106. Fie V, W spaţii vectoriale peste acelaşi câmp K, de
dimensiuni finite n ~ I, respectiv m ~ 1 şi f e Hom( V, W). Să se arate că
dim kerf=dim kerf', dacă şi numai dacă, m=n.

Solu/ie. dim Kerf=n-rgf şi dim Kerf'=m - rgf'. Ţinând seama de

exerciţiul
anterior avem rgf =rg{1• Atunci, dim Kerf=dim Ker f' , dacă şi
numai dacă, m=n.
 CAPITOL UL III

SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE

În acest capitol prin K vom înţelege corpul R al numerelor reale

sau corpul C al numerelor complexe.
Dacă ae K, atunci prin a vom nota numărul complex conjugat
lui a (evident, pentru K = R av~m a = a ).
Fie E un spaţiu vectorial peste K.
Definiţia 111.1. Spunem că aplicaţia <, > EX E➔ K este un
produs scalar pe E dacă are următoarele proprietăţi:

a) <x,y> = <y,x > , oricare ar fi x,y e E;

b) <x + y,z > = <x,z> + <y,z>, oricare ar fi x,y,z E E;
c) < ai,y> =a< x,y>, oricare ar fi a e K şi x ,y e E;
d) < x,x> ~ O oricare ar fi x e E şi < x,x >= O , dacă şi numai
dacă, x=.0.
Consecinfe. I) În cazul K=R, proprietatea a) din definiţia
produsului scalar devine < x,y > = < y,x > ,x,y E E.
2) Un produs scalar pe E are următoarele proprietăţi:
i) < O,x >=< x, o>= O, oricare ar fixe E;
ii) <x,y+z >=<x,y > +<x,z> oricare ar fi x,y,z E E;
iii) < x, ay >= a < x,y > oricare ar fi a e K şi x,y e E (egalitate
care în cazul K = R se scrie < i, ay >= a < x,y > );
n m n m .
iv) < LClixi, LJY.Yj >= LLaij3' <x;,.Yj >, oricare ar fi
i=l j:=l i=lj:=l
a 1, ••• ,an, f3 1, ••. ,f3m E K şi X1, ... ,Xn,.Yp•··,Ym E E.
Definifia 111.2. a) Un spaţiu vectorial real pe care s-a definit un
produs scalar se numeşte spaJiu vectorial euclidian real.
b) Un spaţiu vectorial complex pe care s-a definit un produs scalar
se numeşte spaJiu vectorial euclidian complex (sau spaJiu unitar). De
obicei, un spaţiu vectorial euclidian (real sau complex) îl notăm prin
(E,<,>).
Definiţia m.3. Fie (E, <,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex). Se numeşte normă (sau lungime) a vectorului x e E numărul
J
real notat llxll şi definit de egalitatea llxll = < x, x > .
Propozifia IIl.l. Dacă (E,<,>) este un spaţiu vectorial euclidian
(real sau complex), sunt adevărate următoarele inegalităţi:
1) I< .x,ji > I $; llxll llYII,
oricare ar fi .x,ji e E (inegalitatea lui
Cauchy-Schwarz);
2)11.x +PII $; llxll + llYII, oricare ar fi x,y e E (inegalitatea lui
Minkowski).
Definiţia 111.4. Dacă (E,<,>) este un spaţiu vectorial euclidian real,
se numeşte unghi al vectorilor nenuli x,ji E- E unicul număr real 0 e [O, 7t]
definit de egalitatea
<xji>
cose = llxlll!YII •

Definiţia 111.5. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau

complex).
a) Spunem că vectorii x,y e E sunt ortogonali dacă< x,ji >= O.
Vom scrie x .Ly.
b) Un sistem cll'de vectori din E se numeşte ortogonal, dacă fiecare
vector din ef/' este ortogonal pe ceilalţi vectori din 8, adică x .L y, oricare
ar fi x,ji E ef/', X :;c ji.
c) Sistemul ef/' de vectori din E se numeşte ortonormat, dacă este
ortogonal şi lungimea fiecărui vector al său este egală cu 1:
d) Spunem că vectorul x e E este ortogonal pe sistemul 6/' c E ,
dacă x .L ji, oricare ar fi. y e 67.
Vom scrie x .L 67.
Propozitia m.2. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex). Atunci, orice sistem ortogonal ef/' c E, care nu conţine vectorul
nul, este liniar independent.
Definiţia 111.5. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex) de dimensiune finită n. Spunem că baza :~={e 1,e 2 , ••• ,en} a lui
E este ortonormată dacă este formată din vectori ortogonali doi câte doi şi
fiecare de lungime 1, adică < e;, ej >= f>ij, i,j =T:,i.
Teorema 111.1. În orice spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex) de dimensiune finită n, există bază ortonormată.
Propoziţia 111.3. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real, de

dimensiune finită n, iar r!/J 1={e 1, ••• , en}, ~ 2 = {] 1 , .•. , / n} două baze
ortonormate ale sale.. Atunci, matricea C de trecere de la baza .~ 1 la baza

102
 ~ este ortogonală, adică CC'= ln.
2

Propozitia 111.4. Dacă :o/3 = {e 1, ••• , en} este o bază ortonormată

pentru spaţiul vectorial euclidian real (E,<,>), dim E=n (finită) au loc
următoarele formule de calcul:
n .. n . n .
I) <x,y>= Lx'y', oricare ar fi X= Lx'e;, y = :Ey'e; E E;
i=l i=I i=I

2) llxll = t (xi)
i=l
2
, oricare ar fi
i==l
n
X= :Ex'e;
.
E E;

b) Dacă 'P/3 = {e 1, ••• , en} este o bază ortonormată pentru spaţiul

vectorial euclidian complex (E,<,>) avem:
n .. n . n .
I)' <x,y >= :Ex'y', oricare ar fi X = :Ex'e i ' y = :Ey'e i E E;
i=I i=l i=l

2)' llxll = .f Ix; I

1=!
2 , oricare ar fi
n
x = Lx'e; e
î=l
.
E.

Propozltia 111.5. Fie (E,<,>) un spaţiu

vectorial euclidian (real sau
complex) de dimensiune finită n, n ~ I, iar EI un subspaţiu vectorial al lui
E, dim El =r, 1 ~ r ~ n - I. Dacă 'P/J ,= {e I, ... , er} este bază pentru E1, atunci
x
vectorul e E este ortogonal pe EI, dacă şi numai dacă, x l. i =l,r. e;,
Propoziţia 111.6. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex), iar E 1 un subspaţiu vectorial al său. Atunci:
I) Mulţimea Ef = {x e Elx l. E 1 } este un subspaţiu vectorial al lui
E (numit complementul ortogonal al lui E J.
2) Dacă E are dimensiunea finită n ~ 1, iar dim E 1=r,
1 ~ r ~ n - 1, avem dim Ef = n - r şi E =EI EB Ef.
Definitia 111.6. În ipotezele precedente," oricare ar fi x e E, există
x1 e E 1,'i2 e Ef unici, astfel încât x=x1 +x 2 • Vectorul x1 se numeşte
proiecJia ortogonală a vectorului x pe E 1, iar x2 proiecţia ortogonală a
vectorului x pe Ef.
Propozitia 111.7. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real
sau complex), de dimensiune finită, şi h:E➔ K o formă liniară. Atunci,
există x 0 e E , unic, astfel încât h(x) =< x,x 0 >, oricare ar fi 'ie E.
Teorema 111.2. Dacă (E,<,>) este un spaţiu vectorial euclidian (real
sau complex), de dimensiune finită, iar f e End(E), atunci există un unic
operator liniar f e End(E) , astfel încât </(x),y >=< x,.f (y) >, oricare ar fi
x,ye E.
Operatorul/• se numeşte adjunctul luif
Teorema 111.3. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex), de dimensiune finită n şi f e End(E). Atunci, dacă A este

103
matricea lui f în raport cu baza ortonormată 'P/3 a lui E, matricea lui f • în
-,
raport cu baza 'Bd este A .
Definiţia 111.7. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex), de dimensiune finită. Operatorul liniar f e End(E) se numeşte
autoadjunct dacăf •=f.
Teorema 111.4. Dacă (E,<,>) este un spaţiu vectorial euclidian (real
sau complex), de dimensiune finită n, iar A este matricea operatoruţui liniar
f e End(E) în raport cu baza ortonormată '[JlJ a lui E, atunci f este
autoadjunct, dacă şi numai dacă, A =A.
1

Un operator autoadjunct definit pe un spaţiu vectorial euclidian real

se mai numeşte şi operator simetric.
Teorema 111.5. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian complex
de dimensiune finită iar f e End(E) un operator autoadjunct. Atunci,
valorile proprii.ale luif sunt reale.
Corolar. Dacă (E,<,>) este un spaţiu vectorial euclidian real, de
dimensiune finită n, iar f e End(E) este un operator autoadjunct (adică,
simetric), atunci toate rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale. Deci/, are
n valori proprii (reale).
Teorema 111.6. Vectorii proprii, pentru un operator autoadjunct,
corespunzători la valori proprii distincte sunt ortogonali.
Teorema 111.7. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex) de dimensiune finită n. Atunci, pentru orice operator autoadjunct
f e End(E) există o bază ortonormată a lui E în raport cu care matricea lui
feste diagonală.
Definiţia 111.8. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian (real sau
complex), de dimensiune finită şi f e End(E) un operator autoadjunct.
a) Spunem că feste operator nenegativ dacă </{i),i >~ O,
oricare ar fi x e E.
b) Spunem căf este operator pozitiv definit dacă </{x),x >> O,
oricare ar fii e E,x '# O.
Definiţia lţl.9. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidina real.
e
Endormorfismul f End(E) se numeşte operator ortogonal dacă
</{i),.lfj) >=< x,y >, oricare ar fi vectorii x,y din E.
Propoziţia III.8. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian real,
dim E = n < 00 şif e End(E). Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1) / este operator ortogonal;
2) 111{.x)II =llxll, oricare ar fi x e E.
3) Matricea asociată lui f într-o bază ortonormată a lui E este
ortogonală.
Mulţimea 't?(E) a transformărilor ortogonale ale spaţiului vectorial
euclidian real, de dimensiune finită, E formează grup în raport cu operaţia

104
de compunere a aplicaţiilor. Acest grup se numeşte grupu/-ortogonal asociat
luiE.
Dacă P/3 este o bază ortonormată a lui E, notăm cu A1 matricea
endomorfismului/în baza ~. Submulţimile
(E)={f e ©.1(E)I det A1=1}
r@+
,~-(E)={fe ·~(E)ldetA1 =- l}
definesc o partiţie a lui r@(E).
· Observa/ie. ~ + (E) este subgrup al grupului &(E).
Un element din r@ + (E) se numeşte transformare ortogonală de primul tip,
sau rota/ie; un element din I@- (E) se numeşte transformare ortogonală de
tipul al doilea.
Propoziţia III. 9. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real,
orientat, dim E =n < oo. Dacă f e ~+ (E), atunci/ păstrează orientarea
spaţiului (adică oricare ar fi baza {e 1, ... ,en } a lui E, bazele {e 1, ... ,en},
{/(e 1), . .. ,fien)} au aceeaşi orientare); dacă/ e '@- (E), atunci/ schimbă
orientarea spaţiului (bazele {e 1; .. ,,en},{/(e 1), ••• ,./ten)} au orientări
diferite).
Propoziţia Ill.10. Fie (E,< , >) un spaţiu vectorial euclidian real,
dim E = n < oo şi / e r@(E). Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
1) dacă~ este o valoare proprie a lui/, atunci IAI = 1;
2) dacă A. 1, A2 sunt valori proprii distincte ale lui/ şi a1, ă 2 sunt
a a
vectori proprii corespunzători, atunci 1 şi 2 sunt perpendiculari.
3) dacă W este un subspaţiu euclidian al lui E invariant în raport cu
f, atunci şi w1. este invariant în raport cu f
Teorema m . 8. Fie (E,< , >) un spaţiu vectorial euclidian real,
dim E = n < oo, Atunci, pentru orice operator f e W (E) există o bază
ortonormată ~ a lui E, astfel încât matricea asociată lui / în baza 1J.d are
forma canonică:

o
-1

-1
cos<p 1- sinq>1
sin<p1 cosq> 1
o
COS (j)k -sinq>k
sin (j)k cosq>k

105
 Definifia Ul. .to. Fie V un spaţiu vectorial real, dim V= n < oo.
Aplicaţia <p: Vx ••· x V ➔ R se numeşte formă p-liniară antisimetrică
p ori
dacă:
I li f
1) cp(x 1, •.• , ax; + ~x; , ... ,xP) = mp(x 1, .•. , x;, ... , xP )+
ll - I ll
+~<p(x1, ... ,xi, ... ,xp), i = 1,p, V a,~ e R, V.xi, ... x;,x;, .,.xp e V.
2) <p(.x 1 , •• • ,xp) = e(a) <p(xo(l}, .. ,,xa(p}), oricare ar fi permutarea a a
mulţimii { 1, • • •,p }(e(a) = signatura permutării a).
Propozifia 111.l 1. Fie V un spaţiu vectorial real, dim V= n < 00,
gJ ={e 1, ••• , en} o bază a lui V şi <p o formă n- liniară antisimetrică definită
pe V. Atunci, oricare ar fi vectorii x; e V,x; = fi;ej, i =T:,i, avem:
j=l
1 I
X1 Xn

X~ x:
Propoziţia 111.12. Fie V un spaţiu vectorial real, dim V= n < oo,
~ 1 ={e1, ... ,en}, gj2={J., ... ,fn} două baze ale lui VşiMmatricea.de
trecere de la ~ , la ~ . Dacă <p este o formă n-liniară antisimetrică,
atunci
- -
<p(/., ... ,fn)=<p(e1, ... ,en) detM.
Definiţia 111.11. Fie (E, <,>) un spaţiu vectorial euclidian real,
dimE = n < oo, orientat şi ?/3 = {e 1, ••• , en} o bază ortonormată pozitiv
orientată a lui E. Aplicaţia n-liniară antisimetrică
cp:Ex ... XE ➔ R,
nori
dată prin condiţia cp(e 1, ••• ,en) = 1 se numeşte produs exterior (sau produs
mixt). Oricare ar fi vectorii x1, ... ,xn e E, numărul <p(x 1, ... ,xn) se
numeşte produsul exterior al vectorilor xi, ... ,xn.
Notăm:
<p(x1, ... ,Xn) =XJ AX2 A ... /\Xn, Vx1, ... ,X11 E E
Observaţie. Dacă 9B = {e 1 , ••• , en} este o bază ortonormată pozitiv
n. -
orientată a lui E şi x1, ••• ,xn e E, X;= L,l;ej, i = I, n,
j=l
atunci:

X~ x!
x1 A ... AXn =

Propoziţia 111.13. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real,

orientat, dim E =n < oo. Produsul exterior definit pe E are următoarele

106
proprietăţi:
x
I) 1 A ••• AXn = O, dacă şi numai dacă, vectorii x1, ••• ,Xn e E sunt liniar
dependenţi.

2) (X1 A ... A.Xn) 2 = , 'tlx; e E, i = î,,i .

<xi ,xn >
Definiţia 111.12. Fie (E,<,>) un spaţiu euclidian real şi
x1 , ••• , xP e E . Determinantul

se numeşte determinantul Gram asociat vectorilor x1, ••• ,'ip.

Observaţie. r(x 1 , ••• ,xp) ~ O, oricare ar fi vectorii x; e E,
i= I,p.
Definiţia 111.13. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real,
orientat ' dim E =n < oo, al, ... ''ăn-l E E şi E E*, r
f(x) = al A . . . A an- l A X' 't/ X E E.
Vectorul w e E dat de condiţia:
f(x) =< w,x >, 't/ x e E
se numeşte produsul vectorial al vectorilor a1, ••• , an-l . (Teorema lui
Riesz: w există şi este unic).
Not'ăm
W = al X • • · X an-l .
Dacă ??/3 = {e 1, en} este o bază ortonormată, pozitiv
••• , orientată, a
lui E şi a; e E, a;= Î:d;ej, i = I, n - I , atunci:
j=l
= w 1e1 + · ·· +wnen,
a1 X··· Xan-l

l·
unde w 1
w" sunt complemenţii algebrici ai elementelor de pe ultima
, ••• ,

coloană din matricea

a~ · a~-• ;
[
a7 a:-1 .
Formal , se notează:

~ t X · · · X Cln-1 =
a7 · a:_. en.
Propoziţia 111.14. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real,
orientat, dim E = n < 00 • Produsul vectorial definit în E are următoarele
proprietăţi:

107
 1) este liniar în fiecare argument;
2) este antisimetric (a1 X··· Xan-1 = E(cr)aa(I) X Xlla(n-1));
00 •

a a a
3) I /\ ... /\an =< I X ... X n-1 'ăn >, Vai E E' i = 1,n
4) a1 x .. · x ăn-J =O dacă şi numai dacă, vectorii
a1, ... , 'iin-J e E sunt liniar dependenţi.
5) dacă a1, ... , ăn-1 e E sunt liniar independenţi, atunci
ăi X ... Xăn-1 .lak, Vk= l,n-1
6}lla1 X ... Xăn-1II= ✓-r-(a-1-,.-..-,ă-n--1-), Văi, ... ,ăn-1 E E
7) dacă a1, ... , an-l e E sunt liniar independenţi, atunci vectorii
a1, ... ,an-1,a1 X ... Xan-1 formeazăobazăpozitivorientatăaluiE.
Definiţia 111.14. Fie (E, <,>) un spaţiu vectorial euclidian real,
dimE = n < oo, W un subspaţiu euclidian al lui E, x e E,
x=x 1 +x2, cu x1 e W,.i2 e w.1. Atunci, llx2II se numeşte distanJa de la
vectorul x la subspaJiul W (notăm d(x ,W)), iar dacă x ;c O,x 1 ;c O , unghiul
dintre vectorii x şi x1 se numeşte unghiul dintre vectorul x şi subspaţiul W.
Propoziţia m.15. Fie (E, <, >) un spafiu vectorial euclidian real,
dimE =n < oo , W un subspaţiu euclidian al lui E, 'Pl3= {a 1, ... , ăp} o bază
a lui W şi x e E . Atunci:
_ Jrca" ... ,ap.x>
d(x, W) = ~===-
Jrca1,•••.ap>
.
111.1. a) Să se arate că aplicaţia < , .> : Rn x Rn ➔ R, definită
prin <x,y>= f.xiyi, oricare ar fi x=(x 1,x 2 , ... ,xn),
i=I
y = (y 1,y 2 , •.. ,yn) e
R n este un produs scalar pe Rn..
Spaţiul
vectorial euclidian real (Rn, <, >) se numeşte spaJiul
vectorial euclidian canonic Rn.
b) Să se scrie inegalitatea lui Cauchy pentru spaţiul vectorial
euclidian canonic Rn.

111.2. a) Să se arate că aplicaţia< , >: C([a,b]) x C([a,b]) ➔ R,

b
definită prin <f,g> = Jflt)g(t) dt este un produs scalar pe C([a,b]);
a
b) Să se scrie inegalitatea lui Cauchy în spaţiul vectorial euclidian
(C([a,b]),<,>).

111.3. Să se arate că aplicaţia <,>: cn x cn ➔ C, definită prin

< - -
x,y >-
- ~ i-i
LiX •
y , oncare ar fi1 -x -- (x I , ... ,xn ), y- -_ (y I , ... ,yn ) e C n , este un
i=l
produs scalar pe C n.
(Spaţiul vectorial euclidian complex (C n, <,>) se numeşte spaJiul
vectorial euclidian canonic C n).

108
 m.4. Se consideră aplicaţia <,> : R 3 x R 3 ➔ R , care în raport cu
baza canonică {e 1, e2 , e3 } a lui R 3 are expresia analitică
< x,y >= (x 1 _ 2x2)(y 1 _ 2y2) + x2y2 + (x2 + x3)(y2 + y3),
oricare ar fi x=(x1,x 2,x 3), y=(y 1,y2 ,y 3 )e R 3 . Secere:
a) Să se arate că (R3, <, >) este un spaţiu vectorial euclidian real.
b) Să se arate că vectorii a =el - 2e2 + 3e3,
-b =- 2-ei+ 2e2 31 -
I - + 2e3 sunt ortogona1·1.
c} Să se calculeze llxll, unde x =e1 - e2 + 2e 3 •
d) Să se calculeze unghiul vectorilor x= e1 - e2 + 2e 3 şi
y=e2 +2e3.
e) Să se scrie matricea produsului scalar < , > în raport cu baza
{e1,e2,e3}.
t) Să se ortonormeze baza {e 1, e2, e3 }.

m.s. Să se arate că aplicaţia <, >:R3 x R 3 ➔ R, definită prin

<x,y>=x 1y\ oricare.ar fi x=(x1,x 2,x 3), y=(y 1,y2,y 3) e R 3 , nu este
un produs scalar pe R3•

111.6. a) Să se arate că în spaţiul veetorial r~al M 1(R) matricele

A 1 =( : ~ J =( ~ ~ ).
A2 Â3 =( ~ ~2 ). Â4 =( ~I !)
determinăo bază.
b) Definim aplicaţia <,> M 2 (R) x M 2 (R) ➔ R prin
<A.B > = x 1v 1 +x 2v 2 +x 3v 3 +x 4 v 4 • oricare ar fi

A= ( ;: ;: ). B = ( ~: ~: ) e M2(R). Se cere:

b 1) Să se arate că (MiR), <,>) este un spaţiu vectorial euclidian

real.
b 2) Să se ortonormeze baza {A,, A1, Ap A 4 }.

ID.7. Fie R2 [x] spaţiul vectorial real al funcţiilor polinomiale reale

care au cel mult gradul doi şi fie <,> : R2 [x] x R2 [x] ➔ R aplicaţia
l
definită prin <p,q> = Jp(t)q(t) dt, oricare ar fi p,q e R2[x].
-1
Se cere:
a) Să se arate că(R 2 [x],<,>) este un spaţiu vectorial euclidian real.

109
 b) Să se calculeze unghiul funcţiilor u, v e R2 [x],
u(x) = I -x 2 , v(x) =2 +x, oricare ar fixe R.
c) Să se ortonormeze baza {Pi,p 2, p 3 } a lui R2[x], unde
p,(x)= 1, p 2 (x)=x, p 3 (x)=x 2 , oricare ar fixe R.
d) Să se determine ae R, astfel încât funcţiile q 1 , q 2 să fie
ortogonale, unde q 1 (x)=1+2x-x2, q2 (x)=J+ax, oricare ar fixe R.

111.8. Fie a e (O, oo) fixat şi C ([-a,a ]) spaţiul vectorial real al

funcţiilor reale definite şi continue pe [-a,a].
Definim aplicaţia<,>: C([-a,a]) x C([-a,a]) ➔ R prin
a
<f,g > = Jj(t)g(t) dt, oricare ar fif,ge C([-a,a]).
-a
Se cere:
a) Să se arate că (C([-a,a]},<,>) este un spaţiu vectorial euclidian
real.
b) Să se arate că sistemul de funcţii
1tt • nt nnt • nnt
1, cos a , sm -;; , ... , cos a , sm a, este ortogonal în raport cu
produsul scalar <,>.

111.9. Fie Ms:n (R) spaţiul vectorial real al matricelor simetrice, de

ordin n, cu elemente reale şi fie aplicaţia <,> : Ms:n (R) X Ms:n (R)➔ R
definită prin <A,B> =Tr(AB). Se cere:
a) Să se arate că ( Ms:n (R), <,>}, este un spaţiu vectorial euclidian
real.
b) Dacă n=2, să se ortonormeze sistemul de matrice:

A =(
I -1
1 -1 ) A 2
b '
=( O 1 ) A3
1 o '
=( O 2 )
2 1 .

111.1 O. Fie V3 spaţiul vectorial al vectorilor geometrici din spaţiul

fizic uzual. Să se precizeze care dintre următoarele aplicaţii este un produs
scalar pe v3:
....
a) <,> 1: v3 X v3 ➔ R, definită prin < x,y >, = llxllllYII cos(i,y), dacă
x,y ;c O şi Odacă x = Osau ji =O;
b) <,>2: V3 X V3 ➔ R, definită prin < x,y >2 = llxllllYII,
oricare ar fi X,ji E V3 ;
c) <,>3: V3 X V3 ➔ R, definită prin <x,ji>3 =
= llxl!IIYII cos 3 (jji), dacă x,y ;c Oşi O dacâ x =Osau y =O;
d) <,>4: V3 X V3 ➔ R, definită prin <x,y >4 = 2 <x,y >, ,
oricare ar fi x,y e V 3 , unde llall notează lungimea (mărimea)
vectorului a.
1IO
 Solu/ie a) Da. b) Dacă<, > 2 ar fi un produs scalar pe V3 ar trebui să
avem < Âx,y >2 = Â. < x,y >2 , oricare ar fi Â. e R, x,y e V3 • Atunci,
IIÂ.xjlllYII =Âilillllvll oricare ar fi Â. e R, x,y e V3 • Această egalitate, pentru
Â. < O şi x,y nenuli, nu poate avea loc. Deci, <,> 2 nu este un produs
scalar.
c) Dacă <, >3 ar fi un produs scalar pe V3 ar trebui ca
<x,y+z >3 =<x,y >3 +<x,z >3, oricare ar fi x,y,z E V3 . Alegem
y,z e V3 , astfel încât IIYII =llzll = 1, unghiul lor să fief, iar .x e V3 , nenul,
are aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu y + z. Atunci

li:-; '2
LY+z-11 = ,yk, cos (~··:.)
x,y = -/2 x,z!.) = -/2
-,cos(.t" -,cos (:::---
x,y+z-) = 1.
2 2
Egalitatea <x,y+z>3 =<x,y> 3 _+<x,z> 3 este echivalentă cu
... ·,. ,,, ...
......., ,,,
llxllllY +zll cos 3 (x,y +Z)= llxllllYII cos 3 (x,y) +llillllzll cos 3 (x, Z) , adică cu
egalitatea llxll fi =llxll /[ + llxll ': . Ultima egalitate fiind falsă, rezultă că
<,>3 nu este un produs scalar.
d) Se verifică uşor că <,>4 este un produs scalar pe V3.

111.11. Fie R3 spaţiul vectorial aritmetic şi aplicaţiile <,> 1,<,>2 :

R X R ➔ R definite prin
3 3

< X,J >} =x1y1+2x1y2+2x2y1+5x2y2+x3y3,

<x,y> 2 = 2x1y1+3x1y+3x2y1+7x2y2+2x3y3, oricare ar fi
x =(xi ,x2 ,x3), y = (y1 ,y2 ,y3) e R3.
Se cere:
a) Să se arate că aplicaţiile <,> 1 ,<,>2 sunt produse scalare pe R3•
b) Să se calculeze lungimea vectorului x = (l, 2, 3) în spaţiile
vectoriale euclidiene (R 3 , <, >1 ) şi (R 3 , <, >2 ).
c) Să se arate că există o unică aplicaţie liniară f: R 3 ➔ R 3 , astfel
încât <x,y > 1 =<fix),y >2 oricare ar fi x,y e R3 .

So/uJie. a) Se verifică axiomele din definiţia produsului scalar.

b) llxlli = ✓< x,x > I = llxl'2 = ✓< x,x > 2 = [60 ·
/38;
c) Matricele celor două produse scalare, în raport cu baza canonică
a lui R 3 , sunt:

A1 =
120] , respectiv A 2 = 3
(230]
( 2001
5 O 7 O .
002.
Dacă A este matricea lui f în raport cu baza canonică a lui R3, egalitatea
< x,y > 1 =<J{x),y >2 este echivalentă cu egalitatea:

111
oricare ar fi .x = (x 1,x 2,x3), y =(y I ,y2,y3 ) e R 3 . Rezultă, că A 1 =A'A 2,
adică A' =A 1A21• Ţinând seama că A 1 ,A 2 sunt matrice simetrice obţinem
A = A 21A 1• Deci, există o unică aplicaţie liniară cu propietatea cerută în
enunţ.

111.12. În spaţiul vectorial euclidian real E se consideră bazele

:?J81= {e1,e2,e3}, re2= {u1,u2, u3}. Dacă x =x 1e1 +x 2e2 +x 3e3,
x=y 1 1 +y2 2 +y3 3
u u u este un vector arbitrar din E, ~ este bază
ortonormată şi
x• = fy• +fy2 +fy3
x2 = fy• +fy2 +a.y3
x3 =-a.y• -fy2 + fy3

să se determjne a. e R , astfel încât ~ să fie o bază ortonormată.

SoluJie. Pentru ca ~ să fie ortonormată este necesar şi suficient ca

matricea C de trecere de la ~ la ~ să fie ortonormată. Deci, întrucât

C=[ 1J n
trebuie să avem CC' =/3 • Rezultă a.= -f.
01.13. În spaţiul vectorial euclidian real (E, < ,>) cu baza
:?J8 ={e1,e2}, astfel încât lledl= l,lle2ll=2,(e1:e2)= {,se consideră
vectorul x=ei+ 3e2.
Să se calculeze llxll.

111.14. În spaţiul vectorial euclidian real (sau complex) (E,<,>) de

dimensiune finită n, cu baza ortonormată :~ se consideră vectorii a1, ••• , 'an
ortogonali doi câte doi şi A matricea care pe coloane are scrise coordonatele
acestor vectori în raport cu baza :~ Să se arate că I det A I = Ila& n
k=l

112
 SoluJie. Deoarece< ă;, ăj >= O, oricare ar fi i,j = I, n i -:1:.j, avem
A' A= diag(llă1112, ... , llanll2). Atunci, ITllakll2 = det "(4'A) =
k=l
detA detA = IdetA 12 .
m.15. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian complex.
a) Să se arate că, dacă vectorii x,y e E sunt ortogonali, atunci
2 2
llx-Yll = llxll + llvll2.
b) Să se arate că, în general, dacă x,y e E;astfel încât
llx-Yll2 = llxll2 + llvll2, nu rezultă că x şi y sunt ortogonali.

Solu/ie. a)
2
llx-.vll2=<x-y,x-y>=llxll 2+ llYll2-
-<x,y >-<y,x >= llxll 2 + llYll deoarece <x,y >= O.
b) În spaţiul vectorial euclidian canonic C 2, fie
x = (I, i), y = (O, l).Avem llx-jill2 = 3 = llxll 2 + llvll 2 , dar <x,y >= i * O
adică x,y nu sunt ortogonali.

m.16. Fie V un spaţiu vectorial real, dim V=n < oo şi <,> 1,<,>2
două produse scalare pe V. Să se arate că oricare ar fi perechea de vectori
nenuli x,y e V, unghiurile dintre vectorii x şi y, corespunzătoare celor două
structuri euclidiene, sunt egale, dacă şi numai dacă, există Â e R, Â > O ,
astfel încât < x,y > 1 = Â < x,y > 2 , oricare ar fi x,y e V.

SoluJie. Fie Pe= {e 1, ... , en} o bază ortonormată relativ la produsul

scalar <,> 1• Dacă <,>2 păstrează unghiurile între vectori, rezultă
<e;,e;> 2 =Â;, i=î,"ii,A;>O şi <e;,ej>i=O pentrui*j.
Fiex=e1,ji=e 1+e;, i=2,n. Atunci,

adică:
Â1'
_1_=-----
.fi:; .J"A1+'J..; •
.j2
Rezultă /\,1 = ·' · =
'\ '\
= ad'1ca_ < x,y > l =A< x,y >2 , oricare
l\,n
not'\
I\,, ar fi
x,ye v.
Implicaţia inversă se obţine uşor.

111.17. Fie E spaţiu vectorial euclidian real (sau complex), iar

f: E ➔ E, astfel încât <fl..x),y >=< x,.f(y) >, oricare ar fi x,y e E.
Să se arate că/ este liniar.

113
 m.18. Fie E un. spaţiu vectorial euclidian real şi Y?J ={a 1, ••• , an}
un sistem ortonormat de vectori din E. Se cere:
a) Să se arate că 'Pl3este bază pentru E, dacă şi numai dacă, oricare
n
arfi XE E avemx= L <x,a;>a;.
i=l
b) Să se arate că ?13 este bază pentru E , dacă şi numai dacă,
llxll2 = f (< a;,x >) 2, oricare ar fixe E.
i=l

Solufie. b) Dacă Y?J este bază pentru E (deci bază ortonormată)

n
conform cu punctul a) avem x = :I: < x, a;> a;, oricare ar fi xe E. Atunci,
i=l
llxll2 = i:::lÎ:(<x,a; >) 2 •
Presupunem acum că llxll 2 = 1:(<x,ă; >) 2 , pentru orice xe E şi
i=l

arătăm că ?13 este bază (ortonormată) pentru E.

n
După a) este suficient să arătăm că x= :I: < x, a; > a;, pentru
i=l
fiecare x e E.
n n
Dar<x-:I: <x,a;>a;,x-:I: <x,aj>aj>=
i=l i=l
=llxll 2 - i==lÎ:(<x,aj >) 2 - i=lf c<x, a; >) 2 + i=lf <x,a; > 2 =
= llxll 2 - f (<x,a; >) 2 = O,
i=l
ceea ce încheie demonstraţia.

Să se determine expresia analitică a produsului scalar pe

m.19.
Rn[XJ, în raport cu baza canonică a lui Rn[XJ, fată de care
~= {l,X, ;,xi, ... ,
~,X"] să fie ortonormată.

SoluJie. Fie C=diag (1,1, ;, , ... , ~!) e Mn+l (R), matricea de trecere
de la baza canonică {J,X, ... ,X'} la baza ~ iar A matricea produsului scalar
<,> căutat, în raport cu baza canonică. Atunci, are loc egalitatea
ln+l = C'AC, · de unde deducem că A= (C1)- 1c- 1 = (CC')- 1 = (C2 )- 1 =
diag(l, 1, (2!) 2 , ••• , (n!)2). Astfel, dacă P = ao+ a1X + ·· · + anX1',
Q=bo+b1X+···+bnX" e Rn[XJ, avem <P,Q>=aobo+a1b1+
2 2
(2!) a2b2 + · · · + (n!) anbn.

111.20. În spaţiul vectorial aritmetic R3 se consideră vectorii

a1 = (1, o, O), ,ii = (1, 1, O), a3 = (1, 1, 1), a= (2, 3, 1), b = (1, -1, 2). Să se
calculeze unghiul vectorilor a, b în spaţiul vectorial euclidian (R <,> ), 3
,

unde <,> este produsul scalar pe R în raport cu care baza {a 1, a2, a3 } este
3

ortonomată.

114
 Solu/ie. a=-a 1+2a2 +a3, b=2a1 -302 +203.
Obtinem cos 0 = - ri:; unde 0 este unghiul vectorilor a, b.

111.21. Fie E un spatiu vectorial euclidian (real sau complex) de

dimensiune finită n, iar El'E2 subspatii vectoriale ale sale aşa încât dim E 1 <
<dim E2• Să se arate că există x e E 2,x:;: O ortogonal pe Er

Solu/ie. Notăm dim E 1 =m, dim E 2 =p. Deoarece dim Ef =n-m

avem dim Ef +dim E2 =n-m+p>n. Atunci, cu formula lui Grassmann,
rezultă că există x e Ef ri E 2 , nenul. Deci, x e E 2 , nenul şi x .LE 1•

111.22. Fie (E, <,>) un spatiu vectorial ·euclidian real (complex) de

dimensiune finită n, iar E,, E2 subspatii vectoriale ale sale , astfel încât
E=E,fFJ Ei- Să se arate că E=Ef fBEf.

111.23. Fie E 1 = {.x = (x 1 ,x 2 ,x 3 ,x4 ) e R 4 lx 1 -x 2 +x 3-

-x4 = O}, iar p, proiectia ortogonală a spatiului vectorial euclidian canonic
R 4 pe E,. Să se scrie matricea luip 1 în raport cu baza canonică a lui R 4 •

111.24. Fie (E, <,>) un spatiu vectorial euclidian real cu baza

ortonormată 9B = {e1,e2,e3,e4} şi Ei =L(ă1,a2) unde ai =ei+
+ei+ e4, ăi= e 1 + e2 + e3. Să se scrie matricea simetriei ortogonale s
a lui E fată de E„

111.25. Să
se determine proiecţia ortogonală a vectorului
x= (O, 1, 2, -1) din spatiul vectorial euclidian canonic R4 pe subspatiul
generat de vectorii ăi =(0, 1,-1, 1), ă2 =(1,-1, 1, 1).

Solu/ie. Determinăm x1 e L(ă 1 ,ă 2 ), astfel încât x=x 1+x 2 cu

x2 e (L(ă 1, ă 2 ))1-, adică x = aă1 + Ba,, +x-,. unde a,~ sunt numere reale ce
trebuie determinate. Înmulţind scalar în ambii membri ai acestei egalităti cu
ai şi apoi cu a2 obtinem 3a - ~ = -2, - a+ 4~ = O. Rezultă
a =- 11s , A.p = - 2 . Dec1,· x1
- =- s-a1 - 2-a2.
11 11 11
111.26. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real sau complex,
de dimensiune finită. Se cere:
a) Să se arate că, dacă E 1 este subspaţiu vectorial al lui E, atunci
( E/ )1- =E,.
b) Să se arate că, dacă E 1,E2 sunt spaţii vectoriale ale lui E, atunci,
E, c E2 , dacă şi numai dacă, Eî c Ef. -

115
 SoluJie. a) Fie xe E 1. Atunci, x1- Ef , adică x e (Ef )1., ceea ce
implică E.1 c (Ef )1. . Acum, ţinând seama că dim E 1 = dim(Ef )1.,
obţinem E 1 = (Ef l.
b) Dacă x e Ef avem x1- y, oricare ar fi y e E 2 • Ţinând seama
că E 1 c E 2 obţinem că x1- z, oricare ar fi z e E 1, adică x e Ef. Deci,
Ef cEf.
Recip~oc, dacă Ef c Ef , ţinând seama de implicaţia anterioară,
obţinem (Ef )1. c (Ef).L. De aici, conform cu a) deducem că
E1 cE2.

111.27. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real (sau

complex). Să se arate că vectorii a1, ••• ,am e E sunt liniar independenţi,
dacă şi numai dacă, determinantul Gram asociat lor este nenul (chiar strict
pozitiv).

SoluJie. Presupunem că vectorii a 1, ···,am sunt liniar independenţi.

Dacă ge ={ b1, ... , bm} este o bază ortonormată pentru V1 = L(a 1, ... , am)
avem:
m - - --
a;= 1: <a;,bj>bj, i= l,m. (*)
.i=l

Vectorii a 1, ••• , am fiind liniar independenţi, rangul matricei

formată cu coordonatele lor în raport cu baza 'flJ este m. Deci, determinantul
matricei < 'li;, bk >;,k=t,m este nenul.
Folosind(*) avem:
m - - m - -
<a;,aj>=< L <a;,bk>bk, L <aj,br>br>=
k=I r-=:1
mm - ~ --
= L L < a;,bk >< aj,br >< bk,br >=
k=lr-=:l
mm - -----= m - ------=-
=k=lr-=:I
1:, 1:, < a;, bk >< aj, b > okr = 1: < a;, bk >< aj, bk >,
r k=I
oricare ar fi i,j= 1, m (dacă E este spaţiu vectorial euclidian real
< aj, bk >=< aj, bk >). Deci:
r(ai, ... , llm) = det((< a;, bk >);k=1,m)((<
'
a;, bk >)~,k=-1
I - ,m
)=

=det((< a;, bk >);,k=J,m) · det((< a;, bk >);,k=1,m) > o.

Reciproc, presupunem că r( a1, ••• ,am ) O. Dacă vectorii*
ar fi liniar dependenţi, ar exista scalarii Â. 1, ••• , Â. m reali (sau
a 1, •• , am
m . -
complecşi), nu toţi nuli, astfel încât LÂ.'a; = O. Atunci,
i=I

116
< 1:Â.Îa;, aj >= O, oricare ar fi i = I, m, adică l: ,J < a;, ăj >= O,
r-1 r-1
j = 1, m. Aceste m egalităţi reprezintă un sistem cu m ecuaţii liniare
omogene şi m necunoscute Â. 1, ••• , Â. m, care admite şi soluţii nenule. Atunci,
determinantul său, care este tocmai r(ă 1, ... , ăm) ar trebui să fie nul, ceea ce
contrazice ipoteza. Deci, ai, ... ,ăm sunt liniar independenţi.

111.28. Să se arate că:

1. _1_
1 2 n+l
l. l. _1_
2 3 n+2 >0.
_1_ _ 1_ _1_
n+l n+2 2n+l

SoluJie. Se observă că spaţiul vectorial real C([O, 1]) al funcţiilor

reale definite şi continue pe [O, I] este spaţiu vectorial euclidian real în
1
raport cu produsul scalar definit prin <f,g >= f fit)g(t)dt.
Vectorii
o
(funcţiile) 1,t,r, ... ,f e C([O, I]) sunt liniar independenţi. Deci, conform
exerciţiului anterior, determinantul Gram al lor este strict pozitiv.

111.29. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial real şi ă,b e E doi vectori

nenuli. Se cere:
a,
a) Să se arate că unghiul vectorilor b este egal cu O, dacă şi
numai dacă , există Â. e (O, oo) astfel încât b = Â.ă.
b) Să se arate că unghiul vectorilor a, b este egal cu 1t, dacă şi
numai dacă, există Â. e (-oo, O), astfel încât b = Â.ă.

SoluJie. Se tine seama de faptul că în inegalitatea lui Cauchy avem

egalitate , dacă şi numai dacă , cei doi vectori sunt liniar dependenţi.

m.30. Fie (E, <,>) un spaţiu

vectorial euclidian real, dim E = n,
n ~ 1, şi e1, ••• , en, en+l e E vectori unitari, distincţi, astfel încât unghiul
format de oricare doi dintre ei să fie egal cu a.
Se cere:
a) Să se calpuleze cosa.
b) Să se arate că e1 + · · ·+en +en+l = o.
c) Să se arate că oricare n dintre vectorii e1 , ••• , e1J, en+l constituie
o bază pentru E.

SoluJie. a) Arătăm că a'# O. Într-adevăr, dacă a= O, conform

exerciţiului III.29., oricare ar fi i,j=T;n, i-:;: j, există Â.y > O, aşa încât

117
ej = Â;/e;. Dacă în ultima egalitate luăm norma în ambii membri obţinem
Âij = I.Deci, ej =e;, oricare ar fi i,j =G, i -:t j. Contradicţia obţinută
arată că a -:t O. ·
Deoarece dim E=n, rezultă că vectorii ei' ... , en, en+I sunt liniar
dependenţi. În baza exerciţiului 111.27. trebuie ca determinantul Gram al
lor să fie nul, adică:
cosa cosa
cosa cosa
=0.

cos a cos a 1

Dacă adunăm toate coloanele la prima coloană şi apoi calculăm

determinantul rezultat obţinem egalitatea ( 1 + n cos a)( 1 - cos at =O , de
unde ţinând seama că 1 - cos a -:t O, deducem cos a = - -¼.
b) Din egalitatea< eI+ .. ·+ en+I, e1 + .. · +en+I >=
n+I _ n _ _
2
=I:lle;II 2 + I: <e;,ej>=n+1+2Cn+icosa=
i=I ij=I
#j

=n+ 1-(n+ 1) =o, obţinem că 'e1 + .. · +en +en+I = o.

c) Arătăm ca e 1 , ... , en sunt liniar independenţi (analog
arătându-se că oricare alţi n v~ctori, dintre cei n+ I vectori daţi, sunt liniar
independenţi).
Dacăa 1 e1 + •+anen 00
=0 avem:
n . n . n . . n
o=< I:a'e;,
i=l
I:a'e·J >= ij=I
j=I
I: a'a! < e;, e· >= I: a;ai cos a+
J
iJ=I
i'#j
+f (a;)2 = :E(a;)2-¾ - r, a;aj =-¼[:E(a;)2+ (a1 _ a2)2 + ...
i=l i=I l~i<jSn i=I
··•+(an-I -an) 2 ] • . Rezultă că al =···=an= 0 .
Altfel. Fie a e1 + .·. · + anen =
1
o.
Înmulţind scalar, succesiv, cu
e1, •• , en obţinem sistemul liniar omogen de n ecuaţii cu n necunoscute
al, ... ,an:

care are determinantul (I - n; 1 )(I+ ,¼-t- 1 -:;; O.

Deci, a I = ... =an = o.

118
 111.31. Fie E un spaţiu vectorial euclian real, dim E=3.
Să se arate că: a) matricea

2a. 2 - 1 2a.~
2a.y ]
S= 2a.~ 2~ 2 - 1 2~'Y
[
2a,y 2~y 2f-1

a,,~' ye R, a, 2 + ~ 2 +y2 = 1, defineşte o schimbare de baze ortonormate

înE;
b) există un versor u e E care are aceleaşi coordonate în cele
două baze ortonormate;
c) endomorfismul Je End(E) dat, într-o bază ortonormată, prin
matricea S este simetria ortogonală a lui E faţă de subspaţiul liniar generat
de u.

SoluJie. a) S este o matrice ortogonală.

b) Sistemul:

(a,2 _ l)xl + a,J3x2 + a,yx3 = 0

a,JhI + (~2 _ l)x2 + ~yx3 = o
a,yxl + ~yx2 + (y2 _ l)x3 =o

admite soluţia (a.,~' y) şi a, 2 + ~ 2 +y2 = 1.

c) Fie ~={e 1, e 2, e3} o bază ortonormată a lui E,
u=<le1 +~e2+')'e3, Ei =L(u), XE E, X=Xt +xi, X1 E E,,
-
X2 E
El.1 ·
Rezultă: x1 =< .x, u> u şi simetricul lui x faţă de E 1 este
y=2x1 -x.
Prin urmare, dacă .x=x 1e1 +x 2e2+x3e3 şi y=y 1e1 +y 2e2+
+y 3e3, atunci:
y' = (2a,2 - l)x• + 2a.Jh2 + 2a,yx3
. y 2 = 2a.Jh 1 + (2~ 2 - l)x 2 + 2~yx 3
y3 = 2a,yx l + 2~yx2 + (2f - 1)x3.

111.32. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real sau complex,

de dimensiune finită n ~ 1 . Să se arate că r(a 1, ... ,an)=
= la1 A'Zi2 A ... Aanl 2, oricare ar fi a,, ... ,an E E.

SoluJie. Fie P/3 ={e 1, ... ,en} o bază ortonormată. Atunci, dacă
n . -
a;= 1:d;ej, i= 1,n, avem:
j=l

119
 11 kk - .--
r(a1, ... , an)= det(( .I: CX; ai );.t-=i.n) = det(A'A) = (detA)(detA) =
k=l
= ldetAl 2 = la1 A ••• Aănl 2 , unde  = (a{> E Mn(K), cu K=R sau C, este
matricea formată cu coordonatele vectorilor a 1, ••• , an în raport cu baza m

111.33. Să se arate că dacă E este un spaţiu vectorial euclidian

real, orientat, dim E=3, atunci:
1) @1 Xa2)Xa3 =<a1,a3 >a2-<a2,a3 >a1, oricare ar fi
a1,a2,a3 e E. -
·2) (a1 Xa2)Xa3 +(a2 Xa3)Xa1 +(a 3 Xa1)Xa2 =0, oricare ar fi
a1, a2 , a3 e E (identitatea lui Jacobi).
111.34. Fie A= (aJ) e Mn(R). Să se arate că
(detA) 2 ~ :E(a;) 2 ... f (a~) 2 (inegalitatea lui Hadamard) .
. j:::) j:::)

SoluJie. Considerăm în Rn vectorii ai=(aJ, ... ,aj),j= l,n.

Evident, (detA) 2 = r(a 1, • ..an). Se demonstrează uşor (inducţie) că
rea 1, ... ,an)~ lla1ll2 ... llanll 2.

ID.35. Fie (E, <,>) un spaţiu vectorial euclidian real tridimensional

şi PlJ = {e 1, e2 , e3 } o bază a sa în raport cu care matricea produsului scalar
<,> este
3 -1 -2 ]
P= -1 2 O .
(
-2 O 2
Să se calculeze produsul vectorial ax b şi produsul mixt
a" b"c, unde a= e1 - e2 + 2e3, b= 2e 1 + e2 - e3 , c= e1 + 2e2 - e3.
Solu/ie. Determinăm o bază ortonormată a lui E aplicând procedeul
Gram-Schmidt.
Observăm că <e2,e3 >=0. Alegem a1 =e 2 ,a2 =e3,
a3 = e1 + cxe 2 + ~e 3 , scalarii ex, ~ determinându-i din condiţiile
<a1,a3 >=0 şi <a2,a3 >=0. Avem O=<a1,a3 >=
= (O, 1, 0)P( 1, ex, ~)' = -1 + 2cx, adică ex = De asemenea, ½.
0=<ă 2 ,ă 3 >=(0,0, l)P(l,cx,~)'=-2+2~, adică ~= I. Astfel
- - 1- -
a =e
3 1 2 + e2+e3.
Baza ortonormată căutată este P/3 I= {u I, U2, U3}, unde:
- 01 l - - 02 1 - - 03
u1 - [loill - .fi e2, u2 - ll02II - fi e3, U3 - ll03II -

120
=Jî (ei +fe2 +e3).
Ev1'dent, -e1=--fi - r.i- 1 - - ri- - r,,2 -
2-u1-v~u2+ /2u3, e2=v~u1,e3=,v~u2,
3 fi- r,,2- fi_ -b r,,2-
A tunct,. a=-
- 3r,;-2_
-2-UJ + V~ U2 +-2-u3, =- V~ U2 + "'~ U3,
3
- =-2-UJ -
C fi - 2 V~
r,;-2 -U2 fi -
+-2-U3. Rezu ltwa:

ui u2 u3
axb= _3fi fi fi = 5u 1 + 3u2 + 9u3,
2 2
o -3fi fi

3fi
fi fi
2 2
iar aAbAc= o -3/i fi =6/i.
3J2 fi
2 -2/i 2

111.36. În R4 , cu structura euclidiană canonică, se consideră

vectorii a= (2,-1, 1, O), b = (1, 3, O, 1), c = (3, 5,-1,-1). Să se calculeze
axb xc. Să se rezolve ecuaţia a"b" c AX =2.
111.37. Fie R3 dotat cu structura euclidiană canonică. Să se arate
că:
a) ax (bxc)+b x (cxa)+cx (axb) = o.
În ce caz aX (b X c) = (a X b) XC ?
b) iăxb]x(bxc) b = -~-
(axb)A(bxc)A(cxa) ar.bl\c '
dacă a, b, c e R 3 sunt liniar independenţi;
c) (a x "ii> x (a x c) = (a "b" c)a.

111.38. Fie a, b, c trei vectori liniar independenţi din spaţiul

euclidian canonic R3 şi ex, ~' yunghiurile formate de ei, doi câte doi. Să se
arate că, dacă ax (axb)+bx(bxc)+cx (cxa) = o,
atunci coscx cos~ cosy= 1.

111.39. În spaţiul euclidian canonic R3 să se rezolve ecuaţiile:

a) <x,a >= ex;
b) xxa =b, a .1 b;
c)(a x.x) X.X= b;
d)x+axx=b.

1?.1
 111.40. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real şif: E ➔ E,
astfel încât <f(x),f(y) >=< x,ji >, oricare ar fi x,y e E. Să se arate că f
este liniar.

Solu/ie. Oricare ar fi a,~ e R, x,y e E avem :

11ftcu+ ~y) - af(x)- ~.Af)ll 2 =</(cu+ ~y) - af(x) - ~Jly),
!{ax+ ~y)-af(x)- ~Joi) >=<f(ax+ ~y),f(ax+~y) >-
-a <f(ax+ ~y),f(x) >-~ <firu+ ~y),fly) >-
-a <j(x),fl.ax+ ~y) > +a2 <f(x),j(x) > +a~ <f(x),J{y) >-
-~ <./{y),f(ax + ~y) > +a~ <flY),f(x) > +~ 2 <.Af),fly) >=
=< ax+~y,ru+~y >-a< ax+ ~y,x>-
-~ < ax+~y,y >-a <x,ru+~y> +a 2 <x,x> +a~ <x,y >-
-~ <y,ax+~y > +a~ <y,x > +~ 2 <y,y >=
= a 2 < x,x > +a~ <x,y > +a~ <y,x > +~ 2 <y,y > -a 2 <x,x >-
-a~ <y,x >-a~ <x,y >-~ 2 <y,y >-a 2 <x,x >-
-a~< x,y > +a 2 < x,x >+a~< i,y > -a~ <y,x > -
-~2 <y,y > +a~ <y,x > +~ <y,y >= O, adică
2

I{ru + ~y) = af(x) + ~flY).

Ill.41. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian şi fi ,fi : E ➔ E,

astfel încât <f1(x),y >=< x,fi(y) > oricare ar fi x,y e E.
Să se arate că fi ,f2 sunt liniare.

SoluJie. Dacă x1, 'i2 ,y e E, a 1, CJ.2 e R, avem

<f1 (CX1'i1 +a·2x2),y >=< CX1x1 + CX2'i2, fi(y) >= CX1 <'i1 ,fi(y) >
+a2 <x2,fi(y) >= a1.<f1('i1,P) > +a2 <!1 (x2),y >=
=< ai.fi ('i 1) + a2f1(x2),y >, oricare ar fi ji e E. În particular, luând
ji=f1(cx1'i1 +cx2x2)-cxtf1('ii)-cx2f1('i2) obţinem
fi(a1x1 +a2x2) = cxi.f1(x1)+cx2f1(:X2) oricare ar fi X1,x2 E E, CX1,CX2 E R.
Deci,}; este liniară. Analog, se arată căJ; este liniară.

Ill.42. În spaţiul vectorial euclidian real (sau complex) (E,<,>) de

dimensiune finită n, se consideră sistemele de vectori liniari independenţi
{a 1, ••• ,ap},{b 1, ••• ,bp} cu pe N*,p<n, fixat. Fief E➔ E aplicaţia
p -
liniară definită prin /{x) = .r < a;,x > b;, oricare ar fi :X e E. Să se
i=I
determine dim Jmf

SoluJie. Fie E t = L(a 2, ... , ă_,,p) şi descompunerea al = a~ +a~,

-I E -li E.l. aI - -
a 1e 1, a I e 1. Atunci, .f{ lla'(ll2 )= b 1 .Deci, b I e /mf. Analog, se

arată că b; e lmf, i = 2,p. Din aceasta şi din definiţia lui f rezultă că

sistemul
122
{b 1, ••• , bp} este o bază a lui Jmf şi deci, dim lmf=p.
111.43. Fie (E, <,>) un spaţiu vectorial euclidian real, de dimensiune
finită n, iar a e E\{O} un vector fixat. Pentru f e E* definim F1 : E ➔ E
prin Ff:x) = x +f{x)a, oricare ar fi x e E. Se cere:
a)Să se arate că F1 e End(E).
b) Să se determine f e E*, astfel încât F, să fie simetric.
c) Să se determine f e E* pentru care F1° F1= F1.

SoluJie. a) Se ţine seama de liniaritatea lui/

b) Se ştie că, dacă f e E*, există x0 e E, unic, astfel încât
f(x) =< x0 ,x >, oricare ar fi .x e E.
Determinăm pe x0 (şi deci pe/) din condiţia
< Fj(x),y >=<x,F/y) >, adică <x+<xo,x > a,y >= <x,y+<xo,Y >a>,
oricare ar fi x,y e E. După calcule simple obţinem
<xo,x >< a,ji >=<xo,Y ><x,a >, adică << a,y > x0 ,x >=<<x 0 ,y > a,x >,
oricare ar fi x,ji e E. Rezultă< a,y > x0 =< x0 ,ji > a, oricare ar fi y e E.
În particular, pentru y= a obţinem Xo = ·a, adică xo = Âa, cu

Âe R.
c) Pentru ca Fr°Fr=Fr trebuie ca Fj(x+f{x)a) =x+f{x)a, oricare ar
fi .x e E, adică x +f (x)a +f{x)a +f (x')f(a)a = x +J(x)a, oricare ar fi
x e E. Această egalitate devine /{x)(l +f{a))a = O, oricare ar fi x e E. De
aici rezultă că f este forma liniară nulă sau este o formă liniară pentru care
f(a) =-I.

111.44. Fie E un spaţiu vectorial euclidian real şi a e E\{o} un

vector fixat. Pentru fiecare Â. e R definim f->.. e End(E),
f'>..(x) =x+ Â, <x,a > a, oricare ar fi X E E. Se cere:
a) Să se determine Â, e R astfel ca f->.. să fie proiector.
b) Să se arate că G = {li 1/J.. este bijecţie } dotat cu operaţia de
compunere a aplicaţiilor este un grup izomorf cu grupul multiplicativ R*.

Solu/ie. a) Condiţia f->.. 0 f;.. = f;.. este echivalentă cu

 < a,x > (1 + Â.llall 2 ) = O„ oricare ar fi x e E. Rezultă Â. = O sau
Â, = -l~lall2. Obţinem, corespunzător, fo = 1 E şi f-t/llăll2.
b) x e Ke,ji ţ=) x+Â.<x,a> a= O. Rezultă x= aa şi
a.( I + Â.llall 2) = O. Dacă Â. :;c -1 ~lall 2, obţinem a.=0, deci x = O, deci f->.. este
injectiv. Aplicaţia {_ 1111011 2 nu este injectivă. (f_ 1~rau2 (a.a)= O, pentru orice
a. e R ). Studiem acum surjectivitatea aplicaţiei f;.., Â. :;c -l~lall2.

123
Fie y e E. Dacă y = ~a, alegând x = (~/(1 + ~lall 2 ))a obţinem f->..(x) = ji.
Dacă a şi ji sunt vectori liniariindependenţi, căutăm vectorul x
sub forma x =a.a+ ~ji. Rezultă ~lall
ex= -'A.< a,ji > 1(1 + 2
)), ~ = 1.
Deci, endomorfismele f->.., Â. '# -11llall 2
, sunt bijective.
Se verifică uşor că aplicaţia h : G ➔ R •, h(Ji.) = I + ~lall 2 , pentru
e
oricare f->. G, este un izomorfism de grupuri.

111.4S. Fie E un spaţiu vectorial euclidian real, 'a e E\{O} un

vector fixat şi fa E End(E), Ja(x) =x - 2 : : ă, oricare ar fi x e E.
Să se arate că:
a) fa este un operator ortogonal şi fa- 1 =fa.
b) fa= f;, , dacă şi numai dacă, b = 'A.a, 'A. e R*.
c) fa O fh =fh O /a , dacă şi numai dacă, a .1 b sau fa= f;).
·d) Dacă fa O fb OIc = /"J, atunci vectorii a, b, c, d aparţin unui
subspaţiu vectorial bidimensional.
e) Să se determine subspaţiile proprii ale lui fa,

111.46. Fie V un spaţiu vectorial real, (E, <, >) un spaţiu vectorial
euclidian real, iar f: V ➔ E o aplicaţie liniară injectivă. Să se arate că se
poate defini un unic produs scalar <, > 1 pe V în raport cu care J să fie
"ortogonală".

Solu/ie. Definim <, > 1: V x V➔ R prin < x,ji > 1 =</('i),.fly) >,
oricare ar fi x,ji e V. Arătăm că <,> 1 este un produs scalar. Evident,<,>,
este o formă biliniară simetrică. De asemenea, < x,x > 1 = =</{'i),j{'i) >~ O,
oricare ar fi x e V . În plus, dacă < x, x > 1 = O, adică <j{'i),/('i) >= O ,
avem /C.'i) = O (întrucât <,> este un produs scalar). Din O=/{O)= fix) şi
injectivitatea lui J rezultă că x = O. Astfel, (V,<, > 1 ) este un spaţiu
vectorial euclidian.
Din definiţia lui <, >, , rezultă că feste ortogonală.
Arătâm unicitatea produsului scalar <, > 1 cu proprietatea din enunţ.
Presupunem că pe V s-ar putea defini şi produsul scalar <, > 2 ,
astfel încât J să fie ortogonală, adică < x,ji > 2 ==<.j{x),fly) >oricare ar fi
x,y e V . Atunci, < x,ji > 1 =< x,y > 2 , oricare ar fi x,y e V. Deci
<,>1=<,>2 •

111.47. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real, de

dimensiune finită n, iar f e End(E). Să se arate că există cx(j) e R, astfel
încât:
r(/C.x1), ... ,/{xn)) = cx(j)r('i1, .. ,,xn), oricare ar fi .x1, .. ,,Xn e E.

124
 SoluJie. Dacă Pi:J= {e 1, ••• , en} este o bază ortononnată a lui E, iar
A este matricea lui/ în raport cu această bază avem:
-,A,
Xt

r(f{xi), .. .,/(xn)) = det

-,A,
Xn

~t ~t
Xt Xt

=det A'A(xi' ... ,Xn) =det (detA ')(detA)·

-, -,
Xn Xn

-,
Xt

· det(x1, .... ,xn) = (detA)2· det

-,
Xn

=(detA) 2 -r(x 1 , • •• ,xn), oricare ar fi x1, .. .,xn e E.

Astfel, a(j) =(detA) 2 .-

111.48. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian complex, de

dimensiune finită n. Să se arate că aplicaţia <,> 1:End(E) x End(E) ➔ C
definită prin </,g > 1 = Tr(Jg•), oricare ar fi f,g e End(E) este un produs
scalar pe End(E).

SoluJie. Fixăm o bază ortononnată 'PA= {e 1, ••• ,en} a lui E.

a) Oricare ar fi f e End(E), dacă A= (d;) e Mn(C) este matricea·
- n n . .
sa în raport cu baza P4 avem </,/>1= Tr(fr) = Tr(AA') = :r, :I:.a~a~ =
i=lk=l
2
= ~f
Flk=l
jaij ~ O. În plus, </,/>1= O , dacă şi numai dacă, _fFlk=lf jaij 2 = O,
adică ai=O, i,k= 1,n. Astfel, <f,f>1 =0 este echivalentă cu A=On, adică
/=0.
b) Dacăf,ge End(E) avem <f,g> 1= Tr(AB ) = Tr((AB
1 1 1
) ) =
=Tr(BA') =Tr(BA. ) =< g,/>1 .
1

125
 c) Ţinând seama de exerciţiul II. 78. c) avem
«xf+ ~g,h >1 = a <f,h >1 +~ <g,h >1 , oricare ar fi a,~ e C şi
f,g,h e End(E).

111.49. Fie E = {(an)n;,)an e R,n e N*, 1:a~ < 00 } . Se cere:

n~l
I.a) Să se arate că E este un spaţiu vectorial real în raport cu
operaţiile :
a+b=(aJl+bn)n<!:l, oricarearfia=(an)n<!:l' b=(bn)n<!:l E E şi
aa=(<Xan)n<!:l' oricarearfiae R şia=(an)n<!:l E E.
b) Să se arate că dim E = oo .
2.a) Să se arate că aplicaţia <, > :E x E➔ R definită prin
< a, b >= L anbn, oricare ar fi a= (an)n>l' b = (bn)n~I e E, este un produs
n<!:l -
scalar pe E.
b) Dacă a,~ e (O, 1) să se calculeze unghiul dintre a= (n./oF)n<!:l
şi T, = <ffe),,~1-
c) Fie E1 ={a= (an)n<!:l e El card {ie N*la; *O}< oo}. Să se arate
că E1 este un subspaţiu vectorial, infinit dimensional, pentru E şi că
El +E1J.cE.~

3. Fie aplicaţia f: E ➔ E definită prin f(x) = (vn)n<!:l, oricare ar fi

x=(Xn)n<!:l E E, undeyik+l =Xik+i,ke N, iar Y2k=Xik-t,ke N*
a) Să se arate că/ este un operator liniar simetric.
b) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru/.
4. Fie aplicaţia g: E ➔ E definită prin g('i) = (vn)n<!:l, oricare ar fi
x= (xn)n::!:l e E, unde Yin-] = ½<xin-l +Xin), n E N*,
Yin =½<xin-1 - Xin), n E N*,
a) Să se arate că g este un operator liniar.
b) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru g.
c) Să se arate că g este inversabil şi să se determine g- 1•

SoluJie. 1.b) Sistemul de vectori dl'= {a;= (Oij)jeNli e N*} este

liniar independent.
2.c) Evident, dl'c EI· Atunci, oricare ar fix= (x;);eN• e Ef avem
<x,a;>=x;, oricare ar fi ie N*, adică x=O. Deci, Ef={O}. Astfel,
E1 eEf =E1<i- E.

III.SO. Fie (E, <,>)un spaţiu vectorial euclidian complex (sau real),
de dimensiune finită n. Să se arate că aplicaţia h : E* ➔ E definită prin
h(/) =u1, undeu1 e E, astfelîncât/{'i)=<u1,.x> oricarearfixe E, este
un izomorfism de spaţii vectoriale.

126
 111.51. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real şif e End(E)
a cărui matrice în raport cu baza ortonormată PJ3 = {e 1, e2, e3 } a lui E este

A=[ i -i D
Să se determine matricea A• a adjunctului 1• al lui f, în raport cu
'PlJ, pornind de la definiţia lui 1•.
Solu/ie. Oricare ar fi .x=x 1e, +x 2e2 +x 3e3 E E avem
f(x) = (x I - x + x )e I + (x 2 + 2x3)e2 + (x I +x 2 + x 3 )e3.
2 3 Astfel, pentru
y= y 1e, +y2e2 +y 3e3 E E obţinem <j{x),y >=
=y'(xl -x2 +x3) + y2(x2 + 2x3) +y3(xl +x2 +x3) =
=xl(yl +y3) +x2(-yl +y2 +y3)+x3(yl +2y2 +y3) =<x,j(y) >.
Deci: f(y) = (y 1 +y 3)e 1 +(-y 1 +y 2 +y 3)e2+(y 1 +2y 2 +y 3)e 3, oricare ar fi
y = y Ie t + y 2e2 + y 3e3 E E. Rezultă:

A*= ( _:
1 2
~ ! )·1

Observaţie. Se verifică teorema IIl.3.

consideră aplicaţia <, > : R3 X R3 ➔ R , definită prin

111.52. Se
<x,y >= 2x: y +x y 2 +x3y 3 +x 1y 3 +x3y1, oricare ar fi .x = (x 1,x 2,x 3),
1 1 2
y=(y 1,y 2,y 3 )e R3 şi fe End(R 3 ) care în baza canonică a lui R3 are
matricea

A=
1 -1
O 1 ·1
O J.
( 1 · O -1

Se cere:
a) Să se arate că<,> este un produs scalar pe R3 •
b) Să se determine matricea A• a adjunctului I• al lui I în raport
cu baza canonică a lui R3 , în spaţiul vectorial euclidian ( R3, <,>).

Solu/ie. a) Se verifică axiomele din definiţia produsului scalar.

b) Oricare ar fi x = (x 1,x 2 ,x3 ) e R 3 avem:
f{x) = (x -x 2 ,x 2 +x 3,x 1 -x 3). Atunci,
1

<j(x),y >= 2(x 1 _ x2)y 1 + (x2 + x3 )y2 + (x 1 _ x3 )y3 +

+(xt -x2)y3 + (xl -x3)y1 =xl(3yl +2y3) +x2(-2yl +y2 -y3)+

127
+x 3 (-y 1 +y 2 -y 3 ) = <x,.fy >, oricare ar fi ji.= (J, 1 ,i•\y3 ) e Rj. Dacă
f (y) =(ex,~' y), avem < 'i,.f (ji) >= 2x 1ex+ x2~ +x 3-y+ x 1y+x 3ex =
x 1(2ex+y)+x 2~+x 3(ex+y). Astfel, 2ex+y= 3y 1 +2y3,
~ =-2yl +y2-y3, ex+y=-yt +y2-y3. Deci, ex =4yl -y2 +3y3'
~ = -2y 1 + y 2 -y3 , y= -5y 1 + 2y2 -4y3, adică, f (y)= (4y 1 -y 2 + 3y 3 ,
2 3 2 3

~tror]~aza
·-2y1+y -y , -5y1+2y -4y ), oricarear fi ji=(J, 1,y 2 ,y 3)e R3 .
Rezultă că matri:e.a~u(i canonică a lui R' este

-5 2 -4
Observafie. Deci, în teorema III.3 condiţia ca baza să fie
ortonormată este esenţială.

m.53. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real de dimensiune
a
finită şi f e End(E) o proiecţie lui E. Să se arate că adjunctul lui feste o
proiecţie a lui E.

SoluJie. < (f 0 .f -.f)(x), y >=< (f o.f)(x),y >-

-<.f(x),y >=< x, (Jo /)(y) >-< x,fly) >=< x,fly) > -<x,fly) >= o, oricare ar
fi x,y e E. Rezultă că f O .f =.f.

m.54. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian complex de

dimensiune finită şi E, un subspaţiu vectorial al lui E invariant în raport cu
endomorfismul f e End(E). Să se arate că Ef este invariant în raport cu 1•.

SoluJie Fie Y e Ef , arbitrar. Atunci, oricare ar· fi x e E 1 avem

<J{'i),y >= O (deoarece f(x) e Ei) , adică <'i,.f (J) >= O. Deci, f (y) l.x,
oricare ar fi .x e E 1• Rezultă că f (J) e Ef.

111.55. Fie E un spaţiu vectorial euclidian real sau complex de

dimensiune finită şi f e End(E). Să se arate că (Jmf)J. =Ker.f şi
(Ker/)1. =Jm.f, unde F este adjunctul luif.

SoluJie. Dacă x e (/mf)J.avem x l..l(y), oricare ar fi:;;' e E, adică

o=<x,fly) >=<.f (x),y > .Luând y =.f(x) obţinem <.f (x),f'(x) >= o.
De aici rezultă că f(x) = O, adică x e Ker.f. Deci, (Imf)J. ~ Ker.f.
Fie x e Ker.f , arbitrar. Atunci, oricare ar fi y e E,
O=<f'(x),y >= < x,fly) > . Rezultă x l.fly), oricare ar fi y e E, adică
x e (Jmf)J.. Deci, Ker.f ~ (lm/)1..
Astfel, Ker.f = (Jmf)J..
Analog, se stabileşte şi egalitatea a doua din enunţ.

128
 III.56. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real, de dimensiune
finită n, iar fe End(E) un operator autoadjunct. Dacă PlJ = {e 1, ••• ,en}
este o bază ortonormată formată din vectori proprii pentru J, definim
p; :E ➔ E prin p;(x)=<x,e;>e;, I ~i~n. Să se arate că:
a) p; e Snd(E), i = 1,n;
b)p; 0 p;=p;, i= 1,n şi p; 0 pj=8, i,j= 1,n, i=J:.j;
n
c) dacă Â. 1 , ••• ,Â.n sunt valorile proprii ale lui/, atunci f= "i:.Â.;p;.
i=l
n m *
Mai mult, f" = "i:.Â.; p;, m e N .
i=l

111.57. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real sau complex,
de dimensiune finită , iar f e End(E). Să se arate că Imf=Im(fof• ).

So/uJie. Evident, lm(foj) ~ Imf. Pentru a stabili incluziunea

lmf ~ Im(fof), conform exerciţiului 111.26., este suficient (şi necesar) să
arătăm că (lm(fof))l. ~ (lm/)1.. ·
Fie y e (lm(foj))1. . Atunci, <y,f(f(x)) >= O, oricare ar fixe E.
În particular, pentru y =x obţinem <y,J{f (y)) >= O, adică
<j(y),j(y) >= O. Deci, f(y) = O.Astfel, oricare ar fi .x e E avem
<j(y),x >= O, adică <y,j{.x) >= O. Rezultă că y l.fl.x), oricare ar fi
x e E şi, deci, y e (/m/)1..
111.58. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real cu baza
ortonormată .o/3 ~{el, e2, e3} şi a= el - e2 + 2e3. Dacă f: E ➔ E este
aplicaţia definităprin f(x) =< x, a> a, oricare ar fi .x e E, se cere:
a) Să se arate că f e End(E).
b) Să se determine Kerf, Imf şi să se precizeze câte o bază şi
dimensiunile lor.
c) Să se scrie matricea lui/în raport cu baza ffi
d) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru f.
e) Să se arate că f este diagonalizabil şi să se determine o bază
ortonormată a lui E în raport cu care matricea lui/are forma diagonală.

111.59. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real, de dimensiune
finită n, iar f e End(E). Se cere:
a) Să se arate că există a'1, ... ,an, ht,···,bn e E , pentru care
n -
f(x) = I. < a;,x > b;, oricare ar fixe E.
i=l
b) Dacă f este simetric, să se arate că există
n .
u1, ••• , ii n e E şi
cx 1, ••• ,an E R, astfel încât/{x)= l:a' <u;,X>U;, oricare ar fi XE E.
i=l

129
 Solu/ie. a) Fie ~= {ei, ... ,en} o bază ortonormată pentru E şi
- - n .
b; = /Ce;), i = I, n. Atunci, oricare ar fi .x = I:x'e; avem
i=l
n . n .- n -
f(x) = I:x'.l{e;) = I:x'b; =I:< e;,x > b;.
i=l i=l i=l
b) Deoarece f este simetric, există o bază ortonormată
Pl1 ={u 1, ... ,un}· pentru E în raport cu care matricea lui/ are forma
n .
diagonală D = diag(a.1, ... , an). Atunci, oricare ar fi .x = I:x'u; avem
i=I
~ ilm ~ ; ;- ~ ; - -
-)
/{X =i=I.LIXJ\U;) =i=l.LIX a U; = .Lia
i=l
< u,,x > -u,.

UI.60. Fie a1 = (I, i, -i), a2 = (i, I, -1 ), a3= (O, O, I),

b= (2i, I, O) vectori ai spatiului vectorial euclidian canonic C3, iar
f e End(C 3 ) endomorfismul a cărei matrice în raport cu baza
PlJ = {ă 1 ,ă 2 ,ă 3 } a lui C 3
este

A=(~
Se cere:
a) Să se calculeze f(b).
b) Să se arate că </{x),x >e R, oricare ar fixe C 3 •
c) Să se scrie matricea lui/în raport cu baza canonică din C 3•
d) Să se determine o bază ortonormată pentru C 1 în raport _cu care
matricea lui/ este diagonală.

Fie (E,<,>) un spatiu vectorial euclidian real, de

m.61.
dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator simetric. Să se arate că
pentru orice versor ee E (adică !leii= I) avem llt{e)ll 2 ~ llf (e)II-
SoluJie. ~e)ll2 =<f{e),f{e) >=< e,flj(e)) >=
= lle11-llr2(e)II cos(e,f (e)) ~ llf(e)II,
111.62. Să se determine o matrice ortogonală Be M4 (R) , astfel
încât matricea B' AB să fie diagonală, unde

130
 SoluJie. Deoarece matricea A este simetrică rezultă că se poate
diagonaliza. Determinăm valorile proprii ale matricei A şi o bază
uu
ortonormată P/3= {u 1, 2 , 3 , u4 } a spaţiului vectorial euclidian canonic R4,
formată din vectori proprii ai matricei A. Atunci, matricea diagonalizatoare
B se obţine scriind pe coloane coordonatele vectorilor u 1, 2 , 3 , 4 în uuu
raport cu baza canonică a lui R4 •
Valorile proprii sunt Â1 =a+3,Â2 =a-1 cu multiplicităţile
algebrice m 1 = 1, respectiv m 2 =3. Pentru Â=a+3 un vector propriu
este a1 = ( 1, 1, 1, 1), iar pentru  = a - 1 trei vectori proprii liniar
independenţi sunt a2=(-l,l,0,0),a3=(-l,-0,l,0), a 4 =(-l,0,0,1).
Utilizând procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, construim o
bază ortogonală, ~1= {b2,b3,b4}, pentru subspaţiul propriu V0 • 1
corespunzător valorii proprii  = a - 1. Punem b2 = a2 ;
b3 = a3 +ab2; b4 = a4 + ~b2 +-yb3.
Determinăm scalarii a,~' -ye R, aşa încât b2.l b3 , b2 .l b4,
- - . - - l l
b 3 .l b4 • Obţmem b2 = (-1, 1, O, O), b3 = (- , - , 1, O),
2 2
- I l 1
b4 = (-3, -3, -3, 1).
Astfel, o bază ortonomată pentru Va-1 este '!13 "= {u2,u3,u4},
_ b2 l 1 Q - b3 {6 J6
unde u2 - llb2II - (- .J2 ' J2 'O, ), u3 - llb3II - ( 6 '- 6 '

/6 _ b4 /3 /3 /3 /3
3 'O), U4 - llb4II - ( 6 '- 6 ' - 6 ' 2 ).

O bază 'ortonorm_!ltă pentru subspaţiul propriu Va+ 3 este

1'J7J/
o7a = {- }
u1 , unde -u1 = ~=
O] ( l
2,2,2,2
l I 1)

Atunci, o bază ortonormată a lui R4, formată din vectori proprii

pentru A, este 9B={u1, u2, ii 3, ii4}.
Deci, matricea diagonalizatoare pentru A este:

.l l - J66 fi
2 - fi 6

.l _1_ - J66 fi
B= 2 fi 6

.l o J6 - fi
2 3 6
.l o o fi
2 2

131
 . 111.63. Fie V=C([0, 1]) spaţiul vectorial real al funcţiilor continue
l
pe [O, 1] şi T: V➔ V, T(f)=g, unde g(t)=J (J-ts)f(s) ds.
o
Se cere:
1. Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru
transformarea liniară T.
2: Să se scrie matricea restricţiei lui T la subspaţiul vectorial
L(l,cos,sin) şi având valori în spaţiul vectorial R. 1 [t], în raport cu bazele
{l,cos, sin} şi {Po,P 1 }, unde Po(t)=l, P/t)=t, te R.
l
Solu/ie. 1. Dacă f e C([0,1]), astfel încât T(f)=0 avem .f/{s) ds-
o
l I l
-tJs.f(s) ds = O, oricare ar fi te [O, 1]. Deci, .f/{s) ds = O şi Jsf{s) ds = O.
o o o
Astfel, în spaţiul vectorial euclidian (C([0, 1]), < , > ), unde
l
< u, v >= Ju(s) v(s) ds, oricare ar fi u, v e C([O, l]), f este ortogonală
o
pe funcţiile
J; ,fi :[0,1 ] ➔ R, undeJ; (t)=l,fi(t)=t. Rezultă,fe (L(fi,fi))1..
Reciproc, oricare ar fi/ e (L(fi,J; ))1. avem T(/)=0. Deci,Ker T = (L(fi,J;))1..
De aici rezultă că Â = O este valoare proprie pentru T, iar oricare funcţie
Je Ker T, nenulă, este vector propriu corespunzător.
Fie  e R\{O} valoare proprie pentru T, iar f e V\{0}, astfel încât
Tf=Âf. Această egalitate este echivalentă cu egalitatea, 1/{t) = c 1 + tc 2 ,
l l
oricare ar fi te [0,1], unde c1=J f(s) ds, c2= -J sf(s)ds. Dacă în ultimele
o o
două egalităţi înlocuim pe f(s) cu f{s) = ½c 1+ f.-c2 obţinem sistemul
liniar, omogen, în necunoscutele c 1, c 2 , ·

care admite şi soluţii nenule, dacă şi numai dacă, 12Â2 - 8Â- 1 = O, adică
'\ _ 2-fi Â, _ 2+.fi
/\.1 - 6 ' 2 - 6 .

Rezolvând sistemul (s) pentru Â= Â. 1 găsim {1 (t) =

a. 4+.fÎ *
= r.-Cl - - -t), a e R , 3
'I 'Ir a. 4-fÎ *
iar pentru/\,= /\,2, 12(t) = I;"(l - - 3 -t), a. e R .
l
2. T(J)(t)= J(l -st)ds = 1- Î .
o

132
 i 11 I
T(cos)(t)=J(l -st) coss ds = sins O -tf s coss ds =
O I O

= sin 1 - t(s sin s I~ - Jsin s ds) = sin 1 - t( sin 1 + cos 1 - 1).

o
I I I
J(l -st) sins ds = f sins ds-tfs sins ds =
T(sin)(t) =
o o o
1
= -coss I~+ t(s coss I~ - Jcoss ds) = -cos 1 + 1+ t(cos 1- sin 1). Rezultă:
o .

sin 1 1 - cos 1 J
A=( _.l 2
1 - sin 1 - cos 1 cos 1 - sin 1 ·

Ill.64. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real, de dimensiune

finită şi aplicaţiaf.·E➔E. Să se arate că:
a) <j{x),y >=-< x,f(y) > , oricare ar fi x,y e E, dacă şi numai
dacă,/ este liniară şi <f{x),x >= O, oricare ar fi x e E.
b) Dacă <j{x),y >=-< x,.f(y) >, oricare ar fi x,y e E, atunci:
1) llttx)-xll ~ llftx) +xii, oricare ar fixe E;
2) aplicaţiile /+ 1E şi f-1 ~ sunt liniare şi bijective, iar
g=(f+ 1E).(f-1 E)" 1 este ortogonală.

Solu/ie. a) Presupunem că <j{x),y >=-< x,f(Y), oricare ar fi

x,ye E.
Dacă, x,y,z E E şi ex,~ E R avem</{cxx+ ~y),z >=
=-< ax+ ~Y, fi}:)> =-ex <x,f(z) >-~ <y,fi.z) >=ex <f[i),z > +
+~ <f(y),z >=< ex/{(x) + ~f(y),z >. Rezultă
</{ax+ ~y) - ex/{x) - ~.f(y), z >= O, oricare ar fi ex,~ e R , x,y, z e E.
Luând, în particular, z = j{cxx + ~y)- exj{x)- ~.f(y) se obţine
f{ ax+ ~y) = exf{x) + ~.f(y).
De asemenea, din <j{x),x >=-< x,f(x) >= -<j{x),x > rezultă
<j{x),x >= O, oricare ar fixe E.
Reciproc, dacă/ este liniară şi <j{x),x >= O, pentru orice x e E
avem o=<f{x + y),x + y >=<j{x),x > +<f{x),y > +
<f(y),x > +<f(y),y >= <f{x),y > +<.f(y),x >, oricare ar fi x,y e E. Deci,
<f{x),y >=-< x,"f(y) > .
b.1) Dacă x e E avem llttx) - xll2 =<f{x) - x,f{x) - x >=
=<fi.x),fi.x) >-<x,.l{x) >-<fi.x),x > +<x,x >= <fi.x),fi.x) > + ·
<fi.x),x > +< x,f[i) > +< x,x > = <fi.x) + x,f{x) + x >= 11/tx) + xll2.
Astfel,
lltrx> - xii = llttx) + xii, pentru orice xe E.

133
 2) Dacă x e Ker(f- IE) avem l{x) - x = O, adică
O= 11!{.x)-xll = 11/rx) +xii. Această egalitate implică l{x) +x = O, care
împreună cu l{x)-x = O, arată că x = O. Deci, Kerif- IE)= {O}.
Rezultă că f 1E este injectivă. Însă, f 1E este liniară, iar dimensiunea lui E
este finită, decif 1E este bijectivă.
Analog se arată că/+ IE este bijectivă.
Fie XE E, iar y=(f-1Er 1(x). Avem ljg(.x)II=
= llif+ I E)CY)II = llif- I E)CY)II = llxll. Deci, g păstrează lungimea vectorilor,
adică este ortogonală.

m.65. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real,

tridimensional, iar rffe.{/: E ➔ Elf liniară şi /{x) .l x, oricare ar fi x e E}.
Se cere:
a) Să se arate că dfi'este un subspaţiu vectorial al spaţiului vectorial
End(E). ,
b) Să se determine dim c$".
c) Să se arate că dacă f e c$", există ă e E , astfel încât
l{x) =x x a, oricare ar fi x'e E.
d) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru f e &

SoluJie. b) Spaţiul vectorial real dT este izomorf cu spaţiul

vectorial Mas;3(R) al matricelor antisimetrice, de ordinul 3, cu elemente
reale. Deci, dim dfi=3.
C) Fie :YB={e J, e2, e3} O bază ortonormată pentru E, iar f E dfi.
Dacă:

A=[ -~
-~
~
-1
O~ Je Mas;3(R)
este matricea lui f în raport cu baza ?13 , notăm a= ye 1 - ~e 2+ ae 3.
Atunci,f(x) = xx ă, oricare ar fi xe E.
d) Evident, P_t<Â.) = -Â. 3 - (a 2 + ~2 +y2 )Â.. Atunci , singura valoare
proprie pentru f este Â. = O, iar un vector propriu corespunzător este de
exemplu, ă.

111.66. Fief: R3 ➔ R 3 o aplicaţie liniară a cărei matrice în raport

cu baza canonică 9B={e 1 ,e2 ,e3 } a lui R3 este

A=[ ~ =~ =~ ]·
2 -1 -2

134
 Se cere:
a) Să se arate că/ este o simetrie.
b) Să se determine un produs scalar<,> pe R3 , astfel încât/ să fie
un operator ortogonal.

SoluJie. a) Deoarece A2 =/3, adică ( 0 f

= 1R3 , conform exerciţiului
11.57., rezultă că/ este o simetrie.
b) Fie G matricea produsului scalar < , > în raport cu care/ este
un operator ortogonal. Pentru ca / să fie ortogonal trebuie ca
<fl..x),/(y) >=< x,y >, oricare ar fi x,y e R 3 , adică :
-, - -, -
x A'GAy=x Gy.
Deci , trebuie să avem A'GA =G. De aici, ţinând seama că A 2=h adică A"1=A
obţinem A'G=GA. Din ultima egalitate, dacă

G=
a b c
b d e
Je Ms;3{R)
[
C e f

cu a>O, ad-b2 >O, det G>0, obţinem:

2a+5b+c+2d+2e=O
2b-2c+d-f =:O
a>O, ad-b 2 >0, detG>O.
Dacă alegem, de exemplu
a=3,b=-2,c=-2,d=2,e= 1,/=2, obţinem
<x,y>=3x1y1 -2xly2 -2xly3 -2x2yl +2x2y2 +x2y3-
-2x3y1 +x 3y 2 +2x 3y 3 , oricare ar fix=(x1,x 2 ,x 3 ), ji=(y1,y 2 ,y 3 ) e R 3 .

111.67. Fie (E, < , > ) un spaţiu vectorial euclidian complex, iar
f e End(E) astfel încât <fl..x),x >= O, oricare ar fi x e E. Să se arate că
/=8.
SoluJie. Oricare ar fi x,ye E avem O=<fl..x-y),x-y>=
=<fl...x),x > -<fl..x),y > -</(y),.x > +</(y),y >. Deci:
<fl..x),y > +<flY),x >= o (*)
oricare ar fi x,y e E.
De asemenea, O=<fl..x + iy), x + iy >=<fl..x), .x > +
+i <fl..y),x > -i <fl..x),y > +</(y),y >= i(<fl..y),x > - -<fl..x),y >).
Rezultă:
<fl..x),y > -<flY),x >= o (* *)
oricare ar fi i,y e E.

135
 Din (*) şi (* *), prin adunare membru cu membru, obţinem
</{x),y >= O, oricare ar fi x,y e E. În particular, pentru y = j(x) obţinem
</{x),ft..x) >= O, adică f(x) = O oricare ar fixe E. Deci, f = 8.
Observaţie. Dacă (E, < , >) este un spaţiu vectorial euclidian real,
rezultatul anterior nu rămâne adevărat.
într-adevăr, dacă f: R 2 ➔ R 2 este aplicaţia liniară care în raport
cu baza canonică a lui R 2 are matricea

A=( -~ ~ ).
evident, <ft..x),x >= O, oricare ar fi x e R 2 , dar f-:t 8. {Aici, R2 este
înzestrat cu structura euclidiană canonică).

111.68. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex de

dimensiune finită, iar f e End(E). Să se arate că f este un operator
autoadjunct, dacă şi numai dacă, <ft..x),x >e R, oricare ar fixe E.

Soluţie. Dacă f este autoadjunct avem </(x),x >=

=< x,/(x) >= <j{x),x >, adică </(x),x >E R, oricare ar fi XE E.
Reciproc, presupunem că </{x),x >E R, oricare ar fi XE E.
Atunci </(x),x >= </{x),x > = <x,r(x) > =<r(x),x >, oricare ar fi XE E.
Deci, < (f-r)(x),x >= O, oricare ar fix e E.
Întrucât f-r e End(E), ţinând seama de exerciţiul 111.67., obţinem
f-r =8, adică/=/
Observaţii 1. Dacă(E,< , >) este un spaţiu vectorial euclidian
complex, în definiţia m.8., condiţia ca/ să fie autoadjunct este de prisos.
Într-adevăr, dacă </{x),x >~ O, oricare ar fixe E, rezultă, în
particular, că </(x),x >e R, oricare ar fi x e E, adică feste autoadjunct.
2. Dacă (E, < , >) este un spaţiu vectorial euclidian real, în
definiţia ill.8, condiţia ca/ să fie autoadjunct este esenţială.
Într-adevăr, dacă f: R 2 ➔ R 2 este aplicaţia liniară a cărei matrice
în raport cu baza canonică ~={e 1 , e2 } a lui R 2 este

(R2 fiind înzestrat cu structura euclidiană canonică) avem

<J{x),x >= (x 1 + x 2 ) 2 + (x 2 ) 2 ~ O, oricare ar fi x = (x 1,x 2 ) e R 2 şi
<J{x),x >= O, dacă şi numai dacă, x = O. Deci, f este pozitiv definită.

136
Cu toate acestea, J nu este simetrică întrucât matricea sa, în raport cu baza
ortonormată 'P/J nu este simetrică.

111.69. Fie E un spaţiu vectorial euclidian real, finit dimensional,

E = E 1 EB E 2 , iar s simetria lui E în raport cu E, paralel cu Ei- Să se arate
că s este autoadjunct, dacă şi numai dacă, E 1 = Eî.

111.70. "Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex (sau
real), unidimensional. Să se determine toţi operatorii autoadjuncţi
fe End(E).
SoluJie. Ţinând seama de exerciţiul 11.1. şi definiţia III.7. obţinem
că orice operator autoadjunct /e End(E) este de forma f= aIE, unde
<X E R.

ID.71. Fie A,B e Mn(C) două matrice hermitice.

Să se arate că Tr(AB) e R.

Pe de altă parte:
1 1
SoluJie. Tr(AB) 1) = Tr(B A ) = Tr(BA) = Tr(AB).
Tr((AB)': = Tr(AB)' = Tr(AB). Rezultă că Tr(AB) e R.

III. 72. Fie (E, < ,>) un spaţiu vectorial euclidian complex de
dimensiune finită, iar f,g e End(E) operatori autoadjuncţi. Să se arate că
( 0 g+g 0 f este operator autoadjunct.

SoluJie. (fog+goj)* =(fog)*+(goj)* = g*o.f+ rog*=

g 0 J+ f 0 g, adică ( g+g f
0 0 este autoadjunct.

DI. 73. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian real de
dimensiune finită, iar f,g e End(E) operatori simetrici.· Să se arate că
operatorul f O g- g O J este anti simetric.

111.74. Fie (E, < , >) un spaţiu vectrorial euclidian complex de

dimensiune finită, iar f e End(E) un operator autoadjunct. Să se arate că
oricare ar fig e End(E) operatorul g* 0 J0 g este autoadjunct.

10.75. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex de

dimensiune finită, iar f, g e End(E) · doi operatori autoadjuncţi astfel încât
pg=~f. Să se arate că <.l{x),g(.x) >e R, oricare ar fi x e E.

SoluJie. Oricare ar fixe E avem <j{x),g(x) >=<x,fig(x)) >=

=< x,g(f(x)) >=< g(x),J{x) >=<J{x),g(x) >, adică

137
<f{x),g(x) >e R.

. III. 76. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex de
dimensiune finită n, iar f1 ,h e End(E) operatori autoadjuncţi. Să se arate
că operatorul F : End(E) ➔ End(E), F(j) = / 1 °/ +/ 0 h, oricare ar fi
f e End(E), este autoadjunct în raport cu structura euclidiană a lui End(E)
din exerciţiul 111.48.

SoluJie. Oricare ar fi f, g e End(E) ţinând seama de exerciţiile

11.78. şi 111.48. avem:
< F(j),g >= Tr(F(j) o g*) = Tr((/1 ° f +f Ofi) og*) = Tr(f1 oJo g*)+
+Tr(f0fi g*) =(deoarece Tr(uov) = Tr(vou)) =Tr(fo g* o/1)+ Trlf 0/i g*) =
O O

=Tr(Jo (J1 o g)*) + Tr(Jo (gofi)*) =Tr(Jo (J1 o g+ gofi)*) =

=</,/1 °g+g 0 fi >=<f,F(g) >, adicăF este autoadjunct.

111.77. Fie E un spaţiu vectorial euclidian real (sau complex), de

dimensiune finită ne N*, iar f,g e End(E) , astfel încât f+g=l E şi
rgf+rgg=n. Dacăf este autoadjunct se cere:
a) Să se arate că g este autoadjunct.
b) Să se arate căfof=f şi gog=g.
c) Să se arate că (f+gl=f+g, oricare ar fi n e N*.

SoluJie. a) Oricare ar fi x,y e E avem < g(x),ji >=< x - f{x),y > =

=< x,y > -<f(x),y >= < x,y >-< x,f(y) >=< x,y-fly) >=< x,g(y) >, adică
g este autoadjunct.
b) Fie 'PlJ o bază ortonormată a lui E, iar A,B matricele
endomorfismelor f, respectiv g în raport cu această bază. Deoarece f este
autoadjunct există o bază ortonormată 'P13 1 a lui E în raport cu care matricea
lui/ are forma diagonală p- 1AP=diag(a 1 ,a2 , ••• ,arp0, ... ,0) , unde P
este matricea de trecere de la 'PlJ la 'PlJ 1 , r1 =rgf, a1, ... , C1..r 1 e R.
Egalitatea f+g=JE este echivalentă cu egalitatea A+B=In , adică
P-1AP+P-1BP=In. Astfel, matricea lui g în raport cu baza 'PJJ 1 este

p- 1BP = In -P- 1AP = diag(l - a1, ... , 1-ar„ 1, ... , 1). (*)

Din rg(P-1BP)=rgB=rgg=n-rgf=n-r1 rezultă a 1 =···=ar, = 1. De aici

avem:
p- 1AP =diag(l, ... , 1, O, ... , O) şi p-l BP =diag(O, ... , O; 1, ... , 1).
'--v--' '--v--'
n~~ n~~

Rezultă (P- 1AP)1=P-1AP şi (P- 1B1!)2=P- 1BP sau A 2 =A şi B 2 =B, ceea ce este
echivalent cu/0 f=f şi g:,g=g.

138
 c) Egalitatea f+g=l E implică f 0 / + g:>f=f Ţinând seama de b)
obţinem g::,/=0. Analog, se obţine şif 0 g= 8. Acum se obţine uşor
egalitatea cerută la c ).

111.78. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex sau
real, de dimensiune finită n, iar f e End(E) autoadjunct. Să se arate că f
este nenegativ, dacă şi numai dacă, valorile proprii ale lui sunt nenegative.

Solu/ie. Presupunem că f este nenegativ. Dacă Â e R este o

valoare proprie a sa, oarecare, iar x e E este un vector proriu
corespunzător, avem O ~<x,f{x) >= Â. <x,x >. Ţinând seama că <x,x >> O ,
avem Â.~0.
Reciproc, presupunem că valorile proprii ale lui f sunt nenegative
şi arătăm că f este nenegativ. Deoarece f este autoadjunct, există o bază
ortonormată {e 1, ••• , en} a lui E în raport cu care matricea lui fare forma
diagonală
D = diag(Â. 1, ••• , Ân), unde Â.1, •.• Ân sunt valorile proprii ale lui f,
scrise fiecare de atâtea ori cât este multiplicitatea sa algebrică.
n .
Atunci, oricare ar fi x = 1:x'e; E E avem
i=I
n. n. nn.. nn ..
<x,f{x) >=< ~x'e;, ~x1.f{ej) >= _L ~x'x1 < e;,f{ej) >= L LX'x1 Â.·Or =
1=1 FI 1=1Fl i=lj=I 'J r.J

= f Â;lxîl ~ O2
. Deci,/ este nenegativ.
i=l
Observaţie. f este pozitiv definit, dacă şi numai dacă, valorile
proprii ale lui sunt strict pozitive.

111.79. Fie (E, <, >} un spaţiu vectorial euclidian complex (real),
de dimensiune finită n, iar f E End(E) un operator pozitiv definit. Să se
arate că inversul său .r-1 este pozitiv definit.

Solu/ie. Dacă Â. 1, ••• , Ân sunt valorile proprii ale lui f, în baza

exerciţiului 111.78., avem Â. 1, ••• , Ân > O. Dar, valorile proprii ale lui J- 1
sunt r:;, ...,
~n > O, deci, în baza aceluiaşi exerciţiu, f
I
este pozitiv definit.

111.80. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex, de

dimensiune finită n, iar / E End(E) autoadjunct. Să se arate că există
a e R , astfel încât operatorul/+ a 1E să fie pozitiv definit.

Solu/ie. Deoarece feste autoadjunct~ valorile proprii ale sale sunt

reale. Fie ele Â. 1, ••• , Ân. Atunci, oricare ar fi a e R, valorile proprii ale
operatorului f+al E sunt a - Â. 1, ... , a - Ân. Pentru ca f+a 1E să fie pozitiv

139
definit, în baza exerciţiului anterior, este necesar şi suficient ca
a-Â.1, ... ,a-Ân > O. Deci, este suficient să luăm a> max(Â. 1, ••• , Ân)-

111.81. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex(real),

de dimensiune finită n, iar f e End(E). Să se arate că f este nesingular,
dacă şi numai dacă,f * este nesingular.

Solu/ie. Fie ?1J ={e 1, ••• , en} o bază ortonormată a lui E, iar A
matricea lui f în raport cu această bază. Atunci, matricea lui f * în raport cu
baza ?1J este A • Evident, A este nesingulară, dacă şi numai dacă, A' este
1

nesingulară. Acum, afirmaţia din enunţ rezultă uşor.

111.82. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian complex (real),
de dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator pozitiv definit. Dacă
A= (ci;) ~= l,n este matricea luif în raport cu o bază ortonormată a lui E,
l;: 1, n
să se arate că a;> O, oricare ar fi i=l,2, ... ,n.

x x
SoluJie. Deoarece feste pozitiv definit, pentru orice e E, ::t:. O,
avem <j{x),x >O. În particular, pentru once i= 1,2, ... ,n avem
(/{e;), e;} > O, adică a:> O.

111.83. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex (real),
de dimensiune finită
n, iar f e End(E) un operator nesingular. Să se arate
căf 0 f" şif'"0/ sunt operatori pozitiv definiţi.

Solu/ie. Oricare ar fi x,ji e E avem < (fO .f )(x),ji >=

=<.f (x),.f (y) >=<x, (f0 .f )(y) >. Pe de altă parte,
< (Jo.f)(x),ji >=< x, (Jo.f)*(y) >. Astfel<x,(fof)(ji) > =
=<x,(f0 j)*(y)>, oricare ar fi x,jieE. În particular, pentru
x=(fo.f)(y)-(f0 j)*(y), obţinem (f0 j)(y)=(f0 .f)*(y), oricare ar fi
ji e E. Rezult.ă că { 0 .f = (f0 j)*, adicăf 0f'" este autoadjunct.
Dacă f. este nesingular, în baza exerciţiului anterior, f • este
nesingular şi, d~ci, oricare ar fi x e E,x ::t:. O avem f (x) ::t:. O.
Atunci, oricare ar fi x e E, x ::t:. O, rezultă
< (f0 j)(x),x >=<.f (i),.f (i) >> O. Deci, f 0f" este pozitiv definit.
Analog se arată căf'"0/ este pozitiv definit.

111.84. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex (real)
de dimensiune finită, iar f e End(E). Să se arate că f •0 f şi f 0f • sunt
operatori nenegativi.
140
 SoluJie. Se procedează ca la exerciţiul anterior.

Ill.85. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex (real),
de dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator de rang r, 1 ::;; r ::;; n - 1.
Dacă P/.1 ={e 1, ••• , en} este o bază ortonormată a lui E formată din vectori
proprii ai endomorfismului nenegativ ro
f, cu el' ... , e, corespunzători
valorilor proprii nenule Â, 1 , ••. , Â,', să se arate că:
a) {eM- 1, ••• ,en} este bază ortonormată pentru Kerf,·
b) {e 1, ••• , er} este bază ortonormată pentru Imf ·; ·
c) {/(ei), ... ,fie,)} este bază ortogonală pentru lmf,·
R,
d) ll/te;)II = i = f,r;
e) /(e;) este vector propriu pentru f of· corespunzător valorii proprii
Â,i, i = 1,r.

SoluJie. a) er+ 1, ... , en

sunt vectori proprii pentru f •01,
corespunzători valorii proprii Â, = O, adică {f O j)(e;) = O, i = r + 1, n.
Atunci, <fie;),fie;) >=< e;, {f O J)(e;) >=< e;, o>= o, adică f(e;) = o,
i=r+ 1,n. Rezultă că e, e Kerf, i=r+ 1,n. Întrucât er+l,··•,en sunt
liniar independenţi, iar dim Kerf=n-rgf=,n-r, deducem că {e,... 1, ... , en} este
o bază (chiar ortonormată) pentru Kerf.
b) Endomorfismelef şif• au acelaşi rang, deci dim Imf·=r. Cum
e e
1, ••• , r sunt vectori liniar independenţi, pentru ca ei să formeze o bază
pentru Imf-, este suficient să arătăm că aparţin lui Imf * •
Într-adevăr, luând a 1 = ;,
f(e 1) avem f (a;)= ;, f (j{e;)) =

= ')I,.' '\ ;-
I\, e 1,= -e;,l. = -1
,r, a d'1cae; e Im1 ,z = 1,r.
w - ·""' • -

c) Se ştie că {/(e 1), ... ,fien)} . este un sistem de generatori pentru

Imf. Dacă ţinem seama că /(e r+ 1) = · · · =fie n) =O, deducem că
{/(e 1), ... ,fie,)} este un sistem de generatori pentru Imf.
Dacă a 1fie 1) + .. •+ a'fie,) =O, adică /(a 1e1 + · · · + a'e,) = O, avem
1
a e1 +··•+a'e, E Kerf. Atunci există aM-1,··•,an E C(sauR), astfel
încât a e1 +··•+a'e,=a,... 1eM-I ~-·•+anen. Vectorii e1, ... ,en fiind liniar
1

independenţi obţinem a 1 = · · · = an = O. Deci, f(..e 1 ), ••• ,fier) sunt vectori

liniar independenţi. Astfel, {/(e 1), ••• ,fie,)} este o bază pentru Imf. În plus,
<fie;),fiej) >=< e;, {f o j)(ej) >=< e;, Â,iej > = ')J < e; 'ej >= o, oricare ar
fi,i,j = r,;:, * i j.
d) lltte1)II = J<fie;),fie;) > = J< e 1, {f O J)(e 1) > =
✓-~-e-;,_Â,_i_e,-.>- = J->,__; < e;, ei > = R, i =-1,-r.
(f j)(f{e;)) = fi(f O /)(e;)) = fiÂ. 1e;) = Â.'l{e;), i = 1,r. Din c)
e) 0

*
avem /(e;) O, ,i = 1,r. Atunci, /(e;) · este vector propriu pentru f 0 f
corespunzător valorii proprii 'A/, i = 1,r.

141
 111.86. Fie -(E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex (real),
de dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator nenegativ. Să se arate că
există g e End(E), astfel încât g 0 g=f.

SoluJie. Deoarece f este nenegativ valorile proprii ale sale,

Â. 1, ... , Â.n, . sunt
nenegative. De asemenea, f fiind autoadjunct (simetric)
există o bază ortonormată Pl3 a lui E în raport cu care matricea lui feste
D = diag(Â. 1, ••• , Â.n), Dacă notăm prin g aplicaţia liniară, g: E ➔ E, a
cărei matrice în raport cu baza PIJeste D 1 =diag([i:;, ... , ff;), avem
gog=f.

III. 87. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian real de
dimensiune finită şif e '07 (E).Să se arate că:
a) dacă Â. e R este o valoare proprie a lui/, atunci Â. = ±1;
b) dacă E I c E este un subspaţiu vectorial al lui E, invariant în
raport cu/, atunci şi Ef este invariant prin f

SoluJie. a)Dacă v e E, v:;; O este un vector propriu corespunzător

lui atunci din llt{v)II =!Ivii rezultă IÂ.lllvll =llvll, deci IÂ.I = I.
Â.,
b) Fie a e Ef şi ji e E1• Restricţia lui f la E, fiind o bijecţie,
există x e E 1 , astfel încât f{x) =ji.
Rezultă <fl..a),y >=<fl..a),fi.x) >=< a,x >= O, deci f{a) e Ef.

111.88. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian real şi

fe End(E).
Să se arate că:
a) dacă feste ortogonal şi antisimetric, atunci f O f= - 1E;
b) dacă f este antisimetric şi/ 0 / =- IE , atunci f este ortogonal.

SoluJie. a) Din ipoteză rezultă:

O=< x +.f{x),fl..x +fi..x)) >=< x, x > +< x, (fO .l)(x) >= }(< (fO j)(x) + x,
/)(x) +x >). Deci (/ /)(x) =-x, oricare ar fixe E; .
( /0 0

b) Din o=<fl..x) +x,flf(x) +x)) >=<fl..x) +x,-x+fl..x) >=

=<fl..x),fl..x) >-< x,x > rezultă llt{.x)II =llxll, oricare ar fi .x e E.

111.89. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian real, de

dimensiune finită n ~ 3 şi /e Aut(E). Să se arate că, dacă/ 0 g=gof, oricare
ar fig e '@+(E), atunci/ este omotetie.

SoluJie. Presupunem, prin reducere la absurd, că există a e E ,

astfel încât vectorii a şi fl..a) sunt liniar independenţi. Atunci, există o bază

142
ortonormată a lui E, :YB={e I , e2, ... , en} astfel încât el şi {e I, e2} = ~,
este o bază a subspaţiului generat de vectorii a şi fi.a). Fie g e w+(E) dată
în baza Pllprin ecuaţiile:

y 2 = x 2 cos<p-x3 sincp
y 3 = x 2 sin<p+x 3 coscp
yi = x; dacă i e {I, 4, .. ·, n}.

Din a = llălle 1,fi.a) = ae 1 + Pe2, P-:;:. O , rezultă

g(a) = a şi g(f(a))-:;:.fi.a).
Deci, (/0 g)(a) =fi.a)-:;:. (g 0 .fJ(a), în contradicţie cu ipoteza.
Rezultă că oricare ar fi x e E există Â(x) e R , astfel încât f(x) = Â(x)x,
deci (vezi problema 11.70.), feste o omotetie.

111.90. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real, dim E=2. Să
se arate că:
a) dacă f e rt +(E), atuncif este o rotaţie de unghi 8 e (-7t, 7t] a
spaţiuluiE;
b) dacă f e '@ -(E) , atunci f este o simetrie ortogonală a lui E;
c) orice rotaţie f e (Ji +(E) este produsul a două simetrii fată de o
pereche ordonată de subspaţii vectoriale unu-dimensionale.

Solu/ie. Fie f E 'iW (E) şi A = ( ~ : J matricea lui f într-o

bază ortonormată. Din condiţiile de ortogonalitate

(a 2 +~ 2 =y2 +6 2 =1, a~+y6=0) rezultă:

A= cose -sine J' e E (-7t, 7t], dacă fE 'W+(E)

( sine cose

şi

A= ( cos8 sin 88
sine -cos
J, 8 e (-7t, 7t] , dacă f e ©1-(E).

a) Dacă fe -@+(E}, este dat prin ecuaţiile:

y 1 = x 1 COS8-x2 sin8
y 2 = x 1 sin8 +x 2 COS8

şi reprezintă, din punct de vedere geometric, rotaţia planului în jurul unui

punct. O astfel de transformare are valori proprii reale numai dacă 8 = O
sau 8 = 7t (f = 1E sau/este simetria lui E faţă de subspaţiul nul).

143
 b) f e '@ -(E), atunci / admite valorile proprii Â. 1 = 1,
Dacă
Â. = -1 şi vectorii
2 i1 =
(cos½, sin½), fi =
(sin½, -cos constituie o f)
bază ortonormată de vectori proprii. Matricea lui f în această bază este

A' = ( o1 O ) ··1e
ş1. ecuaţu 1u1·1,,.
, m această baza, se scnu: yl2 = xi2
w w •

...:.1 y = -x .
Deci, f este simetria ortogonală a lui E faţă de subspaţiul generat de
vectorul f 1 •
c) Se observă că:

( :~:: : : : ) = ( :~:: ~::a )( ~ ~I )-

m.91. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real, dim E=2. Să
se precizeze semnificaţiile geometrice ale transformărilor
fi,Ji,/3 e End(E) date într-o bază ortonormată prin ecuaţiile:

y 1 =3x 1 -4x 2
y 2 =4x 1 +3x 2 ,

y 1 =3x 1 +4x 2
y 2 =4x 1 -3x 2 •

Solu/ie: Matricea A,=( -i =ţ Jasociată lui f, este ortogo-

nală şi det A 1 = -1, deci.fie 'CW-(E). Rezultă căf. este simetria planului
faţă de subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii Â.=l. Un vector
propriu corespunzător este v={3,-1) şi axa de simetrie are ecuaţia
x 1 +3x 2 = O.
Matricea A 2 asociată lui fi se poate scrie sub forma
3 4
A
2
=5
(
s
.!
5
s
1.
5
J=SA~.
Matricea A~ este ortogonală şi det A~ = 1. Rezultă că fi este o
asemănare de primul tip. Ea se descompune în produsul dintre omotetia de
coeficient k=S şi rotaţia planului de unghi 0 dat de condiţiile:

144
 . e
cos e = 53 , sm =-54 .
Matricea A 3 a~ociată lui/; se poate scrie sub forma
3 4
A=5
3
s s
.i _]_ ) = SA~.
(
5 5

Matricea A~ este ortogonală şi det A~ =-1, deci /; este o asemănare de

tipul doi. Ea se descompune în produsul dintre omotetia de
coeficient k = 5 şi simetria planului faţă de dreapta vectorială ce constituie
subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii Â.=l a matricei A~.Ecuaţia
axei de simetrie este x 1 - 2x 2 = O.

m.92. Fie (E, <,>)un spaţiu vectorial euclidian real, dim E=3. Să
se arate că:
a) dacă/ e fŞ +(E) , atunci feste o rotaţie a lui E în jurul unui
subspaţiu E 1 c E, dim E 1=1;
b) dacă/ e @ -(E) , atunci f este produsul unei rotaţii a lui E în
jurul subspaţiului E 1, dim E 1=1, cu simetria lui E faţă de Ef.

Solu/ie. a) Dacă/ e t@ +(E) , din teorema III.8 rezultă că există o

bază ortonormată fl3={e 1,e 2 ,e 3 } a lui E relativ la care matricea lui/ este
de forma

A=( ~ co~e -siie

O sine cose.
]·

Ecuaţiile transformării f sunt:

y1 =xl
y2 =x 2 cose-x 3 sine
y3 = x 2 sin e + x 3 cose .
Deci, J poate fi interpretată geometric ca rotaţia de unghi e a
spaţiului Eînjurul subspaţiului E 1, generat de vectorul e1 •
Dacă A 1 este matricea lui f într-o bază ortonormată oarecare, din
invarianţa polinomului caracteristic, rezultă TrA = TrA 1, deci
1
cose=½( TrA -1 ).
*
Dacă e O, E I este subspaţiul propriu corespunzător valorii
proprii simple Â. = I.
Dacă e = O, rezultă/= 1E ; dacă e = 1t , f este simetria spaţiului
faţă de Er .
b) Dacă/ e '@ -(E) există o bază ortonormată a lui E,

145
~{ e1, e2 , e3 } în raport cu care matricea lui/ are forma canonică.
-1 o o
A=( o
o
cose -sin8
sine cose
)·
Evident,

)(~
o o
A=
( -I
~
o o
1
o
o cose -sin8
sine cose
}
Deci, considerând aplicaţiile:
yl =xi
h: y 2 =x 2cos e-x 3 sine
y3 =x 2 sin e+x 3 cose
şi
yl =-x1
J;: y2 = x2
y3= x3

rezultă /=fi o fr
Evident,/; este rotaţia lui E, de unghi e în jurul subspaţiului
E 1 generat de vectorul e-1 , iar fi este simetria ortogonală a lui E faţă de Ef .
Observăm că, dacă e =0,f este simetria lui E faţă de subspaţiul L(e 2 ,e 3 ) ,
iar dacă e =7t , / este simetria lui E faţă de subspaţiul nul.
Dacă e * *
O, e 7t şi A' este matricea lui/ într-o bază ortonormată
oarecare, atunci E 1 este subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii
simple  = -1 şi cos 8 =½(Tr A 1 + 1).

111.93. Să se arate că orice rotaţie a unui spaţiu vectorial euclidian

real de dimensiune trei este produsul a două simetrii faţă de o pereche
ordonată de plane vectoriale.

m.94. Fie (E,<, >) un spaţiu vectorial euclidian real, dim E=3 şi
/ e End(E) dat într-o bază ortonormată prin ecuaţiile:

Y 1 = llx1
15
+-Lx2 + J.Q.x3
15 15

Y2 = 2-xI + ~x2 _ 2-x3

15 . 15 15

y3 =-fxl +fx2 +fx3.

146
 Să se studieze transformarea f precizându-se semnificaţia ei
geometrică.

l
11.. ..1... 1Q.
15 15 15
SoluJie. Matricea A= [ ..1... 1±. _...L este ortogonală şi
15 15 15
_1. l. 1.
3 3 I 3

det A= 1, deci f e t@ +(E). Rezultă că f reprezintă din punct de vedere

geometric (problema 111.92.) rotaţia lui E, de unghi 0, în jurul unui
subspaţiu E 1, dim E 1=l.
Se obţine cos8 = ½(TrA-1) = ½<f-1)
= f , 0 =arccosf.
Matricea A admite valoarea proprie simplă Â.= 1, iar v=( 1,2,0) este un vector
propriu corespunzător.
Deci,/ este rotaţia spaţiului, de unghi 0 = arccos f în jurul dreptei
vectoriale E 1 de ecuaţii 2x 1 -x 2 = O, x 3 = O.

111.95. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real, dim E=3 şi
f e End(E) dat într-o bază ortonormată prin ecuaţiile:

Y1 =1.xl
3
+ 1.x2
3
+ l.x3
3
Y2 = _.!.!.xi + ..!Q.x2 + .l....x3
15 15 15
Y3 = .l....xl + i..x2 _ .!!x3
15 15 15 '

Să se studieze transformarea f precizându-se semnificaţia

geometrică.

SoluJie. Matricea asociată lui/,

}
1. l.

A=[ J.1....
3 3
.!Q. .1....
15 15 15
..i.. _.!±.
15 15 15

este ortogonală şi det A= - 1, deci f e f;1 -(E). Rezultă că (problema

111.92.)f este rotaţia spaţiului înjurul unei drepte vectoriale E 1 compusă cu
simetria ortogonală a lui E faţă de Ef . Unghiul de rotaţie este dat de
relaţia:
cos8 = ½(TrA + 1) = ½< 15 + 1) =
6 7
10 •

147
 Matricea A admite valoarea proprie simplă Â, = -1 şi v=( 1, 1,-7) este
un vector propriu corespunzător. Rezultă că/ este produsul dintre rotaţia lui
E, de unghi 8 = arccos 170 în jurul dreptei vectoriale

E1 :(x 1 -x 2 = O, 7x 1 +x2 = O) şi simetria lui E faţă de

Ef: (x 1 +x 2 .-7x3 = O).

m.96. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real, de

dimensiune finită şi k e R, k>O. Transformarea f e End(E) se numeşte
asemănare de coeficient k dacă llt{x)II = kllxll, oricare ar fi x e E. Se cere:
a) Să se arate că oricare asemănare se poate descompune în
produsul dintre o omotetie şi o transformare ortogonală. (Asemănarea se
consideră de acelaşi tip ca şi transformarea ortogonală corespunzătoare).
b) Dacă dim E=2, să se scrie ecuaţiile unei asemănări într-o bază
ortonormată.

SoluJie. a) FieJ; şiJ; omotetiile de coeficienţi k şi f respectiv.

Atuncif;=J;ofeste o transformare ortogonală şi f=J;oJ;.
b) O asemănare de primul tip are ecuaţii de forma:

y 1 =k(x 1 cos<p-x 2 sin<p)

y 2 =k(x 1 sin<p +x 2 cos <p} .
O asemănare de tipul doi are ecuaţii de forma:

y 1 = k(x 1 cos<p+x 2 sin<p)

y 2 = k(x 1 sin <p - x 2 cos <p).
111.97. Fie (E, <,>) un spaţiu vectorial euclidian real, dim E=n <oo .
Să se arate că, dacă f e End(E) este o aplicaţie injectivă şi conformă
(păstrează unghiurile}, atunci/ este o asemănare.

SoluJie. Fie PJJ.{e 1, ••• , en} o bază ortonormată a lui E şi

x= f.x;e;, cu xk :;t O, 1 -5: k-5: n, k fixat. Rezultă:
i=l

<ek.;x> _ <fl..ek),f(x)> <fl..ek),xk_fl.ek)+f(x-xkek)>

llekllllxll - llt(ek>ll 11/Cx)II llt(ek>ll 11/Cx>II

_ xk<fl..ek)J{ek)>
- llt(ek>ll ll!{<i>II •
 . xk x"llt{ek)II llill _ 1
Deci, llill = 11/(x)II ' sau 11/tx)II - 11.l(ek)II •
· . llall 1 -
Dacă a=e1+e2+ .. +,en, atunci 11/(a)II = 11/{ek)ll'k=l,n.
Deci, oricare ar fi xe E, x-:;: O, avem

constant, adică / este o asemănare.

m.98. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real şi

Sr ={x e re R, r > O. Dacă f e End(E), să se arate că:
El llxll =r },
a) f e 1J(E), dacă şi numai dacă, f(Si) ~ S 1;
b) f este o asemănare de coeficient r >O, dacă şi numai dacă,
/(S1) ~ Sr,

Solu/ie. a. Demonstrăm suficienţa condiţiei. Fie x e E,x -:t: O şi

a= x !1~11 e S1. Din f(a) e s1, rezultă llt(x) I 1~11)11 1~ 111/(x)II = 1, deci
=
l)f(x>II =llxll.
 CAPITOLUL IV

FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE

Fie V un spaţiu
vectorial peste K.
Definiţia IV.1. O apli~aţie b : Vx V ➔ K se numeşte formă
biliniară pe V dacă îndeplineşte condiţiile:
1) b(ax+~y,z)=.cxb(x,z)+~b(y,z),oricare ar fi cx,~eK şi
x,y,ze V;
2) b(x, cxy + ~z) = cxb(x, y) + ~b(x, z), oricare ar fi ex, ~ e K şi
x,y,z e v.
Spunem că forma · biliniară b : Vx V ➔ K este simetrică
(antisimetrică) dacă b(x,y) =b(y,x) (respectiv, b(x,y) =-b(y,.x)), oricare ar
fi x,jie V.
Definiţia IV .2. Dacă b : V x V ➔ K este o formă biliniară
simetrică, aplicaţia f: V ➔ K, definită prin f{x) = b(x,x), oricare ar fi
x ~ V, se numeşte forma pătratică asociată lui b.
Forma biliniar~ b se numeşte forma polară sau forma dedublată a
lui/
Când caracteristica lui K este diferită de 2, legătura dintre f şi b
este dată de egalitatea b(x,y) = f [f{x,y)-j{x)-fly)] oricare ar fi x,y e V.
Definiţia IV.3. Fie V un spaţiu vectorial real.
a) Forma pătratică f: V ➔ R se numeşte pozitiv-definită
(negativ-definită), dacă f{x) ~ O (respectiv SO ), oricare ar fi x e V, şi
f{x) =O , dacă şi numai dacă, x = O;
b) FollÎla pătratică f: V ➔ R se numeşte pozitiv-semidefinită
(negativ-semidefinită), dacă f{.x) ~ O (respectiv, f{x) SO ), oricare ar fi
xe V;
c) Forma pătratică f: V ➔ R se numeşte nedefinită dacă există
ă, b e V, astfel încât f{ă) > O şi f{b) < O.
Fie V un spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n, n~ 1, iar
r!lJ = {ă 1, ... , ăn} o bază a sa.
Dacă b : Vx V➔K este o formă biliniară avem:
n n ..
b(x,y) = :E :Eaijx'Y' (IV. I)
i=I j=I
n . n . _
oricare ar fix= 1: x'a;, ji = 1:y'aj, unde aij = b(a;, aj), i,j = 1, n.
i=l j=l

Egalitatea (IV .1) se numeşte expresia analitică a formei biliniare b

în raport cu baza PJJ , iar A= (aij) e Mn(K) se numeşte matricea asociată
formei biliniare b în raport cu baza PJJ •
Evident, egalitatea (IV.I) este echivalentă cu egalitatea
h(x,y) = x '93 Ay 93 (IV.2)

numită expresia matriceală a formei biliniare b în raport cu baza f!/J .

Teorema IV.I Fie V un spaţiu vectorial peste K de dimensiune
finită n, n ~ I, iar b: Vx V ➔ K o formă biliniară. Atunci, dacă A este
matricea lui b în raport cu baza f!/J 1= {a 1, ••• ,an}, iar B este matricea lui b
în raport cu baza PJJ 2 = {b1, ••• , bn} avem B = C'A C, unde C este matricea
de trecere de la baza PJJ I la baza '!m2•
Rezultă uşor din această teoremă că rangul matricei unei forme
biliniare este invariant la o schimbare a bazei.
Definiţia IV.4. Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, de
dimensiune finită n, n ~ I , se numeşte rang al formei biliniare
b: Vx V ➔ K rangul matricei sale în raport cu o bază oarecare a lui V. Vom
scrie rg b.
Teorema IV.2. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune
finită n ~ I, iar b: Vx V ➔ K o formă biliniară pe V. Atunci, b este
simetrică (antisimetrică), dacă şi numai dacă, matricea sa în raport cu o bază
a lui V este simetrică (respectiv, antisimetrică).
Definiţia IV.5. Dacă V este un spaţiu v~ctorial peste K, de
dimensiune finită n, n ~ 1, se numeşte matrice a formei piitratice f: V ➔ K
în raport cu baza PJJ a lui V, matricea polarei sale b în raport cu baza PJJ .
Din (IV.I) obţinem expresia analitică a formei pătratice/ în raport cu baza
PlJ={a1, ... ,an} a lui V:
n n ·
f(x) = :E :Eaijxixj, (IV.3)
i=I j=I
n .
unde x = 1:x'a; e V, iar din (IV.2) obţinem expresia matriceală a lui/ în
i=l

raport cu baza '!m

f(x> = x, Ax
93 91 , (IV.4)
unde A= (aij) e Mn(KJ este matricea lui/ în raport cu baza Pli

151
 Definiţia
IV.6. Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, de
dimensiune finită n(n ~ 1), se numeşte rang al formei_ pătratice f: V ➔ K
rangul polarei sale b.
Dacă în raport cu baza gJ = {e 1, ... , e,,} a lui V matricea formei
pătratice f: V ➔ K este diagonală, adică
 =diag(a1, .. ,,Cl.n) E Mn(K),
spunem că baza gJ este bază canonică pentru f, iar despre ·expresia
n .
analitică a lui f în raport cu baza ~ adică '{(x} = LCX;(x') 2 , oricare ar fi
i=l
n •
x = 1:x'e; e V, spunem că este o expresie canonică pentru f
i=l
Teorema IV.3. (Gauss). Fie V un spaţiu vectorial peste K, de
dimensiune finită n ~ l, iar f: V ➔ K o· formă pătratică a cărei expresie
n n ..
analitică în raport cu baza gJ={a 1, ... , an }a lui V este '{(x) = r, r, aijx'x1 ,
i=l j=l
n •
x= i=l1:x'a;.
Atunci, există o bază gJ '={e 1, ...en} a lui Vîn raport cu care/
are expresia canonică f{x) = _f a;(y;) 2 , oricare ar fi .x = :Î:,yie; e v.
r=l i=l
Într-adevăr, presupunem că există ie { 1, 2, .. , n} astfel încât
a;; -:f:. O (altfel, presupunând că arp-:f:. O, r -:f:. p, facem schimbarea de coordo-
nate xr = tr + tP, xP = tr -tP, xi= ti, ie {1,2, ... ,n}\{r,p} şi obţinem pentru
f o expresie analitică în care coeficienţii lui (r)2 şi (tP) 2 sunt nenuli). Pentru
• simplitate presupunem că a 11 -:f:. O.
Atunci grupând termenii care conţin
variabila X obţinem '{(x) =a11(x 1}2+ 2x 1(a12x 2 + .. •+a1nXn)+/1(x),
1

unde fi(.x) este o formă pătratică ce depinde numai de coordonatele x2, ... ,r'
n .
ale lui x = 1:x'a;. Prin adunarea şi scăderea unor termeni necesari găsim
i=l
/{.x) = - 1a
li
(a11x 1+ · .. + a1nxn) 2+ f2{x), unde f2(.x) este o formă pătratică ce
depinde numai de x2, ... ,r'.
Prin schimbarea de coordonate: z 1 = a 11 x 1 + · · · + a inxn,
zi =x'·, i = 2, 3, ... , n obţinem pentru f expresia analitică:
/{x) = ¼<z 1) 2'+/ 3 (x), unde '3(x) depinde numai de coordonatele z2, ... ,z'. Se
repetă raţionamentul pentru f .î , etc. După un număr finit de paşi obţinem
pentru/ expresia canonică /{.x) = :Î:ia.;(y;)2, unde y1, ...yi sunt coordona-
i=l
tele lui x în raport cu baza canonică '!!IJ 1 pentru f
Teorema IV.4. (Jacobi) Fie V un spaţiu vectorial peste K, de
dimensiune finită n, n ~ 1, iar f: V ➔ K o formă pătratică a cărei expresie
analitică în raport cu baza '!!/J = {a 1, ... , 'ăn} lui V este
n n . . n .
'{(x) = r, r, aijx'x1 , oricare ar fix= r, x'a;. Dacă toţi minorii principali
i=l j=l i=l

152
 a12 a13
a22 a23 , ... , -lln = detA,
a32 a33

ai matricei simetrice A e Ms;n(K) sunt nenuli, atunci există o bază

PlJ '= {e 1, ••• ,en} a lui Vîn raport cu care/ are expresie canonică
f{x) = f.
r-1
t
11
1
(Ji) 2 , oricare ar fix= 1: yie;,
i=l
unde /l 0 = 1.
Vectorii bazei gJ 1 se determină din ecuaţiile
e1 = <Xua1
e2 = a21 a 1 + a22a2

en = <Xnt al + <Xn2a2 + ... + <Xnnlln ,

aşa încât b(e;,aj)=O, oricare ar fi i=2,n j= 1,i-1 şi b(e,,a;)= I,

oricare ar fii= l,n, unde b este forma polară asociată lui.f.
Teorema IV.5. (Metoda transformărilor ortogonale). Fie (E, <, >)
un spaţiu vectorial euclidian real, de dimensiune finită n, n ~ 1, iar
f: E ➔ R o formă pătratică. Atunci~ există o bază ortonormată
PIJ '= {e 1, ••• ;en} a lui E în raport cu care f are expresia canonică
n . n .
f{x) = LA;(y') 2 , oricare ar fi x = Ly'e,.
i=I i=I
Practic, când se aplică metoda transformărilor ortogonale pentru
reducerea unei forme pătratice la o expresie canonică, se procedează astfel:
I. Se alege o bază ortonormată PlJ = {a 1, ••• ,an} în E şi se scrie
matricea A a lui/ în raport cu 9d
2. Se determină valorile proprii Â. 1 , ... , Â.r e R ale matricei A cu
multiplicităţile algebrice corespunzătoare m 1 , ••• ,mr ,m 1 +· · ·+mr=n.
3. Pentru subspaţiile invariante VÂ.w··, VÂ., se determină bazele
ortonormate ~ ,... ~-
4. Se consideră baza ortonormată PlJ 1 = .<](J I U· · ·U PlJ r a lui E
şi se scrie expresia canonică a lui/în raport cu baza '!731 , f{x) = f.Â.;(/) 2 ,
i=l
x
unde rn' = (y 1, ••• ,yn).
Observaţie . Dacă V este un spaţiu vectorial peste K, de
dimensiune finită n ~ 1 , atunci rangul formei pătratice f: V ➔ K este egal
cu numărul coeficienţilor nenuli dintr-o expresie canonică a luif
Propoziţia IV.I. Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită
n, n ~ 1. Atunci,forma pătratică f: V ➔ R este pozitiv definită, dacă şi
numai dacă, într-o expresie canonică a sa apar exact n coeficienţi strict
pozitivi.
Consecinţă. Forma pătratică f: E ➔ R , unde E este un spaţiu
vectorial euclidian real de dimensiune finită, este pozitiv definită, dacă şi

153
numai dacă, matricea asociată lui f în raport cu o bază ortonormată a lui E
are n valori proprii strict pozitive.
Teorema IV.6. ·(Sylvester). Fie V un spatiu vectorial real de
dimensiune finită n, n ~ 1 , iar A e Ms;n(R) matricea formei pătratice
f: V ➔ R în raport cu o bază oarecare a lui V. Atunci feste pozitiv definită,
dacă şi numai dacă, toţi minorii principali ai matricei A sunt strict pozitivi.
De asemenea, f este negativ definită, dacă şi numai dacă, minorii
principali de ordin impar ai matricei A sunt strict negativi, iar cei de ordin
par sunt strict pozitivi.
Definitia IV.7. Fie V un spaţiu vectorial real, de dimensiune finită
n,n ~ 1, iar f: V ➔ Ro formă pătratică. Numărul coeficienţilor strict
pozitivi (strict negativi) dintr-o expresie canonică a lui f se numeşte
indexul pozitiv (respectiv, indexul negativ) al'luif
Perechea (p,q), unde p este indexul pozitiv, iar q indexul negativ
pentru J, se numeşte signatura formei pătratice f.
Teorema IV.7.( Legea inerJiei) . Fie Vun spaţiu vectorial real, de
dimensiune finită n, n ~ 1. Atunci signatura formei pătratice f: V ➔ R este
invariantă la schimbarea bazei fată de care f are o expresie canonică.

IV.I. Fie V un spaţiu vectorial real, a,b e V, doi vectori daţi, iar
<p: Vx V ➔ Ro formă biliniară simetrică.
Se cere:
a) Să se determine Â. e R şi x e V, astfel încât
cp(x,x)=O şix=a+M. (*)
b) Dacă a,b e V, astfel încât cp(a,ă) > O şi cp(b,b) < O, să se arate
că:
b,) vectorii a, b sunt liniar independenţi;
b 2) există x1, x2 e L(a, b), liniar independenti, astfel încât
cp(x;, x J = O, i = I , 2 .

SoluJie. a) Cele două condiţii conduc la ecuatia în Â.:

cp(b, b)Â. 2 + 2cp(a, b)Â.+cp(a, a)= o (I)
Sunt posibile următoarele cazuri:
I) <p(b, b) ;c O. Atunci :
I) dacă cp 2 (a,b)-cp(ă,a)cp(b,b)>0, ecuaţia (I) are două rădăcini
reale şi distincte Â. 1, Â. 2 • Deci, există doi vectori x1 = a+ Â. 1b,
x 2 =a+ Â.2 b care satisfac (*).
2) dacă cp 2 (a,b)-cp(a,a)cp(b,b)=O, ecuaţia (1) are două rădăcini
reale şi egale Â. 1 = Â.2 şi deci, există un singur vector, x1 = ă + Â. 1b, care
satisface (*);
3) dacă cp 2 (ă,b)-<p(ă,a)cp(b,b)<O, ecuaţia (1) nu are rădăcini
reale. Deci, nu există Â. e R, x e V pentru care are loc (*).
II) cp(b, b) = O. Atunci:

154
 1) dacă <p(a, b) -:t- O, ecuaţia ( 1) are o singură rădăcină reală
Â.o =- cp(a,a~ • Deci, există un singur vector x0 =a+ 'A. 0b e V care
2 <p(a,b)
satisface (*);
2) dacă cp(a, b) = O şi cp(a, a) -:t- O nu există 'A. e R şi x e V care
să verifice (*);
3) dacă cp(a, b) = O şi cp(a, a)= O, atunci ecuaţiile (*) sunt
verificate de orice  e R şi x e V.
b 1) Deoarece <p(a, a)> O şi cp(b, b) < O rezultă că a şi b sunt
a,
nenuli. Acum, dacă am presupune că b sunt liniar dependenţi, ar exista
ex e R*, astfel încât b = CJ.ă. Rezultă că <p(b, b) = ex 2 <p(a, a). Evident, în
baza ipotezei, această egalitate este falsă. Deci, b sunt liniar independenţi. a,
b 2) cp(a, a)> o şi cp(b, b) < o implică cp2 (a, b)- cp(a, a) cp(b, b) > o.
Rezultă că ecuaţia ( 1) are două rădăcini reale şi distincte Â. 1, Â. 2. Atunci,
conform cu a) există x1=a+Â.1b, x2 = a+'A. 2 b , astfel încât
cp(x;,x;) = O, i = 1, 2. Fie ax 1+ (3x 2 = O o combinaţie liniară nulă a
vectorilor x1 ,x2, adică (ex+ ~)a+ (exÂ.1 + ~Â.2)b = O. De aici, ţinând seama
că a, b sunt liniar independenţi obţinem ex+~= O, ex'A.1 + ~Â.2 = O. Însă
Â1 * Â2. Deci, ex=~= O, adică 1 x ,x2
sunt liniar independenţi.

IV.2. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită

n ~ 1, iar b : V x V ➔ K o formă biliniară nenulă.
Să se arate că existăf,ge V* aşa încât b(x,y) = flx)g(y), oricare ar
fi x,y e V, dacă şi numai dacă, rangul lui b este I.

Solu/ie. Presupunem că există f,g e V*, aşa încât b(x,y) =flx)g(y),

oricare ar fi x,y e V. Fie ;<lJ ={a 1, a2, ... ,a,,} o bază a lui V. Notăm
ex;= fla;), ~; = g(a;), i = I,n. Atunci, matricea lui b în raport cu baza PlJ
este A =(ex 1, ••• ,ex,,)'(~ 1, ••• ,~,,). Întrucât rgA=l (deoarece b este nenulă),
rezultă că rangul lui b este unu.
Reciproc, presupunem că rangul formei biliniare b este unu. Atunci,
dacă ~'=
{b 1, ••• ,b,,} este o bază a lui V, matricea A I a lui b în raport cu
această bază va avea rangul unu. Rezultă că există Â 1, ••• ,Â.,,, µ 1, ... µ,, e K,

astfel încât A'=(Â.1,•••,"-n)'(µ 1, ... ,µ,,). Deci,

" n
b(x,y) = (x 1, ••• ,x")A 1 (y 1, ••• ,y")' =(LÂ;xi) (Lµ;yî), oricare ar fi
i=I i=I
n - n -
x= i=l:rrxi b;, y= i=l:r,yi b; e v.
Astfel, b(x,y) =flx)g(y), unde f, g e V* definite prin
n . " .
f{x) = I.'A.;x', g(y) = l:µ;y'.
i=l i=l

155
 IV.3. Fief: R4 ➔ R o formă pătratică a cărei expresie analitică în
raport cu baza canonică a lui R4 este f{x) =x 1x 2 -x 2x 3 +x 3x 4 +x4x 1 , oricare
arfix=(x 1,x 2 ,x3,x4 ) E R4 .
Se cere:
a) Să se scrie matricea lui/în raport cu baza canonică a lui R 4 şi
expresia analitică a polarei lui/în raport cu aceeaşi bază.
b) Folosind metoda lui Gauss să se determine o expresie canonică
pentru/ şi o bază a lui R4 în raport cu care/ are această expresie canonică.
c) Să se precizeze signatura luif

SoluJie. a) Matricea lui/ în raport cu baza canonică a lui R 4 este

o .l
2 o .l
2
.l
2 o _.l
2 o
A= _.l
o 2 o .l
2
.l
2 o .l
2 o
iar expresia analitică a polarei b a lui /, în raport cu aceeaşi bază a lui R4 ,
este
b(x,ji) = ½x1y2 + ½xly4 + ½x2y1 -½x2y3 -½x3y2 + ½x3y4 + ½x4y1+

+½x4y3, x =(xl,x2,x3,x4 ),y=(y1,y2,y3,y4)e R4.

b) Întrucât toţi coeficienţii a;; =O, i=J,2,3,4, vom face schimbarea
de coordonate x 1 = y 1 +y 2, x 2 = y 1 -y 2, x 3 = y 3, x 4 = y 4. Atunci,
f{.x) = (yl)2-(y2)2-yly3 + y2y3 +y3y4 +yly4 +y2y4.
Dacă grupăm termenii care conţin variabila y' obţinem :
f{x) = (yl -+y3 + +y4)2 -¼(y3)2 -¼(y4)2 -(y2)2 + fy3y4+
+y2y3 +y2y4.
Prin schimbarea de coordonate z 1 =y 1 - y 3 + y 4, z 2 =y 2, f f
z3 =y3' z4 = y4, avem: /{.x) = (zi )2 - (z2)2 - 7(z3)2-
-7(z4)2 +fz3z4 +z2z3 +z2z4
Grupăm termenii care conţin pe z2. Rezultă
f{x) (z 2 - fz 3 - f z 4) 2 + 2z 3z 4.
= (z 1) 2 - Schimbarea de coordonate
1 1 2 2 3 4 3
t =z ,t =z -fz -fz , t =z , t =z , 3 4 4
conduce la
f{x) = (t 1) 2 - (t 2 ) 2 + 21 3 t4 • În sfârşit, facem schimbarea de coordonate
tl =u1,12 =u2,t3 =u3 +u4,t4 =u3-u4.
Obţinem expresia canonică pentru f,
f{x) =(u I )2 -(u2)2 + 2(u3)2 -2(u4)2 (*)

156
 Legătura dintre coordonatele vechi x 1 ,xL ,xj ,x4 şi coordonatele noi
u 1, u 2 , u 3 , u 4 este dată de egalitatea:

Dacă P/3 1= {a ,a ,a ,a 4
1 2 3 4 } este baza lui R în raport cu care/ are
expresia canonică (*), matricea de trecere de la baza canonică la baza Pl3 1
este

Atunci,
a1 =(l, 1,0,0), a2 =(1,-1,0_,o), a3 =(l,-1, 1, 1), a4 =(l, 1, 1,-1).
c) Evident, rangul formei pătrat_ice f este 4, indexul pozitiv este
p=2, iar indexul negativ este q=2.
Deci, signatura lui/ este (2,2).

IV.4. Fie V un spaţiu vectorial real, de dimensiune finită n ~ 1,

iar A e Mn(R). Să se arate că forma pătratică f: V ➔ R, a cărei matrice
într-o bazăm a lui Veste B =In +A 1A, este pozitiv definită.

SoluJie. Evident, B este matrice simetrică. Dacă x ~ = (x 1, ••• ,xn)

este un vector arbitrar din V, nenul, avem:
~ ~ ~I ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
f(x) =X t ;~ Bx ,;i = X :11 X !Îl+ X t rn  tAx :IM= X t ~ X il-1 + (Ax :li ) t (Ax !~ =
= :r,(x;) 2 + (Ax :n>' (Ax ;~ ) ~ :r,(x;) 2 > O. Deci,f este pozitiv definită.
i=l i=l

IV.5. Fie V un spaţiu vectorial real. Notăm :

B(V) = {b: V x V ➔ Rlb formă biliniară},
Bs(V) = {b e B(V)lb(x,y) = b(y,x), oncare ar fi x,y e V}- mu!Jimea
formelor biliniare simetrice pe V;
Bas(V)={be B(V)lb(x,y)=-b(y,x),oricare ar fi x,jie V}- mu!Jimea
formelor biliniare antisimetrice pe V.
Se cere:
a) Să se arate că B(V) este spaţiu vectorial real în raport cu
operaţiile:
(def)
+: B(V) X B(V) ➔ B(V), definită prin (b + g)(x,y) = b(x,y) + g(x,y)
oricare ar fi x,y e V, unde b,g e B( V), arbitrare.

157
• : R x B(V) ➔ B(V), definită prin (cxb)(.x,ji) <":j>cxb(x,y), oricare ar fi
x,ji e V, unde ex e R, be B(V), arbitrare.
b) Să se arate că B/V) şi Bas (V) sunt subspaţii vectoriale pentru
B(V).
c) Să se arate căB(V)=Bs(V) 6'Bas(V).

IV.6. Fie V un spaţiu vectorial peste R. Să se arate că forma

be B( V) este antisimetrică, dacă şi numai dacă, b(x, x) = O, oricare
biliniară
arfixe V.

SoluJie. Dacă b este antisimetrică avem b(x,y) = -b(y,x), oricare ar

fi x,y e V. În particular, pentru y =x obţinem b(x,x) =-b(x,x). Deci,
b(x,x) = o, oricare ar fi .X E V.
Reciproc, fie b e B(V), astfel încât b(x,x) = O, oricare ar fixe V.
Atunci, oricare ar fi x,y e V avem
o= b(x +y,x +y) =b(x,x) + b(x,y) + b(y,x) + b(y,y) = b(x,y) + b(y,x),
adică b(x,y) =-b(y,x.)

IV.7. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar b: V X V➔ K o

formă biliniară. Notăm
V1 = {x e vlb(x,y) = O, oricare ar fi y e V},
V2 = {y e vlb(x,y) = O, oricare ar fixe V}.
Se cere:
a) Să se arate că V1, V2 sunt subspaţii vectoriale ale lui V(numite
subspaJiile de anulare ale lui b);
b) Să se arate că, dacă b este simetrică, atunci V1= V2;
c) Dacă dim V,;,n< 00 , iar rgb=r, să se arate că dim V1=
=dim V2 =n-r.

Indicaţie. c) Fie 9B = {e 1, •• ,,en} o bază a lui V. Atunci x e V1 ,

dacă şi numai dacă, b(x, e;) = O, i =f,"ii, deci, dacă şi numai dacă,
n . n .
LX1b(ej' e;) = O, i = f,"ii, unde X= LX'e i.
j=:l i=l

IV.8. Fie V un spaţiu vectorial real şi aplicaţia T: B(V) ➔ B(V)

definităprin (Tb)(x,y) = b(y,x), oricare ar fi b e B(V), x,y e V. Se cere:
a) Să se arate că Te End(B( V)).
b) Să se arate că T2 = 1B(V)•
c) Să se determine valorile proprii şi subspaţiile proprii pentru
operatorul T.

158
 IV.9. Fie b: R 3 xRJ ➔ R forma biliniară a cărei matrice în raport
cu baza canonică J?/3= {e 1, e2 , e3 } a lui R3 este

A=
2
-1
1
1
O
-1
J.
(
2 -1 2
Se cere:
a) Să se scrie expresia analitică a proiecţiei b, a lui b pe Bs(R3)
de-a lungul lui Bas(R 3 ).
b) Să se arate că forma pătratică f: R 3 ➔ R definită prin
f(x) =b 1(x,x), x e R 3 este pozitiv definită.
c) Folosind metoda lui Gauss (şi respectiv metoda lui Jacobi), să se
determine expresia canonică pentru f şi să se găsească baza lui R 3 în raport
cu care fare această expresie canonică.

IV.IO. Fie b : R 4 x R4 ➔ R forma biliniară a caret expresie

analitică în raport cu baza canonică a lui R este b(x,y) =x 1y' +x 1y 4-
4

-x2y1 +x2y2 +x3yl +2x3y2 +x3y3 +4x3y4 +x4y3+ x4y4,

oricare ar fix= (x 1,x 2,x 3 ,x4),y =(y 1,y2,y3,y4) e R 4 . Se cere:
a) Să se scrie expresia matriceală a lui b în raport cu baza canonică
4
a lui R •
b) Să se determine spaţiile de anulare V 1, V2 ale lui b, precizând
câte o bază şi dimensiunile lor.
c) Să se scrie matricea lui b în raport cu baza ~'= {ă 1 ,ă 2 ,
ă3,ă4} a lui R4 unde ă1 =(l,-l,0,0), ă 2 =(1,l,O,O),
ă3 = (O, O, 1, 1), ă 4 = (O, O, 1,-1).
d) Să se determine expresia analitică a proiecţiei lui b pe Bas(R4 )
de-a lungul lui Bs(R 4 ).

IV.11. Fie b: Mn(R) x Mn(R) ➔ R definită prin

b(A,B) = 2Tr(AB)- Tr(A)Tr(B), oricare ar fi A,B e Mn(R).
1) Să se arate că b este o formă biliniară simetrică.
2) Pentru n=2 se cere:
a) Să se scrie expresia analitică a lui b în raport cu baza canonică a
lui M2(R).
b) Să se scrie matricea lui b în raport cu baza canonică a lui M 2 (R).
c) Să se determine o expresie canonică a formei pătratice
f: M2(R) ➔ R definită prin f(A)=b(A,A), oricare ar fi A e M2 (R),
folosind metoda lui Gauss şi să se găsească baza lui M 2 (R) în raport cu care
fare această expresie canonică.
d) Să se precizeze signatura formei pătratice f

159
 „ ,j

IV.12. Fie R 2 [x] spaţiul vectorial real al funcţiilor polinomiale

reale de grad cel mult doi şi fie aplicaţia b: R2 [x] xR 2 [x] ➔ R, definită
l
prin b(p,q) = J p(t)q(t) dt, oricare ar fi p,q e R2 [x].
o
Se cere:
a) Să se arate că b este o formă biliniară simetrică.
b) Să se scrie matricea lui b în raport cu baza { 1, x, x/} a lui

c) Să se scrie matricea lui b în raport cu baza {l, 1-x, 1-x2 }.

d) Să se scrie expresia analitică a formei biliniare b şi expresia
analitică a formei pătratice f: R2[x] ➔ R,.l{p) = b(p,p),p e R2[x], în
raport cu baza { 1, X, r}.
e) Folosind metoda lui Gauss să se determine o expresie canonică
pentru/ şi baza lui R2 [x] în raport cu care/ are această expresie canonică.

IV.13. Fie V un spaţiu vectorial euclidian real, de dimensiune finită

n, f: V ➔ A o formă pătratică pozitiv definită, cu matricea A în raport cu
baza ?/3 a lui V, iar g : V ➔ R forma pătratică a cărei matrice· în raport cu
baza f?l3 este A·1 .Să se arate că g este pozitiv definită.

SoluJie. Dacă/ este pozitiv definită, rezultă că A admite exact n

valori proprii pozitive Â. 1, ... , Â.n, Atunci, A· 1 are n valori proprii pozitive
1 1 D. ""dfi"•
I;-, · · ·, I;. eci, g este pozitiv e mita.

IV.14. Fie ~ = {e 1, e2 , e3 } baza canonică a spaţiului

vectorial aritmetic R3 şi fie b: R 3 x R3 ➔ R forma biliniară pentru care
b(e,,e1) =-l,b(e2,e2) = 1,b(e3,e3) =2,b(e1 -e2,e2) = 2,
b(e2,e1 +2e2) = s, b(e3 -e1,ei> =4, b(2e1 +e2,e3) = 1,
b(e1 +e3,e2)-= 4,b(e1 -2e2,e3) = 1.
Se cere: ,
a) Să se scrie matricea formei biliniare b în raport cu baza ~
b) Să se arate că b este simetrică.
c) Să se scrie expresia analitică a formei pătratice f: R 3 ➔ A
definită prin f(x) = b(x,x), ori~are ar fixe R 3 .
d) Să se arate că/ este negativ definită.
e) Folosind metoda lui Jacobi să se determine o expresie canonică
pentru/ şi baza lui R3 în raport cu care/ are această expresie canonică.

IV.15. Fie V un spaţiu vectorial real cu baza {ă 1 ,ă2,ă3}. Să se

determine a e R, astfel încât forma pătratică f: V ➔ R,

160
j(x).:= (x 1 )L + 2ax•xL - 2x 1 xj +(xL) 2 + 2ax1x 3 +2(xJ)L, x =x·•a 1+
+x 2 ă 2 +x 3a3, este pozitiv definită.

IV.16. Se consideră forma pătratică f: R 4 ➔ R care în raport cu

baza ~={a 1:a 2,a 3 ,a4 } a lui R are expresia analitică l{x)=-(x 1)2+
4

+4x 1x 2 +2x 1x 4 +3(x 2) 2 -2x 2x 3 +2x 2x 4 +2(x 3 ) 2 +4x 3x 4 -(x 4) 2 , oricare ar

4
fi x=x 1a1 +x 2a2 +x 3a3 +x4 a4 E R .
Să se determine o expresie canonică a sa, folosind metoda lui Jacobi şi să se
găsească baza lui R 4 în raport cu care / are această expresie canonică. Este
f pozitiv definită ?

IV.17. Aceleaşi întrebări, ca în exerciţiul anterior, pentru forma

pătratică. f: R 3 ➔ R a cărei expresie analitică în raport cu baza
g(j= {ă1, a2, cl3} a lui R3 este l{x) = 2(x 1) 2 + 3(x 2 ) 2 + 4(x 3 ) 2 - 4x 1x 2
-2x 1x 3 +4x 2x3, oricare ar fi X=x 1a1 +x 2a2 +x 3 a3 E R 3 .

IV.18. Fie a 1,a 2 ,a 3 vectori liniar independenţi în spaţiul

· euclidian canonic R , iar f e End(R4 ) definit prin
4

l{x)=<x,a1 >a1+<x,a2 >a2+<x,a3 >a3.

a) Să se arate că R 4 =KerfGHmf.
b)Dacălladl=lla2ll=lla3II~ fi, ai .La2, i.~~2=
• • 1t
= aI, a3 =J, se cere:
1) Să se determine valorile proprii, vectorii proprii pentru/.
2) Să se determine o bază ortonormată în R4 în raport cu care
matricea lui/ are forma diagonală.
3) Să se arate că aplicaţia h: R 3 x R 3 ➔ R definită prin
<a1,a1 > <a1,a2 > <a1,a3 > yl
<a1,a2 > <a2,a2 > <a2,a3 > y 2
h(x,y) =
<a1,a3 > <a2,a3 > <a3,a3 > y 3
x1 x2 x3 O

oricare ar fi .x = (x ,x 2,x 3),

1
y= (y 1 ,y2 ,y 3 ) e R3, este o formă biliniară
simetrică.
4) Să se scrie, în raport cu baza canonică a lui R3 ,
expresia analitică a formei pătratice q : R ➔ R definită prin q(x) = h(x, x),
3

oricare ar fi .x e R 3 .
5) Folosind metoda lui Jacobi să se determine expresia canonică
a lui q şi baza lui R 3 în raport cu care q are _expresia canonică
determinată.
Indicatie. Pentru b) 1) se alege în R4 baza {a 1,a 2,a 3,a4}, unde
a4 e (L(a1,a2,a3))1..

161
 IV.19. Fie R 3 spaţiul vectorial euclidian canonic şif: R 3 ➔ R
forma pătratică a cărei expresie analitică în raport cu baza canonică a lui R3
este /{.x) = 4(x 1) 2 +4(x 2) 2 + (x 3) 2 + 2x 1x 3 + 2x 2x 3 -4x 1x 2, oricare ar fi
x= (x 1,x 2 ,x 3 ) e R 3 . Se cere:
a) Să se precizeze dacă f este pozitiv definită.
b) Folosind metoda transformărilor ortogonale să se determine o
expresie canonică pentru f şi să se găsească o bază ortonormată a lui R 3 în
raport cu care fare această expresie canonică.

Solu/ie. a) Matrice: :i[/~~ rar :° ]b~za canonică a lui R este

3

1 1 1

8.1 =4 > O, 8.2 = I -~ -11 = 12 > O, 8.3 =det A =O.

Deci,/ este pozitiv semidefinită.

b) valorile proprii ale matricei A sunt Â. 1 = O, Â. 2 = 3, Â. 3 = 6, iar
vectorii proprii corespunzători sunt, de exemplu,
xi =(I, l,-2),.x2 =(I, l, l),.x3 =(1,-1,0).
Întrucât x1, x2 , x3 sunt ortogonali (corespund la valori proprii
distincte), o ·bază ortonormată a lui R 3 în raport cu care fare expresia
canonică /{.x)=3(y 2) 2 +6(y 3) 2, oricare ar fi x=y1a 1 +y 2a2 +y3a3 ,
- I - 1- - I - 1- - I - I-
este a 1 - llxdl x1 - /6 x,, a2 - llx 2 II x2 - [3 x2, a3 - llx 3 II x3 - fi x3.

IV.20. Fief: R 3 ➔ R forma pătratică a cărei expresie analitică în

baza canonică a lui R 3 este
f{x) = 17(x 1)2 + 14(x 2) 2 + 14(x3) 2 -4x 1x 2 -4x 1x 3 -8x2x3,
oricare ar fi .x =(x 1,x 2 ,x 3 ) e R 3 . Se cere:
"a) Să se precizeze dacă/ este pozitiv definită.
b) Folosind metoda transformărilor ortogonale să se determine
expresia canonică a lui / şi să se stabilească formulele de schimbare a
coordonatelor.

IV.21. Folosind metoda transformărilor ortogonale, să se determine

câte o expresie canonică pentru formele pătratice{;: R4 ➔ R, i = l, 2, care
în raport cu baza canonică a spaţiului vectorial euclidian canonic R4 au
expresiile analitice:
fi (x) = (xl )2 + (x2)2 + (x3)2 + 2x Ix2 -2x3x4 + (x4)2,
fi (x) =4x I x 2 - 2x I x 4 - 2x 2x 3 + 4x 3x 4, oricare ar fi

162
 e R 4 • Să se determine câte o bază ortonormată pentru R4
x = (x 1 , x 2 , xj X4 )
în raport cu care cele două forme pătratice au expresiile canonice găsite.

IV.22. Fief: R 4 ➔ R forma pătratică a cărei expresie analitică în

raport cu baza canonică y'J = {e I, e2, e3, e4} a spaţiului vectorial euclidian
4
canonic R4 este f{x) = I:(xi) 2 + I: xixj, oricare ar fi
i=l ISi<jS4
x = (x 1,x 2,x 3 ,x4 ) e Folosind metoda transformărilor ortogonale, să se
R4 .
determine o expresie canonică pentru/ şi baza ortonormată a lui R 4 în raport
cu care fare această expresie canonică.

Solu/ie. Matricea lui/în raport cu baza Y3 este

1 .l. .l. .l
2 2 2
.l 1 .l .l
A= 2 2 2
.l .l 1 .l
2 2 2
.l .l .l 1
2 2 2

Valorile proprii ale endomorfismului simetricu e End(R 4 ) a caru1

matrice în raport cu baza P/J este A sunt Â1 = Â2 = Â.3 = Â.4 = f, ½-
Pentru Â= + se obţin vectorii proprii liniar independenţi
a2 = (1,-1, O, O), o 3 = (1, 0,-1, O), 04 = (1, O, 0,-1), iar pentru  = ½ se
obţine vectorul propriu a1 = (I, I, l, 1).
Aplicând procedeul lui Gram-Schmidt construim sistemul ortogonal
{b 2 ,b3 ,b4 } format din vectori nenuli, pornind de la sistemul de vectori
{'ă2, a 3, a4}. Pentru aceasta alegem b2 = 'ă2, b3 = o 3 + ab2,
b4 =a4 + ~b 2 +yb3 • Scalarii a,~' y e R se determină din condiţiile
<b3,b2>=0, <b4,b3>=0, <b4,b2>=0. Obţinem h2=(l,-l,O,O),
-
b3 = ( 2I , 21 ,-1, 0),b4
- I I I
= ( 3 , 3 , 3 ,-1).
Astfel, o bază ortonormată pentru R4 , formată numai din vectori
proprii pentru u, este 'P/3 1 = {c1,c2,c3,c4} , unde
- 0, 1 1 1 1 - h2 1 1
c1 - llaill -(2, 2, 2' 2 ), c2 -llh2II -( fî ,- fi ,O,O),
- b3 I I 2 0 - b4 I I I /3
c3 - ll'E3II =( .J6' J6 ,- .J6' ), C4 - ll'E411 -(2/3' 2/3' 2/3 ,- 2 )
În raport cu baza P/3 1 a lui R 4 ,/are expresia canonică
f{x)=ţ(y 1 ) 2 +½(y2) 2 +½(y 3 ) 2 +½(y 4 )2, oricare ar fi x=y 1c1+
+y 2c2 +y 3c3 +y 4c4.

163
 CAPITOLUL V

GEOMETRIE ANALITICĂ

Definiţia V.I. Fie c9/ o mulţime nevidă şi V un spaţiu vectorial

real de dimensiune finită. Aplicaţia <p : r:P/x C9I ➔ V defineşte o structură
afină pe <:PI dacă:
1. Oricare ar fi vectorul v e V şi oricare ar fi elementul A e Q9J,
există un element unic B e c&>/ astfel încât <p(A,B)= v.
2. Oricare ar fi A,B, C e Q9/ este verificată condiţia
<p(A,B) + <p(B, C) = <p(A, C).
Dacă pe c,9/este definită o structură afină şi dim V=n, atunci cP/se
numeşte spaJiu afin punctual de dimensiune n. Elementele lui Q9'/se numesc
puncte.
Convenim ca prin notaţia ( 0( ,Vn ) să înţelegem că c9{ este un
spaţiu afin punctual cu spaţiul vectorial asociat V" , dim Vn=n.
Pentru simplificare, notăm <p(A, B) = AB.
Propoziţia V.I. Dacă c!4 este un spaţiu afin punctual, atunci
AA =O şi AB =-BA, oricare ar fi punctele A si B din cP/.
Definiţia V .2. Fie M, A 1, ••• , Am puncte din 091.. Se spune că punctul
M este o combina/ie afină a punctelor A 1, ••• ,Am, dacă există un punct
Oe cPI şi numerele reale a 1, ••• ,am, cu a 1 +·••+am= 1, astfel încât
OM= a 1OA 1 + • · • +am OA m. Un sistem finit de puncte din o9/ se
numeşte afin dependent, dacă unul dintre punctele sistemului este o
combinatfo afină a celorlalte puncte din sistem.
Un 'sistem finit de puncte din G9/ se numeşte afin independent,
dacă el nu este afin dependent.
Definiţia V.3. Prin reper cartezian în spaţiul afin punctual o9'/,
dim <:PI =n, ne N , înţelegem un punct fixat O e A şi o bază P/J
={e 1, ••• ,en} a lui V. Notăm ::1F{O;P/3}. Dacă· Me CS-1 şi
OM= x e1 + •••+xn en, atunci numerele reale x 1, ••• ,x", se numesc
1

coordonatele punctului M relativ la reperul ~ vectorul OM se numeşte

raza vectoare a punctului M. Notăm M ( x 1, ••• ,x0 , ) şi

Propoziţia V.2. Fie fJll 1= { 01; PlJ, }, ~2= { 0 2 ; P1J2 } două

repere carteziene în spaţiulafin punctual cP/. Atunci, are loc egalitatea:
M~ =U·Mm +(02)~,
1 2 1

unde U este matricea de trecere de la baza ~ la baza ~-

Dacă (x 1 , ... ,xn) şi (y 1, ••• ,yn)sunt coordonatele lui M, respectiv, în
cele două repere, (a 1 , ... , an) sunt coordonatele lui 0 2 în reperul ~ şi
U = (ci;), ci; e R, i,j = T:,i, atunci avem:
xj = 1:<i;/ +aj, j = Gi.
i=l
Definiţia. V.4. Fie ( G91, V, <p) dim V= n, n e N, un spaţiu afin,
Ae a91, V1 un subspaţiu vectorial al lui V, dim V1 =m, me N . Submulţimea
~ a lui G9/ , ~ ={M e a91IAM e Vi} se numeşte subspaJiu afin al lui
c9( determinat de punctul A şi de subspaţiul V 1 •
Spunem că <?s( trece prin punctul A; V, se numeşte subspaJiul
director al lui cP{. O bază ~ 1={a 1, •• ,,am} a lui V1 se numeşte sistem de
vectori directori ai lui QQţ.
Fie Pll={O; e1, .. ,,en}un reper afin în Q9/, A E (29/ , vi un
subspaţiuvectorialallui V,dim V1 =m, rff ={a 1, ••• ,am} bază alui V,.
Dacă OA=. ro =x~ei + · · · +x~en, a;= pi
~ti;.ej, i = 1,m, atunci subspaţiul
afin, de dimensiune m, o>( determinat de punctul A şi de subspaţiul V1
poate fi dat prin:
1. ecuaţia vectorială parametrică:
r=ro+t 1a1 +· 00 +tmăm;
2. ecuaţii scalare parametrice:
xi =x~+t 1a; +···+tma~, i= T:,i;
3. n-m ecuaţii liniare în x 1, ... ,xn obţinute prin anularea minorilor
de ordinul m+ 1 ai matricei

obţinuţi
[: :: : .: l
prin bordarea unui minor principal (de ordinul m) al matricei

165
 Propoziţia V.3. Fie Ao' ... , Am un sistem de puncte afin
independente din Q9/.Atunci există un subspaţiu afin unic, de dimensiune
m, al lui Q9/, care conţine punctele A0 , ... , Am . El are ecuaţia vectorială
m .
parametrică r = r 0 + :r, t'(i\-r0 ), unde r; este raza vectoare a punctului
r-1
A;, i = O,m.
Un subspaţiu afin de dimensiune unu se numeşte dreaptă. O
dreaptă poate fi dată într-un reper afin prin ecuaţia vectorială parametrică
r =r 0 + ta ; ecuaţii scalare parametrice xi =x~ + ta;, i =î,,i sau prin n-1
ecuaţii canonice:
x 1-x~
-a-1-=··· =

(aici, prin convenţie, d=O implică i=i0 ).

Dreapta determinată de punctele distincte
A(x:, ... ,x~), B(x~, ... ,x;) este dată prin ecuaţiile:

Un subspaţiu afin de dimensiune n-1 al unui spaţiu afin de

dimensiune n se numeşte hiperplan.
Hiperplanul care trece prin punctul A(r0 ),r0 =x~e 1 + ··· +x~en
şi are vectorii directori a;= fa{ej, i= l,n-1, poate fi dat prin ecuaţia
j=l
vectorială parametrică, prin ecuaţii scalare parametrice, sau prin ecuaţia
carteziană:

x 1 -x~ xn-x~
al I
an
I
=0.
I
an-I a::..1

Hiperplanul determinat de punctele afin independente

A;(xJ, ... ,x7), i =1,n, are ecuaţia:

166
 1
x 1 -x l xn-x~
1
x 2 -x 1l x~-x7 =0.

x!-x~ x~-x~
Un subspaţiu afin de dimensiune doi se numeşte plan.
Dreptele d 1, di din cd se numesc coplanare, dacă există un plan
~ c cd, astfel încât d 1 c e9f.., d2 c ~-
Propoziţia V.4. Fie d 1, di două drepte din csd, A 1e d 1, A 2 e d 2
şi a1 , a2, respectiv, vectorii directori ai dreptelor d 1 ,di. Dreptele d 1 ,d2 sunt
coplanare, dacă şi numai dacă, vectorii A 1A 2 , ă 1, ă 2 sunt liniar dependenţi.
Definitia V.5. Fie ~ , cRli două subspaţii afine ale lui Q9/ şi V1 ,
Vi subspaţiile directoare corespunzătoare. Spunem că subspaJiile oJ?t; , ~
sunt paralele, dacă 091;" cdi =0 şi V1 k V2 sau V2 k V1.
Observaţie. Două subspaţii afine disjuncte, de a'-'.eeaşi dimensiune,
sunt paralele, dacă şi numai dacă, au acelaşi subspaţiu director. Două
drepte disjuncte sunt paralele, dacă şi numai dacă, vectorii lor directori sunt
liniar dependenţi.
*
* *
Fie ( c91, V, q>) un spaţiu afin, dim V=n, ne N*.
Definiţia V.6. Aplicaţia t: c:9/ ➔ cd se numeşte aplica/ie afină,
dacă într-un reper afin este definită printr-o ecuaţie de forma
r' = T(r)+a,
unde a e V şi Te End(V).
Spunem că Teste operatorul liniar asociat aplica/iei afine t.
Definitia V.7. Aplicaţia afină bijectă t: GW➔ oSll se numeşte
transformare afină a lui @/.
Notăm cu G9/ff ( (P/) mulţimea transformărilor afine ale spaţiului
afin Q9/ • Operaţia de compunere a aplicaţiilor defineşte în această mulţime
o structură de grup- grupul afin al spaţiului GP/.Evident, dacă te c9/ ff (QSl/),
atunci Te Aut(V).
Propoziţia V.5. Fie te Q9ff/ ( @I). Sunt adevărate următoarele
afirmaţii:
1. dacă Q9/1 c r:d este un subspaţiu afin de dimensiune m,
atunci, t( G9J; ) este un subspaţiu afin de dimensiune m;
2. dacă d 1 şi di sunt drepte paralele, atunci t(d1 ) şi t(di ) sunt
drepte paralele;
3. dacă A,B,C,D e c9/ şi AB = CD, atunci t(A)t(B) = t(C)t(D);

167
 4. dacă A,B,C sunt puncte coliniare distincte şi CA= 'A.CB, atunci
---
t(C) t(A) = Ât(C) t(B).
Definiţia V.8. Fie te Q9/f[ ( cP/). Punctul Me Q9/se numeşte
punct fzx al transformării afine t, dacă t(M) =M.Se spune că dreapta d c <:PI
are direcţia invariantă în raport cu transformarea t, dacă t(d) este paralelă cu
d, sau t(d) =d. Punctele fixe ale transformării t, dată într-un reper cartezian
prin ecuaţia r' = T(r) + a, se determină rezolvând ecuaţia r = T(r) + a.
Direcţiile invariante în raport cu t sunt date de vectorii proprii ai
operatorului liniar T.
Definiţia V.9. Fie a e V. Transformarea ta : cd➔ Q9f pentru
care Mta(M) = a, oricare ar fi M e cd , se numeşte transla/ie de
vector a.
Translaţia ta are într-un reper afin ecuaţia ,1 =r + a.
Mulţimea dT(G9() a translaţiilor spaţiului afin cP/ formează, relativ
la operaţia de compunere a aplicaţiilor, un grup izomorf cu grupul (V,+).
Definiţia V.10. Fie Ce <:PI şi  e R*. Transformarea
tec,')..): <:PI ➔ Q9f pentru care Ctcc,')..)(M) = 'A.CM, oricare ar fi Me c9ţ se
numeşte omotetie de centru C şi de coeficient Â.
Transformarea t (C,Â) este dată într-un reper cartezian prin ecuaţia
r' =Â(r- r0 ) +ro, unde r0 este raza vectoare a punctului C.
Mulţimea omotetiilor cu acelaşi centru formează grup faţă de
operaţia de compunere.
De asemenea, mulţimea o9Jffo( cW) = { t e QQt,fj{ cPI)
It(O) = O } formează grup faţă de operaţia de compunere - grupul
centroafin cu centrul în O.

*
* *

Definiţia V.11 . Spaţiul afin punctual icu spaţiul vectorial asociat

E, dim E=n, se numeşte spaJiu euclidian punctual, de dimensiune n, dacă
E este un spaţiu vectorial euclidian.
Convenim să notăm ( i n' En ) un spaţiu euclidian punctual de
dimensiune n, cu spaţiul liniar asociat En.
Reperul afin m={ O; PJ3} se numeşte reper ortonormat, dacă baza
sa 'I!13 este ortonormată.
Definiţia V.12. Fie M, N două puncte ale spaţiului euclidian ~-
Distanţa dintre punctele M şi N este numărul

p(M, N) E R+, p(M, N) = IIMNII,

168
 Evident, într-un reper ortonormat, distanţa dintre punctele
M(x~, ... ,x7),N(x~, ...x;) este

Definiţia V.13. Fie $' 1 un hiperplan al spaţului euclidian $', cu

subspaţiul director E I c E. Se numeşte vector normal al hiperplanului iC
orice vector ii '# O, ii e Ef.
Dacă a1 , ... , an-l constituie un sistem de vectori directori ai
hiperplanului $'1, vectorul ii= a1 x · · · x an-I este un vecto.r normal al lui
~ .. Hiperplanul care trece prin punctul M(i-0 ) şi admite vectorul
normal ii este dat prin ecuaţia 'ii· (r- r0 ) = O.
Deci, ecuaţia unui hiperplan de direcţie normală ii este de forma
'ii• r+ v =O. Fie f! 1 un hiperplan dat prin ecuaţia 'ii• r+ v = O şi M(r0 )
un punct. Distanţa de la punctul M la hiperplanul ~. este:

lr·r0 +vl
p(M, ~ ) llull •

Perpendiculara dusă din punct"Ql M pe hiperplanul f! 1 este dreapta

d prin ecuaţia ;: =r 0 + tii.
dată
Unghiul neorientat a două hiperplane de direcţii normele u1 şi 'ii 2
... 1cp e [O , n] dat de con d'.
este numaru lu1•u2I
1ţ1a cos cp = llu i li llu •
2 211
Distanţa de la punctul M(r 1) la dreapta d de ecuaţie r = r0 + ta
_ Jr@,r1-ro)
este numarul p{M, d) = llăll •
Într~un spaţiu euclidian tridimensional obţinem:

llă x (r1-ro)II
p(M, d) = llăll •

,Proiecţia ortogonală a punctului M pe dreapta d este punctul N de

_ _ a·(r1-ro> _
raza vectoare r 0 + llall 2 a.
Dacă M ~ d, perpendiculara dusă din M pe dreapta d este dreapta
MN.
Unghiul neorientat al dreptelor d 1, d2 de vectori directori,
respectiv, aI şi a2 este numărul <p e [O, f]
dat de condiţia cos <p =
la1 ·a2I
= lladl lla211 •
169
 Dacă d 1 :r=r 1 +ta 1 şi d 2 :r=r 2 +ta 2 sunt două drepte
necoplanare într-un spatiu euclidian de dimensiune n = 3, atunci
perpendiculara comună a dreptelor d1 şi d2 este dreapta B dată prin ecuaţiile:

[a1 x (a1 xa2)J. (r-ri) = o

[a2 x (ai x a2)J • (r-r2) = o.

*
* *

Definiţia V.14. Fie ( '$ n' En) un spaţiu euclidian de dimensiune n.

Transformarea afină t a lui <;!; n , se numeşte izometrie sau transformare
ortogonală a lui 'iC n dacă operatorul liniar asociat ei , T: E n ➔ E n, este
ortogonal.
Propoziţia V.6. Transformarea te G9/ff( 'ie n) este o izometrie, dacă
şi numai dacă, p(t(P), t(Q)) = p(P, Q), oricare ar fi punctele P şi Q din 'ifn.
Mulţimea izometriilor spaţiului ţ formează grup în raport cu
operaţia de compunere a aplicaţiilor.
Acest grup se numeşte grupul ortogonal asociat spaJiului euclidian
ffn şi se notează cu ©'( 'iCn).
Definiţia V.15. Transformarea te ©'( 'i{;n) se numeşte izometrie de
tipul unu (deplasare) sau izometrie de tipul doi (anti deplasare), după cum
operatorul ortogonal asociat ei este de tipul unu sau de tipul doi.
Mulţimea deplasărilor spaţiului fn este un subgrup al lui '@( f n) şi
se notează cu ~i+ ( ff,,).
Propoziţia V.7. Dacă te '&'( 'ie 1), atunci t este fie o translaţie a
dreptei euclidiane 'iC1, fie simetria lui Î 1 faţă de un punct.
Propoziţia V.8. Dacă te @î+ ( $'2) atunci ea este dată într-un reper
ortonormat prin ecuaţii de forma:
y 1 =x 1 coscp-x 2 sincp+a 1
y 2 =x 1sin<p+x 2 coscp+a 2.
Dacă t nu este o translaţie, atunci ea reprezintă rotaţia planului
euclidian, de unghi cp, înjurul punctului fix unic al transformării.
Dacă t este o izometrie de tipul doi a lui 'i{; 2 , atunci ea este dată,
într-un reper ortonormat, prin ecuaţii de forma:
y 1 =x 1 coscp+x 2 sin<p+a 1
y 2 =x 1 sincp-x 2 coscp+a 2

170
şi se poate descompune în simetria planului faţă de o dreaptă şi o translaţie
de vector paralel cu axa de simetrie.
Axa de simetrie trece prin punctul C( T, I
0
2
2
) şi are direcţia dată
de un vector propriu v corespunzător valorii proprii Â. = l . Notând cu a
vectorul de coordonate (a' ,a 2 ), vectorul ii de translaţie, este:
- - a-v _
u =prva = lliil 2 v.

Fie t e ·@( i 3) izometria dată, în~-un reper ortonormat, prin

ecuaţiile:
y 1 = a~x 1 + a1x 2 + ajx 3 +a 1
y 2 = afx 1 + a~x 2 +a~x3 +a 2
y3 =a~x 1 + a~x 2 + a~x 3 +a 3 •

Mamcea A = [ :~ :t :t ] este ortogonală şi det A = ±1.

Propziţia V.9. a) Dacă det A=l ş1 1zometria t nu este o translaţie,

atunci ea se poate descompune în rotaţia spaţiului în jurul unei drepte şi o
translaţie de vector paralel cu axa de rotaţie. Axa de rotaţie are direcţia
dată de un vector propriu v corespunzător valorii proprii Â. = I a lui A.
Vectorul u ~ (u 1, u 2 , u3 ), de translaţie, este dat de proiecţia vectorului
a= (a 1, a 2 , a 3 ) pe direcţia axei de rotaţie:
- a•v -
U= liv112 V.

Axa de rotaţie este mulţimea punctelor fixe ale transformării

obţinută compunând pe t cu translaţia de vector -ii, dată de ecuaţiile:

y1 = a~x• +a~x2 +ajx 3 +a 1 -u 1

y2 = <Xîx• + a~x2 + <XiX3 +ai - u2
y3 = a~x 1 + a~x 2 + a~x 3 +a 3 - u3 •
Unghiul de rotaţie , cp, este dat de condiţia:

coscp =
a:+a;+a;-1
2

171
 b) Dacă detA= -1 *
şi Tr(A) 1, atunci izometria t se poate
descompune în rotaţia spaţiului în jurul unei drepte şi simetria spaţiului faţă
de un plan perpendicular pe axa de rotaţie.
Unghiul de rotaţie este dat de condiţia:

cosa.=

Axa de rotaţie şi
planul de simetrie trec prin punctul fix unic al
transformării. Direcţia axei de rotaţie şi direcţia normală a planului de
simetrie sunt date de un vector propriu corespunzător lui Â. = -1.
c) Dacă det A= -1 şi Tr(A) =1, atunci izometria t se descompune în
simetria spaţiului faţă de un plan şi o translaţie de vector paralel cu planul
de simetrie. Planul de simetrie trece prin punctul C( T, T, ; ) şi are
I 2 3

direcţia normală dată de un vector propiu, v, corespunzător valorii proprii

Â. = -1. Vectorul u, de translaţie, este dat de formula:

-u =a- - prva- =a-

- llvll
a·v v.-
2

Definifia V.16. Fie ( ~' Ej un spaţiu euclidian şi k e R, k > O.

Transformarea t: ~ ➔ ţ se numeşte asemănare de modul k, dacă
p(t(P), t(Q)) = kp(P, Q) oricare ar fi P şi Q din ~-
Propozitia V.IO. Orice asemănare poate fi descompusă într-o
izometrie şi o omotetie.
Rezultă că o asemănare a planului euclidian este dată într-un reper
ortonormat prin ecuaţii de forma:

y 1 = k(x I cos cp - x 2 sin cp) + a 1

y 2 = k(x I sin cp + x 2 cos cp) + a 2 ,
sau de forma:
y 1 = k(x 1 cos cp + x 2 sin <p) + a 1
y 2 = k(x 1 sincp-x 2 cos<p) +a 2 •

Orice asemănare care nu este izometrie are un punct fix unic.

*
* *

Fie ( cP/n, Vn ) un spaţiu afin n- dimensional.

Definifia V.17. Se numeşte hipercuadrică sau hipersuprafaţă de
gradul doi submulţimea H a punctelor din @ln ale căror coordonate într-un
reper afin verifică o ecuaţie de forma:

172
 n . . n .
L a ijx' x1 + 2 L b;x' + c = O,
iJ=l i=l

unde aij,b;,c e Raij = ai; şi coeficientii aii nu sunt toti nuli.

Pentru n=2 aceste obiecte geometrice se numesc conice sau
curbe de gradul doi, iar pentru n= 3 ele se numesc cuadrice sau
suprafeJe de gradul doi. Notăm:

a 12 a ln
( a11
A= . } 6= detA,
a1n a2n ann

au a1n b1

~= a1n ann bn '

b1 bn C

n . . n .
F(x 1 , ... ,xn) = L aijx'x1 +2Lb;x' +c.
i,r-1 i=l

Hipercuadrica H admite un centru unic de simetrie, dacă şi numai

dacă, Dacă 6 = O , atunci H fie că admite o infinitate de centre de
6 1:- O.
simetrie, fie nu admite centre de simetrie. Centrele de simetrie ale
hipercuadricei H sunt punctele ale căror coordonate verifică sistemul

'iJF i)F
'iJxl - O, ... , i)xn- O.

Originea reperului de coordonate este centru de simetrie al lui H,

dacă şinumai dacă, în ecuatia lui H avem b 1=· · ·=bn=O.
Hipercuadrica H se numeşte nedegenerată sau degenerată după
cum~* Osau~= O.
Directia definită de un vector v = (v 1, ... , vn), v-:1; O se numeşte
n ..
asimptotică sau neasimptotică fn raport cu H, după cum :I: aijv'v' = O,
i.j=I
n ..
sau :I: aijv'v' '# O.
i,j=l
Hiperplanul diametral (planul diametral, pentru n=3, diametru,
pentru n=2) al lui H conjugat cu direcJia neasimptotică v= (v 1, ••• , vn) este
dat de ecuatia:

173
 v2
Dacă n = 2, v 1 ;t: O şi m =
0, ecuaţia diametrului conjugat se
scrie
cJF cJF
"a;t+max2 =O.

Dreapta d, care trece prin punctul C(xi, ... ,x~) şi are vectorul
director v = (v 1, ••• , vn), este generatoare rectilinie, a hipercuadricei
H(d c H), dacă şi numai dacă, sunt îndeplinite condiţiile:

n • • I n n · 'iJF l n Q
Layv'v'=O,F(x 0 , ... ,x 0 )=0,Lv' -a.(x0 , ••• ,x0 )= .
i,r-1 i=l x'

EcuaJia hiperplanului tangent la H în punctul Ce H, C(xi, ... ,x~),

se obţine din ecuaţia hipercuadricei prin dedublare:
a11x 0Ix I + ·+annx0nx n +a12 ( x 01x 2 +x I x 02) +
00 00
•

... +an-ln(xt xn +xn-lx~)+ bi (x +xi)+·.· +bn(Xn +x~) +c = o.

1 1

EcuaJia hiperplanului polar asociat unui punct oarecare în raport

cu hipercuadrica H se obţine tot prin dedublarea ecuaţiei acesteia.
Fie H o hipercuadrică în spaţiul euclidian ( 'iff n'En). Matricea A
fiind simetrică, există o bază ortonormată formată cu vectori proprii ai lui A.
Hiperplanele de simetrie ale lui H sunt hiperplanele diametrale
conjugate cu direcţiile proprii ale lui A, corespunzătoare la valori proprii
nenule.
Fie Â. 1, •• ,,Â.n valorile proprii ale lui A şi Pi3={e 1, ... ,en} o bază
ortonormată de vectori proprii. Direcţiile definite de vectorii e1, ••• , se en
numesc direcţiile principale ale hipercuadricei. Ecuaţia hipercuadricei
raportată la direcţiile principale (scrisă într-un reper cu baza ?13) se scrie
astfel:

Propozitia V.11. Oricare ar fi cuadrica H din i\ există un reper

ortonormat în care ecuaţia cuadricei are una din formele canonice:

(x')2 (x2)2 (x3)2

1. -
o12
- +-
o2 2
- +- -
o 32
+ I =O (elipsoid imaginar);

(x')2 (x2)2 (x3)2

2. - 2- +- - +- 2- - I =O (elipsoid real);
o1 o 22 o3

(x' )2 I -- O
3. - - + -(x2)2
2
- -
(x3)2
- - - (hiperboloid cu o pânză);
o 21 o2 o 32

174
 ex• )2 (x2)2 (x3)2
4. - 2
- - -
2
- - - 2- - 1 =O (hiperboloid cu două pânze );
a1 a2 a3

(con imaginar );

(con real);

(paraboloid eliptic );

(paraboloid hiperbolic);

( cilindru eliptic imaginar );

ex• )2 + -(x2)2 1 -- o
IO. -2- 2- - (cilindru eliptic real );
· a1 a2

(xi )2 (x2)2 1 -- O
l 1.-2- - -2- - (cilindru hiperbolic );
al a2

( pereche de plane imaginare

care se taie după o dreaptă reală);

(pereche de plane secante);

14. (x•t - 2x2 =

al
O (cilindru parabolic );

(pereche de plane paralele

imaginare);
16. (xlt - 1= Q ( pereche de plane paralele,
al
reale);

( pereche de plane confundate );

175
(am scris în paranteză denumirea cuadricei definită de tipul de ecuatie
corespunzător).
Ecuaţiile 1-4 definesc cuadrice cu centru, nedegenerate
(o -::J:. O, ll -::J:. O); ecuaţiile 5,6 definesc cuadrice cu centru degenerate
(o -::J:. O, ll = O); ecuaţiile 7,8 definesc cuadrice fără centru, nedegenerate
(o = O, ll -::J:. O); ecuatiile 9-17 definesc cuadrice fără centru, degenerate
(o= O, ll = O). Hiperboloidul, cu o pânză (3) şi paraboloidul hiperbolic (8)
sunt singurele cuadrice nedegenerate riglate (care admit , generatoare
rectilinii).
Hiperboloidul cu o pânză admite două familii de generatoare
rectilinii:

xI x3 'l x2 { xI x2
x3 'l
"aj'-aj'"=A(l-a;) Î +a;)
"aj'-aj'" =A(l
{ Â(L+~)
a . a
1
= 1+L
a2 3
ş Â(L+~)
a a 1
= 1-La
'
3 2
Â.E R.

Paraboloidul hiperbolic admite două familii de generatoare

rectilinii:

Propozipa V.12. Oricare ar fi conica H din ~ există un reper

ortonormat în care ecuatia conicei are una din formele canonice:

(elipsă imaginară);

(elipsă reală) ;

(hiperbolă);

(pereche de drepte imaginare care se

taie într-un punct real);

(xi )2 (x2)2
5.-2---2-= o (pereche de drepte reale concurente);
al a2

6. (xlt - 2x2 =Q (parabolă);

al

176
 (pereche de drepte imaginare, paralele);

(pereche de drepte reale, paralele);

9. (x 1) 2 = Q (pereche de drepte confundate).

O conică este. de tip eliptic, dacă şi numai dacă, 6 > O; o comca

este de tip hiperbolic, dacă şi numai dacă, 6 < O; o conică este de tip
parabolic, dacă şi numai dacă, 6 =O.
Dacă conica H este o hiperbolă de centru C(xi,x~). asimptotele ei
sunt dreptele de direcţie asimptotică care trec prin C.
Ecuaţia globală a asimptotelor este ;
F(x 1 ,x2 )-F(xi,x~) =O.
Dacă H este o parabolă, axa ei de simetrie are ecuaţia:

aF aF
a 12 ax• + a 22 ax2 =0·
În spaţiul euclidian ~' în reper ortonormat, sfera de centru
C(xi,x~,x~) şi raza R este dată prin ecuaţia:
(x 1 -xi) 2 +(x 2 -x~) 2 +(x 3 -x~) 2 -R 2 = O,
ecuaţie care, cu notaţii corespunzătoare, se mai scrie:
(x 1) 2 +(x 2 )2 +(x 3) 2 +2b 1x 1 +2bix 2 +2b3x 3 +c= O.
Evident, C(-b1, -b2, -b3) şi R 2 =bi+ b~ + bi - c~
Sfera este un elipsoid cu semiaxele egale.
Puterea punctului M( a, ~, 'Y) faţă de sfera 67 , dată prin ecuaţia
"normală" de mai sus, este numărul,
P(M, dl)= cx 2 +~ 2 +y2 +2b1cx+2b2~+2b3y+c.
Punctele necoplanare M;(x;l , x;2 , x;3 ), i· = -1, 4, definesc în mod unic
o sferă. Ecuaţia ei este:
(x1)2+(x2)2+(x3)2 x• x2 x3
(x:) 2 +(xî) 2 +(x~) 2 x: Xî xt
(x~) 2 + (x~) 2 + (x~) 2 x~ x; x~ = O.
(x~) 2 + (Xi) 2 + (x~) 2 X~ Xi X~ 1
(x!) 2 + (x~) 2 + (x!)2 x! x~ x!

Se obişnuieşte ca un cerc, în spaţiul '# 3, să fie dat analitic prin

ecuaţia planului care conţine cercul şi ecuaţia unei sfere care conţine
cercul. Ecuaţiile cercului determinat de trei puncte necoliniare M;, i = 1,3

177
 vor fi: ecuaţia planului CM1M)13 ) şi ecuaţia sferei .care trece prin punctele
M 1,M2 , M 3 ,M4 , unde M 4 este un punct oarecare nesituat în planul (M1M )13 ).
O conică în spaţiul 'C 3, fiind considerată ca o secţiune plană într-o
cuadrică, este dată analitic prin două ecuaţii: ecuaţia liniară a planului
conicei şi ecuaţia de gradul doi a cuadricei. Tipul unei conice se păsti:ează
prin proiecţia ei pe un plan ( direcţia de proiecţie nefiind paralelă cu planul
conicei).
De exemplu, dacă C -:t:. O, conica y de ecuatii
A;; 1
+Bx 2 +Cx3 +D=O
3 3
{ :E ayxixj + 2:Eb;x; + c = O
iJ=l f=l
are acelaşi tip cu proiecţia ei pe planul Ox1 r, în direcţia lui Or, dată prin
ecuaţiile:
x3 =0
a11(X 1) 2 +a22(X 2 ) 2 +2a12X 1X 2 +2a13X 1( Ax'+:xi+D)+

+ 2b1x 1+ 2b2x2 + 2b3( + C = o.

2 0
+2a23X 2 ( Ax'+:xl+D) Axl+~ + _)

Folosirea teoriei fasciculelor de conice poate simplifica rezolvarea

multor probleme. În acest sens amintim că:
a) familia conicelor care trec prin punctele A ;(x;,y;), i = M, este
det6rminată de ecuaţia:
o.fr1f34 + ~f13{i4 = 0, O.,~ E R, 0. 2 + ~2 -:I:. 0,
f ,j = tJ reprezentând ecuaţia dreptei A ;.Ai;
b) familia conicelor tangente la dreapta d,: f, = O, în punctul A, şi la
dreapta d2 : fi =O în 'punctul A,. (conice bi tangente) este dată de ecuaţia:
o./1h + ~(fo) 2 = o, o.,~ E R, o. 2 + ~2 ;I:, o.
c) parabolele care au axa de simetrie f, = O şi tangenta în vârf
fi = O sunt -date de ecuaţia:
o.(fi)2 + ~h = o, o.,~ E R, o.2 + ~2 -:I:. O;
d) hiperbolele care au ~simptotele f, = O, f 2 = O sunt date de
ecuaţia:
o.f1h +~=o, o.,~ E R, o.2 + ~2 -:I:. o.
*
* *
V.1. În spaţiul afin real ( @in, Vn) se consideră subspaţiile afine 1tm
şi 1t11-m cu subspaţiile directoare Vm, respectiv Vn _ m· Să se arate că 1tm şi
1tn-m au un singur punct comun, dacă şi numai dacă, Vm n Vn-m = {O}.

SoluJie. Fie 1tm n1tn-m = {Po}. Presupunem prin absurd că

există ă e Vm n Vn-m,ă-:t:. O. Atunci, ţinând seama că.Po E 1tm n 1tn-m,
178
există Pi e 1tm şi P2 e 1tn-m, P1, P2 * Po, astfel' încât
ă=PoPi =PoP2, adică P1=P2 • Rezultă că Pi e 1tm n1tn-m, adică
contradicţie. Deci, Vmn Vn-m = {O}.
Reciproc, admitem că Vm n Vn-m = {O}.
Evident, în această ipoteză 1tm şi 1tn-m nu pot fi paralele.
Presupunem prin absurd că există P, Q e 1tm n 1tn-m,P -:I= Q.
Atunci, O-:I= PQ e Vm n Vn-m, ceea ce contrazice ipoteza.
De asemenea, Vn = Vm EB Vn-m implică 1tm n 1tn-m -:I= 0.

V.2. În planul afin ( Q9'/2,V2 ) să se scrie formulele de schimbare

a coordonatelor când se trece de la reperul ~={O;ei,e 2 } la reperul
'PA 1 ={ 0 1;ji ,j2 } ştiind că axele 0 1x 1, 0 1y' au, în raport cu reperul ?Jl ,
ecuaţiile x+ 2y- l =O, respectiv 2x+y+ l =O, iar punctul A care în reperul 92
are coordonatele {l,-1), în reperul '!!A 1 , are coordonatele (2~4)_-

SoluJia l. Deoarece 0 1x 1 are ecuaţiile parametrice x = -2t+ 1, y =

t, rezultă că putem lua ca vector director al axei 0 1x 1pe gi = -2e i + e2 •
Analog , se găseşte că g2 = ei - 2e2 este un vector director al axei d y'.
J, =ag" ]

:r~~r::np
Atunci, 2 = ~g 2 , a,~ e R*.

dftr: r~t)
Originea reperului 'PA1 este punctul O 1 (-1, l) de int~rsecţie a

dreptelor Tdonarel::;ste:
Punând condiţia ca x= 1, y = -1 şi x 1 =2 , y' =4 să verifice (*),
b ·

otmema=3( i}=(
i ~ i

-I H-t -t )(; ).
Solu/ia 2. Formulele de schimbare a coordonatelor sunt de forma:
x 1 = a:x+ab,+ai
î
y' = a x + a~+ a2 •
Axa 0 1x1 are (în reperul 'P/l, 1 ) ecuaţia y' =O, adică afx+ai),+a 2 = O,
iar axa 0 1y 1 are (în reperul ~ 1 ) ecuaţia x 1 =O, adică a :x + ab, + a 1 = O.
Rezultă:
x1 =a(2x + y + 1) (**)
y' = ~(x+2y- l).
Punând condiţia ca x 1 =2, y 1 =4 şi x=l, y = - l să verifice (**),
obţinem a= 1, ~ =-2.
179
 Deci,
x 1 = 2x+y+ 1
y' =-2x-4y+2.

V.3. În spaţiul afin ( ~ să se scrie formulele de schimbare a

3 , V3 )
e ,e
coordonatelor când se trece de la reperul f'll={ O; e 1, 2 3 } la reperul

1,j2']3} ştiind că planele 0 x y', 0 x z , 0 y'z au în raport

1 1 1 1 1 1
1
f'll 1={01;]
cu reperul f'Jl, respectiv, ecuaţiile x-y+z-2=0, 2x+ y-z+l=O, x+y+ z-3=0,
iar punctul A care în reperul f'll are coordonatele (2,-1, 1), în reperul f'll 1 are
coordonatele (1,1,1).

Solu/ie. Axa 0 1x 1 are ecuaţiile x-y+z -2=0, 2x+y -z+ 1 =O. Deci,
g1 = 3e 2 + 3e3 este vector director pentru 0 1x 1• Vectorii directori ai axelor
01y'şi 0 1z1 sunt g2 =-2e1 +2e3, respectivg 3 =2ei -3e2 +e3.
Atunci, ( 1 = ag 1,j2 = ~g 2 ,i3 = yg 3 • Ţinând seama că originea
I
reperului f'll este punctul 0 ( 1
½, f, )
~ de intersecţie a planelor de
coordonate 0 1x 1y', 0 1y' z', 0 1x 1z', putem scrie formula de schimbare a
coordonatelor:

(~ Hţ H!: -~ -~~ l( ~ J
Conform enunţului (pentru punctul A) trebuie să avem
x1 = y 1 =z' = 1, x = 2, y = -1, z = 1.
Obţinem: a=-¼,~=-f,y= ½,
Deci,

(f Hţ H=i -~ -t ]( ~ l
V.4. Fie ( ~ 3 , uJ() un spaţiu afin real raportat la reperul cartezian
f'll={O;e1,e2,e3}. Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia carteziană generală a planului afin 1t1 care
trece prin dreapta afină

XI- 2x2 + x3 + 1 = 0
d1: l 2 3
2x +x -x +3=0

şi este paralel cu dreapta determinată de punctele A(-1,2,3), B(J, 7,-2).

180
 b) Să se scrie ecuaţia carteziană generală a planului afin 1t 2 care
este paralel cu planul afin
1t 3 : 2x 1 - x 2 + 3x 3 - 4 = O
şi conţine dreapta afină :
x -5 1
x x 2 3
d 2 :-2-=1=1·

SoluJie a) Ecuaţiile parametrice ale dreptei afine d1 sunt:

x• = _.i
3 + 1.3 t
x2 = t te R.
x3 = 1. + 1.3 t,
3

Atunci, evident, P(-1,1,2), Q(-2,-2,-3)e di,

Vectorii AB = 2e1 + 5e2 -5e3 şi PQ = -ei - 3e2 - 5e3 sunt
vectori directori pentru planul afin 1t 1• Astfel, planul 1t 1 este planul afin
care· trece prin punctul P şi are ca subspaţiu director pe L(AB,PQ). Deci,
ecuaţia sa este:

x 1 + 1 x2 -1 x 3 -2
2 5 -5 =0,
-1 -3 -5

adică, 40x - l 5x +x 3+53=0.

1 2

b) Ecuaţiile parametrice scalare ale planului afin 1t3 sunt:

x1 = u
x2 = 2u +3v -4 , u, v e R.
x3 = V.

Deci, a=ei + 2e2 şi b= 3e2 + €3 sunt vectori directori pentru

planul afin 1t3 • Pentru ca problema să admită soluţie, ·este necesar (şi
suficient) ca dreapta afină d2 să fie paralelă cu planul afin 1t3 , adică
c e L(a, b) , unde c = 2e i + 7 e2 + e3 este vector director pentru d1• Se
constată uşor că c = 2a + b. Atunci ecuaţia planului afin 1t2 este

x 1 -5 x 2 x 3
1 2 O =o,
O 3 1

adică 2x1-x2+3x3-JO-= O.

181
 V.5. În spaţiul afin ( cdn, o/~· ), într-un reper afin , se consideră
punctele variabile A;(0, ... 0,ai,0, ... 0),a;-:t0,i= f,,i, astfel încât
I:---:- = a,
nl I . - -
a fitnd o constanta reala, nenula.
-
i=l a'
a) Să se arate că hiperpla}lul determinat de punctele A, ,.... ,An trece
printr-un punct fix M.
b) Să se găsească locul geometric al punctului M când a variază.
c) Fie 2 ::;; ex. ::;; n - I. Să se arate că, dacă dreapta. A 1A a trece
prin punctul fix P şi dreapta A aA n trece prin punctul fix Q, atunci dreapta
A,An trece printr-un punct fix R; dacă dreptele A,An şi PQ nu sunt paralele,
punctele P, Q,R sunt coliniare.

x1 xn
Solu/ie. a) Hiperplanul are ecuaţia -;;i + · · · +-;;;- - I =O şi
conţinepunctul fix M(a, ... ,a).
b) Locul geometric este d\{O}, unde d este dreapta de ecuaţii
xi =x2 = ... =xn.

V.6. În spaţiul afin real ( i:Ptn, Vn ), raportat la reperul cartezian

n .
gil={O;e 1, ••• ,en} se consideră hiperplanul 1tn-I : I.a;x' +a= O. Să se arate
i=l
n .
că vectorul nenul u= I.u'e; este paralel cu 1tn-t , dacă şi numai da'-=a,
i=l
n .
I.a;u' = O.
i=l

SoluJia I. Presupunem că vectorul u este paralel cu hiperplanul

1tn-l' u E Vn-l' unde vn -I este spaţiul director al lui 1tn-l ·
adică
Dacă a 1 -:t O (nu micşorăm generalitatea presupunând aceasta), ecuaţiile
parametrice ale hiperplanului 1t,,_ 1 sunt:

x 1 =-~t
a1
2 -!!1..t 3 -···-!!..!!...t 11 -...!!_
a1 a1 a1
xi =t', i = 2, n.

Atunci, Vn-1 = L (b2, ... , bn), unde b2 = (- :~, I, O, ... , O),

b3 =(-=~,O, l,0, ... ,0), ... ,bn =(- :; ,o, ... ,o, 1). Dai' iie Vn-1 implică
existenţa scalarilor cx , •.. , cxn e R , astfel încât ii= cx b2 + •••+ cxn bn,
2 2

adică

De aici, rezultă uşor că a 1u 1 + · •· + anun = O.

Reciproc, presupunem că a!u' + ·· •+anun = O.

182
 Dacă admitem că a 1 '# O obtinem:

Atunci,
- = iLJU'e·=
U
·- (--u
02 2
-···--u
On n)-e1 +u 2-e2+···+u n-e =
. , a, a, . n
r-l
- ) 2
a2 -
= ( -aj"el +e2 u +···+ ( -aj"el
On - -
+en )
un =
=u 2b2 +··•+unbn E Vn-l•
1 · ~
. -v;= {v;,
So I uJia 2 . Fie ... ,v;n) ,i= ,n-l1 ·
un sistem de vecton·
directori ai lui 1tn-l . Atunci, ecuatia lui 1tn-l se poate scrie astfel:

x 1 -x~ xn-x~
v'I vn
I =0,
l n
vn-1 vn-1
sau
A 1X 1 + · · ·+A nXn + B = O,
unde A 1•• .An sunt complementii algebrici ai elementelor de pe prima linie.
Deci,
ai On
~=···=7,;"·
n•
Vectorul u= "l:.u;e; este paralel cu 1tn-l , dacă şi numai dacă,
i=l
vectorii "ii, v1, ... , vn-J sunt liniar dependenti adică, dacă şi numai dacă,

= O, echivalent cu

V.7. În spaţiul afin real ( cP/ 4, V 4 ) raportat la reperul cartezian

e e e e
.o/l={ O; 1, 2 , 3 , 4 } se consideră punctele:
A(3, 1,0, l),B(-10,4,-6,5), P(l,0,2, l),Q(4,-l,2, l),R(-1, 1,-1,4). Să
se determine locul geometric al mijlocului segmentului (MN), unde M este
variabil pe dreapta AB, iar N un punct variabil în planul (PQR).

Solu/ie. Fie M(3 - 13ex, 1 + 3ex, -6 ex, 1 + 4ex), ex e R, un punct

variabil pe dreapta AB şi N(l + 3~ -2y,-~ +y,
2 - 3y, 1 + 3y) ~, y e R, un punct variabil în planul (PQR). Atunci,
coordonatele mijlocului Hal segmentului (MN) sunt:
183
 xi = 4-13a+3~2-y
2
2 1+3a-l}+y
X = 2
(*)
x3 = 2-6a-3-y
2
x4 = 2+4a+3-y
2

Dacă eliminăm parametrii a,~' y din relatiile ( *) obtinem ecuatia locului

geometric:
6x 1 + 18x 2 - 16x 3 -18x4 + 13 = O,
adică un hiperplan.

V.8. În spaţiul euclidian ( ~ E 3 ) se consideră tetraedrul ABCD şi

un punct oarecare M. Fie a, ~' y, 6 numere reale. Să se arate că următoarele
relatii sunt echivalente:
a) a.MA+~MB+-yMC+oMD=O;
a ·P r o
b) BDAIJCABM = ACAADAAM = ADAA.BAAM = ABAA.CAAM
SoluJie: Vectorii AB,AC,AD sunt liniar independenţi. Rezultă:

AM= x I AB + x 2AC+ x 3 AD,

unde:
xl = ACAA.DAAM x2 = ABAADAA.M x3 = ABAACAAM etc.
ABAACAAD ' ABAA.CAA.D ' ABAACAAD
Observape. Notând volumul tetraedrului [BCDM] cu V(BCDM)
etc. obţinem:
lal IPI lrl lol
----'--=
V(BCDM) V(ACDM) = V(ABDM) =---
V(ABCM).

V.9. Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor dacă se

trece de la reperul ·ortonormat { O; OA, OB, OC} la reperul ortonormat
{oi; o'A, o'B, o' c }.

SoluJie. Fie 0 1(a 1, a 2 , a 3 ) în primul reper. Din condiţiile de

ortogonalitate a vectorilor dA = (1 - a 1 )OA - a 2 OB - a 3 OC, O'B =
=-a 10A +(l-a 2 )0B-a 3 0C, dc=-a 10A-a 2 0B+ (1-a 3 )0C
rezultă a 1 =a 2 =a 3 =1.
3
• Obţinem:

l ;: Hf l-
.!.. _1. 2
3 3 ~3
[;: ]=[ _1.
_1.
3

3
_1.
.!.. _1.
3

3
3
.l
3

184
 În exerciţiile V.IO. - V.36. considerăm spaţiul punctual euclidian
~3 raportat la un reper cartezian ortonormat :o/l={ O; i,}, k}.

V.10. Se consideră în ~ punctele A(2,1,-1), B(3,2,1), C(0,-1,2). Să

se calculeze lungimea înălţimii paralelipipedului pentru care trei muchii
sunt IOA I, IOB I, IOCI, iar baza este paralelogramul care are două laturi
alăturate IOBI şi IOCI.
V.11. Fie A(l, O, l),B(-1, I, O), C(l, ex, 2), ex e R, puncte din ~\ .
Se cere:
a) Să se determine ex e R, astfel încât {OA, OB, OC} să constituie
o bază pentru V3 , având aceeaşi orientare cu baza {i,},k}.
b) Pentru ex = ½
să se ortonormeze baza {OA, OB, OC}.
c) Pentru ex =2 să se calculeze aria triunghiului ABC şi să se
determine lungimea înălţimii din A.

V.12. Fie dat punctul A(l,-1,2), planul 1t:x+y-z+3=0 şi

dreapta

d: 2x+y+z-I=0
x-y+2z+3 = O.
Se cere:
a) Ecuaţia planului care trece prin punctul A şi conţine dreapta d.
b) Ecuaţia planului care conţine dreapta d şi este perpendicular pe
planul 1t.
c) Ecuaţia planului care conţine dreapta d şi este paralel cu dreapta
dl . x-1
. 2
= L1 = z-2
-1 .

V.13. Se dau punctele A(l,-1;2), B(0, I, 1), C(-1,2,3).

Se cere:
a) Să se calculeze aria şi perimetrul triunghiului ABC.
b) Să se scrie ecuaţiile dreptei suport a medianei din A a aceluiaşi
triunghi.
c) Să se arate că vectorii OA, OB, OC determină o bază pentru V3
pozitiv orientată.

V.14. Să se scrie ecuaţiile carteziene canonice ale dreptei care trece

prin punctul A(-1,3,4) şi este paralelă cu dreapta d: x 2-t, =
y =3 + 2t, z =-1 + t, t e R. _Să se calculeze distanţa de la punctul A la
dreapta d.

185
 V.15. Se dă dreapta de ecuaţii:

d: 2x+y+ z-1=0
. 3x + y + 2z- 3 = O
şipunctul M( 1, 1,-2). Se cere:
a) Să se calculeze distanţa de la punctul Mla dreapta d.
b) Să se scrie ecuaţiile carteziene canonice ale dreptei care trece
prin M şi prin punctul de intersecţie a dreptei d cu planul Oxy.
c) Să se determine coordonatele proiecţiei ortogonale a punctului M
pe dreapta d.

V.16. Să se calculeze măsura unghiului neorientat al dreptelor:

di: { 3x-4y-2z=0 d :{ 4x+y-6z-2 = O

2
2x+y-2z=0 y-3z+2=0.

V.17. Fie d dreapta de ecuaţii x:/ = f = z~i

şi punctul A(J.2,3).
Să se determine coordonatele simetricului punctului A faţă de dreapta d.

V.18. Să se arate că dreptele de ecuaţii:

d l .•. x+3 = y-5 = .=tl_ şi· d . x-5 = y-4 = z-8
2 •
4 -3 5 4 2 5
sunt coplanare şi să se scrie ecuaţia planului lor.
Să se{reia exerciţiul pentru dreptele:{ x = _
1 41
. 5x-2y+z-6=0 d . _
, t E R.
dl • 2 • - 2 - 6t
9x - 2y + 3z- 16 = O ; = St

V.19. Se dau punctele M(l,-1,2), N(0,1,3), P(l,2,-1). Se cere:

a) Să se scrie ecuaţia planului celor trei puncte.
b) Să se scrie ecuaţia planului care conţine punctele M, N şi este
paralel cu dreapta OP.

V.20. Să se determine coordonatele proiecţiei ortogonale a

- punctului A( 1,-1,2) pe planul x-y+z-3=0 şi coordonatele simetricului
punctului A faţă de acelaşi plan.

V.21. Se consideră planele de ecuaţii:

1t 1 : 2x-y+z-3=0
1t2 : X+ 2y + Z + 3 = 0

186
şi punctul P(O, 1-2). Se cere:
a) Să se calculeze unghiul neorientat al planelor 7t 1, 1t 2 •
b) Să se calculeze distanta de la punctul P la planul 1t 1 •
c) Să se scrie ecuaţia planului care trece prin intersecţia planelor
7t 1 , 1t2 şi prin punctul P.
d) Să se scrie ecuaţia planului care trece prin P şi este
perpendicular pe dreapta 7t I fî 1t2.

V.22. Se dau punctul A(2,3-1), planul 7t de ecuaţie x+y-z+2=0 şi

dreapta dale cărei ecuaţii carteziene sunt:
x+l
- -
2
y-1
= -=î" =3z . Se cere:
a) Să se găsească coordonatele proiecţiei punctului A pe planul 7t şi
coordonatele simetricului punctului A fată de planul 1t.
b) Să se scrie ecuaţiile simetricei dreptei d faţă de planul 1t.

V.23. Să se scrie ecuaţiile parametrice ale dreptei conţinută în

planul de ecuaţie y+ 2z=0 şi care intersectează dreptele:

x=l-t { x=2-t
d1: y=t , d2: y=4+2t
{
z=4t z= I.

V.24. Se consideră dreptele dnd1 de ecuaţii:

di: { 5x-2y+z-3 = O d 2.·{ 3x+y+2z+ I= O

'
x+7y+4z+7 = O 4x+3y-z-6 = O.

Se cere:
a) Să se arate că dreptele d 1,d1 sunt concurente.
b) Să se scrie ecuaţiile bisectoarelor unghiurilor formate de cele
două drepte. ·

V.25. Să se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin simetricul

punctului A(J,0,-1) faţă de planul 2x-y-z+l=0 şi este paralelă cu planele

1t1 : x+y-z+3 =0;1t2: 2y-z+4 = O.

V.26. Să se scrie ecuaţiile proiecţiei dreptei de ecuaţii:

x-y+z-2=0
2x+y-z+ I =0

. J.87. .... ··~

pe planul 7t : 3x + 2y- z :t- 1 = O şi să se calculeze măsura unghiului format
de dreapta d cu planul 7t.

V.27. Să se scrie ecuaţiile canonice carteziene ale dreptei care

trece prin punctul A(2,3,1) şi intersectează dreptele:

x+y=0 d2 :{ x+3.y-1 =0
x-y+z+4=0 y+z-2=0.

V.28. Se consideră dreptele d1: x;t = ~ =f 1

şi

4x- 3y+ 4 = O Se cere:

x-z+2=0.
a) Să se studieze poziţia relativă a dreptelor d1,d2•
b) Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune a dreptelor d1, d1 •
c) Să se calculeze distanţa minimă dintre dreptele d1 şi d2 •

V.29. Să se calculeze distanţa dintre dreptele paralele

x-2
- -
3
=4 =2
y+l z
ŞI
. x-1
- -
3
=- =-
y-1
4
-
z-3
2
- şi să se scrie ·
ecuaţia p1anu1u1·
determinat de ele.

V.30. Să se scrie ecuaţiile dreptei care intersectează dreptele:

x=3+t x=-2+3t
d1: y=-1 +2t ; d2: y=-1
{ {
z=4t z=4-t

şi este paralelă cu dreapta d 3 : { x - 3Y + z = O

x+y-z+4=0

V.31. Se consideră dreptele de ecuaţii:

dl -tl=L=.!!L
' 1 -1 1

d2 • x+2
. -1
= y-12 = z-22 •

a) Să se studieze poziţia relativă a celor două drepte.

b) Să se calculeze distanţa minimă dintre dreptele date.

Soluţie: a)M 1(1,0,-l)e d1,M2 (-2,l,2)e d 2 ;a 1 =i-}+k,

188
a2 = -i + 2j + 2k sunt vectori directori pentru dreptele d 1 ,d2•
-3 I 3
DeoareceM 1 M2Aă1Aă2= I -1 I =l2;t:O,
-1 2 2

dreptele d1 , d2 sunt necoplanare.

b) Scriind ecuaţiile carteziene generale ale dreptei d1:

x+y-1 =0
x-z-2 =O,
ecuaţia fasciculului de plane care trec prin d1 ( exceptând planul x-z-2=0)
este
1t1.,: x+y- 1 + Â.(x-z-2) =O, Â, e R.

Determinăm,
din fascicul, planul paralel cu d2• Trebuie să avem:
O=< (1 +Â)i +}-Â.k,-i+2} +2k>=-l -Â.+2-2Â.=-3Â+ 1
Rezultă Â = ½.
)\stfel, planul care trece prin d1 şi este paralel cu
d2 are ecuaţia:
7t: 4x+3y-z-5 = O.
Acum, pentru a determina distanţa minimă dintre dreptele d1, d2,
vom calcula distanţa de la un punct Mi(-2,1,2)e d 2 la planul 7t.

. 1-s+J-2-s 1 12 6.J26
P(d 1' d2) -- p(M2 ' 1t) -- .......___ _ _ - -
b6+9+l - .j26 -
- --
13 •

V.32. Se consideră planele 7t 1 : x - y + 2z + a = O;

1t 2 : 2x+y+z-1 = O; 1t3: x-2y+ ~z+ 1 = 0,a,~ e R. Se cere:
a) Să se determine a,~' astfel ca 1t 1()1t 2 () 1t 3 să fie o dreaptă.
b) Să se determine a,~' astfel ca 1t 1 () 1t2 (") 1t 3 să conţină un
singur punct.

SoluJie. a) Trebuie ca sistemul :

x-y+2z+a=0
(S): 2x+y+z-1 = O
x-2y+~z+ 1 =0
să fie compatibil simplu nedeterminat, adică rangul matricei sistemului să
fie egal cu rangul matricei extinse şi egal cu doi.
Se obţine a= ~ = 3.f,
b) Trebuie ca sistemul ( S) să fie compatibil determinat. Se obţine
<XE R şi ~;t:3.

189
 V.33. Se consideră planul 7t: x-y+2z+ I =O, punctulA(2,-l,3) şi
dreapta d:2x+y-z-l =O, x+y+z=O. Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia planului care trece prin A şi conţine dreapta
d.
b) Să se scrie ecuaţia planului care conţine dreapta d şi este
perpendicular pe planul 7t.
c) Să se scrie ecuaţia planului care conţine dreapta d şi este paralel
cu dreapta d 1 :
x-l
- -
2
= 1Y = -=i'".
z+3

Solu/ie. Scriem ecuaţia fasciculului de plane determinat de dreapta

d:
1t,.,: 2x+y-z-1 +Â.(x+y+z)=O, ÂE R.
a) Reţinem din fasciculul (1t11.heR planul care trece prin A.
Obţinem Â, = ¼.
Deci, planul căutat este
re': 9x+ 5y-3z-4 = O.
b)Vectorul normal la planul 1t11.,ih=(2+Â)i+
+(l + Â}j + (Â- l)k, şi vectorul normal la planul re, n= i -} + 2k,
trebuie să fie perpendiculari, adică O=< n11., ii>= 2 + Â,- 1 -Â+
+2Â- 2 = 211.- 1, adică A= Astfel, ½.planul căutat este
11
1t : 5x+3y-z-2=0.
c) Vectorul pormal la planul 7tÂ., ih = (2 + Â)i +
+(l + Â)} + (Â- 1)k, şi vectorul director al dreptei d 1 , ă = 2i +}- k,
trebuie să fie perpendiculari, adică O=< ii 11., ă >= 4 + 2Â + l +
+Â-Â+l =2Â.+6, adicăÂ=-3. Deci,planulcăutat:

1t
111
: x+2y+4z+ l = O.
V.34. Să se scrie ecuaţiile bisectoarelor unghiurilor formate de
dreptele
x-1 y-2 ;:+2
dI ·-----·
' l - 2 - -2'
. ci _ y-2 _ ;:+2
d 2, I - I - fi'

SoluJie: Ca vectori directori pentru cele două drepte putem lua

a1 = i + 2}-2k, respectiv a2 = i +} + ./2k.
_ a1 1-. 2-: 2 -k - ai 1-: 1-. .fî k
Dacă U1 - llaill - 3 l + 3:J- 3 'U2 - llâ2II - 2' + il + 2
atunci direcţiile bisectorelor unghiurilor formate de cele două drepte vor fi
- - D .- s-: 1-. 3fî -4 k-
date de c1 =u 1 +u 2 ,c2=u1-u2. ec1c1= 6 z+ 6J + -6- ,

190
 -
C2
1-: 1-:
= - 6 1 + 61- - 6-k.
3 J2+4- Ecuaţiile bisectoarelor sunt:

d' . ci = y-2 = ....L!l..._. d" . t l = y-2 =~

' 5 7 3J2 -4' ' -1 l -3 .j2 -4.

V.35. Să se calculeze volumul unui tetraedru cunoscând lungimile

muchiilor.

Solu/ie. Dacă [OABC] este tetraedrul dat, fixăm un reper cartezian

ortonormat f!/l={ O; i,},k} în raport cu care A(x 1 ,Yi ,zi), B(x2,Y2,z2),
C{x3,y3,z3) . Cu formula
Xi YI Z1
vol(9ABC)=fl0AA0BAOCI =fmod x 2 y 2 z 2 , obţinem

X3 Y3 Z3

X1 Y1 Z1 Xt X2 X3
1
(vol(OABC)) 2 = 36
x2 Y2 z2 Yl Y2 Y3 =
X3 Y3 Z3 z1 z2 Z3
2 2 2 2
2 OA +0B -BA OA +0c2-Ac2
OA 2 2
2 2 2 2 2
=...L OA +0B -BA 2 0B +0C -BC
36 OB y deoarece
2 2
2 2 2 2
OA 2+0C -Ac2
2.
08 +OC -BC
2
oc 2

2 2
- - OA +0B -(0A-08) 2 _ OA 2+0B 2-BA 2 •
x 1x 2 + y 1y 2 +z 1z2 =< OA, OB >= 2
-
2
2
oA +oc2-cA
2
• oiJ 2+oc-"iic2
X1X3+y1y3+z1z3= 2
ŞIX2X3+y2y3+Z2Z3= 2
,

unde prin a am notat produsul scalar < a, a > .

2

V.36. Să se determine planele care intersectează prisma formată de

planele de ecuaţii x = O,z = O,x-z-1 = O după un triunghi echilateral.

Solu/ie. Se obţin două familii de plane:

X+ y- Z + <X. =0 Şi X - j,- 2 + <X. = 0.

V.37. a) Fie, în planul euclidian, segmentul [AB] şi Ce: AB. Să se

reprezinte grafic mulţimea F ={Mlp(M, C) = p(M, [AB])}, unde
p(M, [AB]) = min{p(M,D)ID e [AB]}.
b) În planul euclidian se consideră familia de drepte:
dcp: xcosq>+ysinq>-1 =O, q> e R.
b)l. câte drepte distincte dq, trec printr-un punct dat al planului?

191
 b) 2. Să se determine mulţimea u dcp
D = R'- \ q,eR şi să se găsească

numerele
inf (x +y), sup (x +y).
(XJ')E D (XJ')E D

lx
SoluJie. b) 2. D = { (x,y) 2 +y 2 ~ 1 .". )
inf (x + y) = - fi, sup (x + y) = fi,
(XJ')E D (XJ')E D

V.38. Fie punctul A(l,1,0). Să se determine locul geometric al

proiecţiei lui A pe dreptele care se sprijină pe axa Oz şi pe dreapta de
ecuaţii x+z=O,y= 2.

c- .
.JO 1
.
uJie . F.1e { A
x+ay=O ecuaţiile unei drepte
• x+z+ .,(y-2) = O

variabile care se sprijină pe dreptele date. Ea are direcţia dată de vectorul

v=(a.,-1,~-a). Ecuaţia locului geometric se obţine eliminând
parametrii între ecuaţiile :
x+a.y=O
x+z+~(y-2)=0
a(x-1)-(y- l)+(~-a)z = O.

V.39. Să se găsească locul geometric al punctelor din spaţiu al

căror raport al distanţelor la două puncte fixe este constant.

SoluJie. Fie A(x1,Y1,z1),B(x2,Y2,!'2) punctele fixe, iar M(x,y,z)

un punct al locului geometric căutat, adică :ja:: = k, k > O. Această
egalitate este echivalentă cu egalitatea.
(l -k2)(x 2 +y 2 +z 2) +2(k 2x2 -xi)x +2(k2y2 -yi)y+ 2(k 2z2 -zi)z+
Yî
+xi + +Zi·_ k2x~ - k 2y~ - k 2 z~ = O. (*)
Sunt posibile următoarele cazuri:
a) k e (O, oo), k '# I. Locul geometric este o sferă cu centrul
x,-k2x
2 1 2 1 y -k2y z -k 2z2) •
C(~ , ~,~ ş1 raza

192
şi reprezintă ecuaţia planului mediator al segmentului [AB].

V.40. Se consideră în ~ dreapta d şi punctul A, iar re R, r > O.

Să se găsească locul geometric al dreptelor care trec prin A şi se găsesc la
distanta r faţă de dreapta d.

SoluJie. Fie O piciorul perpendicularei dusă din A pe d. Considerăm

reperul ortonormat cu originea în O şi astfel încât axa Ox coincide cu OA,
axa Oz coincide cu d. În acest reper avem:
d: x = 0,y = O şi A(a, O, O), a > O.
Paralela prin A la d are ecuaţiile x=a, y=0 şi se găseşte la distanta
a faţă de d..
Fie 6 o dreaptă care trece prin A, neparalelă cu d, şi fie
v = (v 1, v2 , v 3) vectorul director al lui 6 .
Ecuaţiile parametrice ale lui 6 sunt: x=a+tv1 , y=tv2 , z=tv3 (*)
şi condiţia cerută de problemă este:
lkAvAOAI
r= llixvll .
Calculând obţinem:
a2(v2)2
r 2 -- --'--'-
(vi )2+(v2)2 •
(**).

Eliminând v1,v2 între(*) şi(**) obţinem ecuaţia locului geometric:

r2(x-a) 2 +(r 2 -a 2 )y 2 =O.
Dacă r=a, locul geometric este planul x=a..
Dacă r>a, rezultă x=a,y=0, adică paralela prin A la d, exclusă în
calculul făcut. Locul geometric este mulţimea vidă.
Dacă r<a, obţinem:
2 y = O.
r(x-a) ± J,....a2---r-
Locul geometric este constituit din două plane care trec prin paralela prin A
la d, excluzând această paralelă.

*
* *
V.41. În planul afin ( C294 ,V2
) se consideră triunghiul oarecare
ABC şi transformarea afină <p : â?J2 ➔ G9J 2 cu proprietatea că
<p(A) =B, <p(B) =A, <p( C) = C. Să se determine punctele fixe, direcţiile
ţnvariante şi să se interpreteze geometric transformarea <p.

Solu/ie. Alegem reperul afin 97l={C; CA, CB}.

Atunci C(0,0),A(J,0),B(0,1). Ţinând seama de ipoteză obţinem ecuaţiile
transformăriţ:

193
 y1=x1
J=x1.

Punctele fixe sunt P( a, a), a e R, adică punctele dreptei CM, unde

M este mijlocul segmentului IABI.
Matricea asociată transformării <p este:

A=( O 1 J.
1 O

Atunci, valorile. proprii ale operatorului asociat lui <p sunt Â. 1 = 1,

Â. 2 =-1, iar vectorii proprii sunt a1 =OA+ OB, a2 = OA -OB.
Astfel, transformarea <p este simetria planului C912 faţă de dreapta
x 1 =r, adică faţă de dreapta CM, în direcţia drepteţ AB.
Transformarea admite două direcţii invariante: direcţia dreptei CM
şi direcţia dreptei AB.

V.42. Se consideră transformarea afină <p: G912 ➔ r:Pl 2 care în

raport cu reperul afin P/l ={O;e 1,e 2 } al planului afin ( C91 2 ,V1 ) are
ecuaţiile:
x'=2x+3y
y'=x+4y.
Se cere:
a) Să se determine punctele fixe şi direcţiile invariante în raport cu
<p •
b) Să se arate că există o dreaptă d c C9f2 , astfel încât oricare ar fi
Me o9.{ ,MM1//d, unde M 1 = <p(M). •

Solu/ie a) Punctele fixe se obţin rezolvând sistemul

x=2x+3y
y=x+4y.
Rezultă că punctele fixe ale transformării <p formează o dreaptă
d 1:x+3y=0.
Matricea operatorului liniar asociat transformării <p, în raport cu
baza {e1,e2}, este

Valorile proprii ale lui A sunt Â. 1 = 1, Â. 2 = 5.

Atunci, direcţiile invariante în raport cu <p sunt date de vectorii

194
 proprii a1 =-3e1 +e2 şi a2 =e1 +e2.
b) Dacă M(xn,y 0) avem <p(M) =M1(2xo +3yo,xo +4yo),
Rezultă MM'= (xo + 3yo)e1 + (xo + 3yo)e2 = (xo + 3yo)(e1 + e2) =
= (x 0 + 3y 0 )a 2 • Deci, oricare ar fi M e cP/2 dreapta MM 1 este paralelă
cu dreapta care trece prin origine şi are vectorul director a2:

V.43. În planul afin real ( ~ , V2 ), raportat la reperul afin

m = {O;e 1,e 2}, se consideră dreptele d 1:x+y-l=O, d2:x-3y+l=O. Să se
scrie ecuaţiile transformării afine <p a planului ~ ' în raport cu reperul Wl,
ştiind că dreptele d 1 , d2 sunt invariante în raport cu <p, iar imaginea punctului
O prin <p este punctul O 1 (1,-1 ).

SoluJie. Ecuaţiile lui <p sunt de forma:

x1 = a11x+a12y +a1
y' = a21x+a22y+a2,
Deoarece <p (0)=0 1 , obţinem a 1=l, a 2 =- l.
Ţinând seama că dreptele d 1,d2 sunt invariante în raport cu <p ,
oricare ar fi M(a, 1-a) e d 1 şi N(3~-1,~) e d 2 avem·
<p(M) =M1(a11a+at2(l -a)+ 1, a21fl+a22C1-a)- l) e d 1
şi <p(N) =N1(a11(3~- l)+a12~+ l, a21(3~- l)+a22~- l) e d2,
Rezultă: (a11 -a12 +a21 -a22)a+a12+ a22 -1 = O, oricare ar fi
aeR, (3a11+a12-9a21-3a22)~-a11+3a21+5=0, oricare ar fi
Be R.
Deci,
au- a12+ a21- a22 = O
a12 + a22 =
3a 11 +a, 2- 9a2i- 3a22 = O
-:au +3a21 =-5,
deundegăsima11 =2,a12 =-3,a21 =-l,a22 =4.
Astfel, ecuaţiile transformării
<p sunt:

x 1 =2x-3y+ l
/ =-x+4y-l.

V.44. Să se arate că dacă o transformare afină <p, a spaţiului afin

real ( cP/n, V n), are două puncte fixe, distincte, atunci ea are o infinitate de
puncte fixe.

195
 SoluJia 1. În raport cu reperul afin :o/l={O;e 1, ••• ,en} transforma-
rea cp are ecuaţia r' = T(r) + a (unde T: Vn ➔ Vn este operatorul liniar
asociat lui cp ).
Fie A(r 1),B(r2 ) e o( puncte fixe pentru cp.
Atunci, r1 ~ T(r1) + a şi r2 = T(r2) + a.
~(r 1+r2 )
Rezultă
_ r1+r2
ca -
2
- = 1ri'1+r2)
.L , -
2
- +
_
a, .
adică
1
1v.L 1 -
2
- este un punct
fix pentru cp ._ Se repetă raţionamentul.

So/uJia 2. Fie Aşi B două puncte fixe pentru cp şi d dreapta

determinată de ele.
Fie M e d arbitrar. Se ştie că (cp(A), <p(B), cp(M)) = (A, B, M).
Rezultă (A,B,cp(M)) = (A,B,M), deci <p(M) =M.

V.45. Fie ( cdn ,Vn) un spaţiu afin real şi A,B e cdn ,A* B. Să
se arate că dacă cp 1, <p2 : (29/,. ➔ (29/,. sunt două transformări afine ale lui (29/,.
astfel încât <p 1(A)= <p 2 (A) şi <p1 (B) = <p2(B), atunci restricţiile lor la
dreapta AB sunt egale.

Solu/ie: Fie M un punct arbitrar_al dreptei AB. Atunci, ţinând seama

că raportul simplu al punctelor coliniare A,B,M este un invariant afin, avem
(<p1(A),<p1(B),<p1(M)) = (A,B,M) = (<p2(A),<p2(B),<p2(M)).
De aici, ţinând seama de ipoteză obţinem
(<p1(A),<p1(B),<p1(M)) = (<p1(A),<p1(B),<p2(M)). Punctul care împarte un
segment într-un raport dat fiind unic, deducem că cp 1(M) = cp 2 (M).

V.46. Să se arate că, dacă o transformare afină a planului afin

( C9J 2 , V 2 ) are un punct fix C, atunci orice dreaptă d invariantă în raport cu
cp trece prin C.

So/uJie . Presupunem prin absurd că C 'i: d.

Atunci, putem alege un reper afin cu originea C şi axa Cx paralelă
cu dreapta d. Punctul C(0,0) fiind fix pentru transformarea cp, ecuaţiile lui cp
sunt:
x 1 = a11x+a12.Y
y' = a21x+a22Y-
În plus , punctul fix C este unic. Atunci,

a11 - 1
Cl21
a12
1
Cl22 -
I* O. ("')

Fie y=a ,a * O, ecuaţia dreptei d în reperul ales.

196
 Ţinând seama că dreapta d este invariantă în raport cu cp avem
<p(M} =M1(x 1 ,a) e d, oricare ar fi M(x,a) ed. Deci, a= a.2 1x+a.22a,
oricare ar fixe R. Obţinem a.2 1 = O, a.22 = 1, ceea ce contrazice(*).
Rezultă că C e d.

V.47. Să se arate că orice transformare afină involuntivă cp a

spaţiului punctual afin ( oSl/n, Vn) are cel puţin un punct fix. (Spunem că

transformarea cp: ~ ➔ cd,, este involutivă dacă <p <p = 1 0 c:dn ).

Solu/ie. Dacă <p = 1 c9/ n' orice punct al lui 09( este punct fix în
raport cu <p. Presupunem că cp '# 1 c9/ n
Atunci există Ae cPln astfel încât A-:t: cp (A)=B. Întrucât <p este involuţie
avem cp(B) = cp(cp(A)) =A. Astfel, imaginea intervalului IABI prin cp este
intervalul IABI . Deci, mijlocul segmentului IABI este punct fix în
raport cu cp.
(O transformare afină cp transformă mijlocul segmentului IPQI în
I
mijlocul segmentului <p(P)<p(Q) I).
V.48. Fie f: cd,, ➔ cPln o transformare a spaţiului afin ( ~ ' Vn) .
Dacă pentru orice translaţie T: Ox1,, ➔ @I n avem/ oT=T of, atunci/ este
o translaţie.

Solu/ie. Fie P, Q două puncte oarecare din C:91 n , f{P) =P 1,

_f{Q) = Q 1 şi Tj,Q translaţia de vector PQ. Atunci,
(Jo TpQ)(P) = (Tj,Q O /)(P).
Dar (/0 Tj,Q)(P) =Q1, deci (Tj,Q 0 /)(P) =·Q1, adică P 1Q1 =PQ.
Rezultă că PP1 = QQ' = a (vector constant), deci f este translaţia de
vector a.

V.49. Să se studieze transfgrmările planului euclidian date într-un

reper ortonormat prin ecuaţiile:
x 1 = 3x-4y+ 10
a) y =4x+3y-10;

x 1 =3x+4y+6
b) y=4x-3y-12;

x 1 =.i.x-1.y+6
c) s s
• ./ 3 4
y = -sx-sy-12.

197
 Solu/ie. a) Avem A= ( !~) ~SA,. Matricea l ţ -ţ j
este det A 1=1.
ortogonală şi
Rezultă cătransformarea dată, <p, este o asemănare care se poate
descompune într-o omotetie şi o rotatie a planului în jurul centrului de
omotetie. Punctul fix al transformării este C(l,3).
Omotetia cp 1 are ecuatiile:
x 1 - 1 = 5(x - 1)
y'-3 = 5(y-3).
Rotaţia <p 2 în jurul lui C, de unghi 0 dat de conditiile
cos 0 = f, sin 0 =f, are ecuatiile:

x 1 -1 =f(x-1)-{(y-3)
y'-3 = f(x- l)+f(y-3).
Deci, <p = <p1 ° <pz.
3 4
b) A = ( ) =SA 1.
4 -3

Matricea A 1 este ortogonală şi detA 1 = -1 . Rezultă că

transformarea dată este o asemănare care se poate descompune în produsul
dintre o omotetie şi simetria planului în raport cu o dreaptă care trece prin
centrul de omotetie.
Punctul fix unic al transformării este C(l,-2).
Ecuatiile omotetiei sunt:
x 1 -I=5(x-I)
y' +2 = 5(y+2).
Axa de simetrie trece prin C şi are ca vector director un v:ector
propriu corespunzător valorii proprii  = 1, a matricei Ar
. .d . . x-1
E cuatia axei e s1metne este: - 2- =- 1
y-t-2
- •

c) Matricea A =( ţ =t ) este ortogonală şi det A =-1.

Transformarea este o izometrie de tipul doi. Ea se poate descompune în
simetria planului fată de o dreaptă şi o translatie de vector paralel cu axa de
simetrie.
Directia axei de simetrie este dată de un vector propriu
corespunzător valorii proprii  = 1.

198
 Se obtine v = (3,-1). Axa de simetrie trece prin mijlocul M(3,-6)
al segmentului IOcp(O)I.
• • x-3 yt6
Ecuat1a e1 este: - 3- = -:i-.
O<p(O) ·v _
Vectorul de translatie este ii= _2 v = (9,-3).
V

V.SO. Fie f?Jl={O;e 1,e 2 } un reper cartezian ortonormat în planul

euclidian ( '$ 2 , Ei ), iar <p : '$ 2 ➔ ~ o transformare ale cărei ecuatii în
raport cu reperul Pll sunt:
x 1 = 8x-y+ 1
y' =x+Sy.
Se cere: a) Să se arate că <peste o asemănare.
b) Să se studieze asemănarea <p.

Solu/ie. Se observă că:

( ~ ~I ) = .J65 [ ~/65 i:' ) .J65

/65
= A.

Matricea A este ortogonală şi det A= 1.

Rezultă că <p este o asemănare care se descompune în rotatia
planului în jurul unui punct şi o omotetie de coeficient .[6s. Punctul fix
unic al lui <peste C(- 570 , 510 ).
Rotatia are ecuatiile:

x' + 5~ - Âs- (x + ;o) - /4 (y- 5~ ),

• .I I I ( 7 ) 8 (y I )
Y -50 = µs x+50 + µs -50 ·
Omotetia are ecuatiile:

x 1 + .1... '6s
50 = yOJ (x + ..1..)
50
1
l - 50 = .[6s (y- 5~ ).

V.51. Planul euclidian ( ~, Ei) este raportat la reperul caratezian

ortonormat ?Jll={ O; e1, e2 }, iar transformarea <p: 'it 2 ➔ '$ 2 are , în raport cu
reperul Pll, ecuatiile:

x 1 =2x+3y+ l
l =3x-2y+2.

199
 Se cere: a) Folosind definiţia, să se arate că <p este o asemănare.
b) Să se studieze transformarea <p.

Solu/ie. a) DacăA(x1,y1),B(x 2 ,y 2 ) avem

cp{A) =A 1(2x 1 +3y1 + l,3x 1 -2y 1 +2) şi·
<p{B) = B 1(2x 2 + 3y2 + 1, 3x2 - 2y 2 + 2).
Rezultă:

= Jl3[(x 1 -x2) 2 +(y 1 -y2) 2] = JIT p(A,B). Deci, cp este o asemănare a

planului ?f2 , de modul k = JIT.
b) Pentru obţinerea punctului fix (unic) rezolvăm sistemul

x=2x+3y+ 1
y=3x-2y+2.

Obţinem unicul punct fix C(-¾, - /2 ).

Matricea operatorului liniar asociat lui cp este

A=( ~ _g J= JIT [ ~ -~
JÎ3 [i3
l = JIT . T.

Deoarece det T = - 1< O, transformarea <p este o asemănare de

modul JIT, care schimbă orientarea sistemelor de vectori. Deci, cp se poate
scrie ca produsul dintre o omotetie de coeficient JIT
şi simetria în raport
cu o dreaptă care trece prin C şi are direcţia dată de un vector propriu a,
corespunzător valorii proprii Â. = 1. Determinăm vectorul a rezolvând
sistemul:
_ 2 -1 _3
[i3 [i3
( 3JIT --./132--1
Obţinem a=-3e1 +(2-JIT)e2. Astfel, ecuaţia axei de simetrie este:

x+l.
_ 4_ _ _ __ y+½
-3 - 2-/Î3'
iar ecuaţiile omotetiei de centru C şi modul JIT sunt:

200
 x1 +¾=JIT (x+¾)
y' + /2 = JIT (x+72).
V.52. Să se arate că transformarea cp a planului euclidian ( 'iS 2, E1)
este o asemănare, dacă şi numai dacă, duce cercuri în cercuri.

Solu/ie. Dacă cp este o asemănare de modul k >O, atunci oricare ar

fi cercul C(O;r), imaginea sa prin cp este cercul C(cp(O);kr).
Reciproc, presupunem că transformarea cp duce cercuri în cercuri.
Fie
x=a:x' +alY' +b 1
y =afx 1 + a~y' + b 2
ecuaţiile inversei transformării cp (în raport co reperul cartezian ortonormat
Yl={O;e1,e2}).
Dacă punctul M (x,y) descrie cercul de ecuaţie
x 2 +y 2 +2mx+2ny+p = O, atunci punctul M1(:l,y 1) descrie curba ~ 1
de ecuaţie
((cx:) 2 +(af )2)(x') 2 + ((cx1) 2 + (a~)2)(y') 2 + 2(a: a1 + cxf cx~)x1y'+
2(b 1cx: +b 2<Xî +ma: +n<Xî)x1 +2(b 1cx1 +b 2cx~ +mcx1 +nex~)/ +
+(b1 )2 +(b2)2 +p = o.
Curba 'fi' este un cerc, dacă şi numai dacă,

(cx:) 2 +(cxf) 2 = (cx1) 2 +(<Xi) 2 = k2,ke R\{O}

1 I
<X1CX2 +<X1<X2
2 2
= Q· (* )

Fie ~' 8 e [O, 21t), astfel încât ex! = kcos ~' cxf =ksin ~'
cx1 = kcos 8, <Xi = ksin 8. Ţinând seama de egalităţile (*) obţinem ~ - 8 = f
sau ~ - 8 = 321t, adică matricea asociată lui cp- 1 este de forma

A 1 = k( c~s sin~ ~ J sau A 2 = k( c~s ~

sin~ J.
-sm~ cos~ sm~ -cos~
Rezultă că cp- 1 este o asemănare. Deci, cp este o asemănare.

V.53. Să se arate că pe cercul unitate s' ={ (x,y) e R 2 I

x 2 + y 2 = 1} din R 2 se poate organiza o structură de grup izomorf cu
grupul rotaţiilor spaţiului vectorial euclidian R2•

V.S4. Fie r
un cerc şi A, B două p~cte pe f . Notăm cu L(A,B)
lungimea arcului mic cuprins între A şi B , inclus în r .. Există o aplicaţie

201
f: r ➔ R3 cu proprietatea că L(A,B)=p(f(A),fl..B)), oricare ar fi punctele A,
B ale lui r?
(p(M, N) este distanţa în R3 între punctele M şi N).

Solu/ie. Nu există o astfel de funcţie. Demonstrăm acest lucru prin

reducere la absurd. Fie A, B şi C,D două perechi de puncte diametral
opuse.
E "d t L(A,C)+L(C,B)=L(A,B)
vt en -' L(C,B)+L(B,D) =L(C,D).

Rezultă că punctele f(A),f(C),f(B),f(D) sunt colinare şi distincte şi

f(C) este între f(A) şi f(B), iar f(B) este între f(C) şi f(D). Deci,
L(A,D) = p((f(A),fl..D)) > p((f(A),fl..B)) = L(A,B). Contradicţie.

V.55. Să se studieze transformările spaţiului euclidian 'jf; 3 date,

într-un reper ortonormat, fn={ O; i,}, k}, prin ecuaţiile:

x' = 1.x+.!y+
s s 1
a) y' = fx-fy-2
z 1 =z+3;

A=
[ t -i
+ f o
~ l
SoluJia . a) Matricea asociată transformării <p 1 ,

este ortogonală, det A = - I şi TrA = I.

Rezultă că transformarea este o izometrie de tipul doi care se

descompune în simetria spaţiului faţă de un plan şi o translaţie de vector
paralel cu planul de simetrie.
Vectorul v= i - 2] este un vector propriu corespunzător lui
Â. =-1 şi reprezintă direcţia normală a planului de simetrie.

202
Planul de simetrie trece prin mijlocul M( f, -1, f) al segmentului
IO<p1 (O)I şi are ecuaţia:
x-f-2(y+ 1) = O.
Vectorul de translaţie este:

u=Oq>1(0)- ~-vv=7}+3k. V

b) Matricea asociată transformării <p2,

B=[ :~ :1 -
- 1. .l
i]
1.
este ortogonală şi det B= I.
3 3 3
Deci, cp 2 este o izometrie de primul tip şi se obţine prin
compunerea rotaţiei spaţiului în jurul unei drepte cu o translaţie de vector
paralel cu axa de rotaţie.
Unghiul de rotaţie este dat de:
cos8 = Tr~-1 = Î.
Vectorul v = i + 2} este un vector propriu corespunzător valorii
proprii 1 şi reprezintă direcţia axei de rotaţie. Vectorul de translaţie
Â, =
este:
--
U-
~-v-_3-:
v 6-:
V- l+ )j.
2

Axa de rotaţie este dată de mulţimea punctelor fixe ale

transformării obţinută prin compunerea lui <p2 cu translaţia de vector -ii.
Se obţin ecuaţiile :
2x-y+z-18 = O
2t-y-5z-30=0.

c) Matricea asociată transformării cp 3 ,

! ! ], ortogonală,
1.
3
11
C=
[
- li este det C = - I
..1... _.li
15 15 15
şi Tr C::;: 1.
Rezultă că cp 3 se poate obţine prin compunerea rotaţiei spaţiului în
jurul unei drepte cu simetria faţă de un plan perpendicular pe axa de rotaţie.
Pentru unghiul de rotaţie avem:

cos8 = f(TrC+ 1) = to.

203
 Vectorul v = i + j - 1k este un vector propriu corespunzător valorii
proprii Â. =-1 . El este vector director pentru axa de rotaţie şi vector normal
pentru planul de simetrie. Şi axa de rotaţie şi planul de simetrie trec prin
punctul fix unic al transformării M( 3
1
°,-f, f ).
Ecuaţiile lor sunt:
5
2 z-3
X- 130 = y+ 3 ~ -7-
şi
x- 130 +y+ f+7(z-f) =0.

*
* *

V.56. Să se determine ecuaţia cercului care taie ortogonal cercurile:

~: x 2 +y 2 -2a;x-2b;Y+C; = O,i= l,3.

SoluJie. Fie x 2 + y 2 - 2mx - 2ny + p = O ecuaţia cercului căutat.

Condiţiile de ortogonalitate sunt:
2ma; + 2nb; - p = c; , i = D.
Se obţine cercul de ecuaţie:

x2 +y2 X y 1
Ct ai b1 =0.
c2 a2 b2 1
C3 a3 b3 1

Observape. Cercul ortogonal cercurilor ?t 1• ?t2; ?t 3 se numeşte

cercul ortotomic asociat celor trei cercuri date.

V.57. În planul $'2 se dau cercurile ?t1 şi ?t2 • Să se determine

locul geometric al polului unei tangente variabile la ~ în raport cu ~-

SoluJie. Într-un reper convenabil ales, cercurile ?t1 şi ~ sunt date

prin ecuaţiile:
~: x2 +y-2ax+c=O;
%: x2 +y2-R2=0.
Fie: d:y=m(x-a)+nrb+m 2 , me R,n=±l, o tangentă
variabilă la ~ .
Dacă M(x 0 , y 0) este polul dreptei d faţă de %rezultă:

204
 xo _ Yo _ R2
m - -1 - 2.
,-;-:-:;-1
ma-nr-v i+m~
Prin eliminarea parametrului m rezultă:

nrJx~ +y~ =R 2 -axo.

Ridicând la pătrat şi renotând x0 , y 0 cu x, y respectiv, se obţine
ecuaţia locului geometric:
cx2-2alfx-r2y2+R4 =O.
Dacă c=O, obţinem:
-'2aR2 R2
Y2 = ----;i-(x - T ).
R2
Locul geometric este o parabolă cu vârful V( 2 , O), parametrul
_p = -7 ş1• fiocaro1„m O..
R2a

Dacă c -::t O, obţinem:

2
_(x-+>2 y2
r2R4/c2 - D4/c -1 =0.
,n.

Locul geometric este o elipsă, dacă c<O şi o hiperbolă, dacă c>O.

V.58. Să se determine locul geometric al punctelor ale căror polare

în raport cu trei cercuri date sunt concurente, precum şi locul geometric al
punctelor de concurenţă a celor trei polare.

SoluJie Ambele locuri geometrice cerute coincid cu cercul

ortotomic asociat celor trei cercuri date.

V.59. Să se scrie ecuaţia parabolei care trece prin punctele 0(0,0),

A(l,O), B(0,1), C(2,3).

SoluJie. Ecuaţia carteziană generală a unei conice este

a 11x 2 + 2a 12.xy + a 22)' 2 + 2b 1x + 2b2)' + c = O. Punând condiţiile ca această
conică să treacă prin punctele date în enunţ obţinem:
c=O
au+2b1 +c=O
a22+2b2 +c=O
4au+l2a 12+9a22 +4b1+6b2 +c=O.

Rezultă că: c= O,a11 =-2b1,a22 =-2b2,a12 = fb1 +b2.

Astfel, ecuaţia conicei se scrie:
b1x 2 -(fb1 +b2)xy+b2.Y 2 -bix-b2)' = O, unde b 1,b2 e R.

205
 Pentru ca această conică să fie o parabolă trebuie ca B= O, adică
bf +9b~ -30b1b2 =O.
Dacă bi=O, rezultă că b, =O. Deci, acest caz nu convine.
Dacă b2 :;:. O, obţinem b1 = (15 ± J216 )b2.

V.60. Dacă planul euclidian $'2 este raportat la reperul cartezian

ortonormat :o/l = {O; i,}}, să se scrie ecuaţia conicei y c i 2 care trece prin
punctele O, A(l,-1) şi admite ca axe de simetrie dreptele dr· 2x+y-l=O, di:
x-2y+22=0.

SoluJia 1. Punctul de inte~secţie a dreptelor d1, di este O 1 (-4,9), iar

ca versori pentru direcţiile dreptelor d 1, di putem alege f' = Î- Ts %} ,
respectiv } =
1
%i + Ts} .În raport cu reperul :o/l = 1 1
{ 0 1; Î ,}'} ecuaţia
conicei y va fi de forma a(x1)2+b(y' )2+c=O (deoarece d 1, di sunt axe de
simetrie pentru y, iar 0 1 centru de simetrie). Întrucât formulele de
schimbare a coordonatelor când se trece de la reperul :o/l la reperul 9'l 1 sunt

daredeegali7; H-: )+[ _~ l: ]( ~ )'

rs rs-
ecuaţia conicei y în raport cu reperul :o/l este
. cx-2yt22)2 b c2x+y-1)2 - O
a s s +c- .
+
Acum, dacă punem condiţia ca O,A e y, obţinem b =· : a,.c = -125a.
1 1

Deci, ecuaţia conicei y în raport cu reperul :o/l este

5(x-2y+ 22)2+ 141 (2x+y-1}2-l 975 =O
şi
5(x1)2+ 141 (y 1}2-1975=0
în raport cu reperul 9'l 1 • Deci, conica y este o elipsă reală.

SoluJia 2. Fie a 11 x 2+2a 1zty+~zY2+2b 1x+2bzY+c =O ecuaţia conicei y.

Din O,A e y rezultă:
c=O
au-2a 12 +a22 +2b1-2bi=O.
Coordonatele centrului de simetrie 0 1 (-4,9) trebuie să anuleze derivatele
parţiale:
-4au+9a 12 +b1=0
-4a 12 +9a22 +b2=0.

206
Axele de simetrie fiind diametri conjugati, coeficientul unghiular al
diametrului conjugat cu directia m1 = -2 trebuie să fie m2 adică, =½,
2(a 11-a2) = 3a12•
Conditiile obtinute sunt suficiente pentru determinarea ecuatiei conicei y.

V.61. Să se determine locul geopletric al punctelor din planul

euclidian 1 2 pentru care raportul distantelor la un punct fix O şi la o
dreaptă fixă d, O E d, este constant.

SoluJie. Considerăm reperul ortonormat cu originea în O şi cu axa

Oy paralelă
cu d. Dreapta dare ecuaţia x-a=0, a :I: O. Dacă M(x,y) aparţine
. . d'm p{M,O)
1ocu1m geometnc, p{M,d)
k , k >O, rezu1ta:. w

Jx2+y2
Ix-al =k'
sau
(J-k2)x2+y2+ 2ak2x-k2a2=0. (*)
Dacă k=l, se obţine:
y 2 =-2ax+a 2 ,
ecuaţie ce reprezintă o parabolă.
Dacă k -:t: 1, ecuaţia (*) se poate scrie:

2
ak2 )2 Y k2a 2 (**)
(x+ l-k2 + 1-k2 - (t-k2)2 =0 .

Considerând schimbarea de· coordonate:

x 1 =x+ ak22 y 1 =y
l-k ' '
ecuaţia (**) se scrie:

(x')2 + (V)2 -1 =o
~ k2a2
(l-k2)2 1-Jc2

Deci, locul geometric cerut este o elipsă pentru k < 1, şi este o

hiperbolă pentru k > 1.
Observaţie. Raportul constant k se numeşte excentricitatea
conicei.
2 2
V.62. a) Să se scrie ecuatia elipsei E: : 2 + ~2 -1 = O într-un reper
polar cu polul în focarul stâng F 1(-c,O) şi având drept axă polară axa Ox.
b) Să se scrie ecuaţia ramurei din dreapta a hiperbolei H:

207
x2 y"-
-;;i" -;;-I= O într-un reper polar cu polul în focarul F(c,0) şi având
drept axă polară axa Ox.
c) Să se scrie ecuatia parabolei P : y1 =2px într-un reper polar cu
polul în focarul parabolei şi având ca axă polară axa Ox.

SoluJie. a) Se arată prin calcul că, dacă M(x,y) este un punct al

2
elipsei, atunci IIF'MII
= cx~a . Legătura între coordonatele carteziene
initiale şi coordonatele polare indicate în enunt este dată de formulele:
x=pcos<p-c
y=psin<p.
Cum IIF'MfI = p , se obţine:

al
p= C '
l - 0 cosq>
sau
p
P= 1-ecosq>'
unde p=b2/rl se numeşte parametrul focal al elipsei, iar e =f,<I este
excentricitatea elipsei.
şi e=f>I.
2
b) Se obtine p = 1-ecosq>
P , unde p= b 2
a
c) Se obtine p = 1:C,sq> .

V.63. Să se aducă la forma canonică, precizând schimbările de

reper necesare, ecuatiile:
a) 9x2-4xy+6y1+16x-8y-2=0;
b) 4x2-12xy+9y-2x+3y-2=0.

S~luJie. a) Fie A ; ( -~ -; ) matricea asociată ecuaţiei. Din

6=50 > Orezultă că ecuatia reprezintă o conică de tip eliptic. Centrul conicei
este dat de sistemul:
2!..-0 2!..-0 ·
ax- ,ay-
Şe ootine C(-f, f) .
În urma schimbării de coordonate:
I 4
X =x+
5
y'= y-1:..
s
se ohtine ecuaţia:
9(x')2-4x'y' +6(y1) 2 -10 = o.

208
 Polinomul caracteristic asociat matricei A este P(Â.)=Â.2-lSÂ.+50, cu
valorile proprii Â. 1=10, Â.2=5. Vectorii e1 = (- e2( [5 , fs ), }s , [5 )
constituie o bază ortonormată de vectori proprii.
Considerăm schimbarea de coordonate:

x'
( y' J= [ - [5 _l_ _2_
rs ]( x J. 11
yll
rs rs
Se obţine ecuaţia:
1O(x 11 )2 +5 (/1}2- JO=O.
Ecuaţia are forma canonică:
<l'>2
(x'' )2+-2--1=0
şi reprezintă
o elipsă.
b) Obţinem 6=0, deci ecuaţia reprezintă o conică de tip parabolic.
Valorile proprii sunt Â.1=13, Â.i=0, iar vectorii e1 = (- ~ ,
. , 13
b ),
, 13

e2 = ( ~ , ~ ) constituie o bază de vectori proprii.

, 13 , 13
Considerăm schimbarea de coordonate dată astfel:

Se
( ; J=[ -
obţine ecuaţia:
z z]( ;: J.
1 2 5
{• ) +-
J3/x /o-x1 -2=0 ,
care se mai poate scrie astfel:
13(x' + _s_)2 _ 1327 =0
26.JI3 676
A doua schimbare de coordonate este dată de formulele:
x" =x' +-5-
26.JI3 '
y" =y'.
Se obţine:
/. ")2 _
iX
1327
8.788
-o '
Ecuaţia reprezintă două drepte paralele.

V.64. Să se determine axele de simetrie ale conicelor date prin

ecuaţiile:
a) x2-12xy-4y2+12x+8y+5=0;
b) x2-2xy+y2-J0x-6y+25=0.

209
 Solu/ia. a) Valorile proprii ale matricei asociate sunt Â. 1=5,
Â.2 =- 8, iar e1 = (-3, 2), iar e2 = (2,3) sunt vectori proprii corespunzători.
Axele de simetrie sunt ·diametri conjugaţi cu direcţiile e1 , e2 • Ecuaţiile lor
sunt:
-3(2x-l 2y+ 12)+2(-12x-8y+8)=0,
2(2x-12y+l2)+3(-12x-8y+8}=0.
b) Conica este de tip parabolic (6=0). Valoarea proprie nenulă este
Â.=2, iar e=( 1,.. I) este un vector propriu corespunzător. Axa de simetrie a
parabolei are ecuaţia:
(2x-2y-l 0)-(-2x+2y-6)=0.
Observafie. Ecuaţia axei de simetrie a parabolei se poate scrie
direct folosind formula:

V.65. Să se determine asimptotele hiperbolei date prin ecuaţia:

x 2-12xy-4y +12x+8y+5=O.

Solu/ie. Centrul hiperbolei este C(O, 1).

Direcţiile asimptotice a=(a , a:) sunt date de condiţia :
1

(a }2-12a 1a2-4(a2}2=0.
1

Se obţin: a' =(6+2 ./To,1), a11 = (6- 2 ./To,

I)
Ecuaţiile asimptotelor sunt:
__ x _ _ y-I
6+2/To - '

6-2[lo = y-1.
Putem proceda şi altfel. Ecuaţia globală a asimptotelor hiperbolei
estef(x,y)-f(xo,y,)=O, unde Xo, y 0 sunt coordonatele centrului.
Obţinem:
x2-l 2xy-4y+ 12x+8y-4=0
sau
x=(6±2 ./To )(y-1).
V.66. Se dau conicele:
r1: allx2+2a 1rJ1+02:zY+2a 1r+2a 23Y+a33=0;

r]: b1ix2+2b1rY+b2:zl+2h1r+2b2JY+b33=0.
Să se găsească condiţia ca printre conicele fasciculului determinat
de conicele date să existe un cerc.

Solu/ie. Ecuaţia fasciculului este:

(a.a11+f3b11).x2+2(a.a12+f3b12)xy+(a.a22+f3b22)Y+2(a.a13+f3b13)x+2(a.a23+f3b23)y+
{a.a33+f3b33)=0, ex, f3 e R, cx2+f32 Ţ. O.
210
 Fasciculul conţine cercuri, dacă şi numai dacă, sistemul:
(a11-a22)a.+(b1i-b22)~=0
a.a12+~b12=0
admite soluţii nebanale, adică, dacă şi numai dacă:
au -a22 bu -b22 I= O.
I a12 b12

V.67. Să se arate că intersecţiile a două parabole ale căror axe sunt

perpendiculare determină un patrulater inscriptibil.

Solu/ie. Alegând reperul astfel încât axele de coordonate să fie

axele celor două parabole, ecuaţiile acestora vor fi:
r+ay+b=O şi y+cx+d=O, a,b,c,d e R.
Ecuaţia generală a conicelor care trec prin intersecţia celor două
parabole este:
x2 +ay+b+mol +cx+d) =O, meR.
Pentru m= 1 se obţine:
x2+y2 +ay+cx+b+d=O,
ecuaţie ce reprezintă un cerc.

V.68. Să se demonstreze că punctele de contact a două tangente

paralele la o conică determină un diametru conjugat cu direcţia tangentelor.

V.69. Fie A 1, A2, A3 trei puncte situate pe conica nedegenerată r.

Tangentele la conică înA 2 şi A3 se intersectează în B 1, tangentele în A3, A1 se
intersectează în B2, iar tangentele în A 1, A2 se intersectează în B3 • Să se arate
că dreptele A 1B1, A fi 2, A~3 sunt concurente.

V.70. Fie O un punct fixat pe conica r şi OA, OB (A e r, B e f)

două coarde perpendiculare variabile. Să se arate că dreapta AB trece
printr-un punct fix. (Punctul lui Fregier).

V.71. Să se determine locul geometric al punctelor Fregier (vezi

problema V.70.) corespunzătoare punctului M variabil pe o parabolă.

Solu/ie. Punctului M(a 2/2p,a) variabil pe parabola P: y2=2px îi

corespunde punctul Fregier M'(2p+a 1/2p,-a). Locul geometric cerut este
parabola de ecuaţie y=2px-4p2•

şi B două puncte fixe în plan şi E o elipsă dată. Să se

V.72. Fie A
găsească locul geometric al punctelor M cu proprietatea că dreptele AM şi
BM sunt paralele cu doi diametri conjugaţi ai elipsei E.
211
 V.73. Să se determine locul geometric al centrelor hiperbolelor care
trec prin punctele fixe A, B şi au direcţii asimptotice date.

V.74. Să se arate că diagonalele unui paralelogram circumscris unei

conice cu centru nedegenerată sunt diametri conjugaţi ai conicei.

V.75. Să se arate că diagonalele unui paralelogram înscris într-o

conică cu centru nedegenerată sunt diametri ai conicei. Când aceşti diametri
sunt conjugaţi? ·

2 2
V.76. Fie E: : 2 + ; 2 -1 =0 . a) Să se găsească locul geometric
al proiecţiilor
focarului F(c,O) pe tangentele la elipsă.
b) Să se găsească locul geometric al simetricelor focarului F fată de
tangentele la elipsă.

V.77. Fie ABC un triunghi care nu este dreptunghic, şi fie H

ortocentrul său. Să se arate că toate curbele de gradul doi care trec prin
punctele A,B, C,H sunt hiperbole echilatere.

V. 78. Să se arate că toate romburile înscrise într-o elipsă dată sunt

circumscrise unui aceluiaşi cerc.

*
* *

V.79. Să se scrie ecuaţia sferei care trece prin punctele A(l,1,1),

B( 1,-1,3) şi este tangentă dreptelor d 1: x=y=z,

d2·. x-1 = y+I = z-3

I -1 I .

SoluJie. Centrul sferei este punctul C de intersecţie a planelor x 1 -

planul mediator al segmentului IABI, x2 - planul care trece prin A şi este
perpendicular pe d 1 şi x3 - planul care trece prin B şi este perpendicular pe
di- Astfel, coordonatele lui C se obţin rezolvând sistemul:
y-z+2 =O
x+y+z-3=0
x-y + z-5 = O.
Rezultă C(3, -1, 1). Deoarece raza sferei este R =p (A,C) = 2 fi~ ecuaţia
sferei va fi
(x-3)1 + (y+J)1 + (z-1)2 = 8.

212
 V.80. Se consideră sfera 8: x2 + y2 + z2 - 2x - 4y -1 = O şi planul
7t : x +y +z - 2 = O. Se cere:
a) Să se arate că 6/ n 7t este un cerc real ~
b) Să se determine coordonatele centrului şi raza cercului ~
c) Să se scrie ecuaţia planelor tangente la sferă paralele cu planul
de ecuaţiex + 2y-z + 1 = O.

Solu/ie. a) Ecuaţia sferei se scrie şi sub forma:

(x-1/ + (y-2/ + z! - 6 = O.
Atunci, centrul sferei este punctul C(l,2,0), iar raza R =/6.
Deoarece p( C, 1t) = [3
< /6 , rezultă că sfera 8 este intersectată de
planul 7t după
un cerc real.
b) Pentru a determina coordonatele centrului C 1 al cercului ~,
intersectăm dreapta care trece prin C şi este perpendiculară pe planul 7t cu
planul 1t. Aceasta revine la a rezolva sistemul:

x-l
·1
= y-21 = .!..1
X+ y + Z - 2 =·0.

Obţinem C1( f, f, -½). Raza cercului ~ este r = JR 2

- p(C1 , C) 2 =
=/f.
c) Intersecţia perpendicularei din C pe planul 1t1 : x + 2y - z + I = O
cu sfera este formată din punctele Pi(2,4,- l) şi Pi(0,0, I).
Planele tangente la sferă şi paralele cu 1t1 sunt planele care trec
prin P 1, respectiv P 2 şi au drept vector normal pe 'ii= i + 2]- Te. Astfel,
ecuaţiile lor vor fi:
1t 1 : x + 2y - z - 11 = O;
7t 2 : X + 2y - Z + ] = 0.

V.81. Să se scrie ecuaţia sferei tangentă dreptelor dr· x = y = z,

d2 : ~
1
2
= f = z:: în punctele 0(0,0,0), respectiv A(2,0,-2).

Solu/ie. Centrul C al sferei este punctul de intersecţie al planelor

planul care trece prin O şi este perpendicular pe d 1; 1t2 : planul care
7t 1 :
trece prin A şi este perpendicular pe d 2; 1t 3 : planul mediâtor al segmentului
IOAI. Întrucât
1t1 .'X+ y + Z = O;
1t2 : - X + y - Z = O;
7t3 .' X - Z - 2 = 0.

213
obţinem C(l,0,-1). Raza sferei este p(O,C) = Ji. Atunci, ecuaţia sferei
cerută în enunţ este (x-1)2 + I + (z+ 1)2 = 2.

V.82. Să se determine locul geometric al centrelor sferelor care trec

printr-un punct fix şi rămân tangente unui plan dat.

So/uJie. Alegem reperul cu originea în punctul dat şi

cu planul Oxy
paralel cu planul dat. Dacă 7t: z-a=O şi C( cx,~,'Y) este un punct al locului
geometric, atunci:
Jcx2+~2+y2 =ly-al.
Se obţine ecuaţia locului geometric:
x2 + I + 2az - a2 = O (paraboloid eliptic, de rotaţie).
V.83. Să se afle distanţa minimă de la planul 7t: x + 2y + 2z+
+ 1O= O la sfera o9: x2 + I + z2 - 2x - 4y - 1 = O.

SoluJie. Distanţa de la centrul sferei C(l,2,0) la planul 7t, p(C,x) =

I1+4+101
/9 =3 =
15
5 este mai. mare
. d ,.. l:'.
ecat raza s1ere1• R
= v17
6
o .
Dec1,· p1anu1

nu are puncte comune cu sfera. Este clar că distanţa minimă dintre planul 7t
şi sfera dată este egală cu distanţa de la punctul M la planul 7t, unde M este
punctul de intersecţie a sferei cu perpendiculara din C pe planul 7t, mai
apropiat de 7t •

Obţinem:
/s 2.{s 2.J5 .{s 2.J5 2.J5
M1( 3
+1, 3
+2, 3
),M2( 3
+l, 3
+2, 3
).

I- r; + 4/[ +4- 4/[ +101 1-3 Js +isl 15-3/s =

t-
~-------------=~---= 3 3 3

5+[5.

Deci, M 1=M şi distanţa minimă dintre 7t şi 8 este p(M1,7t) =

=5 - ./5.
V.84. Fie a, b, ce a·. Arătaţi că sferele:
~: x 2 +y+z2=ax;
~ r+y2+z2=by; df x2+y2+z2=cz sunt ortogonale două câte două.

214
 Solu/ie. Se arată că normalele în_ origine (punctul comun celor trei
sfere) la cele trei sfere sunt ortogonale două câte două.

V.85. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice având curba

·directoare:
'Y: { x2 + y2 + 2x - y =O
z=O
şi generatoarele paralele cu dreapta de ecuaţii:

d .' x-1 = y-2 =L

I -1 2.

Solu/ie. Reprezentăm dreapta d ca intersecţia a două plane:

d:{ x+y-3=0
2x-z-2=0.

Atunci, ecuaţiile unei drepte, arbitrare, paralelă cu d sunt:

d ·{ x+y-3=a '<X,~ E R.
a.P · 2x-z-2 = ~

Pentru ca dreapta da,p să fie o generatoare a suprafeţei cilindrice

din enunţ,trebuie ca ea să intersecteze curba 'Y, adică sistemul:

x2 + y2 + 2x-y = O
z=O
X+ y-3 =(X
2x- z - 2 = ~

să fie compatibil. Obţinem condiţia de compatibilitate:

(li + 2)2 + (2a - ~ + 4)2 + 6~ - 4a = O. (*)
Dacă eliminăm parametrii a,~ între (*) şi ecuaţiile dreptei da.P obţinem
ecuaţia suprafeţei cilindrice căutate:
(2x - z)2 + (2y + z)2 + 8x - 4y - 6z = O.

V.86. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în punctul

V(-1,0,1) şi curba directoare

y 2 =2px
y.-{ z=O
, unde p>O, fixat.

215
 SoluJia 1. Punctul V este intersecţia planelor 1t 1 : x = -1
1t 2 : y = O; 1t 3 : z = 1. Ecuaţiile unei drepte variabile care trece prin V sunt:

. { X+ 1 = a.(z- 1)
d a, A.. A a.,A E R.
'"' y = ..,(z-1) ..,

Pentru ca dreapta da,p să fie o generatoare rectilinie a suprafeţei

conice trebuie ca ea să intersecteze curba 'Y, adică sistemul: -

l=2px
z=O
x+ 1 = a.(z-1)
y=~(z-1)

să fie compatibil. Condiţia de compatibilitate este:

~ 2
+ 2a.p + 2p = o. (*)

Eliminăm parametrii a.,~ între(*) şi ecuaţiile dreptei da,p. Obţinem ecuaţia

suprafeţei conice:
I+ 2p(x+ l)(z-1) + 2p(z-1}2 = O.
SoluJia 2. Fie M(x 0„Yo, z 0 ) e y, deci y/ = 2px0 ,zo-= O.
Dreapta VM are ecuaţiile:
X= -1 + t(x0 + ]);
y = 1Yo;
z = 1 + t(z0 - 1).
Rezultă:
X
o
= .!±!,_
I
-1 '
'
y
Yo = ,;
Z o = tl+1
I •
Eliminând pe Xo, Yo, z 0 obţinem:

-y2t2 = -(x-t+
2p
I
l)·
'
z- 1+ t = o.
Rezultă t =r 1- z şi, ecuaţia conului este:

I = 2p (1-z) (x+z)
sau:
I + 2pz2 + 2pxz - 2px - 2pz = O.

216
 V.87. Să se scrie ecuaţiile conurilor de rotaţie care conţin printre
generatoare dreptele:

x=2+t x=2+2t x=2-t

y=2t ; d2: y=t y=2t
{
z_=-1 +2t z=-1 +2t z=-l-2t

SoluJie. Se constată că vârful conurilor căutate este V(2,0,-1 ). Sfera

cu centrul în V şi de rază 3, 67 : (x-2)2+y2+(z+J)2=9, intersectează dreapta
d 1 în punctele A1(3,2, l),A2(I,....:2,-3), dreapta d2 în punctele B 1(4,l,l),
Bi(0,-1,-3) şi dreapta d3 în punctele C1(1,2,-3), Ci(3,-2,l).
Conurile rl, rz, r3, r4 căutate au vârful în V, iar cercurile
directoare, respectiv cercurile circumscrise triunghiurilor A ,B,c,, A ,B1C2,
A 1B 2C2, A,B2 C„
Conul r 1 are cercul director:

(x-2) 2 +y 2 +(z-1) 2 =9
(1)
{ 4x+4y-2z-18 = O

obţinut ca intersecţia sferei 8' cu planul care trece prin punctele A 1, B 1, c„

Deoarece V apare ca intersecţia planelor x-2=0, y=0, z+ 1=0, ecuaţiile unei
drepte variabile care trece prin V sunt:

d a.~ .. { x -Y 2= = a(z + 1)
~(z + 1) ,
A
a,.., e .
R

Pentru ca dreapta da,~ să fie generatoare a conului r 1 trebuie ca

sistemul:
(x-2)2+/+(z-1)2=9
2x+2y-z-9=0
x-2=a(z+l)
y=~{z+l)

să fie compatibil, adică:

r// +W +4a~a-~-1 =O. (2)
Eliminând parametrii a şi ~ între (2) şi ecuaţiile dreptei da.~
obţinem ecuaţia conului cu vârful V şi cercul director ( 1):

r,: x2+y2-z2+4xy-xz-yz-5x-9y+5=0.
Analog,. se determină ecuaţiile conurilor r r r 2
,
3
,
4
•

217
 V.88. Să se scrie ecuaţiile proiecţiei ortogonale, pe planul Oxy, a
curbei:
x 2 - 2y 2 + z 2 - 1 = O
x+y-z+ 1 =O.

Solu/ia 1. Proiecţia curbei y pe planul Oxy va fi curba de

intersecţie
a suprafeţei cilindrice care are generatoarele perpendiculare pe

:~7~{ 7:f,:~;ţ:1: .
planul Oxy şi curba directoare y cu planul Oxy. O dreaptă oarecare,

perpendiculară pe

Punând condiţia ca da.fi să intersecteze pe y, adică sistemul:

x=a
y=~
x2-2y2+z2-J=0
x+y-z+l=0
să fie compatibil, obţinem:
a 2-2~2+(a+~+1}2-l=0. (*)
Eliminând pe ex şi pe ~ între ecuaţiile dreptei da,~ şi (*) găsim
ecuaţia suprafeţei cilindrice proiectante:
r: x2-2y+(x+y+J)2-l=0.
Astfel, ecuaţiile proiecţiei curbei y pe planul Oxy sunt:

x 2 -2y 2+(x+y+l) 2 -l=0 .

{ z=0.

SoluJia 2. Evident, ecuaţiile curbei y sunt echivalente cu ecuaţiile:

x 2 -2y2+(x+y+l) 2 -1 = O
y. {
x+y-z+ 1 =0,

adică curba y este situată pe cilindrul x 2-2y2+(x+y+J)2-J=0, ale cărui

generatoare sunt perpendiculare pe planul Oxy. Deci, intersectând acest
cilindru cu planul Oxy găsim ecuaţiile proiecţiei lui y pe planul Oxy.

V.89. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice care are curba

directoare y. x2+J-J=0, z=0 şi generatoarele paralele cu dreapta d: x=y=z.

V.90. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în punctul

V(-3,0,0) şi având curba directoare
-y: 3x2+6J-z=0, x+y+z-1=0.
218
 V.91. a) Să se scrie ecuaţia suprafeţei obţinută prin rotirea
hiperbolei
2 2
H: : 2 - : 2 -1 =O,z = O în jurul axei Ox.
b) Să scrie ecuaţia suprafeţei obţinută prin rotirea hiperbolei H în
jurul axei Oy.

V.92. Să se scrie ecuaţia suprafeţei care se obţine prin rotirea

curbei:
x 2 +y 2 - 2z = O
{ x-2y=0
în jurul dreptei d: x=y=z.

V.93. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generată prin rotirea parabolei:

2
p: { y =2x
z=O
în jurul axei Ox.

Solu/ie. Un punct al axei Ox (adică, al axei de rotaţie) este

0(0,0,0). Ecuaţia sferei cu centrul în O şi de rază variabilă Â.>0 este
x2+y2+z2=Â.2, iar ecuaţia unui plan variabil perpendicular pe Ox este x=µ,
µ E R. Astfel, ecuaţiile unui cerc variabil cu centrul pe Ox, situat într-un
plan perpendicular pe Ox sunt:
x2 +y2 + z2 = Â. 2
CÂ µ :{ 'Â. >o,µ E R.
' x=µ
Pentru ca cercul Ci..,µ să fie situat pe suprafaţa de rotaţie a caret
ecuaţie se caută trebuie ca el să intersecteze parabola p, adică trebuie ca
sistemul:
y2=2x
z=0
x2+y2+z2=Î/
x=µ
să fie compatibil. Se obţine condiţia de compatibilitate
µ 2+2µ-)..2=0. (*)

Dacă eliminăm parametrii Â. şi µ între ecuaţiile cercului Ci..,µ şi

condiţia de compatibilitate (*) obţinem ecuaţia suprafeţei de rotaţie căutate:
y2+:l=2x.
Deci, suprafaţa cerută este un paraboloid eliptic.

219
 V.94. Fie do dreaptă variabilă situată în planul 1t: x + y = O şi
care trece prin punctul A(0,0,1). Să se scrie ecuaţia suprafeţei cr generată de
perpendiculara comună axei Ox şi dreptei d.

SoluJie. Întrucât n = i + J
este vector normal la planul 1t,
vectorul director al dreptei d este de forma a= mi - mj +pk,
m,p eR, m2 +p 2 '# O.
Atunci, ecuaţiile parametrice scalare ale dreptei d vor fi:

x=mt
y=-mt ,te R.
{
z= 1 +pt.

Vectorul 6 =i x a =-p}- mk dă direcţia perpendicularei comune

axei Ox şi dreptei d. Astfel, ecuaţiile acestei perpendiculare comune vor fi:

X y Z
1 O O =0
O -p -m

X y z-1
m -m p =0
O -p -m

sau:
my-pz=O
(m 2 +p2)x+m2y-mp(z-J)=O.
Dacă eliminăm pe m şi p între aceste ecuaţii obţinem
(z1+y)x+zy=O, care este ecuaţia suprafeţei cr.

*
* *
V.95. Să se scrie ecuaţia planului paralel cu planul 1t: x-y+z-5=0 şi
2 2 .
care intersectează paraboloidul hiperbolic x - z =2y după două
9 4
generatoare rectilinii. Să se scrie ecuaţiile celor două generatoare rectilinii.

, Solu/ie. Fie x-y+z+Â.=0, Â. e R, ecuaţia unui plan, arbitrar,

7t)..:
paralel cu planul 7t. Ecuaţiile intersecţiei planului 7t).. cu paraboloidul dat
sunt:

220
 y:{ x-y+z+A.=0
2
x2
T -7 = y,
z2

sau
x-y+z+Â.=0
y: { -x2 - -z2 - 2x- 2z- 21\,~ = O
9 4 '

sau:
x-y+z+Â=O
r={ f(x-9) -{(z+4) 2 -2Â-5 = O.
2

Dacă Â '::/:. -f , proiecţia curbei y pe planul Oxz este o hiperbolă.

Atunci, conform exerciţiului V.129. şi y ar fi o hiperbolă. Problema cere
însăca y să fie formată din două drepte.
Deci, 1'.=-f .
Astfel, y este formată din dreptele:

x-y+z--=0
52 d .{
x-y+z--=0
25
d .1 •. 1 I ' 2 • 1 1
{ î~-~+î~+~=O î~-~-î~+~=~
care sunt cele două generatoare rectilinii.

2 2 2
V.96. Fie P(a,p,y), cx.,p,y > O un punct pe elipsoidul~+ Yb 2 +
a
¾
C

-1 = O, iar A, B, C punctele de intersecţie a planului tangent la elipsoid, în

punctul P, cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz. Să se araţe că:
ex P 'Y
lloAII + lloBII + lloql - l = o.
Solu/ie. Ecuaţia planului tangent la elipsoid în punctul P este:
2::t + py + E. -1 = o.
a2 b2 c2
• a2 b2 c2
Atunci, A( a, O, O), B(O, 7f, O), C(O, O, T) .

Rezulta.
w ex
lloAII +
13
lloBII + lloql -
'Y ex 2
a2
13
+ b2 + c2
2
r -
1
•

V.97. O sursă luminoasă aflată în punctul A(l,0,a) luminează

elipsoidul

221
Să se determine a e R, astfel încât conturul umbrei formată pe planul
y =-2 să fie o hiperbolă.

Solu/ie. Curba care delimitează umbra este intersecţia conului cu

vârful în A şi generatoarele tangente la elipsoidul dat cu planul y = -2
O dreaptă variabilă dusă prin A are ecuaţiile: ·

x-1 =Ây
dÂ.,µ:
{ z-a=µy , Â,µe R.

Pentru ca dreapta d').,,µ să fie pe conul amintit, trebuie ca ea să fie

tangentă la elipsoid, adică ecuaţia
(3')..2+4µ 2 +6)y +2(3Â+4aµ)y+4a 2-9=0
să aibă două rădăcini reale şi egale, adică
12(3-a2)Â2 +36µ 2 +24aµ-24a 2 +54=0. (I)
Eliminând  şi µ între (I) şi ecuaţiile dreptei d)..µ obţinem ecuaţia
conului căutat:
12(3-a2)x2+36z2+24~y-72x-96az+(54-24a2)y+36+48a2=0.
Astfel, ecuaţiile curbei care delimitează umbra sunt:

y:{ 12(3 - a 2 )x 2 + 36z2 + 24axz - 72x - 96az + 252 - 48a 2 = O

y=-2.
Pentru ca ysă fie hiperbolă trebuie ca o< O, unde:
O= I 12(3-a2)
12a
12a
36
I= 1296-576a2.
Deci, lal > ½,
Observaţie. Punctele de tangenţă ale tangentelor la elipsoid duse
din punctul A determină pe elipsoid o curbă y, conţinută în planul polar al
punctului A. Deci, ecuaţiile lui y, sunt:
x2 y2 z2
-+-+--1
4 2 3
=O
{
7+ ~z -1 = O.
Conul cu vârful în A şi tangent la elipsoid este de fapt conul cu
vârful A şiavând curba y1 drept curbă directoare.

V.98. Să se arate că planul tangent la hiperboloidul cu o pânză

Hr· 9x2+9y-z2-9=0 în punctul P(0,1,0) intersectează suprafaţa după două
drepte. Să se scrie ecuaţiile bisectoarelor unghiurilor formate de cele două
drepte.

222
 Solu/ie. Ecuaţia planului tangent la H 1 în punctul P este y= 1.
Intersecţia hiperboloidului H1 cu acest plan este curba de ecuaţii:

y=l
{ 9x 2 +9y 2 -z2 -9 = O,
adică:

{ y=l
(3x - z)(3x + z) = O.

Astfel, curba de intersecţie este o conică degenerată, formată din

dreptele: { y =1 { y =1
d1: . ,d2:
3x-z =O 3x+z =O.

Direcţiile celor două drepte sunt date de a1 =i + 3k, a2 =i - 3k.

Deoarece lla 1li= lla 2II = ffo,
rezultă că direcţiile celor două bisectoare
sunt date de a 1 + a 2 = 2i, a 1 - a2 = 6k.
Astfel, ecuaţiile bisectoarelor unghiurilor formate de dreptele d 1, d2 sunt:

d': { y= 1 ; d": { y =1
z=O x=O.

V.99. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctele A(l,0,0),

B(0,1,0), şi intersectează conul de ecuaţie 3x2+2y2-z2=0: a) după o parabolă;
b) după o hiperbolă; c) după o elipsă.

SoluJie. Ecuaţia unui plan variabil care trece prin punctele A şi B

este 1ta: x+y+az-1=0, cx.e R.
Intersecţia conului dat cu planul 1ta este conica de ecuaţii:

3x 2 +2y 2 -z 2 =0
x+y+cx.z-1 = O
sau, echivalent,
3(1 -y- az) 2 + 2y 2 - z 2 = O
x+y+az-1 =O.
Conica "'(a are acelaşi tip cu proiecţia ei, 'Y ~, pe planul Oyz.
Aceasta are ecuaţiile:

(3cx. 2 - l )z 2 + 5y 2 + 6cx.yz - 6y- 6az + 3 = O

x=O

223
 Determinantul care dă tipul comun al conicelor y ~ şi 'Ya este
3a.2 - I 3a. I =6a.2-5.
3a. 5
Dacă a=± [f conica este de tip parabolic; dacă
ae (-[f, [f) conica este de tip hiperbolic, iar dacă
a e (-oo, -[f) u ( [f, oo) conica este de tip eliptic.

V.100. Să se arate că hiperboloizii:

(H 1 ): x 2-y+z2-J=O,
(H 11 ): x2-y-z2+1=0
se intersectează după două drepte situate în planul z = 1 şi două drepte
situate în planul z = - l .

SoluJie. Scăzând membru cu membru ecuaţiile celor doi

hiperboloizi obţinem z2 =1, adică z= 1 sau z = -1.
Pentru z = ±1 obţinem (x-y)(x+y)=O.
Deci, cel~ patru drrte ~e intersecţie su~t:
d . { X - y d 2 . X - -y d 3 . { X - y d4 : { X= -y
I· z=l · z=l · z=-1 z=-1

V.101. Să se arate că elipsoidul nu are generatoare rectilinii.

Solu/ie. Pentru ca o dreaptă d: r=r0 + ta , să fie în întregime

situată pe elipsoidul:
x2 y2 z2
E: -+-+-
a2 b2 c2
-1 =0 (*)
este necesar şi suficient ca:
(a, u(a)) = o (1)
{u(ro)+b,a)=O (2)
(r0 ,u(ro))+2{b,r0 ))+c=O (3)

unde P(ro) e (E), iar u: V3 ➔ V3 este operatorul simetric a cărui matrice în

baza ortonormată {i,},k} (a reperului faţă de care elipsoidul are ecuaţia
canonică(*)) este:

[~ I i}
224
 - - - . . p
a=li+ mj + nk , egahtatea ( l) se scne -;;i- *IJZ + ~ ~ O. Rezulta
m2 n2 -
Dacă

că l=m=n=O, adică a= O , ceea ce contrazice faptul că a este vector director

al dreptei d (adică a :;: O).

V.102. Să se arate că paraboloidul eliptic nu are generatoare

rectilinii.

SoluJie. Arătăm că orice dreaptă din spaţiu nu poate fi situată în

întregime pe cuadrica:
x2 y2
PE: ;i" + b2 =2z .
Fie Mo(xo, Jo, zr) e PE arbitrar, iar d: x=x0 +lt, y=y0 +mt, z=z0 +nt,
te R (I, m, n e R, I2+m 2+n 2:;t0), o dreaptă arbitrară dusă prin M0• Se ştie că
ecuaţia (în t) care dă punctele de intersecţie ale dreptei d cu paraboloidul
eliptic PE este:

(f b2 +m 2a2)f+(2xJb2 +2yoma2-2na2b2}t+x/b2 +y/a2-2a2b2zo-=0.

Pentru cad c PE este necesar şi suficient ca:

l2b2+m 2a2=0 (1)

2xolb2 +2y0ma2-2na 2b2 =0 (2)
x/b2+y/a2-2a2b2z0=0. (3)

Din egalitatea ( 1) rezultă că l=m=O. Ţinând seama de (2) obţinem n=O, ceea
*
ce contrazice condiţia /2 + m 2 + n 2 O. (Egalitatea (3) arată de fapt că
M 0 e PE).
Deci, nu există nici un punct al paraboloidului eliptic PE prin care
să treacă o dreaptă situată în întregime pe PE.

V.103. Fie cuadrica r: x 2-y2=2pz. Se cere:

a) Să se găsească condiţia ca planul de ecuaţie ax+by+cz+d=O să
fie tangent la r.
b) Să se arate că r nu conţine elipse.
c) Să se arate că generatoarele cuadricei r care trec prin vârf sunt
axe de simetrie pentru r.

V.104. Se consideră paraboloidul hiperbolic r de ecuaţie

2 2
:
2
- ;
2
- 2z = O. O generatoare variabilă g intersectează două generatoare
fixe d 1,d2 din cealaltă familie de generatoare, respectiv, în P 1,P:r

225
 a) Dacă există un punct T de unde segmentul 1P1P2I să fie văzut sub
un unghi drept când g variază, atunci generatoarele d 1,d2 sunt perpendiculare
şi locul geometric al lui Teste un cerc ~ 1•
b) Dacă d,, d2 variază rămânând perpendiculare, planul cercului ~,
trece printr-o dreaptă fixă 6 1•
c) Dacă ~2 şi 02 sunt cercul şi dreapta obţinute schimbând între
ele cele două sisteme de generatoare, dreptele 0 1, 02 sunt concurente.

x2 y2 z2
V.105. Se consideră cuadrica de ecuaţie -a2 + -b2 - -c2 -1 =O
a> b > c.
a) Să se scrie ecuaţia planului care trece prin A(a,0,0) şi intersec-
tează cuadrica după două drepte paralele.
b) Să se determine planul care trece prin centrul cuadricei şi taie
cuadrica după un cerc. Calculaţi raza acestui cerc.
c) Generatoarele din aceeaşi familie care trec prin vârfurile A şi A'
de pe Ox sunt tăiate de o generatoare din cealaltă familie în punctele P şi P1
. Să se arate că l!APll ·l!A'P'll
= b2 + c2•
SoluJie. a) Există două plane care satisfac condiţia cerută:
Lb +
- 1.=
C
O•

b) Planele de ecuaţii z =± f taie suprafaţa după

cercuri de rază R =a.

*
* *
V.106. În raport cu reperul cartezian ortonormat PA= {O; i,],k} se
dau planele 1t 1: x+y+z-1=0, 1t 2 : x+y-2z=0, 1t 3: x-y+l=0.
Să se scrie ecuaţia elipsoidului cu semiaxele
Ila' li= Ila' li= Ila' li =
Ai 4, BI 2, Ci 1 şi având planele de simetrie 1t 1, 1t2,
1t 3, unde 0 1 A ,=n 1n1t 2, 0 1B 1=n I n1t 3, 0 1 C1=n 2 n1t 3.

SoluJie. Centrul elipsoidului este punctul 0 1 ( !,!, !) de

intersecţie a planelor 1t 1,1t 2,1t 3. Planele 1t 1,1t2 ,1t 3 sunt ortogonale două câte
două, deoarece vectorii normali ai lor, iii =i +J+ k,
'ii 2 =i +}-2k, n3 =i-} sunt ortogonali doi câte doi.
Baza reperului cartezian ortonormat ??ll 1 ={ 0 1 ; t' ,]', 1/}, în raport cu
care elipsoidul are ecuaţia canonică:

226
 x/2 y/2 z12
-+-+--1=0
16 4 1
(1)
este:

-k,
=-.,z X1-., = -./3l l-.+ -J1 -: + l k-
./3
-
./3
.
Dacă (x,y,z) sunt coordonatele unui punct M, arbitrar, al elipsoi-
dului în raport cu reperul PA ={O;i,],k}, iar (x 1 ,y1, z1) sunt coordonatele
aceluiaşi punct în raport cu reperul 'Pli1={0 1 ; t' ,}1, 7/} avem:

Atunci, fată de reperul m ecuaţia elipsoidului este:

(x-y+l)
2
+ (x+y-2z) 2 + (x+y+z-1) 2 = l
32 24 3

V.107. Fier conul de ecuaţie a,,r+a 2iJl+a3ş=O, au e R,a;; :t: O,

i=l,2,3.
a)Să se arate că intersecţia lui r cu un plan paralel cu un plan
tangent la r este o parabolă.
b )Să se scrie ecuaţia globală a planelor tangente la r duse dintr-un
punctP0 •
c) Să se determine locul geometric al punctelor din care se pot duce
două plane perpendiculare tangente la r.

SoluJie. b) Dacă P 0 are coordonatele (a,~,y), ecuaţia cerută este:

(*)

c) Ecuaţia (*) reprezintă două plane perpendiculare, dacă şi numai

dacă, suma coeficienţilor lui x2,y,z2 este zero:

227
 Renotând cx,~,'Y cu x,y,z respectiv, obţinem ecuaţia locului
geometric:

V.108. Se dau dreptele:

di: { 2.x-1 =O ' d 2 .. { 2.x+z= O

y=z y=l.

a) Să se găsească hiperboloidul cu o pânză pentru care reperul dat

este canonic şi care admite ca generatoare dreptele d1, d2•
b) Să se determine ecuaţiile cercurilor care se găsesc pe acest
hiperboloid şi sunt tangente la elipsa colier.

Răspuns. a) 4x2+y-z2-J=O.
b) Se obţin patru cercuri:

4x 2 +y 2 - z 2 - 1 =O { 4x 2 +y 2 - z 2 - 1 =O
{ 2{3x+2fiz±{3 =0 ' -2{3x+2[iz±{3 =0

V.109. Să se determine locul geometric al punctelor din spaţiul

euclidian $73 egal depărtate de un punct fix şi de o sferă dată.

V.110. Să se găsească locul geometric al vârfurilor triedrelor

triortogonale ale căror muchii trec prin punctele:

z=O
a)hiperbolei H: 2 y2
{ ~---1
a2 b2
=0·'

b) parabolei P: { z=O
y 2 =2px.

Solu/ie. a) Dacă V(xo, Jo, z0} este un punct al locului geometric se

scrie ecuaţia conului cu vârful în V şi cu directoarea H, în care se pune
condiţia a 11 +a22 +a33 =0. Se obţine ecuaţia locului geometric:
2 2
x
-;;i- Y
- b2 + ( -;;i-1 - b2I ) z 2 = 1.
Ea reprezintă un hiperboloid cu o pânză dacă b> a, un hiperboloid
cu două pânze dacă b<a şi, un cilindru hiperbolic dacă a=b.

228
 b) Locul geometric este un paraboloid eliptic de rotaţie. El are
ecuaţia:
y2+:l-2px=O.

V.111. Să se determine locul geometric al vârfurilor triedrelor

triortogonale ştiind că toate feţele aceluiaşi triedru sunt tangente la un
elipsoid (hiperboloid cu o pânză; paraboloid hiperbolic sau eliptic).

2 2 2
SoluJie. Fie E: ~ + Yb 2
a
+ ¾ -1 =O
C
un elipsoid şi 1t i, 1t 2, 1t 3 trei
plane tangente la elipsoid, perpendiculare două câte două, de versori
normali, respectiv u= (u1,u 2, u 3), v= (v 1, v2, v3), w= (w 1, w 2, w 3).
Rezultă:
(u 1}2+(zl)2+(u3}2=1
(v 1}2+(v2}2+(v3)2=1
(w 1}2+(w2)2+(w3)2=] (*)
u1v 1+u2v2+uV=O
u1w1+u2w2+u3w3=0
v1w1+v 2w2+v3w3=0.
Ecuaţiile celor trei plane sunt:
1t1: u1x+u2y+u1z=±Ja2(u1)2 +b2(u2)2 +c2(u3)2
1t 2 : v'x+v2y+v3z=±Ja2(vl)2 + b2(v2)2 +c2(v3)2
1t3: w1x+w2y+w3z=±Ja2(w1)2 +b2(w2)2 +c2(w3)2 .
Ridicând la pătrat şi ţinând cont de condiţiile de ortogonalitate (*),
se obţine ecuaţia locului geometric (sfera lui Monge):

x2+y2 +:l =ir +bi+c2.

2 y2
Pentru paraboloidul eliptic de ecuaţie La2 +--2z=
b2
O ecuaţia
planului tangent de vector normal u= (u 1, u 2 , u 3 ) este:

0 2(u I )2+b2(u2 )2
----
3
- - 0 etc.
2u

V.112. Se consideră cuadrica r care, în reperul cartezian

ortonormat ?n={ O; i,}, k}, are ecuaţia: 2xz-6yz+y=O. Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent la r în punctul M(l,1,f).
b) Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care frec prin
punctul P(l,-1,f).
c) Să se scrie ecuaţia canonică a cuadricei r, punând în evidenţă
schimbările de reper necesare.

229
 SoluJie. a) Ecuaţia planului tangent la r în punctul curent
Mo(xo,yo,z,) e r fiind (xţj+zoX)-3(yţj+zoY)+½(y0 +y)=O, rezultă că ecuaţia
planului tangent la r, în M, este:
x-y-8z+2=0.
b) Fie ro = OM= i +} + ¼k , u: Vr~ V3 operatorul simetric asociat
cuadricei r, adică operatorul simetric care în baza ortonormată {t,}, k} are
matricea:

A=[ ~ ~ -! ]'
1 -3 O
b = ½J, iar a= li+ m} + nk direcţia unei generatoare rectilinii. Condiţiile
care dau pe a sunt:
(a, u(a)) =o,(u(ro) +b,a} =o ,
adică,
2ln-6mn=0' l./ + l.m + 8n = O
4 4
Rezultă ă 1 = i -}, a2 = 24i + 8}- k. Deci, prin punctul P trec
două generatoare rectilinii (reale) d,:x+y=O, z=f,
l
x-1 y+l z-8
d2: 24 = -8- = ----=i--.
c) Valorile proprii ale lui u sunt Â. 1=Jîo, Â. 2 = -Jîo , Â.3=0, iar o
bază ortonormată a lui V 3, formată din vectori proprii ai lui u, este
'-{--'
Pl:J - z , J-., , -,}
k , unde
t' = _1_, __3_-:+-•-k
2/5 2/5 1 fi '
-,/ 1 -. 3 -: l -
I =- 2
/s z+ 2 /s:/+ [2 k,
-/ 3 -. I -:
k =- !w'- 1w:/·
Formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de la reperul
PA la reperul ~'={a;t',J'J'} sunt date de
l 3

u]=
l
2/5 - 2/5 - jTo

(~ J
3 3 l
- 2/5 2/5 - jTo
_l_ l
o
Jî Jî
Atunci, ecuaţia cuadricei r, faţă de reperul 'PA', este
Jîoxl2_ JToy 12 _ _3_xl +-3-y'--•-z' =O
2/5 2{5 JlO '

230
sau
.jTo (x' _ _3 -)2 _ ./To(/ __3 -)2 __l_z' = Q,
20 fi 20 fi .{w
În continuare, efectuând o translaţie a reperului PA', dată de
egalităţile X= x 1 - 3
r;;- , Y =y -
1 3
r;;- , Z =z , adică aducând originea în
1
- Wi2 Wi2
0 1
, cu 007 = 3
r-. t' + 3
-j', obţinem ecuaţia canonică a cuadricei:
r-.
20"2 20v2
x2-r2 = ...Lz
JO

Deci, r este un paraboloid hiperbolic.

Astfel, formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de la
{
reperul P/l la reperul ~*= 0 1 ; i ,j , k sunt
-, -, -,}
x=-I-X __1_y __ 3_z
2/5 2/s .{w
3 3 y I
y=- 2.Js X+ 2.Js - JTo z
I I 3
z= fi X+ fi Y+w,

O I faţă de reperul :9fare coordonatele (O, O, ; 0 ).

V.113. a) Să se scrie ecuaţia cuadricei care intersectează planele de

coordonate după curbele:

x=O { y=O { z=O

{ yz = a 2 /2 , xz = b 2 /2 , xy = c 2/2 ,abc*O·

Pentru a=b=c= 1, să se aducă la forma canonică ecuaţia obţinută.

b) Să se determine cuadrica din familia ax2+ bxy+cz2-l=O, care
trece prin punctul A(l, 1,0) şi ale cărei intersecţii cu planele de direcţie
normală ii = (1, -2, -1) sunt cercuri.
c) Să se determine locul geometric al unei drepte variabile care se
mişcă intersectând dreptele:

d ·{ y-1=0 d 2 ·{ y-z=O d3 :{ x-2z=O

I • X+ 2z = Q ' • X- Z= 0 ' y + 1 = 0.

. 2yz 2xz
SoluJze. a) -
a2
+ -b2
+ -2xy
C2
-1 = O. Forma canonică cerută este
(hiperboloid cu două pânze).
(x 1 ) 2 +(y1)2-2(z1 )2+1=0
b) 3x 2 +4xy+5z 2-7=0.
c) Locul geometric este hiperboloidul cu o pânză de ecuaţie
x2-4y-4z 2-2xz-2xy+4=0.

231
 V.114. Să se scrie ecuaţia elipsoidului care este intersectat de
planul Oxy după elipsa:

y=O
E:. x2
z2 1 Q
{ 7+2- =
cunoscând vârfurile B(0,-1,0), B' (O, 7,0).

Solu/ie. Centrul elipsoidului este mijlocul segmentului IBB 1 I, adică

punctul 0 1 (0,3,0). Ecuaţia unei cuadrice care este intersectată de planul Oxy
după elipsa E are forma:

F(x,y,z) = x2 +a22Y 2 + z2 + 2a12.xy+2a23yz+ 2b 2y- I= Q.

4 2
Sistemul care dă centrul cuadricei este:

a: =f +2a12y=0
t~ =2a12x+2a22Y+2a 23 z+2b 2 =0
~~ = 2a23y+z =O.

Punând condiţia ca 0 1 să fie centru pentru cuadrică, adică (0,3,0) să fie

soluţie a acestui sistem, obţinem a21 =a 12 =0 şi 6a11 +2b2 =0.
Ecuaţia cuadricei devine:

x2 2 z2
4 + a22Y + 2 -6a22Y- I =O.
Determinăm pe a22 din condiţia ca B să aparţină cuadricei. Rezultă
a22 = +
şi deci, cuadrica are ecuaţia
x2 y2 z2 6
-+-+---y-
4 7 2 7
I =0 '
sau
L + (y-3)2 +L -1 =o
64 16 B..
7 7

V.115. Să se scrie ecuaţia carteziană generală a cuadricelor care

conţin dreptele date d 1, dz-
AplicaJie: Să se scrie ecuaţia carteziană generală a cuadricelor
• • . x-1 _ L _ _fil. . { X+ y- 3 = O
care conţm dreptele d 1• 2 - 1 - _ 2 , di. •
2x+z-1 = O.

V.116. Să se scrie ecuaţia cuadricei r pe care sunt aşezate:

232
parabola
2
P·{ x2 +4y +4xy-6x-2y+3 = O
. z=~ '

hiperbola
4y 2 +4z 2 -10yz-2y+2z=O
H:{ x=O

şi elipsa
2 2
E: { x + 4z - 6x + 2z + 3 = O
y=O

şi să se arate că r este un con pătratic cu vârful V(l,1,1).

SoluJie. Fie
a 1 r2+a22y2+a3 ş+2a 1 ry+2a 1 rz+2a 2JYZ+2br+2b;,Y+2b~+c=O
ecuaţia carteziană generală a cuadricei căutate. Punând condiţia ca P c r
obţinem:
a 11 a 22 2a12 2b1 2b2 c
1 - 4 - 4 - -6 - -2 - 3"

Dacă impunem condiţia ca H c r şi E c r obţinem:

0 22 0 33 2a 23 2b 2 2b 3 c
4 - 4 - -1 o - -2 - 2 - 3
şi
a11 a33 2b1 2b3 c
I - 4 - -6 - 2 - 3·

Astfel; ecuaţia cuadricei r este

x2 +4y2+4z1 +4xy-l Oyz-6x-2y+ 2z+ 3=0.

1 2 o 2 o -3
O, = 2 4 -5 -1
Deoarece O= 2 4 -5 -:t- ~ =0
o -5 4
o -5 4 '
-3 -1 3
cuadrica este un con pătratic.
Sistemul care dă vârful conului (adică centrul lui r) este
2x+4y-6=0
4x + Sy- I Oz - 2 = O
{
-IOy+ Sz+ 2 = O

şi are unica soluţie x = y = z = I.

233
 V.117. Se consideră cuadrica de ecuaţie

r: 2x2 +5y2 +2z2-2xy-4xz+2yz+2x-1 Oy-2z-1 =O.

Se cere: a) Să se arate cărare o dreaptă de centre.
b) Să se determine ecuaţia canonică a cuadricei r şi să se indice
schimbările de reper necesare.

SoluJie. a) Sistemul care dă eventualele centre ale cuadricei r este:

2x-y-2z= -1
-x+5y+z=5
-2x+y+2z=l.
Se constată uşor că acest sistem este compatibil, simplu nedeterminat, adică
r are o dreaptă de centre ale cărei ecuaţii sunt
d: { 2x-y-2z+ l = O
x-5y-z+5 = O.

b) Matricea formei pătratice asociată cuadricei este

A=( -~
-2
-! -: J.
1 2

Valorile proprii ale operatorului simetric u: V3 ➔ V3 , care în baza

ortonormată {i,}, k} are matricea A, sunt Â. 1=3, J..i=6, Â.3=0, iar drept vectori
proprii corespunzători valorilor proprii Â. 1=3, şi Â.2=6 putem lua
a1 =i +]- k, a2 = i - 2}- k . Atunci o bază ortonormată formată din vectori
proprii pentru u este
-.I a1 1 -. 1 -. I - -J I -; 2 -: I - - / -;/ -J
1 - lladl - f3 1+7(1- f3 k,J - .J6 1-7[1- .J6 k,li -l XJ -
I -: I -
--
fiz - -
fik.
k la baza {-'
- -}
Matricea de trecere de la baza {-i,j, i ,j , -,}
k este -,
1 I 1
.J3 .J6 - fi
I 2
o
C=
.J3 - fi
1 1 I
- /3 - fi - fi
Deci, formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de la
reperul ?n= {O; i,},k} la reperul :o/l*={ o;t',}',ic'} sunt:
X= _I_XI + _l_y' - _l_z'
J3 .J6 /î
234
 y =-'-xi - -k-y'
[3 .J6
Z =_ _l_xl _ _ 1_y1 _ _ l_z,.
[3 /6 fi
Atunci, ecuaţia cuadricei r în raport cu reperul r!ll* este
3(x~ +6(y'}2--6-x1 +..lLy' -1 = O , sau
2

[3 .J6
+'- ~ r+6(1+ ~ r-6=0.
Efectuând translaţia reperului 'Pfl't-, dată de formulele

[3
X=x'-- Y=y 1 + - Z=z'
.J6
3 ' 3 ' '

obţinem ecuaţia canonică a cuadricei r: x?- + 2Y 2 -2 = O.

Deci, r este un
cilindru eliptic.
Formulele de schimbare a coordonatelor cu ajutorul cărora am
determinat ecuaţia canonică a cuadricei sunt:

x= - 1-X+-1-Y--1-Z
[3 J6 fi
1
y= - -x--2-r+1
[3 .J6
z =- _i_x __i_y __1_z
[3 J6 fi
Astfel, reperul cartezian ortonormat în raport cu care r are ecuaţia
canonicăX 2+2Y 2=2 este m
'={ 0 1 ;t',J',i/}
'unde I (0,1,0). o
V.118. În raport cu reperul cartezian ortonormat fn={ O;i,],k} se
consideră cuadrica r de ecuaţie
2x2 +2y +3z2 +4xy+2xz+ 2yz-4x+6y-2z+ 3 =O.
Să se determine ecuaţia canonică a cuadricei r şi să se pună în
evidenţă schimbările de reper necesare.

SoluJie. Polinomul caracteristic asociat este P(Â) =- Â.3+?Â.2- lOÂ,

cu valorile proprii Â. 1=2, Â.2=5, Â.3=0, subspaţiile proprii corespunzătoare
fiind generate de vectorii:

- ( l l -2 ) - ( l I I ) - ( I -l 0)
e1 = /6 , J6 , J6 ' e2 = [3 ' fi ' [3 ' e3 = fi , fi ' .

Trecerea de la reperul iniţial la reperul :r1l 1 ={ O; e1, e2 , e3 } este dată de

formula:

235
 _I_ _I_ 1
./6 .J3 Jî
1 1 -1
./6
-2
.J3
1
Jî
Q j( ~}
./6 .J3
În PA' ecuaţia cuadricei este
2(x 1) 2 + 5(/) 2 + x1 - 5 ./6 fi :I+ 3 =O
Ea se mai poate scrie astfel:
2(x1 + ': )2 + 5(/) 2 - 5 fi (:I - +)
20~2
= O.
A doua schimbare de reper este dată prin formulele:
x 11 =x1+ -
.J6
4
y" =y'
z" =:I- _9_.
2ofi
Obţinem ecuaţia:

2(x11 ) 2 + 5(/1) 2 - 5 fi :I'= o

(x")2 <Y")2
sau --+---
_5_ Jî 2z11 =0.
2.fi -2-

Am obţinut ecuaţia canonică a unui paraboloid eliptic.

V.119. Să se determine locul geometric al punctelor unei drepte

variabile care este tangentă la sfera x 2 +y 2 + z 2 = 1 şi intersectează
dreptele:
x= l . d 2 : { x=-1
Şl
d1: { y=O z=O

Solu/ie. Fie A(l,O,a),B(-1,~,0) puncte variabile pe d 1, respectiv

pe d2 • Pentru ca dreapta
. x-1 Y z-a
d a,~•-:i-=p=-=a
să fie tangentă sferei x2 +y +z2 =1 este necasar şi suficient să intersecteze
sfera în două puncte confundate, adică ecuaţia-
~2 2
x 2 +-(x-1)
4
2
+~(x+
4
1)2-1 =O
să admită două rădăcini reale şi egale, adică

CX~=±4. (1)

236
 Eliminând parametrii a. şi ~ între ( 1) şi ecuaţiile dreptei da,~
obţinem yz ± (x 2 - 1) = O.
Rezultă:
yz+x 2 -1 = O, hiperboloid cu o pânză;
yz-x 2 -1=0, hiperboloid cu două pânze.

V.120. Se consideră cuadrica r : x 2 -4xy+ 6yz+ 2x-20 = O şi

x-4 y+2 z
dreapta d: - 6- 3
-=- =
2 .. Se cere:
a) Să se arate că dreapta d inte~sectează cuadrica r într-un singur
punct P şi să se determine coordonatele lui P. ·
b) Să se arate că direcţia dreptei d este o direcţie asimptotică pentru
r.
r
c) Să se arate că cuadrica are un centru unic C.
d) Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctele A(l, 2, f ), C
şi este paralel cu dreapta d.

V.121. a) Să se scrie ecuaţia familiei de cuadrice care trec prin

punctele P(l,-1,-f) , Q(0,-1,0) , admit ca centru punctul C(3,0,-2) şi
fiecare cuadrică din familie este intersecţată de planul Oxz după dreptele
dr· x=2, y=0; d2 : x--4, y=0.
b) Să se arate că normalele în punctul Q la cuadricele familiei
determinate la a) sunt perpendiculare pe o direcţie fixă.
c) Să se determine locul geometric al intersecţiei normalelor în
punctul Q la cuadricele din familia determinată la a) cu planul z =1.

Solu/ie. a) Ecuaţia carteziană generală a unei cuadrice este:

F(x,y,z) = a1iX2+a2vl+a3_1+2a1rY+2a1rz+2a23YZ+2biX+2bJY+2b;2+c=0.(1)

planul 0:i:ă ::::~i::~r:~::ţ:r~i-~:;c~ dirrunilia căumtă cu . 0

obţinem a 13 =a33 =b3=0, c=Bau, b1= - 3au.

Astfel, ecuaţia ( 1) devine:

(2)

Se observă că, dacă au=0, ecuaţia (2) este echivalentă cu

y(a 22 y+2a 12 x+2a23 z+2b2)=0,
care reprezintă o pereche de plane. Deci, r nu ar ave~ centru unic.
237
 Rezultă că au * O. Aceasta permite să scriem ecuaţia (2) sub
forma:
x 2+a.I+ 2f3xy+ 2Âyz-6x+ 26y+8=0, (3)
A. s: b2
unde a.= ai'i", p =ai'i", A= a'i7", u = ai'i"·
a22 a12 '\ a23

Din condiţia car să admită centru unic, trebuie ca sistemul:

~: = 2x+2~y-6 = O
a;=
'iJF
2f3x+2a.y+2Âz+26 = O
a;= 2Ây= O
să admită soluţie unică, adică Â * O. În plus, unica sa soluţie trebuie să fie
x = 3, y = O, z = - 2. Atunci, 6 = 2Â- 3~. Acum ecuaţia (3) devine:
x2 +al+2flxy+2Âyz-6x+2(2Â-3~)y+8=0.
I A Â.-5 '\
Deoarece, P(l,-1,- 2), Q(O, -1, O) e r, rezulta..,= - - , a="'+ 7.
w

2
Deci, ecuaţia familiei de cuadrice care satisfac condiţiile din enunţ
este:
r).: x2+(Â+7)y2+(Â-5)xy+2Âyz-6x+(Â+15)y+8=0, ÂE R *.
b) Vectorul director al pormalei la cuadrica r >. în punctul Q(0,-1,0)
este:
ii,.= (-Â- l)i + (-Â+ I)}-2'AA.
Evident, ii„ J_ a ' unde a= -i - } + k.
c) Ecuaţiile normalei la r în Q sunt:

d ~ . _x_
11, -11.- I
'
-
-
-2'.:!_ - _z_ '\ E R *
-11.+ I - -211. ' A '
Coordonatele punctului de intersecţie dintre dreapta d>. şi planul
z = 1 sunt date de:

{ _{_1 =z~:: = -!i. (4)

Eliminând  din (4) obţinem ecuaţiile locului geometric cerut:

· z= 1
{ x+y=O

V.122. Să se scrie ecuaţia carteziană generală a cuadricelor care

conţin dreapta dată d.
Aplica/ie. Să se scrie ecuaţia carteziană generală a cuadricelor care
trec prin dreapta d de ecuaţii:
x-y+z-2=0, 2x+y+z-l =O.

238
 Răspuns. Dacă fi(x,y,z)=0, J;(x,y,z)=0 sunt ecuaţiile dreptei d,
atunci familia cerută este dată de ecuaţia
(cx 1x+~ 1y+y1z+6Jfi(x,y,z)+(cxzX+~zY+YiZ+6)J;(x,y,z)=0, CX;, ~., y, e R, i=l,2.

V.123. Să se determine generatoarele rectilinii ale cuadricei

r: x2+y2+z2 + 2xy-2xz-yz+4x+3y-5z+4=0,
care trec prin punctul A(-1,-1,1).
Să se calculeze unghiul neorientat al acestor generatoare.

Solu/ie. Fie d o dreaptă arbitrară care trece prin A,

d .• fil
I
= y+lm = z-1n 'sau

x=-1 +lt
d: y = -1 + mt , t e R.
{ z= 1 +nt

Pentru ca d să fie generatoare rectilinie a cuadricei trebuie ca:

(-1 +lt}2+(-1 +mt}2+(1 +nt}2+2(-1 +lt)(-1 +mt)-2(-1 +/t)(l +nt)-(-1 +mt)(l +nt)+
4(-1 +lt)+3(-J+mt)-5(1+nt)+4=0, oricare ar fit e R,
ceea ce este echivalent cu:
/2+m 2+n 2+2/m-2/n-mn=0 (1)
-2l-2m=0. (2)
Din (2) / =-m. Atunci, (1) devine m2 +m2 +n 2-2m 2+2mn-mn=0 sau
n2 +m n=0.
Dacăn=O,avema 1 =i-} ,iardacăn=-m avema 2 =i-}+k.
Deci, prin A trec două generatoare rectilinii distincte:
~= y+l .
d1 : I -1 ' d2 : x~ I = ~li = z~ 1
{ z-1=0
Unghiul neorientat al dreptelor d 1, d2 este dat de egalitatea:
l(ai,a2)I ~
cos e = lla,11lla2II = fi [3 = ~ T·
2

Deci, 0 = arccos [f .
V.124. În ( ff E 3 ), în raport cu reperul cartezian ortonormat
3,
Pll, = { O; i,}, k} , cuadrica r are ecuaţia
x2+2y2+z1-2xy-2yz-4x-J=0. Se cere:
a) să se scrie ecuaţia planului polar al punctului P(2,-1,O) în raport
cu cuadrica r.

239
 b) Să se determine polul planului x + y- 3z + 2 =O în raport cu
cuadrica dată.
c) Să se scrie ecuaţia planului diametral al cuadricei conjugat cu
directia
a=t-3]+2k.
d) Să se scrie ecuaţia planului diametral al cuadricei r paralel cu
planul 7t : 2x+y-z+ 2=0.
e) Să se scrie ecuatiile planelor de simetrie ale cuadricei r.

V.125. În raport cu reperul cartezian ortonormat :o/l ={ O; i,}, k} se

consideră cuadrica r de ecuaţie:
x2 +I +.i +2.xy+ 2xz+ 2yz-x+2y-z+ 1=O.
Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent la cuadrica r în punctul
M(0,-1,0).
b) Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale cuadricei r, care
se pot duce prin punctul M.
c) Să se determine ecuatia canonică a cuadricei r şi să se pună în
evidentă schimbările de reper necesare.

V.126. În raport cu reperul cartezian ortonormat m={ O; i,}, k} se

consideră cuadriţa de ecuaţie
r: x2+5y2-3.z2+2xy-2x-2y+l=O.
Se cere:
a) Să se arate că este o suprafaţă riglată.
b) Să se scrie ecuaţiile generatoarei lui r care trece prin punctul
M(2,0, };.) .
.;3 •
c) Să se scrie ecuaţia planului care trece prin generatoarea de la b)
. 11 d d .. x-1 y z+ I
= =
ş1 este para e cu reapta e ecuaţu
2 3 -::j"".
SoluJie. a) Sistemul care dă (eventuale) centrele cuadricei este:

2x+2y-2=0
(S): 2x+ IOy-2 = O .
{
z=O
Acest sistem este compatibil determinat, cu soluţia x= 1,y=O,z=O.
Deci, r are centrul unic V(l,0,0). Se verifică imediat că V e r. Se ştie,
însă, că singurele cuadrice cu centru unic şi care conţin centrul sunt conurile
pătratice. Deoarece 6 =-12, rezultă că două valori proprii ale matricei
asociate cuadricei au acelaşi semn şi, a treia, semn contrar cu ele. Atunci, r

240
 este un con pătratic real şi deci o cuadrică riglată.
b) Generatoarea care trece prin M este dreapta VM. Deci, ecuaţiile
sale sunt x-1 = _z_ y= O.
11./3'

x-1 y z
I
c) 7t: I O J3 =0.
2 3 -1

V.127. În raport cu reperul cartezian ortonormat 91>={ O; i,},k} se

consideră familia de cuadrice:
(rm): 2xy+2xz+2yz-m=O, m E R.
Se cere:
a) Să se aducă la forma canonică, punând în evidenţă schimbările
de reper necesare, ecuaţia cuadricei m· r
b) Să se indice care dintre cuadricele familiei (rm ), m e R, admit
generatoare rectilinii.

SoluJie. Valorile proprii ale matricei

asociată cuadricei r m sunt Â. 1 = 2, Â.2 = Â.3 = -1.

Un vector propriu unitar corespunzător valorii proprii Â.=2 este
t' = /3 i + /3} + fi k, iar un vector propriu unitar corespunzător valorii

proprii Â. = -1 este ;' = - fii+ fi}. Atunci, alegând 7/ = t' x}' =

.
=- y6};- i - y6};-} + y6;;. k, în raport cu reperul cartezian ortonormat 91>

'= {O;t',J',ic'}, ecuaţia cuadricei rm este 2(x 1}2-(y1) 2 -(z1}2- m=O.

Se observă că nu este necesară o translaţie a reperului 'PA/.
Formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de la reperul
'P/l la reperul P/l,1 sunt:
X= -'-x' - -'-y' - _l_zl . y = _l_xl + _l_y' - -'-z' .
/3 J2 F ' fi J2 F '
z = _1_x1 + _2_z,.
J3 .J6
Dacăb) m>O, ecuaţia canonică a cuadricei r m este
(x')2 (y/)2 (z')2
m/ - --;;;- - --;;,
2
-1 = O, adică cuadrica este un hiperboloid cu două
pânze şi, deci, nu are generatoare rectilinii.

241
 (x't
Dacă m=O, ecuatia canonică a cuadricei este - - - (y 1 ) 2 -
([U2)2
-(z') 2 = O, adică cuadrica este un con de rotaţie şi, deci admite generatoare
rectilinii.
Dacă m<O ecuaţia canonică a cuadricei r m este:

_<~x'~>2_+-----~-'>_2_+-~-'>_2__ 1=0
cJ-m/2 ) 2 (Fin )2 (Fin )2 '
adică cuadrica r m este un hiperboloid cu o pânză şi, deci are generatoare
rectilinii.

V. 128. Să se determine intersecţia dintre o cuadrică şi un plan.

-, - -,_
SoluJie. Fie r : x Ax + 2b x + c = O cuadrica dată şi
7t : ; =r~ + cxa-1 + ~a-2 planul dat.
Dacă ţinem seama de ultima ecuaţie, prin înlocuire în ecuaţia
cuadricei obţinem:

Deoarece ex şi ~ sunt coordonate afine în planul 7t , corespunzător reperului

afin cu originea C(xo,Yo, z 0) şi baza {ă1,ă2}, rezultă:
1) dacă cel puţin una dintre direcţiile a1, a2 este neasimptotică în
raport cu cuadrica r sau dacă ă 1, ă 2 sunt direcţii asimptotice neconjugate în
raport cu cuadrica r, atunci intersecţia dintre cuadrica r şi planul 1t este o
conică;
2) dacă a1, ă 2 sunt direcţii asimptotice conjugate în raport cu
cuadrica r avem:
a) pentru d1=0, d1 * O sau d,* O, d2 =O, intersecţia dintre cuadrică
şi plan este o dreaptă;
b) pentru d 1=d1 =0 şi d * O, intersecţia cuadricei r cu planul 7t este
mulţimea vidă;
c) pentru d1,d1 * O, intersecţia cuadricei r cu planul 7t este chiar
planul 7t.

V.129. Fie 'Y o conică al cărei plan nu este perpendicular pe planul

xOy, iar y' conica obţinută prin proiecţia ortogonală a lui y pe planul xOy.
Să se arate că conicele y şi y' sunt de acelaşi tip (eliptic, hiperbolic,
parabolic).

242
 SoluJie. Fie:

a 11 x 2 +a 22 y 2 +a33z 2 +2a12xy+2a13xz+2a23yz+2b1x+
y:{ +2b2y+ 2b3z+c = O
Ax+By+Cz+D=0, C:;t0

ecuaţiile conicei y în reperul Oxyz.

Dacă eliminăm pe z între ecuaţiile lui y obţinem ecuaţiile
proiecţiei -y' a conicei pe planul xOy:

î: { d11x 2 +d22Y 2 +2d12xy+2d1x+2d2Y+d=0,

z=0
unde:

Astfel,

o' =d11d22 -(d12) 2 = ~ [(a22a33-a~ 3)A 2 +(a11a33 -af3)B +

2
2

+(a11a22 -af2 )C2 +2(a13a23 -a33a12)AB+2(a23a12 -a22a13)AC+

+2(a13a12 -a11a23)BC].
Facem o schimbare de reper alegând noul reper cartezian
ortonormat cu originea 0 1 e 7t, unde 7t este planul conicei· y şi cu baza
ortonormată {t',} 1,k'}, unde 7/ =Al +B}+ Ck (nu micşorăm generalitatea
presupunând că A2+B2+C2=1), iar
-, -, -J
i',J'
versori ortogonali astfel încât
k = i x J . Schimbarea coordonatelor când se trece de la reperul Oxyz la
reperul 0 1x 1y'z' se face după regula

unde Xo,Yo,Zo sunt coordonatele lui O' în reperul Oxyz.

Faţă de reperul o'x 1y'z' conica y are ecuaţiile :

a '11 (x 1) 2 + a 22
' (y1) 2 + 2a '12x1y 1 + 2b 'Ix1 + 2bAv' v 1 + c1 =O'
Î:
{ z' =0

unde

243
 I L L L
a)l =allA 1 +a22B 1 +a33C 1 +2a13A1C1 +2a12A1B1 +2a 23 B 1C 1;
a 22 = allA~ +a22B~ +a33C~ +2a12A2B2 +2a13A2C2 +2a23B2C2
I
a 12 =a11A 1A2 +a22B I Bi +a33C 1 Ci +a13(A 1C2 +A2Ci)+
+adA 1B2 +A2Bi)+a23(B1 C2 +B2Ci) etc.

Astfel, determinantul care precizează genul comce1 'Y este

. Deci, conicele 'Y şir au acelaşi gen.
o= a~ l a;2 - (a~2) 2 =c2 0'
V.129. Să se determine generatoarele rectilinii ale cuadricei:
r: r+ 3y+4yz-6x+8y+8=0.
SoluJie. Scriem membrul întâi al ecuaţiei cuadricei într-o sumă
algebrică de pătrate:

x 2 +3y 2 +4yz-6x+ Sy+ 8 = (x-3) 2 + 3(y 2 +fyz+ fy)-1 =

-(x-3) 2 +3r„ 2+ 2(1.z+.i),,+(1.z+ .i)2-(1.z+.i)2]-1 =
- l.Y 3 3 ✓ 3 3 3 3
(x-3) 2 + 3(y+ 1.z+
3
.!)2-3(1.z
3 3
+.i)
3
2- 1
.
Astfel, ecuaţia cuadricei r este
(x-3) 2 +l(y+1.z+..i) 2 -3(k+.i) 2 - 1 = O
3 3 3 3 '
sau
[(x-3)-l][(x-3)+ 1] =
h
=3 (-+ 4
--y--z--)2 4 (2 4
-z+-+y+-z+-)2 4
3 3 3 33 3 3 3.
Generatoarele rectilinii ale cuadricei r sunt:·
x-4=3Â.(-y)
g . Â.E R·,
• { Â.(x-2) = ~z +y+f '

X- 4 = 3µ( 4z + y + .! )
g. 3 3 ,µeR.
µ · { µ(x-2) =-y

V.130. Fie g(x,y,z)=a 11 x2+a22 y2+a33 :i+2anxy+2a 13 xz+2a13 yz. Să

se determine numerele Â.e R pentru care ecuaţia g(x,y,z)-Â.(r+y+:i)=O
reprezintă o pereche de plane.

SoluJie. Se ştie că, printr-o schimbare de bază, ecuaţia

g(x,y,z)-Â.(r +I +z2) =O poate fi adusă la forma:
Â./x' )2 + Â.i(y' )2+Â./z' )2-Â.[(x'}2+(y1)2+(z1)2 ]=O, unde Â.l'Â.2,Â.3 sunt
rădăcinile ecuaţiei:

244
 a11 -a a12
a12 a22 -a =0
a 13 a23

Pentru ca ecuaţia:
(Â1 -Â)(x1) 2 + (Â2 -Â)(y1) 2 + (Â.3 -Â)(z' ) 2 = O
să reprezinte două plane trebuie ca unul dintre coeficienţii
Ât - Â, Â2 - Â, 1 3 - Â să fie nul.
Pentru ca cele două plane să fie reale trebuie ca cei doi coeficienţi
rămaşi să aibă semne contrare. Deci, dacă Â. 1<l..i<~ ,atunci Â=Â.i,

V.131. Să se determine planele care taie cuadrica r după cercuri.

SoluJie. Fie.f(x,y,z)=O ecuaţia cuadricei r. Dacă pe această cuadrică

există un cerc situat în planul 1t de ecuaţie Ax+By+Cz+D=O acesta va avea
ecuaţiile de forma:

y: { S(x,y,z) :=:x 2 +y 2 +z 2 -2ax-2by-2cz+d= O

Ax+ By+ Cz+ D = O.

Intersecţia dintre sfera de ecuaţie S=O şi cuadrica r va fi formată

din cercul 'Y situat în planul 7t şi dintr-un cerc y1 situat în planul
1t 1 :AiX+B1y+C1z+D 1=0. Deci, există un număr Âo e R corespunzător
căruia, în fasciculul de cuadrice de ecuaţie f(x,y,z)-ÂS(x,y,z)=O (*), să se
obţină perechea formată din planele 7t şi 7t 1• Se obţine:
a 1~+a 2zJl+a 3 j1+2a 1ry+2a 1~z+2a 2i)'z-Â(x2+y2+z2)=
= (Ax+By+Cz)(AiX+B 1y+C1z).
Rezultă că direcţiile planelor care dau secţiuni circulare în cuadrica
r se obţin descompunând în factori liniari partea omogenă de gradul al
doilea din ecuaţia (*).
Din problema V.130. rezultă că Â,i=J..i, unde Âi,J..i,Â.3 sunt valorile
proprii ale matricei asociate ecuaţiei f(x,y,z)=O şi Â1<Â2<Â3 •

V.132. Să se determine planele care intersectează cuadrica

r: 2x 2 +y 2 +z 2 +xy-xz-2x+y-2 = O după cercuri.

V.133. Să se demonstreze că o cuadrică cu centru şi conul ei

asimptotic determină pe o dreaptă oarecare (de direcţie neasimptotică)
segmente de lungimi egale. _ .
Observaţie. Dacă C(x01 yo,z0 ) este centrul cuadricei de ecuaţie
f(x,y,z)=O, atunci ecuaţia conului asimptotic estef(x,y,z)-f(.to,Yo,Z,)=O.

245
 V .134. Într-un punct M0 al unei cuadrice se duc trei drepte variabile
perpendiculare două câte două. Aceste drepte intersectează cuadrica,
respectiv, în punctele L, M, N. Să se demonstreze că planul LMN trece
printr-un punct fix (punctul Fregier).

V.135. Dintr-un punct exterior unui elipsoid se duc tangente la

elipsoid. Să se arate că punctele de tangenţă sunt în acelaşi plan.

V.136. Să se demonstreze că planul tangent la o cuaclrică într-un

punct M 0 (r0 ) conţine cele două generatoare rectilinii ale cuadricei (dacă
acestea există) care trec prin M0•

Solu/ie. Dacă ecuaţia vectorială a cuadricei r este

< r, u(r) > +2 < b, r > +c = O, iar dreapta d : r= r0 + ta este o generatoare
rectilinie a cuaclricei r dusă în M, avem :
<a,u(a) >=0 şi < u(r0 ) + b, a >= o.· (I)

Întrucât vectorul normal al planului tangent la r în M0 (r0 ) este

u(r0 ) + b , a doua egalitate din (1) arată că a.L (u(r 0 ) + b) . Ţinând seama şi
de faptul că d trece prin M0 (r 0 ) , rezultă că d este situată în planul tangent
la r înM0•

V.137. Dacă trei coarde necoplanare ale unei cuadrice au acelaşi

mijloc M, atunci M este un centru de simetrie al cuadricei.

V.138. Fie cuadrica r: ftx,y, z) = O şi planul 7t : Ax+ By+

+Cz + D = O. Să se găsească o condiţie necesară şi suficientă pentru ca 7t să
intersecteze cuadrica T după o conică cu centru. Să se determine locul
geometric al centrelor secţiunilor făcute în cuadrica r cu plane paralele cu
7t.

Solu/ie.Fie '&' conica de intersecţie dintre r şi 7t. Dacă ~ es~e o

conică cu centru, centrul său se găseşte la intersecţia a doi diametri.
v v2
Fie 1 = (ai,b 1,ci), = (a2,b 2,c2) două direcţii în planul 7t,
deci:
Aa1 + Bb1 + Cc, =O, Aa1 + Bb1 + Cc1 =O. (*)

Fie d 1 , d1 diametrii lui 7i/ conjugaţi, respectiv cu v1 , v2 şi fie 7t 1 ,7t2

planele diametrale ale lui r conjugate, respectiv cu v1 , v2 • Avem
d 1 c1t 1,d2 c1t 2 , deci d 1 rid2 =1tri1t 1 ri1t2 .Rezultă că ~este o conică
cu centru, dacă şi numai dacă, sistemul:

246
 !
Ax+By'+Cz+D=O
a i/x + b iff + c iJf = O
a1.f! +b1.ff +c1.f! = O
admite soluţie unică.
Ţinînd cont în ultimele două ecuaţii ale sistemului de condiţiile (*)
obţinem sistemul echivalent:
Ax+ By + Cz + D = O
t- = -
Jf, Iz
=-
A B C
sau:
Ax+By+Cz+D=O
(Ba 11 -Aa 12)x + (Ba 12 -Aa22)Y + (Ba 13 -Aa23)z + Bb 1 -Ab2 =O
(Ca11 -Aa13)x+(Ca12 -Aa23)y+ (Ca 13 -Aa33)z+ Cb, -Ab3 =O.

Acest sistem este compatibil determinat, dacă şi numai dacă:

A B C
Ba11 -Aa12 Ba12 -Aa22 Ba13-Aa23 ;co
Ca11 -Aa13 Ca12-Aa23 Ca13-Aa33
echivalent cu:
a11 a12 Q13 A
a,2 a22 a23 B ;cO.
a13 a23 a33 C
A B C o
Este evident că, dacă planul 7t taie cuadrica r
după o conică cu centru,
orice plan paralel cu 7t taie r după o conică cu centru. Locul geometric
cerut este dreapta de ecuaţii:
Ix Jt Iz
7=0=-z·
V.139. Fie r:all r
+ a22Y + a33 z2 +2a/2 xy +2alp+2a23yz=O un
con cu vîrful în origine.Să se arate că acest con conţine trei generatoare
perpendiculare două câte două, dacă şi numai dacă, au+ a22 + a33 =O.

Solu/ie.Alegând un sistem ortonormat cu originea în O şi având ca

axă OZ una din generatoarele conului, ecuaţia lui se scrie:

Din invarianta urmei matricei asociate ecuaţiei unei cuadrice rezultă :an +
a22 + a33 =Au + A22 .Dacă conul conţine trei generatoare perpendiculare,

247
două cîte două, într-un reper în care acestea sunt axe de coordonate, ecuaţia
lui se scrie:

deci:
au + a22 + a11 =O.

Reciproc, dacă a 11 + a22 + a33 =O, atunci în ecuaţia(*) avem

An+ A22 =O.
Planul OXY taie conul după două drepte:

Z=O
A11X+(A12 + JAî 1 +Aî2 )Y=O,

Z=O
A11X+(A12-JAî 1+Aî2 )Y=O,

evident perpendiculare.
Observaţie. Dacă a11 + a 22 + a 33 =O, există pe con o infinitate de
triplete de generatoare rectilinii ce formează sisteme triortogonale( orice
generatoare a conului poate fi aleasă ca axă OZ).

V.140. În spaţiul euclidian ~, fie d 1 , d 2 două drepte necoplanare

şi o dreaptă
d care se mişcă astfel încât două puncte fixate ale ei A I şi A 2 se
găsesc, respectiv pe d 1 şi d2, să se determine locul geometric al unui punct M
fixat pe dreapta d.

SoluJie. Considerăm reperul ortonormat pentru care axa Oz coincide

cu d 1 iar axa Ox coincide cu perpendiculara comună a dreptelor d 1 , d2 • În
acest reper avem:
d1 : x=0, y=0
d2 : x=a, by + cz = O, a, c e R •.
Dacă A i(O, O, ex.), ecuaţiile parametrice ale lui d sunt:
· x=ta 1 , y=ta2 , z=ta3 +a ,
unde a= (a 1, a 2 , a1 ) este un versor al lui d:
(a 1)2 + (a 2)2 + (a 3}2 =l. (*)
Dacă tO este coordonata fixă a punctului A2 pe dreapta d, rezultă
a=t0a1 , btp2 +ctp3 +ccx.=0 şi ecuaţiile dreptei se scriu:
x = t ~ , y = ta 2 , z =--½,(btoa 2 + ctoa 3 ) + ta 3 •
Dacă i, este coordonata constantă a punctului M fixat pe d, rezultă:
t,a 2 y 3 1 btoY
x = --i;;-, a =~'a = _
11 10
(z+ 7i).

248
Înlocuind în (*) obţinem:
x2 y2 (ct1z+btoY)2
2 + 211 + c211(t1-10)2
2 - 1 = o. (**)
1,

Locul geometric este intersecţia elipsoidului (**) cu planul de

ecuaţie: x= \ 0° .El este o elipsă situată într-un plan paralel cu dreptele d1, di-
1

V.141. În spaţiul afin @{ Se dau planele 7t 1 ,7t2 şi punctul A care

nu aparţine mulţimii 7t 1 un2•
O dreaptă arbitrară d ce trece prin A intersectează ni în Ai , i=D. Să
se determine locul geometric al mijloacelor segmentelor IA 1A 2I.

Solu/ie. Dacă planele 7t 1 ,7t2 sunt paralele alegem un reper afin cu

originea în A şi cu planul Oxy paralel cu 7t 1 .Vom avea:
1t1 : z = a, a ;t: O
1t2 : z = b, b ;t: O
d: x = tv 1, y = tv 2 , z = tv 3 , v 3 ;t: O.
1
w av 1 - av 2 bv bv 2
Rezulta:A,(- , - ,a), A2(- , - ,b).
3 3 V3 3 V • V V
Pentru mijlocul segmentului IAiAil obţinem:
a+b
z=-2-.
Locul geometric este un plan paralel cu cele date.
Dacă planele n 1 şi 7t2 se intersectează, alegem reperul cu originea
în A, axa Ox paralelă cu dreapta de intersecţie a celor două plane, planul
Oxy paralel cu 7t 1 .Obţinem:
1t1:z=a, a;t:O
+ bz + c = O, c ;t: O
1t2 : y
d: X= tv 1 , y = tv 2 , Z = tv 3 •
Dacă M(x,y,z) este mijlocul segmentului IA 1A 2I rezultă:
v1 av 2+(ab-c)v 3
X = 2v3 v 2+bv3
v 2 av 2+(ab-c)v 3
y= 2v3 v2+bv3
I av 2+(ab-c)v3
z= 2 v2+bv3
Eliminând v2, v3 se obţine ecuaţia locului geometric:
v1,
2b:i + 2yz - ay - (ab-c)z = O. (*)
Locul geometric este un cilindru hiperbolic cu generatoarele
paralele cu dreapta de intersecţie a celor două plane (în planul Oyz ecuaţia.
(*) reprezintă o hiperbolă nedegenerată).
249
 V.142.În spaţiul euclidian ~ considerăm tetraedrul OABe, astfel
încât dreptele OA, OB, oe sunt perpendiculare două câte două şi o dreaptă
variabilă d. Fie P 1,P:z, P3 ,P4 patru puncte fixate pe d.
a)Dacă dreapta d variază astfel, încât punctele P 1,Pi,P3 se află,
· respectiv în planele (OBC), (OAC), (OAB), să se arate că orice alt punct
fixat pe d descrie un elipsoid.
b)Dacă d variază, astfel încât punctele P 1, P 2, P3• ,P4 se află,
respectiv în planele (OBC), ( OA C), ( OAB), (ABC), să se afle locul
geometric al unui punct oarecare fixat pe dreaptă.

SoluJie.a)Considerăm în ~ reperul ortonormat cu originea în O,

axele de coordonate Ox, Oy, Oz coincizând, respectiv, cu dreptele OB, oe,
OA. Fie Pi(a,~,0) şi a = (a 1 , a 2 , a 3 ) un versor al dreptei d. Deci:
(a 1}1+(a1)2+(a3/-l=0 (*)
şi ecuaţiile dreptei d se scriu:
x=a+ta 1 , y=~+ta2 , z=ta3•
Deoarece punctele P 2 ,P3 sunt fixate pe dreap~, coordonatele lor pe
dreaptă, t 2 şi t3 , sunt constante. Din condiţiile problemei rezultă
a= -t 2a 1, ~ = -t 3 a 2 • Coordonatele unui punct fixat al dreptei vor fi:
x=(t-t2 )a 1 , y=(t-t3 )a1, z=ta3 , (**)
unde t este o constantă reală.
Eliminând a 1, a2 , a3 între(*) şi(**) se obţine ecuaţia unui elipsoid:
x2 y2 z2
E · - - + - - + - -1=0 .
. (l-12)2 (1-13)2 12

b)Fie B{b,0,0), C(0,c,0), A(0,0,a) şi t4 coordonata pe dreaptă a

punctului fix P4 • Punctul P4 fiind în planul (ABC), rezultă:
2 3
(teta' + (tc;)a + l4: -l = O. (***)
Eliminând a 1, a2 , a3 între(**) şi(***) se obţine ecuaţia unui plan:
l4-l2 l4-t3 14
7t: b(t-t2)x+ c(t-t3)y+-;;7 z-1 =O.
Locul geometric cerut este intersecţia dintre elipsoidul de rotaţie E
şi planul 1t, adică o elipsă.

V.143.Să se determine locul geometric al dreptelor de intersecţie a

două plane perpendiculare care trec prin două drepte fixe date.

SoluJie. Vom considera trei cazuri:

a) Dreptele d1 şi d2 sunt paralele. Alegem un reper în care d 1 este
axa Ox şi d 2 c Oxy.Avem:

250
 di : y=0 , d2 : {' y=a , a :;t: O,
{ z=0 z=0

7t 1 : y + cx.z = O, 1t2 : y- a + ~z = O. (*)

Eliminând parametrii a,~ între ecuaţiile (*) şi condiţia de

ortogonalitate I +a~O, se obţine ecuaţia:

y2 +z2-ay = O.
Ea reprezintă un cilindru de rotaţie pentru care dreptele d 1 şi d2
sunt două generatoare opuse.
b) Dacă dreptele d 1 şi d2 sunt concurente, alegem reperul astfel ca
ele să aibă ecuaţiile:

di ·{
. y=O , d2: { z-0
- , a :;t: O.
z=0 y-ax=0
Se obţine ecuaţia:
y2 + z2 - axy = O.
Locul geometric este un con de rotaţie cu vârful în punctul de
concurentă al dreptelor, având ca axă bisectoarea unghiului format de cele
două drepte şi conţinând cele două drepte.
c) Dacă dreptele sunt necoplanare, alegem reperul astfel ca d1 să fie
axa Oz, iar axa Ox să coincidă cu perpendiculara comună a dreptelor d 1 şi
d2 • Obţinem:
d1: { x=O , d2: { x=a ' c:;t:O.
y=0 by+cz=0

Eliminând parametrii între ecuaţiile:

y+ax=0
by+cz+~(x-a) =O
ax+b=0,
obţinem:
bx2 +by2 +cyz- abx = O.
Dacă b=0, rezultă yz=0, deci o pereche de plane:planul ce conţine
d1 şi este perpendicular pe d2 şi planul ce conţine d2 şi este perpendicular pe
d 1 .Dacă b :;t: O , ecuaţia se poate scrie:
2 2
(x-!!...)2 +(y+ ...E....z)2 - _c_z2 - g_ = O
2 ~ ~2 4 '

Locul geometric este un hiperboloid cu o pânză.

251
 CAPITOLUL VI

PROBLEME DIVERSE

VI.l.Î n spaţiul vectorial aritmetic R4 se consideră subspaţiile

vectoriale:
- t 2 3 4
V 1 = { x = (x , x , x , x ) e R
41 x t - 2x2 + x3 - 2x4 = O }
2x 1 2 3 2X= 4
+x -X+ 0

lx
V2 = {x = (x1,x 2,x3,x4) E R 4 1 -x 2 +x 3 -x 4 = o}.
Se cere:
a) Să se determine câte o bază şi dimensiunile pentru subspaţiile
vectoriale V1 +V2 şi V1 ("\ V2 .
b) Să se arate că ă = b (mod V, ), dar a -1: b (mod V1 ), unde
ă=(l,0,2,4), b=(2,3,-3,-l) e R 4 .
c) Să se determine clasele de echivalenţă (în raport cu relaţia de
echivalenţă =(mod V,) ale vectorilor ii 1 =(I, 3, 5, O), ii2 = (-2,-6, O, 5),
u3 =(1,l,1,l)e R 4 •
d) Să se determine o bază pentru spaţiul factor R4/V2.
e) Să se determine un suplement comun pentru subspaţiile
vectoriale V1, V2 •

VI.2. Pentru ă e Rn, ă :t= O notăm Ha= {x e Rn la'x = O }

Se cere:
a)Să. se arate că Rn =L(a) EB Ha !. oricare ar fi a e Rn, a :t= O.
b)Să_ se_ arate că Rn=L(ă,b)Ef>(Ha(')H"i,), oricare ar fi
ă, b E Rn, ă, b :t= O •

VI.3.Fie A= (aJ) E Mm,n(R) şi b= (b 1, ... , b"') E R"' .

Să se arate că mulţimea:

~ ·=[X=(x 1, ••• ,x") e R•IJi a},i Sb;,i= l,m)

este convexă în Rn.
 VI.4.Să se arate că, dacă A e MnCC), atunci există ·o infinitate de
numere complexe Â. cu proprietatea ca matricele Î.Jn +P{A) să fie inversabile,
oricare ar fi polinomul P cu coeficienţi întregi.

SoluJie. Pentru Be MnCC) notăm prin cr(B) = {Â. eCI ')J n - B este
singulară}.Evident, Â. e cr(B) , dacă şi numai dacă, Â. este o valoare proprie
pentru B.Astfel, card cr(B)5 n .
Ţinând seama că o reuniune numărabilă de mulţimi numărabile este
numărabilă şi că mulţimea Z[X] este numărabilă, obţinem că
u cr(P(A)) este numărabilă. Afirmaţia din enunţ rezultă dacă ţinem
PeZ[X]
seama că mulţimea C nu este numărabilă.

VI.5. Fie J;:[a,b ] ➔ R, i = f,,i, funcţii liniar independente (peste

R). Să se arate că există x 1, x 2 , ... , Xn e [a, b ], astfel încât
det({;(Xj));,t-=1,n * O.
SoluJie. Se procedează prin inducţie după n. Pentru n=l afirmaţia
din enunţ este adevărată întrucât sistemul {fi} este liniar independent (şi,
deci,/; este nenulă).
Presupunem afirmaţia din enunţ adevărată pentru fi,, ... ,/4 , adică
*
există x 1, ... ,xke [a,b] ,astfel încât det (li(xj));,t-=t,k O.
Pentru xe [a,b ], arbitrar, dezvoltând determinantul,

f(x) =
fk(Xk) fk(X)
!k+I (xk) fk+J (x)

după ultima coloană obţinem f(x) = a,J;{x) + · · ·+ aJ,lx)+ak+ih+lx), cu

ak+ 1-::t: O.Atunci, există xk+ 1E [a,b], astfel încâtf(xk+iJ-::t: O (altfel,f ar fi nulă
şi deci,.fi, ... ,/4+, ar fi liniar dependente).

VI.6. Fie V=L(h, fi, iJ, f.,), unde J;:R➔ R, i = 1,4, sunt definite
prin fi (t) = e' sin t,f2 (t) = e' cos t,f3 (t) = te' sint,f4 (t) = te 1 cost, oricare ar
fi te R.
Se cere:
a) Să se determine dim V.
b) Să se arate că oricare ar fi a e R, aplicaţia j a: V➔ V, definită
prin fa (u)(t)=u{t+a), oricare ar fi ue V şi te R, este un automorfism al lui
V. Să se determine f-;,_ 1 •

253
 c) Să se scrie matricea lui j a în raport cu baza P/3= {fi, fi , [;, h} şi
să se determine inversa acestei matrice.
r
d) Să se arate că a o/fi =ff3 o la, oricare ar fi a, ~ E R.

VI. 7.Fie r:
R" ➔ R definită prin /{i) =XI x 2 ••• xn, oricare ar fi
x= e R~. Să se arate că/ este o formă liniară, dacă şi numai
(x 1, ••• ,x")
dacă, n=l.

VI.8. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită n ~ 1

şi W un subspaţiu vectorial al său.
Notăm Wo = {f e ~ l/{i) = O oricare ar fi x e W }.
Să se arate că dim W+dim W° =n.

SoluJie. Fie {ă1, .. -,ăm } o bază în W, llF{ă1, .. ,,ăm,

llm+I, .. ,,an} o bază în Vşi Wct ={a 1 , ••• , an}baza duală bazei f!d
Vom arăta că W° =L(am+I, ... , a").
Dacă r
E w<> C V* există scalarii a,, ... ,Cln ' astfel încât
f=a.1a 1 +···+O.na". Deoarece/ e Wo avem /{ă;)=O,i= l,m. Pe de
altă parte /{ii;)= a;, i = 1, m. Rezultă că Cl; = O, i = 1, m. Astfel,
f = Clm+lam+I + ... +a.nan' adică r
E L(am+I, ... ,an) . Deci,
Wo c L(am+I, ... ,a") .
Dacă/ E L(am+I' ... , a") ' există scalarii ~m+l' ••• '~n cu proprietatea
că/=~m+/~+/ + .. -+~nan.
Ţinând seama de definiţia bazei duale deducem că
/{a;) = O, i = 1, m. Atunci, oricare ar fi x e W avem /{x) = O , adică
fe Wo.
Deci, L(am+I, ... , a") c Wo ..
Deoarece ~+I , ... , a n sunt forme liniare liniar independente,
rezultă că dim W° =n-m.

VI.9. Fie Rn[x] spaţiul vectorial real al funcţiilor polinomiale

definite pe R cu valori reale, având coeficienţi reali şi de grad cel mult n.
Pentru a e R definim fa: ·Rn[X] ➔ R prin fu(p)=p(a), oricare ar fi
p E Rn[X] .
Se cere:
a) Să se arate căfa este o formă liniară pe Rn [x] .
b) Să se arate că, dacă a 1, ... ,an+I e R sunt distincte două câte
două, atunci formele liniare {a 1 , ... ,/an+t sunt liniar independente.

254
 SoluJie.b) Fie 'J...1Ja 1 + 'J...2Ja 2 + · · · + Â. n+lfan+1 = 0. Atunci, oricare ar
fi pe Rn[x] avem:

Â. 1/a 1 (p) + · · · + Â. n+IJan+ 1 (p) = O, adică

Â. 1p(ai) + · · · +Â.n+lp(an+t) = O.

În particular, pentrup=J, x, x2 ,... ,x1 obtinem:

Â,l +Â.2+···+Â.n+I =0
a1Â.I +a2Â.2 + · .. +an+I Â,n+I =0
a~Â.I +a~Â.2+··•+a:+1Â.n+I =0.

Avem astfel un sistem liniar omogen cu necunoscutele Â. 1, ••• , Â. n+ 1•

Determinantul acestui sistem este nenul (fiind un determinant Vandermonde
cu a1,••·,an+1 distincte două câte două). Rezultă că Â. 1 =···=Â.n+l =0,
adică fa 1 , ... ,fan+i sunt liniar independente.

VI.10. Fie V un spaţiu vectorial peste K şi x e V cu proprietatea

că u(x) = O , oricare ar fiu e V4' .Să se arate că x=O.

VI.li. Fie V, W două spaţii vectoriale reale şi

f: V ➔ W, g: W' ➔ V4' două funcţii cu proprietatea că u(/(i)) = (g(u))(.x) ,
oricare ar fi x e V şi u e Jr .Să se arate că f e Hom(V, W) şi
g e Hom(W', v-4') .

SoluJie. Dacă ex, ~ e K, x,y e V, conform ipotezei, avein

u(f(a.x+ ~ji)) = (g(u))(cx.x + ~y) = a.(g(u))(x) + ~(g(u))(y) =
= au(/(.x)) + ~u(f(ji)) = u(aj(x) + ~.l(y)), ·oricare ar fiu e Jr.
Astfel,
u[l{cx.x + ~y)-aj(x)- ~.l(y)] = O, oricare ar fi u e W'.
Atunci, conform exercitiului anterior, avem I{ ax+ ~y) =afix)+ ~.l(y).
r
Deci, E Hom( V, W).
Dacă a, ~ e K, u, v e W', conform ipotezei, avem
(g( au+ ~v))(.x) = (au+ ~v)(/(.x)) = cx.u(/(.x)) + ~v(/(i)) =
= a(g(u))(x) + ~g(v))(i), oricare ar fi x e V. Rezultă că
g(cx.u+~v)=ag(u)+~g(v), adică ge Hom(W',v-4').

VI.12. Să se arate că există o unică formă biliniară antisimetrică

•b : R 2 X R 2 ➔ R cu proprietatea că b(e I, e2) = 1, unde 99={ e1 'e2} este
baza canonică a lui R 2 • Generalizare.

255
 VI.13. Fie V un spaţiu vectorial peste K şi W = Vx V spaţiul
vectorial definit în exerciţiul 1.12. Să se arate că o formă biliniară
b: Vx V ➔ K este formă liniară (ca aplicaţie definită pe W cu valori în K),
dacă şi numai dacă, b(x,y) = O , oricare ar fi x,y e V.

VI.14. Fie V un spaţiu vectorial real, de dimensiune finită n, iar

f: V➔ R o formă pătratică, astfel încât rgf=n şi indexul pozitiv de inerţie
p<n.
Să se arate că există două subspaţii vectoriale V1 , V2 ale lui V,
suplementare, aşa încât restricţia lui fla V1 să fie o formă pătratică pozitiv
definită, iar restricţia luifla V2 să fie o formă pătratică negativ definită.

VI.15. Fie A e M2 (R) o matrice nesingulară şi

B= ( a.A ~A )
yA 6A '

unde a, ~' y, 6 e R . Se cere:

a) Să se calculeze detB.
b) Dacă ao -
~î -::t O, să se arate că B este nesingulară şi să se
calculeze B- 1 .Generalizare.
· Indicaţie a) Se aplică regula lui Laplace. Rezultă că
2 2
detB = (a6-(3y) (detA) . I ( oA-t -~A-t J
b) B- 1 = ~
a py -yA-1 . ex.A-I .

VI.16. Fie V un spaţiu vectorial real şi f e End( V) cu proprietatea

că f f= -'Iv . Să se arate că V are structură de spaţiu vectorial complex în
O

raport cu operaţia de adunare fată de care V este grup, ca lege internă, şi

·: C X V ➔ V definită prin (a+ i~)i = ai+ Mi) , oncare ar fi
a+ i~ e C, i e V , ca lege externă.

VI.17. Fie V spaţiul vectorial complex al şirurilor de numere

complexe şi aplicaţia f: V ➔ V definită prin f((an)neN•) = (bn)neN•
unde bn =an+ an+I, ne N• , oricare ar fi (an)neN*E V.
Să se arate că f e End( V) şi să se arate că orice număr complex
este valoare proprie pentru/

VI.18. Fie V un spaţiu vectorial complex. Să se arate că există

f e End( V) cu proprietatea că f f= -1 v . O

Indicaţie. Se consideră f: V➔ V , definită prin f(x) =ii

256
oricare ar fi i e V.

VI.19. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită

n ~ 1 şi f e End(V). Să se arate că, dacă există x0 e V astfel încât
vectorii f(i 0 ),/2 (i 0 ), ••• ,f'(i0 ) să fie liniar independenţi, atunci / este
bijecţie.

VI.20. Fie f e End(R 3 ) a cărei matrice în raport cu baza canonică

3
a lui R este:

Se cere:
a) Să se determine o bază ~a lui R3 în raport cu care matricea lui/
are forma diagonală.
b) Folosind teorema lui Cayley-Hamilton să se calculeze inversa
matricei A.

VI.21. Fie Vun spaţiu vectorial peste K, nenul şi f e End(V),f-:t 8,

astfel încât p = min{n e Nlf' = 8}.
Se cere:
a) Să se arate că dacă ie V, i-:t O, atunci dim l(i,j{i), ...
... ,/ p-l(x)) =p.
(Spaţiul vectorial l(i,j{i), ... ,p- 1(i)) se numeşte spaJiul ciclic
generat de vectorul .i).
b) Să se arate că spaţiul ciclic generat de vectorul x e V, i -:t O,
este invariant în raport cu f

VI.22. Să se construiască un endomorfism / care să nu admită

vectori proprii, dar/ 2 să admită vectori proprii.

VI.23. Fie V un spaţiu vectorial peste K, iar f e End( V). Să se arate

că lmf c Kerf, dacă şi numai dacă, f 2 = 8.

VI.24. Dacă V este un spaţiu vectorial real bidimensional, să se

determine toate endomorfismele/ ale lui V pentru care/ 2 =8.

VI.25. Fie V un spaţiu vectorial complex, de dimensiune finită

n~ 1 şi fe. End( V) . Să se arate că / este triangularizabil, adică există o
bază a lui Vîn raport cu care matricea lui/ este de forma:

257
 Indicaţie. Se procedează prin inducţie după n.

Vl.26. Fie i ={A =(ay) e M.(C) 1~ ay =s(A), i =l,n},

1

unde s(A) este o constantă ce se poate schimba de la o matrice la alta. Se

cere:
a) Să se arate că A e '{;, dacă şi numai dacă, există Â. e C, astfel
încât Au= Â.U , unde u= (1, 1, ... , l)' e Mn,I (C) .
b) Să se arate că '{;este un subinel al inelului MJC).
c) Să se arate că valorile proprii ale unei matrice A e '$ nMn(R+)
sunt în modul~ s(A).

VI.27. Fie V spaţiul vectorial real (vezi exerciţiul 111.49)

V= {(an)neN" c RI neN•L a~< 00 }.Definim aplicaţiile f,g: V➔ V , prin
/((an)neN•) = (an+dneN• ,
g((an)neN•) = (bn)neN•' unde bo = o, bn+I = an, n E N*' oricare ar
fi (an)neN• E V.
Se cere:
a) Să se arate că f,g e End(V) şi că/ este surjectiv, dar nu este
injectiv, iar g este injectiv, dar nu este surjectiv.
b) Să se determine valorile proprii ale lui f
c) Să se arate că g nu are valori proprii.

Solu/ie. b) Fie Â. e R valoare proprie pentru f Atunci, există

(an) E V\{O}, astfel încât /((an))= Â.(an) , adică an+I = Â.an, n E N*.
Dacă Â. = O, trebuie în mod necesar ca an = O, n ~ 2, iar a 1 -:# O.
Deci, Â. = O este valoare proprie pentru f, iar un vector propriu
corespunzătoreste a=(a 1,0, ... ,0, ... ),a1 e R\{O}.
DacăÂ.-:#0 obţineman+I =Â.na1,ne N* ,cua1 -:#0.
Pentru ca şirul (a 1, Â.a 1, Â. 2 a 1, .... ) să aparţină lui V trebuie ca

Deci, dacă Â. e R este valoare proprie pentru f, în mod necesar

Â. E (-1, 1). . .
Reciproc, arătăm că orice număr Â. e (-1, 1) este valoare proprie

258
pentru f. Am văzut mai sus că Â = O este valoare proprie pentru f şi un
vector propriu corespunzător este (a 1 , O, O, .... ) cu a I e R, a 1 =;c O.
Dacă  e (-1, 1),  =;c O, evident  este valoarea proprie pentru f
corespunzătoare vectorului propriu (1, Â, Â2 , .... ) e V.
Astfel, mulţimea valorilor proprii pentru/ este intervalul (-1, 1)

VI.28. Fie V un spaţiu vectorial peste K, nenul. Se cere:

a) Să se arate că oricare ar fi f,g e End(V) are loc egalitatea
O'.faK\{O} = O'goJ\{O}.
b) Să se arate că, dacă dimensiunea lui Veste finită, avem
(Jfag = (J gof •
c) Să se arate că, dacă dimensiunea lui V este infinită, în general,
nu are loc egalitatea crfag = O'gof •
(Prin a1 notăm mulţimea valorilor proprii ale endomorfismului
fe End(V)).

SoluJie.a) Dacă Â. e a.fag, Â. :;t: O , există x e V,x =;c O , cu

proprietatea (f0 g)(x) = Âx • Evident, g(x) =;c O (altfel, Âx = O , ceea ce este
imposibil). Atunci, g(f(g(x))) =Âg(.x) , adică (g 0 f)(g(x)) = Âg(x) . Deci, Â
este o valoare proprie pentru g 0 f , adică Â. e O'goJ\{O} .Astfel,
crh\{O} c crgo1\{O}. Analog, se arată că O'ff'.f \{O} c crh\{O}.
b) Se tine seama de exerciţiul 11.77.
c) Fie V, f şi g, ca în exerciţiul anterior. Se constată uşor
că O'h = { 1}, iar Ggof= {O, 1}.

VI.29. Endomorfismul f e End(R 3 ) are, în raport cu baza canonică

3
a lui R , matricea:
2 a -3 ]
A= O -1 a ,aeR.
[
. O O 2

Să se determine o bază a lui R3 în raport cu care matricea lui f are

o formă canonică Jordan.Discuţie după ae R.

VI.JO. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită

n ~ 1 . Dacă f e End( V) definim d1 : End( V) ➔ End( V) prin
dj(g)=f0 g-g 0 f ,oricarearfige End(V)
Să se arate că:
a) d1 e End(End(V));
b) dj(g 0 h) =g 0 d1(h)+dj(g) 0 h oricare ar fi g,h e End(V);

259
 c) d1° dg = dg O d1 , oricare ar fi f,g e End(V);
d) dacă A e K , astfel încât dj(g) = Ag, g e End( V) , atunci
Tr(g)=0.

.VI.31. Fie V un spaţiu vectorial peste K şif,g două proiecţii ale lui
V. Să se arat~ că, dacă există ex e K, ex-:;:. O, 1 , cu proprietatea f O g = exg 0 f,
atunci fog = gof = 0 .
Indicaţie.Se compune la dreapta cu g în ambii membri ai egalităţii
f og = exgo f etc.

VI.32. Fie V un spaţiu vectorial real, de dimensiune finită n ;;::: 1 ,

iar f e End(V) , astfel încât există o bază a lui Vîn raport cu care matricea A
a lui/ să aibă toate elementele numere întregi. Să se arate că endomorfismul
f-½Iv esteinjectiv.
Indicaţie. Se arată că det(A -½In)-:;:. O , adică Kerif-½ 1 v) = {O} .

VI.33. Fie V un spaţiu vectorial peste K, de dimensiune finită

n ;;::: 1 , iar f,g e End( V). Să se arate că, dacă endomorfismul 1 v- f O g este
nesingular, atunci şi endomorfismul 1v-g f 0
este nesingular.

VI.34. Fie V un spaţiu vectorial complex, ·de dimensiune finită

n ;;::: 1 şi A1, ... , An valorile proprii ale endomorfismului f e End( V). Ştiind
că IAkl = l,k= t,";z şi ITr(l)l=n, să se arate că A1 = A2 =···=An.

SoluJie. Stabilim la început rezultatul pentru cazul n =2.Astfel, dacă

IAil = IA2I = I şi IA1 +A2I =2 avem
4+ IA1 -A21 2 = IA1 +A2l 2 + IA1 -A21 2 = (A1 +A2).(i1 +i2)+
+(A1 -A 2)(i 1-i2)=2(1A 112+1A21 2)=4. Rezultă că IA1 -A2I =0, adică
A1 =A2 ·
În cazul când dimV =n>2, presupunem prin absurd că există
pe {1,2, ... ,n-1}, astfelîncât IAp +Ap+t I< 2. Atunci,
n= ITr(l)I = IA1 +···+Ani:::;; IA1 +···+Ap-1l+IAp+Ap+1'+
+IAp+2 +···+Ani <(p-1)+2+(n-p-l)=n.
Contradicţia obţinută arată că oricare ar fi p e {I, 2, ... , n - 1}
avem IAp + Ap+1 I = 2.
Ţinând seama că IApl = IAp+il = 1 şi IAp +Ap+i 1= 2 obţinem
Ap = Ap+I , oricare ar fi p=l,2, ... ,n-1, adică A1 =···=An .

VI.35. Fie V un spaţiu vectorial real, dim V=2 şi f e End( V) . Să se

arate că f O f+ 1v = 0 , dacă şi numai dacă, det f= 1 şi Tr(f)=0.

260
 VI.36. Fie V un spatiu vectorial peste K şi / e End( V) . Se cere:
a) Să se arate că, dacă există g e End(V) , astfel încât g 0 f =Iv,
atunci Imf=V. ·
b) Să se arate că, dacă există g e End( V) , astfel încât f O g = I v ,
atunci Kerf = {O}.

VI.37. Fie V un spatiu vectorial real de dimensiune finită n ~ 2 ,

iar f e End(V) , astfel încât rgf=l.
I .Dacă Tr(f):ţ. O să se arate că:
a) feste diagonalizabil;
b) există a e R, a* O , cu proprietatea că/ 2 =af
2.Dacă Tr(f)=O să se arate că f nu este diagonalizabil.

SoluJia 1. I.a) Fie A matricea lui/ în raport cu o bază oarecare a lui

V. Atunci, Pj(Â) = (-l)n[Â" -p1Ân-l +p2Â 11- 2 + ·· · +(-l)"Pn ], unde
p;, i = T,,i este suma minorilor principali de ordinul i ai matricei A.
Ţinân.d seama că rgA=l obtinem p 1=Tr(A)=Tr(f), Pi = · ·· =pn =O.
Astfel, Pj(Â) = (-l)"[Â" -Tr(l)'J..,11- 1].
Rezultă că valorile proprii ale lui f sunt 'J.., 1 = Tr(/), Â.2 = ·· ·
•••= Ân = O . Este clar că ·dimensiunea subspatiului propriu corespunzător
valorii proprii Â.=Tr(f) este I, iar dimensiunea subspatiului propriu
corespunzător valorii proprii Â.=0 este dim Kerf = n- dim Imf = n - 1. Deci, f
este diagonalizabil.
l .b) Fie m
o bază a lui V în raport cu care matricea lui fare forma
diagonală D=diag(Tr(f), O, ... , O).
Atunci, D2=diag((Tr(f)/ ,O, ... , O)=Tr(f)D.
Deci, / 2 = af , unde a= Tr(I) e R\{O}.
2.Dacă Tr(f)=O, rezultă că singura valoare proprie a lui/ este Â.=0,
iar subspaţiul propriu corespunzător este Kerf.
Dar dim Kerf=n-dim Imf=n-1 < n. Deci,[ nu este diagonalizabil.

SoluJia 2. 1. a) Fie -~ = {ă 1} o bază a lui Imf, iar PA= {ă 1,

ă 2 , ... , ă,,}
bază pentru V. Atunci, matricea lui f în raport cu baza ~ este
de forma:

unde a 1, ••• ,a" e R. Rezultă că Pj(Â.)=(-Â)"- 1 (a 1 -Â.). Rezultă că valorile

proprii ale lui/ sunt Â. 1 = a 1, Â., = · · · = Â.,, = O. Evident, Tr(f)=a 1•

261
Subspaţiul propriu corespunzător lui Â=a' este /mf (unde dim Imf =1), iar
subspaţiului propriu corespunzător valorii proprii Â=O este Kerf (unde
dim Kerf=n-1). Deci,f este diagonalizabil.

VI.38. 1) Să se arate că sistemul de polinoame {P 0 ,P 1, •••

... ,Pn} c Rn[XJ, unde Po = 1, Pk =X(X-1) ... (X-k+ 1), k= 1,n,
constituie o bază pentru RJ4'].
2)Fie f: Rn[XJ ➔ R,,[X], definit prinf(P)=P(X+l)-f(X), oricare ar
fi P e R[X] . Se cere:
a)Să se arate că f e End(Rn [X]).
b)Să se scrie matricea lui/ în raport cu baza canonică a lui Rn[XJ.
c)Să se determine Kerf şi lmf, precizându-se câte o bază şi
dimensiunea pentru fiecare dintre aceste subspaţii vectoriale.

VI.39. Fie V un spaţiu vectorial complex, de dimensiune finită

n ~ 1 şi f e End( V) . Să se arate că, dacă există m e Ir astfel încât f m=1 v
şi ~ e C este valoare proprie pentru f multiplă de ordin n, atunci  este o
rădăcină de ordin ma unităţii şif=Âl" .

SoluJie. Fie A e M,,(C) matricea lui/ în raport cu o bază arbitrară

a lui V. Dacă e1, ••• , e,,, sunt -rădăcinile de ordinul m al unităţii, are loc
egalitatea:
(CX.-E1)(CX.-E2) ... (cx.-e,,,) = a."' -1. (*)
Având în vedere că matricele A, e11,,, ... ,e,,,I„ comută la înmulţire şi că
Am=/n, ţinînd seama de(*) obţinem:

(**)

Rezultă că:
IA-e 1I„IIA-e2l„I. .. IA-e,,,I„I = O.
Atunci , există p e {l, 2; ... , m} aşa încât IA - Epi„ I = O
De aici, având în vedere că Â este o valoare proprie pentru f,
*
multiplă de ordinul n, obţinem că Â = Ep şi IA - Erl„I O, oricare ar fi
r= T:,i, r*P·
Deci, matricea A - Erin este inversabilă, r =T:,i, r p. *
Cu aceasta, din(**), rezultă că A-epln =O.
Deci, f = Ep 1 v, adică f = Â.1 v-

VI.40. Fief: M2(R) ➔ M2(R) definită prin:

f(X)=AX+XA, oricare ar fi X e M2(R) , unde A= ( ~ -1 ) . Se cere:

o
1) a) Să se arate că f e End(M2(R)).

262
 b) Să se scrie matricea F a aplicaţiei liniare f în raport cu baza
canonică a lui M2 (R).
c) Să se determine câte o bază şi dimensiunile subspaţiilor Kerf şi
Imf.
d) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentruf
e) Să se arate că există o bază a lui M2 (R) în raport cu care
matricea lui/ are forma diagonală. Să se scrie matricea G a lui f în raport
cu baza găsită.
f) Să se calculeze Fn, n e N*.
g) Să se arate că M 2 (R) = KerfG:J Imf.
2) a) Să se scrie matricea Ha lui/ în rrort cu_ baza

g?j: 1 OJ(o
(O O ' 1 OJ(o tJ ' O
O ' OO O OJ
1 a Im. M2 (R).

b) Să se scrie expresia analitică a formei pătratice h : M 2 (R) ➔ R

care în raport cu baza geare matricea H.
c) Să se aducă forma pătratică h la o formă canonică folosind
metoda lui Gauss.
d) Să se precizeze dacă h este pozitiv definită şi să se determine
rgh.

VI.41. Fie V un spaţiu vectorial complex de dimensiune finită

n ~ 1 şi f e V* o formă liniară nenulă. Să se arate că aplicaţia
<, >: Vx V ➔ C , definită prin < x,ji >=f (x)f(5'), oricare ar fi x, ji e V,
este un produs scalar, dacă şi numai dacă, n= 1.

Solu/ie. Observăm că indiferent cât este n avem:

1)< ax+ ~Y, z>=fi.ax+ ~y)f(z) = (aft.i) + ~.Af) )f(z) = aft.i)f(z)+
z z
+~.Af)/(.z) =a< i, > +~ < ji, >, oricare ar fi a,~ e C, x,y,z e V.
·-~----
2)<.x,ji >=ft.x}lly) =.flY},f{x) =<y,i>, oricare ar fi x,ji e V.
3)< x,x >=ft.i)f(x) = l/(x) 12 ~ 0, oricare ar fixe V.
Rămâne să arătăm că < x,x x
>= O implică = O, dacă şi numai
dacă, n=l.
Presupunem că n= 1. Atunci dim Imf=1, (întrucât f este nenulă)
Deci, dimKerf=dim V-dimlmf=O, adică Kerf= {O} .
Astfel, dacă <x,x >= O , adică f{x) = O , obţinem x = O.
Rezultă că <, > este un produs scalar pe V.
Reciproc, presupunem că <, > este un produs scalar pe V. Atunci, în
particular, trebuie ca din < x, x x
>= O să rezulte = O, adică din faptul că
f{x) = O să rezulte că x = O. Deci, trebuie ca Kerf = {O} . Atunci, dim V=
dim Imf + dim Kerf = 1.
263
 VI.42. Fie a>O, fixat. Să se arate că sistemul de vectori (funcţii)
{I, cos : , sin :' I ne N*} c C([-a, a]) este ortogonal în raport cu produsul
scalar <, > : C([-a, a])x C([-a, a])➔ R , definit prin
a
<f,g >= Jft.t)g(t)dt, oricare ar fi f,g e C([-a, a]).
-a

VI.43. Fie (E, <,>)un spaţiu vectorial euclidian real sau complex.
Se cere:
a) Să se arate că, oricare ar fi x,y e E avem Illxll- llYII I S
~ llx-.5ill-
b) Să se arate că, dacă x,y e E, astfel încât llx +ylf = llxll +IIYII,
atunci oricare ar fi ex, ~ e [O, 00) are loc egalitatea llax +~.YII = cxllxll +~ll,ill.
c) Să se arate că,dacă lllxll-llYII I = llx-YII, oricare ar fi x,y e E,
atunci dimE= 1.

SoluJie. a) Inegalitatea rezultă imediat din inegalităţile

llxll = llx-_;; + 5ill s llx-5ill +llYI I şi llvll = llx- v- xii s IIx- .5il +llxll .
b) Presupunem O S ex S ~- Atunci Ilax+ ~.YII S Ila.xii+ 11~.YI =
= cxllxll +~llrll şi llcxx+ ~.vil= ll~(x+.v>-<~ -cx>xll ~
l~llx+.5ill-<~ - cx)llxll l=l~llxll +~IIYII-<~ -cx>llxlll = cxllxll+ ~llYII- Deci,
llcxx +~_;;li = cxllxll +~llYII.
c) Fie x,y e E, x,y -:t= O şi ex > O, astfel încât llxll = cxll,ill.
Atunci, conform ipotezei avem llx- cxyll = lllxll- llcxyll I =
= lllxll- cxl!YII I =O. Deci, x- cxy =O, adică x,y sunt liniar dependenţi.
Întrucât x,y sunt arbitrari din E, rezultă că dim E= 1.

VI.44. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian, de dimensiune

n, iar E, un subspaţiu vectorial al lui E, dim E 1 < n. Dacă
finită
x=x1 +.x2,x1 e E1,.x2 e Ef să se arate că llx-xdl S llx-5ill, oricare ar fi
ye Ei,
VI.45. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex de
dimensiune finită şi a9'/ c End(E) mulţimea operatorilor autoadjuncti
definiţi pe E. Se„cere:
1. a) Să se precizeze dacă a9'/ este un subspaţiu vectorial (peste C)
al lui End(E).
b) Să se arate că os,/ are structură de spaţiu vectorial real în raport
cu operaţiile uzuale de adunare a aplicaţiilor liniare şi înmulţire a
aplicaţiilor lipiare cu scalari reali.
2. Dacă dim E=2, notăm ~={fe G9'l1Tr(f) = O}.
a) Să se arate că Q!)/0 este un subspaţiu vectorial (real) al lui cP/şi
dim cP/0=3.
264
 b) Să se arate că aplicaţia <, > 1 : ev/ 0 x @/ 0 ➔ R, definită prin
<f,g> 1=Tr(f0g), oricare ar fi/, g e QQ/0 este un produs scalar pe <?9'10•
c) Să se determine o bază ortonormată pentru spaţiul vectorial
euclidian real ( 09fo, <, > i).
Indicaţie .2. a) Dacă .YBeste o bază ortonormată pentru (E,<,>),
iar f e cP/4, atunci matricea lui/în raport cu !?J3 este de forma:

A=(; ! }cxe R~e C.

Evident, A = ex.A 1 + (Re~)A 2 + (Im ~)A 3 , unde Re~,/m~

reprezintă partea reală, respectiv partea imaginară a numărului complex ~,
iar:

A, = ( ~ _~ J A2 = ( ~ ~ J A3 = ( ~ -~ J
Întrucât matricele A 1, A 2 , A3 sunt liniar independente, rezultă că
operatorii fi ,f2,f3 e c◊/ 0 ale căror matrice în raport cu baza :i.fJ sunt
respectiv Ai, A 2, A 3, sunt liniar independenţi. În plus, c'40=Lif1 ,fi,f3).
Deci, dim c_<:fo = 3.
b) Se procedează ca în exerciţiul III. 48.

VI.46. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real şi x,y e E,
nenuli. Să se arate că x ..Ly, dacă ~i numai dacă, llxll :5 llx+ex.vll,
oricare ar fi ex e R.

Solu/ie Inegalitatea llxll :5 llx + ex.vil este echivalentă cu

inegalitatea :
llYll2ex 2 +2ex<x,y> ~o (*)
oricare ar fi ex e R.
Întrucât llYII > O, pentru ca (*) să aibă loc pentru orice ex e R
este necesar şi suficient ca discriminantul trinomului de gradul doi, în ex, să
fie :5 O, adică(< x,y >) 2 :5 O.
Această inegalitate fiind echivalentă cu egalitatea < x,y >= O,
obţinem rezultatul dorit.

VI.47. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian complex şi

x,y e E, nenuli. Să se arate că x ..L y , dacă şi numai dacă,
llxll :5 llx + ex.vil, oricare ar fi ex e C.

SoluJie. Dacă x..Ly avem <x+exy,x+exy>=llxll2+

+cxallYII = llxll + lexl llYll2 ~ llxll ' oricare ar fi ex E C, adică llxll :5 llx + exyll.
2 2 2

Re~iproc, presupunem că llxll :5 llx + exyll, oricare ar fi ex e C.

265
Atunci, <x,x >::;;<x,x > +a <y,x > +a <x,y > +aa <y,y >,
adică a< y,x >+ci< x,y > + lal 2 <y,y >~ O, oricare ar fi a e C.
De aici, pentru ae R obţinem a(<x,y>+<x, y>)+lal2<y,y>~0.
Rezultă că partea reală a numărului complex < x,y > este O.
Pentru a= Âi, Â. e R, obţinem Â.i <y,x >-Â.i <x,y > +
+lal 2 <y,y >~ o, adică -Âi(<x, ,Y > +<x,y >)+
+lal 2 <y,y>~O, oricare ar fi ÂE R. Rezultă că partea imaginară a
numărului cotnplex < x,y > este O. Astfel ,< x,y >= O, adică x .L y.

VI.48. În spaţiul vectorial euclidian canonic R0 se consideră m

vectori X1,X2, ... ,xm cu proprietatea li.xiii= llx2II = .. · = 11.xmll = 1 şi
X1 +xi+ ... +xm = o. Să se arate că pentru orice X E Rn este adevărată
inegalitatea 11.x-.xdl + llx-.x2II + .. · + 11.x-.xmll ~ m.

Solu/ie. Dacă a·e an,a:;tO vom nota a*= lla~l 2 a. Atunci,

I " -
lla*II = llall • In plus, pentru a, b E an' a, -b :;to- avem:

(*)

Dacă x1, ... , x,,, e an

sunt ca în enunţ avem:
l~ill= ... =llx;ll=I şixi+· .. +.x;=o
Folosind inegalitatea triunghţului, pentru x e R n, x :;t O,

_îll.x* -.x;II ~ 11.Î(.x* -.x;)II = llmx* - _l: .x.;11 = llmx*II = ml~*II.

1=1 1=1 1=1
Rezultă că:

~I~* -.x;II ~ mllx*II. (**)

1=1
Cu(*), întrucât 11.x;II = I. i = 1, m , obţinem:

(***)

m
Acum, folosind (**) şi (***) deducem că, :E 11.x - .x;II ~ m
- m m r-1
Dacă x =O, avem I:11.x-.x;II = :Ell.x;II = m
i=I r-1

VI.49. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian complex, de

dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator autoadjunct nenegativ. Să
se arate că l<fix),ji >I :::;; J<fix),x ><fiY),y > , oricare ar fi x,y e E .
Indicaţie. Fie x,y e E fixaţi şi  e R variabil. Notăm
h = x + Â <./(x),y > y . Atunci <./(f'J..), h >~ O , oricare ar fi Â. ea , etc.

266
 VI.SO. a) Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real de dimensi-
une finită n, E 1 un subspaţiu vectorial al lui E, iar .:J/3 ={ă 1 , ••• , ăm} o bază
a lui E1• Să se arate că proiecţia ortogonală x-1 a unui vector x e E pe
subspaţiul E 1 este dată de:

-
X1=--
I
rm ăm
<x,a1 > ······ <x,am >0
unde Gm = (< a;,aj >);,i=t,m, rm = det Gm.
b) În spaţiul vectorial euclidian canonic R4 se consideră subspaţiul
vectorial:

x 1 + x 2 - x 3 + x 4 -- O }
E1=
{x =(x ,x x x
1 2 3 4
) e R4
I 2x1 -x2 +x3 -x4 = O
şi vectorul

x=(2,-1, 0,1). Se cere:

a) Să se determine proiecţia ortogonală a vectorului x pe subspaţiul

b) Să se scrie matricea simetriei s a lui R4 faţă de subspaţiul E 1, în

raport cu baza canonică a lui R 4 •

VI.51. Să se arate că funcţiile/4:R ➔ R, definite prin.t;,(x)=sin(px),

oricare ar fi x e R, p = 1, n, n e N* , sunt liniar independente peste R.
7t
SoluJia 1. Aplicaţia definită prin <f,g >= fj{x)g(x)dx, oricare ar fi
o

f,g e C([O, 7t]) , este un produs scalar pe spaţiul vectorial real C([O, x]).
_Se găseşte uşor că rv;, ...
,J,,)=(f )n -:t: O . Deci, funcţiile.fi, ... ,J,.
sunt liniar independente.

SoluJie 2. Folosim metoda inducţiei matematice. Pentru n= l,

afirmaţia din enunţ este, evident, adevărată.
Presupunem că funcţiile J;, ... , J;, sunt liniar independente şi
arătăm că funcţiile.fi, ... ,/;,, /;,+ 1 sunt liniar independente.
Fie:
f=~ 1/1 +···+~Pfp+IY7+lfp+l =8, (1)
CU~• , ... ,~P,~p+l E R.
Atunci:

267
 Ţinând seama că/ este aplicaţia nulă obţinem:

(p+ 1/J+J"= e . (3)

Pe de altă parte din ( 1) şi (2) rezultă că

(p+ 1)2/+f" = ((p+ 1)2 - l)~lft + ... +((p+ 1)2 -p2)J}P_{p. (4)

Egalităţile
(3) şi (4) conduc la egalitatea:
{(p+ 1)2- l)J}tft + .. ·+((p+ l)2-p2)j3P_{p =0
Întrucât J;, ... ,J;,
sunt liniar independente, rezultă
Jll =... = =
j3P 0.
Acum, din (1) rezultă că f}P+ 1Jp+I = 0, de unde obţinem că
j3P+l = 0.
Astfel,};, ... ,J;,+i sunt liniar independente.

VI.52. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex, de

dimensiune finită n . Presupunem că mulţimile .~ 1={u 1, ii 2, ... , Un} şi
.~ ={v 1,ii 2 , ... ,vn} de vectori din E sunt în dualitate (adică
< u;, vj >= oij, i,j = l,n). Să se arate că:
a) .'18 1 şi .~2 sunt baze pentru E;
b) E 1r.E .L2 =Eir.E .L1 ={0},
-
unde E1=L(u1, .. ,,un),
E2 =L(v1, ... , vn);
c) dacă llu;II = llv;II = 1, i =G, atunci coordonatele de acelaşi
ordin ale oricărui vector din E în raport cu bazele [:?13 1 şi 98 2 diferă între
ele cel mult prin argument (ca numere complexe).

SoluJie. a) Fie a 1ii 1 + a 2ii 2 + •.. +aniin = O. Dacă înmulţim

scalar cu vj obţinem r,J = O,j = l,n, adică ::13 1 este un sistem liniar
independent. Întrucât dim E=n, rezultă că ;13 1 este bază.pentru E.
Analog, se arată că ??/3 2 este bază pentru E.
b) Dacă X E E t r.Ef avem X =~ 1u1 +x 2 u2 + +xnun 00 •

(deoarece x e Ei) şi x ..L vj,j = l,n (deoarece x e Ef ).

Ţinând seama că .,IJ 1 şi glj 2 sunt în dualitate obţinem
0 =<x, Vj >=<x 1ii1 +x 2 u2 + · .. +xnun, Vj >=xj,j = l,n. Deci, X= O. Astfel,
E1 r.E .L2 = {O}.
-

Analog, se arată că E 2 r.Ef = {O}.

c) Din egalitatea uj, vj < >=
1, obţinem uj, vj I< >I =llujll l vAI,
j = f,,i . Atunci, ţinând seama că în inegalitatea lui Cauchy avem egalitate,
dacă şi numai dacă , vectorii sunt liniar dependenţi, deducem că există
Âj e C cu proprietatea că uj Âjvj,j =l,n. = Deoarece = llujll llvjll =
I,
I I
rezultă că Âi = l ,j = l,n.

268
 Acum , dacă X =x 1'ii1 + ... +xn_Un ŞiX=y 1V1 +• +ynVn,
00

avem xi=< x, ui >,yi =< x, vi>, j = T,,i. Astfel , xi =< x, 'iii >=
=< x, 'A.Jvi > = Âiyi, j = 1,n.

. VI.53. Fie ~={e 1,e 2 ,e 3 } o bază ortonormată în spaţiul vectorial

euclidian real, orientat E şi f: E ➔ E aplicaţia definită prin
t{x)=(ăxx)xb, oricare ar fi xe E, unde ă=2e 1 -e 2 +e 3 ,
b=ei +ei +e3. Se cere:
a) Să se arate că f e End(E).
b) Să se determine Kerf şi Imf , precizând câte o bază şi
dimensiunile pentru aceste subspaţii vectoriale.
c) Să se arate că f este diagonalizabil şi să se determine o bază
ortonormată a lui E în raport cu care matricea lui/ are forma diagonală.

VI. 54. Fie V3 spaţiul vectorial real al vectorilor liberi din spaţiu,
ă e V3 un vector fixat, iar f: V3 ➔ V3 definit prin t{x) =ăxx, oricare ar
fi .x e V3 • Se cere:
I. a) Să se determine Kerf, Jmf.
b) Să se arate că V3 =Kerf$ Imf
II. Fie .o/3={ i,}, k} o bază ort~normată în V3, iară= 2i + 2] + k.
a) Să se scrie matricea A a lui/în raport cu baza .tf.B.
b) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru/.
c) Să se scrie expresia analitică, în raport cu baza ,g(J, a formei
pătratice h: V3 ➔ R definită prin h(x) =< fîx)~flx) >. oricare ar fi .x e V3 •
III. Spaţiul punctual euclidian ( 'C 3, V3 ) este raportat la reperul
cartezian ortonormat 'PA = { O; i,}, k}.
a) Folosind metoda transformărilor ortogonale (valorilor proprii),
să se determine ecuaţia canonică a cuadricei r care, în raport cu reperul m-
are ecuaţia vectorială:

r: h(x)-< a,x >-llall = o

şi săse recunoască această cuadrică.
b) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se
. -, -, -,
trece de la reperul .o/I la reperul cartezian ortonormat ?A ={O; i ,j , k } în
raport cu care cuadrica are ecuaţia canonică determinată.

VI.55. Fie V3 spaţiul vectorial al vectorilor geometrici, iar

a, b eV3 doi vectori liniari independenţi. Se consideră aplicaţia
f: V3 ➔ V3 , definită prin f(x)=<a,bxx>a+<b,axx>b, oricare ar fi
x e V3 • Se cere:
a) Să se arate că f e End(V3 ).

269
 b) Să se determine Kerf, Imf, precizând câte o bază şi dimensiunile.
Este adevărată
egalitatea V3 = Kerf ffilmf?
c) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru f. Să se
predzeze dacă/ este diagonalizabil.

VI.56. Fie (E, <,>) un spaţiuvectorial euclidian real,

1?l:J ={e1,e2,e3} o bază ortonormată a sa şi f: E ➔ E, definită prin
1 2 1 2 3 2
f{x} = (1x -2x )e 1 +(-2x +6x -2x )e 2 +(-2x +5x 3)e 3, oricare ar fi
X =x 1e1 +x 2 e2 +x 3e3 E E. Se cere:
I.a) Să se arate că/ este un operator simetric.
b) Să se scrie matricea A a lui/în raport cu baza P/3.
c) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru f.
d) Să se determine o bază ortonormată :~' a lui E în raport cu
care matricea lui f să aibă forma diagonală. Să se scrie matricea
endomorfismului f în raport cu baza găsită.
e) Să se calculeze An, ne N*.
II. Fie b : E x E ➔ R,. definită prin b(x,y) =<j(x),y >, oricare ar
fi x,y e E.
a) Să se verifice că b este o formă biliniară simetrică pe E.
b) Să se scrie matricea lui b în raport cu baza 9?J.
c) Să se scrie expresia analitică a formei pătratice h : E ➔ R,
asociată formei biliniare b, în raport cu baza l?l3.
d) Să se găsească o expresie canonică a lui h folosind metoda lui
Jacobi şi să se determine baza lui E în raport cu care h are această expresie
canonică.
e) Săse găsească o expresie canonică a lui h folosind metoda
transformărilor ortogonale.
III. a) Să se arate că (E,b) este un spaţiu vectorial euclidian real.
b) Să se determine a e R, astfel încât vectorii
X= e1 - 2e2 + <le3, y = e1 + e2 - e3 să fie ortogonali în spaţiul vectorial
euclidian (E,b).
c) Să se calculeze unghiul vectorilor a= e1 - e2 - e3 ,
b= 2e1 + e2 + e3 în spaţiul (E, <, >) şi în spaţiul (E,b).
d) Să se ortonormeze baza .DA în raport cu produsul scalar b.

VI.57. Să se determine valorile maxime şi valorile minime ale

elementelor matrice lor simetrice de ordinul doi din M 2 (R) ale căror valori
proprii sunt numerele reale date Â, 1 , Â-2.

Indicaţie. Dacă A = ( a li a 12 ) există o matrice ortogonală

a21 a22

270
 J
T=
l cost -sint
sin t cost aşa încât A = TD1 1, unde D =diag(Â,, Âi) etc.

VI. 58. Fie Ae MnCR) şi H={.v e RnlA 1y=o}. Se cere:

a) Să se arate că sau sistemul Ax= b este _compatibil oricare ar fi b
1
=(b ,b 2
, •••••• ,bn) e Rn sau sistemul omo&_en A 'y = O are şi soluţii nenule.
b) Să se arate că sistemul Ax = b, unde b=(b 1, b2, • • • , bn) E R", este
compatibil, dacă şi numai dacă, b e HJ. (aici Rn este înzestrat cu structura
euclidiană canonică).

SoluJie. a) Sistemul Ax= b este compatibil oricare ar fi

b = (b 1, ••• , bn) e Rn,dacă şi numai dacă, detA -::t; O . Dacă detA=O,
atunci, det A'=O şi, deci, sistemul A'y = O are şi soluţii nenule.
b) Fie f e End(Rn) operatorul liniar a cărei matrice în raport cu
baza canonică a lui Rn este A. Atunci (întrucât baza canonică este
ortonormată) matricea adjunctul~_i/* al lui/ este A •
1

Dacă sist~mul Ax= b este compatibil există x 0 e Rn cu

proprietatea Axo= b' adicăj(xo) = b. Deci!.. b E Imf.
Oricare ar .fi y e H avem A 'y =O, adică y e Kerf*. Deoarece
Kerf' = (Jm/)1. (vezi exerciţiul 111.55.) rezultă că b.ly , adică b e HJ. .
Reciproc, dacă b e HJ. , adică b.l y , oricare ar fi y e H avem
b.l Kerf' . Deci,_ b e Imf, adică există x 0 e Rn !. astfel încât f(x 0 ) =b .
Rezultă că Ax~0 = b, ceea ce arată că sistemul Ax = b este compatibil.

VI.59. Fie (E,<,>) spaţiul vectorial euclidian real din exerciţiul

111.49., iar (an)neN* E E cu proprietatea că lanl ~ 1, oricare ar fine N*.
Să se arate că aplicaţia/: E ➔ E definită prin f((an))neN* =
(anan)ne:'<i*
oricare ar fi (an)neN* e E , este un operator simetric.

SoluJie. Oricare ar fi (an) neN* e E avem L (<Xnan) 2 ~

neN*
~ L a~ < oo, adică feste bine definită. Liniaritatea lui feste evidentă. De
neN•
asemenea, oricare ar fi (an)neN*, (bn)neN* e E, avem
<f{.(an)), (bn) >=< (<Xnan), (bn) > = L (<Xnan)b11 = L an(<Xnbn)
neN* neN*
=< (an), (<Xnbn) >=< (an),j{(bn)) >, adică/ este simetric.

VI.60. Fief: Rn ➔ Rn aplicaţia liniară a cărei matrice în raport cu

baza canonică a lui Rn este A=nln +J, unde:

271
 Se cere:
a) Să se determine valorile proprii ale luif
b) Dacă n=3 să se aducă la o sumă de pătrate, prin metoda
transformărilor ortogonale, forma pătratică h :Rn ➔ R, ·definită prin
h(x) =<j{x),x >, oricare ar fii e Rn (Rn se consideră înzestrat cu structura
euclidiană canonică).

VI.61. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian complex (sau real)

de dimensiune finită şi f e End(E). Să se arate că feste o proiecţie a lui
E, dacă şi.numai dacă,/* of=f

VI.62. Se consideră spaţiul vectorial euclidian real n-dimensional

(E,<,>) şi (a,b)e R 2 -{(0,0)}. Se cere:
a) Să se arate că aplicaţiile/: E ➔ E care satisfac relaţia:
a <f{x),y > +b < x,fiY) >= O, (*)
oricare ar fi x,y e E, sunt liniare.
b) Să se arate că mulţimea W a aplicaţiilor liniare care satisfac
relaţia {*) formează un spaţiu vectorial real (în raport cu operaţiile uzuale
de adunare a aplicaţiilor liniare şi înmulţire a aplicaţiilor liniare cu scalari
reali) şi să se afle dim W. Discuţie după a şi b.

VI.63. Fie (E,<,>) un spaţiu vectorial euclidian real sau complex de

dimensiune finită n şif e End(E) un operator nenegativ. Se cere:
a) Să se arate că, dacă rg f = r, atunci există g e End(E) cu
r
proprietatea că rgg=r şi = g* o g .
b) Să se arate că, dacă i E E, astfel încât < i,/(i) >= O,
atunci /{_i) = o~
Solu/ie. a) Deoarece feste nenegativ şi rgf=r valorile proprii ale
sale sunt Â.1 , ••• , Âr > O, Âr+t = ·· · = Ân =O. De asemenea, există o bază
ortonormată .o/3 a lui E în raport cu care matricea lui/ este D = diag ( Â. 1,
•.. , Â r, O, ... , O). Atunci, aplicaţia liniară g :E ➔ E a cărei matrice în
raport cu baza .zrJ este D, = diag (.{i:;, ... , fi:; , O, ... , O) satisface
cerinţele din enunţ.
b) Fie x e E cu proprietatea că <.x,/{.x) >= O . Conform cu a)
există g e End(E}, astfel încâtf=g* 0 g. Rezultă că O=< i,f{i) >=

272
=<x,g*(g(x)) >=<g(x),g(x) >. Deci, g(x) = o. Atunci,
f{x)=g•(g(x))=g*(O)=O .

VI.64. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian real sau complex,
de dimei:isiune finită n. Să se arate că orice proiecţie ortogonală a lui E este
un operator nenegativ.

Solu/ie. Fie p o proiecţie a lui E, iar E, subspaţiul lui E cu

proprietatea că P1 (x) =xi, oricare ar fix =xi +x 2,x 1 e E 1,x 2 e Ef.
Atunci, oricare ar fi x=x 1 +x2, y = y1+y 2 avem <x,p(y) >=
=< x,y 1 >=< x 1,.Y 1 > şi < p(x),y >= < x 1,.Y 1 > . Deci, p este operator
autoadjunct. Acum, ţinând seama că orice proiecţie are numai valorile
proprii O şi I (adică nenegative) obţinem căp este un operator nenegativ.

VI.65. Fie (E, <,>)un· spaţiu vectorial euclidian real sau complex
de dimensiune finită n şi p 1, p 2 proiecţii ortogonale ale lui E cu proprietatea
că p rP 2 este un operator nenegativ.
Se cere:
a) Să se arate că Pt O P2 = P2 ° Pi = P2
b) Să se arate căpi-p2 este o proiecţie a lui E.

SoluJie. a) Oricare ar fi x e E avem .

Os < x, (p 1- p 2)(x) >= < x,p 1(x) > - < x,p2(x) > . În particular, pentru
x e E cu proprietatea că p 1(x) = O, obţinem - < x, p 2(x) >~ O. Ţinând
seama că p 2 este un operator nenegativ (vezi exerciţiul VI.64.), conform
exerciţiului VI.63. b) rezultă căp 2 {x) = O •
Atunci, folosind rezultatul anterior, obţinem pi(l ,rPJ (y) = O,
oricare ar fi y e E. Deci, P2 ° p 1 = P2 . < CP1 °P2 -p2)(x),y >=
=<p1CP2(x)),y >- <p2Cx),y >= <x,p2(p,(y)) >- <x,p2(.Y) >=
=< x,p2(.Y) > - < x,p2 (y) >= O, oricare ar fi x,y e E. Deci , p 1° P2 = P2.
b) Rezultă uşor că CP1 -p2) 0 <Pi -p2) =Pi -p2,

VI.66. Se consideră spaţiul vectorial real C([-f, f]) şi

endomorfismul/: C([-f, f]) ➔ C([-f, f]) definit prin (f(u))(x)=
A
2
=2 J sin2(x+y)u(y)dy, ue C([-f,fD.
A
- 2
Se cere:
a) Să se arate că subspaţiul vectorial lmf are dimensiunea finită şi
să se determine o bază a sa.
b) Să se determine Kerfşi să se arate că dim Kerf= 00 •

273
 c) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru f
d) Să se precizeze dacă endomorfismul g e End(Imj), definit prin
g(u)=f(u), u e Imf este diagonalizabil. În caz afirmativ să se indice o bază a
lui lmf în raport cu care matricea lui g are forma diagonală.

Solu/ie. a) (f(u))(x)=c1 +c2 sin2x+c 3 cos2x , unde

~ ~ ~
2 2 2
c1 = J u(y)dy,c2 = J (sin2y)u(y)dy,c3 =- J (cos2y)u(y)dy. (*)
~ ~ ~
-2 -2 -2
Rezultă că Imf c L(ua, u1, u), unde uo(x)=l, ui(x}=sin2x,
ui(x)=cos2x, x e [-f, f].
Deoarece /{l)=1t, adică u0=tf{l) e Imf; (l{sin))(x) = f sin2x , adică
u 1 = ¾Asin) e Imf şi (f(cos)}(x)=2-f cos2x , adică u2=3u0-f /{cos) e Imf,
avem L(uo, u 1, u2 ) c Imf Astfel, Imf= L(uo, u 1, u).
Se arată uşor că P/3 ={ uo, u" u2 } este un sistem liniar independent.
Atunci, P/J este bază pentru Imf şi dim lmf=3.
b) Considerăm pe C([-f, f])
produsul scalar definit prin
~
2
< u, v >= J u(y)v(y)dy, u, v e C([-f, f ]).
~
-2
Dacău e Kerf avem c 1u0 +ciU1 +c3u2= 0, adică (ţinând seama că
funcţiileu0 , u1, u2 sunt liniar independente), c 1=c2 =c3=0 .
Deci, u e (L(uo,u1,u2)).L.
Se constată uşor că 6/'= { }n, gn/ n eN*}, undefn(y)=sin ny,
g/y)=cos ny, este un sistem ortogonal în spaţiul vectorial euclidian
(C([-f,fD,<,>) . Deci, cfl' este liniar independent şi dl' 1={fn,gnl
ln e N*,n ~ 3 } c Kerf.
Rezultă că Kerf=(Imj).L, iar dim Kerf=00 •
c) Â.=O este valoare proprie pentru/, iar Kerf este subspaţiul propriu
corespunzător.
Fie Â. e R \ {O} valoare proprie. Atunci există
u E C([-f, f ]), u::;:. 0, astfel încât f(u)=Â.u, adică Â.u=c 1u0 +c2u1+c3ur
• 2x 2x .
D ec1,, u(x ) = T+Tsm
CJ C2 C3
+Tcos
Acum, înlocuind pe u sub această formă în (*) obţinem
c1(l-f)=0,c2(l- 21t~)=0,c3(l+ 2~)=0.
Acest sistem, cu necunoscutele c 1 ,c2 , c3 , are şi soluţii nenule, dacă
. numai. daca,
ş1
- '\/\, e { - 1C , 1C , 1t } .
2 2
Dacă Â. = 1t obţinem c 1 = a e R*, c 2 = c 3 = O, iar subspaţiul

274
propriu corespunzător Vie= L(uo); dacă A= f obţinem c 1 = c 3 = O,
c 2 = a. e R*, iar subspaţiul propriu corespunzător V 1!.. =L(u 1).
2
În sfârşit, pentru A= -f avem c 1= c 2 = O,c 3 = a. e R* cu
subspaţiul propriu V 1!.. =L(u2).
-2

VI.67. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real,

dimE = n '2:. 3, iar f e End(E) , astfel încât r(.x,ji) = r(/(.x),.fly)), oricare
ar fi x,y e E. Să se arate că/ este ortogonal.

VI.68. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian real de

dimensiune finită n. Să se arate că :
a) dacă x,y e E, llxll = IIPII, atunci există un operator ortogonal
g e ·&(E) cu proprietatea că g(x) = y;
b) dacă funcţia f: E ➔ R este invariantă la transformările
ortogonale (adică,/0 g =f, oricare ar fig e @{E), atunci există
u: [O, oo) ➔ R, astfel încât f{x) = u(llxll) , oricare ar fixe E . .

SoluJie. a) Dacă x= y = O, pentru orice f e '1:J(E) avem /{'i) = y..

Dacă x,y ::t: O ,fără a micşora generalitatea, putem presupune că
llxll = IIYII = 1. Fixăm -~={ii1, ... , un} o bază ortonormată pentru E. Fie ~ 1
={x,e2, ... en}, ~ ={y,d2, ... ,dn} baze ortonormate pentru E, iar B,, Bi
matricele (ortogonale) de trecere de la baza Wla bazele -~" respectiv :?132 •
Atunci, aplicaţia g e End(E) a cărei matrice în raport cu baza .o/3 este Bfi/
,- - ,--
satisface cerinţele din enunţ (se va observa că B 1x J,i = u 1 31 , Bi)' :n= u 1 :l1).
b) Pentru a e [O, 00 ), arbitrar, notăm: Aa = {x e El li.xii= a}.
Oricare ar fi x,y e A a, întrucât llxll = IIYII = a, conform punctului a), există
g e "@(E) cu proprietatea g(x) = y. Deci, f fiind invariantă Ia transfor-
mările ortogonale, avem f (x) =fig(x)) =f(y). Atunci, putem defini
u: [O, 00) ➔ R prin u(a) =fl..x), unde x e E, aşa încât li.xii= a.

VI.69. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex de

dimensiune finită, iar f,g e End(E), astfel încâtf,g şi / 0 g să fie operatori
normali. Să se arate că gof este operator normal.
(Spunem că operatorul u e End(E) este normal dacă u 0 u* =
=u* 0 u, u* fiind adjunctul operatorului u).
VI. 70. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex de
dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator normal. Să se arate că
operatorii/ şi/" au un vector propriu comune , astfel încât lle!I = I şi dacă

275
Â e C ,f(e) = 'J.:e , atunci f (e) = ~' unde r este conjugatul complex al
lui Â.

VI. 71. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian complex, de
dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator normal. Să se arate că
există o bază ortonormată a lui E în raport cu care matricea lui f are forma
diagonală.

VI. 72. Fie (E, < , >) un spaţiu vectorial euclidian complex de
dimensiune finită şi f e End(E) un operator autoadjunct.
Să se arate că:
a) f+il E' unde i 2 = -1, este un operator normal.
b)f+il E este injectiv.

Solu/ie a) Întrucât (f+ il E )* = .f - il E = f- i1 E obţinem

(f+ilE) 0 (f+ilE)* =(f+ilE)o(f-ilE)=f0 f+ lE şi
(f+ilE)* 0 (f + ilE) =(f-i1E) 0 (f+ilE) =f 0 f + IE, adică/+ilE este operator
normal.
b)llif+ i1E)(x)ll2 =< (f+ itE)(x), (f + ilE)(x) >=
=<f(x) + ii,f(x) +ix>= lltMU2 + llxll2 ~ llxll2, oricare ar fi x e E.
Deci, llif+ ilE)(x)II ~ l!xll, oricare ar fixe E.
Atunci, dacă x e Ker(f+ i 1E) obţinem llxll ~ O, adică x=O.
Astfel, Ker(f+ilE) ={O} . Deci,f+ilE este injectiv.

VI. 73. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real (complex) de
dimensiune finită şi f e End(E) un operator autoadjunct. Se cere:
a) Să se arate că E=Kerf<x>Imf .
b) Să se arte că x l.y , oricare ar fixe Kerf,y e /mf .

SoluJie. ,a) Dacă y e Kerf n Imf avem f(y) = O şi y =f(x) ,

x e E .Atunci <y,y >=<f(x),f(x) >=<x,.f(j{x)) >=
=< x,flf(x)) >=< x,j(y) >=< x, O>= O Deci, y =O. Astfel, Kerf n Imf = {O}
În continuare se ţine seama că E=Ker g + Im g, oricare ar fi
ge End(E)
b) Deoarece y e Imf , există t e E astfel încât y = f(t) . Atunci,
avem <y,x >=<f(t),x >=< t,f(x) >=< t, o>= o.

VI.74. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian real (sau
complex), de dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator autoadjunct.
Să se arate că oricare ar fi x e Imf , există y(x) e /mf , unic, astfel încât
Af) =x .

276
 Solu/ie. a) Dacă/ este inversabil avem lmf=E. Â.tunci, oricare ar fi
.x elmf = E alegem y =j 1(x) , care este unic.
b) Presupunem că rgf=p<n.
Fie .o/3 ={e 1, ••• , ep; ep+t, ... , en} o bază ortonorinată a lui E, astfel
încât e1, e2 , ••• , ep sunt vectori proprii pentru f corespunzători valorilor
proprii nenule Â. 1, ••• , Â.P, iar 'ep+t, •.. , en e Ke,f . Este clar că
e1 , ••• , eP e Imf. Alegerea unei astfel de baze este posibilă conform
exerciţiului VI. 73.
Fie x=x'e, +· .. +xPep E lmf . Căutăm y=y'e, +···+yPep
cu proprietatea că /{y) =x , adică y'fle 1) + •••+yPfle P) =
=x 1e1 +···+xPep .
Întrucât /{e;) = Â.;e;, i = l,p rezultă că y 1Â. 1ei.+·••+ yPÂ.pep =
.r:i •
I- - . i
=x e 1 +··· +xPep . Deci, y = "'f;", l = -},p
-
.
Stabilim unicitatea lui y e Imf cu proprietatea din enunţ.
Fie y 1 e lmf pentru care f{y 1) =x .
Atunci, ftJ- ji1) = O , ceea ce arată că y- ji1 e Kerf . Pe de altă
parte y-y' e Imf deoarece y,y' e lmf . Astfel,
y-y' e Kerf ri lmf={O} (conform exerciţiului VI.73). Deci,y=y'.

VI. 75. Fie (E, <, >) un spaţiu vectorial euclidian complex de
dimensiune finită n, iar f e End(E) un operator unitar: Să se arate că
lmif- IE)= (Kerif- IE)).L .

Solu/ie. Notăm E,=Ker(f-1 1). Oricare ar fi ji e E 1 avem

(f-1 E)(ji) = O, adică /(y) = y .
Atunci, oricare ar fi x e E şi y e E 1 , au loc egalităţile
(/{x),ji) =(/{x),/{y)) =(x,ji) . Rezultă (/{x)-x,y) = o , adică
l{x)-x E Et. Deci,Imif- IE)~ Et .
Aplicaţia f-lF. fiind liniară, deducem că dim lmif- lE) = n-
-dimKer(f - 1E) =n- dimE 1 = dimEf Astfel, Im(f- 1E) =Ef .

VI.76. În spaţiul vectorial real Mn(R) considerăm submulţimile:

W1 ={AIAM=MA, V Me Mn(R)}
W2 ={A e Mn(R) I TrA = O}
W3 ={A e Mn(R) I rangA = 1}
f
W4 ={A= (aij) E Mn(R) I ak,n+l-k = O}.
Ir-I
a) Care din aceste submulţimi sunt subspaţii vectoriale ale lui
Mn(R)? Să se scrie ecuaţiile acestor subspaţii vectoriale în baza canonică a
lui Mn(R). Să se determine un suplement comun al subspaţiilor W2 şi W4.

277
 b) Considerăm subspaţiul vectorial real euclidian (Ms;n(R), < ·>),
cu <A,B >= Tr(AB), 'v A,B e Ms;n(R). Să se arate că W1 c Ms;n(R)

r
l O O O
1

:= s[ă te TT]. u~ă :l~:lc:~::e :::::::: l:i :~:;~~:~,a: :

de la U Ia W1 şi unghiul dintre Uşi W1.

VI.77. Fie ft' 3 un spaţiu euclidian punctual. Într-un reper neorto-

nonnat, pentru care matricea ::drutT:1a]re este:

O I 2
se dau : punctul A(2, I, 1), planul 1t : x 1 - x 2 + x 3 + 1 = O şi dreapta
1 2 3
d.{ x - x +x + I = O
. 2x i - 2x2 - x3 + 1 = O.
a) Să se scrie ecuaţiile perpendicularei din A pe planul 7t şi să se
calculeze distanţa de la A la 1t.
b) Să se scrie ecuaţiile perpendicularei din A pe dreapta d şi să se
calculeze distanţa de la A la d.
c) Să se calculeze volumul tetraedului determinat de punctul O şi
de intersecţiile planului 1t cu axele de coordonate; să se calculeze aria
triunghiului ABC, unde B(0,1,2), C(0,2,1).
d) Să se scrie ecuaţia planului a ştiind că proiecţia ortogonală a
punctului P(l,-1,3) pe a este punctul Q(4,0,-2).
e) Să se scrie ecuaţiile proiecţiei dreptei d pe planul
~: x 1 +x 2 -1 =O.
f) Să se scrie ecuaţiile sferelor de rază r = 3, tangente în M (I, 1,-1)
la planul 1t.
g) Să se scrie ecuaţia cilindrului de rotaţie cu axa d şi de rază
ri =5.
h) Să
se scrie ecuaţia conului de rotaţie cu axa d , vârful
V(-f, O, -{) , unghiul dintre axă şi o generatoare fiind f.
VI. 78. l. În spaţiul afin punctual G914, în reper cartezian, se dau
punctele: A (1,-l,0,l), B (0,0,2,1), C (2,1,-1,l), D (1,-l,l,l), E (1,-1,0,2).
Se cere: a) Să se scrie ecuaţiile planului ABC.
b) Dacă a 1 este planul care trece prin A şi are vectorii directori
a1 =(l,-t,2,3), a2=(0,2,1,-l) şi

278
 2x l + x2 - 2x3 + I = O
CX2 : I 3
{ x+x+x-1=0, 4

să se scrie ecuaţiile subspaţiilor afine Cl1 n Cl2, a 1 + a 2 •

c) Să se scrie ecuaţiile acoperirii afine a mulţimii a 2 u {A}.
d) Să se scrie ecuaţia hiperplanului 7t care trece prin Cl2 şi este
paralel cu dreapta d de ecuaţii x 1 = x 2 , x 3 = x 4 , x 2 = 2x 3 .
e) Să se scrie ecuaţia unui plan~' astfel încât~ fî a 2 ={Q}, unde
Q (0,-1,0,1).
t) Să se arate că sistemul de puncte mb ={A,B,C,D,E}. constituie
un reper baricentric şi să se calculeze coordonatele baricentrice ale
punctului M (l,1,1,1). Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor
când se trece de la reperul cartezian iniţial la reperul cartezian asociat
reperului baricentric mb.
2. Dacă cP/ 4 este euclidian şi reperul considerat este ortonormat,
se cere:
a) Să se scrie ecuaţiile perpendicularei dusă din O pe cx 2 şi să se
calculeze distanţa de la O la cx 2 •
b) Să se scrie ecuaţiile perpendicularei dusă din A pe d şi să se
calculeze distanţa de la A la d. ·
c) Să se calculeze unghiul dintre dreapta d şi planul a 2 •
d) Să se determine un reper ortonormat, astfel încât originea este
punctul 0 1 în care axa Ox 4 intersectează planul 7t, axa 0 1x 1 este paralelă cu
d, iar 7t este un hiperplan de coordonate.

VI.79. Fie V un spaţiu vectorial peste K de dimensiune finită n şi

f e End( V) diagonalizabil.
Să se arate că endomorfismul F e End(End(V)) definit prin
F(g) =f O g- g 0 J este diagonalizabil.

So/uJie. Întrucât J este diagonalizabil, există o bază

PlJ ={e 1, .. ·, en} a lui V formată numai din vectori proprii ai lui f. Fie
Â.1, · · ·, Â.n e K valorile proprii ale lui/, aşa încât f{e;) = Â.;e;, i = I:'n.
Pentru i,j e { 1, · · ·, n} considerăm endomorfismul (y : V ➔ V
pentru care:
r..(- ) _ { -ej, k = i
li] ek -
O, k:t i.
Atunci, ~ {fy I i,j = l,n} este o bază pentru End(V).
= =
Întrucât F(fij)(ek) (Jo fy)(ek)- (fij O /)(ek) (Â.j-Â.;}fy(ek),
oricare ar fi k = f,"ii, obţinem F(fij) = (Â.j -Â.;'}fy, oricare ar fi i,j = T,'ii.

279
 =
Deci, Q9'/ = {fij I i,j 1, n} este o bază pentru End(V) formată
numai din vectori proprii ai lui F. Astfel, F este diagonalizabil.

VI.SO. Fie A e Mn(C), A= (ci;)~::: şi Ai= f laJI, i = Gi.

j=l
fri

a) Dacă Â este o valoare proprie a matricei A, să se arate că există

ie {1,2, ... ,n}, astfel încât $Ai. IÂ-an
b) Dacă Ia! I>A;, oricare ar fi i =T:,i, să se arate că matricea A
este nesingulară.
c) Dacă A=(i;)e Mn(a) este simetrică şi a>Ai, oricare ar fi
i =T:,i, să se arate că forma pătratică f: an ➔ a, a cărei matrice în raport
cu baza canonică a lui an este A, este pozitiv definită.

Solu/ie. a) Fie x= (x 1, ••• ,xn) e cn un vector propriu corespunzător

valorii proprii Â, adică

f a~xj = Âxk
r-l J '
oricare ar fi k =T:,i.

Fie i e {I, 2, ... , n}, astfel încât Ix; I = max

lSkSn
lxk I- Atunci, egalitatea
n . . . . . n
ta x1 = Âx' este echivalentă cu egalitatea (a~ -Â)x'
1 = - I: a~.xj. Luând
r-l j=I
f~i

modul în ambii membri obţinem:

la!-ÂI lxil =I- i j=I

aJxjl$ i
j=I
laJI lxjl i laJI lxil.
$
j=l
f t:i

Ţinând seama că lx;I *O, obţinem IÂ-a!I i laJI =Ai.

$
j=I
j*i

b) Fie  e C o valoare proprie arbitrară a lui A. Atunci, alegând

ie {1,2, ... ,n} ca la a), adică IÂ-a!I
<Ai şi ţinând seama de ipoteza
la!I >A; obţinem:

(*)

280
 IÂI ~ la:1-IÂ-a:I >0. Deci, Â.;cO. Cum Âeste valoare proprie
arbitrară
a lui A, rezultă că A este nesingulară.
c) Întrucât A este simetrică valorile proprii ale sale sunt reale.
Atunci, pentru o valoare proprie  arbitrară a lui A, alegând i ca la a)
obţinem -Ai~ Â.-a: ~Ai, adică a:-Ai < Â. < a! +Ai. Deoarece a!-Ai > O,
deducem că i > O. Deci,/ este pozitiv definită.

VI.81. Considerăm spaţiul vectorial euclidian canonic şi o mulţime

M, astfel încât există o aplicaţie bijectivă f: M ➔ an.
1) Să se arate că operaţiile:
+: MxM ➔ M, x+y=J- 1(j{x)+f(y)), "i/x,ye M
· : RxM ➔ M, ax= af{x), 'va e R, 't:/x e M definesc în M o structură de
spaţiu vectorial real.
2) Numim cuplul (M,f) hartă afină şi vom spune că două hărţi
(M,j) şi (M, g) sunt afin compatibile, dacă / şi g induc aceeaşi structură
liniară pe M. Să se arate că hărţile (M,j) şi (M, g) sunt afin compatibile,
dacă şi numai dacă, g 0 j 1 e Aut(Rn).
3) Să se arate că aplicaţia :
<,> :MxM ➔ R, <x,y> = <j{x),/(y)>, "i/x,ye M
defineşte un produs scalar pe M.
4) Hărţile (M,j) şi (M,g) se numesc metric echivalente, dacă/ şi g
induc pe M aceeaşi structură euclidiană. Să se arate că hărţile (M,f ) şi
(M,g) sunt metric echivalente, dacă şi numai dacă, goj 1 e '@ (R4 ).
 Resume

Dans Ies six chapitres de ce livre, Ies auteurs presentent Ies notions et
Ies resultats de base de !'Algebre lineaire et de la Geometrie analitique. En
partant des informations theoriques, on met â la disposition des personnes
interessees, etudiants et professeurs, plus de 500 problemes utiles pour Ies
travaux diriges, le perfectionnement des professeurs de l'enseignement
pre-universitaire ou Ies concours organises pour Ies chaires vacantes.
Dans le premier chapitre, la presentation des espaces vectoriels est
suivie de 74 problemes concemant Ies: echanges des bases et des
coordonnees (meme des procedes algorithmiques); sous-espaces vectoriels;
somme de sous-espaces; espaces-quotients; projections sur des sous-espaces
vectoriels; espaces des polynomes, des suites, des fonctions â signification
dans l'analyse mathematique; ensembles convexes; solutions des systemes
d'equations lineaires.
Dans le deuxieme chapitre, â part la structure des ensembles
Hom (V, W) comme espace vectoriel et End(V) comme anneau, on introduit
parmi les 106 problemes, des proprietes et des applications concemant: Ies
sous-espaces invariants, Ies valeurs et vecteurs propre d'un endomorphisme;
Ies operateurs diagonalisables; la forme normale de Jordan d'un
endomorphisme; le theoreme de Cayley-Hamilton; l'espace dual.
L'etude des espaces vectoriels eudidiens est effectuee dans le
troisieme chapitre. Les 98 applications presentent un cadre de
developpement et d'application des notions suivantes: base orthonormale;
supplementaire orthogonal; projection orthogonale; l'adjoint d'un operateur;
operateurs auto-adjoints, orthogonaux, normaux; produit exterieur. Une
grande partie des proprietes des operateurs auto-adjoints est presentee sous
forme de problemes.
Dans le quatrieme chapitre, on presente des notions liees aux formes
bilineaires et aux formes quadratiques.
Le cinquieme chapitre expose Ies notions principales, Ies resultats et
Ies applications de la Geometrie analytique. On trouve Ies notions: espace
affin, repere affin, coordonnees, hyperplans, transformations affines, groupe
affin, distances, angles, isometries, similitudes. On accorde une importance
282
particuliere avec. leurs notions specifiques (centres de symetrie, hyperplans
de symetrie, directions asymptotiques, directions principales; formes
canoniques). Parmi Ies 143 problemes de ce chapitre on trouve une serie de
proprietes des transformations affines.
La fin de l'ouvrage est constituee par le chapitre Problemes divers,
qui a comme but de faire une synthese des notions, resultats et methodes qui
ont constitue le sujet des premiers cinq chapitres.
Ce livre est destine aux etudiants des facultes de mathematiques et â
ceux des facultes techniques, aux professeurs, ingenieurs, de meme qu'aux
specialistes qui desirent utiliser Ies resultats de !'Algebre lineaire et de la
Geometrie analytique dans leur activite.
 BIBLIOGRAFIE

1. Atanasian, L.S., Sbornic zadaci po gheometrii. Ciasti I,

Atanasian, V .A., Moskva, lzd.Prosbeşcenie, 1973.
2. Brînzănescu, V.,ş.a Probleme de matematică pentru
concursurile studenJeşti "Traian
La/eseu". Bucureşti, Litografia Institutului
Politehnic, Bucureşti, 1985.
3. Craioveanu, M., Geometrie afină şi euclidiană.
Albu, I.O,. Timişoara, Editura Facla, 1982.
4. Creangă,I., Algebră liniară. Bucureşti, Editura
Reischer, C., Didactică şi Pedagogică, 1970.
5. Cruceanu, V., Elemente de algebră liniară şi
geometrie. Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1973.
6. Fadeev, D., Recuei/ d'exercices d'algebre superieure.
Sominski, I., Moscou, Editions Mir, 1972.
7. Galbură, Gh., Algebră. Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 19?2.
8. Galbură, Gh., Geometrie. Bucureşti, Editura Didactică
Rado, F., şi Pedagogică, 1979.
9. Glazman, I.M., Analyse lineaire dans Ies espaces de
Liubici, lu.I., dimensions fin ies, Moscou, Editions Mir
1972. .
1O. lkramov, H., Recuei/ de problemes d'algebre /ineaire.
Moscou. Editions Mir, 1977.
11. Ioanoviciu, A.,ş.a., Culegere de probleme de geometrie
analitică şi diferenJială. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1970.
12. Ion, D.I., Algebră. Bucureşti, Editura Didactică şi
Radu, N., Pedagogică, 1970.
13. Ion, D.I., Probleme de algebră. Bucureşti, Editura
Radu, N., Niţă,C., Didactică şi Pedagogică, 1981.
Popescu,D.,
14. lonescu,C. Bujor, ExerciJii şi probleme de geometrie
Sacter,O., analitică şi diferenJială. Voi.I, II.
Bucureşti. Editura Didactică şi

284
 Pedagogică, 1963.
15. Modenov, P.S., Sbornic zadaci po analiticeskoi
Parhomenco,A.S., gheometrii. Moskva, lzd. Nauka,1976.
16. Murgulescu,E., Culegere de pr<Jbleme de geometrie
Donciu,N., analitică şi diferenJială. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1971.
17. Murgulescu,E., Geometrie analiTică în spa/iu şi geometrie
Donciu,N., diferenJială. Culegere de probleme.
Popescu, V., Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică ,
1973.
18. Năstăsescu, C., Probleme de structuri algebrice. Bucureşti,
Ţena, M.,Andrei,C., Editura Academiei R.S.R., 1988.
Otărăşanu,I.,
19. Popa ,E., Culegere de probleme de analiză
funcJională. Bucureşti,Editura Didactică
şi Pedagogică, 1981.
20. Popescu, I., Probleme de algebră liniară. Bucureşti,
Ştetănescu,D., Litografia Univ. Bucureşti, 1986.
Blideanu, D.,
21. Popescu, I.P., Geometrie afină şi euclidiană. Timişoara,
Editura Facla, 1984.
22. Popescu, M., ·Concursul "Traian La/eseu". Probleme de
Sitaru, D., geometrie. Craiova, Litografia Univ.
Craiova, 1985.
23. Postelnicu,V.T., Culegere de probleme de geometrie
Stoka,M., analitică şi diferenJială. Bucureşti,
Vrînceanu,Gh.Gh., Editura Tehnică, 1970.
24. Proskuriakov, LV., Sbornic zadaci po lineinoi alghebre.
Moskva, Izd. Nauka, 1970.
25. Rădulescu, S., Teoreme şi probleme de analiză
Rădulescu,M., matematică. Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1982.
26. Sadovnicii, V.A., Zadacî studenticeschih olimpiad po
matematika,Moskva, Izd. Nauka,
1978.
27. Skorniakov,L.A., Elementî alghebrî. Moskva, Izd. Nauka,
1980.
28. Şilov, G,E., Matematiceskii ana/iz. Konecinomernîe
lineinîe prostranstva. Moskva, Izd.
Nauka, 1969.
29. Teodorescu, I.O., Geometrie analitică şi elemente_ de
algebră liniară. Culegere de probleme.

2~5
 Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1971.
30. Udrişte, C.,ş.a. Probleme de algebră, geometrie şi
ecuaJii diferenJiale. Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1981.
31. Vladimirescu, I., Matematici speciale. Note de curs.
Graiova, Litografia Univ. Craiova, 1987.
32. Vladimirescu, I., Algebră şi programare liniară. Culegere
Vraciu, G. de probleme. Craiova, Litografia Univ.
Craiova, 1979. ·