Capitolul1: Elemente de logică matematică

Propoziţii. Predicate. Teoremă directă, teoremă reciprocă,

teoremă contrară, contrara reciprocei.

1.1.Propoziţii

Definiţie. Un enunţ care poate fi adevărat sau fals se numeşte propoziţie.

Oricărei propoziţii i se asociază o valoare de adevăr:

- dacă propoziţia este adevărată, spunem că are valoarea de adevăr 1
- dacă propoziţia este falsă, spunem că are valoarea de adevăr 0.

Exemple de propoziţii:

” 282“ este o propoziţie adevărată;

” Gherla este reşedinţa judeţului Cluj“ este o propoziţie falsă;
” 2 este un număr iraţional“ este o propoziţie adevărată.

Cu ajutorul operatorilor logici, din una sau mai multe propoziţii date se pot forma
noi propoziţii, a căror valoare de adevăr depinde numai de valorile de adevăr ale
propoziţiilor date.
Operatorii logici sunt:  (negaţia),  (conjuncţia),  (disjuncţia),  (implicaţia), 
(echivalenţa).

Negaţia unei propoziţii p ( non p

p p
1 0
0 1

Conjuncţia a doua propoziţii p şi q se notează cu p  q şi este adevărată dacă şi

numai dacă ambele prpoziţii sunt adevărate.

1
 p q pq
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
Exemplu: Propoziţia „ 11 este un număr natural prim şi 152“ este o propoziţie
falsă, deoarece este conjuncţia dintre o propoziţie adevărată şi una falsă.

Disjuncţia a doua propoziţii p şi q se notează cu p  q şi este falsă dacă şi numai

dacă ambele prpoziţii sunt false.

p q pq
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Exemplu: Propoziţia „ Sf. Gheorghe este reşedinţa judeţului Covasna sau 5 este
multiplu de 3“ este o propoziţie adevărată, fiind disjuncţia a două propoziţii, dintre care
una este adevărată.

Implicaţia p implică q se notează p  q şi este falsă numai atunci când prima

propoziţie (p) este adevărată şi a doua (q) este falsă.
p q pq
1 1 1
1 0 0
0 1 1
0 0 1

Echivalenţa a două propoziţii p şi q este propoziţia „ p echivalent cu q“ care se

mai citeşte „ p dacă şi numai dacă q “ şi se notează p  q. Propoziţia p  q este
adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile p şi q au aceeaşi valoare de adevăr.

2
 p q pq
1 1 1
. 1 0 0
0 1 0
0 0 1

Calculul propoziţional studiază din punct de vedere logic expresiile obţinute din
literele p, q, r, . . . cu ajutorul operatorilor logici, respectând anumite reguli.

Definiţie. Literele p, q, r, . . . se numesc variabile propoziţionale sau formule

elementare, iar expresiile obţinute din ele cu ajutorul operatorilor logici se numesc
formule.

Regulile de formare a formulelor sunt următoarele:

- variabilele propoziţionale p, q, r, . . . sunt formule;
- dacă  şi  sunt formule, atunci ;   ;   ;   ;    sunt de
asemenea formule.
Exemple: Expresiile p; p; r  s  p; r  s  p sunt formule ale
calculului propoziţional.
Deoarece prea multe paranteze îngreunează scrierea, se poate renunţa la unele
ţinând cont de ordinea în care se aplică operatorii logici: ;  ; ; ; .
Astfel, expresiile din exemplele anterioare se mai pot scrie: p; p; r  s p;
r  s p.

Definiţie. O formulă a calculului propoziţional se numeşte tautologie sau formulă

identic adevărată dacă oricare ar fi valorile de adevăr atribuite variabilelor
propoziţionale componente, valoarea de adevăr a propoziţiei obţinute este 1.

Definiţie. Fie  şi  două formule ale calcul propoziţional care depind de aceleaşi
variabile propoziţionale p, q, r, . . . . Atunci  este echivalentă cu  şi scriem   
dacă formula    este tautologie.

Propoziţie. Relaţia de echivalenţă a formulelor de calcul propoziţional are

următoarele proprietăţi:
1 reflexivitate: pentru orice formulă ,   ;

3
 2 simetrie : dacă   , atunci   ;
3 tranzitivitate: dacă    şi   , atunci   .

Teoremă. Următoarele formule sunt tautologii:

1 p  p  p (idempotenţa disjuncţiei);
2 p  p  p (idempotenţa disjuncţiei);
3 p  p;
4 p p (principiul terţului exclus);
5p  p (principiul dublei negaţii);
6 p p (principiul contradicţiei);
7 p  q  q  p (comutativitatea disjuncţiei);
8 p  q  q  p (comutativitatea conjuncţiei);
9 p  q  r  p  q  r (asociativitatea disjuncţiei);
10 p  q  r  p  q  r (asociativitatea conjuncţiei);
11 p  q  r  p  q  p  r (distributivitatea disjuncţiei faţă de
conjuncţiei);
12 p  q  r  p  q  p  r (distributivitatea conjuncţiei faţă de
disjuncţiei);
13 p  q  q  p;
14 p  q  q p (principiul contrapoziţiei);
15p  q  p  q  q  p;
16  p  q p q
 p  q p q (legile lui de Morgan).

Demonstraţie. 16
p q p  q p  q p q p q
1 1 1 0 0 0 0
1 0 0 1 0 1 1
0 1 0 1 1 0 1
0 0 0 1 1 1 1

4
 1.2.Predicate

Definiţie. Un enunţ care depinde de una sau mai multe variabile şi care are
proprietatea că pentru anumite valori ale variabilelor devine o propoziţie, se numeşte
predicat.

Un predicat se numeşte predicat unar dacă depinde de o singură variabilă, binar

dacă depinde de două variabile, ternar dacă depinde de trei variabile, ş.a.m.d....n- ar
dacă depinde de n- variabile.

Exemple.
1 pn : „3 este divizor al lui n“ este un predicat unar (doar în variabila n). Pentru
fiecare număr întreg n, pn este o propoziţie adevărată dacă 3/n, respectiv o
propoziţie falsă dacă 3  n.
2 px, y : „x  2y  3“ este un predicat binar. Propoziţia p1, 1 este adevărată,
dar p1, 7 este falsă.

Cu ajutorul operatorilor logici se pot forma predicate compuse.

Fiind date predicatele px şi qx se pot construi predicatele unare compuse
 px; px  qx; px  qx; px  qx; px  qx.

Definiţie. Fie px, y, . . .  şi qx, y, . . .  două predicate (în aceleaşi variabile). Dacă
propoziţia
x y z. . . px, y, . . .   qx, y, . . . 
este adevărată, spunem că predicatul px, y, . . .  implică predicatul qx, y, . . .  şi scriem
px, y, . . .   qx, y, . . . .

Definiţie. Fie px, y, . . .  şi qx, y, . . .  două predicate (în aceleaşi variabile). Dacă
propoziţia
x y z. . . px, y, . . .   qx, y, . . . 
este adevărată, spunem că predicatul px, y, . . .  este echivalent cu predicatul
qx, y, . . .  şi scriem px, y, . . .   qx, y, . . . .

Reguli de negaţie în predicatele unare

Fie predicatul unar px. Atunci:

5
  x px  x  px;
 x px  x  px.

Propoziţie. Fie px, y un predicat binar. Atunci:

a Cuantificatorii de acelaşi tip comută între ei:
xy px, y  yx px, y;
xy px, y  yx px, y;
b xy px, y  yx px, y,
dar implicaţia yx px, y  xy px, y nu este adevărată.

Demonstraţie.
b Dacă propoziţia xy px, y este falsă,rezultă că xy px, y  yx px, y.
Dacă propoziţia xy px, y este adevărată, rezultă că x 0  universului
discursului pentru care propoziţia y px, y este adevărată, deci propoziţia y px 0 , y
este adevărată. Obţinem că propoziţia yx px, y este adevărată.
Din cele demonstrate rezultă că xy px, y  yx px, y.
Arătam că implicaţia yx px, y  xy px, y nu este adevărată.
De exemplu, considerăm predicatul px, y : x  y  2, x, y  Z. Propoziţia
yx px, y este adevărată, dar propoziţia xy px, y este falsă, de unde obţinem că
implicaţia yx px, y  xy px, y nu este adevărată.

1.3.Teoremă directă, teoremă reciprocă, teoremă contrară,

contrara reciprocei

O teoremă se poate enunţa sub forma unei implicaţii de tipul:

T : px, y, . . .   qx, y, . . . , unde px, y, . . .  şi qx, y, . . .  sunt predicate în
aceleaşi variabile.
px, y, . . .  reprezintă ipoteza teoremei T şi qx, y, . . .  reprezintă concluzia
teoremei T.
Prin demonstraţia unei teoreme uun număr finit de implicaţii p i x, y, . . .  
p i1 x, y, . . . , i  1, n  1, unde p 1 x, y, . . .   px, y, . . .  şi p n x, y, . . .   qx, y, . . . .
Reciproca unei teoreme T este de forma:

6
R : qx, y, . . .   px, y, . . . .
Contrara teoremei T este de forma:
C :  px, y, . . .   qx, y, . . . .
Reciproca contrarei sau contrara reciprocei este:
RC : qx, y, . . .   px, y, . . . .

Observaţii. i Teorema directă T este echivalentă cu contrara reciprocei RC;

ii Teorema reciprocă R este echivalentă cu contrara teoremei directe C.

7
 Capitolul 2: Mulţimi şi funcţii

Noţiunea de mulţime este o noţiune primară a matematicii (face parte din rândul
acelor obiecte matematice care nu se pot defini). G. Cantor afirma: „Prin mulţime
înţelegem reuniunea într-un tot a unor obiecte ale intuiţiei sau ale gândirii noastre, bine
determinate şi care se pot deosebi între ele“.
Vom nota mulţimile cu litere mari. Dacă A este o mulţime şi x este un element din
A, scriem x  A şi citim „ x aparţine lui A “.
Două mulţime A şi B sunt egale (A  B) dacă şi numai dacă pentru orice x,
x  A  x  B.
Relaţia de egalitate a mulţimilor are următoarele proprietăţi:
i este reflexivă: pentru orice mulţime A, A  A;
ii este simetrică: pentru orice mulţimi A şi B, dacă A  B  B  A;
iii este tranzitivă: pentru orice mulţimi A, B, C dacă A  B şi B  C  A  C.

Definiţie. Fie două mulţimi A şi B. Se spune că A este inclus în B (A  B dacă:

 x  A  x  B.

Relaţia de incluziune are următoarele proprietăţi:

i este reflexivă: pentru orice mulţime A, A  A;
ii este antisimetrică: pentru orice mulţimi A şi B, dacă A  B şi B  A, atunci
A  B.
iii este tranzitivă: pentru orice mulţimi A, B, C dacă A  B şi B  C  A  C.

Definiţie. Fie două mulţimi A şi B. Se spune că A este inclusă strict în B A  B

dacă A  B şi A  B.

Definiţie. Fie două mulţimi A şi B. Mulţimea A  B  x / x  A sau x  B se

numeşte reuniunea mulţimilor A şi B.

8
 Definiţie. Fie două mulţimi A şi B. Mulţimea A  B  x / x  Aşsi x  B se
numeşte intersecţia mulţimilor A şi B.

Propoziţie. Fie mulţimile A, B, C. Atunci:

1 A  A  B; B  A  B;
2 Dacă A  C şi B  C atunci A  B  C;
3 A  B  B  A (comutativitatea reuniunii);
4 A  B  C  A  B  C (asociativitatea reuniunii);
5 A  B  B  A (comutativitatea intersecţiei);
6 A  B  C  A  B  C (asociativitatea intersecţiei);
7 A      A  A;
8 A  A  A (idempotenţa reuniunii);
9 A  B  A; A  B  B;
10 Dacă C  A şi C  B atunci C  A  B;
11 A  A  A (idempotenţa intersecţiei);
12 A        A;
13 A  B  C  A  B  A  C (distributivitatea reuniunii faţă de
intersecţie);
14 A  B  C  A  B  A  C (distributivitatea intersecţiei faţă de
reuniune).

Definiţie. Fie două mulţimi A şi B. Mulţimea AB  x / x  Aşi x  B se

numeşte diferenţa mulţimilor A şi B.
Propoziţie. Fie mulţimile A, B. Atunci:
1 AB  A;
2 A  BA  A  B;
3AB  C  AB  AC;
AB  C  AB  AC;
4B  CA  BA  CA;
B  CA  BA  CA.
Demonstraţie. Vom demonstra o singură proprietate. Celelalte proprietăţi se
demonstrează asemănător.
3 Fie x  AB  C  x  A şi x  B  C
 xA  xA  xB  xC
 x  A  x  B  x  A x  C  x  AB  x  AC 

9
 x  AB  AC.

Definiţie. Fie două mulţimi A şi T, cu A  T. Mulţimea C T A  TA se numeşte

complementara mulţimii A în raport cu mulţimea T.

Propoziţie. Fie mulţimile A, B, T, cu A, B  T. Atunci:

1 A  C T A  ; A  C T A  T;
2 i C T A  B  C T A  C T B; ii C T A  B  C T A  C T B (formulele lui
De Morgan).

Demonstraţie. Vom demonstra o singură proprietate. Celelalte proprietăţi se

demonstrează asemănător.
2 i Fie x  C T A  B  x  TA  B  x  T şi x  A  B  x  T
 x  A x  B  xT  xA  xT  xB  x  CTA 
x  C T B  x  C T A  C T B.

Definiţie. Fie mulţimile A şi B. Mulţimea A  B  AB  BA se numeşte

diferenţa simetrică a mulţimilor A şi B.

Propoziţie. Fie mulţimile A şi B. Atunci:

i A      A  A;
ii A  A  ;
iii A  B  B  A (comutativitatea diferenţei simetrice);
iv A  B  C  A  B  C (asociativitatea diferenţei simetrice).

Demonstraţie. Vom demonstra iv. Demonstraţiile proprietăţilor i; ii; iii sunt
simple şi le lăsăm ca exerciţii de seminar.
Pentru a demonstra iv, arătăm mai întâi că:
A  B  C  A  C E B  C E C  B  C E A  C E C  C  C E A  C E B  A  B 
C,  mulţimile A, B, C  E.
Fie x  A  B  C  x  A  BC  CA  B 
x  AB  BAC  CAB  BA 
x  AB  BA  C E C  C  C E AB  BA 
x  AB  C E C  BA  C E C  C  C E AB  C E BA 
x  A  C E B  C E C  B  C E A  C E C  C  C E A  C E B  C E B  C E A 
x  A  C E B  C E C  B  C E A  C E C 

10
 C  C E A  C E C E B  C E B  C E C E A
 x  A  C E B  C E C  B  C E A  C E C  C  C E A  B  C E B  A 
x  A  C E B  C E C  B  C E A  C E C  C  C E A  C  B  C E B  A 
x  A  C E B  C E C  B  C E A  C E C 
C  C E A  C E B  C  C E A  A  C  C E B  B  C  B  A 
x  A  C E B  C E C  B  C E A  C E C  C  C E A  C E B  A  B  C.
Am obţinut că A  B  C  A  C E B  C E C  B  C E A  C E C 
C  C E A  C E B  A  B  C,  mulţimile A, B, C  E.
Prin permutări circulare şi ţinând cont de iii se obţine că: A  B  C 
 A  C E B  C E C  B  C E A  C E C  C  C E A  C E B  A  B  C,
 mulţimile A, B, C  E. Astfel egalitatea iv este demonstrată.

Definiţie. Fie o mulţime T  , pe care o vom numi mulţime totală şi A  T.

Funcţia :
1, dacă x  A
 A : T  0; 1,  A x  se numeşte funcţia caracteristică
0, dacă x  C T A
a mulţimii A.

Observaţie. Fie o mulţime T   şi A; B  T. Atunci  A   B  A  B.

Demonstraţie. Exerciţiu de seminar.

Teoremă. Fie o mulţime T   şi A; B  T. Atunci:

i  AB   A · B ;
ii  AB   A   B   A · B ;
iii  C T A  1   A ;
iv  AB   A   A · B ;
v  2A   A .

Demonstraţie. i Fie x  T.
Dacă x  A  B, rezultă că  AB x  1;  A x  1;  B x  1, deci
 AB x   A · B x.
Dacă xA şi x  B, atunci x  A  B. Rezultă că  A x  1;
 B x  0;  AB x  0, deci  AB x   A · B x.
Dacă x  A şi x  B, afirmaţia se demonstrează analog.
Dacă xA şi x  B, atunci x  A  B. Rezultă că  A x  0;

11
 B x  0;  AB x  0, deci  AB x   A · B x.
Demonstraţiile proprietăţilor ii  v le lăsăm ca exerciţii de seminar.

Observaţie. Multe din proprietăţile operaţiilor cu mulţimi se demonstrează mai

uşor utilizând funcţia caracteristică. Lăsăm demonstraţiile pentru seminar.

2.2. Produs cartezian. Relaţii binare

Definiţie. Fie mulţimile A şi B. Mulţimea A  B  a, b / a  A, b  B se

numeşte produsul cartezian al mulţimilor A şi B.

Observaţie. Perechile ordonate a, b şi c, d sunt egale dacă şi numai dacă a  c
şi b  d.
Propoziţie. Fie mulţimile A, B, C. Atunci:
1 A  B  C  A  C  B  C
C  A  B  C  A  C  B (distributivitatea produsului cartezian faţă de
reuniune);
2 A  B  C  A  C  B  C
C  A  B  C  A  C  B (distributivitatea produsului cartezian faţă de
intersecţie);
3 AB  C  A  CB  C
C  AB  C  AC  B (distributivitatea produsului cartezian faţă de
diferenţă);
4 A  B  C  A  C  B  C
C  AB  C  AC  B (distributivitatea produsului cartezian faţă de
diferenţa simetrică).

Demonstraţie.
1 Demonstăm că A  B  C  A  C  B  C.
Fie x, y  A  B  C  x  A  B  y  C 
x  A  x  B  y  C  C  x  A  y  C  x  B  y  C 

12
 x, y  A  C  x, y  B  C  x, y  A  C  B  C.
2 Demonstăm că C  A  B  C  A  C  B.
Fie x, y  C  A  B  x  C y  A  B 
xC  xC  yA  yB 
xC  yA  xC  yB 
x, y  C  A  x, y  C  B  x, y  C  A  C  B.

Propoziţie. Fie n  N, n  2 şi obiectele a 1 , . . . , a n , b 1 , . . , b n . Atunci

a 1 , a 2 , . . . , a n   b 1 , b 2 , . . . , b n   a 1  b 1  a 2  b 2 . . .  a n  b n .

Demonstraţie. Vom proceda prin inducţie după n  N, n  2.

Pentru n  2, egalitatea este adevărată ( conform obsevaţiei).
În continuare, presupunem că a 1 , a 2 , . . . , a n1   b 1 , b 2 , . . . , b n1  
a 1  b 1  a 2  b 2 . . .  a n1  b n1 şi demonstrăm că:
a 1 , a 2 , . . . , a n   b 1 , b 2 , . . . , b n   a 1  b 1  a 2  b 2 . . .  a n  b n .
a 1 , a 2 , . . . , a n   b 1 , b 2 , . . . , b n   a 1 , a 2 , . . . , a n1 , a n   b 1 , b 2 , . . . , b n1 , b n .
Aplicând pasul n  2, ultima egalitate este echivalentă cu a 1 , a 2 , . . . , a n1  
b 1 , b 2 , . . . , b n1  şi a n  b n . Conform ipotezei de inducţie obţinem că a 1  b 1 
a 2  b 2 . . .  a n1  b n1  a n  b n .

Definiţie. Fie n  N, n  2 şi mulţimile A 1 , A 2 . . . , A n . Mulţimea

A 1  A 2 . . . A n 
a 1 , a 2 , . . . , a n  / a 1  A 1 , a 2  A 2 , . . . , a n  A n se numeşte
produsul cartezian (ordonat) al mulţimilor A 1 , A 2 . . . , A n .

Definiţie. Fie A şi B două mulţimi. Osubmulţime   A  B se numeşte relaţie

binară de la A la B.
Dacă   A  A, ea se numeşte relaţie binară pe A.
Pentru perechea ordonată a, b  A  B, putem avea a, b  , caz în care scriem
ab şi citim „ a este în relaţie  cu b “ sau putem avea a, b  , caz în care citim „ a
nu este în relaţie  cu b “.
Exemplu de relaţie binară. Fie A  1; 2, B  1; 2; 3,   A  B,
  1, 1; 1, 2; 2, 2.

Definiţie. Fie trei mulţimi A, B, C şi relaţiile binare  1  A  B,  2  B  C.

Relaţia  2   1  A  C,
 2   1  x, z  A  C /  y  B a.î. x, y   1 şi y, z   2 se numeşte

13
compunerea relaţiilor  1 şi  2 .

Exemplu: A  1, 2, B  1, 2, 3,  1  A  B,

 1  1, 1, 1, 2, 2, 1, 2, 3 şi  2  B  B,
 2  1, 1, 1, 3, 2, 1, 2, 2, 3, 2, 3, 3. Avem:  2   1  A  B,
 2   1  1, 1, 1, 3, 1, 2, 2, 1, 2, 3, 2, 2 şi  2   2  B  B,
 2   2  1, 1, 1, 3, 1, 2, 2, 1, 2, 3, 2, 2, 3, 1, 3, 2, 3, 3.

Propoziţie. Fie mulţimile A, B, C, D şi relaţiile binare  1  A  B,  2  B  C,

 3  C  D. Atunci  3   2    1   3   2   1  (asociativitatea compunerii
relaţiilor).

Demonstraţie. Avem  3   2  B  D;  3   2    1  A  D;
 2   1  A  C;  3   2   1   A  D.
Fie x, u   3   2   1    z  C a.î
x, z   2   1  z, u   3 
 z  C  y  B a.î. x, y   1  y, z   2  z, u   3 
 y  B  z  C a.î. x, y   1  y, z   2  z, u   3 
 y  B a.î. x, y   1  y, u   3   2  x, u   3   2    1 .

Definiţie. Fie o mulţime A. Relaţia 1 A  A  A, 1 A  x, y  A  A / x  y se

numeşte relaţia de egalitate pe mulţimea A.

Exemple: 1) Fie mulţimea A  1, 2, 3, 4.

1 A  A  A, 1 A  1, 1, 2, 2, 3, 3, 4, 4.
2) 1 R  R  R, 1 R  x, y  R 2 / x  y ( are ca reprezentare în plan prima
bisectoare a axelor de coordonate).

Propoziţie. Fie două mulţimi A şi B. Atunci, pentru orice relaţie   A  B avem:

  1 A    1 B  .

Demonstraţie. 1 A  A  A,   A  B, 1 B  B  B    1 A  A  B şi
1 B    A  B.
Fie x, z    1 A   y  A a.î. x, y  1 A  y, z     y  A a.î.
y  x  y, z    x, z  . Deci   1 A  . Analog se demonstrează că
1 B    .
Definiţie. Fie două mulţimi A şi B şi o relaţie binară   A  B.

14
 Relaţia  1  y, x  B  A / x, y  A  B  B  A se numeşte inversa
relaţiei . Avem: y, x   1  x, y  .

Exemplu: Fie mulţimile A  a, b; B  x, y, z, t,   A  B,

  a, x; a, y; b, x; b, t. Atunci  1  B  A,
 1  x, a; y, a; x, b; t, b.

Propoziţie. Fie A, B, C 3 mulţimi şi relaţiile binare  1  A  B,  2  B  C.

Atunci  2   1  1   1 1
1  2 .

1
Demonstraţie.  2   1  A  C  2  1  C  A,

 1 1 1 1
2  C  B,  1  B  A   1   2  C  A.

Fie z, x   2   1  1  x, z   2   1 

 y  B x, y   1  y, z   2
  y  B y, x   1 1
1  z, y   2  z, x   1 1
1  2 .

Propoziţie. Fie A şi B două mulţimi o relaţie binară   A  B. Atunci

1
 1   .

Demonstraţie.  1  B  A   1  1  A  B.
Fie x, y   1  1  y, x   1  x, y  .

2.3. Relaţii de echivalenţă

Fie  o relaţie binară pe o mulţime A.

Definiţie.  se numeşte reflexixă dacă pentru  x  A : x, x  .

15
 Definiţie.  se numeşte simetrică dacă pentru  x, y  A cu proprietatea că
x, y    y, x  .

Definiţie.  se numeşte tranzitivă dacă pentru  x, y, z  A cu proprietatea că

x, y   şi y, z    x, z  .

Definiţie. O relaţie binară  pe o mulţime A se numeşte relaţie de echivalenţă dacă

este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.

Propoziţie. Fie  o relaţie binară pe o mulţime A. Atunci:

i  este reflexixă dacă şi numai dacă 1 A  ;
ii  este simetrică dacă şi numai dacă  1   (în care caz  1  );
iii  este tranzitivă dacă şi numai dacă     ;
iv  este relaţie de echivalenţă dacă şi numai dacă 1 A  ;  1  ;     .

Demonstraţie. i „“  reflexivă  pentru  x  A : x, x    1 A  .

„“ 1 A    pentru  x  A : x, x     reflexivă.
ii „“  simetrică. Demonstrăm că  1  .
Fie y, x   1  x, y  . Ştiind că  este simetrică, rezultă că y, x  . Deci
 1  .
„“ Ştim că  1  . Demonstrăm că  este simetrică.
Fie x, y    y, x   1     este simetrică.
iii „“  tranzitivă. Demonstrăm că     .
Fie x, z       y  A x, y    y, z   . Aplicând faptul că 
este tranzitivă obţinem x, z  . Rezultă că     .

„“ Ştim că     . Demonstrăm că  tranzitivă.

Fie x, y   şi y, z    x, z         tranzitivă.
 reflexivă 1A  
iv „“  este relaţie de echivalenţă   simetrică   1  
 tranzitivă     .

În plus, dacă x, y  , din reflexivitate y, y  , deci x, y    . Rezultă că

    .
Ţinând cont de ipoteză obţinem că     .
„“ Se demontrează uşor ţinând cont de i; ii; iii.

16
 Definiţie. Fie o mulţime A. O familie A i  iI de sunbmulţimi ale lui A se numeşte
partiţie a lui A, dacă satisface următoarele condiţii:
a A i   i  I;
b A i  A j   i, j  I, i  j;
c  A i  A.
iI

Definiţie. Fie o mulţime A şi  o relaţie de echivalenţă pe A. Pentru x  A

definim  x  y  A / x, y   .
 x se mai notează cu x şi se numeşte clasa de echivalenţă a elementului x.

Propoziţie. Fie o mulţime A şi   A  A o relaţie de echivalenţă pe A. Atunci,

următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i x  x , x  A;
ii x  y  x, y  ;
iii x  y    x, y  ;
iv A   x.
xA

Demonstraţie. i  reflexivă  pentru  x  A : x, x    x  x .

ii „“ y  y  x  x, y  .
„“x, y  .
Demonstrăm că x  y . Fie z  x  x, z  . Dein faptul că  este simetrică
rezultă că z, x  . Dar x, y   şi aplicând faptul că  este tranzitivă obţinem că
z, y    z  y . Deci x  y . Analog se obţine că y  x , deci x  y .
iii „“ x  y  .
Presupunem prin absurd că x, y    y  x . Dar y  y  y  x  y , ceea ce
contrazice ipoteza  x, y  .
„“x, y  . Demonstrăm că x  y  .
Presupunem prin absurd că  z  x  y  z, x   şi z, y  . Folosind
faptul că  este simetrică rezultă că x, z   şi z, y  . Aplicând tranzitivitatea lui
, rezultă că x, y  , ceea ce contrazice ipoteza  x  y  .
iv „ “ Fie y  A  y  y  y   x . Deci A   x .
xA xA

„ “ Evidentă.

17
 2.4. Funcţii

Definiţie. Fie două mulţimi A şi B şi f o relaţie între elementele lui A şi elementele

lui B. Spunem că f este o aplicaţie sau o funcţie definită pe A cu valori în B (şi se
notează f : A  B), dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
i Pentru x  A y  B astfel încât x, y  f;
ii Dacă pentru x  A y, y   B astfel încât x, y  f şi x, y    f  y  y  .
A se numeşte domeniul de definiţie al funcţiei, iar B se numeşte codomeniul funcţiei.

Definiţie. Fie o funcţie f : A  B. Mulţimea fA  fx / x  A  B se

numeşte imaginea funcţiei f şi se mai notează Imf.

Definiţie. O funcţie f : A  B se numeşte injectivă, dacă

x 1 , x 2  A, x 1  x 2  fx 1   fx 2 ,
condiţie echivalentă cu
x 1 , x 2  A, fx 1   fx 2   x 1  x 2 .

Definiţie. O funcţie f : A  B se numeşte surjectivă, dacă

y  B, x  A astfel încât fx  y.

Observaţie. O funcţie este surjectivă dacă şi numai dacă imaginea sa este egală cu
codomeniul.

Definiţie. O funcţie f : A  B se numeşte bijectivă, dacă este injectivă şi

surjectivă.

Propoziţie. Fie două funcţii f 1 : A  B, f 2 : B  C. Atunci:

i Dacă f 1 şi f 2 sunt injective, rezultă că f 2  f 1 este injectivă;
ii Dacă f 2  f 1 este injectivă, rezultă că f 1 este injectivă;
iii Dacă f 1 şi f 2 sunt surjective, rezultă că f 2  f 1 este surjectivă;
iv Dacă f 2  f 1 este surjectivă, rezultă că f 2 este surjectivă;

18
 v Dacă f 1 şi f 2 sunt bijective, rezultă că f 2  f 1 este bijectivă;
ivi Dacă f 2  f 1 este bijectivă, rezultă că f 1 este injectivă şi f 2 este surjectivă.

Demonstraţia o lăsăm ca exerciţiu de seminar.

Propoziţie. Fie două mulţimi A, B şi o relaţie binară f  A  B. Atunci f este

graficul unei funcţii bijective : A  B dacă şi numai dacă f 1  f  1 A şi f  f 1  1 B .

Definiţie. Fie funcţiile f1 : A1  B1, f2 : A2  B2.

f 1  f 2 : A 1  A 2  B 1  B 2 , f 1  f 2 x, y  f 1 x, f 2 y , x, y  A 1  A 2 se
numeşte produsul cartezian al funcţiilor f 1 şi f 2 .

Orice produs cartezian A 1  A 2 se poate proiecta pe axele sale A 1 şi A 2 :

p : A 1  A 2  A 1 , px, y  x;
q : A 1  A 2  A 2 , qx, y  y.

Definiţie. Fie două mulţimi I, A. O funcţie f : I  A se numeşte familie I - indexată

de elemente din A.
Dacă fi  a i  i  I, notăm familia f cu a i  iI .

Definiţie. Fie A i  iI o familie de mulţimi. Mulţimea:

 Ai  a /  i  I a.î. a  A i
iI

se numeşte reuniunea familiei A i  iI .

Definiţie. Fie A i  iI o familie de mulţimi. Mulţimea:

 Ai  a /  i  I a.î. a  A i
iI

se numeşte intersecţia familiei A i  iI .

Propoziţie. i Fie o mulţime A şi A i  iI o familie de submulţimi ale lui A. Atunci:

CA  Ai   CAAi
iI iI

CA  Ai   CAAi
iI iI

(relaţiile lui De Morgan)

ii Fie două familii de mulţimi A i  iI, B j  jI şi o mulţime X. Atunci:

19
 X  Ai  X  A i 
iI iI

 Ai   Bj   A i  B j 
iI jI i,jIJ

(distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie)

iii Fie două familii de mulţimi A i  iI, B j  jI şi o mulţime X. Atunci:

X  Ai  X  A i 
iI iI

 Ai   Bj   A i  B j 
iI jI i,jIJ

(distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune)

iii Fie două familii de mulţimi A i  iI, B j  jI . Atunci:

 Ai   Bj   A i  B j 
iI jI i,jIJ

(distributivitatea produsului cartezian faţă de reuniune)

iv Fie două familii de mulţimi A i  iI, B j  jI . Atunci:

 Ai   Bj   A i  B j 
iI jI i,jIJ

(distributivitatea produsului cartezian faţă de intersecţie)

v Dacă familia A i  iI are proprietatea că pentru  i, j  I,  k  I astfel
încât A i  A k şi A j  A k (o familie A i  iI care are această propreitate se numeşte
familie filtrantă), atunci:

 Ai   Ai  A i  A i .
iI iI iI

Demonstraţie. Demontrăm numai v; demonstraţiile propreităţilor i  iv le lăsăm

ca exerciţii de seminar.

„ “ Fie a, b   Ai   Ai  i  I a.î. a  A i

iI iI
 j  I a.î. b  A j .
Ţinând cont de faptul că familia A i  iI este filtrantă, rezultă că k  I astfel încât

20
A i  A k şi A j  A k . Obţinem că a, b  A k  A k , de unde rezultă că a, b 
A i  A i .
iI

„ “ Fie a, b  A i  A i    i  I astfel încât a, b  A i  A i 

iI

a, b   Ai   Ai .
iI iI

2.5. Produsul direct al unei familii de mulţimi.

Axioma alegerii

Definiţie. Fie A i  iI o familie de mulţimi. Mulţimea:

 Ai  f:I  A i / i fi  A i
iI iI

se numeşte produsul direct al familiei A i  iI .

Dacă notăm fi  a i , pentru  i  I, atunci scriem
 Ai  a  a i  iI / i  I, a i  A i .
iI

Un element f   A i se numeşte funcţie selectivă a familiei date.

iI

Notaţie: f : A  B  B A  Hom(A; B).

Axioma alegerii. Fie A i  iI o familie nevidă (I  ) de mulţimi nevide (A i  ,

(i  I), cu proprieatea că A i  A j  , (i, j  I, i  j. Atunci, ( o mulţime
C  A i (numită mulţime selectivă a familiei A i  iI ), cu proprietatea că pentru (i
iI

 I, mulţimea C  A i are un singur element.

Propoziţie. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

i Axioma alegerii;
ii Produsul direct al oricărei familii nevide de mulţimi nevide este nevid;

21
 iii Pentru orice funcţie surjectivă f : A  B, există o funcţie g : B  A, astfel
încât f  g  Id B .

2.6. Relaţii de ordine

Definiţie. Fie o mulţime A. O relaţie binară   A  A se numeşte antisimetrică

dacă pentru  a, b  A, dacă a, b   şi b, a    a  b.

Propoziţie. Fie  o relaţie binară pe mulţimea A. Atunci,  este antisimetrică dacă

şi numai dacă    1  1 A .

Demonstraţie. „ “ Fie a, b     1  a, b   şi a, b   1  a, b 

 şi b, a  . Aplicând faptul că  este antisimetrică obţinem a  b, deci
a, b  1 A .
„ “ Fie a, b  A  A cu proprietatea că a, b   şi a, b   1  a, b 
   1  1 A  a  b. Deci  este antisimetrică.

Definiţie. Fie o mulţime A. O relaţie binară pe A care este reflexivă, antisimetrică

şi tranzitivă se numeşte relaţie de ordine pe A.

Exemple de relaţii de ordine.

- relaţiile uzuale „ “ pe mulţimile de numere N; Z; Q; R sunt relaţii de ordine.
- relaţia de divizibilitate pe N este o relaţie de ordine.

Definiţie. O mulţime A pe care s-a definit relaţie de ordine se numeşte mulţime

ordonată.
Dacă notăm cu  relaţia de ordine pe A, mulţimea ordonată A se notează: A; .
Revenind la exemplele anterioare: N; ; Z; ; Q; ; R; ; N; / sunt mulţimi
ordonate.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. A se numeşte total ordonată dacă

x, y  A avem: x  y sau y  x ( adică, oricare două elemente din A se pot compara

22
prin relaţia „ “). În acest caz, relaţia „ “ pe A se numeşte relaţie de ordine totală.

Exemple.
N; ; Z; ; Q; ; R; ; N; / sunt mulţimi total ordonate;
N; / nu este total ordonată. De ex. 2; 5  N, dar 2  5 şi nici 5  2.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A, a  A. a se numeşte majorant al

mulţimii X, dacă: x  X, x  a.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A. Mulţimea X se numeşte majorată

sau mărginită superior, dacă admite majoranţi.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. Un element a  A se numeşte ultim

element sau maxim dacă x  a, x  A.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A, a  A. a se numeşte minorant al

mulţimii X, dacă: x  X, a  x.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A. Mulţimea X se numeşte minorată

sau mărginită inferior, dacă admite minoranţi.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. Un element a  A se numeşte prim

element sau minim dacă a  x, x  A.

Observaţie. Dacă o mulţime ordonată A;  admite maxim, atunci acesta este unic
şi acesta se notează cu maxA.

Demonstraţie. Presupunem prin absurd că  a 1 ; a 2  A, a 1 maxim, a 2 maxim.

a 1 ; a 2  A, a 1 maxim  a 2  a 1 ;
a 1 ; a 2  A, a 2 maxim  a 1  a 2 .
Ţinând cont de faptul că „ “ este simetrică obţinem a 1  a 2 .

Observaţie. Dacă o mulţime ordonată A;  admite minim, atunci acesta este unic
şi acesta se notează cu minA.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A o submulţime majorată. Cel mai

mic majorant al mulţimii X (dacă există) se numeşte marginea superioară a mulţimii X
şi se notează supX.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A o submulţime minorată. Cel mai

23
mare minorant al mulţimii X (dacă există) se numeşte marginea inferioară a mulţimii X
şi se notează infX.

Observaţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A o submulţime majorată.

a supX dacă satisface următoarele condiţii:
i x  a, x  X;
ii dacă a   A are proprietatea că x  a  , x  X, atunci a  a  .

Observaţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A o submulţime minorată.

a infX dacă satisface următoarele condiţii:
i a  x, x  X;
ii dacă a   A are proprietatea că a   x, x  X, atunci a   a.

Exemplu. Fie R, , X  2; 3  R.

X este o mulţime majorată şi mulţimea majoranţilor mulţimii X este 3; .
 maxX, supX  3.
X este o mulţime minorată şi mulţimea minoranţilor mulţimii X este ; 2.
 minX, infX  2.

Definiţie. O mulţime ordonată A;  se numeşte inductiv ordonată dacă orice

submulţime total ordonată a sa are un majorant.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. a  A se numeşte element maximal al lui

A dacă pentru x  A cu proprietatea că a  x  a  x.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. a  A se numeşte element minimal al lui

A dacă pentru x  A cu proprietatea că x  a  x  a.

Lema lui Zorn. Orice mulţime nevidă inductiv ordonată are cel puţin un element
maximal.

Definiţie. O mulţime ordonată A;  cu proprietatea că orice submulţime nevidă a

sa are prim element se numeşte bine ordonată.

Exemple.
1 Fie o mulţime A. PA;  este o mulţime ordonată.
Dacă A i  iI este o familie total ordonată de submulţimi ale lui A, atunci  A i este
iI
un majorant al familiei date. Deci PA;  este inductiv ordonată.

24
 2 N;  este o mulţime total ordonată şi bine ordonată, cel mai mic elemet al
mulţimii numerelor naturale este 0 (demonstraţia acestui fapt este prezentată în
capitolul 3).
3 Z;  este o mulţime total ordonată, dar nu este bine ordonată, căci Z nu are un
cel mai mic element.

Definiţie. O mulţime ordonată A în care pentru orice două elemente a; b  A

există supa; b şi infa; b se numeşte latice.

Definiţie. O mulţime ordonată A se numeşte latice completă dacă orice familie de

elemente ale ei are atat inf cât şi sup în A.

Exemplu.
Fie o mulţime A  . PA;  este latice, deoarece, pentru orice X; Y  PA,
există infX; Y  X  Y, există supX; Y  X  Y.

25
 Capitolul 3: Mulţimi de numere

3.1. Mulţimea numerelor naturale. Axiomele lui Peano

Prin N se înţelege un triplet N, 0, s, unde N  , satisfăcând următoarele axiome

(numite axiomele lui Peano):
1 0  N;
2 s : N  N 0 este o funcţie injectivă;
3 Dacă P  N, P  , 0  P şi pentru orice x  P  sx  P, atunci P  N.
0 se numeşte zero sau element iniţial în mulţimea N. s se numeşte funcţia succesor.
Elementele din N se numesc numere naturale şi pentru orice număr natural x, numărul
sx se numeşte suuccesorul lui x.
Succesorul lui 0 este 1.

Definiţie. Se defineşte adunarea „“ : N N  N astfel:

x  0  x, x  N;
x  sy  sx  y, x, y  N.

Definiţie. Se defineşte înmulţirea „·“ : N N  N astfel:

x·0  x, x  N;
x·sy  xy  x, x, y  N.

Propoziţie. N;  este monoid comutativ cu proprietatea de simplificare

(x  n  y  n  x  y.

Propoziţie. N; · este monoid comutativ cu proprietatea de simplificare (n·x  n·y

şi n  0  x  y. În plus, dacă x  y  0  x  y  0.

Propoziţie. „·“ pe N este distributivă faţă de „“ pe N : xy  z  xy  xz, pentru

orice x, y, z  N.

26
 3.2. Relaţia de ordine pe mulţimea numerelor naturale

Definiţie. Fie ,   N. Spunem că    dacă există x  N astfel încât     x.

Propoziţie. N;  este o mulţime ordonată.

Demonstraţie. Pentru orice   N avem   0  , deci   . Rezultă că „ “

este reflexivă.
Fie ,   N astfel încât    şi     există x, y  N astfel încât   x   şi
  y  . Avem:     y    x  y    x  y. Deoarce N;  este monoid
comutativ cu proprietatea de simplificare, rezultă că x  y  0, de unde x  y  0.
Obţinem   , deci „ “ este antisimetrică.
Fie , ,   N astfel încât    şi     există x, y  N astfel încât   x  
şi   y  . Avem:     y    x  y    x  y. Rezultă că   , deci
„ “ este tranzitivă.

Definiţie. Fie ,   N. Spunem că    dacă    şi   .

Observaţie. Dacă ,   N,    şi   x  , atunci notăm x    .

Propoziţie. i Relaţia „ “ pe N este compatibilă cu „“ pe N, adică pentru orice

, , x  N,       x    x;
ii Relaţia „ “ pe N este compatibilă cu „·“ pe N, adică pentru orice , , x  N,
x  0,     ·x  ·x.

Demonstraţie. i     există u  N astfel încât     u. Rezultă că

  u  x    x, deci   x    x.
ii x  ux  x  ·x  ·x.

Teoremă. N;  este o mulţime bine ordonată.

Demonstraţie. Fie A  N, A  . Arătăm că există minA.

Considerăm mulţimea M  x  N / x  y, y  A .
Evident 0  M.
Dacă pentru orice x  M am avea sx  M, ar rezulta M  N. Alegând x  A avem
sx  M.
Rezultă că sx  x  x  1  x, contradicţie. Deci, există a  M astfel încât

27
sa  M. 1
Arătăm că a  A.
Presupunem prin absurd că a  A. Ţinând cont că a  M, rezultă că pentru orice
x  A avem a  x  sa  x, x  A  sa  M, ceea ce contrazice 1.
Rezultă că a  A; dar a  M, deci a  min A.

Corolar. N;  este o mulţime total ordonată.

Demonstraţie. Fie ;   N şi mulţimea M  ; . M  N, M   şi aplicând

teorema anterioară rezultă că există min M.
Dacă min M      .
Dacă min M      .

Propoziţie (A doua formă a principiului inducţiei matematice). Fie P  N cu

proprietatea că x  n  x  P  n  P. Atunci P  N.

Demonstraţie. Presupunem prin absurd că P  N  mulţimea A  N  P  .

Ţinând cont de faptul că N;  este bine ordonată rezultă că există a  min A. Atunci,
orice x  P, x  a  a  P. Am obţinut că a  P  A, contradicţie. Rezultă că
P  N.

Teorema împărţirii cu rest în N. Fie a; b  N, b  0. Atunci ! q; r  N astfel

încât a  bq  r şi r  b.

Demonstraţie. Existenţa.
Fie mulţimea X    N /  s  N astfel încât a  bs    N.
Deoarece a  0·a  a  a  X, deci X  . Deoarece N;  este bine ordonată,
rezultă că există min X : r  a  bq  r.
Demonstrăm că r  b.
Presupunem prin absurd că b  r   u  N astfel încât r  b  u  u  r.
1
Obţinem că a  bq  b  u  a  bq  1  u  u  X. 2
1 şi 2 contrazic faptul că r  min X. Rezultă că presupunerea făcută este falsă,
deci r  b.
Unicitatea.
Presupunem că există q  ; r   N astfel încât a  bq   r  , r   b, r   r.
Fără a micşora generalitatea presupunem că r  r  . Deoarece 0  r, r   b, rezultă
că 0  r   r  b. 3

28
 a  bq  r  bq   r   r   r  bq  q    N  şi b  bq  q    b  r   r,
ceea ce contrazice relaţia 3. Rezultă că r  r   q  q  .

Definiţie. Fie ,   N. Spunem că  divide  ( /  dacă există   N astfel încât

  .

Observaţie. Relaţia „ /“ pe N are următoarele proprietăţi:

i este reflexivă: /,   N;
ii este antisimetrică: dacă ,   N astfel încât  /  şi  / , atunci   ;
iii este tranzitivă: dacă , ,   N astfel încât  /  şi  / , atunci  / .
Deci, „ /“ este relaţie de ordine pe N.

Demonstraţie. Exerciţiu pt. seminar.

Definiţie. Fie p  N 0; 1. Spunem că p este ireductibil dacă din p  xy,
x; y  N rezultă x  1 sau y  1.

Definiţie. Fie p  N 0; 1. Spunem că p este prim dacă din p / xy, x; y  N
rezultă p / x sau p / y.

Propoziţie. Dacă p  N 0; 1, atunci p este ireductibil dacă şi numai dacă p
este prim.

Demonstraţie. Exerciţiu pt. seminar.

Definiţie. Fie x, y  N. Spunem că d  N este cel mai mare divizor comun

(c.m.m.d.c.) pentru x şi y dacă şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile:
i d / x şi d / y;
ii dacă   N astfel încât  / x şi  / y   / d.
Dacă x, y  1, numerele a şi b se numesc relativ prime.

Definiţie. Fie x, y  N. Spunem că m  N este cel mai mic multiplu comun

(c.m.m.m.c.) pentru x şi y dacă şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile:
i x / m şi y / m;
ii dacă m   N astfel încât x / m  şi y / m   m / m  .
Observaţie. C.m.m.d.c şi c.m.m.m.c. a două naturale sunt unice.

29
 3.2. Mulţimea numerelor întregi

Pe N  N se defineşte relaţia „ “ astfel: dacă x 1 , y 1 ; x 2 , y 2   N  N,

x 1 , y 1   x 2 , y 2   x 1  y 2  y 1  x 2 .

Propoziţie. „“ este relaţie de echivalenţă pe N  N.

Demonstraţie. Vom demonstra numai tranzitivitatea. Reflexivitatea şi simetria

răman ca exerciţii de seminar.
Fie x 1 , y 1 ; x 2 , y 2 ; x 3 , y 3   N  N astfel încât x 1 , y 1   x 2 , y 2  şi
x 2 , y 2   x 3 , y 3   x 1  y 2  y 1  x 2 şi x 2  y 3  y 2  x 3 . Adunând membru cu
membru ultimele egalităţi şi simplificând obţinem:
x 1  y 3  y 1  x 3  x 1 , y 1   x 3 , y 3 . Deci „“ este tranzitivă.
Z  N  N /   x, y / x, y  N  N .

Observaţie. i Dacă x  y, atunci x, y  x  y, 0;

ii x, x  0, 0 x  N.

Definiţie. Se defineşte „“: Z  Z  Z astfel:

x 1 , y 1   x 2 , y 2   x 1  x 2 , y 1  y 2 .
Demonstrăm că „“ este bine definită: dacă x 1 , y 1   u 1 , v 1  şi
x 2 , y 2   u 2 , v 2 , atunci şi x 1 , y 1   x 2 , y 2   u 1 , v 1   u 2 , v 2 .
x 1 , y 1   u 1 , v 1   x 1 , y 1   u 1 , v 1   x 1  v 1  y 1  u 1 .
x 2 , y 2   u 2 , v 2   x 2 , y 2   u 2 , v 2   x 2  v 2  y 2  u 2 .
Adunând membru cu membru ultimele egalităţi avem
x1  x2  v1  v2  y1  y2  u1  u2  x1  x2, y1  y2  u1  u2, v1  v2 
x1  x2, y1  y2  u 1  u 2 , v 1  v 2  x 1 , y 1   x 2 , y 2   u 1 , v 1   u 2 , v 2 .

Propoziţie. Z;  este grup comutativ.

Demonstraţie. Comutativitatea şi asociativitatea le lasăm ca exerciţii.

0, 0  x, x, x  Z, este elementul neutru pentru „“ pe Z :
x, y  0, 0  0, 0  x, y  x, y, x, y  Z.
x, y  Z este simetrizabil în raport cu „“ pe Z :
x, y  y, x  y, x  x, y  0, 0.

30
 Propoziţie. Funcţia  : N  Z, n  n, 0 este morfism injectiv de monoizi.

Demonstraţie. n 1  n 2   n 1  n 2 , 0  n 1 , 0  n 2 , 0  n 1   n 2 ,

n 1 , n 2  N   este morfirm.
Fie n 1 , n 2  N astfel încât n 1   n 2   n 1 , 0  n 2 , 0 
n 1 , 0  n 2 , 0  n 1  n 2   injectivă.

Observaţie. n, m  n  m, 0  n  m, n, m  N, n  m.

Notăm Z   n, 0 / n  N  n, m / n, m  N, n  m .
Vom numi Z  mulţimea numerelor întregi pozitive.
Notăm Z   0, n / n  N  .
Vom numi Z  mulţimea numerelor întregi negative.
Observaţie. Z   n, m / n, m  N, n  m .
Notăm Z   Z 0. .
Observaţie. i Z   Z   Z;
ii Z   Z   .
Deci Z  şi Z  constitue o partiţie a lui Z.

3.3. Relaţia de ordine pe Z

Definiţie. i Fie x, y  Z. Dacă y  x  y  x  Z   N, atunci spunem că x

este mai mic sau egal cu y. Acest lucru se notează x  y.
ii x  y  x  y şi x  y.

Propoziţie. Z,  este mulţime ordonată.

Demonstraţie. Exerciţiu de seminar.

Propoziţie. Z,  este mulţime ordonată.

Demonstraţie. Fie x, y  Z. Arătăm că x  y sau y  x.

x  y  ZZ   Z   x  y  Z  sau x  y  Z  .
Dacă x  y  Z   y  x.
Dacă x  y  Z   x  y.

Observaţie. Dacă x, y, z  Z astfel încât x  y, atunci x  z  y  z (relaţia „ “

31
este compatibilă cu „“ pe Z ).

Definiţie. Se va defini o înmulţire pe Z care să extindă înmulţirea pe N.

„“ : Z  Z  Z
,   ·
·, dacă ,   N
·  ·(-, dacă   N,   Z 
·, dacă ,   Z  .

Observaţii.
i Z, ,  este inel comutativ cu unitatea 1  1, 0;
ii Dacă ,   Z atfel încât ·  0, atunci   0 sau   0;
iii Dacă , ,   Z astfel încât    şi   0, atunci ·  ·;
iv Dacă , ,   Z astfel încât ·  · şi   0, atunci   ;
v Dacă , ,   Z astfel încât    şi   0, atunci ·  ·.

Definiţie. Funcţia | | : Z  N, || maxa; a se numeşte funcţia modul sau

valoare absolută.

Definiţie. Fie a, b  Z. Spunem că a / b (a divide b dacă există c  Z astfel încât

b  a·c.

Observaţie. Relaţia „ /“ pe N are următoarele proprietăţi:

i este reflexivă: a/a, a  N;
ii este tranzitivă: dacă a, b, c  N astfel încât a / b şi b / c, atunci a / c.
iii nu este antisimetrică: dacă a, b  N astfel încât a / b şi b / a, atunci |a|  |b|.

Definiţie. Două numere a, b  Z cu proprietatea că a / b şi b / a se numesc asociate

în divizibilitate.

Teorema împărţirii cu rest în Z. Fie a; b  Z, b  0. Atunci ! q; r  Z astfel

încât a  bq  r şi 0  r  |b|.

Demonstraţie. Existenţa.
Cazul I: Dacă a  0, atunci 0  b·0  0 şi 0  0  |b|  putem lua q  0 şi r  0.
Cazul II: Dacă a  0 şi b  0, aplicăm Teorema împărţirii cu rest în N şi obţinem
că  q, r  N astfel încât a  bq  r şi 0  r  b  |b|.
Cazul III: Dacă a  0 şi b  0, atunci a; b  N şi aplicând Teorema împărţirii cu

32
rest în N obţinem că  q  , r   N astfel încât a  bq   r  şi 0  r   b  |b|.
a  bq   r   a  bq    r   a  bq   1  b  r  .
Dacă r   0  0  r   b  |b|  0  b  r   b  |b|.
Luăm q  q   1; r  b  r  .
Dacă r   0  a  bq  . Luăm q  q  şi r  0.
Cazul IV: Dacă a  0 şi b  0  a; b  N şi aplicând Teorema împărţirii cu
rest în N avem:  q  , r   N astfel încât a  bq   r  şi 0  r   b 
a  bq    r  şi 0  r   b  |b|. Luăm q  q  şi r  r  .
Cazul V: Dacă a  0 şi b  0  (-a; b  N. Aplicând Teorema împărţirii cu
rest în N avem:  q  , r   N astfel încât a  bq   r  şi
0  r   b  |b|  a  bq   r  şi
0  r   b  |b|  a  b1  q    b  r   şi 0  b  r   b.
Dacă r   0 luăm q  1  q  şi r  b  r  .
Dacă r   0  a  bq   a  bq  . Luăm q  q  .
Unicitatea. Presupunem că există q  , r   N astfel încât a  bq   r  , cu
0  r   |b|.
Fără a micşora generalitatea presupunem că r   r.
Avem: bq  r  bq   r   r  r   bq   q  |r  r  |  |b|·|q   q|. 1
r   r; 0  r; r   |b|  0  r   r  |r   r|  r   |b| . 2
Dacă am avea |q   q|  0, ţinând cont de relaţia 1 obţinem că |r  r  |  |b|, ceea
ce contrazice 2. Rezultă că |q   q|  0  q   q; r   r.

Definiţie. Numerele q şi r se numesc câtul şi restul împărţirii lui a la b.

Definiţie. Fie x, y  N. Spunem că d  N este cel mai mare divizor comun

(c.m.m.d.c.) pentru x şi y dacă şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile:
i d / x şi d / y;
ii dacă d   Z astfel încât d  / x şi d  / y  d  / d.

Definiţie. Fie x, y  N. Spunem că m  N este cel mai mic multiplu comun

(c.m.m.m.c.) pentru x şi y dacă şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile:
i x / m şi y / m;
ii dacă m   Z astfel încât x / m  şi y / m   m / m  .
În continuare prezentare un mod de determinare a celui mai mare divizor comun a
două numere întregi.

33
 Algoritmul lui Euclid. Fie x, y  Z, y  0. Aplicând Teorema împărţirii cu rest
avem:
există şi sunt unice q 1 , r 1  Z astel încât
x  yq 1  r 1 , 0  r 1  |y| 1;
există şi sunt unice q 2 , r 2  Z astel încât
y  r 1 q 2  r 2 , 0  r 2  |r 1 |  r 1 2;
există şi sunt unice q 3 , r 3  Z astel încât
r1  r2q3  r3, 0  r3  r2 3;
...............................................
...............................................
există şi sunt unice q n , r n  Z astel încât
r n2  r n1 q n  r n , 0  r n  r n1 n;
N;  este bine ordonată şi .........r n  r n1 . . . . . .  r 2  r 1   n  N  astfel
încât r n  0 şi r n1  0.
Deci, există şi sunt unice q n1 , r n1  Z, r n1  0 astel încât
r n1  r n q n1 n  1.
Din relaţia n  1  r n / r n1 . Ţinând cont de relaţia n  r n / r n2 , . . . , ş.a.m.d.,
ţinând cont de relaţia 3  r n / r 1 ; ţinând cont de relaţia 2  r n / y; ţinând cont de
relaţia 1  r n / x .
Fie d   Z astfel încât d  / x şi d  / y. Din relaţia 1  d  / r 1 , .....,ş. a.m.d. , ţinând
cont de relaţia n  d  / r n  .
Din  şi    r n este c.m.m.d.c. al numerelor x şi y.

3.4. Construcţia mulţimii numerelor raţionale

Considerăm produsul cartezian: Z  Z   a; s / a  Z, s  Z  .

Pe Z  Z se defineşte relaţia binară „ “ în felul următor: dacă
a; s; b; t  Z  Z  , a; s  b; t  at  bs.

Propoziţie. „ “ este o relaţie de echivalenţă pe Z  Z  .

34
 Demonstraţie. Demonstrăm doar tranzitivitatea, reflexivitatea şi simetria rămânând
ca exerciţii de seminar.
a; s; b; t; c; u  Z  Z  astfel încât a; s  b; t şi b; t  c; u,
demonstrăm că a; s  c; u.
a; s  b; t  at  bs.
b; t  c; u  bu  ct.
Înmulţinând membru cu membru ultimele două egalităţi obţinem
au  cs  a; s  c; u.
Notăm a; s  as .
Z  Z  /   a; s / a; s  Z  Z   as / a  Z, s  Z  .
Se definesc adunarea şi înmulţirea pe Z  Z  / , în felul următor:
a b atbs
s  t  st ;
a
s · bt  ab
st ;  as ; bt  Z  Z  / .

Definiţie. Mulţimea factor Z  Z  /  se numeşte mulţimea numerelor raţionale şi

se notează cu Q. Fiecare clasă de echivalenţă se numeşte număr raţional.

Arătăm că adunarea pe Q este bine definită.

a a b b a a b b
Fie s ; s
; t ; t
 Q astfel încât s  s
şi t  t
.
a 
s  as   a; s  a  ; s    a; s  a  ; s    as   a  s 1
b b      
t  t   b; t  b ; t   b; t  b ; t   bt  b t 2
 
Înmulţind 1 cu tt , 2 cu ss şi adunând membru cu membru cele două egalităţi
avem: as  tt   bss  t   a  stt   b  ss  t  at  bss  t   a  t   b  s  st 
atbs a  t  b  s 
at  bs; st  a  t   b  s  ; s  t    at  bs; st  a  t   b  s  ; s  t    st  st

a b a b
s  t  s   t  . Deci, adunarea pe Q este bine definită.

Analog se arată că înmulţirea pe Q este bine definită.

b c
Arătăm că adunarea pe Q este asociativă:  as  t  u  a
s   bt  c
u ,
a b c
 ; s t ; u  Q.
b c atbs c atubsucst
 as  t  u  st  u  stu ;
a
s   bt  c
u  a
s  buct
tu  atubsucst
stu .
Analog se arată că: adunarea pe Q este comutativă, 0  0
1
 0
s ,  s  Z  este
element neutru pentru adunarea pe Q; înmulţirea pe Q este comutativă şi asociativă;
1 1
1
 s
s ,  s  Z  este element neutru pentru înmulţirea pe Q;  as  Q 

35
 as  Q  astfel încât a
s · as  1; „·“ pe Q este distributivă faţă de „“ pe Q

(demonstraţiile acestor proprietăţi le lăsăm ca exerciţii de seminar). Obţinem că

Q; ; · este corp comutativ.

Observaţie.  a  Z,  s  Z  avem: a; s  a; s. Rezultă că, pentru
orice număr raţional a; s putem alege un reprezentant a; s sau a; s astfel încât a
doua componentă a sa, s sau s să fie pozitivă, adică putem scrie
Q  a; s / a  Z, s  Z  . Punem
Q   a; s / a  Z  , s  Z   a
s / a  Z  , s  Z  şi
Q   a; s / a  Z  , s  Z   a
s / a  Z  , s  Z  .
Q  se numeşte mulţimea numerelor raţionale pozitive.
Q  se numeşte mulţimea numerelor raţionale negative.

Propoziţie. i Mulţimile Q  ; Q  şi 0 formează o partiţie a lui Q.

ii Q  ;  este parte stabilă în Q;  ;
iii Q  ; · este grup abelian.

3.5. Relaţia de ordine pe mulţimea numerelor raţionale

Definiţie. Spunem că numărul raţional x  ab este mai mic decât numărul raţional
y  dc şi notăm x  y, dacă y  x  dc  ab  Q  .
Scriem x  y dacă x  y sau x  y.

Teorema. Q;  este o mulţime total ordonată.

Demonstraţie. Demonstrăm mai întâi că Q;  este ordonată.

Fie x  ab  Q. x  x  0b  0  Q   0  x  x. Deci „ “ pe Q este
reflexivă.
Fie x  ab ; y  dc  Q astfel încât y  x şi x  y.
a c adbc
Avem x  y  b
 d
 bd
 Q   0. Ţinând cont de alegerea
reprezentanţilor

36
 Q a
s / a  Z  , s  Z  . Rezultă că bc  ad 1
c a bcad
yx  d
 b
 bd
 Q   0. Rezultă că ad  bc 2
Din 1 şi 2 rezultă că ad  bc, adică x  y. Deci „ “ pe Q este antisimetrică.
Demonstraţia faptului că „ “ pe Q este antisimetrică o lăsăm ca exerciţiu de
seminar.
Obţinem că „ “ este relaţie de ordine pe Q. Faptul că „ “ pe Q este totală rezultă
din propoziţia anterioară.
Lăsăm pentru a fi demonstrată la seminar şi următoarea propoziţie.

Propoziţie. Relaţia „ “ pe Q este compatibilă cu adunarea şi cu înmulţirea din Q.

37
 Capitolul 4: Numere cardinale

4.1 Echivalenţa cardinală a mulţimilor. Numere cardinale.

Definiţie. Două mulţimi A şi B se numesc ecchipotente sau cardinal echivalente

dacă există o funcţie bijectivă f : A  B.
Se notează A  B.

Propoziţie. Relaţia „ “ are următoarele proprietăţi:

i A  A, pentru orice mulţime A (reflexivitatea);
ii Dacă A  B, atunci B  A (simetria);
iii Dacă A  B şi B  C, atunci A  C (tranzitivitatea).
Deci, „ “ este o relaţie de echivalenţă.

Demonstraţie.
i 1 A : A  A, 1 A x  x,  x  A, este o funcţie bijectivă, deci A  A.

ii Dacă A  B   f : A  B bijectivă, deci inversabilă  f 1 : B  A

bijectivă, deci B  A.
iii Dacă A  B şi B  C   f : A  B bijectivă,  g : B  C bijectivă
 g  f : A  C este funcţie bijectivă, deci A  C.

Definiţie. Clasa de echivalenţă a mulţimii A relativ la relaţia de echivalenţă

cardinală se numeşte numărul cardinal al lui A şi se notează |A| sau Card A.

38
 4.2. Mulţimi finite şi mulţimi infinite

Definiţie. Mulţimea A se numeşte finită dacă A   sau  n  N  astfel încât

A  1; 2; . . . ; n.
Mulţimea A se numeşte infinită, dacă nu este finită.

Propoziţie. Fie m; n  N  . Există o funcţie bijectivă

f : 1; 2; . . . ; n  1; 2; . . . ; m dacă şi numai dacă m  n.

Demonstraţie. „ “ este evidentă.

„ “ Procedăm prin inducţie după n  N  .
Pentru n  1,  f : 1  1; 2; . . . ; m bijectivă  f surjectivă  m  1. Deci
m  n.
Presupunem afirmaţia adevărată pentru n  1 şi o demonstrăm pentru n.
Fie f : 1; 2; . . . ; n  1; 2; . . . ; m bijectivă şi fn  k, unde 1  k  m.
Fie f   f / 1;2;...;n1 , f  : 1; 2; . . . ; n  1  1; 2; . . . ; m  k, f  x  fx,
x  1; 2; . . . ; n  1.
f bijectivă  f  bijectivă.
Fie funcţia g : 1; 2; . . . ; m  k  1; 2; . . . ; m  1,
x, dacă 1  x  k  1;
gx 
x  1, dacă x  k  1.
Se arată uşor că g este bijectivă. Rezultă că
g  f  : 1; 2; . . . ; n  1  1; 2; . . . ; m  1 este bijectivă. Conform ipotezei de
inducţie  n  1  m  1  n  m.
Dacă A   este finită şi f : 1; 2; . . . ; n  A bijectivă, atunci A  1; 2; . . . ; n.
Notăm |A|  n;
||  0.
Cardinalul unei mulţimi infinite se numeşte cardinal infinit sat transfinit.

Propoziţie. Mulţimea numerelor naturale este infinită.

39
 Demonstraţie. Demonstrăm prin inducţie după n  N  că N  1; 2; . . . ; n.
Pentru n  1, evident N  1.
Pentru n  2, presupunem că N  1; 2; . . . ; n  1 şi demonstrăm că
N  1; 2; . . . ; n.
Presupunem prin absurd că există o funcţie bijectivă f : 1; 2; . . . ; n  N.
Notăm fn  k, k  N.
Considerăm funcţia f  : 1; 2; . . . ; n  1  N k, f  x  fx,
x  1; 2; . . . ; n  1.
f bijectivă  f  bijectivă.
x, dacă x  k  1
Fie funcţia g : N k  N, gx 
x  1, dacă x  k  1.
Se arată uşor că g este bijectivă.
Obţinem că g  f  : 1; 2; . . . ; n  1  N este bijectivă  N  1; 2; . . . ; n  1,
ceea ce contrazice ipoteza de inducţie  presupunerea făcută este falsă
 N  1; 2; . . . ; n.

Propoziţie. Dacă mulţimea A este finită şi |A|  n, atunci orice submulţime B,

proprie a lui A este finită şi |B|  m  n.

Demonstraţie. Demonstrăm afirmaţia din enunţ prin inducţie după n  N.

Dacă A   (n  0, afirmaţia este evidentă, deoarece  nu are submulţimi proprii.
Dacă n  1 (|A|  1), afirmaţia este adevărată deoarece singura submulţime proprie
a lui A este .
Pentru n  1, presupunem afirmaţia adevărată pentru n  1 şi o demonstrăm pentru
n.
Fie o mulţime A cu |A|  n şi B  A  A  B     a  A  B. Rezultă că
B  A  a.
Dacă B  A  a  |B|  n  1  n.
Dacă B  A  a, ţinând cont că |A  a|  n  1 şi aplicând ipoteza de
inducţie, rezultă că |B|  m  |A  a|  n  1  n.

Teoremă. Dacă A este o mulţime infinită, atunci există o funcţie injectivă

f : N  A.

Demonstraţie. Construim o funcţie injectivă f : N  A, prin inducţie după

40
n  N.
A infinită  A     a 0  A.
Fie f0  a 0 .
A  a 0    (în caz contrar rezultă că A  a 0 , contradicţie cu faptul că A este
infinită). Rezultă că  a 1  A  a 0 . Fie f1  a 1 .
Presuăunem că am construit fi  a i ,  i  1; 2; . . . ; n  1 astfel încât
fi  f0; f1; . . . ; fi  1.
Fie A n  A  a 0 ; . . . a n1 . A n   (altfel ar rezulta că A este finită)  
an  An.
Fie fn  a n  f0; f1; . . . ; fn  1.
Conform principiului inducţiei matematice rezultă că există f : N  A injectivă.

4.3. Mulţimi numărabile

Definiţie. O mulţime cardinal echivalentă cu mulţimea numerelor naturale se

numeşte numărabilă.
Cardinalul unei mulţimi numărabile se notează cu  0 .
Deci, o mulţime A este numărabilă dacă există f : N  A bijectivă.

Exemple. 1 Mulţimea 2N este o mulţime numărabilă, deoarece f : N  2N,

fn  2n este bijectivă.
2 Z este o mulţime numărabilă, deoarece funcţia f : Z  N,
2x, dacă x  N
fx  este bijectivă (exerciţiu pentru seminar).
2x  1, dacă x  Z 

Propoziţie. Pentru orice mulţime A este adevărată inegalitatea: |A|  |PA|.

Demonstraţie. Pentru A    |A|  0; PA    |PA|  1, deci

|A|  |PA|.
Dacă A  , funcţia f : A  PA, fx  x este injectivă, deci |A|  |PA|. 1

41
 Arătam că |A|  |PA|. Presupunem prin absurd că  g : A  PA bijectivă.
Considerăm mulţimea M  x  A / x  gx  A.
g surjectivă şi M  PA   a  A astfel încât ga  M.
Dacă a  M  a  ga  M, contradicţie.
Dacă a  M, ştiind că M  ga  a  ga, deci a  M, contradicţie.
Din cele demonstrate rezultă că  g : A  PA bijectivă  |A|  |PA|. 2
Din 1 şi 2  |A|  |PA|.

Corolar. Mulţimea PN este numărabilă şi  0  |PN|. Cardinalul mulţimii

PN se numeşte puterea continuului şi se notează c sau  1 .

Propoziţie. Fie A şi B două mulţimi numărabile, A  B  . Atunci A  B este

numărabilă.

Demonstraţie. A numărabilă, rezultă că există  : N  A bijectivă.

B numărabilă, rezultă că există  : N  B bijectivă.
n
 2
, dacă n este par,
Considerăm funcţia f : N  A  B, fn  n1
 2
, dacă n este impar.

Arătăm că f este injectivă. Fie n 1 ; n 2  N, n 1  n 2 .

Dacă n 1 şi n 2 sunt pare, ţinând cont că  este injectivă, rezultă că
n1 n2
 2
 2
 fn 1   fn 2 . 1
Dacă n 1 şi n 2 sunt impare, ţinând cont că  este injectivă, rezultă că
n 1 1 n 2 1
 2
 2
 fn 1   fn 2 . 2
Dacă n 1 este par şi n 2 impar, ţinând cont că codomeniul funcţiei  este A,
n1 n 2 1
codomeniul funcţiei  este B şi A  B  , rezultă că  2
 2
 fn 1  
fn 2 . 3

Din 1; 2; 3, rezultă că f este injectivă. 4

Arătăm că f este surjectivă. Dacă y  A  B, rezultă că y  A sau y  B.
Dacă y  A, ţinând cont că  este surjectivă, rezultă că  n  N astfel încât
n  y, de unde f2n  y.
Dacă y  B, ţinând cont că  este surjectivă, rezultă că  k  N astfel încât
k  y, de unde f2k  1  y.
Deci f este surjectivă. 5

42
 Din 4 şi 5, rezultă că f este bijectivă, deci N  A  B. Rezultă că A  B este o
mulţime numărabilă.

Propoziţie. Fie A n  nN un şir de mulţimi numărabile, astfel încât

A i  A j  ,  i  j.
Atunci mulţimea  A n este numărabilă.
nN

43
 Capitolul 5: Elemente de combinatorică

Vom începe cu câteva chestiuni simple care ilustrează anumite moduri de a aborda
probleme de combinatorică.

Propoziţie. Fie n; r  N  . Numărul funcţiilor crescătoare definite pe mulţimea

nr1
1; 2; . . . ; n cu valori în mulţimea 1; 2; . . . ; r este .
n

Demonstraţie. Orice funcţie crescătoare f 1 : 1; 2; . . . ; n  1; 2; . . . ; r poate fi

pusă în corespondenţă bijectivă cu o funcţie f 2 : 1; 2; . . . ; n  2; . . . ; r  n,
f 2 x  f 1 x  x,  x  1; 2; . . . ; n.

Arătăm că f 2 este strict crescătoare. Fie x; x   1; 2; . . . ; n cu x  x  . Deoarece f 1

este crescătoare, rezultă că f 1 x  f 1 x  . Obţinem că x  f 1 x  x   f 1 x    f 2 x 
f 2 x  .
Reciproc: fiind dată o funcţie strict crescătoare f 2 : 1; 2; . . . ; n  2; . . . ; r  n,
îi putem asocia funcţia f 1 : 1; 2; . . . ; n  1; 2; . . . ; r, f 1 x  f 2 x  x. Se

demonstrează uşor că f 1 este crescătoare.

Obţinem că, numărul funcţiilor crescătoare definite pe mulţimea 1; 2; . . . ; n cu
valori în mulţimea 1; 2; . . . ; r este egal cu numărul fucţiilor strict crescătoare definite
nr1
pe mulţimea 1; 2; . . . ; n cu valori în mulţimea 2; . . . ; r  n, adică .
n

Propoziţie. Numărul monoamelor de grad n în p nedeterminate X 1 ; X 2 ; . . . ; X p este

np1
.
n
i
Demonstraţie. Fiecărui monom X i11 ·X i22 ·. . . ·X pp de grad n (i 1  i 2 . . . i p  n) îi
asociem o funcţie f : 1; 2; . . . ; p  1  0; 1; 2; . . . ; n, fa  i 1 . . . i a . Se
demonstrează uşor că f este crescătoare.

44
 Reciproc: fie f : 1; 2; . . . ; p  1  0; 1; 2; . . . ; n o funcţie crescătoare şi
i 1  f1, i a  fa  fa  1, a  2; p  1; i p  n  i 1 . . . i p1 .
f crescătoare  i 1 ; i 2 ; . . . ; i p  0; i 1  i 2 . . . i p  n.
Obţinem că, numărul monoamelor de grad n în p nedeterminate X 1 ; X 2 ; . . . ; X p este
egal cu numărul funcţiilor crescătoare definite pe mulţimea 1; 2; . . . ; p  1 cu valori în
np1 np1
mulţimea 0; 1; 2; . . . ; n, adică  .
p1 n

Propoziţie (Terquem). Numărul şirurilor 1  a 1  a 2 . . .  a k  n, k; n  N  , cu

proprietatea că a i1  a i  1 (mod 2),  1ik este
nk1 nk
2 2
 .
k k

Demonstraţie. Notăm cu  imp k; n mulţimea şirurilor pe care le căutăm.

I: a 1 par (  2);  0
imp k; n
 imp k; n
II: a 1 impar  1
imp k; n
.
şiruri strict crescătoare de lungime k având toate componentele numere pare.
Ex. 1  2 . . . .  N2
 bijecţie
2  4 . . . .  2 N2
Cazul I: a 1 este număr par
1  a 1  a 2  a 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  a k  n, a i1  a i este impar, 
1  i  k.
  0 - bij.
1  a 1  a 2  1  a 3  2 . . . . .  a k  k  1  n  k  1.
par par par par
nk1
Deci  0
imp k; n 
2
.
k
Cazul II: a 2 este număr impar
1  a 1  a 2  a 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  a k  n, a i1  a i este impar, 
1  i  k.
  0 - bij.
1  a 1  1  a 2  2  a 3  3 . . . . .  a k  k  n  k.
par par par par

45
 nk
Obţinem  1
imp k; n  2
.
k
Ţinând cont de cele obţinute în cazurile I şi II avem:
nk1 nk
 imp k; n   0
imp k; n   1
imp k; n  2
 2
.
k k

Propoziţie.. Numărul şirurilor 1  a 1  a 2 . . .  a k  n, k; n  N  , cu

proprietatea că a i1  a i  1 (mod 3),  1ik este
n2k1 n2k n2k1
3 3 3
  .
k k k

Demonstraţie. Notăm cu Gk; n mulţimea şirurilor cu proprietatea din enunţ.

Arătăm că Gk; n este în corespondenţă bijectivă cu mulţimea şirurilor de lungime
k cu toate componentele divizibile cu 3.
I: a 1  0 (mod 3); G 0 k; n
Gk; n II: a 1  1 (mod 3); G 1 k; n
III: a 1  2 (mod 3) G 2 k; n.
Cazul I: a 1  0 (mod 3)
1  a 1  a 2  a 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  a k  n, a i1  a i  1 (mod 3), 
1  i  k.
  - bijecţie
1  a 1  a 2  2  a 3  4 . . . . .  a k  2k  1  n  2k  1.
3 3 3 3
n2k1
3
Deci G 0 k; n  .
k

Cazul II: a 1  1 (mod 3)

1  a 1  a 2  a 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  a k  n, a i1  a i  1 (mod 3), 
1  i  k.
  - bijecţie
1  a 1  2  a 2  4  a 3  6 . . . . .  a k  2k  n  2k.
3 3 3 3
n2k
3
Rezultă că G 1 k; n  .
k

46
 Cazul III: a 1  2 (mod 3)
1  a 1  a 2  a 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  a k  n, a i1  a i  1 (mod 3), 
1  i  k.
  - bijecţie
1  a 1  1  a 2  3  a 3  5 . . . . .  a k  2k  1  n  2k  1
3 3 3 3
n2k1
2 3
 G k; n  .
k

Din cele obţinute în cazurile I; II; III, rezultă că:

n2k1 n2k n2k1
3 3 3
Gk; n    .
k k k

Teoremă (Principiul includerii şi excluderii). Fie n  N  şi mulţimile finite

A1; A2; . . . ; An. Atunci:
n n
 Ai  |A i |   |A i  A j |   |A i  A j  A k | . . . . 1 n1 ·|A 1  A 2 . . . A n |.
i1 i1 1ijn 1ijkn

Demonstraţia teoremei se realizează prin inducţie după n  N  .

Dăm câteva aplicaţii ale Principiului includerii şi excluderii.

Propoziţie.. Fie n; m  N  , n  m. Numărul funcţiilor surjective definte pe o

mulţime cu n elemente într-o mulţime cu m elemente este
m m m
s n,m  m n  ·m  1 n  ·m  2 n . . . 1 m1 ·1 n .
1 2 m1

Demonstraţie. Fie două mulţimi A şi B, |A|  n; |B|  m. Pentru a calcula numărul

funcţiilor surjective f : A  B vom fomlosi Principiul Includerii şi Excluderii.
A  a 1 ; a 2 ; . . . ; a n ; B  b 1 ; b 2 ; . . . ; b m .
Notăm cu X i  f : A  B / b i  Im f , i  1, m.
X 1  X 2 . . .  X m  Hom A; B.
f : A  B / f surjectivă  Hom A; B  X 1  X 2 . . . X m .
Rezultă că f : A  B / f surjectivă  |HomA; B|  |X 1  X 2 . . . X m | 
 m n  |X 1  X 2 . . . X m | 1
Aplicând Principiul Includerii şi Excluderii avem:

47
 m
|X 1  X 2 . . . X m |  |X i |   |X i  X j |   |X i  X j  X k | . . . . . . . . . . .
i1 1ijm 1ijkm

1 m1 ·|X 1  X 2 . . . X m |.

Deorece X i  f : A  B / b i  Im f , rezultă că |X i |  m  1 n , i  1, m,

m
m m
deci |X i |  mm  1 n  · m  1 n . Analog  |X i  X j |  ·
i1 1 1ijm 2
m
m  2 n ;  |X i  X j  X k |  · m  3 n , ş.a.m.d.
1ijkm 3

m m
Obţinem că |X 1  X 2 . . . X m |  · m  1 n  · m  2 n 
1 2

m m
 · m  3 n . . . 1 m · · 1n. 2
3 m1

Din 1 şi 2 rezultă că: f : A  B / f surjectivă 

m m m
mn  ·m  1 n  ·m  2 n . . . 1 m1 ·1 n .
1 2 m1

Propoziţie.. Fie n  N  , n  2. Numărul permutărilor fără puncte fixe din mulţimea S n este
1 1
D n  n! 1  1!
 2!
. . . 1 n · n!1 .

Demonstraţie. Fie  n mulţimea permutărilor de grad n, fără puncte fixe.

Fie X i    S n / i  i ,  i  1, n. Rezultă că |X i |  n  1!, i  1, n.
n
Avem:  n  S n   X i 1
i1

Aplicând Principiul Includerii şi Excluderii avem:

n n

 Xi  |X i |   |X i  X j |   |X i  X j  X k | . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
i1 i1 1ijn 1ijkn

n n
1 n1 ·|X 1  X 2 . . . X n |  nn  1!  ·n  2!  ·n  3! . . . . . . . . .
2 3
n n! n!
. . 1 n1 ·  n!  2
 3
. . . 1 n1 2
n
Din 1 şi 2 rezultă că:

48
 n
D n  | n |  |S n |   Xi  n!  n!  n!
2
 n!
3
. . . 1 n1 
i1
1 1 1
n! 1  1!
 2!
 3!
. . . 1 n · n!1 .

Propoziţie.. Fie n  N  , n  2. Dacă D n este numărul permutărilor de grad n fără

puncte fixe şi E n este numărul permutărilor de grad n pare fără puncte fixe, atunci
1
En  2 D n  1 n1 ·n  1.

Demonstraţie. Conform propoziţiei anterioare

1 1 1
D n  n! 1  1!
 2!
 3!
. . . 1 n · n!1 .
Considerăm mulţimile X i    S n /  pară, i  i ,  i  1, n.
n
Dar |A n |  1
2 |S n |  1
2
n! şi  Xi  An. Aplicând Principiul Includerii şi
i1
Excluderii avem:
n n
En  1
2
n!   Xi  1
2
n!  |X i |   |X i  X j |   |X i  X j  X k | . . . . . . . . . .
i1 i1 1ijn 1ijkn

.............
1 n ·|X 1  X 2 . . . X n | 1
1 1
|X i |  2
n  1!, i  1, n, .......,|X i 1  X i 2 . . . X i k |  2
n  k!, etc. 2

Rezultă că
1 1
n 1
n n
En  2
n!  2
·n  1!  2
·n  2! . . . 1 n1 
1 2 n1
1
1 n  2 D n  1 n1 ·n  1.

5.2. Numerele lui Stirling de prima speţă

Pentru orice număr real x şi orice număr natural nenul n se notează cu

x n  xx  1. . . . x  n  1 şi
x n  xx  1. . . . x  n  1.
Prin definiţie x 0  x 0  1.

49
 Definiţie. Numărul lui Stirling de prima speţă sn; k se defineşte ca fiind
coeficientul lui x k din dezvoltarea lui x n , adică:
n
x n   sn; k·x k .
k0

Propoziţie.. Dacă x; y  R şi n  N  , atunci:

n
n
i x  |sn; k|·x k ;
k0
n
n
ii x  y n   ·x k ·y nk (formula lui Vandermonde);
k0 k
n
n
iii x  y  n
 ·x k ·y nk .
k0 k

Demonstraţie. i Termenii care îl conţin pe x k din dezvoltarea lui x n se obţin

înmulţind x din k  1 paranteze dintre x; x  1; x  2; . . . . . ; x  n  1 cu n  k
termeni liberi din aceste paranteze.
r
Fie mulţimea A  a 1 ; a 2 ; . . . a r  şi PA   aj.
j1

Numerele lui Stirling de prima speţă sn; k se pot scrie sub forma:
sn; k  1 nk ·  PA
A1;...;n1
|A|nk

n1
(Această sumă conţine termeni).
k1
Termenii care conţin pe x k din dezvoltarea lui x n se obţin înmulţind x din k  1
paranteze dintre x; x  1; x  2; . . . x  n  1 cu n  k termeni liberi din aceste
paranteze. Rezultă că, coeficientul lui x k din dezvoltarea lui x n este egal cu
 PA  |sn; k|.
A1;...;n1
|A|nk

ii Procedăm prin inducţie după n  N  .

Pentru n  1 avem: x  y 1  x  y; x 1  x; y 1  y.

50
 1 1
Avem ·x 0 ·y 1  ·x 1 ·y 0  y  x  x  y 1 .
0 1
Presupunem că egalitatea are loc pentru n  r  1, r  2 şi demonstrăm că este
adevărată şi pentru n  r.
r1
r1
x  y r  x  y r1 ·x  y  r  1   ·x k ·y rk1 ·x  y  r  1 
k0 k
r1 r1
r1 r1
 ·x k ·y rk1 ·x  k  y  r  k  1   ·x k ·x  k·y rk1 
k0 k k0 k
r1 r1
r1 r1
 ·x k ·y rk1 ·y  r  k  1   ·x k1 ·y rk1 
k0 k k0 k
r1 r1
r1 r1 r1
 ·x k ·y rk    ·x k ·y rk  x 0 ·y r 
k0 k k1 k1 k
r
r
x r ·y 0   ·x k ·y rk .
k0 k
iii Se demonstrează analog cu ii

Propoziţie.. Dacă n; k  N, n  k, atunci, numerele lui Stirling de prima speţă

verifică recurenţa:
|sn  1; k|  n·|sn; k|  |sn; k  1|;
|s1; k|   1k .
n
Demonstraţie. x  n
|sn; k|·x k .
k0

Pentru n  1 : x 1  x  |s1; 1|·x  |s1; 0|  |s1; 1|  1; s1; 0  0 

|s1; k|   1k .

n1
x n1
 |sn  1; k|·x k .
k0

n
Dar x n1 n
 x ·(x  n  |sn; k|·x k ·x  n.
k0

51
 n1 n n
Rezultă că |sn  1; k|·x  k
|sn; k|·x k1
 n·|sn; k|·x k 
k0 k0 k0
n1 n1 n

|sn  1; k|·x k
 |sn; k  1|·x k
 n·|sn; k|·x k .
k0 k1 k0

Egalând coeficienţii lui xk din ambii membri obţinem

|sn  1; k|  n·|sn; k|  |sn; k  1|.

5.3. Numerele lui Stirling de a doua speţă

Definiţie. Fie n; k  N  , n  k. Numărul lui Stirling de a doua speţă Sn; k se

defineşte ca fiind numărul partiţiilor în k blocuri nevide ale unei mulţimii cu n
elemente.
Observaţie. Ordinea blocurilor în partiţie nu contează.
1; 2; . . . ; n  B 1  B 2 . . . B k  B 1  B 2 . . . B k , B i  , i  1, n,
B j  ,
j  1, n, B i  B j  ,  i; j  1; 2; . . . ; n, i  j, B i  B j  ,
 i; j  1; 2; . . . ; n, i  j.

Exemplu. Pentru n  3, S3; 1  1 B 1  1; 2; 3.

Calculăm S3; 2.
1; 2; 3  1  2; 3  2; 3  1;
1; 2; 3  2  1; 3  1; 3  2;
1; 2; 3  3  1; 2  1; 2  3.
Rezultă că S3; 2  3.
S3; 3  1 1; 2; 3  1  2  3

Propoziţie. Fie n; k  N  , n  k. Numerele lui Stirling de a doua speţă verifică

recurenţa:
Sn  1; k  k Sn; k  Sn; k  1, n  k  1,
Sn; 1  Sn; n  1.

52
 Demonstraţie. Considerăm mai întâi cazul n  k  1.
Fie mulţimea X  x 1 ; x 2 ; . . . ; x n ; x n1 . Numărul partiţiilor cu k blocuri ale mulţimii
X este Sn  1; k.
Orice partiţie cu k blocuri ale mulţimii X se obţine într-unul din următoarele
moduri:
- se consideră o partiţie a mulţimii x 1 ; x 2 ; . . . ; x n  în k  1 blocuri şi se adaugă la
aceasta blocul x n1 
sau
- se consideră o partiţie a mulţimii x 1 ; x 2 ; . . . ; x n  în k blocuri şi se adaugă la unul
dintre ele elementul x n1 .
Astfel se obţine că Sn  1; k  k Sn; k  Sn; k  1, n  k  1.
Se arată uşor că Sn; 1  Sn; n  1.

Propoziţie. Fie n; k  N  , n  k. Dacă notăm s n,k numărul funcţiilor surjective

definite pe o mulţime cu n elemente, cu valori într-o mulţime cu k elemente, atunci:
1
Sn; k  k!
·s n,k .

Demonstraţie. Fie X o mulţime cu n elemente şi X 1 ; X 2 ; . . . ; X k  o partiţie a lui X.

Considerăm funcţia f : X  1; 2; . . . ; k, fx  i, dacă x  X i . Deoerece
k
X i  X j  ,  i; j  1; 2; . . . ; k, i  j şi  X i  X, rezultă că f este corect definită
i1
şi f este surjectivă.
Reciproc, dacă f : X  1; 2; . . . ; k este o funcţie surjectivă, considerăm mulţimile
X i  f 1 i, i  1; k.
Avem: X i  X j  ,  i; j  1; 2; . . . ; k, i  j.
k
f surjectivă   X i  X.
i1

Obţinem că X 1 ; X 2 ; . . . ; X k  este o partiţie a mulţimii X.

Considerând două partiţii cu câte k blocuri X 1 ; X 2 ; . . . ; X k ; X 1 ; X 2 ; . . . ; X k  ale

mulţimii X, definite de funcţiile f şi g, cele două partiţii sunt egale dacă şi numai dacă
   S k astfel încât X i  X i , pentru orice 1  i  k  f  g.
1
Obţinem că Sn; k  k!
·s n,k .

Propoziţie. Fie n; k  N, n  0, n  k. Atunci

53
 n
x   Sn; k·x k .
n

k1
Demonstraţie. Exerciţiu de seminar.

Propoziţie. Între numerele lui Stirling de speţa I şi numerele lui Stirling de speţa a
II-a există următoarea legătură:
n

 sn; k·Sk; j   nj (relaţie de inversiune).

k0
n
Demonstraţie. Din Propoziţia anterioară: x   Sn; k·x k .
n

k1

Avem:
n n k k n
x n   sn; k·x k   sn; k·  Sk; j·x j  x j ·  sn; k·Sk; j 
k0 k0 j0 j0 k0

n
Pentru n  j :  sn; k·Sk; n  1 n
k0
n
  sn; k·Sk; j   nj .
Pentru n  j :  sn; k·Sk; j  0 k0

k0

5.4. Numerele lui Bell

Definiţie. Fie n  N  . Numărul lui Bell B n se defineşte ca fiind numărul partiţiilor

(cu blocuri nevide) a unei mulţimi cu n elemente.

Avem: B n  Sn; 1  Sn; 2 . . . Sn; n,  n  N  .

Observaţie. Ştiind că există o corespondenţă bijectivă între relaţiile de echivalenţă

care se pot defini pe o mulţime şi partiţiile acelei mulţimi (corespondenţa asociază
fiecărei relaţii de echivalenţă, partiţia dată de clasele de echivalenţă), rezultă că
numărul claselor de echivalenţă care se pot defini pe o mulţime cu n elemente este B n .

Propoziţie. Au loc următoarele relaţii de recurenţă pentru numerele lui Stirling de

a doua speţă Sn; m şi pentru numerele lui Bell B n :

54
 n
n
i Sn  1; m   ·Sk; m  1;
km k
n
n
ii B n1   ·B k , cu B 0  1.
k0 k

Demonstraţie. Exerciţiu de seminar.

5.5. Numerele lui Catalan

Definiţie. Fie n  N  . Numărele lui Catalan En reperezintă numărul

posibilităţilor de a dispune parantezele într-un produs cu n factori, pentru o lege de
compoziţie (notată multiplicativ) neasociativă pe o mulţime nevidă dată.

Propoziţie. Fie n  N  şi En numerele lui Catalan. Să se arate că şirul

En nN  verifică rexcurenţa:
n1
En   Ek·En  k,
k1

E1  E2  1.

Demonstraţie. Fie X o mulţime nevidă şi o lege de compoziţie (notată

multiplicativ) neasociativă pe X.
Dacă considerăm elementele x 1 , . . . , x n  X, valoarea produsului x 1 ·. . . ·x n depinde
de dispunerea parantezelor.
De exemplu: pentru n  3, există două moduri de a dispune paranteze: x 1 x 2 x 3 şi
x 1 x 2 x 3   E3  2.
Pentru n  4, există 5 moduri de a dispune paranteze: x 1 x 2 x 3 x 4 ; x 1 x 2 x 3 x 4 ;
x 1 x 2  x 3 x 4 ; x 1 x 2 x 3 x 4 ; x 1 x 2 x 3 x 4 , deci E4  5.
Deoarece într-un produs de k, respectiv n  k factori putem pune parantezele în
Ek, respectiv En  k moduri, relaţia de recurenţă satisfăcută de numerele lui Catalan
este:

55
 n1
En   Ek·En  k.
k1

Este evident că E1  E2  1.

Propoziţie. Fie n  N  şi En nN  şirul numerelor lui Catalan. Dacă fX 

 En·X n este seria formală asociată, să se arate că: fX  1 14X

2
.
n1

n1
Demonstraţie. După calcule obţinem: fX
2
   Ek·En  k ·X n 
n2 k1
 En·X n
  En·X  E1·X  fX  X.
n

n2 n1
2 1 14X
Rezultă că fX  fX  X  0, deci fX  2
.
1 14X
Observând că f0  0, obţinem că fX  2
.

5.6. Numerele lui Fibonacci

Propoziţie. Fie n; k  N  , n  k. Dacă se notează prin fn; k numărul

submulţimilor mulţimii A  1; 2; . . . ; n care conţin k elemente, dintre care oricare
două nu sunt întregi consecutivi, atunci
nk1
fn; k  .
k

Propoziţie. Dacă se notează cu F n1   fn; k, atunci avem: F 0  F 1  1;

k0
F n  F n1  F n2 ,  n  N, n  2.

Definiţie. Numerele F n se numesc numerele lui Fibonacci.

Propoziţie. Numerele lui Fibonacci verifică identitatea:

F n1 ·F n1  F 2n  1 n1 .

56
 Demonstraţie. Mai întâi, demonstrăm prin inducţie după n  N  afirmaţia:
n1
1 1 F n1 Fn
 .
1 0 Fn F n1
2
1 1 2 1 F2 F1
Pentru n  1 :   .
1 0 1 1 F1 F0
k1
1 1 F k1 Fk
Presupunem afirmaţia adevărată pentru n  k : 
1 0 Fk F k1
şi o demonstrăm pentru n  k  1.
k2 k1
1 1 1 1 1 1 F k1 Fk 1 1
 ·  · 
1 0 1 0 1 0 Fk F k1 1 0

F k1  F k F k1 F k2 F k1

 .
F k  F k1 Fk F k1 Fk
n1
1 1 F n1 Fn
Conform Principiului inducţiei matematice:  ,
1 0 Fn F n1
n1
 1 1 F n1 Fn
 n  N  det  det 
1 0 Fn F n1

F n1 ·F n1  F 2n  1 n1 .

5.7. Numerele lui Lucas

Propoziţie. Fie n; k  N  , n  k. Dacă se notează prin f  n; k numărul

submulţimilor mulţimii A  1; 2; . . . ; n care conţin k elemente şi nu conţin nici doi
întregi consecutivi, nici numerele 1 şi n simultan, atunci are loc egalitatea

57
 n
nk
f  n; k  nk
· .
k

Demonstraţie. Exerciţiu de seminar.

Propoziţie. Dacă se notează L n   f  n; k, pentru n  N  , atunci L 1  1;

k0
L 2  3 şi L n1  L n  L n1 ,  n  N, n  2.

Demonstraţie. Observăm că submulţimile care conţin numărul n nu pot conţine

numărul n  1, nici numărul 1 şi sunt în număr de fn  3; k  1, iar cele care nu
conţin numărul n sunt în număr de fn  1; k, presupunând în ambele cazuri că ele nu
conţin doi întregi consecutivi modulo n  1.
Obţinem că f  n; k  fn  1; k  fn  3; k  1.
Ln   f  n; k   fn  1; k  fn  3; k  1   fn  1; k 
k0 k0 k0

 fn  3; k  1  F n  F n2 . Deci L n1  F n1  F n1  F n  F n1 

k1

F n2  F n3   F n  F n2   F n1  F n3   L n  L n1 , pentru n  N, n  2.

Se defineşte L 0  2.
Se obţine rapid că L 1  1; L 2  3.

Definiţie. Numerele L n se numesc numerele lui Lucas.

58